Dezastrul de la Cernobîl, care a avut loc pe data de 26 aprilie 1986 la Centrala Nucleară din Cernobîl, Ucraina (fosta Uniune

Sovietică) este considerat a fi cel mai grav accident nuclear din istorie, fiind unul din doar două accidente clasificate la nivelul 7 pe Scala Evenimentelor Nucleare Internaţionale (celălalt fiind dezastrul nuclear de la Fukushima Daiichi). O explozie şi un incendiu ce i-a urmat au eliberat mari cantităţi de radioizotopi în atmosferă, care s-au răspândit deasupra Europei, dar în principal deasupra părţii de vest a URSS. Avertizările iniţiale ce au ajuns în ţările afectate de eliberarea substanţială a materialului radioactiv nu au venit totuşi din partea Uniunii Sovietice ci din Suedia, când pe data de 27 aprilie muncitorii de la Centrala Nucleară Forsmark (la aproximativ 1100 km distanţă de Cernobîl) au descoperit particule radioactive pe hainele lor. Cercetările efectuate de Suedia pentru a găsi sursa radiaţiilor, după ce s-a stabilit că nu fusese nicio scurgere la centrala suedeză, au fost cele ce au dus la descoperirea faptului că exista o problemă nucleară serioasă în URSS. Contaminarea cauzată de dezastrul de la Cernobîl nu a fost răspândită uniform de-a lungul zonei rurale înconjurătoare, ci neregulat în funcţie de condiţiile meteorologice. Rapoarte de la oameni de ştiinţă din Uniunea Sovietică şi din Belarus indică faptul că aproximativ 60% din radiaţiile eliberate deasupra URSS au ajuns in Belarus. O zonă întinsă din Rusia, la sud de Bryansk a fost deasemenea contaminată la fel ca şi zone din partea de nord-vest a Ucrainei. Ca alte eliberări de substanţe radioactive in atmosferă, cea de la Cernobîl a fost controlată de proprietăţile fizice şi chimice ale elementelor radioactive din miez. În timp ce marea majoritate consideră plutoniul ca fiind un combustibil nuclear deosebit de periculos, efectele sale sunt eclipsate de cele ale produşilor de fisiune. Foarte periculoşi sunt compuşii radioactivi ce se acumulează în mâncare, cum ar fi izotopii de iod şi stronţiu. Două rapoarte despre eliberarea radioizotopilor au fost făcute disponibile, unul de OSTI şi altul mai în detaliu de OECD, ambele in 1998. La momente diferite după accident, izotopi diferiţi erau responsabili de concentraţiile mari de radiaţii din atmosferă. S-au putut astfel calcula concentraţiile pentru iradierea cu raze gamma a unei persoane ce stătea în aer liber însa cele pentru o persoană aflată la adăpost sunt mai greu de estimat.     Toate gazelle nobile, incluzand krypton şi xenon, conţinute în reactor au fost eliminate imediat în atmosferă, la primii aburi ai exploziei 55% din iodul radioactiv din reactor ce aproximativ 1760 PBq sau 400 kg de I-131 a fost eliminat, sub forma unui amestec de vapori, particule solide şi compuşi organici Cesiu (85 PBq Cs-137) si teluriu au fost eliberaţi ca aerosoli Eliminarea totala in atmosferă e estimată la 5200 PBq.

Două tipuri de particule au fost eliberate: particule mici intre 0.3 si 1.5 μm (diametru aerodinamic) şi particule mari de 10 μm. Particulele mari conţineau 80 - 90% din radioizotopii nevolatili eliberaţi, zirconium-95, niobium-95, lanthanum-140, cerium-144 şi elemente transuranice, incluzând neptunium, plutonium şi actinide minore, încapsulate într-o matrice de oxid de uraniu. 203 oameni au fost spitalizaţi imediat, dintre care 31 au murit (28 din cauza iradierii acute totale a corpului). Majoritatea au fost pompieri şi muncitori ce au încercat să controleze dezastrul şi care nu au fost constienţi de pericolul cauzat de inhalarea fumului radioactiv. 135,000 oameni au fost evacuaţi din zonă, inclusiv alţi 50,000 din oraşul Pripyat, din apropiere. Experţii în sănătate au prevăzut că in următorii 70 ani va exista o creştere de 2% a incidenţei bolnavilor de cancer în marea majoritate a populaţiei expuse contaminării reactive declanşate de explozia reactorului.

1

peştii din anumite lacuri adânci au fost interzişi pentru consum la fel ca şi diverse fructe şi legume crescute în zone mai afectate de radiaţii. din cauza consumului de lapte local contaminat.Sindromul de iradiere acută este o acumulare de simptome care se manifestă la câteva luni după expunerea la cantităţi mari de radiaţii ionizante. AIEA notează . ea este numită acum Pădurea Roşie. hemoragii şi infecţii în timp ce doze mari pot avea efecte neurologice negative. Termenul se referă în general la problemele acute şi nu la cele care apar după o perioadă lungă de timp. Animalele domestice au fost ucise după evacuarea locuitorilor. mult mai multe decât în mod normal” Marea parte a unei păduri de conifer a fost distrusă din cauza radiaţiilor acute. 2 . ca urmare a analizei cantităţii de radiaţii din natură. un izotop cu o perioadă de înjumătăţire de 8 zile. Sindromul de iradiere cronică a fost semnalat la muncitorii din Uniunea Sovietică din cauza expunerii prelungite la radiaţii cu un nivel mai scăzut decât cel necesar pentru a induce boala acută. Totodată. vomă. Doze relativ mici pot duce la simptome gastrointestinale. În alte zone din Europa. creşte şi probabilitatea dezvoltarii unor alte boli. ducând la moarte rapidă. Apariţia şi tipul simptomelor depind de doza expunerii la radiaţii. cum ar fi greaţă. în principal diverse tipuri de cancere.. Unii din copii din zonele contaminate au fost expuşi la doze mari de radiaţii de până la 50 Gy. din cauza unei acumulări de iod-131. Mai multe studii au arătat că incidenţa de cancer tiroid printre copii din Belarus. Pomii au fost dărâmaţi cu buldozerul şi apoi îngropaţi. Acesta se manifestă prin probleme neurologice şi afectarea celulelor sângelui. Ucraina şi Rusia a crescut considerabil.1800 cazuri de cancer tiroidian la copii intre 0-14 ani când a avut loc dezastrul.

cu 12 cazuri apărute în ianuarie 1947. In Berlinul de Vest. numărul crescând de la 27 între 1980-1986 la 46 in 1987. Little Boy a fost eliberat deasupra oraşului Hiroshima. pe 8 mai. Primele dovezi care au susţinut legătura dintre radiaţii si DTN au fost publicate de Akar şi al. Împreună cu Marea Britanie şi Republica Chineză.9 până la 9. În ceea ce priveşte oraşul.distrugere promptă şi cumplită”. acesta şi împrejurimile sunt lipsite de locuitori. restricţii încă există iar Comisia Europeană a precizat că acestea vor mai rămâne în vigoare mai mulţi ani de acum înainte. Aliaţii s-au pregătit pentru o invazie costisitoare a Japoniei.Efecte pe termen lung:  Sindromul Down (trisomia 21). Aliaţii au eliberat două bombe atomice pe oraşele japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Interacţiunile fizice sau chimice în acest proces pot cauza DTN-uri. pe 6 august 1945 urmat de Fat Man la Nagasaki pe 9 august. incidenţa a crecut de la 1. Austria şi Germania arată o corelaţie clară între gradul de expunere la radiaţii şi incidenţa crescută a aberaţiilor cromozomiale şi a malformaţiilor congenital.   La 25 ani de la dezastru. Acest raport iniţial a fost susţinut de altele. microcefalii. Hiroshima Spre finalul celui de al Doilea Război Mondial din 1945. Aberaţiile cromozomiale. În timpul etapei embrionare din dezvoltarea fătului. în 1988.000 oameni. După o serie de bombardamente care au distrus multe oraşe japoneze. Defectul de tub neural (DTN) în Turcia. Statele Unite au cerut capitularea Japoniei în Declaraţia de la Potsdam. ca urmare a toxicităţii radiaţiilor ce încă persistă în zonă. există anumite tipuri de aberaţii specifice expunerii la radiaţii. incidenţa sindromului Down a avut vârful la 9 luni dupa explozia de la Cernobîl. Trăsături comune ale acestor malformaţii sunt fisuri mai mult sau mai puţin extinse. Informaţiile sunt puţine însă. La Spitalul Mustafakemalpasa. din regiunea Bursa. Rapoarte în ceea ce priveşte aberaţiile cromozomiale detectate in Belarus şi în alte părţi ale Uniunii Sovietice. Totuşi. păsări sunt filmate în timp ce îşi părăsesc cuiburile aflate în interiorul sarcofagului. Însă în ultimii ani au existat multe rapoarte ce sugerează că zona este un habitat fertil pentru floră şi faună.2 cazuri la 1000 naşteri la 20 la 1000 în primele şase luni din 1987. ce se îngrijeşte de o populaţie de 90. De exemplu. adesea însoţite de dislocări ale ţesutului nervos.. Aceste două evenimente sunt singurele utilizări ale armelor nucleare până în ziua de azi. Germania. acestea fiind întâlnite la anumiţi copii născuţi la câteva luni după dezastru. ameninţând Japonia cu . ele au prezentat mai multe anormalităţi fizice decât aceleaşi specii de păsări din oricare alt loc în Europa. DTN includ spina bifida occulta sau aperta. De asemenea. macrocefalii şi în cazuri extreme. deoarece zona nu a fost foarte studiată din punct de vedere biologic.. anenecefalii. însă faptul că exemplarele ce prezinta anormalităţi tind să se împerecheze mai greu va duce într-un final la eliminarea acestora. dar războiul in Pacific a continuat. Guvernul japonez a ignorat acest ultimatum şi două bombe nucleare create de Manhattan Project au fost trimise. Războiul în Europa s-a terminat când Germania nazistă a semnat documentul prin care capitula. din diverse zone din Turcia. 3 . pe 26 iulie 1945. tubul neural se diferenţiază în creier şi măduva spinării (formând sistemul nervos central). într-un documentar difuzat pe BBC în 1996.

Bombardamentele au dus în Japonia post-război la semnarea Actului celor Trei Principii Nenucleare. un baiat de 14 ani a fost internat la spitalul din Hiroshima la două zile după explozie. .. despre simptomele care . Cum am spus mai sus.000–166. Au murit din cauza 4 . Nouă zile mai târziu a început să-i cadă părul.apăreau brusc la pacienţii fără răni aparente’’. încheind oficial al Doilea Război Mondial. nu ştiam nimic despre cauze sau leacuri … La câteva zile după bombardament.000 oameni în Hiroshima şi 60. oamenii au murit în număr mare din cauza efectelor arsurilor. având febră mare şi greaţă. printre altele. deşi ambele oraşe aveau garnizoane ce numărau mulţi soldaţi. 30% din cauza clădirilor ce au căzut si 10% din alte cauze. cu aproximativ jumătate din morţi înregistrate în prima zi de la fiecare bombardament. Departamentul de sănătate din Hiroshima a estimat că din cei care au murit în ziua exploziei. boli cauzate de radiaţii precum şi alte răni. La câteva zile după explozii. În următoarele luni. În ambele oraşe. De exemplu. majoritatea celor ucişi erau civili. În a 17a zi a început să aibă crize de epistaxis iar în a 21a zi a murit. efectele acute au ucis 90. La Hiroshima şi Nagasaki.. interzicând naţiunii utilizarea sau producerea de arme nucleare. Tatsuichiro Akizuki a scris despre boala necunoscută şi ciudată. 60% au murit din cauza arsurilor.000–80.Puteam acum sa ne numim adversarul necunoscut « boala atomica » sau « contaminare radioactiva ». doctorii au realizat că ceea ce tratau ei erau de fapt efectele expunerii la radiaţii. Japonia şi-a anunţat capitularea. Numărul de leucocite a început să scadă din ce în ce mai mult. la şase zile de la bombardamentul de la Nagasaki. semnand Actul de Capitulare Necondiţionată. puţinii doctori care au supravieţuit au observat simptomele cauzate de radiaţii pentru prima dată. Dr. În cartea sa. Dar erau doar denumiri. mulţi oameni de la Hiroshima şi Nagasaki nu au murit din cauza efectului direct al exploziei ci din cauza radiaţiei eliberate ca rezultat al acesteia.Între lunile a doua şi a patra de la bombardamente.000 în Nagasaki. Nagasaki 1945. oamenii au început să moară în număr mare. Pe 15 august.

.. leucemia a început să apară într-un număr neobişnuit de mare. a leucemiei sau a altor cancere. Akizuki . De fapt.arsurilor care le acoperau trupurile şi de boala atomică acută. La câteva luni de a exploziile nucleare.hibakusha’’). Akizuki a scris .’’ Doctorii şi asistentele nu ştiau în ce măsură au fost afectaţi de radioactivitate. Un copil născut la două zile după explozia de la Hiroshima a murit de leucemie acută la 18 ani. dar incidenţa cancerului la plămâni. Dr. Dr. cel puţin 10 oameni care au fugit din Hiroshima spre Nagasaki au supravieţuit ambelor bombardamente (. la fel ca şi alte sute de mii de oameni din sau din apropierea oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. am fost nevoit să asist la moartea sigură şi înceată a pacienţilor mei. Supravieţuitorii au suferit fizic din cauza cataractei. dar am ţinut asta pentru noi. Fiecare dintre noi gândea : mâine aş putea fi eu … Am devenit speriaţi pentru ce va urma’’.. Numărul de cazuri de leucemie a scăzut cu timpul. Boala’’ scrie Dr. a nou-născuţilor malformaţi şi a îmbătrânirii premature dar şi emoţional. 5 . Ca doctor.Toţi sufeream de diaree şi de sângerări gingivale. Unele victime ale leucemiei erau fetuşi când au fost expuşi radiaţiei. Akizuki a supravieţuit. din cauza discriminării sociale. cancerului de sân şi al altor organe a crescut printre supravieţuitori.îi distrugea puţin câte puţin.

Una din poveştile impresionante ale bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki este cea a lui Sadako Sasaki. Sadako este amintită datorită faptului că a încercat să facă o mie de cocori prin origami înainte să moară. o fetiţă japoneză ce avea doi ani la căderea bombei pe 6 august 1945 lângă casa ei de lângă podul Misasa. fiind până în ziua de azi un simbol al victimelor inocente ale războiului.(7 ianuarie 1943 – 25 octombrie 1955). Japonia. în Hiroshima. 6 .

La câţiva ani după bombardament. Chizuko Hamamoto a venit în vizită la spital şi a tăiat o bucată de hârtie aurie pe care a împăturit-o într-un cocor de hârtie. 7 . În ianuarie 1955. A fost spitalizată pe 21 februarie 1955 şi i s-a dat cel mult un an de trăit. O versiune populară spune că Sadako nu şi-a putut indeplini scopul şi că a împăturit doar 644 cocori înainte de moartea ei şi ca prietenii ei i-au împăturit pe ceilalţi până la 1000. puncte de culoare mov i-au apărut pe picioare. în special la copii. Ca urmare.Sadako era acasă la momentul exploziei. lui Sadako i-au apărut umflături pe gât şi în spatele urechilor. Pe 3 august 1955. prietenul cel mai bun al lui Sadako. la aproximativ doi kilometri de la Punctul Zero.boala bombei atomice’’). ca trimitere la vechea legendă japoneză ce promite că oricine împătureşte o mie de cocori va primi în dar o dorinţă de la zei. La începutul anilor 1950 era clar că leucemia era cauzată de expunerea la radiaţii. În noiembrie 1954. pe care i-au înmormântat împreună cu ea. a fost diagnosticată cu leucemie (mama ei îi spunea . s-a observat o creştere în rata leucemiei..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful