Potrivit legendei, aztecii (oamenii din Astlan), locuiau intr-un oras situat in mijlocul unui lac.

Ei au pornit in pribegie mergand incet, ramanand chiar un an intr-un loc. Cativa dintre ei formau grupuri care gaseau locuri noi, semanau porumb, iar cand intreguyl grup sosea in acel loc nou, recolta de porumb era deja coapta. Fiind un popor crud, sangeros, aztecii nu au trait in pace cu vecinii lor. Fiind infranti de triburile vecine, aztecii au fost asezati in Tisapan (un loc parasit, plin de insecte si serpi veninosi). Cam prin anul 1325 aztecii au intemeiat Tenochtitlanul. Potrivit legendei, tenochcii au zarit pe o stanca de pe malul lacului, un cactus urias. Pe el statea un vultur urias, cu aripile larg intinse, care privea rasaritul de soare si in ghearele caruia se zvarcolea un srape. In amintirea acestui eveniment, considerat semn bun, aztecii au denumit orasul lor Tenochtitlan. Aztecii credeau ca, de la creatia lui, universul trecuse prin patru epoci: a celor patru oceloti, a celor patru vanturi, a celor patru ploi si a celor patru ape. In momentul in care au fost descoperiti de europeni, aztecii considerau ca se afla in a cincea etapa, care se va sfarsi cu un cutremur puternic. Calendarul aztec era foarte complicat, avand doua sectiuni paralele: calendarul solar - 18 luni a cate 20 de zile fiecare, plus 5 zile cu ghinion, si celalalt calendar - 260 de zile, impartit in 20 de saptamani a cate 13 zile. Aztecii erau politeisti, crezand in mai multi zei. De exemplu credeau in tlaloci - zeii muntilor care se supun unui tlaloc suprem. Printre cele mai interesante mituri aztece se numara cea a iepurelui de casa. MItul spune ca pentru a se lumina pamantul s-a hotarat ca unul dintre zeii lor sa se sacrifice. Au fost trasi la sorti un zeu bogat si unul sarac. S-a aprins un rug, dar cel bogat nu a avut curaj sa se aunce in el si atunci cel sarac a facut=o si s-a transformat intr-un soare luminor. Cel bogat rusinat, s-a aruncat si el dar s-a transformat intr-o luna. Ceilalti zei, maniati de lasitatea lui, au aruncat in el cu un iepure de casa. De atunci, conchideau legendele, acest animal traieste in luna (aztecilor li se parea ca vad in petele din luna imaginea iepurelui de casa).

Civilizatia azteca
Numele de azteci inseamna in limba nahuati „cel ce vine din Aztlan“, insa adevarata lor origine nu a fost cunoscuta nici pana astazi. Unele legende mexicane spun ca aceasta populatie ar fi venit din orasul Aztlan, de unde si numele lor. Cu toate ca multi cercetatori au incercat sa localizeze asezarea, eforturile lor au fost in zadar. Pentru unii specialisti Aztlan era numai un oras mitic, fiind tradus ca „locul de origine“. S-a stabilit ca aztecii ar fi ajuns in zona Mexicului de astazi, in jurul anului 1248. La acea vreme, in Mexic existau numeroase orase puternice, printre care Caulhuacan si Azcapotzalco. Urrmasii civilizatiei aztece traiesc inca in Mexicul de astazi, in apropiere de Ciudad de Mexico. Ei numara in prezent peste 1 000 000 si sunt cel mai mare grup aboriginal din Mexic. Ei inca mai vorbesc limba azteca – Nahuatl. Istoria aztecilor a inceput cu implinirea unei profetii , conform careia un vultur devorand un sarpe este semnul ca aztecii vor deveni poporul cel mai important de pe pamanturile Mexicului. Aztecii au fost un trib nomad care au migrat spre teritoriul Mexicului de astazi, dar de unde au fost alungati de alte triburi, care ii numeau”chichimeca” – „oameni-caini”, pentru ca acestia mancau carnea cruda si se im bracau in piei de animale. Aztecii au plecat apoi si s-au deezvoltat pe un teritoriu neutru si si-au format propria lor capitala, Tenochtitlan–„Piatra Cactusului”, care este astazi Ciudad de Mexico. Aztecii si-au construit adaposturi cu unelte primitive, din piatra, deoarece ei nu descoperisera bronzul. Religia lor era una politeista. Ei credeau in zeitati si in fortele naturii. Principala zeitate la care acestia se inchinau era Quetzatcoatl, in traducere Sarpele cu pene. Aztecii considerau ca pentru a-i imbuna pe zei trebuiau sa aduca ofrande si sacrificii. In unele cazuri aceste sacrificii erau si umane, iar daca ne bazam pe spusele conchistadorilor ei sacrificau in fiecare an, in medie, 20 000 de vieti omenesti. Aceste sacrificii erau practicate pentru a imbuna zeii cu diferite ocazii: o victorie militara, o sarbatoare religioasa, o inmormantare, o incoronare etc. Existau chiar si sacrificii zilnice, menite sa asigure continuarea mersului cosmic al lumii. Preotii care savarseau sacrificiile umane se numeau Chachalmecas. Acestia sfartecau inima in bucati si o mancau, vitima fiind imoblizata. Cu sangele victimei, ei stropeau templul si gurile statuilor zeilor. Insa daca victima era un prizonier de razboi, trupul ii apartinea razboinicului care il capturase, caruia ii revenea rolul de a taia corpul in bucati si apoi, dupa ce le pregatea cu fiertura de porumb, le oferea prietenilor. Insa razboinicul aztec nu manca el din carnea prizonierului sau ucis. Prizonierii alesi pentru sacrificare erau numiti “Oamenii Vulturului” sau „Fiii Soarelui”. Victimile sacrificiilor erau la fel de convinse ca si sacrificatorii lor de necesitatea acestor jertfe aduse zeilor.

Conform calendarului aztec. para fi de neinchipuit. spaniolii. i se aduceau trupuri arse pe rug. distrugând Tenochtitlanul. pe care o foloseau pentru cumparaturile valoroase. în 1521. Deşi aztecii au reuşit să-i alunge pe spanioli din capitală. fie la un militar. Numai dupa ce terminau colegiul. boabele de cacao. Aztecii au fost cei dintai care au creat doua institutii specializate in pregatirea tinerilor pentru profesiunile cele mai respectate. De pecificat insa este faptul ca in fiecare an. zeul razboiului. sex sau clasa sociala la educatie. Incepand cu varsta de 15 ani. si altul era ales. Astfel. tinerii puteau sa-si aleaga orice alta profesie. iar o fata la aproximativ 16 ani. iar in cazul in care aceasta nu avea efect urma bataia. acestea erau condamnate la moarte. precum si sa citeasca si sa scrie. Este remarcabila indemanarea azteciilor in arta sculpturii. erau dati fie la un colegiu sacerdotal. confederaţia Tlaxcala. care era purtata ulterior timp de cateva zile de invingatori. dupa care timp de patru zile urmau diferite alte ceremonii. dupa varsta de 15 ani. Dar nul urmator acesta era el insusi sacrificat. Mireasa era petita de o batrana a clanului si dupa ce primea consimtamantul ambior familii. conduşi de Hernan Cortes. Aceste sacrificii umane pentru omul modern. Copii studiau alaturi de parinti pana la varsta de 14 ani. aztecii au fost printre primele popoare care au permis accesul tuturor copiilor. un tanar era ales drept reprezentant al zeului Tezcalipoca si primea onorurile cuvenite intruchiparii unui zeu pe Pamant. Armata azteciilor era numeroasa si puternica. arta. zeului focului Xiuhtecuhtli. acesta le era permis doar barbatilor. insa pentru azteci acestea erau ceva normal. anul avea 260 de zile si existau cicluri de cate 52 de ani. Casatoria era permisa numai intre membrii diferitelor clanuri. Scrierea aztecilor era pictografica si consta in desene si semne. Moneda la azteci era dintr-un material de bumbac. ostilităţile dintre azteci şi spanioli au atins un punct culminant. i se aduceau ca jertfa copii. Preotii constituiau o forta religioasa si politica redutabila. in special pe Huitzilopochtli. au ajuns în Valea Mexicului. care astăzi este una dintre cele mai mari capitale ale lumii . fiii nobililor si ai razboinicilor de seama. era adusa in carca de petitoare la casa mirelui. ei mergeau la scoala unde invatau religia si zicalele batranilor. Actul simbolic al casatoriei era innodarea poalelor vesmintelor celor doi tineri. Pe ruinele capitalei aztece a fost construit Mexico City. metoda prin care ii faceau pe copil sa asculte era cearta. iniţial. Pentru cumparaturile de zi cu zi ei foloseau drept moneda de schimb. insa doar cei bogati putea sa isi permita sa intretina mai multe sotii. Deşi spaniolii au fost. Tlaloc. zeului apei si al ploii. indiferent de rasa. Insa. în data de 13 august. europenii s-au întors. ei s-au aliat în scurt timp cu duşmanii lor. taiat dupa o marime standard. dar concubinele nu aveau aceleasi drepturi ca sotia. zeului Xipe Totec i se aduceau sacrificii prin jupuierea pielii victimei.Coyolxauqui. Aztecii atinsesera un grad foarte inalt de specializare in inginerie. cunoscut sub numele de Montezuma. dar in cazul femeilor prinse savarsind adulterul. În timpul domniei acestuia. a prelucrarii metalului. Superba cultură aztecă s-a prăbuşit în timpul lui Motezcuzma Xacayotzin. În iunie 1520. Un baiat se casatori de regula la varsta de 20 de ani. pentru a-i multumi pe zeii sangerosi ai aztecilor. Educatia copiilor incepea la varsta de 3 ani. Poligamia era permisa. arhitectura. matematica si astronomie. In ceea ce priveste educatia. Prizonierii de razboi erau ucisi in cadrul unor ceremonii de sacrificii umane. cucerind capitala Tenochtitlan. acestia fiind supravegheati si de preotii locali.Fiecarui zeu i se aducea aceste sacrificii intr-un mod aparte. si pana la varsta de 8 ani. oaspeţii aztecilor. Agricul tura si comertul erau ramurile cele mai avansate si mai dezvoltate. Sacrificiile pot fi considerate totodata o reprezentare simbolica a luptei mitice intre Huitzilopochtli si sora sa. in muzica si pictura. In ceea ce priveste adulterul.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.