1

Coperta: Ovidiu Bădescu, Galleria 28 Fotografie de Tomoaki Minoda

DAN PURIC CINE SUNTEM
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PURIC, DAN
Cine suntem

/ Dan Puric. - Bucureşti: Platytera, 2008 ISBN 978-973-1873-03-

9 Părintelui Atanasie, lumină de om şi de neam românesc Mănăstirea Petru Vodă Urmăriţi-1, citiţi-1 şi-1 veţi înţelege Personalitatea şi activitatea omului de cultură şi a regizorului Dan Puric nu are nevoie de nici un fel de prezentare. Urmăriţi-1, citiţi-1 şi-1 veţi înţelege. Ce prezentare să faci unui om care reuşeşte să trezească conştiinţa unui tineret, să anime un întreg tineret? Intrebaţi-i pe aceşti tineri şi nici ei nu vor găsi un răspuns. Este ceva firesc, este ceva ce sufletul tânărului de iizi recunoaşte în el recunoaşte ceea ce această naţiune, azi, a pierdut, recunoaşte adevărata lui valoare, adevăratul lui rost, adevărata lui identitate - aceea de român creştin. Nu-ţi trebuie nici o strategie politică, nu-ţi trebuie nici o ideologie să-i faci pe oameni să te iubească, să te urmeze. Trebuie numai să fii acordat la undele armonice ale acestui neam, pentru că fiilor unui neam te adresezi şi ei te vor recunoaşte. Domnul Dan Puric are această putere de a te fascina, de a te face să1 urmezi - şi nu o face forţat; pentru că şi tăcând te cucereşte. El nu a îmbrăcat numai arta teatrului mut, lui i s-a dat un dar mult mai mare - arta de a câştiga suflete. De aceea şi puterea lui de a comunica este mare, rar întâlnită, chiar dacă, prin arta pe care o practică dânsul, o face şi fără a vorbi. Acest om îţi dă încredere. Este ceea ce simte acest tineret şi în viitor va simţi şi acest popor. Biserica ar trebui să înveţe de la acest artist, pentru că reprezentanţii ei se ocupă îndeosebi cu pescuirea sufletelor din această mare învolburată a vieţii, cu

2

dobândirea sufletelor; şi aceasta nu se realizează uşor, după norme tipiconale, ci este o adevărată artă. Adeseori, domnul Dan Puric mărturiseşte că menirea dânsului este să măture poteca spre Biserică. Ei bine, a reuşit să facă acest lucru nu numai pentru el, ci şi pentru ceilalţi care îl urmează. El mătură calea pentru viitor. Această artă a Sf. Apostol Pavel, de a te face tuturor toate, ajută cel mai mult generaţia de azi să se întoarcă la Hristos. Biserica noastră de azi nu mai are ureche artistică şi, cred eu, ar trebui s-o redobândească, a devenit insensibilă la coardele sufletului uman. Legătura Bisericii cu oamenii artişti nu mi se pare ceva străin sau nefiresc, atâta timp cât şi unii şi alţii sunt botezaţi, chiar dacă, după mintea unora, canonic înseamnă să te pună imediat la index şi să nu mai lase să iasă de pe poarta iadului nici un artist. Erau într-adevăr canoanele aspre cu artiştii, atâta timp cât viaţa bisericească, pe vremea aceea, era foarte atacată din toate laturile de păgânism; trebuia făcută o distincţie clară între viaţa creştină şi cea laică. Toată arta de atunci era sub stăpânirea păgânismului. Acum este cu totul altă situaţie. Câţi dintre ortodocşii noştri au talentul domnului Puric? Dar să ştiţi că, oricine are un anumit talent, dacă nu-1 îndreaptă spre Dumnezeu, nu are nici o valoare şi nici o putere. Care nu-s cu una, nu-s nici cu cealaltă, nici cu biserica, nici cu arta. Apar, deci, oameni de valoare din lumea artistică, oameni care pot face faţă criticii modernismului de azi. Aceşti oameni trebuie încurajaţi. Vedem cu toţii că asistăm la adormirea unei societăţi româneşti care-şi pierde valorile neamului şi ale creştinismului. Au reuşit duşmanii ortodoxiei să se ajungă la această stare de uitare. Ei bine, faptul că acest actor reuşeşte să trezească în rândul tineretului de azi calităţi nobile, ceea ce pierduseră altădată, dovedeşte că acest tineret este încă însetat după adevăr, însetat de cunoaşterea adevărului. Dan Puric te ajută să te cunoşti pe tine însuţi, mai bine decât credeai tu că o poţi face. El scoate la lumină acest adevăr, prezentat prin filonul lui artistic, prin care ştie să prezinte teoria şi viaţa creştină. Acest tineret murise parcă în puşcăriile comuniste, unde criminalii distruseseră cele mai înalte conştiinţe ale acestui neam: Mircea Vulcănescu, Vale- riu Gafencu... Numai acolo am întâlnit suflete de o înaltă conduită morală, de o autentică spiritualitate. Oameni care ştiau să îngenuncheze, ştiau să plângă, în stare să rabde umilinţa duşmanilor, dar şi să-i iubească; şi, cu toate acestea, ei nu au încetat o clipă să lupte pentru biruinţa neamului şi a ortodoxiei. Văd în această lucrare a lui Dan Puric o renaştere a duhului lor, o refacere a glasului acestui neam, o conştiinţă care strigă, din ce în ce mai cu putere, că acest neam nu a murit. Părintele Iustin PÂRVU Dan Puric, un apologet ortodox
28

Am avut prilejul şi să-1 văd şi să-1 ascult din nou pe Dan Puric. Era la puţin timp după ce apăruse într-un program mai amplu, tot la TVR, dedicat unei binecunoscute ofensive neoico- noclaste. Emisiunea aceea i-a adus lui Dan Puric simpatia masei de credincioşi şi a clerului ortodox din ţara noastră şi a

2

3

relevat un apologet pravoslavnic cum România n-a mai avut de mult; un teolog „nespecialist", din speţa lui Alexei Homiakov, Nae lonescu şi Mircea Vulcănescu. Pentru că Dan Puric aparţine unei tipologii diferite radical de aceea a intelectualului român. Dan Puric gândeşte cu propriul sau cap, inclusiv atunci când vine vorba de Biserica Ortodoxă. Celălalt intelectual continuă să ia cunoştinţă despre Ortodoxie prin filiera occidentală/ catolică sau protestantă. Dan Puric mărturiseşte Biserica în care a fost botezat, şi o face cu simplitate şi încredere, întrucât credinţa se asumă. Celălalt vrea să „discute", pentru că se teme să nu fie tratat de „obscurantism//şi aretrat. De aceea, are mereu o propunere în buzunar, care nu-i altceva decât un calc, un şablon străin, de cele mai multe ori expirat: să facem un Vatican II la noi acasă, să umblăm cu pantahuza protestantă din poartă în poartă, să auzim la predică trimiteri Ia Heidegger sau la Ador- no... Or, ca şi iubirea, credinţa se trăieşte - aşa cum se vede la Dan Puric; se mărturiseşte. Pentru că învăţătura ei este revelată de Dumnezeu şi formulată sub cea mai înaltă egidă spirituală - a Duhul Sfânt - de către Sfinţii Părinţi în Soboarele Ecumenice. Nu prea ai ce să discuţi asupra dogmei, a „adevărului revelat". Tot ce poţi face este să te lupţi pentru ca el să fie păstrat intact când apare tentativa de corupere sau de ispitire. N-ai ce discuta cu ereticii şi cu atât mai puţin despre mistificări grosolane, gen Codul lui Da Vinci ori Evanghelia lui Iuda. Aici nu încape opoziţia vechi/nou, în sensul disputei dintre clasici şi romantici. însă intelectualul „pune botul" prin natura formaţiei sale şi prin teama de a nu fi considerat obscurantist sau demodat. Pe vremuri, mulţi se temeau să intre în biserică pentru a nu fi daţi afară din partid. Nu era „politic" să fii perceput credincios. Astăzi nu este „european" să baţi mătănii şi să te închini la icoane. Şi atunci, cu excepţiile de rigoare, intelectualul român recurge la jumătăţile de măsură: toarnă sifon în vinul mărturisirii şi obţine un şpriţ penibil şi mizerabil. Face hermeneutică şi istorie a religiilor, denunţă lungimea slujbelor ortodoxe şi a parastaselor, concede babei Rada frecventarea bisericii şi asumarea Tainelor, ba îi mai şi sminteşte pe unii clerici cu înclinaţia lui pentru „dezbateri"... Iar teologie nu ştie. Fiindcă teologia nu se deprinde în bibliotecă, tot aşa cum excursiile nu se fac pe hartă. Intelectualul nostru nu are priză la popor pentru că nu-i cunoaşte credinţa. N-o are de 150 de ani şi de aceea n-a avut niciodată dialog cu masele. Din acelaşi motiv n-a putut să existe la noi un sindicat „Solidaritatea". Intre popor şi belferi nu avem decât dialogul surzilor. Dan Puric mărturiseşte. O face firesc şi integral. Şi s-ar putea să facă şcoală, atrăgând prin autenticitatea lui şi prin inteligenţa sa luminată de Duh. Este un apologet strălucit. Unul de care comunitatea de credinţă şi iubire a Bisericii noastre avea realmente nevoie. Dan CIACHIR

într-o zi. Ceva îmi spunea asta şi la acea vreme. în mila lui Dumnezeu. Ca toţi românii. dar era pentru mine un sentiment neclar.T. era medic şi se temea să nu fie închis pentru originea lui socială. C.: Părinţii dumneavoastră nu erau credincioşi? Ba da. a venit pe la noi bunica şi-a spus. Mama avea un fel de credinţă boierească. eram un copil înregimentat. Se dezlipeau minciunile de pe el. una câte una. până în 1989 am fost străin de Biserică. priveşti.: * Interviu realizat de Claudiu Târziu. Nu aveam timp. Eram în faza de turism: la răstimpuri. în treacăt: „Auzi. din curiozitate. Atunci am realizat că fără El nu pot ieşi din criză. intri.T. nr. C. 18-19. Fireşte. cred că El m-a mângâiat tot timpul şi mi-a vorbit. D.listă. D. eram mult prea mic pentru o asemenea înţelegere. faptul că mergeaţi chiar şi rar la biserică dovedeşte că Dumnezeu vă era undeva.T. publicat în revista „Formula AS". dar atunci nu am realizat lucrul acesta.: Privind retrospectiv. Totuşi. mă pregăteam să devin pionier. an XVII. C. p. pentru care 28nu existau soluţii raţionale.: Când s-a petrecut convertirea? Acum vreo şapte-opt ani. aproape. îl simţeam ca pe un suspin.P. Ştiam că mai trebuie să fac un pas înainte. nu L-am aflat pe Dumnezeu atunci. Când m-am întors cu faţa spre El. ca foile de pe ceapă. după un impas major al vieţii. Dar erau speriaţi prea tare de vremuri şi doreau să ne protejeze. mai ritua. să ne dea o educaţie religioasă serioasă.: C. Tata a avut pământ destul de mult. cică nu există Dumnezeu".P.P. Dar am fost. Am trecut printr-o disperare sufletească. dar. ca să nu se audă şi răul să se abată asupra noastră. Totuşi. poate îţi place ce vezi. pe măsură ce creşteam. categoric. probabil. Afirmaţia ei mi s-a înfipt drept în minte. 5-12 februarie 2007. m-a primit extraordinar. 754 (5). dar n-am putut singur şi n-a avut cine să mă ajute. Dar. tata era de o credinţă care şi acum îmi este exemplu.: D.: Cum anume s-a întâmplat? 4 . Ascultau pe furiş Radio „Europa Liberă" şi se temeau.T. Nu voia să le dea comuniştilor nici un pretext. ce tâmpiţi sunt comuniştii. dragă. cu o bunătate care nu încape în cuvinte şi de care nu vreau să mă mai lipsesc.4 Mătur poteca spre Biserică" Claudiu Târziu: Cum 1-a descoperit Dan Puric pe Dumnezeu? Dan Puric: Eram elev în clasa a doua. specifică familiei din care venea. dar nu participi. adevărul a început să fie tot mai vizibil pentru mine. eram o inima fugărită.

într-un târziu. Şi cred că viitorul este al ei. de rătăcire. nu mai am teama de răul care mi s-ar putea întâmpla. dădeam de o uşă.P. Restul e mimetism. A încetat căutarea mea sfâşietoare. inspiraţia îţi vine de dincolo de tine.: C. Trăiesc cu nădejdea creştină că viaţa de aici nu este decât o pregustare pentru viaţa de dincolo. Arta este mărturisire. C. Totuşi. fără ca prin asta să fie neapărat artă bisericească. faţă de cuvântul Mântuitorului. Dar nu mă odihneam cu ele. încerc să-1 sensibilizez pe omul modern. ştiu că fără Dumnezeu nimic nu este posibil. am intrat într-o lumină. mai ales despre religiile orientale. Arta lipsită de Dumnezeu nu e artă .T. Când aţi simţit nevoia să exprimaţi în limbaj teatral un mesaj creştin? Şi de ce? D. P. Eu mi-am înţeles menirea astfel: să mătur poteca spre Biserică. Fapt este că am cunoscut o serie de oameni care mi-au deschis calea. am realizat că arta adevărată este arta creştină.T. găsesc". N-a fost un gest premeditat.. ştiu că prin credinţă poţi muta şi munţii. Parcă am intrat într-o baie de lumină şi mi s-au limpezit lucrurile.: D. m-am lămurit o dată pentru totdeauna. când colo. intram într-un tunel. Pe când acum. performanţă. Şi acum sunt în altă etapă. trăirea credinţei mi-a schimbat felul de a privi viaţa. întâi.o putem numi divertisment. Important este că L-am aflat pe Dumnezeu.. mă bucuram. Pe urmă.T.P.: Cum aţi reuşit să transfiguraţi mesajul creştin în jocul de teatru? Avea Picasso o vorba bună: „Nu caut.5 Nu vreau să intru în detalii. Citisem mult până atunci. gol. dar nu artă. încercând să mă înţeleg. . pentru că sunt chestiuni prea intime. Aveau un caracter labirintic. D.: A venit de la sine. e fals. Adică. în ce fel aţi descrie schimbarea din interiorul dumneavoastră? 1. dar nu prea târziu. Mi s-a dat şi am dat.: C. Vreau să rămână în taina inimii mele. există şi momente de căutare.P. M-am exprimat potrivit sufletului meu. că sufletul meu a început să se aşeze în timpul Liturghiei. prin artă.

îl dezvrăjesc. în lumea machiavelică occidentală. El totuşi ajunge acolo. o trăire ascetică şi o înclinaţie naturală spre a face bine. Ele au stârnit entuziasmul şi în ţară. Fiecare.. Trebăluiesc prin casă. Cervantes a fost esenţialmente creştin şi a pus aici un mesaj creştin. Le lipseşte ochiul duhovnicesc. Vin la teatru şi povestesc cum va fi piesa. în contextul epocii sale. ascult muzică şi gândesc. un alt monstru. Şi. începe să-şi aducă aminte cine este. găseşti. Când am citit cartea.: Dar am mai văzut şi latura politică. Ţuţea este unul. în relaţia mea cu publicul. dintr-o dată. Sigur. altul. Cum se implică ei în demersul 6 . spre a da ajutor celor mai slabi. nu din curiozitate. fugind după un iepure. iar apoi ne apucăm de treabă. Cervantes a vrut să protesteze prin această operă contra „telenovelelor" de la acea vreme. P. eu sunt iepurele. Până atunci. când eroul ajunge pe tărâmul de dincolo. şi un spirit al căutării. la noi. în fapt. Ca şi cei care au rezistat comunismului. are nu numai un mesaj creştin.T. îi redau memoria. sunt destui şi azi cei care văd adevărata faţă a globalizării. există şi metode. care erau romanele cavalereşti. un rebel care nu intră în jocul unei societăţi decăzute. nu văd aceste fenomene cum sunt în realitate. îşi păstrează verticalitatea. D.: Piesele dumneavoastră sunt foarte gustate de public. C. dar are şi comportament de monah. într-o lume aproape păgână. la noi au fost însă şi foarte mulţi intelectuali care au văzut corect ce înseamnă comunismul. la fel ca şi globalizarea actuală.: Lucraţi mult cu tineri actori. care caută să-şi şteargă amintirea sacrului? D. când vrea Dumnezeu. n-am caiet de regie şi alte chestii din astea. Don Quijote era. C. îi arăt de unde vine şi încotro se duce.P. ci din neatenţie.multă vreme ascuns sub masca umanismului. în general. mi-a fost uşor să fac o piesă cu mesaj creştin.6 Dar. mi se desfăşoară tot spectacolul sub ochii minţii. şi în străinătate. Noica. Eu nu aplic însă o reţetă.: Piesa Don Quijote. Şi comunismul este un asemenea monstru . Ce legătură este între cele două mesaje? E vorba despre atitudine. cea mai recentă creaţie a dumneavoastră. trăise într-o amnezie desăvârşită. la fel de singur ca un Petre Ţuţea la noi. în acest timp.. ci şi unul anticomunist.: In basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. şi a creat acest personaj „nebun". T. care 28 îi sunt părinţii. Oamenii. Don Quijote este un cavaler. Şi succesul meu cred că înseamnă că publicul îşi redescoperă dragostea pentru Cel care ne-a zidit. Cum vă explicaţi succesul de care vă bucuraţi ca autor de mesaj creştin. i se spune să nu meargă niciodată pe o anumită câmpie. în perioada interbelică. care să le arate monstruozitatea lor. sub comunism. uşor ridicol.T. Fiecare vede pericolele care pândesc neamul lui. şi formalisme. C. Nu scriu nimic. care creşte sub pretextul facerii binelui public. Don Quijote a văzut în morile acelea de vânt nişte monştri disimulaţi.

nu numai pe scenă. dar în ce măsură va intra Europa secularizată în România creştină? Cu mare discernământ. nu insist.: 1. în avangarda societăţii. ei ne aduc administraţie performantă. dar. E. Am o relaţie foarte bună cu majoritatea tinerilor care vin să joace cu mine.: România a aderat la U. D. au ieşit din apă şi au mărturisit credinţa.P. ca pe unul care a văzut toată lumea: ce înseamnă integrarea din perspectivă spirituală? Vine şi de aici vreun pericol? C. deschişi la dialog.: Este nevoie să privim detaşat integrarea: ei ne civilizează.: în ultimii ani.T.T. Dragostea nu poate fi simulată. prin excelenţă.: . ci doar să-i dumiresc şi să-i învăţ ce ştiu. le putem noi dărui mai mult. Chemaţi de împărat să batjocorească Taina Botezului. încerc să-mi resuscitez neamul cum mă pricep. Nu vă temeţi că veţi fi văzut cel puţin ca inadecvat. Un artist trebuie să fie şi o conştiinţă publică. ci şi în agora? C.P.7 dumneavoastră teatral: din obligaţie.P. Să avem puterea de a spune ce merge şi ce nu merge la noi. A mărturisi este darul pe care ni-1 face Hristos. sufleteşte. dacă vă afirmaţi ca un creştin practicant? C.: Nu sunt primul actor care a făcut asta. D. Ei înşişi îşi aduc aminte de origini.: Artiştii sunt. Nu mă interesează cum sunt etichetat. măcar în vremuri de restrişte. Vă întreb. Sfântul Porfirie şi Sfântul Ghelasie au fost mimi. trebuie să ne opunem la a fi anexaţi unei ideologii. aţi luat de mai multe ori atitudine publică. Nu ştiu dacă sunt competent în domeniul acesta. D. din credinţă? Eu cred că o fac din dragoste. dar nu am voie să stau cu mâinile în sân. în istoria creştinismului există exemple ilustre. P. Nu caut să le impun nimic. Ce v-a împins să vă mărturisiţi credinţa. în timpul Imperiului Roman. România intră în Europa secularizată. în această relaţie. în spirit creştin. Dar nici să nu ne isterizăm pentru pericole presupuse. Am conştientizat că neamul nostru este în primejdie şi că sunt obligat să trag semnalul de alarmă. pentru că eu ştiu cine sunt.T. Unde nu găsesc ecou. Până să vină doctorul. transmise prin aşa-zisa „societate civilă". noi îi spiritualizăm. trebuie să fim dezinhibaţi şi să ne comportăm firesc.

8

Părintele Arsenie Papacioc spune că trebuie să ne străduim ca toată viaţa să fim prezenţi în Hristos. Mai poate omul contemporan să facă asta?
C.T.:

Cred că da. După mine, înainte de toate, trebuie să punem capăt unui comportament schizoid, manifestat la scară mare în rândul celor care spun că sunt creştini. Adică, după ce- am ieşit de la Sfânta Liturghie, să nu uităm de Hristos, ci să prelungim trăirea din biserică şi în viaţa cotidiană. Mulţi dintre noi nu „îmbisericesc", în sens duhovnicesc, familia, societatea, odată ieşiţi din biserica de zid. Devin strict cetăţeni, străini de Dumnezeu. Este mare păcat. înseamnă că participarea lor la viaţa Bisericii se rezumă la un ritual. Evident, nu vorbesc aici despre instituţia Bisericii, nici măcar despre ierarhia bisericească.
D.P.:

Mă refer la comunitatea de iubire adunată în numele lui Dumnezeu, comunitate care trebuie să rămână în iubire, şi nu poate, dacă îl uită pe Hristos. Apropo de asta, îmi amintesc o vorbă a Părintelui Iustin Pârvu, de la Mănăstirea Petru Vodă. Era într-o duminică, puhoi de lume la mănăstire. Privind la credincioşi, Părintele mi-a spus: „îi vezi ce mulţi sunt? Dacă îi pui să aleagă între Dumnezeu şi vrăjmaşul, se duc la necuratul". Adică, majoritatea oamenilor, chiar credincioşi fiind, nu sunt dispuşi să plătească vreun preţ pentru a alege între bine şi rău, între lumină şi întuneric, între adevăr şi minciună. Şi, de cele mai multe ori, le este mai uşor să aleagă răul.
C.T.: D.P.:

Daţi-ne un exemplu!

De pildă, de o vreme încoace, sunt atacate icoana, educaţia religioasă în şcoli, într-un cuvânt, Biserica. Şi nu prea se opun mulţi creştini. Aşteaptă să ia atitudine instituţia Bisericii. Dar Biserica suntem noi toţi, şi noi slujim - după cum zice Sfântul Apostol Pavel. Este interesul, dreptul şi datoria noastră să ne apărăm. Lenea sufletească şi de gândire însă ne paralizează, ne face iresponsabili. Nu avem voie să fim spectatori la ce ni se întâmplă. De ce nu avem o atitudine fermă şi exprimată rapid? Mulţi se scuză în numele smereniei. Dar smeriţi faţă de ce? Smeriţi faţă de ticăloşi? Nu. Iar trebuie să-1 citez pe Părintele Iustin Pârvu: „Ţara asta are inflaţie de smerenie. Dar uneori este nevoie şi de sfânta palmă a Sfântului Nicolae". Trebuie să fim trăitori şi luptători în ortodoxie. Vorba Iui Nae Ionescu: în ortodoxie nu vii să sforăi, ci să fii treaz. Atacurile care se dau astăzi asupra ortodoxiei reprezintă hârtia de turnesol a creştinului adevărat din România. Recent, aţi participat la o masă rotundă, organizată de revista „Lumea" şi P. N. G. O parte dintre cei care v-au 28 văzut lângă Gigi Becali s-au declarat neplăcut surprinşi, crezând că aţi intrat în partidul lui. Contează contextul în care iei atitudine?
C.T.:

1.

Mi-au ajuns şi mie la urechi tot felul de vorbe. Cei care gândesc aşa au fost atenţi la imaginea lui
P.:

8

9

Dan Puric, nu la mesaj. Ca şi cum e mai important nu ce spun, ci unde o spun. Păstrând proporţiile, e ca şi cum i-ai reproşa Maicii Tereza că 1-a vizitat pe Iliescu, fără să fii atent la ce a vrut să facă prin asta. Eu trebuia să merg la acea masă rotundă, pentru că era o dezbatere importantă, despre creştinism în Uniunea Europeană. In virtutea comportamentului meu de până acum, cei de care vorbeaţi puteau să-mi acorde credit, să fie convinşi că nu sunt un oportunist. Sunt persoane publice care nu iau atitudine, pentru că se tem să nu-şi strice imaginea. Eu, imul, mă duc oriunde, ca să-L mărturisesc pe Hristos, indiferent că sunt înjurat, terfelit sau bănuit de cine ştie ce combinaţii. Pe mine mă interesează sufletul, nu imaginea mea. Mă interesează să fiu onest cu ce mi-a dat bunul Dumnezeu. Dragostea, mai presus de artă1 Alice Năstase: Cum v-aţi petrecut copilăria?
Dan Puric: Amândoi părinţii mei erau medici, la Nehoiu, o comună din judeţul Buzău. S-au întâlnit acolo într-un mod accidental. Tatăl meu a făcut parte din familia de boieri a neamului, din cele 1 000 de familii de boieri, care ţineau pământ; avea şi el vreo 500 de hectare de pământ, nu era un boier mare... Şi, după naţionalizare, ca să nu-1 aresteze, şi-a luat totul într-un geamantan şi a lăsat toate pământurile, pe care, iată, acum, securitatea nu mi le dă înapoi. Am pământuri de la 1870, de la Sultan. Strămoşii mei erau mocani, plecaţi cu oile, cine ştie câte generaţii. Unul dintre străbunicii mei a avut casa unde s-a făcut declaraţia de independenţă de la Padeş, a lui Tudor Vladimirescu; deci, eu pot fi mândru că unul dintre străbunii mei pe linie paternă a avut curajul să-1 găzduiască pe Tudor Vladimirescu şi Tudor a avut încredere să pună capul pe perna lui. Numai lucrul acesta te fascinează!

Tata a fost deposedat abuziv, ca şi alţii; nu a făcut nici un rău în viaţa lui, nu a făcut nici măcar politică. Şi a plecat într-o comună mică, să nu-1 găsească ciuma comunistă şi să-1 aresteze, numai pentru faptul că a avut pământ. Mama mi-a zis că, până să împlinesc eu vreo 6 ani, îşi ţinea otrava în buzunar, în caz
1 Interviu realizat de Alice Năstase, apărut în revista „Tango", nr. 25, iulie 2007, p. 104-113.

10

că-1 ridicau, să se otrăvească, pentru că torturile erau cumplite. Soljeniţîn a spus că în puşcăriile din România s-a. atins maximum de teroare, peste ce a făcut Stalin.
A. N.: Acestei plecări în exil îi datoraţi existenţa, fiindcă aşa a întâlnit-o pe mama dumneavoastră?

D. P.: Mama mea era medic stagiar, o frumuseţe specială, hollywoodiană, o zână blondă. Tatăl meu era mult mai în vârstă decât ea. Avea 53 de ani când m-am născut eu. O diferenţă extraordinară. Cum a dat bunul Dumnezeu să se întâlnească! Eu moştenesc de la mama spiritul comic. Felul în care povesteşte ea cum s-au întâlnit este genial, extraordinar: „Dragă, într-o zi, a venit unul la mine, un sătean bolnav; şi l-am întrebat:
-Cine

v-a tratat? Care doctor?

-Puric.

Am râs o juma' de oră. Cum să-1 cheme pe ăsta Puric?! îţi dai seama, dragă, bine că nu-1 cheamă Ploşniţă! Şi am râs cu lacrimi! Şi-ntr-o zi a intrat o arătare pe uşă, unul slab, aşa, abia se ţinea pe picioare. Şi am aflat că el este doctorul Puric. Dragă, nu dădeam doi bani pe el, dar, la un moment dat, mi-a venit să- i fac un sandviş, dragă, că era aşa slab, am vrut să-i dau să mănânce. Şi am auzit un ţipăt:
-Domnişoară,

dumneavoastră, dacă aţi fi soţia mea, nu v-aş lăsa să puneţi mâna pe nimic! Auzi, dragă, ce mi-a zis, nemernicul, şi după un an de zile mă lăsa să tai lemne cu toporul în curte!". Evident că minţea, tata toată viaţa a ocrotit-o, dar era povestea ei despre ceea ce i s-a întâmplat. Tata avea o nobleţe, o rasă extraordinară; lui i-am dedicat Toujours /' arnour. De la el am învăţat ocrotirea faţă de femeie, el a ocrotit-o toată viaţa pe mama, de-asta se şi răsfăţa ea, care este o tipă enorm imaginativă, este esenţă de feminitate.
A. N.:

Acolo v-aţi născut şi aţi copilărit?

D. P.: M-am născut la Buzău, probabil că acolo erau condiţii mai bune decât în comună, şi pe urmă am copilărit la munte, între râuri, între munţi, ceea ce a fost un mare privilegiu. Am crescut acolo. Apoi m-a luat bunica, ce era un fel de fuhrer, mama mamei, care provenea din familia de boieri Sbiera. Când mi-au dat premiul Academiei Române, am văzut acolo, pe perete, portretul unui străbunic al meu, care se uita la mine! Străbunicul acesta a fost Constantin Sbiera, unul din fondatorii Academiei; mulţi alţii 28 familia Sbiera au fost avodin caţi, unul a fost profesorul de română al lui Eminescu - adică, foarte mulţi de o inteligenţă şi-o tărie românească extraordinară. Bunica mea, care era profesoară de română şi franceză, mi-a transmis un soi de corectitudine a lucrului bine făcut, o corectitudine ţărănească. Pentru ea, nu exista minciună; nu exista lucru prost făcut; era de o autoritate extraordinară. Am crescut aproape într-un matriarhat teribil de frumos.

10

Eu am fost în plină furtună şi nu întotdeauna am avut timp de el. înseamnă dragoste.: Nu mă întreba pe mine. că eu sunt cazul! Şi acesta e lucrul care mă doare cel mai tare. Era de aşteptat ca eu să fiu înţelegător faţă de situaţia lui. în care tăcerile şi înţelegerile lui m-au ajutat să traversez anumite lucruri.: S-a ajuns dintr-o traumă repetitivă. către omul contractualist. Şi discret. Asta e de la Dumnezeu. că se lipesc cioburile sparte. sau amândoi într-o criză. Eu n-am negociat cu tata nimic.. care este o minune. devine consum alimentar. în puşcăria vieţii mele. Eu discut cu el adevărat. ăştia care vorbim. Şi-acolo se despărţeau . l-am iubit.. situaţia în care un sistem din afară începe să prăbuşească familia. cu servieta aia de lemn nenorocită. am cunoscut lucrul acesta din interior. în care tu nu încerci să recuperezi ceva. chiar şi când am să-i reproşez ceva. am ajuns cu aceste spaime! E nevoie de-o întoarcere către taina Bisericii. aşa. legătura dintre noi: când plecam militar în armată. care ne marchează pe toţi. N. dar cu dragoste. Nu este reproşul care să nu aibă dragoste. nădăjduind că există. Niciodată în viaţa mea nu-i voi putea da înapoi fiului meu momentele de singurătate pe care le-a avut. A.: Şi înţelegerile lui mi-au vindecat suferinţele mele. dintr-o des. ci cum de am ajuns aici. El a inversat raportul. Nu mă dau sfânt. personal. înseamnă că-i e frică şi atunci cuplul merge pe un interes şi dragostea devine sex. ci noi. Şi reciproc. E o discuţie vulnerabilă. raportul dintre mine şi Octavian este un raport de o sensibilitate deosebită. ca pe o tragedie antică. în care unul din ei fiind de factură mai slabă. Un creştin autentic se căsătoreşte altfel şi trăieşte altfel.: De ce credeţi că în zilele noastre oamenii nu mai preţuiesc căsătoria şi preferă tot mai mult traiul în concubinaj? Cum s-a ajuns aici? D. O singură dată am simţit. Situaţia contractualistă. n-au existat nicidecum reproşuri sau lucruri uzuale într-o asemenea situaţie. Iubind. dar ce facem cu copiii care cresc fără mamă şi fără tată. se merge către o secularizare a societăţii. P. în care statul garantează. în vârstă. sau necreştinaţi.creştinare lentă. dintr-o spaimă reciprocă de celălalt. ce garantează? Iubirea nu se garantează. începe patinajul. din faptul că taina căsătoriei nu a fost trăită aşa cum trebuie. Nu negociez cu Octavian nimic. Dar tot Dumnezeu te ajută. sau el mie. banii puşi separat. Tatăl meu. creează individualismul. Că nu alţii au ajuns.11 A. Banii puşi împreună înseamnă comuniune. m-a condus la gară. pentru că este copilul meu. ci oficializarea la sfatul popular. ci încerci să dai cu toată inima ceea ce ţi-a dat Dumnezeu ţie. P. Lucrul acesta la noi a fost distrus şi este distrus în continuare. Credinţa adevărată te-ajută să treci. Când unul pune banii separat. chiar şi când ne certăm. Copilul meu ştie asta. simţi că poţi recupera lucrurile. adulţii. Problema nu e cum de s-a ajuns. pe care. N. Pentru noi. cum rezolvăm problema asta? D. Trăim o perioadă de schilodire sufletească. un contact de cu totul altă factură. Nu s-a trăit taina. prin credinţă şi prin întâlnirile pe care le ai cu el. am simţit-o. către taina Căsătoriei. nu poate să fie de la mintea unui copil de 14 ani. mai găsim soluţii.

N-am vieţi să-i mulţumesc cât mi-a dat. ca să supravieţuiesc. când îl duceam la grădiniţă. Jucăriile le ţinea cu o tenacitate extraordinară.: Eu am fost un tip foarte nărăvaş. avea vreo cinci anişori. iar el a spart regula. să vină cu jucării. viscol. I-am spus că nu pot să-1 transport cu tot cu jucării şi el mi-a dat una dintre cele mai tulburătoare lecţii pe care ţi le poate da copilul tău ţie. să-mi facă la revedere. N. Nu mi-am dorit un copil cu orice preţ. decupând o cutie de bere. repetând cuvintele din reclamă. Tot ce-am făcut eu în artă. că noi. zăpada până la genunchi. Pe la vreo cinci ani a văzut la televizor o reclamă. nici nu ştia dacă mai trăieşte până mă întorc. nu ştiam 28 cum să leg firele la telefon. Şi. era de Crăciun.: Cum v-a schimbat viaţa apariţia copilului? Ce valori s-au schimbat? D. că nu putem sta cuminţi 5 ani de zile. Ca să-1 pedepsesc. făcea sarmale şi tăia cu un satâr nişte carne. copiii. sau 10 ani. aşa cum Ceauşescu ne obliga să trăim în epoca de aur. m-am uitat să văd dacă se duce la locul lui. în faţa publicului. până oi muri. el a luat satârul şi a tăiat firul de la telefon. Nu credeam că sunt în stare de aşa ceva. nu e în natura mea (eu şi-aşa am muncit de m-am căsăpit tot timpul. plină cu muncitori. Eu. când tranziţia. o să spun că am supravieţuit. Aşa le putem spune şi noi ăstora. Nu pot să zic niciodată că în România am trăit. Dar n-a fost vorba de o rebeliune. Şiatunci. l-am dezbrăcat. ţinând jucăriile la spate. asta da. A stat aşa şi-am putut să văd că-i curge o lacrimă. Se ştia că era o castrare a tinereţii. nu ca să trăiesc. cu copilul în braţe. Nu către o paternitate în înţelesul comun. va trebui să-1 caut şi să-i spun ce s-a întâmplat. Am trăit numai în faţa lui Dumnezeu. a fost asta. care sunt total atehnic. nu putem sta cuminţi un an de zile până vine el cu jucăriile!". la un moment dat. foarte greu aveam contact fizic cu fiul meu. Şi dintr-o dată a zis: „Uite!". i-am spus că trebuia să mă sune Moş Crăciun. dar l-am văzut cum creşte.12 iubite de iubiţi. Una dintre lecţiile uriaşe pe care Octavian mi le-a dat. pot să spun. copii de părinţi. eu. Iar eu. Mulţi s-au sinucis. care ne obligă să trăim când aderarea. sau securiştilor care ne conduc şi care ne obligă să trăim în România postrevoluţionară. a venit educatoarea. Atunci a început să-i curgă o lacrimă şi mi-a zis: „Spune-i lui Moş Crăciun. economic. dacă te vezi cu el. A. P. Mama lui era în bucătărie. Ger afară. abia am prins o maşină. pe care aş putea-o transmite Comunităţii Europene. i-am pus alte hăinuţe şi-a luat jucăriile şi l-am băgat înăuntru. până ne integrăm! Noi trebuie să trăim! Nu e minunat? Un copil te face tată! Nu 12 . pur şi simplu. în clipa aceea. ci de o dragoste de frumos: le-a arătat iepuraşul şi ursuleţul. şi n-am să mai pot vorbi cu el. era armata grea. curios. cu un cuţit care taie tablă. dar el. din infantilismul fiinţei. Şi a mai avut o chestie extraordinară. Şi am ajuns la grădiniţă. Dar există un lucru care te modifică din mers. Şi în clipa aceea a început o revoluţie! Pentru că educatoarea le interzisese să vină cu jucăriile la grădiniţă. Şi ştiu că bătrânul boier nici n-a ridicat mâna. nu din egoism. am supravieţuit). la 7 dimineaţa. a fost într-o dimineaţă. Dar social. s-a întâmplat unul dintre cele mai frumoase momente ale vieţii mele: s-a dus în mijlocul sălii. Avea 72 de ani. Printr-un geam care nu era vopsit. a apărut. până fac ei aderarea. când a luat hotărârea să ia cu el nişte jucării: un iepuraş şi-un ursuleţ.

Dumnezeu mi-a dat imens -. care spune că mai degrabă cunoaştem cerul şi marea. ci a vrut să spună că te cunoşti pe tine însuţi în relaţie cu celălalt. să numesc lucrurile corect. Goethe spune că Socrate n-a vrut să spună aşa ceva. Pentru ei. de la divertisment. A.: Credeţi că putem iubi în viaţă şi a doua oară cu inocenţa primei iubiri? D. A. n-am prea apucat să strâng pentru vremuri grele. o reacţie îngrozitoare. şi i-am arătat ce înseamnă un „one-man show" de o oră şi douăzeci de minute.13 trebuie să joci tu un rol social. ca să fim fericiţi? D. P. N. Păi. a celor care spun că trebuie să ne eliberăm de trecut. Să chemi un artist care a fost în toate colţurile lumii şi avut mii de spectatori pentru un sandviş e o dovadă că nesimţirea ţi-a luat şi ultima celulă din corp. la „Actualităţi" sau .: Credeţi în teoria prezentului. care n-are trecut. n-a mai mâncat. pe ei nu îi interesează că s-a murit în puşcării pentru ţară. cât de schilodit interior era. al identităţii sale naţionale. P. Şi eu vin şi spun că peste ei este Grigore de Nyssa. Şi el s-a mirat. un sfânt. Cum te cunoşti pe tine însuţi? Făcând introspecţie. Sub îndemnul „Trăieşte-ţi clipa!" stă şi generaţia politică de la noi. Care este relaţia dumneavoastră cu banii? Cât de importanţi sunt banii pentru un artist? D. Să nu înţelegeţi că mă plâng . puternic.: Altădată.. decât să ne cunoaştem taina sufletului. cu toate că eu am cerut un sfert din cât cere un manelist! îţi dai seama ce bolnav era bietul om. mă compar eu cu banii unora dintre ăştia de la televiziune. ci sunt aşa. Suntem o taină atât de mare! Socrate zice: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!". Dar unii au întâlnit-o o singură dată. poate avea o reacţie.. am fost chemat să joc la Palatul Cotroceni pentru un sandviş. Omul castrat de trecutul său. Eu am muncit tot timpul pentru cât mi-a trebuit. Ăştia sunt cretinoizii care cred în „Trăieşte-ţi clipa!". în virtutea normalităţii. ăla trece cu Porsche pe lângă mine şi mă calcă. pentru neam. Stai lângă un om o viaţă întreagă şi nu-1 cunoşti. N. Cum s-a întâmplat cu Lidia Jiga. n-ai nevoie de alocaţii de la stat pentru asta. Toată ceata asta de handicapaţi sare peste trecut. este omul care poate fi manipulat foarte repede. şi de asta vremurile grele m-au prins aproape disperat. Pe urmă a murit şi tigrul. A.: Citeam undeva că dragostea o poţi întâlni de două. N. dresoarea care a murit ucisă de tigrul acela pe care 1-a crescut de mic. dar trebuie să spun. culturale. i-am spus un preţ cuiva. dar nici nu am o asceză totală. exact cum a dat Dumnezeu: să ai câţi îţi trebuie şi să ai acolo strânşi şi pentru vremuri grele.: Nicolae lorga spunea că numai aplecându-ne asupra trecutului putem avea tăria faptelor de astăzi. care au milioane de euro? Eu vin în sandale. La un moment dat.trei ori autentic. Nu se poate generaliza.: Nu sunt un om legat de bani. al familiei. Chiar acum. istoria a început astăzi la ora două fără douăzeci şi durează până diseară. P. încerc să impun un preţ al valorii în România. care m-a invitat să susţin un spectacol. pentru familie.

Fericirea adevărată este. clonele astea. „A învia" înseamnă a redirecţiona toate aceste lucruri în sensul vieţii tale. ţine de transcendenţă. că este ceva normal. pentru că trebuie să fii în viaţa asta. sau ca meduza. care-au ieşit din Comitetul Central. mai puţin îndrăzneţ. Creştinul spune un lucru extraordinar. Noi discutăm din punctul de vedere creştin. Iar îndemnul creştin este acela de-a te pregăti. să ai o anumită atitudine. pentru că budismul nu e o religie. să te bucuri de creaţia asta. să ne convingă că furtul face parte din business. A apărut acum un album cu 300 de inşi care sunt milionari. nu faci rău. businessul e o chestie normală. pentru că lumea cade în „a avea". cu o filosofie budistă. dar vor să se legitimeze ca fiind normali. maşini. din astea care s-au făcut după '89. în realizare.: Dar nu avem o datorie faţă de propria noastră fericire? Unde găsim fericirea în viaţa asta. Sunt oameni care sunt fericiţi dacă au vile. adică. Şi ăsta e un lucru important. Ii acuzi pe cei cu bogăţii spontanee. Ei nu mai au viitor. cu o moştenire genetică fundamentală: sunt nemuritori şi iresponsabili. Toată viaţa asta te pregăteşti. de primate. au ieşit. care ajută. eşti mai puţin 28 obraznic.: A fi fericit nu înseamnă a te izola de trecut. nici cu „a avea". P. bogăţia. ceea ce n-are legătură nici cu „a fi". din perspectiva acestui lucru. „A învia" nu exclude pe „a avea". din când în când. după unii care zic „a trăi pentru a avea". Alţii spun: „a trăi pentru a fi". N. săracele. depinde ce faci cu ea". pe care a făcut-o Dumnezeu cu tine. La noi. A. la a cincia generaţie. El spune: „a trăi pentru a învia". A. şi să retrăieşti din punctul acesta de vedere tot ceea ce-ţi dă Dumnezeu. care dau. înainte să punem virgulă? D. care te poate coborî în iad sau urca în rai. e o filosofie . şi alţii care pun virgulă. nu exclude pe „a fi". pun punct. Sunt oameni care. după viaţa asta. jeepuri. Iar noi toţi tractăm după noi un trecut. A învia înseamnă să trăieşti cu o bucurie nespusă pe această lume. să ştii că eşti trecător pe acest pământ şi.14 când se uită ei la OTV! Trebuie să deconspirăm şi că filosofia lui „Trăieşte-ţi clipa!" mai este altoită. Oamenii care au un capital autentic nu trebuie acuzaţi. căci acolo avem de-a face cu o altă cultură. A fi fericit nu înseamnă a trăi în sensul primar. pe ei nu-i mai interesează ce se întâmplă cu România peste douăzeci de ani. Lucrul acesta se obţine foarte greu. Este o bucurie normală a firii.dar nu intrăm acum în comentarii legate de acest subiect. care are simetrie radială şi se duce acolo unde-i hrană. atât timp cât nu se bazează pe fraudă. sunt bogăţii care sunt la a patra. ai un pasaj către alte lucruri. Nu-i păcat în „a avea". pentru că tu ai o vulnerabilitate. cu alte dimensiuni şi alte sinapse. care are alte dimensiuni. Sunt oameni bogaţi care sunt minunaţi. Aşa e. Un preot spunea că „banul e o funie. 14 .: Unii cred în „a fi". N. care sare din sistemul de referinţă curent. Creştinul pune virgulă. Pe mine. pentru ei ţara este circumscrisă între nepoţi şi mama soacră.: D. să te bucuri zilnic de paharul plin cu apă pe care ţi 1-a dat Dumnezeu. P. Ei sunt cazuri penale.

pentru că nu fac eu revoluţie. cum era soţia lui Cezanne. Poate un om care nu e împlinit în dragoste să reuşească în profesia lui? Aceste lucruri se întrepătrund sau trebuie să alegi unul dintre ele? A. autentici. că-i fugeau toate modelele. apar gelozii. dimpotrivă. să arăt că ei sunt ilegitimi. fiindcă oamenii sunt oameni. pământul proprietarului a fost luat şi a devenit proprietate comună. de instinct. ştiu că niciodată nu am pus arta mai presus de dragostea mea. Când nu are această şansă şi fiecare trage numai pentru el. Au murit şi pentru pământul lor.: Eu. căci erau proprietari legitimi. dar. apar frustrări.de ideologie. este fraudată legal. personal. de la 1870. e o patimă. făcută de generaţii de oameni care-au muncit. A. feminitatea trăieşte în registrul tainei. pe care nu-i poate da nimeni afară. N. Că poate găsi o femeie. cred că mi-am sacrificat viaţa personală iubind foarte mult.: Apoi proprietatea a fost din nou împărţită. au fost debusolate . Nu era ea un factor de decizie critic. pentru că şi cei care au murit în puşcării sau pe front au murit şi pentru prezentul nostru. ci de urechea care-o ascultă".15 Dan Puric. N. Asta înseamnă a fi viu. pe care ei o numesc: „prestator de servicii culturale şi artistice". Moştenirea tatălui meu. sunt o mână de securişti. şi poate că din cauza asta am avut de pătimit. Pe pământul tatălui meu şi al bunicului meu. Eu sunt dator să mărturisesc lucrul acesta. pentru că el picta atât de greu şi-i lua atât de mult timp. eu nu am proprietate. dar aici poate să fie norocul sau ghinionul unui artist. încât femeia devenea altar. am atras-o spre mine. D. fiecare cu ale lui. dar îl iubea atât de mult. erau trişti. să spună cât e de genial. Structurile astea naturale. mă interesează. Şi. Această prea mare grijă faţă de tine şi negrija faţă de celălalt duce la ceea ce se întâmplă acum. securitatea a venit şi a împroprietărit alţi oameni. dintr-o dată. ca la Shakespeare. să-1 spun şi să caut să lupt. dar. să înlătur femeia de lângă mine. Nichita Stănescu spunea: „soldatul şi artistul nu au viaţa personală". de abstracţiuni. eu sunt slugă la stat. oameni pe care iam învăţat. pentru că. unul îl suspectează pe celălalt de lucruri la care nici măcar nu s-a gândit. P. Deci. al unei maternităţi prelungite. Şi nu numai pentru copilul meu. Un om poate să interpreteze acest lucru ca pe-o slăbiciune şi-atunci totul se distruge. . mă refu. Ea invita oameni la masă. ci pentru cei care vor urma. în momentele de mare tristeţe pe care mi le-au cauzat. care distruge. pentru că nu era cunoscut de critica vremii. nu cu orice mijloace. Dar niciodată n-am fost egoist. Noi suntem înconjuraţi mai mult de morţi vii. care. după o viaţă de traume de genul acesta. spuneau: „Dane. dar cel puţin să mărturisesc.: După '89. dar care n-au ştiut să asculte. Când un artist are o asemenea şansă. Nu pot să generalizez. Lucrul acesta mi s-a întâmplat în viaţă cu elevi de-ai mei. care numai ea avea răbdare să-i pozeze.giam în sufletul marilor mei maeştri. Eu sunt născut cu grijă faţă de femeie.: D. Gelozia patologică este un lucru care omoară. „soarta unei glume nu depinde de gura care o spune. E un foc care te arde. la fel. P. în ceea ce mă priveşte.

A. Lucrul acesta era aberant. care se face într-un mod surd şi. de la tatăl Iui? Sau se naşte cu ea? D. De obicei. Este acea contaminare. cu maestrul Dem Rădu. este ca vântul pentru foc. Eu îl înţelegeam.: Spuneaţi că v-aţi născut cu dragostea pentru femeie. la 6 dimineaţa. că trebuie să dau locul unei femei. Biserica. A. e o artă. N. Lucrul acesta trebuie 16 . o înteţeşte. într-o maşină arhiplină.: Aţi cunoscut asemenea oameni? Cum v-aţi purtat cu ei? 28 D. dacă tu eşti născut în altă fire. E o artă. Tu. într-un fel. Pentru că nu contează nici educaţia. care se duceau la serviciu. om la 70 de ani. se scula în picioare şi spunea: „Duduiţă. el. Dar există şi chipuri mutilate. Cum îmi spunea mie Bibanul: „Gică. plasat în epoca de azi. nu-i atacă pe homosexuali. Chiar în distanţe. spovedania în faţa iubitei tale. O putem numi. Psihologia este numai o înţelegere reductivă a omului. ca femeie. nu individul care a căzut sub păcat. un miracol şi un risc pe care ţi le asumi. oameni de o inteligenţă deosebită şi de o sensibilitate extraordinară! Cum să te comporţi cu ei? Reductiv. Eu mă mir de ceea ce mi-a transmis mama mea. dacă vrei. falsa terapie prin discuţie sunt doar o amânare a sentinţei. Fără să vrem. depinde de ce-ţi toarnă strămoşul în cromozom!". atunci când ne dădeam jos din maşină. De asta. Discuţia. în acelaşi timp. Dacă dragostea e mare. P. Era medic şi am văzut cum consulta o femeie. N. genă. dar e ceva mai mult. noi toţi suntem după chipul lui Dumnezeu. De unde învaţă un copil. tata.. lucrurile nu mai sunt bune. fără să mă-ntrebi. o stinge. întrun anumit fel.16 câţi am crescut şi câţi au ieşit deformaţi". La asemănare lucrăm toată viaţa. de la mama lui. a sta lângă femeia iubită. îi întâlneşti peste tot. în clipa în care încep discuţiile. Dacă mă uit în spate şi o văd pe mama. de când eram mic: este acel ceva pe care nu-1 pot descrie în cuvinte. Tatăl meu.: Tu ştii toate acestea. ca femeie. în înţelepciunea ei dumnezeiască. se spune că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. era donquijotesc. nu eşti creştin! Biserica se opune şi condamnă păcatul homosexualităţii. în loc să fim contaminaţi de mirări. P. limitativ? Atunci. pe vremea lui Cea. luaţi loc!".: Sunt oameni ca şi noi. dar ne iubeam amândoi extraordinar. pentru dragoste.uşescu. dragostea pentru o femeie. Ei sunt nişte oameni care s-au născut cu o boală. dar întrebi. Dar. Dacă nu. dar sunt oameni. pentru că eşti roaba întrebărilor celor din jur. lucrul acesta face parte din afinitate.. se mira şi biata femeie. şi femeia. ştii că lucrurile acestea se transmit undeva. A sta pe lângă un maestru. printr-un canal dumnezeiesc. în termenii noştri ştiinţifici. Ceea ce este frumos este spovedania în faţa unui părinte duhovnic. dincolo de educaţie. un băiat. ar fi o aberaţie la fel de mare cum sunt eu. cu oameni reduşi la condiţia lor biologică. suntem contaminaţi de curiozităţi. De exemplu. Ştii cum se zice: distanţa. Eu am avut colegi. îngrămădiţi pe scară. care avea şansa să meargă până la capăt. fără să-mi explice. care-mi conturează şi maternitatea. plus că ceilalţi nu înţelegeau nimic. râzând de toată chestia asta. şi reciproc. l-am văzut şi pe tata cum se comporta cu ea.lescu n-am discutat de prea multe ori în viaţa mea.

s-a luminat. Noi nu suntem Europa Occidentală. să le explicăm că lucrul acesta nu se poate. cum ar fi: -sensul -care -care -care vieţii. Şi Dumnezeu lucrează. Marele. Nu într-o habotnicie. Sensul vieţii. în care oameni de o mare sensibilitate erau băgaţi la puşcărie. din punct de vedere sexual.prin credinţa de nestrămutat pe care o aveau dacii în nemurire. Ca să răspundem la primul punct. morţii şi suferinţei de această lume. a fost momentul istoric în care acest sens a fost obligat să legitimeze esenţa de neînfrânt creştină a neamului românesc. pe pământul românesc. trebuie să coabităm cu ei. creştinismul ne-a prins deja nemuritori . să înlocuiască ideea de mamă şi de tată cu o autoritate parentală. Biserica a reacţionat foarte bine la manifestările lor: nu a ieşit în stradă. Numai oamenii fără Dumnezeu se simt singuri. Am fost parcă pregătiţi sufleteşte şi anunţaţi avant la lettre de adevărul lumii. de azi. iar viitorul acestui copil. A. . Convertirea are zbaterile ei către ceea ce a fost. te duci în faţa icoanei. Putem spune că poporul român nu s-a convertit. că n-are nimeni nimic cu ei şi că trebuie terminat cu terorismele acelea. pentru că. care-şi propune. este sensul vieţii. se ştie care este.17 tratat cu înţelegere. care sesiza că. creează 2 Comunicare cu ocazia simpozionului internaţional ortodox organizat de Arhiepiscopia Alba-Iulia. martie 2008. Iar el i-a răspuns: „Nu eram singur. al morţii şi al suferinţei în mileniul al treilea. uriaşul lucru pe care putem să-1 dăm Occidentului se numeşte lecţia normalităţii. prin bucuria lor în faţa morţii. în schizoidismul ei comportamental. lucrul cel mai important: este raportul României creştine cu sensul acordat vieţii. Ei nu trebuie băgaţi în norma de viaţă a normalităţii. şi. la manifestări stradale. Şi a venit la el un discipol şi 1-a întrebat: „Maestre. de ce staţi singur?". al morţii şi al suferinţei în lumea modernă. ar trebui să mergem pe urmele savantului Simion Mehedinţi. cred că ar trebui precizate câteva aspecte fundamentale. De aceea. ci cu grijă. ca un copil să poată fi adoptat de un cuplu de homosexuali. Când nu mai ascultă. ca un bunic care-şi ceartă copiii: „Am un copil care nu mai ascultă. dar acum sunt". P. al morţii şi al suferinţei aşa cum se arată el a fi în matricea sufletească a poporului român. Meister Eckhart. s-a dus şi s-a rugat pentru ei. al morţii şi al suferinţei2 / înainte de a vorbi despre sensul vieţii. se spune că stătea singur sub un copac. Ei dizolvă prin legislativ ideea de mamă şi de tată. altfel.: Nu. N. îngenunchezi şi te rogi". pentru că riscăm astfel să ne distrugem reperele creştine. îmi aduc aminte de o vorbă nemaipomenită. este împotriva firii. Patriarhul Teoctist a reacţionat firesc. ajungem la schizofrenie. dacă erau homosexuali. cu condescendenţă. cu condescendenţă. unul dintre marii mistici ai Europei Occidentale a secolului al XlII-lea.: Vă simţiţi vreodată singur? D.

reduce gravitaţia excesivă a realităţii care ne înconjoară şi face loc Tainei. din când în când ecourile începutului mai chinuie fiinţa. 28 18 . o limpezeşte. o scapă de teroarea contingentului. Luminarea nu chinuie fiinţa.18 seisme imprevizibile. fără să anuleze realitatea acestuia.

ci curgere. în acelaşi timp. a stat gard în gard cu Ea. după tine. dar nu din dispreţ. frica camuflată a omului modern. 1-a întrebat filosoful creştin Ernest Bernea pe un ţăran român din perioada interbelică (în cadrul unui studiu monografic declanşat de Dimitrie Guşti). între afirmaţia lui Husserl şi răspunsul ţăranului român este o prăpastie ontologică. fizic. creează românului un sens major al vieţii. preluând un principiu al şcolii neokantiene de la Marburg.detensionând învecinarea morţii. într-un mod paradoxal. Conceptul simţit. dar şi cu bucurie creştină. această „nălucire" nu este interogată. „Viaţa-i viaţă!. în care filo. pentru că el. Comentariile nefireşti. marcat de sfântă mirare şi nu de curiozitate raţională. nici fetişizată şi egalată cu sensul fiinţei. şi din cunoaştere se transformă în înţelepciune. Sensul pe care românul îl dă vieţii se defineşte paradoxal. A vorbi fără a vedea despre răsăritul soarelui poate să creeze un concept. el nu le cunoaşte. afirmă Husserl. deci. de a se împrieteni cu necruţătorul destin. denunţă public sechelele genei comuniste. După cum putem vedea în minunatele versuri ale unui cântec popular maramureşean despre moarte: Sâmbătă de dimineaţă M-o cătat Moartea prin casă. M-o cătat şi m-o aflat. spune ciobanul din Mioriţa . Şi dacă le-oi împăca Vino. marcată de activism perpetuu. şi totuşi. dar nu este. a vorbi după ce l-ai văzut creează conceptul sensibil spunea acesta. în spaţiul cultural românesc. a văzut moartea. moarte. ci doar constatată şi. întru îmbogăţirea fiinţei sale. vizavi de aşa-zisul defetism al românului. atâta fiinţă". mai mult. care nu ne vorbeşte despre fatalism. Respectul TAINEI. a trăit în proximitatea ei clipă de clipă. matematic etc . dar un concept mort. a vorbit cu Ea. îmi pare şi rău şi bine. secularizate. Această calitate a poporului român se numeşte ÎNŢELEPCIUNE DUIOASĂ. ci dintr-un reflex sublim de a o îmblânzi. minimalizându-i tragedia. respectată. De aici. şi mă ia. aparenţa nu este neglijată. Mai există o realitate. adică TAINA. precum şi altoiul gândirii noi. ca acesta să nu mai pară rupere. Ciudată împletitură. superficiale. „Şi de-o fi să mor". ci despre înţelegerea fundamentală. căci el se lasă învăluit de acesta. Românul. care nu-i produce frică în faţa necunoscutului.„Câtă aparenţă. cu viaţa pre viaţă călcând. în plină Renaştere. în ceea ce priveşte percepţia asupra lumii. dispreţul sau indiferenţa romanilor. Ce este viaţa?. dar şi multă nălucire în jur". adică esenţialmente creştineşte. din ultima vreme. O cunoaşte demult. Realitatea vieţii este respectată. Patetismul antic al grecilor. Cândva am fost fraţi în felul în care am privit lumea . a responsabilizat-o. Eu de moarte m-am rugat Să mă mai lase un ceas Că mai am şi eu necaz. răspunde ţăranul. Şi mai am vo tri copii Şi-o mie de datorii. a negociat cu Ea.am putea spune -. nemăsurabilă fenomenologic. cine şi când ne-a despărţit este întrebarea sufletului meu! Existenţa poporului român a fost marcată tot timpul de pericolul dispariţiei sale din istorie. dar în acelaşi timp precis. ar spune fratele nostru apusean Pico della Mirandolla. Românul vorbeşte firesc cu moartea. marcate de utilitarism şi eficienţă. românul. Curios. nu groaza i se citeşte pe chip. inteligenţa intuiţiei. aşa cum putem vedea într-un bocet maramureşean: Draga maichii. acea lipsă de precipitare biologică a românului în faţa morţii..sofia este vibrată de suflet. ci o decentă împăcare. a scos-o din sălbăticie şi i-a dat sens. Trecerea dincolo se face cu regret pământesc. există „nălucirea" din jur. .

povestea spune că iese din poiana uitării şi-ncepe să-şi aducă aminte. ci stă la coadă.al „tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte". o lume nouă. este o cerere în plan spiritual absolut. Mormântul nu este loc de blestemat. Eminescu îl întreba din când în când pe Slavici: „Ce mai faci cu intrarea întru Fiinţă?". o găsim concentrată în jurul versului eminescian: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată". Făt Frumos nu acceptă să se nască decât numai dacă tatăl său îi promite că îi dăruieşte nu bogăţii. un partener al ei. împărăţii. să ducă totul înainte de cădere.îmbătrânită şi ea. creştinismul.condiţia perisabilă a muritorului. La român. atunci când spune că poporul român trăieşte esenţial în virtualitate şi numai în cazuri extreme iese în istorie. şi nu după cantitatea ei.să dea ceasul înapoi. El caută nemurirea. Expresia contemporană a acestei stări sufleteşti se regăseşte.civilizaţii noi..această grădină sufletească . simplă meteorologie. trebuie să respecte regula jocului. şi îmbătrâneşte în minute câţi alţii în ani. şi veţi realiza istoria poporului român. Deschizând lada. Iată. implicită atitudinal. Obsesia trăirii în fiinţă. ispita celor materiale fiind inexistentă. Dar moartea este educată să vină doar atunci când omul şia făcut datoria faţă de viaţă. în expresia lui Noica. o sesizează şi Mircea Vulcănescu.20 Că eu lumea mi-am urât.. Acest fel de a fi irită mersul istoriei . ca toţi alţii. este întunecarea vieţii şi luminarea morţii. considerând-o. Atunci se instalează dorul faţă de viaţă în murirea ei. pe care curge o lacrimă încontinuu. Ajuns cu greu din Eden în locul pământesc al naşterii sale.o boicotează. când oamenii de azi te-ntreabă dacă ştii care este ultima întrebare a poporului român. Aceasta este pedeapsa . Este o îndrăzneală creştină. a individului în societate. împăratul. Ea nu este un duşman al vieţii. perfect conservată în dimensiunea ei. este strigătul cel mai acut după condiţia pierdută. Expresia lui. Necazul este tragedia continuă a acestui popor. deci. este cerinţa acută după calitatea vieţii. Nu este dimensiunea cea mai mare. ci sensul nemuririi . socială. Tot Constantin Noica subliniază că Moartea îl pedepseşte pe Făt Frumos că a îndrăznit să iasă din Fire în Fiinţă. închipuiţi-vă ţara aceasta ca pe obrazul unui copil. ceasul biologic se întoarce. Mi-e dor numai de Mormânt. în sensul timpului omului căzut. clădiri necunoscute lui . când a curăţat. sensul vieţii şi al morţii. în jur. zici tu. cum trece neîntinat de istorie la acest neam. să schimbe sensul vieţii şi al morţii . Făt Frumos îi cere tatălui său. Şi acest muritor. la vânătoare. şi mai puţin în fire. mai găseşte urma tronului distrus şi sub el. nu o obrăznicie. Este o inversare ontologică fără precedent la alte popoare. la condiţia adamică. ci de iubit. drept coborârea din Fiinţă în Fire. paradoxal. dar care mai are puterea să-i tragă o palmă. cum ar spune Blaga. în acest dor al inocenţei de început mai găsim o esenţă sufletească a acestui neam. în nici un moment Făt Frumos nu face concesii bogăţiei materiale în care s-a născut. după Necaz şi datorii. ca o prelungire de lumină. „Care este?". Fugind după un iepure. nici pe mine nu mă mai găseai!". Şi ţi se răspunde: „Dacă există viaţă înainte de Moarte". ajunge la locul unde odată era castelul tatălui său şi care acum este plin de ruine. Citim aici cea mai puternică expresie popular. Această atitudine a poporului român în faţa lumii . Cuvântul „jale" este neputincios şi neîntreg ca să comenteze această „lacrimă amară" care este sufletul ţăranului român.o pe aceasta de necazuri. este inflaţia de griji. .creştină a unui neam. după puritatea ei primară. Printre resturile trecutului. Este pentru prima oară când Moartea este pusă în pericol să moară. în basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. strigându-i: „Dacă mai zăboveai. politică. Moartea nu este de capul ei. Coborârea din Absolut în istorie Constantin Noica o notează excelent.a fost humusul existenţial în care a crescut. căci esenţa creştinismului stă în calitatea fiinţei de fiu al lui Dumnezeu şi nu în cantitatea biologică. ci. o ladă. din ea iese însăşi Moartea .

Toată intelectualitatea. sunt neputincioase.omul modern . Analiza acestei crime în termenii conceptului devine o impietate. Sincronizările cu Occidentul au fost precipitări de moment. în căderea lor la 3 lucrul de mână făcut de monahi . Numai că. când stihul porneşte din suflet. Cât de mult seamănă această durere a inimii. Aşa a cuvântat unul dintre cei mai noi sfinţi români şi ai întregii lumi creştine: Sfântul Ioan lacob Românul. Această jertfă a viului. al mustrării pentru păcate sau al recunoştinţei faţă de milostivul Dumnezeu. ucis în ceea ce are el mai bun. Din gena aceasta ne-am refăcut tot timpul. Acum. Frecvenţele sufleteşti şi mentale sunt total diferite.) Matricea creştină. pe cea politică. versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci". pe când noi am cunoscut doar INCORECTITUDINEA ISTORIEI şi mângâierea lui Dumnezeu. pe rând. în salturi tainice. Mărturisirea nu intră în habitatul intelectual. Regina Elisabeta (poeta Carmen Sylva). Dar rucodelia3 mea nu se-ntreabă aici.. Căci cele două din urmă merg împreună la acest neam umilit de istorie. de aceea şi cuvintele curg însoţite de lacrimi uneori. Fiecare frunză este o jertfă a copacului. Mi-aş permite să-1 completez. ca nişte scântei dintr-o cremene. putem spune că „adevărul creştinismului nu ţine de ordinul gândirii". al lumii de azi. al morţii şi al suferinţei în planul concret-istoric. ci să asigure dăinuirea. este tare grăbită". ei cuvântă. E greu. Puşcăriile comuniste au fost hârtia de turnesol. dar înălţat de Dumnezeu.. până când nu simt în inimă ceea ce scriu. Deci. care şi-a pierdut frunzele. Când scriu ceva mai mişcător. N-a slăbit în timp. Căci sfinţii nu vorbesc . Citându-1 pe filosoful francez Michel Henry. şi nici măcar în cel sufletesc. dar florile sufletului nostru au crescut rebele. România de azi este copacul uscat. desprinse din însăşi inima mea zdrobită. registrul comunicării. săraca. în numele unei dreptăţi sociale virtuale. Cred că perioada comunistă se poate compara cu un copac ce-şi pierde frunzele. ci s-a-ntărit. toţi ţăranii gospodari. în care poporul român şi-a definit sensul vieţii.pare insurmontabilă.. din Hozeva. care a adus dovada acestei esenţe. fie ea antropologică.. Altfel spus: credinţa creştină pusă la lucru. ideile se frâng neputincioase. tot tineretul ţării ucis în închisori. aici. greutatea comunicării cu fratele nostru chinuit . şi am să argumentez aceasta nu prin neputinţa mea. dacă ne gândim că Occidentul a cunoscut.(Lecţia fundamentală a creştinismului este să te-nveţe cum să mori. rămânând uscat. ci prin aparenta neputinţă a unui sfânt de a vorbi. ci din necesităţi metodologice. Voi schimba. dezvoltată până în ultima celulă a omului românesc. pe care nici astăzi nu ni le explicăm. necesare istoric. dar asta se-ntâmplă numai atunci când cremenea inimii este lovită de amnarul durerii sau al bucuriei. corectitudinea teologică şi. acest suspin adânc al inimii sunt tonul limbii care poate vorbi profund despre destinul neamului nostru. Aici orice analiză se opreşte. Aceste frunze. la acest neam.anulate. cu ceea ce a răspuns Mihai Eminescu când a fost lăudat de Majestatea Sa. Sistemul de referinţă se schimbă şi legea gravitaţiei nu mai funcţionează. lumea. astăzi. nu din moft stilistic. pentru versurile sale: „Majestate. instrumentele de lucru ale analizei. toată aristocraţia . istorică. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inimă.. spunând că ţine de ordinul MĂRTURISIRII. mutilat sufleteşte în numele unei Idei izbăvitoare. pe piaţă. Momentul este: TEROAREA COMUNISTĂ. nu s-a grăbit să semneze în istorie. simt o durere la inimă. deci. Aici intrăm în punctul al doilea. socială etc. să-i dăm cuvântul: „Mi-ar fi cu neputinţă să alcătuiesc stihuri. în care analizăm momentul cel mai acut.vorba este a oamenilor. ca şi cum stihurile ar fi nişte fărâmituri.

fără Dumnezeu. Un alt virus.22 pământ. Când.ci contractul. Copaci desfrunziţi de o istorie aberantă. în timp ce sensul lumii era mutilat. mai ales. Acest mers invers al ateismului se altoieşte din mers cu acel mers invers al lumii secularizate. I-am ciopârţit pe Ludovic al XVI-lea. e tare grăbită". Omul format de iadul comunist şi cel trecut prin pustia secularizării: cei doi mutilaţi. nu ne mai întâlnim nici în viaţă. Recenta cruzime a omului asupra omului. tot ce au avut România. pe piaţă". al morţii şi al suferinţei. pentru că la orizont nu se vede nimic. la 26 iunie 1806: „Lecţii violente de umanitate au fost urmate de cruzimi îngrozitoare. şi. ce mutilare a fiinţei. în suflet. într-o celulă. distrus fizic prin tortura aplicată de noua Idee. spune Sfântul Ioan Românul. ce ciudat. a fost distrus. spune Apostolul Pavel: „Nădăjduiţi! Dar ce nădejde este aceea care se vede?" Şi tocmai de aceea. Bulgaria etc. al morţii şi al suferinţei în înţeles creştin pare o imensă inutilitate. trebuie să ne rostim şi să ne trăim până la capăt sensurile date de Dumnezeu. Răsăritul şi Apusul se află în contrasens. Această Idee a coborât în umanitate cu trâmbiţă izbăvitoare. compromis şi. s-au întâlnit şi aleargă prin lumea modernă. neauzite. Şi. undeva. Piaţa lumii noi. un preot de ţară spunea: „Ideile nu sunt bune. tot ce Franţa avea mai virtuos". este din ce în ce mai eludată din preocupările omului occidental. în viaţă. se pregătea să moară. Căci pe post de panaceu s-a prezentat şi comunismul. Părintele fiziologiei. au şoptit în taină sau au strigat. Claude Bernard. nici în moarte. El a ucis tot ce a avut Franţa mai virtuos. că n-au mamă!". care ne făcea fraţi. dublat de omul automântuitor. Rusia. ce schimbare şi răsucire a sufletului a cauzat. îşi produce. Mila s-a transformat în furie. Polonia. undeva. pe sora lui. Vindecarea aceasta de moment se face prin idei. ce frizează absurdul. O nouă idee sa născut din resturile încă fumegânde ale altei idei. Se . Sensul vieţii noastre este în contrasens cu sensul vieţii lor. în Răsărit. sensul vieţii. în sfârşit. în Răsăritul îndepărtat. săraca de ea. iar ideile au ceva pervers în vindecare. Creştinismul era cel care ne unea. când te gândeşti că totul a început la ei! Joubert spunea. era unicul sens al lumii. Şi totuşi. în timp ce milioane de cărţi erau date omenirii cu noua Biblie. Acest sens. promite mântuirea. a garantat vindecarea în plan istoric de nedreptatea socială. iar preţul ei era schimbarea de sens. pe care Hristos 1-a adus pe pământ. îşi fabrică la scară industrială sensuri. se face din ce în ce mai neauzită. mai virtuos. „Acum. Şi totuşi. Un tânăr bolnav. lumea. în timp ce oamenii se minunau de promisiunile noii mântuiri. când inteligenţa lumii era fascinată de noul Dumnezeu. doctrina. se mărturisea sensul adevărat al vieţii. în România şi în tot ghetoul estic. observa: „Acţiunea şi efectele dezordonate ale substanţelor medicamentoase sunt asemănătoare acţiunii şi efectelor cauzelor îmbolnăvirii". precum medicamentele pentru corp. Şi totul pentru o Idee. ci vindecarea paleativă. astăzi. cu inflaţia de sensuri ale omului modern şi cu marginalizarea sensului lui Dumnezeu! Corabia creştină stă singură pe talazurile înspumate ale unei omeniri furibunde. Nu dragostea faţă de Dumnezeu şi aproapele tău . O lume care nici măcar nu se sinchiseşte de sensul pierdut. sfărâmată în milioane de sensuri. A vorbi acestei lumi despre sensul vieţii. nici în suferinţă. De atunci. cu sensurile ei! Mileniul al treilea. se-ntemeia cu graţie filosofică legitimarea intelectuală a noii religii. într-o ţară devenită toată puşcărie. umanitatea a mers invers în istorie. mai puternic decât celălalt. pe malul Senei. al morţii şi al suferinţei la care au fost supuse. nu mântuirea. ci este în căutare perpetuă de noi sensuri. Ce efect a avut acest medicament s-a văzut şi se vede: ce dezordine şi ce suferinţă a provocat în corpul biologic. „Rucodelia mea nu se-ntreabă aici. textul acesta poate fi luat şi aplicat în orice ţară în care comunismul s-a declanşat. comunismul. ideologia.

mai necruţătoare şi mai perversă. „Mâine mă duc". Unii vor să se mântuiască de lume. adună semnături pentru scoaterea religiei din şcoli. arată răscrucea umanităţii de azi. simt o durere la inimă. Plutonierul comunist a devenit. domnule plutonier. astăzi . ca să vezi sensul vieţii. iar sensul ei creştin. mă banditule. istoria n-a murit. Les Malades de l'esprit et leurs rnedecins du XVI-e au XlX-e siecle). hulirea lui Dumnezeu şi a credinţei . care te va duce mai presus de fire şi-ţi va arăta drumul înapoi spre casă.. şi inima sfântului român zice: „Când scriu. Ca să scapi de suferinţă. în timpul revoluţiei. când creştinii au fost internaţi de către revoluţionari întrun spital de nebuni. dând sens morţii sale. Sensul vieţii lui era cincinalul. Nu. Una cu sens paralizat în biologie. prin criogenie. Suferinţa.. Căci. a devenit din ce în ce mai violentă. se aude glasul plutonierului. Murmurul de rugă al Sfântului din pustia Hozeva şi murmurul de rugă al puşcăriaşilor din închisorilor comuniste se unesc dincolo de „teroarea istoriei" şi refac din lacrimi chipul neîntinat al lui Dumnezeu. a omului modern. care arestase penibil Veşnicia. ci cu inima. sute de mii. Au avut loc sinucideri" (M. Darwin 1-a . nemurirea lui era atunci asigurată ideologic de Partid. ţi se propunea colaboraţionismul. Iar această umanitate parcată pe stânga este cauza sensului pierdut de astăzi. simple în aparenţă. la Piteşti.. om modern. ca scară către Ziditor.. Astăzi este mai soft: se cere scoaterea icoanelor din şcoli şi. dar nu de la o specie la alta. din cauza unei tâmpenii revoluţionare: interzicerea crucilor şi a tuturor obiectelor şi imaginilor de cult şi înlocuirea lor prin cocarde tricolore. şi-a lepădat în grabă conştiinţa sovietică pentru cea europeană. „Despre internaţii la ospiciul Bicetre. „Istoria a murit". (N-a spus: mâine mor!) „Unde te duci. ca şi cum stihurile ar fi nişte fărâmituri desprinse din însăşi inima mea zdrobită". Căci omul învăluit de dragostea lui Hristos a fost înlocuit de omul mumificat de drepturi. zdrobite de o Idee. răspunde cu seninătate tânărul muribund. spune filosoful american Fukuyama.exerciţiul fusese deja făcut în timpul revoluţiei franceze. ceilalţi. modernă.pregătea. ci în cadrul speciei: „Sfântul a devenit mai sfânt şi miliţianul mai miliţian". spune acesta colegilor de suferinţă. compromisul fiinţei. şi astfel. în comunism. veşnicia lui Dumnezeu întoarce discret spatele istoriei făcute de om. Maniacii religioşi fuseseră aduşi la disperare şi cufundaţi într-o adâncă nefericire. a creştinului era poartă către Dumnezeu. acolo unde o să veniţi şi dumneavoastră". ci ochiul plin de lacrimi. nu ochiul raţiunii poate. zeci de mii. Laignel-Lavastine şi Jean Vinchon. Numai că sfinţii noştri din puşcării n-au fost canonizaţi. milioane de inimi. suferinţei sale şi vieţii sale. Şi iată evoluţia lui Darwin. iar în lagărele dure. cealaltă. mai arogantă.) „Mă duc. societatea civilă revoluţionară română. Creştinii se-nchină la crucea lui Iisus. Suferinţa lui. aparţinea celor închişi. Mii.clipa. mai rapidă. Acest schimb de replici. astăzi este asigurată medical. în timp ce miliţianul a devenit om modern. Mai târziu. la crucea tâlharului din stânga. (Era glasul istoriei triumfătoare. este înconjurată de analgezice. prelungită până la absurd. Aceste sensuri ale creştinismului şi ale omului mileniului al treilea nu se vor întâlni niciodată. Dar despre toate acestea nu poţi vorbi cu mintea. sensul vieţii „omului modern" este longevitatea. arma lor de şantaj. al morţii şi al suferinţei din ghetoul comunist. dispreţuit şi considerat o ratare.. între timp. în timp ce scriu. Sensul vieţii creştinului puşcăriaş era învierea. dar creştinul îl roagă pe Dumnezeu să mântuiască lumea. că eu sunt hristosul tău acum!". lucrurile evoluează: erau puşi să scuipe pe icoane. misticii erau printre cei mai periculoşi.

Păi.24 smuls pe om din braţele lui Dumnezeu şi 1-a pus în braţele maimuţei. Cum obţinem credinţa. este o distanţă între noi.. Dan Puric: Putem pune înainte: credinţă. R. româna creştină are un duh. deoarece nu avem o limbă comună. T. este superb. şi dumneavoastră aţi spune: tovarăşul Dan Puric. dacă nu avem credinţă. şi la fel dumneavoastră. împreună. eu sunt o aripă.: Vin toate.: înainte: credinţă? D. dar este neatentă la ceea ce nu se poate măsura şi care se numeşte suflet. la „Realitatea TV". despre acestea. Ne despărţim lent. T. şi atunci se întâmplă o apropiere. da. Ne apropiem vieţile într-o comunitate economică şi ne despărţim sufletele. Foarte ciudat! Ne despărţim aproape iremediabil.. „căci cuvintele stihurilor izbucnesc din inimă ca nişte scântei dintr-o cremene. R. era o română comunistă. ora 20. Adică. Lumea de care ne despărţim este foarte atentă la dimensiunea măsurabilă a vieţii. înainte. eu aş spune: cetăţene. şi zic: „Cum. Zodia supravieţuirii4 Robert Turcescu: M-am gândit să începem altfel emisiunea din această seară. şi atunci. Dar. Aţi observat că nu ne mai înţelegem în română? Ne trebuie dicţionar român-român. De acord? Bun. desigur.: Dacă avem credinţă. vă spun: frate. zice: „Credinţa e ca o pasăre cu două aripi.. dacă vorbim în limba creştină. ne-o aduce Moş Crăciun sau o descoperim noi? D.: D. părinte. Suntem pe cale să facem o căsnicie nefericită pe termen lung.: Mi-a spus un monah: „Trebuie să ne rugăm împreună. cuvântul ăsta. . dar noi suntem capabili să facem lucruri împreună? Sună foarte frumos. Comunismul 1-a smuls din braţele maimuţei şi 1-a pus în braţele Partidului. Ei. T.: Da. de exemplu acesta al aderării: cu cât ne apropiem. fiule". P. Şi scriem: „Dragă moşule". Ne rugăm şi zboară". Degeaba avem sănătate.. eu aş spune aşa: tovarăşul Robert Turcescu. cu atât ne despărţim.: E foarte bună întrebarea. prima dată sunteţi de acord să-i spunem să ne aducă sănătate. şi atunci. Dacă vorbim în limba secularizată. Dar. adică al unei abstracţiuni. acum este o română europeană. tu eşti o aripă. Domnule Puric. împreună?". ne rugăm noi şi vine şi bunul Dumnezeu. P. în 26 decembrie 2007. dacă noi am sta acum de vorbă în limba comunistă. Limba în care noi trebuie să-i scriem lui Moş Crăciun este limba creştină. E un paradox al limbii. Spunea Părintele Stăniloae un lucru extraordinar. transmisă în emisiunea: 100%. R. Globaliza. Facem o scrisoare către Moş Crăciun. dar asta se-ntâmplă numai atunci când cremenea inimii este lovită de amnarul durerii". m-am întrebat: cât de mult suntem noi împreună? Şi am observat un paradox. Deci. T. în Universalitate şi etnicitate în 4 Convorbire realizată de Robert Turcescu. să devină o română europeană. avem şi sănătate? D. o tensiune şi o frică s-ar instala între noi. P.: R. Pe drum. Limba română a început să se rupă în două.rea n-a făcut decât să-1 împingă de aici în Neant. eu nu pot vorbi în limba fără de inimă a lumii moderne. P. uşor. suntem dimpreună. Să scriem o scrisoare.

am văzut că nici un parlamentar nu avea maşină din bugetul statului. T. în schimb.. mai ales că la vremea respectivă elina era pentru ştiinţe.: Umil este un cuvânt frumos. Duhul care să ne unească. domnitorul grec. Slugi! Adică. tupeu au să ridice mâna în Parlament. la Bruxelles. să zicem. nu într-o paradigmă care. căci iată noi construim acum un turn Babei.: Noi trebuie să îndrăznim. căci faţă de cei de dincolo nu îndrăznesc. Numai primul ministru avea maşină luată din bani publici. nu cuvântul umilinţă. toţi s-au despărţit. Ei sunt . umilinţa te face să trăieşti pe celălalt. Ăia au glas! Ai noştri nu ştiu să tragă nici măcar o vocaliză. Aveau maşini personale... Ce îndrăzneală extraordinară! A îndrăznit şi.: E diferenţă mare. cum se aude glasul Poloniei. nouă ne lipseşte.: Da. T.. P. în habitatul politic românesc. N-a zis: „Aveţi tupeu!". dar a coborât Duhul asupra lor şi i-a unit. tupeu au să se legitimeze. umilinţa te apropie de smerenie. Unde a îndrăznit Gheorghe Lazăr? (Pentru că noi vorbim de trecut aşa. ne ducem cu căciula plecată. R. practic. tupeu au să fure. Nu umili. pentru spaţiul juridic. R. s-a auzit pe o scenă limba românească. Chiar înainte de emisiune am fost la Liceul „Gheorghe Lazăr". la Strasbourg. în locurile unde. Din zece tineri nouă fug în străinătate. franceza era pentru geometrie. când am întrebat: „Voi ştiţi cine a fost Gheorghe Lazăr?" Gheorghe Lazăr a fost un tânăr la 37 de ani. P.: Şi avem vreo forţă să o şi impunem? D. pentru prima oară (pe mine m-a cutremurat!). pe la 1815.Biserica română: în Turnul Babei. tupeu au. Au tupeu! Dar îndrăzneala de-a glăsui în numele poporului nu o au. Iată că Duhul nu striveşte identitatea neamului şi a limbilor. era considerată limbă cu care se vorbea numai la stână.. într-o formă muzeală. Care e proiectul clasei politice la noi? A proiecta este un lucru de civilizaţie politică. A fost un moment extraordinar. P. nu cred că-şi pune nimeni problema în felul acesta. italiana. ci să o punem noi. în rest. nu. sunt două dimensiuni: dimensiunea de vasal vizavi de celălalt mai puternic şi dimensiunea de brută vizavi de propriul popor. Este cu totul şi cu totul altceva această îndrăznire. P. pentru că nu 1-a crezut nimeni. în această construcţie europeană. vorba lui Asachi. care a îndrăznit. unde ştiu că aţi fost şi dumneavoastră. Acum trebuie să se îndrăznească! Să se audă glasul României. dar ştiţi că. Când am fost în Oslo. ne caracterizează!) Acest ardelean de 37 de ani a îndrăznit întrun context în care limba română. D. apare birocraţia Uniunii Europene. R. iar româna era pe dinafară. Deci. să ai acces la grijile lui. Hristos a spus: „îndrăzniţi!". D. glasul Ungariei. Politicienii noştri au tupeu faţă de noi. De unde rezultă că Biserica este inversul Turnului Babei. Au tupeu să lase mizerie în Bucureşti. Da. D. dar problema nu este să şi-o pună ei. Tupeu au să defrişeze. să zică aşa: „Voi face învăţământ superior în limba română". La Cincizecime toţi vorbeau în limbi diferite. T. R.: E o diferenţă mare. să zicem. să-şi mărească salariul. Şi atunci. Şi el a îndrăznit în faţa lui Caragea. Probleme mari de tot îi stăteau în cale. cu mijlocul frânt. tupeu au să aibă maşini pe contul nostru. deoarece vorbeau în limbi diferite şi nu se înţelegeau. T.: Noi suntem umili în momentul de faţă.

„ne naştem liberi şi egali şi rămânem liberi şi egali în drepturi?" „Ne naştem şi rămânem liberi. dar sunt tot timpul la lecţie şi cu lecţia neînvăţată. Această omogenizare. Din zodia supravieţuirii noi nu ieşim. Noi nu avem proiecte. este o noua ignoranţă în care noi suntem plasaţi. care vine de dincolo. această ciorbă. Sunt. emisiunea aceea schizofrenică de la televiziunea română: „Cel mai român dintre români". T. P. în partea cealaltă.: Pentru că există o mare inhibiţie şi proiectele noastre. în acest sens pragmatic: vreau să văd şi eu drepturile românului! Noi de ce nu putem propune proiectul României pentru Comunitatea Europeană? Proiectul acestei ţări! Nu vedeţi că politicienii români dau tot timpul extemporal? Scriu tot timpul. Ştiţi ce înseamnă un proiect? A proiecta este o dimensiune chiar dumnezeiască. Ceea ce trăim noi acum este aşezarea pe orizontală. la ora actuală: de inerţia premeditată a clasei politice. dă extemporal pentru că el nu are un proiect. R. Există o verticală creştină. cât trăim. S-ar putea ca. Brâncuşi.: Aici apare un paradox. De ce nu există proiectul în momentul în care oamenii ies dincolo de spaţiul personal? D. poate este de neevitat până la momentul în care acea axă. cum să am o maşină. până la cele legate de viaţa lui. în spaţiul personal.26 necivilizaţi politic. Deci. proiectul există. şi până când murim.: E superbă imaginea asta cu politicianul român care dă extemporal. de pildă. . de când ne naştem.valoare. constatăm. apărea Gută. Comuniştii n-au făcut altceva decât să întoarcă această verticală cu capul în jos şi să pună nonvalorile în fruntea ţării şi valorile în puşcărie. este peste ceea ce a făcut Academia „Ştefan Gheorghiu". este o aberaţie!" De ce? Pentru că. el nu are o părere. să fie oameni care gândesc ca mine acum. Acum nu mai ştim. Proiectele noastre sunt: cum să mă strecor. sunt proiecte de supravieţuitor. şi de bombardamentul care vine din afară. Naţiunea asta a fost vlăguită şi este inhibată de doi factori. Utilitarişti ca orice englez. noi intrăm în structuri mai mult sau mai puţin coercitive. cum să am un frigider plin. în care valorile sunt puse pe verticală. Burke se şi revoltă. dar sunt puţini. care întreţine această stare. Drepturile omului s-au născut din proiect. M-aţi înţeles? Acest amestec. este un tăvălug imens. La un moment dat. Nu vreau să acuz în masă. De unde abstracţiunea asta? Şi atunci. R. mai suflă unul.: Poate este o etapă obligatorie. într-un paralelism valoric. m-aţi înţeles ce vreau să spun. Filosoful englez Edmund Burke spune cam aşa ceva. să zicem. De la cele care sunt cât se poate de pragmatice. P. Nu nominalizez. pe burtieră. de luptător sau de mărturisitor. de regulă. comentând drepturile omului: de unde. Toată Europa de astăzi merge pe această paradigmă a egalităţii. pentru că nu mai riscă nimeni. n-are ce căuta în cultură. N-am nimic cu Gută.. într-o realitate a inegalităţii. Vasile. că omul a îndrăznit să proiecteze un ideal al egalităţii.. într-o paradigmă a inegalităţii. R. noi ştiam cum s-au inversat lucrurile. în chestiunea politică. D. care să te inhibe în proiect. T. zice: dacă sunt drepturi ale omului. dar ei sunt minoritari. care ne obligă: în familie. T. fără să avem repere. coduri morale. norme sociale sau corpuri politice. ca să zicem aşa. lângă Mihai Eminescu.. în virtutea aşa-zisei corectitudini politice. în care. zice el. în clasa politică. ierarhică. A fost.. este coabitarea nonvaloare . domnule.: Da. mai copiază. atunci să fie şi drepturi ale englezului! îmi permit să completez. nu cred că există om în ţara asta care să nu aibă un proiect pe termen scurt sau chiar pe termen lung. El este.

lucrurile aşa cum sunt. este dată de Dumnezeu. vorba unui monah. în numele spiritului critic. Dacă stăm numai în spaţiul realităţii. . în numele ei se fac tot felul de porcării. la sfârşit. P.. al Iui Mihai Eminescu. Cum să discuţi democratic cu o valoare? Raportul dintre mine şi tatăl meu niciodată nu o să fie democratic. Noi trebuie să învăţăm să gândim limba română să îndrăznească. politică. să identificăm. „imaginea României în lume". care vine cu băşcălia şi cu blasfemia. se duce din nou pe dimensiunea ei firească. Gândiţi-vă la aportul intelectualităţii româneşti de astăzi. de ce să vă tulbur. ca un creştin şi ca om cu bună cuviinţă. şi aşa suntem săraci în ele. în a se plânge. P. felul trei: mitocanul. s-a reluat ideea de număr imaginar. un tânăr? El zice: „Trebuie să mă agăţ de ceva".de asta zic că este nevoie de dicţionarul român-român . Mai vine şi securitatea cu dezinformarea şi cu distorsionarea memoriei şi. Cu numărul real faci aşa: unul cu doi fac trei. T. ce vine de dincolo. Ştiţi că. în ultima perioadă.truieşti. Şi dacă la această icoană tu te închini. să zicem aşa. vă întreb din nou. mama dumneavoastră şi tatăl dumneavoastră au dimensiuni suspecte din punct de vedere moral? Eu. cu valoarea pusă la locul ei. a fost transformat. Acolo este tonusul neamului românesc şi acolo trebuie să ne întoarcem noi. Nu în a îndrăzni în drepturi. Vedeţi. şi. acceptăm nemestecate lucruri care vin dintr-o societate străină. acest imaginar. Şi asta. tu decons. care a defrişat orice valoare românească din ultima perioadă. din punct de vedere al tradiţiei şi al normalităţii. Au demolat nu idoli. v-am mai întrebat şi în emisiunile precedente: bun. Dacă şi pe astea le distrug. e dezastruoasă. „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată!" este jertfelnic. Restul . în primul rând. pe care ar trebui să ni-1 punem în program. discuţi democratic. nu pot să-mi imaginez aşa ceva. în fizica atomică. de două ori? De ce să spun eu că. dar cum ajungem acolo. La noi s-a creat o zonă de artificiu. Deci. capacitatea de a proiecta. aşadar. este instrumentalizată în a se văicări. Este icoana neamului în faţa lui Dumnezeu. suntem pierduţi.. Eu trebuie să fiu lucid şi să acced la ideea de virtualitate. în cadrul echivalenţei. R. Şi s-a făcut tortul sau ghiveciul naţional! Unde să crească. să mărturisim situaţia în care suntem. pe acoperirea aceasta. sună foarte bine.este. Se mimează democraţia. „nu credeam să învăţ a mă strecura ca o libarcă printre ăştia".despre care povesteaţi. Avem alte treburi de făcut! Noi trebuie să construim nu să deconstruim! Noi trebuie să construim pe valorile pe care le avem. Realitatea este meschină. al interpretării critice şi al deconstruirii. Clar. sună ca un proiect de împlinit.: Dar. „nu credeam să fur vreodată". Gândiţi-vă că cel mai ortodox şi cel mai fulminant vers din literatura română: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată". la ora actuală. Limba română. D. cum s-ar spune. ce paşi sunt necesari? D.: Domnule Turcescu. al doilea. Să o diagnosticăm foarte clar şi să vedem starea de făţărnicie în care suntem. noi trebuie să identificăm foarte bine ce este valoare şi ce este non-valoare. aliată cu ignoranţa şi cu domnia mitocanului de la noi. în: „nu credeam să devin şmecher vreodată". Nu e nici o imagine. pe parcursul istoriei. ci valori! Au creat confuzii. sună foarte frumos. de ce mă mai agăţ atunci? Deci. restul vine. acest nou ocean al ignoranţei. se mimează toleranţe. această corectitudine. Asta nu înseamnă fetişizare. prin tortul ăsta.: în primul rând. Şi atunci. cu ce drept vii tu în intimitatea unui popor şi începi să-i reevaluezi valorile? Şi. să ne mărturisim identitatea. Asta înseamnă să laşi să meargă.

P. duhul creştin îi va uni. Gingăşia sufletească a unei naţiuni nu poate fi lipită cu pelicanol şi cu scotch între interese. din tineretul occidental. Şi am să vă spun. dar noi suntem într-un plin proces.28 Mircea Vulcănescu a vorbit de virtualitatea neamului românesc.. de acest proiect. Eu îmi imaginez că raportul dintre numărul imaginar şi numărul real îmi creează numărul complex. care este divină. Şi adaugă un lucru extraordinar: „Dumnezeu iubeşte lucrul acesta şi-1 coboară spre tine. Chiar şi noi. a spus despre acest număr imaginar că este doar un gând sălbatic. Noi îl distrugem. Tineretul nostru este aur. Tu gândeşte spre Dumnezeu". Ştiţi că limba română. Comunitatea înseamnă: dimpreună. adică o realitate nouă. apropo de păreri. Imaginaţia. „Tineretul nostru!". se găsea demult în creştinism. T. în fizica atomică se vorbeşte de numărul imaginar. România trebuie proiectată în viitor în conceptul european.. Preşedinta Indiei a spus: „Avem aur. şi liturghisită în biserică. ar fi avut un monument şi un memorial. Iată. Noi trebuie să fim foarte atenţi în acest proiect. apare un i acolo. aia „de stână". Haideţi să gândim o Românie cu faţa spre Dumnezeu şi o să vedeţi că Dumnezeu coboară şi te ajută.: Când? D. Avea 9 ani şi se gândea la „România anului 3000". sau chiar din tineretul de la Bruxelles. iar la Leibniz era locul unde „se refugia Sfântul Duh". ministrul de Externe. acum se lucrează cu probabilităţi. Ea ne ţine într-o puşcărie fantastică. pentru aceşti tineri care vin din spate. Rafael Bombelli. Ce frumos zice: predefinire! Nimic din realitatea românească de azi nu ne face să ne imaginăm. la 1572. a fost întrebată. Adică. pe care Gheorghe Lazăr a băgat-o în învăţământ. datorită faptului că am îndrăznit. care. acum.Până atunci. nu este vorba de drog. într-o sută de . Nimic. Eu îmi imaginez România cu date reale şi lucide. Comunitatea Europeană n-are cum să fie o comunitate. nu este vorba de refugiu. care a zis: „în numărul imaginar se refugiază Sfântul Duh". mai ales de Eminescu. la Aiud. Gândiţi-vă la visul lui Take Ionescu. frământăm altfel mentalul românesc. Noi trebuie să redăm capacitatea de a proiecta în imaginar o Românie extraordinară. nu i-a văzut vocaţia constructivă. (Şi el trăieşte tot în virtualitatea neamului românesc. întrebaţi-i pe ăştia care ne conduc azi: la ce visează acum? Visul lor este ca. în timp ce discutăm. că ea se rupe. într-un anonimat fantastic. că. că are o cruce de lemn amărâtă pe Valea Robilor.) Mircea Vulcănescu a vorbit deci de această virtualitate. cu posibile. Nu e vorba de utopie. ca să-i educe pe birocraţii de la Bruxelles. suntem bogaţi!". să mai fure ceva. Va fi o ţară foarte puternică! R. Este ceea ce Dionisie Areopagitul numea predefiniri: o preformulare a gândului divin. Mare atenţie: dimpreună! De asta am spus că ne unim vieţile pe un statut economic şi ne despărţim sufletele. nu este vorba de alcool. Deşi vor vorbi alte limbi. El trebuie să înţeleagă că are datoria să proiecteze. ci este capacitatea de a proiecta. când se vor întâlni întradevăr duh în duh. „Care este aurul?". Nu acelaşi lucru a crezut Leibniz. dacă ar fi fost în Germania. Să vedeţi ce construcţie extraordinară!. Napoleon zicea la un moment dat ceva extraordinar: „Imaginaţia va conduce lumea". frământată de oamenii de cultură.: Nu pot să stabilesc lucrul acesta. Această minte uriaşă. un matematician dintre cei care au descoperit „numărul imaginar". este doar un agregat de interese politice şi economice. Ceea ce spuneam că înseamnă numărul imaginar astăzi în fizica atomică. faptul că noi ne proiectăm. de 18 ani. până astăzi la ora 6. acolo. Să vedeţi ce construcţii uriaşe pot să iasă din mentalul unui tânăr de 16 ani.

cum a fost perioada comunistă. oameni de Mall.. l-am identificat.vă că. dar nu în credinţa lui profundă. Poate să fie derutat. şi lucruri. Deci: subtermite. au câştigat cei care nu s-au racordat la acest timp istoric.ani s-a transfigurat. în condiţiile astea? Trăirea mistică este să vezi prin şi peste-. a devenit fabuloasă. eşti luminat de Dumnezeu şi intri. să sculăm limba română în picioare. în Anglia. cum ar zice Dionisie Areopagitul. pentru că. nu mai stăm mult pe el. Ce înseamnă a proiecta şi a vedea. ce facem noi acum? Frământăm mentalul românesc. e cădere în lumină". care au crezut în continuare. care te descurajează. să articuleze drepturi şi. peste tot. să construiesc un proiect şi pentru ceilalţi. avem flori care cresc înalte. vorbeşte de misticism aşa: „Mistica nu-i cădere în întuneric. R. în metrou. de lucrurile de suprafaţă. Gândiţi. a îmbogăţit până şi taina ortodoxiei. de un curent? D. ceva pe care nu pot s-o definesc. Realul îl vedem. Vedeţi. în piaţă. E atât de bogată. T. să întind o mână celui din jurul meu. Dar cred că lucrurile acestea nu se pot mişca foarte repede. î. Care este nemăsurabilul poporului român? Când s-a descoperit numărul imaginar. P. Când eşti mistic. văd oameni necăjiţi. T. De ce omul contemporan nu poate să facă lucrul acesta? Pentru că trăieşte în imperiul necesităţii şi din imperiul necesităţii a trecut în cel al lăcomiei. nu numai pentru mine. n-am timp să ies.. văd ceea ce se întâmplă. frământăm posibilităţile. toţi au zis: e mistic. mai ales. S. unde se lucrează la proiecte uriaşe. pe care îl supraîncarcă. în fizica atomică. dar n-avem grădină şi n-avem grădinar. după comunism. n-am timp să mă ocup de ceea ce înseamnă societate civilă.. ele sunt foarte bine organizate şi chiar dau un exemplu bun. ei pun acest imaginar. I n această limbă noi trebuie să învăţăm să articulăm. cu ochi deasupra firii. Dar poate să fie unul singur. în America. din egoismul de care pomeneam mai devreme şi să devin un individ ceva mai altruist. Timpul istoriei este unul şi timpul lui Dumnezeu este altul. totuşi (în calitate de puric îmi cer scuze!). te deznădăjduiesc. Important este să fim în timpi diferiţi. P. unul din eminenţii ortodoxiei româneşti. Vin sărbătorile şi primul lucru pe care îl văd cred că e un stomac foarte mare. Aş vrea uneori să. Nu vedeţi că avem comportament de termite? îmi cer scuze faţă de termite. văd o clasă politică deprimantă. P.: Pot să fie mai mulţi oameni şi o mişcare se poate coagula imprevizibil.. într-un timp confiscat de istorie. priviţi prin şi peste şi o să vedeţi potenţialităţile uriaşe ale acestui neam! Dacă apele s-ar aduna într-un mental? Noi ştiţi ce avem? Avem vârfuri. Nicolae Mladin. trecem mai repede de etapa asta.: D. cred că e nevoie de generaţii care să înlocuiască actualele generaţii. nu cade într-o derută. să fie racordată către această taină. cum să zic. R. Au crezut şi iată că poporul român cade pe un fond creştin extraordinar. într-o improvizaţie continuă. Ce vedem noi în realitatea concretă? Zilnic. de care am vorbit.: Trebuie un înaintemergător! Unul care să spargă această ceaţă năclăită. care să dea un suflu de trezire. absolut nenorocită. în care oamenii spun aşa: nu intru în politică pentru că politica e murdară. e fantastică! Deci. cum să spun. . probabil. La noi au omorât grădinarul. au tăiat apa şi-au furat furtunul. acest nemăsurabil.: Vă gândiţi la un individ sau vorbim de o mişcare.

. „De ce?" „Mă simt ca indienii ăia. când cei din jurul tău se mişcă cu o asemenea viteză. am creat un limbaj". se poate spune că viaţa este oricum scurtă. T. Mi-a spus un scriitor german. Părerea lui nea Fane multiplicat. I-au dat jos şi le-au zis: haideţi acum pe cai din nou. De-asta trebuie să fii cu faţa către Dumnezeu. Dacă aţi observat.. pe noi aici ne terorizează tăcerea. Zic: „Exact!" „Ei. Eu merg pe jos. în care „mâncăm repede. Sigur. terorizat de cenzura comunistă. un lucru remarcabil. fast thinkers. Viteza noastră. care m-a emoţionat.: Da. te pun la colţ. i-au dat jos de pe cai şi i-au dus cu trenul cu o viteză 50 km la oră. Sigur că şi sărbătoarea este bine vămuită în credinţa noastră: nu stă nimeni într-o permanentă asceză. mi-a zis el. nu te mişti la fel de repede ca ei? D.. mi-a spus austriacul. că este aşa cum este. pe care i-au dus cowboy-ii americani cu trenul. „Cum ai făcut spectacolul acesta? Este nemaipomenit! M-ai înnebunit! Eu am văzut peste tot în lume tot felul de mimi. au zis: nu. neîncrezători. „Nu pot să-ţi spun dintro dată". nu e opinie.. gândim repede". se spune: stop. eu trebuie să mă încolonez cu nea Fane.30 Asta nu înseamnă să nu faci o sărbătoare! Asta nu înseamnă să nu pui ceva pe masă! Dar faptul că ne lăsăm contaminaţi de o societate a lăcomiei nu este bine.: Cum faceţi dumneavoastră lucrul ăsta. „Ştiu. La Viena mi-a zis un domn austriac un lucru extraordinar. P. ca să nu fii prins de securitate şi să spui şi adevărul". un paria. nu munceşti la fel ca ei. pentru că opinia este un lucru foarte serios. nu! De ce? Aşteptăm să ne vină sufletul". P. ori îl alungăm din timpul nostru? R. iar. te-a terorizat ideologia. cu turma? Lucrurile sunt de igienă." Am încremenit! Căci.: Aţi sesizat foarte bine: asta este crima opiniei publice. atletismul ăsta consumerist? Pierre Bourdieu vorbeşte despre omul modern. Au luat nişte şefi de trib. Ne facem timp de Dumnezeu. Numai în tăcere te întâlneşti cu Dumnezeu. a celor din Răsărit. . Important e: pe ce pui dumneata accentul? Pe lângă sărbătoare. aşa cum spunea personajul de care pomeneaţi mai devreme. dar aici este ceva aparte". D. caracterizat de: fast foods. Eu merg pe cal. este cu totul diferită. R. se scurtează experimentul ăsta. nu gândeşti la fel de repede ca ei. e părere. sunt vămuite. Vedeţi. Şi eu i-am zis: „ Domnul meu. L-au alungat pe Dumnezeu. De ce să fim într-un jogging alimentar de dimineaţa până seara? De unde fuga asta. T. te-a terorizat cuvântul". Este foarte simplu. cât şi sărbătoarea. cu Mitică? Vreau să scriu un articol: Misticism nu miticism. mi-a zis austriacul. mai există şi chestiunea aceasta a reculegerii. într-o zi. poţi fi considerat un outsider.: Superb. Şi indienii. dacă tu încerci să pui puţin pedala pe frână. pentru că lumea în care trăim e una.. De fapt. iubim repede. Pentru că opinia publică se crede întotdeauna a fi în drepturi. oamenii de o anumită factură sunt uşor izolaţi. un individ din afara sistemului. Dacă nea Fane urlă de dimineaţă până seara. De ce să alerg cu haita. Şi e bine că sunt izolaţi. De ce mă goneşti? Aşa că. Sunt mai altfel. totul facem repede? Cum să scapi de viteza asta.. atât asceza. „Deci. viteza asta e năucitoare. după ce a văzut spectacolul cu Toujours l'amour. în clipa în care te-a terorizat tăcerea înseamnă că l-ai dat afară pe Dumnezeu. Am întrebat: „Ce părere aveţi?". fast lovers.

. Nu a zis: stimaţi cetăţeni! Ştiţi ce-i trezeşte? E o urare de Crăciun. şi detaşăm puţin poporul suferind de populaţia asta. taci şi spui.: E râsul-plânsul aici. Dar noi nu cunoaştem dialogul. să ne zică un colind: „Ascultaţi creştinilor. dă lână.: Ce o trezeşte. Nu vedeţi că este o modă să-ţi exhibi intimităţile? Iar dacă nu le exhibi. nu este infirmitate fiziologică. Mă nenoroceşte! Cică aşa mi se cere pe piaţa comunitară. pe care o fac eu celor care au distrus România.. Că nu putem fi pe valea plângerii continuu. pentru că intimitatea mea este sfântă. pe care l-am văzut la televizor. ăştia îmi bagă ţapul german!" „Unde vă bagă ţapul german?" „Peste oi. noi nu propunem.: Da. Să vă ferească Dumnezeu să nu vă regăsiţi în tăcere. este atitudine. domnule Puric? D. mănâncă iarbă. P.: E un bâlci înfiorător.. pe care-1 iubesc. Deci. D. Şi ce indolenţă şi. Devii hrană cu orice preţ pentru opinia publică! Care opinie publică? De ce această opinie publică nu urmăreşte procesul destrămării poporului român cu aceeaşi fervoare cu care urmăreşte procesul destrămării. cerându-mi scuze. să iasă lucruri foarte bune. cum să zic. butonează pe toate mizeriile astea.. asta se poate ura celor care au distrus România. de termite.: O trezeşte din somn o remarcă din asta. noi vorbim tăcând! Este un lucru uluitor. „Nu se mai poate. Creştinul are intimitatea lucrului. să fie ţapul german. Nu./ tineri şi bătrânilor.. asta este o constatare vizavi de o populaţie care trebuie trezită. tuturor orătăniilor alea îngheţate (că aşa eram noi pe vremea lui Ceauşescu. din tăcerea aceasta. ca lumea oaia. T.R. ca să vadă cum se spală rufele murdare dintr-o familie. dăm dovadă şi de inteligenţă.: Este! Chiar trebuie! Pentru că râsul trebuie să fie salvator. S-ar putea ca. nu se poate!" „De ce?" „Pentru că oaia mea merge 200 km. Se dublează în cretinismul ăsta.. Şi asta nu este o insultă vizavi de poporul meu. A venit cu clopoţelul. Nu e a noastră. şi bătrâni. De unde rezultă nivelul de mahalagizare. P. domnule. trebuie să primească un partener de discuţie. şi de ideologie)../ ascultaţi şi luaţi aminte/ ale Domnului cuvinte". să zicem. Şi el. domnule! Păi. R. Mai degrabă îmi propune ciobanul ăla „nenorocit". D. cum am zis eu. unei familii? Ce ferocitate! Ce adrenalină au în sânge. îmi bagă ţapul german peste oi. să se uite până la 3 noaptea. Taci şi spui nu-i muţenie. A urcat în mijlocul de transport în comun şi ne cânta. care a zis: „Pui de năpârci!". ce nesimţire acută au să vadă în faţă căderea unei ţări. a zis aşa: „Ascultaţi cretinilor.. Era nenorocit de spaimă. prin 1987. De asta am afirmat că şi Comunitatea Europeană.. Adică. P. dar e un lucru necreştin. Urarea aceasta de Crăciun eu am furat-o de la un ţigănuş. Pentru că sunt cretini şi tineri. fantastic! R. de neam prost la care am fost aduşi.. neamul ăsta are o virtute nemaipomenită. T. şi chiar a copiilor lor! Acolo fac pauză! în schimb. Ăsta cade în genunchi după 5 km şi nici nu. ca un construct. te vânează paparazzi! Asta este o infecţie venită din Occident. Râsul este umorul care ne mai decrispează puţin din starea asta." Ei. este limbaj. T. Atunci suntem pierduţi! Poporul român are ascendentul tăcerii. domnule!" Şi el ce va face? îşi va aduce aminte că . nişte orătănii dublu îngheţate: şi de frig. într-un moment tragico-comic. lapte. din cauză că era frig. a unui neam care se prăbuşeşte. ca a Sfântului Ioan Botezătorul./ tineri şi bătrânilor.

R. că am intrat în . cred că la nivel de ore. care a ţinut în şah imperii. adică ale lui Puric. amoebele alea devin termite şi fac un muşuroi mare de tot. Pronia cerească s-a îndurat să am la „Rapsodia Română". Şi sunt convins că aţi întâlnit oameni care îndură consecinţele faptelor lui Mailat. La un concurs de scenarii pentru film am luat nota 2. Va începe politica subversivă. care mi-au zis: „Tovarăşul Puric. Noi coagulăm la stări de spirit. Aşteptăm. eu le-am dat textul şi nu l-au înţeles. am vrut să fac contestaţie. n-avem un program politic în care tot românul să nădăjduiască. din punctul ăsta de vedere trebuie să analizăm. Unde? într-o ţară care m-a refuzat. T.: „Pantonină"! Da. Ce substanţă creştină are neamul ăsta! Mie mi s-au închis uşile la toţi marii sponsori. Nu ştim să le stăpânim. ca să discut. Din 41 de inşi. E pronie cerească! După 20 de ani. m-aţi înţeles? Pe nivelul ăsta se concentrează. Aşa a zis Petre Tuţea: „O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii". Banul văduvei. Noi trebuie să ne vectorizăm nu pe imaginea României în lume. să fac Centrul Internaţional de Artă. am ieşit pe locul al 40-lea. Şi chiar public pot săi fiu recunoscător. Leo transmit cu această ocazie oamenilor politici. ori la un cutremur. care mi-a zis: vă dau şi eu 7 milioane. Ştiţi că. şi-am zis o gratuitate. Nu numai eu. nu realizările lui mai-mic. un lucru. m-a fugărit. dar reacţionăm creştineşte? Nu coagulăm la idei şi doctrine. apropo de Comunitatea Europeană? I-a plăcut enorm de mult cum am jucat şi mi-a zis: „Este extraordinar de frumos ce faci. m-am pomenit şi cu o doamnă. dacă mâine s-ar da acestei ţări o clasă politică onestă. ci şi alţi tineri. abia acuma am găsit un spaţiu. pentru că mi-a întins o mână. să văd cine este mai imbecil ca mine. acum. sau ce sunt. nu ştim să le orchestrăm. n-am avut ce să răspund. nu pe valori. să ne daţi textul de la pantoninăV.: D. nu la nivel de săptămâni. cineva îmi oferă şi mie. creştină. Jucam la Sankt Petersburg. pe scara inversă! Vă daţi seama că cei din comisie. pentru Centrul Internaţional de Artă. Putea să facă aici cabaret pentru prostituţie. Eu fac haiducie artistică de 20 de ani. putea să facă orice. prin domnul Hossu.32 este traco-get şi-şi va ascunde oile. este nemaipomenit!" Şi eu. Eu trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. o iei dumneata! Eşti sărac.. ci pe icoana neamului în faţa lui Dumnezeul Nu pe masa de oportunişti. P. Uitaţi-vă cum termitele astea amărâte îşi dau hainele de pe ele când este câte o inundaţie. într-o zi. Noi oricum suntem obişnuiţi cu haiducie şi economică şi artistică. în schimb. Ştiţi cum sunt cei care mi-au dat mie nota 2? Sunt ca cei din comisia de cenzori de la Comitetul Central. mi-au căzut scenariile la film. trebuie să fiu recunoscător unui om. că îi îndurăm pe oamenii politici. ţara asta s-ar coagula. Este extraordinar! Deci. m-au sponsorizat câţiva oameni creştini. în tentaţia asta de azi. Se trezesc! Dă-le ceva! N-aţi văzut ce ciudaţi suntem. P. către care să se ducă. Au fost la o diferenţă de 20 de ani. T.: Credeţi lucrul ăsta? Cu toate termitele de care pomeneaţi mai devreme? D. pe munca mea pentru atâtea generaţii de tineri pe care i-am scos. R. nu m-a primit prin televiziuni. dar faci lucrul ăsta..: Termitele se trezesc. s-au văzut cu o partitură pe care nu puteau să o înţeleagă? Acum îi şi compătimesc. Dar a zis: nu domnule. n-avem conştiinţă. Am spus: „Ce părere aveţi. Sunt gelos. Mă întâlnesc cu tineri în străinătate. un spaţiu. ci pe căruţa aia de ţărani. excepţionali ca gândire. care sunt neică nimeni. Ştiţi ce mi-a spus un rus .genial -.

nu da daruri ticăloşilor. . ăştia n-au îngenuncheat. a dat punga cu arginţi înapoi şi-a zis: „Am vândut sânge nevinovat". în care ar putea să-şi ceară iertare. Au conturi în bancă. văzând cum fugeau termitele pe post de trădători: „N-are Rusia atâtea topoare câte cozi de topor aveţi voi în ţară". am începe dimpreună o lucrare extraordinară. aveţi sanctificat ţarul. după ce a vândut pe Mântuitorul. Pocăinţă înseamnă să te transfigurezi. ceva.Comunitatea Europeană?" Şi s-a uitat rusul aşa la mine şi-a zis: „Noi vă aşteptăm". auziţi ce frumos sună. e clar. spune Nae Ionescu. T. iertare că a distrus poporul român. s-a cutremurat fiinţa şi-a devenit sfânt. Toţi cei care băteau pas de defilare înaintea lui Brejnev stăteau acum în faţa moaştelor sau resturilor ţarului.: Le dă. Asta înseamnă creştinism şi înseamnă sfinţenie: i-a adunat. R. de sănătate. Au avut procese de conştiinţă.. uită-te mai cu atenţie şi ai să vezi cine merită daruri aici. Ce lucru tulburător! Preacurata Fecioară căuta loc de naştere şi Crăciuneasa . pentru că Maica Domnului.era ţarul. Aveau ceva sfânt . da! D.a zis: „Să naşti aici". dar de ce mai aveţi pe stradă statui cu Lenin?" Şi-mi spune: „Ai dreptate!". R. şi atunci. cu Boris Elţin în frunte. Ştiţi când a coborât Domnul nostru Iisus Hristos pe pământ? La fix!. Nu mai dă daruri.: Deci. în preajma sărbătorilor. P. D. spune colindul: „s-a cutremurat. Eu îi răspund.: Dragă Moş Crăciun. că s-a cutremurat".. Iuda. Crăciun i-a tăiat mâinile. P. că rusul mă înţelege.: Pe mine m-a trecut un fior. Eu. Dragă Moş Crăciun. dacă gre. nici măcar părere de rău nu au. ca să nu jignim poporul rus -. D. Ce ciudat! Crăciun a fost primul sfânt. au jumulit poporul român. ce-i mai scriem lui Moş Crăciun? Am zis de credinţă... Aceiaşi! Nu este asta o izbândă creştină? Şi i-am zis rusului: „Vă decideţi?" „Adică ce vrei să spui?" Zic: „Aici.: Nimeni. a fost un criminal. Este net superior comuniştilor! Ăştia nu se cutremură. Iertarea creştină! Dacă oamenii ăştia şi-ar cere iertare. Şi am să vă spun ceva: un rus . Toată armata. din 1989 încoace. după 60 de ani. Stăteau toţi drepţi. Deci. să ştiţi. în ultima perioadă. T.T. Ăştia nu s-au cutremurat! Nu şi-a cerut nimeni iertare de la poporul român. „îngrijorată.. nu-i aşa. căuta loc să nască". nu pocăinţă. pe perioada terorii comuniste în România. Rusul şi-a sanctificat ţarul. Suntem. T.. R. Al treilea lucru asupra căruia se cuvine să ne concentrăm în proiectul reconstrucţiei româneşti este următorul: noi trebuie să ne concentrăm nu pe călăii care au distrus această ţară. dacă fac o gafă. ci pe martirii români. P.: Da.să spunem: un sovietic. R. trebuie să ţinem cont şi de alte realităţi. acolo..ce intimitate feminină extraordinară .: Nimeni nu-şi cere. Ei sunt coerenţi cu ei înşişi.. La început. i-a tăiat mâinile Crăciunesei. că n-are Rusia atâtea mănăstiri şi biserici câţi sfinţi am dat noi. Este un moment sfânt. P. pe insulă.: Mie mi-au îngheţat genunchii! Deci. dar i-au crescut în loc mâini de aur. D. îmi cer iertare. a fost educat să fie democrat. Moş Crăciun. un sovietic a spus. îi răspund sovieticului.şese.

care încă nu pot să dea la o parte mecanismul acesta. ne-au invitat. Este ceea ce înseamnă reîncreş. ca să aibă loc să aterizeze îngerii".: I-aţi văzut pe tinerii de la Liceul „Gheorghe Lazăr".tinarea unui om de genul acesta. D. care spun: avem o generaţie de copii zănateci. R.34 Octavian. român pe român. Pentru că toţi. prin discursul meu. să îl rostesc.. student pe student s-au chinuit. în inima lor. în clasa politică. T. s-au maltratat. Mai ales pe Apostolul Petru.. suntem o generaţie spontanee. pe ici pe colo. într-un moment groaznic. Trebuie reîncreştinată prin mărturisire şi clasa politică. ne responsabili.: Da. ei trebuie recuperaţi. Nici nu mai e importantă Comunitatea Europeană. Şi ştiţi de ce am spus tragică? Unde să se ducă? Unde se duc aceşti oameni performanţi ai sufletului.. care i-a marcat şi pe Apostoli..: Tragică! Atâta frumuseţe şi atâta inteligenţă nu credeam să găsesc. şi pentru ceilalţi. P. poţi să-ţi dai seama de forţa cu care poţi să mergi înainte. Fenomenul de la Piteşti ar trebui spus întregii lumi. era un criminal aventurier şi Irod al Iudeii era un vasal perfid. inerţiile lui. Virusul comunist a însemnat mutarea minţilor. au această flacără divină neîntinată. important este proiectul tău. Prin ceea ce fac. Dar. P. Pentru oamenii ăştia vorbim. Este cumplit ceea ce s-a întâmplat. T. M-au surprins. Deci.: Deci. ci treptele împlinirii sufleteşti. începem de astăzi. O jertfă fantastică! Eu consider că tot martiriul nostru din puşcările comuniste a fost o jertfă. a coborât într-o lume sângeroasă. îi era frică. în lumea aceasta. şi asta e o dimensiune. Aşa spunem noi de trecutul nostru! Nu-l cunoaştem.: Pentru că există voci. Asta este jertfa noastră. demenţa lui). Cum să te împaci cu trecutul? Trebuie să ţi-1 asumi. Dar noi vorbim şi pentru ăia. T. să privim spre viitor. iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante. ai minţii? Ce perspectivă au în ţara aceasta? Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului. D. care poate n-au apucat să-i întâlnească pe aceşti copii. P. Adâncindu-te în această memorie. R. Şi asta e adevărat. Acolo. trebuie să fim conştienţi. şi pe dumneavoastră la o întâlnire cu ei. trebuie să curăţ: acesta este rostul meu pe pământ.zează pe noi în discursul public. Ştiţi ce se întâmplă? Aceşti tineri. cât mai apuc. R. Ei sunt îngerii care trebuie să aterizeze pe pământul ăsta! Eu trebuie să avertizez. îţi faci treaba şi ceilalţi vin după tine.. Ce jertfă a urmat apoi? 40 000 de prunci până în 2 ani. Să uităm ce-a fost. Ştiţi cum e. nu ne interesează. Asta o spun tot timpul..: împăcarea cu trecutul. când a spus: „Eu nu-l cunosc pe acest om". Avea Nichita Stănescu o vorbă extraordinară: „Curăţă câmpul. noi trebuie să identificăm soluţiile. nu înţeleg ce-i democraţia. împăratul. Ce părere v-au făcut puştii ăştia care au 13-14 ani? D. T. prin artă. pentru cei de mâine (şi poate şi astăzi. sunt oameni de o credinţă extraordinară. Succesul fără scrupule este machiavelic. şi pe mine. aud oameni. un monstru. noi stăm în zodia fricii. cu frumuseţea lor sufletească. împlinirea ta sufletească contează. nişte inşi care nu înţeleg ce-i libertatea.: Au vrut să bage buldozerul peste închisoarea aia de la Piteşti s-o şteargă de pe faţa . R. Şi românul să îndrăznească! Să aibă proiectul României în Comunitatea Europeană.

de venire a lui Dumnezeu pe pământ. A înge.. o cădire de birouri. să ne asumăm această sărbătoare creştină. cu lucruri de care ar trebuie să ne aducem foarte mult aminte în aceste clipe? D. pe astronautul acela. P. Doamne ajută! .: Vă spun eu. toate puş. domnule Robert Turcescu. putem încheia cu un gând bun.. Să ne ierte Dumnezeu.nunchiat şi maşina a mers. Şi s-a întors şi a mărturisit: important nu este că a mers omul pe Lună.: Domnule Puric.pământului.cările unde s-a suferit: Aiudul. Piteştiul sunt cimitire ale demnităţii româneşti. e în centrul oraşului. Aţi văzut. T. P. Nu mai putea să coboare. ci că a coborât Hristos pe pământ. să facem un bloc. să băgăm buldozerul peste ea. Sunt bine păzite de laşitatea noastră. la Discovery..: Da. Unii au vrut să facă din ea un monument tocmai pentru a rămâne vie istoria nefericită a acelor clipe. care a fost pe Lună şi i s-a stricat aparatul. Sighetul.. Alţii au zis: e un teren bun. ceva. R. ca pe un act de reînnoire a propriului nostru popor. D.

în ţara asta. îşi dă seama că este o ţară întunecată. Acest chip al lui Dumnezeu din om este suportul demnităţii creştine. nouă în străinătate. care surprinde fiinţia. A vorbi. ca să ne dăm seama că demnitatea. am vedea că ea reprezintă chipul omului în om. Şi. şi puteai să vezi de la lumina ta încă 30 metri mai încolo. spre Alba Iulia. mi s-a întâmplat un lucru nemaipomenit. le rabdă. după ce am terminat spectacolul. dar nici nu mai intră termenul în vocabularul oamenilor politici. nu trebuie să intrăm în nici un fel de patetism. nu ar avea becuri pe stradă. pe autostrăzi. sigur. încât mi-am zis: domnule. când i se întâmplă lucruri care-1 afectează doar pe el. trebuie respectate". aşa. după uri recital de pantomimă.litatea neamului. Aşa că am să vă vorbesc. deci. iar el i-a oprit pe toţi şi a zis: „Fraţi români. Am venit la Alba Iulia după un context ceva mai complicat: am avut un turneu internaţional. Demnitatea creştină ne-a fost dată de Iisus Hristos. Nu mai există o demnitate economică. şi mai cu seamă creştinul. noaptea. ci este demnitatea chipului lui Dumnezeu în om. cu o expresie excepţională: „Până când o să mai mergem cu înbeznaţii ăştia?". Cineva a venit să mă felicite la cabină şi mi-a zis: „Măi băiete. demnitatea creştină nu este un subiect de discutat oricum. este o ţară înbeznată. a vorbi despre demnitate creştină într-o înbeznare de genul acesta este un lucru cu un risc extraordinar. în 22 noiembrie 2007. este aşa de beznă. Acum. a trebuit să plec spre Braşov. nici nu se mai discută de aşa ceva. luptă până când ajunge martir. Demnitatea creştină nu este a chipului omului în om.36 Demnitatea creştină* Odată. a fost confiscată. Şi. mi-am dat seama de întunericul fizic ce există în această ţară. când se întâmplă lucruri care mutilează chipul lui Dumnezeu din el. noaptea pe stradă. Altcineva. din faţă. Dar. este un subiect tragic. ăştia ne-au stins lumina. Oricare din dumneavoastră care conduce o maşină şi pleacă noaptea la drum. mai presus de toate. în bezna asta. nu este un subiect de dezbătut oriunde. la orice nivel. de regulă. din ceea ce mai găseşte. prin această ţară. dacă am avea o demnitate economică. astăzi. în nici un fel de retorism. Pentru că este un întuneric fizic îngrozitor. dar el a spus: „Nu! Trebuie să rămân aici! Legile cetăţii. Este ' Conferinţă ţinută la Alba Iulia. Socrate a murit demn. iată câte poate spune un român atunci când taşe!". Nu mai există o demnitate naţională. cu maşina. din zece tineri. în cazul lui avem de-a face cu o demnitate pe deplin umană. După cum vedeţi. Nu mai există o demnitate politică. Platon i-a asigurat un fel de evadare. fiindcă. o realitate care a existat cândva. nu?". Cam asta este situaţia în România spirituală. Mă gândeam că demnitatea creştină este. dacă mai ţineţi minte. Dacă am avea o demnitate culturală. un lucru de arheologie morală. lumea aplauda. Diferenţa între demnitatea umană şi demnitatea creştină este una fundamentală. mergând. un director de teatru de la Chişinău. apoi iarăşi spre Bucureşti şi. Arheologul caută să recompună. nu ne-ar pleca. pe urmă. atunci luptă. cum zicea foarte bine un monah. câte un camion sau o maşină. pentru că lumina este confiscată de întuneric. Dar noi ne-am propus să discutăm astăzi despre acel lucru care a asigurat dăinuirea neamului românesc şi care se numeşte demnitatea creştină. Este ca şi cum ea nu ar avea energie electrică. ea a fost distrusă. omul. dar nu întunecată de bunul Dumnezeu. a omului ca om. Dacă am încerca s-o definim pe cea dintâi. n-am mai avea 3 500 000 de oameni plecaţi în străinătate şi o demografie ameninţată să ajungă la 16 milioane cinci sute de mii. Nu pentru că cineva ar fi demolat-o. . o înbeznarel Uitaţi ce termen extraordinar. Din când în când apărea. nu ar avea stâlpi cu lumină. Socrate respecta legile cetăţii. dacă aţi observat. dar matale şi vorbeşti. eşti foarte bun. din nou noaptea.

M-am gândit că ar trebui să identificăm. comuniştii au dat un ordin . au făcut cele mai frumoase miniaturi. profesoară de limba franceză şi de română. Căutândumi în buzunarele sufleteşti. demnitatea creştină este un lucru de arheologie. am simţit atingerea bunicii pe mâna cu bănuţul. prin clasa I.aberant. dragul meu. Cam aşa este şi cu demnitatea creştină românească: s-a spart vasul acesta şi acum alergăm să strângem cioburile. Hristos asta ne-a dăruit. cum vă cheamă? sunt tovarăşă. cu o bunică. am găsit un ciob mic de demnitate. faţă de blocuri. (Atunci am început. La venirea lor la putere. care mi-a apărut aşa cum îmi apăreau luminile în drum spre Alba Iulia. cele mai frumoase miniaturi din jad sunt făcute din cioburile vaselor imperiale. foarte sigură pe ea. termenul. au fost sparte. zice: înomenire. Povestea este simplă: un pui de om. la comuniştii ăştia. se minuna faţă de tramvaie. Ce s-a întâmplat? Chinezii au luat vasele.. de două ori. prin toţi porii mă uitam la ea. Mi-aduc aminte că aveam o fisă de 25 de bani. Este similar unei situaţii care a existat în China. Imaginea este una extraordinară! Mie îmi era frică de plutonierul cel gras.. Şi. pesemne. Astfel încât. foarte bine hrănit omul ăsta.. Nepoţelul cu bunica în Bucureşti. din clipa aceea. născut într-o ţară înbeznată. nu. capodopere ale imperiului. De aceea şi întrebuinţează Grigore Palama termenul de înomenire. Şi ce a văzut copilul de 7 ani? A văzut cum plutonierul scria un proces-verbal. care stătea aşa. criminal: fiecare familie care avea un vas de jad de pe vremea împăratului era obligată să iasă în faţa casei şi să-I facă bucăţi. Hegel spune că poziţia bipedă este poziţia spiritului încreştinat. Scria el aşa. fiind crescut la ţară şi dus brusc în Capitală. După cum am spus deja. Am intrat la şcoală şi luam tramvaiul. să-1 spargă. o crimă ideologică. le-au spart. pentru că. A mers o dată. atâta vreme cât nu mai aparţine timpului în care trăim. mi-au povestit următoarele. parcă văd: şi-a luat creionul roşu. mai scuipa în creionul ăla chimic. In primul rând.37 Venirea Lui înseamnă momentul crucial. în China. de fapt. dar. în existenţa noastră de zi cu zi. pe care o dădeam taxatoarei. omul a dobândit şi demnitate creştină. deci. în marea majoritate. de fapt. cum se scrie „s-a găsit"? s liniuţă a\ Doi! I-a dat nota pe care o merita. un copil de 7 anişori. Acest ciob de demnitate creştină era bunica. că era profesoară. Ştiţi că. Era bine hrănit. ca să se înomenească. moldoveancă tenace. în clipa aceea. discuţia în jurul demnităţii creştine are un fond aproape tragic. fără cea mai mică urmă de frică. Şi bunica mea. şi a zis: -Mă nenorocitule. şi-a scos ochelarii. Când am fost acolo. la sfârşit. îmi vedeam bunica: o doamnă.. în esenţa lui. poziţia bipedă. cu degetele lui ca nişte mici.. clasa Il-a. . te rog să-mi dai procesul-verbal. de recâştigare a demnităţii. din cioburile care au rămas pe jos. Nu foloseşte nici măcar termenul de întrupare. ca să-mi plătesc biletul. toate vasele de jad. a frică: ne-au prins controlorii. să nu iei bilet". să percep ce înseamnă verticalitatea demnităţii.) Atunci. cea mai supusă vulnerabilităţii.. ca să nu dea naştere la diferite confuzii. Dumnezeu a luat această dimensiune. A luat procesul-verbal. astăzi. bunicii. imens. cu o diagonală pe burtă. O aberaţie. sunt doamnă! Penelopia Sbiera. -S-a -Nu găsit tovarăşa. eu. Ne-au dus la miliţie. Aproape că suntem puşi în situaţia de a-1 reconsidera. Ceva plutea în aer. pentru că altfel îi împuşcau. i-a zis: -Dragă domnule.. într-o ţară înbeznată. Era un spaţiu groaznic. mi-a zis: „Niciodată. închipuiţi-vă milioane de chinezi făcând lucrul acesta. Se pare că erau nişte vase excepţionale. în România de astăzi. aşa. eu am încercat să caut cioburi de demnitate creştină în propria mea viaţă.

spunea: „Artistului nu-i trebuie concepte. săracii. din contră. nu-i aşa. „intelectualoidă": eu sunt considerat antieuropean. „Ăştia zic că nu există Dumnezeu!". Să fie apa curată. ca să vedeţi cum răsare o atitudine dintr-o anumită educaţie creştină. bunica i-a privit de la înălţimea balconului său cum se agitau inutil şi le-a recitat în continuare din Odiseea: „Penelope ne pouvait se consoler du depart d'Ulysse". Deci. Ce preferaţi dumneavoastră: nişte controlori care stau pe un maldăr de necinste sau o cinste care alungă corectitudinea necinstită? Cine erau controlorii aceia? Controlorii aceia erau părinţii controlorilor noştri de astăzi. Sunt la fel de dezinvolţi. Prin urmare. ei au înnebunit. dar îl am şi eu. Au crezut că „ Vive la France!" este un cod secret. unde mii de inşi ridicau cartoane. erau ghetoizaţi. de obraznici. dădea exact spre stadionul pe care se desfăşurau manifestaţiile de 23 august ale lui Ceauşescu. unde erau numai cei „cu ochi albaştri". Lipseşte bunica. la Siriu. oamenii de pază înconjurau blocurile. să putem reconstitui imaginea de ansamblu. în istoria noastră. Am dorit să vă spun acestea două întâmplări cu bunica mea. din câteva momente. şi le-a spus: „Vive la France!". de frică să nu-1 împuşte cineva cu luneta. tunşi şi mental. răspunde!". Era o grijă naţională. Simţeam cum mă îmbunătăţesc. . spunând: „Dragă. sunt antistupid". Atunci. sigur. cu o seninătate de peisaj grigorescian. Am încercat să identific. atunci unde doriţi să staţi: la Paris sau la New York?". Căci creştinismul aşa merge: trebuie să vezi modelul. corect era să plătim biletul. la aparatele de emisie-recepţie: „Aici maior Prună. el gândeşte în imagini". a ieşit pe balcon. sunteţi un antiamerican convins. verticala. nici antieuropean. Atunci. ar fi extraordinar. o singură dată am auzit-o. I-am răspuns: „Măi.linski. o teroristă. Inchipuiţi-vă că blocul în care stătea. în contextul în care România a fost o închisoare civilă. pentru ca. eu disecam în cap aşa: controlorii ne impuneau să fim corecţi. Ei nu mai bagă creionul în gură. săracul. că toată lumea. la mine. O imbecilitate naţională! Era în perioada în care era interzis să fie perdele trase. un ciob de demnitate creştină. ea mi-a transmis credinţa prin contagiune. „Păi. până şi insectele! Toţi securiştii ăştia sunt astăzi curaţi. care în perioada aceea mâncau câte un iaurt pe săptămână. neplătit. stăteau cu ochiometrul! De la 01470 se uitau să nu iasă pensionarii. să-1 împuşte. Vreau să stau în munţi. comuniştii sunt tâmpiţi!". bestiilor ălora! Ei. iritră înăuntru! Intră înăuntru. alte acte de demnitate creştină. tunşi scurt. nu pot fi acuzat că aş fi contra Comunităţii Europene. au laptop. Femeia a ieşit pe balcon şi ei au început să urle prin portavoce: „Cucoană. Eu. Aceiaşi securişti. bunica a fost primul europarlamentar. un dosar mic. dar: cinstit era ca ei să nu fie la putere. Ea i-a privit atunci din balcon.38 Din punct de vedere filosofic. Pesemne că acesta era felul ei de a trăi creştineşte firesc şi de a înfrunta politica. bunicămea. Şi mama a întrebat: „De ce?". am zis: măcar s-o mărturisesc. Nu sunt nici antiamerican. toată lumea. Şi tot gândindu-mă că m-au declarat antieuropean. prin casă. Şi-au început să vorbească între ei. erau din ce în ce mai îngroziţi. uitaţi ce dosar bun are Puric. Un mare critic. în grădina zoologică din Bucureşti. n-auzi!". care era la o vârstă avansată. prin contaminare. eu sunt antistupid. unde eşti?" La care. Visarion Bie. Nu mi-a vorbit niciodată despre Dumnezeu. Urmările atitudinii mele. un antieuropean". după 40 de ani. şi-au spălat dosarele cu detergent! Pe dosarul bunicii mele scrie „Vive la France!". fiind marcată puţin şi de o senilitate care îi dădea o libertate totală. trebuie să aibă dosare. în contextul în care peste 300 000 de români au fost terminaţi în închisorile comuniste. Cum această femeie extraordinară nu-şi pierduse demnitatea. munţii să fie curaţi. Şi eu tot doi le dau. în contextul acesta. Mi-a dat cineva de la un post de radio un telefon: „Domnul Puric. ştiu că m-am dus să cumpăr pâine pentru bunica şi mă întorceam acasă pe străzi pustii. străzile şi se uitau tot timpul. 01425. ca nu cumva vreun pensionar să folosească o puşcă cu lunetă. Ca atare. să vă mai povestesc o întâmplare cu bunica. din punct de vedere creştin. mai târziu. astăzi. după cum vă ştiu. De fapt. de puric. Le recita în franceză. dar fără securiştii de acolo. cu deschideri europene. iar pensionara din balcon. de garsoniere. „Vulturu.

când a zis: „Iartă-i. Ceea ce vedeţi pe coperta cărţii care i-a fost publicată acum. în clipa aceea. care. Andrei Andreicuţ. după cum zice şi Schelling: „Dumnezeu sub presiune umană". încercaţi să vorbiţi. că cel mai ortodox vers care s-a scris vreodată în răsăritul ortodox este: „Nu credeam să învăţ a muri vreodată". sunt anonimi. Sfântul închisorilor. Nu s-a ocupat de ea un istoric. pentru că aceea asigură demnitatea creştină. prin cuvintele: „stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica". Au primit răstignirea în chip firesc majoritatea martirilor din închisorile româneşti. de regulă. nu e o atitudine numai în faţa vieţii. ci este harismatică. e şi o atitudine în faţa morţii. In situaţia asta a fost şi prinţul Alexandru Ghica. încă un ciob. este cel mai demn act al Bisericii Ortodoxe române de la 1989 încoace. i-a marcat pe toţi martirii creştini români din puşcării. Au trăit-o şi Apostolii. pesemne. că nu ştiu ce fac!". deci. cu o frunte lată. ce . ci l-a mărturisit şi s-a crucificat pentru învăţătura lui şi pentru credinţă. hidrocentrale. A binecuvântat România eternă. In clipa în care a început reeducarea masivă. care a spus: „Nu-1 cunosc pe acest om". Ei nu mai sunt ai României eterne. S-a apucat să caute în memoria neamului românesc. de Mihai Eminescu. un tânăr cu ochii senini. că El aşa a fost. Atunci eternitatea distrugea teroarea istoriei. Monahii. a răspuns: „Am văzut o salcie înflorită". despre care nimeni nu vorbeşte. pentru că. frica este aceea care ne-a marcat pe toţi şi care încă marchează societatea românească. au fost unii oameni care au fost convertiţi. Am mai spus-o o dată. Apostolul nu numai că l-a recunoscut pe „acel om". în Bucureşti. este un sfânt încă necanonizat. Martirii sunt în trăire hristică. Pentru că atitudinea creştină nu înseamnă numai a trăi. politici. se numea România. cine este. ci să se roage la Dumnezeu. căci nu sunt demn să fiu răstignit ca Mântuitorul meu". El. artistici. Doamne. uzine. şi ce-ei văzut. un scriitor. mărturisirea este în acelaşi Duh. ca să vadă realizările comuniste: blocuri. la Editura „Reîntregirea". întrebaţi-i pe toţi moderatorii noştri culturali. nu s-a ocupat de ea un literat. Securitatea timpului său. la orice emisiune de televiziune. ci ceea ce vocaţia îi spunea să schimbe. între cei care o confiscaseră şi o mutilau şi cei care nu renunţau să vadă mai departe lucrarea lui Dumnezeu. După Cincizecime. S-a întâmplat ceva: monahul şi-a schimbat nu vocaţia. despre Valeriu Gafencu. treaba lor nu este să scrie cărţi. Prima despărţire de istorie. când am prezentat la Bucureşti această carte. şi o să zică. datorită nu numai faptului că a apărut. în clipa în care a pogorât Duhul Sfânt. la prezentarea ei: am înţeles perfect ceea ce a vrut să zică Hristos. ci datorită unei binecuvântări. că e un vip sau o extremă dreaptă a fotbalului. Acest vers. când s-a întors. eu încerc să adun aceste cioburi. Abia când Sfântul Duh se pogoară în Apostol şi zice: „Vreau să fiu răstignit cu capul în jos. prinţul. L-a întrebat mitocanul ăla pe prinţ: „Ei. Au învăţat să moară! Atunci eternitatea zdrobeşte istoria. Eram în Finlanda când citeam cartea aceasta şi nu am mai putut să văd Finlanda. este o harismă care sparge istoria. Binecuvântarea îi aparţine înalt Prea Sfinţiei Sale. 1-a întrebat: „Adică. s-a ocupat un monah. este tot una cu frica aceea care ne-a terminat pe toţi şi care ne înlănţuie în continuare. alt ciob de demnitate creştină. pe care o am în mână. a făcuto Hristos. între ce spune Sfântul Apostol Petru şi Valeriu Gafencu nu este decât o diferenţă de timp. Acest fel de a fi Biserica noastră l-a dat neamului românesc. Starea de groază a Sfântului Apostol Petru. în situaţia aceasta îţi dai seama că demnitatea creştină nu este un dat al omului. un cercetător. De aceea am spus. Faptul că a apărut această carte este şi el un act de demnitate creştină. prima ieşire din istorie. tovarăşe?". această atitudine. în puşcăriile comuniste. el a avut ochiul demnităţii creştine. de fapt. ca să refacem vasul spart. A fost plimbat şi. ca să vadă lucrarea lui Dumnezeu şi nu şantierul comunist. Cartea a apărut undeva. el a biruit frica. securitatea timpului său. Dumnezeu sub presiune umană. pentru că purtam după mine România tragică. Românin s-a rupt în două. de o sensibilitate dumnezeiască. la un moment dat. Vedeţi. alţii erau plimbaţi cu maşinile. în această întâlnire.39 Imaginaţi-vă altă secvenţă. Poate că această carte.

se trăieşte. din care se poate reface tot neamul acesta. lucrul o să fie trecut la capitolul: „Da. sigur. are nevoie de un contract juridic. cetăţenească. astfel încât să nu ne lovim unii cu alţii. acum. dacă vreţi. Demnitatea creştină este copilul credinţei. să răspundem globalizării. cum îi spunea Ţuţea. dacă au întârziat. în schimb. omul ca om faţă de bestia numită om. într. creştinismul nu numai că nu a falimentat. nişte cioburi. Kant. bine. în gunoi caută considerând că bucăţica de mâncare este adevăr. de la Oficiul Stării Civile. Homo homini lupus. tot felul de monstruleţi din multimedia românească. îţi garantează siguranţa socială. în Occident. Există un pasaj tulburător la Immanuel Kant. nespecifice unei accelerări economice extraordinare. şi a şi înviat. Excepţională remarcă! Drepturile omului sunt un contract. cu sângele acestui popor. „omul scormonitor". construim o normă etică. morala creştină este înlocuită cu o morală autonomă.tuţionalizate şi cu tendinţă spre puterea politică. taina căsătoriei. nu-i nimic. românii. Noi. aceasta este cartea lui Valeriu Gafencu. spune: „Morala nu-i un atribut al cunoaşterii". Taina Bisericii. Dar. în esenţă. la Biserică. la moartea creştinului şi la dezvoltarea individualismului. imediat. ceea ce facem este un con. din contră. In ce aporie rătăceşte mintea omului fără de Dumnezeu! Sau. Şi. Un fel de semafor. drepturile omului. într-un mod specific românesc. Problematica ei nu este o chestiune contemporană. Procesele lor istorice. ci. apără omul. în nici un manual de istorie. în trei zile a coborât în iad. unul care trebuie să-1 apere. în Critica raţiunii practice (1788): „Morala nu-i un demers al cunoaşterii". au venit cu 50 de ani întârziere. aşezaţi lângă Ştefan cel Mare. Drepturile omului vin peste drepturile lui Dumnezeu în România. Cum ar spune Petre Ţuţea. Nu o să găsiţi niciodată. O să găsiţi. domnule. Acestea sunt. Un asemenea eveniment nu face parte din istorie. noi. sunt o haină juridică. deci. se articulează cu existenţa noastră.40 vrei să zici. scoţând drepţii de acolo. n-avem timp de inepţii bisericoase. O carte cu crucificaţi. care a fost o minte luminată. dar era într-o lume care se despărţise demult de Dumnezeu. după ce l-au distrus. Trei zile mi-a luat să citesc cartea aceasta. deci: . care se ocupă de lucruri de felul acesta". să ţină cont de drepturile pe care ni le-am câştigat prin suferinţă. Dar vin şi întreb: unde erau drepturile omului când românii erau crucificaţi. ne grăbim să fim comunitari. că dărâmăm templul şi tu îl faci cărămidă cu cărămidă?".struct al raţiunii. Aici se reface poporul român. N-au înţeles că templul era trupul Său. falimentul creştinismului în Occident au dus la reformă. apariţia cărţii acesteia n-o să se vadă. Este paşaportul nostru spre Dumnezeu. Mi-am început conferinţa deosebind între demnitatea umană şi demnitatea creştină. îţi asigură. şi atunci. A fost o coincidenţă fantastică! Sunt bucăţi înăuntru. să zicem. avem o alt fel de experienţă. vezi pe unul care în viaţa lui n-a avut un micron de trăire. Mare atenţie. Trei zile mi-a luat ca să refac esenţa creştină a poporul român în inima mea. sunt nişte inşi. „un fel de mers al trenurilor". unde erau drepturile omului când poporul acesta trăia în ghetoul de poliţie civilă? Au întârziat. Aşa fiind.adevăr. este viaţa noastră. de arhaisme şi de lucruri. omul occidental caută să-şi găsească libertatea dincolo de biserică. Aşa este raţiunea umană fără Dumnezeu. După revolta împotriva unei biserici insti. Acesta este un act de demnitate creştină! In lumea în care trăim. Aici este ruptura! Demnitatea creştină se articulează. Omul cu tricolorul pe piept. demnitatea umană a înlocuit demnitatea creştină. Omul fără de Dumnezeu e scormonitor. Am să vă spun în două cuvinte diferenţa între demnitatea creştină şi demnitatea drepturilor omului: este aidoma aceleia dintre căsătoria de la Sfatul Popular şi taina nunţii. Dar să revenim puţin la ceea ce înseamnă demnitatea umană în Occident. pe cei care sunt în carte. şi atunci. una care. şi caută bucăţele de mâncare. cum este scormonitor cerşetorul în gunoi. La noi.

41

morala umană se bazează pe o certitudine valorică; morala creştină se bazează pe credinţă. Aş vrea să vă vorbesc acum despre axa verticalei, creată de Biserica noastră. închipuiţi-vă, ca să înţelegeţi, pe trei viteze ceea ce s-a întâmplat. Ce a făcut Biserica creştină Ortodoxă? A creat o axă, o verticală, de fapt, în care a ierarhizat, aşa cum este ierarhizată Biserica, aşa cum e ierarhizat Iisus Hristos în funcţie de apostoli, aşa cum sunt ierarhizaţi îngerii la Dionisie Areo- pagitul: este o ierarhie. Ierarhia e una sfântă, ierarhia presupune inferior, superior şi trepte de desăvârşire. închipuiţi-vă că această axă a verticalei, bazată pe o ierarhie care denunţă, de fapt, natura creştină şi sfântă a omului în drumul său către Dumnezeu, a fost răsturnată total invers şi că acest copil al credinţei, cel mai valoros, demnitatea creştină, a ajuns un gunoi, că oamenii de valoare au ajuns nişte bandiţi, că leprele satului, ticăloşii, au ajuns în vârf. S-a schimbat dintr-o dată codul. Ce vedeţi dumneavoastră în confruntarea dintre plutonier şi Valeriu Gafencu? Vedeţi confruntarea dintre bestia istorică şi demnitatea creştină. Bestia istorică niciodată n-o să recunoască demnitatea creştină. Nu-i valabilă. La axa întoarsă de ei, demnitatea creştină s-a transformat în cruce. Deci, din valoare moral creştină, demnitatea pe care ţi-o asigura Biserica, în sistemul comunist, s-a transformat în cruce. Crucea lor s-a numit demnitate creştină. Dacă oamenii aceştia nu aveau demnitate creştină, erau cu toţii cozi de topor. Iar astăzi, dacă suntem terminaţi, dacă intelectualitatea aceasta aservită pomeneşte foarte mult de cozile de topor, este pentru că nimeni nu vorbeşte şi nu-şi asumă riscul de a vorbi despre aceşti martiri. Ei văd cozile de topor; eu am. văzut sfinţii. Pesemne că văd şi eu, asemenea Prinţului Alexandru Ghica, lucrarea lui Dumnezeu. Pentru cei dintâi, trebuie exclusă demnitatea acestui neam, e incomodă. Un om cu demnitate nu poate fi folosit, el nu poate fi instrumentalizat, are verticalitate. Fiindcă creştinul spune: „Tu, omule al lui Dumnezeu, ai o taină"; şi, dacă extrapolăm: tu, popor român, ai o taină; tu, popor bulgar, ai o taină; tu, popor sârb, ai o taină; nu pot să intru cu bocancii peste tine. Dar pe ei nu-i interesează taina, îi interesează aderarea. în vreme ce eu am constatat: aderăm, dar nu intrăm. Deci, închipuiţi-vă ce s-a întâmplat când s-a răsturnat axa: tot ce-a fost mai rău a ajuns sus şi cea fost bun a trebuit să piară. Dar, în clipa aceea, s-a născut o tensiune valorică: lumea ştia, aşa cum cu toţii ştiam, cel puţin generaţia care îmi aparţine, nu mai vorbesc de cei în vârstă, că ceea ce se petrece este fals. Ne-am dat seama că suntem într-o ţară a inautenticului, a minciunii, a imposturii; şi, undeva în sufletul nostru, construiam fiecare câte o cărămidă de biserică: Ceauşescu dărâma bisericile şi credinţa sporea. Paradox creştin! Lucrarea lui Dumnezeu! Şi vine aşa-zisa revoluţie. De la aşa-zisa revoluţie, axa s-a mişcat, mutându-se brusc pe orizontală. Ignatie Branceaninov, marele sfânt, spunea că dracul şi-a dat seama că omul rezistă la marele păcat şi devine martir; aşa că şi-a schimbat metodologia, făcând păcatul mic, ăla care nu se vede. Eu numesc aşezarea axei pe orizontală: ultima şi marea confuzie; fiindcă răul nu mai este opus binelui, ci a devenit o alternativă a binelui. Astfel, demnitatea creştină nu mai este singura valoare morală, ci are şanse egale cu oportunismul şi compromisul; acestea din urmă sunt alternativa! într-o piaţă, într-o marchetizare a sufletului, sufletul însuşi devine o marfă cu diferite valori, cu branduri. Ticăloşia este un fel de a te descurca în viaţă; este un grad de inteligenţă. Sigur, lumea nu face diferenţa între inteligenţă şi înţelepciune; înţelepciunea are în ea dimensiune morală. Şi şobolanii sunt inteligenţi, au inteligenţă biologică fantastică, părăsesc primii vaporul în caz de naufragiu. Suntem înconjuraţi de oameni inteligenţi, oameni care s-au descurcat. „Diunneavoastră n-aţi fost atenţi", aşa a răspuns unul, când a fost întrebat cum de a făcut o avere imensă cu o sută de lei. „Am avut o rudă, m-am împrumutat cu încă două sute...". „Dar ceilalţi de ce nu au fost atenţi?" Dumneavoastră sunteţi un popor neatent! Şi eu sunt foarte neatent, din punctul ăsta de vedere şi sub multe alte aspecte.

42

Pe axa orizontală se creează confuzii, chiar la nivel de stat; vreţi să vă dau un exemplu? Cea mai oribilă emisiune, „Cel mai iubit dintre români", în care Eminescu alerga la 100 metri garduri, în cultura română, lângă Guţă şi Adrian copilul minune, Brâncuşi, Lucian Blaga, Mădălina Manole, Constantin Noica, Gigi. Cu această ocazie, mi-a dat telefon o isterică de la televiziune:
-Bună -Dar -Ei, -De -De

ziua, domnule Puric, am dori, pentru acest concurs, să-1 apăraţi pe Eminescu.

ce-a făcut doamnă, a furat?

nu, dar aşa este jocul, aşa e regula... A fost şi la BBC. unde aţi luat-o doamnă? la BBC.'

-Mai -Ei,

spuneţi, că-mi place, parcă ciuguliţi grăunţe când ziceţi: BBC, BBC. Da, e foarte frumos! Deci, doamnă, eu vă spun sincer: ştiţi ce simt? Că Eminescu nu poate fi apărat, cel mult citit. dacă nu vreţi, atunci pe Nadia Comăneci. Sesizăm aici un creieraş mutant; nu insistăm, că nu avem şanse; acolo numai bunul Dumnezeu mai poate să repare. Ei, la televizor aţi văzut că stăteau cu picioruşele lor pe harta României. Aţi văzut gândaci de bucătărie, care evadează noaptea în baie? Aşa erau picioarele lor pe harta României! Stăteau pe Transilvania, pe Dobrogea, cu picioarele! Sigur! Ei sar apoi şi spun: noi nu avem simboluri, domnule! Aşa e trendy, e cooll O haită intelectuală! în jogging-ul ăsta naţional, cultural, nonvalorile, subcul- tura alergau umăr la umăr cu marile valori. Fiindcă suntem pe pământ ardelean, mi-am amintit că Lucian Blaga vorbea despre „paralelismul valorilor". Fiecare cu sistemul lui de referinţă. (Nu l-au citit şi, pesemne, dacă-1 citesc, nu-1 înţeleg.) Aveam eu un director infatuat la teatrul din Botoşani, care terminase Academia „Ştefan Gheorghiu", şi într-o zi a ţipat la un maşinist: „Mă nenorocitule! Tu să nu te pui cu mine, bă, eu am citit biblioteci întregi!". Şi maşinistul, mic, aşa i-a zis: „Da, domnule director, dar dacă nu aţi înţeles rezumatul, tot degeaba!". Suntem astăzi trăitorii acestei axe orizontale. Pe axa orizontală se desfăşoară linşajul informaţional. Uitaţi-vă la televizor: ştirile au aceeaşi importanţă. De regulă, sunt din astea, cu mama soacră tăiată cu toporul şi băgată în frigider de către un handicapat mintal, ca să-ţi distrugă sistemul nervos. Când nu, îţi prezintă alternative de conducere a ţării, împărţite între un fotbalist, Mutu, Regele Mihai, Coposu şi un securist contemporan, om de afaceri. Toţi, în mod egal; acest amestec sigur că se face deliberat. Comunismul n-a murit! Ştiţi cum trebuie să-i priviţi pe ăştia? Am fost acum vreo lună prin Gorj. Decesul fals al comunismului trebuie văzut cu ochiul gorjeanului căruia i-a murit nevasta. Necaz mare, i-a făcut omul coşciug şi a dus-o la groapă. Şi când a ajuns la cimitir, coşciugul s-a lovit de un stâlp şi ea s-a trezit. Era în moarte clinică. S-au speriat toţi, au fugit acasă înnebuniţi, a venit femeia acasă, au coabitat, iar după 2 ani, a murit. De data asta chiar a murit, nu era în moarte clinică. Şi, din nou, înmormântare, din nou coşciug... Numai că, ajunşi la cimitir, gor- jeanul zice: „Vă rog să ocoliţi stâlpul!". Dacă aveţi inteligenţa gorjeanului, să spuneţi: bine, măi, aţi murit în 1989, dar ocoliţi stâlpul, vă rugăm mult! Acum, sigur, politicienii noştri au alergat după intrarea în NATO, după intrarea în Comunitatea Europeană, lucruri obiective, ale unei istorii contemporane, sunt structuri în care e bine să fim. Dar, cred eu, trebuie să privim toate acestea ca în bocetul maramureşean de înmormântare: „Draga maichii, după tine,/ îmi pare şi rău, şi bine". Dar să ne întoarcem la ceea ce putem numi copilul credinţei: demnitatea creştină. Din această

43

demnitate creştină izvorăşte ceea ce se numeşte atitudinea creştină. Pe lângă multe „fericiri" cu care ne-a izbăvit revoluţia franceză, vă spun eu, ca om de teatru, se numără şi o nouă categorie de spectatori : tri- cotezele. Pe vremea aceea, ele asistau la ghilotinări: tricotau şi se uitau cu sadism cum sunt ghilotinaţi conţi, duci, regele... Erau tricotezele, se ştie cântecul Les tricoteuses! Acolo, în faţa lor, a fost decapitat Lavoisier, cel mai mare chimist. Despre care a spus cineva: „I-au trebuit naturii mii de ani să scoată un geniu şi omului, câteva secunde să-1 distrugă". Acolo, în faţa tricotezelor, a fost ghilotinat baronul de Condor- cet, care zisese: „Matematic, s-a demonstrat că mulţimea este stupidă". Toţi aceştia n-au fost o mulţime. Şi mulţimea i-a omorât. Ei nu au fost persoane, cu faţa către Dumnezeu. Ei n-au fost popor, ci au fost populaţie închipuiţi-vă că această atitudine de tricoteze ni s-a impus nouă astăzi. Asistăm liniştiţi la decapitări publice. Se alternează decapitările personale, cu decapitarea publică a naţiunii, a istoriei, a memoriei, a Bisericii. Şi noi tricotăm uşor, pentru că ne-am pierdut demnitatea creştină. Dacă eram demni, reacţionam. Am fost în Estonia acum o lună jumătate. Are o populaţie de 1 500 000 de locuitori; letonii, la fel, vreo 2 000 000; lituanienii, la fel. Ca să stea în faţa valului sovietic, în 1990, s-au apucat mâini, au făcut un lanţ uman, n-au tricotat! La noi se tricotează. Dacă cei închişi în puşcării ar exista azi, n-ar îndrăzni să facă ceea ce se face astăzi cu poporul român. Se atacă şi ierarhii bisericii, pentru că trebuie să se plătească pentru o anumită atitudine. Noi să tricotăm în continuare. Nicolae Velimirovici a făcut o profeţie extraordinară, când ţipa către poporul sârb : „Ieşiţi din păcat, că praful şi pulberea se vor alege de noi!". Am primit de curând o carte, cu o hartă a mănăstirilor distruse în Serbia, până la cărămidă. (Imaginile astea nu circulă, nu o să le vedeţi pe CNN, nu sunt importante, acolo e important crocodilul!) Ca şi cum aţi vedea, Doamne fereşte, frumoasele mănăstiri din Ardeal, din Moldova sau din Oltenia şi, în jurul lor, un monah sau un părinte, care stătea aşa, ca o frescă, nu ştia ce să facă, nu-i venea să creadă. E plină Serbia de lucrurile astea, fosta Iugoslavie, de fapt, de aşa ceva. Velimirovici a ţipat şi a zis: „,Sculaţi-vă!". Ştia ce spune. Eu vin şi spun (la dimensiunea unui puric, că pe mine, oricum, mai mult decât să mă strivească, n-au altă şansă. Dar vocea va rămâne, la fel ca şi tăcerea mea): e momentul să nu mai tricotăm, e momentul să ne apărăm valorile, nu să le negociem! Vedeţi dumneavoastră, axa verticală, răsturnată pe orizontală, înseamnă şi mutarea polului moral. înainte era Biserica - cum zice Valeriu Gafencu, ea veghea asupra statului. Dar ea conţinea polul moral, al judecăţii, al recalibrării omului faţă de Dumnezeu. Când s-a întors axa, în locul Bisericii a fost pus partidul comunist. Dispărând partidul, forţa monocefală a fugit în toate direcţiile, s-a transformat în partiduleţe şi în mafii economice, care au distrus ce mai rămăsese întreg în ţară. Am ajuns să nu mai existăm pe hartă. Din neam tomberon pentru Europa, am ajuns stat de frontieră pentru cei de dincolo. Nu poţi să le ceri lor demnitate creştină, că nu mai au de unde, sunt altă serie, sunt creaţie spontanee. Comuniştii se nasc brusc. N-au trecut! Sunt născuţi astăzi la două. Ei nu-şi recunosc semenul, n-au ţară, au o zonă, sunt vorbitori de limbă română, asta vă duce în eroare. Vorbesc. Unii vorbesc agramat, alţii vorbesc şi limbi străine. Dar să nu-i scanaţi în zona de demnitate creştină, fiindcă dragostea lor de ţară se reduce la mama soacră şi nepot, ei au alte hărţi, mai mici, de familie. Am găsit ieri un ciob de demnitate creştină: tot căutând printre vase, mi 1-a arătat Dumnezeu, pe o râpă cu noroi, lângă un cimitir civil, nişte blocuri socialiste în partea cealaltă, nişte gunoi în jos, nişte case, nişte bordeie şi o cruce singură, de lemn. Am mers prin noroi, m-a condus înalt Prea Sfinţia Sa, şi acolo am găsit ciobul. Pe cruce scria: Mircea Vulcănescu. Era mormântul celui care a scris, din dragoste de ţară, Omul românesc. Acolo a fost îngropat omul românesc. Dacă vreţi să vedeţi mormântul omului românesc, vă duceţi la Aiud, pe Râpa Robilor, acolo, la marginea oraşului.

Legătura între Politropos şi Efemeros este una de lanţ trofic. ca să-mi văd drepţii. Mi-a întrebat unul. cameleonul îşi schimbă culoarea de frică. Aceste cimitire ale demnităţii creştine sunt foarte bine păzite de oceanul laşităţii noastre. care crede tot. Am mai spus asta şi vă repet: un om care are părinţii numai în buletin.omul fără conştiinţă. în schimb. s-a pavat din nou drumul demnităţii româneşti. că tot se prinde ceva!". a. Efemeros este cretinul naţional. spre osuar.: Este o întrebare. murmurau rugi. Constantin Noica a fost. efemerida. unde găsiţi cioburi de demnitate creştină. îi zice grecul . de ani de zile. la Piteşti. nu din frică. mintea lui slabă şi slăbănogită se prinde în mrejele lui Politropos. securistul. în procesul desa. e un om terminat. P. calomniază. ca al părintelui Ilarion Felea. Cu ajutorul ei am să vă răspund. merge mână în mână cu activitatea Securităţii de dezinformare şi de distorsionare a memoriei! Dar mai există o lucrare a unui om al Bisericii.. în aceea seară. cea pe care ne-o impune nonvaloarea? D. pentru a pândi şi a vâna. O mare vină faţă de această manipulare o poartă intelectualitatea din România. unde trebuie să fie băgat la strung tot ce nu le convine. înalt Prea Sfinţia Sa: Aveţi bunătatea să răspundeţi şi la întrebări? Dan Puric: Da.cralizare. un şmecher din ăştia: . Şi totuşi. cel care a vorbit despre dăinuirea neamului românesc! Iată cum actul de desacralizare. Pentru care nu există trecut. Să nu uităm şi pe cel de-al treilea. şi cred că din suspinele lor şi din ruga lor. oameni sfărâmaţi: la Gherla. în care acesta se întreabă: de ce se deghizează caracatiţa. folosind ideea de deconstrucţie critică. una dintre cele mai frumoase minţi ortodoxe: Părintele Neofit de la Piatra Scrisă. Părinţii slujeau.şi vorbim aici de manipularea sistemului totalitar -. Dedesubt.nostichează situaţia în care ne aflăm. Părintele ia o lucrare a grecului Plutarh. fără de nume. la Sighet. cu părintele protopop. curativă. cu preoţii cu care eram.44 E de lemn crucea omul românesc.. singura care ne poate ajuta să stăm în poziţie verticală? Construcţia europeană este pentru ei un fel de pat al lui Procust. care băşcălizează şi blasfemiază tot. Politropos. N. am avut sentimentul fizic al coborârii în iadul comunist. când. de demitizare. . scris pe o pagină de ziar! Constantin Noica. în sensul că ea însăşi este aceea care este implicată. d. cu înalt Prea Sfinţia Sa. ieri. care diag. P. urmează a doua etapă: au făcut urmărirea penală. care nu mai este o intelectualitate creştină. la Târgu Ocna.. De exemplu. informator la securitate! Am văzut eu. Efemeros te mănâncă.omul cu mii de feţe. care m-a răvăşit. Partenerul şi victima lui este Efemeros . am avut un sentiment cumplit. Dar cine a zis să rămână ancoraţi în fetişurile acelea.. noi avem o tradiţie culturală nemaipomenită. motivând că nu putem să rămânem ancoraţi în mentalitatea comunistă.. schimbându-şi culoarea şi disimulându-şi forma. demitizarea lui Eminescu. care intonează aria calomniei: „Calomniază. sunt mii de cioburi. luând culoarea şi forma ei? Care este diferenţa între deghizarea caracatiţei şi aceea a cameleonului? Caracatiţa se deghizează. de demitizare. la Jilava ş. totuşi. într-un alt tip de manipulare. într-un fel. Acolo este cimitirul demnităţii creştine. pe C. Mai sunt cimitire în ţară. care tronează în societatea de astăzi: este mitocanul ajuns la putere.Credeţi că am plonjat dintr-un fel de manipulare . poate mai răsare un nume. Demitizarea unei culturi are mai multe etape: prima este deconstrucţia. m. Coborând în vale. din teatru. mare de tot. După demitizare şi desacralizare. intelectualii noştri s-au grăbit să deconstruiască. când se agaţă de piatră.

Cea mai compromisă persoană a fost Iisus Hristos. pe care am făcut-o acum doi ani. au fost distruse fizic. P. cu telecomanda. nu o s-o găsiţi la Uniunea Scriitorilor. că sunt egale cu celelalte).: M-am întâlnit ieri cu nişte tineri minunaţi. Eu îi trimit la Efemeros. m-a rugat cineva să vorbesc. Biserica trebuia anulată. din cauză că sunt multe toxine. este posibilă o a doua răsturnare de situaţie? D. El n-a avut imagine. când scoţi o literatură aberantă. Creierul lor se mută. pleacă tot poporul român. mă. toată forţa de muncă. nu mi-au găsit nimic. cei care s-au salvat au scăpat fugind din ţară şi trăind altă cruce groaznică: a exilului. Ţuţea s-a compromis. El ne-a lăsat moştenire icoane de întrupare a adevărului. Ceea ce e ciudat. Atitudinea mitocanului faţă de valoare este băşcălia. imaginea lui s-a făcut cioburi şi aşa a apărut icoana. N-a zis să avem tupeu! Trebuie să îndrăznim. unde sunt foarte cunoscut. vreau şi eu să ştiu: ce le zici tu. în anonimatul puşcăriei care era întreaga Românie. oameni buni!"? Ei nu vor să „se compromită" cu creştinismul! Când s-a inaugurat statuia lui Petre Ţuţea. P. când premiezi în cinematografie aberaţii. asta este rugăciune. altfel. pentru că. întorcându-ne cu faţa spre Dumnezeu. Sunt experienţele de la vecini. fiindcă în Bucureşti mori sufocat pe stradă. nu o premiază nimeni. In perioada comunistă. se pare. rostite într-o dimineaţă la curs: „A gândi înseamnă a te compromite". care ne spun că nu e bine să te laşi călcat în picioare. Acum trebuie compromisă. foarte avansată în vârstă. dar nu creieraşul e important. dar pesemne că voia să-şi mai adauge ceva la venit. situaţia este adevărată. Cei care au rămas aici. gândind liber. Sufletele de aur cred că se pot recâştiga mărturisind. am fost obligat să improvizez. acum sunt cruci de aur şi suflete de lemn". . Vă spun o glumă ca să ne detensionăm. precum canalele TV. Cu ei nu trebuie să vorbeşti. care să avertizeze: „Treziţi-vă. trebuie să îndrăzniţi. eu sau dumneavoastră? . Creieraşul lor atâtica e. M-au întrebat şi ei ce film le recomand şi leam răspuns că le recomand o radiografie la plămâni. Sigur că este o manipulare: când premiezi în teatru aberaţii.45 „Băi. doamnă. Ei cred că este ceva ce priveşte doar pe un monah şi pe popii ăia. Dar vă spun eu: asta nu e literatură. Să dea Dumnezeu să ne compromitem şi noi la fel. Unde sunt creştinii intelectuali. în curtea unei biserici din Bucureşti. şi de aceea lucra. de-a mea. că pierd maşina. La policlinică. într-un stat comunist. atunci mi-au venit în gând cuvintele marelui filosof Heidegger. Lucrarea despre care vă pomeneam eu nu este literatură. Acum nu mai pleacă în exil personalităţi. Sufletele acelea de aur trebuie refăcute fără frică. Nu eram pregătit.: Da. Zic: bine. la popii ăia?". ci sufletul lor. E un plămân sănătos. lucrurile ni se vor întoarce împotrivă. era o doamnă doctor pensionară. Sufletele acelea de aur au fost distruse. Ăsta e cel mai bun film românesc. N-am avut ce să-i răspund. Tot ceea ce vă spun eu acum raportez la generaţia de tineri interbelică. Să stea cu creierul în canale şi televiziuni (şi-n canalele de pe stradă. Credeţi că este întemeiată afirmaţia? Dacă da. Hristos aşa le-a spus celor ce se agitau inutil: „îndrăzniţi!". ne vedem mâine. mă duc acum. Eu tuşeam şi ea mi-a zis gâfâind (avea vreo 89 de ani): -Respiră adânc! Zic: -Cine.Cineva spunea: „Mai demult erau cruci de lemn şi suflete de aur. Se găseşte o copie la policlinica cu plată. -Ce filme ne recomandaţi pentru întărirea caracterului şi a demnităţii creştine? D.

. pe la ţară. aceştia s-au ancorat atât de „penibil" într-o instituţie care „ne trage înapoi. se duce. Ioan loanide. Zic: -Puric -Puiu -Nu. O să ziceţi: aristocraţia. ce credeţi că ar trebui să facem pentru a fi din nou uniţi? D. doi. -Ce părere aveţi despre demitizarea istoriei româneşti? Trimiterea se face la lucrările lui Lucian Boia şi complementar. înţelegem. ciobanul m-a ghicit. La teatru. şi m-am întâlnit cu un cioban. -Da. Sigur că. să caute mântuirea prin ortodoxie şi creştinism? De unde. o armată de intelectuali o să sară în sus şi o să susţină că fac afirmaţii aberante. numai cuvântul demitizare îmi spune foarte mult. De ce pe ţăranul Eminescu l-a apucat aristocraţia. Am un soi de reducţionism. pe la mine. P. Ion Gavrilă Ogoranu. Vedeţi dumneavoastră.: Sunt multe cărţi: Ion Ianolide. dacă numără până la 10. ce i-a apucat pe cei pe care Mircea Vulcănescu îi numeşte „generaţia de foc". P. Pe urmă. Te-am văzut eu la televizor!". Eşti vopsitor? vopsitor! -Aa. nu! -O întrebare care. Mai departe. că le spui pe nume. i-au apucat brusc reacţionarismul şi aristocraţia. vă rog. Astă vară am fost prin creierul munţilor. astfel încât să ne folosească? D.. ce paradox în cultura română! După avântul paşoptist. acum. dacă oamenii te lasă. de ce l-a apucat ideea de elită. spre evul mediu"? Erau toţi stupizi. domnule! Respiră! Apoi a venit cu stetoscopul: -Aşa! Şi: unu. într-o Europa care a evoluat faustic. erau boieri. în frunte cu Nae Ionescu. mă? Dan.. liniştit. probabil. Negruzzi.. care erau nişte oameni de-o inteligenţă rară. care mi-a zis: „Să-ţi dea Dumnezeu sănătate. Cesianu. Dar Titu Maiorescu era burghez. cum afirmă unii? Toate aceste mari personalităţi? . Deci. am fost pus faţă în faţă cu eternitatea). că număr eu (îmi era teamă că.: La prima întrebare pot să vă răspund că am citit numai titlul şi am plecat mai departe. de ce erau reacţionari? în sensul în care erau ei reacţionari sunt şi eu. tinerilor de 18 ani. nu te lasă Dumnezeu.46 -Dumneata. pe stradă. îşi găseşte acum locul potrivit: ce cărţi ne recomandaţi nouă. şi mai cum? lucrezi? Lucrezi în mediu toxic? Puric. sigur. Zic: -Nu mai număraţi. erau acolo Petre Carp. Eminescu era ţăran. gândirismul şi ortodoxia. a venit „Junimea". pe cei de la „Junimea".. -Unde Zic: -Da.. din centrul Capitalei. Paradoxul e că. doamna de vizavi de teatru. s-a întors către mine: -Cum te cheamă.

din experienţa dumneavoastră. când Ie-a zis atenienilor că învierea se va face în trup. un gândac". care mă înţeleg. este o imagine care-ţi intră în suflet. Nu este o imagine păşunistă aceasta. stătea. Atât a durat. care treceau şi brăzdau munţii. mi-am adus aminte de părintele Stăniloae. fiindcă am văzut o emisiune. Dumnezeu lucrează. nu vreau să mai intru dintr-o zonă de inautenticitate. cum am mai spus. este sfinţită. P. există secunde în viaţa asta când te poţi maturiza. Şi s-a dus. Apropo de secunda aceasta: ieri. un şofer trecea pe acolo.: în primul rând. şi. ia uite ce frumoasă e!". care. pe un anumit post. în curtea bisericii. ăştia nu cred că trebuie să poarte un nume). Cineva ar trebui să-i amintească obrăznicăturii ăleia cuvântul cuviinţă. când m-am dat jos din maşină şi am văzut biserica. Atunci. de o frumuseţe extraordinară. a spus acesta. având ceva din miliţianul care o controlase pe bunică-mea (numai că bunica-mea era mai tare decât ei!). O secundă în viaţă te poate maturiza. făcând diferenţa între demnitatea umană şi demnitatea creştină. la dragostea pe care mi-aţi oferit-o. eu alerg pentru redobândirea demnităţii creştine. mi-a zis: „Tata. e acelaşi lucru cu altă formă. Pe urmă. iar cinstea creştină nu poate fi înlocuită cu corectitudinea politică. fiindcă chiar n-are nume. şi ei i-au răspuns: „Despre asta discutăm noi mai târziu". când era mic.: Eu am spus când a fost demnitate: am început cu bunica şi am terminat cu Mircea Vulcănescu şi cu marii creştini din puşcării. . Cuvântul cuviinţa nu se poate traduce prin „respect". De aceea corectitudinea politică este o ipocrizie. Mi-aduc aminte că fiul meu a găsit o insectă foarte frumoasă. de fals. corectitudinea este o normă morală. care consideraţi că este elementul esenţial în dobândirea sau redobândirea demnităţii umane? D. pentru că nu sunt obişnuiţi cu golănia civilă. Nimeni nu face un studiu de antropologie. este o impostură. Aşteptăm să crească pruncul ăsta sau pe cei tineri. Eu m-am trezit într-un anumit fel. în . un fel de semafor. . Pentru aceasta trebuie să ne rugăm. v-am răspuns cu durerea mea. e un tot. niciodată.47 Iată ce le-aş recomanda eu celor ce face asemenea afirmaţii. cu nişte culori nemaipomenite. în bucuria lui. cu nişte antene. pentru că nu este cinstit. cu vreo două luni înainte să moară. invitat de Prea Sfinţia Sa la ritualul de tundere în monahism. Intelectualii de astăzi sunt terminaţi. n-am murit". uite ce frumoasă e!". prin „admiraţie". cu un obraznic din ăsta (nu-i dau numele. Limba română este o taină. am venit din dragoste. să o arate şi altora. Dacă o recunoşti. şia zis: „Să-mi traducă cineva cuvântul cuviinţă". important e să nu lăsăm lucrurile aşa cum sunt. când a fost? Mai sunt capabili intelectualii români să mărturisească demnitatea? D. „Ei. în spaţiul acela înconjurat de munţi. Important este să-ţi dea bunul Dumnezeu ochi să vezi. nu este o imagine semănătoristă. Important e ca noi să mărturisim. dar esenţa era aceeaşi. la Remetea. abia ne ridicăm din patru labe. am văzut România eternă. măicuţele şi părinţii cu icoană. care zicea: „Eu exist. Cinstea creştină dă omului valoarea fiinţială: nu vreau să mă fac că exist. într-o fracţiune de secundă. Sigur că e bună cea omenească. creştinii care aşteptau. dar demnitatea creştină e cu faţa spre Dumnezeu. am văzut şi avioane supersonice pe sus. să-i analizeze pe cei ce organizează mese rotunde. ca o lumânare.Domnule Dan Puric. Fiindcă el l-a sărit din tiparul limbii române. da. din contră. P. Discursul ar fi fost altfel dacă mă aflam în faţa parlamentarilor români. Ierarhii respectivi erau surprinşi. Noi astăzi încă mai facem vocalize. Tocmai atunci. te poate lumina. i-a zis: „Nene. limba română se liturghiseşte. A fost ca un strigăt. De la corectitudinea liniei de partid la corectitudinea politică nu e nici un pas. Mă întorc iarăşi la corectitudinea controlorilor şi cinstea bunicii mele. la Darvari.Aţi spus că în ţară nu mai este demnitate. cinstea este o trăire. eşti ceea ce recunoşti. Numai că ei m-ar fi tratat ca pe Sfântul Apostol Pavel. Eu n-am venit aici să judec. Vorbea cu nişte ierarhi ai bisericii.

Dar noi. Fiinţa mea spune nu şi fiinţa dumneavoastră spune nu. au fost de decoruri. trebuie să trăim creştineşte. Ideea nu a fost a noastră. până acum 3 ani au fost magazii". dar trebuie avut curajul de spus public. cu care am ieşit din lagăr. Experimentul a fost cinic. vopsite. pentru că ar fi făcut compromisuri cu securitatea. de multe ori schilodiţi. dar tot el stabilea şi limita. Mizeriabilitatea este altceva. după care urmează consecinţele. vizavi de Hristos? A zis Părintele Arsenie Papacioc: . Totuşi. unele au fost grajduri de vite". Vedeţi. Lasă prostul să treacă. care se numeşte: necazul de zi cu zi. Cum au fost magazii? „Da.: Grijile sunt umane. cum ziceţi dumneavoastră. nu numai noi. A fost o atitudine faţă de care nu se poate oricine pronunţa. alţii sunt sărutaţi de Dumnezeu. care a zis: „Occidentul experimentează. care mai devreme sau mai târziu ne face rău tuturor. Diferenţa între trăirea noastră şi cea occidentală a văzu t-o foarte bine un medic creştin. dar. dar fiecare să respingă. Dezorganizaţi. Sufletul rusesc creştin a pătimit îngrozitor. Neagoe Basarab te îndemnă spre compromis: tratezi cu răul. Nu-mi aduc aminte ca noi să fi avut un ideolog cu care să dăm cancer tuturor naţiunilor lumii. în clipa în care eşti îngrijorat. Occidentul politic a făcut un experiment ideologic asupra noastră. de a lua atitudine. dă puţin de la tine. Trebuie să le spunem lucrul acesta. cum se poate. nu trebuie căzut în purismul ăsta intelectual. Am văzut bisericile nou-nouţe. la noi. dar că nu mai vrem alt experiment. domnule director. să boicoteze zona aceasta de inautenticitate. Ştiţi că şi Neagoe Basarab spunea: „Dacă vine duşmanul şi-ţi cere pământ. S-a murit în puşcării. am ajuns cu faţa către Dumnezeu. e diferenţa între medicina alopată şi de acupunctură. la fel ca şi boala. a populaţiei din Est. dar. cât se poate.3-abotezat. cei care fugeam prin munţi. Cum ne vindecăm de îngrijorare? D. Şi. După acest experiment. a ajuns lagăr pentru deportaţii români. Că am scăpat. o înţelepciune a Bisericii. bisericile existau. acum este atacată Biserica. A fi un popor necăjit are două consecinţe: unii oameni se imbecilizează de suferinţă. şi că ar fi cazul să spunem. atunci îţi iese sabia creştină din teacă". întrebarea este: a făcut compromis cu Dumnezeu? Nu aţi întâlnit niciodată un şef idiot. să se facă nişte compromisuri. mai vedem. ni se iau dimensiunile craniene. Lucrurile acestea trebuie gândite sub o alta optică. facem. La noi. Eminescu a spus: „Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile. numai să iasă. lucrurile astea nu s-au întâmplat. ca şi necazul. la un moment dat. A trebuit. Oranki a fost mănăstire. Compromisul se face cu compromisul. nu-i mai dai voie lui Dumnezeu să lucreze. dar să nu fiţi îngrijoraţi. nu cu valoarea. poate să fie o punte către Dumnezeu. care te freacă la creier să faci ceva? Zici: da. datorită experimentului acestuia. P. Vin dintr-un turneu la Sankt Petersburg. Compromisurile se fac cu compromisul.48 altă zonă. Sărăcia. Orientul observă". mai dă-i puţin.Spuneaţi cândva: e bine să aveţi griji. înmormântările. te substitui Lui. dacă vrea să-ţi ia tot şi să îţi ia şi familia. dacă mai vrea. nenorociţi. pentru că tragedia se întâmplă ca un spasm existenţial. în sensul acesta. ca să existe". parcă tragedia s-a transformat într-o doză zilnică. acolo a scris Tolstoi romanul învierea. nu mizeria. A zis: sărăcia. comportamentale. biologice. situaţia este peste tragedia greacă. Eu ziceam că poporul român s-a născut cu griji. pentru prizonieri. la noi. ca la Mărăşeşti: „Pe aici nu se trece!". şi neamul". Şi am întrebat: ce v-a apucat? „Păi. Spuneţi-mi şi mie: care e compromisul pe care l-a făcut Biserica română vizavi de neamul românesc. care s-a numit comunism. . criminal. a fost o abilitate. Asta înseamnă trăire creştină: ţi s-a dat ca să-ţi aducă aminte. s-au făcut toate ritualurile. . nu e neapărată nevoie să se organizeze lumea în partide.

aşa cum spunea Voltaire. Dar experimentul acesta nu mai are valoare ideologică făţişă. ceea ce mi-a dat rezistenţă şi dăinuire. şi nu religia manipulează politica! între politică şi religie este aceeaşi legătură despre care spunea Caragiale că ar fi între teatru şi literatură. dacă este vreuna. trebuie să fim cu toţii conştienţi că a fost făcut un experiment asupra noastră. De miliţianul gras. Astăzi. trebuie să precizăm conceptele. este exhibant. mare atenţie. cu gândul ca-n Orwell. omul înspăimântat! Frica de Dumnezeu. tu. Mizeria aceasta nu ne caracteriza pe noi. religie şi cultură. şi Marian Oprea. Vin şi lucruri valoroase.49 Să experimenteze în altă zonă. care vin în public şi-şi spun tot sufletul. dacă înainte intimitatea era urmărită. . Era autocenzura. metoda este mai parşivă. ajunge dragoste faţă de Dumnezeu. tendinţa de a amesteca lucrurile. Domnule Puric. între politică. dar încercăm să răspundem la întrebarea: ce legătură este. acum au apărut camere de luat vederi peste tot. la postul de televiziune „N 24". chiar fac câteodată lucruri împotriva acelui jurământ. de aceea se vorbeşte despre spectacolul pe care omul politic îl face. mai nou. n-am făcut ceva nepermis? Omul fricos. că nu va ieşi. 5 Interviu realizat de Bogdan Gamaleţ. Rezultatul cel mai sinistru al acestui experiment este prostul aluat uman care s-a creat. chiar şi când depun jurământul de miniştri. adică nici una". Datoria noastră este să nu ne lăsăm supuşi unui alt experiment. Deci. îl trăieşte şi Occidentul. mai mult sau mai puţin penibil. Cât este fals şi cât este adevărat în atitudinea lor? Cât folosesc religia ca instrument de manipulare? Dan Puric: Mai întâi. Deci. ca popor. ţi-era frică de securitate. îţi era frică de tine. pentru că ea de la început este în zona imposturii. nu mai este totul coercitiv. cel puţin în sistemul de referinţă al României. dar discernerea lor trebuie făcută de o conştiinţă creştină. Nu putem să o măsurăm. pe vremea cenzurii. difuzat în cadrul emisiunii „Cauză şi efect". în confuzia asta infernală după '89. Acum este exhibiţionism. care. credinciosul creştin este o armă electorală de temut. Nu mai este autocenzura. Lumea sigur că se poate amăgi. acum a apărut Big brother. în ultimă instanţă. Că va ieşi. Nu-l spun duhovnicului. ora 20. au apărut nefericiţii ăştia. Citez: „între teatru şi literatură este aceeaşi legătură ca între teatru şi arhitectură. Mahalagiul. Sigur că se speculează de către omul politic zona aceasta de sensibilitate. ţi-era frică de semenul tău. în primul rând. Comunitatea Europeană este un experiment pe care îl trăim cu toţii. a fost înlocuită cu spaima de semen. îl spun public. este în zona falsului. apropo de frică. directorul revistei „Lumea". Trebuie să identificăm diferenţa între creştin şi omul politic. din '89 încoace. plutonierul care era semenul meu. mie trebuia sămi fie frică. artist. nu mai este totul inhibant. te urmăreai pe tine: oare am zis bine? Nam făcut o gafă? Cum am vorbit? N-am supărat. Intimitatea este scoasă în public. Specularea este astfel făcută. sentimentul religios este manipulat de omul politic. are preponderent una economică.30. Este o mizerie care vine de dincolo. politicienii. ţoapa ordinară îşi fac din viaţă repertoriu. De aceea se spune că face „baie electorală" tot timpul. un artist şi un director de revistă de politică externă. N-am prea constatat ca în manifestările domniilor lor de după aceea să-şi dorească acest lucru. Dar nici dezinhibant. încât. Apare scandalul public. ni se propune să ne facem publică viaţa intimă. politicienii manipulează religia. dacă mai exista vreuna. care intră în viaţa intimă. asta bunul Dumnezeu ştie! Dar nu căuta sămi dizolvi mie. metoda face parte din cabotinismul politic obişnuit. Cauză şi efect5 Bogdan Gamaleţ: Invitaţii mei din această seară sunt: Dan Puric. de aparatul coercitiv. spun: „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Ştiţi că. ca la tramvai. Sunt două linii paralele. Poate părea ciudată această asociere. Există acum. Dar noi trebuie să le delimităm foarte clar. între ei este o ruptură ontologică. în 18 decembrie 2007. Deci.

dacă un creştin poate şi trebuie să facă politică. pentru că ne aflăm totuşi în România şi trebuie să vorbim de creştinism. Iar în România.) Este într-adevăr o întoarcere puternică a spiritualului. peste tot în lume s-a intrat pe acest culoar al sensibilităţii religioase. creştinismul. se ştie ce spunea Malraux: „Secolul al XXI-lea va fi religios. dacă îmi permiteţi. chiar dacă o ia împotriva statului. cu sacoşele alea de plastic în mână. nu are o aşezare. este zona aceasta care a rămas de recucerit.: E foarte bine sesizat. întreabă Nae Ionescu „Are datoria să amendeze toate noţiunile. şi atunci. La un moment dat. Am observat că nici lumânarea nu le stătea dreaptă. un contrapunct cinematografic. cum am spus. s-a trecut la artificialul acesta al neopăgânismului. întrrun fel. nunţi. acesta devine teren de speculat din punct de vedere politic. la crucea de la Universitate. care ne-a dus unde ne-a dus. Marian Oprea: Spunea d-1 Puric că există o ruptură între creştin şi omul politic şi că nu ar fi normal ca politica să se amestece cu religia. în clipa în care se îndepărtează de morala creştină". cu termenii Părintelui Stăniloae. . care scanda aşa: „Cri. prin 1991-1992. Nu numai în România. ori nu va fi deloc". cere mister. analizând. fără mister. Era un contrast.. Şi atunci. dacă ai. trebuie să identificăm foarte bine alte două realităţi: în ce măsură fac ei un compromis cu valorile religioase şi în ce măsură te driblează un om politic în zona asta creştină? Să lămurim apoi..mare atenţie! -. Nu mai discutăm de iluminism. vede.. a ştiinţei care ne rezolvă totul. ca să-1 citez pe Nae Ionescu. Şi totuşi. într-un articol din perioada interbelică (e foarte interesant că sunt similare situaţiile!). Cred că-i simplu: în orice sondaj de opinie veţi vedea că instituţia care se bucură de cea mai mare încredere în ochii populaţiei este biserica. erau destul de penibili! Dar ei văzuseră cum trebuie să pozeze! Pe margine era populaţia Bucureştiului. inclusiv cele politice.. un contrapunct extraordinar! Ei pozau în virginitate politică şi pietism religios. ci una naţională". mare atenţie. aşa. de pildă: de ce este atacată acum religia creştină? De sincretism.. fiind falimentat sau compromis (nu mă refer aici la Biserică Catolică. (Dar asta nu 1-a împiedicat să exerseze stânga. liderii politici de atunci stăteau în genunchi. cenuşie cum era ea îmbrăcată (inclusiv eu fac parte din această populaţie cenuşie). cade în genunchi. A avut şi el o revelaţie pe ultima sută de metri. dar un om cu conştiinţă trebuie să nu intre într-un asemenea joc. o sesizăm nu numai în religia creştină. Ce datorii are Biserica?.mi-na-lii! Crimi-na-lii!". de sectarism şi de secularizare? Secularizarea este deja consumată. De exemplu: Occidentul s-a văzut dintr-o dată fără taină. Mai mult decât atât. Dar să nu credeţi cumva că fiara politică este convertită: doar foloseşte substanţa asta emoţională. „teocratică. ci mă refer la societatea secularizată). ca pe o armă electorală de temut. Şi are dreptul să susţină chiar formaţiunile politice care susţin etica creştină. ci aş spune neam. la starea spirituală? B.. spune aşa: Biserica are datorii şi drepturi. o distanţă mai detaşată şi puţin umor. este un spectacol de-a dreptul felinian să-i vezi! Lumea se duce. S-au prăbuşit miturile fondatoare. G.50 îmi aduc aminte o imagine. Şi iată că delimităm alte categorii: statul. Eu aş spune însă. De ce? Pentru că miturile fondatoare ale postmodernismului sunt moarte. naţiunea.. P. D.. nu naţiune. creştinismul. şi mai are un drept fundamental: să se suprapună cu naţiunea . Şi atunci. de aceea face botezuri. şi atunci apar tot felul de lucruri de genul acesta. dar populaţia ştia adevărul. însă şi-a dat seama că există un segment în societate care cere taină. nu mai discutăm de acea superstiţie a progresului continuu. ci peste tot. Concluzia e clară! Ca să mergem de la început pe un diagnostic clar. Te gândeşti. trebuie să răspundem la o întrebare: de ce oamenii politici de azi fac tot mai mult apel la religie. omul politic foloseşte religia. Deci. biserica. iar clasa politică e ultima.

pentru biserici. erau inegalităţi sociale. EI construia. deci nu putem lupta împotriva Bisericii. Creştinul adevărat are însă ceea ce aş numi un instinct creştin. fură legal.51 Dacă statul a luat-o razna. directe. să devină creştini. să distrugă. judeţeană. Iar fiara politică se lasă condusă de instinct. îi numiţi. ca animalul care te atacă noaptea. omul politic era legat de conştiinţă. în India. în cetatea ideală. sperăm ca oamenii politici din România. aici şi acum. Biserica asigură neamul. România există pentru ei atâta timp cât se poate fura. era una. să fure. când a afirmat că Biserica poate să o ia împotriva statului. Dar eu vorbesc aici despre un ghetou criminal. Cei de azi dărâmă. sau prin doze homeopatice şi repetitive. Ei n-au trecut. Dar astăzi creştinul are fragilităţile lui. De aceea Biserica e atacată prin croşee puternice. P. Identificaţi-i. este politicianism. fie că este ţăran. noi nu mai avem oameni politici. săltaţi din pepiniera Comitetului Central. istoria s-a născut o dată cu ei.: Atunci. pentru că ea este punctul de rezistenţă al neamului. că. Ăştia sunt generaţie spontanee. să ne gândim la Take Ionescu. în sensul acesta. chit că faci figuraţie creştină. el era conştiinţa cetăţii. Este mişcarea care se face acum. îmi reproşez mie. un hoţ. Să ne gândim cum stau lucrurile la noi. Noi suntem Biserica. Primul lucru pe care-1 face creştinul e să se jertfească. că-i jignim. Dacă ne gândim bine. D. atunci când acesta pune în pericol fiinţa neamului. care zice aşa: te primim şi pe matale.. Numai omul are voce. Aristotel. văzând un grup de budişti. Hoţul. Ce se întâmplă în judeţul numit România. După mai mult timp. s-o prinde ceva.: Da. Sigur că şi aceea era o societate cu contradicţii. politicianul. şi vocea aceasta trebuie să se facă auzită în cetate". cărora nu trebuie să le punem conştiinţa naţională în spate. Brătianu. Pentru ei. fie că este boier. Din punct de vedere politic. Nu. dacă cedez. că nu-i jigniţi. că şi aşa suntem pe regiuni în noua structură. s-a ascuns printre ei. Să ne gândim la un Brătianu. Când cineva intenţionează să distrugă un popor. nu construiesc. O. Omul politic are responsabilitate. a devenit budist. Se sacrificau. Lui n-am ce să-i reproşez. tocmai pentru ca să se câştige electoratul. Neamul şi toată naţiunea se retrag în Biserică. O. spune o chestie extraordinară: „Toată lumea are glas. neavând încotro. în Comunitatea Europeană? O mână de oameni. omul politic e altceva. Ei construiau. poate. niciodată! Pentru că există o morală (nu o disciplină) creştină. în care politicienii de azi au transformat ţara. în Omul politic.: Asemenea se vorbea în perioada interbelică despre politicianism. ca să-1 aducă pe rege. Dă de la el. să lupte pentru cetate. S-au dat sume imense pentru mănăstiri. Acum vorbim de un alt metabolism al omului politic. nu idealizăm. în România. se jertfeau. D. Nae lonescu a surprins extraordinar de bine această mişcare. P. Nu putem să le cerem ierarhilor din Biserică: daţi-i afară pe politicienii care vin şi pozează în Biserică în faţa electoratului. ţara se declină între mama soacra şi nepoţel. frecventând bisericile. noi ne aflăm într-o stare de degradare. la Aristotel. la a doua sau la a treia generaţie. noi considerăm acum că suntem o efemeridă pe harta Europei. Sfântul Ioan de Kronstadt a profeţit situaţia asta: „în clipa în care se vor construi biserici . şi-a vândut moşia. facem o analiză regională. nu era perfectă. La noi nu mai există politică. M. de frică să nu fie descoperit. stând între ei. Numai că statutul omului politic. Politicul trimite individul să apere cetatea. Aceştia se opreau din când în când şi se rugau. Păi. Aici are dreptate d-1 Marian Oprea. nemaiavând unde să se ascundă de poliţie. unde ei fură instituţional. ce atacă mai întâi? Linia lui de forţă! Şi ultima citadelă de coagulare este Biserica. până la urmă. în disperarea lui. M. care îl ajută să-şi dea seama care om politic este în zona autentică şi care este în zona falsului. făcea la fel. în vreme ce..

care. G. acum. G. Ştiţi. dar tot în sensul lor. bănuiesc. Comunitatea Europeană şi-a zis aşa: omul. dându-şi seama de aceasta. trebuie văzut gunoiul ăsta naţional al nostru..: Superb spus! D. Noi discutăm în termeni politici.: Noi suntem cu toţii. Prin urmare.: E remaiată de două ori. Asta nu înseamnă că nu trebuie făcută Catedrala Neamului. Dacă vreau. Dă-mi voie să fur legal. Limbajul de lemn ortodox s-a născut din autoapărare. şi spunem: Biserica trebuie să stea în defensivă. O. De exemplu. săraca. B. Ne-au marcat anii de comunism. va suporta o inflaţie de drepturi şi astfel va dispărea cetăţeanul. Nu poţi să zici: sunt idioţi. Vreau. la nivel internaţional. Am început-o cu ierarhii! Ştiţi cum e în nenorocita asta de constituţie. Individul este produsul drepturilor omului. şi-au făcut mănăstiri.: Iisus Hristos.: Ce trebuie să facă Biserica: să stea în defensivă sau să treacă la ofensivă? D. Oamenii nu mai au repere! E un popor năucit! M. Aţi văzut. n-aţi văzut cum stau. N-aţi văzut că legea lustraţiei e deja instru. cetăţeanul dispare. pe post de ctitori. există un limbaj de lemn de la Academia „Ştefan Gheorghiu". individul.. în sociologia contemporană.ghiu". pe care o avem? Este o constituţie din aia la extemporal. Noi nu putem forţa procesul. când îi numea pe farisei „morminte spoite". exerciţii impuse şi liber alese? Să vedem care erau impuse: dreptul reprezentării politice. O. această Biserică fugărită. Şi nu numai la nivel naţional. să vă feriţi. Biserica trebuie să se implice în cetate făcând politică nobilă. cu cravată aia de Academia „Ştefan Gheor. Acum se construiesc foarte multe biserici. îl respect. după un sistem de genul acesta. dar Biserica este un sistem de referinţă în care nu intră termenul politic. atunci când îl ajuta pe sărac. Biserica are forţa să se autometabolizeze. Politicul este rezultatul unei mase de vot. pe stânga la intrare în biserici? Da.: Nu s-a născut din prostia ierarhilor! Ei trebuiau să se apere. M.. Există termenul creştin. este dreptul libertăţii de conştiinţă.. există un limbaj de lemn de la Bruxelles. B. O grilă morală. care ne-a marcat. Mulţi şiau făcut biserici şi s-au pus acolo. Deci. să se facă! Dar e important să vezi şi cum se mişcă politicul. făcea politică nobilă. Biserica a fost în defensivă. nici asta nu trebuie acuzată. numărul este compromis calitativ. De fapt. noi folosim cuvântul individ. domnule? Să nu se mai construiască?". creând acea grilă prin care trebuie să treacă toţi oamenii care îşi asumă responsabilitatea cetăţii. unul de la Howard. eu consider că este patriarhul meu sau nu. sunt zăpăciţi. Omul îl bate pe cetăţean cu drepturile. scade credinţa".52 foarte multe şi aurite. Problema se pune aşa. votul este rezultatul unui număr. Dintre cei care ne ascultă. P. Şi există un limbaj de lemn ortodox. este ameţită. la gimnastică. Nu vedeţi ce paradox? Ceauşescu dărâma biserici şi creştea credinţa.. Ai dreptul reprezentării politice. Nu. nu vreau am preşedintele ăsta. în concluzie. atunci când îl numea pe Irod „vulpe". E pericol! Asta nu înseamnă că Biserica Română nu trebuie să construiască. că este terminată după 55 de ani.. dar şi anii aceştia de neocomunism.: E remaiată de două ori. D. . P. Acum se fac paşi. cei cu minte de efemeros trag concluzii: „Ăsta ce vrea. atunci când îi dădea afară pe speculanţi din templu.mentalizată? Am început-o invers!. sechelari. copiată pe genunchi şi făcută ca o haină pentru unul care n-are legătură cu poporul român. cetăţeanul este produsul politicului. Eu sufăr ca cetăţean al României datorită majorităţii. drepturile omului vor fi mai puternice decât constituţia cetăţeanului. Aici. P. ca să ajute dăinuirea neamului. La libere. Deci obligo e politicul.

Poţi să-i faci tot ce vrei. s-a născut acea intelectualitate de trăire şi de atitudine creştină extraordinară. Noi trăim cu toţii astăzi un proces. în spate cu mecanisme rodate de multe sute de ani. Da.. la noi. care a fost un creştin. fără să fac păcatul unei . Este un proces de reformulare a ei. Spune Valeriu Gafencu un lucru extraordinar: „Biserica veghează". persoana.. Toţi martirii au ajuns în faza aceasta când chipul lui Dumnezeu în ei a fost atacat. omul. voievozii au fost creştini. dar a făcut şi acolo unde n-a câştigat: „Aicea a fost voia ta. un creştinism. în această nedeterminare. D.53 Biserica va recupera imens.mocrat. „Atunci. din 1989 până acuma. Dar demnitatea creştină înseamnă chipul lui Dumnezeu în om şi. îşi ţinea oştenii în post şi nu le dădea voie să spună: am câştigat datorită lui Ştefan cel Mare. B. totuşi că noi astăzi trăim. G.: Există partide care şi-au pus titulatura de creştin-de.. creştinul reacţionează. pentru că demnitatea umana înseamnă chipul omului în om. Şi toţi au. sau încearcă să fie lovit major.. de duminică. el asimilează politicul. înseamnă că un creştin are o altă existenţă. la toate popoarele care au acest sentiment. Doamne". ceea ce mi se pare important e întâlnirea între o Europă secularizată şi o Românie creştin-ortodoxă. cu forţa lui politică. Prelungirea humusului acestuia creştin a avut momentul maxim când. am fi avut o adunare de oameni creştini. ritualist. plătim impozitele?" Nu cred că există şopârlă mai urâtă ca asta!.că El a fost tot timpul ispitit. Şi atunci Iisus a răspuns: „Are cineva o monedă? Ce e pe ea?" „Chipul Cezarului". dar nu înseamnă că Biserica nu este puternică. astea sunt sechelele. pentru că ea cunoaşte o altă realitate. pentru că un creştin are grijă de celălalt. în fiziologia lui. La noi. care reprezintă taina dezmărginită de politic. că asta e trecătoare. care se va face. politică. în clipa în care te atingi de chipul lui Dumnezeu în om. într-o chestiune de demnitate creştină. nu e cu capul prin nori. pentru toată ţara. nu se ştie dacă nu este determinat din premeditare. Biserica nu se poate politiza. nu putem vorbi de un concept politic. Dacă vă amintiţi de Iisus Hristos. pentru că. care este un corp politic nedeterminat. El nu poate să facă altfel. Dar Biserica Ortodoxă nu e monofizită. în mare parte. să ne gândim la Corneliu Coposu. în ultimă instanţă. ţine cont foarte mult şi de realitatea concretă. era respectat. cu structura lui. Cezarul. se sacrifică. a fura continuu. în metabolismul lui nu are gesturi de politician: a prăda. noi o duceam extraordinar. cred eu. în perioada interbelică. Ce înseamnă să fii voievod creştin? Ştefan cel Mare făcea câte o mănăstire acolo unde câştiga bătăliile. în esenţă. la noi. numai să nu-1 atingi în credinţa sa. de 19 ani încoace. între ele nu se poate face o conciliere. este deschis politicului.. ci datorită lui Dumnezeu. S-a văzut clar: avea respiraţie plenară.. Dar nu asta e important. se respectă. deci politicul. sau din faptul că se bâlbâie. o structură administrativă. creştinul răbdă toate ale lui. Azi nu mai avem norocul unei asemenea intelectualităţi. Gândiţi-vă. să nu forţăm mâna Bisericii Ortodoxe să intre pe păcatul occidental. Să analizăm lucrul acesta. a fost urmărit tot timpul i-au zis fariseii: „Ce facem învăţătorule. Când chipul lui Dumnezeu din neamul românesc va fi lovit. Suntem integraţi într-o Comunitate Europeană. se întâlneşte acum. această sensibilitate. aţi observat. este o cumplită improvizaţie. al instituţionalizării şi al colaborării în sensul politic. în clipa tentaţiei politice . atunci se va reacţiona major. daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu". P. Intelectualitatea noastră de azi. Astea sunt rezultatele. cum se zicea la un moment dat. în mare parte. cu o improvizaţie politică. terestră. Acum nu prea mai are pe cine să vegheze. Trebuie să fim foarte atenţi. Gândiţi-vă la următorul lucru: dacă în toate guvernele. ajunge la martiraj. şi nu numai la noi.

Biserica Catolică era suprastatală. noţiunea de neam..: Foarte interesant şi totuşi acum se propovăduieşte societatea cunoaşterii? D. ca să ştie şi ei cu cine stau de vorbă. până şi cele mai cumplite absurdităţi. o conjunctură. avem de-ailaltă. Nu. a fost un demers istoric. B. De aceea. Să încercăm să înţelegem de ce în perioada interbelică am avut o intelectualitate profund creştină: pentru că noi trăiam atunci un moment când lumea respecta naţiunea. nu mai este o intelectualitate creştină. Biserica s-a rupt de stat în clipa în care naţiunea a devenit de sine stătătoare. Au fizionomie de turişti. ci una destul de marcată de sclipiciurile Occidentului. Vom cunoaşte totul fără să înţelegem nimic. Oamenii noştri politici. pentru că naţiunea n-a intrat niciodată în contradicţie cu Biserica. mi-a răspuns el. aparţine unui gânditor român şi aparţine sociologiei de acum. avem aia. Remarca este absolut uluitoare. numai ca să supravieţuiască în faţa şefului. dar. dar nu au cunoaştere".54 generalizări. iar astăzi o spune şi Pierre Manent: „Biserica s-a rupt de stat în zona occidentală. G. la noi. care este în stare să facă orice.P. se cuvine să fim nu îngăduitori. Intelectualii de azi n-au nimic românesc.era suprastatală.: Da.: Ştiţi unde s-a întâmplat despărţirea Bisericii de stat? Mi-aduc aminte că Nae Ionescu este cel care a sesizat. numai că sociologia de acum nu mai ţine cont de România. Au o atitudine de chelneri: „Ce vreţi? Ciorbă de burtă.. ci să avem spiritul critic foarte bine îndreptat. dar. ca să le spunem şi altora cine suntem.: Da. noi mergem cu posibilităţile. D.: Norocul face parte din toaleta ateului. când a apărut conceptul de naţiune". să întreb la bucătărie"..". când se duc la Bruxelles. şi întreabă: „Ce vreţi dumneavoastră să facem?". în România nu s-a întâmplat lucrul acesta. pleacă cu bagajele intelectuale pe trasee de „cultural exchange" şi-şi confundă ţara cu bursa din străinătate. n-aveţi dicţie!". Eu aş adăuga: n-au nici conştiinţă. cum sunt acum companiile multinaţionale. nu norocul explică apariţia acestei elite intelectuale. zicea: „Domnule. Chelnerul care fuge la bucătărie să întrebe dacă n-au în meniu dicţie este politicianul român de astăzi. Conceptul Bisericii Catolice era unul de universalitate . nu mergem cu meniul. ciorbă de perişoare? Spuneţi dumneavoastră ce să facem. ce diferenţă! Deci. Vedeţi unde este diferenţa faţă de noi? Deci. de fapt. recent. P. Un chelner. în acest context. P. dar tocmai asta vorbeam şi eu.. Ce trebuie să facem noi acum? Trebuie să ne definim. G. M. i-am spus: „Nu vă supăraţi. Aţi văzut ogarii ăia care aleargă după iepuri virtuali? B. Creştinul nu are noroc. „O clipă.. ne-au băgat şmecherii ăştia o altă zâzanie: dosarele la securitate. în aparenţă. imperiile erau forme suprastatale şi. care are dimensiune de vasal şi fuge în virtutea porţilor care se mişcă. Fiţi atenţi. ca să vedem prin ce trece Biserica. Ca în întâmplarea următoare.: Am înţeles. O. Constantin Noica ar spune despre ei că „au cunoştinţe..: Ce are a face norocul aici? D. înainte. cum vorbea foarte prost. odată. G. Omul politic. P. . se duc fără definiţie. B. G. N-aţi văzut? Unul zice: „Baftă!". a fost voia lui Dumnezeu. sunt transfrontalieri . că noi ne ducem la bucătărie. celălalt zice: „Doamne ajută!". nu are de-a face cu conştiinţa.navetişti între idei europene.: D. Iată.: Nici măcar nu cred că mergem cu meniul." B.

unor terminologii determi. în războaie. tot de frică faţă de memoria apropiată a neamului românesc. Ci m-aş uita la imagine. ci că trebuie să ne privim unii pe alţii.: Primul reper normal şi de simplă toaletă este credinţa. Noi ne dezicem de memoria cinstită a acestui neam. Iată. tânăra generaţie a României să ofere nişte lecţii de dezinhibiţie politică. o chestie de genul ăsta. Acolo.nişte din punctul de vedere al Occidentului.. Este ca şi cum eu nu m-aş uita la dumneavoastră ca la un om viu. o comunitate? Nu-i o comunitate . unde România era pilonul central. S-ar putea ca din România să vină nişte semnale în acest sens. sub marcă. care a dat o jertfă uriaşă în puşcării. E o paradigmă politică contemporană idioată. şi nu cred că mesajul este diferit. P. ceea ce este fals. paradoxal. cu acel Toujours l'amour. Or. e pulsul unui popor. dar reperele trebuie puse. D. iată. trebuie să ai un „brand". mărturisesc că v-am văzut în 1998 la Leipzig. .55 D. Ştiţi ce mi s-a părut interesant? Ei au grijă de viaţa cetăţeanului. Vorbeaţi de repere. să fiţi principalele puncte de atracţie ale României. „Nu cunosc acest popor!" Acest popor. D.. până în anul de graţie 2007. Aşa ne dezicem şi noi astăzi. Ei nu văd România. trecem cu capul prin garduri. văd acea imagine a României de care au ei nevoie. mercantilă. cutremurătoare. Este un agregat de interese economice şi politice.deocamdată cuvântul comunitate nu are acoperire. aţi reuşit. de inteligenţă creştină intelectuală. Al doilea ar fi recuperarea memoriei. ci de o mare fineţe sufletească. pentru că noi construim România. pe care ei nu-l simt sau n-au nici un interes să-1 simtă. meschină. împreună cu fanfara „10 Prăjini". căci securiştii ăştia hazlii. G. era un festival internaţional de carte la Leipzig. G. am avut din nou prilejul să vă văd. închistate. vă întreb. Ca să fii pe piaţă. o confederaţie. este clar. securitatea şi juridicul. acolo v-am şi filmat. la liber. sub imagine. în sensul de trăire. Şi ei stau şi râd cinic. pe alte repere. Şi ne spun: tu trebuie să fii pe piaţă. Acum vorbiţi. Spectacolul este copios. intelectuală. şi aici este o ruptură fantastică. Sub „brand". trei piloni: piaţa comună. pe front. nu habotnice. e un construct artificial. dar n-au grijă de suflet. de viaţa individului.. Pentru ca să nu fim tributari unor terminologii din astea.: De unde frică?.: D-le Puric. Societatea civilă din România trebuie să devină o forţă fantastică . vor fi măturaţi de istorie. B. Adică. acum. când a zis: „Eu nu-l cunosc pe acest om". Şi asta. Va deveni o forţă. care ratează întâlnirea reală a Occidentului cu omul răsăritean. o marcă. Din nămol cresc nuferi. nu că trebuie să ne înţelegem. Şi nu numai pentru România. nu asta este important. P. La Frankfurt. tăcând. Biserica are grijă de suflet. Nu ne mai întoarcem Ia memorie! Deci. creştinismul are grijă de suflet. G. credinţa şi această memorie. Nici nu ştie ce este: o federaţie. n-au reuşit să ajungă la concluzia.: Sunt trei factori. ci şi pentru o Europă care-şi caută identitatea. din chiar nămolul ăsta. Nu orgolioase. P. „destul de limitate". cu acea frică pe care a avut-o Sfântul Apostol Petru. cu forţa tăcerii. B.şi va deveni! Tânăra generaţie nu mai stă la discuţii cu flăcăii ăştia. B. acel mesaj tăcut. în această privinţă. Şi totuşi. care mă priveşte. când noi ne aflăm pe un traseu destul de autolimitat şi sufocat de „ai noştri cu ai noştri". la Varşovia. „autohtone". Prin forţa tăcerii aţi făcut lumea să se uite şi mesajul vă asigur că a ajuns. Important este că noi trebuie să fim responsabili.: Piaţa comună. mai devreme sau mai târziu.: Cam asta este ocupaţia lor acum: ne dau sportul naţional de „100 metri garduri libere". concret. aş vrea să stăruim puţin asupra felului în care ne privesc pe noi politicienii occidentali. care ne examinează cu superstiţia ideologiei lui.. s-ar putea ca.

îi cumperi. suntem suferinzi de scenarită! Dar dumneavoastră de ce suferiţi? Lasă-mă să-mi cânt Mioriţal Nu îmi mai daţi voi partituri. le faci o generaţie spontanee. E ca la cancer. este poluată. România nu o faci din acte. a memoriei şi chiar a credinţei este poligonul de tir al forţelor autohtone atee şi poligonul de tir al celor de dincolo de graniţele României. P. ca să dăm o dimensiune de umor ultimelor . nici măcar securitatea nu s-a ocupat. De ce să tac? Pentru că m-au inhibat şi spun că poporul român suferă de scenarită? Da. în loc să ne ia lupii (securiştii) de pe cap. Ea s-a ocupat de dezinformare. Ei nu ştiu că nu poţi să trăieşti numai cu acte. Ignatie Branceaninov spunea că „Dracul şi-a dat seama că omul rezistă la ispite mari şi chiar ajunge să fie martir. Nu poţi să trăieşti numai din buletin. Adică. care se respectă. este un truism ceea ce spun eu. aceasta nu are cum să facă parte dintr-un plan? M. păcatul mic". nu nvam ocupat eu. să cazi în genunchi. Ni s-a spus că suntem fixaţi. ăştia ne iau oile! Asta aşa. ai nevoie de poveste. şi din zona criticii româneşti s-a spus . nu pot să-1 am cu o valoare. Această întoarcere către trecut ne dă nouă forţa faptelor de astăzi. Gândiţi-vă ce soartă a avut şi are Eminescu. P.. care m-a învăţat. ai nevoie de sacru. este un Piteşti mai edulcorat. când am fost în Basarabia: „Frate Dan.56 D. care erodează în doze homeopate. cum să spun.. Ce frumos mi-a răspuns Grigore Vieru. ăştia.. Ei spun că noi am rămas la Eminescu. interesant. pentru compromiterea lor. suntem reeducaţi. ideea de tată. Orice naţiune mare. „Cine eşti?" „Dan Puric" Astfel apar şi eu pe post de cetăţean: la deces. de exemplu. evocă. face parte.. Nu a zis nimeni să fetişizezi. Ai şi tu un reper: Mihai Eminescu. Modelele morale. să zicem. modelele culturale au fost nimicite. Iar acum ni s-a inoculat altceva: indiferenţa. Interesant. acolo e vorba de raport ierarhic. în cadrul Liturghiei. trebuie să-i rupi reperele.e doar un exemplu că „este de Muzeul Antipa". se dau chiar la Mioriţa. De ce este. Cu demitizarea. de fapt. această compromitere a trecutului. la naştere şi la căsătorie. actualizează. că ai nevoie de mit. că am rămas fixaţi. este intoxicată. Altfel. a cultivat trecutul. noi trebuie să identificăm lucrurile astea şi să le diferenţiem.. Cu demitizarea şi desacralizarea s-au ocupat intelectualii. cu desacralizarea. Nu pot să-1 am cu maestrul meu. şi noi le răspundem că la Eminescu abia dacă se ajunge". Dar eu nu pot să am un raport democratic cu Eminescu. Biserica importantă? Pentru că ea rememorează. tentant. acum. şi atunci a scos ultima perfidie.. Acolo. mai frumos. pe memoria lor... Şi atunci. acum. ci a tradiţiei înseşi. Nu este nici un fel de problemă. A întors axa invers. ca să-1 manipulezi. Spunea Nicolae Iorga o chestie extraordinară: „O dată cu tine mai mor încă o dată toţi morţii tăi". Astea sunt lucruri foarte simple. Gândiţi. Apropo de transhumanţă. de critică? Ei sunt bine apăraţi.vă ce bombardament s-a făcut în România asupra modelelor culturale. mai. nu pot să-1 am cu părinţii mei. care te distruge cu propriile tale celule. ea este distorsionată.. săracii. iată unde am ajuns: România e poligon de tragere.. decât două manevre: Deconstrucţia nefiind a fetişizării. ci doar să respecţi valorile.. Noi n-avem voie să accedem la această memorie. îi converteşti. Ştiţi cine 1-a atacat pe Eminescu prima dată? Intelectualitatea noastră. Păcatul mic. Să priceapă că noi am înţeles şi asta. Tragem cu ai noştri în ai noştri. O. Numai că noi. fraţii noştri de dincolo de Prut ne acuză. ideea de mamă. de izolare.: Frica ne-a fost inoculată. ci din memoria vie. Democraţia dispare. Raportul democratic este un raport politic în alt sistem. Toate marile naţiuni trăiesc pe memorie. Ca să decerebrezi un om.: Ei. din contră. mai nou. nu pot să-1 am cu Constantin Noica. trebuie să-i compromiţi ideea de familie. de diversiune.: D. Noi nu suntem o cultură foarte bogată şi tocmai din cauză că nu suntem o cultură foarte bogată avem câţiva şi trebuie să-i păzim. Nu ştiu. nişte acte.. Deci. Nu aţi văzut că sunt bine învăluiţi sub ideea de deconstrucţie. Ni s-a luat şi această grijă faţă de modele.

Dar s-a început vreun discurs politic cu cuvintele: „Sunteţi vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat în România"? N-am declanşat noi flagelul mondial. Nu putem aştepta mântuirea nici de la europarlamentari. Haideţi să vedem care este atitudinea poporului român în toată construcţia asta. Este vorba de o toaletă identitară. în afară de vasalitate continuă şi de interes. sau care este? .e suficient. Fac filme documentare cu Katinul. mă"?. ci „tânăra generaţie" -. O minte liberă..57 imbecilităţi economice ce ni se impun. Dar care este soluţia? Este cumva această implicare a politicului. în cerc închis: se face rotaţia cadrelor. ca să înţeleagă că putem avea şi noi o atitudine. în viitor. dumneavoastră sunteţi o identitate. în manifestările organizate s-a început cumva cu memoria neamului românesc? Nu. că noi suntem gata spălaţi!". „Memorialul durerii" este un lucru bine venit. Dacă te întorci la lume zici: „Ce vreţi. Haideţi să începem să desţelenim pe cont propriu. când populaţia. Că. Aşa şi cu noi. de puşcărie comunistă! A spus vreunul ceva. oricum. Eu asta aş fi făcut. eşti copilul lui Dumnezeu. Se întorc cu faţa spre el. S-a făcut „Cântarea României" cu „Cântarea Bruxelului" la un loc! Noi îi felicităm pe organizatori. în vreme ce politicul şi statul vor fi la liberul ei arbitru. dar n-am văzut această atitudine! N-a venit nici unul de dincolo să întrebe: „Ce-aţi făcut. Pe mine mă interesează o societate civilă. La noi. luând conceptul de la Mircea Eliade. ei nefiind decât vorbitori de limba română) să-mi spună ce vrea Europa de la România! Să-mi spună ce vrea România de la Europa. polonezii au altă atitudine faţă de trecut. După 55 de ani de puşcărie. Nu trimit europarlamentari (pe care îi dresează din România.: Aţi spus foarte bine. E o diferenţă! Generaţia tânără este un dat biologic.im discurs politic? Anul trecut. decât în clipa în care se va găsi unul care să spună ce înseamnă România în Europa. P. tânăra generaţie e o atitudine. clasa politică nu are nici un fel de atitudine.. împrospătarea cadrelor din acelaşi nucleu. dar despre ele n-a vorbit nimeni. oricum. M. care se construieşte şi despre care marii sociologi ai lumii spun că va fi forţa numărul unu.: Nici nu mai are importanţă. nu primim totul pasiv. că tot sunt mândri că am intrat în U. De aceea am zis că persoana şi creştinul stau cu faţa spre Dumnezeu şi cu spatele la lume. nu e vorba de bigotism. O. pentru că. G. E. care să spună: „Ăştia suntem noi. ci este o asumare a trăirii creştine.. a fost „capitala europeană" la Sibiu. ce aduce România la constructul european. Raportul dintre noi trebuie să fie un raport tainic şi plin de cuviinţă." etc. să le explici. o legare de morala religioasă. domnule? Care a fost atitudinea poporului român?". Nu putem aştepta mântuirea de la generaţia tânără de politicieni. Oamenii noştri politici au uitat trecutul şi s-au grăbit să întrebe: „O luăm de la început? Spuneţi ce avem de făcut. Noi am avut doar victime. dar televiziunea I-a programat la 11 noaptea. asta am pătimit!". şi aici nu e vorba de fanatism. pentru că nu putem sta tot timpul în orizontul de aşteptare al unor alegeri electorale.. strivită de muncă inutilă.: Şi cui spun nu-ul ăla? D. cu taina şi cu misterul dumneavoastră. Ea chiar nu mă mai interesează. şi după aceea vedem şi ce vrea Europa de la România! Nu vedeţi? Este din nou ca în Caragiale: „Europa este aţintită cu ochii asupra noastră. B. Eu sunt o identitate. atât spui: „Ce vreţi?" . o minte dezinhibată. Mircea Vulcănescu nu spunea: „generaţia tânără". Aţi văzut vreodată aşa ceva într. a responsabilizat vreunul pe cineva? Nu-i vorba să culpabilizez şi să victimizez în neant. Vedeţi. doarme. cu care trebuie să gândeşti şi cu care trebuie să te duci dincolo. care se desfăşoară în buclă.

E o societate. Şi. însă nu trebuie să-1 biciuim. Problema e că specialiştii noştri dau semnale de alarmă. transmisă în emisiunea: 100%. de undeva. chiar şi în perioada comunistă. D. cu frică de Dumnezeu. aproape criminală. de reflex simplu. Aici e vorba de tradiţie. Aţi fost întotdeauna un individ evlavios. Dacă observaţi. pentru că a fost un experiment care s-a făcut asupra noastră. într-adevăr. P. Dan Puric: Nu se pune problema sub forma fricii de Dumnezeu sau sub forma evlaviei.58 D. am avut prezenţa undeva. Biserica Ortodoxă nu are noutăţi teologice şi n-o să aibă niciodată. de identitate. dar şi acolo există. Fericitul Augustin spunea: „Iubeşte şi fă ce vrei!". în 10 august 2007.: Domnule Robert Turcescu. nu ştiu dacă 6 Convorbire realizată de Robert Turcescu. când.şi nu vreau să jignesc pe nimeni . din alte vremuri. nu este o frică de a nu depăşi nişte norme. Ceea ce este clar este că niciodată nu am avut pedeapsa de a fi ateu. Adică. Spuneţi: „Mătur poteca spre Biserică". atunci când iubeşti faci tot ce vrei. despre biserică. de la 21 milioane. tinde spre 16 milioane cinci sute. Din punctul ăsta de vedere. creştinul adevărat. . Dumnezeu trebuie articulat de către fiinţa noastră în aceea dimensiune a omului „de taină". pare o chestiune aşa. firesc. care este libertatea dragostei. adică. nu are un comportament stresat. de punere în discuţie a termenilor. aşadar. dacă observaţi. am să vă spun următorul lucru. A vorbi despre creştinism. s-a mai deschis un Mall în oraş. puternic laicizată.dernă. rezervat . iar oamenii politici trăiesc cu inconştienţa tuturor lucrurilor. In concepţia post-mo. creează. un punct de cotitură? Cred că a fost un lucru care s-a întâmplat treptat.: Problemele acestea nu au nişte grade de importanţă? Poate că. credincios.. ele să ţină post. pentru că Hristos.babelor. ştiţi ce se întâmplă? Se vorbeşte inflaţionist despre creştinism. cum să spun. am găsit într-unui din ele o propoziţie foarte interesantă. ele să vorbească despre asta. în lumea modernă. Cele trei priviri6 Robert Turcescu: Recitind câteva dintre interviurile pe care le-aţi acordat în ultima perioadă presei scrise. Problema e că pensionarii mor de foame. Se discută ideea de naţiune. nu numai creştinismul se discută acum. noi suntem cei cu sechele. Pesemne că discursul ortodox faţă de societate . Problema României nu sunt icoanele din şcoli. nu se poate schimba. fără să faci anumite lucruri care i-ar face rău celui iubit.. creştinul în general. Ne asumăm cu linişte acest proces. acela este sfânt. contextul ăsta de relativizare. la un anumit moment în viaţa dumneavoastră. la „Realitatea TV". cele de care vorbiţi acum sunt mai importante decât problema icoanelor din şcoli. R. Adică. problema e că tinerii sar gardul şi se duc în străinătate. în care lucrurile se amestecă. ele merg la biserică. Deci. T. sau s-a produs. ţi-a dat o libertate extraordinară. a lui Dumnezeu. neobservabil.. Pentru că omul. R. o numim noi de tranziţie. Problema e că ţara s-a depopulat şi. Da. eu îmi imaginez că sunt Dan Puric.deci. în ultimă instanţă. mai mult sau mai puţin concretă. în contextul în care trebuie să înţelegem două lucruri. ci sub forma unei deschideri şi a unei bucurii de viaţă extraordinare.: După un experiment de 45 de ani în comunism. pare un lucru. a vorbi despre credinţă. a dezmărginit. Asaltul Occidentului secularizant şi reflexele lui de tip intelectual astea sunt: să discute încontinuu. Este un paradox. vorba aia. identitatea este ceva imaginar. ora 22. discursul ortodox către societatea civilă se va schimba. de fapt. Şi atunci. ca să grăbim schimbarea aceasta. P. dogma e precisă şi nu putem noi interveni în ea -. o criză socială artificială. acum. nu cel al Bisericii. în care trăim. T.

totuşi? Am recitit. Din punctul de vedere al contingenţei. O puteţi observa la bloc. normal.: Ştiu ce spuneţi. A trecut odată prin faţa zidului Kremlinului şi a văzut un cerşetor. în momentul în care au vrut să dilueze o entitate sau o identitate. dar de ce?" „Ai citit matale regulamentul?" Deci. spune Tolstoi. după care o lumină total nouă a venit în ochii lui. în raport cu alte ţări. spune el. l-a întrebat gardianul pe Tolstoi. lume care fuge dincolo. arunci un psihopat din ăsta. ca să zicem aşa. ci şi inconştientă . De regulă. D. nu de contingent. şi. Urmăresc vulpea până în vizuină. nu numai neputincioasă. R. Un ţigan genial prin felul de a cerşi. Dar. dintr-o dragoste foarte mare pentru România. aşa. ştiţi ce sentiment am cu clasa politică din '89 până acum? L-am prins. T.o improvizaţie. întâlnirea noastră cu Occidentul. aveţi foarte mare dreptate. încercaţi să puneţi România undeva foarte sus. care-i dădea. au creat scandaluri artificiale. vedem noi cum se suprapune imaginea României peste viaţa ascunsă a României. dar există un diferend. m-am uitat la gardian şi i-am zis: „Dumneata ştii să citeşti?" Şi gardianul a avut. o economie de subzistenţă. P. „Dar dumneata ştii să citeşti?". al istoriei şi al politicului. e foarte mult adevăr în ceea ce spuneţi sau e o observaţie extrem de pertinentă asupra a ceea ce se întâmplă cu România). apropo de biserică şi apropo de ceea ce se întâmplă acum. probabil. Şi eu. erau psihopaţi. D. R. „Da. a băgat mâna în punguţă să-i dea doi bani. Să ştiţi că. Dacă este vreun vecin cu dimensiuni patologice. Adică. am luat metroul şi. reflexul dumneavoastră este unul foarte bun. Eu vorbesc de România asta ascunsă. ca să-ţi curgă prin casă. era un ţigan care cerşea. fie să-1 electrocuteze sau să bage o pisică pe dedesubtul hainei.: Crizele artificiale sunt create de aceiaşi oameni care le-au creat pe parcursul istoriei. La un moment dat. dar de ce mă întrebi?" „Ai citit Evanghelia?" „Da". artistul se ocupă de dăinuirea României. pentru că toţi jurnaliştii buni au reflex de foxterier. duc o idee patologică. cum spuneam. sentimentul de siguranţă.: Nu cumva idealizaţi. l-am simţit cutremurat. „Păi. Chiar acum câteva zile am avut o întâlnire.59 o problemă. când predam la Viena. aproape clinice. Numai că eu am alte reflexe. erau cu probleme psihologice. uneori mi se pare că. Apropo de clasa politică (şi am să mă întorc la întrebare). de artist. fie ca să prindă mâna omului în uşă sau să-1 lovească cu vergeaua peste testicule. cu societatea secularizată. dintr-un patriotism foarte mare. România dă Comunităţii Europene o emigraţie îngrozitoare. o clasă politică/ sigur. ca să n-o scape. şi el este vectorul de transmisie a unei infecţii. este ca în povestea aceea. „Pentru o secundă. spusă de Lev Tolstoi. şi. spune Tolstoi. începe să dea drumul la robinet. să-i zic internaţională. cred. Oameni cu probleme de genul acesta. înainte. să dăruiască?" Şi. la scara rulantă. sau undeva foarte bine. torţionarii pe care îi folosea securitatea. familii disperate. în capul scării. P. nişte interviuri şi mi se pare. şi am să vă spun de ce. cum să zic. Ştiţi unde este drama? întâlnirea noastră. aşa. T. a ieşit foarte fercheş gardianul şi bietul bătrân a fugit.: Adică? . de fiecare dată (desigur. să-ţi facă inundaţie. un om în vârstă. într-o imagine extraordinară. care se duc şi muncesc în Occident. nu spune acolo ca omul să fie milos. întâlnirea între Evanghelie şi regulament este întâlnirea dintre România şi Europa secularizată. şi atunci. şi se întreba acolo ce dă România Comunităţii Europene (acum suntem la schimb!). Mizerabilitatea României de astăzi este una flagrantă. sunt puşi special să facă lucruri din astea. o clipă de cutremurare şi a zis: „Da. în clipa aceea.

se acordează tot timpul. judeţul Argeş: Se făcea că mor. P. o să stai în rai". de care dumneavoastră vorbiţi şi pe care o simţiţi şi o trăim cu toţii. acesta este raportul. muiere. atitudinea creştină este mai importantă decât fapta bună. Deci. care. n-ai murit. Ei ştiu numai atât: să mimeze. în România. Pentru că nu vei sta în iad. clasa politică. ce poate să ofere poporul român Comunităţii Europene? Ce dă el Comunităţii Europene? El are ceva de oferit. dar n-are nici o partitură şi. şi dăinuieşte. ei nici nu ştiu să cânte. Era ţăranul Ion C. se uita la mine şi mă ura. dar nu ştia să cânte. Adică. Tot austriacul.60 D. am atitudine creştină. iar ţiganul ăla este guvernul. El tot timpul îşi acorda vioara. Trece prin istorie. că i-am observat impostura. cei care sunt pe scara rulantă sunt poporul român. Iată una din achiziţiile de toaletă creştină excepţionale. era onest în ceea ce făcea. Neamul. când m-am întors. de care Comunitatea Europeană nu are nevoie deocamdată. Mergeam către Sibiu şi am trecut pe lângă comuna Cuca. de fapt. Ţiganul.un raport de vasalitate. dar era ca în clasa politică românească. Aici. Nu vedeţi că ei tot timpul sunt pe cârpeli. Şi a zis ţăranul: „Unde mă duci? Am murit?" „Nu. Naţiunea este un construct istoric şi unul politic. . ca să vezi că ai făcut lucruri bune. nu pentru fapte bune. la noi. Şi acum. vreau să vă spun povestea asta. Termenul de naţiune este unul contingent. Asta este România contingenţă. Este extraordinar ce i se răspunde: „Nu. nu! Neamul are origine transcendentă. Fapte bune fac foarte mulţi. am ceea ce se numeşte „furie sfântă". ca şi ţiganul. şi a apărut Sfântul Arhanghel Mihail. Nu au nici o idee politică. stătea cu o vioară în mână şi se făcea că o acordează. să mă întorc la: ce dă România Comunităţii Europene? România dă o economie de subzistenţă. nu ştie să cânte. care îi spune: „Ştii de ce eşti aici?" Şi ţăranul zice: „Poate oi fi făcut vreo faptă bună. cum stai acum.: D. dar trebuie să te duc la Iisus Hristos. orice popor are o dimensiune şi o identitate care ies din contingent. în ţara asta? Nu! în familie? Nu! în copilul meu? Nu! Faţă de iubita mea? Nu! Eu blestem demonul. din comuna Cuca. şi să nu sesizez răul. un Haydn. Blestem demonul. Iertaţi-mă. Nimeni nu apuca să-1 asculte cum cântă. prin meteologia istoriei. care este plin de muzică şi care are un respect faţă de muzică extraordinar. ascultă ordine? Sunt într. Şi atunci. du-te şi adu lumânarea. zice părintele Stăniloae. aveam tifos.: Adică. în contextul acesta. de dăinuire. pe la 1920. Şi îl duce la Iisus Hristos. precum şi credinţa noastră. după 20 de minute. îi dădea bani. cu mâinile deasupra ei. In clipa în care eu mă opun răului şi-1 numesc. Mâine dimineaţă vei fi sub pătură. căci toată populaţia trecea pe lângă el şi se ducea pe scara rulantă. că eu mă duc!" Şi a dispărut muierea. şi am zis eu nevestei: „Fă. în felul lui. Nu. ci pentru că ai blestemat demonul". P. nemernicul de mine. T. Orice popor are o virtualitate. că eu. R. ca şi cum ar urma să cânte dublul concert de vioară al lui Bach. este exact ca omul ăsta. Scara rulantă este viaţa noastră. numai păcătoşenii am făcut". Eu pot să fac o serie de fapte bune aici. Ei nu au nici o partitură. pentru că denunţă mecanismul fiinţialităţii neamului românesc. am o atitudine creştină. îl arunc! Deci. Dar există o altă Românie. care se iroseşte în zadar. pentru că ea denotă o mentalitate românească. Popa Gheorghe. în această vedenie. care nu ştia să cânte un cântec. Povestea este minunată. în sensul acesta. L-am văzut pe urmă. un ţăran român a avut o vedenie.: Ce putem să oferim? Eu m-am gândit să le trimit la Bruxelles un document. ca şi cum ar fi urmat să asculte un Hăndel. care ar putea regla poziţia României faţă de Comunitatea Europeană. iar ţiganul reprezintă impostura celor care ne conduc.

Au luat-o înapoi. România. „Şi atunci ce se întâmplă?". Atunci. desfiinţează atitudinal pe celălalt. im lucru extraordinar! Şi ţăranul român întreabă. răspunde Arhanghelul Mihail. guvernul nostru. Dacă aţi observat. unii se bucură şi spun: iată. n-am făcut rău. am zis eu. R. prin Kant. vor avea acces la taina ei. acest super guvern. zice. Este frumos să stai în rai. vor vedea că aici este un capital de suferinţă extraordinar. Când vor întreba: cine este România. „Şi ce se întâmplă? . cu multă inteligenţă: „Dar. îl apucă mila şi compasiunea faţă de cei care sufereau acolo. picioarele. ţara asta trebuie să aibă o improvizaţie. am acces la sinceritatea. Ce este domnul Dan Puric? Prestator de servicii cultural-artistice la Teatrul Naţional. capul. Adică. deoarece ai avut această atitudine". societatea lui a supra-avea. fără să sufăr de scenarită şi nu mai ştiu ce. dar noi trebuie să apreciem faptul că guvernul de la Bruxelles este un incubator foarte bun pentru guvernul nostru. în loc să-1 apuce frica pe bietul ţăran român. şi atunci. ni se dau note. Nu mai este omul unidimensional al lui Marcuse. Este omul a-dimensional. Deci. eurosceptic. Această vedenie. sau. pentru ei. altfel.61 Arhanghelul continuă: „Acum o să te duci să vezi unde o să stai. Sfinte Arhanghele Mihail. El nu mai are identitate. cum spuneaţi mai devreme. ne mai şi convine un guvern de genul ăsta. Eu.era întuneric beznă -. e ca ţiganul cu vioara dezacordată. ultima întâlnire europeană s-a soldat cu un compromis total. întreabă omul. mai bine-zis.cât pot. Şi zice: „Sfinte Arhanghel Mihail . că sunt incapabili să se articuleze politic. nu la: „cine este România". Vine îngerul de Lumină în iad?" „Da!" „Şi ce se întâmplă?" „Atunci pentru prima oară. Atunci. de la statul federal. oricum nu ştie să facă nimic. pentru că ţara asta nu trebuie să aibă o construcţie.ro. pe care noi nu-1 putem da la gunoi. ci societatea lui a „supra-avea". dacă faci pomelnice.: Cum nu mai este o problemă? Am avut. m-am gândit. este cel care controlează guvernul nostru. Am zis că mai putem da un lucru extraordinar: capitalul de suferinţă. România. dar întâi îl duce să vadă iadul. ca să zicem aşa. de Pateric. pragmatic. din metafizică în raţiune. fi. cu frigiderul plin. pe societatea omului de consum. ca ei să aibă capacitatea să-l vadă şi pe celălalt. Deci. Şi în iad.: Da. deunăzi raport de ţară. toţi păcătoşii se văd între ei". dacă te duci la biserică. P.suferinţa. repoziţionează atitudinea noastră colectivă. numai acolo stau prinşi. Adică. prima cădere a Occidentului a fost din creştinism. dar noi nu putem să-i scoatem pe necăjiţii ăştia de aici?" „Ba da. Dumnezeu trimite îngerul de Lumină".celălalt! Deocamdată. T. de meduză. dacă aprinzi lumânări. că am făcut bine.) Trebuie băgat în ecuaţie şi mecanismul acesta cinic al politicii occidentale. care este demnă de o poveste a lui Borges. într-o lăcomie fantastică. domnule Turcescu. care dă cu stânga în dreapta. în rai şi nu în iad. ei nu au murit cu câte o lumânare fiecare? Ei nu au o lumânare?" „Ba da. Eu pot să întreb mâine: ce este d-1 Robert Turcescu? Este jurnalist. D. Nu-1 vede pe celălalt! Poporul român trimite un înger de Lumină la Bruxelles. a doua oară. îşi vede fundul. venit de la Bruxelles. fiecare se vede pe sine. Când o să întreb: cine este d-1 Turcescu.. toate ritualurile bisericeşti". bine. sub nici o formă. pentru că. România nu mai e o problemă.. este conjugată la: „ce e România". Dacă vor să acceseze pe www. au înlocuit Duhul Sfânt cu morala. deci. nu mai e în raport cu Dumnezeu. Pentru că creştinismul asta înseamnă . Stă aşa şi fuge în toate direcţiile după hrană. întrebă ţăranul.inţialitatea şi la taina lui . dacă te rogi. dar cu lumânarea aia nu se văd decât pe sine". Cu deplasare de geometrie radială. sunt un teren de colonizare. pe piaţa comună. Nu al Occidentului! . suntem evaluaţi. Nu numai la „a avea". pun şi eu un semn de întrebare: cât bine se vrea? (Fără să fiu din ăsta. Iar acum şi-au vectorizat întreaga politică pe interesul economic. şi s-au oprit. Deci.

. T. Mai mult. ce se ocupă de doctrine şi de lupte intraspecifice. Eu vin şi spun specialistului ăstuia în multiidentitate: un model care se poate da Europei este modelul dobrogean. Printr. Cum te duci de la Bacău la Iaşi şi lucrezi. sunt 11 000 de familii fără părinţi. a despicat ce se întâmplă cu o intuiţie fantastică. ei nu mai ţin cont. P. Stau acolo şi trăiesc împreună. nu ăsta a „super-avea". Omul nostru. Noi n-aveam nevoie de mul ticul turalism. nu mai ştiu câţi alţii. dintre omul de tip răsăritean şi omul occidental.: Acum. L-a avut şi Spania. El nu punea în ecuaţia gândirii lui sociologice faptul că se rupe familia. uite. R. în care copiii se sinucid sau trăiesc cum trăiesc. Ce-ar fi să trimitem noi Europei un articol şi să întrebăm: puteţi trăi fără plăcuţe identitare? Cum? Uite aşa: după modelul nostru. aţi spus. lor le convine să creeze enclave de improvizaţie. bulgari. o să alimentaţi.: Care? D. care.: Nu. El ştie că de la consumator ajunge cerşetor şi ajunge dependent economic. Omul de tip contractualist al lui Jean Jacques Rousseau are o singură dimensiune: viaţa socială. Uniunea Europeană trebuie privită ca o ţară. spaimele tuturor celor care. nu este altceva decât întâlnirea cu omul răsturnat. ei pot să gestioneze mult mai bine statul. întâlnirea mare dintre România şi Comunitatea Europeană. care îmi omoară mie găinile".: Mi-a spus că actul de emigraţie este normal. mă .62 Să fim foarte atenţi. cea socială şi în ultimă instanţă cea morală. familii distruse. evrei. regională. A zis Papa: „Biserica soră". Dacă vorbesc cu un om.un metabolism de asimilare istoric. românii). am citit acum. naţionalistă. Şi că. Acum se discută de un fel de identitate multiplă. vine peste noi. că românul nu e dus. cum să spun. cum să zic. De fapt. care nu avea nevoie de nici o ideologie. vrea să ne facă rău. de pe stradă. la Iaşi. Răspunsul dat de o babă la televiziunea română a fost fundamental şi lămuritor. Dar. şi oamenii care fug la muncă? Oamenii fug la muncă. Centralismul comunist a încercat să-i egalizeze (monoculturalismul făcut de societăţile comuniste nu l-am inventat noi. era o fibră comunicaţională extraordinară. Asta este extraordinar! Nu vedeţi că s-a creat un comportament schizoid între clasa politică. românul. ăia sunt o extremă. omul cu echilibru. îţi mai băgăm un microb. Eu am spus aici de un anumit paradox al relaţiei noastre. O fandacsie din asta. are o dimensiune creştină. au întrebat-o: „Măicuţă. Dar în sensul politic. albanezi. Eu nu am nimic cu ei. Am fost în Asia şi. Adică. armeni. ei caută săracii să se salveze singuri. sau chiar imaginaţia tuturor celor care spun: Occidentul. Pentru Comunitatea Europeană primează dimensiunea politică. greci. Adică. Nu în sensul ăsta mă refer. aşa te duci şi la Madrid. şi atunci. Dar eu vroiam să-i spun specialistului în materie de emigraţie şi de migraţie că nu-i tot una să pleci de la Iaşi la Bacău cu să te duci în Spania şi să laşi în spate pustiu. care trăiesc fără plăcuţe identitare. o chestie uluitoare: că e bine că vin asiaticii la noi în ţară şi că mai vin şi alte populaţii. au o limită. aşa e normal. pe dedesubt. una socială şi politică. şi în ultimă instanţă. Ei stau cu picioarele la capul nostru. nu Occidentul. Ziaristul spunea altceva: că ne mai schimbă nouă mentalitatea asta ţâfnoasă. în care se fac hemoragii economice. ştie foarte bine ce am spus eu acum. cum să zic. D. P. în Dobrogea sunt tătari. politica occidentală. şi om simplu. şi că oamenii ăştia au plecat de disperare. vor să ne ia gazele şi petrolul şi fabricile. T. Sunt 16 etnii acolo. de multe ori. sufletească. Ca să nu mai fiţi voi concurenţiali cu găinile voastre. el ştie că a ajuns consumator. acum. Aşa este normal să discutăm. Omul bun. Românul are un echilibru extraordinar. se distruge. el ştie că nu ele mântuiesc. vorba lui Caragiale. Excepţional! Deci.. Ştiţi care este argumentul unui specialist când i-am spus că am rămas cu 16 milioane jumătate în ţară? R. ce-i gripa aviară?" Şi baba a spus: „Sunt doi oameni în alb. eu zic: fratele meu occidental. au o mentalitate extraordinară. De exemplu. El ştie că socialul şi politicul sunt o improvizaţie istorică. printr-un ziar.

Există o tensiune a diferenţei. D. R. sau cum? Frământări? Polonezii. îl adorau. A venit unul şi a numit chestia asta folclor". Să vă dau un exemplu. aşa. în tratat simt eludate drapelul comunitar.: Bun. polonezii au vocalize. ci suntem pe poziţii în care avem păreri.este plăcerea întâlnirii noastre de aici şi este şi capacitatea îmbogăţirii reciproce. sau idei poate. în mijlocul moscheii era un sarcofag mare. spunând că vrem să ne păstrăm. P. Dar de ce numai olandezii. sunt nuanţate altfel. întreb dacă. Am jucat acum o lună jumătate în Damasc. ci în sensul că avem nevoie de diferenţe pentru a dialoga. el se uita la catedrala aia mare. conflict. Am întrebat: ce e cu sarcofagul acela? „Este mormântul Sfântului Ioan Botezătorul". atât. Deci. Românul lasă lucrurile să se unească firesc. Eram în Canada şi vorbeam cu Grigore Leşe. e bine că le pui în paranteză. pe care musulmanii puneau mâna.. şi zice: bine. iată ce vocali sunt acum în Uniunea Europeană şi ce supăraţi sunt.să le numim.. englezii. şi era minunat. ea funcţionează? Sau: mai funcţionează încă acel vis al Europei unite. verde.la un moment dat sunteţi de acord sau nu sunteţi de acord . o fiziologie. M-am dus acolo. Paradox. dar nu mai sunt trecute în tratat... care au interferat unul cu celălalt.. D. Mă întreb de ce nu intră în Europa modelul dobrogean. românii nu? Românul autentic are. femeia dădea sân copilului şi cânta cântec de leagăn să-1 adoarmă. dar el este mai blând. Eu dialoghez cu dumneavoastră pentru că există o diferenţă. imnul. cehii.: Să fiţi foarte atent la următoarea transformare: tot limbajul de lemn de la Academia „Ştefan Gheorghiu" a fost înlocuit cu limbajul de lemn de la Bruxelles sau de la Harward. dar poate-s exprimate altfel. D.63 faci navetist. de la statul federal s-a trecut la o piaţă comună. au fost foarte drăguţi: m-au dus să văd Moscheea Umayyad. T. care trebuie cultivată. are vreo şansă să se realizeze şi altfel decât sub raportul acesta economic? Ştiţi că. fără nici un fel de ideologie. un sfânt al creştinilor adorat de musulmani.. fiinţialitatea totală. P. unde unul mânca pasca lui cu celălalt. oul de la Paşti îl împărţeau.: D.. T. chiar pe Uniunea Europeană. tu trebuie să faci naveta între concepte.: Vor să rămână fiecare cu ce are acolo.. Deci.ei. nu sunt neapărat diferite. subconştientul e mai tare decât noua identitate. şi mântuieşte-te. Europa: noi . dar numirea nu acoperă toată fiinţa. Iată şi aici nişte capilare ale credinţei. cu ideologia ta.: Nuanţate altfel şi avem posibilitatea de a ne îmbo- gătiRomânul nu judecă la nivel de concept. Iată . Şi atunci. că eu nu aştept nici un fel de mântuire de la voi! Acum. Jung spunea: când foloseşti cuvântul cal. Nu în sensul de. să zicem aşa.. nu suntem singuri în această poveste.: Vedeţi. P. plec dintr-o cultură într-alta. care probabil traversează aceleaşi „drame" .. Şi atunci. Ele vor funcţiona. mă! Du-te tu.. R. P. dincolo de construcţia asta economică. un metabolism fără de nume... A gândi în mentalităţi cu totul şi cu totul diferite este a avea grijă de celălalt. e un „ceva" în interior. fără probleme ideologice. şi brusc mi-a zis o chestie extraordinară: „Mă.: R. îl numeşti. cum să spun. Noi ne-am împăcat. să spunem. când ne-au trimis comisar pentru multilingvism. R. T. iar conceptele nu pot să acopere fiinţa. Totuşi.: Nu suntem pe poziţii antagonice. Această diferenţă . moneda. avem şi pe bulgari. am zis: domnule. în momentul de faţă. e cam greu să facem vocalize. Există. la Opera Naţională. T.

unde am ajuns de fapt. Noi ne racordăm în altă parte. odată realizate. spune Petre Ţuţea acelaşi lucru. ca legislaţie şi ca administraţie. Zicea că nu e importantă. de ciocnirea civilizaţiilor. T. în sensul acesta. cu simţ critic. Şi ni s-a promis că. Joseph de Maistre (iată altă gândire occidentală!) a zis despre omul din cartea drepturilor omului: eu nu cunosc acest om. ale noastre.64 modele. dar dincolo de acest lucru am pierdut multe altele. nu ştiu ce este omul acesta. o să trăim administrativ. La fel. că există italian şi. Genul de gândire anglo-saxonă. eu vorbesc despre om ca persoană. ale tuturor. tot într-o emisiune a dumneavoastră. foarte bine ceea ce se întâmplă. pentru că am parcurs nişte etape cu toţii. unde am ajuns. am aflat că există şi persan. trebuie să vedem cu luciditate şi să asimilăm cu luciditate. Care sunt consecinţele. sunt în monolog social. Să luăm chiar perioada de după ieşirea din comunism. Asta înseamnă persoană: cu faţa către Dumnezeu.: Avem practică. ele vor fi marcate ca nişte performanţe. Nu sunteţi dumneavoastră important. R. Am fost striviţi.: Comunismul? D. bietul de el! Ştiţi că el nu simţea ca om chestiunea cu identitatea naţională. Ne-am închipuit şi ne-am dorit foarte multă vreme două lucruri: să intrăm în N. după Huntington. totuşi. este o crimă. e genul de gândire separatistă. care a exersat greşit ideile nobile ale marxismului. comunismul a definitivat-o! De-asta vroia Eminescu înapoi la Muşatini. concurenţială. Este normal? Cu structurile astea politice nu m-a mântuit pe mine. datorită lui Montesquieu. Am mai găsit eu acum o frază. Ducând abstracţiunea în ideologie. Comunitatea Europeană. . La noi nu se ciocnesc.: Atunci. eu sunt Petrică al Valericăi. România este ştearsă de pe harta achiziţiilor politice. e ca o căsătorie forţată. eu nu sunt om. P. dar care sunt şi propunerile mele? Eu nu pot să vin peste dumneavoastră şi să vă impun fără să ascult şi ceea ce spuneţi. repet. O. Este o abstracţiune. care sunt urmările. Şi nu numai românul. A. P. e nevoie de lucrul acesta. Este bine că am intrat în Uniunea Europeană. T. parafrazându-1. Am intrat administrativ: este un proces de colonizare. am atins aceste obiective şi dumneavoastră veniţi şi spuneţi ele sunt sub nivel administrativ. la noi comunică. am intrat. Asumându-ne că suntem alţii. Nu familia. la părintele Stăniloae nu. Eu ştiu că există francez. Săracul Marx. important este un antagonism. suntem într-un punct de evoluţie? D. domnule Puric.: Nu. T. La domnia sa. cum că poporul român este un popor primitiv. de fapt. românul. ne-a strivit istoria. istorice. cred. R. Inima ţi-e în altă parte. acum. are o experienţă de împrumutat. Ea este trecută la marginal. în hemoragia asta de bani.: Dar cum oare am devenit noi aşa de tăcuţi. nu avea reflexul acesta. când îl întreabă o doamnă din Occident: cum staţi cu drepturile omului? El zice: „Cucoană.: Da. Omul. poporul român este un popor-punte între civilizaţii. P. ci abstracţiile. R. dar nu aderăm. ci importantă e lupta de clasă. că nu ne e în fire? D. E un dat de antropologie: noi suntem alţii. în gândirea franceză de stânga. şi să intrăm în Uniunea Europeană. 600 ani de turci. Marx creează crime împotriva umanităţii. în improvizaţia economică şi în furtul îngrozitor din România. judecat generic. tot omul răsăritean îşi va căuta identitatea. de tot. O personalizare de genul acesta îţi dă identitate. sau suntem pe cale să pierdem foarte multe alte lucruri importante. la dimensiunea voievodală. din judeţul nu ştiu care". înseamnă că eu nu sunt în dialog social. Eu am mai spus. civilizaţiile se ciocnesc. T. Este o întâlnire totală. Dacă noi. Eu nu pot să vorbesc despre om generic. Sigur.

cu cumanii: românii care cred că se trag de la cumani se trag de la cumani. pentru că are sută la sută dreptate.. dar sunt câţiva din maimuţă. vă creez şi o identitate falsă. ştiţi care e povestea aici? E un rus care. când avea vreo cinci anişori: „Tata. iar cei care cred că se trag de la geto. P. care dă drumul la robinet.. . are perfectă dreptate istoricul şi biata populaţie a României emigrează. Deci. şi sunt folosiţi. eu chiar am mai spus într-o emisiune. T. latine.daci se trag de la geto-daci. Eu le urez cumanilor drum bun! Rămân cu identitatea mea. ca să te ameţească. care fac asemenea lucruri. a fost întrebat: din ce crede el că se trag oamenii. se moare de SIDA. Este făcut aşa.. Ăştia vin cu invazia pe 4 ani. Altul îţi pune un incendiu. într-o lume care trebuie să se relativizeze şi să se rupă repede. R. mai supravieţuim. Pot să-1 contrazic pe domnul istoric respectiv şi să-1 anunţ că mai sunt câteva enclave geto-dacice. pe om 1-a făcut Dumnezeu. vai de capul lor. Nu au identitate. De ce să ne ocupăm noi de toate lucrurile astea şi de ce să nu ne ocupăm de celelalte? V-am mai spus de nebunul acela.65 Ştiţi ce se întâmplă? Ca să vă deblochez identitar. De ce să mă ocup de lucrurile astea.. De ce să mă ocup eu de lucrurile astea. pe acolo. Adică. când sunt spitalele pline. în care comunicăm. cei care cred că se trag din maimuţă se trag din maimuţă. asta care o mai am. eu îi simt migratori pe ăştia în propria lor ţară. v-am mai spus eu. când toţi banii umanităţii ar trebui alocaţi pe chestii de boală.. altul îţi bagă un gunoi prin faţă. fără nici un fel de viitor. sau se trage din maimuţă?" Şi i-am zis: „Pe om 1-a făcut Dumnezeu. o problemă a lor.: Nu! M-a distrat copios. din maimuţă sau de la Dumnezeu sunt lăsaţi? A răspuns că cei care cred că se trag de la Dumnezeu se trag de la Dumnezeu. Haideţi să ne bucurăm împreună că suntem cumani! A fi cuman înseamnă a fi în neant. la un moment dat. Deci.: V-a supărat rău povestea asta. copiii terminaţi. Dar. este gestionat. este făcut clar. D. este o lume inegală. P.: E chiar mai fixat. Aşa poate fi şi aici. care au. Avem probleme mari. domnule Turcescu: se moare de cancer. subspecii. ca vectori de transmisie a infecţiei. R. despre asta este vorba.. T. ţi-i arată tata mâine la teatru". au faţă de cumani.. Că sunt din aceştia. Jocul de-a identitatea nu este făcut arbitrar.: D. fiul meu m-a întrebat. Sunt scandalagii de ocazie. pesemne. Pe ei nici nu-i interesează.. Dacă te uiţi la oamenii politici.

în Biserica de pe Dealul Patriarhiei. scrie că românii au o dambla: se închină.curenţial. Adică. ci să aduci acuză unui virus care a intrat pe bietul popor. (Asta nu înseamnă să aduci acuză poporului francez. ca de maimuţă. Asta a înţeles el! Putem răspunde. că. O laşi acolo. La noi s-a clădit numai în paradigma politică. vei trage consecinţele. este mâna noastră. cum aţi facut-o voi la Saint Denis. aşa. umblă cu etichete: ăsta e taliban religios.. european trebuie să ţină cont de întâlnirea lui cu lagărul est-european.) Iată. ca de maimuţă. dacă ne referim la cele sfinte. şi atunci. cum să zic. ăsta este naţionalist. în care ei au nişte valori şi noi alte valori. asta fac! Ca să te inhibe! Şi ei n-au nici o treabă. P.Ar trebui schimbată paradigma politică. Şi noi ne poziţionăm: eu vreau mâna aceea.. domnule! f 126 . Dar. învelită într-o dantelă. Vezi-ţi dumneata de treabă! Ei nu au curajul unei toalete identitare. R. Or. la un moment dat. Să nu se mai coabiteze cu foştii securişti. Ştiţi că Paul Morand. pentru că omul. şi diferenţa de mentalitate între noi şi ei este una uriaşă. Dimitrie Basarabov. m-a împiedicat pe mine să-mi dezgrop regii din mormântul lor. Lasă lucrurile fireşti.: Pun etichete? D. ăsta este mai ştiu eu ce. Ei şi-au dezgropat toţi regii în furia revoluţiei. imediat. Ar trebui să li se facă un duş extraordinar oamenilor politici. care şi-aşa vor dispărea la un moment dat. ca la radio Erevan: mâna aia. dacă rămâi numai în administrativ. unor moaşte. Acolo nu s-a făcut nici un fel de evoluţie. este o întâlnire nefericită. T. care are o mână uscată.: Pun etichete. învelită în dantelă. a scris despre România frumos. numai în economic şi numai con. Să vă dau un exemplu. ale unuia. diplomatul francez. care au rămas şi au pătat istoria omenirii. ştiu de lucrurile sfinte! M-a împiedicat tainic! Eu nu fac lucruri de genul ăsta. am avut şi noi damblalele noastre.

dar cine este România. Şi atunci.Quaeda.. R. o gaură neagră). nu luaţi seama la moarte! Priviţi la Mântuitorul nostru. într-un fel. Ei n-aveau nici o treabă cu mărturisirea creştină! Bătrânul şi-a văzut copiii decapitaţi. un simplu funcţionar. P. ăştia nu întreabă. dacă nu se procedează rapid la această etichetare. pentru că nu şi-a plătit datoriile". i-au aruncat în Bosfor. asta este justificarea etichetărilor. cu fraţii lui şi cu bătrânul lor tată.. Vedeţi ruptura? Ei discută la nivel de concept: „Ce e România?" „România este un market". când a zis: „Părintele meu. P. a avut un balans hristic. vine Al.: Dar. Martiriul lor a fost făcut spectacol. Pillat din Pont era un funcţionar al Imperiului Roman. bătrânul voievod. cu capul gol: un puşti de doisprezece ani. ne dau şi senzaţia că există un pericol iminent. Ştiţi cum sunt comisarii europeni vizavi de fiinţa românească? Sunt ca obtuzitatea lui Pillat din Pont vizavi de Hristos. la micuţul Matei. Privindu-1 pe Brâncoveanu. (Aş face filmul ăsta!) Un sfert de oră. Iisus Hristos!" Din clipa aceea a început masacrul. Fiţi atenţi unde este frumuseţea creştină a crucificării româneşti! Copilul acesta. dar să nu te dezici!". privindu-1 pe Matei şi privind şi pe împăratul Constantin (care. riscăm foarte multe lucruri: să fim atacaţi. cu trâmbiţe. A fost. Iar întrebarea pe care o rosteşte Pillat din Pont (el. pentru că Hristos a spus: „Eu sunt Calea. Pe urmă le-au tăiat capul. o mizerie istorică. El a ratat întâlnirea. sau acea nelinişte pe care a avut-o însuşi Mântuitorul. în august. înainte să înceapă decapitarea . T. „Gazette de France" a scris: „A fost decapitat un domnitor valah. loveşte]". Mergeau desculţi. având în spate toată educaţia grecească.. şoselele. A zis: „Nu pot!". staţiile de metrou.un scurt-circuit care a făcut coloana vertebrală a dăinuirii neamului nostru Matei s-a uitat la călău şi a zis: „Vreau să mor creştin. cu ambasadorul Rusiei.. în sensul că nu voia să judece el. D. căruia i-a fost frică. T. tremuratul fiinţei.. un sfert de oră a durat. Bătrânul Brâncoveanu. în clipa aceea . când pun astfel de etichete.le-a zis: „Staţi tari. Matei. e sărbătoarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni. „România este gubernie rusească". făcut de Ahmed al III-lea. să o faci. Şi. După această crimă.: Ratează. să ni se arunce în aer gările. . ambasadorul Austro-Ungariei. i-a spus: „Neam de neamul nostru nu s-a dezis! Dacă e să mori de mii de ori. Bătrânul a zis: „Staţi tari. să privească la Brâncoveanu . nu luaţi seama la moarte!" A fost o pauză. Apropo de Paul Morand şi de imaginea prin care ne văd apusenii: gândiţi-vă că acum. dacă nu se extirpă răul reprezentat de aceste categorii etichetate. practic. care în ziua aceea împlinea 60 de ani. la un moment dat: „De ce ai venit?" Şi Hristos a răspuns: „Am venit să mărturisesc Adevărul".: Exact! în fiinţă! Noi am mai fost căsăpiţi istoric.67 R.lucru pe care ar trebui poporul român să şi-1 reamintească. D. că. închipuiţi-vă un „show mediatic". Adevărul şi Viaţa". să pătrundă în fiinţă. şi nici n-a aşteptat răspunsul. a fost: „Ce este adevărul?". după trei luni de zile de tortură. A fost un „mega-show".. şi chiar avea un comportament bun.: Nu trebuie intrat în dialog cu asemenea concepte. cu tobe. pentru ce m-ai părăsit?". „România este platformă pentru avioane". ştia că a vorbi despre adevăr este o aporie. Şi a zis. tatăl lui. ambasadorul Franţei. decapitat de ziua lui. A plecat.

pe undeva. cu o cochilie. dacă stai în genunchi în faţa lui Dumnezeu.: Pe post de concluzie. cine le spune: neam de neamul nostru nu s-a dezis? Nu o să apară nimeni să ne spună. loveşte!". T. pe-acolo.: R. Nu le dai deoparte. Cel mai creştin vers este acela al lui Eminescu: „Eu îmi apar sărăcia şi nevoile. P. avem taţi.: Şi vine din acumulări materiale. Astea sunt! Restul este o figuraţie istorică destul de penibilă. avem nevoile şi. interioară. o iau după Brâncoveanu! Şi asta este foarte bine. fiindcă este punte spre Dumnezeu. Eu pot să privesc Europa. R. supărările vieţii . N-a zis: eu îmi apar bogăţia. T. D. Călătoresc peste tot în lume şi îmi dau seama că omenirea s-a transformat într-un ocean de suferinţă. în firea lor. vorba lui Dostoievski. Mie cine mi-a spus. care sunt acum la căpşuni. sărăcia poate să fie sfântă. P.: Da. Este o vorbire tainică cea care le va spune. In supa asta intrăm şi noi. A zis: sărăcia.în ajunul unei bătălii.: Dar cine le spune. şi neamul". Iată că nevoile astea . prăpădiţi cum par. vor reacţiona ca Matei Brâncoveanu. îmi asum suferinţa bătrânului meu tată şi prin ea ajung la Dumnezeu. Sărăcia nu este mizerabili. Dar avem şi noi achiziţiile noastre de adus. în genunchi în faţa lui Dumnezeu. nu răspunde la apeluri telefonice: „Alo? Am cancer!". De ce-i sărbătorim pe Brâncoveni? Putem să-i scoatem din fiinţa noastră? Haideţi. care este sfânt. care acum ne toacă pe toţi. este o dimensiune duhovnicească. discuţia s-a dus în zone destul de triste. Când eşti sărac. îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru sărăcie. nu faci o anestezie. asta este modalitatea dumitale. cred că a fost un ton destul de amar al discuţiei sau. de economie. poţi să te ridici în picioare în faţa lumii şi să o înfrunţi. avem mame.: Vedeţi! Şi Cel de Sus. să-i relativizăm şi pe ei şi să ne luăm după „Gazette de France"! Eu nu pot să o iau după „Gazette de France". şi să zic aşa: vreau să mor creştin.aducând această imagine în prezent -. Sărăcia. Ştiţi cum spunea Arsenie Boca. care pleacă în Occident. un mare părinte: „Omul. îmi fac şi datoria de fiu. R.toţi avem copii. Coboară El! Important e ca tu să te rogi. lumea. a văzut pe cer o cruce şi a auzit un glas: „Prin acest semn vei izbândi!") iată cele trei priviri ale neamului românesc. Şi să ştiţi că românii aceştia. Ei sunt mutilaţi de istorie. îţi fac scară către bunul Dumnezeu. abundenţa şi identitatea europeană.tate. Şi. domnule Puric . Bun. pleacă în spate cu o mică biserică. Nevoile. Un copil mă întoarce pe mine. T. vorba părintelui Nicolae Steinhardt. firea aia adâncă a românului tot va izbândi. . R. încâlcită în concepte. cum să zic. amărâţii ăştia. T. Nu zici: tata e bolnav şi. Eu. de mâine. care este o asceză. loveşte! Acesta este testamentul poporului român şi aceasta este condiţia dăinuirii lui. şi îmi trăiesc şi nevoile şi neamul. este mult mai mare". Şi. Matei Brâncoveanu a zis: „Vreau să mor creştin. acest Matei. îmi trag şi eu o cocaină în venă. P. prin suferinţa pe care o am. plec cu un soi de amărăciune din emisiune asta. Statele Unite. Mai şi încreştinează ei.: Ăl de Sus! D. pentru că nu suport. domnule Turcescu? D. îţi transformă omul într-o nenorocire.îţi gestionează drumul. pe undeva. Mizeria. niciodată. mizerabilitatea.

cotizantul. Pentru lepră. cu imaginea. deopotrivă. pe sensibilitatea asta a coexistenţei. iubirea lui neasemuită de oameni. Să-1 îndulcim? Ce să facem acum? R. în drum spre Ierusalim. la Discovery. ca de fiecare dată.: Un pic măcar. unde este. Erau nişte oameni 7 Predică rostită la Mănăstirea Petru Vodă. a aruncat oglinda. Tulburătoare Evanghelie! Scurtă şi tulburătoare. la cel ce-1 privea. Dom-. deopotrivă. vedeţi. Nu aveau voie să trăiască decât departe de comunităţile omeneşti. Deci. Iisus Hristos. Eu nu mă ocup de imagine. într-un minut. intră într-un sat. Tristă şi asta.: Fereastra aceea prin care priviţi cu speranţă spre România. dar. dar şi lumina credinţei.: Ce bine aţi surprins.. deopotrivă. R. văzând minunea.: Cu asta se ocupă clasa politică. se întoarce şi. când a văzut ce urât este. La marginea satului stăteau leproşii. un babuin cu o oglindă. vrând să treacă printr-însa ca printr-o fereastră. Vă aduc o ultimă imagine a ei. A. pe drum s-au curăţit. pe care l-a simţit. mai mult decât atât. domnule Puric? D. E. Unul dintre ei. şi a patra: s-a pupat! Ăştia nu se pupă. T. T.:. cu nar. în 20 ianuarie 2008.69 D. a doua mişcare: a început să palpeze spatele oglinzii. La marginea acestui sat.: în Biserică. dar le-o lăsăm lor. Numai unul s-a întors şi acela de alt neam: „Sco. care arăta exact precum clasa politică românească. T. Domnul nostru. tonul a fost amar. eu mă bazez. era rânduit. P. Au filmat. Ţâşneşte. trecând prin ţinutul Samarei şi al Galileei. R. să prindă volumul imaginii. această cumplită boală a trupului. hidoşenia nerecunoştinţei şi lumina recunoştinţei. căzând în genunchi. P. această descărnare. către Dumnezeu. îi aduce slavă lui Dumnezeu.. această cădere în putrefacţie a trupului de viu. Aşa este. Iar ei.: E tristă. miluieşte-ne!". 10 leproşi ridică braţele şi strigă: „învăţătorule. P. Eminescu a scris aşa: „Dumnezeul geniului m-a smuls dintr-o mare de amar". a treia: a dat cu capul în ea. P. credinţa ta te-a mântuit". D. Zece leproşi7 Domnul nostru. adică s-au vindecat. că am intrat în N. orbirea necredinţei. prin însăşi Legea lui Moise.. spune atât: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!".? Se pupă! Asta este imaginea clasei politice româneşti. o umbră de optimism. Babuinul. Domnul. „Marea asta de amar" era neamul românesc. ca cei bolnavi să fie departe de comunitate. . Din ea se citesc. ducându-se.ală-te şi du-te. cu glas mare. O. care-ţi aduce pace în suflet atunci când îl vezi pe Dumnezeu. care-i înfrânge propria tristeţe. Iisus Hristos. în drum spre Ierusalim. D. T. tristeţea Mântuitorului.. nul întreabă: „Numai unul s-a întors? Dară ceilalţi nouă nu s-au curăţit şi ei?". intră într-un sat. şi în U.

disperată. i-au spus „învăţătorule!". Grigore Palama? „Lepra trupului. Mai târziu.vroia să sărbătorească 50 de ani de existenţă a imperiului şi. mare căinţă!" în Evanghelie poate să fie şi lepra sufletului. au zis „învăţătorule!". în Evul Mediu. a spus Mântuitorul. care se pedepsea prin moarte. iar această puterea a cuvântului. „Voiesc. nu vorbeşte! Omul vorbeşte. erau cumplite. i-au zis: „Ce facem părinte?". Se spune că Miriam. au distrus statuia împăratului.condamnaţi.de data aceasta ^puterea este extraordinară! Să fim foarte atenţi la puterea cuvântului! Dumnezeu cuvântă. Atunci. Şi acum. le spune. totuşi. timpul istoric nu mai conta. ca să-i ierte de impozite. Mai rău decât atât. Atunci. pe vremea Imperiului Roman. dacă voieşti. s-a îmbolnăvit de lepră şi Moise s-a rugat şapte zile ca ea să se izbăvească. Ce spune un Sfânt Părinte. din glasul lor ţâşnesc necunoaşterea şi necredinţa. la Arsenie Papacioc. omul are vorbe. să fim atenţi. pentru că suntem într-o lume plină de vorbe. Intrau peste oameni. oamenii s-au dus la Sfântul Ioan Gură de Aur. Prin forţa cuvântului dumnezeiesc vindecă! „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor".de altfel. Şi-n ţara asta. A anunţat. sora lui Moise. Aşa cum lumea. a pus impozite uriaşe.Hristos este instantaneu . veneau şi rădeau un oraş întreg pentru acest sacrilegiu. suntem linşaţi de vorbărie! Numai Domnul nostru. acum şi aici. De data asta. Pentru ei. Guvernatorul fugise. Cu câtă seninătate Iisus Hristos trece peste lucrul acesta şi vindecă de la depărtare. se cuvântă creştineşte. pentru că nu putem descifra cu de la noi putere această Evanghelie. A spus: „Doamne. împărat creştin . aşa şi ei. Ca să vedeţi cum se moşteneşte forţa hristică a cuvântului de către sfinţi şi de către oamenii credincioşi. în Antiohia. având nevoie de bani. Speriaţi. Impozitele. în această ţară şi-n acest locaş. Ce ne învaţă Evanghelia? în primul rând. chiar aveau un clopoţel. să fim foarte atenţi. le luau tot. Dar . a cuvântat. cu. poţi să mă curăţeşti!". Iisus Hristos. ci doar boala lor. în furia lor. pentru ca să întâmpine cu o armată de asceţi . creştinului profund. Dar. Dumnezeu cuvântă. pentru că Teodosie cel Mare . pe care îi mai avem încă. prin cuvânt. oamenii din Antiohia au fugit la guvernator să-1 roage să intervină la împărat. şi s-a vindecat. pentru ei. numai că nu suntem atenţi. cum a putut. a păcatului. că nu au de unde plăti. revoltaţi. a trecut printr-o mare urgie. să vorbim de forţa cuvântului. care trăiau în alt timp. împăratul a hotărât să radă Antiohia de pe suprafaţa pământului. Oamenii erau disperaţi. când orbul L-a recunoscut şi-a zis „Doamne!". Disperaţi. care era un centru spiritual. A mai fost o vindecare făcută de Mântuitorul. cu care-şi anunţau venirea. aşa cum disperaţi venim la sfinţii noştri părinţi. trăia Sfântul Ioan Gură de Aur. Forţa a fost instantanee. N-a zis „învăţătorule!". dar. fără să se apropie. Episcopul fugise şi el. în acelaşi timp. este dată creştinului şi credinciosului. îi schingiuiau. pentru că nu i-au spus „Doamne!". A distruge statuia împăratului însemna un sacrilegiu. pe vremea unui împărat creştin. Nu L-au recunoscut! Să fim foarte atenţi! Nu L-au recunoscut. timpul cetăţii nu mai conta. săracii de ei. învăţătorul nu este Dumnezeu. timpul bolii care te scoate din viaţă. Aşa făceau legiunile romane. pe toţi asceţii şi monahii care erau prin pustie. săracii. se duce la părintele Iustin Pârvu. Iar părintele a avut un gest atipic. Am putea vorbi de un timp al leprosului. căci din glasul leproşilor se vede că cereau milă. Au mers la episcop. învăţătorule!" Şi învăţătorul are milă. Erau obligaţi să strige: „Necurat! Necurat! Necurat!".răţeşte-te!". Antiohia. Teodosie cel Mare. ce este timpul bolnavului care nu mai are nici o şansă. „Fie-ţi milă. vindecarea este de la depărtare. ne învaţă mila.

respectă legea care era. Căci preoţii. pe care o dădea preoţilor care îşi pierduseră credinţa. Şi totuşi. din Bucureşti. pe părintele Atanasie. să înfrunte miile de soldaţi. Au nu şi cei nouă s-au curăţit. care abia se mişcau. care a spus atât: „Descălecaţi!". Uitaţi ce moştenire! Haideţi să redăm puterea cuvântului. închipuiţi-vă o armată romană şi în faţa ei un bătrân ascet. voinţa lor de a ucide a scăzut. îmbrăcaţi cu o piele de capră pe ei. nimeni nu-şi dă seama. pe drum. nu imediat. Leproşii devin trezire. nimic. îmi spunea aşa: „Am ascultat la radio.cum trece printr-o mare încercare). Atunci când Adam a căzut în păcat. dată prin leproşi. este din Petru Vodă. de la Petru Vodă". parcă într-o mână avea sabia şi într-o mână crucea". uşor. căzând în genunchi. celui care s-a întors. Dar numai unul se întoarce şi cu glas mare. deci nu al lui! .împăratului vostru. Dar. Antiohia a fost salvată. gata. nu vedeau nimic? Erau educaţi în sensul acesta. Să ne întoarcem la Evanghelie şi să vedem că Iisus. Deci. Zic: „Ştiu. cu toate acestea. Şi. oameni bătrâni. Pare o copilărie. s-a întors şi. un om slab. nu este o paranteză. mai mult decât atât. samarinean . De 50 de ani nu s-a mai vorbit în România aşa.. Hristos nu dărâmă legea. s-au vindecat? Şi întreabă Iisus Hristos: „Unde strnt?". Prin întâlnirea aceasta cu ascetul. Au descălecat şi au zis: „Să vedem ce ne spune". Un om de mare sfinţenie. îmi dădea sentimentul că ne cheamă la luptă. este o lecţie. Iar romanii. uşor. rugându-se pe drum. din pustie. crezând că. un capitol pe care istoria 1-a marcat. s-a terminat. Pe cerul ac^ta tulbure. care a.71 şi de monahi legiunea romană. cuvântul a lucrat mai târziu. Iar ascetul le-a spus: „Duceţi-vă şi spuneţi-i împăratului vostru . forţa cuvântului a fost extraordinară.. din strategie. s-au vindecat.de fapt. la rândul lor. samarinenii erau asirieni -. de mare curăţenie sufletească. acum. s-a auzit vocea lui Dumnezeu: „Unde eşti. Cât de minunat lucrează Iisus Hristos! Iată că ei. acum două săptămâni. îl cunosc! Da!". în tăcere. al ortodoxiei româneşti de astăzi. pentru că nici pentru ei nu era o onoare să treacă prin sabie un biet monah. asceţi. n-a zis în şoapte. Dumnezeu i-a dat peste vindecare Mântuirea. au început să vină monahi. în această Sfântă Mănăstire. aici (şi poate că trebuie să ne rugăm pentru această lumină de monah. lucrează imediat. şi mai ales un ascet. Ce înseamnă sănătate fără credinţă? O să vedem noi. De ce? Pentru că preoţii erau singurele instanţe abilitate să spună când un lepros devenea un om sănătos şi putea să reintre în societate. dar. în . de fapt. „De 50 de ani n-am auzit un om vorbind aşa. era lecţia lui Hristos. un om bătrân. acum. îi aduce mulţumire lui Dumnezeu. nu s-a mai cuvântat. Romanii au încălecat înapoi. decât Sfinţii Părinţi care au primit Evanghelia cu har de la Dumnezeu. spune: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!". tot politicos. vor mărturisi. care totuşi erau creştinaţi atunci. au descălecat. i-a pedepsit la lipsa de mântuire. ci este o prelungire a puterii Cuvântului lui Dumnezeu. pare un lucru prostesc. preoţilor necredincioşi. ci cu glas mare. aici. La Hristos. Acesta de alt neam. s-au curăţit. pare un lucru neadevărat. şi au plecat spre guvernator. Vedeţi forţa cuvântului Dumnezeiesc. nevoia neamului românesc de-a auzi cuvânt sfânt. Monahul Atanasie este flacăra veşniciei neamului. Unul singuri Recunoştinţa! Unde sunt cei nouă? Există aici o tristeţe hristică înfiorătoare. Sau vindecat cei nouă. la chemarea sfântului Ioan Gură de Aur. De aceasta am făcut această mică. care erau mercenari. Adame?". erau pe vremea lui Teodosie cel Mare. Cum poate un monah.că va putea să ucidă un om atunci când va putea să dea viaţă altuia". Mare atenţie! Pe ceilalţi. de la depărtare. tăiau. văzând că s-au vindecat.

este această lumină. Poporul român n-a rezistat datorită oportuniştilor. atunci a intrat plutonierul şi-a spus: „Unde te duci. pentru că ceilalţi au fost oameni care şi-au pierdut credinţa. ci 1-a păstrat pe Dumnezeu în vedere. se împacă cu ceilalţi. nu-şi arogă puteri. eu mâine mă duc". Iată ce înseamnă actul de recunoştinţă. mă nenorocitule. E ca şi cum îţi întinde o scară şi zice: „Urcă. Grigore Palama spune: „Numai un părinte poate să vadă. ci datorită martirilor şi sfinţilor. Dumnezeu. ca recunoştinţa faţă de Dumnezeu. fiule!". că această Evanghelie este una dintre cele mai concentrate pilde.este tot timpul acelaşi. credinţa ta te-a mântuit". lucrul acesta 1-a făcut firesc marele Gafencu. O treaptă este recunoştinţa. se împacă cu Dumnezeu. i-a lăsat să se ducă. Şi ne întoarcem şi spunem că acest act al samarineanului. Şi din clipa aceea n-a mai spus nimic. a rezistat datorită celor care au părăsit plutonul şi s-au întors la Dumnezeu în genunchi. spune Sfântul Nicolae Velimirovici „Iisus Hristos îşi împarte bogăţia cu săracii. iar omul cu milă merge slobod în viaţa aceasta. pe care Sfântul Nicolae Velimirovici îl remarcă.genunchi. nu i-a blestemat. Iată că un Om părăseşte plutonul.nouă au plecat?'unul s-a întors . este tot o rugăciune de mulţumire. Dacă neamul acesta a rezistat. dar nu se spune nimic de martiraj. de fapt. dacă nu înţelegem lucrurile mari. Vedeţi cât de cumplit. un sfânt îl desface şi ni-1 aduce nouă în biserică. Valeriu Gafencu. „Scoală-te şi du-te. şi de altă parte. o să mă duc acolo unde o să veniţi şi dumneavoastră". la un moment dat. nici nu 1-a condamnat. nu se spune nimic de suferinţa din închisori. cu toate acestea. îşi împarte slava cu cei umiliţi şi îşi împarte bucuria cu cei mâhniţi". că este bun numai să fie vasal. s-ar fi dus la doctori să le mulţumească. pe vremea ocupaţiei ruseşti. Care sunt cele mici? De ce un părinte. care pare puţin abstract. Şi iată cum un lucru de genul acesta. tu ţi-o schimbi. cu veşnicia. este pacea sufletească. în câteva cuvinte: „Scoală-te şi du-te. Nu i-a condamnat. acest act al întoarcerii inverse . să învăţăm de la cele mici. care stătea cu faţa spre veşnicie şi nu spre istorie. nouă nu. să învăţăm din lucrurile mici". Vedeţi. care pare un lucru mare. spune Nicolae Velimirovici. a samarineanului care-I mulţumeşte lui Dumnezeu. peste timp. Ce minune! împarte! Este un lucru de smerenie hristică uluitor! Fiţi foarte atenţi. de o parte. ni le cere. are nevoie de recunoştinţa copilului? Are nevoie? Nu! Prin actul de recunoştinţă. se împacă cu sine. a zis: „N-avem noi atâtea topoare. că un sovietic. Ce-i trebuie lui Dumnezeu recunoştinţa noastră? Are Dumnezeu nevoie de recunoştinţa noastră şi de rugăciunea noastră? Nu! Şi. este salvat. Cel care n-a căzut din vederea lui Dumnezeu. credinţa ta te-a mântuit". Şi ne spune că. total izolat. a dat slavă lui Dumnezeu. cât oportunism. Ne vorbeşte despre smerenia hristică. a spus: „Domnule plutonier. Aici este unul din lucrurile minunate. să-I mulţumească. că eu sunt hristosul tău. Vă spun cum este. Dacă i-ar fi vindecat doctorii. Şi. I-a vindecat Dumnezeu. de tragic şi de actual este lucrul acesta! Căci. De ce? Spune Sfântul Nicolae Velimirovici: „Dacă nu putem înţelege lucrurile mari. ca mulţumirea faţă de Dumnezeu. este această hidoşenie a nerecunoştinţei. ca să te rogi şi să ai recunoştinţă. bolnav de tuberculoză. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ţii cont de istorie. că nu este demn. când a văzut câtă trădare. este mântuit". Când Sfântul închisorilor. câte cozi de topor aveţi voi în România". Ce face Iisus Hristos? Nu spune: „Te-am vindecat". pentru că este putere dumnezeiască. unde te duci?". eu vin şi spun sovieticului: „N-aveţi voi în Rusia atâtea mănăstiri şi biserici câţi sfinţi vă putem da noi!". Să reţinem: unul s-a întors. Recunoştinţa. a spus în celulă: „Fraţilor. copilul sporeşte! Din recunoştinţă creşte mila. Iar el. acest act de împăcare cu Dumnezeu. nu schimbă El firea. Am auzit. Fiţi foarte atenţi: poporul român este acuzat că nu poate să facă nimic. şi-am să vă spun cum . Hristos a zis: „Ceilalţi nouă unde sunt?" şi a tăcut. îşi împarte vrednicia. într-o stare terminală.

Tu m-ai mântuit". închipuiţi-vă dumneavoastră că acest popor ar îngenunchea. este o insulă. în poporul român. sunt ascunse sub pământ. dar sunt orbi. Numai cu faţa spre Biserică. Nu ne vedem ortodoxia. aceea care a rămas în picioare. să aflu şi să vorbesc despre Va Ieri u Gafencu. îţi mulţumim!". care. ar întoarce spatele istoriei şi-ar spune: „Doamne. pentru că pe cei nouă Hristos i-a vindecat de lepră. după ce au scăpat de comunism (închipuiţi-vă ce lepră a fost comunismul!) -. deci. la coada istoriei". Cei care se duc acum dincolo. nu ne vedem credinţa izbăvitoare. Nu vedeţi că nu ne mărturisim sfinţii. ne este ruşine de istoria noastră! Ne este ruşine de sfinţii noştri care au murit în închisori! Au apărut aici. de lemn. nu vă duceţi la mănăstirea respectivă. acum şi aici. Pentru că fariseii văd. şi cele trecute şi cele prezente. în această mănăstire. nu le vedem. Ce forţă fantastică ar fi în acest neam! Aţi văzut dumneavoastră vreun Sfânt Părinte pe care îl avem. Vedeţi orbii? Acei orbi sunt milioane de români. câţiva. că e nebun. Securitatea. care au uitat să-i mulţumească. Cea la care mă refer se numea „agent de izolare": „Nu vă duceţi la ăla. Aici. să simţiţi tăria recunoştinţei. Izolare! Şi tocmai acea mănăstire şi tocmai acel om reprezintă credinţa samarineanului. iar pe cei care văd. a lui Mircea Vulcănescu. Milioanele de oameni sunt cei nouă. Dumnezeu dezgroapă. facem cerc în jurul lor. Acei samarineni s-au dus în munţi. Au spart zidul închisorii prin rugăciune. Uitaţi orbirea! Nu ne vedem tradiţia! Poporul nostru are o tradiţie şi nu ne interesează. amintirea acestora? Omul îngroapă. acesta este samarineanul. pe monahi. Unde sunt ceilalţi. c-am scăpat de comunism ca de lepră. Atacuri la adresa ortodoxiei o găsiţi în toate gazetele „intelectuale": este religia care „ne-a tras înapoi. la Petru Vodă. Suntem orbi! Nu ne vedem sfinţii! îi izolăm. numai cu faţa spre sfinţi. să te duci şi să mărturiseşti: „Doamne. slavă ţie. Aţi fost vreodată la Aiud să vedeţi cum se înalţă blocurile socialiste peste oasele martirilor noştri? Ce forţă a fost din partea părintelui Iustin Pârvu şi a foştilor deţinuţi politici. să facă un monument! Monumentul este mic. dar au plecat orbi. drumul invers. îngenunchind în faţa lui Dumnezeu. . student la drept. Vreau să vă traduc această Evanghelie. Ţie îţi mulţumesc!". Şi astfel este posibil ca eu.73 se traduce lucrul acesta: când ţara a fost invadată de lepra comunistă (şi este încă invadată). această lepră a sufletului. Ţie îţi mulţumesc!". Acolo este o cruce mică. cât a mai rămas din autenticitatea acestui neam. şi care a murit pentru că şi-a iubit prea mult ţara. nu este cineva de la guvernul României. care vfAe şi zice: „Doamne. să lupte cu arma. s-au întors să-i mulţumească lui Dumnezeu. în anul 2008. care a fost un tânăr de 33 de ani. Nu ne vedem eroii. o mână de oameni. să orbească". recunoscându-i. ca să simţiţi tăria credinţei. este „ceea ce ne împiedică să ne civilizăm". nu ne vedem valorile! Uitaţi-vă la televizor şi-n ziare! Peste tot nonvalori! Valorile noastre. sau au fost trimişi în închisori. întotdeauna a avut metode foarte subtile. deci. Vorbeşte această Evanghelie despre orbire. atâtea cărţi despre sfinţi. e o capelă. că cei de acolo nu sunt cum trebuie". îngenunchează şi aşteaptă mântuirea de acolo sunt orbi. care spune o altă poveste despre poporul român. „Şi-am venit pe pământul acesta ca pe cei care nu văd să-i fac să vadă. Orbirea aceasta este acum în noi. Fiţi foarte atenţi! Orbirea aceasta i-a făcut să nu vadă dintru început că este Hristos. Şi este sfântul. nu s-au rugat şi-au zis: „învăţătorule. în capelă este un Monah din Petru Vodă. îngenunchind şi mulţumind leprei că i-a izbăvit? Aţi văzut dumneavoastră aşa ceva? Eu nu! Eu am văzut pe părinţii sfinţi din România.

Şi părintele a înţeles. M-am întâlnit zilele trecute cu un preot catolic. ci din credinţă autentică. în partea cealaltă. . Căci. oamenii care te-au ajutat să scapi de lepră. că datorită lui Dumnezeu am trecut prin istorie. Au mai existat globalizări de genul acesta. înălţimea voastră. Bismarck. Sunt doi care stau în picioare şi mărturisesc sfânta credinţă. „Să-mi spui Tatăl Nostru". E de ajuns unul să se întoarcă! Există o lepră care intră în sufletele noastre şi-n viaţa civilă. n-are decât picioare de lut. într-o zi. Iar Bismarck zice: „De ce ai îngenunchiat când ai spus în poloneză?" „Aşa m-a învăţat mama". Au fost doi care au stat drepţi şi-au mărturisit. dar au fost iubiţi de popor. ştiu Tatăl Nostru". forţa noastră. Şi-am să vă spun că va veni clipa unei mari întrebări. este o lepră de tip nou. n-au stat în genunchi în faţa tuturor mântuirilor ideologice care vin astăzi peste noi. aşa cum Mântuitorul a întrebat: „Dar cei nouă unde sunt?". ţineţi minte că va veni clipa în care Dumnezeu va întreba: „Unde eşti. Noi stăm în genunchi aici. cu monahul.Aş vrea să înţelegeţi că forţa credinţei. în inspecţia armatei. cancelarul de fier. De asta sunteţi dumneavoastră aici. Poporul român încă suferă. sufletească. Imperiile erau nişte forme din astea suprastatale. Poporul român are putere să mântuiască şi alte naţii. dragostea de ţară? Dan Puric. atunci când a căzut în păcat. „Polonez. Şi-n clipa aceea el îngenunchează şi spune Tatăl Nostru. aşa cum Dumnezeu a întrebat pe Adam. Se aleargă către tot felul de concesii politice. în poziţie de drepţi. O să vedeţi că întotdeauna marii sfinţi au fost izolaţi de autorităţi. dar dincolo stăm drepţi. ne-a găsit datorită celor care au stat în genunchi. Ce lumină extraordinară. şi i-am spus: „Părinte. să-ţi recunoşti sfinţii. Bismarck se uită mai atent la el şi zice: „Ce naţie eşti?". Şi. Pe vremea lui Grigorie Teologul şi Vasile cel Mare. Cine suntem -Părinte Atanasie. El răspunde: „Da. să-ţi recunoşti tradiţia. li se spune: Marş! -Acestora. în a cărui armată erau multe naţionalităţi. inclusiv împăratul. Se numeau Vasile cel Mare şi Grigore Teologul. diplomatice. spune în germană Tatăl Nostru. ştiţi cum sunt globalizarea şi Comunitatea Europeană faţă de creştinism?". se opreşte în faţa unui soldat şi spune: „Tu ştii să te rogi?". Să ştiţi că a intrat lepra şi în Biserică. popor român?". toţi fugeau cu episcopul. mai ales acum şi aici. N-au stat în genunchi în faţa Partidului Comunist. pe vremea imperiilor. mai ales că era şi el polonez. Şi el. student al papei Ioan Paul al II-lea. ci gândiţi-vă la toate etapele care sunt acolo: să-ţi recunoşti valorile. ce lumină! Dacă ne-a găsit în poziţie de drepţi. în care erau amestecate mai multe popoare. „Spune-mi în poloneză". nu din intoleranţă. religioase. Nu luaţi Evanghelia ca pe un lucru depărtat. de asta sunt şi eu aici: ca să mărturisesc. cum trebuie să vorbim cu cei care nu ne respectă credinţa. Amin. rugându-se la Dumnezeu. întoarceţi-vă cu faţa spre Biserică şi o să aveţi forţă să faceţi curat în ţara aceasta. cu tristeţe adâncă: „Unde eşti. Adam?". să trăiţi înălţimea voastră". tot Imperiul de Răsărit era plin de arieni. Este aceeaşi situaţie în România. să binecuvânteze neamul românesc şi această Sfântă Mănăstire. Ghetoul acesta neo. stă tocmai în această întoarcere din pluton. nu din talibanism. întoarceţi-vă şi rugaţi-vă. şi să-ţi recunoşti. la Petru Vodă. Să stăm în genunchi în faţa lui Dumnezeu şi ne vom izbăvi! Dumnezeu să ne ajute. neamul.comunist a fost o improvizaţie politică.

pentru prima oară. B. există şi o populaţie. Temperatura morală şi culturală creată de Societatea „Junimea" face posibilă manifestarea. la vremea respectivă. cu Titu Maiorescu. prin gândirea de atitudine asupra identităţii. care. a lui Dumitru Drăghicescu. Examinarea ideii de identitate atinge o fineţe analitică inegalabilă în perioada interbelică. a fost continuat de către paşoptiştii obligaţi să se definească faţă de lumea modernă şi civilizată. cu scop de trezire a conştiinţei naţionale. Pagini despre sufletul românesc. tot ei. la Eminescu. a Iui Mircea . în închisorile comuniste. prin bogăţia documentară istorică despre români. în lucrarea lui Constantin Noica. prin marii reprezentanţi ai culturii române din acea perioadă. au murit cei din poporul lui Eminescu. apoi. în surprinderea vulnerabilităţii lui. O lucrare rămasă total izolată în contextul epocii sale (apare în 1907). la Simion Mehedinţi. Acolo a fost crucificat poporul lui Eminescu. creatorul şcolii româneşti de sociologie. prin Dimitrie Guşti. marcată însă profund de o decepţie vizavi de rostul nostru şi de felul nostru de a fi. prin regândire în esenţa sufletească a spiritului românesc.75 Cine suntem. Mitică este identitatea veşnic versatilă. culminând prin cristalizarea unei direcţii sociale. care a fost Eminescu. Căci. pe frontul din Răsărit etc. prin surprinderea creştinismului ca dat ontologic în neamul românesc. cu Şcoala Ardeleană. a unui fenomen. prin înălţarea ortodoxiei la rangul de principiu metodologic şi principal predicat identitar al fiinţei româneşti. Intuiţiile lui vizavi de acest popor n-au fost egalate şi nici depăşite până acum. a apărut pentru prima oară. Gândirea lui Eminescu despre poporul român având în acest sens valoare de destin. a firii româneşti. Câtă înţelegere profundă. care culminează în Dimensiunea românească a existenţei. a particularităţii etnicului românesc. în România. dar care închide în ea gustul amar al intuiţiei destinului tragic al românilor. Rădulescu-Motru. cea descrisă de Caragiale. prin sinteza. printr-o „viziune românească asupra fiinţei". parazitul de serviciu al neamului românesc. Hasdeu. iar astăzi. de către Mihail Kogălniceanu. care. a vârfului de conştiinţă naţională care a fost Eminescu. acest adevărat arheolog al etnicului. a gândirii ei. Răspunsul lui Eminescu vine prompt: „Lasă-i aşa. a lui Mitică. de către Lucian Blaga. prin cristalizarea în sistem filosofic. Oituz. ca o definiţie clară. ca strigăt identitar. faţă de naşterea conştiinţei naţionale în rana Ardealului! Maternitatea firii lui Eminescu faţă de neamul său n-o s-o mai regăsiţi decât la cei care au fost martirizaţi în închisorile comuniste. care şi-au adus contribuţia din perspective disciplinare diferite: prin Nicolae Iorga. fără precedent în cultura noastră politică. se întreba: „Cum evoluăm şi cu ce mijloace?". a lui Ovidiu Papadima. este o încercare de a surprinde structura psihologică a poporului român. Alecu Russo. Rămâne antologică discuţia lui cu Titu Maiorescu. La Mărăşeşti. exaltaţi!". revoltat de exagerările lingvistice şi exaltările Şcolii Ardelene. la Nae Ionescu. a lui Mircea Eliade. cei care mai suferă pentru ţara aceasta provin tot din această sumă lirică de voievozi. în cultura noastră socială. prin viziunea etnopsihologică a lui C. politică şi istorică. acest strigăt a devenit lămurire a specificităţii naţionale. P. Lucrarea Din psihologia poporului român. îi aduce acestuia din urmă o dimensiune simfonică.

de fertilizare majoră a inteligenţei şi sensibilităţii româneşti. că a venit ciuma roşie. în faţa unei măsluirii deliberate. „Filosofia este o luptă împotriva vrăjirii intelectului nostru de către limbă"(Ludwig Wittgenstein). Abia se articulase neamul acesta într-o dimensiune mai civilizată. în al doilea caz. ca naţiune şi ca neam. Aceştia. care se impun de la sine şi care ar ajuta mai bine şi mai onest la depăşirea labirintului identitar în care ne zbatem astăzi: -clarificarea -precizarea. identitare. în urma acestei traume. cine suntem nu este egal cu cine sîntem. Astfel. Ca să avem o coerenţă metodologică eficientă. de valoare (Traian Brăileanu. prin definirea fără precedent a ortodoxiei româneşti şi a Omului Răsăritean. a identităţii. amănunt de importanţă vitală. la mentalul de supravieţuitor al omului estic. au reuşit să contureze la vremea respectivă dimensiunile autentice ale acestui neam. Cincizeci de ani. Cine suntem? Sau. românul de astăzi a ajuns să trăiască non. ne aflăm în faţa unei expresii autentice. de început de cheag identitar. Pe acest context. cultural şi de conştiinţă politică şi naţională. o întâlnire faţă către faţă cu morala limbii române. ca Memorie. Nichifor Crainic. prizonier al ghetoului comunist.). Şi astfel. trebuie făcute mai multe precizări. la un demers identitar. în această poziţie ne-a surprins. vine catastrofa comunistă. abia crescuseră florile de cultură. şi nu în ultimul rând. acestui fel de a fi prin catastrofa comunistă. Primele consecinţe ale acestei catastrofe au fost tocmai decapitarea identităţii sufleteşti a românului şi mutilarea. -identitatea -identitatea -Memoria credinţei ca reînviere identitară. vizavi de noi şi prin prisma altora.Vulcănescu. cât şi unul de sinceritate ortografică. în primul caz. ca statut gnoseologic. am spune noi. din punctul de vedere al fiinţialităţii româneşti. a gândirii libere. Nicolae Petrescu. şi anume: globalizarea. cu scopul de a . suntem obligaţi. de artă şi de viaţă normală. iată. ci în cele ale unei abstracţiuni. pentru un timp nedeterminat. cu garda jos. Vasile Băncilă etc. în ceea ce priveşte clarificarea din punct de vedere ortografic-lingvistic. în lucrările părintelui Dumitru Stăniloae. o nouă abstracţiune. A fost silit să abdice de la gândirea Omului Răsăritean. ca dimensiune anistorică (Ce ni s-a întâmplat?Ce-a păţit neamul acesta?). oare a câta oară. de măsurare al identităţii prin noi înşine.identitar în propria-i ţară. şi alături de ei încă mulţi alţii. avem de-a face cu un act atât de corectitudine lingvistică. din punct de vedere ortografic-lingvistic a expresiei Cine suntem?. ca întruchipare a spiritualităţii creştine ortodoxe. românul n-a m-ai fost în hotarele firii. -identificarea -mutilarea -actul felului de a fi autentic românesc. în faţa acestui nou neant. derutaţi şi distruşi sufleteşte. mai bine zis: Cine mai suntem? Acesta este strigătul de alarmă al timpului pe care îl trăim.

„reforma ortografică din 1953"). în contextul acesta a vorbi despre identitate înseamnă a face dintr-o taină o problemă. ca orişicare altă taină. A egala viaţa cu apariţia sistemului nervos denotă un reductio cinic. vorba lui Evdokimov. în aceeaşi măsură ar trebui să fim conştienţi că identitatea unui om nu se legitimează numai în vizibilul istoric. „Proprietatea de bază a inimii este structura sa musculară. dar a întreba incognoscibilul. dar greu de înţeles". Identitatea unui neam. taina este un demers nefiresc. pe Dumnezeu însuşi. A întreba necunoscutul îi stă în fire. respectul faţă de taină nu înseamnă paralizia cunoaşterii. ci o altă cunoaştere. taine". până la frontiera incognoscibilului. în dimensiunea ei profundă. tensiunea ireconciliabilă dintre existenţialismul avant la lettre al lui „a fi sau a nu fi".. cât a înţeles din Evanghelie" (Simion Mehedinţi). în acelaşi fel. românul a ştiut instinctiv. a asimila identitatea profundă a unui popor cu cristalizarea ei istorică presupune de la sine un risc amputatoriu. care.77 estompa originile. iar omul Răsăritean refuză instinctiv această confuzie. ca şi a unui popor. sunt cuvintele unei mari personalităţi a medicinii secolului XX. şi „tu poţi să fii" ca dezmărginire creştină a omului înseninat de prezenţa permanentă a lui Dumnezeu. „Argentina este o ţară uşor de studiat. Nu daţi importanţă amănuntelor. nu se trăieşte. ca şi aceea a unui om. iar Răsăritul. am coborî la cinismul acelor minţi medicale (contemporane). Şi pe acest raport invers proporţional intră şi România. şi că ea creează o nouă perspectivă asupra lumii. dar şi prin credinţă. „Un om. A sări peste aspectul acesta este o eroare de început de drum. ci este plină de necunoscute. pentru român. atâta preţuieşte. iar principala proprietate a unui muşchi este faptul că noi nu-1 înţelegem. Căci. De aceea. de fapt. fără să o discute. mirarea nu este tot una cu curiozitatea iscoditoare. cu perspectivă utilitaristă. pe Creator. . rămâne o taină. trăit de Hamlet în limitele şi angoasa omului renascentist. cu atât înţelegem mai puţin. deoarece după această dată apare sistemul nervos şi el începe să simtă. Obişnuit cu taina ca dimensiune fundamentală a existenţei sale. apare cu mult mai mult timp înainte ca ea să devină „observabilă". căci ştie că Dumnezeu i-a dat această putere şi datorie de a cunoaşte creaţia. şi nu în iscodirea lui Dumnezeu însuşi. A discuta. existenţa nu este egală cu aparenţa sau cu apariţia. Cu cât ştim mai mult despre ele. să o respecte. fundamentală. spunea Martfnez Estrada. că acolo se ascunde diavolul! (Michelangelo BuonaiTOti) 0 Diferenţa dintre Hamlet şi Don Quijote este. ca şi un popor. identitatea unui om. „Occidentul are probleme. aşa după cum adevărul nu este egal cu exactitatea.. o altă cale de abordare şi un salt. Şi dacă „a fi conştient de procesul istoric pe care-1 parcurgi este o legitimare către civilizaţie" (Vasile Pârvan). cu cât e cunoscută mai mult. Căci. ci te trăieşte. Altfel. Atitudinea lui în faţa lucrării lui Dumnezeu şi a vieţii s-a manifestat prin mirare. ci către desăvârşirea ei. care spun că prevalarea de embrion se poate face până în 14 zile. spune filosoful francez Gabriel Marcel. Puneţi în locul inimii identitatea şi veţi avea acelaşi răspuns. şi se pare că vom şti totul şi nu vom înţelege nimic". cu atât riscă să fie mai puţin înţeleasă. Cu alţi termeni. Iar taina. deci. Căci „î din i" a fost introdus cu forţa în limba română. „în cetatea în care se vorbeşte despre virtute înseamnă că virtutea nu există" (Lao Tse). el ştie că nu poate şi nici nu vrea să o facă. cu tancurile sovietice (v. nu către evoluţia speciei.

ne arată dimensiunea întru totul creştină a fiinţei româneşti. acea plângere dincolo de fire. când omul vorbeşte cu îngerii. O Românie creştină. ca urmare. conştiinţa creştină e cuprinsă de umilinţă şi plângere. iar această socoteală. Şi apoi plângerea. . îngropată în tăcerea puşcăriilor. oprirea face umilinţă şi plângere. deasupra firii. Cuvântul este suspendat şi. aici. acea plângere cu disperare. Atunci va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu. Şi numai de pe pragul smereniei omul face socoteala de cele ce vor să fie. ţara era o Biserică vie. smerenia face socoteală de c^le ce vor să fie. „Că mai întâi de toate este tăcerea. Este alt limbaj decât cel obişnuit. Şi frică. este o propedeutică." în aceste cuvinte ale lui Neagoe Basarab se află portretul esenţei creştine a neamului românesc. Dar Dumnezeu vedea şi le-a făcut din ochi icoane. A avut ceea ce putem numi. iar această frică aduce smerenia. Tăcerea unui popor pe care l-au iubit şi pentru care s-au crucificat.frica omului singur. ferecată în tăcere. Tocmai această dimensiune. Mergând pe urma comentariilor filosofului Constantin Noica. românul. omul apusean îşi exersa demult automântuirea. frica înnebunitoare de orele de anchetă. Tăcerea şi spaima mamei. De la ţăranul român la Domnitor. o dăinuire participativă. Tăcerea soţiei sau a soţului. De aceea. cum ar spune Dionisie Areopagitul. Dragostea este im limbaj. iar plângerea face frică şi frica face smerenie. luni. şi pentru ei. De partea cealaltă. devenit între timp ne-român. paradoxal. ani. mii de tăceri. este limbajul sufletesc. a făcut creştinismul să dăinuiască în istorie. Rupându-se de gravitaţia contingentului. Constantin Noica defineşte conştiinţa românească a secolului al XVI-lea ca având o dimensiune anistorică. Traseul iniţiatic. Prin el. între II Principe. lucrarea lui Nicollo Machiavelli. Iar acest dar pe care ti—1 face Dumnezeu necesită parcurgerea. Umilinţa din partea fratelui lui. Aproape tot acest traseu l-au făcut întocmai martirii puşcăriilor comuniste. ci şi ca atitudine concretă în faţa vieţii. Theodosie. comentează mai departe Constantin Noica. frumoasă şi cinstită. Numai că aici ruptura între creştinism şi celelalte spiritualităţi este mare. conştientizarea şi pătimirea personală a întregului drum. Şi. iar tăcerea face oprire. iar acea socoteală face dragoste şi dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. treptele desăvârşirii sunt descoperite de către Neagoe Basarab fiului său cu un fior de Pateric. fără Dumnezeii -. care nu ştia dacă îşi va mai revedea vreodată fiul sau fata. religioase sau filosofice. Dacă la cele din urmă tăcerea face loc spiritului să vorbească. ca atitudine care opreşte mersul lumii. A urmat apoi tăcerea impusă forţat celor dragi. iar treptele identificării neputinţei noastre cresc prin frică . definindu-se nu numai ca tradiţie. cred eu. tăcerea capătă dimensiune de asceză. Omul Răsăritean îşi consolida biserica fiinţei sale în faţa istoriei.Cugetul românesc din secolul al XVl-lea. Theodosie se ridică o prăpastie de netrecut. de acuze mincinoase şi calomnii. zeci de ani. care a secat lacrimile. pentru care au luptat. Dar bătăile ei le auzea Dumnezeu. face parte din repertoriul tuturor tehnicilor spirituale. care nu ştie dacă îşi va mai revedea părinţii. pentru care s-au jertfit şi s-au rugat. deşi contemporane. Numai că dragostea. Comentând acest paragraf în lucrarea Pagini despre sufletul românesc. în faţa tăcerii. a fost la început tăcerea. în ore. Este canalul de comunicare cu îngerii. zile. de turnătoriile celor care cădeau disperaţi. cristalizat în învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său. devenit între timp ne-om. nu acelaşi lucru se-ntâmplă în sufletul creştin. Căci. Tăcerea cruntă a copilului. Vin apoi umilinţa şi plângerea. Tăcerea unei Românii în care ei au crezut. Tăceri. face dragostea. Umilinţa din partea semenului lui. şi învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său. constatăm că tăcerea. omul. de bătăile şi torturile cumplite. atimci pricepe că nu este departe de Dumnezeu. tăcerea iubitului sau a iubitei. creştinismul s-a manifestat ca atitudine fiinţială în orice împrejurare nefericită a acestui neam. Inima ţării.

în toate dragostele noi şi-n cântecul pe care şi-l vor spune alţii după noi. Sau cum sentoarce. Vor fi apusuri aurii. Acolo. în tot ce mâine. a fost aeroportul pe care a aterizat lin credinţa creştină şi din această îmbinare . printre zăbrele. cei care. ca noi să-i pomenim şi să-i purtăm . Căci adevărata nădejde creştină nu înseamnă suspendarea necazului prin aşteptarea optimistă. re-ntorşi din zări. Şi-n răni ce-n piepturi se ascund. Şi astfel. într-o noapte. tot noi vom fi. îl întăreşte. Cum au mai fost când am plecat. Cei vechi ne-om strecura. în braţele lui Dumnezeu. Creştinismul omului românesc s-a născut dintr-o lumină aparte. Netiapoiem şi-n disperări. ca dat strămoşesc al acestui neam. şi s-au întrupat pe nesimţite în inimile noastre. au învăţat limbajului îngerilor. Statutul fiinţial al românului ca tristeţe ontologică nu-1 paralizează pe acesta în credinţa sa. ca poartă ce-1 duce spre pragul mântuirii. nu ne-or simţi. ci folosirea acesteia. au crezut în ceea ce o lume întreagă nu mai credea sau era ispitită să nu mai creadă. cei ce-au crezut.79 Nu. Ne vom întoarce într-o zi. batjocoriţi fiind în credinţa lor. Cum trecfântânile-n fântâni. este doar suspinul lui Dumnezeu privind către omul căzut. Uşor. ci din contră. Omenia. a suferinţei. au putut învăţa dragostea cea adevărată de Dumnezeu şi aşa s-au însfinţit cei ce au crezut. Şi cei de azi. a spulberat piatra uitării ce se aşezase pe memoria cinstită a acestui neam. cu paşii grei.în inima noastră: Ne vom întoarce într-o zi.cruci vii . Toţi cei de ieri în cei de-acum. Cum apele se-ntorc în nori. ^ Ne vom întoarce neapărat. paradoxal. Ne vom întoarce ca un fum. în singurătatea celulei lor. Acolo. tremurat. Ne vom întoarce neapărat. şi abia atunci Dumnezeu şi-a deschis braţele şi i-a primit ca pe nişte copii. Ca o sămânţă-n taina lor. ca şi ieri. în braţele Tatălui. Cum vom pătrunde-ncet în ei. Căci tristeţea hristică nu e deznădejde. cei pierduţi. Tot noi vom curge zi de zi. tiptil. Noi. Felul acesta de a fi al românului adevărat a spart zidurile închisorilor comuniste. cuvintele durerii lor au trecut nevăzute printre zidurile reci. ţinându-ne de mâini. aici nu mai era frica de Dumnezeu. fără de veste. cei care au ajuns acolo. Tot noi vom sta. Pierdutul cântec pe viori. Şi-n lacrimi ori în mângâieri. poporul acesta are o tristeţe hristică. aici era frica de omul căzut. puşi fiind în lanţuri. în zâmbetul ce va miji Şi-n orice geamăt viitor. Cu vechiul nostru duh fecund. Va sângera sau va iubi! Radu Gyr După atâta pătimire. Nu ne-or vedea.

respectul de sine. Jean Piaget.celebră . pură. fără să ne supună acestui regim de exterminare lent. mai ales. Dan Puric. experimentat în Rusia. într-un regim de exterminare atât de bine pus la punct. deoarece acolo chinuiţii plăteau infamii reale. probabil. atunci „când un sistem de înaltă complexitate este supus unor procedee radicale. care a mai fost sensul vieţii în puşcărie? învăţăm să murim. ai creştinului ortodox . Peste ea a căzut necruţător. foame. „Mă întrebam. fără a fi întinată de umiliri josnice. rezultatul fiind. şi. -Părinte -Să Atanasie. între creatorul gramaticii generative. istoria. ci unul de cădere din mâinile lui Dumnezeu.dintre zidurile Mănăstirii Royau. Călăul născut din propriul popor nu este un act de involuţie. de ce prigonitorii noştri nu se mulţumeau să ne ia pur şi simplu viaţa. sunt nimic pe lângă tinerii şi personalităţile de valoare pe care le-am omorât. şi ar fi fost. nu fiara din om". în întâlnirea . şi să ne îngenuncheze în spirit. şi nu o anumită demnitate morală. căci fiara nu ucide de dragul de a ucide. „Eu nu pot să mă duc la Biserică". coborât mult sub bariera omenescului. se temeau că ne-ar fi fost prea uşor să plecăm aşa. ca. spunea părintele Dumitru Stăniloae. de exemplu: tăieturi. filosoful Jacques Monod.. Parametrii existenţiali ai Omului Răsăritean. Adusu-mi-am aminte). dimensiuni care n-au corespondent biologic.mont. mizerie. uitaţi de lume. Probabil. Această dublă căderea omului din omenie şi din umanitate a atacat drept în inimă fondul sufletesc al poporului tomân. chiar mai mult: a mers dincolo de limitele naturii. comunismul.nu sunt cei ce se pot aproxima prin conceptele de evoluţie sau involuţie. firesc. Ţuţea. aşa cum desăvârşirea o asigură numai harul lui Dumnezeu. sigur. cu cea mai mare precizie. un fost torţionar. ba. imund. iadul nostru era mai infernal decât infernul dantesc. Jean Piaget afirma că. Comunismul a făcut invers. depăşind natura în datele ei. iar dincolo de istorie. inuman. de chinuiri diabolice şi de tot arsenalul de degradare inumană la care eram supuşi ceas de ceas. fără nici o tortură. Desăvârşită era fapta urii lor" (Aspazia Oţel-Petrescu. prea eroică jertfa noastră totală. devenit între timp un simplu pensionar paşnic. numită România.. Sub teroare.. Viaţa noastră urma să fie un vagabondaj perpetuu prin închisorile cele mai dure.de rai şi de înger al lui Dumnezeu s-a născut Grădina Maicii Domnului.. Noam Chomsky. spunea. moartea noastră trebuia administrată lent. pentru nu ştiu a câta oară.ai omului ortodox român . „Nu mă duc pentru că pe mine nu mă poate ierta Dumnezeu! N-are cum să mă ierte! Eu omoram zilnic opt sau nouă tineri după ce îi torturam. nedrept şi barbar. morţi pentru cei dragi. Ca să ne distrugă personalitatea. îşi punea întrebarea: Ce face omul să fie om? Altfel a sunat această întrebare între zidurile puşcăriilor comuniste din România: Ce face omul să devine neom? şi. Ăştia. fricţiuni etc. cu mult în afara ei. organizatorul conferinţei pentru o „Nouă ştiinţă a omului". agonizând în frig. degradare. picătură cu picătură. deopotrivă: Ce face omul să devină sfânt? „Arta eliberează omul din fiară. ci prin cele de desăvârşire şi cădere. şi cel al psihologiei şi epistemologiei genetice. Coposu. zdruncinături. Acest comunism este rana neînchisă a poporului român. părţile componente sunt . Aşa că Dumnezeu n-are cum să mă ierte" (interviu cu torţionarul Ţandără).

undeva. au mâncat toată hrana speciei băştinaşe. printr-un nou grad de ordine. atât fizice cât şi sufleteşti. dar nu este o cădere. pe scurt. pe care apoi le pierd. care. Numai tu. Căderea este dincolo de datul naturii. Sub talpă îmi eşti ca o treaptă de stei. să ducă la formarea unui nou sistem. genetic-biologic. cum ar fi unele specii de peşti. parcurg filogenia în sens invers evoluţiei. omul rezistă. Dar. a scos specia de peşti răpitori şi a înlocuit-o cu alta. chinurilor insuportabile şi inimaginabile. a murit. dar mult mai lacomă. se desfăşoară în cadrul aceleaşi specii.. la rândul ei. mai înaltă ca ei. A pus. dr. prinde puteri nebănuite. celula. nu tremuri. când viaţa ca viaţă este distrusă. într-o zi. care este omul. este chiar o realitate biologică. este diabolică. Să nu-l nedreptăţim pe diavol că păcătuim în faţa lui. Nu luneci. ce te faci.81 susceptibile să găsească o nouă reorganizare. Mai tare ca munţii. şi când nimic nu se mai poate reface? Ce se-ntâmplă. Dar. a cărei forţă s-a concretizat în curajul şi în seninătatea de martiri creştini. ing. este o altă natură. aceasta nu se mai explică prin mecanismele naturii. într-o ţară din estul Europei. urmărit tot timpul de peştele cel mare? Să-nveţe să zboare!" (Vivekananda) Zborul acesta s-a numit rugă. transfigurează suferinţa. Una dintre remarcile etologiei este că agresivitatea nu apare între specii. singură. având mai întâi caractere de amfibieni. totuşi. Constatarea. . s-a născut sfântul din Omul Răsăritean înlănţuit. embriologia a furnizat argumente zdrobitoare contra ideii evoluţioniste. dar ea nu explică CĂDEREA. în curând. îngerul care ducea ruga la Dumnezeu nu putea fi văzut de paznicii închisorii. Aceştia. după reguli inedite şi neaşteptate. Aceştia din urmă se hrăneau cu cei fitofagi atât cât să-şi asigure existenţa. ci o realitate. Pesemne că şi plutonierul de la Gherla sau Aiud a fost la început om şi a retrogradat în fiară.. pentru a retrograda în peşti" (ieromonahulprigorie. Involuţia biologică. Aceasta este o posibilă involuţie. în plin secol al XX-lea. în dezvoltarea ontogenetică. şi numai astfel Aseară Iisus a venit în celulă nu a mai fost doar un vers de Radu Gyr. să renunţe la identitatea lui de om şi de creştin. mai vine şi de la om. în două zile. ducea la ipoteza că viaţa are capacitatea de autoreglare. de dragul „evoluţiei politice".fagă. în felul acesta. tu. şi când programul genetic de autoreglare este dat complet peste cap. când acest sistem de cea mai înaltă complexitate. să-şi tortureze fratele în chinuri inimaginabile. ea este intraspecifică. „între timp. pe baza unei necunoscute. puşcăria? Care este mecanismul ce-l face pe om să devină sfânt? Care este programul genetic ce poate să sară peste datul biologic şi să iasă din orizontala existenţei pe verticala fiinţialităţii? „Ce poate să facă peştişorul cel mic. atunci când natura ca natură este răpusă şi. Ca un român. care. cât de vinovat e dracul? tot răul vine de la diavol. ci sângeri neînfrântă. Natura însăşi a fost trimisă să se odihnească. Ceea ce în termeni biologici ar însemna lanţul trofic. decât sistemul iniţial". într-un acvariu cu peşti fitofagi. Gheorghe Sandu). fără să fie ucisă. prof. făcută la nivelul microbiologici. -Părinte -Nu Atanasie. să se asambleze din nou. tot fito. peşti răpitori. dragoste sfântă. Acest grad de ordine poate deveni tot atâta de ridicat. este supus torturilor. chiar mai mult. Konrad Lorenz a făcut într-o zi o experienţă.

Situaţia aceasta pare similară cu plecarea sovieticilor din ţara noastră. valoare metodologică de studiu. dar cum rămâne cu celălalt. dintr-o dată. transformându-se din metodologie a cunoaşterii ştiinţifice în dictatură gnoseologică. în ştiinţele exacte. s-a văzut faţă în faţă. intestinul gros este responsabil cu transportul şi eliminarea deşeurilor preluate de Ia intestinul subţire. La un moment dat însă. Astfel. o eroare ideologică. în sensul clasic al cuvântului. incapabilă să înţeleagă tragedia fără precedent a Omului Răsăritean. la vremea respectivă. dar nu căderi. . ci i-a întărit-o. prăbuşiri. devenită. ci o cădere demonică. greşeli corectabile. Acest câmp mic devine unul al competenţei ştiinţifice. dar . corpul ştiinţific. care nu simte. Orice ştiinţă îşi reduce premeditat câmpul de observaţie. când „decizia lui Galilei de a instaura o cunoaştere geometrică a universului material nu întemeiază numai ştiinţa modernă. considerat de aici înainte un câmp al incompetenţei ştiinţifice şi un ocean al necunoaşterii în general? Geometria exista şi înainte de Galilei. care n-are nici o legătură cu cea a vieţii noastre. în aceeaşi măsură.culmea! mult mai lacomă. dar ele nu explică cinismul. calculaţi. ci duce la substituirea corpului sensibil cu un corp până atunci necunoscut. începe o dată cu critica radicală a lumii sensibile. o diagnosticare cel puţin ciudată pentru reflexele medicinei clasice europene: o altă perspectivă asupra funcţiilor organelor interne. într-o asemenea stare mentală se află lumea civilizată de azi. Dar. comuniştii. sărutarea pe care şi-o schimbă între ei iubiţii nu mai este decât un bombardament de particule microfizice" (Michel Henry). Deci o disfuncţie a intestinului gros poate să ducă la o constipaţie. Marea deturnare de la umanismul teocentric la cel antropocentric. comunismul nu este o greşeală. socotiţi. poate să ducă şi la o constipaţie mentala. ura în sine şi căderea în neant. dar mai este responsabil şi cu eliminarea deşeurilor mentale care blochează flexibilitatea mentală. Pe parcursul istoriei. Un popor umilit de istorie. corectitudine ştiinţifică. ţara fiind acvariul. Această superstiţie s-a întins pe durata mai multor secole. o realitate oarbă. Mult s-a chinuit ştiinţa să iasă din propria-i izbândă. tocmai pentru a-1 avea sub control. întro postură diabolică. care nu gândeşte. că a voastră e lumea!" (Jean Jacques Rousseau). „Socotitorilor. Lipsa de înţelegere a tragediei răsăritene din partea lumii libere denotă o fixitate mentală ce se pregăteşte de pe acum să recidiveze. în vreme ce. mult i-a trebuit să iasă din această zodie a măsurabilului. a adus cu sine nesocotirea valorilor transcendentale. Există. Această extracţie a sensibilului din om are drept consecinţă faptul că legile vieţii devin cele ale unei realităţi străine. pentru Omul Răsăritean. intuiţia lui majoră a fost să o extindă. ca şi acum. între timp. dar înălţat de Dumnezeu. Cam astea ar fi mecanismele biologice. Decizia intelectuală a lui Galilei de a face acest mare reductio asupra naturii avea. în propria ţară. Obsesia măsurătorii. Şi astfel. Pentru omul care trăieşte perpetuu în prejudecata progresului continuu. românul a fost multă vreme învecinat cu „omul aşa cum nu trebuie să fie". şi decimarea populaţiei băştinaşe de către o specie autohtonă. cu propriu-i frate. român. vecinătatea aceasta nu i-a distrus omenia nativă. există erori. în medicina chineză tradiţională. desigur. pe care o surprinde citatul de mai sus. dar păcatid său fundamental a fost să o transforme într-o superstiţie a cunoaşterii totale. paradoxal. dar.

obsesia ei. Ducan MacDougall. Să le aducem aminte ce au făcut cu noi şi din noi. -Care este profesia ta?. calculaţi. -Ai -Da. Heisenberg porneşte la lucru în zona strictă a măsurabilului. îl întreabă. Un muribund a fost cântărit cu câteva minute înainte să moară şi. o altă metafizică: metafizica cauzalităţii. Omul Răsăritean îi răspunde: „Metafizica este ratarea mântuirii" (Nae Ionescu). profeţia genială a lui Jean Jacques Rousseau. sufletul. fizicii cuantice. că a voastră e lumea!". istoric. este probabilistică. răspunde şi mai mirat reporterul. poate. cea a incertitudinii. de data aceasta. în final. ar trebui să ne angajăm la într-o asemenea activitate . se ocupă de fenomene care nu sunt tangibile şi care sunt. ci din ce în ce mai supusă penibil măsurabilului. în ultimă instanţă. din minim instinct. Experienţa este macabră. mea este să-ţi aduc aminte. Concluzia a fost rapidă şi precisă: sufletul unui om cântăreşte 56 de gr. Măsurăm orice. Nostalgic după obsesia cauzalităţii. (materie gazoasă). răspunde aborigenul. din Contractul social: „Socotitorilor. pe care natura reuşeşte să le ascundă observaţiei şi să le facă inaccesibile unor teste experimentale". când i-a numit pe toţi aceştia „veterinari umani"\ Şi. S-a constatat la cântar o diferenţă de 56 de gr. sublinia Niels Bohr. şi-a găsit sfârşitul aporetic. Şi totuşi. la alte câteva minute. când îşi trăieşte febril criza limitelor ei. paradoxal. în 1907). socotiţi. se-mplineşte sub ochii noştri. cu bună ştiinţă. în acest sens. cel puţin. neobservabile. în fond. şeful de trib pe reporterul BBC. . măcar să o lăsăm.cu cei care ne anchetează ciclic. care nu s-a sfiit să măsoare. Există în spiritul uman această pulsaţie de diastolă şi sistolă a raţiunii care se crede când atotcuprinzătoare. Cred că noi. Karl Popper opune acesteia. după deces. românii. putem spune că era măsurătorii. Trăim într-o lume nu din ce în ce mai măsurabilă. nu ne e jenă de nimic! Secolul XX a debutat cu experienţa unui doctor american (dr. metafizica. asupra identităţii. el descoperă o altă metafizică. a fost cântărit din nou. le-ai uitat la copaci? -Da!. despre care spunea Einstein că o are fiecare om de ştiinţă. de materie gazoasă! Oare cât o fi cântărit sufletul neamului românesc înainte şi după comunism? Pesemne că în acestea este sensul la care s-a gândit Auguste Comte. înrădăcinării acesteia orgolioase a spiritului faustic. Dar rezultatele la care ajunge sunt..83 „Există anumite procese fizice şi mărimi fizice determinate. iar dacă adăugăm acestora şi reflecţia lui Bergson asupra a ceea ce el a numit o metafizică a cunoaşterii. -Şi fost vreodată prin pădure?. răspunde surprins acesta. ci în surogatul ei. ca o ultimă încăpăţânare nu în credinţă. o metodă epistemologică din care îndepărta deliberat nemăsurabilul metafizic al lui Bohr.. Construindu-şi.exerciţii de anamneză . -Meseria întreabă un reporter de la BBC pe un şef de trib aborigen. că aceasta. incertitudini ştiinţifice. Dar tocmai aceste elemente metafizice ale teoriei sale l-au incitat pe Heisenberg la o nouă obsesie a măsurătorii. dacă n-avem bunul simţ şi onestitatea să lăsăm identitatea în mâna lui Dumnezeu. dar este consecinţa imediată a spiritului ştiinţific castrat de credinţă.

ci vor deveni victime. temeiul ei nefi. care este caracterizată prin veşnică schimbare. şi al lui Heidegger. a Sighetului. în concepţia lui Aristotel. printre altele. viteza periculoasă a râului. Sfântul Nicolae Velimirovici. „superstiţia creştină" a poporului român vizavi de dezastrul naţiunii în război. a măsurat şi alte măsurabile decât cea iniţială. în perioada celui de a-1 doilea război mondial. mai preţioasă ca toate: frica de a nu se îneca. mărturisitorii. spunea despre români că sunt un exemplu de credinţă: îi mulţumesc lui Dumnezeu când au recoltă. cu distanţă obiectivă. existenţa este formată din substanţă . iar atunci când n-au. straturi de existenţă. nu dau vina pe Dumnezeu. fost elev. sub ale cărui lentile „obiective" se desfăşoară pulsul emoţional şi tainic al unui neam. şi a mai măsurat o nemăsurabilă. poate se va găsi şi vreun mărturisitor. dovedind mereu altceva şi conţinând. antropolog american. pom). pom). din Serbia. ci dimensiunea temporală.-Şi n-ai observat că şi copacii se uită la tine? E timpul să ne întrebăm: cine pe cine priveşte. Acest „la distanţă" îmi aduce aminte de o poveste orientală. Ei. în care doi călugări budişti traversau un râu furtunos. cel aruncat în apă. este făcută din perspectiva reflexului gândirii de tip limitativ-evenimenţial. mai ales. îl întreabă pe celălalt dacă ştie ce adâncime are râul. face un demers de metodă fenomenologică asupra conceptului de naţiune. unul dintre marii noştri filosofi. cărţile despre istoria noastră s-ar scrie altfel. nemaifiind la distanţă. ci se gândesc la păcate. Fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. printre ei. curios. şi.dev Tolstoi) Cerându-i-se să definească conceptul de naţiune. subliniază că naţiunea se circumscrie în zona existenţei temporale. Naţiunea este acest mod de a fi. Iar celălalt. îl împinge în apă. şi atunci. Reamintind că. dar şi cu un alt suflet. putem vedea răsturnat felul de a gândi şi de a simţi al celui care ne observă. Ochiul antropologului observă.ind ousia („substanţa"). Lăsaţi-i să înoate în apa de iad a Aiudului. Alexandru Dragomir. Abia atunci. Ea este făcută din timp şi în timp. Lectura strict „ştiinţifică" şi politică a unor evenimente este total opusă firii româneşti. sunt singurii care pot da măsura adevărată a identităţii neamului românesc.(casă. în loc să-i răspundă. a măsurat sensibil: temperatura scăzută a apei. fără nici o conotaţie de altă dimensiune. Unul dintre călugări. nu numai cu o altă forma tnentis. făcea un studiu de la distanţă asupra poporului român. istoric şi politic. în 1943. pe mai mulţi observatori de la distanţă-. în apa periculoasă a istoriei noastre. ceea ce ne translatează rapid din domeniul realităţii în cel al semnificaţiei. Aruncaţi-i de pe acest pod la distanţă. pe ea nu se poate pune mâna. sau are dimensiune temporală (ziua. ar fi mai meditative. cine pe cine măsoară şi. a Piteştiului. iar esenţa a- . războiul). Pesemne că cele nefericite se încarcă şi cu istoria netrăită a celor fericite. Naţiunea ca existent aparţine acestei dimensiuni. Istoria contemporană are nevoie acum mai mult ca oricând de mărturisitori.ousia . pe lângă adâncimea râului. Toate familiile fericite se-aseamănă între ele. Ce este interesant este faptul că analiza interpretativă a reacţiilor poporului român. pe cei care fac astăzi studii de la distanţă asupra totalitarismului şi-o să vedeţi că nu vor mai fi specialişti. mai profunde şi mai drepte. cu ce ochi? O doamnă. Şi anume. Dimensiunea temporală nu este tangibilă fizic. Francezii spun că popoarele fericite n-au istorie. pe o punte aşezată la distanţă. La acest microscop. ca în cazul ousiei (casă. în ultimă instanţă.

Intrând însă în domeniul de semnificaţie. ele devin sub-iectum. un spaţiu geografic. Raportul dintre cei doi trebuie analizat mai profund. şi. cu detaşare. O săgeată care devine indicator nu mai este săgeata pe care o slobozesc din arc. îmblânzeşte. al întâlnirii dintre Baiazid şi Mircea cel Bătrân. în chip minunat. în ultimă instanţă. trecut. adăugăm noi. cel din urmă este sub-boala sa. adică pot fi văzute din afară. adică ceva care trimite la altceva decât la sine însuşi". din credinţe diferite. Vulpea îi spune Micului Prinţ: de vrei să ne împrietenim. naţia se defineşte şi ca investiţie a omului în timp. Istoria poate să fie. gândeşti că pot Ca întreg Aliotmanul să sempiedice de-un ciot? Ciotul fiind prezenţa în istorie a lui Mircea cel Bătrân.o imponderabilă -. adică să cuantifice în alt sistem de referinţă ceea ce e greu de cuantificat la nivel de concept . filosoful făcând o analogie între cele două atitudini . dar trecutul comportă în substanţa lui o suită de semnificaţii ale acestor evenimente. Orice semn.ob-iectum şi sub-iectum . de Mic Prinţ încercând perpetuu să îmblânzească ceea ce nu era de îmblânzit şi să se împrietenească cu neprietenii din fire. măsurabil şi cartografiabil. Şi cam aceasta a fost îndeletnicirea poporul român de-a lungul veacurilor: s-a ocupat cu îmblânzirea celor din jur. cel puţin. O istorie oarecare devine PENTRU MINE trecutul meu. nu poate fi vehiculată în termeni raţionali. se raportează la ceva.mă. Şi astfel. ceea ce înseamnă că eu mă aflu dedesubtul lucrului care mi se-ntâmplă" (Alexandru Dragomir). . Demonstraţia se încheie metaforic. De aceea. total diferită. Am văzut această vocaţie ratată. Nietzsche spunea undeva că „nu poţi cere fiarei să nu fie fiară". ţara este „tot ce-am investit material şi sufleteşte de-a lungul timpului într-un anumit teritoriu geografic.şi aceea. în spaţiul realităţii. ci un semn. plecate din substanţe umane diferite. ţară. în felul acesta. să-ncerci să o îmblânzeşti. devine PENTRU MINE patria mea. Şi poate că lucrul acesta 1-a făcut pe Gheorghe Brătianu să spună că singurul prieten al poporului român este Marea Neagră. „trimite la ceva. spune Alexandru Dragomir.85 cestei dimensiuni ţine de domeniul semnificaţiei. mai bine zis între vizibilul puterii istoriei şi invizibilul puterii lui Dumnezeu. dar acest teritoriu întreit m-a investit pe mine ca român" (Alexandru Dragomir). o suită de evenimente. semnificaţia acestora: limbă. când lumea mi-e deschisă a privi. aş spune că acest popor are o singurătate istorică de dimensiuni tragice. Baiazid trăieşte uimirea opoziţiei din partea unui nimic istoric: Cum. rămânând astfel una subiectivă şi iraţională. Un fenomen lingvistic devine PENTRU MINE limba mea. a doctorului care consultă şi a bolnavului care pătimeşte boala. un teritoriu fizic oarecare. tragem concluzia. a poporului român. această graniţă dintre ousia („substanţă") şi dimensiunea temporală. încercând să ducă judecata la nivel de imagine. „devine pentru mine ob-iectum. istoric şi lingvistic. o îndură. Alexandru Dragomir descoperă. ca ceva aruncat în faţa ta şi care poate fi considerat şi contemplat ca atare. pentru că el denotă atitudini diferite. Această raportare a unei realităţi obiective la MINE devine intraductibilă şi netransmisibilă. pe care o ilustrează cu fragmentul eminescian din Scrisoarea a Ill-a. ca o continuare a gândului filosofului. îmi permit să reamintesc şi să comentez raportul întâlnirii. astfel. în consecinţă. dar.

Acum i se propune să lupte cu o imponderabilă . se întâlneşte cu o seninătate dincolo de curaj. cea mai frumoasă definire a neamului. un şef de trib indian. s-au scris şi se scriu mii de tomuri despre identitatea indienilor. de fapt. Mi-e prieten numai mie. Duşmănit vei fi de toate. vrând nevrând. Şi. ce e scris şi pentru noi. iară ţie duşman ţi-este. fiind făcută din timp şi în timp. într-un tot imponderabil.iubirea de moşie -. peste sute de ani. dar.tot ce mişcă-n ţara asta. înarmaţi cu arcuri şi săgeţi. ci ca trecere în nemurire. Este. în vreme ce naţiunea. Care nu se înspăimântă de-a ta faimă.. Şi unul şi celălalt. va cunoaşte. i se propune să lupte nu cu o armată. să reamintim că acesta din urmă îi opune inamicului său nu numai seninătatea dincolo de marginile firii. răspunsul popoarelor veşnic crucificate de o istorie barbară. Instinctul de conservare biologică este anulat cu un firesc incredibil. După masacru. contemplând istoria. aflat în fruntea alor săi. Prin urmare. îşi are prezenţa ei limitată istoric. Am putea spune că substanţa neamului este formată din privirea calmă a eternităţii./mi-e prieten numai mie. obişnuit să-ngenuncheze lumea cu sabia. Baiazid. şi domnitorul Mircea şi indianul american. venită din senin şi marcată de prietenie. fiind proiectată în timp. pe care fiara istorică nu poate să-1 adulmece: râul. făcută din timp. fizică. de-o fi alta. undeva în America de Nord. Aici trebuie făcută distincţia. Este aceasta. Dar.. Bucuroşi le-om duce toate. ci cu o stare de spirit. timpul trece. ca un construct. de-i război! Este răspunsul dat de Mircea lui Baiazid. Va fi fost. de e pace. ramul. este fiică a timpidui. coborât în mişcarea istorică: ACATISTOS . privea dincolo de miile de soldaţi colonialişti înarmaţi cu puşti şi tunuri.De-o fi una. brusc. este o forţă uriaşă. Mai târziu. Fiinţa neamului iese din virtualitate în concretul istoric. fără a prinde chiar de veste. care nu are teamă. dar nu ca fatalism. vremea stă şi vremuieşte. întorcându-ne la confruntarea dintre Baiazid şi Mircea. Este o alianţă fără precedent. Alexandru Dragomir aminteşte numai un singur răspuns dat lui Baiazid de Mircea: . Pe harta lumii cotropite de el a văzut şi a întâlnit numai spaimă şi groază concretă.mişcare! Fiinţa neamului în mişcare către Dumnezeu. ramul. dară iubirea de moşie e un zid. poate. spunând: „Ce zi frumoasă de murit este astăzi!". ceasul bate. Alexandru Dragomir îşi încheie demersul fenomenologic arătând că naţiunea. dintre fiinţialitatea ontologică a naţiunii şi cea a neamului. pentru prima oară când sultanul. probabil. era provocat la un alt fel de confruntare. dar invizibil. ci şi o confruntare atipică pentru fiara istorică: N-avem oşti. spune poporul român. neamul este copil al vremii care vremuieşte. disperarea şi groaza celui strivit de forţa vizibilă a sa. Căci naţiunea. Adversarul se aştepta la frica. cred eu. . anulează agresivitatea şi puterea vizibilă a istoriei printr-o atitudine neaşteptată: o împăcare cu moartea. adunaţi să-şi apere ţara cotropită. râul. precaritatea pe care o presupune acesta.

căci astăzi se anesteziază suflete. ci ceea ce inima nu ne-a lăsat să dăm uitării. O autoizolare în prezentul total ar fi. Iadul este înfricoşătorul coşmar al memoriilor ce nu se pot şterge. până la somnul-întunericul. din a. sau neantul. sub forma făgăduinţei. dar sigură. A nu te întoarce cu toată fiinţa la memoria neamului înseamnă a prelungi zodia păcatului. Alexandru Dragomir intuieşte diferenţa. cu perversitate criminală. se încurajează spre nicăieri. este creată prin accelerare continuă. căci aducerea aminte ar crea. spune părintele Ghelasie de la Fră. 1-a forţat să se lepede de credinţă. ca manifestare. stă cu capul în pământ. moartea de viu. ca chip al lui Dumnezeu în lume. ea are nevoie de spaţiu. Astăzi. Tancurile sovietice ne-au ocupat ţara.ceea distorsionată . cu pierderea IDENTITĂŢII. atunci când arată că: „Moise îi duce pe evrei spre Ţara Făgăduinţei. Această izolare în azi. Acest spaţiu sufletesc este locul unde Dumnezeu a sădit neamul. Acolo era ţara. în care ne aflăm. mai mult ca oricând. ca să fie distrus. are nevoie de spaţiu sufletesc. în viteza asta continuă. teritoriul care aparent lipseşte. dacă naţiunea este făcută din timp şi în timp. există. de fapt. pedalează zadarnic într-un prezent continuu. se cumpără. Pierderea MEMORIEI se mai asociază cu iadul. se atentează la acest ultim refugiu al omului. ani de zile. să modifice şi să distrugă sufletul. Când tancurile sovietice au invadat şi distrus naţiunea română. a identităţii. în schimb. Şi. dispare şi viitorul. ceea ce nu i-a împiedicat pe evrei să devină un popor. Nu-1 va mai ridica niciodată spre stele. Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român. spune tot Eminescu. Ţara neamului este inima neîntinată ce priveşte spre Dumnezeu. zis moarte. nu mai sunt silite să se dezică. . în opoziţia surdă din inima fiecărui român. Tocmai de aceea se fac astăzi atâtea eforturi pentru a se crea golul de Memorie. în sufletele partizanilor. ce reapar fantomatic în golul de Memorie. în lacrima ascunsă a celor rămaşi în „libertate". El. celor care au acţionat criminal asupra propriului neam. se adorm. o sinucidere fără precedent în istoria lumii. neamul s-a retras în munţi.sinei. nu se mai chinuie.87 „Timpul mort şi-ntinde trupul şi se aşterne-n veşnicie". Viaţa tristă de azi ne face să stăruim în amărăciune. Undeva. Astăzi. şi încă. a cărui pedeapsă va fi uitarea de sine. Nici o teroare istorică n-a reuşit să schimbe omul pe dinlăuntru. în acum. pericolul dispariţiei neamului este mai mare ca oricând. 1-a torturat. face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi. astăzi. dar n-a urmărit. dar să nu ne lăsăm biruiţi de ea. Şi în sensul acesta putem spune că identitatea înseamnă şi memoria inimii. în actul mărturisitor şi în atitudinea martirică din închisori. Coşmarul cel mai adânc este chinul reamintirii numelui propriu". paradoxal. dar nu o creditează specificând-o. nu memorie resentimentară. Şi tot el adaugă: „Păcatul aduce tocmai golul de Memorie. nu se mai torturează.înseamnă moartea lentă. 1-a omorât. comunismul a vrut să ne invadeze şi să ne mutileze sufletul. îngerii căzuţi îi cer lui Dumnezeu golul total. Neamul. omul de azi. L-a schingiuit. spune Sfântul Apostol Pavel. chinul reamintirii numelui propriu. nu se mai vând. uitarea. unul foarte puternic". neamul nu va mai avea ţara. pentru noi.ceastă rotire în gol. pentru că „rădăcinile amărăciunii duc la pierderea Memoriei". o dată cu trecutul.şi a. Iar în inimile schilodite. „Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi" (Nicolae Iorga). Aşternut în veşnicie este neamul. dar Dumnezeu nu admite golul. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului . O umanitate biciuită de prezent.

Căci tu eşti Viu întru Domnul şi morţi suntem noi. să cunoască prezenţa unei planete B decât printr-o transmitere de informaţie.Puşcăria prezentului utilitarist fiind celula cea nouă a deţinutului de azi. pentru că eşti Viu întru Domnul. am ştiut doar că ai murit cu mult înainte pentru lumea aceasta. deşi va fi şi murit. iar la Judecată nu va veni.. dar mai întâi am văzut cum ai înfruntat viaţa. Ca să recâştigăm această poziţie. ci îl ridică pe om din mâlul mediocrităţii la demnitatea autenticului. Deci. Haina memoriei actualizate te reface ca om. ce tristă-i clipa despărţirii!. spunea Mihai Eminescu... nu ca simplă amintire. Când ai murit tu. Căci recursul la memoria neamului nu creează o vale a plângerii continue. A. în data de 4 martie 2008. Obiecţia adusă de Descartes ideii atracţiei la distanţă a corpurilor grele se exprimă astfel: „Cum ar putea o planetă.. a sosit clipa despărţirii. Şi eu ştiu că n-ai murit. Nu ţi-a spus: „Monahule!". în chilie. petrecut acum câteva sute de ani în inima unui popor. Hegel spune că poziţia bipedă este poziţia spiritului divin. să marcheze esenţial reacţia lui de azi? Şi totuşi. Dar tu. Memoria . anulând frica de moarte şi înlocuind firesc progresul umanităţii cu desăvârşirea fiinţei. într-o lume ce trăieşte paradigmatic clipa. eu am ştiut că n-ai murit. „Viitorul. că cineva ţi-a spus: „Viule!". un paseism al fricii de prezent.ca un permanent duh al neliniştii pentru cei ce au greşit şi ca o veşnică cămaşa a pocăinţei lor în faţa lui Dumnezeu! Memoria . ci am să vorbesc cu tine.ca demnitate şi nu ca frică a mărturisirii! Memoria .. memoria ca viaţă-amintire. iar poziţia noastră în prezent devine vertical-bipedă numai dacă privim în trecut şi ni-1 asumăm. această umbră a viitorului este creată de poziţia noastră din prezent. „Ce rău îi pare sufletului după trup. Aşa vin şi eu şi spun: Viule întru Domnul.. care ţine de ocultism.. Liturghia fiind o astfel de reactualizare în prezent. Părinte Atanasie? Ai murit atunci când lumea aceasta ţi-a pus cătuşe la 8 Cuvântare rostită la înmormântarea Părintelui Atanasie. Dar a gândi astăzi că MEMORIA este forţa fundamentală a prezentului şi a viitorului pare o absurditate. . Cine este viul şi cine este mortul? Mi-ai spus într-o zi. Se despart viii de morţi. ca eliberarea noastră din iadul uitării şi ca reîntrupare a neamului întru Hristos! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Lumină de om şi de neam românesc8 Părinte Atanasie.ca viaţă vie şi nu ca trecut mort! Memoria . cinstit şi curajos trecutul. căci înălţarea sa nu a fost sinonimă cu dispariţia lui din lume. iată. am văzut cum ai înfruntat moartea. am putea spune: cum ar putea un eveniment. Ai închis ochii. Am văzut. lumină de om şi de neam românesc. Viule întru Domnul. Parafrazând.. acum şi aici. căci s-a mutat de la moarte la viaţă". atunci când vine clipa despărţirii!". şi nu de o ştiinţă raţională?". viu va fi. la Mănăstirea Petru Vodă. te dezmărgineşte de prezentul minor şi-ţi redă respiraţia prezentă. „Cel ce crede în Mine.ca re-ndrăgostire de poporul român... Părinte? Căci nu despre tine am să vorbesc. dar nu i-ai închis înainte de a ni-i lumina nouă. gravitaţia existai Căci memoria asta înseamnă: atracţia de la distanţă.ca un coeficient de putere şi nu ca refugiu al slăbiciunii! Memoria ... Iar un neam fără gravitaţia memoriei este sortit pieirii! Hristos ne-a dăruit această minime.. pusă în fiecare Duminică la biserică. eşti sufletul şi noi suntem trupul. Părinte. a integralităţii tale. Cine de cine se desparte. trebuie să ne recuperăm fiinţial. umbra". Părinte Atanasie. Părinte. Cămaşa lui Hristos.

Părinte. cum spunea fratele tău de suferinţă şi credinţă. Unde te duci tu. te-am văzut în această cetate creştină. Iar tu îmi spuneai: „Sufăr de închisoare. ca să fii cărămidă vie pentru această mănăstire şi pentru acest neam. căci groapa ce te-aşteaptă nu poate să te îngroape. decât lumina lui Dumnezeu? Ce-ai putut. Părinte. la mâinile şi la picioarele tale de copil nevinovat. de libertatea ta nefirească. rar mi-a fost dat să văd un om care păstrează în el o inimă de voievod! Cum se refugiază câteodată sufletul unui neam în inima unui om. Atunci pesemne că sufletul tău a murit pentru lume. şi a vrut să fie temelie pentru această cetate ortodoxă. ai închis ochii. la fraţii tăi de credinţă. Părinte. aşa cum dincolo de râu mai este o cărămidă vie 9. îmi şopteau doctorii de-o boală cumplită care te-a cuprins şi murmurau cu frică . Părinte. Iisus a coborât în celulă.. Când te-au închis în puşcării. Ce libertate nefirească aveai. ca o lumânare vie. decât mila lui Dumnezeu? Cine venea la tine în celulă. Părinte? Pentru că ţi-ai iubit neamul şi l-ai iubit pe Dumnezeu. ca să le spui că suntem un neam de neînvins. şi unde ne laşi pe noi?. Părinte. Ţi-ai iubit neamul. îmi va fi dor. Dan Puric. căci. refuzând să fie îngropat în America sau în altă parte în România. cum să discutăm. Tu. am venit ca să întreb: „Ce facem acum. La fraţii tăi creştini. şi. Părinte! în sfârşit. ci va îngropa un bulgăre de suferinţă şi de durere.. să găseşti în torturile cumplite pe care populaţia satanizată a României le făcea poporului român creştin. abia acum ţi-ai găsit locul. Te vedeam printre monahi. încă un suspin va înghiţi pământul românesc plin de suferinţă. când m-am apropiat de tine. nu sunt bolnav de boală!". pe care ne laşi în această lume. Părinte. îmi va fi dor de inteligenţa ta. în acest ghetou în care încă stăm. De ce te-a închis lumea aceasta. Părinte? Te duci la viii tăi. ca să nu se risipească sufletul românesc hăituit în ţară.. atunci ai murit pentru lume.. pe care ţi-ai purtat-o în inimă. că ne-a umilit istoria. Restul poporului tău unde era. mi-am dat seama că tu erai făcut din rugă. la tine să te întărească? Venea Iisus. tu. cu cei care ne atacă credinţa? Ce dialog să avem?". dar ne-a înălţat credinţa în Iisus Hristos. Şi îmi aduc aminte că te-ai uitat la mine şi mi-ai spus: „Acelora care calcă neamul şi care calcă credinţa. Părinte? Eu ştiu când ai murit. ca să păzească neamul. tu. Trupul tău se va transforma în ţărână.. M-ai învăţat să nu stau de vorbă cu răul. Era rugăciunea aceea tainică. Te-am văzut păzind mănăstirea. Radu Gyr. Părinte. Părinte. Şi eu vedeam că sufereai de neam distrus..căci toţi se înfricoşează în faţa morţii. care a refuzat să fie îngropată în alte părţi şi pe pământ străin. Rar mi-a fost dat să văd un om prin care să trăiască ţara atât de viu. Unde te duci tu. Groapa ce te-aşteaptă nu va îngropa nici măcar un trup. în celula neagră în care erai închis. ca să zdrobeşti zidurile închisorii. Te duci la voievozii noştri şi te duci la sfinţi. Te-am văzut cum ai blestemat demonul. ca răul să nu intre în neamul românesc.. Acolo te duci tu. fiii risipiţi şi fiii smintiţi ai acestui neam îi chinuiau pe fiii lui credincioşi.. între ai tăi! 9 Este vorba de părintele Gheorghe Calciu. care s-au jertfit pentru neam şi ţară.. şi de aceea spun: Viule Părinte întru Domnul. să le spui atât: marş de aici!". să găseşti. La tine.. M-ai învăţat demnitatea. să te mângâie? Cine venea.. Părinte. dar va fi ţărână care ne iubeşte şi va fi cărămidă vie a acestei mănăstiri. de ţară umilită. Acolo te duci.89 mâini şi la picioare. Te-am cunoscut în această mănăstire. Ce-ai putut.. care a lăsat prin testament să fie îngropat la Mănăstirea Petru Vodă. ridicată de Părintele Iustin Pârvu. Părinte. dar tot atunci sufletul tău a înviat pentru Dumnezeu. . dar nu înainte de a ni-i deschide nouă. când identitatea noastră ca neam e din nou pusă în lanţuri.

vom găsi o cruce. Părinte. ci ca să nu uiţi de izbăvirea pe care ţi-a dat-o Hristos. Părinte. gratificându-le cu excelenţă. fără obedienţă culturală.Eu ştiu că un monah se roagă lui Dumnezeu tot timpul.. Eu te-am văzut pe tine. Câte nopţi de groază ai petrecut.. Incoruptibil. la ţărâna aceea neputincioasă. dar aflat pe culmea înaltelor valori pe care noi. Monahii nu iau nimic cu sine. floarea acestei ţări? Tot tineretul şi tot ce-am avut mai bun în ţară. pe care îl păstrai nu ca să te răzbuni. Părinte. Şi-ţi voi lua un lucru pe care l-ai ascuns lumii. iar simpatia şi preţuirea publică pentru el cresc. Părinte. Şi ai murit atunci. Ce demn ai întâmpinat-o. Cu o energie neistovită. să acoperi? Vei putea îngropa lumina veşnică a lui Dumnezeu? Căci lângă tine. căci este un om la care se îngemănează gândul cu acţiunea. Acestea sunt ale mănăstirii. Părinte. sunt marcate de o mare doză de noutate. în chilia ta vom găsi cărţi. el creează incontinent. plângând pentru neamul ăsta? Câte torturi ai văzut. de tine. într-un neam care nu mai vrea să judece. iar eu mă voi întoarce în acea noapte tristă. pe care tu ai traversat-o pe punţi de lacrimi. cărţi de mare valoare din domeniul ştiinţei.. şi deplânge precaritatea ei de azi. De aceea. ca tot neamul acesta! Nu ţi-a fost frică o clipă. Monahul nu ia nimic cu sine. Dan Puric este. rugându-te şi când mergeai prin mănăstire. produsă de o istorie inumană. teologiei. aşa încât se prezintă ca o referinţă bine aşezată.. Am să vin. evidentă în tot ce zice şi face. glasul său se aude din ce în ce mai mult. distribuindu-se în arta teatrului. îmi va fi dor de tine. Aceasta este boala care te-a răpus. un foc nestins Siluetă pregnantă şi voce singulară în care se contopesc omul.a dat tărie. căci eu neodihnit o să fiu până când acest popor nu va fi liber!. angajată în dialogul cu alte viziuni asupra lumii. Ce poţi tu.. esteticii. Citeşte imens. fără să fim moşteniţi . într-o noapte şi am să iau cătuşele pe care le ţineai sub pat şi am să le zdrobesc!. am văzut neputinţa morţii. dar care ţi. Dan Puric. Părinte. o conştiinţă înaltă a vremii noastre. de inteligenţa ta nefirească şi de libertatea ta nefirească.. ale căror idei. de delicateţea ta. le pune „la lucru" (cum zicea Hegel despre concept). pe care nu l-ai arătat nimănui. Părinte. Părinte. moştenindu-le activ. la urma urmei. ceea ce face. fiindcă la el există un centru de veghe şi o exigenţă critică din care se nutreşte originalitatea lui. şi ai suferit? Cum ai văzut întregul neam torturat. în arta pedagogiei teatrale. lumină de om şi de neam românesc. atunci când e cazul.. psihologiei. ca tu să fii cărămidă a mănăstirii. Crede nezdruncinat în puterea germinativă a spiritualităţii noastre româneşti de tip răsăritean şi în dăinuirea sa valorică demnă. tu i-ai văzut chinuiţi şi nu te-ai lăsat! Ai mărturisit credinţa în plin iad! Şi-atunci cămaşa sufletului tău s-a sfâşiat de durere şi-ai murit pentru noi. el ni se înfăţişează ca un biruitor şi deschizător de drum. artistul. în arta retoricii verbale şi aceea a omului public. în închisori. Când îi priveai pe oameni! îmi va fi dor. te vom duce acolo. într-un neam care şi-a uitat libertatea.. dar nimeni nu va găsi ce voi găsi eu. dar fără să se împartă. Medicamente pentru trup şi pentru suflet. ţărână neputincioasă. dar şi de forţa ta extraordinară. cu dragoste în inimă pentru ţara aceasta chinuită. prin puşcării. Dumnezeu să te odihnească în odihna lui sfântă. am văzut frica ei. Iniţiativele lui. mânat de o vocaţie dominatoare. gânditorul şi cetăţeanul. pentru că tu ai văzut-o demult. prin forţa lucrurilor. al filosofiei. în chilia ta vom găsi medicamentele cu care ai ajutat pe monahii de aici şi pe cei care veneau să-ţi ceară ajutor. Ia doar ce are pe el. să se opună rutinei canonizate şi banalităţii leneşe.

E vorba de o atitudine cultivată îndelung şi insistent. bine asimilate. Vocea lui este şi un strigăt de alarmă privitor la disoluţia aplatizantă şi nivelatoare care ne terorizează modul de viaţă. întrucât rafinează cunoaşterea de sine românească prin recursul la memorie ştiind că aceasta este calea închegării şi păstrării conştiinţei de sine a unui popor. Am spus că fiinţa lui este unitară. prin natura ei. el rafinează un limbaj artistic propriu. cărora le opune. Şi el ştie bine acest lucru. Teoretic şi artistic. de Visul şi de Don Quijote) şi ne arată că se poate. jumătăţile de măsură. Sineceritatea-i n-ar fi suficientă. intuiţia şi imaginaţia spectatorilor. întrupată într-un discurs strălucitor bine închegat şi argumentat urmărind câteva idei constante de bază. J. angajat în spaţiul spiritual unde cuvântul nu are acces. dacă ideile lui n-ar avea o valoare de adevăr general. generic. Inflexiunile metafizice în arta sa vin să consoneze cu atitudinea distinctă şi clară pe care o exprimă în interviuri. de orientare răsăriteană în baza unui orizont cultural de universalitate. cu sufletul mai bun şi cu mai multă încredere în restaurarea binelui. dar ceea ce apare nemijlocit este arta lui şi discursul logico-verbal. El este împovărat de „uşurătatea" acestei nobile misiuni pe care o resimte ca pe o datorie impregnată de iubire. Sclipitoare şi uimitoare. şi de unde scoate şi născoceşte fermecătoare splendori în care se împletesc organic liricul. tradiţie. întreprinderea teoretică a autorului de revenire la puritatea originară a neamului este asemănătoare intenţiei lui J. Grija pentru cristalizarea optimă a conştiinţei noastre „de sine" şi de a fi cunoscută pe multe meridiane culturale pe care le-a frecventat. activarea virtualei elite înzestrate cu responsabilitate. Dar nu orice iubire. de 20 de ani. menite să genereze un autentic katharsis. în mod consecvent şi cu argumentaţie convingătoare. . ceea ce suscită. puse cu inspiraţie seducătoare în slujba culturii româneşti. ca fiind un „altceva" în concertul lumii. cu fiecare spectacoloperă. trebuie să ne mândrim cu el şi să-1 încurajăm în continuare. de grup sau individual. dar atitudinea însăşi respinge. a cărei radicalitate ar putea supăra pe unele spirite ancilare altor orientări. sporesc încrederea celor care năzuiesc ieşirea din haos şi intrarea în istoria autentică. ci tandreţe sub forma ironiei blânde şi învăluiri diafane cu humor de ordinul bunului gust estetic. argumentate însă cu o sensibilitate rarisimă şi de o propensiune îndepărtată. ci iubire creştină. voce din care străbate altitudinea morală exemplară şi spiritul de fineţe pascalian. nădăjduind. a fost şi rămâne o constantă a conduitei sale de creator de artă. în absenţa şi nu în lipsa cuvintelor. comicul şi dramaticul. în ceea ce priveşte arta teatrului. Nimic morbid în arta sa. spirit maculat de vicisitudinile istoriei recente. imaginile pe care le construieşte cât şi surprinzătoarele asocieri de idei şi plastice caracterizări ale anomaliilor contemporane nouă. dar şi pronunţându-se explicit împotriva proiectării ei în deriziune de către instinctul gregar împresurător şi mediocritatea zeflemitoare. spune ceea ce gândeşte şi gândeşte la regenerarea spiritului românesc resuscitând şi imaginaţia-i bogată. Cartea aceasta este rodul unor vaste lecturi. lugubru sau agresiune şi violentă. Rousseau. le denumim. Operele sale spectaculare sunt povestiri atrăgătoare. Publicul se aglomerează la spectacolele regizate de el sau în care el joacă. El crede nelimitat în ceea ce spune. ca nucleu al ei. el pledează pentru păstrarea ierarhiei valorilor şi caută să o legitimeze implicit.91 de ele cu pasivitate. Autorul Dan Puric este un „trezitor". vorbit sau scris. dar ceea ce este mai important este că pleacă înseninat. nimic macabru. cu mult mai mult decât ele. căci Dan Puric este un ortodox autentic. Fiindcă iese din rând (să pomenim numai de Hlestakov-ul lui. inteligenţa. care râvnea la curăţirea omului de zgura civilizaţiei pentru a-i restitui şi restaura puritatea iniţială şi nu pentru a-1 întoarce la fazele de început cum lau interpretat unii.

Totodată. El însuşi este un exemplu pentru ceea ce năzuieşte să devenim toţi. adică să ne primenim. ca tot atâtea aspecte şi probleme ale întregului care se numeşte România. Aş fi cel puţin nemulţumit dacă cei care-1 iubesc pe Dan Puric şi-i admiră opera l-ar considera vedetă. subţiindu-şi identitatea ca efect al globarizării formale şi al domniei cantitativului. şi prin această carte. El e celebru prin conţinutul ideilor. sociologice şi religioase de tip creştin ortodox. îl cheamă la regenerare. dar care poate fi. ca vorbitor în public e fascinant. acest adjectiv l-ar degrada. Pe de altă parte. mirabilă şi stimulativă. făcând elogiul diversităţilor mărunte în defavoarea entităţilor istorice tradiţionale şi mânate de spiritul secularizant şi desacralizant cu sorgintea în secolul al XVIII-lea francez. Avem în faţă o constelaţie de reflecţii antropologice. ca pedagog este model elastic. pentru solidarizarea cu ele. printr-o conştiinţă sensibilă. politice. de asemenea. la demnitate şi la sfidarea istoriei nefaste. Prin ce face pe scenă şi ce spune în faţa miilor de tineri care îl aclamă entuziast. Nu. morale. Dan Puric e fermecător. care se conturează tot mai precis la orizontul istoriei. citind această carte. ori aceasta înseamnă dedicare voluntară în spaţiul fără limite. la a fi ceea ce este prin esenţă. prin limbajul ar. Compararea între Omul Răsăritean şi omul globalizat al postmodernităţii. are. Naţiunea şi neamul în cuprinsul acestui discurs sunt una şi împreună. Imboldul acestei lucrări este realizarea regenerării demnităţii naţionale şi răspunsul la ispita interogativă a rădăcinilor. revenind din rătu. este o problemă analizată în carte.Ca persoană. fără orgoliu. prin atitudinea curajoasă şi demnă şi prin arta de a produce învelişul acestora. aflată sub zodia sfârşitului. ca actor este original şi inspirat. îl înseninează cu humorul său tandru. Constelaţia la care ne referim este convingătoare prin argumente şi atrăgătoare prin stil. el este o conştiinţă asumată. mai ales de când este banalizat prin toate căile de comunicare. cum sugerează autorul.tistic-teatral pe care l-a creat. şi faţă de care autorul ia atitudine întemeiată. dar fertil. cartea este un simpton. un model pentru alţii. aşa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică izbutită a etnicului românesc. Cartea conţine teme şi probleme de o actualitate dureroasă. Problema şi ideea de identitate e privită analitic din mai multe puncte de vedere şi stăruie asupra tensiunii: mutilare versus dăinuire şi regimul de exterminare versus tăria credinţei creştine. Oricine îşi iubeşte ţara şi neamul.teală (zăpăceală). o istorie impersonală. cu toate etapele pe care le implică. Gheorghe CEAUŞU . al neliniştii. valorile lor identitare şi perene. fac o valoare supremă pentru noi. Ea se înfăţişează ca un sublimat de idei trăite şi trăiri ridicate la rangul de idee. el destinde spiritul românesc. concrescute. ocazia unei întâlnire simpatetice. la fenomenul primejdiei în care se află neamul şi ţara.

.21 Sensul vieţii.66 Cauză şi efect. . î....... . ... .... .....132 Cine suntem....... ... ...n. a identităţii.......... A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului .......g...... ......... .-.. al morţii şi al suferinţei.. .. .l .. un foc nestins (Gheorghe Ceauşu)171 Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român.....inseamnă moartea lentă. .......... u ....142 Lumină de om şi de neam românesc ..... o dată cu trecutul. .. ... .. ... astăzi.... ..... .. .....93 Cele trei priviri.. pedalează zadarnic într-un prezent continuu. ... ........ .45 Demnitatea creştină. face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi... ....I....... din această rotire în gol.....7P. . ... .. v. .....ţ .... ). paradoxal............... ... . dispare şi viitorul..ţ.. ..93 Cuprins U r m ă r i ţ i . . c i t i ţ i ... ... ........ .... e. . ......... ... ..... .. 1....... .i . ............ .... .. KI...1 ....... ... omul de azi.... dar sigură..... â. un apologet ortodox (Dan Ciachir)10 Mătur poteca spre Biserică .. mai presus de artă.......... .... .......i ... .. v... .1 ş .. ........166 Dan Puric...... .... .... ... ....s . ..... . e. .... t..... . ......" ...şi aceea distorsionată .... i.. . Dan Puric... ..( . u. ...34 Zodia supravieţuirii . r.e.. n. .. ....... ..111 Zece leproşi.... .. ...... ..e . ... .13 Dragostea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful