You are on page 1of 169

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Literatura comparată

Elena IONESCU

2007

© 2007

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării

ISBN 978-973-0-04805-6

Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE .................................................................................................................. v Unitatea de învăţare nr.1 LITERATURA COMPARATĂ–O DISCIPLINĂ POLIMORFĂ ............................................. 1 1.1. Cuprins ......................................................................................................................... 1 1.2. Obiective educaţionale ................................................................................................. 1 1.3. Definiţii ale literaturii comparate; profilul particular al disciplinei ................................... 1 1.4. Teoria influenţelor – sinopsis ........................................................................................ 3 1.5. Momente din istoria comparatismului românesc........................................................... 5 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII......................................................................................... 6 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 1................................................................. 6 Unitatea de învăţare nr. 2 ANTICHITATEA GRECO - LATINĂ.................................................................................... 7 2.1. Cuprins ......................................................................................................................... 7 2.2. Introducere ................................................................................................................... 7 2.3. Obiective educaţionale ................................................................................................. 7 2.4. Eposul homeric şi eposul vergilian ............................................................................... 8 2.4.1. Iliada ............................................................................................................... 8 2.4.2. Odiseea ........................................................................................................ 10 2.4.3. Eneida........................................................................................................... 14 2.5. Specii ale liricii greceşti şi latine ................................................................................. 22 2.5.1. Specii ale liricii greceşti – lirica corală şi monodică....................................... 22 2.5.2. Specii ale liricii latine..................................................................................... 27 2.5.2.1. Poeţii neoterici................................................................................. 27 2.5.2.2. Poezia în “secolul lui Augustus” – specii şi principalii reprezentanţi 30 2.5.2.3. Receptarea modernă....................................................................... 32 2.6. Tragedia greacă ......................................................................................................... 32 2.6.1. Origini ........................................................................................................... 32 2.6.2. Teatrul........................................................................................................... 33 2.6.3. Definiţia aristotelică a tragediei ..................................................................... 35 2.6.4. Structura tragediei......................................................................................... 35 2.6.5. Corul ............................................................................................................. 35 2.6.6. Eroul tragic.................................................................................................... 36 2.6.7. Hybris............................................................................................................ 37 2.6.8. Moira............................................................................................................. 37 2.6.9. Poeţii tragici .................................................................................................. 37 2.6.10. Influenţa tragediei antice în teatrul modern................................................. 41 Exerciţiul nr. 17 (Test de autoevaluare) ............................................................................. 41 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII....................................................................................... 43 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 2............................................................... 45

Proiectul pentru Învăţământul Rural

i

.................2....................... Don Quijote ............. Introducere...............................1.......................6.................................................5............................... 46 3................................................................................................ Obiective educaţionale......... 4 . Reprezentanţi ..................................................................................................................................... 79 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR............................2.........47 3..............2. 61 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR......................................... 63 4.. opera............................................... Cântarea lui Roland............. 52 3................................ 46 3....................... BAROCUL ...............................................................................................................................................................................................................4..................8...1......................... 63 4............ Prezentare generală a epocii medievale ...... Profil sintetic al culturii şi civilizaţiei medievale ....................................Cuprins Unitatea de învăţare nr.................................5.. 51 3.......1...........7.....................................................................4................................. 48 3...........2...............2..................... 65 4...1...........................................................47 3....................................... Boccaccio......................................1.............1....................6.................................................................................................5.................................................................. 52 3........................................................................ Specii practicate de trubaduri .................................. 46 3.......................................................4.........6..1..................... 68 4.. 59 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII ....6.........................................................3.......................... 56 3...........................5.......... Renaşterea – fenomen pluriform............ Cuprins.........3 François Villon................. 51 3....... 70 4..................................1.... Literatura Renaşterii ......... Valorificarea literară .........................................................6.......2.................................... Schiţă biografică.............4... Shakespeare....2.......2. 64 4.... Barocul în literatură ....................................................................................4........................................2........53 3............................................................................................................. 49 3................................................... 63 4..... 56 3..........................4.................... 56 3............... 4 RENAŞTEREA.............1.... Barocul................ Cronologie .... 64 4..................1.....................................7. Obiective educaţionale......................47 3........3.............................. 51 3.................. 63 4...................5..................................................profil sumar . Poezia curtenească....................................................................................3....... Ce este Renaşterea? ................................ 62 Unitatea de învăţare nr.................................... Cervantes... Hamlet ............. 3 EPOCA MEDIEVALĂ ..............................................7....................................................... Introducere..................................................... 81 ii Proiectul pentru Învăţământul Rural ....................................................5.............4.................................................................... Conceptul de Ev Mediu .......... Etimologie.....................................................................................47 3.............................................. Divina Comedie ........... 51 3......... 3 ........................ 78 Exerciţiul nr. Lirica medievală ......6......... 68 4................................... Eposul medieval............................ Iubirea curtenească ................. 54 3....... 4 (Test de autoevaluare) ................ 46 Cuprins...............................................3. 61 Lucrare de evaluare finală........................ Goliarzii ............ 69 4.......6......................4..................................................................5............................................3...5..........................1............ Dante ............................................ 74 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII ..

... Definiţie.....................1................111 6............. 104 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII....100 5.................5...................... 101 Exerciţiul nr.............................. Definiţie.. Semnificaţiile termenului .............................1................................... Definiţie şi accepţii .....9................................................................................................5............................ 122 6.............................................2........... Faust........................................4...........5...3........................................................... Introducere ...4...5...................... 94 5............................................. Clasicismul ..................................................................... 93 5..........................................................6...... Realismul........ 82 5...............................................................................................7........ Sturm und Drang („Furtună şi avânt”) ............. 108 Unitatea de învăţare nr.....4...........3..............4..................... 110 6......................4....................................................................... Goethe............ 95 5.............................. Opoziţia clasic – romantic ................................... 85 5............................. 109 6....... Trăsături...................2...................................... 106 Lucrare de evaluare finală ............ Reprezentanţi................................ 83 5..............4................................................................ Trăsături................ Cuprins . 112 6...................................................................................................1................................................................... REALISM..........2......................... context istoric şi cultural .....................................5................................................................ 122 6......................................................................................................5................................................. Premise istorice ........ 84 5................4.... Manifestul lui Courbet ............................................................ 5 CLASICISMUL.................5..............................................................................6.............. 100 5....4............................... Iluminismul şi literatura . Manifeste romantice......7.......................................................... 5................................2...... Trăsături......................................................................2............................................. Obiective educaţionale ...............................5.......................................................................................................................5.................. 108 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR..............1............................................ ILUMINISMUL................... Afirmare ...................................................... Introducere ................................................. 121 6.........................5....... Specii . 95 5........................... ROMANTISM....... Definiţie.... 96 5...........5.............. Romanul .......... 6 SECOLUL AL XIX – LEA. Cuprins ..................... 83 5................... 122 6.....................................................1..........3.....2.....................................8.......................4................................................................................................. SIMBOLISM ..7.............................................. 9 (Test de autoevaluare).............. 83 5...6............................. 129 Proiectul pentru Învăţământul Rural iii ................................5................... 110 6.......................5............................................................................109 6.... Specii în literatura sec....................3.......4.......................................................... 110 6........................... al XVIII-lea ................................... 110 6.......................................................................................4....................... Reprezentanţi...............................123 6............................Cuprins Unitatea de învăţare nr...................... Originea termenului................ 93 5.. 112 6.. Trăsături....................................................... 100 5......................................6.... 123 6... 121 6....... Lirica la sfârşitul secolului al XIX-lea ................................................ 109 6........ 113 6..........................1.... Obiective educaţionale .......7.....4....... 82 5.......... Romantismul... Primul teoretician al realismului .................................................3.... 111 6................. Neoumanismul.......................................5.................... Definiţie...............................3............................. Trăsături.................4....4................................... Iluminismul.................1...................................4.......... 100 5.................. 82 5...............2.........

................................................ Simbolismul.3........................................................... 129 6.... Curente..Cuprins 6..... 136 7.............................. 11 (Test de autoevaluare) ............ Apollinaire – poetul inovaţiilor............................ Trăsături................................................................... Baudelaire ........................... 137 7.......1...............................2..............................................................4... 136 7..........................................................................2.................................... 140 7............. 158 Exerciţiul nr.................. 153 7. 153 7........... Proust ..................4.... Trăsături ............................................................ Cuprins... 137 7. 136 7...............................................4. 155 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII ....... 7 ................................................................2............................................... Romanul............................1............. 7 SECOLUL AL XX-LEA ......6..............2...............................................................................5............................... 138 7................ 135 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR............... 136 7....5... Direcţii.. 129 6...................................................................................................... Obiective educaţionale.......................................................1.................. Între politic şi absurd........ 131 Exerciţiul nr..............................6.4.5.....1.... 159 Lucrare de evaluare finală................................................................................2............... Tradiţie şi experienţe noi ....6.................3.......................................................................3........................................................................................................... 6 ............6... Definiţie.............................................................................6........................... 147 7.......................................................................... Romancieri reprezentativi.................. Definiţie...............................................6.................. Lirica ... 147 7............................................................................................................................................................................. Parnasianismul........................... 148 7.................... 160 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR...... Introducere.................................................................................. 160 BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ Dramaturgia .......................... 133 Lucrare de evaluare finală............ 135 Unitatea de învăţare nr........................................ Trăsături ........... 9 (Test de autoevaluare) .......... 161 iv Proiectul pentru Învăţământul Rural .. 130 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII ...1.....................................................

Introducere

INTRODUCERE
Modulul de Literatură comparată îţi propune studierea celor mai importante fenomene literare şi culturale, din antichitatea greco-latină până în secolul al XX-lea. Este unul dintre modulele opţionale care îţi oferă 6 credite şi activităţi de studiu individual 2 ore / săptămână şi activităţi tutoriale 1 oră/săptămână. Organizarea studiului şi activităţile tutoriale le vei face de comun acord cu tutorele. Modulul îţi sedimentează noţiuni de istorie a literaturii universale, ca să îţi înlesnească posibilitatea de a conexa opere din perioade şi din arii culturale diferite într-un demers comparatist. Organizat pe 7 unităţi de învăţare, modulul îţi oferă instrumentele pentru înţelegerea textelor de literatură. Vei vedea că bibliografia cuprinde opere fundamentale, opere literare de referinţă, ce trebuie cunoscute de cel care optează pentru studiul literaturii comparate. Pentru fiecare perioadă, am recurs şi la prezentări ale contextului istoric şi mentalitar, care şi-a exercitat influenţa asupra literaturii. Literatura comparată se bazează pe principiul deschiderii transnaţionale şi transculturale. Am elaborat conţinuturile din perspectiva interdisciplinarităţii: aceasta este o trăsătură specifică a literaturii comparate. Studiul operelor literare, conjugat cu trimiterile la celelalte arte (pictură, muzică, cinema etc.) sau la filosofie, te ajută să înţelegi spiritul unei epoci, să identifici principii estetice, de fapt, să surprinzi originalitatea operei literare. Care sunt obiectivele principale ale modulului? Îţi prezint aceste obiective educaţionale cu caracter general, cu menţiunea că la fiecare unitate de învăţare am fixat competenţe specifice. La terminarea studiului acestui curs vei dispune de competenţe pentru: • definirea conceptului de literatură comparată • identificarea marilor perioade/curente ale literaturii universale • definirea curentelor culturale şi literare, a mişcărilor de idei • explicarea afinităţilor unui autor/unei opere cu un curent • explicarea şi interpretarea relaţiei dintre autori, opere, structuri tematice, idei • identificarea şi explicarea unor interferenţe arte plastice – literatură, muzică – literatură, filosofie – literatură etc. Cum este conceput modulul? Modulul de Literatură comparată este structurat în şapte unităţi de învăţare, de dimensiuni relativ echilibrate. Pentru uşurarea contactului tău cu materialul de studiu, observă că pasajele scrise cu italice sunt citate din surse critice de referinţă.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

Introducere

Observă, de asemenea, reproducerea în ghilimele a citatelor din opere literare. În fiecare unitate de învăţare există: • exerciţii (care te ajută să pătrunzi step by step în universul operei literare studiate, să identifici un motiv literar, o temă etc.). Exerciţiile sunt sub formă de întrebări sau sub formă de teste de autoevaluare tip întrebare cu opţiuni multiple de răspuns. • Modulul cuprinde patru lucrări de evaluare finală – sub formă de eseu, care vor fi transmise tutorelui. Le vei găsi la unităţile nr. 3, 5, 6, 7 împreună cu repere de răspuns. Ce presupune studiul individual al literaturii comparate? Evident, în primul rând, parcurgerea acestui material de studiu. Bibliografia include textele literare analizate şi texte critice (resursele suplimentare), pe care, de asemenea, le vei studia. Nu le considera o obligaţie în plus! Ele te vor ajuta, îţi vor înlesni parcurgerea unităţilor de studiu! Evaluarea cunoştinţelor pe care tu le dobândeşti este, în mare parte, axată pe lectura operelor literare. Nu vei putea rezolva unele dintre exerciţii, dacă nu ai citit operele! Prin intermediul bibliografiei critice, de asemenea, vei putea rezolva mai temeinic testele, vei aprofunda problemele analizate. Bibliografia critică parcursă în întregime îţi va deschide orizonturi pe care suportul de curs nu le poate include, va răspunde la unele întrebări pe care ţi le pui în timpul lecturii, te va trimite la alte texte literare sau la alte titluri critice, te va face să constaţi resursele nelimitate ale literaturii comparate. Cum vor fi evaluate cunoştinţele tale? Îţi poţi evalua singur/ă nivelul cunoştinţelor, prin compararea răspunsurilor tale cu răspunsurile la exerciţii, plasate la sfârşitul fiecărui capitol. Vei şti astfel asupra căror chestiuni trebuie să revii, sau vei putea trece mai departe, pentru că ai dobândit competenţele fixate pentru stadiul respectiv. Cele patru lucrări de evaluare finală tip eseu aşezate la sfârşitul unităţilor de învăţare nr. 3, 5, 6, 7 vor fi evaluate, fireşte, de tutore. Observă că acestea au baremul clar formulat, pe probleme, astfel încât te orientează în respectarea cerinţei enunţate. Vei fi evaluat pentru participarea la discuţiile pe forum cu tutorele şi pentru răspunsurile la cele patru lucrări de evaluare finală. Acestea vor reprezenta 40% din nota finală. Examinarea finală va fi făcută prin examen oral, reprezentând 60% din notă. vi
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Literatura comparată - o diciplină polimorfă

Unitatea de învăţare nr. 1
LITERATURA COMPARATĂ – O DISCIPLINĂ POLIMORFĂ 1.1. Cuprins
1.1. Cuprins ...................................................................................................................... 1 1.2. Obiective educaţionale............................................................................................... 1 1.3. Definiţii ale literaturii comparate; profilul particular al disciplinei................................. 1 1.4. Teoria influenţelor – sinopsis ..................................................................................... 3 1.5. Momente din istoria comparatismului românesc ........................................................ 5 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII ...................................................................................... 6 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 1 .............................................................. 6

1.2. Obiective educaţionale
La terminarea studiului acestei unităţi de învăţare vei dispune de competenţe pentru: • definirea conceptului de literatură comparată • explicarea profilului particular al acestei discipline • explicarea teoriei influenţelor • identificarea unor momente din istoria comparatismului românesc

1.3. Definiţii ale literaturii comparate; profilul particular al disciplinei
O definiţie de tip „clasic”, ca în disciplinele exacte, nu poate fi formulată o dată pentru totdeauna. Literatura comparată este o disciplină polimorfă, în mişcare, foarte actuală în contextul globalizării. Ea facilitează diversitatea de perspective, deschiderea transnaţională şi transculturală. Generic, literatura comparată îşi propune să studieze raporturile dintre literaturi în toată diversitatea lor. (Fr. Claudon, K. Haddad-Wotling, Compendiu de literatură comparată, Cartea Românească, Bucureşti, 1997, p. 7) O definiţie de dicţionar sună astfel: Comparatism=metodă de cercetare a raporturilor dintre diferite literaturi naţionale, urmărind evidenţierea influenţelor, a circulaţiei temelor şi motivelor, afinităţile istorico-tipologice etc. Inaugurată în sec. 18 ca direcţie de cercetare, s-a fundamentat ştiinţific în sec. 19, prin contribuţiile lui F. Baldensperger, G. Lanson, P. Van Tieghem, R. Étiemble ş.a. (Dicţionar enciclopedic, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 429)

Proiectul pentru Învăţământul Rural

1

(Citat în D. 20) O altă definiţie aparţine unui comparatist din şcoala americană. 31) Iată şi o concluzie. discuta într-un capitol al volumului său Principii de literatură comparată problemele definiţiei acestei discipline: Conform lui Van Tieghem (1931).. p. Literatura generală şi comparată. Punctul de plecare e constituit de întrebarea. istoria şi ştiinţele sociale. un mod de a interoga textele. p. Iaşi. 28) Dacă ai citit cu atenţie paragraful anterior. fără Proiectul pentru Învăţământul Rural Literatură şi sfere ale expresiei umane Un mod de a interoga textele 2 . Henry H. înrudire şi influenţă – literatura de alte domenii de expresie sau de cunoaştere. obiectivul literaturii comparate „este în mod esenţial acela de a studia operele mai multor literaturi în relaţiile lor reciproce”. cit. înrudire. definiţia formulată de Cl. care deosebeşte. Bucureşti. şi alte arii ale cunoaşterii şi creaţiei. evident că îţi pui întrebările următoare „Ce înseamnă relaţie? Cât de cuprinzătoare sau de restrictivă este ea?” Precizările vin tot din studiul lui A. Carré (1951) o defineşte ca „o ramură a istoriei literare”. Polirom. p. fie de la cauză la efect. pe de o parte. filosofia. Pe scurt. 1997. ştiinţele exacte. Ciorănescu: avem de a face cu relaţii cauzale. pentru Wellek (1953) este „orice studiu de literatură care transcende graniţele unei literaturi naţionale”. După Guyard (1951) este „istoria relaţiilor literare internaţionale”. 31) Alexandru Ciorănescu. Dacă dorim să sintetizăm toate aceste definiţii relativ identice într-o formulă care să le cuprindă pe toate. (Citat în D.H. Rousseau: Literatura comparată este arta metodică de a apropia – prin cercetarea raporturilor de analogie. (op. În sfârşit. Editura Semne. Remak: Literatura comparată e studiul relaţiilor dintre literatură. în vederea descrierii. p. comparatist de valoare internaţională. de a lansa ipoteze. distanţate sau nu în timp şi spaţiu.. înţelegerii şi justei lor aprecieri. influenţă Mai întâi. (Ibid.-M. cum ar fi artele. formulată de unul dintre cei mai importanţi comparatişti contemporani: Literatura comparată este un mod de a proceda. trebuie să admitem că literatura comparată este studiul relaţiilor între două sau mai multe literaturi naţionale. fundamentală. Editura Universal Dalsi. şi mai exact ca „studiul relaţiilor spirituale internaţionale”. fie de la efect la cauză.-H. religia etc. 2000. şi să fie integrate într-o tradiţie comună.Literatura comparată . pe de altă parte. depinzând de direcţia – izvorul sau influenţa – pe care şi le propune fiecare cercetător.. Grigorescu. ea e compararea unei literaturi cu o alta sau cu altele şi compararea literaturii cu alte sfere ale expresiei umane. Pichois şi A.o diciplină polimorfă Cum este definită literatura comparată de către comparatişti? Analogie. faptele şi textele literare între ele. Introducere în literatura comparată. cu condiţia ca ele să aparţină unor limbi sau culturi diferite. Pageaux.

p. compară-l cu rezolvarea de la p. Presses Universitaires de France. genii individuale şi naţiuni distincte. p. (Ibid. Exerciţiul nr. 1989. Orice creaţie e înconjurată de ceea ce s-ar putea numi câmp artistic (. parte integrantă a unei alte culturi? (Y. Studii de 3 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 18) Cercetarea comparatistă nu poate face abstracţie de istoria literaturii.. stilistică. (T. idei filosofice aflate în circulaţie. Foloseşte pentru răspunsul tău spaţiul de mai jos! După ce ai notat răspunsul. 8) Atenţie: comparatism nu înseamnă comparaţie. Haddad-Wotling.4. este confruntată cu o operă-expresie. antropologie culturală. K. tradiţii antagoniste. Que sais-je?.. 65) O operă nu lucrează întâmplător asupra alteia sau numai din pricină că a apărut mai devreme. Chevrel. istorie. op. poetică. demult perimate. literatura comparată de alte discipline: ce se întâmplă când o conştiinţă umană. Paris. simpla alăturare a doi scriitori! Analiza de tip comparatist nu trebuie să se limiteze la o singură literatură/cultură şi nici la formulări tranşante. literaturile. istoria artei.. Claudon. Influenţele operează numai acolo unde natura terenului social le asimilează şi le face rodnice. 1 Reciteşte definiţiile şi stabileşte care este obiectul literaturii comparate. O analiză adecvată înseamnă punerea într-o relaţie de reciprocitate a unor elemente străine: culturi rivale. muzică. (Fr. 9! 1. Teoria influenţelor – sinopsis Câmp artistic Operele literare. col. Vianu. structuri politice şi sociale etc.Literatura comparată .) care include tradiţii artistice şi mişcări literare. filosofie. teoria literaturii.. cit. p. de tipul X este un Y al literaturii cutare. ariile culturale comunică între ele. istoria mentalităţilor. La littérature comparée.o diciplină polimorfă îndoială. estetică. epocile. integrată într-o cultură (în cultura sa).

care sunt mai mult sau mai puţin transmisibile: 1. Editura Academiei.. în raport cu criteriile alese. figurile de stil. glosele critice care implică o valorizare alcătuiesc. 4. materialitatea a ceea ce se transmite şi a ceea ce se receptează. tradiţia realistă etc. p.. înţeleasă ca materie şi organizare a naraţiunii. şi acţiunea emanată de la una din ele trebuie înţeleasă într-un mod mai general. Dacă clasificarea studiilor despre influenţă porneşte de la natura sau calitatea a ceea ce se transmite. nediferenţiat: agenţii de transmitere literară. cu elementele epice. p.. în fiecare epocă au existat câteva texte-cheie.) (Ibid.. (op. p. 95). în directă legătură cu afirmaţia aceasta. 5. 176) 4 Proiectul pentru Învăţământul Rural . p. în fine. p. imaginile (. Se pot lua în consideraţie. cit. stabilirea locurilor paralele din două opere deosebite.. dintre care una este mai veche şi poate fi presupusă că a lucrat asupra celeilalte. Ciorănescu: Studierea influenţelor poate fi abordată în mai multe feluri. mai departe. Pageaux. tonalitatea distinctivă care constituie pecetea de neconfundat a personalităţii artistice a marilor scriitori (. op. 2000.).. fundamentale sau cel puţin o problematică de referinţă nutrită de un corpus de texte critice. natura sau genul literar a ceea ce se transmite şi. Bucureşti. de arhivare a unor fapte şi forme literare. vizat este un autor anume sau un curent. Literatura generală şi comparată. (Ibid. p. 94) Prin agenţi de transmitere trebuie să înţelegi emiţătorul (original sau model) şi receptorul. Rezonanţa afectivă.o diciplină polimorfă literatură universală şi comparată. Presupune o cultură.). proceduri de scriere şi de lectură. ca o forţă fecundă. rezistenţă. Tema. precum şi din contactul tău cu opere care aparţin literaturii universale. 8) Simplele apropieri de texte. inovare.. 1963. Putem căuta înţelegerea modului în care sunt ele constituite. Forma sau modelul literar. 38) Vei remarca. personajele şi caracterele sale.. problematica de referinţă. În ceea ce priveşte „materialitatea a ceea ce se transmite”. Haddad-Wotling. (Fr. ansamblurile culturale se realizează din tradiţii (tradiţia clasică. o specie literară şi chiar o întreagă literatură (Ibid. Expresivitatea. K. procese de intertextualitate... nu istovesc înţelegerea procesului de influenţă. forme. chiar dacă nu poate fi identificată prin procedeul oarecum mecanic al suprapunerii de texte.-H. şi faptul că textele-cheie. Ideile şi sentimentele (. (D. modul de transmitere. Operele între care stabilim relaţii genetice trebuie considerate în întregimea lor.). punctul de vedere al lui Al. Tradiţia presupune procese de stocare. 3. p. 2. cit. Polirom. o perioadă. împreună cu episoadele sale.. Iaşi. 9) Iată. adică genul căruia îi aparţine produsul influenţei şi care nu este în mod obligatoriu acelaşi cu al operei influenţate. transmise – între memorie şi uitare. 96) Tradiţia literară Aşa cum ai constatat din studiul literaturii române. sau ceea ce am putea numi schema epică. toate. prezentă şi activă.Literatura comparată . invenţie şi remanenţă – sau modul în care ele perpetuează teme. tradiţia literară. va trebui să se aibă în vedere cele cinci aspecte ale operei literare. Claudon.

Iorga a publicat Istoria literaturii române în secolul al XVII-lea. L’influence des romantiques français sur la poésie roumaine. descoperiri ştiinţifice etc. 2 1. în concluzie: Chipul unei opere se schimbă odată cu felul înrâuririi absorbite din ea. Bogdan-Duică publică. Salomon Gessner în literatura română. Universal Dalsi. modă. (T. Bucureşti. care a publicat în anul 1909. Traducătorii români ai lui August de Kotzebue. p.Literatura comparată . un enunţ cheie privind influenţa şi receptarea unei opere literare. 9! 1. cit. Vianu. între 1899 şi 1901.4. opera literară poate fi receptată în mod diferit. p. compară-l cu rezolvarea de la p. mişcări sociale/politice. Un alt precursor a fost N.5. O operă (de obicei una care a obţinut confirmarea publicului/criticii. I. studiile: Grillparzer în liceul român. op. Selectează din 1. 341) Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . (D. tot la Paris. Momente din istoria comparatismului românesc Unii dintre intelectualii români – majoritatea aflaţi la studii în străinătate au luat contact cu comparatismul încă de la începuturile europene ale acestuia.. şi faptul că între succesul unui autor într-un anume moment şi influenţa pe care el ar putea-o exercita asupra literaturii momentului nu există o relaţie de interdependenţă! Reţine. în funcţie de mai mulţi factori: mentalitate. de asemenea.o diciplină polimorfă Reţine. Introducere în literatura comparată. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! După ce ai notat răspunsul. însă aceasta nu este neapărat o condiţie) influenţează alte opere. Pompiliu Eliade publică la Paris lucrarea De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie. Semne. Apostolescu. teza sa de doctorat. 1997. Teoria. N.9) În timp. recunoscându-se câteva decenii mai târziu însemnătatea pe care a avut-o această operă în dezvoltarea unei concepţii comparatiste în stare să îmbrăţişeze o întreagă epocă de cultură. naşte imitaţii. Exerciţiul nr. Ce include câmpul artistic care poate influenţa opera literară? 2. În anul 1901. În anul 1898. Grigorescu. Gh.

Editura Academiei. reflexul indirect al criticii vremii – al celei estetice a lui Maiorescu şi al criticii sociologice a lui Gherea. semnificaţiile noi ale ideilor. reciteşte subcapitolele 1.3. Începuturile realismului în Antichitate. structuri politice şi sociale. 7-10. 2: 1.. (M. col. (. citat în D. În studii cum sunt Renaştere şi Antichitate. 338) În deceniul al patrulea al secolului XX. 1 Ciorănescu. Unele dintre operele acestora sunt menţionate în bibliografia ta. G. să desprindă din evoluţia unor idei artistice concluziile ce se răsfrâng asupra unor întregi epoci de cultură. Originalitatea viziunii sale e pe deplin demonstrată într-o investigare consacrată Istoriei unei teme: lumea ca teatru. Bucureşti. pp. idei filosofice aflate în circulaţie. 1: Studierea relaţiilor dintre literaturi. p. 2. Grigorescu... Antichitatea şi Renaşterea. Teoria. 28-50. 97. (D.4. Călinescu. culminând apoi cu cercetările lui Tudor Vianu. T. din vol. ci şi diferenţele fundamentale dintre epocile de cultură. 348-349) Tudor Vianu a fost promotorul comparatismului la noi. Grigorescu. Introducere în literatura comparată. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . op. RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII: Exerciţiul nr. Syracuza. expresia unei necesităţi interne.Literatura comparată . 71-116 Vianu. Anghelescu. pp. Cartea românească. în egală măsură. cit. el stabilea nu numai cauzele transmiterii unor teme şi a unor forme. studiul Le comparatisme roumain de l’entre-deux-guerres. Bucureşti. preocupările pentru comparatism şi pentru literatura universală devin constante. Principii de literatură comparată. şi 1. Studii de literatură universală şi comparată. Edgar Papu şi Zoe Dumitrescu Buşulenga. Le comparatisme roumain.. dintre literatură şi alte domenii ale spiritului. A. pp.! BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. p. Dacă răspunsurile tale nu coincid cu acestea. 1997. Chipul unei opere se schimbă odată cu felul înrâuririi absorbite din ea. Exerciţiul nr.o diciplină polimorfă Comparatismul românesc de dinaintea primului război e.) Tudor Vianu a ştiut să ofere exemplul unor cercetări cu un orizont larg. Tradiţii artistice şi mişcări literare.. Naţional şi universal Profesorul Vianu a susţinut cu neabătută consecvenţă ideea că istoriei literaturii naţionale îi este necesară o deschidere a perspectivei universale şi că acest proces nu pune câtuşi de puţin în primejdie caracterul specific al literaturii unei ţări. 1963.

.................................. 45 2.................... din epoci diferite................... 35 2...... Obiective educaţionale La terminarea studiului acestei unităţi de învăţare vei dispune de competenţe pentru: • identificarea celor mai importanţi autori ai perioadei • identificarea speciilor celor mai importante Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 ..................... Vor fi tratate contextele istorice şi mentalitare şi impactul asupra anumitor autori/opere literare. Structura tragediei ..... 8 2..............6............... Receptarea modernă ... 22 2...........................................6.............. 37 2.......... 35 2... 37 2.......................................................4..................6................ 22 2.......................................... Hybris ........................6.................5.............. 41 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII..................................... 17 (Test de autoevaluare) ..........10.......................6......................................... Specii ale liricii greceşti şi latine ...2....6.................................... 32 2.....................................5..7..................... 37 2.................6.... Specii ale liricii greceşti – lirica corală şi monodică ..................3.3.........................1.............LATINĂ 2.................... 2 ANTICHITATEA GRECO .....................1.......... Eroul tragic ................................. Teatrul ............. 30 2.. 35 2.................................................2... 27 2............................... 10 2.............. motive literare pe care le vei întâlni apoi la alţi autori................................................ 36 2........................... Cuprins ................................................... Poeţii neoterici ......... 2...........................1.............2...................8.................................... Poeţii tragici ............................2.......................................................................Antichitatea greco – latină Unitatea de învăţare nr............ 27 2..................................................................................1................1.2.. 8 2............................................... 41 Exerciţiul nr.............................................6.............. Introducere .. Eposul homeric şi eposul vergilian .........4.................................................................................... Eneida ....................... 7 2...2........ Obiective educaţionale ..............................6........................... Odiseea .......................................... Origini ... 33 2.4...3.......6.. Iliada.........3............... 7 2.... Poezia în “secolul lui Augustus” – specii şi principalii reprezentanţi ..................... 32 2.........................2.......................................................................................9..5...................................................... Introducere În cadrul acestui modul de studiu................................................................................ Influenţa tragediei antice în teatrul modern .... 7 2.................................................5............. 2.....6...................2.. 43 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR....... Specii ale liricii latine ............... 32 2..................................................................................................................... Cuprins 2........................................................1.....5.. Tragedia greacă ..4..4.............................5...............5........................................3.... Definiţia aristotelică a tragediei.............. 14 2.............. vei explora aria literară a antichităţii greco-latine: specii şi reprezentanţi..................................6..... Corul....................2................... Moira ..................................................

În Iliada nu vei întâlni numai scene de luptă: în cartea a Vl-a. iar regele Priam va veni îndurerat să-i ceară lui Ahile trupul lui Hector. Rugat de nimfa Tetis. de exemplu. numită şi Ilion. 2. Se pare că a trăit în secolul al VIII-lea î. ai cărei protagonişti sunt troianul Hector şi soţia sa Andromaca. Datele despre existenţa lui sunt sumare. Lui îi sunt atribuite două eposuri (epopei): Iliada şi Odiseea. un element specific epopeii: “Cântă. îi face arme noi. Andromaca este înspăimântată de luptă şi de consecinţele 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural Motivul cadru . fiul regelui Troiei. conduşi de Agamemnon. note şi glosar de Liviu Franga. studiu introductiv. Dezlănţuit în luptă. transmise de aezi (poeţi care slăveau prin cântecele lor faptele zeilor şi ale oamenilor) şi au fost redactate abia în secolul al VI-lea î. Pentru a opri victoriile troienilor şi a-şi încuraja tovarăşii.” (Iliada. fratele lui Agamemnon. Hr. Hefaistos. Iliada Iliada a fost împărţită în 24 de cânturi (după numărul de litere din alfabetul grecesc). ia armele şi armura acestuia şi intră în luptă. Eposul homeric şi eposul vergilian Primul autor din literatura greacă pe care îl studiezi este Homer. Rugăminţile sale îl înduplecă pe Ahile. culturale şi estetice ale unor momente marcante ale antichităţii 2.4..1.Antichitatea greco – latină • • • • rezumarea operelor literare analizate prezentarea trăsăturilor eroilor principali din epos şi tragedie stabilirea influenţelor între unii autori explicarea particularităţilor mentalitare. Patrocle. micul Astianax. Primul cânt începe cu invocaţia către Muză. domestică. la Atena. Editura Fundaţiei Culturale Române. prin răpirea frumoasei Elena. Ahile îşi plânge prietenul şi hotărăşte să lupte din nou. Subiectul conţine relatarea întâmplărilor petrecute în cel de-al zecelea an al asediului cetăţii Troia. trad. făurarul zeilor. Vor fi organizate funeraliile lui Patrocle. Epopeea se încheie cu funeraliile lui Hector. soţia sa. pentru a-i răzbuna moartea. de către troianul Paris. George Murnu. Aceştia au venit la Troia ca să răzbune jignirea adusă lui Menelaos. prietenul lui Ahile. mama lui Ahile. fiul lor. fiul său.4. iar aheii suferă mai multe înfrângeri. provocată de faptul că Agamemnon îi cere înapoi o sclavă pe care i-o oferise ca pradă. Ele au circulat mai întâi oral. Bucureşti. Ahile se socoteşte jignit şi nu mai luptă. zeiţă. Asediatorii sunt ahei. Lui Homer i s-au mai atribuit încă din antichitate: Imnuri (rostite la începutul serbrilor religioase) şi două creaţii epice: Războiul şoarecilor cu broaştele şi Margites. Este ucis de viteazul Hector. Ahile îl va ucide pe Hector şi îi va târî trupul în jurul zidurilor troiene. Hr. 1995) Cele două versuri conţin motivul-cadru al acestui epos: mânia lui Ahile. mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul/ Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri le-aduse. poetul înfăţişează o scenă deosebită.

222-301). obştea le preţuieşte vitejia şi elocvenţa. Pe ahei îi sprijină Atena. “Afrodita braţ-alba” etc. buni luptători. împreună cu Diomede iscodeşte noaptea tabăra troienilor (X). îi este subliniată o trăsătură emblematică. Patrocle. Diomede. “iscusitul Ulise”. pe care îl vei întâlni de exemplu în cântul al II-lea. uşor de recunoscut prin ceea ce se numeşte epitet homeric. prin faptele de arme. Raportul divin – uman: Conflictul dintre ahei şi troieni se regăseşte şi în lumea zeilor. dacă zeii vor să piardă o cetate. Hefaistos. Gloria şi bogăţia sunt dorite de toţi. este catalogul. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Personaje (eroul homeric) Între vitejii ahei se numără. în cântul al XXI-lea. fiindcă destinul Troiei şi al luptătorilor este hotărât. Nestor sau Ulise sunt preţuiţi şi ascultaţi pentru înţelepciunea şi elocvenţa lor. Apolo. Un element specific lui Homer. 419-440). Selectează versurile ce conţin cuvintele lui Priam. Ares. iar pe troieni. iar Hector. Cel mai viteaz dintre troieni este Hector. Zeii. Dacă Agamemnon este privilegiat pentru că îi conduce. intervin pe câmpul de luptă şi chiar se războiesc ei înşişi. iar datoria ei este să îşi apere fiul – simbolul dăinuirii neamului şi al cetăţii. Eroii sunt reprezentativi pentru mentalitatea epocii arhaice: ei sunt falnici. dacă vor fi înfrânţi. 9 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lui Ulise îi sunt admirate ingeniozitatea. 1 Citeşte cântul III. “ţintaşul Apolon”. De exemplu: “şoimanul Ahile”. îi spune că soarta învinşilor este oriunde aceeaşi. “crâncenul Ares”. Ştiind că va muri. certăreţi. care îi pun în valoare inteligenţa: este trimis să îl convingă pe Ahile să se răzgândească şi rosteşte un discurs măiestrit (IX. adresate Elenei. “înţeleptul/cumintele Nestor”. “furtunaticul/amarnicul Zeus”. au onoare. nici chiar când urmează să îi fie ucis unul dintre nenumăraţii fii (XVI. abilitatea. Ulise. El este protagonistul mai multor misiuni grele. Bătrânul Nestor este consultat datorită experienţei sale şi vorbelor cumpănite cu care apreciază situaţiile dificile ivite. pe lângă Ahile şi Agamemnon. Afrodita. în care identifici o calificare a raportului divin-uman. Aias. Nestor. cu luciditate şi cu demnitate.Antichitatea greco – latină ei. capricioşi. de obicei sunt chibzuiţi. Hermes şi Poseidon. Hector îşi ia rămas bun de la Andromaca. în faţa ei aceştia sunt responsabili. zeu sau muritor. diplomaţia. Zeus este singurul care nu intervine. Exerciţiul nr. Artemis. Hera. Fiecărui personaj. 479-752.

2 Citeşte cântul XXIV. e certăreţ. cu un cap ţuguiat şi pleşuv. Cei care îl ascultă râd de cuvintele lui şi aprobă toiegele pe spinare pe care le încasează de la Ulise.4. Nestor şi Menelau. nici înţelept. care îşi caută părintele. acoperit de glorie. luptând chiar cu un râu. Conştiinţa tragică: Ahile a avut de ales între o viaţă scurtă şi glorioasă şi o viaţă lungă. Identifică două trăsături contradictorii ale lui Ahile. Personajul principal Personajul principal: Ahile este viteaz. cât vorba necugetată: el flecăreşte precum femeile. 462-683. Câtă vreme nu luptă. 208-237). ajungând în cetăţile în care stăpâneau foştii tovarăşi de luptă ai acestuia. bârfitor. pe Patrocle.Antichitatea greco – latină Opusul acestor viteji mândri şi chibzuiţi este Tersit. un model pe câmpul de bătălie. putând fi identificate trei părţi: prima cuprinde cânturile I-IV. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 2. strâmb. Ahile este un erou al extremelor: se mânie crunt. ori îşi jeleşte amarnic prietenul. pentru a-l face invulnerabil. aheii suferă mai multe înfrângeri. nici vorbitor de soi. obscură. Proiectul pentru Învăţământul Rural 10 . L-a ţinut însă de călcâi şi acela rămas singurul loc în care putea fi rănit de moarte. Nu trupul îl evidenţiază în mod special. Structura În prima parte. un oştean slut.2. Odiseea Odiseea are o structură mai complexă decât Iliada. Trebuie să reţii alte două elemente definitorii pentru acest personaj: motivul locului vulnerabil şi conştiinţa tragică. Exerciţiul nr. anostă. îl consolează pe regele Priam venit să-i ceară trupul lui Hector. ştiind că va muri în plină tinereţe. iar Ahile. Telemah. se dezlănţuie asupra troienilor. Armele pe care i le face Hefaistos demonstrează că trăsăturile eroului sunt hiperbolizate (cântul XVIII). personajul principal este fiul lui Ulise. iar a treia. olog. a doua cuprinde cânturile V-XII. refuză propunerile de împăcare şi rugăminţile tovarăşilor săi. cu trufie. A ales să lupte la Troia. l-a cufundat în apele Stixului. râul din Infern. căci nu e nici viteaz. căruia îi cere socoteală (II. Locul vulnerabil: abia născut. zbiară şi e neobrăzat chiar în faţa lui Agamemnon. mama sa. cânturile XIII-XXIV. puternic. nimfa Tetis. ori înduplecat de lacrimi.

cel care îl abate pe erou din drumul său. însă. sirenele. îl vom analiza împreună. în drumul său. ajuns în Itaca prin sprijinul feacilor. stârnind valurile şi vânturile. Ulise întâlneşte făpturi miraculoase care populează spaţii insertate în real. Poseidon. Ulise. l-a putut asculta. aflat pe insula nimfei Calipso. în Ţara Feacilor. orbirea ciclopului Polifem. cu preţul pieirii unor tovarăşi. este aşezată pe axis mundi (axa lumii. fără a spune însă care îi este numele. deci este un spaţiu în care viaţa curge după alte legi (aminteşte-ţi de basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Tot ea îl va ajuta să se răzbune pe peţitori. întâlnirea cu vrăjitoarea Circe. fireşte. Abia când un aed începe să cânte isprăvile viteazului Ulise. Acesta. îşi rosteşte numele şi îşi va povesti peripeţiile de la plecarea din Troia: întâlnirea cu lotofagii. În drumul său către Itaca. întâlnirea cu sirenele. precum ciclopul Polifem. va poposi în propria casă sub chipul unui cerşetor. eroul. el ajunge la palatul feacilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 11 . coborârea în Hades. este zeul prigonitor. iar Ulise. Reţine călătoria lui Ulise în lumea de dincolo. unde este primit şi ospătat. În partea a treia. unind cerul cu pământul). îşi face o plută şi porneşte către Itaca. legat de catarg. Atena. o zeitate marină care îi aruncă o năframă salvându-l din valuri (cântul V). Zeul Poseidon iscă o furtună. Vei întâlni acest motiv şi în alte opere literare din diferite epoci şi. iar Odiseea este construită pe motivul călătoriei. unde Ulise stă şapte ani. scăparea de monstruoasa Scylla şi de Charibda. fiica regelui. care îl recunoscuse cu ajutorul zeiţei Atena. numită Ogigia. De exemplu. ca răzbunare pentru orbirea fiului. poposirea pe insula Soarelui şi uciderea boilor lui. Numai într-un asemenea spaţiu s-ar putea concretiza “oferta” de nemurire pe care nimfa i-o face lui Ulise. Eroul. Raportul divin-uman Doar două zeităţi importante intervin în acţiunea Odiseei. cu ajutorul zeiţei Atena. este cea care îl ocroteşte şi îl sfătuieşte pe Ulise de-a lungul peregrinărilor sale. Ulise îi pedepseşte pe toţi peţitorii care îi tocaseră avutul. vrăjitoarea Circe. Ai remarcat astfel că Iliada este epopeea războiului. popasul pe insula lui Eol. Ulise poposeşte în locuri miraculoase şi întâlneşte fiinţe fabuloase. printre altele zeiţa înţelepciunii. al căror cântec numai el. Scylla etc. De asemenea. împreună cu Telemah. este azvârlit pe un ţărm străin. chiar poţi reflecta la apropieri între cele eroii celor două opere literare din perspectiva perceperii timpului şi a rolului pe care îl are amintirea în existenţa eroilor!). lăcrimând. zeul mărilor. insula nimfei Calipso. mai primeşte ajutor şi de la alte fiinţe supranaturale. fiul lui Poseidon.Antichitatea greco – latină În partea a doua sunt cuprinse rătăcirile lui Ulise. cum ar fi Ino. Sprijinit de Nausicaa. insula sa.

capacitatea de a găsi soluţii celor mai dificile situaţii. înscriu victoria lor asupra seminţiei troiene. Fişează-ţi apoi următoarele versuri din Odiseea: VIII. (V. Bucureşti. În toiul luptelor. Identifică trei momente în care zeiţa Atena îl ajută pe erou. mintea lui iscoditoare urzeşte intrigi şi iniţiază şiretlicuri care. încât să nu fie circumspect în orice împrejurare nouă şi să nu acţioneze decât când are certitudini. în cântul al IX-lea. când spionează noaptea tabăra troienilor împreună cu Diomede. devenind duh al faptei aheilor. în cântul al II-lea. II. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Personajul principal Ulise îţi este cunoscut din Iliada. aceste calităţi îl fac preţuit de toţi aheii. Univers. În ce cânturi Ulise însuşi relatează ce i s-a întâmplat imediat după terminarea războiului troian? Întocmeşte-ţi fişe cu peripeţiile eroului. 331-332. eroul se află în fruntea celor mai temerare acţiuni şi a celor mai subtile delegaţii. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 12 Proiectul pentru Învăţământul Rural . b) Identifică în cântul al XlII-lea al Odiseei citate care se referă la trăsăturile lui Ulise. iscusinţa. Citeşte cântul al XXI-lea şi compară comportamentul. XI. prudenţa celui care a trecut prin prea multe. p. gata să tragă săgeata prin cele douăsprezece securi (proba la care Penelopa îi supusese pe peţitori. reacţiile peţitorilor din casa lui Ulise şi modul în care acesta se pregăteşte de proba arcului. 1973. Lor li se adaugă dorinţa obstinată de a ajunge acasă. a) Identifică în cântul al III-lea al Iliadei caracterizarea lui Ulise făcută de Elena. în Itaca. 32) Aceste trăsături se păstrează şi în Odiseea.Antichitatea greco – latină Exerciţiul nr. Antonescu. Alcătuieşte-ţi o fişă. 4 I. când luptă neînfricat. Ce personaje feminine apar în drumul lui Ulise către Itaca? III. învingătorul urmând să-i fie soţ). când Ulise face parte dintr-o solie venită la Ahile ca să îl convingă să abandoneze mânia şi să intre în luptă. 454 şi 491-492. Esenţe antice în configuraţii moderne. L-ai întâlnit exemplu. în cântul al X-lea. În Iliada. Completează fişele de la testul I a cu observaţiile făcute. Exerciţiul nr. în cântul al XI-lea. la sfatul aheilor. ai desprins următoarele trăsături ale eroului: vitejia. Din aceste apariţii. 3 I. fidelitatea faţă de Penelopa. II.

are în faţă o tânără de neam (a observat asta după veşmintele ei şi după sclavele care o însoţeau). şi atunci el spune. Dumitriu. adaptându-şi discursul la situaţie: e azvârlit de furtună prin voinţa lui Poseidon pe un ţărm necunoscut. eu te rog în genunchi. Eminescu. Spre exemplu. Bucureşti. (A. Eugen Lovinescu. p. Este un cuvânt complex. de a se exprima. Aletheia. Bucureşti. 5 Identifică o trăsătură fundamentală a eroului. modul în care i se adresează tinerei Nausicaa.“ (Odiseea. Eseuri. Ciclopul se întoarse din nou de la păşune. Editura Tineretului. care implică o multitudine de contexte în care eroul reacţionează. Motivează strategia acestuia. De eşti una dintre zeiţele din slavă. iar de eşti doar o muritoare. ori că eşti zeiţă. trad.. cântul IX. ori că eşti femeie.“ Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . ci de puterea de a gândi la diverse moduri. VI. Polytropos ar însemna cel cu multe moduri de a gândi. nu numai cel obişnuit. Cartea întâlnirilor admirabile. cum ne-a fost vorba. de trei ori fericiţi fraţii tăi iubiţi. dar tu să-mi dai darul de ospeţie. în frumuseţea şi în portul făpturii tale eu văd pe Artemis.Antichitatea greco – latină Unul dintre epitetele pe care Homer i le dă lui Ulise este polytropos. Ar fi vorba deci nu de versatilitatea gândirii. (. tata şi mama m-au numit Nimeni şi aşa îmi spun toţi tovarăşii. Mă cheamă Nimeni. dar nu ştie dacă ceea ce vede este real şi îl va ajuta sau este o nouă piedică din partea zeilor. luându-şi toate măsurile de siguranţă: “– Domniţo. de a gândi. El este alcătuit din poly = mulţi şi tropos = mod de a face. din următoarea replică a lui Ulise. 569) Prin această trăsătură îţi poţi explica multe din reacţiile lui Ulise. 1966) Exerciţiul nr. “Spre seară. o să ţi-l spun. că de bună seamă li se umple inima când văd o astfel de făptură intrând în horă.. fiica lui Zeus. de trei ori sunt fericiţi părinţii. Ştiinţă şi cunoaştere. 1986.) Atunci mă apropiai de dânsul cu o cupă de vin roşu şi îi spusei: Mă-ntrebi de nume.

Eneida Înainte de a trece la analiza acestei epopei latine şi de a identifica influenţelei homerice. ci chiar îl subliniază. Vergiliu nu şi-a propus să îl imite pe Homer. 107) Eneida este cea mai valoroasă epopee din literatura latină.) Un fragment de vers din Georgice s-a transformat în motiv literar. a vieţii şi vieţuitoarelor. Bucureşti. Şi spaţiul şi starea de spirit au fost gândite ca paliative ale realităţii. primele şase cărţi au ca model Odiseea. De aceea toate elementele împrumutate de la Homer primesc la el o nouă semnificaţie şi chiar un conţinut original. iubirea. Scriitori din antichitatea greco-latină. Hr. (Idem) Aceste surse sunt: greceşti – epopeile homerice. Bucolicele i-au adus faima în lumea literară de la Roma. cu scopul de a reliefa modificările aduse materiei homerice şi aportul original. Georgicele este un poem didactic în patru cărţi.4. ca furtuna pe mare. devenite tipare obligatorii ale genului epic. compus între anii 39 (37) şi 29 (30). care compuseseră epopei istorice. demonstrând cultura autorului şi perfecta asimilare a unor opere reprezentative de până la el. Între operele sale se numără: Bucolicele. jocurile funerare. Numeroase elemente mitologice sunt împrumutate din marele poet epic grec. Îndeosebi se datorează lui Homer diferite motive epice. îl evidenţiază. s-a remarcat că primele şase cărţi ale Eneidei echivalează cu o Odisee concentrată. Vom pune accentul pe modelul homeric al Eneidei. întreaga sa viaţă a fost dedicată studiului şi literaturii. să concureze cu el pe terenul vechilor mituri şi al cadrului epic. lonescu. cit. Poetul a lucrat la ea vreme de 10 ani. Încă din antichitate. în general. ca şi unele procedee stilistice precum comparaţiile. op. (. Titlul provine de la cuvântul grecesc gheorghos = ţăran. următoarele şase cărţi au ca model Iliada. (E.3. Publius Vergilius Maro a fost un poet latin care a trăit între anii 70 şi 19 î. tragedia greacă. începând cu anul 29 şi până la sfârşitul vieţii. latineşti – cei doi înaintaşi. pp..) Vergiliu nu numai că nu ascunde tributul plătit lui Homer. Eneida. 2005. poeţii Lucreţiu şi Catul. de eufonie.. în vreme ce a doua parte a epopeii reprezintă o Iliada condensată. spaţiul Bucolicelor este unul imaginar Arcadia. Eneida este structurată în douăsprezece cărţi. A fost un apropiat al lui Octavianus Augustus. Georgicele. De fapt. caracterizat de armonie a peisajului. Sursele vergiliene sunt multiple. p.. Naevius şi Ennius. epitetele compuse etc. 105-106). trebuie să ştii câteva date biobibliografice despre Vergiliu. evident. Editura Didactică şi Pedagogică. toate îndemnând către o stare de spirit proprie şi cu totul specială. Spre deosebire de Iliada şi Odiseea.Antichitatea greco – latină 2. Astfel. (Elena lonescu. Sunt în număr de zece şi cântă. preţuit la curtea acestuia. (. la acestea se adaugă surse istorice şi populare. o epopee elenistică (Argonauticele lui Apollonios din Rodos).. Retro.. scutul eroilor. În nici un episod al eneidei modelul homeric nu este Proiectul pentru Învăţământul Rural Modelul homeric 14 . Modelul Georgicelor este poemul Munci şi zile al lui Hesiod. fericirea vieţii de la ţară. ci să-l întreacă. este vorba de fugit irreparabile tempus (fuge irecuperabilul timp). Dar lumea lui Vergiliu nu este homerică decât foarte parţial. trecerea în revistă a ostaşilor.

tribulaţiile eroului în atingerea scopului fixat de zei. Istoria literaturii latine.) cu şuier furtuna din norduri Zvârle corabia-ndărăt şi ridică spre stele potopul. Aleg alte două pasaje.. text revăzut şi note de Traian Costa. în Latium până s-aducă Zeii troieni şi temeiuri să-şi pună cetăţii din care Neamul latin a purces. după ce a dărâmat zidurile sfinte ale Troici. La Vergiliu este indicată şi cauza necazurilor eroului. Geme şi mâinile-n sus le-nalţă amândouă spre ceruri. Editura Tineretului. poporul albanic şi Roma. respectiv a zeiţei luno. prefaţă de Venera Antonescu.) Zeiţo.. ediţie critică. Bucureşti. şi pocnet de funii. Moarte năpraznic-acum prevestind călătorilor palizi. din toate întâmplările astea povesteşte-ne şi nouă ceva. p 274) Să luăm ca exemplu începutul celor două epopei. din care călcare-a poruncii Astfel de multe dureri s-aducă vrăjmaşa regină Celui mai vrednic bărbat. traducere de George Coşbuc. că a supravieţuit nimicirii cetăţii şi că zeii i-au hărăzit să ridice o nouă cetate. note şi prefaţă de Stella Petecel. Bucureşti. şi la urmă. celălalt din Odiseea. izbânda. cântul al V-lea. Societatea “Adevărul“ SA.. Rece trecându-i prin trup o groază simţeşte viteazul. soţia lui Zeus.) Muză. cartea I. una dintre consecinţe fiind declanşarea războiului troian. cât timp a ţinut mânia mâhnitei lunone. la Troia!» (. traducere de Eugen Lovinescu.(.. de patru. Patimi şi-n lupte-a-ndurat. anume mânia unui zeu. 1994. luptele. vol. din câmpii troianici. Tunetul urlă prin cer şi se zguduie zarea de fulger. amaruri atâtea gătindu-i?“ (Eneida. I. multe necazuri a mai tras pe mare. unul din Eneida. componentă obligatorie a oricărei epopei.“ (Odiseea. I. Cei ce muriră străpunşi sub naltele ziduri.Antichitatea greco – latină exploatat în mod servil. (E. Grabnic se-ntinde pe-adâncuri o negură deasă ca noaptea. Îl zvârliră prin ţări şi pe-adâncuri întruna Zeii. ca să observi diferenţele şi asemănările: a) „Urlă prin noapte şi vaier de oameni. oricât s-a străduit. sub ochii Taţilor noştri. povesteşte-mi despre bărbatul mult iscusit care. Dus de meniri a sosit în pământul ital. pe un alt pământ/ sau afli că Ulise multiscusitul a biruit Troia). cu invocaţia către Muză. tot n-a izbutit să-i mântuie (. I. 1966) Ai observat că în ambele pasaje întâlneşti ca elemente comune: eroul (afli astfel că Eneas este troian. după modelul homeric: a) “Lupte vă cânt şi pe-oşteanul ce-odată.. scopul călătoriei.." Proiectul pentru Învăţământul Rural 15 . în lupta lui. Cizek. vesteşte-mi temeiul. ediţie îngrijită. a rătăcit vreme îndelungată prin cetăţile multor neamuri şi le-a iscodit obiceiurile. la lavinii Cei de pe mal. 1-9. ca să-şi scape viaţa şi să-şi aducă acasă tovarăşii. 1979) b) “Muză. Univers. Norii-n văzduhuri ascund călătorilor cerul şi ziua. Bucureşti. a cărei supărare se născuse o dată cu alegerea celei mai frumoase dintre zeiţe (alegere pe care o făcuse Paris). mândră fiică a lui Zeus. Astfel cu vaiet zicând: «Ferice de trei ori.

Toate. în Cartagina. Cartea a II-a: Enea poposeşte la curtea Didonei. Sfâşiată de durere. cetatea Didonei.) De trei şi de patru ori mai fericiţi au fost danaii care au pierit la Troia de dragul celor doi atrizi şi mai bine pieream şi eu în ziua în care troienii mă urmăreau cu suliţele. acolo unde se afla Templul lui Apollo şi unde Sibylla făcea profeţii.. Cartea a V-a: Troienii ajung în Sicilia. Profeţia indică faptul că Enea trebuie să găsească creanga de aur. care au pornit pe mare de-a lungul coastelor greceşti şi ale Siciliei. Didona trăieşte deopotrivă iubirea şi ura pentru cel care a părăsit-o şi îl blestemă. când stăm lângă leşul lui Ahile. Cartea a Vl-a: Este cartea nodală a epopeii.Antichitatea greco – latină b) “După astfel de vorbe. însă pune mai presus de ea datoria pe care o are de împlinit. Oftând îşi zice în sine: «(. care îi va înlesni pătrunderea şi ieşirea din lumea de dincolo. Nori întunecoşi acoperiră şi marea şi ţărmurile. Acum mi-i dat să mor aşa de jalnic!». noaptea se lăsă din văzduh. conţinând punctul culminant al aventurii lui Enea. unde el trebuie Proiectul pentru Învăţământul Rural 16 . Cartea a III-a: Eroul continuă să istorisească ce s-a întâmplat cu troienii supravieţuitori. Eroul ajunge la Cumae. Dido se sinucide. Abandonată. Femeile troiene se revoltă. aceea de a edifica o cetate care să reînvie gloria Troiei. iar Ulise simţi cum i se sfâşie inima şi cum i se moaie picioarele. ridici uriaşe. dezlănţui toate vânturile şi aţâţă toate furtunile. la vreme de noapte. cunoscute de cartaginezi. Austrul şi vântul de munte se ciocniră cu vântul de baltă şi cu Crivăţul. Dido. că aheii îmi făcea alai de îngropăciune şi mă cinsteau. le vorbeşte despre uimirea şi exuberanţa găsirii calului. face pregătiri de drum şi pleacă din Cartagina noaptea.” Exerciţiul nr.. Cartea IV-a: Regina cartaginezilor. în fapt. conduşi de el. Ce motiv epic identifici? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Subiect Cartea I: este prezentată furtuna pe mare şi poposirea troienilor pe coasta Africii. zeul strânse norii şi cu furca răscoli valurile. 6 Citeşte cu atenţie cartea a V-a din Eneida şi cântul al XXIII-lea din Iliada. despre avertismentul lui Laocoon. fiind povestite cu durere şi amărăciune de un martor ocular. Pe furiş. este îndrăgostită de Enea. şi năruitărea cetăţii. Acolo le povesteşte reginei şi cartaginezilor asediul Troici. El îi împărtăşeşte iubirea. însă o dată în plus mai dramatice. despre atacul mârşav al aheilor.

Antichitatea greco – latină să ajungă pentru a afla viitorul seminţiei lui. Printre umbrele triste şi chinuite. 7 Identifică în Eneida. VII şi/sau X şi Iliada. Bătrânul îi va descrie viitorul. cum se întâmplă în Odiseea. osândite după alte vini din viaţă şi. Aici îl va întâlni. Drumul continuă. Conduşi de Anchise. însă. este şi Dido. iar tăcerea ei este mai elocventă decât orice cuvânt rostit cu durere. Exerciţiul nr. în locaşurile fericiţilor. Infernul vergilian are o topografie aparte. privirea Didonei nu se îndreaptă către el. problemelor şi spaimelor omeneşti. luno. sau ajută efectiv la împlinirea unei răzbunări. un tărâm nesigur şi din ce în ce mai înfricoşător. până când Enea ajunge în Câmpiile Elysee. Pătruns în lumea umbrelor. părintele său. divinul este delimitat de planul uman. îl întâlneşte pe Charon. In Eneida. Enea întâlneşte mai întâi figurile alegorice ale chinurilor. pe atât de ostil se dovedeşte Turnus. al cărui chip este şi el figurat). Pe scutul nemaivăzut. Împreună cu Sibylla. unde era rege Latinus. la fel de terifiant. II o particularitate a compoziţiei. printre aceste umbre. printre ele. La râul nămolos Cocyt. Vulcan însuşi a înfăţişat triumfurile viitoarei Rome (până la vremea lui Octavianus Augustus. fiica regelui Latinus. Cartea a VII-a: troienii poposesc în Latium. Aici. Reflectează asupra modului în care apare la cei doi scriitori. Enea va lupta vitejeşte şi îl va învinge pe Turnus. Enea şi Sibylla vor ieşi prin poarta de fildeş a lumii de dincolo. trece de Cerber şi întâlnesc alte suflete. căpetenia rutulilor. iar Enea va avea astfel confirmarea definitivă a menirii sale. cum se întâmplă în Iliada. Există o zeitate. intervin în luptă. îndurerat. luntraşul sufletelor. în sfârşit. Se va căsători cu Lavinia. În zadar Enea îşi cere iertare. pe Anchise. Pe cât de primitor este regele. Cartea a VIII-a: Prietenia lui Enea cu regele Evandru. de o 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cărţile IX-XII: sunt cărţi ale luptelor. pe care ai întâlnit-o mai întâi la Homer. Enea recunoaşte vechi tovarăşi de luptă. ca şi muritorii. sufletele celor care au pierit din cauza unei prea mari sau în nefireşti pasiuni. Zeii au ambiţii. pe care nu ai întâlnit-o la Homer. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Raportul divin-uman Raportul divin – uman: Ai observat că la Homer există o intersectare a celor două planuri. reacţionează din capriciu. Lui Eneas i se făuresc arme măiestre.

Pe de altă parte. reflectare şi simbol al lumii umane. ar fi izbucnit oricum prin progresia naturală a sentimentului inspirat de Enea. luând în considerare cele două personaje. cu implicaţii mai adânci. reflectează. în Istoria literaturii latine. servind drept justificare supranaturală a unor acte.n. Venus.” Raporturile între zei şi muritori sunt mijlocite de profeţii şi vise. 1981. zei şi muritori. vol. ci şi prin modul în care poetul le-a conturat de-a lungul epopeii.e. conflictele existente în lumea umană sunt o reflectare şi totodată o consecinţă a conflictelor din lumea divină (trudele. pot doar să îi întârzie sau să îi grăbească cele deja hotărâte. 257-260. Perioada Principatului (44 î. – 14 e. coordonator Mihai Nichita. concilierea dintre latini şi troieni nu poate avea loc decât în urma concilierii dintre zei – XII.Antichitatea greco – latină agresivitate obstinată. care constant îi “furnizează” piedici eroului. de exemplu. reacţii sau sentimente fireşti. (S. nici chiar Iupiter nu poate interveni în ceea ce este prestabilit şi semnificative sunt cuvintele lui din cartea a VII-a. profeţeşte în cartea I. pericolele şi tentaţiile cărora trebuie să le facă faţă Enea sunt manifestarea concretă a opoziţiei lunonei la voinţa destinului. se află o forţă implacabilă. muritorii au o oarecare libertate. Insă eu pot să-l amân şi s-aduc zbăvire-mplinirii. mama lui Enea. a căror dezvoltare este logică prin sine (pasiunea Didonei. Eneida. Dido şi Enea. la nivelul conştiinţei. motivată în cartea I de intervenţiazeului Amor. cetatea pe care el o va fonda. Exerciţiul nr. Este vizibilă în Eneida o oglindire a fiecăruia dintre cele două planuri în celălalt. 312-314: “Nu-i cu putinţă să-mpiedic troianului sceptrul latinic. în cartea a V-a. Destinul (Fatum). imuabilă. asupra situaţiei din cântul al IV-lea.n. dincolo de menirea lui. dar instigarea ei nu face decât să dea glas stării generale de spirit a acestor femei). Zeii nu pot schimba Destinul. Căci neclintită-i menirea să-i fie Lavinia soţie. incendierea flotei de către femeile troiene. În limitele acestor hotărâri. 178) Deasupra tuturor. îşi ajută în chip firesc fiul. partea a Il-a. de exemplu. De altfel.). este justificată prin intervenţia zeiţei Iris. Bucureşti. Iupiter. creând un alt tip de determinare. lumea divină este suprapunere. 8 Observă că Enea are o anumită libertate în acţiune. Ele sunt în antiteză nu doar prin poziţia faţă de erou. menirea lui Enea şi destinul glorios al Romei. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Petecel. la nivelul acţiunii şi semnificaţiilor ei. II. p. 781-840).

Deci. anume până la bătălia de la Actium. în profeţia lui Anchise şi pe scutul făurit pentru Enea. Nu este slab. fireşte. în modul cel mai explicit cu putinţă. este punctul culminant al istoriei glorioase. însemnând asediul Troiei şi dezastrul cetăţii. inexistent la Homer: latura encomiastică (laudativă. ales de Destin să reclădească o cetate şi un neam. precum este Ulise. regina Egiptului. şi nici dornic de cunoaştere.Hr. cunoscute de contemporanii poetului. îngrijorat de faptul că tocmai el. reflexiv. lonescu. observi că Enea nu este nici atât de impetuos şi dornic de glorie ca Ahile. Eneida conţine şi o latură encomiastică. ca un conspect istoric. momentul de maximă înflorire pentru cetatea pe care o edificase strămoşul mitic. ceea ce este certitudine. iar prezentul. cu detaliile ei: în profeţia lui Iupiter. printr-o retrospectivă.. Evenimentele trecutului. Trecutul apropiat. iar Cleopatra. A găsit o modalitate elegantă şi ingenioasă de a superlativiza un conducător şi prezentul.Antichitatea greco – latină Îţi semnalez acum un element deosebit. un 19 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Istoria apare astfel ca o viziune. Octavianus Augustus însuşi încununează un şir glorios de eroi. este elogiată epoca lui Augustus. prin care Augustus cucereşte Egiptul. din 31 î. deoarece indirect. De trei ori. în ciuda menirii care i-a fost conferită eroului. de data aceasta cel augustan. cit. Viitorul. De fiecare dată. Personaje Personajul principal al acestei epopei este. este incert. care au contribuit la edificarea prestigiului “cetăţii eterne”. sunt înfăţişate ca evenimente proiectate în viitor. l-a marcat profund pe Enea. Enea. e înfăţişat ca posibil să se întâmple într-un viitor care depinde de prezent. culminând cu ceea ce Eneas vede efectiv pe scut. care îşi au începutul odată cu edificarea al cărei iniţiator este Enea. apar referiri la istoria romană. ambele posibile pentru că la finalul drumului există certitudinea unui cămin. începând cu miticul Enea. El este un troian viteaz. cele mai glorioase din câte vor fi existat. op. Responsabilitatea este enormă. 109) Vergiliu nu îşi laudă direct conducătorul şi epoca. p. iar eroul este copleşit de misiunea sa istorică. În comparaţie cu cei doi eroi principali de la Homer. aşa cum ar fi făcut oricare alt poet. Este un viitor pe care eroul îl doreşte confirmat pentru a-i fi spulberate incertitudinile. prin intersectarea timpurilor fictive şi reale.. Enea. este profund responsabil. de călătorii în scopul satisfacerii acestei dorinţe. Interesant este că omagierea trecutului este făcută nu printr-o evocare. de omagiere) a epopeii. se sinucide. înfăţişarea istoriei viitoare este făcută în termeni din ce în ce mai concreţi. Pornind de la istoria mitică a Romei. Evenimentele figurate pe scut merg până la istoria imediată. aflându-se sub semnul unui Destin fericit. Marc Antoniu şi armata sa încropită din diferite popoare biruite de el în Orient sunt înfrânţi. fiindcă aparţine trecutului. (E. prin recursul la mit şi la istorie.

ceea ce îl apropie mai mult de Hamlet (…) Atunci când nu se află îndrumat de o autoritate zeiască. pătruns intuitiv în toată zădărnicia lui. ci parcă dintr-un fel de neîncredere şi îndoială asupra actului şi gestului în sine. Hector îşi reprimă frica absolut firească în faţa măreţiei lui Ahile. deopotrivă. în vreme ce vitejia lui Enea este sprijinită de zei. 1990. raportând poziţia eroului faţă de poporul său. el va dobândi fermitatea şi siguranţa odată cu treptele conştientizării. odată cu progresiva cunoaştere a misiunii sacre cu care este învestit. înaintând cu preţul renunţării la sine într-o iniţiere spirituală ce va culmina. prin menirea pe care acesta a primit-o. faţă de care se supune stoic. el este gata oricând să renunţe la orice faptă plănuită. cu referire la statutul de părinte al troienilor şi strămoş al romanilor. cu siguranţa războinicului care va avea victoria. p. pentru că este responsabil în faţa Troiei. temându-se să ia o hotărâre. Enea luptă exact ca un mare conducător de oşti şi popor. memorabile. Conştiinţa eroică va fi cucerită de Aeneas treptat. Bucureşti. dar aceasta i se dezvăluie fragmentar şi adesea derutant. cu coborârea în Infern. tip şi motiv ce apare în acest fel numai în literaturile moderne. dar. p. 78) Ai observat pe parcursul lecturii tale că numelui lui Enea îi sunt alăturate câteva epitete. în timp ce Hector se luptă pentru că are de apărat onoarea sa şi a cetăţii. Excurs prin literatura lumii. (…) La Enea se relevă. descrisă în ultima carte a Eneidei. căpetenia rutulilor. Deşi în fapt se ştie cum se va termina înfruntarea dintre ei. Petecel. pe plan lăuntric. dar care te va ajuta să-l conturezi complex pe Enea. ori desemnând trăsături esenţiale. Este. op. (E. Turnus se luptă ştiind că voinţa zeilor este ca el să piară pentru că a încercat să se opună destinului fiind adversarul troianului. lăsându-se dus în derivă de tentaţii. Ahile este războinicul prin excelenţă. Este vorba de lupta dintre Enea şi Turnus. Atenţia ta va fi îndreptată acum către un episod al epopeii care nu face parte din cânturile indicate la bibliografie. ce se transferă şi asupra poporului glorios care se va naşte. (S. Eminescu. însă cel mai important lucru este faptul că el luptă 20 Proiectul pentru Învăţământul Rural . care doreşte victoria şi o va avea. Cel de-al doilea este piosul (pius). şi nici măcar după o complicată dezbatere interioară. 186) Enea se anunţă şi ca primul erou îl îndoielii. raţional şi sensibil.. La început descurajat şi şovăitor. o radicală neîncredere în faptă. cu referire la respectarea zeilor şi a hotărârilor Destinului. Papu. dintre care două se repetă constant. trasate de semnele divine. Primul dintre aceste epitete este tatăl (pater). cit. Turnus se bate având conştiinţa morţii iminente.Antichitatea greco – latină om supus ezitărilor şi grijilor ca toţi oamenii a fost ales. Amândoi sunt viteji. anume lupta dintre Ahile şi troianul Hector. Evident că aceste două epitete sunt semnificative. Acolo. fiecare luptă. Vei observa în acest episod exact opusul unui episod din Iliada.

pe care l-ai întâlnit şi în Odiseea. ea îl va blestema pe fugar. respectând memoria soţului ucis. motivându-i reacţiile. Exerciţiul nr. întâiul într-un şir de bărbaţi glorioşi. Într-un ultim dialog cu Enea. Vei sesiza o opoziţie subtilă comparând cele două personaje în partea a doua a cărţii a IV-a: cu cât Didona este mai răvăşită lăuntric. pasiunii şi dorinţei neîmplinite de a avea un copil de la el li se răspunde aproape cu cinism. Didona încearcă să îşi reprime sentimentele pentru Enea. Urându-l. Troianul înclinat către pace este înfrânt de zei şi de viteazul Ahile. însă. Frumoasă. pe plan simbolic. regina Cartaginei. tipul de pericol la care romanii au fost expuşi în permanenţă Proiectul pentru Învăţământul Rural 21 . Este un moment crucial în parcursul sinuos al eroului. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Popasul în Cartagina şi îndrăgostirea de Dido echivalează cu aşezarea pasiunii mai presus de menirea care i-a fost stabilită lui Enea. Dido sugerează în acelaşi timp. sentimentele ei pentru Enea cunosc o gradaţie. fiindcă el trebuie să aleagă între cele două. fiindcă. Identifici în episodul care îi are ca protagonişti pe Didona şi Enea motivul femeii-piedică. piedică involuntară în calea misiunii lui Aeneas. iată cum zeii intervin în destinul muritorilor. Al doilea personaj asupra căruia se opreşte atenţia ta este Didona. Nu întâmplător pericolul tentaţiei este întruchipat de o regină cartagineză. Va învinge de data aceasta cel care edifică. care “cuprinsă de amarul iubirii” nu mai are grija cetăţii. nu cel care distruge. 9 Fişează-ţi şi comentează sfârşitul Didonei. culminând cu acapararea totală a Didonei. de fapt. se poate spune că episodul la care ne referim este o luptă-revanşă. să aleagă între a rămâne un simplu om şi a se transforma treptat în “tatăl Enea”. inteligentă şi generoasă. pasiunea va fi evidentă şi imposibil de curmat de vreme ce ea s-a născut sub oblăduirea zeiţei Venus.Antichitatea greco – latină deşi ştie că zeii i-au hărăzit moartea tocmai în această înfruntare. Deci. În zadar. Argumentează că Didona este demnă în durerea ei. ea însăşi victimă neştiutoare a destinului. înţelegi astfel mai bine reacţia reginei după plecare furişată a lui Enea. În Eneida. cu atât Enea se întoarce către echilibrul necesar pentru împlinirea datoriei sacre. nu războinicul. modul în care îşi pregăteşte sinuciderea. pasiunea ei devastatoare se transformă într-o ură la fel de devastatoare care îi răvăşeşte fiinţa. După ce presimţise apropiata trădare şi dăduse crezare zvonurilor. în ciuda lucidităţii şi responsabilităţii reginei.

textul. p. 1985. El este readus la statutul iniţial de însuşi Iupiter. Hr. pergamente de oaie sau de capră. Primele suporturi ale scrierii au fost difterele. sediu al instituţiilor obşteşti şi al cultelor civice. deci în perioada arhaică a literaturii şi culturii greceşti. Prin intermediul lor. La sfârşitul secolului al VIII-lea şi mai cu seamă în secolul al VII-lea. puterea este consolidată. REL. Specii ale liricii greceşti – lirica corală şi monodică Inventivitatea greacă a trasat coordonatele genurilor literare. Cuprindea poezia cântată de cor la serbările publice. cu folosirea forţei pentru a conduce. Trebuie să ştii că grecii asociau cuvântul. p. Civilizaţia greacă. Bucureşti. (Fr. că au fost poeţi de curte. să îl mustre pe Enea. 1967. odată cu dezvoltarea contactelor şi a comerţului. în civilizaţia greacă apar cetăţile-stat. citat în S. op. traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Lirica s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea î.. ele au fost treptat înlocuite de papirusuri. Este vorba despre fenomenul tiraniei. Perret. Vei afla despre mulţi dintre poeţi că au trăit la curţile tiranilor în mare cinste. 108. 71) Trebuie să îţi reţină atenţia şi un alt fenomen specific civilizaţiei greceşti. 190) lubind-o pe Dido şi rămânând în cetatea ei. sociale sau economice ale conducerii lor din secolul al Vl-lea. cu muzica (muzica era considerată un element de bază al educaţiei). iar reprimarea oricăror adversari facilă. care îl trimite pe Mercur. de aceea poezia era o poezie cântată. cu dimensiuni modeste şi care au drept centru o aglomeraţie urbană. trebuie să reţii că tiranii au fost protectori ai artelor plastice şi ai literaturii. iar din secolul al VII-lea.5. Fără să luăm în discuţie aspecte politice. Instrumentul muzical preferat era lira. rege. tineri soldaţi purtători de lance. De aici vine şi numele genului: liric. I. 2. (Cf. devine evidentă asocierea tiranului cu uzurparea. J.1. Meridiane. Petecel. Chamoux. Tiranii erau apăraţi de dorifori. Enea suferă un proces de dezeroizare. Către secolul al IV-lea. Specii ale liricii greceşti şi latine 2. la sărbătorile religioase. mesagerul zeilor. vol. Tiran însemna la început basileu. p. cit. XLV.Antichitatea greco – latină după ce au început cuceririle în Orient.. deoarece are o anumită legătură cu dezvoltarea liricii. Dintre speciile poeziei corale trebuie să reţii: nomul – cântecul liturgic 22 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Foarte important pentru cultura universală a fost faptul că literatura greacă a fost o literatură scrisă aproape de la începuturile ei.5. Lirica corală Este de origine religioasă. Optimisme et tragédie dans l’Enéide.

eu n-o să rotesc cu-a mea mână Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 .) Strofa c Toate virtuţile omului sunt datorate Zeilor.. lonescu. închinat unui învingător. şi începutul secolului al Vll-lea. Tu stingi chiar zigzagul de veşnică pară din trăznet. devenind cunoscut în toată lumea greacă. Piticele. A trăit între anii 520 şi 446. op. Deseori. (. Hr. p.. numite după cele patru mari jocuri: Olimpicele. In ceea ce priveşte compoziţia. mijlocul conţine mai multe fire epice. Zeii ne dau şi talent şi tărie Şi meşteră limbă la vorbă. la rândul ei. filosofice sau etice. un poet care a trăit undeva între sfârşitul secolului al VIII-lea î. O odă pindarică este alcătuită din trei până la cinci triade. Nemeenele. La glasul tău pasu-ncadenţat al horei deschide serbarea Iar cântăreţii ascultă de semnele tale. triada este formată. cit. închinată lui Hieron din Etna. finalul este destinat reflecţiilor religioase. mijlocul conţine episoade ale unui mit despre zei sau eroi. sacru epinicia – cântecele dedicate învingătorilor la jocurile sportive encomia – cântecele de laudă parthenea – cântece de procesiune intonate de tinere fete trenosuri – bocete Reprezentanţi: Precursor al acestui tip de lirică este socotit Terpandru. “Strofa a Lyră de aur. Când răsunând. 25) Opera: Epinicii – patru cărţi de ode. (Idem) Exerciţiul nr. antistrofă. pe stăpânul Păsărilor. şi epodă. în special prin odele pe care le compunea pentru învingătorii de la Jocurile panelenice. tovarăşă deopotrivă A lui Apolo şi a Muzelor cu oacheşe bucle. Istmicele. Pindar este cel mai important reprezentant al lirismului coral. Şi pe sceptrul lui Zeus aţipeşti pe vultur. ambele cu aceeaşi metrică. care dansau în timp ce cântau peanul – cântec solemn.. odele conţin elogiul. învingător în anul 470 î. ce doarme lăsând să atârne de-o parte şi de alta Iutile sale aripi. poetul însuşi fiind de obicei conducătorul corului. din strofă. Hr. la curse de care. În a doua parte a vieţii s-a acoperit de glorie. unui neam sau unei cetăţi. în insula Lesbos. Când eu încerc să-l slăvesc pe Omul acela. 10 Citeşte cu atenţie următoarele fragmente din Prima Odă Pitică. tu îţi picuri primele note Călăuzind cu preludiul tău mişcările horei. judecând după opera păstrată. echivalente cu dezvoltarea unor idei. El era renumit pentru nomii compuşi. Operele sale erau cântate de cor la sărbători. derivând unele din altele.Antichitatea greco – latină ditirambul – poem entuziast cântat la serbările dionisiace de un cor compus din cincizeci de persoane aşezate în cerc. (E.

se desprinde modul cu totul aparte în care era percepută iubirea: sentimentul. a senzualităţii. Facă-l timpul de-a pururi ferice După cugetul meu. Poezia sa sensibilă şi rafinată are ca temă principală iubirea. În mod predilect. Reprezentanţi: Sappho – singura poetă a literaturii eline. Literatura elină. Monodic vine de la monodie. elegia. 19) 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Lirica monodică Este expresia subiectivităţii.. dans. lonescu. ci eu departe o voi zvârli să-i întrec pe Potrivnicii mei. solo. A trăit în oraşul Mytilene. un cântec pe o singură voce. extrem de puternic. muzică. Ştefan Bezdechi. Defradas. Sappho a condus un fel de şcoală pentru tinerele aristocrate.Antichitatea greco – latină Lancea cu fruntea de fier zvârlind-o-n afara Câmpului. 258-261) Răspunde la următoarele întrebări: 1. Dintr-una din odele păstrate. din insula Lesbos. legată de cultul zeiţei Afrodita. răvăşindu-i întreaga fiinţă. a intimităţii. p. tot ceea ce ţinea de rafinamentul spiritului. (E. op. Bucureşti. complexe şi contrarii. e poezia banchetelor. în J. Se îndrepta mereu spre dânsul Al bogăţiei dar. Dintre speciile liricii monodice trebuie să reţii: oda. Care sunt virtuţile omeneşti enumerate? Exprimă-ţi opinia despre ordinea în care sunt prezentate. pp. cit. creaţiile monodice sunt poeme erotice şi bahice. poate cea mai celebră alături de imnul închinat Afroditei. uneori amplificat de un ansamblu la unison. generat de frumuseţea care unicizează.” (trad. supranumită cea de-a zecea Muză. Care este misiunea poetului în viziunea lui Pindar? 2. 1968. iar acum (că pradă e boalei) să îi Aducă uitarea durerii. Aici tinerele învăţau poezie. acolo unde a fost o solidă şcoală de poezie. Cum este înfăţişată divinitatea în raport cu umanul? 3. provoacă celui îndrăgostit reacţii ciudate. Editura Tineretului.

cum se-mbie să-ţi prindă glasul: Susuru-i dulce.. Iată-l. Un crâmpei de timp. a trăit tot în insula Lesbos. A compus poeme erotice şi de banchet. unul dintre cele mai frumoase cântece de banchet: “Ninge. Care este impactul pasiunii asupra armoniei dintre componentele vitale? 1. 1970.. freamăt Creşte-n ureche. Univers. p. Zeus de sus din ceruri/ Ne trimite iarna grea Apele sunt îngheţate/ Toate sloi. de exemplu. “Zeu îmi pare sau fericit ca zeii Omul care stă lângă tine. transpare bucuria de a trăi. Limba parcă-ar sta să se frângă. şi mă sting din viaţă. 70) Răspunde la următoarele întrebări: 1. Şi-n clipă. 11 Citeşte cu atenţie următorul fragment dintr-un poem safic. Pe cine este plasat accentul: pe obiectul admirat sau pe subiectul care admiră? 2. imnuri închinate zeilor – lui Apolo. Care ar fi consecinţa stării de tensiune provocate de pasiune? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Alceu: probabil contemporan cu Sappho. Un cutremur inima-n piept mi-o saltă. lui Eros. Noica. şi-n obraz am pălit ca iarba. Apoi râsul cel dezmierdat. Bucureşti. Antologie lirică greacă. Reci sudori mă scald. Proiectul pentru Învăţământul Rural 25 . de a iubi. Atenei. precum şi cântece războinice. Iată. mă cuprinde fiorul Toată. Molcom. Afroditei. Numai cât îmi scapăr spre tine ochii Graiul îmi piere. Din fragmentele păstrate.” (S. Parcă Simt un fir de foc şerpuind sub piele. Neguri prind să-mi tulbure ochii.Antichitatea greco – latină Exerciţiul nr.

însemnând “Ţânţăraş”. frivole. Odele sale optimiste. în care. inclusiv de poeţii români (Văcăreştii. p.. (moartea lui Alexandru Macedon) şi 31 î.. în J. Opera: Imnuri. în mod deosebit: epigrama şi idila.” (traducere de S. poezia lirică elină a intrat în declin. Hr. Iniţial rezervată consemnării pe ofrande sau pe morminte. al XVI-lea). Drag mi-e doar îndrăgostitul de muze şi de Afrodita Când minunatul lor dar îl proslăveşte cu avânt. numită Răzbunarea împotriva lui Konopion2: Perioadă cuprinsă între 323 î.. Bezdechi. obiceiuri. pe fondul unui climat de efervescenţă culturală. despre războiul cumplit. a mai scris Originile (Cauzele) – poem erudit despre întemeierea unor oraşe. p. A fost poet la curtea tiranilor din Atena şi din Samos. iar publicul care gusta epigrama era de obicei instruit. imitate de-a lungul secolelor. op. cu un gust literar bine format. în secolul al III-lea î. Orientul Apropiat şi Mijlociu. filosofia. Noica. Tocmai din Lesbos. cit. elegii. Defradas.” (traducere de Şt. 1 26 Proiectul pentru Învăţământul Rural . era numele unei curtezane...) După prima jumătate a secolului al V-lea. cit. de poeţii Pleiadei (sec. fă foc şi-alungă frigul/ Dă vin dulce din belşug Şi-mi aşterne un pat de perne/ Moi de puf. cetatea/ Bine zidită. după modelul imnurilor homerice. Epigrame. pp. Conachi). conţine trimiteri mitologice. A compus ode bahice. au rămas ca adevărate modele. ce caracterizează epoca elenistică1. Dar ea îşi Râde de părul meu alb şi/ Dorul spre alţii şi-l creşte. Iată una dintre epigramele sale. se dezvoltă arhitectura. în Grecia. (bătălia de la Actium. Hr. viaţa eroilor. sub influenţa contactelor între civilizaţii. în epoca elenistică epigrama se detaşează de această fixare şi devine o specie la modă.Hr. Cosiţa Berenicei. în Ibid. Defradas. slăvind frumuseţea şi desfătarea. Iată două fragmente semnificative din poezia lui Anacreon: “Eros cu părul de aur/ Minge de purpură-mi zvârle Joc ispitind către fata/ Cea cu sandale-ncrustate./ La ce bun să te mâhneşti Cel mai bun leac pentru rele-i/ Să te-mbeţi!" (traducere de Şt. op.. Două specii conferă particularitate liricii acum. Hecale – o epopee de mică întindere. Am ales doi reprezentanţi ai liricii din epoca elenistică: Callimah: erudit şi poet. al XVIII-lea). erotice. de poeţii preromantici (sec.Antichitatea greco – latină Sclav. graţioase. 72) S-au păstrat 63 de epigrame compuse de Calimah. Creaţia sa este rafinată. în J. Nu te lăsa pradă grijii. (Ibid. 252-253) Anacreon: a trăit în a doua jumătate a secolului al Vl-lea. 255) “Silă îmi este de cel ce atunci când bea vinul din cupe îmi povesteşte mereu. cucerirea Egiptului de către romani). artele. 2 Konopion. Bezdechi. este epigrama. se înregistrează un reviriment al liricii. imnuri. Caracteristicile ei erau concizia şi subtilitatea. a fost unul din bibliotecarii vestitei Biblioteci din Alexandria. ducând-o la apogeu. Epigrama Specia în care Callimah a excelat.

(…) O adevărată boemă artistică se născuse. Hr. idila. cum zac eu acuma pe pragul Porţilor tale-ngheţate. peisaje luxuriante (păduri/crânguri. nici în vis ţie însă nu-ţi pasă! Numai cosiţele albe de toate îţi vor aminti!” (Antologia Palatină. pasionată de hedonism3. În idile este elogiată viaţa curată. poem mic). în contrast cu viaţa agitată a cetăţii. cum laşi să-ţi doarmă iubitul.. Totodată. Concluzie: unele specii lirice ale vechilor greci au dispărut (peanul sau ditirambul. o. Bucureşti. idila (eidyllion-tablou.. deci la câteva secole distanţă de marea poezie elină. p.2. tineri aristocraţi rafinaţi. de exemplu). (E. cit. câmpii). un fel de schimb de cuplete între doi păstori. Denumirea latinească era poetae novi (poeţi noi). A fost poet de curte la Siracuza. arbitraţi de un al treilea.5. poeţii neoterici erau nişte erudiţi mondeni. amuzament. zei. această mişcare n-a putut lua naştere decât în condiţiile unui orizont de aşteptare favorabil gustului unei părţi importante din public.5. aveau cultul formei. de tine-ngenuncheat! Tot astfel să dormi. Specii ale liricii latine 2. de căutarea noului cu orice preţ. Să nu poţi avea nici în somn parte de milă. De poezie la latini se poate vorbi abia din secolul I î. neoteroi. Idila a fost cultivată şi în literatura latină (Vergiliu a compus Bucolice). p 154) Trebuie să ştii că neoterici vine de la un cuvânt grecesc. tineri deghizaţi în păstori.2. necum! Vecinii se-ndură de mine. cit. Recuzita idilelor teocritiene va deveni o constantă pentru specie: păstori. lonescu. nutrită şi dezvoltată într-un cerc cultural-politic specific. care înseamnă “mai noi”. iar 3 Idila Concepţie etică potrivit căreia scopul vieţii este plăcerea. 1998. 23) Teocrit: a trăit cu aproximaţie între anii 315 şi 250 î. care avea ca sursă o specie populară. Hr. cântăreţi bucolici. Ei erau boukoliastai. precum elegia. Univers. indice de autori şi note de Viorica Golinescu. Hr. în timp ce altele au străbătut veacurile. Aşa cum grecii aveau o poezie a banchetelor şi una a trăirii colective. (E. cuvânt înainte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . personalităţi rafinate. dragoste exaltată. V. 2. op. Poeţii neoterici Lirica vechilor greci a influenţat consistent lirica latină. femei mondene. nedreapto. Numele lui Teocrit este legat de o specie literară deosebită. op. Deci. În secolul I î.. selecţie. pentru un tip nou de poezie. se manifestă la Roma o importantă mişcare poetică.Antichitatea greco – latină “Aşa să-ţi fie odihna. care se reclama de la tradiţiile lirismului roman şi mai ales de la o anumită orientare a artei elenistice. al căror rafinament se regăseşte şi în creaţiile lor.1. simplă de la ţară. traducere. oda. 73). şi latinii aveau carmina convivalia (cântecele de ospăţ) şi carmina triumfalia (cântecele care celebrau triumfurile în luptă şi pe biruitori). Cizek.

Universitas. 1999. de care sunt legaţi toţi ceilalţi. Subliniază deosebirile faţă de textul care a inspirat acest poem. ediţie bilingvă. Chiar dacă se pot identifica în “cronica” sa erotică ecouri din lirica lui Sappho (…). Catule. Carmina. ea este “foc subţire” care curge prin vine. Cel mai important dintre poeţii neoterici a fost Catul. LI) II. La ce poet ai întâlnit o creaţie cu un conţinut foarte apropiat? Comentează stările eului liric. acela Ce-n faţa ta şezând ades te soarbe Din ochi. cum nu pot O vorbă scoate! Ci limba mi se leagă şi prin vine Un foc ascuns încet mi se strecoară. traducere. Îmi ţiuie urechile şi neguri Mi-acopăr ochii. Trăirea sfidează normata existenţă cotidiană. te bucuri peste fire: Ea a răpus cetăţi înfloritoare Şi regi odată!" (Catullus. studiu introductiv şi note de Teodor Naum. A trăit cu aproximare între anii 87 şi 54. te va pierde lenevia! În ea tu zburzi. lonescu. cu excepţia cuplului Catul – Lesbia. p. îi conferă lui Catul un statut liric unic. Ba mai presus. Catul a cuprins în versurile sale tribulaţiile iubirii pentru Clodia. în special de Callimah. Atunci a mea simţire Se-ntunecă. Bucureşti. vai mie! Căci pe tine O! Lesbie. Citeşte cu atenţie versurile următoare. 12 I. frământările.Antichitatea greco – latină poezia lor cuprindea cel mai adesea experienţa subiectivă în materie de amor. Iubirea bulversează trupul şi anihilează voinţa. cit. la Roma. Eul liric catulian trăieşte pasiunea cu o intensitate neobişnuită pentru lumea poeziei. “Acela mie ca un zeu îmi pare. cum te zăresc. de pot s-o spun. op. Ea devine pasiune fără leac. te-aude Ce dulce râzi. în poezie i-a dat numele Lesbia. căreia. luciditatea cu care îşi priveşte nefericirea. nu în cele din urmă. Influenţat de poezia din epoca elenistică. Compară conţinutul textului precedent cu versurile următoare şi notează mai jos care este ideea-cadru? 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 10) Exerciţiul nr. sinceritatea.” (E. bucuriile intense şi. o aristocrată capricioasă mai mare decât el cu zece ani. este considerat întemeietorul elegiei latine.

Antichitatea greco – latină “Draga mea cu nimeni altul n-ar voi să se iubească. unui om aprins de dor Tu pe vânt s-o scrii mai bine şi pe râul curgător!” (Idem. decât cu mine. dară simt c-aşa e şi cumplit mă chinuiesc. Nu ştiu. Spune ea. Ce motiv conţine următorul distih catulian şi la ce poet latin l-ai mai întâlnit? “Poate-ntrebi de-i cu putinţă: te urăsc şi te iubesc. de-ar fi Joe4 s-o dorească! Dar ce spune ea. LXX) III. femeia.” (Idem. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . LXXXV) Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 4 Iupiter.

negotium şi otium. Opera horaţiană cuprinde: Ode. măsura în toate şi pledează pentru necesitatea de a înlătura tot ce produce tulburarea morală. de asemenea. activitatea publică şi existenţa privată. tematica civică şi cea personală. Ai auzit. 10) Vor scrie elegii. Hr. Scrisori. Odele erotice sunt caracterizate de modul particular în care este înfăţişată iubirea: nu pasiuni devastatoare. nota dominantă fiind necesara împlinire sufletească. contemplativă. gravitas şi ludus. poeţii Tibul şi Properţiu.5. unice. Cea mai cunoscută epistolă a sa este Epistola către Pisoni. religioase. Nichita. Horaţiu apare în ipostaza de poet-proroc (poeta vates). elogiază. nu suferinţă mistuitoare.Antichitatea greco – latină 2. Horaţiu este considerat iniţiatorul epistolei. Opera omnia. transmiţător al unui mesaj moralizator. El a scris Epistulae/Scrisori. Pe plan istorico-politic. lonescu. afirmarea romanităţii şi cultul modelului grec.Hr. 1980. cit. – 14 d. p. studiu introductiv la Horatius. Satire.. 110-111) Epistola Un motiv literar întâlnit în odele horaţiene este carpe diem (bucură-te de ziua de azi!). (…) Odele morale elogiază virtuţile care aduc tihna şi fericirea. pp. (…) Odele religioase au ca particularitate faptul că nu sunt subsumate conţinutului obişnuit al poeziei de această factură. cuvintele mecena şi mecenat. în două cărţi. în sfera artistică-literară. Epode. ci iubirea ca stare curentă şi trecătoare. republica şi monarhia. seriozitatea şi deivertismentul. Ele provin de la numele unui aristocrat apropiat al lui Augustus. Soluţia pentru răul din interior este educarea tineretului în cultul unei austerităţi dublate de respectul trecutului. Trebuie să reţii următorul lucru. Acesta l-a sprijinit material pe Horaţiu (şi pe alţi creatori. latura laică predominând.2. urbs şi rus.Cele civice implică o analiză a stării cetăţii marcate de disensiuni interne. ca mod de viaţă. presărată de gelozii şi delicii.Hr. Odele horaţiene se împart în mai multe tipuri: civice. Aici Horaţiu vorbeşte Proiectul pentru Învăţământul Rural 30 . de structuri binare. sesizabile la diferite nivele socio-culturale care alcătuiesc esenţa principatului. Cântecul secular. bahice şi morale.). Univers. prima artă poetică latină. iar Ovidiu va compune elegii pe tema exilului său la Pontul Euxin. orientarea spre clasicism sau alexandrinism. agitaţia urbană şi tihna rustică. ca specie literară. care îţi sintetizează profilul acestui moment din istoria Imperiului Roman: Experienţa epocii se organizează într-o serie de noţiuni-cadru. definitive. dealtfel). realizată treptat. A trăit între anii 65 şi 8 î. adică un părinte-educator al neamului său. a iubirii. discordia civilis şi pax augusta. în diverse contexte. pe nume Mecena. chiar i-a dat o proprietate care l-a scutit pe poet de griji materiale. când domnia lui Augustus asigură un echilibru intern propice înfloririi artelor. specie luată de asemenea de la greci. În Ode. Bucureşti. (…) Odele bahice emană un optimism departe de excese. îl va avea ca admirabil reprezentant pe Horaţiu. pe aceeaşi temă majoră. Poezia în “secolul lui Augustus” – specii şi principalii reprezentanţi O extraordinară înflorire o are poezia latină în perioada principatului (31 î. liberă. erotice.2. op. probabil. (M. Oda Oda. (E.

Antichitatea greco – latină

despre condiţiile elaborării unei opere literare, de la raportul între talent şi meşteşug, până la scopul acesteia: instruirea şi delectarea. Epoda O altă specie în care s-a distins Horaţiu este epoda (epodele mai sunt numite de poet şi iambi, conform tradiţiei greceşti pe care o continuă). Epoda este desprinsă din structura tragediei (unde urma după strofă şi antistrofă) şi primeşte identitate, ca specie; Horaţiu a compus şaptesprezece epode. În Epode, poetul analizează critic viaţa socială şi politică, viaţa intimă, mediul literar, credinţele vremii. În sfârşit, o altă specie cultivată de Horaţiu este satira, o specie pur latină a cărei misiune era cenzurarea moravurilor. Poetul a scris două cărţi de Satire (Saturae), pe care le mai numise şi Convorbiri (Sermones). Aici “arma” poetului este ironia, formulată cu dezinvoltură, lejer, cu luciditate şi responsabilitate în acelaşi timp, în “ofensiva” împotriva cusururilor celor mai des întâlnite în lumea sa. Satirele au dialog, au personaje, poetul însuşi dialoghează cu un anume scop. O specie pe care lirica latină a împrumutat-o din cea elină este bucolica sau egloga. Bucolice a compus Vergiliu. Aşa cum ai văzut, modelul său principal a fost Teocrit, dar la Vergiliu, în cele zece bucolice, pe lângă cadrul pastoral intrinsec şi personajele-păstori, se întâlnesc şi alte teme care vor fi dezvoltate în epopee, precum şi numeroase referiri mitologie, politice sau filosofice. Locul ideal în care vieţuiesc păstorii vergilieni este Arcadia, un teritoriu simbolic, al armoniilor.

Satira

Bucolica

Exerciţiul nr. 13
Identifică un motiv literar fundamental al liricii horaţiene în următoarele versuri şi menţionează două caracteristici ale odei. “Nu cerceta – căci nu se cade! – o, Leuconoe, e sfârşit meniră vieţii noastre zeii, nu ispiti necontenit pe zodierii din Caldeea - şi rabdă orice-ar fi, mai bine! Au Joe da-ţi-a ierni mai multe, au cea din urmă pentru tine e asta care-acuma frânge de stânci tireniana mare, fii înţeleaptă, limpezeşte prin sită vinul în pahare, scurtează-ţi după timp speranţa; rea, vremea trece cât vorbim. Culege ziua cea de astăzi: ce va fi mâine, noi nu ştim.” (Horaţiu, Ode, cartea întâi, XI (Leuconoei), traducere de Teodor Naum, în ed. citată) Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos!

Proiectul pentru Învăţământul Rural

31

Antichitatea greco – latină

2.5.2.3. Receptarea modernă Pentru că latina a fost limba culturii în epoca medievală, poeţii latini au fost modelele creatorilor ulteriori. Unul dintre poeţii care au marcat evoluţia liricii a fost Vergiliu; una din Bucolicele sale (a IV-a), în care era vorba de naşterea unui prunc, a fost interpretată religios, în sens creştin, ca anunţând naşterea lui lisus, consecinţa acestei interpretări fiind prestigiul uriaş pe care poetul l-a avut în Evul Mediu. Bucolicele sale au influenţat pastoralele şi idilele care încep să fie cultivate o dată cu Renaşterea. Elegiile catuliene au influenţat poezia franceză renascentistă. De altfel, elegiile poeţilor latini au stat la baza cultivării acestei specii în mod deosebit începând cu secolul al XVIII-lea, în literatura engleză şi germană. Îţi recomand să citeşti facultativ Elegii din Duino scrise de poetul austriac Rainer Maria Rilke (vezi ediţia R. M. Rilke, Versuri, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1966). Opera horaţiană a fost, de asemenea, o sursă pentru creatorii renascentişti, iar Arta poetică a servit ca model în elaborarea poeticilor de tip clasicist. Motivul carpe diem a fost intens exploatat de scriitori şi îl vei găsi, de exemplu, la Goethe, în Faust.

2.6. Tragedia greacă
2.6.1. Origini Chiar dacă am numit acest subcapitol “Origini”, trebuie să reţii faptul că există o dificultate reală în stabilirea exactă a originilor tragediei. Cert este că naşterea tragediei este legată de serbările în cinstea zeului Dionysos, dar cuvântul “tragedie”, alcătuit din tragos = ţap şi odos = cântec, implică mai multe semne de întrebare, pentru că este greu de determinat ce legătură avea “ţapul” cu aceste manifestări: recompensă, deghizare a actorilor, “ţapul ispăşitor”? Ditiramb Se ştie că tragedia a luat naştere ditiramb, un cântec religios intonat de cor la Dionysii. Cel care a transformat ditirambul într-o specie de sine stătătoare a fost poetul Arion din Lesbos, în a doua jumătate a secolului al VII-lea î. Hr. Tragedia a apărut la Atena, în secolul al Vl-lea, în vremea tiranului Pisistrate, când poetul Tespis din Icaria a prezentat la Atena “o dramă în oraş“. Tespis a născocit actorul (hypokrites, în greacă) pentru a oferi corului un răgaz. Tot lui i se atribuie şi alte două invenţii: prologul şi masca. Momentul de maximă înflorire a fost secolul al V-lea î. Hr., “secolul lui Pericle”, perioadă în care democraţia ateniană, prosperitatea cetăţii şi înflorirea artelor au atins punctul culminant. Ales strateg (comandant militar) de mai multe ori, Pericle a făurit şi a coordonat politica cetăţii. S-a înconjurat de filosofi, poeţi şi istorici (de exemplu, Sofocle şi Herodot), sculptori, arhitecţi, făcând din Atena o cetate puternică şi strălucită. Pe Acropola Atenei se construieşte, între 447 şi 432 Partenonul (arhitecţi Ictinos şi Calicrates, sculptor Fidias), arhitectul Mnesicles ridică Propileele (intrarea monumentală de pe Acropolă); tot aici se ridică şi alte temple, închinate Atenei Nike, lui Poseidon (Erehteionul, împodobit cu şase cariatide) etc. 32
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Antichitatea greco – latină

În acest context, definit printr-o responsabilitate dublu-direcţionată: a cetăţeanului pentru cetate, dar şi a cetăţii pentru cetăţenii săi, spectacolele de tragedie sunt pentru întregul popor, sunt o sărbătoare a întregii cetăţi. De altfel, exista obiceiul desemnării unui cetăţean bogat care să sponsorizeze – cum am spune astăzi – corul. El se numea coreg, iar Pericle a deţinut această calitate onorantă, dar şi aducătoare de capital politic, în anul 472 la reprezentarea tragediei Perşii de Eschil. Anual se organizau trei sărbători în cinstea zeului Dionysos: Micile Dionysii, în decembrie, în oraşe din preajma Atenei, Marile Dionysii, la sfârşitul lunii martie, la Atena, încheiate cu un concurs de patru zile – trei zile pentru tragedii, una pentru comedie, şi Leneenele, care avea loc în ianuarie, de asemenea conţinând un concurs dramatic. Se reprezentau, de obicei, trilogii; de cele mai multe ori, cele trei tragedii aveau aceeaşi temă, urmăreau destinul unui personaj/unui neam. Singura trilogie păstrată este Orestia, de Eschil, alcătuită din Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele. 2.6.2. Teatrul Theatron – semicercul amplu unde stăteau spectatorii, pe bănci de piatră/lemn. La jumătate, era împărţit de un coridor (diazoma), un spaţiu mai mare între rânduri, deasupra căruia scările îşi dublau desimea. În primele rânduri erau locurile de onoare. Orchestra – spaţiul circular destinat corului. În centrul acestui spaţiu era “altarul” lui Dionysos. Skene – clădirile scenei, aflate în spatele orchestrei. Aici se afla theologeion – “balconul” în care apăreau zeii. Tot aici exista o maşinărie, mechane, care putea sugera zborul, dispariţiile/apariţiile miraculoase etc. Ai auzit expresia deus ex machina: ea înseamnă “zeul din maşinărie”. Proskenion – un podium tangent pe orchestra. Logeion – se afla în continuarea proskenionului; aici jucau actorii. Parodos – spaţiile de trecere din laturile proskenionului prin care intra/ieşea corul. Spaţiul este unul al convenţiilor. Deşi existau decoruri (Sofocle a introdus decorurile pictate – skenographia), imaginaţia spectatorilor suplinea reprezentarea realităţii presupuse de acţiunea tragediei.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

33

în imaginea următoare (teatrul Epidaur). elementele componente ale unui teatru. Consultă-te cu colegii dacă întâmpini dificultăţi în identificarea unora dintre elemente! 34 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 14 Indică.Antichitatea greco – latină Exerciţiul nr.

Bucureşti. secolul al IV-lea î. Ţine seama de faptul că niciodată în tragedie crimele. corul era intermediarul între actor şi spectatori. imitaţie închipuită de oameni în acţiune. Mazilu-Ionescu. iar spectatorii îşi imaginau ceea ce se întâmplase. 2002.4. Proiectul pentru Învăţământul Rural 35 . Corul reprezenta o comunitate: a cetăţenilor. (Aristotel. având aceleaşi reacţii. prin ea putea fi atinsă starea de eudaimonie – armonie cu sine şi cu lumea. clasificarea speciilor (serioase – epopeea şi tragedia) şi hazlii (comedia). Editura Iri. În tragedie. prilej pentru actori de a-şi schimba costumul şi de a interpreta alt personaj) – exodos – cântecul final al corului şi ieşirea din orchestra. care dialoga cu protagoniştii. traducere şi comentarii de D. în care intervin corul şi actorii – stasimon – “cântecul pe loc5” al corului (cele patru episoade erau separate de trei stasimonuri. 5 Corul se aşază în orchestra (vezi infra).6. 2. spectator şi actor trăiau în acelaşi timp aceleaşi sentimente. creându-se o stare specială. ororile. VI 1449 b 20-27) Mimesis. 1998. 2. (E. cu atât mai mult cu cât frica putea fi semn al unui regres primejdios pentru echilibrul individului. M. în grai împodobit cu felurite soiuri de podoabe osebit după fiecare dintre părţile ei. Poetica. al polisului. ci nu povestită. Era condus de un corifeu.). Definiţia aristotelică a tragediei În Poetica (prima poetică a culturii antice. Structura tragediei În mod curent. Ares. printre alte probleme fundamentale. 16) Astfel. Hr. în timp ce actorii jucau pe logeion. numite coreuţi. implicit. a soldaţilor etc.6. conform subiectivităţii fiecăruia. Controlarea fricilor felurite şi fireşti. era evidentă. Corul Era alcătuit din cincizeci de persoane. Aristotel. Bucureşti. p. individuale sau colective. clar conturate sau ambigue. studiu introductiv. Pippidi. precum personajul literar. de o oarecare întindere. Tragicii greci: de la spaimă la angoasă.6. Purificarea părea astfel posibilă şi.5.Antichitatea greco – latină 2. Stătea în orchestra. catharsis Reţine din această definiţie două concepte: mimesis şi catharsis (purificare). putându-se lăsa cuprinşi de groază şi de milă. nu erau reprezentate pe scenă. previzibile sau surprinzătoare. tragedia avea: – prolog – parodos – cântecul de intrare a corului – episoade – în număr de patru – părţile dialogate acţiunii. şi care stârnind mila şi frica săvârşeşte curăţirea acestor patimi. formulează definiţia tragediei marcând repere în studiul acesteia: Tragedia este imitaţia unei acţiuni alese şi întregi.3. imitaţia (mimesis). ele erau relatate de personaj. tocmai pentru a nu provoca repulsia privitorilor şi a îndepărta astfel tragedia de la scopul său – purificarea.

15 Răspunde la întrebările următoare: 1. Dar şi Creon va fi pedepsit de zei pentru că a fost trufaş. ea va fi pedepsită. Fiul şi soţia i se sinucid. raportându-se şi la spectatorul care uită de sine identificându-se cu ceea ce vede. şi pe scenă sunt reprezentate numai modificările gestului. Eteocle şi Polinice. Regele Creon. Aminteşte-ţi de Antigona. neţinând seama de sfaturi. Ce concepte fac parte din definiţia aristotelică a tragediei? 2. el alege/făptuieşte ceea Confruntarea ce nu pot alege/făptui ceilalţi. Fraţii ei. Humanitas. (G. Eroul tragic Eroul tragic este caracterizat de asumare: într-un anume moment al existenţei sale. deci că un leş trebuie îngropat.6. 125) Exerciţiul nr. Care este structura tragediei? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Conform hotărârii lui Creon. un trup neîngropat. considerându-l trădător. Tragedia trebuie să surprindă o situaţie de excepţie care devine o regulă în raport cu esenţa omului şi condiţia existenţei. a poruncit ca Polinice să nu fie îngropat. Ea este eroina tragică. Dar. abătea asupra cetăţii pedeapsa din partea zeilor. a cărei protagonistă este Antigona. Antigona îşi acceptă moartea.Antichitatea greco – latină 2. Eşecul său este aparent. Liiceanu. la moartea celor doi. faptei şi vorbei care sunt mai degrabă ale genului uman şi mai puţin ale lui ca simplă apariţie contingentă în cadrul speciei. au fost în conflict. Se creează o situaţie limită. Eroul tragic suferă o “cădere” cu limita care îl înalţă. Reţine că ceea ce i se întâmplă eroului în mod particular are caracter general. Bucureşti. Polinice a venit cu oaste străină împotriva propriei cetăţi. care altminteri este şi propria lui viaţă. de factură crucială pentru sine. surprins însă în zonele exemplare ale fiinţei sale: ce este accidental în el dispare în culisele nesemnificative ale vieţii de rând. 1993. Tragicul. Eroul tragic nu este în fond decât un om obişnuit.6. nu a respectat legea veche şi a lăsat să fie pângărite altarele zeilor cu bucăţi din trupul mortului ciugulite de păsări. p. pentru că şi-a asumat acţiunea într-o situaţie care implica pedeapsa. Ea încalcă porunca regelui. el se ridică deasupra celorlalţi prin libertatea cu care a ales într-o situaţie limită. considerând că legea străveche trebuie respectată. eroina tragediei lui Sofocle: ea este fiica lui Oedip. Actul său este sinonim cu confruntarea cu o limită (care poate fi de orice natură).

Hybris Hybris înseamnă depăşire a măsurii în vorbe. Univers. 129-130) 2.Antichitatea greco – latină 2. Prometeu înlănţuit. pp. Agamemnon. nu puteau decât să confirme sau să grăbească împlinirea celor hotărâte. P. Hoeforele.. 2. Hr. conducând la hybris. 2001. Iată de ce. Dicţionar de mitologie greacă şi romană. A participat la două bătălii importante. Evident că muritorii nu puteau interveni în propriul lor destin. destinul. Moira Moira este divinitatea care întruchipa o lege pe care nici măcar zeii nu o puteau încălca. în 468.6. străvechea lipsă de măsură plodeşte printre ticăloşi o nouă lipsă de măsură. singura tragedie cu subiect luat din actualitate.” (Eschil.7. prefaţă şi note de Alexandru Miran. Bucureşti. experienţa ultimei fructificând-o în tragedia Perşii. printr-o ironie tragică. Lipsa de măsură este socotită în tragedie întâia între relele cărora oamenii le cad lesne pradă.8. lată o “definiţie” a hybris-ului desprinsă din tragedia lui Eschil: “Mereu. Iată ce se spune despre acest tip de hybris în Antigona: “Când zeii Căminul cuiva să-l surpe voi-vor. la ziua sorocită a unei naşteri noi. în ordine cronologică. Cei şapte contra Tebei. în gândire.6. p. în tragedia Oedip rege a lui Sofocle. cum se înâmplă cu Oedip şi fiii săi. Rugătoarele. Moira domina destinul tuturor oamenilor6. traducere. A trăit între anii 525 şi 456. Saeculum. 1979. pleacă din cetatea în care crescuse (cetatea adoptivă) şi.9. în fapte. dintre cei trei poeţi tragici ai secolului al V-lea î. 171) Eroul va făptui un hybris. Marathon şi Salamina. participă pentru prima dată la un concurs de tragedii. faptele lor. Eumenidele). devreme sau târziu. care va atrage după sine pedeapsa şi ispăşirea. acolo unde destinul crunt i se va împlini. de fapt.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . Poeţii tragici Eschil Eschil este primul. fără să pună în pericol ordinea lumii. ajunge exact în Teba. cu ocazia Marilor Dionysii. Bucureşti. Grimal.O. Există în tragedie eroi care moştenesc un hybris. 6 Cf. Opera: Perşii. Năpăşti far' de număr zvârli-vor Pe şirul urmaşilor lui…” (Idem. I. în Orestia. eroul dorind să evite împlinirea celor spuse de oracol. trilogia Orestia (Agamemnon.

cit. Agamemnon. cu lectura tragediei Agamemnon şi apoi răspunde la întrebările următoare. Agamemnon era conducătorul aheilor în războiul contra Troiei. op. era fratele său. Agamemnon e căsătorit cu Clitemnestra. Din creaţia eschiliană. Aristotel. Clitemnestra rosteşte un discurs extrem de laudativ. aducând lumina zilei. pentru voi. 39) Urmăreşte replicile Clitemnestrei. cel căruia îi fusese răpită soţia. Oreste. identifică formulările pline de ambiguitate. 4. la propriu de data aceasta. Agamemnon acceptă laudele.” (Eschil.6. Fiind cel mai puternic dintre regi.9. Reflectează la semnificaţia următoarei replici care îi aparţine 38 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar ea grăbeşte doar pedepsirea lui. Elena. Eschil a inovat la nivelul reprezentării tragediei. în bibliografia ta figurează tragedia Agamemnon. Clitemnestra se erijează în instrument al destinului. Casandra. Clitemnestra conducea Argosul în lipsa lui Agamemnon şi şi-l făcuse amant pe Egist. Chrysotemis. îţi aminteşti că în Iliada. iar tatăl său fusese în conflict cu tatăl acestuia. fireşti de altfel pentru cineva victorios. este primit cu cinste.. în Poetica. deci trebuie pedepsit. cu ajutorul Afroditei. după ce a aruncat un năvod. Care este starea de spirit ce domneşte în cetate în aşteptarea lui Agamemnon? Ce vini planează asupra lui Agamemnon? (Atenţie la intervenţiile corului!) Ce semnifică următoarele cuvinte rostite de crainic: “Stăpânul Agamemnon vine. Clitemnestra îi va ucide pe cei doi. deşi erau fraţi. crima şi încredinţarea că a făcut dreptate. Exerciţiul nr. spunea despre el că a redat dialogului rolul de căpetenie.Antichitatea greco – latină În antichitate i se atribuiau 90 de tragedii. 5. p. pentru voi cu toţii. imobilizându-l. peste Agamemnon. fusese învestit cu această misiune. În palat. cu atât mai mult cu cât Menelaos. Agamemnon se face vinovat de sacrilegiu. astfel că a crescut numărul de personaje dintr-o tragedie. pentru ca apoi să cedeze. departe de ochii “cetăţii”. Egist era vărul lui Agamemnon. dar şi cu gânduri ascunse. adusă ca roabă de Agamemnon. Va apărea apoi cu toporul însângerat în faţa cetăţii recunoscându-şi ura acumulată. introducând al doilea actor. şi iniţial ezită să accepte acest omagiu destinat doar zeilor. însă mesajul ei este deocamdată decodat fragmentar de corifeu. 2. nădăjduind să nu fie pedepsită pentru crimele pe care le-a plănuit şi pe care le va comite: în faţa zeilor. 16 Corelează informaţiile de la paragraful 2. victorios. iar acţiunea adevenit mai complexă. Comentează replicile şi reacţiile lui Agamemnon. provocându-l pe Agamemnon să calce pe un covor de purpură pe care i-l aşternuse înainte. 6. 3. Au patru copii: Electra. dar s-au păstrat doar cele şapte enumerate mai sus. intră în transă. 1. Ifigenia. de către Paris. la miezul nopţii.

dacă întâmpini dificultăţi la răspunsurile întrebărilor 6.Antichitatea greco – latină Clitemnestrei: “Să ia fiinţă. pe care să-l călăuzească Dike7 într-o casă dincolo de orişice nădejde. Ce semnificaţie are sintagma “năvodul sorţii” recurentă în replicile Clitemnestrei? 8. deci să făptuiască un hybris. 7. un drum de purpură sub paşii săi.” 7. Explică tăcerea şi nemişcarea Casandrei în contrast cu febrilitatea Clitemnestrei. De ce insistă Clitemnestra ca Agamemnon să calce pe covor. Legea. grabnic. Crezi că poate fi vorba de legea talionului în această tragedie? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Consultă-te cu colegii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . 10. 8 şi 10! 7 Dreptatea. dacă are de gând să îl ucidă? 9.

Filoctet. asupra obstinaţiei cu care încearcă să înţeleagă destinul sau să i se opună: cu cât se socoteşte mai liber în cugetul şi în acţiunile sale. Troienele. de exemplu cuplul Antigona – Ismena sau Chrysotemis – Electra. spre deosebire de Eschil. La Euripide se întâlneşte singura tragedie despre un zeu. tragedii cu subiect independent: Medeea. Hecuba. cu atât este mai dependent de soarta implacabilă. Opera: Pornind de la subiectul lor. dar dintre acestea s-au păstrat doar 7 şi câteva fragmente dintr-o dramă satirică. aproape triplu în comparaţie cu fiecare dintre ceilalţi doi poeţi. Euripide este considerat cel mai complex dintre cei trei. Alcesta. Ifigenia la Aulis . Euripide 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Fenicienele. fără intervenţii esenţiale. la Sofocle se întâlneşte schimbul strâns de replici. între două personaje. Corul este aproape o prezenţă discretă. şi Sofocle a inovat reprezentarea tragediilor: a crescut numărul actorilor la trei. în anul 442. 35) Opera: Antigona. a introdus decorurile pictate.. în schimb. (E. care năruie zăgazurile interioare ale fragililor muritori şi care înspăimântă prin libertatea care. Una dintre particularităţile tragediilor sofocleice este introducerea unui personaj cu rol contrapunctic prin raportare la protagonist. tragedii care aparţin ciclului teban: Hercule furios. personajele acoperă toate vârstele umane. a obţinut victoria abia de cinci ori. conflictul dramatic este extraordinar de puternic. Ca şi înaintaşul său. Una dintre funcţiile publice. cea de strateg. a fost obţinută ca o consecinţă a triumfului cu tragedia Antigona. Elena. aproape că se poate spune despre el că a fost o personalitate mondenă a vremii sale. Electra. O altă particularitate este ironia tragică răsfrântă asupra eroului. de la adolescenţi la cei aflaţi la vârsta senectuţii. reducând intervenţiile corului. Euripide este cel de-al treilea mare poet tragic al secolului al V-lea î. Antichitatea îi atribuia un număr impresionant de tragedii – 123. IV. Oreste. Electra. Hr. sunt multe răsturnări de situaţie.Antichitatea greco – latină Sofocle Sofocle este cel de-al doilea mare poet tragic al secolului al V-lea î. V. tragediile care conţin întâmplri ale neamului Atrizilor: Ifigenia în Taurida. de la 12 la 15. alienează. A compus şi la vârsta senectuţii şi într-o anecdotă se spune despre el că a murit de fericire pentru că ieşise învingător la un concurs cu numai un vot diferenţă. A trăit între 496 şi 406. Hr. III. nu a fost un autor foarte premiat la concursurile poetice. Dionysos. tragedii care aparţin ciclului attic: Hipolit. de cele mai multe ori antitetice. a dat o mai mare pondere personajelor în economia acţiunii. Este vorba despre tragedia Bacantele. Bacantele. tragediile referitoare la războiul troian şi la întoarcerea vitejilor din acest război: Andromaca. dintre care s-au păstrat 18. s-a bucurat de preţuirea întregii cetăţi. Trahinienele. tragediile lui Euripide sunt grupate în cinci cicluri: I. finalmente. Heraclizii. Rugătoarele. II. Oedip rege. a crescut şi numărul coriştilor. p. op. lonescu. A deţinut funcţii publice. În Antichitate i se atribuiau 92 de tragedii. Oedip la Colonos. Spre deosebire de Sofocle. A trăit între anii 480 şi 405. a obţinut 24 de premii la concursurile poetice. cit. Aias. Rhesos. De asemenea.

lonescu. Teatrul francez. Război cu Troia nu se face). Acţiunea este alcătuită din mai multe episoade. 40) 2. un procedeu tradiţional ce reflectă rugămintea poetului epic ca 2. Nu mitul. în mod deosebit. Odiseea Invocaţia către Muză este: a. introdusă pentru prima dată într-o epopee de Vergiliu b. Reţine şi Din jale se-ntrupează Electra de dramaturgul american Eugene O'Neill. ci realitatea imperfectă. Goethe a fost influenţat. ori este suplinită de vasta mişcare interioară a personajului principal. cât a durat asediul Troiei b. prin creaţiile lui: Cocteau (Maşina infernală). de Euripide. se ramifică. 17 1. cit. Medeea).6.10. Eneida b. Cele trei epopei studiate aparţin genului: a. Spre exemplu. trăsături ale mentalităţii timpului său. Protagoniştii sunt semn. în ultimele trei zile ale asediului Troiei Personajul Tersit care contrastează cu idealul eroic este întâlnit în: a. în tragediile Ifigenia în Taurida şi Elena. 3. este obiect al tragediilor sale. Iliada c. fie al exemplarităţii. Teatrul clasic francez a fost influenţat de Euripide şi de tragediile latinului Seneca. din cei zece. departe de raţiune. de-a lungul asediului Troiei c. 5. în ultimul an. teatrul lui Racine. de asemenea. Exerciţiul nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Iliada Ulise şi Diomede sunt personaje în: a. exploatează miturile şi tragedia. fie al slăbiciunii care mistuie fiinţa. p. trebuie să ţii seama de faptul că tragedia elizabethană a fost puternic marcată de tragedia antică. Sartre (Muştele). În secolul al XX-lea se remarcă o “reîntoarcere” la sursele tragice. op. abisurile fiinţei umane. (E. Gide (Filoctef).. liric b. Giraudoux (Electra. Anouilh (Antigona. trăirile extreme. 4. Aceasta se observă la Shakespeare. 8 Începuse crepusculul democraţiei ateniene. Eneida c.Antichitatea greco – latină În tragediile euripidiene sunt surprinse complexitatea unei lumi a cărei disoluţie prinde contur8. la rândul lor influenţate tot de Euripide. de exemplu. dramatic Iliada narează evenimentele petrecute: a. epic c. care nu îşi găseşte locul în lumea lor. Odiseea b. Influenţa tragediei antice în teatrul modern În primul rând.

Odiseea 7. concomitentă cu cea din Iliada şi Eneida b. Enea 16. Un destin tragic are: a. Ahile 13. vrăji. Epitetul polytropos îl defineşte pe: a. Epitetul de “tată” este primit de: a. Muzele să îl sprijine în povestirea unor fapte c. Personajele feminine sunt mai bine conturate în: a. Enea 14. Ahile b. Este silit să aleagă între datorie şi pasiune: a. Eneida şi Iliada c. Iliada b. au fost scrise în secolul al VI-lea b. Eneida c. Eneida şi Odiseea b. Întâmplări miraculoase. au fost scrise de-a lungul mai multor secole. Iliada şi Odiseea 10. Iliada şi Odiseea 15. Enea 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural 9. Latura encomiastică a operei este evidentă în: a.Antichitatea greco – latină 6. Ahile b. Eneida şi Iliada c. ulterioară celei din Iliada Eroul principal este din Troia în: a. Eneida şi Odiseea b. Ulise c. Odiseea b. Eneida şi Odiseea b. concomitentă cu cea din Iliada c. 8. Iliada şi Odiseea 11. Ulise c. iar Homer le-a dat forma actuală c. . monştri se întâlnesc în: a. Furtuna pe mare este un motiv literar care apare în: a. Eneida c. Ulise b. au circulat oral şi au fost consemnate în scris mai târziu Acţiunea din Odiseea este: a. Eneida şi Iliada c. Ahile b. Iliada 12. Ulise c. un procedeu tradiţional ce reflectă dorinţa poetului de a ieşi din impas generat de lipsa de inspiraţie Iliada şi Odiseea a. Enea c.

devin din ce în ce mai atenţi. „El îi vorbi atunci aşa. Exerciţiul nr. nici chiar în ţară la tine nu te laşi de născocirile ce ţi-s dragi. Iliada 20. Ulise Testul este notat cu 20 de puncte. Peţitorii. 12 b. cercetează îndelung arcul . 161-163: „Vino. şi eu printre zei sunt cunoscută de chibzuită şi iscusită. Care-mi aduseră amarnic război cu aheii. 7 c. Vezi-ţi bărbatul dintâi. 11 b. din epopeile homerice b. III. vrăjitoarea Circe. II. 17 c. Nu-mi eşti doar tu vinovată. Nausicaa. 15 c.”. „Nu-i zeu care să te întreacă în viclenie! Şiretule. 1: III.” Exerciţiul nr. prietenii. visul trimis tinerei Nausicaa (cântul VI). că-n mintea lui nutrea fel şi fel de gânduri ascunse. fiica lui Zeus!”. iniţial amuzându-se de cerşetorul care cutezase să ceară arcul. cu excepţia Crivăţului care să-l îndrepte către ea (cântul V). Motivul călătoriei iniţiatice apare în: a. Eneida c. 10 a. 4: Ib: „Cuvintele acestea îl umplură de bucurie pe Ulise. Nimfa Calipso. Cânturile IX-XII. dar nu-i spuse adevărul. din Odiseea 18. Coborârea în Infern este un motiv care apare în: a. 19 b. Exerciţiul nr. şi-n faţă-mi aşază-te aproape. 14 a. nesăturat de înşelăciune. 2: Cruzimea/impulsivitatea şi mila/duioşia. din Iliada c. Răspunsuri: l a. că el auzise numele ţării lui dragi venind de pe buzele Atenei. înainte de a ochi ţintele. Iliada şi Odiseea b. 5 b. 3: I. Eroul înzestrat cu o misiune istorică este: a. 18 c. 3 c. De exemplu: salvarea lui Ulise din furtună şi potolirea vânturilor. Eneida şi Iliada c. Eneida şi Odiseea 19. 4 b. RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII Exerciţiul nr. 20 b. că doar ne pricepem amândoi şi. câte un punct pentru fiecare întrebare. Primele şase cărţi ale Eneidei sunt inspirate: a.Antichitatea greco – latină 17. 16 b. ci singuri de vină sunt zeii. Ahile b. când observă că „cerşetorul”. 13 a. 2 a. fiica regelui feacilor. copila mea-ncoace. 9 a. 8 b. intervenţiile la pedepsirea peţitorilor (cântul XXII). dacă tu-i întreci pe toţi oamenii la minte şi la vorbă. Odiseea b.aşa cum nu făcuse Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 .” II. 6 c. Dar nu umbla cu mine cu astfel de născociri. Enea c. rudele tale.

Acest motiv literar a mai fost întâlnit la Vergiliu. Accentul este pus pe subiect. într-o lume plină de capcane şi pericole. 5: Polytropos. 3. De altfel. tărie. reciteşte paragraful specific de la p. Ea se zbate în chinuri. meşteră limbă la vorbă.Antichitatea greco – latină nici unul dintre ei. Exerciţiul nr. căci nu-i sosise încă sorocul morţii. cea care simboliza curcubeul. 15: 1. Exerciţiul nr. fiindcă misiunea sa este mai importantă decât sentimentele pe care le nutreşte. 3. Cu iubirea transformată în ură. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pieirea. Pentru caracteristicile odei. II. parodos. 8: Enea se îndrăgosteşte de Didona. Exerciţiul nr. 1. El nu îşi va afirma identitatea decât atunci când va fi sigur că nu mai este expus nici unui pericol. mai mult. 6: Jocurile funebre. 11: 1. 30. fără să mai spună o vorbă despre fuga lui Enea. îi smulge din păr şuviţa-ofrandă pentru zeul Infernului. 10: 1. 3. îşi străpunge pieptul cu sabia. Impactul asupra componentelor vitale este devastator: reacţiile sunt contrastante şi se creează o tensiune lăuntrică de nesuportat. Nestatornicia femeii. 2. cum este cazul episodului de la curtea feacilor. 2. tăcută. conştientizând că se întâmplă ceva ciudat. Exerciţiul nr. Pregătirile de plecare sunt făcute pe ascuns şi la vremea nopţii. inspirat de Muze. 9: Dido îşi roagă sora să pregătească un rug pe care să ardă spada. Ştiind că nu va putea scăpa de Polifem decât printr-un vicleşug care să îi anihileze forţa şi dorind să scape de răzbunarea lui Poseidon şi a celorlalţi ciclopi. Mimesis şi katharsis. Talent. cum nu izbutiseră ei. Finalul este diferit: adresarea directă conţine un avertisment. Regina îşi dă duhul abia când zeiţa Iris. proskenion. de vreme ce un străin mânuieşte o armă ca şi cum ar fi fost a sa şi. III. 14: Theatron. veşmintele şi patul. 7: Catalogul (etnic. Exerciţiul nr. Sappho. Zeii domină existenţa umană. în singurătate. ascunderea numelui este întâiul semn de prudenţă a eroului. orchestra. 13: Carpe diem. apoi teama le pătrunde treptat în suflete şi uită de glume şi de răutăţi. Ulise îşi ascunde numele. reuşeşte să doboare securile. 2. Exerciţiul nr. Exerciţiul nr. 12: I. Motivul este odi et amo (urăsc şi iubesc). virtuţile omeneşti şi darurile zeilor. Exerciţiul nr. tot ce îi aminteşte de Enea. Să cânte. Exerciţiul nr. Acestea sunt elementele care îl definesc pe un poet de valoare. fără a-i dezvălui scopul adevărat al cererii neobişnuite. Didona îşi căinează soarta. al corăbiilor). Vezi răspunsul 2 de la exerciţiul precedent. Exerciţiul nr. Exerciţiul nr. însă o părăseşte. apoi.

Antichitatea greco – latină

2. Dacă nu ai formulat răspunsul, consultă paragraful despre structura tragediei. Exerciţiul nr. 16: 1. Anxietatea este sentimentul de care este dominată întreaga cetate. 2. Agamemnon este vinovat, în opinia Clitemnestrei, de sacrificarea Ifigeniei, de expunerea în luptă a cetăţii, pentru o cauză străină, şi de adulter, fiindcă o adusese de la Troia pe Casandra, fiica regelui. 3. Bucuria victoriei, după o aşteptare chinuitoare. 4. „Timpul îi topeşte omului din inimă orice sfială” (ed. cit., p. 52), „Am îndurat destule chinuri pentru această bucurie” (Idem), „Să ia fiinţă, grabnic, un drum de purpură sub paşii săi” (Idem), „Avem prisos de purpură în casă” (Ibid., p. 56), Bărbatul de...săvârşit se află iarăşi înăuntru...” (Idem), „Din partea noastră vei primi ceea ce porunceşte obiceiul” (Ibid., p. 59). 5. Agamemnon, deşi victorios şi gata să primească onorurile, fireşte, ezită să păşească pe covorul de purpură: „Să nu-mi faci din covoare drum care ar deştepta invidie. Doar zeii trebuie cinstiţi în felul acesta. Eu, muritor de rând, mă tem să merg pe scoarţe cu alesături. Vreau să mă cinstiţi nu ca pe un zeu, ci numai întrucât sunt om. Bunul renume se întinde fără ştergătoare de picioare şi fără ţesături alese; a nu avea dorinţe de mărire e cel mai mare dar al cerului.” (Ibid., p. 54). 6. Drumul de purpură e metafora morţii. 7. Omul care nu poate scăpa de destinul său; orice greşeală are, mai devreme sau mai târziu, o pedeapsă pe măsură. 8. Determinându-l pe el să făptuiască un hybris, care să implice pedepsirea, inclusiv pentru vinile pe care i le atribuie ea însăşi, Clitemnestra se poate transforma în instrument al zeilor şi, ucigându-l pe Agamemnon, nu ar fi pedepsită. 9. Casandra, prin darul profeţiei pe care l-a primit de la Apolo, ştie că va fi ucisă împreună cu Agamemnon, iar Clitemnestra este nerăbdătoare să-şi împlinească răzbunarea. 10. Da. BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 2 Homer, Iliada (I, III, XVIII, ) ;Odiseea Vergiliu, Eneida (I – VI ) ; Eschil , Agomemnon Antonescu, V., Cizek, A., Istoria literaturii universale şi comparate, Centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti, 1971 Drimba, O., Istoria literaturii universale, vol. I, Saeculum I. O., Bucureşti, 1999 Papu, E., Excurs prin literatura lumii, Eminescu, Bucureşti, 1990, pp. 38-62, 70-87 Vianu, T., Studii de literatură universală şi comparată, Editura Academiei, Bucureşti, 1963, pp. 7-19
Proiectul pentru Învăţământul Rural

45

Epoca madievală

Unitatea de învăţare nr. 3
EPOCA MEDIEVALĂ

3.1 Cuprins
Cuprins...............................................................................................................................46 3.2. Introducere..................................................................................................................46 3.3. Obiective educaţionale................................................................................................46 3.4. Prezentare generală a epocii medievale ....................................................................47 3.4.1. Conceptul de Ev Mediu.....................................................................................47 3.4.2. Cronologie.........................................................................................................47 3.4.3. Profil sintetic al culturii şi civilizaţiei medievale..................................................47 3.5. Eposul medieval..........................................................................................................48 3.5.1. Cântarea lui Roland ..........................................................................................49 3.5.2. Valorificarea literară ..........................................................................................51 3.6. Lirica medievală ..........................................................................................................51 3.6.1. Poezia curtenească ..........................................................................................51 3.6.1.1. Iubirea curtenească.............................................................................51 3.6.1.2. Specii practicate de trubaduri..............................................................52 3.6.1.3. Reprezentanţi......................................................................................52 3.6.2. Goliarzii .............................................................................................................53 3.6.3. François Villon ..................................................................................................54 3.7. Dante ..........................................................................................................................56 3.7.1. Schiţă biografică; opera ....................................................................................56 3.7.2. Divina Comedie.................................................................................................56 3.8. Boccaccio....................................................................................................................59 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII .......................................................................................61 Lucrare de evaluare finală..................................................................................................61 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 3 ...............................................................62

3. 2. Introducere
În cadrul acestui modul de studiu vei explora câteva din particularităţile mentalitare ale epocii medievale, cu impact în literatură. Vor fi tratate specii epice şi lirice, din această perspectivă. Va fi tratată opera lui Dante ca summum al literaturii medievale, rod al îmbinării fericite dintre tradiţia latină şi nou.

3.3. Obiective educaţionale
La terminarea studiului acestei unităţi de învăţare vei dispune de competenţe pentru: • • • • 46 identificarea speciilor celor mai importante expunerea subiectului operelor epice analizate identificarea particularităţilor eposului medieval identificarea particularităţilor liricii din această perioadă
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Epoca madievală

• comentarea specificului unor motive din poezia lui Villon • identificarea sensurilor de interpretare a operei lui Dante, Divina comedie • identificarea izvoarelor majore ale operei danteşti • menţionarea unor caracteristici ale simetriei poemului dantesc • identificarea unor modalităţi specifice în construirea lumii de dincolo la Dante • explicarea unor particularităţi mentalitare, culturale şi estetice ale epocii medievale

3.4. Prezentare generală a epocii medievale
3.4.1. Conceptul de Ev Mediu Sintagma Ev Mediu (medium aevum) a fost creată în a doua jumătate a secolului al XV-lea de cărturarii italieni, care considerau că între vremea lor strălucită, înclinată către studiu şi arte, şi Antichitate existase o perioadă de mijloc. În comparaţie cu Antichitatea şi cu vremea lor, această perioadă reprezenta regresul, decăderea ştiinţelor şi a artelor, barbaria. Perceperea corectă a mileniului cuprins între secolele al IV-lea şi al XlV-lea a fost împiedicată de această poziţie a umaniştilor italieni. Mai mult, secolele următoare s-au menţinut în considerarea depreciativă a perioadei medievale. Înlăturarea prejudecăţilor s-a realizat, treptat, la începutul secolului al XlX-lea. Un rol deosebit l-au avut unii dintre romanticii germani. De exemplu, Herder a subliniat rolul bisericii creştine în stoparea expansiunii otomanilor în spaţiul european; Novalis, în Creştinism sau Europa, din 1799, conchidea că ceea ce fusese perceput ca o epocă regresivă nu era decât o epocă de germinare a unor noi forme de cultură şi de civilizaţie. 3.4.2. Cronologie Convenţional, epoca medievală este fixată între două evenimente istorice care au marcat schimbări esenţiale la nivel politic, social, religios, economic, mentalitar, anume: 476 (căderea Imperiului Roman de Apus, prin cucerirea Romei de către Odoacru) şi 1453 (căderea Imperiului Bizantin, prin cucerirea Constantinopolului de către turci). 3.4.3. Profil sintetic al culturii şi civilizaţiei medievale Îţi este probabil cunoscută de la istorie expresia care fixa cele trei stări sociale medievale: oratores, bellatores, laboratores – cei care se roagă, cei care se luptă, cei care muncesc. Societatea medievală era strict ierarhizată. Ţi se va părea ciudat, poate, faptul că intelectualul medieval avea o mentalitate foarte …modernă. El nu avea conştiinţa apartenenţei la o ţară, ci apartenenţei la un oraş.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

47

aceştia erau cântăreţi rătăcitori care. îi conferea intelectualului medieval libertate şi posibilitatea de a-i fi cunoscută opera. ai reţinut că în epoca medievală se formează popoarele Europei. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu secolul al XII-lea. în căutarea reprezentării ireprezentabilului şi a apropierii de Dumnezeu. din cauza contopirii versiunilor şi elementelor disparate. sărbători sau pelerinajele către Santiago de Compostella sau Ierusalim (vitejia eroilor îi îmbărbăta pe pelerinii istoviţi). ca limbă a învăţământului. începând cu secolul al XII-lea. Scrierea lor s-a realizat între secolele al XI-lea şi al XlV-lea. transmise oral. Mănăstirile au fost. începând cu secolele al XII-lea şi al XIII-lea. literaturile în limbile populare.5. Reţine ca moment important secolul al Xll-lea.1214. Amiens etc. Aceşti eroi sunt idealuri umane. Începând cu acest secol apar universităţile (Bologna .). 3. începând.). Uppsala. vremea cruciadelor.1215. Fiind idealizaţi. altele au un miez istoric căruia ficţiunea i-a conferit o aură legendară. iar în altele miezul istoric iniţial e greu decelabil. Eposurile s-au format din reunirea unor nuclee epice. Realitate şi ficţiune Unele dintre ele pornesc de la o realitate istorică. spre exemplu. semn al monumentalităţii şi al armoniei. sunt invulnerabili ori au obiecte miraculoase care îi ajută în cele mai temerare acţiuni. Este vremea catedralelor (Notre-Dame din Paris. de asemenea. Chartres. sunt modele caracterizate de două trăsături importante: vitejia şi nobleţea sufletească.1209. a administraţiei. implicit. Apar limbile naţionale. Comerţul tot mai intens. unicele centre de cultură. în care se cântau fapte de vitejie. Eposul medieval Poţi observa uşor apropierea între epopeile antice şi cele medievale: ele cântă fapte glorioase. Tot de la istorie. Ele erau recitate de jongleri. Cambridge. săvârşite de eroi fără seamăn. însă nu sunt doar războinici cu suflet mare: curajul se împleteşte la ei cu chibzuinţă şi cu răspunderea faţă de ceilalţi. În arhitectură apar două stiluri: romanic (secolele XI-XII) şi gotic (secolele XII-XIII). recitau acompaniindu-se cu un instrument muzical la diferite evenimente: târguri. crearea unor structuri ierarhice în funcţie de tipul de îndeletnicire – breslele au fost doi dintre factorii care au condus la înflorirea oraşelor. Sorbona . pentru multă vreme. lor li se atribuie şi trăsături fabuloase. totodată.Epoca madievală Limba latină. Bourges. Cântecul Cidului (secolul al XII-lea) şi Cântecul Nibelungilor (secolele XII-XIII ). Padova etc. a diplomaţiei. Cele mai importante eposuri medievale sunt: Cântarea lui Roland (secolul al XI-lea. Este. Oxford .

autorul său era necunoscut. Primul manuscris al Cântării lui Roland aparţine secolului al Xl-lea. Bramimonde. prieteniei şi. Saragossa. numite lese (în franceză. şi.1. Carol vine cu oastea. Cântarea lui Roland Cântec de gestă Este un cântec de gestă ce aparţine literaturii franceze. împotriva bascilor. Iată cum s-a transformat acest episod: după ani de lupte şi de victorii ale francezilor în Spania.Epoca madievală 3. iubirii pentru pământul apărat de necredincioşi. ce totalizează aproximativ 4 000 de versuri. Marsiliu moare de durerea înfrângerii. regele legendar. cavalerul Roland şi Carol (Charlemagne). El acţionează justificat? Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . va suna din corn. 1 I. condusă de regele maur Marsiliu. Realitatea de la care se porneşte este un episod petrecut în timpul domniei lui Carol cel Mare. 80-176. 177-266. îi trădează pe francezi. El se consideră atras într-o cursă de către viteazul Roland. Răspunde la următoarele întrebări: 1. despre care s-a presupus că ar fi al autorului. gesta însemnând în limba latină “fapte de vitejie”. ariergarda franceză. a cărei comandă îi fusese încredinţată lui Roland. îi învinge pe mauri şi îl judecă pe Ganelon. Prezintă două motive pentru care Roland nu doreşte să sune din corn şi să ceară ajutorul. Exerciţiul nr. Chansons de geste erau cântecele de vitejie. Dă câte un titlu următoarelor grupuri de strofe din Cântarea lui Roland: 1-79. ca să îl cheme în ajutor pe Charlemagne. nimicind-o. Prin uneltirea lui. Pornind de la acest nucleu. este luată prizonieră de Carol. abia când e rănit de moarte. celor două personaje. Cei doi prieteni luptă umăr la umăr. Exprimă-ţi opinia despre trădarea lui Ganelon. 267-291. nu în ultimul rând. la sfârşitul acestui manuscris (aflat la Oxford) apare un nume. li s-au conferit trăsături legendare. Roland nu vrea să sune din corn. Olivier este ucis. onoarei. purtată la Roncevaux. o singură cetate a rămas necucerită. ca să se răzbune. în munţii Pirinei. scopul fiind glorificarea eroului ideal. aşa cum îl sfătuieşte prietenul său Olivier.5. iar Roland. iar văduva sa. dorind de fapt să câştige timp. III. Nobilul Ganelon este trimis să negocieze pacea. este prinsă în strâmtoare Roncevaux. În ce operă literară ai mai întâlnit motivul cuplului (doi viteji legaţi de o prietenie strânsă până la sacrificiu)? 2. Structura: Eposul este alcătuit din 291 de strofe. fidelităţii vasalului. laisses). Maurii atacă oastea franceză. nepotul lui Carol. Este vorba de bătălia de la 15 august 778. Ea îşi părăseşte religia şi trece la creştinism. El cere încetarea luptei. Turold. II. dar.

50 Proiectul pentru Învăţământul Rural . un bun creştin şi un apărător al creştinătăţii. Este o sumă a superlativelor morale: bun. generos. Este fidel suzeranului. fidel prietenului. Care este ideea fundamentală a acestui epos? (Atenţie. este o caracteristică a epocii feudale!) 4. drept. Trăsăturile sale sunt augmentate. mai ales. şi. Cum este numit cornul său legendar? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Personaje principale Roland – este prototipul cavalerului feudal. iubitor până la sacrificiu al dulcii Franţe. tocmai pentru a contura mai bine figura cavalerului ideal. Carol – el întruneşte două calităţi ideale pentru un conducător: înţelepciunea şi curajul.Epoca madievală 3.

în Poezia trubadurilor. adresându-se sufletului. 4) Trubadurii proveneau din cele mai diferite stări ale societăţii feudale.6. din zona Provenţei. Boşca. calină şi plină de virtuţi dintre toate doamnele. Poeţii stăpâneau deopotrivă arta cuvântului şi arta sunetelor. (Th. Valorificarea literară Personajul Roland se regăseşte.1. Doamna sa era cea mai frumoasă. prin arta sa. apărut în acelaşi an) şi Ludovico Ariosto (Orlando furioso. elevată. poet.6. de fapt. Dacia. 3. poetul era discret. ori erau chiar origine umilă. apărut în 1516). Iubirea pe care ea o inspira era o iubire aleasă. Cei mai mulţi trubaduri erau de origine nobilă: regi. Cuvântul trubadur înseamnă. alţii erau seniori mai mărunţi sau cavaleri. un amestec rafinat de convenţional şi trăire sinceră. El derivă din verbul trobar. privaţiunea. conţi. Această iubire era una de factură specială. cu un devotament absolut. 3. alţii proveneau din burghezie. Cuvânt înainte.2. Probe şi reguli care conferă stil iubirii Pentru că doamna inimii sale era căsătorită.Epoca madievală 3. Matteo Boiardo (Orlando innamorato. apărut în 1483). depăşind tenace toate probele de iubire şi toate obstacolele. deci de a alcătui. în mod obligatoriu. Lirica medievală 3. Poeţii din sudul Franţei. ei se acompaniau la vielă.. fidel şi răbdător. nu trupului. marchizi etc.1. traducere de H. care avea ca temă posibilitatea satisfacerii. dorinţa. Erotica indirectă. înţeleaptă. Trubadurii călătoreau în căutarea unui auditoriu pe care să-l cucerească/sensibilizeze cu arta lor.6. sau în căutarea unor protectori generoşi. Meridiane. pentru a fi demn de iubirea doamnei sale. fiindcă poezia lor era cântată. În poezia sa. făgăduiala. Cluj-Napoca. Huizinga. de a inventa. p. doamna ca un vasal care îşi slujeşte suzeranul.5. R. Trubadurul îşi slujea. Poezia curtenească Poezia curtenească s-a dezvoltat în Franţa. Perioada ei de maximă înflorire a fost între secolele al XII-lea şi al Xlll-lea. Ea se numeşte amour courtois. Cei din nordul Franţei se numeau truveri. ajungând cu toţii să fie deopotrivă preţuiţi la curţile seniorilor. Viela era un instrument cu coarde şi cutie de rezonanţă. se numeau trubaduri. la care vibrarea coardelor se realiza prin învârtirea unei manivele. Radian. care însumează înţelesurile de a găsi. în alte ipostaze. trubadurul mărturisea etapele pe care le parcurgea. De obicei. apropierea de fericire (J. Poetul îi închina compoziţiile sale unei doamne nobile. Cele două cuvintele au acelaşi etimon. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. la scriitorii renascentişti Luigi Puici (Morgante maggiore. Amurgul Evului Mediu. Iubirea curtenească Iubirea este tema predilectă a poeziei curteneşti.

din care îşi trăgea normele conduitei sale.1. fie remake-ul. numite trobar dus. rezultă barbaria.Epoca madievală Bucureşti.îl înnobilează pe îndrăgostit. Iubirea trebuia ridicată la rangul de rit. ermetice aproape. din 1868. provenit dintr-o împrejurare a propriei vieţi: s-a îndrăgostit fără să-şi cunoască iubita şi abia în ceasul morţii a văzut-o pentru prima oară. în italiană. Sirventes – poezie cu subiect moral sau religios (de exemplu. 1993. Tensonul – o controversă pe o temă galantă. era nu doar o înfrumuseţare a vieţii.. mai precis curtoazia. cântecele de cruciadă). presărată cu călătorii şi iubiri (printre acestea s-a numărat şi Alienor d’Aquitaine2). iubirea – un joc frumos cu reguli nobile (Huizinga) . 182). 176) În viziunea trubadurilor. (…) Aristocraţia deţine. dar iubirea nu mai este unica temă a creaţiei lor. Specii practicate de trubaduri Canso1 (cântecul) – poezie cu şase sau şapte strofe. murind fericit. regia Anthony Harvey. Rolul curteniei era de a inspira un stil iubirii. ci devenise o formă de viaţă.3. Unii dintre truveri scriu.1. Huizinga în lucrarea sa Amurgul Evului Mediu. 2 1 52 Proiectul pentru Învăţământul Rural . după cum afirma J. Reprezentanţi Trubaduri Bernard de Ventadour – cel mai important trubadur.6. 3. această poezie începe cu descrierea unui peisaj de primăvară. de lungime variabilă. despre dificultăţile lor materiale sau despre condiţia de poet care aşteaptă generozitatea seniorului. când se despart după o noapte de iubire. Jaufre Rudel – de numele lui este legat un motiv literar. relaţia lesne înfiripată între un cavaler (trubadurul) şi o păstorită. pe lângă preceptele religioase. (Ibid. Canţona. p. de exemplu.6. Marcabrun – exponent al unei poezii complicate. Truverii preiau speciile de la trubaduri. şi o cultură a ei proprie. violenţa nestăvilită a pasiunii o cere. A avut o biografie spectaculoasă. Îţi recomand un film deosebit. 3. iubirea de departe (amor de terra lonhdana). cu Katherine Hepburn şi Peter O’Toole. cadrul ideal al iubirii. p. despre lumea medievală şi personajele ei: Leul în iarnă (fie versiunea iniţială. Cântecul de zori – poezie care înfăţişează tristeţea îndrăgostiţilor în zori. Dacă emoţiile nu se lasă cuprinse în forme şi reguli. cu Glenn Close şi Patrick Stewart).2. dă sens vieţii şi revelează tot ce e mai frumos în suflet. Pasturela – poezie care înfăţişează o idilă rustică. S-au păstrat patruzeci şi cinci din creaţiile sale.

Multe din poeziile lor au. Iubirea lor se împlineşte lesne: doamne nobile sau copile cedează tinerilor stăruitori. cea mai cunoscută culegere de poezie medievală în limba latină. Exerciţiul nr. compuse de Rutebeuf: “Măria Ta. alcătuită aproximativ pe la 1250. nenorocul în căsătorie şi alte neajunsuri ale lumii în care trăieşte. Ce motiv literar identifici în versurile următoare care îi aparţin trubadurului Bernard de Ventadour: “Iubirea. Întâlneşti în poezia erotică a goliarzilor motivul locus amoenus (locul plăcut): un colţ din natură ale cărui frumuseţe şi armonie se răsfrâng asupra cuplului. Creaţiile goliarzilor sunt scrise în limba latină. Dacia.” (Th.Boşca. până la caustic. care a trăit în secolul al Xlll-lea. se adresează seniorului care i-a rămas dator cu plata pentru cântecele lui. Cluj-Napoca. truverilor…. Goliarzii Erau studenţi săraci care rătăceau în căutarea unui binefăcător. Goliarzii îşi râd de interdicţiile pe care clericii le formulează cu asprime. în care a dezvoltat motivul faustic al pactului cu diavolul. este numărul consistent de trimiteri mitologice. Locurile de întâlnire a îndrăgostiţilor sunt grădina (natura) sau taverna. Sunt iniţiatorii unui tip de poezie nou. Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . 2 1. n-o ştim. că au o anumită cultură. 3 Ascultă cantata Carmina Burana a compozitorului german contemporan Carl Orff. Creaţiile lui sunt ancorate în realitate. doamnă. zău. un ton satiric. Un element care demonstrează că sunt instruiţi. O parte din creaţia goliarzilor este cuprinsă în Carmina Burana3. fii măcar şireată.2. gusta: azi-mâine vremea noastră va zbura. ducând o viaţă boemă. Comentează conţinutul şi tonul versurilor următoare. într-una din poeziile păstrate. Reţine numele poetului Rutebeuf. poetul căinându-şi sărăcia. 1980) 2. Numele lor vine probabil de la Goliat. Ei cântă viaţa trăită fără oprelişti: dragostea şi/vinul sunt scopurile fiecărei zile. deci. în contrast cu poezia curtenească şi în ceea ce priveşte rafinamentul şi în ceea ce priveşte tematica.Epoca madievală Truveri Colin Muset – a trăit în a doua jumătate a secolului al Xll-lea.6. Motivul principal al poeziei lor este carpe diem. Lirica trubadurilor. Rutebeuf a scris Miracolul lui Teofil (1260). 3. de ştire-ţi dau/ că pâine n-am pe ce să-mi iau. prin semne hai să ne vorbim odată: curaj de n-avem.

Ies rar. nostru mi-e străin./ La Sfânt Aşteaptă mai vârtos Decât la alţi apostoli ţin. Ai auzit. de durere. de 54 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cânt şi eu de-asemenea./ Ştiu Tatăl. de căinţe. Ea este covârşită de frământări. Vei constata. că acestea au un caracter autobiografic mai mult decât evident! Biografia sa lăuntrică se dovedeşte. a fost exilat din Paris pentru zece ani. Din ce specie face parte strofa următoare a unei poezii de Jaufre Rudel? “Când./ ca şi-n alte dăţi./ dar mie una nu mi-e dată.Epoca madievală Parisu-n bunătăţi înoată. despre viaţa sa extrem de aventuroasă: mult timp student la Sorbona. Scumpetea vremii m-a secat/ şi casa goală mi-a lăsat. şi nu prea cu folos. a fost gata să fie condamnat la spânzurătoare. dar mai ales lumea pestriţă. desigur./ iar prin crâng privighetori tonuri dau înnoitoare/ trilului ce dulce creşte. la încăierări. curg iar.” Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 3. atunci când îi vei citi poeziile. A frecventat şi medii elevate. a gustat din toate plăcerile şi asprimile vieţii. întemniţat. A fost o personalitate contrastantă şi surprinzătoare.” 3. în şopot clar. însă. când măceşul înfloreşte. cu mult mai complexă. Nu a ocolit nici partea mai puţin morală: a participat la o spargere. S-a născut în 1431.3 François Villon A fost cel mai important poet medieval francez. iar din momentul exilului nu s-a mai ştiut nimic despre el.6. izvoare. iar anul morţii este necunoscut. mai adâncă. dubioasă a Parisului.

Papu. rondelul. cu spirit.” (Villon. Observi elementele de estetică a urâtului în Balada spânzuraţilor. Poetul. 3 Citeşte versurile următoare din Balada spânzuraţilor menţionează care este atitudinea poetului în faţa morţii. El are puterea de a se obiectiva. traducere de Neculai Chirică. cu umor. pe care o vei întâlni şi la un alt poet francez. în Excurs prin literatura lumii. al tristei condiţii umane. De multă vreme hoit. Specii practicate: balada. fondul grav al vieţii. la Vergiliu şi la alţi poeţi latini). 1990. Iar oasele-s cenuşă-n fiecare. Villon şi amarul vieţii. Epitaf în chip de baladă cunoscută şi sub titlul Balada spânzuraţilor. Din Balada doamnelor de altădată face parte arhicunoscutul vers-refren: “Dar unde sunt zăpezile de altădată?” Exerciţiul nr. p. epitaful. Minerva. (E. nu utilizează tonul unei subiectivităţi tragice. Balada frumoasei armurărese. Nu râdeţi de osânda-nfricoşată. şi “Frăţânilor ce rămâneţi în viaţă nu ne purtaţi în inimi vrăjmăşie. cu o vervă desfăşurată adesea în sclipitoare jocuri de cuvinte. Poezii. Nouă este conturarea unei estetici a urâtului. 142) Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . ce-o-mbuibarăm altădată. Balada împotriva duşmanilor Franţei etc. p. însă. 115) Opera: Micul testament. Eminescu. Marele testament. al morţii. precum carpe diem şi timpul curgător (aminteşte-ţi că le-ai întâlnit la Horaţiu. 1983.Epoca madievală sentimentul deşertăciunii. de a privi cu o atitudine degajată. Balada doamnelor de altădată. Bucureşti. Bucureşti. Vei întâlni în poezia lui Villon câteva motive cunoscute deja de tine. că dacă mila voastră ne răsfaţă şi Dumnezeu mai bun o să vă fie. Priviţi cum stăm cinci-şase în frânghie: Ni-i carnea. Baudelaire. de viermi mâncată. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare.

7. şi negri. în anul 1302.2. fericit. Divina Comedie. comedia. 196) Tot de alegerea titlului este legată şi receptarea. după un început dureros. măcinat însă de puternice conflicte politice. Ştii. p. în semn de mare preţuire a numit-o şi Divina. opera Dante este considerat cel mai mare poet al Evului Mediu şi creatorul limbii literare italiene. Balaci. Prima ediţie a fost tipărită în anul 1472. care are un început vesel şi un sfârşit catastrofal. destinată speciilor înalte. cu o economie puternică. pe care a văzut-o când avea nouă ani. cu o viaţă culturală extraordinară. Sublimul în artă. accesibilitatea operei. încurcat. De monarchia. Boccaccio. 3. S-a născut la Florenţa. Capodopera dantescă a fost privită ca o încoronare a multor acumulări culturale.7. Moare la 14 septembrie 1321 la Ravenna. este exilat. 1995. forjată dintro “teză” romană cu valori precumpănitor individuale. Guelfii erau divizaţi în albi. tratatele // Convivio. impersonale şi suprapersonale. Meridiane. Ea putea fi. Dante a scris Commedia în italiană şi nu în limba latină. Bucureşti. un oraş înfloritor. fără să-şi mai vadă cetatea. 188) Titlul Dante şi-a numit opera Commedia şi a motivat alegerea titlului într-o scrisoare către un protector al său. antice şi medievale. Moartea prematură a lui Beatrice nu a putut stinge dragostea poetului. Potrivit normelor artei poetice medievale. decât dacă poetul ar fi utilizat latina. Dante 3. De vulgari eloquentia. Guelfii erau partizanii papei. ghibelinii erau fideli împăratului. oribil. tragic. în care şi arhitectura şi epopeea au probat multe valori colective. şi dintr-o “antiteză” medievală. Dante s-a implicat în politică. spre deosebire de tragedie. Divina Comedie A fost elaborată între anii 1307 şi 1321. care a scris o biografie a lui Dante şi a cunoscut profund opera dantescă. A trăit între anii 1265 şi 1321. care avusese şi funcţii politice. de partea guelfilor albi. intransigenţii. 4 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . incomparabil mai accesibilă.7.1. iar Dante. 1984.Epoca madievală 3. am putea-o chiar imagina ca pe o “sinteză” personală. Bucureşti. Opera: Viaţa nouă (Vita nuova) – poeme în care cântă iubirea pentru Beatrice. (l. p. care doreau împăcarea cu ghibelinii. desigur. Aceste dispute erau generate de guelfi şi de ghibelini4. Editura Gramar. de marea şi pura iubire a lui Dante pentru Beatrice. care erau extremiştii. Aceştia sunt învinşi. (Al. lanoşi. Dante. După studii şi călătorii. astfel. Schiţă biografică. ajunge la un deznodământ (prosper).

unde se află sufletele copiilor nebotezaţi şi cei buni. Ajunge apoi în Empireu. al nouălea.Epoca madievală Specia Divina Comedie este o operă de factură complexă. Purgatoriu şi Paradis. filosofice – Etica Nicomahică a lui Aristotel şi opera lui Toma d’Aquino. Un înger le şterge condamnaţilor de pe frunte semnul păcatului. şi în Eunoe. Aceste texte sunt: literare – Dante şi-a exploatat extraordinara cultură clasică: cele mai evidente surse sunt Odiseea şi cartea a Vl-a a Eneidei vergiliene. Dante străbate prin cerurile celor nouă planete. Prin conţinut şi sensuri. Dante va fi părăsit de Vergiliu. păcatele întâlnite sunt mai puţin grave. o lupoaică şi un leu. În cercurile următoare ale Infernului. care au trăit înainte de Hristos. alegoric. Apocalipsa. Călătoria continuă în Purgatoriu. viziunile creştine din secolele XI-XIII. ei văd condamnaţi pentru diferite păcate – prezentate într-o gradaţie – ispăşindu-şi pedepsele veşnice. Ovidiu. lângă cetatea Ierusalimului. filosoful medieval. este urmărit de trei fiare sălbatice: o panteră. care face dificilă fixarea în canoanele unei specii anumite. regăsirea spirituală. voi. îmbinând sursele antice cu cele din vremea sa. desăvârşirea. regăsirea armoniei existenţei. alături de care îşi începe călătoria în lumea de dincolo. Pe măsură ce urcă. desfrâul. încercând să urce un deal luminos. La începutul poemului. În Divina Comedie este înfăţişată călătoria lui Dante prin Infern. de la poeţi. În Paradis. Poetul se scufundă în Lethe. Plin de teamă. 57 Sursele poemului Conţinutul Sensuri de interpretare Proiectul pentru Învăţământul Rural . se află trădătorii. la antipod. Aici Dante îi întâlneşte pe cei mai luminaţi oameni ai antichităţii. iar fiarele. vreme de şapte zile. Sufletele ajung în Paradisul pământesc. Divina Comedie este un poem alegoric. Pădurea întunecoasă simbolizează viaţa lipsită de echilibru. cerul stelelor fixe. dar necreştini. în emisfera apelor. râul amintirii faptelor bune săvârşite. iar în locul acestuia va fi călăuzit de Beatrice. religioase – Epistolele Sfântului Apostol Pavel. stă Lucifer. istorice. ele conţinând motivul călătoriei în Infern. întâlnind sufletele celor preafericiţi. rătăceşte printr-o pădure întunecoasă şi. Dante a valorificat fondul popular existent (legende). alături de Beatrice. moral şi anagogic. râul uitării. până la filosofi. în ultimul cerc. nu putea merge mai departe. aflat la jumătatea vieţii. lăcomia şi trufia – păcatele cărora oamenii le cad cel mai lesne pradă. ştiinţifice – geocentrismul. care-aţi intrat! Ajung la malul râului Aheron şi văd cum luntraşul Caron trece sufletele pe celălalt mal. Dante. potrivit istoriei literare. care se roagă Fecioarei pentru poet. iar în centrul Infernului. care e descris ca un munte ridicat din materia săpată pentru pâlnia Infernului. nu înainte de a citi pe poarta Infernului Lăsaţi speranţa. O vom numi poem. Dante întâlneşte umbra lui Vergiliu. Sensul literal este cel mai evident: e povestirea propriu-zisă a călătoriei. Poetul se află acolo unde fericirea atinge sublimul şi dumnezeirea poate fi contemplată. Scopul acestei călătorii impresionante este autocunoaşterea. cu capul în jos şi prins în gheaţă. unde Beatrice este înlocuită de Sfântul Bernard. A valorificat apoi texte culte. Dante a indicat patru sensuri – literal. începând cu Homer. Cei doi pătrund în Limb (Cercul I). Dante îşi începe coborârea în Infern. necunoscând credinţa creştină. cel mai îngust. care.

În ce opere literare ai mai întâlnit motivul călătoriei în Infern? 5. fiarele. Sensul anagogic (suprasensul) este conferit de raportarea la cel mai glorios moment din istoria Italiei: prin Vergiliu. pot reda Italiei gloria străveche. pădurea întunecoasă? Foloseşte pentru răspunsurile tale spaţiul de mai jos! 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . aluzia se face la Imperiul Roman din epoca lui Augustus. Instruit din sursele clasice. În ce limbă a fost scris poemul? 3.Epoca madievală Sensul alegoric e numit de Dante “un adevăr ascuns sub o minciună frumoasă”. La acest nivel. Ce semnifică spaţiul de tranziţie între cele două lumi. Care este semnificaţia titlului ales de Dante? 2. despre care vei citi după ce vei efectua exerciţiul de mai jos. Apoi. Alegoria este evidentă chiar de la începutul poemului: pădurea întunecoasă. Traiectoria luminii în Divina Comedie. Dumitrescu-Buşulenga. pp. Numai graţia divină te poate scoate din tenebre. Pentru gânditorul Evului Mediu. iar intelectul uman îl caută fără încetare pentru a izbuti să aibă în el vederea integrală. contemporanii. 240-241) Sensul moral este conferit de utilitatea operei. 4 Răspunde la următoarele întrebări: 1. Care sunt sensurile de interpretare? 4. Dante a dorit ca scop al operei sale în primul rând utilitatea şi apoi delectarea. simbolistica numerelor. Bucureşti. Vergiliu în chip de călăuză simbolizează raţiunea umană. Editura pentru Literatură Universală. întreaga operă semnifică efortul omului de a se elibera din păcat. Dumnezeu este adevărul suprem. iar Dante însuşi ipostaziază întreaga umanitate în drumul ei spre mântuire. Exerciţiul nr. Recunoaştem vechiul model alegoric al viziunii iniţiatice furnizate de călătoria în lumea de dincolo. Cei ce se depărtează de el prin patimi se vor cufunda în obscuritate. Călătoria prin cele trei tărâmuri este sinonimă cu purificarea sufletului. permite o interpretare anagogică. colina luminoasă. (Z. ieşiţi din tenebrele conflictelor politice şi armate. De asemenea. 1965. care constă în contemplarea directă a adevărului exprimat în simbolul luminii. făcându-te să ajungi starea de finală beatitudine. în Studii despre Dante. Beatrice simbolizează raţiunea divină.

Pe Dante şi Petrarca îi socoteşte maeştrii săi.3. Paradisul are 9 cercuri şi Empireul.Epoca madievală Simetrii La nivelul compoziţiei numerice a Divinei Comedii se identifică surse pitagoreice şi creştine. din terţine. Exerciţiul nr. Ulise. Sfânta Treime. Purgatoriul e un munte. zece diviziuni. dar nici celei renascentiste. Poemul este alcătuit din trei cantice a câte 33 de cânturi. semnificativ pentru înţelesul pe care îl are lumina în poem. 3 x 33 = 99 de cânturi.7. 1994. deci tot 10 diviziuni. coexistenţe vieţii şi a morţii. Aici el studiază literatura. Editura Artemis. 100 semnifică microcosmosul din macrocosmos5. 10. astronomia. Gheerbrant. la care se adaugă cântul l: în total. aici îi studiază pe autorii contemporani. mitologia. Decameronul. autorii antici latini şi greci. Lucifer are 3 guri în care îi ţine pe cei 3 trădători luda. Cifra 3 este recurentă în poem: 3 tărâmuri. de asemenea. 3 simbolizează. contele Ugolino din Florenţa? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 3. Reţine faptul că Boccaccio nu poate fi în mod categoric asimilat nici epocii medievale. Cifrele la care poetul a recurs sunt 3. 9. are 3 călăuze. La nivelul vizualului: Infernul este în formă de pâlnie. 10 este suma primelor patru numere şi simbolizează desăvârşirea. De la vârsta de cincisprezece ani îşi începe formarea la curtea din Napoli. 5 În ce cânturi apar şi ce tip de păcat au făptuit: Francesca da Rimini. A. prin opera sa. alcătuite. intrând în contact cu un mediu cultural rafinat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . 5 Vezi în J. Brutus. Bucureşti. 100. Fiecare parte a poemului este divizată în zece: Infernul e alcătuit dintr-o câmpie întunecată şi 9 cercuri. La nivel lexical: toate cele trei cantice se sfârşesc cu cuvântul stele. alternanţa lor. Boccaccio Nuvela a fost impusă ca specie literară de Boccaccio (1313/1314-1375). la rândul lor. Cassius etc. Chevalier. printre altele. pătratul lui 10. 33 este vârsta lui lisus. Purgatoriul are. Dicţionar de simboluri. poetul e asaltat de 3 fiare.

unul din cei trei tineri. în anul 1355. Editura pentru Literatură Universală. Editura Ştiinţifică. Şchiopu. povestesc fiecare o nuvelă. Façon. franceze. Boccaccio impune aşadar în succesiunea nuvelelor o unitate tematică ce nu exclude spontaneitatea. dă fiecăruia dintre povestitori o personalitate distinctă. la sfârşitul fiecărei zile. care e întotdeauna ultimul povestitor. Bucureşti. prin vorbele povestitorilor. Decameronul. Boccaccio. Astfel. În acest răstimp. s-au prăpădit ca vai de ei” (Boccaccio. la care s-au adăugat surse orale. 85). orientale. pe când atâţia alţii. (N. întâmplări ciudate şi hazlii. Istoria literaturii italiene. are libertatea alegerii unei nuvele în afara temei. cu toţii dansează şi cântă o baladă – semn al vieţii care îşi urmează cursul. de asemenea şi o Genealogie a zeilor. Decameronul. retraşi lângă Florenţa din pricina ciumei care a bântuit oraşul în anul 1348. 1969. A scris. Boccaccio e convins de demnitatea artei sale şi nu se îndoieşte de ţelurile ei înalte.Epoca madievală O trăsătură care îl apropie de Renaştere este pasiunea pentru manuscrisele antice. Boccaccio este cel care a descoperit romanul lui Apuleius. 124). zece tineri – trei băieţi şi şapte fete. 1967. p. Titlul provine din greacă şi înseamnă “zece zile”. Sursele celei mai importante dintre operele sale. La sfârşitul fiecărei zile. sau fapte atestând demnitatea omului. mărturisind: “Şi mulţi cu basme din acestea adus-au fală vremii lor. Măgarul de aur. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . traducere de Eta Boeriu. 1969. căutând să strângă pentru sine prisos de pâine şi bucate. ESPLA. Bucureşti. Reacţia ascultătorilor va marca. căci nuvelele din prima şi a noua zi nu au o temă prefixată. În fiecare zi îşi aleg un rege sau o regină şi o temă-cadru. Cadrul este destul de precis şi totodată deschis surprizelor. în virtutea aceleiaşi preocupări pentru antichitate a învăţaţilor renascentişti. judecata scriitorului însuşi asupra lumii astfel cunoscute în varietatea ei. creează această mică lume în faţa căreia se vor perinda. Bucureşti. şi zilnic Dioneo. p. al iubirilor care se repetă. citat în M. reunesc scrieri greceşti şi latineşti. tragice şi grave.

Poetul a precizat patru sensuri de interpretare a poemului său: literal. iar Charlemagne. Olifant. Roland doreşte să lupte pentru „dulcea Franţă” până la ultima picătură de sânge.. Proiectul pentru Învăţământul Rural 61 . Soarta este schimbătoare. înşelarea.Epoca madievală RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII Exerciţiul nr. alegoric. Oarecum: la rândul său. 2. 2. Iubirea vinovată. Ulise . Hoiturile apar ca un memento al acestor triste adevăruri. 3. Exerciţiul nr. Exerciţiul nr. Judecarea lui Ganelon.Inf. 1 punct pentru exprimarea nuanţată şi claritatea ideilor. Canso. Lucrare de evaluare finală Obiective: Identificarea particularităţilor motivului literar în operele studiate şi dezvoltarea unei analize de tip comparatist. Victoria lui Charlemagne asupra sarazinilor. în care să compari cele trei călătorii în lumea de dincolo din operele literare studiate. Dacă nu le-ai menţionat pe toate. Pădurea semnifică prezentul tentaţiilor şi al lipsei de echilibru. 5. 2. XXXII. Motivul cuplului a mai fost întâlnit în Iliada. Revoltă şi sarcasm. 1. Trădarea lui Ganelon. Notare: Eseul va fi notat cu 10 puncte. Elemente ale eseului: Alcătuieşte un eseu de 750 de cuvinte. Bătălia de la Roncevaux. III. 3. XXVI. Carpe diem. putea fi atras într-o capcană. Comedia. spre deosebire de sfârşitul sumbru şi fără speranţă al tragediei. A fost scrisă în italiană. moral şi anagogic. Ugolino – Inf. deşi are un început dureros şi încurcat. Exerciţiul nr. dorind să intervină. 3 puncte pentru citatele semnificative din cele trei opere. limba vorbită de popor. II.. 5: Francesca da Rimini – Inf. Exerciţiul nr. trădarea. 2: 1. se sfârşeşte în lumină.. nu în latină. Călătoria în lumea de dincolo apare ca motiv literar în Odiseea şi în Eneida. 1: I. consultă din nou pagina 56! 4. 4: 1. 3. 4 puncte pentru surprinderea particularităţilor topografiei. V. 3: Toţi şi toate sunt supuse pieirii. se crede trădat. din care 2 puncte pentru identificarea operelor. 4. fidelitatea vasalului faţă de suzeran. în seninătate.

. O. Excurs prin literatura lumii. Codul . Bucureşti. Eminescu.. Eta Boeriu . Bucureşti. Istoria literaturii universale. 1990. O. pp. 3 Poeme epice ale Evului Mediu : Roland . orice ediţie Drimba. Parsiful . 1999 Papu. I. 96-118 62 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Divina Comedie ( Infernul ). Cidul . Saeculum I.Epoca madievală BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR.. Parsiful . E. Editura Enciclopedică Bucureşti. 1978 Dante . vol. trad.

..2.... 63 4.1..... Cervantes............................................ Renaşterea – fenomen pluriform ..... 70 4..........................................................................5..........................................3.............Renaşterea.............. 4..............4......... 64 4........................... Obiective educaţionale La terminarea studiului acestei unităţi de învăţare............................................. BAROCUL 4..................... şi vor fi subliniate elementele noi pe care acesta le aduce în opera literară.................. Introducere ......................... 68 4....................................4.......2......... Barocul .......................................................2.......................... 63 4..... 78 Exerciţiul nr............................ 4 (Test de autoevaluare).............. ipostazele unor motive literare.............3....... Cuprins 4.profil sumar ...1............. 63 4........................... 65 4.............. 68 4..........2.......................................... Cuprins ... Obiective educaţionale .................4...................................4........................... Introducere În cadrul acestui modul de studiu vei explora aria literară renascentistă: specii şi reprezentanţi.... de exemplu.... 64 4.............................. Shakespeare.................1.............1.... Renaşterea şi barocul • identificarea trăsăturilor specifice perioadei şi curentului • identificarea speciilor noi şi a scriitorilor care le-au iniţiat • rezumarea unor opere literare • identificarea unor motive literare • explicarea ipostazelor unor motive literare • argumentarea apartenenţei la baroc a unor opere literare Proiectul pentru Învăţământul Rural 63 ......................................................... Etimologie.......................... cum ar fi.............3........................ Literatura Renaşterii .......... barocul...........................5.. Don Quijote ....................... Barocul în literatură ....................................5............................. 79 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR....... Barocul Unitatea de învăţare nr... 81 4.... 4............ Ce este Renaşterea?..... influenţele antice şi medievale decelabile în anumite opere literare........................... 4 RENAŞTEREA............. vei dispune de competenţe pentru: • definirea celor doi termeni...... Vor fi tratate trăsăturile unui curent......... 69 4.................................................................................... Hamlet ..... 74 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII..5.5.............................................................................

Anul 1440 este acceptat ca moment al inventării tiparului de către Gutenberg. gramatica. p. înfiinţate în următoarele două veacuri. către valorile ei spirituale. către sfârşitul epocii medievale. engleze. când distinge trei perioade în evoluţia lor: perfezione (pentru lumea clasică). care în “Vieţile celor mai iluştri pictori. (l. poezia. o epocă de afirmare a omului. dorea să se cunoască pe sine şi studia. astfel. de a-şi satisface curiozităţile. 1967. enciclopediile medievale. Graţie acestei invenţii de colosală importanţă în răspândirea culturii şi ştiinţelor mişcarea de recuperare a cunoştinţelor antice se propagă în spaţiul european.. Ce este Renaşterea? Treptat şi ireversibil.4. în multe ţări şi într-un mare număr de oraşe. Limba culturii rămâne latina. de deschidere toate domeniile. pe care o numeşte şi restaurazione (George Lăzărescu. academiile acesteia din urmă. germane. Prinde contur. pierdea „monopolul” deţinerii şi transmiterii operelor literare. 207) În această epocă. dar intelectualii încep să înveţe greceşte. întorcându-se către ceea ce crease Antichitatea. acumulările culturale şi de civilizaţie ale acestei perioade implică o altă traiectorie a omului. sunt traduse în latină. din ce în ce mai preocupat de propria formare şi conştiinţă.Renaşterea. mai ales pentru că prin apariţia lui o categorie elitistă. cerceta. Bucureşti. 105) 64 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Istoric. filosofice. Barocul 4. sculptori şi arhitecţi” se referă la renaşterea artelor. în primul rând. Civilizaţie italiană. ca şi Academia Florentină din secolul al XV-lea. cum ar fi cele filosofice. universităţile secolelor al Xlll-lea şi al XlV-lea. ştiinţifice etc. cit. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ca orice invenţie radicală. op. clerul. Termenul de rinàscita (Renaştere) aparţine lui Giorgio Vasari (1511-1574). lanoşi. Semnificativă pentru nevoile inedite a fost cvasiconcomitenţa cu care şi-au făcut apariţia. noua situaţie au prevestit-o succesiv. Începând cu secolul al XVI-lea. călătorea. Această epocă poartă numele de Renaştere şi s-a manifestat între secolele al XV-lea şi al XVI-lea în Italia.4. Renaşterea – fenomen pluriform 4. Învăţaţii renascentişti studiau cu egal interes ştiinţele umaniste: etica. omul avea în faţă o multitudine de posibilităţi de a explora. pentru că au fost create cele mai reprezentative opere de artă. secolul al XVI-lea în celelalte ţări central-europene. Perioada cuprinsă între 1500 şi 1530 a fost socotită „perioada clasică” a Renaşterii. care a deschis şirul atâtor centre academice italiene. Idealul acestei perioade era homo universalis.1. decadenza (pentru Evul Mediu) şi rinàscita. ori texte greceşti. p. retorica. universităţile întemeiate la trecerea Evului Mediu în Renaştere. iar la jumătatea secolului următor tiparul este folosit în centrul şi estul Europei. franceze. şi tiparul a fost contestat. operele tipărite conţin portretul şi biografia autorului. istoria.

cum este cazul sonetului. Punctul culminant al fanteziei lui Ariosto este descrierea lunii. s-ar concentra în câteva cuvinte: Orlando luptă cu sarazinii. (Idem) 4. Subiectul. de canoanele feudalismului oprimant în toate formele de viaţă. scriitorii renascentişti cultivă speciile clasice. sunt grefate episoade extraordinare. Umanismul şi destinul artelor. compensatorie. în operele literare ale Renaşterii poţi întâlni râsul şi o imaginaţie sau o varietate umană extraordinare. deşi firul narativ este complicat. culturale şi ştiinţifice. Drumul său străbate Infernul şi se sfârşeşte în lună. etice. este tratat parodic. printre lucruri felurite pierdute de pământeni sau nefolositoare. te-ai şi gândit la personalităţi fenomenale. 1975. mişcarea care a promovat încrederea în posibilităţile nelimitate ale omului. ori capătă dimensiuni parodice. prin Orlando furioso. Univers. (Z. în căutarea aventurii. Privind retrospectiv către Antichitate. economice. Tăişul fin al ironiei şi criticii se exercită în viziunea lunară ca într-un exemplar tipic de literatură cu nebuni. iar cavalerul reintră în luptă. până la ştiinţe. reiterează vitejia cavalerilor medievali.4. Specii Poemul eroicomic îl are ca principal reprezentant pe Lodovico Ariosto (1474–1533). Un cavaler. printre minţile pierdute ale îndrăgostiţilor sau ale poeţilor. Pe de o parte. Astolfo. călătoria în Infern. şi a militat pentru o cultură laică complexă. a multiplelor forme de instruire existente. Dumitrescu-Buşulenga. mult îndrăgită de umanişti (…). Barocul Umanismul O componentă intrinsecă a Renaşterii este umanismul. Roma şi Neapole.profil sumar Literatura Renaşterii s-a bucurat de aceeaşi libertate ca şi celelalte arte. de exemplu. deşi există multe personaje şi răsturnări de situaţie. o păgână. dar trebuie să ştii că oamenii multidotaţi erau în spiritul epocii. Sursele principale de inspiraţie sunt epopeile medievale şi romanele cavalereşti. de utopie anapoda. se îndrăgosteşte de Angelica. de la artă. găseşte şi minţile lui Orlando. în valoarea lui. porneşte în căutarea minţilor pierdute. p. Renaşterea a însumat o afirmare a eliberării individuale şi colective. cum este cel în care un motiv cunoscut încă din Antichitate. precum Leonardo da Vinci şi Michelangelo. 215) Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . spre exemplu Florenţa. acoperind toate domeniile. Bucureşti.Renaşterea.2. reînvierea s-a datorat evoluţiei fireşti a societăţii. ceea ce i se întâmplă şi reacţiile sale îl îndepărtează fundamental de modele. în mod sigur. Renaşterea. latente chiar în Evul Mediu. Specii practicate în epoca medievală comportă o lărgire a tematicii. pe de altă parte. Oraşele italiene devin centre de cultură umanistă. dar. Pe acest subiect inedit şi simplu. Eroul redimensionat. este vorba de o literatură academică. acolo unde. este un singular mod de lume pe dos. şi înnebuneşte de dragoste şi de gelozie când vede că ea îl iubeşte pe un altul. în care identifici tema-cadru a luptei creştinilor cu păgânii. şi adaptării contemporanilor la noile relaţii sociale. l le aduce. Literatura Renaşterii .

1974. roman comic în cinci cărţi. precum şi poziţia receptivă faţă de literatura populară. Bucureşti. Rabelais (1494-1553). Opera sa este o cheie unică pentru înţelegerea culturii râsului în manifestările ei cele mai viguroase. în Paris. Rabelais a pus în legătură cu ei probleme şi a formulat idealuri ale timpului său. de la furtuna pe mare (aminteşte-ţi comparaţia pe care am făcut-o între Odiseea şi Eneida din acest punct de vedere) până la lupte. spre exemplu. apare ultima dintre cărţi. Moştenire antică. Prin ei. respectiv 1548. la bâlciurile cunoscute. în 1564. coborârea rândaşilor şi ţăranilor. în nişte mere-capsulă. Editura Academiei. Barocul Rabelais Romanul: Cel mai de seamă reprezentant al Renaşterii franceze. iar postum. trec prin cele mai uluitoare aventuri. Univers. deci romanul începe. spre exemplu. la Universitatea pariziană şi în cartierul studenţilor. cronologic. motivul consultării oracolului se transformă la Rabelais în templul Divinei Butelci. François Rabelais şi cultura populară a râsului în Evul Mediu şi Renaştere. Slobozirea lor afară e asemuită . sunt publicate următoarele două cărţi. Vianu. Bahtin. Proiectul pentru Învăţământul Rural 66 . tipăreşte Gargantua. în localităţi bine determinate ale provinciilor franceze. tată şi fiu. într-o lume fabuloasă. sunt parodiate poemele eroice. Rabelais. (M. Sunt parodiate şi călătoriile. lupta cu chiştile (un fel de caltaboşi). emblematice pentru momentul renascentist prin implicaţiile complexe pe care le-au avut. 1963. frunzele de laur care ajutau la pătrunderea în starea mediumnică sunt aici frunze de viţă. aici combatanţii fiind cel puţin ciudaţi şi inegali.iarăşi o aluzie literară – cu ieşirea grecilor din calul troian. a publicat în anul 1532 romanul Pantagruel. a scris Gargantua şi Pantagruel. Subiectul demonstrează fantezia uluitoare a autorului şi capacitatea de digresiune. iar locul Sibyllei care intra în transă e luat de Preoteasa Bacbuc. şi motivul descoperirii de lumi noi. 116) Parodiere Cei doi uriaşi. cu clişeele şi motivele lor. În 1534. Personajul principal al acestora este Pantagruel. mărturie a stăpânirii vinului şi a unei ipotetice lucidităţi. Bucureşti. p. profunde şi originale. de la educaţia în spirit renascentist până la faptele eroice. sub pseudonimul Alcofribas Nasier. api în 1546. (T.Renaşterea. Studii de literatură universală şi comparată. p. care are propriile reguli. care era anagrama numelui său. Parodia merge de la originea neobişnuită a eroilor şi copilăria sub semnul excepţionalului. de la rigiditatea monahică (prin fondarea mănăstirii Thélème până la călătoria în Infern. 516) Scriind o poveste cu eroi fictivi şi oarecum supranaturali. printre oamenii care trăiesc după moravurile şi gusturile ţării şi ale timpului său. cu cartea a doua. medic şi scriitor totodată. până la motivul cuplului (Pantagruel – Panurge). Rabelais a moştenit şi a dus la punctul culminant mileniile de umor popular. Îmbinarea ficţiunii cu realitatea se vădeşte ca una din metodele lui Rabelais şi atunci când conduce fabulaţia în aşa fel încât face ca aventurile eroilor săi să se desfăşoare printre împrejurări şi locuri ale Franţei reale. în stomacul lui Pantagruel adânc de o jumătate de leghe.

Barocul Lumea de dincolo – o lume pe dos Am ales motivul călătoriei în Infern pentru că l-ai întâlnit în mai multe opere literare. Dumitrescu-Buşulenga. Ulise. după deosebitele limbi în care erau scrise cărţile”). traducere de Romulus Vulpescu. literatură) au tot soiul de ocupaţii umile. îl învie printr-un soi de medicină amestecată cu magie. în spiritul Renaşterii. pe de o parte atracţiei pe care o exercitau asupra filosofilor descoperirile geografice şi neîncrederii că lumea romană a Mediteranei ar fi singura lume posibilă şi cea mai bine organizată. din Antichitate şi din Evul Mediu. 1516. armonia tuturor locuitorilor. (…) crestele acoperişurilor din plumb. Această denumire este simbolică. (…) Didona vindea ciuperci…” În viziunea umanistului francez. U „nu” şi topos „loc”. (. Mănăstirea este o utopie şi corespunde unei imagini despre societatea ideală. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Termenul derivă de la numele insulei despre care vorbeşte Thomas Morus în cartea sa ”Despre cea mai bună organizare a statului şi despre noua insulă Utopia”. datorită.. (. cu arcuri. Nero. cosaş. Bucureşti... pp. ale istoriei şi mitologiei. “Alexandru cel Mare cârpeşte încălţăminte veche. în orice caz viziunea ideală a rezolvării acestui conflict. 97-98. Meritul personal este singur în măsură să construiască ierarhii şi mai cu seamă meritul gândirii filosofice şi al creaţiei poetice. De exemplu. (…) Traian. Rabelais. lat. care confruntă structura socială tradiţională cu idealul de dezvoltare liberă a individualităţii omului”. pe Epistemon. împodobite cu omuleţi şi cu tot felul de animale aurite şi strălucitoare”1). tencuite cu ghirlande şi cu ornamente. (Z. Utopiile au apărut întotdeauna în împrejurări conflictuale. Acesta începe să povestească ce a văzut: Lucifer e pus pe chiolhanuri şi numele mari (din istorie. împărţită pe caturi. al atribuirii de recompense fiecărui personaj după ceea ce reprezintă în realitatea tablei de valori umanistice. cit. Utopia fiind compus de Morus din gr. (…) Enea era morar. cultivarea trupului şi a spiritului (“o minunată şi uriaşă bibliotecă. Bucureşti. linge-blide. (…) Cleopatra vindea ceapă. mitologie. pp. p. nicăieri”. în scopul restabilirii dreptăţii. care este un loc unde timpul se scurge liber şi nu se mai măsoară cu orologiul. lulius Cezar şi Pompei smoleau corăbii. paznic de noapte. ca să-şi câştige şi el o biată bucată de pâine (…) Cicero era calfă de fierar. propunând organizarea unei societăţi ideale sau profeţind un viitor paradiziac pentru umanitate. Agamemnon. (…) Papa Bonifaciu al optulea spoia tingirile.. (Dicţionar de termeni literari.) Toate utopiile sunt reflexii sociologice indirecte asupra prezentului. şi poţi observa procesul de alienare a acestui motiv de substanţa sa. iar pe de altă parte datorită contribuţiei umaniştilor.. Ahile.Renaşterea. Legea acestui loc este “Fă ce-ţi place!” Regăseşti în acest episod câteva trăsături specifice Renaşterii: construcţia în stil renascentist (“şase caturi frumos boltite. dacă nu mijloacele cele mai bune de a rezolva criza prezentului. lumea de dincolo este o lume pe dos în care se răstoarnă valorile pământului.) Renaşterea cunoaşte cea mai bogată literatură utopică. prietenul lui Pantagruel. 1989. 1976. furnizând. chelbos. op. Editura Academiei. deci „niciun loc. Credinciosul Panurge. 461-462) Utopie 1 Fr. Gargantua şi Pantagruel. 221) Atenţia ta va fi reţinută şi de un alt episod special din roman: mănăstirea Thélème. pescar de broaşte.

argumentându-şi afirmaţiile şi având. de către Jakob Burckhardt. Ele conturează un stil.5. 1 I. este menţionat sensul figurat al cuvântului. Foarte important este faptul că Montaigne are încredere în propria judecată critică. care se va manifesta în întregul secol al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. barocul.Renaşterea. în literatură încep să fie cultivate forme extravagante de inspiraţie şi expresie. Asocierea barocului cu literatura şi muzica s-a făcut la începutul secolul al XX-lea. Opera sa. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! primelor două specii 4. este considerată prima operă filosofică din limba franceză şi cea mai importantă creaţie a umanismului secolului al XVI-lea. Indică trei trăsături specifice Renaşterii. Eseuri. fiind vizaţi autori antici sau moderni. 4. În Dicţionarul Academiei franceze din 1740. indica un raţionament extravagant. în secolul al XlX-lea. însemnând perlă iregulată. inegal. 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Barocul Montaigne Eseul. “umanism”. în căutarea măsurii umane. prin sinonima cu bizar. Explică termenii “Renaştere”. Barocul La sfârşitul secolului al XVI-lea. III. şi până la problema lecturii. Menţionează trei elemente comune prezentate. de la viaţă. neregulat. La figurat. a fost iniţiat de eruditul Montaigne (1533-1592). formativ. totodată. II. una din speciile noi ale Renaşterii. Eseurile sunt meditaţii pe diferite teme.5. Exerciţiul nr. Termenul baroc a fost folosit pentru definirea stilului artistic care i-a succedat Renaşterii. la probleme ale unei educaţii de tip nou după criterii foarte apropiate de exigenţele de azi ale învăţământului modern.1. conştiinţa originalităţii sale. Etimologie Termenul provine de la barroco (portugheză) sau barrueco (spaniolă).

Al. natura. Temele preferate în universul poetic baroc sunt: timpul. Călinescu. 1970. Barocul în literatură Specifice barocului sunt ornamentul în exces. în principal. moartea. metafore sugestive. evident că într-o asemenea relaţie. a scris sonete. de cel mai mare scriitor al literaturii spaniole. Teatrul îşi găseşte în dramele şi tragediile lui Shakespeare (1564-1616) încununarea spiritului baroc. complexul de senzaţii. dinamismul. Rousset.2. 1980). extravaganţa. dintre scriitorii barocului se remarcă în mod deosebit: Giambattista Marino (1569-1625) – de altfel. Stilul gongoric presupune obscuritate. limbajul intelectualizat (în cazul liricii). Góngora (1561-1627) – a scris Las Soledades/Singurătăţile. Circé et le paon.Renaşterea. Barocul 4. Cluj-Napoca. şi acea dramatică zbatere între polul idealităţii şi cel al picarescului ironic. unitate. 2 J.5. semnificând ostentaţia. care definesc specificul atât al artei. Barocul manifestă o predilecţie pentru diversitatea plastică a tuturor metamorfozelor imaginabile şi acea imensă sete de iluzie (semn al unei profunde deziluzii). Romanul este reprezentat. un lexic complicat. după numele său. Bucureşti. semnificând metamorfoza. Editura Eminescu. Este caracterizat printr-o viziune asupra lumii bazată pe perechi antitetice: viaţă – moarte. preţiozitatea. În concluzie. Cervantes (1547-1616). Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . (M. redundanţa. La Littérature de l’âge baroque en France. Dacia. madrigaluri în special pe tema iubirii. plăcerea virtuozităţii. atât de deosebite – în ciuda numeroasele interferenţe tematice şi stilistice – de plenitudinea vitală şi de energetismul care. condiţia umană. Eseuri despre literatura modernă. se specifică faptul că barocul este dominat de două arhetipuri: Circe. sunt remarcabile la acest poet abilitatea tehnică şi luxurianţa imaginilor. Ciorănescu. şi păunul. şi acea continuă pendulare între senzualitate şi austeritate ascetică. rafinament. mentalitatea şi situarea în timp a receptării sunt esenţiale. În lirică. dăduseră naştere unei luminoase aspiraţii spre ordine. prin Don Quijote. latinizarea topicii. cât şi al poeziei. uneori dificil de decodat. Într-o lucrare clasică2 despre baroc. timp – Timp etc. Barocul sau descoperirea dramei. subtilitate excesivă. iluzie – denunţarea iluziei. sonorităţi rare. barocul italian s-a numit marinism. p. receptarea operei baroce este direct proporţională cu capacitatea de asimilare comprehensivă a cititorului (Idem). 136) O diferenţă specifică a barocului faţă de alte curente este dată de situarea creatorului faţă de cititor: acesta din urmă este invitat să parcurgă împreună cu creatorul treptele imaginaţiei (cf. erosul. în perioada Renaşterii. simetrie.

l. a încercat să evadeze şi a fost pus în lanţuri. Bucureşti. sărbătorească şi colorată cum se cuvine. Este. însă romanul nu trebuie redus doar la această intenţie. Motive: iluzia. în ciuda faptului că romanul său a cunoscut un succes uriaş şi multe ediţii în timpul vieţii sale.3. fiind rănit la braţ în celebra bătălie de la Lepanto (unde turcii au fost înfrânţi de spanioli şi veneţieni). nobil şi frumos în cavalerism s-a încorporat în noua operă cu o semnificaţie şi mai înaltă. citat în C. priceputul să se minuneze de iscusinţa născocirii. şi intenţiile sale concretizate în această operă: “…doar să ai grijă s-o scoţi la capăt cu vorbe pline de miez. A fost de mai multe ori închis. Ceea ce era poetic. lucrarea trebuie să delecteze şi. ci de purificare şi împlinire. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . naivul să nu se plictisească. în 1615. Cuvânt înainte. 1987. Barocul 4. A fost răscumpărat de familie după mai mulţi ani. din perspectiva personajului Sancho Panza (vezi infra). să instruiască. deci. nici de negaţie seacă şi prozaică. Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha. lonescu. 10) În ansamblul său. cel grav să n-o dispreţuiască şi nici cuminţii să nu se lipsească de a o lăuda. ci ipostaza decăzută a acestuia. Cervantes. să îl facă mai înţelept pe cititor. considerat şi un Bildungsroman (roman al formării). Scopurile operei Unul dintre obiectivele romanului a fost parodierea literaturii cavalereşti. care cultiva idealuri nobile. în tot ce ai năzui şi ţi-ar sta în putinţă să aşterni în scris. cu medii diferite etc. dând de înţeles ce-ai vrut să spui fără să-ţi întuneci ori să-ţi încâlceşti prin vorbe gândul. Critica a constatat că opera lui Cervantes nu a fost operă de antiteză. În 1605 este tipărit primul volum al romanului Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha. A rămas sărac până la sfârşitul vieţii. fie pentru deturnarea unor sume de bani. fiind o frescă a Spaniei. viaţa ca vis. vol. în faţa casei sale un nobil a murit rănit în duel şi toţi locatarii au fost anchetaţi şi închişi. În Prologul romanului sunt enunţate scopul operei literare. A căzut prizonier. traducere de Ion Frunzetti şi Edgar Papu. cu toate stările sociale. M. cel melancolic să moară de râs. Don Quijote este considerat roman realist. Don Quijote de la Mancha. scepticismul. de asemenea. cel veşnic pus pe glume să sporească şi mai mult hazul.” (Cervantes. deşertăciunea. cinstite şi la locul lor. Fă în aşa fel. 2005) În fapt.5. totodată. melancolia. încât. Bucureşti. ci îl transfigurează şi îl înalţă. A deţinut statutul de funcţionar însărcinat cu strângerea proviziilor pentru flota regală. Don Quijote Cervantes a avut o viaţă aventuroasă: a fost soldat şi a luptat în mai multe bătălii.Renaşterea. Ea nu ucide un ideal. al doilea apărând abia peste zece ani. ca fraza să-ţi fie bine răsunătoare. denunţarea ei. Leda. fie pentru implicarea în conjuncturi nefericite: de exemplu. din romanele de aventuri ale vremii sale. Minerva. citindu-ţi povestea. în general. (Marcelino Menéndez y Pelayo. lumea ca teatru. p. Cervantes nu a parodiat cavalerismul în forma sa nobilă.

XVII). iată.) Până şi scutierul lui este înfăţişat sub o formă grotescă (. care. (Z. (Ibid. Don Quijote are crize ale noţiunii de real pe care îl înlocuieşte cu un ideal. 1986. purtător al unei “învălmăşeli de adevăruri şi minciuni”. dă sfaturile cele mai bune despre cum trebuie trăită cu chibzuinţă viaţa. simţul practic. dar mijloacele sale de “luptă” sunt inadecvate realităţii. datorită acestei “nebunii” întreprinde ceea ce nu le este accesibil celorlalţi. spre lucrurile eterne. (…) Câteodată delirul este de percepţie. Bucureşti. coiful. îl încarcă cu o armură veche.2.) Şi totuşi. Are idealuri nobile. Don Quijote devine “înalta culme a smintelii”. 475) Proiectul pentru Învăţământul Rural 71 . scutul. nepotrivită cu vârsta acestui hidalgo şi-l mai dotează cu o mârţoagă de cal.. imposibil de reînviat.. Eminescu.(. dar ţăranca ce ar trebui să fie prea frumoasa Dulcineea din Toboso i se arată aşa precum este. Călinescu. armura sunt semnele ridicole ale unor vremuri revolute. (G. îi pune pe cap un lighean de bărbier drept cască.. l. aşa cum scutierul său Sancho Panza este reprezentantul bunului-simţ al omului simplu. E un înţelept. Eseuri. realistă. este ridicol. îngemănând contrarii. II. Cervantes. în rezumat.. Însuşi celebrul hidalgo ştie lucrurile acestea şi nu rareori le subliniază prin declaraţiile lui. e numai prea cutezător” (vol. 232) Don Quijote este situat deasupra celorlalţi din lumea sa: este cultivat. Albatros. Remarci în persoana fiecăruia dintre ei câte o perspectivă asupra vieţii. menită parcă să câştige partida vieţii. doreşte dreptatea. morile de vânt se par giganţi. dar greşit întrupară într-o ridicolă luptă cu realitatea. ca un nebun – înţelept. sau despre cum trebuie să guverneze un conducător. op. enunţător de “ciudăţenii cuminţi”. în căutarea aventurilor. V) Sancho spune despre el: “Nu e smintit. el este nebunul înţelept şi. iar scutierul este parodia stăpânului cavaler.” (A.. îngrozitor de urâtă. “smintesc” oamenii. Dumitrescu-Buşulenga. El mărturiseşte despre sine: “Ştiu şi eu prea bine cine sunt şi ştiu că pot fi nu numai ceea ce am spus…” (vol. Este vorba despre o melancolie fără leac. don Quijote este recunoscut. deseori. exprimând imperfect şi dureros o necurmată aspiraţie pasionată spre absolut. Este oare don Quijote cu adevărat nebun? De ce l-a prezentat Cervantes ca pe un nebun? Autorul îl deghizează într-un mod ridicol. pe care e construit romanul şi datorită căruia sunt articulate alte motive baroce (vezi supra 4. p. Cartea întâlnirilor admirabile. cit. pentru că sunt demne numai de paginile cărţilor. în Studii de literatură universală. Astfel. fiind un punct de interferenţă între direcţii opuse. dar nu când este vorba despre sine raportat la realitatea din care fac parte ceilalţi.) Este evident că nu mai judecăm personajul ca pe un nebun incompatibil cu lumea sa. solidă.Renaşterea. Quijote socoteşte a fi obiectul unei vrăji care îi răpeşte adevărata aparenţă a lucrurilor. 1972. p. Din perspectiva lor. Lancea. Dumitriu. p. 234) Suferinţa lui constă în faptul de a nu putea recepta şi interpreta just realul. Barocul Personaje Don Quijote şi Sancho Panza sunt contrastante. p. De cealaltă parte. De data aceasta. alteori de interpretare. 109) Motive Reţine motivul nebunului.4. jocularitatea populară.

“nebunia” lui are “darul de a-i sminti şi de a lua minţile la toţi câţi au de-a face cu el” (vol. p. 106-107) Pentru ambele personaje. te lepezi de nebunia lui şi de belelele în care te vâră cu ea. El se formează astfel. aventurile. Univers. are ca prim rol reliefarea lui Don Quijote prin raportarea “nebuniilor” la o judecată rudimentară. Viaţa ca vis este un motiv baroc. (A. 2004. Meditaţii despre Don Quijote. Humanitas. Spre exemplu. în fond eşuează. cine te va scăpa de frica ce o să te cuprindă când te vei vedea singur cu ea. pentru ca mai apoi. abur al unui creier înfierbântat. când ai gustat din nebunia quijotescă? (M. face în scopul împlinirii binelui. Ortega y Gasset. s-a afirmat că. episodul în care îi ia apărarea băiatului cotonogit de ţăran. pentru că slujeşte Binele şi Frumosul. Viaţa lui don Quijote şi Sancho. De Unamuno. 475) 72 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în aparenţă reuşeşte. 147) În fond. Dumitriu. Stăpânul tău o fi el. op. îşi trăieşte. (J.. sănătoasă. Bucureşti. pp. impropriu “scutier”.. nebun de legat. acum. sub puterea exemplului oferit de stăpânul său. 1973. scutierul este protagonistul unei “contaminări”. când doreşte să îndrepte lumea prozaică şi nedreaptă după propria judecată. cit. nici nu ştii şi nici nu vei mai şti vreodată să trăieşti fără el. (. Direct proporţional. dar tu nici n-ai ştiut. Dar. Remarcă. în sensul orientării lui spre valorile promovate de Don Quijote. Barocul Uneori. Or fi fiind ele. dacă vrei. dar dacă te lasă singur te cuprinde frica văzându-te fără el. semn că numai el a avut puterea-nebunie să îşi asume făptuirea unor lucruri la care visau şi alţii.. culminând cu acceptarea realităţii pe patul de moarte. LXII). Sancho. călătoria în căutarea aventurii devine un voiaj gnoseologic. pentru că îşi depăşeşte această condiţie inferioară în romanele cavalereşti. de asemenea.Renaşterea. pe parcursul acţiunii. Bucureşti. de exemplu şi tot ceea ce face. crezi într-un nebun şi în nebunia lui. atunci când întâlneşte persoane receptive într-un anume fel. şi. dar voinţa de aventură este reală şi adevărată. Poţi constata acest lucru din capitolele în care Sancho este guvernator. în mod continuu. asistăm la “donquijotizarea” lui Sancho şi la “sanchizarea” stăpânului său. viaţa ca vis. p. idealurile lui don Quijote sunt acelea care preocupă omenirea de totdeauna şi ele sunt căutate cu toată patima. II. acelaşi băiat să o încaseze îndoit şi în contul apărătorului său. Sancho Panza. că uneori.) Iar tu. odată ce a fost învestit cavaler. Argumentul de bază este dat de apropierea treptată de real a cavalerului. dacă rămâi singur cu înţelepciunea ta de mai înainte. mai puternic decât râsul celorlalţi şi înfrângerile trecătoare.

cât timp m-oi încleşta eu cu ei în luptă…!” 3. răspunse don Quijote. din episodul luptei cu morile de vânt: “Se vede cât de colo. 4. Rezumă capitolele XX. 2 Răspunde la următoarele întrebări: 1. Barocul Exerciţiul nr. şterge-o de aici şi pune-te pe rugăciuni. Explică replica următoare. XLV (partea l) şi XXII (partea a ll-a). Ilustrează pe fişa de lectură trei citate. Care sunt intenţiile autorului şi unde sunt ele enunţate? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . sunt uriaşi şi dacă ţi-e frică de ei. că nu prea eşti citit când e vorba de aventuri cavalereşti. 5. XXI. referitoare la nebunia eroului. Cum se încheie aventura lui Don Quijote? 2. ultimul obligatoriu din finalul romanului.Renaşterea.

1963. Pe tronul ţării nu se mai află tatăl său. 1608-1613 este perioada pieselor romantice. apoi îi trimite o scrisoare ciudată în care îi arată că încă o iubeşte. Măsură pentru măsură. Dacia. prietenul său. Se Proiectul pentru Învăţământul Rural 74 . care i-a turnat cucută în ureche. Comedia erorilor. Doi tineri din Verona. Regele Lear. iar Hamlet luptă vitejeşte. care vor juca sub ochii regelui o piesă identică cu împrejurările uciderii tatălui său. căsătorit cu Gertrude. văduva fratelui său. cea pe care o iubise. Hamlet este drama depistării unei crime. că acesta este ucigaşul. Probabil în 1612 a părăsit Londra şi s-a întors în ţinutul de baştină. Hamlet face deci parte din a doua perioadă de creaţie a lui Shakespeare. Faţă de Ofelia. Majoritatea exegeţilor operei shakespeariene au optat pentru o împărţire în trei a perioadelor de creaţie: prima este 1589-1600.5. Poveste de iarnă. perioada poemelor. Vianu. în care cerea să fie ucis. în Studii de literatură universală şi comparată. Macbeth. comedii. Istoria literaturii engleze&americane. totu-i bine când se sfârşeşte cu bine etc. individ şiret şi obedient. Duhul părintelui săi îi apare lui Hamlet şi îi povesteşte cum a fost ucis mişeleşte de propriul frate. ca să îi poată observa reacţiile lui Claudius. îl ucide pe Polonius. Shakespeare. 95) Subiectul Hamlet. pe când dormea. Visul unei nopţi de vară. printre altele: Richard al III-lea. Cluj-Napoca. Hamlet îi făgăduieşte că îl va răzbuna. Hamlet invită la palat o trupă de actori ambulanţi. 154 de sonete şi două poeme (Răpirea Lucreţiei şi Venus şi Adonis). Romeo şi Julieta. are reacţii contradictorii: e aspru şi renunţă la ea socotind-o asemenea Gertrudei. iar celor doi însoţitori ai prinţului le dă scrisori pentru englezi. Troilus şi Cresida. Titus Andronicus. În anul 1597 a devenit unul dintre proprietarii teatrului Globe din Londra. susţinută în desfăşurarea ei de patosul pentru adevăr al eroului. şambelan la curte.4. se întoarce de la studii. A doua cuprinde anii 1600-1608 perioada marilor tragedii şi a câtorva comedii sumbre (Idem): Hamlet. (T. Datând din 1600–1601. caracterizată printr-o viziune mai senină a lumii (Idem): Pericle. alături de celelalte mari tragedii Othello. Ca şi tragedia lui Sofocle. După ce are confirmarea. Bucureşti. unde i se joacă piesele. Hamlet Shakespeare s-a născut. cuprinsă între anii 1600-1608. Îmblânzirea scorpiei. Macbeth. la 23 aprilie 1564. Regele Lear. Barocul 4. Corabia e atacată de piraţi. 171) Aici sunt incluse. p. cu mare succes. 1985. p. ci fratele acestuia. a comediilor senine şi a primelor tragedii (L. A treia perioada. Oedip rege. Mult zgomot pentru nimic. Cymbeline. Furtuna. astfel. Cum vă place. exact în acelaşi an cu Cervantes. Regele îl trimite în Anglia. I. se pare. prinţ al Danemarcei. Hamlet încearcă de două ori să îl omoare. în Stratford-upon-Avon. Claudius. Othello. la doar două luni de la moartea regelui. Patosul adevărului în Oedip şi Hamlet.. Neguţătorul din Veneţia. de la Wittenberg. Editura Academiei RPR. a sonetelor. Polonius era tatăl Ofeliei şi al lui Laert. A murit la 23 aprilie 1616. Opera lui Shakespeare cuprinde un număr de 37 de piese (tragedii. începe să simuleze nebunia. drame istorice). vol. a pieselor istorice. Zadarnicele chinuri ale dragostei.Renaşterea. Leviţchi. A douăsprezecea noapte etc.

şi natura teatrală a unor anumite momente. Barocul întoarce în Danemarca. dacă aşa stau lucrurile. l.Renaşterea. trandafirul mândrei ţări. Ea îl zugrăveşte pe făţarnic. punctul de răscruce al acţiunii. prinţul Norvegiei. Hamlet îl ucide pe rege. Relaţia dintre lume şi scenă e reciprocă: actorul ţine o oglindă în faţa naturii. mai apoi. vol. despre care nu au rămas mărturii. la rândul ei. Editura pentru Literatură Universală. din greşeală. Univers. p. pe care le-ai întâlnit şi în romanul lui Cervantes.. 1985. în fapt. Regele actor. Istoria literaturii engleze&americane. 205) Experienţa uciderii mişeleşti a tatălui şi căsătoria mamei cu unchiul . cum va fi în stare să o suporte. în cursul desfăşurării sale. Cluj-Napoca. Culegere de texte critice cu o prefaţă de Tudor Vianu. totodată îi afectează toate reperele vieţii anterioare. În sfârşit. cit. să acţioneze. pe tot parcursul tragediei. Tronul este luat de Fortinbras. III. curtean. Leviţchi. 1964. încât la început se întreabă dacă noua lui viziune corespunde cu adevărat realităţii şi. numită convenţional Ur-Hamlet. la timp pentru a vedea înmormântarea Ofeliei. tipar Al bunei-cuviinţe. volumul 5. traducere de Leon Leviţchi şi Dan Duţescu. De la Hamlet la Lear. 1) Proiectul pentru Învăţământul Rural Motive 75 . Oglindă gustului ales. E provocat la duel de Laerte şi e rănit cu o sabie otrăvită pe care acesta o primise de la rege. metafora teatrului apare sub numeroase forme.cel spre care Toţi ochii se-ndreptau…” (Hamlet. ochi. radiază în timp atât înapoi. subtilitate – e un umanist. 1986. adevăr şi mască. după ce toate îi vor fi confirmate. care se înecase. Cu aceeaşi sabie e rănit şi Laert. reţine că Hamlet este o tragedie dominată de ideea de spectacol teatral. Shakespeare and the Idea of the Play. grai şi spadă. Atenţie la portretul pe care i-l face Ofelia: “Ce minte-aleasă s-a surpat. Regina. Opere complete. Ostaş şi cărturar. În impresionantul mozaic de teme din Hamlet. falsitate şi adevăr.ucigaş. Bucureşti. cultură. Înainte de a-şi da sufletul. cele mai importante: o tragedie mai veche. sensibilitate. (L. prinţ al Danemarcei. focarul din care interesul pentru aparenţă şi realitate. 154) Vei observa o altă ipostază a motivului nebuniei: nebunia lui Hamlet este masca după care îşi ascunde deziluzia multiplă pentru a putea. 444) Personaje Personaje: Hamlet demonstrează. Bucureşti. în Shakespeare şi opera lui. Dacia. Kettle. bea otrava pregătită pentru Hamlet şi moare. esenţa şi aparenţa sunt încrustate în faţete multiple. Nădejdea. cât şi înainte… (Anne Righter. p. Experienţa pe care o trăieşte este atât de vastă şi de zguduitoare. dar aceasta. în ed. Îţi voi indica trei motive.. (…) Piesa despre “Uciderea lui Gonzago” nu e numai centrul strategic al intrigii. diferenţa dintre aparenţă şi realitate. p. reflectă trăsături ale spectacolului. (A. inteligenţă. Surse Dintre sursele diverse ale operei shakespeariene menţionez două. Historiae Danicae a lui Saxo Grammaticus (sfârşitul secolului al Xll-lea). în Shakespeare. exprimate în termeni teatrali.

în lumea acţiunilor. oroare şi incertitudine la dezvăluirile lui. melancolie. op. 463) 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar grozava întâmplare îi cere nu sentimente şi gânduri. Iar marile. p. G. Hamlet se referă nu o dată asupra disproporţiei dintre gând şi acţiune. (T. scena 1. amărăciune şi luciditate când priveşte ţeasta lui Yorick. foştii colegi de studiu. trecând de la planul particular – referirea la sine – la cel general: “…mişei pe toţi ne face gândul: Şi-astfel al hotărârii proaspăt chip Se gălbejeşte-n umbra cugetării. prin disciplinarea minţii. dar nici un impulsiv. dragoste pentru Ofelia. induce. p. vol. şi. lăuntrică. p.) Hamlet vrea să ajungă la cunoaşterea adevărului eliminând orice urmă a îndoielii şi a nesiguranţei. Vianu.. “preferăm să îndurăm” viaţa pe care o ducem. furie la autodemascarea lui Claudius. străină lui şi predispoziţiilor sale sufleteşti. Concluzia pare să fie următoarea: Deşi condiţia vieţii omeneşti ne face să tânjim după moarte. Ea încheie un proces intelectual mai îndelung şi foarte scrupulor. încredere faţă de Horaţio. de la fireasca tristeţe provocată de moartea tatălui. remuşcări şi apoi dispreţ pentru toată tagma femeiască. 1986. (. Exact această complexitate îl face un erou modern. chinurile vieţii/chinurile morţii. Bucureşti.. “a îndura”. la repulsia faţă de preagrăbita căsătorie a mamei. cit. contemplativă. iar reacţia cea mai potrivită este refugierea într-o lume proprie. Introducere. prin studiu şi luciditate. Istoria literaturii engleze. Univers. întrebarea şi-a căpătat răspunsul: alternativa ce o alegem este “a fi”.Renaşterea. Anixt. Astfel ajunge Hamlet să pună la cale un adevărat experiment psihologic. dispreţ şi nesiguranţă la trădarea lui Rosencrantz şi Guildenstern. (V. Cu luciditate. 143) Hamlet nu este un simplu veleitar. în A.. 96) Celebrul monolog din actul III. în ansamblul său fiind structurat pe antiteze: viaţă/moarte. peste toate. 1965. apoi groază la apariţia duhului. Bucureşti. înaltele avânturi De-aceea se abat din cursul lor Şi numele de faptă-l pierd. Barocul El este un erou tragic şi trece printr-o complexitate de stări. tema morţii. la Hamlet. ci acţiuni: dintr-o lume ideală îl cheamă în lumea practică. (H. Fapta nu poate urma la el decât convingeri formate. născută pentru simţire şi meditare. în fapt. citat în Shakespeare. Opere complete. 5. prudenţă. care i se pretind prieteni. om care. încă de la începutul său. Editura Ştiinţifică.” (Ibid. pune acţiunea pe un al doilea plan. Jenkins. subiectivă.) Tot ce se întâmplă este pentru Hamlet semn că “vremea şi-a ieşit din ţâţâni”. măscăriciul regelui. natura lui Hamlet este pur interioară. “a suferi”. compasiune faţă de Laerte. Bielinski.

” (III. cu Laurence Olivier. 2. dintru-nceputuri şi până acum. Barocul Exerciţiul nr. 2) Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Tragedia shakespeariană a fost subiectul mai multor ecranizări. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . al cărui rost. Corelează conţinutul fragmentului următor cu reprezentarea piesei din piesă. 2) 3. rolul corului. 3 Răspunde la următoarele întrebări: 1. Rămân de referinţă două dintre ele: prima. din 1996. cu Kenneth Branagh. ţine seama şi de celelalte replici ale lui Hamlet în care este vorba despre nestatornicia femeii.Explică următoarea replică a Ofeliei: “Joci bine. în postura dublă de actor şi regizor. a fost şi este să-i ţină lumii oglinda-n faţă. 1) şi ce semnificaţie are? Când reflectezi asupra răspunsului. iar cea de-a doua.Renaşterea. Care este celebrul îndemn pe care Hamlet i-l adresează Ofeliei (III. să nu întreci măsura lucrurilor fireşti. cuvântul după gest: ţinând seama mai ales de un lucru.” (III. alteţă. căci tot ce depăşeşte măsura se îndepărtează de scopul teatrului. Piesa reprezentată şi-a îndeplinit rolul? “ Potriveşte-ţi gestul după cuvânt. din 1948.

răul care maculează inevitabil chiar şi cele mai pure/oneste suflete. Elemente comune: eroul redimensionat reiterează vitejia cavalerului medieval. 67. fantezia şi umorul. deschiderea către toate domeniile spiritului. Iluzia lecturii este translată asupra realităţii. II. După un somn adânc. 66! Exerciţiul nr. III. 3: 1. prin replicile lui şi atenţia faţă de acţiunea piesei. 3. „Du-te la mănăstire. Mai întâi. era deţinătorul adevărului. importantă este situarea în convenţie. Reacţia lui Claudius a fost vizibilă. inventarea tiparului. 1: I. de cele mai multe ori. 2: 1. ţintuit vreme de şase zile de friguri. Don Quijote şi Sancho se întorc în sat. de vreme ce singur nu poate adopta convenţia. se crede că zace de tristeţea înfrângerii. Vezi citatul de la p. Ofelia sesizează la Hamlet. Dând curs imaginaţiei. Sancho trebuie să aibă încredere totală în stăpânul său.Renaşterea. Alonso Quijano. 2. Vezi paginile 57-58. simţind că moartea e aproape. Consultă direct opera. „otrăvirea” din piesă a fost „oglinda” otrăvirii din realitate. rolul corului era de comentator. orice poate fi orice. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Întoarcerea către cultura antică. Exerciţiul nr. apare motivul călătoriei în Infern. Cavalerul cade la pat. 2. Cu tristeţe. fiind neinstruit şi neiniţiat. Da. de ce să fii zămislitoare de păcătoşi?” Cauzele sunt nestatornicia femeii. Barocul RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII Exerciţiul nr. don Quijote. apoi nepoata şi chelăreasa socotesc că îi sosise sorocul. În tragedia greacă. Consultă-te cu colegii pentru cel de-al treilea citat! 4. ticăloşia lumii. dacă nu îţi mai aminteşti succesiunea întâmplărilor! 5. Vezi citatele reproduse la p. era semnul lucidităţii şi al măsurii. recunoscându-şi adevăratul nume. pentru că. exact aceeaşi situare. îi mărturiseşte nepoatei că doreşte să-şi facă testamentul şi să se spovedească. Intenţiile autorului sunt enunţate în Prologul romanului. osândeşte cărţile cavalereşti care i-au adus faima de smintit şi după trei zile se stinge. 3.

Baroc şi Renaştere 2. lumea ca teatru b. fortuna labilis c. XVII-XVIII b. Renaşterii b. un personaj din romanul lui Cervantes c. Un motiv literar c. un personaj din opera lui Shakespeare 11. Cine a folosit pentru prima dată termenul "renaştere": a. 3. 5. Montaigne c. călătoria în Infern Proiectul pentru Învăţământul Rural 79 . Baroc b. Ariosto Receptarea operei literare depinde direct de capacitatea de asimilare comprehensivă a cititorului în: a. XVI-XVIII Poemul eroicomic este o specie care aparţine: a. 10. un personaj din romanul lui Rabelais b. Renaştere c. 7. Nebunul-înţelept este: a. perioadă istorică b. Evului Mediu Între ce secole este cuprinsă Renaşterea: a. Montaigne Barocul este: a. femeia-piedică. XVII-XIX c. Barocului îi aparţin următoarele motive: a. XV-XVI c. 6. Giambattista Marino şi Gongora c. Boccaccio b. Rabelais c. XII-XIV b. Antichităţii c. 4 (Test de autoevaluare) 1. 8. Barocul Exerciţiul nr. Shakespeare şi Montaigne Iniţiatorul eseului a fost: a. 4. Michelangelo b. XIV-XVI Gargantua şi Pantagruel este o operă scrisă de: a. Ariosto b. Michelangelo şi Shakespeare b. viaţa ca vis. 9.Renaşterea. Leonardo da Vinci c. Un stil În lirica barocă se remarcă în mod deosebit: a. odi et amo. Giorgio Vasari Barocul s-a manifestat între secolele: a.

3a. 10b. nici cu cavaler. Hamlet 17. Polonius b. 18b. 4b. Hamlet b. 20b. Ariosto 13. Orlando furioso şi Don Quijote 14. 7b. 16c. Cervantes b. 8b. Hamlet 16. “Nu e smintit. 6c. Replica “Eu sunt un om blând. Hamlet c. Don Quijote şi Hamlet b. Hamlet 15. Regele Claudius b. ce blestem/ Că eu m-am născut ca s-o întrem!” este rostită de: a. Sancho Panza c. 17a.” îi aparţine lui: a. Orlando furioso b. Don Quijote c. Barocul 12. merge la mănăstire 20. Fortinbras 19.Renaşterea. 2c. Ofelia c. 13a. 80 Proiectul pentru Învăţământul Rural . potolit şi ştiu să înghit orice injurie. 15c. 19b. Orlando Furioso b. 9a. Replica “Vremea e scoasă din ţâţâni. fiindcă am nevastă şi copii de hrănit. Ideile autorului despre scopul operei literare sunt enunţate în prologul operei la: a. Shakespeare c. Don Quijote c. noapte bună!” face parte din: a. 4c. nu fie cu supărare că eu nu pun mâna sub nici un chip pe spadă. Gargantua şi Pantagruel şi Hamlet c. se sinucide din dragoste pentru Hamlet b. Claudius Răspunsuri: 1c. slăbiciune!” este o replică din: a. să lupt nici cu om prost. Replica “Rostul teatrului a fost şi este să-i ţină lumii oglinda în faţă” este rostită de: a. Lumea ca teatru apare ca motiv literar în: a. Gargantua şi Pantagruel 18. 11a. “Ţi-e numele femeie. Don Quijote c. 12a. 5b. Ah. aşa că să ştii domnia-ta. Ofelia: a. moare înecată c. Don Quijote b. e numai prea cutezător!” este o replică din: a. Replica “Prinţ nobil.

. Studii de literatură universală şi comparată. Don Quijote Shakespeare . pp. Z. Renaşterea. Bucureşti. Umanismul şi destinul artelor.. 1975 Vianu. T. Bucureşti. 4 Cervantes . Editura Academiei. 57-112 Proiectul pentru Învăţământul Rural 81 . 1963. Barocul BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. Univers. Hamlet Dumitrescu-Buşulenga.Renaşterea.

..............................................1.................5..........................................3.......108 5...95 5............................................................Clasicismul....1......................................................................83 5............................................... Trăsături...................................... Obiective educaţionale.........................................108 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR..................................... Definiţie ................................84 5............. Vor fi tratate principiile estetice generale şi unele dintre operele specifice acestor curente în care ele se regăsesc. Clasicismul. vor fi parcurse caracteristicile prin raportare la condiţiile istorice... Trăsături...........................................5........................................100 5.......... context istoric şi cultural ..........................8.....................4.....1............................... Cuprins 5.................. 9 (Test de autoevaluare) ............5.......4.............. Introducere..........................................2............101 Exerciţiul nr.94 5.......................................................100 5......100 5........................... Trăsături...... Iluminismul şi literatura ................................................................................................104 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII ...........3............................2........... Faust ........4......................95 5............... Iluminismul ............6.........................................1..........7.4......................... Cuprins...........7................ Reprezentanţi................... 5 CLASICISMUL...................................................................................... De asemenea......... al XVIII-lea ......82 5......................4................2.............................................................. Definiţie şi accepţii ................................7................... Neoumanismul ...............96 5....... vor fi tratate două mişcări literare importante pentru mentalitatea/literatura secolului al XVIII-lea: Sturm und Drang şi neoumanismul...............................93 5.....82 5.....5............................................................3.............................................................................9........................... ILUMINISMUL 5.......................85 5............................ Goethe...... 5 .................................93 5.......................5............................ Specii ...106 Lucrare de evaluare finală.... Definiţie.....................................2....................... din perspectiva raportării lor la cele două curente principale....................1. Specii în literatura sec..................2......... Introducere În cadrul acestui modul de studiu vei explora trăsăturile specifice ale celor două curente enunţate în titlu........................................................... Sturm und Drang („Furtună şi avânt”) .....................100 5.................................................................................. 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural .................83 5........ Iluminismul Unitatea de învăţare nr..................83 5............................................................ În cazul Iluminismului..........................

astfel că teatrul devine genul predilect al epocii clasice. ai receptat faptul că alte două perioade istorice au asimlat termenul clasicism. pentru că. când Atena a cunoscut maxima înflorire în toate domeniile. Bucureşti. iar din 27 î. discret.. 1973) Proiectul pentru Învăţământul Rural 83 . Curtea sa de la Versailles monopolizase întreaga viaţă artistică a Franţei.3. Orice literatură care atinge nivelul cel mai înalt de expresie şi perfecţiune a caracterelor specifice. de la politică la arte.4. Hr. modest. Clasicismul 5.. Hr. În fapt. Clasicismul propune un model uman. l’honnête homme („omul onest”): omul echilibrat. în Franţa. I. Clasicismul ar corespunde. vei dispune de competenţe pentru: • identificarea limitelor cronologice în care s-au manifestat cele două curente • explicarea trăsăturilor specifice ale fiecărui curent • explicarea influenţei condiţiilor istorice asupra coordonatelor culturale. în secolul al XVII-lea se manifestă. (A. adică perioada cuprinsă între 31 î. Dicţionar de idei literare. aceste trăsături se regăsesc în toate componentele cotidianului. Hr.1. s-a proclamat împărat.4. Clasicism Din capitolele studiate până acum. în mod legitim drept “clasică”. domnia lui marchează apogeul absolutismului în Europa (cunoşti. raţional. şi 14 d. lipsit de ostentaţie. poate fi recunoscută. prin urmare. Editura Eminescu. care îi aparţine). deopotrivă cu clasicismul. Definiţie şi accepţii Clasicismul este un curent manifestat în artă şi în literatură. În acest cadru somptuos se desfăşurau petreceri eclatante. termenul se foloseşte pentru a desemna “secolul lui Pericle”. majoritatea acestora incluzând reprezentaţii teatrale. Marino. între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. şi barocul. adică secolul al V-lea î. când Augustus a fost unicul stăpân al Imperiului Roman. pentru a desemna “secolul lui Augustus”. Mai întâi. Ludovic al XIV-lea (1643–1715). desigur. Iluminismul 5. de asemenea. de la discurs la morală şi nivel intelectual. celebra expresie “Statul sunt eu!”. de la gest la vestimentaţie. şi în Franţa a existat “secolul lui Ludovic al XIV-lea” (Regele Soare). care s-a dezvoltat în Franţa. apogeului oricărei literaturi. Obiective educaţionale La terminarea studiului acestei unităţi de învăţare.Clasicismul. prin afirmarea forţei sale artistice maxime. în cazul Iluminismului • identificarea principalilor reprezentanţi • rezumarea operelor literare tratate • identificarea unor teme/motive specifice 5. perioadelor sale de glorie. Prin asociere cu acestea. Franţa devenind puterea dominantă. Hr. Este folosit. această fixare cronologică este convenţională.

nu este vorba despre o calchiere a operelor antice. ordine şi rigoare. tenacitatea şi primatul lui ars (meşteşugul). singura soluţie rămâne supunerea şi recunoaşterea autorităţii constituite a marilor modele. adică ale barocului. pe durata unei singure zile). în sens larg. cu o autoritate derivată în primul rând din prestigiul marilor scriitori ai secolului al XVII-lea. din a doua jumătate a secolului al XVII-lea apare în dicţionare. Unitatea de loc şi unitatea de timp vizau exclusiv teatrul. pentru că acestea se opun extravaganţelor secolului al XVI-lea. la începutul secolului al XIX-lea. armonios. desfăşurată într-un singur loc. ci de o asimilare creatoare a acestora. (M. În virtutea acestui principiu. semn că era în mod curent folosit. Din adjectivul clasic (folosit adesea ca substantiv: un clasic) se formează termenul de clasicism. op. deci respingerea exagerărilor. care. Această concepţie a atras după sine stabilirea unor canoane. p. Trăsături Clasicismul se caracterizează. Întrucât principiul şi obiectul normativ nu pot fi depăşite. classicus înseamnă “scriitor de rangul întâi”. termenul este folosit cu referire la literatură de către eruditul.. • studiul. Hr. spre exemplu. Pentru prima dată. • respectarea unor reguli. 120) 5. • bunul-simţ şi raţiunea.4. evident.2. • regula celor trei unităţi: unitatea de acţiune. generată de consecvenţa personajului pe parcursul operei. urmate în mod absolut. Călinescu. primatul măsurii în artă. Principiile promovate sunt: • imitaţia modelelor antice. care flutură steagul luptei pentru libertatea creaţiei. Exista convingerea fermă că operele antice sunt modele ce nu pot fi depăşite. Termenul este folosit în limbile moderne începând cu secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. clar. împotriva tuturor constrângerilor şi regulilor. ca o compensare a eventualei lipse de ingenium (talent) (în termenii Poeticii horaţiene). În lucrarea sa. prin întoarcerea către izvoarele antice. Obligaţia urmării modelului antic şi a respectării canoanelor a implicat şi necesitatea unor ierarhizări a autorilor din Antichitate. cit. poetul şi retorul latin Aulus Gellius (secolul al II-lea d. a căror limpezime şi frumuseţe le preţuieşte în mod deosebit.). • stilul sobru. • verosimilitatea absolut necesară. Iluminismul Clasic Clasic provine din classicus. de loc şi de timp (o acţiune unică. clasicismul apare în Franţa ca o replică polemică faţă de noile tendinţe literare reprezentate de tinerii şi fugoşii adepţi ai romantismului. care implică.Clasicismul. în primul rând. În această accepţie. Implicit. va ajunge să desemneze adeziunea la o doctrină estetică bine definită. Homer şi Aristotel devin simbolurile acestei atitudini profund clasice. neamestecul genurilor. opera trebuia să aibă o armonie interioară. care îl desemna pe cetăţeanul roman aparţinând primei clase. Nopţile attice. de conformism 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în opoziţie cu proletarius. respingerea oricăror particularităţi care implicau detaşarea de normă. fiindcă opera avea o finalitate etică: scopul ei era să instruiască.

3. Marino. strict necesară. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Care sunt accepţiile termenilor clasicism. care. 335) Principiile clasicismului au fost cuprinse în Arta poetică a poetului şi criticului literar francez Boileau (1636-1711). Modelele sale teoretice au fost următoarele poetici ale Antichităţii: Arta poetică a lui Horaţiu.4. de asemenea. Poetica lui Aristotel. puternici. Oedipe etc. Rodogune. a fixat regula celor trei unităţi. Specii Tragedia Corneille Specia definitorie pentru clasicism este tragedia. prin abandonarea vechilor modele. clasic? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 5. 2. exemplari.Clasicismul. Iluminismul şi imitaţie acceptată. La rândul ei. cit. 1 1. Cinna. Horaţiu. antici” şi „moderni” – Querelle des Anciens et des Modernes: primii susţin supremaţia modelelor antice. îi aparţine lui Corneille. iar ceilalţi pledează pentru evoluţie. Exerciţiul nr. care. Aceste subiecte implică eroi nobili. “Nimeni nu poate fi savant în materie de poezie dramatică – scrie D’Aubignac1 – fără ajutorul anticilor şi înţelegerea lucrărilor lor. se identifică o dispută aprinsă între „vechi. Medeea. Conflictul este plauzibil. Alte opere teoretice care conţin opiniile sale asupra teatrului sunt: Discurs asupra utilităţii şi părţilor poemului dramatic (1660) şi Discurs asupra celor trei unităţi.. p.” (A. din 1657. care acţionează în împrejurări excepţionale. din acelaşi an. Subiectele tragediilor sale sunt luate din istorie sau din legendă. op. Aceste împrejurări atrag din partea personajelor un comportament ieşit din comun. La sfârşitul secolului al XVII-lea. în lucrarea sa Practica teatrului. 85 1 Critic dramatic francez. Creatorul tragediei clasice franceze este Corneille (1606-1684). Arta oratorică a lui Quintilian. Trăsăturile de mai sus sunt enunţate şi în Discurs asupra tragediei (1660). Polyeucte. Menţionează cinci principii ale clasicismului. emulaţie şi disciplină. asimilare şi recuperare utilă. Opera: Cidul. tocmai pentru că subiectul are autoritatea conferită de istorie. care implică o alegere. Tratatul despre sublim al lui Longinus. alegerea implică un conflict între pasiune şi datorie.

apare în această tragedie în trei ipostaze: fiu demn de părintele său. îndrăgostit. Ximena trebuie să ceară moartea lui Rodrigo. primul şi ultimul au o tensiune conflictuală redusă. Cu cât mai scump îţi este acel ce te insultă. Această piesă a avut ca sursă eposul medieval Cântare Cidului. cu care a intrat în conflict. Munteanu. eroul înzestrat cu toate calităţile. actul crucial (vezi în R. rezultând un erou complex. Rodrigo învinge şi se va căsători cu Ximena. intitulată Tinereţea Cidului.) Nici o vorbă. iată ce tu ai de făcut! (. El este pus în faţa conflictului între pasiune şi datorie. Între Don Diego şi Don Gomez se naşte un conflict care porneşte de la alegerea lui Don Diego ca preceptor al fiului regelui. dar pentru care a cucerit Valencia în 1094. potrivit unui cod al onoarei.” (Corneille. învingătorul urmând să-i fie soţ Ximenei. Şi Ximena este iubită de Don Sancho. lovindu-l. şi în anul 1099 a murit. tatăl său. care pregătesc tensiunea puternică din actul III. care povestea faptele unui personaj cât se poate de real. care năvăliseră în ţară. urmează apoi actele II şi IV. să îşi răzbune tatăl. Rodrigo va lupta contra maurilor. războinic. se formase la curtea regelui Fernando I. fiul lui Don Diego. 1985. Univers. Don Gomez se consideră jignit că nu a fost el cel ales. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Dar poţi trăi-n ruşine? Insulta e prea grea. atunci când vestea este infirmată şi Rodrigo se întoarce. O. Cidul. Iluminismul În ceea ce priveşte raportul dintre structura tragediilor şi acţiune. observi că. Ximena primeşte cu durere vestea morţii lui. fiica lui Don Gomez. dar. în româneşte de Şt. să mori ori să dai moarte! Mergi dar şi pedepseşte pe-acel om încrezut: Mori şi ucide-l. Cunosc iubirea ta. Iosif. Îl ucide pe Don Gomez. din secolul al XII-lea. Rodrigo trebuie. dar cu preţul uciderii părintelui iubitei sale. din cele cinci acte. Rodrigo. 1956) Surse Subiect Personaje 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a fost vasal al regelui Alfonso al VI-lea. şi ea îl iubeşte în taină pe Rodrigo. scena VI. La rândul ei. Pentru faptele sale de vitejie fusese supranumit Campeador. Ea îi vorbeşte despre această iubire fiicei regelui Fernando de Castilia. e îndrăgostită de Rodrigo. rămâne consecventă în cererea de pedepsire a acestuia. Ţi-l dau să faci dreptate. Acesta se născuse în anul 1043. vei studia Cidul. în Teatru.. Sursa lui Corneille a fost piesa unui scriitor spaniol.. Clasicism şi baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea. Numele Cid provine din arabă. Bucureşti.Clasicismul. În actul I. Această tragedie a fost reprezentată în anul 1636. Guillén de Castro. Are loc un duel între Rodrigo şi Don Sancho. partea a treia. unde “sayydi” însemna “stăpân”. Don Diego. îi impune opţiunea tragică: “Ia acest fier ce braţu-mi nu poate să mai poarte. pe nume Don Ruy Díaz de Bivár. 299-300) Dintre tragediile lui Corneille. p. Ximena. Fiecare o completează pe cealaltă. Don Gomez îl jigneşte amarnic pe Don Diego. Bucureşti.

gradaţia în conturarea conflictului pasiune/datorie. subiectele tragediilor sale sunt luate din istorie. decât ce se cădea.. Ai remarcat că personajele lui Corneille sunt foarte stabile în deciziile lor. Opera: Andromaca. momentul de maximă tensiune fiind actul III). ci se supune raţiunii. 2 Comentează versurile următoare din actul III.” Exerciţiul nr. Am ales un al doilea reprezentant pentru aceeaşi specie. Fedra.” Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Racine Un alt reprezentant al tragediei franceze este Racine (1639-1699). din mitologie şi din Biblie. fireşte. Şi-n chinurile mele ce-asupră-ţi se răsfrâng Eu nu te-acuz pe tine. au o nobleţe deosebită chiar şi atunci când sunt puse în faţa unor exigenţe etice care le subminează pasiunea. Esther. precum şi interferenţa cu barocul. şi datoria mea: Funesta-ţi vitejie mi-arată prin avântu-i Cum îţi răzbuni un tată şi-onoarea cum ţi-o mântui. scena IV: “Ca să fii demn de mine. ca să identifici modul particular în care cei doi autori se supun canoanelor clasice. Aceeaşi râvnă cată la rândul meu să pun Onoarea să mi-o mântui. Ifigenia în Aulida. Dar mi-arătaşi. personajele lui Racine sunt victimele propriilor pasiuni. Bajazet. Ştiu ce se cheamă cinste şi cum înflăcărează Asemenea insultă o inimă vitează. de-asemeni. Britannicus.. Iluminismul Ximena înţelege perfect postura iubitului său. tu n-ai dat îndărăt. Berenice. La rândul meu. pe tata să-l răzbun. Athalie. vreau demnă de tine să m-arăt. care stabilesc cu precizie modul în care ea priveşte situaţia: “. Aşa cum constaţi. Iată replicile din actul III (remarcă.Clasicismul. Tu n-ai făcut. Spre deosebire de ele. Ea nu îşi neagă iubirea. care le alterează luciditatea şi le alienează 87 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în cazul lui Racine. ele respectă un cod etic cu preţul sacrificării propriei fericiri. Mithridate. de altfel. pe mine mă deplâng.cu toată vrăjmăşia Nu pot blama pe-acela ce-şi face datoria.

De la Euripide sunt luate: mărturisirea iubirii când Fedra află de moartea lui Tezeu. În faţa Ariciei. Editura pentru Literatură Universală. Enona. De la Seneca sunt luate: declararea făţişă a iubirii. Dintre tragediile lui Racine. Ea. Surse Subiect R. însoţitoarea ei. Barthes. Despre Racine. Exact când el se hotărăşte să-i vorbească tatălui despre iubirea lui pentru Aricia. iubirea pentru Hipolit. Ea îi declară Ismenei. La Racine întâlneşti situaţii-limită. ea vrea să îşi ia viaţa.Clasicismul. intervenţia lui Poseidon. Erosul este o forţă distructivă. care nu-l iubeşte2. doica îl minte pe Tezeu că Fedra e victima iubirii neîngăduite a lui Hipolit. Acest raport este de o asemenea generalitate. vei studia Fedra. Fedra îi mărturiseşte dragostea ei mistuitoare. Barthes. 1969. ca în multe din tragediile lui Euripide. Regele o constrânsese să nu se căsătorească pentru a nu avea urmaşi care să se răzbune. Acesta îi reaminteşte nedreptăţile tatălui. ca în unele dintre tragediile euripidiene sau ale lui Seneca. Aflând că Tezeu a murit. îşi dezvăluie suferinţa cruntă doicii sale. lui rezervându-şi Trezena. şi la Racine sunt multe personaje feminine. care îl surghiunise din cauza Fedrei. care implică opţiuni fatale. p. Fedra. Această tragedie a fost reprezentată în anul 1677. Fedra îi spune că asupra casei lor apasă o trădare. Tezeu. ţinută în frâu de interdicţiile lui Tezeu. Îşi împărtăşeşte dorinţa lui Teramen. de dialectica sa interioară. însă doica vine cu vestea întoarcerii lui Tezeu. rolul dragostei fiind de a-l dezvălui. soţia lui Tezeu şi mama vitregă a lui Hipolit. Atunci când Hipolit vine să îşi ia rămas-bun. sfătuitorul său. ele luptă cu sine şi cu o forţă implacabilă. Bucureşti. confesiunea în momentul morţii. 2 88 Proiectul pentru Învăţământul Rural . deşi de neam. în felul acesta. 54. Refuzată. Tot ca la Euripide. încât n-aş ezita să-l reprezint sub forma unei duble ecuaţii: A este atotputernic asupra lui B A iubeşte pe B. R. nu ar mai fi incestuoasă. a sintetizat relaţia dintre personajele raciniene: Raportul esenţial este un raport de autoritate. care va domni peste Grecia. o convinge pe Enona să mai stăruie pe lângă Hipolit. atât de formal s-ar putea spune. Primindu-l pe Tezeu. doica incitându-şi stăpâna. pe care o iubeşte. Tragediile Hipolit de Euripide (reprezentată în 429) şi Phaedra de Seneca. mai puternică decât luciditatea. Doica îi prezintă moartea lui Tezeu ca pe o soluţie a patimii pentru Hipolit. care. Tezeu devine bănuitor atunci când Hipolit vrea să plece. al cărei leac este doar moartea. Substanţa tragediei este dată de lăuntrul devastat al eroului. Hipolit vrea să plece în căutarea părintelui său. Moartea lui Tezeu schimbă şi condiţia Ariciei. Hipolit îi înfăţişează hotărârea sa de a o lăsa pe ea să domnească în Atena. Aceasta o observi şi din titlurile tragediilor. iar fiului Fedrei păstrându-i Creta. socotindu-se “vlăstar nevrednic al unui nume mare”. este supusa lui Tezeu. Tânărul vrea să plece şi pentru a se îndepărta de Aricia. în româneşte de Virgil Tănase. Faptele sunt puţine. într-un celebru studiu intitulat Despre Racine. Iluminismul de lume.

singura care ar lămuri adevărul. Regele află că doica s-a sinucis. conducând către cunoaşterea completă a personajelor. nu să o depăşească. în româneşte de Tudor Măinescu. în sfârşit îşi dă seama că Hipolit este nevinovat. rănindu-l de moarte. În faţa lui Tezeu. deci iubirea ei pentru Hipolit este o iubire aberantă. Tezeu porunceşte să fie adusă doica. deşi ştie adevărul. 7) (Racine. generatoare de incidente. Geloasă pe Aricia. Regele o va cinsti pe îndurerata Aricia ca pe o fiică. în sensul pozitiv. Fiecare eveniment trasează o linie nouă în portretul personajelor. respectând dorinţa lui Hipolit. La normalitate. Îi spune apoi de dragostea sa pentru Aricia. îi spune adevărul lui Tezeu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . monstrul labirintului cretan) şi Minos. Bucureşti. Iluminismul Fiind acuzat. subiacent. Aricia nu îl spune. Mesajul pe care îl transmite mai departe este unul modificat. fireşte. de asemenea parte din acest destin. 4 şi actul III. Aceste trăsături ţin de baroc şi nu de clasicism. Personajul secundar Mărturisirile sunt făcute unui personaj secundar. descinzând din Pasifae (cea care s-a împreunat cu taurul. zeii au strecurat incestul! Nemernica Enona a pus la cale restul!” (act V. se va ajunge abia după situaţii extreme. De fapt. Fedra îi declară lui Tezeu. Îi este frică de propriul destin. protagonistul i-l atribuie personajului secundar. în căutarea unor circumstanţe atenuante: “În sângele meu. pe măsura dragostei ce i-o purtase Hipolit. iar Fedra e tulburată peste măsură. Există două lovituri de teatru (actul I. în ambele cazuri. cu rol progresiv psihologic. 3). în Teatru. Fedra. 1959) Există în această tragedie două tipuri de conflict: cel generat de eros şi cel politic. de exemplu) acţionează în numele confesorului. Enona nu îi spune lui Hipolit tot ce i-a spus Fedra. Din ce în ce mai bănuitor. născându-l pe Minotaur. Observi în această tragedie succesiunea rapidă a evenimentelor. e inocentă. pe moarte după ce s-a otrăvit. Teramen îi vestşte moartea cruntă a acestuia: un balaur din mare i-a speriat caii care l-au târât. Intenţia ei este să îşi ascundă pasiunea. dar Tezeu o scoteşte o minciună care ascunde “adevărul” aflat de la doică. Poţi identifica în această tragedie două ipostaze extreme ale iubirii: iubirea aberantă şi iubirea excepţională. Fiind vorba de un eşec. pentru a nu-i spori mânia şi dezonoarea tatălui său.Clasicismul. Când. schimbările permanente. Hipolit alege tăcerea. Personajul secundar (doica. dar nu în esenţa lui: de exemplu. care poartă astfel povara celor aflate. Fedra doreşte răzbunare. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Fedra. Gelozia şi “gândul smintit” al răzbunării fac. Personajele Fedra este marcată atavic. purtând şi ea povara ne-firescului.

3 Explică versurile următoare: a) “Mă socoteai vrăjmaşă. soţ şi rege. iar eu fugeam de mine. Să spun tot adevărul. îngăduie-mi tăcerea. În fapt. Spre a-ţi da întreaga cinste. el posedă două secrete: declaraţia Fedrei şi iubirea lui pentru Aricia. unul dintre resorturile tragicului la Euripide. să mă feresc mai bine.Clasicismul. 1) Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . lăsam în urmă un nume fără pată. Îţi răscolisem ura. care îl expun în faţa lui Tezeu. în tripla ipostază de tată. Dar voi păstra o taină ce ţi-ar spori durerea. aş fi îndreptăţit.” (II. ca pe un “celălalt”: el. Tezeu: are de înfruntat. Cinstit de toţi. iar astăzi sfârşesc dezonorată. care trăise izolat în asprimea pădurilor şi se împotrivise iubirii. îşi pune problema nu doar în termeni etici. Cine rosteşte cuvintele următoare? “De-o astfel de năpastă atât de greu jignit. soţ şi rege un nou labirint. ci şi politici. mai subtil. pentru că e format din taine şi refulări. iubeşte. în calitate de tată. Exerciţiul nr. 1) b) “Murind.” (III. închinându-se zeiţei Artemis). 3) Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Hipolit: în cazul său este mai puţin evidentă povara atavică (fiu al amazoanei Antiope.” (IV. Iluminismul Exerciţiul nr. 4 1. Se descoperă pe sine.

Cluj-Napoca. 2001.) Un prim examen dă aproximativ forma următoare: 1. Pledoaria sa este. traducere de Ioana Bot. 91 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Harpagon nu se dezminte şi pune condiţii: fără zestre. Don Juan. Femeile savante. 3. bătrânul va renunţa la fata de care e îndrăgostit. vei studia Avarul. în acest caz fiind vorba despre zugrăvirea naturii umane. şi Valer sunt copiii lui Anselme. În unele dintre comediile sale se resimte influenţa comediei latine şi a formelor populare de teatru. comedii: Preţioasele ridicole. (Ch. reprezentate la curtea lui Ludovic al XIV-lea. relativ în vârstă – burghez şi domestic – norocos şi posesiv – veridic (naiv. de fapt de la tatăl său. păcălit. anume imitarea naturii. Şcoala femeilor. îndrăgostit de aceeaşi fată. ipocritul. Această comedie a fost reprezentată în anul 1668. primul personaj îşi vede atinse sau ameninţate iubirea. Printr-o lovitură de teatru. Harpagon vrea să îşi mărite fiica. Mizantropul. Şcoala bărbaţilor. Un personaj masculin.. Aşa cum subiectul comediei antice latineşti se rezuma la o schemă. femeie tânără). Comediile sale conţin substanţiale aluzii la realitatea imediată şi satirizează cusururile omeneşti cel mai des întâlnite. Bolnavul închipuit. mincinosul. bunurile. p. Tipurile umane satirizate de Molière sunt: avarul. lăudărosul. credul) – este sfâşiat între teama de a fi furat şi dorinţa de a achiziţiona noi bunuri la care este măgulit să spere (consideraţie. Hoţul este adesea introdus în casă.. El devine victima unor personaje mai tinere – mobile. Mariana pe nume. Eliza îl iubeşte însă pe Valer. împrumută bani de la un cămătar necunoscut. un bătrân care o ia fără zestre. Inhibat. Sganarelle sau încornoratul închipuit. Tinerii se coalizează împotriva lui Harpagon şi îi fură o casetă preţioasă. pe muzică de Lully. însăşi persoana sa. Dacia. Fiul său. sau viaţa. vivace – hoţi şi seducători – mincinoşi. Acesta doreşte fericirea tinerilor şi îl convinge pe Harpagos să consimtă la căsătoria celor patru. Eliza. Burghezul gentilom. Este scos din joc. dotaţi cu o mare putere verbală şi magică. se descoperă că fata. în spiritul clasicismului. Avarul. Mauron. A scris şi 14 comedii-balet. Iluminismul Comedia Molière O altă specie cultivată în clasicism este comedia. Tartuffe.) crisparea asupra unei comori. (. sau o femeie. pentru echilibru. gelosul etc.. Surse Subiect Comedia Ulcica a scriitorului latin Plaut. şi comediile moliereşti au următoarea trăsătură: (. Se identifică astfel în opera lui una dintre cerinţele clasicismului. Opera: farse: Vicleniile lui Scapin. 2.. pe care existau variaţiuni previzibile. Aceasta poate fi o casetă. În schimbul ei. De la metaforele obsedante la mitul personal. Reprezentantul cel mai de seamă al comediei clasice este Molière (1622-1673). pentru corijarea slăbiciunilor. cu Anselme.Clasicismul. Bătrânul bogat şi avar Harpagon este îndrăgostit de o fată tânără şi săracă. viciilor.274) Dintre comediile lui Molière. unde caută să se înstăpânească. cum ar fi comedia dell’arte.

Hr. scena 3.. a căror amplificare maximă duce la construirea unor arhetipuri bazate pe comportament.. Surse: fabulele lui Esop (sec. prostia măgarului. Munteanu. nu vă spun decât zgârcitul care-şi mănâncă de sub unghie. de socru. În felul acesta. prin acest cusur. I î. Personajul principal. 1) Exerciţiul nr. calendarele unde zilele de post sunt trecute în număr îndoit şi că vă siliţi oamenii să le ţină. Povestiri şi nuvele în versuri. Bucureşti. că băgaţi în buzunar ce v-ar cost mâncarea de dulce. vegetal sau uman.) Sunteţi râsul şi batjocura tuturor. lăcomia lupului. 5 Rezumă ultimul act al comediei. (.Clasicismul. naivitatea mielului. 118) Reţine faptul că societatea contemporană. Avariţia l-a dezumanizat.. ci chiar şi cu sine. op. este portretizată în fabulele sale cu un ascuţit spirit al observaţiei şi cu un deosebit simţ al schiţării psihologice.) şi ale lui Fedru (fabulist latin din sec. tirania leului. cumpătarea furnicii etc. care naşte încurcături şi stârneşte râsul. (.. considerat iniţiatorul fabulei în literatura latină) Fabulele lui La Fontaine sunt adevărate microcomedii sau microtragedii grefate pe universul animalier. în complexitatea caracterelor ei şi în varietatea moravurilor/viciilor. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Fabula La Fontaine O altă specie cultivată în clasicism este fabula. Hr. cit. 1985. Spre exemplu.. Univers. partea a treia. E zgârcit nu numai faţă de ceilalţi. sunt încărcate cu sensuri simbolice mai largi. scârbosul şi cămătarul. pe cheltuiala lui Anselme Savuroase în mod deosebit sunt situaţiile care conţin quiproquo3.) Altul povesteşte că aţi dat în judecată pisica vecinului. Scriitorul este preocupat de extrapolarea unor trăsături de maximă generalitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 92 .. Opera: Fabule alese în versuri. Scriitorul reprezentativ pentru această specie este La Fontaine (1621-1695). p.” (III. 3 Confuzie de persoane sau de lucruri. lui să i se croiască haine noi. al VI-lea î. Iată portretul pe care i-l face servitorul său: “Unii spun că tipăriţi pe socoteala dv. e constant în meschinărie şi ajunge chiar în situaţii ridicole. Harpagon. fiindcă v-a mâncat ce a mai rămas dintr-o friptură de berbec. Iluminismul cheltuielile să le facă Anselme. (R. actul V. flexibilitatea trestiei. şiretenia vulpii.

1. l’illuminazzione. care dorea şi o emancipare culturală. se conturează alte arii culturale în spaţiul european. Chiar dacă formele de manifestare a Iluminismului diferă în funcţie de ţară.5. ea trebuie să exprime. ordinea şi înlănţuirea cunoştinţelor umane. Astfel. Iosif al II-lea în Austria sunt monarhii luminaţi care înţeleg modernizarea statelor lor printr-o politică de reforme. care marca acest mod de gândire: Lumières. Rousseau. cristalizată în secolul al XVIII-lea în Franţa şi extinsă în centrul şi estul Europei. Montesquieu. iniţiată de Diderot. artelor şi meşteşugurilor). Iluminismul 5. fie ea liberă sau mecanică. În Discursul preliminar (1751) scris de D’Alembert e enunţat caracterul programatic al monumentalei opere: „Opera pe care o începem (şi pe care dorim să o terminăm) are două obiective: ca Enciclopedie. Austria. Definiţie. În plin clasicism. Enciclopedia franceză sintetiza concepţia despre lume a iluminiştilor. Aufklärung. 177-178) Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . nota comună este conferită de lupta împotriva iraţionalismului şi a obscurantismului. consolidate pe plan politic. Minerva.” (Vezi în R. Buffon. chiar dacă Franţa continuă să deţină primatul cultural. 1981. Scopul major al Enciclopediei era concentrarea tuturor cunoştinţelor secolului. şi D’Alembert. principalul redactor. pp. artelor şi al meseriilor. Enciclopedia a fost editată între anii 1751-1780 şi a cuprins 35 de volume. nucleul cultural al Europei era reprezentat de Parisul lui Ludovic al XIV-lea. Ecaterina a II-a în Rusia. dar. Printre cei care au participat la elaborarea ei s-au numărat Voltaire. Iluminismul 5.5. Enlightenment. pentru diferite arii gografice. Munteanu. atât cât este posibil. Mişcarea iluministă a apărut pe fondul ascensiunii burgheziei. Cultura europeană în epoca luminilor. se conturează ca noi poli de cultură. Frederic al II-lea în Prusia. pe parcursul secolului al XVIII-lea. ca dicţionar raţional al ştiinţelor. Rusia. Iluminismul a culminat cu Enciclopedia franceză (al cărei titlu complet era Enciclopedie sau Dicţionar raţional al ştiinţelor. context istoric şi cultural Iluminismul este o doctrină filosofică burgheză. J.Clasicismul. Reţine conceptul specific. În intenţia autorilor. Anglia. vol. cu atât mai mult cu cât Europa include şi teritoriile estice. principiile generale care le stau la bază şi detaliiile esenţiale care formează corpul şi substanţa acestora. Helvétius etc. rolul Enciclopediei era popularizarea acestor cunoştinţe. I. el trebuie să conţină despre fiecare ştiinţă şi despre fiecare artă. Bucureşti. Mai mult. J.

după J. Această concepţie semnalează faptul că iluminiştii se opuneau ideii de ierarhie socială. încheiat între indivizii liberi şi egali şi comunitate. J. Scoaterea oamenilor din tenebrele ignoranţei. În Discurs asupra originii şi cauzelor inegalităţii dintre oameni. Organizarea oamenilor în state a consfinţit inegalitatea şi a dus la încălcarea contractului social iniţial.2. din 1755. intuiţia şi observaţia directe. De aici derivă mitul „bunului sălbatic”. Iluminismul considera drept adevăr fundamental egalitatea naturală a oamenilor. universul. pe dreptate socială şi pe toleranţă. are o organizare raţională. Şcoala viitorului trebuia fundamentată pe principiul libertăţii. Rousseau. din 1762. unde se vorbeşte o limbă universală. (Ibid. acolo unde poate fi regăsită bunătatea iniţială şi raţiunea nepervertită. civilizaţia i-a corupt pe oameni. De exemplu. expune un model de educaţie în care primează instinctul. oamenii s-au împărţit în bogaţi şi săraci. Înflorirea universităţilor. 205) 94 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în romanul pedagogic Emil sau despre educaţie. O dată cu apariţia proprietăţii private. dezvoltarea unor mari centre de studiu al ştiinţelor. este cosmopolit. Mai mult. reprezintă reforme culturale de primă importanţă. stimulate de climatul spiritual creat de gânditorii iluminişti.. Contractul social constituia. În viziunea sa. Iluminiştii au generat ideea că educaţia conferă semnul distinctiv al fiecărui individ. Rousseau formulase ideea că la începuturile omenirii toţi oamneii erau liberi şi egali. ideea de egalitate naturală a tuturor oamenilor se situa pe o poziţie antagonică faţă de sistemul privilegiilor feudale. Marile descoperiri ştiinţifice din epocă – cum ar fi de exemplu Legea gravitaţiei descoperită de Newton – demonstrau pentru iluminişti faptul că întreaga lume. Iluminismul 5. deci. J. fundamentul ordinii civile. organizarea unei şcoli de formare a învăţătorilor etc.5. cultivată secole de-a rândul. eliberarea lor de superstiţii. Rousseau. J. al egalităţii între oameni.Clasicismul. Pentru iluminişti. iniţial egal de la natură cu ceilalţi oameni. J. p. omul este cetăţean universal. încrederea în actul de emancipare a individului prin cultură reprezintă câteva din principiile cele mai de seamă pe care le-au acreditat pedagogia şi etica din epoca luminilor. J. Trăsături Voi sublinia câteva dintre trăsăturile specifice ale acestui curent ideologic şi cultural: Iluminiştii susţineau că raţiunea este valoarea esenţială prin care omul îşi defineşte statutul. tipărirea de manuale şcolare şi de popularizare a ştiinţelor. iar soluţia este întoarcerea la natură. exploatat în literatura epocii Luminilor. iar Cosmopolis este o patrie ideală.

.. iar în Rusia apar unele ecouri literare notabile. secolul al XVIII-lea este cel al unei schimbări totale de orientare şi. care suscită interesul literaţilor şi al oamenilor politici din toate ţările europene. Leibniz. Polonia. D’Alembert. 1971. în care se trezeşte încetul cu încetul interesul faţă de literatură şi faţă de felul de a gândi al străinilor. aşezat pe temeiuri raţionale. 5. Iluminismul şi literatura În primul rând. Voltaire. oamenii – era convingerea iluminiştilor – conduşi de un monarh luminat incompatibil cu o organizare politică defectuoasă..Clasicismul. J. Pietro Verri. El nu are principii clar enunţate. în vreme ce în Franţa înregistrează o eflorescenţă deosebită. Germania se remarcă prin operele erudite de filosofie şi estetică. În operele literare ale epocii Luminilor vei observa preocuparea pentru problemele morale şi sociale. reţine faptul că iluminismul nu este un curent literar. antologie de R.3.) În Franţa. Adam Smith. John Locke. monarhul luminat este un intelectual. Or. Ludovico Antonio Muratori. Albatros. (Ibid.. Ungaria. ba chiar. Helvétius. Montesquieu. 5.5.. încă din 1772. putem spune. Ţările Române. Bucureşti..4. Austria predomină scrierile de popularizare cu caracter practic. Creaţia literară se caracterizează şi ea printr-o receptivitate mai largă sau mai redusă faţă de noile idei. militând pentru un sistem nou de guvernare.) era intolerantă faţă de orânduirea feudală pe care o discredita pe toate căile. precum şi enunţarea unor idei filosofice. care să fie aplicate în literatură. În Spania. J. Rousseau. începe să se dezvolte un mediu literar cosmopolit. (Ibid. Iluminismul Am subliniat mai sus sintagma monarhi luminaţi: conform ideilor iluministe. propunea popoarelor „o atenţie mai puţin superficială faţă de 95 Mediu literar cosmopolit Proiectul pentru Învăţământul Rural . Unul dintre reprezentanţii cei mai activi ai acestei schimbări de direcţie a fost Voltaire care. pot atinge fericirea. (Iluminismul. într-un timp îndepărtat pot ajunge într-o nouă vârstă de aur. care. XVIII) Odată cu primii ani ai secolului al XVIII-lea. David Hume. 160) Emancipaţi prin luminile ştiinţei. Reprezentanţi Diderot. p. în ton cu tendinţele perioadei. unde epoca clasică îi considera barbari pe toţi străinii şi unde se discuta problema dacă era posibil ca cineva să fie german şi în acelaşi timp spiritual.. În Anglia nu se poate vorbi de existenţa unei ample literaturi cu caracter iluminist. în pofida aparenţelor mondene (. 17) Literatura şi filosofia franceză din veacul al XVIII-lea reprezintă un focar de idei. p. deci poate astfel să împiedice disputele teologice. un filosof care încurajează progresul raţiunii. al descoperirii Europei.5. p. Munteanu.(. considerate un flagel al statului şi al bunului simţ. tocmai această literatură constituie germenele unei gândiri revoluţionare.

Clasicismul. Iluminismul

operele şi modul de a fi al vecinilor”, cu speranţa că „din acest schimb reciproc de observaţii se va naşte poate bunul-gust general care se tot caută zadarnic”. Republica literară facilita schimbul de idei. (Al. Ciorănescu, Principii de literatură comparată, Cartea românească, Bucureşti, 1997, pp. 13-14) Dintre scriitorii epocii Luminilor, reţine-i pe: Voltaire, J. J. Rousseau, Diderot, Montesquieu, Lessing, Defoe, Swift, Fielding.

Exerciţiul nr. 6
I. Defineşte Iluminismul. II. Menţionează trei trăsături ale acestui curent ideologic. III. Numeşte principala operă teoretică a Iluminismului şi indică obiectivele sale. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos!

5.6. Specii în literatura sec. al XVIII-lea
Scriitorii secolului al XVIII-lea au cultivat specii tradiţionale, cum ar fi tragedia, comedia, povestirea, nuvela, romanul. Particularitatea stă în faptul că unele dintre acestea sunt apropiate de doctrina clasică, în timp ce altele prefigurează romantismul. Romanul şi povestirea filosofică au pondere, ca specii. Romanul Romanul: sunt cultivate mai multe direcţii ce prefigurează dezvoltarea amplă a spciei din secolul al XIX-lea. Romanul de aventuri: reprezentative pentru acest tip sunt două romane englezeşti, Robinson Crusoe şi Călătoriile lui Gulliver. Robinson Crusoe (Viaţa şi ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe) îl are ca autor pe scriitorul englez Daniel Defoe (1660-1731). Alte opere ale aceluiaşi autor sunt: Moll Flanders, Jurnal din anul ciumei. Este
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Defoe

96

Clasicismul. Iluminismul

considerat întemeietor al ziaristicii moderne în Anglia (Scriitori străini. Mic dicţionar, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981) Romanul Robinson Crusoe a fost publicat în anul 1719. Două trăsături sunt fundamentale pentru acest roman: − tendinţa moralizatoare, fiindcă romanul promovează idealul puritan al vieţii simple, optimiste; − cea de-a doua trăsătură: Defoe este întemeietorul romanului realist de ficţiune autobiografică (Robinson Crusoe este scris la persoana I, este un pseudojurnal, care cuprinde întâmplările petrecute în viaţa eroului între anii 1632 şi 1705). Robinson este un tânăr englez obişnuit, care este implicat într-o situaţie excepţională, care va reliefa, la rândul ei, exemplaritatea eroului. Vei remarca intenţionalitatea romanului parabolic: Robinson semnifică inteligenţa umană creatoare confruntată cu natura. Personajul principal este emblematic pentru ideile iluministe despre evoluţie; hazardul îl aduce într-o situaţie echivalentă cu starea iniţială a omenirii. Va reface treptat evoluţia, una dintre condiţiile bunei vieţuiri pe insulă fiind „contractul social”. Romanul Călătoriile lui Gulliver, publicat în 1726, îl are ca autor pe Jonathan Swift (1667-1745). Swift este socotit unul dintre marii satirici ai literaturii universale. (Ibid.) În romanul Călătoriile lui Gulliver se remarcă motivul voiajului imaginar. Acest motiv facilitează funcţia educativă a operei, enunţată de Swift: „ţinta călătorului trebuie să fie de a-i face pe oameni mai înţelepţi şi mai buni, de a le îmbogăţi mintea cu ajutorul pildelor rele şi bune, culese de el prin cele ţări” (Swift, Călătoriile lui Gulliver, în româneşte de Leon D. Leviţki, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967, p. 355) de altfel, călătoria era una dintre preocupările omului Luminilor, mânat de curiozitate, de dorinţa de a compara şi a ameliora; şi în literatura epocii călătoria deţine primatul, fiind unul dintre subiectele preferate. Particularitatea romanului stă în faptul că aventura eroului principal are caracter parabolic. Gulliver, un englez obişnuit al vremii sale, călătoreşte şi, tot prin hazard, ajunge în cele mai ciudate ţinuturi (Liliput – ţara oamenilor mici, Brobdingnag – ţara uriaşilor, Laputa – ţara învăţaţilor care se ocupă cu cercetări absurde, Glubbdrubdrib – ţara vrăjitorilor, Luggnagg – împărăţia în care se năşteau şi oameni nemuritori, înspăimântători prin gradul de degenerare la care ajungeau, insula locuită de yahoo-i, oamenii ca nişte dihănii hidoase, şi de houyhnhnm-i, caii vorbitori şi înzestraţi cu raţiune. Tot ceea ce vede, lumile utopice pe care le străbate, se raportează satiric la realitatea engleză. Autorul a fost, deci, un deschizător de drumuri în planul utopiei satirice. În roman vei întâlni motivul lumii răsturnate, pretext pentru sublinierea relativităţii lumii reale. Idei iluministe de substanţă se regăsesc, de asemenea, pe parcursul romanului, inclusiv în ultimul capitol, în care naratorul expune scopul cărţii. De exemplu, rolul ştiinţei, monarhia luminată, egalitatea în drepturi, utopia - societatea ideală, bazată pe economia naturală. La acestea se adaugă, tot în spiritul iluminismului, meticulozitatea în descriere, ca şi aparenţa de logică susţinută de calcul, ca şi atracţia pentru descrierile tehnice (vezi maşina de gândit),
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Swift

97

Clasicismul. Iluminismul

ca şi stilul abstract denudat de metafore, vorbesc toate despre intelectul ordonator al unui raţionalist, şi ne fac să respirăm atmosfera unui veac plin de veneraţie pentru animalul raţional. (Vera Călin, Prefaţa la ed. cit., p. XXIX) Operă parabolică cu acţiune situată în fantastice ţinuturi, dar vizând mereu realităţile Angliei, care impune o viziune relativizantă asupre universului, prin asocierea motivului lumii răsturnate, distrugerea proporţiilor fireşti dintre lucruri, amestecul regnurilor, caricaturizarea existenţei umane redusă la absurd, construirea unei lumi utopice negative, romanul este realizat în plan artistic cu mijloacele satirei şi grotescului, umorului negru, sarcasmului violent. (Scriitori străini. Mic dicţionar, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981) Romanul sentimental îi are ca principali exponenţi pe Samuel Richardson (1689-1761) şi Abatele Prévost (1697-1763). Richardson, prin Pamela sau virtutea răsplătită, este creatorul acestui tip de roman, premisă a romanului de analiză psihologică de mai târziu. Pamela este şi un roman epistolar: eroina principală, Pamela, îşi povesteşte în scrisori parcursul de la servitoare râvnită de fiul libertin al stăpânilor, care câştigă prin virtuţile ei respectul şi iubirea acestuia, la statutul de soţie perfectă. Abatele Prévost este considerat, în literatura franceză, unul dintre precursorii romanului modern. Cel mai important roman al său este Manon Lescaut (Povestea cavalerului Des Grieux şi a lui Manon Lescaut), publicat în anul 1731. Prin eroina principală se schiţează motivul femeii fatale, al cărei prototip va fi Carmen din nuvela omonimă a lui Mérimée, care este nedemnă de dragostea ce i se poartă şi din pricina căreia îndrăgostitul decade moral şi social. Romanul gotic este reprezentat de Castelul din Otranto, al scriitorului englez Horace Walpole (1717-1797), unul dintre iniţiatorii acestui tip romanesc. Castelul din Otranto a fost publicat în anul 1765. Romanele gotice speculau gustul pentru aspectele senzaţionale şi insolite ale existenţei: în castele medievale, cu temniţe, coridoare secrete, nişe care ascund trape şi scări, bântuie spectre care fac sângele îngheţe în vine, se petrec uzurpări, uneltiri, regăsirile cele mai neaşteptate, nenorociri, morţi violente. Povestirea filosofică Povestirea filosofică: Este reprezentată de Voltaire (1694-1778), prin Zadig sau destinul, Micromégas, Naivul. Povestirea Micromegas este axată pe un motiv literar extrem de prezent în operele timpului, anume motivul voiajului imaginar, cu valoare gnoseologică. Damnat să trăiască sun imperioul hazardului, omul voltairian devine simbolul unei lumi care şi-a pierdut coloana axială. Într-o epocă a raţionalismului exacerbat, parabolele lui sunt o expresie a crizei inteligenţei raţionale care nu se poate concilia cu mediul ambiant. (R. Munteanu, op. cit., vol. II, p. 37) Drama burgheză: Drama a fost la origine o specie hibridă ce reunea elemente tragice şi comice şi s-a definit ca specie în secolul al XVIII-lea, când se înregistrează lărgirea sa în sensul adoptării unor noi eroi şi teme teatrale, în funcţie de un nou public, prin excelenţă burghez. (...) estetica acestei drame, integral adecvată noului public, va fi esenţial realistă, „serioasă”, anticalofilă, „oglindă a vieţii”. (A. Marino,
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Drama burgheză

98

iar cea a operei rossiniene în 1816.. astfel că comedia franceză se va deosebi de cea italiană sau spaniolă4. Comedia: abia în secolul al XVIII-lea devin loc comun în ceea ce priveşte comedia două premise. Voltaire afirmase în Lettres philosophiques. utilizase tot Bărbierul din Sevilla ca subiect al unei opere. pp. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . cu calităţi evidente – şi dialogul acid. 533-534) Reprezentanţi ai dramei burgheze au fost Diderot (1713-1784). cit. p. Exerciţiul nr. cit.. Iluminismul Comedia op. XIX: Sur la comédie că „O bună comedie este pictura vorbitoare a unei naţiuni”5. ţi-ai dat seama că ambele se bazează pe comediile lui Beaumarchais. care îl au ca personaj pe iscusitul şi volubilul Figaro. inteligent . fără succes prea mare la Viena. abia la premiera de la Praga s-a bucurat de aprecierea unanimă. subiectul va fi deschis către „spiritul şi moravurile naţiunilor”. acoperită de uitare prin desăvârşirea celei rossiniene. cu ritm alert. op. Minna von Barnhelm. Reprezentanţi: Marivaux (1688-1763). Beaumarchais (1732-1799). un alt compozitor. 7 I. Giovanni Paisiello. Beaumarchais este autorul celebrelor comedii Bărbierul din Sevilla (1755) şi Nunta lui Figaro (1784). Ibidem. şi Lessing (1729-1781): Emilia Galotti. care a şi dezvoltat teoria dramei burgheze în Discurs asupra poeziei dramatice. 418. anume: „bunul gust” trebuie să surclaseze licenţiosul. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 4 5 Vezi în A. Goldoni (1707-1793). premiera operei mozartiene a avut loc în anul 1786. Ce este drama burgheză? III. Ascultă operele Bărbierul din Sevilla de Rossini şi Nunta lui Figaro de Mozart! Evident.Clasicismul. Ca o caracterisitcă a comediilor sale remarci condiţia socială a protagonistului – un om din popor. Prezintă două caracteristici ale comediei secolului al XVIII-lea. Marino. Care sunt tipurile de roman cultivate în secolul al XVIII-lea? II. În 1782. De altfel.

se conturează şi o altă mişcare literară. Trăsături Respingerea regulilor clasice. Definiţie Către sfârşitul secolului al XVIII-lea. de asemenea. prin lirica de substanţă populară din volumul de tinereţe Cântece noi. subliniind că omul este înzestrat pentru artă. sondarea vieţii interioare. Neoumaniştii vor proclama un nou ideal uman şi literar. bazat pe o problematică germană şi pe crearea unui 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . originalitate în concepţii şi exprimare. prudent. în folclor. a cărui întruchipare o văzuseră în persoana lui Friedrich al II-lea. drama Egmont. 1968. Sturm und Drang („Furtună şi avânt”) 5. poemul Prometeu şi romanul Suferinţele tânărului Werther (1774). Scriitorii implicaţi în această mişcare considerau arta ca un factor de progres. dar îşi atenuase. Iluminismul 5. cultivarea spontaneităţii în operele literare. Sturm und Drang a fost o mişcare literară amplă. Neoumanismul În literatura germană de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Unul dintre exponenţii mişcării Sturm und Drang a fost Goethe (1749-1832). Istoria literaturii germane. căutarea subiectelor în natură. Protagonişii ei au fost determinaţi în configurarea profilului mişcării de climatul revoluţionar francez. Isbăşescu. profund umanist. elanul revoluţionar. burghezia iluministă izbutise să definească bazele dezvoltării noii clase. Rolul esenţial în configurarea ideilor mişcării l-a avut Herder (1744-1803). care nu reuşise încă să-şi contureze limpede şi cu îndrăzneală idealurile şi revendicările politice. Bucureşti. 5. J. 5. Ei renunţă la tendinţele revoluţionare ale mişcării Sturm und Drang şi. Numele mişcării provine de la titlul unei drame a scriitorului Maximilian Klinger şi prin semnificaţii se asociază elanului tinerilor scriitori germani ai momentului.8. Editura Ştiinţifică.7. ajungând la ideea soluţionării sociale de sus în jos prin acel „despotism luminat”. tinerii scriitori germani se revoltă împotriva lipsei de maturitate politică şi a incapacităţii de acţiune a burgheziei. Ideologic. 192) Mişcarea Sturm und Drang („Furtună şi avânt”) debutează în anul 1770. S-au preocupat.2.1.Clasicismul.7. de entuziasmul manifestat faţă de poezia engleză şi pentru opera lui J.7. totodată. p. neoumanismul. nu se identifică nici cu canonul clasicismului. Rousseau. Adepţii acestei mişcări iau ca model literatura antichităţii greco-latine şi cultivă idealuri artistice noi. nici operelor lor nu le poate fi aplicată o ierarhizare după criteriile obişnuite. de teoria geniului şi au subliniat că nici scriitorilor de geniu. mai precis în perioada cuprinsă de anii 1785 şi 1830. (M. crearea unor eroi activi.

Primele patru momente importante din istoria acestui mit sunt: aproximativ în 1260. Creaţia lui Marlowe a fost tradusă în limba germană în anul 1818. trubadurul Rutebeuf compune Miracolul lui Théophile. Urmează Prologul în teatru. cit. adresată „celor duşi”. poetul şi actorul comic). (H. Poemul va fi terminat în anul 1831. Îndemnul actorului către poet sună astfel: „Luaţi din plin viul uman!/ Toţi Mitul faustic Semnificaţia mitului la Goethe Structură 6 Primul istoric german al artei antice. Prima parte este alcătuită din scene succesive. în 1832. în care apare. în care sunt cuprinse ideile sale despre creaţie. idila Herman şi Dorothea. cale plină de obstacole şi slăbiciuni. 1982. Faust Cronologie: în perioada mişcării Sturm und Drang. pentru prima dată. În aceeaşi direcţie a preţuirii valorilor clasice se situează eseul Winkelmann6 şi secolul său. calea acestuia spre perfecţiunea morală. Dramaturgul englez Christopher Marlowe. În 1587 este editată la Frankfurt Historia von D. Partea a doua are cinci acte. care în trecut l-au cunoscut pe poet. (M. Albatros. Bucureşti. LI) Poemul este structurat în două părţi. Faust.Clasicismul. învinse şi depăşite treptat prin mereu înnoite eforturi. până ce insul uman se apropie de perfecîiune datorită înţelegerii intereselor colectivităţii şi a necesităţii subordonării sale ca individ comandamentului solidarităţii umane. precum şi capodopera Faust. ideal caracterizat şi printr-o tendinţă rinascimentală către forma de expresie elegantă.. Cu semnificaţie îmbogăţită. începând cu 1773 până în 1775. 5. iar partea a II-a va apărea după moartea lui Goethe. Proiectul pentru Învăţământul Rural 101 . numită de cercetătorii fenomenului goetheean Urfaust. echilibrată şi calmă. scrie Istoria tragică a doctorului Faust. doreşte să creeze o operă durabilă. în schiţele unei drame datând aproximativ din anul 1755. însă. în spiritul stilului şi concepţiei de viaţă ale antichităţii. romanele Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister şi Anii de călătorie ai lui Wilhelm Meister. Isbăşescu. p. care conţine ideile fundamentale asupra teatrului. Peretz. Faust ilustrează lupta omului pentru descătuşarea sa. poetul. afli care este firul lucrării. Johann Fausten. p. Prima parte se deschide cu o Închinare. Torquato Tasso. bazându-se pe legenda faustică.9. motivul faustic al pactului cu diavolul. Prefaţa la Goethe. op. în româneşte de Lucian Blaga. piesa fiind reprezentată în 1594 şi publicată în anul1605. mitul faustic apare la iluministul german Lessing. Sub emblema neoumanismului se află următoarele creaţii ale lui Goethe: dramele Ifigenia în Taurida. Iluminismul nou tip de om german. 202) Reprezentanţii cei mai străluciţi ai neoumanismului sunt Goethe şi Schiller (1759-1805). Goethe lucrează la o primă variantă a poemului. Directorul doreşte o piesă pe gustul publicului. Goethe. poemele din volumul Elegii romane. Partea I din Faust va fi publicată în 1808. Din conversaţia celor trei personaje (directorul teatrului.

Faust va ajunge la o altă noapte a Valpurgiei şi o va întâlni aievea pe Elena. Identifică personajele care apar în Prologul în cer. va începe un nou parcurs. Faust va parcurge mai multe trepte în căutarea fericirii: pivniţa lui Auerbach. Tudor Vianu. Cu minţile pierdute din dragoste. când îţi va fi să recunoşti/ Că omul bun. IV. / Oriunde-l prinzi. e-nteresant. cu scopul de a dovedi că omul tinde spre adevăr şi are un fond plin de nobleţe. tânăra va fi mântuită. Partea a II-a a poemului marchează trecerea la „lumea mare”. fericit. Menţionează cele două momente principale ale efortului lui Mefistofel de a obţine pentru Faust fericirea. Euphorion. Faust. 1962. Bucureşti. îi va cere clipei să se oprească. Aflat la curtea împăratului. Urmează apoi Prologul în cer. cu care va avea un copil. gustând din plăcerile vieţii. rosteşte cuvintele care marchează sfârşitul pactului cu Mefistofel. Exerciţiul nr. în ciuda oricăror ispite: „Dar ruşinat să stai. 17) Faust vrea să se sinucidă. traducere de Lucian Blaga. e martorul nopţii valpurgice. întâlnirea cu Margareta.” Deci. pentru că Faust va obţine mântuirea. Iluminismul îl trăiesc.Clasicismul. Ariel îl adoarme pe Faust pentru a-l elibera de remuşcări. prefaţă de acad. Povesteşte tragedia Margaretei. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 102 Proiectul pentru Învăţământul Rural . II. ea e aruncată în închisoare pentru pruncucidere. III. Faust primeşte pământ lângă mare şi. alături de oameni. Faust. Mefistofel este învins. Mefistofel îl face pe Faust să îl ucidă pe Valentin. Identifică în Prologul în teatru versurile care arată puterile poeziei. Cu ajutorul lui Mefistofel este creat un homunculus (omuleţ). condus de Mefistofel. trudeşte să îl facă fertil. chiar adumbrit de patimi/ Îşi dă de drumul drept prea bine seama. Este împiedicat de sunetul clopotelor care vestesc Paştele. Încheie pactul cu Mefistofel: sufletul său va fi pierdut atunci când. fiindcă resimte acut limitele cunoaşterii posibile. generozitate. 8 I. coboară în „ţinutul mumelor” (ideile arhetip ale lumii aparenţelor) să o aducă pe Elena. unde este înfăţişată prinsoarea dintre Dumnezeu şi Mefistofel. V. Editura pentru Literatură. Fericit la gândul oamenilor liberi şi activi. Trezit./ Multe tablouri pestriţe-n mişcare. fratele lui Margaretei. întinerirea. puţini îl ştiu.” (Goethe. p. Fişează-ţi versurile din Prologul în cer care conţin caracterizarea lui Faust de către Mefistofel. poetul – un creator de lumi ca şi Cretorul – va înfăţişa un teatru al lumii. Întors în lumea pe care o părăsise. În clipa morţii.

Faust este un poem dramatic. totuşi. Vulnerabilitatea lui Faust se declanşează atunci când acesta conştientizează că strădaniile sale.” – au fost inutile. (. Sfârşitul poemului nu este atât soluţionarea unui destin. – „Lăuntric să cunosc prin ce se ţine universul. este şi un poem epic. 103 Poemul Faust – sinteză a speciilor Proiectul pentru Învăţământul Rural . va avea o valoare gnoseologică..) corurile care însoţesc ascensiunea cerească a lui Faust fac parte dintre realizările cele mai de seamă ale liricii moderne. astfel.) cântecul alternant al lui Faust şi Mefistofel în timpul zborului lor prin văzduh.Clasicismul. Corul spiritelor. Eroul are. Iluminismul Personaje Faust semnifică. libertatea alegerii. Seminţele a toate să le ştiu. (. de luptele lui.. elanul creator. întregul său parcurs va fi unul al vulnerabilităţilor la care este supus omul. Destinul lui Faust este disputat. stagnarea. cântecul lui Ariel.. Faust este deci nu numai o dramă. de cele două forţe exterioare extreme. în timp ce Mefisto semnifică răul. ca al lui Ahile în Iliada şi al lui Ulise în Odiseea. Desfăşurarea acţiunii nu este determinată atât de conflictele eroului... în pendularea sa între bine şi rău. până la urmă. cântecul Margaretei la vârtelniţă. Momentele lirice sunt de asemenea foarte numeroase în Faust. care depăşesc posibilităţile omului şi chiar ale savantului obişnuit. progresul. / Să văd puterile.. Dumnezeu şi diavolul. în sens larg.. / Să nu-mi încurc printre cuvinte mersul. Totodată.. (. început cu o criză a cunoaşterii sterile şi sfârşit cu apologia faptei creatoare.)Ideea genurilor literare şi norma clasică a purităţii lor era o prejudecată perimată în epoca în care Goethe îşi scria poemul şi. Din punctul de vedere al genurilor literare. De aici încolo. Parcursul său. cât mai ales de dinamismul lui moral. dar şi o epopee.

Vianu. Cidul c. o mare operă dramatică. comedia Avarul c. Iluminismul Faust le întruneşte pe toate. reprezentată cu succes în Anglia şi Germania! Pictură: am ales două ipostaze. XVII-XVIII c. Faust (1926).. mişcării Sturm und Drang b.Clasicismul. Clasicismului Ximena şi Rodrigo sunt personaje din: a. Faust. 3. Clasicismului c. tragedia Cidul b. (T. Mon Faust (1940). Mihail Bulgakov. epică. Editura Academiei RPR.plăcut şi . 4. Schumann. Mephisto (1981).. 264) Ipostaze ale mitului faustic Din multitudinea valorificărilor mitului faustic am ales câteva. în Studii de literatură universală şi comparată. Uvertura Faust. romanul lui Thomas Mann Doctor Faustus (1947). Phantom of the Paradise (1974). Clasicismul este un curent literar manifestat între secolele: a. fiind. de fapt.. 9 (Test de autoevaluare 1. Citeşte-le! Muzică: ascultă operele Faust de Charles Gounod şi Mefistofele de Arrigo Boito. Cinema: F.mai interesant decât Faust! Alte opere muzicale: Damnaţiunea lui Faust de Berlioz. 5. libretistul lui Verdi! Pe lângă plăcerea muzicii vei descoperi un Mefisto . Wagner. lirică. W. Neoumanismului Proiectul pentru Învăţământul Rural 2. Scene din Faust (1853). Brian DePalma. romanul Maestrul şi Margareta. XVI-XVII b.. poemul Faust Regula celor trei unităţi este un deziderat al: a. p. 1965. Avarul Egalitatea naturală a oamenilor este un concept specific: a. Neoumanismului c. Doctor Faustus şi litografiile la Faust ale lui Delacroix. Literatură: Paul Valéry. Bucureşti. Ambele romane sunt traduse în limba română. Există chiar şi o operă rock. 104 . Exerciţiul nr. Murnau. Iluminismului b. István Szabó. XVII-XIX Replica „Ah! două suflete-s în mine! Cum se zbat/ În piept să nu mai locuiască împreună!” face parte din: a. din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Fedra b. poate cele mai cunoscute: tabloul lui Rembrandt.

Reprezentanţi ai tragediei clasice sunt: Proiectul pentru Învăţământul Rural 105 . Faust c. XVII 17. neoumanişti 14. Raţiunea era considerată valoarea esenţială a omului de către: a. Călătoriile lui Gulliver 16. Povestirea filosofică a fost cultivată de: a. Castelul din Otranto şi Faust Drama burgheză este o specie conturată în secolul: a. XVII c. neoumanişti c. XVIII 9. mişcării Sturm und Drang c. avarului c. călătorului însetat de cunoaştere b. Enciclopedia franceză a fost publicată în secolul: a. XVIII c. Harpagon este tipul: a. Robinson Crusoe b. Călătoriile lui Gulliver c. Faust c. 7. Replica „La început voi pune Fapta!” face parte din opera: a. literatura franceză c. Margareta şi Valentin sunt personaje din: a. Avarul 10. Cidul şi Avarul b. literatura germană Motivul voiajului imaginar apare în: a. Prologul în teatru este întâlnit în: a. scriitorii din mişcarea Sturm und Drang c. clasicişti b. Iluminismul 6. XV b. clasicişti 11. literatura engleză b. XVI b. Fedra b. Romanul sentimental a fost cultivat în: a. Noaptea Valpurgiei este întâlnită în: a. Faust 13. iluminişti b. Faust 15. Cidul b. clasicismului b. Avarul b.Clasicismul. Călătoriile lui Gulliver şi Micromegas c. savantului 18. Molière aparţine: a. neoumanismului 12. Avarul c. 8.

13a. 18c. 2. cu raţiunea tulburată de sentiment. Prologul tragediei Fedra de Racine 20. Corneille şi Defoe b. „Fuga de sine” este o pendulare tragică între luciditate şi pasiune. 1: 1. reciteşte paginile subcapitolele Definiţie şi accepţii şi Trăsături! Exerciţiul nr. dând curs sfaturilor doicii. 15b. Principiile clasicismului au fost cuprinse în: a. 11a. Ximena şi Rodrigo. 5b. Prologul în teatru al lui Goethe c. Însă. 3c. 7b. Iluminismul a. Bărbierul din Sevilla Testul va fi notat cu 20 de puncte. 4b. Nu este vorba de concesii. 2c. Fedra b. 20b. 9b. RĂSPUNSURI: 1b. Versul: „Rămâi. 17b. Racine şi Corneille 19. 16b. care se înscriu în aceeaşi paradigmă! Consultă şi paginile 290-307 din volumul lui Romul Munteanu indicat la bibliografie! Exerciţiul nr. singura soluţie onorantă pentru situaţia creată ar fi fost moartea. 8c. 3: a) Fedra însăşi îşi motivează reacţia: ea e nefericita purtătoare a unei poveri atavice. indicat la bibliografie. Reciteşte şi pasajele despre cele două personaje din subcapitolul Specii! Comentariul tău poate fi completat cu alte episoade ale tragediei. ci de un echilibru. lăsându-se în voia inimii. a demnităţii. Dacă nu ai reuşit să enunţi cinci principii ale clasicismului. 10a. 19a. reciteşte subcapitolul Definiţie şi accepţii! Consultă şi paginile 115-164 din volumul lui Matei Călinescu. Eseuri despre literatura modernă. RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII Exerciţiul nr. 12c. îşi definesc reacţiile exact în funcţie de cele două repere. atunci când pasiunea nepotrivită s-a declanşat. 2: Eroul clasic îşi pune în modul cel mai serios cu putinţă problema onoarei. 14c. de aceea este propria sa „vrăjmaşă”. făcând o mărturisire 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . lăsând să primeze pasiunea. Faust c. Arta poetică a lui Boileau b. neputând lăsa luciditatea să primeze şi să-i curme pasiunea devastatoare. Racine şi Molière c.Clasicismul. câte un punct pentru fiecare întrebare. Cei doi eroi. b) În viziunea Fedrei. că eşti atâta de frumoasă!” face parte din: a. Dacă ai întâmpinat dificultăţi la formularea răspunsului. 6a. Renunţarea la ceva care le-ar putea afecta statutul este firească şi motivată.

ca un păcătos?/ Prin ce stârneşte el în inimi bucurie?/ Prin ce învinge el orice stihie?/ Nu prin suprema armonie.” (p. Editura pentru Literatură./ Apropiere nu-i şi nici o depărtare/ Să-i mulţumească pieptul ars de frământare. Rafael. Domnul. Beţia.Clasicismul./ Când lucruri. 5: Reciteşte ultimul act al comediei. III. cu cuvânt âncet?/ A omului putere. Verifică definiţia dată de tine recitind pagina 101! III. măreţ. minţind şi acuzând. „Vă este slugă el în chip aparte. comedia trebuie să înfăţişeze etosul (trăsăturile specifice) unui popor. viu?/ Cine-i acela care cheamă pe stingher/ Să se unească cu obştescul cer/ Spre a cânta-n sublime acorduri?/ Cine furtuna o preschimbă în patimi?/ Amurgul. dreptul de om/ Pe care firea i l-a dat. Fedra a parcurs nişte trepte ale dezonoarei. pe care-ardorile tot mai departe îl mână. ultima plăcere. 4: Hipolit. 7-8) II. Două dintre trăsături sunt următoarele: umorul să fie dublat de bunul gust. s-a maculat ireversibil. frumos. 6: I. răsucind nepăsătoare./ Pământului suprema. prin personajele sale. nu obţinut prin mijloace facile. Verifică răspunsul tău revenind la subcapitolul Definiţie./ Nu-s pământeşti nici hrana şi nici băutura/ Ăstui scrântit. Bucureşti. Compară răspunsul tău cu informaţia pe care o găseşti la paginile 98-99. III./ Pe toate căile iubirii. traducere de Lucian Blaga. Mihail. 8: I./ Şi cerului el cele mai frumoase stele-i cere. ce din piept răzbate/ Şi-n inimă absoarbe zările de sus?/ Când Firea. compară răspunsul tău cu informaţia pe care o găseşti la paginile 99-101. Iluminismul nepermisă. Exerciţiul nr. „Oare poetul trebuie să-şi piardă/ Înaltul drept al său. întinerirea în bucătăria vrăjitoarelor. 1962. veşnica dreptate?/ Cine uneşte zeii. eventual consultă-te cu colegii dacă întâmpini dificultăţi la rezolvarea exerciţiului! Exerciţiul nr. revelată în poet. Gavril. Exerciţiul nr. Citeşte partea I a poemului! Consultă şi volumul lui Tudor Vianu indicat la bibliografie! Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 ./ Cine-l închipuie pe câmp trecând?/ Cine împrăştie corole. 16) IV. jertfă bucuriei?/ Cine-mpleteşte frunze fără-nsemnătate/ Să facă o cunună vredniciei?/ Cine asigură Olimpul. întâlnirea Margaretei şi iubirea acesteia. context istoric şi cultural. noaptea Valpurgiei. Exerciţiul nr. Verifică definţia dată de tine comparând-o cu definiţia de la pagina 98 II. îşi dă el însuşi seama.” (Faust./ Că-i nebun./ Ca să pulseze ritmic. pp. V. primăveri./ sileşte nesfârşirea firului pe fus. cu tâlc grav arzând. II. Mefistofel. Pentru indicarea corectă a tipurilor de roman. Exerciţiul nr. şi ursuz îngrămăditele fiinţe/ Confuz răsună ca într-un pustiu/ Cine atunci împarte curgătorul şir./ Numai de dragul vostru. 7: I.

Clasicism şi baroc în cultura europeană a secolului al XVII-lea.. Saeculum I. 249-266 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dintre care: 4 puncte înţelegerea semnificaţiilor mitului. 1999 Munteanu. Faust (1) Drimba .. T. partea a III-a. 329-333. 1 punct exprimarea nuanţată. Elemente ale eseului: Alcătuieşte un eseu de 500 de cuvinte despre semnificaţiile motivului faustic la Goethe. Bucureşti. 4 puncte valorificarea operei. 1985. BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. R. pp. Iluminismul Lucrare de evaluare finală Obiective: dezvoltarea unei noţiuni şi explicarea ei la nivelul operei. 1 punct originalitatea tratării. O. 5 Racine . Istoria literaturii universale. Editura Academiei. 369-375 Vianu. Bucureşti.. Studii de literatură universală şi comparată.Clasicismul. pp. Avarul Goethe .. 290-307. 1963. Notare: Testul va fi notat cu 10 puncte. O. Bucureşti. 236-280. Univers. Fedra Molière .

............ 121 6...... 129 6.....1.......5............................................................................1.. 110 6..5.....................4........................... 110 6.... Romantism..................... Semnificaţiile termenului...6. Obiective educaţionale .. de asemenea............................ 123 6...................................... Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 ............................................................. Parnasianismul........... Realismul.............3........................... Opoziţia clasic – romantic........... Lirica la sfârşitul secolului al XIX-lea ................. Cuprins .. 129 6............... 123 6....................................5.....4.................................... 11 (Test de autoevaluare) ...... 133 Lucrare de evaluare finală .. 129 6.............................................4..........1........................................................................1........ Definiţie .... REALISM.....................4................. Manifestul lui Courbet............................................................................................1.....4.... Primul teoretician al realismului .................. Definiţie..................................................... ROMANTISM. 112 6........4...... 109 6........ Premise istorice .............5.6.................................................... Trăsături ............................................. Manifeste romantice ............... Introducere În cadrul acestui modul de studiu vei explora trăsăturile specifice a trei curente care definesc estetic secolul al XIX-lea: Romantismul............. Definiţie................. Trăsături ...5....... 130 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII....................................... Trăsături ..2.........................3.............................. 112 6.................2....................... 111 6.....5..4......................................... 6...........................................6.......................... 122 6.......Secolul al XIX-lea.. 111 6............................................................... 121 6.....................................6... tratate particularităţile mentalitare care au condus la cristalizarea curentelor..............5.............................................................................................4.................... Vor fi......................................... 113 6............... 135 6.................... Baudelaire ............. 122 6.......................................... Realismul şi Simbolismul..................................... 110 6... Curentele vor fi analizate şi din perspectiva interferenţei cu artele............... 131 Exerciţiul nr.............................. 122 6.................................... 110 6........ Simbolism Unitatea de învăţare nr.......... Romanul ..................................................................... Cuprins 6........4..4......5................................... Definiţie............. Reprezentanţi .......................................................... Romantismul.......6.................................. 109 6....................3.............................................................................2...............7............6...............5.............. Realism............................... Simbolismul................................. 135 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR.3............. Introducere .................... SIMBOLISM 6..... Trăsături .2............. Vor fi tratate speciile relevante pentru fiecare curent......................................................................... 6 SECOLUL AL XIX – LEA..................................2....... Originea termenului ............... Afirmare..................

Romantism. treptat.2. XVII. Simbolism 6. 6. 14) 110 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. Avea un înţeles peiorativ ca şi termenul gotic. Cuvântul derivă de la romance – roman curtean. Bucureşti. pline de stimulent pentru romantismul ţărilor din centru şi răsăritul Europei.3. termenul începe să desemneze elementul „pitoresc” din natură şi. „fals”. (. o dată cu resurecţia poeziei.. p. 9) O definiţie care să facă abstracţie de opoziţia romantismului cu clasicismul sau cu realismul este imposibilă. Romantismul. „absurd”. p.Secolul al XIX-lea. Premise istorice Romantismul este un curent literar şi artistic apărut la începutul secolului al XIX-lea. se asociază cu cuceririle imaginaţiei. Realism. mişcarea chartistă în Anglia. noţiune ce desemnează aria geografică şi istorică formată prin fuziunea dintre fondul antic roman şi elementul germanic invadator. de la Romania. apoi în Germania şi în Franţa. mai întâi în Anglia. mişcarea Carbonarilor în Italia. Definiţie.. romanţă cavalerească – sau. continuă cu campaniile armatelor napoleoniene (...4.. evenimentele anului 1848. Romantismul este contemporan cu.) A urmat apoi şirul lung al mişcărilor de eliberare socială şi naţională: răscoala Decembriştilor în Rusia (1825).4. Originea termenului Termenul „romantic” – iniţial comunicând înţelesul de amator de romanţe cavalereşti (sec. Univers. Obiective educaţionale La terminarea studiului acestei unităţi de învăţare vei dispune de competenţe pentru: • identificarea cronologiei celor trei curente • explicarea trăsăturilor specifice fiecărui curent • explicarea particularităţilor mentalitare şi istorice şi influenţa asupra literaturii/artelor • identificarea principalilor reprezentanţi • identificarea speciilor relevante • rezumarea unora dintre operele literare tratate • identificarea unor teme/motive specifice 6. „straniu”. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. în Anglia) – circulase prin lucrările de estetică ale secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea cu accepţiunea de „extravagant”. 1970. Călin.4. şi intim legat de acea precipitare a ritmului istoric care începe cu dărâmarea vechiului regim în Franţa. într-un sens mai larg şi după o etimologie mai recentă. (V. (Ibid. Romantismul 6. de altfel. la sfârşitul erei antice. revoluţia din Iulie în Franţa (1830).) şi cu valul reacţionar care a urmat după căderea lui Napoleon.

Friedrich Schlegel. Realism.prefaţa la Cromwell a lui Victor Hugo şi în 1830 – reprezentarea dramei Hernani. autori fiind Wordsworth şi Coleridge. abulici.4. geniul proprie eroului romantic este starea de spleen (mal du siècle – fr. − În Germania. Prin „clasică” se înţelegeau literatura antichităţii şi cea normată.) – plictisul. Istoria literaturii antice şi moderne. în opoziţie cu cea clasică. în viitor sau în vis tentaţia spaţiilor nedefinite. Trăsături Romantismul este particularizat de următoarele trăsături: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • libertatea totală a creatorului cultivarea fanteziei amestecul genurilor relevarea complexităţii umane primatul sentimentului asupra raţiunii intuirea realităţii subiective depăşirea realităţii obiective refugiul în trecut. este cel care stabileşte distincţia între arta clasică – anume cea grecească – şi arta contemporană. Romantism. pentru a desemna literatura modernă. adică romantică. Simbolism Termenul „romantic” a fost frecvent folosit. „modernă”. în lucrarea sa din 1815.Balade lirice. Weltschmerz – germ. − În Franţa. în 1798 . a stărilor extatice. în 1827 .4. începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea.. fie revoluţionari tipologia romantică include: tipul demonic.Secolul al XIX-lea. 6. a supranaturalului.4. 6. titanul. într-o realitate pe care o modelează continuu. refugiul în spaţiile exotice tentaţia magiei. ea se transformă uneori în autoironie. melancolia. starea de nelinişte nelămurită interesul pentru istorie interesul pentru folclor ironia – o formă de manifestare a libertăţii neîngrădite a spiritului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 111 . a secolului al XVII-lea. exploatarea fantasticului căutarea culorii locale contemplarea naturii eroii aparţin tuturor mediilor sociale eroii sunt excepţionali şi acţionează în contexte excepţionale eroii sunt fie melancolici. în fapt.3. Afirmare Rolul determinant în apariţia romantismului l-au avut următoarele opere literare: − În Anglia. depresivi.

din trăsăturile următoare.4. care în starea actuală a obiceiurilor şi credinţelor sunt susceptibile de a le da cea mai mare plăcere posibilă. în care este discutată poziţia specifică pe care o are teatrul romantic din perspectiva istorismului şi a evoluţiei mentalităţilor.5. 1 Identifică cinci trăsături ale romantismului care se referă la tematica operei literare.”1 Un alt moment este prefaţa-manifest a lui Hugo la drama Cromwell (1827). p. Proiectul pentru Învăţământul Rural 112 . op. caracteristicile contrastante ale celor două curente.. Călinescu. Manifeste romantice O schimbare de mentalitate Unul dintre momentele importante ale polemicii romantice este reprezentat de studiul lui Stendhal intitulat Racine şi Shakespeare (1823 şi 1825).. 35. dedublat bolnav dezechilibrat (în sensul interiorizării) muzical imaginativ.6. în care sunt definite clasicismul şi romantismul: „Romanticismul este arta de a prezenta popoarelor opere literare. 128) Exerciţiul nr. Opoziţia clasic – romantic Vei remarca. În 1 Vezi în V. cit. reprezintă literatura care oferea cea mai mare plăcere străbunilor lor. Simbolism 6.4. p.Secolul al XIX-lea. Clasicismul. fantastic (de la phantasia) practicând poezia ca pe o artă a infinitului urmărind „caracteristicul” antiraţional (sau iraţional) dinamic (M. Realism. cit. op. Călin. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 6. Romantism. dimpotrivă. la nivel estetic: clasic naiv obiectiv unitar sănătos echilibrat plastic imitativ (de la mimesis) practicând poezia ca pe o artă a limitării urmărind universalitatea raţional static romantic sentimental subiectiv conflictual.

în viaţă. ghiceşte. dau întregului o formă poetică şi veridică. mai ales pe aceea a moravurilor şi a caracterelor.). A. Arta străbate secolele. 28-29. Romantism. apoi reconstituie ceea ce ei au omis. Bucureşti. Realism. recreează natura. modul tranşant şi modern în care Hugo redefineşte elemente specifice ale teatrului: „Teatrul este un spaţiu optic. în care era reprezentat un număr redus de tipuri umane. de asemenea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . la scriitorii romantici primează imaginaţia. Manzoni. Hoffmann. Polonia: Mickiewicz. indiferent de speciile practicate. 2 Menţionează trei caracteristici ale teatrului în viziunea lui Hugo. în primul rând pe poet.4. Italia: Leopardi. pp. tot ceea ce ţine de fiinţa umană trebuie să fie prezentat pe scenă. ei au cultul creatorului de geniu care plăsmuieşte lumi complexe.. într-o istoricitate concretă. încearcă să reproducă realitatea lucrurilor. Alecsandri. 2 Vezi în G. Lermontov. Reprezentanţi Anglia: Byron. Vigny. armonizează ceea ce au simplificat. România: Eminescu. Larroux. Heine. restaurează ceea ce analiştii au suprimat. teatrul romantic trebuie să evidenţieze tot ce ţine de fiinţa umană. Negruzzi. Opera este pentru romantici produsul unic. în acelaşi timp..7.Secolul al XIX-lea. Musset. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 6. între limitele sublimului şi ale grotescului. examinează cronicile. Shelley. Vei constata că. Lamartine. Franţa: Hugo. E. Hasdeu. Poe. în istorie. Remarcă deosebirea evidentă faţă de tragedia clasică. 1998. căci poetul este de bună credinţă. Remarcă. dar prin intermediul operei de artă.” 2 Exerciţiul nr. Cartea Românească. T. îi atribuie forţa şi adevărul vieţii care creează iluzia. A. Walter Scott. Germania: Novalis. Ungaria: Petőfi. îi conferă fascinaţia realităţii care îl pasionează pe spectator şi. irepetabil. completează lacunele prin imagini care evocă atmosfera de epocă (. Realismul. America (pentru prima dată literatura americană se sincronizează cu cea a Europei): E. Simbolism viziunea sa. Tot ceea ce există în lume. Rusia: Puşkin.

Reamintindu-le trecutul glorios. pe falnicul erou. satanic şi cinic.. Italia. Romantism. ajunge la Waterloo. Realism. deplânge tirania austriacă şi „lanţurile-n care zac regatele”. Spania. aflat în Italia. Don Juan – poem neterminat. poemele dramatice Manfred. căci locul i-a fost luat de alţi „monarhi hapsâni”.. iubind întrecerile sportive.” Însă înfrângerea lui Napoleon nu a dus la instaurarea libertăţii. liric şi singuratic contemplator al frumuseţilor cosmosului întrevăzut ca putere magico-misterioasă. Moare în urma unui atac de febră la Missolonghi. Byron consacră în literatura universală o multitudine de atitudini romantice. părăseşte castelul părintesc pentru a călători. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. propice spiritelor rebele. sfâşiat de răzvrătire şi de îndoială. Rătăcind pe mare şi pe uscat. Turcia. Corsarul. Pelerinajul lui Childe Harold (1812-1818) este un poem în patru cânturi. Hugo. Nici unul dintre ceilalţi scriitori romantici – Eminescu. Îndeplineşte misiuni conspirative în Italia. urmărit de o fatalitate sumbră şi exacerbate pasiuni. 1981) Opera: poemele Pelerinajul lui Childe Harold. Ajunge în Spania. Este creatorul unei opere reprezentative pentru spiritul romantic. Lord. a cărui viaţă spectaculoasă este emblematică pentru spiritul romantic. unde „. contemplând grandoarea Veneţiei. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Childe Harold. între 1821-1829. O altă personalitate pe care o evocă este Voltaire. melancolic în faţa zădărniciei efortului uman. propensiunea lor către grandios. „un june ce rătăcise ale vieţii căi/ dispreţuind moravurile bune”.) al îngândurării proroc.Secolul al XIX-lea. Traversează înot.soarta-l prefăcu în praf / doar într-un ceas. pentru a-ţi releva complexitatea unor scriitori romantici. Am ales în această unitate de învăţare organizarea informaţiei pe reprezentanţi şi nu pe specii. plin de har”. unde poporul lupta împotriva lui Napoleon. instruit. (Scriitori străini. Ajunge apoi în Grecia. Malta. Operele sale sunt materializarea unei realităţi complexe: nonconformismul şi răzvrătirile reale se regăsesc şi la personajele sale. disponibilitatea lor în a aborda genuri diferite. în 1810. strâmtoarea Dardanele. Contemplând ruinele (motiv literar) Atenei. cu mijloace finite creează infinitatea. Byron scrie şi călătoreşte mult: Grecia. În ultimul cânt. Cain. Literatura engleză Dintre romanticii englezi l-am ales pe Byron (1788-1824). Simbolism sustras oricăror norme.. Edgar Allan Poe. care. a rezistat asediului turcesc). Childe Harold. Măreţia Alpilor îl poartă cu gândul la vremuri glorioase. desfăşurate în jururl eroului titanic şi mizantrop. oraşul simbol al eroismului grec (în timpul Războiului de Independenţă. Bucureşti. Se închină la urna lui Rousseau.. pe care îl numeşte „geniu (. stăpânită de turci. Ghiaurul. Mic dicţionar. de exemplu – nu a exemplificat prin propria biografie modelul romantic în măsura în care s-a întâmplat cu Byron. îi îndeamnă pe greci să lupte contra turcilor. în sudul Greciei./zugrav al pasiunii. acuză gestul unui compatriot – e vorba de lord Elgin – care „a surpat altarul” Atenei „şi-apoi sfărâmăturile le-a dus pe-nvolburate mări”. Motivul-cadru al poemului este motivul călătoriei şi vei observa că are alte conotaţii decât în operele pe care le-ai studiat până acum.

Exerciţiul nr. Romantism. Indică două motive literare întâlnite în poem. Aristocrat.. trăind cu intensitate prezentul şi trecutul. altă dimensiune: Prometeu rămâne un răzvrătit chiar şi în lanţuri („Supunerea.. Selectează din partea a doua a poemului versuri care sugerează contrastul trecut-prezent./ Să tămâieze alţii fărdelegea/ Atotputernică în chip vremelnic.. Byron creează prototipul eroului damnat. Selectează din cântul întâi al poemului byronian versurile în care este caracterizat Childe Harold. nu-i de mine. Din creaţia lui Shelley.”). iar Proiectul pentru Învăţământul Rural 115 . vei reţine poemul Prometeu descătuşat (1819). Timpul. 3 I. Realism. Shelley îşi dedică viaţa şi efortul creator pledoariei pentru dreptate. Personajul: prin Childe Harold. Iată cum moştenirea antică este exploatată de poetul romantic pe mai multe niveluri. însă. dar cu evidente înclinaţii către răzvrătire. Identifici în acest poem obsesia constructivă a romanticilor pentru antichitate şi pentru mit. Odă vântului de apus. Mitul prometeic l-ai întâlnit dezvoltat în tragedia lui Eschil. Opera: poemele Crăiasa Mab. Revolta Islamului. Alastor sau duhul singurătăţii. Ciocârliei. trecând prin sursa literară. Este considerat cel mai mare poet englez. gata să contemple vestigiile gloriei apuse şi să-şi extragă de aici energia protestatară. Shelley îi conferă mitului. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Un alt scriitor romantic englez pe care îl vei studia este Shelley (1792-1822). pentru libertatea care permite punerea în valoare a omului. Finalul poemului evocă Libertatea care se va instaura „după furtună”.. mesajul fiind că trecutul evocat permite înţelegerea mai adâncă a viitorului. Simbolism Ruinele Romei amintesc de gloria apusă. pe Nemesis – Răzbunarea. Prometeu descătuşat.Secolul al XIX-lea. rătăcitor. ştii bine. II. Prometeu înlănţuit. eseul Apărarea poeziei. prin dezvoltarea mitului. de la forma apropiată de cea a tragediei. III.

aparţin mediilor diferite. Cei buni sunt oprimaţi. are un suflet mare. Opere alese. Fantine este stigmatizată pentru sarcina ei. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. vol. Marion Delorme. Ca şi alţi scriitori romantici. personajele sunt contrastante. au o psihologie sondată de autor. toate genurile literare. indiferent de statutul lor. astfel. Conform principiilor romantice. se sinucide. În prefaţa acestui roman monumental. 1957. Din opera lui Hugo vei lua contact cu romanul Mizerabilii. Morala. p. în acest caz. Hugo menţionează: „Atâta vreme cât cele trei probleme ale secolului: înjosirea omului prin exploatare. astfel. Bucureşti. versuri: Orientalele. copilul abandonat de familie. este că răul nu rămâne nepedepsit. Meditaţia asupra unor situaţii. satire politice: Pedepsele. atâta vreme cât pe pământ vor dăinui ignoranţa şi mizeria. după cum ai constatat mai sus. iar destinul lui Jean Valjean este excepţional. oscilând între bine şi rău. Regele petrece. Cântecele crepusculului. şi într-un sens mai larg. condamnat la ocnă pentru că a furat o pâine. limitaţi de mediul alterat în care trăiesc. 1969) Romanul urmăreşte destinul lui Jean Valjean. Hernani. traducere de Lucia Demetrius şi Tudor Măinescu.” (Hugo. Gavroche. Ruy Blas. Hugo a fost o personalitate proteică: creaţiile sale sunt sub semnul varietăţii şi includ. Observi. soţii Thénardier sunt abjecţi. pamflete: Napoleon cel Mic. Marius este lipsit de constanţă. Reţine panorama pariziană şi baricadele insurgenţilor – prezentate în spiritul romantismului – şi împletirea dintre tragic şi ideal. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă.Secolul al XIX-lea. Personajele sunt memorabile. gesturi. cu oameni din toate mediile. Poliţistul Javert îl va urmări cu obstinaţie. dar sincer în iubirea pentru Cosette. teoretician al romantismului. 211) Literatura franceză Din literatura franceză. Contemplaţiile. atâta vreme cât în anumite pături constrângerile sociale vor fi cu putinţă. I-V. Oamenii mării. Opera: drame istorice Cromwell. Mizerabilii. cărţi de tot felul celei de faţă nu vor fi zadarnice. Remarcă faptul că semnificaţia poemului este ilustrată perfect de ultimele versuri: „Să fii frumos şi bun şi liber. A fost. decăderea femeii din cauza foamei. Bucureşti. Hugo s-a implicat în viaţa politică: a participat la Revoluţia de la 1848 şi a fost exilat pentru convingerile sale politice. cu alte cuvinte. personaje este o trăsătură romantică. atrofierea copilului prin puterea întunericului nu vor fi rezolvate. Mizerabilii. 116 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Realism. până când va fi salvat de cel pe care îl prigonise. Cosette învaţă suferinţa din fragedă copilărie. În jurul său se reliefează o lume complexă. cel mai important scriitor romantic. poemul sociogonic Legenda secolelor. publicat în anul 1862. că există până la urmă o justiţie divină. Frunze de toamnă. simbolic. cu Libertatea. şi apăsat de conştiinţă. realitate şi speranţă. totodată şi cel mai mare scriitor pe care îl studiezi este Hugo (1802-1885). iată/ Victoria şi viaţa-adevărată!” (Shelley. Simbolism eliberarea lui miraculoasă este sinonimă. Romantism. una dintre trăsăturile romantice existente în roman. romane: Notre Dame de Paris.

Hugo a dat forma poetică a acestei viziuni. mai ales că. fatală şi sacră – Omul. în aceeaşi epocă în care Hegel i-a dat forma ei metafizică. lugubră şi strălucitoare. 3 Citat în V. primul manifest al teatrului romantic francez este reprezentat de prefaţa la drama istorică Cromwell.. mitul vârstei de aur.”3 Imaginile sunt grandioase. Hugo îşi declară intenţia în prefaţa poemului: „Să exprim umanitatea într-un soi de operă ciclică. reprezentată în anul 1830. modernă.. Legenda secolelor panoramează istoria umanităţii şi pune accent pe mărirea şi decăderea civilizaţiilor. cit. care se rezumă într-o singură şi imensă mişcare ascensivă spre lumină.. (. p. cit. op. dar într-o viziune proprie. Realism.) acea mare figură. fabulă. istorie. după cum ai reţinut.. roman social – în roman predomină problematica socială.. apărut între anii 1859 şi 1883. (T. ca într-un fel de oglindă întunecată şi limpede (. Călin. roman de aventuri – parcursul spectaculos al unora dintre personaje. Dintre dramele hugoliene am ales Hernani. Romantism. un poem sociogonic. O altă operă de referinţă pentru creaţia lui Hugo şi pentru creaţia romantică este Legenda secolelor. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Complexitatea conţinutului impune receptarea romanului ca roman istoric – înfăţişează evenimente consemnate de istoria primei jumătăţi a secolului al XIX-lea. Spre exemplu. p. unică şi multiplă. să o înfăţişez succesiv şi simultan sub toate aspectele ei. Prefaţa la Cromwell fusese actul de naştere al romantismului francez. 4 Menţionează. Universul se rezolvă pentru poet în cupluri active de forţe. al căror univers interior este sondat. trei trăsături specifice romantismului existente în roman. să fac să apară. în op. aspecte şi atribute. filosofie. ruinele civilizaţiilor de mult apuse sunt prilej de meditaţie.) Viziunea antitetică a lumii este esenţialmente revoluţionară. Timpul şi tiraniile sunt duşmanii tuturor înfăptuirilor omeneşti. religie. Simbolism Exerciţiul nr. 76. Arta lui Hugo. În poem sunt integrate mituri fundamentale. ştiinţă. roman psihologic – crearea unor personaje nuanţate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 117 . Vianu..Secolul al XIX-lea. 497) Ne vom opri împreună şi asupra operei dramatice a lui Hugo. După cum îţi sugerează titlul.

un proscris. fără constrângerea unităţii de timp. pe marginea opoziţiei dintre trecutul fericirii suave. Nobleţea sufletească a personajelor principale este. de istorie. Cei doi iubiţi mor împreună. depline şi prezentul nostalgiilor.Secolul al XIX-lea. în spiritul romantismului. scrieri istorice şi politice. Graziella. a trăirii clipei (motivul carpe diem). care porneşte de la Regele petrece. este un nobil care şi-a pierdut titlul. pp.. p. elanuri. Armonii poetice şi religioase. asumări extreme. mai presus de toate.. El o iubeşte pe dona Sol. cu premiera în 1851. cit. care îl urmărea. op. cit. însă. Noi meditaţii poetice. din volumul Meditaţii poetice. Trebuie să reţii că amintirea e o dimensiune majoră a eului romantic. Personajele sunt puse în situaţii patetice. iubirea. Călin. Între ei se încheie un jurământ: Hernani îşi pune viaţa zălog. Un alt romantic francez pe care îl studiezi este Alphonse de Lamartine (1790-1869). protagonistul dramei. un jurnal de călătorie. traversează cu voluptate etapele anterioare ale vieţii sale. Romantism. Pornind de la romanul Cocoşatul de la Notre Dame. de asemenea în repertoriul curent al multor teatre. Opera: versuri: Meditaţii poetice. Hugo optase pentru crearea unei drame – produs al fuziunii genurilor. Repus în drepturi. 104/112) Creaţiile lui Hugo au stat la baza libretelor unor opere foarte iubite de public: Ernani de Verdi (cu premiera în 1844) şi Rigoletto. Căderea unui înger. care o descoperă şi îl iartă. Hernani ar trebui să se căsătorească cu dona Sol. (Ibid. Hernani. p. jertfa în slujba omenirii şi a creaţiei durabile. Don Ruy Gomez îl salvează pe Hernani. semn că Hernani. 495. 156 . o parte din ele îţi sunt cunoscute de la literatura română: natura.. Alături de Hugo. Vinieta cu note muzicale (p. delicate. conferindu-le un ascendent asupra celorlalţi. Reculegeri poetice. de asemenea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 118 . Hernani participă la o conjuraţie împotriva lui don Carlos. Vianu. timpul. apărut în anul 1820. Îţi voi prezenta sintetic subiectul dramei. Îşi păstrează în câmpul conştiinţei şi-şi reactualizează cu voluptate biografia. visul. pagini din anul douăzeci. cuprins de remuşcări. Lacul este o meditaţie: un colţ din natură trezeşte amintirea iubirii pe care moartea fiinţei dragi nu a stins-o şi prilejuieşte reflecţii pe marginea timpului (motivul fugit irreparabile tempus). Don Ruy Gomez se sinucide. unde fusese atras şi don Carlos. 496) În prefaţă. op. Prezentarea lui Lamartine este pretextul pentru a-ţi enumera câteva dintre temele lirice explorate de romantici – de altfel. Eul liric priveşte mereu spre trecut. tot de Verdi. pe când acesta pătrunsese în castelul lui.157) Am făcut astfel legătura cu capodopera lamartiniană Lacul. loc şi acţiune – adevărate instrumente mutilante de oameni şi de lucruri. care implică sentimente extreme. trebuie să împlinească jurământul. roman autobiografic: Raphael. libertatea. până la urmă4 – şi foarte apropiată de adevărul vieţii. Simbolism reprezentaţia lui Hernani – botezul lui. Realism. de care e îndrăgostit şi don Carlos. dar don Ruy Gomez sună din corn. ca să observi loviturile de teatru şi ineditul personajelor. (V. şi. viaţa şi moartea. Cesare Pugni a compus baletul Esmeralda. 4 Vezi în T. a fost iniţiatorul poeziei romantice în Franţa. care îi datora viaţa.

p. rămânând în amintirea poetului doar ca o prea scurtă experienţă a evadării din cercul apăsător al propriului registru de viaţă.Secolul al XIX-lea. caută nostalgic idealul vieţii sale. 5 T. Care sunt cele două teme ale poeziei Lacul? 2. 5 Răspunde la următoarele întrebări: 1. Cartea Românească. păduri de farmec pline./ Căci omul liman n-are. pe cari vă cruţă al anilor convoi.a. din cazurile ei reprezentative. Bucureşti. iubirea nu este numai expresia unei evadări din circuitul conştiinţei de superioritate. şi a sublimului născut din armonie şi perenitate. voi. Evoluţia şi formele genului liric. În oricare. ci şi din altceva. Realism. Bucureşti. tânărul Heinrich. însă cu o semnificaţie restrânsă. Papu. Romantism. La romantici. iar timpul margini n-are. şi în poezia eminesciană. după cum afirma Tudor Vianu5. Comentează versurile: „O. ca în Lacul./ O. iubirea romantică se arată nefericită. III. să iubim! Ne-o spune şi-a orelor chemare/ Şi tot ce e sub cer. după cum ştii. adică infinitul peste care poetul trebuie să se facă stăpân. Vianu. când e vorba de planul naturii: „O. Motivul este valorificat. când e vorba de planul uman.. unul dintre reprezentanţii romantismul german. Eroul. stânci multe. Editura Albatros. ediţia a II-a. La ce poeţi ai mai întâlnit cele două motive pe care le-am subliniat în poezie? 3. p. Care sunt temele preferate de poeţii romantici? II. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Poezia lui Eminescu. însă. peşteri. bunăoară din vâltorile frământate ale vieţii într-un liman de tihnă şi de repaos. Simbolism Este o poezie a evanescenţelor. în romanul Heinrich von Ofterdingen. 81. 306) Exerciţiul nr. lac. Comentează metafora „oceanul vieţii” din prima strofă a poeziei. Heinrich are nostalgia îndepărtatei patrii a poeziei. f. întâlneşti motivul florii albastre. 1930. Literatura germană La Novalis (1772-1801)./ Măcar doar amintirea acestei nopţi senine/ Să o păstraţi cu voi!”. „floarea albastră”. (E./ El trece – cei vii pier!” Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! I.

blestemele.. (M. Romantism. al cărei cântec îi fermeca pe vâslaşii de pe Rin. cu premiera în anul 1890. Ctitorul şcolii romantice ruse. este o stare de har. capodopera sa este socotit romanul în versuri Evgheni Oneghin (creat între anii 1823-1830). Prizonierul din Caucaz. 212) Literatura rusă Din literatura rusă. op. mirificul. a compus opera Boris Godunov (1874). Inspirându-se din creaţia puşkiniană.Secolul al XIX-lea. O poveste de iarnă. Părerile despre viaţă ale motanului Murr. fantome. a murit în urma unui duel.. în spiritul cărora poezia este suprema cheie a misterului. Fraţii Serapion. cu un temperament polemic de o incisivitate sarcastică neegalată. cit. poemul Atta Troll. A. romane: Elixirele diavolului (1815). păcatele fac toate parte dion universul lui Hoffmann. Poetul a împletit în opera sa accente lirice autentic populare. inspirat de poemul puşkinian. oniricul. p. Opera: poeme: Ruslan şi Ludmila. proză (o specie nouă. mister şi frumuseţe a subiectului (Lorelei. Realism. dotat cu o ironie spumoasă. Modest Mussorgski. Hoffmann (1776-1822). capabil să înţeleagă problemele sociale ale vremii. Călin. cu o forţă descriptică şi evocatoare puţin comună şi cu o capacitate multilaterală de a înregistra realitatea cu toate detaliile şi de a descifra totodată liniile mari ale desfăşurării fenomenelor istorice. Fântâna din Baccisarai. cel mai important poet rus. aventurile terifiante. romanul istoric. nuvela: Dama de pică. Opera: versuri: Cartea cântecelor (1827). Fantasticul lui (. La fel ca alţi scriitori romantici. halucinantul. (V. exilat. Isbăşescu. Scriitorul în opera căruia fantasticul şi ironia apar în complexitatea ipostazelor este E. cit.) – îl face să străbată aproape întreg registrul posibil al fantasticului: feericul. cu premiera în anul 1881 şi Dama de pică. eseuri: Şcoala romantică (1836).) vădeşte adeziunea la o viziune filosofică şi la o concepţie despre artă. 104/112) 120 . iar un alt compozitor romantic. zis Cinabru. dramă istorică: Boris Godunov. bizareriile în gândire şi comportament. fiinţa omenească (. foiletonul): Imagini de călătorie. pe un libret propriu. T. prilejuind unice revelaţii... metamorfozele. precum: romanul în versuri.. Opera: basme: Urciorul de aur. Atracţia pentru mister – mister ce caracterizează natura. Intermezzo liric. ale cărei muzicalitate. Călătorie în Harz. 267) În poezia sa se găsesc majoritatea temelor şi motivelor romantice. şi Puşkin a avut o biografie aşezată sub semnul excepţionalului: aristocrat. pierzându-i). Visul mirific sau coşmarul. op. culturale sau artistice. Călăreţul de aramă. Germania. Citeşte din volumul Cartea cântecelor. alter-ego-uri). Visul unei nopţi de vară. apariţiile supranaturale (vampiri.. fecioara cu părul de aur. Prinţesa Brambilla. revoluţionar. Simbolism Cel mai important romantic german a fost Heine (1797-1856). Poltava. drama istorică. care a cunoscut o primă variantă sub titlul Cu privire la istoria literaturii mai noi în Germania (1833). Ceaikovski a compus operele Evgheni Oneghin. obsesiile. Poezii noi. în care visul se confundă cu realitatea. Piticuţ. p. scriitorul romantic pe care îl vei reţine este Puşkin (1799-1837). balada Lorelei. a compus opera Ruslan şi Ludmila (1842). A fost iniţiatorul unor specii în literatura rusă/universală. Mihail Ivanovici Glinka. Proiectul pentru Învăţământul Rural Vinieta cu notele muzicale (ca la p. a fost dotat cu un spirit scăpărător. roman istoric: Fata căpitanului.

Realismul s-a dezvoltat de fapt ca o reacţie faţă de romantism. de asemenea cu o biografie surprinzătoare. exilat pentru ideile sale. relele sociale). Adam Mickiewicz (1798-1855). fie de creaţiile altor romantici: poemele de factură byroniană. p. dar şi în plan artistic. Realismul 6. poemul Ianoş Viteazul. Anabell Lee. Pisica neagră.) realismul apare ca un curent critic şi polemic. ed. 155) Reţine următoarea relaţie: REALISM = SECOLUL AL XIX . din anul 1844). Scriitorul american. (de altfel a murit într-un sat dintre Sighişoara şi Odorhei).1. şi el participant la Revoluţia de la 1848. Călinescu. (M.5.5. dintre scriitorii romantici. Prăbuşirea casei Usher. Opera: versuri: Corbul şi alte poeme (1845). Mickiewicz. Cărăbuşul de aur.. Realism. cit. A fost autorul unor eseuri de estetică literară. a scris versuri de inspiraţie populară (volumul Versuri.LEA = ROMAN Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . versuri cu pronunţate accente sociale. povestiri: Povestiri groteşti şi extraordinare (1839). cu eroi titanici (vezi în Scriitori străini. nuvele. a fost un nonconformist plin de fantezie. p. Reprezentative pentru opera sa sunt proza fantastică. Petőfi. de împletirea dintre real şi oniric. Aventurile lui Arthur Gordon Pym. cit. op. epopeea Pan Tadeusz..Secolul al XIX-lea.. de sondarea stărilor psihice. între coordonatele intelectuale stabilite de o serie de mari descoperiri ştiinţifice (. Literatura americană 6. Definiţie Realismul este o mişcare artistică apărută în secolul al XIX-lea. a scris poemul Străbunii. povestirea poliţistă.. Simbolism Literaturile est-europene Dintre reprezentanţii romantismului în literaturile este-europene. poetul naţional al polonezilor. Celelalte scrieri sunt influenţate fie de literatura populară (Balade şi romanţe). A fost iniţiatorul unei specii: short story. nu numai în direcţia socialului (în fond. reţine-l pe Edgar Allan Poe (1809-1849). 385) În sfârşit.. din care lipseşte însă coordonata revoluţionară – prin natura istorică şi geografică . în Franţa. Romantism. caracterizate de jocul imaginaţiei. a cărei principală caracteristică era reprezentarea veridică a realităţii. pe Eminescu – ultimul mare poet romantic. Crimele din strada Morgue. cei mai mulţi dintre romantici au condamnat şi ei. reţine-i pe Sandor Petőfi (1823-1849). cu vehemenţă şi cu luciditate. şi bineînţeles.

purificată a acesteia. (G. Bucureşti. pentru că: • Champfleury publică Realismul Vezi în D. a publicat o carte intitulată Realismul. 2. 4. 3. Tendinţă care constă în a descrie. în afara oricărui sistem şi a oricărei prejudecăţi. în literatură. ideile. ale fiinţelor şi obiectelor nu sunt decât o palidă reflectare a acestei lumi. 6. 23. S. Să fiu în stare să tălmăcesc obiceiurile. acesta îşi organizează o expoziţie. p. în primul rând. acesta mi-a fost scopul. conform căreia artistul nu trebuie să încerce să idealizeze realitatea sau să ofere o imagine deformată. 1998. era expresia frumoasă. calofilia. dacă inteligenţa mea devine mai ascuţită. aceasta a fost ţinta mea. esenţial pentru consacrarea termenului şi pentru receptare.4. Grigorescu. În prefaţa acestei cărţi.. el sublinia: „Nu recunosc decât sinceritatea în artă. îi aparţine pictorului Courbet.5. Alexandrescu. care. Cu alte cuvinte.5.”6 6. Simbolism 6. Cartea Românească. Manifestul lui Courbet Ceea ce este recunoscut ca manifest al realismului. Atitudine a celui care ţine cont de realitate. Nu am dorit s-o imit pe una şi nici s-o copiez pe cealaltă. Să ştiu pentru a fi în stare să creez. Nu! Am dorit să scot la iveală. vulgare ale realităţii. dorind în locul acesteia firescul. arta de odinioară şi arta modernă. p. primejdii.5. aşa cum o înţeleg eu. Veche doctrină platoniciană conform căreia lumea ideilor reprezintă lumea reală. teoreticianul curentului. Editura Enciclopedică Română. neîmpliniri” (Ibid. în anul 1857. Am studiat. 14) Termenul a circulat mai întâi în pictură – Gustave Courbet îşi numise expoziţia din anul 1855 „Du Réalisme” –. Realismul. a reprezenta aspectele brutale. Bucureşti. În anul 1855. să fiu nu numai un pictor. Reţine anul 1857. Romantism. în timp ce existenţele individuale. Semnificaţiile termenului Termenul de „realism” are patru semnificaţii: 1. Concepţie întâlnită în artă. înfăţişarea epocii mele. pentru că desemnează o atitudine estetică în termeni clari. 1971. 6 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 19). concrete. Romanul realist în secolul al XIX-lea. să creez artă vie. printr-o înţelegere exactă a tradiţiei. cu atât mai puţin a fost în intenţia mea să ating trivialul scop al artei pentru artă. ci şi om. desluşesc în ceea ce se numeşte realism. p. Ceea ce el combate. în al cărei catalog formulează următoarele: „Numele de realist mi-a fost aruncat aşa cum celor de la 1830 li s-a dat numele de romantici. conştiinţa lucidă şi independentă a propriei mele personalităţi. o apreciază în mod corect.Secolul al XIX-lea.2. Primul teoretician al realismului Primul teoretician al acestui curent a fost Champfleury. Realism. apoi a fost aplicat în literatură de către Champfleury (1821-1889). Larroux.3.

pe la 1830. şi o anumită „demnitate” literară. Romantism. reţii faptul că scriitorul constata.5. (G.5.4. Numeşte cinci trăsături ale realismului. în cadrul realismului. Simbolism • romanul lui Flaubert.1. toate acestea contribuie la promovarea romanului ca gen literar major. Doamna Bovary a fost condamnat pentru „realismul grosolan şi jignitor la adresa pudoarei” • termenul „realism” este rostit în timpul procesului intentat volumului Florile răului de Baudelaire 6. de asemenea.6. contemporană.Secolul al XIX-lea. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 6. Romanul Secolul romanului La paragraful 6. p. cu momentul în care sunt întrunite anumite condiţii necesare apariţiei unei literaturi de masă. Larroux. Cine a fost primul teoretician al realismului? 3. 53) Balzac (1799-1855) este primul scriitor pe care îl studiezi. 6 Răspunde la următoarele întrebări: 1. evoluţia publicaţiilor periodice şi a cotidienelor ieftine care îşi deschid paginile scriitorilor (pentru foiletoane). Am făcut-o pentru că apariţia termenului. op. supremaţia epicului şi dramaticului) notarea exactă a cotidianului şi veridicitatea detaliilor personaje tipice în împrejurări tipice preocuparea pentru social situarea pe o poziţie critică faţă de societate sobrietate şi aparentă detaşare Exerciţiul nr. Cui îi aparţine primul manifest al realismului şi când a fost formulat? 2. În primul rând. cit. o sleire a mijloacelor romanului şi găsea ca soluţie pentru revigorare amănuntul desprins din realitatea imediată. Inovaţiile în domeniul imprimeriei. ţi-am recomandat să reţii relaţia realism = secolul al XIX-lea = roman. Realism..5. este concomitentă cu momentul în care romanul dobândeşte. pe lângă un public numeros. În prefaţa la Comedia 123 Balzac Proiectul pentru Învăţământul Rural . Trăsături • • • • • • • reprezentarea veridică a realităţii obiectivitatea scriitorului (implicit. în jurul anului 1830.

aristocrat scăpătat. Balzac afirma: „Făcând inventarul viciilor şi al virtuţilor. La îngropăciune. strânsă din înşelăciuni. un fost ocnaş. cu blazoanele fetelor sale. Vautrin. acum!” Exerciţiul nr. Verişoara Bette. Colonelul Chabert. singur în cimitir şi fără nici un ban. decade. alegând evenimentele principale ale societăţii. Grigorescu. Vărul Pons etc. fixată în iarna anului 1819. adunând laolaltă acţiunile principale ale pasiunilor. ajunge ponosit şi e dispreţuit şi batjocorit de ceilalţi locatari. Acestea sunt contesa de Restaud şi baroana de Nucingen. Balzac gândise aceste romane ca aparţinând unui ciclu pe care l-a numit Comedia umană. Care sunt trăsăturile realiste ale romanului Moş Goriot? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 124 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 7 1. aceea a moravurilor. Iluzii pierdute. într-o cameră foarte proastă. de şase ani. moş Goriot. Crinul din vale. ariviste.” (citat în D. Romanul balzacian din bibliografia ta este Moş Goriot. cuvintele care marchează această schimbare şi hotărârea de a parveni prin orice mijloace (pentru început. Realism. se desfăşoară pe mai multe planuri. Ciudat li se pare că moş Goriot e vizitat de două femei frumoase. În pensiunea doamnei Vauquer este găzduită o lume pestriţă. Medicul de ţară. rosteşte. cit. A fost publicat în anul 1834.Secolul al XIX-lea. moare. Casa Nucingen. Alcătuieşte-ţi două fişe de lectură în care notează ce se întâmplă cu Rastignac şi cu Vautrin. Alexandrescu. fiicele lui. 2. tânărul Eugène de Rastignac. op. Ele sunt rele. Cu ani în urmă. Moş Goriot. de fapt. exercită asupra lui o influenţă negativă şi îi schimbă optica. Pe un alt plan. pe când era „domnul Goriot” era bine văzut la pensiune şi locuia într-un apartament elegant. 17) Opera: Gobsek. către cartierul aristocraţiei. conştient de răutatea şi arivismul fiicelor. După înmormântarea lui Goriot. doreşte să se realizeze la Paris pe căi oneste. sicriul e însoţit de două trăsuri goale. infatuate. privind către Paris. Romantism. S. César Birotteau. compunând tipuri prin reunirea trăsăturilor mai multor caractere omogene. Moş Goriot. din cauza lipsurilor. Tatăl reuşise să le găsească nişte partide strălucite şi le dăduse o dotă foarte mare. exploatarea afecţiunii pe care i-o poartă baroana de Nucingen): „Între noi doi.. Ele sunt. Acţiunea romanului. poate că voi ajunge să scriu istoria uitată de atâţi istorici. Eugénie Grandet. Cu anii. Simbolism umană. soţie de bancher. pensiunea este imaginea micşorată a lumii mahalalei pariziene. Acolo locuieşte. p. zugrăvind caractere.

ca elev favorit al părintelui Pirard. p. După despărţire. Viaţa lui Napoleon. „groaza aceasta de a mânca în rând cu slugilenu-i era firească lui Julien. Câteodată ea reflectă cerul albastru. Am ştiut să fac să mă iubească monstrul ăsta de trufie (. Sila de slugi i-o insuflase Confesiunile lui Rousseau. răstoarnă lucrurile.. iar fiica acestuia. ajunge la seminar. Numele său real a fost Henri Beyle. el ar fi făcut şi alte lucruri.” (Stendhal. că Stendhal a dat. Ajunge secretarul marchizului de La Mole. traducere de Gellu Naum. motivând în faţa tribunalului că „dragostea fusese doar un instrument al ambiţiilor lui” (Ibid. fiind „prea deosebit de ceilalţi” (Ibid. Totuşi. Lucien Leuwen (neterminat).. 21) O face pe dna de Rênal să se îndrăgostească de el. Mănăstirea din Parma. va primi numele de la Vernaye şi se va putea căsători cu Mathilde. fiul unui cherestegiu. După îndelungi tribulaţii. p.. 392) O scrisoare cerută de marchzul de La Mole dnei de Rênal. O va împuşca. 169) Are momente de exaltare. Chişinău. ca să se îmbogăţească. Viaţa lui Rossini. Va fi condamnat O definiţie stendhaliană a romanului Proiectul pentru Învăţământul Rural 125 .). Mozart şi Metastasio. altădată noroiul of the puddles (din băltoacele) de la picioarele dumneavoastră. p. Romantism. Vreţi să acuzaţi de imoralitate omul care poartă oglinda in his pack (în bagajul său)? Acuzaţi mai bine şoseaua pe care se află puddle sau. p. Realism. autobiografie: Viaţa lui Henry Brulard. Simbolism Stendhal Cel de-al doilea reprezentant al realismului pe care îl studiezi este Stendhal (1783-1842). Julien monologhează cinic: „La urma urmei. unde nu este agreat de colegi. Subiectul a fost inspirat dintr-o gazetă: în 1828. biografii: Viaţa lui Haydn. marchizul găseşte o soluţie onorabilă: Julien va fi înrolat într-un regiment de husari ca locotenent. romanul meu s-a terminat şi numai mie îmi revine tot meritul. dar are şi inconvenientul de a-l plasa pe Julien în rând cu slugile. 71) Personajul principal al acestui roman este Julien Sorel.Secolul al XIX-lea. se va îndrăgosti de el.” (Ibid. o definiţie sui-generis a romanului: „Romanul este o oglindă purtată de-a lungul unei şosele. povestiri: Cronici italiene. O seduce. care permite ca apa să se adune şi puddle să se formeze. şi mai bine... Postul este o soluţie pentru a scăpa de asprimea tatălui. Trebuie să ştii. el se simte sufocat de locul natal şi îl admiră pe Napoleon. Mathilde. mult mai neplăcute. singura carte cu ajutorul căreia imaginaţia lui îşi închipuia lumea. 1994. într-unul din capitolele romanului Roşu şi negru. însă. Julien ajunge preceptorul copiilor domnului de Rênal.3. Vanina Vanini. iar marchizul nu mai consimte la căsătorie şi doreşte să-l îndepărteze pe Julien.. Hyperion. 17) Opera: romane: Roşu şi negru. inspectorul de drumuri. chiar în biserică. Luat prin surprindere.6 ai luat contact cu ideile sale estetice şi literare privind romantismul. Romanul Roşu şi negru a fost publicat în anul 1830. Roşu şi negru. p. mai ales când e avansat. tatăl ei nu poate trăi fără ea şi ea nu poate trăi fără mine!” (Ibid. Tânăr cu o oarecare instrucţie. Este considerat unul dintre întemeietorii romanului modern. un tânăr seminarist şi-a ucis binefăcătoarea. La paragraful 6.

negru – culoarea sutanei. Dna de Rênal moare la trei zile de la moartea lui Julien. Rezumă ultimele cinci capitole ale romanului. Simbolism şi decapitat. îngropându-i chiar ea capul.Secolul al XIX-lea. Explicaţia curentă a titlului Roşu şi negru este următoarea: roşu – uniforma armatei. Julien. Romantism. Exerciţiul nr. II. Mathilde îi va organiza funeraliile. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . nu poate să-şi împlinească ambiţiile decât îmbrăcând haina monahală. Realism. 8 I. Exprimă-ţi opinia în legătură cu alte posibile interpretări ale titlului romanului. sub Restauraţie.

Pozele din aceste cărţi. p. p. Chemat pentru o fractură banală la dl Rouault. Eşuând. considerat părintele romanului modern.Secolul al XIX-lea. Berthe). toate cântecele lebedelor în agonie. La maici. p. Personajul principal: Emma a petrecut câţiva ani într-o mănăstire. Profunzimea romanului este dată de personajul principal. Alexandrescu. vei observa formulările categoric antiromantice: „Sunt plămădiţi din acelaşi aluat toţi cei care vă vorbesc despre amorurile lor trecute. desenul. văzute pe furiş. 24. Ph. Experienţa maternităţii nu o schimbă (are o fetiţă. de trubaduri. geografia.” (Ibid. Dintre romanele flaubertiene ne oprim asupra romanului Doamna Bovary. platitudinea soţului nu îi satisfac aspiraţiile. p. Farsori! Farsori! De trei ori saltimbanci care îşi prefac inima în trambulină. Crede că iubirea este o cale de evaziune şi de a fi fericită. prin a fi dezgustat de toate.. despre binecuvântatele lor amintiri. Salammbô. şi o mamă frustrată. lecturile romantice şi romanţioase o fac să fie pasionată de istorie. Realism. după ce tocase dota soţiei. Emma se lasă purtată „pe întortocheatele cărări lamartiniene. 36) Cf. Grigorescu. Impactul pe care romanul l-a avut încă de la apariţia sa în foileton. Ispitirea Sfântului Anton. Se căsătoreşte cu Emma. 224. Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 127 . Charles ajunge medic de ţară şi e căsătorit de mama sa cu o văduvă ipohondră. a fost uriaş şi a atras acuzarea lui Flaubert de imoralitate şi de atentat la religie. mult mai în vârstă. după un timp. Viaţa monotonă din provincie. Devine amanta lui Léon. fecioare neprihănite care se înalţă la cer” (Ibid. apărut în anul 1857. S. se otrăveşte. cu o educaţie frumoasă”. Educaţia sentimentală. 1995. În primul rând. „Arta – scria Flaubert – nu este făcută pentru zugrăvirea excepţiilor.”7 Romancierul pleda pentru observarea realităţii. ca să atingă cine ştie ce ţel. Bucureşti. p.. op. Editura Mondero. de biografiile unor femei ilustre sau nenorocite. Simbolism Flaubert Cel de-al treilea mare prozator pe care îl studiezi în cadrul realismului este Gustave Flaubert (1821-1880). căderea frunzelor. Doamna Bovary. în Revue de Paris. „crescută la maici. perspectiva impersonală asupra oamenilor şi lucrurilor şi descoperirea unor caractere noi. iau un aer gânditor în faţa oceanului. Van Tieghem. Nesuportând durerea. apoi a lui Rodolphe. 20) Charles rămâne pe neaşteptate văduv. 25) Opera: Doamna Bovary. 1954. Romantism. şi Flaubert îşi expune concepţiile estetice. Dificultăţile financiare în care se afundă o fac să-i ceară ajutorul lui Rodolphe. citat în D. o cunoaşte pe fiica acestuia. După o viaţă şcolară mediocră. marcată de aventurile şi eşecurile soţului. Subtitlul romanului este Moravuri de provincie. care ştia „dansul. despre mormântul părinţilor. Emma. îi hrănesc mai mult imaginaţia. delirează de atâta tandreţe când văd copii. (Flaubert. Romanul începe cu prezentarea lui Charles Bovary: tânăr medic. o partidă însă. aude harpe pe lacuri. plâng la lună. în româneşte de Demostene Botez. cit. ştia să brodeze şi să cânte la pian”. provenind dintr-o familie în care tatăl fusese un aventurier terminând. care sărută medalii. Petite histoire des grandes doctrines littéraires en France.. moare şi Charles. Ca şi ceilalţi doi mari romancieri. Bouvard şi Pécuchet.

. 48) Exerciţiul nr. p. recita prin grădină tot ce ştia pe dinafară din poeziile pline de pasiune şi îi cânta suspinând adagii melancolice. Emma mimează iubirea din cărţi. (…) voi să cunoască dragostea. Astfel. 39) Invitaţia la un bal. Îţi voi selecta câteva citate semnificative. inaderenţa ei la realitate. muzica pentru cuvintele romanţelor. literatura pentru aţâţările ei pasionale..” (Ibid. de a acţiona cu rapiditate.. „după teorii pe care le credea bune. Baudelaire. Urmăreşte-le cu atenţie! Cum ceea ce visa nu era potrivit cu ceea ce era învăţată să facă şi să gândească. (…) Sufletul acesta. iar Charles nu se arăta nici mai îndrăgostit. p. se răzvrătea în faţa misterelor credinţei. îi hrăneşte visările. Intervenţia auctorială pare că nu-i dă nici o şansă: „. după cum se îndârjea şi mai aprig contra disciplinei. Realism.” (Idem) Observă că tragedia Emmei.” (Ibid. la acestea. pe care firea ei n-o putea îndura. îşi face scenarii. prinsese şi ea deasupra ceva care n-avea să se mai şteargă. stărui din deprindere. după cum fruntea-i era fără nici o cută. 9 Rezumă şi alte întâmplări din viaţa Emmei reprezentând trepte în conturarea unui destin tragic. contopind raţionamentul cu pasiunea. pozitiv în mijlocul exaltărilor sale. Simbolism Vei observa care a fost consecinţa acestor lecturi. În nopţile cu lună. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Reţine faptul că. cunosc o gradaţie. nici mai mişcat. făcută de un marchiz.frecându-se de bogăţie. un fan al romanului. Fişează-ţi citate care conţin nemulţumirile şi frustrările ei. dar după asta se trezea tot atât de liniştită ca şi înainte. „se plictisise fără a voi să recunoască. se adaugă – spune 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Secolul al XIX-lea. apoi din vanitate şi în cele din urmă fu surprinsă de a se simţi mai împăcată şi fără tristeţi în suflet.. pornind de la polemica afirmaţie a lui Flaubert: „Doamna Bovary sunt eu!”. care iubise biserica pentru florile ei. Romantism. după căsătoria cu Charles. remarcase în fiinţa Emmei un curaj propriu doar bărbaţilor: curajul de a-şi depăşi condiţia într-o lume limitată şi limitativă.

ca o reacţie împotriva romantismului şi a parnasianismului. Simbolismul. Jurnale intime. dispunerea versurilor Vezi în Ch. Realism. Vei lua contact. de asemenea. de calcul şi visare.. 116-118. Primilor. José-Maria de Hérédia (a compus sonete. în mediul ei mărunt şi în faţa micului ei orizont. Bucureşti. 11 La vechii greci. lexic. Definiţie. Însă. Parnasianismul. Editura pentru Literatură Universală. apărută între 1866-1876. Acesta a publicat. o construcţie savantă şi impersonală. un imagism rafinat. Gautier. această femeie e sublimă în felul ei. 6. Emma are „caracter dublu. dincolo de producţiile lirice încadrabile în aceste două curente. Sunt preferate speciile lirice cu formă fixă. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 118.) Această nefericită se sinchiseşte mai puţin de cusururile exterioare vizibile.6. în Le Figaro littéraire. Trăsături Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa. prin modernitatea creaţiei sale: Baudelaire. Parnasul era muntele sacru al lui Apolo şi al Muzelor. Th. Proiectul pentru Învăţământul Rural 8 129 . 10 Ibid. p. în viziunea lor. Critică literară şi muzicală. trecem la ceea ce se poate numi o revoltă lirică în doi timpi. articolul Le Symbolisme.. Trăsături Parnasianismul este un curent literar apărut în Franţa. ritm. Simbolism Baudelaire – gustul nestăpânit pentru seducţie. libertatea creatorului manifestată în formă. care constituie fiinţa perfectă. un vocabular. astfel. 6.. de provincialismele bătătoare la ochi ale bărbatului ei. cu două curente literare: parnasianismul şi simbolismul.2. topică. Baudelaire. la sfârşitul secolului al XIX-lea. rafinat. (. Definiţie. Reprezentanţi: Leconte de Lisle. parnasiene şi simboliste. Astfel. pentru dominaţie8. o formă rezultată din virtuozitate. 1968. Lirica la sfârşitul secolului al XIX-lea După ce ai studiat realismul din perspectiva epicii (trei dintre romanele sale reprezentative). Numele curentului a fost dat de poetul francez Jean Moréas. Parnasienii plasau creaţia poetică sub semnul impersonalităţii lucide şi al analogiei cu artele plastice. Numele său provine de la o publicaţie. parnasienilor simboliştii le reproşau formalismul pur plastic al poeziei.”9 Concluzia lui: „În realitate. esenţial. de inferioritatea lui spirituală. 119. Romantism. traducere de Liliana Ţopa.”10 6. împotriva romantismului. considerate perfecte ca formă). pp. lirică de factură parnasiană au compus Macedonski şi Pillat.. lirica. Opera va avea. Parnasul11 contemporan.6. conturată la sfârşitul secolului. În opera sa coexistă elemente romantice. Baudelaire. un singur poet a revoluţionat profund. p. la 17 septembrie 1886. ei fac artă pentru artă. în literatura română.1. cât de absenţa lui totală de geniu. simboliştii le reproşau patosul şi retorismul.6. Trăsături: • înlocuirea formei concrete prin misterul conţinutului. chiar preţios.Secolul al XIX-lea. 9 Ibid.

/ Cu tot desfrâu-i melancolic. . Emblematic pentru 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . bucolic. 1998) Finalul. în structura sa. Poeme adăugate. Opera: poezie: Florile răului. David&Litera.3. Piese osândite. ritm. Philippide./ Urâtul e! – Cu lacrimi în silă revărsate./ . sănătatea precară şubrezită şi mai mult de opiu şi haşiş. În acelaşi timp./ Pe monstru-acesta gingaş tu-l ştii.tu. Răzvrătire. gesturile de frondă./ Această carte s-o arunci. Identifici astfel unele dintre temele şi motivele liricii lui Baudelaire. Bucureşti-Chişinău. refren../ Tu. o! cititor. Macedonski enunţase unele dintre trăsăturile enumerate mai sus în revista sa. precaritatea materială. repetiţia obsedantă a unor sunete • registru tematic îmbogăţit: evaziune. te blestem!” Este alcătuit din şase cicluri: Spleen şi ideal. Spre exemplu: apropierea între poezie şi muzică./ citeşte. elanurile revoluţionare. a libertăţii lui. Baudelaire Estetica urâtului Baudelaire a trăit între anii 1821 şi 1867./ Mă plânge!. însă./ Visează eşafoduri fumând nepăsător. Poetul îşi recunoaşte cu luciditate statutul de damnat şi remarci că. acuzele de imoralitate. cât şi prin scrierile în care s-a referit la literatură şi la celelalte arte: muzica şi pictura. Florile răului. Epigraf pentru o carte osândită. demonicul stă alături de angelic. Baudelaire a contribuit la schimbarea modului de a înţelege arta. se adresează cititorului care vibrează la versurile sale. Imagini pariziene. Romantism. suflet. memorialistică: Jurnale intime. apărută în anul 1880. Vinul. de oriunde şi-ar trage sevele: „Tu. modul în care i-a fost receptată opera – între elogii şi dezgust. inefabile tendinţa evadării din real cultivarea sugestiei sinesteziile muzicalitatea: obţinută prin lexic. logica particulară a poeziei – „nelogică la modul sublim” -. tăcut. Literatorul. Reprezentanţi: Verlaine. Florile răului. lucrări de estetică: Curiozităţi estetice. semenul meu. proză: Mici poeme în proză. 6. Volumul Florile răului a fost publicat în anul 1857. iscodind c-un geamăt/ Un rai ce deopotrivă-l vrem. toate acestea i-au marcat existenţa.O! cititor făţarnic. vrednic scormoneşti/ Cu ochiu-n râpi adânci. Rimbaud. nevroze.. de freamăt. Simbolism • • • • • obiectul poeziei sunt stările sufleteşti confuze.frate!” (Baudelaire. erotism maladiv. Realism.Altfel. Mallarmé. traducere de Al. poetul enunţă tema versurilor sale: „El ar distruge lumea întreagă bucuros/ Şi-ntr-un căscat s-ar prinde să-nghită-o omenire. . a rolului creatorului. insatisfacţiile: conflictele cu familia./ Naiv şi sobru om de munci. oraşul Chiar înainte de constituirea simbolismului ca şcoală. toate au avut emergenţe asupra operei. şi-ai să mă iubeşti. mişcările sufleteşti contrastante. rime.// (…) Dar dacă.6. Contradicţiile. În Prefaţă. atât prin lirica sa. cu atât mai mult cu cât exista conştiinţa propriei valori. cititor.Secolul al XIX-lea. cu o luciditate tragică şi cu încrederea în frumuseţea perfectă a artei. Moartea.

I) II. Ce motiv literar identifici în I.. ca şi amicii săi. amputat sufleteşte de limitarea şi vulgaritatea lumii: „Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări/ Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă. Din volum. Selectează din Corespunderi versurile care anunţă un principiu estetic al simbolismului. acest zănatic snob/ Pentru plăceri trăia întâi şi-ntâi./ Şi nesătul. cultivarea fanteziei. 3: I. care a fost. ani şi ani. refugiul în viitor. strofa a V-a. refugiul în trecut. 10 I. refugiul în vis. II.) Vai! Zadarnic cercetez. III. 1: Spre exemplu: libertatea totală a creaţiei. Dacă răspunsul tău este incomplet. Citeşte Călătoria. Poeme. tentaţia supranaturalului etc. „Trăia cândva./ (. motivul călătoriei. Spre exemplu: „Pe-un colţ de piatră.. reciteşte subcapitolul! EXERCIŢIUL NR. Hugo reprodus la pagina 106. primatul sentimentului asupra raţiunii. Romantism./ Neruşinat.” (Ibid. 2: Compară răspunsul tău cu citatul din V.” (Byron./ Credea că pentru ea născutu-s-a pe glob.. X) Proiectul pentru Învăţământul Rural 131 .. îţi va reţine în mod deosebit atenţia şi poemul Albatrosul – simbolul poetului neînţeles./ Ce vremea năruit-a.” Exerciţiul nr./ Cu ochii minţii nu mai poţi să vezi./ Un stâlp înalt de marmură./ Dispreţuind moravuri bune/ Îşi luase-n cârd cu răii cei mai răi. Minerva. Consultă şi paginile 5-59 şi 119-149 din volumul Verei Călin menţionat în bibliografie. Simbolism estetica sa şi anticipând simbolismul rămâne poemul Corespunderi. tentaţia spaţiilor exotice. şi ce semnificaţie nouă i-a conferit Baudelaire? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII EXERCIŢIUL NR. Realism. cântul al doilea../ Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări/ Aripile-i imense l-împiedică să meargă. în Albion un june/ Ce rătăcise ale vieţii căi. tânăr de neam bun. 1983. azi sunt bolovani. Bucureşti./ Era Childe Harold. m-aşez. EXERCIŢIUL NR. cândva. relevarea complexităţii umane./ Şi ajungând al desfătării rob. traducere de Virgil Teodorescu./ Pilaştrii falnici.Secolul al XIX-lea. Motivul ruinelor.

Pentru rezolvarea acestui exerciţiu trebuie să citeşti romanul şi pe parcursul lecturii să îţi faci fişele. visul. Verifică-ţi răspunsul recitind paragraful 6. de la pagina 115. 9: Pentru rezolvarea acestui exerciţiu trebuie să citeşti romanul şi pe parcursul lecturii să îţi faci fişele. Strofa este următoarea: „Drumeţii neaoşi însă sunt numai cei ce pleacă/ doar ca să plece. în spiritul romantismului. roşul – viaţa tumultoasă. în roman se identifică lesne accentele critice la adresa unei societăţi ierarhizate. Romantism. Dacă ai probleme în selectarea întâmplărilor celor mai semnificative. Iubirea. „Parfum. negrul – austeritatea (monahală) etc.3. Cele două teme ale poeziei sunt iubirea şi timpul. cu frumuseţi şi pericole. o formă compensatorie a existenţei vidate de sens. Spre exemplu: cadrul social – Parisul secolului al XIX-lea. reciteşte întregul paragraf! EXERCIŢIUL NR. în comparaţie cu valorificarea motivului în creaţiile altor poeţi: mai importante decât scopul călătoriei sunt evenimentele ei. gustarea plenitudinii iubirii. Îndemul conţinut de aceste versuri este trăirea clipei (carpe diem). Viaţa plină de imprevizibil. 3. puse în evidenţă de împrejurări excepţionale. Compară trăsăturile pe care tu le-ai menţionat cu cele existente la pagina 116. consultă-te cu colegii! EXERCIŢIUL NR. autori D. 3. acestea o transformă într-o complexă experienţă sufletească. de la pagina 115. Simbolism EXERCIŢIUL NR. pensiunea doamnei Vauquer este imaginea redimensionată a mahalalei pariziene. creaţia durabilă. completează-ţi răspunsul consultând volumul Romanul realist în secolul al XIX-lea. 10: I. Dacă răspunsul tău nu este corect. II. sunet se-ngână şi-şi răspund. 1. EXERCIŢIUL NR. de ce. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6: 1. 2. care încurajează lipsa de scrupule şi uneori chiar abjecţia. EXERCIŢIUL NR. libertatea etc. negrul – pedeapsa. roşul – pasiunea. inimi umplute cu pustiu. La poeţii antici. Grigorescu şi S./ Destinul lor haotic necontenit îi joacă/ Şi haide! Spun întruna. 4: Romanul conţine personaje excepţionale. EXERCIŢIUL NR. 8: I. Alte posibile interpretări: roşul – iubirea. III.Secolul al XIX-lea. natura. II.” Motivul călătoriei. negrul – moartea. Realism. meditaţia asupra destinului unor personaje sau pe marginea unor situaţii. fiindcă iubirea este paliativul unei vieţi sub semnul trecerii timpului.5. recomandat la bibliografie. veridicitatea detaliilor.” II. Semnificaţia este însă lărgită.5. timpul. Alexandrescu. 2. de exemplu la Horaţiu. viaţa şi moartea. 7: 1. EXERCIŢIUL NR. 5: I. Pentru întocmirea fişelor lectura romanului este obligatorie! 2. în curgerea ei inexorabilă. nici ei nu ştiu. Verifică-ţi răspunsul recitind paragraful 6. personajele aparţin unor medii diferite. culoare.4.

Sinesteziile. Motivul florii albastre îl întâlneşti în opera lui: a. Lamartine b. Puşkin b. Balzac c. Baudelaire 10. la mijlocul secolului al XIX-lea.Secolul al XIX-lea. Iniţiatorul romanului în versuri. Primul teoretician al realismului a fost: a. simbolismului c. la începutul secolului al XIX-lea. simbolismului 11. 133 . parnasianismului 8. Realism. Epigraf pentru o carte osândită c. Champfleury b. Baudelaire c. romantismului c. în Franţa c. Parnasianismul este un curent apărut ca o reacţie împotriva: a. romantismului b. în Anglia 4. romantismului c. a fost: a. Corespunderi 2. Simbolism Exerciţiul nr. Studiul Racine şi Shakespeare şi prefaţa la Cromwell sunt manifestele: a. în secolul al XIX-lea. Romantism. la începutul secolului al XIX-lea. Meditaţia Lacul a fost compusă de: a. Flaubert b. realismului b. Flaubert 6. Lamartine 9. realismului b. Interesul pentru istorie şi folclor şi eroii excepţionali sunt caracteristice: a. romantismului c. Heine c. Motivul ruinelor apare în: a. Albatrosul b. Novalis 5. realismului b. simbolismului 7. simbolismului 3. Pelerinajul lui Childe Harold Proiectul pentru Învăţământul Rural 1. Romantismul a apărut: a. 11 (Test de autoevaluare) În ce poezie de Baudelaire sunt enunţate principii proprii simbolismului? a. muzicalitatea şi cultivarea sugestiei fac parte din tendinţele: a. în Franţa b. Heine c.

Hugo c. Romantism. 14a. plictis b. 11a. 16. Lamartine b. Doamna Bovary c. 7b. 17. 18b. natură exotică. Hernani Mitul prometeic îl întâlneşti în creaţia lui: a. 2b. 4c. 13a. 20. 15a. 9a. meditaţie Motivul-cadru al poemului Pelerinajul lui Childe Harold este: a. superioare c. semnificând arivismul. b. motivul călătoriei „Bovarysm” înseamnă: a. acum!”. realismului b. 18. 8a. Simbolism 12. 17c. Roşu şi negru Estetica urâtului a fost cultivată în opera lui: a. baladă b. 5a. Doamna Bovary c. 10b. poem sociogonic c. romantismului Reprezentarea veridică a realităţii este un deziderat al: a. Răspunsuri: 1c. simboliştilor c. Lamartine b. simbolismului c. 134 Proiectul pentru Învăţământul Rural . încheie romanul: a. 15. 12c. carpe diem c. fugit irreparabile tempus b. Byron c. aspiraţii neadecvate mediului şi iluzia unei condiţii speciale. Realism. 14. Baudelaire Legenda secolelor de Hugo este: a. 3c. Shelley Manifestul lui Courbet aparţine: a. îndemnând la visare Testul va fi notat cu 20 de puncte. 20b. Moş Goriot b. 19. 16b. Mizerabilii c. Mizerabilii b. Roşu şi negru Romanul care a atras asupra autorului acuzaţia de imoralitate a fost: a. realiştilor Replica „Între noi doi. 6b. 13. romanticilor b. 19c. câte un punct pentru fiecare întrebare.Secolul al XIX-lea.

. Eminescu. pp. Editura Fundaţiilor Regale. dintre care 3 puncte pentru înţelegerea conţinutului citatului. Bucureşti.. Istoria literaturii universale. Bucureşti. Alexandrescu. baroc. D. (G. romantism. în Impresii asupra literaturii spaniole. dezechilibrat şi bolnav. 1 punct pentru originalitatea argumentării. Individul romantic este utopia unui om complet „anormal” (înţelege excepţional). 1972. Conceptul modern de poezie. Moş Goriot Stendhal . cu sensibilitatea şi intelectul exacerbate la maxim.Secolul al XIX-lea. Lacul Bolzac . Doamna Bovary Baudelaire . 3 puncte pentru trimiterile literare. p. Saeculum I. inclusiv la literatura română. Bucureşti. 66-82. O. Eminescu.. Chile Harold Lamartine .. Simbolism Lucrare de evaluare finală Obiective: Explicarea trăsăturilor proprii romanismului. Romantism. Bucureşti.. deci „canonic”. 2 puncte pentru comentarea lui. 1 punct pentru exprimarea nuanţată. Florile răului Călinescu. 127-140 Drimba. 6 Byron . 1972 Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . 5-56. Romanul realist în secolul al XIX-lea. BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 1999 Grigorescu. Clasicism. M. rezumând toate aspectele spirituale de la brută la geniu. „normal” (slujind drept normă altora). Realism. Călinescu. 17) Notare: Eseul va fi notat cu 10 puncte. S. Roşu şi negru Flaubert . 1946. Elemente ale eseului: Într-un eseu de maximum 500 de cuvinte comentează următorul citat: Individul clasic este utopia unui om perfect sănătos trupeşte şi sufleteşte. O.

...................4.................2........................ de asemenea............................136 7........................... Introducere................................................................. Romanul......................................153 7.......4............................ 7..2..........137 7....................................................4............................................ Lirica ..............2.........5.................1......................................................5.........................................................138 7.........148 7.................... Vor fi tratate tendinţele epicii şi curentele apărute în lirică în prima jumătate a secolului..................136 7.......159 Lucrare de evaluare finală..158 Exerciţiul nr.................5.....153 7.................................................................... 7 SECOLUL AL XX-LEA 7..............160 BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR.Secolul al XX-lea Unitatea de învăţare nr..........1..................................... Trăsături .. corelate şi cu dezvoltarea artei spectacolului............................................ Obiective educaţionale...................................................................................................................................155 RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII .................................. Vor fi.1......................... Introducere În cadrul acestui modul de studiu vei explora mutaţiile complexe survenite în cele trei genuri.............................. Romancieri reprezentativi........2..........................1..147 7.........1...............3.................... Direcţii........................... Apollinaire – poetul inovaţiilor.. Dramaturgia ..............................2..........................136 7............................................................................ Obiective educaţionale La terminarea studiului acestei unităţi de învăţare vei dispune de competenţe pentru: • identificarea inovaţiilor în formulele romaneşti • explicarea caracteristicilor tipurilor de roman apărute • identificarea autorilor specifici • rezumarea unor opere literare • explicarea caracteristicilor curentelor lirice ale avangardei • identificarea principalilor reprezentanţi • explicarea caracteristicilor tematice şi formale ale dramaturgiei • identificarea principalilor reprezentanţi • identificarea unor teme şi motive literare 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural ..............................6....3..........140 7...................... Proust ......6..................... Cuprins 7............. 9 (Test de autoevaluare) ............................................... 7 ...................................................................4......................6...................................147 7..............................160 7......................... Curente.........................................137 7...... Între politic şi absurd.. Tradiţie şi experienţe noi ..... tratate câteva dintre temele şi formele dramatice ale secolului....... din perspectiva interdisciplinarităţii...... Cuprins...3.................

Mai mult.Secolul al XX-lea 7. aproape toţi marii romancieri ai secolului al XIX-lea şi-au argumentat/expus poziţia ideologică sau tehnica literară. teoriile freudiene au condus către o explorare complexă a personajului. Balzac. din secolul al XIX-lea. de evenimente cu impact universal. s-au constituit în momente de referinţă deopotrivă pentru studiul psihologic al personajelor şi pentru analiza sociologică a mediului. Romanul 7. pentru secolul al XX-lea. Flaubert. De aceea. de evoluţia unor discipline.1. În căutarea unor repere. În ansamblu. dintre cei pe care i-ai studiat. Tradiţie şi experienţe noi Titlul pe care l-am pus marchează o caracteristică majoră a romanului secolului al XX-lea. romanul.4. Márquez Proiectul pentru Învăţământul Rural 137 . Spre exemplu. în justificarea obiectivitătii. consecinţa a fost receptarea romanului ca specie polisemică şi mobilă. uneori. obiectivitate. Aceasta s-a întâmplat pentru că romanului. în linii mari: • renunţarea la investigaţia socială şi la studiul tipologiilor • urmărirea fluxului conştiinţei şi a memoriei asociative • perspectiva narativă schimbată: persoana I. Sau. romanul a împrumutat din alte specii sau din alte stiluri.4. Ce ţine de tradiţie în romanul secolului al XX-lea. unde analiza unui caz clinic rezultat din vulnerabilitatea unei tinere predispuse la lectura de tip empatic dă naştere unui scandal. înşiruirea senzaţiilor şi impresiilor: Virginia Woolf. subiectivitate • fir narativ imprevizibil • cronologie aleatorie • tematică lărgită. războiul a devenit o temă intens exploatată de romancieri. amintirile: Proust. precum Doamna Bovary şi Roşu şi negru. în înţelegerea unor particularităţi. scrisori • preluarea unor tehnici specifice altor arte Îţi subliniez în continuare câteva dintre schimbările care au apărut în romanul modern. curgerea neîntreruptă a timpului. Îţi dau ca exemplu romanul Doamna Bovary. este influenţat şi de descoperirile ştiinţifice. timpul ca durată: Faulkner • spaţiul mitic: Faulkner. îi lipseau regulile care erau prezente în cazul liricii sau al dramaticului. muzica ori arta filmului au implicat tehnici narative noi. acelaşi roman poate fi interpretat din mai multe perspective tematice • interferenţa genurilor • sugerarea autenticităţii prin integrarea unor documente reale. în linii mari: • construcţia epică amplă – romanul-frescă ori romanul familiilor • bildungsromanul (romanul formării unui erou) • romanul de tip realist-balzacian • naraţiune la persoana a III-a. cum ar fi războiul. în comparaţie cu romanul tradiţional: • timpul: autoanaliza şi memoria involuntară. începând cu secolul al XIX-lea. Hugo. narator omniscient Ce este nou în romanul secolului al XX-lea. Romane esenţiale pentru evoluţia acestei specii. ca specie.

La umbra fetelor în floare – 1918. pp. Proust şi-a translat o parte din biografie în opera literară. Minerva. V.4. Biemel. Nathalie Sarraute. Univers. Thomas Mann. Timpul regăsit. Captiva – 1923. pictori. liricului şi dramaticului: Joyce limbajul frust. (W. 261) Proiectul pentru Învăţământul Rural 138 . ceea ce se obţine este „puţin timp în stare pură” (Proust. Supus la izolare din cauza bolii. Nikos Kazantzakis realismul magic: Márquez. Robert Musil Bulgakov (în modalităţi diferite) coexistenţa epicului. explicaţia este următoarea: trăim în prezentul căruia i se suprapune trecutul. noul roman: analizarea tuturor situaţiilor posibile ale discursului. ci este în egală măsură valabil pentru lirică sau dramă şi chiar pentru celelalte arte (…). scriitoare franceză de origine română. Iată un fenomen care nu se limitează câtuşi de puţin la domeniul romanului. I.salonul literar din Paris al contesei Anna de Noailles. Marguerite Duras tehnica „naratorilor multipli”: Faulkner tehnica referinţelor multiple. Timpul regăsit – 1927. traducere de Eugenia Cioculescu. 1977. 206-207) Înnoiri • metoda caracteristică investigaţiei psihologice este autoanaliza – autorul îşi observă/analizează cu minuţie cele mai subtile stări psihice • memoria involuntară este mijlocul de retrăire/întoarcere în trecut. Evgheni Zamiatin romanul-eseu: Thomas Mann romanul-parabolă: Th. Scriitorul Marcel Proust a trăit între anii 1871 şi 1922. Woolf. Proust a fost unul dintre primii care a înţeles că artistul trebuie să reflecteze asupra gestului său şi să-l determine pe receptorul mesajului său artistic la aceeaşi atitudine. p. colajul: Joyce ironie.2. Hesse. Bucureşti. Bucureşti. Intenţia lui Proust de a surprinde în povestire totalitatea (…) se leagă tocmai de revendicarea prezenţei simultane a dimensiunilor eterogene ale timpului. alături de alte personalităţi ale momentului – scriitori. parodie: Joyce. nedirijate conturează realitatea concretă. 1987. astfel. amintirile spontane. H. care făcea parte din familia Brâncoveanu.Secolul al XX-lea • • • • • • • • • • • • • • 7. Fugara – 1925. Kafka. Romanul este alcătuit din şapte părţi: Swann – apărut în 1913. oralitatea: Salinger romanul de anticipaţie: Orwell. Gândirea sa artistică novatoare s-a reflectat în primul rând în romanul În căutarea timpului pierdut. Bradbury. vol. pastişa. muzicieni . Guermantes – 1920. Proust intervenţia absurdului în existenţă: Kafka paradoxurile: Borges roman de tip polifonic: Huxley. Ca un lucru inedit. Proust vorbeşte despre „cotropirea prezentului de către trecut”. Expunere şi interpretare. reţine din biografia sa faptul că a frecventat. Durrell predominarea monologului interior: Joyce. În Timpul regăsit. Mann. prin abandonarea naraţiunii tradiţionale cu personaje: Robbe-Grillet. Sodoma şi Gomora – 1922.

. ori de câte ori mintea se simte depăşită de ea însăşi. frumuseţea unor locuri. tablou social: saloane. care implică unitatea de perspectivă şi autenticitatea. aproape inefabile... romanul lui Proust oferă un complex. să creeze. făcându-l apoi să pătrundă în lumina lui. prin mijlocirea acestei repetiţii.”(Swann. fără să am noţiunea a ceea ce o pricinuise.. când ea. este în acelaşi timp şi ţinutul întunecat în care trebuie să se scormonească şi în care toată încărcătura nu-i va fi de nici un folos. în mod maşinal. atent la lucrul extraordinar ce se petrecea în mine. am tresărit. vol. unde l-a trezit. cit. Biemel. 215) Spre exemplu. ea eram eu. adică în mine însumi. şi nu poate decât să-l repete la nesfârşit (. călătorii. care nu fusese în stare să le dea naştere. vol.. De unde putea să-mi vină această bucurie puternică? (. copleşit de ziua mohorâtă şi perspectiva tristă a zilei de mâine. aparent discontinuă. făcând în acelaşi timp ca vicisitudinile vieţii să-mi devină indiferente. derivând din autoanaliză. II. conturând.” (Ibid. ci în mine. medii diferite. din exemplul dat. Dar chiar în clipa în care înghiţitura amestecată cu firimiturile prăjiturii îmi atinse cerul gurii. I. Readucerea la suprafaţă a ceva demult trecut şi care la început pare adesea lipsit de importanţă trebuie să conducă la înţelegerea. op. Să caute? Nu numai atât. 1 Ce metodă proustiană identifici în citatul următor: „Impresii ca acelea pe care căutam să le fixez. „adevărata viaţă. dar nu-l cunoaşte. traducere de Barbu Cioculescu. (W. sau. pp. Cum însă? Grea nesiguranţă. să le lămuresc până în adâncurile lor. mai degrabă această esenţă nu era în mine. care este cercetătorul. cit. scurtimea ei iluzorie. nu puteau decât să pălească în contact cu o plăcere nemijlocită. Exerciţiul nr. nuanţat. serate. dezastrele inofensive. Singura cale de a le împărtăşi mai mult era să caut să le cunosc cât mai bine acolo unde se aflau. prin detaliile cele mai potrivite. când te simte umplut cu o esenţă preţioasă. faptul că fraza proustiană este amplă. p.. monologul interior. dar urmând în realitate fluxul gândirii. cele mai reprezentative Realitatea. iată un fragment celebru şi relevant: „Şi curând. 6). 57-58) Astfel. O plăcere fermecătoare mă cuprinsese. Pe de altă parte.) Las ceaşca din mână şi mă îndrept spre mintea mea. Observi.. am dus la gură o linguriţă de ceai în care înmuiasem o bucată de madlenă. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . ed.) E limpede că adevărul pe care îl caut nu e în ea. arta lui Proust este rezultatul analizei vieţii celei mai intime. E în faţa unui lucru care nu există şi pe care numai ea îl poate realiza. p. care trebuie să găsească adevărul. în sfârşit descoperită şi lămurită”. mă izolase. a faptului odată trăit.Secolul al XX-lea • naraţiunea la persoana I. în acelaşi chip în care operează dragostea.

de cele mai multe ori. publicat în anul 1925.Secolul al XX-lea 7. La galerie. (. fireşte. într-un univers care devine absurd. O dare de seamă pentru o Academie. Castelul. traducere de Gellu Naum. Amănuntele autobiografice (profesia de funcţionar. p. Eroul nu primeşte răspuns la întrebări elementare: „Nu vreau să spun că socotesc toată întâmplarea o farsă. a acestor tainice teatre de umbre ale vieţii. pe neaşteptate.publicate postum. cu numeroase inserţii stranii. este arestat. p. căci.” (Ibid. Josef K. căci mijloacele folosite pentru ea mi se par prea importante. Acţiunea romanelor şi nuvelelor sale nu este complicată. tot postum au apărut şi Jurnalele şi corespondenţa – Scrisori către Milena. Individul este copleşit de propria existenţă. 11) Situaţia absurdă al cărei protagonist este devine din ce în ce mai complexă şi fără ieşire. dar nimeni nu te împiedică să-ţi vezi mai departe de slujbă. Colonia penitenciară. se pomeni într-o dimineaţă arestat.. Un artist al foamei. Bucureşti. Romanul kafkian pe care îl studiezi este Procesul. Logica este substituită de o logică a absurdului.. angoasat. apoi cu obligaţia de a se prezenta în faţa inspectorului doar cu haină neagră. Editura Rao. A fost un visător şi creaţiile sale sunt adesea concepute şi realizate în deplină concordanţă cu caracterul visului.. începând cu modul ciudat în care e privit de gazda sa. 1994.3. 1991) Opera: nuvele: Verdictul. este un funcţionar la o bancă şi. Proiectul pentru Învăţământul Rural Absurdul 140 .” (Ibid. continuând cu refuzul paznicilor de a-i vedea actele. Unsprezece feciori. Romancieri reprezentativi Kafka A trăit între anii 1883 şi 1924. Editura Moldova. America .4.” (Kafka.. p..) Întrebarea esenţială este: de cine sunt acuzat? Ce autoritate conduce procesul? Sunteţi funcţionari? (. evenimentele se declanşează brusc. fără să fi făcut nimic rău. traducere de Mihai Izbăşescu. În faţa legii. ele imită până la ridicol nebunia iraţională şi înspăimântătoare a viselor. Îl calomniase pesemne cineva. nimeni nu te împiedică să-ţi duci mai departe traiul dumitale obişnuit. Metamorfoza. Colonia penitenciară. Procesul. Începutul romanului este echivalent cu deplina proiectare în planul absurdului: „Pe Josef K. într-o dimineaţă. însingurarea) s-au răsfrânt în literatura sa. revăzută şi adăugită de Radu Gabriel Pârvu. în Kafka. Iaşi.. spaţiul în care se mişcă este limitativ până la anihilare. De asemenea. raporturile cu tatăl. romane: Procesul. 20) Arestarea sa îmbracă o formă ciudată: „Eşti arestat. Un medic de ţară.) Iată punctele asupra cărora doresc să fiu lămurit şi sunt convins că după clarificarea lor ne vom putea lua un rămas bun cât se poate de cordial. eroul principal. (Thomas Mann..

acuzare. este luat de acasă de doi domni. cum ar fi fost normal. Individul obişnuit este o victimă a intersectării acestor două lumi. după acuzare este grotescă şi terifiantă. Cu cât încearcă dezambiguizarea situaţiei. din nou. Nu se poate apăra. ci este în podul unei case cu camere de închiriat.” (Ibid. Unica soluţie pentru el este moartea. tribunalul nu are o clădire proprie. din nou. 193) Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . este o farsă justiţiară. 2 I. K. palizi şi graşi. ci.. Fişează-ţi trei situaţii absurde din roman. una dominatoare şi cealaltă dominată. iertare. totul îi pare. pe măsură ce este tot mai greu de înţeles. Este prizonier în labirintul unei justiţii absurde. întâlnirea cu un preot nu înseamnă absolvire. Până în momentul găsirii locului şi poziţiei trupului. Realizau împreună o coeziune care.Secolul al XX-lea 22) Treptat. De exemplu. cu ceilalţi. Este dus în afara oraşului. în general. „în redingotă. mergea ţeapăn între ei. deopotrivă claustrante. Exerciţiul nr. cu sine. orice încercare de a trata normal situaţia fiind imposibilă. o farsă: „Poate că sunt tenori. cei doi îl înhăţară în modul cel mai ciudat..) K. începe să se teamă. toţi trei formau acum un astfel de bloc. Josef K. Lumea pe care o descoperă Josef K. cu atât declanşează acumulări de elemente care îl încredinţează că tot ce se petrece. Roman parabolă Romanul kafkian este un roman-parabolă: două lumi incompatibile. nu poate fi obţinută decât cu materia moartă.” – monologhează K. În ajunul zilei în care împlinea treizeci şi unu de ani. p. stau sub semnul fatalităţii. câtă vreme nu i se spune vina. audierile sunt într-un vacarm incompatibil cu ideea de justiţie.. într-o carieră şi înjunghiat. Nici măcar. după gesturi amabile. II. în finalul romanului. încât ar fi fost imposibil să-l striveşti pe unul fără să-i zdrobeşti pe ceilalţi doi. (. Explică următorul fragment: „Imediat ce ajunseră în stradă. cu ţilindre înalte care păreau ţintuite pe capetele lor”. în inimă.

se reorientează către literatură. Totodată. acea formulă autoritară. În anii fascismului. erudiţia cu structura muzicală (polifonică). cât şi în romane).a. şi Leon Naphta – expresia radicalismului. olandezi. Goethe. p. relaţie verbală reatroactivă importantă pe porţiuni mari. Schröter. pe care apoi a preluat-o şi a dezvoltat-o el însuşi: îmbinarea povestirii cu ajutorul laitmotivului. Muntele vrăjit. mentalitară a lumii exterioare. un tânăr inginer din Hamburg. nu-i mai plac nici Proiectul pentru Învăţământul Rural Teme şi motive 142 . optând pentru Elveţia. eroul romanului. ruşi. Mărturisirile escrocului Felix Krull. Lotte la Weimar. Tristan. este primul roman-eseu din literatura universală. evrei. 1901).a. După studii la Universitatea Tehnică din München. Este un spaţiu amputat şi din punctul de vederea al spiritului. geniul. ipostaziază situaţia politică. eseuri: Patimile şi măreţia maeştrilor. (K. Mann!). Thomas Mann primeşte Premiul Nobel. a iraţionalismului. Iosif şi fraţii săi (tetralogie publicată între 1933-1943). Pacienţii. Nietzsche. Mario şi vrăjitorul ş. observaţia psihologică până la detaliul minuscul şi respiraţia epică amplă a unor simboluri. f. contactul cu maladia şi cu moartea are consecinţe ciudate: mai întâi alienarea de tot ce constituia repere ale universului său (îşi pierde interesul pentru vapoare. asocierea dintre claritatea cea mai mare şi însemnătatea cea mai mare. Sanatoriul este imaginea condensată a lumii „din afară”. se conturează modelele şi principalele mijloace ale scriiturii sale: Tolstoi. În anul 1929. Reţine faptul că. creaţia thomasmanniană reuneşte într-un mod fast cerebralitatea cu fantezia. germani.Secolul al XX-lea Thomas Mann Următorul romancier pe care îl studiezi este Thomas Mann: a trăit între anii 1875 şi 1955. al cărui succes îl confirmă ca artist matur. părăseşte Germania. publicat în anul 1924. dragostei pentru artă. La vârsta de douăzeci şi şase de ani publică romanul Casa Buddenbrook. modul de viaţă al burgheziei şi declinul acesteia. îşi vizitează vărul internat într-un sanatoriu. parodia cu virtuozitatea. Schopenhauer. Doctor Faustus – romanul unui roman. Identifici o ipostază modernă a motivului călătoriei. disoluţia valorilor spirituale. pentru cei de acasă. Zola. Moartea la Veneţia. Pentru erou. Thomas Mann. Doctor Faustus. mituri recurente (atât în nuvele. Petrece aici şapte ani (atenţie la simbolistica numerelor şi la simetrii şi în alte opere de-ale lui Th. treptat conturându-se latura sa iniţiatică. mexicani. ironia cu sensibilitatea. boala – creaţia – moartea. din mărturiile scriitorului. nu doar al bolii. Două personaje sunt antitetice: avocatul Settembrini – expresia umanismului. romane: Casa Buddenbrook (romanul de debut. solitudinea.69) Romanele şi nuvelele sale au un caracter autobiografic evident. Universitas.. Opera: nuvele: Micul domn Friedemann. armoniei. în ansamblul ei. Hans Castorp. Alteţă regală. Alesul. cu o mare exigenţă faţă de sine. Wagner. Muntele vrăjit.. apoi pentru exilul în SUA. Arta romanului. Tonio Kröger. italieni. Temele principale ale operei sunt: artistul şi arta ca experiment al momentului. Goethe şi Tolstoi. În romanele lui Tolstoi a găsit exemplificată tehnica compoziţiei. pentru ca în ultimii trei ani ai vieţii să aleagă din nou Elveţia.

Acestea sunt două dintre temele romanului. (. 59) Abia acum eroul conştientizează că „omul nu trebuie să îngăduie morţii să domnească asupra gândurilor lui în numele bunătăţii şi iubirii”.. Clavdia l-a călăuzit prin împărăţia suferinţei şi a morţii. p. iubirea. Iubirea se interferează cu toate celelalte teme ale romanului. cit. Identifici în povestea de dragoste care se conturează motivul femeii-ispită. timpul are altă dimensiune. revelaţia celor două feţe ale istoriei omeneşti. Clavdia se identifică cu muntele magic. de la antichitate până la Faust.) şi ar fi putut uşor pleca din viaţă ca oricare dintre predecesorii săi. de care Hans nu s-a putut desprinde şapte ani. libertatea. 535) Iubirea este o altă temă a romanului. traducere de Petru Manoliu. De fapt. într-un pretext al confruntărilor spirituale. agravare) pe calea alchimiei. Timpul este o temă esenţială a romanului. zăpada). 56) Exerciţiul nr. toţi aflându-se într-un „joc periculos cu eternitatea”. p. Ca într-o compoziţie muzicală.) Dorinţa sa expresă era transfigurarea concretului în simbol. (I. intensificare. ceea ce uneşte toate personajele este situarea faţă de libertate şi moarte. întâmplărilor în altceva decât fuseseră ele iniţial. Temă cu variaţiuni. Hans Castorp ia contact cu un macrotimp şi are halucinanta viziune a destinului. (Ibid. celelalte sunt: timpul. pe care le-ai întâlnit în alte opere literare. una paradiziacă.. Editura pentru Literatură Universală. 3 Cu ce altă călăuză dintr-o operă studiată o poţi identifica pe Clavdia? Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 .. Ianoşi. p. apoi contactul cu maladia are un rol iniţiatic. Contemplând natura în manifestările ei colosale (marea. Editura Trei. faptelor. op. 2002. se interferează. alta infernală. (Th. Hans se îndrăgosteşte de Clavdia Chauchat. amestecând trecutul cu prezentul şi cu viitorul... a datelor. Recunoşti în roman opoziţia dintre timpul obiectiv şi timpul subiectiv. temele şi motivele majore din literatură. şi l-a ajutat apoi să se reîntoarcă la lumină.. genialitatea (. una sublimă.Secolul al XX-lea măcar ţigările de foi favorite). Muntele vrăjit. Bucureşti. Thomas Mann. Bucureşti. 1967. Mann. neiniţiat în tainele ei periculoase şi înălţătoare.. ca odinioară Vergiliu pe Dante. În universul magic al muntelui. alta înfiorătoare. geniul. Prin ea a cunoscut tânărul hanseat frumuseţea. 70) Povestea lui Hans Castorp este definită de autor drept „Steigerung” (înălţare. (I. potenţare. cu vraja muntelui Venus. transformat apoi în motivul femeii-piedică. p. Ianoşi.

ea e «revelaţia instantanee a existenţei unui lucru». Univers. Reţine că textul homeric este parodiat. analizează universul înconjurător. citat în D. 2003. Grigorescu. În literatură.) permite asocierile cele mai neaşteptate. De la el încoace. El străbate oraşul a cărui topografie e minuţios punctată. Realitate. la sfârşitul fiecărei povestiri. eroul prozei narative – care e omul acestei epoci şi de totdeauna. Joyce aboleşte sintaxa normativă. agent de bursă. este un „Ulise” care pleacă dimineaţa. 329) În romanul cu implicaţii autobiografice Portret al artistului în tinereţe. în care. Dicţionarul. Stephen Dedalus. cel care a avut o contribuţie fundamentală la inovarea romanului. până la izbucnirea neaştptată. Bucureşti.. unul dintre cei mai importanţi romancieri. într-un gest obişnuit sau într-un moment al proceselor minţii înseşi”1 Astfel încât naraţiunea joyciană nu se desfăşoară ca un arc. Subiectul te poate contraria: este descrirea amănunţită a unei zile din viaţa aceluiaşi Stephen Dedalus. la ora opt. simbol. iar Molly nu are absolut nimic din cuminţenia Penelopei. a lui Brâncuşi în sculptură. o dată cu ea. a întâmplărilor. din Dublin. Grigorescu. decât cu aceea a lui Einstein în ştiinţă. Kandinsky în pictură. romane: Portret al artistului în tinereţe. Ulise. «brusca manifestare spirituală» într-un limbaj. Editura Enciclopedică. îndreptându-se spre deznodământ. În unele pasaje lipsesc semnele de punctuaţie. Introspectiv. ideile sunt aleatorii. scriitura retranscrie fluxul spontan al gândurilor şi simţirii celei mai subtile. a epifaniei.. plată. Priveghiul lui Finnegan. P.Secolul al XX-lea Joyce Următorul scriitor pe care îl studiezi este James Joyce (1882-1941). Schoenberg şi Stravinski în muzică. «arătarea dumnezeirii lui Iisus Hristos dinaintea Magilor».. în final. în întreaga istorie a secolului al XX-lea. 1989. (Herbert Read. Grigorescu. dornic de adevăr şi de cunoaşterea integrală a lumii. De altfel. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Dicţionarul avangardelor. Narrative Stratagies in the Works of James Joyce. calambururi etc. a burghezului Bloom. Revoluţia pe care a săvârşit-o Joyce în domeniul cuvântului nu poate fi comparată. în 1 M. intensitatea acţiunii scade. construcţia literară a căpătat alte dimensiuni şi. publicat în anul 1916. într-o dezordine spontană. Polifem este un antisemit violent dintr-un bar. Făcând din monologul interior principalul mod de expunere. citat în D. introducea conceptul de epifanie care apărea. soţia sa. sirenele sunt două ispite feminine din acelaşi bar. ci ca o înşiruire egală. revelator. mit. şi a lui Molly. Un portret al lui James Joyce. 7 e Ithaca. publicat în anul 1922. „Epifanie e. şi se întoarce seara. 1984) Opera: nuvele: Oameni din Dublin. Contribuţie fundamentală la inovarea romanului Cel mai complex roman al său este Ulise. virtuozitatea lexicală (cuvinte rarisime sau necunoscute. este urmărită evoluţia unui tânăr irlandez (ca şi autorul). în termeni creştini. dând sens întregii construcţii narative. după un punct culminant. Gillespie. Atena e o lăptăreasă bătrână. că în afară de motivul călătoriei nu există nici o tangenţă între Ulisele homeric şi Bloom. (D. Bucureşti. casa de la nr. neologisme. Evreul Bloom. În Oameni din Dublin (1914). p.

Lumină de august.. (J. Ei sunt fraţii Quentin. Pogoară-te. impulsul instinctului şi aşteptarea epuizantă. în alte romane apar contradicţiile dintre individ şi ordine. p.) provocarea crudă a unui destin dominant. cit. cu o punctuaţie din care erau eliminate virgulele.declinul aristocraţiei fiind una din ele. Woolf.. Este un scriitor contemporan. Yoknapatawpha.. Scriitorul a optat pentru o naraţiune complexă. Absalom! Absalom!. Acest spaţiu este populat de personaje comune mai multor romane ale sale. în care se desfăşoară itinerariile cuvintelor-personaje. „L’empire de Joyce”. Joyce) nu a fost dus atât de departe. cu o istorie ce se identifică cu cea reală. Caracteristica scriiturii sale este realismul magic. Sartoris.-M. citat în D. Numele lui Dedalus aminteşte de constructorul mitic Dedal. Dicţionarul. Kostelanetz. construcţia frazelor – o proză inimitabilă. În roman Stephen predă la o şcoală şi ar trebui să fie ascultat cum erau ascultaţi cu respect în obşte eroii homerici. mitul cu viaţa cea mai obişnuită.. influenţat de Joyce şi de V. consecinţele Războiului de secesiune . Recviem pentru o călugăriţă. şi cartea conţine fiecare cuvânt. citat în D. compusă din cuvinte care se năpustesc unul împotriva celorlalte. 2000. (Scriitori străini. Benjy. Sublimul îşi întretaie drumurile cu derizoriul...521) Faulkner Din literatura americană îl studiezi pe William Faulkner (1897-1962). epoca lui Joyce) şi microcosmos (făptura umană. Proiectul pentru Învăţământul Rural . a făcut din el un spaţiu imaginar. Pe patul de moarte. mentalitatea. descriind cercul de semnificaţii.. De Montremy. în Columbia. cu adjective complementare. Semnificativ pentru modul în care Faulkner a inovat romanul este Zgomotul şi furia.. Márquez este considerat cel mai important scriitor latino-american. sănătatea mintală. ed.2 Opera: romane: Cătunul. Dublinul. Puternic legat de Sud (s-a născut şi a trăit în statul Mississippi). Protagoniştii acestor monologuri sunt complet diferiţi în ceea ce priveşte psihologia. Niciodată principiul analogiei între macrocosmos (universul. 145 2 R. Dictionary of the Avant-Garde. Ca particularităţi ale scriiturii sale sunt: „naratorii multipli”. fiecare cuvânt conţine cartea.. reprezintă astfel în spaţiu viaţa şi întâlnirile lui Joyce. alcătuită din patru monologuri interioare. Grigorescu. uneori paginile conturează un pamflet. (. Neînvinşii. articolele în stil jurnalistic). născut în anul 1928. Întregul roman conţine pastişe (de exemplu. transformând scriitura într-o veritabilă enciclopedie care se povesteşte pe ea însăşi. Nechemat în ţărână. Structura romanului este muzicală. Jason.) În 1950 primeşte Premiul Nobel. făuritorul labirintului cretan. Monologurile nu au ordine cronologică: personajele sunt surprinse în ani diferiţi.Secolul al XX-lea acelaşi registru parodic. servitoarea Dilsey. Conacul. Márquez Următorul scriitor cu care iei contact este Gabriel García Márquez. Grigorescu. Realitate. Moise!. Subiectele romanelor sale poartă amprenta spaţiului şi istoriei Sudului: confruntarea dintre civilizaţii. Oraşul. Zgomotul şi furia (1929). oraş-carte.

În roman. 364) 146 Proiectul pentru Învăţământul Rural . p. Ceasul rău. povestiri: Funeraliile Mamei Mari. gheaţa ca pe o minune şi covorul zburător ca pe un lucru firesc. interpretează semne.” (García Márquez. însă. realul se împleteşte cu fantasticul.Secolul al XX-lea În 1982 primeşte Premiul Nobel. Macondo reiterează istoria întregii americi Latine. de parcă s-ar fi privit într-o oglindă de cuvinte. înţelesese că nu va mai ieşi niciodată din odaia aceea. În acelaşi timp. Dragostea în vremea holerei. Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi a nesăbuitei sale bunici.. Colonelului nu are cine să-i scrie. Generalul în labirintul său. au insomnii. memorialistică: A trăi pentru a-ţi povesti viaţa (2002). trăiesc alături de oseminte. O lume inocentă şi pătimaşă. de exemplu. Un veac de singurătate. conflictele şi catastrofa. visează. Finalul romanului confirmă proiectarea realităţii în mit: Aureliano citeşte pergamente vechi. ori. ca şi Yoknapatawpha din romanele lui Faulkner. se revelează taine. Realismul magic Opera: romane: Pleava. Macondo este corespondentul poetico-fantastic al oraşului natal al lui Márquez. suflete se „descompun” sub pecetea unui timp străbătut de călduri moleşitoare şi de ploi interminabile. Acţiunea se petrece în Macondo. obiecte. Macondo reprezintă Paradisul. şi că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie nerepetat. descifrând-o pe măsură ce o trăia. cu profeţii ale celor întâmplate. E o lume fabuloasă. de exemplu Dragostea în vremea holerei. Întâlneşti aceeaşi atmosferă şi în alte romane. Exact ca în Biblie. Romanul propune o realitate transformată în mit. aşa cum şi Macondo cunoaşte deopotrivă vârsta de aur. Editura Rao. căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ. şi febril „începu să descifreze clipa pe care tocmai o trăia. Macondo cunoaşte geneza şi apocalipsa. Despre dragoste şi alţi demoni.. 1995. un loc imaginar. traducere de Mihnea Gheorghiu. Aracataca. Un veac de singurătate (1967). printr-o lărgire a semnificaţiilor. Un veac de singurătate este una dintre capodoperele secolului al XX-lea. căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau a mirajelor) va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor. Istoria satului este evocată prin intermediul familiei Buendía.) Dar înainte de a ajunge la versul final. ţinutul nimicit de potop. care cunoaşte gloria şi decăderea. profeţii. Douăsprezece povestiri călătoare (1992). generoasă. Toamna patriarhului. dar şi Paradisul pierdut. instinctivă. Oameni. marcată de extreme – prosperitate şi războaie civile . (. Oamenii evocă morţii. Bucureşti. ceea ce se întâmplă acolo echivalează cu istoria mitică a umanităţii. prorocindu-se pe sine însuşi că descifrează ultima pagină a manuscrisului. cu taine ale naşterii şi ale morţii. amnezii colective. care tratează. Cronica unei morţi anunţate.

Peer Gynt. Hedda Gabler.5. Printre cele mai cunoscute creaţii ale sale se numără: Nora (Casa cu păpuşi. Livada cu vişini. de banalitate. foarte apropiate de realitate. Este vorba mai întâi despre Anton Pavlovici Cehov (1860-1904). 1879). Constructorul Solness. ale cărui drame explorează complicata psihologie a unor indivizi taraţi de viaţa de provincie. consecinţă a interferării genurilor Proiectul pentru Învăţământul Rural 147 . Rosmersholm. Trăsături Ca şi în cazul romanului. revelează o complexitate deosebită. Dintre trăsăturile dramaturgiei secolului trecut ţi le menţionez pe cele mai importante: • formule teatrale noi.Secolul al XX-lea Exerciţiul nr. Trei surori. Stâlpii societăţii. de o inerţie patetică. 7. Raţa sălbatică. accentul fiind pus pe dezbaterea unor idei.1. încât o clasificare este cel puţin dificilă. 4 Selectează cinci citate care să conţină modul în care este percepută scurgerea timpului. Piesele sale sunt caracterizate de spirit analitic: conflictul se declanşează la nivelul conştiinţelor. Celălalt mare dramaturg este Henrik Ibsen (1828-1906). de visele neîmplinite. care presupune o confruntare cu realitatea contemporană pornind de la un ideal. Strigoii. În mod sigur ai văzut sau ai ascultat una din dramele sale: Pescăruşul.5. doi dramaturgi se detaşează în mod deosebit. Către sfârşitul secolului al XIX-lea. Dramaturgia 7. Ibsen a fost promotorul dramei de idei. iar personajele. dramaturgia secolului al XX-lea a cunoscut o varietate de forme. Unchiul Vania.

Aici Oreste îşi asumă uciderea mamei pentru a-şi răzbuna tatăl. 433) În majoritatea dramelor lui Brecht se situează antagonic cei buni şi ceilalţi. lipsiţi de nobleţe sufletească. M. Sechestraţii din Altona. ori o poziţie tranşantă şi satirică faţă de politică. Isbăşescu. Bucureşti. Scopul acestuia era de a face din spectator un participant efectiv la actul teatral prin ceea ce s-a numit efectul distanţării. dramaturg şi teoretician al teatrului. Şestov. Cercul de cretă caucazian. II. Unele dintre dramele sale vizează o critică socială. Drumurile libertăţii (neterminat). Heidegger. Editura Enciclopedică. Muştele (1943). O altă piesă. fiindcă se bazează în principal pe trilogia Orestia de Eschil. Un motiv şi o topografie pe care le cunoşti pentru că le-ai analizat la alţi scriitori. Jaspers.Secolul al XX-lea • diversitate de teme şi modalităţi de expresie. un loc aparte îl ocupă Bertold Brecht (1898-1956). La Eschil. L. comentarii (Vezi în M. Ideea de bază. teatru: Muştele. scrieri despre teatru: Despre operă. Diavolul şi bunul Dumnezeu. este existenţa ca exerciţiu constant al libertăţii (libertatea de acţiune. Mic breviar pentru teatru (în care îşi expune punctul de vedere asupra teatrului epic. În sens strict. Teama şi mizeriile celui de-al III-lea Reich. pe care o găseşti în piesele sale. (Dicţionar enciclopedic. Cu uşile închise. uciderea era dictată de Apolo. enunţată în Fiinţa şi Neantul. implicit. song-uri. prin intercalarea în spectacol a unor înregistrări. Reprezentanţi: K. de a alege).5. au la Sartre o semnificaţie diferită de tot ce ai întâlnit până la el. social • valorificarea şi reinterpretarea miturilor 7. Opera: teatru: Opera de trei parale (1929). autoexplicaţii ale personajelor. în scopul explorării problematicii omului modern • explorarea psihicului • preocuparea pentru politic. Replica „Infernul sunt ceilalţi” nu se referă la lumea de dincolo. vol. în sfârşit. Istoria literaturii germane ed. Viaţa lui Galilei. Opera: romane: Greaţa (1938). în speţă faţă de nazism (a părăsit Germania în anul 1933). datată 1945. Mai precis. povestire autobiografică: Cuvintele (1964). înţeleasă exact când libertatea de a opta nu mai este posibilă. Caracter popular şi realism. Infernul este un spaţiu al retrospecţiei şi al ironiei tragice: viaţa anterioară este privită şi.. Între politic şi absurd Brecht În iniţierea unor formule teatrale noi. desemnează doctrina lui Sartre ca expresie metafizică a credinţei în libertatea absolută. 1996) 3 148 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ci la lumea reală şi semnifică limitarea libertăţii individului. Mutter Courage şi copiii ei. iniţiatorul teatrului epic. filosofic. Lit p. Cu uşile închise. Scrieri despre teatru. este drama Infernului. Sartre Jean-Paul Sartre (1905-1980) a fost unul dintre exponenţii existenţialismului3. tratează din perspectiva existenţialismului un subiect care îţi este cunoscut. 1960). iar Oreste Interpretarea modernă a mitului antic Curent filosofic contemporan ce evidenţiază şi justifică importanţa existenţei individuale şi caracterul ei ireductibil. pe care l-a promovat în creaţia sa dramatică. Direcţii. proiecţii.2. Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită.

Teatru. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos. în trilogia Din jale se-ntrupează Electra. (…) Eu nu pot să merg decât pe drumul meu. Jupiter. pornind de la esenţele antice. în cazul lui Oreste. prin diversitatea şi complexitatea subiectelor. O’Neill şi renaşterea tragediei. (…) O’Neill cercetează realitatea umană pe planuri multiple. 1986. asemenea cuiva care şi-a pierdut umbra. Eu sunt libertatea mea!(…) Pe neaşteptate s-a năpustit asupra mea libertatea. La Sartre. natura s-a dat îndărăt (…) şi m-am simţit singur în sânul lumii tale mici şi blajine.Secolul al XX-lea era plasat între două exigenţe ale destinului. 1969. Comarnescu. traducere de Nicolae Minei şi Amy Florea. nici rob. Jupiter. nimeni care să dea porunci. fiind un maestru al conflictelor. Dacia. Exerciţiul nr. La antici. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . în numele adevărului. Pentru că sunt om. nici Răul. pp. Bucureşti. (P. şi fiecare om trebuie să-şi născocească drumul.(…) Nu numai că a îmbogăţit construcţia dramatică cu felurite procedee sau tehnici noi – fiind un neîntrecut experimentator şi inovator – dar a folosit ca variate dozaje şi densităţi elementele constitutive ale artei dramatice. Eriniile sunt alegoria angoasei. 316-318) A recreat tragedia. Cluj-Napoca. indiferent de consecinţe. Alegerea îl extrage pe Oreste din contingent şi îl face exponentul unei lumi a acţiunii. a văzut mai ales aspectul tragic al existenţei. de la cele mai violente la cele mai subtile. nici Binele. atât crima. m-a covârşit. El îşi susţine libertatea chiar în faţa lui Jupiter: „ORESTE: Nu sunt nici stăpân. 5 Identifică o corespondenţă între titlul lucrării filosofice Fiinţa şi Neantul şi citatul de mai sus. pp. el apărând ca un mare răzvrătit al generaţiei sale. un constructor de acţiuni vii şi concentrate. Univers. 88-89) Libertatea implică.” (Sartre. şi în cer nu mai era nimic. după cum ai constatat în capitolul 2. O’Neill Acelaşi mit interpretat modern îl întâlneşti şi la dramaturgul american Eugene O’Neill (1888-1953). cât şi asumarea chinului pe care îl induc Eriniile. învestite uneori cu o concretitudine realistă. ele erau zeităţile care îi pedepseau pe ucigaşii rudelor de sânge. Adânc legat de viaţă (…) şi totodată om de gândire şi poet cu vaste orizonturi. Dramaturgia lui O’Neill reprezintă un moment de referinţă în dramaturgia americană.

Explică titlul părţii a doua a trilogiei. Interpretarea modernă a mitului antic Din jale se-ntrupează Electra este o trilogie (după modelul eschilian. Straniul interludiu. 10. Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Personajele sunt: generalul Ezra Mannon. Christine. Ca şi la poetul antic. Fişează-ţi citate care să surprindă ideea că reşedinţa Mannon este un loc al destinului. Anna Christie. Marele zeu Brown. Orestia). Identifică personajele din trilogia lui O’Neill cărora le corespund personaje eschiliene. Maimuţa păroasă. De ce Lavinia îşi urăşte mama? 5. 4. 3. Lungul drum al zilei către noapte.Secolul al XX-lea În anul 1936 i s-a decernat Premiul Nobel. Din jale se-ntrupează Electra (1931). subiectul este axat pe destinul unei familii. Lavinia şi Orin copiii lor. Timpul şi spaţiul sunt. Prigoniţii. Cine îndeplineşte rolul corului din tragedia antică în tragedia lui O’Neill? 7. Mannon. 9. 8. Opera: Dincolo de zare. Toţi copiii lui Dumnezeu au aripi. Exerciţiul nr. Ce motivează răzbunarea lui Adam Brant? 6. Compară finalul celor două trilogii şi explică ultima replică a Laviniei. 6 1. Stafiile. Explică titlul ultimei părţi a trilogiei. soţia sa. alcătuită din: Întoarcerea acasă. Compară cauzele răzbunării Christinei şi cele ale Clitemnestrei. care se întoarce din război. căpitanul Adam Brant. Luna dezmoşteniţilor. Patima de sub ulmi. de asemenea clar fixate: 1865-1866 (Războiul de secesiune) şi reşedinţa familiei Mannon. aidoma palatului Atrizilor. Rezumă cele trei părţi ale trilogiei. 2.

Secolul al XX-lea Proiectul pentru Învăţământul Rural 151 .

angoasa e sporită de evocarea unei lumi scoase în afara timpului.) au creat pe scenă o lume în acord cu realitatea: dialogul şi acţiunea ilogice. intriga se constituie din fragmentele unei existenţe banalizate. În Cântăreaţa cheală. Viitorul e în ouă. Adu-ţi aminte. Chiar şi ceea ce ar putea fi senzaţional este vidat de sens.(. de fapt imposibilitatea unui dialog. 1966. intriga fiind declanşată prin progresia unei pasiuni fără obiect. Harold Pinter (1930-) Fernando Arrabal (1932-). 71) Lipsa de logică a dialogului. în Eugen Ionescu.(D. una dintre cele mai inedite personalităţi literare ale celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut. vol. A murit acum doi ani. Scaunele. scrie că Bobby Watson a murit. versuri: Elegii pentru fiinţe mici. ceea ce îşi propune Ionesco este eliberarea tensiunii dramatice fără sprijinul oricărei intrigi veritabile. Arthur Adamov (1908-1970). am fost la înmormântarea lui! Acum un an şi jumătate! DOAMNA SMITH: Bineînţeles că-mi aduc aminte. dar nu înţeleg de ce tu însuţi ai fost atât de uimit văzând asta în ziar. Edward Albee (1928-). sărmanul. Rinocerii. Ionesco 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . când a murit? DOMNUL SMITH: De ce te arăţi aşa uimită? Doar o ştiai. Victimele datoriei. Tom Stoppard (1937-). Ionesco. E mai bine de trei ani de când s-a vorbit de decesul său. Idées. personajului şi ale construcţiei tradiţionale. 660) Constaţi astfel că acest tip de teatru este caracterizat de absurditatea situaţiilor şi de destructurarea limbajului. p. Mi-am reamintit imediat. Regele moare. Editura Enciclopedică. DOAMNA SMITH: Dumnezeule. Notes et contre-notes. eseuri: Nu. Gallimard. Bucureşti. sau al oricărui obiect particular. Editura pentru Literatură Universală. Jacques sau supunerea. Eliminând convenţiile intrigii.. o lume în care întâmplările se repetă la nesfârşit. atinge punctul culminant: „DOMNUL SMITH: Popa derapează! Popa n-are supapă. Războiul şi bulversarea valorilor în context postbelic au atras alienarea individului faţă de o lume pe care nu o mai înţelege. Eugène Ionesco este unul dintre fondatorii teatrului absurdului şi. Lecţia. traducere de Radu Popescu şi Dinu Bondi. DOMNUL SMITH: Asta n-a fost în ziar. Mi-am reamintit printr-o asociaţie de idei. De exemplu. acest dialog dintre dna şi dl Smith (atenţie şi la nume!): „DOMNUL SMITH: Poftim. (E. p. 2003. p. DOAMNA SMITH: Păcat! Era atât de bine conservat!” (Cântăreaţa cheală. Coll. fără legătură între replici şi episoade dau măsura spaimei de iraţionalismul metafizicii. Teatrul absurdului reflectă angoasa existenţei. ambele fiind semnele unei existenţe dezgolite de semnificaţii. totodată.. Dicţionarul avangardelor. Grigorescu. Bucureşti. 25) Opera: teatru: Cântăreaţa cheală. Reprezentanţi: Eugène Ionesco (1909-1904). Acest termen a fost formulat de scriitorul şi criticul Martin Esslin (în anul 1961. şi golirea cuvintelor de conţinut.Secolul al XX-lea Teatrul absurdului O direcţie importantă în dramaturgia secolului este teatrul absurdului.. I. 1968. groteşti. când îi apare volumul numit astfel). Teatru. Odată cu Cântăreaţa cheală (1950). Samuel Beckett (1906-1989).

Baudelaire a creat premisele unei înnoiri a liricii în secolul al XX-lea. d.1. w. c. l. Antiromantică. o u. pe plan literar şi artistic. u. z!” (Ibid. 1972. Identifică elemente ale absurdului în cele două citate. o. s. budoar! DOAMNA SMITH: Huidum. Călinescu. a. p. (M. p.6. Lirica Aşa cum ai constatat în Unitatea de învăţare nr. e. n. literatura – în speţă. literatura şi arta au fundamentat curente organizate programatic. deşi în contexte şi cu accente diferite. DOMNUL SMITH: A. u. o. ae. şi simbolismul francez a constituit o etapă esenţială în formarea poeziei moderne.6. Începând cu primul deceniu al secolului apar primele manifestări ale avangardei. 7 I. Ce semnificaţie au bătăile pendulei? Foloseşte pentru răspuns spaţiul de mai jos! 7. i. 6. înrudirea între poezie şi muzică – sunt teme comune de reflecţie. v. 7. i. x. Curente Mai mult ca în alte perioade ale culturii. burum. În dorinţa de a nega norme. tinzând ostentativ către originalitate şi abolirea oricăror constrângeri. cu ştiinţele. care au produs opere diverse şi contradictorii. analogia (…). i.Secolul al XX-lea DOMNUL MARTIN: Bizar. 178) Curentele postsimboliste au continuat unele dintre principiile estetice. berar. g. prin reinterpretarea mijloacelor de expresie şi prin îmbogăţirea limbajului poetic. i. r. poetica simbolistă a preluat şi a îmbogăţit multe concepte şi idei care circulaseră în romantism(…): imaginaţia. Eminescu. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . t. m.. p. f. II. u. De asemenea. lirica – secolului a fost într-o relaţie foarte strânsă cu arta. Conceptul modern de poezie. 102) Exerciţiul nr. DOAMNA MARTIN: B. e.

Grigorescu. reprezentative pentru o întreagă categorie. p. Eminescu. Grigorescu. 168) Se pare că numele a fost dat de poetul de origine română Tristan Tzara (1896-1963). sublinierea unor trăiri lăuntrice puternice. deopotrivă în textul dramatic şi în arta spectacolului.Secolul al XX-lea Dadaism Mişcare literară şi artistică apărută în 1916. Franz Werfel (1890-1945). Dicţionarul…. (D.) În Germania – unde a fost folosit mai frecvent – a fost aplicat la pictură în jurul lui 1911 şi la literatură pe la 1914. Clătinaţi uşor. monumentalitate. El defineşte folosirea deformării şi a exagerării pentru a exprima o emoţie foarte puternică şi a o transmite privitorului sau cititorului. Bucureşti.” (Citat în M. în literatura română.. Philippide au fost influenţaţi de expresionism. Primul document al mişcării a fost: revista Cabaret Voltaire. în 1917. sondarea subconştientului. Adrian Maniu şi Al. noaptea. Alegeţi din ziar un articol având lungimea pe care vreţi s-o aibă poemul dv. ca „un joc al nebunilor care răspund cu nu tuturor întrebărilor complicate ale lumii” (D. (D. Direcţii în poezia secolului XX. dansul vor reprezenta efectul influenţei artei plastice expresioniste în spectacolul teatral. oratoriului coral. De asemenea. S-a manifestat atât în literatură. Reprezentanţi: Georg Trakl (1887-1914). Grigorescu. viziunile de coşmar. în literatură expresionismul a redescoperit spaima. Expresionism Critic de artă francez de la începutul secolului. Decupaţi articolul. Deznădejdea. au fost introduse modificări pe care avea să le preia teatrul de mai târziu: importanţa acordată monologului. Blaga. Expressionismes. Grigorescu. tainică a lucrurilor. p. Stefan George (1868-1933). Teatrul expresionist este cel care a influenţat cel mai mult cultura scrisă a sec. la sensibilitatea primară (ingenuitatea copilăriei sau „vârsta” miturilor şi misterelor). teatru. film. cit. XX(…). singurătatea. toamna care despoaie crengile sunt temele cele mai obişnuite ale poeziei expresioniste.. (D. op. întâmplarea ca principiu de creaţie. Luaţi o pereche de foarfeci. 220) Dacă în pictură s-a manifestat prin violenţă cromatică. Termenul a fost creat de Louis Vauxcelles4. 1975. care a dat numele altor două mişcări artistice: cubismul şi fovismul. 4 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . p. care l-a preluat de la un ciclu de picturi al lui Julien Augustin Hervé. 206) Curent artistic apărut în Germania şi manifestat în primele decenii ale secolului al XX-lea. imnurilor. toate acestea contracarate de „întoarcerea la sursă”. Iată cum se putea compune. 117) Poezia cunoaşte un moment al manifestării expresionismului aproximativ între 1910 şi 1920.. mizeria morală. sculptură. cit.. Decorurile. Tzara s-a numărat printre iniţiatorii curentului. p. 223) În teatrul expresionist întâlneşti dezbateri de idei şi personaje simbolice. Hugo Ball. editată la Zürich în 1916. presentimentul prăbuşirii. Decupaţi apoi cu grijă fiecare din cuvintele care alcătuiesc acest articol şi puneţi-le într-un sac. oraşele infernale şi dezumanizante. (. cit. cât şi în pictură. A fost definită de unul dintre fondatori. expus în 1901. tensiune dramatică. Programul dadaist propunea „inventarea unei arte noi” prin hazard. Tzara va schimba numele revistei în Dada. costumele. p. op. op. în operele de factură expresionistă întâlneşti preocuparea pentru componenta obscură.. în viziunea lui Tzara: „Luaţi un ziar. Călinescu.

a omului de esenţele sale. Dali. din 1924. Miró (pictură). 5 Vezi în M. inconştientul. o suprarealitate. Documentele esenţiale ale mişcării au fost primul Manifest al suprarealismului. Apollinaire (1880-1918). am ales un singur poet. ajutându-l să pătrundă în „realitatea superioară a unor anumite forme de asociere (…). 99) Suprarealiştii au fost influenţaţi de doctrina lui Freud şi.2. sigur că nu voi ajunge până acolo. Spre cucerirea ei mă îndrept. care specifică despre creaţia sa Mamelele lui Tiresias (reprezentată în anul 1917) că este „o dramă suprarealistă”. Louis Aragon (1897-1982). 213. 7. Iată una dintre frazele-cheie al primului Manifest: „Cred în împăcarea celor două stări. Toate aceste principii trebuia să conducă spre lirismul pur. De Chirico. Termenul a fost folosit pentru prima dată cu referire la o operă literară de către Guillaume Apollinaire. Proiectul pentru Învăţământul Rural 155 . Alegerea e justificată de faptul că Apollinaire este reprezentativ pentru spiritul avangardei: fără să fie asimilat vreunui curent în mod special (de altfel unele nici nu se conturaseră încă). Călinescu.. a cărui poezie o analizăm. asupra stilului său de viaţă. într-un fel de realitate absolută. p. cit.” (Ibid.Secolul al XX-lea Suprarealism Cea de-a doua mişcare pe care o studiezi este suprarealismul: s-a manifestat în anii ’20 şi ’30. prin faptul că explorează visul.. p. Reprezentanţi: literatură: André Breton. p. dar prea nepăsător faţă de moarte pentru a nu evalua puţin bucuria unei astfel de posesiuni. ca „dezvoltare a unui protest” şi ca soluţie la alienare: a poeziei de spiritul ei. Giacometti (sculptură). suprarealismul îşi extindea revolta şi principiile nu numai asupra literaturii. le-a influenţat prin modernismul său. visul şi realitatea. sinonim cu eliminarea oricărui control exercitat de raţiune. în aparenţă atât de opuse una celeilalte. Ei considerau poezia un produs al inconştientului. 643) Ca şi dadaismul. Un alt principiu estetic promovat de suprarealişti este dicteul automat. se poate afirma că au estetizat noţiunile şi problemele psihanalizei5. Magritte. Suprarealismul proclama drept ţel suprem „eliberarea omului din constrângerile civilizaţiei moderne”.6. unul dintre textele esenţiale ale avangardei. ci şi asupra mentalităţii omului modern. Apollinaire – poetul inovaţiilor Ca şi în capitolul precedent. fondatorul fiind poetul şi criticul francez André Breton (1896-1966). Paul Eluard (1895-1952). poezia reprezenta singurul mod de cunoaştere şi unica posibilitate de a recrea lumea. în jocul pe care nu-l interesează gândirea” (Ibid. dacă o putem numi aşa. Buñuel (film). şi Cel de-al doilea manifest al suprarealismului. op.. din 1929. în visul atotputernic.

cu importanţi reprezentanţi ai noii literaturi: Alfred Jarry6. Braque. Apollinaire a jucat un rol extrem de important adunându-i laolaltă pe artiştii şi pe scriitorii dornici de înnoire şi ajutându-i să se înţeleagă reciproc. „a scris despre toate subiectele. după cum sugerează şi titlul. Identifici. din amintiri. teatru: Mamelele lui Tiresias. 22) Apollinaire a fost prieten cu unii dintre pictorii cei mai importanţi ai începutului de secol: Picasso. Neliniştea dragostei îţi încleştează gâtul De parcă niciodată nu ţi-ar fi dat să mai fii iubit. Te simţi deplin fericit. 6 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . critică de artă: Pictorii cubişti. În anul 1908. la rândul lui combinat din prezent şi din trecut. Opera: versuri: Alcooluri (1913).. cu care se deschide volumul Alcooluri. aidoma picturilor cubiste. Rousseau. Sub lămâii înfloriţi tot anul. Aşa cum scria un comentator. Păstorule. Ţi-e lehamite să mai trăieşti în antichitatea greacă şi romană. 8 Critic de artă şi poet francez (1881-1969). o Turn Eiffel. în toate formele şi pentru toate scopurile imaginabile. două dintre creaţiile lui Apollinaire sunt sub semnul inovaţiei: poemul Zonă. (D. care anticipează. care amestecă Parisul (cu repere arhicunoscute. Caligrame (1918). Este autorul farsei groteşti Ubu rege. Grigorescu. iniţiator al suprarealismului şi al cubismului. în mod cu totul special. Nu credea că există vreo distincţie între artă şi acţiune: pentru el erau identice”. turma podurilor behăie azi în zori. Doar religia a rămas nouă-nouţă. Max Jacob7. şi Caligrame. religia A rămas simplă ca hangarele de la Aeroport… (…) Acum mergi prin Paris singur în mulţime. într-o geografie spirituală. de asemenea amestecul dintre vis (particular suprarealiştilor) şi o realitate compusă din fragmente. cu alte oraşe. de asemenea. o roză e pe masă Dramaturg şi prozator francez (1873-1907). sau cu locuri confundabile). impresii şi observaţii. Reţine că. Iată un fragment din poem: „Până la urmă eşti sătul de lumea asta veche. Ibid. 7 Poet francez (1876-1944). (…) Acum eşti pe malul Mediteranei.Secolul al XX-lea În atmosfera culturală a Parisului de la începutul sec. XX. André Salmon8. prieten. Aici până şi automobilele par învechite. p. care combină timpul. cu spaţiul. Apollinaire publică Onirocritique (Onirocritica). raportarea la vis a suprarealiştilor. În Zonă identifici un plan unic. Meditaţii estetice (1913). Cu prietenii te plimbi în barcă… Eşti în grădina unui han de lângă Praga. precursor al suprarealismului şi al absurdului. Turme de autobuze mugitoare gonesc pe lângă tine.

Inimă. Întâlneşti aici elemente noi de tehnică: aşezarea grafică a versurilor astfel încât să sugereze conturul unor imagini (Ploaia.). renunţarea completă la punctuaţie (de altfel. Bucureşti. 66) Proiectul pentru Învăţământul Rural 157 . Identifică ideea din primele trei versuri. p. în româneşte de Dieter Fuhrmann. Identifică un element de tehnică modernă. înregistrează totul şi nu pot uita nimic”. coroană şi oglindă etc. II. crearea unor asociaţii vizuale. 229-231) Exerciţiul nr. conferirea de semnificaţie blancurilor.. Editura pentru Literatură Universală. op. Foloseşte pentru răspunsurile tale spaţiul de mai jos.Secolul al XX-lea Şi observi în loc să-ţi scrii povestea-n proză Gândacul ce doarme în inima rozei…” (Trad. Friedrich. „nefericiţi ochi de pictor” care „văd totul. Caligrame este considerat cel mai novator volum al poetului. pp. aşa cum a mărturisit el însuşi – un tip prin excelenţă vizual. încă din 1912 Apollinaire începuse să abandoneze punctuaţia). Structura liricii moderne. (D. cit. Poetul era – aşa cum s-a spus. în H. 8 I. Grigorescu. 1969.

II. totodată. 4: Pentru rezolvarea acestui exerciţiu trebuie să citeşti romanul şi. Pentru rezolvarea acestui exerciţiu trebuie să citeşti trilogia. II. într-o lume pe care o redefineşte după propria măsură. de fapt. Pendula marchează timpul. semnifică moartea şi. semnifică depersonalizarea omului. Stafiile. în urma tribunalului de pe Areopag. 6: 1. altminteri ar fi neant. în comparaţie cu ea. 10. integrarea până la anihilare în mecanismul absurd al societăţii. evident incompatibil cu acesta. timpul marcat de bătăile pendulei nu se scurge.Secolul al XX-lea RĂSPUNSURILE LA EXERCIŢII EXERCIŢIUL NR. 6. Christine – Clitemnestra. dar fiu al unei slujitoare. Trilogia lui O’Neill se încheie într-un ton sumbru. 1: Autoanaliza. 7. de fapt. sinonimă cu capacitatea de asumare. 9. 8. în maniera paroxistică a receptării lui interioare. Pentru că aceasta. transformarea celor vii în izolaţi. 5: Libertatea omului (lui Oreste) este. în umbre care poartă povara faptelor lor. exilat din familie pentru vechi conflicte generate de infidelitatea mamei sale. Rigiditatea impusă eroului şi coeziunea grupului prefigurează moartea inevitabilă. 3: Cu Beatrice. EXERCIŢIUL NR. Titlul părţii a treia. într-un pesimism extrem: Lavinia se va zăvorî în „casa destinului”. în sens larg. o altă cauză a urii este legătura dintre mamă şi Adam. posibil soţ al Laviniei. EXERCIŢIUL NR. Orin – Oreste. EXERCIŢIUL NR. EXERCIŢIUL NR. ura s-a născut din imposibilitatea comunicării şi lipsa afecţiunii. Generalul Ezra Mannon – Agamemnon. Lavinia se fereşte de pasiune. Adam Brant – Egist. Titlul părţii a doua. să-ţi faci fişe. EXERCIŢIUL NR. 7: I. iar ultima sa replică este „Mannonii trebuie să se pedepsească singuri pentru că s-au născut”. Finalul trilogiei eschiliene este senin. urmărirea Christinei de către Lavinia. semnifică. Pentru rezolvarea acestui exerciţiu trebuie să citeşti romanul şi. 4. Adam era şi el un Mannon. Totodată. 5. din Divina Comedie. 2. 3. cuvintele vidate de sens. să-ţi faci fişe. 2: I. Lavinia – Electra. Prigoniţii. Imposibilitatea comunicării. pe parcursul lecturii. Rolul corului din tragedia antică îl îndeplinesc servitorii şi vecinii curioşi. personajele sunt suspendate într-un timp vidat de atributul său 158 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În cazul Christinei. are frumuseţe şi o disponibilitate sufletească ce reverberează în cei din jur. această parte este axată pe obsesia răzbunării. marcat de absolvirea lui Oreste. EXERCIŢIUL NR. pe parcursul lecturii. Pentru rezolvarea acestui exerciţiu trebuie să citeşti trilogia.

Podurile reprezintă trecutul: arta. de asemenea. 8: I. Bătăile indică o ritmicitate a replicilor dialogului imposibil. Incompatibilitatea mentalităţilor. 7. II. 3. 4. Ele provin din cinematograf. repetiţiile obsedante ale unei vieţi lipsite de acţiune. Bătăile pendulei semnifică. omniprezente şi copleşitoare. Breton c) Tzara Yoknapatawpha şi Macondo sunt spaţii imaginare din romanele lui: a) Joyce şi Márquez b) Márquez şi Faulkner c) Faulkner şi Kafka Primul roman-eseu din literatura universală este: a) Procesul b) În căutarea timpului pierdut c) Muntele vrăjit Un mit antic este tratat din perspectiva existenţialismului în: a) Din jale se-ntrupează Electra b) Muştele c) Ulise Realismul magic este o trăsătură proprie operei lui: a) Kafka b) Márquez c) Joyce 159 2. semnul poeziei noi.Secolul al XX-lea principal. „Inventarea unei arte noi” prin hazard e un deziderat al: a) Expresionismului b) Suprarealismului c) Dadaismului Conceptul de epifanie este prezent în opera lui: a) Joyce b) Thomas Mann c) Márquez Unul dintre fondatorii teatrului absurdului a fost: a) O’ Neill b) Sartre c) E. Ionesco Termenul „suprarealism” a fost folosit pentru prima dată de: a) Apollinaire b) A. caracterizat de vid semantic. Hiatusul între trecut şi prezent. Acest „dialog” „se poartă” între oameni care au devenit mecanisme. Exerciţiul nr. 5. EXERCIŢIUL NR. Schimbările de perspectivă. 9 (Test de autoevaluare) 1. care îşi exercita din plin (la aproape douăzeci de ani de la prima proiecţie publică) influenţa asupra plasticii şi literaturii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 8. mentalitatea. tenace. Turnul Eiffel (terminat în 1889) este semnul noului. 6.

8b. Elemente ale eseului: În maximum 1000 de cuvinte prezintă raportul erou – destin la Eschil şi la O’Neill. Procesul (orice ediţie) Márquez. Notarea: Eseul va fi notat cu 10 puncte. 3 puncte pentru explicarea mecanismului tragic la O’Neill. 2 puncte pentru semnificaţii în ansamblul romanului. Notarea: Eseul va fi notat cu 10 puncte. în operele studiate. din cap.Obiective: Identificarea şi explicarea resorturilor tragicului la autorii propuşi. II. 1 punct pentru exprimare nuanţată.Secolul al XX-lea 9. Obiective: Identificarea trăsăturilor particulare ale unui motiv semnificativ prezent în două opere literare. 1 punct pentru exprimarea nuanţată. 7 Kafka. Mann. Elemente ale eseului: Analizează subcapitolul Noaptea Valpurgiei. 4a. V. 1981 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. 2a. Din jale se-ntrupează Electra (orice ediţie) Apollinaire .. Memoria involuntară şi autoanaliza sunt înnoiri aduse romanului de: a) Proust b) Kafka c) Márquez RĂSPUNSURI: 1c. 5b. Lucrare de evaluare finală I. 3 puncte pentru tratarea la Goethe. 6c. BIBLIOGRAFIA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. Iniţiatorul teatrului epic a fost: a) Brecht b) Sartre c) O’Neill 10. 10a. într-un eseu de maximum 1000 de cuvinte. şi compară-l cu ipostaza goetheană. 178-225 Scriitori străini. dintre care: 3 puncte pentru explicarea mecanismului tragic la Eschil. 1972. dintre care: 4 puncte pentru explorarea corectă a prezenţei la Th. pp. 2 puncte pentru selectarea citatelor celor mai semnificative. 1 punct pentru argumentarea contratimpului în care se află personajele lui O’Neill. 9a. 3c. M. Poeme (orice ediţie) Călinescu. Bucureşti. al romanului Muntele vrăjit de Thomas Mann. Un veac de singurătate (orice ediţie) O'Neill . Conceptul modern de poezie. Eminescu. exemplificarea prin citate semnificative. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 7b.

. 1965 Antonescu. Bucureşti. 1997 Comarnescu. Ed... Istoria literaturii latine. 1997 Cizek. Retro. Bucureşti. Bucureşti. E.. A. 1971 Anixt. Romanul realist în secolul al XIX-lea. 1994 Claudon. Dacia. Univers. I. Umanismul şi destinul artelor. Istoria literaturii engleze. H. A. J. E. Studii de literatură universală şi comparată. partea a II-a. Dacia. 1970 Defradas. M.. coord. partea I. E... Bucureşti.. Bucureşti. Eminescu. Sufletul romantic şi visul. Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti. 1972 Ciorănescu. Bucureşti.. Bucureşti... Bucureşti.. Renaşterea. 1983 Nichita. Ares. Polirom. Compendiu de literatură comparată. Bucureşti. 1968 Leviţchi. 2005 Isbăşescu. Papu. Univers. Bucureşti. Bucureşti. f.. Despre stiluri. Ed. Editura Ştiinţifică. A. 1986 * * * Scriitori străini. Cluj. R. ELU. Cartea Românească. Bucureşti.. Editura Ştiinţifică. Bucureşti.. Eminescu. Trubadurii. Literatura europeană şi evul mediu latin. 1968 Façon. 1993 Ianoşi.. 1986 Curtius. Istoria literaturii italiene.. Bucureşti. 1969 Grigorescu. 2000 Papu. Sublimul în artă. Meridiane.. Bucureşti. Bucureşti. Editura Enciclopedică. Principii de literatură comparată.. Bucureşti. Bucureşti. R. Iaşi. A. 1981. 1965 Vianu. 1975 Călin. 1984 Ionescu. Dicţionar de idei literare. 1981 * * * Studii despre Dante. Dicţionarul avangardelor. 1970 Călinescu. Tragicii greci: de la spaimă la angoasă. Bucureşti.. Farsa tragică. Grigorescu. 1997 Huizinga. Amurgul evului mediu.. 1981 Pageaux. Bucureşti.. V.. Istoria literaturii universale şi comparate.. Univers. Bucureşti.. Literatura elină. Cartea Românească. Literatura generală şi comparată. Z.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti. Univers. Academiei. 1969 Friedrich. Eminescu. 1963 Proiectul pentru Învăţământul Rural 161 . Bucureşti. Albatros. Univers. D.. 1990 Papu.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE Alexandrescu. Bucureşti. Bucureşti. 1973 Marrou. Evoluţia şi formele genului liric. 1989 Munteanu. II. N. 1998 Biemel. Eseuri despre literatura modernă.. J. Haddad-Wotling. Fr. Bucureşti. Meridiane. Istoria literaturii germane. 1975 Grigorescu. M. vol.a. E. E. Conceptul modern de poezie. Bucureşti. Expunere şi interpretare. Ed. Structura liricii moderne. Univers.. Semne. O’Neill şi renaşterea tragediei. Eminescu.. L.. Eminescu. M. 1985 Marino. Bucureşti. Bucureşti. 1971 Béguin. 1983 Mazilu-Ionescu.. tineretului.. V.. I. E. D.. Editura Didactică şii Pedagogică. Direcţii în poezia secolului XX. Excurs prin literatura lumii. T. D.. H. Cluj-Napoca. Clasicism şi baroc în literatura secolului al XVII-lea. Enciclopedică. 1987 Buşulenga-Dumitrescu. R.-H. Al. M... 2003 Grigorescu. Romantismul. Editura Ştiinţifică.. S. D.. K. ELU. 1970 Călinescu.. Eminescu. E. Bucureşti. Cizek. TUB. vol. Istoria literaturii latine. E. W. 2001 Munteanu.-I. Introducere în literatura comparată. Istoria literaturii engleze&americane. Univers. Bucureşti. Societatea Adevărul SA. D. Bucureşti. Scriitori din antichitatea greco-latină.