“BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”

A fost tema seminarului pe ţară organizat de Conferinţa Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România, la sfârşitul lunii octombrie (28-29), la Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiţi din Traian. Lucrările la care a participat un mare număr de persoane ce au îmbrăţişat viaţa consacrată, formatori, directori spirituali, profesori de teologie, seminarişti şi alţii - au fost prezidate de excelenţa sa Dr. Mons. Jean-Claude Perisset, arhiepiscop - nunţiu apostolic al Sfântului Scaun în România. Din partea Conferinţei Episcopilor, au fost prezenţi Preasfinţitul Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Preasfinţia sa Mons. Florentin Crihălmeanu, episcop aux., greco-catolic de Cluj-Gherla. Arhiepiscopia de Bucureşti a fost reprezentată de Mons. Ilie Sociu, vicar episcopal cu viaţa consacrată. În timpul seminarului au fost prezentate lucrările: * “Biblia în formarea comunităţilor religioase” (Mons. Dr. Jean-Claude Perisset, Nunţiu Apostolic); * “Biblia în direcţiunea spirituală şi organizarea exerciţiilor spirituale” (Pr. Olivo Bosa, S.J., Superior Provincial); * “Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor” (Pr. Prof. Alois Bulai, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic Iaşi); * “Cum se foloseşte Biblia în predicare” (Pr. Prof. Nagy Joszef-Institutul Teologic Romano-Catolic Alba Iulia); * “Biblia în formarea persoanelor care au ales viaţa consacrată” (Pr. Maurice Laurent-asumpţionist augustinian); * “Biblia în Cateheză” (Pr. Gianfranco Maronese - Superiorul Misionarilor Cuvântului Divin). Pe marginea acestor referate, au avut loc discuţii deosebit de fructuoase, cu caracter de schimb de experienţă, pe teme legate de problemele şi aspectele actuale precum şi despre metodologia însuşirii şi interpret ării corecte a Sfintei Scripturi. Ca o concluzie a seminarului, putem considera următorul fragment din referatul Nunţiului apostolic, Mons. Dr. Jean Laude Perisset: “Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. ‘Urmarea lui Cristos’ ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la Învăţătorul său ceea ce este necesar ‘ca să aibă viaţă veşnică’. De aceea, Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această ‘urmare’, pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte, învaţă, cheamă la sfinţenie. De fapt, persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură, deja în rugăciunea liturgică în care, în afară de Psalmi, sunt multe fragmente, şi cele mai semnificative sunt din Sfânta Scriptură. Dar dincolo de aceasta, timpul fixat pentru meditaţie, pentru “Lectio Divina”, pentru studiul personal, sunt alte moduri de exprimare a consacr ării noastre lui Dumnezeu. Pot să spun, că sunteţi norocoşi, voi, persoanele consacrate, că aveţi prin consacrarea voastră, un cadru de viaţă care vă 1

pune în continuu în contact cu Biblia. Cu această ocazie, a avut loc şi întrunirea ordinară a Conferinţei Superiorilor Majori din România, cu participarea Ambasadorului Sfântului Scaun - însoţit de noul secretar al Nunţiaturii, Mons. Consilier Ciro Bovenzi - precum şi a episcopilor mai sus menţionaţi. Superiorii majori au făcut propuneri în vederea redactării unui amendament al C.S.M.R la Proiectul Legii privind regimul general al Cultelor Religioase - privitor la funcţionarea şi statutul juridic al ordinelor şi congregaţiilor catolice. În acelaşi timp, Conferinţa Superiorilor Majori din România îşi exprimă dezacordul faţă de prevederea noii legi, prin care în titulatura Bisericii Ortodoxe Române se cuprinde şi caracterul “naţional”. În viitorul apropiat, urmează să fie redactat statutul propriu al cultelor, faţă de care s-a exprimat dorinţa ca în faza de pregătire să fie consultaţi şi superiorii/superioarele institutelor vieţii consacrate, pentru a elimina eventualele lacune care ar putea apărea şi care ulterior, după aprobarea acestor statute, nu mai pot fi remediate. Conform indicaţiei Sfântului Scaun, Jubileul Vieţii consacrate din 2 februarie 2000, va fi precedat şi în comunităţile de călugări şi călugăriţe din România, de un triduum între 30 ianuarie - 2 februarie 2000. Următoarea adunare generală a Conferinţei Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România va avea loc, în data de 5 aprilie 2000 la Cluj-Napoca. Confr. Gheorghe Fodor Secretar C.S.M.R

2

REFERATE PREYENTATE PRIMA ZI “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”
Salutul Pr. IOSIF PAL, superior Provincial al Franciscanilor Conventuali, Preşedintele C.S.M.R. Excelenţele voastre, Preacucernici Părinţi, iubiţi oaspeţi! Participăm la acest seminar al conferinţei Superiorilor Majori din România, în care ne bucurăm că suntem împreună şi tot împreună vom asculta şi referatele care au loc cu această ocazie. Îl rog pe Mons. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi să ne prezinte expunerea Preasfinţiei sale. Cuvântul Mons. Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi Eu sunt beneficiarul acestei întâlniri, în sensul că am primit o invitaţie şi în calitate de episcop al acestei dieceze, salut această iniţiativă care are loc cu regularitate în fiecare an şi îi doresc seminarului de azi succes! Mă bucur că dumneavoastră cu străduinţa pe care o arătaţi, vă străduiţi cu tot sufletul pentru această operă de implantare vie a Evangheliei pe teritoriul diecezelor noastre, pe teritoriul ţării noastre. Adică pentru a face vie Evanghelia care se află aici. Eu doresc să prezint un mic cuvânt şi ca fost membru al sinodului episcopilor pentru Europa, am să vă rog să-mi permiteţi după salutul meu să spun câteva cuvinte referitorare la acest sinod. Având drept deviză “Isus Cristos, viu în Biserica sa, este izvor de speranţă pentru Europa”, sinodul episcopilor ce s-a desfăşurat între 1-23 octombrie la Roma, şi a îndreptat atenţia spre întreaga situaţie din bătrânul continent, din toate punctele de vedere, dar mai ales spre viaţa spirituală a locuitorilor lui; toate acestea pentru a găsi o soluţie adevărată, în vederea 3

Miniştrii consacraţi. speranţe care s-au mărit în ei şi curajul că Cel înviat rămâne viu în Biserica sa şi prin ea în lume. mă bucur să vă împărtăşesc. dar mai ales aşteptările lor. ci Cristos întreg. între oameni şi Dumnezeu . nu a dispărut. prin speciala lor consacrare. care poate să fie dat ă pentru reevanghelizarea Europei din partea celor consacraţi. ci este viu şi oferă tuturor o adevărată speranţă. În mijlocul atâtor deziluzii. curajul şi speranţa. mai ales prin faptul că sunt dedicate. cu ambele componente atât ca cea ierarhică cât şi cea carismatică. sunt chemaţi să se întoarcă în cetatea lor. diviziuni şi suferinţe. odată cu salutul meu. 4 . la realizarea unităţii în Europa şi la consolidarea speranţei. cât şi femei”. cel viu. de uitare a mesajului iubirii. Din toate intervenţiile ascultate. afirmă cu competenţă şi curaj un superior general care a vorbit în sinod. Aşa cum El. toţi ucenicii de astăzi. că omul nu poate trăi fără speranţă. Toţi episcopii au avut în aceste zile ale sinodului posibilitatea de a asculta relatarea atâtor martori ai realit ăţilor din Biserica şi din lumea civilă. “Biserica este sacramentul lui Cristos nu numai prin ceea ce face. atât bărbaţi. ca delegaţi din partea ordinelor şi familiilor religioase. Dar şi ceilalţi botezaţi sunt membre vii ale aceluiaşi trup care trăieşte în aceast ă lume în unire cu Tatăl prin Spiritul Sfânt. Cristos cel răstignit. care au bucuria de a face experienţa întâlnirii cu el viu şi prezent în mijlocul lumii. de fapt. iar ei sau întors la ceilalţi fraţi. Ea este Trupul Său. practic cu reprezentanţii sectorului vieţii consacrate. dar mai ales. este oare posibilă o speranţă pentru un viitor fericit al Europei. pentru a le împărtăşi bucuria că l-au întâlnit pe Învăţătorul lor. prin ceea ce este. cu trup şi suflet rugăciunii şi contemplării”. mort şi înviat. liniştea. Multe persoane. în Ierusalimul fiecăruia. le-a adus ucenicilor care se îndreptau de la Ierusalim spre Emaus. pentru realizarea unităţii acestui continent bogat în atâta istorie? Părinţii sinodali au arătat că speranţa este posibilă.realizării unirii şi formării unei familii europene trainice şi prospere . că această speranţă stă în redescoperirea Evangheliei adusă lumii de către unicul mijlocitor între cer şi pământ. Cristos care ajunge la glorie prin cruce. pentru a vesti că El nu este mort. în atmosfera unui secularism feroce şi a unei atitudini de îndepărtare de valorile creştine. şi care au ştiut să sublinieze rolul şi chemarea consacraţilor. al Celui care s-a apropiat şi le-a interpretat Scripturile. în Europa. a reieşit glasul Celui nevăzut. şi vocea celor care au participat alături de părinţii sinodali. prin diferitele activităţi şi atribuţii apostolice şi de caritate. care este viu în mijlocul lor. atât prin muncile obişnuite ale vieţii de fiecare zi. preocupările lor.Isus Cristos dar nu orice fel de Cristos. Fiind în acest context al întâlnirii cu superiorii majori ai ordinelor religioase din România. “Sinodul nu ar trebui să ignore mărturia unei autentice vieţi fraterne inspirată din Evanghelie. tot aşa. îl reprezintă pe Cristos capul. episcopii şi preoţii. fac vizibil aspectul escatologic al Bisericii.

Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi. aceea de responsabil cu persoanele cu viaţa consacrat ă din cadrul 5 .E. Episcopii au propus sf.Arh. Episcop aux. într-un mod strălucit să se bucure de prezenţa lui Cristos. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate. Părinte să considere cu adevărat rolul sufletelor consacrate în apropierea dintre oameni. şi de la Domnul nostru Isus Cristos. în realizarea noii evanghelizări şi în mărirea speranţei. pentru harul lui Dumnezeu. a casei părinţilor verbiţi de la Traian unde Sfintele Scripturi se află la loc de cinste. În calitatea pe care am primit-o din partea C.Petru Gherghel. iar prin această omenire să-şi descopere fundamentul adevăratei speranţe a vieţii veşnice”. FLORENTIN CRIHĂLMEANU. precum şi în prezenţa preacuvioşilor părinţi superiori şi provinciali ai principalelor ordine călugăreşti şi congregaţii călugăreşti ce activează aici pe teritoriul României.S. dat vouă în Cristos Isus. celor numiţi sfinţi.S. Aduc salutul cordial şi binecuvântarea întâistătătorului Conferinţei Episcopale române I. Preluând toată învăţătura din “Vita Consecrata”.Mirele şi idealul oricărui suflet consacrat. în Sfânta Scriptură vă chemăm cu preţuire şi dragoste să fiţi în lume semne de curaj şi de bucurie pentru toţi cei care vă întâlnesc şi vă urmează. Episcopul de Iaşi..” (1 Cor 1. Sunt bucuros pentru că mă aflu într-o companie atât de plăcută. în cadrul Bisericii catolice de ambele rituri. Greco-catolic de Cluj-Gherla “. eparhul de Cluj-Gerla. îndemnându-vă să-l descoperiţi mereu pe Cristos .S. prin desoperirea Celui care este şi rămâne autorul sfinţeniei şi izvorul fericirii adevărate. EXPUNEREA MONS. Bucurându-ne să putem participa măcar pentru câteva ore la lucrările seminarului Conferinţei Superiorilor Majori ale Institutelor de Viaţă consacrată. a speranţei care nu înşeală şi a unirii trainice şi durabile.R.. P. în cuvintele sale. şi al lor şi al nostru: har vouă şi pace de la Dumnezeu. împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Isus Cristos în tot locul.2-6) Sunt bucuros să revin în această oază de linişte şi spiritualitate. astfel mărturia lui Cristos s-a întărit în voi. Arh.. Tatăl nostru. George Guţiu. în prezenţa Întâistătătorului acestor meleaguri pe care ne aflăm.Celor sfinţiţi în Isus Cristos.P. după carisma întemeietorilor. în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa..“Toţi împreună fac ca Biserica.P. şi Mitropolit Lucian Mureşan precum şi I.

Bisericii catolice de ambele rituri din România. acela care experimentase puterea lui Dumnezeu prin rugăciune: Focul mistuitor coborât din cer. el se opreşte într-o grotă întunecat ă. El este “profetul celui preaînalt”. Vă invit să ne oprim o clipă asupra textului din cartea Regilor în care se descrie momentul de criză şi revelaţia profetului Ilie. Ca şi creştin dornic de a cunoaşte cât mai mult despre modul de valorificare.M. Ilie este deschis sufleteşte de a primi noua sa misiune. exterioară. Îl ajută să vadă şi să expună propria stare sufletească. mă simt onorat să pot participa la această augustă adunare. să se arate aşa cum este în faţa strălucirii Cuvântului divin. îmi fac plăcuta datorie de a asista la acest seminar organizat de C. Urcând pe muntele Horeb. Între răspunsurile pe care Ilie le oferă Cuvântului divin: “Ce faci aici Ilie?” Înainte şi după primirea revelaţiei. cultural şi na ţional. prin personalităţile sale. Dumnezeu îl hrăneşte prin mesagerul său şi întărit de hrana divină. revelaţia a fost primită iar sufletul este acum uşurat. ci pătruns de Lumina Cuvântului divin de viaţă dătător. 4. Suntem în faţa unei vocaţii mature. Luminat de strălucirea Cuvântului. De ce? Pentru faptul că Ilie nu-şi mai priveşte acum problemele şi dificultăţile vieţii închis în întunericul propriei neputinţe şi slăbiciuni umane. schimbarea s-a produs în suflet. fructificare şi aplicare în viaţa zilnică a Sfintei Scripturi. aici şi acum în realitatea dură pe care trebuie să o înfrunte. Cum acţionează Cuvântul divin în sufletul lui Ilie? Sub trei aspecte: 1. Ilie va parcurge un drum spiritual ce-i va descoperi “noua faţă” a lui Dumnezeu. Este o relaţie directă cu Dumnezeu. luminat de puterea Cuvântului). am fost rugat de Părintele Gianfranco Maronese. Nu sunt un specialist în domeniu şi nici nu posed o vastă experienţă pastorală. nu este nici o diferenţă literară. Acum Ilie speriat de ameninţarea Isabelei cade pradă deznădejdii şi îşi doreşte moartea (precum odinioară şarpele vorbind cu Eva “fură” cuvântul poruncii divine din sufletul ei). acesta este drumul spiritual pe care Ilie îl parcurge până când se simte singur în faţa întunericului păcatelor. Primind revelaţia. aici la Traian. 2. Personalităţi ce impresionau şi atrăgeau 6 . În mod simbolic. din întunericul păcatului şi să se deschidă.S. învierea Fiului văduvei din Sarepta Sidonului.R. convertirea s-a produs. Ilie poate primi acum revelaţia “noului chip” al lui Dumnezeu. încercând apoi să facem o aplicaţie asupra Bisericii noastre de ieri şi de azi. Episcopii au fost personalităţi marcante ale societăţii vremii ce au uimit prin erudiţia lor. să încerc să spun un cuvânt şi legat de tema pe care ne pregătim să o abordăm: “Biblia ca instrument al formării”. dificultăţilor sale. dar o oarecare tangenţă cu textul Sfintei Scripturi am avut atât în timpul studiilor şi cu atât mai mult acum când am ca şi întâia îndatorire episcopală propovăduirea învăţăturii evanghelice. Să nu rămână prea mult centrat asupra păcatului propriu. Itinerarul spiritual parcurs de Ilie îl putem asemăna cu itinerarul spiritual parcurs de Biserica greco-catolică de-a lungul istoriei existenţei sale de mai bine de trei secole. Îl invită să iasă din sine. el oferă totul lui Dumnezeu. nu Dumnezeu este cel care s-a schimbat. dar schimbarea interioară. Deşi mă gândisem la un cuvânt de salut mai mult formal. în urma căreia viaţa lui Ilie se va schimba. (De fapt. metanoia. “omul lui Dumnezeu”. ci să privească cu încredere “noul chip” divin. Aici. prin contribuţia sa la edificarea neamului românesc pe plan spiritual. 3. experimentând în sufletul său liniştea şi pacea bucuriei prezenţei “noului chip” al lui Dumnezeu. problemelor. Concret: Biserica greco-catolică a cunoscut puterea lui Dumnezeu prin împlinirile sale. în această stare îl interplează Cuvântul divin: “Ce faci aici Ilie?” Cuvântul lui Dumnezeu îl atinge “ hic et nunc”.

ci în liniştea. Crize spirituale. aici. alături de ei în închisoare. prin episcopi. pentru a putea descoperi la lumina Cuvântului divin noul drum de parcurs cu tărie. licee. şi privaţiunile detenţiei. a sfinţilor apostoli Simon şi Iuda. timpul detenţiei în exerciţii spirituale şi întreaga lor viaţă în slujire. de încercare. adevărată oază de spiritualitate în “pustiul” acestei lumi şi să reverse din plinătatea harurilor Sale asupra fiecărei persoane ce se află acum. chipul lui Dumnezeu nu se va revela în mulţimile de oameni ce-i întâmpinau în frumoasele catedrale sau în vizitele pastorale la mănăstiri. Apoi a urmat anul 1948. dar şi prin viaţa spirituală admirabilă. Astfel au reuşit să vadă în gratiile geamurilor celulelor “crucile de gratii”. să-şi vadă “petele întunecate”. în tăcere. jertfa de bună mireasmă spirituală adusă Tatălui după modelul Fiului prin harul şi puterea şoaptei Spiritului Sfânt. în asceză şi mortificare. clerul şi credincioşii ei a cunoscut această “nouă faţă” a lui Dumnezeu ce se revela în linişte. Astăzi mai mult ca oricând Biserica are nevoie să asculte. Episcopii. Şi totuşi departe de a distruge Biserica. vijelia şi cutremurul încercărilor. adevăraţii apostoli ai Bisericii. lepădări de credinţă. neputinţa. încercărilor şi privaţiunilor trupeşti. să se întoarcă mereu la Dumnezeu pentru a vorbi din izvorul nesecat al Sfintelor Scripturi. cu smerenie. şi în continuă desprindere de lume. Tatăl Atotdeţinătorul. în slăbiciune. ci dimpotrivă. foamea. nu te opri asupra momentelor dificile. îl vor aduce cu ei. Nu numai că nu se vor separa de Dumnezeu. Biserica de ieri. prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. Fie ca Bunul Dumnezeu. să înţeleagă şi să se lase pătrunsă de lumina Cuvântului divin. Acolo în întunericul. Trecută prin focul. să binecuvânteze acest aşezământ. ascultând Cuvântul divin: a) “Mergi!”. frigul.în acelaşi timp prin strălucirea cuvântului predicat din amvon. b) “Întoarce-te!” Imperativul permanentei convertiri şi acceptarea cu smerenie a drumului “prin pustiul” lumii de azi. boala. şi torturile închisorilor. Biserica de azi pare a fi imaginea profetului luminat de revelaţia primită mai înainte. a sf. an al întunericului şi al deznădejdii pentru mulţi. nu numai că nu s-au plecat ofertelor ispititoare. Biserica renaşte acum în linişte. spitale. institute teologice. să primească revelaţia “noului chip” al Aceluiaşi Dumnezeu şi să se poată deschide Spiritul spre noua ei misiune actual ă. familiii destrămate. umilirile. şi gata pentru a primi noua misiune. a căror pomenire o săvârşim astăzi (după ritul latin). 7 . Ilie prorocul. să transforme celulele înschisorilor în capele de rugăciune. ale sfinţilor patroni şi protectori ai Ordinelor şi Congregaţiilor ce sunt aici reprezentate şi ale tuturor sfinţilor. ci continuăţi drumul. momentul încercării a condus-o pe noi culmi de revelaţie “a noului chip” al lui Dumnezeu. vor “ieşi din sine” se vor desprinde de toate aceste condiţii exterioare pentru a sta liberi în conştiinţă în faţa lui Dumnezeu. ci dimpotrivă.

fie prin recitarea sau cântarea Psalmilor. în mod obligatoriu. tema care mi-a fost încredinţată este foarte amplă. “Ignoratio Scripturarum ignoratio Christi est” (Sf. pentru a putea merge mai departe cu tema: “Biblia în formarea comunităţilor religioase”. fie prin ascultarea lecturilor sau a micilor fragmente în aşa-numitele “capitole”. În liturghie Ca toţi credincioşii. “Novum Testamentum in Vetere latet. care cere un răspuns. dar cred că în 30 de minute se spune destul. amândouă provenind din perioada patristică: 1.. Adică: 1.“BIBLIA ÎN FORMAREA COMUNITÃÞILOR RELIGIOASE” Dragi preoţi şi fraţi. cele două şine privesc mai întâi parcurgerea frecventă a Bibliei. de către persoanele consacrate. Deci. Prol.2) 2. deci. Principii: Două sunt principiile. Ieronim. să recite în fiecare zi. De aceea. “profesionalism”. in Isaiam prophetam. răspunsuri. I.1. ci ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu cel viu. pentru că aplicarea concretă a orientărilor pe care intenţionez să vi le prezint ia mult timp. imnuri. Vechiul Testament se manifestă în cel Nou”. întrucât persoana consacrat ă este obligată de profesiune şi. şi apoi aprofundarea. liturgia însăşi este plină de referiri biblice. Oficiul divin (Liturgia 8 . “A ignora Sfânta Scriptură înseamnă a-l ignora pe Cristos” 2. când participă la Liturghie. Vetum Testamentum in Novo patet”. în funcţie de diferitele momente. sau chiar tot timpul pe care voi şi membrii comunităţilor voastre îl vor putea consacra pentru aceasta. asemenea celor două şine ale căii ferate. Parcurgerea Sfintei Scripturi 1. sau sârguinţa persoanei consacrate pentru a cunoaşte nu doar Sfânta Scriptură ca text. Mai mult. persoana consacrată intră în contact cu Sfânta Scriptură. “Noul Testament se ascunde în cel vechi. şi vom vedea multe ocazii şi diferite moduri ale acestei “familiarităţi asidue” cu Sfânta Scriptură în împlinirea diferitelor acte ale vieţii consacrate.

această folosire. în locuri diferite. De obicei. este în întregime pătrunsă de Sfânta Scriptură. fără a uita formarea permanentă pe care nu o terminăm niciodată . suntem deja pe cale spre cea de-a doua şină. 2. şi o carte sacră. timpurile anului liturgic. meditaţia zilnică se face după un text biblic. Îmi amintesc ce ne spunea un profesor de teologie în seminar. 3. Pentru a reuşi să folosim Biblia în rugăciune-şi aceasta o ştiu bine cei care au misiunea formării persoanelor consacrate: candidaţi. cu autori inspiraţi care şi-au pus amprenta personală în propriile scrieri. diferite unghiuri din care pot fi privite anumite aspecte. aprofundarea şi reflexia. a lui Dumnezeu care îşi exprimă fiinţa şi voinţa. cere o formare specifică. în decursul unui an. cere cunoştinţe de exegeză. novici şi tineri care au făcut profesiunea religioasă. de exemplu a miracolelor. realizată de Denzinger. În studiu Studiul Bibliei ca şi carte.Orelor). ne face să devenim familiari cu Biblia. astfel încât. “Lectio divina” care ne poartă în meditaţie. cu umilinţă înaintea lui Dumnezeu. sau conform textelor liturgice ale timpului. Un avantaj de apreciat în mod deosebit este acela că lecturile şi psalmii variază. Tot astfel este şi cu persoana consacrată care vrea să facă din Biblie izvorul de inspiraţie continuă a angajamentului său 9 . la contextul imediat. a parabolelor. să găsim uşor textele esenţiale pentru viaţa creştină. despre un Certozin care îi mărturisise că nu mai citea decât două cărţi: Biblia şi culegerea de declaraţii dogmatice ale magisteriului. postulanţi. deci. Nu este vorba despre exegeză ca specializare teologică. Studiul Bibliei devine cu atât mai bogat şi rodnic cu cât se face cu credinţă. dar în toate se caută cunoaşterea lui Dumnezeu care se manifestă. şi la fragmente complementare din Scriptură. cu dorinţa de a-l întâlni pe Dumnezeu. se află încontinuu în contact cu Sfânta Scriptură în celebrarea corală sau personală a Liturgiei. se poate parcurge Biblia în întregime. ci de inteligenţa Bibliei. II. Acest contemplativ trăia realitatea revelaţiei consemnată în Biblie şi transmisă de-a lungul veacurilor de către magisterul Bisericii. chiar dacă sunt lăsate deoparte unele fragmente. îndeosebi prin “lectio divina”. cursuri de introducere în Biblie pentru a-i percepe conţinutul. relaţiile între diferitele cărţi. care face din aceasta un tovarăş de drum în viaţa spirituală. în funcţie de ore. Şi chiar dacă încă mai parcurgem Biblia. mai mult decât ceilalţi credincioşi. Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii Aici suntem în ceea ce s-ar putea numi “devoţiune” a persoanei consacrate faţă de sf. ca un întreg de cărţi apărute în timp. zile. lectura comentariilor. semnificaţia faptelor şi a cuvintelor. În rugăciunea meditaţiei Rugăciunea personală. să alimentăm memoria acestor pasaje mai importante. Există diferite metode de studiu. sau în mod continuu. la locuri paralele. iată că acesta. Scriptură.

regula. sărbătorile. în grupuri parohiale sau altele. pentru a trăi mai bine misterul celebrat. sau modul în care un fragment sau altul ne-au ajutat să progresăm în “urmarea lui Cristos”. să fie împărtăşită cu ceilalţi. Desigur. adică de a desfăşura. trebuie să fie . vor face adesea referire la Sfânta Scriptură. mai bine.dacă se poate la fiecare celebrare pentru comunitate. care este Cristos. Este foarte important ca angajarea personală a fiecăruia. Cel care. meditaţie şi studiu. bogăţia Sfintei Scripturi. Acest lucru este normal. Apoi. Întâlnirile de studiu. De fapt. cu semnificaţia lor deosebită. invită la o mai mare insistenţă asupra unui anumit pasaj din Biblie. Este vorba de “a-şi însuşi” textul sacru ori. ne este mereu teamă să spunem ce am înţeles într-o lectură biblică. sau pentru a imita sfântul sau sfânta care sunt sărbătoriţi. tocmai pentru că Biblia este un cuvânt viu. punerea în comun a 10 . Participând la activităţile pastorale în afara comunităţii.apostolic.expresie rezervată nu doar relaţiilor ecumenice . în rugăciune. cuvânt de viaţă pentru ca alţii să poată avea acces la aceasta. Scriptură. de a deschide pentru a vedea înăuntru) Sfânta Scriptură în diferitele momente ale Revelaţiei. în prezentarea sa făcută constant de către magister. Maeştrilor de novici. Nu este vorba de “a descoperi secretul regelui”.permit explicarea (în sensul originar al cuvântului.în principal comunitar. dar este .sau. pentru ca în aceste întâlniri comunitare. conferinţe şi alte mijloace propuse de către superiori. în aşa fel încât Comunitatea religioasă în întregime să poarte responsabilitatea acestei mărturii? Şi în această privinţă. pentru a face din aceasta o aplicaţie pentru cei prezenţi la celebrare. Omiliile rostite la celebrările euharistice . adică sf. chiar şi în timpul săptămânii. ar trebui să se bucure mereu pentru că poate împărtăşi astfel. atât în comunităţi cât şi la nivelul mai amplu al unei provincii sau în cercul congregaţiilor. ci şi să schimbe între ei ceea ce au primit. De ce să nu cerem fraţilor sfatul pentru ceea ce ar putea spune. fie ca bază a intervenţiilor în vederea formării. după cum am văzut în prima parte a acestei prezentări. în comunitate. acest “schimb de daruri” . Acolo unde există o adevărată fraternitate religioasă. 2. are misiunea de a predica. 3. este inepuizabil. dar acestea sunt expresia revelaţiei consemnate în Biblie. dar mai ales la sărbători . Izvorul din care ne adăpăm. Să vedem acum care sunt canalele acestei îmbogăţiri reciproce: 1. îndrumări. fie ca referire sau trimitere. Această aprofundare este mai întâi personală. astfel că ar fi bine ca mereu să se facă această referire biblică. de o “adaptare”. în proprie căutare (cercetare). persoana consacrată este chemată să dea mărturie despre Cuvântul Vieţii. toţi membrii comunităţii să poat ă nu doar să primească aceeaşi bogăţie biblică. informându-i despre temele care vor fi tratate într-o întâlnire sau alta. ci de a manifesta modul în care sfânta Scriptură a fost pentru mine izvor. Îndrumările date Superiorilor. cu fraţii săi. constituţiile proprii sunt în primul rând obiectul formării specifice a membrilor comunităţii religioase. mai bine. capitole. predici. un cuvânt al vieţii care izvorăşte neîncetat.construieşte cu adevărat comunitatea. şi mai ales în propria experienţă a contactului viu cu Cuvântul lui Dumnezeu. prin îndrumări. de o conformare a întregii noastre fiinţe şi a întregii noastre acţiuni la ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. 4. prin îndemnuri.

eforturile lor de a pregăti publicaţii. meditaţia zilnică. ca să nu spun opuse. Acest lucru mi se pare cu atât mai uşor cu cât faptul de a împărtăşi aceeaşi carismă a apartenenţie la aceeaşi Congregaţie.o îmbogăţire personală şi comunitară. De fapt. fiecare se îngrijeşte ca confraţii săi să poată împărtăşi ceea ce el primeşte. în afară de Psalmi. dar şi pentru cine îl ajută. din Sfânta Scriptură. persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură. Întorcându-mă la cele două şine despre care vorbeam la începutul acestei scurte expuneri. Dar dincolo de aceasta. studiul personal.curăţia. De aceea. în disponibilitatea de a împărtăşi mereu cu ceilalţi ceea ce am primit. Concluzii Aportul Bibliei în viaţa unei comunităţi religioase depinde de disponibilitatea tuturor membrilor de a se hrăni cu Sfânta Scriptură. 5.. ş. cu o grijă deosebită de a nu lăsa această fiinţă întunecată de teorii şi explicaţii contradictorii. cheamă la sfinţenie. Cercetarea specializată de către acele persoane consarate care.a. că aveţi. în căutarea mereu mai autentică a Cuvântului Vieţii. cărţi. Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. cu Tradiţia Bisericii. şi de a împărtăşi aceste bogăţii cu voi. doritori.d. pentru ca fiecare persoană consacrată să fac ă din fiecare întâlnire cu acesta . cunoaşterea lui Cristos prin 11 . Chiar dacă dictonul biblic spune că “nimeni nu este profet în ţara lui”. prin credinţă. învaţă. ca şi voi. “Urmarea lui Cristos” ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la învăţătorul său ceea ce este necesar “ca să aibă viaţă veşnică”. în studiu. un cadru de viaţă care vă pune încontinuu în contact cu Biblia. Încheind. prin consacrarea voastră. în pătrunderea în bogăţiile Sfintei Scripturi. pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte. pot să spun că sunteţi norocoşi. Personală. şi cele mai semnificative. de a beneficia din plin de bogăţiile Bibliei. comunitară. -ascultarea. începând cu cei din propria comunitate. articole. deja în rugăciunea liturgică în care. voi. Mi se pare că în acest fel de a proceda sunt implicate şi cele trei voturi principale din viaţa religioasă şi însăşi consacrarea religioasă lui Dumnezeu: .bogăţiilor Sfintei Scripturi devine un element de îmbogăţire reciprocă. în colocvii cu fraţii săi . sunt multe fragmente. conform propriilor reguli şi constituţii. şi poate chiar am “descoperit”. în fidelitatea faţă de rugăciunea liturgică comunitară. Consider că setea pentru Cuvântul Vieţii este fundamentală.sărăcia. sunt alte moduri de exprimare a consacrării noastre lui Dumnezeu. pentru cine va trebui să ducă acest Cuvânt al Vieţii. îl sfătuieşte. îndemnuri. deoarece ca membru al unei familii religioase. că pentru aceasta aveţi încurajarea fraţilor voştri. sunt un ajutor valid pentru propria comunitate. se dedică studiului exegezei biblice. Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această “urmare”. timpul fixat pentru meditaţie. revelaţia făcută de Dumnezeu. persoanele consacrate.în liturgie mai întâi. . din ascultare. pentru “lectio divina” pentru studiul personal. îl stimulează. ar fi de dorit ca primii beneficiari ai cercetărilor pe care le face o persoană consacrată să fie tocmai confraţii săi. am studiat. Acestea trebuie să fie sigure că studiul lor. conferinţe. pentru că fiecare este chemat să primească. am înţeles.m.

ci mai degrabă să-mi aduc contribuţia plecând de la experienţa acumulată. pentru ca aceasta să o citească. I.12). vă sfinţeşte. să o interpreteze şi să o 12 . un Avram cuprins de pasiunea viitorului. este revelaţia istorică a unui Dumnezeu care a vrut să se manifeste în evenimentele din viaţa unui popor şi în trupul lui Isus. suficient de lungă. atât în acompaniamentul spiritual. locul privilegiat al revela ţiei lui Dumnezeu şi al comunicării sale adresate omului. cu ceilalţi. vă trimite să predicaţi numele său.să experimenteze .să povestească”(P. cu Altul. folosind ca instrument de bază Biblia. pentru a nu-l ignora pe Cel care vă cheamă.să-şi amintească . este vorba despre un Dumnezeu care este “Iubire nebună pentru om” (Cabasilas) şi care se angajează cu el pentru a-l smulge din obsesia trecutului şi de a face. după ce îl veţi fi întâlnit în meditarea Cuvântului Său. “un cuvânt viu şi înfăptuitor”(Ev 4. A pune Biblia în mâinile persoanei acompaniate. astfel încât aceasta să se deschidă darului vieţii dumnezeieşti. 1989. cu alte cuvinte. Silvano Fausti: “Ricorda e racconta il Vangelo”. Paul.5). Ce este Biblia “Ea poate fi definită ca o uriaşă cateheză care ne prezintă ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce (EL) s-a făcut “pentru mine” sau. să o mediteze. atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. pentru ca alţii la rândul lor să asculte . dintr-un Ulise stăpânit de nostalgia întoarcerii. care se exprimă prin evenimente de amintit şi de povestit.Scriptură este calea regală care vă permite să realizaţi cu adevărat şi pe deplin condiţia voastr ă de persoane consacrate. cât şi în darea Exerciţiilor Spirituale. în drum spre propria identitate ascunsă. după cum se ştie. pg. +Jean Claude Perisset Nunţiu Apostolic BIBLIA ÎN ACOMPANIAMENTUL SPIRITUAL ªI ÎN ORGANIZAREA EXERCIÞIILOR SPIRITUALE Introducere Prin prezenta expunere nu intenţionez să fac un studiu aprofundat în materie. are drept scop de a ajuta persoana acompaniată în cunoaşterea lui Dumnezeu. Acompaniamentul spiritual. Credinciosul este cel care ascultând acceptă să trăiască ceea ce a ascultat iar apoi povesteşte ceea ce a ascultat şi a experimentat. aşa cum spune sf. Ancora-Milano. Este o istorie alcătuit ă din raporturi noi şi eliberatoare: cu sine. pentru a favoriza o relaţie personală cu El. De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual Biblia este.

Ilie. care la rândul său o foloseşte faţă de ucenicii săi. Prin caracterul ei de chemare.13). Iată un exemplu: Isus şi cei doisprezece ucenici din Emaus (Lc 24. Biblia se adresează credinciosului şi aşteaptă ca acesta să răspundă cu viaţa sa (cfr. Cuvântul lui Isus este un cuvânt nou. care “pretind că cercetează Scripturile crezând că prin ele vor avea viaţă veşnică” (In 5. 105-106. Peguy în “Le porche du myster”. De două mii de ani el serveşte şi a atins înotdeauna un singur punct în inima omului. Cuvântul lui Dumnezeu îl angajează pe cititor în totalitatea fiinţei şi acţiunilor sale deoarece este un cuvânt “viu şi înfăptuitor” şi “poate clădi şi da moştenirea printre toţi cei sfinţiţi”(Fap 20. pregătit la orice faptă bună” (2 Tm 3. ci cuvinte vii ca să ne hrănească.. Biblia în pedagogia acompaniamentului spiritual Întreaga Biblie în ansamblul ei.15-17). un punct misterios”. De aceea Isus. este o pedagogie a lui Dumnezeu adresată poporului său ca să-l ducă la scopul pentru care a fost creat.13-35) 13 . Dacă inima este locul întâlnirii. dar de fapt refuză să-l accepte pe Cristos care îi este împlinirea. Scopul principal al Scripturii este tocmai acela de a da înţelepciunea “care duce la mântuire prin credinţa în Cristos Isus.pună în practică. însă pentru a putea acţiona ea are nevoie să fie considerată ca atare. “Isus nu ne-a dat cuvinte de moarte. în fiecare carte a Bibliei. este iubirea. ca “un Cuvânt al lui Dumnezeu care îşi arată puterea în credincioşi”(1 Tes. Moise. 19pp. să se înfăptuiască. nu se cunoaşte şi nu se posedă decât ceea ce se iubeşte. pp. De fapt. Cuvântul întrupat. adevărata sa cheie de lectură. O astfel de dinamică se poate găsi.23). a profeţilor care vorbesc şi acţionează în Numele Lui.43). Aşa cum ne spune C. un punct secret. în mod mai mult sau mai puţin evident. De aceea munca intelectuală şi fluxul afectiv nu pot fi despărţite în înţelegerea Cuvântului. QIQAJON -Vc. atunci măsura înţelegerii Cuvântului la un nivel profund.. înseamnă a ajuta să se citească. Însă în mod cu totul special este prezentă în viaţa lui Isus. ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit. acel punct unde numai Dumnezeu poate intra ca să instaureze un dialog unic şi personal cu creatura sa pentru a-l aduce la convertire şi la comuniune cu El. Simbioza acestor două elemente îl plăsmuieşte pe cititorul adevărat al Bibliei şi îl orientează ca să trăiască după Cuvânt. care ni-l revelează în mod plenar pe Tatăl şi are puterea de a duce la împlinire planul de mântuire şi de a conduce întreaga creaţie la Creatorul ei. să se cunoască. le spune: “Eu vă cunosc şi ştiu că dragostea lui Dumnezeu nu este în voi”(In 5. ca de altfel şi în modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de una sau alta dintre personajele semnificative ale Bibliei (Avram. prin Cuvântul şi minunile sale sau prin alegerea persoanelor. şi se comunică prin iubire.. 17-18). 2. M... Morfino: “Leggere la Bibbia con la vita”. Acesta se împlineşte prin intervenţia directă a lui Dumnezeu. dar mai ales prin Cristos.39). este la fel de nou ca şi în prima zi. atunci când se adresează farizeilor.).

şi dăruieşte la rândul lui. Omul este prin cuvântul pe care-l ascultă.. Totul se luminează. Dacă “Pâinea” realizează ceea ce Cuvântul promite.Intervenţia lui Isus: le deschide ochii ca să înţeleagă Scriptura cu privire la persoana Lui. Intervenţia lui Isus este discretă şi îi lasă pe oameni liberi. este Trupul său dat pentru noi pe cruce (Mc 14. de tristeţe. “Pâinea frântă”. luarea lui nu este o posedare. în modul cel mai înalt. . Masa îmbelşugată a Cuvântului a servit la înţelegerea şi dorirea “pâinii frânte”. . chiar dacă “nişte femei de-ale noastre au venit cu ştirea că le-ar fi apărut nişte îngeri ce spun că trăieşte”. . de non-sens. binecuvântând pe Acela care dă tot binele. Într-adevăr. o rupse şi le-o dădu”. îşi regăseşte sensul. Cuvântul permite ca Pâinea să fie recunoscută ca realizare a promisiunii lui Dumnezeu. căci se lasă seara”.Răspunsul lui Isus: “Luă pâinea.57). de neîncredere.Reacţia ucenicilor: “Rămâi cu noi. care le taie orice speranţă şi care îi închide în tristeţe. însoţitorul se retrage în tăcere ca să lase spaţiul numai pentru Dumnezeu.43). şi manifestă lucrul acesta străbătând cu ei acelaşi drum. El are puterea să hrăneasc ă omenirea întreagă şi să transmită viaţa veşnică. ci o primire în dar. cu alte cuvinte devine ceea ce ascultă (cfr.Efectul în viaţa ucenicilor: li se deschid ochii şi îl recunosc. Aceasta şi pentru că numai El poate să răspundă şi să satisfacă dorinţa izvorâtă din adâncul inimii odată cu ascultarea Cuvântului. “Isus ia pâinea şi o binecuvânteaz ă”. De aceea Pâinea şi Cuvântul formează un singur Sacrament. Credinţa în înviere lipseşte cu totul. le permite ucenicilor să-şi deschidă inimile şi să-şi descopere adevărata stare sufletească. şi numai ca Pâine frântă. In. care îi ţine sclavi în necredinţă şi în non-sens. o binecuvântă. Intervenţia lui Isus a eliberat în ucenici dorinţa de comuniune: “rămâi cu noi”. . Comunicarea devine un mod de a înţelege şi de a se deschide spre noi posibilităţi eliberatoare. crucea şi moartea însăşi. Toate reflecţiile ucenicilor duc spre acelaşi punct: moartea lui Isus pe cruce. Cuvântul înţeles şi interiorizat încălzeşte inima ucenicilor şi îi dispune să-l primească pe cel Înviat. .27). îi acceptă şi îi iubeşte în situaţia lor reală. aşa cum spune Ioan: “Cine mănâncă trupul meu va trăi prin mine”(In 6. chiar şi umilinţele. expresia care manifestă. semnificaţia Euharistiei. . pentru ca El să se comunice direct inimii omului. în aceeaşi direcţie.Isus ascultă: acceptarea şi ascultarea sinceră a Pelerinului.Punct de plecare: o situaţie de deziluzie. 8.Isus pelerin: Isus se apropie de ei. care îi face pe ucenici să părăseasc ă Ierusalimul şi să se despartă de comunitate. 14 . În acest punct încetează toate acompaniamentele.

Educarea pentru discernământul spiritelor.39-40. aşa cum eu trăiesc din Tatăl care m-a trimis”(cfr. Câteva elemente importante de dezvoltat în acompaniamentul spiritual: Formarea pentru rugăciune şi pentru relaţia personală cu Dumnezeu. .De ce să ne rugăm (Lc 22.57). Cunoaşterea adevăratului chip al lui Dumnezeu. Mt 11. sau printr-o meditaţie continuă a unei cărţi biblice. în viaţa proprie. Aceeaşi dinamică poate fi creată şi prin meditarea textelor liturgice de zi cu zi. profeţi.) . pp. Mt 18. Desigur.. In 6. mult depinde de disponibilitatea şi de generozitatea celui care parcurge drumul spiritual. Comportarea în ispite. DB-1988. se întorc la Ierusalim. Toate aceste aspecte ale vieţii spirituale pot fi dezvoltate cu ajutorul textelor biblice cu tematica corespunzătoare. pot crea o dinamică ce permite obţinerea scopului dorit.15 urm.Diverse forme de rugăciune 15 .Euharistia trăită devine atunci izvor şi culme a oricărui drum spiritual. Cuvântul ni l-a aşezat în noi iar Pâinea în viaţa noastră: “Cine mănâncă din mine va trăi din mine. Dezvoltarea simţului păcatului şi al îndurării lui Dumnezeu. în lupta spirituală. Formarea pentru libertate interioară şi alegere responsabilă în logica Evangheliei. Rm 8. intră în comuniune cu cei unsprezece.1-9. Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu în creaţie. Ucenicii plini de bucurie. aşezate după un anumit criteriu şi interiorizate în rugăciune şi printr-o viaţă responsabilă. alcătuiesc Biserica şi povestesc. Ct 2.Rodul comuniunii euharistice. Ex 32.. . Astfel de texte.Rugăciunea ca origine a relaţiei (In 17. Cunoaşterea şi acceptarea de sine şi a scopului propriei vieţi. Silvano Fausti: “Leggere il Vangelo di Luca”.19. 1 Tm 2. 455-462).. cu alte cuvinte recreează acea pedagogie a Cuvântului care i-a convertit şi i-a îndrumat pe patriarhi.. Un exemplu: formarea unei vieţi de rugăciune . în istorie.. (Cfr. apostoli şi pe sfinţi.) . în ariditate sufletească.Omul este în mod esenţial o fiinţă relaţională (Gen 1.2. ci în noi.5. cu Isus în inimă. Os 11.1.) ..11-14.25.Isus se face nevăzut pentru că nu mai este cu noi.

. Lc 18.) .. dă capacitatea de discernământ spre purificarea inimii pentru împlinirea propriei misiuni în Biserică şi în lume” (Status FIES ar.24. măsurându-şi cu claritate înzestrările şi responsabilităţile”. şi. Ignaţiu invită să se concentreze atenţia nu asupra unei anumite virtuţi. Paoline-Milano.(Ps 59.Puterea rugăciunii (Ex 17. Uneori ar fi bine să se revină asupra aceloraşi pasaje biblice atunci când se observă că dau roade pozitive în direcţia scopului dorit.. Gn 18.Şi Isus se roagă (Mc 6.14. 2. Dan 9. ci asupra lui Isus.8-29. Lc 5. deoarece. 5. Schiavon afirmă: “Creştinul în dinamismul forte al Exerciţiilor Spirituale este ajutat să intre în ambientul gândului lui Dumnezeu şi al planurilor sale. Lc 1. Schiavon: “Exerciţii Spirituale”. P.) ..136. şi locul unde fiecare poate experimenta în mod unic şi personal pe Cristos. Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale Ce sunt Exerciţile Spirituale FIES (Federaţia Italiană de Exerciţii Spirituale) le defineşte astfel: “O puternică experienţă a lui Dumnezeu trezită de ascultarea Cuvântului. Adevărul şi Iubirea.. asupra lui Isus care cheamă întreg universul şi pe fiecare în parte spunând: “Cine vrea să mă urmeze. Aceeaşi dinamică poate fi folosită şi pentru dezvoltarea altor aspecte ale vieţii spirituale.. 1988 pg.. de rugăciune şi cu ajutorul unui îndrumător spiritual. 6.4.15. 33).) . pentru a i se încredinţa lui. 95).1.).Comunitatea se roagă (Fp 1.Cum să ne rugăm (Mt 6.86. 16 . In 16. Iac 1.1-8.11).9-15. Papa Pius al XI-lea recomanda Exerciţiile Spirituale drept o călăuză sigură. aşa încât să ia hotărâri care să-l angajeze în urmarea lui Cristos. Gn 18. mai precis.42. exerciţiile nu fac altceva decât să îl confrunte pe exercitant cu viaţa lui Isus din momentul Întrupării şi până la Înălţarea sa”(P.16-33.130..46 urm). trebuie să muncească cu mine. înţeles şi ascultat în trăirea personală sub acţiunea Sfântului Duh care. iar mai jos adaugă: “Exerciţiile spiritule se bazează pe exercitant. urmându-mă în chinuri.) .150..8-13.Ce favorizează rugăciunea (Mt 6. deoarece Cuvântul lui Dumnezeu şi persoana lui Isus sunt mereu actuali şi eficienţi.. 6. tot aşa mă va urma şi în slavă”(ES.6..12. În dinamica exerciţiilor spirituale. relaţia cu Biblia conferă Exerciţiilor Spirituale actualitate şi eficienţă. În special. 9.35.16. II. şi cu atât mai puţin asupra mijloacelor prin care poate fi dobândită. într-o climă de tăcere.

MANR 204. Confruntarea-asimilarea cu Cuvântul lui Dumnezeu este de fapt o confruntare . Orice mod de a pregăti şi a dispune sufletul pentru a putea îndepărta de la sine toate înclinaţiile dezordonate şi. de a medita.. 17 . pregăteşte omul să citească în profunzime Biblia. este vorba de o intuiţie prin conaturalitate. pătrundere. Exercitantul se confruntă în mod constant cu Cuvântul lui Dumnezeu şi mai bine zis cu persoana lui Cristos. se percepe şi din structura meditaţiei şi a contemplaţiei ignaţiene. “Raices biblica del P. Martin. şi de aceea ele sunt un adevărat serviciu adus Evangheliei”(F. gustare. Într-adevăr nu este posibilă o adevărată alegere care să implice cunoaşterea şi acceptarea voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă fără o profundă comuniune cu Cristos. precum şi orice mod al altor activităţi spirituale. Itinerarul trasat de Ignaţiu pentru obţinerea acestei întâlniri-comuniuni care să permită acceptarea umilă şi plină de iubire a voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă.y. 1980. pg. mai apoi. Faptul că totul tinde să pătrundă şi să guste cuvântul lui Dumnezeu pentru a se întâlni cu Cristos într-o relaţie de intimitate transformatoare. pentru a căuta şi a găsi voinţa divină prin dispunerea propriei vieţi întru mântuirea sufletului”(Adnotaţia 1). odată îndepărtate. şi mai ales aplicare a Cuvântului lui Dumnezeu în propria viaţă. mai mult decât intelectuală. sunt două aspecte care se integreaz ă reciproc. Aşadar exerciţiile spirituale sunt o cheie de lectură pentru o mai bună înţelegere.F. spune Martin.asimilare a lui Cristos care transformă interiorul omului şi îi permite să-şi atingă propriul scop: unirea cu Dumnezeu prin acceptarea voinţei sale. de a te ruga cu glas tare sau în minte. de a contempla. necesită un drum destul de dur. care survine într-o astfel de experienţă a lui Cristos.Scopul exerciţiilor spirituale Acelaşi Iganţiu ne oferă în adnotaţiile 1 şi 21 indicaţiile din care putem deduce scopul exerciţiilor spirituale: “Prin acest nume de exerciţii spirituale se înţelege orice mod de a-ţi cerceta conştiinţa.. În acelaşi timp titlul afirmă: “exerciţiile spirituale pentru a se învinge pe sine însuşi şi a-ţi orândui viaţa fără a lua hotărâri dintr-o oarecare înclinaţie dezordonată”(Adnotaţia 21). “Spiritul exerciţiilor spirituale. deoarece acestea sunt o intuiţie sigură a modului de a simţi al Scripturii împlinite în Cristos. 250). Avem aşadar un scop obiectiv: alegerea stării de viaţă sau cel puţin orientarea în viaţă potrivit planului lui Dumnezeu şi transformarea spirituală a persoanei.”. rod al experienţei şi făcut în meditarea şi contemplarea textelor Sfintei Scripturi legate în mod deosebit între ele şi aflate într-o dinamică ascendentă. bine asimilat.

acestea. permit să fie atins scopul fiec ărei etape şi conduc la împlinirea scopului final. ştiind însă că la urma urmei este vorba de un dar. îl pătrunde cu ajutorul luminii divine şi ne face conştienţi de distanţa care ne separă de aceasta. precum şi toate “dorinţele. respect şi reverenţă” şi să se lase pătruns de privirea iubitoare a lui Dumnezeu. a intelectului care primeşte misterul.Structura meditaţiei *Cum să ne dispunem la rugăciune: pregătirea îndepărtată pregătirea apropiată a se pune în prezenţa lui Dumnezeu rugăciunea pregătitoare. hotărârile şi activităţile sale”. ca să-i poată încredinţa toate facultăţile sale: “memoria. Prin “harul de cerut”. pe care exercitantul trebuie să-l aibă mereu prezent şi pentru a cărui obţinere trebuie să se angajeze cu toate forţele sale. intelectul şi voinţa”. şi de unde izvorăşte dorinţa de identificare şi de unire cu Acela faţă de care ne simţim încă separaţi. Harul obţinut dispune şi pregăteşte exercitantul pentru obţinerea harurilor meditaţiilor succesive. mediate de “compoziţia vizuală a locului”. se acordă o mare importanţă pregătirii: persoana trebuie să fie conştientă că în rugăciune se va întâlni personal cu Domnul şi cu Creatorul său. pentru ca acestea să favorizeze meditaţia şi pentru ca şi ele să fie purificate şi orientate spre Domnul. reflexia este orientată spre scop. intelectul şi voinţa cunoaşterea şi gustarea interioară *Colocviu final: dialog cu Domnul şi hotărârea de luat rugăciunea finală. După cum se poate observa din această structură. * Intrarea în rugăciune: lectura textului biblic compoziţia locului harul de cerut. pentru ca totul să fie orânduit exclusiv pentru slujirea şi slava lui Dumnezeu. intuit prezent în credinţă. Reflexia asupra textului biblic caută. De aceea. *Reflexia asupra textului: folosind memoria. trebuie să-şi dispună sufletul să intre în rugăciune cu “curaj şi libertate”. Exercitantul este apoi invitat să intre în textul biblic şi cu imaginaţia şi simţurile sale. fiind înlănţuite între ele. cu “umilinţă. 18 . prin aplicarea memoriei care aminteşte şi lasă textul să vorbească. care operează în timpul rugăciunii.

a felului în care s-a acţionat sau reacţionat. cu persoana lui Cristos. şi are drept consecinţe transformarea persoanei însăşi. * săptămâna I .să pună în mişcare voinţa care încearcă să se schimbe şi să se orienteze. Într-adevăr.participarea intimă la bucuria Celui Înviat. *Contemplaţia pentru obţinerea iubirii.participarea intimă la suferinţa lui Isus. *Cele două Stindarde (Mijloace folosite de Satana şi de Isus pentru *săptămâna II (2) .experimentarea îndurării lui Dumnezeu. *Alegerea stării de viaţă sau reformarea vieţii. şi simţirea şi gustarea lucrurilor în interior”(2). Din cele spuse se înţelege cum meditaţia este într-adevăr un mijloc optim pentru a pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu. 19 atingerea scopului) . Întâlnirea intimă şi personală cu Isus îl întăreşte pe exercitant în noua lui orientare şi îl încurajează să ia nişte hotărâri concrete pentru viaţa lui.viaţa publică a lui Isus. *Împărăţia (Domnul Isus cheamă să fie urmat) *săptămâna II (1) .simţul păcatului şi efectele negative ale acestuia . să plăsmuiască întreaga persoană în funcţie de ce a înţeles şi a pătruns cu ajutorul harului. Structura exerciţiilor spirituale *Principiul şi fundamentul (scopul vieţii omului şi mijloacele pentru atingerea lui). pentru o întâlnire personală cu Misterul. a rezultatului obţinut. Cuvântul întrupat. această simţire şi gustare interioară este cea care schimbă şi mişcă voinţa înspre hotărâre. Reflexia finală devine o încercare de înţelegere a modului în care spiritul bun sau spiritul rău a acţionat în inima omului. * săptămâna IV . *Confirmarea alegerii *săptămâna III . a aspectelor de abandonat sau de îmbunătăţit în vederea meditaţiei succesive şi a harului de cerut. în conformitate cu voinţa Domnului său. Întreaga meditaţie tinde spre colocviul final unde persoana care a pătruns şi a savurat Cuvântul poate în sfârşit să intre în dialog cu Cuvântul întrupat şi să-şi satisfacă sufletul cu prezenţa Lui. Privitor la această activitate a facultăţilor.copilăria şi viaţa ascunsă a lui Isus. Ignaţiu ne lasă următorul avertisment: “Nu multa cunoaştere îndestulează şi satisface sufletul.

. Săptămâna I Prima săptămână ţine prezent planul originar al lui Dumnezeu cu privire la om şi la celelalte făpturi şi propune exercitantului. pentru a putea tinde spre aceasta fără condi ţionări. recunoştinţă şi dorinţă de a sluji în iubire.) de cel care coboară cu simplitate. de convertire. Înainte de a ajunge pe pământul făgăduinţei. temele conţinute sunt aprofundate prin textele biblice (despre bunătatea creaţiei. dorind şi alegând numai ceea ce ne poartă mai mult spre scop”(23). asupra umanităţii şi asupra întregii creaţii. este necesar să fim indiferenţi.. Acesta. la început. de eliberare. ci mai ales în legătură cu iubirea care ne mântuieşte: Cristos răstignit. ci ca patru etape ce însumează circa 30 de zile . inclusiv noi înşine. pentru a simţi din interior cum totul. Ignaţiu ne cere să vedem păcatul nu numai în consecinţele sale asupra păcătosului. Ignaţiu comportă un drum de patru săptămâni. foarte asemănător cu experienţa pustiului. Domnul nostru. Este un dar care provine exclusiv din bunătatea Creatorului. despre providenţa divină.. Descoperirea şi acceptarea plină de iubire a scopului pentru care omul este creat. De obicei. Această meditaţie conduce la reflexia asupra scopului vieţii şi cere harul “indiferenţei”. Principiul şi fundamentul Scopul: “Omul a fost creat pentru a-l lăuda. ca de altfel întreg parcursul exerciţiilor spirituale este profund cristocentric şi trinitar. în realitatea lui de păcătos.... Acest lucru trezeşte laudă. adică al disponibilităţii şi al libertăţii interioare faţă de toate făpturile şi chiar faţă de sine însuşi. despre transcendenţa lui Dumnezeu. Principiul şi fundamentul este sămânţa care conţine toate ingredientele itinerariului exerciţiilor spirituale şi care se dezvoltă în etape succesive prin meditaţii şi contemplaţii biblice dispuse după un anumit criteriu... şi aşa să-şi mântuiasc ă sufletul.este. Pentru a face să crească în noi atitudini de convertire autentică. preamări şi sluji pe Dumnezeu.Persoana care este suficient de matură pentru a iniţia experienţa exerciţiilor . un drum de pregătire pentru a tinde spre scop. trăită de poporul lui Dumnezeu făcândune astfel părtaşi la pedagogia pe care Dumnezeu a folosit-o faţă de poporul lui.care pentru sf. naturaleţe şi convingere interioară în realitatea propriei vieţi. De aceea. Făr ă aceast ă dorinţă vie nu este posibil ă nici o convertire şi nici o dezlipire care să ne permită să tindem liberi spre scop. îndrumată să reflecteze în mod unitar şi sintetic asupra planului lui Dumnezeu Creatorul şi asupra aşteptărilor pe care El le are cu privire la creatura sa: acesta este “principiul şi fundamentul”. înţelese nu în ordine cronologică. celelalte lucruri sunt create pentru om. trezeşte în persoană o dorinţă vie de a porni la drum pentru împlinirea desăvârşită a ceea ce a intuit şi în parte a gustat. ca să-l ajute în urmărirea scopului sau pentru care a fost creat. Ignaţiu ne propune să facem un drum de purificare. Chiar şi aici pentru a dezvolta şi a aprofunda simţul păcatului şi pentru a vedea în acesta efectele 20 .

. 6. 2Sam 11. 22-23). punându-se cu totul la 21 . 15.. cât din faptul de a fi conştienţi că l-am făcut pe Cristos să sufere atât de mult. pg. pentru a se pune în exclusivitate în slujirea Domnului său care l-a mântuit şi pe care îl iubeşte mai mult decât pe sine însuşi. Chemarea Regelui “Chemarea regelui temporal ajută la contemplarea vieţii Regelui veşnic”(91)... precum şi pentru a încerca “jena şi dezgust”. precum şi voinţa sa de a ne mântui. pornind tocmai de la acesta. este propusă celui care simte dorinţa de a-l sluji în mod deosebit pe Domnul. pentru ca urmându-mă în suferinţă să mă urmeze şi în slavă”(91-99). care se află la originea acestui proces în viaţa exercitantului. răstoarnă modul său de a simţi şi de a judeca şi se tranformă dintrun om din lume. adevărata dinamică internă a primei săptămâni. Ez 16. “Cine vrea să vină cu mine trebuie să mănânce cu mine. “Numai după ce exercitantul a asimilat iubirea lui sinceră şi dorinţa lui de a ne reconstrui în ciuda păcatului nostru..14-23. asupra lui Isus care cheamă “întreg universul” şi “pe fiecare în parte”. nu izvorâşte atât din conştientizarea propriilor păcate. ba mai mult. persoanele care nu au o cultură adecvată şi care nu au dispoziţiile necesare. adică profund mâhnire şi dorinţa sinceră de convertire. nu ar trebui să continue mai departe.... 11. Prin această meditaţie. Ps 50..sale dezastruoase asupra omului şi asupra întregii creaţii.. numai atunci se poate vorbi de vindecarea propriei memorii şi se poate privi înainte fără să fim condiţionaţi de povara propriului trecut. să lucreze cu mine. Rodul colocviului cu cel răstignit este experienţa îndurării lui Dumnezeu. Gn 3. Exercitantul făcând experienţa îndurării lui Dumnezeu. rezultă a fi adevărată forţă. Ignaţiu (18). Stiavon. Atunci “durerea intensă şi lacrimile” cerute.. Potrivit indicaţiilor sf. 4.să vegheze noaptea. Răstignitul. exercitantul este invitat să mediteze asupra câtorva texte biblice (de ex. Ignaţiu îl pune pe exercitant în faţa lui Cristos răstignit: efectul ultim al păcatului nostru. Pentru a interioriza ulterior iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu se pot sugera următoarele texte biblice: Lc 7. Ignaţiu invită exercitantul să îşi concentreze întreaga atenţie asupra unei persoane. Isus răstignit ne manifestă iubirea nelimitată a Tatălui faţă de fiii săi..). într-un om care încearcă nimicirea eului său. pe cruce. care dezvoltă mai departe ceea ce era deja prezent în Principiul şi Fundamentul. Prezenta meditaţie. ibid. însă pentru a putea experimenta “durere intensă şi lacrimi” pentru păcatele proprii şi a obţine roadele unei convertiri autentice. şi împinşi de amintirea unui trecut recuperat de bunătatea lui nemărginit ă”(P.

Cuceriţi de ceea ce se vede. Exercitantul. O astfel de cunoaştere îl duce spre o adeziune mereu mai intimă a inimii care. inima şi afectivitatea sunt mai active decât intelectul. a le asculta cuvintele. contemplaţii. “Cunoaştere intimă ca să-l iubesc mai mult şi să-l urmez mai îndeaproape”(104). în dorinţa de a trăi mai îndeaproape viaţa persoanei cunoscute şi iubite în timpul contempla ţiei. aproape prin conaturalitate. în săptămâna a II-a Ignaţiu ne îndeamnă să contemplăm Evangheliile copilăriei pentru ca. de iubit şi de imitat.să ne îndrăgostim mai mult de El şi să dorim să alegem modul lui de viaţă. însă folosirea facultăţilor implicate este diferită. acolo unde se întâlneşte cu Dumnezeu care i se revelează. A contempla înseamnă a vedea persoanele. este totodată Isus care vrea mântuirea tuturor oamenilor şi care îmi cere colaborarea. Misterele biblice contemplate în zilele următoare îl conformează pe exercitant. De aici invitaţia de a “asculta Cuvântul Lui” care ne cheamă şi “promptitudinea în a răspunde”. cu persoana lui Isus. cunoscându-l mai îndeaproape pe Isus care se întrupează. a pătrunde atitudinile şi sentimentele lor pentru a trage concluzii asupra propriei vieţi. Săptămâna a II-a (1) Aşa cum prima săptămână a avut ca scop eliberarea noastră de tot ce ducea la păcat şi care ofensa iubirea lui Dumnezeu. făcându-l tot mai liber şi mai disponibil.în sărăcie şi umilinţă . Hotărârea de a se conforma cu Cristos exprimată în oferta Regelui (98). angajamentul de a lupta în primul rând ca să înving “propria senzualitate” (98). din ce în ce mai dornic de a împlini numai voinţa lui Dumnezeu. se deschide harului cerut şi iese îmbogăţit şi mai conformat cu misterul contemplat. primul obstacol în calea unui răspuns generos şi prompt. se ascultă. îşi găseşte realizarea în propunerea exerciţiilor de rugăciune. se observă. care trăieşte printre noi ca un om simplu . prin contemplarea misterului. Cunoaşterea devine iubire. care au drept centru figura lui Isus: misterele lui (de la întrupare la botez) de contemplat. a observa acţiunile persoanelor. Este vorba despre un drum de eliberare care se naşte din dorinţa de a se conforma tot mai mult cu Persoana iubită. Cristos. Este o formă de rugăciune simplă în care. care m-a făcut să experimentez îndurarea Tatălui. iar iubirea devine ac ţiune în urmare.dispoziţia Lui. spre deosebire de meditaţie. Aici se face trecerea de la meditaţie la contemplaţie. locurile. prin umilinţă şi disponibilitate. Este un alt mod de a pătrunde Cuvântul şi de a-l trăi. ne lăsăm atraşi şi plăsmuiţi. Contemplaţia Dinamica este foarte asemănătoare cu cea a meditaţiei. pătrunde mai adânc spre inima sa. Cele două Stindarde 22 .

în mâinile lui Dumnezeu pentru a primi confirmarea din partea Lui (săptămânile a III-a şi a IV-a). Acesta este momentul alegerii. sunt de fapt o funie ce leagă şi face sclavi. alegând aceleaşi mijloace (sărăcia. opuse mijloacelor Satanei (bogăţie. care. decât pentru a spune că exercitantul. gata să se încline în direcţia unde suflă Duhul. exercitantul. onoare lumească. luate din cele patru evanghelii şi legate între ele prin harul cerut. în cursul drumului său de a se conforma cu Cristos. a mijloacelor şi a criteriilor sale apostolice. în ciuda puterii lor aparente. şi prin verificarea celor “trei clase de oameni”(149-156) şi a celor “trei grade de umilinţă”(165167). mereu mai conformat cu Cristos prin interiorizarea alegerilor sale. orgoliu) pentru a colabora la realizarea planului de mântuire.Este o dezvoltare ulterioară a Principiului şi Fundamentului şi a Meditaţiei despre chemarea Regelui şi are scopul de a dispune exercitantul care doreşte să-i slujească lui Cristos. Săptămâna a II-a (2) Prin contemplarea misterelor vieţii publice a lui Isus. ci dorind şi alegând numai ce aduce mai mare slavă lui Dumnezeu. să intre cu Isus în viaţa publică. Alegerea stării de viaţă sau a reformei vieţii Nu mă opresc asupra alegerii. fără a se lăsa influenţat de nici o condiţionare externă sau legătură dezordonată. prin acest drum el este eliberat în interiorul său şi devine capabil să intuiască voinţa lui Dumnezeu şi disponibil să o primească în propria sa viaţă pentru a i se consacra cu totul. Săptămânile a III-a şi a IV-a 23 . care ar avea nevoie de un tratat aparte. exercitantul se orientează şi se identifică în întregime cu aceasta punându-se. respinge spontan şi aproape natural alegerile şi mijloacele propuse de Satana. dispuse în formă ascendentă. Confirmarea alegerii făcute Odată făcută alegerea. umilinţa). batjocurile. Este un moment de luciditate intelectuală în care se cere harul de a alege mijloacele folosite de Isus. în noua lui stare. purtătorul voinţei lui Dumnezeu. al cărui unic criteriu îl constituie voinţa lui Dumnezeu pentru el şi spre mai marea Lui slavă şi laudă. fără a se lăsa înşelaţi de aparenţe. este condus spre atingerea acelei “indiferenţe” interioare care îi permite să devină liber şi sensibil ca “acul balanţei”.

pe omul rănit de păcat. de uniune strânsă cu Cristos. nu în unul sau altul din atributele sale. însă se poate spune că ea este înţeleasă cu adevărat doar atunci când este în stare să trezească. relaţii profunde de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. la Tatăl. Iubirea coborâtă de la Tatăl prin Cristos. De fapt. lene şi incertitudine. Acesta este totodată şi scopul spre care tinde atât acompaniamentul spiritual cât şi Exerciţiile Spirituale. Din acest motiv. Confirmarea este dată prin sentimente de bucurie. Aici omul se descoperă cufundat într-un fluviu de iubire care coboară din înălţimi. cu ceilalţi. prin convingere intimă şi ca prin conaturalitate. din interior. Nu primeşte confirmarea persoana care. cu sine însuşi. în ciuda dificultăţilor şi a suferinţelor întâlnite pe drum. cel din Misterul Pascal. Într-adevăr. în ciuda contemplaţiei făcute. cu El. dacă este primit şi contemplat în credinţă. Concluzie Aşa cum se poate observa din cele expuse.După ce a făcut alegerea. care îi permite să perceapă din interior. îl face pe exercitant să intre în Misterul pascal. ariditate. să trăiască şi să povestească. în cel care o meditează sau o contemplă. mărturisind cu viaţa proprie. care pătrunde întreaga creaţie. atât în acompaniamentul spiritual cât şi în organizarea Exerciţiilor Spirituale. dacă se confirmă sau nu alegerea făcută. prin acţiunea Duhului. cel care acompaniază sau dă Exerciţii Spirituale trebuie să favorizeze aceste condiţii şi să dea acele indicaţii care să-l ajute pe exercitant să facă din Scriptură instrumentul privilegiat prin care Domnul se face cunoscut. exercitantul este condus să experimenteze cum uniunea sa cu Cristos are ca efect o adâncire a uniunii sale cu întreaga creaţie. îl face pe exercitant să descopere şi să recupereze dimensiunea de fiinţă relaţională: cu Dumnezeu. descoperind cum Dumnezeu este prezent şi operează în toate lucrurile şi totul tinde să fie unificat în Cristos prin forţa Iubirii Lui. Marea intimitate de viaţă cu Isus îl face sensibil la acţiunea Duhului care. numai dacă este experimentat ca Iubire. ca să facă din el un instrument al iubirii Sale îndurătoare spre folosul fraţilor. exercitantul este unit cu Cristos prin contemplarea ministerelor patimii. îl face să simtă dacă orientarea luată odată cu alegerea favorizează sau împiedică drumul său de comuniune. Biblia are o funcţie centrală. Chiar şi în acest caz relaţia cu Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentală. de plinătate a vieţii. Acum. de la Dumnezeu. de pace. sfâşiere interioară. 24 . acesta. el este gata să fie trimis oriunde pentru a da mărturie despre Cristos şi pentru a deveni un instrument al unităţii. morţii şi învierii lui Isus. o uneşte în Cristos pentru a se întoarce. Contemplaţia pentru obţinerea iubirii Prin această contemplaţie. ca Iubire. Domnul atrage la sine şi transformă din interior. numai cine iubeşte este cu adevărat dispus să primească. simte tristeţe. mister de uniune. pentru ca alţii la rândul lor să primească şi să povestească. cu alte cuvinte face şi el experienţa comuniunii cu Misterul Pascal care face trecerea de la moarte la viaţă. ci chiar în esenţa sa. unit cu Cristos şi cu o iubire profundă pentru întreaga creaţie.

n. Dehoniane. Noi vorbim despre acest lucru nu printr-un limbaj venit de la înţelepciunea umană. cu puterea de a interpela. Olivo Bosa. P. ci este “puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede”(Rm 1. ministro dei sacramenti e guida della comunita in vista del terzo millennio. Bologna 1999. Enciclica “Spiritus Paraclitus”. care provine din participarea lor la consacrarea şi misiunea a însuşi Cuvântului lui Dumnezeu întrupat. Catehetica. au înainte de toate datoria de a vesti tuturor Evanghelia lui Dumnezeu.În Exerciţiile Spirituale. Il presbitero. Bologna. Prima predicare a Evangheliei la cei la care nu a ajuns vestea cea bună.. laici şi miniştri consacraţi împreună. nu pentru simplul motiv că vorbesc despre Cristos. vestirea sa în Biserică cere în cei care îl vestesc un fundament supranatural care să garanteze autenticitatea şi eficacitatea sa (Congregazione per il clero. 4). ci învăţat de Duhul. 486). Decret privind slujirea şi viaţa preoţească “Presbyterorum Ordinis” (PO. Lettera circolare: Il presbitero. este urmată de aprofundare şi maturizare a credinţei persoanelor şi a comunităţii la cei care.. în calitatea lor de colaboratori ai episcopului. Ea nu este unul dintre instrumente sau ajutoarea. ci Duhul lui Dumnezeu pentru a cunoaşte tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit. Biblia are primatul indiscutabil în cadrul vieţii Bisericii şi în ea educaţia şi formarea la sfânta Preoţie îşi găseşte sufletul şi cartea prin excelenţă. în colocviu. 29). 9 martie 1999. cf. Dehoniane.16) şi pot să spună împreună cu Sfântul Paul: “Noi nu am primit duhul lumii. să constituie şi să sporească Poporul lui Dumnezeu (Conciliul Vatican II. Ed. pe mine mă dispreţuieşte”(Lc 10. care îşi asumă în mod responsabil planul de vestire a Împărăţiei lui Dumnezeu. au devenit membre ale Trupului lui Cristos prin botez.09. Curtaz. care.16). Iaşi 1993. 16). împlinind porunca Domnului: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi Evanghelia la toată făptura” (Mc 16. cine vă dispreţuieşte pe voi. pe mine mă ascultă. ci şi prin desfăşurarea sa pedagogică şi prin orientarea textelor spre scop.1920. 15. “pentru ca. ci izvorul principal din care se inspiră (cf. acceptând vestea mântuirii. Preoţii sunt primii. În urechile miniştrilor răsună şi acum cuvintele Domnului: “Cine vă ascultă pe voi. Aşadar. Biserica păstrează acest tezaur preţios ca pe izvorul şi norma 25 . Caracteristica Exerciţiilor Spirituale stă în a şti să lege textele biblice între ele pentru a dobândi scopul dorit şi în ştiinţa personalizării lor printr-o continuă confruntare cu Cristos. 1993.. maestro della parola. Tezaurul inepuizabil al Scripturii îi oferă fapte şi idei apte să orienteze cu forţă de convingere spre sfinţenie viaţa şi moravurile seminariştilor (cf. Predicarea Cuvântului din partea miniştrilor sacri participă într-un anumit sens la caracterul salvific al Cuvântului însuşi.J PREZENÞA BIBLIEI ÎN FORMAREA SEMINARIªTILOR Motivele pentru care Biblia se impune ca izvor inepuizabil pentru pregătirea viitorilor preoţi Biserica este poporul lui Dumnezeu alcătuit din cei botezaţi.15). Presa Bună. Congregazione per il clero. 16-17). P. Pentru că predicarea Cuvântului nu este numai transmiterea intelectuală a unui mesaj. exprimând lucruri spirituale în termeni spirituali (1Cor 2. S. Enchiridion Biblicum (=EB). Benedict XV. ci pentru că le vestesc ascultătorilor lor Evanghelia. Biblia nu este prezentă doar ca text de meditat sau de contemplat.12-13.

divină a învăţăturii şi a moralei, aşa cum l-a primit din mâinile apostolilor, neprihănit, îl păzeşte cu toat ă grija şi îl apăr ă de orice interpretare greşită folosindu-l pentru a le oferi oamenilor mântuirea veşnică (Pius al XII-lea, Enciclica “Divino afflante Spiritu” (=DAS, 30.09.1943, EB 538). Ea a venerat întotdeauna dumnezeieştile Scripturi, după cum a venerat şi Trupul însuşi al Domnului, neîncetat, mai ales în Liturgia sacră, să primească pâinea Vieţii atât la masa Cuvântului lui Dumnezeu cât şi la acea a Trupului lui Cristos şi să dea şi credincioşilor. Ea le-a considerat şi le consideră, unite cu Sfânta Tradi ţie, drept regula supremă a credinţei sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu şi consemnate în scris odată pentru totdeauna, ele ne comunică însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, iar în cuvintele Profeţilor şi ale Apostolilor, fac să răsune glasul Duhului Sfânt (Conciliul Vatican II, Constituţia dogmatică despre revelaţia divină “Dei Verbum” (=DV 21). Cărţile Sfintei Scripturi transmit cu certitudine, cu fidelitate şi fără eroare adevărul pe care Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, l-a voit consemnat în textele sacre. Pentru că toate cărţile Vechiului şi Noului Testament, cu toate părţile lor, fiind alcătuite sub inspiraţia Duhului Sfânt (cf. In 20,31; 1 Tm 3,16; 2 Pt 1,19-21; 3,15-16), îl au ca autor pe Dumnezeu şi au fost încredinţate ca atare Bisericii (cf DV 11). Astfel este de înţeles că “toată Scriptura, inspirată de Dumnezeu, este de folos pentru a învăţa, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a deprinde la dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pregătit pentru toată fapta cea bună”(2 Tm 3,16-17). Un punct potrivit de pornire pentru înţelegerea corectă a ministerului pastoral al Cuvântului, este considerarea revelaţiei lui Dumnezeu în ea însăşi. De fapt, prin această revelaţie, Dumnezeu cel invizibil (cf. Col 1,15; 1 Tm 1,17) din iubirea sa infinită le vorbeşte oamenilor ca unor prieteni (Ex 33,11; In 15,14-15) şi stă de vorbă cu ei (cf Bar 3,38), pentru a-i invita şi a-i primi la comuniunea cu sine. În Sfânta Scriptură, vestirea Împărăţiei nu numai că vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu, ci chiar o face să izvorască prin însăşi vestirea ei. Evanghelia predicată în Biserică, nu este numai mesaj, ci este o acţiune divină şi mântuitoare experimentată de cei care cred, care ascultă, care se supun mesajului şi îl primesc. Revelaţia nu se limitează la a ne instrui cu privire la Dumnezeu care trăieşte într-o lumină inaccesibilă, ci, în acelaşi timp, ne informează cu privire la ceea ce Dumnezeu face pentru noi prin harul său. Cuvântul revelat, făcut prezent şi actualizat “în” şi “prin” Biserică, este instrumentul prin care Cristos acţionează în noi prin Duhul său (Congregazione per il clero, Il presbitero..., 16). Câteva principii generale pentru folosirea coerentă şi eficace a textelor sacre de către profesorii de ştiinţe biblice şi de către formatori. Dar pentru a fi autentic, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie transmis “fără vicleşug şi nestricat, ci arătând adevărul în faţa lui Dumnezeu”(cf. 2 Cor 4,2). Aceasta este marea responsabilitate a formatorului, atunci când face apel la Sfânta Scriptur ă. De aici câteva principii de apropiere de textul sacru pentru cei care au datoria prin mandatul episcopului de a anima, de a coordona formarea la Ordinele Sacre în comunitatea de credinţă. Aceştia au misiunea de a-i învăţa pe candidaţi, nu propria lor înţelepciune, ci Cuvântul lui Dumnezeu şi de ai îndemna cu insistenţă pe toţi la convertire şi la sfinţenie (cf. Ioan Paul al II-lea, Esotazione apostolica “Pastores dabo vobis” (=PDV), 26; Congregaţia pentru cler, Directoriu pentru slujirea şi viaţa preoţilor, 45). Aşadar, studiul Sfintei Scripturi şi cateheza nu se pot reduce la comunicarea de idei personale, la mărturia experienţei 26

proprii, la explicaţii cu caracter psihologic, sociologic sau filantropic întrucât ele au în vedere vestirea unui Cuvânt de care nu se poate dispune după bunul plac, pentru că i-a fost încredinţat Bisericii ca să-l păstreze, să-l mediteze şi să-l transmită cu fidelitate (cf. DV 10). Mai întâi trebuie subliniat că în Sfânta Scriptură, Dumnezeu îi vorbeşte omului în felul oamenilor. Pentru redactarea cărţilor sfinte, Dumnezeu a ales oameni şi s-a slujit de ei, lăsându-le uzul capacităţilor şi puterilor proprii, pentru ca, ac ţionând El însuşi în ei şi prin ei, aceştia să scrie ca adevăraţi autori ceea ce voia el şi numai aceea. Pentru a interpreta bine Scriptura, trebuie să fim deci atenţi la ceea ce au voit într-adevăr să afirme autorii omeneşti şi la ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere prin cuvintele lor (cf. DV 12; Catehismul Bisericii Catolice (=CBC), EARC, Bucureşti 1993, 109). Pentru a descoperi intenţia autorilor sacri, trebuie ţinut cont de condiţiile timpului şi culturii lor, de genurile literare folosite în epocă, de modurile de a simţi, de a vorbi şi de a povesti curente în acel timp, iar Scriptura trebuie citită şi interpretat ă întru acelaşi Duh în care a fost scrisă (cf. DV 12; CBC 110-111). Pentru o interpretare corectă a Bibliei trebuie respectate trei criterii: - orice text trebuie interpretat în lumina unităţii întregii Scripturi, unitate datorată unităţii Planului lui Dumnezeu al cărui centru este Isus Cristos; - Scriptura trebuie citită în Tradiţia vie a Bisericii; - ea trebuie interpretată în coeziunea adevărurilor de credinţă între ele şi în proiectul total al revelaţiei, adic ă ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV12; CBC proiectul total al Revelaţiei, adică ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV 12; CBC 112-114). Câteva norme practice Datoria formatorului care foloseşte Sfânta Scritptură este aceea de a aprinde şi de a alimenta în seminarişti, odată cu cunoaşterea cuvenită a Cărţilor Sfinte, o iubire perenă şi activă pentru ele (cf. DAS, EB 567; Pontificia Commissio de Re Biblica, De Sacra Scriptura recte docendo “Sanctissimus Dominus” (=SD), 13 mai 1950, EB 521). Prin această formare ei trebuie să alimenteze şi să dezvolte în elevi şi studenţi acea veneraţie faţă de Cuvântul divin din care să-şi soarbă toată viaţa seva pentru formarea lor culturală şi pentru ocupaţia intelectuală, consolarea şi delectarea interioară. Să le recomande lectura zilnică a Sfintei Scripturi instruindu-i şi acompaniindu-i încă de la început pentru a face o lectură corectă a textelor sacre. Profesorii de Biblie trebuie să le transmită celor care studiază un respect profund faţă de Sfânta Scriptură, arătându-le că merită un studiu atent şi obiectiv, care să permită o apreciere mai bună a valorii ei literare, istorice, sociale şi teologice. Ei nu se pot mulţumi să transmită o serie de cunoştinţe care să fie întregistrate pasiv, ci trebuie să ofere o iniţiere în metodele exegetice, explicându-le principalele operaţii pentru a-i face pe seminarişti capabili de o judecată personală (cf. Comisia Pontificală Biblică, Interpretarea Bibliei în Biserică (=IBB, EARC, Bucureşti 1995, 77). Formatorii trebuie să prezinte Sfânta Scriptură cu competenţă ştiinţifică şi în întregime, aşa încât elevii şi studenţii să cunoască exact care sunt problemele cele mai importanete ce se leagă de fiecare carte în parte, care sunt obiecţiile şi dificultăţile care se ridică în mod obişnuit împotriva istoriei redactării şi a semnificaţiei textuale. 27

Într-o introducere cu caracter general trebuie să se expună cu claritate doctrina despre inspiraţia şi adevărul Sfintei Scripturi şi să se stabilească cu precizie legile hermeneuticii, ale interpretării textului, apoi să se prezinte în particular fiecare Carte a Vechiului şi Noului Testament expunându-se sintetic şi cu atenţie conţinutul, temele teologice de bază, scopul, problemele legate de autor şi de data de compoziţie. Ca iniţiere în practica exegezei, formatorii trebuie să facă analiza aprofundată a unor texte bine alese atât din Vechiul cât şi din Noul Testament, texte în care este prezent ă şi definită învăţătura de credinţă ca nu cumva “să roadem numai coaja, fără a ajunge la măduvă”. De aceea, în privinţa Vechiului Testament trebuie să se aibă în vedere texte care se referă la începuturile lumii şi la creaţie, unele oracole profetice şi Psalmii, iar în Noul Testament textele referitoare la viaţa lui Isus şi fragmente din Evanghelii şi Epistole care fundamentează principalele adevăruri de credinţă. Pentru împlinirea misiunii sale de interpret, formatorul va trebui să ţină cont în primul rând de exegeza care urmează regulile interpretării corecte: analizarea textelor paralele, explicarea textului respectiv în Sfinţii Părinţi şi în Tradiţia catolică, sau ceea ce a stabilit Magisteriul Bisericii, acolo unde este cazul. Dar el trebuie să aibă grijă să prezinte corect şi sensul spiritual. Datorită unităţii planului lui Dumnezeu, nu numai textul Scripturii, ci şi realităţile şi evenimentele despre care vorbeşte ea pot fi semne. Un astfel de sens ni-l arată şi ni-l învaţă însuşi Cristos în Evanghelii, Apostolii în ceea ce fac şi-n ceea ce scriu, Tradiţia constantă a Bisericii, folosirea foarte veche a liturgiei, aplicând dictonul: lex orandi, lex credenti (cf. DAS, EB, 552). Şi într-un caz şi în celălalt, trebuie evitată unilateralitatea, adică limitarea la un comentariu spiritual lipsit de temei istorico-critic sau la un comentariu istorico-critic lipsit de conţinut doctrinal şi spiritual (IBB 77; cf. DAS 551-552; SD 598). Profesorul de Biblie nu trebuie să atenueze sau să disimuleze dificultăţile şi obscurităţile cu care se confruntă interpretul în Cărţile Sfintei Scripturi. Dimpotrivă, prezentând cu obiectivitate şi imparţialitate problema, să se străduiască să înlăture dubiul, folosindu-se de ajutorul oferit de celelalte discipline (cf. SD, EB 598-600). Predarea trebuie să arate în acelaşi timp înr ădăcinarea istorică a scrierilor biblice, aspectul lor de cuvânt personal al Tatălui ceresc care se adresează cu iubire copiilor săi intrând în dialog cu ei (cf. DV 21; IBB 77). Trebuie să se evite a se falsifica, a se reduce, a deforma sau îndulci conţinutul mesajului divin. Studierea Sfintei Scripturi nu se poate face fără ajutorul unei teologii sănătoase, întrucât nu avem în vedere doar repetarea doctrinei revelate, ci de a forma prin doctrina revelată înţelegerea şi conştiinţa seminariştilor ca să poată trăi coerent vocaţia proprie, să-şi poată trăi credinţa şi să-şi facă din propria viaţă un motiv viu de credibilitate şi o apologie credibilă a credinţei (cf. Congregazione per il clero, Il presbitero..., 19). În sfârşit, trebuie să existe un raport esenţial între rugăciunea personală şi predarea ştiinţelor biblice. Din meditarea Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciunea personală, trebuie să izvorască în mod spontan primatul mărturiei de viaţă aşa încât în profesorul de Scriptură şi în formatorii Seminarului să se împlinească desideratul Sfântului Augustin: “sit orator, antequam dictor” (De doctrina christiana, 4,15.32: PL 34,100). Obiectivele studiului Sfintei Scripturi şi a folosirii ei în procesul de educare şi formare a seminariştilor 28

care sunt riscurile deturnării textelor biblice de la sensul lor original şi unde trebuie să se apeleze pentru interpretarea corectă a Sfintelor Scripturi. nici de tip istoric. trebuie să se ţină cont de metodele exegezei din ultimii ani. să fie noul criteriu de judecat ă şi de apreciere a oamenilor şi a lucrurilor. Biblia s-a născut într-un ambient diferit de al nostru şi într-o epocă de care ne separă mii de ani. mai ales în contextul noii evanghelizări la care este chemat ă Biserica în lumea de astăzi. Scopul principal nu este acela de a afla şi a învăţa multe lucruri referitoare la Biblie.. Augustin. De aceea. a evenimentelor şi a problemelor (PDV 47).966). aşa încât credinţa. 50 1/1999. iubită şi urmată vocaţia proprie şi împlinită misiunea fiecăruia în cadrul convertirii.23-25)-(DV25). După cum din frecventarea asiduă a misterului euharistic sporeşte viaţa Bisericii. izvorul curat şi peren al vieţii spirituale. Astfel. 1 Pt 1. 1: PL 38. cf. este necesar ca toţi. Este foarte important de a se evita manipulările subiective. ci acela de a se deprinde pentru o lectură individuală sau comunitară a textului Sfintei Scripturi primit ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu.. care se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului. ca răspuns la Cuvânt. nr. în special a acelor metode care ajută să descoperim mai bine experienţa de credinţă care se află în spatele textului şi care s-a cristalizat în diferitele cărţi ale Bibliei. Adevărul care se află în Sfânta Scriptură nu este de tip ştiinţific. Cunoaşterea plină de iubire şi familiaritatea în rugăciune cu Cuvântul lui Dumnezeu. IBB. Conciliul atrage atenţia: “. îmbracă o semnificaţie specifică pentru misiunea profetică a tuturor celor botezaţi. înţeleasă.8. În felul acesta se pun 29 . De fapt. “are puterea de a zidi şi de a oferi moştenirea cu toţi cei sfinţiţi” (Fap 20. ci este adevărul unei experienţe concrete pe care Biserica a recunoscut-o ca exemplară şi dinamizantă pentru credinţă.12). iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. fără a fi ascultătorul lui înăuntru” (sf. rugăciune şi contemplaţie (cf. Sermones. De aceea.1) şi comoara Revelaţiei încredinţată Bisericii să umple tot mai mult inimile oamenilor. Santiago Guijarro “La Bible au centre de la pastoral e de la vie de nos eglises”. EB 601). dar şi în sensul de a hrăni în inimă gândurile lui Dumnezeu. Elementul lor esenţial este formarea spirituală. învăţând cum să descopere în texte atât de vechi un mesaj pentru astăzi. SD. tot astfel se poate spera un nou impuls de viaţă spirituală într-o creştere a veneraţiei faţă de Cuvântul lui Dumnezeu “care rămâne în veac” (Is 40. Căci “în Cuvântul lui Dumnezeu este atâta eficacitate şi putere. 179. 92-93).. pag.Scopul lecţiilor de Biblie nu este numai acela de a forma “specialişti” (cf.. prin citirea şi studierea Cărţilor Sfinte “Cuvântul lui Dumnezeu să se răspândească şi să fie preamărit”(2 Tes 3. încât constituie pentru Biserică sprijin şi vigoare. Un alt obiectiv pentru studiul şi lectura Sfintei Scripturi este înţelegerea şi orientarea propriei vieţi. cum să aprecieze pluralitatea interpretărilor aceloraşi texte în contexte diferite. ascultarea plină de iubire a Celui care ne vorbeşte. Bulletin Dei Verbum. nu numai în sensul dezlipirii de rău pentru a adera la bine. Preocuparea principală ce trebuie să conducă lectura Bibliei este aceea de a fi plin de respect faţă de experienţa de credinţă pe care cei dinaintea noastră au lăsat-o să se reflecte în ea. lectura meditată a Cuvântului lui Dumnezeu care se transformă în rugăciune. în lumina şi prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu poate fi descoperită. 14).32. cf 1 Tes 2. De aceea se aplică pentru Sfânta Scriptură în mod excelent afirmaţiile: “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi eficace”(Evr 4. primind-o astfel în canonul Bibliei (cf. personale sau de grup. ca nu cumva să ajungă vreunul “predicator deşert al Cuvântului lui Dumnezeu în afară.13)-(DV 21). hrana sufletului. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent. lectura făcută sub acţiunea Duhului Sfânt în meditaţie.

Iaşi DISCUÞII PE MARGINEA REFERATELOR Pr. cu atât mai mult Cuvântul poate să-şi lărgească eficacitatea salvifică (Congregazione per il clero. el este absolut necesar în slujirea răspândirii Cuvântului. lectura individuală. printre care şi studiul şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. cu cât mai mult ministrul .bazele dialogului dintre experienţa reflectată în textele Bibliei şi experienţa celor care citesc şi studiază astăzi. Duhul Sfânt este interpretul autentic al Sfintelor Scripturi acţionând în comunitate prin diferite carisme. 14). şi suntem fideli intenţiei autorilor ei. cf. rugăciune şi angajare (cf.4.. In 20. apărându-l de manipulări. Santiago Guijarro. în celelate activităţi. este coerentă cu înţelegerea pe care Scripturile o au despre însele. Chiar dacă aspectul slujirii trebuie să marcheze toată activitatea pastorală. pentru că. în timp ce în administrarea sacramentelor avem garanţia că nici măcar păcatul slujitorului nu poate împiedica rodul harului şi forţa Duhului Sfânt. Trebuie să recunoaştem că un astfel de mod de a face lectură.30-31. Mai trebuie să ţinem cont că. Recitirea Vechiului Testament pe care au făcut-o creştinii pune în lumină următorul adevăr: Scripturile revelează sensul evenimentelor şi evenimentele revelează sensul Scripturilor (cf. Il presbitero. Maurice Laurent 30 . descoper ă în ele un sens mai profund pentru că ele posedă o lumină nouă şi mai pătrunzătoare care-i conduce la înţelegerea misterului la care ele se referă.. 17).35)..profesorul sau formatorul . Pr. Lc 1. poporul credincios face uşor referinţă la viaţa concretă iar Magisterul viu al Bisericii a primit misiunea de a interpreta autentic Cuvântul lui Dumnezeu (cf.c. trebuie să preceadă lectura comunitară pentru a o pregăti.. pecetea umană a ministrului capătă o importanţă aparte. IBB. Abordând Biblia din acest unghi concret.. Santiago Guijaro. o. Această pecete poate să ajute. o înţelegem în acelaşi duh în care a fost scrisă. şi trebuie so continue în meditaţie. este o lectură animată şi iluminată de credinţă. IBB.devine slujitorul Cuvântului şi nu patronul său. o.c. 65-68). pe care o recomandă DV 25. Cei care au făcut experienţa întâlnirii cu El şi citesc Scripturile plecând de la această certitudine. dar poate şi să dăuneze fecundităţii apostolice a Bisericii. Bulai Alois Rectorul Institutului teologic romano-catolic. dar trebuie să spunem totodată că lectura care vede în Isus cheia şi interpretul Scripturilor. Numai pornind de la întâlnirea cu cel înviat putem să înţelegem sensul profund al Scripturilor (Lc 24.32. pleacă de la o realitate care o condiţionează. 70-74. DV 10). În căutarea semnificaţiei textului pentru noi astăzi trebuie să-i ascultăm pe exegeţi care ne ajută să citim textul. De mare importanţă este lectura textelor biblice în Biserică. Un ultim lucru pe care aş vrea să-l propun ca indicativ în prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor. În acest context. 15). al căror scop principal a fost acela de a confirma şi de a întări în credinţă comunităţile cărora li s-au adresat (cf.

SVD Studiul Sfintei Scripturi nu este pentru a crea specialişti. Sper ăm ca această lectur ă să devină din ce în ce mai mult o practică continuă. seminariştii să aibă parte de “Lectio Divina”. pentru a o oferi poporului lui Dumnezeu. În predici. care se face în 31 . sau să-l urmeze. Eu am deseori această problemă. Gianfranco Maronese. şi descoperind Cuvântul care interpretează.Bucureşti Aţi făcut referinţă. Cum reuşiţi să-i îndrumaţi pe tineri să ajungă la maturizare? Pr. ci pentru a-i forma pe cei care vestesc în viaţă prin conştiinţă. sau într-o facultate de teologie. Datoria noastră este să ne străduim să-i formăm. Am rămas surprins de sensibilitatea cu care a fost atins aspectul acesta al Cuvântului care judecă şi care condamnă şi care poate fi tot mai nunaţat. care scriu influenţaţi de condiţia din care provin şi de comunitatea căreia i se adresează. în momentul în care se citeşte. o credinţă mai evlavioasă şi sunt puşi în faţa unei descoperiri în sensul că. tot ce au folosit ei pentru rugăciune. dar a fost purificat sau eliberat de prejudec ăţi. fără a păstra mesajul. prin introducerea lui “Lectio Divina”. Pr. textul Sfintei Scripturi nu este numai cel care trebuie învăţat şi reţinut. Se pune întrebarea. mi se pare că ceea ce auzim interpret ămn într-un mod foarte personal. ci este într-adevăr punct de comunicare. Este o experienţă plăcută şi de câte ori această lectură s-a făcut în grupuri. ori întrebările vin şi pun în evidenţă un bagaj care le-ar fi necesar seminariştilor înainte de a intra în seminar. se produce o destabilizare în credinţa lor “mai naivă”. ci cumva. Alois Bulai . nu este aşa cum au crezut. Noi avem bucuria ca odată pe săptămână. Totul funcţiona. Tarciziu Baciu. s-a făcut un pas important înainte. un cuvânt care mângâie. Aş vrea să fac referire la necesitatea creării unei atmosfere biblice care să nu fie specifică doar seminarului.Rectorul Institutului Teologic Romano-catolic de Iaşi Mie personal mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni. Dacă aţi descoperit această reacţie? 2. Asta cu privire la Lectio Divina. care va constitui baza pentru predică şi cateheză. deseori nu se expune foarte clar aceast ă experienţă profundă a întâlnirii cu revelaţia lui Dumnezeu. un cuvânt care judecă. Cred că în ultima perioadă. Alois Bulai Aceasta este de fapt situaţia şi nu cred că este momentul să-i judecăm pe ceilalţi. În acele cazuri am fost nevoit să stabilesc nişte puncte de reper. În momentul în care ei ajung să studieze pentru prima dată la seminar. în permanenţă la ceea ce se petrece în seminar. deseori instrumentală. să-l preceadă. Institutul teologic romano-catolic. adică textul nu rămâne numai obiect de studiu. s-au putut celebra momente vădit marcate de experienţa pe care am avut-o la această lectură în grup. Apoi la fiecare text căutam să descoperim adevărul care a fost întotdeauna transmis de textul sacru. Sau în alte cazuri. oare ce se poate face exigent în acest sens? Pr.Vreau să vă împărtăşesc din experienţa mea privind munca cu tinerii. La un moment dat apar două întrebări privind această descoperire de exegeză: 1. Pr. Aceasta este o problemă foarte mare pentru mine. dăm predicii pe care o auzim o interpretare spirituală. dar şi condamnă. Când predicăm sau când auzim predici.

puţini folosecs ca instrument Biblia. în ce măsură aceast ă atmosferă biblică s-ar putea realiza? Pr. ajung la stadiul ca Sfânta Scriptură să devină lumea lor. Superior Provincial În exerciţiile spirituale pe care le fac tinerii. cu preoţii. Peste tot în lume. să aibă o spiritualitate biblică. Însă. să gândească deja puţin în mod biblic. Deci ideea mea era. în diferite locuri. spun prin cuvinte simple că nu-şi pot vinde marfa. S. a Sfintei Scripturi. dar sperăm să aprofundăm. Pr. Ştiu că în Ardeal. care mi-au povestit despre activit ăţile pe care le desfăşoară. riscă. şi care au nucleul Lectio Divina. Noi am avut. s-a discutat această problemă şi anume că nu le este de ajuns seminariştilor să ajungă la o pregătire spirituală în acest sens. în momentul în care se găsesc în faţa textului biblic. şi le-a vorbit seminariştilor şi zic eu. Normal că trebuie să continuăm. în pofida încerc ării pe care o au cu diferitele obligaţii. să se facă ceva pe plan metodologic. s-a declarat de mai multe ori. pe o scară destul de largă. Văd că există diferite “schizofrenii”. deja mă simt în consonanţă cu acest lucru. Feldkemper. o treime a seminariştilor s-au interesat în aceast ă direc ţie. după ce ies din seminar. chiar şi în Hong-Kong când am fost. să spun aşa. Într-un seminar la Alba Iulia le-am oferit seminariştilor din pregătirea mea. Pr. cu Biblia. Începutul este modest. ca în seminarii să fie introdus un material sau o temă de pregătire pastorală a seminariştilor în acest sens. În ceea ce priveşte. în această direcţie. şi ca secretar al Federaţiei Biblice catolice. Dânsul a făcut astfel de experienţe chiar aici. Eu am discutat cu câţiva preoţi tineri. practic. cu privire la diferitele domenii de formare a seminariştilor. Vă pot spun că în ultimii doi trei ani. Alois Bulai Da. şi dacă ar trebui să vorbesc despre un singur lucru.seminar. la Traian. ei intră în această direcţie de însuşire ştiinţifică a lumii Bibliei. Şi ar trebui să fie. ci într-adevăr ca la un izvor al spiritualităţii noastre creştine. care luminează mintea. se întâlnesc spiritual cu Sfânta Scriptură şi într-o măsură oarecare. Pe de o parte. repet este un început. dacă îmi permiteţi. la scopul adevărat al Sfintei Scripturi. iar alţii care nu sunt destul de pregătiţi. şi personal. profesor la Institutul teologic romano-catolic din Alba Iulia Cred că pe lângă atmosfera pe care aţi menţionat-o. Unii dintre ei fac nişte legături frumoase. Încă un lucru aş mai menţiona. se poate. Ştiu că se face la Butea. Olivo Bosa. la Adjudeni. ştiu că se predică la Budeşti. din experienţa mea pe plan pastoral în dieceză. trebuie să ne întoarcem la rostul. Poate ar fi o soluţie de extindere în alte sfere şi cercuri studenţeşti şi parohii. se opresc în momentul 32 . numai prin prezentare benevolă. nu numai ca instrument de cateheză. ar trebui să fie luată în considerare o atmosferă biblică în cadrul Sfintei Scripturi şi pregătirea pastorală a seminariştilor. Sperăm să continue. acum aş menţiona. dar şi cu surori şi a fost o experienţă foarte interesantă. Părintele Joszef are o activitate foarte susţinută în aceast ă privinţă şi c ă are o şcoal ă de formare a formatorilor. care mi-a plăcut foarte mult.J. A fost apoi şi în seminar. pe de altă parte. deci nu devin apostoli ai Bibliei. pe secretarul general al Federaţiei Biblice Catolice. De aceea. dar şi oficial. Feldkemper. prin care şi prin Lectio Divina. Pr. au această direcţie spirituală în seminar. cu amabilitatea verbiţilor şi posibilitatea de a avea aici. Ne-am întâlnit pentru acest lucru şi am observat că există un adevărat interes din partea lor. că s-a început câte puţin. Nagy Jozsef. pe Pr. să accentuăm şi să insistăm.

înseamnă identificarea noastră cu atitudinea pe care o are ea în faţa Cuvântului. se opresc acolo.J Aceste două referate au atins problema formării prin Sfânta Scriptură a seminariştilor şi nu numai. şi să guste mai mult. dar şi aceştia din urmă au dorinţa de a cunoaşte. delegatul Diecezei romano-catolice de Satu-Mare Dacă vorbim despre interpretarea Bibliei la bătrâni sau în cazul tineretului. începe să dea bucurie şi acea lumină care îi luminează şi acele aspecte care mai înainte erau blocate. o interpretare modernă. în Biserica mariană. dar care este adresată lui Dumnezeu şi căruia îi răspunde cu toată generozitatea. Olivo vorbea despre exerciţiile spirituale ale Sf. un altar care pe un tablou prezintă coborârea Duhului Sfânt în următorul mod: raza Duhului Sfânt cade pe Maria care. adică eu cred că şi cei 33 . S.. înaintează mult mai repede. şi să nu-i lăsăm să se oprească numai la un nivel scăzut de înţelegere. Deci pe de o parte. încercăm să o facem dar. Atunci. La Cracovia există. Pr. pentru a face acest lucru trebuie să se depună mai mari eforturi. Trimisul lui Dumnezeu vine în întâmpinare! Trebuie să mă întâlnesc cu persoana respectivă. Începând de acum. cu Cristos. Alois Bulai Interpretarea nu este corectă dacă nu ţinem cont de interpretările anterioare. Ignaţiu. rezultatele exegezei au adăugat că. să-i luminăm. au descoperit alte realităţi care pot să lumineze textul. (. Maica Domnului. despre care se spune că au fost dictate de către Maica Domnului. Aş sublinia deci acest aspect marian. Pr. atunci revelaţia divină le permite o relaţie intimă şi personală cu Isus Cristos. care pentru ei înseamnă ceva frumos. să-i ajutăm. prin cea care a venit pe lume. Aloi Bulai Când vorbim despre citirea sfintei Scripturi în sens marian. Pe când este mult mai greu să intre prin Sfânta Scriptură. stând cu Biblia deschisă o interpretează apostolilor care sunt în jurul ei. pe care. Cuvântul lui Dumnezeu este inepuizabil. paroh-protopop de Sighetu Marmaţiei. Tadeusz Rostworowski. începe să simtă. Este munca. iar alţii găsind anumite neînţelegeri. Ignaţiu stătea cu caietul în mână şi scria aceste inspiraţii pe care le primea prin Maica Domnnului.) Încrederea în Dumnezeu este foarte importantă. Cuvântul. Pr. Dacă trec peste acest obstacol. Pr. are curajul să facă acest pas. într-o relaţie personală cu Dumnezeu. Sf. principiul Petrin. pentru a realiza sincronizarea atât pentru vârstnici cât şi pentru tineri? Pr. aşa zis ştiinţific ă. Scriptura începe să vorbească din interior. Rector vorbea despre toată tradiţia de a interpreta Biblia. care fac nişte legături. Este un lucru foarte interesant care arată ceea ce spune Baltazar că există în Biserica primordială. Cel care. Între timp. trebuie să lucrăm mai bine cu tinerii noştri.în care dau de greutăţi adică de nişte puncte care nu le sunt clare.. Pr. sunt cei care au învăţat să reflecte asupra Sfintei Scripturi. principiul Paulin şi principiul sfântului Ioan. Gindele Tibor. principiul Marian. apare următoarea întrebare: Unde să punem accentul în pastorală sau cum să facem trecerea de la interpretare la aşa zis tradiţională.

pe calea neocatecumenală. Mârţ Mihai. au mai adăugat ceva. miercuri seara . Nu ştiu dacă este ceva care este în conformitate cu dorinţa Bisericii. un program special. Gindele Tibor S-a schimbat interpretarea? Pr. fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Pr. numai că au îmbogăţit-o. care i s-a 34 . iar neavând Noul Testament nu se pot da citate exacte. este aceeaşi atitudine cu care ne-am apropiat noi. aceeaşi comunitate de mult timp. Cap. O. Nu este o deschidere prea mare spre această cale de a merge împreună în grup. Alois Bulai Nu. Aşa cum a fost inspirat de Duhul Sfânt. Am observat că nu le face plăcere să cumpere cărţi. urechile celor care participă la aceste programe. delegatul diecezei romano-catolice de Oradea În comunităţile neocatecumenale avem două seri cu un program special. cu o mic ă indiferenţă faţă de textul pe care îl au în mână. Pr. dar Cuvântul lui Dumnezeu.M. Augustin Silvestru Prunduş. în sensul lui adevărat.vârstnici sunt deschişi ca să afle ceea ce este nou. ci s-a îmbogăţit. Din experienţa cu seminariştii. făcând chiar seminarii mici. Mario Querini. Pr. Nu trebuie să ne gândim numai la un anumit stadiu. interpretarea nu s-a schimbat. chiar dacă ei vin cu o anumită reţinere sau. unde nu avem o pregătire. liturgia euharistică. Aş exprima o dorinţă în legătură cu confesiunile neoprotestante care se proliferează foarte vast pe tot teritoriul României şi mai ales în Transilvania. trebuie să preceadă ca pregătire această programare a Cuvântului lui Dumnezeu şi apoi s-o continue în meditaţii şi în rugăciune.liturgia cuvântului. Pr. Părerea mea este că seminariştii câştigă totuşi puţin din forma de fond. prin posibilitatea educaţiei. este la fel şi acum. este acelaşi. ca răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu. iar sâmbăta seara după programul “comunitatea mare”.S. care îmi vorbeşte. Şi imediat. Seminariştii sunt cei pe care avem datoria să-i educăm.F. Atitudinea cu care s-au apropiat de textul Sfintei Scripturi.B. Sup.M. existenţa iubirii mele pentru lectura personală a Sfintei Scripturi. Pr. Este o comunitate care nu se schimbă. numai că noi descoperim puţin câte puţin. Preferă să o asculte. sau cu care se apropie tinerii de azi. Alois Bulai Dum cum am afirmat înainte. o tradiţie cum a avut Moldova. se deschid. Prov. ca să ne putem cunoaşte bine şi calităţile dar şi defectele pe care le avem. Cu noi este acelaşi lucru. am observat că ei nu preferă să aibă în mână sf. Scriptură. Este Cuvântul lui Dumnezeu care se citeşte şi ecoul care răsună. pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. O.

ci pentru a transforma viaţa de zi cu zi a acelora care au asistat la aceste întâlniri. Vladimir Petercă . protestantă sau altceva? În afară de Noul Testament eu însumi consimt că parcă nu am toată dragostea să o citesc.Roman 35 .Iaşi Am avut diferite grupuri de întâlniri în care s-a încercat să se studieze Scriptura. ei ştiu că le-o trimite tatăl şi nu au linişte până nu o citesc cât mai repede. Pr. studiile în care Scriptura este fidel îndreptată în cadrul cel mai ştiinţific. după o perioadă se poate vedea care sunt criteriile folosite în viaţă şi felul în care fiecare dintre noi vede lucrurile. care posedă o înaltă pregătire. Fr. fiind în stare atunci când evenimentele se petrec să le încadrăm în istorie ca fiind dirijate de Dumnezeu. Lectura zilnică să fie numai Sfânta Scriptură. scrisoarea Tatălui. după aceea. subliniind felul în care le-a fost influenţată viaţa precum şi reacţiile care au apărut. şi de aceea m-aş adresa Preasfinţitului Petru Gherghel.acordat poporului. dacă nu ştiu că e cea catolică. a tipărit o altă broşură în acest sens. Juan Barrera . Întâlnirile cele mai relevatoare pentru ei au fost cele în care au avut posibilitatea de a-şi vedea viaţa prin prisma pasajelor biblice. La următoarele întâlniri fiecare dintre participanţi a încercat să expună cât mai multe pasaje pe care el l-a studiat. De aceea şi Sfânta Scriptură să o citească cu toată dragostea cu care au primit-o de la Părintele Ceresc. Am examinat criteriile folosite în viaţa de zi cu zi.Sup. cât şi de a se uni cu Cristos prin citirea Sfintei Scripturi . profesorilor de la Iaşi. dar eu aş ruga conducerea de la Iaşi. mai ales iehovişti.cum s-a subliniat aici atât de frumos.Iaşi Recomand seminariştilor cu toată căldura să citească şi să aprofundeze Sfânta Scriptură.Societatea Surorilor Sociale . atât pe Preasfinţitul cât şi profesorii să editeze la un preţ acceptabil pentru masele populare. dar nu numai. Mons. Este căutată şi astăzi de către cei care au cunoscut-o şi care doresc să o răspândească. răspunzând astfel atât la dorinţa lor de a trăi Scriptura. Este oare imposibil să avem şi noi o Biblie catolică? Sr. Întrebarea este: Ce Biblie să citească? Cea ortodoxă. Fraţii Şcolilor Creştine . A face totul bine numai pentru Dumnezeu. care inundă casele şi vin peste tot. Oricine poate citi dar. Preasfinţitul Ploscaru. Aşa încât. Institutului teologic şi Presa Bună. trebuie să avem grijă cine citeşte în public şi mai ales trebuie să recunoaştem că nu oricine este în stare să proclame Cuvântul. Scriptura trebuie citită în Biserică. cât şi pentru a putea răspunde atacurilor care vin din partea confesiunilor neoprotestante. Cartea este scrisă pentru poporul de rând care doreşte să răspundă atacurilor şi conversaţiilor pe care le au cu aceşti propagatori sectari. cât şi reacţiile pozitive şi chiar şi cele negative. În Biserica noastră. o tipăritur ă care să poată lămuri şi ajuta sufletele simple să se înalţe la cunoaşterea şi interpretarea corectă a Bibliei. Muranyi Terez . subliniind că este Cuvântul. Dacă le vine o scrisoare de acasă. Adică. s-a tipărit o broşură “Călătorie la iad cu Scriptura în mână” a Părintelui Lucian Pop. Important este să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu.

Biblia şi pentru că rămâne acest lucru. la celebrare. Mai înainte noi nu aveam voie să punem mâna pe Scriptură. să nu se coboare. mai în vârstă. cu scopul introducerii lor în viaţa de rugăciune biblică. este foarte bine şi că trebuie s-o luăm neapărat cu încetul. a profesorilor. prin aceast ă revoluţie şi prin Conciliul Vatican II. tradiţional. care a ajuns odată cu revoluţia (sau după revoluţie). dar trebuie s-o avem în mâna noastră. întâlnindu-mă cu aceleaşi probleme. Noi cu revoluţia ne-am schimbat. să ne schimbăm. Acum este datoria seminarului faţă de seminarişti. iar alţii. în centrele unde sunteţi dumneavoastră. Oricum tremuram.. căci aşa este cursul şi aşa trebuie să fie. pentru că nu este posibil! Aceasta este o datorie a celor care vin la noi. Am ascultat intervenţiile celor care erau experţi în această problemă şi am zis că este bine s-o prezint şi cu această ocazie. Vreau să afirm că 36 . nu trebuie să credem că ceea ce este în Italia trebuie să fie imediat şi numai decât azi şi aici. nu trebuie să fie proclamată numai în Biserică. (. tremuram puternic când ne apropiam de Biblie. s-a realizat în schimb în trăirea vieţii noastre creştineşti. o făceam “cu mănuşi”. cum spune foarte bine părintele. La sinodul Episcopilor s-a vorbit foarte mult despre misiunea bisericii greco-catolice. în casa noastră. Pentru că există acea diferenţă care încet-încet trebuie să se echilibreze. Aşa a fost atunci! Acum nu ne putem imagina o formare integrală a unui seminarist. De la cei în vârstă.. a unei călugăriţe. să înceapă o muncă internă de schimbare a atitudinii faţă de Scriptură. Pentru noi. Noi am trăit o revoluţie. Mons.) Noi cum am făcut exegeza? Ne dicta un profesor la catedră. având puţine cărţi. ar fi foarte important să se introducă în programa şcolară câteva ore rezervate pentru Sfânta Scriptură. Petru Gherghel . şi anume s-a spus. dar să observe această realitate. Părerea mea este că ar fi necesare măcar 5 ore de Biblie la nivel de început de liceu. De aceea. dar a rămas totuşi în ambientul acesta oriental. Nu aveam voie să ne apropiem de bibliotecă. ca să ne transformăm. pot spune şi mai mult. a unui religios fără această pregătire şi este bine că acest proces este iniţiat încă din şcoală. să abordeze o nouă atitudine faţă de studiu. s-a accentuat şi încă se mai accentuează cât de importantă a fost şi rămâne celebrarea Liturghiei şi nu s-a vorbit prea mult despre folosirea Bibliei aşa cum s-a prezentat aici. Mă bucur foarte mult că acest lucru a început şi. această atmosferă a grijii faţă de Biblie. Nu vreau să specific acum că noi avem multe lipsuri şi nici nu doresc să explic că da. s-a schimbat ceva. Trebuie să avem răbdare cu cei care au învăţat să păstreze Biblia şi s-o asculte de la alţii. Am mai lucrat cu tinerii şi în afara orelor. de la interpretările celor în vârstă la interpretările noastre. care pentru noi este sacră. a formatorilor. noi scriam şi dădeam răspunsuri din cursul lui. sau dacă puneam. Adică să-i determinăm pe toţi ai noştri să se schimbe.Doresc să prezint o dificultate cu care mă întâlnesc de fiecare dată în cadrul predării religiei la şcoli: când tinerii se întâlesc cu texte biblice şi fără să aibă informaţii generale despre lumea bibliei. Biblia nu trebuie să rămână numai un titlu. Chiar dacă ea nu s-a realizat în anumite planuri politice.episcop de Iaşi Aş vrea să încerc în câteva cuvinte să intrăm în realitatea de aici. a unui călugăr. Vă rog să aveţi grijă şi să avem cu toţii grij ă şi răbdare. cei care mai ieri eram într-un climat cu totul liniştit. sau ceea ce este în Spania sau Franţa. că începe în casele de formare ale familiilor religioase. iată că ne aflăm într-o situaţie cu totul nouă. în seminariile noastre şi în acest centru al părinţilor verbiţi. Noi.

atunci nu este o realitate a Bisericii. În anaforele pe care le utilizăm 37 . Trebuie să avem grijă. atunci ce am făcut?! Adevărul este pe undeva pe la mijloc. puternice. dacă s-a schimbat şi acest lucru este foarte frumos şi pozitiv. să preia această datorie de a studia Biblia. sau dac ă liturghia de sâmbăta noaptea. Tocmai de aceea. o schimbare. care este foarte importantă şi care trebuie luată în considerare în acest ansamblu al Bisericii în care ne aflăm noi. Nu ştiu dac ă mai târziu va deveni ferment.ortodocşii . sunt frumoase. pe care ei trebuie să le analizeze. şi atunci cu siguranţă şi limbajul tinerilor. dar Liturghia este de fapt celebrarea Cuvântului şi o parte a Liturghiei este chiar liturghia Cuvântului. pentru că dacă ne limităm numai la câţiva. Eu am spus în cuvântul meu de început. nu am făcut nimic. de a catehiza. cea voită de Cristos. nu numai pentru câţiva. în Orient. iar duminica nu mai vin la liturghie pentru că trebuie să meargă să facă “practica religioasă”. Nu zic că trebuie să dăm înapoi. Apar reacţii extraordinar de mari împotriva acestor mişcări neocatecumenale. formează de fapt materialul principal pentru rugăciunea noastră. vreau să spun că. Biserica greco-catolică a demonstrat că în timpul dictaturii a fost perfect puternică şi valabilă celebrarea Liturghiei.există o rezistenţă foarte puternică. că trebuie neapărat luate în considerare acele două componente ale Bisericii de astăzi. Dacă este cazul. Dacă una nu ţine cont de cealaltă. trecerea se face prin intermediul teologiei simbolice şi mă bucur că Preasfinţitul Gherghel a vorbit despre această problemă. Pentru că aceste grupări.fons et culmen -. cea ierarhică şi cea carismatică. dumneavoastră care aveţi de acasă caste “comori”. Biserica ortodoxă încă nu s-a deschis complet. 20 sau 30. Acel Lex credenti. care să fie un ferment pentru toţi. Lex orandi şi Lex vivendi. nu numai cu cea a cunoaşterii împărtăşirii ci şi a transmiterii Bibliei. Deci. în sinod s-a discutat foarte mult şi s-a afirmat că există mijloace foarte folositoare astăzi pentru redescoperirea acestei Evanghelii şi că aceste mijloace trebuie primite. facem neocatehizare cu toată lumea. Această îmbinare a liturgiei cu latura cunoaşterii. între ortodocşi. Începând de la cel mic. se schimbă. Am avut bucuria de a face o lucrare despre această temă: “Modul în care Biblia se regăseşte în iconografia pe care o utilizăm în cadrul liturgic”. dacă ele rămân separate de marea comunitate. dar corelate. să se vadă cum reacţioneză lumea.. Desigur sunt nişte exager ări acolo. rugăciunea. şi pentru Biserica catolică în general. mergând în lume. Pentru noi poate. la tineri şi la cei în vârstă. dar dacă îi separă de la liturghie şi îi duce într-o altă parte. Este foarte important să cunoaştem Biblia. Deci. Această a doua dimensiune. atunci nu am făcut nimic. şi trebuie să avem grijă ca prin ei şi cu ei să mergem mai departe în studierea Scripturii. rămân numai 10. centrul. Preasfinţitul Mons. care a menţinut şi a întreţinut în credincioşi fidelitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică. veşmântul acesta ceremonial este puţin mai fastuos şi practic Biserica a fost îmbrăcată într-o haină simbolică. pe care le introducem aici la noi încetul cu încetul. Ceea ce crede tezaurul credinţei care se află în întregime în Sfintele Scripturi. dar este nevoie să avem totuşi “lideri”. cu toţi. aşa cum spune şi Lumen Gentium . considerate ca valori. Florentin Crihălmeanu Într-adevăr pentru Biserica orientală lirughia rămâne. o renunţare la ceea ce era tradi ţional. dar. Trebuie să înveţe şi ei . mai ales că ne acuză că aceasta este o pacoste. de a face totodată intervenţii pe lângă această mare celebrare liturgică.

Aurul care reprezintă acele litere. Dacă în vechime. În mod asemănător. Cu bucurie am ascultat aceste conferinţe care s-au prezentat astăzi şi cu cât respect. deces sau altele. le-au sintetizat în scurte imnuri. mi se pare că există o oarecare indiferenţă la un anumit nivel faţă de Sfânta Scriptură (da. De ce acest veşmânt care şi astăzi în ceremoniile pontificale şi în alte ceremonii care. este bine. citim. Sf. cuvintele Sfintei Scripturi. ci interpretând la lumina Sfintei Scripturi se regăsesc traduse în culoare. pentru că sfinţii părinţi erau atât de familiarizaţi cu textul Sfintei Scripturi încât. cu câtă evlavie s-a vorbit despre textul Sfintei Scripturi. Este un material catehetic imens pentru ca într-adevăr liturghia să devină centrul vieţii noastre. Lex vivendi. Sfânta Scriptură rămâne poate o carte de bibliotecă şi care pentru intelectuali este într-adevăr o carte necesară în bibliotecă. Forma de manifestare a cultului. textele erau proclamate aşa cum se proclamau decretele regale. foarte bine. de fapt. diamantele care sunt acele litere care se află între aceste coperţi. dintr-o suflare au citit textul. Unii sunt poate. trăire prin noi. restul nu contează. mai îndreptaţi spre meditaţie. în lumea laică. după proclamarea Evangheliei în mod asemănător. sf. ca simbol al rugăciunii care se înalţă la Dumnezeu. cu pietre preţioase şi care se aducea cu procesiune mare în Biserică. să spun aşa. proclamarea textului despre care iarăşi s-au vorbit. plecând de la gesturile cele mai simple pe care le face preotul. se pot regăsi fragmente din Sfânta Scriptură. prin intermediul teologiei simbolice. Ioan Damaschin. ci trebuie să fie o citire care să permită tuturor acelora care se află în acel ambient să înţeleagă în mod 38 . aceste lecţii se limitau la un moment dat la a învăţa pe de rost textul Sfintei Scripturi. Este trecerea care se face de la text. un gest de dragoste. toate acestea sunt un mod de codificare a Scripturii. acest simbolism. citau în mod spontan fragmente întregi din Sfâmta Scriptură. vin cantorii mai mult sau mai puţin plictisiţi. nu contează atât de mult. trebuie să pună în lumină tocmai legătura cu Sfânta Scriptură. Totuşi. trecând de ex. în micile comunităţi unde trebuiau să ajungă. Cosma Monahul şi mulţi alţii. la noi. care după ce au meditat multă vreme la aceste mistere. Apoi bineînţeles Lex orandi. este de fapt. de intimitate şi de respect faţă de acest text. ci este un material care apare în urma unei puternice trăiri a cuvântului Sfintei Scripturi. Cateheza care. să ajungem să devină într-adevăr realitate. Apoi toate aceste icoane colorate. Deci practic. Acestea sunt de fapt. nu este operetă sau operă. proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu nu este nici operă artistică. care nu este o pictură pioasă să spunem aşa. în sinteze dogmatice. spre momentele de linişte. ceea ce ne rugăm. se încearcă din nou să se actualizeze. iconografia. cred că astăzi. suntem într-o perioadă în care. Referitor la mediul clerical. acum de multe ori. cine a înţeles ceva este câştigător. poate că aş spune la limită. nu mai există din nefericire. prin fumul tâmâii. Alţii sunt mai îndreptaţi spre acest dinamism al liturghiei bizantine. mergem mai departe). nu concretizăm. aşa cum se mai vede în alte părţi. dar de care se apropie arareori. pentru că mi se pare. Subliniez deci importanţa catehezei liturgice şi a exegezei biblice. Sărutarea Sfintelor Scripturi. să nu se creadă că este un material artificial sau un material gândit de către o persoană în mod subiectiv. scurte tropare. poate în cazuri de boală sau suferinţe în familie. cum este liturghia ritului latin. Dar acel respect sfânt faţă de cartea care era învelită în tablă de aur. toate aceste cântări pe diferite tonalităţi. există.în cadrul liturghiilor în bisericile bizantine. tocmai pentru a se simboliza preţiozitatea textului care este dincolo de acest veşmânt. A cunoaşte psaltirea pe de rost în vremea aceea era un lucru obişnuit pentru că nu existau cărţi. troparele care sunt scrise tot de marii sfinţi părinţi ai Bisericii. această bogăţie de culoare.

setea poporului lui Dumnezeu de a primi acest “aliment”. Mons. şi acestea sunt atât de bine coordonate încât. având la bază tocmai Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea toate sunt înmănunchiate în îndemnul apostolic atât de frumos. Şi multe persoane. Acest îndemn este foarte bine structurat. Făcându-se un studiu tot mai aprofundat asupra acestui lucru tocmai că scoatem şi apreciem şi mai mult valoarea acestui îndemn. În multe lucruri care mai înainte erau întunecate s-a făcut puţină lumină. despre ce este vorba în acel text. iarna. nu mai insist. Tuna. în nişte condiţii destul de sumare face exerciţii spirituale cu tinerii. pe timpul verii. potrivit carismei. însă există puncte comune la constituţiile fiecărei congregaţii sau familii religioase. se poate exprima pe mai departe cum deja s-a început să se facă şi la noi. se revine la proclamarea a ceea ce se făcea cu toboşarul pe vremuri. fulgera. în apropierea Clujului. nu-i place să-l laud. Lectio Divina se ţinea luni seara. De asemenea.J Observăm şi noi că am lăsat pentru un timp întâlnirile comunitare. congregaţiilor religioase din România. însă am făcut comparaţie între diferitele congregaţii. Oamenii sunt însetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de modele de viaţă. faptul de a vorbi. a ţinut toate aceste Lectio Divina care au avut un impact foarte puternic asupra tinerilor şi nu numai.concret. se caută. pentru că într-adevăr toată lumea are nevoie de acest aşezământ. ideea comună este foarte bine exprimată şi în îndemnul apostolic despre viaţa consacrată. explicat în mod competent. S. de a împărtăşi. pe diferite categorii de vârstă. Sfinţia sa la Ciocârlău. Ilie Sociu . în decursul veacurilor. Cu o perseverenţă de invidiat pe care noi ceilalţi am încercat să o creem în anumite grupuri. în diferitele împrejurări. care sperăm să se ridice cât de curând acolo în zonă. oricum ceea ce doream să subliniez ca şi idee este. tuturor comunităţilor. dar nu am reuşit. pentru a face o alegere corectă. Şi în acest sens. de a acţiona între membrii comunităţii. proiectul de clădire. Fiecare constituţie. dar să ştiţi că dânsul a reuşit să menţină ani de-a rândul acele “Lectio Divina” cu tinerii studenţi. Pr. însăşi structura acestui îndemn apostolic aş putea spune că rezumă ideea şi concepţia tuturor constituţiilor. în sensul comunicării şi al comuniunii care. dacă o luăm aşa. De aceea. Suntem astăzi departe de această proclamare. Ei au reuşit să ne ofere această permanenţă a Cuvântului lui Dumnezeu. vara. Este un om foarte modest. persoana de referinţă pe care noi o avem în zonă este Părintele Olivo. 39 . Aceasta este practic proclamare şi etimologia cuvântului o spune. exemplul prin excelenţă. Spiritul Sfânt este prezent şi crează comuniune. în diferite locuri în Cluj. Susţin din toată inima. a Cuvântul lui Dumnezeu. are punctul individual. Eu profit de această ocazie pentru a-i mulţumi pentru tot sprijinul şi lumina pe care o aduce prin acel focar de lumină care este comunitatea Părinţilor Iezuiţi de la Cluj. Pr. Se lucrează împreună. Olivo Bosa. în acel context s-au decis pentru seminar sau pentru viaţa consacrată. astfel dăm posibilitatea Spiritul Sfânt de a lucra. despre explicarea Cuvântului cred că s-a vorbit destul.Vocar episcopal al Arhidiecezei de Bucureşti În privinţa împărtăşirii ideii comune despre trăirea Sfintei Scripturi. s-a clarificat. acest izvor de apă vie care este Cuvântul. Când se studiază Sfânta Scriptură. se cercetează. potrivit ideii fondatorului sau fondatoarei. Ocazie pentru a alege un drum în viaţă. locul unde se află şi noviciatul acestei comunităţi.

Deci. Cum trăieşte Cristos în mijlocul comunităţilor noastre? Oare nu merită această idee mai multă atenţie din partea noastră. pentru confraţii mei. suntem cei care primesc acest spirit şi ştiu să-l trăiască în mod radical în contextul de astăzi. toate fiind bazate. că nu-mi rămâne altceva decât să intru la bazilieni pentru că acest lucru era posibil.20). De ce spun că am văzut calea providenţei? Pentru că tot ceea ce aţi accentuat în legătură cu Biblia. luminaţi de Spiritul Sfânt. am stat până în octombrie 1948. acolo sunt şi eu în mijllocul lor”(Mt 18. rămânând în comuniune cu Biserica şi comunicând carisma pe care Dumnezeu ne-a oferit-o. am continuat cu părinţii asumpţionişti când am ajuns la Roma. Am încercat apoi să transplantăm viaţa benedictină în sânul bisericii noastre şi într-o oarecare măsură Congregaţia orientală a fost de acord. este prezent în membrii de astăzi. când ne-am împrăştiat. Vasile cel Mare. El este în mijlocul lor. Salutându-ne cu salutul Bisericii din Liturghie: 40 . Olivo Bosa De la un timp începe să se vorbească despre refondare. Am încercat să facem o comunitate în sânul Bisericii greco-catolice asemenea oblaţilor de Sf. în predicile mele. Am început cu părinţii iezuiţi când eram în anul I de teologie. cât şi pentru ale credincioşilor noştri. Pr. Asceticonul cu regulile pe larg. Eu. oare nu ar trebui să fie mai dezvoltată atât pentru comunităţile propriu zise ale vieţii călugăreşti. nu este pentru noi. ca un grup de preoţi din România să plece într-o mănăstire benedictină. considerând mereu urmarea lui Cristos ca centrul vieţii consacrate. pe care o vor indica dânşii. etica. pentru că m-aţi făcut să văd mai bine calea lui Dumnezeu pentru a deveni calugăr bazilian. Vasile. cât şi atunci când vin la Biserică. Atunci mi-am zis. anul II de teologie. Dar nu am reuşit. nu am putut transplanta viaţa benedictină în sânul Bisericii române greco-catolice. Astăzi trebuie să accentuăm prin Lectio Divina şi prin oferirea de cicluri de lecturi biblice. care au responsabilitatea de a-l face prezent după carisma lor. cu epistolele. J. dacă puteţi pleca”! Şi nu am putut pleca! Deci. pe Scriptură. Nu suntem numai cei care copiază. cu menţiunea: “Vedeţi. cu morala. în mijlocul nostru. Perisset Sunt convins că şi Constituţiile congregaţiilor înfăptuiesc un mesaj biblic aşa cum a fost trăit de către Întemeietor. “Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu. am încercat să-i conving pe credincioşi că atât în familie. Şi la 21 noiembie 1947 am intrat. am găsit în opera ascetică a sf. o legătură mai mare între Constituţii şi Biblie. trebuie să acceptăm accentuările şi ecourile diferite ale Cuvântului divin în fiecare congregaţie. Pr. Augustin Prunduş Excelenţă! Ţin să vă mulţumesc pentru ceea ce aţi spus. regulile pe scurt. Cristos este viu în Biserică prin trupul său mistic.Nunţiu Apostolic. Conciliul însuşi a accentuat ca toate persoanele consacrate să devină mai conştiente de carisma proprie. Fiecare Institut trebuie să se gândească să refondeze astăzi spiritualitatea următorului. pentru fraternităţile noastre. trebuie să simtă că se adună în numele lui Cristos. Mons. Ce nu este în conformitate cu Scriptura. pentru că acest Spirit care a fost prezent în fondatori. Carol Boromeu de la Milano. spune sf. Însăşi reforma liturgică ne orientează în această direcţie.

Paul vorbeşte deseori de comuniunea în Biserică. Olivo Bosa Este adevărat că uneori am fost chemaţi aici din partea episcopilor. Şi această frumuseţe a carismelor. acest lucru este o bogăţie care vine de la sufletele consacrate. de aceea noi vă îndemnăm să vă păstraţi identitatea. în Vatican. încep deja. Nu spun că nu sunt şi părinţii care aparţin unui ordin implicaţi. Părinte. şi să o prezentaţi ca o valoare 41 . Pentru un episcop. dar are şi persoane care se roagă. ar fi o sărăcie. se roagă. să se roage împreună. Toate congregaţiile prezente în România trebuie să trăiasc ă în comuniune misiunea lor. să vă bucuraţi de ea. Eu mă bucur foarte mult că preoţii noştri. Sunt sigur că sunteţi la curent cu ceea ce a făcut sf. În unele cazuri nu au fost respectaţi în carisma lor. Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Este un semn al valorilor escatologice. Au întâmpinat multă rezistenţă când au încercat să facă cunoscută carisma lor. să-l simţim şi să-l trăim pe Cristos în această prezenţă comunitară. Mons. bine şi frumos. desăvârşită. În comunităţile noastre religioase înfăptuim acest adevăr şi trebuie să-l mărturisim. Episcopul se bucură şi trebuie să se bucure când ştie că. în parohiile noastre. Ilie Sociu ne-a chemat să ne întoarcem la viaţa consacrat ă . şi să-i spună: “Aceasta este carisma ta şi trăieşte-o!” Episcop Petru Gherghel Biserica manifestă bogăţia darurilor şi a sfinţeniilor pentru că a fi numai un singur fel de slujitor. urmându-şi vocaţia. care încearcă să ajungă la perfecţiune. sunt pentru poporul lui Dumnezeu un semn. Dar această varietate de carisme face ca într-adevăr frumuseţea Bisericii să fie completă. mai ales din partea localnicilor.Mons. Nu sunt implicate în alte activităţi. este firesc să ştie că în dieceza sa sunt oameni care muncesc şi care se roagă. pe care o numeşte Trupul mistic al lui Cristos. Pr. iar alteori congrega ţiile religioase au venit aici din dorinţa de a împărtăşi experienţa lor. cum este firesc. în comunităţile noastre. Aici intervine rolul Episcopului.căci cei care fac parte din viaţa consacrată. s-au pentru a-şi trăi carisma lor. dar ei sunt chemaţi să fie în pastorală. a superiorilor noştri. trăit în comunitatea credincioşilor. Este mult până vom vedea aici o Biserică luptătoare. Cuvântul comunitar al lui Dumnezeu.“Cristos în mijlocul nostru!” răspunsul: “Este şi va fi”. Nunţiul apostolic. în porţiunea teritoriului său are suflete care muncesc. A adus recent o congregaţie de surori de clauzură care se roagă tot timpul. Cuvântul scris al lui Dumnezeu. sau pentru cei care sunt direct implicaţi în pastorală. J. desăvârşită. atât masculine cât şi feminine reprezintă şi un imbold pentru preoţii care aparţin diecezei. Perisset Sf. are în biserica sa persoane care se ocupă cu această activitate liturgică. să ajute pe fiecare să-şi găsească carisma. dar şi pentru întregul popor al lui Dumnezeu . şi aceasta este o mare bogăţie. Subliniez că nu numai pentru noi preoţii. adică urmarea lui Cristos şi colaborarea cu Biserica locală pentru a fi adevăraţi martori ai comuniunii.

Sigur că nu trebuie să facem acum calcule. elevilor noştri. Deci viaţa de acolo dispare. încurajatoare. fiecare dieceză. congregaţie. pentru c ă El este singura speranţă pentru noi şi pentru lume. dar câştigul este. ajută Europa să trăiască în această armonie şi polaritate. Iordanul trece prin Genezaret. care dă speranţă. prezent. activ. O congregaţie care dă şi altora din bogăţia ei. câştigă. Trăirea lor în comuniune. în prezenţa sa mângâietoare. păstrându-vă identitatea şi oferind şi altora slujirea voastră poporului nostru. de aceea. Dimpotrivă.Genezaret şi Marea Moartă. La fel ca şi o dieceză care dă altora. ele se vor face la urmă. fiecare familie creştină. în unitate. veţi avea numai de câştigat. diecezei noastre. Ambele sunt alimentate de acelaşi izvor. Mi-a plăcut foarte mult când generalul ordinului franciscan a spus aceste cuvinte: “Să nu uitaţi că pentru unitatea Europei. Mă gândesc că acest lucru trebuie să-l trăiţi cu adevărat şi descoperindu-l. îl veţi putea oferi şi altora. o mai repet odată. călugăriţele au un merit foarte mare”. care iartă. ortodocşilor noştri. REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI 42 . şi pe acest Cristos pe care l-a descoperit viu. să-l ofere celorlalţi. să-l descopere pe Cristos. ajunge în Marea Moart ă. grup de activitate nouă. Fiecare congregaţie. Sinodul la care am luat parte a avut menirea să-l redescopere pe Cristos prezent în Biserica Sa. Fiecare episcop. pentru că Genezaretul transmite apa mai departe care revine în Iordan. preoţilor noştri. neplecând mai departe. fiecare familie. să-l ofere Europei. câştigă. fără să vă temeţi sau să se teamă cineva că pierde ceva. moare. aşa cum ne-a spus Nunţiul în cuvântul său. călugării. prezentându-vă următorul exemplu: în Palestina sunt două lacuri . când oferă câştigă! Eu le-am spus şi altora. Vă încurajăm pentru ca să vă păstraţi această fidelitate a carismei care vă face să fiţi fideli faţă de Cristos. fiecare ordin are menirea ca descoperindu-l pe Cristos în mijlocul şi trăindu-l.şi pentru ceilalţi care fac parte din alte familii. şi acesta e plin de viaţă. aceeaşi apă. o spun şi aici. Şi acolo Genezaretul care intră plin de viaţă. să-l ofere ca speranţă pentru ceilalţi.

I. respectiv în urma turismului sau al posibilităţilor de lucru în străinătate. Nu putem spune că se răspândeşte potrivit unui program anticipat şi peste tot valabil. Încet însă.au trăit sacramentele. ci chiar şi întrebările de bază ale credinţei şi însuşi posibilitatea de a vorbi despre Dumnezeu au devenit discutabile. deoarece membrii . acest val de secularizare ne va invada şi pe noi. În Ungaria în ultimii 20-25 de ani s-au destrămat în mare parte comunităţile satelor cu religiozitate tradiţională. spunea profesorul. În vederea remedierii acestei situa ţii. din păcate. în timp ce mentalitatea materialistă a lumii îşi va face auzită vocea în rândul oamenilor. în acest elan al europenizării. Această secularizare distruge treptat legăturile ecleziale ale religiozităţii populare. căci în fiecare ţară sau regiune există circumstanţe specifice. cum ar putea regăsi Cuvântul acest loc conform reformei conciliare. Altfel îşi va pierde legătura cu lumea către care trebuie să se adreseze şi căreia trebuie să-i transmită Vestea cea Bună a iubirii dumnezeieşti”. De aceea. Cu decenii în urmă. trebuie să43 . de atunci a devenit deja grija generală a teologilor dar şi a păstorilor Europei apusene. fiind încă profesor în Tubingen: “Cea mai mare problemă a teologizării de astăzi este faptul că nu numai dogmele sau reformele. Destrămarea lentă se simte deja şi în comunităţile noastre din Ardeal şi este de aşteptat ca fenomenul să se prezinte peste tot în ţară. unde domină secularismul. constată sociologii Bisericii de acolo. chiar şi în procesele de schimbare din ţărilor est-europene. Vreau doar să atrag atenţia asupra schimbării de mentalitate care se petrece şi la noi. Secularizarea mereu în creştere oferă alternativa societăţii. şi în cadrul acesteia căutarea noilor forme ale predicării. trebuie să examineze această schimbare. respectiv reflectez asupra modului. în mijlocul împrejur ărilor noi. Se va rări rândul credincioşilor care îşi practică religia cu conştiinţă. Deja nu mai există acest cadru comunitar dominant de religiozitate în societate. etc. în urma impersonalizării în cadrul urbanizării. în care Biserica nu mai este singurul factor hotărâtor al mentalităţii. pentru ca predicarea noastră să fie fructuoasă în procesul noii evanghelizări. în cadrul căruia formele tradiţionale ale predicării şi ale administrării sacramentelor erau fructuoase. care ar avea eficacitate în mijlocul acestor împrejurări sociale. tratez locul Cuvântului lui Dumnezeu în predicare. respectiv liberalismul. Şi omul Bisericii care are misiunea de a propovădui Vestea cea Bună omului de astăzi. evanghelizarea este o problemă vitală pentru Biserica din Europa de Apus. Sfidările epocii noastre în faţa predicării Episcopul Walter Kasper spunea în 1967 la o conferinţă a dogmaticienilor germani. dacă merg.şi dacă nu cu convingere deplină. sub influenţa mijloacelor mass-media. în societate şi în rândul oamenilor. dar cel puţin din obişnuinţă în interiorul cadrului . însă cu atât mai mult are efect asupra lor alternativa societăţii. Astăzi deja. grija marelui dogmatic. în cadrul cărora comunitatea credincioasă a fost la baza religiozităţii.BIBLIA ÎN PREDICARE În referatul meu. teologizarea este nevoită să clarifice urgent şi în fond posibilităţile şi modalităţile ei de a putea vorbi şi de a fi chemat să vorbească despre Dumnezeu. botezaţii nu mai merg doar “din obişnuinţă” la Biserică. însă trăsăturile ei generale pot fi observate pretutindeni. Nu vreau să trag clopotul de alarmă prin această schiţare a viitorului în faţa noastră.

însă nu va fi imaginea lui adevărată. a acestei concepţii. care ni s-a manifestat în persoana lui Isus din Nazaret până la realitatea crucii. Cum stau credincioşii noştri în faţa lui Dumnezeu? Constatarea mea în termeni de filosofie a religiei o pot exprima astfel: nu mai este Dumnezeu mister pentru omul de astăzi. Acesta este mereu actual şi mereu cu putere. adică în misterul lui Dumnezeu îl pot găsi pe celălalt om. Şi dacă el mă va provoca să vorbesc. Dacă mă aflu în faţa lui Dumnezeu . încheiat cu câteva zile în urmă.în urma secolelor. cum apare aceasta în urma deceniilor sau dacă rădăcinile secularizării le caut în timpul iluminismului. apoi îmi va deveni problemă şi omul. dar ne ajuta cu harul lui. Şi de aceea. mult mai problematică. Dumnezeu are nevoie de astfel de comportament. Trebuie deci să analizăm bine aceste timpuri. această imagine a lui Dumnezeu va conţine şi limitele acestei lumi. pentru ca să se răspândească larg şi în mod fecund cauza lui Cristos. şi în aceste condiţii să căutăm strategiile de predicare şi de evanghelizare cât mai fructuoase. Nu atât în sensul cuvintelor. Aceasta este alături de experienţa atâtor fraţi de-ai mei preoţi şi experienţa mea de zece ani de slujire ca preot. Cum putem vorbi deci despre Dumnezeu omului de azi. atunci el stă în faţa mea precum cineva care ştie (sau nu ştie!) să răspundă la întrebările mele. atunci în comportamentul meu de bază mă interesez de El. Şi dacă Dumnezeu îmi va deveni problemă. De aceea îl ascult. fără să-mi dau seama. ne sunt date ca şi cadru în care să ne îndeplinim misiunea primită astăzi de la Cristos.şi clarifice credinţa. căci nu cred că există vreun preot care ar vrea să împiedice în mod conştient procesul de activitate a Bisericii. eu sunt de fapt acela care vorbesc. sunt gata să accept tot ce-mi oferă de la sine ca revelaţie. Ştiu că numai el este capabil să-mi dezvăluie misterul lui. identitatea în urmarea lui Cristos. Şi aici nu mă gândesc numai la noutatea de prezentare a 44 . În dezorientarea mea cedez în faţa lui. dar în sensul vitalităţii trebuie să fie nou acest mod în care propovăduim iubirea lui. Dumnezeu mi se va revela. Timpurile şi schimbările se află în mâinile lui Dumnezeu. încât acesta să-l interpeleze şi să-l formeze pe omul de astăzi. sau dacă trebuie să vorbesc despre el. şi astfel doar în mister. trebuie să-şi evalueze posibilităţile de acţiune. mă deschid faţă de El. încât această vorbă va corespunde realităţii lui.mister. Însăşi Biserica ne îndeamnă în acest sens. care au efect asupra credincioşilor noştri. deci . Imaginea mea despre Dumnezeu o formez potrivit lumii mele. ci vreau foarte scurt să mă ocup în esenţă de mentalitatea lor. ne mişcăm şi suntem” (Fap 17. ţinând cont de toate acestea trebuie să găsească modul cât mai convenabil de a propovădui mesajul etern al Evangheliei în aşa fel. care pentru el înseamnă problemă în sensul prezentat mai sus? După părerea mea. La o analiză a situaţiei actuale nu vreau să mă ocup acum de diferitele influenţe sociale. Nu prin Cuvânt există problema. concepţiei mele despre el. Şi astfel dacă lipseşte misterul. şi raporturile vor suferi leziune în autenticitatea lor. Nu este vorba nici de autocritică. totodată voi fi inteligibil şi în faţa altora. care dictez. atunci mă voi umple de el. căci voi vorbi ca un om al acestor vremuri. El este acela care schimbă timpurile noastre. dar şi viaţa până la urmă. ca să poată vorbi. Dacă însă Dumnezeu îmi este problema.28). În cazul acestui tip de raport cu Dumnezeu va intra în criză nu numai credinţa. În aceasta însă. va fi imaginea mea despre Dumnezeu. La această nouă modalitate ne îndeamnă ultimele declaraţii ecleziale. Dacă sunt gata să-l ascult astfel. precum ar trebui să fie. atunci voi vorbi în aşa fel. Chiar şi caracteristicile timpurilor de astăzi. începând cu declaraţiile Conciliului Vatican II până la ultimul mesaj al Sinodului Episcopilor pentru Europa. ci mai degrabă este problemă. ca să poată dărui ceva din sine omului. cel care nu numai că ne ţine. Şi astfel viaţa comunităţii va deveni mult mai încărcată. aceste trăsături specifice ale omului de astăzi. trebuie să vorbim într-o formă nouă şi globală despre El. Căci în lipsa misterului va dispare din viaţa noastră şi Dumnezeu cel viu. deoarece toţi “în el trăim.

până la marginile pământului. dar este personajul principal al manifestărilor lui Dumnezeu spre exterior.16-17). prin care tot Domnul vorbeşte prin duhul lui. texte liturgice.. În Noul Testament însă această noţiune. Tablele de piatră nu amintesc numai de marele eveniment. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. şi în mod explicit pe poporul ales. Verbul. ci sens îndrumător: vrea să ne ajute să descoperim izvorul adevărat al conţinutului predicării noastre. şi prin concepţia ei garantează mesajul propovăduit.2).. Nu din întâmplare vor deveni ei adevăraţi conducători. dar prin textul scris pe ele. Isus Cristos este Cuvântul. vie a lui Isus Cristos. în numele căreia el activează şi care prin viaţa lui. Respectiv. Reflecţiile lor. Această lege va fi explicată apoi de către profeţi. prin fapte concrete de mântuire şi activitatea lui de păstorire a lumii. şi anume pe Cristos care este viaţa tuturor acestora. Dar Domnul se autocomunică şi prin cuvinte. proclamarea evenimentelor mântuirii.. să-l experimentăm în mijlocul oamenilor. activează fiecare predicator creştin. prezentând iubirea lui Dumnezeu până la înălţimea dramatică a crucii. Vorbim în predicile noastre despre pericope. precum se arată acest lucru în scrierile sapienţiale. Dar nu despre ceva despre care ar trebui să vorbim. are mai multe semnificaţii. În viaţa eternă a Sfintei Treimi. prin comentarea Torei. sacramente. precum şi la garanţia comunit ăţii care se află în spatele predicatorului. pe El ar trebui să-l facem auzit. şi toate prin El sunt aşezate” (Col 1. pentru ca Evanghelia Pascală să ajungă la toate popoarele şi ei toţi să devină ucenicii lui Cristos. Această Lege formează baza Legământului. fiecare misionar. ca să trăiască în mijlocul lor şi să-i îndrepte.. Căci “viaţa a ap ărut” (1 In 1. în care Tatăl s-a autoexprimat pe sine. Prin lege prezintă direcţiile comportamentului acestui popor cu care s-a unit pe muntele Sinai. Chiar din această cauză. îndrumători ai poporului şi nu regi. Esenţa acestor fapte va fi înţeleasă şi mărturisită de către membrii poporului ales generaţiilor următoare. Pe El ar trebui să-l predicăm. trebuie să-l propovăduim însuşi pe Cristos în mod viu în predicare. Însă Isus nu este cuvânt numai în interior. Acest cuvânt este formator de istorie.conţinutului predicării. îndreaptă omenirea.. iar apoi va apare şi în cărţile istoricobiblice. Bazele biblico-teologice ale predicaţiei Predicarea sau propovăduirea evangheliei în uzul de astăzi al cuvântului. pe cineva ar trebui să propovăduim. care totodat ă este Cuvântul lui Dumnezeu. în dialogul intratrinitar. respectiv în grija lui faţă de poporul ales. În unison cu ei vor reflecta după aceea şi înţelepţii despre operele lui Dumnezeu. în sensul cuvintelor cherussein sau evanghelisesthai înseamnă proclamarea solemnă. “. îndemn sau învăţătură. de exemplu. capabili de a 45 . Conduce.întru El au fost făcute toate. pe actorul principal al evenimentului pascal. vor fi împreună cu profeţii. nu vrea să aibă acum sens restrictiv. Se oferă pe sine. dar mai ales la noul raport personal al predicatorului faţă de predicare. Acest punct de vedere îl voi argumenta acum cu clarificări biblico-teologice. adică se realizează prin El. Potrivit sensului expresiei şi noi. în mod explicit. ci despre cineva. este Verbul. despre adevăruri dogmatice. Această clarificare a sensului cuvântului.. împreună cu cele ale profeţilor au de asemenea caracter revelativ. etc. Dumnezeu se face prezent generaţiilor viitoare. Căci acţiunile divine spre exterior sunt cristocentrice. principii morale. cele din ceruri şi cele de pe pământ. II. Înseamnă. În urma învierii sale şi din delegaţia lui. îl voi dezvolta mai explicit cu diferite propuneri practice corespunzătoare ultimelor declaraţii bisericeşti.

Şi asta va fi chiar aşa: după evenimentul . în îndeplinirea căruia va fi de asemenea el primul exemplu.”. Îl propovăduiesc pe Acela care este singurul izvor al vieţii depline. Predicatorul creştin deci. Eu însă vă spun vouă. Vor fi precursori ai lui Cristos. ştiind că prin cuvintele lui vorbeşte Dumnezeu. Iar. această depunere de mărturie o considera drept sarcina lor primordială. singura lui poruncă. care este esenţa Legii şi a profeţilor. vreau să menţionez acum următoarele caracteristici teologice în legătură cu predicarea: a) Predicarea creştină are legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu. văd că trebuie să-l propovăduiasc ă în mod mai inteligibil pe Cristos. Însă nu este de ajuns ca doar să “repete” în mod mecanic Cuvântul lui Dumnezeu. ca oamenii să se ataşeze de el. Şi după ce mesajul revelaţiei încheiate a devenit text. porunca iubirii. Această propovăduire. este atât de ridicată. ordonează diaconi lângă ei pentru celelalte treburi. care nu ne prezintă litera scrisă ci spiritul Legii. a intrat cu totul în viaţa omului. Isus nu nimiceşte Legea. Această realitate de început a lui Cristos se va finaliza la urmă sub călăuzirea Duhului Sfânt ca text în diferite cărţi ale Noului Testament: viaţa. pentru ascultători Cuvântul. dar totodată să iasă la iveală mesajul original. în puterea Duhului începând cu primele Rusalii îl propovăduiesc neîncetat pe Cristos. când roadele predicării lor nu sunt destul de mature. se naşte comunitatea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu potrivit învăţăturii lui Cristos. 46 .. ci o împlineşte.. pentru ca apoi viaţa celor botezaţi să fie mai autentică. Trebuie să se aprofundeze în el acest cuvânt. Dar această plinătate. atunci când pe cruce îşi jertfeşte viaţa pentru noi. Domnul s-a autocomunicat cu desăvârşire. Caracteristici teologice În urma acestei scurte reflecţii cu caracter de economie divină.. nu se poate linişti în conştiinţă că orice va spune el. şi sunt înflăc ăra ţi în inimă după Cristos. care în plenitudinea timpurilor. Ceva care în viitor va trebui luat în considerare din partea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu. În El a sosit în mijlocul nostru Împărăţia lui Dumnezeu. mai ales. Aceşti membrii ai noului Israel în drum spre Emaus. parcă ar aduce faţă de ei ceva cu totul nou. învăţătura lui Cristos.Cristos Dumnezeu va putea fi urmat cu perfecţiune doar în Cristos. să-l însuşească. făcând astfel din ea o poruncă a Lui. interpretare .1-2). Cuvântul lui Dumnezeu. încât poate fi considerată chiar şi lege nouă. se cere ca fiecare să fie credincios”(1 Cor 4. a oricărei predicări creştine. În urma exemplului lui.. împlinitor al Vechiului Testament. Când simt că nu au destul timp pentru ea. văd deja într-o lumina nouă scrierile. “Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Cristos şi ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu. la administratori.a devenit paradigma oricărei mărturii despre Cristos.şi el în sine ca mărturie. în oglindirea vieţii Bisericii de început. de atunci acesta . va fi vorba lui Dumnezeu. dumnezeieşti. După evanghelistul Matei. trebuie să-l înţeleagă cât mai bine. Isus vorbeşte astfel: “S-a spus celor vechi. ia naştere Biserica. El va reinterpreta chiar şi porunca principală. Apoi. III. pentru ca astfel să-l propovăduiască ca mărturie a sa personală. ci trebuie să se îndrepte după Cuvântul lui Dumnezeu şi după tradi ţia apostolic ă. Fiul lui Dumnezeu. Astfel “se va întrupa” astăzi.preanunţa Legământul cel nou.

viaţa lui. constituie şi astăzi activitatea de bază a Bisericii. ci în puterea lui Dumnezeu” (1 Cor 2. în numele comunităţii şi în interesul comunităţii. Însuşirea unui nou mod de privire: Biblia nu este doar “text”. Predicatorul nu vorbeşte în numele lui. Predicatorul creştin trebuie să aibă convingerea că reuşita mesajului lui nu depinde în primul rând de el. Vestea cea Bună a ajuns şi la noi prin Biserică. pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor.Biserica universală a apărut în urma propovăduirii evenimentului . îl iubesc pe El. în harul căruia el activează. ca oamenii să creadă şi astăzi că Isus este Domnul glorificat.b) Predicarea creştină se leagă de învăţătura lui Cristos.4-5). în slujirea căreia se manifestă. ci este mărturie cu caracter paradigmatic 47 . “Aşadar mergeţi. învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit”(Mt 28. Chiar în mod contrar. capacităţile sale retorice. caracteristicile predicatorului au efect decisiv asupra predicării: pregătirea biblică. respectiv de delegaţia primită de la el. Biserica există acolo unde botezaţii se adună în această credinţă. Aceasta nu este deci doar o datorie a clericilor împuterniciţi de acest lucru. IV.Cristos. şi în El se iubesc unii pe alţii după porunca Lui. ci în adeverirea Duhului şi a puterii. este de mare importanţă pentru mesajul creştin. Predicarea. învăţătura lui. care este şi el membru al comunităţii. Bineînţeles. sunt împreună în numele lui. Paul este clar convins de acest fapt. ci se află în mâinile Duhului. Sf. într-un fel ca persoana predicatorului să poată fi chiar şi scoasă din acest proces. cum trăiesc credincioşii. Aici mă gândesc şi la viaţa personală a predicatorului ca şi credincios. asta nu înseamnă că predicarea lui ar fi o consecinţă mecanic ă a insuflării şi că ar avea efect în mod magic.. Dacă cuvintele predicatorului nu se oglindesc şi în viaţa comunităţii care-l garantează.19-20). mesajul lui va rămâne doar un mesaj utopic. teologică. c) Predicarea creştină are loc în puterea Duhului Sfânt.. atunci când se adresează corintenilor: “Cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti. Consecinţe practice Ce fel de consecinţe practice reies din aceste interpretări spre reuşita predicării? A. e) Întreaga Biserică este responsabilă pentru predicare. Dacă creştinii în jurul urmaşilor apostolilor nu vor fi una în iubirea lui Cristos. adică mărturisirea lui Cristos. De aceea. lumea nu va crede că El este trimisul Tatălui. Trebuie să-l propovăduiască pe Cristos în aşa fel. cum credea în El totdeauna Biserica. speră. ci vorbeşte în puterea împuternicirii apostolice. d) Predicarea şi Biserica se află în legătură dialectică una cu cealaltă. Iar împuternicirea din partea lui Cristos de a deveni martorii lui este valabilă şi astăzi pentru aceia care sunt discipolii lui. învăţaţi toate neamurile. orientarea sa în mijlocul evenimentelor vremurilor etc.

Dacă cunoaştem bine acest proces în lumina declaraţiilor noilor documente ecleziale. deoarece acest lucru este urgentat în declaraţiile mai noi care îndeamnă la noua evanghelizare. iar în continuare putem vedea că predicarea este doar un element constitutiv în acest proces. evanghelizare permanentă. Chiar am văzut. În ultimele decenii şi secole. spre eficacitatea predicării noastre este important să clarificăm. când prezenţa comunităţii creştine ca fenomen social era în mod tradiţional asigurată.chemare de a intra într-o comunitate în Cristos şi de a construi . formă etc. rolul şi scopul Sfintei Scripturi în predicare. după lecturi. Despre Cuvânt se pot spune multe. Pe de o parte înseamnă sfidare noua evanghelizare ce priveştre în mod special continentul nostru european. pentru a le înţelege corect. Scopul evanghelizării are menirea să conducă la o viaţă unită cu Cristos. 48 . la convertire. cel puţin în predicaţie.catecumenat. ci este . preevanghelizare. . Evanghelizarea “este un proces pastoral şi totodată un proces supranatural şi de har care începe prin mărturia iradiatoare de har a (membrilor şi comunitarilor) Bisericii. Căci nu numai litera. Acesta însă n-o dezleagă de sub obligaţia de a se reînnoi în spirit. la o viaţă dăruită lui Cristos. ci locul de unde Isus vrea să ni se adreseze şi nouă astăzi. pe lângă mărturia de viaţă. Deosebirea clară între evanghelizare şi omilie Predicarea noastră în concepţia eclezială actuală se află în faţa a două sfidări. Retoricile în predici-care în general aveau caracter doctrinar. cateheză . atunci predicarea trebuie să fie biblică în sensul paradigmatic al cuvântului. Aşadar. B. şi nu numai să vorbim despre el. respectiv cu predicarea bazată pe mărturie.invitaţia convertitului de a-şi lua partea din mandatul misionar al Bisericii. erau aproape explicaţii ale catehismului .. putem vedea că întreaga pastorală se află în faţa unei schimbări cu caracter paradigmatic. În tensiunea acestor sfidări.nu se mai argumenta cu citate biblice pentru ca să vadă credincioşii că “şi Biblia tot asta spune”. Astfel şi Sfânta Scriptură s-a degradat la un rol doar argumentativ în apologetic ă şi în predicare. textul să vedem în el. la o viaţă care-l mărturiseşte pe El şi să conduc ă într-o comunitate în Cristos”. şi pentru a activa apoi astfel cu eficacitate. misiune. Dar dacă vrem chiar să propovăduim cuvântul. ce înseamnă evanghelizare şi ce înseamnă omilia. Scriptura trebuie repusă în concepţia noastră în locul ei central. la locul care i se cuvine. Pe de altă parte. să rostim omilie şi o predică “oarecare”. Cuvântul lui Dumnezeu are mai multă valoare şi mai mult rost în rândul oamenilor. iar credincioşii trebuiau doar administraţi. predicarea a avut doar un rol îndrumativ sau de corectare.chemare la urmarea lui Cristos. iar apoi continuă cu comunicarea Evangheliei trăită.Este important să vedem clar locul. Încet însă Biblia a ajuns să aibă numai rol în pastoraţie. Predicarea nu înseamnă în nici un caz doar comunicare de cunoştinţe (precum nici administrarea sacramentelor nu este doar o comunicare a unui semn divin eficace). Conciliul Vatican II ne îndeamnă ca în cadrul liturghiei.

în mod tradiţional. este obligatorie în zilele de duminică şi de sărbători obligatorii în cadrul liturghiilor cu participarea credincioşilor.precum şi misiunea lui Cristos . după citirea evangheliei în Sfânta Liturghie. “Identitatea preoţească este relaţională în esenţă “adică se realizează în contacte. mai ales la sărbătorile când credincioşii vin în număr mai mare la Biserică. ca astfel să se 49 . Potrivit celor menţionate mai sus. dar mai ales în cadrul evanghelizării permanente. deoarece ea este hrana necesară vieţii creştine. în cadrul catecumenatului. ca nu cumva predicarea lor să fie fără roade.Omilia însă este partea integrantă a liturghiei. are prezentă cu responsabilitate specială în spaţiul trinitar de forţa mântuirii”. a) să fie persoană convertită: să nu fie credincios doar “din oficiu”. Căci Duhul lui Dumnezeu poate să lucreze în mod roditor doar prin acele persoane care se încredinţează în el. Din acest motiv sunt importante însuşirile ce îl caracterizează pe predicator. în relaţii. b) să aibă o cultură biblică: să citească şi să studieze Cuvântul. adică se străduieşte spre a aprofunda modul de privire supranatural al credincioşilor şi de a-i ajuta pe ei la viaţa în Cristos. predica este deci o activitate predicatoare cu caracter apostolic. Cadrul ei este influenţat însuşi de către procesul de evanghelizare. şi anume în relaţiile cu membrii Bisericii. Şi misiunea lui . acelora care deja L-au primit pe El. în tensiunea care provine din misterul comuniunii cu Sfânta Treime. este propovăduirea oficială a lui Cristos din partea Bisericii. care îşi trăiesc deja viaţa în Cristos. Are caracter explicit mistagogic. ca semn de continuare sacramentală a lui Cristos. pentru că ei nu sunt ascultători personali ai Cuvântului. Potrivit ultimelor reglementări ecleziale este făcut ă de către clerici. Conciliul îi îndeamnă la acest lucru chiar într-un mod special pe predicatori. Are un rol important în procesul de evanghelizare. fundamentând astfel misterele credinţei şi normele moralei creştine. dar este recomandat şi cu alte ocazii. Însuşirile predicatorului Şi predicatorul are o influenţă importantă asupra eficacităţii predicării. căci orice predicare este în acelaşi timp şi o mărturie personală a predicatorului care vorbeşte în numele Bisericii. care ascultă Cuvântul şi din puterea Cuvântului îşi trăieşte viaţa în Cristos.este să conducă pe credincioşi la viaţa trinitară. care se hrăneşte din har. c) în slujirea lui să gândească în mod trinitar : “căci preotul. ţinând seama de misterul actual sărbătorit sau de necesităţile actuale ale ascult ătorilor. Dezvoltă mesajul lecturilor biblice. ci să fie un creştin. C. şi are ca scop întărirea acestor credincioşi în credinţa lor şi în viaţa lor în Cristos.

trebuie aplicate în toate domeniile cunoştinţelor de credinţă şi ale vieţii după Cristos. În încheiere mă reîntorc la acea imagine de criză a secularizării cu care m-am ocupat la începutul referatului. în faţa oamenilor care ascultă Cuvântul lui Cristos. scenele biblice pictate pe care ei puteau vedea conţinutul care ar răsuna în mod nou astăzi acelora care-l caută pe Dumnezeu . c) La întâlnirea armonioasă cu Cuvântul lui Dumnezeu are rol important pe lângă predicare şi apostolatul biblic. paralel cu predicarea. b) cu cateheza.sau cel puţin al vieţii persoanelor care îşi practică religia -. Este important să fie în consonanţă organică şi cu următoarele domenii de pastorală: a) cu viaţa comunităţii. în special în zilele noastre. paralel cu reînnoirea predicării. căutăm tonul potrivit cu care ne-am putea adresa omului de astăzi. şi spiritul acestuia să le umple astfel inima. fără ştiinţa citirii. Ce ar putea înlocui acum acele imagini din evul mediu? Deoarece. Am spus: pentru omul de astăzi Dumnezeu este mai degrabă problemă decât mister. în imaginea societăţii transformată şi reînnoită”. “Evanghelia va începe să răsune şi să devină inteligibilă. Această situaţie se aseamănă cu acea categorie a oamenilor simpli. conţinutul va rămâne doar teorie. ca aceasta să poată sta.realizeze comuniunea în Biserică. De aceea. “Ca şi copiii din şcoala elementară. căruia Dumnezeu îi este problemă -. credincioşii trebuie ajutaţi să aibă larg acces la Sfânta Scriptură şi să citească în mod fructuos Cuvântul lui Dumnezeu atât singuri cât şi în comun. Dacă cele rostite nu sunt acoperite pe lângă persoana predicatorului şi de către viaţa comunităţii în numele căreia el vorbeşte. dar Cristos nu “se va întrupa” în urma predicării. totuşi. predicarea este doar o parte a procesului de evanghelizare.căci. Cu toate că este activitatea de bază a Bisericii şi teoretic se află undeva la începutul procesului. şi astfel ei să aibă unde să se ataşeze. Dezvoltarea pastorală a tuturor acestor domenii. doar atunci când prin schimbarea vieţii creştinilor va însemna răspunsul corect la acele întrebări vitale pe care şi le pun oamenii de azi. spuneam. care ar fi de conceput pentru mentalitatea lor. Proclamarea oficială a Cuvântului este doar un canal. Cele auzite prin cuvântul Scripturii în predicare trebuie însă regândite. Îns ă. eficacitatea nu şi-o poart ă ea doar în sine. trebuie să învăţăm din nou abecedarul Evangheliei. dorinţa în ascultători. este misiunea activităţii pastorale. suntem în căutare. respectiv în comunitatea locală încredinţată preotului. Cele necesare de făcut alături de predicaţie După cum am văzut. Episcopul Klaus Hemmerle vede această nouă posbilitate de comunicare în viaţa comunitară autentic creştină a credincioşilor de azi. prin care credincioşii pot ajunge în contact cu Cuvântul. care este obligaţia primordială a preoţilor. omul de ast ăzi va pierde mereu din sensibilitate faţă de cultura creştină de care aparţine arta biblică. sau paralel cu acesta şi oamenii de azi ar avea nevoie de un oarecare fel de “ biblia pauperum”. din Evul Mediu. precum un oraş de pe munte. trebuie să se aibă grijă şi de reînnoire pe baza Cuvântului vieţii comunit ăţii . îl vor găsi într-o imagine: în imaginea vieţii transformată şi reînnoită. cărora li se citeau aşa numitele biblia pauperum. Acest răspuns. D. 50 . cum ar trebui El să-i fie. În cadrul slujirii Cuvântului.

cuvinte în Cuvânt. Autorii clasici latini erau după părerea sa. însuşi viaţa noastră va fi aceea care va vorbi. Dacă noi toţi vom deveni câte un cuvânt “întrupat” al lui Dumnezeu. mult mai buni scriitori faţă de cei ai Scripturii: “mi s-a părut nedemnă şi nu ar fi potrivit s-o compar cu prestanţa strălucitoare a lui Cicero.la înţelegerea acestuia. pe când ea este însăşi expresia revelaţiei lui Dumnezeu. Nagy Joszef Inst. Teologic romano catolic de Alba Iulia. 3/5). A iniţia în citirea Bibliei înseamnă a face să treci de la o lectură literară care înţelege lucrurile cuvânt cu cuvânt. cartea Genezei nu este o povestire istorică. De pildă. Astfel ea va deveni lumina pentru alţii şi-i va interpela”. Augustin va descoperi mai târziu datorită unui mare formator. 6/4). până când şi cuvintele noastre vor fi inteligibile de către fraţii noştri. Expresia “instrument al formării” pare să reducă Biblia la nivelul instrumentelor pedagogice. Pr. pas cu pas. Îşi dă seama că această carte nu are mare valoare literară. şi faţă de care ei manifestă sensibilitate. atunci prin el vom descoperi acel mod de a vorbi despre Dumnezeu de care au atâta nevoie cei încredinţaţi nouă. când a trăit prima etapă de convertire care l-a dus spre căutarea înţelepciunii. în relaţie reciprocă unii cu alţii. şi nici viaţa noastră personală cu rela ţiile noastre inclusiv. Ambroziu “sensul spiritual al scripturilor”: “îl ascultam cu bucurie pe Ambroziu cum zicea adesea în predicile lui rostite în faţa poporului: litera ucide. ci meditaţia în sine. BIBLIA CA INSTRUMENT AL FORMÃRII Titlul este puţin provocator. Augustin era student universitar la Catargina. “A le deschide mintea ca să înţeleagă 51 . Iată prima noastră dificultate ca şi formatori. Ascuţişul minţii mele nu pătrundea înlăuntrul ei”(C. Tocmai faptul că această carte este esenţială pentru credinţă. iar duhul învie”(Conf. pentru viaţa consacrată ne putem întreba cum o folosesc formatorii religioşi şi cum îi ajută pe candidaţi să o primească pentru a găsi în ea Cuvântul lui Dumnezeu. chiar în forma şi Cuvântul său să fie în mijlocul nostru . la o lectură inteligentă care respectă mesajul textului. I. dar este o povestire teologică care utilizează genul simbolic. sf. Biblia nu este o carte ca şi celelalte. este Cuvântul lui Dumnezeu. Înţelegerea literară În timp ce sf.verbul este acea parte de propoziţie care unifică cuvintele şi oferă sens propoziţiei -. cheia nu este speculaţia. atunci începe să citească Biblia. Evanghelia vieţii noastre. Avem nevoie mai înainte de toate de a descoperi noi şi de a experimenta noi personal. Astfel.

Biblia a intrat şi în familiile catolice. Aici este o iniţiere în exerciţiul meditaţiei şi al rugăciunii inimii. Odată cu Conciliul Vatican II şi cu mişcarea ecumenică. prin credinţă un cuvânt care se comunică între doi subiecţi: Dumnezeu şi credinciosul. În această ascultare interioară. devine datorită lui Cristos care locuieşte în inimă prin credinţă un Cuvânt vivificator. ne ajută să trecem de la citirea textului la interiorizarea acestui text care devine atunci. cu recitarea formulelor de rugăciuni învăţate. (de Catechizandis rudibus 4/8). pe când familiile noastre catolice nu aveau acest lucru. 52 . cere o formare culturală şi literară. Maestrul interior învaţă: “Eu lovesc urechile voastre cu cuvintele mele din afară. adic ă o înţelegere a marilor etape ale Revelaţiei divine. trebuie să facă un al doilea pas: ce raport există între ceea ce spune pasajul şi persoana lui Cristos. Inteligenţa credinţei Când formatorul a reuşit să treacă dincolo de sensul literar pentru a situa textul în genul său specific.. adoraţia Preasfântului Sacrament. fiecare familie protestant ă avea acas ă o Biblie. Pentru a reuşi aceasta trebuie o iniţiere în vederea înţelegerii sensului istoric al Mântuirii. atunci: La mine urechile voastre. Ei folosesc ca exerciţii spirituale: rozariu. pe când noi îngenuncheam în faţa crucifixului şi spuneam actele de credinţă şi rugăciunea “Îngerul Domnului”.. În satele din acea regiune. spune Augustin. cel vechi este dezvăluit de cel nou”). Seara.Scripturile”(Lc 24/45).”. Pasajul citit. Universul cultural fixist al majorităţii tinerilor face dificil accesul la sensul istoric care integrează în mod necesar dimensiunea evolutivă a lumii şi a istoriei.. fără ca să mai vorbim de exegeza savantă! II. înţeles corect... III. Se cere o iniţiere la interiorizare. Cuvântul întrupat. Acum copiii citesc şi cunosc povestirile biblice.. ca acest cuvânt să devină Cuvântul vieţii în viaţa unui canditat. dar Maestrul interior vă învaţă înlăuntrul vostru. protestanţii se adunau şi citeau câte un pasaj din Biblie. a medita. Tânărul în formare va căuta deci să facă legătura între ceea ce citeşte şi credinţa sa în Isus Cristos.. la El inima voastră.. la tăcerea mintală.. Cuvântul făcut trup. la rugăciunea inimii. Pentru ei acest lucru este ceva nou şi câteodată derutant de a căuta Cuvântul Domnului într-un pasaj al Scripturii. Adesea candidaţii sunt obişnuiţi cu rugăciuni orale. În modul lor de a se ruga ei nu au învăţat să mediteze Scriptura. calea crucii. Augustin ne arată că Scriptura se înţelege şi se dezvăluie prin Misterul lui Cristos: “Novum Testamentum in Vetere latet in Novo patet” (Noul Testament este ascuns în Vechiul Testament.. Metoda foarte cunoscută: “a citi. la meditaţie. a ne ruga”. Concluzie În regiunea în care m-am născut sunt mulţi protestanţi. A se ruga cu Cuvântul Formarea are ca scop.

fie în celebrările liturgice. dintr-un “exil” în care a fost lăsat pentru prea mult timp (cfr. Maurice Laurent A. şi catecumenii erau numiţi “audientes”. începând de la Moise şi toţi profeţii”. Marcu (13/14) “Cel care citeşte să înţeleagă”. DV.Catehiştii . Iacob (1/22): “Nu fiţi numai ascultători ci şi înfăptuitori ai Cuvântului”. Din Faptele Apostolilor (8/13) “Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă îndrumă nimeni?” Din episodul de pe drumul Emausului: Isus înviat “Le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la El. Ca şi ghid pedagogic aş vrea să mă opresc asupra a patru citate: Din sf. a participa la cateheze a însemnat “audire verbum” adică “a asculta Cuvântul”.A.slujitorii Cuvântului. cap 6). Datoria noastră de formatori constă în faptul de a ajuta tinerii să asculte Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca să trăiască din el. Din sf. Cateheza constituie cu siguranţă o formă particulară a slujirii Cuvântului în Biserică. Este cunoscut că şi Conciliul Vat. Candidaţii la viaţa consacrată să aibă dorinţa de a ajunge până la “Izvorul cu apă vie” iar noi formatorii îi îndrumăm.Oare acum aceştia au o mai mare credinţă? Nu ajunge să citeşti Biblia pentru a deveni sfânt. fie în întreaga activitate de evanghelizare. “Ea constituie funcţia pastorală ce transmite Cuvântul lui Dumnezeu pentru a trezi şi a hrăni credinţa” afirma Directoriul Pastoral. Pr. II a readus în actualitate Cuvântul lui Dumnezeu. BIBLIA IN CATEHEZÃ 1.Cateheza trebuie 53 . Franţa 1965. În antichitate. In acest sens. cateheza este înainte de toate caracterizată în esenţa ei de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Întruparea lui în istorie ca şi ascultarea .

Necesitatea de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu este acceptată şi prezentă în mişcarea catehistică actuală din Conciliul Vatican II. Scriptură constituie în mod efectiv “inima” şi “cartea” prin excelenţă a catehezei (RdC 105). 2. Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor Săi şi vorbeşte cu ei . Cateheza şi slujirea Cuvântului . în Cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere şi tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin şi forţă. iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. In această prezentare vreau să propun în mod sintetic câteva idei pentru ca şi cateheza să poată să devină o slujire a Cuvântului revelat şi a anunţului Cuvântului Întrupat şi în acelaşi timp pentru a oferi câteva consideraţii despre relaţia între Biblie şi Cateheză. izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale”( DV 21). Cuvântul lui Dumnezeu este un dar ce nu poate fi condiţionat de mijlocirea umană. II : “Întrega propovăduire a Bisericii.probleme deschise Nu lipsesc discuţiile asupra modalităţii transmiterii şi actualizării Cuvântului în lumea de azi . iar un rol specific îl ocupă Magisterul pastorilor (DV 10) Pe baza acestei afirmaţii. Cateheza şi Cuvântul lui Dumnezeu. hrana sufletului. nu lipsesc punctele problematice privind teoria şi practica catehezei. ca slujire a Cuvântului. Scriptură. trebuie să fie hrănită şi călăuzită de Sfânta Scriptură. Activitatea catehetică.slujitorii Cuvântului . mijlocirea eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. ca şi “slujire a Cuvântului”. ca şi religia creştină însăşi. în special după Vat.să-şi regăsească identitatea ei la lumina înţelegerii ecleziale reînnoite a misterului Cuvântului. Deci: care sunt izvoarele catehezei ? * Locul central în mod absolut îl are Sf. Conştiinţa şi experienţa creştină ne spun că nu putem reduce la un proces automatic. Sf. slujirea şi spiritualitatea catehistului. filozofic. Deseori poate lipsi contactul direct. acea apropiere zilnică cu Biblia care trebuie să-i caracterizeze pe toţi audientes . are nevoie de o mijlocire istorică. 54 . O funcţie de neînlocuit o are şi tradiţia eclezială (CT 27). sau lipseşte o cunoştinţă critică. Expresia a devenit aproape un slogan şi defineşte cu adevărat în mod sintetic identitatea. îi putem numi pe catehişti slujitori ai Cuvântului. Căci în Cărţile sfinte. o atenţie istorico-culturală şi o aprofundare a contextului teologic. Dar a sluji nu este uşor : trebuie să fie cunoscută modalitatea şi conţinutul slujirii şi slujirea trebuie trăită şi cunoscută în mod mereu mai competent şi responsabil. deci. Există ispita de a reduce Scriptura la un conţinut doctrinal foarte sistematizat. dar există şi dificultăţi.

rămâne mereu o căutare umilă a adevărului. între fidelitatea tradiţiei şi exigenţa înculturării. Revelaţia constituie o întâlnire personală între om şi Dumnezeu. Cateheza. Cateheza trebuie să aibă o dimensiune existenţială. Sinodul Episcopilor cu privire la Cateheza din 1977 a oferit o mare actualitate problemei înculturării credinţei creştine. cateheza trebuie să fie de asemeni completă. mai ales nr. Cum trebuie să unim anunţul evangheliei cu aprofundarea acestei experienţe ? Acestea şi alte dificultăţi cer o aprofundare a naturii catehezei ca slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. anunţul catehetic se face pornind de la anunţul vieţii. Înainte a fost accentuată învăţătura doctrinală. astăzi se vorbeşte de experienţa trăită. c. trebuie să clarifice raportul între mesajul şi identitatea culturală. conţinutul şi scopul revelaţiei : pune în evidenţă iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu. cum trebuie să unească cateheza transmiterea mesajului Cuvântului lui Dumnezeu şi confruntarea sinceră cu diferite idei religioase şi culturale ? d. Cateheza şi experienţa credinţei In acţiunea catehetică de astăzi este accentuat primatul experienţei în maturizarea credinţei. Exigenţa adevărului în cateheză Pentru a fi fidelă adevărului revelat. şi se realizează într-o dimensiune istorică .b. deoarece este slujirea Cuvântului. Iată câteva dimensiuni fundamentale ale misterului Cuvântului lui Dumnezeu ce vor lumina activitatea şi natura catehezei. Se iveşte deci imediat o întrebare : cateheza trebuie să transmită numai certitudini sau să aibă şi aspectul căutării pe drumul adevărului ? Iar în raportul ecumenic şi pluralistic prezent în societatea actuală. 55 . descrie originea. Cateheza în acelaşi timp. preocupată de a transmite cu fidelitate şi autenticitate întregul mesaj al credinţei. de atitudini evanghelice personale şi mature de asimilat. natura salvifică a revelaţiei şi contextul Trinitar. Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu şi consecinţele pentru cateheză Documentul Dei Verbum. sistematică. Cristos este centrul acestei revelaţii divine. 3. Cateheza pentru omul într-o anumită situaţie In centrul catehezei se află necesitatea legăturii dintre Cuvântul revelat şi viaţă. Iată de aceea câteva aspecte care trebuie puse în evidenţă activitatea catehetică. 2.

În ascultarea fidelă a acestui Cuvânt comunitatea creştină îşi găseşte semnificaţia profundă a vieţii. ci în comuniune. Cateheza este comunicare personală şi iniţierea la comuniune personală. prin titlurile mesianice şi alte numiri atribuite lui Cristos şi persoanei sale. nr. Consecinţe pentru cateheză : Cateheza trebuie să fie calea pentru această întâlnire personală : “în centrul catehezei noi găsim în mod esenţial o persoană : aceea a lui Isus Cristos. în manifestarea sa istorică. O cateheză care nu ajunge la anunţul lui Cristos rămâne incompletă. Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu . Cuvântul lui Dumnezeu este o interpretare şi luminare a existenţei. Heschel). “Biblia nu este o carte a omului despre Dumnezeu. În acest sens scopul definitiv al catehezei este de a pune pe cineva nu numai în contact. are o semnificaţie salvifică şi antropologică pentru om. cosmice. în intimitate cu Isus Cristos” (CT. Cateheza este înainte de toate anunţul lui Cristos şi a planului divin întrupat. dar “aceast ă învăţătură nu este un nucleu de adevăruri abstracte. subliniază convingerea că în Isus din Nazaret găsim centrul. umane. şi angajarea operativă pentru a construi istoria. Consecinţe pentru cateheză 56 . ci o carte a lui Dumnezeu pentru om!” (A. Desigur centrul acţiunii catehetice este Cristos : misterul lui Cristos luminează conţinutul catehezei. şi în el Cuvântul lui Dumnezeu devine Persoană vie. şi conţinuturile catehezei trebuie să fie prezentate în termeni rela ţionali. în El omul găseşte cheia interpretării sale şi garanţia realizării unui plan nou al persoanei sale. adică ca şi un raport între persoane. (Caracteristica semnificativă şi eliberatoare a Cuvântului lui Dumnezeu) 4. precum orice acţiune de evanghelizare ce nu ajunge la proclamarea explicită a vieţii şi activităţii lui Cristos.7). îşi găsesc sensul lor în legătură cu Cuvântul întrupat”. Cuvântul lui Dumnezeu . nr 5). punctul de orientare pentru întreaga omenire . ci este comunicarea misterului viu al lui Dumnezeu” (CT.a. Isus Cristos spune un “Da” definitiv lui Dumnezeu. evanghelice. A face cateheză înseamnă a comunica doctrina lui Cristos. într-un fel de dialog între Dumnezeu şi om.mesajul pentru om Cuvântul lui Dumnezeu. Întâlnirea cu Isus Cristos devine de aceea “semnul fundamental şi sacramentul prin excelenţă” al întâlnirii omului cu Dumnezeu şi în acelaşi timp manifestă dimensiunea personalistă a procesului revelaţiei divine în istorie. Diferite elemente biblice. pe care cateheza trebuie să le explice.centrul şi culmea revelaţiei ( dimensiune cristocentrică şi personalistică a Cuvântului lui Dumezeu) Mărturia biblică. Caracterul personal al Cuvântului lui Dumnezeu pătrunde omul în totalitatea existenţei lui. Isus Cristos.

un răspuns la întrebări . Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă aşadar însăşi viaţa. Consecinţele pentru cateheză Aceste aspecte care caracterizează Cuvântul lui Dumnezeu se reflectă şi asupra ideii catehezei şi acţiunii sale. Acest punct clarifică aspectul angajator şi de promovare a catehezei. ca loc şi instrument de automanifestare.Fiind o slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. Cateheza este profeţia care luminează şi interpretează viaţa şi istoria. 57 . Cuvântul lui Dumnezeu se îmbracă în mod necesar cu aspecte culturale ale situaţiilor şi timpurilor. ci consacră o uniune indisolubilă între Cuvânt şi culturile istorice (cfr GS 58 . participă la caracterul global al revelaţiei şi se configurează ca un ajutor semnificativ şi decisiv pentru viaţă. De aceea. Cateheza este în funcţia de desăvârşire totală a omului. Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în istorie (Dimensiunea istorică şi dialogală a Cuvântului lui Dumnezeu) Dumnezeu se revelează şi vorbeşte oamenilor în istorie. într-o istorie concretă a evenimentelor şi martorilor. cateheza nu se limitează la sectorul religios al existenţei. cateheza devine o acţiune de conştientizare şi de eliberare în vederea angajării pentru o lume mai conformă cu planul divin. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie redescoperit într-un proces de interpretare şi de actualizare pentru a fi eficace şi acceptat în plinătate. iar Cuvântul lui Dumnezeu este baza acestei acţiuni. Este legea structurală care nu identifică Cuvântul lui Dumnezeu cu orice cultură. cateheza reflectă în natura şi în angajările ei aceste linii ale Cuvântului revelat. 5. EN 20). Deoarece este o transmitere a Cuvântului eliberator şi mântuitor al lui Dumnezeu . ci pătrunde totalitatea planului uman. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca o deschidere la problemele persoanei. Cateheza vorbeşte despre viaţă şi clarifică aşteptările ei. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în culturile istorice. este reluarea relatării evenimentelor prin care Dumnezeu s-a revelat oamenilor. Asumând istoria. primesc şi răspund mesajului divin. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în răspunsul credincios al omului şi Cuvântul lui Dumnezeu ajunge la noi mijlocit mereu prin conştiinţa persoanelor şi grupurilor care manifestă. Iată câteva aspecte catehetice care trebuie să urmeze: Orice cateheză este proclamarea unui Cuvânt întrupat şi include în mod esenţial relatarea faptelor semnificative ale lui Dumnezeu pentru om . şi îşi are culmea în existenţa umană a lui Isus din Nazaret. încât este un anunţ şi un plan de eliberare al omului. întrun cuvânt ca punct de orientare a existenţei. Dar relatarea este exprimarea istoriei mântuirii numai când devine şi istoria noastră de mântuire.

Mesia. în diferite forme de învăţatură. este originea manifestării profetice. Acest efort nu aparţine numai reflexiei teologice. este opera Duhului Sfânt : Duhul Sfânt inspiră Scripturile. În fine cateheza participă şi la efortul ermeneutic de interpretare şi de reformulare a credinţei revelate. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca vestea cea bună pentru săraci. Cateheza presupune şi realizează înculturarea credinţei. Prin forţa aceluiaşi Duh. de rugăciune etc. participă la angajarea delicată dar necesară de a retransmite credinţa în categoriile culturale ale fiecărei regiuni şi popor. Este o prezenţă misterioasă şi puternică care domină şi oferă forţă Cuvântului. darul Duhului Sfânt (dimensiunea spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu) În tot planul revelaţiei Cuvântului lui Dumnezeu. de îndemnare. Cateheza. apare legat în mod indisolubil de originea şi de transmiterea Cuvântului. este El cel care vorbeşte prin profeţi. Cuvântul apare ca un dar şi ca un har. Cateheza constituie deci un loc privilegiat unde continuă să răsune Cuvântul lui Dumnezeu în istorie. precum şi orice formă de evanghelizare şi de slujire a Cuvântului.Cateheza se inserează în dialogul revelator şi credincios între Dumnezeu şi om. Consecinţe pentru cateheză Cateheza. este El care este dăruit în plinătate de către Cristos înviat. În această perspectivă. Cuvântul lui Dumnezeu. de proclamare. În VT Duhul Sfânt este forţa dătătoare de viaţă. sugerează cuvântul profeţilor (Is 55. este El care realizează întruparea Cuvântului. deoarece este acţiunea eclezială pentru maturizarea credinţei “este prin urmare acţiunea Duhului Sfânt. cum afirmă Sinodul din 1977 şi documentul ieşit cu ocazia acestui sinod EVANGELII NUNTIANDI. ci şi acţiunii catehetice. 58 . profetul prin excelenţă este cel asupra căruia se va revărsa plinătatea Duhului Domnului. mişcă inimile spre lumina credinţei în ascultarea Cuvântului. Devenit Duh dătător de viaţă. o acţiune pe care numai El o poate suscita şi hrăni în Biserică”(CT 72).18-19) şi devine izvor al Duhului adevărului şi vieţii asupra întregii umanităţi (In 7. suscită apostoli şi profeţi. Duhul este originea vocaţiei profetice. Cuvânt de reconciliere şi de iertare. “al Cuvântului în istorie”.39). El umple Biserica cu daruri profetice şi inima credincioşilor pentru ca în ei să locuiască şi să crească Cuvântul mântuirii. asigură eficacitatea cuvântului profetic. manifestările Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică îşi asumă caracteristicile Duhului lui Dumnezeu. de mărturisire. Duhul desfăşoară un rol important .10-11). Întregul plan al întrupării Cuvântului. Isus din Nazaret revendică asupra sa puterea Duhului pentru misiunea sa profetică (Lc 4. purtător de pace şi de bucurie. într-un efort de autentic de interpretare a experienţei creştine. În acest sens. 6. Duhul împărţeşte în Biserică darurile sale. fără a micşora sau întuneca Cuvântul.

Cateheza cere deci o atitudine de primire şi de înţelegere a darului Duhului. Isus Cristos este cel care a venit deja pentru a revela planul lui Dumnezeu. nu va trece niciodată şi nu mai este de aşteptat nici o nouă revelaţie publică înainte de arătarea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos “(DV 4). Cateheza în Duh trebuie să fie un cuvânt proclamat cu autoritate. “să nu facă din credinţa creştină o atitudine de imobilism. trebuie să fie pe deplin conştientă de a acţiona ca instrument viu şi docil al Duhului Sfânt”.. Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă manifestarea finală a adevărului. dar este şi cel care trebuie să vină. Cateheza cere o atitudine spirituală de rugăciune şi de contemplare. de descoperire şi de căutare sub călăuzirea Duhului. ceea ce este sigur de 59 . Consecinţe pentru cateheză Aceste consideraţii asupra Cuvântului lui Dumnezeu ne îndeamnă să propunem o cateheză care concepe ac ţiunea ei ca slujire a Cuvântului dăruit şi promis într-un dinamism deschis şi dialogal. ci o mărturie şi un drum făcut în comunitate. ci un drum spre viitor ca şi Avram” (CT 60). Cuvântul lui Dumnezeu. Toate acestea înseamnă că slujirea Cuvântului în Biserică nu exclude întunericul şi îndoiala. “Este foarte clar că. Biserica atunci când realizează misiunea ei de a face cateheză. în mod liber. dar lăsându-se condusă de Duhul Sfânt spre adevărul total. Cateheza astfel devine nu doar transmiterea certitudinilor. între bucuria “posedării şi suferinţa aşteptării”. care ştie să întărească propria identitate în credincioşi (CT 6). Cateheza este deci o c ăutare a unei mărturii şi maturizarea credinţei care angajează pe toţi. Cateheza nu este numai un act magisterial. 7. Acţiunea catehetică nu se poate baza numai pe legile umane. Cuvântul lui Dumnezeu se prezintă astfel ca un drum lung de revelaţie. fiind legământ nou şi definitiv. curajos. suferinţa pentru adevăr şi efortul căutării. să distingă ceea ce este central de ceea ce este periferic. Cateheza trebuie să aibă curajul adevărului. “Economia creştină a mântuirii. creativ. ci şi o căutare deschisă. ea manifestă Cuvântul într-un climat de umilinţă şi de rugăciune. între mântuirea “oferită şi promisă”.. Cuvânt oferit şi promis (dimensiunea escatologică a Cuvântului lui Dumnezeu) Cuvântul lui Dumnezeu participă la dimensiunea escatologică între “deja şi încă nu”. deschisă la acţiunea interioară şi creativă a Duhului. Cateheza trebuie să fie diferenţiată.

Experienţa religioasă. al lui Cristos şi al Bisericii. Cristos şi Biserică. În sinteză Cateheza este autentică când respectă structura experienţială a comunicării credinţei. Cum putem defini experienţa religioasă specific creştină ? Ce caracteristici prezintă experienţa istorică a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu şi răspunsul credinţei ? VT apare ca o fixare literară a acelei experienţe religioase extraordinare a Israelului. Liturgia. când o persoană şi un grup aprofundează şi exprimă trăirea proprie cu referire esenţială la experienţele trecute. fie personal. Se actualizează astfel un proces de identificare dinamică între propriul itinerar experienţial şi experienţa Israelului. ce o continuă pe cea a Bisericii apostolice se exprimă prin diferite documente şi realit ăţi ale tradiţiei ecleziale (Istoria Bisericii. Cateheza trebuie să fie deschisă la dialog şi la confruntare . 8. Magisterul pastoral. o experienţă istorică care a fost locul manifestării Cuvântului lui Dumnezeu în drumul său mereu deschis spre plinătatea lui Cristos. Procesul catehezei trebuie să permită. unitate şi spre o convieţuire pluralistică. Experienţa religioasă eclezială. fie comunitar pentru a asimila şi a înfăptui Cuvântul. să respecte într-un cuvânt ierarhia adevărurilor (CT 31). şi o aprofundare progresivă a acestei identificări în diferitele situaţii ale vieţii (cateheza şi maturizarea credinţei). Toate acestea se realizează în contextul experienţei religioase. adică când îşi are aprofundarea propriei experienţe şi confruntarea ei cu experienţele ce sunt temelia realităţii creştine : Israel. reflexia Sfinţilor Părinţi şi a teologilor. Cateheza cere un dinamism continuu de maturizare. sub călăuzirea Duhului nu se teme de confruntare şi de dialog ci se deschide la colaborare. Fără experienţa religioas ă nu există nici comunicare şi nici ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. În acest sens se actualizează o experienţă de credinţă creştină în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. deci. o identificare globală a propriei experienţe cu experienţa biblică şi eclezială (evanghelizarea şi convertirea). formele de spiritualitate). NT constituie pentru noi mărturia experienţei minunate a lui Isus din Nazaret şi a comunităţii apostolice. Raportul strâns între Cuvântul lui Dumnezeu şi experienţa religioasă permite să unim cateheza ca slujire pastorală a Cuvântului cu structura fundamentală a experienţei de credinţă. devine educaţie spre pace. 60 .ceea ce este nesigur. locul Cuvântului Prezenţa lui Dumnezeu în istorie este primită numai prin Cuvântul interpretat şi acceptat în conştiinţa credincioasă a omului.

am ajuns practic la aceeaşi concluzie. Iosif Nagy despre predică şi cateheză. svd DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR PREZENTATE Pr. încetul cu încetul. Florentin Discutând cu Pr. Dacă nu este interes. Deseori apare întrebarea: De ce se comportă ei aşa? Probabil din acest motiv comunităţile încearcă să răspundă la rândul lor la întrebarea. o dorinţă. pentru acea duminică. şi atunci şi-ar pune întrebarea. Olivo Bosa S. Este un raport necesar. insensibililă. Pr. iluminant pentru orice drum catehetic.S. Deseori aceste lucruri nu se fac printr-o predic ă. s-ar crea o ruptură. şi comunicată mereu printr-o “tradiţie” vie şi activă de la o generaţie la alta. Dacă am face acest lucru. în timp ce predica ar avea un alt subiect. Să nu înlocuim subiectul pe care l-am auzit ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.Cateheza autentică este întotdeauna iniţierea ordonată şi sistematică în revelaţia pe care a făcut-o Dumnezeu despre sine către om în Isus Cristos. profund. hotărât de Biserică pentru acea zi. Numai dacă se trezeşte în noi întrebarea. Iată într-o sinteză destul de scurtă şi limitată.Mons. Cere multă cunoaştere şi trăire a Bibliei şi în acelaşi timp capacitatea de a trăi în mod actual mesajul biblic. şi ajungem la un învăţământ catehetic. în lumea despre care vorbim. pentru a o inspira şi a o examina în lumina Evangheliei (CT 22). unde este Biserica. De ce trăiesc ei aşa? Răspunsul îl găsim în rugăciune. lumea a început să devină indiferentă. Plecând de la Cuvântul lui Dumnezeu . nu vom avea nici întrebări şi nici răspunsuri. Ea priveşte sensul ultim al existenţei pe care o luminează în totalitate. Gianfranco Maronese. este foarte bine.Biblia. Trebuie să ne întrebăm atât noi Biserica. pentru că lumea e mult prea obişnuită să fie solicitată cu Cuvântul. unde este unitatea? 61 . Credincioşii ar auzi un cuvânt. cu o cateheză care are cu totul alt subiect. P. cât şi comunitatea creştină. ce facem noi pentru a fi un exemplu pentru poporul căruia ne adresăm.J Fapt este că. atunci va apare şi răspunsul. un interes. printr-un cuvânt. Dar o astfel de revelaţie nu este izolată de viaţă şi nici suprapusă în mod artificial. o întrebare. Problema este de a trezi în lume. raportul pe care îl are Biblia cu acţiunea catehetică şi invers.

Şi după aceea. mă refer la situaţia noastră subiectivă. Meditam ca în Lectio Divina să descopăr mesajul lui Dumnezeu pentru mine. Însă. Pr. Altfel. şi mai ales pe măsura ce vârsta avansează. Degeaba vorbesc unei comunităţi dintr-un sat despre probleme politice. m-am pregătit ca să pot expune sâmbătă seara ideile pe care vroiam să le comunic. La început am avut trei liturghii din care am scos una. şi toate aceste idei ale lor. să discutăm mai mult despre ideile pe care le-am prezentat la predică. Dumnezeu mi-a dat harul ca timp de zece luni să trăiesc aceast ă experienţă. Am organizat o întâlnire cu tinerii şi sâmbăta seara. Oamenii la un moment dat au un fel de alergie faţă de ele. am încercat să le exprim cu ideile lor. am comunicat şi această experienţă 62 . Nagy Joszef Era o aventură interesantă. după ce s-a deschis puţin textul. Mărturisesc că. le-am folosit ca modalitate de a mă exprima cu ideile mele. Aici bineînţeles. am avut şi eu această experienţă. sectanţi. Erau toate ideile care îi interesau pe ei. Este foarte important ca predica să nu fie un discurs subiectiv. Comunitatea europeană. începeau de la Cuvântul Evangheliei. Şi a fost o luptă foarte dificilă. Încercând după vecernia de sâmbătă să discutăm despre Evanghelia de a doua zi. la o parohie nou fondată. bineînţeles fără nume. am observat că din partea credincioşilor. Am făcut acest lucru pentru ca să văd cum gândesc ei. Prof. Dacă nu există acea reîmprospătare. în momentul în care m-am întâlnit cu acest grup. După aceea. în sensul unor discuţii. A fost o reuşită. se ajungea la vechea poveste. Eu am fost primul paroh. ceea ce eu doresc să aud. tot ceea ce am înţeles eu prin comentarii. este cel mai important lucru. Deci. În cadrul acestei întâlniri cu adulţii. contra ortodocşilor. Seara nu am făcut altceva decât să rezum acele idei şi să fac aplicaţii practice. acelaşi început. ce idei au. i-am invitat pe aceia care doreau să mediteze mai mult. Din discuţia pe care am avut-o ieri cu Părintele. este puţin dar. făgaşul este inevitabil acelaşi. pentru că oricum făceam. Acest lucru m-a ajutat. Am avut efectiv de luptat împotriva predicilor care erau fixate pe tematici istorice. globalizare. La începutul săptămânii am citit Evanghelia. ca să nu se simtă nimeni atins. dar să mă intereseze ceea ce auditorul are nevoie ca şi hrană sufletească. am făcut şi experienţe de trăire a Cuvântului. o învârteau. a simţi ceea ce are nevoie comunitatea. Poate că. două trei fraze schimbate. prediciile au cam acelaşi făgaş. Pe parcurs am citit comentarii. s-a actualizat metoda pe care am descoperit-o (să spun aşa). i-am chemat la o aventură de a intra în întâlnire cu Cuvântul. acelaşi sfârşit. prin raţionamentul meu. a venit o bogăţie de idei în legătură cu predica. dar scurtă. am meditat aceeaşi parte din Evanghelie. Am să-l las pe Părintele să ne spună exact cum a procedat el cu o comunitate cu care a avut o astfel de exeperienţă. precum şi despre o nouă evanghelizare în sensul de vitalitate nouă. o răsuceau. mi s-a părut foarte interesantă încercarea de a pregăti predicile cu comunitatea înainte. extraordinare sau mondializare. era de ajuns pentru credincioşii aflaţi la început. şi ca şi cum ar fi o predică directă. Nu este ceea ce îi interesează pe ei. Am ajuns la Târgu Mureş într-un cartier. fără concretizări. În prima perioadă meditam mereu despre Evanghelie.A cunoaşte bine comunitatea. cum văd această realitate din punctul lor de vedere. acel elan nou despre care vorbea foarte bine părintele. după câteva săptămâni de la iniţiere. unde era posibil.

trăiesc pentru întreaga comunitate. Pr. fără să nominalizez pe cineva.. Juan Barrea F. Deseori ne certam chiar în faţa tinerilor. el era un tip impulsiv. A doua experienţă am trăit-o într-o parohie. de a schimba aceste metode de pastoraţie. acesta este un adevărat succes (. unde a intrat cu mare forţă grupul martorilor lui Iehova. Şi în existenţa primitivă existau tensiuni. Prof.S. avea mereu ceva de adăugat sau de contrazis. Deseori nu am reuşit (. atunci se va exterioriza harul extraordinar. Însă cum trecem peste aceste tensiuni? Viaţa vine prin durere! Iar aceasta este suferinţa în Cristos. crucea lui Cristos cu care dacă ne unim. ci doar să relatăm o experienţă pe care am avut-o. Prin viaţa lor creştină trăită în Cristos. Pentru mine era în primul rând o posibilitate de a comunica în limba în care ei gândesc. ci este ceva pe care şi ei îl înţeleg. că nu le voi spune niciodată numele. au devenit conştienţi că nu sunt creştini doar pentrui ei. când am ieşit din Biserică am încercat să-mi amintesc ce anume s-a spus.J Aş sublinia problema trinitară în predicare. S. am observat că le-a apărut un puternic simţ al responsabilităţii faţă de comunitate. efectul a fost următorul.Dar ce face. nu cu mintea mea de cleric izolat de lume. După ce am asistat la o Liturghie.. Fr. Acesta a fost cel mai mare succes din punctul meu de vedere.). doar pentru că este plătit pentru asta. trăiesc pentru alţii. Dacă avem curajul să luăm asupra noastră această cruce a schimbării. aşezat în mijlocul poporului. Care a fost efectul? Efectul a apărut în primul rând din partea credincioşilor. Am văzut naşterea acelei comunităţi care mă garanta. nu trăiesc numai pentru ei Cuvântul lui Dumnezeu. Este o experienţă ce poate fi trăită de către fiecare din noi. a înfiinţat şi el grupuri de studiu biblic. ei au văzut că această Evanghelie nu este doar o predică pe care o spune preotul. Tadeusz Rostworowszki. voi vă certaţi mereu? Efectul propovăduirii din această comunitate constă în primul rând în eficacitatea comunităţii. Parohul s-a speriat văzând că aceştia aveau multe grupuri în care se studia Biblia.. este foarte importantă dimensiunea trinitară a dumnezeirii. haruri într-adevăr dumnezeieşti. Atunci. După câteva luni. deoarece poporul era însetat de cunoaştere. Încetul cu încetul. în momentul în care ne unim vom ajunge la Înviere. M-a suprins constatarea unei fete care a spus: Măi. Oare era necesar să vină martorii lui Iehova ca să se trezească această dorinţă de a face acest apostolat şi de a propovădui Biblia?! Pr. Din partea credincioşilor.. iar el mă divulgă de pe amvon? După aceea i-am liniştit.C Nu vrem să judecăm nimic.). Nagy Joszef Am avut la mine un seminarist pentru un an pastoral. A avut şi el succes. la început au pus cu teamă întrebarea: . şi acesta este secretul. Preoţii care s-au născut în altă 63 . preotul acesta? Eu sunt în confidenţă faţă de el. Cel mai greu a fost în cazul unor persoane care erau puternic marcate de experienţele lor de viaţă şi care. într-o comuniune fraternă. Şi de asemenea că nu trăiesc numai pentru ei aceste experienţe.trăită de ei. Dacă credincioşi îi văd pe preoţi într-o iubire fraternă..

iar rolul preotului este acela de a finaliza. s-ar putea face acea pregătire preliminară a poporului. Mă întorc la ceea ce am început să spun despre vremea când eram elev. are un efect foarte profund asupra sufletelor care se reunesc în predica lui. nu romano-catolicii separaţi. mă gândesc că elev fiind. De ce nu avem Biblia noastră catolică? Acum s-au făcut atâtea Biblii. ascultam predici. Ei să constituie comunitatea pe care o are parohul.. Dacă nu facem această legătură cu comunitatea. Preotul trebuie . Este necesar să ni se ofere un model de citire a Bibliei din partea profesorilor. Prof. Ioan Botezătorul: “Pocăiţi-vă. S-a afirmat că preotul trebuie să fie un convertit şi un model viu de trăire a Evangheliei. Există o mare cerere pentru retipărirea broşurii “ Călătorie la iad cu Scriptura în mână”. Se comenta şi ceea ce acccentuează sf. Părinte deseori în predicile sale “cateheza domestică”. Nagy Joszef 64 . dar continuator cu inovaţia. Subliniez şi doresc să avem Biblia catolică completă! Aceasta o cere poporul credincios catolic. . adică de a păstra ceea ce este bun. Mergeam la Biserică.să facă legătura cu comunitatea. nu aveam Biblii. Cu această predică a început Isus vestirea Evanghelie: “Pocăiţi-vă. Pr. ascultam predica.mentalitate. ci să facem o Biblie ecumenică în limba română şi maghiară. să încercăm să facem şi noi.2).17).atunci nu exista proliferarea sectelor-. iar preotul să fie ministrul care vine să încununeze ceea ce au făcut. Aş dori să subliniez ceea ce s-a spus şi s-a accentuat la Conciliul Vatican II Sfântul Părinte. această imagine a preotului care trăieşte înainte de a vesti şi vesteşte ceea ce el trăieşte. greco-catolicii separaţi.aşa cum s-a subliniat . nu moarte. cu ceea ce trebuie să reprezinte Evanghelia vie şi canoanele vii. pentru că suntem în Transilvania. prin faptul că lui i-ar rămâne să aducă în mijlocul poporului pe Cristos cel Euharistic şi sfintele Taine. din ce este vechi şi din ce este nou. să fie o comunitate care comunică unul cu altul. se discuta în familie predica de la Biserică. trebuie să o aducem la zi şi aici intervine rolul profesorilor de Biblie. Prin Acţiunea Catolic ă. grupul marian etc. Poporul lui Dumnezeu să fie şi el vestitorul Evangheliei. Făcând legătura cu ceea ce s-a spus. Augustin Silvestru Prunduş Procesul pastoral este un plan de convertire şi aceasta a vestit sf. unde trăim într-o comuniune etnică. de întoarcere. mergeam la biserică. căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”(Mt 4. Deci. nu avem rod desăvârşit. Pr. ne întorceam acasă şi în jurul mesei. căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor”(Mt 3. M-am bucurat foare mult când am găsit în Conciliul nostru provincial un model de păstrare al canoanelor şi tradiţiilor. Pentru a o retipări. nu se pot schimba sută la sută sau se schimbă greu. Doresc să subliniez rolul laicilor în vestirea Bibliei. Este nevoie de convertire.

Olivo Bosa. de a ajuta lumea să meargă la Dumnezeu. iubindu-l în mod serios pe Cristos şi de a iubi atât de mult lumea. J. Deci Bibliile există. Creştinismul s-a răspândit de fapt de la om la om. trebuie propovăduită Evanghelia iubirii. Pr. pentru că dacă oamenii nu-l iubesc. Trebuie ca lumea să cunoască şi să iubească Cuvântul lui Dumnezeu. întâlnesc persoane care spun: “Eu merg la Biserică şi la spovadă din dragoste. Paul a început să vorbească despre aceste lucruri. poate că ar trebui să accentuăm mai mult acest punct şi să vedem ce facem noi pentru a ne lăsa cuceriţi de acest mister. ci a fost lipsa de pregătire a tânărului.Eram la Târgu Mureş cu ocazia spovezilor dinaintea Paştilor. atunci nu are nici un rost. ne-am străduit să întreprindem activităţi practice. pentru a putea aplica Cuvântul lui Dumnezeu. un punct folosit din partea evangheliştilor şi din partea sf. Cuvântul a fost mereu întrupat. Sunt mulţi. Întorcându-ne la o reflecţie mai profundă asupra gândirii evangheliştilor. pentru că m-am rugat lui Dumnezeu să-mi îndeplinească o dorinţă. să nu-i nimerească la examen lecţia pe care nu a învăţat-o.începând cu farizeii şi cu păgânii . În contextul lumii de astăzi.F. Bineînţeles că nu a fost greşeala lui Dumnezeu. pastorale. nici nu au la ce spera. unde este atâta disperare. dar oamenii nu le citesc. nu i-au dat atenţie.J Apare o problemă şi o întrebare: cum putem trezi interesul. ca îndrumători şi formatori. nu a fost niciodat ă o abstracţie. şi pe fiecare persoană care se confesa am întrebat-o dacă avea acasă Biblia. Tot efortul nostru trebuie să fie asemănător Maicii Tereza. şi probabil că ar trebui să facem şi noi acest efort. Pr. însă s-au revoltat.deschiderea faţă de acest mister. iar dorinţa nu mi s-a îndeplinit. Paul a fost acela de a fi cucerit puternic de Cristos. eu merg de frica lui Dumnezeu. Efortul evangheliştilor a fost acela de a face aplicare. pentru că aveau alte interese. încât această iubire să permită să se găsească instrumentul. vom reuşi să înţelegem ce trebuie să facem pentru ca lumea de astăzi chiar în secularism. Poate că noi. pentru a înţelege mai bine omul de astăzi. La un moment dat trebuie vestită Evanghelia speranţei. De fapt. subiectul examenului a fost chiar acea lecţie. În acest “an al iertării”.M. Eu cred că. care spun: “Eu m-am lepădat de credinţă. Gabor Pavel O. vom reuşi să înţelegem astăzi cum trebuie. a refuzat . Maica Tereza de Calcuta a găsit modalitatea de a spune lucruri. Din păcate. Eu cred că aceasta este calea cea mai eficace. În special noi. o teorie. De exemplu: un student îmi spunea odată că s-a rugat lui Dumnezeu. De exemplu. Sf. dar de ce? Merg la Biserică numai pentru că Dumnezeu mă pedepseşte? “Dacă spovada nu se face din dragoste faţă de Dumnezeu. rămânem prea mult asupra teoriei şi de aceea trebuie să găsim o modalitate pentru a transmite acest mister. ce trebuie să facem pentru a putea răspunde la această întrebare. cu scopul de a reuni credincioşii. Nunţiul Apostolic. să se poată deschide faţă de acest mister. 90% din credincioşi o aveau. îmi este frică. De aceea. deschiderea faţă de acest mister? Am observat că multă lume s-a împotrivit. pentru că a fost pătrunsă de acest mister. De asemenea.Perisset 65 . S. Mons. Conv.

am făcut legătura şi am trăit intens formarea primită de la Pr. afirm.şi altă formare. o recitire. Este o relaţie fraternă. trebuie să se bazeze deci pe o viaţă spiritual ă personal ă profund ă. Augustin Prunduş Să unim trecutul cu prezentul. apare o muncă de legătură personalizată pentru candidaţi. au afirmat. de toleranţă. În munca noastră de formare. Multe activităţi sau chiar şi congregaţii au slăbit activitatea lor ori s-au retras. ascultându-l aici pe Pr. svd Este important ca persoana consacrată să trăiască cu adevărat această comuniune cu Isus Cristos şi să găsească o mărturie de credinţă. Provincial Iezuit Fireza. În mod special. a relaţiei tale cu o Autoritate. Activitatea persoanei consacrate. pentru că una dintre dificultăţi este o formare formală . că Dumnezeu este Tată-. principiile fixate de el sunt în sufletul meu şi mi le-aţi împrospătat. pentru că se face legătura între Cuvânt şi o experienţă de viaţă. Pr. Şi în această formare de exemplu Dumnezeu este Tată . şi că documentarea se află în ultimele cărţi scrise despre el. pe un studiu personal al Biblie.adică formez . Umberto Neri. Numai astfel vom fi persoane care mărtuisesc prezenţa lui Cristos în mijlocul lumii de azi. Vasile. Chiar şi cateheza. nereuşind să depăşeac ă dificult ăţile întâlnite. pentru ca ea să devină profeţie publică în lumea de azi. iar mai înainte l-am ascultat pe Pr. formare de interioritate. Gianfranco Maronese. în primul rând. privind spre viitor.Trebuie să ne punem toţi în adoraţie. s-au rugat. de iertare faţă de ceea ce există. am constatat că şi sf. dar ca să faci o experienţă că Dumnezeu este Tată se cere de multe ori. de a se trezi al ături de cel nevoiaş sau bolnav sau în închisoare sau în alte părţi. Vasile a fost episcop monah. cu tot ce este doritor de viaţă. o experienţă de întrupare. atunci Cuvântul lui Dumnezeu devine viu. când am vrut să parcurg evenimentele formării unui ordin călugăresc viu în Biserica noastră. Maurice Laurent În legătură cu importanţa acestei experienţe de a găsi un mod de a întrupa Cuvântul lui Dumnezeu. o reînţelegere a relaţiei tale cu părinţii tăi. Când un candidat care face prima sa exprienţă de a dărui printr-un gest . un contact personal cu Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi de a fi transmisă prin metodele potrivite. iar prin sf. eu cred că viaţa candidaţilor în comunitate este încetul cu încetul. Severanian Salaville. De câte ori îl ascult pe Pr. Revine la ideea că eu cred că dialogul de îndrumare spirituală este esenţial. care este o 66 . Vorbind de sf. un om de cultură mondială. Bosa. cred. în ascultarea voinţei lui Dumnezeu pentru a depăşi diferite dificultăţi. nu au personalizat formarea lor. Pr.ştiu. este nevoie de a avea ca bază. vă prezint acum această carte.de a-şi dărui viaţa-. Augustin l-am cunoscut pe sf. Dar înainte de toate trebuie să fim convinşi. Vasile. Augustin şi cunoscându-l înainte de a-l cunoaşte pe sf. Pr. Important este pentru noi să recitim această experienţă. Mai târziu. Asumpţionist în expunerea sa. de deschidere şi activitate socială. că activitatea catehezei este mai mult o mărturie a persoanei. cu care am început relaţiile în Institutul teologic din Cluj. Nu vrem să se întâmple ca după un timp candidaţii au auzit. pe o participare conştientă la liturgia orelor. dar de fapt nu au interiorizat.

Şi ceea ce am găsit la camaldulieni este tocmai ceea ce sf. despre asceză. Noul Testament nu este separat de Vechiul Testament. care nu sunt autentice. pentru că s-ar lungi prea mult lucrarea şi ar lua prea mult timp celor care ar dori să predice regulile morale. le-au trecut pe numele sf.excepţională manifestare a tot ceea ce sf. pentru ca să le salveze. Vasile. deci să medităm exemplele sale şi să ascultăm cu veneraţie învăţăturile sale şi să fim gata să-i primim prescrierile. pentru că toată Scriptura este pentru el un întreg.01. Nu pot să nu menţionez cuvintele de elogii ale Sanctităţii sale Papa Ioan Paul al II-lea. 67 . Augustin la Hsone. căci în regulile morale (în număr de 80) împărţite în paragrafe. Vasile se relevă în cunoaşterea profundă a Scripturii. El rămâne şi azi pentru noi model demn de urmat. sf. Aceste constituţii sunt opera lui Eustaţiu de Sebastia.1980). 7/44). În legătură cu cateheza. Pentru el. Ambroziu la Milan şi sf. De aceea. Menţionăm că indică totuşi capitolele pe care ar dori să le aprofundeze cercetătorii şi să le compare cu NT. Aşa cum spune un istoric al sf. Vasile dar ajuns apoi eretic şi condamnat de Biserică. ortodocşii îl au şi ei tradus şi tipărit în felul lor. intrat în comuniune cu sf. citează din Noul Testament 1453 de versete şi se scuză că nu citează şi Vechiul Testament. episcopii din Occident nu le-au aprobat niciodată. Vasile. în cazul nostru cunoaşterea profundă şi utilizarea neîntreruptă a Bibliei în acţiunile noastre pastorale spre gloria lui Dumnezeu şi edificarea Sfintei Biserici. Vasile s-a inspirat în tot Asceticonul său din Sfânta Scriptură. Vat. consideraţiile şi îndemnurile”. dar asta nu ne priveşte pe noi. În ortodoxie şi astăzi avem această înclinare spre sihăstrie care. precum ne dovedeşte Patrologia actual ă. Vasile. Vasile. continuă să le practice în ortodoxie şi astăzi. se şi numeşte “Opere ascetice” sau mai simplu Ascetion. Vasile a conceput şi a permis viaţa sihastră dependentă de comunitate. ne bucurăm că suntem discipolii şi fiii acestui mare sfânt. căruia îi face încheierea: “Noi toţi în Biserică. în documentul papal “Patres Ecclesiae” (02. aşa cum l-au cunoscut şi l-au utilizat în predicile lor sf. chiar dacă le-au tolerat. rostite la împlinirea a 1600 de ani de la moartea sf. Sigur că pe vremea lui nu erau capitolele şi versetele pe care le avem noi astăzi. Ucenicii lui. cu toate formele bizare pe care le-a cunoscut Orientul şi le-a practicat. cu deosebire că traduc şi “Constituţiile Monastice” zise ale sf. Vasile a scris despre viaţa monastică. Ar fi interesant pentru biblişti să vadă ce metode de folosire a Bibliei erau în vremea aceea. (Enc. Geniul sf.

............................... 17 De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual ................................ Mons... de Cluj............................................ Preşedintele C.....................CUPRINS Introducere Biblia ca instrument al formării ................................. Iosif Pal... 4 Salutul Pr...... Petru ....... 11 Parcurgerea Sfintei Scripturi ............................................M....................... Florentin Crihălmeanu .......................... 22 Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor ........ 7 Biblia în formarea comunităţilor religioase ............. 4 Cuvântul Gherghel .. 17 Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale ....................... Mons.................................. 1 REFERATE PREZENTATE PRIMA ZI Biblia ca instrument al formării ..................................................S..R ... 4 Expunerea Episcopului aux............................. 37 Câteva 68 norme Episcopului de Iaşi... 13 Biblia în acompaniamentul spiritual şi în organizarea exerciţiilor spirituale ................. 12 Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii .. 35 Câteva principii generale .

...... 81 Cuvântul lui Dumnezeu .... 89 Cuprins ..................... 75 Inteligenţa credinţei ................................................. 78 Cateheza şi slujirea Cuvântul .. 41 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR ......... 77 Biblia în cateheză ..................... 75 Înţelegerea literară .................... 79 Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu .................................................................. 65 Caracteristici teologice .....mesajul pentru om .............................................................................................................. 68 Consecinţe practice ......................................................... 78 Catehiştii ...........84 Cuvântul lui Dumnezeu ...........................................consecinţele pentru cateheză ................................................................Cuvânt oferit şi promis ............ 69 Biblia ca instrument al formării .... 76 A se ruga cu Cuvântul ............................................................ 83 Cuvântul lui Dumnezeu ............întrupat în istorie ............................probleme deschise .......................slujitorii Cuvântului .locul Cuvântului ............................ 38 Obiectivele studiului Sfintei Scripturi .......................................................practice ............................................................................................. 76 Concluzie ........ 62 Bazele biblico-teologice ale predicaţiei ............................ 62 Sfidările epocii noastre în faţa predicării ........................................... 99 69 .............................. 44 REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI Biblia în predicare .................................................................................darul Duhului Sfânt .................. 86 Experienţa religioasă ................................. 87 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR ............... 82 Cuvântul lui Dumnezeu ................................................

70 .

5591 Traian Com.Neamţ Tel: 033/735370 aCTELE SEMINARULUI CSMR “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII” 71 . Săbăoani .Tipărit şi editat: Misionarii Cuvântului Divin Casa de Reculegere .

Să se apropie aşadar din toată inima de textul sacru.8). să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent.TRAIAN 28-29 OCTOMBRIE 1999 “Este necesar ca toţi clericii.CASA DE RECULEGERE . atât de bogată în cuvinte divine. în primul rând preoţii lui Cristos şi toţi ceilalţi care. în calitate de diaconi sau de cateheţi.. căci necunoaşterea Scripturilor înseamnă necunoaşterea lui Cristos”. De asemenea Conciliul îndeamnă foarte stăruitor pe toţi credincioşii. ca prin citirea deasă a dumnezeieştilor Scripturi să-şi însuşească “înalta cunoaştere a lui Isus Cristos”(Fil 3. căci “vorbim cu El când ne rugăm şi îl ascultăm când citim cuvintele dumnezeieşti” (DV 25) 72 .. fie prin lectură spirituală. fie prin iniţiative organizate sau prin alte metode care astăzi se răspândesc pretutindeni. fie prin liturgie. ca ea să devină un dialog între Dumnezeu şi om. se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului. Să nu uite însă că citirea Sfintei Scripturi trebuie însoţită de rugăciune. în mod lăudabil. şi mai ales pe călugări. cu aprobarea şi prin grija păstorilor Bisericii.

73 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful