“BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”

A fost tema seminarului pe ţară organizat de Conferinţa Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România, la sfârşitul lunii octombrie (28-29), la Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiţi din Traian. Lucrările la care a participat un mare număr de persoane ce au îmbrăţişat viaţa consacrată, formatori, directori spirituali, profesori de teologie, seminarişti şi alţii - au fost prezidate de excelenţa sa Dr. Mons. Jean-Claude Perisset, arhiepiscop - nunţiu apostolic al Sfântului Scaun în România. Din partea Conferinţei Episcopilor, au fost prezenţi Preasfinţitul Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Preasfinţia sa Mons. Florentin Crihălmeanu, episcop aux., greco-catolic de Cluj-Gherla. Arhiepiscopia de Bucureşti a fost reprezentată de Mons. Ilie Sociu, vicar episcopal cu viaţa consacrată. În timpul seminarului au fost prezentate lucrările: * “Biblia în formarea comunităţilor religioase” (Mons. Dr. Jean-Claude Perisset, Nunţiu Apostolic); * “Biblia în direcţiunea spirituală şi organizarea exerciţiilor spirituale” (Pr. Olivo Bosa, S.J., Superior Provincial); * “Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor” (Pr. Prof. Alois Bulai, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic Iaşi); * “Cum se foloseşte Biblia în predicare” (Pr. Prof. Nagy Joszef-Institutul Teologic Romano-Catolic Alba Iulia); * “Biblia în formarea persoanelor care au ales viaţa consacrată” (Pr. Maurice Laurent-asumpţionist augustinian); * “Biblia în Cateheză” (Pr. Gianfranco Maronese - Superiorul Misionarilor Cuvântului Divin). Pe marginea acestor referate, au avut loc discuţii deosebit de fructuoase, cu caracter de schimb de experienţă, pe teme legate de problemele şi aspectele actuale precum şi despre metodologia însuşirii şi interpret ării corecte a Sfintei Scripturi. Ca o concluzie a seminarului, putem considera următorul fragment din referatul Nunţiului apostolic, Mons. Dr. Jean Laude Perisset: “Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. ‘Urmarea lui Cristos’ ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la Învăţătorul său ceea ce este necesar ‘ca să aibă viaţă veşnică’. De aceea, Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această ‘urmare’, pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte, învaţă, cheamă la sfinţenie. De fapt, persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură, deja în rugăciunea liturgică în care, în afară de Psalmi, sunt multe fragmente, şi cele mai semnificative sunt din Sfânta Scriptură. Dar dincolo de aceasta, timpul fixat pentru meditaţie, pentru “Lectio Divina”, pentru studiul personal, sunt alte moduri de exprimare a consacr ării noastre lui Dumnezeu. Pot să spun, că sunteţi norocoşi, voi, persoanele consacrate, că aveţi prin consacrarea voastră, un cadru de viaţă care vă 1

pune în continuu în contact cu Biblia. Cu această ocazie, a avut loc şi întrunirea ordinară a Conferinţei Superiorilor Majori din România, cu participarea Ambasadorului Sfântului Scaun - însoţit de noul secretar al Nunţiaturii, Mons. Consilier Ciro Bovenzi - precum şi a episcopilor mai sus menţionaţi. Superiorii majori au făcut propuneri în vederea redactării unui amendament al C.S.M.R la Proiectul Legii privind regimul general al Cultelor Religioase - privitor la funcţionarea şi statutul juridic al ordinelor şi congregaţiilor catolice. În acelaşi timp, Conferinţa Superiorilor Majori din România îşi exprimă dezacordul faţă de prevederea noii legi, prin care în titulatura Bisericii Ortodoxe Române se cuprinde şi caracterul “naţional”. În viitorul apropiat, urmează să fie redactat statutul propriu al cultelor, faţă de care s-a exprimat dorinţa ca în faza de pregătire să fie consultaţi şi superiorii/superioarele institutelor vieţii consacrate, pentru a elimina eventualele lacune care ar putea apărea şi care ulterior, după aprobarea acestor statute, nu mai pot fi remediate. Conform indicaţiei Sfântului Scaun, Jubileul Vieţii consacrate din 2 februarie 2000, va fi precedat şi în comunităţile de călugări şi călugăriţe din România, de un triduum între 30 ianuarie - 2 februarie 2000. Următoarea adunare generală a Conferinţei Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România va avea loc, în data de 5 aprilie 2000 la Cluj-Napoca. Confr. Gheorghe Fodor Secretar C.S.M.R

2

REFERATE PREYENTATE PRIMA ZI “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”
Salutul Pr. IOSIF PAL, superior Provincial al Franciscanilor Conventuali, Preşedintele C.S.M.R. Excelenţele voastre, Preacucernici Părinţi, iubiţi oaspeţi! Participăm la acest seminar al conferinţei Superiorilor Majori din România, în care ne bucurăm că suntem împreună şi tot împreună vom asculta şi referatele care au loc cu această ocazie. Îl rog pe Mons. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi să ne prezinte expunerea Preasfinţiei sale. Cuvântul Mons. Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi Eu sunt beneficiarul acestei întâlniri, în sensul că am primit o invitaţie şi în calitate de episcop al acestei dieceze, salut această iniţiativă care are loc cu regularitate în fiecare an şi îi doresc seminarului de azi succes! Mă bucur că dumneavoastră cu străduinţa pe care o arătaţi, vă străduiţi cu tot sufletul pentru această operă de implantare vie a Evangheliei pe teritoriul diecezelor noastre, pe teritoriul ţării noastre. Adică pentru a face vie Evanghelia care se află aici. Eu doresc să prezint un mic cuvânt şi ca fost membru al sinodului episcopilor pentru Europa, am să vă rog să-mi permiteţi după salutul meu să spun câteva cuvinte referitorare la acest sinod. Având drept deviză “Isus Cristos, viu în Biserica sa, este izvor de speranţă pentru Europa”, sinodul episcopilor ce s-a desfăşurat între 1-23 octombrie la Roma, şi a îndreptat atenţia spre întreaga situaţie din bătrânul continent, din toate punctele de vedere, dar mai ales spre viaţa spirituală a locuitorilor lui; toate acestea pentru a găsi o soluţie adevărată, în vederea 3

în atmosfera unui secularism feroce şi a unei atitudini de îndepărtare de valorile creştine. afirmă cu competenţă şi curaj un superior general care a vorbit în sinod. curajul şi speranţa.Isus Cristos dar nu orice fel de Cristos. pentru a vesti că El nu este mort. atât bărbaţi. pentru realizarea unităţii acestui continent bogat în atâta istorie? Părinţii sinodali au arătat că speranţa este posibilă. 4 . tot aşa. iar ei sau întors la ceilalţi fraţi. mai ales prin faptul că sunt dedicate. la realizarea unităţii în Europa şi la consolidarea speranţei. prin diferitele activităţi şi atribuţii apostolice şi de caritate. Aşa cum El.realizării unirii şi formării unei familii europene trainice şi prospere . care poate să fie dat ă pentru reevanghelizarea Europei din partea celor consacraţi. episcopii şi preoţii. că omul nu poate trăi fără speranţă. Dar şi ceilalţi botezaţi sunt membre vii ale aceluiaşi trup care trăieşte în aceast ă lume în unire cu Tatăl prin Spiritul Sfânt. şi care au ştiut să sublinieze rolul şi chemarea consacraţilor. ci Cristos întreg. mă bucur să vă împărtăşesc. între oameni şi Dumnezeu . fac vizibil aspectul escatologic al Bisericii. atât prin muncile obişnuite ale vieţii de fiecare zi. cu ambele componente atât ca cea ierarhică cât şi cea carismatică. mort şi înviat. sunt chemaţi să se întoarcă în cetatea lor. pentru a le împărtăşi bucuria că l-au întâlnit pe Învăţătorul lor. Din toate intervenţiile ascultate. Toţi episcopii au avut în aceste zile ale sinodului posibilitatea de a asculta relatarea atâtor martori ai realit ăţilor din Biserica şi din lumea civilă. “Sinodul nu ar trebui să ignore mărturia unei autentice vieţi fraterne inspirată din Evanghelie. nu a dispărut. îl reprezintă pe Cristos capul. dar mai ales aşteptările lor. Ea este Trupul Său. al Celui care s-a apropiat şi le-a interpretat Scripturile. cu trup şi suflet rugăciunii şi contemplării”. ci este viu şi oferă tuturor o adevărată speranţă. de fapt. preocupările lor. Fiind în acest context al întâlnirii cu superiorii majori ai ordinelor religioase din România. prin ceea ce este. că această speranţă stă în redescoperirea Evangheliei adusă lumii de către unicul mijlocitor între cer şi pământ. diviziuni şi suferinţe. Cristos care ajunge la glorie prin cruce. ca delegaţi din partea ordinelor şi familiilor religioase. “Biserica este sacramentul lui Cristos nu numai prin ceea ce face. este oare posibilă o speranţă pentru un viitor fericit al Europei. toţi ucenicii de astăzi. care au bucuria de a face experienţa întâlnirii cu el viu şi prezent în mijlocul lumii. cel viu. În mijlocul atâtor deziluzii. în Ierusalimul fiecăruia. Cristos cel răstignit. de uitare a mesajului iubirii. cât şi femei”. în Europa. practic cu reprezentanţii sectorului vieţii consacrate. care este viu în mijlocul lor. liniştea. prin speciala lor consacrare. odată cu salutul meu. Miniştrii consacraţi. le-a adus ucenicilor care se îndreptau de la Ierusalim spre Emaus. a reieşit glasul Celui nevăzut. speranţe care s-au mărit în ei şi curajul că Cel înviat rămâne viu în Biserica sa şi prin ea în lume. dar mai ales. şi vocea celor care au participat alături de părinţii sinodali. Multe persoane.

Arh.P. Sunt bucuros pentru că mă aflu într-o companie atât de plăcută.S. şi al lor şi al nostru: har vouă şi pace de la Dumnezeu. Tatăl nostru. în Sfânta Scriptură vă chemăm cu preţuire şi dragoste să fiţi în lume semne de curaj şi de bucurie pentru toţi cei care vă întâlnesc şi vă urmează.Mirele şi idealul oricărui suflet consacrat. Preluând toată învăţătura din “Vita Consecrata”.P. aceea de responsabil cu persoanele cu viaţa consacrat ă din cadrul 5 . dat vouă în Cristos Isus. precum şi în prezenţa preacuvioşilor părinţi superiori şi provinciali ai principalelor ordine călugăreşti şi congregaţii călugăreşti ce activează aici pe teritoriul României. George Guţiu. Episcopii au propus sf. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate.R. P.. îndemnându-vă să-l descoperiţi mereu pe Cristos . Arh. eparhul de Cluj-Gerla. pentru harul lui Dumnezeu. şi de la Domnul nostru Isus Cristos.. Greco-catolic de Cluj-Gherla “. în prezenţa Întâistătătorului acestor meleaguri pe care ne aflăm. EXPUNEREA MONS. Părinte să considere cu adevărat rolul sufletelor consacrate în apropierea dintre oameni. astfel mărturia lui Cristos s-a întărit în voi. Aduc salutul cordial şi binecuvântarea întâistătătorului Conferinţei Episcopale române I. celor numiţi sfinţi.” (1 Cor 1. în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa. Bucurându-ne să putem participa măcar pentru câteva ore la lucrările seminarului Conferinţei Superiorilor Majori ale Institutelor de Viaţă consacrată. împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Isus Cristos în tot locul. şi Mitropolit Lucian Mureşan precum şi I.S. prin desoperirea Celui care este şi rămâne autorul sfinţeniei şi izvorul fericirii adevărate. a speranţei care nu înşeală şi a unirii trainice şi durabile. după carisma întemeietorilor. iar prin această omenire să-şi descopere fundamentul adevăratei speranţe a vieţii veşnice”.E.“Toţi împreună fac ca Biserica.. Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi.2-6) Sunt bucuros să revin în această oază de linişte şi spiritualitate.Celor sfinţiţi în Isus Cristos. Episcopul de Iaşi. FLORENTIN CRIHĂLMEANU..S. Episcop aux. a casei părinţilor verbiţi de la Traian unde Sfintele Scripturi se află la loc de cinste. în cadrul Bisericii catolice de ambele rituri.Petru Gherghel. în cuvintele sale. într-un mod strălucit să se bucure de prezenţa lui Cristos. în realizarea noii evanghelizări şi în mărirea speranţei. În calitatea pe care am primit-o din partea C.

Luminat de strălucirea Cuvântului. Acum Ilie speriat de ameninţarea Isabelei cade pradă deznădejdii şi îşi doreşte moartea (precum odinioară şarpele vorbind cu Eva “fură” cuvântul poruncii divine din sufletul ei). Să nu rămână prea mult centrat asupra păcatului propriu. Aici. Concret: Biserica greco-catolică a cunoscut puterea lui Dumnezeu prin împlinirile sale. Personalităţi ce impresionau şi atrăgeau 6 . dar o oarecare tangenţă cu textul Sfintei Scripturi am avut atât în timpul studiilor şi cu atât mai mult acum când am ca şi întâia îndatorire episcopală propovăduirea învăţăturii evanghelice. învierea Fiului văduvei din Sarepta Sidonului. Ilie poate primi acum revelaţia “noului chip” al lui Dumnezeu. 2. În mod simbolic. Suntem în faţa unei vocaţii mature. (De fapt. din întunericul păcatului şi să se deschidă. el se opreşte într-o grotă întunecat ă. îmi fac plăcuta datorie de a asista la acest seminar organizat de C. prin contribuţia sa la edificarea neamului românesc pe plan spiritual. dificultăţilor sale. nu este nici o diferenţă literară. ci să privească cu încredere “noul chip” divin. luminat de puterea Cuvântului). problemelor. Îl ajută să vadă şi să expună propria stare sufletească. Itinerarul spiritual parcurs de Ilie îl putem asemăna cu itinerarul spiritual parcurs de Biserica greco-catolică de-a lungul istoriei existenţei sale de mai bine de trei secole. convertirea s-a produs. Ilie este deschis sufleteşte de a primi noua sa misiune. revelaţia a fost primită iar sufletul este acum uşurat. Ca şi creştin dornic de a cunoaşte cât mai mult despre modul de valorificare. aici şi acum în realitatea dură pe care trebuie să o înfrunte. schimbarea s-a produs în suflet. Ilie va parcurge un drum spiritual ce-i va descoperi “noua faţă” a lui Dumnezeu. încercând apoi să facem o aplicaţie asupra Bisericii noastre de ieri şi de azi. mă simt onorat să pot participa la această augustă adunare. acela care experimentase puterea lui Dumnezeu prin rugăciune: Focul mistuitor coborât din cer. fructificare şi aplicare în viaţa zilnică a Sfintei Scripturi. El este “profetul celui preaînalt”. Urcând pe muntele Horeb. De ce? Pentru faptul că Ilie nu-şi mai priveşte acum problemele şi dificultăţile vieţii închis în întunericul propriei neputinţe şi slăbiciuni umane. “omul lui Dumnezeu”. în această stare îl interplează Cuvântul divin: “Ce faci aici Ilie?” Cuvântul lui Dumnezeu îl atinge “ hic et nunc”. prin personalităţile sale. aici la Traian. nu Dumnezeu este cel care s-a schimbat. cultural şi na ţional. Este o relaţie directă cu Dumnezeu. Îl invită să iasă din sine.S. am fost rugat de Părintele Gianfranco Maronese. Primind revelaţia. Nu sunt un specialist în domeniu şi nici nu posed o vastă experienţă pastorală. să se arate aşa cum este în faţa strălucirii Cuvântului divin. experimentând în sufletul său liniştea şi pacea bucuriei prezenţei “noului chip” al lui Dumnezeu. metanoia. să încerc să spun un cuvânt şi legat de tema pe care ne pregătim să o abordăm: “Biblia ca instrument al formării”.M.Bisericii catolice de ambele rituri din România. Între răspunsurile pe care Ilie le oferă Cuvântului divin: “Ce faci aici Ilie?” Înainte şi după primirea revelaţiei. 3. el oferă totul lui Dumnezeu. acesta este drumul spiritual pe care Ilie îl parcurge până când se simte singur în faţa întunericului păcatelor. ci pătruns de Lumina Cuvântului divin de viaţă dătător. Dumnezeu îl hrăneşte prin mesagerul său şi întărit de hrana divină. dar schimbarea interioară. în urma căreia viaţa lui Ilie se va schimba. exterioară. Vă invit să ne oprim o clipă asupra textului din cartea Regilor în care se descrie momentul de criză şi revelaţia profetului Ilie. 4. Episcopii au fost personalităţi marcante ale societăţii vremii ce au uimit prin erudiţia lor. Deşi mă gândisem la un cuvânt de salut mai mult formal. Cum acţionează Cuvântul divin în sufletul lui Ilie? Sub trei aspecte: 1.R.

Acolo în întunericul. jertfa de bună mireasmă spirituală adusă Tatălui după modelul Fiului prin harul şi puterea şoaptei Spiritului Sfânt. ascultând Cuvântul divin: a) “Mergi!”. să binecuvânteze acest aşezământ. pentru a putea descoperi la lumina Cuvântului divin noul drum de parcurs cu tărie. să transforme celulele înschisorilor în capele de rugăciune. Episcopii. ci în liniştea. institute teologice. nu numai că nu s-au plecat ofertelor ispititoare. să înţeleagă şi să se lase pătrunsă de lumina Cuvântului divin. Şi totuşi departe de a distruge Biserica. 7 . Biserica de ieri. cu smerenie. îl vor aduce cu ei. de încercare. neputinţa. Tatăl Atotdeţinătorul. spitale. Ilie prorocul. în asceză şi mortificare. licee. Biserica renaşte acum în linişte. şi torturile închisorilor. Trecută prin focul. a căror pomenire o săvârşim astăzi (după ritul latin). dar şi prin viaţa spirituală admirabilă. şi privaţiunile detenţiei. clerul şi credincioşii ei a cunoscut această “nouă faţă” a lui Dumnezeu ce se revela în linişte. nu te opri asupra momentelor dificile. b) “Întoarce-te!” Imperativul permanentei convertiri şi acceptarea cu smerenie a drumului “prin pustiul” lumii de azi. familiii destrămate. Fie ca Bunul Dumnezeu. adevărată oază de spiritualitate în “pustiul” acestei lumi şi să reverse din plinătatea harurilor Sale asupra fiecărei persoane ce se află acum. încercărilor şi privaţiunilor trupeşti. să-şi vadă “petele întunecate”. şi în continuă desprindere de lume. boala. ci dimpotrivă. an al întunericului şi al deznădejdii pentru mulţi. şi gata pentru a primi noua misiune. în tăcere. Biserica de azi pare a fi imaginea profetului luminat de revelaţia primită mai înainte. Nu numai că nu se vor separa de Dumnezeu. prin episcopi. în slăbiciune. momentul încercării a condus-o pe noi culmi de revelaţie “a noului chip” al lui Dumnezeu. foamea. ale sfinţilor patroni şi protectori ai Ordinelor şi Congregaţiilor ce sunt aici reprezentate şi ale tuturor sfinţilor. a sfinţilor apostoli Simon şi Iuda. umilirile. să primească revelaţia “noului chip” al Aceluiaşi Dumnezeu şi să se poată deschide Spiritul spre noua ei misiune actual ă. lepădări de credinţă. a sf.în acelaşi timp prin strălucirea cuvântului predicat din amvon. adevăraţii apostoli ai Bisericii. Crize spirituale. chipul lui Dumnezeu nu se va revela în mulţimile de oameni ce-i întâmpinau în frumoasele catedrale sau în vizitele pastorale la mănăstiri. vijelia şi cutremurul încercărilor. ci dimpotrivă. timpul detenţiei în exerciţii spirituale şi întreaga lor viaţă în slujire. prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. frigul. aici. Apoi a urmat anul 1948. vor “ieşi din sine” se vor desprinde de toate aceste condiţii exterioare pentru a sta liberi în conştiinţă în faţa lui Dumnezeu. Astăzi mai mult ca oricând Biserica are nevoie să asculte. să se întoarcă mereu la Dumnezeu pentru a vorbi din izvorul nesecat al Sfintelor Scripturi. Astfel au reuşit să vadă în gratiile geamurilor celulelor “crucile de gratii”. ci continuăţi drumul. alături de ei în închisoare.

de către persoanele consacrate. pentru a putea merge mai departe cu tema: “Biblia în formarea comunităţilor religioase”. amândouă provenind din perioada patristică: 1. “Noul Testament se ascunde în cel vechi. şi apoi aprofundarea.“BIBLIA ÎN FORMAREA COMUNITÃÞILOR RELIGIOASE” Dragi preoţi şi fraţi. Adică: 1. asemenea celor două şine ale căii ferate. Principii: Două sunt principiile. Deci. De aceea. sau chiar tot timpul pe care voi şi membrii comunităţilor voastre îl vor putea consacra pentru aceasta. În liturghie Ca toţi credincioşii.2) 2. persoana consacrată intră în contact cu Sfânta Scriptură.1. când participă la Liturghie. Vetum Testamentum in Novo patet”. “profesionalism”. răspunsuri. tema care mi-a fost încredinţată este foarte amplă. Vechiul Testament se manifestă în cel Nou”. Mai mult. Oficiul divin (Liturgia 8 . Parcurgerea Sfintei Scripturi 1. I. “Ignoratio Scripturarum ignoratio Christi est” (Sf. in Isaiam prophetam.. şi vom vedea multe ocazii şi diferite moduri ale acestei “familiarităţi asidue” cu Sfânta Scriptură în împlinirea diferitelor acte ale vieţii consacrate. ci ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu cel viu. “A ignora Sfânta Scriptură înseamnă a-l ignora pe Cristos” 2. “Novum Testamentum in Vetere latet. Prol. imnuri. fie prin recitarea sau cântarea Psalmilor. fie prin ascultarea lecturilor sau a micilor fragmente în aşa-numitele “capitole”. care cere un răspuns. întrucât persoana consacrat ă este obligată de profesiune şi. pentru că aplicarea concretă a orientărilor pe care intenţionez să vi le prezint ia mult timp. în funcţie de diferitele momente. sau sârguinţa persoanei consacrate pentru a cunoaşte nu doar Sfânta Scriptură ca text. cele două şine privesc mai întâi parcurgerea frecventă a Bibliei. deci. liturgia însăşi este plină de referiri biblice. dar cred că în 30 de minute se spune destul. Ieronim. să recite în fiecare zi. în mod obligatoriu.

sau în mod continuu. dar în toate se caută cunoaşterea lui Dumnezeu care se manifestă. cu dorinţa de a-l întâlni pe Dumnezeu. ca un întreg de cărţi apărute în timp. cere cunoştinţe de exegeză. la contextul imediat. chiar dacă sunt lăsate deoparte unele fragmente.Orelor). semnificaţia faptelor şi a cuvintelor. cu autori inspiraţi care şi-au pus amprenta personală în propriile scrieri. şi o carte sacră. Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii Aici suntem în ceea ce s-ar putea numi “devoţiune” a persoanei consacrate faţă de sf. astfel încât. Studiul Bibliei devine cu atât mai bogat şi rodnic cu cât se face cu credinţă. Un avantaj de apreciat în mod deosebit este acela că lecturile şi psalmii variază. Acest contemplativ trăia realitatea revelaţiei consemnată în Biblie şi transmisă de-a lungul veacurilor de către magisterul Bisericii. Scriptură. îndeosebi prin “lectio divina”. lectura comentariilor. realizată de Denzinger. De obicei. mai mult decât ceilalţi credincioşi. aprofundarea şi reflexia. Îmi amintesc ce ne spunea un profesor de teologie în seminar. Tot astfel este şi cu persoana consacrată care vrea să facă din Biblie izvorul de inspiraţie continuă a angajamentului său 9 . Nu este vorba despre exegeză ca specializare teologică. postulanţi. diferite unghiuri din care pot fi privite anumite aspecte. timpurile anului liturgic. despre un Certozin care îi mărturisise că nu mai citea decât două cărţi: Biblia şi culegerea de declaraţii dogmatice ale magisteriului. iată că acesta. cursuri de introducere în Biblie pentru a-i percepe conţinutul. Există diferite metode de studiu. novici şi tineri care au făcut profesiunea religioasă. relaţiile între diferitele cărţi. 3. ne face să devenim familiari cu Biblia. în funcţie de ore. deci. Şi chiar dacă încă mai parcurgem Biblia. să găsim uşor textele esenţiale pentru viaţa creştină. ci de inteligenţa Bibliei. II. este în întregime pătrunsă de Sfânta Scriptură. “Lectio divina” care ne poartă în meditaţie. a lui Dumnezeu care îşi exprimă fiinţa şi voinţa. a parabolelor. sau conform textelor liturgice ale timpului.această folosire. În studiu Studiul Bibliei ca şi carte. În rugăciunea meditaţiei Rugăciunea personală. 2. suntem deja pe cale spre cea de-a doua şină. se poate parcurge Biblia în întregime. fără a uita formarea permanentă pe care nu o terminăm niciodată . se află încontinuu în contact cu Sfânta Scriptură în celebrarea corală sau personală a Liturgiei. care face din aceasta un tovarăş de drum în viaţa spirituală. şi la fragmente complementare din Scriptură. cere o formare specifică. zile. de exemplu a miracolelor. Pentru a reuşi să folosim Biblia în rugăciune-şi aceasta o ştiu bine cei care au misiunea formării persoanelor consacrate: candidaţi. în locuri diferite. meditaţia zilnică se face după un text biblic. cu umilinţă înaintea lui Dumnezeu. să alimentăm memoria acestor pasaje mai importante. la locuri paralele. în decursul unui an.

2.apostolic. dar mai ales la sărbători . mai bine. fie ca referire sau trimitere. după cum am văzut în prima parte a acestei prezentări. de a deschide pentru a vedea înăuntru) Sfânta Scriptură în diferitele momente ale Revelaţiei. adică de a desfăşura. Cel care. în prezentarea sa făcută constant de către magister. Acest lucru este normal. să fie împărtăşită cu ceilalţi. dar acestea sunt expresia revelaţiei consemnate în Biblie. în rugăciune. prin îndrumări. adică sf. ar trebui să se bucure mereu pentru că poate împărtăşi astfel. meditaţie şi studiu. toţi membrii comunităţii să poat ă nu doar să primească aceeaşi bogăţie biblică. pentru ca în aceste întâlniri comunitare.permit explicarea (în sensul originar al cuvântului. Scriptură. pentru a face din aceasta o aplicaţie pentru cei prezenţi la celebrare. punerea în comun a 10 . sau pentru a imita sfântul sau sfânta care sunt sărbătoriţi. Este foarte important ca angajarea personală a fiecăruia. informându-i despre temele care vor fi tratate într-o întâlnire sau alta. Să vedem acum care sunt canalele acestei îmbogăţiri reciproce: 1. pentru a trăi mai bine misterul celebrat.sau. de o “adaptare”. sau modul în care un fragment sau altul ne-au ajutat să progresăm în “urmarea lui Cristos”. Maeştrilor de novici. Nu este vorba de “a descoperi secretul regelui”. Îndrumările date Superiorilor. ci de a manifesta modul în care sfânta Scriptură a fost pentru mine izvor. mai bine. şi mai ales în propria experienţă a contactului viu cu Cuvântul lui Dumnezeu. sărbătorile. tocmai pentru că Biblia este un cuvânt viu. în comunitate. chiar şi în timpul săptămânii. prin îndemnuri. acest “schimb de daruri” . fie ca bază a intervenţiilor în vederea formării. Izvorul din care ne adăpăm. 4. ne este mereu teamă să spunem ce am înţeles într-o lectură biblică. trebuie să fie . regula. Acolo unde există o adevărată fraternitate religioasă. invită la o mai mare insistenţă asupra unui anumit pasaj din Biblie. Această aprofundare este mai întâi personală. Este vorba de “a-şi însuşi” textul sacru ori. capitole. ci şi să schimbe între ei ceea ce au primit. Desigur. De ce să nu cerem fraţilor sfatul pentru ceea ce ar putea spune.în principal comunitar. cu fraţii săi.dacă se poate la fiecare celebrare pentru comunitate. persoana consacrată este chemată să dea mărturie despre Cuvântul Vieţii. Participând la activităţile pastorale în afara comunităţii. conferinţe şi alte mijloace propuse de către superiori. în proprie căutare (cercetare). în grupuri parohiale sau altele. cuvânt de viaţă pentru ca alţii să poată avea acces la aceasta. vor face adesea referire la Sfânta Scriptură. bogăţia Sfintei Scripturi. predici. Omiliile rostite la celebrările euharistice . astfel că ar fi bine ca mereu să se facă această referire biblică. dar este . are misiunea de a predica. Apoi. constituţiile proprii sunt în primul rând obiectul formării specifice a membrilor comunităţii religioase. este inepuizabil. De fapt.expresie rezervată nu doar relaţiilor ecumenice .construieşte cu adevărat comunitatea. care este Cristos. de o conformare a întregii noastre fiinţe şi a întregii noastre acţiuni la ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. 3. Întâlnirile de studiu. îndrumări. un cuvânt al vieţii care izvorăşte neîncetat. cu semnificaţia lor deosebită. atât în comunităţi cât şi la nivelul mai amplu al unei provincii sau în cercul congregaţiilor. în aşa fel încât Comunitatea religioasă în întregime să poarte responsabilitatea acestei mărturii? Şi în această privinţă.

Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. “Urmarea lui Cristos” ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la învăţătorul său ceea ce este necesar “ca să aibă viaţă veşnică”. ş. Consider că setea pentru Cuvântul Vieţii este fundamentală.. în pătrunderea în bogăţiile Sfintei Scripturi.bogăţiilor Sfintei Scripturi devine un element de îmbogăţire reciprocă. şi poate chiar am “descoperit”. învaţă. Concluzii Aportul Bibliei în viaţa unei comunităţi religioase depinde de disponibilitatea tuturor membrilor de a se hrăni cu Sfânta Scriptură. ca să nu spun opuse. se dedică studiului exegezei biblice. în afară de Psalmi. eforturile lor de a pregăti publicaţii.sărăcia. şi de a împărtăşi aceste bogăţii cu voi. timpul fixat pentru meditaţie. pentru cine va trebui să ducă acest Cuvânt al Vieţii. că pentru aceasta aveţi încurajarea fraţilor voştri. meditaţia zilnică. în studiu. Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această “urmare”. din Sfânta Scriptură. dar şi pentru cine îl ajută. Chiar dacă dictonul biblic spune că “nimeni nu este profet în ţara lui”. sunt un ajutor valid pentru propria comunitate. ca şi voi. că aveţi. în colocvii cu fraţii săi . deoarece ca membru al unei familii religioase. sunt alte moduri de exprimare a consacrării noastre lui Dumnezeu. de a beneficia din plin de bogăţiile Bibliei.d. -ascultarea. doritori. pentru ca fiecare persoană consacrată să fac ă din fiecare întâlnire cu acesta . persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură. comunitară. articole.în liturgie mai întâi. studiul personal.o îmbogăţire personală şi comunitară. Acest lucru mi se pare cu atât mai uşor cu cât faptul de a împărtăşi aceeaşi carismă a apartenenţie la aceeaşi Congregaţie. fiecare se îngrijeşte ca confraţii săi să poată împărtăşi ceea ce el primeşte. Dar dincolo de aceasta. conform propriilor reguli şi constituţii. Întorcându-mă la cele două şine despre care vorbeam la începutul acestei scurte expuneri. cărţi. pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte. cu Tradiţia Bisericii. din ascultare. Încheind.a. în disponibilitatea de a împărtăşi mereu cu ceilalţi ceea ce am primit. ar fi de dorit ca primii beneficiari ai cercetărilor pe care le face o persoană consacrată să fie tocmai confraţii săi. De fapt. am studiat. voi.m. îl sfătuieşte. sunt multe fragmente. începând cu cei din propria comunitate. prin credinţă. revelaţia făcută de Dumnezeu. Acestea trebuie să fie sigure că studiul lor. pot să spun că sunteţi norocoşi. cu o grijă deosebită de a nu lăsa această fiinţă întunecată de teorii şi explicaţii contradictorii. cheamă la sfinţenie. conferinţe. deja în rugăciunea liturgică în care. persoanele consacrate. Personală. am înţeles. De aceea. pentru “lectio divina” pentru studiul personal.curăţia. . prin consacrarea voastră. în fidelitatea faţă de rugăciunea liturgică comunitară. pentru că fiecare este chemat să primească. cunoaşterea lui Cristos prin 11 . Mi se pare că în acest fel de a proceda sunt implicate şi cele trei voturi principale din viaţa religioasă şi însăşi consacrarea religioasă lui Dumnezeu: . îndemnuri. în căutarea mereu mai autentică a Cuvântului Vieţii. şi cele mai semnificative. Cercetarea specializată de către acele persoane consarate care. un cadru de viaţă care vă pune încontinuu în contact cu Biblia. îl stimulează. 5.

12). cât şi în darea Exerciţiilor Spirituale. suficient de lungă. I. Ce este Biblia “Ea poate fi definită ca o uriaşă cateheză care ne prezintă ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce (EL) s-a făcut “pentru mine” sau. după ce îl veţi fi întâlnit în meditarea Cuvântului Său. este revelaţia istorică a unui Dumnezeu care a vrut să se manifeste în evenimentele din viaţa unui popor şi în trupul lui Isus. vă trimite să predicaţi numele său. “un cuvânt viu şi înfăptuitor”(Ev 4. cu ceilalţi. +Jean Claude Perisset Nunţiu Apostolic BIBLIA ÎN ACOMPANIAMENTUL SPIRITUAL ªI ÎN ORGANIZAREA EXERCIÞIILOR SPIRITUALE Introducere Prin prezenta expunere nu intenţionez să fac un studiu aprofundat în materie.să-şi amintească .Scriptură este calea regală care vă permite să realizaţi cu adevărat şi pe deplin condiţia voastr ă de persoane consacrate. Acompaniamentul spiritual. vă sfinţeşte. astfel încât aceasta să se deschidă darului vieţii dumnezeieşti.să experimenteze . care se exprimă prin evenimente de amintit şi de povestit. A pune Biblia în mâinile persoanei acompaniate. în drum spre propria identitate ascunsă. are drept scop de a ajuta persoana acompaniată în cunoaşterea lui Dumnezeu. 1989. aşa cum spune sf. Credinciosul este cel care ascultând acceptă să trăiască ceea ce a ascultat iar apoi povesteşte ceea ce a ascultat şi a experimentat. Silvano Fausti: “Ricorda e racconta il Vangelo”. este vorba despre un Dumnezeu care este “Iubire nebună pentru om” (Cabasilas) şi care se angajează cu el pentru a-l smulge din obsesia trecutului şi de a face. să o interpreteze şi să o 12 . atât în acompaniamentul spiritual. pentru ca aceasta să o citească. pentru a favoriza o relaţie personală cu El. locul privilegiat al revela ţiei lui Dumnezeu şi al comunicării sale adresate omului. pentru ca alţii la rândul lor să asculte . Ancora-Milano.să povestească”(P. să o mediteze. cu Altul. după cum se ştie. De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual Biblia este. ci mai degrabă să-mi aduc contribuţia plecând de la experienţa acumulată.5). atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Paul. cu alte cuvinte. pg. dintr-un Ulise stăpânit de nostalgia întoarcerii. folosind ca instrument de bază Biblia. un Avram cuprins de pasiunea viitorului. Este o istorie alcătuit ă din raporturi noi şi eliberatoare: cu sine. pentru a nu-l ignora pe Cel care vă cheamă.

prin Cuvântul şi minunile sale sau prin alegerea persoanelor.. Prin caracterul ei de chemare. care la rândul său o foloseşte faţă de ucenicii săi. Cuvântul lui Isus este un cuvânt nou. dar de fapt refuză să-l accepte pe Cristos care îi este împlinirea. Moise. Cuvântul întrupat. Simbioza acestor două elemente îl plăsmuieşte pe cititorul adevărat al Bibliei şi îl orientează ca să trăiască după Cuvânt.43). 17-18).). Însă în mod cu totul special este prezentă în viaţa lui Isus. Acesta se împlineşte prin intervenţia directă a lui Dumnezeu. De două mii de ani el serveşte şi a atins înotdeauna un singur punct în inima omului. ca de altfel şi în modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de una sau alta dintre personajele semnificative ale Bibliei (Avram. ci cuvinte vii ca să ne hrănească. 105-106. Peguy în “Le porche du myster”.13). a profeţilor care vorbesc şi acţionează în Numele Lui. care ni-l revelează în mod plenar pe Tatăl şi are puterea de a duce la împlinire planul de mântuire şi de a conduce întreaga creaţie la Creatorul ei. Aşa cum ne spune C.. în mod mai mult sau mai puţin evident. Cuvântul lui Dumnezeu îl angajează pe cititor în totalitatea fiinţei şi acţiunilor sale deoarece este un cuvânt “viu şi înfăptuitor” şi “poate clădi şi da moştenirea printre toţi cei sfinţiţi”(Fap 20. O astfel de dinamică se poate găsi. este o pedagogie a lui Dumnezeu adresată poporului său ca să-l ducă la scopul pentru care a fost creat. pregătit la orice faptă bună” (2 Tm 3. Ilie.15-17). M. QIQAJON -Vc. Morfino: “Leggere la Bibbia con la vita”. să se înfăptuiască. însă pentru a putea acţiona ea are nevoie să fie considerată ca atare..39). nu se cunoaşte şi nu se posedă decât ceea ce se iubeşte. De aceea munca intelectuală şi fluxul afectiv nu pot fi despărţite în înţelegerea Cuvântului. un punct misterios”. le spune: “Eu vă cunosc şi ştiu că dragostea lui Dumnezeu nu este în voi”(In 5. Scopul principal al Scripturii este tocmai acela de a da înţelepciunea “care duce la mântuire prin credinţa în Cristos Isus. este la fel de nou ca şi în prima zi. ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit. Biblia în pedagogia acompaniamentului spiritual Întreaga Biblie în ansamblul ei. De aceea Isus. “Isus nu ne-a dat cuvinte de moarte.. înseamnă a ajuta să se citească. să se cunoască. atunci când se adresează farizeilor. un punct secret. dar mai ales prin Cristos. adevărata sa cheie de lectură. Biblia se adresează credinciosului şi aşteaptă ca acesta să răspundă cu viaţa sa (cfr. acel punct unde numai Dumnezeu poate intra ca să instaureze un dialog unic şi personal cu creatura sa pentru a-l aduce la convertire şi la comuniune cu El. în fiecare carte a Bibliei. pp. este iubirea. ca “un Cuvânt al lui Dumnezeu care îşi arată puterea în credincioşi”(1 Tes.13-35) 13 . De fapt. 19pp. atunci măsura înţelegerii Cuvântului la un nivel profund. 2. Dacă inima este locul întâlnirii. Iată un exemplu: Isus şi cei doisprezece ucenici din Emaus (Lc 24.23). şi se comunică prin iubire.pună în practică.. care “pretind că cercetează Scripturile crezând că prin ele vor avea viaţă veşnică” (In 5.

şi dăruieşte la rândul lui. Masa îmbelşugată a Cuvântului a servit la înţelegerea şi dorirea “pâinii frânte”. este Trupul său dat pentru noi pe cruce (Mc 14. 14 . Intervenţia lui Isus a eliberat în ucenici dorinţa de comuniune: “rămâi cu noi”. El are puterea să hrăneasc ă omenirea întreagă şi să transmită viaţa veşnică. Într-adevăr. de non-sens. Intervenţia lui Isus este discretă şi îi lasă pe oameni liberi. expresia care manifestă. în aceeaşi direcţie. . în modul cel mai înalt. luarea lui nu este o posedare.Intervenţia lui Isus: le deschide ochii ca să înţeleagă Scriptura cu privire la persoana Lui. Credinţa în înviere lipseşte cu totul. semnificaţia Euharistiei. Cuvântul înţeles şi interiorizat încălzeşte inima ucenicilor şi îi dispune să-l primească pe cel Înviat. Omul este prin cuvântul pe care-l ascultă. Cuvântul permite ca Pâinea să fie recunoscută ca realizare a promisiunii lui Dumnezeu. “Isus ia pâinea şi o binecuvânteaz ă”. Comunicarea devine un mod de a înţelege şi de a se deschide spre noi posibilităţi eliberatoare. ci o primire în dar. Aceasta şi pentru că numai El poate să răspundă şi să satisfacă dorinţa izvorâtă din adâncul inimii odată cu ascultarea Cuvântului. chiar dacă “nişte femei de-ale noastre au venit cu ştirea că le-ar fi apărut nişte îngeri ce spun că trăieşte”. Toate reflecţiile ucenicilor duc spre acelaşi punct: moartea lui Isus pe cruce. care le taie orice speranţă şi care îi închide în tristeţe. pentru ca El să se comunice direct inimii omului. . De aceea Pâinea şi Cuvântul formează un singur Sacrament. crucea şi moartea însăşi. Totul se luminează. . În acest punct încetează toate acompaniamentele. chiar şi umilinţele. căci se lasă seara”. “Pâinea frântă”. însoţitorul se retrage în tăcere ca să lase spaţiul numai pentru Dumnezeu. îşi regăseşte sensul.Efectul în viaţa ucenicilor: li se deschid ochii şi îl recunosc.27).Isus ascultă: acceptarea şi ascultarea sinceră a Pelerinului. de tristeţe. 8. Dacă “Pâinea” realizează ceea ce Cuvântul promite. care îi face pe ucenici să părăseasc ă Ierusalimul şi să se despartă de comunitate. îi acceptă şi îi iubeşte în situaţia lor reală.Răspunsul lui Isus: “Luă pâinea. o rupse şi le-o dădu”. le permite ucenicilor să-şi deschidă inimile şi să-şi descopere adevărata stare sufletească. cu alte cuvinte devine ceea ce ascultă (cfr..43). In. aşa cum spune Ioan: “Cine mănâncă trupul meu va trăi prin mine”(In 6.57). .Reacţia ucenicilor: “Rămâi cu noi.Isus pelerin: Isus se apropie de ei. şi manifestă lucrul acesta străbătând cu ei acelaşi drum. şi numai ca Pâine frântă. binecuvântând pe Acela care dă tot binele.Punct de plecare: o situaţie de deziluzie. care îi ţine sclavi în necredinţă şi în non-sens. de neîncredere. . . o binecuvântă.

(Cfr.) .5. Formarea pentru libertate interioară şi alegere responsabilă în logica Evangheliei. . pot crea o dinamică ce permite obţinerea scopului dorit.Omul este în mod esenţial o fiinţă relaţională (Gen 1. Câteva elemente importante de dezvoltat în acompaniamentul spiritual: Formarea pentru rugăciune şi pentru relaţia personală cu Dumnezeu. Astfel de texte. pp. Ct 2. Dezvoltarea simţului păcatului şi al îndurării lui Dumnezeu.11-14. cu Isus în inimă. aşezate după un anumit criteriu şi interiorizate în rugăciune şi printr-o viaţă responsabilă.2.) . Rm 8. Toate aceste aspecte ale vieţii spirituale pot fi dezvoltate cu ajutorul textelor biblice cu tematica corespunzătoare. intră în comuniune cu cei unsprezece.19. Os 11.Rugăciunea ca origine a relaţiei (In 17. profeţi. . In 6. Educarea pentru discernământul spiritelor. se întorc la Ierusalim.Diverse forme de rugăciune 15 . Un exemplu: formarea unei vieţi de rugăciune .) . 1 Tm 2. Silvano Fausti: “Leggere il Vangelo di Luca”. în viaţa proprie.1-9.1.. Cunoaşterea şi acceptarea de sine şi a scopului propriei vieţi. mult depinde de disponibilitatea şi de generozitatea celui care parcurge drumul spiritual.Rodul comuniunii euharistice.15 urm..Euharistia trăită devine atunci izvor şi culme a oricărui drum spiritual. Comportarea în ispite.. Ucenicii plini de bucurie. 455-462). Mt 11.25. ci în noi. Cunoaşterea adevăratului chip al lui Dumnezeu. Aceeaşi dinamică poate fi creată şi prin meditarea textelor liturgice de zi cu zi. aşa cum eu trăiesc din Tatăl care m-a trimis”(cfr. în lupta spirituală. Desigur. în ariditate sufletească.39-40. Ex 32. cu alte cuvinte recreează acea pedagogie a Cuvântului care i-a convertit şi i-a îndrumat pe patriarhi.57). Cuvântul ni l-a aşezat în noi iar Pâinea în viaţa noastră: “Cine mănâncă din mine va trăi din mine. DB-1988. Mt 18.... sau printr-o meditaţie continuă a unei cărţi biblice. alcătuiesc Biserica şi povestesc.De ce să ne rugăm (Lc 22.Isus se face nevăzut pentru că nu mai este cu noi. apostoli şi pe sfinţi. în istorie. Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu în creaţie.

136. tot aşa mă va urma şi în slavă”(ES.Puterea rugăciunii (Ex 17. exerciţiile nu fac altceva decât să îl confrunte pe exercitant cu viaţa lui Isus din momentul Întrupării şi până la Înălţarea sa”(P. deoarece Cuvântul lui Dumnezeu şi persoana lui Isus sunt mereu actuali şi eficienţi.12. de rugăciune şi cu ajutorul unui îndrumător spiritual.) .9-15. Gn 18. aşa încât să ia hotărâri care să-l angajeze în urmarea lui Cristos. şi locul unde fiecare poate experimenta în mod unic şi personal pe Cristos. Schiavon: “Exerciţii Spirituale”.. Schiavon afirmă: “Creştinul în dinamismul forte al Exerciţiilor Spirituale este ajutat să intre în ambientul gândului lui Dumnezeu şi al planurilor sale... 6. Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale Ce sunt Exerciţile Spirituale FIES (Federaţia Italiană de Exerciţii Spirituale) le defineşte astfel: “O puternică experienţă a lui Dumnezeu trezită de ascultarea Cuvântului.Şi Isus se roagă (Mc 6. Papa Pius al XI-lea recomanda Exerciţiile Spirituale drept o călăuză sigură.). şi cu atât mai puţin asupra mijloacelor prin care poate fi dobândită. ci asupra lui Isus.130.14.86..46 urm).1. 6.15.. Lc 18. Dan 9. pentru a i se încredinţa lui.1-8. Paoline-Milano.. măsurându-şi cu claritate înzestrările şi responsabilităţile”.4. 9. 2. 33). Lc 5. 1988 pg. În special. 95).. II.150.. In 16. În dinamica exerciţiilor spirituale. Lc 1.Cum să ne rugăm (Mt 6.(Ps 59.24. trebuie să muncească cu mine. P. într-o climă de tăcere. mai precis. înţeles şi ascultat în trăirea personală sub acţiunea Sfântului Duh care.35.) .Ce favorizează rugăciunea (Mt 6.16.11). urmându-mă în chinuri.8-13. dă capacitatea de discernământ spre purificarea inimii pentru împlinirea propriei misiuni în Biserică şi în lume” (Status FIES ar.Comunitatea se roagă (Fp 1. Aceeaşi dinamică poate fi folosită şi pentru dezvoltarea altor aspecte ale vieţii spirituale.. Ignaţiu invită să se concentreze atenţia nu asupra unei anumite virtuţi.6. relaţia cu Biblia conferă Exerciţiilor Spirituale actualitate şi eficienţă. deoarece. Iac 1. 16 . asupra lui Isus care cheamă întreg universul şi pe fiecare în parte spunând: “Cine vrea să mă urmeze.) .16-33. iar mai jos adaugă: “Exerciţiile spiritule se bazează pe exercitant.8-29. Gn 18..) . Uneori ar fi bine să se revină asupra aceloraşi pasaje biblice atunci când se observă că dau roade pozitive în direcţia scopului dorit. . Adevărul şi Iubirea. 5. şi.42.

Într-adevăr nu este posibilă o adevărată alegere care să implice cunoaşterea şi acceptarea voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă fără o profundă comuniune cu Cristos. precum şi orice mod al altor activităţi spirituale. Orice mod de a pregăti şi a dispune sufletul pentru a putea îndepărta de la sine toate înclinaţiile dezordonate şi.Scopul exerciţiilor spirituale Acelaşi Iganţiu ne oferă în adnotaţiile 1 şi 21 indicaţiile din care putem deduce scopul exerciţiilor spirituale: “Prin acest nume de exerciţii spirituale se înţelege orice mod de a-ţi cerceta conştiinţa. 250). pg. “Spiritul exerciţiilor spirituale. 17 . Exercitantul se confruntă în mod constant cu Cuvântul lui Dumnezeu şi mai bine zis cu persoana lui Cristos. şi de aceea ele sunt un adevărat serviciu adus Evangheliei”(F. Itinerarul trasat de Ignaţiu pentru obţinerea acestei întâlniri-comuniuni care să permită acceptarea umilă şi plină de iubire a voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă. Avem aşadar un scop obiectiv: alegerea stării de viaţă sau cel puţin orientarea în viaţă potrivit planului lui Dumnezeu şi transformarea spirituală a persoanei. care survine într-o astfel de experienţă a lui Cristos.asimilare a lui Cristos care transformă interiorul omului şi îi permite să-şi atingă propriul scop: unirea cu Dumnezeu prin acceptarea voinţei sale. şi mai ales aplicare a Cuvântului lui Dumnezeu în propria viaţă. spune Martin.. de a medita. de a contempla.. mai mult decât intelectuală.”. se percepe şi din structura meditaţiei şi a contemplaţiei ignaţiene. pentru a căuta şi a găsi voinţa divină prin dispunerea propriei vieţi întru mântuirea sufletului”(Adnotaţia 1). sunt două aspecte care se integreaz ă reciproc. bine asimilat. mai apoi. În acelaşi timp titlul afirmă: “exerciţiile spirituale pentru a se învinge pe sine însuşi şi a-ţi orândui viaţa fără a lua hotărâri dintr-o oarecare înclinaţie dezordonată”(Adnotaţia 21). Faptul că totul tinde să pătrundă şi să guste cuvântul lui Dumnezeu pentru a se întâlni cu Cristos într-o relaţie de intimitate transformatoare. rod al experienţei şi făcut în meditarea şi contemplarea textelor Sfintei Scripturi legate în mod deosebit între ele şi aflate într-o dinamică ascendentă. Martin.F. de a te ruga cu glas tare sau în minte. “Raices biblica del P. necesită un drum destul de dur. Aşadar exerciţiile spirituale sunt o cheie de lectură pentru o mai bună înţelegere. 1980. deoarece acestea sunt o intuiţie sigură a modului de a simţi al Scripturii împlinite în Cristos. pătrundere. este vorba de o intuiţie prin conaturalitate. Confruntarea-asimilarea cu Cuvântul lui Dumnezeu este de fapt o confruntare . MANR 204. odată îndepărtate. gustare.y. pregăteşte omul să citească în profunzime Biblia.

intuit prezent în credinţă. Exercitantul este apoi invitat să intre în textul biblic şi cu imaginaţia şi simţurile sale. respect şi reverenţă” şi să se lase pătruns de privirea iubitoare a lui Dumnezeu. precum şi toate “dorinţele. se acordă o mare importanţă pregătirii: persoana trebuie să fie conştientă că în rugăciune se va întâlni personal cu Domnul şi cu Creatorul său. De aceea. a intelectului care primeşte misterul. Harul obţinut dispune şi pregăteşte exercitantul pentru obţinerea harurilor meditaţiilor succesive. pentru ca totul să fie orânduit exclusiv pentru slujirea şi slava lui Dumnezeu. fiind înlănţuite între ele.Structura meditaţiei *Cum să ne dispunem la rugăciune: pregătirea îndepărtată pregătirea apropiată a se pune în prezenţa lui Dumnezeu rugăciunea pregătitoare. îl pătrunde cu ajutorul luminii divine şi ne face conştienţi de distanţa care ne separă de aceasta. cu “umilinţă. hotărârile şi activităţile sale”. ştiind însă că la urma urmei este vorba de un dar. prin aplicarea memoriei care aminteşte şi lasă textul să vorbească. mediate de “compoziţia vizuală a locului”. 18 . intelectul şi voinţa”. trebuie să-şi dispună sufletul să intre în rugăciune cu “curaj şi libertate”. *Reflexia asupra textului: folosind memoria. ca să-i poată încredinţa toate facultăţile sale: “memoria. permit să fie atins scopul fiec ărei etape şi conduc la împlinirea scopului final. Reflexia asupra textului biblic caută. Prin “harul de cerut”. acestea. * Intrarea în rugăciune: lectura textului biblic compoziţia locului harul de cerut. reflexia este orientată spre scop. care operează în timpul rugăciunii. intelectul şi voinţa cunoaşterea şi gustarea interioară *Colocviu final: dialog cu Domnul şi hotărârea de luat rugăciunea finală. După cum se poate observa din această structură. pentru ca acestea să favorizeze meditaţia şi pentru ca şi ele să fie purificate şi orientate spre Domnul. pe care exercitantul trebuie să-l aibă mereu prezent şi pentru a cărui obţinere trebuie să se angajeze cu toate forţele sale. şi de unde izvorăşte dorinţa de identificare şi de unire cu Acela faţă de care ne simţim încă separaţi.

experimentarea îndurării lui Dumnezeu. să plăsmuiască întreaga persoană în funcţie de ce a înţeles şi a pătruns cu ajutorul harului. Într-adevăr. * săptămâna IV . cu persoana lui Cristos. Din cele spuse se înţelege cum meditaţia este într-adevăr un mijloc optim pentru a pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu. şi simţirea şi gustarea lucrurilor în interior”(2). şi are drept consecinţe transformarea persoanei însăşi. a aspectelor de abandonat sau de îmbunătăţit în vederea meditaţiei succesive şi a harului de cerut. în conformitate cu voinţa Domnului său. *Contemplaţia pentru obţinerea iubirii. * săptămâna I .participarea intimă la suferinţa lui Isus. *Alegerea stării de viaţă sau reformarea vieţii. Ignaţiu ne lasă următorul avertisment: “Nu multa cunoaştere îndestulează şi satisface sufletul.viaţa publică a lui Isus. *Cele două Stindarde (Mijloace folosite de Satana şi de Isus pentru *săptămâna II (2) . Reflexia finală devine o încercare de înţelegere a modului în care spiritul bun sau spiritul rău a acţionat în inima omului. Întreaga meditaţie tinde spre colocviul final unde persoana care a pătruns şi a savurat Cuvântul poate în sfârşit să intre în dialog cu Cuvântul întrupat şi să-şi satisfacă sufletul cu prezenţa Lui. pentru o întâlnire personală cu Misterul. Structura exerciţiilor spirituale *Principiul şi fundamentul (scopul vieţii omului şi mijloacele pentru atingerea lui).simţul păcatului şi efectele negative ale acestuia . Cuvântul întrupat. *Împărăţia (Domnul Isus cheamă să fie urmat) *săptămâna II (1) .să pună în mişcare voinţa care încearcă să se schimbe şi să se orienteze. 19 atingerea scopului) . a felului în care s-a acţionat sau reacţionat. Întâlnirea intimă şi personală cu Isus îl întăreşte pe exercitant în noua lui orientare şi îl încurajează să ia nişte hotărâri concrete pentru viaţa lui. *Confirmarea alegerii *săptămâna III .copilăria şi viaţa ascunsă a lui Isus. Privitor la această activitate a facultăţilor. a rezultatului obţinut.participarea intimă la bucuria Celui Înviat. această simţire şi gustare interioară este cea care schimbă şi mişcă voinţa înspre hotărâre.

foarte asemănător cu experienţa pustiului.. un drum de pregătire pentru a tinde spre scop.. pentru a simţi din interior cum totul. asupra umanităţii şi asupra întregii creaţii.. Săptămâna I Prima săptămână ţine prezent planul originar al lui Dumnezeu cu privire la om şi la celelalte făpturi şi propune exercitantului. înţelese nu în ordine cronologică. trezeşte în persoană o dorinţă vie de a porni la drum pentru împlinirea desăvârşită a ceea ce a intuit şi în parte a gustat. Pentru a face să crească în noi atitudini de convertire autentică.) de cel care coboară cu simplitate. celelalte lucruri sunt create pentru om. ci mai ales în legătură cu iubirea care ne mântuieşte: Cristos răstignit. ca de altfel întreg parcursul exerciţiilor spirituale este profund cristocentric şi trinitar. Descoperirea şi acceptarea plină de iubire a scopului pentru care omul este creat.este. Acesta.. inclusiv noi înşine. Această meditaţie conduce la reflexia asupra scopului vieţii şi cere harul “indiferenţei”. Principiul şi fundamentul este sămânţa care conţine toate ingredientele itinerariului exerciţiilor spirituale şi care se dezvoltă în etape succesive prin meditaţii şi contemplaţii biblice dispuse după un anumit criteriu. este necesar să fim indiferenţi. ca să-l ajute în urmărirea scopului sau pentru care a fost creat. Chiar şi aici pentru a dezvolta şi a aprofunda simţul păcatului şi pentru a vedea în acesta efectele 20 . despre providenţa divină. Ignaţiu ne propune să facem un drum de purificare. adică al disponibilităţii şi al libertăţii interioare faţă de toate făpturile şi chiar faţă de sine însuşi. Făr ă aceast ă dorinţă vie nu este posibil ă nici o convertire şi nici o dezlipire care să ne permită să tindem liberi spre scop.. naturaleţe şi convingere interioară în realitatea propriei vieţi. Este un dar care provine exclusiv din bunătatea Creatorului. şi aşa să-şi mântuiasc ă sufletul. de convertire. preamări şi sluji pe Dumnezeu.Persoana care este suficient de matură pentru a iniţia experienţa exerciţiilor . în realitatea lui de păcătos. pentru a putea tinde spre aceasta fără condi ţionări. Principiul şi fundamentul Scopul: “Omul a fost creat pentru a-l lăuda. temele conţinute sunt aprofundate prin textele biblice (despre bunătatea creaţiei. Domnul nostru. Ignaţiu ne cere să vedem păcatul nu numai în consecinţele sale asupra păcătosului. la început.. De obicei. recunoştinţă şi dorinţă de a sluji în iubire.. Ignaţiu comportă un drum de patru săptămâni. dorind şi alegând numai ceea ce ne poartă mai mult spre scop”(23). De aceea.care pentru sf. de eliberare. îndrumată să reflecteze în mod unitar şi sintetic asupra planului lui Dumnezeu Creatorul şi asupra aşteptărilor pe care El le are cu privire la creatura sa: acesta este “principiul şi fundamentul”.. Înainte de a ajunge pe pământul făgăduinţei. trăită de poporul lui Dumnezeu făcândune astfel părtaşi la pedagogia pe care Dumnezeu a folosit-o faţă de poporul lui. Acest lucru trezeşte laudă. ci ca patru etape ce însumează circa 30 de zile . despre transcendenţa lui Dumnezeu.

15. Ignaţiu (18). Potrivit indicaţiilor sf... Rodul colocviului cu cel răstignit este experienţa îndurării lui Dumnezeu. punându-se cu totul la 21 . Prin această meditaţie.. ibid. Atunci “durerea intensă şi lacrimile” cerute. Exercitantul făcând experienţa îndurării lui Dumnezeu. pentru ca urmându-mă în suferinţă să mă urmeze şi în slavă”(91-99). persoanele care nu au o cultură adecvată şi care nu au dispoziţiile necesare. numai atunci se poate vorbi de vindecarea propriei memorii şi se poate privi înainte fără să fim condiţionaţi de povara propriului trecut.să vegheze noaptea. ba mai mult... “Cine vrea să vină cu mine trebuie să mănânce cu mine. Stiavon.. Prezenta meditaţie. cât din faptul de a fi conştienţi că l-am făcut pe Cristos să sufere atât de mult. Pentru a interioriza ulterior iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu se pot sugera următoarele texte biblice: Lc 7. exercitantul este invitat să mediteze asupra câtorva texte biblice (de ex. Gn 3. nu izvorâşte atât din conştientizarea propriilor păcate. adică profund mâhnire şi dorinţa sinceră de convertire. care dezvoltă mai departe ceea ce era deja prezent în Principiul şi Fundamentul.. rezultă a fi adevărată forţă. precum şi voinţa sa de a ne mântui. să lucreze cu mine. 11. precum şi pentru a încerca “jena şi dezgust”. pe cruce. 22-23). pornind tocmai de la acesta.. 4. şi împinşi de amintirea unui trecut recuperat de bunătatea lui nemărginit ă”(P. răstoarnă modul său de a simţi şi de a judeca şi se tranformă dintrun om din lume.. pg.. Răstignitul. Isus răstignit ne manifestă iubirea nelimitată a Tatălui faţă de fiii săi. Ez 16. Ignaţiu invită exercitantul să îşi concentreze întreaga atenţie asupra unei persoane. “Numai după ce exercitantul a asimilat iubirea lui sinceră şi dorinţa lui de a ne reconstrui în ciuda păcatului nostru.). Ignaţiu îl pune pe exercitant în faţa lui Cristos răstignit: efectul ultim al păcatului nostru. adevărata dinamică internă a primei săptămâni. 2Sam 11. Ps 50. nu ar trebui să continue mai departe. pentru a se pune în exclusivitate în slujirea Domnului său care l-a mântuit şi pe care îl iubeşte mai mult decât pe sine însuşi. 6. care se află la originea acestui proces în viaţa exercitantului.sale dezastruoase asupra omului şi asupra întregii creaţii. asupra lui Isus care cheamă “întreg universul” şi “pe fiecare în parte”.. Chemarea Regelui “Chemarea regelui temporal ajută la contemplarea vieţii Regelui veşnic”(91). într-un om care încearcă nimicirea eului său.. însă pentru a putea experimenta “durere intensă şi lacrimi” pentru păcatele proprii şi a obţine roadele unei convertiri autentice. este propusă celui care simte dorinţa de a-l sluji în mod deosebit pe Domnul.14-23.

cunoscându-l mai îndeaproape pe Isus care se întrupează. Contemplaţia Dinamica este foarte asemănătoare cu cea a meditaţiei. din ce în ce mai dornic de a împlini numai voinţa lui Dumnezeu. acolo unde se întâlneşte cu Dumnezeu care i se revelează. “Cunoaştere intimă ca să-l iubesc mai mult şi să-l urmez mai îndeaproape”(104). angajamentul de a lupta în primul rând ca să înving “propria senzualitate” (98). în dorinţa de a trăi mai îndeaproape viaţa persoanei cunoscute şi iubite în timpul contempla ţiei. contemplaţii. de iubit şi de imitat. îşi găseşte realizarea în propunerea exerciţiilor de rugăciune. prin umilinţă şi disponibilitate.în sărăcie şi umilinţă . a observa acţiunile persoanelor. a pătrunde atitudinile şi sentimentele lor pentru a trage concluzii asupra propriei vieţi. O astfel de cunoaştere îl duce spre o adeziune mereu mai intimă a inimii care. se deschide harului cerut şi iese îmbogăţit şi mai conformat cu misterul contemplat. făcându-l tot mai liber şi mai disponibil.dispoziţia Lui. care trăieşte printre noi ca un om simplu . Este un alt mod de a pătrunde Cuvântul şi de a-l trăi. ne lăsăm atraşi şi plăsmuiţi. iar iubirea devine ac ţiune în urmare. Cele două Stindarde 22 . Este vorba despre un drum de eliberare care se naşte din dorinţa de a se conforma tot mai mult cu Persoana iubită. Cuceriţi de ceea ce se vede. inima şi afectivitatea sunt mai active decât intelectul. care au drept centru figura lui Isus: misterele lui (de la întrupare la botez) de contemplat. a le asculta cuvintele. care m-a făcut să experimentez îndurarea Tatălui. Exercitantul. A contempla înseamnă a vedea persoanele. se ascultă. locurile. în săptămâna a II-a Ignaţiu ne îndeamnă să contemplăm Evangheliile copilăriei pentru ca. Hotărârea de a se conforma cu Cristos exprimată în oferta Regelui (98). Misterele biblice contemplate în zilele următoare îl conformează pe exercitant. Aici se face trecerea de la meditaţie la contemplaţie. pătrunde mai adânc spre inima sa. spre deosebire de meditaţie. Este o formă de rugăciune simplă în care. Cunoaşterea devine iubire. aproape prin conaturalitate. Cristos. Săptămâna a II-a (1) Aşa cum prima săptămână a avut ca scop eliberarea noastră de tot ce ducea la păcat şi care ofensa iubirea lui Dumnezeu.să ne îndrăgostim mai mult de El şi să dorim să alegem modul lui de viaţă. De aici invitaţia de a “asculta Cuvântul Lui” care ne cheamă şi “promptitudinea în a răspunde”. este totodată Isus care vrea mântuirea tuturor oamenilor şi care îmi cere colaborarea. însă folosirea facultăţilor implicate este diferită. cu persoana lui Isus. se observă. primul obstacol în calea unui răspuns generos şi prompt. prin contemplarea misterului.

ci dorind şi alegând numai ce aduce mai mare slavă lui Dumnezeu. şi prin verificarea celor “trei clase de oameni”(149-156) şi a celor “trei grade de umilinţă”(165167). onoare lumească. orgoliu) pentru a colabora la realizarea planului de mântuire. Alegerea stării de viaţă sau a reformei vieţii Nu mă opresc asupra alegerii. Acesta este momentul alegerii. respinge spontan şi aproape natural alegerile şi mijloacele propuse de Satana. în cursul drumului său de a se conforma cu Cristos. care ar avea nevoie de un tratat aparte. umilinţa). a mijloacelor şi a criteriilor sale apostolice. exercitantul. fără a se lăsa influenţat de nici o condiţionare externă sau legătură dezordonată. opuse mijloacelor Satanei (bogăţie. alegând aceleaşi mijloace (sărăcia. batjocurile. Săptămânile a III-a şi a IV-a 23 . gata să se încline în direcţia unde suflă Duhul. este condus spre atingerea acelei “indiferenţe” interioare care îi permite să devină liber şi sensibil ca “acul balanţei”. purtătorul voinţei lui Dumnezeu. în ciuda puterii lor aparente. Confirmarea alegerii făcute Odată făcută alegerea. decât pentru a spune că exercitantul. Este un moment de luciditate intelectuală în care se cere harul de a alege mijloacele folosite de Isus. luate din cele patru evanghelii şi legate între ele prin harul cerut. în mâinile lui Dumnezeu pentru a primi confirmarea din partea Lui (săptămânile a III-a şi a IV-a). Săptămâna a II-a (2) Prin contemplarea misterelor vieţii publice a lui Isus. mereu mai conformat cu Cristos prin interiorizarea alegerilor sale. exercitantul se orientează şi se identifică în întregime cu aceasta punându-se. fără a se lăsa înşelaţi de aparenţe. sunt de fapt o funie ce leagă şi face sclavi. dispuse în formă ascendentă. care. al cărui unic criteriu îl constituie voinţa lui Dumnezeu pentru el şi spre mai marea Lui slavă şi laudă. prin acest drum el este eliberat în interiorul său şi devine capabil să intuiască voinţa lui Dumnezeu şi disponibil să o primească în propria sa viaţă pentru a i se consacra cu totul. în noua lui stare.Este o dezvoltare ulterioară a Principiului şi Fundamentului şi a Meditaţiei despre chemarea Regelui şi are scopul de a dispune exercitantul care doreşte să-i slujească lui Cristos. să intre cu Isus în viaţa publică.

relaţii profunde de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. cu sine însuşi. acesta. descoperind cum Dumnezeu este prezent şi operează în toate lucrurile şi totul tinde să fie unificat în Cristos prin forţa Iubirii Lui. ci chiar în esenţa sa. Într-adevăr. de pace. Marea intimitate de viaţă cu Isus îl face sensibil la acţiunea Duhului care. prin acţiunea Duhului. de plinătate a vieţii. unit cu Cristos şi cu o iubire profundă pentru întreaga creaţie. ca Iubire. de uniune strânsă cu Cristos. nu în unul sau altul din atributele sale. numai cine iubeşte este cu adevărat dispus să primească. numai dacă este experimentat ca Iubire. să trăiască şi să povestească. el este gata să fie trimis oriunde pentru a da mărturie despre Cristos şi pentru a deveni un instrument al unităţii. prin convingere intimă şi ca prin conaturalitate. Din acest motiv. în cel care o meditează sau o contemplă. Acesta este totodată şi scopul spre care tinde atât acompaniamentul spiritual cât şi Exerciţiile Spirituale. cu El. Iubirea coborâtă de la Tatăl prin Cristos. pentru ca alţii la rândul lor să primească şi să povestească. simte tristeţe. pe omul rănit de păcat. în ciuda dificultăţilor şi a suferinţelor întâlnite pe drum. îl face pe exercitant să descopere şi să recupereze dimensiunea de fiinţă relaţională: cu Dumnezeu. exercitantul este condus să experimenteze cum uniunea sa cu Cristos are ca efect o adâncire a uniunii sale cu întreaga creaţie. cu ceilalţi. Biblia are o funcţie centrală. Domnul atrage la sine şi transformă din interior. cel din Misterul Pascal. Concluzie Aşa cum se poate observa din cele expuse. însă se poate spune că ea este înţeleasă cu adevărat doar atunci când este în stare să trezească. îl face pe exercitant să intre în Misterul pascal. atât în acompaniamentul spiritual cât şi în organizarea Exerciţiilor Spirituale. mister de uniune. din interior. ca să facă din el un instrument al iubirii Sale îndurătoare spre folosul fraţilor. îl face să simtă dacă orientarea luată odată cu alegerea favorizează sau împiedică drumul său de comuniune. Aici omul se descoperă cufundat într-un fluviu de iubire care coboară din înălţimi. Acum. mărturisind cu viaţa proprie. cel care acompaniază sau dă Exerciţii Spirituale trebuie să favorizeze aceste condiţii şi să dea acele indicaţii care să-l ajute pe exercitant să facă din Scriptură instrumentul privilegiat prin care Domnul se face cunoscut. Contemplaţia pentru obţinerea iubirii Prin această contemplaţie. Nu primeşte confirmarea persoana care. dacă este primit şi contemplat în credinţă. dacă se confirmă sau nu alegerea făcută. Chiar şi în acest caz relaţia cu Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentală. De fapt. Confirmarea este dată prin sentimente de bucurie. morţii şi învierii lui Isus. ariditate. care pătrunde întreaga creaţie. exercitantul este unit cu Cristos prin contemplarea ministerelor patimii. lene şi incertitudine. de la Dumnezeu. cu alte cuvinte face şi el experienţa comuniunii cu Misterul Pascal care face trecerea de la moarte la viaţă. o uneşte în Cristos pentru a se întoarce. care îi permite să perceapă din interior. la Tatăl. în ciuda contemplaţiei făcute. 24 . sfâşiere interioară.După ce a făcut alegerea.

9 martie 1999. exprimând lucruri spirituale în termeni spirituali (1Cor 2. ci învăţat de Duhul. Bologna. împlinind porunca Domnului: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi Evanghelia la toată făptura” (Mc 16. 4). Tezaurul inepuizabil al Scripturii îi oferă fapte şi idei apte să orienteze cu forţă de convingere spre sfinţenie viaţa şi moravurile seminariştilor (cf.15). cine vă dispreţuieşte pe voi. vestirea sa în Biserică cere în cei care îl vestesc un fundament supranatural care să garanteze autenticitatea şi eficacitatea sa (Congregazione per il clero. ci Duhul lui Dumnezeu pentru a cunoaşte tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit. Congregazione per il clero. au înainte de toate datoria de a vesti tuturor Evanghelia lui Dumnezeu. 16-17). 15. Dehoniane. cu puterea de a interpela. maestro della parola.. Bologna 1999.16).1920.. este urmată de aprofundare şi maturizare a credinţei persoanelor şi a comunităţii la cei care. ci pentru că le vestesc ascultătorilor lor Evanghelia. Dehoniane. în colocviu. în calitatea lor de colaboratori ai episcopului. care provine din participarea lor la consacrarea şi misiunea a însuşi Cuvântului lui Dumnezeu întrupat. Predicarea Cuvântului din partea miniştrilor sacri participă într-un anumit sens la caracterul salvific al Cuvântului însuşi. 16). să constituie şi să sporească Poporul lui Dumnezeu (Conciliul Vatican II.09. cf. care.16) şi pot să spună împreună cu Sfântul Paul: “Noi nu am primit duhul lumii. care îşi asumă în mod responsabil planul de vestire a Împărăţiei lui Dumnezeu. “pentru ca. Enchiridion Biblicum (=EB). Biserica păstrează acest tezaur preţios ca pe izvorul şi norma 25 . Iaşi 1993. P. 1993.. ci este “puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede”(Rm 1. au devenit membre ale Trupului lui Cristos prin botez. pe mine mă ascultă. Ed.În Exerciţiile Spirituale. Biblia nu este prezentă doar ca text de meditat sau de contemplat. ci izvorul principal din care se inspiră (cf. Caracteristica Exerciţiilor Spirituale stă în a şti să lege textele biblice între ele pentru a dobândi scopul dorit şi în ştiinţa personalizării lor printr-o continuă confruntare cu Cristos. Ea nu este unul dintre instrumente sau ajutoarea. 486). Presa Bună. Lettera circolare: Il presbitero. n.J PREZENÞA BIBLIEI ÎN FORMAREA SEMINARIªTILOR Motivele pentru care Biblia se impune ca izvor inepuizabil pentru pregătirea viitorilor preoţi Biserica este poporul lui Dumnezeu alcătuit din cei botezaţi. nu pentru simplul motiv că vorbesc despre Cristos. Il presbitero. Biblia are primatul indiscutabil în cadrul vieţii Bisericii şi în ea educaţia şi formarea la sfânta Preoţie îşi găseşte sufletul şi cartea prin excelenţă. În urechile miniştrilor răsună şi acum cuvintele Domnului: “Cine vă ascultă pe voi. 29). Preoţii sunt primii. pe mine mă dispreţuieşte”(Lc 10. Enciclica “Spiritus Paraclitus”. Aşadar. Decret privind slujirea şi viaţa preoţească “Presbyterorum Ordinis” (PO. ministro dei sacramenti e guida della comunita in vista del terzo millennio. laici şi miniştri consacraţi împreună. acceptând vestea mântuirii. Pentru că predicarea Cuvântului nu este numai transmiterea intelectuală a unui mesaj. Benedict XV. Prima predicare a Evangheliei la cei la care nu a ajuns vestea cea bună. P. Noi vorbim despre acest lucru nu printr-un limbaj venit de la înţelepciunea umană. Olivo Bosa. Catehetica.12-13. S. Curtaz. ci şi prin desfăşurarea sa pedagogică şi prin orientarea textelor spre scop.

divină a învăţăturii şi a moralei, aşa cum l-a primit din mâinile apostolilor, neprihănit, îl păzeşte cu toat ă grija şi îl apăr ă de orice interpretare greşită folosindu-l pentru a le oferi oamenilor mântuirea veşnică (Pius al XII-lea, Enciclica “Divino afflante Spiritu” (=DAS, 30.09.1943, EB 538). Ea a venerat întotdeauna dumnezeieştile Scripturi, după cum a venerat şi Trupul însuşi al Domnului, neîncetat, mai ales în Liturgia sacră, să primească pâinea Vieţii atât la masa Cuvântului lui Dumnezeu cât şi la acea a Trupului lui Cristos şi să dea şi credincioşilor. Ea le-a considerat şi le consideră, unite cu Sfânta Tradi ţie, drept regula supremă a credinţei sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu şi consemnate în scris odată pentru totdeauna, ele ne comunică însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, iar în cuvintele Profeţilor şi ale Apostolilor, fac să răsune glasul Duhului Sfânt (Conciliul Vatican II, Constituţia dogmatică despre revelaţia divină “Dei Verbum” (=DV 21). Cărţile Sfintei Scripturi transmit cu certitudine, cu fidelitate şi fără eroare adevărul pe care Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, l-a voit consemnat în textele sacre. Pentru că toate cărţile Vechiului şi Noului Testament, cu toate părţile lor, fiind alcătuite sub inspiraţia Duhului Sfânt (cf. In 20,31; 1 Tm 3,16; 2 Pt 1,19-21; 3,15-16), îl au ca autor pe Dumnezeu şi au fost încredinţate ca atare Bisericii (cf DV 11). Astfel este de înţeles că “toată Scriptura, inspirată de Dumnezeu, este de folos pentru a învăţa, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a deprinde la dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pregătit pentru toată fapta cea bună”(2 Tm 3,16-17). Un punct potrivit de pornire pentru înţelegerea corectă a ministerului pastoral al Cuvântului, este considerarea revelaţiei lui Dumnezeu în ea însăşi. De fapt, prin această revelaţie, Dumnezeu cel invizibil (cf. Col 1,15; 1 Tm 1,17) din iubirea sa infinită le vorbeşte oamenilor ca unor prieteni (Ex 33,11; In 15,14-15) şi stă de vorbă cu ei (cf Bar 3,38), pentru a-i invita şi a-i primi la comuniunea cu sine. În Sfânta Scriptură, vestirea Împărăţiei nu numai că vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu, ci chiar o face să izvorască prin însăşi vestirea ei. Evanghelia predicată în Biserică, nu este numai mesaj, ci este o acţiune divină şi mântuitoare experimentată de cei care cred, care ascultă, care se supun mesajului şi îl primesc. Revelaţia nu se limitează la a ne instrui cu privire la Dumnezeu care trăieşte într-o lumină inaccesibilă, ci, în acelaşi timp, ne informează cu privire la ceea ce Dumnezeu face pentru noi prin harul său. Cuvântul revelat, făcut prezent şi actualizat “în” şi “prin” Biserică, este instrumentul prin care Cristos acţionează în noi prin Duhul său (Congregazione per il clero, Il presbitero..., 16). Câteva principii generale pentru folosirea coerentă şi eficace a textelor sacre de către profesorii de ştiinţe biblice şi de către formatori. Dar pentru a fi autentic, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie transmis “fără vicleşug şi nestricat, ci arătând adevărul în faţa lui Dumnezeu”(cf. 2 Cor 4,2). Aceasta este marea responsabilitate a formatorului, atunci când face apel la Sfânta Scriptur ă. De aici câteva principii de apropiere de textul sacru pentru cei care au datoria prin mandatul episcopului de a anima, de a coordona formarea la Ordinele Sacre în comunitatea de credinţă. Aceştia au misiunea de a-i învăţa pe candidaţi, nu propria lor înţelepciune, ci Cuvântul lui Dumnezeu şi de ai îndemna cu insistenţă pe toţi la convertire şi la sfinţenie (cf. Ioan Paul al II-lea, Esotazione apostolica “Pastores dabo vobis” (=PDV), 26; Congregaţia pentru cler, Directoriu pentru slujirea şi viaţa preoţilor, 45). Aşadar, studiul Sfintei Scripturi şi cateheza nu se pot reduce la comunicarea de idei personale, la mărturia experienţei 26

proprii, la explicaţii cu caracter psihologic, sociologic sau filantropic întrucât ele au în vedere vestirea unui Cuvânt de care nu se poate dispune după bunul plac, pentru că i-a fost încredinţat Bisericii ca să-l păstreze, să-l mediteze şi să-l transmită cu fidelitate (cf. DV 10). Mai întâi trebuie subliniat că în Sfânta Scriptură, Dumnezeu îi vorbeşte omului în felul oamenilor. Pentru redactarea cărţilor sfinte, Dumnezeu a ales oameni şi s-a slujit de ei, lăsându-le uzul capacităţilor şi puterilor proprii, pentru ca, ac ţionând El însuşi în ei şi prin ei, aceştia să scrie ca adevăraţi autori ceea ce voia el şi numai aceea. Pentru a interpreta bine Scriptura, trebuie să fim deci atenţi la ceea ce au voit într-adevăr să afirme autorii omeneşti şi la ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere prin cuvintele lor (cf. DV 12; Catehismul Bisericii Catolice (=CBC), EARC, Bucureşti 1993, 109). Pentru a descoperi intenţia autorilor sacri, trebuie ţinut cont de condiţiile timpului şi culturii lor, de genurile literare folosite în epocă, de modurile de a simţi, de a vorbi şi de a povesti curente în acel timp, iar Scriptura trebuie citită şi interpretat ă întru acelaşi Duh în care a fost scrisă (cf. DV 12; CBC 110-111). Pentru o interpretare corectă a Bibliei trebuie respectate trei criterii: - orice text trebuie interpretat în lumina unităţii întregii Scripturi, unitate datorată unităţii Planului lui Dumnezeu al cărui centru este Isus Cristos; - Scriptura trebuie citită în Tradiţia vie a Bisericii; - ea trebuie interpretată în coeziunea adevărurilor de credinţă între ele şi în proiectul total al revelaţiei, adic ă ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV12; CBC proiectul total al Revelaţiei, adică ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV 12; CBC 112-114). Câteva norme practice Datoria formatorului care foloseşte Sfânta Scritptură este aceea de a aprinde şi de a alimenta în seminarişti, odată cu cunoaşterea cuvenită a Cărţilor Sfinte, o iubire perenă şi activă pentru ele (cf. DAS, EB 567; Pontificia Commissio de Re Biblica, De Sacra Scriptura recte docendo “Sanctissimus Dominus” (=SD), 13 mai 1950, EB 521). Prin această formare ei trebuie să alimenteze şi să dezvolte în elevi şi studenţi acea veneraţie faţă de Cuvântul divin din care să-şi soarbă toată viaţa seva pentru formarea lor culturală şi pentru ocupaţia intelectuală, consolarea şi delectarea interioară. Să le recomande lectura zilnică a Sfintei Scripturi instruindu-i şi acompaniindu-i încă de la început pentru a face o lectură corectă a textelor sacre. Profesorii de Biblie trebuie să le transmită celor care studiază un respect profund faţă de Sfânta Scriptură, arătându-le că merită un studiu atent şi obiectiv, care să permită o apreciere mai bună a valorii ei literare, istorice, sociale şi teologice. Ei nu se pot mulţumi să transmită o serie de cunoştinţe care să fie întregistrate pasiv, ci trebuie să ofere o iniţiere în metodele exegetice, explicându-le principalele operaţii pentru a-i face pe seminarişti capabili de o judecată personală (cf. Comisia Pontificală Biblică, Interpretarea Bibliei în Biserică (=IBB, EARC, Bucureşti 1995, 77). Formatorii trebuie să prezinte Sfânta Scriptură cu competenţă ştiinţifică şi în întregime, aşa încât elevii şi studenţii să cunoască exact care sunt problemele cele mai importanete ce se leagă de fiecare carte în parte, care sunt obiecţiile şi dificultăţile care se ridică în mod obişnuit împotriva istoriei redactării şi a semnificaţiei textuale. 27

Într-o introducere cu caracter general trebuie să se expună cu claritate doctrina despre inspiraţia şi adevărul Sfintei Scripturi şi să se stabilească cu precizie legile hermeneuticii, ale interpretării textului, apoi să se prezinte în particular fiecare Carte a Vechiului şi Noului Testament expunându-se sintetic şi cu atenţie conţinutul, temele teologice de bază, scopul, problemele legate de autor şi de data de compoziţie. Ca iniţiere în practica exegezei, formatorii trebuie să facă analiza aprofundată a unor texte bine alese atât din Vechiul cât şi din Noul Testament, texte în care este prezent ă şi definită învăţătura de credinţă ca nu cumva “să roadem numai coaja, fără a ajunge la măduvă”. De aceea, în privinţa Vechiului Testament trebuie să se aibă în vedere texte care se referă la începuturile lumii şi la creaţie, unele oracole profetice şi Psalmii, iar în Noul Testament textele referitoare la viaţa lui Isus şi fragmente din Evanghelii şi Epistole care fundamentează principalele adevăruri de credinţă. Pentru împlinirea misiunii sale de interpret, formatorul va trebui să ţină cont în primul rând de exegeza care urmează regulile interpretării corecte: analizarea textelor paralele, explicarea textului respectiv în Sfinţii Părinţi şi în Tradiţia catolică, sau ceea ce a stabilit Magisteriul Bisericii, acolo unde este cazul. Dar el trebuie să aibă grijă să prezinte corect şi sensul spiritual. Datorită unităţii planului lui Dumnezeu, nu numai textul Scripturii, ci şi realităţile şi evenimentele despre care vorbeşte ea pot fi semne. Un astfel de sens ni-l arată şi ni-l învaţă însuşi Cristos în Evanghelii, Apostolii în ceea ce fac şi-n ceea ce scriu, Tradiţia constantă a Bisericii, folosirea foarte veche a liturgiei, aplicând dictonul: lex orandi, lex credenti (cf. DAS, EB, 552). Şi într-un caz şi în celălalt, trebuie evitată unilateralitatea, adică limitarea la un comentariu spiritual lipsit de temei istorico-critic sau la un comentariu istorico-critic lipsit de conţinut doctrinal şi spiritual (IBB 77; cf. DAS 551-552; SD 598). Profesorul de Biblie nu trebuie să atenueze sau să disimuleze dificultăţile şi obscurităţile cu care se confruntă interpretul în Cărţile Sfintei Scripturi. Dimpotrivă, prezentând cu obiectivitate şi imparţialitate problema, să se străduiască să înlăture dubiul, folosindu-se de ajutorul oferit de celelalte discipline (cf. SD, EB 598-600). Predarea trebuie să arate în acelaşi timp înr ădăcinarea istorică a scrierilor biblice, aspectul lor de cuvânt personal al Tatălui ceresc care se adresează cu iubire copiilor săi intrând în dialog cu ei (cf. DV 21; IBB 77). Trebuie să se evite a se falsifica, a se reduce, a deforma sau îndulci conţinutul mesajului divin. Studierea Sfintei Scripturi nu se poate face fără ajutorul unei teologii sănătoase, întrucât nu avem în vedere doar repetarea doctrinei revelate, ci de a forma prin doctrina revelată înţelegerea şi conştiinţa seminariştilor ca să poată trăi coerent vocaţia proprie, să-şi poată trăi credinţa şi să-şi facă din propria viaţă un motiv viu de credibilitate şi o apologie credibilă a credinţei (cf. Congregazione per il clero, Il presbitero..., 19). În sfârşit, trebuie să existe un raport esenţial între rugăciunea personală şi predarea ştiinţelor biblice. Din meditarea Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciunea personală, trebuie să izvorască în mod spontan primatul mărturiei de viaţă aşa încât în profesorul de Scriptură şi în formatorii Seminarului să se împlinească desideratul Sfântului Augustin: “sit orator, antequam dictor” (De doctrina christiana, 4,15.32: PL 34,100). Obiectivele studiului Sfintei Scripturi şi a folosirii ei în procesul de educare şi formare a seminariştilor 28

. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent. Santiago Guijarro “La Bible au centre de la pastoral e de la vie de nos eglises”. Biblia s-a născut într-un ambient diferit de al nostru şi într-o epocă de care ne separă mii de ani. Cunoaşterea plină de iubire şi familiaritatea în rugăciune cu Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt. În felul acesta se pun 29 .966). “are puterea de a zidi şi de a oferi moştenirea cu toţi cei sfinţiţi” (Fap 20. prin citirea şi studierea Cărţilor Sfinte “Cuvântul lui Dumnezeu să se răspândească şi să fie preamărit”(2 Tes 3. personale sau de grup. iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei.1) şi comoara Revelaţiei încredinţată Bisericii să umple tot mai mult inimile oamenilor.Scopul lecţiilor de Biblie nu este numai acela de a forma “specialişti” (cf. lectura făcută sub acţiunea Duhului Sfânt în meditaţie. să fie noul criteriu de judecat ă şi de apreciere a oamenilor şi a lucrurilor. ca răspuns la Cuvânt. rugăciune şi contemplaţie (cf. aşa încât credinţa.32. Preocuparea principală ce trebuie să conducă lectura Bibliei este aceea de a fi plin de respect faţă de experienţa de credinţă pe care cei dinaintea noastră au lăsat-o să se reflecte în ea. Este foarte important de a se evita manipulările subiective. SD. Augustin. Sermones. care se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului.12). hrana sufletului. EB 601). cum să aprecieze pluralitatea interpretărilor aceloraşi texte în contexte diferite. tot astfel se poate spera un nou impuls de viaţă spirituală într-o creştere a veneraţiei faţă de Cuvântul lui Dumnezeu “care rămâne în veac” (Is 40. 14).. Scopul principal nu este acela de a afla şi a învăţa multe lucruri referitoare la Biblie. iubită şi urmată vocaţia proprie şi împlinită misiunea fiecăruia în cadrul convertirii. Elementul lor esenţial este formarea spirituală. IBB. De aceea. care sunt riscurile deturnării textelor biblice de la sensul lor original şi unde trebuie să se apeleze pentru interpretarea corectă a Sfintelor Scripturi. lectura meditată a Cuvântului lui Dumnezeu care se transformă în rugăciune. 1: PL 38. cf 1 Tes 2. Astfel. învăţând cum să descopere în texte atât de vechi un mesaj pentru astăzi. 179. De aceea se aplică pentru Sfânta Scriptură în mod excelent afirmaţiile: “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi eficace”(Evr 4.. dar şi în sensul de a hrăni în inimă gândurile lui Dumnezeu. înţeleasă. 50 1/1999. ci acela de a se deprinde pentru o lectură individuală sau comunitară a textului Sfintei Scripturi primit ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu. 1 Pt 1. încât constituie pentru Biserică sprijin şi vigoare. este necesar ca toţi. ascultarea plină de iubire a Celui care ne vorbeşte. ca nu cumva să ajungă vreunul “predicator deşert al Cuvântului lui Dumnezeu în afară. Adevărul care se află în Sfânta Scriptură nu este de tip ştiinţific. mai ales în contextul noii evanghelizări la care este chemat ă Biserica în lumea de astăzi. Un alt obiectiv pentru studiul şi lectura Sfintei Scripturi este înţelegerea şi orientarea propriei vieţi. în lumina şi prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu poate fi descoperită. fără a fi ascultătorul lui înăuntru” (sf.. De aceea. nici de tip istoric.8. izvorul curat şi peren al vieţii spirituale. După cum din frecventarea asiduă a misterului euharistic sporeşte viaţa Bisericii. ci este adevărul unei experienţe concrete pe care Biserica a recunoscut-o ca exemplară şi dinamizantă pentru credinţă. în special a acelor metode care ajută să descoperim mai bine experienţa de credinţă care se află în spatele textului şi care s-a cristalizat în diferitele cărţi ale Bibliei. cf.23-25)-(DV25). primind-o astfel în canonul Bibliei (cf. a evenimentelor şi a problemelor (PDV 47).13)-(DV 21). îmbracă o semnificaţie specifică pentru misiunea profetică a tuturor celor botezaţi. pag. nr. Căci “în Cuvântul lui Dumnezeu este atâta eficacitate şi putere. nu numai în sensul dezlipirii de rău pentru a adera la bine. 92-93). Bulletin Dei Verbum. trebuie să se ţină cont de metodele exegezei din ultimii ani. Conciliul atrage atenţia: “.

IBB. 15). şi suntem fideli intenţiei autorilor ei. Un ultim lucru pe care aş vrea să-l propun ca indicativ în prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor. Maurice Laurent 30 . poporul credincios face uşor referinţă la viaţa concretă iar Magisterul viu al Bisericii a primit misiunea de a interpreta autentic Cuvântul lui Dumnezeu (cf. în celelate activităţi. printre care şi studiul şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. al căror scop principal a fost acela de a confirma şi de a întări în credinţă comunităţile cărora li s-au adresat (cf. Il presbitero.30-31. În acest context. cu cât mai mult ministrul .. lectura individuală. Pr. 17). Recitirea Vechiului Testament pe care au făcut-o creştinii pune în lumină următorul adevăr: Scripturile revelează sensul evenimentelor şi evenimentele revelează sensul Scripturilor (cf. Duhul Sfânt este interpretul autentic al Sfintelor Scripturi acţionând în comunitate prin diferite carisme.devine slujitorul Cuvântului şi nu patronul său.4. În căutarea semnificaţiei textului pentru noi astăzi trebuie să-i ascultăm pe exegeţi care ne ajută să citim textul. Lc 1. o înţelegem în acelaşi duh în care a fost scrisă.bazele dialogului dintre experienţa reflectată în textele Bibliei şi experienţa celor care citesc şi studiază astăzi. Această pecete poate să ajute.profesorul sau formatorul . o. în timp ce în administrarea sacramentelor avem garanţia că nici măcar păcatul slujitorului nu poate împiedica rodul harului şi forţa Duhului Sfânt. dar poate şi să dăuneze fecundităţii apostolice a Bisericii. rugăciune şi angajare (cf. Mai trebuie să ţinem cont că.. este o lectură animată şi iluminată de credinţă. apărându-l de manipulări..35). cu atât mai mult Cuvântul poate să-şi lărgească eficacitatea salvifică (Congregazione per il clero. Abordând Biblia din acest unghi concret. pe care o recomandă DV 25. descoper ă în ele un sens mai profund pentru că ele posedă o lumină nouă şi mai pătrunzătoare care-i conduce la înţelegerea misterului la care ele se referă. el este absolut necesar în slujirea răspândirii Cuvântului. Iaşi DISCUÞII PE MARGINEA REFERATELOR Pr. IBB.. 70-74. pleacă de la o realitate care o condiţionează. Santiago Guijaro. Santiago Guijarro.c. pentru că. Numai pornind de la întâlnirea cu cel înviat putem să înţelegem sensul profund al Scripturilor (Lc 24. DV 10).. Cei care au făcut experienţa întâlnirii cu El şi citesc Scripturile plecând de la această certitudine. In 20. 14). este coerentă cu înţelegerea pe care Scripturile o au despre însele.c. o. Bulai Alois Rectorul Institutului teologic romano-catolic. trebuie să preceadă lectura comunitară pentru a o pregăti. pecetea umană a ministrului capătă o importanţă aparte. şi trebuie so continue în meditaţie.32. cf. De mare importanţă este lectura textelor biblice în Biserică. Chiar dacă aspectul slujirii trebuie să marcheze toată activitatea pastorală. 65-68). Trebuie să recunoaştem că un astfel de mod de a face lectură. dar trebuie să spunem totodată că lectura care vede în Isus cheia şi interpretul Scripturilor.

un cuvânt care judecă. prin introducerea lui “Lectio Divina”. La un moment dat apar două întrebări privind această descoperire de exegeză: 1. textul Sfintei Scripturi nu este numai cel care trebuie învăţat şi reţinut. Gianfranco Maronese. În momentul în care ei ajung să studieze pentru prima dată la seminar. deseori nu se expune foarte clar aceast ă experienţă profundă a întâlnirii cu revelaţia lui Dumnezeu. În acele cazuri am fost nevoit să stabilesc nişte puncte de reper. Noi avem bucuria ca odată pe săptămână. fără a păstra mesajul. mi se pare că ceea ce auzim interpret ămn într-un mod foarte personal. Cum reuşiţi să-i îndrumaţi pe tineri să ajungă la maturizare? Pr. sau să-l urmeze. Asta cu privire la Lectio Divina. un cuvânt care mângâie.Vreau să vă împărtăşesc din experienţa mea privind munca cu tinerii. seminariştii să aibă parte de “Lectio Divina”. tot ce au folosit ei pentru rugăciune. SVD Studiul Sfintei Scripturi nu este pentru a crea specialişti. Sau în alte cazuri. dar şi condamnă. în permanenţă la ceea ce se petrece în seminar. ori întrebările vin şi pun în evidenţă un bagaj care le-ar fi necesar seminariştilor înainte de a intra în seminar. în momentul în care se citeşte. Alois Bulai . care va constitui baza pentru predică şi cateheză. dăm predicii pe care o auzim o interpretare spirituală. pentru a o oferi poporului lui Dumnezeu. nu este aşa cum au crezut. Totul funcţiona. Apoi la fiecare text căutam să descoperim adevărul care a fost întotdeauna transmis de textul sacru. Tarciziu Baciu. Se pune întrebarea. adică textul nu rămâne numai obiect de studiu. Eu am deseori această problemă. sau într-o facultate de teologie. să-l preceadă. oare ce se poate face exigent în acest sens? Pr. ci pentru a-i forma pe cei care vestesc în viaţă prin conştiinţă. ci este într-adevăr punct de comunicare. Aş vrea să fac referire la necesitatea creării unei atmosfere biblice care să nu fie specifică doar seminarului. Aceasta este o problemă foarte mare pentru mine.Rectorul Institutului Teologic Romano-catolic de Iaşi Mie personal mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni. Cred că în ultima perioadă. care scriu influenţaţi de condiţia din care provin şi de comunitatea căreia i se adresează. şi descoperind Cuvântul care interpretează. Pr. Sper ăm ca această lectur ă să devină din ce în ce mai mult o practică continuă. s-au putut celebra momente vădit marcate de experienţa pe care am avut-o la această lectură în grup. deseori instrumentală. se produce o destabilizare în credinţa lor “mai naivă”. Institutul teologic romano-catolic. Este o experienţă plăcută şi de câte ori această lectură s-a făcut în grupuri. Datoria noastră este să ne străduim să-i formăm. o credinţă mai evlavioasă şi sunt puşi în faţa unei descoperiri în sensul că. ci cumva. Când predicăm sau când auzim predici. Pr. dar a fost purificat sau eliberat de prejudec ăţi. În predici. Dacă aţi descoperit această reacţie? 2. Am rămas surprins de sensibilitatea cu care a fost atins aspectul acesta al Cuvântului care judecă şi care condamnă şi care poate fi tot mai nunaţat. s-a făcut un pas important înainte. care se face în 31 .Bucureşti Aţi făcut referinţă. Alois Bulai Aceasta este de fapt situaţia şi nu cred că este momentul să-i judecăm pe ceilalţi.

şi dacă ar trebui să vorbesc despre un singur lucru. ajung la stadiul ca Sfânta Scriptură să devină lumea lor. dacă îmi permiteţi. ci într-adevăr ca la un izvor al spiritualităţii noastre creştine. şi care au nucleul Lectio Divina. Ne-am întâlnit pentru acest lucru şi am observat că există un adevărat interes din partea lor. în ce măsură aceast ă atmosferă biblică s-ar putea realiza? Pr. pe o scară destul de largă. Dânsul a făcut astfel de experienţe chiar aici. repet este un început. cu Biblia. dar şi oficial. S. Încă un lucru aş mai menţiona. acum aş menţiona. riscă. Începutul este modest. Noi am avut. deci nu devin apostoli ai Bibliei. că s-a început câte puţin. profesor la Institutul teologic romano-catolic din Alba Iulia Cred că pe lângă atmosfera pe care aţi menţionat-o. se poate. să se facă ceva pe plan metodologic. ştiu că se predică la Budeşti. în momentul în care se găsesc în faţa textului biblic. care luminează mintea. Feldkemper. Nagy Jozsef. care mi-a plăcut foarte mult. pe de altă parte. deja mă simt în consonanţă cu acest lucru. Unii dintre ei fac nişte legături frumoase. trebuie să ne întoarcem la rostul. iar alţii care nu sunt destul de pregătiţi. o treime a seminariştilor s-au interesat în aceast ă direc ţie. să aibă o spiritualitate biblică. Pe de o parte. A fost apoi şi în seminar. Pr. şi ca secretar al Federaţiei Biblice catolice. Deci ideea mea era. Alois Bulai Da. În ceea ce priveşte. care mi-au povestit despre activit ăţile pe care le desfăşoară. în diferite locuri. la Adjudeni.seminar. se opresc în momentul 32 . după ce ies din seminar. practic. Pr. dar şi cu surori şi a fost o experienţă foarte interesantă. Ştiu că în Ardeal. Şi ar trebui să fie. Văd că există diferite “schizofrenii”. pe secretarul general al Federaţiei Biblice Catolice. chiar şi în Hong-Kong când am fost. Superior Provincial În exerciţiile spirituale pe care le fac tinerii. ei intră în această direcţie de însuşire ştiinţifică a lumii Bibliei. spun prin cuvinte simple că nu-şi pot vinde marfa. numai prin prezentare benevolă. ar trebui să fie luată în considerare o atmosferă biblică în cadrul Sfintei Scripturi şi pregătirea pastorală a seminariştilor. din experienţa mea pe plan pastoral în dieceză. Vă pot spun că în ultimii doi trei ani. prin care şi prin Lectio Divina. Eu am discutat cu câţiva preoţi tineri. la scopul adevărat al Sfintei Scripturi. Sperăm să continue. Peste tot în lume. au această direcţie spirituală în seminar. Părintele Joszef are o activitate foarte susţinută în aceast ă privinţă şi c ă are o şcoal ă de formare a formatorilor. cu amabilitatea verbiţilor şi posibilitatea de a avea aici. Într-un seminar la Alba Iulia le-am oferit seminariştilor din pregătirea mea. şi le-a vorbit seminariştilor şi zic eu. ca în seminarii să fie introdus un material sau o temă de pregătire pastorală a seminariştilor în acest sens. să spun aşa. puţini folosecs ca instrument Biblia. Ştiu că se face la Butea. s-a discutat această problemă şi anume că nu le este de ajuns seminariştilor să ajungă la o pregătire spirituală în acest sens.J. Însă. Pr. s-a declarat de mai multe ori. cu preoţii. De aceea. dar sperăm să aprofundăm. la Traian. Feldkemper. pe Pr. să accentuăm şi să insistăm. şi personal. a Sfintei Scripturi. Poate ar fi o soluţie de extindere în alte sfere şi cercuri studenţeşti şi parohii. să gândească deja puţin în mod biblic. Normal că trebuie să continuăm. în această direcţie. Olivo Bosa. cu privire la diferitele domenii de formare a seminariştilor. nu numai ca instrument de cateheză. în pofida încerc ării pe care o au cu diferitele obligaţii. se întâlnesc spiritual cu Sfânta Scriptură şi într-o măsură oarecare.

Pe când este mult mai greu să intre prin Sfânta Scriptură. care pentru ei înseamnă ceva frumos. un altar care pe un tablou prezintă coborârea Duhului Sfânt în următorul mod: raza Duhului Sfânt cade pe Maria care. Alois Bulai Interpretarea nu este corectă dacă nu ţinem cont de interpretările anterioare. Ignaţiu stătea cu caietul în mână şi scria aceste inspiraţii pe care le primea prin Maica Domnnului. cu Cristos. Începând de acum. atunci revelaţia divină le permite o relaţie intimă şi personală cu Isus Cristos. care fac nişte legături. Gindele Tibor. Este un lucru foarte interesant care arată ceea ce spune Baltazar că există în Biserica primordială. Pr. au descoperit alte realităţi care pot să lumineze textul. într-o relaţie personală cu Dumnezeu. principiul Paulin şi principiul sfântului Ioan. pe care.J Aceste două referate au atins problema formării prin Sfânta Scriptură a seminariştilor şi nu numai. înaintează mult mai repede.) Încrederea în Dumnezeu este foarte importantă. stând cu Biblia deschisă o interpretează apostolilor care sunt în jurul ei. dar care este adresată lui Dumnezeu şi căruia îi răspunde cu toată generozitatea. încercăm să o facem dar. înseamnă identificarea noastră cu atitudinea pe care o are ea în faţa Cuvântului. aşa zis ştiinţific ă. şi să guste mai mult. Rector vorbea despre toată tradiţia de a interpreta Biblia. Olivo vorbea despre exerciţiile spirituale ale Sf. Maica Domnului. o interpretare modernă. Aloi Bulai Când vorbim despre citirea sfintei Scripturi în sens marian. Sf. Pr. Între timp. şi să nu-i lăsăm să se oprească numai la un nivel scăzut de înţelegere. începe să simtă. Tadeusz Rostworowski. rezultatele exegezei au adăugat că.în care dau de greutăţi adică de nişte puncte care nu le sunt clare. Cel care. S. se opresc acolo.. La Cracovia există. adică eu cred că şi cei 33 . Aş sublinia deci acest aspect marian. pentru a face acest lucru trebuie să se depună mai mari eforturi. Este munca. Pr. delegatul Diecezei romano-catolice de Satu-Mare Dacă vorbim despre interpretarea Bibliei la bătrâni sau în cazul tineretului. trebuie să lucrăm mai bine cu tinerii noştri. (. Pr. prin cea care a venit pe lume.. despre care se spune că au fost dictate de către Maica Domnului. în Biserica mariană. Atunci. pentru a realiza sincronizarea atât pentru vârstnici cât şi pentru tineri? Pr. Ignaţiu. principiul Marian. începe să dea bucurie şi acea lumină care îi luminează şi acele aspecte care mai înainte erau blocate. principiul Petrin. iar alţii găsind anumite neînţelegeri. apare următoarea întrebare: Unde să punem accentul în pastorală sau cum să facem trecerea de la interpretare la aşa zis tradiţională. Dacă trec peste acest obstacol. Cuvântul. paroh-protopop de Sighetu Marmaţiei. Deci pe de o parte. are curajul să facă acest pas. Scriptura începe să vorbească din interior. Pr. Cuvântul lui Dumnezeu este inepuizabil. să-i ajutăm. dar şi aceştia din urmă au dorinţa de a cunoaşte. să-i luminăm. sunt cei care au învăţat să reflecte asupra Sfintei Scripturi. Trimisul lui Dumnezeu vine în întâmpinare! Trebuie să mă întâlnesc cu persoana respectivă.

Augustin Silvestru Prunduş. delegatul diecezei romano-catolice de Oradea În comunităţile neocatecumenale avem două seri cu un program special. chiar dacă ei vin cu o anumită reţinere sau. Prov. sau cu care se apropie tinerii de azi. Am observat că nu le face plăcere să cumpere cărţi.B. în sensul lui adevărat. Mârţ Mihai. Din experienţa cu seminariştii. pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. existenţa iubirii mele pentru lectura personală a Sfintei Scripturi. Nu ştiu dacă este ceva care este în conformitate cu dorinţa Bisericii. Scriptură. ca răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu. care i s-a 34 . iar neavând Noul Testament nu se pot da citate exacte. Nu este o deschidere prea mare spre această cale de a merge împreună în grup.M. o tradiţie cum a avut Moldova. unde nu avem o pregătire. liturgia euharistică.liturgia cuvântului. O. Alois Bulai Dum cum am afirmat înainte. au mai adăugat ceva. Pr. Alois Bulai Nu.S. este la fel şi acum.F. Pr. prin posibilitatea educaţiei. care îmi vorbeşte. am observat că ei nu preferă să aibă în mână sf. este acelaşi.M.vârstnici sunt deschişi ca să afle ceea ce este nou. Aş exprima o dorinţă în legătură cu confesiunile neoprotestante care se proliferează foarte vast pe tot teritoriul României şi mai ales în Transilvania. urechile celor care participă la aceste programe. Cap. Nu trebuie să ne gândim numai la un anumit stadiu. dar Cuvântul lui Dumnezeu. un program special. Gindele Tibor S-a schimbat interpretarea? Pr. ci s-a îmbogăţit. Pr. Cu noi este acelaşi lucru. ca să ne putem cunoaşte bine şi calităţile dar şi defectele pe care le avem. Atitudinea cu care s-au apropiat de textul Sfintei Scripturi. se deschid. făcând chiar seminarii mici. Pr. interpretarea nu s-a schimbat. Pr. numai că au îmbogăţit-o. aceeaşi comunitate de mult timp. fiind Cuvântul lui Dumnezeu. miercuri seara . cu o mic ă indiferenţă faţă de textul pe care îl au în mână. Mario Querini. O. Este o comunitate care nu se schimbă. Preferă să o asculte. trebuie să preceadă ca pregătire această programare a Cuvântului lui Dumnezeu şi apoi s-o continue în meditaţii şi în rugăciune. Şi imediat. Părerea mea este că seminariştii câştigă totuşi puţin din forma de fond. Seminariştii sunt cei pe care avem datoria să-i educăm. Aşa cum a fost inspirat de Duhul Sfânt. Sup. este aceeaşi atitudine cu care ne-am apropiat noi. Este Cuvântul lui Dumnezeu care se citeşte şi ecoul care răsună. iar sâmbăta seara după programul “comunitatea mare”. numai că noi descoperim puţin câte puţin. pe calea neocatecumenală.

profesorilor de la Iaşi.Sup. cât şi reacţiile pozitive şi chiar şi cele negative. Preasfinţitul Ploscaru. Important este să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu.Societatea Surorilor Sociale . dar eu aş ruga conducerea de la Iaşi. atât pe Preasfinţitul cât şi profesorii să editeze la un preţ acceptabil pentru masele populare. Aşa încât. Mons. Pr. a tipărit o altă broşură în acest sens. Este oare imposibil să avem şi noi o Biblie catolică? Sr.Iaşi Recomand seminariştilor cu toată căldura să citească şi să aprofundeze Sfânta Scriptură. subliniind că este Cuvântul. Întâlnirile cele mai relevatoare pentru ei au fost cele în care au avut posibilitatea de a-şi vedea viaţa prin prisma pasajelor biblice.Iaşi Am avut diferite grupuri de întâlniri în care s-a încercat să se studieze Scriptura. dacă nu ştiu că e cea catolică. La următoarele întâlniri fiecare dintre participanţi a încercat să expună cât mai multe pasaje pe care el l-a studiat. Lectura zilnică să fie numai Sfânta Scriptură. Fraţii Şcolilor Creştine . după aceea. cât şi de a se uni cu Cristos prin citirea Sfintei Scripturi . Institutului teologic şi Presa Bună. În Biserica noastră. A face totul bine numai pentru Dumnezeu. s-a tipărit o broşură “Călătorie la iad cu Scriptura în mână” a Părintelui Lucian Pop. scrisoarea Tatălui. o tipăritur ă care să poată lămuri şi ajuta sufletele simple să se înalţe la cunoaşterea şi interpretarea corectă a Bibliei. Fr. dar nu numai. Muranyi Terez . Adică. Am examinat criteriile folosite în viaţa de zi cu zi. mai ales iehovişti. ei ştiu că le-o trimite tatăl şi nu au linişte până nu o citesc cât mai repede. şi de aceea m-aş adresa Preasfinţitului Petru Gherghel. Întrebarea este: Ce Biblie să citească? Cea ortodoxă. care posedă o înaltă pregătire. după o perioadă se poate vedea care sunt criteriile folosite în viaţă şi felul în care fiecare dintre noi vede lucrurile. Scriptura trebuie citită în Biserică.cum s-a subliniat aici atât de frumos. Dacă le vine o scrisoare de acasă. Oricine poate citi dar. răspunzând astfel atât la dorinţa lor de a trăi Scriptura. De aceea şi Sfânta Scriptură să o citească cu toată dragostea cu care au primit-o de la Părintele Ceresc. care inundă casele şi vin peste tot. protestantă sau altceva? În afară de Noul Testament eu însumi consimt că parcă nu am toată dragostea să o citesc.Roman 35 .acordat poporului. ci pentru a transforma viaţa de zi cu zi a acelora care au asistat la aceste întâlniri. Este căutată şi astăzi de către cei care au cunoscut-o şi care doresc să o răspândească. cât şi pentru a putea răspunde atacurilor care vin din partea confesiunilor neoprotestante. trebuie să avem grijă cine citeşte în public şi mai ales trebuie să recunoaştem că nu oricine este în stare să proclame Cuvântul. Vladimir Petercă . Cartea este scrisă pentru poporul de rând care doreşte să răspundă atacurilor şi conversaţiilor pe care le au cu aceşti propagatori sectari. fiind în stare atunci când evenimentele se petrec să le încadrăm în istorie ca fiind dirijate de Dumnezeu. studiile în care Scriptura este fidel îndreptată în cadrul cel mai ştiinţific. subliniind felul în care le-a fost influenţată viaţa precum şi reacţiile care au apărut. Juan Barrera .

. la celebrare. a unei călugăriţe. Biblia şi pentru că rămâne acest lucru. pentru că nu este posibil! Aceasta este o datorie a celor care vin la noi. care pentru noi este sacră.) Noi cum am făcut exegeza? Ne dicta un profesor la catedră. dar a rămas totuşi în ambientul acesta oriental. având puţine cărţi. în casa noastră. cei care mai ieri eram într-un climat cu totul liniştit. ar fi foarte important să se introducă în programa şcolară câteva ore rezervate pentru Sfânta Scriptură. Acum este datoria seminarului faţă de seminarişti. de la interpretările celor în vârstă la interpretările noastre. sau ceea ce este în Spania sau Franţa. Mai înainte noi nu aveam voie să punem mâna pe Scriptură. dar trebuie s-o avem în mâna noastră. că începe în casele de formare ale familiilor religioase. a formatorilor. Biblia nu trebuie să rămână numai un titlu. cum spune foarte bine părintele. Pentru că există acea diferenţă care încet-încet trebuie să se echilibreze. care a ajuns odată cu revoluţia (sau după revoluţie). este foarte bine şi că trebuie s-o luăm neapărat cu încetul. pot spune şi mai mult. tradiţional. Petru Gherghel . nu trebuie să fie proclamată numai în Biserică. a profesorilor. Noi. Am ascultat intervenţiile celor care erau experţi în această problemă şi am zis că este bine s-o prezint şi cu această ocazie. a unui religios fără această pregătire şi este bine că acest proces este iniţiat încă din şcoală. Vă rog să aveţi grijă şi să avem cu toţii grij ă şi răbdare. s-a schimbat ceva. nu trebuie să credem că ceea ce este în Italia trebuie să fie imediat şi numai decât azi şi aici. iată că ne aflăm într-o situaţie cu totul nouă. Adică să-i determinăm pe toţi ai noştri să se schimbe. Vreau să afirm că 36 . căci aşa este cursul şi aşa trebuie să fie. De aceea. Am mai lucrat cu tinerii şi în afara orelor. Pentru noi. să înceapă o muncă internă de schimbare a atitudinii faţă de Scriptură. Trebuie să avem răbdare cu cei care au învăţat să păstreze Biblia şi s-o asculte de la alţii.. ca să ne transformăm. s-a accentuat şi încă se mai accentuează cât de importantă a fost şi rămâne celebrarea Liturghiei şi nu s-a vorbit prea mult despre folosirea Bibliei aşa cum s-a prezentat aici. în seminariile noastre şi în acest centru al părinţilor verbiţi. La sinodul Episcopilor s-a vorbit foarte mult despre misiunea bisericii greco-catolice. noi scriam şi dădeam răspunsuri din cursul lui. o făceam “cu mănuşi”. Aşa a fost atunci! Acum nu ne putem imagina o formare integrală a unui seminarist.episcop de Iaşi Aş vrea să încerc în câteva cuvinte să intrăm în realitatea de aici. Noi am trăit o revoluţie. Mons. a unui călugăr. să nu se coboare.Doresc să prezint o dificultate cu care mă întâlnesc de fiecare dată în cadrul predării religiei la şcoli: când tinerii se întâlesc cu texte biblice şi fără să aibă informaţii generale despre lumea bibliei. această atmosferă a grijii faţă de Biblie. să abordeze o nouă atitudine faţă de studiu. iar alţii. dar să observe această realitate. Nu aveam voie să ne apropiem de bibliotecă. în centrele unde sunteţi dumneavoastră. mai în vârstă. cu scopul introducerii lor în viaţa de rugăciune biblică. sau dacă puneam. Noi cu revoluţia ne-am schimbat. Mă bucur foarte mult că acest lucru a început şi. s-a realizat în schimb în trăirea vieţii noastre creştineşti. tremuram puternic când ne apropiam de Biblie. să ne schimbăm. Chiar dacă ea nu s-a realizat în anumite planuri politice. (. De la cei în vârstă. Oricum tremuram. Nu vreau să specific acum că noi avem multe lipsuri şi nici nu doresc să explic că da. întâlnindu-mă cu aceleaşi probleme. prin aceast ă revoluţie şi prin Conciliul Vatican II. Părerea mea este că ar fi necesare măcar 5 ore de Biblie la nivel de început de liceu. şi anume s-a spus.

aşa cum spune şi Lumen Gentium . sau dac ă liturghia de sâmbăta noaptea. atunci ce am făcut?! Adevărul este pe undeva pe la mijloc. Nu ştiu dac ă mai târziu va deveni ferment. în sinod s-a discutat foarte mult şi s-a afirmat că există mijloace foarte folositoare astăzi pentru redescoperirea acestei Evanghelii şi că aceste mijloace trebuie primite. Lex orandi şi Lex vivendi. 20 sau 30. pe care le introducem aici la noi încetul cu încetul. şi pentru Biserica catolică în general. dacă s-a schimbat şi acest lucru este foarte frumos şi pozitiv. dar. Deci. de a face totodată intervenţii pe lângă această mare celebrare liturgică. Această îmbinare a liturgiei cu latura cunoaşterii. formează de fapt materialul principal pentru rugăciunea noastră. În anaforele pe care le utilizăm 37 . între ortodocşi. atunci nu este o realitate a Bisericii. se schimbă. o schimbare. dar dacă îi separă de la liturghie şi îi duce într-o altă parte. Pentru noi poate. nu numai cu cea a cunoaşterii împărtăşirii ci şi a transmiterii Bibliei.. dar este nevoie să avem totuşi “lideri”. care să fie un ferment pentru toţi. că trebuie neapărat luate în considerare acele două componente ale Bisericii de astăzi.fons et culmen -. care a menţinut şi a întreţinut în credincioşi fidelitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică. dar Liturghia este de fapt celebrarea Cuvântului şi o parte a Liturghiei este chiar liturghia Cuvântului. dumneavoastră care aveţi de acasă caste “comori”. Acel Lex credenti. Tocmai de aceea. iar duminica nu mai vin la liturghie pentru că trebuie să meargă să facă “practica religioasă”. nu numai pentru câţiva. pentru că dacă ne limităm numai la câţiva. Începând de la cel mic. să preia această datorie de a studia Biblia. Dacă una nu ţine cont de cealaltă. cu toţi. Pentru că aceste grupări. trecerea se face prin intermediul teologiei simbolice şi mă bucur că Preasfinţitul Gherghel a vorbit despre această problemă. o renunţare la ceea ce era tradi ţional. centrul. Ceea ce crede tezaurul credinţei care se află în întregime în Sfintele Scripturi. Desigur sunt nişte exager ări acolo. dar corelate. şi trebuie să avem grijă ca prin ei şi cu ei să mergem mai departe în studierea Scripturii. Apar reacţii extraordinar de mari împotriva acestor mişcări neocatecumenale. la tineri şi la cei în vârstă. rugăciunea.ortodocşii . să se vadă cum reacţioneză lumea. în Orient. cea ierarhică şi cea carismatică. Am avut bucuria de a face o lucrare despre această temă: “Modul în care Biblia se regăseşte în iconografia pe care o utilizăm în cadrul liturgic”. vreau să spun că. rămân numai 10. Nu zic că trebuie să dăm înapoi. Biserica greco-catolică a demonstrat că în timpul dictaturii a fost perfect puternică şi valabilă celebrarea Liturghiei. Deci. Eu am spus în cuvântul meu de început. sunt frumoase. mai ales că ne acuză că aceasta este o pacoste. Această a doua dimensiune. care este foarte importantă şi care trebuie luată în considerare în acest ansamblu al Bisericii în care ne aflăm noi. mergând în lume. Trebuie să înveţe şi ei . cea voită de Cristos. de a catehiza. facem neocatehizare cu toată lumea. Dacă este cazul. considerate ca valori. Biserica ortodoxă încă nu s-a deschis complet. Preasfinţitul Mons. Trebuie să avem grijă. nu am făcut nimic. pe care ei trebuie să le analizeze. atunci nu am făcut nimic.există o rezistenţă foarte puternică. puternice. şi atunci cu siguranţă şi limbajul tinerilor. Florentin Crihălmeanu Într-adevăr pentru Biserica orientală lirughia rămâne. veşmântul acesta ceremonial este puţin mai fastuos şi practic Biserica a fost îmbrăcată într-o haină simbolică. dacă ele rămân separate de marea comunitate. Este foarte important să cunoaştem Biblia.

iconografia. mergem mai departe). Cateheza care. textele erau proclamate aşa cum se proclamau decretele regale. după proclamarea Evangheliei în mod asemănător. de fapt. dar de care se apropie arareori. se pot regăsi fragmente din Sfânta Scriptură. Dacă în vechime. nu este operetă sau operă. trăire prin noi. proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu nu este nici operă artistică. Dar acel respect sfânt faţă de cartea care era învelită în tablă de aur. Subliniez deci importanţa catehezei liturgice şi a exegezei biblice. Referitor la mediul clerical. poate în cazuri de boală sau suferinţe în familie. deces sau altele. Alţii sunt mai îndreptaţi spre acest dinamism al liturghiei bizantine. ci este un material care apare în urma unei puternice trăiri a cuvântului Sfintei Scripturi. aşa cum se mai vede în alte părţi. ceea ce ne rugăm. citim. Deci practic. Sf. suntem într-o perioadă în care. mai îndreptaţi spre meditaţie. este de fapt. cum este liturghia ritului latin. Sfânta Scriptură rămâne poate o carte de bibliotecă şi care pentru intelectuali este într-adevăr o carte necesară în bibliotecă. proclamarea textului despre care iarăşi s-au vorbit. este bine. care nu este o pictură pioasă să spunem aşa. pentru că sfinţii părinţi erau atât de familiarizaţi cu textul Sfintei Scripturi încât. ci interpretând la lumina Sfintei Scripturi se regăsesc traduse în culoare. prin intermediul teologiei simbolice. mi se pare că există o oarecare indiferenţă la un anumit nivel faţă de Sfânta Scriptură (da. de intimitate şi de respect faţă de acest text. pentru că mi se pare. să spun aşa. în sinteze dogmatice. diamantele care sunt acele litere care se află între aceste coperţi. în lumea laică. toate aceste cântări pe diferite tonalităţi. Forma de manifestare a cultului. scurte tropare. cu pietre preţioase şi care se aducea cu procesiune mare în Biserică. plecând de la gesturile cele mai simple pe care le face preotul. Ioan Damaschin. să ajungem să devină într-adevăr realitate. această bogăţie de culoare. un gest de dragoste. cred că astăzi. poate că aş spune la limită. se încearcă din nou să se actualizeze. vin cantorii mai mult sau mai puţin plictisiţi. le-au sintetizat în scurte imnuri. ca simbol al rugăciunii care se înalţă la Dumnezeu. restul nu contează. ci trebuie să fie o citire care să permită tuturor acelora care se află în acel ambient să înţeleagă în mod 38 . trebuie să pună în lumină tocmai legătura cu Sfânta Scriptură. De ce acest veşmânt care şi astăzi în ceremoniile pontificale şi în alte ceremonii care. trecând de ex. prin fumul tâmâii. Sărutarea Sfintelor Scripturi. Apoi bineînţeles Lex orandi. troparele care sunt scrise tot de marii sfinţi părinţi ai Bisericii. Este un material catehetic imens pentru ca într-adevăr liturghia să devină centrul vieţii noastre. spre momentele de linişte. Lex vivendi. sf. nu concretizăm. Unii sunt poate. cuvintele Sfintei Scripturi. cine a înţeles ceva este câştigător. care după ce au meditat multă vreme la aceste mistere. În mod asemănător. aceste lecţii se limitau la un moment dat la a învăţa pe de rost textul Sfintei Scripturi. nu mai există din nefericire. A cunoaşte psaltirea pe de rost în vremea aceea era un lucru obişnuit pentru că nu existau cărţi. la noi. Cosma Monahul şi mulţi alţii. cu câtă evlavie s-a vorbit despre textul Sfintei Scripturi. Apoi toate aceste icoane colorate. acest simbolism. Acestea sunt de fapt. toate acestea sunt un mod de codificare a Scripturii. Este trecerea care se face de la text.în cadrul liturghiilor în bisericile bizantine. foarte bine. nu contează atât de mult. Cu bucurie am ascultat aceste conferinţe care s-au prezentat astăzi şi cu cât respect. există. citau în mod spontan fragmente întregi din Sfâmta Scriptură. în micile comunităţi unde trebuiau să ajungă. Totuşi. să nu se creadă că este un material artificial sau un material gândit de către o persoană în mod subiectiv. tocmai pentru a se simboliza preţiozitatea textului care este dincolo de acest veşmânt. Aurul care reprezintă acele litere. acum de multe ori. dintr-o suflare au citit textul.

dar să ştiţi că dânsul a reuşit să menţină ani de-a rândul acele “Lectio Divina” cu tinerii studenţi. potrivit ideii fondatorului sau fondatoarei. se poate exprima pe mai departe cum deja s-a început să se facă şi la noi. De aceea. Făcându-se un studiu tot mai aprofundat asupra acestui lucru tocmai că scoatem şi apreciem şi mai mult valoarea acestui îndemn. fulgera. Sfinţia sa la Ciocârlău. persoana de referinţă pe care noi o avem în zonă este Părintele Olivo. pentru că într-adevăr toată lumea are nevoie de acest aşezământ. însăşi structura acestui îndemn apostolic aş putea spune că rezumă ideea şi concepţia tuturor constituţiilor. având la bază tocmai Cuvântul lui Dumnezeu. tuturor comunităţilor. în acel context s-au decis pentru seminar sau pentru viaţa consacrată. despre ce este vorba în acel text. care sperăm să se ridice cât de curând acolo în zonă. în sensul comunicării şi al comuniunii care. potrivit carismei. Spiritul Sfânt este prezent şi crează comuniune. pe diferite categorii de vârstă. acest izvor de apă vie care este Cuvântul. Aceasta este practic proclamare şi etimologia cuvântului o spune. exemplul prin excelenţă. Ilie Sociu . se revine la proclamarea a ceea ce se făcea cu toboşarul pe vremuri. Mons. de a acţiona între membrii comunităţii.Vocar episcopal al Arhidiecezei de Bucureşti În privinţa împărtăşirii ideii comune despre trăirea Sfintei Scripturi. are punctul individual. Acestea toate sunt înmănunchiate în îndemnul apostolic atât de frumos. nu-i place să-l laud. şi acestea sunt atât de bine coordonate încât.concret. vara. Acest îndemn este foarte bine structurat. Susţin din toată inima. Oamenii sunt însetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de modele de viaţă. Ocazie pentru a alege un drum în viaţă. faptul de a vorbi. 39 . se caută. oricum ceea ce doream să subliniez ca şi idee este. pentru a face o alegere corectă. S. se cercetează. Ei au reuşit să ne ofere această permanenţă a Cuvântului lui Dumnezeu. Olivo Bosa. în nişte condiţii destul de sumare face exerciţii spirituale cu tinerii. Se lucrează împreună. dacă o luăm aşa. explicat în mod competent. congregaţiilor religioase din România. Suntem astăzi departe de această proclamare. în diferitele împrejurări. Tuna. Fiecare constituţie. Pr. în diferite locuri în Cluj. ideea comună este foarte bine exprimată şi în îndemnul apostolic despre viaţa consacrată. locul unde se află şi noviciatul acestei comunităţi. în decursul veacurilor.J Observăm şi noi că am lăsat pentru un timp întâlnirile comunitare. Şi în acest sens. Eu profit de această ocazie pentru a-i mulţumi pentru tot sprijinul şi lumina pe care o aduce prin acel focar de lumină care este comunitatea Părinţilor Iezuiţi de la Cluj. Şi multe persoane. dar nu am reuşit. Este un om foarte modest. despre explicarea Cuvântului cred că s-a vorbit destul. nu mai insist. pe timpul verii. proiectul de clădire. de a împărtăşi. iarna. a ţinut toate aceste Lectio Divina care au avut un impact foarte puternic asupra tinerilor şi nu numai. Când se studiază Sfânta Scriptură. însă există puncte comune la constituţiile fiecărei congregaţii sau familii religioase. în apropierea Clujului. De asemenea. s-a clarificat. a Cuvântul lui Dumnezeu. Lectio Divina se ţinea luni seara. Pr. setea poporului lui Dumnezeu de a primi acest “aliment”. astfel dăm posibilitatea Spiritul Sfânt de a lucra. însă am făcut comparaţie între diferitele congregaţii. Cu o perseverenţă de invidiat pe care noi ceilalţi am încercat să o creem în anumite grupuri. În multe lucruri care mai înainte erau întunecate s-a făcut puţină lumină.

Astăzi trebuie să accentuăm prin Lectio Divina şi prin oferirea de cicluri de lecturi biblice. când ne-am împrăştiat. considerând mereu urmarea lui Cristos ca centrul vieţii consacrate. Asceticonul cu regulile pe larg. trebuie să acceptăm accentuările şi ecourile diferite ale Cuvântului divin în fiecare congregaţie. pe care o vor indica dânşii. Am încercat apoi să transplantăm viaţa benedictină în sânul bisericii noastre şi într-o oarecare măsură Congregaţia orientală a fost de acord. care au responsabilitatea de a-l face prezent după carisma lor. în predicile mele. pe Scriptură. acolo sunt şi eu în mijllocul lor”(Mt 18. Vasile cel Mare. etica. El este în mijlocul lor. Fiecare Institut trebuie să se gândească să refondeze astăzi spiritualitatea următorului.20). în mijlocul nostru. Am început cu părinţii iezuiţi când eram în anul I de teologie. nu am putut transplanta viaţa benedictină în sânul Bisericii române greco-catolice. Perisset Sunt convins că şi Constituţiile congregaţiilor înfăptuiesc un mesaj biblic aşa cum a fost trăit de către Întemeietor. Mons. Pr. cât şi atunci când vin la Biserică. Eu. Augustin Prunduş Excelenţă! Ţin să vă mulţumesc pentru ceea ce aţi spus. cu epistolele. Şi la 21 noiembie 1947 am intrat. rămânând în comuniune cu Biserica şi comunicând carisma pe care Dumnezeu ne-a oferit-o. pentru confraţii mei. pentru că m-aţi făcut să văd mai bine calea lui Dumnezeu pentru a deveni calugăr bazilian. Însăşi reforma liturgică ne orientează în această direcţie. am găsit în opera ascetică a sf. cu menţiunea: “Vedeţi. Carol Boromeu de la Milano. este prezent în membrii de astăzi. pentru că acest Spirit care a fost prezent în fondatori. Deci. anul II de teologie. J. Pr. Olivo Bosa De la un timp începe să se vorbească despre refondare. Conciliul însuşi a accentuat ca toate persoanele consacrate să devină mai conştiente de carisma proprie. luminaţi de Spiritul Sfânt. Am încercat să facem o comunitate în sânul Bisericii greco-catolice asemenea oblaţilor de Sf. “Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu. Vasile. pentru fraternităţile noastre. trebuie să simtă că se adună în numele lui Cristos. am continuat cu părinţii asumpţionişti când am ajuns la Roma. suntem cei care primesc acest spirit şi ştiu să-l trăiască în mod radical în contextul de astăzi. Nu suntem numai cei care copiază. o legătură mai mare între Constituţii şi Biblie. că nu-mi rămâne altceva decât să intru la bazilieni pentru că acest lucru era posibil. am stat până în octombrie 1948. Cristos este viu în Biserică prin trupul său mistic. Ce nu este în conformitate cu Scriptura. oare nu ar trebui să fie mai dezvoltată atât pentru comunităţile propriu zise ale vieţii călugăreşti. Cum trăieşte Cristos în mijlocul comunităţilor noastre? Oare nu merită această idee mai multă atenţie din partea noastră. Salutându-ne cu salutul Bisericii din Liturghie: 40 . dacă puteţi pleca”! Şi nu am putut pleca! Deci. regulile pe scurt. toate fiind bazate. ca un grup de preoţi din România să plece într-o mănăstire benedictină. am încercat să-i conving pe credincioşi că atât în familie. Atunci mi-am zis. spune sf. De ce spun că am văzut calea providenţei? Pentru că tot ceea ce aţi accentuat în legătură cu Biblia. cât şi pentru ale credincioşilor noştri. nu este pentru noi.Nunţiu Apostolic. cu morala. Dar nu am reuşit.

desăvârşită. şi să-i spună: “Aceasta este carisma ta şi trăieşte-o!” Episcop Petru Gherghel Biserica manifestă bogăţia darurilor şi a sfinţeniilor pentru că a fi numai un singur fel de slujitor. urmându-şi vocaţia. să ajute pe fiecare să-şi găsească carisma. Sunt sigur că sunteţi la curent cu ceea ce a făcut sf. În comunităţile noastre religioase înfăptuim acest adevăr şi trebuie să-l mărturisim. bine şi frumos. trăit în comunitatea credincioşilor. Părinte. de aceea noi vă îndemnăm să vă păstraţi identitatea. se roagă. Toate congregaţiile prezente în România trebuie să trăiasc ă în comuniune misiunea lor. Şi această frumuseţe a carismelor. Nunţiul apostolic. în comunităţile noastre. s-au pentru a-şi trăi carisma lor. Eu mă bucur foarte mult că preoţii noştri. să se roage împreună. este firesc să ştie că în dieceza sa sunt oameni care muncesc şi care se roagă. care încearcă să ajungă la perfecţiune. Mons. J. Cuvântul comunitar al lui Dumnezeu. în Vatican. să vă bucuraţi de ea. iar alteori congrega ţiile religioase au venit aici din dorinţa de a împărtăşi experienţa lor. În unele cazuri nu au fost respectaţi în carisma lor. Cuvântul scris al lui Dumnezeu. a superiorilor noştri. în parohiile noastre. Ilie Sociu ne-a chemat să ne întoarcem la viaţa consacrat ă . dar ei sunt chemaţi să fie în pastorală. dar are şi persoane care se roagă. are în biserica sa persoane care se ocupă cu această activitate liturgică. A adus recent o congregaţie de surori de clauzură care se roagă tot timpul. Cuvântul viu al lui Dumnezeu. mai ales din partea localnicilor.Mons. adică urmarea lui Cristos şi colaborarea cu Biserica locală pentru a fi adevăraţi martori ai comuniunii. cum este firesc. Subliniez că nu numai pentru noi preoţii. Olivo Bosa Este adevărat că uneori am fost chemaţi aici din partea episcopilor. sau pentru cei care sunt direct implicaţi în pastorală. încep deja. Nu spun că nu sunt şi părinţii care aparţin unui ordin implicaţi. ar fi o sărăcie. pe care o numeşte Trupul mistic al lui Cristos.“Cristos în mijlocul nostru!” răspunsul: “Este şi va fi”. sunt pentru poporul lui Dumnezeu un semn. Episcopul se bucură şi trebuie să se bucure când ştie că. Perisset Sf. Nu sunt implicate în alte activităţi. acest lucru este o bogăţie care vine de la sufletele consacrate. să-l simţim şi să-l trăim pe Cristos în această prezenţă comunitară. în porţiunea teritoriului său are suflete care muncesc. şi să o prezentaţi ca o valoare 41 . Este un semn al valorilor escatologice. şi aceasta este o mare bogăţie. dar şi pentru întregul popor al lui Dumnezeu .căci cei care fac parte din viaţa consacrată. desăvârşită. Pr. Au întâmpinat multă rezistenţă când au încercat să facă cunoscută carisma lor. Dar această varietate de carisme face ca într-adevăr frumuseţea Bisericii să fie completă. Paul vorbeşte deseori de comuniunea în Biserică. Este mult până vom vedea aici o Biserică luptătoare. Aici intervine rolul Episcopului. Pentru un episcop. atât masculine cât şi feminine reprezintă şi un imbold pentru preoţii care aparţin diecezei.

păstrându-vă identitatea şi oferind şi altora slujirea voastră poporului nostru. Iordanul trece prin Genezaret. REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI 42 . aşa cum ne-a spus Nunţiul în cuvântul său. O congregaţie care dă şi altora din bogăţia ei. care iartă. în unitate. să-l ofere Europei. Şi acolo Genezaretul care intră plin de viaţă. ele se vor face la urmă. fără să vă temeţi sau să se teamă cineva că pierde ceva. călugării. în prezenţa sa mângâietoare. îl veţi putea oferi şi altora. Sinodul la care am luat parte a avut menirea să-l redescopere pe Cristos prezent în Biserica Sa. congregaţie. elevilor noştri. câştigă. Ambele sunt alimentate de acelaşi izvor. de aceea. să-l descopere pe Cristos. încurajatoare. preoţilor noştri. Deci viaţa de acolo dispare. fiecare familie. moare. să-l ofere celorlalţi. ajută Europa să trăiască în această armonie şi polaritate. prezent.Genezaret şi Marea Moartă. fiecare familie creştină. pentru că Genezaretul transmite apa mai departe care revine în Iordan.şi pentru ceilalţi care fac parte din alte familii. activ. aceeaşi apă. şi acesta e plin de viaţă. şi pe acest Cristos pe care l-a descoperit viu. veţi avea numai de câştigat. fiecare ordin are menirea ca descoperindu-l pe Cristos în mijlocul şi trăindu-l. diecezei noastre. călugăriţele au un merit foarte mare”. pentru c ă El este singura speranţă pentru noi şi pentru lume. ajunge în Marea Moart ă. să-l ofere ca speranţă pentru ceilalţi. o spun şi aici. Fiecare episcop. care dă speranţă. Vă încurajăm pentru ca să vă păstraţi această fidelitate a carismei care vă face să fiţi fideli faţă de Cristos. Sigur că nu trebuie să facem acum calcule. o mai repet odată. prezentându-vă următorul exemplu: în Palestina sunt două lacuri . La fel ca şi o dieceză care dă altora. Fiecare congregaţie. când oferă câştigă! Eu le-am spus şi altora. ortodocşilor noştri. Trăirea lor în comuniune. neplecând mai departe. grup de activitate nouă. câştigă. dar câştigul este. fiecare dieceză. Mă gândesc că acest lucru trebuie să-l trăiţi cu adevărat şi descoperindu-l. Dimpotrivă. Mi-a plăcut foarte mult când generalul ordinului franciscan a spus aceste cuvinte: “Să nu uitaţi că pentru unitatea Europei.

teologizarea este nevoită să clarifice urgent şi în fond posibilităţile şi modalităţile ei de a putea vorbi şi de a fi chemat să vorbească despre Dumnezeu. respectiv în urma turismului sau al posibilităţilor de lucru în străinătate. Secularizarea mereu în creştere oferă alternativa societăţii. constată sociologii Bisericii de acolo. grija marelui dogmatic. etc. Se va rări rândul credincioşilor care îşi practică religia cu conştiinţă. spunea profesorul.şi dacă nu cu convingere deplină. ci chiar şi întrebările de bază ale credinţei şi însuşi posibilitatea de a vorbi despre Dumnezeu au devenit discutabile. Nu vreau să trag clopotul de alarmă prin această schiţare a viitorului în faţa noastră. cum ar putea regăsi Cuvântul acest loc conform reformei conciliare. sub influenţa mijloacelor mass-media. dacă merg. de atunci a devenit deja grija generală a teologilor dar şi a păstorilor Europei apusene. Vreau doar să atrag atenţia asupra schimbării de mentalitate care se petrece şi la noi. şi în cadrul acesteia căutarea noilor forme ale predicării. Astăzi deja. în cadrul căruia formele tradiţionale ale predicării şi ale administrării sacramentelor erau fructuoase. fiind încă profesor în Tubingen: “Cea mai mare problemă a teologizării de astăzi este faptul că nu numai dogmele sau reformele. din păcate. deoarece membrii . Cu decenii în urmă. pentru ca predicarea noastră să fie fructuoasă în procesul noii evanghelizări. Nu putem spune că se răspândeşte potrivit unui program anticipat şi peste tot valabil. în care Biserica nu mai este singurul factor hotărâtor al mentalităţii. botezaţii nu mai merg doar “din obişnuinţă” la Biserică. în acest elan al europenizării. în urma impersonalizării în cadrul urbanizării. tratez locul Cuvântului lui Dumnezeu în predicare. în mijlocul împrejur ărilor noi. De aceea. Sfidările epocii noastre în faţa predicării Episcopul Walter Kasper spunea în 1967 la o conferinţă a dogmaticienilor germani.au trăit sacramentele. respectiv liberalismul. Deja nu mai există acest cadru comunitar dominant de religiozitate în societate. în cadrul cărora comunitatea credincioasă a fost la baza religiozităţii. care ar avea eficacitate în mijlocul acestor împrejurări sociale. Această secularizare distruge treptat legăturile ecleziale ale religiozităţii populare. În Ungaria în ultimii 20-25 de ani s-au destrămat în mare parte comunităţile satelor cu religiozitate tradiţională. trebuie să examineze această schimbare. În vederea remedierii acestei situa ţii. căci în fiecare ţară sau regiune există circumstanţe specifice.BIBLIA ÎN PREDICARE În referatul meu. I. Destrămarea lentă se simte deja şi în comunităţile noastre din Ardeal şi este de aşteptat ca fenomenul să se prezinte peste tot în ţară. trebuie să43 . chiar şi în procesele de schimbare din ţărilor est-europene. în societate şi în rândul oamenilor. însă trăsăturile ei generale pot fi observate pretutindeni. Altfel îşi va pierde legătura cu lumea către care trebuie să se adreseze şi căreia trebuie să-i transmită Vestea cea Bună a iubirii dumnezeieşti”. Şi omul Bisericii care are misiunea de a propovădui Vestea cea Bună omului de astăzi. acest val de secularizare ne va invada şi pe noi. unde domină secularismul. evanghelizarea este o problemă vitală pentru Biserica din Europa de Apus. în timp ce mentalitatea materialistă a lumii îşi va face auzită vocea în rândul oamenilor. respectiv reflectez asupra modului. Încet însă. dar cel puţin din obişnuinţă în interiorul cadrului . însă cu atât mai mult are efect asupra lor alternativa societăţii.

Dacă sunt gata să-l ascult astfel. eu sunt de fapt acela care vorbesc. totodată voi fi inteligibil şi în faţa altora. ci vreau foarte scurt să mă ocup în esenţă de mentalitatea lor. Aceasta este alături de experienţa atâtor fraţi de-ai mei preoţi şi experienţa mea de zece ani de slujire ca preot. trebuie să vorbim într-o formă nouă şi globală despre El. căci voi vorbi ca un om al acestor vremuri. ţinând cont de toate acestea trebuie să găsească modul cât mai convenabil de a propovădui mesajul etern al Evangheliei în aşa fel. atunci mă voi umple de el. Dumnezeu mi se va revela. deci . Trebuie deci să analizăm bine aceste timpuri. dar ne ajuta cu harul lui.28). Şi aici nu mă gândesc numai la noutatea de prezentare a 44 . sau dacă trebuie să vorbesc despre el. apoi îmi va deveni problemă şi omul. Şi dacă el mă va provoca să vorbesc. Dumnezeu are nevoie de astfel de comportament. şi astfel doar în mister. ci mai degrabă este problemă. concepţiei mele despre el. Nu prin Cuvânt există problema. ca să poată vorbi. atunci el stă în faţa mea precum cineva care ştie (sau nu ştie!) să răspundă la întrebările mele. Dacă mă aflu în faţa lui Dumnezeu . Şi astfel dacă lipseşte misterul.în urma secolelor. adică în misterul lui Dumnezeu îl pot găsi pe celălalt om. Cum stau credincioşii noştri în faţa lui Dumnezeu? Constatarea mea în termeni de filosofie a religiei o pot exprima astfel: nu mai este Dumnezeu mister pentru omul de astăzi. aceste trăsături specifice ale omului de astăzi. Nu atât în sensul cuvintelor. precum ar trebui să fie. pentru ca să se răspândească larg şi în mod fecund cauza lui Cristos. încât această vorbă va corespunde realităţii lui. ne mişcăm şi suntem” (Fap 17. cum apare aceasta în urma deceniilor sau dacă rădăcinile secularizării le caut în timpul iluminismului. În dezorientarea mea cedez în faţa lui. începând cu declaraţiile Conciliului Vatican II până la ultimul mesaj al Sinodului Episcopilor pentru Europa. fără să-mi dau seama. Ştiu că numai el este capabil să-mi dezvăluie misterul lui. dar şi viaţa până la urmă. această imagine a lui Dumnezeu va conţine şi limitele acestei lumi. La o analiză a situaţiei actuale nu vreau să mă ocup acum de diferitele influenţe sociale. Şi astfel viaţa comunităţii va deveni mult mai încărcată. Imaginea mea despre Dumnezeu o formez potrivit lumii mele. şi raporturile vor suferi leziune în autenticitatea lor. încât acesta să-l interpeleze şi să-l formeze pe omul de astăzi. În aceasta însă. a acestei concepţii. Căci în lipsa misterului va dispare din viaţa noastră şi Dumnezeu cel viu. mult mai problematică. atunci voi vorbi în aşa fel. Şi de aceea. încheiat cu câteva zile în urmă. care dictez. De aceea îl ascult. care pentru el înseamnă problemă în sensul prezentat mai sus? După părerea mea. şi în aceste condiţii să căutăm strategiile de predicare şi de evanghelizare cât mai fructuoase. identitatea în urmarea lui Cristos. care ni s-a manifestat în persoana lui Isus din Nazaret până la realitatea crucii. trebuie să-şi evalueze posibilităţile de acţiune. Şi dacă Dumnezeu îmi va deveni problemă. ne sunt date ca şi cadru în care să ne îndeplinim misiunea primită astăzi de la Cristos. Chiar şi caracteristicile timpurilor de astăzi. Timpurile şi schimbările se află în mâinile lui Dumnezeu. atunci în comportamentul meu de bază mă interesez de El. însă nu va fi imaginea lui adevărată.mister. La această nouă modalitate ne îndeamnă ultimele declaraţii ecleziale. Cum putem vorbi deci despre Dumnezeu omului de azi.şi clarifice credinţa. Dacă însă Dumnezeu îmi este problema. dar în sensul vitalităţii trebuie să fie nou acest mod în care propovăduim iubirea lui. Nu este vorba nici de autocritică. În cazul acestui tip de raport cu Dumnezeu va intra în criză nu numai credinţa. Însăşi Biserica ne îndeamnă în acest sens. Acesta este mereu actual şi mereu cu putere. El este acela care schimbă timpurile noastre. sunt gata să accept tot ce-mi oferă de la sine ca revelaţie. va fi imaginea mea despre Dumnezeu. care au efect asupra credincioşilor noştri. mă deschid faţă de El. ca să poată dărui ceva din sine omului. cel care nu numai că ne ţine. căci nu cred că există vreun preot care ar vrea să împiedice în mod conştient procesul de activitate a Bisericii. deoarece toţi “în el trăim.

. prin care tot Domnul vorbeşte prin duhul lui. şi anume pe Cristos care este viaţa tuturor acestora. în numele căreia el activează şi care prin viaţa lui. prezentând iubirea lui Dumnezeu până la înălţimea dramatică a crucii. Însă Isus nu este cuvânt numai în interior. precum şi la garanţia comunit ăţii care se află în spatele predicatorului. activează fiecare predicator creştin. prin fapte concrete de mântuire şi activitatea lui de păstorire a lumii. Dumnezeu se face prezent generaţiilor viitoare. ci sens îndrumător: vrea să ne ajute să descoperim izvorul adevărat al conţinutului predicării noastre.. În viaţa eternă a Sfintei Treimi. Dar nu despre ceva despre care ar trebui să vorbim.întru El au fost făcute toate. Căci “viaţa a ap ărut” (1 In 1. fiecare misionar. Înseamnă. în care Tatăl s-a autoexprimat pe sine. îndemn sau învăţătură. pe cineva ar trebui să propovăduim. şi în mod explicit pe poporul ales. Prin lege prezintă direcţiile comportamentului acestui popor cu care s-a unit pe muntele Sinai. Respectiv. şi prin concepţia ei garantează mesajul propovăduit. vie a lui Isus Cristos. precum se arată acest lucru în scrierile sapienţiale. cele din ceruri şi cele de pe pământ. prin comentarea Torei. îl voi dezvolta mai explicit cu diferite propuneri practice corespunzătoare ultimelor declaraţii bisericeşti. pentru ca Evanghelia Pascală să ajungă la toate popoarele şi ei toţi să devină ucenicii lui Cristos. Potrivit sensului expresiei şi noi. ca să trăiască în mijlocul lor şi să-i îndrepte. Conduce. Această Lege formează baza Legământului.16-17). trebuie să-l propovăduim însuşi pe Cristos în mod viu în predicare. Această clarificare a sensului cuvântului. vor fi împreună cu profeţii. îndrumători ai poporului şi nu regi. în mod explicit. de exemplu. principii morale. texte liturgice. “. iar apoi va apare şi în cărţile istoricobiblice. are mai multe semnificaţii. împreună cu cele ale profeţilor au de asemenea caracter revelativ. Isus Cristos este Cuvântul. Se oferă pe sine. Acest punct de vedere îl voi argumenta acum cu clarificări biblico-teologice. şi toate prin El sunt aşezate” (Col 1. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. În Noul Testament însă această noţiune.conţinutului predicării. pe actorul principal al evenimentului pascal. Căci acţiunile divine spre exterior sunt cristocentrice.. II. nu vrea să aibă acum sens restrictiv. Această lege va fi explicată apoi de către profeţi. despre adevăruri dogmatice. Esenţa acestor fapte va fi înţeleasă şi mărturisită de către membrii poporului ales generaţiilor următoare. ci despre cineva. În urma învierii sale şi din delegaţia lui.2). adică se realizează prin El. respectiv în grija lui faţă de poporul ales. Acest cuvânt este formator de istorie. Bazele biblico-teologice ale predicaţiei Predicarea sau propovăduirea evangheliei în uzul de astăzi al cuvântului. dar mai ales la noul raport personal al predicatorului faţă de predicare. Verbul. Reflecţiile lor. să-l experimentăm în mijlocul oamenilor.. pe El ar trebui să-l facem auzit. Pe El ar trebui să-l predicăm. până la marginile pământului. Chiar din această cauză. dar este personajul principal al manifestărilor lui Dumnezeu spre exterior. în sensul cuvintelor cherussein sau evanghelisesthai înseamnă proclamarea solemnă. capabili de a 45 . Nu din întâmplare vor deveni ei adevăraţi conducători.. Tablele de piatră nu amintesc numai de marele eveniment. proclamarea evenimentelor mântuirii. etc.. dar prin textul scris pe ele. este Verbul. Dar Domnul se autocomunică şi prin cuvinte. Vorbim în predicile noastre despre pericope. sacramente. îndreaptă omenirea. în dialogul intratrinitar. care totodat ă este Cuvântul lui Dumnezeu. În unison cu ei vor reflecta după aceea şi înţelepţii despre operele lui Dumnezeu.

interpretare . Fiul lui Dumnezeu. care în plenitudinea timpurilor. După evanghelistul Matei. Şi asta va fi chiar aşa: după evenimentul . în oglindirea vieţii Bisericii de început. se cere ca fiecare să fie credincios”(1 Cor 4.preanunţa Legământul cel nou. Eu însă vă spun vouă. este atât de ridicată. “Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Cristos şi ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu. şi sunt înflăc ăra ţi în inimă după Cristos.. care nu ne prezintă litera scrisă ci spiritul Legii. ordonează diaconi lângă ei pentru celelalte treburi.. această depunere de mărturie o considera drept sarcina lor primordială. care este esenţa Legii şi a profeţilor. 46 . învăţătura lui Cristos. văd deja într-o lumina nouă scrierile. Isus nu nimiceşte Legea. Caracteristici teologice În urma acestei scurte reflecţii cu caracter de economie divină. III. Cuvântul lui Dumnezeu.. Astfel “se va întrupa” astăzi. Când simt că nu au destul timp pentru ea. împlinitor al Vechiului Testament. la administratori. de atunci acesta . a oricărei predicări creştine. pentru ca apoi viaţa celor botezaţi să fie mai autentică. Isus vorbeşte astfel: “S-a spus celor vechi. ştiind că prin cuvintele lui vorbeşte Dumnezeu. dumnezeieşti.şi el în sine ca mărturie. Predicatorul creştin deci. a intrat cu totul în viaţa omului. Şi după ce mesajul revelaţiei încheiate a devenit text. pentru ascultători Cuvântul. Domnul s-a autocomunicat cu desăvârşire. El va reinterpreta chiar şi porunca principală. Trebuie să se aprofundeze în el acest cuvânt. mai ales. În urma exemplului lui. făcând astfel din ea o poruncă a Lui. se naşte comunitatea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu potrivit învăţăturii lui Cristos. nu se poate linişti în conştiinţă că orice va spune el. Această realitate de început a lui Cristos se va finaliza la urmă sub călăuzirea Duhului Sfânt ca text în diferite cărţi ale Noului Testament: viaţa. Aceşti membrii ai noului Israel în drum spre Emaus. În El a sosit în mijlocul nostru Împărăţia lui Dumnezeu. porunca iubirii. ca oamenii să se ataşeze de el.. Însă nu este de ajuns ca doar să “repete” în mod mecanic Cuvântul lui Dumnezeu.a devenit paradigma oricărei mărturii despre Cristos. Apoi. trebuie să-l înţeleagă cât mai bine. Îl propovăduiesc pe Acela care este singurul izvor al vieţii depline.”. Ceva care în viitor va trebui luat în considerare din partea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu. văd că trebuie să-l propovăduiasc ă în mod mai inteligibil pe Cristos. va fi vorba lui Dumnezeu. Iar. ci trebuie să se îndrepte după Cuvântul lui Dumnezeu şi după tradi ţia apostolic ă. Vor fi precursori ai lui Cristos. vreau să menţionez acum următoarele caracteristici teologice în legătură cu predicarea: a) Predicarea creştină are legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu. în îndeplinirea căruia va fi de asemenea el primul exemplu. pentru ca astfel să-l propovăduiască ca mărturie a sa personală. dar totodată să iasă la iveală mesajul original.Cristos Dumnezeu va putea fi urmat cu perfecţiune doar în Cristos. singura lui poruncă. ci o împlineşte. Dar această plinătate. încât poate fi considerată chiar şi lege nouă. în puterea Duhului începând cu primele Rusalii îl propovăduiesc neîncetat pe Cristos. atunci când pe cruce îşi jertfeşte viaţa pentru noi.1-2). ia naştere Biserica. Această propovăduire. când roadele predicării lor nu sunt destul de mature. să-l însuşească. parcă ar aduce faţă de ei ceva cu totul nou.

în slujirea căreia se manifestă. IV. într-un fel ca persoana predicatorului să poată fi chiar şi scoasă din acest proces. constituie şi astăzi activitatea de bază a Bisericii. Chiar în mod contrar. sunt împreună în numele lui. e) Întreaga Biserică este responsabilă pentru predicare. viaţa lui. şi în El se iubesc unii pe alţii după porunca Lui. pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor. ci în puterea lui Dumnezeu” (1 Cor 2. Aici mă gândesc şi la viaţa personală a predicatorului ca şi credincios. Bineînţeles. Dacă cuvintele predicatorului nu se oglindesc şi în viaţa comunităţii care-l garantează.Biserica universală a apărut în urma propovăduirii evenimentului . Predicatorul nu vorbeşte în numele lui. cum credea în El totdeauna Biserica. ci se află în mâinile Duhului. Predicarea. Predicatorul creştin trebuie să aibă convingerea că reuşita mesajului lui nu depinde în primul rând de el. caracteristicile predicatorului au efect decisiv asupra predicării: pregătirea biblică. orientarea sa în mijlocul evenimentelor vremurilor etc. mesajul lui va rămâne doar un mesaj utopic. adică mărturisirea lui Cristos. atunci când se adresează corintenilor: “Cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti. ci este mărturie cu caracter paradigmatic 47 . respectiv de delegaţia primită de la el.. speră. Însuşirea unui nou mod de privire: Biblia nu este doar “text”. ci în adeverirea Duhului şi a puterii. în harul căruia el activează. asta nu înseamnă că predicarea lui ar fi o consecinţă mecanic ă a insuflării şi că ar avea efect în mod magic. îl iubesc pe El. lumea nu va crede că El este trimisul Tatălui. Sf. Consecinţe practice Ce fel de consecinţe practice reies din aceste interpretări spre reuşita predicării? A. învăţătura lui.b) Predicarea creştină se leagă de învăţătura lui Cristos. Aceasta nu este deci doar o datorie a clericilor împuterniciţi de acest lucru. în numele comunităţii şi în interesul comunităţii. ci vorbeşte în puterea împuternicirii apostolice. Iar împuternicirea din partea lui Cristos de a deveni martorii lui este valabilă şi astăzi pentru aceia care sunt discipolii lui. Paul este clar convins de acest fapt. “Aşadar mergeţi. c) Predicarea creştină are loc în puterea Duhului Sfânt. este de mare importanţă pentru mesajul creştin. capacităţile sale retorice. ca oamenii să creadă şi astăzi că Isus este Domnul glorificat. Trebuie să-l propovăduiască pe Cristos în aşa fel. Dacă creştinii în jurul urmaşilor apostolilor nu vor fi una în iubirea lui Cristos. cum trăiesc credincioşii. Biserica există acolo unde botezaţii se adună în această credinţă.Cristos. învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit”(Mt 28. învăţaţi toate neamurile. care este şi el membru al comunităţii.19-20).4-5). d) Predicarea şi Biserica se află în legătură dialectică una cu cealaltă. Vestea cea Bună a ajuns şi la noi prin Biserică. De aceea.. teologică.

ce înseamnă evanghelizare şi ce înseamnă omilia. Chiar am văzut. formă etc. B. cateheză .catecumenat. respectiv cu predicarea bazată pe mărturie. Deosebirea clară între evanghelizare şi omilie Predicarea noastră în concepţia eclezială actuală se află în faţa a două sfidări. Predicarea nu înseamnă în nici un caz doar comunicare de cunoştinţe (precum nici administrarea sacramentelor nu este doar o comunicare a unui semn divin eficace). evanghelizare permanentă. ci locul de unde Isus vrea să ni se adreseze şi nouă astăzi.chemare la urmarea lui Cristos. Dacă cunoaştem bine acest proces în lumina declaraţiilor noilor documente ecleziale. Pe de o parte înseamnă sfidare noua evanghelizare ce priveştre în mod special continentul nostru european. la o viaţă dăruită lui Cristos. 48 . Aşadar. ci este . atunci predicarea trebuie să fie biblică în sensul paradigmatic al cuvântului. la convertire. la o viaţă care-l mărturiseşte pe El şi să conduc ă într-o comunitate în Cristos”. Despre Cuvânt se pot spune multe. pe lângă mărturia de viaţă. după lecturi. să rostim omilie şi o predică “oarecare”. misiune. Dar dacă vrem chiar să propovăduim cuvântul. Conciliul Vatican II ne îndeamnă ca în cadrul liturghiei. Căci nu numai litera. Evanghelizarea “este un proces pastoral şi totodată un proces supranatural şi de har care începe prin mărturia iradiatoare de har a (membrilor şi comunitarilor) Bisericii. şi nu numai să vorbim despre el. Cuvântul lui Dumnezeu are mai multă valoare şi mai mult rost în rândul oamenilor.nu se mai argumenta cu citate biblice pentru ca să vadă credincioşii că “şi Biblia tot asta spune”. Scriptura trebuie repusă în concepţia noastră în locul ei central. iar în continuare putem vedea că predicarea este doar un element constitutiv în acest proces. textul să vedem în el. Scopul evanghelizării are menirea să conducă la o viaţă unită cu Cristos. pentru a le înţelege corect. erau aproape explicaţii ale catehismului . preevanghelizare. şi pentru a activa apoi astfel cu eficacitate. Încet însă Biblia a ajuns să aibă numai rol în pastoraţie. În ultimele decenii şi secole. Retoricile în predici-care în general aveau caracter doctrinar. În tensiunea acestor sfidări..invitaţia convertitului de a-şi lua partea din mandatul misionar al Bisericii. Acesta însă n-o dezleagă de sub obligaţia de a se reînnoi în spirit. Astfel şi Sfânta Scriptură s-a degradat la un rol doar argumentativ în apologetic ă şi în predicare. iar apoi continuă cu comunicarea Evangheliei trăită.chemare de a intra într-o comunitate în Cristos şi de a construi . spre eficacitatea predicării noastre este important să clarificăm. putem vedea că întreaga pastorală se află în faţa unei schimbări cu caracter paradigmatic.Este important să vedem clar locul. când prezenţa comunităţii creştine ca fenomen social era în mod tradiţional asigurată. . Pe de altă parte. cel puţin în predicaţie. deoarece acest lucru este urgentat în declaraţiile mai noi care îndeamnă la noua evanghelizare. iar credincioşii trebuiau doar administraţi. rolul şi scopul Sfintei Scripturi în predicare. predicarea a avut doar un rol îndrumativ sau de corectare. la locul care i se cuvine.

ca semn de continuare sacramentală a lui Cristos. Are caracter explicit mistagogic. dar este recomandat şi cu alte ocazii. Dezvoltă mesajul lecturilor biblice. care se hrăneşte din har. ci să fie un creştin.Omilia însă este partea integrantă a liturghiei. este obligatorie în zilele de duminică şi de sărbători obligatorii în cadrul liturghiilor cu participarea credincioşilor. în relaţii. Potrivit ultimelor reglementări ecleziale este făcut ă de către clerici. care ascultă Cuvântul şi din puterea Cuvântului îşi trăieşte viaţa în Cristos. Conciliul îi îndeamnă la acest lucru chiar într-un mod special pe predicatori. fundamentând astfel misterele credinţei şi normele moralei creştine. ca astfel să se 49 . şi anume în relaţiile cu membrii Bisericii. mai ales la sărbătorile când credincioşii vin în număr mai mare la Biserică. care îşi trăiesc deja viaţa în Cristos.este să conducă pe credincioşi la viaţa trinitară. C. “Identitatea preoţească este relaţională în esenţă “adică se realizează în contacte. Are un rol important în procesul de evanghelizare. Şi misiunea lui . b) să aibă o cultură biblică: să citească şi să studieze Cuvântul. predica este deci o activitate predicatoare cu caracter apostolic. în mod tradiţional. este propovăduirea oficială a lui Cristos din partea Bisericii. Cadrul ei este influenţat însuşi de către procesul de evanghelizare. în tensiunea care provine din misterul comuniunii cu Sfânta Treime. Însuşirile predicatorului Şi predicatorul are o influenţă importantă asupra eficacităţii predicării. căci orice predicare este în acelaşi timp şi o mărturie personală a predicatorului care vorbeşte în numele Bisericii. Potrivit celor menţionate mai sus. după citirea evangheliei în Sfânta Liturghie. acelora care deja L-au primit pe El. adică se străduieşte spre a aprofunda modul de privire supranatural al credincioşilor şi de a-i ajuta pe ei la viaţa în Cristos. are prezentă cu responsabilitate specială în spaţiul trinitar de forţa mântuirii”. şi are ca scop întărirea acestor credincioşi în credinţa lor şi în viaţa lor în Cristos. ca nu cumva predicarea lor să fie fără roade. Căci Duhul lui Dumnezeu poate să lucreze în mod roditor doar prin acele persoane care se încredinţează în el. a) să fie persoană convertită: să nu fie credincios doar “din oficiu”.precum şi misiunea lui Cristos . c) în slujirea lui să gândească în mod trinitar : “căci preotul. ţinând seama de misterul actual sărbătorit sau de necesităţile actuale ale ascult ătorilor. deoarece ea este hrana necesară vieţii creştine. dar mai ales în cadrul evanghelizării permanente. Din acest motiv sunt importante însuşirile ce îl caracterizează pe predicator. pentru că ei nu sunt ascultători personali ai Cuvântului. în cadrul catecumenatului.

cum ar trebui El să-i fie. Cele necesare de făcut alături de predicaţie După cum am văzut. Această situaţie se aseamănă cu acea categorie a oamenilor simpli. căutăm tonul potrivit cu care ne-am putea adresa omului de astăzi. fără ştiinţa citirii. spuneam. şi astfel ei să aibă unde să se ataşeze. Dezvoltarea pastorală a tuturor acestor domenii. suntem în căutare. În cadrul slujirii Cuvântului. În încheiere mă reîntorc la acea imagine de criză a secularizării cu care m-am ocupat la începutul referatului. Cele auzite prin cuvântul Scripturii în predicare trebuie însă regândite. trebuie să învăţăm din nou abecedarul Evangheliei. “Evanghelia va începe să răsune şi să devină inteligibilă. îl vor găsi într-o imagine: în imaginea vieţii transformată şi reînnoită. sau paralel cu acesta şi oamenii de azi ar avea nevoie de un oarecare fel de “ biblia pauperum”. este misiunea activităţii pastorale. “Ca şi copiii din şcoala elementară. ca aceasta să poată sta. D. prin care credincioşii pot ajunge în contact cu Cuvântul. care este obligaţia primordială a preoţilor. De aceea. eficacitatea nu şi-o poart ă ea doar în sine. care ar fi de conceput pentru mentalitatea lor. cărora li se citeau aşa numitele biblia pauperum. Îns ă. predicarea este doar o parte a procesului de evanghelizare. omul de ast ăzi va pierde mereu din sensibilitate faţă de cultura creştină de care aparţine arta biblică. Dacă cele rostite nu sunt acoperite pe lângă persoana predicatorului şi de către viaţa comunităţii în numele căreia el vorbeşte. paralel cu predicarea. Proclamarea oficială a Cuvântului este doar un canal. în special în zilele noastre.căci. dar Cristos nu “se va întrupa” în urma predicării. paralel cu reînnoirea predicării. credincioşii trebuie ajutaţi să aibă larg acces la Sfânta Scriptură şi să citească în mod fructuos Cuvântul lui Dumnezeu atât singuri cât şi în comun. b) cu cateheza. c) La întâlnirea armonioasă cu Cuvântul lui Dumnezeu are rol important pe lângă predicare şi apostolatul biblic. dorinţa în ascultători. Este important să fie în consonanţă organică şi cu următoarele domenii de pastorală: a) cu viaţa comunităţii. trebuie aplicate în toate domeniile cunoştinţelor de credinţă şi ale vieţii după Cristos. în imaginea societăţii transformată şi reînnoită”. precum un oraş de pe munte. trebuie să se aibă grijă şi de reînnoire pe baza Cuvântului vieţii comunit ăţii . conţinutul va rămâne doar teorie. 50 . Acest răspuns. doar atunci când prin schimbarea vieţii creştinilor va însemna răspunsul corect la acele întrebări vitale pe care şi le pun oamenii de azi. căruia Dumnezeu îi este problemă -. respectiv în comunitatea locală încredinţată preotului. scenele biblice pictate pe care ei puteau vedea conţinutul care ar răsuna în mod nou astăzi acelora care-l caută pe Dumnezeu .sau cel puţin al vieţii persoanelor care îşi practică religia -. Ce ar putea înlocui acum acele imagini din evul mediu? Deoarece. totuşi. în faţa oamenilor care ascultă Cuvântul lui Cristos. Am spus: pentru omul de astăzi Dumnezeu este mai degrabă problemă decât mister.realizeze comuniunea în Biserică. şi spiritul acestuia să le umple astfel inima. Cu toate că este activitatea de bază a Bisericii şi teoretic se află undeva la începutul procesului. din Evul Mediu. Episcopul Klaus Hemmerle vede această nouă posbilitate de comunicare în viaţa comunitară autentic creştină a credincioşilor de azi.

De pildă. Tocmai faptul că această carte este esenţială pentru credinţă. cheia nu este speculaţia. Augustin va descoperi mai târziu datorită unui mare formator.verbul este acea parte de propoziţie care unifică cuvintele şi oferă sens propoziţiei -. A iniţia în citirea Bibliei înseamnă a face să treci de la o lectură literară care înţelege lucrurile cuvânt cu cuvânt. şi faţă de care ei manifestă sensibilitate. 3/5). cartea Genezei nu este o povestire istorică. Teologic romano catolic de Alba Iulia. Pr. chiar în forma şi Cuvântul său să fie în mijlocul nostru . şi nici viaţa noastră personală cu rela ţiile noastre inclusiv. BIBLIA CA INSTRUMENT AL FORMÃRII Titlul este puţin provocator. pe când ea este însăşi expresia revelaţiei lui Dumnezeu. însuşi viaţa noastră va fi aceea care va vorbi. cuvinte în Cuvânt. în relaţie reciprocă unii cu alţii. Evanghelia vieţii noastre. Biblia nu este o carte ca şi celelalte. Augustin era student universitar la Catargina. atunci începe să citească Biblia. Ambroziu “sensul spiritual al scripturilor”: “îl ascultam cu bucurie pe Ambroziu cum zicea adesea în predicile lui rostite în faţa poporului: litera ucide. Astfel. pentru viaţa consacrată ne putem întreba cum o folosesc formatorii religioşi şi cum îi ajută pe candidaţi să o primească pentru a găsi în ea Cuvântul lui Dumnezeu. Îşi dă seama că această carte nu are mare valoare literară. Avem nevoie mai înainte de toate de a descoperi noi şi de a experimenta noi personal. Dacă noi toţi vom deveni câte un cuvânt “întrupat” al lui Dumnezeu. Înţelegerea literară În timp ce sf. Expresia “instrument al formării” pare să reducă Biblia la nivelul instrumentelor pedagogice. mult mai buni scriitori faţă de cei ai Scripturii: “mi s-a părut nedemnă şi nu ar fi potrivit s-o compar cu prestanţa strălucitoare a lui Cicero. I. când a trăit prima etapă de convertire care l-a dus spre căutarea înţelepciunii. Nagy Joszef Inst. Astfel ea va deveni lumina pentru alţii şi-i va interpela”.la înţelegerea acestuia. până când şi cuvintele noastre vor fi inteligibile de către fraţii noştri. la o lectură inteligentă care respectă mesajul textului. este Cuvântul lui Dumnezeu. Autorii clasici latini erau după părerea sa. pas cu pas. atunci prin el vom descoperi acel mod de a vorbi despre Dumnezeu de care au atâta nevoie cei încredinţaţi nouă. “A le deschide mintea ca să înţeleagă 51 . Ascuţişul minţii mele nu pătrundea înlăuntrul ei”(C. 6/4). Iată prima noastră dificultate ca şi formatori. dar este o povestire teologică care utilizează genul simbolic. iar duhul învie”(Conf. ci meditaţia în sine. sf.

cel vechi este dezvăluit de cel nou”).. (de Catechizandis rudibus 4/8). Universul cultural fixist al majorităţii tinerilor face dificil accesul la sensul istoric care integrează în mod necesar dimensiunea evolutivă a lumii şi a istoriei. Pasajul citit.. fiecare familie protestant ă avea acas ă o Biblie. Concluzie În regiunea în care m-am născut sunt mulţi protestanţi. Metoda foarte cunoscută: “a citi. cu recitarea formulelor de rugăciuni învăţate. la tăcerea mintală. protestanţii se adunau şi citeau câte un pasaj din Biblie. înţeles corect. Maestrul interior învaţă: “Eu lovesc urechile voastre cu cuvintele mele din afară. prin credinţă un cuvânt care se comunică între doi subiecţi: Dumnezeu şi credinciosul.. Adesea candidaţii sunt obişnuiţi cu rugăciuni orale. la meditaţie.. A se ruga cu Cuvântul Formarea are ca scop. trebuie să facă un al doilea pas: ce raport există între ceea ce spune pasajul şi persoana lui Cristos. Acum copiii citesc şi cunosc povestirile biblice..Scripturile”(Lc 24/45). calea crucii. a medita. Odată cu Conciliul Vatican II şi cu mişcarea ecumenică. atunci: La mine urechile voastre. În modul lor de a se ruga ei nu au învăţat să mediteze Scriptura. pe când noi îngenuncheam în faţa crucifixului şi spuneam actele de credinţă şi rugăciunea “Îngerul Domnului”. Ei folosesc ca exerciţii spirituale: rozariu.. Tânărul în formare va căuta deci să facă legătura între ceea ce citeşte şi credinţa sa în Isus Cristos. a ne ruga”. adic ă o înţelegere a marilor etape ale Revelaţiei divine. În această ascultare interioară. Augustin ne arată că Scriptura se înţelege şi se dezvăluie prin Misterul lui Cristos: “Novum Testamentum in Vetere latet in Novo patet” (Noul Testament este ascuns în Vechiul Testament. 52 .. III. Pentru a reuşi aceasta trebuie o iniţiere în vederea înţelegerii sensului istoric al Mântuirii. În satele din acea regiune. Biblia a intrat şi în familiile catolice. Seara.”. adoraţia Preasfântului Sacrament. la rugăciunea inimii.. Cuvântul făcut trup. Pentru ei acest lucru este ceva nou şi câteodată derutant de a căuta Cuvântul Domnului într-un pasaj al Scripturii. Inteligenţa credinţei Când formatorul a reuşit să treacă dincolo de sensul literar pentru a situa textul în genul său specific.. Se cere o iniţiere la interiorizare. ne ajută să trecem de la citirea textului la interiorizarea acestui text care devine atunci. fără ca să mai vorbim de exegeza savantă! II. ca acest cuvânt să devină Cuvântul vieţii în viaţa unui canditat. spune Augustin. devine datorită lui Cristos care locuieşte în inimă prin credinţă un Cuvânt vivificator. Aici este o iniţiere în exerciţiul meditaţiei şi al rugăciunii inimii. dar Maestrul interior vă învaţă înlăuntrul vostru. cere o formare culturală şi literară.. pe când familiile noastre catolice nu aveau acest lucru. Cuvântul întrupat. la El inima voastră.

Ca şi ghid pedagogic aş vrea să mă opresc asupra a patru citate: Din sf. Candidaţii la viaţa consacrată să aibă dorinţa de a ajunge până la “Izvorul cu apă vie” iar noi formatorii îi îndrumăm. Pr. Este cunoscut că şi Conciliul Vat.A. Iacob (1/22): “Nu fiţi numai ascultători ci şi înfăptuitori ai Cuvântului”. II a readus în actualitate Cuvântul lui Dumnezeu. Din sf. cateheza este înainte de toate caracterizată în esenţa ei de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Întruparea lui în istorie ca şi ascultarea . BIBLIA IN CATEHEZÃ 1. Marcu (13/14) “Cel care citeşte să înţeleagă”. Maurice Laurent A. şi catecumenii erau numiţi “audientes”. Franţa 1965. fie în întreaga activitate de evanghelizare. In acest sens. Din Faptele Apostolilor (8/13) “Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă îndrumă nimeni?” Din episodul de pe drumul Emausului: Isus înviat “Le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la El. începând de la Moise şi toţi profeţii”. cap 6). a participa la cateheze a însemnat “audire verbum” adică “a asculta Cuvântul”. fie în celebrările liturgice.slujitorii Cuvântului.Oare acum aceştia au o mai mare credinţă? Nu ajunge să citeşti Biblia pentru a deveni sfânt. În antichitate. dintr-un “exil” în care a fost lăsat pentru prea mult timp (cfr. “Ea constituie funcţia pastorală ce transmite Cuvântul lui Dumnezeu pentru a trezi şi a hrăni credinţa” afirma Directoriul Pastoral.Cateheza trebuie 53 . DV. Cateheza constituie cu siguranţă o formă particulară a slujirii Cuvântului în Biserică.Catehiştii . Datoria noastră de formatori constă în faptul de a ajuta tinerii să asculte Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca să trăiască din el.

Dar a sluji nu este uşor : trebuie să fie cunoscută modalitatea şi conţinutul slujirii şi slujirea trebuie trăită şi cunoscută în mod mereu mai competent şi responsabil.probleme deschise Nu lipsesc discuţiile asupra modalităţii transmiterii şi actualizării Cuvântului în lumea de azi . ca slujire a Cuvântului. acea apropiere zilnică cu Biblia care trebuie să-i caracterizeze pe toţi audientes . Deseori poate lipsi contactul direct. hrana sufletului. iar un rol specific îl ocupă Magisterul pastorilor (DV 10) Pe baza acestei afirmaţii. In această prezentare vreau să propun în mod sintetic câteva idei pentru ca şi cateheza să poată să devină o slujire a Cuvântului revelat şi a anunţului Cuvântului Întrupat şi în acelaşi timp pentru a oferi câteva consideraţii despre relaţia între Biblie şi Cateheză. Scriptură constituie în mod efectiv “inima” şi “cartea” prin excelenţă a catehezei (RdC 105). nu lipsesc punctele problematice privind teoria şi practica catehezei. Căci în Cărţile sfinte.slujitorii Cuvântului . Cuvântul lui Dumnezeu este un dar ce nu poate fi condiţionat de mijlocirea umană. trebuie să fie hrănită şi călăuzită de Sfânta Scriptură. 2. filozofic. în Cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere şi tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin şi forţă. deci. ca şi religia creştină însăşi. dar există şi dificultăţi. izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale”( DV 21). mijlocirea eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. II : “Întrega propovăduire a Bisericii. sau lipseşte o cunoştinţă critică. în special după Vat. slujirea şi spiritualitatea catehistului. Cateheza şi slujirea Cuvântului . are nevoie de o mijlocire istorică. Conştiinţa şi experienţa creştină ne spun că nu putem reduce la un proces automatic. Deci: care sunt izvoarele catehezei ? * Locul central în mod absolut îl are Sf. Există ispita de a reduce Scriptura la un conţinut doctrinal foarte sistematizat. O funcţie de neînlocuit o are şi tradiţia eclezială (CT 27). Scriptură. Necesitatea de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu este acceptată şi prezentă în mişcarea catehistică actuală din Conciliul Vatican II. Cateheza şi Cuvântul lui Dumnezeu.să-şi regăsească identitatea ei la lumina înţelegerii ecleziale reînnoite a misterului Cuvântului. Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor Săi şi vorbeşte cu ei . 54 . Sf. iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. ca şi “slujire a Cuvântului”. Activitatea catehetică. o atenţie istorico-culturală şi o aprofundare a contextului teologic. Expresia a devenit aproape un slogan şi defineşte cu adevărat în mod sintetic identitatea. îi putem numi pe catehişti slujitori ai Cuvântului.

cum trebuie să unească cateheza transmiterea mesajului Cuvântului lui Dumnezeu şi confruntarea sinceră cu diferite idei religioase şi culturale ? d. Cateheza. 2. 55 . Se iveşte deci imediat o întrebare : cateheza trebuie să transmită numai certitudini sau să aibă şi aspectul căutării pe drumul adevărului ? Iar în raportul ecumenic şi pluralistic prezent în societatea actuală. Revelaţia constituie o întâlnire personală între om şi Dumnezeu. de atitudini evanghelice personale şi mature de asimilat. Cateheza şi experienţa credinţei In acţiunea catehetică de astăzi este accentuat primatul experienţei în maturizarea credinţei. mai ales nr. Sinodul Episcopilor cu privire la Cateheza din 1977 a oferit o mare actualitate problemei înculturării credinţei creştine. Înainte a fost accentuată învăţătura doctrinală. preocupată de a transmite cu fidelitate şi autenticitate întregul mesaj al credinţei. Exigenţa adevărului în cateheză Pentru a fi fidelă adevărului revelat. natura salvifică a revelaţiei şi contextul Trinitar. anunţul catehetic se face pornind de la anunţul vieţii. Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu şi consecinţele pentru cateheză Documentul Dei Verbum. Cateheza pentru omul într-o anumită situaţie In centrul catehezei se află necesitatea legăturii dintre Cuvântul revelat şi viaţă. cateheza trebuie să fie de asemeni completă. descrie originea. Cristos este centrul acestei revelaţii divine. Iată câteva dimensiuni fundamentale ale misterului Cuvântului lui Dumnezeu ce vor lumina activitatea şi natura catehezei. conţinutul şi scopul revelaţiei : pune în evidenţă iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu. trebuie să clarifice raportul între mesajul şi identitatea culturală. deoarece este slujirea Cuvântului.b. sistematică. şi se realizează într-o dimensiune istorică . Cum trebuie să unim anunţul evangheliei cu aprofundarea acestei experienţe ? Acestea şi alte dificultăţi cer o aprofundare a naturii catehezei ca slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. astăzi se vorbeşte de experienţa trăită. 3. Iată de aceea câteva aspecte care trebuie puse în evidenţă activitatea catehetică. Cateheza trebuie să aibă o dimensiune existenţială. Cateheza în acelaşi timp. între fidelitatea tradiţiei şi exigenţa înculturării. c. rămâne mereu o căutare umilă a adevărului.

Consecinţe pentru cateheză : Cateheza trebuie să fie calea pentru această întâlnire personală : “în centrul catehezei noi găsim în mod esenţial o persoană : aceea a lui Isus Cristos. adică ca şi un raport între persoane.7). Desigur centrul acţiunii catehetice este Cristos : misterul lui Cristos luminează conţinutul catehezei. Isus Cristos spune un “Da” definitiv lui Dumnezeu. În acest sens scopul definitiv al catehezei este de a pune pe cineva nu numai în contact. Diferite elemente biblice. ci este comunicarea misterului viu al lui Dumnezeu” (CT. Cuvântul lui Dumnezeu . (Caracteristica semnificativă şi eliberatoare a Cuvântului lui Dumnezeu) 4. Cateheza este comunicare personală şi iniţierea la comuniune personală. evanghelice. Întâlnirea cu Isus Cristos devine de aceea “semnul fundamental şi sacramentul prin excelenţă” al întâlnirii omului cu Dumnezeu şi în acelaşi timp manifestă dimensiunea personalistă a procesului revelaţiei divine în istorie. dar “aceast ă învăţătură nu este un nucleu de adevăruri abstracte. Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu .centrul şi culmea revelaţiei ( dimensiune cristocentrică şi personalistică a Cuvântului lui Dumezeu) Mărturia biblică.mesajul pentru om Cuvântul lui Dumnezeu. Caracterul personal al Cuvântului lui Dumnezeu pătrunde omul în totalitatea existenţei lui. “Biblia nu este o carte a omului despre Dumnezeu. Cateheza este înainte de toate anunţul lui Cristos şi a planului divin întrupat. are o semnificaţie salvifică şi antropologică pentru om. în El omul găseşte cheia interpretării sale şi garanţia realizării unui plan nou al persoanei sale. ci o carte a lui Dumnezeu pentru om!” (A. în intimitate cu Isus Cristos” (CT. îşi găsesc sensul lor în legătură cu Cuvântul întrupat”. A face cateheză înseamnă a comunica doctrina lui Cristos. umane. şi în el Cuvântul lui Dumnezeu devine Persoană vie. precum orice acţiune de evanghelizare ce nu ajunge la proclamarea explicită a vieţii şi activităţii lui Cristos. şi conţinuturile catehezei trebuie să fie prezentate în termeni rela ţionali. Consecinţe pentru cateheză 56 . cosmice. nr 5). ci în comuniune. Heschel). În ascultarea fidelă a acestui Cuvânt comunitatea creştină îşi găseşte semnificaţia profundă a vieţii. Isus Cristos. O cateheză care nu ajunge la anunţul lui Cristos rămâne incompletă. şi angajarea operativă pentru a construi istoria. în manifestarea sa istorică. punctul de orientare pentru întreaga omenire . subliniază convingerea că în Isus din Nazaret găsim centrul. pe care cateheza trebuie să le explice. Cuvântul lui Dumnezeu este o interpretare şi luminare a existenţei. prin titlurile mesianice şi alte numiri atribuite lui Cristos şi persoanei sale.a. nr. într-un fel de dialog între Dumnezeu şi om.

Dar relatarea este exprimarea istoriei mântuirii numai când devine şi istoria noastră de mântuire. Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în istorie (Dimensiunea istorică şi dialogală a Cuvântului lui Dumnezeu) Dumnezeu se revelează şi vorbeşte oamenilor în istorie. Acest punct clarifică aspectul angajator şi de promovare a catehezei. şi îşi are culmea în existenţa umană a lui Isus din Nazaret. ci consacră o uniune indisolubilă între Cuvânt şi culturile istorice (cfr GS 58 . Asumând istoria. ci pătrunde totalitatea planului uman. Cateheza vorbeşte despre viaţă şi clarifică aşteptările ei. cateheza devine o acţiune de conştientizare şi de eliberare în vederea angajării pentru o lume mai conformă cu planul divin. 5. un răspuns la întrebări . ca loc şi instrument de automanifestare. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în culturile istorice. Consecinţele pentru cateheză Aceste aspecte care caracterizează Cuvântul lui Dumnezeu se reflectă şi asupra ideii catehezei şi acţiunii sale. De aceea. participă la caracterul global al revelaţiei şi se configurează ca un ajutor semnificativ şi decisiv pentru viaţă. este reluarea relatării evenimentelor prin care Dumnezeu s-a revelat oamenilor. 57 . într-o istorie concretă a evenimentelor şi martorilor. EN 20). Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă aşadar însăşi viaţa. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie redescoperit într-un proces de interpretare şi de actualizare pentru a fi eficace şi acceptat în plinătate. Deoarece este o transmitere a Cuvântului eliberator şi mântuitor al lui Dumnezeu . întrun cuvânt ca punct de orientare a existenţei. primesc şi răspund mesajului divin. încât este un anunţ şi un plan de eliberare al omului. Cateheza este profeţia care luminează şi interpretează viaţa şi istoria.Fiind o slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. Iată câteva aspecte catehetice care trebuie să urmeze: Orice cateheză este proclamarea unui Cuvânt întrupat şi include în mod esenţial relatarea faptelor semnificative ale lui Dumnezeu pentru om . cateheza nu se limitează la sectorul religios al existenţei. cateheza reflectă în natura şi în angajările ei aceste linii ale Cuvântului revelat. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca o deschidere la problemele persoanei. Este legea structurală care nu identifică Cuvântul lui Dumnezeu cu orice cultură. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în răspunsul credincios al omului şi Cuvântul lui Dumnezeu ajunge la noi mijlocit mereu prin conştiinţa persoanelor şi grupurilor care manifestă. Cuvântul lui Dumnezeu se îmbracă în mod necesar cu aspecte culturale ale situaţiilor şi timpurilor. Cateheza este în funcţia de desăvârşire totală a omului. iar Cuvântul lui Dumnezeu este baza acestei acţiuni.

Cateheza. purtător de pace şi de bucurie. este El care realizează întruparea Cuvântului. participă la angajarea delicată dar necesară de a retransmite credinţa în categoriile culturale ale fiecărei regiuni şi popor. de proclamare. Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul este originea vocaţiei profetice. fără a micşora sau întuneca Cuvântul. în diferite forme de învăţatură. Acest efort nu aparţine numai reflexiei teologice.Cateheza se inserează în dialogul revelator şi credincios între Dumnezeu şi om. profetul prin excelenţă este cel asupra căruia se va revărsa plinătatea Duhului Domnului. Cuvântul apare ca un dar şi ca un har. “al Cuvântului în istorie”. de mărturisire. mişcă inimile spre lumina credinţei în ascultarea Cuvântului. este originea manifestării profetice. ci şi acţiunii catehetice. este opera Duhului Sfânt : Duhul Sfânt inspiră Scripturile. suscită apostoli şi profeţi. Este o prezenţă misterioasă şi puternică care domină şi oferă forţă Cuvântului. de îndemnare. Isus din Nazaret revendică asupra sa puterea Duhului pentru misiunea sa profetică (Lc 4. El umple Biserica cu daruri profetice şi inima credincioşilor pentru ca în ei să locuiască şi să crească Cuvântul mântuirii. Cateheza presupune şi realizează înculturarea credinţei. În fine cateheza participă şi la efortul ermeneutic de interpretare şi de reformulare a credinţei revelate. este El care este dăruit în plinătate de către Cristos înviat. sugerează cuvântul profeţilor (Is 55. o acţiune pe care numai El o poate suscita şi hrăni în Biserică”(CT 72). Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca vestea cea bună pentru săraci. 6. Cuvânt de reconciliere şi de iertare. În acest sens. Duhul desfăşoară un rol important . Cateheza constituie deci un loc privilegiat unde continuă să răsune Cuvântul lui Dumnezeu în istorie. precum şi orice formă de evanghelizare şi de slujire a Cuvântului. darul Duhului Sfânt (dimensiunea spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu) În tot planul revelaţiei Cuvântului lui Dumnezeu. este El cel care vorbeşte prin profeţi. Mesia. deoarece este acţiunea eclezială pentru maturizarea credinţei “este prin urmare acţiunea Duhului Sfânt. apare legat în mod indisolubil de originea şi de transmiterea Cuvântului. Consecinţe pentru cateheză Cateheza.18-19) şi devine izvor al Duhului adevărului şi vieţii asupra întregii umanităţi (In 7. cum afirmă Sinodul din 1977 şi documentul ieşit cu ocazia acestui sinod EVANGELII NUNTIANDI.10-11). într-un efort de autentic de interpretare a experienţei creştine. asigură eficacitatea cuvântului profetic. Întregul plan al întrupării Cuvântului. manifestările Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică îşi asumă caracteristicile Duhului lui Dumnezeu. În această perspectivă. Prin forţa aceluiaşi Duh.39). 58 . Devenit Duh dătător de viaţă. În VT Duhul Sfânt este forţa dătătoare de viaţă. de rugăciune etc. Duhul împărţeşte în Biserică darurile sale.

Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă manifestarea finală a adevărului. Isus Cristos este cel care a venit deja pentru a revela planul lui Dumnezeu. “să nu facă din credinţa creştină o atitudine de imobilism. în mod liber. 7. fiind legământ nou şi definitiv. să distingă ceea ce este central de ceea ce este periferic. “Economia creştină a mântuirii. ci un drum spre viitor ca şi Avram” (CT 60). ci o mărturie şi un drum făcut în comunitate. Consecinţe pentru cateheză Aceste consideraţii asupra Cuvântului lui Dumnezeu ne îndeamnă să propunem o cateheză care concepe ac ţiunea ei ca slujire a Cuvântului dăruit şi promis într-un dinamism deschis şi dialogal. care ştie să întărească propria identitate în credincioşi (CT 6). Cateheza trebuie să aibă curajul adevărului. între mântuirea “oferită şi promisă”. Cuvânt oferit şi promis (dimensiunea escatologică a Cuvântului lui Dumnezeu) Cuvântul lui Dumnezeu participă la dimensiunea escatologică între “deja şi încă nu”. curajos. dar lăsându-se condusă de Duhul Sfânt spre adevărul total. Biserica atunci când realizează misiunea ei de a face cateheză. deschisă la acţiunea interioară şi creativă a Duhului. nu va trece niciodată şi nu mai este de aşteptat nici o nouă revelaţie publică înainte de arătarea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos “(DV 4). de descoperire şi de căutare sub călăuzirea Duhului. Cateheza trebuie să fie diferenţiată.. “Este foarte clar că. Cateheza cere o atitudine spirituală de rugăciune şi de contemplare. Cateheza astfel devine nu doar transmiterea certitudinilor. Cateheza nu este numai un act magisterial. Cateheza este deci o c ăutare a unei mărturii şi maturizarea credinţei care angajează pe toţi. ea manifestă Cuvântul într-un climat de umilinţă şi de rugăciune.Cateheza cere deci o atitudine de primire şi de înţelegere a darului Duhului. creativ. Cuvântul lui Dumnezeu se prezintă astfel ca un drum lung de revelaţie. Toate acestea înseamnă că slujirea Cuvântului în Biserică nu exclude întunericul şi îndoiala. ceea ce este sigur de 59 . între bucuria “posedării şi suferinţa aşteptării”. Cuvântul lui Dumnezeu. suferinţa pentru adevăr şi efortul căutării.. trebuie să fie pe deplin conştientă de a acţiona ca instrument viu şi docil al Duhului Sfânt”. Acţiunea catehetică nu se poate baza numai pe legile umane. dar este şi cel care trebuie să vină. ci şi o căutare deschisă. Cateheza în Duh trebuie să fie un cuvânt proclamat cu autoritate.

Liturgia. Magisterul pastoral. Raportul strâns între Cuvântul lui Dumnezeu şi experienţa religioasă permite să unim cateheza ca slujire pastorală a Cuvântului cu structura fundamentală a experienţei de credinţă. 60 . să respecte într-un cuvânt ierarhia adevărurilor (CT 31). formele de spiritualitate). al lui Cristos şi al Bisericii. NT constituie pentru noi mărturia experienţei minunate a lui Isus din Nazaret şi a comunităţii apostolice. când o persoană şi un grup aprofundează şi exprimă trăirea proprie cu referire esenţială la experienţele trecute. locul Cuvântului Prezenţa lui Dumnezeu în istorie este primită numai prin Cuvântul interpretat şi acceptat în conştiinţa credincioasă a omului. şi o aprofundare progresivă a acestei identificări în diferitele situaţii ale vieţii (cateheza şi maturizarea credinţei). Procesul catehezei trebuie să permită. 8. Cateheza cere un dinamism continuu de maturizare. Experienţa religioasă eclezială. devine educaţie spre pace. Cateheza trebuie să fie deschisă la dialog şi la confruntare . În acest sens se actualizează o experienţă de credinţă creştină în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. sub călăuzirea Duhului nu se teme de confruntare şi de dialog ci se deschide la colaborare. o identificare globală a propriei experienţe cu experienţa biblică şi eclezială (evanghelizarea şi convertirea). Cristos şi Biserică. Experienţa religioasă.ceea ce este nesigur. În sinteză Cateheza este autentică când respectă structura experienţială a comunicării credinţei. o experienţă istorică care a fost locul manifestării Cuvântului lui Dumnezeu în drumul său mereu deschis spre plinătatea lui Cristos. fie comunitar pentru a asimila şi a înfăptui Cuvântul. deci. Cum putem defini experienţa religioasă specific creştină ? Ce caracteristici prezintă experienţa istorică a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu şi răspunsul credinţei ? VT apare ca o fixare literară a acelei experienţe religioase extraordinare a Israelului. reflexia Sfinţilor Părinţi şi a teologilor. fie personal. unitate şi spre o convieţuire pluralistică. adică când îşi are aprofundarea propriei experienţe şi confruntarea ei cu experienţele ce sunt temelia realităţii creştine : Israel. Toate acestea se realizează în contextul experienţei religioase. ce o continuă pe cea a Bisericii apostolice se exprimă prin diferite documente şi realit ăţi ale tradiţiei ecleziale (Istoria Bisericii. Fără experienţa religioas ă nu există nici comunicare şi nici ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Se actualizează astfel un proces de identificare dinamică între propriul itinerar experienţial şi experienţa Israelului.

Biblia. Plecând de la Cuvântul lui Dumnezeu . şi ajungem la un învăţământ catehetic. pentru acea duminică. printr-un cuvânt. Iată într-o sinteză destul de scurtă şi limitată. Dacă am face acest lucru. Cere multă cunoaştere şi trăire a Bibliei şi în acelaşi timp capacitatea de a trăi în mod actual mesajul biblic. pentru că lumea e mult prea obişnuită să fie solicitată cu Cuvântul. iluminant pentru orice drum catehetic. svd DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR PREZENTATE Pr. Pr. atunci va apare şi răspunsul. pentru a o inspira şi a o examina în lumina Evangheliei (CT 22). Trebuie să ne întrebăm atât noi Biserica. insensibililă. ce facem noi pentru a fi un exemplu pentru poporul căruia ne adresăm. Problema este de a trezi în lume. unde este Biserica. Credincioşii ar auzi un cuvânt. Dar o astfel de revelaţie nu este izolată de viaţă şi nici suprapusă în mod artificial. în timp ce predica ar avea un alt subiect. raportul pe care îl are Biblia cu acţiunea catehetică şi invers. nu vom avea nici întrebări şi nici răspunsuri. P. o întrebare.S. Ea priveşte sensul ultim al existenţei pe care o luminează în totalitate. în lumea despre care vorbim. Deseori apare întrebarea: De ce se comportă ei aşa? Probabil din acest motiv comunităţile încearcă să răspundă la rândul lor la întrebarea. este foarte bine. cu o cateheză care are cu totul alt subiect.J Fapt este că.Cateheza autentică este întotdeauna iniţierea ordonată şi sistematică în revelaţia pe care a făcut-o Dumnezeu despre sine către om în Isus Cristos. profund. Iosif Nagy despre predică şi cateheză. şi atunci şi-ar pune întrebarea. am ajuns practic la aceeaşi concluzie. Olivo Bosa S. Numai dacă se trezeşte în noi întrebarea. lumea a început să devină indiferentă. De ce trăiesc ei aşa? Răspunsul îl găsim în rugăciune. şi comunicată mereu printr-o “tradiţie” vie şi activă de la o generaţie la alta. încetul cu încetul. hotărât de Biserică pentru acea zi. Deseori aceste lucruri nu se fac printr-o predic ă. Gianfranco Maronese. Dacă nu este interes. o dorinţă. Florentin Discutând cu Pr. cât şi comunitatea creştină. Să nu înlocuim subiectul pe care l-am auzit ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.Mons. Este un raport necesar. un interes. unde este unitatea? 61 . s-ar crea o ruptură.

o învârteau. Eu am fost primul paroh. contra ortodocşilor. Erau toate ideile care îi interesau pe ei. se ajungea la vechea poveste. La începutul săptămânii am citit Evanghelia. Însă. ce idei au. a venit o bogăţie de idei în legătură cu predica. Şi a fost o luptă foarte dificilă. ceea ce eu doresc să aud. unde era posibil. m-am pregătit ca să pot expune sâmbătă seara ideile pe care vroiam să le comunic. În cadrul acestei întâlniri cu adulţii. i-am invitat pe aceia care doreau să mediteze mai mult. Pe parcurs am citit comentarii. şi mai ales pe măsura ce vârsta avansează. mi s-a părut foarte interesantă încercarea de a pregăti predicile cu comunitatea înainte. pentru că oricum făceam. După aceea. dar scurtă. am făcut şi experienţe de trăire a Cuvântului. am observat că din partea credincioşilor. Poate că. în momentul în care m-am întâlnit cu acest grup. Deci. a simţi ceea ce are nevoie comunitatea. tot ceea ce am înţeles eu prin comentarii. La început am avut trei liturghii din care am scos una. Este foarte important ca predica să nu fie un discurs subiectiv. s-a actualizat metoda pe care am descoperit-o (să spun aşa). Meditam ca în Lectio Divina să descopăr mesajul lui Dumnezeu pentru mine. după câteva săptămâni de la iniţiere. Din discuţia pe care am avut-o ieri cu Părintele. Acest lucru m-a ajutat. prediciile au cam acelaşi făgaş. Prof. precum şi despre o nouă evanghelizare în sensul de vitalitate nouă. prin raţionamentul meu. să discutăm mai mult despre ideile pe care le-am prezentat la predică. extraordinare sau mondializare. am meditat aceeaşi parte din Evanghelie. Degeaba vorbesc unei comunităţi dintr-un sat despre probleme politice. şi ca şi cum ar fi o predică directă. Oamenii la un moment dat au un fel de alergie faţă de ele. ca să nu se simtă nimeni atins. fără concretizări. făgaşul este inevitabil acelaşi. acelaşi sfârşit. Mărturisesc că. Comunitatea europeană. i-am chemat la o aventură de a intra în întâlnire cu Cuvântul. este cel mai important lucru. A fost o reuşită. acelaşi început. după ce s-a deschis puţin textul. Am să-l las pe Părintele să ne spună exact cum a procedat el cu o comunitate cu care a avut o astfel de exeperienţă. cum văd această realitate din punctul lor de vedere. o răsuceau. Şi după aceea. Seara nu am făcut altceva decât să rezum acele idei şi să fac aplicaţii practice. Am organizat o întâlnire cu tinerii şi sâmbăta seara. le-am folosit ca modalitate de a mă exprima cu ideile mele. şi toate aceste idei ale lor. Am făcut acest lucru pentru ca să văd cum gândesc ei. Dacă nu există acea reîmprospătare. începeau de la Cuvântul Evangheliei. Nagy Joszef Era o aventură interesantă. am comunicat şi această experienţă 62 . Nu este ceea ce îi interesează pe ei. Altfel. Am avut efectiv de luptat împotriva predicilor care erau fixate pe tematici istorice. Pr. Aici bineînţeles. dar să mă intereseze ceea ce auditorul are nevoie ca şi hrană sufletească. Am ajuns la Târgu Mureş într-un cartier. Încercând după vecernia de sâmbătă să discutăm despre Evanghelia de a doua zi. Dumnezeu mi-a dat harul ca timp de zece luni să trăiesc aceast ă experienţă. am încercat să le exprim cu ideile lor.A cunoaşte bine comunitatea. era de ajuns pentru credincioşii aflaţi la început. în sensul unor discuţii. În prima perioadă meditam mereu despre Evanghelie. globalizare. mă refer la situaţia noastră subiectivă. bineînţeles fără nume. la o parohie nou fondată. am avut şi eu această experienţă. este puţin dar. acel elan nou despre care vorbea foarte bine părintele. sectanţi. două trei fraze schimbate.

nu trăiesc numai pentru ei Cuvântul lui Dumnezeu. avea mereu ceva de adăugat sau de contrazis. când am ieşit din Biserică am încercat să-mi amintesc ce anume s-a spus. Juan Barrea F. Prof. el era un tip impulsiv. iar el mă divulgă de pe amvon? După aceea i-am liniştit.). Acesta a fost cel mai mare succes din punctul meu de vedere. au devenit conştienţi că nu sunt creştini doar pentrui ei. de a schimba aceste metode de pastoraţie.Dar ce face. Cel mai greu a fost în cazul unor persoane care erau puternic marcate de experienţele lor de viaţă şi care. că nu le voi spune niciodată numele.). efectul a fost următorul. în momentul în care ne unim vom ajunge la Înviere.C Nu vrem să judecăm nimic. Deseori nu am reuşit (. Însă cum trecem peste aceste tensiuni? Viaţa vine prin durere! Iar aceasta este suferinţa în Cristos. Nagy Joszef Am avut la mine un seminarist pentru un an pastoral. acesta este un adevărat succes (. Parohul s-a speriat văzând că aceştia aveau multe grupuri în care se studia Biblia. trăiesc pentru alţii. După ce am asistat la o Liturghie. Prin viaţa lor creştină trăită în Cristos.. preotul acesta? Eu sunt în confidenţă faţă de el.. nu cu mintea mea de cleric izolat de lume. Încetul cu încetul. haruri într-adevăr dumnezeieşti. Preoţii care s-au născut în altă 63 . fără să nominalizez pe cineva. Oare era necesar să vină martorii lui Iehova ca să se trezească această dorinţă de a face acest apostolat şi de a propovădui Biblia?! Pr. Pentru mine era în primul rând o posibilitate de a comunica în limba în care ei gândesc. Şi în existenţa primitivă existau tensiuni. Dacă credincioşi îi văd pe preoţi într-o iubire fraternă... a înfiinţat şi el grupuri de studiu biblic. unde a intrat cu mare forţă grupul martorilor lui Iehova. Atunci. la început au pus cu teamă întrebarea: . Este o experienţă ce poate fi trăită de către fiecare din noi. am observat că le-a apărut un puternic simţ al responsabilităţii faţă de comunitate. şi acesta este secretul. Tadeusz Rostworowszki. într-o comuniune fraternă. Deseori ne certam chiar în faţa tinerilor.trăită de ei. atunci se va exterioriza harul extraordinar. A doua experienţă am trăit-o într-o parohie. Şi de asemenea că nu trăiesc numai pentru ei aceste experienţe. Am văzut naşterea acelei comunităţi care mă garanta. Din partea credincioşilor.. Dacă avem curajul să luăm asupra noastră această cruce a schimbării. Fr. M-a suprins constatarea unei fete care a spus: Măi. doar pentru că este plătit pentru asta. crucea lui Cristos cu care dacă ne unim.J Aş sublinia problema trinitară în predicare. este foarte importantă dimensiunea trinitară a dumnezeirii. aşezat în mijlocul poporului. trăiesc pentru întreaga comunitate. S. voi vă certaţi mereu? Efectul propovăduirii din această comunitate constă în primul rând în eficacitatea comunităţii. ci doar să relatăm o experienţă pe care am avut-o. După câteva luni. ci este ceva pe care şi ei îl înţeleg. deoarece poporul era însetat de cunoaştere. A avut şi el succes. Care a fost efectul? Efectul a apărut în primul rând din partea credincioşilor. ei au văzut că această Evanghelie nu este doar o predică pe care o spune preotul.S. Pr.

Ioan Botezătorul: “Pocăiţi-vă. nu romano-catolicii separaţi. să fie o comunitate care comunică unul cu altul.să facă legătura cu comunitatea. dar continuator cu inovaţia. Se comenta şi ceea ce acccentuează sf. să încercăm să facem şi noi.atunci nu exista proliferarea sectelor-. unde trăim într-o comuniune etnică. ci să facem o Biblie ecumenică în limba română şi maghiară. Făcând legătura cu ceea ce s-a spus. Este nevoie de convertire. Pr. greco-catolicii separaţi. Aş dori să subliniez ceea ce s-a spus şi s-a accentuat la Conciliul Vatican II Sfântul Părinte. din ce este vechi şi din ce este nou. nu avem rod desăvârşit..2). această imagine a preotului care trăieşte înainte de a vesti şi vesteşte ceea ce el trăieşte. Dacă nu facem această legătură cu comunitatea. Preotul trebuie . Există o mare cerere pentru retipărirea broşurii “ Călătorie la iad cu Scriptura în mână”. S-a afirmat că preotul trebuie să fie un convertit şi un model viu de trăire a Evangheliei. Pr. De ce nu avem Biblia noastră catolică? Acum s-au făcut atâtea Biblii. are un efect foarte profund asupra sufletelor care se reunesc în predica lui.mentalitate. Părinte deseori în predicile sale “cateheza domestică”. nu moarte. Augustin Silvestru Prunduş Procesul pastoral este un plan de convertire şi aceasta a vestit sf. Mergeam la Biserică. Pentru a o retipări. Poporul lui Dumnezeu să fie şi el vestitorul Evangheliei. adică de a păstra ceea ce este bun. M-am bucurat foare mult când am găsit în Conciliul nostru provincial un model de păstrare al canoanelor şi tradiţiilor. nu se pot schimba sută la sută sau se schimbă greu. căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”(Mt 4. prin faptul că lui i-ar rămâne să aducă în mijlocul poporului pe Cristos cel Euharistic şi sfintele Taine. s-ar putea face acea pregătire preliminară a poporului. Prof. . Nagy Joszef 64 . Doresc să subliniez rolul laicilor în vestirea Bibliei. cu ceea ce trebuie să reprezinte Evanghelia vie şi canoanele vii.17). mergeam la biserică. ne întorceam acasă şi în jurul mesei. Prin Acţiunea Catolic ă. căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor”(Mt 3. grupul marian etc. iar preotul să fie ministrul care vine să încununeze ceea ce au făcut. Deci. pentru că suntem în Transilvania. trebuie să o aducem la zi şi aici intervine rolul profesorilor de Biblie. nu aveam Biblii.aşa cum s-a subliniat . Mă întorc la ceea ce am început să spun despre vremea când eram elev. Ei să constituie comunitatea pe care o are parohul. iar rolul preotului este acela de a finaliza. de întoarcere. se discuta în familie predica de la Biserică. ascultam predica. ascultam predici. mă gândesc că elev fiind. Cu această predică a început Isus vestirea Evanghelie: “Pocăiţi-vă. Este necesar să ni se ofere un model de citire a Bibliei din partea profesorilor. Subliniez şi doresc să avem Biblia catolică completă! Aceasta o cere poporul credincios catolic.

pentru a putea aplica Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul a fost mereu întrupat. Tot efortul nostru trebuie să fie asemănător Maicii Tereza. vom reuşi să înţelegem astăzi cum trebuie. nu a fost niciodat ă o abstracţie. De fapt.F. ci a fost lipsa de pregătire a tânărului. J. Gabor Pavel O. trebuie propovăduită Evanghelia iubirii.Perisset 65 . La un moment dat trebuie vestită Evanghelia speranţei. Sf. Poate că noi. pentru că dacă oamenii nu-l iubesc. ca îndrumători şi formatori. atunci nu are nici un rost. pentru a înţelege mai bine omul de astăzi. dar oamenii nu le citesc. un punct folosit din partea evangheliştilor şi din partea sf. nu i-au dat atenţie. pentru că m-am rugat lui Dumnezeu să-mi îndeplinească o dorinţă. şi pe fiecare persoană care se confesa am întrebat-o dacă avea acasă Biblia. o teorie.deschiderea faţă de acest mister. Olivo Bosa. Bineînţeles că nu a fost greşeala lui Dumnezeu. îmi este frică.M. ce trebuie să facem pentru a putea răspunde la această întrebare. întâlnesc persoane care spun: “Eu merg la Biserică şi la spovadă din dragoste. Pr. Conv. nici nu au la ce spera. pastorale. de a ajuta lumea să meargă la Dumnezeu. De asemenea. Efortul evangheliştilor a fost acela de a face aplicare. Eu cred că. rămânem prea mult asupra teoriei şi de aceea trebuie să găsim o modalitate pentru a transmite acest mister. poate că ar trebui să accentuăm mai mult acest punct şi să vedem ce facem noi pentru a ne lăsa cuceriţi de acest mister. să nu-i nimerească la examen lecţia pe care nu a învăţat-o.Eram la Târgu Mureş cu ocazia spovezilor dinaintea Paştilor. Nunţiul Apostolic. Sunt mulţi. pentru că a fost pătrunsă de acest mister. Eu cred că aceasta este calea cea mai eficace. ne-am străduit să întreprindem activităţi practice. care spun: “Eu m-am lepădat de credinţă.J Apare o problemă şi o întrebare: cum putem trezi interesul. cu scopul de a reuni credincioşii. încât această iubire să permită să se găsească instrumentul. Creştinismul s-a răspândit de fapt de la om la om. dar de ce? Merg la Biserică numai pentru că Dumnezeu mă pedepseşte? “Dacă spovada nu se face din dragoste faţă de Dumnezeu. S. Mons. În special noi. Paul a început să vorbească despre aceste lucruri. Trebuie ca lumea să cunoască şi să iubească Cuvântul lui Dumnezeu. unde este atâta disperare. Maica Tereza de Calcuta a găsit modalitatea de a spune lucruri. În acest “an al iertării”. vom reuşi să înţelegem ce trebuie să facem pentru ca lumea de astăzi chiar în secularism. să se poată deschide faţă de acest mister. eu merg de frica lui Dumnezeu. 90% din credincioşi o aveau. însă s-au revoltat. deschiderea faţă de acest mister? Am observat că multă lume s-a împotrivit. Din păcate. şi probabil că ar trebui să facem şi noi acest efort. Paul a fost acela de a fi cucerit puternic de Cristos. iubindu-l în mod serios pe Cristos şi de a iubi atât de mult lumea. Pr. subiectul examenului a fost chiar acea lecţie.începând cu farizeii şi cu păgânii . De exemplu: un student îmi spunea odată că s-a rugat lui Dumnezeu. Deci Bibliile există. De exemplu. a refuzat . iar dorinţa nu mi s-a îndeplinit. În contextul lumii de astăzi. pentru că aveau alte interese. Întorcându-ne la o reflecţie mai profundă asupra gândirii evangheliştilor. De aceea.

în ascultarea voinţei lui Dumnezeu pentru a depăşi diferite dificultăţi.şi altă formare. cred. care este o 66 . Asumpţionist în expunerea sa. o recitire. Multe activităţi sau chiar şi congregaţii au slăbit activitatea lor ori s-au retras. şi că documentarea se află în ultimele cărţi scrise despre el. Umberto Neri. Gianfranco Maronese. iar mai înainte l-am ascultat pe Pr. Augustin Prunduş Să unim trecutul cu prezentul. pentru ca ea să devină profeţie publică în lumea de azi. trebuie să se bazeze deci pe o viaţă spiritual ă personal ă profund ă. Şi în această formare de exemplu Dumnezeu este Tată . Pr. este nevoie de a avea ca bază. Important este pentru noi să recitim această experienţă. că activitatea catehezei este mai mult o mărturie a persoanei. Maurice Laurent În legătură cu importanţa acestei experienţe de a găsi un mod de a întrupa Cuvântul lui Dumnezeu. În mod special. nu au personalizat formarea lor. o reînţelegere a relaţiei tale cu părinţii tăi.de a-şi dărui viaţa-. Când un candidat care face prima sa exprienţă de a dărui printr-un gest . afirm. de iertare faţă de ceea ce există. svd Este important ca persoana consacrată să trăiască cu adevărat această comuniune cu Isus Cristos şi să găsească o mărturie de credinţă. Provincial Iezuit Fireza. Vasile. pentru că se face legătura între Cuvânt şi o experienţă de viaţă. de deschidere şi activitate socială. dar de fapt nu au interiorizat. vă prezint acum această carte. ascultându-l aici pe Pr. Mai târziu. cu tot ce este doritor de viaţă. De câte ori îl ascult pe Pr. de a se trezi al ături de cel nevoiaş sau bolnav sau în închisoare sau în alte părţi.ştiu. privind spre viitor. un contact personal cu Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi de a fi transmisă prin metodele potrivite.adică formez . Revine la ideea că eu cred că dialogul de îndrumare spirituală este esenţial. Activitatea persoanei consacrate. am făcut legătura şi am trăit intens formarea primită de la Pr. că Dumnezeu este Tată-. Este o relaţie fraternă. Severanian Salaville. principiile fixate de el sunt în sufletul meu şi mi le-aţi împrospătat. Bosa. Pr. apare o muncă de legătură personalizată pentru candidaţi. eu cred că viaţa candidaţilor în comunitate este încetul cu încetul. o experienţă de întrupare. iar prin sf. dar ca să faci o experienţă că Dumnezeu este Tată se cere de multe ori. Vasile a fost episcop monah. Augustin l-am cunoscut pe sf.Trebuie să ne punem toţi în adoraţie. Vorbind de sf. au afirmat. în primul rând. Numai astfel vom fi persoane care mărtuisesc prezenţa lui Cristos în mijlocul lumii de azi. s-au rugat. pe o participare conştientă la liturgia orelor. Augustin şi cunoscându-l înainte de a-l cunoaşte pe sf. atunci Cuvântul lui Dumnezeu devine viu. formare de interioritate. Chiar şi cateheza. pe un studiu personal al Biblie. am constatat că şi sf. nereuşind să depăşeac ă dificult ăţile întâlnite. Vasile. În munca noastră de formare. Dar înainte de toate trebuie să fim convinşi. a relaţiei tale cu o Autoritate. Pr. cu care am început relaţiile în Institutul teologic din Cluj. de toleranţă. când am vrut să parcurg evenimentele formării unui ordin călugăresc viu în Biserica noastră. pentru că una dintre dificultăţi este o formare formală . Nu vrem să se întâmple ca după un timp candidaţii au auzit. un om de cultură mondială.

Vasile a conceput şi a permis viaţa sihastră dependentă de comunitate. Şi ceea ce am găsit la camaldulieni este tocmai ceea ce sf. Ar fi interesant pentru biblişti să vadă ce metode de folosire a Bibliei erau în vremea aceea. cu deosebire că traduc şi “Constituţiile Monastice” zise ale sf. pentru că toată Scriptura este pentru el un întreg. Geniul sf. Menţionăm că indică totuşi capitolele pe care ar dori să le aprofundeze cercetătorii şi să le compare cu NT. Sigur că pe vremea lui nu erau capitolele şi versetele pe care le avem noi astăzi. El rămâne şi azi pentru noi model demn de urmat. în documentul papal “Patres Ecclesiae” (02. De aceea. Vasile. intrat în comuniune cu sf. pentru ca să le salveze. În ortodoxie şi astăzi avem această înclinare spre sihăstrie care. continuă să le practice în ortodoxie şi astăzi. episcopii din Occident nu le-au aprobat niciodată. cu toate formele bizare pe care le-a cunoscut Orientul şi le-a practicat. Vasile. Aceste constituţii sunt opera lui Eustaţiu de Sebastia. deci să medităm exemplele sale şi să ascultăm cu veneraţie învăţăturile sale şi să fim gata să-i primim prescrierile. Noul Testament nu este separat de Vechiul Testament. dar asta nu ne priveşte pe noi. se şi numeşte “Opere ascetice” sau mai simplu Ascetion. Ucenicii lui. căruia îi face încheierea: “Noi toţi în Biserică. aşa cum l-au cunoscut şi l-au utilizat în predicile lor sf. 67 . ne bucurăm că suntem discipolii şi fiii acestui mare sfânt. Vasile. Augustin la Hsone. (Enc. căci în regulile morale (în număr de 80) împărţite în paragrafe. în cazul nostru cunoaşterea profundă şi utilizarea neîntreruptă a Bibliei în acţiunile noastre pastorale spre gloria lui Dumnezeu şi edificarea Sfintei Biserici. chiar dacă le-au tolerat. Aşa cum spune un istoric al sf. care nu sunt autentice. rostite la împlinirea a 1600 de ani de la moartea sf. Ambroziu la Milan şi sf. sf. Nu pot să nu menţionez cuvintele de elogii ale Sanctităţii sale Papa Ioan Paul al II-lea. le-au trecut pe numele sf. În legătură cu cateheza. Vasile dar ajuns apoi eretic şi condamnat de Biserică. ortodocşii îl au şi ei tradus şi tipărit în felul lor. consideraţiile şi îndemnurile”. despre asceză.01. citează din Noul Testament 1453 de versete şi se scuză că nu citează şi Vechiul Testament. Vasile a scris despre viaţa monastică.excepţională manifestare a tot ceea ce sf. Vasile s-a inspirat în tot Asceticonul său din Sfânta Scriptură.1980). Pentru el. Vasile se relevă în cunoaşterea profundă a Scripturii. pentru că s-ar lungi prea mult lucrarea şi ar lua prea mult timp celor care ar dori să predice regulile morale. Vat. 7/44). precum ne dovedeşte Patrologia actual ă. Vasile.

.................................CUPRINS Introducere Biblia ca instrument al formării .. Mons.. 4 Salutul Pr.......................................... 7 Biblia în formarea comunităţilor religioase ........ 1 REFERATE PREZENTATE PRIMA ZI Biblia ca instrument al formării .... Mons.......................................... Iosif Pal....... 4 Expunerea Episcopului aux....R ...... 22 Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor .. Preşedintele C........................... 37 Câteva 68 norme Episcopului de Iaşi............................................. 13 Biblia în acompaniamentul spiritual şi în organizarea exerciţiilor spirituale ............... 17 De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual ......M........................ 11 Parcurgerea Sfintei Scripturi ........... 12 Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii ......................................... Florentin Crihălmeanu ............. de Cluj........... 4 Cuvântul Gherghel .. 35 Câteva principii generale ......... Petru ................................................................ 17 Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale .................S.......................

76 Concluzie .................................................... 86 Experienţa religioasă ...........................Cuvânt oferit şi promis ......................................................................................................... 78 Catehiştii ............ 62 Sfidările epocii noastre în faţa predicării ........................................................................................................................................... 44 REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI Biblia în predicare ........................................ 82 Cuvântul lui Dumnezeu ............................................................................................................slujitorii Cuvântului .......................................... 79 Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu ............... 69 Biblia ca instrument al formării .întrupat în istorie ..................................... 78 Cateheza şi slujirea Cuvântul ........................ 87 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR .... 75 Înţelegerea literară .....................84 Cuvântul lui Dumnezeu ..............................................probleme deschise ..... 75 Inteligenţa credinţei .............................. 41 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR .. 83 Cuvântul lui Dumnezeu .......... 77 Biblia în cateheză ......................................................................... 99 69 ............................... 38 Obiectivele studiului Sfintei Scripturi ..........................................darul Duhului Sfânt .. 62 Bazele biblico-teologice ale predicaţiei ...........................locul Cuvântului .................... 81 Cuvântul lui Dumnezeu ............ 89 Cuprins .................consecinţele pentru cateheză .....practice .mesajul pentru om ................ 76 A se ruga cu Cuvântul .................................................... 65 Caracteristici teologice ................................................................................ 68 Consecinţe practice ..........

70 .

5591 Traian Com.Tipărit şi editat: Misionarii Cuvântului Divin Casa de Reculegere . Săbăoani .Neamţ Tel: 033/735370 aCTELE SEMINARULUI CSMR “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII” 71 .

în mod lăudabil. se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului. atât de bogată în cuvinte divine. ca prin citirea deasă a dumnezeieştilor Scripturi să-şi însuşească “înalta cunoaştere a lui Isus Cristos”(Fil 3. căci necunoaşterea Scripturilor înseamnă necunoaşterea lui Cristos”. cu aprobarea şi prin grija păstorilor Bisericii. în primul rând preoţii lui Cristos şi toţi ceilalţi care. De asemenea Conciliul îndeamnă foarte stăruitor pe toţi credincioşii..8). fie prin lectură spirituală.TRAIAN 28-29 OCTOMBRIE 1999 “Este necesar ca toţi clericii.. Să se apropie aşadar din toată inima de textul sacru. căci “vorbim cu El când ne rugăm şi îl ascultăm când citim cuvintele dumnezeieşti” (DV 25) 72 . fie prin iniţiative organizate sau prin alte metode care astăzi se răspândesc pretutindeni. ca ea să devină un dialog între Dumnezeu şi om. în calitate de diaconi sau de cateheţi. Să nu uite însă că citirea Sfintei Scripturi trebuie însoţită de rugăciune. fie prin liturgie. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent. şi mai ales pe călugări.CASA DE RECULEGERE .

73 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful