Generalitati: Menigita este o infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR

) care inconjoara creierul si maduva spinarii. Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor meningeale ale creierului si in unele cazuri si ale maduvei spinarii, aparand meningita spinala. Atunci cand meningele sunt inflamate la celulele creierului ajunge mai putin sange si prin urmare mai putin oxigen. Conform datelor oferite de istoria medicinei, primele descrieri amănunţite privind meningitele s-au făcut în jurul anului 1805, la Geneva, iar ale agentului cauzator principal, meningococ in 1867. Meningitele infecţioase acute au fost etichetate, mulţi ani mai târziu, ca fiind provocate de agenţiinfecţioşi foarte variati bacterii, virusuri, fungi, protozoare şi paraziţi). - Ca să se producă afecţiunea, bacteriile şi virusurile trebuie să ajungă ia meninge, unde, prin acţiunea lor, dezvoltă un proces inflamator intens, al cărui rezultat este apariţia unui exudat purulent, însoţit de un edem marcat al creierului. Deşi aproape toate bacteriile cunoscute au fost implicate, etiologia este însă dominată de trei feluri de germeni: Neisseria meningitidis(meningococul), Streptococcus pneumoniae (pneumococul) şi Haemophilus influenzae. In ultimii ani au apărut cu o frecvenţă tot mai mare şi alţi agenţi patogeni, cum sunt stafilococul, salmonelele, streptococii de grup B, enterobacterii etc. Ei sunt în concordanţă şi cu zona geografică. Astfel, în Africa predomină meningococul, în America de Nord Haemophilus influenzae, iar la noi in ţară, meningocccul şi pneumococul. Cât priveşte vârsta, s-a constatat că aceasta consstituie un factor favorizant mai ales la copii, în acest sens trebuia reţinut că etiologia meningitelor la nou-născut este dominată de bacili Gram negativi (E. coli, salmoneile, enterobacterii,"streptococ din grupa ;B etc.) La sugar se întâlnesc rneningcococul, pneumococul Haemophilus şi bacilii Gram negativi. Intre 1—5 ani domină, net, meningococul, pneumococul, şi haemophilus. După 5 ani, până la 16 ani, pe primul loc se situează meningococul iar la adult pneumococul, urmat de meningococ. De cele mai multe ori infecţiile cu meningococ sunt răspândite în regiunile nordice şi temperate ale globului, izbucnirea epidemiei făcându-se de la cazuri sporadice cu o creştere treptată în săptămâni şi chiar luni, având un vârf maxim în sezonul rece şi o scădere în cel cald. Semne, simptome, manifestari Semnele şi simptomele clinice care survin în meningite sunt în strânsă corelaţie cu vârsta, fiind asemănătoare, indiferent de microbul care le determină. La copilul mare şi adult, tabloul clinic este acela al unei boli infecţioase grave. începutul este brusc, uneori dramatic, în plină sănătate, cu frison, febră (39°—40°C), cefalee puternică (dureri de cap), vărsături, stare de de rău general. Simptomele evoluează rapid şi în decurs de ore, sau în ziua următoare, tabloul clinic caracterisitic este pe deplin conturat, în perioada de stare (de manifestare maximă) febra şi cefaleea atroce persistă, accentuându-se la cele mai mici mişcări. Apare sindromul de contractură musculară, la început la musculatura cefei, apoi la cea dorsală şi lombară, bolnavul devenind rigid. Din cauza contracturii musculare, ceafa devine rigidă şi nu permite apropierea bărbiei de torace. Deoarece bolnavul prezintă şi o sensibilitate generalizată, musculară şi cutanată, accentuată de contractură, caută să-şi micşoreze durerea luând poziţia de „cocoş de puşcă" (capul este tras spre spate, genunchii strânşi şi aduşi spre adbomen). Semnele neuro-psihice, expresie a interesăril encefalului (creierului), se instalează încă din primele ore şi se manifestă prin: fotofobie (jenă la lumină), convulsii, agitaţie, dezorientare în timp şi spaţiu până la comă, paralizii de nervi cranieni. în perioada de stare febra se menţine la valori ridicate. Frecvent, în meningite apare herpesul peribucal sau cu alte localizări, erupţii pe tegumente, maculopapuloase sau purpurice. La aceste semne se mai adaugă şi manifestările focarului infectios care a generat meningita (otită, pneumonie etc). La nou-născut simptomatologia bolii este atipică. Febra este prezentă, dar nu în toate cazurile, predomină tulburările digestive (refuzul alăptării, vărsături, diaree), respiratorii (dispnee, apnee, cianoza tegumentelor), semnele neuropsihice (convulsii, agitaţie psihomotorie). Mai târziu, în perioada de stare, apar semnele mai caracteristice meningitei: bombarea fontanelei, hipertonii musculare, plafonarea privirii (privire fixă în plafon), ţipătul meningian. Lipseşte însă

bombarea fontanelei. sunt mai puţin exprimate şi se depistează cu dificultate. Brudzinscki). gram negativ) şi pătrunderea lor în LCR. hidrocefalia. cunoaşterea sensibilităţii (stafilococ. cu acţiune toxică asupra bacteriilor Implicate în determinarea meningitei. In meningitele cu evoluţie rapidă lichidul cefalorahidian poate fi în primele ore clar şi cu elemente celulare puţine.I. asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii (aspiraţia secreţiilor). Simptomatologia meningitelor între 1—5 ani este foarte apropiată de cea a copilului mare şi a adultului. în acest sens precizăm că în meningitele bacteriene lichidul cefalorahidian. La copilul sugar predomină febra. iar acidul lactic crescut. paraliziile de nervi cranieni. puncţia lombară şl examinarea LCR (lichidului cefalorahidian). Pentru confirmarea diagnosticului de meningită şi stabilirea etiologlei este necesar studiul LCR (lichidul cefalorahidian). starea de rezistenţă a organismului. Deoarece lichidul cefalorahidian joacă un rol important în diagnosticarea şi tratarea bolii. cu rigiditatea cefei.—400 000 U. frecţionarea şi pudrarea părţilor declive. plafonarea privirii. cu acoperirea nevoilor energetice. fiind practic în totalitate polimorfonucleare. Complicatiile meningitei Complicaţiile şi sechelele în menigitele bacteriene survin mai ales la cazurile grave. cefalee. Evolutia si pronosticul meningitei. Astfel o igienă riguroasă a tegumentelor şi mucoaselor. în vederea prevenirii escarelor. de două ori pe . asocierea cu alte boli. mai ales în stările comatoase. agitaţia. Ph-ul scăzut. care prezintă modificări caracteristice şi obligatorii. convulsiile. agentul etiologic. Totuşi tratamentul etiologic (antibacterian) este cel mai important. la copii. factorii de prognostic cei mai importanţi fiind vârsta. administrarea ei cu grijă. eliminarea excreţiilor. Alegerea acestora se face în funcţie de agentul etiologic. poziţia de „cocoş de puşcă" şi celelalte semne caracteristica (Kering. sau numai a unora din ele. vărsături) la care se adaugă sindromul de contracturi (sindromul meningian). în LCR este prezent agentul cauzal şi/sau antigenele sale. prezentând însă un număr mare de bacterii (cultură pură). Semnele de contractura. obţinut prin puncţie lombară. ar fi interesant de cunoscut câte ceva despre el.l/kg/corp/zi. Glicorahia şi clorurorahia sunt mult scăzute. Administrarea se face intravenos sau intramuscular. doza este de 200 000 U.contractura musculaturii cefei. intensitatea semnelor neuropsihice. vărsăturile. chimioterapice. deşi prezente. alimentaţia adecvată. zeci de mii sau nenumărabile. Tratamentul meningitei Tratamentul meningitelor bacteriene se face azi în secţiile de terapie intensivă ale spitalelor de boli infecţioase. In meningita meningococică. De aceea trebuie subliniat că instituirea de urgenţă a unui tratament etiologic adecvat în funcţie de agentul patogen identificat şi sensibilizarea lui la antibiotice sunt de cea mai mare importanţă contând chiar întârzierile de ore. Proteinorahia (proteinele din lichid) este mult crescută — 100 — 200 mg% (normali 20mg%). având în vedere tulburările de deglutiţie. Prezenţa acestor semne în totalitate. Evoluţia şi prognosticul meningitelor bacteriene s-au îmbunătăţit mult în urma tratamentului etiologic cu antibiotice şl chimioterapice. începutul bolii este asemănător (febră. nu numai de zile. aplicarea terapiei celei mai adecvate. Agentul patogen se pune în evidenţă prin fortiuri colorate cu coloraţia Gram şi însămânţările pe medii de cultură. Totodată. Tratamentul igieno-dietetic este foarte important. diagnosticate şi tratate cu întârziere. antibioticul de elecţie este Penicilina G. tulburările în dezvoltarea psiho-motorie etc. Cele mai frecvente complicaţii şi sechele sunt: abcesele cerebrale. A ceste semne trebuie bine cunoscute pentru a permite diagnosticul cât mai precoce. impune fără întârziere. având în vedere gravitatea meningitelor la această vârstă. este la fel de importantă. El se face cu antibiotice. schimbarea poziţiilor în pat. Numărul de elemente celulare din compoziţia sa este mult crescut (normal 3—5 elemente pe mm2)la câteva mii. sunt elemente terapeutice de cea mai mare importanţă. are un important rol în evoluţia şi prognosticul bolii. are o tulburare purulentă (seamănă cu zeama de varză). precocitatea diagnosticului şi a aplicării tratamentului. Desigur că depistarea timpurie a bolii.

de asemenea. Este indicată la contacţll din familie şi colectivităţi mai restrînse. timp de 5 zile. având în vedere gravitatea acestei meningite. Numeroase ţări folosesc vaccinul faţă de meningococul de tip A şi C. pneumonii) infecţii cutanate. . sau cu Rifampicină 600 mg/zi. sinuzite. Este indicată în colectivităţi creşe. Vaccinarea este recomandată în colectivităţi închise. din secţiile de nou-născuţi se previn prin respectarea riguroasă a regulilor de asepsie şi anti-sepsie. Meningita meningococică beneficiază de chi-mioprofilaxie şi vaccin. 4 milioane/zi timp de 5 zile. este eficient la toate vîrstele. Chimioprofilaxia se face cu minociclină 100 mg de două ori pe zi. Căile şi ritmul de administrare sunt aceleaşi. Este indicată profilaxia cu Penicilina G. Ampicilina şi Cotrimoxazol. Nu se recomandă aplicarea pe scară largă. Are o eficienţă. intestinale. internate şi şcoli. Cît priveşte meningita pneumococică şl ea poate fi prevenită prin vaccinare. cu Rifampicină. sau mai mult. asupra aspectelor de îngrijire şl alimentaţie a copilului. atît în LCR cît şl în sînge. Durata lui este de 10—14 zile. eficienţa tratamentului fiind apreciată prin cercetarea repetată a nivelului de eficienţă Inhibltorle şi bacterlcidă. Cele cu stafilococ şi bacili gram negativi se tratează conform antibiogramel. Ampicilina şi Cotrimoxazol. La rândul său meningita cu haemophilus influenzae se rezolvă cu Ampicillină sau derivatele sale şi cu Cloramfenicol.l. In fine. post-traumatice şl secundare care survin în cadrul unor infecţii localizate (otite. Vaccinul este eficient la copiii peste 5 ani. Profilaxia menigitei Profilaxia meningitelor bacteriene se face ca şi la cele cauzate de meningococ.zi. Dar trebuie ţinut seama că ce!e mai multe meningite cu etiojogie neprecizată sînt cauzate de meningococ. Ampicilina se administrează parenteral 200—400 ml-ligrame kg/corp/zi iar Cloramfenlcolul 50 milligrame kg/corp/zi. timp de 10—14 zile. timp de trei zile. Se administrează o singură doză. Meningitele cu bacili gram negativi. slabă sub doi ani. Meningita cu haemophilus influenzae beneficiază şi ea de chlmio-profilaxie. Vaccinul se prepară din 14 tipuri de pneumococ. Cea mai frecventă asociere este între Penicilina G. De reţinut că în terapia acestor meningite este indicată asocierea de antibiotice. pe zi. Meningitele după traumatismele craniene Sunt date mal cu seamă de pneumococ. Menignitele secundare se previn prin tratamentul focarelor infecţloase cu antibiotice şi în caz de nevoie chirurgical. de tratamentul cu Penicilina G. în funcţie de evoluţia LCR-ului (revenirea la normal a elementelor celulare şi dispariţia celorlalte tulburări). Meningita pneumococică beneficiază. în două prize. Se administrează într-o singură doză. cămine. la interval de 12 ore. în meningitele cu etioiogie neprecizată este indicată şi administrarea unui aminoglicozld (Gentamicină 5 —10 mg) intrarahidian. pneumococ şi bacilii Gram negativi. prin educarea mamelor. Durata tratamentului este mai lungă 14—21 zile. Dozele la adult pot atinge 20 milioane U. la cei cu boli cronice şi splenectomizaţi. meningitele bacteriene cu etiologie neprecizată se tratează prin asocierea mal multor antibiotice. intravenos. integrate într-un sistem de viaţă bine organizat.l. Indicaţiile sînt similare cu a vaccinului antimeningococic. înainte de naştere şi în primele zile după naştere. La adult se administrează 10 milioane U. precum şi de vaccin. pe zi. Are eficienţă numai pe perioada administrării antibioticului.