WILLIAM GOLDING

Împăratul muştelor

Tatălui şi mamei mele I Vuietul scoicii Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul. ― Hei! se auzi. Stai o clipă! Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină. ― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane. Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă. Vocea se auzi iar: ― De-abia mă pot mişca printre lianele astea. Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi zgîriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgîriaseră rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decît băiatul blond şi foarte gras. Înaintă, uitîndu-se atent pe unde calcă, apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor. ― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insul ă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă. Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stîncă. ― Ce s-o fi întîmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi scăpat cîţiva. Sînt convins. Tu ce crezi? Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cît mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar grăsanul se grăbi să-l urmeze. ― Nu-i absolut nici un om mare? ― Nu cred. Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii împlinite. Se aşeză în mîini, cu capul în jos, chiar în mijlocul brazdei şi îi rînji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea. ― Nu-i nici un om mare! O clipă grasul rămase pe gînduri. ― Şi pilotul? Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pămîntul jilav. ― O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi. ― Am fost atacaţi! ― Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă. Grăsanul clătină din cap. ― Pe cînd coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut cealaltă parte a avionului. Era în flăcări. Măsură din ochi brazda din junglă. ― Uite ce-a făcut fuzelajul...

Blondul întinse mîna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore. Preţ de o clipă, păru interesat. ― Ce s-o fi întîmplat cu avionul? Unde-o fi? ― L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte copii în avion. Ezită un moment, apoi vorbi din nou: ― Cum te cheamă? ― Ralph. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte, dar propunerea de prezentare nu avu loc; blondul pe nume Ralph zîmbi vag, se ridică şi porni iar spre lagună. Grăsanul se ţinu scai de el. ― Cred că mai sînt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. Grăsanul se opri lîngă el, suflînd din greu. ― Mătuşica mi-a spus să nu fug, fiindcă sufăr de astmă, explică el. ― Aşa, mă? ― Chiar aşa. Mi se taie răsuflarea. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă, rosti grăsanul plin de mîndrie. Şi port ochelari de la trei ani. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph, clipind şi zîmbind, apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. ― Fructele alea. Se uită în jurul brazdei. ― Fructele alea, zise el. Cred... Îşi potrivi ochelarii, se îndepărtă de Ralph, călcînd prin desişuri, şi se ghemui în frunzişul încîlcit. ― Mă întorc numaidecît... Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gîfîielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Ţărmul era străjuit de palmieri. Stăteau drepţi, înclinaţi sau sprijiniţi, scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o înălţime de treizeci de metri. Ţărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mînă sprijinită de un trunchi cenuşiu, Ralph îşi strînse pleoapele în faţa mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru şi jumătate, talazurile albe lingeau nişte stînci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. În arcul neregulat al stîncilor de coral, laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului, în verde tulbure şi în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire, aparent nesfîrşit, căci la stînga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit; şi, veşnic, aproape vizibilă, arşiţa. Sări de pe lespedea de piatră. Pantofii negri i se înfundară în nisip, iar căldura îl lovi. Simţi toată greutatea hainelor şi, cu un gest sălbatic, îşi azvîrli pantofii din picioare, apoi, dintr-o singură mişcare, îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. Sări iar pe lespede, îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos, ca nişte cranii, iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei, îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol, cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. Era destul de mare, avea doisprezece ani şi cîteva luni, aşa încît îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie; nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. Judecînd după lăţimea şi greutatea umerilor, ar fi putut deveni boxer, deşi gura trăda o anume moliciune, iar în privire nu i se citea arţagul. Bătu uşor cu mîna trunchiul palmierului; apoi, forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei, rîse din nou încîntat şi stătu în mîini. Reveni mlădios pe picioare, sări pe plajă, îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. ― Ralph... Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii.

― Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. Fructele alea... Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un "V" adînc şi roz. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph, apoi la propriile haine. Prinse capătul fermoarului, întins pe tot pieptul. ― Mătuşica... Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. ― Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. ― Mă gîndesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm. Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue: ― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cît timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes. ― Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph. ― Îmi spuneau "Piggy"1, şopti el. Ralph izbucni în hohote de rîs. Sări în picioare: ― Piggy! Piggy! ― Ralph... te rog! Piggy îşi încleştă mîinile, cuprins de teamă. ― Am spus că nu vreau să... ― Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă, apoi se întoarse în viraj ca un avion de vînătoare cu aripile strînse şi îl mitralie pe Piggy. ― Vîîîîj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo rîzînd. ― Piggy! Piggy zîmbi reticent, măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. ― Cîtă vreme n-o să le spui ălorlalţi... Ralph chicoti pe nisip. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy ― Stai niţel. Se întoarse iute în pădure. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. Ralph se urcă pe platformă, simţi răcoarea şi umbra, închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă. Era limpede pînă la fund şi strălucea de eflorescenta ierburilor marine tropicale şi a coralului. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Ralph vorbi singur, articulîndu-şi încîntarea pe corzile de bas ale vocii. ― Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. O forţă necontrolată a naturii ― un taifun, poate, sau o furtun ă dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici ― îngrămădise nisip în lagună, astfel încît pe plajă se formase un bazin lung şi adînc, îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph, pe care aspectul de falsă adîncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte, se apropie, gata de o nouă dezamăgire. De data asta însă, insula îşi ţinu făgăduiala, iar bazinul, inundat evident doar în timpul fluxului, era, lucru de necrezut, atît de adînc la un capăt, încît arăta verde-închis. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri, apoi se aruncă în el. Apa era mai caldă decît sîngele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. Piggy apăru din nou, se aşeză pe marginea cornişei stîncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph.

1 Purceluşul (engl.)

îi întinse cu grijă pe stîncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior. zise Piggy. Piggy se săltă şi el.. ca o apăsare ameninţătoare.. îndreptată spre lagună. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă. zise el repede. ― Nu ştiu să înot. pe trup îi tremurau reflexiile razelor încîlcite. răspunse Ralph încet. sub razele neîndurătoare ale soarelui. ― Au să-i spună la aeroport. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? Ralph se bălăcea în apă. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. Uite-le colo. ― Tăticu a murit. traversă platforma şi dădu peste hainele risipite.― Dar bine mai înoţi! ― Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii. Piggy ieşi şi rămase gol. Mătuşica." Mugetul de pe stîncile din mare se îndepărtă mult de tot. căutînd zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. ― S-ar putea să rămînem aici pînă murim. M-a învăţat tăticu.. Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. Ralph nu-i răspunse. Se aflau pe o insulă de coral.. La acest ultim cuvînt. Ţinea o cofetărie. o să vină să ne salveze. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy. fiindcă. Cînd o să ne salveze tăticul tău? ― De îndată ce-o să poată. Trebuie să facem ceva. ― Am stat cu mătuşica. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc. îşi spuse Ralph. gîndindu-se la această problemă neobişnuită.. Cîte voiam. Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei. ― Au murit toţi şi sîntem pe o insulă. Îşi înălţă bărbia şi zise: ― Înot de la cinci ani. ― Mă duc să-mi iau hainele. ― Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonja din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. li se păru că arşiţa se înteţeşte. intră pînă la gît în apă şi îi zîmbi mîndru lui Ralph. şiroind de apă. nu ajungea pînă la ei decît mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stînci. ― M-am cocoţat pe-o stîncă şi cred că-i o insulă. E comandor de marină.. spuse Piggy. bombăni Ralph. lîngă stîncă micuţă. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde. iar mămica. ― E fierbinte! ― Dar cum te aşteptai să fie? ― Nu mă aşteptam la nimic. şi pe faţă îi juca şi se sfărîmă o rază aurie. Îşi scoase ochelarii. Nici dracu' nu ştie că sîntem aici. Îi tremurau buzele. Aveam prăjituri berechet. ― Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. ţinîndu-şi nasul cu degetele. strîngînd la subsuoară aproape toate hainele. pe un trunchi din apropiere. Astma mea. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. Cînd o să intre în concediu. Imediat rămase gol ― palid şi gras în goliciunea lui. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă.. ― Sîntem pe-o insulă. Piggy clătină sceptic din cap. iar laguna îi copleşeşte cu scînteieri orbitoare. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph. nimeni nu ştie. fiindcă. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. nu-i aşa? insistă Piggy. Nu mi-au dat voie. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy. ― N-ai de gînd să înoţi? Piggy clătină din cap. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? "Fiindcă. ― În nici un caz n-au să-i spună cei de acolo. Coborî pe vîrful picioarelor taluzul nisipos al lacului. Tăticu tău nu ştie. O rupse la fugă pe nisip.. ― Trebuie să dăm de ceilalţi. Se lăsă pradă viselor plăcute. . Prin arşiţa dimineţii. îşi şterse ochelarii cu o şosetă. Se întoarse pe spate.

niţel găurit. ― Gura! Ralph vorbi cu gîndul aiurea. ― .― Cîţi om fi? insistă Piggy Ralph înaintă şi se opri lîngă grăsan. ― . întinse mîna ca o pîrghie şi apăsă cu cealaltă. De un alb-gălbui închis. sub pîcla arşiţei. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy. ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani. dar niciodată înţeles pe deplin. corpul lung de patruzeci de centimetri. Cheamă-i! Neîncrezător. ― Nu. Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă. şi palmierul avea să se prăbuşească în curînd. cuprins de un entuziasm frenetic. nu sufla în pietrele albe. Îl privi radios pe Ralph. Ralph o scutură. ― Cum sufla prietenul tău din cochilie? ― Parcă scuipa. se răsucea uşor în spirală.. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin capătul de jos. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi.. îi putem chema pe ceilalţi. Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui. E o scoică! Am mai văzut una la fel. Iată.. or să vină toţi. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă . Ala o ţinea pe zidul grădinii.muge şte ca o vacă. Ai s-o spargi. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră. Ralph. prinzînd brusc o viaţă adevărată. deasupra erau verzi. ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate.. ― Hai.. iar jos strălucitoare. Aproape de cotul lui Ralph. afînat.. ― Ai grijă. Costă o groază de bani. iar mătuşica. zicea. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile. Deschise buzele într-un zîmbet de încîntare. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare. Pe zidul din spatele casei cuiva. că scoica nu mai era doar un obiect vizibil dela distanţă şi intangibil. Piggy se aplecă riscant.. frumoasă.. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. pînă cînd cochilia ieşi la suprafaţă picurînd şi Piggy reuşi s-o apuce.. Piggy nu-şi mai găsea locul. ― Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zîmbească şi arătă cu degetul spre lagună. golind de nisip tubul adînc. scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pămînt sterp. în această împrejurare. ― Dacă-i într-adevăr o insulă. Piggy îşi puse mîna pe abdomenul umflat. Ralph nu-i dădu nici o atenţie. Pe apele lucioase. Cînd ajungeau la platformă.. ― Habar n-am.. iar Piggy. frunzele de palmieri porneau să şoptească.. Zicea că-i o cochilie.. ― E o piatră.o cochilie face o groază de bani. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph. care. ― Aşa e. Scoica era interesantă. E o scoică. proiectate de lagună. din cauza astmei. acoperit cu un desen fin şi cizelat. între vîrful ei ros.. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond. locul mult visat. rîse încîntat. Ca să ne adunăm. se strecurau ici şi colo brize uşoare. ― Trebuie să facem ceva. luînd surîsul lui drept o dovadă că era acceptat.. Fireşte. în sfîrşit. dacai vrea să cumperi una. Acum. Ralph se entuziasma şi el. ― Ralph! Băiatul îl privi. Sînt sigur că. încearcă. Ralph smulse tulpina şi începu s-o vînture prin apă. ― Cu ajutorul ei. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă. o adevărată jucărie scumpă. şi mai avea o colivie cu un papagal verde. şi valvele roz ale gurii. bolborosi Piggy. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mîngîie obiectul strălucitor din mîinile lui Ralph. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră.. ― Asta urmăreai. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe. Mătuşica nu voia să mă lase să suflu.. răspunse Piggy. Cînd or să ne audă. vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună. se dovedi o fiinţă fără importanţă..

Trei copii. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. ― Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. animalele mici fugeau să se ascundă. scoţînd sunete scurte şi pătrunzătoare. ― Cum te cheamă? ― Johnny. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. se ivise un copil. Ralph continuă să sufle. Scoica tăcu ― un colţ strălucitor de elefant. Pe plajă se observau semne de viaţă. Scoica răsună pe dată. Copiii care veneau de-a lungul plajei. nu arătă nici un interes. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. Nisipul. în umbra verde: capete cu păr şaten. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. Urmînd exemplul inocentului Johnny. Era umbra unui copil care. Atenţia îţi era în primul rînd atrasă de o fiinţă întunecată. la o încercare mai energică. ascundea multe siluete de-a lungul cîtorva kilometri. ― Ia te uită! exclamă Piggy. întrebîndu-i cum îi cheamă şi încruntîndu-se în efortul de a le memora numele. ― Parcă scuipa. nisipiu. făcînd speculaţii de tot felul. pe jos. Veneau tot mai mulţi.iar. ocupat să sufle. Sunetul răsună din nou: apoi. Se petrecea ceva. Era un băieţel de vreo şase ani. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc. ― Suflă pe aici. gălbui. Piggy striga ceva încîntat. trase adînc aer în piept şi mai suflă o dată. Ralph îşi strînse buzele şi suflă în scoică. iar lentilele îi sclipeau. un şuierat. cenuşiu deschis. înaintînd sub o pată neagră . Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. voinic şi blond. pulovere şi ciorapi în dungi. O duse din nou la buze. Cînd şi ultima pereche. dar scoica rămase tăcută. privindu-l cu ochi strălucitori. între hohote de rîs. se îndreptă spre platformă şi le zîmbi vesel tuturor. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi. ca un liliac. ajungînd o pată între picioarele grăbite. Unul brunet. apoi i-l strigă lui Ralph care. chiar şi embleme. cu hainele în zdrenţe şi mînjit pe faţă de fructele terciuite. palpitînd în pîcla arşiţei. albastre. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. sunetul coborî o octavă şi deveni un gîlgîit. A apărut unul! Printre palmieri. mai suflă un timp. ce dansa pe nisip. Plăcerea violentă stîrnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. Strigătele din pădure se apropiau. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă. cît Johnny de mici. O notă aspră şi adîncă vui pe sub palmieri. Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. capete care murmurau şi şopteau. cum se nimerise. în haine sau jersee. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. se micşorase. brunet. singuri sau cîte doi. Ralph obosi. blond. Ralph suflă de zor pînă cînd în pădure răsunară voci. ceva mai mic ca Piggy. îşi croi drum prin desiş. ca un pîrţ. în uniforme de şcoală cenuşii. se răspîndi prin pădurea încîlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. Piggy bombăni pentru sine numele. provocînd un sunet jos. Între timp. degetul mare trandafiriu. Piggy se mişca printre ei. Îşi lăsase pantalonii pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decît pe jumătate. ― Sînt sigur că se poate auzi la kilometri. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mînă. Păsările ţipau. Băieţii se amuzară atît de tare. la vreo sută de metri de plajă. ca în faţa oamenilor cu megafoane. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. încît Ralph. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. sub razele verticale ale soarelui. castaniu. apărură brusc la vedere cînd ieşiră din pîcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. Piggy se aplecă spre el. precedînd un trup care încă nu se vedea. Stoluri de păsări se înălţară din vîrful pomilor. păru tot mai mulţumit şi-şi vîrî în gură singurul deget curat. Aveau insigne. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covîrşitoare. capete cu ochi care îl pîndeau pe Ralph. Piggy îl ajută să se salte.

Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. ― Nu-i nici un om mare pe aici? . respectînd resemnat ordinul. rînjeau împreună. încît te uluia. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. ― Sam. în faţa dirijorului corului. subţirel şi ciolănos. comandantul păşi înainte. le ascundeau trupurile de la gît şi pînă la călcîie. Merridew... Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. Merridew se întoarse spre Ralph. cu scoica într-o mînă şi bărbia rezemată de genunchi.. Staţi jos. Un grup de băieţi mergînd aproape la pas. Cînd grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. în vreme ce sufla din cochilie. ― Da' nu-i nici un vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. iar gurile şi le ţineau deschise.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. Merridew. Cei doi băieţi. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi. la AddisAbeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. Pelerine negre. iar băieţii se opriră. Piggy nu-i întrebă de nume. se îndreptă hotărît spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. iar şirul se risipi. ca nişte cîini. unii din ei începură să protesteze slab: ― Ascult ă. La acest ultim amănunt răutăcios. ajunse la platformă. nu păru să-l mulţumească. Se strînse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii.ţi să-ţi crezi ochilor. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. Veniţi şi voi. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. se auzi cum le repetă numele. printre şuierăturile stridente ale scoicii. îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea. Avem o întrunire. Duceau în mînă pantaloni scurţi. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. învăluit în pelerina neagră. A leşinat la Gibraltar. în două şiruri paralele. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă. În cele din urmă. iar copiii rîseră. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul. răspunse Merridew. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. avînd însă pe şapcă o insignă de aur. iată ce era de fapt creatura. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. cît hainelor. Eric! Apoi se încurcă. ― Foarte bine atunci. coborîrea. membrii corului chicotiră. Ralph încetă şi rămase nemişcat. Arşiţa tropicelor. căutarea hranei. ― Leşină mereu. Cu pelerina fluturînd. înţelegînd că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui. ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor. ― Unde-i trompetistul? Ralph. ― Dar. cu o insignă de argint. le dădu un ordin.. cămăşi şi haine felurite. aşa încît profilurile le erau turtite. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph. Merridew. urîtă. îi răspunse Ralph. Eric! Sam. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strîns. Ralph îi observă. Puştiul blond pe care îl văzu. Erau gemeni şi dubletul arăta atît de nostim. Merridew aruncă fulgere din priviri. Făptura păşi din miraj. ― Nu-i nici un om mare pe aici? ― Nu-i nici unul. Se întoarse repede. nevenindu. Respirau împreună. se aruncară la pămînt şi rămaseră acolo. răspunse: ― Nu-i nici un trompetist. n-am putea.. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi. Lăsaţi-l în pace. vînjoşi şi plini de viaţă. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cînepiu.şi tremurătoare. Ecourile şi rîsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. însă fără a fi stupidă. rînjindu-i lui Ralph şi suflînd din greu. Băiatul înalt le strigă: ― Corul! Drepţi! Corul se regrupa. Cu toate acestea. Te rugăm. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo. cu o cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gît cu un jabou gălbui.. trăgîndu-şi suflarea. şi rămase clătinîndu-se în soare. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată. sau gata să devină furioşi. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate.

Jack încercă să protesteze. se ridicară imediat. Băieţii se foiră. dar foarte puternic ― cochilia. făcea o figură aparte. lăsîndu-l pe Piggy în afară. cu mişcări furişe. pe ăla. ― Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. Murmură că se numea Roger şi tăcu. ― Da! ― Să votăm pentru şef! ― Să votăm. ― Cine mă vrea ca şef? Toate mîinile. ca un element tainic. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată.. ― Şi eu îs Eric. pe care nu-l cunoştea nici unul. ― Foarte bine atunci. 2 Grăsanul..― Nu. ― Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia. Eu.. Ralph se întoarse brusc. zise Piggy. rîsul se domoli şi apelul continuă. Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia. ― Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă. Piggy. continuă Piggy. Sam şi Eric? Carei Eric? Tu eşti? Nu. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. ― Eu sînt Sam. vorbi timid: ― De-asta a convocat Ralph întrunirea.. ― Ştim aproape toate numele. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew. se trezi în sfîrşit şi vorbi răspicat: ― Să votăm. tu eşti Sam. spuse Merridew. Roger. înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii. Băieţii se foiră din nou. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărîri.. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea. Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită. aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph. Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie. în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef. Băiatul brunet. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur.. ― Pe urmă. Henry. Maurice era primul ca înălţime după Jack. Bill... corul înălţă mîinile. Cel care suflase în cochilie. ― Atunci eu sînt şeful. ― Trebuie să hotărîm cum vom fi salvaţi. impunînd tăcere. Piggy! Pînă şi ţîncii ţinură isonul hohotelor de rîs. Unul dintre puşti.. Nici unul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii. ― Vorbeşti prea mult.. Henry. Ezită. Ăsta-i Johnny. Mai era şi un băiat slăbuţ. era lat în umeri şi zîmbea tot timpul.. Fatty 2. şi. Ştim şi unele nume. zise Ralph. sînt gemeni. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier.. Tocmai le-am aflat.. Ca să hotărîm ce-i de făcut. fiindcă sînt coristul principal şi şeful clasei. spuse că voia să plece acasă. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni. ― Foarte bine. Pe mine mă cheamă Ralph. numără Ralph. îi zîmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon. spuse Jack. vrînd-nevrînd.. Harold.. zise Jack. Gura. . Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. Izbucniră rîsete. dar în hărmălaia iscată. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere.. ― Pe cel cu scoica! ― Ralph! Ralph! ― Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mîna.. Printre cei din cor.. ― Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi. În cele din urmă. am uitat. numele lui adevărat e Piggy! ― Piggy! ― A. ― Astea-s nume de ţînci. ― Un şef! Un şef! ― Eu trebuie să fiu şeful. prin aclamarea lui Ralph. spuse Jack Merridew. Apoi Piggy o ridică şi el. grăsanul se îmbujora. Ăştia doi. Ştiu să cînt în do diez. Robert.

Jack şi Ralph schimbară zîmbete de afecţiune timidă. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă. Pînă şi corul aplaudă. corul e al tău. Se ridică. atunci o să vorbim peste capul lui. Aşa că trebuie să hotărîm dacă e sau nu o insulă. ― Dacă Simon merge între noi. zise Jack şi se ridică. ― Am fost cu el cînd a găsit cochilia.. Scoate ţi-vă pelerinele. Ralph îi zîmbi şi ridică scoica. Ralph se întoarse spre el. impunînd tăcere. Ralph îi privi cu admiraţie. trecînd de bazin. ― Am putea. iar buzele îi tremurară. Am fost cu el înaintea celorlalţi. ― Jack e şeful corului.. Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy. ― După ce te-am rugat că nu vreau. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi. apoi se răzgîndi şi se aşeză la loc. iar cînd Jack observă. Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi.. Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack. îi explică: ― Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. îşi văzură de drum. ― Bine. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim ― trei dintre noi o să plecăm în cercetare. în timp ce văzduhul vuia.. Ochelarii lui Piggy scînteiară.. Se împrăştiară cu toţii. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie... Trei sîntem de-ajuns. ― Fireşte. ― Şi Simon. Din cînd în cînd. era un băieţel subţirel. Ralph îl privi. ― Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat. Se înroşi. iar el se ridică şi rîse scurt. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii. te-am rugat să nu le zici.. Dădu din cap spre Ralph. Cei trei începură să meargă la pas. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră.. care îi atîrna în laţe.. Băieţii ar putea. vioi.. Rămîneţi cu toţii pe loc. zise Ralph. ― Am putea face o armată din el. corul. Piggy se foi. Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă.. ― Vin şi eu. Băieţii din cor.. începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă. ― Ascult ă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut. Jack şi. i-o tăie Jack. Ceilalţi începură să vorbească înfocat. ― Nu eşti bun la aşa ceva. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală. Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile. Murmurul se stîrni iar. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. negru şi aspru... ― Sau vînători. ce-ai vrea să fie? ― Vînători.. Dacă nu-i o insulă. Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei. O să merg eu. gata să-i ofere ceva. Piggy se ţinu bombănind în urma lor. ― Şi eu. ― Asculta ţi-mă cu toţii. ― Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar ― de data asta de umilinţă. . o să fim salvaţi imediat.. ― N-avem nevoie de tine. Ralph. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei. Trei dintre noi ― dacă luăm mai mulţi. ― Dar. ― Despre ce dracu' vorbeşti? ― De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă cîtă vreme nau să mă strige Piggy. Paloarea leşinului îi dispăruse. apoi se stinse. Ralph ceru din nou cu mîna să se facă tăcere. privind pe sub o claie de păr drept. se ridicară. ― Foarte bine. Da' ne-a chemat scoica ta. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lîngă Ralph..Cercul izbucni în aplauze.

încît băieţii trebuiau să se furişeze printre ele ca nişte ace flexibile. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decît o alta. zise Ralph. Cei trei băieţi începură să se caţere. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut. prin magia mirajelor. Ralph se zgîriase rău. îmi pare rău dacă te simţi jignit. iar ierburile marine întăriseră o fîşie a plajei. groase ca pulpele lor. reuşiră să urce. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi. în afară de solul cafeniu şi de razele întîmplătoare prin frunziş. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. astfel că zăceau strîmb.Se aşternu tăcerea. Printre stîncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste.. vă daţi seama. ― Hai. Simon îi mîngîie timid braţul lui Ralph. mirajele se mai domoleau. zise imediat Jack. Un fel de splendoare se răspîndi asupra lor şi asupra peisajului. dar. forma sau realitatea. gîfîind. ― Mergem pînă la capătul insulei şi ne uităm după colţ. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. pătrunzînd adînc în universul plantelor. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. Asta-i treaba ta. stîncile sînt tot mai greu de urcat. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stîncă nu se dovedi atît de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. Băieţii reuşiră să se strecoare dea lungul lor cu faţa la stîncă. Prins în păienjenişul lianelor. Pădurea vibra subtil. Se întoarseră unul spre celălalt. de pildă. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atît de încîlcite. Ralph. care apărea foarte desluşit. Cred că-i calea cea mai uşoară. zise Ralph. ― Haideţi. şi strînge numele băieţilor. încălecate de un bloc pus pieziş. poate în cea mai grea clipă. ― Animalele. . Pe stîncă îşi aveau cuibul păsările marine. Reveni la platformă. Într-un fel. fiindcă nu există un colţ. Piggy rămase nemişcat. ― Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. Întoarce-te. şi aşa mai departe. nu le îngăduiau să înainteze decît prin nişte tunele. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip. îi pătrunse şi se simţiră fericiţi. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. Haideţi. Ralph rămase alături. claie peste grămadă. pentru a da de urma cărării în continuare. Lianele. izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure. zise Jack. zise el. trebuiră să rîdă din nou. ca o piramidă. O forţă necunoscută smulsese şi sfărîmase aceste cuburi. Această parte a plajei era mai aproape de munte decît toate celelalte. iar peste bloc un altul. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stîncă trandafirie. ― O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici.. cu o stîncă imensă înălţîndu-se din lagună.. stătu în mîini şi căzu. ― Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. era direcţia pantei: dacă o gaură. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice. făcînd-o tare ca o şosea. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. rîseră tare şi vorbiră fără să se asculte. Cînd încetară să rîdă. Ralph îşi puse mîna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stîncoşi ce înaintau spre munte. Văzduhul sclipea. Acum. Găsiră capătul insulei. Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite. E o mică îndoitură ― şi. ― Dacă o fi într-adevăr o insulă. ― Mai bine Piggy decît Fatty. erau murdari şi frînţi de oboseală. aproape de sfîrşitul după-amiezei. Ralph cercetă bezna de sub pomi. ― Nu-i nimic de văzut după colţ. Fluxul scăzuse. pînă cînd masa trandafirie devenea o aglomerare de stînci în echilibru. oricum. ― Ţuţ! ― Meserie! ― Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau. Ezită între două căi ― de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile. şerpuind în sus. ― Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. La revedere. Singurul lor ghid.. Toţi trei se înfierbîntaseră. sîntem exploratori. fără să-şi fi pierdut. Piggy. Cele mai răspîndite erau stîncile trandafirii. zise el.

Cînd se despărţiră. hurui. De ambele părţi ― stînci. ― Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. înfruntîndu-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu . spre ţărm. se rostogoli. un fel de căţărare peste stîncile trandafirii. un praf alb şi roz pluti în aer. mai tare. ― Ţuţ! ― Ca o bombă! ― Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului. Prin aer roiau fluturi. ― Ar trebui să desenăm o hartă. dar termina la la capăt printr-o coadă trandafirie. ― Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. Ce păcat că n-avem hîrtie. în lungimea bărcii. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcîndu-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi. în sfîrşit. Cînd mai aveau cîţiva paşi. fără să se mai cufunde în beznă. Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stîncă. Locul era plin cu flori albastre.. căzu. cocoşată la un capăt. zise Simon. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. cînd vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării. înaintea lor. propuse Ralph. acum. zise Jack. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele. Stîncă era cît un mic automobil.― Asta-i o adevărată explorare. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta. hotărî să nu se întoarcă. drumul spre vîrf se dovedi uşor. cînd o împinse. vegetaţia atîrna peste deschizătura din stîncă şi se răspîndea abundent prin bolta pădurii. se balansa în aer. ― Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. ca şi cum ar fi trecut prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. străjuite de mare. se desprinse. aşa că reuşiră să urce repede poteca. apoi întinderea plată a junglei din insulă. Ralph vorbi primul: ― Trebuie să ne vedem de drum. un fel de plante de stîncă. Calea spre vîrf le părea.. în cele din urmă însă. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărîndu-se printre stîncile trandafirii. ca un fort.. ― Haideţi.. Ecouri şi păsări îşi luară zborul. în curînd. pivotă pe un punct de sprijin. pădurea de sub ei se zgudui. de un verde intens. în beznă. Porniră însă nu spre vîrf. zburînd şi aşezînduse la loc. Sînt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici.. mai tare. pentru a ţine ritmul. vîrfuri de pomi şi o costişă abruptă.. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvînt decît odată ajunşi în vîrf. ― Împingeţi! Stînca uriaşă se clătină. accelerare. solemn. ― Tot ce-i aici ne aparţine.. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii.. stîncile sfărîmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. Insula semăna oarecum cu o barcă. ― Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf. Granitul trandafiriu al stîncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curînd ajunseră pe ea. sau a unei jumătăţi de golf. anevoios. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura. cobora în spate. ― Ia uitati-vă! Ia uitaţi-vă! Sus. deasupra acestui capăt al insulei. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare. în peretele muntelui. plecară. sări şuierînd prin văzduh şi sapă o groapă adîncă prin bolta pădurii. ― Am putea să zgîriem pe coajă de copac şi să umplem dungile cu lut negru. ridicare. o coborîre mai domoală. recife. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. ridicîndu-se de pe plante. o stîncă aproape izolată. Ralph se întoarse spre ceilalţi. în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. accelerare. apăsare în punctul final de echilibru. Mai departe. Ralph se opri.

iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. În spatele prăpăstiilor şi al stîncilor se deschidea o spărtură printre pomi. O să ne asigurăm mai tîrziu. ca să iasă din plasa elastică. lianele continuară să se smucească. Erau sus de tot. Coborîră pe o costişă de stîncă. faţa îi strălucea. ― Nu văd nici o dîră de fum de la vreun sat. Băieţii se uitară unii la alţii. zise Jack. de un verde ca ceara.. iar apoi la locul dramei. Aşa cum se ivea schiţat pe mare.. printre flori. pentru o clipă. ― Uite unde am aterizat. apoi brazda. lăsînd între ea şi mare franjuri de palmieri. spuse Ralph şi îşi întinse braţele. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi. în josul defileului. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. Un recif de coral. pornind din locul sterp unde stăteau. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit ― doar flori şi pomi. pe pantă. unde nu se vedea nici un recif. ― E mai abrupt. Jack pălise sub pistrui. îngrădea mai multe laturi ale insulei. Haideţi. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă.. Doar seamănă cu lumînările. cu gurile deschise. spuse Jack dispreţuitor. Tufişuri de lumînare. pradă unei spaime demente. Tot acolo. dădu din cap. ― Muguri de lumînare. Rîseră. ocolind în cercuri stîncă de la care pornea brazda. Am văzut poze cu stînci de-astea. în direcţia opusă. Cei trei băieţi se repeziră. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. Ridică braţul. remarcă Ralph. Florile de stîncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor. Fluxul înainta. am aflat ce voiam. Pădurea fremăta. zise Ralph. triumfători. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. ― O s-avem ce mînca! strigă Jack. iar după-amiaza trecuse de mult. foarte ascuţit şi insistent. dîre lungi de spumă se spărgeau de stînci şi. Simon vorbi primul. cînd deodată auziră zgomote ― guiţături ― şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă. Se simţeau înălţaţi: erau prieteni. nu le putem mînca. apoi se uitară în largul mării.şi îndrăzneţ. trăgînd o linie continuă cu creta. savurau dreptul de a domina. făcură salturi şi urlară pe munte. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. şi mergînd paralel cu aşazisa lor plajă. Muguri de lumînare. mugi şi plesni ca un bici. Guiţa subţire. iar mugurii. Dîndu-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul. stăteau strînşi la lumină. ― Mi-e foame! Cînd Simon pomeni că îi era foame. Ralph îşi făcu palmele căuş. ― Uite un recif. Cu ochii strălucitori. guiţăturile crescură. zise Ralph. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. Reciful situat cam la un kilometru depărtare.. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. Jack arătă în jos. ― Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi. Pauza dură atît cît animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea. îşi . iar stîncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. Pe cînd înaintau. Băieţii cercetară totul. Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. devenind disperate. o ţine muntele. dincolo de brîul de recife lucea albastrul întunecat al mării. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. dar nu cred că insula-i locuită. trunchiuri zdrobite. ― Haideţi. ― Parcă sînt nişte lumînări. Apa din golf era albastru-verzuie. ― Nu-i poţi aprinde. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. Ralph se uită în jos. înfiptă în lagună. Simon îi privi tăcut. îşi dădură seama că şi lor le era. ― Sînt luminări verzi. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. ― Totul ne aparţine. O să vînăm! O să prindem animale. ― Bucăţica aia de pădure de acolo. sau vreo barcă. zbătîndu-se. pîn-au să vină să ne ia de-aici. dar obosind înainte de-a fi terminat. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. de jos.

Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung. zise Ralph. Tăcere. Piggy stătea alături. Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc.. ― Cochilia? ― Aşa se cheamă scoica. ― Aşa. Sîntem pe o insulă nelocuită.. e nevoie de o armată. ― Nu există nici un om mare. nici fum. avem nevoie de vînători ca să facem rost de carne. ― Da.... Data viitoare avea să fie fără milă. Ca să vînăm porci. dar nu-l ajuta.. altfel nu poţi mînca din carnea lui. Sînt porci pe insulă. Băieţii din cor. So ţină cînd vorbeşte.. se ghemuiau ţîncii. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei. Îşi trecu mîna prin părul blond şi vorbi: ― Sîntem pe o insulă.. ― Alegeam locul. din pricina sîngelui de nesuportat. Ralph îşi drese glasul. ― Porcii se înjunghie. Ne-am suit pe vîrful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur. ― Alegeam locul.. II Focul de pe munte Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie. că platforma se şi umplu. spre bazin. data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator. ― Cu toate astea.. fără alţi oameni pe ea.. Nu era decis dacă să se ridice sau să rămînă jos. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă. zise Jack. ca să vînăm. zise Jack. Va trebui să ridicăm mîna. Întrunirea murmură. la stîngă băieţii mai mari. dar. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă. ― Eram gata.. ― Am văzut.? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stîrnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie. ― De ce n-ai.. ― Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte. vedeţi. ― Aşa că.. zise Jack. Şi mai e ceva. Nu se poate să vorbim toţi odată.. îşi puseseră hainele.! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom.. nici bărci şi nici oameni. ― Înainte de a-l putea omorî. simţind prea tîrziu arsura razelor. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane. ― Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sîngele. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare.coborî braţul şi vîrî lama la loc în teacă.. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul. La dreapta lui se găsea grosul corului. apoi tăcu.. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus. Se uită împrejur fioros. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor. nu se împung. Data viitoare. care nu mai formau un grup compact. îl întrerupse Jack... nici urme de paşi. . Soarele dupăamiezei cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor... Întrunirea se linişti. pe iarbă. în faţă. ― Ascult ă. ca la şcoală. Se uită la stînga. cu partea stîngă a trupului la soare. se apucară să caute şi să devoreze hrana. N-am văzut nici case. îşi scoseseră pelerinele. ― Guiţa. sfidîndu-i să-l contrazică. ― A scăpat. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte. Ieşiră la lumina soarelui. care nu se cunoscuseră înainte de evacuare. Va trebui s-avem singuri grijă de noi. ― Şi încă un lucru. Ruşinaţi. izbucniră toţi trei în hohote de rîs şi porniră să coboare înapoi pe potecă. Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit. îl corectă Ralph violent. ― Dar.

şi mîngîie buşteanul. Piggy. revenindu-şi oarecum.. Jack rămase în picioare. ― Vorbeşte! . ca o pisicuţă. se uită nesigur la Ralph. Tăcerea era atît de desăvîrşită. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea.. Se uită la feţele lor atente. apropie-te. Stătea în picioare. îl împinseră spre Ralph.. iar el nu voia să înainteze. Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des. ― Insula coralilor. Pînă vin oamenii mari să ne ia deaici. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. Ralph continuă. Am putea să rămînem aici vreme îndelungată. Jack se aşeză. Era mai palid decît înainte şi se emoţionase. ― Avionul a fost dobor ît de tir şi s-a prăbuşit în flăcări.. Se iscă hărmălaie. Jack. E grozav. arătă spre cochilia din mîinile lui Ralph. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună.. cuprins de panică. cînd voi toţi.. ― Ala cu trompeta. ― Rîndunici şi amazoane. Făcu un gest larg. ― E ca într-o carte. dar poate că nu. iar Jack şi Simon tăcură. ― E insula noastră. ― Îl încurcaţi pe Ralph. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. ne putem distra. ― Şi flori albastre. continuă el. dar erau serioşi. ― Asta voiam şi eu să spun.. Jack se ridică în picioare. de culoarea dudei.. ― Să facem reguli! strigă el nervos.. ― Stînci.. Am găsit hrană şi băutură şi.. ― Foarte bine. ― Comoara din insul ă. Si hrană. Ceilalţi băieţei.. în picioare. ― Tăticu. ne-am putea distra pe insulă. care îi zîmbi. Deodată. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză. ― Sîntem însă pe o insulă bună. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva.. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă. Ralph scutură cochilia. Îi urmări o clipă cu ochi mari.. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure.. ― Cine ştie că sîntem aici? Ia spuneţi! ― Se ştie la aeroport. zise Ralph. apoi se răsuci pe călcîie şi se aşeză. Bombănea şi era gata să izbucnească în plîns. în timp ce-i ştergea de cămaşă. Nimeni nu ştie unde sîntem. Piggy îşi puse ochelarii. zise el.. Tăcere. ― Poate că ştiau unde mergem.― Şi nu-l va întrerupe nimeni. ― Aşa că s-ar putea să rămînem aici vreme îndelungată. şi apă în care să ne scăldăm. ― Sînt şi porci. Jack întinse mîna după cochilie. Piggy. E o insulă bună. Un grup de copii mici îl împingeau. zise Piggy. un semn din naştere. Şi nu ştiu unde sîntem.. Doar eu. care pe o parte a feţei avea o pată. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atîrna pe frunte. haide. încît auzeau gîfîiturile lui Piggy. strînse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. care şopteau. ― Nimeni nu ştie unde sîntem. ― Ura! ― Ţuţ! ― Bang! ― Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. în rîuleţul de colo ― tot ce vrei. fiindcă n-am ajuns la destinaţie. ― Dacă tot trebuie să aşteptăm. voi toţi.. Băieţelul se uită împrejur. Un nichipercea de vreo şase ani. Ralph zîmbi. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important. Se întrerupse pentru a urmări efectul. Ralph îi luă cochilia din mînă.

Adunarea tăcea. Trebui să . Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni cînd se gîndi la ce avea să le spună. Băieţelul se ghemui şi mai mult. dar şi enervat. s-a întors şi-a vrut să-l mănînce. ― Daţi-i cochilia! strigă Piggy. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. Aprobară din nou grav. Daţi-i cochilia! În cele din urmă.. Ralph îşi trecu mîinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat. Părea confruntat cu un lucru intangibil. O să vînăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi.. A văzut-o. Simpla afirmaţie.. una de-aia din pomi. vom fi salvaţi. întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară. după ce s-a tot opintit printre lianele alea. se simţi învins. ― Da' nu-i nici o fiară! Nu mai rîdea nimeni. iar ceilalţi băieţi îl imitară. Din ochii care îl priveau atît de concentrat dispăruse orice veselie. ― Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. Nu-i nici un şarpe. Cei mai mari fură de acord. ― Da' nu-i nici un şarpe! ― O să vedem cînd o să mergem la vînătoare.. ― O fiară? ― Ca un şarpe. Bombănituri. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. ― Zice c-a văzut fiara. şarpele ăla. Ralph rîse şi se uită împrejur. ― Atunci n-a putut s-o vadă! Rîsete şi strigăte de bucurie. ― Trebuie să fim salvaţi. Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi.. ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. şi. fireşte. ― Ralph are dreptate. ― Unde? ― În pădure.. ascultînd şi traducînd adunării cele auzite. Foarte mare. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. Briza rătăcitoare. pentru o clipă. groasă ca frînghia şi care atîrnă de pe ramuri. Se gîndi din nou. ― A visat. capetele confirmară printr-o mişcare gravă. Chiar dac-ar fi. îşi retrase brusc mîinile şi începu să plîngă. ― Probabil c-a visat urît. ― Susţine cu încăpăţînare c-a văzut-o. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mînă. ― Care şarpe? ― Spune că există o fiară. explică Ralph prietenos. ― Zice că fiara a venit pe întuneric. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea. Ralph îl convinse să ţină scoica. ― Da' nu-i nici o fiară! ― Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. M-am gîndit la el în timp ce ne căţăram pe munte. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul.Băieţelul întinse mîna după cochilie. dar ici şi colo. ― Şi chiar acum pe plajă. Murmure. fireşte. Şi trebuie să fim salvaţi. Ralph se enervă şi. Nu trăiesc decît în ţările mari. ― Da' nu-i nici o fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: ― Vă spun că nu-i nici o fiară. sau poate apusul soarelui. iar adunarea hohoti. Trebuie să ne distrăm. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decît prin asigurări raţionale. aşteptînd confirmarea din partea băieţilor. ― Vrea să ştie ce-aveţi de gînd cu şarpele ăla. nesprijinită de vreo dovadă. Le arunc ă celorlalţi doi un zîmbet larg şi complice. M-am gîndit. stîrni uşurare şi veselie. Uite la ce m-am gîndit. ― Nu există nici o fiară şi nici un şarpe pe o insulă ca asta. ― Ajungem acum la lucrul cel mai important. Şi-o să ne uităm şi după şarpe. printre ţînci. auziseră de coşmaruri. strecură niţică răcoare pe sub pomi. o să-l vînăm şi-o să-l omorîm. Ralph rîse. ca Africa sau India. Jack luă cochilia.

înaintea lui. A zis că nu mai există nici o insulă necunoscută. Jack. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. Acum ţineau la el şi îl respectau. Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. Ralph scutură cochilia. lianele îi cotropeau. Zice că regina are o cameră mare. plină de hărţi. ― Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. stîrnind un nor de aşchii. Se poartă ca nişte ţînci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. au să trimită aici un vapor. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia. dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. Nu rămaseră decît Ralph. ― Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stîrni un zgomot care anunţă fojgăiala. ― Mai e ceva.. se aplecă şi îşi înnodă şireturile. Sepcile lor negre. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. Suspină. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. ― Uite. Aşa că vedeţi. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zîmbiră. mare sau mică. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. Chiar şi ţîncii plecară. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. Departe. cîteva trunchiuri ieşiră însă întregi. şi Piggy. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. ţipînd să se facă linişte. Sub cealaltă parte a vîrfului muntelui se afla o platformă împădurită. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. Piggy îşi regăsise răsuflarea. şi apoi în cealaltă la Jack. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrîntelile copiilor. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mîinile căuş. răsunau trosnituri şi rîsete. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mîngîie cu respect scoica. Să-i ajutăm să ne găsească. ― O să facem un morman de vreascuri. de viermi şi de putreziciuni. Piggy îl privi dezgustat. simbolice. luă cochilia. dar nu reuşiră să-l scoată pînă cînd Ralph. Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară.. ― Ce ţînci! zise el dispreţuitor. care rînjea. se uită într-o parte la Piggy. Pînă şi copiii care ajunseseră în vîrf îşi dădură drumul la vale. ― Sînt sigur c-a trecut ora ceaiului. pe peretele mai abrupt al muntelui. nu aveau destul pămînt ca să crească. Ralph roşi. Aşa că trebuie să facem fum pe vîrful muntelui! Să aprindem un foc! ― Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare. încît cînd trăgeai de ele se rupeau. Pomii. acolo jos avem lemne de foc. ― Tatăl meu e în marină. Aproape toate vreascurile erau atît de putrede. zise Piggy. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. Încetul cu încetul. arătînd că şi el ştia să bată din palme. traseră lemnul mort şi grotesc pe stîncă şi îl rostogoliră peste ea. dar fără să-l audă cineva. Apoi. sub arşiţa umedă. La întoarcere. uitînd de cochilie. ― Şi. Din nou veselie şi bună dispoziţie. cu cochilia în mînă. Doar Piggy nu muncea. Cam la treizeci de metri mai jos de ei. şi mormanul de vreascuri crescu. Simon. ca nişte berete. Din nou. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspîndi acea .scuture cochilia înainte de a se face auzit. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. împărţind greutatea. apucîndu-se cu toţii de treabă. poate că n-o să ne observe. într-o bună zi. Ralph se sculase şi el. pe care sînt desenate toate insulele din lume. Izbucniră în aplauze şi în curînd platforma răsuna de zgomotul lor. purtat de propriul triumf. ― Ca nişte ţînci. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. Jack răcnea printre ei. le alunecaseră pe ureche. ― Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei. apoi se opri şi îşi înălţă privirea. care plesnea de admiraţie. prin briză. Dacă se apropie un vapor de insulă. Se opri. încîntat de concluzie.

― Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mîna. Le freci. Trunchiurile se fărîmiţau într-o pulbere albă. imitînd mişcarea.splendoare. zise Jack şi îi întoarse zîmbetul. rîzînd cu mare chef. ― Mai aduce ţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvîntase. băieţii încă munceau.. Căldura bătea la mare distanţă în jur. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. unindu-şi eforturile sub povară. Ţinea cochilia sub braţ. Începu să se bîlbîie. iar Ralph stătu în mîini. Mai jos. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături. . prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. ― Hei.. ― La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. ― Piggy. deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei. nimeni nu se gîndea la urmări. ― Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. ― Totu-i neclar. Ralph şi Jack se priviră. Ralph vorbi primul. Ceilalţi băieţi reluară strigătul pînă cînd tot muntele vui. aruncînd o jerbă mare de foc la şapte metri. ― Are cineva chibrituri? ― Faci un arc şi învîrteşti săgeata. zise Ralph. Pînă şi copiii cei mai mici. ― Nu pentru noi doi. Flacăra. Gemenii. roşu la faţă. a aventurii şi a mulţumirii.. Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. pe munte. Rînd pe rînd. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. ― Ochelarii! urlă Piggy. oferind o mînă de ajutor. Mormanul era putred şi uscat ca iasca. dintr-o parte într-alta. Piggy se apropie. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. crescu. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mîinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur. Nici nu-mi văd mîna. iată sarcina imediată. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. Împreună. Aproape imediat. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază cînd Jack îi smul se ochelarii. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari. ― Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. ieşi cu greu şi atent din pădure. iar briza era un rîu de scîntei. dîndu-şi seama că mormanul crescuse destul. ― Ochelarii lui ― să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. Îi aruncă o privire lui Ralph. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vîrfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui. pînă cînd imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. pînă cînd fumul se împrăştie. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească. Jack roşi şi el. Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. încît crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avîntau în sus. ― Vrei să aprinzi focul? Acum. ! Băieţii ţopăiau de fericire. Îşi frecă mîinile. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. Apoi se dădură înapoi. ― E îngrozitor de greu.. înălţarea unui drapel de flăcări fîlfîind permanent pe munte. cînd absurditatea situaţiei devenise limpede. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvîrliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. cu o inteligenţă nebănuită. cuprinse o ramură. ― Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lîngă morman. ― Freci două beţişoare. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. Viaţa deveni o întrecere cu focul. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui.

Lăsaţi-mă să vorbesc! ― Cochilia nu mai conteaz ă pe vîrful muntelui. îşi dădură brusc seama de venirea serii. ― N-a fost un foc care să ne fie de folos. Pala se micşoră repede. am să împart corul. Dacă zărim un vapor pe-acolo ― îi urmăriră direcţia braţului osos ― o să punem pe foc ramuri verzi. Se întoarse către Ralph. ştergîndu-se cu braţul pe obrajii negri. ― Am cochilia. Sîntem englezi. care apoi se stinse.. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. ― Ce vrei să spui? ― N-a ieşit fum. cînd o să vrem. apoi mormanul se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. cerînd tăcere. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. şi-o să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. îl facem în trei locuri. ― Acum lăsăm focul să se stingă. ― Gura! Piggy se posomori. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mîinile murdare de funingine. Te-ai mulţumit să stai.. ― Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi. sus. grozav ai mai încercat. aşa că taci din gură. Ăsta a fost ajutorul lui. Adunarea aprobă grav. La urma urmei. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. Ralph îi luă cochilia. Acest act generos stîrni un val de aplauze. Jack se ridică. Tot nu vede nimeni fumul noaptea. Aceeaşi regulă aici. Piggy se aşezase între două stînci. Ne întâlnim unde e cochilia. Şio să-l aprindem iar. ― N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte.. Oricînd poate să treacă un vapor în depărtare ― arătă cu mîna înspre linia întinsă a orizontului ― iar dacă semnalăm. ― Ralph.cînd nu se lăsau ademeniţi de fructe. adică pe vînătorii mei. Altos ― tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămîna asta. Nici urmă de vapor. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur. chiar dac-am încerca. transformîndu-se într-un vînt uşor. ― Am cochilia. răspunse Piggy indignat. zise el. o să vină şi-o să ne ia. ― Va trebui să avem grijă şi de veghe. în două grupe. care se aplecă şi se risipi în vînt. Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm. spuse Simon. atunci descoperiră că erau frînţi de oboseală. nu sîntem sălbatici. zise Maurice. ― Ce să zic. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii. Băieţii zăceau suflînd din greu. O să iasă şi mai mult fum. zise Jack dispreţuitor. Jack se întoarse furios.. Jack le zîmbi şi agită cochilia. ţinînd cochilia pe genunchi. ― De acord cu Ralph. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat. într-o parte aerul era răcoros. Băieţii îşi dădură asentimentul. Piggy vru să vorbească. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum. încît părţile adăpostite şi cele din care bătea vîntul se deosebeau limpede. care făcea ca părul copiilor să se zbîrlească pe loc. ca nişte cîini. Băieţii simţiră vîntul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui. ― Să punem crăci verzi. soarele ― o picătură de aur arzător ― alunecă tot mai mult spre pragul lumii. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi.. La asfinţit. zise Jack. Trebuie doar să . iar englezii sînt cei mai buni la toate. printre stîncile sparte. ― Trebuie să alegem pe cîţiva care să se îngrijească de foc. aruncînd o nouă jerbă de scîntei. ― L-am aprins cu ochelarii lui. ― Am cochilia. Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. în cealaltă focul azvîrlea un braţ sălbatic de arşiţă. Doar o pălălaie. Nici n-am putea să-l ţinem aprins.. Se iscă un murmur. Şi mai e ceva. săptămîna viitoare. Aerul se mişcă puţin mai repede. ― M-am uitat pe mare. ca şi jos pe plajă. de cenuşă. Se aruncară jos la umbră. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă.

rămase în picioare. asta-i tot. Flăcările. ― Am cochilia! Vă rog. răspunse Piggy trist. Dacă zic ceva. Am cochilia. cuprinse parcă de o energie sălbatică. ― Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic. Mi-e teamă. dar dacă Jack. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ. se tîrau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atîrnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. Şi era lemnul nostru de foc. ― Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi. cuprins de indignare. ar fi trebuit să facem adăposturi jos. Gemenii chicotiră. nu trecu mult şi se tăvăleau de rîs. îmi spuneţi să tac. sau Simon. cu un realism amar. încît tăcură cu toţii. Apoi izbucni într-un rîs atît de ciudat.. ― Va trebui să-l lăsăm să ardă. Ca nişte ţînci! Începură să-i asculte tirada. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori. de-a lungul laturii ostile a muntelui. şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc. ascultaţi-mă! în primul rînd. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strînse cochilia în braţe. răspunse Piggy jignit. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri. care părea că zguduie muntele. Jack îşi mută ochii de la foc. nu-i aşa. Veveriţa sări pe aripile vîntului. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte.. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămîneau tăcuţi şi nemişcaţi. ― Ce spui? ― Cochilia. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare. Atinseră primul pom. ― Am vrut fum. Piggy luă cochilia. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al focului. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere. Noaptea e foarte frig acolo. Revelaţia. Sfidîndu-i. spre locul întins unde găsiseră vreascurile. începură să chicotească. cu excepţia lui Piggy. sau Maurice. care străjuiau întinderea de stînci trandafirii. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. Va trebui să fim mai atenţi.. Între timp... uitîndu-se peste ei. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. ― Aţi zis că vreţi un foc mic. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară. Am dreptul să vorbesc. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. Piggy îşi ieşi din sărite. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului. Toţi băieţii. dar mişcarea .. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă.. crescînd mereu şi deschizînd drum. Se opri în mijlocul tumultului. focul se înstăpîni pe pădure şi începu s-o roadă. Fumul crescu.. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte. ― N-avem nimic de făcut. Dar nici n-a apucat Ralph să spună: "Foc!". strigă Piggy. iar tu mi-ai zis să tac. pe plajă. vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor. ― Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă.aşteptăm. iar apoi fumul se înteţi. şi se întoarse spre Ralph. dar v-aţi dus şi-aţi strîns un morman de surcele cît o claie. ― Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. ― Ţi-e întotdeauna teamă! Huo. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac. ― Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic. Se linse pe buze. Fatty! ― Am cochilia. Am dreptul să vorbesc. ― Mai taci din gură! ― Am cochilia. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm.

. Cîrcelul era lustruit pe dedesubt: porcii. asta o să mîncăm. iar spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi şi se cojise. îl frecaseră cu ţepii lor. De unde ştii că nu sînt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mîna spre fum şi foc. Au aşteptat două minute.. Tîra în mîna dreaptă . vorbi el gîtuit. c-aţi aprins un foc de tabără inutil. Un pom explodă în foc ca o bombă. ― Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat.. ― Deci. o rupeţi la fugă ca. III Colibele de pe plajă Jack stătea frînt de şale. ― Ţi-am spus.. căci se înăbuşea. ― Gura! ― . ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească. răpăiala de tobă continua.. luminate de jos. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide. fără să-i pese de poziţia lui incomodă. înaintă anevoie în patru labe. o rămurică plesnită şi conturul vag al unei copite.. neobservat. şi porc fript. aţi dat foc la întreaga insulă.unde-i? Ralph bombăni un răspuns. cu nasul aproape de pămîntul jilav.. Apoi. parcă de ruşine.. se decolorase. Nu-i de rîs! Aţi spus că Ralph e şeful. Jack îşi lăsă bărbia în jos şi le cercetă. trecînd pe dedesubt. Pustii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie cîţi sînt? Ralph făcu brusc un pas înainte. pe partea ostilă a muntelui. nu-l mai văd.. mult mai lung decît cînd săriseră din avion. O vîrî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stîncă. ― Şi asta nu-i tot. Iar cînd zice ceva. cu un cîrcel atîrnat de o cracă noduroasă. Era acolo..iar ţîncii rătăcesc pe unde arde focul. ― ..pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. cel cu semnul pe faţă.. iar de jur împrejur ― tufi şuri. ― Piciul ăla. iar focul mugi spre ei.. se furişă vreo cîţiva metri şi se opri. Văzu un laţ de liană.. Piggy se prăbuşi peste o stîncă şi o prinse cu braţele. Treaba ta dacă nu i-ai numărat.. Sub ei. care apoi se stinse. soarele se odihnea aproape deasupra mării. încercînd să respire. Undeo fi? Mulţimea tăcea mîlc. ― Cel care a pomenit de şarpe. Băieţii ţipară de frică: ― Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit. arsă de soare. s-au dus în pădure. Jack se ghemui cu faţa la cîţiva centimetri de urmă. ― . Nu se vedea decît o slabă urmă de cărare. dacă pustii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Cînd v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul. Părul de culoarea nisipului. Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere. Trunchiurile şi lianele care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în bezna verde. ― Nici n-aţi ajuns bine aici. ― Puştiul care avea semnul pe faţă. ca un cîine. Se opri să-şi tragă răsuflarea. nu ştii cîţi sîntem? ― De unde să ştiu.. Feţele băieţilor erau roşii... unde-i. fără să le vină să creadă. la.. Se aplecase ca un alergător.bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgîndească... Uite. agonizară şi căzură la loc... Jack se întoarse la el.. ― Poate că s-a întors la. au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. s-au risipit peste tot. Ţi-am spus să faci o listă de nume. la zece metri deasupra. Se întîmpla un lucru ciudat cu Piggy.. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte. apoi s-au aruncat în mare.. Printre băieţi se stîrni un murmur. dar nu i-aţi dat timp să se gîndească. ― Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia. apoi scrută penumbra tufişurilor.

Îşi linse buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. se simţi mai degrabă o fiinţă temătoare ― o maimuţă ascunsă de crăcile încîlcite ale pomilor ― decît un vînător. Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă de cocos. încoronate cu frunze de palmier. susţinînd acoperişul întunecat. respiră adînc. Ridică suliţa şi se strecură înainte. auzi ceva mişcîndu-se pe drum. tresărind. pe gît şi pe piept. Înjură. cu nările larg deschise. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa cu toată forţa. Nu-l observă pe Jack decît cînd vorbi.. uitîndu-se prin gaura din adăpost. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi se ghemui.un băţ de vreun metru şi jumătate. În cele din urmă. n-avea pe el decît nişte pantaloni scurţi zdrenţuiţi. Solul se întărise prin bătătoreala zilnică. pe faţă i se aşternu o paloare. ţîncii sînt. susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul. Erau verzi ca măslina. uitîndu-se la pămîntul bătătorit pe care călca. şi în accesul lui de furie păreau că-i ies din cap. respiră scurt. Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decît arşiţa. încruntat. ― Ei. Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze. se iviră trunchiuri de un cenuşiudeschis. Zăceau grămadă printre brazde. Jack trezi o pasăre frumos colorată dintrun cuib primitiv de rămurele şi atunci tăcerea se sfărîmă şi un ţipăt ascuţit. iar la acea oră nu se auzea nici măcar bîzîitul insectelor. ― N-am să reuşesc niciodată să-l repar. Jack rămase pe loc. Ei bine. ― Simţeam nevoia să beau. seducător. Se trînti la picioarele lui Jack. Şi uite rezultatul! Ridicaseră două adăposturi şubrede. Excrementele de animale erau calde. lîngă pom. ce părea că vine din abisul secolelor. şi pădurea erau absolut nemişcaţi. ― Afară de vînători. Respiră zgomotos cînd termină. Mi-e sete. ― Am întrebat dacă are cineva nişte apă. Odată întins la pămînt. Nici cei mai mari nu sînt mai breji. vorbi Simon din adăpost. ridică fruntea şi respiră uşor. urma aceea şi nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia. aproape înnebuniţi. o colibă grosolană care părea gata să se prăbuşească. Apa i se prelinse pe bărbie. Apoi se furişă mai departe şi o apucă la întîmplare. poteca se unea cu o cărare deschisă de porci. lîngă un adăpost din trunchiuri şi frunze de palmieri. Ţii minte întrunirea? Cînd s-a spus că toată lumea trebuie să muncească din greu pînă terminăm adăposturile? ― Afară de mine şi de vînătorii mei. Unul din ele se deteriorase complet.. căutînd un cuvînt. dar nu-l observă. stîrni ecouri. plină ochi cu apă proaspătă. Frunzele se desprinseră şi căzură fluturînd. Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă. iar cînd Jack îşi îndreptă trupul. marea sclipea şi Jack auzi voci. ― Aveţi cumva apă? Ralph. Ralph stătea în faţa lagunei. Vezi? Am . Ralph explică: ― Am lucrat zile întregi. scăldat în sudoare. cu flori palide pe scoarţa cenuşie. o clipă. Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă de-a lungul potecii.. Trebuie să mai fi rămas. mînjit cu dungi de pămînt cafeniu ― victima greutăţilor unei zile de vînătoare. netede şi scoteau aburi uşori. ţinîndu-şi cu un şuierat respiraţia. ― Mai înalţ-o puţin. îşi plimbă ochii peste Jack. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al unor copite ― un zgomot de castaniete. înnebunitor ― promisiunea că vor avea carne. în spatele lor. destul de largă şi de bătătorită ca să fie un drum. Simon rămase pe loc. se ivi chipul nedumerit al lui Simon. Ralph contemplă nemulţumit dezastrul. şi deschise ochii. În dosul lianelor. Apoi însă. într-un suspin lung. ― Iartă-mă. Şi el. apoi sîngele îi năvăli la loc. salut! Apă? Acolo.. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare. prelucrînd informaţiile aduse de curentul de aer cald. Erau de un albastru-strălucitor. Se opri lîngă trunchiul unui arbore uriaş. Gesticulă. ― Nu-i nimic de făcut cu ei. închise ochii. ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul pînă cînd pădurea se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale. şi bău. În gaura făcută. închise ochii şi trase din nou în piept aerul cald. O zbughi din tufiş şi înşfacă suliţa. Pînă şi Jack se trase înapoi la acest ţipăt. pe Jack. înălţă privirea din masa de frunze. ― Şi trag chiulul întruna. iar el cercetă concentrat solul.

or să lucreze cinci minute şi pe urmă or să se ripisească sau or să plece la vînătoare. ― Bănuiesc că n-ai de gînd să ne ajuţi la adăposturi. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba. Nu ne-a ajutat nimeni. ştii bine.? ― Nu spun decît c-am lucrat din răsputeri. nu trebuiau pomeniţi. Chiar şi unii dintre cei mari.. aşa e. Doar atît. ― Şi n-o avem. Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. S-au scăldat. ― M-am dus să explorez. La sfîrşitul întrunirii. în afară de asta. ― Dar n-ai făcut-o. M-am. dar a căzut suliţa din el. ― M-am gîndit c-aş putea să ucid. iar cineva o să spună c-ar trebui să construim un avion. Ţîncii. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat. Se roşiseră amîndoi şi le venea greu să se mai uite unul la altul. pe Jack îl apucă furia. Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack. nu? ― Ne trebuie carne. ― Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic. Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele. ― Dacă mai plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul. ― Mă acuzi. ― Întruniri. reluă Simon. ― Deocamdat ă n-avem deloc. Discutăm... În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă. ― Ce anume? ― Ei bine. zise Jack. un submarin sau un televizor.... ― Vorbesc şi ţipă în somn. Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată. ― Vrem carne. ― Avem nevoie de adăposturi! Deodată. Jack roşi. ― Sînt scrîntiţi. să mănînce sau să se joace. Nota de nebunie îi reapăru în ochi.. Eu le-am dat drumul. . Dacă am reuşi să facem vîrf uri.. ― Ai băgat de seamă. ― Sînt sigur că. S-au dus să se scalde. ― Tu eşti şeful. vînătorii tăi s-au întors de mai multe ore. M-am gîndit că singur. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră cînd auziră cuvîntul detestat. Duşmănia era limpede. or să vină cu toţii în fugă. Ca şi cum. le e teamă. Şi atunci. Da. Uimiţi de întrerupere. dacă suflu acum în cochilie. dacă n-ar fi fost intonaţia. Avem nevoie de adăposturi din pricina. Copiii visează. nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon... Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer.muncit toată ziua cu Simon. e ― Dar n-ai făcut-o încă. o să fim foarte solemni. Se ridică într-un cot. Şi mai e ceva. zise Ralph încet. De două ori pe zi. o să avem sigur nevoie de adăposturi.. Încercă să evoce impulsul covîrşitor de a depista urme de animale şi de a le omorî. ― Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. Şi ne trebuie şi adăposturi. ― M-am dus să explorez. ― Am crezut c-o să reuşesc. E uşor să-i auzi. Se opri o clipă şi mînia i se stinse. Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios. A trebuit să mă duc. Dă-le ordin. Şerpii nu erau pomeniţi. ― Ca şi cum.. ― O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vîrf de fier la suliţă! Am rănit un porc... ― Vorbesc de ce se întîmplă. Simon îşi scoase prudent capul.

. ― . iar apoi se caţără pe coloana firavă.. nu-i nimic la mijloc. ― Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decît de porci.. Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc. nu ştiu. apoi se întoarse.. cît soarele e prea puternic. ― Acum văd! Jack strigă atît de tare. iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? ― Şi eu am muncit.. ― Au pus pe foc ramuri verzi. Doar. Roşi brusc. desigur. ― Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph. te trezeşti uneori că... încît Ralph tresări violent. tremură. ― La cîţiva kilometri. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea. Înţelegi? Asta-i tot. Ralph se încruntă. ― Fireşte. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz. în pădure. ― Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei.se duc sus. ― Cel mai bun lucru e să fim salvaţi. fireşte. ― Cămin.. Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack.. ― Zi-i mai departe. ― Păi. ― Atîta vreme cît vînătorii tăi au grijă de foc. ― Doar eu ştiu cum se simt. n-au încotro. amintindu-şi de măreţia primei zile. ― Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus. Făcu cîţiva paşi rapizi spre plajă. ― Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborîră pe plajă...― Nebuni de-a binelea.. ― Exact. ― Aşa te simţi în pădure.. ca vacile acasă. scrutînd orizontul. Ţineţi minte cînd ne-am dus în explorare? Îşi zîmbiră unul altuia... Înşfăcă suliţa şi o azvîrli în pămînt. Deşi aş vrea să prind mai întîi un porc. Ralph neîncrezător şi vag indignat.. Rădăcina de jos a şuviţei... să ne vopsim feţele.... prefăcîndu-se că se interesează de un grup de tînci pe nisip. ― Salvaţi? A. da. cînd vînezi. ci că eşti vînat. Ralph nu-şi mai putu stăpîni indignarea. ― Aşa că ne trebuie adăposturi.. nu-i nici o primejdie. Ralph continuă.. se îngroşă.. Jack îşi strînse picioarele. Ralph îl examina prin claia de păr blond. nu cînd culegi fructe. Simţi că nu vînezi.. Tăcură din nou: Simon concentrat.. nesigur dacă Ralph îl ia în serios. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă... se înălţă şi dispăru. poate să-i înconjurăm şi atunci... doar.. Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede. porci şi iar porci! ― Dar avem nevoie de carne! ― Muncesc toată ziua doar eu cu Simon. Se opri o clipă. cînd eşti singur. îşi prinse genunchii în mîini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia. ca un fel de. Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului.. deveni tulbure şi alb-gălbuie. Se înfruntară pe plaja strălucitoare.... Fireşte. ― Am crezut c-ai văzut un vapor! ― Am putea să ne apropiem pe furiş. uimiţi de sentimentul duşmăniei... Ralph îşi mută primul privirea.. conştientă parcă de privirea lor. ― Mă întreb cît de departe se vede. ― Nu iese destul fum. murmur ă Ralph. ― Dacă vînezi. Doar o impresie.. Vreau să spun. ca să stea la umbră. Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mînă murdară. ca să nu ne vadă. sus de tot. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri. să se odihnească în timpul arşiţei. La capătul platformei zăcea culcat Piggy. ― Cu toate acestea.. Vînezi! În timp ce eu. De după platformă se auziră ţipetele vînătorilor care se scăldau în bazin. cu ochii la apa .

― Am să te ajut niţel. ― A întins-o. Ralph se întoarse la adăposturi. lianele ţesuseră un covor uriaş. Apoi. Doar că. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. şi s-a dus să se scalde şi el. Cînd ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. înainte de-a mă scălda. Neavînd nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. Se priviră nedumeriţi. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. Aerul de aici era întunecat. În curînd. printre pomi. destul de închisă la culoare.sclipitoare. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. Era un băiat mic şi osos. scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. nu se afla la bazin. neobişnuite. în bolta întunecată. strigătele. în bîzîitul albinelor. Se plimbară împreună ― două lumi de experienţe şi sentimente diferite. stropeala şi rîsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. pe care se aşteptau să-l găsească. E neobişnuit. chiar dacă era nesatisfăcătoare. ― Simon e întotdeauna gata să dea o mînă de ajutor. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. Cînd îi sătură.. Paşii i se imprimau în pămîntul moale. trecu de marea stîncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta. lucind de transpiraţie. unde viaţa continua zgomotos. ― Iar pe urmă. ― S-o fi săturat. ― Poate mai am timp. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph cînd îl socotise încîntător de vesel şi de maliţios. Ralph vîrî capul în gaura dintre frunze. Un pom imens. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. Simon. Puştii îl pîndeau cu o expresie ciudată peste mîinile pline cu fructe coapte. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el. ― Dac-aş putea să prind un porc! ― Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi. Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. Vii şi tu? ― Dar soarele aproape c-a asfinţit. iar lianele tremurau pe toată lungimea cînd le lovea. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă. ― Nu te deranja. Pielea. ― E un băiat ciudat. Îşi croi drum în susul brazdei. cu bărbia ascuţită. murmură Jack. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mîinilor întinse şi nenumărate. iar lianele îşi lăsau braţele în jos. ― Simon! El e de folos.. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. jungla înaltă îl înghiţi. Simon plecă de lîngă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă. atîrnat într-o latură a luminişului din junglă. se opri şi se uită împrejur. Toţi ceilalţi s-au cărat. Simon îi urmărise la cîţiva paşi. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. ca şi Jack. pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bîzîitul a milioane de albine adunînd miere... se bronzase puternic. şi. iar o liană sprintenă arunca raze . Toată apa caldă şi sărată a bazinului. Jack îi dădu dreptate. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare ― un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. Cînd ajunseră însă la adăposturi. Simon a muncit ca şi mine. prăbuşit de-a lungul unui colţ. Simon dispăruse. continuă el şi arătă spre adăposturi. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărît în pădure. apoi se oprise. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui. o puzderie de stînci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decît plantele mici şi ferigile. Claia de păr negru şi aspru atîrna lungă. Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal. după ce mă scald şi mănînc. pînă sus. cu Jack alături. ca un cordaj de vas cu pînze scufundat. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. cu dragoste şi ură. Vorbeau. zise Jack. incapabile să comunice. se sprijinea de cei încă în picioare. Ajunse în sfîrşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. Ralph se încruntă. zise Jack. în lumina soarelui de după-amiază. printr-un consemn tacit. ― Băieţii nu-s de mare folos.

Parfumul lor se răspîndi în aer şi se înstăpîni pe insulă. despărţită de luminiş prin cîteva frunze. cînd torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. muriră şi culorile stridente. pînă crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. Bobocii ca lumînarea îşi deschiseră florile largi şi albe. La prînz se petreceau lucruri ciudate. ca fundul mării. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. iar bezna se adună pe sub pomi. iar arşiţa şi agitaţia se domoliră. Sepalele lor verzi se desfăcură puţin şi vîrfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întîmpinarea aerului curat. Se ghemui. încît speranţa devenea de prisos. la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur. pînă cînd acestea deveniră obscure şi stranii. marea impunătoare şi aerul plăcut. se mişcă aproape pe furiş. descrescuseră. urcară spre boltă. avea loc treptat. în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. adaptarea completă la acest nou ritm. destrămîndu-se ca un balon. Bezna potopi totul. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. şi cum nici un băiat nu reuşea să ajungă măcar pînă la reciful de pe întinderea marină unde pîndeau rechinii cu botul deschis. se pomeni într-o colibă mică. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. O clipă. iar arşiţa ― ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls ― se transforma într-o lovitură de care se fereau. inundînd drumurile dintre pomi. Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. După ce soarele apunea. vorbind. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări. Nimic nu se mişca. ameninţat însă de venirea întunericului. Cu toate acestea. Era un alt moment de răcoare relativă. pe recife. ca şi Jack. tot timpul zilei. avea ochii roşii şi era foarte trist. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. Spre amiază. acolo unde nu exista uscat. un puşti care se juca puţin şi plîngea des. pînă şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stîncile pătrate. Piggy. o dată cu asfinţitul. Seara înainta repede. Apoi. fugind la umbră şi stînd acolo culcaţi. bezna se prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. tremurau. alunecară pe vîrful tufişurilor. La amiază. se strînseră la loc. Lianele şi tufişurile erau atît de aproape. aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pîlpîitoare. scotea un sunet mai puţin perceptibil decît pulsaţia sîngelui. reciful de coral şi cîţiva palmieri piperniciţi. de la statura lui Ralph în jos. care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau. marea spărgîndu-se la kilometri depărtare. IV Feţe vopsite şi păr lung Primul ritm cu care se obisnuiră fu ciclul lent din zori pînă la înserarea bruscă. Acceptară plăcerile dimineţii. sub stelele îndepărtate. fiind prin urmare dată uitării. pentru a se încredinţa că era complet singur. se întrezărea ameninţător uscatul. devenind albastru şi dens. desfăcu frunzele şi se uită. iar viaţa era atît de plină. cu . a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. Ajuns înăuntru. în afara unei perechi de fluturi frumos coloraţi. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de "puştii". Bobocii ca nişte luminări fremătară. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă. încît le pată de transpiraţie. cu un aer savant. şi. De atunci slăbise.galbene şi roşii pînă în vîrf. bîzîitul albinelor. poate chiar dormind. soarele strălucitor. enervante prin mişcarea lor imposibilă. În larg. adăposturile se umpleau de neastîmpăr. despicîndu-se în suprafeţe plane. Simon dădu drumul perdelei de frunze. prinzînd reflexe de perlă şi opal. O dată cu dispariţia treptată a luminii. denunţă fenomenul ca fiind un "miraj". ca momente cînd te puteai juca frumos. ca un ochi mînios. Se uită peste umăr. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. mirajele se împuţinau. spre sfîrşitul după-amiezei. alergau ca picăturile de ploaie pe sîrmă. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. Marea sclipitoare se umfla. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. se obisnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. Simon se opri. după trecerea lui. se înălţau spre cer. cîntînd şi plîngînd. tradiţia nord-europeană a muncii. se rupeau în bucăţi. Descreşterea în înălţime. iar orizontul se uniformiza. Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului. Uneori.

întîmplător. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul rîuleţului. blond şi belicos din naştere. într-o oarecare măsură. dărîmîndu-le cu piciorul. ros şi albit de valuri. cărări. Percival încetă cu scîncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. Fluxul uriaş al Pacificului înainta. Aceste castele. Plîngeau după mămicile lor mult mai puţin decît te-ai fi putut aştepta. ar fi acceptat afirmaţia fără să crîcnească sau să se îndoiască. făcînd ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. şi. excremente de păsări. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborîseră să se scalde. deşi nu exista nici un părinte ca să-i tragă cîteva la fund. Robert şi Maurice. Mîncau mai toată ziua. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. îngenuncheaţi în nisip. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. Roger rămase cu ochii la puşti. poate nu prea fericiţi. Johnny era bine făcut. Henry deveni un fel de conducător. Doar Percival începu să scîncească. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curînd Percival izbucni iar în plîns. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. dar în acelaşi timp intensă. rămaseră neatinse. Prin minte îi trecu o scuză. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. Roger îi conduse direct prin castele. Roger şi Maurice ieşiră din pădure. În acea după-amiază. Henry depăşi palmierii şi umbra. care nu căpătau sens decît dacă le priveai de la nivelul plajei. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. fiind destul de mare. acasă.toate că exista o categorie confuză. stăteau cuminţi. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile. în comun şi plină de emoţii. Ascultau chemările cochiliei. care. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. aşa că nu protestară. erau împodobite cu scoici. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat. Maurice îl urmări rîzînd. cei mai mici băieţi de pe insulă. iar la fiecare cîteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna. care dispăruse încă din seara marelui foc. asemenea unor gunoieri. Puştii neîndoielnici. cuprinzînd pe Simon. Aici se jucau puştii. înalte cam de treizeci de centimetri. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorîtă. cei de vreo şase ani. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. îngropînd florile şi risipind pietrele alese. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. Altfel însă. semnele făcute de ei. ziduri. căutînd încurajare. îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. fiind prea tînăr ca să evite soarele. ţinînduse pe sub palmieri şi apucînd-o ca din întîmplare în aceeaşi direcţie. Nu era cu mult mai bronzat decît atunci cînd sărise din avion. flori ofilite şi pietre interesante. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. Mai înainte. Scormoni în apă cu un băţ găsit întîmplător. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. Acum devenise ascultător. duceau o viaţă a lor. nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. în afară de hrană şi de somn. mărind dezastrul. Acum. poate insecte. şi care îi preocupau în mod special. dacă erau sau nu coapte sau bune. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. cercetau noul tărîm. foarte distinctă. încercînd să controleze mişcările . culegînd fructe de unde reuşeau să ajungă. creaturile transparente curăţau plaja. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul din ochi. Tot trei se jucau şi acum ― Henry fiind cel mai înalt. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph. şine de cale ferată. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urît. iar Roger îl urmă. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. fără să strîmbe din nas. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. lăsată pe ceafă şi pe frunte. Cu organele lor delicate. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul întraltul. fiindcă îi intrase nisip în ochi. dar claia de păr negru. Pe Henry spectacolul îl fascină. iar adeseori jucau cîte trei împreună acelaşi joc. dar cel puţin adînc preocupaţi de distracţiile lor. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic.

fredona încet şi azvîrlea cu nisip într-un Percival imaginar. ţinti şi o aruncă în Henry ― dar greşi ţinta. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară. Sapă în nisip canale mici. căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare. vopsea de camuflaj. dar veşnic prea tîrziu ca să le vadă în aer. a şcolii. dar îi auzi slab. Lîngă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. lăsîndu-i iluzia unei mari îndemînări. . pe care fluxul le umplu. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. asupra centrului cercurilor concentrice. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. se aplecă. Operaţiunea îl captivă. Stătea lîngă ele. în cealaltă argilă roşie. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. încît în cele din urmă se ridică în picioare. Se schimonosi. care nu ştia nimic despre el. Se ghemui pe ţărm. a poliţiei şi a legii. Roger nu se gîndi să fugă. Într-una era argilă albă. unde nu îndrăznea să arunce. îi făcea semn cu mîna să vină. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. în sfîrşit. dar Henry se concentrase atît de mult asupra creaturilor transparente. Ştii. Aici aşteptau Sam. Jack nu observă însă nimic. Se mînji cu argilă. Eric şi Bill. îngenunche lîngă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mînă. Jack îi explică lui Roger. Piatra. Piggy şi Maurice săreau în bazin. ca un cîine de vînătoare.. mari ca nişte mingi de rugby ― se desprinseră de pe crăci.. ― Porcii nu mă miros. Acoperite de reflux.gunoierilor. ― Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom. le dădu ordine. suflînd repede şi clipind des. Vorbi cu ele. Jack le făcu semn să-l lase în pace.. Totuşi.ca fluturii de noapte pe pomi. Jack se feri de soare. Voi doi veniţi cu mine. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel.. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. Simon. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. rămăşiţă a unor vremuri absurde. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. Percival plecase plîngînd. Roger aşteptă şi el. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe cînd Ralph. încercînd să explice. Un lucru roz pe sub pomi. ― Nu. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor. zări una şi rîse. ― Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă. Roger se aplecă. Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid. în timp ce lucra. în jurul lui Henry rămînea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri. Căzură în jurul lui. Cînd Roger deschise ochii şi îl văzu. le îmboldi. stăvilit de nisip şi plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace. ridică o piatră. sprijinit de el. căutîndu-şi prietenul care îl necăjea. cu buşituri înfundate. Roger îl înţelese şi îl aprobă grav. iar soarele după-amiezei îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. ― Ca să vînez. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. aşa că Roger se îndreptă spre el. Cred însă că mă văd. La capătul rîului se afla un bazin mic de tot. Roger adună o mînă de pietre şi începu să le arunce. Ca la război. ― De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite. iar Johnny rămăsese stăpînul singur şi triumfător al castelelor. fără să-l lovească. şi încercă să le populeze cu acele creaturi. producîndu-i o bucurie imensă. Era neastîmpărat. la vedere.. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi.. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. iar Henry se întorcea ascultător. un mănunchi de nuci de cocos ― bucăţi fibroase. Ascultă cu atenţie. Se uită de-a lungul plajei. ― . Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. într-o anumită problemă. Invizibile şi puternice. nerăbdător. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta.

apoi. bătînd apa cu picioarele.. Am putea să facem un cadran solar. cît la un străin impunător.. Acesta rîse. acest strat protector urmînd totuşi să dispară repede. În schimb. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. ― Sam şi Eric. grăsimea lui. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare.. se bucură şi încercă să cîştige teren. şi navem metal. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte. lentilele ochelarilor sclipeau. Începu să danseze. ― Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. ― Şi un aeroplan. Cînd Maurice apăru la suprafaţă. Jack se repezi la gemeni. iar rîsul lui răsună ca un lătrat însetat de sînge. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimînte. Piggy te scotea din sărite. Ca să fim salvaţi. ― Ceilalţi fac un şir. în timp ce Maurice se antrena la sărituri. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. dar părul lui Piggy îi atîrna în şuviţe rare. cît mai ales a grăsimii. Una goală. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adîncurile apei se răspîndi o strălucire. şi un aparat de televiziune. trupul gras i se bronzase şi. ― Mare scofal ă! ― Ai zis că vrei să facem ceva. Dintre toţi băieţii.. Aduceţi-mi o nucă de cocos. chiar dacă n-o făceai înadins. Sprîncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc. Simon făcea pluta. Piggy se plimba îngîndurat. Porni ţopăind spre Bill. astma asta-mă şi ideile lui practice te enervau.. ridică o mînă de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă. îi strigă: ― Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zîmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin. ― M-am gîndit la un ceas. ― Avem o groază de beţe.. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături.Se aplecă. tăcu şi se strecură în desişuri.. Se uită în bazin ca într-o oglindă. Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă. Piggy îi văzu zîmbetul şi îl interpretă greşit. zise Ralph acru. Ralph se întoarse şi zîmbi involuntar. Faţa cu culori roşii. eliberat de ruşine şi de timiditate. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. nu atît la sine. ca pe un semn de prietenie. el se simţea cel mai bine în apă. a astamei. ― Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte. îşi dădu peste cap părul blond. deodată. dar răsuflarea tulbură luciul apei. Hai! ― Dar. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. Masca îi forţă să-l urmeze. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească. aşa că nu era nimic interesant de văzut pînă la reflux. indiferent la ce se uita. în spatele căruia se ascundea Jack. flutură mîna de mai multe ori. Avem însă un băţ. zise el. şi masca părea un lucru de sine stătător. apoi se mînji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dîră neagră de la urechea dreaptă la falca stingă. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. Se uită uimit. chiar în clipa cînd Maurice executa o săritură nu prea reuşită. Fluxul acoperise bălţile dintre stînci care îl fascinaseră. nu numai din cauza accentului. ― Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. Roger zîmbi fără să vrea. ridicînd diverse lucruri la întîmplare şi aruncîndu-le apoi. ― . sări în picioare şi rîse emoţionat. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare. Piggy clătină din cap. Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus. ― Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa... Restul aveau adevărate clăi. Ralph ieşi din bazin. Acum. agasat de faptul că se pomenise de . lipit de sprîncene. Atunci am şti cît e ceasul. Lîngă bazin.. care nu conta. şi un motor cu aburi. noi. astăzi însă. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. Vărsă apa. ţinînd în mîini coaja plină cu apă. înţelegînd că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zîmbească. Îngenunche. a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală.

te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mîna ca să-l atingă pe Ralph.. care încercă să iasă din bazin. Ralph. Atît Simon. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda.. Piggy de-abia se vedea. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. Piggy strigă: ― Ralph! Te rog. veşnic neîndemînatic. Mirajele se destrămaseră. ― Fumul de pe munte. Dintre toţi. Ralph se uită la orizont. Nu văd nici urmă de fum. Ralph era palid şi vorbea singur. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă. luă o gură de apă. dar. Piggy. pîndind încă vaporul. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. Ralph! Începu şi el să fugă. înainte de-a ajunge pe terasă. cît şi Piggy se uitau în sus pe munte. zise Piggy. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. apoi se uită în sus pe munte. Fumul ― un ghem mic şi strîns la orizont ― se desfăcea încet în fuioare. acesta însă o rupse la fugă. gata pentru orice eventualitate. ― Nu văd prea bine. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. doar Ralph stătea liniştit. ― Nu mi se pare c-ar fi ceva. ― Nu văd nici urmă de fum. care plîngea din nou în tăcere. care ar fi putut fi un coş de vapor. iar pe cealaltă o încleştase. Rămas în picioare nemişcat. toţi trei ignorau cu desăvîrşire agitaţia celor mai mari. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sînge. Merita s-aduci ochelarii . Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mînă. Ralph se răsuci pe nisip. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi. se întoarse pe călcîie. zise Piggy neliniştit. zise Piggy cu neîncredere. care stătea alături. dar Simon strigă.. fumul se mişca uşor la orizont. Faţa lui îşi recăpătase culoarea. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare. În spatele celor patru băieţi. ― Ralph. ca şi cum ar fi fost rănit: ― Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui. în loc să rămînă şi să se joace. apoi Maurice. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă.salvare ― inutila şi caraghioasa lor salvare ― nici adîncurile verzi ale apei şi nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. Sub fum apăru o pată minusculă. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont. apoi în susul muntelui. se sculă şi se apropie de el. se uită de la Ralph la orizont. ― Spune-mi. se repezi spre pădure. ― Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. Simon stătea alături tăcut. dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător. Piggy se uita acum în direcţia bună. Se aplecă înainte.. Maurice. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe. Maurice se afla la doar cîţiva paşi în urmă. pe plajă. Maurice îşi vîrî amîndouă picioarele printr-un crac al chiloţilor. ― Au să vadă fumul nostru. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. urcînd din greu de pe plajă. Simon se strecură pe brînci afară din apă. unde-i vaporul? Simon. sări în picioare şi strigă: ― Fum! Fum! Simon. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. În clipa următoare. îşi încleştase mîinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi. Simon fugi după el. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice. gata să plonjeze. iar sarea începu să-i înălbească trup ul. apoi se întoarse. îşi trase sufletul ca să înjure. Încetă să strige şi se clătină. Piggy îşi făcu ochii mici. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. Se întoarse şi scrută muntele. ― Ralph. Cînd Ralph ajunse la capătul brazdei. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului.

― Ne-am strecurat. dar era prea încîntat ca să se necăjească. la fel cum se uitase de la Ralph la orizont. paznicii dispăruseră.. cu toată amărăciunea din voce. Gemenii stăteau locului. golit de orice. impersonal. cu răsuflarea tăiată şi scîncind ca un puşti. Piggy se smiorcăi. în timp ce vaporul dispărea la orizont. cu chipul Îndreptat tot timpul spre mare. cu părul roşcat şi. Jack avea prea multe lucruri să-i spună urgent lui Ralph. printre stîncile roz sfărîmate de lîngă malul mării apăru o procesiune. Se ivi şi Piggy. O grămadă de combustibil se găsea acolo la îndemînă. Simon se întoarse.. ― L-am încercuit. procesiunea ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui. ţopăi cîţiva paşi.. Văzură imediat. Jack ajunse primul în vîrf şi. uşor enervat. inevitabil. Dintre vînători izbucniră voci. luptîndu-se cu tufişurile.. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă cînd li se arătase fumul bine cunoscut al salvării.. Ralph.. şi spectacolul îl înspăimîntă.. ― . Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack ― înalt. nu mai scotea fum. Focul se stinsese de tot.... ― Întoarce-te! Întoarce-te! Apărură Simon şi Maurice.. Ralph strigă: ― O. apoi le şterse pe chiloţi şi rîse.. iar vocea i se înălţă demenţial.. în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat. Ralph se întoarse spre mare. Capul porcului atîrna cu gîtul despicat... Simon se uită de la Ralph la Jack. iar porcul se clătina între ei. această scăpare. apoi melopeea se stinse. se strîmbă de greaţă. Focul se stinsese. Ralph o porni orbeşte mai înainte. li se adresă: ― Uite-i! Jos. . peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi cenuşă. Jack recunoscu. Gemenii au fost trîntiţi. cuvintele melopeei ajunseră prin aer pînă la ei. Observă că avea sînge pe mîini. lăsînd să cadă picături negre pe stîncă. Psalmodierea se distingea. Ralph îşi încleştă pumnii şi roşi violent. Dumnezeule! Simon. Cei doi păreau să se contopească în acelaşi zîmbet larg şi extatic. ca un sălbatic. Ralph căută în minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea. iar Simon sîsîi la el să tacă. la partea ostilă a muntelui. deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de neînţeles. Ralph o rupse la fugă din greu printre stînci. de parcă ar fi vorbit tare în biserică. în fruntea procesiunii. se aşeză pe marginea recifului roz şi ţipă la vapor. Ar fi trebuit să vii cu noi. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe par. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. În cele din urmă.... iar în rest erau aproape goi.lui Piggy. Ralph nu mai spunea nimic. ― O să-l aprindem din nou. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de gemenii rătăcitori. Cu chipul mînjit de argilă. Ne-am distrat nemaipomenit. dar atunci nu le mai rămînea decît să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa.eu am căzut peste el. în afară de dîra uşoară de fum. ridicînd suliţa. de parcă ar fi căutat ceva pe jos. ne-am furişat peste el. ducînd pe umeri un par lung. ― Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc! Se uită în jos. căută ceva cu care să şi le cureţe. Ralph îi privi fără să clipească.. în spatele lui Jack mergeau gemenii. Orizontul se întindea din nou. departe. l-am încercuit. ― Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph. Ridicau beţele simultan cînd dădeau de un petic de pămînt mai uşor de străbătut. apoi îşi aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zîmbitor. Dumnezeule! O. Îşi concentră privirea şi.. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului. în culmea disperării şi ros de nehotărîre. În schimb. Cîţiva dintre băieţi purtau şepci negre. era mort. ― Uite! Am omorît un porc. aştepta să se apropie procesiunea. ştergîndu-şi apa de pe obraji. ― Porcul a guiţat. ― Am lovit porcul. ― Înjunghie porcul! Taie-i gîtul! Să lase sînge! În timp ce cuvintele începeau să se distingă. îl salută entuziasmat pe Ralph. cînd vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să găsească focul stins.

mărinimos în bucuria lui. ― Treaba era prea grea. Jack îşi trecu cuţitul în mîna stîngă şi se mînji cu sînge pe frunte cînd îşi trase în jos părul care i se lipise de ţeastă. care. ar fi trebuit să vezi! ― O să mergem la vînătoare în fiecare zi. a bucuriilor sălbatice. Tristul adevăr pătrundea în fiecare. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat. La aceste cuvinte. Ralph îşi dădu părul peste cap. ― Ar fi trebuit să vezi sîngele! Vînătorii erau mai tăcuţi acum. zise el. Jack se aplecă peste el. Jack se ridică în picioare. Aţi zis c-o să aveţi grijă să iasă mereu fum. zise Jack mîndru. dar la aceste cuvinte zumzetul se iscă iar. Ralph îl îmbrînci pe Piggy.. Vorbi violent şi sălbatic. Avea o mulţime de amintiri. Se uită la gemeni.. ― Focul nu s-a stins decît de o oră sau două. Dar ţia venit chef să vînezi. ― A trecut un vapor! Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale situaţiei. Roşi. Puse o mînă pe porc şi îşi trase din el cuţitul. Am avut nevoie de toţi vînătorii. O să-l aprindem iar.. ― A trebuit să-i iau cu mine la vînătoare. amintirile senzaţiei cînd încercuiseră porcul ce se zbătea.. Piggy strigă îngrozit: . Îşi desfăcu larg braţele. Ralph. ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea unora dintre vînători. ― Ar fi putut să ne vadă... ― Asta ai vrut. îl împinseră pe Jack la acte violente.. Observă că Ralph era gol şi zgîriat pe trup. lumea nostalgiei.. Am fi putut să ne întoarcem acasă. Unul dintre vînătorii mai mici începu să se vaiete. ― N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. în cealaltă. strident: ― Tu şi animalele tale ucise. reducîndu-i la tăcere. nu? Fatty! Ralph păşi şi el înainte. a îndemînării. Numai gura e de voi. să-i ia părtaşi la cele întîmplate.. iar apoi.. Încercă. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi l-ai lăsat să se stingă! Păşi spre Jack. îi trase un pumn lui Piggy în stomac. Ralph se întoarse. senzaţia că fuseseră mai dibaci decît o altă fiinţă.. rîzînd şi cutremurîndu-se. Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stînci. începu să strige tare. vocea îi trăda ura. Cei doi băieţi se înfruntară. Jack se feri din faţa lor. Se îndepărtă şi tăcu o clipă. ţinînd cuţitul plin de sînge. Arătă cu braţul spre orizontul pustiu. Pot să iau briceagul tău. răguşit. uită de timiditate. într-o izbucnire de mînie. iar Jack îl plesni pe Piggy în cap. Jack Merridew! Tu şi vînătoarea ta! Am fi putut să plecăm acasă. în ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare.. apoi din nou la Ralph. dar tresărind. zise Jack. a bunului simţ ultragiat. capabil în cele din urmă să lovească pe cineva. Simţindu-se umilit. ― A trecut un vapor. reîncepu Piggy.. Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy. iar apoi sesiză tăcerea sumbră a celor patru. aşa cum ar fi înghiţit o băutură plăcută. care se întoarse.. Jack roşi puternic.― I-am tăiat grumazul. şi trebuia să faceţi ce v-am spus.. că îi impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa. Pe-acolo. înfruntîndu-l. Făcu un pas. ― N-aveai decît să-i iei cînd se termina construcţia adăposturilor.. căci n-am fi fost destui ca să încercuim porcul. în timp ce ciopîrţea şi smulgea halci din porc. Gemenii continuară să zîmbească. conştient că făcuse o greşeală. Piggy căzu şi gemu. Apoi glasul îi răsună din nou. ― Au curs rîuri de sînge. ― Aţi lăsat să se stingă focul! Repetarea îl nelinişti pe Jack. într-o parte se afla lumea strălucitoare a vînătorii. ― A trecut un vapor. Ralph vorbi din nou. ― Aveam nevoie de carne. Reproşul lui Piggy. disperat de ocazia pierdută. Nu sînteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe. ca să fac o crestătură pe mîner? Băieţii trăncăneau şi ţopăiau. a tacticii. iar vocea îi tremură. ― Sînt şeful. pe urmă plecaţi la vînătoare şi lăsaţi focul să se stingă.

deasupra focului. Jack făcu o mişcare spre Piggy. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atît de comici. ― Îmi pare rău. chiar dacă s-ar fi gîndit zile întregi. duşmănia se risipi. Aprinde ţi focul! În faţa unei acţiuni utile. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga. cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor. îi făcea observaţii lui Ralph. erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că. Ralph îşi afirma rolul de conducător şi. îl înconjura pe Simon. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. se produse o nouă criză. ― Vin şi eu. în clipa cînd focul se aprinse.. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. Pe vîrful muntelui. dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească. bătînd din aripi ameninţătoare. care tăcea. Aşteaptă numai. jarul îi pîrli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc. cerînduşi generos iertare. îmi. Focul se stinsese. Te asigur.. Jack era zgomotos şi activ. Cîţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc. cînta. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt. murmură el. Jack se simţi încurajat. la vînători. chiar şi aşa. îi găsi. ― Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy. ― Îmi trebuie ochelarii. Nimeni. în cele din urmă. fluiera. Jack se opri din strîmbături şi rămase cu faţa la Ralph. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună. încît vînătorii începură să rîdă. apoi se stinse. nemişcat. Pînă să se ridice mormanul de crăci.. tensiunea scăzu puţin. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. încercară să-l ţină într-un proţap. dobîndise un fel de superioritate asupra lui Ralph. Atunci. în afara purtării condamnabile a lui Jack. şi totuşi.. Piggy rămase în spatele lui. ― . şi de această şmecherie verbală. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. în timp ce Jack ciopîrţea porcul. într-un loc mai puţin potrivit. Las' că vezi tu. Se simţea jignit. dar Simon. Continuă să se caţere şi rîsul deveni isteric. vaporul plecase. Evident. Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără.. .. În privinţa focului.Acum am un singur ochi.. Jack era neputincios şi turba de mînie. ― Foarte bine. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas. Ralph simţi că buzele îi tresar. vreau să spun.. Îşi îndreptă trupul. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă.. Fără să vrea. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare. Dădea ordine. În faţa acestei purtări cavalereşti. se aflau pe poziţii complet diferite.îmi cer iertare. fără să ştie exact de ce. pînă cînd între ei se afla o stîncă mare. Ralph tăcu. Şi totuşi. violetă. Acum nu mai am decît un ochi. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. Piggy întinse mîinile şi îşi luă înapoi ochelarii..― Ochelarii! Porni în patru labe să-i caute pe stînci. vînătorii se foiră plini de admiraţie.. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii. atît de vagă şi de eficientă. ura. roşie şi galbenă. Împotriva acestei arme. care se plasase într-o poziţie inferioară. ― S-a spart o lentilă. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte. care o rupse la fugă. ― Am să ţi-i aduc înapoi. era furios că se lăsa influenţat de vînători.. izbucni mînia: ― A fost o şmecherie urîtă. gîtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. nici chiar Jack. la Ralph. ― Tu să aştepţi. ― A fost o glumă proastă. înfipseră halci de carne în crăci şi le ţinură la foc. care ajunse primul. Cînd să aprindă focul. Rămaseră tăcuţi pe vîrful muntelui. Ralph tăcea. aşa că pînă şi Piggy şi Ralph fură aproape cîştigaţi... Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte. Astfel. izolat într-o mare de culori fără sens. Se uită duşmănos la Jack. spre surprinderea lui. ― .

― Am cochilia. Maurice rupse.. iar eu. iar uneori din cîte un peşte sau un crab. aşezat între gemeni şi Piggy. care o apucă iute.. ― S-a întors. şi nici Simon.. M-am furişat pe mîini şi pe genunchi. îl întrema prea puţin. ― Mănîncă. stîrni o înteţire a cruzimii.. V Fiara din apă Fluxul înainta. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon. plin de sînge. Ralph vorbi. tăcerea de pe vîrful muntelui se întinse pînă cînd trosnetele focului şi sfîrîitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci de cocos. Acum. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stîncilor porţia lui de carne spre Piggy. stătea cu carnea în mîini. în sfîrsit. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură.. Gemenii chicotiră.. Ridică puţin glasul... toţi. Jos pe platformă. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric. Acum mîncaţi.. Jack îşi reveni.. Se întoarse şi coborî muntele. iar între apă şi stîncile albe şi fărîmicioase de lîngă terasa cu palmieri se întindea doar o fîşie subţire de plajă solidă. ― Tu n-ai vînat! ― Nici Ralph n-a vînat. tăcerea. ezitînd şi el. Ralph. în mijlocul cercului de copii uimiţi. Încet. Cînd am să suflu în cochilie. a pătruns în cercul nostru şi. Piggy.. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă. ― Ia-o! Se răsuci pe călcîie. fără să vorbească. ― Ne-am răspîndit. guiţînd ca nişte porci pe moarte şi strigînd: ― Dă-i una în cap! ― Arde-o la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţînd în centru. solicitînd înţelegere. Obosiră şi cîntecul lor se stinse. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vîrfuri de fier. aşa că cercul s-a strîns. ― Prima lovitur ă i-a paralizat picioarele din spate... Simon.. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp. zise Piggy cu lacrimi în ochi. Atunci Jack sări în picioare. Apoi participară la joc şi ceilalţi. m-am strecurat. Piggy însă. ― Convoc o adunare..Ralph ezită. ca o afirmare a puterii. Jack se uită împrejur. Porcul a fugit. Cîntau în timp ce ţopăiau. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm. guiţînd groaznic. ― Erau acolo. Interveni repede. rînjind identic. nesuportînd ca altcineva să-i spună povestea. ― Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei. ― I-am tăiat gîtul. l-am lovit.. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat. săriră şi fugiră unul după altul. iar vînătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor.. Cer să aibă loc o întrunire. Du-te dracului! Se uită furios la Simon.. spuse: ― Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. Voia să refuze. ― Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat. ― Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimîntătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe.. Ralph o apucă pe . rămas în cenuşa focului de semnalizare.. şi-am ţinut-o într-una. dar găsi doar respect. subliniind omisiunea. Gemenii. ― Mi-am vopsit faţa. lîngă mare. ― L-am încercuit.

interiorul acoperişului verde era luminat de o încîlceală de reflexe aurii.. conştient deodată de importanţa ei. fiind şef. Se opri. Acum însă. Trebuia să reflecteze.. îl copleşi uimirea. soarele aluneca pieziş. fiindcă. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo. stîrnit de paşii lui grăbiţi. Nu trebuia să facă nici o greşeală la această adunare. Din nenorocire. Se pierdu în labirintul lor. Cu tot trupul lui caraghios. Ralph se întoarse pe locul şefului. Şi totuşi. Ralph conchise că nu putea reflecta. iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. înţelese cît de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încîlcit. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. deşi copiii nu vedeau decît o siluetă întunecată. Plaja de lîngă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea. susţinînd acoperişul scund de frunze. ca şi de vîntul slab. fără să se uite pe unde calcă. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. cînd un băiat se aplecase prea mult pe spate. Altfel. conştienţi de aerul lui posomorît şi de greşeala cu focul.. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. zîmbi batjocoritor.fîşia care semăna cu o cărare. Ralph devenise specialist în gîndire şi putea să recunoască acest proces la un altul. de soarele în asfinţit. iar reflectatul era preţios. unul dintre ei ― cel mai îndepărtat ― groaznic de instabil.. Se cufundă din nou în gînduri. să fie înţelept. în lături ― plaja. . ca tot ce făceau ei. neregulat şi strîmb. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atît de tîrzie. foarte neobişnuită. Venise vremea să se ţină adunarea şi. revăzu atent fiecare punct al discursului. La stînga. iar umbrele se asterneau firesc. Celelalte două laturi ale triunghiului. îi făcură loc cu toţii. fiindcă. avea urmări. Piggy era deştept. lui Jack sau lui Piggy ― să aducă un bolovan şi să-l vîre sub buştean. De obicei. Adunarea nu avea să fie o distracţie. se trezi cu faţa la insulă. Piggy ştia să judece pas cu pas. trebuia să gîndească. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încîntătoare. unde fiecare potecă era o improvizaţie. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el ― un pom prăbuşit. atîta doar că nu era şef. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărîri. Dacă feţele arătau altfel cînd erau luminate de deasupra sau de dedesubt ― ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. La vîrf se îndesea din nou. începu să grăbească pasul.. De aceea totul părea deosebit. se delimitau şi mai puţin clar. cu faţa la fîşia de uscat. În acea seară. care îi sufla în faţă. a cărui bază o reprezenta buşteanul. În dreapta. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată. Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. în timp ce păşea pe lîngă apă. iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. Vîntul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama ― în această nouă dispoziţie ― că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat. În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. Deodată. şi. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe. alţi patru buşteni mai mici. Piggy ştia să gîndească. cînd ţii un felinar. Începu să meargă mai repede. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. trebuia să reflecteze. ci o treabă serioasă. în faţă ― bezna insulei. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte ― nici măcar lui. Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de rîs. Aşezat pe locul şefului. iar cînd Ralph se aşeză pe el. proiectată pe laguna sclipitoare. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă. Se încruntă şi încercă din nou. Nu ca Piggy. dar mai puţin larg şi confortabil decît al şefului. să evite gîndurile trecătoare şi fanteziste.. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. îşi spuse Ralph. cu scăfîrlia aia grasă. drepte sau aplecate. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. Trunchiul zăcea paralel cu plaja. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. în spatele ei ― laguna. ca atunci. şi doar aici putea merge în voie. în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. Cuprins de scîrbă. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului.

sau ― ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvîntul convingător ― ca să fim deştepţi. de la foc. în primul rînd. ― Şi mai e ceva. alţii. Să nu rîdeţi. Şi n-am spus-o prima oară. ― Uite cum stau lucrurile. aşezat pe trunchiul instabil.. la soare. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost lam făcut cu toţii. Nu ca să ne distrăm. Maurice sau Piggy ― aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. În după-amiaza asta nu mai sînt decît două coji pline. O adunare care să facă ordine. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. Luăm hotărîri. Puştilor. Ci ca să facem ordine. Şi. ― Am ţinut o groază de adunări. voi ştiţi despre ce-i vorba. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. Murmurul crescu din nou şi se stinse. ― Am spus că. nu să vorbească. ― Unii îşi fac nevoile peste tot. restul în stînga. Ralph scutură din nou cochilia. ― Staţi niţel! Ia spuneţi. La noapte. Nu. Dacă plouă iar. eu am cuvîntul. Nu ca să rîdem şi să cădem de pe buştean ― grupul de puşti. în schimb. Jack. Ştiu ce ne trebuie. ― Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din rîu.Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo ― ştiţi de unde ― din lacul în care se varsă cascada ― decît dintr-o coajă de nucă de cocos veche. Trebuia să stai jos. o să doarmă toţi în adăposturi. Aşa a mers cîteva zile. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi.. Dar am hotărît să se aducă apă. Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lîngă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gîndul mîniei lui Ralph. continuă Ralph. Se opri şi îşi drese glasul. Ralph scutură cochilia. dacă v-apucă nevoile. însă ele nu se pun însă în aplicare. Locul se umplu repede. Desprinse cochilia din pom şi o cercetă. Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare. Cîţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. Se opri o clipă. pe-al treilea doar eu şi Simon. Nu pentru aşa ceva. Trebuie să ţinem o adunare. Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. se poate prăbuşi. Toţi făcuseră adăposturile. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. Se linse pe buze. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. Fluxul curăţă locul. la început. chicoti şi copiii se priviră între ei ― nu ca să glumim. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. Hotărîsem să se aducă apă de la rîu şi să rămînă în cojile alea de nuci de cocos. Gestul lui trăda că voia să asculte. printre care şi puştii care nu aflaseră. acoperite cu frunze proaspete. să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. ― Am întîrziat mult. cu excepţia lui Sam şi Eric. Cojile sînt goale. ― Dormiţi aproape toţi în adăposturi. Mai încolo. Adunarea izbucni în hohote. cînd mîncaţi fructe şi vă apucă nevoile. Maurice şi majoritatea vînătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. Simon. reflectînd la situaţie. Adăposturile. rostite cel puţin de două ori pînă să le priceapă bine toţi. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. poate că participanţii şmecheri la dezbateri ― ca Jack. chiar dacă o scosese singur din lagună. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil Şi li se alătură celorlalţi. M-am plimbat singur. Puştilor. ― Apoi colibele. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. Chiar şi lîngă adăposturi şi pe platformă. erau impresionaţi de atmosfera solemnă. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. De-asta-i aşa de şubred. Asta-i . Căută în minte cuvinte simple. cei de sus. nu mai mîncaţi fructe. Un murmur de aprobare. Am hotărît ca la stîncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. Ne-am gîndit bine. Copiii beau din rîu. făcînd-o aproape albă şi transparentă. ― E nevoie să ne întrunim.

Se liniştiră treptat şi. Ralph se opri şi sări pe trunchi.. aştepta cu sufletul la gură. în cele din urmă. ― Şi mai e ceva. Ne pierdem vremea. ― Asta am vrut să vă spun. Ralph continuă pe neaşteptate: ― Astea-s copilării.murdărie! Rîsul răsună din nou. O să faceţi cum spun eu. Aşadar. ― Nu uitaţi.. fiindcă eu sînt şeful. ― Trebuie ca acolo sus să iasă fum. ― Apoi unii au început să se sperie.. ― Faceţi într-adevăr murdărie. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul. ascultaţi-mă pe mine. Am pornit bine: eram fericiţi. focul e mai important decît porcul. Nu pricep de ce. ― Şi mai e ceva. Şi eu mă sperii uneori. Altminteri. Nu se va mai face foc decît sus pe munte. în privinţa focului. ― Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. Se auzi un murmur. Discursul trebuia urmat punct cu punct. Ţineţi focul aprins. M-aţi votat şef. Acum aţi aflat. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn. ― Focul e lucrul cel mai important pe insulă. Cîteva mîini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit. căutînd punctul următor al discursului. ― Apoi. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă. Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol.. simţind că intervenise o criză. Jack. Doar aşa vom fi siguri. care se stinse repede. strigară. de şarpe. Jack se aşeză bombănind. amintindu-şi de fiară. Gogoriţe. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. Se opri. N-aduceţi focul de pe munte. Adunarea.. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă. rostogolind stînci şi aprinzînd focuri mici ca să gătim. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că. Folosiţi stîncile ca latrină. Se opri. E aşa de greu de făcut focul? Întinse un braţ. strigă cineva. Dacă nu vă puteţi abţine. Aşteptă pînă cînd pe platformă se aşternu o tăcere desăvîrsită. aproape un geamăt. vînătorilor! N-aveţi decît să rîdeţi. Jack se ridică. care întoarse capul. Părul îi alunecă din nou în ochi. Duceţi-vă hrana acolo. ca să se vadă semnalul fumului. Ralph răsuflă adînc. îşi reluară locurile. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. şi anume ce-i de făcut cu frica. Se ridicară. ― Ia uitaţi-vă la noi! Sîntem o droaie! Şi totuşi. Se auziră murmure aprobatoare. Apoi.. ― Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. Aţi priceput? Piggy întinse mîna după cochilie. ― Vrei prea multe. Doar acolo. dar Ralph clătină din cap. ― Dar vorbeşti întruna! ― Am cochilia. ― Un ultim lucru. Cum o să fim salvaţi. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mîinile. Dar. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit. ― Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărîm că e neîntemeiată. iar adunarea fremăta. ― Situaţia s-a înrăutăţit. Despre asta n-aveţi decît să discutaţi. Vreau să stabilim o regulă. Începură să protesteze. Jack se opri din cioplit. numai că-i o prostie. indiferent cîţi porci omorîţi. îi şopti ceva lui Robert. acum mai e ceva de discutat împreună. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. Noi trebuie să lămurim situaţia. murdărim totul împrejur. de foc şi de discuţiile despre frică. Ralph îşi continuă nepăsător cuvîntarea. duceţi-vă pe plajă la stînci. se sufocă uşor. mai bine să murim decît să lăsăm focul să se stingă? Vînătorii chicotiră jenaţi. ― N-am terminat încă. n-aveţi decît să vă suiţi pe munte. Dacă ajungem să luăm o . ― Voi. ― Să folosim stîncile. altminteri murim.

puştii. ― Foarte bine. ― N-ar strica s-o păţiţi plîngăcioşilor.. lărgind subiectul. mă înţelegeţi ― dar mai ştiu că există şi frica.. un fel de animal. ― Uite ce-i. neputincioşilor! Nu-i nici un animal. Avem leacuri pentru orice. ― Nu sînt de acord cu tot ce-a spus Jack. Voi. ne-am adunat ca să hotărîm cum stau lucrurile. asta e. Nimeni nu se îndoia. ― Pe tine te trece o nevoie mare. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla.. întreaga adunare aplaudă uşurată. frica nu vă poate căşuna mai mult decît visele.. ― Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică.. ― Cînd o să terminaţi cu rîsul. Doar nu vă gîndiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa. Dac-ar fi existat o fiară... Ralph puse. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei. nu există nici o fiară în pădure. au să se răstoarne pe loc. e ştiinţifică. semn că discursul se terminase. ci doar cu o parte. ― Dacă nu cumva. ― Aşadar. spuse Piggy. Aşa caţi face bine să staţi jos pe pămînt şi să ascultaţi. Ralph se foi neastîmpărat. Acum trăncănesc ― nu numai puştii.. Şi unde mai pui că nici nu vînaţi. Păi. ― Şi la Grădina Zoologică. Singur. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile. acum cîteva zile. ― Piggy! ― Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat. de care să vă fie frică. cînd o să se termine războiul. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbîtii de-astea. Nu vorbesc de frică. Continuă explicaţiile.. cu un gest ceremonios. dacă vă place. vînător. Numai porci. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica ― o să vă obişnuiţi cu ea. Ci de fiară. Se uită la şirul de puşti care şuşoteau. Ralph spunea că urlaţi noaptea. se găseşte cine să le îndrepte. ― Noi mîncăm porci. Pe insulă nu e nici o fiară. Ralph îl întrerupe scos din sărite. am bătut toată insula. ca noi toţi. ca Africa şi India. ― Am cochilia.hotărîre în această privinţă. Lei şi tigri există doar în ţările mari. Cît priveşte fiara. putem să ne ocupăm şi de altele... Am auzit. Dar Jack nu-i dădu nici o atenţie. Jack lăsă cochilia şi se aşeză. Cum să existe? Ce-ar mînca? ― Porci. N-aveţi decît să vă speriaţi dar nu-i nici o fiară în pădure. N-aveţi decît să vă speriaţi. o fiară. Soarele dispăruse. Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică. aş fi văzut-o. Ralph se uită cu gura căscată. Ai zis că visează şi ţipă. nu sînt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi.. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator.. dar ne-am obişnuit. ― Sînt sau nu vînător? Dădură din cap cu un gest simplu. ce? . Într-un an sau doi. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal. dacă merge ceva prost. ia mai tăceţi! Uite ce e. ar trebui să tacă din gură. fireşte. Nu vaţi gîndit. dar uneori şi vînătorii mei ― trăncănesc despre o fiinţă. Piggy se opri. chiar şi pentru minte.. Ralph. nu? Puştilor. nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari. o fiinţă întunecată. cum ar fi focul ― prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergînd de-a lungul plajei strălucitoare ― şi să fim iar fericiţi. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică.. Era. Piggy întinse mîna. oamenii or să zboare pînă la planeta Marte şi înapoi. cochilia pe trunchiul de alături.. Ştim cum stau lucrurile şi.. înseamnă deci că visaţi urît. sînteţi vinovaţi. Jack se ridică şi luă cochilia... Fireşte. ― Dacă nu cumva. ― Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? ― Tu ai pomenit.. strînse cochilia la piept şi se întoarse spre vînătorii lui cu şepci negre şi murdare. poate c-o să continuăm adunarea. cu trăncăneala voastră despre frică. Jack se opri.. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi ― nişte plîngăcioşi. Ştiu că nu-i nici o fiară ― una cu gheare sau altfel..

dar şi mîndru de efectul stîrnit. pe jumătate de rîs. şi în al doilea rînd fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vîrful muntelui. pistruiaţi şi . Jack lămuri problema. Rîsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întîmplate. un vis groaznic. în primul rînd fiindcă nu exista nici un mijloc ca să se asigure că nu lipsea nici unul. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută.. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. ― Ei. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit.. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi. iar Ralph îl privi uimit. Îl izgoni departe. ― Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. Ralph îşi aminti de un alt băieţel. ― Dormeam cînd lianele tremurătoare se luptau. în care mă luptam cu nişte lucruri. cu lianele alea tremurătoare din pomi. zise Ralph. ― A fost un vis urît. şi cînd au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcîndu-se printre pomi. bruneţi. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. înfioraţi de plăcere. şi izgoni gîndul. aşa că reveni la loc. exact ca Ralph. ― Azi-noapte am avut un vis. Puştii nu mai fuseseră număraţi. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră. Piggy? ― Mai e unul. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atît de posibile şi de urîte le tăie glasul. strînse cochilia în braţe. într-un loc pe care îl ştiu. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. oarecum speriat de amintire. Se întrerupse. iar puştiul se aşeză. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă. în fundul sufletului. te-ai plimbat în somn. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de icicolo ca un. Întinse mîinile. Ezită. Ralph ridică mîna să ia cochilia. ― M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. Apoi Simon se ridică. N-a fost nimeni. Adunarea murmură o aprobare reţinută. Umilit de purtarea lui Simon. ― Cum te cheamă? ― Phil. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cît e de prost. Pentru un puşti. timp în care adunarea zîmbi la gîndul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă. Un hohot. să n-o mai faci. Ai priceput? Nu noaptea.― Dacă nu cumva ne speriem de oameni. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi. Sînt destule discuţii prosteşti despre fiare.. Puştii îl împinseră pe Percival înainte. Ăsta. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. cu privirile la picioarele ascunse. Cînd adunarea se linişti. Simon deschise gura să vorbească. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. ― L-a apucat burta. ― Voiam să mă duc într-un loc. ― Ei bine. şi se uită de jur împrejur. Un loc din junglă.. dar Ralph avea cochilia. Puştiul clătină din cap cu încăpăţînare. avea destulă încredere în el. Mă aflam afară din adăpost. Se opri. ― Atunci m-am speriat şi m-am trezit. apoi îl lăsară singur. pe jumătate de batjocură. Ralph se întoarse spre Piggy. ― Ce loc? ― Un loc pe care îl ştiu. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. ― Dormeai. Rămase înfundat pînă la genunchi în iarba din centrul triunghiului. iar ceilalţi puşti rîseră. ceva mare şi îngrozitor. ― Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. care stătuse la fel.

iar adunarea rîse din nou. Întreabă-l. apoi îi dădu drumul lui Percival. ia spune. ― Ei. ― Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi. de un violet ciudat. tele. ― Cum te cheamă? Cum te cheamă? ― Linişte! În lumina asfinţitului. ― Unde poate să trăiască o fiară? ― Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. Plînsul continuă. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. Anthony. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival. Harcourt St. Recunoscînd tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. zise Piggy în bătaie de joc. ― Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. Li se amintise de durerile personale. Ralph dădu din cap spre Piggy. marea umflată din depărtare. Se maimuţări stîngaci. Pe băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. Jack se făcu auzit primul. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. Nu avea cochilia şi vorbi încălcînd regulile. ― Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. Scăpat din braţele lui. Ultimul val de rîsete se risipi. Ralph se aplecă înainte. cocîrjată. întrunirea se linişti. o siluetă întunecată.murdari. cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. Cearta porni din nou. însă. ― Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. ― Hai. Maurice vorbi atît de tare. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta. fiindcă . Piggy se întoarse neputincios spre Ralph. proiectată pe lagună. ― Jack a fost pretutindeni. Cum te cheamă? ― Percival Wemys Madison. încît tresăriră cu toţii. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el. ― Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. Piggy îngenunche. comitatul Hampshire. Ralph se întoarse involuntar. apoi raportă degajat: ― Zice că fiara iese din mare. Lacrimile îi ţîşneau pe faţa boţită. Ralph se uită lung la copil. adunarea reluă în cor. cu fiecare respiraţie. iar gura i se deschise pînă cînd reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică. ― Continuă. telefon. ţinînd cochilia. iar Maurice o luă ascultător. spune. dar nu-i mai păsa nimănui. Căscă şi se împletici. În curînd. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. priviră vastele întinderi de apă. încît băieţii mari le ţinură isonul. Maurice îi salvă. ― Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. aşa încît Jack îl prinse şi îl zgflţîi. ca vuietul cochiliei. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. care vorbi răstit: ― Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. rîdeau cu toţii atît de absurd. Atunci. ― Vreau să spun că.. La început semăna cu o efigie tăcută a durerii. Se frecă la fund. Ca şi cum această ştire ar fi fost adînc înrădăcinată în izvoarele durerii. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi. începură să plîngă molipsiţi. puştiul izbucni în plîns. atunci cînd Jack zice că te poţi speria. telefon. părînd că-l susţine drept. dar nici unul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. chicotiră şi rîseră. Strigă din răsputeri: ― Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. Adunarea se uită împreună cu el. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. ― E o fiară dibace. Jack îşi drese glasul.. Casa Parohială.

. Da. Dar. fiarele. Desigur. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. Furtuna izbucni. iar cochilia se mută dintr-o mînă într-alta. Simon. încercînd să explice boala esenţială a omenirii. Fatty? ― Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. răspunse Simon. În cele din urmă. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. Simon? Tu crezi asta? ― Nu ştiu. ― Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy. iar el se întoarse fără apărare la locul lui. inexplicabil de furios ― Cui îi pasă de ce crezi tu. să-l scoată în evidenţă. nu e chiar sigur. ― Fireşte. ― Tăticu zice că există fiinţe.. ― Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vîrî între ei şi primi un ghiont în piept. . Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. fără îndoială. ― Am putea fi un fel de. Maurice respiră adînc. Cînd încercai să lămureşti lucrurile. dar nu ştie. Lui Ralph. Vînătorii ţipau de încîntare.. lungi de sute de metri. vreau să spun. sufocat de bătăile propriei inimi. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. rîsul celorlalţi îl înfrînse cu cruzime. stăteau ghemuiţi. ― Stai jos! ― Taci! ― Ia cochilia! ― Du-te dracului! ― Gura! ― Asculta ţi-l. cum se cheamă.. Simon deveni incoerent.. nu-i aşa? Nu e ceva sigur. ― Tu. ― Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. Vorbi indignat. Văzu o pată albă în bezna de lîngă el. iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul. în tăcerea nedumerită care urmă. pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei. sepii. Are cochilia! strigă Ralph. O pală de vînt făcu să foşnească palmierii.. zise el ezitînd. puse mîna pe cochilie. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. Cineva spuse pe neaşteptate: ― Poate că vorbeşte de-un fel de stafie. ― Vreau să spun că. viaţa are un caracter ştiinţific.. care şedea pe butuc. ― Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns. eu nu cred în fiară. Cred că are dreptate şi cînd spune că nu există decît porci pe insulă. expresiv şi brutal. Adunarea urlă sălbatic. care mănîncă balene întregi. are dreptate. Cum zice şi Piggy. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa.. vreau să spun. îi veni o inspiraţie. Se destinseră ca după un orgasm. scotea la iveală alte probleme neplăcute. care se afla aproape. poate că fiara sîntem noi. Se opri din nou şi rîse vesel. discuţia degenera. continuă Simon. Piggy îi luă cochilia din mînă. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scîrţîit sinistru. revoltat de lipsa de seriozitate. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă. ― Vorbim prea mult despre stafii. ― Ba poate! ― Ba nu! Într-o clipă. Jack. pronunţă un cuvînt scurt.. iar Ralph se ridică uluit. Teama. adunarea tăcu. dar noi nu ştim. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important. poate că există o fiară. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos. ― Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi. Eforturile lui Simon se irosiră. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată.. ― Poate. Adunarea tăcu uluită. alea care fac cerneală.oamenii se sperie întotdeauna. puştii erau aproape.

O să votăm. Nu vreau să mă gîndesc la ele.. zise Ralph. aşa e? ― stai o clipă. Piggy se afla atît de aproape. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. o stafie. Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. Spuse sec: ― Înţeleg. continuă el şi bătu din picior.. O să hotărîm ce-i de făcut. ― Jack! Jack! ― Regulile! striga Ralph. o s-o vînăm! O s-o înconjurăm. ― Piggy are cochilia. ― Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală cînd am ţinut adunarea atît de tîrziu. favorizează-l pe Piggy.. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii.. lumea dominată de legi şi de raţiune.. nu acum. ca întotdeauna... de la palmieri la malul apei. O umbră îl înfruntă violent. atunci. încălcaţi regulile! ― Cui îi pasă? Ralph îşi reveni. iar băieţii alergară la întîmplare.! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui. ― Discut ăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea. am stricat totul. ― Ralph.― Poate că asta e fiara. nu ştii să cînţi. Nu-şi dau seama? ― Trebuie să fii brutal. Nu vînezi. ― Dacă am să suflu în cochilie. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vînătoare fictivă. iar ei n-au să se întoarcă. Adunarea se clătină ca lovită de vînt. Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede. se ducea de rîpă. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mîna lui Piggy ― Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou. Ralph scrută întunericul şi zări mîinile ridicate. În orice caz.. ― Sînt şef. Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă. suflă în cochilie.. o s-o lovim. ― Pe urmă focul. ― Dă-le dracului de reguli! Sîntem puternici.. Se opri din nou. de-a lungul plajei. ― Cine crede c-ar putea exista stafii? Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti. o s-o lovim. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. Sileşte-i să facă ce vrei tu. încît Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari. ― Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. ― Regulile sînt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi. Ralph sări în picioare. trăncănind. înghionteală. pînă şi vaporul plecase . Adunarea se risipi. Piggy îi smulse cochilia din mînă şi glasul lui răsună strident: ― Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. Lumea. ― Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii.. vînăm! Dacă există o fiară. ― Să taci! Cine eşti. însă acum. ― Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. Am fost ales. Nu ― Jack. înecaţi în beznă.. ― Foarte bine. Ce sîntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria ― vînăm porci ― lăsăm focul să se stingă ― iar acum. Ridică cochilia. Odată lucrurile fuseseră limpezi.. o s-o lovim. ― Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo. N-o să mai putem ţine focul aprins.. apoi o să mergem la colibe fiindcă sîntem cu toţii obosiţi. N-o să fim . ― S-o ţineţi cu toţii minte. pe întuneric. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii. ― E adevărat. O să fim ca animalele. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie. de rîs isteric şi de spaimă. urlete şi rîsete.

dacă îl eviţi. Trei şoareci orbi. ― Dar el este.. Ralph. Ralph.. încît zgomotul se auzea doar ca un ritm mut. ― Ar trebui să renunţ la şefie. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul. vă rog. Numai tu şi Jack contaţi. zise Piggy. în afară de asta.. cu urlete.. şi de-asta îl cunosc. Fii mai departe şef. Şi n-ar provoca. pustiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? ― Mă tem de el. cînd îl vezi iar. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul.. ― Cine-i ăla care stă acolo? ― Eu sînt. Se întîlnesc.. tu ai putea să-l baţi. Şi pe el. Simon. apoi o lăsă jos. zise Piggy. ― Oamenii mari ştiu multe. televiziunea ― n-ar putea exista. ― Mă urăşte. . Aveam dreptul să vorbesc. Glasul i se ascuţi. zise Piggy. beau ceai şi discută.. străzile. Piggy: sînt sau nu stafii? Sau fiare? ― Fireşte că nu. Dar la ce bun? ― Ar ţine focul aprins.. Dacă te temi de cineva. Acasă exista întotdeauna un om mare. iar apoi. Te înşeli. Ţopăiala se încheiase şi vînătorii se întorceau la adăposturi.ţi că de fapt e un băiat cumsecade. e ca astma. Cunosc oamenii. Ralph îşi duse cochilia la buze. Dumnezeule! O.salvaţi niciodată. şi nu mai pot răbda prin cîte am trecut. Şi acela sînt eu. ― Pe mine? De ce? ― Nu ştiu.. o să ajungem şi mai repede ca animalele. domnişoară. ― O. Am rămîne aici pînă la moarte. ― Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. ― Nu s-ar certa. ― Fii mai departe şeful nostru. Băieţii care ţopăiau şi cîntau erau acum atît de departe. se apropie de Piggy. ― Aveam cochilia. Fredonau. Ralph. străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor. ― Dacă renunţi. Şi pe tine te urăşte. ― Gura.. pe tine te respectă.. Dacă ar putea face ce vrea. are să sară pe următorul. ― Ar construi un vapor. şi tu eşti şeful.. Lor nu le e frică de întuneric.. este Jack Merridew! ― Eu am stat mult în pat şi-am reflectat. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pîndesc şi ne aşteaptă? Ralph tresări violent. tu eşti un om întreg. nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră. ― Şi nu mi-ar sparge ochelarii. Ascultă-mă. ― Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. ― Piggy are dreptate. ― Uite care e problema. dar îi aud. dar. nu ne-am ocupa decît cu vînatul şi nu cu focul. Cei trei băieţi stăteau în beznă.. Eu unul renunţ... ― Dacă nu sufli. ― Dacă ar fi Jack şeful. Simon se foi în beznă. ― Ei n-ar da foc la insul ă. iar puştii.. dar nu te poţi împiedica să nu te gîndeşti la el. domnule. spunîndu. într-o şoaptă înfiorată. îl urăşti. Ţie n-are ce-ţi face. ― Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult. Vă rog. se îndepărtaseră încet. ― Nu sîntem buni de nimic. ce se va mai întîmplă cu mine? ― Nimic. Ascultă-i. iar el nu e. ― De ce nu ? ― Fiindcă n-are sens. care se rotea. nu poţi să respiri. Nu ştiu de ce.. ― Eu aş vrea să fie tata. Casele.. Mă cunosc şi pe mine. zise Piggy simplu. Nu văd ce fac. Lucrurile ar merge de minune. zise Ralph. ― Şi n-ar discuta despre fiară. Cum aş mai vrea să fie aşa! ― Aş vrea să fie aici mătuşica. ― Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întîmplă pe această insulă. şi primeai răspunsul. obosiţi.. Dacă există stafii.

o siluetă care atârna. alunecă pe munte. De fiecare dată cînd vîntul se oprea. Se culcă la pământ. apoi. iar Percival se linişti. care îi îngheţă. destul de mare ca să lase o dîră de lumină cînd poposi pe apă. se culcaseră amândoi. în direcţia muntelui. două umbre întunecate. deşi nici un copil n-a fost treaz ca să-l observe. departe. Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă. briza împingea silueta printre florile albastre. Cînd pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor. Cînd vîntul sufla. Teoretic. cu picioarele vînturîndu-i-se în urmă. silueta stătea pe vîrful muntelui.. Întins în iarba înaltă. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şil duseră într-un adăpost. se frecară la ochi şi păşiră sigur. peste recife şi lagună. ― . răsunară zgomote. Uneori. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat. O clipă. făcîndu-i să se caute cu mîinile. la datorie lîngă foc. Erau gemenii. încetară să caşte. luminată în roşu. Celălalt îngenunche. iar unul se întoarse în fugă. de la casa parohială Harcourt. Vînturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor. Din lumea adulţilor sosi un semn. Atunci silueta. se lovi şi-şi trase încărcătura. Din beznă răsună un urlet subţire. unul ar fi trebuit să doarmă. vorbind somnoros. devenind o bolboroseală. Deasupra insulei se întinse o pată.. vîntul se domoli. Îi apăru faţa. În bezna dimineţii timpurii.. ori altceva.. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. se apleca iar. desfundînd cerul ca un tirbuşon. ― Sam. ceva mai jos pe coasta muntelui. Urletul se înălţă depărtat şi nepămîntean. dă-mi. încetă să mai sufle. Aci briza suflă capricios. la fiecare adiere. la aproape cinci kilometri înălţime. se apleca şi se înfunda. apoi o cracă. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede. Izbucni o explozie de lumină. în ciuda cuvintelor lui curajoase. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o tîrî pieziş. şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea. Percival Wemys Madison. sforile se întindeau şi atunci presiunea întîmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul. iar celălalt să stea de veghe.. neclintită şi cu sforile încîlcite. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte.. Metru cu metru. din nou. Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate. ― Cred că s-a stins. Aranja crenguţele care i se vîrau în mînă. Apoi. Cînd ajunseră acolo. lîngă o stîncă. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. în vreme ce stelele alunecau pe cer. VI Fiara din văzduh Nu se mai vedea decît lumina stelelor. Piggy se ţinea pe lîngă ei. căscară. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. Strălucirea se intensifică. Apoi adormiră cu toţii. privind grupul de stele care luminau laguna. ..nişte iască. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori. din celelalte adăposturi ţipa cîte un puşti. Sufla un vînt slab. clipeau sau se stingeau. cu picioarele bălăbănindu-se. bezna şi stelele. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. sforile se înmuiau. pînă rămase ghemuită printre stîncile sfărîmate de pe culme. deşi nici o licărire cît de slabă nu ajunse pînă la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime. Anthony. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. St. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric. ― Nu. iar paraşuta bufni. pînă cînd pata de lumină crescu. Eric se aplecă şi suflă încet.― Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. Doi băieţaşi ieşeau dinţr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte. peste bolovani şi pietrele roşii. un semn. Dac-ar putea să ne trimită un om mare..

fiara. ― Ralph. Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? ― "Băiete. iar dincolo de ea. ― . le atraseră privirile. ― Cînd cu focul şi cu porcul. în loc să ne ocărască pe noi. scoarţa se chircea şi se descojea.. ― . Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare. tot sucinduse şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate. Apoi cineva îl trase de braţ. Flăcările. apoi mugiră. Flăcările puseseră stăpînire pe crăci. ― Ce-i? ― Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric. Ralph visa. două guri deschise. Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor. ― Şi mie..întuneric. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent. peste zidul grădinii. amintindu-şi de beznă şi de altele. Sam se distra. Rămaseră nemişcaţi. se ghemui lîngă Eric şi se uită.. Acolo se afla stînca cea mare.. l-a ocărit pe Jack. trezeşte-te! ― Ce s-a întîmplat? ― Am văzut. ― Mi-e frig.. ― Aşa-i că era turbat? ― Cînd cu.. ― Ar fi fost. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!" Gemenii izbucniră într-un rîs identic... şi dădea zahăr căluţilor. căci Sam era întors cu spatele la ea. scîntei şi valuri de lumină neregulată peste vîrful muntelui. unul în braţele celuilalt ― patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau. Departe.iar craca luă foc. Eric urmări carii. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strînseră. stîncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei. Cînd privi nepăsător dincolo de foc.. unde domnea acum o beznă completă.. ― Aşa e. căutînd distanţa la care căldura era mai suportabilă. ― Sam.. tîrîndu-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări. Apoi.. apoi. m ― Aproape că se... sub ei. ― Turbat. stînca plesnită. şi se gîndi la primul foc ― departe. fiindcă se întorsese acasă. pomii din pădure foşniră. ― Ce-i? ― Nimic.. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla. Apoi Eric chicoti. se uitară nesiguri împrejur. de parcă i-ar fi apucat pe amîndoi aceeaşi groază.. ― Valeu! Gemenii priviră cîteva clipe focul în tăcere. Se repezi în jurul focului. Eric îşi întinse mîinile. Cortul se prăbuşi pe dinăuntru. Nu ţipă nici unul. ― Să ne încălzim. Foarte bine. Zece secunde se ghemuiră astfel. mai pune atunci. arzînd în piramida de lemne. pe panta mai abruptă a muntelui.. vîrînd cît mai multe crăci în foc. Părul de pe frunte le flutură. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore. azvîrlind un cerc larg de lumină peste vîrful muntelui. celelalte trei pietre. ― Ralph. Sam aşeză şi alte vreascuri. Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. spunîndu-i că era vremea să-şi bea ceaiul. gaura ― acolo. ― Va trebui să mai aducem vreascuri. ― În afară de asta e. iar flăcările focului se aplecară. ― Sam. Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vîrful muntelui. o rupseră la fugă peste stînci. Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul.. lemnul exploda. ― Din fericire. vîri prea multe. ― Nu le pune pe toate. în timp ce grindina de foc trimitea fum. ca marea. .. Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine..

iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobîndiră o culoare caldă.. ― Era păroasă. O ridică în schimb în aer. o cochilie era acum de ajuns pentru amîndoi gemenii.. Jack îi chemă înapoi în centru.. iar cercul începu să-şi schimbe forma. doar pentru a le da curaj. O pasăre de mare bătu din aripi sus. iar Bill îl pălmui pînă îl linişti. iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard... Dungile de nori de lîngă orizont începură să lucească trandafiriu. Hai. nu dormeam.... aripi. ― Sam şi Eric. la început cu îndoială. coborîră la nivelul privirii. Piggy se lovi de el.. unde împrăştiară ştirile îngrozitoare. desfăcîndu-se ca un evantai sub orizont. lipiţi unul de altul şi tremurînd. de puncte necunoscute şi de ameninţări. al cărui ecou răsună imediat. Parcă s-a ridicat în capul oaselor. bezna se umplu de gheare. ― Cine sînteţi? Gemenii? ― Am văzut fiara. ― Taci atunci.. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate. se cernu în sfîrşit prin adăpost. iar unul dintre gemeni îl înşfacă. Piggy şi Simon îl urmară..― . Gemenii. Zori nesfîrşiţi şterseră stelele şi lumina. I se mişca ceva în dosul capului. căci omogenitatea lor fusese recunoscută.. îndrăzniră să facă cei cîţiva paşi pînă la adăpostul alăturat.. ― Gheare. tristă şi cenuşie... ― Am văzut fiara cu ochii noştri. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent. Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strîns de suliţe de vînătoare. le-o arătă. ― Colţi. Sîngerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimîntat. Johnny. iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. căscînd încă.ou ― Fiara ne-a urmărit. deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii.. Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. brăzdată de zgîrieturile lăsate de tufişuri. iar în pădure se auzi un strigăt strident. Din obişnuinţă. ― Sînt zgîriat tot. Labirintul de întuneric se destrăma. Îi dădu cochilia lui Eric.mai multe vreascuri.. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă.. descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline. Nu. ― Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă. . ― ...clar. ― Nu ieşi ― e îngrozitor! ― Piggy ― unde sînt suliţele? ― Aud. ― Tocmai îl aprinseserăm. ― Suliţele sînt de lemn. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. în clipa cînd se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau. ― Ne-am lovit de liane.. ― Era cît pe aci să mă atingă. în linişte. Chemaţi-i pe băieţi.. cu un ţipăt răguşit. Cine vine? Ralph se foi nerăbdător. Razele soarelui.... ― Linişte. Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric. ― Focul lumina bine... Stai liniştit. ― Avea ochi. .. izbucni în lacrimi violente.. ss ― Am văzut-o cînd ne-am pitulat după pomi.... deşi îl treceau fiorii pe şira spinării. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă.. ― O să fie o vînătoare adevărată.. geamănul cel mai apropiat de el. Fiara se mişca.. începură să se foiască. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească. Stăteau şi ascultau. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră. iar ei înţeleseră.. apoi cu spaimă. în curînd. Se lărgi în loc să se strîngă.. Dimineaţa luminoasă răspîndea multe ameninţări. Sam reluă povestirea... Nu fi caraghios. ― Am fugit cît am putut. ― A fost îngrozitor.

. ― Iar creatura ar putea sta acolo. răspunse fără chef Jack.. interveni dispreţuitor Jack. ― Şi mai e ceva. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză. dar nu reuşi. Nimeni nu-l băgă în seamă. Piggy luă cochilia. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila. le-am fi văzut. Nu mai avem nevoie de cochilie. Vorbiră cu toţii în acelaşi timp.. ― Am cochilia. voiau să fie salvaţi... Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele. zise Jack nerăbdător.. dar fără speranţe. Stai jos. ce facem? Să presupunem că fiara vine cînd aţi plecat cu toţii. zise Ralph în cele din urmă. ne pierdem vremea. iar pistruii îi apărură clar. mereu la pîndă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întîmplă cu focul? ― Hai să plecăm. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? ― Nu-i decît. La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. Sîngele îi năvăli în obraji. zise el. Nu putem porni la o vînătoare obişnuită. ― N-am putea... ca Ducă-se pe pustii. Nu-i decît un drum de urcare. ― Cochilia! Cochilia! strigă Jack. ― E mai mult decît o treabă de vînător. ― Gîndeşte-te. trecînd repede de partea lui Ralph. ― V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul. dîndu-i energia de a porni la atac. ― Aşa. ― Vreau să spun. ― N-ai cochilia. încercă să respire din nou adînc. evitară criza.. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. fiindcă fiara nu lasă urme. ― Aşa că trebuie să ne gîndim. Nu teai gîndit niciodată la asta... ca nişte pete cafenii. Uite-o. Se sprijini de un butuc. Se linse pe buze şi rămase în picioare. Fereşte-l pe Piggy de primejdie. nu? Sau nu vreţi nici unul să fiţi salvaţi? Ba da. Vechea enervare îl salvă. nu ne-o pierdem.. Piggy o să aibă grijă de ei. Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie. O să căutăm. ― N-a fost nevoie. şi dacă mă sperii. ― Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă. ― Pînă acum n-a avut nimeni. ― Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack. Ştim cine trebuie să vorbească. Stîncile fac un fel de pod.. ― Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. Eu nu văd prea bine. Piggy.. o să ne suim . ― Ţie ti-e întotdeauna frică. ― Nu. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pîndeşte ceva. Dac-ar fi lăsat. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi cînd la Jack. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei. într-un fel. ― E o treabă de vînător. Băieţii dădură din cap. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni.. ― Ce facem. ― Fireşte.― Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărîrile pe seama noastră. cînd la Ralph. Jack. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută. să rămînem aici? Poate că fiara n-o să se apropie. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea. Ralph? ― N-ai cochilia. Nu e exclus să se strecoare printre pomi. ― Sper că nu vă bateţi joc de noi. Piggy răsuflă uşurat. Acum focul trebuie să se fi stins. nu încăpea îndoială. Jack se înălbi la faţă. Acum e. Ralph s-ar fi răstit la el. Ba da. ― Judecă şi tu. Am fost prin apropiere.. Dacă fiara nu-i acolo. Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. sau lui Bill. unde sînt grămezile de stînci. Ce facem cu puştii? ― Dă-i dracului! ― Trebuie să aibă cineva grijă de ei. implorîndu-i. ― Aşa e! Foarte bine. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. Jack. şi.

Cînd Simon se ciocni de un pom. înaintînd în faţa lui Ralph. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gîndească la sine. fără să lase urme. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. ce păreau că se clatină.pe munte. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. ― Eşti vînător. ― De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? ― Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. iar Robert chicoti. Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. zîmbi silit. Ascunde ţi-vă aici. Ralph schimbă nerăbdător privirea. Jack roşi. Foarte bine. II privi pe Jack. După ce mîncară. vînătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă. Ralph mergea în urmă. ― Hai să mergem. Jack se întoarse în fugă. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. erau în stare să spună ce voiau. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. Ziua promitea. fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. Ralph se uită într-o parte. aşezată pe vîrful unui munte. În stînga se afla încîlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. Suspină. Cîteva clipe. Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa . ― Ştiu. Simon încetini sfios pasul pînă ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. Nu comenta. nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. pînă cînd perspectiva o contopea cu pădurea. ― Eu sînt şeful. ― Ce părere ai? ― Am fost pretutindeni. O să ne apropiem cît putem. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. Această latură a castelului. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. eroice şi bolnave. ― Să mîncăm mai întîi. ― Ce facem atunci cu castelul? ― Ia uită-te. Plecăm după aia. voi. Ralph îi răspunse politicos. îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vîrful muntelui. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sînge. Ralph se uită la Jack. prelungea însă insula în mare. ― Înţeleg. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. ― Am găsit un punct de observaţie. se bîlbîi încurcat Simon. lată de cîţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. ca şi celelalte. Fiara trebuie să fie aici. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. Simon. iar pe vîrf se aflau risipiţi bolovani mari. Am să merg. bombăni Jack. În spatele lui Ralph. apoi se uită din nou în gol. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte. Ralph prinse curaj. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lîngă apă. Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. ― Foarte bine. Se vedea şi una dintre acele stînci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. de parcă ar fi fost un promontoriu. ― Nu cred că există fiara. O ridicătură strimtă de recife. ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. Baza recifului plesnise. înaltă poate de treizeci de metri. Sub conducerea lui Ralph. Aveau să ajungă la castelul de stînci în curînd. În faţa lor se întindeau doar cîţiva metri de teren stîncos. Se întoarse spre ceilalţi. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de rîs. ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. ― Hei. sau să răsune prea tare. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul. iar şeful trebuia să meargă mai departe. Simon se răsuci pe picioare. Aşteptaţi-mă. simţea o slabă neîncredere ― o fiară cu gheare care zgîriau.

iar la stînga. ce urca spre stîncile sfărîmate care încununau bastionul. unde o ultimă stîncă zdrobită acoperea grămada în descreştere. Valurile se cufundau încet printre stînci. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întîlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întîlnit-o... Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă. urcare şi iar prăbuşire. Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. ― Nu. şi. Jack înainta de-a lungul cornişei. Laguna îi apăra de Pacific. iar masa hurui stins. Jack lovi stîncă de lîngă el cu pumnul. tufişuri ciudate de coral. Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă. doar Jack se dusese pînă la malul mării.. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare. Îşi strînse buzele care i se albiseră. dintr-un motiv greu de ştiut. ca să vadă ce-avea de gînd. care ţinea un minut. leviatanul adormit răsuflă. şi în cele din urmă se aşeză. Descrise un gest larg cu mîna. ca şi cum ar fi măturat stîncă. nici eu nu cred. se uită de jur împrejur şi lovi stîncă cu mînerul suliţei.vremii. jos de tot. Văzu acolo o stîncă plată. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. deşi nu era nevoie. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. pe cealaltă parte. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze. ― De ce? . aşa încît la dreapta. Era uşor de mers şi în curînd trase cu ochiul pe lîngă stîncă. ― Ce-i aia. terenul stîncos şi iarba plină de capete. ― Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. ― Nici nu mă gîndesc. marea avea să transforme castelul într-o insulă. ― Doar o dată dac-o împingem.. strigă Jack entuziasmat. iar în fund pădurea. ― Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo. Îşi sili picioarele să se mişte pînă îl duseră la promontoriu. se vedea o pată lungă şi verde. cercetă o jumătate de cavernă. Ralph se cutremură. ― Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif. în care nu se aflau decît mormane de ouă stricate. ierburile marine se încovoiară. îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vîntul prin coroana pădurii. E un loc foarte prost. N-avea unde să se ascundă. Urcară împreună ultima treaptă. apoi o costişă abruptă. undeva în spate. Se opri pe promontoriul strimt şi se uită în jos. ― Ce s-a întîmplat? Ralph se întoarse. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. întinsă ca o masă. dezgolind mese trandafirii de granit. la revedere. polipi şi iarbă marină. Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. La dreapta se găsea laguna. Se cocoţară pînă la ea şi gustară din firicelul de apă. ca să fie mereu plină.. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul. ci doar de această prăbuşire. Jack fremăta. ― N-am vrut să te las să mergi singur. ― Ei bine. Ralph se întoarse spre reciful roşu. peste cîteva secole. Apoi. Forma pătrată a stîncii îngăduia un fel de plintă în jur. Jack izbucni: ― Să vîrîm un trunchi de palmier sub stîncă şi dacă vine duşmanul. claie peste grămadă. mişcată de marea deschisă. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. Jos. ― Nu există apă proaspătă. Ralph se uită spre munte. atunci? La jumătatea distanţei. Ralph nu răspunse. apele se umflară. iar apele retrăgîndu-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife. şi gata!. îşi continuă drumul peste stînci. pe stîncă. deasupra lagunei. La un moment dat.. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stîncă.

― Am putea împinge stînci. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare. ― Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte. Buzele i se strînseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic. se opintea şi împingea o stînca. ― Înapoi la adăpost. În timp ce se întorcea. Ai mai fost pe-acolo. Isi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. atunci? Ceilalţi băieţi.. spart doar de vîrful muntelui. ― Jack.. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. ― M-ai înnebunit cu fumul ăla. Nu părea să-l doară. Nu se vede nimic. Uitaseră de fiară. Ideea îi reveni imediat. ― De ce nu rămînem aici niţel? ― Ai dreptate.― Priveai. VII Umbre şi arbori înalţi .. ― Am putea să mergem pe mal.. Îşi sprijini suliţa de stînca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap. ― N-o să fie acolo. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul.. Soarele strălucea. Trebuie să ne asigurăm. ― Fum.. ― Pînă la pod. ― Hai să stăm aici. Trebuie să ne asigurăm. de parcă ar fi fost un ciocan.. Bill se apropie de Ralph. Trecură ca un puhoi peste pod şi în curînd urcau şi strigau. aşteptînd în iarbă.. se desprinsese şi atîrna vibrînd.. zise Ralph şi clătină din cap.. făcînd o hărmălaie pe care n-o auzise. ― Hai să construim un fort. Hărmălaia izbucni iar. ― Am putea construi un castel de vrăjitor. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. ― Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti. Şi nici prea multă apă proaspătă.. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. ― Sînt obosit. Dar Jack dispăruse.. îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. ― N-avem hrană aici. şi nici adăpost. Orizontul albastru şi întins îi încercuia. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă. Iar voi vă pierdeţi vremea. ― Avem timp destul! strigă Roger. Jack îi conduse în josul stîncii şi peste pod. zise Ralph. care se crăpase. Îşi supse pumnul învineţit. Condu-ne din nou. baza stîncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare. aruncînd cu bubuituri o jerbă de spumă pînă la jumătatea înălţimii recifului... ― Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut. Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc. Un pîlc de băieţi. ― Jack! Hai. gata să se răzvrătească. Acum plecăm. ― Eu sînt şeful. ― Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. ― Ce facem. cu mîna pe o imensă stînca roşie ― o stînca mare ca o roată de moară. ― Avem nevoie de fum. o dată cu mînia. Alţii voiau să împingă şi alte stînci. ― Nu se vede fumul. nu ştiu cum să-ţi spun. ― O să ne suim pe munte. Acolo au văzut fiara. ― Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. ― Fum. Ralph rămase pe loc. furaţi de entuziasmul explorării. Sînt fructe. Privi sumbru muntele. ― Fum. împingeţi stînci.

Cărarea porcilor se afla în cealaltă parte. dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele. căutînd un indiciu. ca nişte jeleuri. ci doar din obişnuinţă. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie. pînă cînd ceva din izolarea mării îl năuci. iar orizontul era de un albastru tare. cercetă faţa lui Simon. Pentru prima oară în acea zi. Îşi dădu seama că trupul i se înconvoiase. treptat. erai. apărată de scutul lagunei liniştite. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget. Se vedeau pe cîţiva kilometri. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adîncă. Ralph se trezi că strîngea dureros în mîini bucăţi de stîncă. provocînd cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. feţele erau destul de curate cînd mîncau sau transpirau. neputincios. aparent fără stînci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adînci. pe lîngă stînci. de care se ţinea cu amîndouă mîinile. Suspină şi azvîrli craca de pe care culesese fructele. trimiţînd în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfîrşinduse la cîţiva metri de el în degete de spumă. şi totuşi.. dar asta nu din pudoare sau din confort. încercînd să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii.. bariera. Soarele trecuse de zenit. lăsîndu-l lung doar de un centimetru. deşi nu-şi amintea cînd îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse. cu săpun. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nici o periuţă de dinţi n-ar strica. Vînătorii stăteau jos. întregul grup se opri şi mîncă. . condamnat. îndopîndu-se cu această hrană uşor de găsit. prefăcîndu-se că o ignoră. ca să-şi îndeplinească misiunea. val după val. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării.. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. Alunecau de-a lungul insulei. Simon îi vorbi aproape în ureche. Vînătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. părul le crescuse mult prea lung. în faţa obtuzităţii brute a oceanului. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă. Ar fi vrut să facă baie. Ralph urmări. puteai să visezi la salvare. Ralph îşi dădu seama de căldură. că muşchii gîtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. încîlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe. a kilometrilor ce-i despărţeau. îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stîncă mai înaltă. căţărîndu-se pe micul recif. urcarea şi prăbuşirea. cît o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze. Erau muşcate pînă în carne. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. oprindu-se. aici însă.. ― În curînd am să-mi sug şi degetul mare. Ralph îşi întoarse mîna şi îşi cercetă unghiile. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului. dar nu din cale-afară. erai bătut în cuie. Erau murdari. Aici. Apoi. Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi.. Acum marea avea să se retragă. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. apoi. umflîndu-se irezistibil peste vîrfuri şi peste vegetaţie. aproape de grămada de stînci de pe mal. De cealaltă parte a insulei. era nu atît o înaintare. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. ― Te întorci de unde-ai venit. Se părea că nu-l auzise nimeni. o baie ca lumea. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul ― îşi dădu peste cap claia de păr ― să mai scurteze părul ăsta murdar. de cealaltă parte a insulei. ca aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. Acolo. cînd ajunseră la fructe. învăluită la prînz de miraje. Aici se afla despărţirea. dacă reuşeai să uiţi cît de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi. Apoi unghiile. ocupate cu alte treburi. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi. iar arşiţa după-amiezei cuprindea insula. Ralph. avea să se cufunde dincolo de stînci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. o vreme. cînd se aşeză.. tot ţinînd-o larg deschisă. Se uită furiş împrejur. Ralph coborî spre stînci. ca şi ale lui. celălalt picior se întindea pînă jos la nivelul lui Ralph. chiar să şi visezi.. aproape la nivelul mării. nedumerit.. perspectiva era complet diferită. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi. Descoperi cu o mică strîngere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. Nici unul n-avea mare nevoie să facă un duş.

în grupul lui Jack se petrecea o întîmplare neaşteptată şi în curînd procesiunea se opri. urmîndu-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport. Ralph se sprijini de un pom şi.. iar tăticu venea acasă zilnic. ― Dar are să ne omoare. Cînd mistreţul ajunsese la doar cinci metri. pămîntul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. Roger îi chemă din desiş. Porniră din nou. Se uită la mare... pînă cînd părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă. paralelă cu prima. Odată. Descoperiră o altă cărare de porci. Totul era perfect. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră. ― De unde ştii. putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos. apoi îi zîmbi amar lui Simon. drept spre el. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici. se bucura că păşeşte mai alene. Ralph se speriase. chiar dacă acum urmărim altceva. cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy. ― Pe-aici... ― Ralph. vînătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită. mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. ai să te întorci cu bine. Cel puţin aşa cred. Băieţii se azvîrliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlînd printre liane. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. Mergeau mai încet decît îşi făcuse socoteala Ralph. Jack deschidea coloana. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pămîntul se albeşte. Jack se aplecă spre ea. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. e aşa de mare. locuiseră întro căsuţă de la marginea gîrlei. dar era plin de grijă şi de mîndrie. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. Mistreţul se îndepărtă. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri. Apoi îşi zîmbiră brusc. Trupul lui Ralph se mai destinse.. . O clipă nu mai spuse nimic. într-un fel. visele diurne îl asaltară. brusc.. Domneau prietenia şi buna dispoziţie. ― Nu. am spus. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau. Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgîriate. ― Ai un vapor în buzunar? Simon zîmbi şi clătină din cap. Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate. Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzînd. Cînd ţi se făcea frig.. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător. unde puteai sta tolănit. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută. ― Si totuşi. obiecte egiptene. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg. Ralph zise arţăgos: ― Eşti sărit. aproape cu simpatie..― Ascult ă. Cred numai c-o să te întorci cu bine. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smîntînă. Cărţile ― aflate pe un raft de lîngă pat ― stăteau aplecate. cu suliţa la subsuoară.. De pildă. ― Dacă nu ne abatem din drum. ar fi putut să întindă mina şi să le atingă. ― Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor.. aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri. fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc. apoi cealaltă despre vrăjitor. şi totuşi. nu sînt. Mămica mai era cu ei. o văzu cum loveşte rîtul uriaş şi rămîne o clipă atîrnată. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoare pentru tineri. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. o să vînăm.. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală.. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă. iar afară ninsese. avem nevoie de carne. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra. o să fie timp să urce pe munte. Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. atunci? Cum Simon nu răspunse. ― Pe aici. Simon dădu din cap. iar Jack o rupse la fugă. îi apărură viu în faţă.. Jack era ocupat cu vînătoarea...

Chiar în rît. ― Grozav joc. ― Eu l-am nimerit. Robert grohăi la el. Ralph se uită la el.. Grozav! Ralph continuă entuziasmat. ― Hei.. ― Ce să facem ca lumea? . Pe piele era o zgîrietură. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. zise Ralph jenat. ― Omor îţi-l! Omorîţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. Cred că mistreţul e fiara. ― Priveşte. atunci am putea s-o facem ca lumea. gîfîind şi ascultînd smiorcăiturile înspăimîntate ale lui Robert. ― De ce nu l-ai prins? Eu am încercat. care se prefăcea că atacă. Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby. fiindcă le cîştigase din nou respectul. Apoi rămase liniştit. luptîndu-se să se apropie. ― Uite ce mi-a făcut cu colţii. în spatele lui se afla Roger. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. ― Ţineţi-l! Îl apucară de mîini şi de picioare. L-am rănit. Jack strigă. vînătoarea nu strica. ― L-am nimerit sigur.. A fost un mistreţ.. Jack roşi brusc. Jack o supse. ― Ai zis c-o să ne omoare. Suliţa s-a înfipt în el. N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. ― N-a fost fiara. cercul se clătină. ― L-am nimerit sigur. Ralph intră şi el în joc şi rîseră. zise Simon. ― A dispărut. lîngă mare. ― Venea pe potecă. şi avu sentimentul că. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. Braţul lui Jack coborî. Dorinţa de a strînge şi de a răni devenise copleşitoare. dar sîngera. ar trebui s-o sugi. opriţi-vă! Mă doare! Minerul suliţei îl lovi în spinare. Ralph. În curînd îl loveau cu toţii pe Robert. ― Ar trebui s-avem o tobă. apoi chiar de durere adevărată. cuprins deodată de un entuziasm nebun. ― Dar era un mistreţ! strigă Ralph.. nu gravă. Le ceru atenţia.― L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt. ca să vadă cu toţii. ― L-am nimerit. zise Jack şi se întoarse. Îşi întoarse antebraţul stîng. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul. l-am rănit. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte. ― L-am nimerit. Jack se tăvălea pe jos. repetă Ralph. Ca Berengaria. zise Ralph indignat. iar suliţa s-a înfipt destul de adînc. prefăcîndu-se că-i e frică. la urma urmei. ― Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strînse. ― Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap. Atenţia se concentră asupra lui Jack.. spuse Maurice. Uite cum am azvîrlit suliţa. L-am nimerit cu suliţa. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. Dădură deodată peste un teren deschis. Jack aruncă o privire spre stînca goală şi păru neliniştit. ― Eu te-am văzut. Robert guiţă. ― Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. ca la sfîrşitul unui bal sau al unei vînători. ― N-a fost decît o glumă. Se umfla în pene. să înşface o mînă din acea carne cafenie şi vulnerabilă. Simţea nevoia unor martori. ― O rană. Melopeea se înălţă ca un ritual.

viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţîşni pînă la liane. ― Nu-mi amintesc de reciful ăsta. aparent la mare depărtare încă. Găsiră fructe pe lîngă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care foiau ca insectele. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca. Treceau peste mici recife. dar era deasă şi încîlcită ca un cuib de pasăre. cufundat în liniştea destrămată . Sosiră la o viroagă care despica. ştiţi despre ce-i vorba. Ralph dădu din cap.. cuibărit într-un adăpost. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. O să ne suim mîine dimineaţă pe munte. ― O s-o omor îm. care treceau foarte încet pe lîngă insulă. Jack îşi agită suliţa. unde se ajutau cu mîinile şi cu picioarele. Soarele păru că se mai domoleşte. şi toţi rîseră. aşteptînd ca apa să coboare. ― Sau de cineva care să se prefacă. mîngîindu-şi încă fundul. zise Jack. ― Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece. a trecut vremea să bem ceaiul. se aşezară jos o vreme. Din nenorocire. Şi totuşi. Jack îi conduse din nou pe lîngă marea care se cufunda. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. unele folosite drept poteci. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborînd abrupt în mare. ca să li se usuce zdrenţele. ― Se lasă seara. Oricum. udîndu-i. ― E nevoie de-un porc adevărat. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stînci udate de valuri. zise Maurice. lăsînd ca agilitatea picioarelor să întîmpine dificultăţile cărării. dacă nu voiau să se pună în primejdie.― Nu ştiu. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare pînă la stînca goală de lîngă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante. ― Şi dacă fiara e acolo. Ralph se ridică în capul oaselor. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. bătînd toba. Apoi valul reveni. ― Aşa e. Se ridicară pe rînd în picioare. ― Hai acum pe munte. ― Trebuie să aprindem din nou focul. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. zise Jack jenat. Se gîndi la puşti şi la Piggy. aşa încît poposiră. încercară prin pădure. parapete lungi. Se sui într-un pom. Îl văzu clar pe Piggy. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. că dacă mergem pe lîngă malul mării. se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah.. Ralph îl privi pe Jack. iar băieţii ţipară. ― Ce mai aşteptăm? ― Cred. Ralph visă iar. Mai departe. ― Bine. sus? Jack ameninţă cu suliţa. Ralph se uită împrejur şi văzu marea. aşa că nu se poate. ― E nevoie de-un porc. zise Jack. zise Roger. îi desfăcu frunzişul de pe vîrf şi văzu culmea pătrată a muntelui. stîncile păreau de netrecut. ca la o vînătoare adevărată. dar şi atunci unii se mai udară. Dacă facem aşa. Gemenii îşi dădură asentimentul. Apoi încercară să se grăbească pe lîngă stînci. ― Staţi să mă gîndesc.. Ralph nu se mai sfia să se gîndească în faţa altora: era însă gata să ia hotărîrile necesare. ― N-avem ochelarii lui Piggy. se umfla şi se sugea. În cele din urmă trebuiră să sară pe rînd. asemenea unui şanţ de apărare. zise Robert. ca un singur trup. Ralph privi nemulţumit soarele. spuse Ralph. spuse Jack. n-o să găsim niciodată ce căutăm.. ― Atunci o să vedem dacă nu-i nici o primejdie pe vîrful muntelui. fiindcă trebuie să-l omorîm. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stîncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. ţărmul strîmt. ca la o partidă de şah. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. Maurice vorbi ezitînd şi nevrînd să pară las. stînd singur. ― Să ne folosim de un puşti.

Toţi aprobară înţelegători. se îndepărtă primul. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii. ― Nu vreau să mă întorc. Ţi-am mai spus. ― N-o s-avem destul ă lumină. Simon îi aruncă repede un zîmbet. ― Şi? ― Am găsit o cărare făcută de porci. O să ne croim drum cu forţa pînă o să dăm de cărarea porcilor. Ralph se întoarse spre el. ― Am sosit. Ţinea kilometri întregi. ― Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă. O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. Bill rosti incredul: ― Singur prin pădure? Acum? ― Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat. zise Jack enervat.. Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui. ― De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. Rînji batjocoritor.. o să dureze ore întregi. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvînt obscen. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat. zise Jack.. răsuflînd agitat şi uitîndu-se la cele cîteva stele care clipeau în jurul vîrfului muntelui. Zău. ― Foarte bine atunci. Ralph.doar de strigătele celor ce visau urît. privindu-l. ― Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. Făcu un pas înainte şi se opri. zise Jack şi se strîmbă. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încîlcită. ― Aşadar. ― Cine s-a suit primul la castel? . Ralph luă o hotarîre. Vorbi disperat. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. Unde duce cărarea asta? ― Pe munte. ― Mă duc eu. se întoarse şi se pierdu în pădure. ― Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. dacă vrei.. ― O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mîine pe munte. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită. cărarea trebuie să fie pe-acolo. ― Staţi o clipă. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rîndul lui Ralph să roşească. ― Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină. ― Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia. dacă ţi-e frică. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegînd sentimentele lui Jack în momentul cînd înceta să mai conducă. Se uită lung împrejur. Murmurară că erau de acord. ― Dacă ne întoarcem. pe sub munte.. Simon îşi croi drum pînă lîngă cotul lui Ralph. ― Bineînţeles. O să orbecăim. nu-mi pasă. ― Jack. Arătă spre pădure. Jack încheia coloana... Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. nemulţumit şi posac. ― Mă gîndesc la lumină. Băieţii se priviră atent şi cu îndoială. ― Haideţi.. ― Voiam să căutăm fiara. ― Dacă traversăm. încă enervat şi jignit. pe acolo pe jos? ― Da. Cărarea porcilor era un tunel întunecat. ţii minte cînd te-ai dus tocmai pînă la stînca în formă de castel? ― Da. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. Jack se afla lîngă umărul lui. Ralph dădu din cap. Tăcerea se prelungi. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vîrful murdar al suliţei.

Sîntem totuşi nişte caraghioşi. ― Pleacă atunci. oboseala şi frica îl înfuriară. ― N-am nimic împotrivă. cei doi porniră să urce muntele. Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi. ― Ei? ― Mă duc pe munte. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze. Jack făcu un pas. ― Dacă nu vrei să mergi mai departe.. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. ― Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă.. Pata dispăru. îi răspunse Jack sarcastic.. ― Fireşte că mi-e frică. da.. La revedere.. ― Roger? ― Eu sînt.. pentru a mai fi nevoie să-l repete. Dacă nu exista nici o fiară ― şi aproape sigur că nu exista ― cu atît mai bine. să-i spunem lui Piggy că. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în beznă. De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? ― Sîntem nişte caraghioşi. ― Cenuşă. Înţepătura cenuşei în ochi. tocmai cînd se calmase. Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi . ― Foarte bine. ― Perfect.. ― Sam şi Eric? Ce părere aveţi? ― Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy. să-şi spună cît erau de proşti. Cine vrea să se caţere acum pe munte? Îi răspunse tăcerea.― M-am suit şi eu. erau doar obosiţi.. ― Veniţi? La acest cuvînt.. ca un blestem.. vorba amară. Ralph se întoarse spre Jack. n-o să fim de-ajuns. am să mă duc singur. Ralph simţi ironia şi îl urî. aşteptînd să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei.. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux. o siluetă întunecată se desprinse. ― Sîntem nişte caraghioşi. Din întuneric se auzi răspunsul. astfel încît răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat. ― Fireşte. Jack. Cuvîntul era prea bine ales. în cazul cînd. începu să gîfîie şi să tuşească. ― Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. O alta îi luă locul. dar dacă îi aştepta ceva pe vîrful muntelui. Fireşte. Pe Ralph îl orbiră lacrimile. o pală de vînt îi făcu pe toţi trei să bombăne.. la ce le folosea că erau trei. atunci. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. ― Dar s-a dus Simon! ― Ar trebui să-i spunem lui Piggy. Ralph se opri. ― Mă duc pe munte ca să caut fiara. care nu vorbea. Se aşternu tăcerea. ― Atunci sîntem trei. ― De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă. întorcîndu-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui... Pe neaşteptate. ― . acum. ― Ei bine. nu fiindcă le era teamă. Sîntem pe marginea zonei arse. dacă tu n-ai nimic împotrivă. ― Cîtuşi de puţin. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. în timp ce tuşea.. Dar în timpul zilei. Unul lîngă celălalt. Paşii lor şi briza întîmplătoare stîrneau mici vîrtejuri de praf. Te aşteptăm aici. Îl luă pe Ralph pe nepregătite. spusă cu indiferenţă. Totul era din vina lui Jack. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător.. prea amar şi prea reuşise să intimideze. Apoi ironia finală.

O altă voce îi spunea să nu fie prost. Piggy îi spunea că era un copil. se legănau. Apoi Jack îi găsi. O clipă rămase tăcut. Ralph se foi. Se furişară înainte. Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. Roger li se alătură. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă. ― Uite acolo. Un fel de grămadă. Roger se afla în spatele lui. se făcură auzite. iar Jack îi vorbi la ureche. ― O broască! Am auzit şi un zgomot. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări. ascultau răpăiala şi se gîndeau. cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. Simţi cum coaja pomului. stăteau. O creatură care se umfla. necomunicativ din fire. ― Am văzut ceva ce se umfla pe vîrful muntelui. Ajunseră la vîrful plat. iar ceilalţi îl urmară. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. Vocea lui fizică tăcuse. tăcea. Poate că fiara doarme. ― Ţi-e teamă? . Jack chicoti şi se cutremură de silă. transformată în tăciuni ascuţiţi. ― Am văzut ceva pe vîrful muntelui. Roger vorbi. Roger şi Ralph. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. Ralph îl simţi că ezită. şi lucrul ăla s-a umflat. ― O broască. Pentru prima oară de cînd îl cunoscuse pe Jack. ― Să ne strecurăm înainte pe mîini şi pe genunchi. ― Hai. i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger se aşezase. Nici un fel de creatură nu se umflă.. iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă ― reciful. unde era o viroagă în stîncă. S-ar putea să mă urmărească. a raţiunii. la orizont. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. iar cea interioară. ― Fireşte. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn.carbonizat. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins. lăsîndu-l pe Jack în urmă. În spatele lor. Un nor de cenuşă se stîrni în jur. iar vîrful muntelui aluneca într-o parte. Jack şi Roger se apropiară. Ralph îşi vîrî mîinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. iar Roger rămase niţel în urmă. Cînd ajunseră la ultima costişă. ― Să mergem să ne uităm. se vedea o pată de cer mai limpede. Printr-o înţelegere comună. Mîna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat. colţuros la pipăit. care apoi se destrămară în beznă. Nu-şi dăduse nici o părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărîse să participe la această expediţie nebunească. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. Roger şi Ralph înaintară pe vine. de jur împrejur. apoi bombăni: ― Fiţi atenţi. zgomotul unor paşi uriaşi pe stîncă sau pe cenuşă. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. ― Închipuiri. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. Tresăriră. ― Acum? Vocea îl dădu de gol. cu firea lor de nepătruns. cît intenţia ei sfidătoare. fiindcă uitaseră de el. Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. în timp ce trunchiul se legăna în cenuşa invizibilă. Vîntul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. Jack se ridică. zise Ralph tremurînd. unde simţiră în mîini şi pe genunchi duritatea stîncii. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. cu toate cuvintele lui curajoase. ca şi altele. Îl auziră împiedicîndu-se de buşteanul care se legăna violent. se opriră şi se ghemuiră. Un fel de "pleosc". transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. Pipăi şi se lăsă alături de el.. unde avea să răsară peste cîteva clipe luna. tremura şi vorbea răguşit. şopti Jack. Roger. fiindcă nimic nu se umflă.

suspendat şi încremenit pe vîrful unui munte care cînd descrestea. ― Nici nu mă gîndesc. îşi transformă frica şi scîrba în ură şi se ridică în picioare. Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph. ― Ce facem cu vînătorii mei? Simon se furişă din umbrele adăposturilor. scoase un fel de şuierătură şi trecu mai departe. Roşi în timp ce se îndepărta. VIII Un dar dat beznei Piggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat.. În spatele lor. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat. ― Crezi că sîntem în siguranţă aici? ― De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lîngă el şi merse cîţiva paşi de-a lungul plajei. Se redresă printr-un efort al voinţei. în beznă se stîrni o foiala. îi auzi cum şoptesc: ― Vezi ceva? ― Acolo. dar n-am ataca un tigru. absolut sigur? ― Ţi-am spus de zece ori pînă acum. sîntem destul de curajoşi. ― Fiara are colţi. îi auzi pe ceilalţi ţipînd şi sărind. ― Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. şi încercă imposibilul. Se cutremură violent. ― Nu ştiu. iar puştii smiorcăiră. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lîngă foc. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva ― poate chiar din gura lui. dar înlemnise. Un vîrf de aur apăru deasupra mării şi. Sîntem buni să trăncănim. Chiar şi Jack s-ar ascunde. în faţă. Îşi aminti de goana înspăimîntată în josul muntelui. Jack se ridică.. zise Ralph. ― Cîtă vreme e lumină. Ralph ignoră întrebarea lui Jack. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă. muntele se goli de băieţi. cînd se mişca. iar Roger se împiedică. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. l-am văzut. şi ochi mari şi negri. ― Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. Îşi frecă distrat mîinile. deodată. coborînd în goană panta întunecată. un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi. Arătă cu mîna spre pata galbenă de deasupra mării. îndreptînd spre ei o faţă descompusă. se găsea o movilă ca o stîncă şi care n-avea ce căuta acolo. Pe urmă rosti: ― Nu putem aprinde un foc de semnalizare. iar făptura îşi înălţă capul. Ne-am ascunde. Ca şi cum ar fi cîntat o serenadă soarelui ce răsărea.. ― Eşti sigur? Vreau să spun. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă.. Jack suflă pînă cînd adăposturile prinseră viată pe dinăuntru şi vînătorii se strecurară pe platformă. nu cred că sîntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş. Ai vorbit urît despre vînătorii lui.. ― Şi vînătorii mei? ― Nişte băieţi înarmaţi cu beţe.. Jack se strecură pe alături. cerul întreg se lumină. Cochilia strălucea printre pomi ― o picătură albă. Sîntem înfrînţi. Făcu doi paşi grei înainte. în urmă rămînînd doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina. Jack continua să se uite la nisip. În faţa lor. ― Zău. Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip. Îşi dădu claia de păr peste cap. Ralph se ridică ascultător. felia de lună se ridicase clară la orizont. în curînd. ― Eşti sigur? Absolut sigur? ― Du-te sus. zise Ralph. cum făceau atît de des de la o vreme. . doar la trei sau patru metri. uită-te şi lasă-mă în pace. răspunse Jack dispreţuitor. ― Ai făcut-o.Nu-i era teamă. îşi îndreptă trupul. Apoi vîntul mugi prin pădure.

Ai suflat în cochilie. ― Pe vîrful muntelui. vorbe. Nu-i un şef bun. zise Jack violent.. atunci. ca să evite situaţia penibilă de-a o întîlni pe-a altuia. . zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. vorbe. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei. şi se îndreptară spre platformă. ― Să ridicăm mîna. tăceţi odată! Atîta doar că n-o putem ucide. Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: ― Foarte bine.. Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack. ― Să ne vîneze. zise Jack. apoi continuă. Si toată vorbăria lui. am văzut fiara. atîta tot. ― Vorbe. vorbe. nu-i de ajuns? ― Bine. ― M-am dus şi eu. zise Jack. Şi asta nu-i tot. Nu ştim nici măcar ce e. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? Jack se întoarse roşu la faţă.. ― Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. cred c-aţi aflat. Glasul i se stinse. ― Şi ce. ― Din beznă. grea şi ruşinoasă.. Vorbeşte ca el.. ― Linişte! strigă Jack.. ― Eu i-am adunat.. indiferent ce e... luptînd împotriva tăcerii ostile... Tăcerea continuă intensă. tremurătoare şi totuşi hotărîtă. cînd Roger şi cu mine am mers mai departe. zise Ralph. ― Fiara iese din mare. cu bărbia în piept. ― Nu-i vînător. Mîinile care ţineau cochilia se clătinară... zise Ralph cu amărăciune. Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte.. încercate în pădure. ? ― Să ne vîneze.. ― Foarte bine. Vocea lui Jack continuă. ― Adunarea noastră. Jack îl întrerupse. el a rămas în urmă... toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef. ― Da... Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi... ― Cîţi cred că. ― N-am declarat niciodată aşa ceva! ― Am cochilia. Luă cochilia de la Jack.. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi.. N-o să ne găsească niciodată carne. Da. ― Poate c-aşteaptă. Strînse cochilia la piept cu o mînă şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte. amintindu-şi de temerile lui de demult. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el. ― Din pomi. Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr. Ne-am strecurat pe vîrf ui muntelui. să ne vîneze. Mai întîi. apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. ― Dacă nu-i adunai tu. apoi am fugit... Nu ştiu ce face. ― Zi atunci că sînt laş. Iar Ralph a declarat că vînătorii mei nu sînt buni de nimic. atunci.. Fiara vînează. Ochii îi aruncau fulgere. Jack strînse cochilia în pumn. ― Ralph seamănă cu Piggy. ― Toată vorbăria lui! strigă Ralph. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus..Piggy la fel. îi adunam eu. Pe platformă răsună un fel de suspin. ― Am mers şi eu! ― În urma noastră. Ca şi tine. Jack se întoarse spre vînători.. Ralph crede că sînteţi laşi. Numai că. ― Şi el e tot laş. din mai multe motive. ― V-am adunat. Se opri o clipă. Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba. ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. Doar la cîţiva paşi de ea. foarte bine..

Piggy. Cînd are să apună soarele. ― Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvîntarea. Ralph gesticula neliniştit. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. ― Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. strîngînd cochilia la pieptul cafeniu. Acum susţin că trebuie să hotărîm ce-i de făcut.. iar Simon se retrase de lîngă ei. ― Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte. tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vînătorii lui. ― La ce bun să ne urcăm pînă la fiară. o să trebuiască să stăm pe lîngă platformă.Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lîngă el. Monstrul e acolo ― iar noi trebuie să stăm aici.. Din nou. încît rămase în picioare. ― . Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum. Ralph îl urmări cu privirea pînă dispăru în pădure. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă. Se întoarse puţin spre el. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei. dacă nu faci foc. Ralph. O clipă se opri. Cine vrea să vîneze cînd am eu chef. Ralph se uită la Simon. Piggy era indignat." Se uită la cochilia din mîna lui Piggy. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy. Ceva pe care noi.. Cercul se zgudui de groază.. ― N-avem nici un foc pe munte. să mă urmeze. ― Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi. Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph. Jack îşi drese din nou glasul. ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare. ― Ce? ― Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph. cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o. care fu atît de uimit. ― Eu nu mă mai joc. ― Nu merge. O să iasă acelaşi fum. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia cochilia. Piggy. Ralph îşi spuse: "Are să se întoarcă. Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborîseră privirea spre iarbă sau în altă parte. are să se întoarcă. ― N-avem nici un ajutor. Nu-i nimic de făcut. Nu sînt cu voi. ― Ne putem lipsi de Jack Merridew. Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stînci.. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy. N-avem foc deloc. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită. şi se opri asupra lui Piggy. Piggy ridică cochilia. N-are decît să-şi prindă singur porcii.. deşi mai că nu-mi vine să cred. uitîndu-se la Piggy şi nevăzîndu-l. Aşa că acum o să hotărîm cu adevărat ce-i de făcut.. ― Am vorbit. Apoi se retrase şi se aşeză cît mai departe de ceilalţi. ― Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut. ― Am să plec. numărîndu-i pe vînătorii care formaseră corul. ― Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. Şi chiar pe nisip. Căută ajutor şi simpatie.. fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie. Acum.Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei. ― Simon? Ce s-a mai întîmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. dacă împrejurările n-ar fi fost atît de serioase. cînd am dat într-adevăr peste fiară. iar tu te-ai mul ţumit să stai ca. Încet. Mai sînt şi alţii în afară de el pe insula asta. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare. apoi strigă strident şi furios. cînd Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul. . Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă.

Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte... se entuziasmară grozav. ― Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase pînă şi ce era inutil. băieţii luau orice lemn din apropiere. deşi. Se uită înjur. Sam şi Eric şi. doar n-o să plece singur în pădure. nu. Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. Fireşte. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. aducînd lemne de foc. pe măsură ce orele se scurgeau. Nimeni nu voia să-şi bată capul. Pustii încetară să cînte şi să ţopăie. ― Va trebui să aprindem un foc mic. Lemnul era la îndemînă ― un pom prăbuşit pe platformă. Nu cred c-or să primească. fiindcă aveau ceva de făcut. crăci şi buşteni.. Ceilalţi dădură din cap. încît se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atît de mîndru de contribuţia lui la binele societăţii. ca să nu intre prea adînc în pădure. Ralph se opri din lucru şi se ridică. ― Dacă-i poţi găsi. nu-i aşa? Ralph sări în picioare.. Pentru prima oară. Piggy se simţea atît de încîntat. În cele din urmă. n-o să se vadă la mare depărtare. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea. indiferent cît îl încîlciseră lăstarii. între bazin şi platformă. altminteri se făceau praf. buştenii trebuiau traşi cu grijă. sînt eu. ― Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu.. să ne apropiem de. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părînd destul de prietenoase în timpul zilei. încît ajută şi el. ― Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii. Descoperi cu surprindere lîngă gropiţă o picătură de sînge. Lemnul era mai puţin uscat decît vreascurile folosite pe munte. într-un asentiment general. Puştii. iar în veselie una de spaimă. dîndu-şi părul peste cap. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii. Lucrară cu inimă. ― Cred c-au plecat. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. Cercetă cu atenţie unghia . Adunarea semăna cu o petrecere. Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă. . Ridicară pe nisipul pustiu de lîngă platformă o piramidă de frunze. Ţopăiră şi cîntară. în cheful lor se strecura o undă de panică. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul. fumul n-o să se vadă aşa de bine.. se umezise şi colcăia de insecte. de care n-aveau nevoie la întrunire. şi cîţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie.. rămurele. Se întrerupse. zise Ralph şi se uită în jur. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic.. ― Cred. pentru ceilalţi. ― Fireşte. În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum. se risipiră spre malul mării sau după fructe. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins. Ideile cele mai mari sînt şi cele mai simple. văzu cît de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atît de grea. Ralph se lăsă pe nisip. întinzîndu-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte. ― Aşa c-o să aprindem focul aici jos.. ÎI putem aprinde chiar aici. ― Să încercăm. Nu mai erau siliţi să se apropie. O bună parte putrezise. şi totuşi. Pe deasupra.― E adevărat! ― Fum! ― Lîngă bazin! Băieţii începură să bombăne. se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. sau intrară în adăposturi. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare. ― Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă. reflectînd la situaţie. ― Să aprindem focul chiar acum. ocoli focul în fugă şi rămase lîngă Piggy. încruntîndu-se. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. Unele dintre frunz ele astea scot fum mai bine ca altele.

o sete grozavă. tîrînd un buştean mare şi rînjind triumfători. Se mişcă de colo-colo. tresărind. O să mergem mai încolo. iar vocile lor răsunaseră ca un cînt de îngeri. îi zîmbiră lui Ralph. la castelul de stîncă.. Erau încărcaţi cu fructe. în curînd. Vă mulţumesc! ― Ne descurcăm şi singuri foarte bine.. Eu am să fiu şeful. Consimţiră cu frenezie. I se făcu repede sete. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi. Piggy continuă. ― Întotdeauna ne-au făcut necazuri. Cerul. şi cu multe.roasă şi urmări mica perlă de sînge care se strînsese unde îşi rosese degetul pînă la carne. în ce priveşte fiara. care luă cîteva şi începu să le mănînce. Gemenii se apropiară. ― Unde-i Simon? ― Nu ştiu. Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi. E cam sărit. Dădură din cap şi criza trecu uşor. ― Iar apoi. Îi cercetă atent. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze. ― O să vînăm. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. Ralph termină inspecţia mîinii şi îşi ridică privirea. Rămase aşezat jos. Radia de fericire. multe zile în urmă stătuseră cuminţi. scurgîndu-se de pe părul lung şi aspru. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. nu? Ralph se aşeză. cu ochii aţintiţi spre pădure. ― Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. ― Vă mulţumesc. undeva pe plajă. Piggy şi ceilalţi doi se aflau lîngă el. zise el. ― Cînd strîngeam lemne. zise el. Vom fi mai fericiţi acum. ― Ia asculta ţi. Sîntem aproape de capătul insulei. spuse Piggy. lua foc. îşi continuă drumul printre liane pînă ajunse la marele covor ţesut lîngă luminiş şi se furişă înăuntru. Ralph rămase tăcut pe nisip. ― Şi mai e ceva. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. nu? În timp ce buşteanul se usca. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. plăcut surprins. zise Piggy. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte. nu? În glasul pe care îl auzi lîngă umăr. dar nu reuşi să evite soarele. ― Asculta ţi-mă. Întări cu un gest al capului: ― O să uităm de ea.. Au luat-o în partea aia. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. N-o să ne mai batem capul cu fiara. deşi aerul devenise înăbuşitor. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. arăta altfel astăzi ― atît de ceţos.. ― O să vînăm. Discul soarelui părea de argint coclit. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră cîteva scîntei. ― Grozav! ― Da! ― Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor. Cei trei băieţi se aşezară. pe două rînduri. Nu-l văzu pe Piggy îndreptîndu-se spre gemeni. ― Uite! Îşi reveni. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrînd cu toţii în pădure. ― Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un rîs violent şi mai luă cîteva fructe. sudoarea îl năpădi. ― Ne putem lipsi de ei. Departe. Se foiră. se roşea şi răspîndea căldură. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească pînă acolo. O să aprindem un foc mic şi puternic. acum devenise ameninţător.. vibra neliniştea. i-am văzut cum se furişează şi pleacă. O să-i . Încotro a apucat-o şi Jack. ― Ne putem descurca şi singuri. iar în mijloc dansau fluturii. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri. din străfundul sufletelor chinuite. ― Poate. încît în unele locuri aerul fierbinte părea alb.. Să nu mai visăm atîta.

Urmărea cu o hotărîre şi o siguranţă misterioasă. dar în pădurea întunecoasă şi prea încîlcită Jack blestemă. Înconjurară ascunzişul. iar guiţatul înspăimîntat se transformă într-un răget. ― Acum să plecăm în pădure ca să vînăm. Atunci poate că n-o să ne mai supere. iar vînătorii reuşiră s-o urmărească uşor. iar vînătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vînătoare şi de sîngele scurs. ci respiră sălbatic. întinse braţul şi arătă spre scroafă. Se opri în faţa unui ascunziş. Se întoarse şi se îndepărtă. . Un şir de braţe drepte se trase înapoi. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure. scroafa înainta cu opinteli. Se uită împrejur. din partea unei lumi necunoscute ei. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. ― Acolo. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse. Se furişă pe o costişă pînă la stîncile şi pomii risipiţi pe malul mării. După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede. aproape că o ajunseră. de la o distanţă de doar zece metri. Aici. iar ceilalţi băieţi dădură din cap. îi opri şi cercetă printre pomi. suliţele de lemn cu vîrfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. În scurt timp. ― E înăuntru. Jack le făcu semn celorlalţi vînători să stea liniştiţi şi înainta singur. mugeau încet sau guiţau. guiţă. unde fluturii dansau unul în jurul altuia. Scroafa se prăbuşi sub ei. Cînd o să vînăm. ― Se opri şi continuă mai încet. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. fluturii dansau mai departe. în mijlocul luminişului. iar aerul era fierbinte şi liniştit. Această năvală îngrozitoare. iar vîrfurile lor ascuţite o chinuiau. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. o sălbătici şi mai rău. Se ridică brusc. zăcea scroafa cea mai mare. Suliţele ce se tîrau o împiedicau să fugă. sîngera turbată. Jack. Se împiedică de un pom. Deodată împunse pămîntul cu degetul. la sfîrcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. Băieţii urlară şi se avîntară. dădu din picioare. făcînd ca o suliţă să se înfigă şi mai adînc. o înjunghie cu furie.dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte. Era neagră şi trandafirie. zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi. de transpiraţie şi de spaimă. împungînd cu suliţa de cîte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. Un purceluş se repezi în mare guiţînd nebuneşte şi tîrînd în urmă suliţa lui Roger. O vreme. o să-i lăsăm şi ei cîte ceva. ― După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. începură să înainteze foarte încet.. O văzură. călare pe ea. scroafa căzu. de sînge. Se aflau chiar lîngă ea cînd pătrunse clătinîndu-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. purceii se risipiră. O să omorîm un porc şi o să facem o petrecere. doborîtă de căldură. după picăturile de sînge strălucitor. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sînge. nişte saci umflaţi de grăsime. Se întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vînătorilor. ― Acum! Cireada de porci o zbughi. ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. lăsîndu-se cu toată puterea. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. Roger găsi un loc să-şi înfigă vîrf ui suliţei şi începu să împingă. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. înspăimîntîndu-i şi făcîndu-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte. Porcii. Jack îi găsi gîtlejul şi sîngele fierbinte îi ţîşni pe mîini. care trădau prezenţa porcilor. Aproape imediat. Jack se îndepărtă. iar aerul se umplu de zgomot. cufundată în fericire maternă. nu vorbi. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. preocupaţi de zborul lor.. ― În ce priveşte fiara. iar vînătorii se năpustiră asupra ei. iar vînătorii veneau în spatele lui. Nu bătea vîntul şi n-aveau nici o bănuială. transpirînd tăcuţi sub arşiţă. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. Roger alerga în jurul vălmăşagului. Se risipiră neliniştiţi prin pădure. Puţin mai încolo de turma de porci. Suliţa pătrunse treptat.

În cele din urmă, graba de-a o ucide scăzu. Băieţii se dădură înapoi, iar Jack se sculă şi ridică mîinile. ― Ia uitaţi-vă! Chicoti lîngă băieţi, iar ei, văzîndu-i palmele rău mirositoare, izbucniră în rîs. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mînji pe faţă cu sînge. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. ― I-a intrat pînă în fund. ― Ai auzit? ― Ai auzit ce-a spus? ― Pînă în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri; iar rolul lui Maurice, care imita sforţările scroafei de a evita suliţa, fu atît de nostim, încît băieţii rîseră în hohote. În sfîrşit, pînă şi acest spectacol îi obosi. Jack începu să-şi cureţe sîngele de pe mîini, frecîndu-le de o stîncă. Apoi tăie scroafa, îi scoase măruntaiele, dînd afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezîndu-le grămadă pe stîncă, urmărit de privirile celorlalţi, în acelaşi timp, zise: ― O să ducem carnea pe plajă. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. O să avem timp destul. Roger luă cuvîntul . ― Şefule... ― Ce-i? ― Cum aprindem focul? Jack se ghemui, apoi se încruntă în direcţia porcului. ― Dăm năvală peste ei şi le luăm focul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine, Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş. Roger o să ţină în mînă o cracă, cînd o să le spun ce vrem. Voi, ceilalţi, duceţi scroafa de unde am venit. O să aprindem focul acolo. Pe urmă... Se opri şi se ridică, aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ― O să lăsăm însă o parte din vînat pentru... Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Băieţii se îngrămădiră în jur. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: ― Ascute un băţ la amîndouă capetele. Se ridică imediat, ţinînd în mîini capul scroafei de pe care picura sînge. ― Unde-i băţul? ― Uite-l. ― Înfige un capăt în pămînt. A, e stîncă. Vîră-l în crăpătura de acolo. Aşa. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gîtlejul moale în vîrful ascuţit al suliţei, care îi ieşi prin gură. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atîrnat. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sînge. Instinctiv, băieţii se retraseră; pădurea era foarte liniştită. Ascultară, dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bîzîiau peste maţele risipite pe jos. ― Ridicaţi porcul, şopti Jack. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă, ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. Tăcuţi şi înconjuraţi de sîngele uscat, păreau deodată nişte ucigaşi. ― Capul acesta e pentru fiară. E un dar, vorbi Jack tare. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Capul rămase înfipt în par, cu ochi opaci, rînjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sînge. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure, spre plaja deschisă. Simon rămase pe loc, un chip mic şi cafeniu, ascuns între frunze. Chiar dacă îşi închidea ochii, capul scroafei îi persista în închipuire. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. ― Ştiu asta. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. Deschise repede ochii şi văzu capul rînjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei, ignorînd muştele, maţele împrăştiate, ignorînd pînă şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. Un dar pentru fiară. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul, îşi spuse Simon, părea să fie de acord cu el. "Fugi, zicea capul încet, întoarce-te la ceilalţi. A fost o glumă, zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine, asta-i tot.

O mică durere de cap, ai mîncat ceva rău, poate. Du-te înapoi, băieţaş!" spunea capul tăcut. Simon ridică privirea, simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer. Acolo sus, pe neaşteptate, apăruseră nori, turnuri uriaşe şi îngrămădite, cenuşii, alb-gălbui şi de un roşu ca arama, întinzîndu-se pînă departe peste insulă. Norii se coborîseră pe pămînt; se ghemuiau, stîrnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. Pînă şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rînjea şi picura sînge. Simon coborî capul, ţinîndu-şi cu grijă ochii plecaţi, apoi îşi puse mîna streaşină. Pe sub pomi nu erau deloc umbre, dar pretutindeni domnea o linişte adîncă, încît realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte, care bîzîiau ca un ferăstrău. După o vreme, muştele îl descoperiră pe Simon. Se lăsară ghiftuite pe dîrele lui de sudoare şi băură. ÎI gîdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. Colorate în negru şi într-un verde irizat, erau nenumărate; iar în faţa lui Simon, Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rînjea. În cele din urmă, Simon cedă şi se uită înapoi; văzu dinţii albi şi ochii opaci, sîngele ― şi acea atavică, inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. Pe tîmpla dreaptă a lui Simon, începu să zvîcnească o venă. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip, urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. ― Craca aia a ars. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Ar trebui să mai aducem nişte lemne. S-au terminat şi ramurile verzi. Ralph suspină şi se ridică. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre; doar lumina stranie, care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. Sus de tot, printre norii uriaşi, tunetul bubui ca un tun. ― O să plouă cu găleata. ― Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. Craca trosni, frunzele se încîrligară şi fumul galben se îndesi. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. ― Din păcate, n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. Fac totul împreună... ― Fireşte. ― Dar nu-i cinstit, nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rînduri. Ralph reflectă şi înţelese. Se enerva cînd îşi dădea seama cît de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Insula se dovedea tot mai dificilă. Piggy se uită la foc. ― În curînd o să mai avem nevoie de-o creangă verde. Ralph se întoarse. ― Piggy, ce ne facem? ― Va trebui să ne descurcăm fără ei. ― Şi... cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. Încercă să-şi exprime gîndurile. ― Mi-e frică. Văzu că Piggy îşi ridică privirea. Continuă nesigur. ― Nu mi-e frică de fiară. De fapt, şi de ea. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. Dacă ţi se azvîrle o frânghie când te îneci, dacă doctorul zice să iei pilula asta, fiindcă dacă n-o iei, o să mori, iei doctoria, nu? Nu-i aşa? ― Fireşte, iau doctoria. ― Ei, de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum, o să murim aici, nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii, fără să scoată însă vreo dîră de fum. ― Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins. Iar lor nici nu le pasă. Şi în plus... Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy. ― În plus, uneori nici mie nu-mi pasă. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi... să nu-mi mai pese. Ce-o să se întîmple cu noi? Adînc tulburat, Piggy îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu, Ralph. Va trebui să continuăm, asta-i tot. Aşa ar face şi oamenii mari. Ralph, care începuse să-şi descarce sufletul, continuă:

― Piggy, unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. ― Vrei să spui...? ― Nu, nu vorbeam de asta... mă refeream... din ce cauză se duc toate de rîpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gînditor lentila de la ochelari. Cînd pricepu cît de departe mersese Ralph luîndu-l drept confident, roşi uşor de mîndrie. ― Nu ştiu, Ralph. Cred că-i din pricina lui. ― A lui Jack? ― Da, a lui Jack. Numele devenise de nerostit. Ralph dădu din cap solemn. ― Da, zise el, cred că aici trebuie căutat motivul. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Siluete drăceşti, cu chipurile vopsite în alb şi roşu, o zbughiră afară urlînd, aşa încît puştii fugiră cu ţipete de spaimă. Cu coada ochiului, Ralph îl văzu pe Piggy fugind. Două siluete se repeziră la foc, iar Ralph se pregăti să se apere, dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi, pîndindu-l pe Ralph; văzu că cel mai înalt dintre ei, gol-puşcă, vopsit şi purtînd o centură, era Jack. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. ― Şi-acum? Jack îl ignoră, ridică suliţa şi începu să strige. ― Ascul taţi-mă cu toţii! Eu şi vînătorii mei sîntem pe plajă, lîngă o stîncă turtită. Vînăm, petrecem şi ne distrăm. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu, veniţi să ne vedeţi. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Deşi nu sînt sigur. Se opri şi se uită în jur. Nu simţea nici un fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate, şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rînd. Ralph îngenunche lîngă rămăşiţele focului, asemenea unui alergător la start, cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Un puşti urlă, stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strîmbe, lîngă bazin, iar Piggy rămase în picioare pe platformă, cu cochilia albă strînsă în mîini. ― Astă-seară facem o petrecere. Am omorît un porc şi avem carne. Dacă vreţi, veniţi şi mîncaţi cu noi. Sus, printre nori, tunetul bubui din nou. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară, ridicară privirile, apoi îşi reveniră. Puştiul urlă mai departe. Jack aştepta să se petreacă ceva. Le şopti apăsat celorlalţi: ― Daţi-i drumul... acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Jack se răsti: ― Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul, ridicară suliţele şi ziseră la unison: ― Şeful a vorbit. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. Sam şi Eric se apropiară, vorbind în şoapte înspăimîntate. ― Am crezut că e... ― ...şi mi-a fost... ― ...teamă. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia. ― Au fost Jack, Maurice şi Robert, zise Ralph. Se distrează, nu-i aşa? ― Am crezut c-o să am o criză de astmă. ― Dă-o dracului de asta-mă. ― Cînd l-am văzut pe Jack, am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. Numi dau seama de ce. Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. Piggy o aşeză în mîinile lui Ralph, iar puştii, observînd simbolul cunoscut, începură să se întoarcă. ― Nu aici. Se îndreptă spre platformă, simţind nevoia unui ritual, în frunte mergea Ralph, cu cochilia strînsă în mînă, apoi Piggy foarte grav, pe urmă gemenii, puştii şi ceilalţi. ― Staţi jos cu toţii. Ne-au atacat pentru foc. Se distrează. Dar... Ralph era nedumerit, fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte.

Simon îi răspunse prin tăcere. ― ... ― Hai. O clipă nu vorbi nimeni. Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy. nu putem fi salvaţi. În cele din urmă. Iar eu sînt fiara. Fără foc nu putem fi salvaţi. iar Împăratul Muştelor atîrna în aer în faţa lui. ― Eşti un băieţel prostuţ. Deasupra capetelor.la o petrecere. Fără foc. focul! Focul. fugi mai bine şi joacăte cu ceilalţi. Vino mai aproape. E altceva. dar chiar atunci se lăsă perdeaua.. ― . ― A... ― Dar. Gura lui Simon se strîmbă şi băiatul scoase cîteva cuvinte. ― Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor.. Nu-şi putea desprinde privirea. nu? Şi la Piggy. ― El e vînător.. ― Dar... dar nu spuse nimic. cum spune şi Bill.. ― N-are cine să te ajute. Ei cred că eşti ţicnit. ― Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap. spuse Împăratul Muştelor. Cîteva clipe.. Dar trebuie să ţinem focul aprins. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel.. Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri. ― Auzi. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph. Aşa trebuie să stăm pe lîngă foc. ― El ― ştiţi voi cine ― seduce. Nu eşti decît un băieţel prostuţ şi fără educaţie. Ralph ridică mîna. tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră. Bill răspunse: ― Nu e bine să intrăm în junglă.bine friptă. ah. atunci. fireşte! Începu să rîdă.. Focul e lucrul cel mai important de pe insulă. Se opri iar. ― De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt.. fiindcă. frazele lui Ralph li se păreau şchioape pînă şi puştilor. şi dacă ne-au invitat. se opri şi apoi vorbi curgător. Îl priveau grav. Sînt toţi vînători. neavînd încă nici o îndoială în privinţa capacităţii lui. Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc.. ― Foarte bine. ― Trebuie să se distreze. şi la Jack.. ţinute chiar acolo.. Ralph se strîmbă.. Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit. nu? Eu sînt o parte din tine. să credeţi că aţi putea vîna şi ucide fiara! zise capul. apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: ― Carne. ― . fiindcă. ― Un cap de porc pe un băţ. După discursurile splendide şi numeroase. fiindcă nu putem să aprindem focul sus ― şi e clar că nu putem ― e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins. mai aproape. da. pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a rîsului.. mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sînt aşa cum sînt? Rîsul răsuna iar.. Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot . Piggy îi şopti grăbit: ― Salvarea..mi-ar plăcea nişte carne. Puştii şedeau şi se gîndeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime... ― . ― Ei bine.. Doar eu.Dorea să spună ceva. lovite de o pală de vînt fierbinte. nu eşti decît un băieţel prostuţ.. Iar vînătoarea şi celelalte ― adică jucatul de-a sălbaticii. ca să scoată fum.. ― Ştiai. mă înţelegeţi ― trebuie să fie o distracţie grozavă.. Bill întinse mîna după cochilie..carne. spuse Împăratul Muştelor. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri. Sam şi Eric luară cochilia. ― Focul e lucrul cel mai important. zise Împăratul Muştelor.. Simon îşi muşcă limba umflată..

muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. ― . Simon zări cum o fiinţă ce . Simon se ridică. plesnind coroana pădurii. Dar. ― Te previn. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta. articula cuvinte mute. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. iar o lumină sidefie se filtra printre ei. cu o figură inexpresivă. o să te omorîm. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: ― Lucrurile au mers prea departe. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. muştele îl ignorară. Nu le mergea bine decît muştelor. nu se mişcă. Pricepi? Eşti un nedorit. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta! Aşa încît nu merge mai departe. norii continuau să se adune. dar fără să se oprească. Lumina era nefirească. Pînă şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare. pe măsură ce picăturile de sînge începeau să curgă. Piggy şi Ralph. Cînd vîntul suflă pe vîrful muntelui. Se tîrî. se trezi şi văzu vag pămîntul întunecat pe care-i zăcea obrazul. continuă Împăratul Muştelor. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane. Bill. sîngele se uscase. văzu că se mişcă ceva. Simon bîţîi din cap. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori. Împăratul Muştelor zăcea în vîrful băţului ca o minge neagră. IX O perspectivă asupra morţii Deasupra insulei. Şi totuşi. unde pădurea înceta să fie junglă adîncă. Pricepi? Jack. Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş. Culorile se retraseră din apă. pînă intră în bezna pădurii. Împăratul Muştelor se umfla ca un balon. proiectată pe norii cafenii. bietul şi rătăcitul meu copil. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. Pe la începutul serii. gata să explodeze. Am să mă înfurii. înăuntru era beznă. cu capul culcat într-o parte. Cînd lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. împleticindu-se uneori din pricina oboselii. Rareori. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. Cînd lianele se zgîlţîiră. preferind duhoarea porcului. O pală de vînt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stîncă sub cerul liber. ― E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos ― printre ei ― aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni. o tresărire ca de mătase albastră.Căci altfel. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. Aici era coloana vertebrală a insulei. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător. Maurice. cînd înlătura frînghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului. în pădurea tot mai rară. o beznă care se lăţea. aflată sub munte. ca un bătrîn. privind opac înainte. apoi se lipiră la loc. Ţinea ochii întredeschis!. rămase neclintit. pline de desişuri şi pomi uriaşi. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vîrful băţului. azvîrlit la peste trei mii de metri înălţime. o regiune mai înaltă. Bietul şi rătăcitul meu copil. Ceea ce zări îl conduse în sus. Ştia că-l va apuca o criză. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. Robert. Roger. Porni trist printre trunchiuri. căci altfel. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stîncilor.. Simon i se adresă luminişului: ― Ce-mi rămîne de făcut? Nimeni nu-i răspunse.ce s-a întîmplat. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii.. în jurul gurii şi al bărbiei. O să te omorîm. pe pămînt. pînă cînd pomii începură să se ferească şi să urle.. mai violent. Se vedeau luminişuri largi. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărîre tristă. în cele din urmă. Se căzni să înainteze. crezi că ştii mai bine decît mine? Urmă o pauză. Zăcea pe covoraşul de liane. Apoi se întoarse.. iar vîntul se porni din nou. În scurt timp. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. iar sîngele îl podidi.

păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc. Apoi apucă sforile paraşutei. Piggy încetă să mai bată apa. ― Nu-mi plac norii ăştia. Focul de lîngă platformă părea să se fi stins. Sforile încîlcite arătau mecanismul farsei. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă.. îşi mutaseră tabăra cît mai departe de fiară. As vrea să se mai răcorească. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. Ralph îl ţinti din nou. ca la război. ― Poate c-ar trebui să mergem şi noi. Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. Nu-mi pasă. Simon uită de muşte. vîntul suflă din nou. ― Mă doare capul.. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor. iar picioarele îi cedară. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph. ― Adică. spuse Ralph. ― Ai grijă de ochelarii mei. zise Ralph cu înţelegere. sau cel puţin abia mai fumega. ― S-au dus acolo. dincolo de rîuşor şi lîngă o placă mare de stîncă. le desprinse de pe stîncă şi eliberă silueta de jignirea vîntului. ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă. Linişteşte-te. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stîncă. Apoi. Mişcarea ei. zise Ralph. pe vîrful muntelui. cînd mătasea albastră a paraşutei se dezumflă. dar nu-l nimeri. ― Să ne scăldăm. Piggy. ― Şi pentru vînătoare. . în schimb. îşi puse mîinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul. Apoi. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? ― O să plouă iar. tot pe plajă. ― Opreşte! strigă el. ca a unei fiinţe vii. se înălţa spre cer o dîră subţire de fum. încercînd să găsească o consolare în apele mai calde decît sîngele lor. Oricît de grijuliu păşea. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă. ― S-au întins poate prin adăposturi. Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph.. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. zise Piggy Dacă mi se udă lentila. Ralph îl stropi din nou cu apă. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. Examina oasele nazale. ― Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor. Îşi ascunse faţa şi se tîrî mai departe. aşteptîndu-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. La marginea lui se jucau cîţiva puşti. suspinînd. le sperie o clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. ― N-au decît.. ― Doar pentru nişte carne. O porni în josul muntelui. şi se uită de sus la el. Se furişă înainte şi în curînd înţelese. silueta se ridică. Văzu corpul inert. Mai încolo. Şi muştele o descoperiră. trebuie să ies din bazin şi să-i şterg. ― Am înţeles! Am înţeles. Îngenunche în apă şi se uită împrejur. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pînză. ― Aş vrea să plouă. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. bătu apa din jur. Stomacul umflat i se zvîntă. Ralph se uită la cer. asta-i tot ce putem face. La petrecerea lui Jack. doar ca să fim siguri că nu se întîmplă nimic. Rîse de Piggy. iar ştirea trebuia să ajungă cît mai repede la ceilalţi. dinţii. zise Ralph stingherit. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trîmbă de apă în Piggy. ― Aş vrea să plecăm acasă. Ralph plonja în bazin. silueta corpolentă se înclină.stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. iar muştele o potopiră. observă că aproape toţi băieţii ― poate chiar toţi ― se aflau acolo. Piggy îşi scoase ochelarii. Chiar de la acea depărtare. culoarea descompunerii.

întelegînd probabil că nu era rost de nici o pauză. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. zise Jack. Primiră darul din care picura grăsime. pînă nu se mai auzi decît vocea celui de lîngă Jack. uscat şi bătătorit de paşi. Palmierii lăsau liberă o fîsie lată între pădure şi ţărm. îl arseră. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo. Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. obişnuit. Preţ de o clipă Jack îi ignoră. iar Jack bău. ― V-am dat hrană. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. Jack vorbi iar nerăbdător. Uită-te la osul din mîna ta! . porni mai departe. O vreme îi privi pe cei doi. Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. arătîndu-i forţa. Toţi băieţii de pe insulă. Şi trebuia să ţinem focul aprins. Jack se ridică şi agită suliţa. cîntau. iar Jack se întoarse pe locul său. iar Jack. Cîţiva băieţi se întoarseră spre el. zise Ralph. fructe şi coji de nuci de cocos. iar băieţii înfulecară şi mai repede. prevestitor de furtună. Rîdeau. ― Aţi mîncat pe săturate? Mai rămăsese hrană. apoi ţărmul. cu mîncarea în mînă. băieţii care găteau lîngă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. stăteau întinşi. Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. ― Ai alergat şi tu! strigă Jack. Acum alergi după hrană. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea nisipul alb. ― Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rînduri pe iarbă. dezgropîndu-şi picioarele din nisip. Ralph făcu un pas nesigur. fin. Băieţii de lîngă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy cîte o halcă suculentă. spuse Jack. Venise seara. iar vînătorii mei au să vă apere de fiară. la care nu ajungea fluxul ― un nisip cald. ― Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. sfîrîind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. Jack agită din nou suliţa. pe iarba moale. ― Dă-mi să beau. Înainte de petrecere. Piggy încercă să fluiere. Simon şi cei doi care frigeau porcul. Henry îi aduse apă. tîrîseră în mijlocul pajiştii un buştean mare. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. ― Aţi mîncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mîndru. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse pînă la marginea pajiştii.Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack. Ralph. se aşezase acolo ca un idol. în afară de Piggy. Rămaseră pe locurile lor şi mîncară sub un cer de aramă ameninţător. ci cu ameninţarea violenţei. îl loviră cu halca pe Piggy.. ca o maimuţă. Trădat de propriul stomac. în picioare. ― Duceţi-le nişte carne. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande. În acea clipă. urlară şi dansară. Ralph. chicotiră nervos. fiindcă m-aţi ales. Şi mai jos se afla o stîncă ce intra în lagună. Fără să înţeleagă motivul. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. băieţii tăcură rînd pe rînd. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. Ralph se uită în altă parte. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. iar Ralph urmări focul în timp ce mînca. ca şi Sam. pline cu apă. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. în dosul ei ― o fîşie scurtă de nisip. în faţa lui. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. cît era încă vreme. rîse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. Cine vrea să facă parte din tribul meu? ― Eu sînt şef. dar nu cu calmul ei splendid. crezînd că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze. De îndată ce-i văzură. acoperită cu iarbă. se adunaseră pe iarbă. aproape că îşi terminaseră masa. Pe stîncă ardea focul. Sam.. Judecînd după chipurile lor unsuroase.

. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului. iar mijlocul cercului se goli brusc. zise Ralph. ― Vine furtuna.. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea albalbăstruie despică din nou cerul în zigzag. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. Ne-am mîncat porţia de carne. ― Ce-ai de gînd atunci? Ralph cercetă rîndurile de băieţi. Picături mari de ploaie căzură între ei. încurcat şi transpirat.. ― Cine intră în tribul meu? ― Eu! ― Şi eu! ― Eu! ― Am să suflu în cochilie. În clipa următoare. ― N-o să ţinem seama de convocare. Cerul întunecat fu sfărîmat de o cicatrice alb-albăstruie. în locul bubuiturii înfundate. imperioasă şi oarbă. lovind cu un sunet distinct scoarţa pămîntului. apoi băieţii intonară un imn. Piggy şi Ralph. zise Ralph cu o voce tremurătoare. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Ritmul deveni regulat. ― N-o ai cu tine.. care oferea oarecare siguranţă. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire. deveni şi el vînător. Vezi. erau gata să se alăture grupului înnebunit. Vibrau şi băteau pămîntul ca un singur trup. zise Ralph deodată. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă. se auzi un tunet. de spaimă. Roger încetă să joace rolul porcului. Ai lăsat-o în urmă. contează pe toată insula. Melopeea se înălţă şi mai mult. explozia transmise o lovitură. sub ameninţarea cerului. ― V-am spus că sînteţi vînători. Brusc. Roger mima groaza porcului. aşa că se uită în altă parte. spre luminişul delimitat de stînci din spatele focului. şi-o să plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul din avion. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor. ţipînd din răsputeri. . ― Hai să plecăm. ― Cine intră în tribul meu ca să se distreze? ― Eu sînt şef. care se ferea. Puştii alergau la întîmplare şi urlau. Ce facem cu focul? Am cochilia. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş. ― Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă. Nu-i erau de nici un ajutor. E meseria voastră. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie. Roger deveni porcul. alte cercuri continuară să se desfăşoare. O s-avem necazuri.Ralph roşi. Piggy atinse încheietura mîinii lui Ralph. Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. băieţii îl urmară. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastîmpăr şi începură să se împrăştie. Lumina pîlpîitoare se întări. salvarea. părăsiră în fugă liziera pădurii. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. bucătarii frigările. Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. şi-am să convoc o adunare. iar explozia sulfuroasă lovi în jos.. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri. ca un urlet de agonie. iar unul. Jack îl ignoră din nou. ― Cochilia contează şi aici. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de entuziasm facil. bătînd regulat ca un puls. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. zise Jack rînjind. ― Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. violentă. Avu loc o mişcare circulară. zise Ralph. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sînt adăposturile? Ceaveţi de gînd cu ele? Vînătorii se uitară neliniştiţi la cer. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei. Vînătorii îşi luară suliţele. guiţă şi îl atacă pe Jack. Cîţiva puşti formară un cerc al lor. Jack sări pe nisip. ― Focul.. iar un puşti începu să plîngă. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. rupse cercul celor mari.

Pe ploaie văzură cît era de mică. sîngele ei începuse să păteze nisipul. De-a lungul ţărmului. şchiopătînd. în scurtă vreme se domoli pînă şi murmurul apei. dar pînă şi cu ochiul bun. se învîrti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. la cîţiva paşi de mare. Acum atinse prima din dîrele care se scurgeau din trupul sfîrtecat. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. umflîndu-se puţin pe o parte. imposibil de confundat. Ici şi colo. se umezi şi se limpezi. alunecînd printre crăpăturile din stînci şi curgînd din frunză în frunză pe pămîntul cafeniu al insulei. cu braţele împreunate pe faţă. iar apoi în largul mării. ci numai sfîşierea dinţilor şi a ghearelor. dincolo de curba întunecată a lumii. scotea un sunet scurt. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. iar din gură îi ieşi o băşică de aer. Rămase doar fiara. Aerul se răci. încet. imperceptibil. iar pădurea lăsă cascade de apă.― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea alb-albăstruie persista. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. apoi o apucă în jos spre plajă. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. nemişcată. Apoi încetă şi vîntul şi nu se mai auzi nici un zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. Pe vîrful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. după cele întîmplate. cu ochi de foc. lovindu-se nesigur de vîrfurile arborilor înalţi. rupînd frunze şi crăci de pe pomi. iar zgomotul era insuportabil. Ralph ieşi dintre cocotieri. Fiara înainta. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. unde apa era mai puţin adîncă. înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. cădea mereu. în timp ce miezul ei solid se răsucea. încercînd să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. soarele şi luna se mişcau agale. cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării. i se îngrămădiră în jurul capului. Striga din răsputeri. Gloata o urmări imediat. o dată cu marele val al fluxului. revărsîndu-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. o loviră. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinîndu-se. Conturul obrazului i se argintă. Apa se rostogolea de pe vîrful muntelui. murdar şi cu . o muşcară şi o sfîrtecară. săriră pe fiară. iar apa se înălţă. Ralph rămînea acelaşi. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stîncii pe nisipul de lîngă ţărm. iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. Simon le strigă că pe deal se afla un mort. cu un zgomot de plesnitură umedă. şi trecea mai departe. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. Undeva. Paraşuta duse silueta mai departe. Un vînt puternic schimbă direcţia ploii. urlînd. Nu se mai auzeau cuvinte. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. alunecară pe stîncă. ţipară. ― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o! Beţele loviră. Marginea lagunei părea o dîră fosforescentă ce înainta lent. silueta alunecă. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o pată de lumină mişcătoare. Apoi se răsuci încet în apă. ploaia încetă şi norii se risipiră. se năpustiră asupra ei. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. X Scoica şi ochelarii Piggy urmări cu atenţie silueta care înainta. brazdă laguna şi o zvîrli peste recif. le reţinea într-o scurtă tensiune. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. se ridică. Pe la miezul nopţii. Creaturile stranii. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. apoi le înghiţea brusc. În ultimul timp. îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi. o pietricică mai mare se încăpăţîna să rămînă pe loc şi era acoperită de un strat de perle. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. făcînd-o să cadă pieziş. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. pelicula de apă de pe planeta pămînt era reţinută. iar petele de sînge se lăţeau.

― Ralph! Nu mai rîde aşa. ― Ei nu contează. La ce bun să vorbeşti de asta? Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph. cu cochilia la piept. după cîte ştiu. ― Am cochilia. Piggy? . ― Ce-i? ― A fost Simon. Ralph rîse din nou. nu mai ştiu cum mi-a fost. ― Tuturor ne-a fost frică. dansul ăla blestemat.. Se putea întîmpla orice. îngenunche şi se sprijni de un trunchi de palmier. tuna şi ploua. Nu-i nevoie să rîzi aşa. Avea loc. dar se mulţumi să dea solemn din cap. ― N-ai văzut. Piggy! Vocea lui Ralph. Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia. ― Ai mai spus-o. Piggy tăcu brusc. privind drept spre locul şefului şi spre laguna strălucitoare. Ne-a fost frică! ― Mie nu mi-a fost frică. Ralph! Ce-au să creadă ceilalţi? Ralph se opri în cele din urmă din rîs. cochilia albă şi fragilă sclipea încă lîngă buşteanul lustruit de atîta stat pe el. ― Era întuneric. Nu mi-a fost. Piggy îngenunche la stînga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea. răspunse Piggy agitat. Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. ― Ai putea. Gesticula.. ― Poate că doar se prefăcea.... ― Simon. ― Poate că mai este. ― Nu pricepi. ― O.. Nici un băiat mai mare? ― Doar Sam şi Eric.. iar Piggy se încruntă. ce-ai zis tu. în afara cercului. Apucă scoica drăgăstos. cu faţa la locul şefului şi al cochiliei. îl opri pe Piggy să gesticuleze. Continuau să stea jos. În cele din urmă. Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut. Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva. Peste noi. ― Piggy. N-ai intrat niciodată. Lumina verde şi petele lucioase de soare jucau peste trupurile lor murdare. Fulgera. căutînd o formulă. Se opri un moment şi se uită la silueta de pe platformă. se clătina. N-a fost. Tremura.. ― Nimeni altcineva? ― Nu. la vederea feţei lui Ralph. ― Să convoc o adunare? Ralph izbucni într-un rîs strident cînd pronunţă cuvîntul.. de fapt. ― Nu. Iarba aspră se tocise în locul unde se ţinuseră întrunirile.. ― Ce zici? Ralph vorbi mai tare. ― Tu erai în afară... Se aplecă şi aşteptă. Piggy îi răspunse tot în şoaptă. ― Ce-i? ― A fost o crimă. ce-au făcut. ― Eşti şef. Strîng vreascuri.. ― Piggy? N-ai mai rămas decît tu? ― Mai sînt şi nişte puşti.. iar pe genunchiul drept se întindea o zgîrietură lungă. ― Piggy― ― Ce-i? ― Ce facem? Piggy dădu din cap spre cochilie. În glas îi vibra un fel de scîrbă şi de nebunie delirantă.. joasă şi înspăimîntată. Un ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan. zise Ralph încet.frunze uscate atîrnate în claia de păr blond. În sfîrşit. ― Încetează! răcni Piggy. N-ai văzut ce-am. Ralph se aşeză în iarbă. ― Eşti încă şef. Ralph.. Piggy nu răspunse. cu amîndouă mîinile.

. Pricepi? L-am aprins eu. Eric dădu din cap. trăgînd după ei un buştean mare din pădure.. Piggy dădu energic din cap.. O. ― .. Ralph se clătină mai departe. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din beznă. ― A fost un accident. Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari. şi eu am fost afară. . ― ........ ascultă. asta a fost. Nu mai am decît un ochi. Piggy se opri. A meritat-o.. Gesticula iar.. ai spus că eram afară din cerc. Nu sîntem de ajuns ca să ţinem focul aprins. ― Se duc să se scalde. . În aer pluteau greu lucrurile ştiute. ― A fost un accident.. Sam se răsuci şi cuvîntul neruşinat îi izbucni de pe buze: ― . voi doi! Gemenii se opriră o clipă... ― Venea din întuneric. La ce bun să te gîndeşti la asta? ― Mi-e teamă. ― După petrecere. ― Ascult ă.. Ralph.. zise Sam eu o voce sugrumată. Am fost în afara cercului. ― Dar am luat parte! Cu toţii! Piggy clătină din cap.. Sam şi Eric se apropiară. ― V-aţi rătăcit după. Ar trebui s-o ştii. A fost un bun. Era sărit. ― Tocmai am fost în pădure. apoi merseră mai departe. Îl aruncară lîngă foc şi se întoarseră la bazin. ― Da. spuse repede Piggy. Un accident.. ― N-ai văzut ce-au făcut. ― Noi n-am luat parte decît la urmă. ― Mai bine să terminăm ce avem de făcut.― N-am văzut prea bine. repetă Sam. ― Salut. Vreau să merg acasă...dans? Amintirea dansului la care nu participase nici unul dintre ei îi zgudui violent pe toţi cei patru băieţi. iar Ralph se cutremură la acest contact uman. Ralph sări în picioare. ― . Am fost foarte obosiţi. ― Şi. Trebuie să uităm ce s-a întîmplat.ne-am rătăcit azi-noapte. ― Am plecat devreme.. ― Şi noi la fel. Ralph. basta! Atinse umărul gol al lui Ralph. ― Noi patru. aşa c-am plecat devreme. după petrecere. Ralph. ― O să încercăm. Ralph.. Dumnezeule. ― Aşa e. iar apoi îşi retrase repede mîna. Piggy privi rapid împrejur. apoi continuă. N-au băgat de seamă în întuneric. ― Şi eu am fost afară.. Să nu le spui lui Sam şi Eric. ― A fost un accident. Oricum. ― O să trăim singuri. ― . apoi se aplecă aproape de el: ― Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla.foarte devreme. dar nerostite... noi patru.. De noi. Ralph îşi cercetă degetele de la picioare. zise Piggy brusc. ― Da. Sam îşi pipăi zgîrietura de pe frunte. n-am văzut nimic. Eric îşi mîngîie buza plesnită..ca să strîngem vreascuri.eram foarte obosi ţi. Bine că te-am întîlnit. Roşiră şi se uitară dincolo de el. şi cu asta.. zise Piggy cu încăpăţînare. Vocea i se ascuţi din nou. fiindcă eram obosiţi. în aer. vreau să merg acasă.. Ralph. ― Hei. Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. N-am făcut nimic. ― Am plecat devreme. murmură Ralph.

S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe Wilfred. asimilînd posibilităţile oferite de o autoritate irespotisabilă. avea să se opună ororilor de pe insulă. ― Au să încerce să se furişeze. A fost ― chicoti nervos ― stă legat de ore întregi. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se furişeze înăuntru..căci fiara ar putea să încerce să intre. ― Da? ― Dar nu l-am... dar vorbi hotărît. Aşa că paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi. iar şeful îşi întoarse spre el faţa inexpresivă şi pictată. gol pînă la brîu. Sub stînca cea mai înaltă fusese vîrît un buştean. ― Stai! Cine-i acolo? ― Roger. . ― Ia priveşte aici. din dosul stîncilor care coborau neregulat. Roger înainta.. ― Puteai să vezi că sînt eu. încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit. trecîndu-i peste buze şi dispărînd din nou. ― O să-l bată pe Wilfred. ― Unii dintre voi au să rămînă aici ca să aranjeze prin peşteră şi să apere poarta. nu-l surprinse faptul că îl somară. Roger se ghemui împreună cu ceilalţi. în timpul acelei nopţi teribile.. dacă voiam. ― Înaintează.. Aşezat pe stîncile uriaşe. Stanley îşi ridică braţul de pe stîncă şi ridică un deget interogativ. cu faţa vopsită în alb şi roşu. chiar dacă i-am dat de mîncare capul vînatului. se smiorcăia gălăgios undeva în fund. Socotise. apoi spre altul. nu-i aşa? Robert dădu din cap. fiind de acord. Ţineţi minte cum s-a strecurat.. aşezat pe marginea stîncii. Vocea răsună puternic de pe înălţime..Cînd Roger ajunse la istmul strîmt care făcea legătura între castel şi insulă. Roger. ― . ― Nu ştiu. ― De ce să încerce să se furişeze înăuntru. ― Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o? ― Nu l-am auzit niciodată. Roger se cocoţă pe stînca asemănătoare unei scări. coborî prin spatele stîncilor spre peşteră şi spre ceilalţi din trib. bătut recent şi dezlegat. N-a spus. o să vînăm din nou. şi fiţi atenţi. Am să iau doar cîţiva vînători cu mine şi o să aducem carne. Aşa că staţi la pîndă. Şeful stătea acolo. că măcar o parte din trib. ― Mîine.? Îşi răsuci trupul şi coborî privirea. ― E un adevărat şef. ― De ce? Robert clătină sceptic din cap. Ralph îşi ridică privirea. fără să mai scoată un alt cuvînt. bubuind. peste locul unde istmul se strimta. de unde se înălţa spre cer o dîră de fum alb. ― Nu mă puteaţi opri să înaintez. ― Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi. aflată acolo în siguranţă. Arătă spre un sălbatic. iar Robert schimbă subiectul şi aşa nerostit.. Ca să strice ce facem. Un sălbatic îşi ridică mîna. Un efort serios avea să trimită stînca în jos. şefule? Şeful se arătă vag în explicaţii. Wilfred. izbucnind. Ceilalţi văzură un vîrf de limbă de un trandafiriu surprinzător ţîşnind afară. iar stînca suspină adînc.. Robert se arătă plin de admiraţie. Robert se aplecă uşor pe pîrghie. Semicercul se cutremură şi murmură. ― A venit deghizată. Privirea îi poposi pe vîrful muntelui îndepărtat. cu suliţa.. Apoi. S-ar putea să revină.. ― Şeful a spus să somăm pe oricine. ― O să ne ducă la vînătoare! Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate. se uită posomorît înapoi spre insulă şi îşi clătină cu degetul un dinte care i se mişca. Roger primi vestea ca pe o iluminare. aşteaptă. Căci.. Şeful se opri.. în soarele torid. continuă şeful. prietene. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. iar sub el o pîrghie. nu l-am.

― Mîine însă o să vînăm şi. o să dansăm din nou. Eric suflă peste lemne pînă se aprinseră şi flăcăruia se înălţă. Roger şi cu mine. ― O să mergem de-a lungul plajei. avem treabă. Trebuiau.― Nu! În tăcerea care urmă. iar apoi se stinse. Eric îşi netezi părul peste cap. Şeful îi înlătură obiecţia. Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită. Bill ridică mîna. . Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi. ― Unde era focul lor? ― La vechiul loc.. şefule. Ralph se trase înapoi. lîngă stîncă de vatră. Roşi jenat că participase la dans. şi daţi-i capul vînatului.. O să plecăm chiar înainte de asfinţit. ― S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii. fiecare sălbatic se feri din calea amintirilor personale. ― Nu! Cum am fi putut. Dar noi trei. ― O să luăm foc de la ceilalţi. tot or fi mai buni decît. să înalţe la cer o coloană de fum ca semnal. Pentru prima oară. Tribul reflectă. legată de paraşută. dar era şi un cămin şi o consolare pînă cînd adormeau. dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime. ― Dac-am putea să fabricăm un radio! ― Sau un aeroplan. Iar dacă vine. dacă vă duceţi la vînătoare.... ― Da. Ascultaţi. Maurice ridică mîna. vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele. apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vînt. vorbind singur.. iar Sam îi termină fraza arătînd cu capul spre capătul plajei. Şeful dădu din cap. venindu-i în minte o speculaţie teologică. Mîine o să vînăm şi-o să avem carne. să-l ucidem? Liniştiţi. Cine vine? Maurice şi Roger înăltară mîinile. ― Voi.. Stanley ridică iar degetul. Nu voia să numească pe nimeni. zise şeful solemn.sau un vas.. Făcu semne violente în direcţia focului. ― Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc.. Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau în picioare alături. ― Doar noi trei? Murmurul crescu. ceilalţi. ― Ei.. Nu poţi să ştii ce e în stare să facă. Lemnul era umed. fireşte. Piggy îi înmînă lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete privirea. ― Poate.. Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil. În tăcerea lui nesigură.. sălbaticii murmurară din nou.. o să.. ― Cred că fiara s-a deghizat.. ― A zis ceva despre un om mort... Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc. ― Ce se întîmplă dacă ne întîlnim cu. tribul murmură din nou. recunoscuse dubla funcţie a focului. era a treia oară cînd îl aprindeau. Maurice.. Astă-seară am să plec împreună cu doi vînători. Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere. ― Maurice. Apoi şeful îşi ridică mîna.. o să facem o petrecere. ― Aşa că nu vă apropiaţi de munte. Mai bine să n-o supărăm. ― Şefule... ― .. cînd o să avem carne. ― Ce-i? ― Cu ce aprindem focul? Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu. despre lume. răspunse şeful.

. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. Ralph. ― Ralph ţi-a repetat destul de des. Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede. îngenunche cu pumnii strînşi.acolo sus.. O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor. galben şi gros.nu pe întuneric. Fumul se înălţă din nou. Ralph încercă să-şi amintească. oricine ne poate aduce carne. ― Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor.. Cum altfel vrei să fim salvaţi? ― Fireşte. Se uită de la un chip la altul. fără fum. zise Eric. ― Doi dintre noi se vor îngriji de foc.. Am obosit. ― Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta.. uscate şi foşnind cînd le atingeai. Se ghemui înaintea lor.... Răspunsul veni automat: ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! ― Dacă împing buşteni.... Apoi. Gemenii erau întinşi unul lîngă altul. Se îndreptară spre pomii fructiferi. ― .. aş vrea sa vă ajut. în adăpostul de alături. După aceea cortina se ridică. ― N-avem decît un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură. soarele apunea. ducînd cu ei suliţele.. mai mult fum. Cînd ieşiră din pădure. ― Sînt prea obosit. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru. Ralph se ridică. deşi grav avariat.nu noaptea. ― Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos. Şi la ce bun? ― Eric! strigă Ralph revoltat. rămas încă în picioare. ― Nu mai putem aduce alte vreascuri. adică douăsprezece ore pe zi. iar în foc nu mai ardea decît jăraticul. ― Hai să găsim ceva de mîncare. La ceva de o importanţă covîrşitoare. Focul folosea la ceva. dă-i drumul! ― Fumul se subţiază tot mai mult. zise Ralph. ― Nu pricepe ţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? Întinse mîna şi îşi strînse degetele pumn. ― Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă. ― Astma mea. Sam îl aprobă energic. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lîngă Eric.. Îi conduse spre primul adăpost. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună.. Ăsta însă trebuie să fie mare Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă. ― Ce-i? ― Stai bine? ― Aşa cred.. ― Avem mare nevoie de lemne.― Nu te opri.. ― . ― A. ― Eu nu mai car vreascuri. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric. Ralph îşi drese glasul: ― Acolo sus am ţinut focul aprins. pe cînd încercau să-şi găsească o poziţie mai bună... o dată cu apăsarea întunericului.. ― . ― Era altceva cînd focul era. mai mult pentru sine. dacă nu facem fum. vorbind puţin şi mîncînd în grabă.. . iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt. Ralph.. privind solemn de la unul la altul.. ― Ei bine. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă.. dar nu pot. ― Acolo sus era un foc mic. chiar dacă sînt ude. în întunericul care se lăsa. un puşti vorbea în somn.. la ce bun? Indignat. mi se înrăutăţeşte astma. ― Piggy.. Va trebui să facem fum. Oricine se poate juca de-a vînătoarea. da. simţind cum. spuse Piggy posac. zise Piggy.

şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife. N-avem nici cutie poştală.. şi în ciuda beznei care se lăsa. ca în fiecare noapte. te rog. îl fură somnul. Piggy îl certă cu demnitate. iar trupul îi tremura şi se convulsiona.. o să înnebunim cu toţii. striviră frunzele. înainte dea se crăpa de ziuă.În sfîrşit. ― Ascult ă. Piggy reflectă solemn. ― Se mişcă ceva pe afară.. Ce putea fi mai sigur decît autogara centrală. . apoi rămase nemişcat. Gîndurile îi alunecară spre un oraş calm. Eric gemu ceva.. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi. devenind tot mai clar.. Nu-şi mai putu stăpîni chicotelile. Ralph chicoti. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător. iar prin minte îi trecură imagini confuze. Convulsiile îl epuizară. Apoi se linişti. cu excepţia unui foşnet întîmplător. ― Nu aud nimic. Sîngele năvăli din nou în urechile lui Ralph. şi trist. deşi îl durea pieptul. ― Ralph! Ralph! ― Ce-i? ― Nu mai scoate zgomotele astea. Ralph se încordă printre frunze. în timpul unei pauze. Un autobuz pleca din staţie. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire.. O întruchipare a acestor imagini dădea tîrcoale adăpostului. Dartmoor era o regiune sălbatică. ― Iartă-mă. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea.. ― O să ieşim din rîndurile oamenilor normali. iar băieţii înspăimîntaţi... liniştit. În faţa lor atîrna un triunghi de beznă. Sam şi Eric. Ralph se foi neliniştit în frunze. la marginea grădinii. un autobuz ciudat. Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi... mai bine luau trenul. ― Ralph. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată. şi ascultă.. tot drumul pînă la Devon. Pulsul lui îneca orice alt sunet. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse. era de nepătruns.. aşteptînd convulsia următoare. Succesul glumei lui neînsemnate îl încîntă pe Ralph. iar la un moment dat rămase întins. ― N-am spus nimic atît de caraghios. nu. Ralph. Ascultă mai mult. trosni limpede şi puternic o cracă. trăgîndu-şi răsuflarea. ― O să înnebunim de-a binelea. plin de stele strălucitoare. la fel cum erau şi căluţii. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede acasă. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard. ― Ce vrei să spui? ― Să fim salvaţi. Şi nici poştaş. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor. ― Tot nu aud nimic.. Piggy îi şopti lui Ralph: ― Trebuie să scăpăm. ― Ai putea să-i scrii mătuşii tale. Bezna. Apoi. în afara triunghiului inutil de stele. Ralph începu din nou să facă presupuneri. Cam la vreun metru de dosul adăpostului. căci autobuzul se apropiase şi mai mult.. Ralph se întinse la loc cu grijă. se lăsă din nou liniştea. pentru ca totul să fie perfect. adăpostul se cufundă în tăcere. ― Vorbesc serios.. se luptau. încleştaţi. Şi n-am nici plic şi nici timbre. ― Şocaţi de bombardament. iar scoţi zgomotul ăla. Fiindcă? ― Fii liniştit. ― Nu ştiu unde se află acum. Ralph se trezi dansînd în jurul unui felinar. unde nu putea domni sălbăticia. Fii.. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise. Ralph continuă să chicotească. ― Sam! Sam! ― Hei! Eric! În scurt timp. Ralph tresări. ― De ce?. Pentru prima dată în acea zi. fiindcă. Puteau să meargă şi cu maşina.

.am fost pocnit.. Îl loviră şi îl înghiontiră.. Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer... apoi îl apucă o criză de astmă. folosindu-se de pumnul strîns ca de un ciocan. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. Piggy? ― Am crezut că vor cochilia. Ralph se îndepărtă de el. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. ― Şi eu. Ralph? Dar pînă la urmă l-am aranjat. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston. muşcîndu-se şi zgîriind. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. mă pocnea unul în mutră. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră.. Cochilia stătea . apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi.. Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. Piggy rămase liniştit o clipă.Simţi capul lui Piggy sprijinit de umărul lui şi strînsoarea crispată a mîinii. ― A fost Jack cu vînătorii lui. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău. adăpostul se prăbuşi. ― Nu vorbi. Piggy respiră mai uşor. ― Ce-ai făcut? ― Mi-am ridicat genunchiul. Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară pînă cînd ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou. ― .. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă.. pocnindu-se. ― A venit! zise Piggy gîtuit de emoţie. Pe tine te vreau. ― Şi eu la fel. L-am bătut rău de tot. ― L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte. zise Sam. Un genunchi i se vîrî între picioare. ― Piggy. ― Te-au rănit. Piggy.. înăbuşind lupta. Ralph se mişcă brusc în întuneric. Cînd m-am trezit. el căzu într-o parte. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. nu-i aşa. Ne-am bătut cu ceilalţi. zise Ralph. Cinstea îl sili să continue: ― Cel puţin pe tine. Eu m-am ferit într-un colţ. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. ― Cum te simţi. De ce nu ne lasă în pace? ― Or să ne ţină minte. asta-i tot. începu să lovească în gura de sub el. E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire. Sînt groaznic de plin de sînge pe faţă. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: ― Toţi puştii să se culce. înnebunit de durere. ― Piggy? Unde eşti. Piggy? ― Nu prea rău. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. şi i-am ars una în biluţe. Ralph se feri într-o parte. spuse Eric cu o mîndrie simplă. zise Ralph cu amărăciune. ― Ralph! Ralph! ― Taci şi ascultă. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele. în sfîrşit. Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. Piggy îşi strînse picioarele. ― Voi doi vă simţiţi bine? ― Aşa am impresia. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi. urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. zise Eric. Noaptea era răcoroasă. dar limpezită de spaimele imediate. Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. vino afară. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. dădu peste un trup care se zvîrcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte. Apoi. La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. ― Ce-i? ― Mi se clatină un dinte. Piggy. Afară o voce şopti oribil: ― Piggy. Ralph trase un pumn la întîmplare. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curînd. Acum culcaţi-vă. iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie.

Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph. Ralph îi luă cochilia şi se aşeză.. Gemenii urmăreau neliniştiţi. dă-mi voie să mă sprijin de tine. apoi se întoarse la Piggy. Ralph. ― Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii. ― O adunare doar pentru noi? ― N-avem altceva de făcut.. Acum nu mai avem foc. Le-am fi dat . Cîţiva puşti ieşiră din adăposturi. Acum devenise într-adevăr un şef. N-au venit pentru cochilie. şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef. ― Mă vezi? ― Niţel. iar ei au venit pe furiş. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph. Se trase înapoi pe vine. tot el a fost de vină. În ambele direcţii. trebuie să hotărîm ce-i de făcut. ― Ştiu. plaja era pustie. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. Ralph. Pe urmă a fost.. iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta. O contemplă cîteva clipe. iar Ralph îngenunche şi suflă. încîntat de isprava lui. ţipînd de pe coroanele pomilor ca în prima dimineaţă. simula nişte împunsături cu suliţa. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie.. Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată. ceam să mă fac? Departe.. ― Degeaba.lucitoare lîngă locul şefului. pe lîngă fîşia fosforescentă a apei. Aşa că vorbeşte tu. XI Castelul de stîncă În scurta perioadă de răcoare din zori. Credeţi că putem să-l aprindem. cu mult timp în urmă. M-au orbit.. zise Piggy. Vocea lui Ralph se ascuţi. în mîna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy. păsările se înălţară. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi. S-ar putea să treacă vapoare.. Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Piggy. protejat de propria miopie. Eric îl privi prin masca de sînge uscat. ca să fim salvaţi. Ţineţi minte cînd a plecat la vînătoare şi s-a stins focul. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. care alerga în acelaşi ritm. iar Piggy stătea inexpresiv. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată. zise Piggy. Dădu din cap.. Pe insulă s-au întîmplat lucruri îngrozitoare. Pricepeţi? Aici e mîna lui Jack Merridew.. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile. în beznă şi ne-au furat focul.. ― Ni l-au furat! ― Ei au fost. Ralph. Am votat ca să fii tu şef.. Acum Piggy nu mai vede. Ralph continuă să sufle. trei siluete fugeau spre stînca în formă de castel. a fost. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui. Suflă cît poţi de tare. ― . Pădurea răspunse ca un ecou. dar nici un tăciune nu prinse viaţă. de-a lungul arcului deschis al plajei. Se îndreptară spre platformă. ― Dă-i drumul.. ne-am sălbăticit şi noi? Atîta doar că acum nu avem nici un semnal. Au venit pentru altceva. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy. Dacă n-ar fi fost el. ― Doar un foc obişnuit. ― Suflă în cochilie.noaptea. Uneori cîntau încet.. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul. ― Fireşte că-i degeaba. Convoacă o adunare.. Ralph. Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. nu? Doar un semnal de fum. ― Ne-au luat focul. Sam. şi spune-ne ce. Îi conducea şeful. Glasul îi vibra de furie. iar efortul făcu să-i ţiuie urechile. înjură şi se frecă la ochi pînă îi dădură lacrimile. alteori făceau roata stînd în mîini. Ce. Ei ni l-au furat. ― N-au luat cochilia. sau altminteri.

curaţi cum eram înainte. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cît mai curînd. Tu poţi să vezi. dacă vreţi.. În timp ce mîncau... lîngă stînci. iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. Sam înfulecă şi protestă: ― Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină. Piggy căută în minte cîteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia. Vreau ochelarii înapoi. ― . Da. ― Trebuie s-o duci tu. O să mergem cu tine. Cine l-a mai văzut de cînd am venit aici? ― Piggy! Stai o clipă! ― Am cochilia. spălaţi şi pieptănaţi ― la urma urmei nu sîntem nişte sălbatici. zise Sam timid. Unii de pe insula asta sînt în stare să rîdă de orice. Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă.foc de la noi. Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon. ― Trebuie să ne pieptănăm. ca o stea.. ― Mai bine să mîncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. roşu la faţă. nu fiindcă eşti puternic. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau... întinsă pe iarba călcată. care de data asta roşi de mîndrie. Dă-mi ochelarii.. Îi învăluia o lumină verde.. Eu. ― O să fim ca mai înainte. o s-o duc eu. odinioară. Adică. ― O să fie pictat pe faţă. cu amîndoi ochii. Chiar şi Piggy. dar ni l-au furat... Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. Dar l-au furat. Vechea adunare. şi cu salvarea noastră nu-i de glumit. n-ai decît să încerci.. ― Ar trebui să ne luăm suliţele. Ralph. zise Sam. Ştii cum o să fie. O singură picătură de apă. sclipea acum pe curba delicată.n-o să se sinchisească prea mult de noi. semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi. Ralph. îl ajutară pe Piggy să-şi ia cîteva fructe. dacă ţii. Ralph se strîmbă la Sam. Ralph? Nu ajunge să discutăm. Aş fi încîntat.. trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvîntarea şi tremură. dulce. .. o să fie vai de noi.. Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază. Vă dă mîna să rîdeţi. Împinse cochilia repede în mîinile lui Ralph. ― Ce-ai de gînd. şi îşi şterse lacrimile din ochi. ― Cînd o să fim gata. şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon. adăugînd repede: Hai să mergem.. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are. Uite. Îi întinse cochilia lui Piggy. O să ne spălăm. La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un cîine. asta am să fac. ― Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem.. ― . pipăind. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte. ― Nu fi caraghios. îl asculta. Ne-a crescut părul prea lung. am să-i spun. micuţul.. ― Am să mă duc la el cu cochilia în mîini. dacă ne-ar fi cerut. am să-i spun.. fără să luăm o hotărîre. ― N-aveţi decît să vă luati suliţele.dacă se înfurie. Piggy întinse mîinile să ia cochilia.fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele. eşti mai puternic decît mine şi nici nu suferi de astmă. Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare. Nu-ţi cer să fii cavaler. ― Foarte bine. Am să i-o întind.. ― Încerc să mă gîndesc. dar trebuie să fiu condus.nu-mi pasă. ― Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am. Se opri nehotărît.. orice s-ar întîmpla. zise el..... În cele din urmă. rîdeţi... Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia. prelinsă printre degetele lui Piggy. ci fiindcă dreptatea rămîne dreptate. iar pe altele le găsi singur. ― .. dar eu unul n-am de gînd. Să presupunem că mergem. ― . a fost omorît. ― Ai să te alegi c-o bătaie.. am să-i spun.. aşa am să-i spun. Ei.. ― N-ai cochilia! Piggy ridică scoica.

. Beţele carbonizate se aflau încă pe stînci. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. cam necăjiţi. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. zise Eric. ― Atunci mergem aşa cum sîntem. îi putea urmări vag.― Eu mi-am lăsat amîndouă şosetele în adăpost. ― Fum. dar plini de o vitalitate inepuizabilă. Piggy dădu din cap. Eric avu un gest de reţinere.. fiindcă nu sîntem sălbatici. ― Ca fetele! ― Nu. o masă de tulpini strîmbe. de-a lungul plajei. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi cînd Ralph plecase în explorare. N-am uitat. şi ni le putem trage pe cap. Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph. dar nisipul de lîngă ţărm se netezise din nou. ― Voi doi urmaţi-mă.. m-am gîndit. spuse el. se opriră toţi deodată. noi n-o să ne pictăm. Ralph se întoarse. Am ştiut tot timpul. Se opriră în locul unde dansase tribul. zise Piggy. păşind de-a lungul plajei. cornişa care înconjura stînca. O clipă. Sam şi Eric se uitară unul la altul. Sam îi atinse braţul. reciful. ― Nu. iar iarba înaltă se unduia în faţă. se găsea la stînga lor. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă. ― Putem găsi ceva. ca pe nişte şepci. zise Ralph. Ralph. ― Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o. încercînd să-l îmbuneze. căci Piggy descoperise că. O apucară în formaţie. Piggy vorbi pe un ton prietenos: ― Fireşte că trebuie. Mergea deci între suliţele tîrîte şi strîngea cochilia atent. Furtuna nu lăsase nici o urmă. Se aşternu tăcerea. ― Fără vopsea! strigă Ralph. nici ei nu sînt mai breji. Se întoarse furios spre gemeni. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi. Trecură mai departe în tăcere. ― Fireşte că nu.. peste părul său lung şi peste răni. ― De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm. Ţineţi suliţele pregătite. Vrei să spui oare. apoi Piggy la un pas în urmă. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor. la jumătatea distanţei pînă la cer. ca să-ţi legăm părul la spate.? ― Nu spun decît ceea ce spui şi tu. zise Ralph. dansînd şi amestecîndu-se printre ei. ― Ei bine. ― N-am uitat. ridicat de miraj. fireşte că nu. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată.. se grăbi să răspundă Piggy. dacă nu avem fum. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare. verzi şi impenetrabile. Tot aici se aflau istmul. totdeauna.. în cele din urmă. ― Cu toate astea. Toate le ţii minte. iar sus vîrfurile roşii. Ralph porni primul. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel. negre. Ralph înaintă. . udate rău de ploaie. Încercă să-şi amintească. O dîră subţire se înălţa tremurînd în aer de cealaltă parte a stîncii. ― Fum. ― Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mîna lui Piggy. spuse Ralph apăsat. Băieţii ― un grup mic şi compact ― trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri.. ― Am spus "fum"! Trebuie să avem fum. Eu am să merg primul. Ceilalţi dădură din cap. ― Trebuie să fie un foc mare de tot. În spatele lui veneau gemenii. şchiopătînd niţel şi cu suliţa pe umăr.. iar cînd îl zăriră. ― Tu eşti şeful. Vorbeau rar şi tîrau vîrfurile suliţelor de lemn. Cea mai încîlcită parte a insulei. avem nevoie de fum. plutea într-un fel de baltă argintie. cu amîndouă mîinile.

― E la vînătoare. Rîsul batjocoritor se stinse. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. îi şopti Ralph într-o parte. se strecurară pe cornişă spre istm.convoc ăm o adunare. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră. Ralph. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. spuse Ralph. ― Convoc o adunare. aşa cum o lăsaseră. Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle. cu intenţia de-a greşi ţinta. Apărură cîţiva sălbatici. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. Ralph. Ralph suflă mai departe. ― Pleacă. Apoi marea se supse. Gemenii o zbughiră pe lîngă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. şi aşteaptă pînă mă întorc. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie.. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea. dar limpede. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. ― Am venit să văd ce se întîmplă cu focul. ― Ţine-te strîns de mine. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. Trebuie să-i . ― . ― Nu-i nici o primejdie? întrebă temător Piggy. Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare. spuse Ralph pe nerăsuflate. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. ― Unde-i Jack? Cîţiva băieţi se foiră şi se consultară. nervos. ― Nu-i nici o primejdie? Nu cumva e o stîncă ascuţită pe-acolo? Aud marea. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. Sus de tot. ― Îngenunchează. Tăcere. care se pierdu ca un ecou printre stîncile înalte. Lasă-mă în pace. înainta dinspre pădure. ― Ralph. dominînd zgomotul. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger. iar cei din mijloc izbucniră în hohote de rîs ― un rîs uşor. Primele cuvinte le articula gîfîit. încît erau de nerecunoscut. în spatele lor. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai tîrziu. ― Convoc o adunare. străjuit de cîte un vînător ghemuit. Ralph se întoarse brusc. ignorînd spaima lui Piggy ― Băgaţi de seamă. Mă simt îngrozitor. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul.. Ralph vorbi din nou răspicat.Piggy scrută neliniştit vălul luminos atîrnat între el şi lume. atît de vopsiţi. Roger îşi luă mîinile de pe pîrghie şi se aplecă să vadă ce se întîmplă. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stîncil or. Stai la locul tău. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. strigă Jack. ― I-ai furat ochelarii lui Piggy.. Tresăriră. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc. De fapt. ― Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stîncilor faţa măslinie a lui Roger. nu mă părăsi! se văicări Piggy. Cuprinse cu o grijă caraghioasă stînca în braţe. Jack. Ralph ridică o pietricică şi o azvîrli între gemeni. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă. Aruncă o piatră. Aici eu comand şi e tribul meu. apoi imitaţia unui strigăt de luptă. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu.. vă previn! strigă Roger. Mult deasupra. pe iarbă. ― Poţi să vezi cine sînt! strigă Ralph. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vîlvoi. iar Sam de-abia reuşi să-şi menţină echilibrul. Sălbaticii chicotiră o vreme. În cele din urmă. ― Dă-mi cochilia şi stai liniştit. băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. iar piatra ricoşă în apă. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: ― Nu mă părăsi. era însă cu neputinţă. Ralph făcu cîţiva paşi înainte. ― Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. la vreo cincisprezece metri sub braţul stîng al lui Ralph. Ralph înainta pe istm.

vino. E un semnal? E doar un foc de gătit. Acesta se mişcă şi se aplecă.. ― Nu uita de foc. gata de luptă. S-ar putea să aşteptăm ani de zile. menţinîndu-se însă la distanţa de atac. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! ― Vino tu. ― Voi doi. cît e lumină.dai înapoi. . Dar fără fumul ăla. apoi spre grupul de sălbatici. pe poziţii adverse. Se luptau corp la corp. Iar voi vă jucaţi de-a vînătoarea.... iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă. Ralph se uită în sus la coama munţilor. care se aflau între el şi trib. ca să se vadă. Piggy şi cu mine. Rîsul tremurător. în ce priveşte focul. ţi-am fi dat foc. cuprins de mînie. trebuie să aşteptăm să treacă întîmplător un vapor. da. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă. Repet. ― A. pînă îmbătrînim.. vino. dacă ne-ai fi cerut. uluiţi se uitară unul la altul. nu uita de ce-am venit. ― Asculta ţi! Uite ce-am venit să vă spunem. Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric. răsuflînd feroce. caraghioşi pictaţi? Sam. Gîndeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept. Ne daţi mai întîi ochelarii lui Piggy. Acum. ― Ralph. ― Hai. Căraţi-vă. Gemenii. îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos minerul suliţei.. M-ai ales şef. Sîngele îi năvălise în obraji. nu poate să vadă. Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mînerul suliţei lui. Te-ai furişat ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! ― Mai spune o dată! ― Hoţule! Hoţule! ― Ralph! răcni Piggy. încercînd să-şi aducă aminte cum arăta Jack. Apoi se despărţiră. N-ai auzit cochilia? Ai făcut o glumă proastă. se ridică atent. ― Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. ― A. ― Puteai să iei foc cînd doreai. Pe Ralph îl apucă un acces de furie. Apoi întoarse vîrful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche. argintiu. între timp.. Se provocau ţanţoşi. ― Hai tu. unde o dîră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. ― Uitaţi-vă la ăsta. nu sîntem de-ajuns.. Nimeni nu-i răspunse. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă.. Îşi destinse muşchii. S-ar putea ca un vapor să observe fumul. Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos. ― Cine-i hoţ? ― Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph... apoi pe gemeni. ţinîndu-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack. Ochelarii mei.. Am tot spus-o de cînd ne-au dat drumul pe insulă. Arătă cu suliţa în urma lor. Ralph încuviinţă din cap. Eric.. ... ― Hai. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită. Piggy. şopti Piggy. Am încercat să ţinem focul aprins. Dar n-ai făcut-o. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph. Dacă nu-i capătă. Nu vă purtaţi cums ecade. Amîndoi băieţii răsunau din greu. da? Cine mă obligă? ― Eu! se răsti Ralph.. Jack cu faţa spre castel. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui. Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. Piggy. ireal al sălbaticilor se răspîndi şi se pierdu ca un ecou.. Focul. Printr-un consimţămînt tacit. Glasul i se sparse: ― Nu pricepe ţi. foloseau amîndoi suliţele ca pe nişte săbii. Acum o să mîncaţi şi n-o să mai ardă nici un foc. Poate că trece un vapor pe acolo. Se opri. împingîndu-se şi aruncînduşi priviri demenţiale. Jack îl privi pe Ralph. dar n-am reuşit. învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea. lovindu-l peste degete şi producîndu-i o durere ascuţită. ghemuit pe jos. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură. nemaiîndrăznind să atace cu vîrfurile ucigătoare. prinzînd curaj datorită încetării violenţei.

Ralph îi înfruntă. Piggy stătea alături. Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii.serios! Le luară suliţele. ― Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti. Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. iar Piggy un sac de grăsime. huiduielile descrescură. cei care deţineau puterea. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche.. Urlă la Jack. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. iar apoi îşi reluară intensitatea. avînd spatele asigurat de cercul ce murmura. cu o mîna încă pe pîrghie. ― Ce vreţi să fiţi ― o bandă de negri vopsiţi. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac. un "poc!" uşor. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte. Ralph îl lovi pe Jack în stomac.― Puneţi mîna pe ei! Nimeni nu se mişcă. apăsă cu toată greutatea pe pîrghie. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm. ― Vezi? Fac ce le spun. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. Piggy ridică cochilia. ţinînd încă talismanul ― scoica fragilă. aplecat niţel într-o parte. Nu-i dădu mare atenţie ― dar îl auzi din nou. se lăsă tăcere. pe lîngă capul lui Ralph. iar tribul îi înconjură. de o frumuseţe strălucitoare. Jack strigă furios: ― Am zis: "Pune ţi mîna pe ei!" Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemînatic în jurul lui Sam şi Eric. tribul şi gemenii ― un morman de trupuri ― urlau şi se zvîrcoleau. ştiind că izbucnise criza. ca acum. să respectăm legile şi să fim salvaţi. iar tribul îl urmări pe Ralph. Stătea în praful luptei. atacă şi el. Ascultaţi! Am cochilia! Surprinzător. Vocea lui Piggy pătrunse pînă la Ralph. Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări. Simţi şocul aterizării ei . Auziră zgomotele din jur ― încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. Roger. Ralph strigă. sau să vînăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou "poc". ― Am cochilia! strigă el. ― Asculta ţi. de oameni civilizaţi. Apoi se înfruntară din nou. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. ― Lăsaţi-mă să vorbesc. îi doborîră pe gemenii stîngaci şi neliniştiţi. năuciţi. Dedesubtul lui. Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. Rîsul argintiu răsună din nou. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul. Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze. Ralph era o claie de păr. iar cînd tribul îi înţelese intenţia. ca să vadă ce avea de gînd. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil. Mult deasupra. văzînd ferocitatea celuilalt. Piggy strigă iar: ― Cum vreţi. gîfîind şi furioşi. Tăcere şi nemişcare. Lui Jack îi veni o idee. cuprins de o moleşeală delirantă. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei.. Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. sau să vînăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit. Gemenii zăceau legaţi grosolan. cu suliţa pregătită. ― Haideţi. dominînd zgomotul: ― Cum vreţi. Dincolo de ei. Se aşternu tăcerea. în linişte. Îşi ieşi din sărite. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. Ralph auzi stînca uriaşă înainte de-a o vedea. Roger le dădea drumul. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. făcîndu-l să geamă. Jack. cu suliţele ridicate.. Gemenii rămaseră nemişcaţi. Cineva azvîrlea cu pietre. Piggy se ghemui din nou. ― Legaţi-i! ― Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. ― . ― Eşti o bestie.. Atacă. în aer răsună un zgomot ciudat.

Apoi pătrunse în pădure. .. cînd se retrase. ― . sugîndu-se. îi trecu pe lîngă faţă. şi nici să se socotească în siguranţă lîngă rîuleţ sau chiar pe plaja deschisă. urlînd acum ca şi şeful lui. trupul lui Piggy dispăruse. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. Ce-aţi vrut cînd aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic.. Sam urlă. iar arborii îl ascunseră. Şeful nu-i mai vorbi. iar apa începu să fiarbă. Ralph se clătină. iar tribul urlă. Urletele încetară. evitînd în ultima clipă să-l împingă cu umărul. Pînă să-şi recapete răsuflarea. pe platforma pătrată şi roşie din mare.. ia spune? zise el cu un glas fioros. N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. dar nu-l articulă. Piggy. Deodată. ― Nu aşa trebuie să te porţi cu ei. iar alta veni de sus. ― Va trebui să vă alăturaţi tribului. XII Strigătul vînătorilor Ralph zăcea într-un luminiş.. Stînca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure. zbură prin aer într-o parte a stîncii. ― De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful. răsucindu-se în văzduh. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută. iar creierii îi ţîşniră roşii. se afla în partea dreaptă a pieptului ― o zgîrietură umflată şi plină de sînge. În jurul lui plutea toată oroarea călăului. se întoarse şi îşi ridică mîinile. ci se uită la Sam şi Eric. întrebîndu-se cît de rău îl răniseră. încovoiat. Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. cu un diametru de cîţiva centimetri. dînd din cale frunzişul şi rămurelele. cu un suspin lung şi lent. Ţeasta i se sparse. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului. dacă s-ar fi bălăcit în apă. În urma lui se ridică un zgomot puternic. tăcerea fu desăvîrşită. Se zgîriase şi se învineţise pe tot corpul. Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. Rana.şi mie. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. Şeful se opri lîngă scroafă. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvînt. tot fugind prin pădure. fără măcar să aibă timpul să geamă. albă şi trandafirie peste stînca. ca al pescăruşilor. ― Dă-mi drumul. una îndoită. care nu zbura drept. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab.. ca ale unui porc după tăiere. Roger îl privi grav.. Stînca îl lovi pe Piggy în plin.. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate. acolo unde îl nimerise suliţa.. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis. ― Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger. Jack ţîsni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: ― Vedeţi? Vedeţi? Uite. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe. De data aceasta.. Fugi înainte.prin tălpi. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vîrful stîncii. Roger se strecură pe lîngă şef. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam. de unde se afla Roger. fără să vorbească. astfel încît suliţele zburară pe alături. ― Tocmai am cobor ît. ― Ce-aţi vrut. apoi alunecă şi căzu în apă. cît de spaimă. Ralph se aruncă la pămînt. ― Eu sînt şeful! Zvîrli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph. iar tribul. Apoi marea răsuflă din nou.. începu să înainteze. Părul i se umpluse de praf şi se încîlcise ca nişte cîrcei de liană. nu atît de durere. Roger înainta spre ei. Vîrful ei îi sfîşie pielea de pe coaste. O altă suliţă.

Ascultă. Nu se afla de fapt prea departe de castel, şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori. Vînătorii se strecuraseră doar pînă la marginea frunzişului, poate pentru a-şi recăpăta suliţele, apoi reveniseră grăbiţi la stînca scăldată în soare, speriaţi parcă de bezna de sub frunze. Chiar îl zărise pe unul dintre ei, vopsit în dungi cafenii, negre şi roşii, şi îşi spuse că era Bill. Dar în fond, îşi zise Ralph, nu era Bill. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. După-amiaza se scurgea; petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii, dar nici un zgomot nu răbufni de dincolo de stînca. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stînd de pază în vîrful stîncii. Ţinea în mîna stîngă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mîna dreaptă. În spatele lui se înălţa o dîră groasă de fum. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mîinii şi, pentru prima oară în dimineaţa aceea, simţi că-i e foame. Tribul se adunase, fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie, urmărind cum grăsimea sfîrîie şi arde în cenuşă. Stăteau fără îndoială încordaţi. O altă siluetă, de nerecunoscut, apăru lîngă Robert şi îi dădu ceva, apoi se întoarse şi plecă în spatele stîncii. Robert îşi lăsă suliţa pe stîncă şi începu să roadă hrana din mîini. Aşadar, petrecerea începuse, iar santinela îşi primise porţia. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Merse şchiopătînd pe lîngă pomii fructiferi, atras de gîndul hranei proaspete şi totuşi amărît cînd îşi amintea de petrecere. O petrecere azi, alta mîine... Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace; poate că vor face chiar un proscris din el. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack, care nu avea să-l lase niciodată în pace. Se opri, acoperit de petele de soare, şi ridică o cracă, gata să se vîre sub ea. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. ― Nu. Nu sînt aşa de răi. A fost un accident. Se ascunse sub creangă, fugi împiedicat, apoi se opri şi trase cu urechea. Ajunse în regiunile distruse, pline cu pomi fructiferi, şi mîncă lacom. Văzu doi puşti şi, neştiind cum arăta, se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. După ce mîncă, se îndreptă spre plajă. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lîngă adăpostul ruinat. Acolo se aflau platforma şi bazinul. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al tribului, pe raţiunea adusă de lumina zilei. Acum, după ce tribul mîncase, trebuia să încerce din nou. Şi, oricum, nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol, lîngă platforma pustie. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. Nici un foc. Nici un fum! Nici o salvare. Se întoarse şi şchiopată prin pădure, spre capătul insulei de sub stăpînirea lui Jack. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Ajunse în sfîrşit la un luminiş din pădure, unde stîncă împiedica vegetaţia să mai crească. Luminişul devenise un lac de umbre, iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom cînd văzu că în centru se afla ceva, dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os, că ţeasta porcului îi rînjea din vîrful unui băţ. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dădea nici un semn de viaţă. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. Se ridică în picioare, cu faţa aproape de nivelul ţestei şi, cu ambele mîini, îşi dădu părul într-o parte. Dinţii rînjiră, iar orbitele goale părură că-i domină privirea. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoaştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. Lovi cu violenţă,

iar obiectul scîrbos din faţa lui se clătină ca o jucărie, dar reveniri continuă să-i rînjească; îl lovi din nou şi urlă de scîrbă. Îşi linse dosul degetelor învineţite, uitîndu-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două, cu un rînjet larg pînă la urechi. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stînci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Apoi se retrase, cu ochii asupra craniului răsturnat şi rînjind la cer. Cînd văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea, Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stîncii în formă de castel. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că, indiferent cine stătea acolo, se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Da, avea de-a face cu sălbatici; dar erau fiinţe omeneşti. Spaimele, ca şi apropierea nopţii adînci, îl asaltau. Ralph gemu uşor. Deşi obosit, nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului, căci îi era frică de trib. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort, să spună "Să ne împăcăm", să rîdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii, cu băieţi de şcoală care spuneau: "Da, domnule; am înţeles, domnule" şi purtau şepci? La lumina zilei, ar fi răspuns prin da; dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. ― Fiindcă am bun-simţ. Îşi frecă obrazul cu braţul, mirosi izul acid al sării, al transpiraţiei şi al jegului stătut. Departe, în stînga, valurile oceanului respirau, se sugeau, apoi porneau din nou fierbînd peste stîncă. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Ascultă cu atenţie, desprinzîndu-şi mintea de la unduirea mării, şi recunoscu un ritm familiar: ― Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Tribul dansa. Undeva, de cealaltă parte a peretelui de stîncă, se aflau un cerc întunecat, un foc strălucitor şi carne. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Sălbaticii se cocoţau pe stînca în formă de castel, pînă în vîrf, şi le auzi vocile. Se furişă cîţiva paşi şi văzu cum vîrful stîncii îşi schimbă forma, mărindu-se. Pe insulă nu erau decît doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. Sam şi Eric făceau parte din trib. Păzeau castelul împotriva lui. Nu mai exista nici o şansă de a-i salva, pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul; Piggy murise, iar cochilia se sfărâmase. În cele din urmă, un paznic coborî. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stîncii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Ralph se strecură, dibuind drumul pe suprafaţa neregulată, ca şi cum ar fi fost orb. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi, iar în stînga lui zăcea oceanul neliniştit, înspăimântător ca un puţ de mină. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stîncii morţii şi înflorea într-o cîmpie albă. Ralph se furişă pînă dădu de cornişa de la intrare. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stîncă. ― Sam şi Eric ... strigă el încet de tot. Nu-i răspunse nimeni. Pentru a se face auzit, trebuia să vorbească mai tare; avea să trezească de la petrecerea lor de lîngă foc creaturile acelea pictate în dungi. Strînse din dinţi şi începu să se caţere, pipăind locul de unde se prindea. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea, dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. ― Sam şi Eric... Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stîncă. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ― Eu sînt, Ralph. Îngrozit la gîndul că vor fugi şi vor da alarma, Ralph se săltă în mîini, iar capul şi umerii îi apărură deasupra vîrfului stîncii. Văzu departe, sub braţele lui, jerbele de flori luminoase din jurul stîncii. ― Eu sînt, Ralph. Gemenii se aplecară în sfîrşit şi îl priviră în faţă. ― Am crezut că-i... ― ...n-am ştiut ce-i...

― ...am crezut... Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. Eric tăcea, dar Sam încercă să-şi facă datoria. ― Trebuie să pleci, Ralph. Pleacă imediat... Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros. ― Întinde-o. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă. ― Am venit să vă văd. Vocea i se îngroşase. Îl durea gîtul, deşi nu acolo fusese rănit. ― Am venit să vă văd. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Tăcu, în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. Sam se foi neliniştit. ― Vorbesc serios, Ralph, mai bine ai pleca. Ralph îşi ridică din nou privirea. ― Voi doi nu v-aţi pictat. Cum puteţi...? Dac-ar fi lumină... Dacă ar fi fost lumină, i-ar fi cuprins ruşinea cînd ar fi recunoscut situaţia. Noaptea era însă întunecoasă. Eric prinse curaj; apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. ― Trebuie să pleci, fiindcă nu-i sigur... ― ...ne-au silit... Ne-au lovit rău... ― Cine? Jack? ― O, nu... Se aplecară spre el şi îşi coborîră glasul. ― Cară-te, Ralph... ― ...e un trib... ― ...ne-au silit... ― ...n-am avut ce face... Cînd Ralph vorbi din nou, vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea. ― Ce-am făcut? Am ţinut la el... şi-am vrut să ne salvăm... Stelele se risipiră din nou pe cer. Eric clătină din cap cu seriozitate. ― Ascult ă, Ralph. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. S-a dus... ― Nu-ţi mai bate capul cu şeful... ― ...trebuie să pleci în interesul tău. ― Şeful şi Roger... ― ...da, Roger... ― Te urăsc, Ralph. Au de gînd să te omoare. ― Au de gînd să te vîneze. ― Dar de ce? ― Nu ştiu. Şi, Ralph, şeful Jack zice c-ai fi primejdios... ― Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvîrlim cu suliţele ca într-un porc. ― O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei... ― O să înaintăm din acest capăt... ― Pînă te găsim... ― Trebuie să dăm semnale. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tînguit, bătîndu-se cu mîna peste gura deschisă. Apoi se uită neliniştit peste umăr. ― Aşa... ― ...numai că, fireşte, mult mai tare. ― Dar n-am făcut nimic, şopti Ralph disperat. N-am vrut decît să ţin focul aprins! Se opri o clipă, gîndindu-se trist la ziua de mîine. O problemă de o importanţă covîrşitoare îi veni în minte. ― Ce-aveţi de gînd...? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles; apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră. ― Cînd au să mă descopere, ce-au de gînd cu mine? Gemenii tăcură. Sub ei, stînca morţii înflori din nou. ― Ce-au de gînd... o, Dumnezeule! Mi-e foame... Stînca înaltă părea că se clatină sub el. ― Ei bine, ce-au de gînd...? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. ― Trebuie să pleci, Ralph. ― Pentru binele tău. ― Stai cît mai departe. Cît poţi de departe.

La primele raze. de-a lungul insulei. chiar dacă asta însemna... iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. să se afunde atît de adînc.. E groaznic. ― Dar voi ce-o să faceţi cînd au să mă prindă? Deasupra lui.. Strigătul alunecă pe lîngă el peste istm. aşa încît. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele.. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte. cînd deodată auzi iar zgomotul. nu prea departe de trib.. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte. Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. să se furişeze printre tulpinile încîlcite. de la mare pînă la lagună. Era un urlet întrerupt. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră. I se păru că spusese o prostie. Aici trebuia să stea. Cît timp poţi rezista fără să dormi? Tînjea după un pat şi după cearşafuri ― dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stîncii. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el.. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor. amîndoi. încît numai unul care izbutea să se vîre ca el ar fi putut să pătrundă. Pleacă repede. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele..? De pe vîrful stîncii înalte veni un răspuns de neînţeles. deschizînd un tunel. Ce aveau de gînd cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decît cu una. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor. auzi alte zgomote ― ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. N-o să le treacă prin cap să caute atît de aproape.. Se ghemui în iarba înaltă. ― Uite! exclamă Sam. le şopti el. ― Am să mă ascund prin apropiere. Îşi croi drum printre ferigi. tăcere. voci mînioase.înspăimântători. Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stîncă. ca ţipătul unei păsări în zbor. care îl rostogoli pe o costişă întunecată. Se încordă. ― Ce-o să faceţi. ― . în spatele tufişului..iar Şeful. Sam şi Eric discutau cu cineva. cu capul golit de creieri? Ralph scînci şi căscă asemenea unui puşti. iar acela avea să fie împuns. Ia asta. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare. cordonul de băieţi avea să înainteze.. Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă. ― . Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare.. în desişul ăla. După o clipă de tăcere. Sam vorbi cu un glas sugrumat: ― Nu-l cuno şti pe Roger. În vreme ce mînca. zări o moviliţă la cîţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mîinile. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi. urlînd. Gemenii înlemniră. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier. n-o să mi se întîmple nimic rău.. Aici ― şi pipăi iarba ― era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea. vechi de secole.... ― Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. Sus pe stîncă se auzeau voci. Deschise un ochi.. ţipete de spaimă. iar dimineaţa începuse. Dacă Piggy ar ieşi acum din apă.. ascuns. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întîlnirii. răsunînd de pe malul mării ― iar apoi un alt sălbatic îi răspunse.. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. îşi aminti de carnea dată de Sam şi începu s-o sfîşie cu lăcomie. Se lăsă în jos pe stîncă. acolo unde se prăbuşise Piggy. Ce se întîmpla? Altcineva avea neplăceri. Piggy era pretutindeni. Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decît ar fi vrut. Am avea o şansă. Băţul din mînă deveni o cîrjă pe care se sprijinea. apoi căscă. nu? Gemenii tăcură din nou.. ― .. căci cel puţin unul dintre gemeni se tînguia. Nu-şi pierdu vremea să . dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale. Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare.. Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină. Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. la zece metri sub el. ― Vine să vadă dacă stăm de pază. Apoi glasurile se îndepărtară coborînd pe stîncă şi Ralph încetă să se gîndească la ele. pentru a-i păcăli pe sălbatici... dar nu reuşi. Avea să stea acolo.― Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei.. şi nici nu-şi dădu seama cît de repede veni somnul. iar el avea să fie liber. ― Sam. avea să se strecoare în desiş. urmat de un altul.doar Roger. Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei.

apoi o ridică la loc. zise Roger. aşteptînd ca zgomotele vînătorii să se piardă. strigătul se repetă în amîndouă direcţiile. în umbra verde. În timp ce privea. Deci. indiferent cine era.. apoi cineva chicoti. Din nou tăcere. îşi dădu părul peste cap. avea să cadă de pe o cornişă pe alta. Se ridică şi se uită în sus spre stînca în formă de castel. trîntit jos. Un obiect roşu se întoarse încet. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. În cele din urmă. şi se miră descoperind cît de repede respira. împreună cu Jack şi Roger. urlă de două ori. ― Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie. auzi vocea lui Jack în vîrf: ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stîncii dispăru ca o cortină. făcu doi paşi repezi şi se întoarse. chiar în mijloc. Nu răbufni nici un zgomot. Observă că diafragma îi urcă şi coboară. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă ― bolovanul avea să pornească încet. ca o roată de moară. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintînd spre el. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. Se îndepărtau şi se întorceau la castel. În stînga. Pipăi cu degetul mare vîrful suliţei şi rînji mulţumit.reflecteze. iar zgomotul . se auzi o gîfîitură şi un ţipăt de durere. Domnea încă liniştea. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. în mijlocul pieptului. Ralph fu azvîrlit în aer. dar. Ceva bubui pe stînca roşie. ca de pasăre. înşfăcă băţul ascuţit şi se tîrî înapoi prin ferigi. Ralph se ghemui mai mult în desiş. dar alţii. izbit de crăci. într-o clipă. sentimentul de mare fericire se destramă. Bolovanul sări mai departe. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. un timp domni liniştea. Unul dintre gemeni se afla acolo. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui.. ― Voia să se ascundă acolo? ― Da. Răsună iar acel ţipăt strident. Ralph se strînse instinctiv. Dincolo de desiş... şi croise un drum lat de aproape un metru. simţea bătăile violente ale inimii. Stînca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo. avusese noroc. avea să guiţe ca un porc. nimeni nu-l putea ataca aici ― şi pe deasupra. iar o mînă uriaşă mătură vîrfurile desişului. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi mişcîndu-se în iarba înaltă. apoi ţipă iar. ar fi rămas fără apărare. bubuind şi distrugînd totul în cale spre plajă. îndepărtat şi neameninţător. Sălbaticul. Ralph îşi vîrî degetele în gură şi le muşcă. apoi pămîntul sări şi începu să se zguduie. era cît o căsuţă. ah! Printre pomi se răspîndi un rîs cristalin. pămîntul se cutremură.. În secunda următoare. Auzi paşi. da. Lăsă iar suliţa. Enervat. întreg desişul se aplecă. ceva şuieră prin aer. Fireşte. ştiau. iar rădăcinile gemură smulse din pămînt. izbucnit în şirul de băieţi. unii tot îl mai pîndeau. Poate că făcuse un gest cu mîna.. încurcat printre plante. tribul urlă de bucurie. cît un tanc. ― Dacă ne păcăleşti. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vînători. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. cu timpul. Trebuia să fie vîrful castelului. cît o maşină. Cercetă desişul. dar înăbuşită.. să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens. Se uită la vîrfurile rupte ale unor crengi. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămînă să pătrundă prin desişuri. în afara desişului. ― Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. la doar un metru. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm. Se ghemui fericit. auzi o voce ― vocea lui Jack. apoi se stinse. Aşadar. în dreapta. În cîteva secunde se strecură în desiş.. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa.

În urma lui. Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. Ce-i rămînea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. Din nou. şi inima îi sări în piept. avea să atace cordonul cît încă era subţire. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. merse pe ea o sută de metri. Din nou tăcere. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. grupul invizibil rîse batjocoritor. Se gîndi la mistreţul care trecuse cu atîta uşurinţă printre ei. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. Un strigăt. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. cu picioarele tremurînd. Vîrful ascuţit al unei suliţe apăru. Se ghemui pe călcîie şi rînji spre peretele de crăci. Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. de lichid care se scurge. nu le rămînea decît să-l aştepte să coboare. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. Putea să se caţere într-un pom ― dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. crăcile se mişcară violent în dreapta. ― Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mîini. cînd vînătorii aveau să se apropie prea mult. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. deodată. nu o tăcere deplină. îl împunse cu suliţa. Avea mai multe posibilităţi. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. ― Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fîşii de celofan. şi atunci se va trezi înhăţat de ei. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mîinile în jurul suliţei roase. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. Fiecare dintre sălbaticii răspîndiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. strident şi inevitabil. ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gîfîind. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. Un băţ se rupse. Apoi se făcu iar linişte. se auzi o singură voce. să treacă prin el şi să fugă înapoi. Un sălbatic spuse: "Nu!" cu o voce revoltată. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la fugă printre tufişuri. mîrîi şi aşteptă. apoi se auzi un rîs înăbuşit. Se aruncă la pămînt lîngă nişte ferigi. iar sălbaticul rănit continua să geamă. În curînd. în fuioare albe şi galbene. . Dac-ar fi avut măcar timp să gîndească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. Ralph îşi înăbuşi tusea. înarmat cu o suliţă. Dacă navea încotro. Şopteau acolo sus. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. Fumul se strecura printre ramuri.se pierdu spre mare. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. tulpinile albe şi zdrobite. Sălbaticul rănit gemu din nou. încercînd să vadă prin fumul care se înteţea. răcni. iar sălbaticul se frînse din şale. încercînd să meargă pe cît posibil pe sub fum. Dacă îl descopereau. În curînd. Şi totuşi. apoi o retrase. Cuprins de panică. cît să se gîndească! Apoi din nou. iar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să doarmă şi să mănînce. Să se urce în pom. Cineva rîse nervos şi un glas strigă: ― Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure. Ralph ţîşni. vînătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. iar o voce izolată răcni de trei ori. Se certau groaznic. crăcile despicate şi desişul încîlcit îşi reveniră. iar părul îi căzu pe ochi. Auzindu-l. Cineva bombănea la doar cîţiva paşi de stînca în formă de castel. Ralph îngenunche pe pămîntul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă săşi recapete răsuflarea. Dădu de o potecă de porci. Auzi un zgomot ciudat. pînă cînd pieptul începu să-i ardă. ― Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. îşi ridică suliţa. mînat de frică. apoi coti. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului. rămase o clipă pe loc. în două locuri. apoi nişte pîrîituri mai tari. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm. ca să se ascundă printre liane.

nu puteau fi decît Sam şi Eric. şi să se furişeze înăuntru. Aici. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii fructiferi ― ce-aveau să mănînce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strîmt.Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. un mîrîit adînc. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgîriau ca pe o tablă de gresie. sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. fiindcă îi rămînea posibilitatea să străpungă cordonul. Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi întîlnit pe şef sau pe Roger. . mai putea să se repeadă la sălbatic. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. încît crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte. prea joase pentru a mai fi auzite. Ralph alergă pe sub pomi. Fenomenul se intensifică. Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. Ştia că-l mai auzise. Ralph îşi înălţă faţa de la pămînt şi privi în lumina opacă. trunchiurile plesneau în foc. Deodată se trezi în luminiş. Focul se apropiase. tufişurile şi încîlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. Dacă se strecura printre ele. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. se culcă şi trase cu urechea. Ajunse în mijlocul draperiei. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit. În timp ce fugea. un zgomot întunecat. Să străpungă cordonul. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. să se ascundă. ducînd moartea în mîini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe ochiul cu care vedea mai bine. făcînd din el un neisprăvit. Să se caţere în pom. Mai bine să se ascundă decît să se caţăre într-un pom. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. alergînd printre mărăcini. sau să se caţere într-un pom ― ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămînea decît o singură alegere. exact în acelaşi loc şi văzu rînjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fîsia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. să rupă cordonul şi să facă stînga împrejur. Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. Fenomenul semăna atît de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. Atunci. în cazul că sălbaticilor nu le venea gîndul să se culce la pămînt şi să-l caute. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pămîntul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. estompînd sentimentul primejdiei. Tîrî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. Nu merita să rişte cîtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. în cazul cînd îl descopereau. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. Găsi în sfîrşit un loc care i se păru potrivit. La un strigăt mai apropiat. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. în timp ce pîndea. Se gîndi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvîcnească. Ţipetele se auzeau departe şi slab. Îşi lăsă obrazul pe pămîntul de culoarea ciocolatei. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strîmbă în gol. Să se ascundă. dar nu avea timp să-şi amintească unde. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine. să forţeze cordonul. încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere. fiecare pată de soare clipi spre el. petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. Cineva strigă. Îşi înălţă brusc capul de la pămînt şi trase cu urechea. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. se uită în jur. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. înţelegînd de unde provenea mîrîitul pădurii. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te. crăcile mari pocneau în rafale. chiar şi atunci. Sub tufiş solul vibra foarte uşor. deşi hotărîrea era disperată. putea pătrunde pînă la vreo cinci metri de margine. apoi descrescu. se ridică şi porni în pripă.

Ralph îşi încleştă degetele în ţărînă. La cinci metri mai încolo. iar sălbaticul se rostogoli. şoarecii chiţăiau. strivind tufişurile. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. Zări o uniformă de pînză albă. Ţinea în mînă băţul ― băţul ascuţit la amîndouă capetele ― băţul care vibra atît de violent. Fii gata. în spatele lui. ― Hei. se lărgiră repede şi dispărură. în pădurea din spatele lui pîlpîiră lumini. Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. Ralph o rupse la fugă. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă. Apoi căzu. Nu ţipa. un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. cînd uşor. alţii însă se îndreptau spre el ţipînd. Din spatele sălbaticului. care se făcea cînd lung. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari. Era o şapcă albă. Un băţ ascuţit. îşi îndreptă picioarele. . în tăcere. Pe plajă. sălbaticul se schimonosi. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş. Se feri cînd o suliţă îi zbură pe alături. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. o frică disperată care prinsese aripi. dar nu şi în mijloc ― acolo era Ralph. În mijloc ― o pată de beznă. sălbaticul se opri lîngă desiş şi scoase un strigăt. Văzu un genunchi care dărîmă o movilită. cînd greu. anunţînd că fusese descoperit. epoleţi. Se împiedică de o rădăcină. îi auzea cum înaintează. luminile pîlpîitoare dinaintea lui se contopiră. Păsările ţipau. stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. îşi ia măsuri. Ai să te întorci. gata să-i implore să aibă milă de el. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. iar la stînga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. cînd scurt. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspîndiră ― o serie de urlete scurte şi stridente. în spate. încercînd să pătrundă prin beznă. aşteptînd încordat alte spaime. urlînd nebuneşte. Un ofiţer de marină. Poate că-mi aude inima zvîcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. O faţă. Nu ţipa. îşi dădu seama că băţul era ascuţit la amîndouă capetele. Nu-l vedea decît de la talie în jos. Ralph scoase un ţipăt de groază. Zări capătul suliţei. Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. iar urletele întrerupte şi disperate se strîngeau ameninţător într-un semicerc neregulat. şi apoi iar uşor. cu spume la gură. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. Te-a văzut. din frunzişurile verzi. se trezi în luminiş.Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. apoi fugi iar. urlă şi răcni. de mînie şi de disperare. O apucă la dreapta. Simţea oboseala. Alergau cu toţii. Două mîini. Acum apăru şi celălalt genunchi. ţîşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. uimit dar prudent. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. arşiţa pulsa la stînga. aproape închizîndu-l. o zbughi din tufişuri. mugetul pădurii deveni un tunet. Zvîrli suliţa. Deodată. alergînd cu o iuţeală disperată. Urletul întrerupt se răspîndi de la un ţărm la celălalt. apoi îşi luă mîna de pe tocul revolverului. ţipetele deveniră continue. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. o ancoră şi un frunziş auriu. plin de sînge. Acum îl vedea de la genunchi în jos. Secundele se prelungeau. iar focul înainta iute ca fluxul. Fii gata pentru orice eventualitate. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. Sălbaticul înainta. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. se vîrî sub covorul de frunze şi scînci. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintînd spre perdeaua unde se ascundea el ― un sălbatic înarmat cu o suliţă. O suliţă. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. iar o creatură mică ţopăi. Se ridică împleticindu-se. Uită de răni.

Cerul se înnegrise. Şi nu ştii cîţi sînteţi? ― Nu. Şi au dispărut. se emoţionă şi el şi se simţi prost. se lăsă pradă lor. Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul. Fluieră încet. continuă el şi se opri. Cîţi sînteţi? Ralph clătină din cap. păşi înainte... Vocea i se ridică pe sub fumul negru. ― Cine-i şeful? ― Eu! răspunse Ralph tare. zise Ralph. nespălat pe trup. Ralph îi răspunse timid: ― Da.. Ofiţerul.. ― O să vă luăm cu noi. Îl podidiră lacrimile şi îl zgîlţîiră hohote de plîns. ― Vă distraţi şi vînaţi. Dar nu mai scoase un cuvînt. Pe atunci eram strîns legaţi. întreaga insulă se zguduia din cauza focului. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvînt. domnule comandor. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. 1954) . murdar la nas. cu părul încîlcit. zise ofiţerul. plîngea sfîrşitul nevinovăţiei... Se răsuci puţin pe nisip. să se tundă. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată. Focul ajunse la cocotierii de lîngă plajă şi îi înghiţi zgomotos.. Ofiţerul se întoarse spre Ralph. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja. iar la brîu rămăşiţele unor ochelari. Un băieţel avînd pe cap o şapcă neagră zdrenţuită.. Grozav spectacol. sper? E vreun mort? ― Doar doi. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă.. care părea că-i îndoaie tot trupul. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi ― sînteţi toţi englezi. ― V-am văzut fumul. ― Mi-aş fi închipuit. Ofiţerul îi zîmbi prietenos lui Ralph.Uşor jenat. nici un adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. ― V-am văzut fumul. În spatele lui. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă.. în faţa insulei ce se consuma în flăcări. cu burţile umflate. a înţeleptului său prieten Piggy. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. ridică fruntea şi-l privi.. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plîngă în hohote. înconjurat de zgomote. ca nişte mici sălbatici. Ralph îl privi tăcut. Ca în Insula Coralilor.. Ofiţerul dădu din cap. apoi se răzgîndi şi rămase nemişcat. Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi.. tremura sub o durere copleşitoare. Băiatul avea nevoie să facă baie. cu beţe ascuţite în mînă. ― N-a murit nimeni. Unul se apropie de ofiţer. Insula se calcinase ― Simon murise ― iar Jack. ― Aşa a fost la început. Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. ― Eu sînt. ― Ştiu. cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare. adică. Iar în mijlocul lor. Ofiţerul dădu din cap încurajator.. ― Nu există nici un adult. eu sînt. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. Ofiţerul îşi dădea seama de obicei cînd cineva spune adevărul. molipsiţi de lacrimile lui. nu? ― sînt în stare să facă o figură mai onorabilă decît asta. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului. Alţi băieţi se apropiau. Un semicerc de băieţaşi. dîndu-şi seama cît era de murdar. spuse ofiţerul. (LORD OF THE FLIES. mai înainte ca lucrurile. ― Doi? Omor îţi? Ralph dădu încă o dată din cap.. Ralph. nişte ţînci cafenii.