You are on page 1of 14

SIRUPI SIROPURI

1.1. Definiţii ale siropurilor 1.1.1. Siropurile pot fi definite conform Farmacopeei Române X astfel: sunt preparate farmaceutice lichide cu un conţinut crescut de zahăr, care au o consistenţă vâscoasă şi sunt destinate administrării interne. (CONTINUTUL DE ZAHAR TREBUIE SA FIE PESTE 40 %) 1.1.2. O altă abordare a definiţiei siropurilor poate fi aceea din punct de vedere al fitoterapiei, care defineşte siropurile ca fiind soluţii exctractive apoase la care se adaugă zahăr (610 g de zahăr la 360 ml de lichid). 1.1.3. Siropurile mai pot fi definite şi ca soluţii concentrate de zahăr, destinate administrării interne; acestea mai conţin substanţe active medicamentoase sau aromatizate. 1.2. Clasificarea siropurilor Siropurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, care ţin cont de anumite criterii, cum este modul de preparare sau după scopul în care sunt întrebuinţate. a.După modul de preparare al siropurilor, se pot obţine prin: -dizolvarea zahărului în: -apă calda sau rece -sucuri de fructe -solutii alcoolice -solutii extractive -amestecul siropului simplu cu: -solutii medicamentoase -solutii extractive alcoolice (tincturi, extracte) b.După scopul în care sunt folosite, siropurile pot fi: -siropuri aromatizate, întrebuinţate pentru corectarea gustului şi mirosului, având rolul de vehicul la obţinerea unor preparate lichide de uz intern, -siropuri medicamentoase care au acţiune terapeutică bine definită (purgative, expectorante, diuretice, antidiareice), datorită prezenţei unor anumite substanţe medicamentoase. c.După conţinut: Simple – o singură substanţă medicamentoasă (Peritrol, Nurofen. Compuse – mai multe substanţe medicamentoase (Sirop de

După modul de formulare: Oficinale. Siropuri cu rol de vehicul în medicaţia terapeutică. Cu acţiune tonică (Ginseng.După forma farmaceutică: Siropuri medicamentoase. g. nuci. Cu acţiune sedativă ( tei. Ferum – Hausman. Romergan. Granule pentru siropuri. Vidailin). Peritol.După acţiunea terapeutică: Cu acţiune expectorantă (muguri de brad. Paracetamol. Cu acţiune anticolitică (Sab simplex. Ferronat. d. cătină. Baby – drink.pătlagină cu propolis. Aerius). f. baby – water. Tussin). Ketof. Cu acţiune antipiretică (Nurofen. Gripe. Claritin. Eferalgan). Cu acţiune antihistaminică = antialergică (Peritol. Cu acţiune antitusivă (coji de ceapă. valeriană). Concentrate pentru siropuri. Cu acţiune antibiotică. Cu acţiune antianemică (Fer – sol. . Cu acţiune purgativă (Duphalac. Siropuri aromatizante (edulcorante). Vi – sol.După modul de utilizare: Siropuri medicamentoase (substanţe cu acţiune terapeutică). măceşe). Lactuloză). Pătlagină). Humex. Industriale. Paxaladine). Pulberi pentru siropuri. Siropuri cu rol protector contra acţiunilor iritante a unor substanţe medicamentoase. Picovit. Panadol. e. mărar).

datorită concentraţiei mari de zahăr.3. Sirop de balsam de tolu. 1. Fazele preparării: . iar acestea sunt următoarele: dizolvarea zahărului în apă sau în soluţia care conţine substanţe active. siropul de portocale corectează gustul dat de clorura de calciu (CaCl2).5. Dezavantaje: -greutatea (dificultatea) de a fi transportate. Importanţa siropurilor:Siropurile sunt forme farmaceutice din cele mai răspândite. deoarece recipientele de conservare (flacoanele) sunt realizate din sticlă. în special pentru prepararea a numeroase produse destinate copiilor. -Perioada de valabilitate este destul de redusă. 2. -Siropurile se utilizează ca vehicule pentru medicamente lichide de uz intern. Sirop de codeină.4. Prepararea siropurilor Prepararea siropurilor are mai multe faze de preparare.. Siropurile se prepară în diferite concentraţii. acest lucru asigurând o mai bună şi mai corectă dozare a principiilor active. dar şi faptul că respectivul sirop ţine cont de vârsta persoanei căreia îi este administrat. Avantaje: -Siropurile corectează gustul neplăcut al unor medicamente (siropul de cireşe amare marchează gustul sărurilor din fier. -Siropurile sunt o formă farmaceutică uşor de administrat şi persoanelor în vârstă care au dificultăţi cu înghiţirea. iar aceasta necesită atenţie atât în manipularea acestora. Obţinerea siropurilor (etapele de obţinere a siropurilor) Se face respectând aceleaşi reguli ca la soluţii dar dispersând substanţa medicamentoasă sau extractele vegetale în sirop simplu şi completare la masa prevăzută. Farmacopeea Română X oficializează 4 tipuri de siropuri: 1. -În cazul depozitării siropurilor este necesară realizarea unui spaţiu (dulap) pentru o mai bună şi mai atentă conservare pe perioada depozitării şi vânzării produselor în farmacii. Sirop simplu. 3. sulfide). cât şi în modul de conservare a produsului pe întreaga sa perioadă de fabricare şi utilizare. 4. aducerea la concentraţia dorită şi clarificarea şi eventual decolorarea. Sirop de mătrăgună. 1. datorită avantajelor pe care le oferă. siropul de zmeură şi licviritie se adaugă soluţiilor unor medicamente saline.1. -De asemenea siropurile permit o bună conservare a principiilor active conţinute.

Percolatorul este un vas cilindric care are la bază o terminaţie de formă conică. dizolvare. 0. Pentru prepararea siropurilor se folosesc zahărul de bună calitate cristalizat care conţine 91-99% zaharoză. ape distilate aromatice. metodă numită per descensum. b) Dizolvarea prin percolare. Substanţele cărora li se datorează proprietăţile terapeutice ale diferitelor produse vegetale se numesc principii active. 1. ori la foc moderat. La fundul acestuia se aşează cu grijă un strat de vată umezită. se numeşte drog.1. Dizolvarea zahărului se poate face la temperatura obişnuită la rece sau la cald prin încălzirea pe baia de apă.25-0. presată potrivit. Acestea fac parte din compoziţia chimică a plantelor medicinale şi aromatice.clarificare sau decolorare. Acestea pot fi soluţii de săruri minerale. în consecinţă. Folosirea apei comune poate duce la precipitate. nici prea afânată. fără impurităţi.Dizolvarea Dizolvarea la rece Se foloseşte numai apă distilată pentru a nu se forma zaharatul de calciu. filtrare. Produsul vegetal cel mai bogat în principii active şi care. Dizolvarea zahărului se poate face în apă distilată. iar după dizolvarea întregii cantităţi de zahăr. pentru ca filtrarea să nu fie imperfectă. iar vasele în care se lucrează să fie curate. . soluţii extractive din vegetale. de alcaloizi. pentru a nu . Alegerea procedeului de dizolvare se face funcţie de caracteristicile siropului şi de aparatura avută la dispoziţie. a) Dizolvarea zahărului la rece se poate face în mai multe moduri: dizolvarea prin suspendarea zahărului la suprafaţa lichidului. nici prea apăsată.50% cenuşă.50% apă şi 0. când rezultă siropuri simple sau în diferite soluţii care conţin principii active.6. se amestecă pentru omogenizare.condiţionare. se utilizează în terapeutică.- cântărirea materiilor prime. Metode de obţinere a siropurilor 1.6. Apa în care se dizolvă zaharoza trebuie să fie distilată. completare la masa prevăzută.depozitare. . datorită formării unor săruri de calciu insolubile.01-0. Se introduce zahărul cântărit într-un săculeţ de pânză şi se suspendă la suprafaţa apei. .

Pentru încălzire se folosesc vase din cupru cositorite. patenele sau capsulele de porţelan. Se reglează debitul de scurgere în mod convenabil. Dizolvarea zahărului la cald se face prin aducerea zahărului şi a vehiculului într-un vas. deoarece se evită alterarea prin căldură a zahărului şi a vehicolului. În industrie se folosesc vase cu pereţi dubli printre care circulă vapori de apă. Prepararea la rece a siropurilor se aplică la preparatele care conţin substanţe volatile care se alterează prin căldură. de preferinţă bucăţi sau cristale mari.îngreuna procesul. cu agitare sau fără. iar celelealte siropuri oficinale au un conţinut de circa 60% zahăr. în care se poate opera la cald sau la rece. Proporţiile de vehicul şi zahăr trebuie respectate îndeaproape pentru a ajunge la un sirop de concentraţie corespunzătoare. o parte din apa prescrisă se poate evapora. Procedeul reprezintă inconvenientul că necesită timp mai îndelungat. Înainte de încălzire se recomandă îmbibarea totală a zahărului pentru a evita riscul unei caramelizări parţiale. Siropul oficinal conţine 64% zahăr. cantitatea de zahăr luat în lucru este diminuată corespunzător. Zahărul se mai poate dizolva prin agitare directă cu vehicul. din oţel inoxidabil. În cazul dizolvării la cald. rezultă un sirop de concentraţie corespunzătoare. fiind nevoie de agitare puternicăÎn timpul lucrului vasele trebuie să fie acoperite pentru a evita contaminarea cu microorganisme. Dizolvarea zahărului la rece este un procedeu recomandabil. dar operaţia este dificilă. pentru a evita formarea unei mase compacte pe care lichidul să nu o poată străbate. şi încălzirea amestecului pe baia de apă sau pe foc direct până când tot zahărul se dizolvă. Procedeul are o aplicaţie semiindustrială. când picăturile apar în succesiune destul de rapidă. În timpul fierberii se poate forma o spumă care se îndepărtează. La unele siropuri de fructe. iar pentru prepararea unei cantităţi foarte mari se folosesc baterii constituite din mai multe recipiente de mare capacitate. Când prepararea siropurilor se face la rece cu respectarea cantităţilor de zahăr şi de vehicul prevăzute. prevazut cu agitatoare. Acest lucru se întâmplă mai ales când dizolvarea zahărului se . Este preferabil ca încălzirea să se facă la foc moderat. deoarece se ţine seama şi de proporţia de glucoză şi levuloză din sucul care se foloseşte la preparare. Deasupra stratului de vată se pune zahărul. amestecul se agită din când în când. În timpul operaţiei. Vehicului se trece repede prin coloana de zahăr şi apoi este redus în percolator. iar operaţia nu necesită o supraveghere continuă ca în procedeul de preparare la cald a siropurilor.

căci prin căldură sunt distruse o serie de microorganisme. Pentru a înlătura acest inconvenient. În lipsă de densimetre. cu respectarea cantităţilor prevazute. Când prepararea se face la rece. siropul căpătând o culoare gălbuie. vată sau ţesături. La prepararea siropurilor prin încălzire pe foc direct. Aceste siropuri se conservă mai bine. o parte din apă se evaporă şi este necesar să se înlocuiască apa evaporată cu apa fierbinte până la concentraţia corespunzătoare. Uneori siropurile medicamentoase sunt opalescente datorită unor impurităţi. Când se foloseşte un zahăr pur. 1. siropul obţinut va avea concentraţia corespunzătoare.2. alb şi uscat se obţine de obicei un sirop limpede care nu are nevioe de clarificare. FR X prevede determinarea densităţii. deoarece într-un sirop mai concentrat se produce recristalizarea zahărului. deoarece viteza de filtrare a siropurilor este mult mai mare la cald decât la rece.6. Aducerea la concentraţia dorită este necesară deoarece întrun sirop mai concentrat zahărul cristalizează. Pentru a stabili concentraţia siropurilor.Filtrarea trebuie făcută cât mai repede. Siropurile se filtrează fierbinţi prin hârtie de filtru. care va influenţa negativ calitatea acestuia prin caramelizarea şi invertirea mai pronunţată. 1. 1. Pentru siropurile mai concentrate se impune operaţia de aducere a lor la concentraţia cerută. căci o parte din zahăr se caramelizează.face prin fierbere pe foc direct şi rezultă un sirop de o concentraţie mai ridicată.6. În acest scop vasul şi componentele siropului se cântăresc cât mai exact şi după fierbere se completează apa evaporată. În acest caz se adaugă apă fiartă până la concentraţia dorită. Clarificarea şi decolorarea Clarificarea siropurilor se face în cazul când în urma preparării rezultă siropuri tulburi.3. Procedeul de preparare a siropurilor la cald este avantajos deoarece scurtează timpul de preparare.4. zahărul este expus hidrolizei şi fermentării. concentraţia se poate stabili prin cântărire. în timpul încălzirii pe baia de apă se acoperă vasele pentru a inlătura evaporarea. iar într-unul mai diluat. Pentru . Aducerea la concentraţia cerută La preparare trebuie respectate îndeaproape proporţiile de vehicul şi zahăr pentru a ajunge la un sirop de concentraţia cerută. o parte din apă se va evapora. În cazul dizolvării la cald. Putem spune că filtrarea este importantă pentru aspectul final al siropurilor. deoarece va fi necesară o încălzire prelungită a siropului. Este contraindicată adăugarea de la început a unui surplus de apă. Prezintă şi un inconvenient.6.

se mai fierbe câteva minute. deoarece s-ar coagula prea repede şi nu va antrena particulele în suspensie. fără a se amesteca. Decolorarea siropurilor se face în cazurile în care datorită încălzirii mai puternice. Albuşul de ou (albumina) se foloseşte uneori la clarificarea siropurilor. cu apă caldă până se obţine o pastă. Pasta de hârtie de filtru este folosită mai des. talcul. dar operaţia este greoaie datorită fineţii acestor pulberi. Ca agenţi de clarificare se foloseşte hârtia de filtru. Se triturează fragmente mici de hârtie de filtru eventual neîncleiată în mojar. Se practică mai ales la prepararea siropului simplu. care se stoarce şi se adaugă peste siropul în fierbere. şi care se îndepărtează. siropurile preparate cu tincturi. în special cel animal. La suprafaţa siropului se formează o spumă care antrenează impurităţile. timp în care se amestecă siropul şi se filtrează prin ţesătură sau hârtie de filtru. cărbunele. cu excepţia celor care conţin o emulsie (siropul de migdale).clarificarea lor se folosesc unele substanţe inerte care introduse în sirop antrenează impurităţi ce se îndepărtează prin filtrare. Albuşul de ou nu se adaugă peste siropul fierbinte. Talcul şi alte pulberi minerale se pot folosi la clarificarea siropurilor. Siropul se filtrează cald şi se trece de două-trei ori prin filtru pentru a se obţine limpede. cât şi pentru decolorare. albumina. Urmele de albumina rămase în sirop pot determina anumite transformări. o parte din zahăr se caramelizează şi siropul se închide la culoare. Această metodă oferă siropuri clare şi nu determină nici o modificare în compoziţia siropului. Prin fierberea mai vie. se foloseşte uneori la prepararea siropurilor atât pentru clarificare. Proporţia de hârtie de filtru este de 1-5 g la 1000 g de sirop. amestecurile rezultate filtrându-se foarte greu. Fibrele de celuloză formează împreună cu ţesătura un strat filtrant care reţine impurităţile. . Controlul siropurilor Siropurile trebuie să fie clare. după care se încălzeşte pe foc moderat. Metoda este utilizată mai ales pentru siropurile care se consumă în timp scurt şi care nu conţin principii active. De asemenea albumina coagulată poate antrena şi o parte din principiile activecare se îndepărtează o dată cu filtrarea.7. Cărbunele. după un anumit timp de preparare pot deveni tulburi. spuma devine prea abundentă şi se îndepărtează greu. 1. Se adaugă la siropul rece. Utilizarea cărbunelui absorbant ca agent de clarificare şi decolorare trebuie să se facă cu grijă pentru a nu fi absorbite şi unele principii active. De asemenea. datorită răşinilor sau a clorofilei care precipită.

a) Densitatea Determinarea densităţii permite să se aprecieze concentraţia în zahăr. datorită procentului mare de zahăr.5% amestec de p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil în proporţie de 9:1 sau alţi conservanţi aprobaţi de Ministerul Sănătăţii. se formează mucegaiuri. Siropurile preparate la cald sunt mai stabile deoarece agenţii microbieni au fost distruşi. Fermentarea se produce cu uşurinţă. b) Conţinutul în zaharoză Se poate deduce concentraţia în zahăr în funcţie de indicele de refracţie care se determină după normele prevăzute în farmacopee. La toate siropurile oficinale şi la cele industriale este înscrisă ca o caracteristică densitatea. mai ales dacă sunt păstrate în condiţii neprielnice. Conservarea siropurilor Siropurile se conservă în flacoane de cel mult 1000 g. Cu toate acestea siropurile suferă în timp unele modificări. mai ales când o cantitate de zahăr a fost invertit. Temperatura optimă de conservare a siropurilor este de 8-150 C. care provoacă procese de fermentare. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze conservantul antimicrobian adăugat. În siropurile mai concentrate zahărul cristalizează. în urma unei reacţii de hidroliză: C12 H 22O11 + H 2O → C 6H 12O 6 + C 6H 12O 6 Dedublarea zaharozei în glucoză şi fructoză este grăbită în mediu acid. bine închise şi complet umplute. . păstrate la căldură şi în contact cu aerul. 1. Siropurile cu concentraţie în zahăr inferioară celei prevăzute la siropuri se conservă prin adăugare de 1. Determinările se fac cu areometre. zaharimetre. În siropurile mai diluate.(8-15 grade) Conservarea siropurilor este în general bună. Invertirea zahărului constă în transformarea acestuia în glucoză şi fructoză. sau cu picnometre. indicele de refracţie şi dozarea substanţelor active şi a zahărului. Prezenţa acloolului sau eterului scade densitatea siropului respectiv.8. la loc răcoros.Principalele încercări privind controlul calităţii siropurilor sunt: densitatea. Siropurile care şi-au modificat aspectul sau mirosul nu se mai folosesc.

1.Per descensum zahărul se suspendă într-un săculeţ deasupra vasului. b.1. Dizolvarea la rece se poate face prin 3 metode: a. Se folosesc des pentru prepararea medicamentelor lichide de uz intern. de asemenea se folosesc ca adjuvanţi la obţinerea pilulelor. Dizolvarea la rece: Prin această metodă se evită alterarea substanţei medicamentoase. -nu rezultă siropuri limpezi. Întrebuinţări Siropurile pot fi folosite ca: edulcorante şi aromatizante pentru corectarea gustului neplăcul al unor medicamente şi în scop medicamentos dependent de principiile active pe care le conţin.9. hidrolizarea şi caramelizarea zahărului. -filtrarea decurge cu viteză mică. Dezavantaje: -dizolvarea se face greu. zahăr 64g Apă distilata ad 100 g. .Siropul simplu (Sirupus simplex) Rp.Prin percolare se foloseşte o instalaţie denumită percolator. granulelor şi a drajeurilor. -posibilitatea fermentării cu microorganisme. Se obţine prin dizolvarea zahărului la rece sau la cald.

c. se trece prin percolator până la dizolvarea totală a zahărului. Dizolvarea la cald: -filtrarea decurge rapid. Zahărul se aduce pe la partea superioară sub formă de cristale sau bucăţi. -apariţia de cristale datorită hidrolizei zaharozei. . -posibilitatea de contaminare mai mică.Prin agitare – constă în agitarea energică a amestecului într-un recipient închis care are volumul de 2 ori mai mare ca volumul siropului. -dizolvarea decurge rapid. Avantaje: -operaţia de filtrare şi dizolvare decurge rapid. Soluţia se recoltează de la robinet. Apa care a traversat zahărul îl topeşte (dizolvă) crescându-i concentraţia. Dezavantaje: -posibilitatea caramelizării zahărului. Procesul se desfăşoară convenabil pentru prepararea unor cantităţi mai mici de 2000 de grame. -se realizează şi sterilizarea. Peste zahăr se pune apă reglând robinetul la o curgere potrivită. -se obţin preparate clare şi limpezi datorită coagulării substanţelor albuminoase sau datorită substanţelor balast.Hârtie de filtru Vată umezită Robinet Este un vas din sticlă cilindro -conic terminat cu un tub efilat prevăzut cu un robinet. Zahărul pudră ar forma o masă compactă pe care apa ar traversao greu.

2 grame Alcool 2 mililitri Apa q. Se determină concentraţia siropului în 2 moduri: 1. Se agită continuu până la dizolvarea completă a zahărului.6 – 1. la temperaturi cuprinse între 8 – 150 C. Amestecul se încălzeşte pe baia de apă sau direct pe sursa de foc (sticlă termo – rezistentă). Depozitare: În recipiente cu o capacitate de cel mult 1000 mililitri. Se dizolvă atât în apă caldă cât şi în apă rece. iar eventuala spumă care se formează se îndepărtează. formând o soluţie coloidală. Are tendinţa de a forma complecşi cu mai multe . Filtrarea: Se face cu siropul fierbinte imediat după preparare prin sau vată umezită.Se introduce un termometru în siropul care fierbe. ad (100) Carboxi metil celuloză sodică – este o macromoleculă cu grad de substituţie variind între 0.2 grame Zaharină 0.-posibilitatea de contaminare cu microorganisme şi fermentarea siropului sunt mai reduse. Temperatura 0 de 105 C indică concentraţia adecvată. bine închise.Prin cântărire la balanţă a siropului şi comparare cu masa iniţială.. Dacă masa este mai mică se completează cu apă distilată fierbinte. Dacă temperatura este mai mică se lasă să se încălzească şi să se evapore apa. complet umplute. Se adauga apa distilata incalzita in prealabil la cca 70 grade. Se aplică eticheta de culoare albastră. Se preferă o încălzire moderată. Condiţionarea: În recipiente de sticlă. Dacă temperatura este mai mare se adaugă apă distilată şi se agită şi din nou se ia temperatura. 2. Metoda de preparare: Zahărul se cantareste si se aduce in recipientul tarat in prealabil cu bagheta. 2. Apa care se evaporă se înlocuieşte până la masa prevăzută. sucuri şi soluţii extractive. s. incolore sau brune. bine închise. se obţin preparate clare şi limpezi prin coagularea substanţelor albuminoase sau eventual a unor substanţe balast prezente în zahăr.Siropul pentru diabetici: Se prepară după următoarea formulă: Carboxi metil celuloză sodică 1gram Nipagin 0. -prin încălzire la fierbere are loc şi sterilizarea siropului.

Exemple: Novocaina. Carbonatul bazic de magneziu serveşte şi pentru clarificarea soluţiilor ajutând la îndepărtarea uşoară a rezinelor care ar precipita. Antibioticele. iar soluţia ar fi opalescentă şi lăptoasă. Nipaginul şi zaharina se dizolvă în alcool. Se adaugă soluţia alcoolică peste soluţia apoasă. Compoziţie chimică: Conţine 80% rezine formate din esteri ai acidului cinamic şi ai acidului benzoic. De aceea tinctura se triturează în prealabil cu carbonat bazic de magneziu şi o cantitate mică de zahăr (principiile active din balsam se solubilizează prin formarea sărurilor solubile de magneziu). Zahărul folosit la triturare are rolul de a mari suprafaţa de contact dintre balsam şi dizolvanţi. 2. De asemenea în prezenţa microorganismelor se formează compuşi depolimerizaţi ceea ce duce la scăderea vâscozităţii.5 grame Carbonat bazic de magneziu 1 gram Zahar 64 g Apa distilata q. Deoarece majoritatea constituenţilor sunt foarte greu solubili în apă se foloseşte o tehnică specială pentru a se obţine un preparat limpede şi care păstrează proprietăţile iniţiale. Acţiune şi întrebuinţări: Se foloseşte ca edulcorant al soluţiei administrată diabeticilor. Siropul de balsam de tolu (Sirupus Balsami Tolutani) Tinctura de balsam de tolu 4. s. Epinefrina. Preparare: Carboxi metil celuloza se agită cu apă până la dispersare completă. Alcoolul în concentraţie mare poate determina precipitarea soluţiei de carboxi metil celuloză. ad (100) Balsam de tolu: Este o oleo – răşină insolubilă în apă dar foarte solubilă în alcool concentrat (motiv pentru care se foloseşte tinctura). . se completează cu apă până la 100. Dacă s-ar amesteca tinctura de balsam de tolu cu apă s-ar forma un precipitat alb voluminos. Conservat la temperatura camerei scade vâscozitatea. Conservare: Se prepară în cantităţi specifice consumului şi se păstrează în sticle de culoare brună. Mai conţine 12 – 15% acid benzoic şi acid cinamic. la loc răcoros.substanţe medicamentoase pe care le precipită sau le floculează (flocula – apar ca nişte mici complecşi de culoare albă).

bronşite şi astm. Pentru formulele pentru copii se verifică dozele maxime. Siropul de codeină. Acţiune şi întrebuinţări: Fluidifică secreţiile bronşice. De menţionat că formula prevede codeină bază şi nu codeină sub formă de sare (codeină fosfat). 4.Preparare:Tinctura de balsam de tolu se triturează cu carbonatul bazic de magneziu şi aproximativ 20 grame de zahăr. are proprietăţi calmante şi este corector de gust (tusea cu expectoraţii). Acţiune şi întrebuinţări: Antitusiv pentru tusea seacă. Se adaugă apă circa 30 grame şi se triturează. la loc răcoros. În filtrant se dizolvă prin uşoară încălzire. Conservare: În flacoane bine închise. Din cauza faptului ca codeina se ţine la VENENA şi siropul se va prepara numai pe bază de reţetă. La asocierea siropului de codeină se are în vedere interacţiunea codeinei cu alte substanţe medicamentoase. Se filtrează prin hârtie de filtru pliată. dezinfectant al căilor respiratorii.2 grame Alcool 1. .Siropul de beladonă (Sirupus Belladonae) Se prepară după formula: Tinctură de beladonă 5 grame Sirop simplu 95 grame Preparare: Se amestecă tinctura de beladonă cu siropul. Conservare: În flacoane bine închise şi se prepară în cantităţi mici. Obligatoriu se agită înainte de întrebuinţare pentru dispersia omogenă a principiului activ.8 grame Sirop simplu 98 grame Preparare: Codeina se dizolvă în alcool şi se amestecă cu siropul simplu. (Sirupus Codeini) Are următoarea formulă: Codeină 0. 3. restul de zahăr (44 grame) şi se completează cu apă la 100. Se păstrează în flacoane bine închise şi se prepară în cantităţi mici.

Se folosea în special în compoziţia soluţiilor de uz infantil pentru proprietăţi anticolitice.Acţiune şi întrebuinţări: Antispastic şi sedativ. .