UNIVERSITATEA “AL. I.

CUZA” IAŞI FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SILVIA PETRESCU

ANALIZĂ FINANCIARĂ APROFUNDATĂ
CONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZ

STUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREA

AUDIT ŞI MANAGEMENT CONTABIL

IAŞI - 2005

Analiză financiară aprofundată

3

Introducere

Abordarea problemelor ce vizează activitatea financiară a întreprinderii prin prisma relaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţii economice şi financiare consumatoare de resurse care se reflectă direct în performanţele financiare ale întreprinderii. Pe baza cunoştinţelor acumulate la disciplinele de specialitate, a metodologiei ştiinţifice în abordarea fenomenelor economico-financiare, analiza financiară contribuie la perfecţionarea gândirii economice, a capacităţii de sinteză şi esenţializare a relaţiilor de interdependenţă între fenomenul economic şi reflectarea lui în decizia financiară. În această viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiză financiară aprofundată, care conţine un corp de principii şi metode ce alcătuiesc baza teoretică a disciplinei, precum şi un set de aplicaţii practice – studii de caz-care ilustrează concret modalităţile de analiză a activităţii financiare necesare elaborării dignosticului financiar destinat diverşilor utilizatori interni sau externi. Manualul tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiare pe baza documentelor de sinteză ale contabilităţii – situaţiile financiare anuale ale întreprinderii – folosind atât metodologia clasică bazată pe bilanţ şi contul de rezultat, cât şi modalităţile de analiză bazate pe fluxuri financiare, vizând evaluarea performanţelor, riscurilor şi a situaţiei financiare a întreprinderii, indiferent de domeniul de activitate. Sunt prezentate aspecte privind elaborarea tabloului de finanţare, ca etapă a analizei financiare ce succede analizei contului de rezultate şi a bilanţului, precum şi elemente specifice analizei bursiere a întreprinderilor cotate. În manual sunt prezentate studii de caz care concretizează aspectele teoretice ale disciplinei de analiză financiară, care constituie modele de rezolvare şi interpretare a rezultatelor necesare în vederea elaborării unui diagnostic financiar destinat evaluării performanţelor şi riscurilor întreprinderii. Manualul se adresează absolvenţilor de la facultăţile de profil economic

4

Analiză financiară aprofundată

care urmează perfecţionarea profesională prin intermediul studiilor aprofundate la Specializarea Audit şi Management Contabil, fiind destinat cursanţilor de la învăţământul post-universitar şi de masterat în domeniul financiar contabil, Specializarea Contabilitate şi Audit- cursuri de zi şi la distanţă- fiind util şi candidaţilor la concursurile de auditori financiari, doctoranzilor, în egală măsură el poate constitui un îndreptar pentru specialiştii din domeniul contabil şi financiar-bancar. Ne exprimăm convingerea că lucrarea este perfectibilă şi apreciem ca binevenită orice sugestie din partea utilizatorilor pentru o viitoare ediţie.

Prof. univ. dr. Silvia Petrescu
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Universitatea “A. I. Cuza” Iaşi

......................................4.................2.....................................19 1..... Etapele analizei financiare ..................3............... Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea ..... Analiza relaţiilor dintre indicatorii valorici ai producţiei ....... Analiza cifrei de afaceri... Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea ...............67 2..........................................1.3... Diagnosticul financiar .......2.......60 2................1........66 2......................................................33 2.5 CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei financiare .................... Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere ............ Relaţia analiză financiară ........................................3...................2................................................................................................1..........................72 .................... Analiza valorii adăugate ..7.........30 2...............Analiză financiară aprofundată 5 CUPRINS Introducere .........................3.......................................1..........2...........37 2...........2..1................. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune..29 CAPITOLUL 2: Analiza diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat ...................................................30 2...9 1.....................3....................... Analiza cheltuielilor aferente veniturilor..................1..................4....... Analiza producţiei exerciţiului.................3.......instrument al analizei financiare........ Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării ................43 2... Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare .2.. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri...................2.................23 1.................2...........3......1........ Analiza cheltuielilor de exploatare ........................... Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor ........15 1..........1...........................1............3...2....2....................35 2....5......gestiune financiară ............... 2.....9 1...................70 2............................13 1............ Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare . Metodologia analizei financiare................................................2...........47 2......3 CUPRINS......62 2..............2....

Analiza efectelor de levier în previziunile financiare ...................105 2... Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară ...2...2..... Evaluarea riscului total (global)............. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale..................................................1............................................. Analiza ratelor de structură a bilanţului. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute ...........91 2.........................4.........6...110 3...................96 2..........8...........111 3.......91 2............7..............145 .. Analiza situaţiei nete...........88 2..125 3.... Analiza necesarului de fond de rulment ..8....6.................................... Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri.4.............. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ ...1..................................4..........77 2..... Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională............................ Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei.................................90 2.........7.......1.........4..........7....................................................... Analiza trezoreriei..............81 2.......................3.................. Analiza marjelor de rentabilitate.....1..................4...............1.... structura finanţării........2.121 3.................................6 Analiză financiară aprofundată 2...........5... Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 2.. Analiza ratelor de rentabilitate.....................136 3................................3...................... riscul financiar .......8.........2.........4..1.........7.............2...........132 3.........3.2............1.....8..1.................. Analiza ratelor de rentabilitate.............. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri..............2.....3..........2..............4................3.......................3...5. Evalurea riscului financiar .......1...97 2.... Analiza echilibrelor financiare.................... Analiza cost – volum .6...140 3.3... Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) ..4..83 2............................etapă a analizei financiare............86 2................................2............109 CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului ...............128 3................130 3.............2..107 2.... Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate ........8............4....119 3...............86 2........8........................... Evaluarea riscului de exploatare ...................... Studiul bilanţului ................2.........110 3.. Analiza ratelor de finanţare...profit ................136 3..............................103 2.....................4....3..................1.... Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor .......... Analiza beneficiului aferent producţiei vândute..........143 3...........................................................3...94 2..................................................3.............8.. Analiza fondului de rulment .... Analiza rezultatului din exploatare ..........

.... Analiza rentabilităţii financiare ..172 3....1.............. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii......... Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante .........................................................1. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate).......................188 4...................248 ....... Rentabilitatea financiară şi îndatorarea..5............... Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri ......5.....................................2...................2.............................4............................. Fluxuri de fonduri în întreprindere ........... Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante...............172 3..............................7.....................................179 CAPITOLUL 4: Analiza financiară prin fluxuri............7...215 Anexă: Procedee de calcul utilitate în analiza financiară 223 Bibliografie .....213 4..210 4.............................................196 4...........184 4........6........ Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie.................................5.................... Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri..184 4....155 3.....................192 4..........................3..............3................. Analiza rentabilităţii economice .......2.....174 3................Analiză financiară aprofundată 7 3............... Analiza fluxurilor de numerar.................................7...................5......................5.8...162 3..............207 4........................ Indicatori specifici analizei bursiere ..................1............. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante..........................

8 Analiză financiară aprofundată .

care a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. iar metodele contabile conduceau la rezultate diferite în . Analiza financiară se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii.1.Analiză financiară aprofundată 9 CAPITOLUL 1 BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE 1. pornind de la bilanţ. Parte componentă a analizei economico-financiare. creşterea rolului băncilor şi instituţiilor financiare în economie. Dacă primele analize financiare efectuate de către acţionarii societăţilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursării împrumuturilor acordate de bănci. deoarece conceptele economic şi contabil de profit erau foarte diferite. indiferent de evoluţia situaţiei financiare a întreprinderii. criteriul principal de acordare a creditelor rămânea doar situaţia patrimonială a întreprinderii. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare Dicţionarul fiduciar financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşte Analiza financiară ca fiind un studiu metodic al situaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea. contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere sau care pot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său. Printre factorii care au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fi amintiţi: dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni. În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile. analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special.

organele fiscale. acţionarii actuali si potenţiali. 5. Acest mod de abordare s-a dovedit limitat.10 Analiză financiară aprofundată funcţie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite. Constrângerile politicii creditului. care tinde să devină un sistem de tratare a informaţiei apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilor de talie mare. în sensul că ea nu se limitează numai la date financiare. personalul întreprinderii. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea întreprinderii. acordarea sau refuzul unui credit. în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes. dar integrează date economice şi bursiere. 3. achiziţia totală sau parţială a întreprinderii. Efectuată în interiorul întreprinderii . variaţiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii. parte a diagnosticului economico-financiar. cumpărarea sau vânzarea de titluri. ratele înalte ale dobânzii. a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-plată le-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar. inflaţia. Rolul acestei discipline a crescut. Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt: gestionarii. analiştii financiari. iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile ale diferitelor ţări. 2. Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori. ceea ce a impus o abordare modernă a analizei financiare. Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze: 1. indiferent de provenienţa lui.analiza . Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare şi costului capitalului. creditorii. ceea ce a impus băncilor şi instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analiză mai perfecţionate în vederea acordării sau refuzului unor credite. orientată în special spre funcţiunea financiar-contabilă a întreprinderii. 4. Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticuli financiar. necesare elaborării previziunilor. deoarece noţiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung.

fiind interesaţi atât în perspectiva câştigurilor viitoare (beneficiul pe acţiune şi plus-valoarea în capital). prin urmărirea echilibrelor financiare. având mai multe obiective: a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii.analiza externă – conduce la diagnosticul financiar intern sau extern. Remunerarea acţionarilor este constituită prin dividende şi plus-valoarea aşteptată de întreprindere. clarificând nu numai politica financiară. fiind interesaţi în îndatorarea . a rentabilităţii. financiar-bancare. independent de dividende. valoarea acţiunilor este dependentă de profit. elaborându-se previziuni financiare privind investiţiile. sau de specialişti independenţi (analişti financiari) . Ea are la bază date care permit efectuarea unor studii de fineţe.H. Acţionarii actuali şi cei potenţiali urmăresc sectorul de activitate al întreprinderii şi locul pe care aceasta îl ocupă aici. ci şi politica economică generală a întreprinderii care motivează comportamentul actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenţi. cheltuielile financiare. 2) Analiza financiară şi investitorii: Acţionarii – particulari sau întreprinderi – sunt direct interesaţi în creşterea valorii întreprinderii. 1) Analiza financiară şi gestionarii: Analiza financiară efectuată în interiorul întreprinderii de către serviciile financiare este o analiză internă care vizează aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatul.Analiză financiară aprofundată 11 internă – sau din exterior de către organisme specializate. de finanţare. b) Pe această bază. de distribuire a dividendelor. c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne. cu obiective specifice diverşilor utilizatori interni sau externi. Modigliani şi M. În concepţia unor autori (F. În practică. trezoreria în pregătirea viitorului întreprinderii. în timp ce alţi autori (M.Shapiro) consideră că acţiunile au o valoare egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate.Miller). deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. solvabilităţii şi riscului financiar.. investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii sperate de întreprindere. cât şi în rentabilitatea imediată prin studiul politicii dividendelor şi al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase. E.Gordon. d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiară este fundamental pentru gestionari (manageri). se vor orienta deciziile de investiţii.

regimul de participare a salariaţilor la profit permite acestuia perspectiva de a participa la beneficii în condiţiile legislaţiei în vigoare. 4) Analiza financiară şi partenerii de afaceri: Furnizorii şi alţi creditori comerciali. 3) Analiza financiară şi creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid în bănci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilor lor. dar şi păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung. Ei sunt interesaţi de mărimea datoriilor. creditorii (obligatarii. clienţii interesaţi în colaborarea pe termen lung. întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat. adică de capacitatea acesteia de face faţă scadenţelor pe termen scurt. băncile) trebuie să se asigure de solvabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii. fiind interesaţi de mărimea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment. creditorii sunt interesaţi de structura financiară a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii-capitaluri proprii). 6) Analiza financiară şi administraţia fiscală: Administraţia fiscală trebuie să se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite şi de conformitatea anumitor operaţiuni cu legislaţia în vigoare. Analiza diferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung: a) Pe termen scurt. aceasta se utilizează şi de către întreprinderile care consimt să ofere împrumuturi sau avansuri altor întreprinderi. capacitatea de autofinanţare şi rentabilitatea investiţiilor. capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. sau care vând pe credit. cum ar fi de exemplu politica în . care să asigure perenitatea întreprinderii şi evitarea riscului de faliment. creditorii sunt interesaţi de lichiditatea întreprinderii. posibilitatea de rambursare. vizează solvabilitatea întreprinderii. precum şi de rentabilitatea şi utilitatea împrumutului acordat. dar nu rămân indiferenţi la echilibrul financiar pe termen lung. 5) Analiza financiară şi personalul întreprinderii: Prin salariile plătite. vizează evaluarea continuităţii întreprinderii. de care depinde plata dobânzilor şi rambursarea datoriilor. Aceasta creează interesul salariaţilor privind rentabilitatea pe termen scurt. Mai mult. interesaţi în iniţierea şi continuarea relaţiilor comerciale şi acordarea de facilităţi. c) Pe termen scurt şi pe termen lung. b) Pe termen lung.12 Analiză financiară aprofundată acesteia. organismele specializate.

1. adică o structură financiară care să lase suficientă supleţe gestiunii. evidenţiind în special aspectele legate de rentabilitate şi riscuri. 7) Analiza financiară şi analistul financiar: Acţionarii individuali ai marilor întreprinderi recurg la intermediari specializaţi – analişti financiari – care studiază informaţiile economice şi financiare. furnizându-i fondurile necesare exploatării curente.2. ţinând seama de funcţiunea industrială şi comercială a întreprinderii. nu numai solvabilitatea. gestiunea financiară urmăreşte adaptarea în fiecare moment a resurselor şi utilizărilor de fonduri. ceea ce implică: procurarea fondurilor necesare activităţii la cel mai mic cost fără a-i afecta echilibrul financiar şi asigurarea unui control constant al utilizării corecte şi eficiente a fondurilor.Analiză financiară aprofundată 13 domeniul amortismentelor. Cu alte cuvinte. Pe de altă parte. rentabilitatea întreprinderii poate creşte prin reducerea . care conferă semnificaţie noţiunii de echilibru financiar. Aceşti specialişti independenţi interpretează obiectiv documentele. situaţia finanţării şi autofinanţării. de situaţia sa particulară şi de evoluţia conjuncturii economice. Relaţia analiză financiară . Din aprecierea analistului financiar va decurge atracţia terţilor pentru relaţii comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate. ţin legătura cu serviciile financiare ale întreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare şi a le evalua acţiunile pe piaţa financiară.gestiune financiară Conform definiţiei date de Dicţionarul fiduciar financiar francez. Domeniul de acţiune al gestiunii financiare este foarte vast şi vizează mai ales operaţiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie. procurarea creditelor pe termen scurt. cu riscurile aferente. dar şi flexibilitatea. capacitatea de a face faţă scadenţelor. Oiectivele gestiunii financiare. situiază pe primul loc securitatea întreprinderii. respectiv. Gestiunea financiară a întreprinderii (sau grupului de întreprinderi) constituie ansamblul de decizii şi activităţi care asigură reglarea fluxurilor financiare ale întreprinderii. ca principala restricţie a rentabilităţii. punând la dispoziţia celor interesaţi rezultatele analizei externe pe care au efectuat-o. gestiunea încasărilor la termen. adesea contradictorii.

urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei întreprinderii. Aceste obiective la fel de prioritare trebuie analizate în vederea găsirii unui compromis optim în fiecare moment corespunzător strategiei generale a întreprinderii. atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile. în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor. Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare. În condiţiile sporirii complexităţii actului decizional. prin analiza tendinţelor evoluţiei sectorului şi a domeniului concurenţial. analiza financiară este tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic. în studiul fluxurilor financiare. cât şi în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt (deciziile de trezorerie. prin acordarea unei valori întreprinderii. fiind necesară în studiul echilibrului financiar. al rezultatelor întreprinderii. Primatul analizei financiare în gestiunea financiară şi exercitarea controlului de gestiune poate fi ilustrat prin relaţia feed-back în triada: Analiză financiară Decizii financiare Control de gestiune În prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil. analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare. ca studiul metodic ce foloseşte instrumente şi mijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune. finanţarea şi repartizarea profitului). în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor. gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare). care va servi gestionarilor de portofolii şi este obligatorie în cazul întreprinderilor cotate la bursă. aceasta integrând studiul mediului întreprinderii. . analiza financiară serveşte la evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale. Astfel. Utilizată într-o optică de investiţii bursiere.14 Analiză financiară aprofundată dobânzilor şi a altor cheltuieli bancare şi prin optimizarea utilizării capitalurilor proprii. Analiza financiară.

În acest scop se parcurg trei etape: I. punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare. fiind orientat în special spre rentabilitatea şi riscurile întreprinderii. parte a diagnosticului economico-financiar. Astfel.Analiză financiară aprofundată 1. 3) Prezentarea perspectivelor de evoluţie a întreprinderii şi propunerea unor acţiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei. 2) Identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii. III. preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a cunoaşte) şi împrumutat din practica medicinei. este un demers care vizează recunoaşterea anumitor boli după simptomele lor.instrument al analizei financiare 15 Analiza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit şi conduce la diagnosticul financiar. Diagnosticul financiar. . Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al acţionarilor şi al participanţilor la viaţa întreprinderii (angajaţi şi manageri). alături de diagnosticul contabil. Diagnosticul financiar .3. procedează în acelaşi mod. elaborat pe baza analizei financiare. având câteva obiective generale: 1) Evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară şi a performanţelor întreprinderii. diagnosticul financiar necesar managerului (vezi Anexa 2) vizează răspunsul la patru întrebări esenţiale privind următoarele aspecte: 1) Creşterea: cum s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioada examinată şi care a fost ritmul creşterii acesteia în raport cu ritmul sectorului. Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor. prezente şi viitoare ce decurg din situaţia financiară şi soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare. rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic. Enunţarea unui pronostic şi recomandarea unei terapeutici adecvate. Identificarea unei afecţiuni. Diagnosticul financiar presupune aşa dar unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a întreprinderii. prin care se pot aprecia riscurile trecute. în vederea descoperirii cauzelor şi instituirii terapiei necesare vindecării. II. Termenul “diagnostic”. ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis.

dacă întreprinderea prezintă puncte de vulnerabilitate şi dacă există un risc de faliment crescut sau nu. continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică. se verifică dacă întreprinderea are suficiente resurse pentru investiţii şi un necesar de fond de rulment pentru activitatea curentă fără riscul de a dezechilibra structurile financiare. în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprt financiar convenabil. ceea ce impune examinarea solvabilităţii şi lichidităţii întreprinderii. Aici se urmăreşte în primul rând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate. 4) Riscurile: care sunt ele. ceea ce impune studierea fluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multor exerciţii. Aici interesează care au fost în această perioadă utilizările noi ale întreprinderii (investiţii corporale. Din compararea rezultatelor obţinute cu capitalurile utilizate. Dacă se urmăreşte creşterea. De asemenea se verifică dacă întreprinderea are o rentabilitate suficientă pentru a face faţă creşterii. ceea ce impune cunoaşterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriu şi a datoriilor. trebuie să se vadă dacă în cursul evoluţiei sale întreprinderea a ştiut să-şi menţină echilibrul financiar. pentru a prevedea evoluţia structurilor financiare. în sensul aptitudinii întreprinderii de a face faţă angajamentelor pe termen scurt şi lung. 3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceasta este echilibrată.16 Analiză financiară aprofundată 2) Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelor folosite şi dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă. Cunoaşterea rezultatelor şi a modului în care s-au format şi repartizat ele între partenerii interni şi externi ai întreprinderii permite evaluarea performanţelor întreprinderii. În al treilea rând. financiare. . apare rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile. Pentru a caracteriza comportamentul financiar al întreprinderii în finanţarea creşterii este necesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxuri financiare. rambursarea împrumuturilor) şi de ce noi resurse a dispus întreprinderea în aceeaşi perioadă (autofnanţare sau credite). În al doilea rând interesează modul în care este finanţată întreprinderea. care se reflectă în echilibrul financiar. ceea ce impune compararea rezultatelor obţinute cu mijloacele folosite. necorporale.

producţia exerciţiului. b) Producţia imobilizată ascunde adesea o sub-activitate. Analiza financiară condusă în vederea elaborării diagnosticului financiar parcurge mai multe etape succesive complementare: I.Analiză financiară aprofundată 17 Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar exterior necesar diverşilor utilizatori se prezintă astfel: Obiectivul Utilizatorul Credite bancare Banca Credit inter Furnizorul . rezultatul exploatării. 3) Rezultatele obţinute: Excedentul brut al exploatării. Analiştii financiari. supra-evaluarea ei dă o imagine eronată asupra rezultatului. cu următoarele precizări: a) O creştere mai mare a producţiei exerciţiului comparativ cu cifra de afaceri reflectă un transfer de dificultăţi asupra exerciţiilor următoare (stocuri costisitoare şi generatoare de depreciere). rezultatul brut şi net al exerciţiului. Situaţia financiară întreprinderii Investitorii actuală. potenţială pentru Specialiştii evaluatori. Serviciile specializate ale băncilor. scurt + Planul de finanţare previzional. Serviciile specializate ale băncii sau creditorului. rezultatul curent. Rentabilitatea comisari de conturi. Serviciile specializate ale băncii creditoare. independent de funcţiunea financiară. Analiza creşterii întreprinderii În această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcţiunea de exploatare a întreprinderii.întreprinderi Descoperire Banca bancară creditoare Banca Împrumut pe creditoare termen lung Analiza vizează Solvabilitatea Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe term. capitalul economic. bursă ţială pentru acţionari Cabinetele de audit şi de Privatizarea Statul. Această etapă este completată prin examinarea rezultatului altor funcţiuni . în trei timpi succesivi: 1) Evoluţia activităţii: cifra de afaceri. marja comercială şi a elementelor componente. valoarea adăugată. studiul de evaluare. Servciile specializate ale Introducere la Acţionarii Rentabilitatea poten băncilor. 2) Mijloacele puse în operă: personalul. Executantul Specialiştii băncii creditoare Departamentul specializat al furnizorului.

aprecierea condiţiilor de realizare a echilibrelor financiare şi a gradului de autonomie. pe baza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit. ceea ce impune următoarele analize: 1) Analiza riscului economic.18 Analiză financiară aprofundată (financiară. Aprecierea şi evaluarea riscurilor Natura creşterii întreprinderii. finanţarea investiţiilor IV. III. îşi redefineşte strategia sau politica pe termen scurt. iar acumularea de fluxuri se efectuează mai mult sau mai puţin armonios. numai din confruntarea rezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poate aprecia eficienţa şi competitivitatea exploatării şi a altor funcţiuni: 1) Marjele brute şi nete de rentabilitate. Sinteza diagnosticului financiar: punctele forte şi punctele slabe. comercială). 2) Analiza riscului financiar. Un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor. 2) Determinarea independenţei financiare. . unele anunţă falimentul iar altele. dezechilibrele acumulate produc un ansamblu de riscuri. dintre care. nivelul rentabilităţii. diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiare orientate spre utilizatori care vizează măsurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a riscurilor. Analiza rentabilităţii Examinarea rezultatelor în sine nu este suficientă. V. iar investitorul îl poate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acţiunilor. fluxurile de operaţiuni se vor acumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viaţa întreprinderii. ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar: 1) Analiza capitalului angajat şi efectul de levier. 3) Acoperirea capitalurilor investite. 3) Analiza riscului de faliment. În concluzie. 2) Ratele de rentabilitate economică şi financiară. II. Echilibrul structurilor şi strategia financiară Creşterea este o sursă de dezechilibre. fragilitatea întreprinderii. 4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investiţii. pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea îşi întrerupe activitatea.

care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziuni financiare se bazează în primul rând pe de date şi informaţii provenite din situaţiile financiare ale întreprinderii. b) Salariaţii. informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea. Informaţiile generale privesc conjunctura economică . fiscal şi monetar. Ea trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informaţii: informaţii generale pe plan economic. unele sunt obligatorii şi publice. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare 19 O analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar. al căror obiectiv este asigurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a perenităţii întreprinderii. ştiut fiind că rezultatele întreprinderii sunt influenţate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică generală pot determina creşterea (reducerea) activităţii. sunt interesaţi în evaluarea corelaţiei . prin menţinerea şi creşterea mijloacelor de producţie. altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la cerere. care doresc să-şi minimizeze riscurile şi să-şi rentabilizeze capitalurile. care au incidenţă asupra rentabilităţii. informaţii de ordin juridic şi economic asupra întreprinderii. a beneficiului şi a cursului acţiunilor la bursă. care poate fi prezentată partenerilor economici şi sociali interni şi externi: 1) Partenerii interni: a) Managerii.situaţia generală a economiei la un moment dat. Informaţiile sectoriale specifice activităţii întreprinderii se referă la: natura produselor. rotaţiei stocurilor.Analiză financiară aprofundată 1. mijloacelor de finanţare. Informaţiile privind întreprinderea sunt diverse. procesele tehnologice utilizate. dar nu se poate limita doar la acestea. Analiza financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentative ale unei imagini fidele a întreprinderii. sunt interesaţi de stabilitatea şi profitbilitatea întreprinderii. 2) Partenerii externi: a) Investitorii (acţionarii) actuali sau potenţiali.4. dimensiunea umană a productivităţii şi a supravieţuirii întreprinderii. structura de producţie.

deoarece trebuie să opereze prelevări şi să verse printr-un fel de impozit negativ subvenţii şi ajutoare sociale sau fiscale directe. care oferă informaţiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză (conturi anuale) – Situaţiile financiare anuale . a rezultatului şi a situaţiei financiare a întreprinderii. b) Instituţiile financiare. performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat şi se prezintă în raportul anual.P. c) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi în evalurea solvabilităţii pentru continuarea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale. e) Statul este dublu interesat prin prezentarea fidelă a patrimoniului.F. 3. Contul de profit şi pierdere. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS 1): O. care sunt considerate drept surse de finanţare. 5. Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi .E. de riscurile financiare şi de capacitatea de rambursare a acesteia.M. precum băncile şi alte organisme de creditare. Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală. 306/2002 care cuprind următoarele documente egale ca importnţă: 1. fiind interesaţi de indicatorii de performanţă.P. d) Clienţii sunt interesaţi în evaluarea continuităţii activităţii întreprinderii pentru colaborări pe termen lung. Cunoştinţele de care dispun aceştia depind de poziţia lor faţă de întreprindere: dacă ei lucrează în întreprindere sau deţin o participare însemnată.ce se bazează pe un suport ce răspunde exigenţelor reglementărilor româneşti armonizate cu Directiva a IV-a a C. doresc săşi recupereze şi să-şi rentabilizeze fondurile pe care le-au încredinţat întreprinderii. Bilanţul. Politici contabile şi note explicative. 2. Situaţia fluxurilor de numerar.20 Analiză financiară aprofundată risc-beneficiu. 4. diagnosticul va fi mai bogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate.M. 94/2001 şi O.F.E. Situaţia modificării capitalurilor proprii. Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia financiară. alături de raportul administratorilor şi raportul auditorilor financiari (cenzorilor).

Analiză financiară aprofundată

21

prelucrată în cadrul analizei financiare în funcţie de obiectivele vizate, trebuind să fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete şi să asigure eficienţa necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor. Bilanţul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la un moment dat, situaţia patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată, indicând rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiului financiar. Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţin acţionarilor şi asociaţilor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (de exploatare, financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului. Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, cu titlu durabil, sau activ imobilizat şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanţului. Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informaţii esenţiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar şi echivalente de numerar şi despre necesităţile viitoare de resurse. Spre deosebire de bilanţ, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv, cantităţile acumulate de bunuri, creanţe, titluri şi datorii la un moment dat, contul de profit şi pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux. El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca şi cheltuieli (fluxul de ieşiri). Contul de rezultat regrupează , sub formă de tabel, sau în listă, cheltuielile şi veniturile exerciţiului, structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activităţi. Altfel spus, contul de profit şi pierdere reflectă performanţa întreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin

22

Analiză financiară aprofundată

aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să se stabilească gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse. În scopul efectuării unor comparaţii în timp, prezentarea sub formă de tabel sau în listă a contului de rezultat ca şi a bilanţului trebuie să fie identică de la un exerciţiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerut de reglementările contabile româneşti armonizate prevede structura verticală a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi după natură, fără să fie însă restrictivă. Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanţul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanţate prin contribuţia capitalului privat. Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea). Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar din activitatea de exploatare şi din activitatea investiţională şi modul de utilizare a acestora. Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şi detaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte. Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic, trebuind să cuprindă informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare, şi împreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului Contabil General, imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat. Situaţiile financiare anuale oferă date şi informaţii pentru două abordări: 1) Analiza -diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat; 2) Analiza - diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.

Analiză financiară aprofundată 1.5. Metodologia analizei financiare

23

Analiza financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilor contabile şi financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţia financiară şi a-i înţelege evoluţia, în cadrul metodologiei generale a analizei economico-financiare, foloseşte, o serie de instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului financiar. Metoda proprie a analizei economico-financiare include un ansamblu de trepte şi procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii şi cuantificării relaţiilor cauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanţi. Treptele metodologice ale analizei vizează următoarea succesiune: 1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă care vizează obţinerea unei abateri faţă de o valoare de referinţă, în funcţie de care pot exista: a) Comparaţii în timp care vizează rezultatele perioadei curente şi cele aparţinând uneia sau mai multor perioade precedente şi servesc analizelor dinamice; b) Comparaţii în spaţiu care vizează unităţi organizatorice interne sau externe; c) Comparaţii mixte - în timp şi spaţiu; d) Comparaţii speciale care vizează alte criterii. Abaterea rezultată din comparaţie trebuie separată pe cauze generatoare şi interpretată prin prisma factorilor de influenţă. 2. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă, deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte care permite detalierea şi separarea factorilor ce determină indicatorul. Ea asigură profunzime studiului şi permite identificarea cauzelor modificării indicatorului prin prisma factorilor ce trebuie selectaţi şi interpretaţi. Descompunerea poate fi făcută după mai multe criterii: a) după timpul de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte evidenţierea abaterilor de la tendinţa generală a acestora; b) după locul lor de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte localizarea cauzelor care au determinat apariţia unor deficienţe;

24

Analiză financiară aprofundată

c) după elementele stucturale ale fenomenului analizat - dacă se urmăresc elementele sau factorii determinanţi. Înainte ca rezultatul să poată fi descompus, trebuie să se cunoască pe cale deductivă, din experienţa practică, ce factori îl determină şi cum îl condiţionează, factori care pot fi grupaţi în funcţie de mai multe criterii: a) După caracter în cadrul relaţiei cauzale şi în ordinea de analiză: factori cantitativi, calitativi şi de structură; b) După mod de acţiune: factori direcţi şi factori indirecţi; c) După efortul propriu: factori dependenţi şi independenţi de acest efort; d) După grad de sintetizare: factori simpli şi factori complecşi; e) După izvorul acţiunii: factori interni şi factori externi; f) După posibilităţi de anticipare: factori previzibili şi factori imprevizibili; g) După posibilitatea de măsurare: factori cuntificabili şi factori necuantificabili; h) După importanţă: factori principali şi factori secundari. Factorii complecşi necesită descompuneri succesive până la factorii cei mai simpli, ceea ce implică diviziunea în trepte şi modelele factoriale agregate. 3. Stabilirea influenţei factorilor - cuprinde mai multe procedee de cuantificare a acţiunii fiecărui factor şi constituie elementul central al metodei, în care se realizează legătura dintre analiza teoretică şi realitate. Este cunoscut că teoria fără factori rămâne sterilă, iar factorii fără teorie sunt fără înţeles. Ca treaptă metodologică de cunoaştere, treapta a impune precizarea sistemului de legături cauzale între factori şi cuantificarea influenţei lor. Cunoaşterea tipului de legături cauzale este necesară în vederea alegerii procedeului de calcul adecvat, ştiut fiind că pot exista două feluri de legături: a) Legături deterministe (funcţionale, sau matematice); b) Legături de corelaţie (stochastice, sau statistice). În cazul legăturilor de corelaţie, dependenţele pot fi estimate statistic prin analiză regresională, având un anumit grad de certitudine şi probabilitate. În analiza factorială se pot utiliza mai multe procedee tehnice de calcul în vederea cuantificătii relaţiilor de dependenţă între variabile după modelarea fenomenului cercetat în cadrul analizei calitative (vezi Anexa 1). 4. Generalizarea rezultatelor - o metodă inductivă de cercetare de la particular la

Analiză financiară aprofundată

25

general ce vizează reunirea părţilor componente ale întregului într-un tot unitar. Fiind o concentrare sau o expresie sintetică, generalizarea reţine ceea ce este fundamental, tipic şi se repetă sistematic, elementele esenţiale trebuind separate de cele nesemnificative, colaterale. Concluziile analizei trebuie să fie obiective, concrete, logice în conţinut şi concise ca formă, să se bazeze pe calcule clare, corecte şi fără contradicţii, astfel încât să permită generalizarea. Ele trebuie însoţite de măsuri ce se impun, pentru înlăturarea cauzelor care au condus la rezultate negative, sau pentru îmbunătăţirea performanţelor. 1.6. Procedee specifice analizei financiare Din metodologia generală a analizei economico-financiare în analiza financiară se utilizează mai multe procedee şi metode, din care unele aparţin analizei clasice treadiţionale, iar altele considerate mai moderne. Dacă, iniţial, analiza financiară desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament a contului de rezultate şi a bilanţului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-a extins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor şi procedeelor utilizate în scopul atingerii obiectivelor. Deosebirea dintre diferite tipuri de necesităţi financiare ale întreprinderii a favorizat progresul metodelor de analiză financiară. În acest sens, noţiunea de echilibru financiar nu are acelaşi conţinut în analiza tradiţională bazată pe bilanţul financiar, în analiza funcţională bazată pe bilanţul funcţional, sau în analiza prin fluxuri, care completează metodele tradiţionale, fără însă a le eclipsa total. Printre metodele analizei financiare tradiţionale amintim: Compararea situaţiilor financiare Compararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice, permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale în timp pentru a extrage tendinţa privind poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, precum şi în spaţiu cu unităţi similare. Compararea bilanţului la sfârşit de perioadă cu bilanţul la început de periodă permite determinarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii în

26

Analiză financiară aprofundată

cursul exerciţiului. Comparaţiile în timp pe mai mulţi ani permit evidenţierea trendului indicatorilor şi stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesită date şi informaţii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive. Comparaţiile în spaţiu, între întreprinderi din acelaşi sector permit întreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului şi de a-şi cunoaşte forţele şi slăbiciunile în raport cu concurenţii. Analizele comparative în timp pun în evidenţă abaterea indicatorilor faţă de un criteriu de referinţă, ale căror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impune efecturea unor analize factoriale prin utilizarea procedeelor adecvate de cuantificare a influenţei factorilor. Metoda de analiză prin rate (Ratios) În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus = calculat, socotit), utilizat la masculin, este sinonim cu: raport, coeficient, procent, rată.şi desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între două mărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, din contul de rezultat, sau din bilanţ şi din contul de rezultat. Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau sub formă de coeficient, fiind utilizat în scopul obţinerii unor informaţii mai semnificative decât le pot oferi valorile absolute ale mărimilor contabile sau datele extracontabile. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relaţii între ele pentru a obţine o rată semnificativă. După elementele care se compară, aceste rate pot informa analistul financiar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care doreşte să le evidenţieze: rentabilitatea, independenţa financiară, rotaţia activelor, ş.a. Metoda de analiză prin rate a apărut în analiza financiară de peste 20 de ani şi ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmărească progresul întreprinderii şi să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este însă vorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la închiderea exerciţiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere. Metoda de analiză prin rate trebuie utilizată cu prudenţă, aceasta oferind de multe ori doar un fragment al unor informaţii necesare pentru o decizie financiară. Rareori o rată luată izolat este semnificativă prin ea însăşi, nefiind

Analiză financiară aprofundată

27

suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite în dinamică pe mai mulţi ani şi comparate cu ale unor întreprinderi similare sau cu valori standard pot îmbogăţi informaţiile necesare deciziilor financiare. Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizând cunoaşterea cât mai bună a întreprinderii şi evaluarea cât mai reală a performanţelor şi dificultăţilor sale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea câtorva cerinţe de bază: 1) Asigurarea comparabilităţii elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleaşi unităţi. 2) Folosirea în calcul a unor mărimi semnificative şi coerente, între care trebuie să existe relaţii directe. 3) Compararea ratelor în timp şi spaţiu sau cu valori standard. Practica utilizării metodei ratelor a devenit curentă în domeniul financiar, dar este frecventă şi în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) şi vizează în general dinamica indicatorilor (prin indici cu bază fixă sau cu bază în lanţ) sau structura lor, alături de ratele financiare de rotaţie, rentabilitate, finanţare, ş.a. Opiniile privind structura unei baterii de rate diferă în funcţie de organismul specializat care le elaborează, dar acestea vizează în general: activitatea şi randamentul întreprinderii, marjele şi rentabilitatea, investiţiile şi finanţarea; structura financiară şi riscurile. Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei editează anual norme cuprinzând baterii de rate care cuprind: 1) Rate de analiză a factorilor de producţie; 2) Rate de gestiune şi de rentabilitate; 3) Rate de exploatare; 4) Rate financiare. Potrivit Reglementărilor Contabile Româneşti armonizate (OMFP 94/2001), întreprinderile trebuie să raporteze în Nota explicativă 9 Principalii indicatori economico-financiari următorii indicatori sub formă de rate: I. Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală; 2) Lichiditatea imediată. II. Indicatori de risc:

28

Analiză financiară aprofundată

1) Gradul de îndatorare; 2) Acoperirea dobânzilor. III. Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor; 2) Număr de zile de stocare; 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi; 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori; 5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate; 6) Viteza de rotaţie a activelor totale. IV. Indicatori de profitabilitate: 1) Rentabilitatea capitalului angajat; 2) Marja brută din vânzări. Ansamblul de rate cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc la: 1) Măsurarea performanţelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecinţele deciziilor în materie de investiţii şi de finanţare, structura financiară; 2) Efectuarea de comparaţii în timp pentru a studia evoluţia situaţiei financiare; 3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional, prin compararea propriilor rate cu ratele medii ale întreprinderilor similare. Metoda analizelor specifice În funcţie de scopul urmărit, analiza financiară poate utiliza o serie de metode specifice adaptate anumitor situaţii: studiul lichidităţii-solvabilităţii, analiza rentabilităţii şi riscului, analiza activităţii (gestiunii) întreprinderii, analiza structurii financiare (calculul levierelor), lanţurile de rate, analiza de fluxuri, analiza discriminantă, scoringul (riscul de faliment) ş.a. Utilizarea instrumentului informatic Efectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitată de accesul şi utilizarea instrumentului informatic în mai multe direcţii: 1) Stocarea datelor; 2) Calculul ratelor; 3) Determinarea echilibrelor financiare; 4) Elaborarea proiecţiilor şi previziunilor privind situaţia financiară; 5) Efectuarea analizelor de sensibilitate şi a simulărilor.

Etapele analizei financiare 29 Efecturea unei analize financiare ample care să conducă la un diagnostic financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape: 1) Etapa preliminară Pentru a avea o primă reprezentare schematică a întreprinderii. vizând răspuns la întrebări de natură financiară. şi monetare diverse. care poate conduce la mai multe variante de decizii financiare. rentabilitatea (rata creşterii beneficiului brut şi net. prin extrapolarea trecutului. cu reflectarea în costuri a consumului de resurse. 2) Examinarea situaţiei financiare presupune: a) Analiza contului de rezultat. Acesta constituie un examen al politicii de investiţii. financiare.7. în scopul efectuării unor previziuni financiare. care vizează evoluţia structurii financiare. se vor prezenta informaţii privind: sectorul de activitate. Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipoteze care trebuie să se bazeze pe informaţii economice. 3) Formularea diagnosticului financiar În sinteză se vor prezenta punctele tari şi punctele slabe ca rezultatele analizei financiare să fie valorificate diferit. . c) Studiul tabloului de finanţare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie). rata rentabilităţii capitalurilor investite şi a capitalurilor proprii) riscurile.a. economică. evoluţia cifrei de afaceri în ultimii 4-5 ani. emiterea de noi acţiuni. O atenţie specială se va acorda aspectelor de natură financiară. în funcţie de utilizator. situaţia echilibrelor financiare şi a rentabilităţii capitalurilor. achiziţia de acţiuni. b) Analiza bilanţului financiar şi funcţional. care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiare şi a fluxurilor de trezorerie. noi investiţii. cum ar fi cererea de credite pe termen scurt şi lung. juridică. de finanţare şi de distribuire a profitului net. Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor şi evoluţia lor. fiscală. care pune în evidenţă solduri semnificative privind activitatea economică şi rentabilitatea (Cascada SIG). ş. sau din contra.Analiză financiară aprofundată 1. îndatorarea totală şi ponderea datoriilor pe termen scurt în pasivul bilanţului. dezinvestirea.

în analiza rentabilităţii se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă în mărimi absolute şi în mărimi relative. Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat de investitor. Numai ratele caracterizează real gradul de . salariaţi. pentru asigurarea propriei dezvoltări.30 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 2 ANALIZA DIAGNOSTIC A PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT 2. crearea de rezerve. cât şi creşterea valorii sale. iar indicatorii în mărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate şi cheltuielile sau capitalurile utilizate. cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile. stat). deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers. asigurarea propriei dezvoltări. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit. creditori. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente. Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari. indiferent de provenienţă. Indicatorii în mărimi absolute se obţin sub forma unor marje. Cu cât acest rezultat este mai mare. rentabilităţi slabe cu marje mari. ceea ce reflectă performanţa acesteia.1. Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii. (diferenţe) între venituri şi cheltuieli. care să permită remunerarea factorilor de producţie şi a capitalurilor utilizate. După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi.

situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux. Rezultatul extraordinar (-) Cheltuieli totale Venituri totale (+) E. Cheltuieli extraordinare 3. Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit şi pierdere. Venituri financiare (+) B. iar în credit veniturile. Cheltuieli de exploatare 1. Rezultatul financiar (-) (+) C. Rezultatul curent (A+B) (-) 3. . În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel. care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. respectiv capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente. Rezultatul brut (C+D) (-) Impozit pe profit (+)F. Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : după natură şi după funcţii (destinaţie). Rezultatul din exploatare (-) 2. în debit înregistrând cheltuielile. Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii. Venituri din exploatare (+) A. exprimând în modul cel mai sintetic eficienţa cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor. Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmează: Debit Contul de profit şi pierdere Credit Cheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi 1. Rezultatul net al exerciţiului (-) Reglementările contabile româneşti armonizate (OMFP 94/2001) preferă formatul contului după natură în listă. dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatului din exploatare cere detalierea acestui rezultat şi după destinaţie.Analiză financiară aprofundată 31 rentabilitate. Venituri extraordinare (+) D. Cheltuieli financiare 2.

5 136. Venituri totale (1 + 4 + 8) 12.4 176. Cheltuieli de exploatare . Rezultatul din exploatare (Rexp)(1-2) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultatul financiar (Rfin)(4-5) Rezultatul curent (Rcrt)(3+5) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Curent (± Δ) 700425 + 165317 605817 + 173717 + 94608 5641 30960 .3 crt. al diagnosticului financiar şi al evaluării întreprinderii.4 131. (milioane lei) 1. 9.total 3. autofinanţarea şi conceptul de cash-flow. cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 + 103008 3097 55309 .total 2. 8.84 + 5. al analizei financiare.90 51384 + 10716 295996 + 236796 0. 13. 5. Rezultatul extraordinar 11. Venituri din exploatare .9 48.1 55.174 .513 16. Venituri. 15.6 126.2 130. Cheltuieli totale (2 + 5 + 9) Rezultatul brut (Rbr) (11-12) (7+10) Impozitul pe profit (I) Cota procentuală de impozit (i)(%) 706066 + 167862 636777 + 149369 69289 + 18493 17905 + 7777 25.8 129. Numărul de acţiuni (mii) 18. 7.2 91. se defineşte capacitatea de autofinanţare a întreprinderii.25319 69289 .24349 + 26893 + 18493 - 10.3 500.8400 + 2544 . Rezultatul net pe acţiune (bază=diluat) Analiza sumară a structurii rezultatelor înscrise în contul de profit şi pierdere din Tabelul 1 conduce la următoarele concluzii: . care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie.6 136. 6. De exemplu.0.9 140. 14.32 Analiză financiară aprofundată Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei rentabilităţii. 4.52212 50796 538204 487408 50796 10128 19. Pornind de la rezultat.0 25. rezultatele din contul de profit şi pierdere al întreprinderii analizate sunt redate în Tabelul 1: Aplicaţia 1: Structura contului de profit şi pierdere Nr. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 17.687 Tabelul 1 Abateri Indici (%) 130.94 40668 59200 0.8 182.

3.1 % şi a reducerii cheltuielilor financiare cu 44. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune Contul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori necesari gestiunii. 2. 2. 6. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent şi rezultatul brut. care a crescut cu 36. pot fi împărţite în două categorii: SIG – activitate şi SIG – rentabilitate. Rezultatul curent (beneficiu) a crescut cu 36.6 %).8 %). 7.2 %) comparativ cu veniturile aferente (30.2 % ca uermare a creşterii mai rapide a cheltuielilor de exploatare (40.1 %.4 % pe seama reducerii pierderii financiare menţionate .solduri reziduale.9 %). mai puţin decât rezultatul brut. deşi beneficiul din exploatare s-a redus. determinate sub forma unor marje.2 % ca urmare a creşterii veniturilor financiare cu 82. care prezintă interes în analiza financiară prin semnificaţie şi utilitate. Creşterea substanţială a numărului de acţiuni (cu 400%) a diminuat beneficiul net pe acţiune cu aproape 75 %.2 %) comparativ cu cheltuielile totale (30. În partea finală a tabloului se determină două mărimi care.capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea .3 %. 5. 4. Pe baza structurării datelor din contul de profit şi pierdere al întreprinderii luate în studiu se obţine Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune – Cascada SIG din Tabelul 2: .4 %.Analiză financiară aprofundată 33 1. fiind consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor totale (31. Aceste solduri. Se remarcă egalitatea rezultatului net pe acţiune de bază cu rezultatul pe acţiune diluat.2. Rezultatul din exploatare (beneficiu) s-a redus cu 8. fără a fi solduri intermediare au o mare importanţă pentru caracterizarea situaţiei financiare a întreprinderii . prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG). ca urmare a creşterii mai rapide a impozitului pe profit (cu 76. Rezultatul financiar (pierdere) s-a redus cu 54. Rezultatul net (beneficiu) a crescut cu 26.

.Ajustare valori imobilizări 17. Excedent brut de exploatare(EBE) 15. 9. 24.Impozitul pe profit 30. Rezultatul brut (Rbr) (22 + 25) 27. 11. 6. .6 151.Alte impozite şi taxe . + Venituri financiare 20. (milioane lei) 1.4 131. 4.1 56 48. 13. Rezultatul net (Rnet)(29 . Rezultatul extraordinar (Rextr) 26.4 + 1192 128.4 1826 376. + Alte venituri din exploatare 16.30) 706066 + 167862 636777 + 149369 17906 51384 + 7777 + 10716 .8400 + 2544 . Rezultatul financiar (Rfin) Rezultatul curent (Rcrt) (18 + 21) + Venituri extraordinare . .24349 + 26893 + 18493 + 18493 14.9) + Subvenţii de exploatare . .4 136.4924 598 526225 292546 233987 5555 112265 116167 4418 10000 7577 103008 3097 55309 . 10.2 130.0 104. Marja comercială (Mc)(1-2) Producţia vândută (Pv) Cifra de afaceri netă (CA)(1+4) Variaţia stocurilor (±ΔS) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului(Pex)(4+6+7) .Consumuri intermediare (Ci) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 8 . Solduri intermediare de gestiune crt.52212 50796 50796 538204 487408 10128 40668 784 Tabelul 2 Abateri Indici (± Δ) (%) + 1669 137.Costul mfurilor vândute (Chmf) 3.5 129. Venituri totale 28.8 126.9 132.25319 69289 69289 + 87521 + 76418 + 2886 + 39840 + 33692 + 186 + 40445 + 1833 . Cheltuieli totale 29.34 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune Nr.6 176.85025 2254 + 1656 689688 + 163463 380067 310405 8441 152105 149859 4604 50445 9410 94608 5641 30960 . Vânzări de mărfuri (Vmf) 2. Rezultatul din exploatare (Rexp) 19.8 131. 5. 22. .9 135.Alte cheltuieli de exploatare 18.2 91.7 + 477 155.Cheltuieli extraordinare 25. 7.5 136.0 129.5 146. 8.0 146. 12.89949 .3 777384 + 246833 783518 + 248502 .Cheltuieli financiare 21.Cheltuieli cu personalul Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 530551 535016 . 23.2 504 124.8 182.

semifabricate.Consumurile intermediare (Ci). Creşterea producţiei exerciţiului cu 163463 milioane lei (31 %) s-a datorat atât creşterii destocajului cât şi creşterii producţiei imobilizate.1. 2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute).7 %).4 %) s-a datorat atât creşterii producţiei vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri. soldurile intermediare de gestiune caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării. Creşterea cifrei de afaceri nete cu 248502 milioane lei (46. Din Tabelul 6 se desprind următoarele concluzii privind SIG . materializate în produse finite. fiind egală cu suma: Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţia imobilizată (Pi).exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocazia activităţii curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaţiei: CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)(Vmf) + Producţia vândută (activitatea industrială)(Pv). prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere: 1) Cifra de afaceri (CA) . care permit în sumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere.cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în cursul exerciţiului. 3. 2.2. 4) Valoarea adăugată (Vad) . 3) Producţia exerciţiului (Pex) .Analiză financiară aprofundată 2.4 > 128. . Creşterea marjei comerciale cu 477 milioane lei (55 %) s-a datorat creşterii mai rapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor faţă de costul de cumpărare (137.exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate şi se calculează cu relaţia: Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) – . Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea 35 Din punctul de vedere al analizei economice.activitate: 1. fiind element al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul relaţiei: Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf). indiferent de destinaţie.

ca indicatori valorici ai activităţii de producţie şi comercializare. . în care: Ip = Ip ∑ q1 ⋅ p 0 Q real = În cazul unei rate a inflaţiei mai mari de 10 %. . la o creştere nominală de 50 %. creşterea reală este diferenţa: Cr = Cr nominală – Rata inflaţiei. IQ = ⋅ 100 = 100 Q0 ∑ q0 ⋅ p0 Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind evoluţia reală a indicatorilor fizici se impune fie utilizarea unor preţuri constante (p).6 %) a fost consecinţa creşterii mai rapide a producţiei exerciţiului faţă de creşterea consumurilor intermediare (131 > 129.36 Analiză financiară aprofundată 4. creşterea reală a indicatorilor fizici impune deflatarea cu ajutorul formulei lui Fisher: Cr nom − Ri ⎛ 1 + Cr nom ⎞ Cr = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Aceste solduri intermediare de gestiune.9 %). Cr nom = Creşterea nominală. 50 − 30 creşterea reală (Cr) a indicatorului este de : Cr = ⋅ 100 = 15. rezultă din evaluarea bănească a volumului fizic (q) al activităţii cu ajutorul preţului (p): Q=Σq·p Gradul de realizare a valorii producţiei (IQ) este influenţat atât de dinamica volumului fizic (Iq) cât şi de dinamica preţului (Ip): Q1 ∑ q1 ⋅p1 ⋅ 100 = Iq ⋅ Ip (%). fie calculul mărimii reale a volumului producţiei (Qreal) cu ajutorul indicelui preţurilor: Iq = ∑ q1 ⋅ p ⋅ 100 sau: ∑ q0 ⋅ p Q1 ∑ q1 ⋅ p1 ⋅ 100 . 1 + 30 La o rată a inflaţiei mai mică de 10 %. şi o rată a inflaţiei de 30 %.4 % . Creşterea valorii adăugate cu 76418 milioane lei (32. 1 + Ri ⎝ 1 + Ri ⎠ în care: Cr = Creşterea reală. De exemplu.

locaţiile de gestiune şi redevenţele (Clr) încasate: .2. 100 în care: R = Volumul mărfurilor desfăcute. p = Preţul de vânzare unitar. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. cifra de afaceri cuprinde veniturile din vânzările de mărfuri: CA = Vmf = R⋅ A . chiriile. de producţie şi comercială. lucrările executate şi serviciile prestate (Li). executarea de lucrări şi prestări de servicii (veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri din exploatare.1. cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv): CA = Pv = ∑ [q (S)] · p în care: q = Volumul fizic al vânzărilor. Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea de producţie şi depinde de producţia marfă fabricată (Pmf). A = Cota medie de adaos comercial.1. cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv) şi vânzările de mărfuri (Vmf): CA = Pv + Vmf. care reflectă valoarea bunurilor destinate livrării: produsele finite (Pf). La unităţile cu profil comercial. semifabricatele (Sv) destinate vânzării. fiind situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mărimea profitului şi ratei rentabilităţii.Analiză financiară aprofundată 2. La întreprinderilor cu activitate complexă. Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii în urma activităţii curente a întreprinderii şi reprezintă suma totală a veniturilor rezultate din livrarea produselor. S = Structura vânzărilor. Analiza cifrei de afaceri 37 Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi. mai puţin rabaturile. În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni de vânzare – cumpărare.

Pmf Un grad de valorificare mai mic de 100 % reflectă stocuri şi facturi neîncasate. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţă care au fost principalele surse de venituri ale întreprinderii în perioada analizată.4 146.38 Analiză financiară aprofundată Pmf = Pf + Sv + Li + Clr. 4.5 137. ceea ce arată dificultăţi în desfacerea producţiei fabricate.la Export Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 4465 6134 535016 783518 460863 659487 74153 124031 Indici (%) 146. creşterea cotei de piaţă fiind favorabilă creşterii veniturilor.3 StructuraCA(%) S0 S1 99. 1. Cp = CAt Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi pe piaţa externă.21 0. 3. conform Tabelului 3: Aplicaţia 3: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Tabelul 3 Nr. indiferent de gradul de încasare a contravalorii acestora.5 143. cifra de afaceri include valoarea mărfurilor şi a serviciilor la preţ de facturare.84 0.la Intern . Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pe piaţă în raport cu concurenţii. 2. din care: . Potrivit normelor contabile în vigoare.16 99. Cota de piaţă a întreprinderii (Cp) se determină ca raport între cifra de afaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală a sectorului (CAt): CAp ⋅ 100 .83 .14 84. A. 5.86 15. În aceste condiţii.1 167. Elemente de calcul (milioane lei) Producţia vândută Vânzări de mărfuri CA netă.17 13. cum au evoluat ele în timp şi ce tendinţă cunosc.79 100 100 86. crt. analiza evidenţiază structura cifrei de afaceri după provenienţă. cifra de afaceri raportată la valoarea producţiei marfă fabricate (Pmf) caracterizează gradul de valorificare (Gv) a producţiei marfă: CA Gv = ⋅ 100 .

atât pe total. în funcţie de factorii specifici. 2. 4.535016 = + 248502 mil.1 + 0. CA0 535016 ΔVm 1669 ΔrVm = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. lei. 3.CA0 = 783518 . CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rPv + ∆rVm = 46.4 % = ∆r. lei. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rPv + ∆rVm.4 – 100 = + 46. a crescut ponderea exportului de la 13. lei.Analiză financiară aprofundată 39 Din datele Tabelului 3 se constată următoarele: 1. care s-au redus ca pondere. B.1 % . 3. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Pv + ∆Vmf = 246833 + 1669 = + 248502 mil lei = ∆. Ponderea dominantă în cifra de afaceri o deţine producţia vândută (peste 99 %). În totalul cifrei de afaceri. În concluzie: 1.4 %. 2.3 = 46. ∆Vmf = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. Cifra de afaceri a crescut atât datorită producţiei vândute mai ales prin accentuarea ponderii exportului cât şi a vânzărilor de mărfuri.86 la 15. . Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri. cât şi pe elemente. Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆ = CA1 .3 % . Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Pv + ∆Vmf. ceea implică aprofundarea factorilor de creştere a cifrei de afaceri pe o treaptă superioară. Analiza factorială a cifrei de afaceri 1. în care: ∆Pv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil.83 %. Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆r = ICA – 100 = 146. în care: ΔPv 246833 ΔrPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 46.

p1 212221 326501 185692 287632 132638 163251 530551 777384 Din datele Tabelului 4 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a producţiei vândute este diferenţa: Δ = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δq + ΔS + Δp. lei.40 Analiză financiară aprofundată a) Analiza factorială a producţiei vândute: Modelul de calcul al producţiei vândute. structura sortimentală a vânzărilor (S) şi preţul de vânzare (p).∑[q1(S0)·p0] = 731544 –731099 = 445 mil.1 %.Pv0 = Pv0·Iq –530551= 731099–530551=200548 mil. lei = Δ Modificarea relativă este diferenţa: Δr = IPv – 100 = 146.1 – 100 = + 46. în care: . ∆S = ∑[q1(S1)·p0] . Pv = ∑q(S)·p. lei. lei. în care: ∆q = ∑[q1(S0)·p0] . Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrPv = Δrq + ΔrS + Δrp. permite determinarea factorilor de creştere: volumul fizic al vânzărilor (q). ∆p = ∑[q1(S1)·p1] . p0 Pv1 = q1 . Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δp = 200548 + 445 + 45840 = + 246833 mil. Efectuăm analiza factorială a producţiei vândute pe baza Tabelului 4 Aplicaţia 4: Analiza producţiei vândute Produse convenţionale A – tone B – bucăţi C – bucăţi Total Cantitatea vândută (mii) q0 q1 271 408 4127 5640 1638 1944 x x Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Tabelul 4 Valoarea vânzărilor (milioane lei) Pv0 = q0 .∑[q1(S1)·p0 = 777384 – 731544 = + 45840 mil.

0 + 3. b) Analiza factorială a vânzărilor de mărfuri: Veniturile din vânzările de mărfuri se determină în funcţie de volumul mărfurilor desfăcute – rulajul R – (circulaţia mărfurilor) şi de cota procentuală medie de adaos comercial ( A ). 535016 CA0 Prin însumare se verifică egalitatea: Δrq + ΔrS + Δrp = + 37.lei Exerciţiul financiar Precedent Curent 14883 18587 30. 1. 100 100 în care: S = Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri.6 %.% 3.0 110.4 Din analiza datelor Tabelului 5 se constată următoarele: .6 = + 46.08 %. sau marja comercială exprimată procentual: Vmf = R ⋅ A R ⋅ ∑ S ⋅ A / 100 = .Creşterea producţiei vândute a fost consecinţa creşterii volumului fizic şi a preţurilor unitare ale produselor.0 33.mil. Vânzări mărfuri (Vmf) . 2. cu preţul superior preţului mediu (785 > 236).Analiză financiară aprofundată Δrq = 41 Δq 200548 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 37 . Elemente de calcul crt.5 %. Cota medie de adaos ( A ) . Efectuăm analiza factorială a vânzărilor de mărfuri pe baza Tabelului 5: Aplicaţia 5: Analiza vânzărilor de mărfuri Nr. lei 2. CA0 535016 ΔS + 445 ΔrS = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. A = Cota procentuală de adaos pe grupe de mărfuri. În concluzie: 1.08 + 8. Modificarea structurii sortimentale a majorat producţia vândută prin creşterea ponderii produsului A.0 4465 6134 Tabelul 5 Abateri Indici (±Δ) (%) + 3704 125. Volum desfaceri (R) –mil.0 + 1669 137. 535016 CA0 Δp + 45840 Δrp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 8.1 % = ΔrPv.5 + 0.

veniturile din vânzările de mărfuri au crescut atât prin creşterea cantităţii vândute cât şi a cotei medii de adaos comercial. lei: Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + Δ A . lei ∆ = + 248502 mil.42 Analiză financiară aprofundată Modificarea vânzărilor de mărfuri este diferenţa: Δ = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrVmf = ΔrR + Δr A .2 + 0.3 % = ΔrVmf.2 %. în care: ΔR = ΔA = (R1 − R0 ) ⋅ A 0 = + 3704 ⋅ 30 = + 1112 100 100 ⎜ ⎟ R1 ⋅ ⎛ A1− A 0 ⎞ ⎝ ⎠ mil.1 = + 0.4 – 100 = + 37. lei ∆Vmf = + 1669 mil. lei ∆ A = + 557 mil. Modificarea relativă: Δr = IVm – 100 = 137. Deci. Sistemul factorial al cifrei de afaceri este următorul: ∆q = + 200548 mil. lei ∆R = + 1112 mil.1 %. în care: ΔR + 1112 ΔrR = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. lei. lei ∆p = + 45840 mil. lei ∆S = + 445 mil. CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrR + Δr A = + 0. 100 100 Prin însumare se verifică egalitatea: = ΔR + Δ A = + 1112 + 557 = + 1669 mil lei = ΔVmf. lei ∆Pv = + 246833 mil. lei .4 %. 535016 CA0 ΔrA = + 557 ΔA ⋅ ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. lei. 18587 ⋅ (+ 3) = + 557 mil.

adică Soldul debitor al contului 711: ∆S = Sf – Si. Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii. Analiza factorială a indicatorului presupune mai multe trepte de . semifabricate. Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de întreprindere. fiind apreciată ca o producţie globală a exerciţiului financiar.1. fără a fi destinate pieţei. respectiv Soldul creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si). Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar. unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinţă producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare. ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii efectuate prin efort propriu.Analiză financiară aprofundată 2. Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite.2. producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare (exclusiv TVA). Analiza producţiei exerciţiului 43 Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu. indiferent de destinaţie: vânzare. stocare sau imobilizare. producţia stocată. Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facturare fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază). care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere. Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere. ca şi producţia imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie. producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf). acest sold intermediar de gestiune se determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia imobilizată (Pi): Pex = Pv + Ps + Pi. fiind utilă şi necesară în analiza volumului activităţii întreprinderilor cu ciclu lung.2.

526225 Pex0 ΔPs − 85025 ΔrPs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 16.Pi Producţia exerciţiului . 1. Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi. crt.4924 .85025 mil.2 217. Treapta I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi. 4.89949 50069 54993 598 526225 29637 119586 2254 689689 Tabelul 6 Abateri Indici (± Δ) (%) + 246833 146. 526225 Pex0 .4924) = .85025 1826 . aşa cum se prezintă în exemplul următor (Tabelul 6): Aplicaţia 6: Analiza dinamicii producţiei exerciţiului Nr.8 131.5 . 5. 3.1 %.Pv Producţia stocată (± ΔS) Sold C ct 711(+)(Sf) Sold D ct 711(-)(Si) Producţia imobilizată . lei. în care: ΔPv + 246833 ΔrPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 46. lei. 6. în care: ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei.Pex Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 .1 Din analiza datelor Tabelului 6 se constată următoarele: Modificarea producţiei exerciţiului este diferenţa: Δ = 689689 – 526225 = + 163464 mil lei Factorii de influenţă sunt următorii: A.1 – 100 = + 31.89949 – (.20432 + 64593 + 1656 + 163464 59.9 %.1 %. ΔPi = Pi1 – Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. 2.5 376.44 Analiză financiară aprofundată diviziune. lei = Δ Abaterea relativă este diferenţa: Δr = IPex – 100 = 131. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută . ΔPs = Ps1 – Ps0 = . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil.

85025 mii lei = ΔPs În procente.3 %.lei ∆Pi = + 1656 mil. influenţele se prezintă astfel: ΔrPs = ΔrSf + Δr Si.3 % . Creşterea producţiei exerciţiului cu 163464 milioane.9 – 16.Analiză financiară aprofundată ΔrPi = 45 ΔPi + 1656 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. lei ∆Si = .lei ∆S = 445 mil.lei ∆Ps = . lei ∆Sf = . B.1 + 0. lei ∆ = +163464mil.lei ∆Pv = + 246833 mil. Sistemul factorial al producţiei exerciţiului este următorul: ∆q = 200548 mil. lei ∆p = 45840 mil.1 % = ΔrPs. lei În concluzie: 1. lei a fost consecinţa creşterii producţiei vândute şi a producţiei imobilizate.3 = .12. ΔSi = Si0 – Si1 = 54993 – 119586 = . Treapta a doua: ΔPs = .85025 mii lei = ΔSf + ΔSi.64593 mil lei.3 = + 31.1 % = Δr.3. . în care: ΔSf = Sf1 – Sf0 = 29637 – 50069 = .8 % 526225 Pex0 ΔSi − 64593 ΔrSi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 12. în care: ΔSf − 20432 ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 3.85025 mil. 526225 Pex0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSf + ΔrSi = . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSf + ΔSi = -20432 . 2.64593 = . 526225 Pex0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = 46.16.64593 mil.20432 mil.20432 mil lei.8 . Reducerea producţiei stocate (destocajul) a diminuat producţia exerciţiului ceea ce s-a realizat prin reducerea stocurilor finale şi creşterea socurilor iniţiale.

93 . De aceea analiza urmăreşte modificarea structurii producţiei exerciţiului şi elementele cu rol determinant în creşterea acesteia.13. 3. Producţia exerciţiului caracterizează întreaga gamă de activităţi şi poate creşte de la o perioadă la alta în urma unor investiţii în imobilizări. 1. pe seama căreia a crescut. cu efecte favorabile asupra veniturilor. 2. Elementul dominant în producţia exerciţiului a fost producţia vândută.32 100 Din datele Tabelului 7 se desprind următoarele concluzii: 1.0. . Producţia imobilizată a crescut atât ca valoare.04 procente faţă de totalul producţiei exerciţiului. iar producţia exerciţiului trebuie studiată pe mai mulţi ani comparativ cu producţia medie a întreprinderilor similare. Creşterea vânzărilor ca şi a stocurilor poate fi consecinţa utilizării unor materii prime mai scumpe.72 .82 112.93 la 13. cât şi ca pondere în totalul producţiei exerciţiului. De exemplu. sau prin creşterea producţiei stocate. 2. ceea ce impune urmărirea atentă a dinamicii acestora. şi care a depăşit-o ca urmare a creşterii destocajului de la 0.4924 . 4.46 Analiză financiară aprofundată Producţia exerciţiului poate fi majorată prin creşterea cifrei de afaceri. rezultă următoarele (Tabelul 7): Aplicaţia 7: Analiza structurii producţiei exerciţiului Nr. de aceea rata de creştere a cifrei de afaceri trebuie comparată cu ratele întreprinderilor din acelaşi sector pentru o mai bună situare a întreprinderii. dar şi prin creşterea stocurilor şi a producţiei imobilizate.04 0. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută (Pv) Producţia stocată (ΔS ±) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului (Pex) Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 .11 100 0. detaliind structura producţiei exerciţiului din Tabloul SIG (Tabelul 1).89949 598 526225 2254 689689 Tabelul 7 Structura producţiei S0 (%) S1 (%) 100. Creşterea stocurilor constituie un semnal de alarmă în cazul scăderii vânzărilor. crt. pe cared a majorat-o corespunzător.

prin utilizarea factorilor de producţie. Prin conţinutul său. care nu poate oferi singură o imagine adevărată a întreprinderii. Din aceste considerente. Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului este reprezentată prin producţia exerciţiului pentru care aceasta a consumat prestaţii externe sub forma unor consumuri intermediare.1.Analiză financiară aprofundată 2. Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii.3. exprimă crearea sau creşterea valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi prin activităţile de producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate. Întreprinderea produce bunuri şi servicii. În activitatea practică. Analiza valorii adăugate 47 Producţia exerciţiului este indicatorul de bază utilizat în analiză pentru determinarea valorii adăugate. foarte deosebite după obiectul de activitate . care însă realizează valoare adăugată diferită.2. Valoarea adăugată se situiază între cumpărări (piaţa amonte) şi vânzări (piaţa aval). dar consumă o parte a producţiei altor întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce si ceea ce consumă în acest scop măreşte valoarea propriei producţii. mai fidel decât cifra de afaceri. singura care le poate măsura puterea economică reală. valoarea adăugată are o importanţă mai mare decât cifra de afaceri. Diferenţa care rămâne după deducerea acestor consumuri din producţia realizată în cursul unui exerciţiu reprezintă partea de producţie care îşi găseşte originea în funcţionarea întreprinderii prin aportul factorilor de producţie şi ea reprezintă valoarea adăugată produsă. fiind instrumentul de măsură a mijloacelor de acţiuni autonome ale întreprinderii care caracterizează. în sensul că pot exista întreprinderi cu aceeaşi cifră de afaceri. valoarea adăugată constituie atât un instrument de . valoarea adăugată este unul dintre indicatorii cei mai semnificativi ai activităţii întreprinderii. suma valorilor adăugate ale tuturor agenţilor economici constituind produsul intern brut (PIB): ∑ Vad = PIB. performanţa întreprinderii.

valoarea adăugată caracterizează exploatarea întreprinderii.48 Analiză financiară aprofundată analiză cât şi un mijloc de gestiune. contribuţia factorilor de producţie la crearea propriei bogăţii. în controlul de gestiune. capacitatea de a-şi asigura prin forţe proprii un anumit număr de faze de producţie (în funcţie de gradul de integrare economică). pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată. care exprimă veniturile din activitatea de producţie şi comerţ. precum şi în fiscalitate. contribuţia întreprinderii la crearea PIB. alte prestaţii externe (Ape) şi alte cheltuieli materiale (Acm): Ci = Mp + M + U + Ape + Acm. Calculul valorii adăugate se bazează pe două metode: substractivă şi aditivă A. utilităţi (U). valoarea adăugată permite aprecierea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii: puterea economică reală a acesteia. Exemplificăm analiza valorii adăugate calculate după această metodă pe . Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior: materii prime. La întreprinderile producătoare fără activităţi comerciale valoarea adăugată este diferenţa: Vad = Pex – Ci. fiind o valoare adăugată vândută. Această marjă este suplimentul de valoare adusă de activitatea comercială. Ca mijloc de gestiune. fiind utilizată în gestiunea previzională. valoarea adăugată (Vad) este diferenţa dintre producţia exerciţiului (plus marja comercială) şi consumurile (Ci) de bunuri şi servicii provenite de la terţi: Vad = Pex + Mc – Ci Marja comercială (Mc) este diferenţa dintre vânzările de mărfuri (Vmf) şi costul de cumpărare a mărfurilor (Chmf). Ca instrument de analiză. mai semnificativ decât cifra de afaceri. valoarea adăugată poate reflecta diferenţe structurale între întreprinderi similare. prin prisma raportului dintre factorii de producţie încorporaţi în activitatea economică. Utilizată în comparaţii intra-sectoriale. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda substractivă După această metodă. materiale consumabile (Mp). Este un mijloc de apreciere a taliei întreprinderii.

Elemente decalcul (milioane lei) Vânzări de mărfuri (Vmf) Chelt. 3. 4.5) Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 784 526225 689689 292545 380068 219897 296076 1893 2879 49305 48420 21450 32693 233987 310405 49 Tabelul 8 Abateri Indici (± Δ) (%) + 1669 137. crt.4 + 76418 132. Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa: Δr = IVad – 100 = 132. mat.consumabile (Mp) Alte cheltuieli materiale (M) Alte cheltuieli din afară (U) Alte prestaţii externe (Ape) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 4 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPex + ΔMc + ΔCi = + 163464 + 477 . 7.0 . lei. ΔCi = Ci0 – Ci1 = 292545 – 380068 = .6 – 100 = + 32. 5.Analiză financiară aprofundată baza Tabelului 8 folosind datele din contul de profit şi pierdere: Aplicaţia 8: Calculul valorii adăugate prin metoda substractivă Nr.1 +87523 129.7 + 477 155.6 Din datele Tabelului 8 rezultă următoarele: Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa: Δ = Vad1 – Vad0 = 310405 – 233987 = + 76418 mil.885 98.0 + 163464 131. 2.2 + 11243 152.2) Producţia exerciţiului (Pex) Consumuri intermediare (Ci) Mat. 1. lei.6 + 986 152. ΔMc = Mc1 – Mc0 = 784 – 307 = + 477 mil. În procente.4 + 1192 128. 10. lei. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔPex + ΔMc + ΔCi. lei = Δ. 8. lei. privind mărfurile (Chmf) Marja comercială (Mc)(1 .6 %.87523 mil.prime. 9.87523 = + 76418 mil. influenţele factorilor sunt următoarele: .9 + 76179 134. 6. în care: ΔPex = Pex1 – Pex0 = 689689 – 526225 = + 163464 mil.

6 %.89949 – ( . b) Pe treapta a doua: a) Influenţa producţiei exerciţiului: ΔPex =163464 mil.lei = ΔPv + ΔPs + ΔPi. ΔrPv = 233987 Vad 0 ΔPs − 85025 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 36.5350 = -1192 mii lei.Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. 233987 Vad 0 ΔMc + 477 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0 . lei.7 = + 69.4 = + 32. lei.Chmf0) = 4158 . lei.50 Analiză financiară aprofundată ΔPex + 163464 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 69.lei = ΔVmf + ΔChmf. 233987 Vad 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = + 105.6 % = Δ.8 + 0.4 %.5 .4924) = .37. ΔrPs = 233987 Vad 0 ΔPi 1656 ΔrPi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. 233987 Vad 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPex + ΔrMc + ΔrCi = + 69.3 + 0.8 % = ΔrPex.3 %. lei. în care: ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil.8 %. în care: ΔVmf= (Vmf1 – Vmf0) = 6134 .36. ΔPs = Ps1 . b) Influenţa marjei comerciale: ΔMc = + 477 mil. ΔrMc = 233987 Vad 0 ΔCi − 87523 ΔrCi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 37 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPex = .4465 = + 1669 mil. ΔChmf= (Chmf0 .85025 mil. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 = ΔPex.2 . ΔPi = Pi1 . Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔPv + 246833 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 105.2 % .Ps0 = .5 %.

8 %. Vad 0 233987 ΔU 885 ΔrU = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0 . lei. ∆U = U0 – U1 = 49305 – 48420 = + 885 mil.8 .0.3 %. Creşterea valorii adăugate s-a datorat atât producţiei exerciţiului cât şi marjei comerciale.7 – 0. lei. Vad 0 233987 ΔApe − 11243 ΔrApe = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4.0.5 % . majorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea consumurilor intermediare a diminuat corespunzător valoarea adăugată. c) Influenţa consumurilor intermediare: ∆Ci = .5 + 0.3 .4 %. Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea ∆rMp + ∆rU + ∆rApe + ∆rAcm = .4. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Mp + ∆U+ ∆Ape + ∆Acm= -76179 + 885 -11243 .87523 mil.986 mil.296076= . lei = ∆Mp + ∆U + ∆Ape + ∆Acm. În concluzie: 1.Ape1= 21450 – 32693 = . 233987 Vad 0 ΔAcm − 986 ΔrAcm = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 0. lei = ΔMc.76179 mil. Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔVmf + 1669 ΔrVmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. în care: ∆Mp = Mp0 – Mp1= 219897 . . lei. ∆Acm = Acm0 – Acm1= 1893 . Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔMp − 76179 ΔrMp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 32.986= -87523 mil lei = ∆Ci.5 = + 0.32.4 = -37.2 % = ΔrMc.2879 = .5 % Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrVmf + ΔrChmf = +0.7 % Vad 0 233987 ΔChmf − 1192 ΔrChmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = .Analiză financiară aprofundată 51 ΔVmf + ΔChmf= + 1669 -1192 = + 477 mil.4 % = ∆rCi.11243 mii lei. ∆Ape = Ape0 .

b) Cu aceleaşi cheltuieli materiale să se obţină o producţie cât mai mare. Oricare dintre variante presupune în final decalajul între ritmurile de creştere a producţiei exerciţiului şi consumurilor intermediare: IPex > ICi. W = Productivitatea anuală a muncii. 100 Pex = N ⋅ W . cu atât se demonstrează creşterea mai rapidă a efortului creator al muncii şi reducerea relativă a consumurilor din afară. rata valorii adăugate în producţia exerciţiului este cu atât mai mare cu cât ponderea consumurilor intermediare (S Ci) este mai mică: În funcţie de această pondere. Exemplificăm analiza factorială a valorii adăugate după acest model pe baza datelor Tabelului 9: . Astfel. la calculul unor indicatori de eficienţă economică. Relaţia de calcul a valorii adăugate după metoda substractivă fără marja comercială (Vad = Pex – Ci) pune în evidenţă următoarele corelaţii care asigură creşterea acestui indicator: a) Producţia exerciţiului să crească mai repede decât cheltuielile materiale. Ci = unde: N = Numărul de muncitori. precum şi la determinarea TVA. a cărei relaţie de calcul este următoarea: Vad = Pex − în care: Pex ⋅ SC i SC i ⎞ ⎛ = N ⋅ W ⋅ ⎜1 − ⎟. 100 100 ⎠ ⎝ Pex ⋅ SC i . c) La acelaşi volum al producţiei.52 Analiză financiară aprofundată B. Cu cât este mai mare ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului. Analiza factorilor de creştere a valorii adăugate calculate prin metoda substractivă Indicatorul valoare adăugată îndeplineşte funcţii calitative deosebit de importante în sistemul indicatorilor valorici utilizaţi în analiză. În acest sens . cheltuielile materiale să se reducă. pot fi determinaţi factorii de creştere a valorii adăugate. el se foloseşte la calculul productivităţii muncii.

033 570.6026 + 78620 + 3380= + 75974 mil.58 %. 5.0049) = 3380 mil.53 129.5 %.43) · 0. lei.4441 = 78620 mil.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 9: Analiza valorii adăugate prin metoda substractivă Nr.033 · 0.32 · 424. ⎝ 100 ⎠ Prin însumare se verifică egalitatea: ΔN + ΔWa + ΔSci = .59 % 55. exerciţiului (Pex) (mil. în care: ⎛ SCi 0 ⎞ ΔN = ( N 1 − N 0 ) ⋅ Wa 0 ⋅ ⎜1 − ⎟ = . ⎝ 100 ⎠ ⎛ SCi 0 − SCi1 ⎞ ΔSci = N 1 ⋅ Wa1 ⋅ ⎜ ⎟ = 1209 · 570. Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa: Δr = IVad – 100 = 132.4441 = .463 · (+ 0. intermed. în care: ΔN − 6026 ΔrN = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2 .10 % 233697 309671 Abateri (± Δ) + 163464 . Vad 0 233697 .10 97.0. ⎝ 100 ⎠ ⎛ SCi 0 ⎞ ΔWa = N 1 ⋅ (Wa1 − Wa 0 ) ⋅ ⎜1 − ⎟ = 1209 · (+146.91 99. crt.11 132. lei. 2. Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi. 1. 3.49 % + 75974 53 Tabelul 9 Indici (%) 131.43 + 87490 .42 134. Elemente decalcul Prod. 4. lei. lei) Numărul de muncitori (N) Productivitatea anuală (Wa) Consumuri intermediare (Ci) Ponderea cons. lei.463 292528 380018 55.5 – 100 = + 32. lei = Δ.6026 mil.32 + 146. (SCi) (%) Valoarea adăugată (Vad) (mil lei) Exerciţiul financiar Precedent Curent 526225 689689 1241 1209 424.5 Din datele Tabelului 9 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa: Δ = Vad1 – Vad0 = 309671 – 233697 = + 75974 mil. 6. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔN + ΔWa + ΔSCi .

cheltuielile financiare (Ch fin). lei ΔSci = + 3380 mil. structura valorii adăugate şi repartizarea ei ΔrWa = .64 %. impozitele şi taxele fără TVA (I+Tx). amortizarea activelor imobilizate (Aai).58 + 33.2.58 %).6026 mil. Metoda aditivă este o metodă de repartiţie care presupune însumarea elementelor structurale ale valorii nou create care cuprinde: cheltuielile cu personalul (salarii şi cheltuieli cu protecţia socială) (Chp). lei În concluzie: 1.44 %.58 %) a redus valoarea adăugată cu 6026 milioane lei (2. Creşterea valorii adăugate cu 75974 mil lei (32. C Analiza valorii adăugate calculate prin metoda aditivă Calculul valorii adăugate prin metoda aditivă (analitică) presupune un demers invers faţă de precedentul şi vizează studiul elementelor care compun valoarea adăugată care înglobează în fapt costul factorilor de producţie care trebuie remuneraţi.64 + 1.54 Analiză financiară aprofundată ΔWa 78620 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 33. Vad n = Vad br – Aai. Vad 0 233697 ΔSCi 3380 ΔrSCi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 1.5%) a fost consecinţa creşterii productivităţii anuale a muncii cu 146.43 mil lei/muncitor şi a reducerii ponderii consumurilor intermediare cu 0. Prin însumarea elementelor de repartiţie se obţine valoarea adăugată brută (Vad br) şi netă (Vad n): Vad br = Chp+ (I + Tx) + Chfin + Aai + Rn. 2. lei Δ = 75974 mil. lei ΔWa = + 78620 mil.49 %. Vad 0 233697 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi = .44 = + 32. Sistemul factorial al valorii adăugate este următorul: ΔN = . Modelul de calcul al valorii adăugate după metoda analitică permite calcule privind: factorii de creştere.5 % = Δr. Reducerea numărului de muncitori cu 32 persoane (2. rezultatul net (Bn).

Chfin Rezultatul net . lei.55 223987 259960 95. 6. lei.(I0+Tx0) = 26346 – 15682 = +10664 mil. 5. Δ(I+Tx) = (I1+Tx1) . 4. lei. lei = Δ.66 9. crt. 1. 2. Analiza factorială a valorii adăugate Modificarea valorii adăugate este diferenţa Δ = Vad1 .233987 = + 76418 mil.R net Valoarea adăugată netă . ΔRn = Rn1 – Rn0 = 51384 . ΔChfin = Chfin1 – Chfin0 = 30125 – 55372 = .75 10000 50445 4.28 16.n Ajustări imobilizări .02 15682 26346 6. (%) Precedent Curent S0 S1 112265 152105 47.98 49.40668 = + 10716 mil. în care: ΔChp = Chp1 – Chp0 = 152105 -112265 = + 39840 mil.Vad. 7. lei.Chp Impozite şi taxe . Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn. Elemente de repartiţie (milioane lei) Cheltuieli cu personalul .70 40668 51384 17.Analiză financiară aprofundată 55 pentru remunerarea factorilor de producţie (aportorii de capitaluri).48 55372 30125 23.(I+Tx) Cheltuieli financiare .38 16.Vad br Tabelul 10 Exerciţiul financiar Structura Vad. Exemplificăm analiza structurală şi factorială a valorii adăugate calculate prin metoda aditivă (de repartiţie) pe baza Tabelului 10: Aplicaţia 10: Analiza valorii adăugate după metoda aditivă Nr.Aai Valoarea adăugată brută . ΔAai = Aai1 – Aai0 = 50445 – 10000 = + 40445mil.25247 mil. lei. 3.25 233987 310405 100 100 Din datele Tabelului 10 rezultă următoarele: A.Vad0 = 310405 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn = 39840 + 10664 – 25247 + 40445 + + 10716 = + 76418 mil.72 83. lei.70 8. Modificarea relativă a valorii adăugate este diferenţa: .

în care: ΔChp + 39840 Δr Chp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 17 %. Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn = 17 + 4. Valoarea adăugată Δr = b) Remunerarea statului: Rs = Impozite şi taxe ⋅ 100.2 + 4. Valoarea adăugată Cheltuieli financiare ⋅ 100.5 %.6 + 17.5 %. Creşterea valorii adăugate a fost consecinţa creşterii aportului tuturor factorilor de producţie. 2. În concluzie: 1. Vad 0 233987 + 10664 Δ(I + Tx ) Δr(I+Tx) = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4.6 % = Δr.6 − 100 = + 32. Vad 0 233987 ΔAai + 40445 ΔAai = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 17 . Valoarea adăugată c) Remunerarea creditorilor: Rc = . cu excepţia cheltuielilor financiare. Analiza structurală a valorii adăugate vizează ratele procentuale ale elementelor de repartiţie. care reflectă remunerarea factorilor de producţie: Cheltuieli cu personalul a) Remunerarea muncii: Rm = ⋅ 100.6 %. B. Cea mai mare contribuţie la această creştere au avut-o cheltuielile cu personalul şi amortizările şi provizioanele. Vad 0 233987 ΔChfin − 25247 ΔrChfin = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −10.5 . Vad 0 233987 ΔRn + 10716 ΔrRn = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4. Vad 0 233987 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn.2 %.56 Analiză financiară aprofundată Vad 1 310405 ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 132.6 %.10.5 = = + 32.

prin amortismente şi provizioane şi prin autofinanţarea propriei dezvoltări. Remunerarea factorilor de producţie din valoarea adăugată pune în evidenţă faptul că fiecare factor încorporează două părţi distincte: una care corespunde unui cost adăugat pentru întreprindere şi alta care corespunde unei prelevări din rezultat. Accentuarea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47. .66 la 9. 4) Întreprinderea însăşi.7 % şi a rezultatului net de la 17.25 % arată creşterea intensităţii capitalistice. 2.28 la 16.55 %. 2) Aportorii de capitaluri: prin dobânzile plătite creditorilor şi prin dividendele plătite acţionarilor. sub forma unor prestaţii sociale şi prin cotele de participare la profit. pe care aceasta îl adaugă bunurilor şi serviciilor achiziţionate din afară. Valoarea adăugată e) Remunerarea întreprinderii: Rî = Repartizarea valorii adăugate între participanţii la activitatea întreprinderii oferă o informaţie utilă privind partajul între cei care au drepturi asupra veniturilor create. prin compensarea deprecierii şi uzurii elementelor de activ. 3) Statul: prin impozitele şi taxele încasate şi prin impozitul pe beneficii.38 la 16.02 % şi a amortizării de la 4. Concomitent s-a redus ponderea cheltuielilor financiare de la 23. Analiza structurii valorii adăugate din tabelul 10 arată următoarele: 1. Aceste rezultate se reflectă în cotele de participare a aportorilor de capitaluri la realizarea valorii nou create. ţinând seama de faptul că majorarea valorii adăugate cointeresează participanţii la viaţa întreprinderii astfel: 1) Personalul întreprinderii: prin cheltuielile de personal atribuite direct sub formă de salarii sau. Valoarea adăugată Rezultatul net ⋅ 100. prin raportul dintre cheltuielile de personal (amortismente) si valoarea adăugată. Astfel se evidenţiază rolul valorii adăugate de indicator al funcţiei de producţie care depinde de factorii principali (munca şi capitalul). indirect.98 la 49.Analiză financiară aprofundată d) Remunerarea investiţiilor: Ri = 57 Amortizări şi provizioane ⋅ 100. Costul adăugat este costul activităţii întreprinderii.

32 procente. impozit pe profit. pe de o parte. un indicator de performanţă. Munca II. autofinanţare). 2.48 procente. Analizată ca o însumare de costuri adăugate şi de cote .70 la 8. .părţi din rezultate de la 21.80 procente şi a statului de la 6.29 la 77. în măsura în care permite să se aprecieze eficacitatea întreprinderii pentru o activitate dată (ţinând seama de mijloacele materiale puse în operă).părţi din rezultat. repartizarea valorii adăugate analizate mai sus pentru remunerarea aportorilor de capitaluri se prezintă în Tabelul 11.58 Analiză financiară aprofundată Prelevările din rezultat constituie componente ale rezultatului net care se repartizează factorilor de producţie sub diverse forme (participaţii. Creşterea aportului întreprinderii la realizarea valorii adăugate de la 14. De exemplu.71 la 22. de unde rezultă informaţii utile pentru gestiune. Capitalurile III. iar pe de altă parte este un indicator al gradului de integrare economică dacă avem în vedere aportul exterior de consumuri materiale şi energetice. Reducerea ponderii costurilor adăugate de la 78. dividende.68 procente şi creşterea cotelor . valoarea adăugată oferă o imagine asupra evoluţiei acestor costuri. Întreprinderea = Costuri adăugate + Cote-părţi din rezultate Participaţii la profit Dividende acţionari Impozit pe profit Rezultat în rezervă (Autofinanţare) Cheltuieli de personal + Cheltuieli financiare + Impozite şi taxe + Cheltuieli calculate + (Amortismente) Valoarea adăugată astfel structurată este. Riscul dependenţei de aportul exterior este cu atât mai mare cu cât integrarea pe verticală a întreprinderii este mai redusă. Statul IV. Structurarea a valorii adăugate în funcţie de remunerarea aportorilor de capitaluri se realizează după următoarea schemă: Valoarea adăugată I.30 la 25. din care rezultă următoarele concluzii: 1.

4.70 14354 18138 6.02 procente şi a amortismentelor şi provizioanelor de la 4. 8. 4.85 15684 26347 6.32 3.68 50794 69289 21.70 8. 12. 2. 5. 6.71 22. 7.28 16. 10.14 5.80 10000 50445 4.66 9. 5. Munca a fost remunerată în creştere deţinând o pondere de peste 50 % în totalul valorii adăugate. 6.20 50.55 233987 310405 100 100 183193 241116 78. 9. Rezultatele înregistrate în repartizarea valorii adăugate atestă ponderea dominantă a costurilor adăugate în raport cu cotele-părţi din rezultate.29 77. crt. 3.17 112265 152105 47.28 la 16.30 25. fiind indicatori de risc faţă de aportul extern de resurse materiale.76 33459 80085 14.15 69726 48263 29.02 2853 3605 1.80 15. 14.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 11: Structura valorii adăugate pe participanţi Nr.32 5.părţi din rezultate 59 Tabelul 11 Exerciţiul financiar Structura valorii adăug Precedent Curent S0 (%) S1 (%) 115118 155710 49. În analiză interesează relaţia între valoarea adăugată şi cifra de afaceri care reprezintă gradulc de integrare pe verticală ( Vad / CA ) şi evoluează invers faţă de gradul de dependenţă externă (CA/Vad).55 55372 30125 23.48 5556 8441 2. Elemente de repartiţie (milioane lei) I Munca Cheltuieli cu personalul Participaţii la profit II Capitalurile Cheltuieli financiare Dividende acţionari III Statul Alte impozite şi taxe Impozit pe profit IV Întreprinderea Ajustări (amortiz +provizioane) Rezultat în rezervă (AF) Valoare adăugată brută I Costuri adăugate II Cote . 15.98 49. 1.98 la 49. Remunerarea întreprinderii în creştere a fost consecinţa creşterii amortizării şi provizioanelor în condiţiile reducerii ponderii autofinanţării.25 23459 29640 10. . Creşterea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47.72 10128 17906 4. 11.25 procente.22 1. 13.38 2.02 9.

. care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri în condiţii de funcţionare.Alte cheltuieli de exploatare. 5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii.60 Analiză financiară aprofundată 2. taxe.2. 3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară. fiscală şi în domeniul amortizării. Acest rezultat mai poate fi determinat şi prin diferenţa: Rexp = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare. fiind intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent: Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare. se calculează cu ajutorul relaţiei: EBE = Valoarea adăugată(Vad) + Subvenţii de exploatare (Sbv) – – Impozite. 6) Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale şi cheltuielile totale şi se determină ca diferenţă: Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale. nefiind legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenţă: Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare. vărsăminte asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cu personalul(Chp). dar ţine cont de amortizare şi provizioane. 2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa industrială şi comercială a întreprinderii. nu este influenţat de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma: Rcrt = Rexp + Rfin. fiind independent de politica financiară şi fiscală. cuprinde elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate. se determină cu relaţia: Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare(Ave) – – Amortizări şi provizioane . 4) Rezultatul curent (Rcrt) ţine cont de politica de finanţare a întreprinderii. fiind independent de politica financiară.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea În continuarea Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea de exploatare se calculează în “cascadă” următoarele solduri intermediare de gestiune ce caracterizează rezultatele (rentabilitatea) întreprinderii: 1) Excedentul brut (Insuficienţa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii.= Rexp + Venituri financiare – Cheltuieli financiare.

care a crescut cu 18493 milioane lei (36.4 %).2 > 8.3%) într-un ritm inferior creşterii rezultatului brut (36. ⎠ ⎝ 10000 + 7577 17577 3. Reducerea pierderii financiare cu 26893 milioane lei (45. conform relaţiei: Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr(1.6 %). ca urmare a creşterii mai rapide a veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale (31.Analiză financiară aprofundată 61 7) Rezultatul net al exerciţiului (Rnet) .2 %) s-a datorat creşterii mai lente a sumei excedentului brut din exploatare şi altor venituri din ⎞ ⎛ 149859 + 4604 154463 exploatare ⎜ = = 128 % ⎟ comparativ cu suma amortizării şi ⎠ ⎝ 116167 + 4418 120585 ⎞ ⎛ 50445 + 9410 59855 altor cheltuieli de exploatare ⎜ = = 340. Creşterea excedentului brut din exploatare cu 33692 milioane lei (29 %) s-a datorat creşterii valorii adăugate.8 %) s-a datorat creşterii veniturilor financiare şi reducerii cheltuielilor financiare. 5. parţial distribuit sau reinvestit.8 > 36. pe seama cheltuielilor cu personalul şi a altor impozite şi taxe (fără impozitul pe profit). Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8. asupra rezultatului brut. Pe baza rezultatului net se determină două soduri reziduale caracteristice pentru evaluarea performanţelor financiare ale întreprinderii: capacitatea de autofinanţare (CAF) şi autofinanţarea (AF).5 % ⎟ .2 %). Acest rezultat urmează a fi repartizat conform legii. . 2.4 %) datorită creşterii mai rapide a impozitului pe profit (76.2 > 30.4 %) a fost consecinţa reducerii în proporţie mai mare a pierderii financiare comparativ cu scăderea rezultatului din exploatare (54.constituie soldul final după aplicarea cotei procentuale de impozit (i). Din analiza Tabloului SIG din Tabelul 2 se desprind următoarele concluzii referitor la Soldurile Intermediare de Gestiune privind rezultatele: 1. 6. Creşterea rezultatului curent cu 18493 milioane lei (36. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26.i).4 %). Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul brut. 4.

Venituri din cesiuni de elemente de activ – Subvenţii investiţii virate în contul de rezultat – Participarea salariaţilor la profit.2. participarea salariaţilor la profit şi alte elemente de activ şi pasiv. Această metodă simplă şi rapidă nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni. corespunzător metodei de calcul utilizate. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării Capacitatea de autofinanţare (CAF) este un sold rezidual de flux semnificativ care se obţine ca diferenţă între rezultatul net corectat cu amortizarea. provizioane): CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile. 2) Prin metoda aditivă. finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă). Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare. .3. remunerarea capitalului propriu(dividende) şi rambursarea împrumuturilor. ci informează asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor (provizioanelor). constituie diferenţa între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate de operaţiunile curente de gestiune care lasă la dispoziţia întreprinderii resurse proprii ce rămân disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi: rezultatul exerciţiului după impozitare şi cheltuielile care nu au antrenat plăţi (amortizări. pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE): CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare ± Cote-părţi din rezultat din operaţiunile făcute în comun + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Participarea salariaţilor la profit – Impozit pe profit. corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie. Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode: 1) Prin metoda fluxurilor. Capacitatea de autofinanţare numită şi marjă brută de autofinanţare.62 Analiză financiară aprofundată 2. pornind de la rezultatul net al exerciţiului(Rnet): CAF = Rezultatul net + Amortizări şi provizioane – Reluări amortizări şi provizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate – .

fiind un mijloc de finanţare pe care aceasta îl găseşte în propriile forţe.Analiză financiară aprofundată 63 În esenţă. . capacitatea de autofinanţare poate fi caracterizată astfel: a) Este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operaţiunilor de gestiune (exploatare. Există situaţii în care întreprinderea are capacitate de autofinanţare. rambursarea datoriilor bancare de finanţare a investiţiilor. Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii. operaţiuni (cheltuieli şi venituri) extraordinare. Autofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii. distribuirea de dividende. financiare) şi de unele operaţiuni extraordinare. Este eterogenă. fiind un factor de creştere a acesteia prin propriile mijloace putând să dispună de capitaluri suplimentare. care îi va întări structura financiară. Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite: AF = CAF – Dividende distribuite. deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce rămân timp scurt în întreprindere. provizioane): b) Este un flux de trezorerie efectivă sau potenţială care cuprinde inexactităţi. resurse disponibile durabile pentru a asigura finanţări structurale. ceea ce are ca efect prezenţa datoriilor în bilanţ. În final. a căror absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului. capacitatea de autofinanţare serveşte la determinarea unor rate financiare de performanţă precum şi pentru calculul unui alt sold rezidual important pentru întreprindere: autofinanţarea. d) Utilitatea CAF vizează: finanţarea (totală sau parţială) a noilor investiţii. ceea ce afectează structura financiară a acesteia. prin apelarea la împrumut. mărind fondul de rulment. Are caracterul unei resurse degajate în cursul exerciţiului şi se poate calcula ca diferenţă între intrări şi ieşiri de fonduri din care nu se deduce nici un element contabil calculat (amortizări. întărirea fondului de rulment. rambursarea împrumutului la termen pentru completarea mijloacelor de finanţare a programului de investiţii. în schimb nu are o autofinanţare suficientă care se traduce prin apelarea la împrumuturi de toate felurile. c) Trebuie să concure la menţinerea valorii întreprinderii.

+ Ajustare valori imobilizări 3.Participare salariaţi la profit 10. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 11. . .8 126.4 126. Autofinanţarea (AF) II.Participare salariaţi la profit 4.Cheltuieli extraordinare 8. Indicatori (milioane lei) I. pe de o parte.Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare Exerciţiul financiar Precedent 116167 4418 7577 3097 55309 10128 2853 47815 14356 33459 40668 10000 2853 47815 14356 33459 Curent 149859 4604 9410 5641 30960 17905 3605 98224 18139 80085 51384 50445 3605 98224 18139 80085 Tabelul 12 Abateri Indici (± Δ) + 33692 + 186 + 1833 + 2544 . .Impozitul pe profit 9.Dividende distribuite 12. Autofinanţarea (AF) Din datele Tabelului 12 se desprind următoarele concluzii: 1. 6. .3 504 126. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 5.2 182.64 Analiză financiară aprofundată Calculăm capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea pe baza datelor Tabelului 12: Aplicaţia 12: Calculul CAF şi AF Nr. majorarea excedentului brut de exploatare şi pe .4 126. .24349 + 7777 + 752 +50409 + 3783 + 46626 + 10716 + 40445 + 752 +50409 + 3783 + 46626 (%) 129.Alte cheltuieli de exploatare + Venituri financiare . 4.2 124. 1. Ambele metode utilizate pentru calculul capacităţii de autofinanţare arată creşterea acestui sold rezidual de flux cu 50409 milioane lei (105.1 56 176. Metoda fluxurilor Excedent brut de exploatare (EBE) . 5.0 104.3 239.3 2.3 205. . + Alte venituri din exploatare 7. 3. 2. Rezultatul net (Rnet) 2. Metoda fluxurilor reflectă faptul că la originea creşterii capacităţii de autofinanţare a stat.3 239.3 126.4 %).3 205. crt.Dividende distribuite 6. Metoda aditivă 1.

3) Autofinanţarea de dezvoltare este cerută în cazul în care se doreşte creşterea producţiei. Pe lângă amortismente. autofinanţarea trebuie să cuprindă compensarea creşterii preţurilor. Metoda aditivă arată că această majorare s-a datorat atât creşterii rezultatului net cât şi creşterii amortizării şi provizioanelor (ajustările imobilizărilor). Mijloacele de producţie pot fi reînnoite. 3. ca urmare a depăşirii altor venituri din exploatare de către cheltuielile aferente. . Este o autofinanţare de menţinere plus un supliment pentru a pune în operă mijloace mai performante şi poate fi însoţită de alte surse de finanţare (noi aporturi ale acţionarilor). precum şi a capacităţii de rambursare la termen a împrumuturilor prin raportul: Împrumuturi/CAF.3 %). într-o proporţie mai mare decât capacitatea de autofinanţare. dar pot exista cel puţin trei situaţii: 1) Autofinanţarea minimă care cuprinde numai amortismentele. măsoară capacitatea acesteia de a-şi finanţa nevoile financiare ale activităţii şi poate fi utilizată în aprecierea şi analiza rentabilităţii prin raportul: CAF/(Capitaluri proprii + Amortismente şi provizioane). (IAF = 239.Analiză financiară aprofundată 65 de altă parte. urmând să-şi producă numai sumele necesare reînnoirii mijloacelor de producţie. Astfel. ca urmare a creşterii într-o proporţie mai mică a dividendelor distribuite acţionarilor: ICAF > IDividende (205. Autofinanţarea s-a majorat cu 46626 milioane lei (139.3 %). 5. 2) Autofinaţarea de menţinere este necesară pentru păstrarea nivelului producţiei. fiind corelate cu alţi indicatori în vederea determinării unor rate de performanţă financiară. ca resursă durabilă principală a întreprinderii. capacitatea de autofinanţare.4 >126. Alte rezultate din exploatare au redus capacitatea de autofinanţare. Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea prezintă importanţă în aaprecierea situaţiei financiare a întreprinderii.3 %). când întreprinderea doreşte să se retragă de pe o piaţă în regres. diminuarea pierderii financiare. fără dezvoltarea lui. 4. Nivelul ideal de autofinanţare este dificil de apreciat. ceea ce depinde de nivelul la care se situiază aceste solduri reziduale. Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea sunt utilizate în analiză pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificaţie în evaluarea performanţelor întreprinderii.

taxe şi vărsăminte asimilate. diferenţe nefavorabile de curs valutar.3. cheltuielile cu personalul. donaţii şi activele cedate). cheltuieli cu alte impozite. câştigurile din orice alte surse şi sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din clasa 7: a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile realizate din vânzarea produselor. veniturile din producţia de imobilizări. cheltuieli privind investiţii financiare cedate. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor începe cu studiul general al structurii şi eficienţei pe factori specifici activităţilor care le generează. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (amortizări şi provizioane constituite). c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curentă normală şi cuprind calamităţile şi alte evenimente extraordinare. b) Cheltuielile financiare includ pierderile de creanţe legate de participaţii. 2. dobânzile privind exerciţiul financiar în curs. ajustarea valorii activelor circulante (pierderi din creanţe privind amortizările şi provizioanele). ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor Contul de profit şi pierdere permite stabilirea rezultatului final al activităţii întreprinderii prin comensurarea veniturilor cu cheltuielile pe tipuri de activităţi: de exploatare. financiare. a) Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate şi cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile. veniturile din subvenţii de . cheltuieli cu despăgubiri. sconturile acordate clienţilor.66 Analiză financiară aprofundată Autofinanţarea se utilizează pentru determinarea ponderii finanţării proprii în investiţiile perioadei prin raportul AF/Investiţii imobilizări. alte cheltuieli de exploatare (cheltuieli privind prestaţiile externe. veniturile din variaţia stocurilor în plus sau în minus. extraordinare. Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat din activităţi curente. cheltuielile privind mărfurile. cu obiectele de inventar consumate. ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante. sau pentru calculul ratei de autofinanţare a nevoilor globale prin raportul AF/NFR.

Modelul de calcul poate fi completat în funcţie de structura veniturilor (Svi) şi indicatorii de eficienţă (Ii) pe tipuri de activităţi: . Cheltuielile extraordinare se pot corela parţial sau deloc cu veniturile extraordinare.Analiză financiară aprofundată 67 exploatare şi alte venituri din exploatarea curentă. Cht Vt Structura veniturilor pe tipuri de activităţi influenţează eficienţa generală a cheltuielilor totale aferente veniturilor totale. alături de efcienţa parţială a fiecărei categorii de cheltuieli. trebuie corelate cu veniturile din exploatare. cheltuielile financiare nu au ca rezultat obţinerea de venituri financiare. Dacă se urmăreşte corelaţia între venituri şi cheltuieli. c) Veniturile extraordinare provin din alte activităţi nelegate de activitatea curentă: despăgubiri. prin raportarea fiecărei categorii (i) de cheltuieli (venituri) la totalul acestora: Chi Vi S C hi = ⋅ 100 (%). Analiza structurii veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi se relizează pe baza ratelor de structură a contului de profit şi pierdere. daune pretinse în urma unor calamităţi. Unele cheltuieli financiare. din investiţii financiare cedate. sconturi obţinute şi alte venituri financiare. S V i = ⋅ 100 (%).1. 2. din dobânzi. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor este caracterizată cu ajutorul indicatorului (ratei)“Cheltuieli la 1000 lei venituri”: Cheltuieli totale It = ⋅ 1000 (‰) Venituri totale Creşterea eficienţei presupune reducerea nivelului indicatorului şi este consecinţa corelaţiei: ICht < IVt.3. în vederea evaluării riscului financiar. din investiţii financiare pe termen scurt. diferenţe de curs valutar. se constată că nu toate cheltuielile generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile din exploatare. cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite. din creanţe imobilizate. b) Veniturile financiare includ veniturile din imobilizări financiare.

80 100 100 Tabelul 13 Indicatori (‰) Ii0 Ii1 807.86 100 100 99.68 Analiză financiară aprofundată It = Ch exp V exp Chfin Vfin Chextr Vextr ⋅ 1000 ⋅ + ⋅ 1000 ⋅ + ⋅ 1000 ⋅ = V exp Vt Vfin Vt Vextr Vt = Iexp · SVexp + Ifin · SVfin + Iextr · SVextr = ∑Svi · Ii.14 11.0 17859 5488.0 902. Prin însumare se verifică egalitatea: În concluzie: . determinăm eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor din contul de profit şi pierderi studiat pe baza datelor Tabelului 13: Aplicaţia 13: Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor Indicatori (milioane lei) Cheltuieli exploatare Cheltuieli financiare Cheltuieli extraordinare Total Cheltuieli Venituri din exploatare Venituri financiare Venituri extraordinare Total Venituri Exerciţiul financiar Precedent Curent 432100 605817 55309 30960 487409 636777 535108 700426 3097 5641 538205 706067 Structura (%) Si 1 Si 0 88.4 906. în care: Cht1 636777 ΔCht = ⋅ 1000 − It 0 = ⋅ 1000 − 906 = 1183 − 906 = + 277 ‰. ΔCht + ΔVt = + 277 + (− 281) = − 4 ‰ = Δ. 538205 Vt 0 ΔVt = It1 − It ′0 = 902 − 1183 = − 280 ‰.35 4. 706067 538205 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔCht + ΔVt.42 99. De exemplu.0 - Pe baza datelor din Tabelul 13 se constată următoarele: Modificarea indicatorului de eficienţă este diferenţa: 636777 487409 Δ = It1 − It 0 = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 902 − 906 = − 4 ‰.50 865.65 95.20 0.58 0.

4 ‰ = Δ. 4. 100 100 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔSVi + ΔIi . indicatorul “Cheltuieli financiare la 1000 lei venituri financiare”fiind mult mai mare decât indicatorul total (17859 > 906).2 ⋅ 807 . prin creşterea ponderii veniturilor financiare de la 0.58 la 0. Modificarea structurii veniturilor a majorat indicatorul cu 38 ‰.312 〉 1. În concluzie.80 procente. − It 0 = (99. 2.5) + (0. .Analiză financiară aprofundată 69 1. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSvi + ΔIi = (+ 38) + (. Reducerea indicatorului cu 4 ‰ atestă creşterea eficienţei cheltuielilor totale.42) = . A crescut ponderea veniturilor financiare şi s. Pe o treaptă superioară de diviziune. Structura cheltuielilor şi a veniturilor arată inexistenţa activităţii extraordinare. 2.a redus ponderea veniturilor din exploatare. Reducerea indicatorului a fost consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor comparativ cu cheltuielile: IVt > ICht: 636777 ⎞ ⎛ 706067 = 1. 1. se constată că structura veniturilor şi indicatorii de eficienţă pe tipuri de activităţi au determinat reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 4 ‰: = 902 − 906 = − 4 ‰. Reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 42 ‰ s-a datorat reducerii indicatorului activităţii financiare de la 17859 la 5488.4 ‰. în care: ΔSvi = Δ= ∑ Sv i1 ⋅ Ii1 − ∑ Sv i0 ⋅ Ii 0 ∑ Sv i1 ⋅ Ii 0 100 100 ΔIi = It1 − I′t 0 = 902 − 944 = − 42 ‰.80 ⋅ 17859) − 906 = + 38 ‰. A crescut ponderea cheltuielilor de exploatare şi s-a redus ponderea cheltuielilor financiare.306 = ⎜ ⎟ 487409 ⎠ ⎝ 538205 3. 5.

acestea s-au redus. materialele consumabile.2. cheltuielile de exploatare includ contravaloarea consumurilor efectuate în scopul realizării obiectului de activitate şi cuprind ansamblul unor operaţiuni de cumpărare de materii prime şi materiale. Dominante în totalul cheltuielilor de exploatare sunt cheltuielile cu materiile prime. care au crescut în cursul exerciţiului curent. stocarea semifabricatelor. desfăşurarea procesului de producţie. achiziţionarea de mărfuri şi vânzarea lor. I exp = ⋅ 1000 (‰) V exp . Analiza cheltuielilor de exploatare vizează structura prin intermediul ratelor de structură şi eficienţa lor pe baza indicatorului “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei Venituri din exploatare”: Ch exp . produselor finite şi vânzarea lor.3. ceea ce reflectă scăderea eficienţei acestor cheltuieli (Tabelul 14): . 2. În consens cu structura cheltuielilor de exploatare. În contabilitatea financiară. ceea ce le măreşte importanţa în acţiunea de sporire a rentabilităţii. De exemplu. indicatorul de eficienţă “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare” a crescut. stocarea lor. ca pondere faţă de totalul cheltuielilor. care deţin o pondere de peste 60% în exerciţiul precedent. Creşterea eficienţei cheltuielilor se reflectă în reducerea indicatorului şi este consecinţa corelaţiei: IV exp > ICh exp. în reducere până la peste 57 % în cursul exerciţiului curent. Analiza cheltuielilor de exploatare Cheltuielile de exploatare sunt dominante în totalul cheltuielilor din contul de profit şi pierdere. Deşi în valoare absolută toate categoriile de cheltuieli au crescut. din care se constată următoarele: 1. fiind legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii. şi a altor cheltuieli de exploatare.70 Analiză financiară aprofundată 2. cheltuielile cu energia şi apa şi alte cheltuieli materiale. efectuăm analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatareîn cazul studiat pe baza datelor Tabelului 14. respectiv amortizările şi provizioanele. cu excepţia ajustării valorii imobilizărilor corporale şi necorporale.

20 15938 47.31 8.1 7.12 (‰) (%) Pe baza datelor Tabelului 14 se obţin următoarele rezultate: Modificarea indicatorului este diferenţa: 605817 432100 Δ = I exp 1 − I exp 0 = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 865 − 807.10 39840 35.6 25.50 7.88 1192 28.total Exerciţiul financiar Precedent Curent 432100 605817 271297 347376 4158 5350 112265 152105 10000 50445 653 876 33727 49665 535108 700426 807.prime + materiale Chelt.17 0.5 ‰.9 %). 535108 V exp 0 ΔV exp = I exp 1 − I exp ′ 0 = 865 − 1132 = −267 ‰.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 14: Analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare Indicatori (milioane lei) Cheltuieli exploatare . exp.9 57.50 865.4 0.96 0.5 = +57. în care: Ch exp 1 605817 ΔCh exp = ⋅ 1000 − I exp 0 = ⋅ 1000 − 807 .5 – 267 = + 57.5 = + 324.2 62.5 ‰ = ∆.78 57. riscuri + cheltuieli Venituri din exploatare. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Chexp + ∆Vexp = + 324. Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare trebuie aprofundată la nivelul fiecărui element.00 71 Iexp = Chelt.34 76079 28.16 223 34.2 > 30.5 2. exp. mat.privind mărfurile Cheltuieli cu personalul Ajustare imobilizări totale Ajustare active circulante Alte cheltuieli de exploatare Proviz. în funcţie de natura cheltuielilor aferente veniturilor şi în .total Chelt. ⋅ 1000 (‰ ) Venit. În concluzie. 700426 535108 Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Chexp + ∆Vexp. Tabelul 14 Structura (%) Abateri (± ∆) Si 1 mil.98 25. scăderea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii mai rapide a cheltuielilor faţă de venituri: IChexp > IVexp (40.32 40445 404.80 8. lei % Si 0 100 100 173717 40.pt.2 1653188 30.5 ‰.0 0.

c = Costul unitar al producţiei vândute. ∑ q(S ) ⋅ p în care: q = Cantitatea vândută. prin indicatori adecvaţi. Cum activitatea de exploatare vizează în primul rând producţia şi comercializarea produselor. S = Structura sortimentală a vânzărilor.3. p = Preţul mediu de vânzare. influenţând decisiv eficienţa cheltuielilor de exploatare. în care se reflectă atât eficienţa producţiei vândute cât şi eficienţa vânzărilor de mărfuri. Diferenţele de evaluare a producţiei stocate şi a producţiei imobilizate (în costuri) şi a producţiei vândute (în preţ) vor diminua corespunzător eficienţa cheltuielilor de exploatare pe total.72 Analiză financiară aprofundată raport cu modul de formare a veniturilor şi a cheltuielilor. producţiei imobilizate şi respectiv alte venituri şi alte cheltuieli de exploatare. Indicatorul poate fi exprimat în funcţie de eficienţa produselor (i): c S ⋅ ⋅ 1000 S ⋅i ∑ p ∑ = I= 100 100 . remizele şi alte reduceri acordate clienţilor şi constituie componenta principală a veniturilor din exploatare. 2. executare de lucrări şi prestări de servicii cu veniturile din vânzarea mărfurilor. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri Cifra de afaceri (CA) se calculează prin însumarea veniturilor provenite din livrări de produse. producţiei stocate. aferente: cifrei de afaceri (din producţia vândută şi din vânzarea mărfurilor). eficienţa cheltuielilor de exploatare este condiţionată direct de gradul de eficienţă a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri.3. mai puţin rabaturile. Eficienţa cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (producţiei vândute) se analizează cu ajutorul indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri: ICA = Ct ⋅ 1000 = CA ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 1000 (‰).

p0 212221 326501 320280 185692 287632 253800 132638 163251 157464 530551 777384 731544 Tabelul 15 Valoarea vânzărilor la cost (milioane lei) q0 . în care: ∑ q (S ) ⋅ c ∑ q (S ) ⋅ p ∑ q (S ) ⋅ c Δc = ∑ q (S ) ⋅ p ΔS = 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 ⋅ 1000 − I 0 = ⋅ 1000 − I ′0 = 635808 ⋅ 1000 − 870 = 869 − 870 = − 1 ‰. 731544 731064 ⋅ 1000 − 869 = 1000 − 869 = + 131 ‰. c0 q1 . p1 q1 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δp = −1 + 131 − 59 = + 71 ‰ = ∆. = 777384 ∑ q (S ) ⋅ p 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = I1 − I0 = 941 − 870 = + 71 ‰. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔS + Δc + Δp . c1 q1 . C – buc. Total Valoarea vânzărilor la preţ (milioane lei) q0 . p0 q1 . 530551 ∑ q (S ) ⋅ p ∑ q (S ) ⋅ c ⋅ 1000 = 731064 ⋅ 1000 = 941 ‰. c0 186990 318240 281520 156826 265080 214320 117936 147744 139968 461752 731064 635808 Pe baza datelor Tabelului 15 se obţin următoarele rezultate: I0 = I1 ∑ q (S ) ⋅ c ⋅ 1000 = 461752 ⋅ 1000 = 870 ‰. În concluzie: . 731544 1 0 Δp = I1 − I′1 = 941 − 1000 = − 59 ‰.Analiză financiară aprofundată 73 Efectuăm analiza eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 15: Aplicaţia 15: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe total Produse convenţionale A – to B – buc.

ceea ce impune examinarea eficienţei produselor pe baza calculului pe produs. Modificarea structurii sortimentale a redus indicatorul. în care: (42 ⋅ 975) + (37 ⋅ 922) + (21 ⋅ 905) = 941 ‰. Reducerea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii costurilor unitare ale produselor.74 Analiză financiară aprofundată 1. Creşterea indicatorului cu 71 ‰ reflectă scăderea eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute. 4. C – buc. rezultă următoarele: I0 = I1 = ∑S ∑S 0 ⋅ i0 100 1 = = (40 ⋅ 879) + (35 ⋅ 844) + (25 ⋅ 889) = 870 100 ‰. Creşterea preţurilor de vânzare ale produselor a redus nivelul indicatorului. De exemplu.la 1000 lei CA (‰) i0 i1 879 975 844 922 889 905 870 941 Din datele Tabelului 16. Total Structura vânzărilor % S0 S1 40 42 35 37 25 21 100 100 Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Costul unitar (mii lei) c0 c1 690 780 38 47 72 76 x x Tabelul 16 Chelt. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆S + ∆i. favorizând creşterea eficienţei cheltuielilor. 2. ⋅ i1 100 100 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = I1 − I0 = 941 − 870 = + 71 ‰. . prin calculul pe produs se obţin rezultatele din Tabelul 16: Aplicaţia 16: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse Produse convenţionale A – to B – buc. 3. Metoda calculului pe produs pune în evidenţă contribuţia eficienţei fiecărui produs la eficienţa generală prin ponderea deţinută în producţia vândută.

59 ‰. În concluzie: 1. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆S = .1 + 72 = + 71 ‰ = ∆. Δp = I1 − I′1 = 941 – 1000 = . Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri reflectă reducerea eficienţei cheltuielilor aferente vînzărilor. al cărui indicator este inferior mediei (844 < 869).Analiză financiară aprofundată ΔS = 75 ∑S 1 ⋅ i0 100 100 Δi = I1 − I′0 = 941 − 869 = + 72 ‰. ca urmare a scăderii eficienţei produselor. 2. =⎣ 100 100 ∆c = I′1 − I′0 = 1000 – 869 = + 131 ‰. − I0 = (42 ⋅ 879) + (37 ⋅ 844) + (21 ⋅ 889) − 869 = 869 − 870 = − 1 ‰.59 ‰ . ∑S 1 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δc + Δp = +131 − 59 = + 72 ‰ = ∆i. Majorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse a fost consecinţa creşterii costurilor unitare ale produselor.1 ‰ ICA1 – ICA0 = + 71 ‰ ∆c = + 131 ‰ ∆i = + 72 ‰ Δp = . 3. Modificarea structurii vânzărilor a redus indicatorul pe total prin creşterea ponderii produsului B. 100 100 în care: ⎡⎛ 780 ⎞ ⎛ 47 ⎞ ⎛ 76 ⎞⎤ c1 ⋅ 1000 ⎢⎜ 42 ⋅ ⎟ + ⎜ 37 ⋅ ⎟ + ⎜ 21 ⋅ ⎟⎥ ⋅ 1000 785 ⎠ ⎝ 45 ⎠ ⎝ 81 ⎠⎦ p0 ⎝ I ′1 = = 1000 ‰. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆S + ∆i = . în care: Δc = ∑S 1 ⋅ c1 c0 ⋅ 1000 ∑ S 1 ⋅ ⋅ 1000 p0 p0 − = I ′1 − I ′0 . Pe trepta a doua: Δi = Δc + Δp.

76 Analiză financiară aprofundată Factorii de reducere a indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri reflectă diferit efortul propriu în creşterea eficienţei: reducerea costului unitar şi majorarea preţului mediu prin îmbunătăţirea calităţii produselor reflectă direct acest efort. Reducerea eficienţei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri a fost consecinţa creşterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu cifra de afaceri (58 > 46 %). în timp ce modificarea structurii producţiei este un factor exogen. ΔCA/ CA în două variante de calcul: ΔrCt IC t − 100 58 1) EC t/ CA = = = = 1.5 %.5 2) EC t/ CA = în care: IC t = ΔCt / ΔCA IM 1091 = = = 1. Dinamica indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri poate fi apreciată prin valoarea elasticităţii: costurilor în raport cu variaţia cifrei de afaceri ΔCt/ Ct Ect/ CA = . costurile fiind relativ elastice în raport cu cifra de afaceri. ICA = 530551 ∑ q0 ⋅ p0 731064 − 461752 269312 ⋅ 1000 = ⋅ 1000 = 1091 ‰. 2. Ct / CA Im 870 ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 = 731064 ⋅ 100 = 158 %.24 . .24 . 461752 ∑ q0 ⋅ c0 ∑ q1 ⋅ p1 ⋅ 100 = 777384 ⋅ 100 = 146. Acelaşi lucru exprimă raportul dintre indicatorul marginal IM = 1091 ‰ şi indicatorul mediu Im0 = 870 ‰. Valoarea supraunitară a elasticităţii reflectă sensibilitatea ridicată a costurilor aferente cifrei de afaceri la variaţia acesteia. 3. ΔrCA ICA − 100 46. 777384 − 530551 246833 IM = În concluzie: 1.

Diferenţa 1000 – I = R reprezintă rata de reducere a indicatorului de eficienţă şi permite determinarea efectului creşterii eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor: totale. la care veniturile egalează costurile. în care: R1 − R 0 135 − 192.lei 1000 1000 1000 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = B1 – B0 = 94558 – 103008 = .4.5 B0 = ⋅ V exp 0 = ⋅ 535108 = ⋅ 535108 = + 103008 mil. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei 77 Indicatorul Cheltuieli la 1000 lei venituri stabileşte o legătură directă între costuri şi rentabilitate. Relaţia de calcul a efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei este următoarea: R 1000 − I B= ⋅ V (CA) = ⋅ V (CA) .Analiză financiară aprofundată 2.lei 1000 1000 1000 + 135 R1 1000 − 865 B1 = ⋅ V exp 1 = ⋅ 700426 = ⋅ 700426 = + 94558 mil. limita maximă 1000 constituie pragul de rentabilitate.3. atingându-se punctul mort (beneficiul = 0). sub formă de beneficii su pierderi (± B).5 ΔR = ⋅ V exp 0 = ⋅ 535108 = − 30769 mil. din exploatare (V) sau cifrei de afaceri (CA).5 R0 1000 − 807 .lei 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: . Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + ΔVexp. 1000 1000 Exemplificăm calculul şi analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe baza datelor din Tabelul 13: Aplicaţia 17: Analiza beneficiului aferent exploatării Beneficiul aferent exploatării are următoarele valori: + 192. lei 1000 1000 R1 135 ΔV exp = ⋅ (V exp 1 − V exp 0 ) = ⋅ (700426 − 535108 ) = + 22310 mil.8450 mil. lei. după cum: I< 1000 sau I > 1000.

8450 mil.5 la 135 lei (cu 57. lei. 3. 1000 1000 .78 Analiză financiară aprofundată ΔR + ΔVexpl = . 1000 1000 R1 1000 − 941 BCA1 = ⋅ CA1 = ⋅ 777384 = + 45866 mil. lei. lei Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pune în evidenţă în primul rând evoluţia beneficiului aferent producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 15 după cum urmează: Aplicaţia 18: Analiza beneficiului aferent cifrei de afaceri Beneficiul aferent producţiei vândute pe total are următoarele valori: R0 1000 − 870 BCA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = + 68972 mil. În concluzie: 1. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + ΔCA.23106 mil. 1000 1000 Modificarea indicatorului este egală cu diferenţa: Δ = BCA1 – BCA0 = 45866 – 68972 = . Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆R = . Efectul acestei reduceri a fost scăderea beneficiului din exploatare cu 30769 milioane lei.30769 + 22310 = . Beneficiul aferent exploatării s-a redus cu 8450 milioane lei.30769 mil. lei = Δ. Creşterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare cu 57. în care: R1 − R 0 59 − 130 ΔR = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = − 37669 mil. lei Δ = . lei ∆Vexp = + 22319 mil.5 ‰ a diminuat rata de reducere de la 192. astfel: 2.5 lei). 4. lei. Creşterea veniturilor din exploatare cu 165318 milioane lei a majorat beneficiul aferent exploatării cu 22319 milioane lei. lei.8450 mil.

23106 mil. lei. 1000 1000 R1 59 Δp = ⋅ (∑ q1(S 1) ⋅ p1 − ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 ) = ⋅ (777384 − 731544) = 2704 mil. 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔR + ΔCA = . 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δ p = 26070 – 14211 + 2704 = + 14563 mil.5 mil.5 – 69502 + 31302. În final.5 mil.5 = .37669 + 14563 = . Pe treapta a doua de diviziune. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: . a) ΔR = ΔI = ΔS + Δc + Δ p . în care: R ′0 − R 0 ( 1000 − I ′0 ) − R 0 131 − 130 ΔS = ⋅ CA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = 530 . lei. lei = ΔCA. 1000 1000 R1 59 ΔS = ⋅ (∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 0 ) ⋅ p 0 ) = ⋅ (731544 − 972415) =-14211 mil. lei = Δ.lei 1000 1000 1000 R ′1 − R ′0 ( 1000 − I ′1 ) − R ′0 0 − 131 Δc = ⋅ CA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = − 69502 mil.37669 + 14563 = .. 79 în care: R1 59 Δq = ⋅ (∑ q1(S 0 ) ⋅ p 0 − ∑ q 0(S 0 ) ⋅ p 0 ) = ⋅ (972415 − 530551) = 26070 mil. lei = ΔR.23106 mil. 1000 1000 1000 R1 − R ′1 59 − 0 Δp = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = + 31302. b) ΔCA = Δq + ΔS + Δ p . se verifică egalitatea: ΔR + ΔCA = . 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δ p = 530. lei = Δ.Analiză financiară aprofundată R1 59 ΔCA = ⋅ (CA1 − CA0 ) = ⋅ (777384 − 530551) = + 14563 mil.37669 mil.

37669 mil. lei Δc = . Cumulând influenţele factorilor care se manifestă prin rata de eficienţă (R) şi prin cifra de afaceri (CA). Prin intermediul ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă efectul favorabil al modificării structurii şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al creşterii costului unitar. .80 Analiză financiară aprofundată ΔS = + 530. lei Δq = + 26070 mil. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul cu 14563 milioane lei (21 %). lei Δ = . 4.14211 mil.5 = + 23106 mil.5 – 14211) – 69502 + (31302. lei ΔR = .5 mil.69502 mil.5 mil. lei ΔCA = + 14563 mil. după cum urmează: Δq + ΔS + Δc + Δ p = 26070 + (530. ca urmare a creşterii indicatorului Cheltuieli la 1000 lei CA de la 870 la 941 ‰. lei În concluzie: 1. lei ΔS = . lei Δ p = + 31302. Prin intermediul cifrei de afaceri se reflectă efectul favorabil al creşterii volumului vânzărilor şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al modificării structurii producţiei vândute. 2.23106 mil. lei = Δ La aceşti factori se ajunge pornind de la relaţia dintre beneficiul aferent cifrei de afaceri şi cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri: 1000 − ICA ⋅ CA = 1000 1000 − B= ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 1000 ∑ q(S ) ⋅ p ⋅ 1000 ∑ q(S ) ⋅ p = = ∑ q (S ) ⋅ p − ∑ q ( S ) ⋅ c . se constată că beneficiul aferent cifrei de afaceri este determinat de patru factori. 3.5 %) a fost consecinţa scăderii ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei CA cu 71 lei (de la 130 la 59 lei). lei Δ p = + 2704 mil. Reducerea beneficiului aferent cifrei de afaceri cu 23106 milioane lei (33.5 + 2704) = = 26070 – 13680.5 – 69502 + 34006.

C. B. D. Analiza marjelor de rentabilitate 81 Contul de rezultat este un document care preia ansamblul cheltuielilor şi veniturilor exerciţiului pe trei niveluri de activitate: exploatare. F. elementele extaordinare nefiind dependente de vânzări. rezultatul pe tipuri de activităţi fiind determinat sub forma marjelor: A. Tabloul SIG permite să se măsoare fluxul global de activitate. din care: 4) Marja comercială = Vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare a mărfurilor. 5) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare. Aceste marje sunt caracteristice activităţii industriale a întreprinderii şi trebuie raportate la marja comercială specifică activităţii de comerţ. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B). 2) Marja costurilor de producţie = Marja industrială – Alte cheltuieli de producţie.4. financiar. extraordinar. Rezultatul/acţiune = Rezultatul brut (net)/Număr acţiuni. Aceste marje se analizează numai la nivelul rezultatului curent. Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit. Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare (±). E. În prtea finală a contului de profit şi pierdere se determină: G. De exemplu. Pornind de la veniturile din producţia exerciţiului.Cheltuieli totale. marjele de rentabilitate calculate pe baza contului de profit .Analiză financiară aprofundată 2. Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare. analiza cheltuielilor prin funcţii permite determinarea mai multor marje de rentabilitate: 1) Marja industrială = Producţia exerciţiului – Costul aprovizionărilor. 3) Marja costului de cumpărare = Cifra de afaceri – Costul de cumpărare. Rezultatul brut = Venituri totale . Ele pun în evidenţă faptul că producţia stocată şi cea imobilizată nu reprezintă decât venituri calculate (transferuri de cheltuieli) şi că numai producţia vândută şi vânzările de mărfuri generează rezultat. de unde rezultă profitul (+) sau pierderea (-) pentru fiecare nivel.

8400 + 26893 + 18493 + 18493 + 10716 +236796 .2).513 (%) 91.174 Tabelul 17 Abateri Indici (± Δ) .513 mii lei (74. Rezultatul extraordinar Rezultatul brut (Rbr) Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] Numărul de acţiuni (mii) Rezultatul net pe acţiune Din datele Tabelului 17 se desprind următoarele concluzii: 1.0 25. 6.8 136.687 Curent + 94608 . .4 136.8 %). Marje de rentabilitate Exerciţiul financiar Precedent + 103008 . 6.6 %).9 < 140. 5. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26. 7. Rezultatul curent a crescut cu 18493 milioane lei (36. 8.4 126.3 %).4%) datorită decalajului indicilor de dinamică: IRexp > IRfin (91. care s-a redus în cursul exerciţiului cu 26893 milioane lei (45 %) datorită creşterii veniturilor financiare cu 2544 milioane lei (82 %) şi reducerii cheltuielilor aferente cu 24349 milioane lei (44%). Rezultatul financiar constituie o pierdere.0.25319 69289 69289 51384 295996 0. ca urmare a decalajului nefavorabil între dinamica veniturilor şi a cheltuielilor de exploatare: IVexp < IChexp (130. 3.82 Analiză financiară aprofundată şi pierdere analizat sunt prezentate în Tabelul 17: Aplicaţia 19: Marjele de rentabilitate din contul de profi şi pierdere Nr. Rezultatul din exploatare(Rexp) 2.3 500.8 45. Inexistenţa rezultatului extraordinar antrenează egalitatea rezultatului brut cu rezultatul curent. datorită creşterii mai rapide a rezultatului brut faţă de cota procentuală de impozit (36.2 %).7%) ca urmare a creşterii mai rapide a numărului de acţiuni (400 %) comparativ cu rezultatul net contabil (26.3 %). Rezultatul financiar (Rfin) 3. Rezultatul curent (Rcrt) 4.4 > 29. Rezultatul net pe acţiune s-a redus cu 0. 2.52212 50796 50796 40668 59200 0. 4. 5. Rezultatul din exploatare s-a redus cu 8400 milioane lei (8.3 crt (milioane lei) 1.8 > 45.

Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Vexp + ∆R. lei.8400 91.057) · 700425 = . ⎟ ⎠ în care: R = 1 – I = rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare. Analiza rezultatului din exploatare 83 Rezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exerciţiului.0. 4.8 107.9 91.808 0. în care: ∆Vexp = R1(Vexp1 .R0) Vexp1 = (. cheltuieli şi rezultate crt.5. 2.192 103008 Curent 700425 605817 94608 0.Vexp0) = 165317 · 0.9 + 173717 140. (milioane lei) Venituri din exploatare . 6.865 0.057 .0. În concluzie: .total Cheltuieli de exploatare . 5. rezultatul din exploatare se prezintă în Tabelul 18: Aplicaţia 20: Calculul rezultatului din exploatare Nr.192 = + 31741 mil. rentabilitatea activităţii curente a întreprinderii şi este calculat cu ajutorul relaţiei: ⎛ Ch exp R exp = Vexp − Ch exp = V exp ⎜1 − ⎜ Vexp ⎝ ⎞ ⎟ = Vexp ⋅ R . caracterizează în mărime absolută. lei.135 94608 Tabelul 18 Abateri Indici (± Δ) (%) + 165317 130.2 . ∆R = (R1 . Venituri. 3.40141 mil.total Rezultatul din exploatare (Rexp) I = Ch exp/ V exp R=1-I Rexp = Vexp · R Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 103008 0.8 Pe baza datelorTabelului 18 se obţin următoarele rezultate: Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa: ∆ = Vexp1 · R1 – Vexp0 · R0 = 94608 – 103008 = . 1.2 69. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Vexp + ∆R = + 31741 – 40141 = .8400 + 0.8400 mil. lei.Analiză financiară aprofundată 2.057 .8400 milioane lei = ∆. De exemplu.

lei.057 lei (30.2 %) s-a realizat în condiţiile creşterii veniturilor din exploatare.1 %). datorită reducerii ratei de eficienţă a cheltuielilor de exploatare 0.2 %). Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8.112161 mil. Reducerea ratei de eficienţă (R) s-a datorat creşterii cheltuielilor de exploatare la 1 leu venituri aferente cu 0. în care: RCA = Cifra de afaceri netă (CA) – Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Cv). Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆Vexp = + 31741 mil. lei.6122 mil. lei Δ = . ΔChd = Chd0 – Chd1 = 10251 – 16373 = .8400 mil. lei. De exemplu. lei.Cheltuieli generale de administraţie (Chad) + Alte venituri din exploatare (Ave). Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔRCA + ΔChd + ΔChad + ΔAve.84 Analiză financiară aprofundată 1. din care se desprind următoarele concluzii: Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa: Δ = Rexp1 – Rexp0 = 94608 . unde: Cv = Cheltuielile activităţii de bază (Chab) + Cheltuielile activităţilor auxiliare (Chaa) + Cheltuielile indirecte de producţie (Chi). lei Aprofundarea analizei rezultatului din exploatare (Nota explicativă 4. .057 lei (7.103008 = . 2.8400 mil. rezultatul din exploatare detaliat după destinaţie se prezintă în Tabelul 19. ΔChad = Chad0 – Chad1 = 82160 – 194821 = . OMFP 94/2001) implică abordarea structurii cheltuielilor de exploatare după destinaţie şi calculul rezultatului din exploatare conform relaţiei: Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RCA) – Cheltuieli de desfacere (Chd) . în care: ΔRCA = RCA1 – RCA0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil.40141 mil. ceea ce echivalează cu creşterea indicatorului Cheltuieli la 1000 lei venituri. lei ∆R = .

lei.(Chad) 9.4418 = + 186 mil. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei a fost consecinţa creşterii mai rapide a sumei cheltuielilor de desfacere şi de administraţie .138305 mil. 2.2 239083 43364 61568 191001 10251 82160 4418 103008 335202 60798 86320 16373 194821 4604 94608 + 96119 + 17434 + 24752 + 6122 +112661 + 186 . Cheltuieli grale de administr.Analiză financiară aprofundată 85 ΔAve = Ave1 – Ave0 = 4604 .(Chi) 6.2 91. de bază (Chab) 4.(Cv) 3. Cheltuielile de desfacere (Chd) 8.7 137. În concluzie: 1.4 344015 482320 + 138305 140. lei. lei. Cost bunuri vând.6122 -112661+186= + 8400 mil. 3.2 140. atât ale activităţii de bază cât şi a celei auxiliare.1 104. Cheltuielile indirecte de prod. Aplicaţia 21: Analiza rezultatului din exploatare Nr. Creşterea rezultatului brut aferent cifrei de afaceri nete s-a datorat creşterii mai rapide a cifrei de afaceri faţă de costul bunurilor vândute (146.7 159. (milioane lei) 1.2 157. Cifra de afaceri netă(CA) 2.prest.4 > 140. Indicatorul crt.2 140.8400 140. în care: ΔCA = CA1 – CA0 = 783518 – 535016 = + 248502 mil. Cheltuielile activit.2 %). Alte venituri din exploatare (Ave) 10. şi serv.8 301198 + 110197 Pe treapta a doua de diviziune: Δ RCA = ΔCA + ΔCv.lei = Δ. Rezultat brut aferent CA nete (1-2) 7. Creşterea costurilor bunurilor vândute a fost consecinţa creşterii tuturor componentelor. Cheltuielile activit. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCA + ΔCv = 248502 – 138305 = + 110197 milioane lei = ΔRCA. ΔCv = Cv0 – Cv1 = 344015 – 482320 = . Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) Tabelul 19 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146. auxiliare (Chaa) 5. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRCA+ ΔChd +ΔChad +ΔAve = 110197 .

∑q(S) · c. 191001 + 4418 ⎠ ⎝ 10251 + 82160 2. c0 186990 318240 281520 156826 265080 214320 117936 147744 139968 461752 731064 635808 Din datele Tabelului 20 rezultă următoarele: . Efectuăm analiza factorială a beneficiului aferent producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 20: Aplicaţia 22: Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Produse convenţionale A – to B – buc. p0 q1 . p0 212221 326501 320280 185692 287632 253800 132638 163251 157464 530551 777384 731544 Tabelul 20 Valoarea vânzărilor la cost (milioane lei) q0 . rezultatul aferent cifrei de afaceri (RCA) cuprinde beneficiul din producţia vândută (B) şi din vânzările de mărfuri (Bmf): RCA = B + Bmf. Total Valoarea vânzărilor la preţ (milioane lei) q0 .6.5 〉 156 . C – buc. c0 q1 . Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Beneficiul (B) aferent producţiei vândute se determină ca diferenţă între valoarea producţiei vândute în preţ şi valoarea producţiei vândute în cost: B = ∑q(S) · p . 2.6. S = Structura sortimentală a producţiei vândute. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri După provenienţă. în care: q = Volumul fizic al produselor vândute. p = Preţul mediu de vânzare al produselor.86 Analiză financiară aprofundată comparativ cu suma rezultatului brut aferent cifrei de afaceri şi altor venituri din 301198 + 4604 ⎞ ⎛ 16373 + 194821 = 228. c1 q1 .1. c = Costul complet unitar al produselor. p1 q1 .5 = exploatare ⎜ ⎟.

Δc = [∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1] − B ′′0 = (731544 − 731064 ) − 95736 = − 95256 mil. lei.4 %). 87 Modificarea beneficiului este diferenţa: ∆ = B1 – B0 = 46320 – 68799 = . lei. lei În concluzie: 1. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆q + ∆S + ∆c + ∆ p .22479 mil. care a diminuat beneficiul cu 95256 milioane lei (-138.27 %) prin creşterea ponderii produselor cu ratele de rentabilitate . Δp = B1 − B ′1 = 46320 − 480 = + 45840 mil.9 % a condus la majorarea beneficiului cu 26064 milioane lei. lei Δ p = + 45840 mil. 2. lei Δ S = + 873 mil. lei. B1 = ∑ q1(S 1) ⋅ p1 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1 = 777384 − 731064 = 46320 mil. lei 530551 ΔS = [∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c 0] − B ′0 = (731544 − 635808) − 98463 = + 873 mil. Reducerea beneficiului din vânzarea producţiei cu 22479 milioane lei (32. a căror creştere cu 37. lei. lei = Δ . 3.Analiză financiară aprofundată B 0 = ∑ q 0 (S 0 ) ⋅ p 0 − ∑ q 0 (S 0 ) ⋅ c 0 = 530551 − 461752 = 68799 mil.22479 mil. lei Δ = . Sistemul factorial al indicatorului este următorul: Δq = + 26064 mil. Beneficiul a evoluat echiproporţional cu gradul de realizare a vânzărilor. în care: Δq = [∑ q1(S 0 )⋅ p 0 − ∑ q1(S 0 ) ⋅ c 0] − B 0 = B 0 ⋅ Iq − B 0 = B ′0 − B 0 = 731544 − 68799 = 94863 − 68799 = + 26064 mil. = 68799 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δc + Δp = 26064 + 873 − 95256 + 45840 = − 22479 mil.95256 mil. lei Δc = . Modificarea structurii sortimentale a determinat creşterea beneficiului cu 873 milioane lei (1.6 %) a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al produselor.

Datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG) elaborat pe baza contului de profit şi pierdere şi alte date din contabilitatea de gestiune (Tabelul 21): Aplicaţia 23: Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Nr.2 . 2. 3.0 784 25. ceea ce poate fi consecinţa îmbunătăţirii structurii producţiei pe clase de calitate şi/sau a creşterii preţurilor pe clase.2. Creşterea preţului mediu a majorat beneficiul cu 45840 milioane lei (66.63 %).0 155. Indicatori (milioane lei) Desfaceri de mărfuri (R) Cota medie de adaos ( A ) (%) Marja comercială (Mc)(1*2) Nivel relativ chelt. de circ ( N ) (%) Cheltuieli de circulaţie (1*6) Beneficiul aferent mărfurilor(5 -7) Exerciţiul financiar Precedent 1024 30. 2.0 + 477 + 2.6. 1.0 307 23. R = Volumul desfacerilor de mărfuri.62 609 175 Tabelul 21 Abateri Indici (± Δ) + 1352 + 3. N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.0 110.0 269. 4. 6. 5. 4. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Beneficiul aferent vânzărilor de mărfuri caracterizeză performanţa activităţii comerciale şi se calculează cu ajutorul relaţiei: R Bmf = Mc − Ch. această creştere reflectă efortul propriu în ridicarea performanţei întreprinderii. A = Cota medie procentuală de adaos comercial.55 242 65 Curent 2376 33.07 + 367 + 110 (%) 232.circ = ⋅ (A − N ) 100 în care: Mc = Marja comercială.0 108. În primul caz.88 Analiză financiară aprofundată superioare ratei medii a rentabilităţii producţiei. Ch circ = Cheltuieli de circulaţie. crt.8 251.

4 %).8 %). lei. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆R + ∆ A + ∆ N . 100 100 R1 2376 Bmf 1 = ⋅ ( A 1 − N 1) = ⋅ (33 − 25.62) = − 49 mil.55 − 25. Creşterea nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu 2. lei.07 procente (8. în care: R1 − R 0 1352 ΔR = ⋅ (A 0 − N 0 ) = ⋅ (30 − 23. 100 100 R1 2376 ΔN = ⋅ (N 0 − N1) = ⋅ (23. lei Δ N = .8 %) şi a creşterii cotei medii de adaos cu 3%.55) = + 87 mil.49 mil. lei Δ = + 110 mil. 100 100 R1 2376 ΔA = ⋅ A1 − A 0 = ⋅ (33 − 30) = + 72 mil.8 %) a diminuat beneficiul cu 49 milioane lei (75.62) = 175 mil. care l-a majorat cu 72 milioane lei (110.55) = 65 mil. Creşterea beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri cu 110 milioane lei (169. lei. lei . lei Δ A = + 72 mil.2%) a fost consecinţa creşterii volumului desfacerilor cu 2352 milioane lei (132 %). care a majorat beneficiul cu 87 milioane lei (133. lei.Analiză financiară aprofundată Pe baza datelor Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate: R0 1024 Bmf 0 = ⋅ (A 0 − N 0 ) = ⋅ (30 − 23. lei. 2. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔR = + 87 mil. 100 100 Modificarea beneficiului este diferenţa: ∆ = Bmf1 – Bmf0 = 175 – 65 = + 110 mil. lei. 100 100 89 ( ) În concluzie: 1.

Cifra de afaceri Execedentul brut de exploatare. prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării. indicând profitabilitatea acesteia. ca urmare a unor costuri diferite. dă expresie politicii comerciale a întreprinderii. cifră de afaceri. Excedent brut de exploatare 3) Rata marjei brute: RMBE = ⋅ 100 (%). singurul care diferenţiază întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite. ratele de rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp. Analiza ratelor de rentabilitate Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate.7. rezultat independent de politica de finanţare şi reglementările fiscale. Marja comercială 4) Rata rentabilităţii comerciale pure: Rrc = ⋅ 100 (%). Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi şi eficienţa activităţii desfăşurate. capital investit. Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efectefort. rezultatul din exploatare. 2) Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = Cifra de afaceri Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul propriu reflectat în costuri. spaţiu sau cu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate şi pot fi. capital propriu). rata rentabilităţii se determină pe baza datelor din contul de rezultat. care compară beneficiul cu un factor parţial dependent de efortul propriu (CA). rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri.90 Analiză financiară aprofundată 2. sau din bilanţ. Beneficiu 1) Rata rentabilităţii resurselor consumate: Rc = ⋅ 100 (%). permite o mai bună măsurare a performanţelor industriale şi comerciale ale întreprinderii. Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă. . Vânzări de mărfuri Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a mărfurilor în comerţ. iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv). Costuri Beneficiu ⋅ 100 (%).

folosind datele din Tabelul 21 se constată următoarele: Aplicaţia 24: Analiza ratei rentabilităţii pe total producţie vândută 68799 B0 Rc 0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 14. p = Preţul mediu unitar al produselor. 731064 Ct1 Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rc1 – Rc0 = 6. analiza vizează atât factorii specifici rentabilităţii producţiei vândute cât şi cei specifici vânzărilor de mărfuri (din activitatea comercială).8. De exemplu.1. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate 91 Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienţă al consumului de factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile acesteia. 461752 Ct 0 46320 B1 Rc1 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 6.9 % . În funcţie de componenţa cifrei de afaceri. rc = Rata rentabilităţii produselor.6 %. Prin calculul pe produs: Rc = ∑S ⋅r 100 c = ∑S ⋅ p−c ⋅ 100 c (%). Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔCt + ΔB.1.Analiză financiară aprofundată 2. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute Rata rentabilităţii producţiei vândute poate fi calculată în două moduri: 1).1. 2. 100 în care: S = Structura sortimentală a vânzărilor. .3 – 14.7. c = Costul unitar al produselor.7. ⋅ 100 = Ct ∑ q (S ) ⋅ c 2).3 % . Pe total producţie: Rc = B ∑ q(S ) ⋅ p − ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 100 (%).9 = .

2. fie datorită creşterii preţului pe clase de calitate. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔS = + 0.9 + 6.1 % Δ = . fie ca efect al ridicării calităţii produselor. Ct1 731064 ΔB = Rc1 − R ′c 0 = 6.5.6 % = Δ.5 – 3.9 % Δ p = + 6.2 = . 2.5.8.2 % În concluzie: 1. ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c 0 ⋅ 100 − Rc0 = 731544 − 635808 ⋅ 100 − 14. Detalierea pe o treaptă superioară a factorilor conduce la următoarele influenţe: Δ = ΔS + Δc + Δp . Modificarea structurii producţiei a influenţat în mică măsură creşterea ratei . Creşterea preţului mediu a majorat rata rentabilităţii.9 = 0. în care: ΔS = Δp = Rc1 − R ′c1 = 6.3 − 9.5 %. 3.1 = + 6.14.92 Analiză financiară aprofundată în care: B0 68799 ⋅ 100 − Rc 0 = ⋅ 100 − 14 .2 % .1 % 635808 ∑ q1(S 1) ⋅ c 0 ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1 ⋅100 − R′c 0 = 731544 − 731064 ⋅100 − 15 = −14. Reducerea ratei rentabilităţii producţiei vândute a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al producţiei.8.8. care au redus-o cu 5.3 − 0 . ΔCt = Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCt + ΔB = . Reducerea ratei rentabilităţii aferente producţiei vândute cu 9. În concluzie: 1.1 % .4 % a fost consecinţa reducerii beneficiului cu 22479 milioane lei.1% şi a creşterii costurilor aferente cu 269312 milioane lei.1 − 14.5 %.1 = .6 % = Δ.4 = − 3. care a diminuat-o cu 3.6 % Δc = .9 % Δc = 731044 ∑ q1(S 1) ⋅ c1 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δp = 0.9 = .

7 %.8.5 ) = 6.Analiză financiară aprofundată 93 rentabilităţii producţiei.6 14.3 ) = 14. creşterea ratei medii a rentabilităţii a fost rezultatul creşterii ponderii produsului B cu rata (18.1 – 8. De exemplu. C – buc.3 ) + ( 25 ⋅ 12.3 8.3 %.2 12.3 – 14. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δrc = 0.7 18.30 0.9 %).1 %.7 = . .9 = + 0.4 ) + ( 21 ⋅ 12.4 ) + ( 21 ⋅ 10.5 6.4 .9 = .6 ) + ( 35 ⋅ 18.6 2.6 %. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔS + Δrc. În concluzie. în care: ∑ S 1 ⋅ rc 0 − Rc0 = ( 42 ⋅ 13.3 %) superioară ratei medii (14.1 Pe baza datelor Tabelului 22 se obţin următoarele rezultate: ∑ S 0 ⋅ rc 0 = ( 40 ⋅ 13. ΔS = 100 100 Δrc = Rc1 − R ′c 0 = 6 .90 6.6 % = Δ.5 ) + ( 37 ⋅ 8. rata rentabilităţii medii a producţiei şi rata rentabilităţii produselor se prezintă în Tabelul 22: Aplicaţia 25: Analiza ratei rentabilităţii pe produs Produse convenţionale A – to B – buc.7 ) + ( 37 ⋅ 18. ceea ce poate fi pus în legătură cu evoluţia structurii sortimentale a producţiei vândute şi evidenţiat prin metoda de calcul pe produs.8.3 10.% rc0 rc1 r΄c1 13.9 %.4.3 − 15 = − 8.5 0. Rc 0 = 100 100 ∑ S 1 ⋅ rc1 = ( 42 ⋅ 2.5 ) − 14. Total Structura vânzărilor % S0 S1 40 42 35 37 25 21 100 100 Preţul unitar (mii lei/to) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Costul unitar (mii lei/to) c0 c1 690 780 38 47 72 76 x x Tabelul 22 Rata rentabilităţii produselor (rc). Rc1 = 100 100 Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rc1 – Rc0 = 6.

2.94 Analiză financiară aprofundată b) Pe treapta a doua: Δrc = Δc + Δp .7 ) − ( 37 ⋅ 4 . Reducerea ratei medii a rentabilităţii producţiei cu 8. în care: p 0 − c1 ⋅ 100 ( 42 ⋅ 0.2 ) + ( 21 ⋅ 6. .9 + 6.1 % Δ = .2 %.7 % Δ p = + 6.2 = − 8. care s-a datorat în exclusivitate creşterii costului unitar al acestora. Modificarea structurii sortimentale a producţiei vândute şi creşterea preţului mediu al produselor au majorat rata medie a rentabilităţii producţiei.8. A = Cota procentuală medie de adaos comercial. ∑ S1 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δc + Δp = −14. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔS = + 0.8.7.1.1 = + 6 . 2.7 % = Δrc . Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale Δc = . N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.14.9 % Rata rentabilităţii activităţii comerciale vizează eficienţa vânzărilor de mărfuri şi se bazează pe următorul model de calcul: Rrc = R (A − N ) B ⋅ 100 = ⋅ 100 = A − N (%).6 % Δrc = .9 % 100 100 Δp = Rc1 − R ′c1 = 6 .3 − 0.6 procente a fost consecinţa scăderii ratelor de rentabilitate a produselor (rc).2 % În concluzie: 1.2.6 ) c1 Δc = − R ′c 0 = − 15 = − 14. R R în care: R = Desfacerile (rulajul) de mărfuri.

55 − 25.93 %. ΔN = N 0 − N 1 = 23. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔA + ΔN = + 3 − 2.07 %.38 – 6. folosind datele Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate privind rata rentabilităţii comerciale pure: Aplicaţia 26: Analiza ratei rentabilităţii comerciale Rrc 0 = A 0 − N 0 = 30 − 23.Analiză financiară aprofundată 95 De exemplu. Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rrc1 – Rrc0 = 7.93 % a fost consecinţa creşterii cotei medii adaosului comercial cu 3 %.45 = + 0.62 = 7 .38 %.07 %.93 % = Δ Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔA = + 3 % Δ = + 0.55 = 6. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 0.2.45 % Rrc1 = A1 − N 1 = 33 − 25.07 = + 0. respectiv. Cota medie de adaos ( A ) şi nivelul mediu ( N ) al cheltuielilor de circulaţie depind în final de structura desfacerilor (S) şi cotele de adaos (A) şi. 100 .62 = − 2. în condiţiile creşterii nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu numai 2. 2. de nivelul cheltuielilor pe grupe de mărfuri (N): A= ∑S ⋅ A .93 % Δ N = . Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔA + ΔN . în care: ΔA = A1 − A 0 = 33 − 30 = + 3 %.07 % În concluzie: 1. 100 N = ∑S ⋅ N .

de faliment. . Riscul economic este legat de structurarea costurilor de exploatare în fxe şi variabile. acţionari. cu cât riscul asumat este mai mare. Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-i capitaluri. cheltuieli care remunerează capitalurile împrumutate (dobânzile la credite). indiferent de natura acesteia. salariaţi. bancheri. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar. total. Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea ratei rentabilităţii la modificarea volumului de activitate este mai mare.Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate cu utilaje performante. prin studiul performanţelor exploatării înscrise în contul de rezultat. însoţită de riscul de exploatare condiţionează nivelul celorlalte rentabilităţi şi riscurile aferente: financiar. după cum şi rentabilitatea aşteptată este cu atât mai mare. Rentabilitatea este privită şi determinată în mod diferit în funcţie de participanţii la viaţa întreprinderii: gestionari. în sensul că rentabilitatea este un indicator de performanţă al întreprinderii. În cazul variaţiei acestui nivel.96 Analiză financiară aprofundată 2.risc. noi. există o bază comună a relaţiei rentabilitate . unde amortismentele sunt relativ crescute şi mai redus la întreprinderi cu grad de tehnologizare redus sau utilaj învechit.8. Rentabilitatea exploatării. Analiza financiară vizează atât rentabilitatea în ansamblu. Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor financiare în structura contului de profit şi pierdere şi în bilanţ. rentabilitatea financiară va suferi modificări care vor exprima riscul capitalului. Orice activitate implică un consum de capital care este supus unor riscuri ce însoţesc rentabilitatea. cât şi impactul resurselor de finanţare utilizate în raport cu mijloacele folosite. fiind legat de gradul de tehnicitate şi de automatizare a procesului de producţie. numite cheltuieli de structură şi cheltuieli operaţionale şi depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor. proprietarii săi anticipează un anumit nivel de rentabilitate previzională pentru un anumit nivel de activitate dat. Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prezintă viitorul şi se încearcă estimarea fluctuaţiilor ratei rentabilităţii în elaborarea de previziuni.

profit 97 Pentru estimarea riscului de exploatare şi a riscului financiar. practica afacerilor utilizează un instrument de analiză cunoscut sub denumirea de: pragul de rentabilitate (Analyse Coût–volume-profit).Analiză financiară aprofundată 2.1. Analiza cost – volum . după repartizarea cheltuielilor şi pleacă de la ipoteza liniarităţii costurilor şi cifrei de afaceri (Figura 1). cifra de afaceri (CA). iar pe ordonată. costurile totale (CT). Este o metodă grafică de reprezentare a elementelor care prin diferenţă dau beneficiul: pe abscisă se reprezintă volumul producţiei vândute (q). în care: q = Volumul fizic al vânzărilor.(Breakeven Point Analysis). Relaţia poate fi restrânsă sub forma: B + Cf = Mcv. cu sau fără profit (punctul mort). fixe (Cf) şi variabile (Cv). CT CA CA CT B 0 (+) CV CAcritic ă E ’ (-) Cf O O qcritic qB 0 q Fig. Metoda este aplicabilă în cazul producţiei omogene sau pe produs. . o metodă de analiză previzională care permite stabilirea condiţiilor necesare realizării echilibrului microeconomic. 1: Pragul de rentabilitate în condiţii de liniaritate Realizarea echilibrului la punctul mort (B = 0) presupune egalitatea: B = CA – CT = q · p – (Cf + q · v) = q(p – v) – Cf.8.

. v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs. întreprinderea. unde cifra de afaceri depăşeşte cheltuielile (ECA > ECT) ca urmare a vânzărilor care depăşesc volumul critic (qv > qcritic). Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic al vânzărilor – volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibrează cheltuielile. Cf = Costurile fixe. 2) Determinarea condiţiilor necesare în vederea realizării unui beneficiu (B0).98 Analiză financiară aprofundată p = Preţul de vânzare.punctul mort). q (p – v) = Mcv = Marja totală a costurilor variabile. sau factorial: qcritic · p = Cf + qcritic ·v. p – v = mcv = Marja unitară a costurilor variabile. Grafic. punctul E de intersecţie a dreptei veniturilor (CA) cu dreapta costurilor (Ct) are aceeaşi ordonată. se înregistrează egalitatea: qcritic (p – v) = Cf. cum ar fi: 1) Stabilirea condiţiilor necesare în vederea recuperării cheltuielilor din venituri fără realizarea de profit. Diagrama pragului de rentabilitate sau diagrama punctului mort este utilizată în cadrul analizei în mai multe scopuri. numit punct mort. pentru atingerea punctului mort (B = 0). Începând de la acest punct. b) zona beneficiilor. a) Volumul critic al vânzărilor: qcritic = p − v mcv b) Cifra de afaceri critică: CAcritică = qcritic ⋅ p = Cf (lei). intră în zona de beneficii. situat la intersecţia dreptei veniturtilor cu dreapta cheltuielilor. de unde rezultă: Cf Cf = (unităţi). ceea ce. având acoperit ansamblul cheltuielilor fixe şi variabile. 1− v / p Graficul din Figura 4 arată că punctul E. rezultatul fiind egal cu zero (B = 0 . înseamnă egalitatea: CA = Cf + Cv = Cf + q · v. delimitează două zone: a) zona pierderilor. ca urmare a faptului că vânzările sunt mai mici decât volumul critic (qv < qcritic). analitic. unde cheltuielile depăşesc cifra de afaceri (O'E > OE).

respectiv: Se = ⋅ 100 (%). rezultă: Cf + B 0 (unităţi). performanţele au cunoscut dinamici nefavorabile comparativ cu exerciţiul precedent. au asigurat marje de securitate. Exemplificăm modul de analiză a pragului de rentabilitate pentru un produs A pe baza datelor Tabelului 23. ceea ce a majorat valorile pragului de rentabilitate (volumul şi cifra de afaceri critice). Volumul de activitate s-a situat peste pragul de rentabilitate. sau sporul de eficienţă (Se): CA − CA critică qv − qcritic ⋅ 100 . În exerciţiul financiar curent. qcritic CAcritică 5) Calculul indicelui de rentabilitate care măsoară marja de securitate în procente din cifra de afaceri. a cărui valoare definită prin coeficientul levierului de exploatare este maximă în zona punctului mort. Se = CA qv Pentru evitarea riscului de exploatare. volumul fizic al vânzărilor şi cifra de afaceri. se consideră necesară o marjă de securitate de 10 . care reflectă o degradare a rentabilităţii. 2. confirmată de creşterea mai rapidă a cheltuielilor fixe (78 %) comparativ cu creşterea cifrei de afaceri (53.20 % peste cifra de afaceri critică. a) Volumul vânzărilor: qB = p−v Cf + B 0 CAB 0 = qB′ 0 ⋅ p = b) Cifra de afaceri: 1 − v / p (lei). . 0 99 3) Determinarea marjei de securitate (Ms). sau Ms = CA – CAcritică (lei). respectiv : Is = ⋅ 100 (%).Analiză financiară aprofundată când din ecuaţia de echilibru: CA = Cf + Cv + B0. 4) Determinarea intervalului de siguranţă (Is) oferit de vânzările efectuate: qv − qcritic CA − CAcritică Is = ⋅ 100. superioare valorilor critice.8 %). din care se desprind următoarele concluzii privind condiţiile de echilibru microeconomic şi securitate: 1. care să asigure desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă: Ms = qv – qcritic (unităţi). intervale de siguranţă şi sporuri de eficienţă pozitive.

65 20.lei Cheltuieli variabile (Cv) – milioane lei Cheltuieli variabile unitare(v) .to Marja de securitate (Ms) – mil. 6.8 + 11301 .2 Pragul de rentabilitate şi condiţiile de echilibru microeconomic capătă expresii uşor diferite în activitatea întreprinderilor comerciale faţă de întreprinderile industriale. 11. 9.13.60 .mii lei/t Cifra de afaceri (CA) – milioane lei Cheltuieli fixe (Cf) . 2.17. 1.to CAcritică – milioane lei Marja de securitate (Ms) .8 394 + 170 176.0 315200 + 139360 179. 7. 10.0 + 94859 178. 3. conduce la următoarea ecuaţie de echilibru: B = CA − Chcirc = ⎛ A − Nv ⎞ Rcritic ⎜ ⎜ 100 ⎟ = Cf .11 Curent 408 800 216403 101837 250 Tabelul 23 Abateri Indici (± Δ) (%) +137 150.3 326501 +114280 153. corespunzătoare punctului de echilibru (E).% Exerciţiul financiar Precedent 271 785 212221 121544 65446 242 224 175840 + 47 + 36381 20.33 29. Analiza pragului de rentabilitate în activitatea comercială pe baza diagramei punctului mort prezintă factori specifici.25080 31.2 + 14 . 5. 4. 12. beneficiul fiind diferenţa: R⋅ A ⎛ R ⋅ Nv ⎞ ⎟.32 3. a) Rcritic = A − Nv .46 .0 3. 8. − ⎜ Cf + ⎜ 100 ⎝ 100 ⎟ ⎠ La punctul mort (B = 0). Indicatori Volum vânzări (q v) .tone Preţ unitar (p) .1 17.5 + 15 102. egalitatea CA = Chcirc.70 17. ca urmare a specificului şi factorilor care determină indicatorii de performanţă în acest sector.% Sporul de eficienţă (Se) .0 + 36391 155.100 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 27: Pragul de rentabilitate al produsului A Nr crt.6 + 8 103.mil.mii lei/t Volum critic (qcritic) . lei Intervalul de siguranţă (Is) . ⎟ ⎝ ⎠ de unde rezultă desfacerile critice şi cifra de afaceri critică: Cf ⋅ 100 (lei).

fie individualizare la nivelul produselor. 2) În condiţiile pieţei concurenţiale imperfecte şi randamentelor factoriale variabile. 3) Nu poate fi extinsă la nivelul unei producţii neomogene. ci vizează fie producţii omogene. CT CA CT Bmax CAcrit (-) O’ E1 (+) E2 (-) Cv CA Cf O q critic 1 q optim q critic 2 q Figura 2: Pragul de rentabilitate în condiţii de neliniaritate . Analiza cost-volum-profit şi utilizarea ei în stabilirea echilibrului pe baza pragului de rentabilitate prezintă limite din următoarele considerente: 1) Presupune fie o cerere nelimitată la un preţ fix. precum şi randamente factoriale constante care conduc la costuri variabile liniare. când nu au loc modificări structurale ale producţiei. fie o piaţă concurenţială perfectă care justifică liniaritatea cifrei de afaceri. 4) Orizontul de timp este pe termen scurt.Analiză financiară aprofundată b) CAcritică = Rcritic ⋅ A = Cf (lei). unde: 1 − Nv / A 101 N v = Nivelul relativ mediu al cheltuielilor variabile A = Cota procentuală medie de adaos comercial. cifra de afaceri şi cheltuielile sunt neliniare (Figura 2).

102 Analiză financiară aprofundată În realitate (Fig. qcritic 2). E2) atestă două praguri de rentabilitate (qcritic 1. 5) Permite aprecierea gradului de risc economic şi financiar al activităţii. atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabile evoluează neliniar. de unde rezultă: poptim = CM b) La o cerere imperfectă (monopol) şi o cifră de afaceri parabolică: CAM = d (qp ) / dp = p ⋅ (1 + Ep / q ) . 4) Explică diferenţele între previziuni şi realizări. dq Egalitatea capătă expresii care permit determinarea preţului optim în funcţie de tipul cererii şi de variaţia cifrei de afaceri: a) La o cerere perfectă (pură) şi la o cifră de afaceri liniară: CAM = dCA/dp = d(qp)/dp = p . indicând în ce măsură o scădere a beneficiilor este datorată unei scăderi a vânzărilor. analiza punctului mort este folosită în gestiunea întreprinderii deoarece oferă unele informaţii utile în următoarele direcţii: 1) Oferă o indicaţie asupra nivelului minimal de activitate pentru ca întreprinderea să realizeze beneficii.2). ceea ce schimbă condiţiile de echilibru: intersecţia curbelor ce le reprezintă în două puncte (E1. care delimitează zona optimă de creştere a volumului producţiei. investiţiei de extindere sau de modernizare. . respectiv mcv = 0. 1 + Ep/ q în care: Ep/q = Elasticitatea preţ-cerere. de unde rezultă: CAM = CM. Cu toate aceste limite. de unde rezultă: p = v. unei creşteri a costurilor fixe sau costurilor variabile. = BM = a) dq dq b) BM = d (CA − Ct ) = CAM − CM = 0 . 3) Permite anticiparea profiturilor în diferite ipoteze de lucru. de unde rezultă: p optim = CM . 6) Permite estimarea condiţiilor de maxim al beneficiului prin anularea derivatei: dB d [q( p − v ) − Cf ] = 0 . 2) Este un instrument de ajutor deciziei în privinţa alegerii investiţiei într-un nou produs.

care poate fi calculat în două variante: CLE = Δq (CA) / q (CA) 1) CLE = ΔrR exp IR exp − 100 = . iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul de rentabilitate. ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor (volumul fizic. Studii statistice arată că un interval de siguranţă de până la 10 % arată o situaţie instabilă. riscul total sau global (economic-financiar). unul de 20 % caracterizează situaţia relativ stabilă.1. a) O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja de securitate şi intervalul de siguranţă. riscul economic este mai redus. prin urmare. cifra de afaceri): ΔR exp/ R exp . Intervalul de siguranţă. b) Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza coeficientului levierului de exploatare (CLE) sau gradul de echilibrare a funcţionării întreprinderii . 2. Evaluarea riscului de exploatare Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaţiile rezultatului exploatării în funcţie de poziţia faţă de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de exploatare (în fixe şi variabile). Acest coeficient exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare la variaţiile vânzărilor. denumit şi indicator de poziţie (flexibilitate) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la cerinţele pieţii. riscul financiar (de îndatorare).8. Cu cât valoarea lui este mai mare.8.Degree Operating Leverage (DOL). cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi.2. Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 Cea mai importantă utilizare analizei cost-volum-profit decurge din relaţia pragului de rentabilitate cu riscurile ce însoţesc activitatea curentă: riscul de exploatare (economic).Analiză financiară aprofundată 2. Δrq (CA) Iq (CA ) − 100 . care reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate.2. care măsoară creşterea procentuală a acestui rezultat.

b) Riscul de exploatare este inexistent pentru CLE = R exp . pentru un nivel dat al producţiei. CLE este egal cu raportul: d [q ( p − v ) − Cf ] q( p − v) q Mcv × = = CLE = ER exp/ q = . rezultă că. dacă o întreprindere are un coeficient al levierului de exploatare ridicat. când Mcv = 0. Relaţia arată că. dq q ( p − v ) − Cf q ( p − v ) − Cf R exp în care: Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile. întreprinderile trebuie să-şi variabilizeze cheltuielile fixe. recurgând la reducerea stocurilor şi la dezinvestire. este cu atât mai mare. fiind caracterizat de un coeficient de levier ce tinde la infinit: Mcv Mcv = → ∞. În acelaţi timp. Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din vânzarea producţiei . când cheltuielile fixe absorb în întregime marja costurilor variabile: Mcv = q(p . care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe. cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari: Mcv R exp + Cf = CLE = R exp R exp Pe plan financiar. factorial.v) = Cf. acesta este riscul de exploatare asumat de întreprindere. CLE şi implicit riscul de exploatare. trebuie să-şi asigure o marjă de securitate suficientă prin evitarea zonei punctului mort. R exp / q (CA ) dq (CA) q(CA) 2) CLE = Dacă analiza punctului mort indică grafic efectele unei schimbări a vânzărilor asupra profitului. coeficientul levierului de exploatare măsoară algebric mărimea acestei schimbări şi exprimă direct gradul de risc economic (exploatare). unde riscul de exploatare este maxim. schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecinţe majore asupra rezultatului exploatării: acesta creşte mult la creşterea vânzărilor. Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat. dar scade la fel de mult la reducerea acestora. a) Riscul de exploatare este maxim pentru CLE = R exp 0 Această situaţie caracterizează punctul mort (Rexp = 0). Mcv = 0 .104 Analiză financiară aprofundată ΔR exp / Δq (CA ) d Re xp Re xp = / .

valoarea CLE şi riscul de exploatare creşte odată cu majorarea costurilor totale (CT) prin diminuarea beneficiului. ponderea cheltuielilor fixe. proximitatea de punctul mort a producţiei vândute efectiv. care constituieo marjă de securitate necesară evitării falimentului. dCA Rexp CA − CT În concluzie. 2. CLE = ER exp/ CA = = × ΔCA / CA ΔCA Re xp Factorial. Evalurea riscului financiar Riscul financiar sau de capital priveşte structura financiară şi depinde de modul de finanţare a activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluri proprii. Acest risc apare în cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii. Acest risc redus este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală. c) Riscul de exploatare este minor pentru CLE = q ( p − v ) − Cf atunci când cheltuielile fixe relativ mici sunt neglijabile în raport cu cheltuielile variabile (Cf→ 0). = dq dq Rezultatul marginal al exploatării (RexpM) fiind egal cu zero. q ( p − v) = 1. ceea ce anulează riscul de exploatare. nu comportă nici un risc financiar.2. sau cu un utilaj învechit amortizat.Analiză financiară aprofundată ceea ce înseamnă egalitatea: p = v când 105 dR exp d [q( p − v ) − Cf ] = 0 = RexpM.8.2. ceea ce impune depăşirea zonei critice cu 10 – 20 %. Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului exploatării şi se estimează prin elasticitatea E Rnet/Rexp care poartă . fluctuaţiile rezultatului exploatării care traduc riscul economic depind de: cifra de afaceri. d (CA − CT ) CA CA CLE = × = . Gradul de risc evaluat prin Coeficientul levierului de exploatare poate fi determinat şi în funcţie de cifra de afaceri: ΔR exp / R exp ΔR exp CA . rezultă că rezultatul exploatării are valoarea maximă. cu cheltuieli fixe relativ reduse.

dR exp R exp − Chfin ) ⋅ (1−i ) R exp − Chfin Importanţa acestui coeficient pentru gestiunea financiară decurge din faptul că rezultatul net condiţionează beneficiul şi dividendele pe acţiune. 1) CLF = ΔrR exp IR exp − 100 2) CLF = ΔRnet R exp dRnet Re xp × = × . gradului de risc financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare: 1) Riscul financiar este inexistent sau minor în următoarele situaţii: 0 = 0. CLF rezultă din relaţia: R exp R exp d [(R exp − Chfin ) ⋅ (1−i )] × ( CLF = = . Cum veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nu sunt legate de activitatea curentă. precum şi autofinanţarea întreprinderii. Valoarea CLF creşte odată cu creşterea cheltuielilor financiare şi reflectă. a) La punctul mort (Rexp = 0): CLF = R exp − Chfin În acest caz rezultatul net este maxim deoarece dRnet/dRexp = 0 R exp = 1. b) Finanţare din capitaluri proprii (Chfin = 0): CLF = R exp − 0 . ΔR exp R net d Re xp Rnet Coeficientul Levierului Financiar exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatării şi mărimea lui este direct proporţională cu gradul de risc financiar. în care rezultatul net se obţine după deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut: Rnet = Rbrut (1−i ) = [R exp − Chfin + (Vfin + R extr )] ⋅ (1 − i ) . ΔR exp/ R exp Acest Coeficient poate fi determinat în două variante de calcul: ΔrRnet IR net − 100 = .106 Analiză financiară aprofundată denumirea de coeficient de levier financiar (CLF): ΔRnet / Rnet CLF = E R net / R exp = . Factorial CLF şi implicit riscul financiar se determină pe baza contului de profit şi pierdere.

Evaluarea riscului total (global) Riscul total (economic. caracterizează riscul activităţii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul Coeficientului Levierului Total (CLT). q ( p − v ) − Cf q ( p − v ) − Cf − Chfin R exp − Chfin CLT.3. R exp → ∞.8.2. Factorial. . ceea ce anunţă un faliment iminent. Coeficientul Levierului Total poate fi exprimat astfel: q ( p − v ) − Cf q ( p − v) q ( p − v) × = CLT = . în cazul finanţării din 2) Riscul financiar este maxim când CLF = 0 împrumuturi purtătoare de dobânzi mari care absorb în întregime rezultatul din exploatare (Ch fin → Rexp). când se înregistrează egalitatea între preţul unitar şi cheltuielile variabile unitare (p = v) şi un risc total maxim în cazul unor cheltuieli financiare mari. care anulează rezultatul din exploatare în totalitate (Rexp = Chfin).financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar. exprimă sensibilitatea rezultatului net la variaţiile vânzărilor: ΔR exp/Rexp ΔRnet / Rnet ΔRnet / Rnet ΔrRnet × = = . fiind calculat ca produs: CLT = CLE · CLF. calculat în final ca raport între marja costurilor variabile şi rezultatul exploatării diminuat cu cheltuielile financiare. Pentru limitarea efectului unor cheltuieli financiare ridicate care prefigurează un risc de insolvabilitate crescut se impune creşterea pragului de rentabilitate global la un nivel care să ţină seama de prezenţa acestor cheltuieli: Cf + Chfin Cf + Chfin .Analiză financiară aprofundată 107 În acest caz rezultatul net evoluează echiproporţional cu rezultatul din exploatare (IRnet = IRexp). qcritic = . fără a exista posibilitatea rambursării ratelor de împrumut. CLT = Δq/q ΔR exp/ R exp Δq/ q Δrq Se constată că valoarea acestui coeficient reflectă un risc total inexistent când rezultatul exploatării are valoare maximă. CA critică = 1− v / p p−v 2.

0.47 48446 1.47 la 3. 3.53 189429 +140983 3.Chfin CLF = Rexp/(Rexp – Chfin) CLT = CLE * CLF CLT = Mcv/(Rexp – Chfin) Exerciţiul financiar Precedent 535016 383562 151454 103008 1.24349 + 15949 .17 3. 5. 2. Reducerea Coeficientului Levierului Financiar de la 2.30 + 1. Coeficientul Levierului Economic.4 68. 8.17 Curent Tabelul 24 Abateri Indici (± Δ) (%) 146. 6.46 arată creşterea dependenţei rezultatului net de dinamica cifrei de afaceri şi a riscului total (economic financiar) prin majorarea cheltuielilor fixe. crt.1 783518 + 248502 499481 +115919 284037 +132583 94608 .17 la 4.9 204.8400 3.9 %.5 91.00 30960 63648 1.49 4. 4. 10.2 390. 2.00 + 1. 9.47 55309 47699 2. în condiţiile reducerii cheltuielilor financiare. 7.2 55.49 arată diminuarea dependenţei rezultatului net de rezultatul exploatrării şi reducerea riscului financiar prin diminuarea cheltuielilor financiare cu 45.30 Din datele Tabelului 24 se desprind următoarele concluzii: 1. 12.2 187. în creştere de la 1. Creşterea Coeficientului Levierului Total de la 3.5 130. arată majorarea dependenţei rezultatului din exploatare de cifra de afaceri şi accentuarea riscului economic determinată de creşterea cheltuielilor fixe cu 290.1 %.9 133.1 140.16 la 1.53 . 11.67 + 1. Întreprinderea trebuie să eficientizeze activitatea de exploatare prin variabilizarea cheltuielilor fixe.108 Analiză financiară aprofundată Exemplificăm analiza riscurilor pe baza datelor contului de rezultat al întreprinderii studiate pe baza datelor Tabelului 24: Aplicaţia 28: Calculul coeficienţilor de levier Nr.5 140. Indicatori (milioane lei) Cifra de afaceri (CA) Cheltuieli variabile (Cv) Marja costurilor variabile (Mcv) Rezultatul din exploatare (Rexp) CLE = Mcv/Rexp Cheltuieli fixe (Cf) CLE = (Rexp + Cf)/Rexp Cheltuieli financiare (Chfin) Rexp . .47 4.47 +1. 4.8 204. 3. 1.16 3.

64 % = ∆rRnet.64 % = ∆rRnet. ca urmare a creşterii estimate a rezultatului din exploatare (∆rRexp): ELF = CLF · ∆rRexp = ∆rRnet (%). De exemplu. Creşterea cifrei de afaceri are efecte benefice asupra tuturor rezultatelor. În consecinţă. ca efect al creşterii vânzărilor (∆rq(CA)): ELT = CLT · ∆rq(CA) = ∆rRnet (%).64 %. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare 109 Analiza financiară. se regăseşte: Rnet = 1. lei.2. . În consecinţă. 3) Efectul levierului total (ELT) . 2) Efectul levierului financiar (ELF) . În consecinţă.constă în modificarea rezultatului net (∆rRnet). creşterea a cifrei de afaceri cu 12 % în perioada următoare va avea următoarele efecte în lanţ: 1) Creşterea rezultatului din exploatare: ELE = CLE · ∆rCA = 3 · 12 = 36 % = ∆rRexp.Analiză financiară aprofundată 2.5364 · 63648 = 97789 mil.36 · 94608 = 128858 mil. 3.49 · 36 = 53. 3) Acelaşi rezultat determinat prin coeficientul levierului total: ELT = CLT · ∆rCA = 4.4. Pe baza acestor estimări se pot elabora alte previziuni financiare pentru etapa imediat următoare. acesta va fi: Rnet = 1. lei.5364 · 63648 = 97789 mil. 2) Creşterea rezultatului net: ELF = CLF · ∆rRexp = 1. lei. În concluzie: 1.47 · 12 = 53.reprezintă modificarea rezultatului din exploatare (∆rRexp) sub impactul creşterii ∆r a vânzărilor (cifrei de afaceri): ELE = CLE · ∆rq(CA) = ∆rRexp (%). urmăreşte cuantificarea efectelor în lanţ ale coeficienţilor de levier în elaborarea de previziuni privind rezultatele: 1) Efectul levierului de exploatare (ELE) . Această creştere antrenează lanţul de efecte favorabile asupra rezultatului din exploatare care va creşte cu 36 % şi a rezultatului net care va creşte cu 53.8.constituie modificarea rezultatului net (∆rRnet). acesta va fi: Rexp = 1. 2. orientată spre viitor.

“Prezentarea situaţiilor financiare”. obiectivul bilanţului este de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii. Conform IAS 1. provenienţă şi exigibilitate. capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului. ceea ce impune echilibrul permanent între activele şi pasivele bilanţului. Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaţilor.1. iar cele de activ. grupate după natură. indiferent de forma de prezentare a acestuia (tabelară sau în listă).etapă a analizei financiare În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea rentabilităţii economice a capitalurilor investite. respectiv. după natură. cu titlu durabil (active imobilizate) şi cu titlu provizoriu şi ciclic (active circulante). Scopul principal îl constituie adoptarea unor decizii corective în gestiunea pe termen scurt. Activul şi pasivul reflectă aceeaşi realitate văzută sub forma mijloacelor de finanţare şi a utilizării acestora la acelaşi moment. destinaţie şi lichiditate. a rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii. Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv (mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiului şi în alte situaţii prevăzute de lege. datoriile de exploatare. deducerea gradului de autonomie al întreprinderii. provizioanele. cu ajutorul resurselor .110 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 3 ANALIZA DIAGNOSTIC A SITUAŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI 3. analiza financiară parcurge mai multe etape. mediu şi lung. Studiul bilanţului . care presupun cercetarea unor informaţii necesare în vederea detectării simptomelor ce prefigurează fenomene care impiedică continuitatea activităţii întreprinderii. respectiv. utilizările acestor fonduri. aprecierea condiţiilor în care sunt realizate echilibrele financiare. financiare).

Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi al exigibilităţii crescătoare a pasivului. cât şi creditorii. cele mai puţin “lichide”. disponibilităţile. ceea ce se reflectă prin bilanţul financiar (patrimonial). în acest scop fiind necesar un bilanţ mai operaţional.Analiză financiară aprofundată 111 economice controlate (activele). în fruntea activului se află valorile imobilizate. iar în pasiv după apartenenţă şi exigibilitate. cum ar fi: bilanţul contabil clasic construit pe baza unui sistem dublu de clasament în activ după destinaţie şi după natură. . Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni “lichide” şi de a acoperi nevoile întreprinderii. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de scopul urmărit în analiză şi de utilizator. 3. precum şi cu ajutorul unor indicatori financiari importanţi pentru evaluarea sănătăţii financiare a întreprinderii (lichiditatea şi solvabilitatea). Bilanţul contabil (patrimonial-juridic) utilizat până la adoptarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate prin Ordinul MFP 94/2001. cele mai “lichide”. Bilanţul financiar (numit şi lichiditate-exigibilitate) constituie un suport al analizei financiare tradiţionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii. s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune. structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii). Este cunoscut că orice nevoie de finanţare trebuie acoperită din resurse financiare. respectiv Ordinul MFP 306/2002. Studiul bilanţului trebuie efectuat după repartizarea rezultatului şi începe cu examinarea structurii pasivului şi a structurii activului. iar la sfârşit. care să permită evidenţierea relaţiei dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare ale întreprinderii.2. bilanţul “pool de fonds”(ansamblul resurselor) ş.a. bilanţul funcţional. bilanţul financiar. În măsura în care creditorii utilizează un asemenea studiu este vorba de o analiză financiară externă. ceea ce a condus la existenţa mai multor tipuri (modele) de bilanţ.

corporale. indiferent de natura lor (datorii de exploatare. primele posturi fiind cele cele mai lent exigibile. În acest sens. Amenajarea posturilor de activ conduce la existenţa a două ansambluri: activul imobilizat care reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale. prin respectarea unor principii de evaluare şi regrupare a posturilor după criteriul vechimii (peste sau sub 1 an) şi a activelor în ordinea lichidităţii crescătoare (imobilizări. În schimb. Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupa capitalurilor permanente. financiare). credite bancare curente. (capitalurile proprii). cheltuieli efectuate în avans). venituri realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datoriile pe termen lung ajunse la scadenţă). Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care permit ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung. stocuri. cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt). bilanţul financiar se prezintă astfel: . în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă scurtă (imobilizările financiare ce ajung la scadenţă sub 1 an). la care se adaugă partea de activ circulant cu scadenţa mai mare de 1 an (creanţe . Veniturile realizate în avans cu scadenţa peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu şi lung. Schematic. Obţinerea bilanţului financiar implică efectuarea unor corecţii ale activului şi pasivului pe baza informaţiilor din anexă.clienţi. disponibilităţi). ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung (cu scadenţa peste 1 an) şi grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa sub 1 an). printre elementele constitutive ale bilanţului trebuie să se facă distincţie între cele care rămân la dispoziţia întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) şi cele care nu îi aparţin decât pe termen scurt (sub 1 an).112 Analiză financiară aprofundată Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităţii crescătoare semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanţare este legată de scadenţa sa. Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de 1 an. iar ultimele.

Credite bancare (Trezorerie pasivă) Total Pasiv Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală: partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care reflectă finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare). garantând solvabilitatea acesteia. precum şi în cazul conturilor consolidate. Conform OMFP 94/2001 (306/2002). Activ circulant net < 1 an 2. conform Normei 13 din IASC. care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii. Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment. acesta fiind utilizat pe plan internaţional. echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanţului. fără a mai fi necesare alte regrupări de posturi. Imobilizări financiare < 1 an 3. Capitaluri proprii (C) 2. Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă. fiind un bilanţ economic. Disponibilităţi (Trezorerie activă) Total Activ 113 Pasiv = Resurse Capitaluri permanente (Cp) 1. .Analiză financiară aprofundată Bilanţ financiar Activ = Necesar Necesar permanent Activ imobilizat net > 1 an Necesar temporar 1. bilanţul în listă (Tabelul 25) este apropiat modelului de bilanţ financiar (Tabelul 26). finanţare. exploatare. Datorii cu scadenţe < 1 an 2. ceea ce facilitează analiza echilibrelor financiare. construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către bancheri. printr-o simplă lectură orizontală. trezorerie). Datorii cu scadenţe > 1 an Resurse temporare 1. care permite întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termen scurt. Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiar a condus la apariţia bilanţului funcţional.

Exerciţiul financiar rând Precedent Curent 01 334134112 442396673 02 112827 761587 03 333960171 441573972 04 61114 61114 05 330562056 515792600 06 141953183 122067958 07 180200143 390840345 08 09 8408730 2884297 10 1902966 1489075 11 227834680 186432713 100194521 434328633 8493328 4435821 448290076 59199226 245482220 143608630 22454771 40667697 40667697 425835305 425835305 325651589 768048262 127907177 5197373 634448682 295996131 95164551 243288000 28147174 22454771 51384049 51384049 640141085 640141085 A.114 Analiză financiară aprofundată Bilanţ Contabil armonizat restrâns Denumirea indicatorului (mii lei) Tabelul 25 Nr. Rezultatul reportat – Sold C . Cheltuieli în avans D. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli I. Imobilizări necorporale II.total I. Active circulante nete. Datorii ce trebuie plătite peste 1 an H. Prime de capital III.total II. respectiv datorii 12 curente nete (05 + 10 – 11 – 16) 13 F. Active circulante .Sold D VI. Casa şi conturi la bănci C. Venituri în avans J.total III: Investiţii financiare pe termen scurt IV. Capital (subscris vărsat) II. Datorii ce trebuie plătite până la 1 an E. Imobilizări financiare B. Creanţe . Rezerve V.total III.total I: Stocuri . Capital şi rezerve I. Imobilizări corporale . Active imobilizate . Rezerve din reevaluare IV. Rezultatul exerciţiului – Sold C Repartizarea profitului Total capitaluri proprii (18 + 20 + 21 + 22 – 23) Patrimoniul public Capitaluri – total (26 + 27) 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 . Total active minus datorii curente (01 + 12) G.

Rezultatul reportat .total 515792600 V. Prime de capital 61114 III.Rezultatul exerciţiului . Active imobilizate I. Capital şi rezerve 761587 I. Imobilizări financiare Mijloace cu durata < 1 an B. Capital 441573972 II. Venituri în avans Total Active nete 666599134 959678348 Total Capitaluri . Provizioane pt. Imobilizări necorporale II. Rezerve din reevaluare IV.total II. financiare/termen scurt IV: Casa şi conturi la bănci C. Datorii pe o perioadă > 1 an D. Cheltuieli în avans Exerciţiul financiar Precedent Curent 334134112 112827 333960171 61114 330562056 141953183 180200143 8408730 1902966 Pasive = Resurse (mii lei) Tabelul 26 Exerciţiul financiar Precedent Curent 425835305 59199226 245482220 143608630 22454771 40667697 40667697 425835305 8493328 227834680 236328008 4435821 666599134 640141085 295996131 95164551 245288000 26147174 22454771 51384029 51384029 640141085 127907177 186432713 314339890 5197373 959678348 Resurse cu scadenţa >1an 442396673 J. Rezerve .Bilanţ financiar (lichiditate – exigibilitate) Active = Necesaruri nete (mii lei) Mijloace cu durata > 1 an A. Imobilizări corporale III.total III: Invest.riscuri-cheltuieli G.Sold C 122067958 . Datorii pe o perioadă de 1 an Total Datorii I.Sold C Repartizarea profitului 2884297 Total Capitaluri proprii 1489075 H. Active circulante I. Creanţe .Sold D 390840345 VI. Stocuri .

Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la conceptul de stabilitate. al afectării. ci constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux. indiferent de scadenţă. Funcţia de exploatare 1. în sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în imobilizările financiare. Datorii financiare stabile 2. Schematic. Al treilea principiu. . Rezultă că bilanţul funcţional nu mai poate juca rolul asemănător bilanţului financiar în evaluarea patrimonială a posturilor. acesta diferă de conceptul permanenţei al bilanţului financiar. ca resurse de autofinanţare a întreprinderii. Activ circulant de exploatare 2. bilanţul funcţional se prezintă astfel: Bilanţ funcţional Activ = Utilizări Pasiv = Resurse I. Funcţia de trezorerie Datorii de exploatare Activ circulant financiar Datorii în afara exploatării Total Activ Total Pasiv Amenajarea posturilor în bilanţul funcţional în optica economică a ciclurilor corespunzătoare funcţiunilor întreprinderii este redată în Tabelul 27. Capitaluri proprii: 1. care are în vedere durata posturilor în patrimoniu. indiferent de scadenţa sa. Funcţia de exploatare III. Funcţia de investiţii IV. Activ circulant înafara exploatării II.116 Analiză financiară aprofundată Un principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea posturilor de bilanţ la valoarea brută. iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Funcţia de finanţare Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile) II. avut în vedere la structurarea posturilor permite descrierea ciclurilor care compun viaţa întreprinderii şi a echilibrelor financiare ce decurg din ele. ceea ce impune includerea amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii. (valoarea de origine a acestora). permiţând determinarea variaţiilor de stocuri.

Creanţe comerciale Active circ. Credite bancare curente I.Capital . în afara exploatării Alte creanţe C.Rezultatul reportat .Rezultatul exerciţiului(nerepartiz) 2. Funcţia de exploatare B. Imobilizări corporale III. Capitaluri proprii . Imobilizări necorporale II.total II. Datorii de exploatare 9934695 2. Funcţia de investiţii Utilizări stabile A.22454771 173809556 8493328 132550559 95284121 4435821 1011158943 640141085 295996131 340452551 + 5692403 243110681 127907177 77021000 109411718 5197373 IV. Datorii financiare stabile (>1 an) II. Venituri în avans 8451440 2927007 8408730 2884297 840408690 1202789029 Total Resurse 840408690 1202789029 . Imobilizări financiare II. Amortismente şi provizioane 3.total .Rezerve . Datorii înafara exploatării 1489075 3. Cheltuieli în avans III: Funcţia de trezorerie Activ circulant financiar Casa şi conturi la bănci Exerciţiul financiar Precedent Curent Pasive = Resurse (mii lei) Tabelul 27 Exerciţiul financiar Precedent Curent 608138189 425835305 59199226 389090850 . Stocuri . Active imobilizate brute I. Funcţia de finanţare 507943668 177647 507704907 61114 316198333 141953183 174245150 5954993 5954993 1902966 685507354 916041 684530199 61114 502973608 122067958 380905650 Resurse stabile 1. Funcţia de exploatare Total Active valoare brută 9934695 1.Active circulante de exploatare I.Bilanţ funcţional (economic) Active = Utilizări (valoare brută)(mii lei)I.

Schematic. unele generate de exploatare şi altele fără legătură cu aceasta. strategia financiară. au conceput modelul de bilanţ “pool de fonds”(ansamblu de fonduri). Teoria financiară neoclasică avansează un criteriu care priveşte costul capitalului compus din diferitele resurse folosite. bilanţul ansamblului de fonduri se prezintă astfel: .118 Analiză financiară aprofundată Structurarea bilanţului funcţional (Tabelul 27) permite evidenţierea a două categorii de utilizări în activ. În pasiv sunt prezentate două categorii de resurse. bilanţul ansasmblului de resurse se apropie de bilanţul funcţional prin prezenţa în pasiv a amortismentelor şi provizioanelor în fondurile proprii. În activ posturile sunt grupate în două părţi distincte pentru a evidenţia pe de o parte. adepţii conceptelor mai nou apărute ale teoriei financiare neoclasice. bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în principal de managerii întreprinderii. una legată efectiv de exploatare şi alta independentă de ciclul de producţie. Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţui funcţional pune în evidenţă două aspecte esenţiale şi anume: a. fără a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare. În consecinţă. b. în timp ce bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a întreprinderii interesantă pentru creditori. bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii. Prin modul de structurare a posturilor. bilanţul trebuie privit ca un ansamblu de resurse şi de utilizări. inclusiv lichidităţile. în funcţie de care se judecă oportunitatea diverselor utilizări cărora le-au fost afectate. În analiza financiară importanţa bilanţului funcţional decurge din faptul că el permite aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi exprimă interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale. care oferă indicii asupra deciziilor strategice în materie de investiţii şi de finanţare. Ca răspuns adus criticilor bilanţului financiar şi bilanţului funcţional. care serveşte obiectivelor de tip financiar. în timp ce bilanţul financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii. impactul strategiilor întreprinderii (industrială şi comercială) căreia îi corespund imobilizările brute non financiare şi activele circulante de exploatare (inclusiv lichidităţile necesare pentru exploatare) şi pe de altă parte.

Pentru a asigura studiului o anumită profunzime. trebuind să corespundă cu utilizările (necesităţile) cărora le-au fost afectate. Fonduri proprii externe 2. Analiza echilibrelor financiare Bilanţul este “fotografia” întreprinderii.Analiză financiară aprofundată Bilanţ “Pool de fonds” Activ = Utilizări Portofoliu de active I. Utilizări financiare 1. indiferent de forma de prezentare. Imobilizări brute 2.3. sursele fondurilor (originea lor). la un moment dat. 3. Resurse financiare 2. care. Active circulante înafara exploatării II. Bilanţul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari şi materiali. 3. Fonduri proprii 1. Analiza bilanţului. 4. . bilanţul se examinează ca un tot unitar. Active circulante (Disponibilităţi) Total Activ 119 Pasiv = Resurse Portofoliu de resurse I. ceea ce impune corelarea indicatorilor din bilanţ cu operaţiuniile economice al căror efect final îl reflectă. Datorii de exploatare Total Pasiv Structurarea bilanţului ansamblului resurselor este redată în Tabelul 28. trebuie comparată în timp şi spaţiu cu alte unităţi similare. ceea ce implică o analiză internă a acestuia. Active circulante de exploatare 3. trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice celui care efectuează analiza. Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului în vederea elaborării diagnosticului financiar trebuie să aibă în vedere câteva cerinţe de bază: 1. Imobilizări financiare 2. egalitate care transpune o identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice. Datorii 1. Utilizări industriale şi comerciale 1. Fonduri proprii interne II. Pe baza analizei bilanţului se vor elabora previziuni şi se vor adopta decizii. Aceste întrebări decurg din modul în care se realizează egalitatea între activul şi pasivul bilanţului. 2.

Disponibilităţi Total Utilizări brute Exerciţiul financiar Precedent Curent 1199843638 1556466573 685446240 841393130 916041 1341772 684530233 840051361 504462703 710774124 122067978 179324142 380905650 529799654 1489075 1650328 9934695 4302319 9934695 4302319 2945411 2417503 61114 61114 2884297 2356389 1202789083 1558887079 Pasive = Fonduri (mii lei) I. Imobilizări financiare 2. Datorii 1. Utilizări industriale şi comerciale A.Capital . Fonduri proprii 1. Alte creanţe II. în afara exploatării 1.Active circulante de exploatare 1. Imobilizări corporale B.total 2. Fonduri proprii interne . Resurse financiare (> 1 an) 2.Venituri în avans II.Active circ. Utilizări financiare 1.Rezultatul exerciţiu (repartiz. Datorii de exploatare (<1 an) Total Fonduri Tabelul 28 Exerciţiul financiar Precedent Curent 939833208 1070846976 295996133 295996133 295996133 295996133 592453026 774850843 338452569 436716297 + 5692403 + 13940949 (51384049) (97419148) 243110681 310908615 5197373 13284982 314339890 488040100 127907177 158529862 186432713 329510238 1202789083 1558887079 . Creanţe comerciale Cheltuieli în avans C. Imobilizări brute 1.Rezultatul reportat .total .Subvenţii 2.Bilanţ “Pool de fonds” (Ansamblul fondurilor) Active = Utilizări (valoare brută)(mii lei)I. Imobilizări necorporale 2.Rezerve . Fonduri proprii externe . Stocuri .) -Amortismente + provizioane .

fiecare punând în evidenţă corelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii. ceea ce se obţine prin lectura bilanţului.1. fondul de rulment.Analiză financiară aprofundată 121 Ca orice analiză. . care vizează interpretarea indicatorilor de bilanţ în strânsă legătură cu activitatea economică a întreprinderii. Comparativ cu capitalurile proprii. fiind averea proprietarilor şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară a întreprinderii. care poate fi efectuată în două direcţii: orizontală şi verticală. deoarece exclude subvenţiile şi provizioanele reglementate. ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat. prin intermediul unor mărimi cum ar fi: situaţia netă. ceea ce implică doar o analiză în direcţie verticală a bilanţului. De aceea. Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii. care interesează proprietarii. Analiza situaţiei nete Pe baza abordării juridice a bilanţului. Studiul bilanţului financiar (patrimonial) şi funcţional (economic) prezentate sub formă tabelară implică o analiză internă a acestora. Analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care se realizează principalele echilibre financiare pe termen scurt şi pe termen lung ale întreprinderii sau grupului de întreprinderi. Studiul bilanţului implică şi a analiză externă a acestuia. Analiza bilanţului contabil structurat conform Reglementărilor Contabile armonizate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Directiva a IV-a CEE este facilitată în privinţa determinării echilibrelor financiare prin formatul în listă. acţionarii. ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilanţ cu sumele înregistrate în rulajele conturilor aşa cum rezultă din balanţele de verificare. analiştii financiari determină situaţia netă (SN) a întreprinderii cu ajutorul relaţiei: SN = Active – Datorii totale. 3. şi studiul bilanţului presupune o apreciere generală a conţinutului acestuia. necesarul de fond de rulment. cât şi creditorii întreprinderii. situaţia netă este mai restrictivă.3. mai întâi examinarea resurselor care au finanţat mijloacele (utilizările) întreprinderii în cursul exerciţiului financiar. trezoreria. care presupune. situaţia netă este un indicator mai relevant.

Ea se calculează punând faţă în faţă bunurile şi datoriile de aceeaşi scadenţă. Activ . De exemplu.122 Analiză financiară aprofundată mai ales în cazul lichidării acesteia.03 Din datele Tabelului 25 se constată o Situaţie netă pozitivă şi crescătoare care reflectă o gestiune economică sănătoasă. 3.Venituri în avans = Capitaluri proprii. Pe baza bilanţului contabil armonizat situaţia netă este diferenţa: b) SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G. Datorii curente (G) 7.03 434328633 768048262 333719629 176. Total active – Datorii curente (F) 6. fiind consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor. pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ. Total active 2. O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment. situaţia netă în cele două variante de calcul este prezentată în Tabelul 25: Aplicaţia 29: Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii) Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Tabelul 25 Indici crt (mii lei) 1.83 8453328 127907177 119453849 1513 425835305 640141085 214305780 105. pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii.68 4.3. Datorii totale Venituri în avans Precedent Curent (± Δ) (%) 666599134 959678348 293079214 143.96 236328008 314339890 4435821 5197373 78011882 133. în cazul unui raport calculat cu relaţia: SN − Activ fără valoare < 0. situaţia netă se determină ca diferenţă: a) SN = Total active – Datorii totale . ce maximizează valoarea întreprinderii (a capitalurilor proprii).01 761552 171. Creşterea situaţiei nete (activului net) are ca efect creşterea rentabilităţii şi a independenţei financiare. Pe baza bilanţului financiar. Situaţia netă (SN) (a) 5. Capitaluri proprii (F – G) (b) 425835305 640141085 21430578 105. acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii.

Analiză financiară aprofundată 123 Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă dimensiunea gradului de “sănătate” a întreprinderii referitor la menţinerea capitalului fizic sau financiar. Situaţia modificării capitalurilor proprii cuprinde date referitoare la: soldul la 1 1anuarie. . precum şi profitul (pierderea) întreprinderii în cursul exerciţiului. . inspirat din cerinţele IAS 1. .O reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capitaluri proprii la începutul şi sfârşitul perioadei. “Situaţia modificării capitalurilor proprii” este un document al situaţiilor financiare anuale prevăzut de Ordinul M. iar menţinerea capitalului financiar presupune obţinerea profitului prin creşterea valorii financiare (monetare) a activelor nete. Performanţele întreprinderii fiind direct legate de menţinerea capitalului fizic sau financiar. 94/2001. Menţinerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obţinut numai prin creşterea capacităţii fizice productive în cursul perioadei. mai ales în condiţiile inflaţiei care îl erodează.Soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei şi la data bilanţului şi modificările aferente.Efectul cumulat al modificării politicilor contabile şi corecţia erorilor. prin intermediul următoarelor elemente de conţinut: . creşterile(+). . prin care se prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-a suferit în cursul exerciţiului financiar fiecare element al activului net (capitalurile proprii). reducerile (-) şi soldul la 31 decembrie. Modficarea capitalurilor proprii este diferenţa: ∆ = Sf – Si = 640141085 – 425835305 = + 214305780 mii lei. De exemplu. cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.Profitul net (pierderea netă) al perioadei. Din situaţia modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea de menţinere (erodare) a capitalului.Fiecare element de venit şi cheltuială recunoscute direct în capitalurile proprii. .Tranzacţiile de capital cu şi distribuirile către proprietari.F.P. 2. Majorarea capitalurilor proprii a fost consecinţa unor solduri iniţiale şi a . Situaţia modificării capitalurilor proprii la întreprinderea analizată este prezentată în Tabelul 26 care permite următoarele concluzii: Soldul final al capitalurilor proprii este calculat cu relaţia: Sf = Si + Creşteri – Reduceri.

305 mii lei la 640141. mai puţin IAS 29. a rezervelor şi a existenţei profitului nerepartizat. prima dată a IAS mai puţin (pierdere) IAS 29 – Sold D (ct 1172) Rezultat reportat din corectarea 6375985 erorilor fundamentale – Sold C (profit) (ct. fiind diminuată de reducerea unor rezerve şi de soldul debitor al contului 1172. o pierdere reportată rezultată din adoptarea pentru prima dată a IAS. unde acestea deţin ponderea dominantă. . privind retratarea informaţiei financiare necesare înlăturării efectelor inflaţiei.1174) Rezultat reportat din surplusul din rezerva de evaluare Rezultatul exerciţiului financiar Total 425835305 Creşteri (+) 236796905 86479236 3464468 97584582 21771189 Tabelul 26 Reduceri Sold la (-) 31 decembrie 295996131 236796905 95164551 12438240 1369680 230849760 21771189 22454771 (pierdere) 6375985 (profit) 640141085 - - - - 452472365 238166585 Din analiza datelor Tabelului 26 se constată următoarele: 1. Comparativ cu exerciţiul financiar precedent. 2.Pierdere neacoperită Rezultat reportat din adoptarea 22454771 pt. Celelalte componente au cunoscut dinamici ascendente favorabile. Aplicaţia 30: Situaţia modificării capitalurilor proprii (mii lei) Elemente ale capitalului Sold la propriu 1 ianuarie Capital subscris 59199226 Rezerve din reevaluare 245482220 Rezerve legale 8973772 Alte rezerve 134634858 Rezultat reportat .085 mii lei. rezultatul exerciţiului financiar a crescut de la 425835. ceea ce atestă o situaţie favorabilă a capitalurilor proprii.124 Analiză financiară aprofundată creşterii mai accentuate a capitalului subscris.Profit nerepartizat 0 .

obligaţiuni. creşterea lui fiind determinată de creşterea capitalurilor permanente (emisii de noi acţiuni.3. Metoda insistă asupra originii fondului de rulment şi permite înţelegerea cauzelor variaţiei sale. iar finanţarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an. noi împrumuturi pe termen lung) şi de reducerea imobilizărilor nete (vânzări de titluri.2. Analiza fondului de rulment 125 Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanţului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR). Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei. Este partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab. Odată cu fondul de rulment. sau de obligaţiuni) şi de creşterea imobilizărilor nete (investiţii). din care rezultă trezoreria (T). echilibrul financiar presupune finanţarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenţa peste 1 an.Analiză financiară aprofundată 3. Scăderea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung. pe care întreprinderea o consacră finanţării activelor circulante. marja de securitate a întreprinderii creşte. aşa cum rezultă din partea superioară a bilanţului financiar: FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete). dezinvestire. care poate . Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung. Un fond de rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii. Acest echilibru este determinat conform concepţiilor de prezentare a bilanţului: optica financiară şi optica funcţională. fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor. cesiuni de imobilizări). ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanţată din capitaluri permanente. Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat). care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut.

de unde se desprind următoarele concluzii: . Teoretic. în două moduri: a) Ca diferenţă: FRF = (Total active –Datorii curente) –Active imobilizate = F–A. Această situaţie se întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie. Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere. unde viteza de rotaţie a stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate. Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment. De exemplu. fondul de rulment trebuie să fie pozitiv. pe care nu le va putea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an).126 Analiză financiară aprofundată fi temporară sau de durată. calculul fondului de rulment în cele trei variante conduce la rezultatele din Tabelul 27. Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat din activul circulant. fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanţate din datoriile temporare. sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt. ceea ce nu înseamnă că în anumite situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a întreprinderii. b) Direct: FRF = Active circulante. ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii. activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an). În această ipostază. fond de casă minim). evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială. respectiv datorii curente nete (E). permiţându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime. care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete). Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca diferenţă: FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans). Un fond de rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană. având diferite cauze.

se consideră că fondul de rulment al întreprinderii industriale trebuie să reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare. Datorii pe termen scurt 10. ponderea capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească 50%). riscuri .02 100194521 325651589 225457068 325. Venituri în avans 11.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 31: Calculul şi analiza fondului de rulment Nr.02 Se constată un fond de rulment pozitiv şi în creştere al întreprinderii în toate variantele de calcul. FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete. FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete. Active imobilizate (Ai) 6.83 334134112 442396673 108262561 132. În interiorul capitalurilor permanente. Fond de rulment financiar (FRF) 12.02 434328633 768048262 333719629 176.40 100194521 325651589 225457068 325. Indicatori crt.40 100194521 325651589 225457068 325.03 8493328 127907177 119413849 1505 434328633 768048262 333719629 176. ceea ce impune determinarea fondului de rulment propriu (FRp) şi a fondului de rulment străin (FRs): a. resp.41401967 761552 117.17 100194521 325651589 225457068 325. Capitaluri permanente (Cp) 5. Active circ. ca urmare a unor decalaje favorabile între ritmurile de creştere a factorilor luaţi în calculul fondului de rulment.413891 78. Fond de rulment financiar (FRF) 7.03 1902966 4435821 1489075 5197373 . Capitaluri proprii 2.02 330562056 515792600 185230544 156. Fond de rulment financiar (F–A) 15. În practică.83 334134112 442396673 108262561 132. Total active .83 227834680 186432713 . Datorii cu scadenţa peste 1 an 3. ceea ce confirmă o dinamică favorabilă a marjei de securitate.25 81.datorii crte (E) Exerciţiul financiar Precedent Curent 425835305 640141085 127 Tabelul 27 Abateri Indici (± Δ) (%) 21430578 105. Cheltuieli în avans 9.cheltuieli 4. Active imobilizate (A) 14. (mii lei) 1. Active circulante 8.Datorii curente (F) 13. Provizioane pt. b. Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de .

3. El reprezintă banii ce trebuie rulaţi în întreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea imobilizărilor). Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara exploatării). pe de altă parte. stocurile (de materii prime.(Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare +Venituri în avans). necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă: NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) . Structura necesarului de fond de rulment cuprinde. care corespund decalajelor între încasări şi plăţi: NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice. iar fondul de rulment străin este negativ. Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt. Din dateleTabelului rezultă că fondul de rulment propriu este pozitiv şi în creştere. al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (fondul de rulment net). necesarul de fond de rulment (NFR). vânzări. adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii.3. plăţi salarii).128 Analiză financiară aprofundată finanţare asupra constituirii sale. în care: Necesităţi ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie Pe baza bilanţului contabil financiar şi armonizat. Analiza necesarului de fond de rulment Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări. 3. care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi. semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi. pe de o parte. produse finite. Analiza fondului de rulment trebuie completată cu studiul unui alt agregat important al bilanţului. calculul necesarului de fond de rulment pe baza datelor din bilanţul contabil armonizat din Tabelul 25 conduce la rezultatele din Tabelul 28: . ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară. creanţele. De exemplu.

Total I (1 + 2 – 3) 5. Active circulante 2.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 32: Calculul şi analiza necesarului de fond de rulment Nr Indicatori crt (mii lei) 1. durata de rotaţie a stocurilor. NFR constituie un indicator de echilibru financiar. Credite bancare de trezorerie 7. mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri). fiind o situaţie normală dacă este consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare. decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor. Datorii cu scadenţa de până la 1 an 6.40640415 91785791 322767292 230981501 351. 8. Casa şi conturi la bănci 4. b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante.17 82. a urgentării încasărilor şi relaxării plăţilor.72 227834680 186432713 .51 232270501 191630086 . după cum urmează: a) Dacă NFR > 0. Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante.41401967 81. rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi mobilizate. NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare. Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii.03 1902966 1489075 . necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. În caz contrar. . Cheltuieli în avans 3. 9.413891 78.25 8408730 2884297 .5524433 34.65 Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şi resursele temporare.83 4435821 5197373 761552 117. El poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotaţie (NFRz = NFR·360/CA) care reflectă acest decalaj.31 324056292 514357378 190301086 158. în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor. Venituri în avans Total II (5 + 6 + 7) Nec de fd de rulment (NFR)(4 – 8) 129 Tabelul 28 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 330562056 515792600 185230544 156. este mai fluctuant. pozitiv sau negativ.

7. Indicatori crt (mii lei) 1.02 . 8. Necesarul de fd. dat. Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente. Analiza trezoreriei Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanţ prezentat tabelar Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR).5524433 34.31 8408730 2884297 .4. 6. c) Pe baza bilanţului contabil armonizat. De exemplu. trezoreria este dată de diferenţa: TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR.crte nete (E) Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c) Tabelul 29 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 100194521 325651589 225457068 325.. 4. resp. b) Partea inferioară: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie = = Trezoreia activă – Trezoreria pasivă. la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament).31 34.02 91785791 322767292 230981501 351. din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii.130 Analiză financiară aprofundată 3.31 8408730 8408730 2884297 2884297 .5524433 34. 3. calculul trezoreriei nete pe baza bilanţului financiar şi a bilanţului armonizat conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 29: Aplicaţia 33: Calculul şi analiza trezoreriei nete Nr.3. Fondul de rulment financiar(FRF) 2.5524433 34. soldurile creditoare de bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului).5524433 . Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii.65 8408730 2884297 . fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează toate posturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar care vizează cele două părţi a) Partea superioară: TN = FR – NFR.31 100194521 325651589 225457068 325. 5. de rulment (NFR) Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) Disponibilităţi băneşti Credite bancare de trezorerie Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) Active circ.

când: FR < NFR şi respectiv.02). care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri. Trezorerie pozitivă (TN > 0). B. Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa unor inegalităţi între fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment.Analiză financiară aprofundată 131 Din datele Tabelului 29 se constată că trezoreria netă este pozitivă şi în scădere în ambele variante de calcul. în următoarele situaţii: a) FR > 0 şi NFR >0. în următoarele situaţii: a) FR > 0 şi NFR > 0. Trezorerie negtivă (TN < 0). Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe termen scurt (furnizori şi avansuri clienţi). c) FR < 0 şi NFR < 0. ceea ce impune creşterea capitalurilor permanente (resurselor stabile). Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment şi prin scăderea necesarului de fond de rulment. când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităţi. când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0). Disponibilităţi < Credite trezorerie. Disponibilităţi > Credite trezorerie. sau prin creşterea disponibilităţilor şi reducerea creditelor bancare de trezorerie.65 > 325. după cum urmează: A. ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior de creştere a necesarului de fond de rulment comparativ cu creşterea fondului de rulment financiar (351. cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen scurt. b) FR > 0 şi NFR < 0.65 > 225. Trezoreria netă (±) rezultă atât din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul imobilizat. când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente (FR > 0). precum şi ca urmare a creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment comparativ cu activele circulante nete (251. când: FR > NFR şi respectiv. B. când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente .02 %). care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri.

Analiza efectuată pe baza bilanţului funcţional (economic) este o analiză funcţională. exploatare. existând riscul dependenţei financiare de exterior. Un FRNG pozitiv arată excedentul de resurse stabile după finanţarea utilizărilor stabile. De exemplu. avansuri clienţi) şi din credite bancare curente. care structurează posturile de bilanţ în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizeză viaţa întreprinderii: investiţii. fiind şi diferenţa: FRNG = Activ circulant – (Datorii diverse + Credite bancare de trezorerie). Ea completează analiza financiară statică prin tabloul de finanţare.5).132 Analiză financiară aprofundată (FR> 0) şi parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile. din care se constată un fond de rulment net global pozitiv şi în creştere. destinat finanţării ciclului de exploatare.3.27 > 134. ceea ce impune revederea structurii finanţării. mai bine adaptată unei gestiuni previzionale. c) FR < 0 şi NFR < 0. b) FR < 0 şi NFR > 0. când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat (FR < 0). principalul instrument al analizei dinamice a echilibrului financiar. 3. ceea ce impune reconsiderarea structurii de finanţare. trezorerie. Echilibrul financiar funcţional impune ca utilizările stabile să fie finanţate din resurse durabile. finanţare. . care situiază în centrul atenţiei ciclul de exploatare.9) şi a activului circulant comparativ cu datoriile (155. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională Echilibrele financiare pot fi analizate şi prin prisma prezentării bilanţului conform opticii funcţionale. pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) rezultă datele din Tabelul 30. restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori. ca urmare a creşterii mai rapide a resurselor stabile faţă de utilizările stabile (166. surplusul resurselor durabile faţă de imobilizările brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG): FRNG = Resurse durabile – Utilizări stabile brute. când creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR < 0).59 > 82. ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent. NFR şi disponibilităţile (inferioare creditelor de trezorerie).5.

ca urmare a necesităţilor ciclice superioare resurselor ciclice. Necesarul de fond de rulment funcţional este pozitiv. Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de finanţare cu resursele de finanţare a operaţiilor repetitive: NFR = Utilizări ciclice – Resurse ciclice Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor impusă de ciclul de exploatare. 1.02 155.40640415 225457068 134. din care se desprind următoarele concluzii. Utilizări stabile brute 3. Necesarul de fond de rulment total pozitiv şi în creştere arată un necesar de finanţare permanent reînnoibil pentru ciclul de exploatare.02 Această valoare a FRNG reflectă mărimea necesarului ciclic şi de trezorerie rămasă nefinanţată de resursele ciclice şi de trezorerie. fiind un necesar de fond de rulment total (NFRT). calculul Necesarului de Fond de Rulment Total pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 31. Acest necesar este finanţat din fondul de rulment funcţional. Activ circulant 5. Fond rulment net global (FRNG)(b) 133 Tabelul 30 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 608138189 1011158943 403020754 166. Datorii diverse + credite bancare 6. Resurse stabile (durabile) 2. ceea ce arată că întreprinderea are lichidităţi pentru a-şi finanţa necesarul de exploatare. 2. (mii lei) 1. . De exemplu. cu două componente legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării: NFRT = NFRE + NFRAE. Indicatori crt. Fond rulment net global (FRNG)(a) 4. care la rândul său apare ca un surplus de resurse stabile.95 325. surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital devine un necesar de finanţare permanent reînnoibil.51 325.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 34: Calculul fondului de rulment net global Nr.59 82. surplusul de nevoi ciclice fiind neacoperit financiar de resurse ciclice de capital.27 507943668 100194521 332465022 232270501 100194521 685507354 325651589 517281675 191630086 325651589 177563686 225457068 184816653 .

59 166. fd rulment total(NFRT)(1. Plăţile îl măresc. respectiv. Resursa netă în afara exploatării (NFRAE < 0) este în creştere.99477018 186361384 3979702 .4) NFRE (2 – 5) NFRAE (3 – 6) Tabelul 31 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 324056292 514397378 190341086 158. Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment (necesarul net) rezultă trezoreria netă (TN): TN = FRNG – (NFRE + NFRAE). Active circulante de exploatare Alte active circulante Resurse ciclice totale.82 351. capital subscris nevărsat. din care: Datorii de exploatare Datorii înafara exploatării Nec.89329128 504462683 9934695 191630086 82218373 109411713 322767292 422244310 . alte datorii. 8. 3. 6. Indicatori crt. în care: Alte active circulante cuprind: creanţe diverse. Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poartă numele de Necesar Net când este pozitiv. (mii lei) 1. cu o durată variabilă. La originea NFRE se află ciclul de exploatare (cumpărare – producţie vânzare). sau Resursă Netă când este negativ. Utilizări ciclice totale. Acest necesar corespunde unor alocări de fonduri pentru constituirea stocurilor şi creanţelor şi reflectă decalajele între vânzări şi încasări.36 3.134 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 35: Calculul necesarului de fond de rulment total Nr. 7. Datoriile în afara exploatării cuprind: datorii fiscale. datoriile fiind superioare activelor circulante din afara exploatării.54768007 14127592 230981501 241129391 -10147890 158. 4. 5. între cumpărări şi plăţi şi se calculează prin diferenţa: NFRE = Active circulante de exploatare – Datorii de exploatare. iar încasările îl reduc. din care: 2.51 60. 9. NFRAE este mai mic faţă de NFRE şi se obţine prin diferenţa: NFRAE = Alte active circulante – Datorii în afara exploatării.65 233.82 82. Trezoreria netă este legată de operaţiile financiare pe termen scurt care .02 114.13 111.40640415 .73 318101299 5954993 232270501 136986380 95284121 91785791 181114919 .

5524433 34.65 8408730 2884297 . Fond rulment net global (FRNG) 2.02 %). a condus la o trezorerie netă pozitivă. (mii lei) 1. Necesar fond rulment total (NFRT) 3.02 91785791 322767292 230981501 351.31 Fondul de rulment net global. cînd FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie. după cum urmează: 1. Aplicaţia 36: Calculul şi analiza trezoreriei nete Nr. care poate fi determinată ca diferenţă între Trezoreria activă (Disponibilităţi) şi Trezoreria pasivă (Credite bancare de trezorerie): TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă. dar în scădere. din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment Total rezultă trezoreria netă din Tabelul 32. Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă.Analiză financiară aprofundată 135 sunt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional. .activă) 5.(Trez. o trezorerie netă negativă reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (bănci). TN < 0. pe baza bilanţului funcţional. superior necesarului de fond de rulment total. Trezoreria netă (TN)(1 – 2) 4. Activ circulant financ.31 8408730 2884297 .31 8408730 2884297 . De exemplu.5524433 34. ceea ce asigură întreprinderii posibilitatea de face plasamente pe piaţa de capital. ea fiind şi diferenţa: TN = Necesar de trezorerie – Resurse de trezorerie sau: TN = Activ circulant financiar – Credite bancare curente.5524433 34. TN > 0. O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cu obligaţiile financiare pe termen scurt. pasivă) 6. Credite bancare crte(Trez. Spre deosebire de resursele ciclice obţinute în activitatea curentă şi reflectate de un necesar de fond de rulment negativ. 2.65 > 325. ca urmare a decalajului între ritmurile de creştere (351. Indicatori crt. Trezoreria netă (TN)(4 – 5) Tabelul 32 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 100194521 325651589 225457068 325. când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie. fiind legate de gestiunea financiară pe termen scurt.

Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) Aprofundarea analizei situaţiei financiare pe baza bilanţului impune recurgerea la un procedeu frecvent utilizat în analiza financiară . în concordanţă cu caracterul mai mult sau mai puţin “capitalistic” al acesteia precum şi vulnerabilitatea sa la evoluţiile inflaţioniste. Activ circulant ⋅ 100 (%) depinde de 2) Ponderea activului circulant: Sa = Activ sectorul de activitate şi durata ciclului de producţie (prin ponderea stocurilor). sau în timp.4. cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidităţi.“metoda ratios”. indice.1. procent. A. ş. pentru a-i aprecia evoluţia. pentru a situa mai bine întreprinderea în mediul concurenţial. Structura activului caracterizează compoziţia patrimoniului economic al întreprinderii. calitatea echilibrului financiar pe termen scurt. de durata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanţelor) şi . autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii. Ratele de structură a activului reflectă apartenenţa sectorială şi depind de natura activităţii întreprinderii.136 Analiză financiară aprofundată 3. Analiza ratelor de structură a bilanţului Ratele de structură a bilanţului reflectă structura financiară (de finanţare) a întreprinderii şi se defineşte prin proporţiile posturilor din activul şi pasivul bilanţului în raport cu totalul acestuia.4. Metoda ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute şi permite efectuarea de comparaţii în spaţiu. din contul de rezultat. Între elementele raportului trebuie să existe omogenitate din punct de vedere al modului de evaluare şi relaţii directe între mărimile ce se compară. Ratio este un raport între două posturi de bilanţ. 3.a. sau din bilanţ şi contul de rezultat. echivalent cu termenul de rată. astfel: Activ imobilizat 1) Ponderea imobilizărilor: Si = ⋅ 100 (%) reflectă indirect Activ intensitatea capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) şi a relaţiilor financiare cu alte unităţi (prin ponderea imobilizărilor financiare). coeficient. Ratele de structură se obţin în urma analizei pe verticală a bilanţului şi pun în evidenţă câteva caracteristici financiare ale întreprinderii.

(LF=D/C) 0. datorii pe termen lung.88 Total capitaluri (C+ D) 100 100 Creanţe .12 33.079 Capitaluri proprii (C) 63. Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii cu atât este mai mare autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii. astfel: Capitaluri permanente 1) Ponderea capitalurilor permanente: Scp = ⋅ 100 (%) Pasiv reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii).59 12. mediu. Pe baza datelor din bilanţul financiar (Tabelul 26) rezultă Tabelul 33: Aplicaţia 37: Ratele de structură a bilanţului financiar Tabelul 33 Exerciţiu financiar Structura pasivului Exerciţiu financiar Structura activului (%) Precedent Curent (%) Precedent Curent 50.003 0.30 Levier financ.30 Active circulante Stocuri .92 49. respectiv dependenţa pe termen lung de finanţarea externă. sau rata îndatorării globale a întreprinderii (prin ponderea tuturor datoriilor).12 46.Analiză financiară aprofundată 137 reflectă esenţa trezoreriei (prin ponderea lichidităţilor în patrimoniu).27 13.017 0. B.565 0.70 Imobilizări corporale 50.01 Datorii peste 1 an (D/tl) 1. Structura pasivului degajă politica de finanţare a întreprinderii.90 Total datorii (D) 36.72 Total capital (Cp+D/ts) 100 100 Disponibilităţi 1. Datorii/ termen scurt 2) Ponderea datoriilor pe termen scurt: Sdts = ⋅ 100 (%) se Pasiv corelează cu trezoreria întreprinderii.s) 34.total 21.88 53. evidenţiind gradul de stabilitate a finanţării şi autonomia financiară pe care le asigură întreprinderii combinaţia de resurse având maturităţi şi origini diverse (capitaluri proprii.98 0.total 27.08 Active imobilizate Imobilizări necorporale 0. Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare a întreprinderii.15 80. sau scurt).83 Total active nete .38 Imobilizări financiare 0.011 Datorii sub 1 an (D/t.26 0.85 19. autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung).10 46.88 66.499 100 100 Capacit.10 Capital permanent(Cp) 65.03 40.îndatorare(C/Cp) 0.

Structura activului reflectă proporţia de peste 50 % a imobilizărilor corporale în reducere în favoarea activelor circulante. Activ circulant ≥1 exprimă 2) Rata de lichiditate generală: R lg = Datorii pe termen scurt gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt). Structura pasivului arată creşterea capitalurilor permanente de la 65. în defavoarea datoriilor totale. ceea ce se reflectă prin rate de sinteză referitoare la condiţiile de ajustare între utilizările şi resursele puse în operă de întreprindere.138 Analiză financiară aprofundată Din datele Tabelului 33 se constată următoarele: 1. în care capitalurile proprii deţin ponderea cea mai mare şi în creştere la peste 66 %.15 la peste 80 %. Datorii pe termen lung + mediu b) Rata de finanţare din resurse străine: Rfs = Activ imobilizat net exprimă gradul de insecuritate financiară a întreprinderii. cu scdenţa până la 1 an. Ratele de sinteză reflectă echilibrul financiar în mărimi relative: Capitaluri permanente ≥1 1) Rata de finanţare stabilă a imobilizărilor: Rfi = Activ imobilizat net măsoară stabilitatea resurselor afectate finanţării activelor durabile. care au scăzut de la 36 la 33 %. Structura datoriilor s-a modificat în sensul creşterii datoriilor cu scadenţa peste 1 an şi a reducerii datoriilor curente. Analiza pe verticală a bilanţului vizează corelaţiile dintre posturile din activ şi din pasiv. 2. din care: Capitaluri proprii ≥ 1 exprimă a) Rata de finanţare din resurse proprii: Rfp = Activ imobilizat net autonomia financiară de care dispune întreprinderea.90 %. 3. ajungând la 53. care depăşesc activele imobilizate. structura pasivului trebuind să fie adecvată structurii activului: o întreprindere industrială foarte “capitalistică” are capitaluri permanente mai importante faţă de una mai puţin “capitalistică” din sectorul de distribuţie. din care: Activ circulant − Stocuri ≥1 exprimă a) Rata de lichiditate relativă (redusă): Rlr = Datorii pe termen scurt .

037 1. 4.022 40.120 0.Analiză financiară aprofundată 139 capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt.70 2. (Rfi) 2. Rata de finanţare din resurse străine (Rfs) Rata de lichiditate generală (Rlg) Rata de lichiditate rapidă (redusă) (Rlr) Rata de lichiditate imediată (Rli) Exerciţiul financiar Precedent Curent 1. Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanţare şi reflectă indirect structura financiară a întreprinderii. 1. Rata de finanţare din resurse proprii (Rfp) 3. . respectiv capacitatea de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt. 3. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratelor de lichiditate generală şi de lichiditate redusă confirmă echilibrul financiar pe termen scurt. ceea ce nu se confirmă prin valoarea subunitară a ratei de lichiditate (trezorerie) imediată.8 + 1. datoriile pe termen lung fiind inferioare imobilizărilor nete.27 0. calculul ratelor de sinteză pe baaza bilanţului a condus la rezultatele din Tabelul 34: Aplicaţia 38: Ratele de sinteză pe baza bilanţului Nr.8 + 0. De exemplu.44 0. Disponibilităţi ≥1 b) Rata de lichiditate (trezorerie) imediată: Rli = Datorii pe termen scurt exprimă aptitudinea întreprinderii de rambursare a datoriilor scadente sub 1 an.27 1000 + 1.4 + 0.74 1. Rata de finanţare stabilă a imobiliz.43 0. fondul de rulment pozitiv.6 . Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse proprii confirmă existenţa fondului de rulment propriu pozitiv şi crescător. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare stabilă a imobilizărilor confirmă marja de securitate consecutivă fondului de rulment pozitiv crescător.27 188. 2. Valorile subunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse străine arată existenţa unui fond de rulment străin negativ.284 253.5 Din datele Tabelului 34 se constată următoarele: 1. 6.30 1.03 1.44 133. 4. 5.015 Tabelul 34 Abateri Indici (± Δ) (%) + 0.0.836 0.30 2.17 113. Rate de echilibru financiar crt.

de unde rezultă autonomia (independenţa) financiară a întreprinderii. numai activele ocazionale (nestabile) pot fi finanţate tranzitoriu din asemenea datorii. cu precizarea că structura financiară desemnează compoziţia pasivului bilanţului. în timp ce structura capitalului arată compoziţia finanţării întreprinderii pe termen lung: acţiuni (ordinare. convertibile).140 Analiză financiară aprofundată 3. În privinţa unor structuri financiare ideale sau acceptabile există câteva principii esenţiale. Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiară a întreprinderii.4. obligaţiuni (ordinare.2. până întreprinderea ajunge la autonomie financiară (finanţarea din capitaluri proprii). împrumuturi bancare. structura finanţării Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a întreprinderii. Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizată cu lichiditatea activelor finanţate. iar activul circulant trebuie finanţat din datoriile de exploatare. afectându-i rentabilitatea. . adică imobilizările trebuie finanţate din capitaluri stabile (permanente). deoarece determină costul capitalului şi are influenţă asupra politicii de investiţii. respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe. Numai în aceste condiţii poate fi vorba de o structură financiară echilibrată care poate asigura independenţa financiară a întreprinderii. Finanţarea activelor stabile prin îndatorarea pe termen mediu şi lung este admisă cu condiţia ca aceasta să nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurile permanente şi să poată fi rambursată progresiv prin autofinanţare. În gestiunea financiară apare noţiunea de structură financiară şi cea de structură a capitalului. Sursele de finanţare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanţează: resursele utilizate pentru finanţarea unui activ imobilizat trebuie să poată rămâne investite în întreprindere o durată cel puţin egală cu durata de viaţă a acestuia. Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie să fie finanţate din datorii pe termen scurt (de trezorerie). printre care amintim: 1. privilegiate). 2. Analiza ratelor de finanţare.

sau la pierderea controlului de către acţionari. pe de o parte. Definirea structurii financiare implică determinarea raportului între fondurile pe termen lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1 an). posibilitatea întreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi împrumuturi). care depinde de natura activelor întreprinderii. deoarece reflectă. gradul de independenţă financiară şi. Autonomia financiară poate fi estimată prin mai multe rate. care poate conduce la încetarea de plăţi. în care: D = Datorii pe termen lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an) Separarea datoriilor totale în funcţie de scadenţă şi includerea datoriilor pe termen lung în capitalul permanent conduce la egalitatea: Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt. sursele permanente de finanţare trebuind astfel structurate încât să maximizeze valoarea întreprinderii (capitalurile proprii). pasivul fiind egal cu suma: Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii totale(D).5 exprimă dependenţa Pasiv întreprinderii de diverşi creditori şi şansele de rambursare a datoriilor. Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor financiare. aceasta măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de îndatorare şi de lichiditate-solvabilitate. Acestă autonomie este ameninţată de existenţa unei structuri financiare inadecvate. pe de altă parte. Raportul dintre datoriile totale (D) şi capitalurile proprii (C) exprimă rata îndatorării globale. vizează raportul între capitalurile proprii (C) şi datorii (D). cu efecte asupra ratei rentabilităţii capitalurilor proprii(indicator de risc financiar). astfel: 1) Rata îndatorării globale: Rîg = Datorii totale ≤ 0.Analiză financiară aprofundată 141 Structura finanţării reflectată prin ratele de structură a pasivului. care în optica bilanţului financiar grupează posturile după criteriul scadenţei. . fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar şi prezintă importanţă atât pentru manageri cât şi pentru creditori. Datorii totale Capitaluri proprii a) Levierul financiar: LF = depinde de structura finanţării.

20 0.354 0.0. Capacitatea de îndatorare (Cî = C/Cp) 6.6 + 0. Rata îndatorării la termen (Rît =Dt.25 exprimă capacitatea Datorii totale Capitaluri proprii ≥0.0 3 Rata autonomiei financiare (Raf = C/D) 4.05 0.7 . 2) Capacitatea de îndatorare: Cî = de îndatorare ale întreprinderii. crt 1.150 84. Creşterea ratei de îndatorare la termen de peste 10 ori a fost consecinţa creşterii .83 0.152 Tabelul 35 Abateri Indici (± Δ) (%) .327 0. Capacitatea de rambursare (Cr = CAF/D) Din datele Tabelului 35 se desprind următoarele concluzii: 1.5 şi în scădere arată reducerea ponderii datoriilor şi creşterea ponderii capitalurilor proprii în structura finanţării. 2.027 92. Rata îndatorării globale (Rîg = D/Pasiv) Levierul financiar (LF = D/C) Rate de finanţare Exerciţiul financiar Precedent Curent 0.82 0. c) Rata îndatorării la termen: Rît = Datorii pe termen lung >1 exprimă Capitaluri proprii dependenţa faţă de creditori. Reducerea levierului financiar reflectă scăderea gradului de îndatorare ca urmare a creşterii ponderii capitalurilor proprii. Rata îndatorării globale sub 0.4871 2.080 95.0.02 0. 3) Capacitatea de rambursare: Cr = CAF ≥0. avînd ca efect creşterea gradului de autonomie financiară la valori supraunitare.0621 88.0. De exemplu. fiind afectată de inflaţie. 2.98 0. ratele de autonomie financiară sunt redate în Tabelul 35: Aplicaţia 39: Ratele de finanţare (autonomie financiară) Nr.0.37 .5492 1.230 112.160 0.lg/C) 5.142 Analiză financiară aprofundată Capitaluri proprii >1 este inversul Datorii totale b) Rata autonomiei financiare: Raf = levierului financiar (Raf = 1/LF).5 exprimă posibilităţile Capital permanent întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale.70 + 0. 3.180 1000 .

respectiv: 1) Numărul de rotaţii ale activelor: Na = Activ T Activ = ⋅ 360 (zile/rotaţie).4. Principalele rate de rotaţie a posturilor de bilanţ sunt următoarele: CA (rotaţii) şi. prin intermediul numărului de rotaţii (N) şi al duratei unei rotaţii (D). arată tendinţa de reducere a ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent de la 98 la 83 la sută. viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ. acestea au un caracter static. Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice deoarece permit să se introducă o dimensiune temporală în analiza bilanţului. Între aceste rate există o relaţie inversă: creşterea numărului de rotaţii antrenează reducerea duratei unei rotaţii. 5. Reducerea capacităţii de rambursare a datoriilor din capacitatea de autofinanţare este consecinţa creşterii mai rapide a datoriilor comparativ cu CAF. 4. Însă gestiunea financiară pe termen scurt necesită informaţii pentru aprecierea echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii în dinamică. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ În măsura în care ratele de structură şi de sinteză ale bilanţului vizează posturile la un moment dat. Durata unei rotaţii: Da = Na CA CA 2) Numărul de rotaţii capitaluri proprii (C): Nc = (rotaţii) şi. respectiv: C .5. se compară elemente statice de patrimoniu din bilanţ cu indicatori din contul de rezultat care exprimă fluxuri caracteristice ale activităţii de exploatare cum ar fi cifra de afaceri (CA). În acest scop. din care rezultă ritmul de reînnoire a postului din activul sau pasivului bilanţului. Ratele astfel determinate caracterizează unul din cei mai sintetici indicatori de eficienţă. ceea ce reflectă acelaşi lucru: accelerarea vitezei de rotaţie.3. care se menţine totuşi superioară valorii de 0. prin evidenţierea ritmului de reînnoire a unor componente ale acestuia. ceea ce impune determinarea unor rate de rotaţie a posturilor de bilanţ.Analiză financiară aprofundată 143 mai rapide a datoriilor cu scadenţa peste 1 an comparativ cu capitalurile proprii. Reducerea capacităţii de îndatorare. 3.

3) Numărul de rotaţii active circulante (Ac): Nac = Activ Ac Sac în care: Ac = Sac = ponderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate). Nc CA CA Activ Na × = . capitalul total. ani) a unei rotaţii (D). Smf Cumpărări Numărul de rotaţii (N) al unui post de bilanţ compară un flux de activitate (vânzări. Activ T Ac Durata unei rotaţii: Dac = = ⋅ 360 (zile/rotaţie). Durata unei rotaţii: Ds = Ns CA CA 5) Numărul de rotaţii ale creanţelor: Ncr = (rotaţii). Durata în zile (luni. activul circulant. capitalul propriu) încredinţate întreprinderii. .144 Analiză financiară aprofundată T C = ⋅ 360 (zile/rotaţie). reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi): un decalaj între termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt. în care: Sm Si + Sf Sm = Stocul mediu = . Nac CA CA 4) Numărul de rotaţii ale stocurilor: Ns = (rotaţii). Durata (termenul) de recuperare a creanţelor: Dcr = Nc CA Cumpărări (Aprovizionări) 6) Numărul de rotaţii ale furnizorilor: Nf = (rotaţii) Smf Durata unei rotaţii: Dc = Durata (termenul) de plată a furnizorilor: Df = T Smf = ⋅ 360 (zile). în relaţie inversă cu numărul de rotaţii. Smcr T Smcr = ⋅ 360 (zile). crescând lichidităţile întreprinderii. 2 T Sm = ⋅ 360 (zile/rotaţie). aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total. indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii.

ambele durate înregistrând creşteri.Nr. Curent 1.17 2. active circ(Nac) 1. care servesc la evaluarea performanţelor întreprinderii într-o viziune dinamică. 3. 3.plată furnizori (Df) 79. având valori supraunitare. recup.rotaţii furnizori (Nf) 4.99 4. cu excepţia activelor totale.Nr.Analiză financiară aprofundată 145 Calculul ratelor de rotaţie pe baza bilanţului (Tabelul 26) şi a contului de rezultat (tabelul 1) conduce la rezultatele din Tabelul 36: Aplicaţia 40: Ratele de rotaţie a posturilor de bilanţ Tabelul 36 Exerciţiu financiar Durata unei rotaţii Exerciţiu financiar Preced.4.004 Term. Termenul de recuperare a creanţelor este superior termenului de plată a furnizorilor .proprii (Nc) 1.519 Durata unei rotaţii(Dac) 222.62 294. Analiza ratelor de rentabilitate.802 0. cu excepţia stocurilor.51 56.816 Durata unei rotaţii(Da) 448.rot.rotaţii creanţe (Ncr) 2.4. desfacere. ratele de finanţare şi de structură a finanţării precum şi ratele de rotaţie determinate prin analiza internă a bilanţului în direcţie verticală.256 1.rot.224 Durata unei rotaţii(Dc) 286.769 6.149 Term.25 179.Nr.rotaţii active (Na) 0.Nr. Aprecierea performanţelor implică luarea în considerare a unor aspecte .09 5. care au majorat decalajul între încasări şi plăţi de la 42 zile (122 – 80) la 93 zile (180 – 87).Nr. Factorii care contribuie la modificarea vitezei de rotaţie trebuie identificaţi pe faze ale exploatării: aprovizionare. la care se înregistrează şi durate de rotaţie ce depăşesc 1 an. Curent (zile) Preced. Viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ înregistrează o încetinire.creanţe(Dcr) 121.969 2.49 236.rotaţii stocuri (Ns) 3.75 Numărul de rotaţii Din datele Tabelului 36 se constată următoarele: 1.418 Durata unei rotaţii (Ds) 95.519 4.64 6.87 441.65 86.Nr. orizontală şi combinată cu elemente ale contului de rezultat permit să se calculeze o “baterie “de rate de rentabilitate.12 3. la care numărul de rotaţii a crescut şi durata unei rotaţii a scăzut. 2. Numărul de rotaţii ale posturilor de bilanţ au cunoscut modificări. cap. riscul financiar Ratele de structură a activului şi pasivului bilanţului.618 1. producţie.

diagnosticul financiar va permite evaluarea întreprinderii în funcţie de rentabilitate şi de gradul de risc aferent. cu un indicator referitor la fluxul global de activitate (CA). care raportează un indicator de rezultat la o evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere. Rbrut. capital propriu. exprimând profitabilitatea acesteia în raport cu: 1) Exploatarea prin intermediul rapoartelor: Marja comercială R exp EBE . Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea unui indicator de rezultat (EBE. 2) Analiza financiară abordează performanţele pe baza unor criterii monetare de măsurare şi evaluare. CA CA B. Rexp. sau la mijloacele utilizate pentru obţinerea rezultatului considerat (capital economic. Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura venituri exprimate în termeni financiari. R3 = . aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin marje) şi în mărimi relative (prin rate). Rnet). R5 = (rata marjei nete). De aici rezultă gruparea uzuală a ratelor de rentabilitae în două categorii: rate de marjă şi rate de randament şi rentabilitate.o viziune de ansamblu a rezultatelor. printr. costuri). 3) Aprecierea financiară a performanţelor se realizează din punct de vedere sintetic şi global. R1 = CA CA CA 2) Activitatea globală prin intermediul rapoartelor: R net CAF R4 = . Eficacitatea întreprinderii poate fi apreciată diferit prin criterii analitice. Ratele de marjă permit aprecierea “eficacităţii” întreprinderii în activitatea comercială. A. În final. Apare astfel noţiunea de rentabilitate economică.146 Analiză financiară aprofundată ale activităţii întreprinderii în strânsă legătură cu rezultatele globale şi parţiale. care exprimă capacitatea activului economic (activ imobilizat brut + NFRE) de a degaja un surplus şi de a asigura remunerarea . Diagnosticul financiar permite aprecierea performanţelor dezvoltând trei puncte de vedere caracteristice: 1) El impune o viziune parţială a performanţelor. R2 = . Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii: 1) Rate de randament.

care este o rată a rentabilităţii investiţiilor: R exp R exp EBE = × = Re2 · SRexp. Evoluţia în timp a acestei rate arată creşterea. s-au obţinut ratele de marjă. echivalent cu noţiunea de ROA (return on assets). În lipsa unor date suficient de precise se poate utiliza raportul: EBE b) Re 2 = . pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierderi analizate. stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii. De exemplu. Randamentul economic al activelor (Re3) poate fi exprimat şi prin lanţul de rate: R exp R exp CA R exp CA Ac Re 3 = = × = Rv ⋅ Na = × × = Rv ⋅ Nac ⋅ Sac . fără a fi afectată de fiscalitate. Activ total Acest raport poate fi introdus într-un lanţ de rate pentru calculul randamentului economic al activelor. Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului. c) Re 3 = Activ total Activ total EBE în care: SRexp = ponderea rezultatului exploatării în excedentul brut. EBE .Analiză financiară aprofundată aportorilor de fonduri – acţionari şi creditori – care asigură finanţarea. amortizare şi provizioane. Na = Numărul de rotaţii ale activului bilanţului. Activ CA Activ CA Ac Activ în care: Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri). a) O primă variantă de calcul: Re 1 = Activ imobilizat brut + NFRE 147 care este o rată de rentabilitate economică brută ce permite aprecierea performanţei exploatării (industrială şi comercială) şi facilitează comparaţiile intrasectoriale. de randament şi de rentabilitate prezentate în Tabelul 41: .

25 7.25 7.1.25 12.33 80.82 12. R1 = Mc/CA (1/2) (%) Excedentul brut din exploatare (EBE) R2 = EBE/CA (4/2) (%) Rezultatul din exploatare (Rexp) R3 = Rexp/CA (7/2) (%) Capacitatea de autofinanţare (CAF) R4 = CAF/CA (8/2) (%) Rezultatul net (Rnet) R5 = Rnet/CA (10/2) (%) Activ imobilizat brut (Aibr) 535016030 783517354248501324 146.0148 102. Re3 = Rv* Nac* Sac (20*23*24) (%) 12.39 64.06 6.08 103007588 94608162 .96 86. 10.1 16. crt.86 .8399426 91.59 88.39 64.4.46 .3 7.0. expl.8867 0.1 14.2 116166818 149859165 33692347 129.6092 1.25 12. Necesar fond rulment de expl.0344 108. Active circulante (Ac) 332465022 517281675 184816653 155.0574 Curent 783650 0.56 .4 40667697 51384049 10716352 126.9 13.25 7.39 64.39 64.25 15.8 19.4.19 19.16 20.2.7. Pondere active circulante: Sac = 21/15 0.16 Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii: 1.148 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 37: Ratele de rentabilitate economică Nr. 4. Re2 = EBE/Abr(4/15) (%) 13. 7.16 17.4.3. Cifra de afaceri (CA) 3. Re1 = EBE/(Ai br+NFRE)[4/(12+13)] 16. Nr.31 507943668 685507354177563686 134.71 37814451 47778944 9964493 126.0945 94.60 6.16 18.10 .86 . 5. rotaţii active: Na = 2/15 0.4 0.6 23.1. (NFRE) 181114919 422244310 241129391 233.0.25 7. Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = 6/2 19.2554 71.6514 0. Total activ brut (Abr) 840408690 1202789029362380339 143.în EBE (SRexp = 6/4) 0.7. 9. Marja comercială (Mc) 2.86 .07 .86 .0 1. Indicatori (mii lei) Exerciţiul financiar Precedent 307279 0.100 Tabelul 41 Abateri Indici (± Δ) 476371 (%) 155.0. 8.0426 174.3 7.71 21.36 90. Nr. 11.16 26.5147 . 12.07 .53 .12 .4300 0.04 86. Re3 = Rv * Na (20*21) (%) 12. Re3 = Rexp/Abr (6/15) (%) 12.3956 0.12 24.86 13.4.6313 .6366 0. rotaţii active circulante: Nac = 2/21 1.7 25. 6.3 22.0 21. Re3 = Re2 * SRexp (16*18) (%) 12. Ratele de marjă privind exploatarea şi activitatea globală (R2 – R5) au cunoscut .18 62.71 19. Ponderea rez.18 62.

75 %.84 % datorită creşterii mai lente a EBE în raport cu activul brut (29 < 43. 4. cu excepţia ratei marjei comerciale (R1). dar cu o viteză de rotaţie mică. Capitaluri proprii care oferă o informaţie privind rata de remunerare a investiţiilor realizate de acţionarii care au constituit iniţial capitalul întreprinderii sau au lăsat în rezervă o parte din beneficii. creşterea EBE fiind inferioară creşterii activului economic. Scăderea ratei rentabilităţii activelor este consecinţa creşterii mai raapide a activelor comparativ cu creşterea excedentului brut şi a rezultatului din exploatare comparativ cu totalul activului (pasivului) bilanţului.Analiză financiară aprofundată 149 reduceri. care va permite remunerarea capitalurilor acţionarilor (dividende) şi autofinanţarea întreprinderii. Re2 (EBE/Activ brut) a scăzut cu 9. în proporţii diferite. după remunerarea capitalurilor împrumutate. sau politica unor preţuri mici. după cum urmează: 3. sccăderii vitezei de rotaţie a activelor circulante şi creşterii ponderii activelor circulante în activul bilanţului. a scăzut cu 19. în condiţiile creşterii activului brut cu 43 %. Re3 (Rexp/Abrut) s-a redus cu 35. Prin intermediul lanţului de rate se constată următoarele: 1. 2. 2) Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a crea un surplus.84 % datorită reducerii rezultatului din exploatare cu 8. . Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii ponderii rezultatului din exploatare în excedentul brut. Re1[EBE/(Ai brut + NFRE)].1%). cu valoarea cea mai mare. cu profitabilitate redusă. 2. scăderii rentabilităţii veniturilor. 5. Ratele de randament economic al activelor s-au redus toate. De aici pot rezulta politici comerciale cu efect favorabil asupra randamentului economic: politica privind calitatea produselor cu profitabilitate mare. dar cu o rotaţie accelerată.2 %. Indicatorul ratei rentabilităţii financiare (Rf) se obţine prin raportul: Rezultatul exerciţiului Rf = ⋅ 100 .

Dacă această rată este mică şi inferioară ratelor pieţei. .i) Rfn = = = Rfbr (1 – i). Sac = Ponderea activelor circulante în activul total. Capital permanent Cap. Un nivel ridicat al ratei rentabilităţii financiare nu este totdeauna favorabil. Capital propriu Capital propriu în care: i = Cota de impozit. se recurge la lanţul de rate de forma: R ex R ex CA Ac Pasiv C+D Rf = = × × × = Rv × Nac × Sac × . Un nivel ridicat al rentabilităţii capitalurilor proprii îi permite înteprinderii să găsească noi capitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţa creşterea. C CA Ac Activ C C în care: Rv = Profitabilitatea cifrei de afaceri (marja netă sau rata rentabilităţii veniturilor). Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante. ceea ce este pus în evidenţă în cazul ratei rentabilităţii capitalurilor permanente (durabile) (Rcp): Re zultatul exerciţiului Re zultatul exerciţiului Rcp = = . Rata rentabilităţii financiare nete corespunde noţiunii de ROE. întreprinderea va avea dificultăţi în atragerea de capitaluri. cheltuielile financiare fiind deductibile din rezultatul brut: Rcp = Rezultatul net + Dobânzi . propriu + Datorii / termen lg + mediu Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor permanente cuprinde cel puţin rezultatul net şi dobânzile după impozit. Capital propriu + Datorii financiare Pentru stabilirea factorilor de creştere a ratei rentabilităţii financiare. conduce la diferenţe între rata rentabilităţii financiare nete (Rfn) şi brute (Rfbr): Rezultat net Rezultat brut (1 .150 Analiză financiară aprofundată Rezultatul exerciţiului brut sau net. deoarece el poate fi consecinţa unor capitaluri proprii prea slabe şi a unui nivel de risc ridicat.(return on equity) în terminologia anglo-saxonă.

ceea ce are ca efect creşterea ratei îndatorării. care rezultă din diferenţa dintre rata rentabilităţii economice (Re) şi rata rentabilităţii financiare (Rf). poate conduce la o rentabilitate financiară bună. cheltuielile financiare reprezentând dobânzile la imprumuturi pot diminua capacitatea de autofinanţare până la insolvabilitatea întreprinderii. cum este în cazul marilor unităţi. = Rf = C C . rata rentabilităţii financiare devine egală cu produsul: Rf = Rv · Nac · Sac(1 + LF). care se introduce în relaţia: R ex R exp . dacă activele circulante se “rotesc“rapid (stocuri mici. Aşa se explică de ce o mică marjă netă (Rv). ceea ce reflectă riscul financiar. respectiv levierul financiar (LF). de acest efect fiind legat riscul financiar ce decurge din costul capitalului care asigură finanţarea. în egală măsură. Diferenţa care există între costul capitalurilor proprii şi al capitalurilor împrumutate constă în faptul că primele sunt remunerate dacă întreprinderea realizează un beneficiu net contabil. C În final. în timp ce celelalte trebuie remunerate indiferent de situaţie (beneficiu sau pierdere). Efectul creşterii levierului financiar (ratei îndatorării) poate fi favorabil dar şi riscant. Riscul financiar este evaluat prin mecanismul efectului de levier. fără creanţe).Analiză financiară aprofundată Raportul 151 Pasiv C+D D = 1 + = 1 + LF reflectă structura finanţării.Ch fin + Vfin + R extr . ca efect al îndatorării întreprinderii: R exp R exp Din relaţia: Re = = se deduce Rexp: Activ Pasiv Rexp = Re·(C+D). În acest caz. = C C C în care: D = LF poartă denumirea uzuală de levier financiar (sau rata îndatorării). Aceasta poate orienta întreprinderea în deciziile strategice de finanţare referitoare la raportul capitaluri proprii/datorii. dacă creşte gradul de lichiditate al activului (Sac) şi dacă capitalurile proprii sunt relativ slabe (folosesc investiţii prin leasing şi au credite-furnizori mari).

152 Analiză financiară aprofundată în care. Îndatorarea nu are nici un efect (ELF = 0).Ch fin R e.d) . C C C în care: d = Rata dobânzii. efectul de levier fiind pozitiv (ELF > 0).D . în măsura în care rentabilitatea economică este superioară costului îndatorării (Re > d). îndatorarea potenţându-i gradul de rentabilitate a capitalurilor proprii. Indicele levierului financiar ( ILF = . dacă randamentul activelor este inferior ratei dobânzii (Re < d). ca urmare a un unui efect negativ (ELF < 0). rezultă egalitatea: Rf = Re + LF·(Re – d) = Re + ELF.( C + D ) . veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nefiind legate de exploatare. îi reduce posibilităţile suplimentare de îndatorare în perioada de criză şi îi creşte volatilitatea rezultatelor şi a rentabilităţii capitalurilor proprii. d D Rf = = = R e + (Re . deoarece limitează independenţa financiară a întreprinderii. când Rf = Re. se poate considera că: R exp . Efectul de levier devine de“măciucă” ce reduce rentabilitatea financiară faţă de rentabilitatea economică (Rf < Re). Utilizarea îndatorării trebuie totuşi făcută cu prudenţă. Recurgerea judicioasă la îndatorare permite amelioararea rentabilităţii financiare (Rf > Re). Rf ) are valori în concordanţă cu Re semnul (±) al efectului de levier financiar şi arată că întreprinderea se poate îndatora dacă este supraunitar (ILF > 1). în care: ELF = efectul de levier financiar. care poate fi calculat în două moduri: Rf – Re = ELF = (Re – d) · D/C Se constată că efectul de levier financiar este cu atât mai mare. D = LF = Levierul financiar C În final. dacă Re = d. cu cât este mai mare diferenţa dintre rentabilitatea economică (randamentul activelor) şi rata de îndatorare (levierul financiar).

2. Rata rentabilităţii financiare a fost inferioară randamentului activelor în exerciţiul precedent.i) = Rfn – Ren. riscul de insolvabilitate fiind crescut. ca urmare a dinamicii inferioare a rezultatului din exploatare şi respectiv a rezultatului brut comparativ cu capitalurile proprii şi capitalurile permanente. financiară) rezultând după deducerea impozitului pe profit. Rata rentabilităţii financiare (atît a capitalurilor proprii cât şi a capitalurilor permanente) s-a redus. 3. Reducerea levierului financiar concomitent cu reducerea ratei cheltuielilor . Valoarea unitară a indicelui (ILF = 1) arată egalitatea rentabilităţii financiare cu rentabilitatea economică. diminuând-o corespunzător diferenţei dintre randamentul economic şi rata dobânzii (cheltuielilor financiare). C ⎝ ⎠ Efectul de levier net este dependent de efectul de levier brut corectat cu cota de impozit: ELFnet = ELFbr (1 . 4. în cotă i: D ⎛ ⎞ Rfn = ⎜ Re br + (Re br − d )⎟ ⋅ (1 − i ) .Analiză financiară aprofundată 153 Valoarea subunitară a indicelui (ILF < 1) arată efectul negativ al îndatorării ca urmare a unui randament economic al activelor insuficient pentru acoperirea ratei dobânzii. Efectul de levier se exprimă după impozitare. ratele nete de rentabilitate (economică. efectul de măciucă al îndatorării. mult mai sever faţă de beneficiile conservate şi de dividende (puţin sau deloc deductibile din impozitul întreprinderii) decât faţă de dobânzile la datorii (totdeauna deductibile din impozit). din datele bilanţului şi contului de profit şi pierderi analizate mai sus rezultă datele înscrise în Tabelul 38. din care se desprind următoarele concluzii: 1. Recurgerea la efectul de levier este o practică încurajată de tratamentul fiscal. De exemplu. consecinţă a finanţării exclusiv din capitaluri proprii. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii rezultatului din exploatare în condiţiile creşterii activului net total. absenţa îndatorării eliminând riscul financiar.

15. Efect levier financ.fin.86 . Rata rentab. . şi ca urmare.4871 . riscul financiar decurge din utilizarea îndatorării. Efect levier fin.econ. studiul riscului trebuie aprofundat prin analiza solvabilităţii şi lichidităţii.02 . Rata rentab.85 30959596 -24349100 56. rata rentabilităţii financiare a ajuns egală cu randamentul activelor.56 .% 8.0 9.90 129. Rezultatul din exploatare(Rexp) 2.1 - 16. Efect levier fin.net(ELFn) (17–18)% 20.0 0. 12.70 9. corespunzător structurii pasivului (capitaluri proprii/datorii) şi el creşte odată cu gradul de îndatorare.brute(Rfbr)[(1-2)/3] -% 5. Activ net total (A) Rata rentabilit.8 11.% Efect levier financ.154 Analiză financiară aprofundată financiare până la nivelul randamentului economic (9.50 + 3. 14. Aplicaţia 42: Ratele de rentabilitate financiară – efectul de levier Nr. crt.6 + 4.1.3. De aceea. Rata rentab.37 + 4.(Rebr) (1/8) .8 236328008 314339890 78011882 133.37 .9 430271126 645338458215067332 150. 11.50 9.22 88.9 15.59 63.8399426 91.5492 0. 9. Indicatori (mii lei) Exerciţiul financiar Precedent 103007588 55308696 11.4.7 23.br(ELFbr)(4 – 9)-% 94608162 .13.45 9.cap.5.br: ELFbr = LF(Re – d) 17.86 %) în exerciţiul curent a redus la zero efectul levierului financiar.% În concluzie. 10.perm.1 7777272 176.31 0 0 .54 42. 13.84 0 0 7. Capitaluri permanente (Cp) 7.31 7.50 82.37 .2.37 8.8 + 5.40 10128077 19. Capital propriu (C)(Activ – Datorii) 4. Rezultatul brut al exerciţiului (Rexbr) 6.08 50795774 Curent Tabelul 38 Abateri Indici (± Δ) (%) 1. Cheltuieli financiare (Chfin) 3.% 18. Rata rentab.86 17905349 25.37 -1.fin.net (ELFn)[16*(1-i)]. fiind legat de structura financiară.50 . econ.4 59. (Rcp) (5/6) .% Datorii totale (D) Levierul financiar (LF) (10/3) Rata dobânzii (d) (2/10) Impozit pe profit (I) Cota procentuală (i) (13/5) .06 + 3.68 77.94 .nete(Ren)[9*(1-i)]-% 19.0.5.0 69289398 18493624 136.0621 88.87 12.86 .4 434328633 768048262 333719629 176.4.1 666599134 959678348293079214 143.3.nete (Rfn) [4*(1-i)] .

Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor. Activ total C+D C 1 = = +1 = +1. respectiv a activelor totale cu datoriile totale. În acest sens. dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanţului. Ea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte să-şi păstreze autonomia financiară şi flexibilitatea gestiunii şi rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi. care poate însemna şi riscul întreprinderii îndatorate de a nu putea face faţă angajamentelor. afectându-i solvabilitatea. adică dintr-o bună adecvare între necesarul de finanţare pe termen lung (în active corporale şi financiare) şi resursele de finanţare cu caracter permanent (capitalurile proprii şi îndatorarea la termen).5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii 155 Efectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asupra rentabilităţii capitalurilor proprii.5 reflectând o situaţie normală. o primă apreciere a solvabilităţii se realizează prin compararea între lichiditatea activului şi exigibilitatea pasivului. dar şi dintr-un fond de rulment net pozitiv. a cărei valoare minimă trebuie să se încadreze între 0. Menţinerea solvabilităţii este condiţionată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate şi ritmul plăţilor imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadenţă.5. 3) Rata solvabilităţii generale: Rsg = Datorii totale D D LF .Analiză financiară aprofundată 3. din care rezultă situaţia netă sau: 1) Activul net contabil: ANC = Total activ – Total datorii. Pasiv care exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv.0.3 . Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii. peste 0. Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare (costul îndatorării). În aprecierea solvabilităţii se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului şi caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii: Capital propriu 2) Rata solvabilităţii patrimoniale: Rsp = .

prin ponderea cheltuielilor financiare în rezultatul exploatării. fiind un indicator de risc proporţional cu valoarea lui şi cu variabilitatea beneficiilor. CAF . Cheltuieli financiare (Chfin) 10) Rata cheltuielilor financiare: Rcf = . Datorii pe termen lung Datorii totale (D) = LF (levierul financiar). Rezultatul din exploatare (R exp) Rata exprimă indirect solvabilitatea. este majorată de inflaţie. Mărimea lui variază de la un sector de activitate la altul. Capital propriu 6) Rata îndatorării totale: Rd = 7) Rata îndatorării pe termen lung: Rdtl = Această rată exprimă dependenţa de creditorii pe termen lung.5. D Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului. trebuind să fie cât mai mică pentru a evita . Există şi alte variante de calcul prin intermediul rapoartelor: Capital propriu (C) 〉 1. depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare crescute pentru valori ≥ 0. Capital propriu (C) . garanţia lor fiind constituită din activul întreprinderii. 8) Capacitatea de îndatorare: Cd = Capital permanent (Cp) Rata exprimă ponderea capitalului propriu în capitalul permanent.156 Analiză financiară aprofundată în care: C = Gradul de autonomie financiară (inversul levierului financiar). Capital propriu (C) Datorii 〉 1an . 9) Capacitatea de rambursare: Cr = Datorii totale care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale şi completează rata de îndatorare.25 fiind acceptabilă. 4) Rsg 1 = Datorii pe termen lung 5) Rsg 2 = Capacitatea de autofinanţare (CAF) . valoarea minimă de 0.

Datorii curente care exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt) . fiecare având semnificaţie proprie: lichiditatea bilanţului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an. ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită. Dacă solvabilitatea vizează aptitudinea întreprinderii de a-şi regla datoriile pe termen mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt. Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi(bani). ceea ce impune analiza separată a lichidităţii sale. O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt. Ea rezultă din comparaţia între activele “lichide” şi pasivul exigibil. având un activ total superior datoriilor (situaţie netă pozitivă). ceea ce fereşte întreprinderea de faliment pe termen scurt. O variantă a acestei rate se obţine prin raportul: Cheltuieli financiare (Chfin) . Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia. 11) Rcf 1 = Cifra de afaceri (Prod. Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă. dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele. Întreprinderea poate fi solvabilă. Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare. nu este suficient ca ea să-şi poată achita datoriile (să fie solvabilă). exerciţiului) 157 Această rată nu trebuie să depăşească 3 %. ceea ce se reflectă în fondul de rulment financiar: 1) FRF = Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt).Analiză financiară aprofundată riscul de non-plată. gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt. gradul de lichiditate generală fiind măsurat prin rapoartele: Active circulante 2) Rata lichidităţii generale: R lg = . ceea ce face întreprinderea vulnerabilă şi o expune riscului de insolvabilitate.

Valoarea ei trebuie comparată cu întreprinderi similare şi depinde de viteza de rotaţie a stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt. cât şi pentru creditori (întârzieri de plată a dobânzilor. De exemplu. 3) Rata lichidităţii reduse: Rlr = Datorii pe termen scurt care reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt.158 Analiză financiară aprofundată şi variază după sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung. pierderi de creanţe). Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) confirmă acelaşi lucru. ceea ce echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate.3 reflectă o garanţie de lichiditate pentru întreprindere. a cărei valoare minimă de 0. 2.0. având valoarea optimă peste 0. având valori peste limitele admisibile. Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare. precum şi pentru clienţi (modificarea condiţiilor de credit). ratele de solvabilitate – lichiditate determinate pe baza datelor din bilanţ şi contul de rezultat analizate mai sus sunt redate în Tabelul 39. consecinţa unui fond de rulment negativ.5 pentru o lichiditate normală. de rambursări. Insuficienţa de lichidităţi are consecinţe atât pentru întreprindere (limitarea dezvoltării). lipsa de lichidităţi. din care se desprind următoarele concluzii: 1. poate conduce la încetare de plăţi. Datorii pe termen scurt Această rată poartă şi denumirea de rată de trezorerie. ca urmare a unui fond de rulment pozitiv. ceea ce confirmă creşterea capitalurilor proprii cu 50 %. . ceea ce reflectă un bun echilibru financiar pe termen lung. În caz contrar. Disponibilităţi 4) Rata lichidităţii imediate (rapide): Rli = .2 . Activul net contabil pozitiv (ANC) şi în creştere arată existenţa solvabilităţii necesare acoperirii datoriilor din activele nete. Noţiunea de lichiditate comportă mai multe grade după cum urmează: Active circulante − Stocuri .

45.4871 0. Rsp = Capital propriu/Pasiv (> 0.lg /C 8. Rsg2 = CAF/D pe termen lung 6. Rate de solvabilitate 1.0621 88.0. 4. Rsg = Activ/Datorii totale (> 1) 4.0 II.04 + 0. Cd = C/Cpermanent (> 0./D term scurt (> 0. FRF = Acirc – D pe term.13 9.160 0. ANC = Activ – Datorii (> 0) 2.22 59.03) Exerciţiul financiar Precedent Curent 159 Tabelul 39 Abateri Indici (± Δ) % 430271126 645338458 215067332 150. Urmare unui fond de rulment financiar pozitiv.64 0.23 108. I. în care sunt prezentate următoarele categorii de indicatori: .scurt (> 1) 3.7 2.0.67 + 0.Stocuri)/D pe term sc.0. ceea ce reflectă dificultăţi în trezoreria imediată.0.00 3.98 0.26 .2) 100194521 325651589 225457068 325.5) Cr = CAF/D (> 0.70 + 1.42 0.82 50. Rd = D/C (LF) 7. ratele de lichiditate generală (Rlg) şi redusă (Rlr) . Rlg = Acirc/D pe term.98 .03 104.83 2.43 2. Rate de lichiditate 1.0.152 0.75 .29 255.05 5.54 0. 10.sc.02 1.10 3.27 188.0. Sinteza ratelor determinate pe baza bilanţului se regăseşte în Nota Explicativă 9 “Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economicofinanciari”.12 + 1.20 0. care nu sunt în limite normale.lichiditate Nr.022 40.05 . (> 0) 2.13 4. Rate de solvabilitate . 9.55 3. Rdtl = Datorii pe term. Rli = Disponib.5492 0.32 0. 4.06 40. Rlr = (Acirc .lichiditate crt.7 + 0. 11.02 0.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 43: Calculul ratelor de solvabilitate .008 93.81 0. un document ce trebuie prezentat sistematic de întreprindere în cadrul situaţiilor financiare anuale (OMFP 94/2001).74 0.2 .015 . Fac excepţie capacitatea de rambursare a datoriilor (Cr) şi rata cheltuielilor financiare (Rcf1) în perioada precedentă. în timp ce ratele de lichiditate rapidă (Rli) sunt subunitare şi în scădere.83 0.71 84.45 0.5) 3.25) Rcf = Chfin/Rexp Rcf1 = Chfin/CA (< 0.15 84.18 1000 .sunt supraunitare.în perioada curentă . Rsg1 = C/D pe termen lung (> 1) 5.0.0 0.7 .037 0.

Total active 1) Rentabilitatea capitalului angajat = 2) Marja brută din vânzări = Profit înainte de dobândă şi impozit ⋅ . Stocul mediu 2) Acoperirea dobânzilor = III. Datorii curente Active circulante − Stocuri . Achiziţii de bunuri Cifra de afaceri . Active imobilizate 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi = 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori = 5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = 6) Viteza de rotaţie a activelor totale = IV. Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor = 2) Număr de zile de stocare = Stocul mediu ⋅ 365 . Cheltuieli cu dobânda Costul vânzărilor .160 Analiză financiară aprofundată I. Costul vânzărilor Sold mediu clienţi ⋅ 365 . indicatorii din Nota explicativă 9 sunt redaţi în Tabelul 40: . Indicatori de profitabilitate: Cifra de afaceri . Datorii curente 1) Gradul de îndatorare = Capital împrumutat ⋅ 100 . Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală: Lg = 2) Lichiditatea imediată: Li = II. Cifra de afaceri De exemplu. Indicatori de risc: Active curente . Capital propriu Profit înainte de dobândă şi impozit pe profit . 100 Capital angajat (Capital permanent) Profit brut din vânzări ⋅ 100 . Cifra de afaceri Sold mediu furnizori .

5 0. indicatorii de risc privind gradul de îndatorare şi de acoperire a dobânzilor au scăzut. Indicatorul gradului de îndatorare . Viteza de rotaţie a stocurilor . Indicatorul privind acoperirea dobânzilor III.6. 2.5 108 + 11. Lichiditatea generală (Lg) 2.0 111.8 . Lichiditatea imediată (Li) II.2.0 61.70 2.73 19. în sensul reducerii ratei rentabilităţii capitalului angajat şi a marjei brute din vânzări.7. 5. În concluzie. În consecinţă. 4.% 2. ceea ce constituie aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor curente din activele curente. 5.5 88.3 122 + 32 135. în sensul reducerii vitezei de rotaţie a debitelor – clienţi şi al reducerii duratei de achitare a furnizorilor.1.29 262.2 1. Indicatori de activitate 1. 3. crt.43 0. indicatorii de activitate (gestiune) au avut dinamici nefavorabile.4 ori .0.% 2.6 6.8 ori 12.2 ori 112. Indicatori de lichiditate 1. 3.7 12.71 .rotaţii 2.1.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 44: Principalii indicatori economico-financiari Nr.4 100 78.zile Viteza de rotaţie a activelor imobilizate – rot.8 + 1.21 Rate de solvabilitate .12 (± Δ) % + 1.3 3.4 ori 89. Număr de zile de stocare – zile Viteza de rotaţie a debitelor clienţi . Viteza de rotaţie a activelor totale .8 ori 9.92 48. ceea ce a mărit nefavorabil decalajul dintre încasări şi plăţi.5 56 . Marja brută din vânzări .9 .27 188. Indicatorii de lichiditate au avut o evoluţie ascendentă.zile Viteza de rotaţie a creditelor furnizori .4 ori1 88. . 4.8 ori . 54.6 ori 0.8 ori 97 90 57 1. I.8 ori + 0.93 11. Indicatori de profitabilitate 1.lichiditate 161 Tabelul 40 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent 1. În schimb. performanţele economico-financiare ale întreprinderii au avut evoluţii corespunzătoare unei activităţi fără riscuri majore. Indicatori de risc 1.2 ori 10. Rentabilitatea capitalului angajat .83 2. Indicatorii de profitabilitate au avut o evoluţie nefavorabilă.rotaţii IV.5 3.% Din analiza datelor Tabelului 40 se constată următoarele: 1.0 98.

6. pornind de la semnalele oferite de analiza situaţiei trecute. iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea (perenitatea). Riscul de exploatare este legat de prezenţa cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor de exploatare. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate) Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea. din care unele semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea). se apreciază prin coeficientul levierului financiar şi măsoară sensibilitatea rezultatului curent la variaţia rezultatului din exploatare. ele trebuie coroborate cu ratele de gestiune privind rotaţia posturilor de bilanţ. Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor ce remunerează datoriile. care vizează excedentele de trezorerie. se apreciază pe baza coeficientului levierului de exploatare şi măsoară sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia vânzărilor. ambele dependente de fluctuaţia ratei rentabilităţii la variaţiile volumului de activitate.162 Analiză financiară aprofundată În analiza diagnostic a rentabilităţii şi riscurilor trebuie să se aibă în vedere următoarele elemente: Ratele de rentabilitate-profitabilitate şi de risc au un aspect static şi punctual şi de aceea. Cumularea riscului economic cu riscul financiar prin intermediul coeficientului levierului total permite evaluarea riscului global – economic şi financiar . Aceasta implică determinarea unor fluxuri de mijloace şi resurse pe baza unor bilanţuri succesive. Conceptul de risc apare în strânsă legătură cu strategia financiară a întreprinderii. 3. fiind legat de costul capitalului (propriu sau împrumutat). Este numit risc de capital şi are două componente: riscul de exploatare şi riscul financiar. Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prefigurează viitorul şi când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile ale ratei rentabilităţii cu ajutorul previziunilor.cu atât mai ridicat cu cât cheltuielile legate de amortizare şi dobânzi . Acestor rate trebuie să li se adauge o analiză în dinamică prin intermediul fluxurilor de lichidităţi pe perioade mai scurte.

diagnosticul financiar permite evidenţierea punctelor tari şi a punctelor slabe ale gestiunii financiare. adică un fond de rulment pozitiv.3 şi o evoluţie ascendentă.Analiză financiară aprofundată 163 deţin o pondere mai mare în totalul cheltuielilor. Prin sistemul de rate de rentabilitate şi de echilibru financiar. întreprinderea fiind cvasifalimentară. evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii şi a posibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţiei financiare. întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară. de la cel operaţional (tactic) la cel strategic.trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă incidentelor ce pot apare în mişcarea capitalului circulant. 2) Lichiditatea constituie capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termen scurt din resursele băneşti disponibile .exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din resursele stabile dacă este pozitivă. 4) Rata rentabilităţii financiare exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii . ci mai ales băncile creditoare. O trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de trezorerie pentru plăţile curente. care consideră că pentru a beneficia de un credit. dar nu oferă posibilitatea evaluării riscului de faliment care ameninţă continuitatea . În acest sens. care să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile. 3) Trezoreria reprezintă partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanţate imobilizările şi necesarul de fond de rulment . Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numai întreprinderea care apelează la credite. O valoare sub 0.3 este un semnal de prudenţă deosebită ce impune o alertă crescută din partea băncii finanţatoare. ceea ce arată dificultăţi financiare pe termen scurt. respectiv a performanţelor şi riscului economic şi financiar. se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activităţii economico-financiare: 1) Solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligaţiilor pe termen lung şi a creditelor prin elemente patrimoniale trebuie să aibă valori de peste 0. până la riscul de faliment.este favorizată de recurgerea la împrumuturi ca urmare a unui efect de levier financiar pozitiv.

au furnizat analizei financiare un câmp de investigaţii deosebit de bogat în scopul găsirii unor metode de detectare precoce şi previzionare a riscului de faliment consecutiv dificultăţilor. dar oferă informaţii insuficiente asupra viitorului. ştiind că rezultatele financiare ale întreprinderii se pot degrada în timp. Studii întreprinse în SUA şi Franţa au arătat că în vederea previzionării falimentului unei întreprinderi pot fi utilizate metode contabile şi metode bancare. acea marjă de securitate financiară care asigură capacitatea de plată pe termen lung şi scurt.164 Analiză financiară aprofundată activităţii întreprinderii aflate în dificultate. imputabil doar fluctuaţiilor conjuncturale. Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilităţii şi riscului de faliment prin intermediul unor note de risc sintetice obţinute pe baza unor metode statistice de analiză discriminantă. ci un rezultat al unei degradări progresive a situaţiei financiare a întreprinderii. Metodele contabile (cantitative şi analitice) se folosesc în cazul analizelor comparative în timp în scopul estimării evoluţiei viitoare a activităţii. Degradarea în timp a rezultatelor întreprinderii. Se cunosc mai multe metode-scoring de evaluare a riscului de faliment: . riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu câţiva ani înaintea încetării plăţilor. Concluziile unor asemenea analize sunt semnificative doar în cazul comparaţiilor temporale ale aceleiaşi întreprinderi. precum şi ratele de solvabilitate . reducerea marjelor şi ratelor de rentabilitate. de management. reducerea pieţelor de desfacere. analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a evita falimentul vizează echilibrul financiar pe baza fondului de rulment patrimonial (financiar). dificultăţile cu care se confruntă şi care nu sunt numai de ordin financiar. Calculul funcţiei scor se bazează pe o baterie de rate financiare obţinute pe grupuri de întreprinderi care s-au comportat diferit faţă de riscul de faliment.a. sau spaţiale cu întreprinderi similare din acelaşi sector de activitate. precum şi cauze accidentale legate de falimentul unor clienţi. ş.lichiditate. Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase şi vizează reducerea de activitate. probleme specifice de trezorerie. Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este un fenomen brutal. a cărei valoare (scor) clasifică întreprinderile în vulnerabile şi sănătoase. care permit determinarea unei funcţiiscor. În acest scop. blocajul în lanţ.

3R3 + 0. fiind prima funcţie . = Activ total Activ total R3 = R4 = Profit brut Rezultat din exploatare = măsoară randamentul activelor. pe baza datelor din conturile anuale ale întreprinderii analizate.675 Z < 1. Activ total măsoară flexibilitatea întreprinderii şi folosirea eficientă a capitalului circulant. modelul Băncii Franţei. Activ total Activ total Capitalizare bursieră Valoarea de piaţă a capitalului propriu = Datorii totale Datorii totale măsoară independenţa (autonomia) financiară. Activ total Vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de scor se apreciază astfel: Valoarea scorului Z Z > 2. Profit reinvestit Autofinanţare R2 = măsoară capacitatea de finanţare internă. Conan-Holder. al Băncii Comerciale Române.maxim De exemplu.81 Situaţia întreprinderii Bună .solvabilitate Precară .dificultate Grea .inexistent Nedeterminat Iminent . 1) Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 în SUA.675 1.6R4 + 0.a.insolvabilitate Riscul de faliment (%) Redus .2R1 + 1. funcţia-scor (Z) comportă 5 variabile (rate) şi are următoarea expresie: Z = 1.81 < Z < 2. Cifra de afaceri R5 = măsoară viteza de rotaţie a activelor (numărul de rotaţii).999R5. al Băncii Agricole ş. în care: Activ circulant R1 = exprimă ponderea capitalului circulant în totalul activelor.4R2 + 3.Analiză financiară aprofundată 165 modelul Altman. au rezultat valorile din Tabelul 41: . Modelul este aplicabil în special întreprinderilor cotate la Bursa de valori.scor care a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani înaintea producerii lor.

scor de depistare precoce a riscului de faliment.675 plasează întreprinderea într-o situaţie financiară bună. Activ total . 5. în care: Excedent brut de exploatare .1975.1965 şi concluziile nu permit extrapolarea lor la un univers mai larg datorită caracterului lor particular. din care jumătate au falimentat cu trei ani înainte în perioada 1970 .036 0. Funcţia-scor cuprinde 5 variabile (rate) şi se prezintă astfel: Z = 0.964 Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii: 1. 3. relativ limitată întrucât cercetarea care a stat la baza elaborării ei s-a axat pe sectorul manufacturier american în perioada 1946 .816 2. însă. Valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 2.0762 1.16R3 .166 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 45: Determinarea funcţiei – scor Z – model Altman Nr.22R2 + 0.802 0.0309 0. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = Activ circulant /Activ total R2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total R3 = Profit brut /Activ total R4 = Capitaluri proprii /Datorii totale R5 = Cifra de afaceri /Activ total Funcţia – scor Z An precedent 0. 2.Pe această bază.1R5 . fiind credibilă pentru bancher şi cu riscul de faliment cvasi .0722 2.0. R1 = Datorii totale R2 = Capitaluri permanente .0. după cum urmează: 2) Modelul Conan-Holder a fost elaborat în anul 1978 pe un eşantion de 190 întreprinderi mici şi mijlocii. întreprinderea este solvabilă.496 0. 2.0352 0.802 2. 4.780 Tabelul 41 An curent 0.24R1 + 0. În Franţa sunt cel puţin 2 funcţii .inexistent. Aplicabilitatea acestei metode este. 6.538 0.crt 1.87R4 .

crt 1. calculul funcţiei-scor după acest model a condus la valorile din Tabelul 42: Aplicaţia 46: Determinarea funcţiei – scor Z – model Conan-Holder Nr. 4.1 < Z < 0. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = EBE /Datorii totale R2 = Capitaluri permanente /Activ total R3 = (Active circulante . 2.0. vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de valoarea funcţiei .4671 0.16 0.16 0. în cazul întreprinderii analizate.Analiză financiară aprofundată R3 = R4 = R5 = Valori realizabile şi disponibile Active circulante − Stocuri = .2702 În concluzie.04 < Z < 0.scor se apreciază astfel: Valoarea scorului Z Z > 0.Stocuri) /Activ total R4 = Cheltuieli financiare /Cifra de afaceri R5 = Cheltuieli de personal /Valoarea adăugată Funcţia – scor Z An precedent 0. 5. Valoarea adăugată 167 Pe baza acestui model. Cifra de afaceri Cheltuieli cu personalul . 3.1 . valorile funcţiei-scor superioare limitei minime de 0.05 Situaţia întreprinderii Foarte bună Bună Alertă Pericol Eşec Riscul de faliment (%) < 10 % 10 ÷ 30 % 30 ÷ 65 % 65 ÷ 90 % > 90 % De exemplu.04 Z < .6514 0.8001 0.4122 0. 6. Activ total Activ total Cheltuieli financiare .1032 0. până la 0.4901 0.4912 0.4791 0. .05 < Z < 0.1692 Tabelul 42 An curent 0.2863 0.0.2702 plasează întreprinderea într-o situaţie foarte bună cu un risc de faliment sub 10 %.16 şi în creştere.0395 0.

1.221R4 – 0. Cifra de afaceri Investiţii corporale .408R8 – 85. în care: Cheltuieli financiare . = Capital investit Activ total Capacitate de autofinanţare .164R6 + + 0.255R1 + 2.706R7 + 1.6 % şi de dificultate = 79. în perioada 1975-1980. având expresia: 100Z = .scor indică situaţia de normalitate şi probabilitatea riscului de faliment ale întreprinderii după cum urmează: .168 Analiză financiară aprofundată 3) Modelul Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei a fost elaborat pe baza a 3000 întreprinderi industriale cu 3 ani înaintea falimentului. Valoarea adăugată R8 = Semnul (±) al scorului Z reflectă probabilitatea de normalitate (dificultate) a întreprinderii. Vad 0 Vad 0 Sold mediu clienţi R7 = ⋅ 360 .003R2 – 0. Valoarea funcţiei . după cum urmează: a) Z > 0: probabilitatea de normalitate = 76. operează cu un număr de 8 variabile (rate) şi măsoară gradul de similitudine al întreprinderii cu cele normale sau.4 %. Cifra de afaceri Datorii comerciale Sold mediu furnizori ⋅T = ⋅T .824R3 + 5. b) Z < 0: probabilitatea de normalitate = 20. Modelul prezice riscul de faliment pentru un orizont de 3 ani. Aprovizionări Cumpărări de mărfuri Vad 1 − Vad 0 Modificarea valorii adăugate ⋅ 100 = ⋅ 100 .1 % şi de dificultate = 23. Datorii totale Excedent brut de exploatare .9 %.689R5 – 1.544. aflate în pragul falimentului. R1 = Excedent brut de exploatare R2 = R3 = R4 = R5 = R6 = Resurse stabile Capitaluri permanente .

4.0072 1.Analiză financiară aprofundată Valoarea scorului Z Z > 0. 2.scor a întreprinderii analizate. valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 0.% R7 = Sold mediu clienţi ·360/CA R8 = Investiţii corporale/Valoare adăugată Funcţia – scor Z An precedent 0.125 . calculată după acest model este redată în Tabelul 43: Aplicaţia 47: Calculul funcţiei – scor Z – model Banca Franţei Nr. 3. funcţia . utilizează un set de rate şi indicatori de performanţă pentru stabilirea bonităţii întreprinderii pe baza unei grile de punctaj cu 6 criterii: Active pe termen scurt a) Lichiditatea patrimonială: Lp = .1912 86. ţinând seama de specificul şi condiţiile economiei româneşti.1600 0.80 121.0025 0.0. 7.crt 1. Pasiv . 9.75 32. 5.125 Z < .0.1520 0.043 În concluzie.448 Tabelul 43 An curent 0. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = Cheltuieli financiare/EBE R2 = Capitaluri permanente/Activ total (%) R3 = CAF/Datorii totale R4 = EBE/Cifra de afaceri R5 = Sold mediu furnizori ·360/Cumpărări mărfuri R6 = (Vad1 – Vad0)/Vad0 . 8.4761 65.2066 80.66 179.25 0.64 0.2171 79. 4) Modelul Băncii Comerciale Române.25 < Z < 0.25 Situaţia întreprinderii Normală Incertă Riscantă 169 Riscul de faliment (%) 10 ÷ 45 % 45 ÷ 70 % 70 ÷ 100 % De exemplu.65 26. Pasive pe termen scurt b) Solvabilitatea: S = Capital propriu .125 plasează întreprinderea într-o zonă de normalitate cu riscul de faliment sub 10 %.01 0.14 0. 6.

gajuri. Dt >50 % Ai > 50%.scurt) Limite de valori < 80 % 80 ÷ 100 % 100 ÷ 120 % 120 ÷ 140 % 140 ÷ 160 % > 160 % < 30 % 30 ÷ 40 % 40÷ 50 % 50÷ 60 % 60÷ 70 % 70÷ 80 % > 80 % <0 0 ÷ 10 % 10 ÷ 30 % <5 5 ÷ 10 > 10 At > 50%. 5. Criteriile de evaluare a bonităţii financiare – modelul BCR . De >50 % At > 50%. . cesionare creanţe). Criteriul de evaluare Lichiditatea patrimonială (Lp = Active term. 4. Rentabilitatea financiară (Rf = Profit brut/Capital propriu) Rotaţia activelor circulante (Nac = Cifra de afaceri/Active circulante) Dependenţa de pieţe (aprovizionare-desfacere) Aprovizionare: din ţară (At). bunuri achiziţionate din credite. Capital propriu c) Rentabilitatea financiară: Rf = d) Rotaţia activelor circulante: Nac = Cifra de afaceri . De >50 % Ai > 50%.interne. Dt >50 % Depozite gajate Gajuri. Solvabilitatea (S = Capital propriu/Pasiv) 3.crt 1.sunt notate cu puncte care servesc la clasificarea întreprinderilor în 5 categorii: Nr.scurt/Pasive term. din import (Ai) Desfacere: în ţară (Dt).170 Analiză financiară aprofundată Pr ofit brut . externe. ipoteci. ipoteci Achiziţii din credite Cesionare creanţe Puncte -2 -1 +1 +2 +3 +4 0 1 2 3 4 5 6 0 3 4 1 2 4 4 3 2 1 4 3 2 1 2. la export (De) Garanţii 6. f) Garanţii (depozite în lei şi valută gajate. Active circulante e) Dependenţa de pieţele de aprovizionare (A) şi desfacere (D) .

grila de punctaj privind bonitatea conform modelului BCR a întreprinderii analizate se prezintă în Tabelul 44: Aplicaţia 48: Grila de evaluare a bonităţii – model BCR Tabelul 44 Criteriul de performanţă Anul precedent Anul curent Nivelul Puncte Nivelul Puncte 1.financiară bună. Garanţii Depozite 4 Depozite 4 Total puncte 17 19 Punctajul acumulat şi în creştere.prezintă risc ridicat 6 ÷ 10 Risc deosebit – nu prezintă garanţii pentru acordare de credite 0÷5 Deosebit de precară .54 4 67.se pot acorda credite 16 ÷ 20 Bună . cuprins între (16-20) situiază întreprinderea în categoria B.fără garanţii pentru acordare de credite Pe baza grilei se consideră că întreprinderile din categoriile A şi B au o situaţie economico-financiară bună şi pot beneficia de credite bancare.13 3 269. Categoriile D şi E nu prezintă garanţii şi nu pot beneficia de credite.9 4 2. De exemplu.38 3 10. Rentabilitate financiară brută(Rfb) 8. Dt > 50 2 6. Dependenţa de pieţe (%) At > 50. Dt > 50 2 At> 50.82 4 4. Rotaţia activelor circulante (Nac) 1.61 1 1.24 4 3.Analiză financiară aprofundată În funcţie de punctaj se apreciază situaţia financiară a întreprinderii: Categoria A B C D E 171 Total puncte Situaţia economică – financiară . cu o situaţie economico .51 1 5.gradul de risc > 20 Foarte bună .se pot acorda credite 11 ÷ 15 Oscilantă . Solvabilitate (S) 64. Întreprinderile din categoria C prezintă un grad ridicat de risc. fiind . acordarea unui credit impunând o primă de risc relativ ridicată. Ele trebuie supravegheate din punct de vedere al solvabilităţii în vederea recuperării creditelor la primele semne de neîncredere. Lichiditate patrimonială (Lp) 143.

În aprecierea vulnerabilităţii întreprinderii şi a riscului de faliment nu este suficientă numai utilizarea unei singure metode – scoring. În acest sens. dat fiind că tocmai rulajele caracterizează acţiunea utilă a mijloacelor avansate în diferite faze ale circuitului economic al întreprinderii (aprovizionare – producţie – desfacere). pentru a permite depistarea timpurie a primelor semnale de degradare a acesteia şi a adopta decizii de corecţie cu anticipaţie. producţia obţinută într-o anumită perioadă de timp cu acelaşi volum de active circulante este mai mare.7. 3. bilanţul singur nu este suficient.7. folosindu-se balanţa de verificare pe rulaj a conturilor.172 Analiză financiară aprofundată credibilă şi prezentând garanţii pentru a putea beneficia de credite bancare. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante Interpretarea indicatorilor de bilanţ trebuie realizată numai în legătură cu datele privind activitatea economică desfăşurată de întreprindere în cursul anului. ci este necesară combinarea mai multor metode de analiză dinamică a situaaţiei financiare. Evaluarea vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prin intermediul următorilor indicatori: . Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator semnificativ ce caracterizează eficienţa cu care sunt folosite activele circulante ale întreprinderii.1. 3. Cu cât viteza de rotaţie este mai mare. De aici decurge importanţa accelerării vitezei de rotaţie în vederea creşterii eficienţei generale a activităţii economice a întreprinderii. Pentru evaluarea completă a gradului de utilizare a activelor circulante. care vizează unul din cei mai importanţi indicatori sintetici calitativi – viteza de rotaţie a activelor circulante – care are efecte directe asupra indicatorilor de performanţă (beneficiul şi rata rentabilităţii). se impune efectuarea unei analize externe a bilanţului. cu atât volumul de active circulante necesare pentru obţinerea unei anumite producţii este mai mic sau. el trebuie completat cu datele analitice referitoare la rulajele diferitelor conturi care se regăsesc în indicatorii de bilanţ. Modificarea valorii unui indicator de bilanţ trebuie apreciată numai după confruntarea acesteia cu sumele înregistrate în rulajele conturilor.

calculat ca medie: Sm = Aplicaţia 49: Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante Nr. 3) Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri: Ac = CA N Analiza acestor indicatori ce caracterizeză viteza de rotaţie vizează factorii de accelerare (încetinire) atât pe total cât şi din punct de vedere al structurii activelor circulante aferente celor trei stadii ale circuitului economic (aprovizionare – producţie – desfacere). 5. 4. 6. lei 3. pe baza Contului de rezultat şi bilanţului armonizat se determină viteza de rotaţie a activelor circulante din Tabelul 45: Sm = Soldul mediu al activelor circulante. 90. ca raport: Dz = N CA în care: T = durata perioadei de referinţă (360. casa şi conturi la bănci.6 94.62 1.6 + 40. Sm 1 ⋅ 1000 = ⋅ 1000 . CA (rotaţii).52 360 236. 1. Cifra de afaceri (CA) – mil. 2 2) Durata unei rotaţii este o mărime inversă numărului de rotaţii şi se stabileşte T T ⋅ Sm = (zile / rotaţie).9 Tabelul 45 Abateri Indici (± Δ) (%) + 185231 156.zile 360 Durata unei rotaţii (Dz) zile/rot (4/3) 222. investiţii financiare pe termen scurt.10 + 14. 30 zile). producţie în curs de execuţie. Indicatori crt.4 . 180.2 Active circ la 1000 CA (Ac)-(1000/N) 617.0. Sm 173 Si + Sf . avansuri pentru cumpărări de stocuri). produse finite şi mărfuri.6 Durata anului financiar (T) .8 657. Active circulante total (Sm) .6 106. creanţe. Numărul de rotaţii (N) (2/1) Exerciţiul financiar Precedent Curent 330562 515793 535016 783518 1.lei 2. De exemplu.35 100 106.Analiză financiară aprofundată 1) Numărul de rotaţii: N = în care: CA = Cifra de afaceri. precum şi pe fiecare element al activelor circulante în parte: stocuri (materii prime şi materiale consumabile.1 +248502 146.3 .mil.

Orice accelerare a vitezei de rotaţie va determina o evoluţie favorabilă a acestor indicatori. fie prin creşterea numărului de rotaţii a activelor circulante în cursul unei perioade. majorarea activelor circulante la 1000 lei CA cu 40. Toţi indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante au cunoscut dinamici nefavorabile. ceea ce antrenează în final reducerea activelor circulante ce revin la 1000 lei cifră de afaceri. prin accelerare sau nefavorabile.6 zile şi ca urmare.6 lei. 2. Reducerea numărului de rotaţii cu 0.1 a antrenat creşterea duratei unei rotaţii cu 14. fie prin reducerea duratei unei rotaţii. . prin încetinire: 1) Eliberări (E) (-) sau imobilizări (I) (+) de active circulante calculate cu relaţia: CA1 E( I ) = ( Dz1 − Dz 0 ) ⋅ (mii lei). 360 în care: D1(0) = durata unei rotaţii în cele două perioade. 3.2. B = CA – Ct = Dz 3) Rata rentabilităţii economice calculată prin lanţul de rate: Rexp Rexp CA Ac Re = = ⋅ ⋅ = Rv ⋅ N ⋅ Sac . 2) Beneficiul din activitatea de bază calculat cu relaţia: Sm ⋅ T − Ct (mii lei). Viteza de rotaţie a activelor circulante stă în legătură directă cu următorii indicatori. Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante În general. după cum orice încetinire va avea efecte negative asupra lor. viteza de rotaţie a activelor circulante influenţează cei mai importanţi indicatori de performanţă ai întreprinderii. N = Numărul de rotaţii.7. Accelerarea vitezei de rotaţie se exprimă. ceea ce exprimă degradarea eficienţei utilizării acestora.174 Analiză financiară aprofundată Din datele Tabelului 45 se desprind următoarele concluzii: 1. asupra cărora manifestă efecte favorabile. Activ CA Ac Activ în care: Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri).

14.35 106.0.75 1.05 157. 4) Rata rentabilităţii financiare calculată prin lanţul de rate: Rex Rex CA Ac Pasiv Rf = = ⋅ ⋅ ⋅ = Re ⋅ ( 1 + LF ) .10 + 14. Ponderea activelor circulante (Sac).65 0. (Re)(3/4) .85 301198 + 110197 959679 + 293079 53.60 1.lei 6. Indicatori crt. C CA Ac Activ C în care: D LF = = Levierul financiar (rata îndatorării).62 222. (Rf) (3/9) .9 515793 + 185231 156. econom. Cost bunuri vândute şi serv.6 + 78012 + 2. Numărul de rotaţii active circ (N) 8.2 425836 236328 35.0639 + 2. 4. 1.6 150.9 640142 + 214306 Analiza efectelor încetinirii vitezei de rotaţie a activelor circulante pe . C Se constată efectul favorabil al accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante asupra indicatorilor de performanţă ai întreprinderii.2 191001 666600 330562 49.36 . Cifra de afaceri netă (CA) – mil. Active circulante (Sm) .5 88. Total active nete (A) – mil.4910 47. Rezultat brut aferent CA nete (B)-mil.% Rata rentabilit. Durata unei rotaţii (Dz) – zile/rot 9.17 + 4. lei Rata profitabilităţii CA (Rv) (3/1) . Datorii totale (D) – mil.38 0.74 + 2.48 104.4 344015 482320 + 138305 140.3 133.(Ct) 3.20 94.73 .44 31. 13. lei 5. lei 2.0 107.% Tabelul 46 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146. lei 10.% 7.52 236. pe baza contului de rezultat (Tabelul 2) şi a bilanţului armonizat (Tabelul 25) se determină efectele modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante în Tabelul 46: Aplicaţia 50: Efectele vitezei de rotaţie a activelor circulante Nr.8 314340 38.7 109. financ. prest. Capitaluri proprii (C) – mil.70 28.7 143.0.% Levierul financiar (LF) (10/9) Rata rentabilit.mil.15 108.Analiză financiară aprofundată 175 Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului.5549 44. 12. 11. De exemplu.

lei.2 Sm1 ⋅ T 1 Sm1 ⋅ T 1 − = CA1 − CA′1 = 783518 − 835668 = − 52150 mil. Creşterea duratei de rotaţie a diminuat beneficiul cu 52150 milioane lei. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCA + ΔCt = 248502 – 138305 = + 110197 mil. Sistemul factorial al beneficiului este următorul: ΔDz = . 515793 ⋅ 360 Sm1 ⋅ T 1 Sm1 ⋅ T 0 − = CA′1 − CA′0 = − 835668 = 0 . lei.8 – 222. lei = ΔCA. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔCA + ΔCt. 1) E( I ) = ( Dz1 − Dz 0 ) ⋅ 360 Deci. 2. în care: ΔCA = CA1 – CA0 = 535016 – 783518 = + 248502 mil.2) ·783518/360 = + 31776 mil. lei = Δ. dar aceasta s-a datorat majorării activelor circulante cu 185231 milioane lei.138305 mil. ΔT = Dz 0 Dz 0 222 .176 Analiză financiară aprofundată baza datelor Tabelului 46 conduce la următoarele concluzii: CA1 = (236. 2) Modificarea beneficiului din activitatea de bază este diferenţa: Δ = B1 – B0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. lei. în care: 515793 ⋅ 360 Sm1 ⋅ T 0 Sm 0 ⋅ T 0 ΔSm = − = CA′0 − CA0 = − CA0 = 222 . ΔCt = Ct0 – Ct1 = 344015 – 482320 = . creşterea duratei unei rotaţii cu 14. Dz1 Dz 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSm + ΔT + ΔDz = 300652 + 0 – 52150 = + 248502 mil. b) Pe treapta a doua: ΔCA = ΔSm + ΔT + ΔDz.2 Dz 0 Dz 0 = 835668 – 535016 = + 300652 mil. lei. pe seama căreia beneficiul a crescut cu 300652 milioane lei.6 zile a avut ca efect imobilizări de active circulante în valoare de 31776 milioane lei. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul aferent cu 248502 milioane lei. În concluzie: 1. lei. lei.

1 a diminuat rata rentabilităţii economice cu 1. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔRv + ΔN + ΔSac. ΔT = 0 ΔDz = .98 – 30.74 % şi a majorării ponderii activelor circulante cu 4.9 %. Sistemul factorial al ratei rentabilităţii economice este următorul: ΔRv = + 2.38 – 28.Analiză financiară aprofundată 177 ΔCA = +248502 mil.62 · 0.88 = .20 %.1. Creşterea ratei rentabilităţii economice cu 2.15 procente în activul bilanţului.496 – 28.65 = + 2.98 = + 2. Reducerea numărului de rotaţii ale activelor circulante cu 0.9 %. 2.73 %.52150 mil. În concluzie: 1.44 · 1.90 + 2.52 · 0. ΔN = Rv1 · N1 · Sac0 – Re´0 = Re1´ . lei ΔSm = +300652 mil.1.40 % 4) Modificarea ratei rentabilităţii financiare este diferenţa: Δ = Rf1 – Rf0 = 47. 3) Modificarea ratei rentabilităţii economice este diferenţa: Δ = Re1 – Re0 = 31.38 – 28.73 % = Δ ΔN = .05 – 44.73 % a fost consecinţa creşterii rentabilităţii veniturilor cu 2. + 110197 mil. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRv + ΔN + ΔSac = 2. în care: .23 % + 2.40 %. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔRe + ΔLF.44 · 1.65 = 2. ΔSac = Re1 – Re1´ = 31. lei = Δ ΔCt = .40 = + 2.73 % = Δ.23 %.496 – 30.85 = + 2.88 = = 28. în care: ΔRv = Rv1 · N0 · Sac0 – Re0 = Re´0 – Re0 = 38.23 – 1.90 % ΔSac = + 2.Re´0 = 38.138305 mil.

care au majorat rata rentabilităţii financiare cu 3.06 = + 3.44. În concluzie: 1.88·1.5549 – 48.94%.85 = 3. valorificarea materialelor ce nu mai sunt necesare producţiei. Scăderea numărului de rotaţii (încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante) a diminuat rata rentabilităţii financiare cu 2.16 % ΔN = Re1´·(1 + LF0) .Rf´1 = 31.73 %.16 şi respectiv.45.94 = ΔRe.Rf´0 = 28. 3.16 %. reducerea termenelor de recuperare a creanţelor.05 – 48.38·(1 + 0. în care: ΔRv = Re0´·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – Rf0 = 30.74 % Importanţa accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante impune descoperirea căilor de creştere a acesteia. scurtarea ciclului de producţie.95 + 3.85 = + 3. 3.95 %.94 % ΔN = .16 – 2.1.2.5549) . b) Pe treapta a doua: ΔRe = ΔRv + ΔN + ΔSac.98 1. . ΔRe = +3.38· 1.1.20% = Δ ΔSac = + 3.79 = .178 Analiză financiară aprofundată ΔRe = Re1·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – 44. ΔLF = Rf1 .2.95 % + 2.94 – 1.Rf´0 = 47.5549 – 44. ΔSac = Re1 (1 + LF0) .73 = + 3.85 = 31.74 %. pe fazele circuitului economic reducerea stocurilor de materii prime şi materiale la minimum. Sistemul factorial al ratei rentabilităţii financiare este următorul: ΔRv = +3.95 %. Creşterea ratei rentabilităţii financiare cu 2.79 – 45.06 = 48.20 % = Δ.01 = . întărirea controlului financiar – contabil.Rf´0 = Rf´1.74 = + 2.5549 .2 % s-a datorat majorării ratei rentabilităţii economice. în condiţiile reducerii levierului financiar. Prin intermediul ratei rentabilităţii economice se manifestă efectul favorabil al creşterii rentabilităţii veniturilor şi al majorării ponderii activelor circulante.73 % Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRv + ΔN + ΔSac = 3. 2.74 %.73 % ΔLF = . care a redus-o cu 1. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRe + ΔLF = + 3.

pe baza datelor bursiere. capitalizarea bursieră. evoluţia pieţei de capital. care nu trebuie să lipsească din situaţiile financiare anuale. dintre care cele mai semnificative sunt următoarele: 1) Cifra de afaceri pe acţiune echivalează cu productivitatea pe acţiune şi se determină raportând cifra de afaceri la numărul de acţiuni: . Analiza unei întreprinderi cotate la bursă (listate) comportă un studiu suplimentar. să se vândă sau să se conserve titlurile. decotarea. sectorul. Analiza fundamentală vizează factori multipli pentru a determina tendinţa unui titlu de valoare. cercetarea mişcărilor ciclice ale pieţei privind evoluţia cursului acţiunilor. factorii economici. tendinţa acesteia cu referire la evoluţia cotelor estimate comparativ cu cele reale. sunt aduse la cunoştinţa publicului toate elementele importante ale întreprinderii. nu sunt cotate decât titlurile întreprinderilor care publică anual raportul de gestiune prin care. sociali şi politici.a.valorii. înainte de emisiune.8. sau din contra. Analiza tehnică vizează trei direcţii de cercetare: proiecţia în viitor a comportamentului trecut al pieţei acţiunilor. cursul acţiunilor. Astfel.Analiză financiară aprofundată 3. Analiza financiară aplicată plasamentelor de capital la bursa de valori – analiza bursieră . ş. analiza tendinţei actuale pentru a descoperi momentul în care o variaţie a cursurilor va indica un punct de revenire. Analiza bursieră a întreprinderii cotate 179 După cum se cunoaşte. în care rentabilitatea este sacrificată în favoarea plus . randamentul acţiunilor. menit să servească la elucidarea unor aspecte referitoare la politica în domeniul portofoliului de titluri: dacă trebuie să se cumpere.este o analiză profesionistă în care se regăsesc două tendinţe: una fundamentală şi una tehnică. admiterea unui titlu la cota oficială (bursă de valori) – cotarea – este supusă anumitor condiţii. ceea ce impune cunoaşterea unor aspecte referitoare la: situaţia financiară a întreprinderii. situaţia reală a cursului acţiunilor (preţul de piaţă al titlurilor). unul de speculaţie. dacă valoarea în cauză este un titlu de portofoliu de rentabilitate satisfăcătoare. În scopul efectuării unei analize bursiere fundamentale se utilizează mai multe rate bursiere.

dacă valoarea contabilă este inferioară . deoarece acţionarii pot prefera dividende în detrimentul autofinanţării. 2) Beneficiul pe acţiune este un indicator de bază al pieţei bursiere. respectiv preţul pe piaţă al unui titlu. punând în evidenţă preţul de evaluare al operatorilor. Indicatorul prezintă importanţă în evaluarea rentabilităţii acţiunilor. 3) Capacitatea de autofinanţare pe acţiune . 4) Capitalizarea bursieră exprimă valoarea pe care bursa o acordă întreprinderii şi se determină prin multiplicarea numărului de acţiuni emise cu ultimul curs cotat al unei acţiuni: Cb = Na·Ca. cu influenţe directe asupra celorlalţi indicatori de eficienţă a acţiunilor.180 Analiză financiară aprofundată CAa = CA/Na. Aceasta serveşte ca mod obiectiv de comparaţie a capitalizării bursiere cu valoarea contabilă a întreprinderii. ştiut fiind că una dintre funcţiile pieţei financiare este şi aceea de acordare a unui preţ întreprinderilor cotate. Numărul de acţiuni ce compun capitalul unei întreprinderi şi valoarea lor nominală sunt indicatori de cotare a acţiunilor la bursă. Cursul unei acţiuni rezultă din ofertă şi cerere şi reflectă valoarea bursieră. de unde rezultă fie subestimarea afacerii (plus-valori latente).indică partea din CAF adusă de fiecare acţiune şi se determină prin raportul: CAFa = CAF / Na . Acest raport trebuie utilizat cu discernământ la bursă. serveşte la calculul multiplului de capitalizare bursieră şi poate fi diluat sau ajustat. care arată partea din beneficiu adusă de fiecare acţiune şi se obţine prin raportarea beneficiului net la numărul de acţiuni: Bpa = Bnet / Na . sau de capitalizarea obligaţiunilor. Poate fi vorba de o capitalizare bursieră a unei pieţe financiare. ale căror fluctuaţii pe termen lung pot afecta preţul real al întreprinderii. în funcţie de capitalul (diluat sau nediluat) luat în calcul. Acest indicator permite aprecierea întreprinderii pe baza valorii bursiere a acţiunilor sale.

Beneficiul pe acţcţiu (Bpa ) Acest multiplu bursier de capitalizare a beneficiilor indică de câte ori este capitalizat beneficiul pe acţiune. fiind de preferat utilizării unui simplu randament asigurat de dividendele distribuite. prin care. adică un raport curs . actualizarea beneficiilor viitoare.valori latente). conform căreia cursul unui titlu se fixează la preţul său just în funcţie de rata de actualizare a beneficiilor viitoare. De aceea acest raport stă la baza unei alte metode de evaluare a întreprinderii.Analiză financiară aprofundată 181 capitalizării bursiere. Prin multiplicarea beneficiului pe acţiune cu PER se obţine cursul acţiunii la bursă ( Ca = Bpa ⋅ PER ). . prin care capitalizarea bursieră corespunde valorii actuale a activelor nete. care permite doar o estimare a beneficiilor întreprinderii pentru anul în curs sau pentru cel următor. În scopul determinării preţului real al întreprinderii există mai multe criterii de apreciere a capitalizării bursiere: valoarea substanţială. Acţiunile cu un PER ridicat se comportă cel mai bine la bursă. favorizând speculaţii avantajoase vânzării lor. Echivalentul franţuzesc al termenului anglo-saxon Price Earning Ratio (PER) este cel de Coeficient de capitalizare a rezultatelor (CCR). Se obţine ca raport între capitalizarea bursieră şi rezultatul exerciţiului: Capitalizarea bursieră (Cb ) PER = sau ca raport între cursul acţiunii Rezultatul exerciţxer (Rex ) ui la bursă şi beneficiul pe acţiune: Cursul bursier al acţcţiun(Ca ) PER = . 5) Coeficientul de capitalizare bursieră (PER) este un multiplu de capitalizare (sau multiplu bursier). după cum un PER relativ scăzut indică o evaluare destul de ieftină. corectat cu o primă de risc proporţională cu fiecare valoare. sau supraestimarea acesteia (minus .beneficiu care stabileşte legătura între cursul unui titlu şi rentabilitatea lui. dacă valoarea contabilă este superioară capitalizării bursiere a acesteia. în analiză trebuie să se ţină seama de teoria portofoliului de valori mobiliare. care permite aprecierea randamentului unui plasament în acţiuni. arătând câţi ani de beneficiu actual costă fiecare afacere cotată. plecând de la cursul acţiunilor.

182 Analiză financiară aprofundată Divizând beneficiul scontat cu numărul titlurilor. Raportul curs . faţă de care evoluează în sens invers.Shapiro) măsoară randamentul capitalurilor investite (randamentul unui plasament în acţiune). fiind mai obiectiv în aprecierea rentabilităţii acţiunilor comparativ cu dividendele pe acţiune. de evoluţia ratelor dobânzii şi de ritmul inflaţiei. stimulând mai mult acţionarii şi mai puţin capitalizarea rezultatelor pentru reinvestire şi dezvoltarea întreprinderii. multiplul de capitalizare (PER) al întreprinderii. se obţine beneficiul pe acţiune aşteptat. sau pentru realizarea unei plus-valori de capital. 7) Dividendele pe acţiune reprezintă un indicator ce depinde de rata de distribuire a dividendelor şi se calculează prin raportul: Dividende distribuite Dpa = Numărul de acţiuni Raportul curs – beneficiu (PER) permite să se compare întreprinderile între ele. 6) Rata de distribuire a dividendelor (Pay Out Ratio – POR) .exprimă politica în ceea ce priveşte distribuirea de dividende şi se calculează raportând totalul dividendelor la rezultatul net: Dividende distribuite POR = ⋅ 100 (%) Rezultatul net Rata prezintă importanţă pentru cei interesaţi în achiţia de acţiuni în scopul obţinerii unui venit sub forma dividendelor. în final. care este un indicator al atracţiei pieţei de capital în raport cu plasamentele de înlocuire. de ratele de repartizare . 8) Metoda de evaluare a întreprinderii în funcţie de criteriul Capitalizarea beneficiilor (după formula Gordon . indiferent de rata de distribuire a dividendelor. la care se raportează preţul actual al acţiunii pentru a obţine.beneficiu (PER) variază în timp şi spaţiu şi depinde de beneficiile anticipate ale operatorilor. în funcţie de mărimea beneficiului. prin intermediul indicatorului Rentabilitate pe acţiune: Dividende pe acţcţiu Ra = ⋅ 100 (%) Cursul acţcţiun Această rată măsoară rentabilitatea plasamentului şi depinde de dividendele distribuite.

Coef. constituind un indicator pentru plasamente eficiente. dividende(POR) (12/4) % 14.3 126. Ratele de rentabilitate a acţiunilor s-au redus ca urmare a creşterii mai rapide a cursului mediu al acţiunilor pe piaţa de capital faţă de beneficiul pe acţiune. de capitaliz.36 . .Analiză financiară aprofundată 183 a lui şi de nivelul cursului. capacitatea de autofinanţare pe acţiune.3 0.13 14356 35.53 13.4 59200 295996 + 236796 500 9.2 23. Cursul mediu al acţiunii (Ca) (lei) 9.6.2 126.24.0.59 29. Majoritatea indicatorilor bursieri au cunoscut dinamici nefavorabile.8. Beneficiul pe acţiune (Bpa) (4/2) 6.242 11. de autofin.647 51384 0.4 + 3783 .53 18139 35.061 2.1 695591 + 568311 Din datele Tabelului 47 se desprind următoarele concluzii: 1. Dividende/acţiune (Dpa) (12/2) 15. beneficiul pe acţiune. 2. Indicatori crt.687 47815 0. Cifra de afaceri/acţiune (CAa) (1/2) 4.173 98224 0. Coef. Beneficiul net (Rnet) 5.514 + 50409 . Dividende distribuite 13. Rata rentabilit.5 432. Cifra de afaceri (CA) 2. Ratele bursiere ale întreprinderii luate în studiu se prezintă în Tabelul 47: Aplicaţia 51: Analiza ratelor bursiere Nr.1 23.331 2350 13. Rentabilitate pe acţiune (Ra) (14/8) % 16. Fac exceepţie capitalizarea bursieră şi coeficientul de capitalizare bursieră (PER) care au crescut datorită dinamicii diferite a factorilor rapoartelor de calcul.39 + 10716 .bursieră (PER)(8/5) 12.4 41.2 432. Capitalizare bursieră (Cb) (2*8) 10.bursieră (PER)(9/4) 11. Capacit. de capitaliz./acţ.3 546.0.3 100 25.95 2.3 25.181 .3 0.59 7. Rata distrib. 3. ca urmare a creeşterii mai lente a indicatorilor de performanţă comparativ cu creşterea numărului de acţiuni.acţiunii (Rra) (5/8) % Tabelul 47 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146.1 109. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 7.807 2150 127280 3.25 31. (CAFa) (6/2) 8.mii 3.476 + 200 + 10.3 205.4 + 10. (milioane lei) 1.66 . cum ar fi: cifra de afaceri pe acţiune.0. Numărul de acţiuni (Na) .037 40668 0.13 3.

veniturile înscrise în creditul contului constituie fluxuri de intrări. prin metoda fluxurilor pornind de la conceptul de flux de fonduri. Înlăturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare într-o viziune nouă. chiar pe o perioadă de 3-5 exerciţii succesive. sau împrumutul şi rambursarea datoriei. deoarece variabilele pe care le cuprinde bilanţul sunt redate sub forma unor stocuri ce caracterizează situaţia la un moment dat (la început şi la sfârşit de exerciţiu). permiţând înţelegerea modului în care este format rezultatul. Astfel. Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activităţii. Fluxuri de fonduri în întreprindere În prezent se poate face distincţie între analiza tradiţională statică.184 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 4 ANALIZA FINANCIARĂ PRIN FLUXURI 4. îşi găseşte originea în variabilele de flux ale contului de rezultat. deoarece variabilele sale sunt în principiu fluxuri. care porneşte de la documentele contabile de sinteză ale exerciţiului – bilanţul si contul de rezultat – şi analiza dinamică. simpla comparaţie a bilanţurilor şi conturilor de rezultat. unde. iar cheltuielile înscrise în debitul contului reprezintă fluxuri de ieşiri. care se ataşează evoluţiei trecute şi previzionate şi care vizează cu precădere capacitatea beneficiară şi fluxurile financiare. reprezentând ciclul de exploatare. . dar nu există totuşi nici un instrument care să permită explicarea transformărilor suferite de partea superioară a bilanţului.1. în activ se descrie ciclul de investiţii la un moment dat şi. în pasiv ciclul de finanţare al întreprinderii la acelaşi moment. care decurg din ciclul de exploatare. Partea de jos a bilanţului funcţional. Cu toate acestea. Se apreciază că studiul bilanţului furnizează analizei o viziune statică a întreprinderii. nu poate explica decât rezultanta netă a mişcărilor de sens contrar: achiziţia şi cedarea de imobilizări.

. iar incidenţa lor asupra funcţionării întreprinderii va pune în evidenţă punctele “slabe” şi “forte“ ale relaţiei economic – financiar. dar de sens opus: vânzarea unor mărfuri su prestaţii se poate descompune în două fluxuri. fluxurile sunt mişcări de valori între agenţi economici. O definiţie clasică a noţiunii de flux consideră că în general. astfel încît pot exista fluxuri reale dacă aceste mişcări de valori privesc bunuri materiale şi fluxuri financiare (sau de fonduri) dacă ele se referă la mijloace monetare. Este cunoscut că activitatea întreprinderii este rezultatul unor operaţiuni multiple. rentabilitatea şi creşterea întreprinderii. Unii autori consideră că fluxurile reale au o contra-partidă monetară. a impozitului pe beneficii. În general se consideră flux orice mişcare generată de o operaţiune ce re impact asupra trezoreriei: o vânzare. fluxurile economice rămân însă predominante. ele provenind din operaţiile de exploatare.Analiză financiară aprofundată 185 care permite determinarea surplusurilor monetare degajate de activitatea întreprinderii. o plată de salarii. de aceea ele ar putea fi numite fluxuri autonome. unul fizic şi unul monetar de contrapartidă în schimbul celui fizic. Studiul lichidităţii permite aprecierea interdependenţei mecanismelor financiare. De aceea se produc fluxuri de intrări şi ieşiri în şi din patrimoniul întreprinderii. În acest sens s-a propus ca instrument adaptat acestei cerinte Tabloul de flux. Ritmul sau intensitatea cu care se desfăşoară un flux monetar depinde de trei factori: acumularea anterioară de fluxuri (masa capitalurilor). o cumpărare. servicii) nu are relevanţă (variaţia datoriei. o rambursare de datorie constituie un flux ce afectează trezoreria întreprinderii. încât punctul central al analizei transformărilor patrimoniului îl constitue noţiunea de lichiditate degajată sau utilizată. Fluxurile reale (fizice) cu contra-partida lor monetară se numesc fluxuri economice sau de exploatare. operaţiuni ce afectează patrimoniul întreprinderii şi care se exprimă prin încasări şi plăţi. pentru care suportul fizic sau real (bunuri. economice şi financiare. cum ar fi “Excedentul de trezorerie de exploatare“ (ETE). pe baza căruia să se poată măsura fluxul de activitate şi fluxurile care afectează situaţia generală de ansamblu a întreprinderii. variaţia cheltuielilor financiare. creşterea capitalului). Alături de acestea apar fluxurile monetare.

după cum urmăresc fie să explice direct transformările patrimoniului întreprinderii. există trei tablouri de fluxuri financiare care pot da răspunsul la aceste întrebări: 1. fondurile proprii şi. fie să prezinte operaţiunile care au fost cauza acestor transformări. Ele pot fi construite în moduri diferite. capitalul împrumutat. 2) Capitalul financiar (format din resursele permanente ale întreprinderii) cărora le corespund fluxurile autonome lipsite de fundament real şi se reflectă în pasivul bilanţului. Tabloul utilizărilor şi resurselor. Tabloul care grupează fluxurile în patru grupe: cele care depind de . În capitalul financiar se află. Tabloul de fluxuri se bazează în întregime pe legătura sistematică care reuneşte masa capitalurilor acumulate. În acest sens. Tabloul care explică variaţia încasărilor şi distinge fluxurile legate de operaţiunile de exploatare şi fluxurile legate de alte operaţiuni. În realitate există două mase de capital cărora li se asociază două categorii de fluxuri specifice: 1) Capitalul economic (format din imobilizări corporale şi necorporale de exploatare şi din stocuri) care se află la originea fluxurilor fizice şi corespunde activului bilanţului. În capitalul economic se regăsesc fluxurile economice. rentabilitatea şi creşterea întreprinderii. 2. care nu sunt altceva decât fluxurile de exploatare. ea realizându-se prin intermediul tablourilor plurianuale de fluxuri financiare. pe de o parte. pe de altă parte.186 Analiză financiară aprofundată Metoda fluxurilor vizează o analiză financiară mai modernă în comparaţie cu cea clasică bazată pe bilanţul financiar (lichiditate – exigibilitate). cu condiţia ca să se includă doar fluxurile referitoare la investiţii. 3. care clasifică fluxurile de fonduri în: fluxuri ce relevă fondul de rulment. Aceste tablouri regrupează fluxurile financiare în totalitatea lor după o logică specială destinată să pună în lumină politica financiară a întreprinderii. fluxuri ce relevă necesarul de fond de rulment şi fluxuri ce relevă trezoreria. cu un flux de intrare (creşterea datoriei) şi un flux de ieşire (cheltuielile financiare).

În virtutea principiului egalităţii Utilizări = Resurse. el face parte din sistemul dezvoltat al conturilor anuale. tipul de tablou ales depinzând de concepţia financiară a autorului privind întreprinderea. Dar cum fluxul de utilizări depinde de fluxul de resurse (“nu se poate utiliza decât ceea ce există”) se impune ca relaţia să fie inversată: . nu există un tablou universal. Stabilit post factum. având ca scop analiza mişcărilor contabile ce afectează acest patrimoniu şi indicând cum au permis resursele de care a dispus întreprinderea să facă faţă necesităţilor sale antrenând aceste variaţii. cele legate de acţionari şi cele legate de operaţiunile de îndatorare. rata investiţiilor. în mod logic se obţine egalitatea: Fluxul de utilizări al exerciţiului = Fluxul de resurse al exerciţiului. Tabloul de finanţare (sau Tabloul utilizărilor şi resurselor) al unei perioade are ca scop să pună în evidenţă fluxurile de operaţiuni care sunt la originea modificării unui element al bilanţului la sfârşitul unui exerciţiu faţă de începutul acestuia. cu fluxurile de resurse. Acest tablou explică variaţiile patrimoniului întreprinderii în cursul perioadei de gestiune. politica de finanţare internă şi externă. fiind obligatoriu în cazul marilor întreprinderi (cu peste 300 salariaţi şi o cifră de afaceri mai mare de 120 milioane franci). Aceste fluxuri sunt identificate în cadrul analizei posturilor de activ şi de pasiv cu fluxurile de utilizări şi respectiv. cele care depind de activele financiare.iar acolo unde elaborarea acestuia este obligatorie. Analiza tabloului de finanţare este o continuare logică a studiului documentelor contabile de sinteză tradiţionale – bilanţul şi contul de rezultat .Analiză financiară aprofundată 187 exploatare. Tabloul Utilizări – Resurse propus de Planul Contabil General – modelul francez – este mai frecvent folosit sub denumirea de tablou de finanţare şi el trebuie completat de un tablou explicativ al variaţiei încasărilor. Previzional. tabloul de finanţare permite să se aprecieze gestiunea financiară a întreprinderii. acest tablou permite orientarea opţiunilor în funcţie de echilibrele financiare estimate sau posibile şi evaluarea posibilităţilor de expansiune în funcţie de resursele previzibile. În general.

o variantă a tabloului de finanţare.2. 4. Tablourile fluxurilor de numerar. înseamnă: Fluxul de resurse al exerciţiului . nici în contul de rezultat. conform OMFP 94/2001. sunt obligatorii în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi. conform opticii funcţionale de prezentare a bilanţului. Tabloul de finanţare. care permit reconstituirea fluxurilor financiare ale perioadei. şi opţionale în cazul reglementărilor contabile simplificate (OMFP 306/2002).Resurse”.Fluxul de utilizări al exerciţiului = 0. explicând variaţia . numit şi tablou al utilizărilor şi resurselor.188 Analiză financiară aprofundată Fluxul de resurse al exerciţiului = Fluxul de utilizări al exerciţiului. a bilanţului şi a modificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1. Fluxurile financiare reprezintă modificările mijloacelor din activul bilanţului. aceasta fiind regula fundamentală care stă la baza construcţiei Tabloului de finanţare “Utilizări. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie constituie o etapă importantă în examinarea documentelor de sinteză privind situaţia financiară a întreprinderii. algebric. Tabloul e finanţare constituie principalul instrument al analizei dinamice privind echilibrul financiar în termeni de flux. Din acest motiv. analiştii financiari construiesc tablouri de finanţare şi tablouri de fluxuri de trezorerie (numerar). El pune în evidenţă variaţia fondului de rulment (ΔFR). care rezultă din comparaţia post cu post a două bilanţuri funcţionale succesive. Din acest motiv. situaţiei nete şi circulaţiei efective a monedei. care este mai bine adaptat gestiunii previzionale. după analiza contului de rezultat. care clarifică modalităţile de prezentare după IAS-7. ale datoriilor. ceea ce. este utilizat în special în cazul marilor întreprinderi occidentale şi permite să se analizeze modificările structurii patrimoniale a întreprinderii în cursul unei perioade. fluxurilor de resurse li se atribuie semnul + şi fluxurilor de utilizări semnul -. deşi acestea nu apar explicit nici în bilanţ. Ansamblul fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderii printr-o abordare mai dinamică şi mai globală. prezentând situaţia resurselor noi şi a utilizărilor acestora.

financiare şi fluxurile monetare care se exprimă prin încasări şi plăţi. Cesiune (reducere) de elemente de imobilizat: activ imobilizat a. centrat pe variaţia fondului de rulment net global (ΔFRNG) explică direct modificările structurale ale patrimoniului întreprinderii prin variaţia disponibilităţilor şi tratează trezoreria ca o variabilă reziduală. Tabloul de finanţare este situat între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere al exerciţiului şi are următoarea structură: Tabloul de finanţare Utilizări Resurse 1. Tabloul de finanţare clasic. Creştere datorii financiare Total utilizări Total resurse Creşterea FRNG (ΔFRNG) Total Utilizări Total Resurse Elaborarea Tabloului Utilizărilor şi Resurselor impune o distincţie clară între fluxurile patrimoniale. între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Este mai puţin utilizat de marile întreprinderi. Imobilizări corporale 3. C A F 2. Dividende distribuite 1. Resurse sunt considerate diminuările posturilor de activ care corespund vânzării unui bun (diminuării unor creanţe). care situiază . Rambursare de datorii financiare 4. Utilizări sunt considerate creşterile posturilor de activ ce corespund unor achiziţii (creări) de bunuri precum şi reducerile posturilor de pasiv prin diminuarea capitalurilor proprii (rambursarea unor datorii). Achiziţie elemente de activ 2. având ca scop evidenţierea fluxurilor financiare ale utilizărilor şi resurselor caracteristice activităţii întreprinderii în cursul exerciţiului. Creştere de capitaluri proprii b. precum şi creşterile de pasiv ce corespund unor aporturi de capital.Analiză financiară aprofundată 189 patrimoniului. Imobilizări financiare (aporturi noi în numerar) 3. Mai uzuală este o variantă a tabloului de finanţare clasic.

ΔResurse(ciclice şi neciclice). în care: ΔResurse stabile = Creştere capitaluri stabile + Reducere active imobilizate brute. variaţia fondului de rulment ar trebui să fie pozitivă. ΔResurse = Creştere pasive (datorii pe termen scurt) + Reducere active. ΔNFRT = Variaţia necesarului de fond de rulment total Variaţia ΔFRNG este prezentată în prima parte a tabloului în funcţie de variaţia elementelor din partea superioară a bilanţului: ΔFRNG = ΔResurse stabile – ΔUtilizări stabile brute. Tabloul de finanţare Utilizări. în care: ΔFRNG = Variaţia fondului de rulment net global. pentru a nu compromite solvabilitatea viitoare a întreprinderii. separat pe tipuri de activităţi: exploatare(ΔNFRE) şi înafara exploatării(ΔNFRAE): ΔNFRT = ΔUtilizări (ciclice şi neciclice) . În mod normal.care se bazează pe echilibrul financiar determinat cu ajutorul unor bilanţuri funcţionale succesive şi care evidenţiază fluxul de trezorerie netă (ΔTN) calculat ca diferenţă: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT. ΔUtilizări stabile = Creştere active imobilizate brute + Reducere capitaluri stabile. Această variaţie . în care: ΔUtilizări = Creştere active + Reducere pasive (datorii pe termen scurt).Resurse permite să se analizeze politica de investiţii şi de finanţare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiile echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută. Fiind legată de operaţiunile financiare pe termen scurt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional.Tabloul Utilizări-Resurse .190 Analiză financiară aprofundată trezoreria pe un loc central . Variaţia ΔNFRT este prezentată în partea a doua a tabloului şi se determină pe baza elementelor din partea inferioară a bilanţului. în care: ΔUT = Creştere disponibilităţi + Reducere credite trezorerie. ΔRT = Reducere disponibilităţi + Creştere credite trezorerie. variaţia trezoreriei nete poate fi determinată şi prin diferenţa: ΔTN = ΔUT(Utilizări pentru trezorerie) – ΔRT(Resurse pentru trezorerie).

de fd rulm înaf.54768007 2.Creşteri datorii exploat. dar aceasta se datorează activităţii de exploatare. Modificarea capitalului propriu constituie o componentă distinctă a situaţiilor financiare anuale şi a fost prezentată în Tabelul 26. Necesarul de fond de rulment total (NFRT) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste 230 miliarde lei. de fond rulm de expl: ΔNFRE = ΔUtilizări expl. pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 26) se elaborează Tabloul de Finanţare “Utilizări – Resurse”(Tabelul 48): Aplicaţia 52: Structura funcţională a Tabloului de Finanţare Tabelul 48 Mii lei Mii lei Utilizări Resurse I.în afara expl 1.2 Variaţia nec. De exemplu. de fond de rulment total: ΔNFRT = ΔUtilizări totale – ΔResurse totale 1. 0 ΔNFRE = 186361384 – 54768007 = + 241129391 mii lei II.8408730 Din datele Tabelului 48 se desprind următoarele concluzii: 1.înaf expl. 0 2. 2.Creşteri resurse stabile 403020754 ΔFRNG = 403020754 – 177563686 = + 225457068 mii lei II Variaţia neces.expl.Creşteri alte active circulante + 3979702 1. 0 2.5524433 mii lei = 2884297 . ceea asigură o marjă de securitate favorabilă finanţării activelor circulante. Fondul de rulment net global (FRNG) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste 225 miliarde lei.Reduceri de active circ.Creşteri active de exploatare +186361384 1. 14127592 ΔNFRAE = 3979702 – 14127592 = .Reduceri de pasive .Creştere de active circulante totale +190341086 1. Variaţia trezoreriei nete: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT = TN1 – TN0 ΔTN = 225457068 – 230981501 = . expl: ΔNFRE = ΔUtiliz.Creşteri de active imobilizate brute +177563686 1.Analiză financiară aprofundată 191 este influenţată de modificarea capitalurilor permanente. – ΔResurse din expl.Reduceri datorii de exploatare .ΔUtilizări stabile 1.Reduceri active exploat.40640415 2. în care.1 Variaţia nec.Creşteri datorii înaf. la .10147890 mii lei III. – ΔRes. modificarea capitalului propriu are o pondere hotărâtoare.Variaţia fondului de rulment net global: ΔFRNG = ΔResurse stabile.Creşteri de pasive 0 ΔNFRT = 190341086 – 40640415 = + 230981501 mii lei II. 1.

192 Analiză financiară aprofundată activitatea din afara exploatării se înregistrează o variaţie negativă. generând dimensiunea ipotetică a performanţelor. a modului în care au fost utilizate şi măsura în care s-a apelat la alte surse decât cele din exploatare. cunoaşterea acestora fiind utilă atât acţionarilor. cunoaşterea fluxurilor viitoare de numerar interesează pe potenţialii investitori. 4. deoarece profitul prezentat la sfârşitul anului nu coincide cu soldul disponibilităţilor băneşti la acel moment. interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate. înregistrând o variaţie negativă de peste 5 miliarde lei. Ca urmare a decalajului dintre variaţia fondului de rulment net global şi variaţia necesarului de fond de rulment total. singurele care conferă autenticitate bunei gestionări a întreprinderii. finanţare). Analiza fluxurilor de numerar Variaţia trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă prin termenul anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar).3. finanţare) care au antrenat transformarea patrimoniului întreprinderii. Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveşte la estimarea necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute. investiţii. Această variaţie se verifică şi prin diferenţa dintre trezoreria netă a exerciţiului financiar curent (TN1) şi cea a exerciţiului financiar precedent (TN0). prin descrierea operaţiunilor (exploatare. interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor. 3. cât şi creditorilor. investiţii. . Introducerea Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentă a situaţiilor financiare anuale (IAS 7). metoda cash-flow-ului actualizat fiind una din metodele de evaluare a întreprinderii. obligatorie în cazul întreprinderilor mari (OMFP 94/2001) şi opţională în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (OMFP 306/2002) permite o analiză dinamică a echilibrului financiar. În egală măsură. Această situaţie exprimă evoluţia poziţiei financiare a întreprinderii faţă de situaţia de la începutul anului. trezoreria netă a cunoscut o dinamică nefavorabilă. 4. de peste 10 miliarde lei. respectiv o resursă de fond de rulment. care permite evidenţierea fondurilor obţinute de întreprindere în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi (exploatare.

iar plăţile efectuate în numerar pentru aceleaşi activităţi sunt afectate de -. Fluxurile de numerar din investiţii reflectă măsura în care cheltuielile efectuate au generat resurse care vor produce venituri în viitor (clădiri. plata dividendelor. Încasările în numerar sunt afectate de semnul +. Fluxurile de numerar stabilite pe baza documentelor de . Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreria ca fiind o variabilă centrală care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi de echivalente. 2) Fluxuri de numerar din activitatea de investiţii. instalaţii). aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii: 1) Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare. finanţare (ΔTF): ΔTN = ΔTExp + ΔTI + ΔTF. plăţi pentru răscumpărarea titlurilor emise. încasări din emisiuni de titluri. această situaţie (tablou) explică contribuţia fiecărei “funcţii” la variaţia globală a trezoreriei nete (ΔTN). 3) Fluxuri de numerar din activitatea de finanţare.Analiză financiară aprofundată 193 Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii referitoare la gradul în care diferitele activităţi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar. încasări sau plăţi din contracte de leasing). De exemplu. ca fiind rezultatul însumării algebrice a fluxurilor de numerar provenind din: exploatare (ΔTExp). fluxurile de numerar din activitatea curentă reprezintă un indicator-cheie al generării de numerar pentru alte activităţi: rambursarea împrumuturilor. noi investiţii fără finanţare externă. Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă. Deşi trezoreria întreprinderii este unică. menţinerea capacităţii de funcţionare a întreprinderii. iar variaţia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi de plăţi înregistrate în cursul perioadei. Metoda directă presupune deducerea plăţilor din încasările aferente ale exerciţiului financiar pe tipuri de activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoare de numerar pe total şi pe activităţi. investiţii (ΔTI). Fluxurile de numerar din activităţi de finanţare permit estimarea cererii viitoare de fluxuri de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii (primiri sau rambursări de credite. toate fluxurile trecând prin trezorerie. Conform metodei directe.

1635690 10 Fluxul de numerar înainte de elemente extraordinare 35558688 11936642 .5524433 .8031704 6 Alte impozite. clădiri. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII 1 Încasări din vînzarea de terenuri. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE 1 Încasări din împrumuturi pe termen lung/Rambursări (-) -5004375 25433427 30437802 2 Încasări din împrumuturi pe termen scurt/Rambursări (-) 13885928 13447575 .194 Analiză financiară aprofundată sinteză ale întreprinderii analizaze se prezintă în Tabelul 49: Aplicaţia 53: Situaţia fluxurilor de numerar Tabelul 49 Denumirea fluxurilor An preced. în legătură cu personalul -103342668 -165295446 . Fluxuri de numerar nete din activitatea de investiţii -22259558 -35717142 .502838 4 Achizionarea de acţiuni . FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE 1 Încasări din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii 347358780 52925590 181897200 2 Încasări din redevenţe. comisioane ş. de terenuri. taxe şi vărsăminte asimilate .502838 . achiziţ.7975428 .15244137 4 Dobânzi încasate 263086 719554 456468 II.82227 . mijl. instal.1877815 III.fixe ş.61952778 5 Taxa pe valoarea adăugată plătită -18958981 -26990685 . An curent Modificări I.12297 12297 5 Dividende plătite .a active 212037 212037 2 Încasări şi plăţi în numerar din alte activităţi de investiţii 859866 1977914 1118048 3 Plăţi numerar pt.9420403 + Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei 4512760 8408730 3895970 = Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei 8408730 2884297 .989875 .a active -23382510 -38626647 .5271158 .485278 7 = Numerar generat de exploatare 47169584 27390414 -19779170 8 Dobânzi plătite .23622046 I.5524423 .7478344 .1475153 .2207186 9 Impozit pe profit plătit . Fluxuri de numerar nete din activitatea de exploatare 35558688 11936642 .13457584 III.23622046 II.1960042 . ş. a venituri 95376 2204072 2108696 3 Plăţi în numerar către furnizori de bunuri şi servicii -176983048 -310308354 -133325306 4 Plăţi numerar către angajaţi. Fluxuri de numerar nete din activităţi de finanţare 8787029 36418122 27631093 6 Efectele variaţiei ratei de schimb aferente numerarului şi -18190189 -18162055 28134 echivalentelor de numerar Fluxuri de numerar – Total (I + II + III – 6) 3895970 .6339738 . onorarii.438353 3 Plăţi pentru operaţiuni de leasing financiar .

la începutul şi sfârşitul perioadei. ca urmare a unor încasări mai mari decât plăţile aferente. numerarul şi echivalentele de numerar la finele perioadei fiind mai mici cu peste 5 miliarde lei faţă de începutul perioadei. diferenţe de curs valutar). Se observă că reducerea numerarului şi a echivalentelor coincide cu variaţia trezoreriei nete determinată pe baza Tabloului de Finanţare (Tabelul 48). de unde rezultă numerarul net total. 2. precum şi cu variaţia necesarului de fond de rulment net (capitalul circulant). La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităţi. Metoda indirectă diferă în privinţa fluxurilor de numerar din exploatare. ca urmare a unor cheltuieli pentru investiţii superioare încasărilor. 5. Activitatea de finanţare a generat fluxuri de numerar care au crescut faţă de anul precedent cu peste 27 miliarde lei. se desprind următoarele concluzii: 1. 3. provizioane. fluxul de numerar total s-a redus faţă de anul precedent cu peste 9 miliarde lei. care se determină corectând rezultatul net cu influenţele unor operaţiuni ce nu au caracter monetar (amortizări. diferenţa obţinută reprezentând variaţia (±) a fluxului de numerar. Activitatea de exploatare a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă de anul precedent cu peste 23 miliarde lei.Analiză financiară aprofundată 195 Din analiza datelor Tabelului 49 privind fluxurile de numerar la întreprinderea analizată. încasările fiind inferioare plăţilor. Pe ansamblu. Activitatea de investiţii a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă de anul precedent cu peste 13 miliarde lei. . 4.

Politica de autofinanţare ca resursă internă creată de întreprindere ce participă la echilibrul întreprinderii alături de resursele externe. Efortul investiţional poate fi apreciat prin intermediul raportului: Investiţii . poate fi apreciată prin Rata de autofinanţare calculată cu ajutorul raportului: Autofinanţarea . care explică următoarele: 1) Operaţiunile care au contribuit la modificarea patrimoniului. ţinând seama de rata inflaţiei. ceea ce se poate analiza prin intermediul lanţului de rate: . care poate fi supra sau subunitar. 2) Investiţiile realizate sau dezinvestirea. fiind un instrument de gestiune. Tabloul de Finanţare poate fi utilizat pentru a se compara realizările exerciţiului cu previziunile planului de investiţii şi finanţare. financiare) ce se află în tabloul de finanţare. Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri În analiza financiară Tabloul de Finanţare reprezintă un document de bază mai ales când este stabilit pe mai mulţi ani (minim 5). pe baza căruia se stabileşte planul de investiţii şi de finanţare ce regrupează previziunile financiare ale întreprinderii şi îi exprimă strategia. Pentru a evita deteriorarea situaţiei financiare trebuie să existe o anumită coerenţă între politica de investiţii şi politica de autofinanţare. În activitatea de control. urmând ca diferenţele să fie justificate (explicate). necorporale. Anuitatea amortizării exerciţiului Politica de dezinvestire este exprimată prin cesiunile de active (corporale. 3) Mijloacele de finanţare interne şi externe folosite. Tabloul de Finanţare constituie o sinteză a politicii financiare a întreprinderii.4. de previziune şi de control.196 Analiză financiară aprofundată 4. Politica de investiţii este pusă în evidenţă prin analiza evoluţiei investiţiilor şi a ratei reale de creştere a acestora . Investiţii Valoarea subunitară a raportului arată că politica de investiţii s-a realizat prin recurgerea la resurse externe de finanţare.

dacă profitul este reinvestit pentru finanţarea creşterii. legătura între documentele de sinteză (conturile anuale). prin Excedentul Brut al Exploatării (EBE). Valoarea adăugată Autofinanţarea = Rata de autofinanţare. respectiv bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale întreprinderii şi tabloul de finanţare se poate exprima în felul următor: 1) Accentul se pune în primul rînd pe analiza activităţii întreprinderii. În concluzie. fie să se îndatoreze. producţia exerciţiului. În acest sens. Profitul net În perioada de creştere rapidă acest raport poate fi mai mic. sau chiar nul. Valoarea adăugată Valoarea adăugată Investiţii în care: Autofinanţarea = Marja de autofinanţare. Valoarea adăugată Investiţii = Rata investiţiilor. contul de rezultat al exerciţiului permite determinaresoldurilor intermediare: marja comercială. aceasta repartizânduse pentru remunerarea muncii prin salarii şi cheltuieli sociale şi pentru remunerarea capitalului. impozitele şi taxele şi la care se adună subvenţiile de exploatare. Investiţii 197 O scădere a marjei de autofinanţare face dificilă finanţarea creşterii şi obligă întreprinderea fie să-şi diminuieze investiţiile. ceea ce permite aprecierea structurii financiare a întreprinderii (capitalurile proprii şi datoriile). Politica de îndatorare rezultă din tabloul de finanţare prin ponderea autofinanţarii şi a îndatorării în finanţarea investiţiilor noi. Din tabloul de finanţare mai poate rezulta şi politica de distibuire a dividendelor prin intermediul raportului: Dividende . valoarea adăugată. 2) Excedentul Brut al Exploatării este un sold intermediar de gestiune care se obţine pornind de la valoarea adăugată din care se scad cheltuielile de personal. .Analiză financiară aprofundată Autofinanţarea Investiţii Autofinaţarea = × .

datoriilor regrupate după cum ele se referă sau nu la exploatarea ciclică. Se ajunge astfel la noţiunea de echilibru funcţional care se stabileşte cu ajutorul bilanţului funcţional. 2) Este de interes o legătură care s-ar putea face între contul de rezultat.198 Analiză financiară aprofundată Acest sold joacă rolul de “balama” deoarece permite fie determinarea rezultatului exerciţiului (RE). a necesarului de fond de rulment (ΔNFR). întrucât explică transformările bilanţului de închidere faţă de bilanţul de deschidere prin fluxurile ocazionate de activitatea întreprinderii. finanţare. c) Nivelul conturilor de trezorerie destinate finanţării pe termen scurt (trezoreria). 3) Tabloul de Finanţare nu evidenţiază mişcările de trezorerie ce decurg din . 3) Locul central revineTabloului de Finanţare. Echilibrul funcţional determinat cu ajutorul Tabloului de Finanţare Utilizări – Resurse prezentat în Tabelul 48 pune în evidenţă trei niveluri: a) Nivelul resurselor stabile şi al valorilor imobilizate. bazată pe bilanţul financiar. precum şi variaţia trezoreriei (ΔT): ΔT = ΔFR – ΔNFR. referitor la acesta se impun unele observaţii: 1) Ar fi preferabil să se păstreze în acelaşi document toate informaţiile în loc de a fi net separate prin Tabloul de Utilizări – Resurse. respectiv necesarul (resursa) de fond de rulment (NFR). creanţelor. nivel care permite să se determine partea de resurse durabile ce participă la finanţarea necesităţilor generate de exploatarea curentă. care avantajează abordarea patrimonială şi tabloul de utilizare a variaţiei fondului de rulment net global. trezorerie) şi care trebuie să asigure o coerenţă obligatorie între echilibrul operaţiunilor unei perioade şi structura financiară la acea dată. tabloul de finanţare şi excedentul brut al exploatării. Analiza care vizează echilibrul funcţional determinat prin variaţiile celor trei elemente. exploatare. Deşi Tabloul de Finanţare clarifică condiţiile de realizare a echilibrului financiar al întreprinderii. el asigurând legătura între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere şi permite determinarea variaţiei fondului de rulment (ΔFR). structurat după funcţiunile întreprinderii (investiţii. cunoscută sub denumirea de analiză funcţională este mai operaţională în raport cu analiza clasică. fie capacitatea de autofinanţare (CAF). respectiv fondul de rulment (FR). b) Nivelul stocurilor.

capacitatea de autofinanţare joacă un rol important. Acest sold se calculează pornind de la EBE. deşi ambele au ca punct de plecare excedentul brut al exploatării: a) Tabloul de Finanţare regrupează utilizările şi resursele în cursul fiecărui exerciţiu. care permite determinarea mai multor solduri. b) În Tabloul de Fluxuri. numit şi Disponibil după finanţarea internă a creşterii (DDFIC) care regrupează toate operaţiunile ce privesc activitatea economică – industrială şi comercială. În acest tablou.Analiză financiară aprofundată 199 fluxurile de operaţiuni. noţiunea de autofinanţare nu apare. Între Tabloul de Finanţare bazat pe analiza funcţională şi Tabloul de Fluxuri care vizează modul de realizare a echilibrului între venitul financiar generat de activitate şi schimburile monetare cu mediul economic. el exprimând disponibilul care a efectuat autofinanţarea integrală a fluxului de . Metoda de analiză prin fluxuri se centrează pe o regrupare originală a fluxurilor financiare ale întreprinderii structurate în patru asemenea solduri: 1) Soldul Economic sau de Exploatare (SE). în care: ETE = Excedent de Trezorerie de Exploatare Pe o perioadă medie. Metoda se bazează pe tablourile plurianuale de fluxuri financiare (TPPF). din care se deduc: modificarea necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE) şi totalul investiţiilor realizate în cursul exerciţiului: DDFIC = (EBE – ΔNFRE) – Investiţii = ETE – Investiţii. ceea ce nu permite concluzii privind gestiunea excedentelor sau deficitelor de trezorerie. deoarece constituie resursa esenţială de finanţare. există unele diferenţe. Înlăturarea acestor neajunsuri a condus la apariţia unei alte metode de analiză financiară care prezintă situaţia financiară a întreprinderii într-o perioadă de minim 5 ani consecutivi pentru a descoperi anumite tendinţe semnificative. care pot fi utlizate ca instrumente de analiză strategică în scopul elaborării unui diagnostic strategic. acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (DDFIC > 0). Este metoda propusă de Geoffroy de Murard cunoscută sub denumirea de analiza prin fluxuri şi vizează surplusurile monetare degajate de activitatea întreprinderii. fluxul principal este cel al trezoreriei de exploatare.

trezoreria de exploatare nu a fost folosită integral pentru finanţarea creşterii. 3) Soldul de gestiune (SG). Temporar. soldul financiar nu poate fi menţinut pozitiv mai multe exerciţii. ceea ce impune angajarea unor noi împrumuturi bancare. care regrupează ansamblul mişcărilor financiare privind datoriile (împrumuturile. El se obţine prin deducerea acestora din variaţia netă a datoriei (ΔD): SF = ΔD – Ch. 2) Soldul financiar (SF). dividendele şi participaţiile. în perioada de lansare a unei activităţi. pe măsură ce soldul economic creşte şi devine pozitiv ca urmare a creşterii rentabilităţii. cum ar fi cheltuielile financiare şi impozitul pe beneficii. Un Sold Economic constant pozitiv poate reflecta însă şi faptul că întreprinderea nu a investit suficient pentru a-şi folosi potenţialul de creştere. întreprinderea se va îndatora pentru a finanţa alte fluxuri de ieşire obligatorii. soldul economic negativ poate fi consecinţa realizării unor investiţii. cu riscul unui efect de levier negativ care agravează riscul economic şi afectează trezoreria. pentru a asigura o autonomie mai mare a întreprinderii în raport cu soldurile economic şi . întreprinderea se poate dezvolta normal şi îşi poate finanţa totalul investiţiilor din resurse proprii (ETE). – Impozit pe profit – Dividende şi participaţii. el arată ceea ce rămâne în întreprindere după finanţarea ansamblului fluxurilor de exploatare. Acest efect se va amplifica dacă Soldul Economic este negativ. soldul economic permiţând rambursarea datoriilor financiare.200 Analiză financiară aprofundată exploatare. numit şi sau Sold Curent.fin. care vor favoriza un Sold Financiar pozitiv. În mod normal acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (SG > 0). acesta se reduce până la valori negative. cheltuielile financiare) şi incidenţa fiscalităţii asupra beneficiilor ( impozitul pe profit). Dacă este pozitiv.. care este suma algebrică a Soldului Economic cu Soldul Financiar şi reflectă capacitatea întreprinderii de distribuire a dividendelor: SG = DDFIC(Sold E) + SF. ceea ce o obligă la angajarea unor noi datorii financiare. Dacă este egal cu zero. Dacă Soldul Economic este în mod constant negativ rezultă că întreprinderea nu are o rentabilitate suficientă sau a investit prea mult. Pe o perioadă medie soldul financiar trebuie să fie uşor negativ (SF < 0). rambursările.

porneşte de la locul central al EBE. care se obţine prin deducerea cheltuielilor financiare şi a rambursărilor din variaţia datoriilor pe termen lung şi creditelor bancare (ΔD): SB = ΔD – (Ch. 3) Situaţia Soldului Bancar (SB) pozitiv sau negativ în comparaţie cu DDFIC. prin achiziţionarea de imobilizări financiare. 2) Autofinanţarea investiţiilor. conform relaţiei: SF = SB – (Impozit pe profit + Dividende şi participaţii an precedent). . Din analiza financiară prin fluxuri pot rezulta concluzii privind următoarele aspecte: 1) Evoluţia creşterii întreprinderii în timp şi cauzele acesteia. impropriu denumit excedent. atât în analiza funcţională cât şi în analiza prin fluxuri. capital ce trebuie reînnoit şi dezvoltat. să recurgă la dezinvestire sau să procedeze la o creştere de capital. Soldul Financiar este uşor negativ.fin + Rambursări). din resurse de exploatare. influenţând mărimea şi semnul soldului financiar. Încetinirea acesteia poate fi consecinţa reducerii cererii sau a scăderii preţurilor. Acest sold poate fi pozitiv sau negativ (SB > 0. sau SB < 0). care reprezintă autofinanţarea economică a întreprinderii. activitatea curentă – de exploatare şi financiară – nu este suficientă pentru finanţarea creşterii întreprinderii. Excedentul Brut al Exploatării este de fapt un rezultat. Soldul DDFIC tot mai pozitiv. Dacă Soldul de Gestiune este negativ. iar Soldul de Gestiune (Soldul Curent) tinde către zero. el se obţine plecând de la valoarea adăugată şi constituie punctul de plecare în analiza situaţiei financiare.Analiză financiară aprofundată 201 financiar în deciziile strategice privind creşterea sa externă. Pe un interval mediu. Analiza financiară bazată fie pe echilibrul funcţional. fie pe metoda fluxurilor. 4) Între Soldul de Exploatare şi Soldul Financiar mai poate fi interpus şi determinat Soldul Bancar (SB). creşterea întreprinderii este echilibrată atunci când Soldul Economic este uşor pozitiv. ceea ce o va obliga să caute alte surse de finanţare. destinată remunerării capitalului întreprinderii.

Impozit pe profit .E.Participarea salariaţilor la profit .ΔNFRT) ─ Variaţia (∆NFRE) = E. sau creşterea în timp a ponderii cheltuielilor financiare.Participarea salariaţilor la profit = C.ΔNFRAE + Alte venituri .Cheltuieli extraordinare + Venituri financiare .F. 4) Situaţia Soldului Financiar (SF) şi evoluţia lui în timp în strînsă legătură cu Soldul Bancar şi impozitul de plătit.F.ΔNFRE (Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare) .(Excedent trezorerie exploatare) .Achiziţii de imobilizări (Investiţii) ± Cesiuni de imobilizări = ± ΔFRNG (Variaţia fondului de rulment net global) .Impozit pe profit . deşi totalul acesteia poate scădea an de an.Rambursări = Sold bancar (SB) .Cheltuieli extraordinare + Creşterea capitalului = ± ΔD (Variaţia disponibilului) .Alte cheltuieli +Venituri extraordinare . astfel: Analiza funcţională←Excedent Brut de Exploatare→Analiza prin fluxuri ↓ ↓ + Alte venituri .(Capacitatea de autofinanţare) .Alte cheltuieli + Venituri extraordinare .Dividende = Sold financiar (SF) Sold Gestiune (SG = DDFIC + SF) + Venituri financiare ± Cesiuni de imobilizări .Investiţii în imobilizări = Sold exploatare (DDFIC) Variaţia datoriilor pe termen lung(∆D/t.202 Analiză financiară aprofundată soldul negativ arătând reducerea acumulării de capital ca urmare a două cauze posibile: o creştere a datoriei (o variaţie pozitivă).Cheltuieli financiare .ΔNFRT) = ± ΔTN (ΔFRNG .T.lg) + Variaţia creditelor bancare .A.Cheltuieli financiare . 5) Situaţia Soldului de Gestiune (SG) în corelaţia lui cu DDFIC şi SF.Dividende = A.ΔNFRAE (Variaţia necesarului de fond de rulment înafara exploatării) (.Rambursare împrumuturi .(Autofinanţarea) + Creşterea de capital + Noi împrumuturi . În ambele cazuri se urmăreşte situaţia modificării trezoreriei.

lei 149860 4604 9410 5641 30960 17906 2854 98975 14356 84619 119414 29840 214306 163041 + 225458 + 241130 .10148 + 230982 .Dividende distribuite(an precedent) = Autofinanţarea (AF) + Creşterea datoriei pe termen lung (∆D/termen lung) .5524 Din datele Tabelului 50 se constată o reducere de 5524 milioane lei a trezoreriei nete. Din analiza funcţională care se bazează pe bilanţul economic (funcţional) şi stă la originea tabloului de finanţare Utilizări – Resurse rezultă că ansamblul .Participaţii salariaţi (an precedent) = Capacitatea de autofinanţare (CAF) .Cheltuieli financiare .Investiţii de exploatare = Creşterea FRNG (∆FRNG) . ceea ce s-a constatat şi cu prilejul analizei echilibrului financiar funcţional (tabelul 41). pe baza datelor din Tabelul 12 referitoare la soldurile intermediare de gestiune având ca punct de plecare excedentul brut al exploatării. care este consecinţa creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment total comparativ cu creşterea fondului de rulment net global.∆NFRE . rezultă datele necesare analizei funcţionale clasice (Tabelul 50: Aplicaţia 54: Calculul variaţiei trezoreriei nete Analiza funcţională Excedentul brut de exploatare (EBE) + Alte venituri .∆NFRAE Creşterea NFRT (∆NFRT) = Variaţia trezoreriei nete (∆TN = ∆FRNG .Rambursări + Creşterea capitalului .Alte cheltuieli + Venituri financiare .Analiză financiară aprofundată 203 De exemplu.Impozit pe profit .∆NFRT) Tabelul 50 Mil.

5524 Pe baza datelor Tabelului 51 se constată următoarele: 1.230813 5641 .Dividende distribuite (pentru anul precedent) = Sold Financiar (SF) Sold de Gestiune (SG = DDFIC + SF) + Venituri financiare .204 Analiză financiară aprofundată utilizărilor stabile trebuie finanţat din ansamblul resurselor stabile.Alte cheltuieli + Creşterea capitalului = Variaţia disponibilului (∆D) Tabelul 51 Mil. Efectuarea analizei financiare prin metoda fluxurilor în cazul întreprinderii considerate conduce la rezultatele din Tabelul 51: Aplicaţia 55: Calculul variaţiei disponibilului Analiza prin fluxuri Excedentul brut de exploatare (EBE) .∆NFRE = ETE (Excedent trezorerie de exploatare) . Soldul Economic (DDFIC) este negativ.254311 119414 29840 30960 58614 17906 2854 14356 23498 . ceea ce arată că excedentul brut din exploatare este mai mic decât necesarul de fond de rulment pentru exploatare .Investiţii în imobilizări exploatare = Sold Exploatare (DDFIC)(sau Sold E) Variaţia datoriilor pe termen lung . lei 149860 241130 .Rambursări .10148 4604 9410 214306 . Totodată acest tablou descrie direct transformările patrimoniului întreprinderii şi tratează trezoreria ca o variabilă reziduală.Cheltuieli financiare = Sold Bancar (SB) .Participaţii salariaţi (pentru anul precedent) .91270 163041 .Impozit pe profit .∆NFRAE + Alte venituri .

ea asigurând funcţionarea echilibrată a întreprinderii. de investiţii şi de finanţare. precum şi existenţa unui Sold Financiar pozitiv. Variaţia Disponibilului este negativă. Tabloul de fluxuri descrie operaţiunile care au antrenat transformarea patrimoniului şi consideră trezoreria ca fiind variabila centrală a analizei. ca sumă algebrică a Soldului Economic şi Soldului Financiar. a participaţiilor salariaţilor la profit şi a dividendelor. fiind considerată o variabilă strategică şi nu una reziduală. este negativ ca urmare a soldului economic negativ predominant.Analiză financiară aprofundată 205 (ceea ce a condus la un excedent de trezorerie de exploatare negativ) şi insuficient pentru investiţiile efectuate. 4) Fluxurile referitoare la activitatea financiară. ceea ce permite adoptarea unor decizii strategice mai bune. ceea ce a permis plata impozitului pe profit. în analiza prin fluxuri se abandonează noţiunea de CAF în favoarea celei de EBE şi se consideră că investiţiile industriale trebuie finanţate de către EBE. Soldul de Gestiune. reducerea de 5524 milioane lei. 2) Fluxurile ce privesc capitalurile proprii. În tabloul plurianual de fluxuri se disting următoarele fluxuri: 1) Fluxurile ce reprezintă activitatea industrială. iar analiza lui pune în evidenţă variabile economice ce permit înţelegerea comportamentului ciclurilor de exploatare. coincide cu variaţia Trezoreriei nete rezultate din analiza funcţională. . Construcţia tabloului de fluxuri permite clarificarea echilibrului structural descris în tabloul de finanţare. Echilibrul financiar este analizat în termeni de lichiditate. 3) Fluxurile referitoare la datorii.Resurse (tabelul 57) şi cu variaţia fluxurilor de numerar (tabelul 58). dacă în analiza funcţională rolul central revine capacităţii de autofinanţare (CAF). trezoreria fiind considerată ca o variabilă reziduală. Soldul Bancar pozitiv arată existenţa unor cheltuieli financiare şi rmbursări inferioare creşterii datoriilor pe termen lung. cea din Tabloul Utilizări . 3. 2. 4. În concluzie. ideea principală fiind aceea că fluxul trebuie să permită remunerarea capitalurilor investite precum şi asumarea riscului financiar legat de îndatorare.

. în care capacitatea de autofinanţare (CAF) constituie resursa esenţială de finanţare a întreprinderii. cesiuni. în care scop trebuie să se cunoască în ce măsură rezultatul economic brut a acoperit necesităţile de finanţare şi ale ciclului de exploatare. a impozitelor pe profit şi pentru remunerarea acţionarilor. de regulă. Analizate pe o perioadă de mai mulţi ani. pe de o parte. investiţii. Sinteza plurianuală a fluxurilor financiare permite evidenţierea: a) Aspectului indistrial şi/sau comercial al întreprinderii. în afara exploatării. cum ar fi: creştere de capital. ş. utilizările discreţionare (investiţiile.a. nu mai cuprind nici autofinanţarea şi nici fondul de rulment. tablourile de fluxuri arată că fluxul de trezorerie de exploatare (ETE) este afectat finanţării investiţiilor.206 Analiză financiară aprofundată Tabloul de fluxuri nu conţine afectările de fluxuri cum ar fi amortismentele. c) Caracterului excepţional al anumitor operaţiuni. la plata cheltuielilor financiare. sunt incerte. b) Aspectului financiar privind veniturile şi cheltuielile de repartizat şi variaţia îndatorării. 2) A doua serie priveşte mişcările legate de exploatare care. Previziunea trezoreriei întâmpină dificultăţi datorită incertitudinii în previziunea activităţii. utilizările obligatorii (rambursările de împrumuturi. tabloul plurianual de fluxuri financiare pune în evidenţă două serii de variabile: 1) O serie care cuprinde. Utilitatea acestei sinteze constă în faptul că ea completează tabloul de finanţare. pe de altă parte. După unii autori. ea putându-se limita doar la un rol conjunctural. fondul de rulment şi-ar fi pierdut semnificaţia datorită importanţei capitalurilor pe termen scurt cu caracter permanent (creditele bancare reînnoite cu regularitate). în timp ce îndatorarea trebuie să servească la rambursarea împrumuturilor. Echilibrul între resurse şi necesităţi trebuie asigurat pe durata unui ciclu de investiţii. cheltuielile financiare legate de planul de finanţare) şi. totuşi cunoaşterea dinamicii NFR permite estimarea nivelului de lichiditate căreia trebuie să i se asigure o utilizare satisfăcătoare. plata dividendelor) care sunt cunoscute doar cu o certitudine relativă. În analiza previzională.

iar eficacitatea acestei combinaţii se măsoară prin capacitatea de a genera un surplus monetar. 3) Caracterizarea vieţii financiare a întreprinderii în legătură cu finanţarea investiţiilor prin recurgerea la finanţare externă. bogăţia creată de întreprindere. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri 207 Pornind de la tabloul de fluxuri financiare analiza financiară parcurge următoarele etape ce caracterizează activitatea întreprinderii: 1) Studiul formării valorii adăugate. mai bine decât cifra de afaceri. Capitalul economic generează un venit (EBE) care va servi la finanţarea ansamblului necesarului de investiţii cerut de ciclul de exploatare şi de ciclul de reînnoire şi dezvoltare (creştere) a imobilizărilor. ceea ce permite să se determine rentabilitatea financiară (a capitalurilor proprii). ceea ce se dimensionează prin rentabilitatea economică brută (sau a capitalurilor investite). conţinutul valorii adăugate exprimă natura repartiţiei veniturilor între muncă (prin salarii şi cheltuieli sociale) şi capital (prin EBE): Valoarea adăugată Remunerarea muncii Salarii + Cheltuieli sociale Remunerarea capitalului Excedentul brut al exploatării Obiectivul întreprinderii este de a combina eficient factorii de producţie în scopul maximizării producţiei. 2) Studiul modului de finanţare a ansamblului investiţiilor de exploatare şi a investiţiilor industriale. analiza dinamicii şi repartizării ei între factorii de producţie – munca şi capitalul.5. care permite să se calculeze rentabilitatea economică a capitalurilor utilizate pornind de la surplusul economic nereinvestit. Rentabilitatea capitalului productiv se va măsura prin aptitudinea sa de a produce un sold disponibil (DDFIC) după efectuarea acestor finanţări. Ca urmare. În centrul tabloului de fluxuri este situată valoarea adăugată.Analiză financiară aprofundată 4. fiind rezultatul combinării celor doi factori de producţie (munca şi capitalul). acel sold de gestiune care exprimă. .

a impozitului pe profit şi pentru degajarea unui sold de gestiune ce permite adoptarea unei politici de distribuire a dividendelor conformă cu interesele întreprinderii.Cc). excedentul brut din exploatare fiind venitul disponibil pentru capitalurile investite după finanţarea factorului muncă: Valoare adăugată − Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu personalul = 1− Rmi = Valoare adăugată Valoare adăugată Rata marjei industriale creşte prin reducerea ponderii cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată şi poate fi exprimată prin următorul lanţ de rate: Capital investit( Ci ) EBE EBE = × .. calculată cu ajutorul raportului: EBE . Rata rentabilităţii economice brute (Reb) exprimate cu ajutorul raportului . Rmi = Valoarea adăugată a cărui dinamică reflectă modul în care a evoluat împărţirea primară a valorii adăugate.208 Analiză financiară aprofundată Capitalurile proprii (capitalurile investite minus capitalul împrumutat) trebuie să genereze un venit suficient pentru finanţarea cheltuielilor financiare. Această aptitudine se măsoară prin rentabilitatea financiară (sau a capitalurilor proprii). Ci Ci = Intensitatea capitalistică (Coeficientul de capital . EBE = Rata rentabilităţii economice brute (Reb). Valoare adăugată Rata marjei industriale fiind egală cu produsul: Rmi = Reb · Cc. În aprecierea rentabilităţii economice poate fi utilizată rata marjei industriale (Rmi). Valoare adăugată Capital investit( Ci ) Valoare adăugată în care: Ci = Imobilizări brute de exploatare + NFRE. creşterea acesteia reflectă îmbunătăţirea performanţei exploatării şi poate fi consecinţa creşterii atât a ratei rentabilităţii economice brute (Reb) cât şi a intensităţii capitalistice (coeficientului de capital) (Cc).

81 %. El diferă de la ramură la ramură şi depinde de ritmul de creştere a investiţiilor în imobilizări şi în necesarul de fond de rulment de exploatare comparativ cu ritmul de creştere a valorii adăugate.28 – 49.1. Investiţia necesară realizării unei anumite creşteri a valorii adăugate este exprimată prin intermediul coeficientului marginal al capitalului: Creşterea capitalului investit ( ΔCi) CMc = . adică: Creşterea valorii adăugate (ΔVad) CMc = ΔImobilizări brute ΔNFRE + . ΔVad ΔVad De exemplu.Analiză financiară aprofundată EBE EBE = Capitaluri investite Imobilizări brute + NFRE 209 exprimă capacitatea activului economic de a degaja un surplus pentru a asigura remunerarea aportorilor de fonduri care asigură finanţarea (creditorii.53 – 16. în care: ΔReb = (Reb1 – Reb0) · Cc0 = (13. pe baza datelor din Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune (Tabelul 2) şi din Bilanţul funcţional (Tabelul 26) ale întreprinderii luate în studiu rezultă următoarele concluzii privind rata marjei industriale (Tabelul 52): Modificarea Ratei marjei industriale este diferenţa: Δ = Rmi1 – Rmi0 = 48.944 = .65 = . acţionarii). Coeficientul de capital este raportul dintre capitalurile investite (Ci) şi valoarea adăugată: Imobilizări brute + NFRE Imobilizări brute NFRE Cc = = + Valoare adăugată Valoare adăugată Valoare adăugată Acest coeficient exprimă relaţia structurală între ansamblul de mijloace economice (capitalul economic) şi producţia pe care o permite folosirea acestora. Evoluţia acestei rate arată creşterea. fără a fi afectată de fiscalitate.9. .86) · 2. amortizare şi provizioane.37 % Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔReb + ΔCc. stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii.

(milioane lei) 1.65 310405 48. Aplicaţia 56: Analiza marjei industriale Nr.44 %. Valoarea adăugată (Vad) Rata marjei industriale (Rmi) (1/2) % Imobilizări brute Necesar fond rulment expl.944) = + 8. Aceste reduceri reflectă scăderea performanţei industriale a întreprinderii. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔReb + ΔCc = .33 + 0. ceea ce impune continuarea analizei ratei rentabilităţii economice şi financiare.28 Tabelul 52 Abateri Indici (± Δ) (%) + 33693 129. Destinaţia EBE este tocmai aceea de a acoperi o creştere cel puţin egală a . econ. 3.5.37 132.0 + 76418 .37 % = Δ.6 97.624 . Analiza rentabilităţii economice Analiza relaţiei creştere – rentabilitate consideră că scopul principal al excedentului brut din exploatare (EBE) este de a fi reinvestit în creşterea capitalurilor investite în imobilizări.75 procente. Reducerea ratei marjei nete cu 2.53 · (3. 2.9 233.1 160. (NFRE) Capital investit (Ci) (4 +5) Rata rentab.2 procente.44 = .3.81 + 8. 7. 8.2 134. 4.7 80.9.1. Excedentul brut exploatare (EBE) 2.568 48. 6. 5.37 În concluzie: 1.1.1.568 – 2. brute (Reb) (1/6) % Coeficientul de capital (Cc) (6/2) Rata marjei industriale (Rmi) (7*8) % Exerciţiul financiar Precedent Curent 116167 149860 233987 49.210 Analiză financiară aprofundată ΔCc = Reb1 · (Cc1 – Cc0 ) = 13.65 507944 181115 689059 16. 4. în condiţiile creşterii coeficientului de capital cu 21. 9.86 2.2 685508 + 177564 422245 + 241130 1107753 + 418694 13. Indicatori crt.28 .8 procente a fost consecinţa scăderii ratei rentabilităţii economice brute cu 19.2 97.53 3. care poate fi apreciată prin Coeficientul de capital ce caracterizează intensitatea capitalistică şi care trebuie să fie aproximativ constant dacă rata de variaţie a imobilizărilor este sensibil egală cu rata valorii adăugate.2 121.944 49.1.

rezultă: EBE − Δ NFRE Ic + DDFIC DDFIC . încât excedentul brut din exploatare se poate prezenta ca fiind o sumă de forma: EBE = Investiţii de înlocuire (Iî) + Investiţii de creştere (Ic) + DDFIC. o supra-rentabilitate. luând în considerare variaţia stocurilor de tot felul şi decalajele de plată care întârzie intrarea în trezorerie a operaţiunilor cu clienţii.Analiză financiară aprofundată 211 imobilizărilor cu creşterea valorii adăugate. Surplusul disponibil (DDFIC) exprimă. respectiv o creştere a rentabilităţii. ETE = Excedentul de trezorerie de exploatare. destinat să finanţeze obligaţiile financiare. fiscale şi celelalte obligaţii faţă de personlul şi acţionarii întreprinderii. de unde rezultă egalitatea: EBE – ΔNFRE = Ic + DDFIC. în care: Iî =Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE). = =c+ Ci Ci Ci în care: EBE − Δ NFRE ETE = = Re = Rata rentabilităţii economice a capitalului Ci Ci investit după finanţarea creşterii necesarului de fond de rulment. Rata rentabilităţii economice după înlocuirea necesarului de fond de rulment suplimentar (Re) devine egală cu suma ratei reale de creştere a imobilizărilor c cu rata surplusului non reinvestit în exploatare (DDFIC/Ci): . Ic = c = Rata de creştere a imobilizărilor. Ci Excedentul de trezorerie de exploatare (ETE) constituie diferenţa între încasările şi plăţile rezultate din operaţiunile legate de exploatarea întreprinderii. Divizând ambii membri ai egalităţii cu capitalurile investite (Ci). care nu este reinvestită în formrea de capital. deci. fiind considerat un flux de exploatare. El se obţine deducând din excedentul brut de exploatare necesarul de fond de rulment suplimentar legat de creşterea activităţii curente.

212 Analiză financiară aprofundată Re = c + DDFIC Ci Din relaţie se desprind următoarele concluzii privind : 1) O întreprindere care foloseşte în totalitate acoperirea de care dispune pentru investiţii (DDFIC = 0) are o rată de rentabilitate economică egală cu rata de creştere a imobilizărilor (Re = c). continuând analiza pe baza fluxurilor rezultă datele din Tabelul 53. 2. 3. datorită unui excedent de trezorerie de exploatare la rândul său negativ (ETE < 0). respectiv rata rentabilităţii economice (Re) şi raportul EBE/ETE. 2) Întreprinderea care nu ajunge să-şi autofinanţeze investiţiile din disponibil (DDFIC < 0) are o rată a rentabilităţii economice inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Re < c). Rata rentabilităţii economice (Re) este negativă ca urmare a Soldului economic (DDFIC) negativ. din care se desprind următoarele concluzii privind rata rentabilităţii economice calculate prin prin fluxuri: 1. Acest flux de trezorerie de exploatare negativ este consecinţa creşterii necesarului de fond de rulment de exploatare care a depăşit excedentul brut de exploatare (EBE < ΔNFRE). Ci Ci ETE ETE De exemplu. . Între rata rentabilităţii economice brute (Reb) şi rata rentabilităţii aferente creşterii şi finanţării obligaţiilor financiare şi fiscale (Re) poate fi stabilită o relaţie prin intermediul unui lanţ de rate: EBE ETE EBE EBE Re b = = × = Re × . Rata rentabilităţii economice brute este pozitivă ca urmare a produsului a doi factori negativi. 3) O întreprindere care degajă un sold pozitiv după finanţarea investiţiilor (DDFIC > 0) are o rată a rentabilităţii economice superioară ratei de creştere a imobilizărilor (Re > c).

crt 1.91270 EBE/ETE . economice brute (Reb) (10*4) .53 213 4.22. 5. Capitalurile proprii (Cp) corespund capitalurilor investite (Ci) diminuate cu capitalurile împrumutate (datoriile) (D): Cp = Ci – D. Tabelul 53 Indicatori Anul curent Excedentul brut de exploatare (EBE) 149860 ∆NFRE 241130 Excedent trezorerie de exploatare (ETE) .72 DDFIC/Ci .5. Soldul de gestiune este suma soldului economic (DDFIC) şi soldului financiar (SF): Sold G = DDFIC + SF.96 Rata rentabilităţii economice (Re) (3/7) . un venit distribuibil – soldul de gestiune (G). brute + NFRE) (Ci) 1107753 Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) . 12. rata rentabilităţii financiare se determină cu relaţia: .Participare salariaţi la profit şi dividende acţionari.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 57: Analiza rentabilităţii economice Nr. după finanţarea cheltuielilor financiare. 11.1.Participaţii salariaţi şi dividende acţionari = Sold bancar (SB) .% . 2.6419 Investiţii imobilizări 163041 DDFIC (3 – 5) . 6.8.% + 13.24 Rata rentab. Calculând soldul financiar înaintea deducerii rambursărilor.254311 Capital investit (Imobiliz.24 Rata rentabilităţii economice (Re) (8+9) . 3. 8. participaţiilor şi dividendelor. 4. a impozitului pe profit şi a altor obligaţii faţă de acţionari şi salariaţi.% .8.% . 10. în care: SF = (ΔDatorii – Cheltuieli financiare) – Impozit/profit – Rambursări .% 14. 7. Analiza rentabilităţii financiare Rentabilitatea financiară măsoară aptitudinea capitalurilor proprii de a degaja.Impozit/profit – Rambursări .2. 9.

% Rata rentabilităţii financiare (Rfn) (11 + 12) . 6.28. 9. 10. 2.13.72 . Cp Ci − D Destinaţia venitului procurat de capitalurile proprii este de a acoperi o rată de creştere a imobilizărilor cel puţin egală cu rata valorii adăugate. 3. 12. 13. 8.% Sold G/Cp . Surplusul disponibil – Soldul de gestiune pozitiv (SG > 0) – exprimă o creştere suplimentară a rentabilităţii capitalurilor proprii faţă de rata de creştere a imobilizărilor ce poate fi distribuită (Rf > c).214 Analiză financiară aprofundată Rf = c + Sold G Sold G =c+ . 5. 11.% Tabelul 54 Anul curent .38 .225165 1107753 314340 793413 14. rentabilitatea economică (Re) şi rentabilitatea financiară (Rf).5) Soldul de gestiune (SG) (1 + 6) Capital investit (Imobiliz. 4. iar un sold de gestiune egal cu zero (SG = 0) antrenează egalitatea dintre rentabilitatea capitalurilor proprii şi rata de creştere a imobilizărilor (Rf = c).66 .254311 78012 30960 47052 17906 29146 .crt 1. Pe baza datelor din tabelele precedente se obţin datele din Tabelul 54: Aplicaţia 58: Analiza rentabilităţii financiare Nr. Din această analiză se constată o strânsă legătură ce uneşte trei “poli” ai tabloului de fluxuri: creşterea imobilizărilor (c). Un sold de gestiune negativ (SG < 0) are ca efect o rentabilitate a capitalurilor proprii inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Rf < c). Indicatori DDFIC Creşterea datoriilor totale (∆D) Cheltuieli financiare (Chfin) Soldul bancar (SB) (2 – 3) Impozit pe profit Soldul financiar (SF) (4 . brute + NFRE) (Ci) Datorii totale (D) Capitaluri proprii (Cp) (8 – 9) Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) . 7.

Dacă rentabilitatea financiară brută (înaintea impozitului pe profit) este obţinută înaintea deducerii impozitului pe profit rezultă expresia: Rfb = c + DDFIC + Sold bancar . În paralel. Rfb = c + =c+ Cp Cp Cp în care: Ci Cp + D D = = 1+ . În aceste condiţii. totalul capitalurilor proprii scade. Dacă îndatorarea creşte.unde: d = Rata dobânzii reale = Cheltuieli financiare/Datorii. Capitaluri proprii în care: DDFIC = Re · Ci – c · Ci = Ci (Re – c).3. Aceasta explică efectul de levier pozitiv care potenţează rentabilitatea financiară în raport cu rentabilitatea economică. 4. la un nivel dat de creştere a imobilizărilor(c). Efectul de levier permite să se explice cum. Cp Cp Cp Înlocuind în relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare brute se obţine expresia următoare: . ceea ce contribuie la creşterea rentabilităţii financiare.Analiză financiară aprofundată 215 Din datele Tabelului 54 se constată că rata rentabilităţii financiare este negativă ca urmare a raportului dintre soldul de gestiune şi capitalurile proprii negativ (SG/Cp) superior ratei de creştere a imobilizărilor (c). rata rentabilităţii financiare brute devine egală cu: Ci (Re − c ) + D ( c − d ) Ci D (Re − c ) + (c − d ). Rentabilitatea financiară şi îndatorarea Rentabilitatea financiară depinde. în condiţii favorabile. creşterea nivelului de îndatorare permite creşterea ratei rentabilităţii financiare. ceea ce măreşte soldul de gestiune (G): SG = DDFIC + Sold F. Solul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare = D · c – D · d. soldul financiar (F) tinde să devină mai puţin negativ prin creşterea datoriei (ΔD > 0).5. de nivelul datoriilor (D).

119 (11. b) Dacă (Re – d) < 0. Cu cât diferenţa dintre rentabilitatea economică a capitalurilor investite (Re) creşte în raport cu rata reală a dobânzii (d). Dacă ţinem seama de cota de impozit pe profit calculate prin raportarea impozitului la aaexcedentul Brut al Exploatării (i = Impozit/EBE). se constată rezultatele înscrise în Tabelul 55. efectul de levier este nul şi Rfb = Re. Cp Cp Cp Din relaţia de mai sus rezultă egalitatea: D ⋅ (Re − d ) = LF · (Re – d) = ELF. Rfb – Re = Cp în care: D = Levierul financiar (LF) sau rata îndatorării. rata rentabilităţii financiare fiind amplificată ca urmare a îndatorării. Cota de impozit medie a fost de numai 0. lipsa îndatorării antrenează egalitatea ratei rentabilităţii financiare cu rata rentabilităţii economice. 2. efectul de levier este negativ (ELF < 0) devenind un efect de “măciucă” ce reduce rata rentabilităţii financuiare ca urmare a îndatorării. Rata rentabilităţii financiare brute este negativă ca urmare a ratei rentabilităţii economice negative. în cazul analizat mai sus.9%. în condiţiile în care aceasta a fost diminuată cu rata dobânzii reale şi în urma unui efect de levier pozitiv subunitar (0. c) Dacă Re – d = 0. ceea ce pune în evidenţă următoarele situaţii: a) Dacă (Re – d) > 0. cu atât efectul de levier (ELF) este mai puternic. rata rentabilităţii financiare nete se poate determina cu ajutorul relaţiei: Rfn = Rfb (1 – i) = [Re + LF ⋅ (Re − d )] ⋅ (1 − i ) De exemplu. din care rezultă următoarele concluzii: 1.216 Analiză financiară aprofundată Rfb = c + (1 + D D D )(Re − c ) + ( c − d ) = Re + (Re − d ) .396). efectul de levier este pozitiv (ELF > 0). ceea ce a afectat corespunzător rata rentabilităţii financiare nete. . Cp Din relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare în raport cu rata rentabilităţii economice a capitalurilor investite se constată următoarele: 1. inferioară cotei de 25 %.

Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 59: Analiza rentabilităţii financiare şi îndatorarea Nr. atunci raportul dintre datoriile totale D (D) şi capitalurile investite (Ci) ( ) reprezintă ponderea (Sd) a datoriilor în Ci capitalurile investite.40 Efectul de levier financiar (ELF) (7 – 1) . nete (Rfn) [Rfb(1-i)] .396 Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. ci şi de capitalurile investite (Ci). 13.15.119 Rata rentabilit. 8.16 Efectul de levier financiar (ELF) (2*6) . rata rentabilităţii financiare nete capătă expresia următoare: Sd ⎡ ⎤ ⋅ (Re − d )⎥ ⋅ (1 − i ) . 6. 3. denumit levier financiar (LF) devine egal cu raportul: D Sd LF = = Cp 1 − Sd În final.16 Impozitul pe profit (Imp) – mil.60 217 Dacă relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare nete se exprimă în funcţie nu numai de capitalurile proprii (Cp).% . lei 149860 Cota de impozit (i = Imp/EBE) (10/11) 0. Rfn = ⎢ Re + 1 − Sd ⎣ ⎦ .% . 11.13.7. lei 30960 Re – d (1 – 4) .09 Rata rentabilităţii financiare brute (Rfb) .18. 2. În acest caz.% . 4. financ. Raportul dintre datorii (D) şi capitalurile proprii (Cp). 10. 5.7. 12. lei 30960 Rata dobânzii reale (d) (Chfin/Datorii) . Tabelul 55 Indicatori Anul curent Rata rentabilităţii economice (Re) .crt 1.24 Levier financiar (Rata îndatorării) (LF) (D/Cp) 0.% 9.% .8. raportul Sd dintre datorii şi aceste capitaluri. capitalurile proprii devin egale cu produsul: Cp = Ci · (1 – Sd). 7. lei 17906 Excedentul brut de exploatare (EBE) – mil.85 Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. 9.% .% .

unde: ΔDatorii = D · (c + Ri). ceea ce conduce la egalitatea: Sold G DDFIC c+ =c+ . care corespunde cu situaţia în care rentabilitatea financiară este egală cu rentabilitatea economică: Rf = Re. Ci Ci ⋅ (1 − Sd ) Sold G .218 Analiză financiară aprofundată Efectul de levier pozitiv are ca rezultat creşterea rentabilităţii financiare ca urmare a creşterii îndatorării. Cp Ci în care: DDFIC = Ci · (Re – c). în care: Sold F = SB – Impozit pe profit. Efectul de “măciucă” diminuiază rentabilitatea financiară. Egalitatea de mai sus devine: de unde rezultă expresia: Re – c = Ci ⋅ (Re − c ) Sold G = . Rf – Re = Cp ceea ce echivalează cu situaţia în care: a) Rata rentabilităţii economice este egală cu rata dobânzii (Re = d). Optimul de îndatorare este atins atunci când cele două rentabilităţi sunt egale. prin creşterea ponderii datoriilor în capitalurile investite (Sd). adică: D ⋅ (Re − d ) = 0. Cp = Ci · (1 – Sd). 1 − Sd Dar Soldul de Gestiune (G) este egal cu suma: Sold G = DDFIC + Sold Financiar (SF). care majorează levierul financiar. Ch financiare = D · (d + Ri). în care: . finanţarea realizându-se din capitaluri proprii. unde: SB = Soldul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare. ceea ce impune găsirea unui optim de îndatorare. b) Îndatorarea este nulă (D = 0).

optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu creşterea raportului între rata dobînzii (d) şi rentabilitatea economică (Re) până când acesta ajunge egal cu 1 (d = Re).375 ⋅ 0.d) Se constată că Soldul Bancar este dependent de capitalurile investite (Ci). De exemplu. se constată următoarele: 1) La aceeaşi cotă de impozit (i). Înlocuind Soldul de Gestiune (SG) în relaţia (Re – c). rezultă expresia: Ci ⋅ [(Re − c ) + Sd ⋅ (c − d ) − (Re − Sd ⋅ d ) ⋅ i ] Re − c = . exprimată prin ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd = D/Ci): Re ⋅ i i Sd = = ⋅ 100 (%).25) se obţin următoarele valori ale îndatorării optime (Sd): d 0. = 0. Impozitul pe profit (Ip) = (Rezultatul brut – Cheltuielile financiare)·i. d Re − d + d ⋅ i 1 − ⋅ (1 − i ) Re Din relaţia de mai sus.25 = 34.8 %.75 .375 : Sd = a) d = 15 %. la o cotă de impozit de 25 % (i = 0. Re = 40 %. Înlocuind în relaţia Soldului Bancar se obţine expresia: SB = D · (c + Ri) . rezultă mărimea optimă a îndatorării. d = Rata dobânzii. în care: i = Cota de impozit.d). în care: D = Sd · Ci şi deci: SB = Sd · Ci · (c .Analiză financiară aprofundată 219 Ri = Rata inflaţiei. de ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd) şi de diferenţa dintre rata de creştere (c) a valorii adăugate şi rata dobânzii (d). Re 1 − 0. Ci ⋅ (1 − Sd ) Din expresia de mai sus. Înlocuind rezultatul brut şi cheltuielile financiare în Ip se obţine: Ip = (Ci ⋅ Re − D ⋅ d) ⋅ i = Ci ⋅ (Re − Sd ⋅ d) ⋅ i .D · (d + Ri) = D · (c .

119 Sd = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 5. d) d = 15 %. d ). Sd = Re 1 − 1 ⋅ 0.5 ⋅ 0 .25 ⋅ 100 = 40 %. 1 − 0. Re = 30 %.62 0. calculul nivelului optim al îndatorării conduce la următorul rezultat: i 0 .75 b) i = 0.42 %. optimul de îndatorare nu mai are fundament.24 ⎠ .25 ⋅ 100 = 57 . în cazul analizat mai sus.220 Analiză financiară aprofundată d 0. Re 1 − 0.58 În concluzie.1 %. Sd = Re 1 − 0 .75 .75 d 0.1 %. cât şi prin creşterea cotei procentuale de impozit. d ⎛ 9 . Re = 20 %. c) d = 15 %.75 b) d = 15 %.42: Sd = 0.5 ⋅ 0 . d = 0.75 ⋅ 0.0 %.5 ⋅ 0. De exemplu.42 ⋅ 100 = 59 . la un raport Re îndatorarea optimă Sd (ponderea datoriilor în capitalurile investite): 0 .5 se obţin următoarele valori privind De exemplu. optimul de îndatorare (Sd) poate creşte atât prin majorarea raportului d/Re pînă la valoarea maximă 1. economice (Re). Re = 15 %. a) i = 0.25 = 0.25: Sd = 1 − 0.38 ⋅ 100 = 55.75 d 0. În cazul unei rate reale (d) a dobânzii superioare ratei rentabilităţii d > 1. = 0.38: Sd = c) i = 0.5 : Sd = ⋅ 100 = 40 . 2) La acelaşi raport dintre rata dobânzii şi rata rentabilităţii economice ( Re optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu cota de impozit pe profit (i). 1 − 0. raportul Re (Sd < 0).5 %.25 ⋅ 100 = 100 %. = 1 .85 ⎞ 1− ⋅ (1 − i ) 1− ⎜ ⎟ Re ⎝ − 8.5 ⋅ 0. trebuind să se renunţe la îndatorare.

ceea ce explică parţial soldul de gestiune negativ. Cheltuielile financiare depind de datoriile financiare (D). datoriile întreprinderii trebuie să crească paralel cu valoarea adăugată. Această creştere este necesară pentru menţinerea unui sold bancar (SB) care să permită acoperirea datoriilor fiscale (impozitului pe profit) şi a asigurării unui sold financiar corespunzător acoperirii celorlalte obligaţii financiare (rambursări de credite.42 D= = = 60041 mil. semnul şi mărimea lui relativă permiţând să se interpreteze situaţia întreprinderii.a). Soldul Bancar exprimă fluxul net al schimburilor între întreprindere şi bănci. ş.Analiză financiară aprofundată 221 Ştiind că acest optim exprimă ponderea datoriilor în capitalul investit ( Sd = D ⋅ 100) . alături de ( 1107753 celelalte obligaţii. lei. plata dividendelor. de rata dobânzii reale (d) corectate cu rata inflaţiei (Ri): Chfin = D · (d + Ri). rezultă că nivelul maxim al datoriilor rezultă din relaţia: Ci Ci ⋅ Sd 1107753 ⋅ 5. unul din fluxurile importante ale analizei financiare. Variaţia datoriei depinde de datoria financiară (D) corectată cu rata de creştere a valorii adăugate (c) şi cu rata inflaţiei (Ri): ΔD = D · (c + Ri). La o structură de îndatorare stabilă în cursul unei perioade. a participării salariaţilor la profit. Optimul de îndatorare exprimat prin ponderea datoriilor în capitalurile investite influenţează direct mărimea soldului bancar. care echivalează cu o pondere reală a datoriilor în capitalul investit de 28. lei 100 100 În realitate întreprinderea a avut datorii în sumă totală de 314340 mil.37 % 314340 ⋅ 100 ) . Soldul Bancar devine egal cu diferenţa: . El se determină ca diferenţă între variaţia datoriei (ΔD) şi cheltuielile financiare (Chfin) ce decurg din îndatorare: SB = ΔD – Chfin.

Un Sold Bancar nul (SB = 0) corespunde unei situaţii de stagnare.D · (d + Ri) = D · (c . Un Sold Bancar pozitiv (SB > 0) corespunde unei situaţii de creştere rapidă. în care rata de creştere reală a valorii adăugate este egală cu rata dobânzii reale a datoriei (c = d). în care rata de creştere reală a valorii adăugate este inferioară ratei dobânzii reale a datoriei (c < d).d).222 Analiză financiară aprofundată SB = D · (c + Ri) . Mărimea Soldului Bancar este direct proporţională cu datoriile financiare şi cu diferenţa dintre rata de creştere reală a valorii adăugate (c) şi rata reală a dobânzii la datorie (d). Un Sold Bancar negativ (SB < 0) corespunde unei situaţii de regres. . în care rata de creştere reală a valorii adăugate este superioară ratei dobânzii reale a datoriei (c > d).

În cazul relaţiei deterministe de tip produs de factori: R=a·b·c Modificarea (abaterea) indicatorului este diferenţa: Δ = R1 – R0 = a1 · b1· c1 – a0 · b0· c0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb + Δc. Nerespectarea acestor principii conduce la rezultate incorecte. c) În timpul substituirii. după natura şi importanţa lor.Analiză financiară aprofundată 223 ANEXA 1 Procedee tehnice de calcul utilizate în analiza factorială În analiza factorială. Prezentăm algoritmul de calcul al substituţiei în cazul produsului şi raportului de factori: I. Metoda substituirilor în lanţ Substituţia în lanţ este procedeul utilizat pentru calculul influenţei factorilor în cazul relaţiilor funcţionale de tip produs sau raport cu respectarea următoarelor principii de bază: a) Ierarhizarea ştiinţifică a factorilor. cuantificarea influenţelor se realizează cu ajutorul unor procedee de calcul alese în funcţie de natura legăturilor cauză-efect. Δc = a1· b1· c1 – a1· b1· c0 = a1· b1· (c1 – c0). fiecare factor este considerat variabil. în care: Δa = a1· b0 ·c0 – a1· b0 ·c0 = (a1 . 1. b) Ordinea substituirii vizează mai întîi factorii cantitativi (principali) şi apoi factorii calitativi (secundari). iar ceilalţi sunt menţinuţi constanţi. . d) Factorul substituit se menţine ca atare până la capăt. Δb = a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0 = a1· (b1 – b0)· c0.b1) ·b0· c0.

224

Analiză financiară aprofundată

În final, trebuie să existe egalitatea: Δa + Δb + Δc = R1 – R0, ceea ce se verifică prin însumare: (a1· b0· c0 – a1· b0· c0) + (a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0) + (a1· b1· c1 – a1· b1· c0) = Δ Dacă se utilizează relaţia în mărimi relative, indicele rezultatului este raportul: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic R1 a1 b1 c1 ⋅ 100 = ⋅ ⋅ ⋅ 100 = a 0 b 0 c0 R0 100 2 în care rapoartele: c1 a1 b1 ⋅ 100 = Ia; ⋅ 100 = Ib; ⋅ 100 = Ic reprezintă indicii parţiali (ai factorilor). c0 a0 b0 Modificarea relativă a rezultatului este diferenţa: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic a1 ⋅ b1 ⋅ c1 Δr = IR − 100 = ⋅ 100 − 100 = − 100 (%) a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 100 2 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb + Δrc Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: IR =
⎞ ⎞ ⎛ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎛ a1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 ⎟ = Ia − 100 sau: Δra = ⎜ ⋅ 100 ⎟ − ⎜ ⎠ ⎠ ⎝ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0

Δra =

(a1 − a 0 ) ⋅ b0 ⋅ c0 ⋅ 100 = Δa ⋅ 100
a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 R0

(%);

⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ⎞ ⎛ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎞ Ia ⋅ Ib Δrb = ⎜ ⋅ 100 ⎟ − ⎜ ⋅ 100 ⎟ = − Ia sau: ⎠ 100 ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎠ ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 a1 ⋅ (b1 − b0 ) ⋅ c0 Δb Δrb = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%); a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 R0
⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c1 ⎞ ⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ⎞ Ia ⋅ Ib ⋅ Ic Ia ⋅ Ib Δrc = ⎜ ⎜ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎟ ⋅ 100 − ⎜ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎟ ⋅ 100 = 100 2 − 100 sau: ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Δrc =

a1 ⋅ b1 ⋅ (c1 − c0 ) Δc ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 R0

Prin însumare se verifică egalitatea:

Analiză financiară aprofundată

225

(Ia − 100 ) + ⎛ Ia ⋅ Ib − Ia ⎞ + ⎛ Ia ⋅ Ib ⋅ Ic − Ia ⋅ Ib ⎞ = Ia − 100 = Δr (%), sau : ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 100
2 ⎠ ⎝ 100

100 ⎠

Δa Δb Δc Δa + Δb + Δc Δ ⋅ 100 + ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) R0 R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 1):
Aplicaţia 1: Analiza factorială a timpului de muncă T = N·Z·H
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. Denumire (Simbol) Perioada 0 1 580 600 290 8,0 1345,6 280 7,8 1310,4 Tabelul 1 Abateri Indici (± Δ) (%) + 20 - 10 - 0.2 - 35,2 103,44 96,55 97,5 97,38

Număr muncitori (N) Număr de zile/an (Z) Număr de ore/zi (H) Timp muncă (T) - mii om.ore

a) Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = T1 –T0 =1310,4 – 1345,6 = -35200 om·ore. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆N + ∆Z + ∆H, în care: ∆N = (N1 – N0) · Z0 · H0 = 20 · 290 · 8 = + 46400 om·ore; ∆Z = N1· (Z1 – Z0) · H0 = 600 · (-10) · 8 = - 48000 om·ore; ∆H = N1· Z1· (H1 – H0) = 600 · 280 · (-10) = - 33600 om·ore. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆N + ∆Z + ∆H = 44600 – 48000 - 35200 = -35200om·ore = ∆. b) Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea relativă este diferenţa: IN ⋅ IZ ⋅ IH Δr = IT − 100 = − 100 = 97,38 − 100 = − 2,62 % . 100 2 Factorii de influenţă sunt următorii:

226

Analiză financiară aprofundată

Δr = ΔrN + ΔrZ + ΔrH (%), în care: N1 ⋅ Z 0 ⋅ H 0 N0⋅ Z0⋅ H0 ΔrN = ⋅ 100 − ⋅ 100 = IN − 100 = 103,44 − 100 = 3,44 %sau: N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 46400 ΔN ΔrN = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 3,44 % . 345600 T0 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 0 N1 ⋅ Z 0 ⋅ H 0 IN ⋅ IZ 103,44 ⋅ 96,55 ⋅ 100 = − IN = − ⋅ 100 − ΔrZ = N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 100 100 - 103,44 = - 3,57 % sau: ΔZ − 48000 ΔrZ = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 3,57 % . 345600 T0 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 1 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 0 IN ⋅ IZ ⋅ IH IN ⋅ IZ ΔrH = ⋅ 100 − ⋅ 100 = − = 100 N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 100 2 103,44 ⋅ 96,55 ⋅ 97 ,5 103,44 ⋅ 96,55 − = − 2,49 % sau: = 100 100 2 ΔH − 33600 ΔrH = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2,49 % . T0 1345600 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrN +ΔrZ + ΔrH = 3,44 – 3,57 – 2,49 = 97,38 – 100 = 2,62 % = ∆r. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆N = + 46400 om.ore; ∆Z = - 48000 om.ore; ∆H = - 33600 om.ore;

T1 – T0 = - 35200 om.ore = Δ

În concluzie: 1. Reducerea fondului de timp cu 35200 om.ore (2,62%) are următoarele cauze: reducerea cu 10 zile a duratei anului (3,45%) l-a redus cu 48000 om·ore (3,57 %); scăderea zilei de muncă cu 0,2 ore/zi (2,5%) l-a redus cu 33600 om·ore (2,49 %). 2. Ccreşterea numărului de muncitori cu 10 (3,44 %) a majorat fondul anual de timp cu 46400 om·ore (3,44 %).

Analiză financiară aprofundată

227

II. În cazul unei relaţii deterministe de tip raport de doi factori: a R= b A. Modificarea absolută a indicatorului este diferenţa: a1 a 0 Δ = R1 − R 0 = − . b1 b0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb. Pentru calculul influenţelor se ţine seama de poziţia factorului cantitativ: a. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numărătorul (a): a1 a0 Δa = − ; b0 b0 a1 a1 Δb = − . b1 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: ⎛ a1 a 0 ⎞ ⎛ a 1 a1 ⎞ a 1 a 0 = Δ. Δa + Δb = ⎜ − ⎟ + ⎜ − ⎟ = − ⎝ b0 b0 ⎠ ⎝ b1 b0 ⎠ b1 b0 Dacă relaţia se exprimă prin indici:
a1 Ia IR = b 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a0 Ib b0 B. Modificarea relativă este diferenţa: Ia Δr = IR − 100 = 100 − 100 Ib Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb, în care: a1 Δra = b0 ⋅ 100 − a0 b0 a0 b 0 ⋅ 100 = Ia − 100 (%) sau: a0 b0

228

Analiză financiară aprofundată

a1 a 0 − Δa Δra = b0 b0 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%); a0 R0 b0 a1 a1 Ia Δrb = b1 ⋅ 100 − b 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − Ia (%) sau: a0 a0 Ib b0 b0 a1 a1 − Δb Δrb = b1 b 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a0 R0 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: Ia Ia ⋅ 100 − 100 = Δr (%) sau: Δra + Δrb = (Ia – 100) + ( ⋅ 100 − Ia ) = Ib Ib Δa Δb Δ Δa + Δb ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δ r (%) . R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 2):

Aplicaţia 2: Analiza factorială a volumului fizic al producţiei q = M/Cs
Nr. crt. 1. 2. 3. Denumire (Simbol) Consum materiale (M) - tone Consum specific (Cs) - to/buc. Volumul producţiei (q) - buc. Perioada 0 1 840 1056 0,20 0,24 4200 4400 Abateri (± Δ) + 216 + 0,04 + 200 Tabelul 2 Indici (%) 125,71 120,00 104,75

A. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = q1 – q0 = 4400 – 4200 = + 200 bucăţi; Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆M + ∆Cs, în care:

Analiză financiară aprofundată
ΔM = ΔCs =

229

M 1 M 0 1056 − = − q 0 = 5280 − 4200 = +1080 buc; 0 ,2 Cs 0 Cs 0 M1 M1 1056 − = q1 − = 4400 − 5280 = − 880 buc. 0 ,2 Cs1 Cs 0

Prin însumare se verifică egalitatea: ∆M + ∆Cs = + 1080 – 880 = + 200 buc. ≡ ∆. B. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea procentuală este diferenţa: ∆r = Iq – 100 = 104,75 – 100 = 4,75 %. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rM + ∆rCs, în care:
M1 ΔrM = Cs 0 ⋅ 100 − M0 Cs 0 ΔM ΔrM = ⋅ 100 = q0 M0 Cs 0 ⋅ 100 = IM − 100 = 125,71 − 100 = + 25,71 % sau: M0 Cs 0 1080 ⋅ 100 = 25,71 %; 4200

M1 M1 IM 125,71 ΔrCs = Cs1 ⋅ 100 − Cs 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − IM = ⋅ 100 − 125,71 = − 20,95 % M0 M0 ICS 120 Cs 0 Cs 0 ΔM − 880 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20,95 % ; sau: ΔrCs = q0 4200

Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rM + ∆rCs = 25,71 – 20,95 = - 4,75 % ≡ ∆r. Sistemul factorial este următorul: ∆M = +1080 buc. q1 – q 0 = + 200 bucăţi = Δ ∆Cs = - 880 buc.

230

Analiză financiară aprofundată

În concluzie: 1. Creşterea producţiei fizice cu 200 buc.(4,75 %) s-a datorat creşterii consumului cu 216 to (25,71 %). 2. Creşterea consumului specific cu 0,04 to/buc.(20 %) a redus volumul producţiei cu 880 buc.(20,95 %). B. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numitorul (b): a0 a0 a1 a 0 Δb = − ; Δa = − b1 b0 b1 b1 Prin însumare se verifică egalitatea:
⎛ a0 a0 ⎞ ⎛ a1 a0 ⎞ a1 a0 Δb + Δa = ⎜ − ⎟ + ⎜ − ⎟ = − = Δ . ⎜ b1 b0 ⎟ ⎜ b1 b1 ⎟ b1 b0 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ Pe baza indicilor, se obţine: a1 Ia IR = b 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%) . a0 Ib b0 Modificarea relativă este diferenţa: Ia Δr = IR − 100 = ⋅ 100 − 100 (%) . Ib Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δrb+ Δra (%), în care: a0 Δrb = b1 ⋅ 100 − a0 b0 a0 2 b 0 ⋅ 100 = 100 − 100 (%) sau: a0 Ib b0

a0 a0 − b1 b 0 ⋅ 100 = Δb ⋅ 100 (%). Δrb = a0 R0 b0

Analiză financiară aprofundată
a1 Δra = b1 ⋅ 100 − a0 b0 a0 2 b1 ⋅ 100 = Ia ⋅ 100 − 100 (%), sau: a0 Ib Ib b0

231

a1 a 0 − b1 b1 ⋅ 100 = Δa ⋅ 100 (%). Δra = a0 R0 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: ⎛ 100 2 ⎞ ⎛ Ia 100 2 Δrb + Δra = ⎜ − 100 ⎟ + ⎜ ⋅ 100 − ⎜ Ib ⎟ ⎜ Ib Ib ⎝ ⎠ ⎝ ⎞ Ia ⎟ = ⋅ 100 − 100 = Δr (%) sau: ⎟ Ib ⎠

Δb Δa Δ ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) . R0 R0 R0 Exemplificăm analiza factorială în acest caz (Tabelul 3):
Aplicaţia 3: Analiza factorială a costului unitar c = Ct/q
Nr. crt. 1. 2. 3. Denumire (Simbol) Cheltuieli.totale (Ct) - mil. lei Volumul producţiei (q) - buc. Costul unitar (c) - mii lei/buc. Perioada 0 1 210,00 246,40 4200 4400 50 56 Abateri (± ∆) +36,40 +200 +6 Tabelul 3 Indici (%) 117,33 104,75 112,00

A. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = c1 – c0 = 56 – 50 = + 6 mii lei/buc; Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆q + ∆Ct, în care: Ct 0 Ct 0 210 Δq = − = − c0 = 47,72 − 50 = − 2,28 mii lei/buc. q1 q0 4400

28 + 8.28 mii lei/buc. Sistemul factorial este următorul: Δq = . sau : ΔrCt = .56 %).75%) s-a datorat creşterii cheltuielilor totale cu 36. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea procentuală este diferenţa: ∆r = Ic – 100 = 104.28 mii lei/buc (4. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rq + ∆rCt (%). Creşterea costului unitar cu 6 mii lei/buc.75 %.75 104. 2.28 = + 6 mii lei/buc. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rq + ∆rCt = .33 %) care l-au majorat cu 8.2.28 mii lei/buc.75 – 100 = + 4.4. c1 – c0 = + 6 mii lei/buc = ∆ ΔCt = + 8.72 = + 8.75 %) l-a redus cu 2.56 %). în care: Δq − 2 .28 mii lei/buc (16.28 mii lei/buc. În concluzie: 1.28 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 16.75 Iq Iq q0 q0 ΔCt 8. Creşterea volumului producţiei cu 200 buc (4.2.232 Analiză financiară aprofundată Ct1 Ct 0 210 − = c1 − = 56 − 47.(4.56 % Ct 0 Ct 0 104. lei (17. q1 q1 4400 ΔCt = Prin însumare se verifică egalitatea: ∆q + ∆Ct = .33 100 2 ICt q1 q1 ΔrCt = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 − = ⋅ 100 − = 16.56 % sau: 50 c0 Ct1 Ct 0 100 2 117 .4 mil.56 % .56 + 16. ≡ ∆ B.56 = + 12 % ≡ ∆r.28 Δrq = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4 .

a 0 + b0 − c0 a 0 + b0 − c0 R0 R0 Prin însumare se verifică egalitatea: Δc R1 − R 0 Δa Δb ⋅ 100 + ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) . Δc = . în care: a1 + b 0 − c 0 a 0 + b0 − c0 a1 − a 0 Δa Δra = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%).( c1 – c0 ). În cazul indicilor. R0 a 0 + b0 + c0 Modificarea relativă este diferenţa: a1 + b1 + c1 ⋅ 100 − 100 % Δr = IR – 100 = a 0 + b0 + c 0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb + Δrc. Δra + Δrb + Δrc = R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 4): . Prin însumare sev erifică egalitatea: Δa + Δb + Δc = (a1 – a0) + ( b1– b0) – (c1-c0) = Δ. a 0 + b0 − c0 a 0 + b 0 − c0 R0 R0 a1 + b1 − c1 a1 + b1 − c0 c1 − c0 Δc Δrc = ⋅ 100 − ⋅ 100 = − ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb + Δc. se obţine: R1 a1 + b1 + c1 IR = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Δb = b1– b0. în care: Δa = a1 – a0. a 0 + b 0 − c0 a 0 + b0 − c0 R0 R0 a1 + b1 − c0 a1 + b 0 − c 0 b1 − b0 Δb Δrb = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Metoda balanţieră 233 Această metodă de calcul se utilizează în cazul legăturilor deterministe de tip sumă şi diferenţă. de forma: R=a+b–c Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = R1 – R0 = (a1 + b1+ c1) – (a0 + b0 – c0).Analiză financiară aprofundată 2.

18 tone. în care: ∆Si = Si1 – Si0 = 42 – 60 = . 4. 3. crt. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Si + ∆I +∆Sf = . B. consumate (M) . Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea relativă este diferenţa: ∆r = IM – 100 = 125.71 A.tone.18 + 200 + 34 = + 216 to ≡ ∆.to Perioada 0 60 900 120 840 1 42 1100 86 1056 Abateri (± Δ) . ∆I = I1 – I0 = 1100 – 900 = + 200 tone. Denumire (Simbol) Stoc iniţial (Si) . Mat.14 %. ∆Sf = . 1.00 122. în care: ΔSi − 18 ΔrSi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2. 2.66 125.8 %.71 – 100 = + 25.120) = + 34 tone.(86 .34 + 216 Tabelul 4 Indici (%) 70. M0 840 . Stoc final (Sf) .22 71.Sf Nr.tone. M0 840 ΔSf + 34 ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4.71 %. M0 840 ΔI + 200 ΔrI = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 23.18 + 200 . Intrări (I) .(Sf1 – Sf0 ) = . Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rSi + ∆rI + ∆rSf. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Si + ∆I + ∆Sf (tone).tone.04 %. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = M1 – M0 = 1056 – 840 = + 216 tone.234 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 4: Analiza factorială a consumului de materiale M = Si + I .

8 %) şi reducerii stocului final cu 34 to (28. care a majorat-o cu 34 to (4.2. care a majorat-o cu 200 to (23.71 %) s-a datorat creşterii intrărilor cu 200 to (22. Cs 0 0 . Reducerea stocului iniţial cu 18 to (30 %) a redus consumul de materiale cu aceeaşi cantitate (18 to) (.2 Pe treapta a doua. ceea ce impune separarea factorilor pe trepte de diviziune şi determinarea unor efecte propagate. ∆Sf = + 34 tone.14 %).2 ΔCs = M1 M1 1056 − = q1 − = 4400 − 5280 = − 880 buc.14 + 23. în care: Si 1 − Si 0 −18 ΔSi = = = − 90 buc. ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf.04 = + 25. în care Cs 0 Cs 0 0 ..2 %). În analiza factorială se pot utiliza metode de calcul combinate – substituţia în lanţ şi metoda balanţieră – în cazul unor modele agregate în care intervin relaţii matematice de tip produs-raport şi sumă-diferenţă. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆Si = . A.Analiză financiară aprofundată 235 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rSi + ∆rI + ∆rSf = .8 + 4.2.18 tone.04 %). Un prim exemplu: efectul modificării consumului de materiale asupra volumului fizic al producţiei (Tabelul 2) pune în evidenţă următoarele: Creşterea volumului producţiei fizice a fost egală cu 200 bucăţi M 1 M 0 1056 Δ = q1 − q 0 = − = − q 0 = 4400 − 4200 = + 200 buc. Cs 0 Cs 0 0 . 2.34 %). Creşterea cantităţii de materiale cu 216 to (25.2 . În concluzie: 1.71 %.2 influenţele modificării factorilor M şi Cs sunt următoarele: M 1 M 0 1056 ΔM = − = − q 0 = 5280 − 4200 = +1080 buc. M1 – M0 = + 216 tone = ∆ ∆I = + 200 tone. Cs1 Cs 0 0 .

q0 4200 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = . în care: ΔrSi = ΔrI = ΔrSf = ΔSi − 90 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2.90 + 1000 + 170 = + 1080 buc.2 Sf 0 − Sf 1 + 34 = = + 170 buc.2 ΔI = ΔSf = Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSi + ΔI + ΔSf = .04 %. În concluzie: ∆I = +1000buc ∆Sf = +170 buc. q0 4200 ΔrCs = ΔM − 880 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20.81 %.95 % . q0 4200 ΔSf + 170 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4 . q0 4200 Pe treapta a doua: Δr M = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf. . q0 4200 ΔI + 1000 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 23. Cs 0 0 . = ΔM În procente. Cs 0 0 . = ∆ ∆Cs = . în care: 1080 ΔM ΔrM = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 25.14 %.75 – 100) se datorează următoarelor influenţe: ∆r = ∆rM + ∆rCs.71 % = ∆rM Sistemul factorial al volumului producţiei este următorul: ∆Si = -90 buc.71 %.04 = + 25.2.14 + 23. q1 – q0 = + 200 buc. creşterea relativă a producţiei cu 4.81 + 4.75 % (104.236 Analiză financiară aprofundată I 1 − I 0 + 200 = = + 1000 buc.880 buc. ∆M = + 1080 buc.

în care: Ct 0 Ct 0 210 Δq = − = − c 0 = 47 . Modificarea absolută a costului mediu este diferenţa: Ct1 Ct 0 246.72 = + 8.72 − 50 = − 2. c0 50 Factorii de influenţă în mărime relativă sunt următorii: Δr = Δrq + ΔrCt. b. B. c. Creşterea consumului specific cu 0. 4 se obţin următoarele rezultate privind analiza factorială a costului mediu: A.04 to/buc. în care: .28 mii lei/buc. Creşterea producţiei cu 1080 bucăţi se separă pe factori de influenţă astfel: a. Un al doilea exemplu: modelul de calcul al costului mediu analizat mai sus (Tabelul 3) poate fi explicitat în funcţie de factorii de influenţă pe mai multe trepte de diviziune.Analiză financiară aprofundată 237 1.28 = + 6 mii leibuc = Δ B. O creştere cu170 bucăţi datorită reducerii stocului final cu 34 tone. Modificarea relativă a costului mediu este diferenţa: c1 56 Δr = Ic − 100 = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 112 − 100 = + 12 % .2.4 210 Δ = c1 − c 0 = − = − = 56 − 50 = + 6 mii lei/buc. 2. M Si + I − Sf q Cs Cs Pe baza datelor din Tabelele 3.28 mii lei/buc. 4400 4200 q1 q0 Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = Δq + ΔCt. O reducere cu 90 bucăţi datorită reducerii stocului iniţial cu 18 tone. 2. O creştere cu1000 bucăţi datorită creşterii intrărilor de materiale cu 200 tone.28 + 8. a redus producţia cu 880 buc. q1 q1 Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔCt = . după cum urmează: Ct Ct Ct c= = = . q1 q 0 4400 ΔCt = Ct1 Ct 0 − = c1 − c ′0 = 56 − 47 .

M 1 M 0 1056 q0 Cs 0 Cs 0 0.56 % c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: Δrq + ΔrCt = .7727 = +7 .238 Analiză financiară aprofundată − 2.9473 M1 M1 q1 q ′0 4400 5280 buc. c0 50 + 7 .2 Cs 0 .2273 mii lei/buc.4.2 Ct 0 Ct 0 210 210 210 210 mii lei − = − = − = 47 .0948 − 50 = +1.7727 − 50 = − 10.2273 ΔrM = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20.45 + 15.20.28 ΔCt ΔrCt = ⋅100 = ⋅ 100 = + 16.28 mii leibuc = Δ.28 Δq ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4 .45 % . Influenţele procentuale sunt următoarele: Δrq = ΔrM + ΔrCs în care: ΔM − 10. Cs1 Cs 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔM + ΔCs = . în care: Ct 0 Ct 0 210 210 ΔM = − = − = 39. în care: mii lei Ct 0 210 Ct 0 ΔS i = − = − c 0 = 51. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrM + ΔrCs = .10. Cs 0 0.9473 = .56 % = Δrq.2273 + 7. ΔCs = B.0948 S i 1 + I 0 − Sf 0 M 0 42 + 900 − 120 buc.4. c) Pe treapta a treia: ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf.89 = . Δrq = b) Pe treapta a doua: Δq = ΔM + ΔCs.56 % c0 50 8.56 + 16.2.89 % .56 = + 12 % = Δr.9473 ΔCs ΔrCs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 15.72 − 39 .

3231 ΔSf ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2.19 – 20 – 2. ∆Ct = +8.28 mii lei/buc.64 % . Sistemul factorial al costului mediu este următorul: ∆Si = +1.Analiză financiară aprofundată ΔI = 239 mii lei 210 Ct 0 Ct 0 − = − 51.0948 = −9. după cum urmează: 1. c0 50 − 9.999 S i 1 + I 1 − Sf 0 S i 1 + I 0 − Sf 0 42 + 1100 − 120 buc 0. = +1.3231 = .9473mii lei/buc. în care: ΔS i + 1.20. creşterea costului mediu al producţiei cu 6 mii lei/buc.28 c1 – c0 = ∆ = + 6 mii lei/b.223 ∆q = -2.0958 = −1.0958 = 39. În concluzie.2273 mii leibuc = ΔM B.2 Cs 0 Cs 0 210 miilei Ct 0 Ct 0 ΔSf = − = − 41.0948 ΔrS i = ⋅100 = ⋅100 = + 2 . Reducerea stocului iniţial cu 18 tone a redus consumul de materiale cu aceeaşi ∆I = -9.999 ΔI ΔrI = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20 % .7727 − 41. .10.2 Cs 0 Cs 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSi + ΔI + ΔSf.45 % = ΔrM. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = + 2.999 – 1.0948 – 9.19 % . a fost consecinţa unui efect propagat al factorilor a căror succesiune a impus separarea influenţelor pe trei trepte de diviziune. 0.32 ∆Cs = +7.64 = . c0 50 − 1.999 ∆Sf = -1.3231 M 1 S i 1 + I 1 − Sf 0 1056 buc. În procente influenţele sunt următoarele: ΔrM = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf.0948 ∆M = -10.

pe baza analizei regresionale. ceea ce a antrenat reducerea costului mediu cu 1.0948 mii lei/buc. determinat statistic prin metodele cunoscute. un coeficient de corelaţie de (. ceea ce a avut ca efect reducerea costului nediu cu 9.999 mii lei/buc. 3. De exemplu. majorând producţia cu 170 bucăţi. prin semnul şi valoarea lui. . majorând producţia cu 1000 bucăţi. Corelaţia statistică În cazul relaţiilor stocastice. iar determinaţia reflectă gradul de dependenţă a acestei variabile de factorul (factorii) luat în calcul.9).240 Analiză financiară aprofundată cantitate. arată o legătură inversă. 3. Metoda corelaţiei statistice (analiza regresională) este frecvent utilizată şi în analiza prospectivă. Coeficientul de corelaţie. relativ strânsă între variabile şi un grad de dependenţă a rezultatului în mărime de 81 % de factorul considerat. 2.3231 mii lei/buc.0. Utilizarea corectă a corelaţiei în analiza economico-financiară este condiţionată de stăpânirea metodologiei statistice vizând cunoaşterea temeinică a bazelor matematice şi logice ale acesteia. care a avut ca efect creşterea costului cu 1. ci doar estimate statistic. precum şi interpretarea corectă a indicatorilor corelaţiei: coeficientul de corelaţie (Cr) şi determinaţia (D) între care se stabileşte relaţia: D = 100 · Cr 2 (%). Creşterea intrărilor cu 200 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşi cantitate. În analiza economico-financiară se apelează frecvent la procedeele statstice în două serii de calcule: în estimarea relaţiilor de dependenţă dintre variabila dependentă (indicatorul cercetat) şi variabilele independente(factorii determinanţi) şi în elaborarea de previziuni economice şi financiare. ceea ce a diminuat producţia cu 90 bucăţi. exprimă sensul şi intensitatea legăturii dintre variabila rezultativă şi factori. influenţele factorilor nu pot fi măsurate cu precizie. iar variabila dependentă este ajustată statistic prin intermediul funcţiei Y = f(t). în elaborarea previziunilor pe baza trendului regresiei în condiţiile în care variabila independentă este considerată ca fiind timpul. Reducerea stocului final cu 34 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşi cantitate.

Se ştie că reprezentarea grafică a funcţiei poate fi realizată prin histograme. care cuprind un ansamblu de metode şi procedee cu caracter interdisciplinar cu dominantă matematică. se poate considera valoarea marginală ca fiind o elasticitate absolută a funcţiei care exprimă sensibilitatea sa la variaţia unitară a argumentului. se exprimă matematic şi se atribuie ponderi factorilor. după cum se operează cu variaţii discrete (finite) sau continue (infinitezimale). în orice punct al domeniului de definiţie. drumul critic). curba o tangentă. . Orientarea analizei financiare spre problemele de optim este facilitată de avantajele oferite de calculul marginal care permite determinarea unor condiţii de maxim sau minim. Cercetările operaţionale 241 Cercetările operaţionale. ele fiind necesare în calculele de optimizare. ca răspuns la creşterea cu câte o unitate a variabilei independente X. Analiza tradiţională clasică poate fi completată cu maniera de abordare în viziune “marginalistă”. În aceste condiţii. În această accepţiune. Abordarea acestor metode este esenţialmente pragmatică şi vizează în primul rând modelul prin care să se poată calcula şi compara rezultatul deciziilor alternative. prin care dependenţele sunt redate prin funcţii de forma Y = f(X). care îi accentuează caracterul pragmatic şi de anticipare. marginalul (valoarea marginală) unei funcţii Y exprimă variaţia (±) a acestei funcţii. Esenţa calculului marginal şi utilitatea lui în analiză are ca punct de plecare modelele simbolice de reprezentare a indicatorului analizat. Pert) şi simulative (Monte Carlo. funcţia are o derivată. În condiţiile unor variaţii foarte mici ale variabilei X. Prin aceste procedee se scot în evidenţă legăturile. pot fi utilizate în analiză în mai multe scopuri. se poate considera că funcţia Y se reprezintă prin curbe continui şi netede.Analiză financiară aprofundată 4. Metodele cercetărilor operaţionale care îşi găsesc utilitatea în analiză pot fi deterministe (programarea liniară. linii frânte sau curbe. De aceea. simularea dinamică). probabiliste (firele de aşteptare. iar noţiunea de marginal devine identică cu noţiunea de adiţional. fiind calculată ca raport al creşterilor ΔY şi ΔX.

ce poate fi considerată relativă. elasticitatea – punct se determinărelaţia: Y1 − Y 0 Y1 ⋅ 100 − 100 Iy − 100 ΔrY Y0 Y0 . Y/X Ym Raportul variaţiilor relative (ΔrY. valorile (1 ≤ EY/X ≤ 1) indicând intensitatea mai mare sau mai mică a acestei legături.1). EY / X = = = = X1− X 0 X1 Ix − 100 ΔrX ⋅ 100 − 100 X0 X0 iar elasticitatea – arc se determină cu relaţia: Y1 − Y 0 Y1 − Y 0 (Y 1 + Y 0 ) / 2 = Y 1 + Y 0 .în cazul variaţiilor infinitezimale.în cazul variaţiilor finite sau: Valoarea marginală: YM = ΔX dY ΔY YM = lim = . Δx→0 ΔX dX ΔY /Y ΔrY IY − 100 Ritmul de variaţie: R Y / X = = = sau: ΔX ΔX X1− X 0 ΔY 1 YM RY / X = ⋅ = .242 Analiză financiară aprofundată Între variabilele Y şi X se definesc următoarele relaţii: Y Valoarea medie: Ym = . Astfel. X ΔY . în funcţie de criteriul de referinţă luat în calculul abaterilor ΔX şi ΔY: valoarea iniţială (X0.punct sau arc. respectiv (Y1 + Y0)/2 pe intervalul (0 . EY / X = X1− X 0 X1− X 0 (X 1 + X 0) / 2 X 1 + X 0 Semnul (±) arată sensul legăturii (direct/invers). ΔrX) exprimă o elasticitate . Y0) sau media (X1 + X0)/2. ΔX Y Ym ΔY /Y ΔrY IY − 100 = = Elasticitatea: EY / X = sau: IX − 100 ΔX / X ΔrX EY / X = ΔY / ΔX YM = . .

Y1 de unde rezultă valoarea estimată Y2: Y1 Y2 = ⋅ (E y / x ⋅ ΔrX + 100) . . după cum urmează: A. estimate pe baza prelungirii în viitor a tendinţei trecutului. îşi găseşte o largă aplicabilitate având mai multe utilizări. în ipoteza menţinerii aceloraşi condiţii şi relaţii de dependenţă între variabile. În calculele de optimizare. având în vedere variaţia estimată (ΔrX) a factoruluiX. prin intermediul elasticităţii funcţiei Y calculate pe baza datelor din perioada precedentă. Δq / q I q − 100 Δrq Riscul financiar (de capital) depinde de modul de finanţare a activităţii şi se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului din exploatare şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului Financiar (CLF): IRnet − 100 ΔRnet / Rnet ΔrRnet CLF = ERnet / Re xp = = = . În această ipoteză. Δ Re xp / Re xp I Re xp − 100 Δr Re xp B. denumită coeficient de levier.Analiză financiară aprofundată 243 În analiza financiară elasticitatea. Pentru estimarea gradului de risc economic şi financiar Riscul economic (de exploatare) decurge din fluctuaţiile rezultatului din exploatare la variaţia volumului de activitate al întreprinderii şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului de Exploatare (CLE) ce exprimă sensibilitatea rezultatului din exploatare la variaţia volumului vânzărilor: Δ Re xp / Re xp I Re xp − 100 Δr Re xp = = CLE = E Re xp / q = . 100 C. se poate estima creşterea (ΔrY) în perioada următoare: Y2 ΔrY = Ey/x · ΔrX = ⋅ 100 − 100 (%). În analizele previzionale (prospective) Analizele previzionale vizează viitorul şi operează cu variabile incerte. vizând maximul sau minimul unor funcţii: Stabilirea condiţiilor care asigură optimul unei funcţii Y = f(X) are ca punct de plecare valoarea elasticităţii funcţiei calculată ca raport între valoarea marginală şi valoarea medie: EY / X = YM / Y .

de unde rezultă rigiditatea funcţiei în raport cu modificarea variabilei X. dX dX 2 d 2Y dYM = = 0 . ceea ce atestă două situaţii: a) Valoarea medie a funcţiei (Y ) atinge o valoare extremă (maximă sau minimă): ⎛Y ⎞ d ⎜ ⎟ dY ⋅ X − dX ⋅ Y YM ⋅ X − Y dY X dX = = 0. sau: ΔrY Iy − 100 b) = = 0. Acest caz corespunde situaţiei în care se înregistrea ză :egalităţile: a) YM = dY/dX = 0. = b) Egalitatea ΔrX Ix − 100 .marginalul funcţiei nul. dX dX 2 d 2Y dYM = > 0 .marginalul funcţiei crescător. Precizarea naturii extremului impune precizarea semnului derivatei de ordinul doi (±). în următoarele cazuri: A. fiind posibile următoarele cazuri: a) b) c) d 2Y dYM = < 0 . Y = f(X) = max (min). dX dX 2 B. = ⎝ ⎠ = dX 2 dX dX X X2 ceea ce presupune: YM · X = Y. constanţa funcţiei (Y1 = Y0) fiind consecinţa unui extrem adică a rigidităţii funcţiei. care nu se mai modifică (∆Y = 0). ΔrX Ix − 100 de unde rezultă: IY = 100. funcţia tinde spre maxim. funcţia înregistrează o inflexiune.244 Analiză financiară aprofundată Valorile elasticităţii (de la zero la infinit) pun în evidenţă următoarele situaţii privind optimul economic. funcţia tinde spre minim. Elasticitatea EY/X = 0. Elasticitatea EY/X = 1 Acest caz corespunde egalităţii dintre valoarea marginală şi valoarea medie a funcţiei: YM = Y .marginalul funcţiei descrescător. respectiv: IY = IX. respectiv: YM = Y/X = Y ΔrY Iy − 100 = 1 .

64. respectiv: IX = 100. curbele ce reprezinză grafic cele două valori (medie şi marginală) se intersectează în punctul în care variabila independentă X are o valoare care minimizează valoarea medie a funcţiei. .0866 Elasticitatea-punct: ECt/q = ∆rCt/∆rq = (117. verificăm condiţiile care asigură relaţiile dintre un indicator economic (Costurile de producţie) şi factorii de influenţă (volumul fizic al producţiei şi costul unitar): Aplicaţia 5: Analiza relaţiei dintre costuri şi volumul producţiei: Ct = f(q) Folosind datele din aplicaţia 3.33 – 100)/200 = 0. Cm1 = 246.Analiză financiară aprofundată 245 care atestă echiproporţionalitatea celor două variabile. De exemplu. Iy − 100 ΔrY EY / X = → ∞. C. = ΔrX Ix − 100 ceea ce presupune constanţa variabilei X: (X1 = X0 ). Egalitatea dintre valoarea medie şi valoarea marginală a funcţiei Y = f(X) confirmă faptul că analitic în acest moment valoarea medie atinghe un punct extrem (maxim sau minim). Costul marginal: CM = ∆Ct/∆q = 36400/200 = 182 mii lei/buc.75 – 100) = 3. se determină relaţiile dintre variabile în două variante: 1) Varianta creşteri finite: Costul mediu: Cm = Ct/q în cele două perioade: Cm0 = 210/4200 = 50 miilei/b. iar geometric.33 – 100)/(104. Elasticitatea EY/X → ∞. Ritmul de variaţie: RCt /q = ∆rCt/∆q = (117. Funcţia Y = f (X) este infinit elastică în raport cu variabila X.4/4400 = 56 mii lei/buc. o creştere nesemnificativă a variabilei X are ca efect o majorare importantă a funcţiei Y.

Elasticitatea arată că majorarea cu 1 procent a producţiei antrenează creşterea cu 3. ECt / q = Ct 1 + Ct 0 = 4400 − 4200 0 . 2. se poate estima creşterea procentuală a costurilor: ∆rCt = CL · ∆rq = 3.4 %) faţă de perioada curentă.246 Analiză financiară aprofundată Elasticitatea-arc: 246 .4) · Ct1/100 = 1. costul fiind relativ elastic în raport cu producţia. de la 50 la 56 mii lei/buc. Costul marginal arată că o unitate (bucată) produsă în plus antrenează cheltuieli adiţionale de 182 mii lei. Ritmul de variaţie: RCt/q = (CM/Ct0)·100 = (182/210000) ·100 = 0.4 = 336. În concluzie: 1.4/10 = 3. Cm1 = 246400/4400 = 56 mii lei/buc.0797 = = 3.086 %/buc.4 − 210 Ct 1 − Ct 0 246 . Costul mediu a crescut cu 6 mii lei/buc.4 + 210 0 .0232 q1 − q 0 4400 + 4200 q1 + q 0 2) Varianta creşteri infinitezimale: Ajustarea statistică a datelor din tabelul 3 conduce la funcţia: Ct = f(q) = . ceea ce permite estimarea mărimii lor la valoarea de: Ct2 = (100 + 36.(20 %).554000 + 182·q Costul mediu: Cm = Ct/q = (-554000 + 182·q)/q. Dacă pentru perioada următoare se prevede o creştere a producţiei cu 10 % faţă de perioada curentă. Costul marginal: CM = dCt/dq = d(-55400 + 182q)/dq = 182 mii lei/buc.086 %. lei. cu o creştere de 89. egală cu elasticitatea din perioada precedentă. în cele două perioade: Cm0 = 210000/4200 = 50 mii lei/buc. 5.64.64 ·10 % = 36. Ritmul de variaţie arată că majorarea producţiei cu o unitate (bucată) antrenează creşterea costurilor cu 0.364 · 246. ceea ce confirmă valoarea elasticităţii ECt/q = 36.64.69 milioane lei (36.09 mil. Elasticitatea-punct: ECt/q = cM/cm0 = 182/50 = 3. 3.64 procente a costului total faţă de perioada 0. ceea ce depăşeşte costul mediu. pe baza Coeficientului de levier (CL = ∆rCt/∆rq = 3.64). . 4.4 %.43 .

2. Analiza bilanţului prin metoda ratelor: de structură.2. Analiza rentabilităţii pe baza marjelor şi a ratelor. Analiza şi evaluarea riscului de faliment.1.5.1.4.1. Efectul de levier financiar. Analiza echilibrelor financiare.3.2. Punctele tari.4. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind exploatarea. 1. Punctele slabe. 2. de rentabilitate.2. 2.6. 2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rezultatele. 1. Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii. 1. .1. de rotaţie.Analiză financiară aprofundată 247 ANEXA 2 Structura diagnosticului financiar Capitolul 1: DIAGNOSTICUL PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE 1. 1. 3. 1.1. de finanţare. Capitolul 3: CONCLUZII FINALE 3. Analiza relaţiei dintre rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor.5.2. Analiza şi evaluarea riscurilor pe baza pragului de rentabilitate. Analiza capacităţii de autofinanţare şi a autofinanţării. Analiza performanţei economico-financiare pe baza Cascadei Soldurilor Intermediare de Gestiune. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii. structura şi eficienţa lor. 2. 1. Capitolul 2: DIAGNOSTICUL POZIŢIEI ŞI SITUAŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI 2.3.

Gestion financière.. Dunod. Gestion financière de l'entreprise. New-York. 1993.Analyse financière . P.P.1984. 1999. New. Ed. Graw-Hill Book Company. 6.. Ed.Dalloz. Dictionnaire fiduciaire financier. Economică. Paris. Financial Statement Analysis. Analyse microéconomique. Langlois G. 1991. Coille J. Martin J. 2e édition. Analyse financière. Guide to Financial Analysis. Ballada S. Giran J.K. 1998. Ed.. Paris.. Analyse financière. 1990.. E. 13. Analiza economico-financiară. 11. 1986. Ed: CECCAR. II-a. 1990. 2. 9. 10e édition.. Collasse B. Paris. Gestion financière de l'entreprise. 1986. 4. Analyse microéconomique. 5. 1991. 17. Abraham.. Vuibert. 19.. Ed. Analyse économique. Ed. 15. 8. Işfănescu A. Paris.S. Stănescu C. Deprez M. 1998. 1992. 18.. Băicuşi A. 2e éd. Cujas.A. ed. Mollet M. Bowlin O. 1996. Goffin R. Sirey. Analyse comptable et financière. 3.Y. 1984.U. 1993. Ed. Ed Economica. Foster G... C. Paris. Depallens G. Granier R.. 1993... La Villeguérin Editions. Jobard J. 14. (d'). Duvant M. Philipps A. E. Paris.. Paris. New-York. Outils et mécanismes de gestion financière.I.. Frois G.York.. Ed. Maxima.F. Economica. Paris. Paris. Duţescu Adriana. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate. 1966. Finance appliqueé . Cohen E. Economica. Saulquin J... . 7. Ed. Erik de La Villeguérin. P. Arcimeles C-H. Ed. Bucureşti.. Keiser Anne-Marie. 16. Boulding K. Paris. 2001. Analyse comptable et financière. Paris. Bucureşti.. Paris.. Editions Foucher. Economic Analysis. Lecaillon Jacques. Scott D. Paris. 10.. Vol. Eglem J.Y. Mc. Prentice-Hall.248 Analiză financiară aprofundată Bibliografie 1.. Paris. Economie Politique. 12.. 1986. Techniplus. Raullet C.

. 1955. Bucureeşti. Paris. Gestiunea financiară a întreprinderii. Petrescu Silvia. 1993. Paris. 30. 37. Thibaut J. Le diagnostic d'entreprise. Economică. Editions Foucher. Mathématiques de base pour économistes. 28. 2001. Management financier. Paris. Analyse financière de l'entreprise.. P. 34. 1993. CLEF.. Hirschey M. 1993. Samuelson P. 1992.. Ed. Remilleret M. Levy A. 26. Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate..94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.. *** Ministerul Finanţelor. Vuibert gestion. 2e edition. 23. New-York.. Comprendre l'entreprise par les flux. Ed. Economică. Analyse financière de l'entreprise. Analyse financière et audit des performances. La Villeguérin Editions. Managerial Economics. 1992. 1990. Finance d'entreprise. Ed. Vintilă Georgeta. Yadolah Dodge. Cujas. Foundations of Economic Analysis.. Pappas J L.. Paris. 25. 21. . *** Ministerul Finanţelor Publice. Ed. Peyrard Josette. 36. Pilverdier-Latreyte Josette. New-York. 35. 1987.. Ed. Bucureşti.. Ed. Didactică şi Pedagogică. 32. Choisir et construire son tableau de financement. 31. Editions EDES CH-2000 Neuchâtel. Analyse financière.Analiză financiară aprofundată 249 20. 22. 1990. Teulié J. 1986. La Villeguérin Editions. Economica. 1994. Ed. 2004. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. Paris. 27. Paris. Dunod. Paris. 1993. Richard J. Mollet Michèle. Mailler J. Sistemul contabil al agenţilor economici. Ternisien M. 33. 24. Ed. Bucureşti.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene. Iaşi. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2000. Paris. Sedcom Libris. 1983. 29. Economica. Paris. Diagnostic economic financiar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful