You are on page 1of 11

EXAMENUL CLINIC PSIHIATRIC

Prezintă asemănări dar şi deosebiri faţă de examenul clinic din medicina somatică (ca model de referinţă se ia examenul clinic din patologia reprezentată de bolile interne). Examenul clinic psihiatric cuprinde: 1.Anamneza 2.Heteroanamneza 3.Examenul somatic 4.Examenul psihic Anamneza Reprezintă discuţia purtată cu pacientul despre pacient ca persoană şi boala lui. Se remarcă deja existenţa unei diferenţe faţă de examenul clinic din madicina somatică unde, informaţiile referitoare la pacient ca persoană, de obicei, sunt nerelevante. Heteroanamneza Rereprezintă discuţia purtată cu alte persoane decât pacientul, care, aflându-se în anturajul acestuia , pot furniza informaţii importante despre pacient ca persoană şi boala lui. Se remarcă apariţia încă a unei diferenţe între examenul clinic din psihiatrie şi medicina somatică unde, de obicei, discuţia cu pacientul (anamneza) este suficientă pentru ca medicul să se poată orienta în ceea ce priveşte diagnosticul. În patologia psihiatrică heteroanamneza prezintă o importanţă deosebită deoarece, după cum se ştie, într-o serie de afecţiuni psihiatrice reprezentate în mod tipic prin tulburările psihotice, pacientul nu are conştiinţa propriei boli psihice, a caracterului nenormal al propriului comportament, a propriului mod de a gândi şi de a se exprima, precum şi în ce priveşte propriile stări de dispoziţie şi emoţionale. În astfel de situaţii, de obicei, pacienţii nu se consideră bolnavi, ei consideră eventual că au probleme de viaţă (sunt urmăriţi, persecutaţi, interceptaţi etc.), care nu justifică şi nu fac obiectul consultului medical. De aceea, aflându-se în faţa medicului ei nu vor furniza informaţii relevante din punct de vedere diagnostic. În astfel de situaţii se impune necesitatea de a obţine informaţii de la persoanele din anturaj. Nu rareori, observând reacţia ostilă şi ironică a anturajului atunci când, iniţial pacienţii încearcă eventual să împărtăşească altora din experienţele şi trăirile lor ciudate, aceştia trag concluzia că, despre respectivele experienţe şi trăiri este bine să nu discute cu nimeni, nici chiar cu medicul psihiatru în timpul consultaţiei (conduita de disimulare). Alteori poate fi vorba

a trăirilor şi experienţelor sale subiective. . stării de igienă.despre lucruri delicate. supusă controlului voluntar. distanţele faţă de ceilalţi. a comportamentului spontan şi/sau provocat. care se desfăşoară în două planuri: a. pacientul “îşi trădează” aspecte ale vieţii sale psihice.Planul verbal (interviul psihiatric) prin intermediul căruia într-o manieră conştientă. pot conduce la consecinţe grave. acesta nu poate fi examinat decât într-o manieră indirectă. în mod voluntar şi conştient. pacientul furnizează informaţii despre conţinutul vieţii sale psihice. prin observarea expresiei faciesului. 2. atitudinii şi. în general. în mod involuntar. fenomenele psihopatologice pot fi consecinţa unor afecţiuni somatice care. în lipsa unui diagnostic şi tratament corespunzător. De remarcat faptul că este obligator ca fiecare bolnav cu probleme psihiatrice să fie examinat şi somatic. Examenul somatic Se efectuează prin procedeele clinice cunoscute (inspecţie. mers. deosebit de intime. gesticii. b.Planul paraverbal şi nonverbal. pacientul poate furniza informaţii despre conţinutul vieţii sale psihice. poate să aibe înţelesuri complet diferite). Din acest punct de vedere o importanţă deosebită prezintă intonaţia vocii (“ tonul face muzica ”. palpare. comportamentul în general. auscultaţie). atitudine. modalităţi prin care. pe de altă parte. bolnavul oferă informaţii despre starea sa psihică. pe de o parte prin intermediul unei discuţii (interviu). cel puţin din două motive: 1. În alte situaţii pacienţii pot recurge la “a produce” intenţionat false simptome cu scopul obţinerii unui beneficiu (simulare). despre care pacienţii se jenează să discute. O importanţă la fel de mare este reprezentată de către expresia facială. percuţie. aspectului vastimentar. poziţia corpului în raport cu ceilalţi. mobilitatea mimică şi gestică. la fel ca în medicina internă. într-o manieră involuntară şi neconştientizată. privire. Prin urmare putem considera că examenul psihic se efectuează prin stabilirea unei interacţiuni de tip comunicaţional (informaţional ) între examinator şi persoana examinată. prin intermediul căruia.Uneori. privirii. În lipsa unor posibilităţi de abordare directă a psihicului. De menţionat faptul că atât din punct de vedere filogenetic cât şi ontogenetic. Examenul psihic Reprezintă particularitatea examenului clinic psihiatric. cel puţin la primul contact. îmbrăcăminte.Orice pacient cu probleme psihiatrice poate prezenta şi suferinţe sau boli somatice asociate care trebuie cunoscute şi tratate în paralel cu boala psihică. adică acelaşi lucru spus pe tonuri diferite. starea de igienă. uneori fatale. în care. mimicii. comunicarea nonverbală este mai veche decăt comunicarea verbală.

îndepartează bolnavul şi stânjeneşte examinarea. un optimism concordant cu cel al maniacalului şi o încurajare a psihastenicului servesc întotdeauna unei bune aprofundări psihiatrice. fără însă să depăşească limita unei ţinute demne şi sigure.Constituie o parte însemnată a foii de observaţie psihiatrice şi o caracteristică a ei. O atitudine de compătimire pe care o arătam depresivului îi permite acestuia destăinuirea. Calitatea şi importanţa acestei legături a fost recunoscută înca din antichitate. autismul. aceasta fiind o matodă terapeutică general valabilă în toată medicina. spunând: ”Dacă un bolnav nu se simte uşurat după ce a stat de vorbă cu un medic. Se efectuează printr-o conversaţie cu bolnavul. întrucât. spre deosebire de cea verbală. prin întrebări puse în cadrul unei discuţii cu el în aşa fefel încît acesta să nu-şi dea seama de scopul convorbirii pentru a nu modifica în mod voit simptomatologia şi pentru a fi cât mai degajat. Bechterev subliniază importanţa ţinutei medicului faţă de bolnav.bănuiala îngreunează în mare masură examinarea psihica. care a trăit în timpul lui Traian .De asemenea este de remarcat importanţa deosebită pe care comunicarea nonverbală o are în cadrul efectuării examenului psihic. traumatizarea lui printr-o atitudine distantă şi rezervată.spunea: ”Cu ţăranul să vorbeşti despre agricultură. Astfel. ea nu poate fi deloc sau foarte greu manipulată. Trebuie să subliniem şi faptul că primul contact cu bolnavul hotărăşte eficacitatea psihoterapiei ulterioare. . SORANUS din EFES. fiind involuntară. mai ales că în unele cazuri emoţia. O interesare în delirul paranoicului. dimpotrivă. cu marinarul despre mare”. câştigarea încrederii lui şi creerea unei atmosfere plăcute. Prin abordarea temelor familiare bolnavului posibilitatea investigaţiei mintale este uşurată. automatizată şi inconştientă. permiţând o rapidă apropiere a medicului de bolnav şi deci o câştigare a acestuia. Tehnica efectuarii examenului psihic Examenul psihic oferă informţtii care se referă la starea mintală a bolnavului în momentul examinarii. Este importantă prima legatură cu bolnavul. propice unei cunoaşteri amănunţite şi reale a bolnavului.ostilitatea. De-a lungul examinării conduita psihiatrului trebuie să fie concordantă cu necesitatea impusă de specificul bolnavului. înseamnă că nu a stat de vorbă cu un medic”. O prea mare familiaritate cu bolnavul sau.

traumelor nevrozante. CONVERSAŢIA ŞI LEGǍTURA CU BOLNAVUL . extatică. În afară de conversaţie ne folosim de o serie de informatii obţinute de la bolnav {anamneza. mobilă.indiferentă. c) Atitudinea: prietenoasă. preocupată. rapidă. indiferentă. pentru a nu omite nici un aspect. la celălalt depistarea tulburărilor psihice mari. preocupări speciale etc. în vederea unei coordonări logice a examinării. cu menţiunea adaptării ei le fiecare caz în parte. tristă. izolare. Pentru uşurarea examinării bolnavului psihic dăm mai jos urmatoarea schemă. psihotice. unitară şi continuă a proceselor psihice. ştiut fiind totodată că acesta este doar un procedeu didactic deoarece în realitate există o înlănţuire dinamică. mulţumită. relaţia cu medicul etc. să obţinem o prezentare în scris a simptomatologiei. mai ales pentru începători. anxioasă. d) Miscarea: inhibată. neîngrijită. prin aceasta permiţându-i pe de o parte să îşi relateze în linişte propriile gânduri şi preocupări. aspect de mască. schimbătoare etc. distrată. discordantă. investigaţii clinice şi de laborator. La primul se va urmări în special elucidarea cunflictelor. exagerată. ruptă. ticuri. Considerăm necesară investigarea pe funcţii psihice. aparţinători {heteroanamneza} precum şi de date rezultate din ancheta socială. pe de altă parte să avem o dovadă a felului în care se consideră el însuşi. stuporoasă. DESCRIEREA GENERALA a) Îmbrăcămintea: îngrijită. Este util ca acolo unde se poate. Examenul psihic este defapt o sinteză rezultată din investigarea globală a bolnavului. negativistă.Conducerea examinării este important să fie ordonată şi multilaterală pemtrun a putea pune în evidenţă sistematic şi precis eventualele tulburări. b) Expresia feţei: fixă. oscilantă etc. manieristă. iar întrebările trebuiesc puse cu îndeminare spre a nu da impresia unei anchete şi a nu determina astfel bolnavul să ascundă anumite gânduri sau preocupări. sfâşiată etc. efectuată de insuşi bolnavul. e) Comportarea: inadaptabilitate. bănuitoare. gesticulitaţie. ostilă. cooperantă. Atitudinea psihiatrului în examinarea stării mintale se deosebeşte de la nevrotic la psihotic. mişcări stereotipe. încetinită.

când. vocabularul. ostilitate. declamatorie. EXAMENUL FUNCTIILOR PSIHICE A) CONŞTIINŢA: Cine eşti? Unde locuieşti?Când te-ai născut?Unde? Câţi ani ai? Când ai venit aici?Şti unde te afli? Ce fel de loc este acesta? Ce este această clădire? În ce oraş eşti ? Şti cine sunt eu? Care e slujba mea? Ce fac eu? . bănuiaăa. plângareaţă. . nervos. medicamentele au alt gust. ce? Ce lagatură au lucrurile pe care le vezi cu tine? Cum te afectează? Ce înseamna? c) Halucinaţii gustative:Cum e gustul dumitale? E la fel ca înainte? Simţi gusturi deosebite. cine. egalitatea sau inegalitatea răspunsurilor. somatic? B) PERCEPŢIA: a) Halucinaţii auditive: Te auzi vreodată chemat pe nume când eşti singur? Vorbeşte lumea despre tine? Când. amară. ca şi cum ar fi falsificate? d) Halucinaţii olfactive:Cum e mirosul dumitale?Te supără mirosuri ciudate sau neobişnuite? Explică! Ai mirosit vreodată eter sau gaz? Când? Unde? Cum s-a întâmplat? e) Halucinaţii tactile . alteraţiuni gramaticale. b)Vorbirea: spontaneitate. protestativă.Conştiinta bolii psihice: Te consideri bolnav? Cum: mintal. Când sunt tulburări de apreciere subiectivă a timpului se indică o examinare specială a capacităţii de apreciere şi reproducere a intervalelor de timp. sarcastică. cu ce ocazie? Sunetele par să vină din interior sau din afară? Vin mai mult dintr-o parte sau dintr-alta? Sunt clar pronunţate? Voci de barbaţi sau de femei? Le cunoşti? Ce spun? Sunt plăcute sau neplăcute? Cum te afectează? Cum axplici? b) Halucinaţii vizuale:Ai vreo tulburare în vederea ta? Ai avut vreodată viziuni? Îţi imaginezi că vezi lucruri ca într-un vis? Cu ochii daschişi sau închişi? Ziua sau noaptea? Unde. A se deosebi orientarea bolnavului de capacitatea sa de a se încadra în mediul nou.Orientarea : a se nota chiar şi alterări usoare. şoptită. raspunde la obiect sau nu. apa. dramatică.a) Atitudinea: cooperantă. ironică. de opoziţie. viteza răspunsului. telegrafică. bizare? Cum le explici? Mâncarea.

E) GANDIREA: a.Viteza: incetinită.Ai avut vreodată senzaţii corporale care să te conducă la gândul că eşti atins? Ce fel? Prin ce crezi că ai fost atins? Cum ezplici? f) Halucinaţii cenestezice: Simţi vreo presiune. cifre. . nefamiliare. în volumul corpului dumitale? Ai vreodată senzaţii ciudate din partea muşchilor sau articulaţiilor? h) Tulburări de percepţie a timpului: Timpul se scurge la fel ca înainte? Ai avut vreodată senzaţia că ai mai trăit evenimente pe care le-ai mai trăit cândva? Cum? Explică! Ţi se par vreodată lucrurile necunoscute. ciudate? i) Derealizare:Lumea e la fel ca înainte? Cum e schimbată? Ce anume o schimbă? Cum explici? j) Deprsonalizare:Ai avut vreodată simţiri deosebite. superficială? D) MEMORIA: -Evocarea: Confruntarea datelor personale oferite de bolnav Relatarea evenimentelor social-politice şi istorice -Fixarea: Nume. ciudate? Descrie-le. labilă. baraje ideative etc. istorioare. adrese. cu cele obţinute de la aparţinători. Ce crezi despre ele? C) ATENTIA: Este uşor de a atrage atenţia pacientului? Poate să-şi concentreze atenţia asupra unei probleme pentru o perioadă mai lungă de timp? Poate fi distras uşor sau nu este perturbabil de către nici un stimul? Obţinerea atenţiei bolnavului depinde de un anumit teritoriu senzitiv la care ne referim? Atenţia şi concentrarea ei sunt influenţate de fluctuaţiile conştiinţei? Este atenţia săltareaţă. accelerată. inconstantă. nenormale. Forma: . vreo modificare în corpul tau? Oase rupte? Creier uscat? Senzaţii sexuale ciudate? Intestinele. perechi de cuvinte. plăminii dumitale fac lucruri ciudate? g) Tulburări de schemă corporală:Simţi vreo schimbare în relaţia dintre părţile corpului dumitale? Simţi vreo schimbare în poziţia dumitale corporală.

Discriminări: . judecată. să atingi. . b. să te speli etc? 3. fraze. Idei delirante: . legătura între idei. Obsesii:Te gândeşti mult la un lucru? La ce anume? Te simţi constrâns să te gândeşti la el? Sunt cuvinte. a. disociaţia. Idei dominante :Te preocopă în mod intens un anumit lucru? Ce? De ce? 2. Generalizări: . Definiri: ..Ce este un stat? . puteri speciale? Există întimplări ciudate în ultima vreme? Eşti convins că ai dreptate? F) INTELIGEŢA: Aceastaâ examinare poate pune pacientul într-o situaţie neplacută prin întrebarile şi probele la care îl supunem. până în momentul respectiv. Acest lucru dă pacientului posibilitatea de a-şi scuza erorile în mod anticipat şi în acelaşi timp orientează examinatorul înspre dificultăţile speciale şi critica pacientului. să numeri. înţelegere. b. Pentru aprecierea capacităţilor intelectuale anterioare imbolnăvirii se vor aprecia realizările.De aceea vom începe prin a-l întreba dacă are vreo dificultate în gândire.Delir de influenţă:Te simţi condus de o forţă exterioară?Te simţi hipmotizat sau sub influenţa unor farmece? Faci sau gândeşti împotriva voinţei dumitale? Ţi se fură gândurile? Mintea sau corpul dumitale este influenţat de maşini electrice.Diferenţa dintre un tufiş şi un copac. Pentru aprecierea situaţiei prezente se vor crea situaţii de rezolvat. . lucruri care îţi vin mareu în minte împotriva voiţei tale? Te simţi constrâns să execuţi anumite gesturi.Ce este un popor? c. planurile de-a lungul vieţii.Delirul expansiv:Cum eşti mulţumit de dumneata însuţi? Ce părere ai despre dumneata? Ce talente. incoerenţa etc. concentrare.Dferenţa dintre un pitic şi un copil. aspiraţiile.Delir depresiv:Ai greşit cu ceva? Ai tot ce îţi trebuie? Ce va fi în viitor? Cum este viaţa dumitale? Ce presimţiri ai? Cum te îngrijeste familia? Eşti sigur? .Diferenţa dintre o minciună şi o greseală. Conţinut: 1. asimilare.Asociaţiile: lentoarea asociaţiei. calităţi ai? Ce avere ai? Ce posibilităţi ai? Ce meserie cunoşti? Ce funcţii poţi îndeplini? Eşti sigur? .

perplexitatea. exaltarea. Se pot întilni: veselia. 1. . nervos. influenţele care îl modifică. nelinistea.-Ce este fagul. scriere: g. -Instinct. mărul. tahicardie. roşire.Dacă i se spun bolnavului mici istorioare întelege el ceea ce i se povesteşte şi reţine detaliile? Există tendinţe confabulatorii sau impreciziuni în relatarea celor expuse? G) AFECTIVITATEA: Se descrie aspectul bolnavului în măsura în care exprimă afectivitatea. pervertit.Date obiective: :Se va aprecia starea emoţională când vorbeşte cu familia sau când se meţionează puncte sensibile din anamneză. ulmul? -Ce este părul. crescut. tristeţea. stejarul. bulimie. apatia. îngrijorarea. suspiciunea. legătura dintre afectivitate (aparenţă) şi ceea ce spune. pervertiri. de conservare: automutilari. bradicardie. sinucideri etc. transpirţtii. iritabilitatea. Perspicacitatea:Ce crezi despre tot ce mi-ai spus? Cum îţi explici starea ta prezentă? Ce crezi că este cu dumneata? Există ceva ce nu e în regulă în dumneata? Te consideri altfel decât ai fost înainte? Eşti bolnav? Cum îţi explici atitudinea familiei faţă de dumneata? f. lăcrimare.Date subiective : Cum te simţi sufleteşte? Cum este dispoziţia dumitale? Eşti optimist? Pesimist? Ai necazuri? Eşti neliniştit. 2. Instinctuală: -Instinct alimentar: sitiofobie. prunul ? d. dilatare pupilară etc. -Instinct sexual: scăzut. teama.Cititre. neputincios? Poţi lucra? Iubeşti viaţa ca înainte? Te gândeşti la moarte? Cu teamă? Cum ai dori să mori? Cum consideri viaţa? H) ACTIVITATEA 1.Răspunde la glume? Se acordă atenţie fenomenelor vegetative care acompaniază starea afectivă: paloare. ratăcirea. indiferenţa. carpenul. speriat? Ce fel de necazuri ai? Te simţi bolnav. Se va observa constanţa afectului. Calculul mintal e.

agitate. spontane. neliniştite. întrerupte. Felul mişcărilor motorii: exagerate. Actuală: Cum a influenţat sau modificat boala psihică felul de a fi al pacientului anterior bolii? Sistematizarea informatiilor obtinute prin anamneza si heteroanamneza .2. inhibate. constante. încetinite. provocate. Au mişcările şi atitudinile o intenţionalitate sau înteles? Percepţiile reale sau halucinatorii par să modifice comportamentul? Daca e inactiv rezistă la mişcări pasive sau menţine o anumită atitudine? Se opune ordinelor? Nu le execută sau le execută invers? Cum îşi petrece ziua? Ce planuri de viitor are? I) PERSONALITATEA: 1. capricioase. Premorbidă: Ce fel de fire ( fel de a fi) avea bulnavul inainte de a se îmbolnavi? 2.

Toate aceste substanţe pot induce fenomene . de asemenea. hematologice.bolnavul poate prezenta afecţiuni somatice în paralel cu boala psihicǎ (comorbiditǎţi) care trebuie cunoscute şi tratate. la care lipseşte conştiinţa bolii psihice. Despre o posibilǎ vulnerabilitate geneticǎ se discutǎ şi în cazul alcoolismului (se ştie cǎ existǎ familii de alcoolici ). Astfel. foarte importante. substanţe psihodisleptice. o importanţǎ mult mai mare o au informaţiile privitoare la consumul excesiv de alcool. Pentru patologia psihiatricǎ este mai puţin semnificativ câtǎ cafea consumǎ pacientul sau cât fumeazǎ el. cel puţin în cazul unor tulburǎri psihotice cum ar fi schizofrenia şi tulburarea bipolarǎ. Consumul de toxice: Informaţiile în aceastǎ privinţǎ sunt. se ştie cǎ. stare civilǎ. o internare nevoluntarǎ. pledeazǎ mai probabil pentru o patologie psihoticǎ în timp ce o internare prin planificare. loc de muncǎ etc. de la persoanele din anturajul bolnavului. . 3. Datele personale ale pacientului Este important sǎ-l identificǎm pe pacient. cel puţin din douǎ motive: . Caracterul. profesie. diferite analgezice. existǎ o încǎrcǎturǎ geneticǎ. 2. 5. patologia internǎ etc. Antecedentele heredo-colaterale Informaţiile privind aceste aspecte sunt de o mare importanţǎ întrucât. domiciliu.uneori. pacientul fiind adus la spital de cǎtre alte persoane. antiparkinsoniene. tranchilizante. Antecedentele personale patologice: Este foarte important sǎ obţinem informaţii referitor la aceste aspecte. prenume. De asemenea unele tratamente efectuate pentru boli somatice pot genera tulburǎri psihice (preparatele rezerpinice. codeinǎ fosforicǎ. infecţioase.) pot sta la originea tulburǎrii psihice. vârstǎ. neurologice. opiacee. 4. modalitatea prin care cineva a fost internat poate avea o importanţǎ în ce priveşte orientarea diagnosticǎ.. cu toate cǎ şi aceste aspecte pot avea valoarea lor diagnosticǎ. substanţe cu proprietǎţi psihistimulatoare. derivaţii cortizonici etc. pledeazǎ pentru o patologie nonpsihoticǎ. afecţiuni somatice preexistente (boli endicrine. motivele internǎrii le aflǎm prin heteroanamnezǎ. sǎ-i stabilim identitatea şi coordonatele existenţiale: nume.Prin anamnezǎ şi heteroanamnezǎ este important sǎ obţinem informaţii referitoare la urmǎtoarele apecte: 1.).Motivele şi caracterul (felul) internǎrii: În cazul pacienţilor psihotici. din iniţiativa pacientului. felul. barbiturice.

7. Istoricul bolii: Când a debutat boala. consecvenţa în urmarea tratamentului. scorul Apgar la naştere. comportament. pierderea unuia sau ambilor pǎrinţi. contextul de viaţǎ în care a debutat. Sunt importante informaţiile referitoare la dezvoltarea psihomotorie a copilului în mica copilǎrie (la ce vârstǎ a început sǎ meargǎ. şcoala etc). crescut de alte persoane decǎt pǎrinţii. diagnostice. dupǎ cum se ştie. Spre deosebire de aceasta. injurii cerebrale şi mai ales traume emoţionale suferite în copilǎrie pot genera patologie psihiatricǎ la vârsta adultǎ. crescut în instituţii speciale. modul de debut.) Intereseazǎ şi coordonatele existenţiale actuale: stare civilǎ. tratamente. psihotraume mai recente etc. consum abuziv. întrucât. sevraj etc. adopţie. Scurta biografie a persoanei: Acest aspect este puţin s-au deloc important în medicina somaticǎ. rezultate. diagnostice. tratamente urmate. divorţuri. Este important sǎ culegem informaţii care se referǎ la vârste cât mai timpurii. abuzuri fizice etc. Internǎri ulterioare. la ce vârstǎ a început sǎ vorbeascǎ etc. dacǎ este posibil chiar de la naştere sau înainte (naştere normalǎ sau distocicǎ. diagnostic. posibila legǎturǎ cu factori psihotraumatizanţi recenţi sau injurii cerebrale recente. sursa de venit.) şi ulterior (comportament şi randament intelectual în grǎdiniţǎ. 6. utilizarea de medicamente în timpul sarcinii de cǎtre mamǎ etc. consulturi psihiatrice sau internǎri la debut. .psihopatologice (inclusiv episoade psihotice) în cadrul unor stǎri de intoxicaţie acutǎ.). Ultima internare. psihotraume suferite în copilǎrie (conflicte între pǎrinţi. simptomatologia la debut. locuinţa. în patologia psihiatricǎ valoarea lui este deosebit de mare. armonia sau dizarmonia în viaţa de familie şi de cuplu. tratament. Motivele actuale care îl fac sǎ apeleze (sau sǎ fie adus) la medicul psihiatru. rezultate. randament şi integrare la viaţa adultǎ.