“BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”

A fost tema seminarului pe ţară organizat de Conferinţa Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România, la sfârşitul lunii octombrie (28-29), la Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiţi din Traian. Lucrările la care a participat un mare număr de persoane ce au îmbrăţişat viaţa consacrată, formatori, directori spirituali, profesori de teologie, seminarişti şi alţii - au fost prezidate de excelenţa sa Dr. Mons. Jean-Claude Perisset, arhiepiscop - nunţiu apostolic al Sfântului Scaun în România. Din partea Conferinţei Episcopilor, au fost prezenţi Preasfinţitul Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Preasfinţia sa Mons. Florentin Crihălmeanu, episcop aux., greco-catolic de Cluj-Gherla. Arhiepiscopia de Bucureşti a fost reprezentată de Mons. Ilie Sociu, vicar episcopal cu viaţa consacrată. În timpul seminarului au fost prezentate lucrările: * “Biblia în formarea comunităţilor religioase” (Mons. Dr. Jean-Claude Perisset, Nunţiu Apostolic); * “Biblia în direcţiunea spirituală şi organizarea exerciţiilor spirituale” (Pr. Olivo Bosa, S.J., Superior Provincial); * “Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor” (Pr. Prof. Alois Bulai, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic Iaşi); * “Cum se foloseşte Biblia în predicare” (Pr. Prof. Nagy Joszef-Institutul Teologic Romano-Catolic Alba Iulia); * “Biblia în formarea persoanelor care au ales viaţa consacrată” (Pr. Maurice Laurent-asumpţionist augustinian); * “Biblia în Cateheză” (Pr. Gianfranco Maronese - Superiorul Misionarilor Cuvântului Divin). Pe marginea acestor referate, au avut loc discuţii deosebit de fructuoase, cu caracter de schimb de experienţă, pe teme legate de problemele şi aspectele actuale precum şi despre metodologia însuşirii şi interpret ării corecte a Sfintei Scripturi. Ca o concluzie a seminarului, putem considera următorul fragment din referatul Nunţiului apostolic, Mons. Dr. Jean Laude Perisset: “Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. ‘Urmarea lui Cristos’ ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la Învăţătorul său ceea ce este necesar ‘ca să aibă viaţă veşnică’. De aceea, Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această ‘urmare’, pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte, învaţă, cheamă la sfinţenie. De fapt, persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură, deja în rugăciunea liturgică în care, în afară de Psalmi, sunt multe fragmente, şi cele mai semnificative sunt din Sfânta Scriptură. Dar dincolo de aceasta, timpul fixat pentru meditaţie, pentru “Lectio Divina”, pentru studiul personal, sunt alte moduri de exprimare a consacr ării noastre lui Dumnezeu. Pot să spun, că sunteţi norocoşi, voi, persoanele consacrate, că aveţi prin consacrarea voastră, un cadru de viaţă care vă 1

pune în continuu în contact cu Biblia. Cu această ocazie, a avut loc şi întrunirea ordinară a Conferinţei Superiorilor Majori din România, cu participarea Ambasadorului Sfântului Scaun - însoţit de noul secretar al Nunţiaturii, Mons. Consilier Ciro Bovenzi - precum şi a episcopilor mai sus menţionaţi. Superiorii majori au făcut propuneri în vederea redactării unui amendament al C.S.M.R la Proiectul Legii privind regimul general al Cultelor Religioase - privitor la funcţionarea şi statutul juridic al ordinelor şi congregaţiilor catolice. În acelaşi timp, Conferinţa Superiorilor Majori din România îşi exprimă dezacordul faţă de prevederea noii legi, prin care în titulatura Bisericii Ortodoxe Române se cuprinde şi caracterul “naţional”. În viitorul apropiat, urmează să fie redactat statutul propriu al cultelor, faţă de care s-a exprimat dorinţa ca în faza de pregătire să fie consultaţi şi superiorii/superioarele institutelor vieţii consacrate, pentru a elimina eventualele lacune care ar putea apărea şi care ulterior, după aprobarea acestor statute, nu mai pot fi remediate. Conform indicaţiei Sfântului Scaun, Jubileul Vieţii consacrate din 2 februarie 2000, va fi precedat şi în comunităţile de călugări şi călugăriţe din România, de un triduum între 30 ianuarie - 2 februarie 2000. Următoarea adunare generală a Conferinţei Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România va avea loc, în data de 5 aprilie 2000 la Cluj-Napoca. Confr. Gheorghe Fodor Secretar C.S.M.R

2

REFERATE PREYENTATE PRIMA ZI “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”
Salutul Pr. IOSIF PAL, superior Provincial al Franciscanilor Conventuali, Preşedintele C.S.M.R. Excelenţele voastre, Preacucernici Părinţi, iubiţi oaspeţi! Participăm la acest seminar al conferinţei Superiorilor Majori din România, în care ne bucurăm că suntem împreună şi tot împreună vom asculta şi referatele care au loc cu această ocazie. Îl rog pe Mons. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi să ne prezinte expunerea Preasfinţiei sale. Cuvântul Mons. Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi Eu sunt beneficiarul acestei întâlniri, în sensul că am primit o invitaţie şi în calitate de episcop al acestei dieceze, salut această iniţiativă care are loc cu regularitate în fiecare an şi îi doresc seminarului de azi succes! Mă bucur că dumneavoastră cu străduinţa pe care o arătaţi, vă străduiţi cu tot sufletul pentru această operă de implantare vie a Evangheliei pe teritoriul diecezelor noastre, pe teritoriul ţării noastre. Adică pentru a face vie Evanghelia care se află aici. Eu doresc să prezint un mic cuvânt şi ca fost membru al sinodului episcopilor pentru Europa, am să vă rog să-mi permiteţi după salutul meu să spun câteva cuvinte referitorare la acest sinod. Având drept deviză “Isus Cristos, viu în Biserica sa, este izvor de speranţă pentru Europa”, sinodul episcopilor ce s-a desfăşurat între 1-23 octombrie la Roma, şi a îndreptat atenţia spre întreaga situaţie din bătrânul continent, din toate punctele de vedere, dar mai ales spre viaţa spirituală a locuitorilor lui; toate acestea pentru a găsi o soluţie adevărată, în vederea 3

cât şi femei”. Dar şi ceilalţi botezaţi sunt membre vii ale aceluiaşi trup care trăieşte în aceast ă lume în unire cu Tatăl prin Spiritul Sfânt. de fapt. iar ei sau întors la ceilalţi fraţi. dar mai ales aşteptările lor. cu trup şi suflet rugăciunii şi contemplării”. cu ambele componente atât ca cea ierarhică cât şi cea carismatică. 4 .realizării unirii şi formării unei familii europene trainice şi prospere . prin speciala lor consacrare. în atmosfera unui secularism feroce şi a unei atitudini de îndepărtare de valorile creştine. al Celui care s-a apropiat şi le-a interpretat Scripturile. Ea este Trupul Său. nu a dispărut. ci Cristos întreg. preocupările lor. de uitare a mesajului iubirii. Toţi episcopii au avut în aceste zile ale sinodului posibilitatea de a asculta relatarea atâtor martori ai realit ăţilor din Biserica şi din lumea civilă. diviziuni şi suferinţe. ca delegaţi din partea ordinelor şi familiilor religioase. dar mai ales. Cristos care ajunge la glorie prin cruce. mă bucur să vă împărtăşesc. toţi ucenicii de astăzi. Fiind în acest context al întâlnirii cu superiorii majori ai ordinelor religioase din România. sunt chemaţi să se întoarcă în cetatea lor. în Europa. speranţe care s-au mărit în ei şi curajul că Cel înviat rămâne viu în Biserica sa şi prin ea în lume. liniştea. care este viu în mijlocul lor. Din toate intervenţiile ascultate. curajul şi speranţa. practic cu reprezentanţii sectorului vieţii consacrate. în Ierusalimul fiecăruia. mai ales prin faptul că sunt dedicate. la realizarea unităţii în Europa şi la consolidarea speranţei.Isus Cristos dar nu orice fel de Cristos. episcopii şi preoţii. tot aşa. Aşa cum El. “Biserica este sacramentul lui Cristos nu numai prin ceea ce face. care poate să fie dat ă pentru reevanghelizarea Europei din partea celor consacraţi. afirmă cu competenţă şi curaj un superior general care a vorbit în sinod. îl reprezintă pe Cristos capul. pentru realizarea unităţii acestui continent bogat în atâta istorie? Părinţii sinodali au arătat că speranţa este posibilă. atât bărbaţi. mort şi înviat. este oare posibilă o speranţă pentru un viitor fericit al Europei. Miniştrii consacraţi. fac vizibil aspectul escatologic al Bisericii. care au bucuria de a face experienţa întâlnirii cu el viu şi prezent în mijlocul lumii. odată cu salutul meu. a reieşit glasul Celui nevăzut. cel viu. prin diferitele activităţi şi atribuţii apostolice şi de caritate. pentru a le împărtăşi bucuria că l-au întâlnit pe Învăţătorul lor. şi care au ştiut să sublinieze rolul şi chemarea consacraţilor. În mijlocul atâtor deziluzii. atât prin muncile obişnuite ale vieţii de fiecare zi. Multe persoane. între oameni şi Dumnezeu . şi vocea celor care au participat alături de părinţii sinodali. le-a adus ucenicilor care se îndreptau de la Ierusalim spre Emaus. că omul nu poate trăi fără speranţă. prin ceea ce este. că această speranţă stă în redescoperirea Evangheliei adusă lumii de către unicul mijlocitor între cer şi pământ. Cristos cel răstignit. pentru a vesti că El nu este mort. ci este viu şi oferă tuturor o adevărată speranţă. “Sinodul nu ar trebui să ignore mărturia unei autentice vieţi fraterne inspirată din Evanghelie.

a casei părinţilor verbiţi de la Traian unde Sfintele Scripturi se află la loc de cinste. în prezenţa Întâistătătorului acestor meleaguri pe care ne aflăm..S. şi Mitropolit Lucian Mureşan precum şi I. eparhul de Cluj-Gerla.P. Episcopii au propus sf. după carisma întemeietorilor.“Toţi împreună fac ca Biserica. George Guţiu. Arh. în cadrul Bisericii catolice de ambele rituri.P. a speranţei care nu înşeală şi a unirii trainice şi durabile. în cuvintele sale. FLORENTIN CRIHĂLMEANU.E. iar prin această omenire să-şi descopere fundamentul adevăratei speranţe a vieţii veşnice”.. aceea de responsabil cu persoanele cu viaţa consacrat ă din cadrul 5 . Tatăl nostru. celor numiţi sfinţi.Petru Gherghel. Părinte să considere cu adevărat rolul sufletelor consacrate în apropierea dintre oameni. EXPUNEREA MONS. împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Isus Cristos în tot locul. Greco-catolic de Cluj-Gherla “. într-un mod strălucit să se bucure de prezenţa lui Cristos. P. astfel mărturia lui Cristos s-a întărit în voi.Arh. Sunt bucuros pentru că mă aflu într-o companie atât de plăcută. pentru harul lui Dumnezeu. Aduc salutul cordial şi binecuvântarea întâistătătorului Conferinţei Episcopale române I.. Episcop aux. şi al lor şi al nostru: har vouă şi pace de la Dumnezeu.Celor sfinţiţi în Isus Cristos. dat vouă în Cristos Isus. în Sfânta Scriptură vă chemăm cu preţuire şi dragoste să fiţi în lume semne de curaj şi de bucurie pentru toţi cei care vă întâlnesc şi vă urmează. în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa.R. îndemnându-vă să-l descoperiţi mereu pe Cristos . în realizarea noii evanghelizări şi în mărirea speranţei. Bucurându-ne să putem participa măcar pentru câteva ore la lucrările seminarului Conferinţei Superiorilor Majori ale Institutelor de Viaţă consacrată. Episcopul de Iaşi. Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi.S..S.” (1 Cor 1. În calitatea pe care am primit-o din partea C.Mirele şi idealul oricărui suflet consacrat.2-6) Sunt bucuros să revin în această oază de linişte şi spiritualitate. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate. precum şi în prezenţa preacuvioşilor părinţi superiori şi provinciali ai principalelor ordine călugăreşti şi congregaţii călugăreşti ce activează aici pe teritoriul României. prin desoperirea Celui care este şi rămâne autorul sfinţeniei şi izvorul fericirii adevărate. Preluând toată învăţătura din “Vita Consecrata”. şi de la Domnul nostru Isus Cristos.

Dumnezeu îl hrăneşte prin mesagerul său şi întărit de hrana divină. Nu sunt un specialist în domeniu şi nici nu posed o vastă experienţă pastorală. prin personalităţile sale. Concret: Biserica greco-catolică a cunoscut puterea lui Dumnezeu prin împlinirile sale. dar o oarecare tangenţă cu textul Sfintei Scripturi am avut atât în timpul studiilor şi cu atât mai mult acum când am ca şi întâia îndatorire episcopală propovăduirea învăţăturii evanghelice. Ca şi creştin dornic de a cunoaşte cât mai mult despre modul de valorificare. nu Dumnezeu este cel care s-a schimbat. El este “profetul celui preaînalt”. 4.R. experimentând în sufletul său liniştea şi pacea bucuriei prezenţei “noului chip” al lui Dumnezeu. aici la Traian. Ilie va parcurge un drum spiritual ce-i va descoperi “noua faţă” a lui Dumnezeu. încercând apoi să facem o aplicaţie asupra Bisericii noastre de ieri şi de azi. fructificare şi aplicare în viaţa zilnică a Sfintei Scripturi. Deşi mă gândisem la un cuvânt de salut mai mult formal. mă simt onorat să pot participa la această augustă adunare. Vă invit să ne oprim o clipă asupra textului din cartea Regilor în care se descrie momentul de criză şi revelaţia profetului Ilie. Acum Ilie speriat de ameninţarea Isabelei cade pradă deznădejdii şi îşi doreşte moartea (precum odinioară şarpele vorbind cu Eva “fură” cuvântul poruncii divine din sufletul ei). aici şi acum în realitatea dură pe care trebuie să o înfrunte. acela care experimentase puterea lui Dumnezeu prin rugăciune: Focul mistuitor coborât din cer. convertirea s-a produs. dificultăţilor sale.M. 3. în urma căreia viaţa lui Ilie se va schimba. să încerc să spun un cuvânt şi legat de tema pe care ne pregătim să o abordăm: “Biblia ca instrument al formării”. Suntem în faţa unei vocaţii mature. el se opreşte într-o grotă întunecat ă. din întunericul păcatului şi să se deschidă. schimbarea s-a produs în suflet. Personalităţi ce impresionau şi atrăgeau 6 . Primind revelaţia. 2. acesta este drumul spiritual pe care Ilie îl parcurge până când se simte singur în faţa întunericului păcatelor. am fost rugat de Părintele Gianfranco Maronese. să se arate aşa cum este în faţa strălucirii Cuvântului divin.Bisericii catolice de ambele rituri din România. ci să privească cu încredere “noul chip” divin. Episcopii au fost personalităţi marcante ale societăţii vremii ce au uimit prin erudiţia lor. metanoia. luminat de puterea Cuvântului). prin contribuţia sa la edificarea neamului românesc pe plan spiritual. în această stare îl interplează Cuvântul divin: “Ce faci aici Ilie?” Cuvântul lui Dumnezeu îl atinge “ hic et nunc”. el oferă totul lui Dumnezeu. Între răspunsurile pe care Ilie le oferă Cuvântului divin: “Ce faci aici Ilie?” Înainte şi după primirea revelaţiei. Aici. Îl invită să iasă din sine. ci pătruns de Lumina Cuvântului divin de viaţă dătător. cultural şi na ţional. Să nu rămână prea mult centrat asupra păcatului propriu. exterioară. învierea Fiului văduvei din Sarepta Sidonului. Ilie poate primi acum revelaţia “noului chip” al lui Dumnezeu. problemelor. Este o relaţie directă cu Dumnezeu. dar schimbarea interioară. Urcând pe muntele Horeb. În mod simbolic. De ce? Pentru faptul că Ilie nu-şi mai priveşte acum problemele şi dificultăţile vieţii închis în întunericul propriei neputinţe şi slăbiciuni umane. îmi fac plăcuta datorie de a asista la acest seminar organizat de C.S. Cum acţionează Cuvântul divin în sufletul lui Ilie? Sub trei aspecte: 1. Luminat de strălucirea Cuvântului. Ilie este deschis sufleteşte de a primi noua sa misiune. “omul lui Dumnezeu”. Îl ajută să vadă şi să expună propria stare sufletească. (De fapt. revelaţia a fost primită iar sufletul este acum uşurat. nu este nici o diferenţă literară. Itinerarul spiritual parcurs de Ilie îl putem asemăna cu itinerarul spiritual parcurs de Biserica greco-catolică de-a lungul istoriei existenţei sale de mai bine de trei secole.

jertfa de bună mireasmă spirituală adusă Tatălui după modelul Fiului prin harul şi puterea şoaptei Spiritului Sfânt. alături de ei în închisoare. Biserica renaşte acum în linişte. Biserica de azi pare a fi imaginea profetului luminat de revelaţia primită mai înainte. clerul şi credincioşii ei a cunoscut această “nouă faţă” a lui Dumnezeu ce se revela în linişte. frigul. a sfinţilor apostoli Simon şi Iuda. aici. să înţeleagă şi să se lase pătrunsă de lumina Cuvântului divin. Şi totuşi departe de a distruge Biserica. şi torturile închisorilor. an al întunericului şi al deznădejdii pentru mulţi. neputinţa. Episcopii. a căror pomenire o săvârşim astăzi (după ritul latin). îl vor aduce cu ei. pentru a putea descoperi la lumina Cuvântului divin noul drum de parcurs cu tărie. 7 . în asceză şi mortificare. să transforme celulele înschisorilor în capele de rugăciune. Acolo în întunericul. ascultând Cuvântul divin: a) “Mergi!”. chipul lui Dumnezeu nu se va revela în mulţimile de oameni ce-i întâmpinau în frumoasele catedrale sau în vizitele pastorale la mănăstiri. ci dimpotrivă. institute teologice. ale sfinţilor patroni şi protectori ai Ordinelor şi Congregaţiilor ce sunt aici reprezentate şi ale tuturor sfinţilor. să se întoarcă mereu la Dumnezeu pentru a vorbi din izvorul nesecat al Sfintelor Scripturi. dar şi prin viaţa spirituală admirabilă. Nu numai că nu se vor separa de Dumnezeu. ci continuăţi drumul. spitale. licee. să primească revelaţia “noului chip” al Aceluiaşi Dumnezeu şi să se poată deschide Spiritul spre noua ei misiune actual ă. timpul detenţiei în exerciţii spirituale şi întreaga lor viaţă în slujire. Trecută prin focul. momentul încercării a condus-o pe noi culmi de revelaţie “a noului chip” al lui Dumnezeu. vijelia şi cutremurul încercărilor. şi gata pentru a primi noua misiune. de încercare. prin episcopi. Fie ca Bunul Dumnezeu. a sf. Ilie prorocul. încercărilor şi privaţiunilor trupeşti. foamea. Astăzi mai mult ca oricând Biserica are nevoie să asculte. adevăraţii apostoli ai Bisericii. Biserica de ieri. Tatăl Atotdeţinătorul. ci în liniştea. nu numai că nu s-au plecat ofertelor ispititoare. cu smerenie. în slăbiciune. vor “ieşi din sine” se vor desprinde de toate aceste condiţii exterioare pentru a sta liberi în conştiinţă în faţa lui Dumnezeu. lepădări de credinţă. prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. umilirile. nu te opri asupra momentelor dificile. ci dimpotrivă. adevărată oază de spiritualitate în “pustiul” acestei lumi şi să reverse din plinătatea harurilor Sale asupra fiecărei persoane ce se află acum. să-şi vadă “petele întunecate”.în acelaşi timp prin strălucirea cuvântului predicat din amvon. familiii destrămate. boala. Apoi a urmat anul 1948. Astfel au reuşit să vadă în gratiile geamurilor celulelor “crucile de gratii”. b) “Întoarce-te!” Imperativul permanentei convertiri şi acceptarea cu smerenie a drumului “prin pustiul” lumii de azi. şi privaţiunile detenţiei. Crize spirituale. în tăcere. să binecuvânteze acest aşezământ. şi în continuă desprindere de lume.

sau chiar tot timpul pe care voi şi membrii comunităţilor voastre îl vor putea consacra pentru aceasta. care cere un răspuns. tema care mi-a fost încredinţată este foarte amplă. “profesionalism”. să recite în fiecare zi. Parcurgerea Sfintei Scripturi 1. deci. Vechiul Testament se manifestă în cel Nou”.“BIBLIA ÎN FORMAREA COMUNITÃÞILOR RELIGIOASE” Dragi preoţi şi fraţi. Mai mult. În liturghie Ca toţi credincioşii. Principii: Două sunt principiile. amândouă provenind din perioada patristică: 1. pentru că aplicarea concretă a orientărilor pe care intenţionez să vi le prezint ia mult timp. De aceea.1. “Ignoratio Scripturarum ignoratio Christi est” (Sf. “A ignora Sfânta Scriptură înseamnă a-l ignora pe Cristos” 2. în funcţie de diferitele momente. in Isaiam prophetam. Deci. Adică: 1. de către persoanele consacrate. în mod obligatoriu. “Noul Testament se ascunde în cel vechi. întrucât persoana consacrat ă este obligată de profesiune şi. dar cred că în 30 de minute se spune destul. asemenea celor două şine ale căii ferate. “Novum Testamentum in Vetere latet.. persoana consacrată intră în contact cu Sfânta Scriptură. pentru a putea merge mai departe cu tema: “Biblia în formarea comunităţilor religioase”.2) 2. sau sârguinţa persoanei consacrate pentru a cunoaşte nu doar Sfânta Scriptură ca text. şi apoi aprofundarea. Ieronim. Vetum Testamentum in Novo patet”. când participă la Liturghie. Oficiul divin (Liturgia 8 . şi vom vedea multe ocazii şi diferite moduri ale acestei “familiarităţi asidue” cu Sfânta Scriptură în împlinirea diferitelor acte ale vieţii consacrate. Prol. răspunsuri. ci ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu cel viu. liturgia însăşi este plină de referiri biblice. imnuri. fie prin recitarea sau cântarea Psalmilor. I. fie prin ascultarea lecturilor sau a micilor fragmente în aşa-numitele “capitole”. cele două şine privesc mai întâi parcurgerea frecventă a Bibliei.

să găsim uşor textele esenţiale pentru viaţa creştină. Există diferite metode de studiu. Tot astfel este şi cu persoana consacrată care vrea să facă din Biblie izvorul de inspiraţie continuă a angajamentului său 9 . “Lectio divina” care ne poartă în meditaţie. relaţiile între diferitele cărţi. În studiu Studiul Bibliei ca şi carte. este în întregime pătrunsă de Sfânta Scriptură. semnificaţia faptelor şi a cuvintelor. aprofundarea şi reflexia. cu dorinţa de a-l întâlni pe Dumnezeu.Orelor). deci. în decursul unui an. se poate parcurge Biblia în întregime. 3. suntem deja pe cale spre cea de-a doua şină. Un avantaj de apreciat în mod deosebit este acela că lecturile şi psalmii variază. chiar dacă sunt lăsate deoparte unele fragmente. mai mult decât ceilalţi credincioşi. fără a uita formarea permanentă pe care nu o terminăm niciodată . sau conform textelor liturgice ale timpului. meditaţia zilnică se face după un text biblic. cere o formare specifică.această folosire. ne face să devenim familiari cu Biblia. 2. sau în mod continuu. a parabolelor. în funcţie de ore. Scriptură. îndeosebi prin “lectio divina”. despre un Certozin care îi mărturisise că nu mai citea decât două cărţi: Biblia şi culegerea de declaraţii dogmatice ale magisteriului. II. ci de inteligenţa Bibliei. astfel încât. Pentru a reuşi să folosim Biblia în rugăciune-şi aceasta o ştiu bine cei care au misiunea formării persoanelor consacrate: candidaţi. cu umilinţă înaintea lui Dumnezeu. Acest contemplativ trăia realitatea revelaţiei consemnată în Biblie şi transmisă de-a lungul veacurilor de către magisterul Bisericii. diferite unghiuri din care pot fi privite anumite aspecte. să alimentăm memoria acestor pasaje mai importante. lectura comentariilor. novici şi tineri care au făcut profesiunea religioasă. cere cunoştinţe de exegeză. zile. postulanţi. De obicei. timpurile anului liturgic. se află încontinuu în contact cu Sfânta Scriptură în celebrarea corală sau personală a Liturgiei. Studiul Bibliei devine cu atât mai bogat şi rodnic cu cât se face cu credinţă. cu autori inspiraţi care şi-au pus amprenta personală în propriile scrieri. în locuri diferite. care face din aceasta un tovarăş de drum în viaţa spirituală. realizată de Denzinger. Şi chiar dacă încă mai parcurgem Biblia. cursuri de introducere în Biblie pentru a-i percepe conţinutul. În rugăciunea meditaţiei Rugăciunea personală. ca un întreg de cărţi apărute în timp. de exemplu a miracolelor. dar în toate se caută cunoaşterea lui Dumnezeu care se manifestă. Nu este vorba despre exegeză ca specializare teologică. la locuri paralele. Îmi amintesc ce ne spunea un profesor de teologie în seminar. şi la fragmente complementare din Scriptură. iată că acesta. a lui Dumnezeu care îşi exprimă fiinţa şi voinţa. la contextul imediat. şi o carte sacră. Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii Aici suntem în ceea ce s-ar putea numi “devoţiune” a persoanei consacrate faţă de sf.

4. şi mai ales în propria experienţă a contactului viu cu Cuvântul lui Dumnezeu. bogăţia Sfintei Scripturi. Este vorba de “a-şi însuşi” textul sacru ori. Apoi. De fapt. Întâlnirile de studiu. constituţiile proprii sunt în primul rând obiectul formării specifice a membrilor comunităţii religioase. Maeştrilor de novici. cu fraţii săi. dar este . capitole. Desigur. astfel că ar fi bine ca mereu să se facă această referire biblică. regula. prin îndemnuri.dacă se poate la fiecare celebrare pentru comunitate. să fie împărtăşită cu ceilalţi. Cel care. este inepuizabil. invită la o mai mare insistenţă asupra unui anumit pasaj din Biblie. Scriptură.apostolic. Este foarte important ca angajarea personală a fiecăruia. de o “adaptare”. pentru a trăi mai bine misterul celebrat. Acolo unde există o adevărată fraternitate religioasă. punerea în comun a 10 .în principal comunitar. conferinţe şi alte mijloace propuse de către superiori. în proprie căutare (cercetare). 3. care este Cristos. meditaţie şi studiu. atât în comunităţi cât şi la nivelul mai amplu al unei provincii sau în cercul congregaţiilor. în aşa fel încât Comunitatea religioasă în întregime să poarte responsabilitatea acestei mărturii? Şi în această privinţă. prin îndrumări. după cum am văzut în prima parte a acestei prezentări. de a deschide pentru a vedea înăuntru) Sfânta Scriptură în diferitele momente ale Revelaţiei. trebuie să fie . adică sf. îndrumări. toţi membrii comunităţii să poat ă nu doar să primească aceeaşi bogăţie biblică. în rugăciune. informându-i despre temele care vor fi tratate într-o întâlnire sau alta. Îndrumările date Superiorilor. ar trebui să se bucure mereu pentru că poate împărtăşi astfel. Izvorul din care ne adăpăm. predici. dar mai ales la sărbători . fie ca referire sau trimitere.permit explicarea (în sensul originar al cuvântului. în comunitate. acest “schimb de daruri” . De ce să nu cerem fraţilor sfatul pentru ceea ce ar putea spune. cu semnificaţia lor deosebită. pentru a face din aceasta o aplicaţie pentru cei prezenţi la celebrare. Participând la activităţile pastorale în afara comunităţii. chiar şi în timpul săptămânii.construieşte cu adevărat comunitatea. ci şi să schimbe între ei ceea ce au primit.expresie rezervată nu doar relaţiilor ecumenice . 2. cuvânt de viaţă pentru ca alţii să poată avea acces la aceasta. sau pentru a imita sfântul sau sfânta care sunt sărbătoriţi. mai bine. în prezentarea sa făcută constant de către magister. Acest lucru este normal. tocmai pentru că Biblia este un cuvânt viu. fie ca bază a intervenţiilor în vederea formării. are misiunea de a predica. un cuvânt al vieţii care izvorăşte neîncetat. Nu este vorba de “a descoperi secretul regelui”. pentru ca în aceste întâlniri comunitare. în grupuri parohiale sau altele. Să vedem acum care sunt canalele acestei îmbogăţiri reciproce: 1. dar acestea sunt expresia revelaţiei consemnate în Biblie. sau modul în care un fragment sau altul ne-au ajutat să progresăm în “urmarea lui Cristos”. persoana consacrată este chemată să dea mărturie despre Cuvântul Vieţii. ci de a manifesta modul în care sfânta Scriptură a fost pentru mine izvor. ne este mereu teamă să spunem ce am înţeles într-o lectură biblică. adică de a desfăşura. mai bine. sărbătorile. Omiliile rostite la celebrările euharistice . de o conformare a întregii noastre fiinţe şi a întregii noastre acţiuni la ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. vor face adesea referire la Sfânta Scriptură.sau. Această aprofundare este mai întâi personală.

“Urmarea lui Cristos” ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la învăţătorul său ceea ce este necesar “ca să aibă viaţă veşnică”. Încheind. din Sfânta Scriptură. Concluzii Aportul Bibliei în viaţa unei comunităţi religioase depinde de disponibilitatea tuturor membrilor de a se hrăni cu Sfânta Scriptură. îndemnuri. persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură. în afară de Psalmi. ar fi de dorit ca primii beneficiari ai cercetărilor pe care le face o persoană consacrată să fie tocmai confraţii săi. pot să spun că sunteţi norocoşi. De fapt. pentru că fiecare este chemat să primească. eforturile lor de a pregăti publicaţii.în liturgie mai întâi. persoanele consacrate. începând cu cei din propria comunitate. sunt alte moduri de exprimare a consacrării noastre lui Dumnezeu. că aveţi. pentru “lectio divina” pentru studiul personal. fiecare se îngrijeşte ca confraţii săi să poată împărtăşi ceea ce el primeşte. deja în rugăciunea liturgică în care. în studiu. pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte. Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu.o îmbogăţire personală şi comunitară. pentru cine va trebui să ducă acest Cuvânt al Vieţii. articole. îl stimulează. pentru ca fiecare persoană consacrată să fac ă din fiecare întâlnire cu acesta . Acestea trebuie să fie sigure că studiul lor. deoarece ca membru al unei familii religioase.m. în disponibilitatea de a împărtăşi mereu cu ceilalţi ceea ce am primit. Cercetarea specializată de către acele persoane consarate care.d. sunt un ajutor valid pentru propria comunitate. şi cele mai semnificative. doritori. timpul fixat pentru meditaţie. Consider că setea pentru Cuvântul Vieţii este fundamentală. din ascultare. cu Tradiţia Bisericii. Mi se pare că în acest fel de a proceda sunt implicate şi cele trei voturi principale din viaţa religioasă şi însăşi consacrarea religioasă lui Dumnezeu: .. revelaţia făcută de Dumnezeu. ca să nu spun opuse. cunoaşterea lui Cristos prin 11 .sărăcia. -ascultarea. . ş. am studiat.a. Întorcându-mă la cele două şine despre care vorbeam la începutul acestei scurte expuneri.bogăţiilor Sfintei Scripturi devine un element de îmbogăţire reciprocă. studiul personal. prin consacrarea voastră. prin credinţă. şi de a împărtăşi aceste bogăţii cu voi. învaţă. sunt multe fragmente. conform propriilor reguli şi constituţii. Personală. se dedică studiului exegezei biblice. cu o grijă deosebită de a nu lăsa această fiinţă întunecată de teorii şi explicaţii contradictorii. Dar dincolo de aceasta. 5. meditaţia zilnică. de a beneficia din plin de bogăţiile Bibliei. în căutarea mereu mai autentică a Cuvântului Vieţii. în colocvii cu fraţii săi . conferinţe. ca şi voi. dar şi pentru cine îl ajută. Acest lucru mi se pare cu atât mai uşor cu cât faptul de a împărtăşi aceeaşi carismă a apartenenţie la aceeaşi Congregaţie. Chiar dacă dictonul biblic spune că “nimeni nu este profet în ţara lui”. Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această “urmare”. că pentru aceasta aveţi încurajarea fraţilor voştri. în fidelitatea faţă de rugăciunea liturgică comunitară. comunitară. un cadru de viaţă care vă pune încontinuu în contact cu Biblia. în pătrunderea în bogăţiile Sfintei Scripturi. cheamă la sfinţenie.curăţia. cărţi. De aceea. şi poate chiar am “descoperit”. am înţeles. îl sfătuieşte. voi.

+Jean Claude Perisset Nunţiu Apostolic BIBLIA ÎN ACOMPANIAMENTUL SPIRITUAL ªI ÎN ORGANIZAREA EXERCIÞIILOR SPIRITUALE Introducere Prin prezenta expunere nu intenţionez să fac un studiu aprofundat în materie. cu ceilalţi. Ancora-Milano. vă sfinţeşte. atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. este vorba despre un Dumnezeu care este “Iubire nebună pentru om” (Cabasilas) şi care se angajează cu el pentru a-l smulge din obsesia trecutului şi de a face. atât în acompaniamentul spiritual. ci mai degrabă să-mi aduc contribuţia plecând de la experienţa acumulată. Silvano Fausti: “Ricorda e racconta il Vangelo”. cât şi în darea Exerciţiilor Spirituale. să o interpreteze şi să o 12 . pentru ca alţii la rândul lor să asculte . dintr-un Ulise stăpânit de nostalgia întoarcerii. “un cuvânt viu şi înfăptuitor”(Ev 4.5). cu Altul. suficient de lungă. pentru a favoriza o relaţie personală cu El. pentru a nu-l ignora pe Cel care vă cheamă. Credinciosul este cel care ascultând acceptă să trăiască ceea ce a ascultat iar apoi povesteşte ceea ce a ascultat şi a experimentat. după cum se ştie. să o mediteze.12). 1989. vă trimite să predicaţi numele său. care se exprimă prin evenimente de amintit şi de povestit. A pune Biblia în mâinile persoanei acompaniate. în drum spre propria identitate ascunsă. pentru ca aceasta să o citească. un Avram cuprins de pasiunea viitorului. după ce îl veţi fi întâlnit în meditarea Cuvântului Său. Acompaniamentul spiritual. cu alte cuvinte.să experimenteze . Ce este Biblia “Ea poate fi definită ca o uriaşă cateheză care ne prezintă ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce (EL) s-a făcut “pentru mine” sau. are drept scop de a ajuta persoana acompaniată în cunoaşterea lui Dumnezeu. Paul. Este o istorie alcătuit ă din raporturi noi şi eliberatoare: cu sine. este revelaţia istorică a unui Dumnezeu care a vrut să se manifeste în evenimentele din viaţa unui popor şi în trupul lui Isus. I. pg.să-şi amintească .să povestească”(P. aşa cum spune sf. locul privilegiat al revela ţiei lui Dumnezeu şi al comunicării sale adresate omului. De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual Biblia este. astfel încât aceasta să se deschidă darului vieţii dumnezeieşti. folosind ca instrument de bază Biblia.Scriptură este calea regală care vă permite să realizaţi cu adevărat şi pe deplin condiţia voastr ă de persoane consacrate.

un punct secret. un punct misterios”. ca de altfel şi în modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de una sau alta dintre personajele semnificative ale Bibliei (Avram. este la fel de nou ca şi în prima zi. şi se comunică prin iubire.. dar de fapt refuză să-l accepte pe Cristos care îi este împlinirea. Moise. ci cuvinte vii ca să ne hrănească. M. Cuvântul lui Isus este un cuvânt nou.. care “pretind că cercetează Scripturile crezând că prin ele vor avea viaţă veşnică” (In 5. “Isus nu ne-a dat cuvinte de moarte. 2.. Morfino: “Leggere la Bibbia con la vita”.). De aceea munca intelectuală şi fluxul afectiv nu pot fi despărţite în înţelegerea Cuvântului. să se cunoască. De fapt. acel punct unde numai Dumnezeu poate intra ca să instaureze un dialog unic şi personal cu creatura sa pentru a-l aduce la convertire şi la comuniune cu El. le spune: “Eu vă cunosc şi ştiu că dragostea lui Dumnezeu nu este în voi”(In 5. Însă în mod cu totul special este prezentă în viaţa lui Isus. Biblia în pedagogia acompaniamentului spiritual Întreaga Biblie în ansamblul ei. este iubirea. în mod mai mult sau mai puţin evident. De aceea Isus. Dacă inima este locul întâlnirii. 17-18). QIQAJON -Vc.13). în fiecare carte a Bibliei. 105-106.15-17).39). Ilie. Biblia se adresează credinciosului şi aşteaptă ca acesta să răspundă cu viaţa sa (cfr. este o pedagogie a lui Dumnezeu adresată poporului său ca să-l ducă la scopul pentru care a fost creat. nu se cunoaşte şi nu se posedă decât ceea ce se iubeşte. care ni-l revelează în mod plenar pe Tatăl şi are puterea de a duce la împlinire planul de mântuire şi de a conduce întreaga creaţie la Creatorul ei. adevărata sa cheie de lectură. Aşa cum ne spune C.43). atunci măsura înţelegerii Cuvântului la un nivel profund. 19pp. O astfel de dinamică se poate găsi. a profeţilor care vorbesc şi acţionează în Numele Lui. dar mai ales prin Cristos.13-35) 13 . înseamnă a ajuta să se citească. care la rândul său o foloseşte faţă de ucenicii săi. pregătit la orice faptă bună” (2 Tm 3. Simbioza acestor două elemente îl plăsmuieşte pe cititorul adevărat al Bibliei şi îl orientează ca să trăiască după Cuvânt. pp. Cuvântul întrupat. ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit. însă pentru a putea acţiona ea are nevoie să fie considerată ca atare. prin Cuvântul şi minunile sale sau prin alegerea persoanelor. Scopul principal al Scripturii este tocmai acela de a da înţelepciunea “care duce la mântuire prin credinţa în Cristos Isus. Prin caracterul ei de chemare... Acesta se împlineşte prin intervenţia directă a lui Dumnezeu.pună în practică. atunci când se adresează farizeilor. Iată un exemplu: Isus şi cei doisprezece ucenici din Emaus (Lc 24. să se înfăptuiască. Peguy în “Le porche du myster”. Cuvântul lui Dumnezeu îl angajează pe cititor în totalitatea fiinţei şi acţiunilor sale deoarece este un cuvânt “viu şi înfăptuitor” şi “poate clădi şi da moştenirea printre toţi cei sfinţiţi”(Fap 20. ca “un Cuvânt al lui Dumnezeu care îşi arată puterea în credincioşi”(1 Tes. De două mii de ani el serveşte şi a atins înotdeauna un singur punct în inima omului.23).

“Pâinea frântă”. chiar şi umilinţele. Aceasta şi pentru că numai El poate să răspundă şi să satisfacă dorinţa izvorâtă din adâncul inimii odată cu ascultarea Cuvântului. Într-adevăr. în modul cel mai înalt.57). care îi face pe ucenici să părăseasc ă Ierusalimul şi să se despartă de comunitate. Dacă “Pâinea” realizează ceea ce Cuvântul promite.Punct de plecare: o situaţie de deziluzie. expresia care manifestă. o rupse şi le-o dădu”. De aceea Pâinea şi Cuvântul formează un singur Sacrament. In.Efectul în viaţa ucenicilor: li se deschid ochii şi îl recunosc. “Isus ia pâinea şi o binecuvânteaz ă”. 8. Cuvântul înţeles şi interiorizat încălzeşte inima ucenicilor şi îi dispune să-l primească pe cel Înviat. binecuvântând pe Acela care dă tot binele. şi dăruieşte la rândul lui.Răspunsul lui Isus: “Luă pâinea. luarea lui nu este o posedare.27). de neîncredere. o binecuvântă. . ci o primire în dar. . cu alte cuvinte devine ceea ce ascultă (cfr. 14 .Reacţia ucenicilor: “Rămâi cu noi. este Trupul său dat pentru noi pe cruce (Mc 14. le permite ucenicilor să-şi deschidă inimile şi să-şi descopere adevărata stare sufletească. căci se lasă seara”.Isus pelerin: Isus se apropie de ei.43). de non-sens. Masa îmbelşugată a Cuvântului a servit la înţelegerea şi dorirea “pâinii frânte”. . În acest punct încetează toate acompaniamentele. aşa cum spune Ioan: “Cine mănâncă trupul meu va trăi prin mine”(In 6. . Cuvântul permite ca Pâinea să fie recunoscută ca realizare a promisiunii lui Dumnezeu. care le taie orice speranţă şi care îi închide în tristeţe. Totul se luminează. chiar dacă “nişte femei de-ale noastre au venit cu ştirea că le-ar fi apărut nişte îngeri ce spun că trăieşte”. . care îi ţine sclavi în necredinţă şi în non-sens.Isus ascultă: acceptarea şi ascultarea sinceră a Pelerinului. Toate reflecţiile ucenicilor duc spre acelaşi punct: moartea lui Isus pe cruce. şi manifestă lucrul acesta străbătând cu ei acelaşi drum. El are puterea să hrăneasc ă omenirea întreagă şi să transmită viaţa veşnică. în aceeaşi direcţie. Intervenţia lui Isus a eliberat în ucenici dorinţa de comuniune: “rămâi cu noi”. crucea şi moartea însăşi. Intervenţia lui Isus este discretă şi îi lasă pe oameni liberi. Comunicarea devine un mod de a înţelege şi de a se deschide spre noi posibilităţi eliberatoare. Omul este prin cuvântul pe care-l ascultă. însoţitorul se retrage în tăcere ca să lase spaţiul numai pentru Dumnezeu. pentru ca El să se comunice direct inimii omului. semnificaţia Euharistiei.Intervenţia lui Isus: le deschide ochii ca să înţeleagă Scriptura cu privire la persoana Lui. . şi numai ca Pâine frântă. îşi regăseşte sensul.. îi acceptă şi îi iubeşte în situaţia lor reală. Credinţa în înviere lipseşte cu totul. de tristeţe.

5. în istorie. în viaţa proprie. Desigur. Os 11. cu alte cuvinte recreează acea pedagogie a Cuvântului care i-a convertit şi i-a îndrumat pe patriarhi. Un exemplu: formarea unei vieţi de rugăciune .. alcătuiesc Biserica şi povestesc. aşa cum eu trăiesc din Tatăl care m-a trimis”(cfr. Ex 32. In 6. (Cfr. 1 Tm 2. Ct 2.. Ucenicii plini de bucurie. Dezvoltarea simţului păcatului şi al îndurării lui Dumnezeu.Rugăciunea ca origine a relaţiei (In 17.15 urm.57).2. Cunoaşterea şi acceptarea de sine şi a scopului propriei vieţi. 455-462). Formarea pentru libertate interioară şi alegere responsabilă în logica Evangheliei.De ce să ne rugăm (Lc 22. apostoli şi pe sfinţi. Cuvântul ni l-a aşezat în noi iar Pâinea în viaţa noastră: “Cine mănâncă din mine va trăi din mine.19.Rodul comuniunii euharistice.Euharistia trăită devine atunci izvor şi culme a oricărui drum spiritual. Câteva elemente importante de dezvoltat în acompaniamentul spiritual: Formarea pentru rugăciune şi pentru relaţia personală cu Dumnezeu.Omul este în mod esenţial o fiinţă relaţională (Gen 1. în lupta spirituală. Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu în creaţie. ci în noi.25.. cu Isus în inimă. DB-1988. intră în comuniune cu cei unsprezece.) . .11-14. sau printr-o meditaţie continuă a unei cărţi biblice. profeţi.Isus se face nevăzut pentru că nu mai este cu noi. se întorc la Ierusalim. Rm 8.. Aceeaşi dinamică poate fi creată şi prin meditarea textelor liturgice de zi cu zi. Astfel de texte.. pp. Toate aceste aspecte ale vieţii spirituale pot fi dezvoltate cu ajutorul textelor biblice cu tematica corespunzătoare. în ariditate sufletească.) . Mt 11. . pot crea o dinamică ce permite obţinerea scopului dorit.) . Comportarea în ispite..Diverse forme de rugăciune 15 . Mt 18.1. Silvano Fausti: “Leggere il Vangelo di Luca”. aşezate după un anumit criteriu şi interiorizate în rugăciune şi printr-o viaţă responsabilă.1-9.39-40. Cunoaşterea adevăratului chip al lui Dumnezeu. mult depinde de disponibilitatea şi de generozitatea celui care parcurge drumul spiritual. Educarea pentru discernământul spiritelor.

8-29. aşa încât să ia hotărâri care să-l angajeze în urmarea lui Cristos.14. Dan 9.130. şi locul unde fiecare poate experimenta în mod unic şi personal pe Cristos.. dă capacitatea de discernământ spre purificarea inimii pentru împlinirea propriei misiuni în Biserică şi în lume” (Status FIES ar.. În dinamica exerciţiilor spirituale.) . Ignaţiu invită să se concentreze atenţia nu asupra unei anumite virtuţi. înţeles şi ascultat în trăirea personală sub acţiunea Sfântului Duh care. şi cu atât mai puţin asupra mijloacelor prin care poate fi dobândită. 6. iar mai jos adaugă: “Exerciţiile spiritule se bazează pe exercitant.16-33. Gn 18. şi.11).Puterea rugăciunii (Ex 17.46 urm). Paoline-Milano. deoarece.136. ci asupra lui Isus.42. In 16. exerciţiile nu fac altceva decât să îl confrunte pe exercitant cu viaţa lui Isus din momentul Întrupării şi până la Înălţarea sa”(P.150.Şi Isus se roagă (Mc 6.) . Iac 1. Papa Pius al XI-lea recomanda Exerciţiile Spirituale drept o călăuză sigură.86. 16 . Adevărul şi Iubirea.) ..4. Lc 5.. pentru a i se încredinţa lui. 5. Aceeaşi dinamică poate fi folosită şi pentru dezvoltarea altor aspecte ale vieţii spirituale.. 1988 pg. urmându-mă în chinuri. relaţia cu Biblia conferă Exerciţiilor Spirituale actualitate şi eficienţă.. 6. Schiavon afirmă: “Creştinul în dinamismul forte al Exerciţiilor Spirituale este ajutat să intre în ambientul gândului lui Dumnezeu şi al planurilor sale.Cum să ne rugăm (Mt 6.15.(Ps 59.24.8-13. mai precis. Lc 18.12.) . tot aşa mă va urma şi în slavă”(ES.1.). Gn 18.Comunitatea se roagă (Fp 1.9-15. În special. Lc 1.1-8.Ce favorizează rugăciunea (Mt 6.16. într-o climă de tăcere.. trebuie să muncească cu mine... II. Uneori ar fi bine să se revină asupra aceloraşi pasaje biblice atunci când se observă că dau roade pozitive în direcţia scopului dorit. 95). măsurându-şi cu claritate înzestrările şi responsabilităţile”. deoarece Cuvântul lui Dumnezeu şi persoana lui Isus sunt mereu actuali şi eficienţi.35. . 2. 9. asupra lui Isus care cheamă întreg universul şi pe fiecare în parte spunând: “Cine vrea să mă urmeze.6. Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale Ce sunt Exerciţile Spirituale FIES (Federaţia Italiană de Exerciţii Spirituale) le defineşte astfel: “O puternică experienţă a lui Dumnezeu trezită de ascultarea Cuvântului. Schiavon: “Exerciţii Spirituale”.. de rugăciune şi cu ajutorul unui îndrumător spiritual. P. 33).

sunt două aspecte care se integreaz ă reciproc.y. 250). pg. Orice mod de a pregăti şi a dispune sufletul pentru a putea îndepărta de la sine toate înclinaţiile dezordonate şi.”. Confruntarea-asimilarea cu Cuvântul lui Dumnezeu este de fapt o confruntare . rod al experienţei şi făcut în meditarea şi contemplarea textelor Sfintei Scripturi legate în mod deosebit între ele şi aflate într-o dinamică ascendentă. “Spiritul exerciţiilor spirituale.. În acelaşi timp titlul afirmă: “exerciţiile spirituale pentru a se învinge pe sine însuşi şi a-ţi orândui viaţa fără a lua hotărâri dintr-o oarecare înclinaţie dezordonată”(Adnotaţia 21). Itinerarul trasat de Ignaţiu pentru obţinerea acestei întâlniri-comuniuni care să permită acceptarea umilă şi plină de iubire a voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă. odată îndepărtate. de a medita. Avem aşadar un scop obiectiv: alegerea stării de viaţă sau cel puţin orientarea în viaţă potrivit planului lui Dumnezeu şi transformarea spirituală a persoanei. 1980. Martin. Într-adevăr nu este posibilă o adevărată alegere care să implice cunoaşterea şi acceptarea voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă fără o profundă comuniune cu Cristos. spune Martin. bine asimilat. pregăteşte omul să citească în profunzime Biblia. de a contempla. se percepe şi din structura meditaţiei şi a contemplaţiei ignaţiene.. deoarece acestea sunt o intuiţie sigură a modului de a simţi al Scripturii împlinite în Cristos. şi mai ales aplicare a Cuvântului lui Dumnezeu în propria viaţă. este vorba de o intuiţie prin conaturalitate. care survine într-o astfel de experienţă a lui Cristos. Aşadar exerciţiile spirituale sunt o cheie de lectură pentru o mai bună înţelegere. precum şi orice mod al altor activităţi spirituale. şi de aceea ele sunt un adevărat serviciu adus Evangheliei”(F. Faptul că totul tinde să pătrundă şi să guste cuvântul lui Dumnezeu pentru a se întâlni cu Cristos într-o relaţie de intimitate transformatoare. mai mult decât intelectuală. MANR 204. necesită un drum destul de dur. gustare. pătrundere.Scopul exerciţiilor spirituale Acelaşi Iganţiu ne oferă în adnotaţiile 1 şi 21 indicaţiile din care putem deduce scopul exerciţiilor spirituale: “Prin acest nume de exerciţii spirituale se înţelege orice mod de a-ţi cerceta conştiinţa. Exercitantul se confruntă în mod constant cu Cuvântul lui Dumnezeu şi mai bine zis cu persoana lui Cristos. de a te ruga cu glas tare sau în minte. pentru a căuta şi a găsi voinţa divină prin dispunerea propriei vieţi întru mântuirea sufletului”(Adnotaţia 1). “Raices biblica del P. 17 . mai apoi.asimilare a lui Cristos care transformă interiorul omului şi îi permite să-şi atingă propriul scop: unirea cu Dumnezeu prin acceptarea voinţei sale.F.

permit să fie atins scopul fiec ărei etape şi conduc la împlinirea scopului final.Structura meditaţiei *Cum să ne dispunem la rugăciune: pregătirea îndepărtată pregătirea apropiată a se pune în prezenţa lui Dumnezeu rugăciunea pregătitoare. reflexia este orientată spre scop. se acordă o mare importanţă pregătirii: persoana trebuie să fie conştientă că în rugăciune se va întâlni personal cu Domnul şi cu Creatorul său. a intelectului care primeşte misterul. pentru ca totul să fie orânduit exclusiv pentru slujirea şi slava lui Dumnezeu. pentru ca acestea să favorizeze meditaţia şi pentru ca şi ele să fie purificate şi orientate spre Domnul. Prin “harul de cerut”. pe care exercitantul trebuie să-l aibă mereu prezent şi pentru a cărui obţinere trebuie să se angajeze cu toate forţele sale. trebuie să-şi dispună sufletul să intre în rugăciune cu “curaj şi libertate”. De aceea. fiind înlănţuite între ele. şi de unde izvorăşte dorinţa de identificare şi de unire cu Acela faţă de care ne simţim încă separaţi. precum şi toate “dorinţele. intuit prezent în credinţă. 18 . Exercitantul este apoi invitat să intre în textul biblic şi cu imaginaţia şi simţurile sale. mediate de “compoziţia vizuală a locului”. ştiind însă că la urma urmei este vorba de un dar. cu “umilinţă. intelectul şi voinţa”. prin aplicarea memoriei care aminteşte şi lasă textul să vorbească. * Intrarea în rugăciune: lectura textului biblic compoziţia locului harul de cerut. respect şi reverenţă” şi să se lase pătruns de privirea iubitoare a lui Dumnezeu. *Reflexia asupra textului: folosind memoria. Harul obţinut dispune şi pregăteşte exercitantul pentru obţinerea harurilor meditaţiilor succesive. ca să-i poată încredinţa toate facultăţile sale: “memoria. hotărârile şi activităţile sale”. intelectul şi voinţa cunoaşterea şi gustarea interioară *Colocviu final: dialog cu Domnul şi hotărârea de luat rugăciunea finală. Reflexia asupra textului biblic caută. acestea. După cum se poate observa din această structură. care operează în timpul rugăciunii. îl pătrunde cu ajutorul luminii divine şi ne face conştienţi de distanţa care ne separă de aceasta.

* săptămâna I . *Împărăţia (Domnul Isus cheamă să fie urmat) *săptămâna II (1) . Cuvântul întrupat. Din cele spuse se înţelege cum meditaţia este într-adevăr un mijloc optim pentru a pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu. 19 atingerea scopului) . Întreaga meditaţie tinde spre colocviul final unde persoana care a pătruns şi a savurat Cuvântul poate în sfârşit să intre în dialog cu Cuvântul întrupat şi să-şi satisfacă sufletul cu prezenţa Lui. Ignaţiu ne lasă următorul avertisment: “Nu multa cunoaştere îndestulează şi satisface sufletul. Reflexia finală devine o încercare de înţelegere a modului în care spiritul bun sau spiritul rău a acţionat în inima omului. să plăsmuiască întreaga persoană în funcţie de ce a înţeles şi a pătruns cu ajutorul harului.participarea intimă la suferinţa lui Isus. *Confirmarea alegerii *săptămâna III . pentru o întâlnire personală cu Misterul. *Cele două Stindarde (Mijloace folosite de Satana şi de Isus pentru *săptămâna II (2) . şi simţirea şi gustarea lucrurilor în interior”(2).simţul păcatului şi efectele negative ale acestuia . în conformitate cu voinţa Domnului său. Structura exerciţiilor spirituale *Principiul şi fundamentul (scopul vieţii omului şi mijloacele pentru atingerea lui). Întâlnirea intimă şi personală cu Isus îl întăreşte pe exercitant în noua lui orientare şi îl încurajează să ia nişte hotărâri concrete pentru viaţa lui. * săptămâna IV . cu persoana lui Cristos. a felului în care s-a acţionat sau reacţionat. Într-adevăr. *Alegerea stării de viaţă sau reformarea vieţii. a rezultatului obţinut.experimentarea îndurării lui Dumnezeu.copilăria şi viaţa ascunsă a lui Isus. şi are drept consecinţe transformarea persoanei însăşi.să pună în mişcare voinţa care încearcă să se schimbe şi să se orienteze.participarea intimă la bucuria Celui Înviat. *Contemplaţia pentru obţinerea iubirii. a aspectelor de abandonat sau de îmbunătăţit în vederea meditaţiei succesive şi a harului de cerut. Privitor la această activitate a facultăţilor. această simţire şi gustare interioară este cea care schimbă şi mişcă voinţa înspre hotărâre.viaţa publică a lui Isus.

Descoperirea şi acceptarea plină de iubire a scopului pentru care omul este creat. temele conţinute sunt aprofundate prin textele biblice (despre bunătatea creaţiei. ca de altfel întreg parcursul exerciţiilor spirituale este profund cristocentric şi trinitar. ci ca patru etape ce însumează circa 30 de zile . recunoştinţă şi dorinţă de a sluji în iubire. pentru a simţi din interior cum totul. foarte asemănător cu experienţa pustiului. de convertire. Săptămâna I Prima săptămână ţine prezent planul originar al lui Dumnezeu cu privire la om şi la celelalte făpturi şi propune exercitantului. şi aşa să-şi mântuiasc ă sufletul... Chiar şi aici pentru a dezvolta şi a aprofunda simţul păcatului şi pentru a vedea în acesta efectele 20 . Acest lucru trezeşte laudă. Principiul şi fundamentul Scopul: “Omul a fost creat pentru a-l lăuda. Este un dar care provine exclusiv din bunătatea Creatorului. De aceea. Acesta. Ignaţiu ne cere să vedem păcatul nu numai în consecinţele sale asupra păcătosului. celelalte lucruri sunt create pentru om.este. Domnul nostru. în realitatea lui de păcătos. ci mai ales în legătură cu iubirea care ne mântuieşte: Cristos răstignit. este necesar să fim indiferenţi. pentru a putea tinde spre aceasta fără condi ţionări. preamări şi sluji pe Dumnezeu..Persoana care este suficient de matură pentru a iniţia experienţa exerciţiilor . Ignaţiu comportă un drum de patru săptămâni. Pentru a face să crească în noi atitudini de convertire autentică. Această meditaţie conduce la reflexia asupra scopului vieţii şi cere harul “indiferenţei”. Principiul şi fundamentul este sămânţa care conţine toate ingredientele itinerariului exerciţiilor spirituale şi care se dezvoltă în etape succesive prin meditaţii şi contemplaţii biblice dispuse după un anumit criteriu.) de cel care coboară cu simplitate. naturaleţe şi convingere interioară în realitatea propriei vieţi. un drum de pregătire pentru a tinde spre scop. adică al disponibilităţii şi al libertăţii interioare faţă de toate făpturile şi chiar faţă de sine însuşi.. asupra umanităţii şi asupra întregii creaţii. despre transcendenţa lui Dumnezeu. Înainte de a ajunge pe pământul făgăduinţei. trezeşte în persoană o dorinţă vie de a porni la drum pentru împlinirea desăvârşită a ceea ce a intuit şi în parte a gustat. ca să-l ajute în urmărirea scopului sau pentru care a fost creat. despre providenţa divină. dorind şi alegând numai ceea ce ne poartă mai mult spre scop”(23).care pentru sf. îndrumată să reflecteze în mod unitar şi sintetic asupra planului lui Dumnezeu Creatorul şi asupra aşteptărilor pe care El le are cu privire la creatura sa: acesta este “principiul şi fundamentul”.. la început. Făr ă aceast ă dorinţă vie nu este posibil ă nici o convertire şi nici o dezlipire care să ne permită să tindem liberi spre scop. Ignaţiu ne propune să facem un drum de purificare. înţelese nu în ordine cronologică.. inclusiv noi înşine. trăită de poporul lui Dumnezeu făcândune astfel părtaşi la pedagogia pe care Dumnezeu a folosit-o faţă de poporul lui.. de eliberare. De obicei..

Ignaţiu invită exercitantul să îşi concentreze întreaga atenţie asupra unei persoane. exercitantul este invitat să mediteze asupra câtorva texte biblice (de ex. 22-23). Potrivit indicaţiilor sf. Exercitantul făcând experienţa îndurării lui Dumnezeu.). punându-se cu totul la 21 . pg.sale dezastruoase asupra omului şi asupra întregii creaţii. însă pentru a putea experimenta “durere intensă şi lacrimi” pentru păcatele proprii şi a obţine roadele unei convertiri autentice.. precum şi pentru a încerca “jena şi dezgust”. cât din faptul de a fi conştienţi că l-am făcut pe Cristos să sufere atât de mult. Gn 3. Prin această meditaţie. Prezenta meditaţie. persoanele care nu au o cultură adecvată şi care nu au dispoziţiile necesare... pornind tocmai de la acesta. adevărata dinamică internă a primei săptămâni. ba mai mult. Atunci “durerea intensă şi lacrimile” cerute. răstoarnă modul său de a simţi şi de a judeca şi se tranformă dintrun om din lume. pe cruce. Răstignitul. Chemarea Regelui “Chemarea regelui temporal ajută la contemplarea vieţii Regelui veşnic”(91). rezultă a fi adevărată forţă.. Pentru a interioriza ulterior iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu se pot sugera următoarele texte biblice: Lc 7... 6. care dezvoltă mai departe ceea ce era deja prezent în Principiul şi Fundamentul. 15. care se află la originea acestui proces în viaţa exercitantului. Ps 50. precum şi voinţa sa de a ne mântui. 4. pentru a se pune în exclusivitate în slujirea Domnului său care l-a mântuit şi pe care îl iubeşte mai mult decât pe sine însuşi.. nu ar trebui să continue mai departe. şi împinşi de amintirea unui trecut recuperat de bunătatea lui nemărginit ă”(P. “Cine vrea să vină cu mine trebuie să mănânce cu mine. Rodul colocviului cu cel răstignit este experienţa îndurării lui Dumnezeu. asupra lui Isus care cheamă “întreg universul” şi “pe fiecare în parte”. Stiavon. să lucreze cu mine.. ibid. Ez 16. numai atunci se poate vorbi de vindecarea propriei memorii şi se poate privi înainte fără să fim condiţionaţi de povara propriului trecut. pentru ca urmându-mă în suferinţă să mă urmeze şi în slavă”(91-99). 11...să vegheze noaptea.14-23. “Numai după ce exercitantul a asimilat iubirea lui sinceră şi dorinţa lui de a ne reconstrui în ciuda păcatului nostru. Isus răstignit ne manifestă iubirea nelimitată a Tatălui faţă de fiii săi. Ignaţiu (18). într-un om care încearcă nimicirea eului său.. Ignaţiu îl pune pe exercitant în faţa lui Cristos răstignit: efectul ultim al păcatului nostru. adică profund mâhnire şi dorinţa sinceră de convertire. 2Sam 11. este propusă celui care simte dorinţa de a-l sluji în mod deosebit pe Domnul. nu izvorâşte atât din conştientizarea propriilor păcate..

prin umilinţă şi disponibilitate. A contempla înseamnă a vedea persoanele. Cele două Stindarde 22 . inima şi afectivitatea sunt mai active decât intelectul. Cunoaşterea devine iubire.în sărăcie şi umilinţă . primul obstacol în calea unui răspuns generos şi prompt. locurile. acolo unde se întâlneşte cu Dumnezeu care i se revelează. a le asculta cuvintele. contemplaţii. Aici se face trecerea de la meditaţie la contemplaţie. Cristos. aproape prin conaturalitate.dispoziţia Lui. “Cunoaştere intimă ca să-l iubesc mai mult şi să-l urmez mai îndeaproape”(104). însă folosirea facultăţilor implicate este diferită. se deschide harului cerut şi iese îmbogăţit şi mai conformat cu misterul contemplat. a observa acţiunile persoanelor. din ce în ce mai dornic de a împlini numai voinţa lui Dumnezeu. O astfel de cunoaştere îl duce spre o adeziune mereu mai intimă a inimii care. care au drept centru figura lui Isus: misterele lui (de la întrupare la botez) de contemplat. cu persoana lui Isus.să ne îndrăgostim mai mult de El şi să dorim să alegem modul lui de viaţă. îşi găseşte realizarea în propunerea exerciţiilor de rugăciune. Contemplaţia Dinamica este foarte asemănătoare cu cea a meditaţiei. pătrunde mai adânc spre inima sa. în săptămâna a II-a Ignaţiu ne îndeamnă să contemplăm Evangheliile copilăriei pentru ca. de iubit şi de imitat. De aici invitaţia de a “asculta Cuvântul Lui” care ne cheamă şi “promptitudinea în a răspunde”. spre deosebire de meditaţie. Misterele biblice contemplate în zilele următoare îl conformează pe exercitant. cunoscându-l mai îndeaproape pe Isus care se întrupează. care trăieşte printre noi ca un om simplu . Hotărârea de a se conforma cu Cristos exprimată în oferta Regelui (98). Este o formă de rugăciune simplă în care. Exercitantul. Săptămâna a II-a (1) Aşa cum prima săptămână a avut ca scop eliberarea noastră de tot ce ducea la păcat şi care ofensa iubirea lui Dumnezeu. este totodată Isus care vrea mântuirea tuturor oamenilor şi care îmi cere colaborarea. se ascultă. prin contemplarea misterului. se observă. a pătrunde atitudinile şi sentimentele lor pentru a trage concluzii asupra propriei vieţi. Este vorba despre un drum de eliberare care se naşte din dorinţa de a se conforma tot mai mult cu Persoana iubită. Este un alt mod de a pătrunde Cuvântul şi de a-l trăi. Cuceriţi de ceea ce se vede. făcându-l tot mai liber şi mai disponibil. angajamentul de a lupta în primul rând ca să înving “propria senzualitate” (98). iar iubirea devine ac ţiune în urmare. care m-a făcut să experimentez îndurarea Tatălui. în dorinţa de a trăi mai îndeaproape viaţa persoanei cunoscute şi iubite în timpul contempla ţiei. ne lăsăm atraşi şi plăsmuiţi.

opuse mijloacelor Satanei (bogăţie. să intre cu Isus în viaţa publică. orgoliu) pentru a colabora la realizarea planului de mântuire. decât pentru a spune că exercitantul. în mâinile lui Dumnezeu pentru a primi confirmarea din partea Lui (săptămânile a III-a şi a IV-a). onoare lumească. gata să se încline în direcţia unde suflă Duhul. este condus spre atingerea acelei “indiferenţe” interioare care îi permite să devină liber şi sensibil ca “acul balanţei”. exercitantul. Săptămânile a III-a şi a IV-a 23 . al cărui unic criteriu îl constituie voinţa lui Dumnezeu pentru el şi spre mai marea Lui slavă şi laudă. fără a se lăsa înşelaţi de aparenţe. alegând aceleaşi mijloace (sărăcia. Confirmarea alegerii făcute Odată făcută alegerea. a mijloacelor şi a criteriilor sale apostolice. în ciuda puterii lor aparente. exercitantul se orientează şi se identifică în întregime cu aceasta punându-se.Este o dezvoltare ulterioară a Principiului şi Fundamentului şi a Meditaţiei despre chemarea Regelui şi are scopul de a dispune exercitantul care doreşte să-i slujească lui Cristos. mereu mai conformat cu Cristos prin interiorizarea alegerilor sale. în cursul drumului său de a se conforma cu Cristos. care. Alegerea stării de viaţă sau a reformei vieţii Nu mă opresc asupra alegerii. ci dorind şi alegând numai ce aduce mai mare slavă lui Dumnezeu. purtătorul voinţei lui Dumnezeu. Acesta este momentul alegerii. sunt de fapt o funie ce leagă şi face sclavi. Este un moment de luciditate intelectuală în care se cere harul de a alege mijloacele folosite de Isus. prin acest drum el este eliberat în interiorul său şi devine capabil să intuiască voinţa lui Dumnezeu şi disponibil să o primească în propria sa viaţă pentru a i se consacra cu totul. fără a se lăsa influenţat de nici o condiţionare externă sau legătură dezordonată. batjocurile. Săptămâna a II-a (2) Prin contemplarea misterelor vieţii publice a lui Isus. respinge spontan şi aproape natural alegerile şi mijloacele propuse de Satana. dispuse în formă ascendentă. luate din cele patru evanghelii şi legate între ele prin harul cerut. în noua lui stare. şi prin verificarea celor “trei clase de oameni”(149-156) şi a celor “trei grade de umilinţă”(165167). care ar avea nevoie de un tratat aparte. umilinţa).

Iubirea coborâtă de la Tatăl prin Cristos. de uniune strânsă cu Cristos. în ciuda dificultăţilor şi a suferinţelor întâlnite pe drum. exercitantul este unit cu Cristos prin contemplarea ministerelor patimii. Biblia are o funcţie centrală. simte tristeţe. ca să facă din el un instrument al iubirii Sale îndurătoare spre folosul fraţilor. din interior. îl face pe exercitant să descopere şi să recupereze dimensiunea de fiinţă relaţională: cu Dumnezeu. atât în acompaniamentul spiritual cât şi în organizarea Exerciţiilor Spirituale. Într-adevăr. Acum. de la Dumnezeu. îl face pe exercitant să intre în Misterul pascal. cel care acompaniază sau dă Exerciţii Spirituale trebuie să favorizeze aceste condiţii şi să dea acele indicaţii care să-l ajute pe exercitant să facă din Scriptură instrumentul privilegiat prin care Domnul se face cunoscut. pentru ca alţii la rândul lor să primească şi să povestească. de pace. De fapt. Aici omul se descoperă cufundat într-un fluviu de iubire care coboară din înălţimi. 24 . dacă se confirmă sau nu alegerea făcută. care îi permite să perceapă din interior. Confirmarea este dată prin sentimente de bucurie. morţii şi învierii lui Isus. Nu primeşte confirmarea persoana care. numai dacă este experimentat ca Iubire. sfâşiere interioară. Din acest motiv. cu alte cuvinte face şi el experienţa comuniunii cu Misterul Pascal care face trecerea de la moarte la viaţă. la Tatăl. exercitantul este condus să experimenteze cum uniunea sa cu Cristos are ca efect o adâncire a uniunii sale cu întreaga creaţie. Acesta este totodată şi scopul spre care tinde atât acompaniamentul spiritual cât şi Exerciţiile Spirituale. în cel care o meditează sau o contemplă. mărturisind cu viaţa proprie. ci chiar în esenţa sa. cel din Misterul Pascal. însă se poate spune că ea este înţeleasă cu adevărat doar atunci când este în stare să trezească. care pătrunde întreaga creaţie. lene şi incertitudine.După ce a făcut alegerea. în ciuda contemplaţiei făcute. o uneşte în Cristos pentru a se întoarce. îl face să simtă dacă orientarea luată odată cu alegerea favorizează sau împiedică drumul său de comuniune. pe omul rănit de păcat. mister de uniune. de plinătate a vieţii. să trăiască şi să povestească. Concluzie Aşa cum se poate observa din cele expuse. ca Iubire. cu sine însuşi. Chiar şi în acest caz relaţia cu Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentală. relaţii profunde de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. nu în unul sau altul din atributele sale. descoperind cum Dumnezeu este prezent şi operează în toate lucrurile şi totul tinde să fie unificat în Cristos prin forţa Iubirii Lui. acesta. dacă este primit şi contemplat în credinţă. cu El. unit cu Cristos şi cu o iubire profundă pentru întreaga creaţie. prin acţiunea Duhului. cu ceilalţi. ariditate. Domnul atrage la sine şi transformă din interior. Contemplaţia pentru obţinerea iubirii Prin această contemplaţie. Marea intimitate de viaţă cu Isus îl face sensibil la acţiunea Duhului care. numai cine iubeşte este cu adevărat dispus să primească. prin convingere intimă şi ca prin conaturalitate. el este gata să fie trimis oriunde pentru a da mărturie despre Cristos şi pentru a deveni un instrument al unităţii.

Bologna. împlinind porunca Domnului: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi Evanghelia la toată făptura” (Mc 16.12-13. Olivo Bosa. 16). 29). Iaşi 1993. Il presbitero. 16-17). ci şi prin desfăşurarea sa pedagogică şi prin orientarea textelor spre scop. cine vă dispreţuieşte pe voi. care provine din participarea lor la consacrarea şi misiunea a însuşi Cuvântului lui Dumnezeu întrupat. ci pentru că le vestesc ascultătorilor lor Evanghelia. Tezaurul inepuizabil al Scripturii îi oferă fapte şi idei apte să orienteze cu forţă de convingere spre sfinţenie viaţa şi moravurile seminariştilor (cf. Ea nu este unul dintre instrumente sau ajutoarea. vestirea sa în Biserică cere în cei care îl vestesc un fundament supranatural care să garanteze autenticitatea şi eficacitatea sa (Congregazione per il clero. Ed. Lettera circolare: Il presbitero. Prima predicare a Evangheliei la cei la care nu a ajuns vestea cea bună.16) şi pot să spună împreună cu Sfântul Paul: “Noi nu am primit duhul lumii. exprimând lucruri spirituale în termeni spirituali (1Cor 2.09. ci Duhul lui Dumnezeu pentru a cunoaşte tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit. Noi vorbim despre acest lucru nu printr-un limbaj venit de la înţelepciunea umană.J PREZENÞA BIBLIEI ÎN FORMAREA SEMINARIªTILOR Motivele pentru care Biblia se impune ca izvor inepuizabil pentru pregătirea viitorilor preoţi Biserica este poporul lui Dumnezeu alcătuit din cei botezaţi. În urechile miniştrilor răsună şi acum cuvintele Domnului: “Cine vă ascultă pe voi.16). Enciclica “Spiritus Paraclitus”. ci învăţat de Duhul. Presa Bună. Congregazione per il clero.. Predicarea Cuvântului din partea miniştrilor sacri participă într-un anumit sens la caracterul salvific al Cuvântului însuşi. ci este “puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede”(Rm 1. Bologna 1999. S. Caracteristica Exerciţiilor Spirituale stă în a şti să lege textele biblice între ele pentru a dobândi scopul dorit şi în ştiinţa personalizării lor printr-o continuă confruntare cu Cristos. 4). Aşadar. 9 martie 1999. în calitatea lor de colaboratori ai episcopului.1920. nu pentru simplul motiv că vorbesc despre Cristos.. Dehoniane. cf. Curtaz. 1993..15).În Exerciţiile Spirituale. Biserica păstrează acest tezaur preţios ca pe izvorul şi norma 25 . Biblia nu este prezentă doar ca text de meditat sau de contemplat. Pentru că predicarea Cuvântului nu este numai transmiterea intelectuală a unui mesaj. “pentru ca. Biblia are primatul indiscutabil în cadrul vieţii Bisericii şi în ea educaţia şi formarea la sfânta Preoţie îşi găseşte sufletul şi cartea prin excelenţă. P. să constituie şi să sporească Poporul lui Dumnezeu (Conciliul Vatican II. în colocviu. pe mine mă ascultă. pe mine mă dispreţuieşte”(Lc 10. cu puterea de a interpela. au devenit membre ale Trupului lui Cristos prin botez. este urmată de aprofundare şi maturizare a credinţei persoanelor şi a comunităţii la cei care. 486). Dehoniane. Catehetica. Decret privind slujirea şi viaţa preoţească “Presbyterorum Ordinis” (PO. care îşi asumă în mod responsabil planul de vestire a Împărăţiei lui Dumnezeu. Benedict XV. acceptând vestea mântuirii. care. laici şi miniştri consacraţi împreună. 15. ministro dei sacramenti e guida della comunita in vista del terzo millennio. Enchiridion Biblicum (=EB). maestro della parola. Preoţii sunt primii. ci izvorul principal din care se inspiră (cf. n. P. au înainte de toate datoria de a vesti tuturor Evanghelia lui Dumnezeu.

divină a învăţăturii şi a moralei, aşa cum l-a primit din mâinile apostolilor, neprihănit, îl păzeşte cu toat ă grija şi îl apăr ă de orice interpretare greşită folosindu-l pentru a le oferi oamenilor mântuirea veşnică (Pius al XII-lea, Enciclica “Divino afflante Spiritu” (=DAS, 30.09.1943, EB 538). Ea a venerat întotdeauna dumnezeieştile Scripturi, după cum a venerat şi Trupul însuşi al Domnului, neîncetat, mai ales în Liturgia sacră, să primească pâinea Vieţii atât la masa Cuvântului lui Dumnezeu cât şi la acea a Trupului lui Cristos şi să dea şi credincioşilor. Ea le-a considerat şi le consideră, unite cu Sfânta Tradi ţie, drept regula supremă a credinţei sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu şi consemnate în scris odată pentru totdeauna, ele ne comunică însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, iar în cuvintele Profeţilor şi ale Apostolilor, fac să răsune glasul Duhului Sfânt (Conciliul Vatican II, Constituţia dogmatică despre revelaţia divină “Dei Verbum” (=DV 21). Cărţile Sfintei Scripturi transmit cu certitudine, cu fidelitate şi fără eroare adevărul pe care Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, l-a voit consemnat în textele sacre. Pentru că toate cărţile Vechiului şi Noului Testament, cu toate părţile lor, fiind alcătuite sub inspiraţia Duhului Sfânt (cf. In 20,31; 1 Tm 3,16; 2 Pt 1,19-21; 3,15-16), îl au ca autor pe Dumnezeu şi au fost încredinţate ca atare Bisericii (cf DV 11). Astfel este de înţeles că “toată Scriptura, inspirată de Dumnezeu, este de folos pentru a învăţa, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a deprinde la dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pregătit pentru toată fapta cea bună”(2 Tm 3,16-17). Un punct potrivit de pornire pentru înţelegerea corectă a ministerului pastoral al Cuvântului, este considerarea revelaţiei lui Dumnezeu în ea însăşi. De fapt, prin această revelaţie, Dumnezeu cel invizibil (cf. Col 1,15; 1 Tm 1,17) din iubirea sa infinită le vorbeşte oamenilor ca unor prieteni (Ex 33,11; In 15,14-15) şi stă de vorbă cu ei (cf Bar 3,38), pentru a-i invita şi a-i primi la comuniunea cu sine. În Sfânta Scriptură, vestirea Împărăţiei nu numai că vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu, ci chiar o face să izvorască prin însăşi vestirea ei. Evanghelia predicată în Biserică, nu este numai mesaj, ci este o acţiune divină şi mântuitoare experimentată de cei care cred, care ascultă, care se supun mesajului şi îl primesc. Revelaţia nu se limitează la a ne instrui cu privire la Dumnezeu care trăieşte într-o lumină inaccesibilă, ci, în acelaşi timp, ne informează cu privire la ceea ce Dumnezeu face pentru noi prin harul său. Cuvântul revelat, făcut prezent şi actualizat “în” şi “prin” Biserică, este instrumentul prin care Cristos acţionează în noi prin Duhul său (Congregazione per il clero, Il presbitero..., 16). Câteva principii generale pentru folosirea coerentă şi eficace a textelor sacre de către profesorii de ştiinţe biblice şi de către formatori. Dar pentru a fi autentic, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie transmis “fără vicleşug şi nestricat, ci arătând adevărul în faţa lui Dumnezeu”(cf. 2 Cor 4,2). Aceasta este marea responsabilitate a formatorului, atunci când face apel la Sfânta Scriptur ă. De aici câteva principii de apropiere de textul sacru pentru cei care au datoria prin mandatul episcopului de a anima, de a coordona formarea la Ordinele Sacre în comunitatea de credinţă. Aceştia au misiunea de a-i învăţa pe candidaţi, nu propria lor înţelepciune, ci Cuvântul lui Dumnezeu şi de ai îndemna cu insistenţă pe toţi la convertire şi la sfinţenie (cf. Ioan Paul al II-lea, Esotazione apostolica “Pastores dabo vobis” (=PDV), 26; Congregaţia pentru cler, Directoriu pentru slujirea şi viaţa preoţilor, 45). Aşadar, studiul Sfintei Scripturi şi cateheza nu se pot reduce la comunicarea de idei personale, la mărturia experienţei 26

proprii, la explicaţii cu caracter psihologic, sociologic sau filantropic întrucât ele au în vedere vestirea unui Cuvânt de care nu se poate dispune după bunul plac, pentru că i-a fost încredinţat Bisericii ca să-l păstreze, să-l mediteze şi să-l transmită cu fidelitate (cf. DV 10). Mai întâi trebuie subliniat că în Sfânta Scriptură, Dumnezeu îi vorbeşte omului în felul oamenilor. Pentru redactarea cărţilor sfinte, Dumnezeu a ales oameni şi s-a slujit de ei, lăsându-le uzul capacităţilor şi puterilor proprii, pentru ca, ac ţionând El însuşi în ei şi prin ei, aceştia să scrie ca adevăraţi autori ceea ce voia el şi numai aceea. Pentru a interpreta bine Scriptura, trebuie să fim deci atenţi la ceea ce au voit într-adevăr să afirme autorii omeneşti şi la ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere prin cuvintele lor (cf. DV 12; Catehismul Bisericii Catolice (=CBC), EARC, Bucureşti 1993, 109). Pentru a descoperi intenţia autorilor sacri, trebuie ţinut cont de condiţiile timpului şi culturii lor, de genurile literare folosite în epocă, de modurile de a simţi, de a vorbi şi de a povesti curente în acel timp, iar Scriptura trebuie citită şi interpretat ă întru acelaşi Duh în care a fost scrisă (cf. DV 12; CBC 110-111). Pentru o interpretare corectă a Bibliei trebuie respectate trei criterii: - orice text trebuie interpretat în lumina unităţii întregii Scripturi, unitate datorată unităţii Planului lui Dumnezeu al cărui centru este Isus Cristos; - Scriptura trebuie citită în Tradiţia vie a Bisericii; - ea trebuie interpretată în coeziunea adevărurilor de credinţă între ele şi în proiectul total al revelaţiei, adic ă ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV12; CBC proiectul total al Revelaţiei, adică ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV 12; CBC 112-114). Câteva norme practice Datoria formatorului care foloseşte Sfânta Scritptură este aceea de a aprinde şi de a alimenta în seminarişti, odată cu cunoaşterea cuvenită a Cărţilor Sfinte, o iubire perenă şi activă pentru ele (cf. DAS, EB 567; Pontificia Commissio de Re Biblica, De Sacra Scriptura recte docendo “Sanctissimus Dominus” (=SD), 13 mai 1950, EB 521). Prin această formare ei trebuie să alimenteze şi să dezvolte în elevi şi studenţi acea veneraţie faţă de Cuvântul divin din care să-şi soarbă toată viaţa seva pentru formarea lor culturală şi pentru ocupaţia intelectuală, consolarea şi delectarea interioară. Să le recomande lectura zilnică a Sfintei Scripturi instruindu-i şi acompaniindu-i încă de la început pentru a face o lectură corectă a textelor sacre. Profesorii de Biblie trebuie să le transmită celor care studiază un respect profund faţă de Sfânta Scriptură, arătându-le că merită un studiu atent şi obiectiv, care să permită o apreciere mai bună a valorii ei literare, istorice, sociale şi teologice. Ei nu se pot mulţumi să transmită o serie de cunoştinţe care să fie întregistrate pasiv, ci trebuie să ofere o iniţiere în metodele exegetice, explicându-le principalele operaţii pentru a-i face pe seminarişti capabili de o judecată personală (cf. Comisia Pontificală Biblică, Interpretarea Bibliei în Biserică (=IBB, EARC, Bucureşti 1995, 77). Formatorii trebuie să prezinte Sfânta Scriptură cu competenţă ştiinţifică şi în întregime, aşa încât elevii şi studenţii să cunoască exact care sunt problemele cele mai importanete ce se leagă de fiecare carte în parte, care sunt obiecţiile şi dificultăţile care se ridică în mod obişnuit împotriva istoriei redactării şi a semnificaţiei textuale. 27

Într-o introducere cu caracter general trebuie să se expună cu claritate doctrina despre inspiraţia şi adevărul Sfintei Scripturi şi să se stabilească cu precizie legile hermeneuticii, ale interpretării textului, apoi să se prezinte în particular fiecare Carte a Vechiului şi Noului Testament expunându-se sintetic şi cu atenţie conţinutul, temele teologice de bază, scopul, problemele legate de autor şi de data de compoziţie. Ca iniţiere în practica exegezei, formatorii trebuie să facă analiza aprofundată a unor texte bine alese atât din Vechiul cât şi din Noul Testament, texte în care este prezent ă şi definită învăţătura de credinţă ca nu cumva “să roadem numai coaja, fără a ajunge la măduvă”. De aceea, în privinţa Vechiului Testament trebuie să se aibă în vedere texte care se referă la începuturile lumii şi la creaţie, unele oracole profetice şi Psalmii, iar în Noul Testament textele referitoare la viaţa lui Isus şi fragmente din Evanghelii şi Epistole care fundamentează principalele adevăruri de credinţă. Pentru împlinirea misiunii sale de interpret, formatorul va trebui să ţină cont în primul rând de exegeza care urmează regulile interpretării corecte: analizarea textelor paralele, explicarea textului respectiv în Sfinţii Părinţi şi în Tradiţia catolică, sau ceea ce a stabilit Magisteriul Bisericii, acolo unde este cazul. Dar el trebuie să aibă grijă să prezinte corect şi sensul spiritual. Datorită unităţii planului lui Dumnezeu, nu numai textul Scripturii, ci şi realităţile şi evenimentele despre care vorbeşte ea pot fi semne. Un astfel de sens ni-l arată şi ni-l învaţă însuşi Cristos în Evanghelii, Apostolii în ceea ce fac şi-n ceea ce scriu, Tradiţia constantă a Bisericii, folosirea foarte veche a liturgiei, aplicând dictonul: lex orandi, lex credenti (cf. DAS, EB, 552). Şi într-un caz şi în celălalt, trebuie evitată unilateralitatea, adică limitarea la un comentariu spiritual lipsit de temei istorico-critic sau la un comentariu istorico-critic lipsit de conţinut doctrinal şi spiritual (IBB 77; cf. DAS 551-552; SD 598). Profesorul de Biblie nu trebuie să atenueze sau să disimuleze dificultăţile şi obscurităţile cu care se confruntă interpretul în Cărţile Sfintei Scripturi. Dimpotrivă, prezentând cu obiectivitate şi imparţialitate problema, să se străduiască să înlăture dubiul, folosindu-se de ajutorul oferit de celelalte discipline (cf. SD, EB 598-600). Predarea trebuie să arate în acelaşi timp înr ădăcinarea istorică a scrierilor biblice, aspectul lor de cuvânt personal al Tatălui ceresc care se adresează cu iubire copiilor săi intrând în dialog cu ei (cf. DV 21; IBB 77). Trebuie să se evite a se falsifica, a se reduce, a deforma sau îndulci conţinutul mesajului divin. Studierea Sfintei Scripturi nu se poate face fără ajutorul unei teologii sănătoase, întrucât nu avem în vedere doar repetarea doctrinei revelate, ci de a forma prin doctrina revelată înţelegerea şi conştiinţa seminariştilor ca să poată trăi coerent vocaţia proprie, să-şi poată trăi credinţa şi să-şi facă din propria viaţă un motiv viu de credibilitate şi o apologie credibilă a credinţei (cf. Congregazione per il clero, Il presbitero..., 19). În sfârşit, trebuie să existe un raport esenţial între rugăciunea personală şi predarea ştiinţelor biblice. Din meditarea Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciunea personală, trebuie să izvorască în mod spontan primatul mărturiei de viaţă aşa încât în profesorul de Scriptură şi în formatorii Seminarului să se împlinească desideratul Sfântului Augustin: “sit orator, antequam dictor” (De doctrina christiana, 4,15.32: PL 34,100). Obiectivele studiului Sfintei Scripturi şi a folosirii ei în procesul de educare şi formare a seminariştilor 28

Biblia s-a născut într-un ambient diferit de al nostru şi într-o epocă de care ne separă mii de ani. ascultarea plină de iubire a Celui care ne vorbeşte. dar şi în sensul de a hrăni în inimă gândurile lui Dumnezeu. aşa încât credinţa.1) şi comoara Revelaţiei încredinţată Bisericii să umple tot mai mult inimile oamenilor. iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. 92-93). prin citirea şi studierea Cărţilor Sfinte “Cuvântul lui Dumnezeu să se răspândească şi să fie preamărit”(2 Tes 3. cf 1 Tes 2. 14).. Scopul principal nu este acela de a afla şi a învăţa multe lucruri referitoare la Biblie.13)-(DV 21). să fie noul criteriu de judecat ă şi de apreciere a oamenilor şi a lucrurilor. iubită şi urmată vocaţia proprie şi împlinită misiunea fiecăruia în cadrul convertirii. IBB. “are puterea de a zidi şi de a oferi moştenirea cu toţi cei sfinţiţi” (Fap 20. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent.Scopul lecţiilor de Biblie nu este numai acela de a forma “specialişti” (cf. Santiago Guijarro “La Bible au centre de la pastoral e de la vie de nos eglises”. Augustin. ca răspuns la Cuvânt. izvorul curat şi peren al vieţii spirituale. 179. trebuie să se ţină cont de metodele exegezei din ultimii ani. Un alt obiectiv pentru studiul şi lectura Sfintei Scripturi este înţelegerea şi orientarea propriei vieţi.. nr. lectura făcută sub acţiunea Duhului Sfânt în meditaţie. EB 601). Adevărul care se află în Sfânta Scriptură nu este de tip ştiinţific. De aceea se aplică pentru Sfânta Scriptură în mod excelent afirmaţiile: “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi eficace”(Evr 4. Astfel.23-25)-(DV25). înţeleasă. 50 1/1999. Sermones. în special a acelor metode care ajută să descoperim mai bine experienţa de credinţă care se află în spatele textului şi care s-a cristalizat în diferitele cărţi ale Bibliei. tot astfel se poate spera un nou impuls de viaţă spirituală într-o creştere a veneraţiei faţă de Cuvântul lui Dumnezeu “care rămâne în veac” (Is 40. îmbracă o semnificaţie specifică pentru misiunea profetică a tuturor celor botezaţi. Bulletin Dei Verbum. pag. nici de tip istoric. fără a fi ascultătorul lui înăuntru” (sf. Cunoaşterea plină de iubire şi familiaritatea în rugăciune cu Cuvântul lui Dumnezeu. personale sau de grup. Este foarte important de a se evita manipulările subiective. De aceea. Elementul lor esenţial este formarea spirituală. mai ales în contextul noii evanghelizări la care este chemat ă Biserica în lumea de astăzi. primind-o astfel în canonul Bibliei (cf. care se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului..32. Preocuparea principală ce trebuie să conducă lectura Bibliei este aceea de a fi plin de respect faţă de experienţa de credinţă pe care cei dinaintea noastră au lăsat-o să se reflecte în ea. Căci “în Cuvântul lui Dumnezeu este atâta eficacitate şi putere. SD. care sunt riscurile deturnării textelor biblice de la sensul lor original şi unde trebuie să se apeleze pentru interpretarea corectă a Sfintelor Scripturi. învăţând cum să descopere în texte atât de vechi un mesaj pentru astăzi. în lumina şi prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu poate fi descoperită. 1: PL 38. încât constituie pentru Biserică sprijin şi vigoare. cum să aprecieze pluralitatea interpretărilor aceloraşi texte în contexte diferite. Conciliul atrage atenţia: “.12). a evenimentelor şi a problemelor (PDV 47). ca nu cumva să ajungă vreunul “predicator deşert al Cuvântului lui Dumnezeu în afară.966). lectura meditată a Cuvântului lui Dumnezeu care se transformă în rugăciune. cf. După cum din frecventarea asiduă a misterului euharistic sporeşte viaţa Bisericii. este necesar ca toţi. În felul acesta se pun 29 . rugăciune şi contemplaţie (cf. ci este adevărul unei experienţe concrete pe care Biserica a recunoscut-o ca exemplară şi dinamizantă pentru credinţă.. De fapt. hrana sufletului.8. 1 Pt 1. De aceea. ci acela de a se deprinde pentru o lectură individuală sau comunitară a textului Sfintei Scripturi primit ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu. nu numai în sensul dezlipirii de rău pentru a adera la bine.

Iaşi DISCUÞII PE MARGINEA REFERATELOR Pr.. el este absolut necesar în slujirea răspândirii Cuvântului. În căutarea semnificaţiei textului pentru noi astăzi trebuie să-i ascultăm pe exegeţi care ne ajută să citim textul. 17). Duhul Sfânt este interpretul autentic al Sfintelor Scripturi acţionând în comunitate prin diferite carisme. Abordând Biblia din acest unghi concret. 14). dar trebuie să spunem totodată că lectura care vede în Isus cheia şi interpretul Scripturilor. Trebuie să recunoaştem că un astfel de mod de a face lectură. o.devine slujitorul Cuvântului şi nu patronul său. în timp ce în administrarea sacramentelor avem garanţia că nici măcar păcatul slujitorului nu poate împiedica rodul harului şi forţa Duhului Sfânt. o. rugăciune şi angajare (cf. şi trebuie so continue în meditaţie.. Un ultim lucru pe care aş vrea să-l propun ca indicativ în prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor.30-31. IBB. printre care şi studiul şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.. Maurice Laurent 30 . Numai pornind de la întâlnirea cu cel înviat putem să înţelegem sensul profund al Scripturilor (Lc 24. In 20. este o lectură animată şi iluminată de credinţă. pleacă de la o realitate care o condiţionează. Recitirea Vechiului Testament pe care au făcut-o creştinii pune în lumină următorul adevăr: Scripturile revelează sensul evenimentelor şi evenimentele revelează sensul Scripturilor (cf.c.bazele dialogului dintre experienţa reflectată în textele Bibliei şi experienţa celor care citesc şi studiază astăzi. În acest context. Această pecete poate să ajute. IBB. în celelate activităţi. apărându-l de manipulări. dar poate şi să dăuneze fecundităţii apostolice a Bisericii. Santiago Guijaro. De mare importanţă este lectura textelor biblice în Biserică. cu cât mai mult ministrul .profesorul sau formatorul . o înţelegem în acelaşi duh în care a fost scrisă. lectura individuală.32. cu atât mai mult Cuvântul poate să-şi lărgească eficacitatea salvifică (Congregazione per il clero. pecetea umană a ministrului capătă o importanţă aparte. descoper ă în ele un sens mai profund pentru că ele posedă o lumină nouă şi mai pătrunzătoare care-i conduce la înţelegerea misterului la care ele se referă. Chiar dacă aspectul slujirii trebuie să marcheze toată activitatea pastorală.4. poporul credincios face uşor referinţă la viaţa concretă iar Magisterul viu al Bisericii a primit misiunea de a interpreta autentic Cuvântul lui Dumnezeu (cf. pentru că. pe care o recomandă DV 25. este coerentă cu înţelegerea pe care Scripturile o au despre însele.35). trebuie să preceadă lectura comunitară pentru a o pregăti.. Il presbitero. Mai trebuie să ţinem cont că. Cei care au făcut experienţa întâlnirii cu El şi citesc Scripturile plecând de la această certitudine. Santiago Guijarro. şi suntem fideli intenţiei autorilor ei. 15). Lc 1. 65-68). DV 10). al căror scop principal a fost acela de a confirma şi de a întări în credinţă comunităţile cărora li s-au adresat (cf. Pr. 70-74..c. Bulai Alois Rectorul Institutului teologic romano-catolic. cf.

tot ce au folosit ei pentru rugăciune. În momentul în care ei ajung să studieze pentru prima dată la seminar. ori întrebările vin şi pun în evidenţă un bagaj care le-ar fi necesar seminariştilor înainte de a intra în seminar. Sau în alte cazuri. La un moment dat apar două întrebări privind această descoperire de exegeză: 1. deseori instrumentală. Asta cu privire la Lectio Divina. şi descoperind Cuvântul care interpretează. Noi avem bucuria ca odată pe săptămână. dar şi condamnă. Institutul teologic romano-catolic.Bucureşti Aţi făcut referinţă.Vreau să vă împărtăşesc din experienţa mea privind munca cu tinerii. În predici. Pr. care se face în 31 . prin introducerea lui “Lectio Divina”. Tarciziu Baciu. fără a păstra mesajul. ci pentru a-i forma pe cei care vestesc în viaţă prin conştiinţă. în momentul în care se citeşte. care va constitui baza pentru predică şi cateheză. Datoria noastră este să ne străduim să-i formăm. Sper ăm ca această lectur ă să devină din ce în ce mai mult o practică continuă. Este o experienţă plăcută şi de câte ori această lectură s-a făcut în grupuri. un cuvânt care mângâie. deseori nu se expune foarte clar aceast ă experienţă profundă a întâlnirii cu revelaţia lui Dumnezeu. s-a făcut un pas important înainte. Când predicăm sau când auzim predici. mi se pare că ceea ce auzim interpret ămn într-un mod foarte personal. ci este într-adevăr punct de comunicare. oare ce se poate face exigent în acest sens? Pr. un cuvânt care judecă. Alois Bulai . Dacă aţi descoperit această reacţie? 2. Am rămas surprins de sensibilitatea cu care a fost atins aspectul acesta al Cuvântului care judecă şi care condamnă şi care poate fi tot mai nunaţat. o credinţă mai evlavioasă şi sunt puşi în faţa unei descoperiri în sensul că. Alois Bulai Aceasta este de fapt situaţia şi nu cred că este momentul să-i judecăm pe ceilalţi. pentru a o oferi poporului lui Dumnezeu. dăm predicii pe care o auzim o interpretare spirituală. ci cumva. Aş vrea să fac referire la necesitatea creării unei atmosfere biblice care să nu fie specifică doar seminarului. seminariştii să aibă parte de “Lectio Divina”. Pr. Se pune întrebarea.Rectorul Institutului Teologic Romano-catolic de Iaşi Mie personal mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni. care scriu influenţaţi de condiţia din care provin şi de comunitatea căreia i se adresează. Cred că în ultima perioadă. să-l preceadă. în permanenţă la ceea ce se petrece în seminar. Eu am deseori această problemă. SVD Studiul Sfintei Scripturi nu este pentru a crea specialişti. Cum reuşiţi să-i îndrumaţi pe tineri să ajungă la maturizare? Pr. textul Sfintei Scripturi nu este numai cel care trebuie învăţat şi reţinut. nu este aşa cum au crezut. Totul funcţiona. se produce o destabilizare în credinţa lor “mai naivă”. Gianfranco Maronese. adică textul nu rămâne numai obiect de studiu. În acele cazuri am fost nevoit să stabilesc nişte puncte de reper. s-au putut celebra momente vădit marcate de experienţa pe care am avut-o la această lectură în grup. Apoi la fiecare text căutam să descoperim adevărul care a fost întotdeauna transmis de textul sacru. dar a fost purificat sau eliberat de prejudec ăţi. Aceasta este o problemă foarte mare pentru mine. sau într-o facultate de teologie. sau să-l urmeze.

seminar. în pofida încerc ării pe care o au cu diferitele obligaţii. cu amabilitatea verbiţilor şi posibilitatea de a avea aici. Alois Bulai Da. Deci ideea mea era. se întâlnesc spiritual cu Sfânta Scriptură şi într-o măsură oarecare. ca în seminarii să fie introdus un material sau o temă de pregătire pastorală a seminariştilor în acest sens. şi le-a vorbit seminariştilor şi zic eu. deja mă simt în consonanţă cu acest lucru. Ştiu că în Ardeal. Însă. şi dacă ar trebui să vorbesc despre un singur lucru. Feldkemper. cu Biblia. dacă îmi permiteţi. trebuie să ne întoarcem la rostul. Ne-am întâlnit pentru acest lucru şi am observat că există un adevărat interes din partea lor. Sperăm să continue. care mi-a plăcut foarte mult. Şi ar trebui să fie. şi personal. repet este un început. pe secretarul general al Federaţiei Biblice Catolice. S. pe o scară destul de largă. în această direcţie. pe Pr. au această direcţie spirituală în seminar. cu privire la diferitele domenii de formare a seminariştilor. Normal că trebuie să continuăm. Văd că există diferite “schizofrenii”. în momentul în care se găsesc în faţa textului biblic. şi care au nucleul Lectio Divina. Feldkemper. Olivo Bosa. Vă pot spun că în ultimii doi trei ani. se poate. Peste tot în lume. dar şi cu surori şi a fost o experienţă foarte interesantă. dar şi oficial. la Traian. Superior Provincial În exerciţiile spirituale pe care le fac tinerii. ajung la stadiul ca Sfânta Scriptură să devină lumea lor. o treime a seminariştilor s-au interesat în aceast ă direc ţie. Pr. să gândească deja puţin în mod biblic. cu preoţii. Nagy Jozsef. Dânsul a făcut astfel de experienţe chiar aici. A fost apoi şi în seminar. spun prin cuvinte simple că nu-şi pot vinde marfa. Ştiu că se face la Butea. În ceea ce priveşte. şi ca secretar al Federaţiei Biblice catolice. numai prin prezentare benevolă. se opresc în momentul 32 . Pr. acum aş menţiona. pe de altă parte. De aceea. Noi am avut. deci nu devin apostoli ai Bibliei. după ce ies din seminar. Într-un seminar la Alba Iulia le-am oferit seminariştilor din pregătirea mea. Eu am discutat cu câţiva preoţi tineri. puţini folosecs ca instrument Biblia. practic. ştiu că se predică la Budeşti. Încă un lucru aş mai menţiona. riscă. să se facă ceva pe plan metodologic. la Adjudeni. Pe de o parte. ei intră în această direcţie de însuşire ştiinţifică a lumii Bibliei. s-a discutat această problemă şi anume că nu le este de ajuns seminariştilor să ajungă la o pregătire spirituală în acest sens. profesor la Institutul teologic romano-catolic din Alba Iulia Cred că pe lângă atmosfera pe care aţi menţionat-o. să accentuăm şi să insistăm.J. ar trebui să fie luată în considerare o atmosferă biblică în cadrul Sfintei Scripturi şi pregătirea pastorală a seminariştilor. chiar şi în Hong-Kong când am fost. a Sfintei Scripturi. care mi-au povestit despre activit ăţile pe care le desfăşoară. ci într-adevăr ca la un izvor al spiritualităţii noastre creştine. Începutul este modest. Unii dintre ei fac nişte legături frumoase. să spun aşa. în ce măsură aceast ă atmosferă biblică s-ar putea realiza? Pr. care luminează mintea. Poate ar fi o soluţie de extindere în alte sfere şi cercuri studenţeşti şi parohii. nu numai ca instrument de cateheză. Pr. să aibă o spiritualitate biblică. dar sperăm să aprofundăm. Părintele Joszef are o activitate foarte susţinută în aceast ă privinţă şi c ă are o şcoal ă de formare a formatorilor. iar alţii care nu sunt destul de pregătiţi. prin care şi prin Lectio Divina. că s-a început câte puţin. în diferite locuri. s-a declarat de mai multe ori. din experienţa mea pe plan pastoral în dieceză. la scopul adevărat al Sfintei Scripturi.

Atunci. Cuvântul lui Dumnezeu este inepuizabil. Ignaţiu stătea cu caietul în mână şi scria aceste inspiraţii pe care le primea prin Maica Domnnului. în Biserica mariană. Deci pe de o parte. au descoperit alte realităţi care pot să lumineze textul. Tadeusz Rostworowski.. Este un lucru foarte interesant care arată ceea ce spune Baltazar că există în Biserica primordială.în care dau de greutăţi adică de nişte puncte care nu le sunt clare. adică eu cred că şi cei 33 . începe să simtă. trebuie să lucrăm mai bine cu tinerii noştri. pe care. (. şi să guste mai mult. Este munca. o interpretare modernă. care fac nişte legături.) Încrederea în Dumnezeu este foarte importantă. Pr. aşa zis ştiinţific ă. Sf. se opresc acolo. dar care este adresată lui Dumnezeu şi căruia îi răspunde cu toată generozitatea.. Ignaţiu. Pe când este mult mai greu să intre prin Sfânta Scriptură. dar şi aceştia din urmă au dorinţa de a cunoaşte. are curajul să facă acest pas. încercăm să o facem dar. atunci revelaţia divină le permite o relaţie intimă şi personală cu Isus Cristos. Scriptura începe să vorbească din interior. Cuvântul. sunt cei care au învăţat să reflecte asupra Sfintei Scripturi. delegatul Diecezei romano-catolice de Satu-Mare Dacă vorbim despre interpretarea Bibliei la bătrâni sau în cazul tineretului. stând cu Biblia deschisă o interpretează apostolilor care sunt în jurul ei. să-i luminăm. Trimisul lui Dumnezeu vine în întâmpinare! Trebuie să mă întâlnesc cu persoana respectivă. Pr. Începând de acum. pentru a face acest lucru trebuie să se depună mai mari eforturi. La Cracovia există. un altar care pe un tablou prezintă coborârea Duhului Sfânt în următorul mod: raza Duhului Sfânt cade pe Maria care. şi să nu-i lăsăm să se oprească numai la un nivel scăzut de înţelegere. Alois Bulai Interpretarea nu este corectă dacă nu ţinem cont de interpretările anterioare. principiul Paulin şi principiul sfântului Ioan. Cel care. Gindele Tibor. principiul Petrin. iar alţii găsind anumite neînţelegeri. Între timp. pentru a realiza sincronizarea atât pentru vârstnici cât şi pentru tineri? Pr. Pr. înaintează mult mai repede. începe să dea bucurie şi acea lumină care îi luminează şi acele aspecte care mai înainte erau blocate. Pr. Rector vorbea despre toată tradiţia de a interpreta Biblia. să-i ajutăm. Aloi Bulai Când vorbim despre citirea sfintei Scripturi în sens marian. Dacă trec peste acest obstacol. S. Maica Domnului. principiul Marian. prin cea care a venit pe lume. care pentru ei înseamnă ceva frumos. Aş sublinia deci acest aspect marian. Pr. paroh-protopop de Sighetu Marmaţiei. Olivo vorbea despre exerciţiile spirituale ale Sf.J Aceste două referate au atins problema formării prin Sfânta Scriptură a seminariştilor şi nu numai. despre care se spune că au fost dictate de către Maica Domnului. cu Cristos. înseamnă identificarea noastră cu atitudinea pe care o are ea în faţa Cuvântului. rezultatele exegezei au adăugat că. într-o relaţie personală cu Dumnezeu. apare următoarea întrebare: Unde să punem accentul în pastorală sau cum să facem trecerea de la interpretare la aşa zis tradiţională.

se deschid.M. Scriptură. este la fel şi acum. existenţa iubirii mele pentru lectura personală a Sfintei Scripturi. pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu.F. Pr. făcând chiar seminarii mici. Pr. am observat că ei nu preferă să aibă în mână sf. prin posibilitatea educaţiei. interpretarea nu s-a schimbat. este aceeaşi atitudine cu care ne-am apropiat noi. Nu trebuie să ne gândim numai la un anumit stadiu. dar Cuvântul lui Dumnezeu. Pr. sau cu care se apropie tinerii de azi. pe calea neocatecumenală. Este Cuvântul lui Dumnezeu care se citeşte şi ecoul care răsună. chiar dacă ei vin cu o anumită reţinere sau. un program special. O. Aş exprima o dorinţă în legătură cu confesiunile neoprotestante care se proliferează foarte vast pe tot teritoriul României şi mai ales în Transilvania.M. Prov. Seminariştii sunt cei pe care avem datoria să-i educăm. urechile celor care participă la aceste programe. cu o mic ă indiferenţă faţă de textul pe care îl au în mână. iar neavând Noul Testament nu se pot da citate exacte. Alois Bulai Dum cum am afirmat înainte. Gindele Tibor S-a schimbat interpretarea? Pr.S. numai că noi descoperim puţin câte puţin. în sensul lui adevărat. Pr. numai că au îmbogăţit-o. Alois Bulai Nu. Pr.B. O. Sup. care i s-a 34 . Părerea mea este că seminariştii câştigă totuşi puţin din forma de fond. Din experienţa cu seminariştii. ci s-a îmbogăţit. Nu este o deschidere prea mare spre această cale de a merge împreună în grup. o tradiţie cum a avut Moldova. este acelaşi. Augustin Silvestru Prunduş. Este o comunitate care nu se schimbă. Atitudinea cu care s-au apropiat de textul Sfintei Scripturi. care îmi vorbeşte. aceeaşi comunitate de mult timp. au mai adăugat ceva. Nu ştiu dacă este ceva care este în conformitate cu dorinţa Bisericii. miercuri seara . ca răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa cum a fost inspirat de Duhul Sfânt.liturgia cuvântului. Şi imediat. liturgia euharistică. unde nu avem o pregătire. ca să ne putem cunoaşte bine şi calităţile dar şi defectele pe care le avem. Cap. Cu noi este acelaşi lucru. iar sâmbăta seara după programul “comunitatea mare”. Mario Querini. delegatul diecezei romano-catolice de Oradea În comunităţile neocatecumenale avem două seri cu un program special. Mârţ Mihai. trebuie să preceadă ca pregătire această programare a Cuvântului lui Dumnezeu şi apoi s-o continue în meditaţii şi în rugăciune. Am observat că nu le face plăcere să cumpere cărţi.vârstnici sunt deschişi ca să afle ceea ce este nou. fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Preferă să o asculte.

a tipărit o altă broşură în acest sens. protestantă sau altceva? În afară de Noul Testament eu însumi consimt că parcă nu am toată dragostea să o citesc. o tipăritur ă care să poată lămuri şi ajuta sufletele simple să se înalţe la cunoaşterea şi interpretarea corectă a Bibliei. Este căutată şi astăzi de către cei care au cunoscut-o şi care doresc să o răspândească. Am examinat criteriile folosite în viaţa de zi cu zi. cât şi de a se uni cu Cristos prin citirea Sfintei Scripturi .Roman 35 . Întâlnirile cele mai relevatoare pentru ei au fost cele în care au avut posibilitatea de a-şi vedea viaţa prin prisma pasajelor biblice. trebuie să avem grijă cine citeşte în public şi mai ales trebuie să recunoaştem că nu oricine este în stare să proclame Cuvântul.acordat poporului. A face totul bine numai pentru Dumnezeu. după o perioadă se poate vedea care sunt criteriile folosite în viaţă şi felul în care fiecare dintre noi vede lucrurile. Aşa încât. Cartea este scrisă pentru poporul de rând care doreşte să răspundă atacurilor şi conversaţiilor pe care le au cu aceşti propagatori sectari. dar nu numai. mai ales iehovişti. profesorilor de la Iaşi. subliniind felul în care le-a fost influenţată viaţa precum şi reacţiile care au apărut. Întrebarea este: Ce Biblie să citească? Cea ortodoxă. Juan Barrera . La următoarele întâlniri fiecare dintre participanţi a încercat să expună cât mai multe pasaje pe care el l-a studiat. Dacă le vine o scrisoare de acasă.Iaşi Am avut diferite grupuri de întâlniri în care s-a încercat să se studieze Scriptura. cât şi reacţiile pozitive şi chiar şi cele negative. dar eu aş ruga conducerea de la Iaşi. atât pe Preasfinţitul cât şi profesorii să editeze la un preţ acceptabil pentru masele populare. care inundă casele şi vin peste tot. Pr. Fr. cât şi pentru a putea răspunde atacurilor care vin din partea confesiunilor neoprotestante. De aceea şi Sfânta Scriptură să o citească cu toată dragostea cu care au primit-o de la Părintele Ceresc. Adică. Fraţii Şcolilor Creştine . Vladimir Petercă . studiile în care Scriptura este fidel îndreptată în cadrul cel mai ştiinţific. Oricine poate citi dar. În Biserica noastră. care posedă o înaltă pregătire.Societatea Surorilor Sociale . dacă nu ştiu că e cea catolică. fiind în stare atunci când evenimentele se petrec să le încadrăm în istorie ca fiind dirijate de Dumnezeu. subliniind că este Cuvântul.Sup. s-a tipărit o broşură “Călătorie la iad cu Scriptura în mână” a Părintelui Lucian Pop. Este oare imposibil să avem şi noi o Biblie catolică? Sr. ei ştiu că le-o trimite tatăl şi nu au linişte până nu o citesc cât mai repede. ci pentru a transforma viaţa de zi cu zi a acelora care au asistat la aceste întâlniri. răspunzând astfel atât la dorinţa lor de a trăi Scriptura. Scriptura trebuie citită în Biserică.Iaşi Recomand seminariştilor cu toată căldura să citească şi să aprofundeze Sfânta Scriptură. Muranyi Terez . după aceea. Preasfinţitul Ploscaru. Important este să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu. şi de aceea m-aş adresa Preasfinţitului Petru Gherghel. Mons.cum s-a subliniat aici atât de frumos. Lectura zilnică să fie numai Sfânta Scriptură. Institutului teologic şi Presa Bună. scrisoarea Tatălui.

Părerea mea este că ar fi necesare măcar 5 ore de Biblie la nivel de început de liceu. Vă rog să aveţi grijă şi să avem cu toţii grij ă şi răbdare. Mons.Doresc să prezint o dificultate cu care mă întâlnesc de fiecare dată în cadrul predării religiei la şcoli: când tinerii se întâlesc cu texte biblice şi fără să aibă informaţii generale despre lumea bibliei. Nu aveam voie să ne apropiem de bibliotecă. s-a schimbat ceva. Noi am trăit o revoluţie. iată că ne aflăm într-o situaţie cu totul nouă. pot spune şi mai mult. tradiţional. să nu se coboare. la celebrare. Nu vreau să specific acum că noi avem multe lipsuri şi nici nu doresc să explic că da. nu trebuie să credem că ceea ce este în Italia trebuie să fie imediat şi numai decât azi şi aici. ar fi foarte important să se introducă în programa şcolară câteva ore rezervate pentru Sfânta Scriptură. sau ceea ce este în Spania sau Franţa. Chiar dacă ea nu s-a realizat în anumite planuri politice. Acum este datoria seminarului faţă de seminarişti.) Noi cum am făcut exegeza? Ne dicta un profesor la catedră. Pentru noi. a profesorilor. a unui călugăr. tremuram puternic când ne apropiam de Biblie. Petru Gherghel . căci aşa este cursul şi aşa trebuie să fie. a formatorilor. că începe în casele de formare ale familiilor religioase. dar a rămas totuşi în ambientul acesta oriental. Adică să-i determinăm pe toţi ai noştri să se schimbe. cu scopul introducerii lor în viaţa de rugăciune biblică. având puţine cărţi. a unui religios fără această pregătire şi este bine că acest proces este iniţiat încă din şcoală. Noi. Biblia şi pentru că rămâne acest lucru. care pentru noi este sacră. s-a accentuat şi încă se mai accentuează cât de importantă a fost şi rămâne celebrarea Liturghiei şi nu s-a vorbit prea mult despre folosirea Bibliei aşa cum s-a prezentat aici. este foarte bine şi că trebuie s-o luăm neapărat cu încetul. dar trebuie s-o avem în mâna noastră.. De aceea. şi anume s-a spus. ca să ne transformăm. cei care mai ieri eram într-un climat cu totul liniştit. în casa noastră. Mai înainte noi nu aveam voie să punem mâna pe Scriptură. care a ajuns odată cu revoluţia (sau după revoluţie). Pentru că există acea diferenţă care încet-încet trebuie să se echilibreze. noi scriam şi dădeam răspunsuri din cursul lui.episcop de Iaşi Aş vrea să încerc în câteva cuvinte să intrăm în realitatea de aici.. să abordeze o nouă atitudine faţă de studiu. pentru că nu este posibil! Aceasta este o datorie a celor care vin la noi. La sinodul Episcopilor s-a vorbit foarte mult despre misiunea bisericii greco-catolice. a unei călugăriţe. întâlnindu-mă cu aceleaşi probleme. să ne schimbăm. Noi cu revoluţia ne-am schimbat. Trebuie să avem răbdare cu cei care au învăţat să păstreze Biblia şi s-o asculte de la alţii. să înceapă o muncă internă de schimbare a atitudinii faţă de Scriptură. Am ascultat intervenţiile celor care erau experţi în această problemă şi am zis că este bine s-o prezint şi cu această ocazie. dar să observe această realitate. nu trebuie să fie proclamată numai în Biserică. Am mai lucrat cu tinerii şi în afara orelor. mai în vârstă. Aşa a fost atunci! Acum nu ne putem imagina o formare integrală a unui seminarist. o făceam “cu mănuşi”. (. Biblia nu trebuie să rămână numai un titlu. de la interpretările celor în vârstă la interpretările noastre. Oricum tremuram. în seminariile noastre şi în acest centru al părinţilor verbiţi. cum spune foarte bine părintele. prin aceast ă revoluţie şi prin Conciliul Vatican II. iar alţii. în centrele unde sunteţi dumneavoastră. sau dacă puneam. această atmosferă a grijii faţă de Biblie. s-a realizat în schimb în trăirea vieţii noastre creştineşti. Mă bucur foarte mult că acest lucru a început şi. Vreau să afirm că 36 . De la cei în vârstă.

pe care ei trebuie să le analizeze. cea voită de Cristos. în sinod s-a discutat foarte mult şi s-a afirmat că există mijloace foarte folositoare astăzi pentru redescoperirea acestei Evanghelii şi că aceste mijloace trebuie primite. Trebuie să avem grijă. centrul. dar corelate. şi pentru Biserica catolică în general. 20 sau 30. o renunţare la ceea ce era tradi ţional. şi atunci cu siguranţă şi limbajul tinerilor. dar. Lex orandi şi Lex vivendi. Tocmai de aceea. atunci ce am făcut?! Adevărul este pe undeva pe la mijloc. În anaforele pe care le utilizăm 37 . puternice.fons et culmen -. Trebuie să înveţe şi ei . Începând de la cel mic. Nu zic că trebuie să dăm înapoi. se schimbă. nu numai cu cea a cunoaşterii împărtăşirii ci şi a transmiterii Bibliei. Deci. între ortodocşi. Ceea ce crede tezaurul credinţei care se află în întregime în Sfintele Scripturi. Deci. că trebuie neapărat luate în considerare acele două componente ale Bisericii de astăzi. Nu ştiu dac ă mai târziu va deveni ferment. nu numai pentru câţiva. pe care le introducem aici la noi încetul cu încetul. de a face totodată intervenţii pe lângă această mare celebrare liturgică. rămân numai 10. dar Liturghia este de fapt celebrarea Cuvântului şi o parte a Liturghiei este chiar liturghia Cuvântului. dar dacă îi separă de la liturghie şi îi duce într-o altă parte. Pentru că aceste grupări. dar este nevoie să avem totuşi “lideri”. Preasfinţitul Mons. cea ierarhică şi cea carismatică. veşmântul acesta ceremonial este puţin mai fastuos şi practic Biserica a fost îmbrăcată într-o haină simbolică. pentru că dacă ne limităm numai la câţiva.există o rezistenţă foarte puternică. dacă ele rămân separate de marea comunitate. dumneavoastră care aveţi de acasă caste “comori”. sunt frumoase. şi trebuie să avem grijă ca prin ei şi cu ei să mergem mai departe în studierea Scripturii. Această îmbinare a liturgiei cu latura cunoaşterii. Apar reacţii extraordinar de mari împotriva acestor mişcări neocatecumenale. de a catehiza. iar duminica nu mai vin la liturghie pentru că trebuie să meargă să facă “practica religioasă”. Dacă este cazul. în Orient. trecerea se face prin intermediul teologiei simbolice şi mă bucur că Preasfinţitul Gherghel a vorbit despre această problemă. mai ales că ne acuză că aceasta este o pacoste. Florentin Crihălmeanu Într-adevăr pentru Biserica orientală lirughia rămâne. Biserica greco-catolică a demonstrat că în timpul dictaturii a fost perfect puternică şi valabilă celebrarea Liturghiei. nu am făcut nimic. atunci nu este o realitate a Bisericii.ortodocşii . vreau să spun că. atunci nu am făcut nimic. Desigur sunt nişte exager ări acolo. Eu am spus în cuvântul meu de început. o schimbare. Această a doua dimensiune. dacă s-a schimbat şi acest lucru este foarte frumos şi pozitiv. Biserica ortodoxă încă nu s-a deschis complet. sau dac ă liturghia de sâmbăta noaptea. la tineri şi la cei în vârstă. mergând în lume. Acel Lex credenti. Pentru noi poate. să preia această datorie de a studia Biblia. facem neocatehizare cu toată lumea.. care să fie un ferment pentru toţi. cu toţi. rugăciunea. să se vadă cum reacţioneză lumea. Am avut bucuria de a face o lucrare despre această temă: “Modul în care Biblia se regăseşte în iconografia pe care o utilizăm în cadrul liturgic”. formează de fapt materialul principal pentru rugăciunea noastră. considerate ca valori. care este foarte importantă şi care trebuie luată în considerare în acest ansamblu al Bisericii în care ne aflăm noi. aşa cum spune şi Lumen Gentium . Este foarte important să cunoaştem Biblia. Dacă una nu ţine cont de cealaltă. care a menţinut şi a întreţinut în credincioşi fidelitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică.

Este trecerea care se face de la text. spre momentele de linişte. iconografia. de intimitate şi de respect faţă de acest text. citim. suntem într-o perioadă în care. le-au sintetizat în scurte imnuri. cu pietre preţioase şi care se aducea cu procesiune mare în Biserică. cu câtă evlavie s-a vorbit despre textul Sfintei Scripturi. să nu se creadă că este un material artificial sau un material gândit de către o persoană în mod subiectiv. textele erau proclamate aşa cum se proclamau decretele regale. sf. Sf. care nu este o pictură pioasă să spunem aşa. scurte tropare. după proclamarea Evangheliei în mod asemănător. cuvintele Sfintei Scripturi. să ajungem să devină într-adevăr realitate.în cadrul liturghiilor în bisericile bizantine. un gest de dragoste. ci este un material care apare în urma unei puternice trăiri a cuvântului Sfintei Scripturi. trăire prin noi. ci trebuie să fie o citire care să permită tuturor acelora care se află în acel ambient să înţeleagă în mod 38 . ci interpretând la lumina Sfintei Scripturi se regăsesc traduse în culoare. care după ce au meditat multă vreme la aceste mistere. la noi. proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu nu este nici operă artistică. cred că astăzi. proclamarea textului despre care iarăşi s-au vorbit. să spun aşa. Cateheza care. Referitor la mediul clerical. Cosma Monahul şi mulţi alţii. prin intermediul teologiei simbolice. acest simbolism. pentru că sfinţii părinţi erau atât de familiarizaţi cu textul Sfintei Scripturi încât. Alţii sunt mai îndreptaţi spre acest dinamism al liturghiei bizantine. vin cantorii mai mult sau mai puţin plictisiţi. Dar acel respect sfânt faţă de cartea care era învelită în tablă de aur. aşa cum se mai vede în alte părţi. în micile comunităţi unde trebuiau să ajungă. trecând de ex. toate acestea sunt un mod de codificare a Scripturii. prin fumul tâmâii. Sărutarea Sfintelor Scripturi. diamantele care sunt acele litere care se află între aceste coperţi. plecând de la gesturile cele mai simple pe care le face preotul. Sfânta Scriptură rămâne poate o carte de bibliotecă şi care pentru intelectuali este într-adevăr o carte necesară în bibliotecă. În mod asemănător. citau în mod spontan fragmente întregi din Sfâmta Scriptură. Aurul care reprezintă acele litere. Totuşi. tocmai pentru a se simboliza preţiozitatea textului care este dincolo de acest veşmânt. nu este operetă sau operă. poate în cazuri de boală sau suferinţe în familie. se încearcă din nou să se actualizeze. poate că aş spune la limită. cum este liturghia ritului latin. toate aceste cântări pe diferite tonalităţi. dintr-o suflare au citit textul. este bine. nu mai există din nefericire. Unii sunt poate. în lumea laică. dar de care se apropie arareori. aceste lecţii se limitau la un moment dat la a învăţa pe de rost textul Sfintei Scripturi. restul nu contează. nu contează atât de mult. există. ceea ce ne rugăm. De ce acest veşmânt care şi astăzi în ceremoniile pontificale şi în alte ceremonii care. Apoi toate aceste icoane colorate. Deci practic. cine a înţeles ceva este câştigător. această bogăţie de culoare. trebuie să pună în lumină tocmai legătura cu Sfânta Scriptură. de fapt. Dacă în vechime. pentru că mi se pare. mai îndreptaţi spre meditaţie. deces sau altele. este de fapt. se pot regăsi fragmente din Sfânta Scriptură. Acestea sunt de fapt. mi se pare că există o oarecare indiferenţă la un anumit nivel faţă de Sfânta Scriptură (da. Forma de manifestare a cultului. A cunoaşte psaltirea pe de rost în vremea aceea era un lucru obişnuit pentru că nu existau cărţi. Apoi bineînţeles Lex orandi. Ioan Damaschin. ca simbol al rugăciunii care se înalţă la Dumnezeu. mergem mai departe). nu concretizăm. troparele care sunt scrise tot de marii sfinţi părinţi ai Bisericii. Subliniez deci importanţa catehezei liturgice şi a exegezei biblice. Este un material catehetic imens pentru ca într-adevăr liturghia să devină centrul vieţii noastre. Lex vivendi. Cu bucurie am ascultat aceste conferinţe care s-au prezentat astăzi şi cu cât respect. acum de multe ori. în sinteze dogmatice. foarte bine.

în nişte condiţii destul de sumare face exerciţii spirituale cu tinerii. Şi multe persoane. însăşi structura acestui îndemn apostolic aş putea spune că rezumă ideea şi concepţia tuturor constituţiilor. Oamenii sunt însetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de modele de viaţă. Aceasta este practic proclamare şi etimologia cuvântului o spune. Ei au reuşit să ne ofere această permanenţă a Cuvântului lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt este prezent şi crează comuniune. potrivit carismei. iarna. se cercetează. se caută. proiectul de clădire. potrivit ideii fondatorului sau fondatoarei. Pr. despre explicarea Cuvântului cred că s-a vorbit destul. explicat în mod competent.J Observăm şi noi că am lăsat pentru un timp întâlnirile comunitare. se revine la proclamarea a ceea ce se făcea cu toboşarul pe vremuri. Tuna. exemplul prin excelenţă. dar să ştiţi că dânsul a reuşit să menţină ani de-a rândul acele “Lectio Divina” cu tinerii studenţi. De asemenea. Acest îndemn este foarte bine structurat. Se lucrează împreună. De aceea. Sfinţia sa la Ciocârlău. S. se poate exprima pe mai departe cum deja s-a început să se facă şi la noi. pe timpul verii. despre ce este vorba în acel text. setea poporului lui Dumnezeu de a primi acest “aliment”. locul unde se află şi noviciatul acestei comunităţi. a Cuvântul lui Dumnezeu. însă am făcut comparaţie între diferitele congregaţii. de a acţiona între membrii comunităţii. având la bază tocmai Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea toate sunt înmănunchiate în îndemnul apostolic atât de frumos. are punctul individual. Făcându-se un studiu tot mai aprofundat asupra acestui lucru tocmai că scoatem şi apreciem şi mai mult valoarea acestui îndemn. Suntem astăzi departe de această proclamare. tuturor comunităţilor. pentru că într-adevăr toată lumea are nevoie de acest aşezământ. Ilie Sociu . dar nu am reuşit. Pr. Fiecare constituţie. vara. 39 . în diferite locuri în Cluj. oricum ceea ce doream să subliniez ca şi idee este. însă există puncte comune la constituţiile fiecărei congregaţii sau familii religioase. în diferitele împrejurări. de a împărtăşi. Mons. care sperăm să se ridice cât de curând acolo în zonă. Şi în acest sens. şi acestea sunt atât de bine coordonate încât. Eu profit de această ocazie pentru a-i mulţumi pentru tot sprijinul şi lumina pe care o aduce prin acel focar de lumină care este comunitatea Părinţilor Iezuiţi de la Cluj. fulgera. pe diferite categorii de vârstă. a ţinut toate aceste Lectio Divina care au avut un impact foarte puternic asupra tinerilor şi nu numai. Lectio Divina se ţinea luni seara. nu mai insist.Vocar episcopal al Arhidiecezei de Bucureşti În privinţa împărtăşirii ideii comune despre trăirea Sfintei Scripturi. în sensul comunicării şi al comuniunii care. Ocazie pentru a alege un drum în viaţă. Când se studiază Sfânta Scriptură. acest izvor de apă vie care este Cuvântul. pentru a face o alegere corectă. În multe lucruri care mai înainte erau întunecate s-a făcut puţină lumină. astfel dăm posibilitatea Spiritul Sfânt de a lucra. în apropierea Clujului. Olivo Bosa. dacă o luăm aşa. în acel context s-au decis pentru seminar sau pentru viaţa consacrată. Este un om foarte modest. s-a clarificat. congregaţiilor religioase din România. persoana de referinţă pe care noi o avem în zonă este Părintele Olivo.concret. în decursul veacurilor. Cu o perseverenţă de invidiat pe care noi ceilalţi am încercat să o creem în anumite grupuri. ideea comună este foarte bine exprimată şi în îndemnul apostolic despre viaţa consacrată. nu-i place să-l laud. Susţin din toată inima. faptul de a vorbi.

“Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu. rămânând în comuniune cu Biserica şi comunicând carisma pe care Dumnezeu ne-a oferit-o.20). Conciliul însuşi a accentuat ca toate persoanele consacrate să devină mai conştiente de carisma proprie. Am început cu părinţii iezuiţi când eram în anul I de teologie. nu este pentru noi. anul II de teologie. cu menţiunea: “Vedeţi. Şi la 21 noiembie 1947 am intrat. nu am putut transplanta viaţa benedictină în sânul Bisericii române greco-catolice. etica. pentru fraternităţile noastre. toate fiind bazate. Augustin Prunduş Excelenţă! Ţin să vă mulţumesc pentru ceea ce aţi spus. că nu-mi rămâne altceva decât să intru la bazilieni pentru că acest lucru era posibil. am continuat cu părinţii asumpţionişti când am ajuns la Roma. Eu. Perisset Sunt convins că şi Constituţiile congregaţiilor înfăptuiesc un mesaj biblic aşa cum a fost trăit de către Întemeietor. suntem cei care primesc acest spirit şi ştiu să-l trăiască în mod radical în contextul de astăzi. Însăşi reforma liturgică ne orientează în această direcţie. regulile pe scurt. Fiecare Institut trebuie să se gândească să refondeze astăzi spiritualitatea următorului. Am încercat apoi să transplantăm viaţa benedictină în sânul bisericii noastre şi într-o oarecare măsură Congregaţia orientală a fost de acord. J. Ce nu este în conformitate cu Scriptura. El este în mijlocul lor. Dar nu am reuşit. spune sf. Carol Boromeu de la Milano. Astăzi trebuie să accentuăm prin Lectio Divina şi prin oferirea de cicluri de lecturi biblice.Nunţiu Apostolic. ca un grup de preoţi din România să plece într-o mănăstire benedictină. Mons. trebuie să simtă că se adună în numele lui Cristos. o legătură mai mare între Constituţii şi Biblie. Am încercat să facem o comunitate în sânul Bisericii greco-catolice asemenea oblaţilor de Sf. care au responsabilitatea de a-l face prezent după carisma lor. De ce spun că am văzut calea providenţei? Pentru că tot ceea ce aţi accentuat în legătură cu Biblia. considerând mereu urmarea lui Cristos ca centrul vieţii consacrate. în predicile mele. cât şi atunci când vin la Biserică. este prezent în membrii de astăzi. cu morala. Cristos este viu în Biserică prin trupul său mistic. acolo sunt şi eu în mijllocul lor”(Mt 18. pentru că m-aţi făcut să văd mai bine calea lui Dumnezeu pentru a deveni calugăr bazilian. Vasile. când ne-am împrăştiat. Nu suntem numai cei care copiază. Pr. cu epistolele. Deci. Cum trăieşte Cristos în mijlocul comunităţilor noastre? Oare nu merită această idee mai multă atenţie din partea noastră. Vasile cel Mare. pentru că acest Spirit care a fost prezent în fondatori. Atunci mi-am zis. Olivo Bosa De la un timp începe să se vorbească despre refondare. oare nu ar trebui să fie mai dezvoltată atât pentru comunităţile propriu zise ale vieţii călugăreşti. am încercat să-i conving pe credincioşi că atât în familie. dacă puteţi pleca”! Şi nu am putut pleca! Deci. Salutându-ne cu salutul Bisericii din Liturghie: 40 . Pr. în mijlocul nostru. cât şi pentru ale credincioşilor noştri. pe care o vor indica dânşii. Asceticonul cu regulile pe larg. am găsit în opera ascetică a sf. pentru confraţii mei. luminaţi de Spiritul Sfânt. pe Scriptură. am stat până în octombrie 1948. trebuie să acceptăm accentuările şi ecourile diferite ale Cuvântului divin în fiecare congregaţie.

bine şi frumos. urmându-şi vocaţia. Toate congregaţiile prezente în România trebuie să trăiasc ă în comuniune misiunea lor. mai ales din partea localnicilor. dar şi pentru întregul popor al lui Dumnezeu . Pr. Sunt sigur că sunteţi la curent cu ceea ce a făcut sf. desăvârşită. Paul vorbeşte deseori de comuniunea în Biserică. Nu sunt implicate în alte activităţi. în Vatican. dar are şi persoane care se roagă. Este un semn al valorilor escatologice. ar fi o sărăcie. de aceea noi vă îndemnăm să vă păstraţi identitatea. are în biserica sa persoane care se ocupă cu această activitate liturgică. Episcopul se bucură şi trebuie să se bucure când ştie că. Mons. în porţiunea teritoriului său are suflete care muncesc. Perisset Sf. în parohiile noastre. J. Olivo Bosa Este adevărat că uneori am fost chemaţi aici din partea episcopilor. s-au pentru a-şi trăi carisma lor. Eu mă bucur foarte mult că preoţii noştri. să vă bucuraţi de ea. desăvârşită. În unele cazuri nu au fost respectaţi în carisma lor. în comunităţile noastre. Nu spun că nu sunt şi părinţii care aparţin unui ordin implicaţi.Mons. să se roage împreună. Nunţiul apostolic. A adus recent o congregaţie de surori de clauzură care se roagă tot timpul. se roagă. sau pentru cei care sunt direct implicaţi în pastorală. şi să o prezentaţi ca o valoare 41 . să ajute pe fiecare să-şi găsească carisma. Este mult până vom vedea aici o Biserică luptătoare. Pentru un episcop. încep deja. cum este firesc. adică urmarea lui Cristos şi colaborarea cu Biserica locală pentru a fi adevăraţi martori ai comuniunii.“Cristos în mijlocul nostru!” răspunsul: “Este şi va fi”. Cuvântul comunitar al lui Dumnezeu. atât masculine cât şi feminine reprezintă şi un imbold pentru preoţii care aparţin diecezei. Aici intervine rolul Episcopului. a superiorilor noştri. şi aceasta este o mare bogăţie. pe care o numeşte Trupul mistic al lui Cristos. să-l simţim şi să-l trăim pe Cristos în această prezenţă comunitară. dar ei sunt chemaţi să fie în pastorală. sunt pentru poporul lui Dumnezeu un semn. şi să-i spună: “Aceasta este carisma ta şi trăieşte-o!” Episcop Petru Gherghel Biserica manifestă bogăţia darurilor şi a sfinţeniilor pentru că a fi numai un singur fel de slujitor. Cuvântul scris al lui Dumnezeu. acest lucru este o bogăţie care vine de la sufletele consacrate. Cuvântul viu al lui Dumnezeu. trăit în comunitatea credincioşilor. Subliniez că nu numai pentru noi preoţii. Ilie Sociu ne-a chemat să ne întoarcem la viaţa consacrat ă . În comunităţile noastre religioase înfăptuim acest adevăr şi trebuie să-l mărturisim. este firesc să ştie că în dieceza sa sunt oameni care muncesc şi care se roagă.căci cei care fac parte din viaţa consacrată. Dar această varietate de carisme face ca într-adevăr frumuseţea Bisericii să fie completă. Părinte. iar alteori congrega ţiile religioase au venit aici din dorinţa de a împărtăşi experienţa lor. care încearcă să ajungă la perfecţiune. Au întâmpinat multă rezistenţă când au încercat să facă cunoscută carisma lor. Şi această frumuseţe a carismelor.

fiecare ordin are menirea ca descoperindu-l pe Cristos în mijlocul şi trăindu-l. O congregaţie care dă şi altora din bogăţia ei. Sinodul la care am luat parte a avut menirea să-l redescopere pe Cristos prezent în Biserica Sa. Deci viaţa de acolo dispare. păstrându-vă identitatea şi oferind şi altora slujirea voastră poporului nostru. în prezenţa sa mângâietoare. şi pe acest Cristos pe care l-a descoperit viu. Mă gândesc că acest lucru trebuie să-l trăiţi cu adevărat şi descoperindu-l. îl veţi putea oferi şi altora. în unitate. ajută Europa să trăiască în această armonie şi polaritate. Dimpotrivă. REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI 42 . călugăriţele au un merit foarte mare”. să-l ofere celorlalţi. ajunge în Marea Moart ă. şi acesta e plin de viaţă. elevilor noştri. moare. Ambele sunt alimentate de acelaşi izvor. o spun şi aici. o mai repet odată. prezent.şi pentru ceilalţi care fac parte din alte familii. Sigur că nu trebuie să facem acum calcule. fiecare familie creştină. fiecare dieceză. câştigă. Mi-a plăcut foarte mult când generalul ordinului franciscan a spus aceste cuvinte: “Să nu uitaţi că pentru unitatea Europei. când oferă câştigă! Eu le-am spus şi altora. pentru că Genezaretul transmite apa mai departe care revine în Iordan. încurajatoare. fiecare familie. dar câştigul este. Vă încurajăm pentru ca să vă păstraţi această fidelitate a carismei care vă face să fiţi fideli faţă de Cristos. fără să vă temeţi sau să se teamă cineva că pierde ceva. să-l ofere Europei. călugării. veţi avea numai de câştigat. Şi acolo Genezaretul care intră plin de viaţă. activ. ortodocşilor noştri. preoţilor noştri.Genezaret şi Marea Moartă. pentru c ă El este singura speranţă pentru noi şi pentru lume. diecezei noastre. care dă speranţă. aceeaşi apă. grup de activitate nouă. să-l descopere pe Cristos. să-l ofere ca speranţă pentru ceilalţi. câştigă. congregaţie. Fiecare episcop. de aceea. Trăirea lor în comuniune. ele se vor face la urmă. aşa cum ne-a spus Nunţiul în cuvântul său. Fiecare congregaţie. Iordanul trece prin Genezaret. neplecând mai departe. La fel ca şi o dieceză care dă altora. prezentându-vă următorul exemplu: în Palestina sunt două lacuri . care iartă.

Astăzi deja. chiar şi în procesele de schimbare din ţărilor est-europene. Deja nu mai există acest cadru comunitar dominant de religiozitate în societate. respectiv reflectez asupra modului. respectiv în urma turismului sau al posibilităţilor de lucru în străinătate. în cadrul cărora comunitatea credincioasă a fost la baza religiozităţii. Nu vreau să trag clopotul de alarmă prin această schiţare a viitorului în faţa noastră. sub influenţa mijloacelor mass-media. grija marelui dogmatic. din păcate. trebuie să examineze această schimbare. respectiv liberalismul. etc. Cu decenii în urmă.BIBLIA ÎN PREDICARE În referatul meu. în mijlocul împrejur ărilor noi. trebuie să43 . Sfidările epocii noastre în faţa predicării Episcopul Walter Kasper spunea în 1967 la o conferinţă a dogmaticienilor germani. însă trăsăturile ei generale pot fi observate pretutindeni. şi în cadrul acesteia căutarea noilor forme ale predicării. dacă merg. Se va rări rândul credincioşilor care îşi practică religia cu conştiinţă. evanghelizarea este o problemă vitală pentru Biserica din Europa de Apus. în care Biserica nu mai este singurul factor hotărâtor al mentalităţii. în cadrul căruia formele tradiţionale ale predicării şi ale administrării sacramentelor erau fructuoase. Vreau doar să atrag atenţia asupra schimbării de mentalitate care se petrece şi la noi. botezaţii nu mai merg doar “din obişnuinţă” la Biserică.şi dacă nu cu convingere deplină. fiind încă profesor în Tubingen: “Cea mai mare problemă a teologizării de astăzi este faptul că nu numai dogmele sau reformele. În Ungaria în ultimii 20-25 de ani s-au destrămat în mare parte comunităţile satelor cu religiozitate tradiţională. ci chiar şi întrebările de bază ale credinţei şi însuşi posibilitatea de a vorbi despre Dumnezeu au devenit discutabile. tratez locul Cuvântului lui Dumnezeu în predicare. deoarece membrii . Secularizarea mereu în creştere oferă alternativa societăţii. în acest elan al europenizării. I. în timp ce mentalitatea materialistă a lumii îşi va face auzită vocea în rândul oamenilor. Nu putem spune că se răspândeşte potrivit unui program anticipat şi peste tot valabil. În vederea remedierii acestei situa ţii. teologizarea este nevoită să clarifice urgent şi în fond posibilităţile şi modalităţile ei de a putea vorbi şi de a fi chemat să vorbească despre Dumnezeu. Încet însă. însă cu atât mai mult are efect asupra lor alternativa societăţii. în urma impersonalizării în cadrul urbanizării. Această secularizare distruge treptat legăturile ecleziale ale religiozităţii populare. de atunci a devenit deja grija generală a teologilor dar şi a păstorilor Europei apusene.au trăit sacramentele. căci în fiecare ţară sau regiune există circumstanţe specifice. Destrămarea lentă se simte deja şi în comunităţile noastre din Ardeal şi este de aşteptat ca fenomenul să se prezinte peste tot în ţară. cum ar putea regăsi Cuvântul acest loc conform reformei conciliare. unde domină secularismul. Altfel îşi va pierde legătura cu lumea către care trebuie să se adreseze şi căreia trebuie să-i transmită Vestea cea Bună a iubirii dumnezeieşti”. pentru ca predicarea noastră să fie fructuoasă în procesul noii evanghelizări. acest val de secularizare ne va invada şi pe noi. care ar avea eficacitate în mijlocul acestor împrejurări sociale. dar cel puţin din obişnuinţă în interiorul cadrului . spunea profesorul. constată sociologii Bisericii de acolo. în societate şi în rândul oamenilor. De aceea. Şi omul Bisericii care are misiunea de a propovădui Vestea cea Bună omului de astăzi.

În dezorientarea mea cedez în faţa lui. apoi îmi va deveni problemă şi omul. Acesta este mereu actual şi mereu cu putere. Dacă sunt gata să-l ascult astfel.mister. Imaginea mea despre Dumnezeu o formez potrivit lumii mele. aceste trăsături specifice ale omului de astăzi. Şi dacă Dumnezeu îmi va deveni problemă. Trebuie deci să analizăm bine aceste timpuri. Nu este vorba nici de autocritică. şi în aceste condiţii să căutăm strategiile de predicare şi de evanghelizare cât mai fructuoase. şi astfel doar în mister. Şi astfel dacă lipseşte misterul. pentru ca să se răspândească larg şi în mod fecund cauza lui Cristos. deci . va fi imaginea mea despre Dumnezeu. La o analiză a situaţiei actuale nu vreau să mă ocup acum de diferitele influenţe sociale. Ştiu că numai el este capabil să-mi dezvăluie misterul lui. Însăşi Biserica ne îndeamnă în acest sens. Dacă mă aflu în faţa lui Dumnezeu . ne mişcăm şi suntem” (Fap 17. ci vreau foarte scurt să mă ocup în esenţă de mentalitatea lor. dar ne ajuta cu harul lui. Căci în lipsa misterului va dispare din viaţa noastră şi Dumnezeu cel viu. dar în sensul vitalităţii trebuie să fie nou acest mod în care propovăduim iubirea lui. Şi aici nu mă gândesc numai la noutatea de prezentare a 44 . De aceea îl ascult. cum apare aceasta în urma deceniilor sau dacă rădăcinile secularizării le caut în timpul iluminismului. care au efect asupra credincioşilor noştri. care dictez. În aceasta însă. cel care nu numai că ne ţine. atunci el stă în faţa mea precum cineva care ştie (sau nu ştie!) să răspundă la întrebările mele. atunci în comportamentul meu de bază mă interesez de El. adică în misterul lui Dumnezeu îl pot găsi pe celălalt om. Dumnezeu mi se va revela. încât această vorbă va corespunde realităţii lui. Dacă însă Dumnezeu îmi este problema. În cazul acestui tip de raport cu Dumnezeu va intra în criză nu numai credinţa. începând cu declaraţiile Conciliului Vatican II până la ultimul mesaj al Sinodului Episcopilor pentru Europa. care pentru el înseamnă problemă în sensul prezentat mai sus? După părerea mea.28). Şi dacă el mă va provoca să vorbesc. mă deschid faţă de El. Dumnezeu are nevoie de astfel de comportament. deoarece toţi “în el trăim. Şi astfel viaţa comunităţii va deveni mult mai încărcată. mult mai problematică. sau dacă trebuie să vorbesc despre el. Nu atât în sensul cuvintelor. sunt gata să accept tot ce-mi oferă de la sine ca revelaţie.în urma secolelor. ca să poată dărui ceva din sine omului. încât acesta să-l interpeleze şi să-l formeze pe omul de astăzi. căci nu cred că există vreun preot care ar vrea să împiedice în mod conştient procesul de activitate a Bisericii. ci mai degrabă este problemă. ca să poată vorbi. dar şi viaţa până la urmă. încheiat cu câteva zile în urmă. concepţiei mele despre el. totodată voi fi inteligibil şi în faţa altora. trebuie să vorbim într-o formă nouă şi globală despre El. El este acela care schimbă timpurile noastre. Şi de aceea. precum ar trebui să fie. şi raporturile vor suferi leziune în autenticitatea lor. Chiar şi caracteristicile timpurilor de astăzi. atunci voi vorbi în aşa fel. însă nu va fi imaginea lui adevărată. trebuie să-şi evalueze posibilităţile de acţiune. această imagine a lui Dumnezeu va conţine şi limitele acestei lumi. care ni s-a manifestat în persoana lui Isus din Nazaret până la realitatea crucii. Cum stau credincioşii noştri în faţa lui Dumnezeu? Constatarea mea în termeni de filosofie a religiei o pot exprima astfel: nu mai este Dumnezeu mister pentru omul de astăzi. Aceasta este alături de experienţa atâtor fraţi de-ai mei preoţi şi experienţa mea de zece ani de slujire ca preot.şi clarifice credinţa. ne sunt date ca şi cadru în care să ne îndeplinim misiunea primită astăzi de la Cristos. fără să-mi dau seama. Timpurile şi schimbările se află în mâinile lui Dumnezeu. ţinând cont de toate acestea trebuie să găsească modul cât mai convenabil de a propovădui mesajul etern al Evangheliei în aşa fel. a acestei concepţii. atunci mă voi umple de el. La această nouă modalitate ne îndeamnă ultimele declaraţii ecleziale. Nu prin Cuvânt există problema. căci voi vorbi ca un om al acestor vremuri. Cum putem vorbi deci despre Dumnezeu omului de azi. eu sunt de fapt acela care vorbesc. identitatea în urmarea lui Cristos.

prin care tot Domnul vorbeşte prin duhul lui. Bazele biblico-teologice ale predicaţiei Predicarea sau propovăduirea evangheliei în uzul de astăzi al cuvântului. în numele căreia el activează şi care prin viaţa lui. şi anume pe Cristos care este viaţa tuturor acestora.. pe cineva ar trebui să propovăduim. îndemn sau învăţătură. Acest cuvânt este formator de istorie. îl voi dezvolta mai explicit cu diferite propuneri practice corespunzătoare ultimelor declaraţii bisericeşti. este Verbul.. prin comentarea Torei. precum se arată acest lucru în scrierile sapienţiale. pe El ar trebui să-l facem auzit. Potrivit sensului expresiei şi noi. Dar Domnul se autocomunică şi prin cuvinte. ca să trăiască în mijlocul lor şi să-i îndrepte. II. În urma învierii sale şi din delegaţia lui. Dumnezeu se face prezent generaţiilor viitoare. pentru ca Evanghelia Pascală să ajungă la toate popoarele şi ei toţi să devină ucenicii lui Cristos. vie a lui Isus Cristos. principii morale. Acest punct de vedere îl voi argumenta acum cu clarificări biblico-teologice. dar prin textul scris pe ele. iar apoi va apare şi în cărţile istoricobiblice. pe actorul principal al evenimentului pascal. Dar nu despre ceva despre care ar trebui să vorbim. Această clarificare a sensului cuvântului. în mod explicit.. nu vrea să aibă acum sens restrictiv.conţinutului predicării. despre adevăruri dogmatice. texte liturgice.16-17). până la marginile pământului.2). să-l experimentăm în mijlocul oamenilor. şi toate prin El sunt aşezate” (Col 1. proclamarea evenimentelor mântuirii. Verbul. are mai multe semnificaţii.. capabili de a 45 . Tablele de piatră nu amintesc numai de marele eveniment. respectiv în grija lui faţă de poporul ales. care totodat ă este Cuvântul lui Dumnezeu. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. Esenţa acestor fapte va fi înţeleasă şi mărturisită de către membrii poporului ales generaţiilor următoare. Căci “viaţa a ap ărut” (1 In 1. Se oferă pe sine. în sensul cuvintelor cherussein sau evanghelisesthai înseamnă proclamarea solemnă. de exemplu. Căci acţiunile divine spre exterior sunt cristocentrice. şi prin concepţia ei garantează mesajul propovăduit. dar mai ales la noul raport personal al predicatorului faţă de predicare. îndreaptă omenirea. Înseamnă. ci despre cineva.întru El au fost făcute toate. Această Lege formează baza Legământului. prezentând iubirea lui Dumnezeu până la înălţimea dramatică a crucii. trebuie să-l propovăduim însuşi pe Cristos în mod viu în predicare. Pe El ar trebui să-l predicăm. “. îndrumători ai poporului şi nu regi. în care Tatăl s-a autoexprimat pe sine. Reflecţiile lor. prin fapte concrete de mântuire şi activitatea lui de păstorire a lumii. Respectiv. Nu din întâmplare vor deveni ei adevăraţi conducători. Această lege va fi explicată apoi de către profeţi. împreună cu cele ale profeţilor au de asemenea caracter revelativ. şi în mod explicit pe poporul ales. cele din ceruri şi cele de pe pământ. Prin lege prezintă direcţiile comportamentului acestui popor cu care s-a unit pe muntele Sinai. adică se realizează prin El.. etc. Isus Cristos este Cuvântul. Însă Isus nu este cuvânt numai în interior. Vorbim în predicile noastre despre pericope. sacramente. În Noul Testament însă această noţiune. În unison cu ei vor reflecta după aceea şi înţelepţii despre operele lui Dumnezeu. fiecare misionar. Chiar din această cauză. Conduce. vor fi împreună cu profeţii. activează fiecare predicator creştin.. precum şi la garanţia comunit ăţii care se află în spatele predicatorului. În viaţa eternă a Sfintei Treimi. dar este personajul principal al manifestărilor lui Dumnezeu spre exterior. ci sens îndrumător: vrea să ne ajute să descoperim izvorul adevărat al conţinutului predicării noastre. în dialogul intratrinitar.

va fi vorba lui Dumnezeu. Dar această plinătate. şi sunt înflăc ăra ţi în inimă după Cristos. Aceşti membrii ai noului Israel în drum spre Emaus. de atunci acesta .Cristos Dumnezeu va putea fi urmat cu perfecţiune doar în Cristos. când roadele predicării lor nu sunt destul de mature.. În urma exemplului lui. Şi după ce mesajul revelaţiei încheiate a devenit text. este atât de ridicată. III. se naşte comunitatea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu potrivit învăţăturii lui Cristos. să-l însuşească. făcând astfel din ea o poruncă a Lui. În El a sosit în mijlocul nostru Împărăţia lui Dumnezeu. 46 . Predicatorul creştin deci. care nu ne prezintă litera scrisă ci spiritul Legii. nu se poate linişti în conştiinţă că orice va spune el. “Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Cristos şi ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu. ştiind că prin cuvintele lui vorbeşte Dumnezeu. încât poate fi considerată chiar şi lege nouă.a devenit paradigma oricărei mărturii despre Cristos. porunca iubirii. Vor fi precursori ai lui Cristos. Această realitate de început a lui Cristos se va finaliza la urmă sub călăuzirea Duhului Sfânt ca text în diferite cărţi ale Noului Testament: viaţa. Însă nu este de ajuns ca doar să “repete” în mod mecanic Cuvântul lui Dumnezeu. această depunere de mărturie o considera drept sarcina lor primordială. Şi asta va fi chiar aşa: după evenimentul . a oricărei predicări creştine. pentru ca apoi viaţa celor botezaţi să fie mai autentică. Cuvântul lui Dumnezeu.. dar totodată să iasă la iveală mesajul original. pentru ascultători Cuvântul. în îndeplinirea căruia va fi de asemenea el primul exemplu. Ceva care în viitor va trebui luat în considerare din partea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu. ia naştere Biserica.. care este esenţa Legii şi a profeţilor. se cere ca fiecare să fie credincios”(1 Cor 4. Apoi. pentru ca astfel să-l propovăduiască ca mărturie a sa personală. interpretare . trebuie să-l înţeleagă cât mai bine. ci o împlineşte.preanunţa Legământul cel nou. Îl propovăduiesc pe Acela care este singurul izvor al vieţii depline. la administratori. în oglindirea vieţii Bisericii de început. El va reinterpreta chiar şi porunca principală. ordonează diaconi lângă ei pentru celelalte treburi. Trebuie să se aprofundeze în el acest cuvânt. Isus nu nimiceşte Legea.”.. învăţătura lui Cristos. văd deja într-o lumina nouă scrierile. atunci când pe cruce îşi jertfeşte viaţa pentru noi. dumnezeieşti. Eu însă vă spun vouă. a intrat cu totul în viaţa omului. Astfel “se va întrupa” astăzi. Caracteristici teologice În urma acestei scurte reflecţii cu caracter de economie divină. Isus vorbeşte astfel: “S-a spus celor vechi. ci trebuie să se îndrepte după Cuvântul lui Dumnezeu şi după tradi ţia apostolic ă. Când simt că nu au destul timp pentru ea. ca oamenii să se ataşeze de el. parcă ar aduce faţă de ei ceva cu totul nou.1-2). Fiul lui Dumnezeu.şi el în sine ca mărturie. După evanghelistul Matei. mai ales. Iar. singura lui poruncă. vreau să menţionez acum următoarele caracteristici teologice în legătură cu predicarea: a) Predicarea creştină are legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul s-a autocomunicat cu desăvârşire. împlinitor al Vechiului Testament. în puterea Duhului începând cu primele Rusalii îl propovăduiesc neîncetat pe Cristos. care în plenitudinea timpurilor. văd că trebuie să-l propovăduiasc ă în mod mai inteligibil pe Cristos. Această propovăduire.

Biserica universală a apărut în urma propovăduirii evenimentului . care este şi el membru al comunităţii. cum trăiesc credincioşii. în harul căruia el activează. Vestea cea Bună a ajuns şi la noi prin Biserică.Cristos.. teologică. Bineînţeles. Predicarea.19-20). De aceea. ci în adeverirea Duhului şi a puterii. ci vorbeşte în puterea împuternicirii apostolice.4-5). capacităţile sale retorice. atunci când se adresează corintenilor: “Cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti.. sunt împreună în numele lui. este de mare importanţă pentru mesajul creştin. orientarea sa în mijlocul evenimentelor vremurilor etc. pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor. Aici mă gândesc şi la viaţa personală a predicatorului ca şi credincios. cum credea în El totdeauna Biserica. Dacă creştinii în jurul urmaşilor apostolilor nu vor fi una în iubirea lui Cristos. Paul este clar convins de acest fapt. Chiar în mod contrar. mesajul lui va rămâne doar un mesaj utopic. e) Întreaga Biserică este responsabilă pentru predicare. învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit”(Mt 28. constituie şi astăzi activitatea de bază a Bisericii. învăţaţi toate neamurile. adică mărturisirea lui Cristos. c) Predicarea creştină are loc în puterea Duhului Sfânt. Predicatorul creştin trebuie să aibă convingerea că reuşita mesajului lui nu depinde în primul rând de el. IV. Iar împuternicirea din partea lui Cristos de a deveni martorii lui este valabilă şi astăzi pentru aceia care sunt discipolii lui. respectiv de delegaţia primită de la el. ci se află în mâinile Duhului. învăţătura lui.b) Predicarea creştină se leagă de învăţătura lui Cristos. viaţa lui. în numele comunităţii şi în interesul comunităţii. într-un fel ca persoana predicatorului să poată fi chiar şi scoasă din acest proces. caracteristicile predicatorului au efect decisiv asupra predicării: pregătirea biblică. îl iubesc pe El. Sf. d) Predicarea şi Biserica se află în legătură dialectică una cu cealaltă. “Aşadar mergeţi. asta nu înseamnă că predicarea lui ar fi o consecinţă mecanic ă a insuflării şi că ar avea efect în mod magic. ci este mărturie cu caracter paradigmatic 47 . lumea nu va crede că El este trimisul Tatălui. Biserica există acolo unde botezaţii se adună în această credinţă. Trebuie să-l propovăduiască pe Cristos în aşa fel. ca oamenii să creadă şi astăzi că Isus este Domnul glorificat. şi în El se iubesc unii pe alţii după porunca Lui. Aceasta nu este deci doar o datorie a clericilor împuterniciţi de acest lucru. speră. Însuşirea unui nou mod de privire: Biblia nu este doar “text”. Predicatorul nu vorbeşte în numele lui. ci în puterea lui Dumnezeu” (1 Cor 2. Dacă cuvintele predicatorului nu se oglindesc şi în viaţa comunităţii care-l garantează. în slujirea căreia se manifestă. Consecinţe practice Ce fel de consecinţe practice reies din aceste interpretări spre reuşita predicării? A.

Chiar am văzut. Astfel şi Sfânta Scriptură s-a degradat la un rol doar argumentativ în apologetic ă şi în predicare. misiune.invitaţia convertitului de a-şi lua partea din mandatul misionar al Bisericii. Scriptura trebuie repusă în concepţia noastră în locul ei central. după lecturi. putem vedea că întreaga pastorală se află în faţa unei schimbări cu caracter paradigmatic. preevanghelizare. la locul care i se cuvine. evanghelizare permanentă. Dar dacă vrem chiar să propovăduim cuvântul. cel puţin în predicaţie.chemare de a intra într-o comunitate în Cristos şi de a construi . Acesta însă n-o dezleagă de sub obligaţia de a se reînnoi în spirit. Evanghelizarea “este un proces pastoral şi totodată un proces supranatural şi de har care începe prin mărturia iradiatoare de har a (membrilor şi comunitarilor) Bisericii. Căci nu numai litera. spre eficacitatea predicării noastre este important să clarificăm.Este important să vedem clar locul. . predicarea a avut doar un rol îndrumativ sau de corectare. la o viaţă care-l mărturiseşte pe El şi să conduc ă într-o comunitate în Cristos”. la convertire. şi nu numai să vorbim despre el. Dacă cunoaştem bine acest proces în lumina declaraţiilor noilor documente ecleziale. atunci predicarea trebuie să fie biblică în sensul paradigmatic al cuvântului. erau aproape explicaţii ale catehismului . ce înseamnă evanghelizare şi ce înseamnă omilia. Pe de o parte înseamnă sfidare noua evanghelizare ce priveştre în mod special continentul nostru european.catecumenat. Deosebirea clară între evanghelizare şi omilie Predicarea noastră în concepţia eclezială actuală se află în faţa a două sfidări. rolul şi scopul Sfintei Scripturi în predicare.. Încet însă Biblia a ajuns să aibă numai rol în pastoraţie. Conciliul Vatican II ne îndeamnă ca în cadrul liturghiei. Retoricile în predici-care în general aveau caracter doctrinar. textul să vedem în el. Aşadar. când prezenţa comunităţii creştine ca fenomen social era în mod tradiţional asigurată. În tensiunea acestor sfidări. Scopul evanghelizării are menirea să conducă la o viaţă unită cu Cristos. iar apoi continuă cu comunicarea Evangheliei trăită. pe lângă mărturia de viaţă. să rostim omilie şi o predică “oarecare”. şi pentru a activa apoi astfel cu eficacitate. Cuvântul lui Dumnezeu are mai multă valoare şi mai mult rost în rândul oamenilor. 48 . Pe de altă parte. deoarece acest lucru este urgentat în declaraţiile mai noi care îndeamnă la noua evanghelizare. cateheză . Predicarea nu înseamnă în nici un caz doar comunicare de cunoştinţe (precum nici administrarea sacramentelor nu este doar o comunicare a unui semn divin eficace). respectiv cu predicarea bazată pe mărturie. Despre Cuvânt se pot spune multe. pentru a le înţelege corect. B. la o viaţă dăruită lui Cristos. ci este . În ultimele decenii şi secole.nu se mai argumenta cu citate biblice pentru ca să vadă credincioşii că “şi Biblia tot asta spune”. ci locul de unde Isus vrea să ni se adreseze şi nouă astăzi. iar credincioşii trebuiau doar administraţi. formă etc. iar în continuare putem vedea că predicarea este doar un element constitutiv în acest proces.chemare la urmarea lui Cristos.

b) să aibă o cultură biblică: să citească şi să studieze Cuvântul. Căci Duhul lui Dumnezeu poate să lucreze în mod roditor doar prin acele persoane care se încredinţează în el. care ascultă Cuvântul şi din puterea Cuvântului îşi trăieşte viaţa în Cristos. c) în slujirea lui să gândească în mod trinitar : “căci preotul. în mod tradiţional. care îşi trăiesc deja viaţa în Cristos. acelora care deja L-au primit pe El. în relaţii. Dezvoltă mesajul lecturilor biblice. deoarece ea este hrana necesară vieţii creştine. Din acest motiv sunt importante însuşirile ce îl caracterizează pe predicator. Potrivit ultimelor reglementări ecleziale este făcut ă de către clerici. ca semn de continuare sacramentală a lui Cristos. pentru că ei nu sunt ascultători personali ai Cuvântului. adică se străduieşte spre a aprofunda modul de privire supranatural al credincioşilor şi de a-i ajuta pe ei la viaţa în Cristos. şi anume în relaţiile cu membrii Bisericii. este propovăduirea oficială a lui Cristos din partea Bisericii. Şi misiunea lui . Însuşirile predicatorului Şi predicatorul are o influenţă importantă asupra eficacităţii predicării.precum şi misiunea lui Cristos . este obligatorie în zilele de duminică şi de sărbători obligatorii în cadrul liturghiilor cu participarea credincioşilor. ci să fie un creştin. după citirea evangheliei în Sfânta Liturghie. Cadrul ei este influenţat însuşi de către procesul de evanghelizare. Are un rol important în procesul de evanghelizare. “Identitatea preoţească este relaţională în esenţă “adică se realizează în contacte. dar mai ales în cadrul evanghelizării permanente. Conciliul îi îndeamnă la acest lucru chiar într-un mod special pe predicatori. Are caracter explicit mistagogic. are prezentă cu responsabilitate specială în spaţiul trinitar de forţa mântuirii”. ţinând seama de misterul actual sărbătorit sau de necesităţile actuale ale ascult ătorilor. în tensiunea care provine din misterul comuniunii cu Sfânta Treime. Potrivit celor menţionate mai sus. fundamentând astfel misterele credinţei şi normele moralei creştine. şi are ca scop întărirea acestor credincioşi în credinţa lor şi în viaţa lor în Cristos.este să conducă pe credincioşi la viaţa trinitară. mai ales la sărbătorile când credincioşii vin în număr mai mare la Biserică. ca astfel să se 49 . căci orice predicare este în acelaşi timp şi o mărturie personală a predicatorului care vorbeşte în numele Bisericii. dar este recomandat şi cu alte ocazii. predica este deci o activitate predicatoare cu caracter apostolic. în cadrul catecumenatului. a) să fie persoană convertită: să nu fie credincios doar “din oficiu”. ca nu cumva predicarea lor să fie fără roade. care se hrăneşte din har. C.Omilia însă este partea integrantă a liturghiei.

dar Cristos nu “se va întrupa” în urma predicării. este misiunea activităţii pastorale. cum ar trebui El să-i fie. D. “Ca şi copiii din şcoala elementară. şi astfel ei să aibă unde să se ataşeze. Cele necesare de făcut alături de predicaţie După cum am văzut. Dacă cele rostite nu sunt acoperite pe lângă persoana predicatorului şi de către viaţa comunităţii în numele căreia el vorbeşte. în special în zilele noastre. Cu toate că este activitatea de bază a Bisericii şi teoretic se află undeva la începutul procesului. dorinţa în ascultători. doar atunci când prin schimbarea vieţii creştinilor va însemna răspunsul corect la acele întrebări vitale pe care şi le pun oamenii de azi. Acest răspuns. paralel cu predicarea. conţinutul va rămâne doar teorie. Dezvoltarea pastorală a tuturor acestor domenii.realizeze comuniunea în Biserică. predicarea este doar o parte a procesului de evanghelizare. din Evul Mediu. ca aceasta să poată sta. 50 . credincioşii trebuie ajutaţi să aibă larg acces la Sfânta Scriptură şi să citească în mod fructuos Cuvântul lui Dumnezeu atât singuri cât şi în comun. îl vor găsi într-o imagine: în imaginea vieţii transformată şi reînnoită. în imaginea societăţii transformată şi reînnoită”. omul de ast ăzi va pierde mereu din sensibilitate faţă de cultura creştină de care aparţine arta biblică. trebuie să învăţăm din nou abecedarul Evangheliei.sau cel puţin al vieţii persoanelor care îşi practică religia -. care este obligaţia primordială a preoţilor. respectiv în comunitatea locală încredinţată preotului. Am spus: pentru omul de astăzi Dumnezeu este mai degrabă problemă decât mister. De aceea. Ce ar putea înlocui acum acele imagini din evul mediu? Deoarece.căci. Este important să fie în consonanţă organică şi cu următoarele domenii de pastorală: a) cu viaţa comunităţii. scenele biblice pictate pe care ei puteau vedea conţinutul care ar răsuna în mod nou astăzi acelora care-l caută pe Dumnezeu . În cadrul slujirii Cuvântului. spuneam. Îns ă. în faţa oamenilor care ascultă Cuvântul lui Cristos. trebuie să se aibă grijă şi de reînnoire pe baza Cuvântului vieţii comunit ăţii . “Evanghelia va începe să răsune şi să devină inteligibilă. sau paralel cu acesta şi oamenii de azi ar avea nevoie de un oarecare fel de “ biblia pauperum”. În încheiere mă reîntorc la acea imagine de criză a secularizării cu care m-am ocupat la începutul referatului. c) La întâlnirea armonioasă cu Cuvântul lui Dumnezeu are rol important pe lângă predicare şi apostolatul biblic. prin care credincioşii pot ajunge în contact cu Cuvântul. Cele auzite prin cuvântul Scripturii în predicare trebuie însă regândite. căutăm tonul potrivit cu care ne-am putea adresa omului de astăzi. care ar fi de conceput pentru mentalitatea lor. căruia Dumnezeu îi este problemă -. fără ştiinţa citirii. cărora li se citeau aşa numitele biblia pauperum. şi spiritul acestuia să le umple astfel inima. paralel cu reînnoirea predicării. trebuie aplicate în toate domeniile cunoştinţelor de credinţă şi ale vieţii după Cristos. eficacitatea nu şi-o poart ă ea doar în sine. Proclamarea oficială a Cuvântului este doar un canal. precum un oraş de pe munte. Această situaţie se aseamănă cu acea categorie a oamenilor simpli. totuşi. suntem în căutare. b) cu cateheza. Episcopul Klaus Hemmerle vede această nouă posbilitate de comunicare în viaţa comunitară autentic creştină a credincioşilor de azi.

Expresia “instrument al formării” pare să reducă Biblia la nivelul instrumentelor pedagogice. mult mai buni scriitori faţă de cei ai Scripturii: “mi s-a părut nedemnă şi nu ar fi potrivit s-o compar cu prestanţa strălucitoare a lui Cicero. Ascuţişul minţii mele nu pătrundea înlăuntrul ei”(C. Ambroziu “sensul spiritual al scripturilor”: “îl ascultam cu bucurie pe Ambroziu cum zicea adesea în predicile lui rostite în faţa poporului: litera ucide. şi nici viaţa noastră personală cu rela ţiile noastre inclusiv. cheia nu este speculaţia. Pr. De pildă. pas cu pas. în relaţie reciprocă unii cu alţii. 3/5). Astfel ea va deveni lumina pentru alţii şi-i va interpela”. Augustin va descoperi mai târziu datorită unui mare formator. Iată prima noastră dificultate ca şi formatori. sf. Tocmai faptul că această carte este esenţială pentru credinţă. însuşi viaţa noastră va fi aceea care va vorbi. Nagy Joszef Inst. cartea Genezei nu este o povestire istorică. dar este o povestire teologică care utilizează genul simbolic. atunci prin el vom descoperi acel mod de a vorbi despre Dumnezeu de care au atâta nevoie cei încredinţaţi nouă. chiar în forma şi Cuvântul său să fie în mijlocul nostru . la o lectură inteligentă care respectă mesajul textului. Teologic romano catolic de Alba Iulia. I. “A le deschide mintea ca să înţeleagă 51 . pe când ea este însăşi expresia revelaţiei lui Dumnezeu. Evanghelia vieţii noastre. cuvinte în Cuvânt. iar duhul învie”(Conf. Biblia nu este o carte ca şi celelalte.la înţelegerea acestuia. Astfel. 6/4). atunci începe să citească Biblia. BIBLIA CA INSTRUMENT AL FORMÃRII Titlul este puţin provocator. Avem nevoie mai înainte de toate de a descoperi noi şi de a experimenta noi personal. ci meditaţia în sine. Dacă noi toţi vom deveni câte un cuvânt “întrupat” al lui Dumnezeu. Augustin era student universitar la Catargina.verbul este acea parte de propoziţie care unifică cuvintele şi oferă sens propoziţiei -. A iniţia în citirea Bibliei înseamnă a face să treci de la o lectură literară care înţelege lucrurile cuvânt cu cuvânt. până când şi cuvintele noastre vor fi inteligibile de către fraţii noştri. Înţelegerea literară În timp ce sf. pentru viaţa consacrată ne putem întreba cum o folosesc formatorii religioşi şi cum îi ajută pe candidaţi să o primească pentru a găsi în ea Cuvântul lui Dumnezeu. este Cuvântul lui Dumnezeu. şi faţă de care ei manifestă sensibilitate. când a trăit prima etapă de convertire care l-a dus spre căutarea înţelepciunii. Îşi dă seama că această carte nu are mare valoare literară. Autorii clasici latini erau după părerea sa.

devine datorită lui Cristos care locuieşte în inimă prin credinţă un Cuvânt vivificator. atunci: La mine urechile voastre. Concluzie În regiunea în care m-am născut sunt mulţi protestanţi. Tânărul în formare va căuta deci să facă legătura între ceea ce citeşte şi credinţa sa în Isus Cristos. Aici este o iniţiere în exerciţiul meditaţiei şi al rugăciunii inimii.. Biblia a intrat şi în familiile catolice. Se cere o iniţiere la interiorizare. III. calea crucii. cu recitarea formulelor de rugăciuni învăţate.. Inteligenţa credinţei Când formatorul a reuşit să treacă dincolo de sensul literar pentru a situa textul în genul său specific... la tăcerea mintală... cel vechi este dezvăluit de cel nou”).”. adoraţia Preasfântului Sacrament. protestanţii se adunau şi citeau câte un pasaj din Biblie. (de Catechizandis rudibus 4/8). a ne ruga”. adic ă o înţelegere a marilor etape ale Revelaţiei divine. În modul lor de a se ruga ei nu au învăţat să mediteze Scriptura. fiecare familie protestant ă avea acas ă o Biblie. Cuvântul făcut trup. spune Augustin. În această ascultare interioară. la rugăciunea inimii. Adesea candidaţii sunt obişnuiţi cu rugăciuni orale. Ei folosesc ca exerciţii spirituale: rozariu. A se ruga cu Cuvântul Formarea are ca scop. În satele din acea regiune. ca acest cuvânt să devină Cuvântul vieţii în viaţa unui canditat. Acum copiii citesc şi cunosc povestirile biblice. Pasajul citit. cere o formare culturală şi literară. a medita.. dar Maestrul interior vă învaţă înlăuntrul vostru. pe când familiile noastre catolice nu aveau acest lucru. prin credinţă un cuvânt care se comunică între doi subiecţi: Dumnezeu şi credinciosul. ne ajută să trecem de la citirea textului la interiorizarea acestui text care devine atunci.. Universul cultural fixist al majorităţii tinerilor face dificil accesul la sensul istoric care integrează în mod necesar dimensiunea evolutivă a lumii şi a istoriei. înţeles corect.. fără ca să mai vorbim de exegeza savantă! II.. 52 . la meditaţie. Pentru a reuşi aceasta trebuie o iniţiere în vederea înţelegerii sensului istoric al Mântuirii. Odată cu Conciliul Vatican II şi cu mişcarea ecumenică. Metoda foarte cunoscută: “a citi. Seara. Augustin ne arată că Scriptura se înţelege şi se dezvăluie prin Misterul lui Cristos: “Novum Testamentum in Vetere latet in Novo patet” (Noul Testament este ascuns în Vechiul Testament. pe când noi îngenuncheam în faţa crucifixului şi spuneam actele de credinţă şi rugăciunea “Îngerul Domnului”. Pentru ei acest lucru este ceva nou şi câteodată derutant de a căuta Cuvântul Domnului într-un pasaj al Scripturii. la El inima voastră. Cuvântul întrupat.Scripturile”(Lc 24/45). trebuie să facă un al doilea pas: ce raport există între ceea ce spune pasajul şi persoana lui Cristos. Maestrul interior învaţă: “Eu lovesc urechile voastre cu cuvintele mele din afară.

În antichitate. fie în celebrările liturgice.slujitorii Cuvântului. Din sf.Catehiştii . cap 6). DV. a participa la cateheze a însemnat “audire verbum” adică “a asculta Cuvântul”. şi catecumenii erau numiţi “audientes”. Ca şi ghid pedagogic aş vrea să mă opresc asupra a patru citate: Din sf.Cateheza trebuie 53 . BIBLIA IN CATEHEZÃ 1. Franţa 1965. cateheza este înainte de toate caracterizată în esenţa ei de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Întruparea lui în istorie ca şi ascultarea . “Ea constituie funcţia pastorală ce transmite Cuvântul lui Dumnezeu pentru a trezi şi a hrăni credinţa” afirma Directoriul Pastoral. Din Faptele Apostolilor (8/13) “Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă îndrumă nimeni?” Din episodul de pe drumul Emausului: Isus înviat “Le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la El. fie în întreaga activitate de evanghelizare. Este cunoscut că şi Conciliul Vat.A.Oare acum aceştia au o mai mare credinţă? Nu ajunge să citeşti Biblia pentru a deveni sfânt. Datoria noastră de formatori constă în faptul de a ajuta tinerii să asculte Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca să trăiască din el. Pr. dintr-un “exil” în care a fost lăsat pentru prea mult timp (cfr. Candidaţii la viaţa consacrată să aibă dorinţa de a ajunge până la “Izvorul cu apă vie” iar noi formatorii îi îndrumăm. Cateheza constituie cu siguranţă o formă particulară a slujirii Cuvântului în Biserică. II a readus în actualitate Cuvântul lui Dumnezeu. Iacob (1/22): “Nu fiţi numai ascultători ci şi înfăptuitori ai Cuvântului”. începând de la Moise şi toţi profeţii”. In acest sens. Marcu (13/14) “Cel care citeşte să înţeleagă”. Maurice Laurent A.

are nevoie de o mijlocire istorică. deci. în special după Vat. ca slujire a Cuvântului. filozofic. 2. Cateheza şi slujirea Cuvântului . Dar a sluji nu este uşor : trebuie să fie cunoscută modalitatea şi conţinutul slujirii şi slujirea trebuie trăită şi cunoscută în mod mereu mai competent şi responsabil. Există ispita de a reduce Scriptura la un conţinut doctrinal foarte sistematizat. Necesitatea de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu este acceptată şi prezentă în mişcarea catehistică actuală din Conciliul Vatican II. nu lipsesc punctele problematice privind teoria şi practica catehezei. Expresia a devenit aproape un slogan şi defineşte cu adevărat în mod sintetic identitatea. II : “Întrega propovăduire a Bisericii. Cateheza şi Cuvântul lui Dumnezeu. îi putem numi pe catehişti slujitori ai Cuvântului. Cuvântul lui Dumnezeu este un dar ce nu poate fi condiţionat de mijlocirea umană.să-şi regăsească identitatea ei la lumina înţelegerii ecleziale reînnoite a misterului Cuvântului. Deci: care sunt izvoarele catehezei ? * Locul central în mod absolut îl are Sf. sau lipseşte o cunoştinţă critică. Deseori poate lipsi contactul direct. ca şi “slujire a Cuvântului”. 54 . Activitatea catehetică. O funcţie de neînlocuit o are şi tradiţia eclezială (CT 27). hrana sufletului. mijlocirea eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. Scriptură constituie în mod efectiv “inima” şi “cartea” prin excelenţă a catehezei (RdC 105). Scriptură. Căci în Cărţile sfinte. în Cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere şi tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin şi forţă. o atenţie istorico-culturală şi o aprofundare a contextului teologic.slujitorii Cuvântului . In această prezentare vreau să propun în mod sintetic câteva idei pentru ca şi cateheza să poată să devină o slujire a Cuvântului revelat şi a anunţului Cuvântului Întrupat şi în acelaşi timp pentru a oferi câteva consideraţii despre relaţia între Biblie şi Cateheză. acea apropiere zilnică cu Biblia care trebuie să-i caracterizeze pe toţi audientes . trebuie să fie hrănită şi călăuzită de Sfânta Scriptură. ca şi religia creştină însăşi.probleme deschise Nu lipsesc discuţiile asupra modalităţii transmiterii şi actualizării Cuvântului în lumea de azi . Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor Săi şi vorbeşte cu ei . Sf. iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. slujirea şi spiritualitatea catehistului. iar un rol specific îl ocupă Magisterul pastorilor (DV 10) Pe baza acestei afirmaţii. Conştiinţa şi experienţa creştină ne spun că nu putem reduce la un proces automatic. izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale”( DV 21). dar există şi dificultăţi.

trebuie să clarifice raportul între mesajul şi identitatea culturală. natura salvifică a revelaţiei şi contextul Trinitar. deoarece este slujirea Cuvântului. de atitudini evanghelice personale şi mature de asimilat. Înainte a fost accentuată învăţătura doctrinală. Cateheza. cateheza trebuie să fie de asemeni completă. Cristos este centrul acestei revelaţii divine. 3. Iată de aceea câteva aspecte care trebuie puse în evidenţă activitatea catehetică. descrie originea. mai ales nr. 55 . Cateheza şi experienţa credinţei In acţiunea catehetică de astăzi este accentuat primatul experienţei în maturizarea credinţei. Cateheza în acelaşi timp. conţinutul şi scopul revelaţiei : pune în evidenţă iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu. Revelaţia constituie o întâlnire personală între om şi Dumnezeu. 2. c. Iată câteva dimensiuni fundamentale ale misterului Cuvântului lui Dumnezeu ce vor lumina activitatea şi natura catehezei. rămâne mereu o căutare umilă a adevărului. Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu şi consecinţele pentru cateheză Documentul Dei Verbum. Cateheza pentru omul într-o anumită situaţie In centrul catehezei se află necesitatea legăturii dintre Cuvântul revelat şi viaţă. astăzi se vorbeşte de experienţa trăită. şi se realizează într-o dimensiune istorică . Cum trebuie să unim anunţul evangheliei cu aprofundarea acestei experienţe ? Acestea şi alte dificultăţi cer o aprofundare a naturii catehezei ca slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. sistematică. între fidelitatea tradiţiei şi exigenţa înculturării. Sinodul Episcopilor cu privire la Cateheza din 1977 a oferit o mare actualitate problemei înculturării credinţei creştine. Exigenţa adevărului în cateheză Pentru a fi fidelă adevărului revelat. anunţul catehetic se face pornind de la anunţul vieţii. preocupată de a transmite cu fidelitate şi autenticitate întregul mesaj al credinţei. Cateheza trebuie să aibă o dimensiune existenţială. cum trebuie să unească cateheza transmiterea mesajului Cuvântului lui Dumnezeu şi confruntarea sinceră cu diferite idei religioase şi culturale ? d. Se iveşte deci imediat o întrebare : cateheza trebuie să transmită numai certitudini sau să aibă şi aspectul căutării pe drumul adevărului ? Iar în raportul ecumenic şi pluralistic prezent în societatea actuală.b.

Întâlnirea cu Isus Cristos devine de aceea “semnul fundamental şi sacramentul prin excelenţă” al întâlnirii omului cu Dumnezeu şi în acelaşi timp manifestă dimensiunea personalistă a procesului revelaţiei divine în istorie. Heschel). dar “aceast ă învăţătură nu este un nucleu de adevăruri abstracte. Diferite elemente biblice.mesajul pentru om Cuvântul lui Dumnezeu. A face cateheză înseamnă a comunica doctrina lui Cristos. Isus Cristos spune un “Da” definitiv lui Dumnezeu. în intimitate cu Isus Cristos” (CT. Consecinţe pentru cateheză 56 . cosmice. Desigur centrul acţiunii catehetice este Cristos : misterul lui Cristos luminează conţinutul catehezei. Isus Cristos. într-un fel de dialog între Dumnezeu şi om. Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu . “Biblia nu este o carte a omului despre Dumnezeu.a. ci o carte a lui Dumnezeu pentru om!” (A. şi conţinuturile catehezei trebuie să fie prezentate în termeni rela ţionali. Cateheza este înainte de toate anunţul lui Cristos şi a planului divin întrupat. În acest sens scopul definitiv al catehezei este de a pune pe cineva nu numai în contact. Caracterul personal al Cuvântului lui Dumnezeu pătrunde omul în totalitatea existenţei lui. nr. O cateheză care nu ajunge la anunţul lui Cristos rămâne incompletă. şi în el Cuvântul lui Dumnezeu devine Persoană vie.centrul şi culmea revelaţiei ( dimensiune cristocentrică şi personalistică a Cuvântului lui Dumezeu) Mărturia biblică. Cateheza este comunicare personală şi iniţierea la comuniune personală. ci în comuniune. precum orice acţiune de evanghelizare ce nu ajunge la proclamarea explicită a vieţii şi activităţii lui Cristos. îşi găsesc sensul lor în legătură cu Cuvântul întrupat”. Cuvântul lui Dumnezeu este o interpretare şi luminare a existenţei. evanghelice. în El omul găseşte cheia interpretării sale şi garanţia realizării unui plan nou al persoanei sale. prin titlurile mesianice şi alte numiri atribuite lui Cristos şi persoanei sale. în manifestarea sa istorică. pe care cateheza trebuie să le explice. Cuvântul lui Dumnezeu . În ascultarea fidelă a acestui Cuvânt comunitatea creştină îşi găseşte semnificaţia profundă a vieţii.7). are o semnificaţie salvifică şi antropologică pentru om. umane. şi angajarea operativă pentru a construi istoria. (Caracteristica semnificativă şi eliberatoare a Cuvântului lui Dumnezeu) 4. nr 5). subliniază convingerea că în Isus din Nazaret găsim centrul. punctul de orientare pentru întreaga omenire . adică ca şi un raport între persoane. ci este comunicarea misterului viu al lui Dumnezeu” (CT. Consecinţe pentru cateheză : Cateheza trebuie să fie calea pentru această întâlnire personală : “în centrul catehezei noi găsim în mod esenţial o persoană : aceea a lui Isus Cristos.

Cateheza este profeţia care luminează şi interpretează viaţa şi istoria. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie redescoperit într-un proces de interpretare şi de actualizare pentru a fi eficace şi acceptat în plinătate. ca loc şi instrument de automanifestare. Dar relatarea este exprimarea istoriei mântuirii numai când devine şi istoria noastră de mântuire. un răspuns la întrebări . EN 20). Iată câteva aspecte catehetice care trebuie să urmeze: Orice cateheză este proclamarea unui Cuvânt întrupat şi include în mod esenţial relatarea faptelor semnificative ale lui Dumnezeu pentru om . Este legea structurală care nu identifică Cuvântul lui Dumnezeu cu orice cultură. 5. Acest punct clarifică aspectul angajator şi de promovare a catehezei. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în culturile istorice. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă aşadar însăşi viaţa. într-o istorie concretă a evenimentelor şi martorilor. Cuvântul lui Dumnezeu se îmbracă în mod necesar cu aspecte culturale ale situaţiilor şi timpurilor. participă la caracterul global al revelaţiei şi se configurează ca un ajutor semnificativ şi decisiv pentru viaţă. cateheza reflectă în natura şi în angajările ei aceste linii ale Cuvântului revelat. încât este un anunţ şi un plan de eliberare al omului. De aceea. Deoarece este o transmitere a Cuvântului eliberator şi mântuitor al lui Dumnezeu . Asumând istoria. iar Cuvântul lui Dumnezeu este baza acestei acţiuni. Cateheza este în funcţia de desăvârşire totală a omului. şi îşi are culmea în existenţa umană a lui Isus din Nazaret. primesc şi răspund mesajului divin. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în răspunsul credincios al omului şi Cuvântul lui Dumnezeu ajunge la noi mijlocit mereu prin conştiinţa persoanelor şi grupurilor care manifestă. cateheza nu se limitează la sectorul religios al existenţei. 57 . cateheza devine o acţiune de conştientizare şi de eliberare în vederea angajării pentru o lume mai conformă cu planul divin. Cateheza vorbeşte despre viaţă şi clarifică aşteptările ei. ci pătrunde totalitatea planului uman. ci consacră o uniune indisolubilă între Cuvânt şi culturile istorice (cfr GS 58 . întrun cuvânt ca punct de orientare a existenţei.Fiind o slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în istorie (Dimensiunea istorică şi dialogală a Cuvântului lui Dumnezeu) Dumnezeu se revelează şi vorbeşte oamenilor în istorie. este reluarea relatării evenimentelor prin care Dumnezeu s-a revelat oamenilor. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca o deschidere la problemele persoanei. Consecinţele pentru cateheză Aceste aspecte care caracterizează Cuvântul lui Dumnezeu se reflectă şi asupra ideii catehezei şi acţiunii sale.

Cuvânt de reconciliere şi de iertare.Cateheza se inserează în dialogul revelator şi credincios între Dumnezeu şi om. de proclamare.39). este originea manifestării profetice. Isus din Nazaret revendică asupra sa puterea Duhului pentru misiunea sa profetică (Lc 4. Cateheza.10-11). Duhul este originea vocaţiei profetice. ci şi acţiunii catehetice. într-un efort de autentic de interpretare a experienţei creştine. În fine cateheza participă şi la efortul ermeneutic de interpretare şi de reformulare a credinţei revelate.18-19) şi devine izvor al Duhului adevărului şi vieţii asupra întregii umanităţi (In 7. este opera Duhului Sfânt : Duhul Sfânt inspiră Scripturile. Consecinţe pentru cateheză Cateheza. Întregul plan al întrupării Cuvântului. suscită apostoli şi profeţi. mişcă inimile spre lumina credinţei în ascultarea Cuvântului. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca vestea cea bună pentru săraci. Acest efort nu aparţine numai reflexiei teologice. de îndemnare. În acest sens. participă la angajarea delicată dar necesară de a retransmite credinţa în categoriile culturale ale fiecărei regiuni şi popor. “al Cuvântului în istorie”. Duhul desfăşoară un rol important . Mesia. este El cel care vorbeşte prin profeţi. de mărturisire. 58 . este El care este dăruit în plinătate de către Cristos înviat. deoarece este acţiunea eclezială pentru maturizarea credinţei “este prin urmare acţiunea Duhului Sfânt. profetul prin excelenţă este cel asupra căruia se va revărsa plinătatea Duhului Domnului. apare legat în mod indisolubil de originea şi de transmiterea Cuvântului. 6. În VT Duhul Sfânt este forţa dătătoare de viaţă. precum şi orice formă de evanghelizare şi de slujire a Cuvântului. Devenit Duh dătător de viaţă. Este o prezenţă misterioasă şi puternică care domină şi oferă forţă Cuvântului. Cuvântul apare ca un dar şi ca un har. În această perspectivă. fără a micşora sau întuneca Cuvântul. Cateheza presupune şi realizează înculturarea credinţei. o acţiune pe care numai El o poate suscita şi hrăni în Biserică”(CT 72). Cuvântul lui Dumnezeu. Cateheza constituie deci un loc privilegiat unde continuă să răsune Cuvântul lui Dumnezeu în istorie. sugerează cuvântul profeţilor (Is 55. Duhul împărţeşte în Biserică darurile sale. în diferite forme de învăţatură. manifestările Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică îşi asumă caracteristicile Duhului lui Dumnezeu. El umple Biserica cu daruri profetice şi inima credincioşilor pentru ca în ei să locuiască şi să crească Cuvântul mântuirii. Prin forţa aceluiaşi Duh. darul Duhului Sfânt (dimensiunea spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu) În tot planul revelaţiei Cuvântului lui Dumnezeu. este El care realizează întruparea Cuvântului. de rugăciune etc. asigură eficacitatea cuvântului profetic. cum afirmă Sinodul din 1977 şi documentul ieşit cu ocazia acestui sinod EVANGELII NUNTIANDI. purtător de pace şi de bucurie.

. de descoperire şi de căutare sub călăuzirea Duhului. Cateheza astfel devine nu doar transmiterea certitudinilor. suferinţa pentru adevăr şi efortul căutării. dar este şi cel care trebuie să vină. “Este foarte clar că. Toate acestea înseamnă că slujirea Cuvântului în Biserică nu exclude întunericul şi îndoiala. Cateheza trebuie să fie diferenţiată. ci şi o căutare deschisă. Cateheza este deci o c ăutare a unei mărturii şi maturizarea credinţei care angajează pe toţi. Cuvânt oferit şi promis (dimensiunea escatologică a Cuvântului lui Dumnezeu) Cuvântul lui Dumnezeu participă la dimensiunea escatologică între “deja şi încă nu”. între bucuria “posedării şi suferinţa aşteptării”. Biserica atunci când realizează misiunea ei de a face cateheză.Cateheza cere deci o atitudine de primire şi de înţelegere a darului Duhului. Cateheza în Duh trebuie să fie un cuvânt proclamat cu autoritate. în mod liber. Cateheza nu este numai un act magisterial. ci un drum spre viitor ca şi Avram” (CT 60). Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă manifestarea finală a adevărului. între mântuirea “oferită şi promisă”. să distingă ceea ce este central de ceea ce este periferic. ea manifestă Cuvântul într-un climat de umilinţă şi de rugăciune.. curajos. Cateheza cere o atitudine spirituală de rugăciune şi de contemplare. “Economia creştină a mântuirii. “să nu facă din credinţa creştină o atitudine de imobilism. dar lăsându-se condusă de Duhul Sfânt spre adevărul total. nu va trece niciodată şi nu mai este de aşteptat nici o nouă revelaţie publică înainte de arătarea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos “(DV 4). deschisă la acţiunea interioară şi creativă a Duhului. Cuvântul lui Dumnezeu. Cateheza trebuie să aibă curajul adevărului. 7. care ştie să întărească propria identitate în credincioşi (CT 6). creativ. fiind legământ nou şi definitiv. ci o mărturie şi un drum făcut în comunitate. Cuvântul lui Dumnezeu se prezintă astfel ca un drum lung de revelaţie. Consecinţe pentru cateheză Aceste consideraţii asupra Cuvântului lui Dumnezeu ne îndeamnă să propunem o cateheză care concepe ac ţiunea ei ca slujire a Cuvântului dăruit şi promis într-un dinamism deschis şi dialogal. trebuie să fie pe deplin conştientă de a acţiona ca instrument viu şi docil al Duhului Sfânt”. Acţiunea catehetică nu se poate baza numai pe legile umane. ceea ce este sigur de 59 . Isus Cristos este cel care a venit deja pentru a revela planul lui Dumnezeu.

unitate şi spre o convieţuire pluralistică. Toate acestea se realizează în contextul experienţei religioase. Liturgia. să respecte într-un cuvânt ierarhia adevărurilor (CT 31). În acest sens se actualizează o experienţă de credinţă creştină în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. 60 . reflexia Sfinţilor Părinţi şi a teologilor. Cum putem defini experienţa religioasă specific creştină ? Ce caracteristici prezintă experienţa istorică a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu şi răspunsul credinţei ? VT apare ca o fixare literară a acelei experienţe religioase extraordinare a Israelului. Raportul strâns între Cuvântul lui Dumnezeu şi experienţa religioasă permite să unim cateheza ca slujire pastorală a Cuvântului cu structura fundamentală a experienţei de credinţă. fie personal. Fără experienţa religioas ă nu există nici comunicare şi nici ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. deci. fie comunitar pentru a asimila şi a înfăptui Cuvântul. Experienţa religioasă. NT constituie pentru noi mărturia experienţei minunate a lui Isus din Nazaret şi a comunităţii apostolice. când o persoană şi un grup aprofundează şi exprimă trăirea proprie cu referire esenţială la experienţele trecute. o experienţă istorică care a fost locul manifestării Cuvântului lui Dumnezeu în drumul său mereu deschis spre plinătatea lui Cristos. şi o aprofundare progresivă a acestei identificări în diferitele situaţii ale vieţii (cateheza şi maturizarea credinţei). o identificare globală a propriei experienţe cu experienţa biblică şi eclezială (evanghelizarea şi convertirea). Cateheza trebuie să fie deschisă la dialog şi la confruntare . al lui Cristos şi al Bisericii. În sinteză Cateheza este autentică când respectă structura experienţială a comunicării credinţei. 8. adică când îşi are aprofundarea propriei experienţe şi confruntarea ei cu experienţele ce sunt temelia realităţii creştine : Israel. devine educaţie spre pace. Magisterul pastoral. Se actualizează astfel un proces de identificare dinamică între propriul itinerar experienţial şi experienţa Israelului.ceea ce este nesigur. sub călăuzirea Duhului nu se teme de confruntare şi de dialog ci se deschide la colaborare. Cristos şi Biserică. formele de spiritualitate). ce o continuă pe cea a Bisericii apostolice se exprimă prin diferite documente şi realit ăţi ale tradiţiei ecleziale (Istoria Bisericii. Procesul catehezei trebuie să permită. locul Cuvântului Prezenţa lui Dumnezeu în istorie este primită numai prin Cuvântul interpretat şi acceptat în conştiinţa credincioasă a omului. Cateheza cere un dinamism continuu de maturizare. Experienţa religioasă eclezială.

Gianfranco Maronese. şi comunicată mereu printr-o “tradiţie” vie şi activă de la o generaţie la alta. iluminant pentru orice drum catehetic. hotărât de Biserică pentru acea zi. am ajuns practic la aceeaşi concluzie. şi atunci şi-ar pune întrebarea. Florentin Discutând cu Pr. P. unde este Biserica. raportul pe care îl are Biblia cu acţiunea catehetică şi invers. Deseori aceste lucruri nu se fac printr-o predic ă. nu vom avea nici întrebări şi nici răspunsuri. De ce trăiesc ei aşa? Răspunsul îl găsim în rugăciune. pentru a o inspira şi a o examina în lumina Evangheliei (CT 22). Credincioşii ar auzi un cuvânt. svd DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR PREZENTATE Pr. un interes. Numai dacă se trezeşte în noi întrebarea. ce facem noi pentru a fi un exemplu pentru poporul căruia ne adresăm. cu o cateheză care are cu totul alt subiect. Deseori apare întrebarea: De ce se comportă ei aşa? Probabil din acest motiv comunităţile încearcă să răspundă la rândul lor la întrebarea. s-ar crea o ruptură.J Fapt este că. este foarte bine. în lumea despre care vorbim. atunci va apare şi răspunsul.Cateheza autentică este întotdeauna iniţierea ordonată şi sistematică în revelaţia pe care a făcut-o Dumnezeu despre sine către om în Isus Cristos. o dorinţă. unde este unitatea? 61 . Ea priveşte sensul ultim al existenţei pe care o luminează în totalitate. şi ajungem la un învăţământ catehetic. Să nu înlocuim subiectul pe care l-am auzit ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. pentru că lumea e mult prea obişnuită să fie solicitată cu Cuvântul. o întrebare. Iosif Nagy despre predică şi cateheză. Cere multă cunoaştere şi trăire a Bibliei şi în acelaşi timp capacitatea de a trăi în mod actual mesajul biblic. Pr. profund. Dacă am face acest lucru. pentru acea duminică. lumea a început să devină indiferentă. Dacă nu este interes.Mons. cât şi comunitatea creştină. Plecând de la Cuvântul lui Dumnezeu .Biblia. în timp ce predica ar avea un alt subiect. Iată într-o sinteză destul de scurtă şi limitată. Este un raport necesar.S. Trebuie să ne întrebăm atât noi Biserica. încetul cu încetul. Olivo Bosa S. insensibililă. Dar o astfel de revelaţie nu este izolată de viaţă şi nici suprapusă în mod artificial. printr-un cuvânt. Problema este de a trezi în lume.

Altfel. La început am avut trei liturghii din care am scos una. ca să nu se simtă nimeni atins. a simţi ceea ce are nevoie comunitatea. Comunitatea europeană. şi mai ales pe măsura ce vârsta avansează. am încercat să le exprim cu ideile lor. să discutăm mai mult despre ideile pe care le-am prezentat la predică. Pe parcurs am citit comentarii. făgaşul este inevitabil acelaşi. Am avut efectiv de luptat împotriva predicilor care erau fixate pe tematici istorice. după ce s-a deschis puţin textul. şi ca şi cum ar fi o predică directă. Am organizat o întâlnire cu tinerii şi sâmbăta seara. am avut şi eu această experienţă. pentru că oricum făceam. ce idei au. Este foarte important ca predica să nu fie un discurs subiectiv.A cunoaşte bine comunitatea. extraordinare sau mondializare. dar să mă intereseze ceea ce auditorul are nevoie ca şi hrană sufletească. am observat că din partea credincioşilor. Dacă nu există acea reîmprospătare. Mărturisesc că. mă refer la situaţia noastră subiectivă. acelaşi sfârşit. precum şi despre o nouă evanghelizare în sensul de vitalitate nouă. în sensul unor discuţii. unde era posibil. A fost o reuşită. o răsuceau. prediciile au cam acelaşi făgaş. Degeaba vorbesc unei comunităţi dintr-un sat despre probleme politice. s-a actualizat metoda pe care am descoperit-o (să spun aşa). globalizare. Acest lucru m-a ajutat. Eu am fost primul paroh. Am ajuns la Târgu Mureş într-un cartier. acel elan nou despre care vorbea foarte bine părintele. Erau toate ideile care îi interesau pe ei. Poate că. dar scurtă. la o parohie nou fondată. a venit o bogăţie de idei în legătură cu predica. două trei fraze schimbate. mi s-a părut foarte interesantă încercarea de a pregăti predicile cu comunitatea înainte. Şi după aceea. Dumnezeu mi-a dat harul ca timp de zece luni să trăiesc aceast ă experienţă. În cadrul acestei întâlniri cu adulţii. m-am pregătit ca să pot expune sâmbătă seara ideile pe care vroiam să le comunic. se ajungea la vechea poveste. în momentul în care m-am întâlnit cu acest grup. Oamenii la un moment dat au un fel de alergie faţă de ele. Am făcut acest lucru pentru ca să văd cum gândesc ei. le-am folosit ca modalitate de a mă exprima cu ideile mele. Nagy Joszef Era o aventură interesantă. Şi a fost o luptă foarte dificilă. prin raţionamentul meu. am făcut şi experienţe de trăire a Cuvântului. este puţin dar. i-am invitat pe aceia care doreau să mediteze mai mult. tot ceea ce am înţeles eu prin comentarii. este cel mai important lucru. La începutul săptămânii am citit Evanghelia. după câteva săptămâni de la iniţiere. i-am chemat la o aventură de a intra în întâlnire cu Cuvântul. Nu este ceea ce îi interesează pe ei. acelaşi început. bineînţeles fără nume. Însă. Am să-l las pe Părintele să ne spună exact cum a procedat el cu o comunitate cu care a avut o astfel de exeperienţă. Din discuţia pe care am avut-o ieri cu Părintele. Pr. şi toate aceste idei ale lor. era de ajuns pentru credincioşii aflaţi la început. sectanţi. o învârteau. Aici bineînţeles. am comunicat şi această experienţă 62 . Seara nu am făcut altceva decât să rezum acele idei şi să fac aplicaţii practice. contra ortodocşilor. Deci. am meditat aceeaşi parte din Evanghelie. începeau de la Cuvântul Evangheliei. După aceea. În prima perioadă meditam mereu despre Evanghelie. Încercând după vecernia de sâmbătă să discutăm despre Evanghelia de a doua zi. cum văd această realitate din punctul lor de vedere. Meditam ca în Lectio Divina să descopăr mesajul lui Dumnezeu pentru mine. Prof. ceea ce eu doresc să aud. fără concretizări.

iar el mă divulgă de pe amvon? După aceea i-am liniştit.J Aş sublinia problema trinitară în predicare. atunci se va exterioriza harul extraordinar. efectul a fost următorul. preotul acesta? Eu sunt în confidenţă faţă de el. Acesta a fost cel mai mare succes din punctul meu de vedere.trăită de ei. a înfiinţat şi el grupuri de studiu biblic. Deseori ne certam chiar în faţa tinerilor. Prof. Preoţii care s-au născut în altă 63 .C Nu vrem să judecăm nimic. Şi în existenţa primitivă existau tensiuni. trăiesc pentru întreaga comunitate. când am ieşit din Biserică am încercat să-mi amintesc ce anume s-a spus. nu trăiesc numai pentru ei Cuvântul lui Dumnezeu. ei au văzut că această Evanghelie nu este doar o predică pe care o spune preotul. ci doar să relatăm o experienţă pe care am avut-o. acesta este un adevărat succes (. După ce am asistat la o Liturghie. că nu le voi spune niciodată numele. de a schimba aceste metode de pastoraţie. fără să nominalizez pe cineva. Parohul s-a speriat văzând că aceştia aveau multe grupuri în care se studia Biblia. în momentul în care ne unim vom ajunge la Înviere. Însă cum trecem peste aceste tensiuni? Viaţa vine prin durere! Iar aceasta este suferinţa în Cristos. Pr. Tadeusz Rostworowszki. A avut şi el succes. avea mereu ceva de adăugat sau de contrazis.). Încetul cu încetul.. Deseori nu am reuşit (. Am văzut naşterea acelei comunităţi care mă garanta. Cel mai greu a fost în cazul unor persoane care erau puternic marcate de experienţele lor de viaţă şi care... voi vă certaţi mereu? Efectul propovăduirii din această comunitate constă în primul rând în eficacitatea comunităţii. aşezat în mijlocul poporului.). S. Pentru mine era în primul rând o posibilitate de a comunica în limba în care ei gândesc. ci este ceva pe care şi ei îl înţeleg.S. Atunci.. într-o comuniune fraternă. am observat că le-a apărut un puternic simţ al responsabilităţii faţă de comunitate. Care a fost efectul? Efectul a apărut în primul rând din partea credincioşilor. unde a intrat cu mare forţă grupul martorilor lui Iehova. Este o experienţă ce poate fi trăită de către fiecare din noi. şi acesta este secretul. nu cu mintea mea de cleric izolat de lume. A doua experienţă am trăit-o într-o parohie. Fr..Dar ce face. el era un tip impulsiv. trăiesc pentru alţii. Juan Barrea F. Din partea credincioşilor. la început au pus cu teamă întrebarea: . M-a suprins constatarea unei fete care a spus: Măi. Şi de asemenea că nu trăiesc numai pentru ei aceste experienţe. este foarte importantă dimensiunea trinitară a dumnezeirii. crucea lui Cristos cu care dacă ne unim. Prin viaţa lor creştină trăită în Cristos. haruri într-adevăr dumnezeieşti. După câteva luni. Dacă credincioşi îi văd pe preoţi într-o iubire fraternă. Oare era necesar să vină martorii lui Iehova ca să se trezească această dorinţă de a face acest apostolat şi de a propovădui Biblia?! Pr. deoarece poporul era însetat de cunoaştere. doar pentru că este plătit pentru asta. au devenit conştienţi că nu sunt creştini doar pentrui ei. Dacă avem curajul să luăm asupra noastră această cruce a schimbării. Nagy Joszef Am avut la mine un seminarist pentru un an pastoral.

. trebuie să o aducem la zi şi aici intervine rolul profesorilor de Biblie. de întoarcere. Ei să constituie comunitatea pe care o are parohul. nu romano-catolicii separaţi.aşa cum s-a subliniat . ci să facem o Biblie ecumenică în limba română şi maghiară.2). Părinte deseori în predicile sale “cateheza domestică”. ascultam predica. ascultam predici. ne întorceam acasă şi în jurul mesei.mentalitate. Pentru a o retipări. s-ar putea face acea pregătire preliminară a poporului. să încercăm să facem şi noi. dar continuator cu inovaţia. Preotul trebuie . Cu această predică a început Isus vestirea Evanghelie: “Pocăiţi-vă. Prin Acţiunea Catolic ă. Poporul lui Dumnezeu să fie şi el vestitorul Evangheliei. Făcând legătura cu ceea ce s-a spus. Există o mare cerere pentru retipărirea broşurii “ Călătorie la iad cu Scriptura în mână”. Augustin Silvestru Prunduş Procesul pastoral este un plan de convertire şi aceasta a vestit sf. greco-catolicii separaţi. Dacă nu facem această legătură cu comunitatea. prin faptul că lui i-ar rămâne să aducă în mijlocul poporului pe Cristos cel Euharistic şi sfintele Taine. nu aveam Biblii. se discuta în familie predica de la Biserică. mergeam la biserică. iar preotul să fie ministrul care vine să încununeze ceea ce au făcut.atunci nu exista proliferarea sectelor-. Se comenta şi ceea ce acccentuează sf. Mergeam la Biserică. unde trăim într-o comuniune etnică. adică de a păstra ceea ce este bun. grupul marian etc. nu avem rod desăvârşit. M-am bucurat foare mult când am găsit în Conciliul nostru provincial un model de păstrare al canoanelor şi tradiţiilor.să facă legătura cu comunitatea. căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”(Mt 4. nu moarte. din ce este vechi şi din ce este nou. Prof. Este necesar să ni se ofere un model de citire a Bibliei din partea profesorilor. această imagine a preotului care trăieşte înainte de a vesti şi vesteşte ceea ce el trăieşte. De ce nu avem Biblia noastră catolică? Acum s-au făcut atâtea Biblii. Este nevoie de convertire. . Doresc să subliniez rolul laicilor în vestirea Bibliei. iar rolul preotului este acela de a finaliza.17). S-a afirmat că preotul trebuie să fie un convertit şi un model viu de trăire a Evangheliei. Deci. să fie o comunitate care comunică unul cu altul. cu ceea ce trebuie să reprezinte Evanghelia vie şi canoanele vii. Nagy Joszef 64 . pentru că suntem în Transilvania. are un efect foarte profund asupra sufletelor care se reunesc în predica lui. mă gândesc că elev fiind. Subliniez şi doresc să avem Biblia catolică completă! Aceasta o cere poporul credincios catolic. Ioan Botezătorul: “Pocăiţi-vă. Pr. Pr. Mă întorc la ceea ce am început să spun despre vremea când eram elev. nu se pot schimba sută la sută sau se schimbă greu. căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor”(Mt 3. Aş dori să subliniez ceea ce s-a spus şi s-a accentuat la Conciliul Vatican II Sfântul Părinte.

atunci nu are nici un rost. subiectul examenului a fost chiar acea lecţie. În acest “an al iertării”.începând cu farizeii şi cu păgânii . 90% din credincioşi o aveau. şi pe fiecare persoană care se confesa am întrebat-o dacă avea acasă Biblia. ne-am străduit să întreprindem activităţi practice. De aceea. Sf. De exemplu. Eu cred că aceasta este calea cea mai eficace. vom reuşi să înţelegem astăzi cum trebuie. Nunţiul Apostolic. nu a fost niciodat ă o abstracţie. La un moment dat trebuie vestită Evanghelia speranţei. întâlnesc persoane care spun: “Eu merg la Biserică şi la spovadă din dragoste. deschiderea faţă de acest mister? Am observat că multă lume s-a împotrivit. Sunt mulţi. care spun: “Eu m-am lepădat de credinţă. o teorie. Pr.Eram la Târgu Mureş cu ocazia spovezilor dinaintea Paştilor. Eu cred că. iar dorinţa nu mi s-a îndeplinit. Mons. De fapt.deschiderea faţă de acest mister. Paul a fost acela de a fi cucerit puternic de Cristos. dar oamenii nu le citesc. ci a fost lipsa de pregătire a tânărului. Bineînţeles că nu a fost greşeala lui Dumnezeu. Creştinismul s-a răspândit de fapt de la om la om. Din păcate.M. pentru a înţelege mai bine omul de astăzi. încât această iubire să permită să se găsească instrumentul.Perisset 65 . un punct folosit din partea evangheliştilor şi din partea sf. iubindu-l în mod serios pe Cristos şi de a iubi atât de mult lumea. dar de ce? Merg la Biserică numai pentru că Dumnezeu mă pedepseşte? “Dacă spovada nu se face din dragoste faţă de Dumnezeu. pentru că aveau alte interese. pentru că dacă oamenii nu-l iubesc. pastorale. pentru că m-am rugat lui Dumnezeu să-mi îndeplinească o dorinţă. ca îndrumători şi formatori. pentru a putea aplica Cuvântul lui Dumnezeu. să nu-i nimerească la examen lecţia pe care nu a învăţat-o. poate că ar trebui să accentuăm mai mult acest punct şi să vedem ce facem noi pentru a ne lăsa cuceriţi de acest mister. nu i-au dat atenţie. Paul a început să vorbească despre aceste lucruri. să se poată deschide faţă de acest mister. Olivo Bosa. Cuvântul a fost mereu întrupat. S. În special noi. ce trebuie să facem pentru a putea răspunde la această întrebare.F. eu merg de frica lui Dumnezeu. rămânem prea mult asupra teoriei şi de aceea trebuie să găsim o modalitate pentru a transmite acest mister. nici nu au la ce spera. Deci Bibliile există. J.J Apare o problemă şi o întrebare: cum putem trezi interesul. unde este atâta disperare. îmi este frică. Trebuie ca lumea să cunoască şi să iubească Cuvântul lui Dumnezeu. a refuzat . De exemplu: un student îmi spunea odată că s-a rugat lui Dumnezeu. De asemenea. trebuie propovăduită Evanghelia iubirii. Tot efortul nostru trebuie să fie asemănător Maicii Tereza. Conv. Efortul evangheliştilor a fost acela de a face aplicare. pentru că a fost pătrunsă de acest mister. Poate că noi. cu scopul de a reuni credincioşii. În contextul lumii de astăzi. Gabor Pavel O. de a ajuta lumea să meargă la Dumnezeu. şi probabil că ar trebui să facem şi noi acest efort. Maica Tereza de Calcuta a găsit modalitatea de a spune lucruri. Întorcându-ne la o reflecţie mai profundă asupra gândirii evangheliştilor. vom reuşi să înţelegem ce trebuie să facem pentru ca lumea de astăzi chiar în secularism. însă s-au revoltat. Pr.

Pr. cu tot ce este doritor de viaţă. Important este pentru noi să recitim această experienţă. s-au rugat. un contact personal cu Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi de a fi transmisă prin metodele potrivite. în ascultarea voinţei lui Dumnezeu pentru a depăşi diferite dificultăţi.de a-şi dărui viaţa-.ştiu. de iertare faţă de ceea ce există. de a se trezi al ături de cel nevoiaş sau bolnav sau în închisoare sau în alte părţi. eu cred că viaţa candidaţilor în comunitate este încetul cu încetul. Augustin Prunduş Să unim trecutul cu prezentul. şi că documentarea se află în ultimele cărţi scrise despre el. Şi în această formare de exemplu Dumnezeu este Tată . că Dumnezeu este Tată-. de deschidere şi activitate socială. este nevoie de a avea ca bază. Umberto Neri. principiile fixate de el sunt în sufletul meu şi mi le-aţi împrospătat. Vasile. ascultându-l aici pe Pr. un om de cultură mondială. Bosa. iar prin sf. când am vrut să parcurg evenimentele formării unui ordin călugăresc viu în Biserica noastră. am făcut legătura şi am trăit intens formarea primită de la Pr.adică formez . dar ca să faci o experienţă că Dumnezeu este Tată se cere de multe ori. Numai astfel vom fi persoane care mărtuisesc prezenţa lui Cristos în mijlocul lumii de azi. o experienţă de întrupare.Trebuie să ne punem toţi în adoraţie. formare de interioritate. apare o muncă de legătură personalizată pentru candidaţi. pe o participare conştientă la liturgia orelor. au afirmat. în primul rând. Când un candidat care face prima sa exprienţă de a dărui printr-un gest . vă prezint acum această carte. Augustin l-am cunoscut pe sf. de toleranţă. Pr. pentru că una dintre dificultăţi este o formare formală . trebuie să se bazeze deci pe o viaţă spiritual ă personal ă profund ă. iar mai înainte l-am ascultat pe Pr. nu au personalizat formarea lor. cred. atunci Cuvântul lui Dumnezeu devine viu. care este o 66 . Vasile. Provincial Iezuit Fireza. Este o relaţie fraternă. pentru ca ea să devină profeţie publică în lumea de azi. Mai târziu. Activitatea persoanei consacrate. În munca noastră de formare. De câte ori îl ascult pe Pr. Chiar şi cateheza. o recitire. Nu vrem să se întâmple ca după un timp candidaţii au auzit. Dar înainte de toate trebuie să fim convinşi. pentru că se face legătura între Cuvânt şi o experienţă de viaţă. am constatat că şi sf. Multe activităţi sau chiar şi congregaţii au slăbit activitatea lor ori s-au retras. Pr. Gianfranco Maronese. privind spre viitor. Severanian Salaville. svd Este important ca persoana consacrată să trăiască cu adevărat această comuniune cu Isus Cristos şi să găsească o mărturie de credinţă. dar de fapt nu au interiorizat. Vorbind de sf. a relaţiei tale cu o Autoritate. cu care am început relaţiile în Institutul teologic din Cluj. că activitatea catehezei este mai mult o mărturie a persoanei. În mod special. Maurice Laurent În legătură cu importanţa acestei experienţe de a găsi un mod de a întrupa Cuvântul lui Dumnezeu. afirm. Asumpţionist în expunerea sa. pe un studiu personal al Biblie. Augustin şi cunoscându-l înainte de a-l cunoaşte pe sf. nereuşind să depăşeac ă dificult ăţile întâlnite.şi altă formare. Vasile a fost episcop monah. o reînţelegere a relaţiei tale cu părinţii tăi. Revine la ideea că eu cred că dialogul de îndrumare spirituală este esenţial.

continuă să le practice în ortodoxie şi astăzi. aşa cum l-au cunoscut şi l-au utilizat în predicile lor sf. le-au trecut pe numele sf. Vasile a conceput şi a permis viaţa sihastră dependentă de comunitate. El rămâne şi azi pentru noi model demn de urmat. căruia îi face încheierea: “Noi toţi în Biserică. despre asceză. Vasile s-a inspirat în tot Asceticonul său din Sfânta Scriptură. în cazul nostru cunoaşterea profundă şi utilizarea neîntreruptă a Bibliei în acţiunile noastre pastorale spre gloria lui Dumnezeu şi edificarea Sfintei Biserici. cu deosebire că traduc şi “Constituţiile Monastice” zise ale sf. Ar fi interesant pentru biblişti să vadă ce metode de folosire a Bibliei erau în vremea aceea. Vasile. cu toate formele bizare pe care le-a cunoscut Orientul şi le-a practicat. În ortodoxie şi astăzi avem această înclinare spre sihăstrie care. dar asta nu ne priveşte pe noi.01. episcopii din Occident nu le-au aprobat niciodată. pentru ca să le salveze. Geniul sf. Nu pot să nu menţionez cuvintele de elogii ale Sanctităţii sale Papa Ioan Paul al II-lea. Vasile a scris despre viaţa monastică. citează din Noul Testament 1453 de versete şi se scuză că nu citează şi Vechiul Testament. Aşa cum spune un istoric al sf. Ambroziu la Milan şi sf. pentru că toată Scriptura este pentru el un întreg. ne bucurăm că suntem discipolii şi fiii acestui mare sfânt. Ucenicii lui.1980). Vasile. precum ne dovedeşte Patrologia actual ă. ortodocşii îl au şi ei tradus şi tipărit în felul lor. care nu sunt autentice. Vasile. Augustin la Hsone.excepţională manifestare a tot ceea ce sf. rostite la împlinirea a 1600 de ani de la moartea sf. Vat. Vasile dar ajuns apoi eretic şi condamnat de Biserică. deci să medităm exemplele sale şi să ascultăm cu veneraţie învăţăturile sale şi să fim gata să-i primim prescrierile. Aceste constituţii sunt opera lui Eustaţiu de Sebastia. De aceea. căci în regulile morale (în număr de 80) împărţite în paragrafe. (Enc. Vasile se relevă în cunoaşterea profundă a Scripturii. se şi numeşte “Opere ascetice” sau mai simplu Ascetion. Vasile. Noul Testament nu este separat de Vechiul Testament. 7/44). Sigur că pe vremea lui nu erau capitolele şi versetele pe care le avem noi astăzi. consideraţiile şi îndemnurile”. în documentul papal “Patres Ecclesiae” (02. Menţionăm că indică totuşi capitolele pe care ar dori să le aprofundeze cercetătorii şi să le compare cu NT. 67 . În legătură cu cateheza. pentru că s-ar lungi prea mult lucrarea şi ar lua prea mult timp celor care ar dori să predice regulile morale. Şi ceea ce am găsit la camaldulieni este tocmai ceea ce sf. Pentru el. chiar dacă le-au tolerat. intrat în comuniune cu sf. sf.

12 Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii ..................... 4 Expunerea Episcopului aux........ 35 Câteva principii generale ..... Florentin Crihălmeanu ....... 37 Câteva 68 norme Episcopului de Iaşi............ 22 Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor ...................................... 4 Salutul Pr............. 17 De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual ........................................................S.... 1 REFERATE PREZENTATE PRIMA ZI Biblia ca instrument al formării ............................M................................................................. 4 Cuvântul Gherghel ...................... Petru ............. Iosif Pal........................................... 11 Parcurgerea Sfintei Scripturi ...................................... 13 Biblia în acompaniamentul spiritual şi în organizarea exerciţiilor spirituale ....... Preşedintele C.................... Mons.. 7 Biblia în formarea comunităţilor religioase ...............R .........CUPRINS Introducere Biblia ca instrument al formării .... Mons........... de Cluj............. 17 Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale ......

...........................slujitorii Cuvântului ................................................ 76 A se ruga cu Cuvântul .................. 41 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR ......................................................................................................................... 83 Cuvântul lui Dumnezeu ......................... 68 Consecinţe practice ............ 65 Caracteristici teologice .... 76 Concluzie ....... 87 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR ................................................... 75 Inteligenţa credinţei ...........locul Cuvântului .........84 Cuvântul lui Dumnezeu ..................................................Cuvânt oferit şi promis .............................. 62 Sfidările epocii noastre în faţa predicării .... 78 Catehiştii ................................................................... 78 Cateheza şi slujirea Cuvântul .................................................întrupat în istorie .............................................................. 62 Bazele biblico-teologice ale predicaţiei .................................. 75 Înţelegerea literară ........probleme deschise ......... 99 69 .................................................................... 81 Cuvântul lui Dumnezeu ................................................. 82 Cuvântul lui Dumnezeu ................... 89 Cuprins ...............mesajul pentru om .... 38 Obiectivele studiului Sfintei Scripturi .......................... 69 Biblia ca instrument al formării .................... 44 REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI Biblia în predicare .........darul Duhului Sfânt .......................................................................................consecinţele pentru cateheză ................................................................................... 79 Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu ........................................ 86 Experienţa religioasă ... 77 Biblia în cateheză ...............practice ........................

70 .

Tipărit şi editat: Misionarii Cuvântului Divin Casa de Reculegere .Neamţ Tel: 033/735370 aCTELE SEMINARULUI CSMR “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII” 71 .5591 Traian Com. Săbăoani .

fie prin iniţiative organizate sau prin alte metode care astăzi se răspândesc pretutindeni. căci necunoaşterea Scripturilor înseamnă necunoaşterea lui Cristos”. se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului. De asemenea Conciliul îndeamnă foarte stăruitor pe toţi credincioşii. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent.. Să nu uite însă că citirea Sfintei Scripturi trebuie însoţită de rugăciune. ca ea să devină un dialog între Dumnezeu şi om. fie prin liturgie. ca prin citirea deasă a dumnezeieştilor Scripturi să-şi însuşească “înalta cunoaştere a lui Isus Cristos”(Fil 3. în calitate de diaconi sau de cateheţi. Să se apropie aşadar din toată inima de textul sacru.8). cu aprobarea şi prin grija păstorilor Bisericii.TRAIAN 28-29 OCTOMBRIE 1999 “Este necesar ca toţi clericii.CASA DE RECULEGERE .. în primul rând preoţii lui Cristos şi toţi ceilalţi care. fie prin lectură spirituală. în mod lăudabil. atât de bogată în cuvinte divine. şi mai ales pe călugări. căci “vorbim cu El când ne rugăm şi îl ascultăm când citim cuvintele dumnezeieşti” (DV 25) 72 .

73 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful