“BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”

A fost tema seminarului pe ţară organizat de Conferinţa Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România, la sfârşitul lunii octombrie (28-29), la Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiţi din Traian. Lucrările la care a participat un mare număr de persoane ce au îmbrăţişat viaţa consacrată, formatori, directori spirituali, profesori de teologie, seminarişti şi alţii - au fost prezidate de excelenţa sa Dr. Mons. Jean-Claude Perisset, arhiepiscop - nunţiu apostolic al Sfântului Scaun în România. Din partea Conferinţei Episcopilor, au fost prezenţi Preasfinţitul Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Preasfinţia sa Mons. Florentin Crihălmeanu, episcop aux., greco-catolic de Cluj-Gherla. Arhiepiscopia de Bucureşti a fost reprezentată de Mons. Ilie Sociu, vicar episcopal cu viaţa consacrată. În timpul seminarului au fost prezentate lucrările: * “Biblia în formarea comunităţilor religioase” (Mons. Dr. Jean-Claude Perisset, Nunţiu Apostolic); * “Biblia în direcţiunea spirituală şi organizarea exerciţiilor spirituale” (Pr. Olivo Bosa, S.J., Superior Provincial); * “Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor” (Pr. Prof. Alois Bulai, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic Iaşi); * “Cum se foloseşte Biblia în predicare” (Pr. Prof. Nagy Joszef-Institutul Teologic Romano-Catolic Alba Iulia); * “Biblia în formarea persoanelor care au ales viaţa consacrată” (Pr. Maurice Laurent-asumpţionist augustinian); * “Biblia în Cateheză” (Pr. Gianfranco Maronese - Superiorul Misionarilor Cuvântului Divin). Pe marginea acestor referate, au avut loc discuţii deosebit de fructuoase, cu caracter de schimb de experienţă, pe teme legate de problemele şi aspectele actuale precum şi despre metodologia însuşirii şi interpret ării corecte a Sfintei Scripturi. Ca o concluzie a seminarului, putem considera următorul fragment din referatul Nunţiului apostolic, Mons. Dr. Jean Laude Perisset: “Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. ‘Urmarea lui Cristos’ ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la Învăţătorul său ceea ce este necesar ‘ca să aibă viaţă veşnică’. De aceea, Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această ‘urmare’, pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte, învaţă, cheamă la sfinţenie. De fapt, persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură, deja în rugăciunea liturgică în care, în afară de Psalmi, sunt multe fragmente, şi cele mai semnificative sunt din Sfânta Scriptură. Dar dincolo de aceasta, timpul fixat pentru meditaţie, pentru “Lectio Divina”, pentru studiul personal, sunt alte moduri de exprimare a consacr ării noastre lui Dumnezeu. Pot să spun, că sunteţi norocoşi, voi, persoanele consacrate, că aveţi prin consacrarea voastră, un cadru de viaţă care vă 1

pune în continuu în contact cu Biblia. Cu această ocazie, a avut loc şi întrunirea ordinară a Conferinţei Superiorilor Majori din România, cu participarea Ambasadorului Sfântului Scaun - însoţit de noul secretar al Nunţiaturii, Mons. Consilier Ciro Bovenzi - precum şi a episcopilor mai sus menţionaţi. Superiorii majori au făcut propuneri în vederea redactării unui amendament al C.S.M.R la Proiectul Legii privind regimul general al Cultelor Religioase - privitor la funcţionarea şi statutul juridic al ordinelor şi congregaţiilor catolice. În acelaşi timp, Conferinţa Superiorilor Majori din România îşi exprimă dezacordul faţă de prevederea noii legi, prin care în titulatura Bisericii Ortodoxe Române se cuprinde şi caracterul “naţional”. În viitorul apropiat, urmează să fie redactat statutul propriu al cultelor, faţă de care s-a exprimat dorinţa ca în faza de pregătire să fie consultaţi şi superiorii/superioarele institutelor vieţii consacrate, pentru a elimina eventualele lacune care ar putea apărea şi care ulterior, după aprobarea acestor statute, nu mai pot fi remediate. Conform indicaţiei Sfântului Scaun, Jubileul Vieţii consacrate din 2 februarie 2000, va fi precedat şi în comunităţile de călugări şi călugăriţe din România, de un triduum între 30 ianuarie - 2 februarie 2000. Următoarea adunare generală a Conferinţei Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România va avea loc, în data de 5 aprilie 2000 la Cluj-Napoca. Confr. Gheorghe Fodor Secretar C.S.M.R

2

REFERATE PREYENTATE PRIMA ZI “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”
Salutul Pr. IOSIF PAL, superior Provincial al Franciscanilor Conventuali, Preşedintele C.S.M.R. Excelenţele voastre, Preacucernici Părinţi, iubiţi oaspeţi! Participăm la acest seminar al conferinţei Superiorilor Majori din România, în care ne bucurăm că suntem împreună şi tot împreună vom asculta şi referatele care au loc cu această ocazie. Îl rog pe Mons. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi să ne prezinte expunerea Preasfinţiei sale. Cuvântul Mons. Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi Eu sunt beneficiarul acestei întâlniri, în sensul că am primit o invitaţie şi în calitate de episcop al acestei dieceze, salut această iniţiativă care are loc cu regularitate în fiecare an şi îi doresc seminarului de azi succes! Mă bucur că dumneavoastră cu străduinţa pe care o arătaţi, vă străduiţi cu tot sufletul pentru această operă de implantare vie a Evangheliei pe teritoriul diecezelor noastre, pe teritoriul ţării noastre. Adică pentru a face vie Evanghelia care se află aici. Eu doresc să prezint un mic cuvânt şi ca fost membru al sinodului episcopilor pentru Europa, am să vă rog să-mi permiteţi după salutul meu să spun câteva cuvinte referitorare la acest sinod. Având drept deviză “Isus Cristos, viu în Biserica sa, este izvor de speranţă pentru Europa”, sinodul episcopilor ce s-a desfăşurat între 1-23 octombrie la Roma, şi a îndreptat atenţia spre întreaga situaţie din bătrânul continent, din toate punctele de vedere, dar mai ales spre viaţa spirituală a locuitorilor lui; toate acestea pentru a găsi o soluţie adevărată, în vederea 3

cu ambele componente atât ca cea ierarhică cât şi cea carismatică. ca delegaţi din partea ordinelor şi familiilor religioase. atât prin muncile obişnuite ale vieţii de fiecare zi. sunt chemaţi să se întoarcă în cetatea lor. preocupările lor. Cristos care ajunge la glorie prin cruce. Fiind în acest context al întâlnirii cu superiorii majori ai ordinelor religioase din România. atât bărbaţi. în Europa. cu trup şi suflet rugăciunii şi contemplării”. al Celui care s-a apropiat şi le-a interpretat Scripturile. Dar şi ceilalţi botezaţi sunt membre vii ale aceluiaşi trup care trăieşte în aceast ă lume în unire cu Tatăl prin Spiritul Sfânt. iar ei sau întors la ceilalţi fraţi. Toţi episcopii au avut în aceste zile ale sinodului posibilitatea de a asculta relatarea atâtor martori ai realit ăţilor din Biserica şi din lumea civilă. că această speranţă stă în redescoperirea Evangheliei adusă lumii de către unicul mijlocitor între cer şi pământ. în atmosfera unui secularism feroce şi a unei atitudini de îndepărtare de valorile creştine.Isus Cristos dar nu orice fel de Cristos. afirmă cu competenţă şi curaj un superior general care a vorbit în sinod. ci Cristos întreg. în Ierusalimul fiecăruia. a reieşit glasul Celui nevăzut. la realizarea unităţii în Europa şi la consolidarea speranţei. şi care au ştiut să sublinieze rolul şi chemarea consacraţilor. “Sinodul nu ar trebui să ignore mărturia unei autentice vieţi fraterne inspirată din Evanghelie. În mijlocul atâtor deziluzii. prin diferitele activităţi şi atribuţii apostolice şi de caritate. diviziuni şi suferinţe. care poate să fie dat ă pentru reevanghelizarea Europei din partea celor consacraţi. Miniştrii consacraţi. de uitare a mesajului iubirii. pentru a le împărtăşi bucuria că l-au întâlnit pe Învăţătorul lor. care este viu în mijlocul lor. tot aşa.realizării unirii şi formării unei familii europene trainice şi prospere . Aşa cum El. între oameni şi Dumnezeu . toţi ucenicii de astăzi. de fapt. şi vocea celor care au participat alături de părinţii sinodali. nu a dispărut. cât şi femei”. Cristos cel răstignit. pentru realizarea unităţii acestui continent bogat în atâta istorie? Părinţii sinodali au arătat că speranţa este posibilă. curajul şi speranţa. cel viu. îl reprezintă pe Cristos capul. 4 . le-a adus ucenicilor care se îndreptau de la Ierusalim spre Emaus. mă bucur să vă împărtăşesc. care au bucuria de a face experienţa întâlnirii cu el viu şi prezent în mijlocul lumii. pentru a vesti că El nu este mort. liniştea. dar mai ales. fac vizibil aspectul escatologic al Bisericii. practic cu reprezentanţii sectorului vieţii consacrate. prin ceea ce este. ci este viu şi oferă tuturor o adevărată speranţă. mai ales prin faptul că sunt dedicate. episcopii şi preoţii. Ea este Trupul Său. Multe persoane. mort şi înviat. dar mai ales aşteptările lor. Din toate intervenţiile ascultate. prin speciala lor consacrare. odată cu salutul meu. speranţe care s-au mărit în ei şi curajul că Cel înviat rămâne viu în Biserica sa şi prin ea în lume. este oare posibilă o speranţă pentru un viitor fericit al Europei. “Biserica este sacramentul lui Cristos nu numai prin ceea ce face. că omul nu poate trăi fără speranţă.

E.“Toţi împreună fac ca Biserica. în cuvintele sale. George Guţiu.. în Sfânta Scriptură vă chemăm cu preţuire şi dragoste să fiţi în lume semne de curaj şi de bucurie pentru toţi cei care vă întâlnesc şi vă urmează. în cadrul Bisericii catolice de ambele rituri. aceea de responsabil cu persoanele cu viaţa consacrat ă din cadrul 5 .” (1 Cor 1. eparhul de Cluj-Gerla. Preluând toată învăţătura din “Vita Consecrata”. Arh. Episcop aux.. celor numiţi sfinţi.Arh..S. Tatăl nostru. după carisma întemeietorilor. În calitatea pe care am primit-o din partea C. P. Episcopul de Iaşi.Celor sfinţiţi în Isus Cristos. şi al lor şi al nostru: har vouă şi pace de la Dumnezeu. în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa.Petru Gherghel.S. îndemnându-vă să-l descoperiţi mereu pe Cristos . Părinte să considere cu adevărat rolul sufletelor consacrate în apropierea dintre oameni. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate. Greco-catolic de Cluj-Gherla “. EXPUNEREA MONS. Bucurându-ne să putem participa măcar pentru câteva ore la lucrările seminarului Conferinţei Superiorilor Majori ale Institutelor de Viaţă consacrată. în realizarea noii evanghelizări şi în mărirea speranţei. a casei părinţilor verbiţi de la Traian unde Sfintele Scripturi se află la loc de cinste.P. pentru harul lui Dumnezeu. şi de la Domnul nostru Isus Cristos. dat vouă în Cristos Isus. a speranţei care nu înşeală şi a unirii trainice şi durabile. FLORENTIN CRIHĂLMEANU.Mirele şi idealul oricărui suflet consacrat. în prezenţa Întâistătătorului acestor meleaguri pe care ne aflăm. şi Mitropolit Lucian Mureşan precum şi I. iar prin această omenire să-şi descopere fundamentul adevăratei speranţe a vieţii veşnice”.. prin desoperirea Celui care este şi rămâne autorul sfinţeniei şi izvorul fericirii adevărate. astfel mărturia lui Cristos s-a întărit în voi.P. Sunt bucuros pentru că mă aflu într-o companie atât de plăcută. Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi. într-un mod strălucit să se bucure de prezenţa lui Cristos. Episcopii au propus sf.S.2-6) Sunt bucuros să revin în această oază de linişte şi spiritualitate. Aduc salutul cordial şi binecuvântarea întâistătătorului Conferinţei Episcopale române I. împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Isus Cristos în tot locul. precum şi în prezenţa preacuvioşilor părinţi superiori şi provinciali ai principalelor ordine călugăreşti şi congregaţii călugăreşti ce activează aici pe teritoriul României.R.

cultural şi na ţional. convertirea s-a produs. Itinerarul spiritual parcurs de Ilie îl putem asemăna cu itinerarul spiritual parcurs de Biserica greco-catolică de-a lungul istoriei existenţei sale de mai bine de trei secole. El este “profetul celui preaînalt”. mă simt onorat să pot participa la această augustă adunare. 3. în această stare îl interplează Cuvântul divin: “Ce faci aici Ilie?” Cuvântul lui Dumnezeu îl atinge “ hic et nunc”. aici şi acum în realitatea dură pe care trebuie să o înfrunte. fructificare şi aplicare în viaţa zilnică a Sfintei Scripturi. Luminat de strălucirea Cuvântului. “omul lui Dumnezeu”. În mod simbolic. Ca şi creştin dornic de a cunoaşte cât mai mult despre modul de valorificare. Suntem în faţa unei vocaţii mature. am fost rugat de Părintele Gianfranco Maronese.Bisericii catolice de ambele rituri din România. Primind revelaţia. experimentând în sufletul său liniştea şi pacea bucuriei prezenţei “noului chip” al lui Dumnezeu. încercând apoi să facem o aplicaţie asupra Bisericii noastre de ieri şi de azi. schimbarea s-a produs în suflet.M. Îl invită să iasă din sine. prin personalităţile sale. Ilie va parcurge un drum spiritual ce-i va descoperi “noua faţă” a lui Dumnezeu. nu este nici o diferenţă literară. Nu sunt un specialist în domeniu şi nici nu posed o vastă experienţă pastorală. Să nu rămână prea mult centrat asupra păcatului propriu. exterioară. Între răspunsurile pe care Ilie le oferă Cuvântului divin: “Ce faci aici Ilie?” Înainte şi după primirea revelaţiei. acesta este drumul spiritual pe care Ilie îl parcurge până când se simte singur în faţa întunericului păcatelor. Personalităţi ce impresionau şi atrăgeau 6 . îmi fac plăcuta datorie de a asista la acest seminar organizat de C. problemelor. ci pătruns de Lumina Cuvântului divin de viaţă dătător. să încerc să spun un cuvânt şi legat de tema pe care ne pregătim să o abordăm: “Biblia ca instrument al formării”. acela care experimentase puterea lui Dumnezeu prin rugăciune: Focul mistuitor coborât din cer. prin contribuţia sa la edificarea neamului românesc pe plan spiritual. (De fapt. Episcopii au fost personalităţi marcante ale societăţii vremii ce au uimit prin erudiţia lor. Urcând pe muntele Horeb. nu Dumnezeu este cel care s-a schimbat. în urma căreia viaţa lui Ilie se va schimba. Ilie este deschis sufleteşte de a primi noua sa misiune. dar schimbarea interioară. Concret: Biserica greco-catolică a cunoscut puterea lui Dumnezeu prin împlinirile sale. din întunericul păcatului şi să se deschidă. metanoia. învierea Fiului văduvei din Sarepta Sidonului. Acum Ilie speriat de ameninţarea Isabelei cade pradă deznădejdii şi îşi doreşte moartea (precum odinioară şarpele vorbind cu Eva “fură” cuvântul poruncii divine din sufletul ei). De ce? Pentru faptul că Ilie nu-şi mai priveşte acum problemele şi dificultăţile vieţii închis în întunericul propriei neputinţe şi slăbiciuni umane. el se opreşte într-o grotă întunecat ă.S. Vă invit să ne oprim o clipă asupra textului din cartea Regilor în care se descrie momentul de criză şi revelaţia profetului Ilie. el oferă totul lui Dumnezeu. aici la Traian. revelaţia a fost primită iar sufletul este acum uşurat. dar o oarecare tangenţă cu textul Sfintei Scripturi am avut atât în timpul studiilor şi cu atât mai mult acum când am ca şi întâia îndatorire episcopală propovăduirea învăţăturii evanghelice. 4. 2. Aici. dificultăţilor sale. ci să privească cu încredere “noul chip” divin. luminat de puterea Cuvântului). să se arate aşa cum este în faţa strălucirii Cuvântului divin. Deşi mă gândisem la un cuvânt de salut mai mult formal. Este o relaţie directă cu Dumnezeu. Dumnezeu îl hrăneşte prin mesagerul său şi întărit de hrana divină.R. Îl ajută să vadă şi să expună propria stare sufletească. Ilie poate primi acum revelaţia “noului chip” al lui Dumnezeu. Cum acţionează Cuvântul divin în sufletul lui Ilie? Sub trei aspecte: 1.

nu numai că nu s-au plecat ofertelor ispititoare. în tăcere. aici. Şi totuşi departe de a distruge Biserica. Crize spirituale. jertfa de bună mireasmă spirituală adusă Tatălui după modelul Fiului prin harul şi puterea şoaptei Spiritului Sfânt. Trecută prin focul. Nu numai că nu se vor separa de Dumnezeu. pentru a putea descoperi la lumina Cuvântului divin noul drum de parcurs cu tărie. 7 . Biserica de azi pare a fi imaginea profetului luminat de revelaţia primită mai înainte. să transforme celulele înschisorilor în capele de rugăciune. neputinţa. să-şi vadă “petele întunecate”. în slăbiciune. ci în liniştea. Biserica renaşte acum în linişte. lepădări de credinţă. vijelia şi cutremurul încercărilor. să înţeleagă şi să se lase pătrunsă de lumina Cuvântului divin. nu te opri asupra momentelor dificile. şi privaţiunile detenţiei. adevăraţii apostoli ai Bisericii. îl vor aduce cu ei. încercărilor şi privaţiunilor trupeşti. şi torturile închisorilor. alături de ei în închisoare. dar şi prin viaţa spirituală admirabilă. să binecuvânteze acest aşezământ. momentul încercării a condus-o pe noi culmi de revelaţie “a noului chip” al lui Dumnezeu. spitale. a căror pomenire o săvârşim astăzi (după ritul latin). ci dimpotrivă. Tatăl Atotdeţinătorul. Ilie prorocul. frigul. adevărată oază de spiritualitate în “pustiul” acestei lumi şi să reverse din plinătatea harurilor Sale asupra fiecărei persoane ce se află acum. prin episcopi. Astfel au reuşit să vadă în gratiile geamurilor celulelor “crucile de gratii”. Fie ca Bunul Dumnezeu. Astăzi mai mult ca oricând Biserica are nevoie să asculte. să primească revelaţia “noului chip” al Aceluiaşi Dumnezeu şi să se poată deschide Spiritul spre noua ei misiune actual ă. să se întoarcă mereu la Dumnezeu pentru a vorbi din izvorul nesecat al Sfintelor Scripturi. ascultând Cuvântul divin: a) “Mergi!”. Acolo în întunericul.în acelaşi timp prin strălucirea cuvântului predicat din amvon. umilirile. a sfinţilor apostoli Simon şi Iuda. şi în continuă desprindere de lume. licee. boala. ale sfinţilor patroni şi protectori ai Ordinelor şi Congregaţiilor ce sunt aici reprezentate şi ale tuturor sfinţilor. a sf. familiii destrămate. institute teologice. Apoi a urmat anul 1948. vor “ieşi din sine” se vor desprinde de toate aceste condiţii exterioare pentru a sta liberi în conştiinţă în faţa lui Dumnezeu. an al întunericului şi al deznădejdii pentru mulţi. timpul detenţiei în exerciţii spirituale şi întreaga lor viaţă în slujire. foamea. prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. în asceză şi mortificare. şi gata pentru a primi noua misiune. cu smerenie. chipul lui Dumnezeu nu se va revela în mulţimile de oameni ce-i întâmpinau în frumoasele catedrale sau în vizitele pastorale la mănăstiri. ci dimpotrivă. Biserica de ieri. ci continuăţi drumul. clerul şi credincioşii ei a cunoscut această “nouă faţă” a lui Dumnezeu ce se revela în linişte. de încercare. Episcopii. b) “Întoarce-te!” Imperativul permanentei convertiri şi acceptarea cu smerenie a drumului “prin pustiul” lumii de azi.

2) 2. ci ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu cel viu. Adică: 1. sau chiar tot timpul pe care voi şi membrii comunităţilor voastre îl vor putea consacra pentru aceasta. şi vom vedea multe ocazii şi diferite moduri ale acestei “familiarităţi asidue” cu Sfânta Scriptură în împlinirea diferitelor acte ale vieţii consacrate. în funcţie de diferitele momente. imnuri. pentru că aplicarea concretă a orientărilor pe care intenţionez să vi le prezint ia mult timp. asemenea celor două şine ale căii ferate. Deci. Principii: Două sunt principiile. “Novum Testamentum in Vetere latet. răspunsuri. pentru a putea merge mai departe cu tema: “Biblia în formarea comunităţilor religioase”. Vechiul Testament se manifestă în cel Nou”. să recite în fiecare zi. I. De aceea. Prol. care cere un răspuns. “Noul Testament se ascunde în cel vechi. persoana consacrată intră în contact cu Sfânta Scriptură.. “profesionalism”. când participă la Liturghie. “Ignoratio Scripturarum ignoratio Christi est” (Sf. de către persoanele consacrate. şi apoi aprofundarea. amândouă provenind din perioada patristică: 1. întrucât persoana consacrat ă este obligată de profesiune şi.1. liturgia însăşi este plină de referiri biblice. tema care mi-a fost încredinţată este foarte amplă. in Isaiam prophetam. Vetum Testamentum in Novo patet”. Ieronim. Oficiul divin (Liturgia 8 . Mai mult. sau sârguinţa persoanei consacrate pentru a cunoaşte nu doar Sfânta Scriptură ca text. Parcurgerea Sfintei Scripturi 1.“BIBLIA ÎN FORMAREA COMUNITÃÞILOR RELIGIOASE” Dragi preoţi şi fraţi. cele două şine privesc mai întâi parcurgerea frecventă a Bibliei. deci. în mod obligatoriu. fie prin ascultarea lecturilor sau a micilor fragmente în aşa-numitele “capitole”. “A ignora Sfânta Scriptură înseamnă a-l ignora pe Cristos” 2. În liturghie Ca toţi credincioşii. fie prin recitarea sau cântarea Psalmilor. dar cred că în 30 de minute se spune destul.

se află încontinuu în contact cu Sfânta Scriptură în celebrarea corală sau personală a Liturgiei. să găsim uşor textele esenţiale pentru viaţa creştină. Acest contemplativ trăia realitatea revelaţiei consemnată în Biblie şi transmisă de-a lungul veacurilor de către magisterul Bisericii. Tot astfel este şi cu persoana consacrată care vrea să facă din Biblie izvorul de inspiraţie continuă a angajamentului său 9 . Scriptură. ne face să devenim familiari cu Biblia. fără a uita formarea permanentă pe care nu o terminăm niciodată . îndeosebi prin “lectio divina”.Orelor). ca un întreg de cărţi apărute în timp. realizată de Denzinger. II. Studiul Bibliei devine cu atât mai bogat şi rodnic cu cât se face cu credinţă. ci de inteligenţa Bibliei. în locuri diferite. Şi chiar dacă încă mai parcurgem Biblia. cu umilinţă înaintea lui Dumnezeu. timpurile anului liturgic. este în întregime pătrunsă de Sfânta Scriptură. 3. sau în mod continuu. se poate parcurge Biblia în întregime. “Lectio divina” care ne poartă în meditaţie. cere cunoştinţe de exegeză. sau conform textelor liturgice ale timpului. suntem deja pe cale spre cea de-a doua şină. despre un Certozin care îi mărturisise că nu mai citea decât două cărţi: Biblia şi culegerea de declaraţii dogmatice ale magisteriului. diferite unghiuri din care pot fi privite anumite aspecte. care face din aceasta un tovarăş de drum în viaţa spirituală. chiar dacă sunt lăsate deoparte unele fragmente. Pentru a reuşi să folosim Biblia în rugăciune-şi aceasta o ştiu bine cei care au misiunea formării persoanelor consacrate: candidaţi. meditaţia zilnică se face după un text biblic. la locuri paralele. cere o formare specifică. la contextul imediat. şi o carte sacră. lectura comentariilor. Îmi amintesc ce ne spunea un profesor de teologie în seminar. a lui Dumnezeu care îşi exprimă fiinţa şi voinţa. postulanţi. aprofundarea şi reflexia. a parabolelor. mai mult decât ceilalţi credincioşi. în funcţie de ore. cursuri de introducere în Biblie pentru a-i percepe conţinutul. zile. de exemplu a miracolelor. Nu este vorba despre exegeză ca specializare teologică. astfel încât. iată că acesta. 2.această folosire. relaţiile între diferitele cărţi. novici şi tineri care au făcut profesiunea religioasă. cu autori inspiraţi care şi-au pus amprenta personală în propriile scrieri. Un avantaj de apreciat în mod deosebit este acela că lecturile şi psalmii variază. În rugăciunea meditaţiei Rugăciunea personală. Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii Aici suntem în ceea ce s-ar putea numi “devoţiune” a persoanei consacrate faţă de sf. cu dorinţa de a-l întâlni pe Dumnezeu. În studiu Studiul Bibliei ca şi carte. Există diferite metode de studiu. în decursul unui an. să alimentăm memoria acestor pasaje mai importante. dar în toate se caută cunoaşterea lui Dumnezeu care se manifestă. şi la fragmente complementare din Scriptură. De obicei. deci. semnificaţia faptelor şi a cuvintelor.

care este Cristos. în prezentarea sa făcută constant de către magister. fie ca referire sau trimitere. prin îndemnuri. îndrumări. chiar şi în timpul săptămânii. Omiliile rostite la celebrările euharistice .expresie rezervată nu doar relaţiilor ecumenice . vor face adesea referire la Sfânta Scriptură. cuvânt de viaţă pentru ca alţii să poată avea acces la aceasta. pentru a face din aceasta o aplicaţie pentru cei prezenţi la celebrare. mai bine. constituţiile proprii sunt în primul rând obiectul formării specifice a membrilor comunităţii religioase. astfel că ar fi bine ca mereu să se facă această referire biblică. conferinţe şi alte mijloace propuse de către superiori. Izvorul din care ne adăpăm. ci şi să schimbe între ei ceea ce au primit. Cel care. atât în comunităţi cât şi la nivelul mai amplu al unei provincii sau în cercul congregaţiilor. Întâlnirile de studiu. în aşa fel încât Comunitatea religioasă în întregime să poarte responsabilitatea acestei mărturii? Şi în această privinţă. în comunitate. toţi membrii comunităţii să poat ă nu doar să primească aceeaşi bogăţie biblică. Nu este vorba de “a descoperi secretul regelui”. după cum am văzut în prima parte a acestei prezentări. acest “schimb de daruri” . de o “adaptare”. De fapt. de a deschide pentru a vedea înăuntru) Sfânta Scriptură în diferitele momente ale Revelaţiei. Să vedem acum care sunt canalele acestei îmbogăţiri reciproce: 1. fie ca bază a intervenţiilor în vederea formării. are misiunea de a predica.sau. capitole. punerea în comun a 10 . cu fraţii săi. sau modul în care un fragment sau altul ne-au ajutat să progresăm în “urmarea lui Cristos”. adică sf. dar acestea sunt expresia revelaţiei consemnate în Biblie. bogăţia Sfintei Scripturi. predici. Acest lucru este normal. meditaţie şi studiu. Apoi. persoana consacrată este chemată să dea mărturie despre Cuvântul Vieţii. de o conformare a întregii noastre fiinţe şi a întregii noastre acţiuni la ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. să fie împărtăşită cu ceilalţi. mai bine. un cuvânt al vieţii care izvorăşte neîncetat. 2. Această aprofundare este mai întâi personală. ar trebui să se bucure mereu pentru că poate împărtăşi astfel.dacă se poate la fiecare celebrare pentru comunitate. De ce să nu cerem fraţilor sfatul pentru ceea ce ar putea spune. 4.în principal comunitar.apostolic. adică de a desfăşura. ci de a manifesta modul în care sfânta Scriptură a fost pentru mine izvor. dar este . sau pentru a imita sfântul sau sfânta care sunt sărbătoriţi. informându-i despre temele care vor fi tratate într-o întâlnire sau alta. tocmai pentru că Biblia este un cuvânt viu. în grupuri parohiale sau altele. Participând la activităţile pastorale în afara comunităţii. 3. Este vorba de “a-şi însuşi” textul sacru ori. invită la o mai mare insistenţă asupra unui anumit pasaj din Biblie. trebuie să fie . Desigur. regula. Îndrumările date Superiorilor. Maeştrilor de novici. dar mai ales la sărbători . cu semnificaţia lor deosebită. în rugăciune. este inepuizabil. şi mai ales în propria experienţă a contactului viu cu Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptură.permit explicarea (în sensul originar al cuvântului. pentru ca în aceste întâlniri comunitare. Acolo unde există o adevărată fraternitate religioasă. prin îndrumări. pentru a trăi mai bine misterul celebrat. ne este mereu teamă să spunem ce am înţeles într-o lectură biblică. Este foarte important ca angajarea personală a fiecăruia. în proprie căutare (cercetare). sărbătorile.construieşte cu adevărat comunitatea.

pentru cine va trebui să ducă acest Cuvânt al Vieţii. pentru “lectio divina” pentru studiul personal. ş. că pentru aceasta aveţi încurajarea fraţilor voştri. Încheind. revelaţia făcută de Dumnezeu. comunitară. cu o grijă deosebită de a nu lăsa această fiinţă întunecată de teorii şi explicaţii contradictorii. că aveţi. conferinţe. învaţă. îndemnuri. persoanele consacrate.curăţia. din Sfânta Scriptură. timpul fixat pentru meditaţie. în studiu. Chiar dacă dictonul biblic spune că “nimeni nu este profet în ţara lui”. din ascultare. Întorcându-mă la cele două şine despre care vorbeam la începutul acestei scurte expuneri. ca să nu spun opuse. persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură. de a beneficia din plin de bogăţiile Bibliei.o îmbogăţire personală şi comunitară. în căutarea mereu mai autentică a Cuvântului Vieţii. în fidelitatea faţă de rugăciunea liturgică comunitară. “Urmarea lui Cristos” ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la învăţătorul său ceea ce este necesar “ca să aibă viaţă veşnică”.d. pentru că fiecare este chemat să primească. meditaţia zilnică. voi. eforturile lor de a pregăti publicaţii. începând cu cei din propria comunitate. sunt alte moduri de exprimare a consacrării noastre lui Dumnezeu. cunoaşterea lui Cristos prin 11 .sărăcia. pentru ca fiecare persoană consacrată să fac ă din fiecare întâlnire cu acesta . un cadru de viaţă care vă pune încontinuu în contact cu Biblia. în afară de Psalmi.a. De fapt. dar şi pentru cine îl ajută. Mi se pare că în acest fel de a proceda sunt implicate şi cele trei voturi principale din viaţa religioasă şi însăşi consacrarea religioasă lui Dumnezeu: . fiecare se îngrijeşte ca confraţii săi să poată împărtăşi ceea ce el primeşte. -ascultarea. Acestea trebuie să fie sigure că studiul lor. am studiat. Dar dincolo de aceasta. ar fi de dorit ca primii beneficiari ai cercetărilor pe care le face o persoană consacrată să fie tocmai confraţii săi. conform propriilor reguli şi constituţii. doritori. deja în rugăciunea liturgică în care. şi poate chiar am “descoperit”. şi de a împărtăşi aceste bogăţii cu voi. Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această “urmare”. Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. sunt multe fragmente. se dedică studiului exegezei biblice.bogăţiilor Sfintei Scripturi devine un element de îmbogăţire reciprocă. sunt un ajutor valid pentru propria comunitate.. articole.m. cheamă la sfinţenie. şi cele mai semnificative. prin credinţă. Acest lucru mi se pare cu atât mai uşor cu cât faptul de a împărtăşi aceeaşi carismă a apartenenţie la aceeaşi Congregaţie. prin consacrarea voastră. ca şi voi. Consider că setea pentru Cuvântul Vieţii este fundamentală.în liturgie mai întâi. Personală. deoarece ca membru al unei familii religioase. Concluzii Aportul Bibliei în viaţa unei comunităţi religioase depinde de disponibilitatea tuturor membrilor de a se hrăni cu Sfânta Scriptură. am înţeles. 5. pot să spun că sunteţi norocoşi. îl stimulează. în colocvii cu fraţii săi . studiul personal. Cercetarea specializată de către acele persoane consarate care. în pătrunderea în bogăţiile Sfintei Scripturi. îl sfătuieşte. în disponibilitatea de a împărtăşi mereu cu ceilalţi ceea ce am primit. De aceea. cărţi. pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte. cu Tradiţia Bisericii. .

atât în acompaniamentul spiritual. Paul. 1989. I. “un cuvânt viu şi înfăptuitor”(Ev 4. Acompaniamentul spiritual.12). suficient de lungă. Este o istorie alcătuit ă din raporturi noi şi eliberatoare: cu sine. în drum spre propria identitate ascunsă. cât şi în darea Exerciţiilor Spirituale. folosind ca instrument de bază Biblia. Ancora-Milano. Silvano Fausti: “Ricorda e racconta il Vangelo”. De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual Biblia este. care se exprimă prin evenimente de amintit şi de povestit. cu alte cuvinte.Scriptură este calea regală care vă permite să realizaţi cu adevărat şi pe deplin condiţia voastr ă de persoane consacrate. după cum se ştie. cu ceilalţi. vă sfinţeşte. pg. ci mai degrabă să-mi aduc contribuţia plecând de la experienţa acumulată. aşa cum spune sf. astfel încât aceasta să se deschidă darului vieţii dumnezeieşti. după ce îl veţi fi întâlnit în meditarea Cuvântului Său. are drept scop de a ajuta persoana acompaniată în cunoaşterea lui Dumnezeu. locul privilegiat al revela ţiei lui Dumnezeu şi al comunicării sale adresate omului. pentru a nu-l ignora pe Cel care vă cheamă. să o mediteze. este revelaţia istorică a unui Dumnezeu care a vrut să se manifeste în evenimentele din viaţa unui popor şi în trupul lui Isus. este vorba despre un Dumnezeu care este “Iubire nebună pentru om” (Cabasilas) şi care se angajează cu el pentru a-l smulge din obsesia trecutului şi de a face. Credinciosul este cel care ascultând acceptă să trăiască ceea ce a ascultat iar apoi povesteşte ceea ce a ascultat şi a experimentat.să-şi amintească . +Jean Claude Perisset Nunţiu Apostolic BIBLIA ÎN ACOMPANIAMENTUL SPIRITUAL ªI ÎN ORGANIZAREA EXERCIÞIILOR SPIRITUALE Introducere Prin prezenta expunere nu intenţionez să fac un studiu aprofundat în materie. un Avram cuprins de pasiunea viitorului. vă trimite să predicaţi numele său. dintr-un Ulise stăpânit de nostalgia întoarcerii. atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. pentru ca aceasta să o citească.să experimenteze . cu Altul.5). pentru ca alţii la rândul lor să asculte . să o interpreteze şi să o 12 . pentru a favoriza o relaţie personală cu El.să povestească”(P. Ce este Biblia “Ea poate fi definită ca o uriaşă cateheză care ne prezintă ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce (EL) s-a făcut “pentru mine” sau. A pune Biblia în mâinile persoanei acompaniate.

Moise. atunci când se adresează farizeilor. prin Cuvântul şi minunile sale sau prin alegerea persoanelor.). în fiecare carte a Bibliei.43). De aceea munca intelectuală şi fluxul afectiv nu pot fi despărţite în înţelegerea Cuvântului. nu se cunoaşte şi nu se posedă decât ceea ce se iubeşte. dar mai ales prin Cristos.. Simbioza acestor două elemente îl plăsmuieşte pe cititorul adevărat al Bibliei şi îl orientează ca să trăiască după Cuvânt.pună în practică.15-17). Scopul principal al Scripturii este tocmai acela de a da înţelepciunea “care duce la mântuire prin credinţa în Cristos Isus. şi se comunică prin iubire. ca “un Cuvânt al lui Dumnezeu care îşi arată puterea în credincioşi”(1 Tes.13-35) 13 . Morfino: “Leggere la Bibbia con la vita”. M. Biblia în pedagogia acompaniamentului spiritual Întreaga Biblie în ansamblul ei. însă pentru a putea acţiona ea are nevoie să fie considerată ca atare. 19pp. le spune: “Eu vă cunosc şi ştiu că dragostea lui Dumnezeu nu este în voi”(In 5. Dacă inima este locul întâlnirii. De două mii de ani el serveşte şi a atins înotdeauna un singur punct în inima omului.13). QIQAJON -Vc. este o pedagogie a lui Dumnezeu adresată poporului său ca să-l ducă la scopul pentru care a fost creat. De fapt. dar de fapt refuză să-l accepte pe Cristos care îi este împlinirea. este iubirea. Cuvântul lui Dumnezeu îl angajează pe cititor în totalitatea fiinţei şi acţiunilor sale deoarece este un cuvânt “viu şi înfăptuitor” şi “poate clădi şi da moştenirea printre toţi cei sfinţiţi”(Fap 20.. care la rândul său o foloseşte faţă de ucenicii săi.39). De aceea Isus. ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit. Prin caracterul ei de chemare. pp. care ni-l revelează în mod plenar pe Tatăl şi are puterea de a duce la împlinire planul de mântuire şi de a conduce întreaga creaţie la Creatorul ei. un punct misterios”. Peguy în “Le porche du myster”. 105-106. este la fel de nou ca şi în prima zi. Cuvântul întrupat. 2. a profeţilor care vorbesc şi acţionează în Numele Lui.. atunci măsura înţelegerii Cuvântului la un nivel profund. acel punct unde numai Dumnezeu poate intra ca să instaureze un dialog unic şi personal cu creatura sa pentru a-l aduce la convertire şi la comuniune cu El. să se înfăptuiască. ca de altfel şi în modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de una sau alta dintre personajele semnificative ale Bibliei (Avram. Biblia se adresează credinciosului şi aşteaptă ca acesta să răspundă cu viaţa sa (cfr. “Isus nu ne-a dat cuvinte de moarte. Aşa cum ne spune C. în mod mai mult sau mai puţin evident. să se cunoască. înseamnă a ajuta să se citească. adevărata sa cheie de lectură. ci cuvinte vii ca să ne hrănească. O astfel de dinamică se poate găsi. Însă în mod cu totul special este prezentă în viaţa lui Isus. Ilie. Acesta se împlineşte prin intervenţia directă a lui Dumnezeu. Iată un exemplu: Isus şi cei doisprezece ucenici din Emaus (Lc 24. pregătit la orice faptă bună” (2 Tm 3.. 17-18).23). care “pretind că cercetează Scripturile crezând că prin ele vor avea viaţă veşnică” (In 5.. un punct secret. Cuvântul lui Isus este un cuvânt nou.

pentru ca El să se comunice direct inimii omului. 14 . de tristeţe. chiar dacă “nişte femei de-ale noastre au venit cu ştirea că le-ar fi apărut nişte îngeri ce spun că trăieşte”. cu alte cuvinte devine ceea ce ascultă (cfr. expresia care manifestă. Dacă “Pâinea” realizează ceea ce Cuvântul promite.Isus pelerin: Isus se apropie de ei.Intervenţia lui Isus: le deschide ochii ca să înţeleagă Scriptura cu privire la persoana Lui. . Aceasta şi pentru că numai El poate să răspundă şi să satisfacă dorinţa izvorâtă din adâncul inimii odată cu ascultarea Cuvântului. şi dăruieşte la rândul lui. 8. Intervenţia lui Isus a eliberat în ucenici dorinţa de comuniune: “rămâi cu noi”. In. Omul este prin cuvântul pe care-l ascultă. . căci se lasă seara”.Efectul în viaţa ucenicilor: li se deschid ochii şi îl recunosc.Isus ascultă: acceptarea şi ascultarea sinceră a Pelerinului.. Într-adevăr. Toate reflecţiile ucenicilor duc spre acelaşi punct: moartea lui Isus pe cruce. Cuvântul înţeles şi interiorizat încălzeşte inima ucenicilor şi îi dispune să-l primească pe cel Înviat. aşa cum spune Ioan: “Cine mănâncă trupul meu va trăi prin mine”(In 6. Cuvântul permite ca Pâinea să fie recunoscută ca realizare a promisiunii lui Dumnezeu. binecuvântând pe Acela care dă tot binele. “Isus ia pâinea şi o binecuvânteaz ă”. de neîncredere. o binecuvântă. este Trupul său dat pentru noi pe cruce (Mc 14. În acest punct încetează toate acompaniamentele. chiar şi umilinţele. care le taie orice speranţă şi care îi închide în tristeţe. îi acceptă şi îi iubeşte în situaţia lor reală. în aceeaşi direcţie. . Totul se luminează. ci o primire în dar. care îi face pe ucenici să părăseasc ă Ierusalimul şi să se despartă de comunitate.Răspunsul lui Isus: “Luă pâinea. Comunicarea devine un mod de a înţelege şi de a se deschide spre noi posibilităţi eliberatoare. luarea lui nu este o posedare. . însoţitorul se retrage în tăcere ca să lase spaţiul numai pentru Dumnezeu. De aceea Pâinea şi Cuvântul formează un singur Sacrament. crucea şi moartea însăşi. . şi manifestă lucrul acesta străbătând cu ei acelaşi drum.27).57). şi numai ca Pâine frântă. “Pâinea frântă”. îşi regăseşte sensul. care îi ţine sclavi în necredinţă şi în non-sens. semnificaţia Euharistiei. El are puterea să hrăneasc ă omenirea întreagă şi să transmită viaţa veşnică.Reacţia ucenicilor: “Rămâi cu noi. Credinţa în înviere lipseşte cu totul.43). în modul cel mai înalt. le permite ucenicilor să-şi deschidă inimile şi să-şi descopere adevărata stare sufletească. Masa îmbelşugată a Cuvântului a servit la înţelegerea şi dorirea “pâinii frânte”. . de non-sens. o rupse şi le-o dădu”. Intervenţia lui Isus este discretă şi îi lasă pe oameni liberi.Punct de plecare: o situaţie de deziluzie.

pp. Cuvântul ni l-a aşezat în noi iar Pâinea în viaţa noastră: “Cine mănâncă din mine va trăi din mine. 1 Tm 2. aşezate după un anumit criteriu şi interiorizate în rugăciune şi printr-o viaţă responsabilă. Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu în creaţie.15 urm.Omul este în mod esenţial o fiinţă relaţională (Gen 1. . Mt 11. alcătuiesc Biserica şi povestesc.1.) . Câteva elemente importante de dezvoltat în acompaniamentul spiritual: Formarea pentru rugăciune şi pentru relaţia personală cu Dumnezeu.19. Un exemplu: formarea unei vieţi de rugăciune . Formarea pentru libertate interioară şi alegere responsabilă în logica Evangheliei. . Dezvoltarea simţului păcatului şi al îndurării lui Dumnezeu..Rugăciunea ca origine a relaţiei (In 17. Toate aceste aspecte ale vieţii spirituale pot fi dezvoltate cu ajutorul textelor biblice cu tematica corespunzătoare. apostoli şi pe sfinţi. Comportarea în ispite. Desigur. In 6.Euharistia trăită devine atunci izvor şi culme a oricărui drum spiritual.11-14.39-40. (Cfr.. în lupta spirituală.5. sau printr-o meditaţie continuă a unei cărţi biblice. aşa cum eu trăiesc din Tatăl care m-a trimis”(cfr. Os 11. ci în noi. 455-462)..2.Diverse forme de rugăciune 15 . Rm 8. mult depinde de disponibilitatea şi de generozitatea celui care parcurge drumul spiritual.Isus se face nevăzut pentru că nu mai este cu noi. Silvano Fausti: “Leggere il Vangelo di Luca”.. Mt 18. DB-1988.) . Ex 32. cu Isus în inimă. pot crea o dinamică ce permite obţinerea scopului dorit.. se întorc la Ierusalim. Educarea pentru discernământul spiritelor. în viaţa proprie. Astfel de texte. Aceeaşi dinamică poate fi creată şi prin meditarea textelor liturgice de zi cu zi.57). cu alte cuvinte recreează acea pedagogie a Cuvântului care i-a convertit şi i-a îndrumat pe patriarhi.) . în istorie.Rodul comuniunii euharistice. Ucenicii plini de bucurie. Cunoaşterea adevăratului chip al lui Dumnezeu.De ce să ne rugăm (Lc 22. în ariditate sufletească.. intră în comuniune cu cei unsprezece.1-9.25. profeţi. Cunoaşterea şi acceptarea de sine şi a scopului propriei vieţi. Ct 2.

şi cu atât mai puţin asupra mijloacelor prin care poate fi dobândită. Papa Pius al XI-lea recomanda Exerciţiile Spirituale drept o călăuză sigură.15.. Gn 18. ci asupra lui Isus. iar mai jos adaugă: “Exerciţiile spiritule se bazează pe exercitant. Adevărul şi Iubirea. 9.12.8-29.Comunitatea se roagă (Fp 1.). 95)..35. Gn 18. 2. Ignaţiu invită să se concentreze atenţia nu asupra unei anumite virtuţi.9-15.) .16-33. deoarece Cuvântul lui Dumnezeu şi persoana lui Isus sunt mereu actuali şi eficienţi. Lc 18. relaţia cu Biblia conferă Exerciţiilor Spirituale actualitate şi eficienţă. Uneori ar fi bine să se revină asupra aceloraşi pasaje biblice atunci când se observă că dau roade pozitive în direcţia scopului dorit. de rugăciune şi cu ajutorul unui îndrumător spiritual. 6.. pentru a i se încredinţa lui. Lc 1. măsurându-şi cu claritate înzestrările şi responsabilităţile”. şi. În special. trebuie să muncească cu mine.. P.11).(Ps 59.Cum să ne rugăm (Mt 6.) . În dinamica exerciţiilor spirituale.24. In 16.130. asupra lui Isus care cheamă întreg universul şi pe fiecare în parte spunând: “Cine vrea să mă urmeze. 33). 16 .1.16. .46 urm). Schiavon afirmă: “Creştinul în dinamismul forte al Exerciţiilor Spirituale este ajutat să intre în ambientul gândului lui Dumnezeu şi al planurilor sale...4. exerciţiile nu fac altceva decât să îl confrunte pe exercitant cu viaţa lui Isus din momentul Întrupării şi până la Înălţarea sa”(P. deoarece.8-13. înţeles şi ascultat în trăirea personală sub acţiunea Sfântului Duh care.Şi Isus se roagă (Mc 6. Paoline-Milano.. Lc 5.86.) . 1988 pg. şi locul unde fiecare poate experimenta în mod unic şi personal pe Cristos.14.. Aceeaşi dinamică poate fi folosită şi pentru dezvoltarea altor aspecte ale vieţii spirituale. Dan 9.1-8.) .6.42. într-o climă de tăcere. aşa încât să ia hotărâri care să-l angajeze în urmarea lui Cristos. dă capacitatea de discernământ spre purificarea inimii pentru împlinirea propriei misiuni în Biserică şi în lume” (Status FIES ar... urmându-mă în chinuri. 5. tot aşa mă va urma şi în slavă”(ES. Schiavon: “Exerciţii Spirituale”.150. II.Ce favorizează rugăciunea (Mt 6.136. Iac 1. 6. Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale Ce sunt Exerciţile Spirituale FIES (Federaţia Italiană de Exerciţii Spirituale) le defineşte astfel: “O puternică experienţă a lui Dumnezeu trezită de ascultarea Cuvântului. mai precis.Puterea rugăciunii (Ex 17.

Exercitantul se confruntă în mod constant cu Cuvântul lui Dumnezeu şi mai bine zis cu persoana lui Cristos. gustare. odată îndepărtate. Avem aşadar un scop obiectiv: alegerea stării de viaţă sau cel puţin orientarea în viaţă potrivit planului lui Dumnezeu şi transformarea spirituală a persoanei. care survine într-o astfel de experienţă a lui Cristos. şi mai ales aplicare a Cuvântului lui Dumnezeu în propria viaţă. Orice mod de a pregăti şi a dispune sufletul pentru a putea îndepărta de la sine toate înclinaţiile dezordonate şi. 250). Într-adevăr nu este posibilă o adevărată alegere care să implice cunoaşterea şi acceptarea voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă fără o profundă comuniune cu Cristos. este vorba de o intuiţie prin conaturalitate. mai mult decât intelectuală. “Raices biblica del P. pg. Confruntarea-asimilarea cu Cuvântul lui Dumnezeu este de fapt o confruntare .y. sunt două aspecte care se integreaz ă reciproc. deoarece acestea sunt o intuiţie sigură a modului de a simţi al Scripturii împlinite în Cristos. MANR 204. 17 . de a medita.asimilare a lui Cristos care transformă interiorul omului şi îi permite să-şi atingă propriul scop: unirea cu Dumnezeu prin acceptarea voinţei sale. bine asimilat. şi de aceea ele sunt un adevărat serviciu adus Evangheliei”(F.Scopul exerciţiilor spirituale Acelaşi Iganţiu ne oferă în adnotaţiile 1 şi 21 indicaţiile din care putem deduce scopul exerciţiilor spirituale: “Prin acest nume de exerciţii spirituale se înţelege orice mod de a-ţi cerceta conştiinţa.. Itinerarul trasat de Ignaţiu pentru obţinerea acestei întâlniri-comuniuni care să permită acceptarea umilă şi plină de iubire a voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă. rod al experienţei şi făcut în meditarea şi contemplarea textelor Sfintei Scripturi legate în mod deosebit între ele şi aflate într-o dinamică ascendentă. Faptul că totul tinde să pătrundă şi să guste cuvântul lui Dumnezeu pentru a se întâlni cu Cristos într-o relaţie de intimitate transformatoare. precum şi orice mod al altor activităţi spirituale. pentru a căuta şi a găsi voinţa divină prin dispunerea propriei vieţi întru mântuirea sufletului”(Adnotaţia 1). pătrundere. 1980.F. se percepe şi din structura meditaţiei şi a contemplaţiei ignaţiene. necesită un drum destul de dur.”. Martin. mai apoi. În acelaşi timp titlul afirmă: “exerciţiile spirituale pentru a se învinge pe sine însuşi şi a-ţi orândui viaţa fără a lua hotărâri dintr-o oarecare înclinaţie dezordonată”(Adnotaţia 21). de a te ruga cu glas tare sau în minte. “Spiritul exerciţiilor spirituale. spune Martin.. pregăteşte omul să citească în profunzime Biblia. de a contempla. Aşadar exerciţiile spirituale sunt o cheie de lectură pentru o mai bună înţelegere.

prin aplicarea memoriei care aminteşte şi lasă textul să vorbească. pe care exercitantul trebuie să-l aibă mereu prezent şi pentru a cărui obţinere trebuie să se angajeze cu toate forţele sale. 18 . intelectul şi voinţa”. respect şi reverenţă” şi să se lase pătruns de privirea iubitoare a lui Dumnezeu. Harul obţinut dispune şi pregăteşte exercitantul pentru obţinerea harurilor meditaţiilor succesive. se acordă o mare importanţă pregătirii: persoana trebuie să fie conştientă că în rugăciune se va întâlni personal cu Domnul şi cu Creatorul său. *Reflexia asupra textului: folosind memoria. mediate de “compoziţia vizuală a locului”. permit să fie atins scopul fiec ărei etape şi conduc la împlinirea scopului final. îl pătrunde cu ajutorul luminii divine şi ne face conştienţi de distanţa care ne separă de aceasta. pentru ca totul să fie orânduit exclusiv pentru slujirea şi slava lui Dumnezeu. pentru ca acestea să favorizeze meditaţia şi pentru ca şi ele să fie purificate şi orientate spre Domnul. reflexia este orientată spre scop. ştiind însă că la urma urmei este vorba de un dar. cu “umilinţă. hotărârile şi activităţile sale”. Exercitantul este apoi invitat să intre în textul biblic şi cu imaginaţia şi simţurile sale. ca să-i poată încredinţa toate facultăţile sale: “memoria. şi de unde izvorăşte dorinţa de identificare şi de unire cu Acela faţă de care ne simţim încă separaţi. După cum se poate observa din această structură. acestea. fiind înlănţuite între ele. De aceea. Prin “harul de cerut”. intuit prezent în credinţă. intelectul şi voinţa cunoaşterea şi gustarea interioară *Colocviu final: dialog cu Domnul şi hotărârea de luat rugăciunea finală. precum şi toate “dorinţele. a intelectului care primeşte misterul.Structura meditaţiei *Cum să ne dispunem la rugăciune: pregătirea îndepărtată pregătirea apropiată a se pune în prezenţa lui Dumnezeu rugăciunea pregătitoare. Reflexia asupra textului biblic caută. * Intrarea în rugăciune: lectura textului biblic compoziţia locului harul de cerut. trebuie să-şi dispună sufletul să intre în rugăciune cu “curaj şi libertate”. care operează în timpul rugăciunii.

participarea intimă la bucuria Celui Înviat. *Alegerea stării de viaţă sau reformarea vieţii. *Confirmarea alegerii *săptămâna III . *Cele două Stindarde (Mijloace folosite de Satana şi de Isus pentru *săptămâna II (2) . a felului în care s-a acţionat sau reacţionat. Reflexia finală devine o încercare de înţelegere a modului în care spiritul bun sau spiritul rău a acţionat în inima omului. pentru o întâlnire personală cu Misterul. cu persoana lui Cristos.participarea intimă la suferinţa lui Isus.copilăria şi viaţa ascunsă a lui Isus. Cuvântul întrupat.simţul păcatului şi efectele negative ale acestuia . * săptămâna I . această simţire şi gustare interioară este cea care schimbă şi mişcă voinţa înspre hotărâre. Privitor la această activitate a facultăţilor. 19 atingerea scopului) . Întreaga meditaţie tinde spre colocviul final unde persoana care a pătruns şi a savurat Cuvântul poate în sfârşit să intre în dialog cu Cuvântul întrupat şi să-şi satisfacă sufletul cu prezenţa Lui. *Împărăţia (Domnul Isus cheamă să fie urmat) *săptămâna II (1) . în conformitate cu voinţa Domnului său. a aspectelor de abandonat sau de îmbunătăţit în vederea meditaţiei succesive şi a harului de cerut. să plăsmuiască întreaga persoană în funcţie de ce a înţeles şi a pătruns cu ajutorul harului.să pună în mişcare voinţa care încearcă să se schimbe şi să se orienteze.viaţa publică a lui Isus. şi are drept consecinţe transformarea persoanei însăşi. Într-adevăr. Întâlnirea intimă şi personală cu Isus îl întăreşte pe exercitant în noua lui orientare şi îl încurajează să ia nişte hotărâri concrete pentru viaţa lui. Structura exerciţiilor spirituale *Principiul şi fundamentul (scopul vieţii omului şi mijloacele pentru atingerea lui). * săptămâna IV . a rezultatului obţinut. Ignaţiu ne lasă următorul avertisment: “Nu multa cunoaştere îndestulează şi satisface sufletul.experimentarea îndurării lui Dumnezeu. şi simţirea şi gustarea lucrurilor în interior”(2). Din cele spuse se înţelege cum meditaţia este într-adevăr un mijloc optim pentru a pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu. *Contemplaţia pentru obţinerea iubirii.

Principiul şi fundamentul Scopul: “Omul a fost creat pentru a-l lăuda. naturaleţe şi convingere interioară în realitatea propriei vieţi. Chiar şi aici pentru a dezvolta şi a aprofunda simţul păcatului şi pentru a vedea în acesta efectele 20 .Persoana care este suficient de matură pentru a iniţia experienţa exerciţiilor . trăită de poporul lui Dumnezeu făcândune astfel părtaşi la pedagogia pe care Dumnezeu a folosit-o faţă de poporul lui. De aceea. preamări şi sluji pe Dumnezeu. dorind şi alegând numai ceea ce ne poartă mai mult spre scop”(23). asupra umanităţii şi asupra întregii creaţii. de eliberare... Ignaţiu ne propune să facem un drum de purificare. de convertire. ca de altfel întreg parcursul exerciţiilor spirituale este profund cristocentric şi trinitar. Este un dar care provine exclusiv din bunătatea Creatorului. inclusiv noi înşine.care pentru sf.. şi aşa să-şi mântuiasc ă sufletul. Ignaţiu ne cere să vedem păcatul nu numai în consecinţele sale asupra păcătosului. Făr ă aceast ă dorinţă vie nu este posibil ă nici o convertire şi nici o dezlipire care să ne permită să tindem liberi spre scop. Acesta. despre transcendenţa lui Dumnezeu.. la început. înţelese nu în ordine cronologică.. Ignaţiu comportă un drum de patru săptămâni. Pentru a face să crească în noi atitudini de convertire autentică. despre providenţa divină. adică al disponibilităţii şi al libertăţii interioare faţă de toate făpturile şi chiar faţă de sine însuşi. Acest lucru trezeşte laudă. ci ca patru etape ce însumează circa 30 de zile . recunoştinţă şi dorinţă de a sluji în iubire. pentru a simţi din interior cum totul.. trezeşte în persoană o dorinţă vie de a porni la drum pentru împlinirea desăvârşită a ceea ce a intuit şi în parte a gustat. temele conţinute sunt aprofundate prin textele biblice (despre bunătatea creaţiei. ca să-l ajute în urmărirea scopului sau pentru care a fost creat. Domnul nostru.este. în realitatea lui de păcătos. îndrumată să reflecteze în mod unitar şi sintetic asupra planului lui Dumnezeu Creatorul şi asupra aşteptărilor pe care El le are cu privire la creatura sa: acesta este “principiul şi fundamentul”.) de cel care coboară cu simplitate. Înainte de a ajunge pe pământul făgăduinţei. Principiul şi fundamentul este sămânţa care conţine toate ingredientele itinerariului exerciţiilor spirituale şi care se dezvoltă în etape succesive prin meditaţii şi contemplaţii biblice dispuse după un anumit criteriu. foarte asemănător cu experienţa pustiului. Săptămâna I Prima săptămână ţine prezent planul originar al lui Dumnezeu cu privire la om şi la celelalte făpturi şi propune exercitantului. De obicei. un drum de pregătire pentru a tinde spre scop.. Această meditaţie conduce la reflexia asupra scopului vieţii şi cere harul “indiferenţei”. ci mai ales în legătură cu iubirea care ne mântuieşte: Cristos răstignit. celelalte lucruri sunt create pentru om.. este necesar să fim indiferenţi. pentru a putea tinde spre aceasta fără condi ţionări. Descoperirea şi acceptarea plină de iubire a scopului pentru care omul este creat.

22-23). Ez 16. nu izvorâşte atât din conştientizarea propriilor păcate. Pentru a interioriza ulterior iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu se pot sugera următoarele texte biblice: Lc 7.. “Cine vrea să vină cu mine trebuie să mănânce cu mine. cât din faptul de a fi conştienţi că l-am făcut pe Cristos să sufere atât de mult. Ignaţiu îl pune pe exercitant în faţa lui Cristos răstignit: efectul ultim al păcatului nostru. 2Sam 11. pg.. răstoarnă modul său de a simţi şi de a judeca şi se tranformă dintrun om din lume. persoanele care nu au o cultură adecvată şi care nu au dispoziţiile necesare. Răstignitul. 15.). precum şi voinţa sa de a ne mântui. Stiavon. 11. 4. Prin această meditaţie. adevărata dinamică internă a primei săptămâni.. Prezenta meditaţie. ibid. însă pentru a putea experimenta “durere intensă şi lacrimi” pentru păcatele proprii şi a obţine roadele unei convertiri autentice. Exercitantul făcând experienţa îndurării lui Dumnezeu.sale dezastruoase asupra omului şi asupra întregii creaţii. “Numai după ce exercitantul a asimilat iubirea lui sinceră şi dorinţa lui de a ne reconstrui în ciuda păcatului nostru.. pentru ca urmându-mă în suferinţă să mă urmeze şi în slavă”(91-99). care dezvoltă mai departe ceea ce era deja prezent în Principiul şi Fundamentul. pornind tocmai de la acesta. într-un om care încearcă nimicirea eului său.. 6. Atunci “durerea intensă şi lacrimile” cerute. pentru a se pune în exclusivitate în slujirea Domnului său care l-a mântuit şi pe care îl iubeşte mai mult decât pe sine însuşi.să vegheze noaptea. Ignaţiu (18).. asupra lui Isus care cheamă “întreg universul” şi “pe fiecare în parte”. ba mai mult. Ps 50. Ignaţiu invită exercitantul să îşi concentreze întreaga atenţie asupra unei persoane. adică profund mâhnire şi dorinţa sinceră de convertire.. precum şi pentru a încerca “jena şi dezgust”. exercitantul este invitat să mediteze asupra câtorva texte biblice (de ex. care se află la originea acestui proces în viaţa exercitantului. Isus răstignit ne manifestă iubirea nelimitată a Tatălui faţă de fiii săi. numai atunci se poate vorbi de vindecarea propriei memorii şi se poate privi înainte fără să fim condiţionaţi de povara propriului trecut. să lucreze cu mine. Potrivit indicaţiilor sf.. este propusă celui care simte dorinţa de a-l sluji în mod deosebit pe Domnul.14-23. rezultă a fi adevărată forţă.. Gn 3. nu ar trebui să continue mai departe. Rodul colocviului cu cel răstignit este experienţa îndurării lui Dumnezeu. Chemarea Regelui “Chemarea regelui temporal ajută la contemplarea vieţii Regelui veşnic”(91)... şi împinşi de amintirea unui trecut recuperat de bunătatea lui nemărginit ă”(P. pe cruce.. punându-se cu totul la 21 .

Hotărârea de a se conforma cu Cristos exprimată în oferta Regelui (98). se ascultă. cu persoana lui Isus. Aici se face trecerea de la meditaţie la contemplaţie. Este un alt mod de a pătrunde Cuvântul şi de a-l trăi. a observa acţiunile persoanelor. însă folosirea facultăţilor implicate este diferită. este totodată Isus care vrea mântuirea tuturor oamenilor şi care îmi cere colaborarea. acolo unde se întâlneşte cu Dumnezeu care i se revelează. Cristos. Misterele biblice contemplate în zilele următoare îl conformează pe exercitant. Este vorba despre un drum de eliberare care se naşte din dorinţa de a se conforma tot mai mult cu Persoana iubită. Cunoaşterea devine iubire. aproape prin conaturalitate. care au drept centru figura lui Isus: misterele lui (de la întrupare la botez) de contemplat. locurile. prin contemplarea misterului. îşi găseşte realizarea în propunerea exerciţiilor de rugăciune. cunoscându-l mai îndeaproape pe Isus care se întrupează. “Cunoaştere intimă ca să-l iubesc mai mult şi să-l urmez mai îndeaproape”(104). în săptămâna a II-a Ignaţiu ne îndeamnă să contemplăm Evangheliile copilăriei pentru ca.dispoziţia Lui. A contempla înseamnă a vedea persoanele. O astfel de cunoaştere îl duce spre o adeziune mereu mai intimă a inimii care. Contemplaţia Dinamica este foarte asemănătoare cu cea a meditaţiei. a le asculta cuvintele. Cele două Stindarde 22 . pătrunde mai adânc spre inima sa. se observă. De aici invitaţia de a “asculta Cuvântul Lui” care ne cheamă şi “promptitudinea în a răspunde”. prin umilinţă şi disponibilitate. Este o formă de rugăciune simplă în care. care trăieşte printre noi ca un om simplu . spre deosebire de meditaţie. contemplaţii. iar iubirea devine ac ţiune în urmare. inima şi afectivitatea sunt mai active decât intelectul. angajamentul de a lupta în primul rând ca să înving “propria senzualitate” (98). făcându-l tot mai liber şi mai disponibil. Cuceriţi de ceea ce se vede. care m-a făcut să experimentez îndurarea Tatălui.să ne îndrăgostim mai mult de El şi să dorim să alegem modul lui de viaţă. primul obstacol în calea unui răspuns generos şi prompt.în sărăcie şi umilinţă . se deschide harului cerut şi iese îmbogăţit şi mai conformat cu misterul contemplat. Săptămâna a II-a (1) Aşa cum prima săptămână a avut ca scop eliberarea noastră de tot ce ducea la păcat şi care ofensa iubirea lui Dumnezeu. de iubit şi de imitat. în dorinţa de a trăi mai îndeaproape viaţa persoanei cunoscute şi iubite în timpul contempla ţiei. ne lăsăm atraşi şi plăsmuiţi. Exercitantul. din ce în ce mai dornic de a împlini numai voinţa lui Dumnezeu. a pătrunde atitudinile şi sentimentele lor pentru a trage concluzii asupra propriei vieţi.

Este o dezvoltare ulterioară a Principiului şi Fundamentului şi a Meditaţiei despre chemarea Regelui şi are scopul de a dispune exercitantul care doreşte să-i slujească lui Cristos. în mâinile lui Dumnezeu pentru a primi confirmarea din partea Lui (săptămânile a III-a şi a IV-a). fără a se lăsa înşelaţi de aparenţe. să intre cu Isus în viaţa publică. gata să se încline în direcţia unde suflă Duhul. în cursul drumului său de a se conforma cu Cristos. decât pentru a spune că exercitantul. exercitantul. sunt de fapt o funie ce leagă şi face sclavi. purtătorul voinţei lui Dumnezeu. alegând aceleaşi mijloace (sărăcia. este condus spre atingerea acelei “indiferenţe” interioare care îi permite să devină liber şi sensibil ca “acul balanţei”. exercitantul se orientează şi se identifică în întregime cu aceasta punându-se. orgoliu) pentru a colabora la realizarea planului de mântuire. batjocurile. care ar avea nevoie de un tratat aparte. dispuse în formă ascendentă. mereu mai conformat cu Cristos prin interiorizarea alegerilor sale. Săptămâna a II-a (2) Prin contemplarea misterelor vieţii publice a lui Isus. şi prin verificarea celor “trei clase de oameni”(149-156) şi a celor “trei grade de umilinţă”(165167). Confirmarea alegerii făcute Odată făcută alegerea. prin acest drum el este eliberat în interiorul său şi devine capabil să intuiască voinţa lui Dumnezeu şi disponibil să o primească în propria sa viaţă pentru a i se consacra cu totul. a mijloacelor şi a criteriilor sale apostolice. umilinţa). onoare lumească. opuse mijloacelor Satanei (bogăţie. în ciuda puterii lor aparente. Alegerea stării de viaţă sau a reformei vieţii Nu mă opresc asupra alegerii. în noua lui stare. care. Acesta este momentul alegerii. Săptămânile a III-a şi a IV-a 23 . fără a se lăsa influenţat de nici o condiţionare externă sau legătură dezordonată. Este un moment de luciditate intelectuală în care se cere harul de a alege mijloacele folosite de Isus. respinge spontan şi aproape natural alegerile şi mijloacele propuse de Satana. al cărui unic criteriu îl constituie voinţa lui Dumnezeu pentru el şi spre mai marea Lui slavă şi laudă. ci dorind şi alegând numai ce aduce mai mare slavă lui Dumnezeu. luate din cele patru evanghelii şi legate între ele prin harul cerut.

cu El. Într-adevăr. el este gata să fie trimis oriunde pentru a da mărturie despre Cristos şi pentru a deveni un instrument al unităţii. de uniune strânsă cu Cristos. morţii şi învierii lui Isus. de plinătate a vieţii. 24 . mister de uniune. exercitantul este unit cu Cristos prin contemplarea ministerelor patimii. exercitantul este condus să experimenteze cum uniunea sa cu Cristos are ca efect o adâncire a uniunii sale cu întreaga creaţie. îl face pe exercitant să descopere şi să recupereze dimensiunea de fiinţă relaţională: cu Dumnezeu. care îi permite să perceapă din interior. unit cu Cristos şi cu o iubire profundă pentru întreaga creaţie. ariditate. Chiar şi în acest caz relaţia cu Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentală. să trăiască şi să povestească. de la Dumnezeu. prin acţiunea Duhului. pentru ca alţii la rândul lor să primească şi să povestească. însă se poate spune că ea este înţeleasă cu adevărat doar atunci când este în stare să trezească. îl face să simtă dacă orientarea luată odată cu alegerea favorizează sau împiedică drumul său de comuniune. ci chiar în esenţa sa.După ce a făcut alegerea. Aici omul se descoperă cufundat într-un fluviu de iubire care coboară din înălţimi. Acum. cel din Misterul Pascal. sfâşiere interioară. De fapt. la Tatăl. lene şi incertitudine. Contemplaţia pentru obţinerea iubirii Prin această contemplaţie. relaţii profunde de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. din interior. ca să facă din el un instrument al iubirii Sale îndurătoare spre folosul fraţilor. dacă se confirmă sau nu alegerea făcută. cu sine însuşi. Din acest motiv. mărturisind cu viaţa proprie. care pătrunde întreaga creaţie. simte tristeţe. îl face pe exercitant să intre în Misterul pascal. de pace. Iubirea coborâtă de la Tatăl prin Cristos. numai cine iubeşte este cu adevărat dispus să primească. cel care acompaniază sau dă Exerciţii Spirituale trebuie să favorizeze aceste condiţii şi să dea acele indicaţii care să-l ajute pe exercitant să facă din Scriptură instrumentul privilegiat prin care Domnul se face cunoscut. Nu primeşte confirmarea persoana care. ca Iubire. Confirmarea este dată prin sentimente de bucurie. în ciuda dificultăţilor şi a suferinţelor întâlnite pe drum. Marea intimitate de viaţă cu Isus îl face sensibil la acţiunea Duhului care. numai dacă este experimentat ca Iubire. atât în acompaniamentul spiritual cât şi în organizarea Exerciţiilor Spirituale. cu ceilalţi. acesta. Acesta este totodată şi scopul spre care tinde atât acompaniamentul spiritual cât şi Exerciţiile Spirituale. Concluzie Aşa cum se poate observa din cele expuse. în ciuda contemplaţiei făcute. Domnul atrage la sine şi transformă din interior. prin convingere intimă şi ca prin conaturalitate. descoperind cum Dumnezeu este prezent şi operează în toate lucrurile şi totul tinde să fie unificat în Cristos prin forţa Iubirii Lui. o uneşte în Cristos pentru a se întoarce. nu în unul sau altul din atributele sale. pe omul rănit de păcat. cu alte cuvinte face şi el experienţa comuniunii cu Misterul Pascal care face trecerea de la moarte la viaţă. în cel care o meditează sau o contemplă. dacă este primit şi contemplat în credinţă. Biblia are o funcţie centrală.

nu pentru simplul motiv că vorbesc despre Cristos. Curtaz.12-13. cf. Dehoniane. ci şi prin desfăşurarea sa pedagogică şi prin orientarea textelor spre scop. în calitatea lor de colaboratori ai episcopului. Preoţii sunt primii. au devenit membre ale Trupului lui Cristos prin botez. 16-17).. Enchiridion Biblicum (=EB). Tezaurul inepuizabil al Scripturii îi oferă fapte şi idei apte să orienteze cu forţă de convingere spre sfinţenie viaţa şi moravurile seminariştilor (cf. cine vă dispreţuieşte pe voi.J PREZENÞA BIBLIEI ÎN FORMAREA SEMINARIªTILOR Motivele pentru care Biblia se impune ca izvor inepuizabil pentru pregătirea viitorilor preoţi Biserica este poporul lui Dumnezeu alcătuit din cei botezaţi. Ed. laici şi miniştri consacraţi împreună. S.. acceptând vestea mântuirii. în colocviu. Lettera circolare: Il presbitero.1920. Bologna 1999. maestro della parola. Decret privind slujirea şi viaţa preoţească “Presbyterorum Ordinis” (PO.16). Caracteristica Exerciţiilor Spirituale stă în a şti să lege textele biblice între ele pentru a dobândi scopul dorit şi în ştiinţa personalizării lor printr-o continuă confruntare cu Cristos. ci izvorul principal din care se inspiră (cf. Bologna. este urmată de aprofundare şi maturizare a credinţei persoanelor şi a comunităţii la cei care. care. 486). P. Ea nu este unul dintre instrumente sau ajutoarea. ministro dei sacramenti e guida della comunita in vista del terzo millennio. vestirea sa în Biserică cere în cei care îl vestesc un fundament supranatural care să garanteze autenticitatea şi eficacitatea sa (Congregazione per il clero. cu puterea de a interpela. exprimând lucruri spirituale în termeni spirituali (1Cor 2. ci Duhul lui Dumnezeu pentru a cunoaşte tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit.15). 15. ci este “puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede”(Rm 1. au înainte de toate datoria de a vesti tuturor Evanghelia lui Dumnezeu. Catehetica. Prima predicare a Evangheliei la cei la care nu a ajuns vestea cea bună. care îşi asumă în mod responsabil planul de vestire a Împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru că predicarea Cuvântului nu este numai transmiterea intelectuală a unui mesaj. Aşadar. Enciclica “Spiritus Paraclitus”.. 16). “pentru ca. Biserica păstrează acest tezaur preţios ca pe izvorul şi norma 25 . P.În Exerciţiile Spirituale. Noi vorbim despre acest lucru nu printr-un limbaj venit de la înţelepciunea umană. Iaşi 1993. 4). n. Il presbitero. Presa Bună. Olivo Bosa. pe mine mă ascultă.09.16) şi pot să spună împreună cu Sfântul Paul: “Noi nu am primit duhul lumii. În urechile miniştrilor răsună şi acum cuvintele Domnului: “Cine vă ascultă pe voi. împlinind porunca Domnului: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi Evanghelia la toată făptura” (Mc 16. 29). Congregazione per il clero. care provine din participarea lor la consacrarea şi misiunea a însuşi Cuvântului lui Dumnezeu întrupat. pe mine mă dispreţuieşte”(Lc 10. ci învăţat de Duhul. 9 martie 1999. Benedict XV. Biblia nu este prezentă doar ca text de meditat sau de contemplat. Biblia are primatul indiscutabil în cadrul vieţii Bisericii şi în ea educaţia şi formarea la sfânta Preoţie îşi găseşte sufletul şi cartea prin excelenţă. să constituie şi să sporească Poporul lui Dumnezeu (Conciliul Vatican II. Predicarea Cuvântului din partea miniştrilor sacri participă într-un anumit sens la caracterul salvific al Cuvântului însuşi. 1993. Dehoniane. ci pentru că le vestesc ascultătorilor lor Evanghelia.

divină a învăţăturii şi a moralei, aşa cum l-a primit din mâinile apostolilor, neprihănit, îl păzeşte cu toat ă grija şi îl apăr ă de orice interpretare greşită folosindu-l pentru a le oferi oamenilor mântuirea veşnică (Pius al XII-lea, Enciclica “Divino afflante Spiritu” (=DAS, 30.09.1943, EB 538). Ea a venerat întotdeauna dumnezeieştile Scripturi, după cum a venerat şi Trupul însuşi al Domnului, neîncetat, mai ales în Liturgia sacră, să primească pâinea Vieţii atât la masa Cuvântului lui Dumnezeu cât şi la acea a Trupului lui Cristos şi să dea şi credincioşilor. Ea le-a considerat şi le consideră, unite cu Sfânta Tradi ţie, drept regula supremă a credinţei sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu şi consemnate în scris odată pentru totdeauna, ele ne comunică însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, iar în cuvintele Profeţilor şi ale Apostolilor, fac să răsune glasul Duhului Sfânt (Conciliul Vatican II, Constituţia dogmatică despre revelaţia divină “Dei Verbum” (=DV 21). Cărţile Sfintei Scripturi transmit cu certitudine, cu fidelitate şi fără eroare adevărul pe care Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, l-a voit consemnat în textele sacre. Pentru că toate cărţile Vechiului şi Noului Testament, cu toate părţile lor, fiind alcătuite sub inspiraţia Duhului Sfânt (cf. In 20,31; 1 Tm 3,16; 2 Pt 1,19-21; 3,15-16), îl au ca autor pe Dumnezeu şi au fost încredinţate ca atare Bisericii (cf DV 11). Astfel este de înţeles că “toată Scriptura, inspirată de Dumnezeu, este de folos pentru a învăţa, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a deprinde la dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pregătit pentru toată fapta cea bună”(2 Tm 3,16-17). Un punct potrivit de pornire pentru înţelegerea corectă a ministerului pastoral al Cuvântului, este considerarea revelaţiei lui Dumnezeu în ea însăşi. De fapt, prin această revelaţie, Dumnezeu cel invizibil (cf. Col 1,15; 1 Tm 1,17) din iubirea sa infinită le vorbeşte oamenilor ca unor prieteni (Ex 33,11; In 15,14-15) şi stă de vorbă cu ei (cf Bar 3,38), pentru a-i invita şi a-i primi la comuniunea cu sine. În Sfânta Scriptură, vestirea Împărăţiei nu numai că vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu, ci chiar o face să izvorască prin însăşi vestirea ei. Evanghelia predicată în Biserică, nu este numai mesaj, ci este o acţiune divină şi mântuitoare experimentată de cei care cred, care ascultă, care se supun mesajului şi îl primesc. Revelaţia nu se limitează la a ne instrui cu privire la Dumnezeu care trăieşte într-o lumină inaccesibilă, ci, în acelaşi timp, ne informează cu privire la ceea ce Dumnezeu face pentru noi prin harul său. Cuvântul revelat, făcut prezent şi actualizat “în” şi “prin” Biserică, este instrumentul prin care Cristos acţionează în noi prin Duhul său (Congregazione per il clero, Il presbitero..., 16). Câteva principii generale pentru folosirea coerentă şi eficace a textelor sacre de către profesorii de ştiinţe biblice şi de către formatori. Dar pentru a fi autentic, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie transmis “fără vicleşug şi nestricat, ci arătând adevărul în faţa lui Dumnezeu”(cf. 2 Cor 4,2). Aceasta este marea responsabilitate a formatorului, atunci când face apel la Sfânta Scriptur ă. De aici câteva principii de apropiere de textul sacru pentru cei care au datoria prin mandatul episcopului de a anima, de a coordona formarea la Ordinele Sacre în comunitatea de credinţă. Aceştia au misiunea de a-i învăţa pe candidaţi, nu propria lor înţelepciune, ci Cuvântul lui Dumnezeu şi de ai îndemna cu insistenţă pe toţi la convertire şi la sfinţenie (cf. Ioan Paul al II-lea, Esotazione apostolica “Pastores dabo vobis” (=PDV), 26; Congregaţia pentru cler, Directoriu pentru slujirea şi viaţa preoţilor, 45). Aşadar, studiul Sfintei Scripturi şi cateheza nu se pot reduce la comunicarea de idei personale, la mărturia experienţei 26

proprii, la explicaţii cu caracter psihologic, sociologic sau filantropic întrucât ele au în vedere vestirea unui Cuvânt de care nu se poate dispune după bunul plac, pentru că i-a fost încredinţat Bisericii ca să-l păstreze, să-l mediteze şi să-l transmită cu fidelitate (cf. DV 10). Mai întâi trebuie subliniat că în Sfânta Scriptură, Dumnezeu îi vorbeşte omului în felul oamenilor. Pentru redactarea cărţilor sfinte, Dumnezeu a ales oameni şi s-a slujit de ei, lăsându-le uzul capacităţilor şi puterilor proprii, pentru ca, ac ţionând El însuşi în ei şi prin ei, aceştia să scrie ca adevăraţi autori ceea ce voia el şi numai aceea. Pentru a interpreta bine Scriptura, trebuie să fim deci atenţi la ceea ce au voit într-adevăr să afirme autorii omeneşti şi la ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere prin cuvintele lor (cf. DV 12; Catehismul Bisericii Catolice (=CBC), EARC, Bucureşti 1993, 109). Pentru a descoperi intenţia autorilor sacri, trebuie ţinut cont de condiţiile timpului şi culturii lor, de genurile literare folosite în epocă, de modurile de a simţi, de a vorbi şi de a povesti curente în acel timp, iar Scriptura trebuie citită şi interpretat ă întru acelaşi Duh în care a fost scrisă (cf. DV 12; CBC 110-111). Pentru o interpretare corectă a Bibliei trebuie respectate trei criterii: - orice text trebuie interpretat în lumina unităţii întregii Scripturi, unitate datorată unităţii Planului lui Dumnezeu al cărui centru este Isus Cristos; - Scriptura trebuie citită în Tradiţia vie a Bisericii; - ea trebuie interpretată în coeziunea adevărurilor de credinţă între ele şi în proiectul total al revelaţiei, adic ă ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV12; CBC proiectul total al Revelaţiei, adică ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV 12; CBC 112-114). Câteva norme practice Datoria formatorului care foloseşte Sfânta Scritptură este aceea de a aprinde şi de a alimenta în seminarişti, odată cu cunoaşterea cuvenită a Cărţilor Sfinte, o iubire perenă şi activă pentru ele (cf. DAS, EB 567; Pontificia Commissio de Re Biblica, De Sacra Scriptura recte docendo “Sanctissimus Dominus” (=SD), 13 mai 1950, EB 521). Prin această formare ei trebuie să alimenteze şi să dezvolte în elevi şi studenţi acea veneraţie faţă de Cuvântul divin din care să-şi soarbă toată viaţa seva pentru formarea lor culturală şi pentru ocupaţia intelectuală, consolarea şi delectarea interioară. Să le recomande lectura zilnică a Sfintei Scripturi instruindu-i şi acompaniindu-i încă de la început pentru a face o lectură corectă a textelor sacre. Profesorii de Biblie trebuie să le transmită celor care studiază un respect profund faţă de Sfânta Scriptură, arătându-le că merită un studiu atent şi obiectiv, care să permită o apreciere mai bună a valorii ei literare, istorice, sociale şi teologice. Ei nu se pot mulţumi să transmită o serie de cunoştinţe care să fie întregistrate pasiv, ci trebuie să ofere o iniţiere în metodele exegetice, explicându-le principalele operaţii pentru a-i face pe seminarişti capabili de o judecată personală (cf. Comisia Pontificală Biblică, Interpretarea Bibliei în Biserică (=IBB, EARC, Bucureşti 1995, 77). Formatorii trebuie să prezinte Sfânta Scriptură cu competenţă ştiinţifică şi în întregime, aşa încât elevii şi studenţii să cunoască exact care sunt problemele cele mai importanete ce se leagă de fiecare carte în parte, care sunt obiecţiile şi dificultăţile care se ridică în mod obişnuit împotriva istoriei redactării şi a semnificaţiei textuale. 27

Într-o introducere cu caracter general trebuie să se expună cu claritate doctrina despre inspiraţia şi adevărul Sfintei Scripturi şi să se stabilească cu precizie legile hermeneuticii, ale interpretării textului, apoi să se prezinte în particular fiecare Carte a Vechiului şi Noului Testament expunându-se sintetic şi cu atenţie conţinutul, temele teologice de bază, scopul, problemele legate de autor şi de data de compoziţie. Ca iniţiere în practica exegezei, formatorii trebuie să facă analiza aprofundată a unor texte bine alese atât din Vechiul cât şi din Noul Testament, texte în care este prezent ă şi definită învăţătura de credinţă ca nu cumva “să roadem numai coaja, fără a ajunge la măduvă”. De aceea, în privinţa Vechiului Testament trebuie să se aibă în vedere texte care se referă la începuturile lumii şi la creaţie, unele oracole profetice şi Psalmii, iar în Noul Testament textele referitoare la viaţa lui Isus şi fragmente din Evanghelii şi Epistole care fundamentează principalele adevăruri de credinţă. Pentru împlinirea misiunii sale de interpret, formatorul va trebui să ţină cont în primul rând de exegeza care urmează regulile interpretării corecte: analizarea textelor paralele, explicarea textului respectiv în Sfinţii Părinţi şi în Tradiţia catolică, sau ceea ce a stabilit Magisteriul Bisericii, acolo unde este cazul. Dar el trebuie să aibă grijă să prezinte corect şi sensul spiritual. Datorită unităţii planului lui Dumnezeu, nu numai textul Scripturii, ci şi realităţile şi evenimentele despre care vorbeşte ea pot fi semne. Un astfel de sens ni-l arată şi ni-l învaţă însuşi Cristos în Evanghelii, Apostolii în ceea ce fac şi-n ceea ce scriu, Tradiţia constantă a Bisericii, folosirea foarte veche a liturgiei, aplicând dictonul: lex orandi, lex credenti (cf. DAS, EB, 552). Şi într-un caz şi în celălalt, trebuie evitată unilateralitatea, adică limitarea la un comentariu spiritual lipsit de temei istorico-critic sau la un comentariu istorico-critic lipsit de conţinut doctrinal şi spiritual (IBB 77; cf. DAS 551-552; SD 598). Profesorul de Biblie nu trebuie să atenueze sau să disimuleze dificultăţile şi obscurităţile cu care se confruntă interpretul în Cărţile Sfintei Scripturi. Dimpotrivă, prezentând cu obiectivitate şi imparţialitate problema, să se străduiască să înlăture dubiul, folosindu-se de ajutorul oferit de celelalte discipline (cf. SD, EB 598-600). Predarea trebuie să arate în acelaşi timp înr ădăcinarea istorică a scrierilor biblice, aspectul lor de cuvânt personal al Tatălui ceresc care se adresează cu iubire copiilor săi intrând în dialog cu ei (cf. DV 21; IBB 77). Trebuie să se evite a se falsifica, a se reduce, a deforma sau îndulci conţinutul mesajului divin. Studierea Sfintei Scripturi nu se poate face fără ajutorul unei teologii sănătoase, întrucât nu avem în vedere doar repetarea doctrinei revelate, ci de a forma prin doctrina revelată înţelegerea şi conştiinţa seminariştilor ca să poată trăi coerent vocaţia proprie, să-şi poată trăi credinţa şi să-şi facă din propria viaţă un motiv viu de credibilitate şi o apologie credibilă a credinţei (cf. Congregazione per il clero, Il presbitero..., 19). În sfârşit, trebuie să existe un raport esenţial între rugăciunea personală şi predarea ştiinţelor biblice. Din meditarea Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciunea personală, trebuie să izvorască în mod spontan primatul mărturiei de viaţă aşa încât în profesorul de Scriptură şi în formatorii Seminarului să se împlinească desideratul Sfântului Augustin: “sit orator, antequam dictor” (De doctrina christiana, 4,15.32: PL 34,100). Obiectivele studiului Sfintei Scripturi şi a folosirii ei în procesul de educare şi formare a seminariştilor 28

iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. 179. Sermones. prin citirea şi studierea Cărţilor Sfinte “Cuvântul lui Dumnezeu să se răspândească şi să fie preamărit”(2 Tes 3. mai ales în contextul noii evanghelizări la care este chemat ă Biserica în lumea de astăzi. EB 601).966). tot astfel se poate spera un nou impuls de viaţă spirituală într-o creştere a veneraţiei faţă de Cuvântul lui Dumnezeu “care rămâne în veac” (Is 40. IBB.8. în special a acelor metode care ajută să descoperim mai bine experienţa de credinţă care se află în spatele textului şi care s-a cristalizat în diferitele cărţi ale Bibliei. 14). cf. 50 1/1999. care se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului. învăţând cum să descopere în texte atât de vechi un mesaj pentru astăzi. nici de tip istoric. 92-93).32. Scopul principal nu este acela de a afla şi a învăţa multe lucruri referitoare la Biblie.23-25)-(DV25). Augustin. hrana sufletului. 1: PL 38.. înţeleasă. Un alt obiectiv pentru studiul şi lectura Sfintei Scripturi este înţelegerea şi orientarea propriei vieţi. este necesar ca toţi. De fapt. să fie noul criteriu de judecat ă şi de apreciere a oamenilor şi a lucrurilor.13)-(DV 21). De aceea. Biblia s-a născut într-un ambient diferit de al nostru şi într-o epocă de care ne separă mii de ani. îmbracă o semnificaţie specifică pentru misiunea profetică a tuturor celor botezaţi. SD. nu numai în sensul dezlipirii de rău pentru a adera la bine.. primind-o astfel în canonul Bibliei (cf. După cum din frecventarea asiduă a misterului euharistic sporeşte viaţa Bisericii. ci este adevărul unei experienţe concrete pe care Biserica a recunoscut-o ca exemplară şi dinamizantă pentru credinţă.Scopul lecţiilor de Biblie nu este numai acela de a forma “specialişti” (cf. Elementul lor esenţial este formarea spirituală. Este foarte important de a se evita manipulările subiective. Căci “în Cuvântul lui Dumnezeu este atâta eficacitate şi putere. cf 1 Tes 2. fără a fi ascultătorul lui înăuntru” (sf. încât constituie pentru Biserică sprijin şi vigoare... De aceea se aplică pentru Sfânta Scriptură în mod excelent afirmaţiile: “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi eficace”(Evr 4. aşa încât credinţa. rugăciune şi contemplaţie (cf. lectura meditată a Cuvântului lui Dumnezeu care se transformă în rugăciune. care sunt riscurile deturnării textelor biblice de la sensul lor original şi unde trebuie să se apeleze pentru interpretarea corectă a Sfintelor Scripturi. pag. nr. izvorul curat şi peren al vieţii spirituale. 1 Pt 1. în lumina şi prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu poate fi descoperită. Bulletin Dei Verbum.12). Santiago Guijarro “La Bible au centre de la pastoral e de la vie de nos eglises”. În felul acesta se pun 29 . Preocuparea principală ce trebuie să conducă lectura Bibliei este aceea de a fi plin de respect faţă de experienţa de credinţă pe care cei dinaintea noastră au lăsat-o să se reflecte în ea. a evenimentelor şi a problemelor (PDV 47). “are puterea de a zidi şi de a oferi moştenirea cu toţi cei sfinţiţi” (Fap 20. dar şi în sensul de a hrăni în inimă gândurile lui Dumnezeu. Conciliul atrage atenţia: “. Astfel. ca răspuns la Cuvânt. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent.1) şi comoara Revelaţiei încredinţată Bisericii să umple tot mai mult inimile oamenilor. iubită şi urmată vocaţia proprie şi împlinită misiunea fiecăruia în cadrul convertirii. Cunoaşterea plină de iubire şi familiaritatea în rugăciune cu Cuvântul lui Dumnezeu. ci acela de a se deprinde pentru o lectură individuală sau comunitară a textului Sfintei Scripturi primit ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu. Adevărul care se află în Sfânta Scriptură nu este de tip ştiinţific. lectura făcută sub acţiunea Duhului Sfânt în meditaţie. ascultarea plină de iubire a Celui care ne vorbeşte. cum să aprecieze pluralitatea interpretărilor aceloraşi texte în contexte diferite. ca nu cumva să ajungă vreunul “predicator deşert al Cuvântului lui Dumnezeu în afară. trebuie să se ţină cont de metodele exegezei din ultimii ani. personale sau de grup. De aceea.

Chiar dacă aspectul slujirii trebuie să marcheze toată activitatea pastorală. o. şi trebuie so continue în meditaţie.c. el este absolut necesar în slujirea răspândirii Cuvântului.32. este coerentă cu înţelegerea pe care Scripturile o au despre însele. cu cât mai mult ministrul . 15). Santiago Guijaro. Abordând Biblia din acest unghi concret. Această pecete poate să ajute.35).. Cei care au făcut experienţa întâlnirii cu El şi citesc Scripturile plecând de la această certitudine. Maurice Laurent 30 . în celelate activităţi. este o lectură animată şi iluminată de credinţă. dar trebuie să spunem totodată că lectura care vede în Isus cheia şi interpretul Scripturilor. IBB.. cu atât mai mult Cuvântul poate să-şi lărgească eficacitatea salvifică (Congregazione per il clero.devine slujitorul Cuvântului şi nu patronul său. Lc 1. IBB.. Numai pornind de la întâlnirea cu cel înviat putem să înţelegem sensul profund al Scripturilor (Lc 24. Santiago Guijarro. rugăciune şi angajare (cf. 70-74. descoper ă în ele un sens mai profund pentru că ele posedă o lumină nouă şi mai pătrunzătoare care-i conduce la înţelegerea misterului la care ele se referă.c. 14). Recitirea Vechiului Testament pe care au făcut-o creştinii pune în lumină următorul adevăr: Scripturile revelează sensul evenimentelor şi evenimentele revelează sensul Scripturilor (cf. dar poate şi să dăuneze fecundităţii apostolice a Bisericii. In 20. al căror scop principal a fost acela de a confirma şi de a întări în credinţă comunităţile cărora li s-au adresat (cf. Trebuie să recunoaştem că un astfel de mod de a face lectură. o.30-31. pleacă de la o realitate care o condiţionează. pe care o recomandă DV 25. o înţelegem în acelaşi duh în care a fost scrisă. De mare importanţă este lectura textelor biblice în Biserică. În acest context. În căutarea semnificaţiei textului pentru noi astăzi trebuie să-i ascultăm pe exegeţi care ne ajută să citim textul. 17). poporul credincios face uşor referinţă la viaţa concretă iar Magisterul viu al Bisericii a primit misiunea de a interpreta autentic Cuvântul lui Dumnezeu (cf. cf.bazele dialogului dintre experienţa reflectată în textele Bibliei şi experienţa celor care citesc şi studiază astăzi. 65-68). Un ultim lucru pe care aş vrea să-l propun ca indicativ în prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor.profesorul sau formatorul . Bulai Alois Rectorul Institutului teologic romano-catolic. printre care şi studiul şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.. pecetea umană a ministrului capătă o importanţă aparte. trebuie să preceadă lectura comunitară pentru a o pregăti. Duhul Sfânt este interpretul autentic al Sfintelor Scripturi acţionând în comunitate prin diferite carisme. lectura individuală. pentru că. DV 10). apărându-l de manipulări. Il presbitero. Pr. Iaşi DISCUÞII PE MARGINEA REFERATELOR Pr.4.. Mai trebuie să ţinem cont că. şi suntem fideli intenţiei autorilor ei. în timp ce în administrarea sacramentelor avem garanţia că nici măcar păcatul slujitorului nu poate împiedica rodul harului şi forţa Duhului Sfânt.

sau într-o facultate de teologie. care se face în 31 . care scriu influenţaţi de condiţia din care provin şi de comunitatea căreia i se adresează. Tarciziu Baciu. Cred că în ultima perioadă. nu este aşa cum au crezut. Gianfranco Maronese. dar şi condamnă. Alois Bulai Aceasta este de fapt situaţia şi nu cred că este momentul să-i judecăm pe ceilalţi. deseori instrumentală. În predici. adică textul nu rămâne numai obiect de studiu. se produce o destabilizare în credinţa lor “mai naivă”.Rectorul Institutului Teologic Romano-catolic de Iaşi Mie personal mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni. fără a păstra mesajul. pentru a o oferi poporului lui Dumnezeu. ori întrebările vin şi pun în evidenţă un bagaj care le-ar fi necesar seminariştilor înainte de a intra în seminar. prin introducerea lui “Lectio Divina”. Pr. Institutul teologic romano-catolic. În momentul în care ei ajung să studieze pentru prima dată la seminar. Eu am deseori această problemă. Sau în alte cazuri. Pr.Bucureşti Aţi făcut referinţă. o credinţă mai evlavioasă şi sunt puşi în faţa unei descoperiri în sensul că. SVD Studiul Sfintei Scripturi nu este pentru a crea specialişti. Se pune întrebarea. ci pentru a-i forma pe cei care vestesc în viaţă prin conştiinţă. Este o experienţă plăcută şi de câte ori această lectură s-a făcut în grupuri. în momentul în care se citeşte. un cuvânt care mângâie. Noi avem bucuria ca odată pe săptămână. deseori nu se expune foarte clar aceast ă experienţă profundă a întâlnirii cu revelaţia lui Dumnezeu. Când predicăm sau când auzim predici. Am rămas surprins de sensibilitatea cu care a fost atins aspectul acesta al Cuvântului care judecă şi care condamnă şi care poate fi tot mai nunaţat. s-a făcut un pas important înainte. în permanenţă la ceea ce se petrece în seminar. Aceasta este o problemă foarte mare pentru mine. dar a fost purificat sau eliberat de prejudec ăţi. textul Sfintei Scripturi nu este numai cel care trebuie învăţat şi reţinut. seminariştii să aibă parte de “Lectio Divina”. şi descoperind Cuvântul care interpretează. un cuvânt care judecă. Aş vrea să fac referire la necesitatea creării unei atmosfere biblice care să nu fie specifică doar seminarului. dăm predicii pe care o auzim o interpretare spirituală. Asta cu privire la Lectio Divina. Alois Bulai . La un moment dat apar două întrebări privind această descoperire de exegeză: 1. oare ce se poate face exigent în acest sens? Pr. să-l preceadă. ci cumva. Dacă aţi descoperit această reacţie? 2. Sper ăm ca această lectur ă să devină din ce în ce mai mult o practică continuă. Apoi la fiecare text căutam să descoperim adevărul care a fost întotdeauna transmis de textul sacru. mi se pare că ceea ce auzim interpret ămn într-un mod foarte personal. care va constitui baza pentru predică şi cateheză. Totul funcţiona.Vreau să vă împărtăşesc din experienţa mea privind munca cu tinerii. sau să-l urmeze. Datoria noastră este să ne străduim să-i formăm. ci este într-adevăr punct de comunicare. tot ce au folosit ei pentru rugăciune. s-au putut celebra momente vădit marcate de experienţa pe care am avut-o la această lectură în grup. În acele cazuri am fost nevoit să stabilesc nişte puncte de reper. Cum reuşiţi să-i îndrumaţi pe tineri să ajungă la maturizare? Pr.

se opresc în momentul 32 . Încă un lucru aş mai menţiona. puţini folosecs ca instrument Biblia. pe de altă parte. să spun aşa. Ştiu că se face la Butea. la scopul adevărat al Sfintei Scripturi. Văd că există diferite “schizofrenii”. riscă. Începutul este modest. În ceea ce priveşte. spun prin cuvinte simple că nu-şi pot vinde marfa. Olivo Bosa. Deci ideea mea era. ar trebui să fie luată în considerare o atmosferă biblică în cadrul Sfintei Scripturi şi pregătirea pastorală a seminariştilor. s-a discutat această problemă şi anume că nu le este de ajuns seminariştilor să ajungă la o pregătire spirituală în acest sens. că s-a început câte puţin. Însă. Într-un seminar la Alba Iulia le-am oferit seminariştilor din pregătirea mea. ca în seminarii să fie introdus un material sau o temă de pregătire pastorală a seminariştilor în acest sens. în pofida încerc ării pe care o au cu diferitele obligaţii. se întâlnesc spiritual cu Sfânta Scriptură şi într-o măsură oarecare. după ce ies din seminar. repet este un început. ştiu că se predică la Budeşti. Pe de o parte. Peste tot în lume. şi care au nucleul Lectio Divina. ei intră în această direcţie de însuşire ştiinţifică a lumii Bibliei. Unii dintre ei fac nişte legături frumoase.J. Vă pot spun că în ultimii doi trei ani. să gândească deja puţin în mod biblic. la Adjudeni. din experienţa mea pe plan pastoral în dieceză. trebuie să ne întoarcem la rostul. să aibă o spiritualitate biblică. Alois Bulai Da. Poate ar fi o soluţie de extindere în alte sfere şi cercuri studenţeşti şi parohii. practic. să accentuăm şi să insistăm. în această direcţie. nu numai ca instrument de cateheză. Dânsul a făcut astfel de experienţe chiar aici. Eu am discutat cu câţiva preoţi tineri. Superior Provincial În exerciţiile spirituale pe care le fac tinerii. pe o scară destul de largă. s-a declarat de mai multe ori. Feldkemper. Nagy Jozsef. şi personal. S. numai prin prezentare benevolă. Pr. A fost apoi şi în seminar. care mi-a plăcut foarte mult. Şi ar trebui să fie. chiar şi în Hong-Kong când am fost. Ştiu că în Ardeal.seminar. şi le-a vorbit seminariştilor şi zic eu. Sperăm să continue. dar şi cu surori şi a fost o experienţă foarte interesantă. o treime a seminariştilor s-au interesat în aceast ă direc ţie. deja mă simt în consonanţă cu acest lucru. se poate. Pr. Ne-am întâlnit pentru acest lucru şi am observat că există un adevărat interes din partea lor. care luminează mintea. pe secretarul general al Federaţiei Biblice Catolice. în diferite locuri. De aceea. dacă îmi permiteţi. pe Pr. în momentul în care se găsesc în faţa textului biblic. cu amabilitatea verbiţilor şi posibilitatea de a avea aici. Părintele Joszef are o activitate foarte susţinută în aceast ă privinţă şi c ă are o şcoal ă de formare a formatorilor. prin care şi prin Lectio Divina. Noi am avut. care mi-au povestit despre activit ăţile pe care le desfăşoară. deci nu devin apostoli ai Bibliei. cu privire la diferitele domenii de formare a seminariştilor. şi dacă ar trebui să vorbesc despre un singur lucru. profesor la Institutul teologic romano-catolic din Alba Iulia Cred că pe lângă atmosfera pe care aţi menţionat-o. cu preoţii. în ce măsură aceast ă atmosferă biblică s-ar putea realiza? Pr. la Traian. acum aş menţiona. Feldkemper. să se facă ceva pe plan metodologic. Pr. iar alţii care nu sunt destul de pregătiţi. dar sperăm să aprofundăm. Normal că trebuie să continuăm. dar şi oficial. ci într-adevăr ca la un izvor al spiritualităţii noastre creştine. ajung la stadiul ca Sfânta Scriptură să devină lumea lor. au această direcţie spirituală în seminar. cu Biblia. a Sfintei Scripturi. şi ca secretar al Federaţiei Biblice catolice.

Tadeusz Rostworowski. în Biserica mariană. un altar care pe un tablou prezintă coborârea Duhului Sfânt în următorul mod: raza Duhului Sfânt cade pe Maria care. Aloi Bulai Când vorbim despre citirea sfintei Scripturi în sens marian. Cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu este inepuizabil. Trimisul lui Dumnezeu vine în întâmpinare! Trebuie să mă întâlnesc cu persoana respectivă. Este un lucru foarte interesant care arată ceea ce spune Baltazar că există în Biserica primordială. să-i luminăm. pe care. Sf. La Cracovia există.J Aceste două referate au atins problema formării prin Sfânta Scriptură a seminariştilor şi nu numai. rezultatele exegezei au adăugat că. stând cu Biblia deschisă o interpretează apostolilor care sunt în jurul ei. o interpretare modernă. atunci revelaţia divină le permite o relaţie intimă şi personală cu Isus Cristos. Pr. pentru a face acest lucru trebuie să se depună mai mari eforturi. Pr. apare următoarea întrebare: Unde să punem accentul în pastorală sau cum să facem trecerea de la interpretare la aşa zis tradiţională. Între timp.. Pr. Deci pe de o parte. Maica Domnului. Ignaţiu stătea cu caietul în mână şi scria aceste inspiraţii pe care le primea prin Maica Domnnului.. (. principiul Marian. sunt cei care au învăţat să reflecte asupra Sfintei Scripturi. S. Atunci. are curajul să facă acest pas. Pr. au descoperit alte realităţi care pot să lumineze textul. Alois Bulai Interpretarea nu este corectă dacă nu ţinem cont de interpretările anterioare. paroh-protopop de Sighetu Marmaţiei. Aş sublinia deci acest aspect marian. înseamnă identificarea noastră cu atitudinea pe care o are ea în faţa Cuvântului. prin cea care a venit pe lume. Gindele Tibor. cu Cristos. Pr. pentru a realiza sincronizarea atât pentru vârstnici cât şi pentru tineri? Pr. Pe când este mult mai greu să intre prin Sfânta Scriptură. începe să dea bucurie şi acea lumină care îi luminează şi acele aspecte care mai înainte erau blocate. Începând de acum. într-o relaţie personală cu Dumnezeu. Scriptura începe să vorbească din interior. Este munca. care fac nişte legături. adică eu cred că şi cei 33 .) Încrederea în Dumnezeu este foarte importantă. Rector vorbea despre toată tradiţia de a interpreta Biblia. dar şi aceştia din urmă au dorinţa de a cunoaşte. Dacă trec peste acest obstacol. principiul Paulin şi principiul sfântului Ioan. dar care este adresată lui Dumnezeu şi căruia îi răspunde cu toată generozitatea. despre care se spune că au fost dictate de către Maica Domnului. iar alţii găsind anumite neînţelegeri. delegatul Diecezei romano-catolice de Satu-Mare Dacă vorbim despre interpretarea Bibliei la bătrâni sau în cazul tineretului. Olivo vorbea despre exerciţiile spirituale ale Sf. principiul Petrin. trebuie să lucrăm mai bine cu tinerii noştri. Cel care. şi să nu-i lăsăm să se oprească numai la un nivel scăzut de înţelegere. se opresc acolo. aşa zis ştiinţific ă. încercăm să o facem dar. şi să guste mai mult. începe să simtă.în care dau de greutăţi adică de nişte puncte care nu le sunt clare. care pentru ei înseamnă ceva frumos. înaintează mult mai repede. Ignaţiu. să-i ajutăm.

Am observat că nu le face plăcere să cumpere cărţi. în sensul lui adevărat. Este o comunitate care nu se schimbă. Pr. am observat că ei nu preferă să aibă în mână sf. ci s-a îmbogăţit. pe calea neocatecumenală. Pr. Pr. prin posibilitatea educaţiei. O.liturgia cuvântului.F. Atitudinea cu care s-au apropiat de textul Sfintei Scripturi. Augustin Silvestru Prunduş. un program special. Nu trebuie să ne gândim numai la un anumit stadiu. Mario Querini. Pr. iar neavând Noul Testament nu se pot da citate exacte. Nu este o deschidere prea mare spre această cale de a merge împreună în grup. Cu noi este acelaşi lucru. au mai adăugat ceva. care i s-a 34 . Mârţ Mihai.M. aceeaşi comunitate de mult timp.M. Seminariştii sunt cei pe care avem datoria să-i educăm.S. Din experienţa cu seminariştii. fiind Cuvântul lui Dumnezeu. delegatul diecezei romano-catolice de Oradea În comunităţile neocatecumenale avem două seri cu un program special. unde nu avem o pregătire. urechile celor care participă la aceste programe. Preferă să o asculte. o tradiţie cum a avut Moldova. trebuie să preceadă ca pregătire această programare a Cuvântului lui Dumnezeu şi apoi s-o continue în meditaţii şi în rugăciune. Aş exprima o dorinţă în legătură cu confesiunile neoprotestante care se proliferează foarte vast pe tot teritoriul României şi mai ales în Transilvania. Este Cuvântul lui Dumnezeu care se citeşte şi ecoul care răsună. cu o mic ă indiferenţă faţă de textul pe care îl au în mână. ca răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu. numai că noi descoperim puţin câte puţin. Cap.vârstnici sunt deschişi ca să afle ceea ce este nou. Sup. liturgia euharistică. este la fel şi acum. Alois Bulai Nu. miercuri seara . numai că au îmbogăţit-o. Părerea mea este că seminariştii câştigă totuşi puţin din forma de fond. pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. care îmi vorbeşte. Alois Bulai Dum cum am afirmat înainte. Pr. iar sâmbăta seara după programul “comunitatea mare”. interpretarea nu s-a schimbat. este acelaşi. Gindele Tibor S-a schimbat interpretarea? Pr. Scriptură. se deschid. Prov. făcând chiar seminarii mici. Nu ştiu dacă este ceva care este în conformitate cu dorinţa Bisericii. chiar dacă ei vin cu o anumită reţinere sau. ca să ne putem cunoaşte bine şi calităţile dar şi defectele pe care le avem. Şi imediat. este aceeaşi atitudine cu care ne-am apropiat noi. existenţa iubirii mele pentru lectura personală a Sfintei Scripturi. sau cu care se apropie tinerii de azi. dar Cuvântul lui Dumnezeu. O. Aşa cum a fost inspirat de Duhul Sfânt.B.

La următoarele întâlniri fiecare dintre participanţi a încercat să expună cât mai multe pasaje pe care el l-a studiat. ci pentru a transforma viaţa de zi cu zi a acelora care au asistat la aceste întâlniri. studiile în care Scriptura este fidel îndreptată în cadrul cel mai ştiinţific. după aceea. protestantă sau altceva? În afară de Noul Testament eu însumi consimt că parcă nu am toată dragostea să o citesc.Roman 35 . trebuie să avem grijă cine citeşte în public şi mai ales trebuie să recunoaştem că nu oricine este în stare să proclame Cuvântul. Pr. Institutului teologic şi Presa Bună. după o perioadă se poate vedea care sunt criteriile folosite în viaţă şi felul în care fiecare dintre noi vede lucrurile. care inundă casele şi vin peste tot. s-a tipărit o broşură “Călătorie la iad cu Scriptura în mână” a Părintelui Lucian Pop. Este oare imposibil să avem şi noi o Biblie catolică? Sr. Fraţii Şcolilor Creştine . şi de aceea m-aş adresa Preasfinţitului Petru Gherghel.acordat poporului. Întrebarea este: Ce Biblie să citească? Cea ortodoxă. dar eu aş ruga conducerea de la Iaşi. Întâlnirile cele mai relevatoare pentru ei au fost cele în care au avut posibilitatea de a-şi vedea viaţa prin prisma pasajelor biblice. Mons. scrisoarea Tatălui. a tipărit o altă broşură în acest sens.Iaşi Am avut diferite grupuri de întâlniri în care s-a încercat să se studieze Scriptura. Important este să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu. Preasfinţitul Ploscaru. dacă nu ştiu că e cea catolică. Cartea este scrisă pentru poporul de rând care doreşte să răspundă atacurilor şi conversaţiilor pe care le au cu aceşti propagatori sectari. atât pe Preasfinţitul cât şi profesorii să editeze la un preţ acceptabil pentru masele populare. De aceea şi Sfânta Scriptură să o citească cu toată dragostea cu care au primit-o de la Părintele Ceresc. Vladimir Petercă .Societatea Surorilor Sociale . fiind în stare atunci când evenimentele se petrec să le încadrăm în istorie ca fiind dirijate de Dumnezeu. subliniind că este Cuvântul. o tipăritur ă care să poată lămuri şi ajuta sufletele simple să se înalţe la cunoaşterea şi interpretarea corectă a Bibliei. mai ales iehovişti. Adică. Fr.Iaşi Recomand seminariştilor cu toată căldura să citească şi să aprofundeze Sfânta Scriptură. Aşa încât. A face totul bine numai pentru Dumnezeu. cât şi reacţiile pozitive şi chiar şi cele negative. Lectura zilnică să fie numai Sfânta Scriptură. ei ştiu că le-o trimite tatăl şi nu au linişte până nu o citesc cât mai repede.cum s-a subliniat aici atât de frumos. subliniind felul în care le-a fost influenţată viaţa precum şi reacţiile care au apărut. Am examinat criteriile folosite în viaţa de zi cu zi. cât şi de a se uni cu Cristos prin citirea Sfintei Scripturi . cât şi pentru a putea răspunde atacurilor care vin din partea confesiunilor neoprotestante. profesorilor de la Iaşi. răspunzând astfel atât la dorinţa lor de a trăi Scriptura. Muranyi Terez . Este căutată şi astăzi de către cei care au cunoscut-o şi care doresc să o răspândească. Oricine poate citi dar. În Biserica noastră. Scriptura trebuie citită în Biserică. care posedă o înaltă pregătire. dar nu numai. Dacă le vine o scrisoare de acasă. Juan Barrera .Sup.

Adică să-i determinăm pe toţi ai noştri să se schimbe. sau dacă puneam.) Noi cum am făcut exegeza? Ne dicta un profesor la catedră. Biblia şi pentru că rămâne acest lucru. cum spune foarte bine părintele. s-a realizat în schimb în trăirea vieţii noastre creştineşti. Oricum tremuram. care pentru noi este sacră. dar a rămas totuşi în ambientul acesta oriental. prin aceast ă revoluţie şi prin Conciliul Vatican II. în seminariile noastre şi în acest centru al părinţilor verbiţi. Nu aveam voie să ne apropiem de bibliotecă. cu scopul introducerii lor în viaţa de rugăciune biblică. mai în vârstă. Am ascultat intervenţiile celor care erau experţi în această problemă şi am zis că este bine s-o prezint şi cu această ocazie.episcop de Iaşi Aş vrea să încerc în câteva cuvinte să intrăm în realitatea de aici. ar fi foarte important să se introducă în programa şcolară câteva ore rezervate pentru Sfânta Scriptură. o făceam “cu mănuşi”. cei care mai ieri eram într-un climat cu totul liniştit. să abordeze o nouă atitudine faţă de studiu. să înceapă o muncă internă de schimbare a atitudinii faţă de Scriptură. având puţine cărţi. Chiar dacă ea nu s-a realizat în anumite planuri politice. noi scriam şi dădeam răspunsuri din cursul lui. să nu se coboare. iar alţii. care a ajuns odată cu revoluţia (sau după revoluţie). a formatorilor. în casa noastră. Noi am trăit o revoluţie. Mons. iată că ne aflăm într-o situaţie cu totul nouă. să ne schimbăm. Mă bucur foarte mult că acest lucru a început şi. De aceea. La sinodul Episcopilor s-a vorbit foarte mult despre misiunea bisericii greco-catolice. s-a schimbat ceva. Petru Gherghel . Noi. tremuram puternic când ne apropiam de Biblie. pentru că nu este posibil! Aceasta este o datorie a celor care vin la noi. sau ceea ce este în Spania sau Franţa. pot spune şi mai mult.. a unei călugăriţe. că începe în casele de formare ale familiilor religioase. tradiţional. (. de la interpretările celor în vârstă la interpretările noastre. Am mai lucrat cu tinerii şi în afara orelor. s-a accentuat şi încă se mai accentuează cât de importantă a fost şi rămâne celebrarea Liturghiei şi nu s-a vorbit prea mult despre folosirea Bibliei aşa cum s-a prezentat aici. a profesorilor. Pentru că există acea diferenţă care încet-încet trebuie să se echilibreze. Nu vreau să specific acum că noi avem multe lipsuri şi nici nu doresc să explic că da. De la cei în vârstă. dar să observe această realitate. Vă rog să aveţi grijă şi să avem cu toţii grij ă şi răbdare. nu trebuie să credem că ceea ce este în Italia trebuie să fie imediat şi numai decât azi şi aici. în centrele unde sunteţi dumneavoastră. nu trebuie să fie proclamată numai în Biserică. întâlnindu-mă cu aceleaşi probleme.. căci aşa este cursul şi aşa trebuie să fie. Noi cu revoluţia ne-am schimbat.Doresc să prezint o dificultate cu care mă întâlnesc de fiecare dată în cadrul predării religiei la şcoli: când tinerii se întâlesc cu texte biblice şi fără să aibă informaţii generale despre lumea bibliei. Pentru noi. a unui călugăr. această atmosferă a grijii faţă de Biblie. Aşa a fost atunci! Acum nu ne putem imagina o formare integrală a unui seminarist. Părerea mea este că ar fi necesare măcar 5 ore de Biblie la nivel de început de liceu. dar trebuie s-o avem în mâna noastră. la celebrare. este foarte bine şi că trebuie s-o luăm neapărat cu încetul. Vreau să afirm că 36 . Trebuie să avem răbdare cu cei care au învăţat să păstreze Biblia şi s-o asculte de la alţii. Biblia nu trebuie să rămână numai un titlu. Acum este datoria seminarului faţă de seminarişti. a unui religios fără această pregătire şi este bine că acest proces este iniţiat încă din şcoală. şi anume s-a spus. ca să ne transformăm. Mai înainte noi nu aveam voie să punem mâna pe Scriptură.

în Orient. Biserica greco-catolică a demonstrat că în timpul dictaturii a fost perfect puternică şi valabilă celebrarea Liturghiei. cea ierarhică şi cea carismatică. rămân numai 10. Trebuie să înveţe şi ei . Biserica ortodoxă încă nu s-a deschis complet. Apar reacţii extraordinar de mari împotriva acestor mişcări neocatecumenale. Preasfinţitul Mons. considerate ca valori. Deci. să preia această datorie de a studia Biblia. o schimbare. pentru că dacă ne limităm numai la câţiva. În anaforele pe care le utilizăm 37 . trecerea se face prin intermediul teologiei simbolice şi mă bucur că Preasfinţitul Gherghel a vorbit despre această problemă. dumneavoastră care aveţi de acasă caste “comori”. şi pentru Biserica catolică în general. dar Liturghia este de fapt celebrarea Cuvântului şi o parte a Liturghiei este chiar liturghia Cuvântului. să se vadă cum reacţioneză lumea. că trebuie neapărat luate în considerare acele două componente ale Bisericii de astăzi. aşa cum spune şi Lumen Gentium . în sinod s-a discutat foarte mult şi s-a afirmat că există mijloace foarte folositoare astăzi pentru redescoperirea acestei Evanghelii şi că aceste mijloace trebuie primite. formează de fapt materialul principal pentru rugăciunea noastră. vreau să spun că. 20 sau 30. Am avut bucuria de a face o lucrare despre această temă: “Modul în care Biblia se regăseşte în iconografia pe care o utilizăm în cadrul liturgic”. Această îmbinare a liturgiei cu latura cunoaşterii. Lex orandi şi Lex vivendi. pe care le introducem aici la noi încetul cu încetul. Această a doua dimensiune. Pentru noi poate. cea voită de Cristos. nu numai cu cea a cunoaşterii împărtăşirii ci şi a transmiterii Bibliei. nu am făcut nimic. iar duminica nu mai vin la liturghie pentru că trebuie să meargă să facă “practica religioasă”. Eu am spus în cuvântul meu de început. nu numai pentru câţiva. Nu ştiu dac ă mai târziu va deveni ferment. Ceea ce crede tezaurul credinţei care se află în întregime în Sfintele Scripturi. veşmântul acesta ceremonial este puţin mai fastuos şi practic Biserica a fost îmbrăcată într-o haină simbolică. care să fie un ferment pentru toţi. centrul. Tocmai de aceea. Desigur sunt nişte exager ări acolo. între ortodocşi. care a menţinut şi a întreţinut în credincioşi fidelitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică. pe care ei trebuie să le analizeze. atunci nu am făcut nimic. şi trebuie să avem grijă ca prin ei şi cu ei să mergem mai departe în studierea Scripturii. Dacă este cazul. dar este nevoie să avem totuşi “lideri”. dar. mai ales că ne acuză că aceasta este o pacoste. Acel Lex credenti. puternice. dacă ele rămân separate de marea comunitate. Trebuie să avem grijă. atunci nu este o realitate a Bisericii.există o rezistenţă foarte puternică. de a catehiza. mergând în lume. Pentru că aceste grupări.. dacă s-a schimbat şi acest lucru este foarte frumos şi pozitiv. facem neocatehizare cu toată lumea. Deci. Începând de la cel mic. Dacă una nu ţine cont de cealaltă. sunt frumoase. de a face totodată intervenţii pe lângă această mare celebrare liturgică. sau dac ă liturghia de sâmbăta noaptea. o renunţare la ceea ce era tradi ţional. se schimbă. rugăciunea.fons et culmen -. la tineri şi la cei în vârstă. Este foarte important să cunoaştem Biblia.ortodocşii . dar corelate. care este foarte importantă şi care trebuie luată în considerare în acest ansamblu al Bisericii în care ne aflăm noi. Nu zic că trebuie să dăm înapoi. şi atunci cu siguranţă şi limbajul tinerilor. dar dacă îi separă de la liturghie şi îi duce într-o altă parte. Florentin Crihălmeanu Într-adevăr pentru Biserica orientală lirughia rămâne. atunci ce am făcut?! Adevărul este pe undeva pe la mijloc. cu toţi.

dar de care se apropie arareori. Acestea sunt de fapt. textele erau proclamate aşa cum se proclamau decretele regale.în cadrul liturghiilor în bisericile bizantine. Forma de manifestare a cultului. există. trăire prin noi. Sfânta Scriptură rămâne poate o carte de bibliotecă şi care pentru intelectuali este într-adevăr o carte necesară în bibliotecă. scurte tropare. nu contează atât de mult. ci trebuie să fie o citire care să permită tuturor acelora care se află în acel ambient să înţeleagă în mod 38 . de intimitate şi de respect faţă de acest text. este de fapt. mergem mai departe). aceste lecţii se limitau la un moment dat la a învăţa pe de rost textul Sfintei Scripturi. ca simbol al rugăciunii care se înalţă la Dumnezeu. nu concretizăm. cred că astăzi. dintr-o suflare au citit textul. În mod asemănător. să spun aşa. spre momentele de linişte. ci interpretând la lumina Sfintei Scripturi se regăsesc traduse în culoare. plecând de la gesturile cele mai simple pe care le face preotul. restul nu contează. trebuie să pună în lumină tocmai legătura cu Sfânta Scriptură. nu mai există din nefericire. acest simbolism. Subliniez deci importanţa catehezei liturgice şi a exegezei biblice. pentru că mi se pare. toate acestea sunt un mod de codificare a Scripturii. Sf. nu este operetă sau operă. cuvintele Sfintei Scripturi. Ioan Damaschin. prin fumul tâmâii. suntem într-o perioadă în care. acum de multe ori. Referitor la mediul clerical. vin cantorii mai mult sau mai puţin plictisiţi. iconografia. în micile comunităţi unde trebuiau să ajungă. în sinteze dogmatice. care nu este o pictură pioasă să spunem aşa. Alţii sunt mai îndreptaţi spre acest dinamism al liturghiei bizantine. să ajungem să devină într-adevăr realitate. Cu bucurie am ascultat aceste conferinţe care s-au prezentat astăzi şi cu cât respect. foarte bine. citau în mod spontan fragmente întregi din Sfâmta Scriptură. trecând de ex. Deci practic. troparele care sunt scrise tot de marii sfinţi părinţi ai Bisericii. ci este un material care apare în urma unei puternice trăiri a cuvântului Sfintei Scripturi. Dacă în vechime. Este trecerea care se face de la text. poate în cazuri de boală sau suferinţe în familie. proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu nu este nici operă artistică. la noi. prin intermediul teologiei simbolice. A cunoaşte psaltirea pe de rost în vremea aceea era un lucru obişnuit pentru că nu existau cărţi. Sărutarea Sfintelor Scripturi. Aurul care reprezintă acele litere. poate că aş spune la limită. după proclamarea Evangheliei în mod asemănător. este bine. mai îndreptaţi spre meditaţie. diamantele care sunt acele litere care se află între aceste coperţi. Este un material catehetic imens pentru ca într-adevăr liturghia să devină centrul vieţii noastre. Lex vivendi. aşa cum se mai vede în alte părţi. citim. tocmai pentru a se simboliza preţiozitatea textului care este dincolo de acest veşmânt. cum este liturghia ritului latin. Cateheza care. Apoi bineînţeles Lex orandi. în lumea laică. Apoi toate aceste icoane colorate. deces sau altele. toate aceste cântări pe diferite tonalităţi. cu pietre preţioase şi care se aducea cu procesiune mare în Biserică. de fapt. această bogăţie de culoare. Dar acel respect sfânt faţă de cartea care era învelită în tablă de aur. Cosma Monahul şi mulţi alţii. ceea ce ne rugăm. mi se pare că există o oarecare indiferenţă la un anumit nivel faţă de Sfânta Scriptură (da. De ce acest veşmânt care şi astăzi în ceremoniile pontificale şi în alte ceremonii care. proclamarea textului despre care iarăşi s-au vorbit. sf. pentru că sfinţii părinţi erau atât de familiarizaţi cu textul Sfintei Scripturi încât. să nu se creadă că este un material artificial sau un material gândit de către o persoană în mod subiectiv. se încearcă din nou să se actualizeze. cu câtă evlavie s-a vorbit despre textul Sfintei Scripturi. un gest de dragoste. le-au sintetizat în scurte imnuri. Unii sunt poate. Totuşi. se pot regăsi fragmente din Sfânta Scriptură. care după ce au meditat multă vreme la aceste mistere. cine a înţeles ceva este câştigător.

Olivo Bosa. despre explicarea Cuvântului cred că s-a vorbit destul. astfel dăm posibilitatea Spiritul Sfânt de a lucra.concret. Suntem astăzi departe de această proclamare. Ilie Sociu . în diferitele împrejurări. Mons. exemplul prin excelenţă. pentru că într-adevăr toată lumea are nevoie de acest aşezământ.Vocar episcopal al Arhidiecezei de Bucureşti În privinţa împărtăşirii ideii comune despre trăirea Sfintei Scripturi. persoana de referinţă pe care noi o avem în zonă este Părintele Olivo. în sensul comunicării şi al comuniunii care. în apropierea Clujului. Oamenii sunt însetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de modele de viaţă. pentru a face o alegere corectă. se poate exprima pe mai departe cum deja s-a început să se facă şi la noi. Acestea toate sunt înmănunchiate în îndemnul apostolic atât de frumos. nu-i place să-l laud. iarna. proiectul de clădire. Este un om foarte modest. având la bază tocmai Cuvântul lui Dumnezeu. se cercetează. Eu profit de această ocazie pentru a-i mulţumi pentru tot sprijinul şi lumina pe care o aduce prin acel focar de lumină care este comunitatea Părinţilor Iezuiţi de la Cluj. 39 . setea poporului lui Dumnezeu de a primi acest “aliment”. a ţinut toate aceste Lectio Divina care au avut un impact foarte puternic asupra tinerilor şi nu numai. În multe lucruri care mai înainte erau întunecate s-a făcut puţină lumină. ideea comună este foarte bine exprimată şi în îndemnul apostolic despre viaţa consacrată. Aceasta este practic proclamare şi etimologia cuvântului o spune. are punctul individual. s-a clarificat. despre ce este vorba în acel text. Acest îndemn este foarte bine structurat. se revine la proclamarea a ceea ce se făcea cu toboşarul pe vremuri. a Cuvântul lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt este prezent şi crează comuniune. dacă o luăm aşa. Fiecare constituţie. în acel context s-au decis pentru seminar sau pentru viaţa consacrată. vara. potrivit carismei. oricum ceea ce doream să subliniez ca şi idee este. De asemenea. Cu o perseverenţă de invidiat pe care noi ceilalţi am încercat să o creem în anumite grupuri. Pr. în diferite locuri în Cluj. dar nu am reuşit. pe diferite categorii de vârstă. Tuna.J Observăm şi noi că am lăsat pentru un timp întâlnirile comunitare. Şi în acest sens. de a împărtăşi. însăşi structura acestui îndemn apostolic aş putea spune că rezumă ideea şi concepţia tuturor constituţiilor. Sfinţia sa la Ciocârlău. Lectio Divina se ţinea luni seara. Susţin din toată inima. tuturor comunităţilor. dar să ştiţi că dânsul a reuşit să menţină ani de-a rândul acele “Lectio Divina” cu tinerii studenţi. Când se studiază Sfânta Scriptură. de a acţiona între membrii comunităţii. nu mai insist. Şi multe persoane. explicat în mod competent. Se lucrează împreună. locul unde se află şi noviciatul acestei comunităţi. se caută. Pr. fulgera. Ocazie pentru a alege un drum în viaţă. Făcându-se un studiu tot mai aprofundat asupra acestui lucru tocmai că scoatem şi apreciem şi mai mult valoarea acestui îndemn. Ei au reuşit să ne ofere această permanenţă a Cuvântului lui Dumnezeu. potrivit ideii fondatorului sau fondatoarei. în decursul veacurilor. pe timpul verii. congregaţiilor religioase din România. De aceea. faptul de a vorbi. acest izvor de apă vie care este Cuvântul. însă există puncte comune la constituţiile fiecărei congregaţii sau familii religioase. care sperăm să se ridice cât de curând acolo în zonă. S. însă am făcut comparaţie între diferitele congregaţii. şi acestea sunt atât de bine coordonate încât. în nişte condiţii destul de sumare face exerciţii spirituale cu tinerii.

considerând mereu urmarea lui Cristos ca centrul vieţii consacrate. De ce spun că am văzut calea providenţei? Pentru că tot ceea ce aţi accentuat în legătură cu Biblia. Am încercat să facem o comunitate în sânul Bisericii greco-catolice asemenea oblaţilor de Sf. Conciliul însuşi a accentuat ca toate persoanele consacrate să devină mai conştiente de carisma proprie. nu am putut transplanta viaţa benedictină în sânul Bisericii române greco-catolice. Ce nu este în conformitate cu Scriptura. am găsit în opera ascetică a sf. suntem cei care primesc acest spirit şi ştiu să-l trăiască în mod radical în contextul de astăzi. luminaţi de Spiritul Sfânt. Asceticonul cu regulile pe larg. regulile pe scurt. dacă puteţi pleca”! Şi nu am putut pleca! Deci. nu este pentru noi. rămânând în comuniune cu Biserica şi comunicând carisma pe care Dumnezeu ne-a oferit-o. trebuie să simtă că se adună în numele lui Cristos. Pr. Cristos este viu în Biserică prin trupul său mistic. cât şi atunci când vin la Biserică. Olivo Bosa De la un timp începe să se vorbească despre refondare. cu menţiunea: “Vedeţi. toate fiind bazate. Mons. Deci. Salutându-ne cu salutul Bisericii din Liturghie: 40 . Am încercat apoi să transplantăm viaţa benedictină în sânul bisericii noastre şi într-o oarecare măsură Congregaţia orientală a fost de acord. etica. care au responsabilitatea de a-l face prezent după carisma lor. Însăşi reforma liturgică ne orientează în această direcţie. pe Scriptură. Cum trăieşte Cristos în mijlocul comunităţilor noastre? Oare nu merită această idee mai multă atenţie din partea noastră. Augustin Prunduş Excelenţă! Ţin să vă mulţumesc pentru ceea ce aţi spus. cu epistolele. Nu suntem numai cei care copiază. ca un grup de preoţi din România să plece într-o mănăstire benedictină. trebuie să acceptăm accentuările şi ecourile diferite ale Cuvântului divin în fiecare congregaţie. Vasile cel Mare. Dar nu am reuşit. că nu-mi rămâne altceva decât să intru la bazilieni pentru că acest lucru era posibil. cât şi pentru ale credincioşilor noştri.20). Atunci mi-am zis. J. anul II de teologie. când ne-am împrăştiat. cu morala. pentru că acest Spirit care a fost prezent în fondatori. Şi la 21 noiembie 1947 am intrat. Perisset Sunt convins că şi Constituţiile congregaţiilor înfăptuiesc un mesaj biblic aşa cum a fost trăit de către Întemeietor. acolo sunt şi eu în mijllocul lor”(Mt 18. Eu. “Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu. Pr. Vasile. Astăzi trebuie să accentuăm prin Lectio Divina şi prin oferirea de cicluri de lecturi biblice. am stat până în octombrie 1948. Am început cu părinţii iezuiţi când eram în anul I de teologie. pe care o vor indica dânşii. în predicile mele. o legătură mai mare între Constituţii şi Biblie. pentru că m-aţi făcut să văd mai bine calea lui Dumnezeu pentru a deveni calugăr bazilian. pentru fraternităţile noastre. oare nu ar trebui să fie mai dezvoltată atât pentru comunităţile propriu zise ale vieţii călugăreşti. în mijlocul nostru. pentru confraţii mei.Nunţiu Apostolic. este prezent în membrii de astăzi. Fiecare Institut trebuie să se gândească să refondeze astăzi spiritualitatea următorului. am încercat să-i conving pe credincioşi că atât în familie. Carol Boromeu de la Milano. El este în mijlocul lor. am continuat cu părinţii asumpţionişti când am ajuns la Roma. spune sf.

Cuvântul comunitar al lui Dumnezeu. Eu mă bucur foarte mult că preoţii noştri. trăit în comunitatea credincioşilor. Este mult până vom vedea aici o Biserică luptătoare. Subliniez că nu numai pentru noi preoţii. urmându-şi vocaţia. în parohiile noastre. bine şi frumos. are în biserica sa persoane care se ocupă cu această activitate liturgică. iar alteori congrega ţiile religioase au venit aici din dorinţa de a împărtăşi experienţa lor.Mons. s-au pentru a-şi trăi carisma lor. Sunt sigur că sunteţi la curent cu ceea ce a făcut sf. Nunţiul apostolic. desăvârşită. Perisset Sf. Ilie Sociu ne-a chemat să ne întoarcem la viaţa consacrat ă . a superiorilor noştri. să ajute pe fiecare să-şi găsească carisma. Episcopul se bucură şi trebuie să se bucure când ştie că. În unele cazuri nu au fost respectaţi în carisma lor. sunt pentru poporul lui Dumnezeu un semn. În comunităţile noastre religioase înfăptuim acest adevăr şi trebuie să-l mărturisim. desăvârşită. care încearcă să ajungă la perfecţiune. în Vatican.“Cristos în mijlocul nostru!” răspunsul: “Este şi va fi”. cum este firesc. dar şi pentru întregul popor al lui Dumnezeu . J. să se roage împreună. Au întâmpinat multă rezistenţă când au încercat să facă cunoscută carisma lor. acest lucru este o bogăţie care vine de la sufletele consacrate. Nu spun că nu sunt şi părinţii care aparţin unui ordin implicaţi. de aceea noi vă îndemnăm să vă păstraţi identitatea. Mons. Pr. Şi această frumuseţe a carismelor. sau pentru cei care sunt direct implicaţi în pastorală. mai ales din partea localnicilor. să vă bucuraţi de ea. A adus recent o congregaţie de surori de clauzură care se roagă tot timpul. în comunităţile noastre. Olivo Bosa Este adevărat că uneori am fost chemaţi aici din partea episcopilor. şi aceasta este o mare bogăţie. Paul vorbeşte deseori de comuniunea în Biserică. dar ei sunt chemaţi să fie în pastorală. Nu sunt implicate în alte activităţi. Pentru un episcop. Părinte. Aici intervine rolul Episcopului. se roagă. Dar această varietate de carisme face ca într-adevăr frumuseţea Bisericii să fie completă. Cuvântul viu al lui Dumnezeu. ar fi o sărăcie. şi să-i spună: “Aceasta este carisma ta şi trăieşte-o!” Episcop Petru Gherghel Biserica manifestă bogăţia darurilor şi a sfinţeniilor pentru că a fi numai un singur fel de slujitor. pe care o numeşte Trupul mistic al lui Cristos. Toate congregaţiile prezente în România trebuie să trăiasc ă în comuniune misiunea lor. este firesc să ştie că în dieceza sa sunt oameni care muncesc şi care se roagă. încep deja. Cuvântul scris al lui Dumnezeu. adică urmarea lui Cristos şi colaborarea cu Biserica locală pentru a fi adevăraţi martori ai comuniunii. dar are şi persoane care se roagă. să-l simţim şi să-l trăim pe Cristos în această prezenţă comunitară.căci cei care fac parte din viaţa consacrată. atât masculine cât şi feminine reprezintă şi un imbold pentru preoţii care aparţin diecezei. Este un semn al valorilor escatologice. şi să o prezentaţi ca o valoare 41 . în porţiunea teritoriului său are suflete care muncesc.

Genezaret şi Marea Moartă. Deci viaţa de acolo dispare. La fel ca şi o dieceză care dă altora. în unitate. pentru că Genezaretul transmite apa mai departe care revine în Iordan. O congregaţie care dă şi altora din bogăţia ei. dar câştigul este. încurajatoare. păstrându-vă identitatea şi oferind şi altora slujirea voastră poporului nostru. veţi avea numai de câştigat. prezentându-vă următorul exemplu: în Palestina sunt două lacuri . grup de activitate nouă. ajută Europa să trăiască în această armonie şi polaritate. care iartă. fiecare familie.şi pentru ceilalţi care fac parte din alte familii. o mai repet odată. Mă gândesc că acest lucru trebuie să-l trăiţi cu adevărat şi descoperindu-l. diecezei noastre. să-l ofere celorlalţi. ortodocşilor noştri. în prezenţa sa mângâietoare. REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI 42 . activ. călugării. Sinodul la care am luat parte a avut menirea să-l redescopere pe Cristos prezent în Biserica Sa. aceeaşi apă. elevilor noştri. Sigur că nu trebuie să facem acum calcule. moare. călugăriţele au un merit foarte mare”. Dimpotrivă. aşa cum ne-a spus Nunţiul în cuvântul său. preoţilor noştri. neplecând mai departe. să-l descopere pe Cristos. o spun şi aici. să-l ofere Europei. Iordanul trece prin Genezaret. Trăirea lor în comuniune. prezent. de aceea. fără să vă temeţi sau să se teamă cineva că pierde ceva. fiecare familie creştină. câştigă. şi pe acest Cristos pe care l-a descoperit viu. îl veţi putea oferi şi altora. care dă speranţă. Fiecare congregaţie. fiecare ordin are menirea ca descoperindu-l pe Cristos în mijlocul şi trăindu-l. Fiecare episcop. să-l ofere ca speranţă pentru ceilalţi. ele se vor face la urmă. Şi acolo Genezaretul care intră plin de viaţă. pentru c ă El este singura speranţă pentru noi şi pentru lume. Mi-a plăcut foarte mult când generalul ordinului franciscan a spus aceste cuvinte: “Să nu uitaţi că pentru unitatea Europei. şi acesta e plin de viaţă. câştigă. Vă încurajăm pentru ca să vă păstraţi această fidelitate a carismei care vă face să fiţi fideli faţă de Cristos. ajunge în Marea Moart ă. fiecare dieceză. Ambele sunt alimentate de acelaşi izvor. congregaţie. când oferă câştigă! Eu le-am spus şi altora.

şi în cadrul acesteia căutarea noilor forme ale predicării. însă trăsăturile ei generale pot fi observate pretutindeni. respectiv liberalismul. Şi omul Bisericii care are misiunea de a propovădui Vestea cea Bună omului de astăzi. respectiv reflectez asupra modului. chiar şi în procesele de schimbare din ţărilor est-europene. de atunci a devenit deja grija generală a teologilor dar şi a păstorilor Europei apusene. în timp ce mentalitatea materialistă a lumii îşi va face auzită vocea în rândul oamenilor. care ar avea eficacitate în mijlocul acestor împrejurări sociale. din păcate. Nu vreau să trag clopotul de alarmă prin această schiţare a viitorului în faţa noastră.au trăit sacramentele. În vederea remedierii acestei situa ţii. pentru ca predicarea noastră să fie fructuoasă în procesul noii evanghelizări. acest val de secularizare ne va invada şi pe noi. Deja nu mai există acest cadru comunitar dominant de religiozitate în societate. căci în fiecare ţară sau regiune există circumstanţe specifice. în acest elan al europenizării. I. respectiv în urma turismului sau al posibilităţilor de lucru în străinătate. în cadrul cărora comunitatea credincioasă a fost la baza religiozităţii. tratez locul Cuvântului lui Dumnezeu în predicare. Altfel îşi va pierde legătura cu lumea către care trebuie să se adreseze şi căreia trebuie să-i transmită Vestea cea Bună a iubirii dumnezeieşti”. Se va rări rândul credincioşilor care îşi practică religia cu conştiinţă. spunea profesorul. însă cu atât mai mult are efect asupra lor alternativa societăţii. în urma impersonalizării în cadrul urbanizării. teologizarea este nevoită să clarifice urgent şi în fond posibilităţile şi modalităţile ei de a putea vorbi şi de a fi chemat să vorbească despre Dumnezeu. constată sociologii Bisericii de acolo. unde domină secularismul. în societate şi în rândul oamenilor. deoarece membrii . ci chiar şi întrebările de bază ale credinţei şi însuşi posibilitatea de a vorbi despre Dumnezeu au devenit discutabile. grija marelui dogmatic. trebuie să examineze această schimbare. Nu putem spune că se răspândeşte potrivit unui program anticipat şi peste tot valabil. trebuie să43 . De aceea.BIBLIA ÎN PREDICARE În referatul meu. cum ar putea regăsi Cuvântul acest loc conform reformei conciliare. în care Biserica nu mai este singurul factor hotărâtor al mentalităţii. Destrămarea lentă se simte deja şi în comunităţile noastre din Ardeal şi este de aşteptat ca fenomenul să se prezinte peste tot în ţară. evanghelizarea este o problemă vitală pentru Biserica din Europa de Apus. în cadrul căruia formele tradiţionale ale predicării şi ale administrării sacramentelor erau fructuoase. dacă merg. Cu decenii în urmă. sub influenţa mijloacelor mass-media.şi dacă nu cu convingere deplină. fiind încă profesor în Tubingen: “Cea mai mare problemă a teologizării de astăzi este faptul că nu numai dogmele sau reformele. Sfidările epocii noastre în faţa predicării Episcopul Walter Kasper spunea în 1967 la o conferinţă a dogmaticienilor germani. botezaţii nu mai merg doar “din obişnuinţă” la Biserică. etc. Încet însă. în mijlocul împrejur ărilor noi. dar cel puţin din obişnuinţă în interiorul cadrului . Această secularizare distruge treptat legăturile ecleziale ale religiozităţii populare. Secularizarea mereu în creştere oferă alternativa societăţii. Vreau doar să atrag atenţia asupra schimbării de mentalitate care se petrece şi la noi. În Ungaria în ultimii 20-25 de ani s-au destrămat în mare parte comunităţile satelor cu religiozitate tradiţională. Astăzi deja.

Dacă sunt gata să-l ascult astfel. ca să poată vorbi. şi raporturile vor suferi leziune în autenticitatea lor. Nu prin Cuvânt există problema. aceste trăsături specifice ale omului de astăzi. Dumnezeu are nevoie de astfel de comportament. însă nu va fi imaginea lui adevărată. Căci în lipsa misterului va dispare din viaţa noastră şi Dumnezeu cel viu.mister. Şi de aceea. Şi dacă el mă va provoca să vorbesc. Acesta este mereu actual şi mereu cu putere. ţinând cont de toate acestea trebuie să găsească modul cât mai convenabil de a propovădui mesajul etern al Evangheliei în aşa fel. şi în aceste condiţii să căutăm strategiile de predicare şi de evanghelizare cât mai fructuoase. adică în misterul lui Dumnezeu îl pot găsi pe celălalt om. atunci el stă în faţa mea precum cineva care ştie (sau nu ştie!) să răspundă la întrebările mele. mă deschid faţă de El. ne sunt date ca şi cadru în care să ne îndeplinim misiunea primită astăzi de la Cristos. ci vreau foarte scurt să mă ocup în esenţă de mentalitatea lor. Nu este vorba nici de autocritică. pentru ca să se răspândească larg şi în mod fecund cauza lui Cristos. În cazul acestui tip de raport cu Dumnezeu va intra în criză nu numai credinţa. atunci mă voi umple de el. De aceea îl ascult. Trebuie deci să analizăm bine aceste timpuri. încheiat cu câteva zile în urmă. încât această vorbă va corespunde realităţii lui. ci mai degrabă este problemă. cel care nu numai că ne ţine. sau dacă trebuie să vorbesc despre el. Nu atât în sensul cuvintelor. atunci în comportamentul meu de bază mă interesez de El. această imagine a lui Dumnezeu va conţine şi limitele acestei lumi. eu sunt de fapt acela care vorbesc. dar şi viaţa până la urmă. care au efect asupra credincioşilor noştri. La această nouă modalitate ne îndeamnă ultimele declaraţii ecleziale. Chiar şi caracteristicile timpurilor de astăzi. dar ne ajuta cu harul lui. care pentru el înseamnă problemă în sensul prezentat mai sus? După părerea mea. În aceasta însă. În dezorientarea mea cedez în faţa lui. începând cu declaraţiile Conciliului Vatican II până la ultimul mesaj al Sinodului Episcopilor pentru Europa. va fi imaginea mea despre Dumnezeu. cum apare aceasta în urma deceniilor sau dacă rădăcinile secularizării le caut în timpul iluminismului. El este acela care schimbă timpurile noastre. Însăşi Biserica ne îndeamnă în acest sens.în urma secolelor. Ştiu că numai el este capabil să-mi dezvăluie misterul lui. deci . Dacă mă aflu în faţa lui Dumnezeu . Şi astfel viaţa comunităţii va deveni mult mai încărcată. totodată voi fi inteligibil şi în faţa altora. fără să-mi dau seama. Şi astfel dacă lipseşte misterul. încât acesta să-l interpeleze şi să-l formeze pe omul de astăzi. ne mişcăm şi suntem” (Fap 17. Cum putem vorbi deci despre Dumnezeu omului de azi. Dacă însă Dumnezeu îmi este problema. Dumnezeu mi se va revela. concepţiei mele despre el. Timpurile şi schimbările se află în mâinile lui Dumnezeu. La o analiză a situaţiei actuale nu vreau să mă ocup acum de diferitele influenţe sociale. atunci voi vorbi în aşa fel. deoarece toţi “în el trăim. sunt gata să accept tot ce-mi oferă de la sine ca revelaţie. ca să poată dărui ceva din sine omului. care ni s-a manifestat în persoana lui Isus din Nazaret până la realitatea crucii. Imaginea mea despre Dumnezeu o formez potrivit lumii mele. trebuie să vorbim într-o formă nouă şi globală despre El. căci nu cred că există vreun preot care ar vrea să împiedice în mod conştient procesul de activitate a Bisericii.28). şi astfel doar în mister. identitatea în urmarea lui Cristos. Cum stau credincioşii noştri în faţa lui Dumnezeu? Constatarea mea în termeni de filosofie a religiei o pot exprima astfel: nu mai este Dumnezeu mister pentru omul de astăzi. apoi îmi va deveni problemă şi omul.şi clarifice credinţa. căci voi vorbi ca un om al acestor vremuri. a acestei concepţii. Şi aici nu mă gândesc numai la noutatea de prezentare a 44 . Şi dacă Dumnezeu îmi va deveni problemă. precum ar trebui să fie. mult mai problematică. Aceasta este alături de experienţa atâtor fraţi de-ai mei preoţi şi experienţa mea de zece ani de slujire ca preot. dar în sensul vitalităţii trebuie să fie nou acest mod în care propovăduim iubirea lui. trebuie să-şi evalueze posibilităţile de acţiune. care dictez.

Nu din întâmplare vor deveni ei adevăraţi conducători. vie a lui Isus Cristos.. vor fi împreună cu profeţii. trebuie să-l propovăduim însuşi pe Cristos în mod viu în predicare. Acest punct de vedere îl voi argumenta acum cu clarificări biblico-teologice. principii morale. să-l experimentăm în mijlocul oamenilor. pe El ar trebui să-l facem auzit. până la marginile pământului. adică se realizează prin El.întru El au fost făcute toate. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. Această lege va fi explicată apoi de către profeţi. pe actorul principal al evenimentului pascal. în numele căreia el activează şi care prin viaţa lui. ca să trăiască în mijlocul lor şi să-i îndrepte. prin comentarea Torei. şi în mod explicit pe poporul ales. Reflecţiile lor. în sensul cuvintelor cherussein sau evanghelisesthai înseamnă proclamarea solemnă. II. în mod explicit. nu vrea să aibă acum sens restrictiv. “. etc. fiecare misionar. În unison cu ei vor reflecta după aceea şi înţelepţii despre operele lui Dumnezeu. Însă Isus nu este cuvânt numai în interior. cele din ceruri şi cele de pe pământ. Isus Cristos este Cuvântul. Această clarificare a sensului cuvântului. prin fapte concrete de mântuire şi activitatea lui de păstorire a lumii. În urma învierii sale şi din delegaţia lui.16-17). Acest cuvânt este formator de istorie. Dar nu despre ceva despre care ar trebui să vorbim. care totodat ă este Cuvântul lui Dumnezeu. are mai multe semnificaţii. ci despre cineva. Potrivit sensului expresiei şi noi. este Verbul. Prin lege prezintă direcţiile comportamentului acestui popor cu care s-a unit pe muntele Sinai. texte liturgice.. despre adevăruri dogmatice. dar prin textul scris pe ele. îndreaptă omenirea. proclamarea evenimentelor mântuirii. Înseamnă. prin care tot Domnul vorbeşte prin duhul lui. Pe El ar trebui să-l predicăm. precum se arată acest lucru în scrierile sapienţiale. Dumnezeu se face prezent generaţiilor viitoare. Vorbim în predicile noastre despre pericope. şi toate prin El sunt aşezate” (Col 1. îndrumători ai poporului şi nu regi. precum şi la garanţia comunit ăţii care se află în spatele predicatorului. Verbul. prezentând iubirea lui Dumnezeu până la înălţimea dramatică a crucii. Bazele biblico-teologice ale predicaţiei Predicarea sau propovăduirea evangheliei în uzul de astăzi al cuvântului..2). pe cineva ar trebui să propovăduim. în dialogul intratrinitar. Căci “viaţa a ap ărut” (1 In 1. şi prin concepţia ei garantează mesajul propovăduit. în care Tatăl s-a autoexprimat pe sine. îndemn sau învăţătură. capabili de a 45 . iar apoi va apare şi în cărţile istoricobiblice. Tablele de piatră nu amintesc numai de marele eveniment. îl voi dezvolta mai explicit cu diferite propuneri practice corespunzătoare ultimelor declaraţii bisericeşti. Conduce. Dar Domnul se autocomunică şi prin cuvinte. În viaţa eternă a Sfintei Treimi.conţinutului predicării. Esenţa acestor fapte va fi înţeleasă şi mărturisită de către membrii poporului ales generaţiilor următoare.. Căci acţiunile divine spre exterior sunt cristocentrice. Se oferă pe sine. Această Lege formează baza Legământului.. activează fiecare predicator creştin. pentru ca Evanghelia Pascală să ajungă la toate popoarele şi ei toţi să devină ucenicii lui Cristos. Chiar din această cauză. Respectiv. de exemplu. dar mai ales la noul raport personal al predicatorului faţă de predicare. În Noul Testament însă această noţiune. respectiv în grija lui faţă de poporul ales. dar este personajul principal al manifestărilor lui Dumnezeu spre exterior. sacramente. ci sens îndrumător: vrea să ne ajute să descoperim izvorul adevărat al conţinutului predicării noastre. şi anume pe Cristos care este viaţa tuturor acestora.. împreună cu cele ale profeţilor au de asemenea caracter revelativ.

Predicatorul creştin deci. vreau să menţionez acum următoarele caracteristici teologice în legătură cu predicarea: a) Predicarea creştină are legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu. dar totodată să iasă la iveală mesajul original. Însă nu este de ajuns ca doar să “repete” în mod mecanic Cuvântul lui Dumnezeu. ştiind că prin cuvintele lui vorbeşte Dumnezeu. văd că trebuie să-l propovăduiasc ă în mod mai inteligibil pe Cristos. interpretare . Şi asta va fi chiar aşa: după evenimentul . împlinitor al Vechiului Testament. Îl propovăduiesc pe Acela care este singurul izvor al vieţii depline. pentru ascultători Cuvântul.1-2). Astfel “se va întrupa” astăzi. ia naştere Biserica. Cuvântul lui Dumnezeu. a intrat cu totul în viaţa omului. “Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Cristos şi ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu.şi el în sine ca mărturie. această depunere de mărturie o considera drept sarcina lor primordială. ci o împlineşte. de atunci acesta . a oricărei predicări creştine. făcând astfel din ea o poruncă a Lui. ordonează diaconi lângă ei pentru celelalte treburi. În El a sosit în mijlocul nostru Împărăţia lui Dumnezeu. Vor fi precursori ai lui Cristos. 46 . pentru ca apoi viaţa celor botezaţi să fie mai autentică. Domnul s-a autocomunicat cu desăvârşire. ca oamenii să se ataşeze de el. ci trebuie să se îndrepte după Cuvântul lui Dumnezeu şi după tradi ţia apostolic ă. Iar.. nu se poate linişti în conştiinţă că orice va spune el. pentru ca astfel să-l propovăduiască ca mărturie a sa personală. Isus nu nimiceşte Legea. singura lui poruncă. în puterea Duhului începând cu primele Rusalii îl propovăduiesc neîncetat pe Cristos. şi sunt înflăc ăra ţi în inimă după Cristos. Apoi. Aceşti membrii ai noului Israel în drum spre Emaus. III. Caracteristici teologice În urma acestei scurte reflecţii cu caracter de economie divină. Fiul lui Dumnezeu. Trebuie să se aprofundeze în el acest cuvânt. va fi vorba lui Dumnezeu. care nu ne prezintă litera scrisă ci spiritul Legii. în oglindirea vieţii Bisericii de început.Cristos Dumnezeu va putea fi urmat cu perfecţiune doar în Cristos. este atât de ridicată. în îndeplinirea căruia va fi de asemenea el primul exemplu. trebuie să-l înţeleagă cât mai bine. După evanghelistul Matei. văd deja într-o lumina nouă scrierile. Dar această plinătate. să-l însuşească. dumnezeieşti. Ceva care în viitor va trebui luat în considerare din partea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu.a devenit paradigma oricărei mărturii despre Cristos. la administratori. încât poate fi considerată chiar şi lege nouă. Eu însă vă spun vouă. mai ales.”.. Această propovăduire.. parcă ar aduce faţă de ei ceva cu totul nou. se cere ca fiecare să fie credincios”(1 Cor 4. se naşte comunitatea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu potrivit învăţăturii lui Cristos. Şi după ce mesajul revelaţiei încheiate a devenit text. care în plenitudinea timpurilor. Când simt că nu au destul timp pentru ea. învăţătura lui Cristos. care este esenţa Legii şi a profeţilor. În urma exemplului lui. Isus vorbeşte astfel: “S-a spus celor vechi. Această realitate de început a lui Cristos se va finaliza la urmă sub călăuzirea Duhului Sfânt ca text în diferite cărţi ale Noului Testament: viaţa. atunci când pe cruce îşi jertfeşte viaţa pentru noi..preanunţa Legământul cel nou. porunca iubirii. când roadele predicării lor nu sunt destul de mature. El va reinterpreta chiar şi porunca principală.

IV. Vestea cea Bună a ajuns şi la noi prin Biserică. într-un fel ca persoana predicatorului să poată fi chiar şi scoasă din acest proces. viaţa lui. Iar împuternicirea din partea lui Cristos de a deveni martorii lui este valabilă şi astăzi pentru aceia care sunt discipolii lui. învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit”(Mt 28. speră. asta nu înseamnă că predicarea lui ar fi o consecinţă mecanic ă a insuflării şi că ar avea efect în mod magic. învăţaţi toate neamurile. mesajul lui va rămâne doar un mesaj utopic. “Aşadar mergeţi. Însuşirea unui nou mod de privire: Biblia nu este doar “text”. Dacă creştinii în jurul urmaşilor apostolilor nu vor fi una în iubirea lui Cristos. caracteristicile predicatorului au efect decisiv asupra predicării: pregătirea biblică. atunci când se adresează corintenilor: “Cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti. ci se află în mâinile Duhului. Bineînţeles. c) Predicarea creştină are loc în puterea Duhului Sfânt. Consecinţe practice Ce fel de consecinţe practice reies din aceste interpretări spre reuşita predicării? A. e) Întreaga Biserică este responsabilă pentru predicare. Aceasta nu este deci doar o datorie a clericilor împuterniciţi de acest lucru. în harul căruia el activează. orientarea sa în mijlocul evenimentelor vremurilor etc. Biserica există acolo unde botezaţii se adună în această credinţă. pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor. ci este mărturie cu caracter paradigmatic 47 . De aceea. d) Predicarea şi Biserica se află în legătură dialectică una cu cealaltă. respectiv de delegaţia primită de la el. lumea nu va crede că El este trimisul Tatălui.19-20).4-5). Aici mă gândesc şi la viaţa personală a predicatorului ca şi credincios. Sf. adică mărturisirea lui Cristos. constituie şi astăzi activitatea de bază a Bisericii. în slujirea căreia se manifestă. care este şi el membru al comunităţii. ci în puterea lui Dumnezeu” (1 Cor 2. este de mare importanţă pentru mesajul creştin. în numele comunităţii şi în interesul comunităţii. ci în adeverirea Duhului şi a puterii. Chiar în mod contrar. Predicarea. cum trăiesc credincioşii. îl iubesc pe El. ca oamenii să creadă şi astăzi că Isus este Domnul glorificat. ci vorbeşte în puterea împuternicirii apostolice. capacităţile sale retorice. sunt împreună în numele lui. Paul este clar convins de acest fapt. Predicatorul nu vorbeşte în numele lui.. Predicatorul creştin trebuie să aibă convingerea că reuşita mesajului lui nu depinde în primul rând de el.Cristos. învăţătura lui..b) Predicarea creştină se leagă de învăţătura lui Cristos. Trebuie să-l propovăduiască pe Cristos în aşa fel. cum credea în El totdeauna Biserica. Dacă cuvintele predicatorului nu se oglindesc şi în viaţa comunităţii care-l garantează. teologică. şi în El se iubesc unii pe alţii după porunca Lui.Biserica universală a apărut în urma propovăduirii evenimentului .

Predicarea nu înseamnă în nici un caz doar comunicare de cunoştinţe (precum nici administrarea sacramentelor nu este doar o comunicare a unui semn divin eficace). B. misiune. Scriptura trebuie repusă în concepţia noastră în locul ei central. la o viaţă care-l mărturiseşte pe El şi să conduc ă într-o comunitate în Cristos”. la locul care i se cuvine. textul să vedem în el. iar apoi continuă cu comunicarea Evangheliei trăită. Retoricile în predici-care în general aveau caracter doctrinar. evanghelizare permanentă. În tensiunea acestor sfidări. Acesta însă n-o dezleagă de sub obligaţia de a se reînnoi în spirit. Dar dacă vrem chiar să propovăduim cuvântul.. Conciliul Vatican II ne îndeamnă ca în cadrul liturghiei. Evanghelizarea “este un proces pastoral şi totodată un proces supranatural şi de har care începe prin mărturia iradiatoare de har a (membrilor şi comunitarilor) Bisericii. Astfel şi Sfânta Scriptură s-a degradat la un rol doar argumentativ în apologetic ă şi în predicare. când prezenţa comunităţii creştine ca fenomen social era în mod tradiţional asigurată. Căci nu numai litera. ce înseamnă evanghelizare şi ce înseamnă omilia. formă etc. Scopul evanghelizării are menirea să conducă la o viaţă unită cu Cristos. putem vedea că întreaga pastorală se află în faţa unei schimbări cu caracter paradigmatic. Pe de o parte înseamnă sfidare noua evanghelizare ce priveştre în mod special continentul nostru european. 48 . iar în continuare putem vedea că predicarea este doar un element constitutiv în acest proces. . Deosebirea clară între evanghelizare şi omilie Predicarea noastră în concepţia eclezială actuală se află în faţa a două sfidări. Dacă cunoaştem bine acest proces în lumina declaraţiilor noilor documente ecleziale. la o viaţă dăruită lui Cristos. iar credincioşii trebuiau doar administraţi. rolul şi scopul Sfintei Scripturi în predicare.catecumenat. pe lângă mărturia de viaţă. Chiar am văzut. cel puţin în predicaţie.invitaţia convertitului de a-şi lua partea din mandatul misionar al Bisericii. spre eficacitatea predicării noastre este important să clarificăm. atunci predicarea trebuie să fie biblică în sensul paradigmatic al cuvântului.chemare de a intra într-o comunitate în Cristos şi de a construi . Pe de altă parte. pentru a le înţelege corect. Aşadar. predicarea a avut doar un rol îndrumativ sau de corectare. după lecturi. În ultimele decenii şi secole. erau aproape explicaţii ale catehismului . la convertire.nu se mai argumenta cu citate biblice pentru ca să vadă credincioşii că “şi Biblia tot asta spune”. Cuvântul lui Dumnezeu are mai multă valoare şi mai mult rost în rândul oamenilor.chemare la urmarea lui Cristos. respectiv cu predicarea bazată pe mărturie. Încet însă Biblia a ajuns să aibă numai rol în pastoraţie. să rostim omilie şi o predică “oarecare”.Este important să vedem clar locul. ci este . şi nu numai să vorbim despre el. cateheză . preevanghelizare. deoarece acest lucru este urgentat în declaraţiile mai noi care îndeamnă la noua evanghelizare. şi pentru a activa apoi astfel cu eficacitate. Despre Cuvânt se pot spune multe. ci locul de unde Isus vrea să ni se adreseze şi nouă astăzi.

ca semn de continuare sacramentală a lui Cristos. Are caracter explicit mistagogic. care se hrăneşte din har. care ascultă Cuvântul şi din puterea Cuvântului îşi trăieşte viaţa în Cristos. Are un rol important în procesul de evanghelizare. dar este recomandat şi cu alte ocazii. Conciliul îi îndeamnă la acest lucru chiar într-un mod special pe predicatori. Cadrul ei este influenţat însuşi de către procesul de evanghelizare. pentru că ei nu sunt ascultători personali ai Cuvântului.Omilia însă este partea integrantă a liturghiei. Însuşirile predicatorului Şi predicatorul are o influenţă importantă asupra eficacităţii predicării. în relaţii. Şi misiunea lui . este propovăduirea oficială a lui Cristos din partea Bisericii. după citirea evangheliei în Sfânta Liturghie. dar mai ales în cadrul evanghelizării permanente. în tensiunea care provine din misterul comuniunii cu Sfânta Treime. acelora care deja L-au primit pe El. este obligatorie în zilele de duminică şi de sărbători obligatorii în cadrul liturghiilor cu participarea credincioşilor. şi anume în relaţiile cu membrii Bisericii. Căci Duhul lui Dumnezeu poate să lucreze în mod roditor doar prin acele persoane care se încredinţează în el. în cadrul catecumenatului. “Identitatea preoţească este relaţională în esenţă “adică se realizează în contacte. b) să aibă o cultură biblică: să citească şi să studieze Cuvântul. Potrivit ultimelor reglementări ecleziale este făcut ă de către clerici. a) să fie persoană convertită: să nu fie credincios doar “din oficiu”.precum şi misiunea lui Cristos . în mod tradiţional. c) în slujirea lui să gândească în mod trinitar : “căci preotul. Potrivit celor menţionate mai sus. Din acest motiv sunt importante însuşirile ce îl caracterizează pe predicator. deoarece ea este hrana necesară vieţii creştine. C. căci orice predicare este în acelaşi timp şi o mărturie personală a predicatorului care vorbeşte în numele Bisericii. care îşi trăiesc deja viaţa în Cristos. ca nu cumva predicarea lor să fie fără roade. fundamentând astfel misterele credinţei şi normele moralei creştine. şi are ca scop întărirea acestor credincioşi în credinţa lor şi în viaţa lor în Cristos. ca astfel să se 49 . adică se străduieşte spre a aprofunda modul de privire supranatural al credincioşilor şi de a-i ajuta pe ei la viaţa în Cristos. predica este deci o activitate predicatoare cu caracter apostolic. ci să fie un creştin. are prezentă cu responsabilitate specială în spaţiul trinitar de forţa mântuirii”. Dezvoltă mesajul lecturilor biblice.este să conducă pe credincioşi la viaţa trinitară. mai ales la sărbătorile când credincioşii vin în număr mai mare la Biserică. ţinând seama de misterul actual sărbătorit sau de necesităţile actuale ale ascult ătorilor.

trebuie să învăţăm din nou abecedarul Evangheliei. prin care credincioşii pot ajunge în contact cu Cuvântul. trebuie să se aibă grijă şi de reînnoire pe baza Cuvântului vieţii comunit ăţii . precum un oraş de pe munte. paralel cu predicarea. 50 . În cadrul slujirii Cuvântului. Cele necesare de făcut alături de predicaţie După cum am văzut.realizeze comuniunea în Biserică. totuşi. în faţa oamenilor care ascultă Cuvântul lui Cristos. fără ştiinţa citirii. care este obligaţia primordială a preoţilor. Cu toate că este activitatea de bază a Bisericii şi teoretic se află undeva la începutul procesului. Ce ar putea înlocui acum acele imagini din evul mediu? Deoarece. predicarea este doar o parte a procesului de evanghelizare. conţinutul va rămâne doar teorie. ca aceasta să poată sta. Episcopul Klaus Hemmerle vede această nouă posbilitate de comunicare în viaţa comunitară autentic creştină a credincioşilor de azi. Acest răspuns. în imaginea societăţii transformată şi reînnoită”. D. Dacă cele rostite nu sunt acoperite pe lângă persoana predicatorului şi de către viaţa comunităţii în numele căreia el vorbeşte. cum ar trebui El să-i fie. c) La întâlnirea armonioasă cu Cuvântul lui Dumnezeu are rol important pe lângă predicare şi apostolatul biblic. credincioşii trebuie ajutaţi să aibă larg acces la Sfânta Scriptură şi să citească în mod fructuos Cuvântul lui Dumnezeu atât singuri cât şi în comun. care ar fi de conceput pentru mentalitatea lor. omul de ast ăzi va pierde mereu din sensibilitate faţă de cultura creştină de care aparţine arta biblică. De aceea. scenele biblice pictate pe care ei puteau vedea conţinutul care ar răsuna în mod nou astăzi acelora care-l caută pe Dumnezeu . Această situaţie se aseamănă cu acea categorie a oamenilor simpli. “Evanghelia va începe să răsune şi să devină inteligibilă. căruia Dumnezeu îi este problemă -. în special în zilele noastre. şi spiritul acestuia să le umple astfel inima. Dezvoltarea pastorală a tuturor acestor domenii. Este important să fie în consonanţă organică şi cu următoarele domenii de pastorală: a) cu viaţa comunităţii. spuneam. şi astfel ei să aibă unde să se ataşeze. sau paralel cu acesta şi oamenii de azi ar avea nevoie de un oarecare fel de “ biblia pauperum”. căutăm tonul potrivit cu care ne-am putea adresa omului de astăzi. paralel cu reînnoirea predicării. “Ca şi copiii din şcoala elementară. cărora li se citeau aşa numitele biblia pauperum. este misiunea activităţii pastorale. Am spus: pentru omul de astăzi Dumnezeu este mai degrabă problemă decât mister. îl vor găsi într-o imagine: în imaginea vieţii transformată şi reînnoită. Îns ă. În încheiere mă reîntorc la acea imagine de criză a secularizării cu care m-am ocupat la începutul referatului. dorinţa în ascultători. doar atunci când prin schimbarea vieţii creştinilor va însemna răspunsul corect la acele întrebări vitale pe care şi le pun oamenii de azi. din Evul Mediu. suntem în căutare. respectiv în comunitatea locală încredinţată preotului. dar Cristos nu “se va întrupa” în urma predicării.sau cel puţin al vieţii persoanelor care îşi practică religia -. Proclamarea oficială a Cuvântului este doar un canal. Cele auzite prin cuvântul Scripturii în predicare trebuie însă regândite. b) cu cateheza. trebuie aplicate în toate domeniile cunoştinţelor de credinţă şi ale vieţii după Cristos. eficacitatea nu şi-o poart ă ea doar în sine.căci.

atunci începe să citească Biblia. până când şi cuvintele noastre vor fi inteligibile de către fraţii noştri. pentru viaţa consacrată ne putem întreba cum o folosesc formatorii religioşi şi cum îi ajută pe candidaţi să o primească pentru a găsi în ea Cuvântul lui Dumnezeu. cuvinte în Cuvânt. Înţelegerea literară În timp ce sf. Pr. şi faţă de care ei manifestă sensibilitate. şi nici viaţa noastră personală cu rela ţiile noastre inclusiv. cheia nu este speculaţia. în relaţie reciprocă unii cu alţii. Nagy Joszef Inst. 3/5). atunci prin el vom descoperi acel mod de a vorbi despre Dumnezeu de care au atâta nevoie cei încredinţaţi nouă. pe când ea este însăşi expresia revelaţiei lui Dumnezeu. Avem nevoie mai înainte de toate de a descoperi noi şi de a experimenta noi personal. Îşi dă seama că această carte nu are mare valoare literară. BIBLIA CA INSTRUMENT AL FORMÃRII Titlul este puţin provocator. chiar în forma şi Cuvântul său să fie în mijlocul nostru . dar este o povestire teologică care utilizează genul simbolic. Biblia nu este o carte ca şi celelalte. sf. când a trăit prima etapă de convertire care l-a dus spre căutarea înţelepciunii. A iniţia în citirea Bibliei înseamnă a face să treci de la o lectură literară care înţelege lucrurile cuvânt cu cuvânt. Ambroziu “sensul spiritual al scripturilor”: “îl ascultam cu bucurie pe Ambroziu cum zicea adesea în predicile lui rostite în faţa poporului: litera ucide. Expresia “instrument al formării” pare să reducă Biblia la nivelul instrumentelor pedagogice. Teologic romano catolic de Alba Iulia. mult mai buni scriitori faţă de cei ai Scripturii: “mi s-a părut nedemnă şi nu ar fi potrivit s-o compar cu prestanţa strălucitoare a lui Cicero. “A le deschide mintea ca să înţeleagă 51 . cartea Genezei nu este o povestire istorică. ci meditaţia în sine. Iată prima noastră dificultate ca şi formatori. Augustin va descoperi mai târziu datorită unui mare formator. I. pas cu pas. Tocmai faptul că această carte este esenţială pentru credinţă. Augustin era student universitar la Catargina. la o lectură inteligentă care respectă mesajul textului. Autorii clasici latini erau după părerea sa.la înţelegerea acestuia. 6/4). iar duhul învie”(Conf. Astfel ea va deveni lumina pentru alţii şi-i va interpela”. este Cuvântul lui Dumnezeu.verbul este acea parte de propoziţie care unifică cuvintele şi oferă sens propoziţiei -. Astfel. De pildă. Dacă noi toţi vom deveni câte un cuvânt “întrupat” al lui Dumnezeu. Evanghelia vieţii noastre. însuşi viaţa noastră va fi aceea care va vorbi. Ascuţişul minţii mele nu pătrundea înlăuntrul ei”(C.

Scripturile”(Lc 24/45). 52 . Cuvântul întrupat. Seara.. pe când familiile noastre catolice nu aveau acest lucru. prin credinţă un cuvânt care se comunică între doi subiecţi: Dumnezeu şi credinciosul. Cuvântul făcut trup. Tânărul în formare va căuta deci să facă legătura între ceea ce citeşte şi credinţa sa în Isus Cristos. Ei folosesc ca exerciţii spirituale: rozariu. (de Catechizandis rudibus 4/8). III. a ne ruga”.. trebuie să facă un al doilea pas: ce raport există între ceea ce spune pasajul şi persoana lui Cristos. ca acest cuvânt să devină Cuvântul vieţii în viaţa unui canditat. a medita. Pentru a reuşi aceasta trebuie o iniţiere în vederea înţelegerii sensului istoric al Mântuirii. Biblia a intrat şi în familiile catolice. Universul cultural fixist al majorităţii tinerilor face dificil accesul la sensul istoric care integrează în mod necesar dimensiunea evolutivă a lumii şi a istoriei. înţeles corect. În satele din acea regiune. A se ruga cu Cuvântul Formarea are ca scop.. adic ă o înţelegere a marilor etape ale Revelaţiei divine. Inteligenţa credinţei Când formatorul a reuşit să treacă dincolo de sensul literar pentru a situa textul în genul său specific... la tăcerea mintală.. Concluzie În regiunea în care m-am născut sunt mulţi protestanţi. În această ascultare interioară. cu recitarea formulelor de rugăciuni învăţate. atunci: La mine urechile voastre. Acum copiii citesc şi cunosc povestirile biblice. la El inima voastră. spune Augustin. pe când noi îngenuncheam în faţa crucifixului şi spuneam actele de credinţă şi rugăciunea “Îngerul Domnului”. devine datorită lui Cristos care locuieşte în inimă prin credinţă un Cuvânt vivificator. cere o formare culturală şi literară. dar Maestrul interior vă învaţă înlăuntrul vostru. ne ajută să trecem de la citirea textului la interiorizarea acestui text care devine atunci.”. Adesea candidaţii sunt obişnuiţi cu rugăciuni orale. cel vechi este dezvăluit de cel nou”). Pasajul citit. Odată cu Conciliul Vatican II şi cu mişcarea ecumenică. adoraţia Preasfântului Sacrament. fără ca să mai vorbim de exegeza savantă! II.... Se cere o iniţiere la interiorizare.. În modul lor de a se ruga ei nu au învăţat să mediteze Scriptura. Aici este o iniţiere în exerciţiul meditaţiei şi al rugăciunii inimii. Maestrul interior învaţă: “Eu lovesc urechile voastre cu cuvintele mele din afară. calea crucii. Augustin ne arată că Scriptura se înţelege şi se dezvăluie prin Misterul lui Cristos: “Novum Testamentum in Vetere latet in Novo patet” (Noul Testament este ascuns în Vechiul Testament. fiecare familie protestant ă avea acas ă o Biblie. Metoda foarte cunoscută: “a citi. protestanţii se adunau şi citeau câte un pasaj din Biblie. Pentru ei acest lucru este ceva nou şi câteodată derutant de a căuta Cuvântul Domnului într-un pasaj al Scripturii. la meditaţie. la rugăciunea inimii.

Din sf. fie în întreaga activitate de evanghelizare. începând de la Moise şi toţi profeţii”. II a readus în actualitate Cuvântul lui Dumnezeu. Marcu (13/14) “Cel care citeşte să înţeleagă”. a participa la cateheze a însemnat “audire verbum” adică “a asculta Cuvântul”.A.Oare acum aceştia au o mai mare credinţă? Nu ajunge să citeşti Biblia pentru a deveni sfânt. “Ea constituie funcţia pastorală ce transmite Cuvântul lui Dumnezeu pentru a trezi şi a hrăni credinţa” afirma Directoriul Pastoral. Maurice Laurent A. DV. fie în celebrările liturgice. In acest sens. BIBLIA IN CATEHEZÃ 1. Ca şi ghid pedagogic aş vrea să mă opresc asupra a patru citate: Din sf. Datoria noastră de formatori constă în faptul de a ajuta tinerii să asculte Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca să trăiască din el. Franţa 1965. Cateheza constituie cu siguranţă o formă particulară a slujirii Cuvântului în Biserică. Candidaţii la viaţa consacrată să aibă dorinţa de a ajunge până la “Izvorul cu apă vie” iar noi formatorii îi îndrumăm. Iacob (1/22): “Nu fiţi numai ascultători ci şi înfăptuitori ai Cuvântului”.Cateheza trebuie 53 . cateheza este înainte de toate caracterizată în esenţa ei de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Întruparea lui în istorie ca şi ascultarea .slujitorii Cuvântului. Este cunoscut că şi Conciliul Vat. şi catecumenii erau numiţi “audientes”. dintr-un “exil” în care a fost lăsat pentru prea mult timp (cfr. Din Faptele Apostolilor (8/13) “Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă îndrumă nimeni?” Din episodul de pe drumul Emausului: Isus înviat “Le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la El. cap 6). În antichitate.Catehiştii . Pr.

Scriptură. ca slujire a Cuvântului. Activitatea catehetică. In această prezentare vreau să propun în mod sintetic câteva idei pentru ca şi cateheza să poată să devină o slujire a Cuvântului revelat şi a anunţului Cuvântului Întrupat şi în acelaşi timp pentru a oferi câteva consideraţii despre relaţia între Biblie şi Cateheză. Scriptură constituie în mod efectiv “inima” şi “cartea” prin excelenţă a catehezei (RdC 105). iar un rol specific îl ocupă Magisterul pastorilor (DV 10) Pe baza acestei afirmaţii. trebuie să fie hrănită şi călăuzită de Sfânta Scriptură. Dar a sluji nu este uşor : trebuie să fie cunoscută modalitatea şi conţinutul slujirii şi slujirea trebuie trăită şi cunoscută în mod mereu mai competent şi responsabil. Căci în Cărţile sfinte. în special după Vat. Conştiinţa şi experienţa creştină ne spun că nu putem reduce la un proces automatic. Deseori poate lipsi contactul direct. Cuvântul lui Dumnezeu este un dar ce nu poate fi condiţionat de mijlocirea umană. ca şi religia creştină însăşi. 2. sau lipseşte o cunoştinţă critică. Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor Săi şi vorbeşte cu ei .să-şi regăsească identitatea ei la lumina înţelegerii ecleziale reînnoite a misterului Cuvântului. izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale”( DV 21). deci. iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. Cateheza şi slujirea Cuvântului . mijlocirea eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. ca şi “slujire a Cuvântului”. dar există şi dificultăţi. o atenţie istorico-culturală şi o aprofundare a contextului teologic. în Cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere şi tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin şi forţă. acea apropiere zilnică cu Biblia care trebuie să-i caracterizeze pe toţi audientes . Există ispita de a reduce Scriptura la un conţinut doctrinal foarte sistematizat.slujitorii Cuvântului . nu lipsesc punctele problematice privind teoria şi practica catehezei. îi putem numi pe catehişti slujitori ai Cuvântului. slujirea şi spiritualitatea catehistului. II : “Întrega propovăduire a Bisericii. Necesitatea de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu este acceptată şi prezentă în mişcarea catehistică actuală din Conciliul Vatican II. filozofic. are nevoie de o mijlocire istorică. Expresia a devenit aproape un slogan şi defineşte cu adevărat în mod sintetic identitatea. O funcţie de neînlocuit o are şi tradiţia eclezială (CT 27). Sf. Cateheza şi Cuvântul lui Dumnezeu. Deci: care sunt izvoarele catehezei ? * Locul central în mod absolut îl are Sf.probleme deschise Nu lipsesc discuţiile asupra modalităţii transmiterii şi actualizării Cuvântului în lumea de azi . hrana sufletului. 54 .

Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu şi consecinţele pentru cateheză Documentul Dei Verbum. Se iveşte deci imediat o întrebare : cateheza trebuie să transmită numai certitudini sau să aibă şi aspectul căutării pe drumul adevărului ? Iar în raportul ecumenic şi pluralistic prezent în societatea actuală. 3. anunţul catehetic se face pornind de la anunţul vieţii. Cateheza trebuie să aibă o dimensiune existenţială. c. trebuie să clarifice raportul între mesajul şi identitatea culturală. descrie originea. mai ales nr. Sinodul Episcopilor cu privire la Cateheza din 1977 a oferit o mare actualitate problemei înculturării credinţei creştine. Iată câteva dimensiuni fundamentale ale misterului Cuvântului lui Dumnezeu ce vor lumina activitatea şi natura catehezei. şi se realizează într-o dimensiune istorică . cum trebuie să unească cateheza transmiterea mesajului Cuvântului lui Dumnezeu şi confruntarea sinceră cu diferite idei religioase şi culturale ? d. natura salvifică a revelaţiei şi contextul Trinitar.b. Cateheza. 55 . Revelaţia constituie o întâlnire personală între om şi Dumnezeu. deoarece este slujirea Cuvântului. rămâne mereu o căutare umilă a adevărului. 2. conţinutul şi scopul revelaţiei : pune în evidenţă iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu. Cateheza în acelaşi timp. între fidelitatea tradiţiei şi exigenţa înculturării. Cum trebuie să unim anunţul evangheliei cu aprofundarea acestei experienţe ? Acestea şi alte dificultăţi cer o aprofundare a naturii catehezei ca slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. cateheza trebuie să fie de asemeni completă. Exigenţa adevărului în cateheză Pentru a fi fidelă adevărului revelat. Cateheza pentru omul într-o anumită situaţie In centrul catehezei se află necesitatea legăturii dintre Cuvântul revelat şi viaţă. astăzi se vorbeşte de experienţa trăită. preocupată de a transmite cu fidelitate şi autenticitate întregul mesaj al credinţei. Cateheza şi experienţa credinţei In acţiunea catehetică de astăzi este accentuat primatul experienţei în maturizarea credinţei. Înainte a fost accentuată învăţătura doctrinală. sistematică. de atitudini evanghelice personale şi mature de asimilat. Iată de aceea câteva aspecte care trebuie puse în evidenţă activitatea catehetică. Cristos este centrul acestei revelaţii divine.

subliniază convingerea că în Isus din Nazaret găsim centrul. cosmice. Cuvântul lui Dumnezeu . în El omul găseşte cheia interpretării sale şi garanţia realizării unui plan nou al persoanei sale. are o semnificaţie salvifică şi antropologică pentru om. ci este comunicarea misterului viu al lui Dumnezeu” (CT. “Biblia nu este o carte a omului despre Dumnezeu. Consecinţe pentru cateheză : Cateheza trebuie să fie calea pentru această întâlnire personală : “în centrul catehezei noi găsim în mod esenţial o persoană : aceea a lui Isus Cristos.7). şi angajarea operativă pentru a construi istoria. precum orice acţiune de evanghelizare ce nu ajunge la proclamarea explicită a vieţii şi activităţii lui Cristos. Întâlnirea cu Isus Cristos devine de aceea “semnul fundamental şi sacramentul prin excelenţă” al întâlnirii omului cu Dumnezeu şi în acelaşi timp manifestă dimensiunea personalistă a procesului revelaţiei divine în istorie. Consecinţe pentru cateheză 56 . Isus Cristos spune un “Da” definitiv lui Dumnezeu. În ascultarea fidelă a acestui Cuvânt comunitatea creştină îşi găseşte semnificaţia profundă a vieţii. Cateheza este înainte de toate anunţul lui Cristos şi a planului divin întrupat. într-un fel de dialog între Dumnezeu şi om. pe care cateheza trebuie să le explice. îşi găsesc sensul lor în legătură cu Cuvântul întrupat”. adică ca şi un raport între persoane. Isus Cristos. Cateheza este comunicare personală şi iniţierea la comuniune personală. Caracterul personal al Cuvântului lui Dumnezeu pătrunde omul în totalitatea existenţei lui. nr. punctul de orientare pentru întreaga omenire .a. şi conţinuturile catehezei trebuie să fie prezentate în termeni rela ţionali. Desigur centrul acţiunii catehetice este Cristos : misterul lui Cristos luminează conţinutul catehezei. evanghelice.centrul şi culmea revelaţiei ( dimensiune cristocentrică şi personalistică a Cuvântului lui Dumezeu) Mărturia biblică. în intimitate cu Isus Cristos” (CT. dar “aceast ă învăţătură nu este un nucleu de adevăruri abstracte. în manifestarea sa istorică. ci o carte a lui Dumnezeu pentru om!” (A. Heschel). O cateheză care nu ajunge la anunţul lui Cristos rămâne incompletă. umane. nr 5). A face cateheză înseamnă a comunica doctrina lui Cristos. ci în comuniune.mesajul pentru om Cuvântul lui Dumnezeu. În acest sens scopul definitiv al catehezei este de a pune pe cineva nu numai în contact. prin titlurile mesianice şi alte numiri atribuite lui Cristos şi persoanei sale. şi în el Cuvântul lui Dumnezeu devine Persoană vie. (Caracteristica semnificativă şi eliberatoare a Cuvântului lui Dumnezeu) 4. Cuvântul lui Dumnezeu este o interpretare şi luminare a existenţei. Diferite elemente biblice. Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu .

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie redescoperit într-un proces de interpretare şi de actualizare pentru a fi eficace şi acceptat în plinătate. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în răspunsul credincios al omului şi Cuvântul lui Dumnezeu ajunge la noi mijlocit mereu prin conştiinţa persoanelor şi grupurilor care manifestă. încât este un anunţ şi un plan de eliberare al omului. Cateheza este profeţia care luminează şi interpretează viaţa şi istoria. ci pătrunde totalitatea planului uman. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în culturile istorice. Cateheza este în funcţia de desăvârşire totală a omului. Consecinţele pentru cateheză Aceste aspecte care caracterizează Cuvântul lui Dumnezeu se reflectă şi asupra ideii catehezei şi acţiunii sale. participă la caracterul global al revelaţiei şi se configurează ca un ajutor semnificativ şi decisiv pentru viaţă. Asumând istoria. ca loc şi instrument de automanifestare. De aceea. Este legea structurală care nu identifică Cuvântul lui Dumnezeu cu orice cultură. Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în istorie (Dimensiunea istorică şi dialogală a Cuvântului lui Dumnezeu) Dumnezeu se revelează şi vorbeşte oamenilor în istorie. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă aşadar însăşi viaţa. Cateheza vorbeşte despre viaţă şi clarifică aşteptările ei. un răspuns la întrebări . iar Cuvântul lui Dumnezeu este baza acestei acţiuni. Deoarece este o transmitere a Cuvântului eliberator şi mântuitor al lui Dumnezeu . Acest punct clarifică aspectul angajator şi de promovare a catehezei. cateheza devine o acţiune de conştientizare şi de eliberare în vederea angajării pentru o lume mai conformă cu planul divin. întrun cuvânt ca punct de orientare a existenţei. Cuvântul lui Dumnezeu se îmbracă în mod necesar cu aspecte culturale ale situaţiilor şi timpurilor. EN 20). ci consacră o uniune indisolubilă între Cuvânt şi culturile istorice (cfr GS 58 . şi îşi are culmea în existenţa umană a lui Isus din Nazaret.Fiind o slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. 57 . Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca o deschidere la problemele persoanei. Iată câteva aspecte catehetice care trebuie să urmeze: Orice cateheză este proclamarea unui Cuvânt întrupat şi include în mod esenţial relatarea faptelor semnificative ale lui Dumnezeu pentru om . este reluarea relatării evenimentelor prin care Dumnezeu s-a revelat oamenilor. cateheza reflectă în natura şi în angajările ei aceste linii ale Cuvântului revelat. cateheza nu se limitează la sectorul religios al existenţei. primesc şi răspund mesajului divin. într-o istorie concretă a evenimentelor şi martorilor. 5. Dar relatarea este exprimarea istoriei mântuirii numai când devine şi istoria noastră de mântuire.

Duhul împărţeşte în Biserică darurile sale. Duhul este originea vocaţiei profetice. în diferite forme de învăţatură. Acest efort nu aparţine numai reflexiei teologice. ci şi acţiunii catehetice. Cuvânt de reconciliere şi de iertare. cum afirmă Sinodul din 1977 şi documentul ieşit cu ocazia acestui sinod EVANGELII NUNTIANDI. Duhul desfăşoară un rol important . Consecinţe pentru cateheză Cateheza. sugerează cuvântul profeţilor (Is 55. este El care realizează întruparea Cuvântului. într-un efort de autentic de interpretare a experienţei creştine. suscită apostoli şi profeţi. de îndemnare.39). participă la angajarea delicată dar necesară de a retransmite credinţa în categoriile culturale ale fiecărei regiuni şi popor. 58 . manifestările Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică îşi asumă caracteristicile Duhului lui Dumnezeu. În acest sens. de proclamare. darul Duhului Sfânt (dimensiunea spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu) În tot planul revelaţiei Cuvântului lui Dumnezeu. purtător de pace şi de bucurie. Întregul plan al întrupării Cuvântului.10-11). este El care este dăruit în plinătate de către Cristos înviat. Prin forţa aceluiaşi Duh. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca vestea cea bună pentru săraci. asigură eficacitatea cuvântului profetic.Cateheza se inserează în dialogul revelator şi credincios între Dumnezeu şi om. Mesia. de mărturisire. deoarece este acţiunea eclezială pentru maturizarea credinţei “este prin urmare acţiunea Duhului Sfânt. Cateheza. este opera Duhului Sfânt : Duhul Sfânt inspiră Scripturile. În VT Duhul Sfânt este forţa dătătoare de viaţă. Cateheza presupune şi realizează înculturarea credinţei. Cuvântul apare ca un dar şi ca un har. apare legat în mod indisolubil de originea şi de transmiterea Cuvântului. mişcă inimile spre lumina credinţei în ascultarea Cuvântului. este originea manifestării profetice. profetul prin excelenţă este cel asupra căruia se va revărsa plinătatea Duhului Domnului. În fine cateheza participă şi la efortul ermeneutic de interpretare şi de reformulare a credinţei revelate. fără a micşora sau întuneca Cuvântul. o acţiune pe care numai El o poate suscita şi hrăni în Biserică”(CT 72). 6. “al Cuvântului în istorie”. este El cel care vorbeşte prin profeţi. Este o prezenţă misterioasă şi puternică care domină şi oferă forţă Cuvântului. În această perspectivă. Cuvântul lui Dumnezeu. Isus din Nazaret revendică asupra sa puterea Duhului pentru misiunea sa profetică (Lc 4. Devenit Duh dătător de viaţă. precum şi orice formă de evanghelizare şi de slujire a Cuvântului. Cateheza constituie deci un loc privilegiat unde continuă să răsune Cuvântul lui Dumnezeu în istorie. de rugăciune etc. El umple Biserica cu daruri profetice şi inima credincioşilor pentru ca în ei să locuiască şi să crească Cuvântul mântuirii.18-19) şi devine izvor al Duhului adevărului şi vieţii asupra întregii umanităţi (In 7.

Biserica atunci când realizează misiunea ei de a face cateheză. dar lăsându-se condusă de Duhul Sfânt spre adevărul total. ci un drum spre viitor ca şi Avram” (CT 60). suferinţa pentru adevăr şi efortul căutării. dar este şi cel care trebuie să vină. deschisă la acţiunea interioară şi creativă a Duhului. Cateheza în Duh trebuie să fie un cuvânt proclamat cu autoritate. creativ. Toate acestea înseamnă că slujirea Cuvântului în Biserică nu exclude întunericul şi îndoiala. să distingă ceea ce este central de ceea ce este periferic.. care ştie să întărească propria identitate în credincioşi (CT 6). Cateheza este deci o c ăutare a unei mărturii şi maturizarea credinţei care angajează pe toţi. între mântuirea “oferită şi promisă”. Acţiunea catehetică nu se poate baza numai pe legile umane. Cuvântul lui Dumnezeu. nu va trece niciodată şi nu mai este de aşteptat nici o nouă revelaţie publică înainte de arătarea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos “(DV 4). între bucuria “posedării şi suferinţa aşteptării”. ci o mărturie şi un drum făcut în comunitate. curajos. trebuie să fie pe deplin conştientă de a acţiona ca instrument viu şi docil al Duhului Sfânt”. de descoperire şi de căutare sub călăuzirea Duhului. Isus Cristos este cel care a venit deja pentru a revela planul lui Dumnezeu. ci şi o căutare deschisă. Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă manifestarea finală a adevărului. ceea ce este sigur de 59 . “să nu facă din credinţa creştină o atitudine de imobilism. Cateheza trebuie să aibă curajul adevărului. Consecinţe pentru cateheză Aceste consideraţii asupra Cuvântului lui Dumnezeu ne îndeamnă să propunem o cateheză care concepe ac ţiunea ei ca slujire a Cuvântului dăruit şi promis într-un dinamism deschis şi dialogal. Cateheza astfel devine nu doar transmiterea certitudinilor. Cuvânt oferit şi promis (dimensiunea escatologică a Cuvântului lui Dumnezeu) Cuvântul lui Dumnezeu participă la dimensiunea escatologică între “deja şi încă nu”. în mod liber. “Este foarte clar că. fiind legământ nou şi definitiv. Cuvântul lui Dumnezeu se prezintă astfel ca un drum lung de revelaţie. 7. Cateheza trebuie să fie diferenţiată. “Economia creştină a mântuirii. Cateheza nu este numai un act magisterial..Cateheza cere deci o atitudine de primire şi de înţelegere a darului Duhului. ea manifestă Cuvântul într-un climat de umilinţă şi de rugăciune. Cateheza cere o atitudine spirituală de rugăciune şi de contemplare.

fie personal. Toate acestea se realizează în contextul experienţei religioase. Magisterul pastoral. să respecte într-un cuvânt ierarhia adevărurilor (CT 31).ceea ce este nesigur. Cum putem defini experienţa religioasă specific creştină ? Ce caracteristici prezintă experienţa istorică a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu şi răspunsul credinţei ? VT apare ca o fixare literară a acelei experienţe religioase extraordinare a Israelului. Se actualizează astfel un proces de identificare dinamică între propriul itinerar experienţial şi experienţa Israelului. Procesul catehezei trebuie să permită. Cristos şi Biserică. NT constituie pentru noi mărturia experienţei minunate a lui Isus din Nazaret şi a comunităţii apostolice. o identificare globală a propriei experienţe cu experienţa biblică şi eclezială (evanghelizarea şi convertirea). 8. o experienţă istorică care a fost locul manifestării Cuvântului lui Dumnezeu în drumul său mereu deschis spre plinătatea lui Cristos. 60 . sub călăuzirea Duhului nu se teme de confruntare şi de dialog ci se deschide la colaborare. şi o aprofundare progresivă a acestei identificări în diferitele situaţii ale vieţii (cateheza şi maturizarea credinţei). În acest sens se actualizează o experienţă de credinţă creştină în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. În sinteză Cateheza este autentică când respectă structura experienţială a comunicării credinţei. adică când îşi are aprofundarea propriei experienţe şi confruntarea ei cu experienţele ce sunt temelia realităţii creştine : Israel. Cateheza trebuie să fie deschisă la dialog şi la confruntare . Cateheza cere un dinamism continuu de maturizare. unitate şi spre o convieţuire pluralistică. reflexia Sfinţilor Părinţi şi a teologilor. locul Cuvântului Prezenţa lui Dumnezeu în istorie este primită numai prin Cuvântul interpretat şi acceptat în conştiinţa credincioasă a omului. când o persoană şi un grup aprofundează şi exprimă trăirea proprie cu referire esenţială la experienţele trecute. formele de spiritualitate). Experienţa religioasă eclezială. Fără experienţa religioas ă nu există nici comunicare şi nici ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Raportul strâns între Cuvântul lui Dumnezeu şi experienţa religioasă permite să unim cateheza ca slujire pastorală a Cuvântului cu structura fundamentală a experienţei de credinţă. Liturgia. al lui Cristos şi al Bisericii. ce o continuă pe cea a Bisericii apostolice se exprimă prin diferite documente şi realit ăţi ale tradiţiei ecleziale (Istoria Bisericii. devine educaţie spre pace. Experienţa religioasă. fie comunitar pentru a asimila şi a înfăptui Cuvântul. deci.

Numai dacă se trezeşte în noi întrebarea. Deseori apare întrebarea: De ce se comportă ei aşa? Probabil din acest motiv comunităţile încearcă să răspundă la rândul lor la întrebarea. Deseori aceste lucruri nu se fac printr-o predic ă. s-ar crea o ruptură.Cateheza autentică este întotdeauna iniţierea ordonată şi sistematică în revelaţia pe care a făcut-o Dumnezeu despre sine către om în Isus Cristos. Cere multă cunoaştere şi trăire a Bibliei şi în acelaşi timp capacitatea de a trăi în mod actual mesajul biblic. cât şi comunitatea creştină. Este un raport necesar. o întrebare. unde este Biserica. raportul pe care îl are Biblia cu acţiunea catehetică şi invers. pentru a o inspira şi a o examina în lumina Evangheliei (CT 22). Plecând de la Cuvântul lui Dumnezeu . şi comunicată mereu printr-o “tradiţie” vie şi activă de la o generaţie la alta. pentru acea duminică. lumea a început să devină indiferentă. o dorinţă. încetul cu încetul. şi ajungem la un învăţământ catehetic. Dar o astfel de revelaţie nu este izolată de viaţă şi nici suprapusă în mod artificial. pentru că lumea e mult prea obişnuită să fie solicitată cu Cuvântul. Gianfranco Maronese. Trebuie să ne întrebăm atât noi Biserica. insensibililă.Biblia. cu o cateheză care are cu totul alt subiect.S. Iată într-o sinteză destul de scurtă şi limitată. Problema este de a trezi în lume. un interes. Dacă am face acest lucru. Florentin Discutând cu Pr. Olivo Bosa S. iluminant pentru orice drum catehetic. profund. Pr. este foarte bine.Mons.J Fapt este că. printr-un cuvânt. am ajuns practic la aceeaşi concluzie. Iosif Nagy despre predică şi cateheză. De ce trăiesc ei aşa? Răspunsul îl găsim în rugăciune. Ea priveşte sensul ultim al existenţei pe care o luminează în totalitate. P. Să nu înlocuim subiectul pe care l-am auzit ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Credincioşii ar auzi un cuvânt. şi atunci şi-ar pune întrebarea. în timp ce predica ar avea un alt subiect. ce facem noi pentru a fi un exemplu pentru poporul căruia ne adresăm. hotărât de Biserică pentru acea zi. atunci va apare şi răspunsul. Dacă nu este interes. nu vom avea nici întrebări şi nici răspunsuri. unde este unitatea? 61 . în lumea despre care vorbim. svd DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR PREZENTATE Pr.

După aceea. acelaşi sfârşit. s-a actualizat metoda pe care am descoperit-o (să spun aşa). am încercat să le exprim cu ideile lor. ce idei au. am observat că din partea credincioşilor. În prima perioadă meditam mereu despre Evanghelie. acelaşi început. am meditat aceeaşi parte din Evanghelie. în momentul în care m-am întâlnit cu acest grup. şi ca şi cum ar fi o predică directă. m-am pregătit ca să pot expune sâmbătă seara ideile pe care vroiam să le comunic. Dumnezeu mi-a dat harul ca timp de zece luni să trăiesc aceast ă experienţă. am făcut şi experienţe de trăire a Cuvântului. Din discuţia pe care am avut-o ieri cu Părintele. era de ajuns pentru credincioşii aflaţi la început. Am făcut acest lucru pentru ca să văd cum gândesc ei. la o parohie nou fondată. Prof. fără concretizări. precum şi despre o nouă evanghelizare în sensul de vitalitate nouă. Acest lucru m-a ajutat. Meditam ca în Lectio Divina să descopăr mesajul lui Dumnezeu pentru mine. două trei fraze schimbate. În cadrul acestei întâlniri cu adulţii. dar scurtă. am avut şi eu această experienţă. dar să mă intereseze ceea ce auditorul are nevoie ca şi hrană sufletească. să discutăm mai mult despre ideile pe care le-am prezentat la predică. Oamenii la un moment dat au un fel de alergie faţă de ele. prediciile au cam acelaşi făgaş. şi toate aceste idei ale lor. Nagy Joszef Era o aventură interesantă. acel elan nou despre care vorbea foarte bine părintele. Încercând după vecernia de sâmbătă să discutăm despre Evanghelia de a doua zi. Nu este ceea ce îi interesează pe ei. după ce s-a deschis puţin textul. La început am avut trei liturghii din care am scos una. este cel mai important lucru. Este foarte important ca predica să nu fie un discurs subiectiv. Am avut efectiv de luptat împotriva predicilor care erau fixate pe tematici istorice. am comunicat şi această experienţă 62 . în sensul unor discuţii. Comunitatea europeană. extraordinare sau mondializare. începeau de la Cuvântul Evangheliei. bineînţeles fără nume. prin raţionamentul meu. i-am invitat pe aceia care doreau să mediteze mai mult. Poate că. unde era posibil. Aici bineînţeles. Dacă nu există acea reîmprospătare. Însă. Şi a fost o luptă foarte dificilă. Altfel. a venit o bogăţie de idei în legătură cu predica. o răsuceau.A cunoaşte bine comunitatea. Seara nu am făcut altceva decât să rezum acele idei şi să fac aplicaţii practice. a simţi ceea ce are nevoie comunitatea. cum văd această realitate din punctul lor de vedere. se ajungea la vechea poveste. Am ajuns la Târgu Mureş într-un cartier. Mărturisesc că. Pr. mi s-a părut foarte interesantă încercarea de a pregăti predicile cu comunitatea înainte. tot ceea ce am înţeles eu prin comentarii. globalizare. Eu am fost primul paroh. Şi după aceea. Erau toate ideile care îi interesau pe ei. după câteva săptămâni de la iniţiere. o învârteau. şi mai ales pe măsura ce vârsta avansează. ceea ce eu doresc să aud. este puţin dar. Am să-l las pe Părintele să ne spună exact cum a procedat el cu o comunitate cu care a avut o astfel de exeperienţă. Deci. i-am chemat la o aventură de a intra în întâlnire cu Cuvântul. făgaşul este inevitabil acelaşi. Am organizat o întâlnire cu tinerii şi sâmbăta seara. A fost o reuşită. mă refer la situaţia noastră subiectivă. contra ortodocşilor. La începutul săptămânii am citit Evanghelia. ca să nu se simtă nimeni atins. sectanţi. Degeaba vorbesc unei comunităţi dintr-un sat despre probleme politice. pentru că oricum făceam. Pe parcurs am citit comentarii. le-am folosit ca modalitate de a mă exprima cu ideile mele.

este foarte importantă dimensiunea trinitară a dumnezeirii. nu cu mintea mea de cleric izolat de lume. Atunci. Pr. Tadeusz Rostworowszki. când am ieşit din Biserică am încercat să-mi amintesc ce anume s-a spus. el era un tip impulsiv. am observat că le-a apărut un puternic simţ al responsabilităţii faţă de comunitate.Dar ce face. Nagy Joszef Am avut la mine un seminarist pentru un an pastoral. atunci se va exterioriza harul extraordinar.. Şi în existenţa primitivă existau tensiuni. unde a intrat cu mare forţă grupul martorilor lui Iehova. A doua experienţă am trăit-o într-o parohie.. Preoţii care s-au născut în altă 63 .. voi vă certaţi mereu? Efectul propovăduirii din această comunitate constă în primul rând în eficacitatea comunităţii. aşezat în mijlocul poporului. Este o experienţă ce poate fi trăită de către fiecare din noi. Încetul cu încetul. într-o comuniune fraternă.J Aş sublinia problema trinitară în predicare. Deseori ne certam chiar în faţa tinerilor.). şi acesta este secretul. haruri într-adevăr dumnezeieşti. nu trăiesc numai pentru ei Cuvântul lui Dumnezeu. efectul a fost următorul. Pentru mine era în primul rând o posibilitate de a comunica în limba în care ei gândesc. Prof. Cel mai greu a fost în cazul unor persoane care erau puternic marcate de experienţele lor de viaţă şi care. acesta este un adevărat succes (. fără să nominalizez pe cineva. Dacă avem curajul să luăm asupra noastră această cruce a schimbării. ci doar să relatăm o experienţă pe care am avut-o. Deseori nu am reuşit (..). la început au pus cu teamă întrebarea: .S.C Nu vrem să judecăm nimic. Care a fost efectul? Efectul a apărut în primul rând din partea credincioşilor. Din partea credincioşilor. ci este ceva pe care şi ei îl înţeleg. iar el mă divulgă de pe amvon? După aceea i-am liniştit. în momentul în care ne unim vom ajunge la Înviere. Acesta a fost cel mai mare succes din punctul meu de vedere. Dacă credincioşi îi văd pe preoţi într-o iubire fraternă. avea mereu ceva de adăugat sau de contrazis. Parohul s-a speriat văzând că aceştia aveau multe grupuri în care se studia Biblia. Fr. Am văzut naşterea acelei comunităţi care mă garanta. trăiesc pentru întreaga comunitate. După câteva luni. S. a înfiinţat şi el grupuri de studiu biblic.trăită de ei. Prin viaţa lor creştină trăită în Cristos. ei au văzut că această Evanghelie nu este doar o predică pe care o spune preotul. preotul acesta? Eu sunt în confidenţă faţă de el. Şi de asemenea că nu trăiesc numai pentru ei aceste experienţe. După ce am asistat la o Liturghie. Oare era necesar să vină martorii lui Iehova ca să se trezească această dorinţă de a face acest apostolat şi de a propovădui Biblia?! Pr. A avut şi el succes. doar pentru că este plătit pentru asta. că nu le voi spune niciodată numele.. M-a suprins constatarea unei fete care a spus: Măi. au devenit conştienţi că nu sunt creştini doar pentrui ei. deoarece poporul era însetat de cunoaştere. trăiesc pentru alţii. Însă cum trecem peste aceste tensiuni? Viaţa vine prin durere! Iar aceasta este suferinţa în Cristos. crucea lui Cristos cu care dacă ne unim. de a schimba aceste metode de pastoraţie. Juan Barrea F.

are un efect foarte profund asupra sufletelor care se reunesc în predica lui. să fie o comunitate care comunică unul cu altul. ci să facem o Biblie ecumenică în limba română şi maghiară. Pentru a o retipări. Părinte deseori în predicile sale “cateheza domestică”. Mă întorc la ceea ce am început să spun despre vremea când eram elev. din ce este vechi şi din ce este nou. Nagy Joszef 64 . Doresc să subliniez rolul laicilor în vestirea Bibliei. Este necesar să ni se ofere un model de citire a Bibliei din partea profesorilor. iar rolul preotului este acela de a finaliza. nu aveam Biblii. adică de a păstra ceea ce este bun. iar preotul să fie ministrul care vine să încununeze ceea ce au făcut. Aş dori să subliniez ceea ce s-a spus şi s-a accentuat la Conciliul Vatican II Sfântul Părinte. Există o mare cerere pentru retipărirea broşurii “ Călătorie la iad cu Scriptura în mână”. mă gândesc că elev fiind.mentalitate. ascultam predica. . s-ar putea face acea pregătire preliminară a poporului. Ei să constituie comunitatea pe care o are parohul. Prof. să încercăm să facem şi noi.. Mergeam la Biserică. această imagine a preotului care trăieşte înainte de a vesti şi vesteşte ceea ce el trăieşte. nu moarte. căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor”(Mt 3. Preotul trebuie .17). se discuta în familie predica de la Biserică. Poporul lui Dumnezeu să fie şi el vestitorul Evangheliei. ascultam predici. grupul marian etc. mergeam la biserică.atunci nu exista proliferarea sectelor-. cu ceea ce trebuie să reprezinte Evanghelia vie şi canoanele vii. Pr. Prin Acţiunea Catolic ă. S-a afirmat că preotul trebuie să fie un convertit şi un model viu de trăire a Evangheliei. Augustin Silvestru Prunduş Procesul pastoral este un plan de convertire şi aceasta a vestit sf. căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”(Mt 4. Este nevoie de convertire. greco-catolicii separaţi. M-am bucurat foare mult când am găsit în Conciliul nostru provincial un model de păstrare al canoanelor şi tradiţiilor. nu romano-catolicii separaţi. Pr. nu se pot schimba sută la sută sau se schimbă greu. prin faptul că lui i-ar rămâne să aducă în mijlocul poporului pe Cristos cel Euharistic şi sfintele Taine. Deci. de întoarcere.aşa cum s-a subliniat . Se comenta şi ceea ce acccentuează sf. Subliniez şi doresc să avem Biblia catolică completă! Aceasta o cere poporul credincios catolic.2). De ce nu avem Biblia noastră catolică? Acum s-au făcut atâtea Biblii. Ioan Botezătorul: “Pocăiţi-vă. Făcând legătura cu ceea ce s-a spus. dar continuator cu inovaţia.să facă legătura cu comunitatea. ne întorceam acasă şi în jurul mesei. trebuie să o aducem la zi şi aici intervine rolul profesorilor de Biblie. Cu această predică a început Isus vestirea Evanghelie: “Pocăiţi-vă. pentru că suntem în Transilvania. unde trăim într-o comuniune etnică. Dacă nu facem această legătură cu comunitatea. nu avem rod desăvârşit.

Întorcându-ne la o reflecţie mai profundă asupra gândirii evangheliştilor. Paul a început să vorbească despre aceste lucruri. iubindu-l în mod serios pe Cristos şi de a iubi atât de mult lumea. De fapt. vom reuşi să înţelegem astăzi cum trebuie. poate că ar trebui să accentuăm mai mult acest punct şi să vedem ce facem noi pentru a ne lăsa cuceriţi de acest mister. pentru că aveau alte interese. Pr. şi pe fiecare persoană care se confesa am întrebat-o dacă avea acasă Biblia. Eu cred că aceasta este calea cea mai eficace. Efortul evangheliştilor a fost acela de a face aplicare. Bineînţeles că nu a fost greşeala lui Dumnezeu. pentru că dacă oamenii nu-l iubesc. un punct folosit din partea evangheliştilor şi din partea sf. De exemplu: un student îmi spunea odată că s-a rugat lui Dumnezeu. o teorie. ne-am străduit să întreprindem activităţi practice. nu a fost niciodat ă o abstracţie.Eram la Târgu Mureş cu ocazia spovezilor dinaintea Paştilor. pentru a putea aplica Cuvântul lui Dumnezeu. Sf.începând cu farizeii şi cu păgânii .F. a refuzat . ce trebuie să facem pentru a putea răspunde la această întrebare. Gabor Pavel O. cu scopul de a reuni credincioşii. încât această iubire să permită să se găsească instrumentul. J. Poate că noi. Olivo Bosa. pentru că m-am rugat lui Dumnezeu să-mi îndeplinească o dorinţă. De aceea. Maica Tereza de Calcuta a găsit modalitatea de a spune lucruri. De asemenea.deschiderea faţă de acest mister. Deci Bibliile există.J Apare o problemă şi o întrebare: cum putem trezi interesul. de a ajuta lumea să meargă la Dumnezeu. ci a fost lipsa de pregătire a tânărului. Paul a fost acela de a fi cucerit puternic de Cristos. întâlnesc persoane care spun: “Eu merg la Biserică şi la spovadă din dragoste. însă s-au revoltat. dar de ce? Merg la Biserică numai pentru că Dumnezeu mă pedepseşte? “Dacă spovada nu se face din dragoste faţă de Dumnezeu. Nunţiul Apostolic. Pr. deschiderea faţă de acest mister? Am observat că multă lume s-a împotrivit. dar oamenii nu le citesc. pentru că a fost pătrunsă de acest mister. În acest “an al iertării”. Eu cred că. unde este atâta disperare. Creştinismul s-a răspândit de fapt de la om la om. S. trebuie propovăduită Evanghelia iubirii. În special noi. să nu-i nimerească la examen lecţia pe care nu a învăţat-o. care spun: “Eu m-am lepădat de credinţă. De exemplu. Cuvântul a fost mereu întrupat. îmi este frică. Din păcate. rămânem prea mult asupra teoriei şi de aceea trebuie să găsim o modalitate pentru a transmite acest mister. Conv. nu i-au dat atenţie. şi probabil că ar trebui să facem şi noi acest efort. ca îndrumători şi formatori. În contextul lumii de astăzi. eu merg de frica lui Dumnezeu. Mons.Perisset 65 . pastorale. pentru a înţelege mai bine omul de astăzi. Sunt mulţi. Tot efortul nostru trebuie să fie asemănător Maicii Tereza. 90% din credincioşi o aveau. subiectul examenului a fost chiar acea lecţie. La un moment dat trebuie vestită Evanghelia speranţei. atunci nu are nici un rost. Trebuie ca lumea să cunoască şi să iubească Cuvântul lui Dumnezeu. nici nu au la ce spera.M. vom reuşi să înţelegem ce trebuie să facem pentru ca lumea de astăzi chiar în secularism. să se poată deschide faţă de acest mister. iar dorinţa nu mi s-a îndeplinit.

am constatat că şi sf. de iertare faţă de ceea ce există. Şi în această formare de exemplu Dumnezeu este Tată . trebuie să se bazeze deci pe o viaţă spiritual ă personal ă profund ă. dar ca să faci o experienţă că Dumnezeu este Tată se cere de multe ori. de toleranţă. când am vrut să parcurg evenimentele formării unui ordin călugăresc viu în Biserica noastră. formare de interioritate. pe un studiu personal al Biblie. Vasile. Când un candidat care face prima sa exprienţă de a dărui printr-un gest . Severanian Salaville. Revine la ideea că eu cred că dialogul de îndrumare spirituală este esenţial. că activitatea catehezei este mai mult o mărturie a persoanei. atunci Cuvântul lui Dumnezeu devine viu. Vasile a fost episcop monah. apare o muncă de legătură personalizată pentru candidaţi. nereuşind să depăşeac ă dificult ăţile întâlnite. privind spre viitor. că Dumnezeu este Tată-. Important este pentru noi să recitim această experienţă. un om de cultură mondială. Activitatea persoanei consacrate. În munca noastră de formare. Multe activităţi sau chiar şi congregaţii au slăbit activitatea lor ori s-au retras. Nu vrem să se întâmple ca după un timp candidaţii au auzit. De câte ori îl ascult pe Pr.de a-şi dărui viaţa-. Bosa. Augustin l-am cunoscut pe sf. pe o participare conştientă la liturgia orelor. Umberto Neri. un contact personal cu Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi de a fi transmisă prin metodele potrivite. Augustin şi cunoscându-l înainte de a-l cunoaşte pe sf.ştiu. pentru ca ea să devină profeţie publică în lumea de azi. Gianfranco Maronese. Vorbind de sf. am făcut legătura şi am trăit intens formarea primită de la Pr. s-au rugat. Pr. vă prezint acum această carte. afirm. Chiar şi cateheza. Dar înainte de toate trebuie să fim convinşi. Provincial Iezuit Fireza. nu au personalizat formarea lor. de deschidere şi activitate socială. Numai astfel vom fi persoane care mărtuisesc prezenţa lui Cristos în mijlocul lumii de azi. pentru că se face legătura între Cuvânt şi o experienţă de viaţă. pentru că una dintre dificultăţi este o formare formală . o reînţelegere a relaţiei tale cu părinţii tăi. dar de fapt nu au interiorizat. a relaţiei tale cu o Autoritate.şi altă formare. principiile fixate de el sunt în sufletul meu şi mi le-aţi împrospătat. eu cred că viaţa candidaţilor în comunitate este încetul cu încetul. iar mai înainte l-am ascultat pe Pr. În mod special. Asumpţionist în expunerea sa. Este o relaţie fraternă. cred. Pr. iar prin sf. Augustin Prunduş Să unim trecutul cu prezentul. care este o 66 . de a se trezi al ături de cel nevoiaş sau bolnav sau în închisoare sau în alte părţi. ascultându-l aici pe Pr. Pr. o recitire. o experienţă de întrupare. şi că documentarea se află în ultimele cărţi scrise despre el. cu care am început relaţiile în Institutul teologic din Cluj.adică formez . au afirmat. în ascultarea voinţei lui Dumnezeu pentru a depăşi diferite dificultăţi. în primul rând. Maurice Laurent În legătură cu importanţa acestei experienţe de a găsi un mod de a întrupa Cuvântul lui Dumnezeu. Mai târziu.Trebuie să ne punem toţi în adoraţie. Vasile. cu tot ce este doritor de viaţă. este nevoie de a avea ca bază. svd Este important ca persoana consacrată să trăiască cu adevărat această comuniune cu Isus Cristos şi să găsească o mărturie de credinţă.

Pentru el. Ambroziu la Milan şi sf. le-au trecut pe numele sf. Şi ceea ce am găsit la camaldulieni este tocmai ceea ce sf. în documentul papal “Patres Ecclesiae” (02. Nu pot să nu menţionez cuvintele de elogii ale Sanctităţii sale Papa Ioan Paul al II-lea. Noul Testament nu este separat de Vechiul Testament. (Enc. Menţionăm că indică totuşi capitolele pe care ar dori să le aprofundeze cercetătorii şi să le compare cu NT. Aşa cum spune un istoric al sf. Vasile dar ajuns apoi eretic şi condamnat de Biserică. căruia îi face încheierea: “Noi toţi în Biserică. 67 . consideraţiile şi îndemnurile”. dar asta nu ne priveşte pe noi. căci în regulile morale (în număr de 80) împărţite în paragrafe. sf. Aceste constituţii sunt opera lui Eustaţiu de Sebastia. În legătură cu cateheza.1980). precum ne dovedeşte Patrologia actual ă. citează din Noul Testament 1453 de versete şi se scuză că nu citează şi Vechiul Testament. Ar fi interesant pentru biblişti să vadă ce metode de folosire a Bibliei erau în vremea aceea. deci să medităm exemplele sale şi să ascultăm cu veneraţie învăţăturile sale şi să fim gata să-i primim prescrierile. Vasile. în cazul nostru cunoaşterea profundă şi utilizarea neîntreruptă a Bibliei în acţiunile noastre pastorale spre gloria lui Dumnezeu şi edificarea Sfintei Biserici. ortodocşii îl au şi ei tradus şi tipărit în felul lor. De aceea. chiar dacă le-au tolerat. se şi numeşte “Opere ascetice” sau mai simplu Ascetion. aşa cum l-au cunoscut şi l-au utilizat în predicile lor sf. Vasile a conceput şi a permis viaţa sihastră dependentă de comunitate. În ortodoxie şi astăzi avem această înclinare spre sihăstrie care. El rămâne şi azi pentru noi model demn de urmat. Geniul sf. Vasile se relevă în cunoaşterea profundă a Scripturii. ne bucurăm că suntem discipolii şi fiii acestui mare sfânt. Vasile a scris despre viaţa monastică.01. episcopii din Occident nu le-au aprobat niciodată. cu toate formele bizare pe care le-a cunoscut Orientul şi le-a practicat. cu deosebire că traduc şi “Constituţiile Monastice” zise ale sf. Ucenicii lui.excepţională manifestare a tot ceea ce sf. continuă să le practice în ortodoxie şi astăzi. despre asceză. pentru ca să le salveze. Vasile. pentru că toată Scriptura este pentru el un întreg. Vasile. Vasile. Vat. Augustin la Hsone. 7/44). intrat în comuniune cu sf. rostite la împlinirea a 1600 de ani de la moartea sf. Vasile s-a inspirat în tot Asceticonul său din Sfânta Scriptură. pentru că s-ar lungi prea mult lucrarea şi ar lua prea mult timp celor care ar dori să predice regulile morale. care nu sunt autentice. Sigur că pe vremea lui nu erau capitolele şi versetele pe care le avem noi astăzi.

.... Mons..R ....... 4 Salutul Pr............................. 4 Cuvântul Gherghel ...........M............................................................................................... Preşedintele C........ 17 De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual ........................................ 13 Biblia în acompaniamentul spiritual şi în organizarea exerciţiilor spirituale .. 1 REFERATE PREZENTATE PRIMA ZI Biblia ca instrument al formării ................ 12 Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii .. Iosif Pal.......... Petru ................... 22 Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor ...... de Cluj.............................. 37 Câteva 68 norme Episcopului de Iaşi................. Florentin Crihălmeanu .................. 4 Expunerea Episcopului aux................ 7 Biblia în formarea comunităţilor religioase ... 11 Parcurgerea Sfintei Scripturi .......CUPRINS Introducere Biblia ca instrument al formării ..........S.......... Mons............................. 17 Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale ..................................... 35 Câteva principii generale ................................

..slujitorii Cuvântului ......................................... 75 Inteligenţa credinţei .......................................................... 99 69 ..................................................................consecinţele pentru cateheză ................................... 62 Sfidările epocii noastre în faţa predicării ..................................probleme deschise ....................darul Duhului Sfânt .... 76 A se ruga cu Cuvântul .....întrupat în istorie ..................................... 65 Caracteristici teologice .................................................................................Cuvânt oferit şi promis ..................... 62 Bazele biblico-teologice ale predicaţiei ..... 38 Obiectivele studiului Sfintei Scripturi ... 83 Cuvântul lui Dumnezeu ............................................. 78 Catehiştii .......................................... 89 Cuprins .. 77 Biblia în cateheză ............ 75 Înţelegerea literară .................................................................................... 87 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR ......................................... 44 REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI Biblia în predicare ................................................................................................ 81 Cuvântul lui Dumnezeu . 76 Concluzie ...................................................................................... 79 Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu ............mesajul pentru om ....locul Cuvântului ............ 82 Cuvântul lui Dumnezeu ............84 Cuvântul lui Dumnezeu .................................... 41 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR . 86 Experienţa religioasă ....................................................................... 78 Cateheza şi slujirea Cuvântul ....................... 68 Consecinţe practice . 69 Biblia ca instrument al formării ...................................................................................................practice ................

70 .

Săbăoani .5591 Traian Com.Tipărit şi editat: Misionarii Cuvântului Divin Casa de Reculegere .Neamţ Tel: 033/735370 aCTELE SEMINARULUI CSMR “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII” 71 .

în primul rând preoţii lui Cristos şi toţi ceilalţi care. şi mai ales pe călugări. căci “vorbim cu El când ne rugăm şi îl ascultăm când citim cuvintele dumnezeieşti” (DV 25) 72 . De asemenea Conciliul îndeamnă foarte stăruitor pe toţi credincioşii.. se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului. cu aprobarea şi prin grija păstorilor Bisericii. în mod lăudabil. fie prin iniţiative organizate sau prin alte metode care astăzi se răspândesc pretutindeni. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent. ca prin citirea deasă a dumnezeieştilor Scripturi să-şi însuşească “înalta cunoaştere a lui Isus Cristos”(Fil 3.. atât de bogată în cuvinte divine. Să nu uite însă că citirea Sfintei Scripturi trebuie însoţită de rugăciune. căci necunoaşterea Scripturilor înseamnă necunoaşterea lui Cristos”.TRAIAN 28-29 OCTOMBRIE 1999 “Este necesar ca toţi clericii. ca ea să devină un dialog între Dumnezeu şi om. fie prin liturgie. în calitate de diaconi sau de cateheţi.CASA DE RECULEGERE . Să se apropie aşadar din toată inima de textul sacru. fie prin lectură spirituală.8).

73 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful