<coperta 1> <titlu> FAUST </titlu> </coperta 1> Johanne Wolfgang Goethe <titlu> Faust </titlu> tragedie În româneşte de Lucian Blaga

Prefaţă de Tudor Vianu Editura de Stat pentru literatură şi artă Bucureşti 1955 Responsabil de carte: S. Gredinger Tehnoredactor: S. Alexandrescu-Toscani Corector: P. Stoica Dat la cules 27.03.1955. Bun de tipar 08.07.1955. Tiraj 25.100 exemplare. Hârtie semivelină satinată de 65 gr./m.p. Ft. 840X1080/32. Coli ed. 23.42. Coli de tipas 17. Ediţia I. Comanda 965. Planşe tiefdruck 17. A. Nr. 06509. pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 83-21 = R. Tiparul executat sub com. nr. 1266 la Combinatul Poligraful Casa Scânteii „I.V.Stalin‖, Bucureşti – R.P.R.

Pagina 5 <titlu> PREFAŢĂ Poemul dramatic Faust de Goethe este una din operele cele, mai reprezentative ale epocii care a pregătit prăbuşirea feudalităţii şi absolutismului, a trăit marea revoluţie din Franţa şi a văzut, limpezindu-se din încercările acelui timp, zorile unei lumi în care se lămureşte un alt sens al existenţei omeneşti, adică a epocii întinse peste ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea şi peste cele dinţii ale secolului următor, întocmai ca Orestia lui Eschil, ca Divina Comedie & lui Dante sau ca dramele lui Shakespeare, opere deopotrivă ale unei mari răscruci, când crugul lumii se întoarce şi înţelesuri noi se încheagă, Faust al lui Goethe concentrează în sine experienţele cruciale şi concluziile unei perioade din istoria lumii. Această semnificaţie a poemului său, Goethe a obţinut-o aducând în scenă

oameni vii şi întâmplări mişcătoare sau zguduitoare, apoi o întreagă lume de alegorii şi simboluri, capabile să încline fruntea cea mai gânditoare. Multele reflecţii trezite de poemul numit de Goethe „o tragedie" se desprind dintr-o expunere dramatică în care meditaţia se amestecă cu dialogul realist, lirismul cu umorul, frumosul clasic cu fantasticul şi cu grotescul medieval. Puţine sunt operele literaturii care să fi introdus în ţesătura lor un tezaur mai mare de motive, de tonuri, o figuraţie mai numeroasă, ritmuri atât de variate, o limbă la fel de bogată, atâtea imagini şi atâtea idei, mai multă artă şi mai multă ştiinţă. Poemul lui Goethe înlănţuie şi târăşte pe cititorii lui, alcătuieşte pentru fiecare din aceştia o experienţă esenţială a vieţii, îl robeşte cât timp îl parcurge şi produce neîncetata dorinţă de a-1 relua şi de a-1 gândi din nou. Marea complexitate a acestui poem şi rolul pe care-l poate juca în viaţa intelectuală a oricui cer o călăuză. Paginile de faţă, dorind să se facă utile cititorilor, îşi propun să grupeze din nou rezultatele mai de seamă ale cercetării mai vechi, dar să şi adauge lămurirea acelor semnificaţii devenite mai clare omului de azi. Faust este drama unui învăţat din epoca reformei lui Luther, căruia ştiinţa vremii nemaifiindu-i îndestulătoare, încearcă practicile zadarnice ale magiei şi încheie, în cele din urmă, un pact cu spiritul răului, cu Mefistofel, legându-se cu preţul sufletului său pentru a obţine fericirea ca voluptate, ştiinţă şi putere. Faust este deci un rebel împotriva ordinii morale existente. Tema este străveche şi trebuie urmărită, pentru a o înţelege în întruparea dată de Goethe, de-a lungul întregului trecut al omenirii. Pentru că au existat totdeauna antagonisme sociale, lupte de clasă, prăbuşiri ale câte unei orânduiri, forme noi ale societăţii omeneşti, înlocuind cu violenţă pe cele anterioare, motivul rebeliunii este unul din cele mai vechi ale literaturii. Comentatorii îl fac să înceapă cu lupta giganţilor şi a titanilor împotriva feluritelor dinastii zeieşti. Unuia din titani, lui Prometeu, îi consacră Goethe un poem, rămas de altfel neterminat, tocmai în epoca în care se situează şi începutul compunerii lui Faust. Acesta este însă un rebel asociat cu spiritul răului, cu diavolul, ceea ce ne duce la altă tradiţie. Noul motiv nu putea apărea în antichitatea elină, unde deosebirea dintre spiritul binelui şi al răului nu era cunoscută, unde puterile supranaturale nu erau grupate în jurul celor doi poli ai valorificării morale. Vechile popoare ale Orientului şi-au reprezentat întâi un spirit al răului, egiptenii pe Typhon, indienii pe Civa, perşii pe Ahriman (opus lui Ormuz). Evreii primesc această reprezentare în timpul exilului babilonic, când încep să-şi închipuie existenţa unor spirite rele, conduse de Asmodeu. O veche legendă evreiască, reprodusă de scrierea intitulată Predicatorul Solomon, îl arată pe acesta furând diavolului Adramelech „piatra înţelepţilor". Adramelech îl adoarme însă pe Solomon, îl duce în pustiu şi, după ce azvârle piatra înţelepţilor în mare, guvernează în numele lui. Dar vrăjitorii vor să-şi procure din nou piatra înţelepţilor; ei îl invocă pe diavol şi fac cu el un pact, semnat cu propriul lor sânge. Astfel apare în istoria literaturii motivul pactului cu diavolul. Acest motiv a revenit adeseori de atunci în legendele creştinismului antic şi

medieval. Una din ele stă în legătură cu personalitatea lui Simon Magul, a cărui nefericită reputaţie transmisă prin Faptele apostolilor (capitolele 8 9,24), provenea din încercarea nesăbuită de a cumpăra cu bani pe apostoli, în focul luptelor duse la Roma în sânul primelor comunităţi crestele, între creştinii petriniani şi cei pauliani, adică adepţii sfinţilor Petru si Pavel, Simon Magul devine un simbol al acestora din urmă, văzut din unghiul celor dintâi, în aşa-zisele „Clementine", legendele atribuite romanului Clemens din secolul al II-lea al erei noastre, prin Simon, autorul vrea să figureze pe Paul, acuzat de pro-petrinieni de impostura de a se fi introdus în comunitatea creştinilor, simulând o viziune a lui Isus şi uzurpând demnitatea de apostol cu scopul ascuns de a reintroduce păgânismul. Legenda povesteşte cum prin vrăjitoriile lui, învăţate de la spiritul răului, Simon ajunge la Roma şi încearcă să se înalţe la cer în faţa lui Nero, dar un singur cuvânt al lui Petru îl prăbuşeşte. Figura lui Simon Magul apare mai apoi şi în ciclul de legende gnostice, numite „Recognitiones", unde, printre altele, ni se povesteşte de însoţirea lui Simon cu Elena, regina Spartei, cauza războiului dintre greci şi troieni şi despre naşterea unui copil din această unire: episoade care vor reveni în Faust al lui Goethe, deşi nu pe calea unei influenţe directe, ci prin intermediul cărţilor germane poporane, despre care ne vom ocupa în curând. Până a ajunge la acestea, se cuvine însă a mai aminti alte câteva figuri legendare ale unor rebeli aliaţi cu diavolul, apăruta în creştinismul antic. Unul din ei este Cyprian din Antiohia, a cărui legendă este consemnată într-un manuscris grec din a II-a jumătate a secolului al IV-lea, prelucrată şi versificată apoi de împărăteasa bizantină Eudokia. Aceeaşi legendă apare, în fine, în renumita colecţie a Vieţii Sfinţilor, în Legenda aurea. După acest din urmă izvor, Cyprian râvneşte pe fecioara creştină Justina şi, în acest scop, se aliază cu demonii, dar virtutea credinţii anulează puterea demonilor şi, faţă de aceste dovezi, Cyprian se converteşte, devine episcop şi suferă martiriul în timpul împăratului Decius. Este deci o povestire edificatoare, cu scop propagandistic. Şi-a adus aminte de ea şi a folosit-o într-o epocă de recrudescenţă obscurantistă, în epoca contrareformei, poetul spaniol Calderon, în drama sa: Magul făcător de minuni (1637). O altă figură a unui rebel aliat cu demonul este Theophilus din Adana, eroul unei legende din veacul al Vl-lea, adesea prelucrată în evul mediu, în care eroul, fostul econom al bisericii din Adana, în Cilicia, semnează un pact cu diavolul, în schimbul făgăduinţii de a-l repune în vechiul său loc, dar este cuprins de remuşcări şi izbuteşte până la urmă să anuleze pactul criminal. Figuri de oameni însoţiţi cu demonul sau demonizaţi au apărut mereu în epocile de credinţă obscurantistă. Numărul lor s-a înmulţit în evul mediu. Vom aminti dintre aceştia pe Merlin, vrăjitorul din romanele ciclului breton, sau pe Robert Dracul (Robert le Diable) dintr-o povestire din secolul al XIII-lea, a cărui legendă a readus-o în actualitatea literară, acum un secol şi mai bine, textul lui Scribe şi muzica de operă a lui Meyerbeer. Au trecut apoi în evul mediu drept vrăjitori, aliaţi cu dracul, papii Silvestru al II-lea şi Paul al II-lea ca şi filozoful scolastic Albertus Magnus sau chiar Roger Bacon. Resentimentul popular, neluminat încă de raţiune, atribuia

deci unei alianţe demonice originea puterii care-i uimea pe contemporani sau care-i făcea să sufere. * Chiar într-o epocă bogată prin atâtea progrese ale raţiunii, cum a fost aceea a Renaşterii şi a Reformei, credinţele superstiţioase, de felul celor de mai sus, nu dispăruseră cu totul. Existau încă vrăjitori în secolul al XVI-lea german şi credinţa în demoni era atât de răspândită, încât nici Martin Luther, iniţiatorul Reformei, nu era liber de ea. Chiar învăţaţi ai vremii, ca Paracelsus şi Agrippa von Nettesheim, practicau magia şi susţineau că datoresc acesteia succesele lor ca medici, în această atmosferă se constituie legenda lui Faust, consemnată în mai multe cărţi poporane. Deşi nu se poate stabili o legătură directă între autorii cărţilor poporane despre Faust şi vechile legende ale lui Simon, Cyprian şi Theophilus, se poate totuşi spune că aceştia sunt precursorii lui Faust. În circulaţia mondială a motivelor literare un fenomen de care ştiinţa folclorului trebuie să ţină seama motivul rebeliunii şi acel al dobândirii cunoaşterii şi puterii pe alte căi decât cele naturale este dintre cele mai vechi şi a revenit în toate epocile de obscurantism şi superstiţie. Legenda lui Faust se situează pe linia de dezvoltare a acestui motiv. Pe de altă parte, prin efectul acelor contaminări, de asemeni recunoscute şi descrise adeseori de ştiinţa folclorului, amănunte ale fabulaţiei aparţinând vechilor legende, transmise prin tradiţie orală seculară, au putut apărea în legenda mai nouă a doctorului Faust. Dar pentru a ne explica modul în care s-a format această legendă, trebuie să ţinem seama, în primul rând, de amintirile contemporanilor care, 1-au văzut pe Faust în carne şi oase, căci eroul cărţilor poporane şi al tragediei lui Goethe corespunde unei personalităţi istorice; el a trăit cu adevărat în Germania, la sfârşitul veacului al XV-lea şi primele decenii ale veacului al XVI-lea, între 1480 şi 1540. Se crede chiar că se poate preciza locul naşterii sale la Knittlingen (în Saxonia) şi al morţii, la Staufen în Breisgau. Un cercetător german, Alexander Tille, a publicat în 1900 un volum forte, cuprinzând, toate izvoarele memorialistice şi legendare ale mitului faustic, Die Faustsplitter in der Literatur des sechzehnten bis achtzehnten Jahrhundert nach den ältesten Büchern herausgegeben von Alexander Tille, Berlin, 1900. (Motivul faustic în literatura secolelor şaisprezece-optsprezece, după cele mai Vechi izvoare, de Alexander Tille Berlin, 1900). Cercetătorii care au dorit să explice geneza legendei faustice au găsit în această vastă publicaţie a izvoarelor aproape tot ce era necesar lucrării lor. Unul dintre aceştia, Kuno Fischer, autorul unuia din cele mai cunoscute comentarii faustice (Goethes Faust, 4 voi. 1902), a stabilit patru centre prin care s-au transmis ştirile despre doctorul Faust, vrăjitorul atât de uimitor pentru toţi contemporanii lui. Unul dintre aceste centre este chiar Wittenberg, capitala Reformei. Astfel, într-un catalog al Universităţii din Wittenberg este trecut, sub data de 18 ianuarie 1518, numele unui Johannes Faust (din Mühlberg). Melanchton, unul din capii Reformei, pare să-1 fi cunoscut, căci povestirea lui, transmisă de Johannes Manlius (Mennel), autorul unei culegeri de anecdote,

Locorum communium collectanea, 1562, vorbeşte despre un aventurier, Johannes Faust, care apare la un moment dat în Wittenberg şi se laudă cu unele isprăvi vrăjitoreşti, de pildă cu aceea de a fi determinat victoria trupelor imperiale în Italia sau de a fi zburat la Veneţia şi de a se fi prăbuşit apoi. Din acest izvor se inspiră şi alte povestiri ulterioare până la începutul secolului al XVII-lea. Alt centru al difuzării ştirilor despre Faust îl constituie localităţile Rinului de sus. Printre acestea, este semnalat la Basel, unde Johann Gast pare a fi prânzit cu el, după cum povesteşte în Sermones convivales, 1548. Oaspetele dăduse bucătarului să-i prepare nişte păsări ciudate şi se aşezase la masă cu un câine, care la un moment dat a luat figură omenească. Povestirea lui Gast conţine deci şi elemente legendare şi nu poate fi considerată ca un pur izvor memorialistic. Elemente legendare conţine şi tradiţia din Lipsea, unde în renumita „pivniţă Auerbach", păstrată până în zilele noastre, se văd două picturi, datate din 1525, care îl reprezintă pe Faust petrecând cu studenţii şi călărind pe un butoi cu vin, precum şi versurile care însoţesc tabloul: „Doktor Faust zu dieser Frist Aus Auerbachs Keller geritten ist Auf einem Fass mit Wein geschwind, Welches gesehen viei Mutterkind. Solches durch seine subtile Kraft gethan Und des Teufels Lohn empfangen davon." # (Doctor Faust în această vreme A călărit ieşind din pivniţa Auerbach Pe un butoi plin cu vin, Faptă văzută de mulţi inşi. A făcut aceasta prin forţa lui subtilă Şi a binemeritat de la dracu.) După cum s-a putut stabili, circiuma Auerbach a fost clădită însă în 1530, aşa încât datarea din 1525 s-a făcut ulterior de către un pictor care figura o legendă şi mai este nevoie s-o spunem? - nu de cineva care asistase la eveniment. Mai vrednice de crezare sunt deci ştirile provenind din Erfurt şi Würzburg. In primul din aceste două oraşe 1-a văzut, în septembrie 1513, umanistul Conradus Mutianus (Mudt), care într-o scrisoare către Heinrich Urbanus vorbeşte cu dispreţ despre aventurierul lăudăros, întâlnit într-o circiumă, vrednic să fie pedepsit, desigur pentru absurdele superstiţii răspândite în popor. Cu aceeaşi mânie vorbeşte clericul Johannes Trithemius (Tritheim) din Würzburg într-una din scrisorile, adunate în Epistolae familiares, 1507, adresate matematicianului Virdung, care întrebase de un vrăjitor şi expert în multe ştiinţe, aşteptat cu nerăbdare să apară în Hasfurt. Trithemius povesteşte cum, cu un an mai înainte, pe când trecea prin Gelnhausen i se vorbise de un vrăjitor, prezent atunci în localitate. Acesta auzind însă că Trithemius doreşte să-1 vadă, se grăbise să

dispară. Clericul nu putu afla decât că vrăjitorul se lăuda a cunoaşte atât de bine operele lui Plato şi Aristoteles, încât dacă acestea ar fi dispărut, el le-ar fi putut reconstitui în întregime. La Würzburg se lăudase că poate să săvârşească toate minunile lui Isus, că este cel mai desăvârşit dintre alchimişti şi că poate satisface orice dorinţă omenească. Trithemius văzuse şi un fel de carte de vizită a vrăjitorului, cu următorul cuprins: Magister Georgius Sabellicus, Faustus junior, fons necromanticorum, astrologus, magus secundus, chiromanticus, aeromanticus, pyromanticus, in hydra arte secundus. Acest document care zugrăveşte bine personajul: un impostor are nevoie de unele explicaţii, încercate de istoricii literari. Nu vom insista, în această rapidă schiţă, asupra lor. Ne interesează mai degrabă concluzia scrisorii lui Trithemius: „Aceasta este scrie el ceea ce îţi pot spune cu deplină siguranţă despre omul pe care îl aştepţi cu atâta curiozitate; nu vei găsi în el un filozof, ci pe un nebun vanitos şi insolent. Acest palavragiu şi înşelător ar trebui să primească o pedeapsă corporală, pentru a face să înceteze odată lăudăroşeniile lui criminale şi duşmane bisericii". Deşi calitatea morală a personajului nu putea provoca îndoieli, epoca era în unele privinţe atât de înapoiată, încât, în 1536, eruditul Joachim Camerarius îl întreabă pe consilierul Daniel Stiber din Würzburg ce gândeşte Faust despre situaţia politică la începutul războiului dintre Carol al V-lea şi Francisc I al Franţei. Tot astfel, Philipp von Hutten, plecând spre Venezuela pentru a căuta aur, îi cere lui Faust o consultaţie relativă la succesul probabil al expediţiei lui şi, într-o scrisoare din 1540, confirmă fratelui său adevărul prezicerilor lui Faust. * Am citat, folosind rezultatele cercetărilor mai vechi, numai câteva din izvoarele contemporane cu Faust; deştul totuşi pentru a vedea cu ce trăsături a fost transmisă figura acestuia cărţilor poporane care încep să apară încă de la sfârşitul veacului al XVI-Iea. Cea dinţii dintre acestea, publicată în 1587 la Frankfurt pe Main, este o tipăritură a librarului Johann Spiess. Lungul ei titlu ne asigură că scrierea a fost alcătuită pentru a servi ca exemplu teribil tuturor orgolioşilor şi ambiţioşilor abătuţi de la dreapta credinţă. Cartea a avut mai multe ediţii, a fost prelucrată în versuri şi tradusă în limbile olandeză, engleză şi franceză, în 1593 i-a urmat o a doua parte, atribuită unui Christoph Wagner. Publicaţia aceasta alcătuieşte materialul brut al poemului lui Goethe. Johann Faust ne este înfăţişat ca un fiu de ţărani din Roda, lingă Weknar, trimis pentru învăţătură înaltă Ia Wittenberg. Cum avea „o minte capabilă să înveţe iute, cu aptitudini şi înclinări pentru studii'1, devine doctor în teologie, împrietenindu-se cu tot soiul de oameni uită scripturile şi porneşte la Cracovia, pentru a studia magia. Este indicată pasiunea cunoaşterii, foarte puternică în sufletul lui Faust: „a dobândit aripi de Wiltur, şi a vrut să cerceteze toate temeiurile cerului şi ale pământului". Înapoiat la Wittenberg, el invocă pe diavol, pe Mephostophiles1 care-i apare îmbrăcat ca un călugăr: accent anticatolic, caracteristic pentru epoca Reformei, în care ne găsim. Faust încheie un pact cu Mephostophiles, pe o durată de douăzeci şi patru

de ani, prin care cel dintâi se leagă să abjure credinţa şi să-şi cedeze sufletul, iar cel de-al doilea să-i ofere lui Faust toate puterile spiritului şi împlinirea tuturor dorinţelor sale, Autorul cărţii poporane este conştient că ne aflăm în faţa unui caz de rebeliune titanică: „Această lepădare de credinţă nu este altceva decât trufie, deznădejde, blestem şi lipsă de măsură, ca aceea a uriaşilor, despre care au povestit poeţii: cum au îngrămădit munţii unul peste altul şi au pornit război împotriva Domnului, sau ca a îngerului rău, care s-a opus Domnului şi a fost prăvălit din pricina răutăţii şi a trufiei lui. Deci cine vrea să se înalţe prea sus, acela se prăbuşeşte adânc". Totuşi, trufia lui Faust este mai mult intelectuală. Ca om al Renaşterii, pasiunea cunoaşterii <nota> Numele de Mepliostophilcs, devenit mai târziu Mefistofeles pare a veni de la grecescul mephotophiles = acel care nu iubeşte lumina sau după o altă ipoteză, de la mephaustophiles = acel care nu-l iubeşte pe Faust. </nota> este puternică în Sufletul lui Faust. În momentul semnării pactului, el spune: „Mi-am propus să cercetez elementele şi deoarece, după darurile care mi-au fost hărăzite de sus, n-am găsit în mintea mea îndemânarea trebuincioasă şi nici n-am putut-o învăţa de la oameni, am ales şi m-am dat în puterea spiritului infernal, pentru ca acesta să-mi vestească şi să mă instruiască în ştiinţa dorită". Opt ani rămâne Faust la Wittenberg, în tovărăşia lui Wagner, discipolul lui, şi a lui Mephostophiles, care îi împlineşte toate dorinţele şi-l face să audă o muzică minunată, ori de câte ori îl încearcă vreo remuşcare. Faust doreşte să se căsătorească, dar diavolul îi refuză căsătoria, făgăduindu-i însă alte şi cele mai frumoase femei, „aşa încât inima îi tremură de bucurie", în convorbirile sale cu Mephostophiles, Faust află tainele în legătură cu cerul şi iadul, şi despre căderea lui Lucifer. În soarta acestuia, Faust recunoaşte pe a sa şi plânsul căinţii îl podideşte. Află apoi secretele despre originea şi orânduirea lumii, despre mersul planetelor, despre chipul cum se produc anotimpurile, despre însuşirile elementelor. Ştiinţa cosmologică a lui Mephostophiles este însă aceea a antichităţii, a sferelor cereşti; noile descoperiri ale lui Copernic nu o îmbogăţiseră cu nimic. Prin toate aceste învăţături, Faust devine totuşi un mare matematician, capabil să prezică fenomenele astronomice şi meteorologice şi să calculeze datele calendaristice. Atunci începe călătoria lui Faust, sub conducerea lui Mephostophiles. La Roma, eroul admiră strălucirea palatului papal şi rămâne trei zile şi trei nopţi acolo, făcându-i papei tot felul de farse, „spre înveselirea poporului luteran", după cum observă unul dintre comentatori. La Constantinopol, cei doi călători se înfăţişează sultanului, Mephostophiles îmbrăcând, în această împrejurare, costumul şi podoabele papei. Ajung astfel la curtea împăratului (Carol al V-lea). Împăratul doreşte să vadă un alt stăpânitor al lumii deopotrivă cu el şi Mephostophiles îl vrăjeşte pe Alexandru cel mare şi pe

soţia lui. Înainte de a părăsi curtea împăratului, Mephostophiles săvârşeşte o farsă, făcând să-i crească unui curtean, care dormea, o pereche de coarne. Ajung astfel la curtea contelui de Anhalt, căruia i se înalţă, prin vrăjitorie, un castel pe o înălţime din preajmă. O grădină feerică răsare în jurul castelului, asemănătoare aceleia pe care, după legendă, Albertus Magnus o făcuse să apară la Colonia cu prilejul unei vizite regale. Focuri de artificii ţâşnesc din toate părţile. Butuci de viţă, încărcaţi cu struguri, cresc dintr-o masă. Dacă autorul cărţii poporane alege aceste etape ale călătoriei lui Faust şi Mephostophiles, unde vrăjitoriile lor se execută cu umor împotriva gazdelor, împrejurarea provine din resentimentele luteranului, pentru care papa era un adevărat anticrist, sultanul un duşman al creştinătăţii, împăratul (Carol al V-lea) conducătorul detestat al contrareformei, iar contele de Anhalt un calvinist, la fel de rău văzut în cercurile luterane. Călătoria durase şaisprezece ani. Faust şi Mephostophiles se înapoiază la Wittenberg. Un bătrân şi evlavios medic încearcă să-l aducă în drumul drept pe eroul rătăcit, dar intervine Mephostophiles care obţine o întărire a pactului. La un banchet studenţesc, unul dintre studenţi îşi exprimă dorinţa s-o vadă pe Elena, şi aceasta, prin vrăjitoriile lui Faust, apare în adevăr. Studenţii sunt covârşiţi de farmecul iubirii, dar într-una din nopţile următoare, Elena apare încă o dată, de data aceasta numai lui Faust. Din însoţirea lor se naşte un copil minunat, Justus Faustus, care în curând va dispărea împreună cu mama sa. Faust îmbătrânise acum. Nu mai avea de trăit decât o lună; remuşcarea îl cuprinde şi, plin de durerea crimelor sale, îşi ia rămas bun de la prieteni şi de la discipoli. Elementele naturii par a fi intrat în răscoală şi, printre fulgere şi tunete, Faust coboară în iad. După cartea poporană din 1587-1590, urmează alte versiuni, a lui Widman, la Hamburg în 1599, a lui Pfitzer, un medic din Nürnberg, în 1674, cu ediţii succesive până în 1726. O ultimă prelucrare apare sub pseudonimul „em christlich Meinender" (un creştin), la Frankfurt şi Lipsea, în 1725. Aceasta este versiunea pe care a cunoscut-o Goethe încă din. Copilăria lui, după cum ne informează scriitorul în Poezie şi adevăr. În 1802, adică într-un moment înaintat al redactării poemului, Goethe împrumută de la biblioteca din Weimar povestirea lui Pfitzer, pe care o ţine mai multe luni la sine. Versiunea lui Pfitzer conţine episodul iubirii Iui Faust pentru o frumoasă fată din popor, care îi rezistă. De altfel, fiecare dintre prelucrările succesive ale legendei primitive posedă caracteristicile ei tematice, fără ca semnificaţia adâncă a povestirii să se schimbe, în legătură cu această semnificaţie se va produce însă fapta creatoare a lui Goethe. Până a ajunge s-o precizăm, este necesar să stabilim câteva din etapele cele mai de seamă ale dezvoltării legendei în creaţia cultă şi scenică. * O traducere engleză a cărnii faustice poporane, publicată la Frankfurt, apare în 1592. Această traducere este probabil izvorul tragediei lui Cristopher Marlowe

(1564 1593), Tragica history of life and death of doctor Faustus (Istoria tragică a vieţii şi morţii doctorului Faustus), reprezentată în 1594 şi publicată, cu unele interpolaţii, în 1604, adică după moartea autorului. Cristopher Marlowe este unul din cei mai înzestraţi contemporani ai lui Shakespeare şi acela care-1 aminteşte mai de aproape prin patosul lui tragic, în scurta lui carieră, întovărăşită de o reputaţie de ateism, care l-ar fi putut duce la rug, şi sfârşită printr-o moarte violentă, Marlowe a dotat scena engleză cu mai multe caractere titanice: a lui Tamerlan, cuceritorul mongol, a ducelui de Guise, exterminatorul hughenoţilor în noaptea de pomină a Sfântului Bartolomeu, a lui Faust, vrăjitorul german. Titanismul lui Marlowe este o expresie a epocii reginei Elisabeta, când aventurierii englezi străbat mările şi continentele îndepărtate, supunându-le cu violenţă exploatării lor. Fără a avea o legătură directă cu aceste împrejurări, Faust, ca şi ceilalţi titani ai lui Marlowe, reprezintă un caracter admirat în vremea lui, prin îndrăzneala şi intensitatea pasiunilor. Mersul acţiunii în tragedia lui Marlowe aminteşte până la un punct pe acel al cărţii poporane germane. La început, Faust este prezentat ca un savant dezgustat de ştiinţa vremii şi care cere lumini şi putere nouă magiei. Monologul iniţial aminteşte pe acel al eroului lui Goethe, deşi acesta pare a nu fi luat cunoştinţă de tragedia lui Marlowe. Este invocat Mefistofel, care îi propune un pact pentru o durată de douăzeci şi patru de ani. în zadar o voce internă îl îndeamnă: „întoarce-te către Domnul", răspunsul lui Faust este al trufiei: „Nu! Domnul nu te iubeşte, Domnul tău este propria-ţi voinţă". Mefistofel îi dăruieşte o carte, ale cărei semne au proprietatea să-l înzestreze cu putere asupra aurului, a elementelor şi a demonilor, într-o călătorie prin lumea largă, titanul lui Marlowe, ca şi eroul cărţii poporane, ajunge la Roma, unde se amestecă în conflictul dintre papă şi antipapă, făcându-i farse unuia din ei. În faţa împăratului, îi vrăjeşte pe Alexandru şi pe Dariu. La un banchet studenţesc o face să apară pe Elena. Un bătrân încearcă să-1 aducă la dreapta credinţă. Mefistofel intervine pentru a întări din nou pactul. Elena i se arată încă o dată lui Faust şi un farmec nespus îl covârşeşte: „îmi dai cu sărutarea ta eternitatea". Când ceasul din urmă îl ajunge, Faust vrea să oprească timpul în loc, să se ascundă sub dealuri,şi munţi, să coboare în adâncimile pământului, să se învăluiască în nori, să se piardă în ocean, să emigreze cu sufletul, după credinţa metempsihozei, în trupul unui animal. Dorinţe zadarnice! Orologiul bate ceasul ineluctabil. Faust este pierdut; iadul îl înghite. Corul intonează: # „Mlădiţa, creşterii menită, s-a răpus Şi laurii lui Apoloh pe fruntea Cea înţeleaptă-i pârjoleşte focul. Pierdut e Faust. Cugetaţi căderea-i Ce ne învaţă, oameni iscusiţi: Să nu râvniţi la cele ce-s oprite. Pe cel adânc, îl duce adâncimea

în versiunea lui Marlowe. ca expresie a absolutismului. pentru care se alcătuise o nouă versiune. ca şi cartea poporană germană. faţă de toţi predecesorii lui. când era student la Lipsea. în 1741 şi 1742. Faust este deci mântuit pentru că. Scriitorul aminteşte propria lui încercare de a dramatiza această temă. o dată cu ascensiunea burgheziei raţionaliste a vremii. seculară a motivului. mai apropiată de spiritul german. Trecând peste amănuntele chipului în care acţiunea se dezvoltă. Este sigur însă că Goethe a asistat. Trupele germane de actori rătăcitori o introduc în repertoriul lor şi o reprezintă în tot decursul secolului al XVII-lea şi al XVIII-lea. în a 17-a scrisoare asupra literaturii (Litteraturbriefe). îl susţineau teoretic şi îl propuneau ca exemplu. divinitatea n-a dăruit omului cel mai nobil dintre instinctele sale. În ultima clipă a vieţii lui Faust. Lessing este cel dintâi care nu mai meneşte pe Faust damnaţiunii." Tragedia lui Marlowe. Manuscrisele definitive s-au pierdut însă. după cum o dovedeşte legenda lui Faust. menind pe eroul sau pierderii şi damnaţiunii. dar este sigur că acel care a supus-o unei evoluţii hotărâtoare şi i-a dat o semnificaţie cu totul deosebită de aceea a cărţilor poporane şi a lui Marlowe. diavolul strigă: „Este al meu". în 1626. unul din cei mai de seamă îndrumători ai literaturii germane în epoca luminilor. arată simpatie titanului ahtiat de cunoaştere. Actori englezi duc legenda în Anglia şi o readuc în Germania. a fost Lessing. Faust al lui Lessing este deci unul . printre altele. vrea să aibă deci un sens moralizator. el opune influenţei franceze. Rolul epocal al lui Lessing în istoria literaturii germane este. în toate rătăcirile şi greşelile sale. într-o vreme în care alţi scriitori. trebuie să constatăm că. o adevărată temă shakespeariană. pe aceea engleză a lui Shakespeare. după înapoierea de la Frankfurt. Reprezentaţia are loc şi la Frankfurt.religioase să slăbească. Lessing s-a dedicat acestei lucrări în două răstimpuri ale carierii sale. Motivul faustic s-a transmis în Vremea aceasta prin menţinerea lui pe scenă. în 1758 şi în 1767-68. într-unul din articolele sale de critică literară. adeseori înfăţişată în diferite centre culturale ale Germaniei. a trebuit ca puterea eticii . ca om al Renaşterii. Tema faustică a ispitit pe mai mulţi scriitori ai secolului al XVIII-lea.Să creadă că mai mult e-n stare-a face Decât ce e îngăduit de Domnul. şi cercetătorul actual nu mai are la dispoziţie decât câteva fragmente postume. la o reprezentaţie a tragediei lui Faust pe scena teatrului de păpuşi. dar o voce cerească răspunde: „Nu triumfa! N-ai învins umanitatea şi ştiinţa. în frunte cu Gottsched. Şi cu toate că poetul englez. O reprezentaţie a tragediei lui Marlowe este semnalată la Dresda. între Faust al lui Marlowe şi cel al lui Goethe. din 1759. acela de a o fi eliberat de influenţa clasicismului francez. pe la începutul secolului al XVII-lea. când Goethe nu se născuse. trec două sute de ani. Pentru a găsi această nouă soluţie vechii legende. a dat armare înclinaţiei şi pasiunii de a cunoaşte. şi în 1767. el face totuşi o concesiune eticii religioase a vremii. ci mântuirii. suficiente totuşi pentru a aprecia inovaţia lui Lessing în istoria. pentru a-1 face nenorocit în eternitate".

cu scene noi. se gândeşte să-i folosească tema într-un poem dramatic. După 1804. a cărţii poporane faustice. licoarea capabilă să transforme toate metalele în aur. când librarul Cotta îi cere o nouă ediţie a operelor sale. Când ajunge la Strassburg. dar mai cu seamă a poeziei populare şi a vechilor legende. către prietenul său Behrisch. deci anul 1769. * Faust de Goethe este rezultatul uneia din cele mai lungi elaboraţii pe care le cunoaşte istoria literară. un Müller. Prologul în teatru. de Erich Schimidt. Când se înapoiază la Frankfurt cade sub înrâurirea domnişoarei von Klettenberg. şi împreună studiază cărţi de alchimie. după ce compusese romanul Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister.din roadele iluminismului german şi temelia pe care Goethe va clădi. scena plimbării până la apariţia lui Mefistofel şi alte episoade mai mici. face descoperirea evului mediu germanic în marea catedrală a oraşului. Din această vreme datează poemele realizate parţial. între 1797 şi 1801. după cum mărturiseşte într-o scrisoare din 1767. pe Paracelsus şi pe Agrippa von Nettesheim. încă de pe când era copil. actuale şi astăzi. într-o copie străină. abia în 1887. un Klinger. Prologul în cer. când a fost publicată şi a doua ei parte. în 1808. un Mahomet. un Prometeu. îşi formează un laborator prevăzut cu toate aparatele şi uneltele necesare unui alchimist şi încearcă să producă liquor silicum. începută în anii primei tinereţi. Goethe se consacră marelui său poem în anii 1773-1775. modificată în forma ei şi îmbogăţită. a lui Homer. Ossian şi Shakespeare. Tânărul care citise. Au avut-o şi alţi tineri scriitori ai vremii. poate să apară prima parte. opera este reluată. adâncind însă mai departe semnificaţia vechii legende şi punând-o de acord cu unele din aspiraţiile capitale ale omenirii. unde pornise pentru continuarea studiilor. Astfel se formează în 1788-1790 aşa-zisul Fragment. Goethe indică drept an al începutului lungii compuneri al douăzecilea al vieţii: sale. Din lumea acestora se ridică figura lui Gotz von Berlichingen şi din nou a lui Faust. prieteni de-ai lui Goethe. poetul îşi revede şi completează manuscrisul şi astfel. După mai bine de doisprezece ani. un Lenz. Citeşte pe medicii şi magicienii Renaşterii germane. un Ahasverus. aşa-zisul Urfaust. Se încheagă atunci prima versiune a lui Faust". în 1832. versiunea din 1728. Era pe atunci student la Lipsca. o pietistă. apărut în al şaptelea volum al Operelor publicate de editorul Goschen. Ideea de a compune un Faust este rodul aceleiaşi epoci. al doilea monolog al lui Faust. a tragediei în al optulea . opera a fost terminată cu câteva luni înainte de moartea autorului. Este vremea aşa-zisei Sturm-und-Drangperiode. care-l publică. care-i aduce revelaţia poeziei Orientului. pierdut în manuscrisul lui original şi regăsit. poetul îşi îmbogăţeşte opera cu Dedicaţie. Uneori întârzie în circiuma Auerbach. epocă în care literatura germană dobândeşte o nouă conştiinţă a specificităţii ei naţionale şi întreţine cultul originalităţii şi al titanilor. Aici se produce întâlnirea hotărâtoare cu Herder. în timpul călătoriei în Italia.

trecută în forma unui început de realizare în 1799. Dumnezeu a autorizat prezenţa diavolului. Îi sunt oferite mai întâi lui Faust josnicele plăceri ale beţiei în pivniţa Auerbach. Mefistofel îşi râde de osteneala şi agitaţia zadarnică a oamenilor. printre oamenii simpli. publicate de Cotta. în condiţiile unei existenţe omeneşti. A doua parte a poemului. Urmează scena pactului. ca un stimulent al acţiunii lor. pe care eroul îl reprezintă. încrezător în năzuinţa spre adevăr. Înapoiat în camera de studiu. dar în faţa teribilei lui arătări. caracteristic pentru spiritul Renaşterii. semeţia lui Faust se prăbuşeşte. a unei prinsori făcute în cer. Dumnezeu e înconjurat de îngeri. este reluată şi dusă la sfârşit în 1825-1832. ci prin extinderea succesivă a experienţei i se pot. Această operă va conţine deci rodul tuturor experienţelor sale ca om şi artist şi o icoană a întregii dezvoltări a societăţii moderne. menită să dovedească nobleţea aspiraţiei fundamentale a omului în ciuda ispitirilor care-1 pot încerca. Este Mefistofel. în care poetul se consacră multor alte lucrări. Ştiinţa vremii nu i-a adus decât dezamăgiri. campaniile napoleoniene. care proslăvesc frumuseţea creaţiei. aşa cum rezultă din soluţia dată vechiului motiv folcloric. schiţată încă din 1797. este apoi părăsită şi după o lungă epocă. se angajează o prinsoare între creator şi spiritul negaţiei. adresată martorilor trecuţi ai vieţii poetului şi după „prologul în teatru". întreruptă de apariţia unui tânăr discipol. în care publicul este prevenit că nu se găseşte în faţa unei piese în sensul concepţiei teatrale a vremii. aşterne o alinare peste zbuciumul lui. un câine se strecoară alături de el. apariţia socialismului utopic. O plimbare. Pactul prevedea luarea în stăpânire a sufletului lui Faust de către Mefistofel. Magia îi va deschide poate drumul către cunoaşterea secretelor lumii Faust nu doreşte însă numai cunoaşterea.volum al Operelor. dar linia lor de dezvoltare a fost decisivă pentru formarea concepţiei poetului. de-a lungul întregii sale existenţe literare. opera capitală a vieţii lui. drama propriu-zisă începe cu „prologul în cer". încât clipa va fi rugată să se oprească. ca un semn că nu prin practice magice şi dintr-o dată. îndoita aspiraţie a lui Faust către cunoaştere şi viaţă. destăinui omului sensurile şi bucuriile cele mai înalte ale naturii şi vieţii în contrast cu Faust apare şcolarul lui. Este ales Faust ca obiect al prinsoarei. Deznădejdea lui Faust este atât de adâncă. încât se pregăteşte să-şi pună capăt vieţii. dezvoltarea tehnicii şi revoluţia industrială. în tovărăşia lui Wagner. într-un elan spre universalitate. sădită în fiecare suflet omenesc. Faust este un învăţat bătrân. bucuroşi de zilele de sărbătoare. Wagner. când clopotele învierii opresc mâna sinucigaşului. în epoca în care s-au succedat revoluţia franceză. în momentul în care acesta îi va procura eroului o fericire atât de mare. tipul învăţatului mediocru. dar eroul priveşte cu repulsie către . Cerul e reprezentat în sensul credinţelor medievale. După o dedicaţie lirică. Aspiraţiile învăţatului se completează cu acele ale omului. Este invocat deci spiritul pământului. pe lângă oameni. a spiritului negaţiei. Se poate spune că Goethe a meditat şi a realizat poemul Faust. dar şi cea mai largă îmbrăţişare a întregii naturi şi vieţi. a cărui figură repetă pe plan umoristic. Tragedia lui Faust va fi deci realizarea pe pământ. care nu cunoaşte pasiunea nimicitoare a maestrului său. Poemul lui Goethe nu se referă direct la aceste evenimente.

eroul se lasă stăpânit de voluptate. unde demonii antichităţii s-au adunat pe pajiştele Tessaliei. Faust descinde în regiunea „mumelor". întruparea splendorii corporale. se afirmă o aspiraţie mai înaltă a sufletului. unde au apărut mai întâi germenii vieţii. lacom de plăcere. pentru a recunoaşte pe aceea a unui suveran absolutist. pe Manto. care.ele. Ca un alt Law. dar destul de expresiv. fiica lui Esculap. acuzată de crima de pruncucidere. noi aspiraţii şi doruri au luat naştere. Este ca un ecou întârziat al dificultăţilor în care s-a zbătut Franţa în epoca minorităţii lui Ludovic al XV-lea şi a regenţei. împăratul doreşte s-o vadă pe Elena. El aleargă să-şi ajute iubita. regina Spartei) cea mai frumoasă femeie care a trăit vreodată. încercând s-o cuprindă. Faust a fugit departe de locul în care a luat sfârşit tragedia Margaretei. dar o găseşte în închisoare. ca altădată Orfeu pe . trăindu-şi ultimele clipe. într-o nouă noapte valpurgică. făcând din Faust ucigaşul fratelui Margaretei. Dar ceea ce obţine Faust nu este decât reflexul Elenei. Dar înţeleptul Thales îl previne că viaţa nu poate lua forme statornice decât dezvoltându-se succesiv din elementul primar. în natura lui fecundă. Dimpotrivă. Experienţa plăcerii n-a învins sufletul lui Faust. întreabă de ea pe Sfinx. pentru a o răpi de acolo. pe înţeleptul centaur Chiron. splendoarea creaţiei aprinde din nou în el dorinţa de viaţă. Se găsea în apropiere curtea împăratului indicat fără o altă determinare. acolo unde se găsesc tiparele eterne ale realităţii. creează într-o fiolă o fiinţă vie. iubirea i se înfăţişează lui Faust în arătarea graţioasă şi inocentă a Margaretei. Dar pentru că în dragostea care se naşte între ei. Ariei îi cântă. un homunculus (aşa cum i se atribuise altădată şi lui Paracelsus). Faust se trezeşte la atingerea pământului binecuvântat al Greciei. Refugiaţi la vrăjitoare. Mefistofel a luat hidoasa înfăţişare a lui Phorkias. Mefistofel o retează. exprimate şi în scrierile naturalistice ale poetului. Homunculus doreşte să dobândească existenţă în lumea exterioară. în noaptea Sfintei Valpurgia. Ideile transformismului. cu mintea rătăcită. Când se arată frumoasa Galateea. Întinerit în bucătăria vrăjitoarelor. Când se trezeşte. înconjurat de bufoni. prin procedeele alchimiei şi ajutat de Mefistofel. din apa mării. Homunculus deţine o ştiinţă întinsă şi el este acela care arată ca dorul îl va ucide pe Faust. dacă acesta nu va fi îndrumat către însoţirea cu Elena. Dar Faust o caută mereu pe Elena. egoismul lui e învins. Sufletul lui se încinge însă de dorinţa posesiunii aceleia care întrupa armonia perfectă dintre spirit şi materie a lumii greceşti. noi năzuinţe. al lui Valentin. care-l conduce în imperiul umbrelor. Mefistofel se propune să găsească mijloacele de a birui greaua încercare a statului. până în pragul împlinirii pactului încheiat. fiola lui Homunculus se sparge de carul ei şi creaţia artificială a lui Wagner se risipeşte în mare. Faust îşi pierde conştiinţa şi Mefistofel îl readuce în vechea lui cameră de lucru. Eroul este deci transportat vrăjitoreşte în Grecia. incapabil să răspundă gravelor probleme ale statului asaltat de o criză financiară. pentru a o aduce pe Elena. reflexul inconsistent al Elenei se risipeşte. Este cufundat într-un somn adânc şi regenerator Spiritele îl mângâie. inspiră acest pasaj al poemului său. Dar când imaginea Margaretei i se arată din nou. Găseşte aici pe Wagner devenit un reputat savant. un om de mici dimensiuni.

oferindu-le ca jertfă zeilor. O mâhnire adâncă îl apasă pe Faust. ci către faptă. gustă delectarea unei clipe supreme şi cere clipei să se oprească. Corul final proslăveşte puterea îndurării. menit morţii timpurii. prin munca îndârjită a multor mii de oameni. teribila doamnă Grijă i se alătură din nou. Nevoia şi Grija. în aşteptarea soţului ei. transformate în nori. Acum. Îi porunceşte deci lui Mefistofel să-i mute pe bătrâni. cum îi propune Mefistofel. pornit cu armele împotriva lui. bătrânul orbeşte. care trebuia să vie de la Troia. şi tema aşa cum a fost primită din cărţile . când Euphorion prăbuşindu-se în zborul lui. Atunci se produce însoţirea lui Faust cu Elena. El nu vrea să devină un stăpânitor de ţară. îl transportă pe Faust în zbor. ci a unei năzuinţe menite să se continue în viitor. La capătul unui canal. Atunci îi apar patru arătări. * Dacă facem comparaţie între poemul lui Goethe. este însoţitoarea oricărei activităţi omeneşti. patru femei bătrâne în veşminte cernite: Lipsa. Faust rosteşte cuvântul rezolutoriu al pactului încheiat altădată cu Mefistofel. Din adîncimea nopţii lui. ca un alt Ikar. pe o înălţime de munte. Dar Mefistofel dă foc casei şi bătrânii îşi găsesc acolo moartea. Faust le închide uşa. Faust doreşte să-1 răpească furiei elementelor. o ţară înfloritoare. dar doamna Grijă îl urmează. în zare se lămureşte un ţinut mereu inundat de apele mării. Elena se refugiază la Faust. Sub suflarea Grijii. a cărui dezvoltare am schiţat-o mai sus în liniile ei cele mai generale. Dar cum Phorkias înspăimântă pe Elena şi pe însoţitoarele ei cu ameninţarea că Menelas se pregăteşte să le ucidă. valurilor. Elena dispare în acelaşi moment. Elena apare la Sparta. în stare să-şi satisfacă orice dorinţă. lemurele îl aşează în groapa pregătită mai dinainte. Euphorion. liber şi fericit care va trăi odată pe pământul smuls de el furiei. ţărmul inundabil a mării. Faust a găsit acum un teren propice pentru setea lui de acţiune. Mefistofel a pierdut prinsoarea. Sufletul lui Faust urcă în glorie cerească. se înalţă palatul lui.Euridice. construit pe locul mlaştinilor de altădată. Bătrânul s-a prăbuşit. Din vechea paragină a creat. Dar fericirea n-a fost pentru Faust recompensarea unei posesiuni. A ajuns acum moşneag centenar. a lui Menelas. în Germania. din care ia naştere un copil minunat. strecurându-se pe gaura cheii. a „eternului feminin" a iubirii care l-a mântuit pe Faust. Dar idila antică a iubirii cu Elena se sfârşeşte tragic. unde regina greacă ar putea găsi linişte şi siguranţă. În viziunea poporului activ. Veşmintele Elenei. Nu aspiră nici către glorie. când eroul a recunoscut că valoarea vieţii stă în faptă. Dar zarea îi este închisă de o colină pe care se găseşte bordeiul bunilor bătrâni Philemon şi Baucis (figuri şi nume împrumutate Metamorfozelor lui Ovid). pentru năzuinţa lui neostenită. îi dă ca feud. Vina. el îndeamnă pe muncitori să-şi sfârşească mai repede lucrarea. pe care Faust şi Mefistofel îl ajută să-1 învingă pe contra-împăratul (Gegenkaiser). care îi este prezentat ca un stăpânitor din nord. împăratul. în acţiunea pusă în slujba oamenilor. Faust a ajuns la punctul cel mai înalt al înnobilării firii sale. Prin unirea cu Elena. printr-o lume de simboluri.

se impun mai multe constatări. cu gheare. către stabilirea unei noi unităţi. animat nu numai de pasiunea cunoaşterii. concluziile lui morale se adună şi sensul existenţei omeneşti i se dezvăluie. fără de iluzii. Mefistofel crede că-l va putea câştiga pe Faust. Pentru a obţine o astfel de aşezare şi în urma unei lungi epoci de critică a vechilor instituţii. Faust este poemul experienţei omeneşti. Toate aceste trăsături ale caracterului lui Mefistofel lipsesc din creaţia faustică anterioară. dispare cu totul la Goethe. adică al omului creator. coadă şi coarne. format în condiţiile ascensiunii burgheze. aşa cum le-au produs secolele feudalismului şi ale absolutismului. Goethe l-a îmbogăţit cu trăsăturile curteanului. capabilă să pătrundă până la cele mai ascunse determinări egoiste ale acţiunilor omeneşti: umorul. în urma muncii de cultură a iluminismului. Dar în cadrul acestei esenţe generale a personajului. a unei noi împăcări a omului cu lumea şi cu societatea. Episodul Elenei. Mefistofel este spiritul răului. într-o scrisoare din 1839 către Friederich Graber. Goethe a pus în el psihologia mai multor secole". că în timp ce „Faust. a lui Hyeronimus Bosch. Diavolul nu mai este acum figura care concentrează în sine toate spaimele şi repulsiile omului medieval. Prin gura lui Mefistofel. Mai întâi. în economia generală a piesei. satisfăcută în cele din urmă prin acţiunea folositoare societăţii. al cărţilor poporane este un vrăjitor cu totul comun. ci prin acumularea experienţelor. Pentru că . latura grotescă a personajului. deoarece îi lipsesc elementele de înţelegere şi apreciere a omului consacrat creaţiei sociale. Faust este aici un caracter dintre cele mai nobile. un personaj plin de experienţă. Cu drept cuvânt putea spune Friedrich Engels. Mefistofel mi poate înţelege elanul lui Faust. iscusinţa şi ingeniozitatea lui sunt neîntrecute. dar şi de o năzuinţă atotcuprinzătoare. faţă de care toate creaţiile trecutului pe aceleaşi teme apar sărace şi schematice. naţiunile contemporane năzuiau către eliminarea acelor contradicţii. dar se înşeală. burghezia franceză săvârşeşte revoluţia ei. observă Engels odată (în articolul despre cartea lui Karl Grün asupra lui Goethe).poporane şi creaţia cultă anterioară. Era o vreme când faţă de numeroasele contradicţii şi conflicte care se aglomeraseră în orânduirea sociala a vremii. ci cu un curtean în costumul spaniol al absolutismului. cu o adâncire a semnificaţiei lor tipice şi cu o îmbogăţire a individualizării lor. Nu mai avem d e-a face aici cu figura subumană. poetul a revărsat batjocura lui cea mai amară asupra societăţii germane a timpului său. destul de dezvoltată în cărţile poporane. Conştiinţa lui se îmbogăţeşte treptat în cursul desfăşurării acţiunii. forţa din care se degajă îndrumarea bună şi folositoare oamenilor. toate figurile pe care Goethe le-a împrumutat tradiţiei legendare se înfăţişează eu o abundenţă a notelor constitutive. Acest episod întrupează un moment de seamă în dezvoltarea societăţii germane la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului următor. prezent în cărţile poporane şi la Marlowe. Unei adânci transformări a fost supusă şi figura lui Mefistofel. întruparea negaţiei. dobândeşte de asemeni o altă semnificaţie la Goethe. oferindu-i plăcerea şi puterea. nu prin instantaneitatea magiei. Tocmai pentru că este reprezentantul vechilor clase conducătoare. In general. cu o judecată sigură şi clară.

mare cititor al revistei Le Globe. societatea germană ar putea înlătura conflictele care o zbuciumau. însoţirea lui Faust cu Elena este simbolul aceleiaşi aspiraţii. la masă. susţinute de rezultatele ştiinţelor fizico-matematice. Elenă este dorită de către Faust numai pentru frumuseţea ei fără asemănare. aceea în care Goethe. Dar deşi Faust s-a înnobilat prin unirea cu Elena. drumul de viaţă al eroului. Hölderlin. Goethe a ţinut să ne arate că singura însuşire a idealurilor de armonie ale antichităţii nu este ţelul la care se pot opri popoarele moderne. se dovedeşte inapt să trăiască. par a avea pentru el im interes cu totul deosebit. organul saint-simoniştilor. „La Goethe. Saint-Simon arată că muncii moderne îi este rezervată conducerea societăţii viitorului. Faust a continuat deci. planeta noastră putea lua o altă înfăţişare. la data de 21 februarie 1827. Prin finalul său. a depăşit şi acest stadiu. a cărui lucrare despre Cuba şi Columbia a început. sinteza geniului nordic cu cel sudic. Ideea transformării planetei prin noile mijloace ale tehnicii ştiinţifice l-a preocupat adânc pe Goethe. Humboldt — spunea Goethe — a . Schiller. inspirat adică de antichitatea greacă. atât de semnificativ pentru un anumit moment al dezvoltării societăţii şi culturii germane. s-a înălţat cu o treaptă mai sus. De unde în cărţile poporane. Noile posibilităţi ale tehnicii. în legătură cu proiectul străpungerii istmului Panama. dar prin desfăşurarea mai departe a acţiunii lui. un pasaj de o însemnătate cu atât mai mare. A vorbit mult şi cu admiraţie despre Alexander von Humboldt. în mare progres de la Renaştere încoace. pentru a cânta frumuseţea senină a antichităţii sau pentru a o propune poporului german al timpului lor. Este vremea în care Schiller propune educaţia estetică a omenirii. Voss şi atâţia alţii înstrunează o liră greacă. de un poem neoumanistic. însuşindu-şi idealul de armonie al vechilor greci. după părerea comentatorilor. existau scriitori care credeau că pot obţine râvnita unitate şi împăcare a omului cu lumea şi societatea. către înfrângerea egoismului. că prin armonie estetică. El exprima astfel de idei încă de la începutul veacului al XIX-lea şi ideile lui n-au rămas străine de Goethe. au deschis omenirii perspective nelimitate în direcţia stăpânirii naturii şi a înălţării condiţiei umane. poemul lui Goethe este reprezentativ pentru noile căi ale omenirii. reproduce pe aceea atât de uimitoare pentru contemporani a lui Byron. Faust al lui Goethe aspiră către ea ca spre idealul armoniei perfecte. Prin tehnica şi munca modernă. Aceşti scriitori credeau că prin simpla înviere a idealului grec. Este vremea în care Winckelmann proslăveşte idealul grec. către înţelegerea sensurilor altruiste ale vieţii. Început ca un poem dominat de figura unui rebel şi a unui titan. De aceea Euphorion. o figură carp. notează Eckermann. copilul născut din însoţirea lui Faust cu Elena. mai bine adaptată nevoilor omeneşti.burghezia germană n-atinsese încă acelaşi grad de dezvoltare. cu cit el provine din răstimpul în care Goethe lucra 1-a partea finală a poemului său. şi acţiunea poemului. să o citească şi ale cărui vederi. pentru că poziţiile feudalismului rămăseseră puternice în dreapta Rinului. Există în această privinţă în convorbirile poetului cu Eckermann. continuă peste pragul acestei idile antice. omul german ar putea dobândi pierduta lui unitate cu lumea şi natura.

Legenda lui Faust era valorificată deci de Lessing din unghiul iluminismului. a cărui tendinţă de expansiune spre vest este vizibilă. dar lucrul nu mi-ar îi cu putinţă în timpul vieţii mele. încât mă îndoiesc de realizarea ei în actualele împrejurări ale Germaniei. îi este adusă eroului lui Goethe de viziunea poporului trăind pe ţărmurile cucerite de el printr-o operă de transformare a naturii. al căror preţ nu-l pol simţi cu adevărat decât aceia care trebuie să şi le apere în fiecare zi. rezultate incalculabile pentru întreaga omenire civilizată şi necivilizată. sensul suprem al vieţii devine pentru Faust creaţia. Acestea sunt însă rezervate viitorului. Astfel. Goethe valorifică legenda faustică din unghiul noii civilizaţii a muncii... * Ne-am ocupat de „semnificaţia" lui Faust. de felul în care răsfrânge .este însă mântuit pentru că descoperă. Este de presupus că acest stat tânăr. ca valoare supremă a vieţii. o dată cu aceasta. Aş dori să văd toate acestea. cu o mare cunoştinţă a lucrurilor. în contrast cu damnaţiunea care-l atingea pe eroii în toate prelucrările anterioare ale aceluiaşi motiv. Indiile Orientale şi Statele Unite. Este de prevăzut apoi că pe întreaga coastă a oceanului Pacific. Dar această întreprindere este şi ea atât de uriaşă. activitatea şi creaţia. s-ar obţine ca navele de orice mărime şi de orice încărcături să poată trece din golful Mexic în oceanul Pacific şi. care. Într-o astfel de operă se formează. Faust îşi merită mântuirea atunci când îşi lămureşte deplin această semnificaţie a vieţii. Faust al lui Lessing era mântuit pentru că. nu numai deprinderile de activitate ale unei societăţi. de dragul cărora ar fi vrednic de osteneală să mai trăiesc vreo cincizeci de ani". În sfârşit. munca productivă pusă în serviciul oamenilor şi executată de ei cu eroism. Ni s-ar părea ciudat ca Statele Unite că lase să le scape din mâini o astfel de operă. Sigur este însă că dacă s-ar izbuti străpungerea de care s-a vorbit.făcut. şi anume un canal care să unească Dunărea cu Rinul. aş mai vrea să văd un canal al Suezului. Faust al lui Goethe . poate recunoaşte în el un precursor. graţie cărora întrebuinţarea unora dintre curenţii aflători în golful Mexic ar putea duce la rezultate şi mai folositoare. după cum ne vesteşte Goethe. În această idee culminează şi gândirea. Mi-ar plăcea să fiu martor al acestor trei evenimente. şi alte propuneri. dar şi acea iubire a libertăţii şi a vieţii. de ideile lui. să apară treptat foarte importante oraşe comerciale în scopul schimbului dintre China. adică al epocii de cultură pentru care valorile umane cele mai înalte decurgeau din raţiunea teoretică. Am arătat că i se datoreşte lui Lessing ideea mântuirii lui Faust. ca şi lungul drum al experienţelor lui Faust. proiectată de altfel în perspectivele viitorului. unde natură a şi format cele mai largi şi sigure porturi. în ciuda rătăcirilor sale se orientase totuşi după instinctul si pasiunea cunoaşterii. Ideea transformării naturii a stăpânit deci cu putere spiritul lui Goethe în perioada bătrâneţii lui. va lua în posesiune şi va popula peste treizeci sau patruzeci de ani şi întinsele regiuni de dincolo de Munţii Stâncoşi. Suprema clipă a fericirii. Aş mai dori însă ceva.

Şi el este şi un poem epic. Goethe a protestat odată împotriva acelora care căutau în Faust o simplă concepţie abstractă a minţii. de multele sentimente care trec prin sufletul lui. una singură dintre experienţele eroului. ca poet. printr-o vie înfăţişare a lor şi să fac ca şi alţii să primească aceleaşi impresii. şi deloc impresii vii. deşi n-a pornit de la o abstracţiune. Poemul lui Goethe se apropie. şi luminate deplin prin experienţele următoare. de relaţiile lui cu alte fiinţe şi de conflictele apărute în aceste împrejurări. Apărându-se împotriva înţelegerii unilaterale a operei sale. de sute de feluri. Am primit în interiorul meu impresii. sfârşeşte cu eşecul tragic al idilei cu Margareta. Prima parte a poemului s-a putut numi deci tragedia Margaretei şi această parte a fabulei faustice s-a bucurat de râs-pândirea cea mai largă. Faust nu este totuşi o scriere teoretică. pactul cu Mefistofel. reducând-o la câteva idei generale. Faptul că poemul se încheagă dintr-o succesiune de episoade îi adaugă şi un alt caracter. căderile şi înălţările sale. de misterele şi moralităţile evului mediu. mulţimea figuraţiei şi a episoadelor. pline de viaţă. să tind către întruparea unei abstracţiuni. îl înrudeşte cu această formă dramatică prezenţa elementului supranatural şi a celui alegoric. poetul îi spunea lui Eckermann: „N-a fost intenţia mea. aşa cum o imaginaţie vie mi le oferea. Ca poet n-aveam altceva de făcut decât să le rotunjesc şi să le dezvolt în mine. Faust trebuie citit ca o dramă. ci un poem. atrăgătoare. Chiar acolo unde figuraţia dramatică la forme simbolice. atunci când aud sau citesc ceea ce le înfăţişez eu. Tragedia Margaretei este un simplu episod. apărute imaginaţiei. Faust reprezintă totuşi cazul unui om care a putut fi mântuit graţie neîncetatei lui strădanii de a depăşi gravele lui rătăciri. Goethe îi lămurea lui Eckermann că." În aceeaşi convorbire. si anume impresii sensibile. N-ar fi ieşit nimic de seamă — a adăugat Goethe — dacă aş fi înşirat o viaţă atât de bogată şi felurită pe subţirele fir al unei singure ideii" Cititorul trebuie să se ferească deci de înţelegerea schematică şi rece a operei lui Goethe. de rătăcirile. începutul călătoriei şi noaptea Valpurgiei. când puterea şi înaltul ei înţeles stau tocmai în adevărul şi căldura imaginilor sale.anumite procese ale societăţii germane din vremea lui si ale întregii culturi ulterioare. prin aspiraţia către ceva mai bun şi mai înalt. Faust este înfăţişarea dramatică a unei vieţi omeneşti. conţinutul uman al poemului nu este mai puţin bogat şi răscolitor. Am spus că Faust este un poem dramatic. La 6 mai 1827. marile monologuri ale lui Faust. . Ideile amintite nu sunt decât latura tipică şi generală a unor imagini particulare şi concrete. variate. mai ales după ce libretiştii francezi Carre şi Bărbier au compus textul pentru care Gounod a scris muzica lui de operă. nu ca din expunerea unei dizertaţii. dar şi ca o compoziţie aparţinând altor genuri literare. Este limpede însă că prezentarea fragmentară a lui Faust prilejuieşte nu numai o înţelegere incompletă dar şi eronată a poemului. Cititorul ia cunoştinţă de ele. ci prin acelaşi act al spiritului prin care cuprinde unele întruchipări ale fanteziei poetice. după prologul din cer. ca formă dramatică. Semnificaţia generală a poemului lui Goethe nu rezultă cu toată forţa decât pentru cititorul sau spectatorul care se lasă mişcat de luptele lui Faust. împrumutate lumii antice sau creştine. Partea întâi a tragediei. completat.

fac parte dintre realizările cele mai de seamă ale liricii moderne. Sfârşitul poemului nu este atât soluţionarea unui conflict. cât mai ales de dinamismul lui moral. cântecul alternat al lui Faust şi Mefistofel în timpul zborului lor prin văzduh.Desfăşurarea acţiunii nu este determinată atât de conflictele eroului. Omisiunea articolului. Momentele lirice sunt de asemeni foarte numeroase în Faust. în cârciuma Auerbach. Uneori întâmpinăm hexametrul. de la sublimul tragic la ironia muşcătoare şi umorul cuminte. Faust este deci nu numai o dramă. în ciuda acestor greutăţi. fiind de fapt o mare operă dramatică. până la cucerirea sensurilor ei supreme. preferate pentru conciziunea lor superioară. Citirea poemului lui Goethe cere numai atenţie sporită şi reflecţie şi răsplata acestei aplicaţii apare întotdeauna în forma cuprinderii unui adevăr limpede şi adânc. sub masca lui Phorkias. ca şi intervenţiile satirice ale lui Mefistofel. se poate spune totuşi că exprimarea lui Goethe nu este niciodată obscură în sensul că ideea astfel comunicată n-ar fi riguros gândită. Versul se lungeşte sau se scurtează după natura ideii exprimate. însoţit de un refren. pretutindeni cu o preferinţă acordată acelei exprimări concise şi lapidare. dar şi o epopee. Forma poemului devine astfel modalitatea în care îi apare cititorului . care conduce înfăţişarea unui destin omenesc prin toate marile experienţe ale vieţii. de luptele lui. scriitorul foloseşte cu mare abundenţă pronumele şi conjuncţiile ca termeni de legătură între propoziţii. lirică şi satirică. astfel. corurile care însoţesc ascensiunea cerească a lui Faust şi atâtea altele. balada regelui din Thule. n-atinge aceeaşi varietate. cântecul Margaretei la vârtelniţă. de pildă în scena cu şcolarul lui Faust. Marii extensiuni şi bogăţii a acţiunii îi răspunde şi neobişnuita varietate a debitului poetic. poate cu excepţia Divinei Comedii a lui Dante. de la vorbirea patetică la aceea realistă. poetul recurge adeseori acum la construcţiile infinitivale şi participiale. Ideea genurilor literare şi norma clasică a purităţii lor era o prejudecată perimată în epoca în care Goethe îşi scria poemul şi. Corul spiritelor. sau scurtul vers popular. aceeaşi forţă de expansiune a genialităţii poetice în multiplicitatea manifestărilor ei. ca al lui Achile în Iliada şi al lui Ulise în Odiseia. în scenele antice. al paznicului Lynceus. Nici o altă operă literară a popoarelor moderne. cuvintele compuse. derivaţiile neobişnuite şi unele formaţii personale sunt alte caracteristici ale stilului lui Goethe. cântecul lui Ariei. grupate în monologuri întinse. Din punctul de vedere al genurilor literare. în strofa lirică de patru versuri sau succedându-se cu sprinteneală ca replice ale dialogului dramatic. în timp ce în proza lui. în convorbirea cu Marta Schwerdtlein. care uneori îngreuiază înţelegerea poemului. cât împlinirea unui destin. Idila Margaretei şi a Elenei completează tabloul liric al poemului. Această varietate. Marea varietate a expresiei goetheene se vădeşte şi în bogăţia de forme a versificaţiei lui. predomină însă pentametrul iambic cu rime împerecheate sau încrucişate. această multiplicitate corespund acţiunii atât de întinse a poemului. Faust le întruneşte pe toate. şi în atâtea alte împrejurări. balada puricelui la curtea împăratului. epică. eu multe forme ale exprimării populare şi familiare. care a transformat atâtea din versurile lui Faust în maxime de mare circulaţie. în stanţe.

cântecul ce-ncerc a spune. tânguirea mai repetă Al vieţii labirintic mers rătăcitor. Prin faţă-mi trec atâtea umbre dragi şi vii. Aşa cum răsăriţi din negură deodat'. Soricu şi Laura Dragomirescu.putea-voi oare? Mai este sufletul visării aplecat? Vă îmbulziţi.acum . Macedonski (începutul poemului). 'naintea mea s-au stins de zor. Pagina 32 Cei ce cândva de stihul meu se bucurară. tinereşte. Adânc mişcat se simte pieptu-mi. transpusă în limba noastră. întâiele.U. Azi neştiută e mulţimea ce aude Durerea. Pe rând ecoul cel dintâi s-a destrămat. S-a risipit înghesuiala prietenească. TUDOR VIANU Pagina 31 <titlu> Închinare V-apropiaţi din nou. pierduţi le-au ascultat. figuri şovăitoare. Ei bine. Cari ochiului de timpuriu s-au arătat. T.marca bogăţie şi viaţa atât de intensă a poemului. Ei cari. Sub noul veşmânt. Lucian Blaga dă acum o nouă versiune. După tălmăcirile lui Al. adăstaţi prin preajmă. # Icoane-aduceţi voi din zile fericite. . Ion Gorun (partea întâi). # Cei duşi nu mai aud cântările din urmă. Şi pomeneşte de cei buni. una din operele cele mai reprezentative ale geniului poetic modern. cari de norocuri Crunt înşelaţi. traducerea poemului lui Goethe este menită să-şi găsească alţi mulţi cititori. Tălmăcirea lui Faust a fost o problemă care a ispitit de mai multe ori pe poeţii români. Să-ncerc a vă reţine . De adierea vrăjii ce vă însoţeşte. Durerea-nvie. Asemeni unei vechi legende-aproape stinse Apar întâile iubiri şi prietenii. bucuroşi desigur să afle.

Poetul teatrului. plin de tâlc. cântarea-mi sună. Mulţimei vrem pe plac să-i fim. Pagina 34 . Asemeni harfei lui Eol. care de-atâtea ori. vede-se ca-n depărtare. înghesuindu-se şi dând din coate Să-ţi taie drum prin poarta-ngustă. Daţi-mi sfat. ca mai nou oleacă Să pară totul. # Uitat de mult. Şi fiecare-o sărbătoare speră. în neajuns Şi la necaz alăturea mi-aţi stat. Pagina 33 <titlu> PROLOG ÎN TEATRU Directorul. Iată-i pe toţi acuma din sprâncene ridicând. îndeosebi fiindcă ea trăieşte Şi în acelaşi timp ne lasă să trăim Şi noi. blândă. de mai trăiesc pe lume. unde s-adună Înalte duhuri. e scena gata. Cu nerăbdare un spectacol aşteptând. Ţăruşii-s puşi. Severa inimă devine moale. mă prinde-un dor din cale-afară De-acel tăcut şi grav tărâm. şi lacrimi. Actorul comic <titlu> Directorul Voi doi. Şi ce-a pierit. aievea e ca o izbândă. Să-mi spuneţi ce nădejdi legaţi De-ncumetarea noastră. Ce e de faţă. Dar a citit grozav de multe. Fiori mă iau.Rătăcitori ei sunt. Cum o aducem. dar să şi placă? E-nvederat că-mi face mare bucurie Să văd mulţimea cum o ia către baracă. lacrimi printre gânduri. Ce-i de făcut prin ţările acestea. şi-n nehotărâte tonuri. Ştiu ce-ar dori norodul să asculte: Perplex ca astăzi însă n-am fost niciodat'! Cu bunătăţi norodul n-a fost răsfăţat.

şi ei ceva. Un mucalit doreşte-un mare cerc Spre-a-1 zgudui cu-atât mai cert. Unde iubirea. Dar adevărul niciodată nu se pierde. Şi că se-ncaieră pentru-un bilet pe mine Ca-n timp de foamete pentru o pâne. Ce străluceşte e sortit să ţină-o clipă. mă prinde doar sfială. de poţi. Ce buza doar sfios şi-a murmurat. de a vedea învălmăşeală Ce fără voie ne atrage în vârtej! Mă du.E-nvederat că-mi face mare bucurie Să văd că încă-n plină zi. Pagina 35 . dumnezeieşte. Cu gloata pestriţă aşa de-a dreptul Face minuni numai poetul. prietenia. Cine atunci celor de faţă le-ar mai face haz? Cred că o veselă persoană. Şi-ades. De forţa ei sălbatică şi mare. la ea-ţi stă gândul? Să presupunem că şi mie azi Posteritatea mi-ar umbla prin cap. te rog. la ora patru. Un rod desăvârşit se vede. Ce pare-a izbândi. <titlu> Actorul comic Posteritatea ! Vai. Mulţimea-şi face loc spre casierie. ori şi cum. <titlu> Poetul O. Glumind dacă te-arăţi pe undeva. Un rod dau inimii. ceea ce din profunzimi de piept răsare. ca-n poveste. Acolo unde bucuria pură înfloreşte. nu-mi vorbi de-acea mulţime ! Privind la ea. Daţi drumul fanteziei. Fiţi bravi şi oameni cumsecade. Pot să însemne. spre treptele celeste. doar după ce-a răzbit prin ani. un băiat de treabă. e înghiţit de-o clipă. Mă apără. Ale norodului capricii nu te-or supăra. Ah.

zănatice! <titlu> Directorul Fă-ndeosebi să se întâmple multe. dă multora ceva. pe voie iese.Ale ei coruri. precum văd. şi le-o dai în seamă. La ce folos să le prezinţi un tot. Încât norodul năucit Să caşte gura. Ne vin atâţi din cei care-şi găsesc Deplina desfătare rumegând jurnale. dă-o-n piese. Când dai o piesă. Nu fără-ntorsături. Priviţi odat' cu gânduri treze Cine sunt cei pentru cari scrieţi. . Cât de nedemnă de-un artist adevărat? La dumneavoastră. Să dai întreaga trudă. peste cap. în ciudă. ce vrea cu trecere să fie. Căci masa o convingi numai prin masă. Şi fiecare pleacă mulţumit acasă. ce-i convine. Când publicul. Un astfel de ghiveci. asta îţi sporeşte vaza Şi repede devii un om iubit. Să fie auzite! însă. De la ospeţe alţii vin sătui. Cine dă mult. vin ca să vadă. Dacă acesta e mânat de plictiseală. Cei care vin. rogu-mă. încă nu-i gata. agale. Curiozitatea doar i-a-naripat. ceea ce e trist din cale-afară. Aşa e bine. ţi-1 destramă? <titlu> Poetul Nu bănuiţi ce proastă e atare meserie. sub ochi. raţiune. Dacă se ţes. Pagina 36 La noi s-adună toţi ca la un bal mascat. pasiuni sălbatice. destule întâmplări. e o maximă. <titlu> Directorul Mustrarea nu mă stinghereşte. Din toate îşi alege fiecare. Îşi va alege şi unealta cea mai bună. negreşit. Un om. Şi.

Cine atunci împarte curgătorul şir. cu tâlc grav arzând. Când lucruri. frumos. Un joc de cărţi. Numai de dragul vostru. îngrămădite le fiinţe Confuz răsună ca într-un pustiu. jertfă bucuriei? Cine-mpleteşte frunze fără-nsemnătate Să facă o cunună vredniciei? . ce din piept răzbate Şi-n inimă absoarbe zările de sus? Când Firea. Ce vă încearcă? încântare sau durere? <titlu> Poetul Cătaţi-vă o altă slugă. dreptul de om. pasionat şi cu temei. Nebunilor. La ce visezi. Cine-1 închipuie pe câmp trecând? Cine împrăştie corole. primăveri. Contribuie la joc fără de leafă. răsucind nepăsătoare. împodobite până-n ceafă. şi tot mai multe! C-atunci nu rătăciţi. Pe toate căile iubirii. Pe care firea i 1-a dat. De ce mai canoniţi suava muză? Vă spun: daţi mult. Iar altu-o noapte de orgie cu femei. poete. gologani? Priviţi-vă patronii mai de-aproape. viu? Cine-i acela care cheamă. Pe jumătate-s reci.pe stingher Să se unească cu obştescul cer Spre a cânta-n sublime-acorduri? Cine furtuna o preschimbă-n patimi? Amurgul. Cătaţi a ameţi pe oameni. Căci anevoie o să-i mulţumiţi. dacă-l recunoaşteţi. pentru un scop ce nu v-amuză. Ca să pulseze ritmic. cum se cere. şi ursuz. mai jos! Oare poetul trebuie să-şi piardă înaltul drept al său. de pe tronul tău? Cine-ţi aduce-n casă veselie. Sileşte nesfârşirea firului pe fus. Viseaz-acolo unul.Cucoanele. măreţ. şi toţi o să v-asculte. pe jumătate grosolani. ca un păcătos? Prin ce stârneşte el în inimi bucurie? Prin ce învinge el orice stihie? Nu prin suprema armonie. undeva.

Li se stârneşte-n inimi una-alta. te trezeşti cu un roman. Norocul creşte. şi cu el potrivnicia. puţini îl ştiu. Cel matur tot nemulţumit rămâne. căci el devine. revelată în poet. veşnica dreptate? Cine uneşte zeii. Te vezi apoi pe-ncetul îndemnat. e-nteresant. de iubire. după care Cu sete publicul se bate. Să dăm şi noi asemenea spectacol! Luaţi din plin viul uman! Toţi îl trăiesc.. Multe tablouri pestriţe-n mişcare. Când flori rupeam prin văi o mie . Când prinzi de veste. Erori . Când un izvor năştea fără-ncetare Cântări atâtea. gata-a râde. Sunt gata-a plânge. Dar mai putină claritate.Cine asigură Olimpul. Şi vede fiecare cum îl poartă firea. S-adun-atuncea tinerii uimiţi S-asculte revelaţia. Ei mai cinstesc avântul şi-amăgirea. Şi inimi gingaşe vor bea O hrană melancolică din ea. ce vi s-au dat? De ce să nu le puneţi în mişcare Precum o aventură de iubire câteodat'. şi simţi şi stai. ce-o dăruiţi. cu cuvânt încet? A omului putere..? Te întâlneşti cu cineva. Mulţumitor e tânărul. Pagina 38 <titlu> Poetul Redă-mi atunci acele timpuri Când însumi mai eram în devenire. Oriunde-1 prinzi. <titlu> Actorul comic De ce atunci n-aţi face uz De mândrele puteri. Când negura-nvălea tărâmul Şi-un mugur promitea minuni.duium şi-un strop de adevăr Alcătuiesc o băutură.

Plăceri găseam în amăgire. cred destulă vorbă. Pagina 39 Schimbarăţi multe complimente. Redă-mi adânca fericire. prietene. chinul. Neapărat. Când după dansuri în vârtej Mai stai la chefuri câteodată. Să rătăciţi după o ţintă în dulce vrajă. E noapte. fierbeţi-mi-o în căldare. Căci vârstă nu ne dă-n copilării. Să văd aş vrea-n sfârşit şi fapte. <titlu> Directorul Făcurăţi. începeţi. ura. Dar zilele nu-s de pierdut. Aştept s-o faceţi. N-aveam nimic şi totuşi multe. ea nu-i apare. Ci ne găseşte numai tot copii. când duşmani te atacă. pentru cei Ce-s mai în vârstă! Vă cinstim. nu ai să faci nici mâne. Când o cunună te îmbie S-alergi spre ea. Când cu putere fetele iubite Te mai dezmiardă câte-o leacă. să iei răsplată. tu ai nevoie. Cu tinereţea laolalt'! <titlu> Actorul comic De tinereţe. Vreţi atmosferă sufletească? Şovăitorului. Ce dorim? Am vrea să bem o băutură tare. Poeţi de sunteţi. domnii mei. O datorie este. nesfială. .Şi le-azvârleam după lăstuni. Vreau ceva de folos. Pentru atâţia. Porniri spre adevăr înalt. Ce nu faci azi. Redă-mi iubirea. cum vă ţineţi. Dar să-ncercaţi ştiuta strună Cu graţie şi cu-ndrăzneală.

Pagina 41 <titlu> PROLOG ÎN CER Domnul. Şi arătaţi cum drumurile cad Din cer prin lume până-n iad.Prilejul prindeţi-1 de chică. <titlu> Rafael Prin zvon de sfere înfrăţite1 Planete. pământul Şi-le arată. sforărie. Şi toate faptele-s înalte. fiare. Nu le cruţaţi! Fiţi cu răbdare Şi folosiţi din plin luminile cereşti. Atunci nici el n-adastă mut. ce se poate. Şi stânci şi mare sunt răpite În veşnice rotiri de sfere. crugul mare. Lumini de rai şi nopţi profunde. Zbătându-se-nspumată marea Pe stânci se-nalţă cu putere. Să istoviţi pe scena-ngustă Creaţiunea-ntreagă. făcând schimbul. S-aude ca un mers de tunet Cutreierul din totdeauna. focul. <Notă> . soare. Avem la îndemână toate cele: Sunt stânci aci. Apoi Mefistofel. Nu ne lipsesc nici apa. Cetele cereşti. prospecte. sună-ntr-una. şi le-ascunde. Cei trei arhangheli vin în faţă. Maşini. pe rând. Pe scenele acestea de prin ţară Încearcă. fiecare. C-avem prisos bogat de stele. Şi se urmează. Arhanghelii-şi sporesc puterea Cum stau la toate a privi. şi păsări. Măreţe sunt ca-n prima zi! <titlu> Gavril Splendorile. Luaţi-l numai cu-ndrăzneală.

N-aş şti să-ţi spun despre planete. cum te-apropii înc-o dată Şi ne întrebi pe cei de-aci cum ne găsim. Şi de-al meu patos tu ai râde. Dar căreia folos îi trage numai spre a fi Mai bestial ca orice bestie-n pustii.ciudat din cale-afară este.).n. <titlu> Tustrei Arhanghelii-şi sporesc puterea. pustiirea Deschide trăsnetului cale. Iată-m-acuma şi pe mine Amestecat în marea ta servitorime.Viziunea astronomică ce se desfăşoară aici nu este nici ptolemeică. dacă-mi îngăduiţi cuvântul. Piticul zeu al lumii din tipar nu-şi iese. El zilele neîndoios şi le-ar trăi mai bine De nu l-ai fi-nzestrat cu-acea lumină-amăgire. Mă ierţi. Dacă de râs de mult nu te-ai fi dezvăţat. El seamănă. </Notă> Pagina 42 <titlu> Mihail Furtuni aleargă-n mare vuiet Când pe uscat şi când pe ape. lume. Domolul mers al zilei tale. Pe care raţiune s-o numească el mai ţine. vreo poveste. o Doamne. Ţâşnind în flăcări. nu mă pricep la vorbe-nalte. nici copernicană. Cu furie stârnind efecte Ce preajma nu le mai încape. Ea corespunde mai mult concepţiei lui Philolaus din şcoala pitagoreică (secolul al V-lea în e. Şi ca în prima zi . Dar solii tăi cinstesc. Cum bucuros de obicei tu mă vedeai şi altă dată. Văd doar că oamenii-s cuprinşi de chiri şi cazne. Doamne. Adâncu-ţi nu-l pot iscodi Şi toate faptele-ţi înalte Măreţe sunt ca-n prima zi! <titlu>Mefistofel O. Chiar dac-aş fi de cercul ăsta defăimat. .

. <titlu> Domnul Cunoşti pe Faust? <titlu> Mefistofel Pe doctorul? <titlu> Domnul Pe sluga mea ! <titlu> Mefistofel Într-adevăr! Vă este slugă el în chip aparte. Pământului suprema. Şi cel puţin dacă în iarbă şi-ar lungi popasul. <titlu> Domnul Nici astăzi tu n-ai altceva a-mi spune? Mereu vii numai să cârteşti anume? Nu-ţi este pe pământ nimic pe plac? <titlu> Mefistofel Nu. Curând l-oi îndruma spre lămurire. <titlu> Domnul Dacă acum el numai tulbure-mi slujeşte. De oameni mi se face milă. Doamne. Şi cerului el cele mai frumoase stele-i cere. nu. în orice băligar îşi bagă nasul. Că-i nebun. Cântându-şi iar în iarbă vechiul cântec. Dar nu.Cu una din gângăniile-acele cu prelungi picioare Pagina43 Ce zboară-ntr-una şi tot cad pe pântec. nu mă-ndur prin ani Să-i pun şi eu la chin pe-acei sărmani. ultima plăcere. îşi dă el însuşi seama. Apropiere nu-i şi nici o depărtare Să-i mulţumească pieptul ars de frământare. Nu-s pământeşti nici hrana şi nici băutura. pe care-ardorile tot mai departe Îl mână. E rău acolo şi nu tac. Ăstui scrântit.

<titlu> Domnul Cât va trăi acolo pe tărâmuri. <titlu> Mefistofel Faceţi prinsoare? Pe-acesta o să-1 pierdeţi. îşi dă de drumul drept prea bine seama. îmi merge ca motanului c-un şoarec. cum te pricepi. eu Nu-ţi pun oprelişte în nici un fel. Mai mult Decât orice iubesc obrajii proaspeţi. Pe drumul tău în jos. Căci rătăceşte orice om. ce după fire Le va purta un pom care-nverzeşte. După vrerea ta să fie! Abate acest duh de la izvorul său de obârşie Şi du-l de vei putea. plini. Pagina 45 <titlu> Domnul . <titlu> Mefistofel De-ar fi aşa ! dar nu durează prea-ndelung. Precum străbunu-mi. Dar ruşinat să stai. când îţi va fi să recunoşti. Dacă dorita ţintă îmi ajung Să nu-mi precupeţiţi triumful împlinit! Ţărână să mănânce. De-mi daţi înalta învoire Să-1 duc pe drumul meu încetinel. cât timp cu zel se străduieşte.Pagina 44 Cunoaşte grădinarul florile. <titlu> Mefistofel Vă mulţumesc: deoarece cu morţii Nu-mi fac de lucru bucuros. Că omul bun. <titlu> Domnul Ei bine. chiar adumbrit de patimi. şarpele vestit. cu plăcere chiar. pe drumul ce-1 cunoşti. În faţa rămăşagului nu mă cuprinde teama. Pentru un hoit nu ies în faţa porţii.

boltită. ah. dreptul. Şi iată-mă acum un biet nebun. . <titlu> Faust Am studiat cu râvnă. stă pe scaun la masa de scris. Nu am urât fiinţele de seama ta. Cuminte ca şi mai-nainte. deşi diavol. De-aceea bucuros îi dau părtaş pe unul care-aţâţă. vreodat'. Şi din păcate chiar teologia. ce lucrează ca etern să dăinuiască. adevăraţii. Şi printre duhurile care neagă Cel mai uşor eşti tu de suportat. <Notă> Domnul se adresează aci îngerilor într-un fel „păgân‖.Să nu te-mpiedice nimic de-a fi şi-atuncea liber. Odihna el prea grabnic şi-o doreşte. neliniştit. E prea drăguţ din partea unui mare domn Cu dracul însuşi să vorbeasc-atât de omeneşte. Faust. Să vă înlănţuie-n suavă dragoste cerească ! Şi ceea ce şovăitor pluteşte-n arătare Voi să-ntăriţi durabil. arhanghelii se risipesc. filozofia Din scoarţă-n scoarţă. cu înfăţişare gotică. Pe unul care.) <titlu> Mefistofel Din când în când eu pe bătrânul bucuros îl văd Şi mă feresc s-o rup cu dânsul duşmăneşte. </Notă> <titlu> Partea întâi a tragediei Pagina 49 <titlu> Noapte O încăpere înaltă. nevoit e să creeze. Arzând de zel. medicina. ceea ce arată cât de liber utilizează Goethe motivele mitologiei creştine. Activitatea omului atât de lesne lâncezeşte. Dar voi. în gândiri-tipare! (Cerul se închide. Voi bucuraţi-vă ! Bogatele frumseţi din plin vă ospăteze Şi devenirea. voi fii de zei1.

C-aş şti ceva deplin eu nu-mi închipui Şi nu mă amăgesc că aş putea Pagina 50 Să-ndrum pe alţii sau să-nvăţ pe cineva. Să spun ce nu ştiu. În schimb nici bucurie n-am pe lume. # De m-ai vedea tu. Lună plină. Un câne n-ar putea să mai trăiasc-aşa. Îmi port de nas discipolii De-a curmezişul sau în cerc. Şi văd că nu putem să ştim nimic. Lăuntric să cunosc prin ce se ţine universul. ce-i drept.În faţa semenilor sunt magistru sau chiar doctor. Să văd puterile. Să nu mai fiu silit. Nici cinste şi nici slavă pe pământ. . De-atâţia ani înţelepciunea o încerc. dacă m-aş putea plimba Pe măguri în lumina ta. Cu duhurile prin livezi Pe lângă peşterile verzi! Eliberat de chinurile minţii. Nu am nici bunuri. În chinul meu ultima oară. zbuciumându-mă-n acelaşi loc. Peste hârtii şi cărţi. Şi nici de iad' şi nici de dracul teamă nu mi-e. Amărăciunea-mi arde inima în piept. Din astă pricină m-am închinat magiei. Durerea-mi nu ţi-a fost străină. Seminţele1 a toate să le ştiu. Să nu-mi încurc printre cuvinte mersul. grămătici şi popi Toţi împreună: scrupule şi îndoieli În cuget nu mi se adună. eu. cu fruntea în sudoare. când mă-ntreabă fiecare. doctori. mai breaz şi mai deştept Decât acei magiştri. pe-ndelete Nădăjduit-am prin a duhului putere şi cuvânt Să mi se dezvălească vreunul din secrete. nici argint. # O. cu prietenie Îmi apăreai în noaptea mea târzie. De-atâtea ori plivind la tainicul tău foc Vegheat-am. Sunt.

Iar cina natura te îndreaptă. Prin geamuri zugrăvite ea străpunge. scrisă. ca de osândă? În care chiar lumina cerului doar tulbure ajunge. pe care alchimiştii le vedeau sub forma unor „seminţe". Împresurat de tomuri sunt. de unelte Gospodăreşti aduse din străbuni anume. de-aş putea pe plaiu înalt În rouă firii să mă scald! # Dar vai! Mai sunt în închisoare încă? În astă gaură de zid. Înţelegând cum duhul altui duh vorbeşte. # Ridică-te şi fugi! Afară-n larga zare! Această carte plină de secrete De Nostradam1. de funinginea ştiinţei. O. </Notă> Pagina 51 Această încăpere afumată Încinsă cu hârtie pân' la bolta ei înaltă. golindu-se de sânge Şi-umplându-se de teamă? Şi de ce Durerea. <Notă> Prin „seminţe" Faust înţelege „cauzele" lucrurilor. el însuşi. Roase de molii şi de praf acoperite. Nu-ţi este îndeajuns o îndrumare? Ai să pricepi din ea al stelei mers în zare. o stavilă îţi e? În locul veşnicei naturi. de teancuri învechite. De instrumente plină. unde stai Împrejmuit de sticle şi retorte. Aceas-ta-i lumea ta! Asta se cheamă lume! # Şi mai întrebi cum inima se strânge În pieptul tău. Pe tine te-mpresoară-n mucegaiuri Schelete doar. încercându-te. de dobitoace şi de om. în care Ne puse Dumnezeu ca sub un verde pom. .De fumul. Naturalistul magician Paracelsus (secolul al XVI-lea) vorbea despre semina rerum (seminţele lucrurilor). Puterea sufletului se deşteaptă.

A fost un zeu cel ce a scris astfel de semne. 2. cum se-aleg! Puterile cereşti. # Spectacol făr-asemănare! Vai. tot coborând şi iar suind. # Ce voluptate din ce văd îmi vine Prin simţuri.Zadarnic o gândire seacă Aici sacrele semne-ţi lămureşte. discipole. </Notă> Ce-mi ogoiesc tumultul dinăuntru. Ce-mi umplu inima de bucurie. fără mâhnire Şi scaldă-ţi pieptul în aurorele deschise!" (El priveşte semnul îndelung. Din ceruri se perindă la pământ Cu aripi binecuvântare-mprăştiind Şi armonie-n lume răspândind. Voi. prin toate dintr-o dată! O fericire tânără şi sfântă simt Suind cu foc prin nervii mei. ah. prin vine. Natură infinită? . care a publicat în 1555 o cărţulie: Les vrayes centuries et propheties. Ridică-te. Ce-mi dezvălesc în tâlcuri tainice şi demne Jur împrejur puterile naturii1? Sunt eu un zeu? Lumină mi se face mie. unu-ntr-altul. Doar mintea ta şi inima-s închise. Michel de Nôtredame (1503. Găleţi de aur una alteia-şi întind. <Notă> 1. În trăsăturile acestea pure Natura însăşi în puterea ei se dă pe faţă. Acu de-abia pricep a înţeleptului2 povaţă: „A duhurilor lume nu-i ascunsă. Prin semnul macrocosmului Faust înţelege o schiţă schematică a universului. dar numai un Spectacol pentru dorul meu amarnic ! Unde te prind. spirite.1566). astrolog francez. Nostradamus.) # Cum toate se-ntreţes spre un întreg Şi lucrurile. pe lângă mine când plutiţi. Răspundeţi-mi. de-ar fi să m-auziţi! (Deschide cartea la întâmplare şi vede semnul macrocosmului2).

întreagă. Spre noi trăiri în ceaţa Acestei nopţi simţirile mi se aprind. Arată-te! Simt cum din inimă-mi se rupe o fâşie. un suflet. 2. tu-mi eşti mult mai aproape. duh implorat. Şi pământului i se atribuia un suflet. 3. Paracelsus vorbeşte despre un archeus terrae. Cu inima. şi chiar Giordano Bruno admitea o anima terrae. Te simt în preajma mea. Simt îndrăzneală să m-avânt în lume. fiecare. au existat o seamă de filozofi care credeau că corpurile cereşti ar avea. În epoca feudală. dar s-ar putea ca Goethe să se refere şi la naturalistul mistic Jacob Bohme. ca şi în antichitate. Văd ca un abur.Unde. Puterile în mine mai înalte cresc. </Notă> Pagina 53 Cu totul altfel acest semn mă mişcă. De care-atârnă ceruri şi pământ. Înţeleptul la care se referă Faust ar putea să fie Nostradamus. mă dau ţie! Să mi te-arăţi! Chiar dacă-n preţ ai cere viaţa! . Roşii raze dintr-o dat' Zvâcnesc în jurul frunţii mele. Deasupra-mi cerul se-nnorează — Şi luna luciul şi-l ascunde — Se stinge lampa fumurie. şi adie Din bolţi ca un fior Ce mă pătrunde. Spre care pieptul năzuieşte însetat şi frânt. în silă. 3) <Notă> 1. şi vede semnul duhului pământului. Voi izvorâţi şi adăpaţi! De-sete să tânjesc zadarnic? (Întoarce foile. voi sâni? Izvoare-ale Vieţii. Să-nfrunt furtunile. Duh al pământului. care a scris o carte intitulată Aurora. Durerea ei s-o port şi fericirea. şi în scrâşnirea Naufragiului să nu mă clatin. Prin „natură" Faust înţelege aci puterea ascunsă a naturii. Jeratic vinul nou în mine iscă. astfel. ceea ce alchimistul van Helmont (secolul al XVII-lea) numea anima mundi (sufletul universal).

(El cuprinde cartea şi rosteşte tainic semnul Duhului. supraomul. obrazul să mi-1 vezi doreai! Înduplecat de dorul tău nestins — Aicea sunt! Ce jalnic tremur Pe tine. La sfera mea prelung ai supt Şi-acum? Pagina 54 <titlu> Faust Vai. Mă ridic şi cobor. ce-n dureri şi bucurie O lume şi-a creat. ce împresurat de adierea-mi. de flăcări. Pretutindeni în toate lucrez. al cui e glasul ce m-ajunse? Şi care pân' la mine cu puterea lui pătrunse? Tu eşti acela. eu Faust. şi care c-un cutremur Asemeni spiritelor năzuia să fie? Faust. neîntrerupt. vai! Nu-i de-ndurat! <titlu> Duhul Cu sufletul la gură m-ai rugat S-apar. Te zvârcoleşti de teamă-acum Mai jalnic decât viermele în drum? <titlu> Faust Alcătuire tu. unde eşti. te-a cuprins? Unde-i chemarea? Unde pieptul. semenul tău ! <titlu> Duhul În valul vieţii şi-al faptei durez.) <titlu> Duhul Cine mă cheamă? <titlu> Faust (întorcându-se) îngrozitoare faţă ! <titlu> Duhul Puternic m-ai atras. Zvâcneşte o flacără roşiatică. . să mă depărtez Din faţa ta? Eu sunt. Duhul apare în flacără.

Tocmai acum îmi tulbură belşugul de vedenii! (Wagner cu tichie pe cap. Faust îşi întoarce faţa. Mereu schimbătoare lucrare. Nu mie! (Dispare. acesta-i el.Naştere sunt şi mormânt. Citeaţi. Viată în toate arzând Pe pământ şi-n văzduh La războiul în freamăt al vremii. </Notă> <titlu> Faust Tu care lumea largă o cutreieri. De tine cât de-aproape eu mă simt! <titlu> Duhul Tu semeni duhului ce-1 înţelegi.) O. În arta-aceasta-aş vrea poveţe.) <titlu> Faust (prăbuşindu-se) Nu ţie? Atunci cui? Eu cel ce după chipul şi asemănarea Divinităţii sunt. vreo tragedie greacă. Dumnezeirei îi ţes un veşmînt. nici măcar ţie? (Bate cineva la uşă.1 <Notă> Natura vizibilă a fost chiar şi spre sfârşitul antichităţii privită adeseori ca un veşmânt al divinităţii unice. Tu harnic duh. ţinând în mână un felinar. Nu ştii de unde un profit mai iese.) <titlu> Wagner Scuzaţi! V-am auzit cu sârguinţă declamând. În arta-aceasta sunt un ignorant. de nu mă-nşel. învăţăcelul! Cel mai frumos noroc al meu se nimiceşte. . Moarte! Ştiu. O veşnică mare. cu capul plin de şiretenii. Această secătură. în halat de noapte.

<titlu> Wagner Norocul oratorului îl face dicţiunea. ţintuit cum stau la masă în chilie. . şi numai de departe. Să-nduplece pe-ascultători îndestulându-i cu putere. dar cinstită. poţi să scoţi firave flăcări. Nu vei răzbate pân' la inimi. Dacă din inimă pornirea nu îţi vine. mă întreb Cum poate fi condusă prin oratorie 1? <titlu> Faust Cuvintele. <titlu> Faust Caute fiecare o dobândă. Din suflet vorbele să crească. De ce ai vrea să fii nebun cu clopoţei? Îşi desfăşoară mintea cu puţină artă Îndemnul ca şi tâlcurile ei. dacă popa însuşi este un comediant. Am auzit spunându-se adese: Comediantul poate şi pe-un popă să-l înveţe. jubilând În grămăjoara ta de scrum suflând. Cum uneori se-ntâmplă. o ştiu prea bine. rămân seci. Că-n urmă am rămas. Şi dacă ţii într-adevăr să spui ceva De ce după cuvinte-ai alerga? Discursurile voastre-atât de lucitoare. Cum lumea doar duminica o mai zăresc Ca prin ochean. Pagina 56 <titlu> Wagner Ah. Un ghiveci Pentru o masă E lesne să combini din ceea ce îţi cade De la banchetele străine. Desigur. de nu-s simţite. <titlu> Faust Desigur.Căci este foarte preţuită astăzi. Cu-atâta însă tu vei cuceri Doar admiraţia unor maimuţe şi copii.

în care omenirii îi gătiţi scoverzi. Dar mi se pare O bucurie făr-asemănare. dacă Din tine însuţi ea nu izvorăşte. să vezi apoi Ce minunat departe am ajuns şi noi. departe pân' la stele! Nu glumesc! Amice. <titlu> Wagner Iertaţi. În duhul lor. Din care-un strop te-astâmpără pe veci? Ah. Cât de-anevoie se găseşte calea Ce duce la izvoare. mai mulţi autori au exagerat importanţa oratoriei în formarea intelectuală a tineretului. să vezi cum a gândit Cutare înţelept. am multe griji. <titlu> Wagner Ah. Când bietul om dispare. </Notă> Pagina 57 Sunt ca vârtejurile nefolositoare Ce toamna dau prin frunze şi livezi. timpurile din trecut Sunt pentru noi o carte ferecată cu peceţi. Şi încă n-a făcut pe jumătate drumul. <titlu> Faust O da. Să te transpui în alte vremuri. Mă copleşeşte ceaţa. cumpăneşte ! # Împrospătarea n-o găseşti. <Notă> În timpul lui Goethe. <titlu> Faust E oare pergamentul o fântână sfântă. cât de lungă-i arta Şi cât de scurtă viaţa ! Lucid cum sunt. Doamne. Ce voi numiţi al vremurilor duh . moare.

Îi spuneţi duh! Cât e de slut! Fug oamenii din faţa voastră. ca să discut Despre savante lucruri neîntrerupt Cu dumneavoastră. <Notă> . rogu-te. <titlu> Wagner Dar lumea.E numai duhul dumneavoastră In care vremurile se-oglindesc. Mi-am închinat ştiinţei.bune. Pagina 58 S-ascund să nu vă vadă. Să întrerupem pentru astăzi convorbirea. <titlu> Wagner Ce bucuros aş fi vegheat. Cunosc ce-i drept atâtea. Menite a fi spuse de păpuşi. inima şi spiritul Oricine ar dori să le cunoască. <titlu> Faust Să le cunoască? Să le dea de rost? Cunoaşterea ! Ce nume poartă Ăst prunc şi unde mi-i? Puţinii care-au cunoscut ceva şi-au fost Destul de deşucheaţi ca să o spună. o cameră cu vechituri. studiilor. după uşi. Ici-colo cu vreo acţiune De stat. Îmi veţi permite-o seamă de-ntrebări. Au fost sau răstigniţi sau arşi de vii. cu maxime pragmatice Pentru prilejuri diferite . Mâne ziua-ntâi de Paşti fiind.1 Amice. e cam târziu. pe rând. Descoperindu-şi gândul şi simţirea. zelul viu. O ladă cu gunoaie e. dar aş voi pe toate să le ştiu (Iese.) <titlu> Faust Ciudat că numai capul Speranţa nu şi-o pierde.

ce inima le întâlneşte. cu natura dimpreună-având aceleaşi vine. chip asemenea divinităţii. în 1600. Cine mă-ndrumă? Şi de care-ndemn să-ascult? Ce să evit pe drumurile ceţii? Ah. De un cuvânt de tunet nimicit. De-avui puterea să te-atrag. de astă dată-ţi sunt mulţumitor. M-ai smuls din desperarea ce era Pe cale simţurile să-mi distrugă. să fie ars pe rug. care Oglindă-aproape mă credeam eternităţii. Şi-acum ce crunt o ispăşesc. Nu am puterea să te ţiu. Eu. filozofi pe care biserica catolică l-a condamnat. . Cu mâna sapă căutând comori de veacuri. Că m-am simţit ca un pitic aproape. Şi care-n propria-mi cerească claritate Mă desfătam. la fel cu suferinţa. aşa de mare mă simţii. # Măreţelor frumuseţi. Cu ce cruzime aruncatu-m-ai În soarta mea nesigură de om. ce-atâtea-ndrugă. </Notă> Pagina 59 Aleargă după găunoase fleacuri. Mai mult decât un heruvim. În casa unde duhurile fac popas? Totuşi.Goethe face aluzie la Isus şi la Giordano Bruno. nu mi-e îngăduit asemenea să-ţi fiu. arătarea-a fost atât de uriaşă. # Şi-i fericit când râme în gunoi găseşte. # Nu pot. argila aruncând-o de pe mine. Zădărnicesc liberul umblet al vieţii. înseşi faptele. O. am îndrăznit Viaţa unui zeu s-o gust nepotolit. în clipa-aceea fericită Aşa de mic. # Eu. Putea să mai vorbească-aici astfel de glas. ca-ntr-un pustiu. Biet pământean. Li se amestecă materie străină pretutindeni.

Adânc în inimă se cuibăreşte grija. Ca un pumnal. Secrete suferinţi acolo pricinuind. tot altele. de ce priveşti rânjind? Au pentru că lumina căutând cândva De dorul adevărului purtat în frunte Prin cine ştie ce amurg ai rătăcit? Voi. Cu roţi şi creste. craniu gol. Ce vrednice-mi păreaţi. Pagina 60 Înaltele simţiri. Silit eşti să te temi de ceea ce nu va lovi. # Nu-i pulbere tot ce din rafturi negre Mă strâmtorează-ntre pereţi? Nu-s pulbere. instrumente. fără odihnă. prin înalta. Taina păstrându-şi-o în plină zi. . # Închipuirea. Ea tulbură plăceri şi tihnă. Şi să deplângi ce niciodată n-ai pierdut. vălătuce. aceste vechituri Pline de molii. amorţesc În valvârtejul pământesc. ce-n pulbere trăieşte. C-un spaţiu mic se mulţumeşte Când fericirile pier una după alta. # Nu sunt ca zeii. Îmbracă măşti. Mai binele se cheamă nebunie. ce în zboruri îndrăzneţe Prin veşnicie se lărgeşte. A cărui foame de pământ Cu talpa călătorul o striveşte. aste pergamente. prilejuri de viaţă. şi-amăgire. fierărie: La poartă am ajuns. dar n-aţi desferecat zăvorul. curte. mă priviţi cu ironie. voi trebuia să-mi fiţi o cheie. ca apă şi otravă de temut. de femeie şi copil apare. Cât de dureros o simt. Sub chip de casă. sfere? Aici afla-voi ce-mi lipseşte? Sau poate că din mii de cărţi citi-voi Că oamenii de-a pururi pretutindenea s-au chinuit.Când binele în lume îl ajungem omeneşte. ca foc. Un vierme sunt. Abia aici şi colo dac-a fost şi-un fericit? Tu.

să fie-al tău. tu unică fiolă. Te iau. poate folosi. Dovadă fă stăpânului de-a ta favoare! Te văd. rămase din părinţi. s-a-ntins. meritate . Pagina 61 Fireşte revelându-se duhului tău. Mai bine-agoniseala s-o fi risipit. voi vă înnegriţi Cât timp această lampă vă afumă. se linişteşte suferinţa. balast e numai Din cale-afară greu. Sunt gata. Să mă ridic şi să străbat eterul Spre-o ţintă nouă de activitate pură. a suavelor adormitoare seve chintesenţă! Extract plăcut al tuturor puterilor omorâtoare. Spre noi limanuri sunt chemat. # Un car de foc pluteşte. Pe care cu evlavie o iau şi cu ardoare. vierme încă adineauri. cu aripi uşoare. tu. În tine eu cinstesc umana artă şi inteligenţă. Tu. Spre-a mă lua.Natura nu se lasă despoiată De vălul ei. # De ce privirea spre-acel loc se-ndreaptă? Sticluţa-aceea-i pentru ochi magnet. Dar ceea ce nu foloseşte. Ce-naltă viaţă. Pe marea-naltă iată-mă împins. Voi staţi aci. ce divină voluptate! Tu. se domoleşte străduinţa. scăzând. Decât cu ea în cârcă să asud aci! Ce-ai moştenit de la părinţi Trudind s-agoniseşti din nou. Cilindre. Oglinda apei străluceşte-n lung şi lat. Ce clipa născoceşte. Nu-i smulgi cu pârghii şi şuruburi niciodată. natură. Mareea duhului. De ce acuma mi se luminează-ncet Precum se face când într-o pădure neagră Neaşteptat apare luna-ntreagă? Salut. Unelte vechi. pe care nu le-am folosit. şi ceea ce ea nu-şi arată.

Această cupă. eu l-am ales cu cugetul deplin. dimineaţă. Eu 1-am gătit. Pe care păcatele Moştenitele. Salut înalt. Nu-tremură în pragul tenebroasei peşteri.Îţi sunt acestea? Soarelui. Îmi amintesc ale juneţii nopţi. E mult de-atunci şi chiar mai ieri Înveseleai pe oaspeţii severi.) <titlu> Corul îngerilor Hristos a-nviat! Bucurie celui De moarte învins. să primeşti licoarea. Unde închipuirea singură la chin Condamnă-se. . ce repede îmbată. să dovedeşti cu fapte Că bărbăteasca demnitate Nu-i mai prejos de măreţia cea zeiască. ! E timpul. cupă pură de cristal. # Te iau tu. Dintru firidă. furişatele. pe lângă care Atât de bucuros se furişează fiecare.) (Dangăt de clopote şi cîntare de cor. şi să soarbă băutura dintr-o dată. Tu străluceai la părinteşti serbări de bucurie. ţi-o închin! (Duce cupa la gură. Iată un suc. Splendoarea multelor icoane ce le porţi Şi datoria celui care bea să le explice În rime. cea din urmă. cu hotărâre. N-am să te-ntind acum vreunui amic Şi versuri despre tine nu voi zice. În stare e ăst pas să-l săvîrşească Chiar dac-ar fi să cadă în neant. în sfârşit. şi nu evită trecătoarea Cu gura-ncinsă de tot focul infernal. Că-i pământean şi el! Şi îndrăzneşte Pagina 62 Să dai în lături porţile. eu ţie. C-o brună revărsare-ţi umple golul. Întoarce-i grabnic al tău spate.

ziceţi voi mângâietorul cânt. Ce a sunat din guri de îngeri la mormânt O veste bună aducând? <titlu> Corul femeilor Cu mirodenii L-am uns. <titlu> Corul îngerilor Hristos a-nviat Din groapa de lut. l-am încins. puternice şi line? Voi sunteţi pentru suflete domoale. Voi sunete cereşti. # Cu inuri şi pânze Trup învălirăm. Noi credincioasele În mormânt l-am întins. de unde Suava veste-auzul îmi pătrunde. ce sunet lin Îmi smulge cu putere cupa de venin? Voi clopote înalte. în praful meu. Fericit iubitorul Care-a trecut Prin marea-ncercare Mântuitoare! <titlu> Faust De ce mă căutaţi. Obişnuit din tinereţe cu-acest sunet. Minunea-i al credinţei prunc Cel mai iubit. Ce bucuros solia bună o ascult. Dar din credinţă nu-mi rămase mult. Nu îndrăznesc s-arunc Privirea către sferele. senine. Pe Hristos în mormânt Nu-l mai găsirăm. pe pământ Vestiţi de Paşti întâiul ceas? Voi coruri.Greu 1-au încins. .! Pagina 63 <titlu> Faust Ce murmur cunoscut.

Voi cari îl iubiţi. Cădea sărutul cerului cândva Pe fruntea-mi aplecată sâmbăta. În urmă lăsaţi. rupeţi Cătuşele sorţii. Simţeam din lacrimi cum se închega O lume-n mine şi o slavă. Măiestre. Voi cari îl slăviţi. Cereşti cântări. Cântarea-aceasta îmi vestea Serbarea primăverii şi norocul tinereţii. Sublim înviatul Măreţ s-a-nălţat. sunt al pământului din nou) <titlu> Corul învăţăceilor Înmormântatul De jos ridicat.Pagina 64 El şi acum mă cheamă la viaţă. în durere Noi stăm în ţărână. Tânjim după tine. Suna îmbelşugat un clopot. Rupeţi voi. Şi o dorinţă neînţeleasă mă mâna Să merg pe câmpuri şi-n dumbravă. Voi cari îl vestiţi . Rugăciunea Avea ardori pe-atunci ca pasiunea. <titlu> Corul îngerilor Hristos a-nviat Din pânzele morţii. Voi cari îl hrăniţi. aici Noi stăm însetaţi. lungiţi-vă-n ecou! Răsare lacrima. Avânt creator Spre ceruri îl mină. Copilăreasca amintire şi simţire Azi mă opresc la marginile cetii. Ah.

ce foc Te ia. . <titlu> Întâii Noi o luăm spre moară-n jos. <titlu> Câteva calfe de meseriaşi Chiar într-acolo vă e placul? <titlu> Alţii La casa vânătorilor ne ducem. Acolo ne aşteaptă cele mai frumoase fete.Pagina 65 Pe pământ şi pe ape. Vouă Măiestrul Vă este aproape. că nu-i departe. <titlu> Al treilea Tu încotro o iei? <titlu> Altul Cu ceilalţi dacă vrei. În faţa porţii oraşului Trecători ies din cetate la plimbare. nu! Eu în oraş mă-ntorc. <titlu> O slujnică Nu. a treia oară să te-ncaieri? Nu viu. <titlu> Al patrulea Să mergem la Burgdorf. la curtea unde-i lacul! <titlu> Al doilea Dar drumul pân-acolo nu-i frumos. Şi răfuieli de cea mai bună calitate. <titlu> Un ucenic Băieţi. mi-e teamă de-acel loc. Pagina 66 <titlu> Al cincilea Ce vesel eşti. bere. Tovarăşe.

Cu tine numai va dansa. Voi. în urmă alte două vin. Mă prăpădesc de dragu-i. berea şi tutunul. iată-mi-i băieţii ăştia cumsecade! Într-adevăr e o ruşine! Ce splendidă societate ar putea să aibă. Cu una dintre ele sunt vecin. <titlu> Al doilea elev Nu te grăbi. nu! Eu unul nu mă ruşinez. ce-mi ziceţi? Bune poame! Nu sunteţi de părere c-ar fi bine Să le-nsoţim? Mi-ar fi pe plac. <titlu> Întâiul elev Amice. Duminica nimic nu mângâie ca mâna Ce-a măturat prin casă toată săptămâna. <titlu> Un cetăţean Nu-mi place nicidecum noul primar. Poate le prindem la taifas. Din toate-acestea eu ce voi avea? <titlu> Alta Unde mai pui că astăzi fi-va Cu el şi fata cea cu părul creţ. cum se fâţâie aceste fetişcane. Cu sârg! Vânatul să nu-l pierdem. Dar fiecare dup-o slujnică se ţine. . coconaşi.<titlu> Altele Îl vom găsi desigur lângă plopi. Eu unul Iubesc femeia. Aşa spunea. <titlu> O domnişoară Ei. Sunt adorabil îmbrăcate. El ţie ţi se va alătura. <titlu> Un elev Ei drace. <titlu> Întâia Aceasta pentru mine n-ar fi un noroc. Ce domol S-apropie fetiţele la pas.

precum se face. <titlu> O bătrână (către domnişoare) Ce curăţele-mi sunteţi. Numai la noi acasă. a mea e umilinţa. Şi să priveşti pe râu vântrelele-n plecare. păhărelul să ţi-1 bei. când departe-n Turcia cea mare Popoarele se-ncaieră. lovind cu-nverşunare. . încurce-se claie-grămadă.De când a fost ales. Nu mă lăsaţi să cânt zadarnic. în forma lor străveche şadă. Om fericit e doar cel darnic. <titlu> Al treilea cetăţean Aşa e. sânge tânăr şi plăcut! Cine la voi nu s-ar uita pierdut! Ei las'! Dar aşa mândre nu mai fiţi! Eu lesne vă fac rost de ceea ce doriţi. toate după rânduială. Să binecuvântezi un veac de pace. Necazurile vin în şiruri. alinaţi-mi suferinţa. e tot mai fără de ruşine. Vezi dumneata. Priviţi-mă cu îndurare. Vedeţi-mi. <titlu> Alt cetăţean Nu ştiu alt lucru mai plăcut duminica Şi-n sărbători decât o convorbire Pagina 68 Despre războaie. Iar seara când te culci. Spargă-şi alţii capetele cum le place. Şi treburile nu merg bine. e totul în zadar. O zi pe care-o preaslăveşte fiecine Zi de cules să fie pentru mine. Ne-aruncă-n spate tot mai grele biruri. frumoase doamne. Să stai lingă fereastră. <titlu> Un cerşetor (cântă) Bunii mei domni. A voastră-i bucuria.

în noaptea Sfântului Andrei Ea-mi arătă pe unul dintre peţitorii mei. Nădejdea fericită înverzeşte-n vale. <titlu> Faust Năvalnic s-a desprins din gheaţă râul. Cetăţi şi fete Se vor preda. Gata sunt. Dar în zadar Mă-ntorc acum să-1 văd ca ieri. nicăieri. Domnească răsplata. Domnească răsplata! # Trâmbiţa sune. Ca un ostaş era. Nu-1 întâlnesc pe câmp. cu alţi viteji. Ce iureş e-acesta. Vitează e truda. În primăvară mâl şi piatră se prăvale. gata. Ce dragă viaţa! Lua-vom. lua Cetăţi şi fete. Şi din gerar ce mai rămase . Pentru durere. Agato! Mă feresc C-o vrăjitoare ca aceasta-n public să vorbesc Ce-i drept. Recruţii s-adune Pentru plăcere. Iată-ne-n cete. Faust şi Wagner ieşind pe poartă. <titlu> Soldaţi Cetăţi cu falnice Înalte zidiri.<titlu> O domnişoară Să ne grăbim. Fete cu aspre Mândre simţiri. <titlu> Alta Şi mie mi l-a arătat în apa de cleştar. Vitează e truda. Soldatul e gata. pe uliţi. Sunt gata să cuceresc.

din înălţimi să vezi Oraşul revărsându-se-n livezi. din a bisericilor noapte. . să se scufunde-aproape Corabia pitică înălţând catarg. Aici e-adevăratul cer. Parcă aud şi zvonul satului. în valuri. În mic şi-n mare. Prin poartă iese-n mare-nvălmăşeală Pagina 70 Pestriţ norodul. Ce mulţumire-n pieptul viu! Şi strigă-n chiot fiecare: Aici sunt om. De sub povara coperişelor de case. De-acolo iarna mai trimite-n goană Fiori de grindină pe-ogoare. din chilii cu var surpat. Dacă n-ai vrea femei şi oameni Cu florile frumoase să-i asameni. ce-atâta grijă cere. Au fost cu toţii scoşi. Se mişcă-n germeni străduinţa Şi-nvie totul prin culoare.În munţii aspri se retrase. scoşi în lumină. Din pravila simţită-ii oase. Pe câmpuri încă nu e nici o floare. Aici mi-e-ngăduit să fiu ! <Titlu> Wagner Plimbările cu dumneavoastră-n zile rare O cinste sunt şi o dobândă totdeauna. Soarele nu-nşeală. Din străzi cu bolţi. Întoarce-te. Vezi numai. Şi grea. Din truda meseriilor. Chiar colo sus pe crestele de dealuri Lucesc culori de pestriţe veşminte. al celor mulţi. Cu toţii jubilează-n înviere Cu învierea Domnului deodat'. vezi cum pâlcuri-pâlcuri îşi taie cale prin livezi şi prin grădină. Dar soarele ia albul la prigoană.1 Din case joase. Pe râu întrezăreşti departe-n larg Ici-colo câte-o luntre veselă şi plină.

De un spate mai frumos. Dar şi alte bucurii Se mai iscă pe sub tei! E-he-hei! E-he-hei! <Titlu> Un ţăran bătrân Domnule doctor. învierea nu mai are o semnificaţie religioasă. mai în jos. </Notă> Pagina 71 <Titlu> Ţărani (sub tei. Şi de-o fată pe sub tei. ce frumos Din partea dumneavoastră. mare cărturar. dans şi cântare) Ciobănaş veni la joc. Nebuneşte în ocol. <Notă> Pentru Faust ca şi pentru Goethe. Jumătate sânul gol Se vedea în salt sub ii. Zise fata: Ce prostii! E-he-hei! E-he-hei! # Dară jocul se porni. cetera. Aceste ţipete şi jocul de-a popiei. Ce vârtejuri la un loc! E-he-hei! E-he-hei! # Ciobănaşul se lovi Pe la spate. Pe-aici să daţi. Spunând că asta e petrecere şi cântec. . Urăsc din inimă tumultul. „învierea‖ înseamnă întinerire şi desprimăvărare.Dar singur nu m-aş rătăci pe-aici. prin partea noastră. Se juca în toi sub tei. Ei urlă parcă ar avea pe dracu-n pântec. Căci sunt potrivnic bucuriilor vulgare. Cu brâu lat pe la mijloc Şi în inimă cu foc.

Să nu vă stingă numai setea. Câţi stropi cuprinde . teafăr ca o stâncă.Amestecându-vă-n norodul cel de jos. Aceasta vă urăm. Celui ce ajuta i-a ajutat De sus îndurătorul mare. Ca să mai poată îndelung s-ajute! <titlu> Faust Să v-aplecaţi în faţa Celuia de Sus. Care ne-nvaţă s-ajutăm Şi ajutor trimite-ne nespus! (Se duce mai departe cu Wagner. căci după cum se ştie Ne-aţi fost alăturea şi-n zile de urgie. Şi-atunci. Aţi biruit amarnica-ncercare. Atâţia morţi scoteau prin porţi.) <titlu> Ţăranul Cu adevărat frumos Din cale-afară e că-n zi de bucurie Veniţi. Când a curmat bolejniţa în ţara noastră. Să închinăm. cu vorbe Stângace poate. cu toate că aşa de tânăr încă. Luaţi în schimb acest urcior de lut Pe care proaspăt l-am umplut. <titlu> Toţi Urări de sănătate celui vrednic! Multe.) . Atâţia sunt încă în preajmă Din cei pe care tatăl dumneavoastră I-a mântuit de friguri blestemate. dar din inimă-nălţate. Dar dumneavoastră. V-aţi dus prin casele-nciumate.atâtea zile Mai fie-vă din ceruri numărate! <titlu> Faust Primesc împrospătarea mulţumindu-vă Din suflet! Pagina 72 (Norodul se adună în preajmă.

<titlu> Faust Încă vreo câţiva paşi până la piatră. dar întunecat. Tu treci. . însă cam apucat. Căciulile în slavă. Se închidea. dar într-un fel ciudat. una după alta. am crezut să pot obţine De la cerescul Domn sfârşitul ciumii. şi fiecare-aleargă şi întreabă.<titlu> Wagner Ce simţământ te-ncearcă dintr-o dată. Cu grele osteneli. cu credinţă. Unea contrarii. împerecheaţi în flacără. Cu lacrimi. Apoi. Când cinste-atâta ţi se-arată? Prea fericit e-un mare om. Om onorabil a fost tata. silnic. unde-n atâtea rânduri Am poposit muncit de gânduri. dansatorii contenesc. în cale-ţi ies. zilnic. Când într-un joc de aprige culori Crăiasa tânără se alegea în zori. Asupra firii şi a sfintelor arcane1 Gândea. cu privire trează. de-ai vedea în mine! Ai înţelege-atunci cât de puţine Sunt meritele tatălui şi ale mele. după lungi reţete. în neagra lui bucătărie şi gătea pe îndelete. Dedatu-m-am aci şi postului şi rugăciunii. în şiruri toţi s-aşează. Batjocură îmi par aplauzele cu care unii Mă-ntâmpină. Plin de nădejde. cei doi Trecuţi erau dintr-un alcov4 în altul. Văzut-ai cum din toate părţile i-aduni? Puţin lipseşte şi-ar îngenunchea Ca-n faţa unei venerabile procesiuni. ce după darurile sale Asemenea dobândă poate să culeagă! Părinţii şi copiii. Un roşu-leu2 cu crinul alb3 se logodea în blândă şi domoală baie. Pagina 73 Vioara amuţeşte. nu necinstit. zboară. cu-ceata lui de-adepţi. Aci ne odihnim. cu suspine. de vrei. O.

în alchimie taine ale naturii. Oamenii mureau. ştiinţa însuţi o sporeşti. Ştiinţa lui cu bucurie-o moşteneşti. Ceea ce ştim. noi netrebnicii şi ucigaşii! <titlu> Wagner De ce v-aţi tulbura-ntr-atât că-i ruşinos? Eu cred că omul face îndeajuns Când se deprinde conştiincios În arta ce i-o lasă-naintaşii. cum suntem ridicaţi în slavă. în alchimie retortă. mai fioros. Soarele se duce să stârnească În alt ţinut viaţa. 4. doar anevoie ne va folosi. Alcov. Crinul alb. în alchimie oxid roşu de mercur. 2. printre-aleşi. în alchimie acid clorhidric. Roşu-leu. S-apleacă ziua. lăsând în urmă ceaţa? În veşnica lumină a-nserării . Însumi dat-am din otravă La mii de oameni. Noi. </Notă> Pagina 74 Decât făcuse ciuma. Din astă mare-a rătăcirilor să ieşi. Iar dacă mai târziu. Toţi s-au stins. Putea-va fiul tău s-ajungă. unde tu nu ai ajuns <titlu> Faust Eşti fericit că ai încă nădejdea. Priveşte cum în jerăgaiul soarelui de-apus Lucesc colibele pe creste sus. Să nu ne înnegrim însă cu jale Această oră ce ne iese-n cale. Şi-acum văzuşi. 3.Medicamentul era gata. De ce de pe tărâm o aripă nu mă ridică Pe urma lui să plec. <Notă> 1. De ceea ce nu ştim. Arcane. noi am avea nevoie. Când tânăr eşti şi tatăl ţi-l cinsteşti. Dar nimeni nu-ntreba: se face vreunul sănătos? Astfel cu infernalele tertipuri Prăpăd făcurăm prin aceste văi.

Când peste-ntinsuri. Ce calde golfuri marea îmi deschide În faţa ochilor miraţi să strălucească.Eu lumea calmă aş vedea-o la picioare. Când peste înălţimi şi brazi de veacuri Pluteşte vulturul făcând ocol. Frumos e visul. Iar când Un pergament îţi cade-n mână Te simţi în cer întreaga săptămână. Nu mi-ar zădărnici zeiasca fugă Nici muntele şi nici sălbaticul coclaur. Incendiate culmile deasupra văilor domoale. Când sus. înainte ziua. În spate noaptea. iar sub mine unda lină. <titlu> Faust Tu-ţi ştii doar unul din îndemnuri. Dar fiecăruia din naştere i-e dat Să zboare cu simţirea-n lung şi-n lat. mult mai demn Prin cărţi să răsfoieşti cu bucurie. Pagina 75 Deasupra cerul. De n-ai cunoaşte niciodat' pe celălalt! Ah! două suflete-s în mine! Cum se zbat . Îşi deapănă răsunătorul cântec ciocârlia. Găsesc. Cocorii-o ţin spre patriile lor. Dar niciodat-asemenea îndemn Eu n-am simţit. dacă-mi îngădui. peste lacuri. îmi place să mă plimb pe câmpul Dar păsări anevoie aş putea să pizmuiesc. Dar zeul parc-ar vrea să asfinţească. Soarele apune însă. Ce-nălţătoare nopţile de iarnă sunt Când filă după filă-ntorci. să beau eterna lui lumină. O cât de greu la aripa neobositului meu duh O aripă trupească i se-adaugă prin văzduh. pierdută-n spaţiul vânăt. Şi râuri de argint curgând în fluviul de aur. <titlu> Wagner Avui şi eu momente de ciudate-avânturi. Şi iarăşi se trezeşte-n mine-ndemnul Să zbor din nou.

ca să ne tragă-n cursă. Pagina76 Şi dacă-n ţări străine m-ar purta. Nu aş schimba-o pentru-o mantie regală. din deşert venind. Vorbesc ca îngerii. Să mergem însă. Dar ce staţi astfel. Nu i-am dat vrei-nsemnătate. Se răcoreşte. omului Mii de primejdii îi prepară. . Din asfinţit o ceată-ntâi ne-mprospătează. celălalt puternic Către cereşti limanuri mă îndrumă. Cărarea ne-o aţin pe la amiază Şi alte duhuri. cum se alintă. Din răsărit alt cârd ne dă ocol Să se hrănească cu plămânii noştri.În piept. meleaguri pustiind Spre-a ne-nşela. <titlu> Wagner Nu invoca ştiuta ceată. Ceaţa cade ca mătasa. Ascultă bucuros. ca să ne mintă.aşa se-nfăţişează. duhuri dac-ar fi în aer Din cele ce domină între ceruri şi pământ La mine le-aş chema din auriul vânt. cu nelinişte Privind departe? <titlu> Faust Nu vezi un câne alergând prin mirişte? <titlu> Wagner I-am prins de veste. dac-o mantie de vrajă-ar fi a mea. Spre-o nouă viaţă să mă ducă Cu împliniri ce nu înşală. înserează. Din miazănoapte1 spirite în stol Vin peste noi cu limbi-săgeţi. Din cer că sunt trimise . O. O. încleştat Cu voluptate. Ne aşteaptă casa. Ce revărsându-se prin aburii de seară. să nu mai locuiască împreună! Unul de lume strâns mă ţine. La curmături şi la răspântii. Ca să ne-nece-apoi.

Iată-l lângă noi. vezi? Un câne e aci.restul. <titlu> Faust Se îngustează cercul. </Notă> Pagina 77 <titlu> Wagner Un pudel. <titlu> Wagner Un pudel negru-i tot ce văd. <titlu> Wagner Nesigur sare şi-l cuprinde teama Aci în faţa noastră luând seama. <titlu> Wagner Ei. <titlu> Faust Şi totuşi. Vezi? Ce crezi că e? <Notă> Wagner îşi expune aici credinţa sa deşartă în existenţa unor „spirite" ale celor patru regiuni ale lumii. Şi dacă nu mă-nşel. Din coadă dă. potrivit celor patru puncte cardinale ale orizontului. Nu duh. Sfios încearcă-a mârâi. O amăgire a vederii . Nu te tulbura. parcă ar întinde magice capcane în jurul nostru pentru-a ne lega. ci doi necunoscuţi. o dâră de văpaie El lasă pe întortocheata-i cale. Că nu e domnul său. <titlu> Faust Nu vezi cum face Prejuru-ne spirale? Vine mai încoace. Apucături de câne-n toate! <titlu> Faust . care-n felul său aparte Adulmecă o urmă.<titlu> Faust Observă-1 numai.

<titlu> Faust Poate că ai dreptate.1 # Stai mulcom. sărbătorescul drum. El. E-un dobitoc dresat. Şi ogoiat e zbuciumul nestăvilit. Iubirea omenească ne cuprinde. Atenţia o merită-ntru totul. Nu-i găsesc nici eu Vreun semn de spirit. Ridică-n grabă ce din mână-ţi scapă. Dumnezeiasca dragoste s-aprinde. se-nalţă-n două labe. al studenţilor şcolar deştept. vino! Pagina 78 <titlu> Wagner E-un pudel nebunatic. <titlu> Wagner Un câne. De stai. Câştigă şi favoarea unui înţelept. pe care bezna grea se lasă. plină de dragoste. şi socoate. </Notă> Pagina 79 . <titlu> Faust (intrând cu cânele) Venind din câmp. Ce-adulmeci mirosind pe lingă prag? <Notă> Iubirea de sens panteist. Şi de-i vorbeşti. câne! Nu fugi încoaci şi-ncolo. Sălbaticele-ndemnuri. iată-le c-au aţipit. <titlu> Odaia de studiu. se-opreşte şi el. Un suflet au trezit în noi mai bun. haide. a sufletului în întregul univers. Şi ar sări după baston în apă. aceea numită de Spinoza amor dei intellectualis: o revărsare. când e bine educat. Intrăm acuma doi în casă.Vino cu noi! Ei. Plimbarea-n larg.

# Când în chilia noastră strimtă S-aprinde. anevoie Se potriveşte. Vrea cânele să se încrunte ca şi ei? # Ce repede în mine s-a curmat Izvorul mulţumirii. cum e-acesta. Îţi dau şi-o pernă pentru colţul drag. Mă-ndeamnă nu ştiu ce. ne-ai veselit. nu mârâi! Cu muzica cea sfântă Un animalic sunet. Pagina 79 (Deschide un volum şi încearcă să traducă. lampa scundă. străvechiul text Cu inima curată să-1 privesc. Când nu pricep ceva. Înţelepciunea-ncepe să grăiască. fluviul aşa de grabnic seacă. Te-apucă dor de revărsările vieţii Şi de-ale vieţii obârşii. prieteneşte. Vom preţui mai mult cerescul element Şi revelaţia ce nicăieri nu arde Mai viu ea-n Noul Testament. Pe deal. când nu le este pe-nţeles. Şi zi se face-n inima ce se frământă. Nădejdea prinde a-nflori. Oamenii se strâng Şi mâna-şi dau spre a cârti mişei. E obiceiul lor nătâng În faţa frumuseţii şi a binelui ales Să mârâie.)1 . De ce. cu sărituri şi cu târcoale. vai. Lumina vrea în suflet să pătrundă. # Câne. Lăsându-mă pe ţărmuri însetat? Dezamăgirea de la mine treacă! Lipsiţi de ceea ce adapă. Primeşte-acum din parte-mi îngrijirea Ca oaspete binevenit. Sacrul izvod În graiul meu iubit să-l tălmăcesc. Ne-ai înciudat.Aşază-te mai bine după sobă.

Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? . <Notă> 1. Dar cântăreşte bine-ntâiul rând. Ca pana să nu fugă. Cu ochi de foc şi groaznici colţi. Uşa-i deschisă.Stă scris: La început a fost Cuvântul. Tu-mi eşti aicea pe sub bolţi! Pentru asemenea prăsilă infernală Cheia lui Solomon e bună. ce-nfăptuieşte şi creează totul? Ar trebui să scriu: La început a fost Puterea. La început voi pune Fapta. </Notă> Pagina 81 . Mă şi opresc. Din ce adâncuri vine şoapta? M-ajută duhul şi-mi dă sfat. s-ar zice. Dar iată că scriind sunt îndemnat Să nu fac nici aici popasul.Nu pot să-1 preţuiesc aşa de mult! Altfel va trebui să-1 tălmăcesc Dacă de spirit eu ascult. Nu-ncape nici o îndoială. Ideea e. Faust va încerca o traducere liberă. Te ştiu. slove goale aşternând. Unul din doi Va trebui să iasă. urletul cu care scurmi Şi stânjeneşti tovărăşia. nu confesională şi dogmatică. Aşa e legea printre noi. câne. Te rog atunci să-ţi curmi Lătratul. Slobodă-i plecarea! Dar ce sunt nevoit să văd? E umbră sau aievea e? De speriat. mare. # De vrei cu tine. Adusu-mi-am în casă o fantomă! Hipopotam. De câne nu mai are-nfăţişare. Cum creşte cânele în lung şi-n lat! Puternic se ridică. să-mi împart chilia. Stă scris: La început a fost Ideea.

# Cine nu ştie Puteri şi stihie Din ape. Undina2 să se facă joc. Silfida. văzduhuri. . Coboldul4 să se ostenească. Silfida3 să se risipească. 3. Nevoie am de-o vrajă din poveste: # Dispară salamandra1-n foc. Undină. Staţi prin preajmă şi-n ocol Daţi din aripi ca un stol. Salamandra. Să plutiţi în sus şi-n jos Ca să-i fie de folos. în alchimie simbol al apei. în alchimie simbol al pământului. Undină! <Notă> 1. în alchimie simbol al focului. dar nu pentru mult. în alchimie simbol al aerului. # Să piei în flăcări. Mult pe poftă ne-a făcut. 4. Salamandră! Topeşte-te-n murmur. Însă voi luaţi aminte. Stă în cursă Vulpea iadului şi nu se Va putea din fier desprinde.<titlu> Spirite (pe coridor) Înăuntru prins e unul. </Notă> Aprinde-te-n lumină. Stăpân peste duhuri. <titlu> Faust Din patru unul dacă este. Staţi afară şi nici unul Nu mai intre. Nu e măiestru. 2. Prins e. Cobold.

Al Celui sub coaste străpuns. O. 3. întreita lumină!3 Nu aştepta Să-mi pun în joc arta deplină! <Notă> 1. Nu pare atinsă la pântec Mai dinadins. amice? Din iad evadat? Priveşte-atunci semnul2 Acesta. cum îl cheamă. Faust înţelege trinitatea.1 # Nici unul din patru Nu este în fiară. rânjeşte cu colţii. „Semnul" despre care vorbeşte Faust e crucifixul. Prin întreita lumină. Incubus. Incubus. De creşte ca un elefant Şi umple spaţiul întreg Şi ca o ceaţă se destramă? Nu te sui până la grindă în odaie! Întinde-mi-te la picioare! Ştiu să leg Şi să dezleg! Vezi doar că nu ameninţ în zadar. Incubus. 2. # Ce duh îl paşte. alt simbol al pământului. Al Celui Nespus. afară.Meteorică silfidă Ajută la vatră. la care s-apleacă Şi cetele negre. vrei un descântec Şi mai puternic? Ce eşti. Te dovedesc cu sfânta sfintelor văpaie. Nu aştepta arzânda. </Notă> . Priveşte aici! Se umflă acum cu ţepi de arici! # Lepădătură de blestem ce-eşti! îl poţi citi? Îl dibuieşti? E semnul celui ce n-are izvor. Ea sta liniştită. Al Celui prin lume din cer revărsat.

vă numeşte. de după sobă) Porunca este-a voastră. esenţa De obicei din nume se citeşte. mereu! <titlu> Faust La dumneavoastră. un coruptor. . de pildă. </Notă> Pagina 84 Ce numai răul îl voieşte. îmbrăcat ca un scolast călător1. cine eşti? <titlu> Mefistofel O parte sunt dintru acea putere <Notă> 1. Gata-s să servesc. Şi-aceasta foarte lămurit s-arată Când cineva un zeu al muştelor. De ce atâta larmă şi necaz? <titlu> Faust Acesta fost-a aşadar ascunsul sâmbure Al cânelui! Un călător scolast? Rizibil caz! <titlu> Mefistofel Salut pe învăţatul domn Ce mă făcu s-asud din greu. Un mincinos. Dascăl de scolastică.Pagina 83 <titlu> Mefistofel (apare. domnii mei. <titlu> Fast Cum te numeşti? <titlu> Mefistofel Neînsemnată mi se pare-această întrebare Din partea unuia ce-atât dispreţ arată Pentru cuvânt şi care mai presus De aparenţele amăgitoare Se străduieşte numai spre esenţe şi-adâncimi. în timp ce ceaţa se destramă. Ei bine. spune-mi numai.

<titlu> Mefistofel . Astfel cam tot ce voi numiţi păcat. Nimic să nu mai ia fiinţă-ar fi mai bine. Eu însă sunt parte din partea. Căci.Însă mereu creează numai bine. simplu de priceput. E drept că omul. <titlu> Faust Îţi bănuiesc acum îndatorirea de pitic. Din corpuri vine şi înfrumuseţează corpuri. Aşa nădăjduiesc. Se crede-obişnuit un tot. Încerci cu mărunţişul şi în mic. dat fiind că tot ce naşte şi devine E vrednic să se prăpădească. Pagina 85 Nu poţi să nimiceşti nimic în mare. oricum s-ar strădui Lumina nu va izbuti. Şi cu dreptate. parte sunt din noaptea Ce şi-a născut lumina. o. Mândra lumină. care mumei nopţi Vrea să-i răpească-ntâietatea. Deodat' cu corpurile va pieri. Distrugere şi rău E însuşi elementul meu. bicisnicul netot. strâns legată e de corpuri. care la-nceput A fost chiar totul. că mult nu va mai dăinui. dar stai întreg în faţă-mi! <titlu> Mefistofel Un adevăr ţi-am spus. <titlu> Faust O parte te numeşti. Un corp o poate-n drum opri. <titlu> Faust Ce vrei cu-asemeni ghicitori să spui? <titlu> Mefistofel Sunt spiritul ce totul neagă. bat-o vina! Un lucru ştiu.

Tu straniu al Haosului fiu! <titlu> Mefistofel Voi căuta să mă gândesc. apă şi pământuri Seminţele. Ne cunoscurăm în sfârşit. Acest ceva. incendii. E-o mică piedică. Ce liniştită pân' la urmă stă întreaga Fire. de-i simţi nevoia. ce mai zic. precum ţi-e voia. această lume fără slavă. Şi-un horn de-asemenea. în cald şi-n rece. Ce în zadar cu viclenie se-ncleştează. în plină-amiază În faţă îi ridici un pumn drăcesc. Puterii ce creează Din veac în veac. Şi câţi am îngropat şi pân-acum! Dar veşnic un nou sânge-şi face drum. o. mai viu. În umed şi uscat. se-nalţă-n vânturi.. Altfel şi-n ea viaţa ar spori mereu. rămâne-n neclintire. dobitoace. Încearcă altceva să-ncepi. Cu valuri încercai s-o clatin. pe unde-i dat să trec. <titlu> Faust Şi astfel tu. Prăsila de blestem n-o vatemi cu nimic.. Şi nu mai conteneşte. da – Pagina 86 Poţi să mai vii.E-nvederat că asta nu-i ispravă. cu furtuni. Nebunia te cuprinde. Din aer. Pot oare-acuma să mă depărtez? <titlu> Faust Nu văd de ce-ai mai întreba. <titlu> Mefistofel S-o spun pe faţă? N-aş putea să plec. Aci-i fereastra. Ce se opune marelui Nimic. cu miile. colo uşa. . Iar oameni. Dar despre-aceasta altă dată. Orice aş fi-nceput. Noroc că flacăra e patrimoniul meu.

. dracilor: Pe unde au intrat.În prag un semn e scris. fiu al iadului. E bine-aşa. a duhurilor. nimic nu se precupeţeşte îngăduit îţi e să-ţi stâmperi dor şi sete. Nu e tras cum se cuvine. <titlu> Faust Dar cum se face că nu-ncerci din casă Să ieşi pe-acolo. E. precum vezi. <titlu> Faust Îţi are deci şi iadul legile şi dreptul? Ne-am bizui. să apere de nu ştiu cine. cânele nu a băgat Nimic de seamă când sări în casă. <titlu> Faust O pentagramă-ţi face griji? Nu-i şagă? Dar spune-mi. Unul din unghiuri. căci s-ar putea atunci pe sigure Temeiuri încheia un pact cu dumneavoastră. De-acum prizonier îmi eşti. Dacă aceasta e o vrajă ce te leagă. de-ai intrat? Un duh de teapa ta cum s-a-nşelat? <titlu> Mefistofel Priviţi-l. care dă-n afară. pe-acolo trebuie să iasă. puţin deschis <titlu> Faust A-ntors-o întâmplarea bine. Cum ai adus-o. <titlu> Mefistofel Din ceea ce făgăduiesc. semnul. cu alt cuvânt. Ispravă ca de vis! <titlu> Mefistofel Venind de-afară. Acuma chestia se vede altfel: Şi diavolul nu poate să mai iasă. pe fereastră? <titlu> Mefistofel Aşa e pravila. aşa s-ar zice. pe rânduiala vracilor. Pe scurt aceasta însă nu se poate formula.

bucuros privesc. dar condiţionat. Pagina 88 <titlu> Mefistofel Amice. în curând. ce le-i vedea. Căci nu-1 va prinde-aşa uşor a doua oară. să întregeşti povestea bună Cu care începuşi să-mi cânţi în strună. se va desfăta.Mă-ntorc eu iarăşi. gând. gol. O pregătire jocul meu nu cere. Tu însuţi ai căzut în cursişoară. Da. Şi cerul gurii va simţi plăcere. <titlu> Mefistofel De vreţi. Îţi vor cânta duhuri subtile. Mirosul tău. <titlu> Faust Mai stai puţin. <titlu> Mefistofel Să mă lăsaţi acum. Cel ce a prins odat' pe dracul. . frumoase-n stol. Eşti liber să începi. Îngăduiţi-mi să v-alung urâtul. Acuma însă rogu-vă supus Drumul să-mi daţi. Cu meşteşugurile unui drac umblat. precum am spus.Va trebui să stăm de vorbă pe-ndelete. Nu sunt numai un joc de vrajă. sunt gata să rămân. Începeţi dar. să şi-l ţină. el însuşi. <titlu> Faust Nu eu sunt cel ce după tine-am alergat. Tovărăşie să vă ţin. suntem cu toţii în ocol. timpul. pentru simţurile tale Vei dobândi în ora-aceasta Mai mult decât în ani de zile. sunt gata. . <titlu> Faust Arată-ţi arta-n care te pricepi. Icoanele. Atunci putea-vei să-ţi destăinui poftă. Simţirea ta se va-ncânta.

Râuri spumoase Vinuri revarsă. Stelele. Destrame-se norii. lângă chioşc. Privească de sus Albastru eterul. Ţinându-se-n braţe Iubiţii îşi spun Un cuvânt pe viaţă. sorii Lucească nespus. Prin ceasul de seară Arate-se cerul. Pagina 89 Lujerii-mbracă Chioşc. . # Fiii tăriei. Unde sub viţă. Ţinându-se-n gând. Pe urmele lor Străbate un dor. Panglici fluturând Veşmintele lor Pe ţări s-au lăsat Şi peste-un pridvor. Lasă în urmă Arsele vetre. Strugurii cadă-n Teascuri şi-n cadă. Trec printre pietre Şi prin curate Vechi nestemate. Frumuseţe bogată Plutească deasupra În sfera curată.<titlu> Spiritele Negrele bolţi Să dispară.

Îţi porunceşte să apari de zor. . Nu-mi trebuie descântec lung. luaţi aminte. un rozător docil. precum i-aţi descântat. Altele trec peste culmi. # Păsări întâmpină Soarele.să-l ţii pe diavolul legat. Să-1 cufundaţi în amăgiri de paradisuri. # Vârtejuri de hore: Unele-n loc pe sub ulmi. Stăpânul muştelor. # Al şobolanilor şi al şoarecilor domn. de undeva. A adormit. insule Unde pe maluri Coruri ghicim. aerienii mei copii. <titlu> Mefistofel L-aţi copleşit. Toate-n extaz. Am grabnică nevoie de un dinte De şobolan. Se şi apropie tiptil Din colţ. Altele-n aer plutesc. Pentru acest concert vă sunt îndatorat.Lacuri se fac Sub plaiuri. Tu încă nu eşti omul . Toate spre stele. marele. Unde pe câmpuri Hore zărim. ce tac. Zboară spre clarele Insule-n ape. Pagina 90 Să-1 desfătaţi cu dulci imagini. Care pe valuri Se leagănă. păduchilor. Dar pentru-a despica vraja din prag. Toate c-un chiot Spre focul ceresc. visuri. Hore sub brazi. al broaştelor.

De asta am venit. intră! <titlu> Mefistofel Vezi. În haină roşie. aşa îmi placi. Ne-om nărăvi unul cu altul. cu tiv de aur. eu junele boier.S-a făcut! Aşa! De-acum. e chiar la margine.Să rozi ce e de ros în prag. Iată că vii. . Să-ţi iau la goană gărgăunii. până ce ne-om revedea! (Iese. Şi cum stăpânul unge pragul cu ulei. Şi că un pudel mi-a scăpat? <titlu> Odaia de studiu <titlu> Faust Bate la uşă? . visează.Intră! Cine la cazne mă va pune iară? <titlu> Mefistofel Eu sunt. degrabă! Unghiul ce m-a ţintuit Pe loc. Să fie-adevărat Că visul m-a minţit c-un diavol. C-o manteluţă de mătase străvezie. La treabă deci.) <titlu> Faust (deşteptându-se) Sunt iarăşi eu cel înşelat? Aşa dispar strigoii şi vedenia. sper. Pagina 91 <titlu> Faust Intră! <titlu> Mefistofel S-o spui şi-a treia oară! <titlu> Faust Ei bine. Fauste. L-ai dovedit? O muşcătură încă! . sărind din noapte în vileag.

Cu groază numai.C-o pană de cocoş la pălărie. care-n mersul ei Nici-o dorinţă niciodată nu-mplineşte. fără dorinţi să fiu. Când noaptea ar putea să fie scut Te-ntinzi înfricoşat în aşternut. Prea tânăr sunt. C-o lungă. Pe scurt acesta-mi este sfatul Descătuşat şi liber să descoperi Ce e viaţa! Iată largul! <titlu> Faust În orice haină. dimineaţa mă deştept Cu-amare lacrimi . Chiar presimţirea vreunei bucurii Scăzută e de cugetul prea treaz. de joacă să mă ţiu. Şi astfel existenţa mi-e povară. Odihnă nici atunci nu ai: sălbatice Vin visuri să ne biciuiască. <titlu> Mefistofel . care-n pieptu-mi locuieşte. eternul cântec Ce sună fiecăruia-n auz. ascuţită spadă. să-nduri prisosul din pustie! Acesta-i cântecul. viaţa un blestem. Divinitatea.râu mă podideşte Pagina 92 În pragul zilei. Ce are lumea să-mi îmbie? Lipsă să duci. Divinitatea. Creaţiunea inimii zădărnicită e de mii De fete-ale vieţii urâţite de necaz. Sunt prea bătrân. ce tronează sus şi-o chem. În stare e pe dinăuntru să mă răscolească. Ce fiecăruia ni-1 cântă De-a lungul zilelor un glas ursuz. Să te îmbraci şi tu la fel Ca toată lumea să ne vadă. c-un suspin Simţi-voi pământeanul chin. În stare nu-i să pună ceva în mişcare. Dorită moartea.

care bate La poarta simţurilor. dacă-n fata marelui. dar multe ştiu. când cu comori La fapte îndrăzneţe ne incită Şi când pentru plăceri trândave . fericit acela. fie blestemată! Să fie blestemat ce-n vis ne minte Şi amăgirea gloriei şi-aducem aminte! Şi blestemat. O. Acum voi blestema tot ce cu amăgiri Şi cu ispite sufletul îmbrobodeşte – Şi tot ce-n astă peşteră de jale1 Îl leagă cu puteri de vrajă orbitoare. neînsufleţit! <titlu> Mefistofel Şi totuşi cineva nu a băut În noaptea-aceea negrul suc. ce simţul proprietăţii linguşeşte. fericit Acel. Femeie şi copil. <titlu> Faust Să spionezi. <titlu> Faust O. se pare. puternicului Duh Aş fi căzut extatic.Şi totuşi moartea niciodată Nu e un oaspete de tot binevenit. şi plug şi servitori! Să fie blestemat Mamòn2. pe care după valvârtejul unui dans La pieptul unei fete îl găseşte. nu ţi-e neplăcut. Să fie blestemată mai întâi părerea-naltă Cu care spiritul de sine însuşi se îmbată ! Lucirea aparentă. <titlu> Faust Dacă atunci din groaznicul tumult M-a scos un dulce sunet cunoscut Şi mi-a-nşelat cu amintirea unui timp senin Un rest de simţământ astăzi străin. căruia ea-i împleteşte Pe frunte-nsângeraţii lauri. Pagina 93 <titlu> Mefistofel Atoateştiutor nu sunt.

2. Tu cel mai puternic Din fiii pământului Clădeşte-o încă o dată! Tu. <titlu> Mefistofel Aceştia-s cei mai mici Dintre amici. Ea cade fără nume. începutul cărţii a VII-a). Deplângem în tristeţe Pierduta frumuseţe. Blestem pe mustul strugurilor cadă Şi-asupra paroxismului iubirii! Blestem nădejdilor! Blestem credinţei. Începe tu O nouă viaţă Cu cuget senin. te trag. Ascultă-i numai ce sfătoşi Spre fapte şi plăceri Te-mping. Noi ducem în neant ruinile. o denumire dată diavolului. închinării! Şi blestem mai ales răbdării! <titlu> Corul spiritelor (nevăzut) Vai! Vai! Tu ai distrus <Notă> 1. O nouă cântare Să-ţi fie povaţă. zeu al bogăţiilor la sirieni. Un semizeu a nimicit luminile. . Aluzie la imaginea „peşterii". În Evanghelie. Mamon.Ne potriveşte pernele întru ispită. cu care Platon aseamănă „corpul" (în lucrarea despre „Stat". </Notă> Pagina 94 Frumoasa lume Cu pumn puternic. fiul avântului. în pieptul tău Clădeşte-o din hău.

De-ar fi însă şi dincolo să ne-ntâlnim.De nicăieri. să ţi-i porţi. Dar dacă vrei. <titlu> Faust Nu. paşi şi gând Pe drumuri. genunchii Numaidecât prin pleava cea de rând. Pagina 95 Să fiu al tău. dorinţele-mplinindu-ţi. Tovărăşia. suflarea ostenindu-ţi. şi-aşa. Căci diavolul nu face doar De dragul Celuia de Sus Ce-aduce altuia folos. <titlu> Faust Şi ce aştepţi să-ţi împlinesc în schimb <titlu> Mefistofel Ai încă pentru-aceasta timp. Din singurătatea În care seve şi visări s-au istovit Te cheamă în larg! Dar încetează să te joci cu-amărăciunea Ce-ţi mistuie ca pajura rărunchii. Rosteşte-ţi clar Condiţia. cu mine. dacă m-ai găsi pe plac. s-o văd cum iasă. Sunt gata să ascult. Astfel de slugi aduc prăpăd în casă. <titlu> Faust . <titlu> Mefistofel Mă leg să te slujesc aici. ai timp. chiar şi cea mai rea ‗ţi îngăduie Să simţi că om eşti printre oameni. să nu cunosc Popas. nu. În lumea. din clipa-aceasta chiar. ce nu s-a sfârşit. Sunt sluga ta şi toate ţi le fac. Însoţitor ţi-aş fi prin timp Şi. Asta Nu-nseamnă să-ţi amesteci coatele. prin viaţă. în dar. Să faci la fel. Nu-s eu chiar dintre cei mai mari.

Tu ai Şi roşu aur. ce vrei tu să-mi dai? A fost vreun duh. ce nici un om nu a văzut sub stele. Pot să-ţi servesc asemenea comori la nesfârşit. În fiecare zi-nverzeşte! <titlu> Mefistofel Nu mă-nspăimântă-atare-nsărcinare. ce-nainte de-a-1 culege. ce-mi luminează suferinţa. ce. Din mână scapă ca argintul viu. urmeze nefiinţa. Fă legământ Şi câte zile-avea-vei pe pământ Te-i bucura de meşteşugurile mele. Iţi dau. Pagina 96 <titlu> Mefistofel Atunci poţi să-ndrăzneşti. Şi-acesta-i soarele. De voi putea să mă despart de lumea-aceasta. vreodată De tine priceput în năzuinţa sa înaltă? O hrană ce nu satură tu ai.nu-mi pricinuieşte griji. Şi pomul. fără odihnă. O fată. Din ăst pământ îmi izvorăşte bucuria. cred că-i timpul Să ne gândim şi la un praznic liniştit. care-n braţe stându-ţi Te şi trădează cu vecinul. Dacă şi-n celelalte sfere Exist-un 'nalt şi un adânc ca-n astă Fire. al unui om. ştiu. seninul. Întâmple-se atunci orice. Divina bucurie a onoarei Care dispare. bune prieten. Dar. Cealaltă poate să se nască după mine. ce din nou. Un joc tu ai. precum un meteor. Arată-mi fructul. <titlu> Faust . la care nimeni nu câştigă. despicând. Nu voi să mai aud nimic Dacă şi dincolo e ură şi iubire.Ce-i dincolo . putrezeşte. De sfarmi această lume în ruine. <titlu> Faust Sărmane diavol.

Îndestulat. Un lucru însă! Rogu-te un rând sau două. De-ndată ce statornicesc. Să am şi scrisă mărturia. aceasta să mă coste capul. După cuvânt să iasă! Nu ai de-a face c-un semeţ neghiob. Nici un cuvânt dat de-un bărbat? Nu e de-ajuns că vorba mea rostită Mă leagă pentru totdeauna pe pământ? . <titlu> Faust E dreptul tău. De poţi cu vreo plăcere să mă-nşeli. Atuncea moartea bată-n turn din acioaia zgomotos Atunci scăpat de slujbă eşti. al altuia. că eşti atâta de frumoasă! Îngăduit îţi e atunci în lanţuri să mă fereci. Atuncea ornicul să stea. de m-oi întinde-n trândăvie Vreodat'. Pagina 97 <titlu> Mefistofel Să fie! <titlu> Faust Dă mâna şi loveşte! Clipei de-i voi zice: Rămâi. pedant ce eşti! N-ai cunoscut încă nici un bărbat. De poţi să m-amăgeşti cu linguşire De mine însumi mulţumit să fiu. nu-mi pasă! <titlu> Mefistofel Chiar astăzi la doctoricescul praznic Ca servitor mi-oi face datoria.ziua mea din urmă. cum se cuvine. Asta-i prinsoarea ce ţi-o-mbiu. Să fie ziua ceea . <titlu> Faust Şi slove vrei. arătătorul cadă. sunt rob! Al tău. Oprit să fie timpul pentru mine! <titlu> Mefistofel Ai cântărit ce spui? Nu voi uita-o.

Cuvântul încă-n pană . c-un stilet.moare. pieile1 domină! Ce-mi ceri. c-o pană? Eşti liber să alegi precum îţi place! <titlu> Mefistofel Cum poţi această vorbărie Numaidecât s-o umfli? Totul în puţin se strânge Orice foiţă e de-ajuns. ceara. să-ţi fiu în stimă? Vrei bronz sau marmură.dispreţ cules-am de la el! Natura . Ce durere! Marele duh . tu spirit rău. Pe toţi cu-nfiorare-i ia. Cu fleacul ăsta facem pace. Prin rangul tău mi-e locul. <titlu> Faust Dacă atâta doar te satisface. impregnat şi scris.Când lumea curge-n vuiet Cu toate fluviile ei. <titlu> Faust Nu-ţi fie teamă c-o să rup această învoială. un pergament? Hârtie? Să scriu c-o daltă. Cuvântu-i spus.porţile mi le-a închis în faţă! Firul gândirii-i rupt. <titlu> Mefistofel E sângele un suc de tot aparte. Dar pergamentul. M-am căţărat puţin prea sus. Pe mine să mă ţină-n loc un jurământ? Pagina 98 Ne zace-n inimă această nebunie. <Notă> . în ceaţă. Să se ştie! Acum pecetea. De nici o jertfă rău nu i-a părea. Cine de ea s-ar libera cu bucurie? E fericit cel ce credinţa-n piept o poartă. Se-ndreaptă-ntreaga-mi străduinţă cu putere Tocmai spre ceea ce promit. Şi iscăleşti c-un strop de sânge.

din învelişul lor de vraje. în freamătu-i.poftă bună-ţi zic. Vreau pieptul să mi-1 dau de-acuma suferinţei. Ce-i este omenirii hărăzit să simtă. să mă zbat şi să veghez. cum se poate. drage. însumi să naufragiez. Dar între leagăne şi dric nu-i unul . toate patimile firii. mestecând ce mi s-a dat. îndrăgostitei uri. Să mă lărgesc ca omenirea. Să ne zvârlim în timp. Minunile să le desfacem. Să potolim prin văile simţirii. <titlu> Mefistofel Nu-ţi este pusă nici o ţintă. Înaltul să-1 cuprind în mine şi adâncul ca-ntr-un caier. şi nu-mi face pe nătângul! <titlu> Faust Ţi-am spus. crede-mă. plăcerii dureroase. Din goană să apuci ceva. cu dor. de mii de ani eu însumi Încerc mâncarea. sau măsură. Eu . Arzânde. Durere şi plăceri. la urmă. Faust înţelege pergamentele. Adevăratul om nu stă degeaba. tot ce-i vaier. Mă dau vârtejului. Şi dacă pretutindeni e să guşti vreo picătură. <titlu> Mefistofel O. În rostogolul întâmplărilor. Asemeni ei.Prin „piei". Succese şi căderi. Şi rând pe rând. amărăciunii ce împrospătează: Sunt vindecat de setea cunoştinţei. </Notă> Pagina 99 Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă. de bucurie nu mai este vorba azi. Să-adun în mine tot ce-i rază. oricât fiinţa mea ar fi de strâmtă. Întinde mâna. cum soarta vine.! Să se perinde. de toate. călcând cu dreptul sau cu stângul. Să simt şi eu.

Iar vouă vă prieşte numai zi şi noapte.1 O. Cu gândul să colinde el prin lume. Pe noi în beznă ne-a trimis. De pildă un poet să te înveţe. 2 <titlu> Faust Eu însă vreau! <titlu> Mefistofel Nu-s împotrivă! Până una-alta Mi-e teamă doar de-un singur lucru: Timpul e scurt şi lungă arta! Gândesc c-ai accepta poveţe. Italic sânge înfocat . ăst univers Făcut e numai pentr-un Dumnezeu nespus. A cerbului mişcare şi iuţeală. aluat. Îngăduie-i pe creştetul de cinste să-ţi adune Tot ce e nobilă şi rară calitate: A leului putere. Ce stă în veşnică lumină sus. îndrăzneală. sub toate. acrul. ăst tot ce-1 vezi. crede-mă.Pagina 100 Să mistuie bătrânul.

Dar cu nimic de infinit nu-s mai aproape. Să fie generos. Un domn ca ăsta de-aş găsi. hai-hui. picioare. . </Note> Pagina 101 <titlu> Mefistofel Ce mai întrebi? Tu eşti ceea ce eşti! Peruci cu bucle — milioane poţi să pui. Să te îndrăgostească dup-un plan. Mai sus sunt poate cu vreo două şchioape. alta-ţi va fi haina. Ştiu că zadarnic bogăţiile Umanei minţi în mine eu le-am strâns. Spre care simţurile toate năzuiesc? <Note> 1. <titlu> Mefistofel Stimate — aceste lucruri tu le vezi. pe care nici el însuşi nu-l poate cuprinde. De mă opresc. <titlu> Faust Ce sunt.Şi nordică temeinicie. Când. Cum lucrurile-n genere se văd: S-o-ntoarcem mai cu iscusinţă. Oamenii sunt. Mefistofel înţelege universul. Ce naiba! Sigur e că mâni. înainte de prăpăd. june. în cele de pe urmă. urmărind ideea lui Mefistofel. Prin aluat. asimila. spirite intermediare. 2. Tu-n veci rămâi ceea ce eşti! <titlu> Faust O ştiu. sunt o făptură de deplâns: Nici o putere-n inimă nu s-a aprins. taina. Să umbli poţi pe cataligi. Să caute el cărarea. Eu domnul Microcosmos l-aş numi. între spiritele întunericului şi cele ale luminii. dar totodat' viclean. dacă Coroana omenirii-n stare nu-s s-o cuceresc. Cât ţine încă bucuria.

Şi cap şi dos sunt ale tale. nu-ţi vine silă? De altfel lucrul cel mai bun. haina — Cu masca asta-s dascăl mare — (Se travesteşte. E ca un dobitoc pe pajişte uscată Purtat în cerc de-un demon rău. tu lasă-ţi gândul trălălău. nu-mi trebuie mai mult. şi tot Ce folosesc. Dă-mi. ce-1 ştii. verde. <titlu> Faust De unde să începem? Pagina 102 <titlu> Mefistofel Nimic mai simplu. In timp ce o păşune mândră. Şi ia-o aţă-n plină lume! Bicisnicul. Nu e puterea lor şi-a mea? Alerg şi sunt un zdravăn om Cu douăzeci şi patru de picioare la şosea. Iacă plecăm. Că-i loc acesta de tortură! Ce chip de viaţă e să-ţi plictiseşti şcolarii? Nu-şi are şi urâtul o măsură? O treabă e aceasta pentru domn Chiorilă. scufia. Neconsolat să nu ne plece. e mai puţin al meu? De pot vreo şase armăsari să mi-i plătesc. E pricină această îndestulă să socot Că ceea ce eu gust. Şi-aşa nu ţi-e permis unor copii a-l spune. Înviorat. .) Să-1 iau cu gluma şi cu spirit rece! Un sfert de ceas. <titlu> Faust Cu neputinţă-mi este să-1 ascult! <titlu> Mefistofel Bietul băiat aşteaptă cam de mult. rogu-te. Se şi apropie pe coridor un june. ce-n speculaţie se pierde. Jur împrejur în larguri i se-arată. La paie goale să-mblăteşti.

să se zvârcolească. O să-1 târăsc prin plinele. (Faust iese. dar calde. Să jinduiască. La alte uşi aţi mai bătut? <titlu> Şcolarul La dumneavoastră caut scut. Nestăvilit el veşnic înainte bate. De-asemeni şi un pic de-avere. Cea mai înaltă-a omului putere! Te lasă-nduplecat de vrăji şi artificii. Cum spiritul minciunii ţi-o impune şi ţi-o cere. bucurii terestre. Sunt tânăr. drepte gânduri am şi bună vrere. Şi vin cu multă plecăciune. fârtate! C-un spirit soarta l-a-nzestrat. îl văd pierdut.) <titlu> Şcolarul Mă port pe-aci de scurtă vreme. Printre străini îmi dete drumul mama . Să văd un învăţat pe care Cu toţii-1 ştiu din mare nume. Vedeţi un om cum sunt atâţia.) <titlu> Mefistofel (în haina lungă a lui Faust) Dispreţuieşte numai raţiune şi ştiinţă. În prea grăbita-i năzuinţă sare peste Măruntele. şi pe loc Să se-nvârtească—nesătulului în faţă Mâncări şi băutură să-i plutească. Chiar dacă dracului el nu s-ar fi vândut. nici o apă Să nu-i aline setea-foc! El va pieri. <titlu> Mefistofel Curtoazia voastră mă încântă.Tu pregăteşte-te pentru plecare. sălbaticele văi Pagina 103 Ale vieţii şi prin seacă neînsemnătate. C-atunci te dovedesc şi eşti al meu. (Un şcolar intră.

. Puţin însă cam risipit. <titlu> Şcolarul De gâtul ei vreau să m-agăţ cu voluptate. Nici pruncul nu ia sânul mamei Cu voie la-nceput. În săli. şi vă dau apoi şi replica. Pagina 104 Nici o verdeaţă. Să-mi spuneţi numai cum ajung la ea! <titlu> Mefistofel Aş vrea să ştiu ce facultate Alegeţi. pe sub bolţi. <titlu> Mefistofel Sunteţi pe bunul drum. E un spaţiu strimt aici şi-ntunecat. <titlu> Mefistofel Atârnă totul de obişnuinţă. <titlu> Şcolarul Aş vrea s-ajung de-a binelea-nvăţat.Numai cu greu. cât doi. nici un pom nu-mprejmuie clădirea. dar repede apoi Cu poftă şi plăcere bea. În mine vreau ştiinţa s-o aprind. şi pe zi ce trece. La sânii-nţelepciunii o să beţi cât zece. Doresc ce-i pe tărâmuri să cuprind Şi tot ce-n ceruri este şi-n natură. din nou să plec. de-atâta umbră laolalt'. Vă rog să ţineţi seama De toate astea. Îmi piere piuitul şi gândirea. <titlu> Şcolarul Simt totuşi un îndemn. <titlu> Mefistofel Aţi nimerit chiar locul potrivit. Între pereţii-aceştia. pe la noi. Nu prea îmi vine să petrec. pe bănci. şi că vreau să-nvăţ ceva cinstit. La fel o să vă meargă. de lăudat.

. Un lucitor cuvânt avem oricând la îndemână. Ce-ii creierul uman nu intră nicidecum. oricum. nici peste-o săptămână. Fireşte însă că mi-ar conveni Şi-un pic de libertate şi puţin amuzament. Cinci ceasuri zilnic cad în socoteală. Să fiţi prezent. Pagina 105 Lipsa Pagina 106 Secretul în chimie. Nu prea pricep ce spuneţi şi ce e. Ea râde singură de sine şi n-o ştie. Aflaţi că pentru ceea ce nu înţelegem Nici azi. la-ntâiul clopot care bate.<titlu> Şcolarul Sunt pentru treabă cu tot sufletul. <titlu> Şcolarul. <titlu> Şcolarul Mă-ncearcă toate astea-acum. Deocamdată cam un an sau jumătate Vă ţineţi strâns de buna rânduială. <titlu> Mefistofel Mai bine veţi pricepe altă dat'. Parcă o moară mi-ar umbla prin cap. Să căutaţi a înţelege mai adânc. Cu sârguinţă după ce veţi fi-nvăţat Metoda de clasificat. Din când în când câte-o frumoasă zi. da! Va trebui să abordaţi şi metafizica. <titlu> Mefistofel Pe urmă nu uitaţi un lucru.

note să luaţi. închipuindu-vă că însuşi sfântul duh dictează. Şi paragraf ii să-i cam ştiţi în mare parte. <titlu> Şcolarul Ştiinţa dreptului nu prea mă ispiteşte. Se moşteneşte pravila şi legea La fel c-o boală fără leac: Din generaţie în generaţie. E vai de capul tău când eşti nepot! De dreptul ce cu noi deodat' se naşte. <titlu> Mefistofel De-aceasta nu mă prinde vreo mirare. Ca să vedeţi mai bine-apoi. binefacerea o plagă Ce pretutindenea ne paşte. <titlu> Şcolarul Hârtiile le-oi duce-acasă Pagina 107 Şi le-oi păstra frumos. din păcate. <titlu> Mefistofel Să vă alegeţi îns-o facultate. Siliţi-vă să scrieţi. Totuşi. trec prin veac.Să preparaţi cu sârguinţă tema. Nu este. niciodată vorba. Ce-i negru scris pe albă foaie Rămâne veşnic de folos. ce-o simţeam. pe care-1 sfătuiţi! Să studiez teologia poftă aş avea! <titlu> Mefistofel Nu aş dori să vă îndrum greşit — . ele se mută. Cam ştiu ce preţ această-nvăţătură are. Nonsens devine raţiunea. că profesorul Vă spune doar ce stă la carte. <titlu> Şcolarul Aversiunea. mi-o mai sporiţi Şi dumneavoastră. din loc În loc. păstraţi-vă-ncordarea trează. Fericit.

Iertaţi-mi vina. De cuvinte! Astfel veţi păşi de-a dreptul În templul certitudinii depline. <titlu> Şcolarul Scuzaţi că vă reţin cu-atâtea întrebări. <titlu> Mefistofel (pentru sine) M-am săturat de tonul sec. (Tare. un cuvânt. S-ascunde-n ea otravă multă. în cuvinte poţi cu fanatism să crezi. De ti se dă o mică îndrumare. O.) . În genere — ţineţi-vă. Cel mai cuminte lucru e să audiaţi Şi-aici pe unul singur — Pagina 108 Şi pe cuvântul spus de maistru să juraţi. în ea Să ocoleşti cărarea falsă e aşa De greu. N-aţi vrea să-mi spuneţi un cuvânt Cuprinzător şi-n ce priveşte medicina? Trei ani înseamnă o durată scurtă. Se-nfiinţează. Poţi din cuvinte un sistem să făureşti. la dorinţă. ştiinţa-aceasta — o. Vedeţi. La rolul meu de diavol am să trec. <titlu> Şcolarul Dar un concept ar fi să se găsească Pe lângă orişice cuvânt. C-o poţi asemăna aproape c-un medicament. dar bine.Urechea voastră mă asculta. Poţi cu cuvinte admirabil să te cerţi. Domeniile însă sunt aşa de largi. Sunt totuşi nevoit. Apuci mai sigur prin ţinuturile vagi. Cuvântului o iotă nu poţi să-i răpeşti. <titlu> Mefistofel De ce vă oţărâţi? Ei bine — aflaţi că tocmai Unde conceptele se-ntâmplă să lipsească.

Şi dacă sunteţi măcar semionorabil Le-aduni pe toate-n pălărie. C-atunci şi ceilalţi v-o arată. seminţia slabă. mica lume. Cu chiţibuşuri într-un ceas puteţi obţine. cum le vezi. Şi în curând pereche n-ai în măiestrie. Mai presus de toate S-aveţi încredere-n voi înşivă. Se luminează zarea. Dar cel ce prinde clipa. din parte-mi. mă simt ca-n vis cu întâmplarea. orice teorie. mi se dovedeşte om întreg. cât de aurie! <titlu> Şcolarul Vă jur. Spre a lăsa la urmă într-adins Pagina 109 Să meargă totul cum lui Dumnezeu îi place. zău. Învaţă fiecare-atât cât poate.Al medicini spirit lesne-i de cuprins. şi după câte înţeleg Aveţi şi cutezanţă. A hoinări s-aduni ştiinţă. degrabă. Un titlu-ţi face pârtie spre ele. Îmi sunteţi arătos. nu face. Ce alţi n-ar izbuti în ani de zile. ce pot. Îmi veţi permite să mai viu şi altă dată? E greu s-adun atâta-nţelepciune dintr-o dată. amice. Cuprindeţi-o pe după coapse Ca să vedeţi cât e de strâns încinsă. . Tot ah-ul ei şi orice vaiet Se lecuieşte dintr-un singur punct. <titlu> Şcolarul 7Aşa mai zic şi eu. <titlu> Mefistofel Îngădui bucuros. Va trebui să vă pricepeţi mai vârtos la puls. <titlu> Mefistofel Ce seacă e. Dar cât de verde viaţa. De la un cap la altul studiezi Înalta lume. Şi dacă una v-ar cădea în braţe-nvinsă. Să-nvăţaţi În special femeia s-o conduceţi.

străbunul meu.) <titlu> Şcolarul (citeşte) Eritis sicut Deus.Pagina 110 <titlu> Şcolarul Mi-ar fi cu neputinţă să pornesc la drum. respectuos şi pleacă. Vedea-vom mica şi-apoi marea lume. încotro o vom lua? <titlu> Mefistofel Unde doreşti. Veţi fi ca Dumnezeu şi veţi cunoaşte binele şi răul (în limba latină în original). (Scrie şi-i dă albumul. Făr'de-a solicita favoarea De-a-mi scrie câteva cuvinte în album. scientes bonum et malum. gratuit anume! <titlu> Faust Cu barba asta lung-a mea Uşoarei vieţi cum m-oi deda? <Note> 1. căci niciodat' Prin lume eu nu m-am purtat. <titlu> Mefistofel Prea bine. cu câtă bucurie. Cu ce folos. <titlu> Faust (intră) Ei. Pagina 111 N-oi izbuti. Şi te-i înspăimânta cândva De-asemănarea ta cu Dumnezeu. Urma-vei cursul.1 (închide albumul.) <titlu> Mefistofel Urmează numai sfatului Ce-l dete şarpele. .

de-acasă. ce-l pregătesc. Pentru viaţa nouă. las'. la Lipsca. De-ndată ce te-ncrezi în tine. prea mari. Voi fi mereu intimidat. căci totul vine de la sine Te vei pricepe la viaţă. ce-o începi. cu prostii! <titlu> Frosch (îi toarnă un pahar de vin în creştet) Uite. Ne-a duce ea prin aer de mătasă. Ne-a ridica de jos în grabă. Văzduhul cald. Îţi spun noroc! Şi-acum în slavă! Pivniţa lui Auerbach. ieşind din ca Unde ţi-s caii şi trăsura? <titlu> Mefistofel Mantaua mea o vom întinde.Cu alţii mă simt tare mic. Pagina 112 <titlu> Brander Numai a ta e vina. că nu vii Ca altă dată cu năzbâtii. <titlu> Faust Cum vom pleca. <titlu> Mefistofel Amice. de toate! <titlu> Brander . Vei şti să o priveşti în faţă. Grijeşte numai să nu iei Desagi prea grei. Chef de camarazi veseli <titlu> Frosch Nimeni nu bea? Nimeni nu râde? Ce feţe-s astea? Nici un chiot nu s-aude? O flacără-mi eraţi de obicei. fârtaţilor! Azi focul arde-n paie ude.

de ţi-a Sări muştarul. Tra-la ! La-la ! la ! <titlu> Altmayer Oh.) Sfântul imperiu roman Cum se mai ţine laolalt'? <titlu> Brander Urât e cântecul! Şi e politic! Şi avan! Ce cântec mizerabil! Mulţumiţi Lui Dumnezeu că de imperiul roman Nu trebuie cu dinadinsul să-ngrijiţi. . Că-mi sunteţi deocamdat' scutiţi de-acest amar. ce aştepta-ţi? <titlu> Altmayer Vai mie. cel puţin.Porc. <titlu> Frosch Nu-i locul tău aici. Daţi-mi bumbac! <titlu> Siebel De-abia când bolta sus răsună Puterea basului o simţi în strună. ce mă fac? Îmi spargi urechile. cum altul nu mai ştiu! <titlu> Frosch S-ar spune că doreai să fiu! <titlu> Siebel De vă certaţi. tra-la! La-la! La! <titlu> Frosch Cântaţi subţire şi înalt! Pagina 113 (Cântă. Cu cale-i însă să avem şi noi un căpitan. pe-aci e uşa! Cântaţi cu piept lărgit! Beţi şi urlaţi! Începeţi dar. socot ca o dobândă Că nu sunt împărat sau cancelar. Eu.

Cu ea să-ţi facă şagă după uşi. Un tânăr zdravăn. Zăvor se-nchide-n dimineaţă. dintre noi un papă să ne-alegem? Voi ştiţi ce însuşire hotărăşte. </Note> <titlu> Siebel Tu. Luaţi tonul! . <titlu> Siebel Nici un salut iubitei! Vreau să uit. Acestora. decât însuşirile erotice. Şi cântă mândrei mele să se culce. Îndrăgostiţii stau aci. Desigur mai mult calitatea de băutor. E pentru poama-aceea mult prea bun. Prefer să-i sparg ferestrele cu pietre. mândruţei un sărut! (Cântă. şi e noapte. pe tine te mai leagă! Din parte-mi îi urez iubit un spiriduş. N-am să-i mai dau târcoale pe la vetre. <Note> 1. cântă numai. leliţă-lele.1 <titlu> Frosch Avântă-te în sus. precum o cere cuviinţa Vreau să le cânt pe poftă. care calitate Înalţă pe bărbat în demnitate. preaslăveşte-o noaptea-ntreagă ! Voi râde eu la rândul meu. Zăvor s-aude şi-apoi şoapte. privighetoare dulce. ce mai spun. Iubitul iese iar în ceaţă. domnii mei.) Zăvor s-aude. <titlu> Brander (lovind cu pumnul în masă) Atenţie! Şi ascultaţi! Veţi recunoaşte Că mă pricep cam la de toate. În prag să-ţi facă temenele. Pe mine m-a-nşelat. leliţă-fă. <titlu> Frosch În ciuda ta. tăcerea-i paşte. Şi-un ţap bătrân.Ce-aţi spune.

Trăia numai din unt şi slană. Bucătăreasa îi găti Otravă — locul strimt îi deveni Ca de aleanul dragostii. murmurând isonul! (Cântă. ha-ha. <titlu> Brander Şi-apoi veni în plină zi Şi lângă vatră el căzu. Sărea încolo-ncoaci sări! Şi în curând se osteni Ca de aleanul dragostii. năzdrăvană. <titlu> Siebel Se bucură flăcăii de-o nimica toată. El casa toată-o scormoni. Ca de aleanul dragostii. Dar spuneţi-mi e asta o ispravă. <titlu> Brander Şi şobolanul se-nvârti Pagina 115 Şi din băltoace când bău. <titlu> Corul (chiotind) Ca de aleanul dragostii.Atenţie! Un cântec pe măsură nouă! Şi să cântaţi refrenul. Ca doctor Luther el făcu O ceafă groasă. . Bucătăreasa râse: „Ce-a mai fi? Că şobolanul fluieră. Dar furia nu-i folosi." Ca de aleanul dragostii. Şi ortul popii şi l-a da.) A fost odat' un şobolan. <titlu> Corul Ca de aleanul dragostii. Se zvârcolea şi gâfâia.

Le smulg secretul. Se vede după felul lor aparte Că au sosit tocmai acu. lesne. străinii ce-ar putea să fie? <titlu> Frosch Îi dibuiesc eu.Să dai la şobolani otravă? <titlu> Brander Amicul nostru-o face lată. Sunt mândri. Cât timp dureri de cap nu au. şi de departe. <titlu> Frosch Într-adevăr! Trăiască Lipsea noastră ! E-un mic Paris. cum un dinte De lapte scoţi unui copil. par dezamăgiţi puţin. La ăst norod te-aduc Să vezi cât de uşor ştiu unii să trăiască. şi îşi cultivă cetăţenii! <titlu> Siebel Ce. <titlu> Brander Aşti oaspeţi vin dintr-o călătorie. Se-nvârt în cercul lor îngust nerozii Ca tinerii pisoi în jurul cozii. Cât timp crâşmaru-i gata să-mprumute. . Daţi-mi-i în grije. Din casă boierească parcă vin. La un pahar de vin precum se ştie. fără să strige. cu mulţumire din belşug. <titlu> Altmayer Borţosul cu chelia lui rotundă! Cât de domestic e la nenoroc! Îşi vede chipul şi asemănarea În şobolanul mistuit de foc ! <titlu> Mefistofel Mai înainte de-orice — un loc de veselie Ţi-arăt. Ei toţi înveseliţi din fleanca dau.crezi. Cu haz puţin. O sărbătoare-i pentru ei aproape orice zi.

. <titlu> Mefistofel (către Faust) Nu bănuiesc ăştia pe dracu. după plac. Pagina 118 Am stat de vorbă-ndelungat. <titlu> Frosch Las'. Să ne încânte mai curând tovărăşia! <titlu> Altmayer Păreţi un om din cale-afară răsfăţat. că-i iscodesc eu. privirii la Mefistofel dintr-o parte. domnii mei! <titlu> Siebel Şi-al nostru-n schimb ! (încât. să ne aşezăm şi noi la masă? În loc de bune băuturi. Ne-a povestit atâtea despre verii lui.) Dintr-un picior de ce-o fi şchiopătând? <titlu> Mefistofel Îngăduiţi. <titlu> Faust Salutul nostru. Nici când sunt daţi de-a berbeleacu. de care nu găsim în casă. <titlu> Frosch Aţi mânecat îmi pare cam târziu din sat? Cu Terchea-berchea aţi cinat? <titlu> Mefistofel Trecurăm tocmai astăzi pe Ia el. prinsoare fac! Pagina 117 <titlu> Altmayer Se poate.<titlu>Brander Sunt şarlatani de iarmaroc.

(Se-nclină spre Frosch. Desigur. (Cântă. <titlu> Mefistofel Voci încercate-am auzit cântând. <titlu> Frosch Nu cumva sunteţi un măiestru virtuoz? <titlu> Mefistofel O. câte voiţi! Pagina 119 <titlu> Siebel Dar printre altele şi una nouă ! <titlu> Mefistofel Din Spania ne-ntoarserăm în astă-seară. nu! puterea-i slabă. Ce-avu un mare purec — . Din a cântărilor şi-a vinurilor ţară.) <titlu> Altmayer (încet) Avuşi nevoie de aceasta? <titlu> Siebel Şiret patron! <titlu> Frosch L-oi dovedi eu. De n-a fost amăgire în ureche.) A fost odat-un rege. numai pofta-i mare. cântecul sub aste bolţi Are-un ecou fără pereche. <titlu> Altmayer N-aţi vrea să ziceţi o cântare? <titlu> Mefistofel Dacă doriţi. în alt ton.La despărţire zise: Fiecăruia salut să-i spui.

Că orice cută-n pantaloni O va plăti cu capul. ţi-l dau în scamă. </Note> Pagina 120 Purta pe haină cât'e-o stea Şi panglici lungi şi scurte. Regina însăşi. Ce-avu un mare purec. Şi regele. # Dar domni şi doamne la palat Ce cazne-aveau să-ndure. Cântecul purecelui. aceasta se-nţelege. Să facă potrivit măsura. <titlu> Mefistofel Şi purecele-n catifea Umbla acum la curte.<titlu> Frosch Un purec! Auziţi? L-aţi aşteptat? Un purec! Vai. L-a îndrăgit ca pe un fiu. Iată. o batjocură a burgheziei la adresa nobilimii de la curte. Un croitor la sine cheamă. ce oaspete curat! <titlu> Mefistofel A fost odat-un rege. Să iei boierului măsură De pantaloni şi haină. fetele din casă Erau muşcate sub mătasă. atâta ştiu. Precum era de prevăzut Şi fraţii lui şi rudele Domni mari la curte s-au făcut.1 A fost odat'. . <titlu> Brander Dar croitorului să-i spuneţi C-aşa o vrea satrapul. Iar când ministru deveni. <Note> 1.

Şi purecii-i strivim când pişcă. <titlu> Frosch Bravo.Dar n-aveau voie să înjure. că-i pleaşcă! <titlu> Altmayer Trăiască libertatea! Vinul să trăiască! <titlu> Mefistofel Aş bea şi eu. v-aducem laude Numai prea mici să nu vă fie mostrele. Nici să se scarpine-ndesat. Altfel v-aş îmbia ca unor oaspeţi Un strop ales din pivniţele mele. ce e. ca libertatea s-o cinstesc. Dar vinurile voastre nu mă ispitesc. . Căci dacă e să preţuiesc ce nu-i. că-i supărare. Pagina 121 <titlu> Siebel Să n-o mai repetaţi. <titlu> Mefistofel Mi-e teamă de crâşmar. Doar noi ne scărpinam când mişcă. Şi purecii-i strivim când pişcă. de vorbe grele. bravo ! încă o dată! <titlu> Siebel Toţi purecii aşa să pată! <titlu> Brander Cu degetele prindeţi-i. <titlu> Siebel Dă-ncoa! Răspunderea-i a mea deplină! <titlu> Frosch De faceţi rost de-un bun pahar. <titlu> Corul (urlând) Doar noi ne scărpinam când mişcă.

<titlu> Altmayer Aha ! Ai şi-nceput pe buze să te lingi.) Spune-mi mata. Căci patria ne dăruieşte cel mai splendid vin. ce băutură-ţi este dragă? Pagina 122 <titlu> Frosch Nu vă pricep.Nevoie am de-o-nghiţitură bună! <titlu> Altmayer Din ţara Rinului veniţi se pare. <titlu> Frosch De-i vorba să aleg. <titlu> Mefistofel (în timp ce sfredeleşte în masă o gaură) Aduceţi ceară şi-astupaţi cu dopuri! <titlu> Altmayer Oh. <titlu> Brander Doar n-aveţi buţile chiar la intrare? <titlu> Altmayer Acolo-n colţ e coşul cu unelte. asta-i numai — să scuzaţi — scamatorie ! <titlu> Mefistofel Şi dumneata cam ce doreşti? . vreau Perla de la Rin. Către Frosch. Aveţi mai multe? <titlu> Mefistofel Îngăduit e fiecăruia s-aleagă. <titlu> Mefistofel Să-mi faceţi rost de-un sfredel lung şi mare. <titlu> Mefistofel (ia sfredelul.

Coarne poartă ţapul. domnul meu! În faţă mă priviţi! Vă ştiu intenţia! Ne păcăliţi! <titlu> Mefistofel Cu oaspeţi nobili ca aceştia Ar fi primejdios. Vinul e zeamă. ca şi cum un jar ar stinge! (Mefistofel sfredeleşte. . nu sunteţi de părere? Dar grăbiţi-vă! pe faţă-mi spuneţi. Pagina 123 Un neamţ adevărat urăşte pe francezi.) <titlu> Brander Se ocoleşte anevoie ce-i străin şi ce desparte! Ce-i bun — de multe ori ne e departe.<titlu> Brander Şampanie să fie! Să dea în clocot. precum vezi <titlu> Siebel (în timp ce Mefistofel s-apropie de locul său) Mărturisesc că vinuri acre tocmai Gâtlejul nu pofteşte. unul a făcut în răstimp dopurile şi astupă găurile. Scutur eu şuviţa. Ce vinuri inima vă cere? <titlu> Altmayer De toate! Ce mai întrebaţi? (După ce găurile au fost sfredelite şi astupate. Mi se-nclină capul. <titlu> Altmayer Nu. Tokai. Daţi-mi unul dulce. Dar vinurile lor le bea cu sete. <titlu> Mefistofel Să curg-aici vin vechi de.) <titlu> Mefistofel (cu gesturi ciudate) Struguri face viţa.

cum se cuvine. Minune şi semn. Cinci mii de porci n-o duc mai bine! <titlu> Mefistofel (către Faust) Sunt liberi. <titlu> Mefistofel Ia seama numai şi-i vedea Cât de magnific bestialitatea se va revela. <titlu> Siebel (bea neprecaut. vinul curge pe jos şi se preface în flacără) Foc! Ajutor! Iadul arde! Pagina 125 <titlu> Mefistofel (descântând flacăra) Foc. Masa de lemn Pagina 124 Poate şi ea Vin să dea. izvoare minunate <titlu> Mefistofel Păzea! Pe jos un strop să nu-mi vărsaţi! (Ei beau repetat.) <titlu> Toţi Ne merge ca la canibali.Viţa lemn se cheamă. ah. elementul meu. Cuvântul e-ndemn. vezi-i cum petrec! <titlu> Faust Eu poftă aş avea să plec. tu! Ia-o mai domol! . Acum deschideţi şi vă desfătaţi <titlu> Toţi (în timp ce scot dopurile şi fiecăruia îi curge în pahar vinul dorit) Cum curgeţi.

<titlu> Siebel Credea-ndrăzneţul că aici Cu hocuspocus se petrece! <titlu> Mefistofel Taci.) <titlu> Mefistofel (cu atitudine gravă) Închipuire şi cuvânt Schimbă sens şi loc. Fiţi aici şi fiţi acolo. de vrei! <titlu> Altmayer (scoate un dop din masă.(către ceată) Deocamdat-a fost numai un strop de purgator. . grindină. vrăjii. foc îi sare în faţă) Ard! Ard! Pagina 126 <titlu> Siebel Dedatu-s-a scamatoriei. Loviţi! El nu mai e sub scutul legii! (Ei scot cuţitele şi tăbărăsc spre Mefistofel. bute puturoasă! <titlu> Siebel Coadă de mătură! Pe cine beşteleşti? Drept ce ne iei? <titlu> Brander Bătăi cădea-vor. să plece. <titlu> Siebel Ce-nseamnă astea? Aşteaptă numai! Scump vei plăti! Nu ne cunoşti! <titlu> Frosch Ne crede dumnealui şi beţi şi proşti! <titlu> Altmayer Gândesc să-1 invităm domol.

mâna să-1 dezmierde. cum diavolul glumeşte! (Dispare cu Faust. Ceilalţi se depărtează unul de altul. ce viţă verde! Şi-un strugure! Oh.) <titlu> Mefistofel Tu amăgire. legătura ia-o de pe ochi. Toţi fac la fel.) <titlu> Altmayer Ah.) <titlu> Siebel Ce noutate? Pagina 127 <titlu> Altmayer Cum? <titlu> Frosch Era acesta nasul tău? <titlu> Brander (către Siebel) Pe-al tău îl ţin în mână eu! <titlu> Altmayer A fost un trăsnet. ce trecu prin mădulare. fireşte! Şi ţineţi minte voi. zău! Răspundeţi ce mi s-a-ntâmplat? . struguri! <titlu> Brander Aici lingă pridvor.Şi vă fie de noroc! (Ceilalţi se opresc miraţi şi se privesc îndelung. cad de pe picioare. (Îi prinde pe Siebel de nas. unul împotriva celuilalt şi ridică cuţitele. Daţi-mi un scaun. <titlu> Frosch Nu. unde sunt? Frumoasă ţară! <titlu> Frosch Podgorii! Văd eu bine oare? <titlu> Siebel Şi struguri.

mi-aş şterge încă botul.<titlu> Siebel O. (Se-ntoarce spre masă.) <titlu> Siebel Fu amăgire. dacă nu cunoşti un leac mai bun! Nădejdile mi-au şi pierit. <titlu> Faust. <titlu> Altmayer Pe uşa pivniţei eu îl văzui ieşind. Pagina 128 <titlu> Brander Dar cum a fost cu strugurii povestea? <titlu> Altmayer Şi-apoi să nu crezi în minuni! Dar altora să nu mai spuneţi vestea ! Bucătărie vrăjitorească Pe o vatră joasă o căldare fierbe la foc. Maimuţoiul cu puii stau alături şi se încălzesc. mestecă şi grijeşte să nu dea în foc. 'nşelăciune şi nălucă totul! <titlu> Frosch Credeam că beau. se ivesc felurite arătări. ce silă mi-e de ele! Mă porţi pe-aci ca să mă vindeci oare? În volburarea asta de scrinteală? De sfaturi de la babe am nevoie cu tocmeală? Mi-or ajuta asemenea fierturi murdare Treizeci de ani să lapăd de pe mine-acum? Vai mie. Mefistofel <titlu> Faust Nebune vrăji. unde-i? Vreau să ştiu. N-a născocit încă natura sau vreun spirit Un alt balsam mai izbutit? . În aburii ce se ridică. A doua oară nu-mi mai scapă viu. O maimuţă stă lingă căldare. blestematul. Pereţii şi grinzile sunt împodobite cu cele mai ciudate unelte vrăjitoreşti. Pe-o bute mare-ncălecând — Simt ca un plumb prin glezne şi-n picioare.

Iată un mijloc De-a te menţine tânăr. Lucrarea cere nu numai ştiinţă. În timp ce mu de poduri aş clădi. de-a ajunge teafăr Până la ani optzeci. Există pentru-ntinerire şi un mijloc mai firesc. Nu socoti c-ar fi ruşine însuţi tu să gunoieşti Ogorul de pe care seceri. <titlu> Mefistofel Ei. <titlu> Faust Atari isprăvi nu-mi sunt la îndemână Şi n-aş putea să iau hârleţu-n mână. Un mijloc ai. Hrăneşte-te cu hrană simplă. Ci şi răbdare care-aşteaptă. ce isteţ te-amesteci iar în treabă. Un spirit liniştit ani mulţi de ea să ţină seama .<titlu> Mefistofel Amice. fără gust. Dar despre-acesta se vorbeşte-n altă carte. Trăieşte între dobitoace ca un dobitoc. artă. Viaţa-ngustă nu mă prinde chiar de loc. vezi că vrăjitoarea trebuie atrasă-n joc? <titlu> Faust De ce numaidecât afurisita babă Cu buruieni şi ierbi? Nu poţi tu însuţi băutura să mi-o fierbi? <titlu> Mefistofel Frumoasă pierdere de vreme-ar fi. şi sapă. ară! Păstrează-ţi rostul într-un cerc îngust. <titlu> Faust Destăinuieşte-mi-1 degrabă! Pagina 129 <titlu> Mefistofel N-am să mă feresc. şi să rămâi luceafăr. Te du pe câmp numaidecât. Într-un capitol mai aparte. fără de bani şi fără vrăji.

(Văzând animalele. <titlu> Mefistofel Cât timp obişnuieşte ca să-mi zboare? <titlu> Animalele Cât timp ne încălzim pe la picioare. (Către animale. <titlu> Mefistofel Cât mă priveşte. Decât cu animale să discut. Dar dracul însuşi nu-i în stare să o facă. Ce mestecaţi acolo în căldare? Pagina 131 <titlu> Animalele Pentru săraci o ciorbă lungă.) Ei. <titlu> Mefistofel (către Faust) Cum le găseşti. aceste animale? <titlu> Faust Mi-e scârbă şi mi-e jale. afurisite animale. . rând Pagina 130 Pe rând şi câte-o leacă. zău. Spre-a nimeri în cap un cui? E drept că dracul a-nvăţat-o. spuneţi-mi.) Se pare că stăpâna nu-i acasă? <titlu> Animalele La praznic dumneaei s-a dus Pe horn în sus. nimic nu-mi este mai plăcut. minunate.) Vezi ce prăsilă cu lăbuţe! Pe lângă foc ce slugi drăguţe! (Către animale. Şi-apoi unde mai pui Acele meşteşuguri multe.Căci timpul doar desăvârşeşte zeama.

E goală-năuntru. Dragul meu fiu. Cât e de mare Se-nvârte şi umblă Fără-ncetare. La loterie dacă ar putea să joace! (între timp puii au luat o sferă mare. sunt viu. S-a sparge-n curând. Ea e de lut. Fă să câştig. Şi suflă prin ea Vânt. să ajungă! <titlu> Maimuţoiul (se apropie şi se linguşeşte pe lângă Mefistofel) <titlu> Aruncă zarul. Cioburi vor fi. Faceţi zeamă. rostogolind-o în faţă. vei muri. Ca sticla sună. Mi-e gol buzunarul. Ţine-te tu Departe de ea.<titlu> Mefistofel Aveţi o clientelă mare. vânt. Bani de-aş avea — Ar fi lumea mea! <titlu> Mefistofel Ce fericit s-ar socoti un maimuţoi cu floace.) <titlu> Maimuţoiul Aceasta e lumea. Vei muri. Sunt viu. Să uit amarul. Pagina 132 <titlu> Mefistofel Ce vrea să fie sita1-aceea? <titlu> Maimuţoiul (o ia din cui) .

Aluzie la folosirea superstiţioasă a sitei ca mijloc de a dezvălui fapte tăinuite.Hoţ dac-ai fi. cât bate clipa. ca s-ajung Pe-al ei meleag. <titlu> Mefistofel Dobitoc ce eşti! Fără curtoazie! <titlu> Maimuţoiul Ia pămătufu-n mână ca să vezi! Pe scaun şezi! (Îl sileşte pe Mefistofel să se aşeze.) <titlu> Faust (care în răstimp a stat în faţa unei oglinzi. N-o mai zăresc decât prin ceaţă. </Note> S-alege în oglindă ca-n bulboană? Iubire. împrumută-mi tu aripa Cea mai grăbită. O chintesenţă-a cerurilor toate? . De îndrăznesc să mă apropiu. apropiindu-se sau depărtându-se de ea) Ce văd? Cerească icoană <Note> 1.) Priveşte prin sită! Pe hoţ îl dibuieşti. El nu cunoaşte Nici oală. nici tipsie. ce-n privire mi s-abate. Numaidecât Te-aş dovedi! (Se duce la maimuţă şi o îndeamnă să privească prin sită. Şi nu ai voie să-1 numeşti? <titlu> Mefistofel Şi oala aceasta ce-i? <titlu> Maimuţoiul şi maimuţa Bicisnicul n-o ştie. De nu stau ţintuit pe locul unde sunt. Chip prea frumos ! Cel mai frumos din câte sunt! E cu putinţă? O femeie într-atâta de frumoasă? întrezăresc în trupul.

încât aceasta se sparge în două. <titlu> Faust (privind în oglindă) Vai mie! Înnebunesc de-a bine! <titlu> Mefistofel (arătând spre animale) Prin cap acuma şi pe mine Cu ameţeli mă ia.) Pagina 134 Pentru tine. de-astă dată. Noi vorbim Şi facem rime. <titlu> Animalele . lipseşte doar coroana. Ca să aplaude la sfârşit el însuşi. apoi sar prin bucătărie cu părţile. cu sânge! (Umblă stângaci cu coroana. îi aduc cu strigăte. o coroană lui Mefistofel) Fii tu aşa de bun Puterea ţi-o strânge. Dacă Dumnezeu întâi Vreo şase zile se căzneşte frământând o nefiinţă.Există-asemenea făptură pe pământ? <titlu> Mefistofel Desigur. Lipeşte coroana Cu sudoare. pe unde mă-nvârtesc. se joacă cu pămătuful de pene şi continuă a vorbi. Şi află că aş şti să-ti dibuiesc O mândră ca aceasta. Pentru mine. pân'te saturi. Un sceptru-n mână ţiu. Şi fericită soartă are cel ce-acasă O va conduce ca mireasă! (Faust priveşte necurmat în oglindă. E limpede c-asemenea isprăvi sunt cu putinţă! Priveşte.) Aicea stă pe tron regala mea persoană. <titlu> Animalele (făcând mişcări din cele mai ciudate. Mefistofel întinzându-se în scaun.

Că sunt poeţi de mari carate. cel puţin din astea toate. aşa! În cioburi totul! Am să vă-ntind pe labe botul. Te sfarm. au! Tu. scroafă blestemată.) Nu mă cunoşti? Stârpitură! Nu-ţi mai cunoşti maistrul şi stăpânul? O dată dacă mai lovesc. ce te iau! Căldării nu-i porţi grijă! Şi mă arzi! Afurisit necaz! (Zărindu-i pe Faust şi pe Mefistofel. dă în foc. în larg de-acum! <titlu> Mefistofel Să recunoaştem. Sunt idei. de sar flăcări spre Faust.) <titlu> Vrăjitoarea Au. Şi tactul ce se cere La melodia ta anume. ce-1 ţine în mână izbeşte între sticle şi oale) Aşa. ca să mint? .Şi dacă izbutim Mai cu temei. au. Vrăjitoarea coboară prin flacără cu strigăte îngrozitoare. de minteanul meu cel roş? Ascunsu-mi-am obrazul. rămâne scrum. sunt idei! <titlu> Faust Mă arde-n piept. # (Vrăjitoarea se dă înapoi cu furie şi groază. de care maimuţa n-a avut grijă. tu spurcăciune. Mefistofel şi animale. Se produce o mare flacără ce iese prin horn. au. Mai repede. prin ce gârlici? Intra-v-ar chinul focului în oase! (Mestecă cu lingura mare prin căldare. (Căldarea.) Ce se petrece-aici? Ce vreţi prin aste locuri joase? Şi cine-mi sunteţi? V-aţi furişat. cu toţi strigoii de maimuţe! Unde-i respectul. după Scriptură. O glumă e. Animalele schelălăiesc.) <titlu> Mefistofel (întorcând pămătuful de pene.

Şi unde sunt însoţitorii. Căci e cam mult de când nu ne-am văzut. Priveşte-ncoa. coarne. au ieşit din modă. să iertaţi primirea.Sau poate-aştepţi să mă prezint? <titlu> Vrăjitoarea Stăpâne Doamne. Dar oamenii mai buni nu s-au făcut. coadă. Văzând aici pe domn Satana! <titlu> Mefistofel Ăst nume nu-1 rosti! îţi interzic! <titlu> Vrăjitoarea De ce? Doar nu e nume de nimic! <titlu> Mefistofel De mult e-n cartea basmelor trecut. Să mă numeşti baron. ca atâţia dintre tinerii cuconi Mă folosesc de pulpe false printre vii. De-aceea. Cel Rău. (Face un gest obscen. dar răii au rămas. sunt boier.) . nu-s de pripas. ăsta-i blazonul care-1 port. <titlu> Vrăjitoarea (dănţuind) Mă pierd cu firea. cei doi corbi? <titlu> Mefistofel Îmi scapi cu-atât de astădat'. Nici gheare. Pagina 136 Fantoma nu mai are nordic nimb. Un cavaler sunt ca şi alţii. Şi-i drept că de cultură în răstimp Şi dracul s-a contaminat. Stau altfel însă cu piciorul De care nu mă pot lipsi! Multe neajunsuri printre oameni mi-ar prilejui. c-atunci e bine. minte ţine! Am sânge nobil. ridic cana. deşi ochii mei nu-s orbi. de ăsta au scăpat. Nu văd copita.

şi să-i ţină făcliile. cum totdeaun-aţi fost! <titlu> Mefistofel Amice. cum o-ntoarceţi.) <titlu> Faust (către Mefistofel) . Aicea am un must Din care şi eu câteodat' mai gust. şi s-a făcut. O ştiţi. domnii ce doresc? <titlu> Mefistofel Din cunoscuta băutură — un pahar. Nu mai miroase sticla neplăcut. în acest timp se aude clinchet de pahare şi căldările încep să sune. aşa cum stau cu spatele. (încet. <titlu> Mefistofel E un prieten bun. <titlu> Vrăjitoarea Prea bucuros. Vreau de folos să-i fie. Vă dau un păhărel. îi face semn lui Faust să se apropie. Şiret. drept pupitru. ca să-i servească. Din băutură dă-i o cupă plină! (Vrăjitoarea face cu gesturi stranii un cerc şi adună lucruri ciudate în el.'nvaţă pe de rost Pagina 137 C-acesta-i felul cuviincios De-a te purta cu vrăjitoarele frumos! <titlu> Vrăjitoarea Şi-acuma spuneţi. Căci anii sucurilor nu trec în zadar. nu mai trăieşte nici un ceas.) Dar dacă cineva nepregătit pe gât 1-a tras. Vrăjitoarea aduce apoi o carte mare şi aşează maimuţele în cerc. iscându-se o muzică.<titlu> Vrăjitoarea (râde peste măsură) Ha-ha! E încă-n felul vostru. Deci fă ce ştii cu-a ta bucătărie! Închide cercul şi vrăjind te-nclină.

În stare nu-s să mă îndemne. . Asta. <titlu> Mefistofel Ei fie! Pozne-s toate. Şi totul s-a copt.Nu zău. spun şi eu. (îl sileşte pe Faust să intre în cerc. Şi nouă e unul Şi zece nimic. ani întregi: O contradicţie perfectă Rămâne-o taină deopotrivă Pentru scrintiţi şi pentru breji.) <titlu> Vrăjitoarea (cu emfază. Scoate pe doi. ce vreţi cu toate aste? Ţicnelile acestea şi zănaticile semne. Înşelăciunea asta demodată. Pierdui şi eu cu ea nopţi multe. E tabla-nmulţirii Deasupra firii. doar de râs! Severule. e încă hăt departe. citind dintr-o carte) Înţelege cu temei: Din unul fă zece. Pe patru fă-1 uitat. <Note> Nonsensuri magice.1 <titlu> Faust S-ar spune că băbuşca are febră! <titlu> Mefistofel Până să-ncheie. Aşa e însă toată-această carte. Ca zeama straşnic să-ţi priiască. Astfel îţi zic. C-atunci eşti bogat. nu fi aşa de-nchis! O drege şi ea. dup-o pravilă vrăcească. Fă dintr-o dată trei. Fă şapte şi opt. Din cinci şi şase.

Când Faust o duce la gură. <titlu> Mefistofel Destul acum. cu trei şi unul. decât . arta asta-i veche. Să răspândeşti erori. Ar fi ceva de înţeles şi pentru minte. când ascult. cu multe ceremonii. Dar cine mai pofteşte să discute cu nebunul? Se crede de-obicei că unde se aud cuvinte. sare o flacără. Dar celui care nu gândeşte Cu dărnicie ea se-mpărtăşeşte. <Note> 1. (Vrăjitoarea toarnă băutura. Sibilă" nu înseamnă. Un obicei a fost prin vremuri totdeauna Cu unu şi cu trei. Când te gândeşti. .vrăjitoare". Amicului n-are să-i strice-nghiţitura. în cupă. Puterea-naltă a ştiinţei Ascunsă e întregii lunii. aici. Mefistofel ironizează dogma trinităţii.1 Se flecăreşte astfel fără stinghereală. unde te-ndrumi. te iei de păr. <titlu> Vrăjitoarea Unde te-ntorci. Şi inimii ea fi-va leac. ce-1 spune? Îmi crapă capul. E-un om trecut prin multe demnităţi. sibilă2 minunată! Întinde băutura. nu adevăr. 2. ca s-o ia.) <titlu> Mefistofel Dă drumul numai băuturii pe gâtlej. Îmi pare că aud vorbind în cor Mii de nebuni sau şi mai mult.</Note> Amice. umple cupa Până la gură. Şi care-a tras licori destule la măsea. <titlu> Faust Ce este-acest nonsens. nouă.

Să nu mi-o spui decât în nopţi de Valpurgie! <titlu> Vrăjitoarea (către Faust) Un cântec vă mai dau. <titlu> Faust Îngăduie-mi să mai privesc o dată Minunea din oglindă. Puterea băuturii-n toate te pătrundă! Apoi te-oi învăţa nobleţă trândăviei.) <titlu> Mefistofel Afară-n larg! E bine să te mişti! <titlu> Vrăjitoarea De bine fie-vă înghiţitura! <titlu> Mefistofel (către vrăjitoare) Dar dac-ar fi să-ţi împlinesc vreo poftă vie. de-un fleac? (Vrăjitoarea şterge cercul.) Cu-această băutură-n trup. Faust iese din rotocol. Pagina 141 # (încet. Nu e din carte. Şi te sfiieşti de-o flacără.</Note> Se spune că te tutuieşti cu dracul. de-1 ziceţi. un efect aparte! <titlu> Mefistofel (către Faust) Vino mai repede din încăperea scundă! Va trebui s-asuzi din abundenţă. Şi în curând cu desfătare vei simţi Cum Cupido trezit. ca iedul va sări. Ce frumoasă fată! <titlu> Mefistofel Izvodul frumuseţii palpitând de viaţă Îl vei vedea-n curând aievea-n faţă. mă crezi? . Simţiţi.

fără număr. Pot să mă duc şi ne-nsoţită-acasă. personaj din Iliada. </Note> Pagina 142 <titlu> Faust Ascultă. Doamne! Ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. epopeea antică spunea că din cauza ei ar fi izbucnit războiul Troiei. pot să îndrăznesc Să mă alătur. Tăioasă la cuvânt. . (Faust vrea s-o prindă de braţ. Are virtuţi desigur. <titlu> Mefistofel Ei las'! Aceea de la popa vine. să-mi faci rost de fetişcană! <titlu> Mefistofel De care? <titlu> Faust De-aceea care tocmai a trecut. şi nici frumoasă. de la strană.În orişice femeie pe Elena1 ai s-o vezi. Margareta se fereşte. E vorba de Elena. O stradă Faust.) <Note> 1. Margareta trecând. Acest titlu se dădea în epoca feudală numai nobilelor nemăritate. Roşaţa buzelor şi a obrazului lumină Să nu le uiţi o veşnicie! Şi felul cum privirea şi-o înclină Ce cald prin inimă te ia. 2. cum îi plăcu să fie — Să te încânţi de ea la nebunie! (Mefistofel apare.) <titlu> Faust Frumoasă-i. trece. <titlu> Faust Frumoasă domnişoară. să vă însoţesc? <titlu> Margareta Nici domnişoară2 nu-s.

când peste fel şi fel de piedici. Ce foloseşte o plăcere-aşa de-a dreptul. Şi numai fiindcă obiceiul cere. Ce-ndrituit n-ar fi a le culege. Cum e. Mă furişai pe lângă ei doar din curiozitate. Nu am asupra ei nici o putere! <titlu> Faust Dar a trecut de paisprezece ani! <titlu> Mefistofel Vorbiţi de-a dreptul ca un uşuratic Care doreşte pentru sine orice floare. Dar. Dar nu se poate-ntocmai totdeauna! <titlu> Faust Slăbeşte-mă şi nu-mi vorbi de' lege! Magistre. rogu-vă. Precum atâtea anecdote-arată! . dintr-o dată? Căci bucuria nu-i nici pe departe-aşa de mare. nici favoare. Nevinovată e. <titlu> Faust Nestingherit doar şapte ceasuri dac-aş fi Te-asigur că de dracul n-aş avea nevoie Spre a seduce o asemenea fetită! <titlu> Mefistofel Vorbiţi acum ca un franţuz de viţă. prilejul potrivit. n-ai cumpănit. la spovedanie s-a dus pentru nimic. nu vă mâhniţi prea tare. Închipuindu-şi că prilej nu este. Vreo paisprezece zile-mi trebui numai spre a iscodi Împrejurările de-aci. Prin curse şi nimicuri la iubită-ajungi. 'n faţă-ţi stau şi una Îţi spun: dacă la noapte fata În braţe nu mi s-a fi odihnit — Să mă socoti de tine despărţit! Pagina 143 <titlu> Mefistofel Ce-i cu putinţă şi ce nu.A dezlegat-o de păcate.

dorul. măcar de la dragul meu de înger. altfel totul e degeaba. În odăiţa ei chiar astăzi vă călăuzesc. să-i pot duce un cadou. să-mi alin. Să nu mai pierdem nici o clipă. <titlu> Faust Ah. Dar în răstimp cu bucurie veţi putea Adulmeca. chiar şi fără asta. şi alte bucurii spera. Nu cucerim cu-asalt nimic aci. de-aş avea Ceva: să mă conduci acas' la ea. <titlu> Mefistofel Ca să vedeţi că sunt dispus Pagina 145 Arzândei voastre suferinţe să-i servesc. <titlu> Mefistofel E prea devreme.<titlu> Faust Ani poftă. Cu fetişcana-aceasta n-o să meargă-n grabă. dacă tu nu mi-o alungi <titlu> Mefistofel Acu ascultă că nu-i glumă. ba! Căci ea va fi la o vecină.) <titlu> Mefistofel Ce grijuliu şi cât de brav! Numaidecât un dar! . Fă-mi rost de vreo năframă sau de-o jartieră. <titlu>Faust Şi am s-o văd? Va fi a mea? Mefistofel Amice. Ca focul. <titlu> Faust Atunci la ce mai stăm? Să mergem. O cursă trebuie să-ntindem. <titlu> Faust Grijeşte. (Pleacă.

I se putea citi pe faţă. iubire. lumină de amurg. (Iese.) <titlu> Mefistofel. N-are să fie în zadar. Şi într-un fel din vorba-i îndrăzneaţă. În sărăcia-aceasta ce belşug. Al rânduielii şi al mulţumirii. Faust <titlu> Mefistofel Intraţi încet! Şi-aveţi de toate! <titlu> Faust (după oarecare tăcere) Te rog acuma singur să mă laşi. Beteală care umpli sanctuarul! Cuprinde-mi inima. Respiră-n preajmă simţământul păcii.) <titlu> Faust (privind împrejur) Binevenită fii. ce cu dulci Speranţe-ti potoleşti amarul. <titlu> Seară O odăiţă curăţică. Între pereţii-nguşti. <titlu> Mefistofel (iscodind în preajmă) Nu toate fetele se ţin aşa curate. Din casă mare şi cu nobil rost. Unde comori secrete ard cu focuri. (Iese. ce loc al fericirii! . ce n-aş da să ştiu Pagina 145 # Domnul de astăzi cine-a fost! Părea cutezător de-a binelea.Cunosc atâtea-ascunse locuri. <titlu> Margareta (împletindu-şi şi legându-şi cosiţele) Ah.

eternitate. Cel ce te-ndeamnă să întinzi curat covorul. Marele om. În truda şi în bucuria lor. Iubite mâini şi chip zeiesc. Şi-acuma mă destram în vis. să stau pierdut în reverii. tu-n uşoare visuri peste fire Un înger ai întruchipat aici. i-ai ocrotit. al rânduielii şi-mplinirii. copilă.) # Ah. Din ce sacră plămădire. cu mulţumire pentru Moş Crăciun. Pagina 145 Poate c-aici. De câte ori în jurul tronului acesta Copiii nu s-au hârjonit. S-a împlinit chipul divin! # Şi tu? Ce te-a adus? Ce-adânc şi tainic sunt mişcat! Ce vrei? Şi inima de ce e grea? Sărmane Faust. duhul tău. Cel ce te-ndrumă zi cu zi. O jucărie sunt oricărei adieri? Dac-ar intra acum — cu suflet strâns Ai ispăşi fărădelegea ta. Cum freamătă. prin voi. a sărutat Veşteda mână a părintelui străbun. fotoliu. cum te-ai schimbat! Văzduh de vrajă m-a cuprins? Eram împins doar să mă bucur. cutremurată de evlavie.(S-aşază în fotoliul de piele de lângă pat. Natură. Căsuţa un imperiu ceresc devine! Şi-aici? (Dă în lături o perdea de la pat. Iubita mea. Chiar firul de nisip îl simt în jurul tău făcând ocolul. cu pieptul fraged. Aş rămânea.) Primeşte-mă. Topit şi-ntins cu faţa la podea. În preajmă simt. Să stau aici. plin De caldă viaţă. care şi pe-naintaşi. . Copila-aici dormea. ce mic s-ar face. prin tine. ce prăpastie de voluptate M-atrage.

ca şi cum ar fi-ntr-o sală De cursuri să intraţi Şi ca şi cum în faţa ochilor v-ar sta Aievea întrupate fizica şi metafizica ! # Să mergem repede! (Ies. Pagina 147 <titlu> Faust Să plec. <titlu> Faust Nu ştiu. Să mă scutiţi de altă oboseală Şi să-mi cruţaţi frumosul. iată. În ceafă eu mă scarpin. copilul e copil. scumpul timp. Rost vă făcui de-o cutiuţă Aşa la repezeală dintr-un loc. Niscai lucioase lucruşoare Am pus în cutiuţă. s-o fac sau nu? <titlu> Mefistofel Mai întrebaţi? Sau vreţi ea să păstraţi comoara? Atunci vă sfătuiesc. Să nu mă mai întorc. <titlu> Mefistofel Aceasta-i. nebuna poftă s-o lăsaţi. Să plec. mai repede! C-o văd venind. mă jur pe cer. Şi domnia voastră vă uitaţi Cu gravă aiureală. şi jocul joc. într-un ungher. S-a pierde fata tot privind. Că vezi. S-o aşezaţi în dulăpior. iscodesc (Pune cutiuţa în dulap şi închide. Dar sper să nu fiţi într-atîta de zgârcit.<titlu> Mefistofel (intrând) Haideţi.) <titlu> Margareta . pentru ea.) # Copila tânără cum aş putea Pe voia inimii să v-o-nvârtesc.

Urmaşului le dete. în castel.) Şi totuşi parc-afară nu e cald. # Drag mai presus de toate Paharul îşi golea La orişice ospeţe. N-a mai băut nicicând. Viteji chemă la el. mi-e nu ştiu cum. Simt nu ştiu ce. Şi aruncă paharul În val ca-ntr-un mormânt.) A fost un rege-n Tule1 Fidel nespus.(Cu o lampă. La mare. # Iar când a fost să moară Cetăţi şi-a numărat. Ce năduh aici! Pagina 147 (Deschide fereastra. . iubita-i dete De aur un pahar. Paharul nu 1-a dat. Şi ochiu-i lăcrima. # El îl văzu. dezbrăcându-se. Ah ce fricoasă fată sunt. În sala părintească. şi câte Mi se năzar de la un colţ la celălalt.) Mă-năbuş. Fior pe spate mi se lasă. Aş vrea să vie mama-acasă. Pleoapele-i căzură. în dar. (Începe a cânta. # Regească masă-ntinse. # Acolo sta bătrânul Aprinse vinuri bând. Murind. în mare Tot mai adânc căzând.

sau nu? De-o panglică atârnă o cheiţă.) # Cerceii barem dac-ar fi ai mei! De-ndată-arăţi cu totul altfel şi Te-mbujorezi ca macii. (Deschide. umblând încolo şi încoace. Şi mama poate împrumut a dat — Am s-o deschid.) Cutia-aceasta cum ajunse-aicea dintr-o dat'? Dulapul 1-am închis.<Note> 1. o ştiu. decât toate elementele din iad. Ce-o fi-năuntru oare? De mirat! Se poate cineva să-1 fi adus zălog. <Note/> Pagina 149 (Deschide dulapul să-şi atârne veşmintele şi zăreşte cutia cu bijuterii. Mefistofel îl întâmpină. Mă prinde oare lanţul auriu-verzui? A cui o fi podoaba? În oglindă m-aş privi. şi de aur Atârnă totuşi totul. Doamne. <titlu> Mefistofel Blestem! Aş vrea să ştiu ceva mai rău decât iubirea Dispreţuită. (încearcă podoabele în faţa oglinzii. Ah. Tule. Dumnezeule.) # Ah. tinereţe? E bună şi ea. noi săracii! <titlu> Plimbare Faust pe gânduri. te uită! Aşa ceva nu mai văzui. nu zic ba. Dar lăudată e cu glasul-jumătate. Pagina 150 . numele dat de romani unui ostrov legendar din ţinuturile extreme de miazănoapte. Cu milă oarecum şi pe departe. Spre aur se îndrumă. C-o astfel de podoabă chiar şi o domniţă De mare sărbătoare s-ar putea împodobi. La ce-ţi ajută frumuseţea.

. Iar când în dulăpior a dat de dar.Ca să-mi descarc în voie firea Şi blestemului să-i fac vad! <titlu> Faust Dar ce e? Ce te strânge ? Ce necaz? În viaţa mea nu am văzut asemenea obraz! <titlu> Mefistofel M-aş da eu însumi dracului. direticând. Simţi că nu-i cu mare har. „Copila mea—ea zise—bunul nu-i agonisit pe drept. Mâncă ceaslovul fără oboseală. Cu mana cerului ea are să ne bucure!" Margareta îşi strâmbă guriţa într-o parte: „Ei. Privi cu jind. priveliştea-i era pe plac. Cu toate că nu poate fi chiar fără Dumnezeu Cel ce 1-a furişat în dulăpiorul meu". Pagina 151 El zise: „Asta-nseamnă vrednicie! Cine se-nvinge — dobândeşte dar întru vecii Biserica are un bun stomac. ce nu se-nşală. ce să-i faci. Şi dacă însumi nu aş fi un drac. Şi popa. A început să-i fie teamă: Are femeia nas. Adulmecă. deîndat' ce înţelese gluma. un dar de care nu am parte. El va să-ţi mistuie puterea. L-om închina mai bine Maicii Preciste. <titlu> Faust Ţi s-a sucit ceva în cap? Ce bine-ţi sade Să te înfurii ca nebunii tocmai tu! <titlu> Mefistofel Închipuiţi-vă! Gătelile menite Margaretei Un popă dispărute le făcu! A fost aşa că mamă-sa. de mi-ar fi leac. Chemă un popă fără-ntârziere muma. văzând cutia. cu simţ avan Dacă un lucru-i sacru sau profan. sângele din piept.

N-a mulţumit mai mult sau mai puţin Decât pentru un coş de nuci. Şi încă niciodată nu s-a ciumurlit. <titlu> Faust Şi Margareta? <titlu> Mefistofel Tulburată sade. numai biserica s-a-nvrednicit Să mistuie un bun nedrept şi rătăcit. diavole nu-mi fi! Fă rost de alte giuvaiere. <titlu> Faust De-amărăciunea ei îmi pare rău. Gândeşte la podoabe şi cercei necontenit Şi mai vârtos la cel ce i le-a dăruit. luând podoabe şi inel Parc-ar fi fost nimica toată. Molâu şi lânced. Nu ştie biata nici ce vrea. <titlu> Mefistofel O. Şi seminţia slabă simţitu-s-a edificată. da — joc de copii e totul pentru domnul meu! Pagina 152 <titlu> Faust Îndrumă lucrurile după pofta mea. Că-ntâiele şi-aşa prea preţioase nu au fost. <titlu> Mefistofel Şi popa încheie. Răsplată Cerească le-a promis din plin. Femei.Ţări şi imperii din belşug a înghiţit. De alte giuvaere să-i faci rost." <titlu> Faust E-un obicei acesta ce şi altora le place Un rege şi-un evreu la fel pot face. n-adăsta! <titlu> Mefistofel Stăpâne. nici ce se cade. Îndeosebi după vecina ei să mi te ţii. vă servesc cu bucurie! .

Te pomeneşti că şi a doua oară . Şi singură acasă m-a lăsat. genunchii mi se taie! Dar.) <titlu> Casa vecinei Marta singură Să-1 ierte Dumnezeu pe soţul meu la drum pornit! Nu mi-a făcut el prea mult bine. şi cum. doamnă Marta! Pagina 153 <titlu> Marta Ce e.) <titlu> Margareta Ah. Şi totuşi. (Plânge. Un dar frumos. stele.) # Poate-a murit! — Din grija asta cum mai ies? Dac-aş avea măcar certificatul de deces! (Margareta vine. Taci din gură. am găsit o cutiuţă. Luat-a lumea-n cap. cum nicidecum nu se cuvine. Mult mai frumos decât întâia oară! <titlu> Marta De astă dat' nu le-arăta măicuţei. cu nimic eu nu 1-am tulburat. lună. draga mea? <titlu> Margareta Aproape cad. În dulăpior o cutiuţă de-abanos.(Faust pleacă. în odaie. Şi strălucite salbe înăuntru Şi giuvaere. Şi spre a-i fi pe plac — şi alte cele! (Pleacă. Şi ştie Dumnezeu cât 1-am iubit.) <titlu> Mefistofel Un astfel de nebun îndrăgostit e-n stare De dragul mândrei sale Să spargă c-un de tunet soare.

Şi dacă se va da prilej. prea fericită. iar în ochii lumii Bijuteria nouă repede se face veche. apoi o perlă în ureche. Cum să încep? (Se dă înapoi respectuos în faţa Margaretei. vă rog. priviţi! <titlu> Marta (o împodobeşte) Frumos îţi vin. le-arăţi Pe rând. pe la serbări. Dumnezeule. Te plimbi un ceas pe la oglindă Din cămăruţă până-n tindă. (Bate cineva la uşă. Nici la biserică. Pagina 154 <titlu> Margareta Cine o fi cel ce-n odaie mi le-a furişat? Eu cred că nu-i lucru curat.) <titlu> Margareta Ah.Le duce la duhovnic! <titlu> Margareta Ah uitaţi-vă. . <titlu> Marta Treci numai pe la mine-n orice haină Şi-ţi pui podoabele în taină. întâi un lanţ. doar n-a fi mama! <titlu> Marta (privind prin perdeluţa de la geam) E-un domn străin. — Intră! (Mefistofel intră. Măicuţa n-o să vadă. şi nici pe stradă. Scuzaţi-mă. tu făptură! <titlu> Margareta Cu ele să m-arăt. aşa de-a dreptul. n-o să se poată.) <titlu> Mefistofel Să intru mi-am permis.) Voiam de doamna Marta Schwerdtlein să întreb.

Iertaţi-mi libertatea. c-am găsit primire. că e prea mare. <titlu> Marta Ce-aduceţi. se pare. Ce bun e domnul. nu e vorba numai de podoabe. domnule? Ce este? <titlu> Mefistofel Aş fi dorit să am mai bună veste! Nădăjduiesc să nu mă pedepsiţi Pentru ce-aduc din depărtări. <titlu> Mefistofel O. ce-mi luai. Vreau să mă-ntorc după amiazi. fetiţă dragă. <titlu> Marta (tare) Închipuie-ţi. Aveţi o nobilă. Ce-aveţi să-mi spuneţi? <titlu> Mefistofel (încet către Marta) Destul îmi e ca vă cunosc.<titlu> Marta Eu sunt. Nu-s ale mele nici inele. fără şagă. Ah. Te crede domnul o domniţă. vai! Bărbatul meu e mort! Sunt fără grai! <titlu> Margareta . nici podoabe. Pagina 155 <titlu> Margareta O biată fată sunt. Aveţi fiinţă nu ştiu cum. Doamne. şi-o ageră privire: Ce mult mă bucur. Bărbatul dumneavoastră-i mort Şi vă trimite salutări! <titlu> Marta E mort? Ce credincioasă inimă! Vai. înaltă vizită.

Prin preajma sfântului Antoniu. <titlu> Mefistofel Madam1. vreun giuvaer de preţ. Căci pierderea m-ar tulbura de moarte. flămânzind. îmi pare rău. de altfel. Dar altceva nu am în buzunare. <titlu> Marta Ce! Nici măcar un ban. Pe veşnic rece aşternut e îngropat. Pe care orice calfă îl păstrează-n săculeţ. trei sute numai.Nu desperaţi. suferinţa bucurie! Pagina 156 <titlu> Marta Istorisiţi. . ah. dragă doamnă! <titlu> Mefistofel Rog ascultaţi trista poveste de departe <titlu> Margareta Aş vrea ca niciodat' să nu iubesc. în care-ades Căzut-a. de greşelile. Şi-1 ţine de-amintire. <titlu> Marta Şi altceva n-aveţi de-mpărtăşit? <titlu> Mefistofel O rugăminte totuşi. Se plângea de nenorocu-i mai ales. grea şi mare: Să i se cânte liturghii. bucuria suferinţe arc. Rău îi părea. În loc sfinţit. dar banul El n-avu cum să-1 risipească. <titlu> Mefistofel La Padova el este-nmormântat. cerşind Mai bucuros decât să-1 cheltuiască. viaţa lui cum s-a sfârşit. <titlu> Mefistofel Aşa e.

amintirea mă omoară. Nu-i şi pace l <titlu> Mefistofel Că este sau că nu-i. puţin. Ar fi un dar ceresc pentru viaţa-ntreagă. Aşa spunea: Oh. Un aşternut avea ceva mai bun decât gunoiul De paie putrede. ce nefericiţi sunt oamenii! Prin slujbe voi cată a-1 pomeni. Aflai c-avea-n socoata petrecaniei cam multe. amabila. <titlu> Margareta Nu-i obicei aici în ţară. că meseria. Oh." <titlu> Marta (plângând) . copila mea. Aşa striga: „Cum trebuie să mă urăsc şi cât De-adânc. <titlu> Margareta O nu. că soţia mi le-am părăsit. în viaţa. <titlu> Mefistofel Nu om de rând va fi. aceasta încă nu se poate.<titlu> Margareta Ah. dar el muri ca un creştin. ci un galant. <Nota> Formă incorectă în original. Să ţii în braţe o făptură-atât de dragă. </Nota> Pagina 157 <titlu> Mefistofel Vă faceţi vrednică de a vă mărita Numaidecât. ce are-a face? <titlu> Marta Urmaţi cu povestirea! <titlu> Mefistofel Am stat la căpătâiul său.asta dacă m-ar ierta.

Şi vitejia noastră îşi găsea răsplată. Şi eu primii. cunoscător. De dragostea. Căci ni s-a dat să prindem o corabie turcească Ducând comori de-ale sultanului pe ea. Pagina 158 <titlu> Mefistofel „Dar Dumnezeu o ştie — spuse el din rost — Mai vinovată decât mine ea a fost.Sărmanul bunul soţ! De mult eu 1-am iertat. din toate." <titlu> Marta Dar cum? Dar unde-i? A-ngropat-o poate? <titlu> Mefistofel Cine-ar putea să spună-n care vânt. de truda mea de zi şi noapte? <titlu> Mefistofel Cu drag el vă avea aminte. Silit apoi o pâne să câştig. pe cât mă cred. O parte bine-bine măsurată. Iar partea mea să n-o mănânc în pace. „Eram adus — spunea — copii a face. e sigur Că aiura în agonie. Şi încă pâne în înţelesul cel mai larg. Şi-ntr-adevăr porneam sub graţie cerească." <titlu> Marta Minţea! Să minţi în marginea mormântului! <titlu> Mefistofel De sunt. muncind să mă omor. Spunea: „Când am plecat din Malta. S-a risipit şi partea-i de comoară! Frumos şi dulce 1-a luat o domnişoară Pagina 159 ." <titlu> Marta Cum a putut să uite într-atât de toate. precum se cuvenea. Pentru soţie şi copii rugatu-m-am fierbinte.

<titlu> Marta Ah.) Dumneavoastră. cu inima cum staţi? . domnului îi place să glumească. Dacă şi el din partea sa Cam tot atâtea cu vederea îţi trecea. vinul din alte ţări. Doamne. Pagina 160 (Către Margareta. ticălosul! Hoţ. cu dulciuri pot să meargă şi amaruri. <titlu> Mefistofel Vedeţi. în locul dumneavoastră dac-aş fi. Iubea numai prea mult călătoria-n depărtai Femeile străine. <titlu> Mefistofel Ei da. să pier degrabă-n vânt. nici mizeria. Vă jur că în asemenea condiţii. <titlu> Mefistofel (pentru sine) Să plec acum. Dar m-aş uita-n răstimp după un alt drăguţ. Şi blestematul joc de zaruri. Ca asta şi pe diavolul 1-ar crede pe cuvânt. Un mai drăguţ scrântit e greu de-aflat.Când se plimba prin Neapole fără de ţinte Şi-i arătă o dragoste cu urme. de-aceea el e-acuma mort. cum a fost al meu bărbat Nu mai găsesc uşor pe altul. <titlu> Marta O. ce-şi păgubea soţie şi copii! Nu i-au putut împiedica Viaţa ruşinoasă. un an plinuţ Eu doliu m-aş hotărî să port. nici suferinţa. <titlu> Marta Desigur. după cum mi-e felul Eu însumi aş schimba cu dumneata inelul. Ce-avea până la moarte să le simtă.

Şi dacă-ngăduiţi. Când. veţi avea dovadă. cum. <titlu> Marta Cum să vă rog? Cum să v-o cer? <titlu> Mefistofel De faţă fi-va şi fetiţa? Un brav băiat. un certificat. Ce jale! Dar moartea-aş vrea să i-o citesc şi în jurnale.<titlu> Margareta Ce înţelege domnul prin aceasta? <titlu> Mefistofel (pentru sine) Tu. ce cavaler! Pagina 161 <titlu> Margareta în faţa domnilor m-aş înroşi Şi cu sfiala m-aş alege. L-aduc în faţa domnului judecător. iubitul meu fu îngropat. dacă se poate. bun. Sunt prietenă în toate-a bunei rânduieli. nevinovat copil! (Tare. unde. întâi aici.) Adio şi-o-nchinare-adâncă! <titlu> Margareta Cu bine! <titlu> Marta O vorbă încă! Aş vrea să am. Umblat în lume. <titlu> Mefistofel N-ar trebui s-o faceţi nici în faţa unui rege . Cu domnişoare-ndeosebi. mărturie Şi adevărul veţi afla şi dintr-o altă gură. <titlu> Mefistofel Da. Căci eu mai am un foarte-ales însoţitor. dragă doamnă.

când nu mai e lumină. face-se? Mai trebuieşte mult? Sau stăm pe loc? <titlu> Mefistofel Ah. după pofta noastră. <titlu> Mefistofel Sancta Simplicitas!1 Nu e nevoie de nimic. E o femeie ca făcută pentru arta Şi meşteşugul de codoşea. domnilor. O veţi vedea deseară la vecina ci. <titlu> Faust Va trebui să facem deci Călătoria pân-acolo mai întâi. <titlu> Mefistofel Se cere însă ceva-n schimb! <titlu> Faust O slujbă pentru alta. bravo! Vă găsesc cuprins de foc? Încă puţin şi Margareta este-a voastră. Că soţul ei zace-n pământ La Padova în loc prea sfânt. <titlu> Faust . deci. Vă aşteptăm în dosul casei. în grădină. la Marta. făr-a şti prea mult. Mefistofel <titlu> Faust Ei. <titlu> Faust Stăm bine. Poftim! Pagina 162 <titlu> Mefistofel Pentr-un certificat se cere mărturii să fim. <titlu> Stradă <titlu> Faust. Gata sunt. Fiţi martor. Aud? Ascult.<titlu> Marta Deseară.

lume. <titlu> Faust Un mincinos rămâi şi un sofist. în limba latină în original. lasă astea! — Când pentru vârtejul Pentru simţirea ce mă ia cu foc. Un nume dibuiesc. far' de-a găsi vreunul. şi din toată inima! <titlu> Mefistofel îi vei vorbi despre eterna dragoste. </Nota> Pagina 163 Căci mâne. <titlu> Faust Desigur. Nu v-aţi rostit cu îndrăzneaţă vorbărie Despre dumnezeire. E-ntâia oară că-n viaţă Depuneţi falsă mărturie? Oare n-aţi dat de-atâtea ori solemne definiţii. Din minţi vei scoate pe sărmana Margareta. <titlu> Mefistofel Om sfânt ce eşti!. atotputernic – Din inimă ţâşni-vor astea toate? <titlu> Faust Ei. despre tot ce-n ea se mişcă Şi despre om şi despre tot ce-n inimă se iscă? N-aţi ridicat de-atâtea ori obraznic fruntea? Şi totuşi. Despre-un îndemn ceresc. când a fost ars pe rug. Jurând pe toată dragostea din lume. Exclamaţia reformatorului Hus. în al cinstei nume. planul ţi-1 stric. Sfântă naivitate. sincer dacă sunteţi. <Nota> 1.De nu ştii altceva mai bun. nu veţi spune C-aţi fi ştiut despre acestea un cuvânt mai mult Decât despre decesul domnului în chestiune. . <titlu> Mefistofel Aşa ar fi de n-aş cunoaşte totul mai adânc.

veşnică şi infinită o numesc pe rând. rogu-te. Ce fel ţi-ar sta Plămânii să mi-i cruţi de oboseală? Cel ce dreptate vrea cu orice preţ să aibă. călătoriţi mereu? <titlu> Mefistofel. Cu multe nevoită-am fost să mă trudesc. Cerească. o vorbă-mi spune Mai mult decât orice înţelepciune. de care ard. Pagina 164 <titlu> Grădină Margareta şi Faust. îngăduinţa dumneavoastră-mi dă sfială. o va avea. nu poate să vă placă. Când flacăra. Cum este-a mea. Din gentileţe multe cu vederea să le treacă. (îi sărută mâna.Şi-apoi prin lumi cutrierând Cuvântul caut cel mai 'nalt.) <titlu> Margareta De ce vă osteniţi? O mină ca aceasta Puteţi s-o sărutaţi? Ce aspră-i palma toată. conteneşte. Din parte-mi sunt sătul de flecăreală. Mereu vorbind. domnul meu. <titlu> Margareta Ah. Ştiu bine că o conversaţie săracă. Marta şi Mefistofel. <titlu> Faust Privirea ta. Măicuţa-i rânduiala întrupată. joc? <titlu> Mefistofel De partea mea-i dreptatea totuşi! <titlu> Faust Ah. E asta doar minciună. Trec şi se-ntorc plimbându-se. vreţi să mă scutiţi. Un călător e-obişnuit astfel să facă. (Trec. . nu-ncape îndoială. fiindcă eu n-am încotro.) <titlu> Marta Şi dumneavoastră. Dreptate ai. la braţ.

Aveţi însă atâţia prieteni. Cu ce durere câteodată părăsim Cutare sau cutare loc. Ei înţeleg mai bine lucrurile decât mine. Cărui burlac îi poate fi pe plac? <titlu> Mefistofel Când mă gândesc la asta. nevinovăţia. Câte unul vă-nsoţeşte. Curtoazia vă serveşte. niciodată Nu se cunosc pe ele însele. când toate-atât de-anevoios se fac.) . scumpe domn.Ah. mai cumpăniţi. meşteşugul. Nici preţul nu şi-1 ştiu! Că modestia şi smerenia sunt cele mai înalte.. datoria. Când totul ţi-e la îndemână. Mă voi gândi neîntrerupt . <titlu> Margareta De ochi vorbiţi. dar voie n-avem să ne-oprim. Mai rare daruri — Ale naturii. groaza mă cuprinde! <titlu> Marta De-aceea. Dar timpul greu. care atâtea-mparte cu risipă. de înţelesul unei vorbe. <titlu> Faust Oh! înţelegerea! Ceea ce poartă-asemenea numire Adesea e doar vanitate. Pagina 166 <titlu> Margareta De-ar fi să vă gândiţi la mine doar o clipă. <titlu> Marta în anii tineri. <titlu> Margareta Cum? <titlu> Faust Că simplitatea. haida-de. ne întărită şi ne mână. Pagina 165 Mai merge să te ţii de hoinăreli prin lume. Când te târăşti spre groapă singur.. mărginire. Chibzuiţi! (Trec. Din inimă mi-e sfatul.

Căci tata ne-a lăsat avere frumuşică. Pe umeri însă înc-o dată toată cazna aş lua. Şi astfel singură. Pe mama o credeam pierdută. Cât de tare mă iubea. zdrobindu-mă zâmbea.La dumneavoastră-n schimb. Sunt nevoită la de toate. croşetez şi cos. Veni pe lume după ce murise tata. de ai atâta timp? <titlu> Margareta Gospodăria noastră-i mică. Cu toate că nu suntem tocmai strâmtorate. Cum slujnică n-avem. O casă şi-o grădin-avem lângă cetate. <titlu> Faust Era un înger. In braţe o ţineam şi-n poală. Acum şi zilele îmi sunt mai liniştite. Oh. suferinţa ei ce mult m-a-ndurerat. Atât de dragă îmi era copila. dacă-ţi semăna. <titlu> Margareta Eu am crescut-o. Din picioruşe da. ne-am putea mişca mai mult ca alţii. liniştea şi tihna ni le strică. cea mai curată. <titlu> Faust Eşti singură mereu. Aveam şi-o surioară care a murit. Din contră. Căci noaptea leagănul micuţei sta . Că nu se mai putea gândi Pagina 167 Ea însăşi sufleţelul să şi-1 alăpteze. Măicuţa e cumplit de-atentă la orice. care-i soldat. Un frate am. Aşa de greu zăcuse iarna toată. <titlu> Margareta Dar şi atâtea ceasuri grele. Eu o crescui cu lapte şi cu apă. Dar cere trudă. Gătesc şi mătur. Se ridica numai încet din boală. <titlu> Faust Şi-o fericire ai simţit. Alerg de dimineaţa până-n noapte. şi zi cu zi.

să-ngrijesc de vatră.) . Şi toate astea fără ca o zi să treacă. <titlu> Marta Spuneţi-mi drept. nu aţi găsit încă pe nimeni? Şi inima nu e cuprinsă sau legată undeva? Pagina 166 <titlu> Mefistofel Proverbul spune: că nimic nu preţuieşte Cât o femeie bravă. <titlu> Marta Voiam să-ntreb. In zori să spăl şi scutece-n covată. <titlu> Mefistofel Atârnă numai de făpturi asemeni dumitale Să mă înveţe-a apuca pe altă cale. <titlu> Marta Voiam să zic: un gând aşa mai serios Nu v-a luat? <titlu> Mefistofel Ah. S-o port. cât o vatră care este-a ta. Dar cel puţin. orice fac. Tot bietele femei trag scurta: Ce greu îndupleci pe-un burlac. De-abia mişca. Şi pretutindeni. Nu-i de mirat că uneori şi râvna seacă. (Trec. Mănânci cu poftă şi odihna îţi prieşte. <titlu> Marta Ah. nu mă înţelegeţi! <titlu> Mefistofel Cât de rău -îmi pare Dar văd — cu mine cât de bună eşti! (Trec. Apoi s-alerg până-n piaţă.) <titlu> Marta Oricum ar drege-o. săltată. cu femeile nu-i bine să glumeşti. Mă şi trezeam. când treaba ia sfârşit. de nu v-a încercat Vreodată pofta? <titlu> Mefistofel Am fost mereu bine primit. Şi trebuia s-o iau la mine sau să-i dau să bea Să mă ridic dacă plângea. încolo şi încoace prin odaie.Chiar lângă patul meu.

<titlu> Faust Cum? Pagina 170 <titlu> Margareta (mai tare) Nu mă iubeşte — <titlu> Faust Suavă.<titlu> Faust Când în grădină am venit. Tu m-ai recunoscut numaidecât? <titlu> Margareta Nu aţi văzut? Mi-am aplecat pleoapele. <titlu> Faust O. nestăpânită. în purtarea mea? S-ar fi părut că v-a venit aşa neaşteptat O fetişcană să opriţi! Dar ce v-a-mbărbătat? Mărturisesc că mai apoi Un simţământ prielnic dumneavoastră m-a cuprins. eram cam uluită. Pagina 169 <titlu> Faust îmi poţi ierta purtarea Şi libertatea. Şi înc-o dat'. Când ai ieşit din catedrală? <titlu> Margareta Drept să vă spun. dulce fată! <titlu> Margareta (continuă) Da.) <titlu> Faust Vrei un buchet s-aduni? Sunt flori-risipă ! <titlu> Margareta Un gând de joacă mă opreşte. Şi dintr-o dat' m-am supărat pe mine însămi. . draga mea! <titlu> Margareta Lăsaţi-mă o clipă! (Culege o margaretă şi rupe petalele pe rând. că Pe dumneavoastră nu m-am supărat mai dinadins. Nu mi se întâmplase niciodat' aşa ceva. nu. ce-mi luai. M-am întrebat: văzut-a el Ceva necuviincios în felul. de două ori.

(El îi cuprinde mâinile. Sunt ochi cari văd şi ochi ce-ntreabă. se desprinde şi fuge. apoi o urmează.) El — mă iubeşte. Perechea tânără pe unde-o fi? <titlu> Mefistofel în partea ceea ne zburară Aprinsele păsări de vară — <titlu> Marta Ea pare-a-i fi pe plac <titlu> Mefistofel El — ei. Decât să iscodească. # . oricum te porţi. de-asemenea. Faust rămâne o clipă pe gânduri. Şi astfel toate după pravilă se fac. în veci! Sfârşitu-i desperare! Nici un sfârşit! Nici un sfârşit! <titlu> Margareta (îi strânge mâinile. cu bucurie.(Rupând ultima petală. Pricepi ce-nseamnă-aceasta? Te iubeşte. S-ar zice că prin preajmă nimenea Nu are altă treabă. cuvântul astei flori Destăinuirea cerului să-ţi fie.) <titlu> Margareta îmi ies din fire! <titlu> Faust Nu te cutremura! îngăduie privirii Şi strângerii de mână să rostească Ce este mai presus de orişice rostire: A unuia să fii şi-o voluptate Să simţi. ce trebuie în veci să dăinuiască.) Pagina 171 <titlu> Marta (venind) E noapte-acum — <titlu> Mefistofel Şi-i timpul să plecăm! <titlu> Marta Eu v-aş pofti să mai rămâneţi! Dar locu-i blestemat pe unde ne plimbăm. stând la pândă după porţi. oricum o-ntorci. Şi vorbe-ţi ies. Te iubeşte. <titlu> Faust Copila mea.

ştrengărite. aşa mă-ngâni? bine că te întâlnesc! (O sărută.<titlu> O căsuţă în grădină Margareta sare înăuntru.. cum te iubesc! (Mefistofel bate la uşă) <titlu> Faust (loveşte din picior) Cine-o fi? <titlu>Mefistofel Un prieten e! <titlu> Faust Un animal! <titlu> Mefistofel E timpul de-a ne despărţi! <titlu> Marta (vine) Da. e târziu.) <titlu> Margareta . Adio! Pagina 173 <titlu> Faust Trebuie să pleci? Cu bine! <titlu> Marta Adio! <titlu> Margareta La revedere ! În curând ! (Faust şi Mefistofel pleacă. <titlu> Margareta Iată că vine. <titlu> Faust Permiteţi să vă însoţesc? <titlu> Margareta Nici gând! Măicuţa m-ar. îşi ţine degetul pe buze şi iscodeşte prin deschizătură. Pagina 172 <titlu> Faust Ah..) <titlu> Margareta (îl sărută şi ea) Stăpânul meu. s-ascunde după uşă.

Putinţa de-a-i simţi splendoarea fără de hotar. şi pe orice cale. In faţa mea mă umileşte. în adâncimea ei. rece. ce om şi ce gândire! La câte cugetă! Cu câte mintea-şi osteneşte! Stau ruşinată-n faţa sa Şi spun la toate câte-mi spune: da. din toate tu mi-ai dat. Atunci în mine însumi mă deştept. eu văd ca-n pieptul unui prieten. Mi-ai dat natura drept regat. De nu mai ştii-ncotro s-apuci. Mi-apar pe stânci şi-n umed crâng O lume de demult. Ce contemplarea aspră mi-o destind. In flacără nu în zadar Obrazul către mine 1-ai întors. . în adăpostul peşterii mă duci. Nu sunt aici doar oaspete mirat şi rece. Şi fraţii tu mă-nveţi să mi-i cunosc. obraznic. figuri de-argint. Iar când furtuna duduie prin codru. Un biet neştiutor copil mă simt Şi nu pricep la mine ce găseşte. apă. din desiş. Sublime duh. Minunile mi-arăţi din propriul meu piept: Iar când se-ntâmplă luna să răsară Tumultul dinăuntru îmblânzind. Când dâmbul sună ca mormântul. să le-nţeleg cuvântul. Pagina 174 Când bradul uriaş se prăbuşeşte Şi în cădere alte trunchiuri sfarmă şi sileşte. Cu toate că-n nimic preface C-o simplă vorbă darurile tale. Dumnezeule. tu-i adaugi un rău însoţitor1 De care nu mă pot desface. Pădure şi peşteră <titlu> Faust (singur) Mi-ai dat. Cu toate că.Prin faţa mea viaţa cu alai de forme trece.Ah. Ce bine simt că n-avem parte de desăvârşire— Acestei voluptăţi care mă face Vecin cu zeii. Fraţii din aer.

Faust vorbeşte în perspectivă panteistă (duhul pământului.) <titlu> Mefistofel Nu eşti sătul de viaţa ce-ncepuşi s-o duci? Dac-o lungeşti. Pierzând un prieten într-atâta de sucit. între dorinţă şi plăcere. <titlu> Faust Să ai şi alte trebi. Mă zbucium. Dar niciodat' boierului nu-i poţi citi Din ochi. Ce cauţi printre stânci şi peşteri Nărav de bufniţă-ngânând? Ce hrană scoţi ca un brotac . îndemn spre-acea făptură prea frumoasă. de-i e pe plac sau nu. cum poate să-ţi mai placă? E bine s-o încerci o dată. De n-aş fi eu. în această perspectivă Mefistofel face. Te-am vindecat pe timp îndelungat. al naturii). ca şi cum acesta i-ar fi fost dat ca însoţitor din partea duhului pământului. Dacă apoi spre ceva nou apuci. ah. (Mefistofel apare. Mă ostenesc de dragu-i noapte — zi.în pieptul meu un foc sălbatic el stârneşte. <titlu> Faust Acesta-i tonul. de greu alean. ce bine-ar fi! De ce mă chinuieşti în bucuroasă zi? <Nota> 1. mare lucru n-am să pierd. Şi-n mijlocul plăcerilor tânjesc după dorinţă. acest vârtej mă cere. singurul ce-1 nimereşte Vrea mulţumire că mă plictiseşte. Sărmane pământean? De-ntortocheate-nchipuiri. şi el. Mereu. Oh. erai de mult plecat De pe întinderea terestră. am să-ţi cruţ odihna. parte din Tot. Faust vorbeşte despre Mefistofel. urmă nelăsând. <titlu> Mefistofel Cum ţi-ai fi dus viaţa fără mine. în toane bune iarăşi nu te-am nimerit. </Nota> <titlu> Mefistofel Ei bine.

Căci dacă ţine. Destul acum. Iubind a te împrăştia în tot ce e. Nu-i voie s-aminteşti unor urechi prea caste De ceea ce chiar inimile foarte caste Nu-s înclinate-a se lipsi. pământ. A scormoni tot mai adânc. Pe urmă pământeanul să dispară Şi intuiţia supremă să apară!1 (Cu un gest.) <titlu> Ca să închei. La început ardoarea ta se revărsa din matcă. Dar făr-a face vorbă mare. Iubita ta stă în odaie Şi totul îi devine strâmt şi jalnic. te destramă în nebunie. nu spun cuvântul. nu ştiu ce. mândru. dulce pierdere de vreme! Mai stăruie în trupul tău savantul. Căci te iubeşte negrăit şi prea puternic. doctorul.Din muşchiul umed şi din steiu înrourat? Frumoasă. A te umfla ca să devii un Dumnezeu. oricum te porţi. cu braţele-amândouă. cum. Aveţi un drept la indignare. teamă. Nu-i ieşi din inimă. mereu. . Pe care încă ieri 1-ai blestemat. <titlu> Faust Ce scârbă mi-e de tine! <titlu> Mefistofel Nu vă convine. ai fi destul de drac Să nu-mi îngădui bucuria! <titlu> Mefistofel Nepământeasca fericire! A sta întins pe munte-n rouă Pagina 175 Şi a cuprinde cer. Permis îţi este singur câteodată să te minţi. A resimţi puternic. tulburare. îndelung însă n-o prea suporţi. Şi-a retrăi în tine zilele genezei. E o plăcere şi aceasta. <titlu> Faust Cum vei pricepe tu puterea de viaţă Ce-o beau cutreierând sălbăticia? Dac-ai putea s-o bănuieşti.

E bucuroasă uneori şi trist-ades. Apoi. precum se pare. Cum norii trec peste cetate. ea cântă. iarăşi liniştită Şi necurmat îndrăgostită. Eu cred c-ar fi mai potrivit şi-n ton Aprinsul sânge. nopţi pe jumătate. <titlu> Mefistofel Ce va urma? Ea crede c-ai fugit. lacrima şi-o zvântă. Azi însă valurile tale sunt micite. Şi ziua-ntreagă. Şi altă dat' o-neacă plânsul. <titlu> Faust Îi sunt aproape. Stă la fereastră şi priveşte cum se-alungă. orişicât aş fi departe. </Nota> Pagina 177 Stăpâne-al meu şi mare domn. blestemate! Nu-mi mai aduce-aminte de făptura ei frumoasă. N-o pot uita şi n-o pot pierde până-n moarte. Şi-n parte — aceasta e adeverit. care năzuiesc spre „uniune" cu întregul univers. <Nota> 1. Căldura i-ai turnat-o-n suflet. De gelozie ard chiar şi atunci când gura Iubitei mele-atinge crucifixul. . „O păsărică dac-aş fi".Ca râul adunând zăpezi topite. Căci vremea i se pare-acum grozav de lungă.cuget şi-n simţire Dorinţa către trupul dulce peste fire. de te-aş prinde! <titlu> Faust Ridică-te şi piei din faţă-mi. cuminecătura. Nu-mi mai aprinde-n. Mefistofel ironizează extazul metafizicienilor mistici. sângele de fată tânăr Să-1 răsplăteşti pentru iubire.. Decât să zăboveşti tronând prin codri şi în fire. <titlu> Faust Te văd în toată goliciunea! Şarpe! Şarpe! <titlu> Mefistofel (în sine) Ah.

cu râd. Căci Dumnezeu. <titlu> Faust De fericirea-alăturea de ea ce mă desparte? De m-aş putea-ncălzi la pieptul ei! Nu-i simt eu oare-ntotdeauna lipsa? Făptură sunt — fără temei. care pasc în crini. <titlu> Faust Codoşule. . dup-o vorbă. vie-ndată ! Destinul ei pe mine cadă. Prilej le-a dat numaidecât. care băiat şi fată a făcut. diavole. Pleacă de-aici. pasc în crini Vă-nvidiam şi eu puţin. sălăşluind pe-un plai. </Nota> . Când zic să pleci. durata spaimei să mi-o scad! Ce trebuie să vie. Aluzie la Cântarea cântărilor. Şi nicidecum spre moarte. Nu-s eu fugarul fără adăpost? Nu-s eu neomul fără linişte şi rost. Şi eu cel urgisit de Dumnezeu N-avui destul că apucai În pulbere să sfarm a lumii stâncă ! A trebuit şi ci să-i clatin pacea ! De-o jertfă ai avut nevoie. Blestemul s-adună! Strivit să pier şi eu.<titlu> Mefistofel Aflaţi că pentru puii gemeni Pagina 178 Ce. să piei de-aici! <titlu> Mefistofel „Frumos! Voi înjuraţi. Nobleţea-acestei meserii recunoscând. că-i mare vaier. Gospodărindu-se în ţarcul unui rai. cu simţurile-abia trezite. Care vuind ca o cascadă Din stâncă-n adâncime vrea să cadă? Iar ea. cu ea-mpreună ! <Nota> 1. unde sânii iubitei sunt asemănaţi cu doi pui de căprioară. Copilă doar. te-ndrum către iubită. iad! Ajută-mi.

# Pagina 180 După el mă uit Pe geam afară. Mă pierd de jale Şi nu mai sunt. nebunule. Sărmanul meu suflet S-a risipit. ce clocot! Întoarce-te. şi o mângâie! Când un asemenea căpşor nici o ieşire treaza Nu mai găseşte. # Când el lipseşte. crede că-i sfârşitul. Odihna toată — Nu le mai aflu Ah. # Sărmanul meu gând S-a rătăcit. niciodată. Trăiască cel cu inima vitează! Tu-mi eşti de altfel îndeajuns de îndrăcit. Odaia Margaretei <titlu> Margareta (singură la roata de tors) Liniştea mea. Găsesc ca-n lume nu-i nimic Mai searbăd şi mai vrednic de dispreţuit Decât un drac ce desperează. Lumea-i mormânt. niciodată. După el doar ies Iară şi iară. # Liniştea mea.Pagina 179 <titlu> Mefistofel Cum fierbe iar. ce jar. # A leasă-i făptură . Odihna toată — Nu le mai aflu Ah.

<titlu> Margareta Nu e de-ajuns. Jarul sporeşte. de-aş putea. niciodată. În văpaia sa Să pier aş vrea ! <titlu> Grădina Martei Margareta. Surâsul neşters. # Vorba-i ce curge Ca râul vrăjit— Şi. Şi gând nu am de a răpi cuiva biserica. te rog. căci trebuie ca să şi crezi în ea ! . ah. draga mea? Pentru cei dragi viaţa eu mi-aş da.Şi-naltu-i mers. Om negrăit de bun eşti tu. Henric ! <titlu> Faust Tot ce pot! Pagina 181 <titlu> Margareta Dar cu religia cum stai? Spune-mi. <titlu> Faust Simţi că sunt bun cu tine. sărutarea M-au otrăvit. Ochii puternici. Odihna toată — Nu le mai aflu O. # Numai spre dânsul Pieptul meu creşte. # Liniştea mea. dar mi se pare Că nu o preţuieşti prea tare. Inima bate. # Să-1 sting în săruturi Ah. Faust <titlu> Margareta Făgăduieşte-mi.

În Dumnezeu mai crezi? <titlu> Faust Cine-i acela draga mea. line? Nu te pătrunde până-n suflet . marele inel. <titlu> Margareta Dar nu le ceri! La liturghie şi la spovedanie De mult tu n-ai mai fost. clipind cu prietenie. Nu ni se-ntinde un tărâm Spre răsărit şi spre apus? Nu se ridică-n zări. iubita mea.<titlu> Faust Să cred? <titlu> Margareta O. Şi cine va-ndrăzni Să spună: cred în el!? — Au. <titlu> Faust Cuvântul nu-mi răstălmăci. Răspunsul lor batjocură ti s-ar părea Zvârlită-n faţa celui ce întreabă. Îşi au şi ele-un rost. Atoatepăstrătorul Nu ne cuprinde el pe toţi. Căci cine se va-ncumeta Un nume ca să-i dea. Stelare trupuri din adânc de veşnicie? Privirile nu se-ntâlnesc. <titlu> Margareta Atunci credinţa ta e slabă. care-ar putea Să spună: cred în Dumnezeu !? Pagina 182 Preoţi şi înţelepţi de-ai întreba. de-aş putea să am asupra ta Înrâurire! Sacramentele nu le cinsteşti! <titlu> Faust Tot ce pot. cine cuteza-va răzvrătire Spunând: nu cred în el!? Atotcuprinzătorul. Pe tine şi pe mine-n sine? Nu se bolteşte cerul colo sus. aprinse.

Ce drag copil! <titlu> Margareta Nu-mi face nici o bucurie De-a te vedea-n asemenea tovărăşie. Pagina 183 <titlu> Margareta Frumos şi bine-i tot ce spui. cu toate să ţi-o umpli. <titlu>Faust Copil. Nimic în viaţa mea până acum Un junghi sub coaste nu mi-a dat. Numeşte-1 bucurie! Inimă i Iubire! Dumnezeu! Un nume eu Nu am pentru aceasta. <titlu> Faust Nu-ţi fie frică. Un sunet gol şi fum e orice nume Acoperind cu negură un foc ceresc. <titlu> Faust Cum? <titlu> Margareta Omul care te-nsoţeşte În suflet ură numai—îmi trezeşte. Pe-alocuri foloseşte doar alte cuvinte. precum Ăst om. De ce n-aş spune-o şi eu într-a mea? <titlu> Margareta Te-ascult şi-aproape cred că este-aşa. <titlu> Faust O spun sub ceruri inimile toate Şi fiecare-n limba sa. inima. de iau aminte. ce inima mi-o strică. Şi dacă-n simţământ te-ncearcă fericirea. Simţământ e totul. Şi preotul o spune cam la fel. Un sâmbure de lume. Prin legea ta — nu eşti creştin.Tot ce se ţese-n taină-n toată firea Şi-ntru ascunsă arătare lingă tine? Cât e de mare. Numeşte-1 cum vei crede. Pagina 184 . Dar lucrurile nu sunt drepte pe deplin.

Ciuvici căzute ca din lună Şi buruieni de-asemeni de tot soiul. Aşa de liberă. <titlu> Margareta Va trebui să plec acum. mă ia aşa de cald. la orişice ticăloşie Din parte-i inima s-aşteaptă. înger. nu simţi şi tu la fel? Pagina 185 <titlu> Faust N-ai încotro. Îi vezi că nu se încălzeşte de nimic Şi-i este scris pe frunte Că nu-i în stare de-a iubi vreun suflet. De nu m-ar sugruma ăst spirit rău. niciodată Nu voi putea să-ţi stau alături Un ceas măcar. şi piept la piept să se pătrundă . Dar Dumnezeu mă iartă dacă sunt nedreaptă. Pe-atât de omu-acesta mă-ngrozesc. Şi-aceasta-mi mistuie fiinţa. într-atât mă copleşeşte. <titlu> Faust Tu. Şi nu ştiu cum. îmi amuţeşte rugăciunea. Când e aici. <titlu> Margareta Aceasta. <titlu> Faust O. Pe cât doresc să te-ntâlnesc. De câte ori pe uşă intră Priveşte a batjocură şi cată să se-ncrunte.<titlu> Margareta Când e de faţă. sângele se-nfurie în mine. Henric. că De câte ori e lângă noi. Antipatia te încearcă. mă prind păreri netoate Că nu te-aş mai iubi. cum le simţi pe toate. Şi doar eu nu vreau decât bine. <titlu> Faust Năstruşnici trebuie să fie. <titlu> Margareta N-aş vrea să facem casă împreună. Mă simt aşa de bine-n braţul tău.

ca S-apuc pe cale după vrerea ta. Plin e de credinţa sa. Şi aş muri pe loc. <titlu> Faust Ce monstru eşti! Nimic nu vezi Pe drumul drept şi mare. ce bucuros Deschis zăvorul 1-aş lăsa la noapte. <titlu> Margareta Cum mă silesc să fiu pe voia ta! Nădăjduiesc că picăturile nu-i vor strica <titlu> Faust Te-aş sfătui eu oare. nimic aproape nu-mi rămâne. de ne-ar vedea. Acela li se va supune Şi lor. Domnule doctor. aş fi nătâng. drag. fidel. Nu vezi. Ţine sticluţa-aceasta. Măicuţa însă prea adânc nu doarme. cum sufletul acesta. (Pleacă. şi astfel totul se înlănţuie frumos.Suflet de om. azi aţi fost catihetizat! Nădăjduiesc să vă priiască vorba ei. ce prinsei. singură. de-ar fi altfel? <titlu> Margareta Ajunge doar să te privesc pierdută.) <titlu> Mefistofel Plecă maimuţa? <titlu> Faust Iar ai spionat? <titlu> Mefistofel Prinsei pe larg şi bine. <titlu> Faust De n-aş şti sfat. Sunt fetele grozav interesate Să ştie dacă cineva e credincios. ce singură . Căci dacă cineva credinţei se supune. Că de făcut.— Picuri trei În băutura ei—îi învălesc Natura-n somn plăcut şi-adânc. Pagina 186 Făcui şi până-acum atîtea pentru tine. suflet de fată? <titlu> Margareta Dac-aş dormi în casă.

cu ulcioare. senzual.Mântuitoare i se pare? Nu vezi cum sufletul acesta Se zbate sfânt îngrijorat Că e pierdut cel mai iubit bărbat? <titlu>Mefistofel O. — Ei. Şi straşnic se pricepe în fiziognomie. <titlu> Faust Tu. S-a întrecut cu învăţatul! Sub mască-mi dibuieşte nu ştiu ce intenţii. ce sameni. I s-au închis cărările-nsfârşit. Că trebuie să sar pe loc. fata nu se simte bine. Pe unde-ai mas? Te poart-o fetişcană binişor de nas. şi la noapte? <titlu> Faust Ce îţi pasă? <titlu> Mefistofel Îmi am şi eu aici plăcerea Mea. Şi cum făcea pe nobila şi-aleasa ! . Rar umblu printre oameni. <titlu> Liza N-ai auzit nimica de Barbara? <titlu> Margareta Nici un cuvânt. corcitură de noroi şi foc! Pagina 187 <titlu> Mefistofel E plină mintea fetei de invenţii. căci vecinele mi-au spus Culegi. <titlu> Liza E sigur însă. suprasensibil peţitor. Când sunt de faţă. Iacă-mi pasă! <titlu> La fântână Margareta şi Liza. Sau poate chiar împieliţatul. Simte pesemne c-aş putea să fiu un geniu.

vinuri şi mâncăruri. Şi cât s-a rupt după băiat! Câte plimbări Prin sate şi la joc sub tei. Ea petrecea lângă mândruţul ei În faţa uşii. . pretutindeni. Şi nici un ceas nu le era Destul de lung. fel de fel. Ca mâne o ajung Canoanele. pe podmol. cum era de aşteptat. Umbla la mese Cu pastete.Pagina 188 <titlu> Margareta Ce s-a-ntâmplat? <titlu> Liza Nimic deosebit! Hrăneşte doi. Şi strângem de tot soiul. Credea că e ceva de frumuseţea ei. Şi trebuia să fie-ntâia. când bea şi când mănâncă. şi-a ispăşi! <titlu> Margareta O va lua desigur de nevastă. Să-ndure mângâieri. Şi-a fost atât de necinstită Că nu se ruşina Să ia şi daruri de la el. E de mirat că floricica nu mai e? <titlu> Margareta Sărmana! <titlu> Liza Doar nu cumva îţi pare rău de ea? Când noi stăteam noaptea la tors Şi mama nu ne-ngăduia Să mergem jos. <titlu> Margareta Ah! <titlu> Liza A păţit-o. Pagina 189 Şi-n întuneric mai vârtos.

Privirea ţi se duce . I-a merge rău. Când altele se pomeneau greşind. # Tu. Ridică de pe mine ceaţa. ce bun a fost şi cât de drag! <titlu> Loc de refugiu între zidurile cetăţii În firida unui zid. Vreo biată fată când călca alături. (Pleacă.. <titlu> Margareta (pune flori proaspete în ulcioare) Apleacă-ţi faţa. funinginea zburând Nu-mi apărea destul de neagră. măreaţă. A şi plecat şi-acum e hăt departe. cu făptura toată De suferinţă sfâşiată. Un tânăr ca acela Mai are lărgământ şi-n altă parte. zău. Doamne. Pagina 190 Dar cel ce mă împinse la păcat. te apleacă.Oricum ar fi. un chip cioplit al Maicii Preciste. <titlu> Liza Doar nu-i nebun. Îndurerate. Şi singură mă încredeam. Şi iat-acum asupra mea greşeala-ntreagă. Să-şi ducă la altar flăcăul.. Priveşti la fiul de pe cruce.frumoasa-ar izbuti. <titlu> Liza Şi chiar dacă. <titlu> Margareta Aceasta nu-i frumos. Ce vorbe limba nu găsea şi cât de grele. Oricât o înnegream. Ulcioare cu flori în faţă.) <titlu> Margareta (mergând spre casă) Cum mă dădeam mai' ieri bârfelii rele. cu binele ca şi cu răul. I-or smulge junii de pe cap alba cunună Şi noi în poartă îi vom pune mătrăgună.

# Oriunde-aş merge. Maică În zori le-am adunat. Întreb ce rost mă poartă? Ce rost amar. # Îmi sfâşie fiinţa Ce chin şi cine-1 simte? Tu singură. inimă. . nătâng? Plâng. mă scapă De moarte şi ruşine. # <titlu> Noapte Stradă. fratele Margaretei. <titlu> Valentin La chefuri câteodat' se întâmpla S-aud cum unul-altul pieptul îşi bătea. Pagina 191 Când pentru tine. Apleacă-te. # Ajută-mă. tu ştii Ce inima-mi îndură. Vai mie. Ah. de ce nu stai? # De ies pe poartă. Maică peste mine. vai şi iară vai. # În odăiţă dimineaţa Când soarele a dat. Valentin soldat. Să-ţi curme suferinţa. plâng. florile-n fereastră Cu lacrimi le-am udat. te-apleacă Ah. în faţa casei Margaretei.Către cerescul Tată. şi iară plâng. # Vezi. Mi-e sufletul la gură Şi nu mai am cuvinte. De jale doborâtă Mă mai găsi în pat.

De-ar fi să fie el. Sunt doi. Cum întunericul se-ngroaşă prin unghere Jur împrejur lumina copleşind. Vin furişaţi. trebuie să stau ca un datornic. Şi să asud de teama unei vorbe Şi-a-nţepăturilor ce cad statornic. Pe coate răzimat stăteam În linişte nepăsătoare. Unii spuneau: „E drept.Flăcăi săreau să preamărească A fetelor virtute ca o floare Şi-şi înecau pe urmă lauda c-un pahar. La fel simt noaptea-n pieptul meu sporind. pe lângă horn se dă Şi-n zid împlântă gheare-cuie. De ceafă-1 prind. Simt un amestec de virtute şi de dor. ." Cum amuţeau lăudăroşii! — Şi acum? Îmi vine părul să mi-1 smulg din cap. Paharu-l ridicam spunând: Dar este una-n toata ţara Asemenea să fie surioarei mele. vin doi deodată. Verzi şi uscate îmi treceau pe la ureche. în capelă. Faust şi Mefistofel <titlu> Faust Cum la fereastr-acolo. Viu nu-mi mai scapă. Şi pe pereţi să sar! Şi nicăiri nu mai încap Pagina 192 Orice nemernic poate să-mi aducă Injurii. <titlu> Mefistofel Şi eu mă simt ca un pisoi De dor tânjind. Feştila pâlpâie în candelă arzând. Podoabă-i ea. Şi chiar dac-aş putea grămadă să-i izbesc. Eu barba-mi mângâiam zâmbind. ca ea nu-i alta-n neam. ciocneam Paharele. Dar mincinoşi cum să-i numesc? Cine s-apropie? De nu mă-nşel. care se suie Pe-acoperiş. Să facă Margaretei vrednică pereche? Când o prinsoare se făcea.

Acum când cerul arde de lumini. Poimâne fi-va noaptea aşteptată Şi priveghem încă de azi Să nu ne scape negustată. Deunăzi străbătui cu ochii glia. S-o-nnebunesc cum se cuvine. Sunt galbeni cu figuri de leu în ea. părea să fie un colan. moral. dac-o faci mai rar.) # Ce faci. Un cântec am să-i cânt. De strâns în jurul gâtului. <titlu> Faust Se va-nălţa-n răstimp comoara Ce adineaori licărind ne-ademenea? Pagina 193 <titlu> Mefistofel Foarte curând simţi-vei bucuria De-a ridica de sub pământ căldarea. pe la poarta Drăguţului în zori de zi? Ca fată el te ia-n primire. # Bagă de seamă. Ştii. când iubeşti. ca de mărgean. Să guşti ceva şi fără dar. Vei auzi ce cânt pe buze-mi vine. (Cântă la chitară.Un pic de poftă de hoţie. Ca fată însă n-ei ieşi. La poarta mândrului nu sta. Catinco. Aşa s-anunţă-n mădulare Splendoarea unei nopţi de valpurgie. De s-a făcut. <titlu> Faust Nici o brăţară nu-i? sau vreun inel? Iubita să mi-o-mpodobesc cu el? <titlu> Mefistofel Văzui ceva. <titlu> Faust Ce bine. atunci adio . îmi pare rău Să merg la ea fără un dar. <titlu> Mefistofel E dulce.

<titlu> Mefistofel (către Faust) Răsune strada ! Domnule doctor. înainte! Sprinten! Strâns lângă mine. Pagina 194 Bagă de seamă că e hoţ Drăguţul tău — nimic nu-i da. Far' de inel la mâna ta. scoateţi spada. blestemate. <titlu> Valentin (înaintează) Pe cine vrei s-atragi în cursă? De unde. Iubeşte-1. Daţi înainte. dar nimic nu-i da.Şi noapte bună. fata mea. <titlu> Valentin Parează lovitura-aceasta ! <titlu> Mefistofel Bucuros! <titlu> Valentin Şi pe aceasta! Pagina 196 <titlu> Mefistofel De ce nu? <titlu> Valentin Doar nu eşti dracul însuşi care dai?! Ce e? îmi amorţeşte mâna! <titlu> Mefistofel (către Faust) Hai străpunge! <titlu> Valentin . 'ţi ai învăţul? La dracu mai întâi chitara! La dracu-apoi şi cântăreţul! <titlu> Mefistofel Chitara-i spartă! Nici o pagubă de ea ! <titlu> Valentin Începe-acu şi despicarea frunţilor. eu parez. Eu vă conduc şi eu veghez.

eşti încă tânără.judeţul sângelui nu e tocmeală <titlu> Marta (la fereastră) Ieşiţi! Ieşiţi! <titlu> Margareta (la fereastră) Un felinar aduceţi! <titlu> Marta Bătăi şi strigăte ! Încăierare ! Răfuială <titlu> Norod Unul a şi căzut! Pagina 196 <titlu> Marta Dar ucigaşii! Au fugit? <titlu> Margareta (ieşind) Cine-i aci. Ţi-o spun aşa-ntre patru ochi. nu-ţi fie de deochi. Margareto. femei! De ce vă tânguiţi? Apropiaţi-vă şi ascultaţi ce am de spus! (Toate vin împrejurul lui. căzut în sânge? <titlu> Norod E fiul mamei tale! <titlu> Margareta Doamne-Dumnezeule ! Ce nenorocire ! <titlu> Valentin Mor. O curvă eşti. Mă ştiu tocmi prea bine cu poliţia.) # Tu. Te porţi urât şi rău. <titlu> Margareta . Ce staţi aci. Doar un cuvânt icnit Şi-apoi totu-i sfârşit.(cade) <titlu> Mefistofel Hai străpunge! S-a domolit nemernicul! Dar repede! Să dispărem de grabă! S-a şi iscat pe străzi cumplită larmă. vezi. Şi minte nu ai de ajuns. Dar cu.

Să fie sugrumată. Întreg oraşul va urma. Rămâne o dorinţă îndeobşte. Pagina 197 Dar alţii vor veni în loc. Va fi cum poate să mai fie. că e păcat. Cu-adevărat întrezăresc venind o dată Un ceas. Într-un ungher de jale. Doamne-Dumnezeul meu! <titlu> Valentin Pe Domnul-Dumnezeu să-1 laşi din joc. Şi vălul nopţii i se pune Peste urechi şi peste faţă. în pieptu-ţi inima să despereze Când ei te vor privi în faţă. să se îndure Dumnezeu De el. Se plimbă dezvălită-n plină zi. Cu cât obrazul i se urâţeşte. tu stricăciune întrupată. 'ntunecat. când se naşte. <titlu> Valentin . Deşi frumoasă în răstimp nu deveni. În lume e ţinută ca-ntr-o ceaţă. # Ruşinea. când bravii cetăţeni Te-or ocoli. Pe pământ să fie totuşi blestemată ziua ta. Când o duzină te-or avea. Lângă altar nu vei mai sta. Şi dac-atuncea Dumnezeu te va ierta. <titlu> Marta Dă-ţi sufletul. Ca pe-un cadavru infectat. Ai început cu unul în secret şi pe vecie. Cu-atât să se arate ea doreşte. S-a întâmplat cum s-a-ntâmplat. când e mare. Tu lanţ de aur nu vei mai purta Cât s-a lungi a ta viată. Să te ascunzi cu cerşetorii şi schilozii. Nu mai huli. Dar când mai creşte. fără amânare. N-ai să mai mergi la joc cu guler dantelat.Ce vrei să spui? Fratele meu ! Tu.

unde capul? În inima ta Ce faptă rea? Te rogi pentru măicuţa ta Care din vina ta a adormit? Pe pragul tău ce sânge e? Sub inimă Nu ţi se mişcă o făptură. sus în ceruri Iertare să găsesc pentru păcate. Jumătate Domnului. altfel. Când încă nevinovată La altar veneai. Margareta în mijlocul norodului. <titlu> Margareta. codoşea păcătoasă. Margareta.Dac-aş putea. Aş mai avea nădejde. Spiritul rău la spatele Margaretei. Prin somnul morţii şi prin praf Eu trec la Dumnezeu Ca un soldat şi ca un brav. Înspăimântându-te? Ce presimţiri te iau? Pagina 199 <titlu> Margareta . <titlu> În Dom Recviem. Loc în inimă făcând Jumătate jocului. Pagina 198 <titlu> Margareta O. <titlu> Spiritul rău Altfel te simţeai. frate drag. Când din ceaslov Rugăciuni citeai. Unde-i gândul. Asta ţi-o spun. ce chin de iad! <titlu> Valentin Să ţi se curme lacrima. Gâtul să ţi-1 sucesc şi vinele uscate. O orgă şi cântare. Căci lepădându-te de cinstea ta Mi-ai dat tu lovitura cea mai grea.

Cântarea îmi destramă Inima. adparebit. „Când judecătorul va şedea. ziua aceea va preface lumea în cenuşă" (în limba latină în original) 2. Alcătuită din nou Din liniştea de scrum. poet religios medieval. dies illa Solvet saeclum in favilla.) <titlu> Spiritul rău Amărăciunea te cuprinde.Vai! Vai! Dac-aş scăpa de gândurile Ce vin şi trec. în traducere: „Ziua mâniei. atribuit lui Toma de Celano. şi iarăşi vin împotriva mea! <titlu> Cor Dies irae.2 <Note> 1. Din imnul închinat judecăţii din urmă. <titlu> Cor Judex ergo cum sedebit. Se cutremură mormintele — Şi inima ta. M-apasă bolţile.Aer! <titlu> Spiritul rău Acopere-ţi faţa. . </Note> Pagina 200 <titlu> Margareta Ce strâmt e locul. Stâlpii s-apleacă. În chinuri de flăcări Se trezeşte! <titlu> Margareta De-aş putea să plec de-aici! Orga îmi taie răsuflarea. . Nil inultum remanebit. Trâmbiţa din urmă sună. Quidquid latet. Nimic nu rămâne nerăzbunat (în limba latină în original).1 (Orgă. tot ce-i ascuns va ieşi la iveala.

Mefistofel <titlu> Mefistofel N-ai vrea o mătură.Păcatul şi ruşinea Ascunse nu rămân.) <Note> 1. Se sfiesc să-ţi întindă mânile Purificaţii! Vai! <titlu> Cor Quid sum miser tune dicturus? <titlu> Margareta Vecină. nenorocitul de mine? Ce ocrotitor voi ruga să mă ajute? Când numai cel drept este fără de grijă‖ (în limba latină în original). ―Ce voi spune atunci. </Note> Pagina 20l <titlu> Noaptea valpurgicăl Peisaj muntos Faust. daţi-mi sticluţa! (Cade în leşin. Aer? Lumină? Vai ţie! <titlu> Cor Quid sum miser tune dicturus? Quem patronum rogaturus. S-o iei prin văi ca printr-un labirint. <titlu> Faust Cât timp mă ţin puterile la glezne. să zbori cât ai clipi? Un ţap din parte-mi mi-aş dori. Acest toiag cu noduri îmi ajunge. Pe calea-aceasta-ntortocheată suntem încă Departe de a noastră ţintă. A prescurta cărarea e aşa de lesne. Să urci vreun colt de stâncă . Dar fără de folos. Cum vix justus sit securus?l <titlu> Spiritul rău Iluminaţii îşi întorc De la tine faţa.

<titlu> Mefistofel Într-al diavolului nume Să mergi drept înainte! Altfel te suflu şi te sting. Să vă slujesc aş vrea mereu. <Note> l. Noi însă ne mişcăm Aşa-n zig-zag. . silindu-te să faci popas.Din care apele descind. Dar nu uitaţi că muntele E azi nebun. din mânie împotriva Valpurgiei. ce se vede-arzând. O primăvară nouă ţese lângă drum. Noaptea „valpurgică". Rătăcitoare cum sunt eu. Dracii şi vrăjitoarele şi-ar fi ales noaptea aceasta pentru preamărirea Satanei. Că te loveşti la fiecare pas De stânci. de la sfânta Valpurgis. într-o parte ros Al lunii. Şi brazii negri se trezesc de-acum. <titlu> Mefistofel Eu. </Note> Pagina 202 Rătăcitoare vâlvă. Prin sânge ne încearcă anotimpul căldicel. Iernatic timp eu simt în mine. la amândoi! <titlu> Luminiţa rătăcitoare Aş vrea cu drag Dorinţa să v-o împlinesc. Îngăduie să chem o luminiţă. care ar fi dus o viaţă prea sfântă. Că mi-aş dori zăpezi şi ger pe cale. Hei. Aceasta-i vraja ce incintă. Să iei aminte! <titlu> Luminiţa rătăcitoare Sunteţi se pare. luminează-ne în sus. Ce jalnic se ridică discul. drept să-ţi spun. a cărei zi era la 1 mai. prietenă! N-ai vrea să vii la noi? De ce să arzi zadarnic peste baltă stând? Fii bună. luminând doar slab în vale. Nimic nu simt din el. şi dac-o luminiţă. domnul casei.

Să fiţi cu oarecare-ngăduinţă! <titlu> Faust. şorecăria Din dumbrăvi pe câmpuri iese. cântec auzim? Jale dulce de iubire. Gaiţa şi cucuvaia Se ţin treze laolaltă. # Buha uhuie pe-aproape Repetându-şi vorba scurtă. precum se pare. Pestriţă. Du-ne bine pe cărare Ca s-ajungem fără staţii În pustii şi large spaţii. Caracatiţe-ntind braţe Călătorii să-i agate Pe cărările prea strimte. Luminiţa (cântând cu schimbul) Într-a visurilor sferă Am intrat. Râuri vin. Glasuri din cerească fire? Ce sperăm şi ce iubim! Şi ecoul.O să v-arate drumul. Cum s-apleacă vârfuri. steiuri. ne răspunde. Mişună tritoni prin baltă. Ce picioare şi ce burtă! Rădăcinile ca şerpii Se ivesc să ne-nspăimânte. S-a pornit să umple firea. printre ierburi. Mefistofel. Iară colo licuricii . Freamăt. Cât de repede copacii Toţi în urmă au rămas. Pagina 203 Alte trec şi iară alte. ca legenda Altor timpuri. grăind din unde. Şi cum sforăie pe nas Stâncile cu feţe-nalte! # Printre pietre.

ca-ntr-o strâmtoare. să vezi în noapte Cum în munte Mamon arde. Se-nalţă aburi. neguri în fuioare. . sar mănunchiuri. Spaţii cresc şi se dezumflă. cum din valea-adâncă S-aprinde până sus peretele de stâncă. în preajmă. Priveşte numai. Scântei. care-l ai în faţă? Norocul tău că l-ai văzut! Nerăbdători vin oaspeţii prin ceaţă. Sub văi se risipeşte-n mii de vine. De negură se-ngroaşă noaptea. Iar lumini rătăcitoare Tot mai înteţit se umflă. S-adună în ungher. <titlu> Faust Resfrângere ca de auroră Ciudat răzbate prin temeiuri. de coastele pământului. Altfel te-azvârle în prăpastia mormântului. <titlu> Mefistofel Nu luminează splendid domnul Mamon Palatul. soaţe. <titlu> Mefistofel Ţine-te viteaz spre piscuri! O mirare-n cale-ţi cade. Prin văluri luminează o dogoare. Pagina 204 Ţine-te. Nisip de aur strâns pe trunchiuri. Până-n adâncuri de prăpăstii Străbaţi cu ochii pe sub steiuri. Spune-mi. <titlu> Faust Cum zboară vâlva vântului! Ce lovituri îmi dă în ceafă! <titlu> Mefistofel De stâncă ţine-te. Jeraticul se-ntinde ca un fir Să dea-n afară ca izvoare. stăm noi oare Sau ne ducem pe picioare? Totul pare că se-nvârte.Zboară-n pilcuri tot mai dese Rătăcindu-ne privirea.

Ascultă. Fir verde dă din galbenul grăunte. <titlu> Glas Ţinându-şi mânile la ceafă Bătrâna Baubo2 -ncalecă o scroafă <titlu> Cor Să mi-o cinstiţi cu vrednice cuvinte! Bătrâna Baubo înainte! Înainte! Voinică-i scroafa. Iar peste-abisuri. Ascult-a crengilor sfărmare şi lovire. urcăm. Baubo. Urcăm. </Note> Pagina 206 . Acolo se adună feţe ca arapii. cât de mare Se cutremură de vrajă şi cântare. un nume al Satanei. sau un personaj feminin din misterele zeiţei Demetra. când aproape lângă tine. Urian. alt nume al Hecatei. Auzi tu glasuri pe-nălţime? Glasuri Când mai departe. Ai veşnic verzilor palate. cum trosneşte prin păduri departe! Înspăimântate bufniţele zboară. Urmează vrăjitoarele acuma. zeiţa nopţii.Ascultă. cum pilaştrii se despică. Put vrăjitoarele şi ţapii. pe ea muma. A rădăcinilor şi pietrelor scrâşnire! În groaznică devălmăşie Cad toate peste toate. Pagina 205 Al trunchiurilor aspru durduit. <titlu> Glas Pe unde ai venit. peste stâncile sfărâmate Văzduhurile urlă. 2. Urianl stăpânul pe-nălţime şade. norii trec în gloate. Întregul munte. <titlu> Vrăjitoarele (în cor) Noi vrăjitoarele suim la munte. pe care cale? <Note> l. şi piatra cade.

cum s-a holbat! <titlu> Glas La dracu! Ce zorită eşti! Răstorni ce-apuci şi unde-ajungi. . drumul e lat. Muma crapă. încet. loveşti! <titlu> Glas Pe mine m-a zdrelit în goană. Ce ochi făcu. steaua zboară. Se răsfrânge luna-n rouă. Femeile sunt toate înainte. <titlu> Glas (de sus) Veniţi la noi! Veniţi la noi! Pagina 207 <titlu> Glasuri (de jos) Cu bucurie am urca acolo sus! Spălate suntem şi curate lângă lac. Ce rană îmi făcu! Ce rană! <titlu> Vrăjitoarele (în cor) Drumul e lung. E drept. Ce-nseamnă-atâţia laolalt'? Cum zgârie mătura! Furca înţeapă! Se-năbuşă pruncul.<titlu> Glas Chiar peste Piatra Mare. Bărbatu-o face dintr-un salt. cuminte. Pe drumul ce la dracu duce Cu mii de paşi femeia ne întrece! Opreşte-te şi fă-ţi o cruce! <titlu> Semicor Femeia (să ţi-o spună corul cestălalt) Cu paşi o mie-şi face calea. <titlu> Maistrul vrăjitoarelor (în semicor) Ca melcii-naintăm. Însă nerodnice în veac. <titlu> Amândouă corurile Tace vântul. dar ce mai calea-valea. În cuibul bufniţei privii odat'.

Murmură un cor de vrajă. Luaţi-mă cu voi! Luaţi-mă! De ani trei sute urc. S-ajung la cei de seama mea. Cu neamul vostru blestemat. De nu zbori astăzi. Acasă linişte nu am. se loveşte fremătând. Descindeţi voi pe locul gol. Şi-acoperiţi poiana înc-o dat'. <titlu> Glas (de jos) Opriţi-vă! Opriţi-vă! <titlu> Glas (de sus) Cine strigă de sub creastă? <titlu> Glas (de jos) . Corabie-i orice covată. ce putoare şi cum arde! . nu zbori niciodată! <titlu> Amândouă corurile Când piscului îi dăm ocol. Cum doreşti şi cum ai vrut. <titlu> Amândouă corurile Te poartă mătura şi ţapul. <titlu> Vrăjitoare neîmplinite (jos) Ce departe-s ceilalţi sus! Pagina 208 Pe urma lor cu greu mă ţin. ce gureş vânt! Cum scânteiază. Cel ce astăzi nu se-nalţă E pe veci pierdut-pierdut. Aicea am şi mai puţin. (S-aşază. <titlu> Corul vrăjitoarelor Curaj dă alifia rea. Ce vuiet pretutindenea.) <titlu> Mefistofel Se-mpinge totul. Cine mă ia? Dar vârful nu-l mai pot atinge. Focuri stau pe culmi de strajă. O zdreanţă-i bună de vântrea.

Căci altfel elementul ne desparte. Acolo multe taine se dezleagă. Hei. colo. alături laolalt'. Mergem la Muntele Nebun. o lumină-aparte. scumpe ortac. Printre mărunţi ti-e dat Să nu fii singur niciodat'.Un element vrăjitoresc cu-adevărat! De mine să te ţii. Ce zici. noroc! Căci sunt stăpân aici! Vreau loc! Boierul diavol vine! Vreau loc! Pagina 209 Aşa. mai bine. Înalta lume las-o. <titlu> Mefistofel Ce flăcări colorate! Iată Vioaie. Alături. unde eşti? <titlu> Faust (în depărtare) Aicea-s! <titlu> Mefistofel Te-a şi dus aşa departe? De dreptul meu voi face uz! De-acum. E-o nebunie-aici chiar pentru mine. Căci noaptea e de valpurgie. Stai lângă mine. că-i degeaba zgomotoasă. o ceată. spirit gata-a contrazice totdeauna! Condu-mă. <titlu> Mefistofel Dar multe taine se şi leagă. Jeratic văd. Ca să ieşim c-o opintire din acest vârtej. M-atrage către-acele tufe de-adăpost. fac! Gândesc că totul e cum trebuie să fie. Mai bine stăm pe-această treaptă joasă. Mulţimea-şi face către Rău un drum. vârtej şi fum. Că-n lumea mare şi micuţe lumi se fac. agaţă-te de mine. Aici vedem aproape goale . pestriţă. <titlu> Faust Acolo sus mai bucuros m-aş duce. doctore. dacă vrei. Se ştie doar. Unde-ai fost? <titlu> Faust Tu.

N-am fost distins cu-al jartierei. cărunţii mei. Copita însă-mi face mare fală. cum te prezinţi? Îl faci pe vrăjitorul sau pe dracul? <titlu> Mefistofel Obişnuiesc. sute.) Ce dregeţi. Voind să-ţi fac o nouă legătură. Pagina 2l0 Înaintează. ce-i drept. Vino. Te osteneşti puţin. incognito să umblu. Ce gureş se petrece-aici! Şi se dansează.Mulţimi de vrăjitoare junioare. Nu-i dai de sfârşit! Şi focuri. domnilor. Ţi-arăţi şi ordinul ce-l porţi. De la un foc vom trece la alt foc.Priveşte. Vino. tu umbli să te-nsori. care şed în preajma unor cărbuni pe cale de a se stinge. Dar într-o zi de lucitoare gală. ce mai spui? Un spaţiu mic E-acesta? . ard în rând. Mai ai alt gând? <titlu> Faust Introducându-ne aici. Cu faţa sa pipăitoare M-a şi adulmecat pe cale. <titlu> Generalul Cine mai are-ncredere-n noroade De-ai fi făcut oricâte şi-orice . Amice. pe-aici? V-aş lăuda de v-aş vedea în hora prea frumoasă. să ne fie de noroc! (S-apropie de unii. Chiar de-aş voi. Lărmuitoare sunt! Dar te-i obişnui la cotitură. Un peţitor sunt eu. Aud sunând cimpoaie şi vioare. dar hazu-i mare. Se bea şi se iubeşte. N-aştepta îndemn şi-alint. Ei. De dragul meu fii prietenos. Vezi melcul cela? Se târăşte-agale. cum socoti. Destul stă singur fiecare-acasă. eu n-aş putea să mă dezmint. vino numai. Încercuiţi de freamătul juneţii. Merg'nainte.

In ochii lor cei tineri au întâietate. Căci. Fiecare lucru e un dar. Ea n-a fost niciodată mai sfătoasă. Deoarece butoiul meu sloboade numai drojdii. Din aste vechituri întinse pe tarabă. Iar cât priveşte generaţia numită jună. Nici un potir. Căci eu ultima oar-aici pe munte vin. <titlu> Mefistofel (care pare dintr-o dată foarte bătrân) O. degrabă. E sigur că şi lumea e-n declin. Eu preaslăvesc pe cei de altădată. când noi eram în frunte. <titlu> Autorul Prilej azi nu mai ai de a citi vreo carte De un conţinut isteţ măcar în parte. Pagina 2l2 Noroc să vă aducă şi din plin. Alegeţi ce doriţi. Căci am făcut ades ce nu se cuvenea. Când tocmai încercam a conserva. poporu-i matur de judeţul de apoi. <titlu> Ministrul De drumul drept departe-s azi cu toţii. evident. <titlu> Vrăjitoarea (vânzând vechituri) Nu-mi treceţi. Marfă bună am Şi felurită. Un prilej atât de rar Să nu mi-l pierdeţi. . Nici un pumnal aici Să ii-aibă amintiri de sânge risipit.Pagina 2ll Popoarele la fel sunt cu femeile. da. Căci printre-atâtea mari şi mici Nici una nu-i vreo pagubă să nu fi pricinuit. domnii mei. mai nebună. numai aşa Pe-alături. <titlu> Parvenitul Prea găgăuţi n-am fost nici noi. Fu epoca de aur cea adevărată. Dar toate-s răsturnate-acum. din care Să nu se fi băut mistuitor venin.

De-atinge pe un tînăr cu şuviţa. într-adins. întâia soţie „demonică" a lui Adam.Un singur giuvaer nu e. <Note> 1. Să le cîntăm şi noi în strună. Spre noutăţi îndrumă-ţi grija. Un dans însă ce rău ne-ar face? . după anumite legende rabinice. te pricepi cam rău la timpuri Şi parcă nu vii din vileag. Căci numai noutăţile ne-atrag. Se spunea că ea ar apărea în noaptea valpurgică. <titlu> Mefistofel Nu are-n noaptea asta nimeni pace. </Note> Pagina 213 <titlu> Faust E cine? <titlu> Mefistofel Soţia cea dinţii a lui Adam. Crezi că împingi. Cu care orişice f rumuseţe-ntrece. <titlu> Mefistofel Mătuşă. Să te păzeşti de păru-i năzdrăvan. bine. dar eşti împins. Aceasta e Lilitl. <titlu> Faust Să nu mă pierd. Să nu fi spintecat vrăjmaşul pe la spate. <titlu> Faust Cine-i aceasta? <titlu> Mefistofel Priveşte-o mai de-aproape.nici o spadă Să nu fi rupt un legământ de frate. Lilit. Ea nu-l mai las' aşa curînd să plece. o bătrînă şi o jună. <titlu> Faust Aici stau două. Se-nvârte ţeasta. Şi printre arme ruginite . prin care o femeie Să nu fi fost adusă ca să cadă. Ce rară liturghie mi-e aceasta! <titlu> Mefistofel Te ia în sus vârtejul.

Zării un pom cu frunza lată. <titlu> Frumoasa Sunt de dorit asemeni fructe. de-ndată ce înaintăm. Aşa cum el în vechea-i moară2 face. Eu simt o rnare bucurie. E ca şi cum nici nu s-ar întîmpla. Cînd alţii joacă. <titlu> Proctofantasmistull Fantasme blestemate. Mai îndrăzniţi a face tărăboi? N-am demonstrat eu oare Că spiritele n-au picioare? Şi-acum dansaţi la fel cu noi! <titlu> Frumoasa (dansînd) Ce vrea la balul nostru. Precum din paradis se ştie. C-aşa-i e firea.. Că şi-n grădina mea sunt mere. Zării o salcie crăpată. .. Pagina 2l4 Avea o gaură cam mare. De-ar fi să vă-nvîrtiţi în cerc. O groasă. <titlu> Bătrîna Din inimă i-aduc salutul Boierului purtînd copită. Un pas. pe care nu-i în stare-a-l critica. <titlu> Mefistofel (dansînd cu bătrînă) Un vis nebun visai odată. individul? <titlu> Faust Acela-i pretutindeni cu lumina lui cea trează. ţină gata Pentru asemenea ispită.<titlu> Faust (dansînd cu tînăra) Un vis frumos visai odată. Am vrut să le culeg de-ndată. Cu două mere-ascunse bine. ci apreciază. Dar şi aşa plăceri sunt rare. Se-nfurie de-a binelea.

De aceste halucinaţii s-ar fi vindecat printr-o cură de lipitori".) . Şi dacă lipitori pe fundul lui s-or desfăta. <titlu> Mefistofel Într-o băltoacă se va aşeza îndat'. "Moara" este tipografia lui Nicolai. Nicolai a făcut Academiei din Berlin o comunicare. el „vedea" spirite. precum văd. spirite de rînd.Aceast-ar fi o treabă ce i-ar place. (Se dansează mai departe. E felul său de a se uşura. Prin personajul proctofantasmistului. Şi sper să-nfrîng pe diavoli şi poeţil Încă-nainte de-a pleca de pe pămînt. Îndeosebi dacă i-ati cere învoirea. (Către Faust.) # Nimic nu-mi reuşeşte astăzi. Să dispăreţi n-aveţi de gînd? Nici chiar în epoca luminii? Un neam drăcesc de reguli nu întreabă. Pe munte însă tot m-avînt. care iese din joc. <Note> l. De necrezut! <titlu> Frumoasa E timpul să-ncetaţi a plictisi! <titlu> Proctofantasmistul Ingăduiţi-mi să v-o spun în faţă: Nu sunt dispus a suporta Vreun despotism spiritual de nici un fel. care publica revista literară Allgemeine Deutsche Bibliothek (l765-l798). De spirite şi spirit fi-va vindecat. Dar spiritele tot se mai găsesc în treabă. Cu duhul meu nu-l pot exercita. Suntem atît de luminaţi. Ce nebunii n-am măturat din ăst ţinut! Dar aerul nu se purifică. Goethe îl caracterizează pe Friedrich Nicolai (l733 .l8ll). încă tot pe-aici? Voi. în care arăta că din pricina unor tulburări arteriale. </Note> Pagina 2l5 <titlu> Proctofantasmistul Pe-aici îmi sunteţi. 2.

Pagina 2l7 . Era mai bine Dac-ar fi fost un şoarec sur? Dar ce te-nteresează-acestea într-o idilă. fără viaţă. Nicolai nu arăta înţelegere pentru poeţii de seamă ai timpului. <titlu> Mefistofel Nu-i bine să priveşti. cînd e noapte împrejur? <titlu> Faust Apoi văzui. <titlu> Mefistofel Ce? <titlu> Faust Vezi tu dincolo de crîng O palidă frumoasă fată stând Acolo. cu mişcări încete. piatră rece el devine. Ai auzit despre Meduză. Acesta-i sînul îmbiat de Margareta mea.. Acesta-i trupul dulce. singură. departe? Numai anevoie Înaintează. ce-l gustai în vis. un idol. aşa în gol.. din gură Un şoarec roşu i-a sărit. Pe cari o iubitoare -mină nu i-a fost închis. De uitătura îngheţată sîngele în om Îngheaţă. nu-i aşa? <titlu>Faust Într-adevăr. Mărturisesc că mi se pare C-ar semăna cu buna Margareta. <titlu> Mefistofel Ei şi? Să cumpănim. sunt ochii unui mort. E-un chip de vrajă. Şi nici să-l întîlneşti nu-i bine.# De ce ai părăsit frumoasa fată Care cîntînd te-a ispitit? <Note> l. </Note> Pagina 2l6 <titlu> Faust În vreme ce cînta.

Un diletant a scris-o într-un ton aparte. aici e joc Şi veselie ca-ntr-un iarmaroc. Se spune că a tăiat în deşertul libian capul Meduzei. aiuritule netot. <titlu>Faust Ce voluptate. Vino pe dîmb în sus. <titlu> Mefistofel Ceea ce vezi. cîtă suferinţă! Nu pot. cît de ciudat îl văd c-un roşu fir împodobit. Ea poate capul şi subt braţ să-l poarte. din sîngele căreia au răsărit şerpi. vinde vă este locul. ultima din şapte. E slujba mea de-a înălţa cortina Şi-a o lăsa să cadă iar. nu pot să mă despart De ochii ce la mine s-au uitat. Perseu. tu. personaj mitologic. Şi diletanţi o reprezintă. Deoarece Perseul i l-a tăiat. Scuzaţi. Subţire ca o dungă de cuţit. <Note> l.<titlu>Mefistofel O vrajă e în joc. </Note> Pagina 2l8 VISUL UNEI NOPŢI DE VALPURGIE SAU NUNTA DE AUR A LUI OBERON ŞI A TITANIEI l (Intermezzo) <titlu>Maistrul teatrului . Şi gîtul alb. întrezăresc şi eu deodat'. <titlu>Mefistofel Sunt bucuros să vă-ntîlnesc la jocul Din Muntele Nebtm. E obiceiul locului atîtea să se dea. voi spectatori. Ce este? <titlu> Servibilis Începe-ndată O piesă nouă. Căci fiecăruia i-apare ca iubita sa. dacă dispar. Mereu această nebunie te atrage. De nu sunt înşelat de-un farmec de povesti Văd un teatru-aici.

soţie. personaje cunoscute din comedia Visul unei nopţi de vară de Shakespeare. Dar şi suflete frumoase. <titlu>Oberon Spirite. Alţi o sută vin în urmă. regele şi regina ielelor. Să se bucure-mpreună. . 3. </Note> Pagina 2l9 Sunete din ceruri scoase Feţe hîde cheamă el. <titlu>Puck Vine Puck3 şi se-nvîrteşte Saltă. <titlu>Ariel Cîntec ţese Ariel4. Să mi-i duceţi hăt departe. Oberon şi Titania. Ariei. Munte vechi şi-o vale jos: Astea-s. personaj din piesa Furtuna de Shakespeare. unde-i cînt de strună. spirit la ordinele lui Prospero. 4.Astăzi ne-odihnim puţin Noi actoriceasca gloată. iată. <titlu> Titania De se ceartă soţ. vreau s-apăreţi! Cercetaţi-ne grădina! Împăcatu-s-au din nou Regele şi cu regina2. scena toată. <Note> l. alt personaj din Visul unei nopţi de vară. Cearta dintre Oberon şi Titania s-a iscat din pricina unui băiat indian. Puck. căci trecură Printre soţi cincizeci de ani De gîlceavă şi de ură. Despărţiţi pe drag de dragă. <titlu> Crainicul Nunta ce-o vedeţi acum E de aur. <titlu>Oberon De la noi să ia o pildă Cei ce vor să se-n te leagă. 2. Dacă vreţi să se-nţeleagă.

Şi cu rudele-trabanţii. Un artist nordic . n-are coadă. ăsta-i cimpoiul! Ca balonul de săpun. Încă n-are-nfătişare. zici? Oberon. şi 2. <titlu>Un spiritl (ce abia se înfiripă) Aripi. <titlu>Solo Auziţi. nici nu zboară. <titlu> Călător curiosl E un joc de măşti acesta? Să mai 'cred vederii. Îndoieli însă nu-mi fac. scade şi strănută Fluieră pe nas nebun. are fleacul. Dai adesea din picior. E şi astăzi pe aici? <titlu> Ortodoxul2 N-are gheare.Duceţi-o spre miazăzi. </Note> Pagina 220 <titlu>O pereche Pas mărunt şi salt înalt Prin miresme şi prin rouă. Iar pe el spre miazănoapte. ţînţarii. Brotăcel şi-n iarbă greieri Iat-aceştia-s muzicanţii. N-o să zbori nici chiar cu două. Nici nu umblă. Tutti (fortissimo) Musculiţele. frumosul zeu. Ca şi zeii din Grecia E şi el un simplu drac. Dar se vrea poezioară. Prin „Spiritul" şi „Perechea" (strofa următoare) Goethe îi ironizează pe poetaştri. burtă. <Note> l. <titlu>Orchestra. Creşte.

care-l critica. Cîtă vreme noi durăm. Leopold von Stolberg. <Note> l. care a publicat Descrierea unei călătorii prin Germania şi Elveţia (l2 volume). speranţe dînd. Rămîneţi şi voi în tact! <titlu>O giruetăl (arătînd într-o direcţie) Societatea mi-e pe plac. </Note> Pagina 22l <titlu>O vrăjitoare tînără Pudra este ca şi-o haină Pentru vechi femei cărunte. Sunt aci numai mirese Şi burlaci. Poftă n-am să ne certăm. <titlu>Un capelmaistru Voi ţînţari şi musculiţe. oricît asud. Mari şi cele mai alese. În răstimp mă pregătesc De-o călătorie-n sud. De aceea-ncalec ţapul. Lăsaţi trupul gol. „Ortodoxul" se pare că ar fi contele Fr. intact. Brotăcel şi-n iarbă greieri. „Călătorul" este tot publicistul Nicolai. 2. Goală de la tălpi la frunte. pe Schiller. <titlu>O giruetă (arătând în altă direcţie) Dacă însă nu se cască . <titlu> O matroană Cuvimţă-avem destulă. pentru poezia acestuia Zeii Greciei. <titlu>Puristul Nenorocul mă aduce: Ce desfrîuri necurate! Din atîtea vrăjitoare Numai două sunt pudrate. din punct de vedere creştin.Schiţă e tot ce pictez Schiţă doar. Tinerică putrezi-vei.

<Note> l. . <titlu> Călătorul curios3 Omul ţeapăn. de Mine ţine-te de zor. că sunt grăbită. satirizînd personaje şi curente din timpul lor). care scotea revista Musaget şi jurnalul Genius der Zeit. <titlu> Ci-devant geniul timpului Dacă vrei s-ajungi ceva. fiindcă în momentul cînd apărea Faust. El miroase.Ăst pămînt ca să-i înghită. Girueta. Parnasul. cine este? Cu paşi mîndri lunecă. <titlu>Un Scriitor2 Iată-i cum. Xenii. care se întorc după cum bate vîntul. Are-vn vîrf prea-ncăpător. îşi încetase apariţia. </Note> Pagina 222 <titlu>Xeniil Ca insectele avem Foarfeci ascuţite bine. <Note> l. Mă avînt c-o săritură Chiar în iad. 2. Iezuiţi adulmecă. ce miroase. să m-amuze. o morişcă ce simbolizează spiritele uşor influenţabile. Ei glumesc naivi cu toţii. Pîn' la urmă ei vor spune Că sunt generoşi. Muntele Nebun. epigrame satirice (Goethe şi Sehiller au publicat împreună asemenea xenii. „Ci-devant geniul timpului" este numit acest jurnal. Scriitorul atacat în aceste versuri este August von Hen-nings. Astfel pe Satan tătucul Îl cinstim cum se cuvine. netoţii! <titlu>Musagetul Printre-aceste vrăjitoare Eu m-aş pierde. Căci pe-acestea le-aş conduce Mai uşor decît pe muze. venind grămadă.

greul saltă. se pare. Conventicul . 3. personaj din mitologie. Orfeu. el izbutea să îm-blînzească chiar şi fiarele. cunoscut ca un vrăjmaş al iezuiţilor. Iarăşi Nicolai. Nu-ţi fă griji! Străbat prin larmă Unisoanele cimpoaie. în vremi pe fiare.3 <titlu>Dănţuitorii Vine-acum un cor. </Note> . <Note> l. după care caracterul urnii om se poate deduce din trăsăturile feţei lui. <titlu>Copilul lumii2 Credeţi-mă.3. 4. Dar şi-n tulburi pescuitul. El e creatorul aşa-numitei teorii fiziognomice. Era socotit un neîntrecut muzician.adunare restrînsă şi secretă. 2. Se spune că prin cîntecele sale. </Note> Pagina 223 <titlu>Cocorull Place-mi mie-n ape clare. scriitor şi predicator elveţian. credincioşii Află-n toate un vehicul. Pe-acest munte nu arare Ei s-adună-n conventicul. iată. <titlu>Ceteraşul Ar ucide . De aceea şi cu dracii Se amestecă smeritul. Copilul lumii este Goethe însuşi. Tobe-aud şi hărmălaie. Cocorul este Lavater. <titlu>Maistrul dansului Din picioare o figură Fiecare face.toţi pe unul Şi pe ceilalţi fiecare. Strîmbul sare. Nu întreabă cum arată. care anunţă conventi-culul filozofilor pe Muntele Nebun. Un cimpoi îi îmblînzeşte Ca Orfeu4.

cum mi-o-nchipui.draci n-ar exista.Pagina 224 <titlu> Dogmaticul Îndoiala nu m-atinge. Altfel . . Dracul trebuie ceva În esenţa lui să fie. Cată să mă domine. <titlu>Idealistul Fantazia.

Dacă eu sunt toate-acestea, Sunt nebun de-a binele. <titlu>Realistul Mare-i pentru mine chinul. Ah, esenţa ce-o fi oare? Pe pămînt întîia oară Nu stau sigur pe picioare. <titlu>Supranaturalistul Cu plăcere vin pe-aice, Căci o logică îmi spune: Dacă dracii sunt aievea, Sunt şi duhurile bune. <titlu>Scepticul Ei se ţin după văpaie Şi se cred aproape tare De comoară. Dară dracul Numa-n inine-şi are leacul. <titlu>Capelmaistrul Brotăcel şi-n iarbă greieri, Ce nemernici diletanţi! Voi, ţîriţari şi musculiţe, Sunteti muţi sau muzicanţi? Pagina 225 <titlu> Abiliil Sans-souci, aşa se cheamă Creaturile voioase. Nu mai mergem pe picioare, Ci pe capetele-ntoarse. <titlu>Neajutoraţii Noi curtenii, îmbuibaţii, Morţii îi cădem în poale. Roşi de'dans ne sunt papucii, Colindăm călcîie goale. <titlu>Luminile rătăcitoare De pe baltă noi venim, Suntem mlaştinilor floare. Dar prin cetele de-aici Ne-nşirăm strălucitoare. <titlu>Steaua căzătoare Din tărie cad şi lunec, Spintec spaţiul stelar.

Zac în iarbă, doborîtă. Cine mă ridică iar? <titlu>Masivii Loc. Vrem loc. Jur împrejur Iarba cade, cînd în droaie Duhuri vin şi iarăşi vin. Au picioarele greoaie. <titlu> Puck Ce veniţi? De ce călcaţi Ca şi pui de elefanţi? <Note> l. În cele cinci strofe ce urmează, sunt caracterizate apariţii şi curente din timpul revoluţiei franceze din l789. </Note> Pagina 226 Cel mai butucos butuc Fie astăzi însuşi Puck. <titlu>Ariel Dacă aripi v-a dat firea, Dacă aripi v-a dat duhul, După mine să vă ţineţi, Spre palat tăind văzduhul. <titlu> Orchestra (pianissimo) Nori şi neguri, în plutire, Se pătrund de ziuă sus. Foşnet e şi vînt prin trestii. Totul în nimic s-a dus. Pagina 227 <titlu>Zi înceţoşată Cîmp Faust, Mejistofel <titlu>Faust În suferinţă! Şi-n deznădejde. Jalnic şi îndelung rătăcind pe pămînt, şi acum sub lacăt! Închisă ca răufăcătoare în beci, în groaznice chinuri, suava, nefericita creatură! Pînă aci s-a ajuns. Pînă aci. Tu trădător, nemernic spirit, toate astea mi le-ai tăinuit.

Aşteaptă numai, stai. Rostogoleşte-ţi drăceştii ochi în cap, înverşunîndu-te. Stai numai, şi-nfruntă-mă cu nesuferita ta prezenţă, închisă! în restrişte fără capăt. Lăsată în grija duhurilor rele şi a omenirii care judecă nesimţitoare. Iar pe mine mă legeni în răstimp cu desfătări urîte, îmi ascunzi crescînda ei jale şi-o laşi fără de ajutor prăpădului! <titlu> Mefistofel Nu este ea cea dintîi. <titlu> Faust Cîne! Monstru scîrbos! - Schimbă tu, nemărginitule Spirit, schimbă şarpele, dîndu-i iarăşi înfăţişarea de cîne, cum adeseori noaptea îi plăcu să mă adulmece, să se rostogolească la picioarele neştiutorului călător, să sară pe umerii celui ce cădea. Schimbă-l iarăşi, dîndu-i înfăţişarea ce-i este dragă, să se tîrască în nisip pe burtă, să calc lepădătura cu piciorul!- N-a fost ea cea dintîi! - Ce amărăciune, ce tristeţe, de nimeni cuprinse, că atîtea fiinţe s-au prăbuşit în prăpastia acestei calamităţi, că întîia, zvîrcolindu-se în suferinţa morţii, nu a ispăşit vina tuturor celorlalte în faţa celui ce iartă din veac în veac! Mie îmi macină măduva şi viaţa suferinţa acestei unice fiinţe. Tu rînjeşti nepăsător, privind destinul miilor de creaturi! Pagina 228 <titlu>Mefistofel Suntem iarăşi la hotarul puterii noastre, acolo unde înţelegerea omului poticneşte. De ce te însoţeşti cu noi, dacă nu eşti în stare a te ţine de-nsoţire? Ai vrea să zbori, dar nu eşti sigur că ameţeala nu te ia în vîrtej. Ţi-am intrat sub piele noi, sau tu nouă? <titlu> Faust Nu rînji, mişcîndu-ţi fălcile flărnînde! Mi-e silă.- Tu mare, puternic Spirit, care m-ai învrednicit să mi te-arăţi, tu care inima mi-o ştii şi sufletul, de ce mă fereci de-această ruşine, de-acest însoţitor care paşte suferinţa şi se bucură de toată stricăciunea? <titlu> Mefistofel Mai ai ceva de spus? <titlu> Faust Salveaz-o! Altfel vai ţie! Altfel cadă cel mai groaznic blestem pe capul tău prin milenii! <titlu> Mefistofel Nu pot să topesc pecetea răzbunătorului, nu pot deschide lacătele sale. Salveaz-o! Dar cine a fost cel ce în pierzanie o a zvîrlit? Eu sau tu? (Faust se uită sălbatic împrejur.) <titlu> Faust Du-mă la ea. Să fie eliberată! <titlu> Mefistofel

Şi primejdia căreia te expui? Află că în oraş fapta sîngeroasă a mînii tale mai strigă şi acum: Pe locul unde ucisul căzu, plutesc încă duhuri răzbunătoare, pîndind întoarcerea ucigaşului! Pagina 229 <titlu> Faust Şi-aceasta trebuie s-o mai aud? Blestemul lumii cadă asupra ta, monstrule! Du-mă acolo, îţi spun, şi elibereaz-o! <titlu> Mefistofel " Te duc, şi ceea ce pot să fac, ia aminte. Am eu toată puterea în cer şi pe pămînt? Vreau să înnegurez simţurile paznicului. Pune mîna pe chei, şi scoate-o din beci cu mîna ta omenească! Eu voi veghea. Vrăjiţi, caii aşteaptă. Vă călăuzesc! Aceasta pot s-o fac. <titlu> Faust Să mergem! Să plecăm! <titlu> Noapte Cîmp deschis. Faust, Mefistofel trec în vuiet pe cai negri. <titlu> Faust Ce dreg femeile acelea acolo pe gorganul corbilor, la spînzurătoare? <titlu> Mefistofel Nu ştiu ce fierb şi ce gătesc în căldare! <titlu> Faust Se ridică şi coboară, se înclină, se apleacă. <titlu> Mefistofel O breaslă de vrăjitoare. <titlu> Faust Împrăştie ceva, spurcînd, sfinţind, vrăjesc. Pagina 230 <titlu> Mefistofel Să trecem! Să trecem! <titlu> Închisoare Faust, cu o legătură de chei şi cu un felinar, în faţa unei uşi de fier. <titlu> Faust Ca niciodat' mă-ncearcă un fior, Restriştea omenirii, cumplită, mă cuprinde. Aici, după ăst zid, stă ea, sub greu zăvor. Iar crima ei n-a fost decît o dulce nebunie! Tu şovăi să te duci la ea! Te îngrozeşte gîndul de-a o revedea.

Cu sîrg! Căci şovăirea ta I-aduce moartea! Nu mai sta-n zădărnicie! (Prinde lacătul. Cineva cîntă după uşă.) # Rea a fost măicuţa mea, Ea de drag m-a sugrumat. Tată-meu - el m-a mîncat. În ţărâna răcoroasă Surioara mea îmi puse Oasele, ce-mi mai rămasă. Pasăre eu mă făcui. Păsărică de dumbravă, Zbori în slavă, zbori în slavă! <titlu> Faust Te-aud, te-aud. Dar nu-i făcut să mă ostoaie Nici zornetul de lanţ, nici foşnetul de paie. (Intră.) <titlu> Margareta (ascunzîndu-se-n aşternut) Vai, vai! Ei vin! Cumplită moarte! Pagina 23l <titlu> Faust Vin să te scap! Te duc departe! <titlu> Margareta (zvîrcolindu-se la picioarele lui) De eşti un om, de mine fie-ţi milă! <titlu> Faust Nu mai striga! Trezeşti cumpliţii paznici Ce-abia acuma adormiră. (Ridică lanţurile să le desferece.) <titlu> Margareta (îngenunchind) Călăule, ce vii din ceaţă, Cine ţi-a dat puterea-aceast' asupra mea? E încă miez de noapte. Mai lasă-mă, nu mă lua! Îndură-te încă puţin de viaţa mea! Nu e-n dea'juns de timpuriu Şi dis-de-dimineaţă? (Se ridică.)

Sunt doar aşa de tînără, atît De tînără! Şi trebuie să mor! Frumoasă fost-am de-asemeni, şi de-aci năpasta! Ce-aproape-a fost iubitul. Astăzi e departe. Şi sfîşiată e cununa, risipită floarea. De ce acuma silnicia-aceasta? De ce mă strîngi aşa? Ce ţi-am făcut? Nu mă lăsa-n zădar să te implor, în viaţa mea nu te-am văzut! <titlu> Faust De-aş trece, vai, şi peste-această suferinţă! Pagina 232 <titlu> Margareta Sunt în puterea ta, cu toată-a mea fiinţă, Îngăduie-mi copilul doar să-mi mai lăptez. L-am răsfăţat, pe întuneric, ca-ntr-un vis. Mi l-au luat, ca să mă-ndurerez. Şi-acuma spun că l-am ucis. Şi n-oi mai fi vreodată bucuroasă. Şi cîntece ei născocesc pe seama mea, Ei, oamenii - urît din partea lor! Poveste-a fost frumoasă, Dar s-a sfîrşit aşa. <titlu>Faust (se aruncă la picioarele ei) E-aici, cel care te iubeşte şi nu doarme. Veni, năprasnica robie să ţi-o sfarme. <titlu> Margareta (se aruncă şi ea jos) Să-ngenunchiem, să implorăm prea sfinţii! Căci jos sub aste lespezi şi sub pragul Ce-l vezi, în clocot fierbe iadul. Şi Răul, cu grozavă încruntare, Se îndîrjeşte-n vuiet mare. <titlu> Faust (tare) Margareta! Margareta! <titlu> Margareta (ascultă cu încordare) Glasul iubitului a fost acesta! (Se ridică sărind, lanţurile cad.)

Unde e? L-am auzit chemînd. Sunt liberă! Legată nu mai sunt. Pagina 233 La pieptul lui să zbor aş vrea, În braţul lui s-adast un ceas. Pe nume in-a chemat, în prag stătea. Prin vuietul şi prin scrîşnirea iadului Auzit-am dragul glas. <titlu> Faust Eu sunt. <titlu> Margareta Tu eşti? Mai spune-mi-o o dală! (Cuprinzîndu-l.) El e! El e! Unde e chinul? Şi unde spaima închisorii şi suspinul? Tu eşti ! Vii să mă scapi! Sunt slobodă, salvată! Apare strada-n faţa mea, deodată, Pe unde te văzui întîiaşi dată. Senină, iată şi grădina, în care te-aşteptarăm Cu Marta, vecina. <titlu> Faust (încercînd să plece) Din beznele scunde Vino cu mine! Vino! <titlu> Margareta Mai rămâi. Ştii cît de bucuroasă Cu tine sunt oriunde. (îl mîngîie cu iubire.) <titlu> Faust Grăbeşte-te! De nu grăbeşti, Vom ispăşi amarnic! Pagina 234 <titlu> Margareta Cum, tu nu mai ştii să săruţi? Să fie zadarnic?

O vreme te-ai depărtat Şi sărutul l-ai şi uitat? De ce la pieptul tău asemenea frică Mă ia, cînd altă dată din privirea ta Un cer întreg mă cutropea? A fost, cînd sărutîndu-mă, mă-năbuşeai. Sărută-mă, Altfel te sărut eu. Ce ai? (Îl cuprinde.) # Vai, buzele tale - ce reci! Şi mute. Iubirea ta - unde e? Cine mi-a furat-o pe tăcute? (Se-ntoarce în altă parte.) <titlu> Faust Urmează-mă, iubito, vino! Te îndrăgesc cu foc, Cu înmiită-ardoare. Urmează-mă. Atîta doar te rog. <titlu> Margareta (întorcîndu-se iarăşi spre el) Eşti tu cu-adevărat? Eşti tu? <titlu> Faust Eu sunt. Vino cu mine! <titlu> Margareta Din nou tu mă primeşti la pieptul tău. Salvîndu-mă, în mine tu pe cine vezi? Dar cum se face că de mine n-ai sfială? Şi ştii tu, prietene, pe cin-eliberezi? Pagina 235 <titlu> Faust Grăbeşte-te,, căci întunericul slăbeşte <titlu> Margareta Măicuţa, eu am omorît-o. Copilul mi l-am înecat. Şi oare nu-ţi era şi ţie dat? Tu eşti? De-abia o cred. Sunt trează? Dă-mi mîna! - Dar de ce e umedă? S-o ştergi. Pe ea E sînge, s-ar părea.

Ah, Doamne! Ce-ai făcut! În teacă spada punc-ţi-o la loc. Te rog. <titlu> Faust Trecutul, lasă-l, Trecut rămînă. Mă omori! <titlu> Margareta Tu trebuie să mîi în viaţă. Vreau să-ţi vorbesc despre morminte. De ele să-ngrijeşti încă de mîne. Măicuţei îi alegi frumos un loc, Alături fratelui un altul sub un soc. Iar-mie unul la o parte Nu prea departe. Copilul să mi-l pui la sînul drept. .Dar altul să nu zacă lîngă mine. Să mă lipesc cu foc de tine Ar fi un dulce şi suav noroc. Dar nu mai izbutesc întru iubire a mă strînge. Mi-e ca şi cum spre tine Mi-aş face silă, ca şi cum tu m-ai respinge. Şi totuşi tu aci îmi eşti, Şi-atît de bun şi blînd priveşti. Pagina 236 <titlu> Faust De simţi că-s eu, atuncea vino! <titlu> Margareta Afară? Dincolo de ziduri? <titlu> Faust Spre libertate! <titlu> Margareta Dacă groapa e acolo, Dacă acolo stă la pîndă-o moarte, Atuncea vino! De-aici în aşternutul veşnic, Şi nici un pas, nici unul mai departe. Tu pleci acum? O, Henric, dacă aş putea şi eu! <titlu> Faust Tu poţi, de vrei! Că uşa e deschisă. <titlu> Margareta Nu mai nădăjduiesc nimic. Plecarea - e oprită.

<titlu> Margareta Grăbeşte. scapă! <titlu> Faust Dezmeteceşte-te! Nu mai avem alt ceas. Şi capul e greu. Ce vremi fericite acelea. Mai dă din picioare. ea doarme mereu. Cercuri de unde se fac. Scapă-mi-l. Ca noi să ne-avem ale noastre plăceri. Cînd cugetul te poartă între suliţi. Pe punte. Ea nu mai veghează. spre-apus. Nu sufăr silnicie. Fiori simt de gheaţă. Apoi piroteala-ncetează. Prinde-l degrabă. grăbeşte! Salvează-ţi copilul. <titlu> Faust Rămân la tine. Ca să te prindă totuşi. Am să te duc cu sila. Ia aminte! <titlu> Margareta Nu vreau. Acolo-i un lac. Eşti liberă. ci doarme mereu. de faci un singur pas. Nu mă cuprinde ca un ucigaş. Din balta cu peşte! Pagina 237 Te du prin mohor Pe rîu în sus. E jalnic prin străini să umbli ca o umbră. la creştet. <titlu> Margareta De-am trece de Muntele Veşted! Măicuţa-i acolo pe-o piatră. .La ce-ar fi bună fuga cînd iscoadele p îndese? E jalnic să cerşeşti pe uliţi. lîngă stobor. Scoate-l din apă. mai pe urmă. La stînga. Măicuţa-i acolo pe-o piatră. nici o rugăminte. Din cap dă ca seara la vatră. doar ieri! <titlu> Faust N-ajută vorba.

cununiţa mea! S-a întîmplat. Pagina 239 <titlu> Faust Tu vei trăi! <titlu> Margareta Dumnezeiesc judeţ. S-apleacă peste orice ceafă Tăişul ce mi-a fost menit. <titlu> Faust De nu m-aş fi născut! (Mefistofel apare afară. Mă-nalţă pentru ispăşire gîdele grăbit.C-atîtea îţi făcui spre bucurie. <titlu> Margareta Ce namilă se-naltă din pămînt? El e! Alungă-mi-l! Aci să nu mai stea! Ce cată el pe locul sfînt? Pe mine el mă vrea. strada. Desigur ziua mea de nuntă-ar fi! Nu spune nimănui. Piaţa. S-arată zorile pe munţi. Semn se dă. Pătrunde-aici ultima zi! Şi de-ar fi fost cum trebuia să fie. cum mi-a fost dat. Dar nu la dans. ah nu trăda C-ai fost la Margareta ta! Vai. . Norodul se adună. Pagina 238 <titlu> Faust S-arată zorile. Clopotul cheamă. S-a curmat cuvîntul.) <titlu> Mefistofel Ce şovăire fără noimă! Purcedeţi! Sau sunteţi pierduţi! Roibii mei se înfioară. De toate părţile mă leagă. Ne-om revedea. mă dau în grija ta. De-abia-l cuprind. Mă prind. iubita mea! <titlu> Margareta Se face zi. E mută lumea ca mormîntul.

<titlu> Mefistofel (către Faust) Vino! Altfel te las cu ea aci în părăsire! <titlu> Margareta A ta sunt, Tată! Mîntuie-mă, Tată! Voi îngeri, cetelor senine, Împrejmuiţi-mă, ţmîndu-mă sub scut! Henric, ce groază mi-e de tine. <titlu> Mefistofel E osîndită! <titlu> Glas de sus E mîntuită! <titlu> Mefistofel (către Faust) Vino cu mine! (Dispare cu Faust.) <titlu> Glas (dinăuntru, pierind) Henric! Henric! Pagina 238 Partea a doua a tregediei În cinci acte Pagina 243 <titlu> ACTUL I Faust, întins pe glia cu flori, obosit, se frământă căutînd somnul. Amurg. Spirite, graţio; mici făpturi, plutesc în preajmă. <titlu> Ariel (cîntă însoţit de harfe eoline) Ploi de flori, căzînd mereu, Pentru fire sunt îndemn, Binecuvîntarea verde Pămîntenilor e semn. Ielele, mărunte-mari, Vin s-ajute cu măsură; De-un nenorocit se-ndură, Fie sfînt el, fie rău. Voi, iele, ce plutiţi aeriene, În nobil chip să v-arătaţi, Să-i domoliţi crîncene chinuri,

Săgeţile mustrării să le depărtaţi, Purificaţi-l de trăirile amare. Răstimpuri în a nopţii aşteptare Sunt patrul: să le umpleţi prieteneşte! <Note> l. Cele patru răstimpuri ale nopţii corespund împărţirii date de romani timpului nocturn: cele patru vigilii. </Note> Să-i puneţi capul mai întîi pe iarbă, Să mi-l scăldaţi în rouă din a Letheil revărsare Ca, întremat de cufundare şi uitare, În pragul zilei să se simtă Înviorat la-ncheieturi şi-n mădulare. Îndepliniţi pe rînd şi cu luare aminte A ielelor cea mai frumoasă datorie. Redaţi-l sănătos luminii sfinte! <titlu> Cor (glasuri, cînd singure, cînd cîte două, cînd mai multe, alternînd) Amurgirea blîndă, lină, Cîntă-n aer ca pe strună. Dulci miresme, văl de neguri Într-o rarişte s-adună. A truditului vedere Poarta zilei şi-o închide. Poarta păcii-n dulce murmur Inimii i se deschide. # Noaptea ştie să coboare. Stea, de stea prin fir se leagă. Mari lumini, scîntei mărunte Izbutesc să se aleagă, Se-oglindesc adînc în lacuri Şi lucesc în noaptea clară. Luna o pecete pune Pe odihna ca de ceară. # Ceasuri trec, pierind ca anii, Şi se sting dureri, norocuri. Te vei întrema de-acuma. Aibi încredere-n sorocuri. Văile sunt verzi, copacii

Dau pentru umbrire boltă. Holda-n valuri mari de aur Unduieşte spre recoltă. <Note> l. Lethe, rîu în Hades, din care sufletele morţilor beau „uitarea". </Note> Ca să-ţi împlineşti dorinţe, Uită-te la cea lucire! Somnul e veşmînt, aruncă-l, Că ţi-e piedică la fire. N-amîna, să te încumeţi, Cînd cei mulţi stau cu sfială. Cel ales, de se pricepe, Poate totul cu-ndrăzneală. (Un zgomot asurzitor însoţit de tunete vesteşte apropierea Soarelui.) <titlu> Ariel Auziţi! Horel-n furtună! Pentru-auzul unor duhuri Noua zi sunînd, se naşte. Porţi trosnesc, şi prin văzduhuri Roţile lui Phoebus2, raze. Vine-n tunete lumina, Cu ce bucium, larmă multă! Ceea ce nu se aude Numai greu urechea-ascultă. Vă ascundeţi! Prin coroane Şi prin flori v-adăpostiţi! Tunetul luminii, zilei, De v-ajunge, asurziţi! <titlu> Faust Înviorate bat ale vieţii pulsuri, Crepusculul eteric să-l salute. Statornic tu mi-ai fost, pămînt, în noapte, Cînd toate le-am crezut pierdute. Noi bucurii îmi dai, tu proaspătă prezenţă. Şi-o hotărîre îmi stîrneşti în suflet De-a năzui mereu spre o supremă existenţă. <Note> l. Horele erau, în mitologia greacă, zeiţele care deschid si închid porţile cerului, cînd Apollo îşi începe cutreierul ceresc, în carul său solar.

2. Phoebus, alt nume al lui Apollo, zeul luminii. </Note> În lume zorile-s deschise, Din mii de guri răsună viaţa în pădure, Se mai zăresc în vale neguri sure, Dar cerul clar descinde în abise. Şi crengi şi ramuri se ridică-nrourate Din adîncime, unde aplecate adormiră. Culori se lămuresc pe-acele prunduri, Unde frunziş şi floare perlele-şi prefiră. # În paradis se schimbă prejmetele toate! Priveşte-n sus! Giganticele piscuri Vestesc acum sărbătoreasca oră. Le este-ngăduit de timpuriu să guste Lumina veşnică, ce-apoi la noi coboară. Acuma luncilor, din plaiuri unduinde, O strălucire nouă li se dăruieşte. Treptat, în jos, lumina izbîndeşte şi se-ntinde. Ea vine-n faţă! Dar deodat' Străfulgerat în ochi ca de-o durere, Sunt nevoit să mă întorc, orbit. Aşa se-ntîmplă, cînd nădejdea Cu cea mai 'naltă din dorinţi se înfrăţeşte Şi porţi de împlinire se deschid. Din obîrşii prisos de flăcări se revarsă, Şi uluiţi noi stăm cu uitătura arsă. Voiam făclia vieţii s-o aprindem. Şi ne cuprinde ocean de foc! Ce foc! Iubire e sau ură? Arzător e nimbul, Dureri şi bucurie dîndu-ne eu schimbul. Şi iarăşi spre pămînt privim, în văluri de-apărare ne-nvălim. Rămîne astfel soarele în spate! Cascada apei, ropotind pe stînci, în vuiet: La ea mă uit, şi creşte încîntarea. Căzînd, ea se resfiră-n alte Mii de căderi, şi-n mii de jgheaburi se desparte, Cu spume înecînd, c-un clocot, steiul, Şi aburi înălţînd în zarea De stînci închisă. Din furtuna-aceasta Cât de măreţ răsare -:..;

În schimbăcioasa lui durată curcubeul, Pagina 247 Cînd închegat, cînd şters, pe creasta Aeriană, 'mprăştiind de sus fiorii de răcoare. El oglindeşte omeneasca străduinţă. Tu cugetă şi vei pricepe mai de-aproape Cum a vieţii tainică fiinţă O prindem în răsfrîngerile colorate. <titlu> Palatul imperial Sala tronului. Consiliul de stat în aşteptarea împăratului. Trompete. Servitorime de curte, de tot soiul, apare în îmbrăcăminte strălucită. împăratul ajunge la tron. De-a dreapta sa Astrologul. <titlu> Împăratul Salut pe dragii mei! Fideli venirăţi, toţi ca unul. De-a drepta mea e înţeleptul. Dar unde a rămas nebunul? <titlu> Un boier În urma ta, ţinându-se de trenă, Pe trepte-n jos s-a răsturnat. A fost îndepărtat grăsunul. Căzuse mort sau numai beat? <titlu> Al doilea boier Numaidecît în locul lui Degrabă altul se-mbulzeşte. E minunat înzorzonat, Caraghios, că te uimeşte. Cu alebardele în cruce Pe-o treaptă paza îl opri, Dar iată-l, îndrăzneţul e aci. Pagina 248 <titlu> Mefistofel (îngenunchind lîngă tron.) Ce-i nedorit, oricînd binevenit? Ce e poftit, dar veşnic alungat? Ce e luat mereu sub scut, Dar totdeauna osîndit şi înjurat?

Pe cine nu ai voie a-l chema? Ce nume e iubit în preajma ta? Cine s-apropie de tronul tău? Cine se surghiuneşte singur ca un rău? <titlu> Împăratul Deocamdată mai puţină vorbă! Cimiliturile n-au loc aci. Ghicitu-i treaba altor domni. Tu să dezlegi! Aceasta aş pofti. Bufonul meu se duse, cred, tare departe. Ia locul lui, aicea mai deoparte. <titlu> Mefistofel (urcă şi se apropie dc-a stînga) <titlu> Murmurul mulţimii Un nou nebun - Şi noi necazuri Cum a intrat? - De unde vine? Cel vechi căzu - Era o bute Acesta ca un ţîr se ţine. <titlu> Împăratul Şi astfel dragii mei în sala mare Bineveniţi să-mi fiţi de pretutindeni! Vă adunaţi sub stele priincioase. Noroc ne este scris şi bunăstare. Dar spuneţi-mi, dece-n aceste zile, Cînd toţi de griji ne lepădăm, Cînd toţi poftim plăceri frumoase Şi măştile petrecerii purtăm, Pagina 249 De ce ne-am chinui la sfaturi? Acuma, dacă vreţi, pe faţă şi pe laturi, Dezbate-vom împrejurările şi anii. <titlu> Cancelarul Virtutea cea mai mare e un nimb Împărătesc. El singur, împăratul, O pune cu izbîndă în lucrare. Dreptatea! Ceea ce s-au prins cu toţii a iubi, Ce toţi doresc şi cer, dreptatea, numai el Norodului o poate-mpărtăşi. Dar vai! Ce foloseşte spiritului mintea, Şi inimii ce-i foloseşte bunătatea, Cînd febră ca de hăuri

Se-ntinde furibundă-n ţară Şi răul dogorind cloceşte răuri! Din locul ăsta'nalt privind In larga-mpărăţie, totul pare ca un vis, In care strîmbătatea creşte după plac, Nelegiuiri în pravili se prefac Şi-o lume a erorii se desfăşură deschis. # Cutare fură turme, cutare o femeie, Potire, cruci şi candelabre din altare, Mîndrindu-se cu-aceasta fiecare, Cînd scapă neatins, cu pielea-ntreagă. Se îmbulzeşte pîra la judeţ, Judecătorul stă pe puf, măreţ. Şi-n vuiet, în răstimp, răscoala creşte tot mai mai mare. Ruşinea, crima, poate s-o aleagă Cel ce se sprijină pe vinovaţi părtaşi, Căci vinovată e găsită Doar nevinovăţia, ce se apără stîngaci. O lume cade astfel în fărîme, Nimic din toate nu rămîne. Şi cum s-ar dezvolta acum În noi un simţ spre bunul drum? Şi chiar un om adesea bine îndrumat Se-nclină pui' la urmă şi ia mită. Pagina 250 Un jude, ce în stare nu-i a pedepsi, Răufăcător devine însuşi într-o zi. Am zugrăvit în negru totul, Deşi aş prefera icoana înflorită. (Pauză.) Măsuri şi hotărîri vor trebui luate. Cînd toţi se surpă, toţi îndură, Ameninţată-i chiar şi sacra maiestate. <titlu> Marele Armaş Turbat tumult cunoaşte timpul. Izbeşte fiecare, fiecare e izbit. Nici o comandă nu-nspăimîntă. Stă cetăţeanul după zid, Şi cavaleru-n cuib de stîncă. S-au juruit cu toţii să ne-o facă de istov. Iar mercenarii - ce să zic -

Cu nerăbdare-şi cere solda fiecare. De nu le-am fi datornici cu nimic, Ne-ar părăsi, fugind cu totul. Cel ce oprelişte ar da, Un cuib de viespi ar tulbura. împărăţia, ce era de apărat, Stă pustiită-n lung şi-n lat. Şi jaful umblă; n-are pace. Pierdută-i lumea, jumătate. Mai sunt şi dincolo regate. Dar nici un rege griji nu-şi face. <titlu> Vistiernicul Să te mai bizui pe ţinuturi aliate? Subsidiile, făgăduite prieteneşte, Secat-au precum apa-n ţevi. Şi-apoi, Stăpîne-n cele state A încăput domnia pe ce mîni? Unde priveşti, un nou stăpîn gospodăreşte. Respiră neatîrnarea-n piepturi Şi pretutindeni ce isprăvi! Am risipit atîtea drepturi Pagina 25l Că nu ne-a mai rămas nici unul. Iar pe partide, doar nebunul Temei mai pune-n zilele de azi. Oricît ar cultiva slăvirea, hula, Nepăsătoare sunt iubirea, ura. Şi gibeliniil ca şi guelfii2 altă dată fără tihnii. Acum se-ascund, dorind odihnă. Vecinului cine-i ajută la necaz? De lucru are fiecare pentru sine. Izvoarele de aur sunt închise bine. Mai scurmă fiecare şi adună-n poale, Dar ale noastre vistierii sunt goale. <titlu> Mareşalul Ce nenoroc mă paşte şi pe mine! Vai, zilnic ni se .cer economii, Cînd tot mai multe cheltuieli avem în fiecare zi, Şi-o grijă zilnic calea îmi aţine. Nu sufăr încă bucătarii de vreo lipsă: Mistreţii, cerbii, iepuri, căprioare,

Găini şi gâşte, raţe, prepeliţe, Şi rente în natură, ce e drept mai rare, Curg totuşi. Lipsa e la vin. Se-ngrămădeau cîndva în pivniţi Podgoriile-n buţi şi anii cei mai buni. Azi strop n-a mai rămas din fostul plin. Boierii mari sting buţile nebuni; Şi-acum oraşul din depozit vinde Cu cupa şi cu oala, după cum so prinde Sunt nevoit şi eu să cumpăr, să plătesc. N-o să mă cruţe cămătarul. El dinainte ia dobînda din venite, Ani tot mai mulţi el dinainte îi înghite, Şi porcii nu se mai îngraşă, Sunt zălogite perne, faşă, <Note> l. Gibelinii, partizanii împăratului german în Italia, mai ales sub domniaHohenstaufenilor (secolelo al XlI-lea si XlII-lea). 2. Guelfii, duşmanii împăratului, adepţii papei. </Note> Pagina 252 Iară pe masă vine pîne Ce nu se coace decît mîne. <titlu> Împăratul (după oarecare gîndire, către Mefistofel) Despre nevoi ne cîntă struna. Adaugi la toate încă una? <titlu> Mefistofel Eu? Nicidecum! Cînd soarta mă învredniceşte Pe tine să te văd şi pe ai tăi Şi-atîta strălucire?! - Poate să lipsească Încrederea acolo, unde maiestatea porunceşte, Împrăştiind puterea celor răi, Şi unde vrerea bună sprijinită e de iscusinţă? Unde la îndemînă e atîta sîrguinţă? Cine-ar putea'nenorocire şi-ntuneric să stîrnească Unde asemeni stele strălucesc cu-ngăduinţă? <titlu> Murmurul mulţimii E un nerod - dar se pricepe. Se linguşeşte - cât e vreme.

şi prin fire. Cari rudc-apropiate sunt nerodului. una alta. prin spirit. <titlu> Mefistofel În lume unde nu e lipsă de ceva? Lipseşte pretutindeni. Ei între sine îndoiala o cultivă. căci este unul. vă lipseşte chiar cu totul. Pagina 253 <titlu> Cancelarul Prin spirit şi prin fire! Nu se prea vorbeşte Aşa unor creştini. Pe-aceştia cu sfruntate glume Vrei să-i aduci în marea lume. Ei iau pieptiş orice furtună. Căci firea e păcat. De-aceea ateiştii Sunt arşi pe rug. răul şi cu rodul lui! Aceştia ţara şi oraşele le strică. Biserica şi statul sunt răsplata lor cea bună. . În vîna munţilor şi prin firidele de ziduri E aur berechet. Ce nu se pipăie. De duhuri prea stricate te-ncălzeşti. şi diavol spiritul. Dar din pornirile plebee ale unor spirite-ncîlcite În faţa lor o rezistenţă se ridică: Ereticii şi vrăjitorii. iar aici Lipseşte banul.E sigur că aduce şi proiecte Ascunde multe . Iată răspund. Şi de-ntrebaţi: cine-l aduce la lumină. Afla-veţi de la mine ştire. Palavra e periculoasă. Ce-n calcule nu intră. Aflaţi însă. e fără greutatel. cu zimţi şi fără zimţi. Copilul lor. nu-i adevărat. Om năzdrăvan. Cu iscusinţă însă din adîncuri îl ridici. vă este foarte depărtat. Ce voi nu cîntăriţi.nu se teme. Bărbat întreg printre cuminţi. Ce nu cuprindeţi. Ce apără cu vrednicie tronul: Întâi sunt sfinţii şi pe urmă cavalerii. o corcitură monstruoasă. <titlu> Mefistofel După aceasta îl cunosc pe învăţatul domn. Nu-l poţi scoate din podea. că-n ţările împărăteşti Sunt două seminţiile ce-şi ţin isonul.

sa se facă! <titlu> Mefistofel Fac ce doriţi şi chiar mai mult. <titlu> Mareşalul La curte de-ar aduce. Dar e nevoie şi de arta de-a obţine. este un adversar al teoriilor „mecaniciste". îl prezintă pe Cancelar ca pe un adept al acestor teorii. <titlu> Marele Armas Bufonul e isteţ. Gîndiţi puţin şi cumpăniţi-o bine: Da. care voi n-o bateţi. Ceea ce vrem. dacă uşorul n-ar fi greu. cumpăniţi. Lipseşte banul! Fă-o cumva. există. M-ascultati. pădureţ! <Note> l. Un drept al împăratului e-acesta-ntr-adevăr. ca să le scape de noian cutropitor. </Note> Pagina 254 M-am săturat de necurmatul „cum". E-al împăratului pămîntul. n-are preţ. Cînd seminţii de oameni potopiră ţară şi popor. <titlu> Cancelarul Vă-ntinde necuratul aurii capcane. după plac. N-au dispărut. Atîţi au fost acei ce-şi îngropară Comorile. Deci şi comorile ascunse.vîn realitate. într-adins nepotrivită. ca si Goethe de altfel. că-n vremuri de urgie. Cancelarul este un exponent al modului de a gîndi teologic-medieval. Comori sunt pretutindenea în ţarină adîncă. Aş vrea să n-am de tot dreptate. cu lucruri vane. Aici Mefistofel. prosperitate. Vă ispiteşte strîmb. din păcate. şi „dacă".Moneda. <titlu> Vistiernicul Nebunul măscărici ne-a lămurit de-a fir-a-păr. Aşa a fost prin vremile romane Şi tot aşa prin alte vremi apuse. soldatul nu întreabă datul dintru ce se face. promite ce ne place. dar printr-o interpretare. Ţi-e acru rodul. . <titlu> Împăratul Numai cu-atîta lipsurile noastre. Uşor ar fi. De i se dă.

horoscopul se împarte în douăsprezece case sau triunghiuri. Astrologul desfăşoară un horoscop si face preziceri după configuraţia soarelui. cum se ştie.Pagina 255 <titlu> Mefistofel Mă rog. Iar Jupiter rămîne-n frumuseţe. întrebaţi-mi-l pe el! El vede-n cruguri cum e casa. V-ameninţă. Ce cîntec vechi şi răsuflat! De cîntă unul. Mefistofel îi şopteşte. 3. Să spună numai cum se-nfăţişează aurora! <titlu> Murmur Sunt doi vicleni . </Note> Pagina 256 . cum e oral. <titlu> Astrologul (vorbeşte. Cu Soarele cînd Luna se-nsoţeşte. Luna castă.ce bine se-nţeleg! Un măscărici şi un fantast se dau pelîngă tron. frumoase feţe. ştiutul sol. Aci e Astrologul. deşi n-apare. celălalt ţine ison. În stare singur cu atîtea să răsfeţe. După părerea astrologilor. că toate-s bune. Capricioasă trece. Ce mai rămîne. greu la cîntar. 2. Marte. repede se dobîndeşte. lunii şi planetelor. seninătatea vine-n dar. şi sîni. <titlu> Împăratul Aş asculta mereu. dacă aţi crede că vă-nşel. Privindu-vă prea dulce. Sub chipu-i de metal3 nu-l prea cinstim. E mic la preţ.) E aur soarele şi lamură curată2. <Note> l. Domniţa Venus v-a-ncercat pe toţi. Mercur. Acestea toate ni le dă-nvăţatul domn. slujeşte pe simbrie. Palate şi grădini. Dar nu mă-nduplecă ce spune. Saturn e mare. Şi cu argintul aurul. pentru ochi însă departe. După părerea astrologilor. metalul saturnian ar fi plumbul.

Luaţi cu hotărîre tîrnăcopul. Să-ţi pui cuvîntul mincinos la încercare. Dar în zădar fac unii glumă. In secolul al XVIII-lea se făcea mare caz de „dibuirea" metalelor (ascunse în pămînt). Un junghi în braţ. Lucrarea veşnicei naturi sub glie. Şi în zădar se osîndeşte vraja! Se-ntîmplă totuşi să te gîdile la talpă Şi pasul sigur uneori să poticnească. de către oameni. <Note> l. E drept case mai flecăreşte despre mătrăguna Şi despre cînii negri Chemaţi comoara s-o păzeascăl. Mă doare-n stingă spafa-ntreagă. După asemeni semne-aici ar fi Cel mai bogat ţinut de bogăţii. Arată-mi locurile nobile şi rare! . Un fluşturatic să ne-aducă bucuria? <titlu> Mefistofel Cum cască gura-n preajmă stând! Dar spusele n-au crezămînt. Se furişează-n sus puterea vie. căci nu ne scapi. Gomoara e ascunsă sub picioare!2 <titlu> Murmur Simt în picior un greu de plumb. pe unde sapi. Cînd astfel vă înţeapă-n mădulare. 2. Cînd straniu vă îndeamnă locul. care îşi atribuiau puteri senzitive deosebite. N-avem nădejde. Arată-ne ce scoţi. Mefistofel este aici un apologet de circumstanţă al superstiţiilor în legătură cu locurile unde s-ar găsi comori. Asta-i podagră. </Note> Pagina 257 <titlu> Împăratul În grab-acu. Atunci simţiţi efectul tainic. În degetul cel mare mă furnică.<titlu> Murmur La ce ajută aste paie îmblăţite! Cu zodiacul şi-alchimia Ne-am amăgit destul.

Ce-i sumbru nu aduce bucurie Ce-i preţios. cu rubine. Ţăranii aveau obiceiul să scoată salpetru din ziduri vechi. doagele de lemn de mult au putrezit.Punîndu-mi spada. Paharele »tau şiruri. ca prmtr-un alt tărîn: în beciuri largi. s-apară-n zi deplină. Căutătorul de comori. cupe. Prin ce prăpăstii. Misterele adevărate-n întuneric zac. . La dracu te trimit şi rnai departe. Aş ajuta şi eu lucrînd. El caută în zid de lut salpetrul. dar dacă minţi. înehisc din vechime. Fără mîhnire cerceteaz-aicea înţeleptul. El vede rînduri-rînduri de tipsii Şi cane. miţa e surie. Vreau însă să vestesc Cîte fără stăpîn pe sub pămînturi se găsesc. <titlu> Mefistofel Un drum şi chiar mai multe pîn-acolo Cunosc şi ştiu. pătrunse de igrasie. tare ca un zid. sceptrul la o parte. şi prin care sîn De munte trebuie să-şi taie drum. Şi dacă vrea să bea O băutură veche e alăturea. Dar vinul îşi făcu o altă bute Din propia sa piatră. A cerceta şi a cunoaşte la lumina zilei e un fleac. </Note> Pagina 258 <titlu> Împăratul Pe-acelea ţi le las. care-şi ară brazda. Ce bolţi se cade să dărîme. blide aurii. şi apoi să-l dea vitelor. Ţăranul. Ah. <Note> l. Bucuria Şi spaima i-o ghiciţi. cînd vede Că-n mînă ţine aur. Esenţele unor atare vinuri îndelung păstrate Şi aurul gi-atîtea nestemate Stau învălite-n adîncimi de noapte. Ridică-un vas odat'cu glia. Pe cel viclean cine-l cunoaşte-ri noapte? În beznă vacile sunt negre.

O piatră scumpă întregeşte. vrednicia. zis-a-ntelepciunii. întîi spectacolul mascat se cere! De ţintă nu ne-apropie nici grabă. Cel ce doreşte vinuri. Să ne învrednicim de cele ce sunt jos. nici împrăştiere. cu folos. totul împodobit şi decorat pentru spectacolul mascat. fără şovăire.aici. struguri copţi să tescuiască. mai întîi credinţa să-şi sporească! Pagina 259 <titlu> Împăratul Să ne petrecem timpul. să-şi potolească sîngele nebun. Cel ce minuni aşteaptă. Cine vrea binele devină-ntîi el însuşi bun. Te poţi împodobi pe tine. Desigur pietrei i-ar lipsi-nţeleptul. Prin lucrul ţărănesc devii mai mare Şi-o ciurdă de viţei de aur Vedea-vei cum din lut răsare. prin lucire. Sărbătorind sălbăticii de carnaval. de aur pline. <titlu> Sală spaţioasă Încăperi laterale. Ies. c-un val De veselie! Vine miercurea cenuşiil. Cu plugul tău tu scoate-le-n lumină! <titlu> Mefistofel Ia sapa singur şi lopata. <titlu> Crainicul .) Stăpîne. deasupra. Dac-ar obţine piatra. Dinţii -prin lămurire . <titlu> Împăratul Îndată. O bucurie cine vrea. Şi în răstimp deschidem aripile uşii. Nu prind de veste niciodat' nebunii. deci. Trompete. Mefistofel îi şopteşte. Atît frumseţea cît şi maiestatea. Să ne-adunărn întîi spre pocăinţă. Cum se înlănţuie norocul. <titlu> Mefistofel Înaintăm mereu cu stîngul şi cu dreptul. înfrînează poftă şi dorinţă. fără-ntîrziere! <titlu> Astrologul (vorbeşte.Ulcioarele de jos. Atunci cu încîntare. pe iubita ta.

<Note> l. Tinerele florentine Noi urmăm germanei curţi. cînd preotul presară cenuşă pe creştetele credincioşilor. Un cor de alt cor strîns se leagă. Spre o serbare veselă privirea se îndreaptă. sărbătoare catolică. # Noi purtăm în brune bucle Cîte-o floare ca decor. Tare-i plăcu s-aducă şi aceste obrăzare2. Fire. cînd grăbite. Obrăzare . Suntem ca nou născuţi. <titlu> Grădinăresele (cîntare însoţită de mandoline) Ne-am împodobit în noapte Să ne vezi. Intraţi.Să nu vă-nchipuiţi că-n ţări germane Aţi fi. Fireşte că-mpăratu-şi dobîndi Chiar de la Sfîritul Scaun dreptul şi puterea Iar cînd se duse ca să-şi ia coroana. şi fiecare Uitîndu-şi numele cel vechi Îşi pune masca peste faţă şi urechi. şi înţelept s-arată Pe cît înţelepciunea îl mai ţine.măşti. Sau dansuri de nebuni şi diavoli. Miercurea cenuşii. </Note> Pagina 260 Şi orice om de lume-aidoma devine Unui nerod. în latineşte: Feria quarta cinereum. scame de mătase - . şi că un dans al morţilor v-aşteaptă. îi văd cum se aleg în cete în pilcuri. 2. să ne asculţi. înaltul domn făcînd o expediţie prin ţări romane Trecu măreţii Alpi şi îşi spori Domnia cu o nouă şi senmă-mpărăţie. ieşiţi cu veselie! Rămîne pîn' la urmă lumea-ntreagă Cu ale ei figuri şi pozne-o mie O singură şi mare nerozie. cînd încete.

Din cuvinte cu-nţelesuri Veţi afla. <titlu> Grădinăresele Vindeţi ce aveţi. <titlu> Cununa de spice de aur Spicele zeiţei Ceresl . Dar întregul v-a atras. ce dobîndiţi. # Coloratele decoruri Le purtăm pe-aici la pas. # Suntem dulci şi graţioase. ne e dorinţa. Azi aş vrea să am norocul De-a împodobi o frunte. Căci femeia este artei Înrudi ta-apropiat. Eu sunt seva. Semn de pace-n văi şi munte. Tuturor de arătat. Coşurile-mbelşugate Pagina 26l Cîte le purtaţi pe creştet.Joacă-şi ele rolul lor. Vînzătoarele şi marfa Ca grădina să s-arate. <titlu> Crainicul Să vedem. Voi cam rîdeţi de-amănunte. de-ndată. Şi pe braţe-nrourate. Dar să nu vă tîrguiţi. # Căci noi credem că e vrednic Şi e bine şi e drept. Să-şi aleagă fiecare După pofta ce o are. Măduva eu sunt a tării. mă mîndresc. Florile artificiale Înfloresc anul întreg. <titlu> Creanga de măslin cu rod Nu invidiez vreo floare Şi gîlceava ocolesc: împotriva firii-mi este.

precum natura Niciodat' nu poate fi. Sau de am puţin noroc Să se hotărasc-a-mi face Lîngă inimă un loc. Totuşi mai hrănesc nădejde Vre-o frumoas-a-mpodobi. Cînd s-anunţă calda vară Şi s-aprinde trandafirul. </Note> Pagina 262 <titlu> Buchet fantezist Al meu nume să vi-l spună Teofrastl n-ar îndrăzni. Minunat. Ceres. Sub umbrare grădinăresele îşi desfac cu graţie marfa.Vă prind bine. cu folos. albe nalbe Şi cu ce mai dă şi holda! Nu-s obişnuite-n fire. <titlu> Invitaţie Fantezia să-nflorească Pentru moda de o zi. Să mă pună-n păr vre-o fată. Ca podoab-a voastră însă Ele sunt şi dar frumos. Dar le născoceşte moda. Cine-ar mai dori să moară? Stăpînesc promisiunea Şi favoarea încercată în împărăţia Florei Ochi şi inimă deodată. <Note> l. <titlu> Grădinarul (cîntă însoţit de alăută cu tonuri adînci) . petale fine. Răsăriţi din bucle pline! <titlu> Bobocii de trandafir Soart-ascunşi prin foi ne ţine Minunaţi prin prospeţime. <titlu> Cunună fantezistă Flori pestriţe. Clopoţei. zeiţa grînelor în mi ologia latină.

<Note> l. Cumpăraţi. cireşelor. Fata mea. Fost-ai dulce la obraz Ca o luminiţă.Florile răsar în preajmă. să muşti.). rodii. # A vă însoţi frumseţea Să ne fie-ngăduit. Despre trandafiri faci cîntec. Draga mea fetiţă. # Sub ghirlandele bogate Şi-n frunzare dedesubt Găseşti totul împreună: Muguri. # Piersici. căci cerul gurii E mai bun judecător. Măritată te gîndeam Cu un mare bogătaş. Dar din măr. discipol al lui Aristotel (secolul al IV-lea î. <titlu> Mama şi fiica <titlu> Mama.n. în sus. . Frunţi împodobind cu gust. fructe coapte Ţi se-mbie să le guşti. îşi îmbie miez şi must. Unde-atît belşug de mărfuri Spre-ncercare s-a ivit. </Note> Nu cu ochiul faceţi preţul Roadelor. fruct. Fructul nu vrea să înşele. Eu ţi-am pus scufiţă. treptat. cele două coruri îşi prefiră şi îşi îmbie marfa. e dat. # Dar trecu an după an Fără de norocuri. cînd mi-ai venit. # În timp ce cîntarea continuă însoţită alternativ de chitare şi alăute. părintele botanicii.e. foi şi floare. Teofrast.

De n-am doborî noi! <titlu> Paiaţal (nătărău) . <titlu> Tăietori de lemne (dau năvală cu impetuozitate) Vrem loc. Noi tăietorii. Ai făcut cu cotul semn. apar. cu-ndemn. încercări de-a se prinde. Nici un tinerel bărbat Nu s-a prins în plasă. undiţi şi laţuri. o conversaţie s-aude. Pescari şi păsărari. Fete tinere şi frumoase se alătură jocului. cu năvoade.Ceata peţitorilor Şi cu ei sorocuri. Cîţiva prin ţară. amestecîndu-se printre copii. Doar vai şi vai e. de-a scăpa şi de a se reţine unul pe altul. De n-am fi noi. Ai jucat cu mulţi. Desfă-ţi poala. Azi nebunii drum şi-au dat. Prin stejerişuri Tăiem copacii. Laudă aduceţi Celor ce taie. Făcînd luminişuri Unde lovim. Cum s-ar alege Cei fini cu vorba Spirituală? Să ştiţi aceasta! Aţi îngheţa voi. vreunul Să rămînă agăţat. şi cu alte unelte. dau prilej la dialoguri plăcute. Pagina 264 Petrecut-ai veselă Prin cutare casă. vrem spaţiu. poate. Şi din ochi pe-alocun.

Nici cînd greutate Şi nici vreo trudă De-a lungul vieţii N-am dus vreodată. prin tîrguri. . prin crînguri. <titlu> Paraziţi (linguşitori şi lacomi) Voi truditorii. La ce-ar folosi Orice-nclinare Şi aprobare. prin mulţime. Chiar dac-un fulger Pe loc ar cădea. Noi suntem isteţii. Noi pierdem vremea Pe străzi. e tine. Sunteţi de-ai noştri. Să trecem bine Şi de-a furişul. Oricum. De ne-njuraţi. Precum tiparul.Voi sunteţi nerozii. </Note> Pagina 265 Cu spate-aplecate. Veşmîntul nostru Uşor e ca rostul. Căscăm doar gura Prin săli. In original Pulcinell. La ce-ar folosi Dacă lemn n-ar fi. sluga leneşă din anumite comedii. De ne lăudaţi. marii. Destoinicii. Duplicitatea. Care asudă <Note> l. Voi cărbunarii. Şi felul nostru E.

Şi astfel se fierbe. Cînd cîrciumarul nu-mprumută. Chiot proaspăt. Să ne îngropăm amarul! # Supărată mi-e muierea Că mă port aşa bălţat. Dar eu beau şi iarăşi beau! Să ciocnim cum se cuvine! Mai ciocniţi. Cîrciumăreasa o mai face. <titlu> Un beţivan (inconştient) Azi nimic să nu-mi displacă. Beau mereu şi iarăşi beau. Eu sunt mîndru. Văpaie să dea. Pagina 266 Linge-talgere Astfel se pierde. ea mă ceartă Că sunt bun de împăiat. cîntec liber Prin atîta tropot. mască şi mască Să se simt-odată bine! # Sunt eu oare rătăcit? Mă găsesc unde îmi place. Că mă simt aşa de slobod. S-aprindă vatra? Astfel se frige. Friptura simţind Şi mirosul tare De peşti la grătare. măi fraţi! Ca să ciocnim! Oricum mîna-ar rătăci.Cărbuni n-ar fi. ropot Să străbată! Şi să bem! Haideţi să ciocnim paharul! Tu de-acolo vino-ncoace. La mesele date De mecenate Oameni ca noi Se-ndeamnă la fapte. Sus. .

împrejurare din care s-ar putea dezvolta un nou gen de poezie. poeţi-cavaleri. gingaşi şi entuziaşti. Pagina 268 <titlu> Eufrosina Graţioasă-n dimineaţă Fie orice mulţumire. El che-amă rînd perind mitologia greacă. <titlu> Egemona Dulce e orice-mplimre. Puneţi graţie-n primire. m-ar bucura? Să-mi fie îngăduit a cînta Ce nimeni n-ar asculta. căci ei sunt tocmai într-o conversaţie interesantă cu un vampir. cîntăreţi ai naturii. nici unul nu izbuteşte să spună o vorbă. căci de-acum Pe picioare-abia mă ţin. Punem graţie în dăruire. Poeţii nopţii şi ai mormintelor se scuză. . Ţineţi-vă strîns pe scaun Unul a căzut sub masă! Crainicul anunţă diverşi poeţi. <titlu> Satiricul Ştiţi voi ce pe mine. Crainicul e nevoit să-i lase în pace. Pagina 267 Fără capăt aş petrece.Gura tot o nimerim. Poetul. ciocniţi! Frate cu frate! Cine poate nu se lasă. cîntăreţi de curte. <titlu> Graţiile <titlu> Aglaia Graţie aducem în viaţă. Numai să mă-ntind puţin Mi-e dorinţa. <titlu> Parcele <titlu> Atroposl M-au chemat la tors pe mine Care sunt cea mai bătrînă. care şi sub masca modernă îşi păstrează caracterul şi graţia. <titlu> Cor Beţi. În înghesuiala concurenţilor. Unul se furişează prin faţă rostind cîteva cuvinte. proaspăt ivit.

</Note> Pagina 269 Mă simt bine-aşa legată. <titlu> Lahesisl Mie.Multe tîlcuri are firul Răsucit gingaş în mînă. care aici taie firul vieţii. Tortul meu se învîrteşte. Atropos este cea mai bălrînă dintre parce. pilcuri. # Cîteodat' cu tinereţea-mi Mă înşel şi eu o leacă. # Torsături fără foloase Ea întinde în lumină. Are o măsură firul. # La petreceri şi la dansuri Grija să vă fie scumpă. Mi-a rămas orînduirea. . Şi privesc cu prietenie. în mitologie ea taie firul vieţii. de-acuma Foarfecă o pun în teacă. Căci bătrînă cu puterea-i Supărat-a lumea toată. <titlu> Cloto Mie în aceste zile Foarfecă îmi este dată. rol ce în mitologie revine lui Cloto. Ca să mă-nfrînez. Să păziţi ga nu se rumpă. Fără grabă-i este firea. Dar ea taie pe aceea Care-i de speranţă plină. aici însă ea îl toarce. <Note> l. fără teamă. # Să vă fie cît mai moale Eu ales-am inuri fine. Treceţi. Veselia să vă ţie. care-s înţeleaptă. Ca să fie neted firul Degetul în seamă-l tine.

Că suntem dulci şi tinere feline. Fiinţele ce vin. bună de nimica. <titlu> Crainicul Oricît aţi răsfoi vechile scrieri. Ce rele sunt. # Ţesătorul ia-n primire Torsătura măsurată. Pe urma ei să nu se mai îndemne. altul. ci-n fată îi vom spune Că ea şi altora mai face semne. # Şi nu pe-ascuns. strîmbă. nu le cunoaşteţi. cea mai binevoitoare dintre parce. Viclene şi ascunse sunt.# Fire vin şi iarăşi fire: Îndrumat e fiecare Cercului să se supună. şi se-aplaudă. Rău ar fi de lumea toată. dar astăzi Cînd cu metehne-atîţia ni se laudă. ea face tort din firul vieţii. voi ne veţi crede după vorbă. I-om gîdila urechile prea bine. Dacă aş uita de mine. credeţi-mi vestirea. Începeţi vorba şi-ţi vedea cum muşcă Ca şerpii porumbiţele nebune. <Note> l. Şi de-acolo nu mai sare. Lahesis. Nici ele nu doresc faimă de îngeri. # Mireasa noi o hărţuim de-asemeni. vreo iubită. </Note> <titlu> Furiile <titlu> Alecto Oricum. . Drăguţe. dar după-nfâţişare Voi le-aţi primi cu drag cuvînt ca oaspeţi Sunt furiile. prieteneşti şi foarte june. De are unul. Că-i proastă. Şi recunosc că-s plagă.

Stîncilor ni-oi tîngui. ce-a dorit. eşti pierdut. # Şi nime-n braţe. <titlu> Megera Asta-i nimic. Colţi lungi el are. # Nu-i iertare nicăire. Căci schimbăcios e omul ca şi ceasul. Vrea să-ncălzească gerul. De iubeşti cumva pe alta. Ceva din vorbe tot o să rămînă.Că mirele acum o săptămînă Rău a bîrfit-o. demonul căsniciei. Nu încape tîrguire: Fapta tu ti-o ispăşeşti. Iau lupta eu. Dacă astfel făptuieşti. Asmodeu. fidelul. De soare fuge-n grabă fiecare. trompă ca un şarpe. scos din minte. în Biblie. Să semene mereu nefericirea Pe Asmodeul. şi treceţi mai departe. Perechile le stric şi omenirea. Ţine minte. vă rog. Făr-a dori ceva şi mai fierbinte. E ca un munte ce se puse în mişcare. # La toate-acestea mă pricep eu bine. Dacă să împacă. Mă prind să umplu vasul Norocului cu picături de fiere. nu ţine. </Note> Dulcele se face fiere. căci după ce se leagă. Ce vine-acum nu seamănă cu nimel. Echo zice: răzbunare! Schimbăciosul va pieri! <titlu> Crainicul Îngăduiţi. <Note> l. Eu pumnalul îl ascut. îl voi pune. Covoare pestriţe i-atîrnă pîn' la foaie. <titlu> Tisifona Eu otrava o amestec. .

ce rîdeţi. veselă cealaltă. fragilă. <titlu> Teama2 Felinarele serbării Oarbe drumul mi-l aţin. # Bucuros în orice parte Aş ieşi din lume-afar'. <Note> l. Parc-ar dori ceva întîia. cine este.duşman e-aicea. Un elefant. Vestească fiecare. dar are dezlegare. Dacă în lumini de faclă Nu se-ntîmplă să ne placă. Mă pîndesc vrăjmaşii mei. Masca i-o cunosc de-acum. Pe ceafa lui. Plină de teamă una. Printre feţe-nşelătoare Lanţurile strîns mă ţin. . Alături alte două vin. <titlu> Speranţa Vă salut. Dar acolo e neantul. Bănuielii dînd temei! Colo-n noapte la răscruce. Scriitorul grec Lucian (secolul al II-Ies) susţinea că cei mari duşmani ai omului sunt teama şi speranţa. Măştile le veţi depune. Şi alta-i stă măreaţă pe spinare Lucind din creştet pîn' la glezne. Mă cuprinde spaima iar. Iată-mi-l fugind pe drum.E un secret aci. ca din poveste. # La o parte. </Note> Prietenul . A voit să mă omoare. o femeie Cu o nuia îl mînă lesne. voi surioare! V-a plăcut mai ieri şi astăzi Să vă puneţi obrăzare. 2. Dar eu ştiu. liberă e-a doua. orice s-ar spune. voi.

mea O doamnă e. Neştiind ce e nevoia. Vom umbla. Victoria! întraripată. tot poporul. pe înălţime. Acuma însă ţinta. Pentru atîţi mai am venin. . <titlu> Zoilo-Tersill Hu-Hu! Tocmai. Fără grijă prin viată. Şi s-amăgeşte că-i al ei. Pe unde trece. <titlu> Cuminţenia Doi sunt duşmanii ce-i are Omul: teama şi speranţa. Îmi pun şi eu îndat' piciorul. Libere pe cîmp de-aprile. pe late. Dar unde izbuteşte-o faptă. Cînd în pilcuri. ca să aducă O dobîndă pretutinde'. precum ni-i voia. Să vă apere distanţa. aşteptaţi. Vulturoaică ea se crede. Ce-i mai bun în lumea noastră S-a găsi pe undeva. se face strîmb. că nu-i pasă.la timp eu vin. # Ăst colos îl port pe drumuri. Nimbul nu i se destramă. cînd stinghere. # O împrejmuie lucirea. cum se vede. Şi ce-i înalt. Ca un turn el duce-n spate. Şi el trece.Ne-om plimba-n senine zile întru totul după vrere. Oaspeţi fi-vom. Pe înguste căi. La o parte-l ţin de obşte. se face jos. Stă zeiţa şi întinde Aripi largi. Şi ce e drept. # Dar mai sus. E zeiţa-nfăptuirii Şi Victoria se cheamă. Pretutindeni vom intra.

O lovitură sacră de toiag.e. şi Tersit. Şi şarpele se-ntinde sfoară.De văd pe dos. te răsuceşte! Cum se adună dublu geamăn. Doi gemeni se ivesc din apă: <Note> Zoilo-Tersit. Şi veghez şi nu mă clatin! Dar mi-e teamă. trimis de soartă. cine spurcat. Spre grindă liliacul zboară.n. personaj fictiv. te doare? Dete spaima peste noi Cheful nostru a trecut. Nici un rău să nu v-atingă Stau de pază pe la poartă. Scîrbos e trîndul. prin ferestre . Şi împreună ies afară. numele unui gramatician (din secolul III î. <titlu> Crainicul De cînd pe la mascarade Sunt adus. Bestiile-aşa au vrut. <titlu> Murmur Haideţi. unde se dansează Eu mai bine-aş vrea să plec Simţi tu duhuri care trec Şi prăsilă de strigoi? Vuietul îl simt prin păr Eu îl simt pe la picioare Te-a rănit "cumva. <titlu> Crainicul Să te atingă-atunci. Numai urîtul e frumos.) care l-a atacat pe Homer. fără seamăn! Dar ce minune! Ou se face. Şi oul creşte şi-apoi crapă. al cărui nume e alcătuit din două părţi: Zoilos.l Tovărăşie nu le fac. Sucindu-te. numele unui personaj care râdea de eroii din faţa Troiei </Note> Pagina 274 O viperă şi-un liliac. sunt sănătos.

Cînd e-nălţătoare clipa. Aluzie la Zoilo-Tersit (Mefistofel). bagă tu de seamă. Sub chipul lui Zoilo-Tersit se ascunde Mefistofel. vine. Stelele sclipesc sălbatic Ca o magică lanternă. să vă opriţi! Înfrînaţi-vă aripa! Zbor în vuiet vi se cere. N-aş putea nici să explic. . 2. Nu v^aş şti scăpa de vrajă! Unul dă de bănuit!2 Iată alte arătări Se apropie. Prin norod nu-şi taie uliţi. Crainic. </Note> Pagina 275 Ajutaţi-mă să-nvăţ! Iată vine prin mulţime Car măreţ cu patru cai. Răsărite din poveste. Dar figurile ce-nseamnă Şi pe nume cum le zic? Ce nu e de priceput. Faceţi loc! Mă înfioară! <titlu> Băiatul-cărutaşl Roibilor. Povesteşte şi arată Cine suntem. Aste spaţii le cinstim. Cu ochirile ţintesc. vine. vine. Colorat luceşte-n cale. cum ne cheamă. Ia-priviti cum se-nmulţesc Împrejur admiratorii. Trece carul furtunatic. se-ndeamnă.Să nu intre duhuri. <Note> l. Nu e nici o-nghesuială. Căci noi suntem pilde vii. Vine. care alungat de Crainic. se va întoarce sub chipul Sfrijitului-Zgîrcitului. vîlve.

Împlinit. De altceva nevoie n-are. <titlu> Crainicul În ochi tu negru fulger porţi.Cînd vădim alegorii. Iar noaptea buclelor Înseninată e de-o diademă. Un preţ tu ai avea şi-acum la fete. <titlu> Băialul-căruţaş Totuşi! <Note> l. ce decor! Veşmînt cu tiv de purpură şi ţinte îţi curge de pe umăr pîn'la-ncălţăminte. <titlu> Băiatul-căruţas Bine-o-ntorci şi bine-o dregi. Drept fată ai putea să fii luată-n glumă. înclinat spre dar. <titlu> Crainicul Numele eu nu ţi-l ştiu. <titlu> Băiatul-căruţas Şi-acesta cine-i. strălucind în car. Din partea lor. Ce nestemate. Privirea craiului în preajmă cată. Alcătuire splendidă tronînd? <titlu> Crainicul Un rege pare. E norocos cel ce ca om Se bucură din parte-i de favoare. Umbli însă prin poveşti. Însă pot să te descriu. vei fi dorit. Îmi pari crai. Băiatul-căruţaş simbolizează în acest spectacol mascat: Poezia. </Note> Pagina 276 <titlu> Crainicul Trebuie să spun: Tînăr şi frumos îmi eşti. Ce le-ai putea aduce. te-ar învăţa abecedarul. . Dar pentru bucuria şi amarul. Un băiat neîmplinit. de viitor. Chiar de-acum seducător.

Plăcerea lui de-a da-i curată, Şi-i fericirea lui cea mare. Pagina 277 <titlu> Băiatul-căruţas Cu-atîta nu sunt mulţumit. Descrie-mi-l amănunţit. <titlu> Crainicul Nu poate fi descrisă demnitatea, Cel mult c-o vorbă sănătatea Din faţa lui, obrajii, ochiul năzdrăvan, Ce strălucesc de sub turban, Şi-n falduri de veşmînt prosperitatea. Dar ce-aş mai spune despre-nfăţişare? Ca domnitor el cunoscut îmi pare. <titlu> Băiatul-căruţas Belşugul e, un zeu, Plutusl îl cheamă, El însuşi vine-n pompă mare, Că împăratul îl aşteaptă-n nerăbdare. <titlu> Crainicul Dar să ne spui, tu cine eşti? <titlu> Băiatul-căruţas Eu sunt risipa, poezia. Eu sunt poetul care se desăvîrşeşte, Cînd bunul cel mai scump şi-l risipeşt Şi eu, nemăsurat sunt de bogat, Şi-asemenea lui Plutus mă socot: Împodobindu-i şi petrecere şi joc, Şi tocmai ce-i lipseşte, - aceea-mpart. <titlu> Crainicul Te lauzi, dar nu îţi sade rău. Vrem să vedem ceva din meşteşugul tău. <Note> l. Sub chipul zeului Plutus este travestit Faust. </Note> Pagina 278 <titlu> Băiatul-cărufaş Pocnesc din degete o dată doar Şi dintr-o sfîrlă peste car

Mărgele-apar, mărgăritar! (Dînd mereu sfîrle în aer.) Poftim brăţări de aur şi cercei, Un pieptene, o coroniţă fără greş, Inele scumpe, pentru mari şi mărunţei. Şi flăcări mai trimit din loc în loc, Apoi aştept să văd cine ia foc. <titlu> Crainicul Acum se-nghesuie draga mulţime! Dăruitorul pare strîmtorat de-a bine. Aruncă giuvaere ca în vis, Şi toate mînile culeg din paradis. Dar bag de seamă viclenia: Orice ar prinde cineva, dobînda, bucuria în mînă n-are să-i încapă, Că darul fluturînd îi scapă. Mărgăritarele, colanul se destramă, Gîndaci îi mişună în palmă. El îi azvîrle, bietul, să-i înfrunte. Iar alţii-n loc de nestemate Prind fluturi cu sclipiri deşarte. Ce nu promite păcăliciul scamator, Şi dăruieşte aur doar, amăgitor! <titlu> Bă iatul-căruţaş Măşti tu vesteşti, pe cît iau seama, Dar a vedea esenţa sub părere Nu-i treaba unui vestitor la curte. Aceasta cere o mai ageră vedere. Mă voi feri însă de orice ceartă. Spre tine, Doamne, vorba mi se-ndreaptă. (Către Plutus.) Nu mi-ai încredinţat tu mie Călăuzirea celor patru roibi? Şi nu îi mîn precum îndrumi? Vreau să se ştie. Nu mă îndemn la orice semn? Şi nu m-am priceput cu îndrăzneală, Să dobîndesc finicul, ramul, pentru tine? De cîte ori la-ntrecere, spre slava ta, Eu m-am luat, am izbutit cu bine! Şi dacă laur îţi împodobeşte fruntea, Nu eu cu mîna mea l-am împletit? <titlu> Plutus

Nevoie, dacă ai, de-o mărturie, O spun pe faţă şi o spun cu bucurie: Eşti duh din duhul meu. Eşti mai bogat decît sunt eu. Şi preţuiesc mai mult verdele ram Decît orice coroană ce-o mai am. Vestire tuturor în ţară fac: Iubite fiu al meu, că-mi eşti pe plac! <titlu> Băiatul-căruţaş (către mulţime) Cele mai rare daruri, iată, Le-am risipit jur împrejur, Şi văd cum pe cutare creştet O flăcăruie arde şi iscată De pe un cap pe alt cap sare, Pe unul stă, dar altuia îi scapă, Şi numai rar s-aprinde tare în grabă dînd scurtă văpaie. La cei mai mulţi, doar, pîlpîind, Se mistuie, şi trist se taie. <titlu> Muieret bîrfitor Acolo sus pe cel rădvan Desigur stă un şarlatan, Pagina 280 Şi-alături, ca un ţîr, Sfrijitul De foame stors, şi de-alte cele, Cum n-a mai fost cîndva văzut. Mă prind că el nimic nu simte De l-ai pişcă pe la şezut. <titlu> Sfrijitul Scîrboasă seminţie nimerească în lături! Ştiu că nu îţi sunt pe plac. Pe cînd femeia în alt veac De casă şi de vatră îngrijea, Aveam alt nume: Avariţia! Ce bine casei îi mergea: Multe intrau, nimica nu ieşea. Mă osteneam pentru dulap şi ladă, Şi se chema c-ar fi un viciu. Acuma însă-n ani mai tineri Pentru bărbat viata-i un supliciu.

Femeia a uitat cruţarea, Mai multe pofte are decît taleri, De datorii e plină zarea. Muierea, ce mai pune la o parte, Ascunde-o zi şi-apoi împarte, Căci cu ibovnicii ea bea din plin, Şi ce rămîne, cheltuieşte cu înfrumseţarea. De-aceea aurul devine preţuitul. Azi sunt de genul masculin. Eu sunt zgîrcitul. <titlu> Femeia (ce vine în frunte) Daţi-l încolo şi lăsaţi-l, Cînd totul e la urmă-nşelăciune. El vine doar bărbaţii să-i aţîte, Şi să le cînte urîcioşilor în strune! Pagina 281 <titlu> Mulţimea de femei O lovitură daţi-i şi să-i faceţi seama. Sfrijitul vrea să ne-nspăirnînte? De-o pocitanie să ne cuprindă teama? Bălaurii-s de mucava şi lemn. Pe el acum, aşa vă-ndemn! <titlu> Crainicul În numele toiagului - pe loc să staţi! Dar nu-i nevoie de-ajutorul meu. Priviţi cum înrăiţii monştri În spaţiul cucerit mişcaţi, Îşi desfăşoară aripe de zmeu. Se scutură, scuipîndu-şi focul, Gîtlejurile. Sună cu mînie solzii. Mulţimea fuge, gol rămîne locul. (Plutus coboară din car.) <titlu> Crainicul Cât de regeşte el coboară! Un semn, apoi balaur cu balaur Aduc o ladă doldora de aur, Şi cu zgîrcitul, care stă pe ea, I-o pun cu grijă la picioare. Minunea se făcu. Şi ce splendoare! <titlu> Plutus

(către Băiatul-căruţaş) Scăpaşi de multa greutate neplăcută. Eşti liber să te-nalţi acum în sfera ta, Ce nu-i aci. Bălţa ta şi-ncurcată Ne-mprejmuie aici o lume slută. Acolo numai, unde clar în claritate

Priveşti, stăpîn, şi-n tine ai încredere deplină, Unde frumseţea, binele domină, Creează-ţi lumea ta-n singurătate. Pagina 282 <titlu> Băialul-căruţaş Mă preţuiesc, ca un trimis al tău, ce sunt. Şi te iubesc printre rudenii ca pe-un tată. Belşug e unde poposeşti, iar unde-s eu Dobîndă are orişicine pe pămînt. Fireşte că mai şovăie oricine cîteodată: Să ţi se-nchine ţie, sau să mi se-nchine mie. Ai tăi, e drept, că fără treabă se desfată, Mereu însă cîte puţin de lucru are Cel ce pe mine mă urmează-n zarea măre. Nu-mi fac în taină nici o faptă. Răsuflu numai şi mă şi trădez. Rămîi cu bine! Tu-mi îngădui fericirea. C-o şoaptă însă de mă chemi, mă-ntorc de-ndată (Pleacă, precum a venit.) <titlu> Plulus Acum e timpul să dezlănţuim comori! Cu varga crainicului eu ating lacăte, Ce se deschid. Priviţi cum în căldări de-aramă În clocotul de sînge auriu, apar înfiripate Coroane şi colane, lanţuri şi inele. În clocot s-ar topi iar toate cele. <titlu> Mulţimea (strigînd rînd pe rînd) Priviţi, priviţi, ce bogăţie de izvor, Se umple lada pîn' la gură. De aur, vase se topesc: ies rostogol Monede-n suluri ca din gol. Purtînd efigii, cu embleme sar ducaţii, Cum n-au văzut vrcodat' bogaţii. S-a întrupat acum dorinţa mea. Fişicele de galbeni pe podea, Le folosiţi, că vi se-mbie, Să v-aplecaţi cu sîrg, la bogăţie! Noi, ceştialalţi, mînaţi de grabă, Luăm în stăpînirc-o ladă.

Pagina 283 <titlu> Crainicul Ce vreţi, nebunilor, cu-a voastră vrere Cînd totu-i doar o mascaradă? Să puneţi capăt poftelor, sărmani Nerozi! Sau credeţi că în seara-aceasta E aur ceea ce se risipeşte? Pentr-un asemeni joc chiar gologani Ar fi prea mult. Bicisnicilor! O frumoasă amăgire-aţi vrea Să fie grosolanul adevăr! Cu adevărul ce-aţi începe? - Nebunia vană O prindeţi însă pofticioşi de păr! O, Plutus travestit, erou mascat, Norodul ăsta fie-rni alungat! <titlu> Plutus Toiagul tău e ca făcut Pentru aceasta. Dă-mi-l împrumut. Il voi muia în clocot şi-n văpaie. Hei, măştilor, vedeţi acuma pălălaie, Cum fulgeră, cum sar scîntei! Toiagul a şi prins dogoare. Cine s-apropie, înghesuindu-se prea tare, Va fi incinerat fără cruţare. Acu-mi încep a mea plimbare. <titlu> Strigăte şi înghesuială Vai, vai! Prăpăd o să ne-ajungă. Să fugă cel ce poate să mai fugă. Dă-te 'napoi, tu omule, din ceaţă! Îmi sar scînteile aprinse-n faţă. Toiagul greu, arzînd apasă. Pe unde cal pierdut să iasă? 'napoi, 'napoi, voi obrăzare! napoi, 'napoi, neînţeleasă ceaţă! Cum ar zbura, dar aripi n-are! Pagina 284 <titlu> Plutus E-mpins acuma cercul lor Şi nimenea nu este ars. Norodul dat-a înapoi,

Mulţimea s-a retras. Dar pe al rînduielii prag, O dungă nevăzută trag. <titlu> Crainicul O fapt-ai săvîrşit măreaţă. Cu vrerea şi puterea ta isteaţă. <titlu> Plutus Cu mulţumiri nu te grăbi prea mult, Căci ne ameninţă şi alt tumult, <titlu> Zgîrcitul Şi totuşi acest cerc îl poţi privi Cu prelungită, agreabilă simţire, Că totdeauna sunt femei în frunte, Unde se cască gura în neştire. Nu-s eu chiar într-atît de ruginit. Muierea de-i frumoasă, e frumoasă. Şi astăzi, cum nimica nu mă costă, Pentru crailîcuri am pornit de-acasă. Cum însă-n loc prea populat Cuvîntul nu s-aude lămurit, Încerc să mă exprim pe ocolit Şi-anume pantomimic de-astă dat'. Picioare, mînă, gest, nu-mi sunt de-ajuns. Va trebui la farsă să recurg pe-ascuns. Ca lutul umed aurul îl voi trata. Acest metal în orişice îl poţi schimba. <titlu> Crainicul Ce-ncepe-acum nerodul macru? Are umor? Nu-i totdeauna acru? Pagina 285 Frămîntă aurul ca aluatul, Şi aurul în mînă i se-nmoaie. Dar cum îl strînge şi-l îndoaie, Rămîne tot neplăsmuit lipiciul. Către femei se-ntoarce măscăriciul. Şi ele-acoperindu-şi ochi şi faţă S-arată foarte-foarte ruşinate, Din aluat cînd iese-o boroboaţă. Vrea oare răul, păcăliciul Să vateme morala, plămădind? Toiagul dă-mi-l, să-l alung.

Nu-i cazul să mai tac, privind. <titlu>Plutus El nu presimte, ce ne-ameninţă de-afar'. Lasă-l să-şi istovească nerozia. N-o să-i rămîiiă loc de pozne. Puternică e legea, dar mai tare grozăvia. <titlu> Tumult şi cîntec Sălbatică s-aude ceata, Din munte-n vale toată gloata Înaintează năzdrăvan, Sărbătorind pe zeul Panl. Ei ştiu ce ştiu, şi far de-ocol Pătrund aci în cercul gol. <titlu> Plutus Vă ştiu pe toţi, pe zeul Pan! Luarăţi cu-ndrăzneală locul, Eu ştiu, ce alţii nu prea ştiu. Deschid în calea voastră leatul. Să vă-nsoţească bun norocul! Se-ntîmplă poate - neaşteptatul! Voi nu ştiţi unde duce pasul, Şi unde v-aţi ales popasul. <Note> 1. Sub chipul zeului Pan este travestit împăratul. </Note> Pagina 285 <titlu> Cîntec sălbatic Popor înzorzonat, voi obrăzare! Venim sălbatici, din cîmpie, În salt înalt, în goană mare, Ne dovedim cu vrednicie. <titlu> Fauni Noi, fauni în ceată, Cu foi de stejar În păr, pe frunte, În horă rotată Venim din cîmp: Urechi ascuţite avem, Năsucul tîmp, Şi faţa lată.

E-ntrebuinţat ca să omoare. . mişcare. Ei scot din muntele de stîncă Metalele. nu-i de loc Spre fericire şi dobîndă. împrospătat de aer pur. laba cînd şi-o-ntinde. Dispreţuieşte seminţia Ce jos în vale dăinuieşte. Are lăboaiele subţiri. Dar lumea sus E doar a lui. venind din urmă. haihui. Satirul sare-n salt. Dar ce se face. <titlu> Gnomi Ceată micuţă tropotind. Furnicărie-n forfoteală. zis pentru izbîndă. Şi toate ei le pun grămadă. De-a valma vine chicotind. Ca licuricii dau lumină-n zare. Veşmînt de muşchi au ei şi poartă Pagina 287 Cu toţi la brîie felinare. Nici cea mai frumoasă Un dant nu-i refuză. Strigînd. Suit pe aprige-nălţimi. Iar fierul. Şi se muncese cu osteneală. Sunt cu piticii înrudiţi. Se uită lung.Femeilor nu le displace Şi fiecare s-amuză: Un faun. Copitele-i de capră scurmă. În felul lor. E trudă printre ei. ca un salut: noroc! Au gînduri drepte peste tot. <titlu> Satirul Satirul sare. jur împrejur. Spre bine omului să-i cadă. felceri cinstiţi. Că aurul pe care-l scot E pentru furt şi desfrînare. din vîna-adîncă.

Cînd însă cu putere mare Răsună glasul său sub zare Ca trăsnetul şi vuietul de mare. dar şi bun deodat'. cum nici papa n-are. <titlu> Nimfe în cer (îl încercuiesc pe marele Pan) Soseşte-acum marele Pan. Eroul tremură-n tumult. Îi cîntă însă-n murmur rîuri Şi zeul aţipeşte bine. Îngîndurat e. căzînd din danţ pe claie. . La astea n-au piticii vină.Zece porunci sunt lumii date: Dar cel ce de la trei s-abate. uriaşii. Nici nimfele atunci nu sunt vioaie Şi-adorm. În preajmă însă veselie vrea. Sunt pe la munte răspîndiţi. Atuncea toţi şi toate se ascund. Deci cinste daţi. Pe sub tăriile senine Întotdeauna treaz se ţine. Împrejmuiţi-l dănţuind. Şi pe la pîntec cingătoare Cu şorţ de ramuri şi de frunze: O gardă. Puternici ca înaintaşii. Înconjuraţi-l. Se risipeşte oastea pe cîmpie. Ei vin cu toţii. unde-ar sta. Închipuind Întregul tot Pagina 288 Şi lumea cu al ei orînd. făpturi supuse. Un brad înalt în dreapta poartă. aşa-s numiţi. Rămîne fără de lumină. Iar cînd adoarme în nămiezi O frunză nu mai mişcă prin livezi. <titlu> Uriaşii Sălbaticii. Balsam de sănătoase buruieni Umple văzduhul prin poieni.

Se bucură cu ochi uimit De spuma ca de mărgărit. pe care Plutus continua a-l ţine în mînă) Pitici conduc pe zeul Pan Încet spre şipotul de foc. Văpaia dă în sus pe loc. Iar comorile deasupra Ţi le-mparţi în zi albastră. <titlu> Crainicul (apucînd toiagul. stăpîne: De la tine-orice comoară Tuturor le vine bine. Posteritatea n-o va crede nicidecum. # Noi clădim în adîncime Trogloditie casa noastră. Marele Pan stă liniştit. Iat-acum minune mare.Aceluia ce-aici ne-aduse. Numai magicei nuiele Labirintele şi-arată. În clocot sare din străfund Şi cade iarăşi pînă-n prund. Aprinsă stă deschisă gura. ce-i dat să vie! Te ştiu de altfel plin de vitejie. Notează tu ce-a fost şi cum. <titlu> Plutus (către crainic) Cumpătul să ni-l păstrăm cu străşnicie. Pagina 289 Nu-i izvorul la-ndemână. Prin prăpastia vărgată. Ia-l sub scutul tău. . Să se întîmple-acum. # Un izvor dcscoperirăm. <titlu> Alai de gnomi (spre marele Pan) Cînd belşugu-n strălucire. Ceva îngrozitor se va petrece. Ce aici promite daruri Negăsite-n altă parte.

Pagina 290 În element. bucuriei tale niciodată Tu n-ai să-i pui măsură cumpătată? Tu maiestate. Ne mai salvează . ce zvon fără măsură Aud trecînd. val după val. din gură-n gură? O. împărate. Ca să se prăbuşească împreună. O.oare cine? . Au cine-o fi bărbia rasă? În dosul mînii se ascunde. Dar nimeni nu rămînc neatins. dacă nu ar fi adevărat! Arde-mpăratul şi cu ceata sa. Se mistuie întregul carnaval. tinereţe. Cu grabă ceata sare ca să stingă. Înţelepţeşte niciodat'n-ai să domneşti Pe cît de-atotputernic eşti? Pădurea-ntreagă e în flăcări Şi limbi de foc se-ntind să lingă Lemnoasa cerişte de grinzi. Sporeşte-n cercuri vîlvătaia. cel ce arde!" O. Dar ce şi cum. Şi toată ceata ce l-a ispitit La petrecanie nebună Să-şi pună răşmoasă o cunună. ce durere ne-ai adus! Ziua de mîne va vesti Un nenoroc cumplit nespus: „E împăratul. Şi cum se-nvolbură văpaia. Veşmîntul prinde pălălaie. Paharul jalei se prelinge. Cel ce l-a sfătuit să fie blestemat. S-aprinde barba. Nefericită. Cumplit prăpăd va să ne-atingă.Cum nu se-ncrede-n tot ce vede S-apleacă-adînc să vadă ce-i. Şi-acum zbucneşte nenoroc. veşnic neuitată noapte. Şi barba i se-nmoaie-n foc. frunzele Cununii de pe cap i s-au aprins.

Faust Mefistofel îmbrăcaţi cum se cuvine după moda timpului. Prin spaţiu larg şi printre stîlpi de jar Văzui noroadele mişcînd. Omagiu aducîndu-mi. înălţa o stîncărie de cărbune Ce da văpăi. <titlu> Parc Soare de dimineaţă. <titlu> Faust Iertaţi incendiul magic. Voi nouraşi. în fîşii. Alcătuind deasupra ca o boltă. Doamne? <titlu> Împăratul (făcîndu-i semn să se ridice) Mi-aş mai dori asemeni glume. împăratul. dovediţi Ăst joc al flăcării nebune! Cînd duhuri rele ne-ameninţă. larg văzduh. Se. prea supuse gînduri. Tu. Mereu se închega şi iarăşi se pierdea. Din hău grozav căscat Se ridicau sălbatic mii de flăcări. Înăbuşiţi vîltorile-scîntei.Din strălucirea asta pînă mîne Rămîn cenuşă şi ruine. S-apropiau în cerc. curteni. de blîndă boare Să mi te umpli. din focuri de revoltă. Să tremure podea şi prag. <titlu> Plutus Destulă spaimă s-a întins! Înceapă ajutor mai dinadins. Şi domul sus. Deodată mă văzui într-o aprinsă lume. E drept să intre-n acţiune Magia cu a ei ştiinţă. . în rînduri. voi neguri. Pagina 291 Intraţi şi stingeţi. ce se strîngea. Loveşte numai. sfînt toiag. Amândoi îngenunchează. de răcoare. Mi se păru că-n Pluto însuşi m-am schimbat. Veniţi. voi mieluşei.

Ca peştii unele. e al tău pămîntul. În blîndul nou lăcaş ca de lumină Ar vrea să intre. Fără condiţii recunoaşte maiestatea. Şi mîna şi-o întinde unui nou Peleu2. Doamne. <Note> În cazul de faţă salamandra e imaginată ca o reptilă. mult prea curînd acolo ne mutăm. Şi spre Olimp te duce ca pe-un zeu. alcătuiesc lăcaş-grădină. personaj mitologic. cum vine.Mi se părea. printre curteni. Tetis. </Note> Ascultătorul foc l-ai încercat. stăpîne. Dar nu rămîi de graţii despărţit. săgeţi de lăcomie. Cu tiv de purpură. dar nici una nu pătrunde. <titlu> Împăratul Aerianele meleaguri nu m-atrag. S-alcătuieşte-n jur magnifică ogradă. . Pereţii chiar se umplu de viaţă. la fiecare pas Palatele cu tine vin şi fac popas. Cuminte celelalte. Rechinul cască. Aruncă-te în mare. Şi-aşa. pătrunse de lumină. Al tău. Şi-abia ajuns pe prundul de mărgăritare. cît e de larg! <Note> l. pe cald pămînt. <titlu> Mefistofel Aceasta eşti. Lucind multicolor din solzi de aur Se joacă jos balaur cu balaur. soţia zeului Okeanos. unde furia-i mai mare. Acolo valuri verzi. numai al tău. vînzoleală. Tetisl află şi te ştie. <titlu> Mefistofel Dar. De bucurie. Un domn al salamandrelorl că sunt. tu îi rîzi în gură. ca din ceaţă Minuni marine se înghesuie sub unde. S-apropie pe rînd şi curioase nereide Strălucitoare în culori splendide. În mijloc stând. Mirarea curţii nu mai ştie de măsură. căci orice element.

2. Peleu, erou din mitologia greacă. După o seamă de aventuri el se căsătoreşte cu Tetis. Achile, spunea mitologia, era fiul lui şi al nereidei Tetis. </Note> Pagina 293 <titlu> Împăratul Ce bun noroc te-aduce şi de unde? Vii din o mie-una nopţi aici? De eşti născocitor precum a fost Şeherazadal, în graţia mea tu singur te ridici. Cînd lumea zilei, cum se-ntîmplă, nu-mi prea place, Fii gata tu, de-a drege şi-a preface. <titlu> Mareşalul (venind în goană) O veste, Doamne, cum în viaţă Nu am sperat s-aduc vreodată Urechii tale mai frumoasă; Acoperite sunt, socoată cu socoată, Şi gheara cămătarului tăiată, Scăpat-am de infern şi chin. Pămîntul s-a schimbat în cer senin. Marele Armaş (urmează în grabă) Întreagă, solda, s-a plătit. Şi oastea-acum la noi iar ţine. Semenii au întinerit. Cîrciumarii, curvele-o duc bine. <titlu> Împăratul Cum se lărgeşte pieptul vostru! Fruntea-ncreţită cum se-nseninează! Şi cît de grabnic apăreţi pe pragul nostru! <titlu> Vistiernicul (venind) Întreabă pe aceştia, ce făcură! <Note> l. Şeherazada, numele povestitoarei de basme din O mie ti una de nopţi. </Note> Pagina 294 <titlu> Faust

S-o spună Cancelarul - se cuvine. <titlu> Cancelarul (sosind încet) Sunt fericit cu bătrîneţea-n fine. Iată, v-arăt, o foaie a ursitei, Ce-a preschimbat necazu-n bine: (Citeşte.) „S-o afle cel ce vrea şi o doreşte: Ţidula-aceasta are preţ De-o mie de coroane. Garanţie Ea are multele, nenumărate, Comorile-ngropate prin împărăţie. Porunci s-au dat ca dîn pămînt Comorile să fie ridicate." <titlu> Împăratul Presimt o monstruoasă-nşelăciune! Cine-a falsificat împărăteasca semnătură? <titlu> Vistiernicul Adu-ţi aminte, însuţi ai semnat-o. Noaptea trecută. Cancelarul şi cu mine Vorbitu-ţi-am pe cînd stăteai ca mare Pan: „Acordă-ţi fericirea, iar norodului un bine, Prin trăsături de pană, prea puţine." Ţidula-a fost multiplicat-apoi De meşteri iscusiţi, în mii de foi. Ca fapta bună tuturor să le priiască Am pus pe foi pecete-mpărătească, Şi sute, mii, sunt gata-acum. Oraşul, ieri mocnind încă în mucegai, Trăieşte azi în voluptăţi de rai. A bucurat pe mulţi şi pînă astăzi al tău nume, Dar niciodat' n-a fericit atîta lume. Devine de prisos de-acuma orice scris, Cu semnătura ta oricine intră-n paradis. Pagina 295 <titlu> Împăratul Supuşii mei văd aur în hîrtie? Ostaşii-s mulţumiţi cu-asemeni solda? Placul lor să fie! <titlu> Mareşalul Să mai aduni pe cei ce-aleargă

Ca fulgerul, ar fi cu neputinţă; Zarafii au deschis tarabă largă, Preschimbă-n aur şi-n argint curat Ţidulile, fireşte, cu puţin rabat. Şi oamenii se duc de-aci la măcelar, La circiumă, pe la băcan şi la brutar, Gîndeşte lumea la ospeţe cum îi place, Sau cum în haine nouă să sc-mbrace. Prin cîrciumi chiote: Trăiască împăratul! Miresme de grătar de-a lungul şi de-a latul! <titlu> Mefistofel Şi cînd te plimbi stingher pe vreo terasă De te-ntîlneşti neaşteptat cu o frumoasă, C-un ochi ascuns de evantai Te iscodeşte dacă o ţidulă ai. Mai repede decît prin duh şi vorbă Favoarea dragostei ţi se acordă. De-acum la ce te-ai mai căzni c-o pungă! Împăturată-n unghi şi-n dungă Ţidula-n sîn o porţi ca un răvaş. Evlavios o poartă în ceaslov preotul, Soldatu-şi uşurează punga de la şold Purtînd sub chip de foaie zlotul. Rog să mă ierţi că par a bagateliza Înalta faptă, maiestate, -n faţa ta. <titlu> Faust Belşugul de comori, încremenit, Aşteaptă în pămînt, nefolosit. Pagina 296 Unei asemeni bogăţii, chiar şi gîndul cel mai larg Nu-i este vas destul de-ncăpător. Imaginaţia cu zborul ei înalt Nu istoveşte numărul comorilor, Dar infinită-ncredere ne ia, privind Cu mintea infinitul auriu şi de argint. <titlu> Mefistofel Hîrtia asta-n loc de aur şi mărgăritar, Cât de comodă e, îndată ştii ce ai, deplin. Nu trebuie s-o vinzi întîi, sau să te tîrguieşti, Şi după voie te îmbeţi cu dragoste şi vin. De vrei metal, zarafu-i la-ndemînă.

Cînd n-are, iacă sapi o săptămînă. Paharul, lanţul, schimbăcios se licitează. Hîrtia însă, se amortizează. Pe sceptic, cînd batjocoreşte, să mi-l ruşinaţi. Ce am rîvnit cu sete, am ajuns. În ţările împărăteşti se vor găsi De-acum hîrtie-n loc de aur, prea de-ajuns. <titlu> Împăratul Vouă vă datoreşte-mpărăţia Supremul bine; meritaţi răsplată. Vă-ncredinţez lăuntricul tărîm al ţării; Să fiţi custozii demni a toată Comoara subterană. Voi le ştiţi. Nici una nu vă scapă. Fie, după cuvîntul vostru, cînd se sapă. Uniţi-vă, maeştri-ai abundenţei minunate, Ca slujba să v-o-ndepliniţi cu demnitate, Acolo unde-n fericire şi-n lumină Lumea de jos cu cea de sus se-mbină. <titlu> Vistiernicul Nicicînd nu s-a ivi-ntre noi o vrajbă. Coleg doresc să-mi fie vrăjitorul. (Pleacă cu Faust.) Pagina 297 <titlu> Împăratul Aş vrea să-mpart niscaiva daruri. Să-mi spuneţi doar, pe rînd, cu toţii, La ce vă foloseşte ajutorul? <titlu> Pajul (primind) Vreau să trăiesc senin şi vesel. <titlu> Altul (primind) Inel pentru iubită vreau să fie, <titlu> Cămăraşul (primind) Mai bună băutură beau de-acum. <titlu> Altul (primind) Norocul mi-l încerc la zaruri. <titlu> Stegarul (primind)

Castel şi cîmp, le scap de datorie. <titlu> Altul (cumpănind) Comoară e, lîngă comori o pun. <titlu> Împăratul Plăcere aşteptam de faptă nouă! Dar în zadar. Vă ştiu aproape pe de rost. Oricît belşugul vostru ar spori, Voi rămîneţi, precum aţi fost. Pagina 298 <titlu> Măscăriciul (apropiindu-se) Să-mi faceţi, rogu-vă, şi mie dar. <titlu> Împăratul Cînd te trezeşti, îl bei. Şi zici că-i har. <titlu> Măscăriciul Vrăjite foi! Nu mă pricep: sunt bune, rele? <titlu> Împăratul Favoare ceri, şi clămpăneşti din gură. <titlu> Măscăriciul Mai cad şi altele. Ce fac cu ele? <titlu> Împăratul Adună-le, că-n partea ta căzură. (Pleacă.) <titlu> Măscăriciul La îndemînă am mii de coroane. <titlu> Mefistofel Ai prins viaţă iar, maţ cu picioare? <titlu> Măscăriciul Înviu din moarte uneori, ca din beţie. <titlu> Mefistofel Văd că asuzi de bucurie. <titlu> Măscăriciul Priviţi! E ban foiţa de hîrtie? Pagina 299 <titlu> Mefistofel Cumperi cu ea, ce burta, gura jinduieşte. <titlu> Măscăriciul Pot cumpăra moşie, sau un heleşteu cu peşte?

<titlu> Mefistofel Neîndoios, îmbie numai şi-i vedea. <titlu> Măscăriciul Castel, păduri, ogor, pot cumpăra? <titlu> Mefistofel Te-ar prinde bine rolul de stăpîn sever. <titlu> Măscăriciul Mă lăfăi astă-seară pe moşie. Sunt boier! (Pleacă.) <titlu> Mefistofel (singur) Să se mai spună, că bufonul n-are spirit! <titlu> Galerie întunecată Faust, Mefistofel <titlu> Mefistofel De ce mă tragi în gangurile sumbre? Nu-i bucurie îndeajuns de-aleasă În vălrnăşeala curţii, pestriţă şi deasă, Şi nu-i prilej acolo de-amăgiri şi glume?

<titlu> Faust Asemeni vorbe să nu-mi spui, Nici altele, tot răsuflate. Vorbe-n vînt. Tu pleci şi vii, şi iarăşi ieşi, Ferindu-te a te mai ţine de cuvînt. Eu însă sunt silit să dreg, să fac, Mă mină mareşalul, cămăraşu], după plac. Iar împăratul, nici mai mult, nici mai puţin, Vrea pe Elena şi pe Parisl în deplin Trupeşte-n faţa lui să-i vadă. întruchiparea ideală a bărbatului şi a femeii Din alt tărîm aici să cadă. La faptă! Sau cuvîntul vrei să mi-l dezminţi? <titlu> Mefistofel A fost neghiob şi uşuratic să promiţi. <titlu> Faust Vezi tu, cu arta ta unde-am ajuns! Nedumeriţi în fundătură stăm. Întîi noi l-am făcut bogat, Acum ne cere să-l şi desfătăm.

<titlu> Mefistofel Tu crezi că toate de la sine vin. Aici ajunserăm la trepte mai înalte. Te-ntinzi spre un ţinut foarte străin. Şi păcătos te-avînţi în altă datorie. Tu crezi că pe Elena o întruchipezi Uşor, cum ai făcut stafia de hîrtie <Note> l. Paris, în legendele greceşti fiul Iui Priam. EI a fost ales să-şi" dea părerea asupra frumuseţii celor trei zeiţe: Hera, Athena şi Aphrodita. Aphrodita îi făgăduieşte că-i va dărui cea mai frumoasă femeie, pe Elena. Paris o răpeşte pe Elena, dezlănţuind astfel războiul troian. </Note> Pagina 30l În loc de galbeni. Cu strigoaice şi stafii, Cu crasnicil eu te pot servi. Drăcoaicele iubite însă, deşi nu-s de aruncat, Cu eroinele divine nu-s de-asemănat. <titlu> Faust Îmi cînţi acuma tot în vechea strună. Cu tine sunt mereu nesigur. Eşti tatăl piedicilor, ce s-adună, Pentr-un mijloc, răsplată nouă vrei desigur. C-un murmur doar, c-o vorbă rară, într-o clipită tu o faci s-apară. <titlu> Mefistofel Păgînătatea nu m-atrage chiar de loc, Căci locuieşte-n propriul său iad Acest norod; dar este-o cale, un mijloc. <titlu> Faust Vorbeşte, rogu-te, degrabă. <titlu> Mefistofel Fără de voie numai dau pe faţă O taină mai înaltă, în singurătate peste fne Sălăşluiesc sublime, undeva, zeiţe. În preajma lor — nici timp, nici loc. De ele să vorbim, de-am vrea, Ne-ar încerca nedumerire — Sunt mumele2! <Note>

l. Crasnici, în folclor, corcituri de drac şi femeie. 2. Mitul mumelor este una din cele mai minunate plăsmuiri ale lui Goethe. Goethe a găsit sugestii pentru crearea acestui roit în Plutarh, care vorbeşte despre o populaţie siciliana ce crede în zeiţe-mume. Filozofia lui Platon l-a ajutat să adîn-cească aceste sugestii. „Mumele" sunt la Goethe o expresie plastică, circumscriind prototipurile fiinţelor şi lucrurilor, „fenomenele originare". </Note> Pagina 302 <titlu> Faust (tresare înspăimîntat) Mume le zici tu? Aşa? <titlu> Mefistofel Te înfioară? <titlu> Faust Cât de ciudat s-aude-aceasta. Mume! Mumele! <titlu> Mefistofel Zeiţe, vouă muritorilor necunoscute, De noi nu bucuros numite, dar ştiute. Lăcaşul lor îl dibuieşti în adîncime. C-avem nevoie-acum de ele — e o vină, Dar vina cade doar pe tine. <titlu> Faust Şi drumul către ele? <titlu> Mefistofel Drumul? Nu-i nici unul! Sau dacă vrei, un drum pe unde nu-i cutreier, Nici praguri nu-s. Un drum în nedorinţă, Spre ceea ce nu este de rîvnit. Eşti gata să porneşti, încă-n fiinţă? Zăvoare nu-s de tras, nici de deschis lacăte. Singurătăţi vuind te bîntuie prin creier. Ştii tu ce-nseamnă—pustiu — singurătate? <titlu> Faust Să mă scuteşti de-asemenea rostiri, Ce-mi amintesc bucătăria vrăjitoarei Şi vremi de mult trecute, veştede simţiri. Pagina 303 N-am fost eu nevoit cu lumea să comunic? Să-nvăţ eu însumi golul şi să-nvăţ

Acelaşi gol pe alţii, pe cutare şi cutare? Şi de rosteam cu judecată înţelesul, Nepotrivirea răsuna de două ori mai tare. Şi n-am fost nevoit eu oare de netrebnicii Să caut fuga în singurătate, ca-n pustii, Ca-n urmă, spre a nu trăi de-o parte, Diavolului să mă dau pe viaţă şi pe moarte? <titlu> Mefistofel Şi dacă înotînd, chiar oceanul de l-ai trece Şi ai vedea acolo nesfîrşitul rece, Tu ai zări încaltea undă după undă, Şi dacă-nfricoşarea-ar fi să te pătrundă, Tu totuşi ai vedea ceva. Prin adîncimea verde Tu ai zări delfinul cum se pierde În ogoiata mare, soarele şi luna, Nimic însă nu vezi în golul gol de totdeauna, N-ai auzi nici pasul, unde-alergi, Şi n-ai găsi nici un temei, să stai, să mergi. <titlu> Faust Te-ntinzi la vorbă ca un mistagogl, Ce-i hotărît discipolii să şi-i înşele. Numai de-a-ndoaselea. Spre gol mă îndrumezi. Să cresc acolo-n artă şi-n putere; Mă pui ca pe maimuţa din poveste Din jar să-ţi scot castane, fără cleşte. Dar înainte! Ducă-ne în adîncime mersul. În Golul tău sper să descopăr Universul. <titlu> Mefistofel Eu laudă îţi aduc la despărţire. Şi văd că ai pătruns şi-a diavolului fire. Ia cheia-aceasta. <Note> l. Mistagog, în limba greacă un om care îşi iniţiază novicii în „mistere", în cultele religioase, secrete. </Note> Pagina 304 <titlu> Faust Lucru de nimic. <titlu> Mefistofel S-o iei şi ţine-o! Şi să n-o dispreţuieşti!

departe să le ţii de tine! <titlu> Faust (entuziasmat) Strîngînd-o. nici aduce mîntuire. sau dacă vrei: te-nalţă. în cerc profund: . simt putere ce mă-ndreaptă Cu piept lărgit spre mare faptă. Acolo mumele le vei vedea Şezînd. şi luminează fulgerînd. Desprinde-te din ceea ce devine Şi intră-n altă mare-mpărăţie! Te bucură de ceea ce a încetat să fie! Se împletesc ca norii formele-n cutreier.' Oricît de rar ar fi. cutremurat El simte-adînc cele măreţ-înfricoşate! <titlu> Mefistofel Cufundă-te. suprema trăire la care poate ajunge omul.<titlu> Faust Ea creşte-n mîna mea. Înfiorarea. în adînc. </Note> Pagina 305 Totuna e. <titlu> Faust Înţepenirea nu-i o cale. <titlu> Mefistofel Înflăcărat triped ţi-a da-n adînc de veste Că ai ajuns la cel din urmă prund. Ea te duce către mume! <titlu> Faust (cutremurîndu-se) Spre mume! Mă cutremură de fiecare dat'. după ce Cu-atîtea lucruri minunate te-ai obişnuit. Ce e acest cuvînt înfricoşat? <titlu> Mefistofel Eşti mărginit? Te stinghereşte-uri nou cuvînt? Vrei să auzi doar ce-ai mai auzit? Nimic să nu te stînjenească. Înfiorareal e a omului supremă calitate. după Goethe. uimirea în faţa tainelor lumii şi a tiparelor ei. era. Urmeaz-o. umblînd. <titlu> Mefistofel Iei seam-acum. ce ai în ea? Iei seama? Spune! Adulmecă această cheie locul. Cheia mişcînd. <Note> l.

curte în mişcare. Pagina 306 <titlu> Faust Şi-acum? <titlu> Mefistofel Fiinţa ta coboare! Cufundă-te. În zei se schimbă fumul de tămîie. servitor supus. Primejdia e mare. Şi înainte de-a băga de seamă ele.) <titlu> Mefistofel (privindu-l) E bine-aşa. Icoaiie-n jur a toată creatura. în lumina Aceasta. Începeţi! împăratul e nerăbdător. şi mergi. Apoi oricînd. căci ele văd doar umbre. Va reveni oare de jos? <titlu> Săli puternic luminate. norocul te înalţă. Nepăsător să urci. cheia de i-ar fi de vreun folos! Sunt. ce îndrăzneşte fapta. <titlu> Mareşalul . curios. mergi înainte De-a dreptul spre triped.) <titlu> Mefistofel Ah. Tripedul te urmează. cu cheia să-l atingi! (Faust face un gest hotărît şi poruncitor cu cheia. tu din noapte chemi eroul.întruchipări şi faceri din adînc. Şi fapta împlinit-o să rămîie. după o magică reţetă. Teama să ţi-o stingi În inimă. Nu te-or vedea. vagi şi sumbre. bătînd pămîntul din picioare! La fel urca-vei. Împăratul şi principii. Întîiul tu ai fi. <titlu> Cămaraşul (către Mefistofel) Cu scena spiritelor ne-aţi rămas dator. eroina. Şi-odat-aici cu tine-avîndu-l. spre ţinutul slavei! (Faust bate din picior şi se cufundă. l-ai adus. Desfăşurare veşnică a veşnicului tîlc.

Cu mixtura În plină lună. Pagina 308 . domnul meu! Vedeţi-mi faţa! E clară-acum. Căci ştie el de unde s-o apuce. Acoperind obrajii. <titlu> O brunetă Se-nghesuie mulţimea să vă linguşească.A întrebat măria sa a doua oară. îngăduiţi? <titlu> Bruneta Asta se-ntîmplă doar între îndrăgostiţi. Chiar salutînd. şi-aşa să fie! <titlu> O blondină (către Mefistofel) O vorbă. Nu mi-aţi spune Un leac? <titlu> Mefistofel Păcat. aşa frumseţe. cît de stîngace m-am mişcat. Un leac vă cer şi eu. Închis în sine. <titlu> Mefistofel Cînd cu piciorul calc pe cineva Cu totu-i altu-i tîlcul. Se vindec-un picior prin alt picior. cînd aceeaşi lună dă să scadă. Pagina 307 <titlu> Mareşalul Totuna e ce meşteşuguri vă ajută. la danţ. Piciorul degerat Mă-mpiedecă la mers. Gata să staţi. la lumină strecurată. de magie. pătată. <titlu> Mefistofel Să vă dau leacul? Să vă calc. să apară În luna mai. Răsar atunci sute de pete roşii-brune. Are nevoie de înaltă artă. ostenindu-se. <titlu> Mefistofel De-aceea tocmai s-a retras amicul. Ouă luaţi şi limbi de broaşte. prepară Cu zel deosebit isprava de răscruce. Nu şovăiţi. dintr-o dată. Să nu vă faceţi de ocară. ca unele pisici. Pistruile pieri-vor. dar nu-i aşa şi-n vară. Vă ungeţi. Cel ce frurnseţea din nimic ridică.

Cărbunele numaidecît pe urmă să-l înghiţi. vai! A fost o călcătură De cal. şi pe furiş Cu-acest cărbune ai să-i faci o dungă Pe mînecă. Grijile te lasă. Ce altădată s-aprindea mai des. În noaptea asta La uşa ta va suspina ca scos din minţi. Atenţie! Şi nu-mi răspundeţi pe măsură! <titlu> Bruneta (ţipând) Cum arde. <titlu> Mefistofel (la o parte) Nu ştiu în care parte să ascult. ca o copită cu potcoavă. Pînă mai ieri. <titlu> Mefisfofel Dar nu mai eşti bolnavă.Şi toate mădularele la fel. cum se potriveşte. el îşi cată în ochii mei salvarea. mult şi bine. Cu alta flecăreşte-acum. Dar vin sau apă să nu bei. <titlu> O duduie (făcîndu-şi loc) Lăsaţi-mă să trec. cînd dor. Şi cu iubitul cum pofteşti. Atunci căinţa-n inimă i se iveşte. . <titlu> Mefistofel Dă-mi ascultare. <titlu> Duduia Dar nu-i otravă? <titlu> Mefistofel (indignat) Alt respect mi se cuvine! Departe-ar trebui să umbli. <titlu> Un paj De-ndrăgostit ce sunt. pe umăr. şi nu e drept. Poţi exersa de-acuma danţul după voie. Cu grijă-i de pe-un rug cules. Prea mare mi-i durerea. Pagina 309 Să mai găseşti asemenea cărbune. Va trebui s-ajungi la el. netot ei mă socot. poţi să te calci sub masă. Ce arde clocotind adînc în piept. fără vorbă lungă.

măreţe bătălii. Prin lungi şi tot mai depărtate coridoare. Căci spiritele vin aicea de la sine.) <titlu> Astrologul Înceapă drama fără-ntîrziere! . Rînduri de bănci sunt colo mai în fund. Jilţuri sunt la îndemînă. Înfiorat de straniul ceas. rînd pe rînd. Stă împăratul chiar în faţa marelui perete. Noi suntem gata. Stăpînul domn şi toţi ai curţii sunt aci. <titlu> Sala Cavalerilor.) Şi altele mai vin. buchet s-adună. În vechea sală-a cavalerilor acum s-adună. <titlu> Crainicul Vechea mea slujbă de-a vesti ce se petrece Pagina 3l0 Mi-e stînjenită de prezenta tainica A unor duhuri. La urma urmelor m-ajut cu adevărul. Întreagă curtea forfoteşte în mişcare. (Trîmbiţe. el. De-abia-i cuprinde sala împreună. Ce mare-i neajunsul! Ajutor ca fumul! O. cînd toţi se aşezară. Lucesc armuri prin colţuri şi-n firide. Şi-acum.) Luminile se văd mai şterse-n sală. Lumină adumbrită.(Către paj. De vrăji nu e nevoie-n săli bătrîne. cel iubit. Un dulce loc lingă iubită şi-a găsit. Atîrnă pe pereţi bogatele covoare.mume! Faust să vie! Daţi-i drumul! (Privind împrejur. Cele mai vîrstnice te preţuiesc mai mult. În zadar încerci a lămuri Înlănţuirea încurcată printr-o trainică Şi de-nţeles întemeiere. De unde după plac poate privi Desfăşurîndu-se prin vremi. împăratul şi curtea au intrat. Spiritele pot veni. mume. Purcede-n şiruri. (Altele se înghesuie venind.) Nu-ţi încerca norocul chiar c-o jună.

Mi-s dragi. Se-nalţă un triped. că-nalţă duhul. Suflarea este arta diavolului-orator. <titlu> Arhitectul Antic.) Tu zodier. <titlu> Mefistofel (ivindu-se din cutia suflerului) De-aci apar ca să obţin favoarea tuturor. oprind. care pe umeri Purta odată cerul cu văzduhul. . Răsfrîngeri luminează din firide. în lături! Loc! Să nu ne-mpiedice nimic. Voi. şi se-ntoarce-apoi. Magia ne ajută.) <titlu> Astrologul Un minunat bărbat. pereţi. Pilaştri zvelţi. din tainic loc. N-aş şti să-l preaslăvesc anume. cu el. desigur. de cealaltă parte. în trupînd severitatea. Pagina 3ll Asemeni lui Atlas. Va-ndeplini. <titlu> Astrologul Miraculos apare-aci vederii Un templu. ce năzuie spre infinit. Cu neputinţă e. E mai curînd greoi. în preoţesc veşmînt. să poarte greutatea.Aşa-i porunca. Columne se îrişiruie ca să le numeri. Sunt îndestul de vajnice. ce doreaţi aşa de mult. şi totuşi de crezut. (Către Astrolog. pe scenă. <titlu> Astrologul Ăst ceas încuviinţat de stele Evlavioşi luaţi-l în primire. ce tactul îl cunoşti. ce cu încredere a început. Săgetător spre ogival zenit. Îmi vei pricepe şoapta prea uşor. Cuvîntul magic lege raţiunea ! Dar liberă să fie-a voastră-nchipuire. Covoarele dispar. al stelelor. Sunt mistuite ca de foc. este templul. aş spune. Pe scenă iată-mă urcînd. (Faust urcă. Un vast teatru pare-a se deschide. Înalt perete se despică. Vedeţi de-ndată.

se încheagă. dalb. dar lipsite de viaţă. se resfiră. Cum trec pe-aci. Nu-l mai numesc. nesecat. Acolo mişcă. Şi spirite vedeţi la lucru de mirat. <titlu> Astrologul Arzînda cheie de abia atinge cupa. în al vostru nume! Icoane-ale vieţii. se adună. Un june-n mîndru tact. Pe Paris cine nu-l cunoaşte. Şi-o ceaţă umple spaţiul de-ndat'. Cu-ncredere şi-mbelşugată dărnicie Vădindu-vă ce-i demn şi minunat. mai rare. Iar din beteli de negură. E gat-acum să binecuvînteze Lucrarea mare însoţită de noroc. dulce împlinite! .Fum de tămîie. presimt. apare.) <titlu> O doamnă Ce strălucire! înflorită tinereţe! <titlu> A doua Ce prospeţime! Ca de piersică. Pe unele le prinde fluviul vieţii. mume. <titlu> Faust (măreţ) O. le-orînduiţi să vie Sub cortul zilei sau sub bolta nopţii. ridicîndu-se. Ce har! <titlu> A treia Ce buze fine. frumos. E dat în preajma voastră să se-adune. Columnele şi chiar triglifal sună. mişcătoare. zeiesc? (Paris vine mai în faţă. şi-un nu ştiu ce Vibrează-n aer ca o strună. Şi voi. Pe altele magicianul îndrăzneţ le ispiteşte. S-ar crede că întregul templu cîntă. Umblînd fac muzică. cari tronaţi întru nemărginire Şi-n veci acolo locuiţi stinghere Şi totuşi laolaltă. puteri. Pagina 3l2 Ce-a fost cîndva şi-avu o strălucire vie. devine totul melodie. năzuind să ţin-o veşnicie. Aici se curmă slujba mea. Se-ntinde. Ea intră ca un nor în sala largă.

<titlu> Doamna Dar el se crede singur. <titlu> Altul Ei. molatic şi plăcut. desigur că-i frumos. <titlu> O tînără doamnă . cu toate că nu-i tocmai fin. <titlu> Doamna Oricum ar fi. N-are Nimic de prinţ în necurteana sa purtare. <titlu> Cavalerul Ce bine v-aţi simţi. <titlu> Cămăraşul Va sforăi numaidecît. acolo. pe arhitravă. deasupra coloanelor şi a spaţiilor intermediare. Triglifa. îndemînatic mai puţin. Fireşte. pe genunchii dumisale! <titlu> Altă doamnă Ce graţios îşi duce braţul peste cap! <titlu> Cămăraşul Necuviinţa lui mă-mbolnăveşte. <titlu> A şasea E frumuşel. el va fi Unic şi-n asta şi desăvîrşit. </Note> <titlu> A patra Cum ai gusta dintr-un asemenea pahar! <titlu> A cincea E frumuşel. mereu aţi cîrcoti. <titlu> Cămăraşul Altfel de joc la curte-ar trebui. <titlu> Un cavaler Ca un păstor de oi se-nfăţişează. o parte arhitectonică a templului doric.<Note> l. da. Pagina 3l4 <titlu> Cămăraşul În faţa împăratului se tolăneşte. Nu se vede. <titlu> Doamna Ce lin îl prinde-acuma somnul. Ar trebui să ni-l vedem odată-n zale! <titlu> O doamnă S-aşază-acum. pe jumătate gol.

Adînc în suflet. . <titlu> Astrologul Eu nu mai am de-acum nimic de zis. nebunie. Izvorul frumuseţii revărsat din plin? Un drum de groaz-a fost. <titlu> O doamnă tînără Piciorul ei — ce gros e pe la glezne. Dacă vreodat' de tine m-aş desprinde.Într-adevăr. ce-n oglinda vrăjii. nu-mi ieşi din rol! O doamnă mai în vîrstă Bine făcută. Cel ce o vede-şi iese din făgaş din rost. cît simţirile mă ţin. Simt că e vrednică de-a fi dorită. <titlu> Cea mai în vîrstă E-a creşterii-nflorită lamură. ce-i drept. şi simt că va dura. Cinstit rnă-nclin ca-n faţa unui vis. şi adorare. Tu eşti aceea căreia-i închin Iubire. Si-acum de-abia. chip divin. de cînd cu preoţia mea. numai capul e cam mic. dar nu m-atrage. Să mi se taie sufletul în cale. m-a-ncîntat cîndva. <titlu> Faust Mi se arată. Tu eşti aceea căreia-i închin puterea mea. de la el venind. Frumoasă e. Limbi de foc dac-aş avea Şi tot mi-ar fi cu neputinţ-a lauda. (Elena apare) <titlu> Mefistofel Ea e. Ambrozie în tînăr pregătită. Făptura. <titlu> Mefistofel (din cutia suflerului) Vino-ţi în fire. Pagina 3l5 Frumoasa vine. Dacă vreoda-tă. Pătrunde o mireasmă. Şi atmosferic lin în preajmă răspîndită. Nepăsător mă las-această vraje. Prea fericit acel a cui a fost. întemeiat o simt. dar ce dobîndă ! Mi se păruse lumea fără noimă în osîndă. patimă. A fost doar o-ngînare a frumseţii tale.

<Note> l. <titlu> O doamnă Urîtă e alăturea de dalba lui juneţe. O sărutare. <titlu> Curteanul Iar el se miră de minunea ce zăreşte. S-ar zice că-i pictură. <titlu> Faust Pentru băiat ce rar noroc ! <titlu> Mefistofel Dă-le pace. Frumoasă e din cap pînă-n picioare. Se povesteşte că Selene (Luna). El se trezeşte. Lasă fantoma. las' să facă tot ce-i place. l-a adormit. dorind să-l sărute. De necrezut. <titlu> Curteanul Ea pleacă. <titlu> Doamna Minune nu-i ce vede ea. <titlu> Duenna În faţa tuturor. Endymion.l Ah. </Note> Pagina 3l7 <titlu> Doamna Mă prind că ea-napoi priveşte. <titlu> Poetul Zeiţa-ar coborî. S-apleacă. <titlu> Curteanul Cu cită cuviinţă ea se-ntoarce.<titlu> Un diplomat Prinţese am văzut de-acelaşi fel şi chip. perechea-i gata. Au trecut orice măsură. personaj din mitologia greacă de care se leagă legenda somnului veşnic. <titlu> O doamnă Endymion şi Luna. furişîndu-se. . şireată. răsuflarea să i-o bea. <titlu> Poetul O rază cade şi pe el din dalba-i frumuseţe. Pagina 3l6 <titlu> Un curtean S-apropie de cel ce-a adormit.

cum poate. proşti sunt toţi bărbaţii În situaţii ca acestea. Cu braţe tari el o ridică. fină. <titlu> Pajul Dar ce n-aş da să fiu în locul lui! <titlu> Curteanul Ce bucuros s-ar prinde-n plasa ei oricine! <titlu> Doamna Trecut-a fost prin multe mîni astă comoară. ea de-abia se apără. e mai bun. se potriveşte şi aci: Eu tînăr nu mai sunt. Să mă-ndoiesc că-i cea adevărată? Impresia de-acum e poate cam exagerată. Şi-aceasta. <titlu> Doamna După părerea mea e cam vulgară. ca-n ceas de zi. <titlu> Învăţatul O văd destul de clar. Ci un viteaz erou.<titlu> Doamna Ştiu eu ce-nvăţătură vrea să-i dea. dacă nu mă-nşel. Şi-i cam uzată nestemata prinsă-n aur. Pagina 3l8 <titlu> Altă doamnă La zece ani — O bună poamă ! <titlu> Cavalerul Îşi ia ce. Cu-asemeni mîndre resturi eu m-aş mulţumi. Unul ca altul. <titlu> Cavalerul Încuviinţaţi! E maiestuoasă. cutezi ? — N-auzi? Opreşte! Stai! <titlu> Mefistofel Faci însuţi cele ce ţi se năzar! <titlu> Astrologul . Crede că-i întîiul. O răpeşte? Şi-o duce — încotro? <titlu> Faust Prea — îndrăzneţ ! Nebunule. Şi-n text citesc că ea din cale-afară Plăcu bătrînilor din Troia. fiecine. Mă ţin însă de cele scrise. Cât o cuprinde. dar tot îmi place. cum se face. <titlu> Astrologul El nu mai este un băiat.

vai! Vai nouă. Nici o răpire nu va fi. Nu-i oare cheia-aceasta-n mîna mea? Prin groaznice singurătăţi ea m-a purtat. ce-l dai. o ridică şi priveşte în urma sa. Scoţîndu-mă din neguri la liman. Şi atingîndu-l. De-aci un duh se poate încerca Cu alte duhuri. umbra Se tulbură. . <titlu> Astrologul Ce faci tu. totul se destramă în nimic! (Explozie. Neschimbată. nu.) Pagina 320 <titlu> ACTUL II Odaia îngustă. de odinioară. (întuneric. Răpirea prea frumoasei l-aş numi. <titlu> Mefistofel (iese de după o perdea. De-un simţămînt de dragoste surprins. Faust! Cu străşnicie El o cuprinde. Dubla-mpărăţie De-aici o pregătesc.:dap cît de-aproape Fiinţa-aceasta poate-acum sa-mi fie. întins. magnifică să vie. Departe-a fost. Faust cade. De unde s-o mai iai? Şi cheia el o-ntoarce către june. O voi salva! Voi. Pagina 3l9 <titlu> Faust Nici o răpire. înalt boltită. Faust? O. unde a stat Şi stă temeiul meu din totdeauna. Tumult. nefericitule. Piciorul mi l-am pus aci. iar spectacolul. a lui Faust.Elena este. Faust întins pe un pat bătrînesc) Aici să-mi stai. Spiritele se destramă în aburi.) <titlu> Mefistofel (ridicîndu-l pe Faust pe umăr) Isprăvile unui nebun fac rană Şi pagubă chiar diavolului în persoană. mume! Mume! Să mi-o daţi! Cel ce o dat-o vede e pierdut de-o pierde. vai! Se-ntoarce totul.

) <titlu> Corul insectelor Bine-ai venit! Bine-ai venit! Bătrîn stăpîn! Plutim. S-ascunde nebunul În sine deplin. Şi te cunoaştem şi zumzăim. Acestei pofte învăţaţii se mai dau. Pagina 32l Cu care poate că şi azi se mai hrăneşte. Mă prinde parcă iar o poftă vie Să mă-nvelesc în blana caldă.cad din ea. Cerneala s-a-nchegat. <titlu> Mefistofel Mă bucură aceste creaturi ce ies! . molii şi alte insecte. Un strop din sîngele cu care-a iscălit. De-nvăţătura ce băiatului dădui. Stăpîne. Îmi pare totul neschimbat şi neatins.. bătrîne. Păianjenii ţesut-au fire de prisos. Ce chilipir ar fi şi cît de rar Pentr-un ciudat colecţionar. semeţ.) Privind în preajmă-n sus şi-n jos. Mai stăruie în ţeava-ngustă. închegat. Mai stă aci chiar pana cu cotor Cu care diavolului — Faust s-a dat. În preajmă-ţi venim. Iar bunda veche care atîrnă încă-n cui îmi aminteşte de acele giumbuşlucuri. plutim. Cu miile astăzij jucînd. fumurie. Desfăşurînd opinii mai presus de orice preţ. Dar draci ca mine n-o mai au. Dar altfel toate au rămas la locul lor. (Scutură blana luată din cui. Din blană gîngănii S-arată din plin. Ne-ai semănat cîte unul. hîrtia s-a îngălbenit. Greieri.Cînd de Elena eşti paralizat Nu-ţi vii în minţi prea lesne dintr-o dat'. Ca un magistru să m-arat. (Priveşte împrejur. Doar coloratele ferestre sunt mai tulburi.

Crapă podul. Cum îmi tremură genunchii! Să mă-nchin? Să fac o rugă? Să rămîn? S-o iau la fugă? <titlu> Mefistofel (îl cheamă. Face semne ca în taină. Si cîte-o molie mai zboară. în putregai ş i-n scîrnăvie Găseşti în veci prăsilă vie De gîngănii. Colo cineva se-ncinse În a meşterului haină. căci prilejul vine rar. Să mă numesc aşa. sunt acuma iar. de care se cutremură sălile şi se deschid uşile. Uşa zăvorită bine Printr-o vrajă se deschide. Patron. Să vie cei ce astă calitate-mi recunosc ! (Trage de un clopot ce dă un sunet ţipător şi pătrunzător.şi tencuială. făcîndu-i semn cu mîna) Vino. în mii unghere să pătrundeţi. amice! Numele ţi-e Nicodim. Unde străvechi cutii v-aşteaptă. Teamă. să vă ascundeţi.) <titlu> Famulus (vine de-a lungul unui coridor întunecat) Ce mai sună ! Ce fioruri! Zidul parcă vrea să sară ! Prin cutremurul ferestrei Văd cum vremuieşte-afară. Pagina 322 (îşi pune bunda. Grăbiţi-vă. groază mă cuprinde. Prin pergamente sau vreo hartă. drăguţelor.Întîi ai semănat. . oale sparte. maestru. Încă o dat' mai scutur tare lîna. nu are nici un rost. Prin ochii-acelor scăfîrlii deşarte.) Dar să m-acopăr. Apoi cu vremea ai cules. Prin cioburi prăfuite. bat-o vina. şi prin boltă Cad moloz.

S-adună gloată-n preajma sa. <titlu> Famulus Să mă iertaţi dacă-ndrăznesc un pic În unele.l Din psaltire să citim! <titlu> Mefistofel Chiar asta-acum? <Note> l. cele de jos. să contrazic: Nu-i vorba. El singur. preasfinţite. Famulus yede în Mefistofel un mare prelat. Şi mînuieşte cheile ca sfîntul Petre.<titlu> Famulus Da. Şi mai vîrtos cu dispariţia neaşteptată A marelui bărbat el nu se-mpacă. De la catedră luminînd. că n-are-asemănare. n-are pereche. înalte domn. Cine însă va s-o isprăvească? De'sigur maistrul vostru-i mare iscusit: De doctor Wagncr cin' să nu fi auzit? E-ntîiul azi în lumea învăţată. cum a fost în zilele lui Faust. În toată neatinsă şi-n nimic schimbată . zilnic. Născocitor. <titlu> Mefistofel Eşti vîrstnic şi-încă tot student Cărunte domn! Dar şi un mare învăţat Continuă să-nveţe. cred. ce tot ar învăţa. modestia-i pentru el Singurul rost. Mai ţine laolaltă-nţelepciunea toată. învăţăcei zeloşi. în nici un fel De toate-acestea. Cele de sus. A-ntunecat chiar al lui Faustus nume. Pe cît se poate. Aşa-ţi clădeşti din cărţi de joc o casă. singurul ţel. să le deschidă Ca nimeni altul se pricepe. căci aşa îi este dat. Sunt bucuros îndeosebi că mă cunoaşteţi. Odaia. Nu-i ţine piept nici un renume. </Note> <titlu> Famulus Am alergat să fiu prezent. o sporeşte. Întoarcerea aceluia el o mai speră cu tărie.

Ce scurnpă-i este orice clipă. Un cunoscut. de privesc atent. Pagina 323 De-abia-ndrăznesc să intru cîteodată. <titlu> Mefistofel În ce bîrlog s-ascunse omul? Du-mă la el. <titlu> Famulus Oprelişte cumplit-a dat. să-i grăbesc norocul. Uşciorii tremură şi au sărit lacăte. Şi ochii i s-au înroşit în foc suflînd. Aluzie la crearea lui Homunculus.l (Famulus pleacă. Altfel nici dumneavoastră nu aţi fi intrat. Mefistofel se aşază cu gravitate.Aşteaptă-aici ca vechiul ei stăpîn să vie. Şi iată că apare. </Note> Pagina 325 Mai hrănesc acum speranţă. pe cale magică. la care va contribui Mefistofel în scena următoare. .perei măreţe.) De-abia-mi luai în scaun locul. <titlu> Baccalaureus (venind în goană pe coridor) Poarta o găsii deschisă ! <Note> l. Că zidul s-a cutremurat. Nu ştiu. netulburat. sau adu-mi-l de-ndat'. de cînd S-a înnegrit pe fată pînă-n ceafă. mă-ntreb. intrînd în laboratorul lui Wagner. Atît că de scîntei face risipă. Trăieşte-n linişte. Printre-nvăţaţi e cel rnai delicat. Ce-aduce zodia. Şi seamănă c-un cărbunar. să îndrăznesc s-o calc? De luni întregi. E generaţia mai nouă — Va fi nespus de insolent. <titlu> Mefistofel Doar nu-mi va refuza intrarea? Sunt omul. de dragul o.

Ca un mort să nu se strice Cel ce are-n el viaţă. Bărbi cum ne puneau sfătoşii! Dintre cărţi străvechi şi scoarţe Ne minţeau cu-a lor ştiinţă. Cât de-abil părea atuncea. Mucigai să nu-l cuprindă. Cum? Acolo în chilie # Mai rămase o chelie? Cînd m-apropii cu mirare Văd că sade încă-n blana. Ce-o purta şi-atunci pe umeri: Neclintit-aşteaptă stana. </Note> Pagina 326 . # Ce descopăr însă-acuma? Nu aici venii eu oare Cu atîţia ani în urmă. Cînd eu nu-l prea pricepeam. Dacă nu fugim de-aice. Vom pieri fără de vină. saltul. Un balicl cu groază mare. Căreia nici ei crezare Nu-i dădeau în vreo privinţă. Îndrăzneţ sunt. <Note> l. Să ascult pe toţi bărboşii. Cutezanţă nouă am. Dar mai bună-i fuga. # Aste ziduri şi pereţii Tremură şi se înclină. dacă n-aţi trecut A Lethei apă. curg nu-i altul. valul tulburat. Student — novice. Să nu moară viu sub grindă. # Bătrîne dascăl. Azi de nas nu mă mai poartă.

<titlu> Mefistofel Remarc că de abia scăpat din bancă Îmi sunteţi gata de-a-nvăţa pe cei ce-ascult. <titlu> Baccalaureus Sau un viclean! — căci ce maestru Ne spune adevărul drept în faţă? Pagina 327 Vorbind unor copii. Omida chiar sau crisalida prevesteşte Cât de smălţat un fluture va fi. scurt frizat. cînd surîzînd pe sub mustaţă. <titlu> Baccalaureus E drept că ne găsim în vechiul loc.Veţi recunoaşte-n mine-un fost discipol De silnicie academică scăpat. Şi-apoi aceiaşi băieţandri fac Pe propria lor piele-experienţa dintr-o dat' Ei îşi închipuie că adevărul e un rod Ieşit din chica lor. V-am preţuit şi-atunci cum nici nu ştiţi'. Cînd serios. Eu însă sunt aici schimbat de rost. V-a reuşit atuncea de minune. Dar azi cu noi cine se pune? <titlu> Mefistofel Cînd tineretului îi spui un adevăr curat. de-atîţia ani. precum aţi fost. iar profesorul un nerod. căci şi noi suntem mai atenţi. <titlu> Mefistofel Mă bucur c-am sunat ca să veniţi. uşor îl schimbă fiecare. Perucă n-aţi purtat vreodat'? Fără de chică sunteţi. Vioi şi hotărît îmi staţi în faţă. Sunteţi aici la fel. De-atîtea luni. Ce nici unui mucos nu-i e pe plac. Să mînuiţi cuvîntul echivoc Mai econom. desigur Aţi adunat experienţă multă. În rîs luarăţi pe cinstitul june. . Dar v-amintesc că altul este cursul vremii. În buclele ce-aveaţi şi într-un guler cu dantelă Găseaţi pe-atunci deosebite bucurii. Să nu vă credeţi însă infailibil în viaţă.

<titlu> Mefistofel Am căutat comori de aur sub pămînt. Voi cîntăriţi şi moţăiti. dar unde Se mişcă sîngele decît în tineri mai aprins? E-un sînge viu şi-o proaspătă putere De care vajnic viaţa se pătrunde. Întîiul moş întreg la minte. Ce-i slab se prăbuşeşte. dar spre slavă Păşeşte în arenă vrednicia. Şi am cules tăciuni în vînt. . Să dea-nainte din ispravă în ispravă. Ce nu se-aseamănă cu duhul nicidecum. <titlu> Mefistofel (care înaintează în jilţul său pe roţi spre planul din faţă al scenei. Viaţa omului în sînge e. aerul devine-apăsător. <titlu> Mefistofel Într-adevăr. Lumina mă sufocă. Găsi-voi poate printre dumneavoastră un locşor? <titlu> Baccalaureus Pretenţios îmi pare că voieşti aşa-ntr-adins Să fii ceva. <titlu> Baccalaureus Aflaţi că tigva dumneavoastră glorioasă Decît acele goale scăfîrlii Nu-i cu nimic mai preţioasă. din creştet la picioare <titlu> Baccalaurens Mă bucură s-aud asemenea cuvinte. în timp ce nu mai eşti nimic. ştii cît de mojic îmi eşti? Mă înfior! <titlu> Baccalaureus În graiul nostru minte cine e curtenitor. Desigur bătrîneţea e o febră rece. către' public). Veţi recunoaşte că ce-aducem din trecut Nici pe departe nu e vrednic de ştiut. Acum şi mie mi se pare Că un nerod am fost.<titlu> Baccalaureus Experienţă? Daţi-mi voie: spumă e şi fum. Pagina 328 <titlu> Mefistofel (bonom) Amice. an cu an. Astfel pînă cînd Noi lumea cucerim pe jumătate. visaţi mereu vreun plan.

întîmpinîndu-mă pe mine. drum bun cu toate ale tale! Cum te-ar jigni să afli într-o zi. <titlu> Baccalaureus Dacă eu n-aş voi. În calea mea s-a-mpodobit întregul univers. La semnul meu. Îmi răsăriră stelele la căpătîi. (Câtre tineretul de la parter care nu aplaudă. Vă este scris: buni de ucis. (Iese. luna e mereu în mers. Dac-ai trecut de arri treizeci Eşti ca şi mort. Mai înainte de-a o face eu. <titlu> Mefistofel De aplaudat. <titlu> Baccalaureus Acesta e al tinereţii nobil rost. Ce alţii ştiu: mai poate cineva gîndi Vreun lucru iscusit sau vreo prostie Pe care'naintaşi să nu le fi gîndit? Dar o primejdie nici ăsta n-o să fie. pierdut pe veci. . în noaptea cea dintîi. cum mi se arâtă-n cuget.) <titlu> Mefistofel Originalule. filistine? Eu liber. Şi datorită mie. această lume nu a fost. oricum începeţi. Cuvîntul meu vă lasă reci. cu bezna-n spate.Cu griji năstruşnice ea vremea şi-o petrece. Vă iert. Pagina 329 <titlu> Mefistofel (aparte) Şi totuşi dracul te va da de-a berbeleacul. Eu sunt cel ce din mare soarele l-am scos. Se va schimba puţin cîte puţin. băieţi. La urmă tot s-alege-un vin. nici draci n-ar fi. Cine v-a dezlegat de îngrădirile Atîtor gînduri strimte. Îmi urmăresc lăuntrica lumină. Oricît de-absurd dă-n clocot mustul. Şi pasul mi-l iuţesc răpit de extaze minunate. Pămîntul a-nverzit. Cu ziua-n faţa mea. Nimic în plus Nu are dracu-aici de spus.

<titlu> Wagner (la vatră) Îngrozitorul clopot sună Şi zidurile se-nfioară. De nu l-aş pierde în cenuşă! Ah. S-alege-acum un alb eteric. Pagina 330 <titlu> Un laborator medieval. larg desfăşurate. Nesiguranţa nu mai poate Să se întindă într-o doară. (încet. Aparate greoaie. Măreaţă operă îndată isprăvim. pentru scopuri fantastice. Şi fulgeră prin întuneric. <titlu> Mefistofel (mai încet) Dar ce se face-aici? <titlu> Wagner (şi mai încet) Facem un om! Pagina 33l <titlu> Mefistofel Un om? — Şi ce pereche-ndrăgostită Aţi încuiat să procreeze-n horn? . Doamne. Iar în lăuntrica fiolă O nestemată foarte trează S-aprinde ca un viu cărbune.) Dar să vă ţineţi răsuflarea-n gură.Gîndiţi-vă că dracul e bătrîn. cine e la uşă? <titlu> Mefistofel (intrînd) Salut! Cu gînduri bune vin! <titlu> Wagner (temător) Bine-aţi venit sub steaua orei. Tenebrele se luminează. Îmbătrîniţi şi voi ca să-l pricepeţi.

Cu iscusinţă dac-alcătuim Plămada omenească-amestecînd-o dintr-o mie De alte gingaşe substanţe mai labile.) Zăriţi lumini? Putem avea nădejde vie. (întors către vatră. noi le punem la-ncercare. oameni Am mai văzut. Puterea dulce. Cu darurile sale-alese. Destituite sunt acum din demnitate. . Nevoie nu-i de nopţi. fulgeră. Şi după cuviinţă să se lege. Şi ce natura face să se-organizeze. Un creier destinat a cugeta îndemînatic Va da în felul său şi-un gînditor.) Se face ! Mişcă-se stihiile mai clare Şi ne convingem tot mai tare: Secretele.<titlu> Wagner Ferească Dumnezeu ! O modă-a fost cîndva Să procreezi! Deşartă poznă a naturii! Gingaşul punct din care ca un rod viaţa da. de soi cristalizat. Şi-apoi o-nchidem în retortă să se-nchege. de zile. O clipă doar şi ce ispravă dragă! Un plan măreţ la început pare nebun. sortită oarecum pe ne-ncercate Să-şi însuşească ce-i pe-aproape. Doar anfmalele mai simt în asta voluptate. Noi facem să cristalizeze. să dea. Vom rîde însă de-ntîmplare-n viitor. ce-i străin. Lucrarea să ajungă pîn'la capăt. <titlu> Mefistofel Cel ce trăieşte mult experienţă lungă are. se-ncheagă. (întors spre vatră. Să ia. Şi pentru el nimic nu este nou vreodat'. omul însă Va trebui pe viitor să aibă mai înaltă obîrşie. Pagina 332 Prin anii mei de pribegie. ce din centru emana. pe cari sub lacăt Le ţine firea.l <titlu> Wagner (privind atent la fiolă) Se-nalţă.

deci se face.) Răsună sticla de-o putere fără pace. Întrezăresc în cheagul. De toţi sunt cu probleme asaltat. <titlu> Homunculus2 (din fiolă către Wagner) Acu e-acu. Tu te pricepi. care ştie tot ce s-a petrecut în trecutul omenirii şi care are şi alte însuşiri ale unei figuri de basm. să nu se spargă sticla. Şi dat fiind că sunt. cărările să le scurtezi. Sunt cam ruşinat. Ce-i artificial e mulţumit c-un loc închis.(Priveşte extaziat fiola. precum se ştie: Firescului de-abia-i ajunge-un univers deschis. </Note> Pagina 333 Îmi eşti şi tu aici. După concepţia lui Goethe. Dar nu prea strîns. Îţi mulţumesc Ursita bună te-a adus pe lîngă vetre. tătuţă! N-a fost glumă. Homunculus. 2. Îmbrăţişează-mă la piept cu gingăşie. Un omuleţ cum prjnde-nfăţişare. Se tulbură. Naturalistul şi medicul Paracelsus vorbea în lucrarea sa De natura rerum (Despre natura lucrurilor) de modul cum s-ar putea prepara un asemenea omuleţ. Cum sufletul şi trupul laolaltă Se potrivesc frumos. aş vrea să şi lucrez. Şi el devine grai şi noimă cu viaţă.. De pildă: încă nimenea n-a înţeles. să nu se mai despartă. Oameni de soi cristalizat — oameni artificiali sub toate aspectele. şăgalnice cumetre? Tocmai în clipa indicată. Şi totuşi traiul unul altuia şi-l amarase . Ce-am mai dori acum cu toţii. se lămureşte. om produs pe cale alchimică. (Către Mefistofel. ce apare. Aş vrea să mă găsesc degrabă-n treabă. Cînd taina ni s-a dat pe faţă? Daţi sunetului doar puţină ascultare.) </Note> l. Obştească însuşire e. Homunculus este un fel de demon. <titlu> Wagner O vorbă încă.

Picioru'ntinde pînă-n apa străvezie. mai bucuros aş întreba: De ce-bărbatul şi femeia sunt mereu în vrajbă? O lămurire. Şi cu plăcere mîndră. spre încăperea unde Faust stă culcat. <titlu> Mefistofel . <titlu> Wagner (uitîndu-se mereu în fiolă) Într-adevăr îmi eşti un scump băiat. feminină. A trupului văpaie nobilă şi vie Se răcoreşte în cristalul undei.) Pagina 334 <titlu> Homunculus (mirat) Ah. Ce minunate! Una însă mai suavă. una pare. prietene. (Uşa laterală se deschide. <titlu> Homunculus Ce-i de făcut? <titlu> Mefistofel (arătînd spre-o uşă laterală) Aici arată-i darul minunat.tînd oglinda? Şi fete fug. Pe craiul lebedelorl. strălucită. Ce freamăt de aripi bătînd s-aude? Ce zvon de pene frămîn. şi femei ce se dezbracă. scena dulce-a celor doi.Pe urmă — <titlu> Mefistofel Stai. Crăiasa. pluteşte deasupra lui Faust şi-l luminează. Stăruitor. nu vei avea.) Şi frumos împrejmuit! Dumbrăvi! Şi ape clare. Îl vede-nghesuindu-se pe la genunchii ei. să se-aleagă. parcă i-ar fi un obicei. însă. Micuţul ăsta vrea. straşnic ! (Fiola se desprinde din mînile lui Wagner. Dar de făcut sunt multe-aici. E din eroică sau chiar zeiască seminţie. pînă la coapse ude. Dar se ridic-un abur în văzduh Şi c-o beteală deas-acopere apoi Povestea. se priveşte liniştită. ca o undă lină. Da.

în încăperile acestea sumbre? Să-l ridicăm de-aci.Cîte nu ai a povesti! Pe cît de mic. Acasă doar prin sumbra ţară? (Privind împrejur. Fă-l să ajungă-n propria-i stihie ! <titlu> Mefistofel Despre asemeni lucruri încă n-auzii. izvoare. E binele suprem ce-l poate aştepta. Dumbrăvi. rece mucegai! Ogivele de-abia le mai îndur. tu cel din nord. Mai sunt însă şi cele clasice de cunoscut. De se trezeşte-acesta. Eu care rnă simt bine orişiunde. Nu văd nimic — <titlu> Homunculus Te cred. unire din care a fost zămislită Elena. Pe-atît de mare eşti fantast. Cum ţi-ar mai fi privirea clară. precum îmi amintesc E noaptea clasică de valpurgie. Privind. încunjurat de un norod <Note> l. </Note> De cavaleri şi de popească scîrnăvie. În vârsta negurii crescut. <titlu> Homunculus Dar la urechea voastră cum ar fi putut Să şi ajungă? Doar năluci romantice cunoaşteţi. <titlu> Homunculus Trimite pe războinic unde-i bătălie. <titlu> Mefistcfel M-ar bucura ieşirea. . Şi fetei dă-i îndemn spre horă — Vor fi atunci cum trebuie să fie ! Tocmai acum. s-ar prăbuşi-ntr-o clipă mort. Cum s-ar putea obişnui închis Aici. Viziunea este ca o pregătire în vederea actului al III-lea (al Elenei). lebede şi nude Frumuseţi se arătară în prevestitorul vis. E vorba aici despre motivul mitologic al unirii dintre Leda şi Zevs (lebădă). dăm de alt necaz.) Ce piatră afumată.

Pagina 336 <titlu> Mefistofel Şi încotro va duce-acum călătoria? Colegi antici îmi spurcă bucuria. senzual. Se-ntinde şesul pînă-n munţi de prospeţime. în lături! Dîrza bătălie. Mă plictiseşte. Ce se încinse între tiranie şi sclavie. Şi-acum. Poporul grec nu a avut prea mare har. Şi sus Pharsala. Cînd despre vrăjitoarele tesalice-am grăit. Vă ispiteşte pieptul cu seninele-i păcate. spun ei. căci de-ndată ce s-a terminat. Zăvor păgîn îmi stă însă în cale. De-ncepe ca băiat. Pe ale noastre totdeauna le găsiţi întunecate. Se luptă. încearcă-l chiar acum. Către sud-est vom naviga însă acum. azi ca şi-n vechime. <titlu> Mefistofel De încercat ar fi isprăvuri infernale. s-alege-n urmă şi bărbat.. Slugi contra slugi sunt. Dar v-amăgeşte cu joc liber. Să-nveţe să se apere cum poate fiecare. îngăduie să mi-l îndrum. cînd îi vezi de-aproape. <titlu> Homunculus Către nord-vest. Şi nimeni nu ia seama că e zgîndărit De Asmodeu ce-n dosul certei s-a pitit. Satano. ţi-e domnia. ce vom începe? Pagina 337 <titlu> Homunculus Alte daţi nu eşti tîmpit. Iar dacă nu. În cazul ăsta mă întreb de este vindecare. Pe lîng-un şes întins Peneios curge. libertate.. <titlu> Mefistofel O. Un mijloc dacă ai. vai. <titlu> Homunculus E data omului să fie îndărătnic. Cred că am spus ceva cu greutate. Împrejmuit de crînguri şi umbratic drum. . Începe de la capăt înc-o dat'. pentru drepturi.

glorie. Vechi pergamente vei desface. vei potrivi. cît ţine cerul. mai sus. Nu mi-e cumătrul de dispreţuit. viaţă lungă. Şi străduinţa-şi merită răsplata: Onoare. . Nu cred c-ar fi plăcut vreodat'. <titlu> Wagner (temător) Şi eu? <titlu> Homunculus Rămîi acasă pentru fapte importante. Să locuieşti cu ele nopţi de-a rîndul. stând cuminte. Depindem totuşi pînă la sfîrşit. de-a dreptul. Ştiinţă şi virtute să ne-ajungă! Rămîi cu bine! Pagina 338 <titlu> Wagner (întristat) Bun rămas ! Vai ce prăpăd ! Presimt că niciodată n-o să te revăd. <titlu> Mefistofel Către Peneios s-o luăm. vei cîntări.<titlu> Mefistofel (libidinos) Tesalicele vrăjitoare sunt fiirţe De care lungă vreme-am întrebat. Atuncea scopul mare e atins. Eu luminez. <titlu> Homunculus Mantaua dă-o-ncoace! Să ne-nvălim uşure cavalerul. Vei aduna după reţete şi din ceaţă Stihii din care să formezi viaţă. tot înainte. aur. Vă poartă zdreanţă împreună pe sub nori Mai jos. Dar să-ncercăm. Şi-n timp ce eu cutreier lumea Descopăr poate-un punct pe i. Vei cumpăni. (Ad spectatores) De creaturi ce înşine le faceml.

precum poeţi mişei peste Măsură mă bîrfesc. Cîmpiile pharsalice. Nu-ngăduie nici unul celuilalt Împărăţia.<titlu> Noapte valpurgică clasică. Şi ştie lumea cine-a izbîndit. Noaptea valpurgică clasică reprezintă. cîmpiile de la Pharsalus. 4. drumul lui Faust către Elena. Atinse de-ale nopţii stranii străluciri S-adună umbrele legendelor greceşti. Întuneric. Albită De valul corturilor iată valea-n larg Ca un ecou al celei mai grozave nopţi. De veghe flăcările roşii pîlpîie Stîrnind reflexe-n sîngele din plin vărsat. lămurindu-se. eu Urîtă nu. Ei niciodată nu Sfîrşesc cu lauda.. Cum laurul cuprinde cap de-nvingător: Aici Pompei visa trecute măreţii. Pe lîngă focuri multe. <Note> l. care în epopeea lui Lucan (Phar-salia) este întrebată cine va învinge în bătălia istorică dintre Caesar şi Pompeius. De cîte ori s-a repetat! S-a repeta în veci. Aici încă o pildă mare datu-s-a: Puterea cum se-opune uneia mai mari. </Note> Pagina 339 Cel ce pe sine nu se poate stăpîni Ce bucuros ar vrea să stăpînească pe vecin. O altă indicaţie a lui Mefistofel că a contribuit la crearea lui Homunculus. nimeni n-o îngăduie Aceluia ce cu putere-o cuceri. Stau fabuloase-alcătuiri din zile vechi. o vrăjitoare. unde a avut loc bătălia hotărîtoare dintre Caesar şi Pompeius.. Cum ale libertăţii flori se risipesc. 3.... .2 Cîmpiile pharsalice3.. prin apariţiile şi peripeţiile ei. Şi Cezar se uita la limba cumpenei Atent. <titlu> Erichto4 În noapte la serbare ca şi alte daţi Apar întunecată eu.. în Grecia. Erichto. sau dojana.. 2. Erichto.

Adulmec viaţă. Ce unei sfere pare-a-i da lumină. Mă retrag. Cum erau şi-n miazănoapte. însă. . Dar s-ar putea să iscodim prin preajmă. Ne-a văzut prin zare-albastră. Pier corturi ca părerea în albastrul foc. Ca viaţa să-i revină. (Pleacă.) <titlu> Homunculus Să mai zbor în cerc o dată Peste flăcări şi abisuri. Să dibuieşti pe lîngă focuri fără seamă. În grabă. Ce aspecte de nălucă ! Parcă valea are visuri. Mă simt şi aici acasă. Căci o caută-n poveste. Numi-ar aduce vreun folos. <titlu> Homunculus Las-o-n pace! Cavalerul Pune-l jos fără de veste. înainte de-a se face zi. <titlu> Faust (atingînd pămîntul) Ea unde-i? <titlu> Homunculus Un răspuns noi nu am şti. de sus. De sus luminile coboară. se-mprăştie domoalele ramini.Se-nalţă luna ne-mplinită. Nu mi se cuvine să M-apropiu de cei vii. <titlu> Mefistofel Cînd strigoii jos în vale Eu îi văd cu chip de groază. Călătorii prin văzduh. Pagina 340 <titlu> Homunculus Iată o strigoaică-naltă Cu paşi mari în faţa noastră <titlu> Mefistofel S-ar părea că-i este teamă. Deasupra mea neaşteptat un meteor. ci numai faimă rea. viu Lucind. cărora le-aş putea strica.

în ochi se oglindesc. Pagina 34l <titlu> Homunculus Aşa voi fulgera şi voi suna. Şi mai spun: Ca să ne regăsim uniţi apoi. Neruşinaţi sunt sfincşii şi grifonii. fiinţe ce. De nu e unda. Sunt rude-aproape toate. sunînd. (Sticla răsună şi luminează puternic) Şi-acum spre minunate fapte noi! (Pleacă fiecare) <titlu> Faust (singur) Ea unde-i? — Nu mai întreba mereu. Printr-o minune-n ţara greacă am ajuns. Micuţule. Simţii numaidecît pămîntul. N-are de ce să se mai teamă. E totuşi aerul. Dar nu aş şti alt sfat mai bun! Prin focuri propria sa aventură Să şi-o încerce . <titlu> Mefistofel Îmi voi avea se pare. care o purta. tu luminează-ne la amândoi. Astfel aicea stau. Ăst labirint de flăcări. şi eu partea. ce-o întîmpina.fiecare.) <titlu> Pe râul Peneios. Şi cîte altele.. De nu e glia. dacă-l iscodesc.Cel ce la mume a-ndrăznit să meargă. visul meu. un spirit proaspăt m-a pătruns.ce-i zăresc. ce graiul i-l vorbea. Cele mai rare ciudăţenii laolaltă le găsesc. Necuviincioşi. Şi adormit. Din faţă sau din dos. cel puţin pe jumătate. într-aripate. (Se depărtează. că suntem .. prin suflet un Anteul. in partea de sus <titlu> Mefistofel (căutînd) Dar cum cutreier printre focuri Mă simt înstrăinat prin aste locuri. e drept.

Vetust sau veteran au ceva veşted. zeiţa pămîntuhii.<Note> l. şi felurit acoperită după modă. a luptat în vechea Sciţie pentru aur. iar nu bătrîni! Căci nimenea N-ascultă cu plăcere-acest cuvînt: bătrîn! O vorbă e cu care nu mă-ngîn. aur. Ăst epitet să nu mi-l pui pe creştet. Herodot vorbeşte şi despre furnici uriaşe care caută aur. <titlu> Grifonul (tot sforăind) Aşa-i.e. Aur mult am adunat. figuri mitologice (o îmbinare de pasăre şi leu). fiu al lui Poseidon şi al Geoi. Răsună-n orişice cuvînt un sunet De obîrşie. care povesteşte că poporul arimaspilor. <titlu> Furnici2 (de soi gigant) Vorbiţi de aur. De cuviinţă plin vreau să salut pe fiecare. Scîrboasă seminţie ! Dar să nu mă oţărăsc prea tare. o coroană. Sub un alt chip strînsă Ar trebui. </Note> Pagina 342 Din toată inima şi noi. grifon e-un titlu de onoare. C-apuci o fată. antichitatea însă E mult prea vie. cavaleri înzestraţi cu un singur ochi. Se povesteşte despre el. care-i dă pecetea. în mitologia greacă un uriaş. Anteu. <titlu> Mefistofel Ei da. Salut frumoaselor femei! Salut isteţilor bătrîni! <titlu> Un grifonl (sforăind) Grifoni. nu-ncape îndoială. Grifoni. El aminteşte într-un fel de gheare Cu cari apuci ceva. Despre furnici şi ariraaspi aminteşte Herodot (istoric grec din secolul al V-lea î. De obicei norocul îţi întinde laur.n. E lăudat cel ce înhaţă fără de sfială. <Note> l...). păzitori de comori. prindea noi puteai ori de cîte ori atingea pămîntul.^ că în luptele sale cu vrăjmaşii. </Note> . 2.

l-a dibuit. ce pare-o adiere A spiritului. dar ştiinţă despre stele ai? Acestui ceas. mă rog. <titlu> Sfinxul Se poate. „Răul". Vezi explicaţia la nota 2 din pagina 342. <titlu> Grifonii Îi vom sili mărturisiri să facă! <titlu> Arimaspii Nu încă-n noaptea liberei serbări! Îi vom căra şi pînă-n zori de zi Pe rînd şi pe furiş vom izbuti. Şi mărturie-ar sta că-n vechiul lor teatru Am fost văzut în rol de Old Iniquity2. </Note> Pagina 344 <titlu> Mefistofel Nici eu nu prea-nţeleg. Englezi nu sunt pe-aici? Ei bucuros călătoresc Să vadă cîmpuri de bătaie şi cascade. <titlu> Mefislofel (s-a aşezat între stincşi. <titlu> Mefislofel Ah. 2.Pagina 343 Şi-ani strîns în peşteri şi sub piatră cîte-o leacă. cum nu se cade. în vechiul teatru englez. <titlu> Sfinxul Noi sunet dăm. Old Iniquity'. Ruini şi clasice mucegăite locuri. Dar pînă te-om cunoaşte—am vreape nume sate ştim. <titlu> Sfinxul Cum s-a ajuns aci? <Note> l. Rîd arimaspiil ce departe l-au cărat.) Ce lesne mă obişnuiesc aici şi cu plăcere! Fiinţele le dibuiesc aproape năzdrăvan. multe nume mi s-au dat. Norodul arimasp l-a căutat. O ţintă demnă cîmpul ăsta pentru ei ar fi. voi ison ţineţi grosolan. ce tîlc îi dai? .

<titlu> Întâiul grifon (sforăind) Nu-mi place individul. (Sirenele cîntă. Aici însă nu-ţi face haz să mîi. Tu cu copita ta chircită Nu poţi vedea în noi făpturi frumoase. <titlu> Sfinxul Enigme vei avea. de te rosteşti pe tine. Iar pentru celălalt ortac de nebunie. <titlu> Al doilea grifon Ce caută pe-aici? <titlu> Amândoi Urîtul n-are loc sub astă zare. Întîiului o zea. <titlu> Mefistofel (brutal) Crezi tu că unghiile oaspelui nu scarpină Pagina 345 La fel de bine ca şi propriile-ţi gheare? Încearc-o dat'! <titlu> Sfinxul (cu glas blînd) Poţi să rămîi. sau măcar şarade. Că labele mi-s sănătoase. În ambe chipuri tu arnuzi pe-naltul zeu. <titlu> Sfinxul Făţarnic eşti. Încearc-o dată să te vezi în adîncime: La fel de necesar evlaviosului şi celui rău. Dar bestia de jos rn-a îngrozit. îţi vei lua însă răsplata.) . să şi petreci. tu ştii. <titlu> Mefistofel Prin partea ta de sus îmi faci aproape poftă.<titlu> Mefislofel Se iau la goană stelele. oricum. cînd face scrimă. luceşte luna-n jumătate. Că însuţi te vei îndemna să pleci. Enigme dă-mi spre dezlegare. În ţara ta. Păcat ar fi privirea să ţi-o pierzi pe sus. Mă simt în locu-acesta-aşa de bine Şi mă-ncălzesc la mîni în blană de feline.

Se împleteşte ton cu ton. <titlu> Sfincşii De inimă să nu vorbeşti. Unde din glasuri. Dac-ar fi să le-ascultaţi. <titlu> Mefistofel Acestea-s veştile ce mă aşteaptă. <titlu> Sirene Ah. de pe coarde. Ascultaţi-ne cu sete Cîntecele de sirene. O pungă rea de piele creaţă S-ar potrivi mai bine cu-a ta faţă. că e-n deşert. <titlu> Sirene Nici o pizmă.<titlu> Mefistofel Ce păsări sunt de cîntă-n ramuri. să v-omoare. de-o apă parcă legănau<titlu> Sfinxul Păziţi-vă. de ce priviţi prin gene Urîţenii minunate? Noi venim pe rînd în cete. Să v-atace. nici o ură! Noi doar clare bucurii Semănăm fără măsură. Prin crîngul plopilor. Atîţi aleşi destoinici Au fost învinşi de vrăji cîntate. Pe la urechi mă mai străpunge. Dar pîn'la inimă n-ajunge. De lălăit nu îmi mai arde. ai zări: Gheare aspre de ulii. Pe pămînturi şi pe mare Cu senină-nfăţişare Pe oricine-l vom primi. . <titlu> Faust (sosind) Ce minunat! privirea mă îmbată. Pagina 346 <titlu> Sfincşii (batjocorindu-le pe aceeaşi melodie) Spuneţi-le să coboare! Ce-ascund ele.

<titlu> Faust (către sfincşi) Răspundeţi-mi.) De unele ca astea-a fost comoara adunată. el să nu poată da urmare ispitei. Văzut-a pe Elena unul dintre voi? <titlu> Sfincşii Noi nu ajungem pînă-n timpul ei. Oedip. <titlu> Mefistofel Atari făpturi tu altădată le-ai fi blestemat. a izbutit în viaţa sa plină de peripeţii să dezlege ghicitorile sfinxului. Apropiindu-se de insula sirenelor. numele latin al lui Odiseu. (Referindu-se la sirene. Cu ce tărîm vrea ochiul să mă-nveţe? Pagina 347 (Referindu-se la sfincşi. de a se duce la ele. Ucis-a Ercule3 pe cei din urmă. erou vestit al mitologiei greceşti. auzind cîntecul sirenelor. Ulise. 2. Presimt acum noroc prielnic. cel mai vestit erou al legendelor greceşti. Una din numeroasele sale fapte vitejeşti este uciderea celor din urmă sfincşi. (Referindu-se la furnici.) Oedipl în faţa unora ca ăştia-a stat. De prospeţimi pătrunsă inima îmi e: Mari sunt figurile. Ercule (Herakles). (Referindu-se la grifoni. Căci unde o iubită căutaţi grăbiţi. Ulise porunceşte tovarăşilor săi să-l lege de catarg pentru ca. făpturi de mare soi.În urîţenie văd trăsături măreţe. una din figurile cele mai de seamă ale legendelor în legătură cu războiul treian. 3. Acum însă se pare că ţi-ar fi pe plac. rătăcirile sale sunt povestite în una din epopeele homerice (Odiseea). întoarcerea lui Ulise. care ţinea sub teroarea sa împrejurimile cetăţii Teba. mari amintirile.) Ulise2-n faţa unora ca astea s-a legat. </Note> Pagina 348 . Chiar monştri sunt bineveniţi.) De-aceştia-apoi păzită bogăţia toată. <Note> l.

multe ai să dobîndeşti. În cercul nostru ar intra Ca rude demne de ştiut. Zăbovind puţin s-asculte. Dacă pasul ţi l-ai pierde Către noi la marea verde. Vei auzi ce ţi-am promis. după legendele greceşti. El zburdă-n noapte ca o umbră. Cu plisc de vultur. Chiar vînătorii-ar obosi. Unei furtuni de iarn-asemenea: <Note> l. Te lege sfaturile mele.Poţi întreba însă pe Chironl şi să-l iscodeşti.) <titlu> Mefistofel (mohorît) Ce cîrîie din aripi dînd? Şi iute că nu poţi vedea. <titlu> Sirene Îţi dorim să afli multe. cel mai înţelept dintre centauri. labele de gîscă. fraţii Elenei. <titlu> Mefistofel (aproape înfricat) . <titlu> Sfinxul De neatins săgeţii lui Alcide2. Dacă-ţi răspunde. 2. De vei găgi pe-naltul Chiron. Cum se lăsă legat Ulis'. un alt nume al lui Ercule. Alcide. a fost. Şi una după alta. Ţi-am încredinţa atîtea. </Note> Pagina 349 Sunt repezile stymfalidel. Chiron.. printre alţii al lui Castor şi Pollux. A-nvăţat să povestească. <titlu> Sfinxul Nu te lăsa să te înşele. (Faust se depărtează. E cîrîitul lor un bun salut. Săgetînd.. Cînd pe-aici trecuse-Ulise. educatorul multor eroi.

fete de plăceri. de trup tăiate. spate îmi arătaţi? Ce vrea să fie? Un cor v-atrage într-acolo.Mai şuieră şi alte cele. înconjurat de ape şi nimfe. Pe pofta unor fauni şi satiri. să dăinuim. păsări ucigătoare de oameni.. </Note> Pagina 350 Ca mii de ani. tronînd. Judecată peste neamuri Ca în zi de-apoi rostim: Pace fie sau războaie Şi potop. văd. Aşa cum sunt. nu ne clintim. Şi dacă starea voi ne-o respectaţi în duh. <titlu> Peneios Foi de papură. <titlu> Mefislofel Cred că mai stai pe-aici — te-oi regăsi? <titlu> Sfinxul Amestecă-te numai printre fete în văzduh. neruşinate frunţi. <titlu> Sfinxul De-acestea nu vă fie teamă. Acolo Cu un picior de ţap poţi totul să înfrunţi. vă întreb. Stymfalide (de la oraşul Stymphalos. Sunt lamii3. Cu zîmbitoare guri. Sălcii. . Lamii. după lună. Răpunerea acestor păsări de către Erc<. după soare.le a fost una dintre cele mai vestite isprăvi ale sale. Sunt fete-ademenind cu nuri-prăpăd. 3. în mitologie. S-ar vrea puţin luate-n seamă. Uciderea hidrei de la Lerna este o altă faptă vitejească a lui Ercule. în mitologia greacă. anul îl orînduim. Dar ce e. vampiri feminini. 2. în Grecia antică). Sunt capetele hidrei de la Lerna2. Peneios.. daţi şopot. Noi. Noi încă din Egipet ne-am obişnuit <Note> l. fremătaţi din flamuri. ce-nseamnă Că pasul vi-l întoarceţi.

Trec ape în şuviţe. De două ori văzute cu-ncîntare. <titlu> Faust Sunt treaz şi văd. O. E vis.stul de bine. Şi vuiet nu-i. şi în tihnă Întins la răcoare Să prinzi întremare. Spre locul adîncit de scaldă. Noi cîntec ţi-om face. Acolo prin umbroase crînguri. Pagina 35l Tu care n-ai pace. mişte-se Făpturile..Trestii. Aerul — ce vesel iureş! <titlu> Nimfele (către Faust) Ce bine. ce n-au asemănare. Din părţi curg sute de izvoare. doar moale susur. ce văd? Sau amintire? Ai mai avut asemeni fericire. voi ramuri. Şi-un obştesc cutremur mare. O dată-n aer şi o dată-n apă. spre odihnă Să stai. ah ţie Ţi-ar fi. Şi şoptiţi în plopi. pat de ape. Pătruns sunt de simţire mare. Cum ochiul le surprinde-acolo. Unor visuri întrerupte!. S-adună-n albie. între răzoare. M-a trezit adulmecarea Din odihnă. ce aproape Sunet omenesc îmi pare. Noi susur şi murmur. Valul dă un murmur gureş. rînduri. respiraţi voi mulcom. <titlu> Faust (păşind spre rîu) Dac-aud de. June femei cu albe mădulare. Dintre ramuri şi frunzare Glas răsună.. .

ea însăşi undă. curate. se pare Că e sunet de copită. o crăiasă. Din golfuri înotînd. Cuprinse doar de grija lor fetească. Şi una-ndeesebi. <titlu> Faust Duduie parcă pămîntul Sub un cal gonind ca vîntul. Făcîndu-şi cale printre toate. Şi ţipete apoi. Şi iată. de-aş şti cine aduce Veste-n noapte de răscruce. verdele belşug. Tăind oglinda lin. Pe unde unduind. S-abată fetele încearcă. cu cioc întins a ceartă. Dacă bine-aud. Nepăsătoare unele pe la răstoace. <titlu> Nimfe Puneţi voi.Pe urmă-n ceată veselă fac baie. maiestuoase. Norocoasă . Înoată celelalte-ncolo şi încoace. Mai îndrăzneaţă-apare. Sunt mîndre şi-ncrezute-aproape De capul şi de pliscul ce se-nalţă. O. Dar sufletu-i mereu în depărtare. Şi-noată cu-ndrăzneală şi cu teamă. că şi lebede neaşteptate vin. Iar altele.. Mă uit într-acolo Pe cîmp. pline de graţie.. Plutind în linişte. surori. mai bărbată. Pagina 35l Se umflă penele şi aripa-nălţată. Privirea cată la liman să iasă. minunată. Cînd iau la toate astea seamă Ar trebui să am destulă desfătare. treaptă înverzită. Încearcă-n locul sacru să pătrundă. urechea Pe ţărm. Ascunde. La slujba lor să nu gîndească. grăbind pe ape. Unde frunzişul. în valuri e bătaie.

Marele om şi pedagogul strălucit. te-ntreb. Ea ar fi dat naştere unui hipocentaur. <titlu> Chiron Ce vrei? Ce este? <Note> l. <titlu> Chiron De sui pe mine îţi spun noroc! Şi încotro. De-un cal bălan pe drum purtat. fiica lui Okeanos şi iubita lui Saturn. Ca Mentor2 nici'chiar Pallas3 nu se puse în lumină. Şi ca şi cum n-ar fi de nimenea crescuţi. <titlu> Faust Ia-mă cu tine-atunci. Care. căci nu îmi simt vreo vină. E al Philyreil plin de faimă fiu. Pe toţi cîţi lumea poeziei au clădit. eroi atîţia. <Note> l. ca un cal. spre cinstea sa. ei . şi cred că-l ştiu. Te trec de vrei. <titlu> Faust (încălecînd) Du-mă unde doreşti.. stai! Să-ţi spun ceva. eroi ai legendelor greceşti. Tu stai aici pe mal. <titlu> Chiron Aceasta s-o lăsăm. Stai. Nu mă înşel. te rog. Chiron.M-ajunge din urmă Ursită frumoasă? Un călăreţ soseşte-n grabnic trap.. faimosului Ghiron. Argonauţii. cu îndrăzneală înzestrat. la minte sluţi. prin apă. îţi sunt pe veci mulţumitor. Pare cu duh. </Note> Pagina 352 <titlu> Faust Opreşte al tău pas! <titlu> Chiron Îmi pare rău. Philyra.. Se poartă oamenii în felul lor. un popor Întreg a educat.. numiţi astfel după corabia lor „Argo". nu fac popas. pe nobilii argonauţil.

Celui mai nobil tu. Cei mai mari eroi ai timpului au luat parte la această expediţie. sublim. să aducă lîna de aur păzită de-un balaur. Dar care-a fost. Erau cu toţii bravi. Şi fiecare cu puterea ce-l însufleţea. La locul său ca nimeni alt faţă făcea. Pallas. 3. Mentor. Dar mai tîrziu cu arta mea La vrăjitoare şi la popi o am lăsat. . <titlu> Chiron Făţarnic pari a fi. Şi ca şi cum atîţi i-ar fi asemenea. Şi rădăcinile cunoaşte în adînc de lume. <titlu> Faust Mărturisire totuşi îmi vei face: Tu ai văzut prin vremi pe. </Note> Pagina 354 <titlu> Faust Îmbrăţişez aici aievea şi trupeşte-n veac Pe medicul ce ştie toate plantele pe nume. cu seriozitate. cu măiestrie. Şi linguşeşti popor şi demnitari. sub conducerea lui lason. Şi alinarea rănii şi al boalei leac! <titlu> Chiron Cînd lîngă mine vreun erou a fost rănit Ştiam un ajutor s-aduc.au pornit. în Colchida. pe cîte ştim. <titlu> Faust Tu eşti adevăratul mare om. în legendele eroice greceşti prietenul lui Ulise şi dascălul lui Telemac. El cată să se-ascundă-n modestie. Printre eroi cel mai destoinic şi mai straşnic? <titlu> Chiron În vechiul neam argonaut. Ce nu-i în stare laude-a asculta. 2. vajnic. Pagina 355 Au triumfat într-una dioscuriil. alt nume al zeiţei Athena. Te-ai străduit să-i fii asemenea prin fapte. să dau un sfat. cei mai mari. tu zeu pe jumătate. Pallas-Athena îl însoţeşte sub chipul lui Mentor pe Telemac la Pylos.

zeu al războiului în mitologia greacă. Sora lor a fost Elena. Zadarnic cîntecele-ncearcă să-l descrie. în această peşteră Boreas a dus-o pe Oreitia. 4.. Zadarnic cearcă să-l cuprindă marmura cea străvezie. cei doi fraţi Castor şi Pollux. rege în Sparta.. Prin hotărîre. Cu alţii numai împreună Poţi înfrunta primejdiile toate. Hermes. cel gingaş şi cu rostul aşezat. Dar şi femeilor mult scumpe peste toate. Nici Hebel nu va duce o pereche-a lui la cer. cînd izbăvirea altor o cerea. crainicul zeilor. de femei privit cu drag. vai! N-aprinde-n mine dorul ca un foc!.. Dioscurii. Apoi Orfeu. al mîniei şi-al luptei sălbatice. Hermes4. era socotit foarte şiret şi plin de inventivitate. Şi-atunci în faţa ochilor mi-a stat Acel pe care oamenii-l slăvesc dumnezeieşte: Un crai era el din născare. fiii Ledei şi ai lui Tyndareu. Pe Phoebus nu-l văzui vreodat' Şi nici pe Ares3. <titlu> Faust De Ercule nu vrei să aminteşti de loc? <titlu> Chiron O. Supus era frăţînelui mai în etate.Unde juneţea şi frumseţea copleşesc. fiica regelui Erehteios. zi şi noapte. Prin faptă repede. pe care a răpit-o din Athena. Călăuzea corabia sacră de departe. <Note> l. Domnit-a lason. </Note> Pagina 356 Nu naşte Gea un al doilea la fel. sau cum numele le este. Boreadul2 s-a distins. Ares. Lynceu. 3. . Isteţ. cumpănit la sfat. Ca tînăr o minune mare. Era fiul lui Zeus şi al Herei şi iubitul Aphroditei. Care cînta din liră mai puternic decît alţii. puternic. Boreadul (Boreas): în mitologia greacă el reprezenta vîntul de nord-est. sau mai precis. cu ochiul ager. locuinţa sa se spunea că s-ar afla mtr-o peşteră din munţii Haemus. 2.. fiul lui Zeus şi al Maiei.

Deoarece e chip rigid din fire. <titlu> Chiron Nimic frumseţea femeiască nu înseamnă. Vai. . Mai trebuie să ştiu că stau pe-acelaşi loc? <titlu> Chiron Ea îşi băgase degetele-n coama mea Ca tine-acum. cînd. Despre frumoase să-mi vorbeşti. pe-acelaşi spate. Vorbişi despre bărbatul cel mai mîndru. Nu e fără rost. Dar spune-mi. <titlu> Faust Tu ai purtat-o? <titlu> Chiron Da. Pe urma lor ca o furtună apucară. </Note> Pagina 357 <titlu> Faust Mă pierd de tot. zeiţa tinereţii. Hebe. Din care veselia se desprinde şi viaţa izvorăşte. te cutropeşte. Întocmai ca Elena pe care o purtai.<titlu> Faust Oricît se străduiră cioplitorii. Aceştia. unde stai. cum se făcu? Ea-i singura dorinţ-a mea. e rîndul. fiica lui Zeus şi a Herei şi soţia lui Ercule. <Note> l. Dar goana fraţilor oprit-a fost să fie De bălţile cu stuf la Eleusis. Frumseţea-i fericită de ea însăşi. Numai acea fiinţă merită slăvire. Tocmai atunci scăpară dioscurii Pe surioara lor din mînă de tîlhari. El nu ieşi din piatră cum e gîndul. neobişnuiţi de-a fi învinşi. Era paharnica zeilor. aproape prinşi. <titlu> Faust Nu sunt destul de încureat şi-aiurea. într-adevăr ai dus-o tu? <titlu> Chiron Îngădui întrebarea. Dar vraja graţiei te ia.

binefăcătoare e. iubită şi sublimă! Tu o văzuşi cîndva. Ce rar noroc: Să cucereşti iubire. <titlu> Chiron Entuziast ca om îmi eşti. S-o lase mai domol cu-omorul temerar. o arată. Ea nu îmbătrîneşte niciodată. Măreaţă. Frumoasă. mîndră e. şi lină. Fermecătoare. străinule răpit. Pe-un poet nu-l leagă nici-un timp. cu dorul meu peste măsură.. pentru o clipă Să mă abat şi-acuma pe la Manto Fiica lui Esculap2.viaţă unica figură? Fiinţa-asemeni zeilor. cu rugăciune liniştită Se-ndreaptă ea spre tatăl ei. Femeia mitologică-i un lucru-aparte. Poetul. Mereu dorită prin făptură. <titlu> Chiron Văd de departe Cum filologii te-nşelară. Şi dincolo de orice timp. după poftă. Simţirea mi-e de-un singur chip atrasă. Dar printre spirite pari un scrîntit. Şi eu să nu încerc. Nu mai trăiesc. Să readuc în . Ca-n fiecare an. Se potriveşte însă. şi înotînd trecui. Atuncea de pe spate ea-mi sări Şi coama umedă mi-o netezi. cînd trecu orice soroc. spre norocul tău. tînără Era ! Şi pentru ochi bătrîni — ce bucurie ! <titlu> Faust Avea doar zece ani. dorită pe cît de frumoasă. vîrstnică mereu peţită.. <titlu> Faust Să fie ca şi cum n-ar fi răstimp ! Pagina 358 Achilel însuşi o găsi într-un ostrov. Cea mai iubită mi-e din breasla sibilină. dulce-mi mulţumi. şi linguşindu-se Isteaţă. gingaşă. Încă fetiţă e răpită. de nu ajung la ea. eterna schimă. m-azvîrlii Şi eu. rugîndu-l nu arar Să lumineze mintea medicilor în sfîrşit. Nu-i încruntată. eu astăzi am văzut-o. .Se aruncară-n apă fraţii.

</Note> Pagina 359 <titlu> Faust Spune-mi pe care ţărm. <titlu> Chiron De vreme ce şi templul tău mai stăruie pe-aci! <titlu> Manto O ţii la goană. a evadat din împărăţia umbrelor şi s-a căsătorit cu Elena pe insula Leuke din Marea Neagră. Cu tainice puteri din suc de rădăcină. Ajunserăm. în mitologia greacă. <titlu> Chiron Deschide tu ochii. niciodată obosit? <titlu> Chiron . zeu al medicinei. Se risipeşte-mpărăţia ca nisipul. de-adaşti puţin. Achile. Eşti nelipsit.Ea te va vindeca. M-ai scos în noaptea asta-nfrictişată? <titlu> Chiron Pe-aicea Roma. în jos! <Note> l. <titlu> Faust Dar nu doresc cu vindecare să mă ia. din apă. în care. fiul lui Apollo. Şi craiul fuge. Şi repede acum. Esculap (greceşte Asklepios). Grecia. <titlu> Manto (visînd) Copită de cal răsună. În mitologia greacă există o legendă. s-au înfruntat. după moarte. cetăţeanul triumfează. Pe sfînta treaptă Semizei s-adună. Peneios e în dreapta. Deschideţi doar privirea trează: Eternul templu stă în lună. Puternică e mintea şi simţirea mea. 2. <titlu> Chiron Nu ocoli izvorul sănătos. dincolo Olimpul. Priveşte-mă dreaptă ! <titlu> Manto (trezindu-se) Bine-ai venit! Te văd.

Nebun el vrea doar pe Elena. . Pe-aici l-am furişat şi pe Orfeu cîndva. în mitologia greacă fiica lui Zeus şi a De-metrei. Persephona. în gol de munte-ascultă ea Dacă s-aude tainic vreun oprit salut. Şi-acesta cine-i? <titlu> Chiron Noaptea blestemată Mi-l scoase cu vîrtej în cale. Fără apă nu-i salvare. poate că dobîndă — alta vei avea ! (Coboară. (Chiron s-a şi depărtat în fugă. <titlu> Manto Iubesc pe cel ce imposibilul doreşte. De-un tratament asclepicl se învredniceşte. ea stătea a treia parte din an în lumea întunericului. în juru-mi timpul face roată. Ca soţie a acestuia. </Note> Pagina 36l Cei ce umblă pe aproape. Întunecatul gang la Persephona2 duce. Pe sub Olimp. Pagina 360 <titlu> Manto Eu stau.) În partea de sus a rîului Peneios. Cutează. ca mai înainte. dar bucură-te de răscruce. iar restul timpului la mama sa.) <titlu> Manto Eşti temerar. zeul infernului. De-am purcede luminoase. Vîrtej sunt toate gîndurile sale. Cîntecele să v-asculte <Note> l. tratament recomandat de Esculap. a fost răpită de Pluto. Tratament asclepic. 2.În timp ce tu în pace locuieşti Mă bucur de-alergarea prin poveşti. <titlu> Sirene Azvîrliţi-vă-n Peneios Ca să înotaţi în ape.

Zeitate a cutremurelor de pămînt. Viaţa-i liberă acolo. Vai. în mitologia greacă.) <titlu> Sirene Înspumat se-ntoarce valul. scape cine poate. Ţărmul crapă pe sub coastă. Nu mai curge-n matcă joasă. Să fugim! Veniţi voi toate. <titlu> Seismosl (mormăind şi duduind în adîncime) Înc-o dată să împingem Şi din umeri să izbim.Ani cunoaşte-n marea greacă Bucuriile frumoase. deasupra. să urli de urît! Dar noi locului ne ţinem. Ce urîtă vremuire! <Note> l. Se cutremură prundişuri. Iadul chiar de-a izbucnit. Scape. Se ridic-acum o boltă . groază. Dar aici cutremur. Unde pe nisip de mare Năvăleşte unda plină. (Cutremur de pămînt. Unde totul copleşim! <titlu> Sfincşii Ce cutremure hidoase. Fugă-n grabă cine poate Din ţinuturi blestemate. Unde luna luminoasă Îşi îneacă faţa-n apă. </Note> Pagina 362 Cum se clatină încolo Şi încoace toate-n fire. Ca s-ajungem sus. # Să ne ducem oaspeţi veseli La petrecere senină.

Glie şi nisip. zorind. <Note> l. Ne-ntrecurăm. Sfîşie de-a lat-o vale. Îndoindu-se din spete. Ţărmuri. Aluzie la zeitatea care a clădit insula Delos pentru Leto. cînd alături de titani Cu Pelion şi Ossa mă jucai Ca-n vînt cu mingea. Ca un Atlas arătînd. Chiar în două sfarmă cale. pîngărind loc sfînt. Este bătrînul Care a clădit din sînul Mării insula pe nume Delos. De nu i-aş fi-nălţat eu oare În pitoreasca lor desfăşurare? În faţa-naintaşilor străbuni. Cum ar fi lumea-aşa frumoasă? Şi cum ar sta-n azurul pur.Minunat. De n-aş fi scuturat cu sîrguinţă. Uriaşă cariatidă Niciodată obosită. Dar se curm-acuma jocul. El ridică piatră şi pămînt.l Apăsînd. </Note> Pagina 363 Ai nopţii şi ai haosului. Măreţii munţi jur împrejur. Parnasului căciuli să-i punem . albie fragilă. <titlu> Seismos La urmă se va recunoaşte cu ştiinţă Că singur le-am prilejuit să iasă. mama lui Apollo şi a zeiţei Artemis. Câ-n urmă. un ostrov de dragul Unei născătoare-anume. Sfincşii îşi ocupă locul. mă purtai Puternic. icnind. argilă. În pămînt pînă la şale Poartă-n cap zidiri de piatră.

Căraţi-mi aurul. Şi cum. Cu mii picioruşe Căutaţi într-adins. Ieşiţi şi intraţi! Pagina 364 Prin crăpături Sunt multe fărîmituri. C-un cor de muze fericite-acolo Adastă-acum senin Apollo. ce veseli vin din ceaţă. După acestea sfincşii nu se-ndrumă: Pe locul nostru stingheriţi nu ne lăsăm. cu opintire de nespus Arn străbătut abisurile-n sus. Sunt toate cele scoase la iveală. Par răzvrătite stâncile. nu-ncape îndoială. Chiar cea mai mică Să mi-o găsiţi. Dar muntele nu! .. Adunaţi-l. aproape sugrumate. degrabă. Chiar şi lui Jupiter şi fulgerelor sale Le-am ridicat un tron din vale. <titlu> Sfincşii Străvechi. Căci le văzurăm înşine cum ieşiră. <titlu> Grifonii Aur în foiţe. Degrabă.Doi munţi. aur-firicele Tremură prin goluri mici. Prin toate ungherele Să iscodiţi. Nu-l lăsaţi să vi se fure. Le contemplăm. Şi cu putere chem la nouă viaţă Locuitori.. Şi harnice-mi fiţi. împietriră. roiuri de furnici! <titlu> Corul furnicilor Pe unde-uriaşii În sus l-au împins. Păduri iau înălţimile cu-avînt. Cum tot se făcu. cum îi vedeţi că sunt. Şi-acum la fel.

Într-o noapte ea va naşte Grabnic şi pe cei mai mici. Cum. noi venirăm. Pentru a face Arme şi zale. suntem aci. Rost de metale. Nu aşteptaţi! E încă pace: Făurărie clădiţi. Lucrul vă cheamă. Nu-ntrebaţi. Căci pămîntul. Cum altele nu sunt la fel. faceţi. Pentru-a fi sălaş vieţii Orice ţară-i potrivită. <titlu> Pigmeii Noi luarăm tocmai loc. Un pitic şi o pitică Fac o harnică pereche. . <titlu> Dactili (pitici dintre cei mai mici) Muma noastră i-a născut Pagina 365 Într-o noapte pe pitici. muma noastră. Întindem ghearele pe el. Pretutindeni dă din plin. Unde aur este-n stîncă Şi piticu-i la-ndemînă. Pentru comori e gheara lacăt. Nu ştim cum se nimeri. Oare-a fost şi-n paradis Vreo pereche mititică? Dar sunt bune toate-aicea. <titlu> Pigmei vîrstnici În stăpînire luaţi Locul ce vă aşteaptă. de unde. Steaua ne-o blagoslovim.<titlu> Grifonii Să ne-adunaţi aur grămadă. Toate furnicile Harnice.

</Note> Pagina 366 <titlu> Furnici şi pitici Vai. Se spunea că pigmeilor le plac penele bîtlanilor. jale. Le ia pene şi podoaba: . Ca noi s-apărem La coif cu podoabă! 1 <Note> Lupta dintre pigmei şi bîtlani este un motiv legendar autic. Luaţi-le pene. Pofta rea pe toţi îi pierde.Voi însă. micile. În cuiburi de ape Nici unul nu scape. bîtlanii. Ochiţi-mi semeţii. Faceţi cărbune! <titlu> Generalisimul Cu arc şi săgeată Purcedeţi la balta. groază ! Ce suspine şi ce geamăt Ne ajung din valea joasă ! Toţi au fost ucişi. Zbatere de aripi. Ochiti-mi bîtlanii. S-a-nroşit de sînge apa. Cu grijă să fim! <titlu> Cocorii lui Ibycus1 Strigăte de moarte. cine ne scapă? Din fierul călit Vor lanţuri să facă ! Dar nu-i încă timpul Să ne dezrobim. Pe toţi dintr-o dată. Cum sunt poruncile Fie-vă muncile: Lemne s-aduceti! Lemnul se pune În tainice flăcări. Pureedeţi degrabă.

) <titlu> Mefistofel (în vale) Ştiam să domin nordicele vrăjitoare. Tot mai zvîcneşte-aici.Flutură pe coiful unui Crăcănel şi burtăverde. La miazănoapte Muntele Nebun2 e un plăcut Ţinut: oricum. Mă cheamă încă-ademenindu-mă cu joc Şi cu ispite ştrengăreşti galantul cor. Brocken (Muntele Nebun). . în munţii Harz de care se leagă legendele valpurgice. </Note> Pagina 367 Veghează-acolo pentru noi „Bătrîna". ce-n cale mi-a cădea. <Note> l. Pentr-o faptă ca aceasta Luaţi drumul răzbunării. din loc În loc. acolo nu mă rătăcesc. Dar totu-i pentru mii de ani. <titlu> Lamii (trăgînd pe Mefistofel după ele) Dă-i zor. Şi Măgurile fluieră pe plaiuri. se pare. Merg înainte! Prea obişnuit să gust ceva. Încerc să prind. Aluzie la cunoscuta baladă a lui Schiller: Cocorii lui Ibycug. 2. Şi înapoia mea deodată se ridică-un munte. Aici nu ştii nici unde stai.1 „Ciobanul"2 cată de pe piatra lui în zare. Cu-aceste spirite străine nu mă dumiresc. Prin vale netedă cutreier vesel. nici unde mergi. Un munte care poate că nu-i tocmai munte.. Destul însă de-nalt să mă despartă De sfincşii mei. Duşmănie-n veci prăsilei Ce ucide-n faptul zilei. Călători bîtlani ai mării. mai repede. Voi însoţitorii noştri. (Se risipesc în văzduh. În orice clipă vrea pămîntul să se-ncrunte.. cîte-o văpaie luminînd vreo aventură.

În sus. Îşi trage copita Spre noi căutînd. Şi totuşi noi dansăm. <titlu> Lamii El pare-a şovăi. Căci dacă vrăjitoarele n-ar exista. Cu ţeapăn picior El vine în urmă Şontîc. Cu feţe rumene.numele unor piscuri pe mun-tele Brocken. Cînd şovăind. Cumplită stricăciune e poporul muieresc. <Note> 1 şi 2 „Bătrîna". O ştim şi-o prea vedem. îmbătrînim. Ce diavol ar mai vrea să fie drac? <titlu> Lamii (cu graţie) . cînd tîrfele ne cîntă. Năstruşnic din fire. De la Adam s-a început povestea. sulemenite obrăzare. cînd mîna le frămîntă. şchiopătînd.Şi tot mai departe. Nesănătoase sunt: oriunde le apuci Sunt găunos de putrede la mădulare. </Note> Pagina 368 <titlu> Mefistofel (oprindu-se) E un blestem cu toţi bărbaţii înşelaţi. „Ciobanul" . Staţi! Să nu ne scape! Nu-l lăsaţi! <titlu> Mefistofel (mergînd înainte) Întinde mîna şi apucă! Nu mi te lăsa De îndoială prins ca într-un sac. Cînd gureş grăind. de mi se duce vestea. Să-l tragem cu noi Spre grea ispăşire. E foarte hazliu Pe-un vechi păcătos. se-opreşte. în jos. dar oare ne şi cuminţim? Prostit am fost.

<titlu> Mefistofel Dar şi acestea prin făptură Suspecte-mi sunt peste măsură. <Note> l. . Cu orice preţ ţin să mă lepăd De-o rubedenie măgar. numai veri şi verişoare. <titlu> Mefistofel Femeiuşti drăguţe-aş zice. <titlu> Mefistofel Pe-aici se pare că-nrudirea E preţuită ca un mare har. Tu ai doar picior de cal. Pentru una dintre noi. capul de măgar. vere. <titlu> Empuza1 Nici pe mine! Daţi-mi voie Să m-alătur pe cărare. Empuza.Să ne-ncercuim eroul! Dragoste de aprig soi S-a trezit în el desigur. Ce graţios. Dar rude aflu multişoare: Din nordul meu pînă-n Elada Vai. o lâmie cu un picior de măgar. Totuşi. </Note> Pagina 369 Mîndra ta Empuză sunt. <titlu> Lamii Urîta-alungă. Nu vă ocărăsc prea tare. Pe umeri. <titlu> Mefistofel Necunoscuţi credeam că voi găsi. sus şi jos. În faţa ei s-ar risipi. Spre cinstea ta însă-mi pusei. Tot ce-i frumos şi graţios. frumos ar fi. te salut. <titlu> Empuză Eu m-aş putea preface-n multe După dorinţă şi cum vrei.

băţul menadelor sau al bacantelor. Lacerta. Mîndru te plimbi.. <Note> l. Lacertal printre mîni îmi scapă. Ce mai apuc?... </Note> . Băţ de Tirsus (greceşte Tyrsos).) Vai! Doar o mătură uscată! (Prinzînd pe alta. <titlu> Mefistofel Micuţa-aş vrea să mi-o răpesc. una foarte grasă.. o şopîrlă. (Cuprinzînd-o. Cu care să mă desfătez pe plac. <titlu> Lamii Împrăştiindu-vă. avînd la vîrf un con de pin. Da.) Şi asta!. 2. Să cadă măştile sub cari v-ascundeţi! Şi arătaţi-vă cum sunteţi! <titlu> Mefistofel Îmi alesei cea mai frumoasă.. faci pe măreţul.. Dar a crăpat gogoaşa. Un băţ de Tirsus2 am cuprins. Cu un cocean de pin în loc de cap. Şi ca un şarpe e cosiţa. Mare preţ Orientalii dau pe-asemenea nutreţ.. înfăşurat în foi de iederă şi în frunze de ţjţă. Acum se dă la ceata noastră. Faţă monstruoasă. fumurie... <titlu> Lamii Încearcă totuşi! Suntem multe. Întinde mîna.. De ciudă prind pe cea înaltă. Pagina 370 Ce-nseamnă cîntece de dor? Eşti doar un jalnic peţitor. plutiţi.Obrajii lor ca nişte roze Mă tem c-ascund metamorfoze. O ultimă-ncercare! Fie! Mo laşă şi dospită. <titlu> Lamii Nu eşti de altceva mai vrednic... ca norocul Să-ţi vezi şi cum te-ajută jocul.

<titlu> Oreas1 (de pe o stîncă) Priveşte-n sus! E muntele Bătrîn cu vechea-i faţă. so nimfă de munte. şi-acum e groază. Şi pietre-mi stau în calc-acum. </Note> . O cale-a fost. Ce Pindul le întinde-n ceaţă. <titlu> Mefistofel (scuturîndu-se) Cuminte nu mă prea făcui. Dac-ar dura mai îndelung. Zadarnic urc şi iar cobor. locul lor? Mirarea stă să mă înfrunte: Să crească un asemeni munte! În noapte parcă vrăjitoare Zburînd pe mături de nuiele Adus-au muntele cu ele.) Unde-am ajuns.Pagina 371 Fulgerător. Şi-n cercuri reci Bateţi din aripi. cu negru zbor Împrejmuiţi pe-al vrăjitoarei Fiu îndrăzneţ. Ca pretutindeni mascarada E pentru simţuri numai joc. voi lilieci! Ne scapă ieftin. Dezgustători poeţii şi norodul. Cinsteşte-abruptele cărări. Spre cele dulci m-am dat cu foc. (Rătăcind printre pietre. prea uşor. Ce bucuros m-aş amăgi. Făpturi de spaimă doar ajung. Strigoi scrintiţi aici şi-acolo. Venii aşa pe neted drum. Absurd e sudul ca şi nordul. <Note> Oreas. Găsi-voi sfincşii. nu e oază.

Fiola să mi-o sparg cu nerăbdare. Căci ei cunosc desigur a pămîntului fiinţă. <titlu> Mefistofel Întîmplător e bine cum s-a potrivit. <titlu> Homunculus . Acolo-n beznă nu pătrunde Lucirea lunii cea mai clară. de cînd veghez. Căci unde duhuri şi strigoi îşi fac sălaş Un filozof este de-asemenea binevenit. e clar că nu te cuminţeşti: Fiinţă dacă vrei să iei. <titlu> Mefistofel Cinstire-ţi dau. Ca să te bucuri de priceperea şi arta sa. El o duzină de-alti strigoi va inventa. Asemeni basme văd pe rînd 'Nălţîndu-se şi iar picînd. Dar după cele ce-am văzut. Descoperi-voi astfel mai pe urmă În care parte să mă-ndrum cu iscusinţă.Pagina 372 În neclintire-aşa am stat Pe cîiid Pompei s-a refugiat. s-o faci pe socoteala ta. Îţi spun aşa cu jumătate gura: Eu urmăresc doi filozofi cu stăruinţă. tu vii — de unde? <titlu> Homunculus Plutesc aşa prin spaţiu mare Şi-aş vrea să iau fiinţă-ntr-adevăr. Pagina 373 De nu greşeşti. Dar lîng-o tufă văd trecînd O luminiţă-ncet arzînd. Nebune pietrele de-alături În zori de zi se dau în lături. În lume nu mă prea încumetez. slăvită faţă! Stejari măreţi te-mpresurară. Pe amîndoi i-aud spunînd: Natura! De ei nu vreau să mă despart. Ah cîte sunt şi cîte nu-s! Acesta e Homunculus! Micuţule.

Un foc plutonic. </Note> Pagina 374 <titlu> Anaxagoras O. filozof ionian (secolul al Vl-lea î. nu-l voi dispreţui. Thales. colosale. să devin. Mai e nevoie de ceva. <titlu> Homunculus (către amîndoi) Îngăduiţi la pas alăturea să vin. Natura-n curgerea ei vie. faţă de stîncă şi pămînt. Detunături de aburi. din ape şi nămol Asemeni munte pe cîmp gol? <titlu> Thales N-are nevoie doar de nopţi.) <titlu> Anaxagorasl (cu Thales) Mă lupt cu mintea ta. Eu însumi am dorinţă Să iau fiinţă.). Goethe îi atribuia o concepţie potrivit căreia vulcanii ar juca rolul cel mai important în transformarea scoarţei terestre. . <titlu> Anaxagoras Prin foc această stîncă s-a făcut. Thales. Anaxagoras. (Se despart. Dar dă-ndărăt. Încet alcătuieşte orice formă. după concepţia căruia totul s-a născut din apă. <titlu> Thales Ce-i viu. <titlu> Mefistofel Porneşte-atunci! Şi-om mai vedea ce-a fi.n. <Note> l. din umezeală s-a născut.n. Într-una singură. <titlu> Anaxagoras Aici însă a fost.).Un sfat cînd nu e rău.e. filozof grec (secolul al V-lea î. Nici chiar în mare nu e silnicie. ai făcut cîndva-ntr-o noapte. N-ai cum s-o-nvingi. de ceasuri. 2.e. să te convingi? <titlu> Thales2 S-apleacă valul bucuros de orice vînt.

Prin crăpături. Cu pliscuri aprige. cu ascuţite gheare. <titlu> Anaxagoras Se umple muntele de myrmidoni1. Noroade amăgim — noi învăţaţii. prin stive. ucigătoare. popor legendar de furnici. Priveşte norul de cocori acolo-ntunecat. Şi munte nou s-a înălţat din vale.Au spart străvechea scoarţă pămînteană. Dacă obişnuinţă ai lua pentru domnie. prin stînci. aci ca alţii. de sus. Căci făr'de-legea a ucis bîtlanii Stînd liniştiţi pe lîng-un lac de pace. Myrmidoni. <titlu> Thales Ce se urmează-n felu-acesta? E muntele. Şi ca un eremit trăit-ai după lege. Dar ploaia de săgeţi. furnici şi gnomi Şi alte mici făpturi active. . Prilejuieşte sîngeroasă răzbunare. La fel pe-un rege l-ar ameninţa. Stîrnind urgia înruditei seminţii. </Note> Pagina 375 <titlu> Homunculus Ce spune Thales? <titlu> Thales Sfaturi nu a-ş da. (Către Homunculus. cocorii dau năvală.) N-ai năzuit vreodat spre măreţie. judeţ se face. <Note> l. Ameninţînd norodul tulburat. Cu mari — chiar cel micuţ devine mare. pigmeii vor pieri. Pigmeii vin. Nelegiuiţi. Cu-asemeni ceartă pierdem timpul. şi el. din care s-ar fi tras o veche populaţie a Greciei. Năpasta fulgeră. Cu mici — la fapte mici doar te-ai deda. În ţara asta eu te-aş face rege. Peste pitici.

<titlu> Anaxagoras (după o pauză. Deschide-ţi hăul tău de umbre şi-ţi arată Străvechea ta putere. Luna şi Hecata. Crescînd se înroşeşte tot mai sumbru. Luna şi Hecata. Tu. numai. puternic vis. Opreşte-te! Disc plin de ameninţare. Iertaţi! Sunt însumi.. cea de sus. Pigmeilor ce le ajută pana de bîtlan? Cum se ascund pitici. că tesalice femei Te-au descîntat cu vrăji cîndva Ca să cobori din calea ta. gînd peste-abis. Tu care-n linişte luceşti. solemn) De-am lăudat pe cei de sub pămînt. (Pauză) <Note> l. Cum pîrîie! Ce şuier şi cum pîlpîie! Şi durduie cu tunet de vîntoase. auriu şi scris rotund. Se-ntunecă acuma discul. fără de vîrstă. Diana. (Se prosternă la pămînt. înc-o dată..1 Tu care pieptul mi-l lărgeşti. Spre înălţimi îndrept acum cuvînt.. Se rupe-apoi şi fulgeră şi dă scîntei.) . </Note> Pagina 376 Dorinţă grabnic împlinită ! Rugăciunea mea. un gînd De-abia rostit spre înălţimi. Năpastă aducînd. neîntunecata Cu nume trei şi cu-ntreită fată. unde umblu. Grozav vederii este focul. fără vrajă. pricina Acestor întîmplări primejdioase. furnici! Se risipeşte-n goană oastea celor mici. Diana. Supus. tot mai mare se apropie Tronul zeiţei.Şi scut. trei nume ale lunii.. şi coif. mă-ntind pe treptele zeiţei. A scos natura din orînd? Şi mare. şi lance sunt în van. Să nu ne prăpădeşti cu ţară şi cu mare! E-adevărat deci.

Şi pucioasa de asemeni. Clădirea-acestui munte o făcură-ntreagă.e-un bine. Şi-aceasta-mi place. <titlu> Driada1 In ţara ta desigur eşti un iscusit. (Se depărtează. atît de jos. O stîncă1 a căzut din lună Şi a zdrobit.<titlu> Thales Cîte n-a văzut şi nu aude omul acesta! Preabine. din iad.) <titlu> Mefistofel (urcînd din cealaltă parte) Prin stîncăria asta trebuie să urc. unde-s pigmeii. După părerea unor naturalist! din timpul lui Goethe. Mărturisesc că-s ceasurile cam nebune. creatoare. Făcîndu-mi pîrtie prin ram şi rădăcină. . doar în una. căci totu-a fost închipuire. iat-o-n lină legănare La locul ei. într-o noapte. flacăra. Voi lăuda asemenea puteri. acolo-n zare! <titlu> Homunculus Priviţi la muntele. Unde primire minunată ne aşteaptă. nespus. acum e ascuţit. Dispară deci prăsila cea urîtă şi nedreaptă Că rege nu i-ai fost. <titlu> Thales Pe pace fii. Şi luna. Sunt curios să ştiu cu ce anume încing ei chinul. Deodat'. Ciocnire uriaşă am simţit. Şi n-am simţit la fel nimic din toate. Să mergem către mările senine. ce se petrecu.. A fost rotund. Ce. n-aş şti a spune. fără s-aleagă <Note> l. La grecii-aceştia urmă nu-i de suc de brad. cît şi de sus. Pe muntele din nord miresme de răşină îmi amintesc cumva de smoală. </Note> Pagina 377 Vrăjmaşi şi prieteni dimpreună. meteorii ar fi pietre ce cad din lună.

Se mişcă-acum. <titlu>Mefistofel Slăvitelor. lăpădături de ale firii. spre a iscodi Cine la templul nostru îndrăzneşte a veni. Le mai găseşti urîte. Şezînd în slab reflex cu întreită-nfăţişare? <Note> l.. Oricît n-aş vrea. </Note> Pagina 378 <titlu> Driada Sunt Phorkiadele1! Te du spre ele Vorbeşte-le. Obişnuinţă ce ţi-a fost. Dar spune-mi: ce se vede-n peşteră acolo.. . mă ia mărturisirea gurii: Asemenea făpturi nicicînd nu mai văzui. Driadă. Cînd vezi ăst monstru întreit? Noi nu le-am suferi — ce zic? Nici chiar pe treptele celui Mai groaznic dintre iadurile noastre! Aici le vezi în patria frumseţii.Printre străini eşti prea puţin umblat. Păcatele. Eu vin. Cinsteşte mai curînd stejarul sfînt şi-nalt. Pe Ops2 şi Rhea3. nimfă de copaci. cîtuşi de puţin. Dar înrudit cu voi de nu mă-nşel prea tare. de nu te-apucă-nfiorare! <titlu> Mefistofel Voi îndrăzni.. Şi sunet dau ca liliecii şi vampirii. îngăduiţi-mi să m-apropii Şi să primesc a voastră întreită binecuvîntare. ce-i drept. surioare. <titlu> Phorkiada Daţi-mi voi ochiul. ce-n obîrşii osîndă-au suferit.. Zăresc ceva şi mult mă mir. vechile zeiţe le-am văzut. îţi umblă-n gînduri şi prin vis. Mai slute sunt decît Muma Pădurii. în faţa voastră. Dar nu-ţi întoarce către patrie simţirea. oare. <titlu> Mefistofel Ce-ai părăsit. necunoscut. rămîne-un paradis. Şi-aceasta zice-se că e antic.

Şi-acuma tac şi tare sunt vrăjit şi încîntat. Cum fu aceasta cu putinţă? Un pictor nu v-a luat vreodată ca model? Să-ncerce dalta să vă-ntruchipeze în fiinţă Pe voi. Aproape nouă înşine necunoscute?! <Note> 1. alaltăieri. <titlu> Phorkiadele Un spirit pare-a fi. pe care şi-l împrumutau. cele trei fiice de-o urîţenie fără seamăr ale lui Phorkis. Născute-n noapte. Tustrele aveau un singu. să sălăşluiţi Prin locuri.<Note> l. . zeitate romană a rodului îmbelşugat. la pas cu clipele grăbite Un bloc de piatră ca erou porneşte-n viaţă. soţia lui Saturn (Cronos). unde arta. Rhea. nopţii înrudite. Ar trebui. zeu al mării în furtună. Phorkiadele. în mitologia greacă fiica lui Uranos şi a Geei. </Note> Pagina 379 M-am închinat şi-n faţa altor vrednici zei. Juno. zeiţă în mitologia latină (Hera în cea greacă) soţia lui Jupiter. Dar n-am văzut fiinţe-asemeni vouă niciodat'. străine lumii. <titlu> Mefistofel Nici nu puteaţi. să nu ne dai dorinţe! La ce ne-ar folosi. bogăţia se răsfaţă. inteligent. A fost identificată cu zeiţa Rhea. Si parcele chiar. de nimenea ştiute. <titlu> Mefistofel Mă miră doar că nu vă preamăreşte Nici un poet. <titlu> Phorkiadele Ascunse-n noapte şi-n singurătate Nu ne-am visat vreodat' întruchipate. sora şi soţia lui Cronos şi mama lui Zeus. ale Haosului. Ops. cînd voiau să vadă sau să mănînce. <titlu> Phorkiadele Mai bine ai tăcea. eu le-am zărit mai ieri. 2. N-aţi fost nicicînd de cineva zărite. căci voi. 3. pentru aceasta. ochi şi-un singur dinte. Venus2 şi-altele la fel. şi-ale voastre Surori. iar nu pe Junol. Şi unde-n fiecare zi.

dar fără ochi şi dinte. şi-apoi îngăduieşte Să ţi se vadă dintele unic din faţă. Al Haosului fiu iubit şi prea iubit. ca-n mitologie. poate. în două s-adunăm fiinţa celor trei. Pentru un timp. Venus. Pagina 381 <titlu> Phorkiadele Noi ale Haosului fiice suntem ne-ndoios. Ar merge. doi dinţi avem. desăvîrşită faţă? <titlu> Una Închide tu un ochi. astfel. Fie-aşa! <titlu> Phorkiadele Să fie! <titlu> Mefistofel (ca Phorkias. Voi sunteţi trei. </Note> Pagina 380 <titlu> Mefistofel Aceasta n-are totdeauna-nsemnătate! Poţi altora să dărui însuşiri şi calitate.2. <titlu> Mefistofel Aţi scos din joc ce e mai bun! Cum să obţii. cît de frumoasă e! Doi ochi. <titlu> Mefistofel Ruşine. şi totuşi un ochi. zeiţa frumuseţii în mitologia latină. vă ajunj. Iar ochiul celei de-a treia-al meu să fie. noi Phorkiadele! . vai! Mă crede lumea un hermafroci <titlu> Phorkiadele Treimea nouă a surorilor. în profil) Iată-mă că m-am ivit. un dinte. Atuncea din profil vei reuşi . <titlu> Una Crezi că se poate? <titlu> Celelalte două S-o încercăm. Fratern asemeni să ne fii. <titlu> Mefistofel E-o mare cinste.

Luminează-nvălmăşeala Ce din valuri se arată. sirene-vrăjitoare. Cîntecul suav ne-adună. Iată ne-am împodobit Cu coroane. Plutitori fără durere. strălucitoare. cîntînd) Dacă-n vremi. Cu brăţări şi cingătoare! Toate sunt un rod al vostru. <titlu> Sirene Ştim prea bine cum le place Peştilor în apa mării. îndurătoare. De-am afla sub largul zării Că mai mult ca peştii sunteţi. Pagina 382 <titlu> Nereide1 şi tritoni2 Sunet daţi. Am fugit de grea furtună Spre un prund mai liniştit. nestemate. Cu tesalicul descînt Vrăjitoare coborîră Discul tău pîn'la pămînt. şi prin val — aleargă. Un norod din adîncime Strigă.) <titlu> Golf stîncos la Marea Egee Luna stăruie în Zenit.<titlu> Mefistofel Va trebui spre alte locuri să-mi fac vad. să se audă. <titlu> Sirene (întinse pe tancuri. Fn-ne. Lună tu. . Căci comorile-necate Ni le-aţi fost adus pe toate Voi. în nopţi de groază. Să străbată marea largă. cu fluiere. Tu acuma din înalturi Cată-n unda tremurată. Să sperii dracii-n fund de iad! (Pleacă.

pe jumătate oameni. surori. <titlu> Thales (pe ţărm către Homunculus) Te-aş duce bucuros pe la Nereu anume.) <Note> l. Tritoni. Şi înăcrit. nimfe ale mării. delfini. poate că nu m-ar costa . Ursuzului nu-i este nimenea pe plac Din neamul omenesc pe tot tă. lună. De peştera-i nu suntem prea departe. Fraţi. <titlu> Homunculus Să facem încercare. departe. acum degrabă! (Se depărtează. e nevoie astăzi. </Note> Pagina 383 <titlu> Sirene Plecară-ntr-o clipă De-a drept spre Samotrace1 Cu vîntul prielnic. <titlu> Nereide şi tritoni Să ne ducem mai departe! De-o călătorie foarte Scurtă. ce voi aţi cere. pe jumătate. Ca să facem o dovadă Că mai mult ca peştii suntem. zeu marin. Rămîi deasupră-ne. Şi-apoi făcu şi bine cîteodat'. fiinţe mitologice marine. Dar înşişi nu ştiu ce sunt. să fugi în lume. Şi ziua să nu ne alunge. De-aceea-atîţia temenele-i fac Şi cinste-i dau în slujba sa. Ce spera a face în ţara Cabirilor2? Sunt zei cu totul aparte Care mereu se-nnoiesc pe pămînt.Noi am da. El ştie însă viitorul. Nereidele.rîmul. Să stăruie noaptea aproape. Dar e-ncăpăţînat bătrînul. fiicele foarte frumoase ale lui Nereus. 2.

nici un sfat. îndrăzneţ. <titlu> Thales Şi totuşi noi avem încredere în tine. Sunt oamenii alcătuiri. care ocroteau navigaţia şi al căror cult s-a răspîndit îndeosebi în timpul elenismului. Ilios1 căzu Cadavru uriaş. înţepenit în chin. flacăra! <Note> l. sticla. zeităţi bune. El îşi urmă îndemnul. Cabiri. <titlu> Nereus Nu are preţ la oameni sfatul. Prînz negru pentru vulturii din Pind'. De sfatul tău în totul ea ar asculta. pare om. Cînd i-am vestit vedenia ce mă învinse: În aer fum-vîrtej. Jos grinzi arzînd. Atîtea fapte singure s-au judecat. de origine feniciană. Samotrace. Cînd farmecul femeii încă nu-l cuprinse. Cînd însă fapta lor vedeam. localitate ce adăpostea cultul şi misterele cabirilor. nu ne alunga. 2. Se crede că însuşi Alexandru cel Mare a fost un adept al acestui cult. De-a lungul anilor m-am odihnit zeieşte. Ce au rămas o groază prin milenii. Pe ţărmul grec sta el.Numai decît fiola. Eşti înţeleptul mării. Norodul însă stăruie a fi încăpăţânat. Priveşte flacăra aceasta. cunoscutele vedenii. Pe Paris părinteşte eu l-am prevenit. Cuvîntul meu lui Paris joc i se păru. . Vorba cuminte moare în urechea tare. în timpul lui Goethe s-a iscat o mare dispută între filozofii germani cu privire la semnificaţia numărul cabirilor. năvală de roşaţă. dar am căutat Celor mai buni un bine sa le fac. ce zei ar vrea să fie. </Note> Pagina 384 <titlu> Nereus Aude oare glasuri omeneşti urechea mea? Mînie-adîncă îmi cuprinde inima. sfîrşituri de viaţă: A Troiei zi de judecata. Dar osîndiţi în veci asemeni loru-şi să rămîie. acolo. mi se părea Că n-aş fi dat nicicînd vreun sfat.

În Paphos5 însăşi ca zeiţă-i venerată. Moştenitoarea numiră şi suavă În templu arc-acolo. fiicele lui Nereus şi Doris. O bucurie-aştept din. Ilios. În carul-scoică. <Note> l. Care de cînd zeiţa Kypris4 de la noi se duse. . Fiica cea mai frumoasă a lui Nereus. 2. Neptun. Căci nu-i puţin.Şi lui Ulise nu i-am prevestit în taină. Doridele. zeu al mării în mitologia greaca. a prietenilor uşurinţă? Şi cîte altele! I-am fost spre folosinţă? Mult legănat fusese. A Circei2 cursă. a ciclopilor grea spaimă. vor sălta Că însăşi spuma pare-a le-nălţa. vrăjitoarea în mrejele căreia a căzut Odiseu în cursul rătăcirilor Sale. S-aruncă-n valuri cînd le-adun. nimfe marine. ce te-am ruga: Acest băiat fiinţă-ar vrea să ia! <titlu> Nereus Umoarea cea mai rară nu-mi stricaţi. 2. 3. largul zării. Circe. legănată. De pe-un balaur hăt pe calul lui Neptun2. ce purtase pe Venera. Un val pe ţărmul prietenos l-a dus. S-arată Galateea3. </Note> Pagina 385 Şi şovăirea sa. ce-i primi. şi pe ape slavă. Căci pentru astăzi fiicele mi le-am chemat. <Note> l. pînă ce tîrziu nespus. Va copleşi nemulţumirile de pîn-aci. şi nici ţinuturile voastre Nu poart-alcătuiri atîta de măiastre. Dar bunătatea va mai face o-ncercare. nici lucru mic. <titlu> Thales Pe-un înţelept îl doare-asemenea purtare. Grăuntele de mulţumire. alt nume dat Troiei. Unite gingaş apei. Doridele1 şi graţiile mării. prea frumoasa. Olimpiii nu.

îţi va spune. mult luminosule băiat. Plecaţi şi întrebaţi-l pe Proteul Cum poţi să iei fiinţă. ruini ale anticului se mai găsesc lîngă rîul Bokaros. în satul Kuklia. Pe ţesturi uriaşe Alcătuiri senine: Sunt zei! Inimi tresalte! Cîntaţi cîntări înalte! <titlu> Sirene Mici de statură. Kypris. Ca să te-ncurce. .4. (Se depărtează amîndoi. port în insula Cipru. Iar de răspunde. Proteu. Paphos. El se ferea însă de iscoditori. </Note> Pagina 386 Plecaţi! în ceas de bucurie părintească Dojana-n gură nu se mai ivească. un zeu marin în mitologia greacă înzestrat darul profeţiei. alt nume al Aphroditei. vreo minune. (Se depărtează către mare.) Pe-asemeni drum nimic n-am dobîndit. Hai s-o-ncercăm. luînd ni c altă înfăţişare. prefăcîndu-te mereu. <Note> l. Cum însă ai nevoie de-un atare sfat. 5. V-aducă numai bine. Tari peste măsură. Nereide şi tritoni Ce-n mîni acum aducem. de-l întîlneşti. Proteus. Minuni să nu ne scape.) <titlu> Sirene (sus pe stînci) Departe ce se vede Tăindu-şi drum prin valuri? E ca şi cum vîntrele S-ar încerca spre maluri Ce albe vin din zare Femeile de mare! Veniţi în jos la ape. dispare ca topit.

<titlu> Sirene Un zeu cu altul E-adesea nedrept. <titlu> Sirene Unde rămaseră trei? <titlu> Nereide şi tritoni Necunoscuţi prin timp Sunt poate în Olimp. <titlu> Nereide şi tritoni Sunt şapte-acei zei. Puternici sunt. Cînd vase. <titlu> Nereide şi tritoni Cabirii vi-i aducem Pe-un drum nefurtunos. Pe unde ei domină. se sparg. dar încă Neîmpliniţi cu toţii. Că-i cel mai deştept. V-aşteaptă prăpădul. Pe călători îi ocrotesc Cabirii în larg.</Note> Pagina 387 Zei ce salvează Pierduţii pe apă. <titlu> Sirene Mereu după ei ne ţinem. <titlu> Nereide şi tritoni Trei zei luarăm. Pagina 388 Al optulea desigur Acolo e cu soţii. Dacă-i cinstiţi la fel. Al patrulea îl aştept. Neptun e prietenos. Spunea că-i întîiul. Ei sunt înfometaţii . catarge. Aceşti fără-de-seamăn Tind veşnic înainte.

<titlu> Sirene Au slavă mai puţină Eroii din vechime. Cu cît e mai ciudat. <titlu> Nereide şi tritoni Călăuzind serbarea Ne slăveşte marea. Vă preamărim nespus! Argonauţii lîna De aur au adus. cu-atît mai respectabil.) Vă preamărim nespus Argonauţii lîna De aur au adus. Filozoful idealist Schelling interpreta figurile cabirilor ca simbol al „dorului arzător". În soare sau în lună. <titlu> Thales . Voi însă pe cabiri! (Se repetă ca un cîntec de pretutindeni. </Note> Pagina 389 De lut şi de urcioare.Unor eterne ţinte. Căci banului rugina-i dă un preţ. <titlu> Thales Să nu vorbeşti de zei-urcioare cu dispreţ. Noi de-nchinare facem Supuse o cunună. al „foamei şi dorinţei".1 <titlu> Sirene Dac-ar trona oriunde. <titlu> Proteus (de undeva. Voi însă pe Cabiri! (Nereide şi tritoni trec prin faţă.1 De ele înţelepţii Îşi sparg azi capul tare. ascuns) Găsesc ce văd cu totul admirabil.) <titlu> Homunculus Au zeii-nfăţişare <Note> l.

(L-a descoperit pe Homunculus. Proteu? <titlu> Proteus (ventriloc. Ştiu că vorbeşti din falsul loc. </Note> Pagina 390 Oricum. <titlu> Homunculus Voi lumina acum după dorinţă. <titlu> Proteus (luînd formă nobilă) Trucuri de filozof tot mai deprinzi! <titlu> Thales Forma să-ţi schimbi.) .Dar unde eşti. <titlu> Proteus (ca şi cum ar fi departe) Rămâi cu bine. Atras se simte de văpaie. Dar. poţi să priveşti mai de aproape. Atîrnă-acum de-a noastră vrere Să vezi ce ai dori. pe picioare. <Note> l. ce noi ascundem. <titlu> Thales (încet lui Homunculus) E pe-aproape. nevoie mare. pare a vorbi cînd de aproape. Luminează tu. oriunde-ar sta ascuns. cînd de departe) Aici şi pretutindeni. O mică osteneală însă ţi se-cere. cu foci Ca peştele e curios. Va trebui mai omeneşte. tot hîtru ai rămas . să nu mă porţi de nas. nu prea tare. iată a ta plăcere. Fenicienii îi întruchipau pe cabiri şi sub formă de urcioare. <titlu> Thales Străvechea glumă eu ţi-o iert. să te-arăţi. ca să nu sparg sticla. Dar prietene. <titlu> Proteus (sub forma unei uriaşe broaşte ţestoase) Cine luminează-atît de dulce. ce fiinţă? <titlu> Thales (acoperind pe Homunculus) Plăcere dacă ai.

ca rînd pe rînd Să te formezi spre-nfăptuiri mai 'nalte. în-larg Pe-această limbă de pămînt. Mă bucur ea verdeaţa-o simt încalţe. Doar sticla-i dă acum o greutate. Începi aci cu lucruri de nimic. Miresme dulci aicea sunt. De socotit nu-s multe..<titlu> Proteus (mirat) Pitic ce dă lumină încă n-am văzut! <titlu> Thales Un sfat îi trebuie. ar vrea să ia fiinţă. Încă n-ar trebui să fii. cum mi se pare. s-o încerci În larga mare. Şi creşti apoi. Înghiţi întîi ce e mai mic. cum te tine. <titlu> Homunculus Adie-aici un aer moale. El a venit pe lume. dar eşti.. <titlu> Proteus Te cred. S-ar vrea numaidecît mai întrupat. Să mergem şi noi. Înaintînd. blînd. <titlu> Thales (încet) Şi altfel e-n critică stare: Hermafrodit. Pagina 392 . iubite băieţaş. <titlu> Proteus Adevărat fiu de fecioară-mi eşti. De însuşiri spirituale nu-i lipsit. Şi-acolo vezi făpturile de ape Venind în şir tot mai aproape. iese bine. Oricum ar face-o. cum mi-e cunoscut. <titlu> Proteus Va izbuti atunci cu-atît mai lesne. devine totul mai plăcut. Pagina 391 În chip ciudat şi doar pe jumătate.

Ce s-a luptat cu groaza. De-acolo i se-nalţă un etern pean1. artişti. înfocat şi viu. Helios. Asculţi cum fratele ţi-e ridicat în slavă. Şi cînd de sus trăsneşte în zig-zag.<titlu> Thales Toţi laolalt'! <titlu> Homunculus Pas întreit de duhuri. voi. Când stridentul. Dar astăzi sceptrul el ne-a-mprumutat. celor închinaţi Lui Helios3. 3. de-ar fi s-apară. Hipocampi. locuitori străvechi ai insulei Rhodos. Cînd tunătorul desfăşoară pe deasupra norii. Plutim acuma lin. Cu care valul domoleşte. foarl. Telchini. <Note> l. E înghiţit de hăul rotitor. în crîngul tău. sărbătoreşte şi uşor. ţărm şi unde Sunt zeului pe plac. iscusiţi lucrători manuali. Şi munţi. Vedenii. cai de mare. <titlu> Sirene Vouă. Iar negură. din lumea spumii! <titlu> Telchini Zeiţă tu. suavă. 2 . minunat. între-adînc şi-nalt. în larg. </Note> Pagina 393 Ţi-apleci urechea băştinaşilor din Rhodos. zeul soarelui în mitologia greacă. Telchinii1 din Rhodos pe hipocampi2 şi pe balauri de mare. . <titlu> Cor Noi făurirăm lui Neptun tridentul. Neptun răspunde înălţimilor. în ceasul lunii Un salut din parte-ne. splendorii. O rază e de-ajuns şi insula e clară. Val după val ţîşneşte jos. oraşe. unde pătrunde. Cutreierînd ţinuturi pînă-n asfinţit tîrziu Cu ochi de raze ne priveşte. mînuind tridentul lui Neptun.

eu Proteu Delfin. Întîii noi am fost. el însuşi. de minune. imn de preamărire. Unde trăieşte-n lung şi-n lat. Prin mii şi alte mii de forme. fapta pămînteanului. Pean. oricum ar fi. vieţii i s-ar potrivi Mai bine valul. Ei cred că-i nu ştiu ce ispravă. un gen poetic. <titlu> Proteus Lasă-i să cînte. Pe spate eu te iau acum. E totdeauna numai caznă. Vezi. . Micuţule. Şi vreme o să ai cît vrei Pînă la om să-ţi pui temei. pentru Soarele prea sfînt şi viu întruchiparea moartă glumă e şi rod pustiu. (Se transformă. Cu Oceanul te cunun. la vechii greci. <Note> 1. Semeţii-aceştia pînă unde vor să salte? Statuile zeieşti stăteau înalte — Dar le distruse un cutremur de pămînt Şi-acuma iar topite sunt. <titlu> Thales Dorinţei lui tu dă-i urmare. ca gigant. cari zeitatea O-ntruchiparăm omeneşte-n toată demnitatea.) Încă puţin Şi-i izbuti-n ispravă. Vezi. măreţ şi blînd. Iată veşnicile ape.) <titlu> Proteus Spiritual mă însoţeşte-n largul umed. Vei fiinţa mişcîndu-te după eterne norme.Se vede Soarele. </Note> Pagina 394 Şi gata fii de-o proaspătă lucrare. şi să se mîndrească. Geneza iarăşi de la cap s-o iei. De-au izbutit să toarne-n bronz o slavă. Ca tînăr. în zenitu-i stînd. Te-oi duce-n« ele.1 (Homunculus încalecă pe Proteus-Delfin.

ceva! Să fii un om întreg la vremea ta. <titlu> Proteus (către Thales) Ca unul. însă. de teapa ta! Asemeni umbre se mai ţin un timp şi în prăpăd. ai iubirii.În voie. </Note> Stol de păsări. Nu năzui spre-un ordin. Goethe pune pe Thales să rostească ideea evoluţiei logice în natură. <titlu> Sirene (pe stînci) E-un inel în jurul lunii? Nouraşi? Fac cerc lăstunii? Porumbei sunt. Paphos şi-a trimis încoace <Note> l. ei în zare. Şi deplină Sărbătoarea noastră este — Voluptatea ni-i senină. şi oricum. totuşi. Că în cuibul cald şi paşnic Ceva sacru viu se ţine. Noi avem altă părere. . Dau din aripi de lumină. Căci dacă om ai devenit vreodat' Cu tine s-a sfîrşit pe veci. Porumbei sunt. <titlu> Thales Găsesc că-nseamnă. Ea pe scoică. vrei să spui. <titlu> Nereus (apropiindu-se de Thales) Unui călător în noapte Curtea lunii — arătare De văzduh înalt îi pare. Căci printre cete palide de duhuri De multe veacuri te tot văd. mai înalt. şi mai mult prin calde decît reci. <titlu> Thales Mie-mi place să-mi închipui. ce-n cutreier Fiica1 mi-o-nsoţesc pe mare. Adevărul spus se cere. Ce-ndeobşte cade bine.

şerpuitoare. De crucea ce-şi răzbună. Făcînd carului ocoale. luptau împotriva vîntului de sud. Împletindu-vă pe ape În lung şir. De vulturi nu. Şi aduceţi. Neatinse de cutremur. De cei ce ard oraşe. 2.<titlu> Psili şi Marsi2 (pe tauri de mare. Haideţi numai mai aproape. </Note> Pagina 396 De nimeni n-avem teamă. Prin împletiri de unde. Călăuzim în noapte. Chipul mumei1. trufaşe. Pe fiica cea mai dulce. În vînt de-eternitate. după Herodot. De nimeni n-avem teamă. care. Ca în străbune zile. voinice nereide. De cei ce se alungă. pe viţei şi berbeci) În Cipru prin caverne De mare ne-necate. Domniţa ne-o aducem Pe mări. <Note> 1. Pe apele profunde. vrăjitori de şerpi. Un car ca o părere. Psili şi Marsi. voi doride. Voi. pe aceea Care este Galateea: . Păzim cu grijă scoica. pentru păstrarea apei. de lună. De leu — într-aripatul. <titlu> Sirene Cu zăbavă şi uşoare. Aluzia se referă la Galateea. de vreme lungă. Cu paşnică plăcere. De tronuri mari.

</Note> Pagina 397 Să ne mulţumeasc-acuma Cu aprins sărutul lor! Vezi-i. Căci valul. Galateea semăna aidoma cu Doris. Cînd înclinarea amăgirea şi-a curmat. <titlu> Nereus Îngădui să vă bucure frumseţea. .ce-i mîntuirăm. toate plutind pe delfini) Dă-ne tu lumină lună. Doar cu zeii s-o asameni. cu-ndurare! <titlu> Nereus Dobînda-i dublă. ce-au fost întinşi pe iarbă. Tatălui la rînd pe toţi Ne-arătăm iubiţii soţi. <titlu> Doride (Trecînd pe lîngă Nereus. preţioasă minunat: Milă s-arăţi. <titlu> Doridele . totodat'! <titlu> Doride Dacă lauzi purtarea noastră Şi plăceri mult meritate. Ca femeile de oameni. Ca bărbăţie să se-arate-o dat' juneţea! Dar eu să dau nu aş putea.) Sunt băieţi. care legănînd vă poartă.Demnă de eternitate. Tinereţea cînd s-adună. tată. Dar cu nuri. (Către Nereus. Voi frumuşel să-i puneţi pe uscat. Tinereţea-mbrăţişării Vrem să ţin-eternitate. Şi-ncălziţi dogoritor. Nu-ngăduie nici dragostei durată. plăceri să ai. <Note> l. Din vîrtejul apelor. Ce singur Zeus poate da. Ei. ispititoare.

dulci băieţi. o. tată ! Delfini opriţi! Priveliştea mă ţine! <titlu> Nereus Au şi trecut. Şi ce le pasă De inima. ce s-ar alege-atunci. Noi junii n-am dori.. draga mea? <titlu> Galateea Ce fericire. puterea ta e veşnică şi mare.Voi. . Fidelitate veşnică dorim. Oeean. O singură privire însă-i bucurie. (Galateea s-apropie pe carul-scoică. ar fi mai bine. Rîuri bogate dacă n-ai încuviinţa sub zare. ce-ar fi? Ce-ar fi toţi munţii.) Pagina 398 <titlu> Nereus Tu eşti. ce-aici strigînd rămase? De m-ar lua cu ei. slavă! Şi cum mă bucur! Bucurat. Toate din apă s-au făcut şi se ivesc. cum înfloresc Pătruns de adevăr şi de frumseţe. <titlu> Thales Din nou acuma. vă spunem. <titlu> Tinerii De ne-ngrijiţi şi mai departe Numai aşa ca pîn-acum. Fluvii de nu le-ai cîrmui încolo şi încoace — Desăvîrşindu-le. Mai mare bine nicidecum. Dar trebuie-n tristeţe să ne despărţim. Pe toate apa le hrăneşte bine. ne sunteţi dragi. departe. tot mai departe. Menită pentr-un an întreg să fie. slavă. Tu.. văile şi lumea? Tu eşti acel ce viaţa proaspătă-ntreţii! <titlu> Echo (cor al tuturor cercurilor) Tu eşti acel ce viaţa proaspătă-ntreţii! <titlu> Nereus Ei se întorc şovăitori la locul lor. în avîntul Rotirei veşnice. Dar zeii spun că nu-i îngăduit. Nori dacă n-ai trimite după zilele senine.

risipitul! Pagina 400 <titlu> Sirene Ce flăcări. <titlu> Homunculus Frumos e dat să fie Orice aş lumina În umeda stihie. Ce-i drag.. Oricît ar fi departe. În umedul vieţii. <titlu> Nereus Ce neştiută nouă taină printre cete Vrea ochilor să ni se reveleze? în jurul scoicii.Privire de privire se desparte. Lumina ta mai tare În largul suprafeţei. <titlu> Proteus Numai aci luceşte. de Proteu ispititul. <titlu> Thales Homunculus e. Stea strălucind Prin marea mulţime. dau prin valuri. Văpăi se revarsă în valuri! O. Ce pîlpîiri de flacără molatică începe? De-un. de tronul frumuseţii. minune de jar. s-a sparge. neîmplinitul. Cari unul de altul se sparg. puls al dragostei vrea parcă să vibreze. în şiruri prelungite. Sub semnele dorului său. acel tron Tot îl mai văd lucind. în lucire? Astfel luminează pe unde şi-n fire. Detunet presimt peste apele large. Pagina 399 În cercuri largi. Dar scoica Galateei.. De scoică. Mereu apropiat Si-adevărat. Luceşte şi-i aproape. Se depărtează ceata spre vechime. . la piciorul Galateei. lumină dă pe ape.

Domnească deci Eros ce totul începe! Slavă mării! Slavă zării! Ce-s cuprinse-n focul mare. Acolo jos se bucură Menelas-crai De-ntoarcere. Ce ne-a adus din phrigianele câmpii. personaj din Iliada. rege în Lacedemon. cu toţi războinicii viteji. Cîteşipatru elemente! Pagina 401 ACTUL III În faţa palatului lui Menelasl la Sparta Elena se iveşte împreună cu Corul prizonierelor troiane. Şi când aici cu Clytemnestra4-alături. Panthalis. 2. Prin graţia lui Poseidon2 şi-a vântului. Cu Castor şi cu Pollux mă jucam. Slavă apei în văpaie. şi pe maluri. Primeşte-mă cu bine. <titlu> Elena Mult admirată şi bârfită îndestul Viu de pe ţărmul. Poseidon. Pe care tata Tyndareu3 şi la clădit. . rege legendar al Spartei. zeu al mării în mitologia greacă. Tyndareu. Slavă aventurii rare! <titlu> Toţi şi toate Slavă adierilor eterne. Clytemnestra. Beţi încă de talazul vajnic legănat. soţul Elenei şi personaj important din Iliada lui Homer. voi prezente. Menelas (Menelaos). în noapte — Pe ape e totul în foc. conducătoarea corului. De pe colina Athenei-Pallas când sa-ntors. tu înalt palat. Pe spatele-nspumat în porturi părinteşti.Şi trupuri se văd în văpaie. crescând <Note> l. 4. unde puseserăm picior. Slavă tainicei caverne! Fiţi sărbătorite. soţul Ledei. 3. sora Elenei şi soţia lui Agamemnon.

Prizonieră dacă sunt. Viu ca soţie oare? Ca regină viu? Sau poate ca o jertfă pentru-amarul mult Ce craiul. cîndva s-a întîmplat Să mi se-arate-aici Menelas. ţi s-a menit Slava frumseţii. vă salut! Voi deschizîndu-vă. minunat. ele-nsoţitoarele Pagina 403 Suspecte-ale frumseţii. Şi-acolo mă cuprinse hoţul phrigian. doar de zei Mi-s hotărîte. Şi înainte mă trimise în oraş. precum unei soţii I se cuvine. grecii-l îndurară îndelung? Sunt Cucerită. . pe care bucuros Numai acela nu-l ascultă-a cărui Legendă spornică s-a prefăcut în basm. femeie minunată. Sub chip de mire. nu dispreţui Cinstea de-a avea supremul bun! Căci ţie. Nu ştiu. templul cyteran. el ce mîndru m-a ales. Se întîmplară multe. porunca să îndeplinesc. <titlu> Corul O. Eroul îşi are numele. Căci faima şi ursita. Deschideţi-vă iar. Aripi de-aramă ale porţii. <titlu> Elena Cu soţul meu pe o corabie venii. Cu care mîndru pe căi va umbla. cari şi-n prag aci . Despre toate zvon Mai umblă bucuros. mai presus de orice. luminos. Să rămîie-n urma mea Ursita şi năpastele. De cînd ăst prag îl păţăsii.</Note> Pagina 402 În jurul caselor din Sparta. Fidelă regelui. spre-a cerceta. numai. nu pot ghici. Dar îşi apleacă şi cel mai dîrz bărbat Simţirea în faţa frumseţii De care e cutropit. Cum sfîntă-i datoria. Ce gînduri el nutreşte-ascuns. ce m-au pîndit.

Dar intră numai. tot cum le-a lăsat. Degrabă s-ar pregăti înarmîndu-se. Prin pace şi război eu însumi le-am sporii. ochi şi piept desfătează-ţi. ostaşii mei. Călăuzindu-ţi roibii-n rouă cîmpului. căci Un privilegiu e al domnului de a Găsi toate la locul lor. Colan şi coroană Ce bine îţi vin! Şi ele se cred ceva.* Tu mai departe urci pe ţărmul sfîntului Eurotas. <Note> l. Parcă năpastă. Unde Lacedemonl dezţeleni ogor Fertil. Cînd se întoarce. numele antic al statului Spartan. rodnicul. plănuia. </Note> Pagina 404 <titlu> Elena Apoi din gura lui se auzi şi alt . de munţi severi. Găsi-le-vei în vechea rînduială. înalţi. tot mai în sus. Căci încă-n navă soţul meu privea doar rar La mine şi nu-mi spuse un cuvînt senin. provoacă-le. Şi în domneasca mare casă vei intra. Aceea să-ţi arate multele comori Pe care tatăl tău în urmă le-a lăsat. el vorbi parcq mişcat de-un zeu: „Aici coboară. mai sus. ce-o lăsai Acolo cu îngrijitoarea vîrstnică." <titlu> Corul Privind acum comorile Mereu sporite.Îmi stau alături sumbre ca primejdia. Pîn' ce vei fi sosit pe mîndrul largul şes. cu pietrele scumpe. I-oi cerceta pe malul mării-nşiruiţi. Mă bucur la luptă frumseţea s-o văd Cu aur. Cînd însă prora. cu perle. Puterea slugii e de-a nu schimba nimic. rînd pe rîiid. saluta Limanul. împrejmuit. Vei iscodi servitorimea. cum sta În faţa mea. numai. în casa lui. Lacedemon.

Ce prinde Flacăra. Şi totul fie după voia zeilor. mergi înainte. zădărnicit Fiind de un vrăjmaş. Ce omeneşte mi se pare bun sau rău. Însoţindu-te. Şi ce-i rnai frumos pe pămînt. Nu vedem oare soarele. şi vase cîte crezi Că jertfitorului de trebuinţă-i sunt. noi fericiţii? Pagina 405 <titlu> Elena Fie oricum. şi moarte văzurăm.Domnesc cuvînt: „Iar după ce ai cercetat. Cutezătoare ! Binele. Noi muritorii. nimica nu-mi numise el Pentru tăiere-n cinstea celor din Olimp. însă nu-mi fac griji. tu ţine-l pregătit. tu nu vei iscodi. <titlu> Corul Ce s-a-ntîmplat. Tripede tu să iei. cu bucurie slujindu-te." Astfel vorbi la-despărţire. Crăiasă. Rămîie toate celelalte-n grija ta. Jalnică moarte: Dar nu suntem aici. Apă curată fie de la sfînt izvor În marile urcioare. noi nu-l credem. Orice m-ar aştepta acum Cuvine-se să urc în casa regelui Care de mult dorită-n mine s-a pierdut. De-atîtea ori a avîntat cel ce jertfea Peste o ceafă de-animal o bardă grea Şi să lovească n-a putut. Chiar prevestit. Căldări de-asemeni. de mîna unui zeu. cupe fie la-ndemîn'. vin omului Pe neaşteptate. lemn uscat. Care-mplinesc ce este după gîndul lor. Pe tine. . Dă de gîndit aceasta. Să nu lipsească nici cuţitul ascuţit. Troia'a ars. Sărbătorească sacră faptă-ndeplinind. dar nimic Din tot ce-i viu. răul. noi aceasta îndurăm.

cîntări. surioare. După atîtea nespuse Pagina 406 Dureri. depărtata. în Ilios Un zeu o cuprinse. <titlu> Panthalis (conducătoarea corului) Lăsaţi acuma calea veselă. Noroc refăcînd. Pluteşte cel dezlegat Ca pe aripi peste asprimi. iarăşi nu ştiu cum.) <titlu> Corul Aruncaţi. Aici o aduse. În vechea. Împărtăşiţi-vă Din fericirea stăpînei. Peste ziduri privind S-amăreşte braţe-ntinzînd. în pas Cu atîta mai sigur. Care la vatra paternă. voi Trist închisele. cu nouă podoabă Casă paternă. Din scrumul cetăţii căzute. Împrospătîndu-se. Suferinţele toate. # Laudă aduceţi zeilor. Şi întorcîndu-vă. Din fericirea Elenei. Urc astăzi anevoie numai treptele Pe cari copilăreşte am sărit cândva. de doruri luat. spre uşă îmi priviţi! . (Pleacă.Şi-acum îmi stă în faţă. # Dar pe ea. bucurii. Se-ntoarce cu-ntîrziere. În timp ce zadarnic Închisul. Cari îndrumă spre vetre. Dar bucuroasă. să-şi amintească Zilele tinere.

Dezgust şi neplăcere văd pe fruntea ta. în palat. Stigice puteri. puteri. ce te-a zguduit prin săli În casa ta în loc de bune întîmplări? Ce s-a-ntîmplat. Dar groaza. Tăcerea coridoarelor mult m-a mirat. într-atît Că de pe pragul cunoscut şi mult dorit Precum un oaspe alungat mă depărtez. Urechea nu mi-a fost atinsă de sonor Cutreier şi de valvîrtejul aşteptat. puteri din Hades. Dacă bătrîna noapte nu şi-a înghiţit Numaidecît alcătuirile-n adînc. <titlu> Conducătoarea corului Descopere-ne. <titlu> Elena (care a lăsat aripile uşii deschise. Mai poate zgudui şi piepturi de eroi. cu ochii voştri veţi'vedea. nobilă femeie. curat Să ne salute-al vetrei foc. Dar pîn-aicea în lumină m-alungaţi. Dar ca să ştiţi. Mînie-aleasă cu surprinderea luptînd. Şi mîni de spaimă. de ajutor să-ţi fim! <Note> 1. Far. </Note> Pagina 407 <titlu> Elena Cîte-am văzut. oricît ai vrea. ca domnitori. . solemn Gîndindu-mă la datorie. ce din sînul vechii nopţi ieşind Din obîrşii se-nalţă. crăiasă.Ce văd. ce Anume s-a-ntîmplat. Astfel cu spaimă astăzi stigicel puteri Intrarea-n casă mi-o-nsemnară. îmbrac vestirea în cuvînt: Cînd am păşit în spaţiul sever. oricare-aţi fi! La curăţire sacră mă gîndesc. trecătoare. mişcată) Fiica lui Zeus n-are temere de rînd. surori? Nu e regina ce la noi Se-ntoarce tulburată. repede la pas? Ce e. 'nfăţişeri luînd Ca nori de jar din gura muntelui de foc. mai departe nu. tu nu ne-ascunzi. n-o ating.

cu toate că bucle Tinere port pe la tîmple. Pagina 408 Spaime-ncercai. Mi-aţine calea şi s-arată cît clipeşti În macra-i măreţie. nemişcata tot mai sta. Dar în zadar vorbesc. ea ridică apoi un braţ Voind parcă din sală a mă alunga. Făptura însă. cînd deodat' văd ridicîndu-se Împodobitul pat şi scrinul cu comori.Şi nimeni. Eu spatele-i întorc şi cu mînie-alerg Spre trepte. Făpturi le-ntunericu lui. Şi glasul de-aramă al vrajbei Pe cîmp răsunînd. le alungă înapoi. # Ah. Alcătuire ce încurcă spirit. pe podea şezînd. Cum stăruiam. nici un cuvînt rostit Nu va vădi vreodat' asemenea figuri. dăinuia încă Ilios. strigînd. . hîda urîţenie. cuvînt poruncitor Rostind. multe văzui. Uitării dînd vreo prevedere-a soţului. Femeie mare. ci ca de-un gînd. Dar cînd de vatră mă apropiai. văzui. nici îngrijitoarea n-apăru Să-ntîmpine un pas străin. Lângă ziduri. ce mai ardeau. Jale-n război şi Troia în noapte Atunci cînd căzu. La rămăşiţele de jar. crezînd că poate-ngrijitoarea sta. Ci iată c-o vedeţi! Ea vine-n plina zi! Aici suntem stăpîni şi craiul va veni. în uşă. bineţe dînd. <titlu> Corul Multe văzui. tulbure privind. prietenul Frumseţii. încet. La lucru o-ndemriai. ochi. Phoebus. Phorkias apare pe prag. Cuprinsă nu de somn părea. Dar învăhtă. # Zei auzii prin vajnicul vuiet. Prin pulberea luptei.

jarul. de spaimă Cuprins. îşi închipuie toate? N-aş putea spune nicicum Însă că ochii mei văd grozăvia Din faţă. Pagina 409 Eşti poate că una Din Graiele1 ce-şi împrumută Singurul ochi. Zei în cumplită mînie.Dar flacăra. temerea Dacă nu m-ar reţine. Cum ochiu-i nu a zării Umbre vreodat'. numai. singurul Dinte ce-l au? # Cutezi. stîrpitură. Făpturi păşind ca minuni Uriaşe prin sfară sinistră De foc sfîşiată. arată-te. Aş putea s-o ating chiar Cu mîinile. # Care din fiicele Lui Phorkis eşti tu? Seminţiei acesteea Eu te aseamăn. aceasta prea bine o ştiu. # Oare acestea eu le văzui. Trecea de la casă la casă. prin flăcări şi pară. Cum vîntul furtunii bătea Cetatea în noapte. Căci urîţenia el nu o vede. prin dogoare Şi fum. # . Lîngă frumseţea însăşi Sub ochii lui Phoebus Să te arăţi? Vino. Şi goană văzui. Sau poate că duhul. Loc cuprinzînd tot mai larg.

cari ca un nor Deasupra capetelor noastre îşi trimit În jos prelungul scîncet. 2. Cînd calea ne-aţii. ce-i menit Privirea călătorului s-atragă. ruşinea întristîndu-se. ascultă tu numai. Frumseţea steagul ignoranţei fîlfîind. Asemeni sunteţi răguşiţilor <Note> l. Dar cine sunteti că-ndrăzniţi lîngă palat Să vă purtaţi sălbatic ca menadele. Urlînd ca-n faţa lunii cînii adunaţi? Sau poate credeţi că nu ştiu din care neam . Orkus. că Oriunde-n lume pe vreun drum s-ar întîlni. un blestem. Că zoi îi făcură. </Note> Pagina 410 Şi ţipătorilor cocori. De urîţenii stîrnită În cei ce frumseţea iubesc Da. Pîn' ce-ntunericul lui Orkus2 le-a-nghiţi. alta denumire a Hadesului. Adine sălăşluieşte-n ele ura. şi de-al său Drumeţu-şi vede. alt nume al Phorkiadelor.Pe noi muritorii O jalnică soartă Ne face cumplit să-ndurăm Nespusa durere a ochilor. Dacă-nainte vîrsta nu le-a domolit. Graiele. Astfel fi-va şi cu noi. Dar Se duc pe drumul lor cocorii. <titlu> Phorkias Vechi e cuvîntul. Fieştecare îşi întoarce spatele. Pe voi. Şi-n goană fug.1 Şi-n prag îngrijitoarea s-o întîmpinaţi. vă întîlnesc Aici. dar rămîne-un adevăr: Ruşinea şi frumseţea niciodat' nu merg Pe-acelaşi drum şi mînă-n mînă pe pămînt. neruşinatelor. Ascultă dojana din gura Preafericiţilor mîndri.

de vînzare-n tîrg! <titlu> Elena Cel ce în faţă mustră servitoarele. ele numai gîşte sunt. ci cum serveşte sluga-ntreb. tu vei pleca. Acum se-ntoarce însă ea. căci pe lîngă lebăda Frumseţii tale. ce-a purtat De-a lungul anilor acestei case. pe mine vîrstnica mă apără De ccata-aceasta. e un drept. cetăţeni. Prea mulţumită sunt de cele ce-au făcut Cînd Troia-mpresurată sta şi cînd căzu. Aştept şi-aici. la ele nu te mai rînji! De-ai îngrijit cu bine casa regelui Un timp în locul doamnei. la fel de vlagă-i stoici Văzîndu-vă grămadă. voi. Nimicitoare de belşug. iar nu pedeapsă. prăsilă jună de război? Tu poftitoare de bărbaţi. zeul beţiei. ce-l are-aici stăpîna doar. Nu cine e. cînd jalnic rătăcind Pe mare-am îndurat vremelnice nevoi. Menadele. să domneşti. e spre slava ta. Înalta doamnă mi l-a binemeritat Pentru-nţeleapta grijă.Îmi sunteti. Ia-n stăpînire bogăţia şi pe noi Cu ea. Şi-apoi. ce-a răsărit! Tu marfă cucerită. </Note> Pagina 4l1 <titlu> Phorkias Îngrijitoarea s-o ameninţi. Răsplată ca să ai. nu mai puţin. personaje mitologice. voi. parcă aş zări Lăcuste-acoperind verdeaţa cîmpului. femei mînioase însoţeau pe Dionysos. . ce ispitind Războinici. Atinge-un drept. De-aceea taci. <Note> l. I se cuvine ei să laude binele. Precum să pedepsească ce-i de osîndit. aceleaşi de la ceata lor. Azi Regina-şi ia-n primire vechiul loc: Cuprinde frînele slăbite. Mistuitoare de-osteneli străine.

Scylla. noaptea-i muma mea.) <titlu> Coretida I-a Erebus1 este tatăl. </Note> Pagina 412 <titlu> Coretida III-a Cei ce acolo stau. din Teba. <titlu> Coretida V-a Dar slăbiciunea tu cu ce ţi-o mai hrăneşti? <titlu> Phorkias Cu sînge nu. acolo-i neamul tău! <Note> 1. Tiresias. După Odiseea el era . Erebus. <titlu> Coretida Vl-a Ţi-e pofta doar la stîrvuri. alături de frumos! <titlu> Phorkias Şi-alăturea de iscusinţă cît De proastă-i nepriceperea ! (Coretidele răspund. <titlu> Phorkias Pe moş Tiresiasl du-l în ispită. gura ţi-o închid. însuţi eşti un stârv. tu! <titlu> Coretida IV-a Doica lui Orion2 stră-stră-nepoată-ţi fu! <titlu> Phorkias De harpii3 tu nutrită-ai fost cu scârnăvii. <titlu> Conducătoarea corului De-aş spune cine eşti. spaţiul cel mai de jos al Hadesului. <titlu> Phorkias Vorbeşte-atuncea despre Scylla2. orb. <titlu> Coretida II-a Din seminţia ta mulţi monştri s-au născut. <titlu> Phorkias Dinţi de vampir lucesc cumplit în gura ta. ieşind cîte una din cor. vara ta.<titlu> Conducătoarea corului Ce lud urîtul e. <titlu> Phorkias În Orkus du-te ! Da. îţi sunt prea tineri toţi. în legendele greceşti un monstru feminin care bărbaţi. pe care-n sete tu-l pofteşti. <Note> l. în mitologia greacă un vizionar.

păsări cu chip de fete. Enigma se dezvăluie de-ndat'. erou mitologic. Şi încurcat el dojeneşte în zădar. îndrumîndu-mă Spre Orkus. Ecoul aşteptat al dreptelor porunci Nu se întoarce-atunci ca faptă înapoi. spune-mi un cuvânt! <titlu> Phorkias Celui ce-şi aminteşte fericiri şi ani. vrajba încercînd a vă curma! Că nu-i nimic mai stricăcios pentru slăpîni Decît o tăinuită ceartă printre slugi. Printre aventurile lui se pomenea şi de încercarea de a o răpi pe tînăra Elena. <titlu> Elena Fără mînie. Favorizată dincolo de orişice Măsură. Orion. Stăpînul stă înconjurat de un tumult. <Note> l. </Note> . 3. Ca Ercule de tare. cu tristeţă. Teseus. care a îost eliberată însă de fraţii ei. Sunt amintiri — ce văd? Sau nebunie m-a cuprins? Si fost-am eu Acestea toate? Fi-voi eu în viitor Pustiitoarea groaznică-a cetăţilor? Se înfioară fetele. chipeş şi măreţ. Favoarea zeilor i-apare ca un vis.. tu văzuşi atîţi îndrăgostiţi. care. Şi nu-i destul! Cu vinovată furie Aţi invocat nefericite groaznice Figuri. O. În orice aventură gata a sări. în pofida faptului că sunt în dulce patrie. Harpii. numeşte-te pe tine-ntîi. aprins. De-ai vrea. </Note> Pagina 413 <titlu> Phorkias De-ai vrea. puternic vînător din timpurile originare. cea Mai vîrstnică. îşi mai păstrase conştiinţa şi darul de vizionar. aştepţi. care a înîrînt minotaurul din v. în mitologie. Încă din zori Tescusl te-a răpit. ce mă-mpresoară. 2. care murdăresc totul.. tu însă. printre voi Evi umblu. în Hades.singurul om.reta.

<titlu> Phorkias Voinţa părintească te-a căsătorit Cu Menelas. erou din Iliada. <titlu> Elena Nu-mi aminti de bucurii! Că suferinţi Amare cutropiră inimă şi piept. <titlu> Elena Dar tatăl meu şi grija ţării îi dădu. prietenul lui Achile. Cetatea-ncredinţîndu-ţi. oaspete frumos îţi apărea. şi-apoi Dorită şi peţită-ai fost de-atîţi eroi. Într-o cetate undeva prin văi în Attica. <titlu> Elena De vremea-aceea tu de ce îmi aminteşti Şi de năpastele ce au crescut din ea? <titlu> Phorkias E-un timp ce mie. îmi aduse-aci. o căprioară tînără. Robie lungă-lungă. o cretană liberă. în Ilios Dedîndu-te plăcerilor de dragoste. .Pagina 4l4 <titlu> Elena Închisă fui. A fost ucis în luptă de Hector. viteazul mărilor numit. <titlu> Phorkias Pe care tu le-ai părăsit. să veghezi. chip al Pelidului părea. Patroelu. <Note> l. <titlu> Elena Dar înclinarea mea Patroklu1-n deosebi Mi-o cuceri. Din căsnicie Ermiona se născu. </Note> Pagina 415 <titlu> Elena Îngrijitoare-aici te puse. <titlu> Phorkias Cînd pentru moştenirea Cretei se lupta Menelas. scumpele comori. <titlu> Phorkias Castor şi Pollux te-au eliberat.

apariţie. cum izbucneşte Pînditoarea pornire A răutăţii. Şi-acum un idol3 mie însămi îmi devin. fiul regelui. Idol în sensul de imagine. Tu chiorîş-bîrfitoareo! Vai. după ce a răpit-o pe Elena. Din hăul urîtului? # Răul binefăcător părînd. <titlu> Phorkias Pe urmă se mai spune că din iad venind Achil2.1 <titlu> Elena Nu încurca neînţelesul şi mai mult. Acolo Proteus a reţinut-o pe Elena. ce iese din gura Cu singurul dinte. cum înseşi vorbele o spun. idol doar. cu-ardoare ţi se alipi şi el. un idol. dar şi-n Egipt. Ne-ndăguit iubindu-te de mai demult. 3. Fiere de lup aub lînă de oaie. cu care Paris a plecat apoi spre Troia. Nici azi nu ştiu care din cele două sunt. O străveche legendă povesteşte că. </Note> Pagina 415 <titlu> Corul Taci. de el. Se spune că a fost ucis de săgeata lui Paris. a ajuns şi în Egipt. <titlu> Elena Eu. Mai îngrozitor îmi e decît gîtlejul Cînelui cu trei capete. Paris. Achile. în sfîrşit.<titlu> Phorkias Se povesteşte însă că ai dublu chip. taci. făcînd după chipul ei un „idol". 2. de aceea numit şi Pelidul.) <Note> l. m-am legat. # În loc de a da mîngîiere . A fost un vis. (Cade în braţele semicorului. Fiind văzută-n Ilios. eroul cel mai de seamă în Iliada. Stăm şi cu teamă iscodim Cînd şi unde.

Ca regină. Ochiul tău poruncă dă. <titlu> Phorkias N-a spus? Cumplit cuvînt! <titlu> Elena Ce te tângui? <titlu> Phorkias . regele n-a spus. frumseţea eu totuşi o ştiu. De stropit şi de-afumat. De mă-njură că-s urît. # Taci. numai. cu 'vorbă domoală.gurezi şi lumina speranţei Pentru ziua de mîne. Lucirea stingînd a clipei de faţă. taci. Pagina 4l7 <titlu> Elena Dacă ies din şovăirea. al acestei zile mari Tu. făptura făpturilor. Ea. Ea. cu sufletul ei. bardă şi triped. <titlu> Phorkias Totu-i pregătit în casă. Ce-i mai rău tu stîrneşti în trecut Mai mult decît binele.'nalte soare. De odihnă am nevoie. Dar ce jertfim arată-ne ! <titlu> Elena Ce anume. ce-n vîrtejuri m-a cuprins. (Elena îşi revine şi stă iarăşi în mijloc. Ce porunceşti? Rosteşte-te ! <titlu> Elena Lăsaţi vrajba şi grăbiţi să facem neîntîrziat Pregătirile de jertfă. Tu ne. Gata-n nimic să dispară. tu priveşti cu ochi suav. luminata de soare. orice-ameninţare s-ar ivi. căci mi-e osul obosit: Dar reginei i se cade bine a se stăpîni Şi cu bărbăţie.Precum uitarea o dă. <titlu> Phorkias Stînd aci în toată măreţia şi frumseţea ta. precum regele-a dorit. ce-acoperit încînţi. Să se mai ţină-ntre noi.) <titlu> Phorkias Ieşi din nori tu. vase. te-arată să domneşti lucind Cum se desfăşoară lumea.

regino. barda va luci pe margine. Ca jertfa să îngenuncheze jos. siniştrilor.) Pagina 4l9 Veniţi. şi la puţini le e pe plac. Urniţi-vă că multe-s de stricat aici. Şi toţi o ştiu. nici oamenii. <titlu> Corul Ah. murdărie rea. dar voi în pod de grindă toate-n rînd Vă veţi zbate. Dar nimenea de-acest sfîrşit nu-i mîntuie. cu coarne aurii.) <titlu> Phorkias Voi umbre! Stane-ncremenite adăstaţi. (Elena şi corul stau uluite şi îngrozite. dar presimţisem! <titlu> Phorkias Soarta n-o mai ocoleşli. regal. şi nouă ce ni se va întîmpla? <titlu> Phorkias De nobilă Moarte moare ea. nouă! Vai! Sub bardă vei cădea! <titlu> Elena Groaznic e. Altarului. Înspăimîntate să vă despărţiţi de zi. care execută în grabă poruncile rostite. Sunteţi menite pierderii! La lucru deci! (Bate din palme: apar în uşă pitici travestiţi. Umpleţi urcioarele cu apă de spălat Va fi un negru sînge. nu Renunţă bucuros la soarele de-amiazi. . nici unul. ca şi sturzii spînzuraţi de păsărăr. La fel cu voi. voi monştri dolofani.Tu. Covorul mi-l întindeţi frumuşel în praf. un loc Îi faceţi. eşti aleasă pentru jertfă! <titlu> Elena Eu? Pagina 418 <titlu> Phorkias Şi-acestea ! <titlu> Corul Vai! Vai.

<titlu> Phorkias Acel ce-acasă stînd păzeşte nobile Comori şi drege zidul 'naltului sălaş. Precum colanul cel mai prost? — Presimţim Noi sărmanele-ncercarea. şi învălită alb Să fie-nmormîntată cuviincios şi demn. Mîntuire însă dacă ştii. cum vom scăpa de ochiul Laţului. <titlu> Conducătoarea corului Regina stă îngîndurată lîngă noi. Căci iată în răstimp trăim. şi voi cu ea. <titlu> Corul Venerată parcă.. Pagina 420 Isteţului adesea ce-i cu neputinţa Posibil i se-arată.Cu capul despărţit. sunt de spus <titlu> Corul Răbdare-avem. şi-apoi Vesteşte-ne ziua. Ca iarba ce-i tăiată fetele se sting. De-i cu putinţă vreo scăpare. nu ne scapi. înţeleaptă sibilă. care iubind. 'năbuşirea. muma noastră. ţi-aş mulţumi. <titlu> Phorkias Răspunsul nu e greu. dar teamă nu. Ţine foarfecă închisă. Vestea să ne-o spui. Mai bucuros am dansa. tu. Atîrnă doar de ea. zeiţă Rhea. <titlu> Elena Fricoasele! Durere simt. <titlu> Phorkias Aveţi ribdare s-ascultaţi în linişte Ce povestesc. Regina s-ar putea salva. să ne spui. Dar mie mi se pare că datoare sunt Cu tine să vorbesc. Poveşti. nu te-am cunoscut. De-o hotărîre e nevoie. . stră-stră-strămoaşă tu! Cuminte eşti şi binevoitoare pari. dacă tu. Deşi. grabnică. descreierate. ce-n jurul gîtului se strînge. atîtea. <titlu> Corul Vestea să ne-o spui. salvarea: Că neplăcut picioarele ni le simţim şovăind Noi.

acelaşi loc. Căznind mereu ţinuturj. Nu ştiu cît pentru-ntoarcere îi trebui.Asigurîndu-şi coperişele de ploi. jefuind. nu supărări s-aţîţi. unde-n jos Eurotas cade. <titlu> Elena La ce asemenea zicale — mă întreb. pătrunzînd Din nopţi cimericel. întorcîndu-se. ţară. stăpânul lor. Dar care-i starea-aici în a lui Tyndareu Sublimă casă? Starea-n ţară care e? <titlu> Elena Ocara ţi-a intrat în fire într-atît Că fără a mustra tu gura nu-ţi deschizi? <titlu> Phorkias Au stat mulţi ani în părăsire văile Ce dincolo de Sparta suie către nord. Găsi-va. Lungi zile bune va avea pe-acest pămînt. De-ocară n-ara să-l fac. cetate şi-a clădit. În spate-avînd munţii Taygetos. s-adape. pentru ca prin papură Curgînd. vreo douăzeci de ani<titlu> Elena E vreunul domn? Şi ceilalţi mulţi. oameni. În faţa Troiei el stătu vreo zece ani. <titlu> Phorkias E fapt istoric. Menelas. acolo sus s-a aşezat O prea vitează seminţie. dar unul este domn. Voiai să povesteşti. <titlu> Elena Au izbutit să facă-acestea? De crezut? <titlu> Phorkias Avură timp destul. Dar cel ce pragul cu călcîi şi pas fugar Nelegiuit şi-l părăseşte într-o zi. Pe-un plai ascuns. sunt ei tîlhari? <titlu> Phorkias u-s hoţi. Cu pradă rară întorcîndu-se din plin. dacă nu distrus. cu toate că m-a pus . Schimbat e însă totul. insule atinse-n trecere. să hrănească albe lebede. Pagina 421 Limanuri. plutea din golf în golf. iar mustrare nicidecît.

Strîns încheiată. pietre răsturnînd grăbiţi. nordice. Balcoane. </Note> Pagina 422 La multe grele încercări. jur împrejur Clădiri atîtea-avînd.<Note> l. stîlpi. Episodul este povestit în Iliada. E un bărbat semeţ şi sprinten. <titlu> Elena Şi cum arată? <titlu> Phorkias Mie-mi place. cultivat. Ar fi putut Să ia prea bine totul. <titlu> Corul Ce-s blazoanele? <Note> 1. ca oglinda netedă. Aşa de-a dreptul una peste alta. Cetatea sa! Pe-aceea voi să mi-o vedeţi! Alt chip avînd decît greoaiele zidiri Ce le clădeau ciclopic grosolan Părinţii voştri. </Note> Pagina 423 . pot să spun. cîntul 22. spre scopuri fel de fel. eu însă nu prea cred C-ar fi vreunul crud pe cît la Ilios S-au dovedit atîţi eroi de canibali. S-o Priviţi pe dinafară.l Mărinimier sale eu mă-ncredinţai. Cimerice. Iar înăuntru sunt curţi mari. Pe ea nici gîndul nu se poate căţăra. galerii lungind privirile. să vedeţi ce drept E rînduită. Unii bîrfesc C-ar fi un neam barbar. Se văd blazoane. Precum puţini sunt printre greci. dar se mulţumi Cu daruri libere şi nu ceru tribut. fără ştirbituri în ea. Şi cum se-nalţă către cer cetatea lui. arc peste arc. Se văd coloane-acolo.

cum numai Paris. Un cap de bour. ceată tânără. Zeiţă şi erou. la rînd. aripi. stele-n noaptea cerului. Cei şapte-n faţa Tebei2 de asemeni Aveau pe scuturi desenate cu mult tîlc De toate: lună. şi spadă şi făclii. ca să-l detroneze pe fratele acestuia. bucle blonde. aurii. vulturul şi gheare chiar. în Iliada. Eteokles. din moşi. negre. în vii culori: Vedeţi acolo leul. „Cei şapte în faţa Tebei‖. <titlu> Corul Spune cuvîntul. şir după şir. care la îndemnul lui Polynikes au pornit împotriva Tbei. Spune ultimul cuvânt! <Note> 1. <titlu> Elena Cazi Din rol cu totul. roşii. şi pe toate ne-ai salvat! <titlu> Elena .<titlu> Phorkias Ajaxl Purta. cel mai de seamă erou al acheilor după Achile. Miresme adiind. când S-apropie prea tare de regina. Astfel de semne ceata noastră de eroi A moştenit şi ea. 2. pe scutul său şerpi împletiţi. tu-l spui. </Note> Pagina 424 <titlu> Phorkias Tu-l spui. roze şi păuni. Aiax. cît lumile de largi. aluzie la legenda greacă despre cei şapte eroi. Asemeni semne-atîrnă-n săli. El este acela care a răpit cadavrul lui Achile din mâinile troienilor. Şi alte crunte-ameninţări oraşelor. <titlu> Corul Sunt dansatori <titlu> Phorkias Juni proaspeţi. În săli la rînd. cum ştiţi. Acolo aţi putea dansa. Şi dungi albastre. dacă rosteşti limpede: La De-ndat' cu-acea cetate te împrejmuiesc. Cei şapte eroi au fost înfrânţi.

<titlu> Elena I le făcu. Mergi înainte-acum. Corul tresare cu teamă. fiindcă văduva fiind. Nas. noroc Avu cu tine să trăiască. urechi. Dar spre cetate voi oricum să te urmez. Şi teamă mi-e că binele-l întorci spre rău. tu ai să păţeşti la fel. <titlu> Corul N-auzi trompete? Suliţele nu le vezi? Pagina 425 <titlu> Phorkias Binevenit fii. fratele lui Paris cel Căzut. . rege! Socoteală-ţi dau! <titlu> Corul Şi noi? <titlu> Phorkias În faţă moartea ei vedeţi. care nici — Odat'-nu uită ce-a avut şi ce-a pierdut.) Cum ţipătul trompetei sfîşie urechi Şi inimă. mergi! <titlu> Corul Ce bucuros noi de-aicea Plecăm cu repede pas. dar pentru mine le făcu. ca să mă dea pierzaniei? <titlu> Phorkias Ai şi uitat cum regele a mutilat Pe Deiphobus. atroce. Pentru voi nici o scăpare nu-i! (Pauză. aşa-şi împlîntă ghearele Şi gelozia în bărbatul. bătrîho. Cel ce o avu Intreagă va distruge-o mai curînd decît S-o vadă că în parte numai e a sa. să rămîie-o taină nimănui De-atins. Potrivnic dămon eşti. regele. Şi altele-i tăie. De crunt ar fi. Frumseţea nu se-mparte. aceasta bine-o ştiu. ce-ascunde-adîncl în pieptul ei Regina.Cum? Să mă tem că regele atît de crud. <titlu> Phorkias Şi pentru-atîtca.) <titlu> Elena Cu grijă-am cumpănit ce-mi este-ngăduit. (Trîmbiţe în depărtare. Restul îl ştiu. Şi-a voastră.

Una pe alta nu ne vedern. Departe sunînd. Moarte vestind. dacă în cele d h.) <Note> l . vai! # Totul s-acoperă-n neguri Acuma jur împrejur. vai. (Neguri se-ntind învăluind fundalul. Care la urmă doar Prin viclenie căzu. O. celor asemenea Frumoaselor lebede.Moartea-i în urmă. Apărată va fi Bine ca Ilios.Unii comentatori cred că Elena se gîndeşte la reîntoarea de bunăvoie în Hades. blînd lunecînd. Nu a fost zi prea senină? Neguri se-nalţă acum Din Eurotas. Sunînd le aud. dar şi apropierea. Piere limanul cu papură-n susur. In voluptatea plutirii Pierit-au vederii. urnha în loc de prorniăi salvarre Pieire nu ne-ar vesti. din undele sfinte. Mîndre prin graţie. surioare. Nouă. </Note> Pagina 426 Ce este? Ce se intîmplă? Priviţi. # Dar le aud. De-asemenea albele Lebede. Şi celei ce-a fost zămislită din lebăde Vai nouă. Iar în faţă Murii înalţi Ai marii cetăţi. .

Vă-ntoarceţi cum e vremea. Sau poate ai plecat stăpînitorului Aceluia sosirea-mi să-i vesteşti? De-ar fi Aşa. de clipă atîrnînd. surioare. voi femeieşti făpturi. <titlu> Conducătoarea corului Grăbite şi neroade. sub portale. şi-acum se-ntunecă. ferestre. mişună mulţimea peste tot. se-ngroaşă ceaţa Închiegîndu-se ca zidul. Curte interioară de burg medieval împrejmuită de clădiri fantastice. Odihnă vreau. nici nenorocului Nu ştiţi să faceţi faţă. Sau poate rătăceşte îndoielnică Prin labirintul minunatului castel. A dispărut făptura rea. suntem prinse. în bucurie şi-n durere doar Urlaţi şi rîdeţi toate în acelaşi fel. vezi . În galerii. nu ştiu cum. Şi iscodeşte pe stăpîn. Crepuscul avînd doar surul amurg? Da. Şi pereţi avem în faţă. Pagina 427 Ochiului s-aşază-n cale. de sub arcadele castelului. Dar iată. regină. <titlu> Conducătoarea corului Zadarnic mai priveşti. Degrabă duce-m-aş Să-nchei un drum de rătăciri. împrejur. îţi mulţumesc. <titlu> Elena Prorocitoareo.Ce este? Ce se petrece? Umblăm sau plutim Tărîmul de-abia atingîndu-l? Mai vezi? Nu merge-namte Chiar Hermes? Nu cumva Toiaguri de aur ne-ndrumă-napoi Spre Hades. tu. O. E o curte? E o groapă? Groaznic e oricum. cum te-a primi. Cu cumpăt nici norocului. aproape fără pas. sau poate că Rămase-n ceaţa grea. din care noi aici Venirăm. Prinse cum n-am fost vreodată. golul cel veşnic. pe unde-mi eşti? Să ieşi De poţi. Cel plin de umbre-făpturi. Acum tăceţi şi aşteptaţi ca să vedem Ce-a hotărît regina pentru ea şi noi. Vă-ntărîtaţi Contrazicîndu-vă.

# Dar cei mai frumoşi. Din a cui Poruncă norodul ma-gnific în rînd S-aşază? Ce trebui s-admir mai ales? E mersul lor proaspăt. Căci gura. Al crăiesei. Bolteşte-se. Pagina 428 <titlu> Corul Înalţă-se inima! O.Servitorimea pretutindeni forfotind.) (Faust. coboară încet şi demn. Şi cortul prea scump. întreit. Ca în vederea unei nobile primiri. Veniţi mai aproape în şiruri. cum aş muşca. Căci ea a urcat Şi loc a luat Pe-o pernă de fulgi. obrajii lor roşii ca piersica. Acestei primiri Fără seamăn! (Cele rostite de cor.) Pagina 429 . să mai spun? S-a umplut alte daţi de cenuşă. Salut. Şi puful pe faţă molatic crescut! O. S-aducă pe rînd. pe trepte. luminile? Perechi. După ce băieţi şi paji au eoborît în şir prelung. ei vin. Scumpe podoabe. tînără-n pas Coboară şi pune-n mişcare un şir Întreg de tineri băieţi. Mai mîndri. vedeţi Cum ceata suavă. dar groază îmi e. Covoare şi jilţ. în costum de cavaler medieval. sau buclele? E fruntea lor strălucită. Cunună de nori Peste creştetul ei. se înfăptuiesc rînd pe rînd. pe trepte. el apare sus. prilej folosind.

Pămîntu-n lung şi-n lat. Cu cele mai frumoase.<titlu> Conducătoarea corului (privindu-l cu atenţie) Dacă acestuia. Să iscodească spaţiul ceresc. Dar tu. solemn salut. el Izbîndă va avea de fiecare dat'. să le apărăm Sau s-o-nfruntăm. Dar ce negrijă azi! Te-apropiai. Vrednic e. Sigur e. Apropiindu-mă. Care greşind datornic mă lăsă. o Ţinută într-atîta de sublimă. ucis Să fie pentru vina sa. Pîndind. din cîţi Bărbaţi văzură ochii mei. alături. Îngenunchează. Sau vreo oştire. cu fulgere în ochi să stea. — Regină. acesta-i omul ce Acolo pus a fost pe-naltul turn. Pagina 430 <titlu> Elena Mi-e-ngăduit să presupun că doar Ca o-ncercare cinstea îmi acorzi . eu ţi-aduc În lanţuri strîns legat un servitor. valul turmelor. În loc de-a da bineţe. cît s-a putea. Vestind ce se arată undeva Din deal în vale pînă la castel. eu văd În el un principe. În bătălii. un om înlănţuit) În loc de-un cuvenit. 'ntoarce-te! <titlu> Faust (venind în faţă. ca şi-n războiul cu femei. precum se-ntîmplă-ades Vremelnic doar nu-i dăruiră zeii o Atît de minunată-nfaţişare. Tu singură vei pedepsi. nimic el n-a vestit. nobilei femei Mărturisiri să faci de vina ta! Sublimă doamnă. el e Cel mai ales. Şi ce se mişcă. sau vei ierta. Încît pentru primirea oaspelui Înalt nu se făcură pregătiri De cuviinţă.

Lynceus. Frumuseţea orbitoare M-a orbit mereu crescîndă. femeie minunată. cum se cuvine. pentru ca Cer să nu mai văd. paznicul turnului din Fenst seamănă cu legendarul Lynceus prin puterea ochilor săi. la a căror călătorie a luat parte. Şi. </Note> Pagina 430 Întorcînd spre ea privirea Am băut lucirea blîndă.De-a judeca precum o doamnă-aci. Lynceus. # Dibuiesc la întîmplare Ziduri. Doar lumina. turn şi porţi închise. <Note> l. # Am privire dăruită1 Cum în codri numai linxul. doar pe ea. visul. personaj cunoscut din legenda Argonauţilor. Dar acum ce greutate Să înlătur ceaţa. # . Lynceus avea ochi atît de ageri că vedea şi prin pămînt. astfel datoria cea dinţii Mi-o împlinesc. Neguri pier. pe cînd în faţă O zeiţă îmi ieşise. Dă-mi tu moartea. privire. Adorare simt -în faţa Ta. <titlu> Lynceus <titlu> paznicul turnului Să-ngenunchi. pe-nvinuit s-ascult. Soarele ca prin miracol Dinspre sud a răsărit. pămînturi. # Îmi atrase într-acolo Ochi. dă-mi viaţa! # Aşteptînd lumina zilei Şi privind spre răsărit.

Zboară Săgeţi înaripate prin castel. Şi inie ce-mi rămîne alt. regină. Am încurcat al lumii fir peste Năpaste. sărac. m-au rătăcit Eroi şi zei. bogat. şi demoni. semizei. regină. şi aici pe cel atins. Paznic. decît Sa mă predau cu tot ce-a fost al meu? Mă-nchin. văd pe-aceea ce Ţintise. şi bărbaţi care aduc altele) Mă vezi. Dă libertate bietului nebun Lovit de zei. altele îngrămădind. destul de încercat. Eu stau acum în faţa ta. Bărbaţii-nebunesc de vraja mea. dă-mi voie. Cu rugare de osîndă Spre frumseţea ta mă-ntorn. ce săgeată a trimis Şi văd rănitul. Din loc În loc mutîndu-mă. n-am suflat în corn. Să recunosc în tine. Pagina 432 <titlu> Lynceus (cu o ladă. liber şi fidel. # . Şi fură. De la nimic ei înapoi nu dau. doamna.Am uitat de datorie. De-acuma s-ar putea ca oastea mea S-asculte de femeia ce-a învins. o ţară-a cîştigat. luptă şi seduc. înapoi! Bogatul să cerşească vrea Privirea ta. Şi acum săgeţi După săgeţi mă nimeresc. Vai mie! Nenoroc Mă urmăreşte pretutindenea. <titlu> Faust Mirat. <titlu> Elena Ce rău făcui! Eu însă n-am Să-l pedepsesc. Puterea unde mi-i? Rebeli tu faci Din credincioşii mei cei mai supuşi. Văd arcul. ce. Doar âpărînd.

# Eram pe urme de comori Cu ochii doar de-atîtea ori. Apusu-ntreg era în joc. Şi ce-i mai rar îmi dibuiam. # Eu cu plăcere iscodeam. Altul ca niîne jefui. Dar ceea ce se întîmpla Să aibă şi-altul. nu-mi plăcea. Femei frumoase ne luam. Simţea tăria însutit. Pe unde am domnit o zi. Şi prins-am tauri ce mugeau. Şi nestemate într-adins. # În grabă numai ne uitam. Înaintam din loc în loc. # Venirăm noi din răsărit. # Cu iureş înainte-am dat. altul sta. înviforat. Vedeam în buzunări deplin. Smaragdul doar e vrednic ca Să înverzească-n lumea ta. Vedeam adînc în orice scrin. În maarte mii s-au risipit. Cu lance-al treilea venea. Norod cumplit. Şi caii toţi cu noi veneau.Ce-am fost cîndva? Ce sunt acum? Ce-i de dorit? Ce-i de făcut? La ce ajută ageri ochi? Prin tronul tău n-au străbătut. Pagina 433 Grămezi de aur am cuprins. # Căzuse unul. Eram stăpîni sub cerul larg. # Îşi cată locul — să-l ascund? .

Că totul ce-n cetate e. înflorind. Şi slugi s-apleacă. <titlu> Faust Acest balast cu vitejie cîştigat Să-l duci de-aci. Pre-ntîmpinîndu-i. ce-o avea. Pagina 434 A-i oferi ceva din toate nu prea are înţeles. acum aci Recolta-atîtor bătălii. şi n-are rost. şi puteri În faţa unicei femei. Cu ferecate avuţii. paşii. Să-ţi umplu bolţi. nu mă feresc. Credeam că e belşug măreţ. Acuma văd că n-are preţ. Redă-i tu cu privirea ta Valoarea-ntreaga. # Atîtea lăzi adun aci. # Şi cele strînse pe pămînt Acuma ale tale sunt. # Abia că te-ai urcat pe tron. talpa ei . Te du mai bine şi comori peste comori Îngrămădeşte. nici lăudat şi nici mustrat. Adusă e. proaspăt paradis De viaţă fără viaţă-n grabă'nalţe-se. # Pierit-a ce al meu a fost Şi n-are preţ. Se sting sfios rubine dragi Lângă. e-al ei acum. roşaţa din obraji. covor Lîngă covor să se desfacă. Belşug şi minte. Bolţile Lucească precum cerul. # Magnifice comori eu pun În faţa ta cu zel nebun. om şi om. Îngăduie să te-nsoţesc.Mărgăritarul din străfund. să ridici sublimul chip Al strălucirii nevăzute.

Pentru slugă e un joc. <titlu> Faust Mă-nchin fidel.în mine cîştigînd.1 <titlu> Faust De-ţi place la noroadele acestea graiul. Oastea toată s-a-mblînzit. Căci mulţumeşte-adînc auzul. mă uit. Faţă de obrazul ei Totu-i gol. iar ochii ei Divini doar cele mai înalte străluciri. Pagina 435 <titlu> Elena Minuni atîtea văd şi-ascult.) <titlu> Elena (către Faust) Nerăbdătoare sunt de a-ţi vorbi. Cîntarea lor te va-ncînta de-asemeni. dar numa-ngenunchind Să-ţi placă-aceasta. doamnă! Mîna ce La tine mă ridică. şi-mi asigură pe-al meu. Locul gol Te cheamă.Să întîlnească blînd tărîm. Un servitor şi paznic deodat'. Spadele ni s-au tocit. Dar lîngă mine vino. Dar e mai potrivit s-o încercăm numaidecît. sufletul. Mirări mă iau şi multe-aş întreba. <titlu> Lynceus E puţin ce-aţi poruncit. Căci frumseţea va domni Peste bunuri şi noroc. . Dar să mă-nveţi de ce cuvîntul spus De omu-acesta într-atîta de ciudat Şi prietenos suna? Se potrivea un ton Cu altul. Adorator. voie dă-mi Să ţi-o sărut. (Pleacă. fără temei. Lîngă-aceea ce ne-a-nvins Chiar şi soarele s-a stins. şi întărcşte-mă Ca domn. vorba prinsă în auz Urmată-a fost mîngîitor de alta. pe lîngă tine-n ţara ta.

În dialog se-nfiinţează de la sine. menită a exprima stări sufleteşti de natură „romantică‖. <titlu> Elena Spune-mi cum voi vorbi şi eu frumos? <titlu> Faust De vine de la inimă. Şi chezăşia este — <titlu> Elena mâna mea. Şi la fauni cu ţcpe-n barbă Ele dau acelaşi drept . Şi dacă pieptul se topeşte-n dor întrebi ce alţii simt — <titlu> Elena În pieptul lor. <titlu> Faust Şi nu mai căutăm alt timp. Căci femeile-ncercate De iubire bărbătească Nu mai sunt alegătoare. <titlu> Faust Dobîndă şi belşug. Clipa de faţă-i — <Note> Elena remarcă în vorbirea lui Lynceus „rimele‖. mărturisiţi. alt loc. cuin ades. Dar oricum cunoscătoare.-i uşor. aceasta era pentru ea o mare noutate. De cînd suntem în cutreier Labirintic fără capăt. </Note> Pagina 436 <titlu> Elena fericire şi noroc. noi toate Suntem. La ciobani cu păr de aur. Elena ia astfel contact cu poezia nouă. comoară-i ea. <titlu> Corul Cine va lua de rău domniţei Că favoare prietenească Castelanului arată? Căci. De cînd jalnic Ilios căzut-a. captive.

Mutilat ca Deiphobus Fi-vei tu pentru femei. cu zăbavă. Cu norod şi vă desparte. Vine craiul la altar. Pregătiţi-vă de luptă! Vin ostaşi cu paşii grei. Mai aproape ei acuma Stau lipiţi unul de altul. de-ar îi o clipă chiar. aicea sunt! <titlu> Faust De-abia respir. Nu simţiţi o vremuire? Trîmbiţi răsunînd departe? O primejdie-i aproape. <titlu> Faust O datorie-i să trăieşti. <titlu> Phorkias (intrînd violent) Descifreze-abecedare De iubire. Cum altul nu-i. Menelas vine cu moarte. se-opreşte vorba-n piept. E-un vis adînc. Întreţesuţi. totuşi nouă-mi par. umăr Lîngî umăr şi genunchi lîngă genunchi.Peste coapsele ca unda. . ne suntem dar şi dar. <titlu> Elena De mult trecută. Mînă-n mînă ei se Leagănă pe tron Pe splendoarea pernelor. Risipeşte-le pe-aceste. Cel ce pentru gîngureală Timp în aste locuri are. Pagina 437 <titlu> Elena Mă simt de parcă n-aş fi pe pământ Şi totuşi sunt aici. să nu mă mai deştept. Maiestatea îşi permite Bucuria să-şi arate Şi răsfăţul chiar în faţa Multului popor. noroc.

Tu. foarte bătrîn. In Iliada el este sfătuitorul. devenit proverbial pentru înţelepciunea sa. (Către căpeteniile de oaste. Ostaşii-mpărăţii zdrobind.Dă cu barda în neveste. S-aude-n urmă. durduind. # În zale strînşi. # La Pylos am atins uscatul. Şi dac-ar fi. care ies din coloane şi vin în faţă) # Cu furie strîns stăpînită Triumf vă este hărăzit. Pe-un sol frumos îl urîţeşte-o veste rea. e numai zgomot în deşert. Pagina 438 <titlu> Faust Ne tulburi insolent! O larmă fără sens Nu-mi place însă nici în primejdie. <Note> 1. Dar sfarmă oastea fără frîne Pe cei conduşi de regele.muzică războinică. hâda. e firesc solie rea s-aduci. cutremurînd pămîntul. la războiul troian. Ei trec. trompete.) <titlu> Faust Lîngă femei s-adună-ndată În cerc nedespărţiţi eroi: E vrednic de a lor favoare. Nu-i primejdie. puteri din răsărit. De astă dată însă zgudui aerul Cu goala-ţi răsuflare. Un marş zgomotos de oşti. </Note> Pagina 439 . Cel ce le apără ca noi. a luat parte. Bătrînul Nestor1 nu mai e. Nestor. explozii de pe turnuri. Voi. june flori din miazănoapte. Şi voi. (Semnale. bătuţi de fulger.

În Argolis normanu-şi face Măreţ aşezămînt deplin. Achaia1 cu prăpăstii multe În cale ţi s-a aşternut. Pîndeasc-acolo cum îi place Jefuitorului de soi. căutînd. Lumini. sub conducerea lui Gottîried de Villehardouin un principat de tip feudal. tu. Din Sparta va domni regina Peste voi toţi cu gîndul treaz. # O ia spre Elis oastea francă. aventurieri dornici de pradă. </Note> . # Germane. # Sălăşlui-va fiecare Gospodarindu-se viteaz. a întemeiat în anul l207 în Peloponez. <Note> 1. numit Achaia.Grăbit Menelas de la ziduri O ia spre mare înapoi. Dobîndă veţi avea şi voi. înţelepţeşte. dreptate. Să cate destoinic Arme s-adune. <titlu> Corul Cea mai frumoasă. # Se va-ngriji ca bunăstare S-aveţi în ţară orişicând. Că linguşind dobîndi pe pămînt Splendoarea cea mai înaltă. Saxonii la Messena vin. Să-i puneţi valea la picioare. aceste golfuri Le apără cu zid şi scut. # Crăiasa Spartei porunceşte Să vă salut în plin război. Goethe ştia că o ceată de cruciaţi. cine-o doreşte. Cu-ncredere la ea vă duceţi.

Pagina 440 Dar stăpînire nu are în pace. # Dar cine răpire va îndrăzni. Ce-n ape ca un ram de munte Al Europei s-a întins. ei. # Această ţară. Cînd el e stăpînul puternic? A lui este ea. credincioşi Le-mplinesc. Încuviinţată îi este de noi. Poruncile sale. Şi încă o dată-ntre ziduri de oaste. Ea din găoace a ieşit. Viclenii încearcă cutezători. # La-ntrecere ei apăra-vor Peloponesul înadins. C-o ţară plece fiecare. Pagina 441 . Ce se trezi aci pe cînd # În zvonul papurii din apă. ce atîtea Noroade-a fericit pe rînd. <titlu> Faust Sunt mari aceste multe daruri Ce fiecare le primi. Să fie a reginei mele. Şi dar — mulţumire domnească. ce-i cuprinsă-ntre ziduri de piatră. Spre gloria mare a tuturor. să fie a lui. Că viteaz şi isteţ se-nsoţi Cu cei mai puternici La orişice semn de el ascultînd. foloase avîhd. Ea. De-asemeni tîlhari să i-o răpească. Grijă el aibă să-mpiedice-aceasta! # Şi laudă-i aduc. În mijloc noi vom sta aci.

Se-nalţă-nghesuindu-se copac peste copac. unite. </Note> . tot rotundul. izvorăşte Lapte domol pentru copii şi miei. 2. # De-ndură creştetul de munte Săgeata rece-a soarelui. spre regiuni supreme. Poartă în fiecare ram cîte un veac. În plaiul larg pe sute de colnice. şi nimfele vieţii Prin locuri proaspete sălaş îşi fac. turme se ivesc. Sute de peşteri gura şi-au deschis. zeul naturii în mitologia greacă. „Şi cu lumina ei vederea măreţei mume a orbit": aluzie la Leda.1 # Spre tine-ntoarsă. # Sunt codri vechi! Stejarul. prin braţele ce se desfac. şi nici pînea-n şesuri. în puternicie. Şi mierea picură din scorbura de tei. # Matern. # Le poartă grijă Pan2. Dar patria să ţi-o preferi. Pan. sarcina de seve Şi-o urcă-n foi. Arţarul. Un adăpost aşteaptă pretutindeni. cu luare-aminte înaintează pîn' la margine de-abis. Prăpăstii şi pripoare înverzesc.Şi cu lumina ei vederea Măreţei mume a orbit. E-al tău pămîntul. în umbra plină. Cu doru-n crengi. # Izvoare sar şi rîuri cad. <Note> l. Ajunge să-nverzescă stînca Şi ţapu-şi are hrana lui. ţara-aceasta Îmbie floare azi ca ieri. Şi poama nu-i departe. Valuri de lină. # Cornute-n pilcuri.

Unde natura stăpîneşte-n puritate Lume cu lume s-ar îmbrăţişa. Corul doarme. # În zi curată pruncul se dezvoltă. Şi fiecare-i mulţumit de sănătate. împrejmuitor. îmi e de-asemeni neştiut. nu ştiu. ce eu cu ochii mei văzui Atît de clar.) # Trecutu-ntindă-se în urmă. Se schimbă-n chioşc bolta şi tronul. Faust şi Elena nu se văd.Pagina 442 Ereditar e-aici belşugul. Arcadic fie-ne norocul! (Priveliştea se schimbă. Dac-au visat. (S-aşază lîngă ea. Aşa îţi bate-acum sorocul. # În jurul veşnicei juneţi a tale Cetatea nu-şi închidă poarta. pădure umbroasă pînă la peretele de stînci. Senin obrazul. # Să locuieşti în fericire. Descinsă din suprema zeitate. Pagina 443 Le voi trezi. Înfăptuirea izbuti. Mirat rămîie tînărul . Ne mai aşteaptă-n dăinuire Arcadia pe lîngă Sparta. Că unul mai frumos îi semăna. în faţa unui şir de peşteri se văd chioşcuri închise. Ca tată să devină pe pămînt. Şi-n felul său: nemuritor. Miraţi ne punem întrebarea: Sunt zei? Sau numai oameni sunt? # Chip de cioban avu Apollo. Tu-ntîiei lumi îi aparţii.) <titlu> Phorkias De cînd aceste fete dorm pe-aici. rostul roditor. risipit.

<titlu> Phorkias Ochii-abia vi i-aţi deschis şi-mi-spuneţi că vă plictiseşte. </Note> Pagina 444 Dar deodat'un rîs prin peşteri şi prin spaţii dă ecou. ce minune avu loc? S-auzim cu bucurie ceea ce nu-i de crezut. şi scoarţă. Sare pe pămîntul sigur. m-au chemat în slujbă doar pe mine. Aici Phorkias (Mefistofel) se adresează publicului din teatru. <titlu> Corul Povesteşti parcă-năuntru lumi întregi ar încăpea: Codri. Rădăcini şi muşchi. Bucurii se întreceau să m-ameţească. şi de la acesta-apoi spre mamă.1 Voi. dar pămîntul ca o coardă Îl azvîrle-n aer — la a treia săritură. Veste-aveţi: în aste peşteri şi prin chioşcurile-aceste Adăpost umbros fu hărăzit perechii. cînd mă uit? Un băieţaş din poala doamnei Sare către tatăl său. şi voi. <Note> l.. dar cum cere cuviinţa Îmi făcui de lucru. lacuri! Multe basme ştii să teşi. Mîngîieri de dragoste neroadă. ţipete de glumă. Mă simţii prea onorată. Astfel au rămas ei singuri. cum se poate-aşa prin preajmă. povesteşte. scut idilic Domnului şi doamnei noastre. iată-l . ca un faun neanimalic. curte lîngă altă curte. cîmpuri. Plictiseala ne cuprinde. ce-aşteptaţi aci. <titlu> Corul Unde? — Acolo înăuntru? <titlu> Phorkias Despărţiţi de lume.Norod. Ce-mi văd ochii. un geniu fără aripi. bărboşii de aşijderea. <titlu> Phorkias Ce ştiţi voi! Necercetate sunt acolo multe-adîncuri: Dibuit-am săli în şiruri. minunea s-o vedeţi. stâncile mereu privind. Nu mai dormiţi! Degrabă scuturaţi-vă Cîrlionţii! Ce clipiţi aşa? Să m-ascultaţi! <titlu> Corul Povesteşte. ierburi de leac. # Gol. căutam. rîuri.

Şi o ia încet pe margini mai în faţă. Şi cu talpa. admirînd şi voi minunea! <titlu> Corul Numeşti o minune aceasta. Ni se pare-acum pierdut. # E podoabă aurie? Sau e flacără de duh? Astfel el în neastîmpăr mişcă încă de copil. Ţine-n mînă liră de-aur. Ciucuri lui îi cad pe braţe. strămoşeşti? # Tot ce astăzi Se mai petrece E numai jalnic ecou Al măreţelor zile străbune. ce-i bătută cu putere. Dar de zboruri te fereşte. feciorul humei. te-ntăreşti. Fericiţi părinţii în extaz îşi cad în braţe. dragul maniei. eroica bogăţie A legendelor mari. zborul liber ţi-e oprit!" Iară tatăl îl vesteşte: „În pămînt zace puterea Ce te-nalţă.El atinge bolta sus. ca Anteu. Anunţînd pe viitorul mîndru maistru al frumseţii. flutură panglici pe piept. . Ne mirăm. Căruia prin mădulare-i curg eterne melodii. Tu n-ai ascultat niciodată? # N-ai auzit niciodată-n Ionia Şi niciodată-n Elada Divina." # Astfel de pe-o stîncă pîn' la alta peste gol adînc Ca o minge. Se tînguie părinţii. de atingi pămîntul doar c-un deget. sare el. Dau din umeri. Tu născuta în Creta? Pagina 445 Cuvînt. Dar ce se vede-acuma iarăşi? E un luciu de comori? Veşmînt vărgat cu flori mărunte A-mbrăcat şi vine demn. ce poetic învăţa. Speriată mama strigă: „Sări în voie. ca un Phoebus mititel. Dar deodată în prăpastia căscată el dispare. Astfel îl veţi auzi. temători. jalnic. Ce-i luceşte-aşa pe creştet? Greu rămîne de ghicit.

Care folosul şi-l caută. Ce stă mai presus de-adevăr. Pe Eros el îl învinge . lua-i-ar Fulgerul. Prin eter. Şi-ncins în mîndrele văluri De ceata. Sugaci abia născut. <Note> Aici şi în versurile următoare e vorba despre zeul Hermes. Stăpînului mărilor.Povestea. şi-l lasă Unde dormea. aripi desfăcînd îndrăzneţ. ce Din silnicia păpuşei Iese. Prin solarul răsfăţ. ne cîntă. Chiar lui Joe2. dar tare. Despre fiul. învelişul de purpură. curată. de scutece. Şterpelmdu-i tridentul. ce bate din palme. ce veghează lipsite De orişice bănuială. Iar lui Hefaistos1 agere cleşte. Unui fluture-asemenea este. Dar dîrz micuţul viclean Îşi scoate mîni şi picioare Mlădii. Nu se aseamănă Cu ceea ce draga minciună. ba chiar şi lui Ares El spada i-o scoate din teacă. dacă de foc nu s-ar teme. Greu apăsînd. ce-o spui. A paznicelor. Arc şi săgeată furîndu-i lui Phoebus. În lînă-nvălit. fluturînd. Demon prielnic şi veşnic să fie Tuturor hoţilor. </Note> Pagina 446 Face de toate Cu artă isteaţă. al Maiei. tatălui.1 Cel gingaş. # Ca astfel în viu neastîmpăr.

al vulcanilor şi al faunilor.Cu piedici la trîntă. Hefaistos. Zeii voştri. Zeiţei Kypris. mă prindeţi.) <titlu> Corul Dacă la asemeni cîntec Te înclini mişcat de patimi. Noi simţim plăceri de lacrimi. <titlu> Euphorion Cîntece. Toţi ascultă şi par viu mişcaţi.) <titlu> Phorkias Ascultaţi iubitul sunet. 2. Auzindu-l întremate. (Din peşteră se aude o melodie limpede de coarde. care-l mîngîie El cingătoarea i-o ia. ce v-au vrăjit. Cînd. părinţii. <Note> l. Noi găsim în pieptul nostru Ce în lume n-am găsi. În nimica au pierit. cu indicaţie în acest sens. Joe. <titlu> Elena . zeu în mitologia latină. Vrem chitare mai profundă: De la inimă purceadă Ce în inimi vrea s-ajungă ! (Se retrage după stînci. fermecătoare. Pînă la pauză.fiinţii. de-altădată. </Note> Pagina 447 Cînd se face zi în suflet. copilărie. alt nume al lui Jupiter. Soarele poate pieri. fiul lui Zeus şi al Herei. Faust. Bucurie dau. Fabule. Euphorion în costumul descris mai sus. în tact sărind. Elena. zeu al focului pă-mîntesc. acelaşi cu Zeus din mitologia greacă. # Nimeni nu vă înţelege. totul e însoţit de muzică vocală. Inimi saltă-n voi.

gîndeşte Al cui eşti tu! Cum ne răneşte .Dragostea e omenească. <titlu> Faust E-mplinit atuncea totul: Eşti a mea. Scumpe. unirea lor. şi de soi. Împreună cînd sunt doi. Cîteşitrei tot împreună. de-ar fi aşa mereu! <titlu> Corul Ani mai mulţi cu bucurie Adunatu-şi-au lumina În perechea cu copilul. Nu vreau să ascult. Pagina 448 <titlu> Faust Iubite băiat Nu prin înalt! Să nu se întîmple Oase şi tîmple Să-ţi sfarmi. lăsaţi-mă! Un dor m-a cuprins S-ajung în văzduhuri. lăsaţi-mă! Să sar. prea scumpe! <titlu> Euphorion Nu vreau mai mult Pe tărîm să rămîn. Un foc m-a încins. Cînd sunt trei dumnezeiască Ea devine. Înaltul te rumpe. Lăsaţi-mi mîinile sprintene. O. Lăsaţi-mi veşmintele! <titlu> Elena Ia aminte. Lăsaţi-mi buclele. O. eu sunt al tău. deplină! <titlu> Euphorion Să salt.

<titlu> Corul În curînd se dezleagă. Cînd umbrele lor Cad pe pămînt. ce-i leagă. lucind din bucle.De vreme ce sfarmi Ce frumos dobîndirăm. Focul ţi-l işti Cînd gleznele tale Saltă în vînt. Cînd. Mi-e teamă. în horă. (Şerpuind prin cor. Pune tu frîne La-ndemnuri nebune. dac-ar trece! Joaca nu-mi place. (Euphorion si corul. Pune-le. <titlu> Faust O. <titlu> Elena şi Faust De dragul părinţilor. . el îl trage după sine la dans) Acestor fete — uşor Le voi da ocol.) <titlu> Corul Cînd braţele tale Dulce le mişti. dansînd şi cîntînd. tu atrage Frumoasele-n horă. soră cu soră. Melodia-i pe plac? Mişcarea — ce-o fac? <titlu> Elena Da. Şi ce uneşte. Jucăuş. Durere îmi face. pune! Podoabă în pace Fii ţării bătrîne! Pagina 449 <titlu> Euphorion Iată mă stăpînesc La-ndemn părintesc.

Peste stînci. păduri. Izbîndă mai grea Inima vrea. <titlu> Euphorion Din rarişti. Peste văi. una cîte una) A fugit de noi şi prin hăţiş Se uita la noi chiorîş. cine să-l lege? <titlu> Coretidele (revin grăbite. către slăvi! Izbîndă uşoară Vrea să mă ceară. El şi-a prins-o în desiş. pătrunde. <titlu> Corul De vrei să ne prinzi Nu te grăbi. Iureşul. Una doar. sălbatică. Dorinţa la urmă Şi-a noastră va fi Să ne cuprindem.) Pagina 450 <titlu> Euphorion Atîtea uşoare Dragi căprioare! La joacă vă chem. Voi ţinta şi dorul. Sunet ca de corn s-aude. Eu sunt vînătorul. <titlu> Elena şi Faust Ce răsfăţ! Şi vajnic iureş! De măsură nu-i speranţă. Noi ne-nclinăm. Pagina 451 . Proaspăt vă-ndemn. dumbrăvi. Umbră cu umbră. Şi inima noastră Ţi-o închinăm. (Pauză.Tu ţinta ţi-ajungi.

<titlu> Fata Lasă-mă! Este putere Şi-n asemeni înveliş! Vrerea noastră e mai mare Decît pare. Spre plăcerea mea deplină. cum m-ai cuprins. . Te încrezi în braţ prea tare.) <titlu> Elena. Vreau să văd tot mai departe. nu s-a stins! Mă crezi poate la strîmtoare. Îmi arăt voinţa toată. Te voi arde într-adins. Mă duc să le-ascult. Bucurii îmi fac nebune. Departe le-aud. Faust şi Corul Vrei să semeni caprei negre? Ne e groază de cădere! Pagina 452 <titlu> Euphorion Tot mai sus pe detunate. Strîngînd sînul ce se-opune. Ştiu acuma unde sunt! Pe o insulă-pămînt. Sărutînd gura de fată. Ţine-mă. ce s-a stins! <titlu> Euphorion (scuturîndu-se de ultimele flăcări) Vai. De frunzare încins! Ce mi-e strîmtoarea? Slobodă-i boarea ! Vînturi în huiet. locul închis. (Se preface în flăcări care pîlpîie spre înălţimi. (Urcă sărind tot mai sus pe stînci. Valuri în vuiet. Devenim în moarte caier! Prinde ţinta.) Vino după mine-n aer.<titlu> Euphorion (aducînd înăuntru o tînără fată) Îmi aduc micuţa plină.

nu. nici ziduri aspre! Treaz în sine fiecare. Să ieşiţi pe cîmp de luptă ! . Să aibi căpătâi. Luptătorilor tuturor. cutezători fără margini. rudă zării. Război e al nostru cuvînt. Aducă-le lupta dobîndă Tîlcul cel sfînt şi nepieritor! <titlu> Corul Cât de sus el a urcat! Totuşi mic el nu ne pare. <titlu> Euphorion Celor ce ţara-i născu. Pagina 453 Propriul sunge vărsînd pe pămînt. Izbîndă eu vreau pe pămînt! <titlu> Corul Cel ce în pace Dor de bătaie îşi face. în ţara cu laur Printre noi rămîi. <titlu> Euphorion Voi pace visaţi peste toate? Viseze cine mai poate. Liberi. <titlu> Euphorion Şanţuri. mere de aur. Cetăţuie de durată Un bărbat în piept îşi are. unde struguri Se coc. <titlu> Corul N-ai vrea mai bine Prin văile line S-adaşti.Rudă mării. Cuceriţi să fiţi de nimeni. Din primejdie-n alta trecînd. Despărţit rămîne pe loc De orice noroc. În oţel şi zale Ca de luptă îmbrăcat. Albastre smochine? Ah.

departe. Fausl şi Corul Groază-n inimi se alege ! Moartea-ţi este ţie lege? <titlu> Euphorion Să privesc doar de departe? Vreau să am la toate parte. <titlu> Corul Sfînta poezie 'nalţe-se în tărie. Nimic nu-ţi este A noastră poveste? Legătura noastră-i doar vis? <titlu> Euphorion N-auziţi tunînd pe mare? Văi răspund şi dealuri vaste. <titlu> Euphorion Nu. în altă sferă De-ncercări. Departe. Iară moartea E o lege. nu ca un prunc apărui. Pagina 454 <titlu> Elena şi Fausl De-abia ajuns în pragul vieţii Şi în prag de zi senină. Muşcă-n ţărnă chinul mare. Nimic de ea Nu ne desparte.Se fac fetele-amazoane. Port faptă. ce nu mai apune. Deschide-se slavei un drum. plină. <titlu> Elena. Frumoasa stea Tot mai departe. Pruncul un erou ce luptă. durere. acum. În arenă vin. împreună. . june) Cu oameni viteji. Faţă dă oaste cu oaste. Departe de-aici! Acolo departe. Te doreşti grăbit. Orişicine o-nţelege.

veşmintele îl poartă o clipă. <titlu> Euphorion (Glasul lui se aude din adînc4) Mamă. Aluzie tot la poetul Byron.6 <Note> l. prea tare de soare. dar trupescul dispare numaidecît. Din adînc vorbeşte „sufletul" (umbra) lui Euphorion.) <titlu> Corul Ikarus! Ikarus1 Jale ! Ce jale ! (Un tînăr frumos se prăbuşeşte la picioarele părinţilor'. Faust şi Corul Răsfăţ.<titlu> Elena. aureola3 se ridică la ceruri. veşmîntul şi lira rămîn pe loc. Aluzie la poetul Byron. Mortal destin! <titlu> Euphorion Dar o pereche de aripi În larg se desface: Departe-ntr-acolo E zborul ce-mi place! Pagina 455 (S-azvîrle în văzduh. Anticii făceau deosebire între „spirit" şi „suflet".) <titlu> Corul (cîntare de jale)5 Singur nu ! Oriunde-ai fi! Te cunoaştem ni se pare. Apropiindu-se. 4. Ikarus. Aureola reprezintă „geniul" lui Euphorion. din plin. capul său străluceşte lăsînd o dîră de lumină în urmă-i. 6. aripile i se topesc şi el se prăbuşeşte în mare. cel mort pare o figură cunoscută2. personaj mitologic. fiu al lui Daedalos.) <titlu> Elena şi Faust Bucuriei-i urmează Tortura cea grea. 2. primejdii. 5. Euphorion este identificat cu poetul Byron. în sumbrul ţinut Singur nu mă lăsa! (Pauză. asemenea unei comete. în această cîntare de jale. în zborul său. El scapă din labirintul cretan cu ajutorul unor aripi lipite cu ceară. 3. </Note> .

Pagina 456 Cînd te furişezi din zi.) <titlu> Elena S-adevereşte-un vechi cuvînt şi-asupra mea: Norocul şi frumseţea nu se prea unesc. Năzuiai spre măreţie. # Ah. # Astfel te-a cuprins reţeaua Unde nu mai poţi alege. Înflorind peste genuni. Cu putere din străbuni. vieţii legămînt. Ochi aveai să vadă lumea. născut pentru norocuri. nouă Nu mai staţi cu suflet mut: Căci pămîntul le mai naşte. Muzica încetează. Pagina 457 . Doar la urmă cumpănirea A dat faptei greutate. Cum prin vremi le-a mai născut. Simţ pentru orice îndemn. Cînd în faţa sorţii crunte Sîngerează lumea toată! Dar cîntări cîntaţi voi. Te-ai pierdut încă de tînăr. A femeilor ardoare. clare. Te-a-nsoţit ca la un semn. Ai căzut pe neaşteptate! # Cine izbîndeşte însă? Ce-ntrebare-ntunecată. S-a rupt al dragostei. (Pauză deplină. Şi te-ai învrăjbit sălbatic Cu moravuri şi cu lege. Te urmăm în depărtare — Bocete noi nu rostim. Pizmuim destine rare: Cîntec şi-ndrăzneală fost-au Mari prin zile tulburi.

) <titlu> Phorkias (ia de jos îmbrăcămintea lui Euphorion. mantaua şi lira. Veşmîntul nu-l lăsa. veşmîntul şi vălul ei rămîn în braţele lui Faust. Cuvîntul O meserie deveni. ce-n braţe ai cuprins. De colţuri şi de tiv Au şi început să tragă demoni. îl împrejmuiesc pe Faust. (Veşmintele Elenei se schimbă în nori. La pieptul tău m-arunc. Primeşte.) <titlu> Phorkias (către Faust) Păstrează strîns. ce-i drept. din toate ce ţi-a mai rămas. vine în faţă. Cu ce-a rămas. </Note> Pagina 457 <titlu> Panthalis Degrabă-acuma. departe undeva de-aici. mamă şi băiat! (Îl îmbrăţişează pe Faust. îl ridică şi trec cu el pe sus. . Talente nu pot dărui. Persephona.Cu jale-ti spun. atîta timp cît vei dura. mai stau încă o dat'. Slujeşte-te De-asemenea favoare. Văpaia-a dispărut. înalţă exuviile1 şi vorbeşte) E noroc că le găsii. trupul ei dispare. şi înalţă-te: Te va purta-n eter. Ne-om revedea. (S-aşază lîngă o columnă. Veşmîntul însă e divin. Şi de beţia murmurată-a vorbelor. Poţi consacra destui poeţi. cari în jos Pe celălalt tărîm l-ar duce. fetelor! Scăparăm doar De vraja vechii tîrfe din Tessalia. şi tot ce e vulgar Rămîne jos. Însă nimic să nu regreţi.) <Note> l. Ţine-l strîns! Zeiţa nu mai e. Exuviile — îmbrăcămintea celui mort. Le împrumut însă veşmîntul. Ce tulbură auzul-mintea şi mai rău. pe veci îţi spun un bun rămas.

Natura cea vie În veci ne cere. cu floare multă. întunecat. Pagina 459 În Hades dar nu ne întoarcem.În jos spre Hades! Căci regina se grăbi Cu mers adînc să plece. Lung chemăm şi ispitim din rădăcini izvoarele vieţii În mlădiţe. reginele. <titlu> O parte a corului Noi. Rod cînd cade. în şoaptă. Şi-n păşuni fără rod. Persoane nu. Timpul cupa ni-l petrecem? Ca liliecii scîncind. oriunde. Cu Persephona vorbe schimbînd. Liber părul să ne fluture-n văzduh prielnic verii. Mîndre-nsoţind pe cele asemenea. O vom Găsi la tronul cel de jos. Şi ca-n faţa zeilor s-apleacă toate-n jurul nostru. Cum noi pe ea. cine Spre fapte nobile nu tinde. pe lîngă plopi. Şi-n Hades ele în loc de frunte stau. grabnic.) <titlu> Toate Redate suntem luminii. ci de-asemeni şi Fidelitatea. şi ne-mpodobim cu foi. suntem. Dar noi la o parte Adînc risipite. în freamătul acestor tremurate mii de ramuri. <titlu> Corul Bine primite-s. Împingîndu-se să strîngă din belşug şi să ciupească. pe cîmp De-asfodele. (Pleacă. Aceasta prea bine o ştim. . şi în tristeţe de duhuri. Talpa ei. se adună un norod şi turme. fie Urmată de al slujnicelor pas. <titlu> Panthalis Un nume cine nu şi-a cîştigat. este al Stihiilor! împrăştiaţi-vă ! Eu la Regina mea mă duc. persoana nu numai Un merit ne-o păstrează.

<titlu> A treia parte a corului Surioare. Cu picioarele de capră fauni vin şi făuniţe. ce-i lipseşte El găseşte prin burdufe. prin urcioare sau vreo bute. cînd livada. Helios îndeosebi. unde aprig-liniştit trudea vierul. şi mişcare prin butuci de vie. <titlu> A patra parte a corului Unduiţi. de-i tunet. tunetele Noastre le-nmulţim.<titlu> Altă parte a corului Noi. tot mai adînc în valuri noi udăm. legînd mlădiţa. El se roagă de toţi zeii. cînd tăind. Printre ei ţipînd sughiţe urecheatul lui Silenus2. Ascultăm cîntec de păsări. trei. Nu-i cruţat nimic! Copitele crăpate zdrobesc totul. Podgoreanul harnic scoate îndoielnică ispravă. Vezi acolo toată ziua. . de-aceşti pereţi de stîncă. cu boare adiind. Pagina 460 Cînd cu sapa. Astfel sfînta şi curata strugurilor bogăţie Îndrăzneţ este călcată şi strivită cu negrije. cobilitele se Leagănă spre marea cadă-n care dăntuiesc flăcăii. Viaţă prinde. Dar cînd zeii. Chiparoşi cu vârfuri zvelte prin privelişte înseamnă Cursul ţărmului şi apa oglindind de sus azurul. cînd grădina-n dosul casei. rnai ales de zeul-soare. Freamăt e prin crame. cu hîrleţul. cornul de struguri Şi-a umplut. Şi răsună în ureche surle-acuma şi ţimbale. netezi cum ar fi oglinda. Susur dacă-i. ca şi fluiere de trestii. de zeci de ori pe urmă. Căci deodată Dionysos1 din mistere se iveşte. Visu-i dă o jumătate de beţie. de două. Răcoros păstrate-n pivniţi ca în noapte de morminte. Iar de-i strigătul lui Pan. unde vă place. noi. după rîuri Mari ne ţinem. mai vii lîngă pîraie. udînd şi dînd căldură. susurăm şi noi. Ne atingem moale linguşindu-ne sub chip de valuri. Coşuri scîrţîie şi sună vedre. Bacchus. Cînd cîmpia. meandric. că ne cheamă depărtarea şi colina. moaleş. Se-odihneşte sub frunzare. osteneală. răspunsul nostru e răsunet. noi încunjurăm cu freamăt Dealul unde cu cîrcei pe pari se răsuceşte viţa. nu prea are grija slugii credincioase. Simţurile fac vîrtej şi groaznic ţiuie urechea. cum din patimi. făcînd glume cu vreun faun. Tot mai jos.

Şi alte forme ia. întins acum pe perne moi. </Note> ACTUL IV Munţi înalţi. Aluzia se referă la măgarul lui Silenus. Silenus. pentru ca. Leda. plină burta. Dionysos.Beatul se ia după cupă. Mai strîns se-ncheagă. Descind cu grijă-acum pe marginea acestui pisc. 'nseninîndu-mă... Se spune că el l-ar fi hrănit pe Bacchus.. greu e capul. zeul beţiei în mitologia greacă. 'ngrămădit. ce m-a purtat domol Prin zilele senine peste ţări şi peste mări. coboară pe podişul din faţă. dar îşi leapădă coturnul. aidoma Unei zeiţe. Se-nalţă-acum încet şovăitoare. se goleşte vechi burduful. dacă va fi nevoie. mirat. Şi mă dezbrac de norul meu.) (Phorkias se ridică în faţă. vai. Un nor se apropie. Se schimbă noru^ răsfirîndu-se. zeu în mitologia greacă. (Cortina cade. tot mai sus. Mustul nou să mi-l cuprindă. dinţate.) <Note> l. uriaşă. Grijă are cîte unul. cu Elena. M-amăgeşte oare chip vrăjit Pagina 462 . în soare strălucind. Se odihneşte noru-n răsărit. Răsfrînge viu al zilei trecătoare mare tîlc. singurătăţi adinei privind. O ceaţă gingaşă mă împresoară în fîşii. îmi răcoreşte piept şi frunte. se-ncheagă iar. ramificându-se.. Seamănă cu Juno. <titlu> Faust (desprinzîndu-se din nor) În jos. maiestosul. nu. încet de mine se desprinde-n văfuri norul alb. Fără de formă. strîns format. el sporeşte doar tumultul. pare de nea. Fără clipiri se ţine ochiul după el. şi se arată sub chipul lui Mefistofel. şovăind. văd. 2. îşi ia masca şi vălul. chipul dulce. atinge stâncile. să comenteze în epilog spectacolul. Cu-nfăţişare de femeie. Dar se destramă. sub pasul meu. Vederea nu mă-nşală. Spre răsărit se-ndreaptă în cutreier. creste rigide.

Un foc dădea pîrjol şi-n visuri. ce-ţi trecu prin minte. Cizmele aleargă grăbite mai departe. Ca o frumseţe sufletească înteţeşte-se Suava-alcătuire. se iveşte. îmi izvorăsc. ca înecaţi. <titlu> Faust La îndeniînă-ţi stau legendele nebune. prin colţuri să tuşească. Să te cobori în grozăvia-aceasta. Prin stîncărie. Amintirea Margaretei. <titlu> Mefistofel Un mers ca ăsta n-a fost glumă. ce era Străfundul iadului cîndva. Alta urmează numaidecît. </Note> Pagina 463 Şi iadul se umfla de aburi de pucioasă Şi apăsarea a crescut peste măsură. Dar spune-mi. Cu sine duce tot ce-n mine-a fost şi e mai bun.Uitat de mult. De-abia-nţeleasa grabnica privire cea dintîi. Acolo. <titlu> Mefistofel (serios) Cînd Domnul-Dumnezeu — nu ştiu de ce Ne-a surghiunit în cele mai adînci abisuri. cu care se fac paşi de şapte poşte. unde-arzînd lăuntric. Că neteda întinsa scoarţă pămîntească. Începi acuma iarăşi a le spune. Mefistofel iese din ele. Ce-a strălucit apoi mai mult decît orice comori. Toţi dracii începură ca-ntr-o baie De fum. Noi ne găseam bătuţi de groaznica văpaie într-o poziţie amarnic neplăcută. dinte lîngă dinte? Îmi ştiu ţinutul. înălţîndu-se-n azur. O cizmă năzdrăvană. al tinereţii prime dar înalt?1 Comori din zorii inimii. adinei. Închipuind iubirea aurorei în avînt. <Note> l. . vajnic.

(Efes. Noi cei ce slugi acolo jos am fost În liberul văzduh găsirăm rost. l2. Natura. piscuri a închipuit. şi mut. jos. cu ciocanul stînci spărgînd. fierbînd. înţelege. trebui la urmă să pleznească Şi-acuma ai un adevăr în plisc: Ce-a fost străfund. Învăţătură iei. Cînd Moloh2. Abisul clocotea văpăi cărînd. Pămîntul şi l-a rotunjit curat. jos. Aluzie la scrisoarea apostolului Pavel către Efeseni cap. l2) <titlu> Faust Îmi este nobil muntele. 2. Şi nici o minte nu găseşte cale. zeu străvechi din Canaan. E plină ţara de străine pietre. singur. 6. e astăzi pisc. Norodul simplu. Abisuri. Nu-ntreb de ce-i aşa făcut. în Noul Testament. <titlu> Mefistofel Aceasta clar ca ziua ţi se pare. Moloh simbolizează iadul. </Note> Pagina 464 Cine explică-asemenea putere De azvîrlire ca din praştie în zare? La astea filozoful nu se prea pricepe. Ca să se bucure de ceva bun. Zvîrlea bucăţi de munte-n depărtare. Nevoie n-are de vîrtej nebun. Am fost de faţă cînd acolo. Să-ntorci ce-i. 6. Şi munte lîngă munte a-nşirat. cînd şi-a pus temei. Colinele c-o trăsătură blîndă Încet spre vale şi le-a domolit. din tot ce-am spus. Altă părere cel ce-a fost de faţă are. copii. . s-ajungă sus. <Note> l. grele. Moloh.Oricît de groasă. Vădita taină de păstrat Numai tîrziu s-a revelat. căruia i se jertfeau.

şi-am făcut-o. 2. spre-a diavolului punte. <titlu> Faust E plin de interes s-ascult ce-ţi spune gura. pe cît se poate: Pe suprafaţa noastră nu-ţi plăcu nimic din toate? Tu ai cuprins. Şi cu străduţe-nguste. Suntem făcuţi pentru izbîndă — iată-ndemnul! Tumultul. 4)2 Dar neîndestulat cum eşti mereu. Pe-aci te-ntîmpină oricînd desigur Putoare multă şi febrilă-activitate. coperişe-nalte. silnicia. ne dau semnul! Dar să-ţi vorbesc mai pe-nţeles. </Note> Pagina 465 <titlu> Mefistofel Dai din palme. (Matei. Împărăţiile acestei lumi şi strălucirea lor. străzi mai late. Ispita nu te-a încercat. C-un centru-n care cetăţenii îşi dau ghes. roi de muşte să încapă. . cu putere. <titlu> Mefistofel Natura fie. Apoi pieţe largi să fie. pe ales. cum a fi! Ce-mi pasă! Destul că-n ea şi diavolul era acasă. înţelepciunea sa de mult o spune: Satan e pricina. Aluzie la ispitirea lui Isus. Ospăţ făcînd de carne grasă.Şi nu se lasă tulburat într-ale sale. Mi-aş dibui o capitală. Măcelării cu mese. care atribuiau diavolului cutare stîncă sau cutare pod peste prăpăstii. sau vreo plăcere? <titlu> Faust Ba da! Căci ceva mare mă atrase.l Nu izbuteşte nimeni să-i înfrunte. Cu tîrg de varză. după Matei capitolul 4. Aluzie la numeroasele legende germane. Să văd cum diavolii privesc natura. Şi-i o minune! Şi călători pornesc pe cîrjile credinţei Spre piatra dracului. şi nonsensul. Ghiceşte! <Note> l. în larguri nesfîrşite văzător. sfeclă. ceapă.

Te bucuri că poporul se-nmulţeşte. De-ntoarcerea prin vălmăşeala de furnici. precum se cere. Şi singur aş petrece-acolo-o veşnicie Cu dulci femei în sindrofie. întinsuri şi colină Să se prefacă într-o splendidă grădină. Printre priviri necunoscute. Că se cultivă chiar şi-nvaţă carte — Deşi îţi creşti numai rebeli. nori să-nfrunte. să dea Havuzele sărind. <titlu> Mefistofel Şi mi-aş clădi apoi. Că-n felul său în tihnă se hrăneşte. umbre potrivite. La urmă. prelungite. În faţa verzilor pereţi o glie-catifea.. Căderi de apă printre stînci. La urmă aş clădi pentru frumoasele cucoane Comode şi intime pavilioane. căci o dată pentru totdeauna Frumoasele le-nchipui la plural.Să poţi lua înfăţişare mai aleasă. Femei. Şuvoaie mici ţîşnească-n amănunte. zic. <titlu> Faust Rău şi modern! Sardanapal! <titlu> Mefistofel Pot ţinta năzuinţei să-ţi ghicesc. cîmp. Mînînd trăsura sau încălecînd Mereu în mijlocul mulţimilor aş fi Cinstit de sutele de mii. M-aş bucura de zgomotosul vino-du-te. Livadă. Tu care-n preajma lunii îmi pluteai.. unde nu mai este poartă. M-aş bucura să umblu în caleaşca. Suburbii să se-ntindă. deplină? A fost desigur îndrăzneaţă şi sublimă. Pagina 466 Să se înalţe raze. deşi. <titlu> Faust Acestea toate nu m-ar mulţumi. Doar nu-ntr-acolo dorul ţi-aprindeai? . Poteci ca şnurul. parc-ar voi să stea. Un grandios palat prin locuri de plăcere.

<titlu> Faust O. rînduri. Poţi tu să ştii pe om ce îşi doreşte? Fiinţa ta respingător amară Nu poate şti ce omului prieşte. <titlu> Faust Domnie dobîndesc şi-n stăpînire mă ridic. Putere simt spre-o hărnicie peste toate. jos şi lat. Voi izbuti uluitoare-nfăptuiri. <titlu> Mefistofel După voinţa ta atunci să fie! Dar gărgăunii spuneţi-i. gloria nimic. Tumultul. născînd talazurile. <titlu> Mefistofel Şi astfel glorie ai vrea să dobîndeşti? Observ. strîns. Aceasta-mi dete-amărăciuhe. Să ia cu iureş ţărmul. Credeam că-i întîmplare. întins. Dar mai slăbi. <titlu> Faust Călătorea vederea mea pe marea-naltă: Şi apa se umfla. dar priviri mi-am ascuţit. <titlu> Mefistofel Se vor găsi însă poeţi să te slăvească. Căci fapta-i totul. . apoi se-ntoarse de pe locul Ce cucerise. Dar vine ceasul şi talazul îşi repetă jocul. cum răsfăţul. Ne ia-n răspăr spiritul liber. clădindu-se ca turnul. părăsindu-şi ţinta. Talazul sta. că de la eroine îmi soseşti. care preţuieşte Tot ce aieve drepturi poate fi numit. De zeci de mii de ani cunosc acestea. de-ar fi o mie. Pagina 467 <titlu> Faust La toate astea tu n-ai parte. nebunia să aprindă. Prin nebunie. cîtuşi de puţin! Rotundul pămîntesc Îmbie încă spaţiu mare pentru fapte. Splendoarea ta în vorbă s-o cuprindă. <titlu> Mefistofel (ad spectatores) De loc nu-i nouă pentru mine vestea. aţîţînd cu patimi sîngele înnebunit.

Aici aş vrea să lupt. zămislind sterilitate. în spatele spectatorilor s-aud tobe şi muzică războinică. O mică înălţime-n cale-i poate sta. din partea dreaptă. Oricît de trufaşă ea s-ar mişca. Cutează duh aici pe sine să se-ntreacă. <titlu> Mefistofel Război sau pace! E cuminte osteneala De a porni. îngustează-i udele hotare. Silind-o-n sine să se tragă tot mai tare. Aceasta mi-e dorinţa.<titlu> Faust (continuînd cu pasiune) Tălăzuită. dezlănţuite se avîntă. Pagina 467 Dar se retrage. norocul. O mică adîncime o atrage însă-n ea. Mă dezoleaz-aceasta. Orice colină ea mi-o ocoleşte. fără scop. să văd stihia cum s-apleacă. că valul iară piere. creşte. încearcă-ţi tu. ce-i fi voind? Pagina 469 .) <titlu> Mefistofel Mi-ar fi uşor. Aici mi-aş face-n gînd degrabă planul! Prilejuieşte-ţi tu plăcerea rară. — aproape mă-nspăimîntă. Sterilă. acum. miasme-mprăştiind. Şi valul stăpîneşte-nsufleţit ca de-o putere. Aş şti ce noimă are orice pas. Şi-i cu putinţă! — Curgătoare. apa dă năvală unde poate. Pe scurt explică-te. Prilejul ţi se dă. Domnia mării s-o alungi de pe limanul Luat în stăpînire. Stihii ce. să prinzi prielnică o clipă. precum este. — Auzi tu tobele departe? <titlu> Faust Iarăşi război! Iarăşi năpasta! Cumintelui nu-i place asta. Ce-ţi mai aştepţi sorocul? La pîndă stai. Şi ispravă nu-i. Se umflă. cum sunt acestea. curge-acoperind Ţinutul sterp. — îndeplineşte-o! (În depărtare. <titlu> Faust Să mă scuteşti de ghicitori.

Chiar şi-n biserici a pătruns omorul. Dar îi plăcu să judece greşit. <titlu> Mefistofel Nu este el aşa. se va face Şi lumea toată cade-n admirare. bisericească. Pieptul îi. la catolici. Şi unde doi. grămadă. Apoi se răsturnară peste cap. Şi breslele cu nobilimea ţin gîlceavă. Cînd noi. este plin de-naltă vrere. Şi bogăţie falsă i-am trecut în mînă. Credea că-i de dorit să fie-aşa! <titlu> Faust Mare greşeală. De tînăr hărăzit îi fuse tronul. <Note> l. Unde război îşi fac oraşele. ca omul: Credea că pot să facă treabă bună Domnia şi cu desfătarea împreună. O lume-ntreagă-avea la îndemînă. şi-ar da otravă. — Iată! <titlu> Faust Şi trebile mergeau. Plăcerile oricum te fac vulgar.<titlu> Mefistofel Nimic nu îmi rămase-ascuns. Unde cel mare cu cel mic se luptă. organizaţie administrativă. călătorind. Ce el fidelului supus şopteşte. . înseamnă să te aperi. Căci a trăi. Răspunde tu. cetate cu cetate. Dar ceea ce el vrea. În faţa porţilor pierdut e călătorul. Aşa rămîne el înalt. l-am desfătat. se cere Să fie ascultat fără-ntrebare. Cel ce porunceşte va cată O fericire în poruncă să găsească. de se-ntîhiesc. Din plin a tot gustat Şi-mpărăţia s-a cam destrămat. </Note> Cutează fiecare azi mai mult ca altădată. de nu e anarhie într-o ţară. Vlădicul cu capitlull şi cu a sa comunitate. Capitlu. glumind. şi şchiopătau să cadă. Unde se-alungă fraţii şi s-omoară. prin har. De grele griji e împăratul frămîntat.

Şi fiecare mare se visa. Şi pacea cu dreptatea s-o căsătorească. De va avea noroc. pentru bătălie. La urmă cei mai buni se saturară. Nou împărat s-alegem. Chiar cel mai mic — deplin din cale-afară.) <titlu> Mefistofel Poziţia. Mai mult ca alţii la isprăvi participau. Ei burta plină şi-o chiverniseau. nici nu vrea. De jos răsună tobe şi muzică războinică. Cei vrednici cu puteri se ridicară Spunînd: „Să fie domn cel ce va facerînduială. oricum. dar cum. e bine-aleasă. rea. (Coboară amîndoi pe clina din mijloc. s-asigure-ntr-o lume Creată proaspăt bunăstarea-anume. fi-va pentru mii de ori. şi aşa să fie! .<titlu> Mefistofel Şi voie-a face stările de-ocară. Să-l liberăm din trecătoareâ-ngustă. Desigur zarurile vor cădea. izbînda lui va fi deplină. spre-a birui în bătălie! Gîndeşte-te la urmărita ţintă. să însufleţească Împărăţia iar. era deschis şi bun. Că împăratul nici nu poate. nu ştiu. căruia-i făcurăm bucurie. Se trage-aici cu oastea. <titlu> Mefistofel Erau popi într-adevăr. iscodind aşezarea oastei în vale. Nimeni n-avea. Vezi? Ne-alăturarăm noi. Şi-acuma împăratul." <titlu> Faust Ideea sună cam popeşte. şi ei o binecuvîntau. Pagina 471 Scăpat o dată. <titlu> Mefistofel Vino să dăm speranţe celui încă viu. <titlu> Faust Îmi pare rău de el. avea-va şi vasali de-aşijderea. Răscoala se-nteţea. <titlu> Faust Dar ce-ar mai fi de aşteptat aici? Înşelăciune ! Amăgire goală ! Aiurezi? <titlu> Mefistofel O cursă de război.

Tu-ngenunchezi. Cîştigă tu acum şi-o bătălie! <titlu> Mefistofel Chiar dimpotrivă. unde nimica nu pricep. alegorici. <titlu> Faust Ce văd acolo-atît de straşnic înarmat? Norod muntean ai aţîţat? <titlu> Mefistofel O. (Ad spectatores. Şi drumuri veţi avea-mpreună potrivite. II. nu! Din toate acele zdrenţe Eu am ales doar chintesenţe. Şi-n felurite haine şi armuri. Şi. Într-astfel mareşalul fi-va-acoperit. Bine de cel ce poate să-i îndemne. străvechi puteri de munte. <titlu> Faust Înaltă cinste îmi urezi. calicii. Ca Sfarmă-Piatră. 8)1 # Iată-i că vin vlăjganii mei! Îi vezi de vîrste foarte felurite. primind spre stăpînire Feudul unui ţărm făr' de hotare. De astă dat' generalisim eşti chiar tu. Strîmbă-Lemne. Neajunsuri de război am presimţit. cum îmi sunt. Pagina 472 <titlu> Mefistofel Statul major purta-va toată grija. De-aceea eu consiliul de război Mai dinainte l-am alcătuit Din vechi. 23.Dacă-mpăratului noi îi păstrăm După dorinţă tron şi tară. să-ncep A porunci. <titlu> Faust Multe isprăvi îţi numeri cu mîndrie. (Apar cei trei puternici) (Sam. .) # Azi gulerul de cavaler şi zaua Oricărui băieţaş îi place. tu ai s-o cîştigi acu.

Un mare bun ce grabnic se destramă! În freamătul vieţii el se face tot mai mic. (Coboară toţi mai adînc. . Că ne-am retras în valea mai ferită. bine înarmat. Fă loc să stăpînească vîrstnicul voinic Şi nimeni n-o să-ţi ia nimic. <titlu> Tine-strîns (vîrstnic. Şi-ti pierzi doar zilele cu ele. <Note> l. Prădarea. Iar pe-un fricos. Cu pumnul am să-i umplu gura. 8. uşor înarmat. iară uniformă) Cu asta însă mult n-ai cîştigat. II. bogat îmbrăcat) Aşa isprăvi sunt toate numai pozne. Generalisimul. joasă. bine înarmat. dar mult mai bine să păstrezi. jaful.) <titlu> Generalisimul Ideea-mi pare încă bine cumpănită. către flancul drept. sunt o bucurie. De păr îl prind şi-l trag de-a dura. Aluzie la un text biblic. pestriţ.) <titlu> Regiune muntoasă (De jos s-aud tobe şi muzică de război. <titlu> Generalisimul Priveşte-aici. Retragerea ce seamănă c-o fugă. <titlu>Războilă (tînăr. 23. </Note> Pagina 473 <titlu> Strînge-tot (cu înfăţişare bărbătească. ia seamă. <titlu> Împăratul Ne cam mîhneşte. Bine-i să iei. toate cele. Nădăjduiesc c-alegerea să fie norocoasă. pe stăpîn şi slugă. cartea Samuil.Tovărăşie bună între ei vor face. Neînsemnat e restul. Se-nalţă cortul împăratului. îmbrăcat) Cînd unul mi se. Trabanţi.uită-n ochi. de-o ia la goană. împăratul. Oştirea-ntreagă chibzuit îngrămădită. stăpîne.

. sau văr şi frate. <titlu> Împăratul Nu îmi rămîne alta decît să laud tare. Aicea braţul. orice gînd. Cu miile s-aprind spre faptă mare. <titlu> Generalisimul Aici pe cîmpul din mijloc. să jăfuiaseă-mpărăţia. Pietrosul tanc. viclene rubedenii. sclipind în aer. Imagine îţi faci despre puterea masei. Falanga are-ncredere să lupte. războinic. lucind acum de arme. Desigur cavaleria nu se încumetă pe-asemenea pripor. Va fi înverşunată apărarea. Pagina 474 Nu-i prea piezişă clina. Păzeşte trecătoarea şi strîmtoarea. Prevăd. Ea va răzbi-n duşman oricît de tare. Cei ce-mi ziceau unchiaş. pieptul pot fi puse la-ncercare. Cu toţii înţeleşi să se răscoale împotriva mea. Şi lăncile lucesc. Asemeni oaste face singură cît două. Pe jumătate noi suntem ascunşi pe-un plan unduitor. dar nu pentru-un duşman înaintînd. aici duşmanii îşi vor frînge Neaşteptat puterile în sînge. rupte. <titlu> Împăratul Privire de ansamblu am întîia oară. </Note> Pagina 475 Ca. Nouă prielnică. Se zbate-n sine-ntunecat pătratul. <titlu> Împăratul Acolo-i văd venind. <Note> l. cum şi-ar dori. Prin pătrat se înţelege falanga romană. întins. Cei ce puterile-mi răpeau pe furişate. dar uşor nu-i de luat. învrăjbiţi.Teren. La soare prin fîşii de neguri. <titlu> Generalisimul Din stânga nu am nici o veste.

Nu vă gîndiţi că un incendiu vecin Vă mistuie şi vouă bogăţia. Mai sunt cinstiţi. Astăzi cu har mai 'nalt le-am îmbrăcat. <titlu> Întîia iscoadă Ne-a izbîndit. arta Şi meşteşugul ca pe strună. Şi pe drumuri hotărîte Pagina 476 Merg acum ostaşii noi. Dar deodată se iveşte Noul împărat cu fală. Într-astfel. nehotărîtă parcă. iată sfatul Ce egoismu-l dă. Desfăcînd steagul minciunii. Pe la serbări. Dar inima visa turnire. <titlu> Generalisimul Iscoadă credincioasă ne soseşte. nici datoria.Mulţimea şovăie. Simţeam primejdia că îmi lipseşte. iureş ca să dea. <titlu> Generalisimul Altă iscoadă vine-aproape cu sfială. Îndemn dădeaţi la simplă joacă. Coboară-n grabă de pe stînci c-o veste. onoarea nu. Şi curge-n urmă. <titlu> Împăratul Să te păstrezi pe tine. simt că eu sunt împărat. oricît de strălucite. <titlu> A doua iscoadă La-nceput ni se păruse Că domneşte zăpăceală. Dar nu aducem veste bună. Ca şi turmele de oi. . Doar ca ostaş mă îmbrăcam în zale. Dar toţi îşi scuză şovăirea Cu fierberea primejdioasă. stângă. <titlu> Împăratul Un împărat potrivnic se ridică. ce ţi se-ncbină. isteaţă. De-a iscodi în dreapta. O ceată mică credincioasă. vitejeşte. Şi pare-a tremura de oboseală.

stîncăria. Dar fă-mă. În suflul nobil al miresmelor bogate. ce în materie se-mplîntă. se-ncinse focul. Triumfuri. Prevăzători ne-am dovedit şi nelipsiţi. <titlu> Faust Cel necromant2 din Nursia. transparente. şi măreţie. cu pucioasă-amestecate: . nădăjduim neocărîţi. ce de mult au părăsit cîmpia. <Note> l. Focul (vezi actul I). </Note> Pagina 477 Unică grijă au de-a născoci vreo noutate. Amestecînd stihii prin labirinte aparente. Şi lemnele de rug erau în juru-i aşezate. Voi împlini acum. (Crainicii sunt pregătiţi pentru provocarea contra împăratului. Iluzie era. Au îndrăgit înaltul munte. Surcelele s-aprinseră. mă cutremurai. destinul. Faust în zale. Pe urmă în cristal şi-n veşnica-i tăcere Ele zăresc ce-n lume sus se-ntîmplă. sub temeliile pădurii. De mult prin fapte-aş străluci ca un erou. în jur. Cei trei puternici înarmaţi şi îmbrăcaţi ca mai înainte.) <titlu> Faust Venim şi noi. Cu diafane degete. să pricep. ce păcătos lăsai. Cumplit îi fîlfîia. glorie visînd. Cu smoală. Căci duhuri. Pecetluit eu mă simţii de libertate În foc cînd m-am văzut om nou. dar mare.Şi dacă nu mă sfătuiaţi să las războiul. ce se-ntîmplă. sabinul. Cumplit mă atacase elementul. Ele lucrează-adînc. <titlu> Împăratul Am auzit şi pe cuvînt te cred. coiful pe jumătate închis. Cei ce citesc scripturile naturii. Tu ştii că sunt iscoditori munteni. Ţi-e slugă credincioasă şi cinstită. Ele clădesc figuri vîrtoase.

nici drac nu mai Puteau s-ajute. Cinsteşte clipa. Şi iscodeşte steaua şi-adîncimile cu zel Doar pentru tine. </Note> Pagina 478 Cuprinsul. libera natură. <Note> l. <titlu> Faust Oricum. depărtate sau viitoare. era obişnuită printre magicieni. Sunt mari puterile Sălăşluite-n munte. Conducător al oastei. Credinţa că în cristale se pot vedea întîmplări.Nici om. această mînă Se trage hotărîtă de pe spada la-ndemînă. Prostia popilor neîncetat o-njură. Iar pe noi ne-a-nsărcinat Să-ţi stăm într-ajutor. În ţara morţii fie-mpins cu pumnul. dar a putut o maiestate. pe care „maiestatea sa" l-a scăpat la Roma de la moartea pe rug. În cumpănă avînd deasupra soarta. spaţiul sălilor să-l îngusteze. Din ora-aceca el pe sine s-a uitat. cînd oaspeţii ni-i salutăm. În clipa mare însă-aici. 2. Era la Roma. Necromant-vrăjitor. spre-a-ndeplini măreţe fapte. Ne bucură-a vedea cum toţi se îmbulzesc. Ce însăşi se "numeşte domn şi împărat. . mare ca nici unul. cînd atîtea mii de oameni Purced să lupte pentru mine sau potriva mea. Ce vin senini. <titlu> Împăratul La sărbători. îţi rămîne-ndatorat. Bărbatul e bărbat! Cel ce doreşte sus pe tron să stea Să fie însuşi vrednic de-o asemenea onoare. Fantoma. Modelarea cristalelor este atribuită aci unor duhuri care ar lucra în munte. Cînd ceasul dimineţii stăpîneşte îndoielnic. Binevenit ne este însă omul brav Ce vine-ntr-ajutor şi larg deschide poarta. Mereu el poartă grijă drumurilor tale. Faust îi aduce aminte împăratului de vrăjitorul. alături să se desfăteze. ce-mpotrivă mi s-a ridicat. nici Dumnezeu. Să-ţi pui în joc chiar capul nu e bine.

ce tocmai suie. <titlu> Faust Îngăduie ăstui erou mai sprinten. cei buni îţi stau alături. lovitură dă la creştet. Basmul spune: — A fost odat'!" <titlu> Faust Fideli. Şi spada îşi cunoaşte datoria vitejească. Ceia nu ne-au arătat. Pagina 479 Nobila nostră solie Numai rîs a provocat: „Ca ecoul într-o vale V-a pierit scump împărat. Şi sprinten sare-n ceafa celui ce-a cădea. ce vitejia întreţine. (Către generalisim. Şi braţul ştie dreptul să şi-l folosească. oastea ta aşteaptă. capului o apărare. <titlu> împăratul Aşa-i mînia mea. Piciorul vrednic parte la izbîndă ia. Aşa mi l-aş trata. Abate lovitura. Şi capu-n scaun pentru talpă l-aş schimba ! <titlu> Soli (se-ntorc) Nici o cinste. — După dorinţa lor cea dreaptă Dă ordin de atac. S-apropie duşmanul. <titlu> Generalisimul Aripa dreaptă să se pună în mişcare! Stînga vrăjmaşului. preţuire. şi-apoi pe fugă o să-i puie. Ce-ar face fără cap aceste mădulare? Cînd aţipeşte-acela. .) În mîna ta eu pun îndatorirea toată.Nu-i coifu-mpodobit cu creastă şi cu pene? El fruntea apără. dacă el se-ntramă. Căci el ridicăr scutul. Momentul e prielnic. În faţa vajnicei juneţi va da-napoi Un pas. Cînd de el se pomeneşte. cine le mai'pune în mişcare? Se-ntramă grabnic ele. <titlu> împăratul Renunţă împăratul la comandă.

Falanga mişcă. Să se înlănţuie cu alţii-n rînd. De-ai noştri scuturat în prăfărie. <titlu> Strînge-tot (vine în faţă) Viteze. de se prinde! . Mîndra-i cruntă. i se alătură cu linguşire) Nevăstică nu-i prea sunt. Şi nu cruţă. (Pleacă. Şi dac-ostaşn tăi atunci lovesc Cu ghioaga. cînd răpeşte. cetele vor'nainta. ca şi mine de turbaţi. cînd cuprinde.Printre ai tăi să dea din pinten. Vijelios răpeşte toate-n calea lui. eu în frunte! <titlu> Prinde-pradă (vivandieră.) <titlu> Generalisimul Falanga să pornească-acum după acesta. Colo spre dreapta rîndul lor se clatină. Să-ntîmpine duşmanul cu tărie. În propriul sînge înecaţi. sus şi jos. Şi toate-o ţintă vor avea: Pe potrivnic să-l înfrunte. <titlu> Faust (arătînd spre cel din mijloc) Urmeze-atunci şi-acesta. şi-l mai vede Numai cu fălcile zdrobite. Şi rod culegem ca-n poveste. S-arate ce puteri o fi avînd. claie-grămadă. Pagina 480 Iar spatele de mi-l întoarce cineva Numaidecît i-atîrnă capu-n jos. Şi bogăţiile din cort să-i ia.) <titlu> Războilă (vine în faţă) Obrazul cine mi-l arată. Duşmanii cad. Însă el ibovnic mi-este. (Arată spre dreapta. De setea prăzii fi-vor însoţite. Îngăduit e totul. cum îi spui.

şi regi Acum armurile sunt goale căsulii de melci.) <titlu> Mefistofel (coborînd de pe înălţime) Priviţi acum acolo-n fund. . Pentru atac aşteaptă semn. <titlu> Faust (face un semn spre stînga) Mai bagă.(Amîndoi pleacă. să nu-ntrebaţi. scuturi. şi cavaleri. spadă. Medievale-n faţă ne-au ieşit. Fuseseră-mpăraţi. Un zid făcînd. figuri robuste.) Pagina 481 <titlu> Generalisimul La flancul stîng era de prevăzut Că dreapta lor încearcă marele asalt. căci nu strică-ntru nimic. timpul nu-l pierdui. Şi nu despică Nici trăsnetul tărîmul ce în mînă ţin. Cei tari să se-ntărească înc-un pic.) De unde vin. Ne vom împotrivi avîntului turbat. (încet către ştiutori. De după stînci. De-a cuceri îngusta trecătoare spre înalt. zale. (Pleacă. Şi am golit atîtea săli. Desigur. de-a-n picioare sau călare. rogu-te. Cu coifuri. unde armuri Stăteau în rînduri. Ostaşi apar de pretutindeni Să-nchidă căile înguste. Unde eu sunt. cuprinşi de-ndemn. <titlu> Ţine-strîns (vine în faţă) Să n-aveţi grijă pentru aripa din stînga. Parcă stăpîni încă pămîntului. Pagina 482 Cu ele cîte duhuri s-au gătit. E asigurată stăpînirea pe deplin. în seamă Şi pe acesta.

Ici-colo doar clipeşte tainic Cîte-o răsfrîngere.) <titlu> Faust S-a-ntunecat în faţă orizontul. Pagina 483 Ce prin Sicilia s-arată?1 Acolo în amiază plină. <titlu> Faust N-ai auzit de dîre de lumină. însîngerate Arme lucesc pe-ntinsul plainic. Pe lucii suliţi în falanga noastră . Pădure. izbind. Întregul cer s-amestecă în toate. (Tare. <titlu> împăratul întîi văzui un braţ. mijlocii. stînci şi atmosferă. Un aer proaspăt aşteptînd din larg.De spiriduşi popor select. <titlu> împăratul Ciudat e totul! Lănci departe Se văd în zare fulgerînd. Ca în oglinzi din cele clare Răsfrînte-apar vedenii rare: Oraşe se ivesc pe-o clipă în eter. Văd înălţîndu-se-n grămadă Pe Războilă. La înălţimi de aer. <titlu> Mefistofel Se ţine flancul drept puternic. (Răsunet grozav de trîmbiţi. uriaşul sprinten. Un vechi popor e-aicea gata. Cum se ciocnesc cu sunete de tinichea. S-amestecă în cearta nouă ceata. în oastea duşmană vădită şovăire. de sus. Răsfrînte chipuri în oglinzi de cer.) Şi auziţi cum furia îi ia. Acum s-agită o duzină. În felul său lucrînd în grabă. De astă dată fac efect. Mai flutură cîte-o fîşie pe cotor de steag. Nu e firesc ce se petrece. Grădini se-nalţă şi coboară.

<titlu> Faust Să ierţi. E vorba de fenomenul optic. Ele-şi adună-aici puterea înc-o dată. Dar o plăcere. <titlu> împăratul Dar spune-mi: cui vom fi îndatoraţi.2 Năluca-i stranie din cale-afară. <titlu> împăratul Un vultur prin tării pluteşte. ce te paşte. acuma să mă bucur oare De urmarea unei bune fapte? <titlu> Faust O inimoasă binefacere din plin rodeşte. Şi tîlcul i-l vădeşte firea. cărora superstiţioşii le dădeau diverse nume. . aer proaspăt. Descărcări electrice. Şi-n grija ei şi-a întrecut măsura? <titlu> Mefistofel încape vorbă? Meşterului mare. Eram cine eram. 2. </Note> Pagina 484 <titlu> Împăratul Poporul jubila. Chiar dacă el ar fi să piară.Mărunte flăcări scînteie jucînd. stăpîne. C-asupra nostră s-a-ndreptat natura. ocazie atît de rară. bărbii albe. Pe cari corăbien jurară mii şi sute. Recunoştinţa lui vrea să te scape. le-am stricat încalţe. Întoarce-ţi doar în sus privirea: Maistrul pare să trimită-un semn. fata morgana. purtîndu-mă în maie pompa. N-am dobîndit la popi favoare. Şi am găsit că nimerit ar fi să dăruim O adiere. Ameninţarea. astea-s urma Unor naturi şi spirite pierdute. Care ursita ta în grija sa o are. Reflex al dioscurilor de altădată. Şi după ani. Îngrijorări în el şi-acum mai naşte. <Note> l.

Peste pădure. Cum poate el de sine într-atît să uite. Cu duşmani luaţi din coastă. cînd în spate. prăbuşit. <titlu> Mefistofel (spre dreapta) Lovituri des repetate Cînd în faţă.Şi un grifon ameninţîndu-l păsăreşte. <titlu> Faust Din semne tîlc aleg şi scutur: Grifonul e o fabuloasă fiară. Pe duşmanul nost' l-aşteaptă. Biruinţa-a fi a noastră! <titlu> Împăratul (spre stînga către Faust) Vezi. acolo nu e bine. . Să se măsoare c-un autentic vultur? <titlu> împăratul În cercuri largi îşi dau Acum ocol. paguba şi-o arc. Iată cum falanga noastră Vîrful ager îşi îndreaptă. Ca-n furtună val şi unde Scapără spadă de spadă În sălbatica grămadă. încurcîndu-se în luptă. dar iată cum în pripă Unul asupra celuilalt s-azvîrle. Ca un trăsnet dă spre dreapta Şi în locul slab pătrunde. dispare. <titlu> Faust Şi iată cum zbîrlit grifonul. Se înghesuie spre dreapta. Aripa în două ruptă. cu mirare. Rîndul nostru nu se ţine. steag căzut. Pagina 485 Cu smocuri smulse. Cu leonina-i coadă. ce sus văzurăm. <titlu> împăratul Precum ai tîlcuit. aşa să fie! Accept. Gîtlej şi piept să-şi sfîşie-ntr-o clipă.

<titlu> Faust (către împărat) Ştiu porumbei. mai jos. Căci sfatul vostru-i bun de-urmat. în reţea. Vin duşmanii cu duiumul Apucînd acum spre drumul Ce pătrunde-n trecătoare. Mai altfel sunt aceştia doi: Poşta porumbilor slujeşte pacea. pereche. Beleaua-ar fi deplină. . Dac-ar lua acum şi pasul. Stînci. <titlu> Mefistofel S-anunţă. A corbilor cerută-i de război. ce duşi cu sila. Pierdută e şi ultima colină. Voi m-aţi atras în cursă. sunt ocupate. iată-mă. Mi-aduc solie la ureche? Mă tem că veştile sunt rele. Se-ntorc din ţări îndepărtate La cuibul unde li-i prăsila. Vin cu cernitele vîntrele Spre noi din focul bătăliei. <titlu> Mefistofel (către corbi) Mai croncăniţi ca altădat'? Nu pier cei ocrotiţi de voi. nefastă O încolţire de năpastă În preajma stîncii cu eroi. tot înşelat.Nu văd pietre aruncate. O. sfîrşit! înşelătoare Fost-a arta voastră mare ! (Pauză.) Pagina 486 <titlu> Mefistofel Îmi vin şi corbii mei. Iar mai sus sunt părăsite. <titlu> împăratul La urmă. cum vedeţi. <titlu> împăratul Culoare au ca a soliei.

datornic.) Toiagul să-ti confer. Mă înfior de muşteriul scîrnav Şi de intimitatea lui cu corbii. Mi-ai pricinuit tot timpul doar mîhnire. Şi bătăliei nu-i pot da vreo-ntorsătură. <titlu> Generalisimul (care a sosit între timp) Cu aceştia te-ai unit. o cruce. şi-am poruncit. Însă dă ordine. <titlu> împăratul Păstrează-l pînă-n ceasuri bune. Pagina 487 <titlu> Mefistofel Curaj! Mai este poate o ieşire. De obicei nevoia-i mare la sfîrşit. ocrotească-mi-l toiagul. (Către Mefistofel.Cu groază văd. Poruncă daţi. acuma veţi zbura La iezerul cel mare. Îţi dau toiagul înapoi. Salutaţi undinele. sunt strîns în ea.) <titlu> Mefistofel Oh. Nu face vraja un noroc statornic. de-or veni. timpul. Nouă folos nu ne-ar aduce. ei s-o sfîrşească amîndoi. negri veri. Au început-o ei. nu-i nimerit. . Soli siguri am pentru tot locul. <titlu> Faust Ce-i de făcut? Pagina 488 <titlu> Mefistofel Ce s-a făcut! Voi. şi cată-a ne scăpa! Întîmple-se orice s-a întîmpla ! (Intră în cort cu generalisimul. Avea pe el un semn. Răbdare! Are-ntorsături norocul. Nu-mi pari bărbatul potrivit. Căci am intrat în joc ca orbii.

Rugaţi-le din apa de nălucă să ne dea. Prin multe locuri. Ţîşneşte-nfiripîndu-se cîte-un izvor. C-a şi 'nceput să picure pe ici. <titlu> Mefistofel întîmpinat astfel. viteze? Puternic valul năvăleşte să reteze. Ce-ajută-mpotriviri eroice. <Note> l. Se-nmoaie-acum triumful lor. Acum e pretutindeni zăpăceală.) <titlu> Faust Neapărat că negri noştri corbi S-au linguşit stăruitori pe lingă zînele de apă. Ei cad luaţi de pe picioare. </Note> Pagina 489 <titlu> Mefistofel Nimic nu-ntrezăresc din nălucirile de apă. Prin meşteşuguri femeieşti. ştiu ele De existenţă să despartă aparenţa. să se-ntreacă. Numai vederea omului se lasă înşelată. În timp ce sforăie pe loc uscat de tot. Şi cred nerozii că se-neacă. Şi-nspumegat dă vuiete în cale. mă desfătează cazul năzdrăvan. prin stîncăria arsă. care niciodat' n-adapă. (Corbii s-au întors. Mi-e groază mie însumi de sălbaticul noian. Mai multe-apoi.1 (Pauză.) . Pe mine. e încurcat Chiar cel mai îndrăzneţ căţărător. Pe un podiş întins să cadă. Şi orişicine jură că aceasta-i existenţa. pe colo. Şi fug caraghioşi cu gesturi de înot. în legătură cu problema „existenţei" şi a „aparenţei". Aluzie ironică la numeroasele discuţii filozofice din timpul lui Goethe. În arc un fluviu face o cascadă. vezi. <titlu> Faust Un rîu deplin puternic se revarsă. Treptat s-azvîrle-apoi în vale.

Ca în suave timpuri de demult. Dar fulgerare prin frunzare. ce nu iartă. se-ntîmplă întocmai. Răsună a război de zale. flecărind de toate. Un foc cum gîndul îl socoate Arzînd. Le vezi în orice nopţi de vară. Cum toate vin. Căderea stelelor sub zare. De sus vin zvonuri seci încoace Din găunoasa lor găoace. Unde piticii fără oboseală Metalu-l bat pe nicovală. din cripte. </Note> Pagina 490 <titlu> Faust Armurile din săli. „Se bat vîlvele" — fulgere mute (expresie populară romî nească folosită în unele regiuni ale ţării). două. Rătăcitoare flăcări pretutindeni. ca să-i orbească. ce ţîşnesc prin rouă. Bătaia vîlvelor2 în depărtare. cum doar se poate. Să vă rugaţi întîi. e minunat. Şi cereţi. dac-ascult. Şi stele. . De n-or voi. <Note> l. De-acestea nu se văd cu una.) <titlu> Mefistofel Desfăşuraţi vrăjmaşilor întunecimi vîrtoase ! Ca pas şi drum să-şi dibuiască. (Corbii pleacă. De zor veţi merge la făurărie. plesnind. Însă aduceţi-mi ce caut. Se simt la aer întărite. veţi porunci. Mai trebuie doar sunete de speriat. 2. Şi platoşe şi viziere. E vorba de Lucifer. <titlu> Mefistofel Nu-i nimeni să-i mai poată înfrîna. va trebui. Lumini apoi.Domnului1 meu am să vă laud.

Visez cu poftă de balaur. le duc? <titlu> Prinde-pradă Covorul mi-ar plăcea. Străbate vuietul în lung şi-n lat. bogăţie strînsă la un loc. Îl are ura între fraţi. Şi cele strînse cum. cum bănuieşti. Şi colcăie în vale vajnic. Şi omorînd mergi înainte. <titlu> Strînge-tot E locul doldora-ncotro apuc.) <titlu> Prinde-pradă Noi suntem totuşi cei dinţii aici. cu tiv de aur. Răsună a mînie. Şi uneori tăios satanic. <titlu> Strînge-tot Atîrnă-aici luceafăr de otel. ce comori-minuni grămadă zac! Prea multe sunt chiar pentru doi. . Strînge-tot. Reînnoiesc de zor eterna ceartă Şi tari ca moştenitul lor păcat Se dovedesc mereu de ne-mpăcat. (Tumult războinic în orchestră. panic. care se preface treptat în cîntece militare mai senine. <titlu> Strînge-tot Nu zboară corb mai repede ca noi. mai straşnic. <titlu> Strînge-tot (luînd arma) Cu-aceasta faci prăpăd de zor. De mult îl caut cu fierbinte zel. Prinde-pradă. <titlu> Prinde-pradă Manta de purpură. La toate marile serbări drăceşti Efectul cel mai bun.) <titlu> Cortul Contra-împăratului (Tron. perniţa de aprod. Pagina 491 <titlu> Prinde-pradă O.În chip de guelfi şi gibelini. Că aşternutul mi-e cam incomod.

Comori tu sameni împrejur. Ce dregeţi voi. În burta ei — aur grămadă.Ai desfăcut lăzi ferecate. vai! O. ce-i menită oastei. <titlu> Trabanţi (de-ai împăratului) Prin vistier ia-mpărătească. de tot soiul. (Lada cade şi se desebide. <titlu> Strînge-tot Destul. Dar ai cules cam fără minte. Din pradă partea nc-am luat. oricum apuc Eu n-o ridic. <titlu> Prinde-pradă (se ghemuieşte jos) L-adun în poală. Şi unde mergi.) <titlu> Strînge-tot Ei. aur roşu se prăvale. Pagian 493 . <titlu> Prinde-pradă O. vai! Povara Îmi rupe oasele din şale. şi ţin-te tare. destul! Şi fugi acum! (Ea se ridica. ce-aţi iscodit? <titlu> Strînge-tot Ne-am pus viaţa la mezat. Aşa-i viaţa de soldat. Şi ia mai bine-această ladă. Prin cort duşman ne-am înfruptat. <titlu> Prinde-pradă Cumplit de grea. şi unde stai.) O. Ţi-o pun eu bine de-a-n spinare. loc oprit. Las' vechiturile la locul lor. ţi-e şorţul ca un ciur. Apleacă-te şi strînge moşiroiul. E solda. vai. că-i de-ajuns. Pagina 492 <titlu> Strînge-tot Apleacă-te. şi nu o duc. Sunt galbeni roşii.

<titlu> Al treilea Vîrtej simţii. (Pleacă. La fel mereu. şi-acum aicea stăm. ce-odat' ridici. <titlu> Al patrulea S-a petrecut cum n-aş şti spune: A fost o fierbinţeală ziua-ntreagă. puterea îmi pieri. apăsătoare zăpuşeală.) <titlu> Întîiul trabant De ce nu i-ai lipit o sfîntă palmă Obrazului. Vrăjmaşul sub loviri cădea. altul cădea cu faţa bleaga În bîjbîială se lovea. cum mă uitam la amîndoi. . Aveau un aer de strigoi. Pagina 494 Şi ca o ceaţă-n faţa ochilor plutea. Şi să plecăm de zor de-aici.) Nu mai lăsa.<titlu> Trabanţii În ceată noastră nu se potriveşte Să fii soldat şi hoţ deodat' ! Cel ce s-apropie de împărat Să fie un cinstit soldat! <titlu> Strînge-tot Ştim noi ce-i cinstea îndeobşte. cum i-a fi! Noi cîştigarăm lupta. Toţi suntem de aceeaşi teapă: Dă numa-ncoa! Salut de breaslă! (Către Prinde-pradă. Şi înşine nu dumirim ce s-a-ntîmplat. Trabanţii se depărtează. Unul mai sta. Vine împăratul însoţit de patru principi. Goana duşmanului pe cîmp s-a destrămat. Făcută-n veci la fel să iasă. dreasă c-o sudalmă? <titlu> Al doilea Nu ştiu. comoara trădătoare. O teamă grea. Şi zumzuia şi fremăta-n urechi neîncetat. <titlu> Împăratul Şă-i fie. Vederea îmi juca şi se-mpăinjeni. Aici stă tronul gol.

cei patru demnitari ca patru stele. o.) Bărbat viteaz. Căzu vrăjmaşul spre batjocură-nnoită. Pentru triumful nostru toate sunt anume. Cu-nalte mulţumiri: te lăudăm. ce şi blîndeţe-arată. Din peşteri de s-aude sunet de minune. Eşti cel mai mare peste servitorii casei. O spadă îţi confer de arhimareşal. împărăteşte aşteptăm trimişi ce vin. Tu mare cămăraş să fii! Nu e uşor. apăraţi cu cinste de. în pace să lucrezi. cum timpul îţi va cere. Dar anii preţul clipei îl vor învăţa. învingătorul străluceşte. cu odoare laolalt'.) Tu grijă ai avut de-orînduirea oastei. Noi. casei mele. S-alătură la glasu-i Mulţime de-alte glasuri. Să-mi fie-ngăduit în sala de serbare. Fidelă îţi va fi de-acuma şi-n afară.Scumpe covoare. Vei ţine-orînd şi pace-n tagma slugilor. Ziua un tînăr prinţ şi-o poate risipi. înăuntru-n ţară. De la noroade aducînd solie bună: împăciuită e împărăţia pe deplin. Doamne! Dar mulţumind evlavios spre 'nalturi. glasuri milioane. În burg să-ţi pregătesc ospăţ. trabanţii noştri. Din cer de cade-o piatră. Alăturea să-ţi stau cu spada lucitoare Însoţitor al maiestăţii tale-nalte. Pagina 495 <titlu> Marele mareşal Fidelă ţi-a fost oastea. Cu voi. La urmă noi. <titlu> Împăratul (către al doilea. solemnitate. De îndrumarea în momentul crucial. laudă întreită Aduce Domnului. De-aceea mă unesc far' de zăbavă Spre binele împărăţiei. (Către întîiul. tot singuri am răzbit. sînge dacă plouă. ochii Eu mi-i îndrept supus şi spre micimea mea. Şi dacă-n luptă şi magia s-a-mpletit. .

. galite. Nu te lăsa de ispitire cucerit. bine mi se face. pe răi să-i laşi în pace. Cu mine bucătarii au să ostenească. încredere de le arăţi. te-nalţă: S-ajuţi pe cei mai buni. tot cu văsărie de argint şi aur. doamne. De vezi prin mine.Purtarea ta să fie o cinstită pildă Pe placul domnului. Tu le comanzi pe zile şi pe săptămînă. tinere erou. grijă să nu-ţi dea. Alegerea mîncărilor mie-mi rămînă.) Tu mare stolnic ai să fii! Supuse-ţi fie De-acum vînatul. tinerii. ca-n ceas senin Să ţi se-mprospăteze mîna-n vasul auriu.) Vorbind fără ocoluri doar despre ospeţe. însă darnic Să nu prea fii cu tine însuţi. S-aducă ce-i departe. timpul să-l grăbească. <titlu> împăratul Festivităţi acum nu mă atrag. şi fără-nşelăciune. pe placul tuturor. Şi neviclean să fii. bucătărie. <titlu> Marele paharnic Stăpîne. repede. <titlu> Marele cămăraş A sprijini un gînd al domnului. grija aibi să fie-n pivniţi Belşug măreţ de vinuri bune. bărbaţi. <titlu> împăratul (către al patrulea. Pe tine. Mare paharnic. timpul. apă îţi întind şi-ţi ţin Inelele în palma mea. te-aleg paharnic. Devin cît baţi din palme. Că simplă fi-va masa. după pofta ta. (Către al treilea. Pagina 496 <titlu> Marele stolnic E-o datorie să postesc pînă în clipa Cînd pusă-n faţa ta te bucur-o mîncare. Cumpănit. Şi depărtarea. Mă-nchipui şi eu la ospăţu-acela mare. Voi rîndui împărătesc bufet cu rare Podoabe. Cu-nchipuirea la serbare pot să fiu? Cînd mergi la masă. dar fie ! Căci întăreşte şi a faptei bucurie.

vămi. şi altă demnitate . De-aceea le voi da acum hotare noi. Prin ţări eu ţin mai mult ca toţi să strălucească. Prin moşteniri şi schimb sporiţi-vă avutul. noi am lămurit. Apelul nu-i valabil peste capul vostru. care este şi mare cancelar. de acte scrise. Dar pentru a săvîrşi formal ce se cuvine. Dobînzi. <titlu> împăratul Dar vouă. Unii se-ncred în harul lui.ei şi a curţii. Din moştenirea celor ce s-au depărtat de noi. Celor fideli de faţă. iată-l că vine. A cas. În el se întăreşte vinul. te-ntăreşti pe tine. Ca juzi veţi judeca în ultima instanţă. Regalul minelor să vă sporească rostu'. celor cinci. <titlu> împăratul Ce-acum vă dăruii în clipa asta gravă. Făcîndu-ne puternici. Cuvîntul împăratului nu se dezminte. şi cens. Doresc de privilegii să uzaţi din plin. dăjdii. Spre-a dovedi deplină mulţumirea mea. Clădită e desigur pentru veşnicie. Ce-asigură durata. licenţe. nobile dovezi. Vezi patru prinţi aci. Acum ce-asigură împărăţia-ntreagă Să fie de cei cinci aparte rînduit. Dar cumpătarea ta ne apără mai bine.) Pagina 497 <titlu> împăratul O boltă cînd se-ncheie-n piatră sub tărie. vouă ţări vă-mpart. cum faima-l tine. Pentru-ntărire însă e nevoie şi De grele. Bărbatul cel mai potrivit. Cel mai frumos pahar. dar nu-mbată. şi dijme. veneţian cristal. (Apare arhiepiscopul. Aproape pîn' la treapta-mi vă voi ridica. Aţi auzit încrezători din cele zise. Ce după pravilă ca domni vă aparţin. Şi dreptul vă confer să vă lărgiţi ţinutul.Iar pentru tine-aleg din toate un pocal. <titlu> Arhiepiscopul Adîncă mulţumire toţi îţi spun prin mine.

De-ar fi să plec la ei. Nu sunt pe scăpătate. De-ntîiul vîrstnic fiu să nu se mai despartă. pentru ca ziua-atît de mare S-o cîntărească-n sine-acasă fiecare. cancelarul a plecat. El a rămas împins de-un duh prevenitor. cu semnătură.) <titlu> Preotul (rămîne şi vorbeşte patetic) Da.Aş vrea să vă mai dau. (Principii lumeşti se-ndepărtează. la urmă. Dar o privire înapoi prin veac mă-ndeamnă Orîndul marilor strămoşi să-l ţin în seamă.1 <Note> l. </Note> Pagina 498 <titlu> Marele cancelar Principi cu mîndru piept şi cu smerită faţă îţi stau supuşi în preajmă — adînc să ţi se-nchine. îţi poartă grele griji. ce-i drept cu totul liber. Să fie întărit în scris. Noi suntem trupul viu. Din cancelarie vin scrisul şi pecetea. Oricît aţi înmulţi. doamne. Dar sacra semnătură. <titlu> Marele cancelar încredinţez acestui pergament statutul Spre fericirea-mpărăţiei şi a voastră. Şi ţin să mai trăiesc o zi pentru imperiu. <titlu> împăratul Ce-am hotărît e bine. <titlu> împăratul Acum vă las. alegeţi voi urmaşul: Să-l ridicaţi cinstit pe-altarul hieratic. dar acum. Cît timp fidelul sînge mai zvîcneşte-n vine. Avutul îl aveţi. dar nu vlădica. ce vrerea ta îl mişcă. Dar cu condiţia nicicum să nu se-mpartă. e a voastră. averea ce primirăţi. Ca să sfîrşească lin cel încă furtunatic. stăpîne-domnitor! <titlu> împăratul Ce griji mai poţi avea în astă zi preafericită? . Ca să moară împăcat el însuşi — adică împăratul.

Unde de al minciunii Domn ai ascultat. Cu muntele şi cu dumbrava lungă-larga. . <titlu> Arhiepiscopul Da. Scăpînd pe vrăjitor. unde-ai încins păcat. Colina ceea. Creştinătatea tu Ai păgubit cu graţia. Căci încă n-a uitat cum tu în ceas suprem în ziua-ncoronării stins-ai un blestem. Smerit închin-o pentru sfîntă osteneală. Clădirea se lărgeşte chip luînd de cruce. multul tău nelegiuit noroc. grabnic te va osîndi. <titlu> împăratul De greaua mea greşeală sunt adînc speriat. Ce se grăbesc şerpuitoare înspre vale. ce îi dădu Napoi viaţa. Şi nava se lungeşte bucurînd poporul. ce năzuiesc spre ceruri. Şi valea însăşi plină de grădini şi-aluni: învederînd căinţa. unde cortul tău a stat Şi rele duhuri împreună scut ţi-au dat. Pagina 500 Vuind din turlele. Bate-ţi piept şi un obol Dă sanctităţii sale chiar acilm pe loc Din negrul. Întîiul clopot a sunat prin munţi şi vale. O zidărie văd puternic cum se-nalţă. Cu heleşteie şi pîraie fără număr. asociat eşti cu Satana. locul pîngărit. Şi penitentul vine să bea viaţă nouă. aşa hotarul fie-ţi măsurat. Cu înălţimile-mbrăcate-n verzi păşuni.Pagina 499 <titlu> Arhiepiscopul Cu cîtă-amărăciune aflu-n ora-aceasta Căr sfînt prin har. Sfidezi pe Dumnezeu şi chiar pe sfîntul papă. Privirea soarelui îi luminează corul. vei găsi-ndurare. Să fie pus în slujba Celui prea înalt. Pe tron şederea ta apare întărită. Mulţimea intră pe sub demnele portale. Cu 'raza lui imperiul ţi-l va nimici. Cum vrei. De află papa.

<titlu> împăratul Măreaţa operă. spre a-l iscăli.. cealaltă. E grea şi mare. <titlu> Arhiepiscopul . dar anatema-l Zdrobeşte. Prezenţa ta va fi o cinste şi podoabă. Pagina 501 <titlu> Arhiepiscopul (se-ntoarce iar.) Mă ierţi! S-a dat. acum şi prin tot leatul. <titlu> împăratul (cu amărăciune) Dar ţara încă nu există. Mai trebuie din cele ce în minte-mi vin Şi lemn şi piatră. s-a dat infamului bărbat Tot ţărmu-mpărăţiei. şi biserica-l binecuvîntă. <titlu> împăratul Un document de danie bisericii Să mi-l înaintezi curînd. Pentru clădit de zor pe-un loc aşa pustiu Din prada ta de aur dai şi-aici puţin. şi-o descopăr prea tîrziu. Şi paguba. ce vrăjitorii mi-o aduc. e în mare.) <titlu> împăratul Plin de păcate sunt. dacă preoţilor nu le-i da Şi-acolo dijmă şi dobînzi şi dajdia. Fac formele cu încheierea laolaltă.De faţă vrea să fie-n ziua tîrnosirii. <titlu> Arhiepiscopul în calitatea mea de cancelar. ea să-mi vestească gîndul De-a lăuda pe Domnul. ispăşind păcatul. cu cea mai adâncă înclinare.. var şi cîte se mai ştiu. (Pleacă. dar se-ntoarce de la uşă) Aşezămîntului tu îi mai dărui şi Toate veniturile: dijmă şi dobînzi Şi dăjdii pe vecie. Cărăuşiile. vederea mi-a fost strîmtă. Slăvit să fie el. norodul răbduriu Le face. Şi greaua-administratie de-asemeni costă. căci de multe e Nevoie pentru demnul trai de zi la zi. <titlu> Arhiepiscopul (s-a înclinat să plece.

Dup-atîta pribegie îi revăd adînc mişcat. După chiar lămuririle date de Goethe lui Eckermann. (Pleacă. <titlu> Baucis1 (măicuţă foarte bătrînă) Vorba fie-ţi mai înceată <Note> l. Aplecaţi pe pragul lor.) <titlu> Un călător Iată-i în puterea vîrstei Vechii tei de altădat'. Ce-o mai fi făcînd perechea Ce-mi întinse ajutor? Prea bătrîni erau şi-atuncea.) <titlu> împăratul (singur) Aşa pot hărăzi întreg imperiul meu. Vine şi timpul celui cu răbdare.Dacă ne-asiguri dreptul prin cuvîntul tău. aceste nume au fost atribuite personajelor din Faust pentru a circumscrie nişte „caractere". să mi-i salut. Baucis şi Philemon nu trebuie identificaţi cu figurile purtând aceleaşi nume din literatura antică (Ovid). ACTUL V (Peisaj deschis. Dacă ei mai fac şi astăzi Fapte bune ca-n trecut. cînd pe dună Cu talaz înfuriat M-aruncase o furtună. </Note> Pagina 503 Călătorule pribeag! Somnul lung să-mprospătezc Pentru lucru pe moşneag. Iat-aci e şi căsuţa! Scut îmi dete. evlavioşii oameni! Aş striga. Ah. .

pune masa.) Unde te-a-ncercat sălbatic Valvîrtejul. Să îngenunchez pe dune.) <titlu> Philemon (către Baucis) Du-te grabnic. grădină şi dumbravă. Domni isteţi. Pagina 504 Mai tîrziu la îndemînă N-am mai fost. îmbătrînind. slugi îndrăzneţe Au pus diguri cu temei. fineţe. Mă îngrijorează zarea. Vino dar. 'marea. Cel ce mi-â salvat comoară Din noiane. căci el tot nu crede Tot ce vede în lumină. (Face cîţiva paşi pe dună. cu tot zelul? Focul vostru. Lasă-l. clopoţelul. .'ngrozitoare! Dar lăsaţi-mă acuma Să văd. Îngustară dreptul mării. Mi-au fost singura scăpare. colo-n grădină. Ce-ntîmplare. ca să te bucuri înainte de-asfinţit. Sat. Philemon. Ajunşi domni în locul ei. Printre flori.) Tu. care-mi dete Vatră caldă după ceaţă? (Soţul ei apare. Vezi în larg livezi. unde stai. tu eşti oare. Totul s-a schimbat deodată În imagine de rai. eşti aceea Ce cu soţul tău cîndva Readus-ai la viaţa Tînărul din faţa ta? Tu eşti Baucis. (Ducîndu-se lângă călător. Cînd puterile-mi pieriră Valul s-a retras pe rînd. maică. nesfîrşită.<titlu> Călătorul Spune-mi.

lucru curat. Iar la stingă şi la dreapta Locuitul spaţiu viu. Unde flăcări ardeau noaptea. Căutînd port ocrotit. A fost bine sau păcat? Crainicul aduse vestea. cîte-o navă. un canal.) <titlu> Baucis Mut. case a-nălţat. Iar la urmă un palat. Trîmbiţînd-o-n lung şi lat. Ca şi păsările cuibul. Cum veniră toate.Trec vîntrele. <titlu> În grădiniţă (Cei trei s-aşază la masă. Pagina 505 <titlu> Philemon împăratul i-a dat ţărmul. Vezi acum în depărtare Tivul mării. dimineaţa. cred. <titlu> Baucis Slugile cu tîrnăcopul. . Dar spre ape. albăstriu. Parcă azi le-aş auzi. Povesteşte — cum anume. A descins un venetic Sus pe dune. Răsuna chin infernal. Sta isprava. din nimic Corturi. Sta un dig a doua zi. Noaptea oameni sîngerară. N-a fost. <titlu> Baucis Fu minune-ntr-adevăr! Nu-mi dă pace ce-am aflat. Unde nu a fost nimic. tu nici o'bucătură Nu mai duci pînă la gură? <titlu> Philemon Se făcu astă minune. rînd.

foarte bătrîn. la livezi. Prin dangăt mi se aminteşte Că stăpînirea mea. nu-i întreagă.Fără Dumnezeu. clopot să ne sune. <titlu> Baucis Nu te-ncrede-n prund de ape. <titlu> Philemon Hai să mergem la capelă. "vecinul Jinduieşte la ce vezi.cea largă Nu-i fără pată. împărăţia mea e nesfîrşita.) <titlu> Faust. canal lung şi drept. (tresărind. O mare barcă e pe cale De-a ne ajunge pe canal. Un fîlfîit de steguleţe. urmat de plută. La căsuţa. <titlu> Lynceus (paznicul turnului prin tubul de vorbit) Apune soarele. Gînditor. ce-i a noastră. Faust. trăgînd la mal. enervat) Ce dangăt blestemat! Auzul Iar mi-l răneşte. Pagina 506 Închinare să aducem Dumnezeului străvechi. Catargul drept. La grădină. Stai pe dîmb. Acum în ora ta supremă O fericire te salută ! (Clopotul sună pe dună. în noua ţară. pe cit se poate. E-o ruşine. Dar neplăcerea-i lîngă mine. <titlu> Philemon Pentru schimb o moşioară Ne-a-mbiat. <titlu> Palat Grădină vastă. corăbii Pătrund în port. Pe cînd soarele apune Înc-o dată în urechi Dangăt. .

Şi veseli suntem. dacă n-aş mai fi pe-aici. om şi om. Ce silă-mi fac umbre vecine ! Pagina 507 <titlu> Paznicul turnului (ca mai sus) Cum vine cu vîntrele barca Prin proaspăt vînt tot mai aproape! De saci. sunt străine. Cu douăzeci suntem în port. Război. Umblarăm mult. În lunecare.) <titlu> Cor Aici coboară Om cu om. Agăţi şi-a patra. de ne laudă un patron. negoţ. de ea-ti faci rost. Pe mare spiritul o ia. produsele sunt descărcate pe uscat. . mijloace. plină. Şi-n libertate frîne nu-ţi mai pui. Treime sunt. încărcată claie peste grămadă şi din belşug. în tălpi un spine. facem raport: Plecarăm cu corăbii două. ca de sabie. haihui. Isprava a-ntrecut orice măsură. piraterie. Celei de-a cincea-i merge prost: Fără vreun drept. Mefistofel şi cei trei puternici. cu produse din ţinuturi depărtate ale lumii. oricînd vrei. Noroc. Un spin în ochi.) <titlu> Mefistofel Destoinici ne-ncercarăm. (O barcă strălucitoare. De prinzi ceva-n puterea ta. De căi. O. Se vede după-ncărcătură.Că dîmbul teilor. Grădina şi bisericuţa Nu-s ale mele. de lăzi doldora. De ai în stăpînire trei. stăpîne Şi patron! (Ei coboară. precum se ştie. nu-ntreba. căsuţa. turn pe ape. Cînd pescuind mai prinzi şi o corabie. Şi rod aduce lovitura.

Ci flotei îi va da Zaifet după banchet.) <titlu> Mefistofel (către Faust) . <titlu> Cei trei puternici Ce am luat Ajunse doar pentr-o măsea. Nu s-a zgîrci. Cînd voi vă luarăţi Partea toată. Din bogăţie Parte egală toţi am vrea. Mă îngrijesc cum se cuvine. Pagina 509 De cîrdul1 care mîne vine. discret Va socoti. bucurie ! E ca şi cum stăpînului I-am fi adus o scîrnăvie. Cînd va veni să-şi vadă Scumpa grămadă. Şi aşteptaţi.Pagina 508 Cei trei puternici Nici mulţumire. <titlu> Mefistofel Nu aşteptaţi Altă răsplată. încet. <titlu> Mefistofel Prin săli pe sus Dintîi aşezaţi Scumpeturile toate. nici salut! Şi nici o laudă. Va cumpăni. Ce faţă lată Şi-ngreţoşată! Regescul bun Nu-i place nicidecum. (încărcătura e cărată de cei trei puternici.

cu neputinţă de-ndurat.Cu frunte gravă şi privire sumbră Iei cunoştinţă de-un noroc sublim. ce nu-s ai mei. privelişte să am. Cârdul – corăbiile. această operă măiastră. De-aice se făcuse începutul. Pe unda lui azi luntrea poţi s-o mîi. Schele să fac. Sălaş sub teii lor aş vrea anume. Aici se ridică baraca cea dinţii. . Acolo sus voiam. ce ni-i dat să-l bănuim. Şi mintea ta.. Iar clopotul sunînd. înţelepciunea ta e-ncoronată. moşia-lume. Şi dac-o spun. din ram în ram. Să-nsufleţesc cu îndrumarea mea isteaţă Loc' cîştigat. De-aici. # Lovit mă văd de mare chin. catarg după catarg. C-o singură privire să cuprind <Note> 1. Corăbii pleacă-n larg. Bătrînii-ar trebui de sus să plece. Cu ţărmul marea e-mpăcată. Îmi strică tot.. <titlu> Faust Ce blestemat cuvînt! E tocmai ce-mi sugrumă orice gînd. Puţinii pomi. C-un şanţ se zgîriase lutul. a teilor mireasmă. Au scos din mare şi uscat dobîndă. şi osteneala lor crescîndă. Lipsa simţind în bogăţie. Şi de la malul. m-am ruşinat. O vorbă dacă spui aice în palat. unde noroade se răsfaţă. Cu două braţe lumea ai îmbrăţişat. Junghi după junghi în inimă-mi împlini Acest aici. </Note> Pagina 510 Tot ce făcui. Şi ochiului o zare să-i deschid.

<titlu> Mefistofel Era de aşteptat. Şi după silnicia îndurată Frumseţea locului o să-i împace. Din toate astea cum mai ies? Un clopot sună. <titlu> Cei trei Bătrînul domn rău ne primi. S-ar zice că-ntre bang şi bing Viaţa-ar fi un vis nătîng. Şi mîne un banchet va fi. Voinţa mea cu largu-i cîmp Se frînge-aci-n nisip. <titlu> Mefistofel Dar cum te laşi într-una stingherit? Colonizezi — şi-ai isprăvit. Seninul cer înnegurînd. . S-amestecă în orice întîmplare De la botez şi pînă la înmormîntare. (Fluieră strident. Şi blestematul bing-bing-bang. pe dîmb. şi îi aşez în altă parte. furia-mi dă ghes. faceţi-i să iasă — Cunoşti moşia frumuşică Pentru bătrîni de mine-aleasă. dacă le place.Biserică şi criptă îmi sunt mie. <titlu> Faust împotrivirea şi-ncăpăţînarea Scad şi cîştigul cel mai strălucit. <titlu> Faust Vă duceţi. Pagina 511 <titlu> Mefistofel îi iau. Cei trei Puternici vin. Nu mă mai mir. Oricărei nobile urechi Ăst dangăt îi repugnă cu putere. cum domnul porunci. încît fără de voie trebuie să oboseşti De-a mai urma dreptatea nesfîrşit.) <titlu> Mefistofel Veniţi. Ce vorbă e. Banchetul însă ne-a prii. ca un necaz Esenţial să-ţi facă fiere.

paznicul pe terasa palatului. sus. Voi. Pe turnuri de pază Iubesc ce-arri iubit. ochi fericiţi Şi limpezi nespus. Prin coroanele de tei. (Lynceus. Şi-n toate zăresc Eterna podoabă. căprioare.) Nu numai spre desfătare Sunt aici pus. (Pauză. I. de pază.(Pleacă. Cartea Regilor. ce altădat' Şi lui Nabot în vie i s-a întîmplat. Mă bucur. Rămîne frumos. Jărăgaiul se încinge.) <titlu> Mefistofel Se-ntîmpl' aici. <Note> l. nu se stinge. 2l)1 <titlu> Noapte adîncă. Păduri. Şi lumea îmi place. . În căsuţă e văpaie. I. Dar din lumea-ntunecată Ce m-ameninţă cu groază? Văd ţîşnind scîntei-scîntei. cîntînd) Născut în lumină. </Note> Pagina 512 Văd totul în zare. (Regum. Văd lună şi stele. Oricum ar fi fost. n-am grabă. Vînt l-aţîţă. 2l. Aluzie la o întîmplare povestită în Vechiul Testament. Privirii menit. Voi multe văzurăţi! Şi tot ce e sus Şi tot ce e jos.

Priveliştea mi se deschide. Jertfe-acum. (Pauză lungă. pîn'la zgură. totul piere. Dă în toate-acum năpasta. se sfarmă. Crengi. Grabnic ajutor se cere. Nu-i salvare. Simţindu-mi generosul scut.Se prelinge din odaie. printre ramuri. În gînd văd şi sălaşul nou Unde vor sta cei doi bătrîni. către dune) Ce tînguiri vin de la paznic? Orice cuvînt e-ntîrziat. bătrînii. dau vuiet. Ei fericiţi se ţin de mîni. Ah. Dar bine e că teii ard. Flăcări au cuprins şi creasta. vai ce li-i dat să vadă! Sub copaci ce ard grămadă Pagina 513 Paraclisul stă să cadă.) Ce se arăta privirii. Şi voi cuprinde nesfîrşirea. Ochi. A luat drumul pieirii. Ce de veacuri sta' aci. cîntec. <titlu> Faust (pe balcon. O. ce grăbit am dat. Grijulii altcum la foc. Mai rămîn doar negre schele. Şi se mistuie. Că trunchi nu mai opresc privirea. pe rînd. Trunchiuri se aprind. Mă amăreşte-adînc în cuget Porunca. . larmă. bieţii oameni. Găunoase purpurii. făclii. de s-ar salva bătrînii Din văpăile acele! Limbi de foc pătrund ca flamuri Printre frunze. ce nenoroc! Ce cumplită întîmplare! Arde casa.

Pagina 514 Noi însă n-am mai amînat. Cu zgomot am bătut la uşă. Şi focul scade. Voind să lupte. Un vînt l-aţîţă-nfiorîndu-l. Şi cum se-ntîmplă de-obicei. „N-aude" erau ei.<titlu> Mefistofel şi cei trei (jos) Venim în trap grăbit tuspatru — Scuzaţi! Cu binele n-a mers de loc. Ameninţai apoi cu gură mare. străvechi cuvînt ne spune: Cedează forţei. (Pleacă. acolo-ascuns. Am mai bătut şi-am scuturat. pîlpîind de-abia. „Nu vrea". De zor ţi i-am înlăturat. fu străpuns. Încăierîndu-ne sălbatic. sus. Luaţi de spaimă.) <titlu> Faust (pe balcon) Şi-ascund privirea stele. poruncă dînd. Şi paie s-au aprins. În joc pui totul şi pe tine. Perechea mult n-a suferit. Grăbit am fost. te supune ! Cutezător de eşti de-a bine. s-au sfîrşit. <titlu> Faust Nu tîlhărie. Dar nu găsirăm ascultare. . Pînă ce uşa s-a dărmat. Sub tei Rug arzător pentru tustrei. Aduce fum în faţa mea. Zadarnic! Să le facem de noroc. S-a risipit puţin jeratic. schimb voiam. Ce surzi aţi fost la vorba mea! Blestem pe capul vostru pentru Nechibzuita faptă rea ! <titlu> Corul Un vechi. Un călător.

pe rînd? Pagina 515 <titlu> Miezul nopţii.) <titlu> Faust . cărunte. mergeţi de-aci. <titlu> Nevoia Nevoia e-alăturea. Din urmă. pier stelele — toate.Grăbiţi şi ei la faptă.) <titlu> Întâia Sunt Lipsa. <titlu> A patra Nevoia-sunt eu. <titlu> A doua Eu sunt Vina. după călcîi. (Pleacă. Ce umbre vin plutind. (Vin patru femei. ascultînd. <titlu> Cîteşitrele Trec norii. din urmă. mereu cea dinţii. Dar Grija prin gaura cheii îşi face un drum. <titlu> Vina Eu sunt lîngă tine. <titlu> A treia Eu Grija. intra nu puteţi nicidecum. <titlu> Vina Mă prefac în nimic. aşa mă numesc. <titlu> Lipsa În umbră atunci mă prefac. (Grija dispare. Stă-n casă aci un bogat. depărtaţi-vă. nu putem intra. N-am intra. surelor.) Pagina 5l6 <titlu> Lipsa Surori. <titlu> Grija Surori. de foarte departe O soră ne vine cu pasul de —: Moarte. <titlu> Cîteşitrele închisă e uşa. <titlu> Nevoia Nu vrea să mă vadă-un obraz răsfăţat. surioare.

apoi domol) Bagă de seamă. Şi înfricoşaţi stăm singuri. cînd încă nu m-am blestemat. Spre libertate încă pîrtie nu mi-am făcut. că nu ştii încotro s-apuci. Natură ! om în faţa ta. Dac-aş putea să stau. cînd încă sumbrei căi Nu m-am dedat. nimenea nu intră. A ce? A nenoroc. Şi Moartea-a fost ecoul. vrăjile cu totul să le uit. Acum văzduhul de atari năluci E-aşa de plin. Scîrţîie poarta. duhovniceşte stins. Parcă Nevoia se numea cărunta umbră. şi unde eşti. doar trei plecînd. Dac-aş putea magia fără de sfială S-o-nlătur. Deşarte le credinţi ne ţin mereu pe loc.) E cineva aici? <titlu> Grija Da! <titlu> Faust Cine eşti? <titlu> Grija Nu-i îndeajuns că sunt aici? <titlu> Faust Să pleci! <titlu> Grija Sunt bine unde sunt. Cu visul ei ne-ncurcă noaptea hîdă. Dar croncăne un corb. apariţii dibuim.(în palat) Patru văzui venind. prinşi în laţ. <titlu> Faust (întîi înfuriat. O zi. Nu-ncerca săv mă vrăjeşti! <titlu> Grija . rima sumbră. Ne-ntoarccm veseli din pripoare. clar să ne surîdă. (Cutremurat. Şi găunos suna. # Un om eram. Pagina 5l7 Strigoi şi semne. de este. Al vorbei tîlc nu l-am mai prins. Viaţa omenească ar fi vrednică de osteneală.

Nerod cine-ntr-acolo cată. Nedorită. lăsam să treacă. Rămîi în cercul tău.Surdă-urechea dac-ar fi. fericirea-n-naintare. Ce nu-mi plăcea. Cînd aceeaşi. dar găsită. Spre „dincolo" nu tste zare. uşor cuprinzi. Mi-e puterea-nfricoşata. Cutreieri astfel ziua pămînteană. căci lumea Pentru cel vrednic nu e mută. Nevoie nu-i de-a hoinări prin veşnicie. Acum cuminte-n aşezare. Nu-i ajută lumea toată. Şi am dorit mereu. Ce-apropiat cunoşti. A fost puternic. N-ai cunoscut tu Grija niciodată? Pagina 518 <titlu> Faust Prin lume am ţinut-o. Avînd simţuri luminoase. Şi comori. Mi-e cunoscut întreg păinîntul. fost-a mare. închipuindu-şi că-n tărie Fiinţe-asemeni lui să fie. dacă strigoi zăreşti. goană. de oricare. Poartă înăuntru bezne. Inima tot m-ar auzi. oricîte are. . dezmierdată. Nemulţumit de clipă. Şi apucai orice plăcere. Blestemată. Ce îmi scăpa. lăsai să plece. Un iureş fostu-mi-a viaţa. Şi am dorit din nou şi cu putere. <titlu> Grija Cel ce este-n a mea mînă. Din fire nu-ţi ieşi. Nu-i apune niciodată. Soarele — lui nu-i răsare. Să-ţi afli chinul. Pe cărare şi pe unde Chipul meu mereu pătrunde. cînd schimbată. cît zece.

Pentru alţii. Flămînzeşte-n bogăţie. <titlu> Faust Nefericiţi strigoi. Pagina 520 . Asemenea-nvîrtire atare-ntrelăsare. Fericirea. Nonsensuri nu mai pot s-ascult. sau să vină — Hotărîre nu mai are. Ne-mplinit mereu rămâne. pentru sine Rămînînd împovărare Cînd respiră. <titlu> Grija Să se ducă. Este viu încă o leacă. Bucuriile şi cazna Pagian 5l9 Le amână pentru mîrie. Pregătindu-l pentru iaduri. <titlu> Faust Cu astea-ţi spun că nu mă-ndupleci. mană vie. Nu mai speră. nu se-mpacă. Ştiu bine c-anevoie scapi de demoni. Mi s-a scîrbit de ea de mult. Libertate fără vaduri De locşorul lui îl leagă. Te du de-aci! Litania-i stupidă. Grija lui e viitorul. Lîngă pîne. cînd se-neacă. aşa întîmpinaţi De mii de ori umanele fiinţe. Şi se pierde tot mai tare. Şovăie cu paşi nesiguri Pe-nceput a lui cărare.Linişte nu află lesne. Datorii plinite-n silă. Mai pieziş el vede totul. Întremare neîntreagă. Aţipire cu coşmare. nenorocul îl frămîntă prin tot locul. Chiar zilele indiferente le prefaceţi În hîd vîrtej de suferinţe.

<titlu> Lemuri (în cor) Alături. să fii acum la urmă! (Suflă peste el şi pleacă. a palatului. Viaţa-ntreagă oamenii sunt orbi. Şi vagă umblă vestea . Orînduiri severe.) <titlu> Faust (orbeşte) Tot mai adîncă noapte-aici pătrunde. Cuvîntul Domnului. <titlu> Mefistofel (ca supraveghetor. ce îndrăzneţ am conceput! Luaţi unealta. <titlu> O curte interioară. Lumina doar lăuntric mai luceşte. Ce am gîndit. Sculaţi. Dar Grijă tu. mărime furişată. <titlu> Grija S-o afli dar. Lemuri. sfînta hărnicie îşi vor găsi din plin răsplata. intraţi! Intraţi. schelete de strigoi.Greu de tăiat sunt legăturile severe. mare. Să se-mplinească opera cea mai măreaţă. Ajungc-un singur spirit pentru mii de braţe. cînd blestemînd întorc spre uşă a mea umbră. el singur mă-nsoţeşte. Faust.1 <Note> l. </Note> Pagina 521 Din oase şi tendoane. voi slugi şi salahori cu toţii! Faceţi să văd. Făclii. veniţi! Veniţi şovăitori lemuri. de zor voi duce la izbîndă. Nu recunosc a ta putere. la-ndemînă-ţi stăm. Tu. în frunte) Veniţi. tîrnăcopul şi lopata! Să izbutească planul chiar de la-nceput. voi Ciudatele semi-naturi.

De bucurie strig! Aud mulţimea robotind. De ce era tocmai deschis? Pagina 522 <titlu> Faust (ieşind din palat. Mă-mpiedicai de un mormînt. trăiam. Iar glia sape-o-n jur ceilalţi. Stihiile Cu noi alături uneltesc complotul. Pînă în curte am uitat. Cum. pentru moşi s-a mai săpat. Vicleana vîrstă m-a lovit Cu cîrja ei. Oricum sunteţi pierduţi. Găsea şi talpa mea un rost. De ce chemarea ne-a ajuns. Talazurilor ea hotar le pune Şi marea-ncinge cu un dig. Unul întindă-se cît e de lung. . iubeam. Căci pregăteşti pentru Neptun. Mi-aduc aminte. Că ni se dau acestea. Doar pe măsura voastră să lucraţi. Mai e şi-un lanţ de măsurat. <titlu> Mefistofel Nu-i vorba-aci de mare meşteşug. Şi el al apei diavol e. <titlu> Mefistofel (aparte) Tot numai pentru noi te osteneşti Cu-aceste diguri în ţinutul tău de dune. dulce-a fost. Le-aud. <titlu> Lemuri (Săpînd cu gesturi glumeţe) Tînăr eram. pieziş.Despre ţinuturi mari în larg. parcă anume Mare ospăţ. Să se adînceasc-un lung pătrat. Ţăruşi şi sapă sunt pe-aci. cruciş. pipăie uşciorii şi ascultă) Sunt tîrnacoapele. În casa-ngustă—din palat: Acesta-i drumul de urmat. pămîntul Cu sine însuşi împăcîndu-l. Şi unde vesel se dansa.

Aş vrea să văd asemenea devălmăşie. veghetor! <titlu> Mefistofel Aici! <titlu> Faust Fă tot ce poţi. Aceasta-ar fi izbînda cea mai mare. ci despre-o groapă. Să locuiasc-aci. grămadă. severitate. moşnegi. Un spaţiu voi deschide multor milioane. Momeşte-i. Ştirbitura s-a închis. se îndrumă Spre aşezările. Pagina 523 <titlu> Faust O mlaştină se-ntinde lîngă munte. ca să cutropească. Nu de-un canal. în mare. copii şi tineri. cu vrednicie anul. dă-le zor! în fiecare zi O veste vreau să am sau un semnal. Aleargă obştea. <titlu> Mefistofel (cu glas mai încet) E vorba. Adună lucrători. Ujide spărtură face.Hibertatea-acela numai Ce zilnic şi le cucereşte ne-ncetat. Acestui rost îi s$nt cu totul închinat. dar în libertate: Sunt verzi cîmpiile. Şi infectează tot ce-am cucerit. şi om şi turmă Pe nou pămînt. nesfîrşit.Spre nimicire rnerge totul. <titlu> Faust Hai. Şi astfel îşi petrec aicea pe limanul Primejdiei. nu sigur. Să locuiesc cu liberul popor pe liberă cîmpie. . putredă. pe cari pe dîmbul falnic Viteaz norod le-a ridicat strădalnic. întrezăresc aici o ţară-paradis — înverşunat talazul bată în limanuri. Băltoaca să se scurgă. dacă sensul nu îmi scapă. Mijeşte încheierea-nalt-a-nţelepciunii: îşi merită viaţa. de tihnă. Bărbaţi. îmbărbătează-i cu îndestulări. Cum se lungeşte spornicul canal. cu duiumul.

se-nvîrte în ocol. lemurii îl cuprind şî-l întind la pămînt.) <titlu> Mefistofel Nici o plăcere nu-l îndestulează. Ca miezul nopţii tace. <titlu> Punerea în mormînt. rostogol. Iar ceasul s-a oprit. Dar ca şi cum ar fi. zace-n pulbere moşneagul. <titlu> Lemur (solo) Cine-a clădit aşa de rău Căsuţa cu lopata? Pagina 525 . şi goală clipă Numaidecît doreşte bietul s-o reţină. nici o fericire. Acestora eu le prefer eternul gol. Eu gust acum suprema clipă. Şi a trecut. Pagina 524 Cel ce atît de tare mi-se-mpotrivea! Stăpîn devine timpul. La ce mereu creaţia eternă?! Se pierde în nimic creatul. Şi presimţind o fericire. ce înaltă se-nfiripă. nimic. (Faust cade pe spate.Acelei clipe aş putea să-i spun. El vrea de amăgiri. să se ţină. — <titlu> Cor Arătătorul cade. <titlu> Corul <titlu> Mefistofel Trecut! Ce prost cuvînt! De ce trecut? Trecut. „Trecut". Din asta descifrezi vreun rost? E ca şi cum nici n-ar fi fost. că eşti atîta de frumoasă! Căci urma zilei mele pămîntene Nici în eoni nu poate să dispară. întîia oară: Rămîi. <titlu> Mefistofel Săvîrşitu-s-a. îmi sunt perfect la fel. de nimic. Dar cea din urmă. ce-s schimbătoare.

Mulţi creditori aşteaptă. leşea-n răsufletul din urmă sufletul De-ndată ce căldura trupului s-a stins Eu stăm la pîndă. Pe noul drum recomandat nu eşti. stau cu nerăbdare. Dar din păcate azi mijloace-atîtea sunt De a sustrage diavolului încă pe pămînt Chiar sufletele. <titlu> Lemur (solo) Cine odaia a-ngrijit? Nu-s scaune. strîns. pentru puţin îţi fuse-mprumutată. Cînd casa fuse gata Destul de bine a ieşit. nici masă. scîrboasa cas-a hoitului Pagina 526 Nu vrea s-o părăsească.<titlu> Lemuri (în cor) Pentru un oaspe negătit. de-ar vrea să iasă. Sunt nevoit de a recurge-acum la ajutoare. <titlu> Mefistofel întins e trupul. Că altfel ieşeam singur din strîmtoare. # în toate trebile ne merge prost! în obiceiul moştenit. elementele ce se urăsc L-alungă jalnic din sălaş. în gheare. în vechiul drept. Cînd? Cum? Şi unde? Asta-i trista întrebare. Tîrziu doar. Bătrîna Moarte şi-a pierdut puterile fulgerătoare. Acuma şovăie. Şi dacă zile. ca pe-un şoarece grăbit îl înşfăcam. Pe vechiul drum de stăvili te loveşti. I-arăt un document semnat cu sînge. Să te încrezi nu-i înţelept. ceasuri. <titlu> Lemuri (în cor) Pe termen scurt. — S-ar zice că e laş. . Sufletul. cari pe drept le strînge.

Din vechea seminţie-a dracilor. scurtă. Mareea focului pînă la dinţi răzbate.) Veniţi cu pas grăbit. . Burtoşilor. (Către dracii graşi cu coarne scurte şi drepte. odorul! Şi-apoi în foc cu ea. Cu nemişcată ceafă. Aduceţi şi gîtlejul iadului cu voi. Era părere. chiar şi ce sigur pare. Tocmai aşa de sigur nu se ştie. (Cu gesturi de vrajă fantastic poruncitoare. De-o jumuliţi. şi în vîrtej prin vreme ! # Spre regiuni mai joase iscodiţi. Să nu-şi închipuie că-i amăgire doar şi vis. Văpaie-mi daţi. multe. sub bolta hăului. prin clocotul de fum Zăresc a flăcărilor veşnică cetate. înghite după ierarhii şi demnitate. dacă luceşte ca fosforul: Pagina 527 E sufleţelul. de vajnic soi. Voi domni cu drepte. Pe păcătoşi e bine să-i înspăimîntaţi deschis. e-a voastră datorie. Multe rămîn ascunse prin unghere. priviţi spre-un loc Mai jos. La pîndă-mi staţi. nădăjduind scăpare. Dar uriaşă-i sfîşie hiena. Gîtlejuri are multe iadul. rînd Pe rînd apucă iar pe drum arzînd. Adesea mă uitam la ţepene le membre. graşi de pucioasă.E îndoielnic uneori. (în stânga gîtlejul iadului se deschide îngrozitor. ticăloşi burtoşi cu buci de foc. De i-a plăcut să locuiasc-acolo. Psyche1-ntraripata. vin înotînd. vin. domni cu strîmbe coarne.) Prin colţi rînjiti. Dar şi această joacă se va face De-acum cu mai puţină scrupulozitate. multe. Şi osîndiţi. îi pun pecetea mea. Se puneau iar în mişcare. Izvor de furie — un fluviu de foc ! în fundul fierberii. rămîne-un vierme. Pe unde spaimele şi-arat-a lor putere. şi-ri bune toane. de scrum. groasă.) Ei.

Să pierdem azi. Să-mi prindeţi mica zburătoare.Ea în buric e bucuros acasă. Ruşinea cea mai mare ce o născocirăm. Cum gustului evlavios îi place. pe sus.) Voi ţîri subţiri. oricum. (Către dracii slabi. curn nedorită zi se face. Cu arme de-ale noastre no înfruntă. stricat amestec. Voi rude cereşti. Cătaţi prin aer. Aşti gură-cască vin smeriţi. pe-acolo scapă. Păziţi. precum Lungilă uriaşul. E-un sunet băieţos-fetesc. Pe-atîţia ni i-au smuls făţarnici. cu coarne lungi şi strîmbe. Ei adorării îl găsesc destul de demn. dar travestiţi. bine! <titlu> Corul îngerilor . voi trimişii. dibuiţi mai tare. În lină plutire Un semn de iubire. scoateţi gheare. (Se vede o aureolă. întindeţi braţe. la dreapta. Lîngă mormînt staţi pază. pe sus el vrea să iasă. ar fi o veşnică ruşine. <titlu> Mefistofel Glas fals aud. personificare mitologică a sufletului. Ea rău se simte-n vechea casă. Aduceţi sub stele Viaţă sfîrşiţilor. Pe sus. Zburînd peste cele Adînc pămînteşti. Psyche. </Note> Pagina 528 Voi ştiţi că-n ore-adînc proclete Am plănuit desfiinţare omenirii. Şi geniul. urîte dezacorduri. de-o să iasă. Sunt şi ei draci. <Note> l.) <titlu> Ceata cerească Veniţi.l Amestecul de genuri împotriva firii.

es Institut — Leipzig. împotriviţi-vă. Suflaţi acum din plinele bucuţe ! Pălesc în aburi flori. crenguţe. vitejia s-a pierdut La via flacără şi-n strania ardoare. Puterea vi se stinge. apărută sub titlul „Goelltes Faust" (Bibliographisch. fericitele. l925). în r înduri strînşi mai tare. Dar nu aşa vijelios ! închideţi gura ! într-adevăr prea aprig îmi suflarăţi. Se usca florile. <Note> l. grăbiţi. Grăbiţi să-nfloriţi! Dea primăvara. ed. Duceţi voi purpura. Traducătorul a acceptat interpretarea pe care a dat-o acestui vers (în original cam ermetic) Rohert Petsch în ediţia comentată şi adnotată. <titlu> îngeri (cor) Flori. </Note> Pagian 529 Dar sub suflarea voastră totul se topeşte. Pecete spărgînd. în vînt Balsam risipind! Fluture creanga.(risipind roze) Roze. Să-nzăpezească diavolii fierbinţi. II. şi ard acuma. . Voi muguri. Pămînt înviind. Că niciodată voi nu-mi ştiţi măsura. Ei speră. ca ieşiţi din minţi. Se-apropie cu veninoase flăcări clare. Şi-un paradis Celui ce doarme Fără de vis ! <titlu> Mefislofel (către diavoli) Ce tresăriţi? E-un obicei de iad? Să-mi ţineţi piept petalelor ce cad! La locul său orice ortac! Flori risipind.

Ce starea vă tulbură Nu suferiţi! Puterile silnice Vrednic înfruntă-le ! Pe căile zilnice în cercul ceresc Dragostea cheamă Pe cei ce iubesc. <titlu> Mefistofel Blestem! Ruşine prostului răsad! Satane cu picioare-n sus. (Se luptă cu rozele plutitoare. Cum inima vrea. şi grosolani Se prăbuşesc pe dos de-a drept în iad. Ce nu v-aparţine Să ocoliţi. cu mîna prinse — sunteţi gelatină. De-aceea gemeţi într-atîta de cumplit. Pleacă de-aci. tu flacără scîrboasă ! Mi se lipesc în ceafă. în cap. . la o parte! — Oricîtă lumină Aţi da. Fac roata-n mîni. ficatul — E-un element supradrăcesc. <titlu> Mefistofel îmi arde capul. Lumină şi zi În clarul eter. Cuvîntul iubirii Lumină va fi Eternelor cete În aer şi-n cer. Mai aprig decît flacăra din iad.) Rătăcitoare flăcări.Flăcări şi pară Iubire aduc. ce s-a ivit. Pagina 530 <titlu> îngeri (cor) Mult se cuvine. De bine vie-vă fierbintea baie ! Eu stau însă la locu-nii sub văpaie. Bucurie prepară. inima. smoală şi pucioasă.

care respinşi După iubită vă uitaţi cu ochi prelinşi. o dată doar să mă priviţi. Pe viitor cine-i nebunul? Băieţii naibii. Pătrunsu-m-a ceva străin din slavă? îmi place să mă uit la ei. Aş vrea însă o dată să vă văd zîmbind. Voi inima mi-o îndulciţi în întuneric. O faţă serioasă minunat vă prinde. întregul spaţiu. O veşnică-ncîntare m-ar cuprinde. femei. rămîi ! (îngerii ocupă. Mişcaţi-vă suavi. Bărbaţi. drăguţii tineri. şi nespus de bine. <titlu> îngeri Venim. dacă se poate mai lurneşte. de-atîtea ori Voi în ispită-i duceţi. Voi sunteţi îns-adevăratii vrăjitori. Să blestem nu mai pot. v-aş săruta. ce-i urăsc de-a bine. Descindeţi numai. de ce-napoi tot mîi? Ne-apropiem şi dacă poţi. Şi eu? De ce mă uit în partea ceea. să-mi spuneţi dară: N-eţi fi şi voi din neamul luciferic? Aveţi pe vino-ncoa. Apropiaţi-vă. Parcă de mii de ani v-aş fi văzut. # Frumoşi copii. . Şi-n ceafă doar îl simt prezent. mişcîndu-se. De mîngîiat ca micile feline. ce mă reţine? Iar de mă las vrăjit de vreunul. Pagina 531 Mă simt ca pus pe tihnă.Nenorociţi îndrăgostiţi. Cînd sunt mereu cu ea-n gîlceavă? Mi-a fost privirea într-acolo duşmănoasă.) <titlu> Mefistofel (împins în prosceniu) Spuneţi că suntem duhuri blestemate. Ce-ntîmplare! Acesta-i al iubirii element? întregul trup de foc s-aprinde. îmi par drăguţi din cale-afara. tot mai frumoşi voi vă iviţi. la fel. ochiul meu vă preţuieşte. Din ce în ce.

S-au mistuit infame flăcările destrămate. Cei ce dobîndă Au doar osîndă. Văzduhu-i curat Şi duhul respiră.Priviţi. Şi-acum le blestem crunt pe toate! <titlu> Corul îngerilor Sfintele flăcări! Cel ce de ele-i cuprins Se simte-n viaţă Cu bunii ne-nvins. umbratic. iubitoarele. năpăstuitul. De sine îngrozit. Suiţi ne-ncetat. Cu prea fericiţii. (Ei se ridică. Tu. lung vlăjgan. Lumini se răsfiră. cum îndrăgostiţii fac: C-un mic surîs pe gură pus. Buboi lîngă buboi e trupul — chinuitul. Popeasca mutră doar nu-ţi vine bine.) <titlu> Mefistofel . ca-n oglindă el se vede. voi cu toţii. Şi cînd în sine şi în neamul său se-ncrede. triumfător în clipa Cînd singur. Adevăr din vecie Salvare le fie! De rău mîntuiască-se Spre claritate Şi unitate. <titlu> Mefistofel (venindu-şi în fire) Asemenea mă simt lui Iov. Ei faţa şi-o întorc — şi-i văd din spate ! Ce apetit stîrnesc ! Juni blestemaţi! <titlu> Corul îngerilor Să vă întoarceţi Pagina 532 Spre limpezime. aş zice. îmi eşti cel mai simpatic. mai galeş uită-te la mine! în cuviinţă aţi putea mai goi să vă purtaţi Mult prea morală e cămaşa-n falduri lungi şi late. Mai pofticios. Voi. Salvată e a noastră nobilă proprietate! Nălucile iubirii sunt pe căile pieirii. răpind partea nemuritoare a lui Faust. Flăcări-mulţime. Uniţi.

vulgară poftă a-ncercat Pe diavolul viclean-smolit. Valul stropeşte. # La cine. s-a ocupat Cu-asemenea copilăroase nerozii. Într-adevăr nu-i mică nebunia Ce la sfîrşit îl birui. Şi-ai meritat. Lucrai greşit. Cu şiretenie l-au şterpelit. pustnicie. înaltul suflet. Pagina 534 Pater ecstaticus1 . unică comoară. că mi-e ruşine ! Ce jalnic s-a sfîrşit o mare opintire! Absurdă dragoste. Leul ne ocoleşte Prieteneşte şi mut. pădure. risipiţi printre abisuri. Sacru sălaş. Se-nalţă mănunchi Trunchi lîngă trunchi. căci eşti nătîng. mult păţit.) <titlu> Cor şi Echo Crîngul în sus o ftl. Peştera dăruie scut. Dacă isteţul. Am rătăcit. mie zălogit. stînci. Stînca stăruie grea.(privind împrejur) Dar cum? — Unde plecară? Pagina 533 Norod nevîrstnic m-ai surprins! Cu prada către cer zburară. De-aceea-au dat tîrcoale groapei! Mi s-a furat o mare. Cinsteşte lăcaş Sfînta iubire. <titlu> Prăpăstii de munte. (Sfinţi anahoreţi. unde să mă plîng? Cine reface dreptul meu ştirbit? Ai fost la bătrîiicţe păcălit.

Fulgere. Să-mprospăteze atmosfera Ce neguri şi venin purta în ea. <titlu> Pater profundus2 (în regiune adîncă) Cum la picioare-abis de stînci Odihneşte peste alt abis. sfînt adânc simţitor. Spadă scurtează-mă. Ardă iubirea. de-ar isca şi-n mine focul. Aşa atotputernica iubire.(plutind în sus şi în jos) Veşnică ardere. Dumbrăvi cu şuier mă pătrund. Dragoste-jar. Sunt crainici ai iubirii — ei vestesc Ce ne împrejmuie etern creînd. Şi cade totuşi dulce-n murmur Pîrăul plin — pînă-n străfund. Dumnezeiescul. O. Pater aestatieus. vindecă ! Deşertăciunea Toată să piară. în juru-mi e sălbatic vuiet. Iar trăsnetul căzu pe creasta rea. săgetează-mă. Cum vajnice ca nişte duhuri Se-nalţă trunchiuri în văzduhuri. Pater profundus. <Note> 1. Aprigul har! Arc. Ea totul plămădeşte şi-ntreţine. spiritul nătîng . </Note> Pagina 535 Unde-ncurcat şi rece. Veşnica pară. Suliţă. spintecă. Menit cumva să-nvie valea. Cum rîuri luminoase curg Spre mari căderi ce s-au deschis. sfînt cuprins de ardoarea extazului 2.

Vă-mprumut eu ochii mei. morţi devreme. mulcomeşte-mi mintea zbuciumată. <Note> l. Doamne. spune. înăuntru viu palpită Duhuri tinere. cu care ele ar putea vedea. părinte. ca să le împrumute ochii săi. de minune. dar gothe o dezvoltă pur poetic. Concepţia este luată de la misticul Swedenborg. Pater seraficus. Voi pentru părinţi pierduţii. <titlu> Corul băieţilor fericiţi Spune-ne. <titlu> Pater seraphicus Voi născuţi la miezul nopţii. O. sfînt asemenea ]ngerilor. Pater seraphicus le cheamă „în el‖.Se zbate-ii marginile simţurilor tîrnpe. bune! Fericirea noastră mare Este lină. Şi luminează-mi inima-nsetată ! <titlu> Pater seraphicus1 (regiune de mijloc) Nouraş de dimineaţă Trece prin belşug de cetini. Dar dobîndă-n sfere-nalte Pentru îngeri! Dragi îmi sunteţi. cine Suntem. Treji în duh pe jumătate.2 Folosiţi-i ca pc-ai voştri.) Sunt copaci şi stînci acestea. mici prietini. Să-mi veniţi deci mai aproape! Pe pămînt voi aspre drumuri Nu cuprindeţi sub pleoape. Spiritele foarte curate ca ale băieţilor fericiţi. . Fluviu ce-n adîncuri cade. 2. Ca în dureri de lanţurj. </Note> Pagina 536 (El îi primeşte în sine. nu mai au organele necesare spre a vedea lumea materială. Coborîţi degrabă-n mine. care strîng. Şi priviţi în preajmă ce-i.

Ce-a străbătut văzduhul. Dorul vi-l stingeţi. Şi ne scutură cu groază. L-aşteaptă cete îngereşti . Cînte privirile. Unde-a Domnului prezenţă întăreşte oaspeţi mulţi. Şi dacă dragostea de sus Ea însăşi i s-a-mpărtăşit. Au şi duhurile hrană Ce în eter pur pluteşte: Revelaţia iubirii. <titlu> Corul băieţilor fericiţi (horă în jurul celor mai înalte piscuri) Mînile daţi-vă. însă locul e prea sumbru. Ca în senine Ceruri. Horă încingeţi. Dă-ne bunule. Poate să fie mîntuit. <titlu> Băieţii fericiţi (dinăuntru) Ce măreaţă e vederea. ducînd partea nemuritoare a lui Faust) Salvat de rău e duhul. Sfinte simţirile! învăţămintele Cele divine Să vă pătrundă. Ce în larg se dăruieşte. înalt Să vedeţi pe Cel lăudat. Pagina 537 <titlu> îngeri (plutind prin văzduh mai înalt. <titlu> Pater seraphicus înălţaţi-vă spre cercul Unde creşteţi nevăzuţi. Cine cu zel s-a străduit.Şi-cu-nvălurarc drumul Şi-l scurtează prin cascade. iar-drumu'.

Chiar Satan. Jubilaţi. De la sfinte pocăite. material rezistent la foc din care. Azbest. Rozele iubirii. </Note> Pagina 538 La sine şi le-a strîns. Chinul dragostei simţiră. în dragoste perversă. Să poată despărţi Ce s-a unit. se făcea pînză pentru morţi. c-am izbîndit! <titlu> îngeri mai desăvîrşiţi Rămîne pămîntesc un rest Greu de purtat. ca neguri. cu care îngerii au izbutit să-i contamineze pe diavoli. Nu-i înger mare. Risipirăm. La izbîndă ne-ajutară. Nu e curat. Răpind sufletul-comoară. Şi în loc de iad. ce le primirăm Din curate mîni. mie. Simt în văzduhuri Mişcînd pe aproape Viaţă de duhuri. bătrînul meşter. <titlu> îngeri mai tineri Lîngă piscuri. îi poate despica. veşnica. albite. la Mefistofel. Cînd un puternic dura Stihiile din necuprins <Note> l. în vechime. Fost-a-n inimă muncit. pedepse. Chiar dac-ar fi de-azbest2. cînd nimerirăm.Cu bucurii nepămînteşti. Iubirea aceasta s-a transformat însă. . răi fugiră. 2. Să desăvîrşim lucrarea. <titlu> îngeri mai tineri Rozelel. Iubirea numai. Dracii chiar.

Băieţi fericiţi. Uşori se desfată Privind primăvara Lumii de sus. Acum cu aceştia. Se-nalţă ne-ncetat. socot sufletul acestuia încă unit cu resturi de materie. Femei îmi trec prin faţă.l Dovezi dobîndim Că şi noi suim. Cu stelele se-ngînă A cerului regină De strălucire plină. . De sfîntă viaţă Mai mare <Note> 1. stăpînă.Destramă-se ceţuri. Văd ceată mişcată. în cerc. ca pe un fluture. Pornească-mpreună Pe trepte în sus. Pe treapta lor pus. La mijloc. Despoiaţi-l de scame Ce-l mai îmbracă. <titlu> Doctor Marianusl (în celula cea mai înaltă şi mai curată) Priveliştea-i deschisă Şi duhul înălţat. <titlu> Băieţii fericiţi Cu bucurie Va să-l primim. care iese din crisalidă. care conduc sufletul lui Faust. Băieţii fericiţi. </Note> Pagina 539 Şi tot mai frumos Să se facă. E-n crisalidă. spre a zbura tot mai sus. izbăviţi De greul nespus.

sfînt închinat Mariei.) Doamna lumii. <Note> l. Să te-ntîmpin ca un drept Cu iubire sfîntă. Peste toate tu regină. Tu Fecioară. ce eşti neatinsă. Singur-cin'şi-a sfărîmat Lanţ de pofte şi păcat? Cît de lesne-aluneci. Cine nu a-nebunit . Sorbind eterul Şi-n har tot cerul. Doctor Marianus. Căinţă căutînd. Lasă-mă sub cort de cer Să văd taina ta albastră. doamna noastră. La tine să vie acei ce Ispitelor cad. E gingaşul popor De palide femei.(Extaziat. Pe pămînt te-ntuneci. prea curată. Nimenea nu ne înfrînge Cînd sublimă porunceşti. Ţi-e dat. neluat. era socotit socotit a fi pe o treaptă desăvîririi. Zeilor asemenea. Cei ce-n slăbiciuni se zbat Anevoie-s de salvat. tu aleasa mea. Uşori mărunţii nori S-adună-n jurul ei. </Note> Pagina 540 Ţie. Maică. Doar atîta eu îţi cer. Şi îngăduie ce-ii piept Gingaş mă frămîntă. Scade repede văpaia Cînd cu har ne potoleşti.

Maica Domnului ca regină a cerului. în această ultimă scenă Goethe recurge la mitologia catolică. Lin adapă lumea toată — <titlu> Maria Aegyptiaca2 (Acta Sanctorum) Pentru locul sfînt în care . 2. tu dar. 4-42) Pentru piatra de fântâna Unde-Avram şi-aduse turma. Ascultă tu ruga. Magna peccatrix — Maria Magdalena. Pentru părul care moale Sfinte glezne a uscat — <Note> l. ce din plinu-i Mirodenii a vărsat. veşnic vie. Tu plina-de-har! <titlu> Magna peccatrix2 (Luca. Pentru ciutura pe care Şi-a lăsat şi Domnul urma Bînd din ea cu sete mare. Mater Gloriosa. 36. Spre veşnicie. Aluzie la cele arătate în Evanghelia lui Luca. personală. Primită să fie.De-o privire ce-a vrăjit? Mater Gloriosa l (vine plutind) <titlu> Corul pocăitelor Pluteşti spre înalturi. despre salvarea sufletelor. Pentru apa cea bogată Ce de-atuncea. spre a-şi expune o concepţie poetică. Pentru vasul. </Note> <titlu> Mulier Samaritanal (Ioan. sau mai bine zis a „entelehiilor" (partea activă a sufletelor). Tu fără-seamăn. 36) Pentru dragostea ce lacrimi Fiului tău la picioare Ca balsamul picurase Ca să-i fie-mprospătare. capitolul VII. VII. 4.

Măria Aegyptiaca.Domnul fost-a coborît. ce din poartă Cu-nfruntare m-a gonit. Crescînd puternic. . Pentru braţul. să intre în lăcaşul Sfîntului Mormînt. </Note> Pagina 542 <titlu> O pocăită (altfel numită şi Margareta alăturîndu-se) Cea fără seamăn Şi peste fire. Îndură-te — apleacă-te Spre-a rnea fericire. S-a uitat pe sine. Maria Egipteanca. ce doar o dată. Pentru lunga pocăinţă Prin zeci ani de pustnicie. Apleacă-te. Tu plina-de-raze. fiind păcătoasă. ne-ntrecc. 4-42. Şi-a greşit fără să ştie. a cărei viaţă e descrisă în Vieţile sfinţilor. Aluzie la cele arătate în Evanghelia lui loan capitolul IV. Mulier Samaritana — Samariteanca. 2. iată. Care şi de păcătoase Mari te îngrijeşti. Pentru gîndul ce-n nisipuri Eu l-am scris cu bucurie — <titlu> Cîteşitrele Tu stăpînă-ndurătoare. Versurile cuprind o aluzie la mîna nevăzută care a oprit-o. <Note> l. şi care Tot cîştigul pocăinţei îl sporeşti prin veşnicie — Dă iertare şi acestui Suflet bun. Iubitul din zori Se-ntoarce prin nori. unde a trăit ca o sfîntă. cu care Isus a stat de vorbă la fîntîna lui Iacob. <titlu> Băieţii fericiţi (apropiindu-se cu mişcări încercuitoare) Ne-ntrece. ea s-a retras pentru zeci de ani în deşert. După această întîmplare.

Tu zeiţă. Dă-mi voie a-l povăţui. <titlu> Chorus mysticus Tot ce-i vremelnic E numai simbol. Sufletul lui Faust purificîndu-se. De pămînteşti el se desprinde. dă-ne graţie deplină. tu regină. Dar el a-nvăţat — Acum ne învaţă. Nu bănuieşte sfînta ceată. Maică. . te urmează. De te presimte.El grijii fidele Răspunde-i cucernic. Spre un chip prea-fericit Schimbe-vi-se blîndă firea. </Note> Pagina 543 <titlu> Mater Gloriosa Ridică-te spre sfere mai înalte. <Note> l. Şi în veşmîntul său eteric S-arată-n chip de tinereţe. <titlu> Doctor Marianus (se roagă aplecat) Spre privirea salvatoare Ridicaţi-vă privirea. a întrecut pe acela al băieţilor fericiţi care pot „învăţa" de la el. Îl mai orbeşte noua zi.1 <titlu> Una din pocăite (altfel numită şi Margareta) încunjurat de cor de duhuri Cel nou nu ştie ce-i cu el. Noi grabnic am fost Luaţi din viaţă. Din învelişul vechi îmi iese. Voi cei gingaşi prin căinţă. Inaccesibilul Faptă devine-n ocol. Tu Fecioară. Aşa de mult el e la fel.

Etern-femininul Ne-nalţă-n tării. Sfârşit .Inefabil deplinul Izbîndă-i aci.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful