“BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”

A fost tema seminarului pe ţară organizat de Conferinţa Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România, la sfârşitul lunii octombrie (28-29), la Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiţi din Traian. Lucrările la care a participat un mare număr de persoane ce au îmbrăţişat viaţa consacrată, formatori, directori spirituali, profesori de teologie, seminarişti şi alţii - au fost prezidate de excelenţa sa Dr. Mons. Jean-Claude Perisset, arhiepiscop - nunţiu apostolic al Sfântului Scaun în România. Din partea Conferinţei Episcopilor, au fost prezenţi Preasfinţitul Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Preasfinţia sa Mons. Florentin Crihălmeanu, episcop aux., greco-catolic de Cluj-Gherla. Arhiepiscopia de Bucureşti a fost reprezentată de Mons. Ilie Sociu, vicar episcopal cu viaţa consacrată. În timpul seminarului au fost prezentate lucrările: * “Biblia în formarea comunităţilor religioase” (Mons. Dr. Jean-Claude Perisset, Nunţiu Apostolic); * “Biblia în direcţiunea spirituală şi organizarea exerciţiilor spirituale” (Pr. Olivo Bosa, S.J., Superior Provincial); * “Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor” (Pr. Prof. Alois Bulai, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic Iaşi); * “Cum se foloseşte Biblia în predicare” (Pr. Prof. Nagy Joszef-Institutul Teologic Romano-Catolic Alba Iulia); * “Biblia în formarea persoanelor care au ales viaţa consacrată” (Pr. Maurice Laurent-asumpţionist augustinian); * “Biblia în Cateheză” (Pr. Gianfranco Maronese - Superiorul Misionarilor Cuvântului Divin). Pe marginea acestor referate, au avut loc discuţii deosebit de fructuoase, cu caracter de schimb de experienţă, pe teme legate de problemele şi aspectele actuale precum şi despre metodologia însuşirii şi interpret ării corecte a Sfintei Scripturi. Ca o concluzie a seminarului, putem considera următorul fragment din referatul Nunţiului apostolic, Mons. Dr. Jean Laude Perisset: “Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. ‘Urmarea lui Cristos’ ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la Învăţătorul său ceea ce este necesar ‘ca să aibă viaţă veşnică’. De aceea, Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această ‘urmare’, pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte, învaţă, cheamă la sfinţenie. De fapt, persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură, deja în rugăciunea liturgică în care, în afară de Psalmi, sunt multe fragmente, şi cele mai semnificative sunt din Sfânta Scriptură. Dar dincolo de aceasta, timpul fixat pentru meditaţie, pentru “Lectio Divina”, pentru studiul personal, sunt alte moduri de exprimare a consacr ării noastre lui Dumnezeu. Pot să spun, că sunteţi norocoşi, voi, persoanele consacrate, că aveţi prin consacrarea voastră, un cadru de viaţă care vă 1

pune în continuu în contact cu Biblia. Cu această ocazie, a avut loc şi întrunirea ordinară a Conferinţei Superiorilor Majori din România, cu participarea Ambasadorului Sfântului Scaun - însoţit de noul secretar al Nunţiaturii, Mons. Consilier Ciro Bovenzi - precum şi a episcopilor mai sus menţionaţi. Superiorii majori au făcut propuneri în vederea redactării unui amendament al C.S.M.R la Proiectul Legii privind regimul general al Cultelor Religioase - privitor la funcţionarea şi statutul juridic al ordinelor şi congregaţiilor catolice. În acelaşi timp, Conferinţa Superiorilor Majori din România îşi exprimă dezacordul faţă de prevederea noii legi, prin care în titulatura Bisericii Ortodoxe Române se cuprinde şi caracterul “naţional”. În viitorul apropiat, urmează să fie redactat statutul propriu al cultelor, faţă de care s-a exprimat dorinţa ca în faza de pregătire să fie consultaţi şi superiorii/superioarele institutelor vieţii consacrate, pentru a elimina eventualele lacune care ar putea apărea şi care ulterior, după aprobarea acestor statute, nu mai pot fi remediate. Conform indicaţiei Sfântului Scaun, Jubileul Vieţii consacrate din 2 februarie 2000, va fi precedat şi în comunităţile de călugări şi călugăriţe din România, de un triduum între 30 ianuarie - 2 februarie 2000. Următoarea adunare generală a Conferinţei Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase şi ai Asociaţiilor de Viaţă Apostolică din România va avea loc, în data de 5 aprilie 2000 la Cluj-Napoca. Confr. Gheorghe Fodor Secretar C.S.M.R

2

REFERATE PREYENTATE PRIMA ZI “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII”
Salutul Pr. IOSIF PAL, superior Provincial al Franciscanilor Conventuali, Preşedintele C.S.M.R. Excelenţele voastre, Preacucernici Părinţi, iubiţi oaspeţi! Participăm la acest seminar al conferinţei Superiorilor Majori din România, în care ne bucurăm că suntem împreună şi tot împreună vom asculta şi referatele care au loc cu această ocazie. Îl rog pe Mons. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi să ne prezinte expunerea Preasfinţiei sale. Cuvântul Mons. Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi Eu sunt beneficiarul acestei întâlniri, în sensul că am primit o invitaţie şi în calitate de episcop al acestei dieceze, salut această iniţiativă care are loc cu regularitate în fiecare an şi îi doresc seminarului de azi succes! Mă bucur că dumneavoastră cu străduinţa pe care o arătaţi, vă străduiţi cu tot sufletul pentru această operă de implantare vie a Evangheliei pe teritoriul diecezelor noastre, pe teritoriul ţării noastre. Adică pentru a face vie Evanghelia care se află aici. Eu doresc să prezint un mic cuvânt şi ca fost membru al sinodului episcopilor pentru Europa, am să vă rog să-mi permiteţi după salutul meu să spun câteva cuvinte referitorare la acest sinod. Având drept deviză “Isus Cristos, viu în Biserica sa, este izvor de speranţă pentru Europa”, sinodul episcopilor ce s-a desfăşurat între 1-23 octombrie la Roma, şi a îndreptat atenţia spre întreaga situaţie din bătrânul continent, din toate punctele de vedere, dar mai ales spre viaţa spirituală a locuitorilor lui; toate acestea pentru a găsi o soluţie adevărată, în vederea 3

pentru a vesti că El nu este mort. ci este viu şi oferă tuturor o adevărată speranţă. Din toate intervenţiile ascultate. atât bărbaţi. episcopii şi preoţii.realizării unirii şi formării unei familii europene trainice şi prospere . ci Cristos întreg. afirmă cu competenţă şi curaj un superior general care a vorbit în sinod. liniştea. mă bucur să vă împărtăşesc. care este viu în mijlocul lor. pentru realizarea unităţii acestui continent bogat în atâta istorie? Părinţii sinodali au arătat că speranţa este posibilă. toţi ucenicii de astăzi. între oameni şi Dumnezeu . care poate să fie dat ă pentru reevanghelizarea Europei din partea celor consacraţi. că această speranţă stă în redescoperirea Evangheliei adusă lumii de către unicul mijlocitor între cer şi pământ. mort şi înviat. Ea este Trupul Său. al Celui care s-a apropiat şi le-a interpretat Scripturile. în atmosfera unui secularism feroce şi a unei atitudini de îndepărtare de valorile creştine. şi care au ştiut să sublinieze rolul şi chemarea consacraţilor.Isus Cristos dar nu orice fel de Cristos. tot aşa. în Europa. diviziuni şi suferinţe. mai ales prin faptul că sunt dedicate. Multe persoane. speranţe care s-au mărit în ei şi curajul că Cel înviat rămâne viu în Biserica sa şi prin ea în lume. 4 . cât şi femei”. prin speciala lor consacrare. le-a adus ucenicilor care se îndreptau de la Ierusalim spre Emaus. şi vocea celor care au participat alături de părinţii sinodali. Fiind în acest context al întâlnirii cu superiorii majori ai ordinelor religioase din România. iar ei sau întors la ceilalţi fraţi. Cristos care ajunge la glorie prin cruce. preocupările lor. Aşa cum El. nu a dispărut. practic cu reprezentanţii sectorului vieţii consacrate. “Sinodul nu ar trebui să ignore mărturia unei autentice vieţi fraterne inspirată din Evanghelie. cu ambele componente atât ca cea ierarhică cât şi cea carismatică. curajul şi speranţa. care au bucuria de a face experienţa întâlnirii cu el viu şi prezent în mijlocul lumii. îl reprezintă pe Cristos capul. Toţi episcopii au avut în aceste zile ale sinodului posibilitatea de a asculta relatarea atâtor martori ai realit ăţilor din Biserica şi din lumea civilă. atât prin muncile obişnuite ale vieţii de fiecare zi. la realizarea unităţii în Europa şi la consolidarea speranţei. dar mai ales aşteptările lor. cu trup şi suflet rugăciunii şi contemplării”. fac vizibil aspectul escatologic al Bisericii. sunt chemaţi să se întoarcă în cetatea lor. prin ceea ce este. În mijlocul atâtor deziluzii. în Ierusalimul fiecăruia. că omul nu poate trăi fără speranţă. Dar şi ceilalţi botezaţi sunt membre vii ale aceluiaşi trup care trăieşte în aceast ă lume în unire cu Tatăl prin Spiritul Sfânt. cel viu. odată cu salutul meu. dar mai ales. este oare posibilă o speranţă pentru un viitor fericit al Europei. de fapt. pentru a le împărtăşi bucuria că l-au întâlnit pe Învăţătorul lor. Cristos cel răstignit. ca delegaţi din partea ordinelor şi familiilor religioase. a reieşit glasul Celui nevăzut. “Biserica este sacramentul lui Cristos nu numai prin ceea ce face. prin diferitele activităţi şi atribuţii apostolice şi de caritate. de uitare a mesajului iubirii. Miniştrii consacraţi.

. în Sfânta Scriptură vă chemăm cu preţuire şi dragoste să fiţi în lume semne de curaj şi de bucurie pentru toţi cei care vă întâlnesc şi vă urmează. În calitatea pe care am primit-o din partea C.S.R. în prezenţa Întâistătătorului acestor meleaguri pe care ne aflăm. Părinte să considere cu adevărat rolul sufletelor consacrate în apropierea dintre oameni...S. a casei părinţilor verbiţi de la Traian unde Sfintele Scripturi se află la loc de cinste. Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi. prin desoperirea Celui care este şi rămâne autorul sfinţeniei şi izvorul fericirii adevărate. a speranţei care nu înşeală şi a unirii trainice şi durabile. după carisma întemeietorilor.. precum şi în prezenţa preacuvioşilor părinţi superiori şi provinciali ai principalelor ordine călugăreşti şi congregaţii călugăreşti ce activează aici pe teritoriul României.E.P. dat vouă în Cristos Isus. împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Isus Cristos în tot locul. aceea de responsabil cu persoanele cu viaţa consacrat ă din cadrul 5 . şi Mitropolit Lucian Mureşan precum şi I. Episcop aux. Episcopul de Iaşi.P.“Toţi împreună fac ca Biserica. Preluând toată învăţătura din “Vita Consecrata”. îndemnându-vă să-l descoperiţi mereu pe Cristos . celor numiţi sfinţi. FLORENTIN CRIHĂLMEANU.” (1 Cor 1. iar prin această omenire să-şi descopere fundamentul adevăratei speranţe a vieţii veşnice”. Arh. Bucurându-ne să putem participa măcar pentru câteva ore la lucrările seminarului Conferinţei Superiorilor Majori ale Institutelor de Viaţă consacrată. pentru harul lui Dumnezeu. în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa. eparhul de Cluj-Gerla. Sunt bucuros pentru că mă aflu într-o companie atât de plăcută.Celor sfinţiţi în Isus Cristos. Greco-catolic de Cluj-Gherla “. în realizarea noii evanghelizări şi în mărirea speranţei. Tatăl nostru. şi de la Domnul nostru Isus Cristos.S. Aduc salutul cordial şi binecuvântarea întâistătătorului Conferinţei Episcopale române I. astfel mărturia lui Cristos s-a întărit în voi.Petru Gherghel. P. şi al lor şi al nostru: har vouă şi pace de la Dumnezeu.2-6) Sunt bucuros să revin în această oază de linişte şi spiritualitate. în cuvintele sale.Mirele şi idealul oricărui suflet consacrat. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate. EXPUNEREA MONS.Arh. într-un mod strălucit să se bucure de prezenţa lui Cristos. în cadrul Bisericii catolice de ambele rituri. Episcopii au propus sf. George Guţiu.

fructificare şi aplicare în viaţa zilnică a Sfintei Scripturi. să se arate aşa cum este în faţa strălucirii Cuvântului divin. Este o relaţie directă cu Dumnezeu. aici şi acum în realitatea dură pe care trebuie să o înfrunte. acesta este drumul spiritual pe care Ilie îl parcurge până când se simte singur în faţa întunericului păcatelor. mă simt onorat să pot participa la această augustă adunare. nu Dumnezeu este cel care s-a schimbat. învierea Fiului văduvei din Sarepta Sidonului. luminat de puterea Cuvântului). Acum Ilie speriat de ameninţarea Isabelei cade pradă deznădejdii şi îşi doreşte moartea (precum odinioară şarpele vorbind cu Eva “fură” cuvântul poruncii divine din sufletul ei). Concret: Biserica greco-catolică a cunoscut puterea lui Dumnezeu prin împlinirile sale. Episcopii au fost personalităţi marcante ale societăţii vremii ce au uimit prin erudiţia lor. exterioară.Bisericii catolice de ambele rituri din România. experimentând în sufletul său liniştea şi pacea bucuriei prezenţei “noului chip” al lui Dumnezeu. Dumnezeu îl hrăneşte prin mesagerul său şi întărit de hrana divină. dificultăţilor sale. Îl ajută să vadă şi să expună propria stare sufletească. Ilie va parcurge un drum spiritual ce-i va descoperi “noua faţă” a lui Dumnezeu. El este “profetul celui preaînalt”. Să nu rămână prea mult centrat asupra păcatului propriu. 3. metanoia. Aici. ci să privească cu încredere “noul chip” divin. în urma căreia viaţa lui Ilie se va schimba. Urcând pe muntele Horeb. am fost rugat de Părintele Gianfranco Maronese. Deşi mă gândisem la un cuvânt de salut mai mult formal. 4. Cum acţionează Cuvântul divin în sufletul lui Ilie? Sub trei aspecte: 1. acela care experimentase puterea lui Dumnezeu prin rugăciune: Focul mistuitor coborât din cer. De ce? Pentru faptul că Ilie nu-şi mai priveşte acum problemele şi dificultăţile vieţii închis în întunericul propriei neputinţe şi slăbiciuni umane. Suntem în faţa unei vocaţii mature. cultural şi na ţional. “omul lui Dumnezeu”. prin contribuţia sa la edificarea neamului românesc pe plan spiritual. Ca şi creştin dornic de a cunoaşte cât mai mult despre modul de valorificare. Luminat de strălucirea Cuvântului. el se opreşte într-o grotă întunecat ă. Primind revelaţia. convertirea s-a produs. aici la Traian. schimbarea s-a produs în suflet. el oferă totul lui Dumnezeu. dar schimbarea interioară. să încerc să spun un cuvânt şi legat de tema pe care ne pregătim să o abordăm: “Biblia ca instrument al formării”. încercând apoi să facem o aplicaţie asupra Bisericii noastre de ieri şi de azi. Îl invită să iasă din sine. nu este nici o diferenţă literară. Nu sunt un specialist în domeniu şi nici nu posed o vastă experienţă pastorală. problemelor. În mod simbolic. Itinerarul spiritual parcurs de Ilie îl putem asemăna cu itinerarul spiritual parcurs de Biserica greco-catolică de-a lungul istoriei existenţei sale de mai bine de trei secole. Ilie poate primi acum revelaţia “noului chip” al lui Dumnezeu. revelaţia a fost primită iar sufletul este acum uşurat. Personalităţi ce impresionau şi atrăgeau 6 . Ilie este deschis sufleteşte de a primi noua sa misiune. din întunericul păcatului şi să se deschidă.M. îmi fac plăcuta datorie de a asista la acest seminar organizat de C. Între răspunsurile pe care Ilie le oferă Cuvântului divin: “Ce faci aici Ilie?” Înainte şi după primirea revelaţiei. în această stare îl interplează Cuvântul divin: “Ce faci aici Ilie?” Cuvântul lui Dumnezeu îl atinge “ hic et nunc”. 2. dar o oarecare tangenţă cu textul Sfintei Scripturi am avut atât în timpul studiilor şi cu atât mai mult acum când am ca şi întâia îndatorire episcopală propovăduirea învăţăturii evanghelice. ci pătruns de Lumina Cuvântului divin de viaţă dătător.S. prin personalităţile sale. (De fapt. Vă invit să ne oprim o clipă asupra textului din cartea Regilor în care se descrie momentul de criză şi revelaţia profetului Ilie.R.

foamea. Şi totuşi departe de a distruge Biserica. să transforme celulele înschisorilor în capele de rugăciune. Ilie prorocul. a sfinţilor apostoli Simon şi Iuda. b) “Întoarce-te!” Imperativul permanentei convertiri şi acceptarea cu smerenie a drumului “prin pustiul” lumii de azi. încercărilor şi privaţiunilor trupeşti. pentru a putea descoperi la lumina Cuvântului divin noul drum de parcurs cu tărie. şi torturile închisorilor. nu numai că nu s-au plecat ofertelor ispititoare. Astăzi mai mult ca oricând Biserica are nevoie să asculte. a căror pomenire o săvârşim astăzi (după ritul latin). să se întoarcă mereu la Dumnezeu pentru a vorbi din izvorul nesecat al Sfintelor Scripturi. în asceză şi mortificare. Biserica renaşte acum în linişte. ascultând Cuvântul divin: a) “Mergi!”. boala. ci continuăţi drumul. Tatăl Atotdeţinătorul. îl vor aduce cu ei. adevăraţii apostoli ai Bisericii. Episcopii. familiii destrămate. Biserica de azi pare a fi imaginea profetului luminat de revelaţia primită mai înainte. în slăbiciune. aici. să binecuvânteze acest aşezământ. neputinţa. jertfa de bună mireasmă spirituală adusă Tatălui după modelul Fiului prin harul şi puterea şoaptei Spiritului Sfânt. şi gata pentru a primi noua misiune. licee.în acelaşi timp prin strălucirea cuvântului predicat din amvon. şi în continuă desprindere de lume. alături de ei în închisoare. prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. a sf. Fie ca Bunul Dumnezeu. Apoi a urmat anul 1948. prin episcopi. să primească revelaţia “noului chip” al Aceluiaşi Dumnezeu şi să se poată deschide Spiritul spre noua ei misiune actual ă. Acolo în întunericul. an al întunericului şi al deznădejdii pentru mulţi. dar şi prin viaţa spirituală admirabilă. ci dimpotrivă. de încercare. chipul lui Dumnezeu nu se va revela în mulţimile de oameni ce-i întâmpinau în frumoasele catedrale sau în vizitele pastorale la mănăstiri. Trecută prin focul. să-şi vadă “petele întunecate”. în tăcere. frigul. lepădări de credinţă. 7 . şi privaţiunile detenţiei. Biserica de ieri. institute teologice. Crize spirituale. ci dimpotrivă. cu smerenie. timpul detenţiei în exerciţii spirituale şi întreaga lor viaţă în slujire. clerul şi credincioşii ei a cunoscut această “nouă faţă” a lui Dumnezeu ce se revela în linişte. adevărată oază de spiritualitate în “pustiul” acestei lumi şi să reverse din plinătatea harurilor Sale asupra fiecărei persoane ce se află acum. umilirile. ci în liniştea. să înţeleagă şi să se lase pătrunsă de lumina Cuvântului divin. vijelia şi cutremurul încercărilor. ale sfinţilor patroni şi protectori ai Ordinelor şi Congregaţiilor ce sunt aici reprezentate şi ale tuturor sfinţilor. Astfel au reuşit să vadă în gratiile geamurilor celulelor “crucile de gratii”. momentul încercării a condus-o pe noi culmi de revelaţie “a noului chip” al lui Dumnezeu. nu te opri asupra momentelor dificile. Nu numai că nu se vor separa de Dumnezeu. vor “ieşi din sine” se vor desprinde de toate aceste condiţii exterioare pentru a sta liberi în conştiinţă în faţa lui Dumnezeu. spitale.

de către persoanele consacrate. Vechiul Testament se manifestă în cel Nou”. De aceea. şi vom vedea multe ocazii şi diferite moduri ale acestei “familiarităţi asidue” cu Sfânta Scriptură în împlinirea diferitelor acte ale vieţii consacrate.“BIBLIA ÎN FORMAREA COMUNITÃÞILOR RELIGIOASE” Dragi preoţi şi fraţi. când participă la Liturghie. liturgia însăşi este plină de referiri biblice. imnuri. dar cred că în 30 de minute se spune destul. Deci. “Ignoratio Scripturarum ignoratio Christi est” (Sf.1. Parcurgerea Sfintei Scripturi 1. amândouă provenind din perioada patristică: 1. Vetum Testamentum in Novo patet”. întrucât persoana consacrat ă este obligată de profesiune şi. I.2) 2. pentru a putea merge mai departe cu tema: “Biblia în formarea comunităţilor religioase”. Prol. şi apoi aprofundarea. fie prin ascultarea lecturilor sau a micilor fragmente în aşa-numitele “capitole”. Mai mult. în mod obligatoriu. “A ignora Sfânta Scriptură înseamnă a-l ignora pe Cristos” 2. sau chiar tot timpul pe care voi şi membrii comunităţilor voastre îl vor putea consacra pentru aceasta. sau sârguinţa persoanei consacrate pentru a cunoaşte nu doar Sfânta Scriptură ca text. in Isaiam prophetam. răspunsuri. Adică: 1. “Novum Testamentum in Vetere latet. Ieronim. să recite în fiecare zi. persoana consacrată intră în contact cu Sfânta Scriptură. cele două şine privesc mai întâi parcurgerea frecventă a Bibliei. “Noul Testament se ascunde în cel vechi. deci. care cere un răspuns. În liturghie Ca toţi credincioşii. Oficiul divin (Liturgia 8 . ci ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu cel viu. Principii: Două sunt principiile.. fie prin recitarea sau cântarea Psalmilor. în funcţie de diferitele momente. “profesionalism”. tema care mi-a fost încredinţată este foarte amplă. asemenea celor două şine ale căii ferate. pentru că aplicarea concretă a orientărilor pe care intenţionez să vi le prezint ia mult timp.

în funcţie de ore. astfel încât. postulanţi. semnificaţia faptelor şi a cuvintelor. În studiu Studiul Bibliei ca şi carte. ne face să devenim familiari cu Biblia. De obicei. 2. deci. Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii Aici suntem în ceea ce s-ar putea numi “devoţiune” a persoanei consacrate faţă de sf. şi la fragmente complementare din Scriptură. sau în mod continuu. Scriptură. novici şi tineri care au făcut profesiunea religioasă. relaţiile între diferitele cărţi. Îmi amintesc ce ne spunea un profesor de teologie în seminar. ci de inteligenţa Bibliei. 3. la locuri paralele. zile. Şi chiar dacă încă mai parcurgem Biblia. Tot astfel este şi cu persoana consacrată care vrea să facă din Biblie izvorul de inspiraţie continuă a angajamentului său 9 . cu autori inspiraţi care şi-au pus amprenta personală în propriile scrieri. meditaţia zilnică se face după un text biblic. fără a uita formarea permanentă pe care nu o terminăm niciodată . II. cere o formare specifică. în locuri diferite.această folosire. care face din aceasta un tovarăş de drum în viaţa spirituală. cere cunoştinţe de exegeză. dar în toate se caută cunoaşterea lui Dumnezeu care se manifestă. Acest contemplativ trăia realitatea revelaţiei consemnată în Biblie şi transmisă de-a lungul veacurilor de către magisterul Bisericii. aprofundarea şi reflexia. despre un Certozin care îi mărturisise că nu mai citea decât două cărţi: Biblia şi culegerea de declaraţii dogmatice ale magisteriului. În rugăciunea meditaţiei Rugăciunea personală. de exemplu a miracolelor. mai mult decât ceilalţi credincioşi. Există diferite metode de studiu. Pentru a reuşi să folosim Biblia în rugăciune-şi aceasta o ştiu bine cei care au misiunea formării persoanelor consacrate: candidaţi. să alimentăm memoria acestor pasaje mai importante. a lui Dumnezeu care îşi exprimă fiinţa şi voinţa. chiar dacă sunt lăsate deoparte unele fragmente. la contextul imediat. realizată de Denzinger. Studiul Bibliei devine cu atât mai bogat şi rodnic cu cât se face cu credinţă. cu umilinţă înaintea lui Dumnezeu. în decursul unui an. ca un întreg de cărţi apărute în timp. lectura comentariilor. este în întregime pătrunsă de Sfânta Scriptură. “Lectio divina” care ne poartă în meditaţie. a parabolelor. iată că acesta. cursuri de introducere în Biblie pentru a-i percepe conţinutul. cu dorinţa de a-l întâlni pe Dumnezeu. se poate parcurge Biblia în întregime. Nu este vorba despre exegeză ca specializare teologică. se află încontinuu în contact cu Sfânta Scriptură în celebrarea corală sau personală a Liturgiei. suntem deja pe cale spre cea de-a doua şină. Un avantaj de apreciat în mod deosebit este acela că lecturile şi psalmii variază. diferite unghiuri din care pot fi privite anumite aspecte. şi o carte sacră.Orelor). îndeosebi prin “lectio divina”. timpurile anului liturgic. sau conform textelor liturgice ale timpului. să găsim uşor textele esenţiale pentru viaţa creştină.

Este vorba de “a-şi însuşi” textul sacru ori. Scriptură.dacă se poate la fiecare celebrare pentru comunitate. vor face adesea referire la Sfânta Scriptură. De fapt. în grupuri parohiale sau altele. cuvânt de viaţă pentru ca alţii să poată avea acces la aceasta. dar este . după cum am văzut în prima parte a acestei prezentări. atât în comunităţi cât şi la nivelul mai amplu al unei provincii sau în cercul congregaţiilor. Acest lucru este normal. adică sf. bogăţia Sfintei Scripturi. pentru a face din aceasta o aplicaţie pentru cei prezenţi la celebrare. prin îndrumări. de o “adaptare”. să fie împărtăşită cu ceilalţi. dar mai ales la sărbători . capitole. invită la o mai mare insistenţă asupra unui anumit pasaj din Biblie. în comunitate. conferinţe şi alte mijloace propuse de către superiori. 2. Omiliile rostite la celebrările euharistice . în proprie căutare (cercetare). un cuvânt al vieţii care izvorăşte neîncetat. 4.apostolic. acest “schimb de daruri” . adică de a desfăşura.construieşte cu adevărat comunitatea. care este Cristos. este inepuizabil. Desigur. pentru a trăi mai bine misterul celebrat. Această aprofundare este mai întâi personală. punerea în comun a 10 . şi mai ales în propria experienţă a contactului viu cu Cuvântul lui Dumnezeu. Să vedem acum care sunt canalele acestei îmbogăţiri reciproce: 1. informându-i despre temele care vor fi tratate într-o întâlnire sau alta. chiar şi în timpul săptămânii. în rugăciune. sau modul în care un fragment sau altul ne-au ajutat să progresăm în “urmarea lui Cristos”. astfel că ar fi bine ca mereu să se facă această referire biblică. îndrumări. de a deschide pentru a vedea înăuntru) Sfânta Scriptură în diferitele momente ale Revelaţiei. mai bine. în aşa fel încât Comunitatea religioasă în întregime să poarte responsabilitatea acestei mărturii? Şi în această privinţă. Întâlnirile de studiu. tocmai pentru că Biblia este un cuvânt viu. Acolo unde există o adevărată fraternitate religioasă. sărbătorile.permit explicarea (în sensul originar al cuvântului. de o conformare a întregii noastre fiinţe şi a întregii noastre acţiuni la ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. Cel care. Izvorul din care ne adăpăm. constituţiile proprii sunt în primul rând obiectul formării specifice a membrilor comunităţii religioase. meditaţie şi studiu. Este foarte important ca angajarea personală a fiecăruia. Maeştrilor de novici. pentru ca în aceste întâlniri comunitare. fie ca bază a intervenţiilor în vederea formării. prin îndemnuri. are misiunea de a predica. ar trebui să se bucure mereu pentru că poate împărtăşi astfel.în principal comunitar. dar acestea sunt expresia revelaţiei consemnate în Biblie. De ce să nu cerem fraţilor sfatul pentru ceea ce ar putea spune. regula. cu semnificaţia lor deosebită.expresie rezervată nu doar relaţiilor ecumenice . Nu este vorba de “a descoperi secretul regelui”. în prezentarea sa făcută constant de către magister. trebuie să fie . fie ca referire sau trimitere.sau. ci de a manifesta modul în care sfânta Scriptură a fost pentru mine izvor. cu fraţii săi. persoana consacrată este chemată să dea mărturie despre Cuvântul Vieţii. 3. Apoi. predici. sau pentru a imita sfântul sau sfânta care sunt sărbătoriţi. ci şi să schimbe între ei ceea ce au primit. Participând la activităţile pastorale în afara comunităţii. ne este mereu teamă să spunem ce am înţeles într-o lectură biblică. Îndrumările date Superiorilor. mai bine. toţi membrii comunităţii să poat ă nu doar să primească aceeaşi bogăţie biblică.

am studiat. dar şi pentru cine îl ajută. cărţi. sunt alte moduri de exprimare a consacrării noastre lui Dumnezeu. şi poate chiar am “descoperit”. Consider că setea pentru Cuvântul Vieţii este fundamentală. în pătrunderea în bogăţiile Sfintei Scripturi. voi. deoarece ca membru al unei familii religioase. persoana consacrată este stimulată să parcurgă Sfânta Scriptură. persoanele consacrate. Acest lucru mi se pare cu atât mai uşor cu cât faptul de a împărtăşi aceeaşi carismă a apartenenţie la aceeaşi Congregaţie. pot să spun că sunteţi norocoşi. pentru că fiecare este chemat să primească. De fapt. prin credinţă. din Sfânta Scriptură. Cercetarea specializată de către acele persoane consarate care. în afară de Psalmi. cu Tradiţia Bisericii. Încheind. cunoaşterea lui Cristos prin 11 . Dar dincolo de aceasta. 5. în fidelitatea faţă de rugăciunea liturgică comunitară. deja în rugăciunea liturgică în care. Acestea trebuie să fie sigure că studiul lor. doritori.d. eforturile lor de a pregăti publicaţii. şi de a împărtăşi aceste bogăţii cu voi. în căutarea mereu mai autentică a Cuvântului Vieţii. de a beneficia din plin de bogăţiile Bibliei. articole. am înţeles. sunt un ajutor valid pentru propria comunitate. în disponibilitatea de a împărtăşi mereu cu ceilalţi ceea ce am primit. prin consacrarea voastră. Personală. ca să nu spun opuse. De aceea. pentru “lectio divina” pentru studiul personal. pentru cine va trebui să ducă acest Cuvânt al Vieţii. pentru ca fiecare persoană consacrată să fac ă din fiecare întâlnire cu acesta . conferinţe.m. în studiu. Chiar dacă dictonul biblic spune că “nimeni nu este profet în ţara lui”. începând cu cei din propria comunitate. comunitară. cheamă la sfinţenie. învaţă.în liturgie mai întâi. Concluzii Aportul Bibliei în viaţa unei comunităţi religioase depinde de disponibilitatea tuturor membrilor de a se hrăni cu Sfânta Scriptură. studiul personal. un cadru de viaţă care vă pune încontinuu în contact cu Biblia.o îmbogăţire personală şi comunitară. că aveţi. “Urmarea lui Cristos” ne pune în situaţia ucenicului care învaţă de la învăţătorul său ceea ce este necesar “ca să aibă viaţă veşnică”. Întorcându-mă la cele două şine despre care vorbeam la începutul acestei scurte expuneri. din ascultare.sărăcia. revelaţia făcută de Dumnezeu. se dedică studiului exegezei biblice. că pentru aceasta aveţi încurajarea fraţilor voştri. ar fi de dorit ca primii beneficiari ai cercetărilor pe care le face o persoană consacrată să fie tocmai confraţii săi.a. Consacrarea religioasă este un răspuns total şi exclusiv la chemarea lui Dumnezeu. fiecare se îngrijeşte ca confraţii săi să poată împărtăşi ceea ce el primeşte. îndemnuri. ş. sunt multe fragmente. -ascultarea. îl stimulează. . şi cele mai semnificative. ca şi voi. Sfânta Scriptură este calea primară de a trăi această “urmare”. timpul fixat pentru meditaţie. conform propriilor reguli şi constituţii. meditaţia zilnică. îl sfătuieşte. Mi se pare că în acest fel de a proceda sunt implicate şi cele trei voturi principale din viaţa religioasă şi însăşi consacrarea religioasă lui Dumnezeu: .curăţia. pentru că prin aceasta Dumnezeu vorbeşte..bogăţiilor Sfintei Scripturi devine un element de îmbogăţire reciprocă. în colocvii cu fraţii săi . cu o grijă deosebită de a nu lăsa această fiinţă întunecată de teorii şi explicaţii contradictorii.

12). este revelaţia istorică a unui Dumnezeu care a vrut să se manifeste în evenimentele din viaţa unui popor şi în trupul lui Isus. atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Silvano Fausti: “Ricorda e racconta il Vangelo”. pentru a nu-l ignora pe Cel care vă cheamă.Scriptură este calea regală care vă permite să realizaţi cu adevărat şi pe deplin condiţia voastr ă de persoane consacrate. Ce este Biblia “Ea poate fi definită ca o uriaşă cateheză care ne prezintă ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce (EL) s-a făcut “pentru mine” sau. un Avram cuprins de pasiunea viitorului. Acompaniamentul spiritual. locul privilegiat al revela ţiei lui Dumnezeu şi al comunicării sale adresate omului. pentru ca aceasta să o citească. ci mai degrabă să-mi aduc contribuţia plecând de la experienţa acumulată. pentru ca alţii la rândul lor să asculte .să-şi amintească . atât în acompaniamentul spiritual. “un cuvânt viu şi înfăptuitor”(Ev 4. vă trimite să predicaţi numele său. pentru a favoriza o relaţie personală cu El. să o interpreteze şi să o 12 . cât şi în darea Exerciţiilor Spirituale. în drum spre propria identitate ascunsă. cu alte cuvinte. +Jean Claude Perisset Nunţiu Apostolic BIBLIA ÎN ACOMPANIAMENTUL SPIRITUAL ªI ÎN ORGANIZAREA EXERCIÞIILOR SPIRITUALE Introducere Prin prezenta expunere nu intenţionez să fac un studiu aprofundat în materie. pg. Ancora-Milano. A pune Biblia în mâinile persoanei acompaniate. astfel încât aceasta să se deschidă darului vieţii dumnezeieşti. dintr-un Ulise stăpânit de nostalgia întoarcerii. 1989. are drept scop de a ajuta persoana acompaniată în cunoaşterea lui Dumnezeu.să povestească”(P. De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual Biblia este. suficient de lungă. I. folosind ca instrument de bază Biblia. cu Altul. după cum se ştie. Este o istorie alcătuit ă din raporturi noi şi eliberatoare: cu sine. vă sfinţeşte. cu ceilalţi. Credinciosul este cel care ascultând acceptă să trăiască ceea ce a ascultat iar apoi povesteşte ceea ce a ascultat şi a experimentat.să experimenteze . este vorba despre un Dumnezeu care este “Iubire nebună pentru om” (Cabasilas) şi care se angajează cu el pentru a-l smulge din obsesia trecutului şi de a face. Paul. să o mediteze. care se exprimă prin evenimente de amintit şi de povestit. după ce îl veţi fi întâlnit în meditarea Cuvântului Său.5). aşa cum spune sf.

13-35) 13 . Cuvântul lui Dumnezeu îl angajează pe cititor în totalitatea fiinţei şi acţiunilor sale deoarece este un cuvânt “viu şi înfăptuitor” şi “poate clădi şi da moştenirea printre toţi cei sfinţiţi”(Fap 20. ca de altfel şi în modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de una sau alta dintre personajele semnificative ale Bibliei (Avram.pună în practică.). pregătit la orice faptă bună” (2 Tm 3. Cuvântul lui Isus este un cuvânt nou. adevărata sa cheie de lectură. atunci când se adresează farizeilor. care “pretind că cercetează Scripturile crezând că prin ele vor avea viaţă veşnică” (In 5.. Biblia în pedagogia acompaniamentului spiritual Întreaga Biblie în ansamblul ei.43). Cuvântul întrupat. Peguy în “Le porche du myster”. Iată un exemplu: Isus şi cei doisprezece ucenici din Emaus (Lc 24..39). De fapt. Scopul principal al Scripturii este tocmai acela de a da înţelepciunea “care duce la mântuire prin credinţa în Cristos Isus. a profeţilor care vorbesc şi acţionează în Numele Lui. în fiecare carte a Bibliei. Însă în mod cu totul special este prezentă în viaţa lui Isus. însă pentru a putea acţiona ea are nevoie să fie considerată ca atare. un punct misterios”. prin Cuvântul şi minunile sale sau prin alegerea persoanelor. Acesta se împlineşte prin intervenţia directă a lui Dumnezeu. Aşa cum ne spune C. Simbioza acestor două elemente îl plăsmuieşte pe cititorul adevărat al Bibliei şi îl orientează ca să trăiască după Cuvânt. este o pedagogie a lui Dumnezeu adresată poporului său ca să-l ducă la scopul pentru care a fost creat. De aceea munca intelectuală şi fluxul afectiv nu pot fi despărţite în înţelegerea Cuvântului. înseamnă a ajuta să se citească. să se înfăptuiască. nu se cunoaşte şi nu se posedă decât ceea ce se iubeşte. 2. dar mai ales prin Cristos.13). 17-18). pp. Ilie.23). ca “un Cuvânt al lui Dumnezeu care îşi arată puterea în credincioşi”(1 Tes. Dacă inima este locul întâlnirii. M. Moise. le spune: “Eu vă cunosc şi ştiu că dragostea lui Dumnezeu nu este în voi”(In 5. şi se comunică prin iubire. Morfino: “Leggere la Bibbia con la vita”. QIQAJON -Vc. Biblia se adresează credinciosului şi aşteaptă ca acesta să răspundă cu viaţa sa (cfr. “Isus nu ne-a dat cuvinte de moarte. Prin caracterul ei de chemare. De două mii de ani el serveşte şi a atins înotdeauna un singur punct în inima omului..15-17). De aceea Isus. dar de fapt refuză să-l accepte pe Cristos care îi este împlinirea. care la rândul său o foloseşte faţă de ucenicii săi. 105-106. atunci măsura înţelegerii Cuvântului la un nivel profund. să se cunoască.. este iubirea. este la fel de nou ca şi în prima zi. ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit. ci cuvinte vii ca să ne hrănească. în mod mai mult sau mai puţin evident.. 19pp. care ni-l revelează în mod plenar pe Tatăl şi are puterea de a duce la împlinire planul de mântuire şi de a conduce întreaga creaţie la Creatorul ei. un punct secret. O astfel de dinamică se poate găsi. acel punct unde numai Dumnezeu poate intra ca să instaureze un dialog unic şi personal cu creatura sa pentru a-l aduce la convertire şi la comuniune cu El.

Isus ascultă: acceptarea şi ascultarea sinceră a Pelerinului. pentru ca El să se comunice direct inimii omului. crucea şi moartea însăşi. de non-sens. Comunicarea devine un mod de a înţelege şi de a se deschide spre noi posibilităţi eliberatoare. de tristeţe. . în aceeaşi direcţie.Intervenţia lui Isus: le deschide ochii ca să înţeleagă Scriptura cu privire la persoana Lui. aşa cum spune Ioan: “Cine mănâncă trupul meu va trăi prin mine”(In 6. de neîncredere.. Totul se luminează. însoţitorul se retrage în tăcere ca să lase spaţiul numai pentru Dumnezeu. în modul cel mai înalt. . “Isus ia pâinea şi o binecuvânteaz ă”. 8. Aceasta şi pentru că numai El poate să răspundă şi să satisfacă dorinţa izvorâtă din adâncul inimii odată cu ascultarea Cuvântului. chiar dacă “nişte femei de-ale noastre au venit cu ştirea că le-ar fi apărut nişte îngeri ce spun că trăieşte”. care le taie orice speranţă şi care îi închide în tristeţe. le permite ucenicilor să-şi deschidă inimile şi să-şi descopere adevărata stare sufletească. 14 . Credinţa în înviere lipseşte cu totul. Toate reflecţiile ucenicilor duc spre acelaşi punct: moartea lui Isus pe cruce. chiar şi umilinţele. Cuvântul înţeles şi interiorizat încălzeşte inima ucenicilor şi îi dispune să-l primească pe cel Înviat. o binecuvântă.Reacţia ucenicilor: “Rămâi cu noi. . binecuvântând pe Acela care dă tot binele. “Pâinea frântă”.Punct de plecare: o situaţie de deziluzie. El are puterea să hrăneasc ă omenirea întreagă şi să transmită viaţa veşnică. Dacă “Pâinea” realizează ceea ce Cuvântul promite. şi manifestă lucrul acesta străbătând cu ei acelaşi drum.43). .57). îi acceptă şi îi iubeşte în situaţia lor reală. care îi face pe ucenici să părăseasc ă Ierusalimul şi să se despartă de comunitate. Omul este prin cuvântul pe care-l ascultă. care îi ţine sclavi în necredinţă şi în non-sens. cu alte cuvinte devine ceea ce ascultă (cfr. . o rupse şi le-o dădu”. In. îşi regăseşte sensul. şi dăruieşte la rândul lui. ci o primire în dar.Efectul în viaţa ucenicilor: li se deschid ochii şi îl recunosc. De aceea Pâinea şi Cuvântul formează un singur Sacrament. Masa îmbelşugată a Cuvântului a servit la înţelegerea şi dorirea “pâinii frânte”. Într-adevăr. Cuvântul permite ca Pâinea să fie recunoscută ca realizare a promisiunii lui Dumnezeu. expresia care manifestă. şi numai ca Pâine frântă.Isus pelerin: Isus se apropie de ei. luarea lui nu este o posedare. căci se lasă seara”. Intervenţia lui Isus este discretă şi îi lasă pe oameni liberi.27). . În acest punct încetează toate acompaniamentele. Intervenţia lui Isus a eliberat în ucenici dorinţa de comuniune: “rămâi cu noi”. semnificaţia Euharistiei.Răspunsul lui Isus: “Luă pâinea. este Trupul său dat pentru noi pe cruce (Mc 14.

alcătuiesc Biserica şi povestesc. pp. Dezvoltarea simţului păcatului şi al îndurării lui Dumnezeu. Câteva elemente importante de dezvoltat în acompaniamentul spiritual: Formarea pentru rugăciune şi pentru relaţia personală cu Dumnezeu. Os 11. Toate aceste aspecte ale vieţii spirituale pot fi dezvoltate cu ajutorul textelor biblice cu tematica corespunzătoare.) . în viaţa proprie. Mt 18. Ucenicii plini de bucurie. aşa cum eu trăiesc din Tatăl care m-a trimis”(cfr.Euharistia trăită devine atunci izvor şi culme a oricărui drum spiritual. Cunoaşterea adevăratului chip al lui Dumnezeu.1-9. Desigur. . Ex 32. Aceeaşi dinamică poate fi creată şi prin meditarea textelor liturgice de zi cu zi. profeţi. 1 Tm 2..Diverse forme de rugăciune 15 .Isus se face nevăzut pentru că nu mai este cu noi. sau printr-o meditaţie continuă a unei cărţi biblice.) . intră în comuniune cu cei unsprezece. Educarea pentru discernământul spiritelor. Mt 11.39-40. Astfel de texte.De ce să ne rugăm (Lc 22. (Cfr.5. Formarea pentru libertate interioară şi alegere responsabilă în logica Evangheliei. cu alte cuvinte recreează acea pedagogie a Cuvântului care i-a convertit şi i-a îndrumat pe patriarhi. Un exemplu: formarea unei vieţi de rugăciune . Cunoaşterea şi acceptarea de sine şi a scopului propriei vieţi.Omul este în mod esenţial o fiinţă relaţională (Gen 1.) . .Rugăciunea ca origine a relaţiei (In 17.. Silvano Fausti: “Leggere il Vangelo di Luca”.15 urm.57). se întorc la Ierusalim. aşezate după un anumit criteriu şi interiorizate în rugăciune şi printr-o viaţă responsabilă... DB-1988. Rm 8.. Comportarea în ispite. 455-462).25.1.. ci în noi. în istorie.19.2. pot crea o dinamică ce permite obţinerea scopului dorit. Ct 2.11-14. Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu în creaţie. Cuvântul ni l-a aşezat în noi iar Pâinea în viaţa noastră: “Cine mănâncă din mine va trăi din mine. în ariditate sufletească. cu Isus în inimă. mult depinde de disponibilitatea şi de generozitatea celui care parcurge drumul spiritual. apostoli şi pe sfinţi. în lupta spirituală. In 6.Rodul comuniunii euharistice.

15. 33).8-13. Schiavon: “Exerciţii Spirituale”.11).. 95).. 16 .). Uneori ar fi bine să se revină asupra aceloraşi pasaje biblice atunci când se observă că dau roade pozitive în direcţia scopului dorit. şi cu atât mai puţin asupra mijloacelor prin care poate fi dobândită.1-8. 6.14. În special. Adevărul şi Iubirea.12. Lc 18. 5. ci asupra lui Isus. relaţia cu Biblia conferă Exerciţiilor Spirituale actualitate şi eficienţă.Comunitatea se roagă (Fp 1. 9.. P. Ignaţiu invită să se concentreze atenţia nu asupra unei anumite virtuţi. Gn 18. aşa încât să ia hotărâri care să-l angajeze în urmarea lui Cristos. Paoline-Milano.) . Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale Ce sunt Exerciţile Spirituale FIES (Federaţia Italiană de Exerciţii Spirituale) le defineşte astfel: “O puternică experienţă a lui Dumnezeu trezită de ascultarea Cuvântului.86.9-15. 1988 pg. tot aşa mă va urma şi în slavă”(ES.Cum să ne rugăm (Mt 6. Aceeaşi dinamică poate fi folosită şi pentru dezvoltarea altor aspecte ale vieţii spirituale. În dinamica exerciţiilor spirituale.) . Iac 1.46 urm). 6. Schiavon afirmă: “Creştinul în dinamismul forte al Exerciţiilor Spirituale este ajutat să intre în ambientul gândului lui Dumnezeu şi al planurilor sale..16-33. In 16. II.(Ps 59.4. dă capacitatea de discernământ spre purificarea inimii pentru împlinirea propriei misiuni în Biserică şi în lume” (Status FIES ar. urmându-mă în chinuri. înţeles şi ascultat în trăirea personală sub acţiunea Sfântului Duh care. exerciţiile nu fac altceva decât să îl confrunte pe exercitant cu viaţa lui Isus din momentul Întrupării şi până la Înălţarea sa”(P.8-29..1. şi. . Lc 5. asupra lui Isus care cheamă întreg universul şi pe fiecare în parte spunând: “Cine vrea să mă urmeze..Şi Isus se roagă (Mc 6.24. 2. şi locul unde fiecare poate experimenta în mod unic şi personal pe Cristos.6..35.. de rugăciune şi cu ajutorul unui îndrumător spiritual.) . Gn 18. trebuie să muncească cu mine. într-o climă de tăcere. Lc 1.. Dan 9. deoarece Cuvântul lui Dumnezeu şi persoana lui Isus sunt mereu actuali şi eficienţi.Puterea rugăciunii (Ex 17. mai precis. deoarece..) . iar mai jos adaugă: “Exerciţiile spiritule se bazează pe exercitant. Papa Pius al XI-lea recomanda Exerciţiile Spirituale drept o călăuză sigură.136.130.Ce favorizează rugăciunea (Mt 6.16.42. măsurându-şi cu claritate înzestrările şi responsabilităţile”. pentru a i se încredinţa lui.150.

17 .Scopul exerciţiilor spirituale Acelaşi Iganţiu ne oferă în adnotaţiile 1 şi 21 indicaţiile din care putem deduce scopul exerciţiilor spirituale: “Prin acest nume de exerciţii spirituale se înţelege orice mod de a-ţi cerceta conştiinţa.asimilare a lui Cristos care transformă interiorul omului şi îi permite să-şi atingă propriul scop: unirea cu Dumnezeu prin acceptarea voinţei sale. se percepe şi din structura meditaţiei şi a contemplaţiei ignaţiene.. Aşadar exerciţiile spirituale sunt o cheie de lectură pentru o mai bună înţelegere. este vorba de o intuiţie prin conaturalitate. 1980. de a te ruga cu glas tare sau în minte. gustare. care survine într-o astfel de experienţă a lui Cristos..”. 250). deoarece acestea sunt o intuiţie sigură a modului de a simţi al Scripturii împlinite în Cristos. pentru a căuta şi a găsi voinţa divină prin dispunerea propriei vieţi întru mântuirea sufletului”(Adnotaţia 1). bine asimilat. Exercitantul se confruntă în mod constant cu Cuvântul lui Dumnezeu şi mai bine zis cu persoana lui Cristos.F. pătrundere. Într-adevăr nu este posibilă o adevărată alegere care să implice cunoaşterea şi acceptarea voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă fără o profundă comuniune cu Cristos.y. Martin. pg. sunt două aspecte care se integreaz ă reciproc. “Raices biblica del P. MANR 204. mai mult decât intelectuală. “Spiritul exerciţiilor spirituale. Confruntarea-asimilarea cu Cuvântul lui Dumnezeu este de fapt o confruntare . Avem aşadar un scop obiectiv: alegerea stării de viaţă sau cel puţin orientarea în viaţă potrivit planului lui Dumnezeu şi transformarea spirituală a persoanei. Itinerarul trasat de Ignaţiu pentru obţinerea acestei întâlniri-comuniuni care să permită acceptarea umilă şi plină de iubire a voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă. Orice mod de a pregăti şi a dispune sufletul pentru a putea îndepărta de la sine toate înclinaţiile dezordonate şi. de a contempla. Faptul că totul tinde să pătrundă şi să guste cuvântul lui Dumnezeu pentru a se întâlni cu Cristos într-o relaţie de intimitate transformatoare. şi mai ales aplicare a Cuvântului lui Dumnezeu în propria viaţă. şi de aceea ele sunt un adevărat serviciu adus Evangheliei”(F. odată îndepărtate. mai apoi. spune Martin. necesită un drum destul de dur. rod al experienţei şi făcut în meditarea şi contemplarea textelor Sfintei Scripturi legate în mod deosebit între ele şi aflate într-o dinamică ascendentă. pregăteşte omul să citească în profunzime Biblia. În acelaşi timp titlul afirmă: “exerciţiile spirituale pentru a se învinge pe sine însuşi şi a-ţi orândui viaţa fără a lua hotărâri dintr-o oarecare înclinaţie dezordonată”(Adnotaţia 21). de a medita. precum şi orice mod al altor activităţi spirituale.

18 . intelectul şi voinţa”. precum şi toate “dorinţele. Reflexia asupra textului biblic caută. şi de unde izvorăşte dorinţa de identificare şi de unire cu Acela faţă de care ne simţim încă separaţi. cu “umilinţă. *Reflexia asupra textului: folosind memoria. De aceea. pe care exercitantul trebuie să-l aibă mereu prezent şi pentru a cărui obţinere trebuie să se angajeze cu toate forţele sale. reflexia este orientată spre scop. se acordă o mare importanţă pregătirii: persoana trebuie să fie conştientă că în rugăciune se va întâlni personal cu Domnul şi cu Creatorul său. îl pătrunde cu ajutorul luminii divine şi ne face conştienţi de distanţa care ne separă de aceasta. pentru ca acestea să favorizeze meditaţia şi pentru ca şi ele să fie purificate şi orientate spre Domnul. intelectul şi voinţa cunoaşterea şi gustarea interioară *Colocviu final: dialog cu Domnul şi hotărârea de luat rugăciunea finală. * Intrarea în rugăciune: lectura textului biblic compoziţia locului harul de cerut. intuit prezent în credinţă. fiind înlănţuite între ele. mediate de “compoziţia vizuală a locului”. ca să-i poată încredinţa toate facultăţile sale: “memoria. permit să fie atins scopul fiec ărei etape şi conduc la împlinirea scopului final. Harul obţinut dispune şi pregăteşte exercitantul pentru obţinerea harurilor meditaţiilor succesive. a intelectului care primeşte misterul.Structura meditaţiei *Cum să ne dispunem la rugăciune: pregătirea îndepărtată pregătirea apropiată a se pune în prezenţa lui Dumnezeu rugăciunea pregătitoare. acestea. Prin “harul de cerut”. pentru ca totul să fie orânduit exclusiv pentru slujirea şi slava lui Dumnezeu. ştiind însă că la urma urmei este vorba de un dar. prin aplicarea memoriei care aminteşte şi lasă textul să vorbească. care operează în timpul rugăciunii. După cum se poate observa din această structură. Exercitantul este apoi invitat să intre în textul biblic şi cu imaginaţia şi simţurile sale. hotărârile şi activităţile sale”. respect şi reverenţă” şi să se lase pătruns de privirea iubitoare a lui Dumnezeu. trebuie să-şi dispună sufletul să intre în rugăciune cu “curaj şi libertate”.

a rezultatului obţinut. Întreaga meditaţie tinde spre colocviul final unde persoana care a pătruns şi a savurat Cuvântul poate în sfârşit să intre în dialog cu Cuvântul întrupat şi să-şi satisfacă sufletul cu prezenţa Lui. această simţire şi gustare interioară este cea care schimbă şi mişcă voinţa înspre hotărâre. Într-adevăr. * săptămâna IV . Reflexia finală devine o încercare de înţelegere a modului în care spiritul bun sau spiritul rău a acţionat în inima omului. Privitor la această activitate a facultăţilor.viaţa publică a lui Isus. în conformitate cu voinţa Domnului său. şi simţirea şi gustarea lucrurilor în interior”(2). 19 atingerea scopului) . *Împărăţia (Domnul Isus cheamă să fie urmat) *săptămâna II (1) . *Cele două Stindarde (Mijloace folosite de Satana şi de Isus pentru *săptămâna II (2) .participarea intimă la bucuria Celui Înviat.simţul păcatului şi efectele negative ale acestuia . *Confirmarea alegerii *săptămâna III .să pună în mişcare voinţa care încearcă să se schimbe şi să se orienteze. Ignaţiu ne lasă următorul avertisment: “Nu multa cunoaştere îndestulează şi satisface sufletul.copilăria şi viaţa ascunsă a lui Isus. cu persoana lui Cristos.participarea intimă la suferinţa lui Isus. *Alegerea stării de viaţă sau reformarea vieţii. Structura exerciţiilor spirituale *Principiul şi fundamentul (scopul vieţii omului şi mijloacele pentru atingerea lui). a felului în care s-a acţionat sau reacţionat. Din cele spuse se înţelege cum meditaţia este într-adevăr un mijloc optim pentru a pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul întrupat. a aspectelor de abandonat sau de îmbunătăţit în vederea meditaţiei succesive şi a harului de cerut. să plăsmuiască întreaga persoană în funcţie de ce a înţeles şi a pătruns cu ajutorul harului. Întâlnirea intimă şi personală cu Isus îl întăreşte pe exercitant în noua lui orientare şi îl încurajează să ia nişte hotărâri concrete pentru viaţa lui. *Contemplaţia pentru obţinerea iubirii.experimentarea îndurării lui Dumnezeu. pentru o întâlnire personală cu Misterul. * săptămâna I . şi are drept consecinţe transformarea persoanei însăşi.

temele conţinute sunt aprofundate prin textele biblice (despre bunătatea creaţiei. Săptămâna I Prima săptămână ţine prezent planul originar al lui Dumnezeu cu privire la om şi la celelalte făpturi şi propune exercitantului. Ignaţiu ne propune să facem un drum de purificare. îndrumată să reflecteze în mod unitar şi sintetic asupra planului lui Dumnezeu Creatorul şi asupra aşteptărilor pe care El le are cu privire la creatura sa: acesta este “principiul şi fundamentul”. Ignaţiu ne cere să vedem păcatul nu numai în consecinţele sale asupra păcătosului. înţelese nu în ordine cronologică.este. trezeşte în persoană o dorinţă vie de a porni la drum pentru împlinirea desăvârşită a ceea ce a intuit şi în parte a gustat. asupra umanităţii şi asupra întregii creaţii. pentru a putea tinde spre aceasta fără condi ţionări. foarte asemănător cu experienţa pustiului.) de cel care coboară cu simplitate. Această meditaţie conduce la reflexia asupra scopului vieţii şi cere harul “indiferenţei”. de eliberare. ca de altfel întreg parcursul exerciţiilor spirituale este profund cristocentric şi trinitar. un drum de pregătire pentru a tinde spre scop.. naturaleţe şi convingere interioară în realitatea propriei vieţi. recunoştinţă şi dorinţă de a sluji în iubire.. în realitatea lui de păcătos. Principiul şi fundamentul Scopul: “Omul a fost creat pentru a-l lăuda. de convertire. ci ca patru etape ce însumează circa 30 de zile . despre providenţa divină.Persoana care este suficient de matură pentru a iniţia experienţa exerciţiilor . Acest lucru trezeşte laudă.care pentru sf. la început. Făr ă aceast ă dorinţă vie nu este posibil ă nici o convertire şi nici o dezlipire care să ne permită să tindem liberi spre scop. Înainte de a ajunge pe pământul făgăduinţei. Acesta. Descoperirea şi acceptarea plină de iubire a scopului pentru care omul este creat. adică al disponibilităţii şi al libertăţii interioare faţă de toate făpturile şi chiar faţă de sine însuşi. inclusiv noi înşine. Ignaţiu comportă un drum de patru săptămâni. despre transcendenţa lui Dumnezeu. Principiul şi fundamentul este sămânţa care conţine toate ingredientele itinerariului exerciţiilor spirituale şi care se dezvoltă în etape succesive prin meditaţii şi contemplaţii biblice dispuse după un anumit criteriu. ca să-l ajute în urmărirea scopului sau pentru care a fost creat.. dorind şi alegând numai ceea ce ne poartă mai mult spre scop”(23). ci mai ales în legătură cu iubirea care ne mântuieşte: Cristos răstignit. Chiar şi aici pentru a dezvolta şi a aprofunda simţul păcatului şi pentru a vedea în acesta efectele 20 . pentru a simţi din interior cum totul. Este un dar care provine exclusiv din bunătatea Creatorului.. trăită de poporul lui Dumnezeu făcândune astfel părtaşi la pedagogia pe care Dumnezeu a folosit-o faţă de poporul lui.. De obicei. preamări şi sluji pe Dumnezeu. celelalte lucruri sunt create pentru om. De aceea.... şi aşa să-şi mântuiasc ă sufletul. Pentru a face să crească în noi atitudini de convertire autentică. este necesar să fim indiferenţi. Domnul nostru.

pe cruce. şi împinşi de amintirea unui trecut recuperat de bunătatea lui nemărginit ă”(P. rezultă a fi adevărată forţă. persoanele care nu au o cultură adecvată şi care nu au dispoziţiile necesare. Gn 3... Prezenta meditaţie. precum şi voinţa sa de a ne mântui. adică profund mâhnire şi dorinţa sinceră de convertire. Chemarea Regelui “Chemarea regelui temporal ajută la contemplarea vieţii Regelui veşnic”(91). pornind tocmai de la acesta.. nu ar trebui să continue mai departe. 11. care se află la originea acestui proces în viaţa exercitantului. Ps 50... este propusă celui care simte dorinţa de a-l sluji în mod deosebit pe Domnul.. răstoarnă modul său de a simţi şi de a judeca şi se tranformă dintrun om din lume. Exercitantul făcând experienţa îndurării lui Dumnezeu. însă pentru a putea experimenta “durere intensă şi lacrimi” pentru păcatele proprii şi a obţine roadele unei convertiri autentice. Pentru a interioriza ulterior iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu se pot sugera următoarele texte biblice: Lc 7. să lucreze cu mine... Potrivit indicaţiilor sf.sale dezastruoase asupra omului şi asupra întregii creaţii. care dezvoltă mai departe ceea ce era deja prezent în Principiul şi Fundamentul.să vegheze noaptea. precum şi pentru a încerca “jena şi dezgust”.. Ignaţiu (18). cât din faptul de a fi conştienţi că l-am făcut pe Cristos să sufere atât de mult. punându-se cu totul la 21 . “Cine vrea să vină cu mine trebuie să mănânce cu mine.). nu izvorâşte atât din conştientizarea propriilor păcate. ba mai mult. pg. “Numai după ce exercitantul a asimilat iubirea lui sinceră şi dorinţa lui de a ne reconstrui în ciuda păcatului nostru. 15. Prin această meditaţie. 4. Ignaţiu îl pune pe exercitant în faţa lui Cristos răstignit: efectul ultim al păcatului nostru. Ignaţiu invită exercitantul să îşi concentreze întreaga atenţie asupra unei persoane. Răstignitul. ibid.. într-un om care încearcă nimicirea eului său. 22-23). Rodul colocviului cu cel răstignit este experienţa îndurării lui Dumnezeu.14-23. Ez 16. Isus răstignit ne manifestă iubirea nelimitată a Tatălui faţă de fiii săi. Stiavon. pentru ca urmându-mă în suferinţă să mă urmeze şi în slavă”(91-99). asupra lui Isus care cheamă “întreg universul” şi “pe fiecare în parte”.. pentru a se pune în exclusivitate în slujirea Domnului său care l-a mântuit şi pe care îl iubeşte mai mult decât pe sine însuşi. 6.. Atunci “durerea intensă şi lacrimile” cerute. 2Sam 11. numai atunci se poate vorbi de vindecarea propriei memorii şi se poate privi înainte fără să fim condiţionaţi de povara propriului trecut. exercitantul este invitat să mediteze asupra câtorva texte biblice (de ex. adevărata dinamică internă a primei săptămâni.

inima şi afectivitatea sunt mai active decât intelectul. Cunoaşterea devine iubire. se observă. Hotărârea de a se conforma cu Cristos exprimată în oferta Regelui (98). din ce în ce mai dornic de a împlini numai voinţa lui Dumnezeu.dispoziţia Lui.să ne îndrăgostim mai mult de El şi să dorim să alegem modul lui de viaţă. Cuceriţi de ceea ce se vede. iar iubirea devine ac ţiune în urmare. se ascultă. Contemplaţia Dinamica este foarte asemănătoare cu cea a meditaţiei. Săptămâna a II-a (1) Aşa cum prima săptămână a avut ca scop eliberarea noastră de tot ce ducea la păcat şi care ofensa iubirea lui Dumnezeu. făcându-l tot mai liber şi mai disponibil. cu persoana lui Isus. Exercitantul. prin umilinţă şi disponibilitate. a pătrunde atitudinile şi sentimentele lor pentru a trage concluzii asupra propriei vieţi. a le asculta cuvintele. angajamentul de a lupta în primul rând ca să înving “propria senzualitate” (98). în dorinţa de a trăi mai îndeaproape viaţa persoanei cunoscute şi iubite în timpul contempla ţiei. Cele două Stindarde 22 . aproape prin conaturalitate. De aici invitaţia de a “asculta Cuvântul Lui” care ne cheamă şi “promptitudinea în a răspunde”. care au drept centru figura lui Isus: misterele lui (de la întrupare la botez) de contemplat. de iubit şi de imitat. primul obstacol în calea unui răspuns generos şi prompt. îşi găseşte realizarea în propunerea exerciţiilor de rugăciune. care m-a făcut să experimentez îndurarea Tatălui. ne lăsăm atraşi şi plăsmuiţi. contemplaţii. A contempla înseamnă a vedea persoanele. este totodată Isus care vrea mântuirea tuturor oamenilor şi care îmi cere colaborarea. Este vorba despre un drum de eliberare care se naşte din dorinţa de a se conforma tot mai mult cu Persoana iubită. Cristos. prin contemplarea misterului. în săptămâna a II-a Ignaţiu ne îndeamnă să contemplăm Evangheliile copilăriei pentru ca. a observa acţiunile persoanelor. însă folosirea facultăţilor implicate este diferită. locurile. care trăieşte printre noi ca un om simplu . acolo unde se întâlneşte cu Dumnezeu care i se revelează. cunoscându-l mai îndeaproape pe Isus care se întrupează. Este un alt mod de a pătrunde Cuvântul şi de a-l trăi. O astfel de cunoaştere îl duce spre o adeziune mereu mai intimă a inimii care. spre deosebire de meditaţie. “Cunoaştere intimă ca să-l iubesc mai mult şi să-l urmez mai îndeaproape”(104).în sărăcie şi umilinţă . Este o formă de rugăciune simplă în care. pătrunde mai adânc spre inima sa. se deschide harului cerut şi iese îmbogăţit şi mai conformat cu misterul contemplat. Aici se face trecerea de la meditaţie la contemplaţie. Misterele biblice contemplate în zilele următoare îl conformează pe exercitant.

care ar avea nevoie de un tratat aparte. gata să se încline în direcţia unde suflă Duhul. a mijloacelor şi a criteriilor sale apostolice. în mâinile lui Dumnezeu pentru a primi confirmarea din partea Lui (săptămânile a III-a şi a IV-a). este condus spre atingerea acelei “indiferenţe” interioare care îi permite să devină liber şi sensibil ca “acul balanţei”. purtătorul voinţei lui Dumnezeu. în ciuda puterii lor aparente. în cursul drumului său de a se conforma cu Cristos. exercitantul. Alegerea stării de viaţă sau a reformei vieţii Nu mă opresc asupra alegerii. onoare lumească. prin acest drum el este eliberat în interiorul său şi devine capabil să intuiască voinţa lui Dumnezeu şi disponibil să o primească în propria sa viaţă pentru a i se consacra cu totul. fără a se lăsa înşelaţi de aparenţe. Este un moment de luciditate intelectuală în care se cere harul de a alege mijloacele folosite de Isus. luate din cele patru evanghelii şi legate între ele prin harul cerut. şi prin verificarea celor “trei clase de oameni”(149-156) şi a celor “trei grade de umilinţă”(165167). Acesta este momentul alegerii. dispuse în formă ascendentă. Săptămâna a II-a (2) Prin contemplarea misterelor vieţii publice a lui Isus. Săptămânile a III-a şi a IV-a 23 . batjocurile. decât pentru a spune că exercitantul. opuse mijloacelor Satanei (bogăţie. alegând aceleaşi mijloace (sărăcia. ci dorind şi alegând numai ce aduce mai mare slavă lui Dumnezeu. mereu mai conformat cu Cristos prin interiorizarea alegerilor sale. care. fără a se lăsa influenţat de nici o condiţionare externă sau legătură dezordonată.Este o dezvoltare ulterioară a Principiului şi Fundamentului şi a Meditaţiei despre chemarea Regelui şi are scopul de a dispune exercitantul care doreşte să-i slujească lui Cristos. respinge spontan şi aproape natural alegerile şi mijloacele propuse de Satana. să intre cu Isus în viaţa publică. sunt de fapt o funie ce leagă şi face sclavi. al cărui unic criteriu îl constituie voinţa lui Dumnezeu pentru el şi spre mai marea Lui slavă şi laudă. umilinţa). în noua lui stare. Confirmarea alegerii făcute Odată făcută alegerea. exercitantul se orientează şi se identifică în întregime cu aceasta punându-se. orgoliu) pentru a colabora la realizarea planului de mântuire.

Contemplaţia pentru obţinerea iubirii Prin această contemplaţie. 24 . de pace. ci chiar în esenţa sa. dacă este primit şi contemplat în credinţă. mărturisind cu viaţa proprie. în cel care o meditează sau o contemplă. nu în unul sau altul din atributele sale. cu ceilalţi. care îi permite să perceapă din interior. exercitantul este condus să experimenteze cum uniunea sa cu Cristos are ca efect o adâncire a uniunii sale cu întreaga creaţie. îl face pe exercitant să descopere şi să recupereze dimensiunea de fiinţă relaţională: cu Dumnezeu. Aici omul se descoperă cufundat într-un fluviu de iubire care coboară din înălţimi. care pătrunde întreaga creaţie. Concluzie Aşa cum se poate observa din cele expuse. prin acţiunea Duhului. atât în acompaniamentul spiritual cât şi în organizarea Exerciţiilor Spirituale. unit cu Cristos şi cu o iubire profundă pentru întreaga creaţie. morţii şi învierii lui Isus. Iubirea coborâtă de la Tatăl prin Cristos. lene şi incertitudine. Nu primeşte confirmarea persoana care. din interior. Acum. în ciuda dificultăţilor şi a suferinţelor întâlnite pe drum. să trăiască şi să povestească. de la Dumnezeu. relaţii profunde de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. de plinătate a vieţii. ca Iubire. pentru ca alţii la rândul lor să primească şi să povestească. numai dacă este experimentat ca Iubire. cu sine însuşi. Marea intimitate de viaţă cu Isus îl face sensibil la acţiunea Duhului care. Biblia are o funcţie centrală. cel din Misterul Pascal. în ciuda contemplaţiei făcute. cel care acompaniază sau dă Exerciţii Spirituale trebuie să favorizeze aceste condiţii şi să dea acele indicaţii care să-l ajute pe exercitant să facă din Scriptură instrumentul privilegiat prin care Domnul se face cunoscut. îl face să simtă dacă orientarea luată odată cu alegerea favorizează sau împiedică drumul său de comuniune. De fapt. însă se poate spune că ea este înţeleasă cu adevărat doar atunci când este în stare să trezească. la Tatăl. sfâşiere interioară. Acesta este totodată şi scopul spre care tinde atât acompaniamentul spiritual cât şi Exerciţiile Spirituale. cu alte cuvinte face şi el experienţa comuniunii cu Misterul Pascal care face trecerea de la moarte la viaţă. Din acest motiv. el este gata să fie trimis oriunde pentru a da mărturie despre Cristos şi pentru a deveni un instrument al unităţii. o uneşte în Cristos pentru a se întoarce. pe omul rănit de păcat. descoperind cum Dumnezeu este prezent şi operează în toate lucrurile şi totul tinde să fie unificat în Cristos prin forţa Iubirii Lui. ca să facă din el un instrument al iubirii Sale îndurătoare spre folosul fraţilor. simte tristeţe. exercitantul este unit cu Cristos prin contemplarea ministerelor patimii. îl face pe exercitant să intre în Misterul pascal. mister de uniune. acesta. cu El. prin convingere intimă şi ca prin conaturalitate. ariditate.După ce a făcut alegerea. Într-adevăr. dacă se confirmă sau nu alegerea făcută. Confirmarea este dată prin sentimente de bucurie. de uniune strânsă cu Cristos. Chiar şi în acest caz relaţia cu Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentală. numai cine iubeşte este cu adevărat dispus să primească. Domnul atrage la sine şi transformă din interior.

. Ed. 9 martie 1999.. Caracteristica Exerciţiilor Spirituale stă în a şti să lege textele biblice între ele pentru a dobândi scopul dorit şi în ştiinţa personalizării lor printr-o continuă confruntare cu Cristos.. ci învăţat de Duhul. Decret privind slujirea şi viaţa preoţească “Presbyterorum Ordinis” (PO. Benedict XV. acceptând vestea mântuirii. Congregazione per il clero. Iaşi 1993. Catehetica. maestro della parola. cine vă dispreţuieşte pe voi. P. 16-17).16). Dehoniane. Olivo Bosa. Enciclica “Spiritus Paraclitus”. să constituie şi să sporească Poporul lui Dumnezeu (Conciliul Vatican II. au înainte de toate datoria de a vesti tuturor Evanghelia lui Dumnezeu. Enchiridion Biblicum (=EB). este urmată de aprofundare şi maturizare a credinţei persoanelor şi a comunităţii la cei care. care provine din participarea lor la consacrarea şi misiunea a însuşi Cuvântului lui Dumnezeu întrupat.09. care. nu pentru simplul motiv că vorbesc despre Cristos. 486).15). Biblia are primatul indiscutabil în cadrul vieţii Bisericii şi în ea educaţia şi formarea la sfânta Preoţie îşi găseşte sufletul şi cartea prin excelenţă. 4). laici şi miniştri consacraţi împreună. ci Duhul lui Dumnezeu pentru a cunoaşte tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit. ci izvorul principal din care se inspiră (cf. Predicarea Cuvântului din partea miniştrilor sacri participă într-un anumit sens la caracterul salvific al Cuvântului însuşi. ci pentru că le vestesc ascultătorilor lor Evanghelia. cf. Aşadar. “pentru ca.În Exerciţiile Spirituale. exprimând lucruri spirituale în termeni spirituali (1Cor 2. ci şi prin desfăşurarea sa pedagogică şi prin orientarea textelor spre scop. în calitatea lor de colaboratori ai episcopului. n. 29). P. care îşi asumă în mod responsabil planul de vestire a Împărăţiei lui Dumnezeu. Lettera circolare: Il presbitero. Tezaurul inepuizabil al Scripturii îi oferă fapte şi idei apte să orienteze cu forţă de convingere spre sfinţenie viaţa şi moravurile seminariştilor (cf. Bologna. 15. împlinind porunca Domnului: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi Evanghelia la toată făptura” (Mc 16. ci este “puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede”(Rm 1. Presa Bună. Il presbitero. în colocviu. au devenit membre ale Trupului lui Cristos prin botez. Pentru că predicarea Cuvântului nu este numai transmiterea intelectuală a unui mesaj. În urechile miniştrilor răsună şi acum cuvintele Domnului: “Cine vă ascultă pe voi. Dehoniane. 1993. cu puterea de a interpela.16) şi pot să spună împreună cu Sfântul Paul: “Noi nu am primit duhul lumii. vestirea sa în Biserică cere în cei care îl vestesc un fundament supranatural care să garanteze autenticitatea şi eficacitatea sa (Congregazione per il clero. Curtaz. Prima predicare a Evangheliei la cei la care nu a ajuns vestea cea bună.J PREZENÞA BIBLIEI ÎN FORMAREA SEMINARIªTILOR Motivele pentru care Biblia se impune ca izvor inepuizabil pentru pregătirea viitorilor preoţi Biserica este poporul lui Dumnezeu alcătuit din cei botezaţi. pe mine mă dispreţuieşte”(Lc 10. ministro dei sacramenti e guida della comunita in vista del terzo millennio. Biserica păstrează acest tezaur preţios ca pe izvorul şi norma 25 . S. 16).12-13. Ea nu este unul dintre instrumente sau ajutoarea. Bologna 1999. pe mine mă ascultă.1920. Noi vorbim despre acest lucru nu printr-un limbaj venit de la înţelepciunea umană. Biblia nu este prezentă doar ca text de meditat sau de contemplat. Preoţii sunt primii.

divină a învăţăturii şi a moralei, aşa cum l-a primit din mâinile apostolilor, neprihănit, îl păzeşte cu toat ă grija şi îl apăr ă de orice interpretare greşită folosindu-l pentru a le oferi oamenilor mântuirea veşnică (Pius al XII-lea, Enciclica “Divino afflante Spiritu” (=DAS, 30.09.1943, EB 538). Ea a venerat întotdeauna dumnezeieştile Scripturi, după cum a venerat şi Trupul însuşi al Domnului, neîncetat, mai ales în Liturgia sacră, să primească pâinea Vieţii atât la masa Cuvântului lui Dumnezeu cât şi la acea a Trupului lui Cristos şi să dea şi credincioşilor. Ea le-a considerat şi le consideră, unite cu Sfânta Tradi ţie, drept regula supremă a credinţei sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu şi consemnate în scris odată pentru totdeauna, ele ne comunică însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, iar în cuvintele Profeţilor şi ale Apostolilor, fac să răsune glasul Duhului Sfânt (Conciliul Vatican II, Constituţia dogmatică despre revelaţia divină “Dei Verbum” (=DV 21). Cărţile Sfintei Scripturi transmit cu certitudine, cu fidelitate şi fără eroare adevărul pe care Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, l-a voit consemnat în textele sacre. Pentru că toate cărţile Vechiului şi Noului Testament, cu toate părţile lor, fiind alcătuite sub inspiraţia Duhului Sfânt (cf. In 20,31; 1 Tm 3,16; 2 Pt 1,19-21; 3,15-16), îl au ca autor pe Dumnezeu şi au fost încredinţate ca atare Bisericii (cf DV 11). Astfel este de înţeles că “toată Scriptura, inspirată de Dumnezeu, este de folos pentru a învăţa, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a deprinde la dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pregătit pentru toată fapta cea bună”(2 Tm 3,16-17). Un punct potrivit de pornire pentru înţelegerea corectă a ministerului pastoral al Cuvântului, este considerarea revelaţiei lui Dumnezeu în ea însăşi. De fapt, prin această revelaţie, Dumnezeu cel invizibil (cf. Col 1,15; 1 Tm 1,17) din iubirea sa infinită le vorbeşte oamenilor ca unor prieteni (Ex 33,11; In 15,14-15) şi stă de vorbă cu ei (cf Bar 3,38), pentru a-i invita şi a-i primi la comuniunea cu sine. În Sfânta Scriptură, vestirea Împărăţiei nu numai că vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu, ci chiar o face să izvorască prin însăşi vestirea ei. Evanghelia predicată în Biserică, nu este numai mesaj, ci este o acţiune divină şi mântuitoare experimentată de cei care cred, care ascultă, care se supun mesajului şi îl primesc. Revelaţia nu se limitează la a ne instrui cu privire la Dumnezeu care trăieşte într-o lumină inaccesibilă, ci, în acelaşi timp, ne informează cu privire la ceea ce Dumnezeu face pentru noi prin harul său. Cuvântul revelat, făcut prezent şi actualizat “în” şi “prin” Biserică, este instrumentul prin care Cristos acţionează în noi prin Duhul său (Congregazione per il clero, Il presbitero..., 16). Câteva principii generale pentru folosirea coerentă şi eficace a textelor sacre de către profesorii de ştiinţe biblice şi de către formatori. Dar pentru a fi autentic, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie transmis “fără vicleşug şi nestricat, ci arătând adevărul în faţa lui Dumnezeu”(cf. 2 Cor 4,2). Aceasta este marea responsabilitate a formatorului, atunci când face apel la Sfânta Scriptur ă. De aici câteva principii de apropiere de textul sacru pentru cei care au datoria prin mandatul episcopului de a anima, de a coordona formarea la Ordinele Sacre în comunitatea de credinţă. Aceştia au misiunea de a-i învăţa pe candidaţi, nu propria lor înţelepciune, ci Cuvântul lui Dumnezeu şi de ai îndemna cu insistenţă pe toţi la convertire şi la sfinţenie (cf. Ioan Paul al II-lea, Esotazione apostolica “Pastores dabo vobis” (=PDV), 26; Congregaţia pentru cler, Directoriu pentru slujirea şi viaţa preoţilor, 45). Aşadar, studiul Sfintei Scripturi şi cateheza nu se pot reduce la comunicarea de idei personale, la mărturia experienţei 26

proprii, la explicaţii cu caracter psihologic, sociologic sau filantropic întrucât ele au în vedere vestirea unui Cuvânt de care nu se poate dispune după bunul plac, pentru că i-a fost încredinţat Bisericii ca să-l păstreze, să-l mediteze şi să-l transmită cu fidelitate (cf. DV 10). Mai întâi trebuie subliniat că în Sfânta Scriptură, Dumnezeu îi vorbeşte omului în felul oamenilor. Pentru redactarea cărţilor sfinte, Dumnezeu a ales oameni şi s-a slujit de ei, lăsându-le uzul capacităţilor şi puterilor proprii, pentru ca, ac ţionând El însuşi în ei şi prin ei, aceştia să scrie ca adevăraţi autori ceea ce voia el şi numai aceea. Pentru a interpreta bine Scriptura, trebuie să fim deci atenţi la ceea ce au voit într-adevăr să afirme autorii omeneşti şi la ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere prin cuvintele lor (cf. DV 12; Catehismul Bisericii Catolice (=CBC), EARC, Bucureşti 1993, 109). Pentru a descoperi intenţia autorilor sacri, trebuie ţinut cont de condiţiile timpului şi culturii lor, de genurile literare folosite în epocă, de modurile de a simţi, de a vorbi şi de a povesti curente în acel timp, iar Scriptura trebuie citită şi interpretat ă întru acelaşi Duh în care a fost scrisă (cf. DV 12; CBC 110-111). Pentru o interpretare corectă a Bibliei trebuie respectate trei criterii: - orice text trebuie interpretat în lumina unităţii întregii Scripturi, unitate datorată unităţii Planului lui Dumnezeu al cărui centru este Isus Cristos; - Scriptura trebuie citită în Tradiţia vie a Bisericii; - ea trebuie interpretată în coeziunea adevărurilor de credinţă între ele şi în proiectul total al revelaţiei, adic ă ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV12; CBC proiectul total al Revelaţiei, adică ţinând cont de “analogia credinţei” (cf. DV 12; CBC 112-114). Câteva norme practice Datoria formatorului care foloseşte Sfânta Scritptură este aceea de a aprinde şi de a alimenta în seminarişti, odată cu cunoaşterea cuvenită a Cărţilor Sfinte, o iubire perenă şi activă pentru ele (cf. DAS, EB 567; Pontificia Commissio de Re Biblica, De Sacra Scriptura recte docendo “Sanctissimus Dominus” (=SD), 13 mai 1950, EB 521). Prin această formare ei trebuie să alimenteze şi să dezvolte în elevi şi studenţi acea veneraţie faţă de Cuvântul divin din care să-şi soarbă toată viaţa seva pentru formarea lor culturală şi pentru ocupaţia intelectuală, consolarea şi delectarea interioară. Să le recomande lectura zilnică a Sfintei Scripturi instruindu-i şi acompaniindu-i încă de la început pentru a face o lectură corectă a textelor sacre. Profesorii de Biblie trebuie să le transmită celor care studiază un respect profund faţă de Sfânta Scriptură, arătându-le că merită un studiu atent şi obiectiv, care să permită o apreciere mai bună a valorii ei literare, istorice, sociale şi teologice. Ei nu se pot mulţumi să transmită o serie de cunoştinţe care să fie întregistrate pasiv, ci trebuie să ofere o iniţiere în metodele exegetice, explicându-le principalele operaţii pentru a-i face pe seminarişti capabili de o judecată personală (cf. Comisia Pontificală Biblică, Interpretarea Bibliei în Biserică (=IBB, EARC, Bucureşti 1995, 77). Formatorii trebuie să prezinte Sfânta Scriptură cu competenţă ştiinţifică şi în întregime, aşa încât elevii şi studenţii să cunoască exact care sunt problemele cele mai importanete ce se leagă de fiecare carte în parte, care sunt obiecţiile şi dificultăţile care se ridică în mod obişnuit împotriva istoriei redactării şi a semnificaţiei textuale. 27

Într-o introducere cu caracter general trebuie să se expună cu claritate doctrina despre inspiraţia şi adevărul Sfintei Scripturi şi să se stabilească cu precizie legile hermeneuticii, ale interpretării textului, apoi să se prezinte în particular fiecare Carte a Vechiului şi Noului Testament expunându-se sintetic şi cu atenţie conţinutul, temele teologice de bază, scopul, problemele legate de autor şi de data de compoziţie. Ca iniţiere în practica exegezei, formatorii trebuie să facă analiza aprofundată a unor texte bine alese atât din Vechiul cât şi din Noul Testament, texte în care este prezent ă şi definită învăţătura de credinţă ca nu cumva “să roadem numai coaja, fără a ajunge la măduvă”. De aceea, în privinţa Vechiului Testament trebuie să se aibă în vedere texte care se referă la începuturile lumii şi la creaţie, unele oracole profetice şi Psalmii, iar în Noul Testament textele referitoare la viaţa lui Isus şi fragmente din Evanghelii şi Epistole care fundamentează principalele adevăruri de credinţă. Pentru împlinirea misiunii sale de interpret, formatorul va trebui să ţină cont în primul rând de exegeza care urmează regulile interpretării corecte: analizarea textelor paralele, explicarea textului respectiv în Sfinţii Părinţi şi în Tradiţia catolică, sau ceea ce a stabilit Magisteriul Bisericii, acolo unde este cazul. Dar el trebuie să aibă grijă să prezinte corect şi sensul spiritual. Datorită unităţii planului lui Dumnezeu, nu numai textul Scripturii, ci şi realităţile şi evenimentele despre care vorbeşte ea pot fi semne. Un astfel de sens ni-l arată şi ni-l învaţă însuşi Cristos în Evanghelii, Apostolii în ceea ce fac şi-n ceea ce scriu, Tradiţia constantă a Bisericii, folosirea foarte veche a liturgiei, aplicând dictonul: lex orandi, lex credenti (cf. DAS, EB, 552). Şi într-un caz şi în celălalt, trebuie evitată unilateralitatea, adică limitarea la un comentariu spiritual lipsit de temei istorico-critic sau la un comentariu istorico-critic lipsit de conţinut doctrinal şi spiritual (IBB 77; cf. DAS 551-552; SD 598). Profesorul de Biblie nu trebuie să atenueze sau să disimuleze dificultăţile şi obscurităţile cu care se confruntă interpretul în Cărţile Sfintei Scripturi. Dimpotrivă, prezentând cu obiectivitate şi imparţialitate problema, să se străduiască să înlăture dubiul, folosindu-se de ajutorul oferit de celelalte discipline (cf. SD, EB 598-600). Predarea trebuie să arate în acelaşi timp înr ădăcinarea istorică a scrierilor biblice, aspectul lor de cuvânt personal al Tatălui ceresc care se adresează cu iubire copiilor săi intrând în dialog cu ei (cf. DV 21; IBB 77). Trebuie să se evite a se falsifica, a se reduce, a deforma sau îndulci conţinutul mesajului divin. Studierea Sfintei Scripturi nu se poate face fără ajutorul unei teologii sănătoase, întrucât nu avem în vedere doar repetarea doctrinei revelate, ci de a forma prin doctrina revelată înţelegerea şi conştiinţa seminariştilor ca să poată trăi coerent vocaţia proprie, să-şi poată trăi credinţa şi să-şi facă din propria viaţă un motiv viu de credibilitate şi o apologie credibilă a credinţei (cf. Congregazione per il clero, Il presbitero..., 19). În sfârşit, trebuie să existe un raport esenţial între rugăciunea personală şi predarea ştiinţelor biblice. Din meditarea Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciunea personală, trebuie să izvorască în mod spontan primatul mărturiei de viaţă aşa încât în profesorul de Scriptură şi în formatorii Seminarului să se împlinească desideratul Sfântului Augustin: “sit orator, antequam dictor” (De doctrina christiana, 4,15.32: PL 34,100). Obiectivele studiului Sfintei Scripturi şi a folosirii ei în procesul de educare şi formare a seminariştilor 28

Scopul principal nu este acela de a afla şi a învăţa multe lucruri referitoare la Biblie. ci este adevărul unei experienţe concrete pe care Biserica a recunoscut-o ca exemplară şi dinamizantă pentru credinţă. 1: PL 38. iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. Un alt obiectiv pentru studiul şi lectura Sfintei Scripturi este înţelegerea şi orientarea propriei vieţi.32. În felul acesta se pun 29 . în lumina şi prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu poate fi descoperită. lectura meditată a Cuvântului lui Dumnezeu care se transformă în rugăciune. pag. personale sau de grup..12). Căci “în Cuvântul lui Dumnezeu este atâta eficacitate şi putere. mai ales în contextul noii evanghelizări la care este chemat ă Biserica în lumea de astăzi. Elementul lor esenţial este formarea spirituală. 14). înţeleasă. nici de tip istoric.966).1) şi comoara Revelaţiei încredinţată Bisericii să umple tot mai mult inimile oamenilor. încât constituie pentru Biserică sprijin şi vigoare. este necesar ca toţi.. Astfel. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent. rugăciune şi contemplaţie (cf. dar şi în sensul de a hrăni în inimă gândurile lui Dumnezeu.Scopul lecţiilor de Biblie nu este numai acela de a forma “specialişti” (cf. 92-93). învăţând cum să descopere în texte atât de vechi un mesaj pentru astăzi. nu numai în sensul dezlipirii de rău pentru a adera la bine. care sunt riscurile deturnării textelor biblice de la sensul lor original şi unde trebuie să se apeleze pentru interpretarea corectă a Sfintelor Scripturi. a evenimentelor şi a problemelor (PDV 47).. De aceea. De aceea se aplică pentru Sfânta Scriptură în mod excelent afirmaţiile: “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi eficace”(Evr 4. Adevărul care se află în Sfânta Scriptură nu este de tip ştiinţific. De fapt. IBB. Preocuparea principală ce trebuie să conducă lectura Bibliei este aceea de a fi plin de respect faţă de experienţa de credinţă pe care cei dinaintea noastră au lăsat-o să se reflecte în ea.8. aşa încât credinţa. în special a acelor metode care ajută să descoperim mai bine experienţa de credinţă care se află în spatele textului şi care s-a cristalizat în diferitele cărţi ale Bibliei. “are puterea de a zidi şi de a oferi moştenirea cu toţi cei sfinţiţi” (Fap 20. ascultarea plină de iubire a Celui care ne vorbeşte. care se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului. izvorul curat şi peren al vieţii spirituale. EB 601). primind-o astfel în canonul Bibliei (cf. ca răspuns la Cuvânt.23-25)-(DV25). Este foarte important de a se evita manipulările subiective. Sermones. Bulletin Dei Verbum. tot astfel se poate spera un nou impuls de viaţă spirituală într-o creştere a veneraţiei faţă de Cuvântul lui Dumnezeu “care rămâne în veac” (Is 40. De aceea. 50 1/1999. SD. 179. După cum din frecventarea asiduă a misterului euharistic sporeşte viaţa Bisericii. cf 1 Tes 2. lectura făcută sub acţiunea Duhului Sfânt în meditaţie. nr.13)-(DV 21). ci acela de a se deprinde pentru o lectură individuală sau comunitară a textului Sfintei Scripturi primit ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu. trebuie să se ţină cont de metodele exegezei din ultimii ani. cf. prin citirea şi studierea Cărţilor Sfinte “Cuvântul lui Dumnezeu să se răspândească şi să fie preamărit”(2 Tes 3. Conciliul atrage atenţia: “. fără a fi ascultătorul lui înăuntru” (sf.. ca nu cumva să ajungă vreunul “predicator deşert al Cuvântului lui Dumnezeu în afară. Biblia s-a născut într-un ambient diferit de al nostru şi într-o epocă de care ne separă mii de ani. hrana sufletului. Santiago Guijarro “La Bible au centre de la pastoral e de la vie de nos eglises”. să fie noul criteriu de judecat ă şi de apreciere a oamenilor şi a lucrurilor. Augustin. 1 Pt 1. cum să aprecieze pluralitatea interpretărilor aceloraşi texte în contexte diferite. Cunoaşterea plină de iubire şi familiaritatea în rugăciune cu Cuvântul lui Dumnezeu. îmbracă o semnificaţie specifică pentru misiunea profetică a tuturor celor botezaţi. iubită şi urmată vocaţia proprie şi împlinită misiunea fiecăruia în cadrul convertirii.

Maurice Laurent 30 . dar trebuie să spunem totodată că lectura care vede în Isus cheia şi interpretul Scripturilor. 17).. In 20. Mai trebuie să ţinem cont că. Abordând Biblia din acest unghi concret. şi trebuie so continue în meditaţie. descoper ă în ele un sens mai profund pentru că ele posedă o lumină nouă şi mai pătrunzătoare care-i conduce la înţelegerea misterului la care ele se referă. este coerentă cu înţelegerea pe care Scripturile o au despre însele. cu cât mai mult ministrul . al căror scop principal a fost acela de a confirma şi de a întări în credinţă comunităţile cărora li s-au adresat (cf. Santiago Guijarro.. pecetea umană a ministrului capătă o importanţă aparte. În acest context. Bulai Alois Rectorul Institutului teologic romano-catolic.35). IBB. dar poate şi să dăuneze fecundităţii apostolice a Bisericii. pe care o recomandă DV 25. apărându-l de manipulări. Duhul Sfânt este interpretul autentic al Sfintelor Scripturi acţionând în comunitate prin diferite carisme. Il presbitero. DV 10). Numai pornind de la întâlnirea cu cel înviat putem să înţelegem sensul profund al Scripturilor (Lc 24. 15).devine slujitorul Cuvântului şi nu patronul său.c. Pr. Această pecete poate să ajute. în celelate activităţi. Lc 1. În căutarea semnificaţiei textului pentru noi astăzi trebuie să-i ascultăm pe exegeţi care ne ajută să citim textul.4. este o lectură animată şi iluminată de credinţă..32. o. Cei care au făcut experienţa întâlnirii cu El şi citesc Scripturile plecând de la această certitudine. De mare importanţă este lectura textelor biblice în Biserică. Recitirea Vechiului Testament pe care au făcut-o creştinii pune în lumină următorul adevăr: Scripturile revelează sensul evenimentelor şi evenimentele revelează sensul Scripturilor (cf. trebuie să preceadă lectura comunitară pentru a o pregăti. IBB.. în timp ce în administrarea sacramentelor avem garanţia că nici măcar păcatul slujitorului nu poate împiedica rodul harului şi forţa Duhului Sfânt. 65-68). cu atât mai mult Cuvântul poate să-şi lărgească eficacitatea salvifică (Congregazione per il clero. cf. pleacă de la o realitate care o condiţionează.. pentru că. o. poporul credincios face uşor referinţă la viaţa concretă iar Magisterul viu al Bisericii a primit misiunea de a interpreta autentic Cuvântul lui Dumnezeu (cf. Chiar dacă aspectul slujirii trebuie să marcheze toată activitatea pastorală. 14).30-31. o înţelegem în acelaşi duh în care a fost scrisă. el este absolut necesar în slujirea răspândirii Cuvântului. rugăciune şi angajare (cf.bazele dialogului dintre experienţa reflectată în textele Bibliei şi experienţa celor care citesc şi studiază astăzi. Trebuie să recunoaştem că un astfel de mod de a face lectură.profesorul sau formatorul .c. Iaşi DISCUÞII PE MARGINEA REFERATELOR Pr. printre care şi studiul şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. şi suntem fideli intenţiei autorilor ei. Un ultim lucru pe care aş vrea să-l propun ca indicativ în prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor. lectura individuală. Santiago Guijaro. 70-74.

Eu am deseori această problemă. Noi avem bucuria ca odată pe săptămână. Apoi la fiecare text căutam să descoperim adevărul care a fost întotdeauna transmis de textul sacru. să-l preceadă. nu este aşa cum au crezut. În predici.Rectorul Institutului Teologic Romano-catolic de Iaşi Mie personal mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni. În momentul în care ei ajung să studieze pentru prima dată la seminar. un cuvânt care judecă. dar a fost purificat sau eliberat de prejudec ăţi. Dacă aţi descoperit această reacţie? 2. Tarciziu Baciu. Este o experienţă plăcută şi de câte ori această lectură s-a făcut în grupuri.Bucureşti Aţi făcut referinţă. un cuvânt care mângâie. Aceasta este o problemă foarte mare pentru mine. Când predicăm sau când auzim predici. în momentul în care se citeşte. Institutul teologic romano-catolic.Vreau să vă împărtăşesc din experienţa mea privind munca cu tinerii. s-a făcut un pas important înainte. ci este într-adevăr punct de comunicare. Se pune întrebarea. La un moment dat apar două întrebări privind această descoperire de exegeză: 1. dăm predicii pe care o auzim o interpretare spirituală. ci cumva. ci pentru a-i forma pe cei care vestesc în viaţă prin conştiinţă. ori întrebările vin şi pun în evidenţă un bagaj care le-ar fi necesar seminariştilor înainte de a intra în seminar. Cum reuşiţi să-i îndrumaţi pe tineri să ajungă la maturizare? Pr. Asta cu privire la Lectio Divina. adică textul nu rămâne numai obiect de studiu. şi descoperind Cuvântul care interpretează. tot ce au folosit ei pentru rugăciune. Alois Bulai . sau să-l urmeze. o credinţă mai evlavioasă şi sunt puşi în faţa unei descoperiri în sensul că. care se face în 31 . fără a păstra mesajul. dar şi condamnă. se produce o destabilizare în credinţa lor “mai naivă”. deseori nu se expune foarte clar aceast ă experienţă profundă a întâlnirii cu revelaţia lui Dumnezeu. deseori instrumentală. În acele cazuri am fost nevoit să stabilesc nişte puncte de reper. Am rămas surprins de sensibilitatea cu care a fost atins aspectul acesta al Cuvântului care judecă şi care condamnă şi care poate fi tot mai nunaţat. s-au putut celebra momente vădit marcate de experienţa pe care am avut-o la această lectură în grup. oare ce se poate face exigent în acest sens? Pr. Sau în alte cazuri. pentru a o oferi poporului lui Dumnezeu. Gianfranco Maronese. care scriu influenţaţi de condiţia din care provin şi de comunitatea căreia i se adresează. în permanenţă la ceea ce se petrece în seminar. seminariştii să aibă parte de “Lectio Divina”. Cred că în ultima perioadă. Aş vrea să fac referire la necesitatea creării unei atmosfere biblice care să nu fie specifică doar seminarului. Alois Bulai Aceasta este de fapt situaţia şi nu cred că este momentul să-i judecăm pe ceilalţi. Totul funcţiona. care va constitui baza pentru predică şi cateheză. Pr. prin introducerea lui “Lectio Divina”. Datoria noastră este să ne străduim să-i formăm. sau într-o facultate de teologie. Pr. textul Sfintei Scripturi nu este numai cel care trebuie învăţat şi reţinut. mi se pare că ceea ce auzim interpret ămn într-un mod foarte personal. SVD Studiul Sfintei Scripturi nu este pentru a crea specialişti. Sper ăm ca această lectur ă să devină din ce în ce mai mult o practică continuă.

în pofida încerc ării pe care o au cu diferitele obligaţii. ca în seminarii să fie introdus un material sau o temă de pregătire pastorală a seminariştilor în acest sens. Sperăm să continue. s-a discutat această problemă şi anume că nu le este de ajuns seminariştilor să ajungă la o pregătire spirituală în acest sens. pe de altă parte. se întâlnesc spiritual cu Sfânta Scriptură şi într-o măsură oarecare. Peste tot în lume. să aibă o spiritualitate biblică. la scopul adevărat al Sfintei Scripturi. în diferite locuri. chiar şi în Hong-Kong când am fost. Vă pot spun că în ultimii doi trei ani. şi dacă ar trebui să vorbesc despre un singur lucru. să spun aşa. nu numai ca instrument de cateheză. şi personal. Feldkemper. Văd că există diferite “schizofrenii”. Olivo Bosa. Ştiu că în Ardeal. prin care şi prin Lectio Divina. a Sfintei Scripturi. deja mă simt în consonanţă cu acest lucru.seminar. practic. cu Biblia. Poate ar fi o soluţie de extindere în alte sfere şi cercuri studenţeşti şi parohii. Pr. Normal că trebuie să continuăm. să gândească deja puţin în mod biblic. Încă un lucru aş mai menţiona. Ştiu că se face la Butea. Deci ideea mea era. Alois Bulai Da. trebuie să ne întoarcem la rostul. să accentuăm şi să insistăm. care mi-a plăcut foarte mult. după ce ies din seminar. cu preoţii. ar trebui să fie luată în considerare o atmosferă biblică în cadrul Sfintei Scripturi şi pregătirea pastorală a seminariştilor. spun prin cuvinte simple că nu-şi pot vinde marfa. Părintele Joszef are o activitate foarte susţinută în aceast ă privinţă şi c ă are o şcoal ă de formare a formatorilor. au această direcţie spirituală în seminar. Dânsul a făcut astfel de experienţe chiar aici. Ne-am întâlnit pentru acest lucru şi am observat că există un adevărat interes din partea lor. şi le-a vorbit seminariştilor şi zic eu. Feldkemper. cu amabilitatea verbiţilor şi posibilitatea de a avea aici. dar sperăm să aprofundăm.J. Pr. Într-un seminar la Alba Iulia le-am oferit seminariştilor din pregătirea mea. Nagy Jozsef. că s-a început câte puţin. ajung la stadiul ca Sfânta Scriptură să devină lumea lor. în momentul în care se găsesc în faţa textului biblic. o treime a seminariştilor s-au interesat în aceast ă direc ţie. în ce măsură aceast ă atmosferă biblică s-ar putea realiza? Pr. care mi-au povestit despre activit ăţile pe care le desfăşoară. ci într-adevăr ca la un izvor al spiritualităţii noastre creştine. A fost apoi şi în seminar. la Adjudeni. Începutul este modest. S. se poate. Însă. deci nu devin apostoli ai Bibliei. repet este un început. acum aş menţiona. riscă. şi ca secretar al Federaţiei Biblice catolice. pe Pr. care luminează mintea. Pr. pe o scară destul de largă. la Traian. dar şi cu surori şi a fost o experienţă foarte interesantă. profesor la Institutul teologic romano-catolic din Alba Iulia Cred că pe lângă atmosfera pe care aţi menţionat-o. ei intră în această direcţie de însuşire ştiinţifică a lumii Bibliei. dar şi oficial. ştiu că se predică la Budeşti. şi care au nucleul Lectio Divina. De aceea. să se facă ceva pe plan metodologic. iar alţii care nu sunt destul de pregătiţi. Şi ar trebui să fie. puţini folosecs ca instrument Biblia. numai prin prezentare benevolă. se opresc în momentul 32 . în această direcţie. Superior Provincial În exerciţiile spirituale pe care le fac tinerii. din experienţa mea pe plan pastoral în dieceză. s-a declarat de mai multe ori. pe secretarul general al Federaţiei Biblice Catolice. Pe de o parte. dacă îmi permiteţi. cu privire la diferitele domenii de formare a seminariştilor. Eu am discutat cu câţiva preoţi tineri. Noi am avut. Unii dintre ei fac nişte legături frumoase. În ceea ce priveşte.

dar şi aceştia din urmă au dorinţa de a cunoaşte. Pr. Ignaţiu stătea cu caietul în mână şi scria aceste inspiraţii pe care le primea prin Maica Domnnului. rezultatele exegezei au adăugat că. Alois Bulai Interpretarea nu este corectă dacă nu ţinem cont de interpretările anterioare. dar care este adresată lui Dumnezeu şi căruia îi răspunde cu toată generozitatea. paroh-protopop de Sighetu Marmaţiei. înaintează mult mai repede.. stând cu Biblia deschisă o interpretează apostolilor care sunt în jurul ei.în care dau de greutăţi adică de nişte puncte care nu le sunt clare. să-i luminăm. S. atunci revelaţia divină le permite o relaţie intimă şi personală cu Isus Cristos. Deci pe de o parte. să-i ajutăm. o interpretare modernă. principiul Petrin. Aş sublinia deci acest aspect marian. care fac nişte legături. se opresc acolo. Trimisul lui Dumnezeu vine în întâmpinare! Trebuie să mă întâlnesc cu persoana respectivă. în Biserica mariană. cu Cristos. (. într-o relaţie personală cu Dumnezeu. Cuvântul..) Încrederea în Dumnezeu este foarte importantă. principiul Paulin şi principiul sfântului Ioan. Dacă trec peste acest obstacol. şi să nu-i lăsăm să se oprească numai la un nivel scăzut de înţelegere. sunt cei care au învăţat să reflecte asupra Sfintei Scripturi. trebuie să lucrăm mai bine cu tinerii noştri. delegatul Diecezei romano-catolice de Satu-Mare Dacă vorbim despre interpretarea Bibliei la bătrâni sau în cazul tineretului. Ignaţiu. un altar care pe un tablou prezintă coborârea Duhului Sfânt în următorul mod: raza Duhului Sfânt cade pe Maria care. începe să dea bucurie şi acea lumină care îi luminează şi acele aspecte care mai înainte erau blocate. Sf. Cuvântul lui Dumnezeu este inepuizabil. Între timp. Pe când este mult mai greu să intre prin Sfânta Scriptură. La Cracovia există.J Aceste două referate au atins problema formării prin Sfânta Scriptură a seminariştilor şi nu numai. înseamnă identificarea noastră cu atitudinea pe care o are ea în faţa Cuvântului. Cel care. Pr. iar alţii găsind anumite neînţelegeri. Scriptura începe să vorbească din interior. Tadeusz Rostworowski. au descoperit alte realităţi care pot să lumineze textul. are curajul să facă acest pas. Pr. Atunci. încercăm să o facem dar. Este munca. pe care. adică eu cred că şi cei 33 . pentru a face acest lucru trebuie să se depună mai mari eforturi. despre care se spune că au fost dictate de către Maica Domnului. care pentru ei înseamnă ceva frumos. Gindele Tibor. Este un lucru foarte interesant care arată ceea ce spune Baltazar că există în Biserica primordială. Maica Domnului. apare următoarea întrebare: Unde să punem accentul în pastorală sau cum să facem trecerea de la interpretare la aşa zis tradiţională. începe să simtă. aşa zis ştiinţific ă. Pr. Începând de acum. Pr. Aloi Bulai Când vorbim despre citirea sfintei Scripturi în sens marian. pentru a realiza sincronizarea atât pentru vârstnici cât şi pentru tineri? Pr. principiul Marian. Olivo vorbea despre exerciţiile spirituale ale Sf. Rector vorbea despre toată tradiţia de a interpreta Biblia. şi să guste mai mult. prin cea care a venit pe lume.

Sup. se deschid. O. chiar dacă ei vin cu o anumită reţinere sau. ca să ne putem cunoaşte bine şi calităţile dar şi defectele pe care le avem. Alois Bulai Nu. numai că noi descoperim puţin câte puţin. Atitudinea cu care s-au apropiat de textul Sfintei Scripturi.M. Pr. Mario Querini. pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. delegatul diecezei romano-catolice de Oradea În comunităţile neocatecumenale avem două seri cu un program special. Pr. Pr. Este Cuvântul lui Dumnezeu care se citeşte şi ecoul care răsună. Pr. făcând chiar seminarii mici. Cap. Am observat că nu le face plăcere să cumpere cărţi. au mai adăugat ceva. care îmi vorbeşte. Este o comunitate care nu se schimbă. unde nu avem o pregătire. ci s-a îmbogăţit. miercuri seara . am observat că ei nu preferă să aibă în mână sf. Seminariştii sunt cei pe care avem datoria să-i educăm. Nu ştiu dacă este ceva care este în conformitate cu dorinţa Bisericii.S. Părerea mea este că seminariştii câştigă totuşi puţin din forma de fond. Pr. existenţa iubirii mele pentru lectura personală a Sfintei Scripturi.M. trebuie să preceadă ca pregătire această programare a Cuvântului lui Dumnezeu şi apoi s-o continue în meditaţii şi în rugăciune. Nu este o deschidere prea mare spre această cale de a merge împreună în grup. Preferă să o asculte. pe calea neocatecumenală. Prov. o tradiţie cum a avut Moldova.liturgia cuvântului. Mârţ Mihai. în sensul lui adevărat. care i s-a 34 .B. numai că au îmbogăţit-o. Scriptură. aceeaşi comunitate de mult timp. prin posibilitatea educaţiei. iar neavând Noul Testament nu se pot da citate exacte. Aşa cum a fost inspirat de Duhul Sfânt. este acelaşi. un program special. Aş exprima o dorinţă în legătură cu confesiunile neoprotestante care se proliferează foarte vast pe tot teritoriul României şi mai ales în Transilvania. Augustin Silvestru Prunduş. Cu noi este acelaşi lucru. ca răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu. fiind Cuvântul lui Dumnezeu. este aceeaşi atitudine cu care ne-am apropiat noi. O. este la fel şi acum. Din experienţa cu seminariştii. Gindele Tibor S-a schimbat interpretarea? Pr. Şi imediat. cu o mic ă indiferenţă faţă de textul pe care îl au în mână. iar sâmbăta seara după programul “comunitatea mare”. liturgia euharistică. urechile celor care participă la aceste programe.vârstnici sunt deschişi ca să afle ceea ce este nou. interpretarea nu s-a schimbat. dar Cuvântul lui Dumnezeu. sau cu care se apropie tinerii de azi.F. Alois Bulai Dum cum am afirmat înainte. Nu trebuie să ne gândim numai la un anumit stadiu.

Dacă le vine o scrisoare de acasă. Aşa încât. Mons. cât şi reacţiile pozitive şi chiar şi cele negative. cât şi de a se uni cu Cristos prin citirea Sfintei Scripturi . În Biserica noastră.acordat poporului. Muranyi Terez . A face totul bine numai pentru Dumnezeu.Iaşi Am avut diferite grupuri de întâlniri în care s-a încercat să se studieze Scriptura. dar nu numai. trebuie să avem grijă cine citeşte în public şi mai ales trebuie să recunoaştem că nu oricine este în stare să proclame Cuvântul. care inundă casele şi vin peste tot.Roman 35 . Juan Barrera . mai ales iehovişti. a tipărit o altă broşură în acest sens. De aceea şi Sfânta Scriptură să o citească cu toată dragostea cu care au primit-o de la Părintele Ceresc. Întâlnirile cele mai relevatoare pentru ei au fost cele în care au avut posibilitatea de a-şi vedea viaţa prin prisma pasajelor biblice. Preasfinţitul Ploscaru. protestantă sau altceva? În afară de Noul Testament eu însumi consimt că parcă nu am toată dragostea să o citesc.Sup. cât şi pentru a putea răspunde atacurilor care vin din partea confesiunilor neoprotestante. Vladimir Petercă . Adică. s-a tipărit o broşură “Călătorie la iad cu Scriptura în mână” a Părintelui Lucian Pop. Institutului teologic şi Presa Bună. profesorilor de la Iaşi. după o perioadă se poate vedea care sunt criteriile folosite în viaţă şi felul în care fiecare dintre noi vede lucrurile. care posedă o înaltă pregătire. Oricine poate citi dar. Fr. scrisoarea Tatălui. dacă nu ştiu că e cea catolică. Cartea este scrisă pentru poporul de rând care doreşte să răspundă atacurilor şi conversaţiilor pe care le au cu aceşti propagatori sectari. după aceea. Pr.Iaşi Recomand seminariştilor cu toată căldura să citească şi să aprofundeze Sfânta Scriptură. ci pentru a transforma viaţa de zi cu zi a acelora care au asistat la aceste întâlniri. ei ştiu că le-o trimite tatăl şi nu au linişte până nu o citesc cât mai repede. fiind în stare atunci când evenimentele se petrec să le încadrăm în istorie ca fiind dirijate de Dumnezeu. şi de aceea m-aş adresa Preasfinţitului Petru Gherghel. Este căutată şi astăzi de către cei care au cunoscut-o şi care doresc să o răspândească. Întrebarea este: Ce Biblie să citească? Cea ortodoxă. dar eu aş ruga conducerea de la Iaşi. o tipăritur ă care să poată lămuri şi ajuta sufletele simple să se înalţe la cunoaşterea şi interpretarea corectă a Bibliei. subliniind că este Cuvântul.Societatea Surorilor Sociale . Am examinat criteriile folosite în viaţa de zi cu zi.cum s-a subliniat aici atât de frumos. Important este să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu. Fraţii Şcolilor Creştine . studiile în care Scriptura este fidel îndreptată în cadrul cel mai ştiinţific. Lectura zilnică să fie numai Sfânta Scriptură. Este oare imposibil să avem şi noi o Biblie catolică? Sr. răspunzând astfel atât la dorinţa lor de a trăi Scriptura. atât pe Preasfinţitul cât şi profesorii să editeze la un preţ acceptabil pentru masele populare. subliniind felul în care le-a fost influenţată viaţa precum şi reacţiile care au apărut. La următoarele întâlniri fiecare dintre participanţi a încercat să expună cât mai multe pasaje pe care el l-a studiat. Scriptura trebuie citită în Biserică.

Biblia şi pentru că rămâne acest lucru. întâlnindu-mă cu aceleaşi probleme. Părerea mea este că ar fi necesare măcar 5 ore de Biblie la nivel de început de liceu. să nu se coboare. această atmosferă a grijii faţă de Biblie.Doresc să prezint o dificultate cu care mă întâlnesc de fiecare dată în cadrul predării religiei la şcoli: când tinerii se întâlesc cu texte biblice şi fără să aibă informaţii generale despre lumea bibliei. De aceea. cei care mai ieri eram într-un climat cu totul liniştit. tremuram puternic când ne apropiam de Biblie. Mons. a formatorilor. nu trebuie să fie proclamată numai în Biserică.. Aşa a fost atunci! Acum nu ne putem imagina o formare integrală a unui seminarist. în centrele unde sunteţi dumneavoastră. sau dacă puneam. mai în vârstă. De la cei în vârstă. nu trebuie să credem că ceea ce este în Italia trebuie să fie imediat şi numai decât azi şi aici. dar a rămas totuşi în ambientul acesta oriental. căci aşa este cursul şi aşa trebuie să fie. Noi. Oricum tremuram. a unui călugăr. Petru Gherghel .. care a ajuns odată cu revoluţia (sau după revoluţie). Nu aveam voie să ne apropiem de bibliotecă. iar alţii. pentru că nu este posibil! Aceasta este o datorie a celor care vin la noi. care pentru noi este sacră. o făceam “cu mănuşi”. a profesorilor. Noi cu revoluţia ne-am schimbat. Am mai lucrat cu tinerii şi în afara orelor. sau ceea ce este în Spania sau Franţa. cum spune foarte bine părintele. este foarte bine şi că trebuie s-o luăm neapărat cu încetul. Mă bucur foarte mult că acest lucru a început şi. cu scopul introducerii lor în viaţa de rugăciune biblică.episcop de Iaşi Aş vrea să încerc în câteva cuvinte să intrăm în realitatea de aici. tradiţional. noi scriam şi dădeam răspunsuri din cursul lui. la celebrare. Noi am trăit o revoluţie. dar să observe această realitate. a unui religios fără această pregătire şi este bine că acest proces este iniţiat încă din şcoală. La sinodul Episcopilor s-a vorbit foarte mult despre misiunea bisericii greco-catolice. Acum este datoria seminarului faţă de seminarişti. de la interpretările celor în vârstă la interpretările noastre. şi anume s-a spus. Pentru că există acea diferenţă care încet-încet trebuie să se echilibreze. Nu vreau să specific acum că noi avem multe lipsuri şi nici nu doresc să explic că da. Pentru noi. Am ascultat intervenţiile celor care erau experţi în această problemă şi am zis că este bine s-o prezint şi cu această ocazie. că începe în casele de formare ale familiilor religioase. prin aceast ă revoluţie şi prin Conciliul Vatican II. Vreau să afirm că 36 . (. s-a schimbat ceva. s-a accentuat şi încă se mai accentuează cât de importantă a fost şi rămâne celebrarea Liturghiei şi nu s-a vorbit prea mult despre folosirea Bibliei aşa cum s-a prezentat aici. s-a realizat în schimb în trăirea vieţii noastre creştineşti. ar fi foarte important să se introducă în programa şcolară câteva ore rezervate pentru Sfânta Scriptură. în casa noastră. să abordeze o nouă atitudine faţă de studiu. Biblia nu trebuie să rămână numai un titlu. să înceapă o muncă internă de schimbare a atitudinii faţă de Scriptură. pot spune şi mai mult. iată că ne aflăm într-o situaţie cu totul nouă. a unei călugăriţe. având puţine cărţi. Adică să-i determinăm pe toţi ai noştri să se schimbe. în seminariile noastre şi în acest centru al părinţilor verbiţi. ca să ne transformăm. dar trebuie s-o avem în mâna noastră.) Noi cum am făcut exegeza? Ne dicta un profesor la catedră. Trebuie să avem răbdare cu cei care au învăţat să păstreze Biblia şi s-o asculte de la alţii. Mai înainte noi nu aveam voie să punem mâna pe Scriptură. să ne schimbăm. Vă rog să aveţi grijă şi să avem cu toţii grij ă şi răbdare. Chiar dacă ea nu s-a realizat în anumite planuri politice.

Florentin Crihălmeanu Într-adevăr pentru Biserica orientală lirughia rămâne. Biserica greco-catolică a demonstrat că în timpul dictaturii a fost perfect puternică şi valabilă celebrarea Liturghiei. iar duminica nu mai vin la liturghie pentru că trebuie să meargă să facă “practica religioasă”. 20 sau 30. Apar reacţii extraordinar de mari împotriva acestor mişcări neocatecumenale. în Orient. dar Liturghia este de fapt celebrarea Cuvântului şi o parte a Liturghiei este chiar liturghia Cuvântului. Dacă este cazul. Lex orandi şi Lex vivendi. Pentru noi poate.ortodocşii . Nu zic că trebuie să dăm înapoi. dar corelate. nu numai pentru câţiva. Pentru că aceste grupări. de a catehiza. dumneavoastră care aveţi de acasă caste “comori”. cea ierarhică şi cea carismatică. Acel Lex credenti. Începând de la cel mic. Ceea ce crede tezaurul credinţei care se află în întregime în Sfintele Scripturi. veşmântul acesta ceremonial este puţin mai fastuos şi practic Biserica a fost îmbrăcată într-o haină simbolică. Desigur sunt nişte exager ări acolo. mergând în lume. Deci. şi pentru Biserica catolică în general. Am avut bucuria de a face o lucrare despre această temă: “Modul în care Biblia se regăseşte în iconografia pe care o utilizăm în cadrul liturgic”. rămân numai 10. considerate ca valori. dacă s-a schimbat şi acest lucru este foarte frumos şi pozitiv. să preia această datorie de a studia Biblia. aşa cum spune şi Lumen Gentium . dar este nevoie să avem totuşi “lideri”. cea voită de Cristos. centrul. sunt frumoase. care a menţinut şi a întreţinut în credincioşi fidelitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică. Trebuie să avem grijă. nu am făcut nimic. de a face totodată intervenţii pe lângă această mare celebrare liturgică. între ortodocşi. se schimbă. pe care ei trebuie să le analizeze. că trebuie neapărat luate în considerare acele două componente ale Bisericii de astăzi. rugăciunea. în sinod s-a discutat foarte mult şi s-a afirmat că există mijloace foarte folositoare astăzi pentru redescoperirea acestei Evanghelii şi că aceste mijloace trebuie primite. atunci nu am făcut nimic. cu toţi. Deci. nu numai cu cea a cunoaşterii împărtăşirii ci şi a transmiterii Bibliei. Preasfinţitul Mons. să se vadă cum reacţioneză lumea. dacă ele rămân separate de marea comunitate. şi trebuie să avem grijă ca prin ei şi cu ei să mergem mai departe în studierea Scripturii. Această a doua dimensiune. Această îmbinare a liturgiei cu latura cunoaşterii. care să fie un ferment pentru toţi. Dacă una nu ţine cont de cealaltă. şi atunci cu siguranţă şi limbajul tinerilor. vreau să spun că. o renunţare la ceea ce era tradi ţional. trecerea se face prin intermediul teologiei simbolice şi mă bucur că Preasfinţitul Gherghel a vorbit despre această problemă. pentru că dacă ne limităm numai la câţiva. formează de fapt materialul principal pentru rugăciunea noastră. dar. Nu ştiu dac ă mai târziu va deveni ferment. puternice. pe care le introducem aici la noi încetul cu încetul. sau dac ă liturghia de sâmbăta noaptea. Eu am spus în cuvântul meu de început. la tineri şi la cei în vârstă. dar dacă îi separă de la liturghie şi îi duce într-o altă parte.există o rezistenţă foarte puternică. atunci ce am făcut?! Adevărul este pe undeva pe la mijloc.fons et culmen -. facem neocatehizare cu toată lumea. care este foarte importantă şi care trebuie luată în considerare în acest ansamblu al Bisericii în care ne aflăm noi. Este foarte important să cunoaştem Biblia. mai ales că ne acuză că aceasta este o pacoste. Trebuie să înveţe şi ei .. atunci nu este o realitate a Bisericii. Biserica ortodoxă încă nu s-a deschis complet. În anaforele pe care le utilizăm 37 . o schimbare. Tocmai de aceea.

De ce acest veşmânt care şi astăzi în ceremoniile pontificale şi în alte ceremonii care. toate aceste cântări pe diferite tonalităţi. textele erau proclamate aşa cum se proclamau decretele regale. cuvintele Sfintei Scripturi. să ajungem să devină într-adevăr realitate. acest simbolism. dar de care se apropie arareori. Subliniez deci importanţa catehezei liturgice şi a exegezei biblice. poate că aş spune la limită. se încearcă din nou să se actualizeze. Totuşi. plecând de la gesturile cele mai simple pe care le face preotul. la noi. Alţii sunt mai îndreptaţi spre acest dinamism al liturghiei bizantine. proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu nu este nici operă artistică. în sinteze dogmatice. aceste lecţii se limitau la un moment dat la a învăţa pe de rost textul Sfintei Scripturi.în cadrul liturghiilor în bisericile bizantine. Cu bucurie am ascultat aceste conferinţe care s-au prezentat astăzi şi cu cât respect. trecând de ex. pentru că sfinţii părinţi erau atât de familiarizaţi cu textul Sfintei Scripturi încât. Aurul care reprezintă acele litere. nu mai există din nefericire. troparele care sunt scrise tot de marii sfinţi părinţi ai Bisericii. ci este un material care apare în urma unei puternice trăiri a cuvântului Sfintei Scripturi. de intimitate şi de respect faţă de acest text. mai îndreptaţi spre meditaţie. să spun aşa. nu contează atât de mult. Sfânta Scriptură rămâne poate o carte de bibliotecă şi care pentru intelectuali este într-adevăr o carte necesară în bibliotecă. Sf. ci interpretând la lumina Sfintei Scripturi se regăsesc traduse în culoare. Dacă în vechime. cred că astăzi. spre momentele de linişte. deces sau altele. poate în cazuri de boală sau suferinţe în familie. în micile comunităţi unde trebuiau să ajungă. mi se pare că există o oarecare indiferenţă la un anumit nivel faţă de Sfânta Scriptură (da. A cunoaşte psaltirea pe de rost în vremea aceea era un lucru obişnuit pentru că nu existau cărţi. pentru că mi se pare. Forma de manifestare a cultului. citim. diamantele care sunt acele litere care se află între aceste coperţi. tocmai pentru a se simboliza preţiozitatea textului care este dincolo de acest veşmânt. care nu este o pictură pioasă să spunem aşa. de fapt. ca simbol al rugăciunii care se înalţă la Dumnezeu. este bine. să nu se creadă că este un material artificial sau un material gândit de către o persoană în mod subiectiv. cu câtă evlavie s-a vorbit despre textul Sfintei Scripturi. nu concretizăm. Cosma Monahul şi mulţi alţii. Sărutarea Sfintelor Scripturi. Apoi bineînţeles Lex orandi. iconografia. Ioan Damaschin. acum de multe ori. aşa cum se mai vede în alte părţi. Lex vivendi. le-au sintetizat în scurte imnuri. nu este operetă sau operă. suntem într-o perioadă în care. scurte tropare. cine a înţeles ceva este câştigător. prin fumul tâmâii. se pot regăsi fragmente din Sfânta Scriptură. cum este liturghia ritului latin. cu pietre preţioase şi care se aducea cu procesiune mare în Biserică. Unii sunt poate. Dar acel respect sfânt faţă de cartea care era învelită în tablă de aur. foarte bine. citau în mod spontan fragmente întregi din Sfâmta Scriptură. dintr-o suflare au citit textul. un gest de dragoste. Acestea sunt de fapt. există. această bogăţie de culoare. prin intermediul teologiei simbolice. mergem mai departe). Deci practic. ci trebuie să fie o citire care să permită tuturor acelora care se află în acel ambient să înţeleagă în mod 38 . Este un material catehetic imens pentru ca într-adevăr liturghia să devină centrul vieţii noastre. care după ce au meditat multă vreme la aceste mistere. este de fapt. în lumea laică. Apoi toate aceste icoane colorate. toate acestea sunt un mod de codificare a Scripturii. după proclamarea Evangheliei în mod asemănător. Referitor la mediul clerical. Este trecerea care se face de la text. În mod asemănător. restul nu contează. sf. Cateheza care. proclamarea textului despre care iarăşi s-au vorbit. trăire prin noi. vin cantorii mai mult sau mai puţin plictisiţi. trebuie să pună în lumină tocmai legătura cu Sfânta Scriptură. ceea ce ne rugăm.

pentru a face o alegere corectă. Eu profit de această ocazie pentru a-i mulţumi pentru tot sprijinul şi lumina pe care o aduce prin acel focar de lumină care este comunitatea Părinţilor Iezuiţi de la Cluj. în apropierea Clujului. În multe lucruri care mai înainte erau întunecate s-a făcut puţină lumină. Acest îndemn este foarte bine structurat. despre explicarea Cuvântului cred că s-a vorbit destul. exemplul prin excelenţă. Spiritul Sfânt este prezent şi crează comuniune. având la bază tocmai Cuvântul lui Dumnezeu. Tuna. Făcându-se un studiu tot mai aprofundat asupra acestui lucru tocmai că scoatem şi apreciem şi mai mult valoarea acestui îndemn. se poate exprima pe mai departe cum deja s-a început să se facă şi la noi. Şi multe persoane. a ţinut toate aceste Lectio Divina care au avut un impact foarte puternic asupra tinerilor şi nu numai. Fiecare constituţie. Lectio Divina se ţinea luni seara. Olivo Bosa. în acel context s-au decis pentru seminar sau pentru viaţa consacrată. acest izvor de apă vie care este Cuvântul. fulgera. Când se studiază Sfânta Scriptură. Ocazie pentru a alege un drum în viaţă. vara. în decursul veacurilor. Ilie Sociu . însăşi structura acestui îndemn apostolic aş putea spune că rezumă ideea şi concepţia tuturor constituţiilor. Oamenii sunt însetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de modele de viaţă. locul unde se află şi noviciatul acestei comunităţi. persoana de referinţă pe care noi o avem în zonă este Părintele Olivo. dacă o luăm aşa. a Cuvântul lui Dumnezeu. care sperăm să se ridice cât de curând acolo în zonă. Pr.J Observăm şi noi că am lăsat pentru un timp întâlnirile comunitare. Susţin din toată inima. Şi în acest sens. Mons. Ei au reuşit să ne ofere această permanenţă a Cuvântului lui Dumnezeu. dar nu am reuşit. Sfinţia sa la Ciocârlău. însă am făcut comparaţie între diferitele congregaţii. 39 . potrivit ideii fondatorului sau fondatoarei. tuturor comunităţilor. congregaţiilor religioase din România. de a acţiona între membrii comunităţii. iarna. astfel dăm posibilitatea Spiritul Sfânt de a lucra. De asemenea. în nişte condiţii destul de sumare face exerciţii spirituale cu tinerii. în diferitele împrejurări. setea poporului lui Dumnezeu de a primi acest “aliment”. despre ce este vorba în acel text. explicat în mod competent. se caută. Suntem astăzi departe de această proclamare. faptul de a vorbi. Se lucrează împreună. De aceea. pe diferite categorii de vârstă. însă există puncte comune la constituţiile fiecărei congregaţii sau familii religioase. S. şi acestea sunt atât de bine coordonate încât. Acestea toate sunt înmănunchiate în îndemnul apostolic atât de frumos. are punctul individual. se cercetează. proiectul de clădire. Este un om foarte modest. pentru că într-adevăr toată lumea are nevoie de acest aşezământ. în sensul comunicării şi al comuniunii care. pe timpul verii. oricum ceea ce doream să subliniez ca şi idee este. potrivit carismei. s-a clarificat. ideea comună este foarte bine exprimată şi în îndemnul apostolic despre viaţa consacrată. Pr. nu mai insist.concret. în diferite locuri în Cluj. nu-i place să-l laud. dar să ştiţi că dânsul a reuşit să menţină ani de-a rândul acele “Lectio Divina” cu tinerii studenţi. Aceasta este practic proclamare şi etimologia cuvântului o spune. de a împărtăşi. se revine la proclamarea a ceea ce se făcea cu toboşarul pe vremuri. Cu o perseverenţă de invidiat pe care noi ceilalţi am încercat să o creem în anumite grupuri.Vocar episcopal al Arhidiecezei de Bucureşti În privinţa împărtăşirii ideii comune despre trăirea Sfintei Scripturi.

cât şi pentru ale credincioşilor noştri. pe Scriptură. rămânând în comuniune cu Biserica şi comunicând carisma pe care Dumnezeu ne-a oferit-o. cu menţiunea: “Vedeţi. am stat până în octombrie 1948. cu morala. anul II de teologie. Dar nu am reuşit. Astăzi trebuie să accentuăm prin Lectio Divina şi prin oferirea de cicluri de lecturi biblice. trebuie să acceptăm accentuările şi ecourile diferite ale Cuvântului divin în fiecare congregaţie. Atunci mi-am zis. Pr. este prezent în membrii de astăzi.20). Vasile. am găsit în opera ascetică a sf. Fiecare Institut trebuie să se gândească să refondeze astăzi spiritualitatea următorului. luminaţi de Spiritul Sfânt. Perisset Sunt convins că şi Constituţiile congregaţiilor înfăptuiesc un mesaj biblic aşa cum a fost trăit de către Întemeietor. considerând mereu urmarea lui Cristos ca centrul vieţii consacrate. Salutându-ne cu salutul Bisericii din Liturghie: 40 . Am încercat apoi să transplantăm viaţa benedictină în sânul bisericii noastre şi într-o oarecare măsură Congregaţia orientală a fost de acord. că nu-mi rămâne altceva decât să intru la bazilieni pentru că acest lucru era posibil. Deci. spune sf. Augustin Prunduş Excelenţă! Ţin să vă mulţumesc pentru ceea ce aţi spus. nu am putut transplanta viaţa benedictină în sânul Bisericii române greco-catolice. pentru confraţii mei. pentru că acest Spirit care a fost prezent în fondatori. cu epistolele. oare nu ar trebui să fie mai dezvoltată atât pentru comunităţile propriu zise ale vieţii călugăreşti. am încercat să-i conving pe credincioşi că atât în familie. nu este pentru noi. Şi la 21 noiembie 1947 am intrat. în predicile mele. pentru fraternităţile noastre.Nunţiu Apostolic. ca un grup de preoţi din România să plece într-o mănăstire benedictină. pentru că m-aţi făcut să văd mai bine calea lui Dumnezeu pentru a deveni calugăr bazilian. cât şi atunci când vin la Biserică. dacă puteţi pleca”! Şi nu am putut pleca! Deci. “Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu. Eu. am continuat cu părinţii asumpţionişti când am ajuns la Roma. Am încercat să facem o comunitate în sânul Bisericii greco-catolice asemenea oblaţilor de Sf. când ne-am împrăştiat. trebuie să simtă că se adună în numele lui Cristos. Am început cu părinţii iezuiţi când eram în anul I de teologie. Mons. acolo sunt şi eu în mijllocul lor”(Mt 18. De ce spun că am văzut calea providenţei? Pentru că tot ceea ce aţi accentuat în legătură cu Biblia. Conciliul însuşi a accentuat ca toate persoanele consacrate să devină mai conştiente de carisma proprie. etica. regulile pe scurt. El este în mijlocul lor. Cum trăieşte Cristos în mijlocul comunităţilor noastre? Oare nu merită această idee mai multă atenţie din partea noastră. Nu suntem numai cei care copiază. Ce nu este în conformitate cu Scriptura. în mijlocul nostru. J. care au responsabilitatea de a-l face prezent după carisma lor. Asceticonul cu regulile pe larg. Olivo Bosa De la un timp începe să se vorbească despre refondare. Însăşi reforma liturgică ne orientează în această direcţie. Vasile cel Mare. Pr. pe care o vor indica dânşii. Cristos este viu în Biserică prin trupul său mistic. toate fiind bazate. o legătură mai mare între Constituţii şi Biblie. suntem cei care primesc acest spirit şi ştiu să-l trăiască în mod radical în contextul de astăzi. Carol Boromeu de la Milano.

În unele cazuri nu au fost respectaţi în carisma lor. pe care o numeşte Trupul mistic al lui Cristos. În comunităţile noastre religioase înfăptuim acest adevăr şi trebuie să-l mărturisim. Pentru un episcop. Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Eu mă bucur foarte mult că preoţii noştri. şi să-i spună: “Aceasta este carisma ta şi trăieşte-o!” Episcop Petru Gherghel Biserica manifestă bogăţia darurilor şi a sfinţeniilor pentru că a fi numai un singur fel de slujitor. Au întâmpinat multă rezistenţă când au încercat să facă cunoscută carisma lor. Nu spun că nu sunt şi părinţii care aparţin unui ordin implicaţi. în Vatican. să vă bucuraţi de ea. Dar această varietate de carisme face ca într-adevăr frumuseţea Bisericii să fie completă. Pr. de aceea noi vă îndemnăm să vă păstraţi identitatea. Nunţiul apostolic. Episcopul se bucură şi trebuie să se bucure când ştie că. Subliniez că nu numai pentru noi preoţii. şi aceasta este o mare bogăţie. în comunităţile noastre. să-l simţim şi să-l trăim pe Cristos în această prezenţă comunitară. iar alteori congrega ţiile religioase au venit aici din dorinţa de a împărtăşi experienţa lor. este firesc să ştie că în dieceza sa sunt oameni care muncesc şi care se roagă. a superiorilor noştri. dar ei sunt chemaţi să fie în pastorală. Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Este mult până vom vedea aici o Biserică luptătoare. Şi această frumuseţe a carismelor. şi să o prezentaţi ca o valoare 41 . să se roage împreună. sau pentru cei care sunt direct implicaţi în pastorală. Toate congregaţiile prezente în România trebuie să trăiasc ă în comuniune misiunea lor.“Cristos în mijlocul nostru!” răspunsul: “Este şi va fi”.Mons. desăvârşită. urmându-şi vocaţia. atât masculine cât şi feminine reprezintă şi un imbold pentru preoţii care aparţin diecezei. adică urmarea lui Cristos şi colaborarea cu Biserica locală pentru a fi adevăraţi martori ai comuniunii. s-au pentru a-şi trăi carisma lor. să ajute pe fiecare să-şi găsească carisma. Nu sunt implicate în alte activităţi. Mons. are în biserica sa persoane care se ocupă cu această activitate liturgică. încep deja. Părinte.căci cei care fac parte din viaţa consacrată. desăvârşită. se roagă. Sunt sigur că sunteţi la curent cu ceea ce a făcut sf. bine şi frumos. Cuvântul comunitar al lui Dumnezeu. J. care încearcă să ajungă la perfecţiune. în parohiile noastre. trăit în comunitatea credincioşilor. ar fi o sărăcie. dar şi pentru întregul popor al lui Dumnezeu . Olivo Bosa Este adevărat că uneori am fost chemaţi aici din partea episcopilor. Perisset Sf. cum este firesc. A adus recent o congregaţie de surori de clauzură care se roagă tot timpul. Ilie Sociu ne-a chemat să ne întoarcem la viaţa consacrat ă . sunt pentru poporul lui Dumnezeu un semn. acest lucru este o bogăţie care vine de la sufletele consacrate. dar are şi persoane care se roagă. mai ales din partea localnicilor. în porţiunea teritoriului său are suflete care muncesc. Aici intervine rolul Episcopului. Este un semn al valorilor escatologice. Paul vorbeşte deseori de comuniunea în Biserică.

să-l ofere celorlalţi. Dimpotrivă. fără să vă temeţi sau să se teamă cineva că pierde ceva. aşa cum ne-a spus Nunţiul în cuvântul său. Mă gândesc că acest lucru trebuie să-l trăiţi cu adevărat şi descoperindu-l. Iordanul trece prin Genezaret. o spun şi aici. în prezenţa sa mângâietoare. pentru că Genezaretul transmite apa mai departe care revine în Iordan. ajunge în Marea Moart ă. grup de activitate nouă. să-l ofere Europei. care dă speranţă. când oferă câştigă! Eu le-am spus şi altora. Fiecare episcop. pentru c ă El este singura speranţă pentru noi şi pentru lume. încurajatoare. diecezei noastre. Sinodul la care am luat parte a avut menirea să-l redescopere pe Cristos prezent în Biserica Sa. prezentându-vă următorul exemplu: în Palestina sunt două lacuri . fiecare ordin are menirea ca descoperindu-l pe Cristos în mijlocul şi trăindu-l. să-l ofere ca speranţă pentru ceilalţi. activ. ajută Europa să trăiască în această armonie şi polaritate. fiecare familie creştină. REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI 42 . dar câştigul este. Fiecare congregaţie.Genezaret şi Marea Moartă. La fel ca şi o dieceză care dă altora. călugăriţele au un merit foarte mare”. câştigă. Ambele sunt alimentate de acelaşi izvor. şi acesta e plin de viaţă. aceeaşi apă. îl veţi putea oferi şi altora. şi pe acest Cristos pe care l-a descoperit viu. păstrându-vă identitatea şi oferind şi altora slujirea voastră poporului nostru. Sigur că nu trebuie să facem acum calcule. fiecare dieceză. să-l descopere pe Cristos. Vă încurajăm pentru ca să vă păstraţi această fidelitate a carismei care vă face să fiţi fideli faţă de Cristos. O congregaţie care dă şi altora din bogăţia ei. călugării. Trăirea lor în comuniune. câştigă. congregaţie. elevilor noştri. preoţilor noştri. Mi-a plăcut foarte mult când generalul ordinului franciscan a spus aceste cuvinte: “Să nu uitaţi că pentru unitatea Europei.şi pentru ceilalţi care fac parte din alte familii. fiecare familie. o mai repet odată. care iartă. ortodocşilor noştri. Şi acolo Genezaretul care intră plin de viaţă. în unitate. ele se vor face la urmă. Deci viaţa de acolo dispare. de aceea. veţi avea numai de câştigat. neplecând mai departe. moare. prezent.

ci chiar şi întrebările de bază ale credinţei şi însuşi posibilitatea de a vorbi despre Dumnezeu au devenit discutabile. dacă merg. în cadrul cărora comunitatea credincioasă a fost la baza religiozităţii. grija marelui dogmatic. Altfel îşi va pierde legătura cu lumea către care trebuie să se adreseze şi căreia trebuie să-i transmită Vestea cea Bună a iubirii dumnezeieşti”. deoarece membrii . constată sociologii Bisericii de acolo. respectiv liberalismul. respectiv în urma turismului sau al posibilităţilor de lucru în străinătate. de atunci a devenit deja grija generală a teologilor dar şi a păstorilor Europei apusene. Astăzi deja. Destrămarea lentă se simte deja şi în comunităţile noastre din Ardeal şi este de aşteptat ca fenomenul să se prezinte peste tot în ţară. respectiv reflectez asupra modului. Încet însă. în societate şi în rândul oamenilor. etc. acest val de secularizare ne va invada şi pe noi. Nu vreau să trag clopotul de alarmă prin această schiţare a viitorului în faţa noastră. I. Vreau doar să atrag atenţia asupra schimbării de mentalitate care se petrece şi la noi. din păcate. sub influenţa mijloacelor mass-media. în cadrul căruia formele tradiţionale ale predicării şi ale administrării sacramentelor erau fructuoase. Cu decenii în urmă. însă cu atât mai mult are efect asupra lor alternativa societăţii. care ar avea eficacitate în mijlocul acestor împrejurări sociale. fiind încă profesor în Tubingen: “Cea mai mare problemă a teologizării de astăzi este faptul că nu numai dogmele sau reformele. evanghelizarea este o problemă vitală pentru Biserica din Europa de Apus. şi în cadrul acesteia căutarea noilor forme ale predicării. botezaţii nu mai merg doar “din obişnuinţă” la Biserică. De aceea. cum ar putea regăsi Cuvântul acest loc conform reformei conciliare. Sfidările epocii noastre în faţa predicării Episcopul Walter Kasper spunea în 1967 la o conferinţă a dogmaticienilor germani. tratez locul Cuvântului lui Dumnezeu în predicare. În Ungaria în ultimii 20-25 de ani s-au destrămat în mare parte comunităţile satelor cu religiozitate tradiţională. Nu putem spune că se răspândeşte potrivit unui program anticipat şi peste tot valabil. Această secularizare distruge treptat legăturile ecleziale ale religiozităţii populare. în timp ce mentalitatea materialistă a lumii îşi va face auzită vocea în rândul oamenilor. trebuie să examineze această schimbare. în care Biserica nu mai este singurul factor hotărâtor al mentalităţii. pentru ca predicarea noastră să fie fructuoasă în procesul noii evanghelizări. teologizarea este nevoită să clarifice urgent şi în fond posibilităţile şi modalităţile ei de a putea vorbi şi de a fi chemat să vorbească despre Dumnezeu. căci în fiecare ţară sau regiune există circumstanţe specifice. însă trăsăturile ei generale pot fi observate pretutindeni. în urma impersonalizării în cadrul urbanizării. trebuie să43 .au trăit sacramentele. spunea profesorul. dar cel puţin din obişnuinţă în interiorul cadrului . unde domină secularismul. în mijlocul împrejur ărilor noi. Se va rări rândul credincioşilor care îşi practică religia cu conştiinţă. în acest elan al europenizării.şi dacă nu cu convingere deplină.BIBLIA ÎN PREDICARE În referatul meu. Deja nu mai există acest cadru comunitar dominant de religiozitate în societate. Şi omul Bisericii care are misiunea de a propovădui Vestea cea Bună omului de astăzi. chiar şi în procesele de schimbare din ţărilor est-europene. În vederea remedierii acestei situa ţii. Secularizarea mereu în creştere oferă alternativa societăţii.

atunci voi vorbi în aşa fel. şi în aceste condiţii să căutăm strategiile de predicare şi de evanghelizare cât mai fructuoase. Acesta este mereu actual şi mereu cu putere. Nu este vorba nici de autocritică. sau dacă trebuie să vorbesc despre el. Şi astfel dacă lipseşte misterul. însă nu va fi imaginea lui adevărată. şi raporturile vor suferi leziune în autenticitatea lor. cum apare aceasta în urma deceniilor sau dacă rădăcinile secularizării le caut în timpul iluminismului. Cum stau credincioşii noştri în faţa lui Dumnezeu? Constatarea mea în termeni de filosofie a religiei o pot exprima astfel: nu mai este Dumnezeu mister pentru omul de astăzi. adică în misterul lui Dumnezeu îl pot găsi pe celălalt om.în urma secolelor. care dictez.28). care pentru el înseamnă problemă în sensul prezentat mai sus? După părerea mea. Cum putem vorbi deci despre Dumnezeu omului de azi. dar ne ajuta cu harul lui. ne mişcăm şi suntem” (Fap 17. încât această vorbă va corespunde realităţii lui. atunci el stă în faţa mea precum cineva care ştie (sau nu ştie!) să răspundă la întrebările mele. concepţiei mele despre el. care ni s-a manifestat în persoana lui Isus din Nazaret până la realitatea crucii. sunt gata să accept tot ce-mi oferă de la sine ca revelaţie. ca să poată dărui ceva din sine omului. ci vreau foarte scurt să mă ocup în esenţă de mentalitatea lor. dar şi viaţa până la urmă. aceste trăsături specifice ale omului de astăzi. eu sunt de fapt acela care vorbesc. această imagine a lui Dumnezeu va conţine şi limitele acestei lumi. Dacă însă Dumnezeu îmi este problema. căci voi vorbi ca un om al acestor vremuri. Ştiu că numai el este capabil să-mi dezvăluie misterul lui. Chiar şi caracteristicile timpurilor de astăzi. Şi de aceea. atunci în comportamentul meu de bază mă interesez de El. La această nouă modalitate ne îndeamnă ultimele declaraţii ecleziale. trebuie să-şi evalueze posibilităţile de acţiune. Imaginea mea despre Dumnezeu o formez potrivit lumii mele. mult mai problematică. Dacă mă aflu în faţa lui Dumnezeu . ci mai degrabă este problemă.şi clarifice credinţa. Dumnezeu mi se va revela. precum ar trebui să fie. Aceasta este alături de experienţa atâtor fraţi de-ai mei preoţi şi experienţa mea de zece ani de slujire ca preot. În cazul acestui tip de raport cu Dumnezeu va intra în criză nu numai credinţa. În aceasta însă. La o analiză a situaţiei actuale nu vreau să mă ocup acum de diferitele influenţe sociale. Şi astfel viaţa comunităţii va deveni mult mai încărcată. ţinând cont de toate acestea trebuie să găsească modul cât mai convenabil de a propovădui mesajul etern al Evangheliei în aşa fel. În dezorientarea mea cedez în faţa lui. Căci în lipsa misterului va dispare din viaţa noastră şi Dumnezeu cel viu.mister. mă deschid faţă de El. Nu prin Cuvânt există problema. atunci mă voi umple de el. Trebuie deci să analizăm bine aceste timpuri. identitatea în urmarea lui Cristos. Dacă sunt gata să-l ascult astfel. care au efect asupra credincioşilor noştri. De aceea îl ascult. deoarece toţi “în el trăim. apoi îmi va deveni problemă şi omul. Şi aici nu mă gândesc numai la noutatea de prezentare a 44 . încât acesta să-l interpeleze şi să-l formeze pe omul de astăzi. şi astfel doar în mister. cel care nu numai că ne ţine. căci nu cred că există vreun preot care ar vrea să împiedice în mod conştient procesul de activitate a Bisericii. Însăşi Biserica ne îndeamnă în acest sens. trebuie să vorbim într-o formă nouă şi globală despre El. totodată voi fi inteligibil şi în faţa altora. ne sunt date ca şi cadru în care să ne îndeplinim misiunea primită astăzi de la Cristos. Timpurile şi schimbările se află în mâinile lui Dumnezeu. deci . dar în sensul vitalităţii trebuie să fie nou acest mod în care propovăduim iubirea lui. Şi dacă Dumnezeu îmi va deveni problemă. pentru ca să se răspândească larg şi în mod fecund cauza lui Cristos. începând cu declaraţiile Conciliului Vatican II până la ultimul mesaj al Sinodului Episcopilor pentru Europa. Dumnezeu are nevoie de astfel de comportament. încheiat cu câteva zile în urmă. ca să poată vorbi. fără să-mi dau seama. va fi imaginea mea despre Dumnezeu. Nu atât în sensul cuvintelor. Şi dacă el mă va provoca să vorbesc. El este acela care schimbă timpurile noastre. a acestei concepţii.

. prezentând iubirea lui Dumnezeu până la înălţimea dramatică a crucii. Înseamnă. îl voi dezvolta mai explicit cu diferite propuneri practice corespunzătoare ultimelor declaraţii bisericeşti. vor fi împreună cu profeţii.. Conduce. Acest punct de vedere îl voi argumenta acum cu clarificări biblico-teologice. Se oferă pe sine. În urma învierii sale şi din delegaţia lui. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. Dar nu despre ceva despre care ar trebui să vorbim. Prin lege prezintă direcţiile comportamentului acestui popor cu care s-a unit pe muntele Sinai. Acest cuvânt este formator de istorie. Nu din întâmplare vor deveni ei adevăraţi conducători. prin fapte concrete de mântuire şi activitatea lui de păstorire a lumii. vie a lui Isus Cristos. ca să trăiască în mijlocul lor şi să-i îndrepte. despre adevăruri dogmatice. etc. nu vrea să aibă acum sens restrictiv. în mod explicit. Dumnezeu se face prezent generaţiilor viitoare. în sensul cuvintelor cherussein sau evanghelisesthai înseamnă proclamarea solemnă. II. Pe El ar trebui să-l predicăm. precum se arată acest lucru în scrierile sapienţiale. Esenţa acestor fapte va fi înţeleasă şi mărturisită de către membrii poporului ales generaţiilor următoare. Această clarificare a sensului cuvântului. prin care tot Domnul vorbeşte prin duhul lui. principii morale. trebuie să-l propovăduim însuşi pe Cristos în mod viu în predicare. adică se realizează prin El. are mai multe semnificaţii. Isus Cristos este Cuvântul. cele din ceruri şi cele de pe pământ. pe cineva ar trebui să propovăduim. pentru ca Evanghelia Pascală să ajungă la toate popoarele şi ei toţi să devină ucenicii lui Cristos.. prin comentarea Torei. în dialogul intratrinitar. Tablele de piatră nu amintesc numai de marele eveniment. Această Lege formează baza Legământului.. Căci “viaţa a ap ărut” (1 In 1. pe actorul principal al evenimentului pascal. În Noul Testament însă această noţiune. Verbul. pe El ar trebui să-l facem auzit. Reflecţiile lor.. dar mai ales la noul raport personal al predicatorului faţă de predicare. proclamarea evenimentelor mântuirii. până la marginile pământului.conţinutului predicării. care totodat ă este Cuvântul lui Dumnezeu.întru El au fost făcute toate. În unison cu ei vor reflecta după aceea şi înţelepţii despre operele lui Dumnezeu. de exemplu. Însă Isus nu este cuvânt numai în interior. şi în mod explicit pe poporul ales. Această lege va fi explicată apoi de către profeţi. în numele căreia el activează şi care prin viaţa lui. şi prin concepţia ei garantează mesajul propovăduit. Respectiv. Bazele biblico-teologice ale predicaţiei Predicarea sau propovăduirea evangheliei în uzul de astăzi al cuvântului. împreună cu cele ale profeţilor au de asemenea caracter revelativ. Dar Domnul se autocomunică şi prin cuvinte. Potrivit sensului expresiei şi noi. şi toate prin El sunt aşezate” (Col 1. îndrumători ai poporului şi nu regi. respectiv în grija lui faţă de poporul ales. În viaţa eternă a Sfintei Treimi. ci sens îndrumător: vrea să ne ajute să descoperim izvorul adevărat al conţinutului predicării noastre.2). îndreaptă omenirea. dar este personajul principal al manifestărilor lui Dumnezeu spre exterior. Căci acţiunile divine spre exterior sunt cristocentrice. îndemn sau învăţătură. Vorbim în predicile noastre despre pericope. precum şi la garanţia comunit ăţii care se află în spatele predicatorului. iar apoi va apare şi în cărţile istoricobiblice. Chiar din această cauză. şi anume pe Cristos care este viaţa tuturor acestora. în care Tatăl s-a autoexprimat pe sine. este Verbul. dar prin textul scris pe ele. fiecare misionar. “. capabili de a 45 . sacramente. texte liturgice. activează fiecare predicator creştin. ci despre cineva.16-17). să-l experimentăm în mijlocul oamenilor..

“Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Cristos şi ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu. mai ales. ordonează diaconi lângă ei pentru celelalte treburi. Însă nu este de ajuns ca doar să “repete” în mod mecanic Cuvântul lui Dumnezeu. Ceva care în viitor va trebui luat în considerare din partea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu. Când simt că nu au destul timp pentru ea.a devenit paradigma oricărei mărturii despre Cristos.. încât poate fi considerată chiar şi lege nouă.preanunţa Legământul cel nou.. Aceşti membrii ai noului Israel în drum spre Emaus. ci trebuie să se îndrepte după Cuvântul lui Dumnezeu şi după tradi ţia apostolic ă. să-l însuşească. în puterea Duhului începând cu primele Rusalii îl propovăduiesc neîncetat pe Cristos. când roadele predicării lor nu sunt destul de mature. Caracteristici teologice În urma acestei scurte reflecţii cu caracter de economie divină. Isus vorbeşte astfel: “S-a spus celor vechi. ştiind că prin cuvintele lui vorbeşte Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu. în oglindirea vieţii Bisericii de început. dar totodată să iasă la iveală mesajul original.”. Şi după ce mesajul revelaţiei încheiate a devenit text. Predicatorul creştin deci. care în plenitudinea timpurilor. porunca iubirii. ca oamenii să se ataşeze de el. a oricărei predicări creştine. După evanghelistul Matei. Fiul lui Dumnezeu. Dar această plinătate.Cristos Dumnezeu va putea fi urmat cu perfecţiune doar în Cristos. pentru ca apoi viaţa celor botezaţi să fie mai autentică. Apoi. această depunere de mărturie o considera drept sarcina lor primordială. vreau să menţionez acum următoarele caracteristici teologice în legătură cu predicarea: a) Predicarea creştină are legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu. care este esenţa Legii şi a profeţilor.şi el în sine ca mărturie.1-2). de atunci acesta . În El a sosit în mijlocul nostru Împărăţia lui Dumnezeu. şi sunt înflăc ăra ţi în inimă după Cristos. nu se poate linişti în conştiinţă că orice va spune el. pentru ascultători Cuvântul. împlinitor al Vechiului Testament. în îndeplinirea căruia va fi de asemenea el primul exemplu.. În urma exemplului lui.. Domnul s-a autocomunicat cu desăvârşire. atunci când pe cruce îşi jertfeşte viaţa pentru noi. Îl propovăduiesc pe Acela care este singurul izvor al vieţii depline. parcă ar aduce faţă de ei ceva cu totul nou. va fi vorba lui Dumnezeu. III. ia naştere Biserica. este atât de ridicată. El va reinterpreta chiar şi porunca principală. Trebuie să se aprofundeze în el acest cuvânt. Vor fi precursori ai lui Cristos. a intrat cu totul în viaţa omului. ci o împlineşte. pentru ca astfel să-l propovăduiască ca mărturie a sa personală. Această propovăduire. văd că trebuie să-l propovăduiasc ă în mod mai inteligibil pe Cristos. Şi asta va fi chiar aşa: după evenimentul . dumnezeieşti. se naşte comunitatea acelora care vor să-l urmeze pe Dumnezeu potrivit învăţăturii lui Cristos. singura lui poruncă. Eu însă vă spun vouă. Astfel “se va întrupa” astăzi. se cere ca fiecare să fie credincios”(1 Cor 4. Această realitate de început a lui Cristos se va finaliza la urmă sub călăuzirea Duhului Sfânt ca text în diferite cărţi ale Noului Testament: viaţa. învăţătura lui Cristos. făcând astfel din ea o poruncă a Lui. trebuie să-l înţeleagă cât mai bine. care nu ne prezintă litera scrisă ci spiritul Legii. 46 . Isus nu nimiceşte Legea. Iar. la administratori. interpretare . văd deja într-o lumina nouă scrierile.

Aceasta nu este deci doar o datorie a clericilor împuterniciţi de acest lucru. ci în puterea lui Dumnezeu” (1 Cor 2. şi în El se iubesc unii pe alţii după porunca Lui. teologică. adică mărturisirea lui Cristos. Vestea cea Bună a ajuns şi la noi prin Biserică. mesajul lui va rămâne doar un mesaj utopic.19-20). este de mare importanţă pentru mesajul creştin. pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor.b) Predicarea creştină se leagă de învăţătura lui Cristos. Trebuie să-l propovăduiască pe Cristos în aşa fel.. speră. Bineînţeles. cum trăiesc credincioşii. în slujirea căreia se manifestă. Dacă cuvintele predicatorului nu se oglindesc şi în viaţa comunităţii care-l garantează. Predicatorul creştin trebuie să aibă convingerea că reuşita mesajului lui nu depinde în primul rând de el. capacităţile sale retorice. De aceea. IV. Iar împuternicirea din partea lui Cristos de a deveni martorii lui este valabilă şi astăzi pentru aceia care sunt discipolii lui. Paul este clar convins de acest fapt. ci vorbeşte în puterea împuternicirii apostolice. atunci când se adresează corintenilor: “Cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti. viaţa lui. Consecinţe practice Ce fel de consecinţe practice reies din aceste interpretări spre reuşita predicării? A.Biserica universală a apărut în urma propovăduirii evenimentului . îl iubesc pe El.. care este şi el membru al comunităţii. într-un fel ca persoana predicatorului să poată fi chiar şi scoasă din acest proces. Aici mă gândesc şi la viaţa personală a predicatorului ca şi credincios. Chiar în mod contrar.4-5). “Aşadar mergeţi. orientarea sa în mijlocul evenimentelor vremurilor etc. învăţaţi toate neamurile. învăţătura lui. cum credea în El totdeauna Biserica.Cristos. Predicarea. ci se află în mâinile Duhului. asta nu înseamnă că predicarea lui ar fi o consecinţă mecanic ă a insuflării şi că ar avea efect în mod magic. d) Predicarea şi Biserica se află în legătură dialectică una cu cealaltă. în harul căruia el activează. sunt împreună în numele lui. învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit”(Mt 28. lumea nu va crede că El este trimisul Tatălui. ci în adeverirea Duhului şi a puterii. în numele comunităţii şi în interesul comunităţii. ca oamenii să creadă şi astăzi că Isus este Domnul glorificat. caracteristicile predicatorului au efect decisiv asupra predicării: pregătirea biblică. c) Predicarea creştină are loc în puterea Duhului Sfânt. ci este mărturie cu caracter paradigmatic 47 . constituie şi astăzi activitatea de bază a Bisericii. Dacă creştinii în jurul urmaşilor apostolilor nu vor fi una în iubirea lui Cristos. Sf. Predicatorul nu vorbeşte în numele lui. Însuşirea unui nou mod de privire: Biblia nu este doar “text”. Biserica există acolo unde botezaţii se adună în această credinţă. respectiv de delegaţia primită de la el. e) Întreaga Biserică este responsabilă pentru predicare.

Chiar am văzut. erau aproape explicaţii ale catehismului . şi nu numai să vorbim despre el. preevanghelizare. evanghelizare permanentă. Retoricile în predici-care în general aveau caracter doctrinar. Astfel şi Sfânta Scriptură s-a degradat la un rol doar argumentativ în apologetic ă şi în predicare. atunci predicarea trebuie să fie biblică în sensul paradigmatic al cuvântului. la o viaţă care-l mărturiseşte pe El şi să conduc ă într-o comunitate în Cristos”. iar în continuare putem vedea că predicarea este doar un element constitutiv în acest proces. putem vedea că întreaga pastorală se află în faţa unei schimbări cu caracter paradigmatic. Conciliul Vatican II ne îndeamnă ca în cadrul liturghiei. În ultimele decenii şi secole. Acesta însă n-o dezleagă de sub obligaţia de a se reînnoi în spirit. ci locul de unde Isus vrea să ni se adreseze şi nouă astăzi. Căci nu numai litera. iar credincioşii trebuiau doar administraţi. Dar dacă vrem chiar să propovăduim cuvântul. iar apoi continuă cu comunicarea Evangheliei trăită. textul să vedem în el. la convertire.. rolul şi scopul Sfintei Scripturi în predicare.nu se mai argumenta cu citate biblice pentru ca să vadă credincioşii că “şi Biblia tot asta spune”. pentru a le înţelege corect.invitaţia convertitului de a-şi lua partea din mandatul misionar al Bisericii. Scopul evanghelizării are menirea să conducă la o viaţă unită cu Cristos. la o viaţă dăruită lui Cristos. când prezenţa comunităţii creştine ca fenomen social era în mod tradiţional asigurată. şi pentru a activa apoi astfel cu eficacitate. . formă etc.chemare la urmarea lui Cristos. respectiv cu predicarea bazată pe mărturie.catecumenat.Este important să vedem clar locul. misiune. Despre Cuvânt se pot spune multe.chemare de a intra într-o comunitate în Cristos şi de a construi . Evanghelizarea “este un proces pastoral şi totodată un proces supranatural şi de har care începe prin mărturia iradiatoare de har a (membrilor şi comunitarilor) Bisericii. să rostim omilie şi o predică “oarecare”. cateheză . Aşadar. Încet însă Biblia a ajuns să aibă numai rol în pastoraţie. după lecturi. Predicarea nu înseamnă în nici un caz doar comunicare de cunoştinţe (precum nici administrarea sacramentelor nu este doar o comunicare a unui semn divin eficace). Cuvântul lui Dumnezeu are mai multă valoare şi mai mult rost în rândul oamenilor. Pe de o parte înseamnă sfidare noua evanghelizare ce priveştre în mod special continentul nostru european. ce înseamnă evanghelizare şi ce înseamnă omilia. Dacă cunoaştem bine acest proces în lumina declaraţiilor noilor documente ecleziale. Scriptura trebuie repusă în concepţia noastră în locul ei central. B. spre eficacitatea predicării noastre este important să clarificăm. 48 . pe lângă mărturia de viaţă. ci este . Deosebirea clară între evanghelizare şi omilie Predicarea noastră în concepţia eclezială actuală se află în faţa a două sfidări. predicarea a avut doar un rol îndrumativ sau de corectare. Pe de altă parte. deoarece acest lucru este urgentat în declaraţiile mai noi care îndeamnă la noua evanghelizare. În tensiunea acestor sfidări. cel puţin în predicaţie. la locul care i se cuvine.

ţinând seama de misterul actual sărbătorit sau de necesităţile actuale ale ascult ătorilor. care îşi trăiesc deja viaţa în Cristos. după citirea evangheliei în Sfânta Liturghie. care se hrăneşte din har. este propovăduirea oficială a lui Cristos din partea Bisericii. Are un rol important în procesul de evanghelizare. a) să fie persoană convertită: să nu fie credincios doar “din oficiu”. pentru că ei nu sunt ascultători personali ai Cuvântului. mai ales la sărbătorile când credincioşii vin în număr mai mare la Biserică. ca semn de continuare sacramentală a lui Cristos. deoarece ea este hrana necesară vieţii creştine. în cadrul catecumenatului. predica este deci o activitate predicatoare cu caracter apostolic. dar este recomandat şi cu alte ocazii. în tensiunea care provine din misterul comuniunii cu Sfânta Treime. care ascultă Cuvântul şi din puterea Cuvântului îşi trăieşte viaţa în Cristos. “Identitatea preoţească este relaţională în esenţă “adică se realizează în contacte. Potrivit celor menţionate mai sus. Are caracter explicit mistagogic. în relaţii. dar mai ales în cadrul evanghelizării permanente. Căci Duhul lui Dumnezeu poate să lucreze în mod roditor doar prin acele persoane care se încredinţează în el.Omilia însă este partea integrantă a liturghiei.precum şi misiunea lui Cristos . acelora care deja L-au primit pe El. adică se străduieşte spre a aprofunda modul de privire supranatural al credincioşilor şi de a-i ajuta pe ei la viaţa în Cristos. ci să fie un creştin. căci orice predicare este în acelaşi timp şi o mărturie personală a predicatorului care vorbeşte în numele Bisericii. şi are ca scop întărirea acestor credincioşi în credinţa lor şi în viaţa lor în Cristos. Cadrul ei este influenţat însuşi de către procesul de evanghelizare. c) în slujirea lui să gândească în mod trinitar : “căci preotul. are prezentă cu responsabilitate specială în spaţiul trinitar de forţa mântuirii”. este obligatorie în zilele de duminică şi de sărbători obligatorii în cadrul liturghiilor cu participarea credincioşilor. şi anume în relaţiile cu membrii Bisericii. Şi misiunea lui . ca nu cumva predicarea lor să fie fără roade. Din acest motiv sunt importante însuşirile ce îl caracterizează pe predicator. în mod tradiţional. fundamentând astfel misterele credinţei şi normele moralei creştine. Conciliul îi îndeamnă la acest lucru chiar într-un mod special pe predicatori. b) să aibă o cultură biblică: să citească şi să studieze Cuvântul. ca astfel să se 49 . Însuşirile predicatorului Şi predicatorul are o influenţă importantă asupra eficacităţii predicării.este să conducă pe credincioşi la viaţa trinitară. C. Potrivit ultimelor reglementări ecleziale este făcut ă de către clerici. Dezvoltă mesajul lecturilor biblice.

Dacă cele rostite nu sunt acoperite pe lângă persoana predicatorului şi de către viaţa comunităţii în numele căreia el vorbeşte. Este important să fie în consonanţă organică şi cu următoarele domenii de pastorală: a) cu viaţa comunităţii. care ar fi de conceput pentru mentalitatea lor. Cele auzite prin cuvântul Scripturii în predicare trebuie însă regândite. dar Cristos nu “se va întrupa” în urma predicării. În încheiere mă reîntorc la acea imagine de criză a secularizării cu care m-am ocupat la începutul referatului.sau cel puţin al vieţii persoanelor care îşi practică religia -. Acest răspuns. omul de ast ăzi va pierde mereu din sensibilitate faţă de cultura creştină de care aparţine arta biblică. “Evanghelia va începe să răsune şi să devină inteligibilă. c) La întâlnirea armonioasă cu Cuvântul lui Dumnezeu are rol important pe lângă predicare şi apostolatul biblic. Am spus: pentru omul de astăzi Dumnezeu este mai degrabă problemă decât mister. şi astfel ei să aibă unde să se ataşeze. D. spuneam. îl vor găsi într-o imagine: în imaginea vieţii transformată şi reînnoită. Proclamarea oficială a Cuvântului este doar un canal. care este obligaţia primordială a preoţilor. în special în zilele noastre. din Evul Mediu. precum un oraş de pe munte. căruia Dumnezeu îi este problemă -. trebuie aplicate în toate domeniile cunoştinţelor de credinţă şi ale vieţii după Cristos.căci. eficacitatea nu şi-o poart ă ea doar în sine. Dezvoltarea pastorală a tuturor acestor domenii. conţinutul va rămâne doar teorie. De aceea. şi spiritul acestuia să le umple astfel inima. căutăm tonul potrivit cu care ne-am putea adresa omului de astăzi. paralel cu reînnoirea predicării. trebuie să se aibă grijă şi de reînnoire pe baza Cuvântului vieţii comunit ăţii . cum ar trebui El să-i fie. paralel cu predicarea. Ce ar putea înlocui acum acele imagini din evul mediu? Deoarece. sau paralel cu acesta şi oamenii de azi ar avea nevoie de un oarecare fel de “ biblia pauperum”. credincioşii trebuie ajutaţi să aibă larg acces la Sfânta Scriptură şi să citească în mod fructuos Cuvântul lui Dumnezeu atât singuri cât şi în comun. b) cu cateheza. fără ştiinţa citirii. Cele necesare de făcut alături de predicaţie După cum am văzut. predicarea este doar o parte a procesului de evanghelizare. prin care credincioşii pot ajunge în contact cu Cuvântul. respectiv în comunitatea locală încredinţată preotului.realizeze comuniunea în Biserică. Episcopul Klaus Hemmerle vede această nouă posbilitate de comunicare în viaţa comunitară autentic creştină a credincioşilor de azi. suntem în căutare. în faţa oamenilor care ascultă Cuvântul lui Cristos. cărora li se citeau aşa numitele biblia pauperum. scenele biblice pictate pe care ei puteau vedea conţinutul care ar răsuna în mod nou astăzi acelora care-l caută pe Dumnezeu . trebuie să învăţăm din nou abecedarul Evangheliei. dorinţa în ascultători. doar atunci când prin schimbarea vieţii creştinilor va însemna răspunsul corect la acele întrebări vitale pe care şi le pun oamenii de azi. este misiunea activităţii pastorale. în imaginea societăţii transformată şi reînnoită”. 50 . Această situaţie se aseamănă cu acea categorie a oamenilor simpli. Îns ă. Cu toate că este activitatea de bază a Bisericii şi teoretic se află undeva la începutul procesului. În cadrul slujirii Cuvântului. ca aceasta să poată sta. “Ca şi copiii din şcoala elementară. totuşi.

BIBLIA CA INSTRUMENT AL FORMÃRII Titlul este puţin provocator. sf. şi faţă de care ei manifestă sensibilitate. dar este o povestire teologică care utilizează genul simbolic. “A le deschide mintea ca să înţeleagă 51 . la o lectură inteligentă care respectă mesajul textului. Iată prima noastră dificultate ca şi formatori. atunci începe să citească Biblia. pentru viaţa consacrată ne putem întreba cum o folosesc formatorii religioşi şi cum îi ajută pe candidaţi să o primească pentru a găsi în ea Cuvântul lui Dumnezeu. este Cuvântul lui Dumnezeu. Nagy Joszef Inst. Evanghelia vieţii noastre. Dacă noi toţi vom deveni câte un cuvânt “întrupat” al lui Dumnezeu. Augustin va descoperi mai târziu datorită unui mare formator. cuvinte în Cuvânt. Teologic romano catolic de Alba Iulia. până când şi cuvintele noastre vor fi inteligibile de către fraţii noştri. Augustin era student universitar la Catargina. 3/5). Avem nevoie mai înainte de toate de a descoperi noi şi de a experimenta noi personal. ci meditaţia în sine. De pildă.verbul este acea parte de propoziţie care unifică cuvintele şi oferă sens propoziţiei -. I. pe când ea este însăşi expresia revelaţiei lui Dumnezeu. pas cu pas. Astfel ea va deveni lumina pentru alţii şi-i va interpela”. Ambroziu “sensul spiritual al scripturilor”: “îl ascultam cu bucurie pe Ambroziu cum zicea adesea în predicile lui rostite în faţa poporului: litera ucide. 6/4). Expresia “instrument al formării” pare să reducă Biblia la nivelul instrumentelor pedagogice. chiar în forma şi Cuvântul său să fie în mijlocul nostru . când a trăit prima etapă de convertire care l-a dus spre căutarea înţelepciunii. cartea Genezei nu este o povestire istorică. iar duhul învie”(Conf. în relaţie reciprocă unii cu alţii. Înţelegerea literară În timp ce sf.la înţelegerea acestuia. însuşi viaţa noastră va fi aceea care va vorbi. Ascuţişul minţii mele nu pătrundea înlăuntrul ei”(C. Astfel. cheia nu este speculaţia. Tocmai faptul că această carte este esenţială pentru credinţă. mult mai buni scriitori faţă de cei ai Scripturii: “mi s-a părut nedemnă şi nu ar fi potrivit s-o compar cu prestanţa strălucitoare a lui Cicero. atunci prin el vom descoperi acel mod de a vorbi despre Dumnezeu de care au atâta nevoie cei încredinţaţi nouă. Autorii clasici latini erau după părerea sa. Biblia nu este o carte ca şi celelalte. Îşi dă seama că această carte nu are mare valoare literară. A iniţia în citirea Bibliei înseamnă a face să treci de la o lectură literară care înţelege lucrurile cuvânt cu cuvânt. Pr. şi nici viaţa noastră personală cu rela ţiile noastre inclusiv.

III. ne ajută să trecem de la citirea textului la interiorizarea acestui text care devine atunci. Inteligenţa credinţei Când formatorul a reuşit să treacă dincolo de sensul literar pentru a situa textul în genul său specific. Maestrul interior învaţă: “Eu lovesc urechile voastre cu cuvintele mele din afară. la rugăciunea inimii. fiecare familie protestant ă avea acas ă o Biblie. Cuvântul făcut trup. la tăcerea mintală.. Acum copiii citesc şi cunosc povestirile biblice. cere o formare culturală şi literară. Adesea candidaţii sunt obişnuiţi cu rugăciuni orale. Se cere o iniţiere la interiorizare. Augustin ne arată că Scriptura se înţelege şi se dezvăluie prin Misterul lui Cristos: “Novum Testamentum in Vetere latet in Novo patet” (Noul Testament este ascuns în Vechiul Testament. la El inima voastră.. Universul cultural fixist al majorităţii tinerilor face dificil accesul la sensul istoric care integrează în mod necesar dimensiunea evolutivă a lumii şi a istoriei. prin credinţă un cuvânt care se comunică între doi subiecţi: Dumnezeu şi credinciosul. Ei folosesc ca exerciţii spirituale: rozariu. fără ca să mai vorbim de exegeza savantă! II... Pentru ei acest lucru este ceva nou şi câteodată derutant de a căuta Cuvântul Domnului într-un pasaj al Scripturii. Seara. spune Augustin. Odată cu Conciliul Vatican II şi cu mişcarea ecumenică. Pasajul citit. Aici este o iniţiere în exerciţiul meditaţiei şi al rugăciunii inimii. pe când noi îngenuncheam în faţa crucifixului şi spuneam actele de credinţă şi rugăciunea “Îngerul Domnului”.”. (de Catechizandis rudibus 4/8). În această ascultare interioară. În modul lor de a se ruga ei nu au învăţat să mediteze Scriptura. Metoda foarte cunoscută: “a citi.. devine datorită lui Cristos care locuieşte în inimă prin credinţă un Cuvânt vivificator. a medita. dar Maestrul interior vă învaţă înlăuntrul vostru. la meditaţie. Concluzie În regiunea în care m-am născut sunt mulţi protestanţi. cel vechi este dezvăluit de cel nou”)... Pentru a reuşi aceasta trebuie o iniţiere în vederea înţelegerii sensului istoric al Mântuirii.. protestanţii se adunau şi citeau câte un pasaj din Biblie. adoraţia Preasfântului Sacrament.Scripturile”(Lc 24/45). atunci: La mine urechile voastre. Tânărul în formare va căuta deci să facă legătura între ceea ce citeşte şi credinţa sa în Isus Cristos. adic ă o înţelegere a marilor etape ale Revelaţiei divine. trebuie să facă un al doilea pas: ce raport există între ceea ce spune pasajul şi persoana lui Cristos. a ne ruga”. cu recitarea formulelor de rugăciuni învăţate. înţeles corect. Cuvântul întrupat. Biblia a intrat şi în familiile catolice. calea crucii.. 52 . ca acest cuvânt să devină Cuvântul vieţii în viaţa unui canditat. În satele din acea regiune. A se ruga cu Cuvântul Formarea are ca scop.. pe când familiile noastre catolice nu aveau acest lucru.

“Ea constituie funcţia pastorală ce transmite Cuvântul lui Dumnezeu pentru a trezi şi a hrăni credinţa” afirma Directoriul Pastoral. BIBLIA IN CATEHEZÃ 1. începând de la Moise şi toţi profeţii”. Maurice Laurent A. a participa la cateheze a însemnat “audire verbum” adică “a asculta Cuvântul”. Candidaţii la viaţa consacrată să aibă dorinţa de a ajunge până la “Izvorul cu apă vie” iar noi formatorii îi îndrumăm. dintr-un “exil” în care a fost lăsat pentru prea mult timp (cfr. DV.slujitorii Cuvântului. Din Faptele Apostolilor (8/13) “Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă îndrumă nimeni?” Din episodul de pe drumul Emausului: Isus înviat “Le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la El. Marcu (13/14) “Cel care citeşte să înţeleagă”. Datoria noastră de formatori constă în faptul de a ajuta tinerii să asculte Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca să trăiască din el. In acest sens. cateheza este înainte de toate caracterizată în esenţa ei de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Întruparea lui în istorie ca şi ascultarea . cap 6). II a readus în actualitate Cuvântul lui Dumnezeu.Cateheza trebuie 53 . Este cunoscut că şi Conciliul Vat. Iacob (1/22): “Nu fiţi numai ascultători ci şi înfăptuitori ai Cuvântului”. Din sf. În antichitate.Catehiştii . Cateheza constituie cu siguranţă o formă particulară a slujirii Cuvântului în Biserică. fie în celebrările liturgice. Franţa 1965.A. fie în întreaga activitate de evanghelizare. Pr. şi catecumenii erau numiţi “audientes”.Oare acum aceştia au o mai mare credinţă? Nu ajunge să citeşti Biblia pentru a deveni sfânt. Ca şi ghid pedagogic aş vrea să mă opresc asupra a patru citate: Din sf.

54 . Expresia a devenit aproape un slogan şi defineşte cu adevărat în mod sintetic identitatea. Scriptură. slujirea şi spiritualitatea catehistului. Activitatea catehetică. deci. o atenţie istorico-culturală şi o aprofundare a contextului teologic. hrana sufletului. Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor Săi şi vorbeşte cu ei . nu lipsesc punctele problematice privind teoria şi practica catehezei. Deci: care sunt izvoarele catehezei ? * Locul central în mod absolut îl are Sf. filozofic. iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei. în special după Vat. Există ispita de a reduce Scriptura la un conţinut doctrinal foarte sistematizat. In această prezentare vreau să propun în mod sintetic câteva idei pentru ca şi cateheza să poată să devină o slujire a Cuvântului revelat şi a anunţului Cuvântului Întrupat şi în acelaşi timp pentru a oferi câteva consideraţii despre relaţia între Biblie şi Cateheză. are nevoie de o mijlocire istorică. îi putem numi pe catehişti slujitori ai Cuvântului. Cateheza şi Cuvântul lui Dumnezeu. II : “Întrega propovăduire a Bisericii. 2. O funcţie de neînlocuit o are şi tradiţia eclezială (CT 27). Cateheza şi slujirea Cuvântului . acea apropiere zilnică cu Biblia care trebuie să-i caracterizeze pe toţi audientes . sau lipseşte o cunoştinţă critică. Sf. Conştiinţa şi experienţa creştină ne spun că nu putem reduce la un proces automatic. ca şi “slujire a Cuvântului”.probleme deschise Nu lipsesc discuţiile asupra modalităţii transmiterii şi actualizării Cuvântului în lumea de azi . Căci în Cărţile sfinte. Cuvântul lui Dumnezeu este un dar ce nu poate fi condiţionat de mijlocirea umană. ca şi religia creştină însăşi. Necesitatea de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu este acceptată şi prezentă în mişcarea catehistică actuală din Conciliul Vatican II. trebuie să fie hrănită şi călăuzită de Sfânta Scriptură. Deseori poate lipsi contactul direct. Dar a sluji nu este uşor : trebuie să fie cunoscută modalitatea şi conţinutul slujirii şi slujirea trebuie trăită şi cunoscută în mod mereu mai competent şi responsabil. iar un rol specific îl ocupă Magisterul pastorilor (DV 10) Pe baza acestei afirmaţii. în Cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere şi tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin şi forţă. mijlocirea eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. ca slujire a Cuvântului. dar există şi dificultăţi. Scriptură constituie în mod efectiv “inima” şi “cartea” prin excelenţă a catehezei (RdC 105). izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale”( DV 21).slujitorii Cuvântului .să-şi regăsească identitatea ei la lumina înţelegerii ecleziale reînnoite a misterului Cuvântului.

descrie originea. Cateheza în acelaşi timp. 3. Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu şi consecinţele pentru cateheză Documentul Dei Verbum. mai ales nr. între fidelitatea tradiţiei şi exigenţa înculturării. Cum trebuie să unim anunţul evangheliei cu aprofundarea acestei experienţe ? Acestea şi alte dificultăţi cer o aprofundare a naturii catehezei ca slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. astăzi se vorbeşte de experienţa trăită. 55 . rămâne mereu o căutare umilă a adevărului. cateheza trebuie să fie de asemeni completă. preocupată de a transmite cu fidelitate şi autenticitate întregul mesaj al credinţei. natura salvifică a revelaţiei şi contextul Trinitar. Revelaţia constituie o întâlnire personală între om şi Dumnezeu. Cateheza trebuie să aibă o dimensiune existenţială. Cateheza pentru omul într-o anumită situaţie In centrul catehezei se află necesitatea legăturii dintre Cuvântul revelat şi viaţă. Sinodul Episcopilor cu privire la Cateheza din 1977 a oferit o mare actualitate problemei înculturării credinţei creştine. deoarece este slujirea Cuvântului. Cristos este centrul acestei revelaţii divine.b. c. trebuie să clarifice raportul între mesajul şi identitatea culturală. conţinutul şi scopul revelaţiei : pune în evidenţă iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu. cum trebuie să unească cateheza transmiterea mesajului Cuvântului lui Dumnezeu şi confruntarea sinceră cu diferite idei religioase şi culturale ? d. de atitudini evanghelice personale şi mature de asimilat. şi se realizează într-o dimensiune istorică . Cateheza şi experienţa credinţei In acţiunea catehetică de astăzi este accentuat primatul experienţei în maturizarea credinţei. Exigenţa adevărului în cateheză Pentru a fi fidelă adevărului revelat. sistematică. Înainte a fost accentuată învăţătura doctrinală. Cateheza. Iată de aceea câteva aspecte care trebuie puse în evidenţă activitatea catehetică. Se iveşte deci imediat o întrebare : cateheza trebuie să transmită numai certitudini sau să aibă şi aspectul căutării pe drumul adevărului ? Iar în raportul ecumenic şi pluralistic prezent în societatea actuală. 2. anunţul catehetic se face pornind de la anunţul vieţii. Iată câteva dimensiuni fundamentale ale misterului Cuvântului lui Dumnezeu ce vor lumina activitatea şi natura catehezei.

şi conţinuturile catehezei trebuie să fie prezentate în termeni rela ţionali. punctul de orientare pentru întreaga omenire . umane.a. Caracterul personal al Cuvântului lui Dumnezeu pătrunde omul în totalitatea existenţei lui. dar “aceast ă învăţătură nu este un nucleu de adevăruri abstracte. Întâlnirea cu Isus Cristos devine de aceea “semnul fundamental şi sacramentul prin excelenţă” al întâlnirii omului cu Dumnezeu şi în acelaşi timp manifestă dimensiunea personalistă a procesului revelaţiei divine în istorie. Cateheza este înainte de toate anunţul lui Cristos şi a planului divin întrupat. evanghelice. pe care cateheza trebuie să le explice.mesajul pentru om Cuvântul lui Dumnezeu. adică ca şi un raport între persoane. în intimitate cu Isus Cristos” (CT. Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu . nr. A face cateheză înseamnă a comunica doctrina lui Cristos. În ascultarea fidelă a acestui Cuvânt comunitatea creştină îşi găseşte semnificaţia profundă a vieţii. Diferite elemente biblice. Consecinţe pentru cateheză 56 . Cuvântul lui Dumnezeu este o interpretare şi luminare a existenţei. are o semnificaţie salvifică şi antropologică pentru om. prin titlurile mesianice şi alte numiri atribuite lui Cristos şi persoanei sale. cosmice. Isus Cristos. O cateheză care nu ajunge la anunţul lui Cristos rămâne incompletă. în El omul găseşte cheia interpretării sale şi garanţia realizării unui plan nou al persoanei sale.centrul şi culmea revelaţiei ( dimensiune cristocentrică şi personalistică a Cuvântului lui Dumezeu) Mărturia biblică. îşi găsesc sensul lor în legătură cu Cuvântul întrupat”. În acest sens scopul definitiv al catehezei este de a pune pe cineva nu numai în contact.7). şi în el Cuvântul lui Dumnezeu devine Persoană vie. Cateheza este comunicare personală şi iniţierea la comuniune personală. într-un fel de dialog între Dumnezeu şi om. nr 5). precum orice acţiune de evanghelizare ce nu ajunge la proclamarea explicită a vieţii şi activităţii lui Cristos. în manifestarea sa istorică. (Caracteristica semnificativă şi eliberatoare a Cuvântului lui Dumnezeu) 4. şi angajarea operativă pentru a construi istoria. Heschel). Consecinţe pentru cateheză : Cateheza trebuie să fie calea pentru această întâlnire personală : “în centrul catehezei noi găsim în mod esenţial o persoană : aceea a lui Isus Cristos. “Biblia nu este o carte a omului despre Dumnezeu. subliniază convingerea că în Isus din Nazaret găsim centrul. Isus Cristos spune un “Da” definitiv lui Dumnezeu. ci în comuniune. Cuvântul lui Dumnezeu . ci o carte a lui Dumnezeu pentru om!” (A. ci este comunicarea misterului viu al lui Dumnezeu” (CT. Desigur centrul acţiunii catehetice este Cristos : misterul lui Cristos luminează conţinutul catehezei.

ci consacră o uniune indisolubilă între Cuvânt şi culturile istorice (cfr GS 58 . cateheza nu se limitează la sectorul religios al existenţei. Acest punct clarifică aspectul angajator şi de promovare a catehezei. Cuvântul lui Dumnezeu se îmbracă în mod necesar cu aspecte culturale ale situaţiilor şi timpurilor. întrun cuvânt ca punct de orientare a existenţei. Cateheza vorbeşte despre viaţă şi clarifică aşteptările ei. cateheza devine o acţiune de conştientizare şi de eliberare în vederea angajării pentru o lume mai conformă cu planul divin. Cateheza este profeţia care luminează şi interpretează viaţa şi istoria.Fiind o slujire eclezială a Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă aşadar însăşi viaţa. 57 . Consecinţele pentru cateheză Aceste aspecte care caracterizează Cuvântul lui Dumnezeu se reflectă şi asupra ideii catehezei şi acţiunii sale. primesc şi răspund mesajului divin. un răspuns la întrebări . 5. iar Cuvântul lui Dumnezeu este baza acestei acţiuni. încât este un anunţ şi un plan de eliberare al omului. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în culturile istorice. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în răspunsul credincios al omului şi Cuvântul lui Dumnezeu ajunge la noi mijlocit mereu prin conştiinţa persoanelor şi grupurilor care manifestă. Cateheza este în funcţia de desăvârşire totală a omului. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca o deschidere la problemele persoanei. într-o istorie concretă a evenimentelor şi martorilor. ca loc şi instrument de automanifestare. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie redescoperit într-un proces de interpretare şi de actualizare pentru a fi eficace şi acceptat în plinătate. Asumând istoria. Este legea structurală care nu identifică Cuvântul lui Dumnezeu cu orice cultură. cateheza reflectă în natura şi în angajările ei aceste linii ale Cuvântului revelat. Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în istorie (Dimensiunea istorică şi dialogală a Cuvântului lui Dumnezeu) Dumnezeu se revelează şi vorbeşte oamenilor în istorie. şi îşi are culmea în existenţa umană a lui Isus din Nazaret. ci pătrunde totalitatea planului uman. Iată câteva aspecte catehetice care trebuie să urmeze: Orice cateheză este proclamarea unui Cuvânt întrupat şi include în mod esenţial relatarea faptelor semnificative ale lui Dumnezeu pentru om . EN 20). participă la caracterul global al revelaţiei şi se configurează ca un ajutor semnificativ şi decisiv pentru viaţă. este reluarea relatării evenimentelor prin care Dumnezeu s-a revelat oamenilor. Dar relatarea este exprimarea istoriei mântuirii numai când devine şi istoria noastră de mântuire. Deoarece este o transmitere a Cuvântului eliberator şi mântuitor al lui Dumnezeu .

El umple Biserica cu daruri profetice şi inima credincioşilor pentru ca în ei să locuiască şi să crească Cuvântul mântuirii. În acest sens. Duhul desfăşoară un rol important . o acţiune pe care numai El o poate suscita şi hrăni în Biserică”(CT 72). darul Duhului Sfânt (dimensiunea spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu) În tot planul revelaţiei Cuvântului lui Dumnezeu. participă la angajarea delicată dar necesară de a retransmite credinţa în categoriile culturale ale fiecărei regiuni şi popor. Mesia. ci şi acţiunii catehetice. Cateheza. mişcă inimile spre lumina credinţei în ascultarea Cuvântului. În această perspectivă. suscită apostoli şi profeţi. cum afirmă Sinodul din 1977 şi documentul ieşit cu ocazia acestui sinod EVANGELII NUNTIANDI. Duhul împărţeşte în Biserică darurile sale. “al Cuvântului în istorie”. În fine cateheza participă şi la efortul ermeneutic de interpretare şi de reformulare a credinţei revelate. În VT Duhul Sfânt este forţa dătătoare de viaţă. într-un efort de autentic de interpretare a experienţei creştine. Duhul este originea vocaţiei profetice.10-11). asigură eficacitatea cuvântului profetic. Este o prezenţă misterioasă şi puternică care domină şi oferă forţă Cuvântului.39). profetul prin excelenţă este cel asupra căruia se va revărsa plinătatea Duhului Domnului. precum şi orice formă de evanghelizare şi de slujire a Cuvântului. este El care realizează întruparea Cuvântului. Cuvântul lui Dumnezeu. de mărturisire. Consecinţe pentru cateheză Cateheza. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să apară ca vestea cea bună pentru săraci. de rugăciune etc. sugerează cuvântul profeţilor (Is 55. apare legat în mod indisolubil de originea şi de transmiterea Cuvântului. este originea manifestării profetice. în diferite forme de învăţatură. este El cel care vorbeşte prin profeţi. Prin forţa aceluiaşi Duh. este El care este dăruit în plinătate de către Cristos înviat. de proclamare.18-19) şi devine izvor al Duhului adevărului şi vieţii asupra întregii umanităţi (In 7.Cateheza se inserează în dialogul revelator şi credincios între Dumnezeu şi om. este opera Duhului Sfânt : Duhul Sfânt inspiră Scripturile. purtător de pace şi de bucurie. Cuvânt de reconciliere şi de iertare. 6. manifestările Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică îşi asumă caracteristicile Duhului lui Dumnezeu. Întregul plan al întrupării Cuvântului. Acest efort nu aparţine numai reflexiei teologice. deoarece este acţiunea eclezială pentru maturizarea credinţei “este prin urmare acţiunea Duhului Sfânt. fără a micşora sau întuneca Cuvântul. Cuvântul apare ca un dar şi ca un har. de îndemnare. Isus din Nazaret revendică asupra sa puterea Duhului pentru misiunea sa profetică (Lc 4. 58 . Cateheza presupune şi realizează înculturarea credinţei. Devenit Duh dătător de viaţă. Cateheza constituie deci un loc privilegiat unde continuă să răsune Cuvântul lui Dumnezeu în istorie.

Cateheza este deci o c ăutare a unei mărturii şi maturizarea credinţei care angajează pe toţi. ea manifestă Cuvântul într-un climat de umilinţă şi de rugăciune. Acţiunea catehetică nu se poate baza numai pe legile umane. Cateheza trebuie să fie diferenţiată. Consecinţe pentru cateheză Aceste consideraţii asupra Cuvântului lui Dumnezeu ne îndeamnă să propunem o cateheză care concepe ac ţiunea ei ca slujire a Cuvântului dăruit şi promis într-un dinamism deschis şi dialogal. deschisă la acţiunea interioară şi creativă a Duhului. suferinţa pentru adevăr şi efortul căutării. ci şi o căutare deschisă. care ştie să întărească propria identitate în credincioşi (CT 6). Cateheza cere o atitudine spirituală de rugăciune şi de contemplare. Cateheza trebuie să aibă curajul adevărului.. între mântuirea “oferită şi promisă”. Toate acestea înseamnă că slujirea Cuvântului în Biserică nu exclude întunericul şi îndoiala. Cuvântul lui Dumnezeu se prezintă astfel ca un drum lung de revelaţie.Cateheza cere deci o atitudine de primire şi de înţelegere a darului Duhului. “să nu facă din credinţa creştină o atitudine de imobilism. fiind legământ nou şi definitiv.. Cateheza în Duh trebuie să fie un cuvânt proclamat cu autoritate. creativ. nu va trece niciodată şi nu mai este de aşteptat nici o nouă revelaţie publică înainte de arătarea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos “(DV 4). ci o mărturie şi un drum făcut în comunitate. ceea ce este sigur de 59 . Cateheza astfel devine nu doar transmiterea certitudinilor. Cuvânt oferit şi promis (dimensiunea escatologică a Cuvântului lui Dumnezeu) Cuvântul lui Dumnezeu participă la dimensiunea escatologică între “deja şi încă nu”. să distingă ceea ce este central de ceea ce este periferic. între bucuria “posedării şi suferinţa aşteptării”. Cateheza nu este numai un act magisterial. 7. trebuie să fie pe deplin conştientă de a acţiona ca instrument viu şi docil al Duhului Sfânt”. “Este foarte clar că. în mod liber. ci un drum spre viitor ca şi Avram” (CT 60). Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă manifestarea finală a adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu. curajos. Isus Cristos este cel care a venit deja pentru a revela planul lui Dumnezeu. de descoperire şi de căutare sub călăuzirea Duhului. “Economia creştină a mântuirii. Biserica atunci când realizează misiunea ei de a face cateheză. dar este şi cel care trebuie să vină. dar lăsându-se condusă de Duhul Sfânt spre adevărul total.

Magisterul pastoral. reflexia Sfinţilor Părinţi şi a teologilor. ce o continuă pe cea a Bisericii apostolice se exprimă prin diferite documente şi realit ăţi ale tradiţiei ecleziale (Istoria Bisericii. Cateheza cere un dinamism continuu de maturizare. Toate acestea se realizează în contextul experienţei religioase. formele de spiritualitate). Se actualizează astfel un proces de identificare dinamică între propriul itinerar experienţial şi experienţa Israelului. o experienţă istorică care a fost locul manifestării Cuvântului lui Dumnezeu în drumul său mereu deschis spre plinătatea lui Cristos. adică când îşi are aprofundarea propriei experienţe şi confruntarea ei cu experienţele ce sunt temelia realităţii creştine : Israel. Cristos şi Biserică. fie personal. o identificare globală a propriei experienţe cu experienţa biblică şi eclezială (evanghelizarea şi convertirea). NT constituie pentru noi mărturia experienţei minunate a lui Isus din Nazaret şi a comunităţii apostolice. În sinteză Cateheza este autentică când respectă structura experienţială a comunicării credinţei. fie comunitar pentru a asimila şi a înfăptui Cuvântul. unitate şi spre o convieţuire pluralistică. locul Cuvântului Prezenţa lui Dumnezeu în istorie este primită numai prin Cuvântul interpretat şi acceptat în conştiinţa credincioasă a omului. În acest sens se actualizează o experienţă de credinţă creştină în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Liturgia. 8. şi o aprofundare progresivă a acestei identificări în diferitele situaţii ale vieţii (cateheza şi maturizarea credinţei). când o persoană şi un grup aprofundează şi exprimă trăirea proprie cu referire esenţială la experienţele trecute. Experienţa religioasă. devine educaţie spre pace. să respecte într-un cuvânt ierarhia adevărurilor (CT 31). Raportul strâns între Cuvântul lui Dumnezeu şi experienţa religioasă permite să unim cateheza ca slujire pastorală a Cuvântului cu structura fundamentală a experienţei de credinţă. Cateheza trebuie să fie deschisă la dialog şi la confruntare . 60 .ceea ce este nesigur. sub călăuzirea Duhului nu se teme de confruntare şi de dialog ci se deschide la colaborare. Procesul catehezei trebuie să permită. deci. Cum putem defini experienţa religioasă specific creştină ? Ce caracteristici prezintă experienţa istorică a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu şi răspunsul credinţei ? VT apare ca o fixare literară a acelei experienţe religioase extraordinare a Israelului. al lui Cristos şi al Bisericii. Fără experienţa religioas ă nu există nici comunicare şi nici ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Experienţa religioasă eclezială.

am ajuns practic la aceeaşi concluzie. în lumea despre care vorbim. unde este unitatea? 61 . şi ajungem la un învăţământ catehetic. un interes. Cere multă cunoaştere şi trăire a Bibliei şi în acelaşi timp capacitatea de a trăi în mod actual mesajul biblic. cu o cateheză care are cu totul alt subiect. De ce trăiesc ei aşa? Răspunsul îl găsim în rugăciune. şi comunicată mereu printr-o “tradiţie” vie şi activă de la o generaţie la alta. Este un raport necesar. profund. iluminant pentru orice drum catehetic. Ea priveşte sensul ultim al existenţei pe care o luminează în totalitate. svd DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR PREZENTATE Pr.J Fapt este că. atunci va apare şi răspunsul. Florentin Discutând cu Pr. în timp ce predica ar avea un alt subiect. lumea a început să devină indiferentă. o întrebare. Deseori aceste lucruri nu se fac printr-o predic ă. Dar o astfel de revelaţie nu este izolată de viaţă şi nici suprapusă în mod artificial. ce facem noi pentru a fi un exemplu pentru poporul căruia ne adresăm. Olivo Bosa S. Dacă am face acest lucru. Deseori apare întrebarea: De ce se comportă ei aşa? Probabil din acest motiv comunităţile încearcă să răspundă la rândul lor la întrebarea.Mons. Iosif Nagy despre predică şi cateheză. Iată într-o sinteză destul de scurtă şi limitată. raportul pe care îl are Biblia cu acţiunea catehetică şi invers. s-ar crea o ruptură. pentru acea duminică. printr-un cuvânt. Pr. Plecând de la Cuvântul lui Dumnezeu . încetul cu încetul. o dorinţă.Biblia. Să nu înlocuim subiectul pe care l-am auzit ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.S. Problema este de a trezi în lume. cât şi comunitatea creştină. insensibililă. pentru că lumea e mult prea obişnuită să fie solicitată cu Cuvântul.Cateheza autentică este întotdeauna iniţierea ordonată şi sistematică în revelaţia pe care a făcut-o Dumnezeu despre sine către om în Isus Cristos. P. hotărât de Biserică pentru acea zi. Dacă nu este interes. pentru a o inspira şi a o examina în lumina Evangheliei (CT 22). este foarte bine. Credincioşii ar auzi un cuvânt. Gianfranco Maronese. şi atunci şi-ar pune întrebarea. Trebuie să ne întrebăm atât noi Biserica. unde este Biserica. nu vom avea nici întrebări şi nici răspunsuri. Numai dacă se trezeşte în noi întrebarea.

s-a actualizat metoda pe care am descoperit-o (să spun aşa). Erau toate ideile care îi interesau pe ei. Pe parcurs am citit comentarii. Eu am fost primul paroh. dar să mă intereseze ceea ce auditorul are nevoie ca şi hrană sufletească. este cel mai important lucru. Nu este ceea ce îi interesează pe ei. şi toate aceste idei ale lor. se ajungea la vechea poveste. era de ajuns pentru credincioşii aflaţi la început. Şi a fost o luptă foarte dificilă. am meditat aceeaşi parte din Evanghelie. o învârteau. Din discuţia pe care am avut-o ieri cu Părintele. Este foarte important ca predica să nu fie un discurs subiectiv. Poate că. şi mai ales pe măsura ce vârsta avansează. i-am chemat la o aventură de a intra în întâlnire cu Cuvântul. unde era posibil. Nagy Joszef Era o aventură interesantă. am încercat să le exprim cu ideile lor. le-am folosit ca modalitate de a mă exprima cu ideile mele. Dumnezeu mi-a dat harul ca timp de zece luni să trăiesc aceast ă experienţă. Degeaba vorbesc unei comunităţi dintr-un sat despre probleme politice. să discutăm mai mult despre ideile pe care le-am prezentat la predică. făgaşul este inevitabil acelaşi. contra ortodocşilor. a venit o bogăţie de idei în legătură cu predica. o răsuceau. în momentul în care m-am întâlnit cu acest grup. i-am invitat pe aceia care doreau să mediteze mai mult. am observat că din partea credincioşilor. pentru că oricum făceam. Încercând după vecernia de sâmbătă să discutăm despre Evanghelia de a doua zi. bineînţeles fără nume. Am să-l las pe Părintele să ne spună exact cum a procedat el cu o comunitate cu care a avut o astfel de exeperienţă. ceea ce eu doresc să aud. Prof. Mărturisesc că. Oamenii la un moment dat au un fel de alergie faţă de ele. ce idei au. În prima perioadă meditam mereu despre Evanghelie. în sensul unor discuţii. cum văd această realitate din punctul lor de vedere. Pr. Aici bineînţeles. precum şi despre o nouă evanghelizare în sensul de vitalitate nouă. Altfel. Am făcut acest lucru pentru ca să văd cum gândesc ei. Acest lucru m-a ajutat. dar scurtă. mă refer la situaţia noastră subiectivă. două trei fraze schimbate. La începutul săptămânii am citit Evanghelia. am făcut şi experienţe de trăire a Cuvântului. şi ca şi cum ar fi o predică directă. În cadrul acestei întâlniri cu adulţii. Meditam ca în Lectio Divina să descopăr mesajul lui Dumnezeu pentru mine. La început am avut trei liturghii din care am scos una. am avut şi eu această experienţă. globalizare. Am organizat o întâlnire cu tinerii şi sâmbăta seara. am comunicat şi această experienţă 62 . ca să nu se simtă nimeni atins. după câteva săptămâni de la iniţiere. sectanţi. A fost o reuşită. după ce s-a deschis puţin textul. începeau de la Cuvântul Evangheliei. Am avut efectiv de luptat împotriva predicilor care erau fixate pe tematici istorice. După aceea. acel elan nou despre care vorbea foarte bine părintele. tot ceea ce am înţeles eu prin comentarii. a simţi ceea ce are nevoie comunitatea. este puţin dar. Însă. Dacă nu există acea reîmprospătare. Deci. Şi după aceea. extraordinare sau mondializare. Seara nu am făcut altceva decât să rezum acele idei şi să fac aplicaţii practice. la o parohie nou fondată. prediciile au cam acelaşi făgaş. mi s-a părut foarte interesantă încercarea de a pregăti predicile cu comunitatea înainte. acelaşi sfârşit. Am ajuns la Târgu Mureş într-un cartier. m-am pregătit ca să pot expune sâmbătă seara ideile pe care vroiam să le comunic. acelaşi început. Comunitatea europeană. fără concretizări.A cunoaşte bine comunitatea. prin raţionamentul meu.

Juan Barrea F. După câteva luni.. Pentru mine era în primul rând o posibilitate de a comunica în limba în care ei gândesc.).. Am văzut naşterea acelei comunităţi care mă garanta. că nu le voi spune niciodată numele. atunci se va exterioriza harul extraordinar.J Aş sublinia problema trinitară în predicare. aşezat în mijlocul poporului. Nagy Joszef Am avut la mine un seminarist pentru un an pastoral. trăiesc pentru alţii. Oare era necesar să vină martorii lui Iehova ca să se trezească această dorinţă de a face acest apostolat şi de a propovădui Biblia?! Pr. Încetul cu încetul. Deseori ne certam chiar în faţa tinerilor. ci doar să relatăm o experienţă pe care am avut-o. Preoţii care s-au născut în altă 63 . în momentul în care ne unim vom ajunge la Înviere. Dacă credincioşi îi văd pe preoţi într-o iubire fraternă. Prin viaţa lor creştină trăită în Cristos. fără să nominalizez pe cineva. Dacă avem curajul să luăm asupra noastră această cruce a schimbării. Fr.). Însă cum trecem peste aceste tensiuni? Viaţa vine prin durere! Iar aceasta este suferinţa în Cristos. a înfiinţat şi el grupuri de studiu biblic. Cel mai greu a fost în cazul unor persoane care erau puternic marcate de experienţele lor de viaţă şi care. de a schimba aceste metode de pastoraţie. Pr. voi vă certaţi mereu? Efectul propovăduirii din această comunitate constă în primul rând în eficacitatea comunităţii.C Nu vrem să judecăm nimic.S. Atunci. avea mereu ceva de adăugat sau de contrazis. S.. Deseori nu am reuşit (. A avut şi el succes. După ce am asistat la o Liturghie. Tadeusz Rostworowszki. doar pentru că este plătit pentru asta. într-o comuniune fraternă. Acesta a fost cel mai mare succes din punctul meu de vedere.. la început au pus cu teamă întrebarea: . Parohul s-a speriat văzând că aceştia aveau multe grupuri în care se studia Biblia. Şi în existenţa primitivă existau tensiuni. au devenit conştienţi că nu sunt creştini doar pentrui ei. A doua experienţă am trăit-o într-o parohie. crucea lui Cristos cu care dacă ne unim. este foarte importantă dimensiunea trinitară a dumnezeirii. acesta este un adevărat succes (. Care a fost efectul? Efectul a apărut în primul rând din partea credincioşilor. unde a intrat cu mare forţă grupul martorilor lui Iehova. ei au văzut că această Evanghelie nu este doar o predică pe care o spune preotul. am observat că le-a apărut un puternic simţ al responsabilităţii faţă de comunitate. Şi de asemenea că nu trăiesc numai pentru ei aceste experienţe. când am ieşit din Biserică am încercat să-mi amintesc ce anume s-a spus. ci este ceva pe care şi ei îl înţeleg. iar el mă divulgă de pe amvon? După aceea i-am liniştit. efectul a fost următorul. nu cu mintea mea de cleric izolat de lume. Prof.. M-a suprins constatarea unei fete care a spus: Măi. şi acesta este secretul. trăiesc pentru întreaga comunitate. haruri într-adevăr dumnezeieşti.trăită de ei. Din partea credincioşilor. el era un tip impulsiv. Este o experienţă ce poate fi trăită de către fiecare din noi. nu trăiesc numai pentru ei Cuvântul lui Dumnezeu. deoarece poporul era însetat de cunoaştere. preotul acesta? Eu sunt în confidenţă faţă de el.Dar ce face.

Mă întorc la ceea ce am început să spun despre vremea când eram elev. ne întorceam acasă şi în jurul mesei. de întoarcere. dar continuator cu inovaţia. Cu această predică a început Isus vestirea Evanghelie: “Pocăiţi-vă. cu ceea ce trebuie să reprezinte Evanghelia vie şi canoanele vii. această imagine a preotului care trăieşte înainte de a vesti şi vesteşte ceea ce el trăieşte. Pr.. Părinte deseori în predicile sale “cateheza domestică”. nu aveam Biblii. căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”(Mt 4. pentru că suntem în Transilvania. Nagy Joszef 64 . se discuta în familie predica de la Biserică. Făcând legătura cu ceea ce s-a spus. Deci. trebuie să o aducem la zi şi aici intervine rolul profesorilor de Biblie. Ioan Botezătorul: “Pocăiţi-vă. Prin Acţiunea Catolic ă.atunci nu exista proliferarea sectelor-. prin faptul că lui i-ar rămâne să aducă în mijlocul poporului pe Cristos cel Euharistic şi sfintele Taine. Mergeam la Biserică. Este necesar să ni se ofere un model de citire a Bibliei din partea profesorilor. să fie o comunitate care comunică unul cu altul. din ce este vechi şi din ce este nou. Doresc să subliniez rolul laicilor în vestirea Bibliei. ascultam predici. Preotul trebuie . Se comenta şi ceea ce acccentuează sf.să facă legătura cu comunitatea. nu romano-catolicii separaţi. Poporul lui Dumnezeu să fie şi el vestitorul Evangheliei. s-ar putea face acea pregătire preliminară a poporului. să încercăm să facem şi noi. Este nevoie de convertire. grupul marian etc. Aş dori să subliniez ceea ce s-a spus şi s-a accentuat la Conciliul Vatican II Sfântul Părinte. mergeam la biserică. unde trăim într-o comuniune etnică. ci să facem o Biblie ecumenică în limba română şi maghiară.2). nu avem rod desăvârşit. are un efect foarte profund asupra sufletelor care se reunesc în predica lui. mă gândesc că elev fiind. Augustin Silvestru Prunduş Procesul pastoral este un plan de convertire şi aceasta a vestit sf.mentalitate. Pentru a o retipări. Pr. iar rolul preotului este acela de a finaliza. Dacă nu facem această legătură cu comunitatea. nu moarte. iar preotul să fie ministrul care vine să încununeze ceea ce au făcut.17). căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor”(Mt 3.aşa cum s-a subliniat . nu se pot schimba sută la sută sau se schimbă greu. S-a afirmat că preotul trebuie să fie un convertit şi un model viu de trăire a Evangheliei. Ei să constituie comunitatea pe care o are parohul. ascultam predica. M-am bucurat foare mult când am găsit în Conciliul nostru provincial un model de păstrare al canoanelor şi tradiţiilor. Prof. greco-catolicii separaţi. Subliniez şi doresc să avem Biblia catolică completă! Aceasta o cere poporul credincios catolic. . adică de a păstra ceea ce este bun. Există o mare cerere pentru retipărirea broşurii “ Călătorie la iad cu Scriptura în mână”. De ce nu avem Biblia noastră catolică? Acum s-au făcut atâtea Biblii.

să se poată deschide faţă de acest mister. pentru a înţelege mai bine omul de astăzi. Întorcându-ne la o reflecţie mai profundă asupra gândirii evangheliştilor. În special noi. de a ajuta lumea să meargă la Dumnezeu. Tot efortul nostru trebuie să fie asemănător Maicii Tereza. 90% din credincioşi o aveau. ca îndrumători şi formatori. De exemplu. De fapt. pentru că dacă oamenii nu-l iubesc. poate că ar trebui să accentuăm mai mult acest punct şi să vedem ce facem noi pentru a ne lăsa cuceriţi de acest mister. pentru că a fost pătrunsă de acest mister. nici nu au la ce spera. În contextul lumii de astăzi. Din păcate. a refuzat . subiectul examenului a fost chiar acea lecţie. Conv.F. Paul a fost acela de a fi cucerit puternic de Cristos. vom reuşi să înţelegem astăzi cum trebuie. pentru a putea aplica Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie ca lumea să cunoască şi să iubească Cuvântul lui Dumnezeu. pentru că m-am rugat lui Dumnezeu să-mi îndeplinească o dorinţă. rămânem prea mult asupra teoriei şi de aceea trebuie să găsim o modalitate pentru a transmite acest mister. Pr. Maica Tereza de Calcuta a găsit modalitatea de a spune lucruri. pastorale. La un moment dat trebuie vestită Evanghelia speranţei. Paul a început să vorbească despre aceste lucruri. ci a fost lipsa de pregătire a tânărului. să nu-i nimerească la examen lecţia pe care nu a învăţat-o. Mons. un punct folosit din partea evangheliştilor şi din partea sf. Bineînţeles că nu a fost greşeala lui Dumnezeu.Perisset 65 . S. care spun: “Eu m-am lepădat de credinţă. dar oamenii nu le citesc. De aceea. Sf. deschiderea faţă de acest mister? Am observat că multă lume s-a împotrivit. În acest “an al iertării”. Deci Bibliile există. Cuvântul a fost mereu întrupat.M. iar dorinţa nu mi s-a îndeplinit.Eram la Târgu Mureş cu ocazia spovezilor dinaintea Paştilor. nu a fost niciodat ă o abstracţie. o teorie.începând cu farizeii şi cu păgânii . iubindu-l în mod serios pe Cristos şi de a iubi atât de mult lumea. cu scopul de a reuni credincioşii. Eu cred că aceasta este calea cea mai eficace. ce trebuie să facem pentru a putea răspunde la această întrebare. unde este atâta disperare. ne-am străduit să întreprindem activităţi practice. însă s-au revoltat. Sunt mulţi. Creştinismul s-a răspândit de fapt de la om la om. dar de ce? Merg la Biserică numai pentru că Dumnezeu mă pedepseşte? “Dacă spovada nu se face din dragoste faţă de Dumnezeu. atunci nu are nici un rost. întâlnesc persoane care spun: “Eu merg la Biserică şi la spovadă din dragoste. încât această iubire să permită să se găsească instrumentul. Poate că noi. şi probabil că ar trebui să facem şi noi acest efort. De exemplu: un student îmi spunea odată că s-a rugat lui Dumnezeu. îmi este frică. vom reuşi să înţelegem ce trebuie să facem pentru ca lumea de astăzi chiar în secularism. J. nu i-au dat atenţie. şi pe fiecare persoană care se confesa am întrebat-o dacă avea acasă Biblia. Nunţiul Apostolic. Pr. eu merg de frica lui Dumnezeu. trebuie propovăduită Evanghelia iubirii. Efortul evangheliştilor a fost acela de a face aplicare.deschiderea faţă de acest mister. Eu cred că. De asemenea.J Apare o problemă şi o întrebare: cum putem trezi interesul. pentru că aveau alte interese. Gabor Pavel O. Olivo Bosa.

ştiu. Multe activităţi sau chiar şi congregaţii au slăbit activitatea lor ori s-au retras. atunci Cuvântul lui Dumnezeu devine viu. iar mai înainte l-am ascultat pe Pr. svd Este important ca persoana consacrată să trăiască cu adevărat această comuniune cu Isus Cristos şi să găsească o mărturie de credinţă. Vasile. cred. Augustin şi cunoscându-l înainte de a-l cunoaşte pe sf. Este o relaţie fraternă. Activitatea persoanei consacrate. nereuşind să depăşeac ă dificult ăţile întâlnite. Asumpţionist în expunerea sa. Chiar şi cateheza. am constatat că şi sf. Când un candidat care face prima sa exprienţă de a dărui printr-un gest . Şi în această formare de exemplu Dumnezeu este Tată . dar ca să faci o experienţă că Dumnezeu este Tată se cere de multe ori. ascultându-l aici pe Pr. o reînţelegere a relaţiei tale cu părinţii tăi. vă prezint acum această carte. Mai târziu. în ascultarea voinţei lui Dumnezeu pentru a depăşi diferite dificultăţi. Pr. Augustin l-am cunoscut pe sf. că Dumnezeu este Tată-. Severanian Salaville. principiile fixate de el sunt în sufletul meu şi mi le-aţi împrospătat. Vasile. dar de fapt nu au interiorizat. apare o muncă de legătură personalizată pentru candidaţi.Trebuie să ne punem toţi în adoraţie. şi că documentarea se află în ultimele cărţi scrise despre el. pe o participare conştientă la liturgia orelor. că activitatea catehezei este mai mult o mărturie a persoanei. Vorbind de sf. este nevoie de a avea ca bază. Maurice Laurent În legătură cu importanţa acestei experienţe de a găsi un mod de a întrupa Cuvântul lui Dumnezeu.de a-şi dărui viaţa-. când am vrut să parcurg evenimentele formării unui ordin călugăresc viu în Biserica noastră. Important este pentru noi să recitim această experienţă. în primul rând. afirm. au afirmat. pentru că se face legătura între Cuvânt şi o experienţă de viaţă. a relaţiei tale cu o Autoritate. eu cred că viaţa candidaţilor în comunitate este încetul cu încetul. De câte ori îl ascult pe Pr. pentru că una dintre dificultăţi este o formare formală . de a se trezi al ături de cel nevoiaş sau bolnav sau în închisoare sau în alte părţi. cu care am început relaţiile în Institutul teologic din Cluj. Pr. Provincial Iezuit Fireza. Gianfranco Maronese. care este o 66 . un contact personal cu Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi de a fi transmisă prin metodele potrivite. Vasile a fost episcop monah.şi altă formare. În mod special. de deschidere şi activitate socială. Revine la ideea că eu cred că dialogul de îndrumare spirituală este esenţial. Bosa. pentru ca ea să devină profeţie publică în lumea de azi. am făcut legătura şi am trăit intens formarea primită de la Pr. Dar înainte de toate trebuie să fim convinşi. o recitire. un om de cultură mondială. Augustin Prunduş Să unim trecutul cu prezentul. privind spre viitor. formare de interioritate. nu au personalizat formarea lor. trebuie să se bazeze deci pe o viaţă spiritual ă personal ă profund ă. iar prin sf. Numai astfel vom fi persoane care mărtuisesc prezenţa lui Cristos în mijlocul lumii de azi.adică formez . o experienţă de întrupare. de iertare faţă de ceea ce există. Nu vrem să se întâmple ca după un timp candidaţii au auzit. Umberto Neri. Pr. s-au rugat. În munca noastră de formare. cu tot ce este doritor de viaţă. pe un studiu personal al Biblie. de toleranţă.

7/44). Augustin la Hsone. intrat în comuniune cu sf. continuă să le practice în ortodoxie şi astăzi. se şi numeşte “Opere ascetice” sau mai simplu Ascetion. ne bucurăm că suntem discipolii şi fiii acestui mare sfânt. În ortodoxie şi astăzi avem această înclinare spre sihăstrie care. dar asta nu ne priveşte pe noi. citează din Noul Testament 1453 de versete şi se scuză că nu citează şi Vechiul Testament. Vasile se relevă în cunoaşterea profundă a Scripturii. Vasile. Aceste constituţii sunt opera lui Eustaţiu de Sebastia. Aşa cum spune un istoric al sf. căruia îi face încheierea: “Noi toţi în Biserică. Sigur că pe vremea lui nu erau capitolele şi versetele pe care le avem noi astăzi. în documentul papal “Patres Ecclesiae” (02.01. Geniul sf. pentru că s-ar lungi prea mult lucrarea şi ar lua prea mult timp celor care ar dori să predice regulile morale. Pentru el. pentru că toată Scriptura este pentru el un întreg. despre asceză.excepţională manifestare a tot ceea ce sf. Vasile dar ajuns apoi eretic şi condamnat de Biserică. De aceea. Menţionăm că indică totuşi capitolele pe care ar dori să le aprofundeze cercetătorii şi să le compare cu NT. Vasile. episcopii din Occident nu le-au aprobat niciodată. Vasile a conceput şi a permis viaţa sihastră dependentă de comunitate. Ar fi interesant pentru biblişti să vadă ce metode de folosire a Bibliei erau în vremea aceea. Vat. cu toate formele bizare pe care le-a cunoscut Orientul şi le-a practicat. În legătură cu cateheza. El rămâne şi azi pentru noi model demn de urmat. Nu pot să nu menţionez cuvintele de elogii ale Sanctităţii sale Papa Ioan Paul al II-lea. aşa cum l-au cunoscut şi l-au utilizat în predicile lor sf. pentru ca să le salveze. ortodocşii îl au şi ei tradus şi tipărit în felul lor. Ambroziu la Milan şi sf. Vasile. căci în regulile morale (în număr de 80) împărţite în paragrafe. în cazul nostru cunoaşterea profundă şi utilizarea neîntreruptă a Bibliei în acţiunile noastre pastorale spre gloria lui Dumnezeu şi edificarea Sfintei Biserici. Ucenicii lui. precum ne dovedeşte Patrologia actual ă. (Enc. consideraţiile şi îndemnurile”. 67 . sf. Şi ceea ce am găsit la camaldulieni este tocmai ceea ce sf. Vasile s-a inspirat în tot Asceticonul său din Sfânta Scriptură. care nu sunt autentice. le-au trecut pe numele sf. rostite la împlinirea a 1600 de ani de la moartea sf.1980). Vasile. Noul Testament nu este separat de Vechiul Testament. Vasile a scris despre viaţa monastică. cu deosebire că traduc şi “Constituţiile Monastice” zise ale sf. chiar dacă le-au tolerat. deci să medităm exemplele sale şi să ascultăm cu veneraţie învăţăturile sale şi să fim gata să-i primim prescrierile.

........... 13 Biblia în acompaniamentul spiritual şi în organizarea exerciţiilor spirituale ...................................................... de Cluj........S........ 4 Salutul Pr......... Mons................................. 37 Câteva 68 norme Episcopului de Iaşi............. 12 Aprofundarea Bibliei ca şi cuvânt al vieţii ....................................................................... Florentin Crihălmeanu ....M.... 4 Cuvântul Gherghel .............R .................................... Preşedintele C.............. 22 Prezenţa Bibliei în formarea seminariştilor ...... 17 Utilizarea Bibliei în organizarea exerciţiilor spirituale .......... 7 Biblia în formarea comunităţilor religioase ........... 11 Parcurgerea Sfintei Scripturi .................... 17 De ce folosim Biblia în acompaniamentul spiritual ....................... Mons............................. Iosif Pal........ 35 Câteva principii generale ... Petru .......................... 1 REFERATE PREZENTATE PRIMA ZI Biblia ca instrument al formării ................... 4 Expunerea Episcopului aux.......................CUPRINS Introducere Biblia ca instrument al formării ....

.......................................... 65 Caracteristici teologice ................... 41 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR .......................84 Cuvântul lui Dumnezeu ................... 62 Sfidările epocii noastre în faţa predicării ..... 76 Concluzie ..............probleme deschise ...................................................................................... 79 Dimensiunile Cuvântului lui Dumnezeu ................................... 89 Cuprins .................................................................................... 77 Biblia în cateheză ......................... 75 Inteligenţa credinţei ............................................ 68 Consecinţe practice ...................................... 87 DISCUŢII PE MARGINEA REFERATELOR ........ 38 Obiectivele studiului Sfintei Scripturi .................................................................întrupat în istorie ..mesajul pentru om ..........locul Cuvântului ..... 76 A se ruga cu Cuvântul ......... 81 Cuvântul lui Dumnezeu ................. 82 Cuvântul lui Dumnezeu ..... 75 Înţelegerea literară .............................................practice .......................................................................... 99 69 .......slujitorii Cuvântului ........................... 62 Bazele biblico-teologice ale predicaţiei ............................... 78 Cateheza şi slujirea Cuvântul ................................ 44 REFERATE PREZENTATE A DOUA ZI Biblia în predicare .........consecinţele pentru cateheză ................................................................................................ 69 Biblia ca instrument al formării ................................Cuvânt oferit şi promis ......................................................... 86 Experienţa religioasă ........................... 83 Cuvântul lui Dumnezeu .................................................................................darul Duhului Sfânt .................... 78 Catehiştii ...............

70 .

Tipărit şi editat: Misionarii Cuvântului Divin Casa de Reculegere .Neamţ Tel: 033/735370 aCTELE SEMINARULUI CSMR “BIBLIA CA IZVOR AL FORMÃRII” 71 .5591 Traian Com. Săbăoani .

fie prin iniţiative organizate sau prin alte metode care astăzi se răspândesc pretutindeni. atât de bogată în cuvinte divine. fie prin lectură spirituală.. şi mai ales pe călugări. cu aprobarea şi prin grija păstorilor Bisericii. să se ataşeze de Scriptură prin lectură asiduă şi prin studiu atent..8). în primul rând preoţii lui Cristos şi toţi ceilalţi care. căci “vorbim cu El când ne rugăm şi îl ascultăm când citim cuvintele dumnezeieşti” (DV 25) 72 .TRAIAN 28-29 OCTOMBRIE 1999 “Este necesar ca toţi clericii.CASA DE RECULEGERE . căci necunoaşterea Scripturilor înseamnă necunoaşterea lui Cristos”. fie prin liturgie. De asemenea Conciliul îndeamnă foarte stăruitor pe toţi credincioşii. ca ea să devină un dialog între Dumnezeu şi om. Să nu uite însă că citirea Sfintei Scripturi trebuie însoţită de rugăciune. Să se apropie aşadar din toată inima de textul sacru. ca prin citirea deasă a dumnezeieştilor Scripturi să-şi însuşească “înalta cunoaştere a lui Isus Cristos”(Fil 3. în calitate de diaconi sau de cateheţi. în mod lăudabil. se ocupă în mod legitim de slujirea Cuvântului.

73 .

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.