You are on page 1of 327
ANALELE UNIVERSIT ĂŢ II “DUN Ă REA DE JOS” DIN GALA Ţ I FASCICULA XXIV

ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FASCICULA XXIV

ANUL III, NR. 1 (3)

2010

Lexic comun / Lexic specializat General Lexicon / Specialized Lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

EDITURA EUROPLUS

2010

/ Lexic specializat General Lexicon / Specialized Lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé EDITURA EUROPLUS 2010

1

Facultatea de Litere, Universitatea« Dunărea de Jos » din Galaţi Analele Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, Fascicula XXIV Lexic comun / Lexic specializat (LC / LS)

REDACTOR-ŞEF Doina Marta BEJAN, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi

COLEGIUL ŞTIINŢIFIC:

Marius SALA (Academia Română), Grigore BRÂNCUŞ (Academia Română), Jean-Claude BOULANGER (Université Laval, Canada), Angela BIDU-VRĂNCEANU (Universitatea din Bucureşti), Gheorghe CHIVU (Academia Română), Alexandra CUNIŢĂ (Universitatea din Bucureşti), Stelian DUMISTRĂCEL (Universitatea „Al.I.Cuza“, Iaşi), Ana GUŢU (ULIM, Republica Moldova), Denis LEGROS (Université Paris VIII, Franţa), Elena PRUS (ULIM, Republica Moldova), Lucia WALD (Universitatea din Bucureşti), Rudolf WINDISCH (Universitatea din Rostock, Germania)

COLEGIUL REDACŢIONAL:

Mihaela CÎRNU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Gabriela DIMA (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Maria EGRI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Virginia LUCATELLI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Floriana POPESCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Daniela ŢUCHEL (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Angelica VÂLCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi)

Oana Magdalena CENAC (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Book reviews editor Anca GÂŢĂ (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Administrator de site web designer

EDITORUL SERIEI LC / LS: Doina Marta BEJAN

REDACTORI RESPONSABILI AI NUMĂRULUI CURENT:

Doina Marta BEJAN, Oana Magdalena CENAC, Mihaela CÎRNU

Seria LC / LS este accesibilă celor interesaţi prin schimb interbibliotecar asigurat de Biblioteca Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, la adresa de mai jos:

CENTRUL EDITORIAL : « Centrul de cercetare în teoria şi practica discursului » din Universitatea « Dunărea de Jos » din Galaţi, str. Domnească, nr.47, Galaţi, Cod poştal 800008, România Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476

TEHNOREDACTARE ŞI TIPĂRIRE : Editura EUROPLUS e-mail: office@europlusgalati.ro

ISSN 1844-9476

2

Angela

Bidu-Vrănceanu

In honorem

3

Doamna ANGELA BIDU-VRĂNCEANU este profesor universitar, doctor, conducător de doctorate la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al.Rosetti” din Bucureşti. Cunoscută pentru preocupările ştiinţifice în domeniul lexicologiei, semanticii, terminologiei, lingvisticii teoretice şi aplicate , a publicat numeroase studii (aproximativ 100) şi cărţi (12), singură sau în colaborare cu alti specialişti. Se remarcă descrierea structurală a lexicului românesc (Limba româna contemporană. Vocabularul, ed.1-l975, ed.2-l985 şi Limba română contemporană. Lexicul, 2005; Structura vocabularului limbii române, l986; Cuvinte şi sensuri, l988). Volumul Modele de structurare semantică, l984, elaborat împreună cu Narcisa Forăscu, a fost în mod deosebit apreciat de comunitatea ştiinţifică şi a fost premiat de Academia Română. Lucrările din ultimul deceniu vizează aspectele aplicative, în corelaţie cu teoria lingvistică modernă: sunt dezvoltate raporturile dintre semantică şi lexicografie, sunt puse bazele metalexicografiei. O atenţie deosebită se acordă analizei lingvistice a diverselor terminologii ştiinţifice (Lectura dicţionarelor, 1993 ; Lexic comun, lexic specializat, 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar, 2000 şi Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte, 2007. Perspectiva lingvistică în studiul limbajelor specializate permite caracterizarea fiecărei terminologii studiate, aspect de interes pentru diferite categorii de specialişti. Cele mai recente publicaţii sunt Câmpuri semantice din limba română (2008) şi Terminologie şi terminologii (2010). Doamna Angela Bidu-Vrănceanu a primit pentru a doua oară premiul Academiei Române, alături de colectivul care a elaborat Dicţionarul de ştiinte ale limbii, ed. I - l997 şi ed. a II-a -2001, 2005, în care a redactat articole de lexicologie, semantică, lingvistică teoretică şi aplicată, semiotică, lexicografie şi terminologie. Din l997 este redactor responsabil la revista “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română). Este membru în comitetul de redacţie al “Revue roumaine de linguistique”. A condus ca director de proiect mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu CNCSIS (l997, l999, 2000), antrenând în cercetare tineri, în majoritate doctoranzi; rezultatele au fost publicate în trei volume şi mai multe studii. În momentul de faţă colaborează la proiectul fundamental al Academiei Române – Tratatul de istorie a limbii române. «Centrul de Cercetare în teoria şi practica discursului » din Facultatea de Litere a Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi s-a bucurat de sprijinul ştiinţific acordat de doamna profesoară conferinţelor Lexic comun / lexic specializat , organizate în ultimii trei ani. Redacţia revistei Lexic comun / lexic specializat, fasciculă a Analelor Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi, care numără şi foşti studenţi ai doamnei profesoare, îi urează, la moment aniversar, sănătate şi mulţi ani !

4

Professor ANGELA BIDU-VRĂNCEANU, PhD, who is also a PhD supervisor, is currently teaching at the University of Bucharest, the Faculty of Letters and as a principal researcher at the “Iorgu Iordan- Al.Rosetti” Institute of Linguistics in Bucharest. Reputed for the scientific concerns with lexicology, semantics, terminology, theoretical and applied linguistics, the professor has published numerous studies (over one hundred) and volumes (twelve), both a single author and in co-authorship. It is remarkable to underline here the merits of a structural description of the Romanian lexicon Limba română contemporană. Vocabularul [Contemporary Romanian. The Vocabulary], first edition 1975, second edition 1985, and Limba română contemporană. Lexicul [Contemporary Romanian. The Lexis] 2005; Structura vocabularului limbii române [The Structure of the Romanian Vocabulary], l986; Cuvinte şi sensuri [Words and Meanings], l988. The volume Modele de structurare semantică [Patterns of Semantic Structuring], l984; elaborated together with Narcisa Forăscu, was highly appreciated by the Romanian scientific community and awarded by the Romanian Academy. The professor’s research in the latest decade concerns applicative aspects related to modern linguistic theory: the semantics-lexicography relations are further developed, the foundation for metalexicography being achieved. A particular attention is paid to the linguistic analysis of various scientific terminologies (Lectura dicţionarelor [Reading Dictionaries], 1993; Lexic comun, lexic specializat [General Lexicon, Specialized Lexicon], 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar [Interdisciplinary Scientific Lexicon], 2000; Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Specialized Lexicon on the Move. From Dictionary to Text], 2007). The linguistic perspective in the study of specialist languages allows for the characterization of each terminology, a fact which is of much interest for diverse specialists. The most recent publications are Câmpuri semantice din limba română [Semantic Fields in Romanian] 2008, and Terminologie şi terminologii [Terminology and Terminologies] 2010. The professor was awarded for a second time by the Romanian Academy as a co-author of the Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionary of Language Sciences] (first edition l997 and second edition 2001, 2005), providing entries referring to lexicology, semantics, theoretical and applied linguistics, semiotics, lexicography and terminology. Since 1997, the professor has been senior editor of the review “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [Annals of the University of Bucharest, the Romanian Language and Literature Series]. She is also a member of the “Revue roumaine de linguistique” editorial panel. In the capacity of project director for several scientific research contracts with CNCSIS, the National for Scientific Research in the Higher Education System (l997, l999, 2000), the professor has facilitated the initiation into research work practice of young people, most of them working on their doctoral theses. The professor’s doctoral tutorship has enabled doctoral students to disseminate their research results, together with and under their tutor’s aegis, in various publications. At present she is collaborating to Tratatul de istorie a limbii române [A Treatise of the History of the Romanian Language], a fundamental project of the Romanian Academy. The research centre called “Cercetare în teoria şi practica discursului” [Research into the theory and practice of discourse] of the Faculty of Letters, « Dunărea de Jos » University of Galaţi, has benefited from the professor’s scientific support generously granted to the Lexic comun / lexic specializat [General Lexicon / Specialized Lexicon] conferences organized in 2008, 2009, 2010. The editing staff of the review Lexic comun / lexic specializat, General Lexicon / Specialized Lexicon, Fascicle of the Annals of « Dunărea de Jos » University of Galaţi, including the Professor’s former students, celebrate the Professor’s birthday with the best wishes for a long, healthy life!

5

Madame ANGELA BIDU-VRĂNCEANU est professeur des universités, directeur de thèses de doctorat, chercheur scientifique principal à l’Institut de Linguistique « Iorgu Iordan-C.A. Rosetti et déploie son activité d’enseignement à la Faculté des Lettres de l’Université de Bucarest. Reconnue unanimement pour ses préoccupations scientifiques dans le domaine de la lexicologie, de la sémantique, de la terminologie, de la linguistique théorique et appliquée, elle a publié de nombreuses études (plus de 100 travaux) et livres (12), comme auteur unique ou en collaboration avec d’autres spécialistes. Nous citons dans ce sens la description structurale du lexique roumain Limba română contemporană. Vocabularul [Le roumain contemporain. Le vocabulaire] (éd. 1-1975, 2ème éd. – 1985) et Limba română contemporană. Lexicul [Le roumain contemporain. Le lexique], (2005); Structura vocabularului limbii române [La structure du vocabulaire roumain], (1986); Cuvinte şi sensuri [Mots et sens, 1988]). Le volume Modele de structurare semantică [Modèles de structuration sémantique], (1984), écrit avec Narcisa Forăscu, a joui de l’appréciation unanime de la communauté scientifique et a été couronné par l’Académie Roumaine. Les travaux de la dernière décennie visent des aspects applicatifs, en rapport avec la théorie linguistique actuelle: il s’agit des relations entre la sémantique et la lexicographie, par la mise en place de la métalexicographie. L’auteur privilégie l’analyse linguistique des diverses terminologies scientifiques (Lectura dicţionarelor [La lecture des dictionnaires], (1993); Lexic comun, lexic specializat [Lexique commun – Lexique spécialisé], (2000); Lexic ştiintific interdisciplinar [Lexique scientifique interdisciplinaire], (2001) et Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Le lexique spécialisé en mouvement. Du dictionnaire aux textes], 2007). Chaque terminologie étudiée est caractérisée du point de vue linguistique; cette perspective linguistique dans l’étude des langues spécialisées s’avère très profitable pour différentes catégories de spécialistes. Les publications les plus récentes sont Câmpuri semantice din limba română [Les champs sémantiques du roumain] (2008) et Terminologie şi terminologii [Terminologie et terminologies] (2010). Madame Angela Bidu-Vrănceanu a reçu pour la deuxième fois le prix de l’Académie Roumaine, avec le collectif d’auteurs qui ont élaboré le Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionnaire des sciences du langage], éd. I – 1997 et II-ème éd. – 2001, 2005, où elle a rédigé un nombre important d’articles de lexicologie, de sémantique, de linguistique théorique et appliquée, de sémiotique, de lexicographie et de terminologie. Elle est, depuis 1997, rédacteur en chef de la revue“Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [« Les Annales de l’Université de Bucarest » (série Langue et littérature roumaine)] et membre dans le comité de rédaction de la « Revue roumaine de linguistique ». Madame Angela Bidu-Vrănceanu est directrice de plusieurs projets de recherche scientifique contractés avec le Conseil National de la Recherche Scientifique dans l’Enseignement supérieur (1997, 1999, 2000). Elle a impliqué dans ces activités une série de jeunes chercheurs talentueux, dont en grande partie ses doctorants. Les résultats de ces recherches ont été publiés en trois volumes et plusieurs études. A présent, elle participe à un projet fondamental de l‘Académie Roumaine, Tratatul de istorie a Limbii române [Traité de l’histoire de la langue roumaine]. Le «Centre de Recherche en Théorie et Pratique du Discours» de la Faculté des Lettres de l’Université «Dunărea de Jos» de Galaţi a joui constamment de l’appui scientifique du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, notamment dans les trois dernières années, à l’occasion des conférences Lexic comun / lexic specializat, Lexique commun – Lexique spécialisé. En ce moment anniversaire, le collectif de rédaction de la revue Lexic comun / lexic specializat «Lexique commun – Lexique spécialisé», fascicule des Annales de l’Université « Dunărea de Jos » de Galaţi, qui comprend aussi quelques-uns de ces anciens étudiants, souhaite exprimer sa profonde admiration pour l’entière activité scientifique et professionnelle du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, de même que sa gratitude pour son soutien inconditionnel. Bon anniversaire, Professeur !

6

ANGELA BIDU-VRĂNCEANU : O PERSPECTIVĂ LINGVISTICĂ ASUPRA TERMINOLOGIEI / TERMINOLOGIILOR

CONSIDERAŢII GENERALE

„Considerăm că terminologiile, într-o interpretare de ansamblu, pot fi numite lexic specializat, ceea ce favorizează interpretatrea metodologic unitară. Respingem în acelaşi timp teza după care lexicul specializat sau terminologiile reprezintă un interes limitat la

comunicarea dintr-un anumit domeniu de activitate. Un argument hotărâtor în această privinţă este constituit de constatarea că interesul vorbitorilor pentru lexicul specializat este

tot mai larg, complex şi variat [

într-o relaţie directă cu lexicul comun (LC), extinderea lui dincolo de domeniul strict al specialiştilor determină migrarea multor termeni în limba comună.” (Angela Bidu- Vrănceanu 2010:11)

Interesul mai larg pentru lexicul specializat (LS) îl pune

]

„Importanţa socio-culturală, economică, pedagogică a terminologiilor este în creştere, ceea ce explică abordarea interdisciplinară şi interesul mai larg pentru aceste domenii, dincolo de o specialitate ştiinţifică anume. Se vorbeşte în acest sens de laicizarea progresivă a

tocmai din această

cunoaşterii, ceea ce permite definiţii alternative ale termenilor [ perspectivă interdisciplinară.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71).

]

„Conceptul de terminologie admite mai multe interpretări.[ ]

Terminologia înseamnă, în primul rând, disciplina care se ocupă de comunicarea specializată, realizată fără echivoc într-un anumit domeniu ştiinţific, tehnic, profesional. Este o

De la această valoare se

ajunge uşor la desemnarea concretă a ansamblului de unităţi (lingvistice sau de alt fel) , utilizate efectiv în comunicarea specializată dintr-un anumit domeniu. Ca disciplină ştiinţifică preocupată de comunicarea specializată şi de mijloacele ei specifice, terminologia a apărut şi s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea. De la o terminologie a specialistului, «internă», interpretată strict în raport cu problemele comunicării specializate s-a ajuns, în ultimele decenii, la o terminologie «externă» de interes

mai larg şi pentru nespecialişti. În cele două tipuri de terminologii, delimitate relativ, rolul lingvisticii e diferit. În T 1 [terminologia «internă»] rolul lingvisticii e secundar, limitat la atribuirea de nume, la impunerea formelor lor (cu explicarea originii sau formării lor), problemele conceptual semantice căzând în sarcina specialiştilor. Deşi condiţionată de T 1 [terminologia «internă»], T 2 [terminologia «externă»] se preocupă mai ales de problemele decodării şi utilizării sensului specializat la mai multe nivele ale comunicării.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:19)

terminologie a specialiştilor pe care o vom numi «internă» [

].

Terminologia «externă», în sens larg (T 2 ) se constituie în lucrări din ultimul deceniu şi îşi propune descrierea termenilor ca fapte naturale (nu convenţionale ca în T 1 ), similar cu cuvintele lexicului comun.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:20)

Terminologia «externă» sau socioterminologia are în vedere interesul larg pentru identificarea şi utilizarea adecvată a sensului de către vorbitorii obişnuiţi. În acest tip de

7

comunicare interesează nu numai emitentul (mai mult sau mai puţin specialist), ci şi destinatarul (la modul general nespecialist, de la vorbitorul obişnuit la lingvist); prezintă importanţă canalul comunicării (în general mass media, texte cu un grad mediu sau inferior de specializare), şi condiţiile de uzaj (mai puţin restrictive decât în limbajeje specializate). În felul acesta, terminologia «externă» se intercondiţionează nu numai cu semantica, lexicologia, ci şi cu pragmatica.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:23).

OBIECTUL

„Obiectul oricărui tip de terminologie este, într-un fel sau altul, termenul. În ce priveşte terminologia «externă» (T 2 ), obiectul de cercetare presupune precizarea relaţiei dintre termen şi cuvânt. Extinderile contextual-semantice pe care la admite utilizarea termenilor specializaţi în texte de circulaţie mai largă (dincolo de textele strict specializate) favorizează modificări ale sensului care conduc de obicei la polisemie. Raportarea la termenul strict specializat este, într-o primă fază, necesară pentru a stabili raportul cu nucleul «dur», gradul

Diversele aspecte

de determinologizare şi limitele admisibile ale «deviaţiilor semantice». [

ale raportului termen/cuvânt se bazeză deci pe analiza semantică, admisă ca primordială în

terminologia «externă» (T 2 )”. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:28)

]

„[

]

pentru ca termenii să fie obiect de cercetare în terminologia «externă» este necesară

prezenţa sau chiar folosirea frecventă în mass media şi/sau în limba comună [

Delimitarea unor categorii ale lexicului specializat de interes larg [ obiective şi precise.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:30)

]

nu dispune de criterii

METODA

„Indicaţiile metodologice sunt mai precise când se corelează [terminologia «externă», n.n.] cu lexicologia şi semantica, când se raportează termenul la cuvânt. Din această perspectivă metodele care se detaşează în T 2 sunt analiza paradigmatică şi cea sintagmatică. [ ]

îşi propune definirea şi interpretarea

sensului specializat în mod riguros, dar accesibil vorbitorului obişnuit. Analiza modalităţilor

(tipurilor) de definire este corelată cu descrierea comparativ-diferenţială în clase paradigmatice (bazată pe analiza în componente semantice). In raport cu rezultatele obţinute în acest fel se poate ajunge la o interpretare («lectură») adaptată interesului mai larg al vorbitorilor, dar care face posibilă «laicizarea» cunoaşterii (ştiinţelor). Se îmbină astfel aspectele cognitive cu cele socio-semantice şi pragmatice. [ ] Analiza sintagmatică privind textele şi contextele în care apare limbajul specialzat [ ] are rol preliminar sub aspectul textelor şi un rol de rafinare în ce priveşte contextele. Premisa interesului pentru terminologia specializată din perspectiva terminologiei «externe» este reprezentată de circulaţia (atestarea) lor (a termenilor, n.n) în texte de largă circulaţie (cu un grad de specializare inferior, mergând până la vulgarizare, texte aparţinând mass media sau chiar limbii comune). Se admite că în textele de largă circulaţie termenii pot avea libertăţi sau alte preferinţe contextuale. Acestea pot atrage modificări semantice («dinamica sensului»), iar raportarea (respectarea) nucleului «dur» specializat (sau existenţa unei medii semantice a lui în funcţie

Analiza paradigmatică a lexicului specializat [

]

8

sau toate contextele) reprezintă un aspect de mare interes în analiza sintagmatică a

diverselor terminologii. [

Combinarea analizei paradigmatice cu cea sintagmatică în descrierea terminologiilor

vizează, în ultimă instanţă, modificarea raportului dintre terminologizare (LS) şi lexicalizare

care să ţină seama de

interdependenţa dintre limbă şi cunoaştere, dintre limbă, societate şi cultură.” (Angela Bidu- Vrănceanu 2007:25-28)

(LC), cu consecinţe importante asupra unei terminologii dinamice [

]

]

SCOPUL

ca obiective ale terminologiilor atât elaborarea de teorii conceptuale

structurând obiectele domeniului, cât şi activitatea lexicografică (specializată sau nu) de efectuare a unor corpusuri, dicţionare etc.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71).

„Sunt admise [

]

înregistrarea, explicarea, descrierea termenilor specializaţi din diverse domenii, în sine

sau în relaţia cu limba comună este obiectivul propriu terminologiei «externe». Precizarea libertăţilor şi a limitelor utilizării sensului specializat şi/sau a celorlalte sensuri pe care le capătă un termen în limba comună urmăreşte realizarea unei comunicări adecvate. Chiar dacă există mult mai multe libertăţi în terminologia «externă», scopul comunicării corecte (decodare şi codificare) rămâne fundamental şi se apreciază în funcţie de indicaţiile dicţionarelor generale, ca instrumente cu caracter social şi accesibil. Corectitudinea

comunicării favorizează nu numai înţelegerea, ci şi, dezideratul terminologiei «externe» - «democratizarea» şi «laicizarea» cunoaşterii ”. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:25-31).

„[

]

CONCLUZII

Lingvistica poate contribui la caracterizarea individuală sau comparativă a unor terminologii, pentru a le stabili atât specificul, cât şi problemele de interes general”. (Angela Bidu-Vrănceanu 2010:25).

BIBLIOGRAFIE

Selecţia textelor: Doina Marta Bejan

Bidu-Vrănceanu, Angela coord., 2000 – Lexic comun, lexic specializat, Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu, Angela, 2007 – Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionare la texte, Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu, Angela coord., 2010 – Terminologie şi terminologii, Editura Universităţii din Bucureşti

9

CUPRINS/ CONTENTS / SOMMAIRE

TERMINOLOGIE / TERMINOLOGY/ TERMINOLOGIE

17

Laurenţiu BĂLĂ

19

„Sfânta” înjurătură sau mic inventar de termeni religioşi la îndemâna românilor nervoşi HOLY” Swearing or Small Inventory of Religious Terms of Reach Angry Romanians

« Le sacré» juron

ou petit inventaire de termes religieux à l’usage des Roumains furieux

Valeriu BĂLTEANU

25

Terminologia divinaţiei populare româneşti: actanţii The Terminology of Romanian Folk Divination : The Actants Terminologie de la divination populaire roumaine: les actants

Gheorghe CHIVU

29

Alegerile lui Ippocrat. Consideraţii asupra vocabularului unui vechi text medical The choices of Hypocrates. Considerations on a Mediaeval Medical Text Les choix de Hypocrate. Considérations sur le vocabulaire de la traduction d’un texte médical ancien

Alexandra CUNIŢĂ

35

Dimensiunea culturală a termenilor The Cultural Dimension of Terms La dimension culturelle des termes

Felicia DUMAS

46

Quelques termes orthodoxes en roumain et leurs «possibles» équivalents français Orthodox Terms in Romanian and their “Possible” French Equivalents Termeni creştin-ortodocşi românesti şi ”posibilele“ lor echivalenţe în limba franceză

Stelian DUMISTRĂCEL, Doina HREAPCĂ

51

Împrumutul neologic românesc bursă din perspectiva limbilor funcţionale BURSĂ (Stock Exchange), a Romanian Neologic Loan Viewed in the Perspective of Functional Languages L'emprunt néologique roumain bursă dans la perspective des langues fonctionnelles

Cristinel MUNTEANU

66

Problema Terminologiei în concepţia lingvistică a lui Eugenio Coşeriu The Issue of Terminology in Eugenio Coseriu’s Linguistic Theory Le sujet de la Terminologie dans la conception linguistique de Eugenio Coseriu

Elena MUSEANU

77

Definiţii alternative ale termenilor economici Alternative Definitions of Economic Terms Définitions alternatives des termes économiques

Mădălina STRECHIE

85

Termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei la romani Terms from the Romans’ Kinship Linguistic Repertory Termes du répertoire linguistique de la parenté chez les Romains

11

Alice TOMA

89

Terminologia ca vector al culturii matematice la graniţa dintre milenii Terminology and the Mathematical Culture at the End of the 20 th Century La terminologie et la culture mathématique à la fin du XX- ème siècle

Ana-Maria TRANTESCU

103

Probleme terminologice în definirea unităţilor frazeologice în română şi engleză.

O

perspectivă contrastivă

Terminological Difficulties of Phraseological Units in Romanian and English. A Contrastive

 

Perspective Problèmes de terminologie dans la définition des unités phraséologiques en roumain et en anglais. Une perspective contrastive

SEMANTICA/ SÉMANTIQUE/SEMANTICS

115

Liliana AGACHE

117

Fenomene sonore specifice omului în analiza contrastivă Terms Denoting Human Sounds in a Contrastive Analysis Phénomènes sonores spécifiques à l' homme: une analyse contrastive

Ionel APOSTOLATU

121

Consideraţii privind hipercorectitudinea lexicală On Lexical Hypercorrectness Considérations sur l' hypercorrectitude lexicale

Ana-Maria BOTNARU

131

Poveşti despre cuvinte: LUNCĂ The Story of a Word : LUNCĂ (“river meadow; everglade; holm”)

L'

histoire d' un mot: LUNCĂ

Zinaida CAMENEV, Olga PASCARI

134

The Degree of Semantic Independence of Elements in Idiomatic and Non-Idiomatic Compounds

Gradul de independenţă semantică a elementelor în compusele idiomatice şi în cele neidiomatice

Le

degré d'indépendance sémantique des éléments dans les composés idiomatiques et

non-idiomatiques

 

Oana Magdalena CENAC

137

Metaphor Translation in Electronics Terminology Traducerea metaforei în terminologia electronică La traduction de la métaphore dans la terminologie électronique

Ileana CHERSAN

143

On the English Law Enforcement Vocabulary – Acknowledgement and Argumentation Vocabularul poliţienesc din limba engleză: recunoaştere şi argumentare Le vocabulaire anglais spécifique à la police: identification et argumentation

Roxana CIOLĂNEANU

149

Hiponimia ca modalitate de organizare şi descriere definiţională în limbajul de marketing Hyponymy as a Means of Organisation and Definitional Description in the Language of Marketing L'hyponymie: moyen d'organisation et de description définitionnelle dans le langage du marketing

12

Valentina CIUMACENCO

154

The Semantic and Syntactic Development of the Quasi-Modal Have to in English Verbul semimodal Have to în limba engleză: valori semantice şi sintactice Le verbe quasi-modal Have to en anglais: valeurs sémantiques et syntaxiques

Gabriela DUDA

161

Semantica dezastrului The Semantics of Disaster La sémantique du désastre

Virginia LUCATELLI

176

Le vocabulaire de la cause The Vocabulary of the Cause Vocabularul cauzei

Sanda MARCOCI

185

La métonymie des couleurs dans le discours publicitaire The Metonymy of Colours in the Advertising Discourse Metonimia culorilor în discursul publicitar

Mariana NEAGU

190

‘What’s in a Name?’ Senses of the Term ‘Construction’ in Linguistic Studies ‘What’s in a Name?’Sensurile termenului CONSTRUCŢIE în diverse orientări lingvistice ‘What’s in a Name?’ Une approche linguistique du sens du mot CONSTRUCTION

ETIMOLOGIE, FORMAREA CUVINTELOR, FRAZEOLOGIE/ ETYMOLOGY, WORD BUILDING, PHRASEOLOGY/ ÉTYMOLOGIE, FORMATION DES MOTS, PHRASÉOLOGIE

195

Mihaela CÎRNU Übersetzung deutscher Nominalkomposita aus der Fachsprache der Technik La traduction des noms composés allemands du langage technique de spécialité

197

Traducerea substantivelor compuse germane din limbajul tehnic de specialitate

Cristian MOROIANU

202

Consideraţii etimologice la numele de culori. Alb şi negru Etymological Notes on the Names of Colours. Black and White Considérations étymologiques concernant les noms de couleurs. Blanc et noir

Ina PAPCOVA

212

Modélisation structurale et sémantique des unités phraséologiques en contexte Crearea de modele strucurale şi semantice ale unităţilor frazeologice în context Analysis of the function of the different types of phraseological units (collocations, expressions, idioms) in literary texts

Casia ZAHARIA

219

Valenz und logische Wortzusammenhänge in Komposita Concatination and Logical Connectors in Compound Words Valences et liens logiques dans les mots composés

13

LEXIC ŞI CULTURĂ/VOCABULARY AND CULTURE/ LEXIQUE ET CULTURE

223

Simona ANTOFI

225

Paratopie, enunţare şi personaje în piesa Lailei Ripoll, FIERE Paratopy - Enunciation and Characters in Laila Ripoll's Play ATRA BILIS Paratopie - enonciation et personnages dans la piece de Laila Ripoll FIEL

Elena FUIOREA

231

Military Speech Acts and Speech Act Verbs Acte de vorbire din domeniul militar şi verbele prin care se realizează Actes de langage dans le domaine militaire et leurs verbes performatifs

Ludmila HOMETKOVSKI

236

Triada conţinut / formă / calitate în traducerea textului juridic comunitar The Tryad Contents/ Form/ Translation of the European Community Legal Texts La triade contenu/forme/qualité dans la traduction des textes juridiques communautaires

Petru IAMANDI

243

On Character Naming Cum aleg scriitorii numele personajelor Comment l’écrivain choisit –t-il le nom de ses personnages ?

Fulbert Loukou KOFFI

249

Analyse stylistique du lexique populaire dans Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Analiza stilistica a lexicului popular in Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Stylistic Analysis of the Popular Vocabulary in Les Quatrains Du Dégoût by Bottey Zadi Zaourou

Nicoleta NEŞU

258

Probleme de terminologie în actul traducerii Problems of Terminology in the Act of Translation Problèmes de terminologie dans l’acte de la traduction

Iuliana POP

266

Le vert – symbole de l’écologie. Application au langage médiatique roumain contemporain Green - "The Colour of Ecology". Application in Contemporary Romanian Media Language Verdele – simbolul ecologiei. aplicaţie pe limbajul mediatic românesc contemporan

Floriana POPESCU

271

O analiză privind macrostructura leximatelor româneşti An Analysis of the Romanian Leximat Macrostructure Une analyse concernant la macrostructure des matériaux lexicographiques roumains

Sandrine SIMEON

275

Allotopie. Vers une problématisation de l’espace scénique filmé Allotopia sau despre problematizarea spaţiului scenic filmat Allotopia – the problematisation of the filmed stage space

Daniela ŢUCHEL

279

Trends in Interpreting Reification Tendinţe în interpretarea reificarii Tendances dans l'interprétation de la réification

14

DIDACTICA/ DIDACTICS/ DIDACTIQUE

285

Yolanda-Mirela CATELLY

287

Cultural Contextualization in Teaching Lexis – Pedagogical Options Contextualizare culturală în predarea vocabularului – opţiuni pedagogice Contextualisation culturelle dans l'enseignement du vocabulaire – options pédagogiques

Ana MUNTEANU

290

The Lexicon: A Symphony, not a Note Lexiconul: o simfonie, nu o notă Le Lexicon : une symphonie, pas une note

Anca Marina RĂDULESCU, Oana BADEA

294

Some Ideas about Teaching Writing as a Process Sugestii asupra predării exprimării scrise Suggestions sur l'enseignement de l'expression écrite

RECENZII /BOOK REVIEWS/ COMPTES-RENDUS DE LECTURE

297

Doina Marta BEJAN

299

MARIUS SALA, Cuvintele – mesageri ai istoriei, Editura Meronia, Bucureşti, 2009, ISBN 978-973-7839-59-6, 261 p.

Doina Marta BEJAN

301

ANGELA BIDU-VRĂNCEANU (coordonator), Terminologie şi terminologii, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2010, 295 p. ISBN 978-973-737-788-3

Felicia DUMAS

303

Atelier de traduction nos 11, 2009 et 12, 2009

Cristinel MUNTEANU

305

ALICE TOMA, Lingvistică şi matematică, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2006, reeditare 2008, 518 p.

Angelica VÂLCU

313

MARIE TREPS, Les mots migrateurs. Les tribulations du français en Europe, Editions du Seuil, février 2009, ISBN 978-2-02-086258-5, 373 p.

ABSTRACTS

315

15

TERMINOLOGIE

TERMINOLOGY

TERMINOLOGIE

17

Laurenţiu BĂLĂ Universitatea din Craiova

„SFÂNTA” ÎNJURĂTURĂ SAU MIC INVENTAR DE TERMENI RELIGIOŞI LA ÎNDEMÂNA ROMÂNILOR NERVOŞI

Motto:

că ce neam înjură ca noi, de lege, de cruce, de cuminecătură, de morţi, de comândare, de lumânare, de suflet, de

mormânt, de colivă, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim înşine legia?”[1] Antim Ivireanul

„[

]

Fie şi numai acest motto ar putea constitui deja un inventar al termenilor de care vorbeam în titlul articolului nostru! Din păcate, el este departe de a fi exhaustiv, căci imaginaţia românilor este, practic, nelimitată în acest domeniu. Pentru francezi, dar şi pentru locuitorii din Québec, cuvintele cu semnificaţie religioasă (catolică, în cazurile menţionate) constituie adevărate tabuuri lingvistice şi nu pot fi folosite în contexte blasfematorii (în înjurături, de exemplu, sau pur şi simplu ca interjecţii cu valoare afectivă amplificatoare), decât în urma unor transformări fonetice eufemistice, care să atenueze oarecum efectul blasfemator. În schimb, românii nu resimt nicio teamă faţă de aceşti termeni, pe care îi folosesc izolat sau, uneori, în combinaţii ce alcătuiesc un repertoriu aproape inepuizabil de înjurături. Ne propunem, în cele ce urmează, o trecere în revistă a câtorva termeni religioşi care nu constituie nici pe departe tabuuri pentru români. Am optat pentru un inventar alfabetic deoarece este mai uşor de consultat, dar şi pentru faptul că un clasament în funcţie de frecvenţa acestor termeni în înjurăturile românilor ar fi trebuit să facă obiectul unui adevărat studiu, care ar fi depăşit cu mult spaţiul unui articol. Judecând după bogăţia extraordinară şi după varietatea mereu surprinzătoare a înjurăturilor româneşti putem spune fără teama de a greşi că apetenţa noastră pentru acest tip de manifestare lingvistică este un dat ancestral. Artur Gorovei, într-una din lucrările sale, menţiona această concepţie „virilă”, înrădăcinată adânc în mentalul popular: „Băiatul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă, se va însura cu mare greutate, că cică are mai multe coaste de femeie” [2] Într-un extrem de interesant eseu dedicat Imaginarului violent al românilor, manifestat în presă (începând cu articolele lui Eminescu din ziarul Timpul, până la un studiu de caz dedicat oglindirii în presă a „mineriadelor”), Ruxandra Cesereanu identifica, în introducerea la capitolul Imaginarul lingvistic, nouă registre ale acestuia, al cincilea dintre ele fiind cel religios [3]. Acest registru, în mod mai mult decât justificat, nu putea lipsi dintre cele nouă identificate de autoare. Şi aceasta pentru că observaţiile din predica lui Antim Ivireanul (vezi mottoul acestui articol), nu sunt, din păcate, deloc lipsite de temei nici astăzi, când, paradoxal, peste 90 % dintre români se declară de religie ortodoxă! Credinţă religioasă care, judecând după înjurăturile proferate oricând şi oriunde, după luarea în derâdere a aproape tuturor celor sfinte, de la divinitatea supremă, până la ultimul mormânt, credem noi că ridică un semn de întrebare. Aşa cum am afirmat deja, inventarul care urmează nu este exhaustiv, e foarte posibil să fi omis câţiva termeni, dar credem că numărul acestora este, totuşi, nesemnificativ. Din

19

observaţiile noastre, doi termeni religioşi par a fi scăpat de impetuoasa furie blasfematorie a românilor, e adevărat, unul doar pe jumătate… Primul este Crăciun (personal, nu am întâlnit – a se citi „auzit”/„citit” – vreo înjurătură de genul „…tu-i Crăciunul mă-sii”!). Este puţin curios acest fapt întrucât cealaltă mare sărbătoare a ortodoxiei (şi nu numai!), Paştele, figurează la loc de „cinste” în topul înjurăturilor româneşti, disputându-şi primul loc cu numele divinităţii supreme (atât sub forma Dumnezeu, cât şi sub forma de plural Dumnezei, de parcă românul nervos ar vrea să ia în derâdere, să-şi manifeste violenţa verbală nu numai faţă de Dumnezeu unicul, atotputernicul, ci faţă de toţi Dumnezeii posibili ai preopinentului său!). Al doilea termen ocolit în înjurăturile românilor este Isus Cristos, din păcate doar pe jumătate, căci dacă, la fel ca în cazul primului termen menţionat, nu am întâlnit o înjurătură de genul „…tu-ţi Isusul/Isuşii mă-tii”, nu la fel putem spune despre Cristos/Cristoşi (cu variantele Hristos/Hristoşi)! Acesta este prezent, alături de Paşte şi de Dumnezeu/Dumnezei, în cele mai multe dintre înjurăturile româneşti, fie singur, fie în orice combinaţie imaginabilă, cu oricare alt termen religios! Violenţa verbală a românilor, manifestată nu numai faţă de cele sfinte (de exemplu, cea faţă de mamă ar merita, fără îndoială, un studiu separat!), dar practic faţă de orice – obiect, situaţie, fiinţă (vie sau moartă!) etc. – ne face să-i dăm crezare lui Mark Twain, care spunea:

„When angry count to four; when very angry, swear.” [4] Suntem, deci, un popor foarte nervos, care nu se mulţumeşte cu o banală interjecţie eliberatoare a energiei negative acumulate, cu o exclamaţie de defulare, cum este deja învechita Drace! (sau, de ce nu, cu vreuna echivalentă a celebrei exclamaţii Merde! a francezilor, sau a nu mai puţin celebrei Shit! a anglofonilor). De aceea, imaginarul lingvistic violent al românilor i-a determinat pe aceştia să-şi constituie, de-a lungul a secole de existenţă, un adevărat inventar de termeni ce se regăsesc în înjurături şi dintre care, cei religioşi, sunt următorii:

altar: Futu’i altaru mă’sii de când vine un negru în ţara mea să’mi vorbească despre cât de rahat e poporu român? (drojdie.info) [5]

anafură: Futu-ţi anafura mătii, ţi-am zis să nu mai te repezi aşa neanunţat? (reactii.ro)

biserică: Îs numai io şi feciorul mieu. Ce putem face? Biserica mă-sii dă om prost, că i-am zis să se uite! (Vintilă-Ghiţulescu, 2006: 108)

candelă: Candela mă-tii, ai să ajungi ca Chişoi, să dormi prin şanţuri! Se opri, suflând greu din cauza efortului, sau a furiei. (cronicarii.com)

cădelniţă: Futu-ţi cădelniţa mamii măti de bou! (groups.google.com)

ceară: Au futu-ţi ceara mă-ti de şmecheră care eşti tu şmecheră !!! (zoso.ro)

colivă: - Ce să fie boierule, crucea mă-sii dă osie, că să rupse tocma acu! Tu-i coliva mă-sii dă viaţă că pă ploaia asta şi-n frigu ăsta tot să stai să dregi la trăsură! (Vintilă-Ghiţulescu, 2006: 107)

cristelniţă: Nici n-apucase să sară din şaretă cînd unul dintre fraţii ei o apucase de ceafă, apoi taică-său apăruse din grajd cu ochi furioşi, înjurînd cu voce piţigăiată şi stridentă, încât Bojorina se gândi fulgerător că se auzise pînă la tecarul din poarta popii Zaharia: Cristelniţa mă-tii de fată! (convorbiri-literare.dntis.ro)

Cristos: fii blestemat până-n străfundul Iadului, futu-ţi Cristosu' mă-ti de jigodie (newsgroups. derkeiler.com)

Te audiez fără nici un avocat, băi, criminalule, futu-ţi Cristoşii mă-tii! (stiri.rol.ro)

20

birurile?

(gandul.info)

dumnecat [6]: Dă-o-n dumnecatu’ ei de ţară! (forum. paytv. ro)

Dumnecaţii măsii, iar e luni. (twisted-minds.com)

dumnescris [7]: M-a speriat să-mi stea inima, tu-i dumnescrisu mă-sii de animal. (mangalia- mea.ro)

De când Dumnescrişii mă-sii se politizează şi sănătatea? (euxiniu.weblog.ro)

dumnezeire: futu-ţi marea mă-tii de gras şi dumnezeirea mă-tii de obez slinos, dar mai faci tu multe declaraţii care aduc numa ruşine şi mizerie asupra clubului şi (international.prosport.ro)

împuţit,

cruce:

futu-ţi

crucea

mă-tii

de

grecotei

cât

crezi

c-o

să

mai

înghiţim

Dumnezeu: El, maior sau colonel ce-l făcuseră peste noapte, când venea să dăm declaraţii, insista pe:

- A cui e, mă, Basarabia, futu-ţi Dumnezeul mă-tii?

- Păi,

- Cum e-a ta, Hristosul tău de bandit?

Şi înjurăturile alea mă făceau să mă uit lung la el.

(literaturasidetentie.ro)

Atunci, pentru ce, Dumnezeii mă-sii a mai murit Piticul ăla la Târgovişte? (scribd.com)

grijanie: - Pentru că am fost deştept mă, eram cel mai bun la învăţătură şi cel mai iute la horă nu ca tine futu-ţi grijania mă-ti, că o dată îmi vin belelele, de pun dîrjala pe tin şi îţi rup oasele de mă bagi în puşcărie. (agero-stuttgart.de)

groapă: Luate-ar dracu de oltean împuţit futu-ţi groapa şi copii mă-tii de rahat cu 4 ochi. (renasterea. ro)

Hristos: Bă futu-ţi altaru mă-tii, eu vroiam să-i explic frumos la om care e faza cu pătratele, dieta şi alte cele şi te bagi tu în hristosu mă-tii aici cu cunoştinte de mare culturist. (extreamcs.com)

Dute-n hristoşii mă-tii de handicapat că nu te-a băgat nimeni în seamă. (ndrey.com)

icoană: steliştilor nu veniţi voi la Galaţi futu-vă’n icoana mamii voastre (sport.ro)

închinare: Futu-i închinarea mă-sii de viaţă! (gabrieladsavitsky.wordpress.com)

Aleluia, aleluia, aleluia şi „Amin”, futu-vă închinarea creştinească cui v-a făcut parlamentari. (evz.ro)

înger: futu-ţi îngerii mă-tii (hyperliteratura.reea. net)

lumânare: - M-ai bate, ai? - şuieră tatăl - m-ai bate, futu-ţi lumânarea mă-tii de beţiv! (cronicarii.com)

moliftă:

făcut??

(brainfuzion.wordpress.com)

melodia asta e chiar făcută de astfel de

mormânt: Bă futu-şi mormântul mă-tii de handicapat oameni tot pentru astfel de oameni. (youtube. com)

mort: Ce mă, futu-ţi morţii mă-ti nu ai loc de mine? (m.gandul.info)

naştere: Şi când se scoală, iar încins futu-i naşterea mamii lui de împuţit ordinar! (ziarulde iasi.ro)

e-a noastră.

Cât

timp

a

fost

ministrul

transporturilor

ce

molifta

mă-sii

a

21

parastas: De la vodcă li se trage, futu-le-aş parastasu’ mamii lor, vedea-i-aş pe toti deportaţi în Siberia… (moshe mordechai.wordpress.com)

pască:

(newsgroups.derkeiler. com)

paşte: Paştele mă-tii de vagabond, ne-ai minţit că înveţi şi termini liceul, ţi-am plătit meditaţii şi tu nici măcar nu te-ai înscris la examen! (numisfera.ro)

pomană: Aşadar, cine-i eficient şi responsabil şi cine-i acolo doar de „futu-i pomana”. (ziarulde sibiu.ro)

prescură: futu-ţi prescura mă-tii (forum.cumicu. ro)

sfânt: „Băga-mi-aş picioarele în sfinţii ăştia

ţigan borât astăzi şi mâine

da

mai

taci

odată,

futu-ţi

pasca

mă-ti

de

” (revista 22.ro)

tămâie: „De ce-ai tăiat, mă, copacu’, futu-ţi tămâia cui te-a ouat, de bou cu stea-roşie-n frunte?” (paulgoma. free.fr)

În afara termenilor care formează acest glosar, mai există ţiva pe care, cel puţin în ceea ce ne priveşte, nu i-am întâlnit separat în înjurături, ci numai în combinaţii, de exemplu, adormire – poate fi vorba de „moarte”, sensul pe care acest termen îl are în limbaj bisericesc, dar şi de o mare sărbătoare religioasă, Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare), sărbătorită pe 15 august –, arhanghel, biblie, evanghelie, maica precista, mucenic…):

Futu-ti biserica şi paştele şi adormirea morţilor mă-tii. (bloguluteo.wordpress.com)

Pai să nu-i fuţi Cristosul şi Adormirea mă-sii? (mitza. net)

Bag (…)-n toţi dumnezeii şi arhanghelii maicilor măiculiţelor voastre de homosexuali năzdrăvani (…) (injuraturi.ro)

Futu-ţi

(newsgroups.derkeiler.com)

Bă, enoriaşilor! Futu-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! (Victor Rebengiuc, în filmul Balanţa - 1992, regia Lucian Pintilie)

futu-ţi Cristosu şi Maica Precistă şi femeia de servici care te-a învăţat să scrii mess-uri (webloader.org)

Futu-ţi cristoşii, sfinţii şi mucenicii să ţi-i fut! Hai odată! (ralucone.wordpress.com)

ai?

Cristosul

Bibliei

mă-ti

Constantine!

Îţi

place

Biblia

pt.

că

e

gratis,

Trebuie spus, de altfel, că aproape oricare dintre termenii menţionaţi mai sus poate forma nucleul unei înjurături, alături de un alt termen, sau chiar de mai mulţi, în funcţie de gradul de nervozitate al proferatorului, precum şi de imaginaţia sa, cu siguranţă! Vom cita în continuare doar câteva astfel de creaţii, în care întâlnim patru şi chiar cinci termeni religioşi (exemple cu doi sau cu trei termeni fiind cele de mai sus):

Măi Ghiţă Căcărează, măi, tot ca musca în curu’ calului, anafura, ceara, parastasul şi prescura? (groups. google.com)

Futu-vă Altaru Biserica Cristosu Evanghelia Filoftea [8] etc.

de hoţi. Au buzunarele mai mari decât medicii iar oamenii ăia salvează vieţi. (alinamd.wordpress.com)

Aşa că ce le-aş ura eu preotilor e

Ar mai fi multe observaţii de făcut, legate de exemplu de faptul că românii pot înjura, aşa cum am mai spus, absolut orice obiect care le creează (sau nu!) probleme:

22

Lumânarea s-a stins din nou şi atunci l-am auzit pe tata zicând: - Ei futu-ţi lumânarea mă-tii, îţi arăt eu ţie! (ioanabogdan.wordpress.com)

„Futu-i Dumniezău’ ei de funie!”, constata unul aburcat pe o movilă de pământ maro. Se opinteşte în cizme mai bine şi coşciugul coboară alene. (liviualexa. ro)

„Futu-i Dumnăzău şi Marea / Cui o mai făcut Ungarea

Futu-ţi tehnologia cui te-a făcut, paştele tău de mizerie civilizată şi easy-access ce eşti!! (paidece. blogspot.com)

- Nea Nicule, ai mai relatat, da-am uitat: Goiciu-i ăla de-a decapitat la unu’ picioarele cu toporu’?

- Ăla, Marinică, futu-mi-l în decapitare pe mămicuţa lui dă fiară uădioasă şi săl-ba-ti-că, domnule! (paul goma.free.fr)

Păi futu-i pehaşul ei din gură de viaţă, dacă eram eu ministru, păi dacă nu le făceam un proces, la instanţe numai din uie, de să le meargă fulgii la toţi şmecherii de bagă reclame (…) (agonia.ro)

Mi-l şi imaginez pe bunic’miu uitându-se lung la mine, sta câteva secunde şi în stilu-i caracteristic imi spune: „Futu-ţi cetania mă-tii! De unde soarele mă-tii ai mai apărut şi tu?” (cupixul.wordpress.com)etc.

” (pro-saeculum.ro)

Sau poate ar trebui amintită o anume formă de economie sintagmatică prezentă uneori în înjurături (aceasta determinându-i pe utilizatori să folosească enunţuri cât mai succinte, cuvinte scurte etc.), ca în exemplul următor:

Ridică-te, futu-ţi ’mnezăii mă-tii de criminală! (Familia, nr. 11-12/2008, p. 133)

În sfârşit, ar mai trebui remarcat şi faptul că în timp ce francezii sau canadienii din Québec au tendinţa de a eufemiza termenii religioşi pe care îi folosesc, în scopul de a atenua cumva efectul blasfemator al acestora [9], românii nu au astfel de preocupări. Singurul lor efort de atenuare a înjurăturilor este, uneori, fie absenţa totală verbului cu conotaţie sexuală provenit din lat. futuere, într-un anume tip de construcţii eliptice:

muncesc cinstit, îmi plătesc dările, în crucea mă-tii!! (gandul. info)

- Porc bătrân şi împuţit! Grijania şi pomana mă-sii! se apuca Nuţica să-l suduie cu foc. (zf.ro)

Sau, mai rău, se aruncă în gol de la parter! Cristoşii şi toţi sfinţii, stau la 4! Nu-i nimic, cobor pe scări! (bloguluflorescu. blogspot.com)

fie, printr-un fel de afereză, absenţa primei silabe a acestui verb (de aici, numeroasele variante de genul „…tu-ţi…”, „…tu-le…”):

Moroşanu: „Tu-i mama ei de salsa, am dansat de nu mai pot!” (kombat.ro)

Săptămâna asta/viitoare, am de lucru, deci mă duc la vodafone şi le fac un scandal cât casa !… tu-le mama lor de hoţi! (mickelasblog.wordpress.com)

În concluzie, credem că dacă s-ar alcătui un clasament al diverselor popoare în funcţie de înjurăturile proferate, românii ar ocupa primul loc în ceea ce le priveşte pe cele… „sfinte”, căci, după ştiinţa noastră, niciun alt popor, cel puţin nu european, nu manifestă un atât de nonşalant dispreţ faţă de termenii religioşi!

23

NOTE

[1] „La Dumineca Vameşului, cuvânt de învăţătură”, in Didahii, Litera, Chişinău, 1998, p. 29. [2] În Credinţi şi superstiţii ale poporului român, ed. a II-a, îngrijită de Iordan Datcu, Editura „Grai şi Suflet – Cultura naţională”, Bucureşti, 1995, p. 223, apud Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, Iaşi, Polirom, 2001, p. 250. [3] Cesereanu, R., Imaginarul violent al românilor, Bucureşti, Humanitas, pp. 9-10. [4] „Când eşti nervos, numără până la patru; când eşti foarte nervos, înjură.” [5] În toate exemplele care urmează am respectat ortografia autorilor, neintervenind decât în cazul unor erori evidente şi a căror menţinere ar fi îngreunat înţelegerea textului respectiv. [6] Un termen care nu există, după ştiinţa noastră, în niciun dicţionar al limbii române actuale, dar este, totuşi, foarte des întâlnit în înjurături! În ceea ce priveşte etimologia sa, fără competenţa unui specialist, înclinăm spre a-l considera un cuvânt telescopat, sau ceea ce francezii numesc un „mot- valise”, în a cărui „compoziţie” ar putea figura „dumnezeu” - dar poate şi „duminică”/var. „duminecă” - , pentru partea de început, respectiv „dumicat” pentru ultima parte. [7] Un alt termen care, la fel ca precedentul, este destul de des întâlnit în înjurături, dar care, de asemenea, nu figurează în vreun dicţionar . Şi în cazul său, presupunem că este vorba de un cuvânt-valiză, compus din „dumnezeu” + „scris” (probabil, în sensul de lege „scrisă”, de cuvânt al Domnului, adică de Biblie!). [8] În 7 decembrie o prăznuim pe Sf. Muceniţă Filoftea, de la Curtea de Argeş, ocrotitoarea Ţării Româneşti; numele „Filoftea” se traduce prin iubitoare de Dumnezeu. [9] De exemplu, folosirea de către francezi a cuvântului „bleu” pentru a înlocui numele „Dieu” – ‘Dumnezeu’ –, în construcţii de genul „parbleu” (pentru „par Dieu” – ‘pe Dumnezeu’) sau „palsambleu” (pentru „par le sang de Dieu” – ‘pe sângele lui Dumnezeu’).

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Cesereanu, Ruxandra (2003), Imaginarul violent al românilor. Bucureşti: Humanitas. Familia (2008), Nr. 11-12, noiembrie-decembrie, Oradea. Ivireanul, Antim (1998), Didahii. Chişinău: Litera. Mazilu, Dan Horia (2001), O istorie a blestemului, Iaşi: Polirom. Vintilă-Ghiţulescu, Constanţa (2006), Evgheniţii. Bucureşti: Humanitas.

RÉSUMÉ

« LE SACRE» JURON OU PETIT INVENTAIRE DE TERMES RELIGIEUX A L’USAGE DES ROUMAINS FURIEUX Pour les Français, ainsi que pour les Québéquois, les mots à signification religieuse (catholoque, dans les cas mentionnés) constituent de vrais tabous linguistiques ne pouvant être utilisés dans des contextes blasphématoires (dans des jurons, par exemple, ou purement et simplement dans des interjections à valeur affective amplifiée) qu’à la suite de certaines transformations phonétiques euphémistiques, qui attenuent en quelque sorte cet effet blasphématoire. En revanche, les Roumains n’éprouvent aucune crainte devant les termes en question qu’ils utilisent de manière isollée ou bien dans des combinaisons qui se constituent en un réprtoire de jurons poresque inépuisable. Nous nous proposons de passer en revue les termes religieux qui ne constituent pas de tabous pour les Roumains, en partant du nom de la Divinité suprême jusqu’à celui du plus humble „tombeau”. La conclusion finale de notre article est qu’entre Dieu et le Diable, les Roumains craignent (ne serait-ce qu’apparemment) PLUTôt le dernier que le premier, alors que chez les Français et les Québéquois la crainte des choses saintes l’emporte. Mots-clés : juron, termes religieux, tabous linguistiques, Roumains.

24

Valeriu BĂLTEANU Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi

TERMINOLOGIA DIVINAŢIEI POPULARE ROMÂNEŞTI: ACTANŢII

Până acum o cercetare aprofundată a lexicului divinator românesc nu s-a realizat; de altfel referirile la domeniul în discuţie au fost, şi ele, extrem de rare. Pe baza bibliografiei de specialitate, a investigaţiilor proprii vom încerca să oferim o serie de sugestii ce vizează deocamdată doar o singură categorie terminologică: actanţii. După cum se ştie termenul divinaţie provine din latinescul divinatio „ghicirea viitorului” [1] şi denumeşte „o categorie de practici magice oculte, superstiţioase, efectuate pentru ghicirea viitorului” [2]. Sinonim cu divinaţie este termenul mantică, de origine greacă. Studierea lexicului aferent diverselor procedee divinatorii poate ajuta la o mai bună înţelegere a domeniului. La o privire mai atentă, terminologia divinatorie permite o destul de clară stratificare a elementelor componente. Principalele categorii terminologice:

- actanţii: bobar, bobăreasă, cărturăreasă, ghicitoare etc;

- acţiunea divinatorie: a bobi, a ghici, a meni etc;

- practica divinatorie: dat, ghicit, vrăjit etc;

- elemente cu valoare divinatorie: gadină, noiţă, piază, zgaibă etc.;

- instrumentar divinator: bob, carte, ghioc, zodie etc. Pentru a putea analiza categoria terminologică în discuţie vom avea în vedere o serie de aspecte generale, precum şi unele concluzii obţinute pe baza cercetării unor aspecte particulare (etimologie, variante, derivate, evoluţii semantice, expresii şi sintagme ce conţin termeni ce denumesc actanţii etc.). Termenii amintiţi corespund noţiunii de „ghicitor” şi sunt, în general, marcaţi de utilizarea unui anumit instrument divinator: bobi, cărţi, păscălie, zodie etc. O scurtă referire la ultimii doi termeni e necesară:

păscălie „calendar special cu ajutorul căruia se poate stabili dinainte (pe o perioadă lungă de ani) data Paştilor şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe” [3] zodie „prevestirea soartei după luna naşterii” [4]; „zodiac” Existenţa unui număr relativ mare de substantive ce denumesc actanţi din domeniul divinaţiei populare ne sugerează importanţa pe care a avut-o ghicitoria pe terenul mentalităţii româneşti tradiţionale. Termenii menţionaţi au, în general, caracter regional, doar ghicitor, ghicitoare, vrăjitor, vrăjitoare, babă fiind mai răspândiţi. La constituirea acestui grup terminologic au contribuit diverse procedee, dintre care remarcăm derivarea cu sufixe (păscălar, bobar, ghicitoreasă etc.), compunerea (cătătoare de noroc, cititor în stele etc.). Fenomenele de transfer terminologic, atât de prezente în lexicul magiei populare româneşti [5], apar şi în cadrul terminologiei divinatorii: substantivele burcăşiţă şi ursăreasă provin din sfera lexicului cu caracter etnic, aceşti termeni sugerând preluarea practicilor cu caracter divinator de către minoritari (ţigani):

burcăşiţă ţigancă nomadă care umblă cu ghicitul” [6] ursăreasă „soţia ursarului” [7]; „cărturăreasă” [8] Acelaşi fapt se poate constata şi din observaţiile cuprinse în ALR SN „cu privire la noţiunea cărturăreasă” [9]. Prezenţa cuvintelor vrăjitor, vrăjitoare în cadrul acestei categorii terminologice nu trebuie să ne mire, din moment ce, conform credinţelor populare, „ei (vrăjitorii – n.n.) spun

25

trecutul şi viitorul, ghicesc viitorul, norocul” [10]. Din cauza faptului că mecanismele lingvistice nu au răspuns întotdeauna prompt la schimbările petrecute la nivelul divinaţiei

populare, unii termeni au ajuns să denumească, cu acelaşi corp fonetic, actanţii ce realizează activităţi divinatorii diferite. Astfel, cărturăreasă a fost înregistrat şi cu sensul „femeie care dă cu bobii” [11], pe lângă cel iniţial „femeie care ştie să dea în cărţi sau cu cărţile” [12]. O serie de termeni specifici domeniului vrăjitoriei (babă, băbăreasă, vraci etc.) au intrat în cadrul lexicului divinator ca urmare a extinderii paletei de acţiuni a actanţilor respectivi, prin preluarea de către ei ş