UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU Facultatea de Psihologie

SOCIOLOGIE
Curs pentru învăŃământ la distanŃă

Lect.univ.dr. Oana Gheorghiu

2005

INTRODUCERE

1.Coordonatorul cursului este lect.univ.dr. Oana Gheorghiu, titular la Facultatea de Psihologie a UniversităŃii Titu Maiorescu. 2.Tutorii : lect.univ.dr. Oana Gheorghiu, asist.univ.Oana Olteanu.

CURSUL
1.Introducere ♦ 110 este un curs de un semestru şi este cotat cu 4 credite. 2.Prescriere ♦ Cursul constă în prezentarea conceptelor de bază, teoriior şi a problematicii sociologiei. 3.ConŃinut ♦ În acest curs vor fi studiate obiectul şi metodele sociologiei ştiinŃifice, legile şi explicaŃiile în sociologie, curente întemeieatoare şi contemporane în sociologie, natura şi organizarea socială, influenŃa scietăŃii asupra individiului, locul individului în societate, instituŃiile care cad – în analiză - sub incidenŃa sociologiei, procesele sociale. 4.Obiectivele cursului Cursul de sociologie – aşa cum arată şi numele – are rosturi de iniŃiere în terminologia şi problematica sociologiei ca ştiinŃă, în interpretarea conceptelor de bază ale sociologiei ştiinŃifice, prin prezentarea unor idei problematizatoare, a unor curente, teorii, sisteme, metode. ♦ CerinŃe : 1.aplicarea unor cunoştinŃe generale problematicii dezbătute în curs şi specifice, dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum sunt Bazele psihologiei sociale, Introducre în filosofia minŃii) ; 2.demonstrarea unor abilităŃi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informaŃiei prin diferite modalităŃi de evaluare ; 5.Organizarea cursului Cursulde fundamentele sociologie – învăŃământ la distanŃă – este structurat astfel :

2

CUPRINS 1. APARIłIA SOCIOLOGIEI CA ŞTIINłĂ 1.1. Întemeietorii sociologiei 1.2. Contextul apariŃiei sociologiei ca ştiinŃă 1.3. Premise social-structurale 2.PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI. LOCUL SOCIOLOGIEI ÎN ANSAMBLUL ŞTIINłELOR SOCIO-UMANE 2.1. Problematica sociologiei 2.2. Sociologia comună şi sociologia ştiinŃifică 2.3. Sociologia şi sistemul ştiinŃelor 3.METODA DE CERCETARE SOCIOLOGICĂ 4.CULTURA 4.1. Ce este cultura? 4.2. Componentele culturii 4.3. Cultură ,,reală” şi ,,ideală”. Cultură şi libertate 4.4. Diversitatea culturală. Relativism şi etnocentrism cultural 4.5. Ipoteza decalajului cultural 4.6. Coordonate esenŃiale ale spiritualităŃii româneşti 5.SOCIALIZAREA 5.1. Socialitate, soaciabilitate, socializare 5.2. Natură versus educaŃie. EducaŃie versus natură 5.3. Perspective teoretice 5.4. Tipuri de socializare 5.5. AgenŃii socializării 5.6. Persuasiunea coercitivă – formă specifică de resocializare involuntară 6.STATUT ŞI ROL – ELEMENTE ALE STRUCTURII SOCIALE. TIPURI DE SOCIETĂłI 6.1. Structura socială 6.2. Teorii despre tipurile de societate 7.GRUPURILE SOCIALE ŞI ORGANIZAłIILE. ORGANIZAłIILE FORMALE ŞI BIROCRAłIA 7.1. Ce este grupul social. Tipuri de grupuri 7.2. Cum se formează grupurile. Normele şi structura de grup 7.3. Procesele grupului 7.4. Conducerea şi luarea deciziei în grup 7.5. Conceptul sociologic de organizaŃie. Natura orhanizaŃiei 7.6. Teorii despre birocraŃie 5

11

24 35

47

60

72

3

forme şi stiluri de manifestare 8.CONTROLUL SOCIAL ŞI DEVIANłA 8. Ce este socializarea politică? 11. CULTURA POLITICĂ ŞI SOCIALIZAREA POLITICĂ 133 11. O viziune multiculturală asupra familiei 10.2. Avantajele birocraŃiei 7.1. Forme alternative de căsătorie 11.1.2. autoritarism. Tipuri de cercetări sociologice în domeniul mobilităŃii sociale 9.2. FuncŃiile familiei 10.2.9.1. Viitorul familiei.2.4. Delimitări conceptuale 9.1.STRATIFICARE ŞI MOBILITATE SOCIALĂ 109 9. Rudenia.Pitirim Sorokin şi paradigma mobilităŃii sociale 9.4.1. familia.5.2.8.10. Mobilitatea socială 9. Rolul socializării politice în formarea culturii politice 11.4. Ce înseamnă eficienŃa într-un sistem/organizaŃie? 7.2.2.8. Tipuri de căsătorie 10. Trecerea de la ierarhii la reŃele 8.8.2. Criterii de definire a fenomenului devianŃei 8. autoritate. Casta şi clasa – forme ale stratificării 9.7.FAMILIA 124 10. Diferite teorii despre devianŃă 8.2. Teorii despre stratificare 9. Teorii sociologice ale devianŃei 8.2.5.3.3. Concluzii privind avantajele şi dezavantajele birocraŃiei 7.2. căsătoria 10.POLITICA ŞI STATUL. Autoritarism. Familia contemporană 10.1. putere 11.2.4.5. Dezavantajele birocraŃiei 7. totalitarism 11. Statistica criminalistică 96 9.3. Tipuri de regimuri politice : democraŃie.4.1. de reşedinŃă şi autoritate în familie 10.5.3.2. Cultură politică şi cultură civică 11.3.7. Sunt organizaŃiile nişte universuri rigide 7. MenŃinerea sistemului stratificării 9.5.1.1.5. Reguli de constituire a cuplurilor familiale şi practici de alegere a partenerului 10. Ce este controlul social.3. Modele de descendenŃă.4.5. AgenŃii socializării politice 4 . Delimitări conceptuale 9.SelecŃia socială negativă în sociologia românească 9.5.Sistemul stratificării sociale în România în timpul regimului comunist 10.

În faimoasa lucrare Despre spiritul legilor (1748).1. Morus. numeroşi gânditori au fost preocupaŃi de studierea proceselor şi a instituŃiilor sociale. problemă de istoria filosofiei. Mai târziu. încet au alcătuit o matcă comună. acest demers este cel al sociologului contemporan. Platon “ a construit” o cetate. Din gândirea filosofilor. 1 Cel care a dat numele sociologiei şi care este unanim recunoscut ca părinte şi fondator al sociologiei ca ştiinŃă este Auguste Comte (1798-1857). studiază cu minuŃiozitate constituirea diferitelor cetăŃi ale lumii elene şi le face o tipologie. cu celebra sa formulă “zoon politikon”. ca principiu. de la descrierea realităŃii sistemelor politice pe care le analizează pentru a stabili concluziile. urmând o metodă exact opusă. Cu mult înainte de această dată. Întemeietorii sociologiei. Ori. poate fi considerat ca fondator sau măcar precursor al sociologiei. MulŃi gânditori apreciază că Aristotel (384 î. a elementelor constitutive ale vieŃii sociale. sociologie. în termenii de personalitate socială. El susŃine că există un fenomen social aşa cum există şi unul fizic numind “fizica socială”. Trebuie să aşteptăm până în secolul al XVIII-lea pentru a putea constata reluarea perspectivei empirice şi pozitiviste a lui Aristotel. ajunge la apogeul său şi apoi intră în declin şi moare . a organelor care o 5 . o evoluŃie şi o disoluŃie”. susŃin că Montesquieu este cel dintâi gânditor care creează o operă sociologică. Plecând de la un anumit număr de idei a priori despre valorile şi idealurile omului. veche problemă aristotelică pe care geografii şi-au pus-o la sfârşitul secolului XIX şi pe care sociologii şi psihologii şi-o pun la ora actuală. În concepŃia sa. în termeni de sociologie istorică. pe care el o pune. Sociologia ca ştiinŃă a apărut relativ târziu : în deceniile 3-4 ale secolului XIX. Mai multe puncte de vedere. să înŃeleagă cum o civilizaŃie creşte. Thomas “construia” cetatea lui Dumnezeu şi Th. relaŃiile care există între ele. prin definiŃie. printre care şi cel al lui Raymond Aron.APARITIA SOCIOLOGIEI CA STIINTA 1. însă. care trebuia să permită oamenilor să realizeze acest ideal. cetatea ideală (Utopia). Hr. în epoca medievală. Montesquieu încearcă să înŃeleagă chiar şi diversitatea temperamentelor în funcŃie de climă. Aristotel. metode şi rezultate proprii.). el nu încearcă să descrie regulile pe care societatea încearcă să le impună oamenilor. ci să înŃeleagă “spiritul” lor. Ele pot fi privite din punct de vedere static : prin analiza structurii lor. Un dialog imaginar între Platon şi Aristotel ar putea rezuma opoziŃia dintre preocuparea pozitivistă a sociologiei şi preocuparea normativă a filosofiei. iar acestea sunt. În lucrarea sa.1. conduita oamenilor şi structura societăŃii. ConsideraŃii asupra măreŃiei şi decadenŃei romanilor el încearcă. constituind în cele din urmă o ştiinŃă socială de sine stătătoare. El porneşte. încercând să înŃeleagă adevăratul lor spirit. însă. pentru început. “grupurile au o viaŃă. marile spirite s-au plasat deliberat în perspectivă platoniciană : Sf.deci. a istoricilor s-au desprins în decursul veacurilor fragmente care încet. probleme sociologice. a economiştilor. cu obiect.

cu activitatea socială. “matcă” (matriarhatul) era superioară familiei patriarhale. să conducă la o elaborare teoretică menită să permită înŃelegerea faptelor şi. Din nefericire.anchete de teren”. O a doua parte se va ocupa cu funcŃiunile. una şi aceeaşi în toate părŃile. Gândirea sociologică ulterioară a apreciat că analizele profunde şi veritabile realizate de Tocqueville constituie o adevărată capodoperă sociologică valabilă şi azi. el încearcă să demonstreze asemănările şi deosebirile dintre FranŃa. prevederea lor. dezvăluind influenŃa egalităŃii asupra ideilor şi sentimentelor sale. el a studiat funcŃionarea la nivel local a societăŃii americane şi a surprins . În cazul lui Le Play. de a cataloga ceea ce observă ca fiind bun sau rău. el nu a realizat o teorie. Sociologul român Mihai Ralea evidenŃiază inconvenientul sociologiei comtiene. să facă o sinteză totală a omului. 1844). din descrierea minuŃioasă a acestor numeroase familii. trecând printr-o tranziŃie metafizică. monografii ale familiilor de-a lungul întregii lumi.lea. Marea Britanie şi SUA în privinŃa modului de transformare a societăŃilor democratice..regularităŃi” ce păreau a fi spiritul profund al acelei societăŃi.Dinamica socială” (Discours sur l’esprit positif. Descrie tipul ideal al omului democratic. Ea ar fi trebuit. un fel de grup abstract matematic. Charles Alexis de Tocqueville (1805-1859). foarte apropiat de noi prin gustul său pentru cercetarea concretă a realităŃii cotidiene. a făcut . precizează fondatorul sociologiei.. ŞtiinŃele umaniste în general şi instituŃiile. Pentru el.. care le călăuzeşte de la etapa teologică la etapa poztivă. Se remarcă la acest excelent observator al realităŃii sciale tentativa de a trece întotdeauna direct la o atitudine normativă. În concluzie. numit de Henri Mendras al treilea mare sociolog al secolului XIX.Societatea la care se gândeşte Comte este umanitatea. observarea faptelor a condus la consolidarea ideilor preconcepute. eventual. El a conchis că familia originară. sunt supuse legii celor trei stări. În acelaşi timp. să le studieze. iar cartea sa Despre democraŃie în America (1835-1840) rămâne o lucrare de referinŃă pentru înŃelegerea societăŃii americane. Auguste Comte se înscrie în marile spirite ale secolului al XIX. . SforŃările sociologiei de mai târiu vor fi să arate că există o mulŃime de tipuri de societăŃi (…). cu evoluŃia şi transformările succesive pe care le-au înregistrat colectivităŃile de-a lungul istoriei. Sociologia trebuie să le observe. subliniază efectele ambigue ale individualismului şi indică pericolul exagerării cultului individului. Aceste capitole vor constitui . el a avansat câteva ipoteze şi cu privire la acest fapt.compun. de fapt. care aveau ambiŃia de a cuprinde într-o privire trecutul. Gândin mai apoi că acest viitor va fi mutatis mutandis cel al scietăŃii occidentale. sociologia este un fel de evanghelie pozitivă pe care el are misiunea de a o propovădui. faptul că fenomenul social este gândit ca find acelaşi pretutindeni. prezentul şi viitorul umanităŃii şi societăŃii într-o viziune oarecum profetică. Le Play. În lucrarea mai sus amintită. Timp de trei ani. Descrierea lor va forma prima parte a studiului sociologic şi se va chema “statică socială”. el a încercat câteva presupoziŃii verosimile cu privire la viitorul acestei societăŃi. să le clasifice” 2. ci numai o simplă confirmare a doctrinei sale social-catolice şi conservatoare. a doctrinei observatorului. 6 .. demonstrează o rigoare metodologică cu adevărat modernă în studierea democraŃiei americane şi a Vechiului Regim francez.

. cel puŃin din două motive : a) erau mai simple. cunoscând în timpul vieŃii o celebritate deosebită. El a încercat să explice mişcările societăŃii prin determinismul economic şi tehnologic. Marx a fost preocupat de studierea structurilor şi a proceselor sociale urmărind. Această diviziune duce în mod inevitabil la . Marx în sociologie a fost puternică şi este simŃită şi astăzi. Multe puncte de vedere susŃină că cel mai mare sociolog al secolului XIX a fost K. Marx (1818-1883). În opinia sa. Analiza pe care el o face capitalismului englez al secolului XIX este. .. Criticii lui H. Spencer evidenŃiază lipsa de fundament ştiinŃific a acestei comparaŃii : în timp ce indivizii au individualitate. cu cât societatea este mai complexă. În viziunea lui. dimpotrivă. ce permit înŃelegerea evoluŃiei societăŃilor trecute şi prevederea viitorului oamenilor. Istoria. o analiză sociologică profundă şi pertinentă şi toate lumea recunoaşte acest lucru. De la el au început cercetările moderne asupra societăŃilor primitive (sălbatice). realizarea unei societăŃi mai bune. el a comparat-o cu un organism biologic. care erau mai lesne de cercetat.. Explicarea pe care el o dă istoriei este discutabilă iar previziunea viitorului s-a dovedit a fi falsă. Comte.Atunci însă când Marx pretinde că din această analiză poate extrage legi generale aplicabile în Istorie. DistanŃându-se prin aceasta de A. În altă ordine de idei. 7 . este istoria luptei de clasă.conflictul de clasă”. Principii de sociologie constituie primul efort de construcŃie sistematică a unei teorii sociologice. Spencer a aplicat ideea . societatea s-ar debarasa de . InfluenŃa lui K. mai diferenŃiată. K. Dorind să înŃeleagă mai bine societatea. care nu posedă decât propria lor forŃă de muncă (săracii). au autonomie cu cât organismul este mai simplu . Marx nu a fost numai sociolog. deci mai uşor observabile şi b) evoluau mai încet decât societăŃile civilizate.Herbert Spencer (1820-1903) continuă şi dezvoltă opera sociologică a lui A. Marx nu conferă o conotaŃie negativă conflictului.legile” fundamentale ale istoriei ar putea fi găsite în structura economică a scietăŃii. H. mai umane. celulele. societatea este divizată în două clase : cei care posedă mijloacele de producŃie. ca şi Comte. conchide Marx. ele mai constituie încă una dintre tentaŃiile de care sociologul modern trebuie să se apere. atunci dezbaterea alunecă în desuetudine.. putem asemăna societatea cu corpul unui animal uriaş.. considerându-l mai degrabă ca mijloc de progres atâta vreme cât el provoacă trecerea la o societate structural mai bună comparativ cu cea anterioară. Comte. Lucrarea sa. De la Spencer a devenit evident că societăŃile umane sunt foarte variate. numai om de ştiinŃă ci şi profet : el a pretins aplicarea teorei extrase dintr-o anchetă limitată la o ocietate particulară la evoluŃia umanităŃii în ansamblul ei”3. cu toate că par astăzi naive. Spencer a încercat să studieze societăŃile în mod comparativ utilizând bogate materiale furnizate de etnografie. cu atât indivizii au mai multă autonomie. Tezele lui Marx au fundamentat teoria şcolii sociologice a conflictului. celule nu au . susŃinând că dacă guvernul nu ar interveni. grupurile cu organele corpului şi indivizii cu celulele. mai drepte. fără îndoială. cu alte cuvine mijloacele de producere a bogăŃiei (bogaŃii) şi cei care sunt lipsiŃi de mijloacele de producŃie. susŃinând că .supravieŃuirii celor mai puternici” la studiul schimbării societăŃilor. înscriindu-se astfel în viziunile organiciste şi funcŃionaliste care.neputincioşi” permiŃându-le doar celor mai buni să supravieŃuiască şi să se reproducă.

Weber domină sociologia germană de la sfârşitul secolului trecut. 8 . Ele alcătuiesc obiectul exclusiv al sociologiei. a “conştiinŃei colective” şi a ritualului colectiv. care influenŃează viaŃa socială. fapt ce a creat un sistem de interdependenŃe în cadrul căruia fiecare depindea de celălalt. Studiul său cel mai cunoscut este Etica protestantă şi spiritul capitalismului (1920). credinŃele lor religioase. El a militat pentru eliminarea preferinŃelor. În concepŃia lui Durkheim. pentru o sociologie . rostul sociologiei este să studieze “faptele sociale”. structura economică determinând structura socială şi mai departe suprastructura). Analiza birocraŃiei.. Durkheim este preocupat de ceea ce Ńine societatea laolaltă. El are un caracter coercitiv. pentru . El a conceput tipul ideal cu scopul de a identifica şi explica ştiinŃific cauzele activităŃilor sociale. constrângerea nu suprimă libertatea individuală. Sub influenŃa lui Comte şi Spencer. uimind prin actualitatea lor. Marx economia joacă un rol determinant. În societăŃile mai complexe şi diferenŃiate. completându-se reciproc. a structurii şi funcŃiilor sale şi a legitimităŃii puterii constituie baza conceptuală a ştiinŃelor politice şi a teoriei organizaŃiei. În timp ce Marx considera ideile rezultat al structurii sociale (în ultimă instanŃă. prin ceea ce el numeşte “solidaritate mecanică”. Acest tip de legătură a fost numit de Durkheim “solidaritate organică”. cu alte cuvinte. intenŃiile care ne ghidează comportamentul. a prejudecăŃilor în procesul cercetării sociologice. forŃând comportamentele indivizilor să se conformeze la valorile şi normele sociale. Tipul ideal este conceptul unui fenomen care cuprinde elementele sale esenŃiale şi cu care fenomenul lumii reale ar putea fi comparat. Mai mult decât atât. Weber a contribuit la dezvoltarea metodologiei sociologice. Weber ea constituie doar unul dintre factorii importanŃi. concentrându-se asupra importanŃei opiniilor şi valorilor.. în care demonstrează faptul că nu putem înŃelege comportamentul oamenilor decât dacă luăm în calcul concepŃiile lor asupra lumii. mai simplă şi mai puŃin specializată. În acest înŃeles. indivizii şi-au asumat sarcini specializate. Problema integrării constituie un concept cheie în opera lui Durkheim. sociologul francez E. oamenii erau legaŃi între ei datorită asemănărilor. M. El a studiat funcŃiile îndeplinite de elementele constitutive ale societăŃii în menŃinerea coeziunii sociale. ForŃa coercitivă – în viziunea sociologului francez – acŃionează precum aerul : individul o simte doar atunci când acŃionează împotriva ei. la M.neutralitate axiologică”. Dacă la K. În vechea societate.în afara valorii”. el exercită o influenŃă uriaşă asupra sociologiei contemporane. Max Weber (1864-1920). El leagă – fără să pretindă însă existenŃa unei cauzalităŃi absolute – naşterea capitalismului de valorile şi atitudinile protestantismului. biologică şi nu este nici individual (ceea ce l-ar plasa în domeniul psihologiei). Ironia sau răceala cu care este întâmpinat cineva care nu se îmbracă după obiceiul locului sunt forme ale constrângerii. El acordă o mare importanŃă statutului social obŃinut din caracteristici personale sau stimă şi putere politică.Emile Durkheim (1858-1917). ce traversează de la un capăt la altul toate cercetările pe care le-a efectuat. opiniile. Weber aşează în centrul teoriei sale ideea de acŃiune socială şi manifestă un interes deosebit faŃă de valorile. Faptul social este exterior individului în sensul că nu este nici de natură “organică”. de ordinea socială.

Cu alte cuvinte. Cel care a răspuns acestei exigenŃe a fost E. Cel care a formulat un astfel de proiect. a fost A. ci de cum este ea în mod efectiv. Dezvoltarea ştiinŃelor naturii a generat constituirea unui model exemplar de ştiinŃă. Încă o condiŃie epistemologică s-a dovedit a fi necesară pentru întemeierea ştiinŃifică a sociologiei şi anume eliberarea ei de modelul filosofic-speculativ de a aborda realitatea. ale cărui presupoziŃii fundamentale erau : a) obiectul ştiinŃei îl constituie faptele reale din domeniul cercetării . Era necesară abordarea lui dintr-o altă perspectivă. spre deosebire de filosofie. Durkheim (vezi cursul anterior).2. obiectivă. biologie). putem spune că sociologia.Parsons). concepŃiilor. cu existenŃă autonomă. a fost interesată. pun accentul pe schimbarea societăŃii. încă de la începuturile ei nu de cum ar trebui să fie realitatea. c) ştiinŃa trebuie să aibă o funcŃie descriptiv-explicativă . să subordoneze teoria ştiinŃifică. prin cunoaştere. faptelor. 9 . prejudecăŃilor indivizilor. Oricum. guvernată de legi obiective. ca fapt social. normativspeculativ de abordare a realităŃii.. cât şi din metodologii de descriere şi de prelucrare a faptelor. să-şi rezolve problemele prin mijloace non-represive. Dezvoltarea modelului de ştiinŃă în sociologie a inversat raportul normativexplicativ.Weber consideră ideile cauza schimbării structurilor. 1. mai mult sau mai puŃin distorsionată a ideilor. . chimie. Acestea au deprins spiritul cu analiza obiectivă şi controlul faptelor şi au determinat atitudinea ştiinŃifică a cercetătorului”4. Comte (1838).b) ştiinŃa urmăreşte să descopere legile care guvernează apariŃia şi dinamica fenomenelor . Sociologia s-a eliberat de modul tradiŃional.ApariŃia sociologiei ca ştiinŃă a fost pregătită şi de dezvoltarea cercetării experimentale din domeniul ştiinŃelor exacte (fizică. aşa cum am văzut. Fenomenele sociale trebuiau explicate prin ele însele. a discursului său prea vag şi a problematicii sale prea vaste. Socialul era tratat ca o simplă obiectivare. prin interdependenŃa lor obiectivă nu făcându-se apel la conştiinŃa autorilor lor. amândoi. d) ştiinŃa trebuie să fie compusă atât din teorie cu funcŃie explicativ-predictivă. propunînd o abordare descriptiv-explicativă a acesteia. 1. ducând în cele din urmă la discreditarea metafizicii. de construire a teoriilor şi testare a acestora.3. Noua ştiinŃă trebuie să se bazeze pe observaŃii. Contextul apariŃiei sociologiei ca ştiinŃă Ce constatăm din trecerea în revistă a principalelor contribuŃii pe care predecesorii sociologiei le-au adus în întemeierea ei ca ştiinŃă? Constatăm că posibilitatea construirii sociologiei ca ştiinŃă a depins de existenŃa unor condiŃii epistemologice şi social-structurale. Premisele epistemologice.Premise social-structurale Sociologia nu putea să apară decât într-o societate interesată să se organizeze pe baze raŃionale.T. distanŃându-se de structuralfuncŃionalişti (ex. Putem spune că momentul în care a început aplicarea pe scară largă a metodelor de cercetare ştiinŃifică utilizate de ştiinŃele naturii. deşi în maniere diferite. la analiza fenomenelor sociale marchează constituirea sociologiei ca ştiinŃă.

F. copii ilegitimi. Comte în celebra sa formulă . Scrisul românesc. începând cu a doua jumătate a secolului XIX şi continuând cu secolul XX. Ea apare mai întâi ca direcŃie de specializare în cadrul unui departament de cercetare din cadrul UniversităŃii din Chicago. integrarea emigranŃilor. Note : 1 Henri Mendras. aşa cum constata şi Edward Shils. 2 Henri Mendras. sociologia a fost discreditată ca ştiinŃă. pentru redobândirea echilibrului social. Elements de sociologie.. Dezvoltarea rapidă şi maturizarea structurală a capitalismului a creat numeraose şi complexe probleme ce nu puteau fi soluŃionate automat de mecanismul economiei de piaŃă : sărăcia. Ed. Sociologia pătrunde în universităŃile din Germania după primul război mondial (fiind apoi suspendată de regimul nazist) şi în Ńările scandinave. dezvoltarea studiilor sociologie au manifestat o accentuată preferinŃă pentru săraci. 1969. Sociologia. Societatea capitalistă. Prima catedră de sociologie ia fiinŃă în 1906 la London School of Economics (Anglia).F. Elements de sociologie. Sociologia era chemată să răspundă la aceste întrebări. sociologia a fost considerată ca “ştiinŃă a naŃiunii”. Craoiva. Din 1977 şi până în 1990. Paris. Datorită politicii anticulturale a anilor ’50. învăŃământul sociologic a fost suspendat. ed. o societate care se întreabă cum se poate organiza astfel încât să poată evita crizele. Predarea efectivă a disciplinei sociologie începe în 1906.. P. universitate la care E. Aceasta fiind situaŃia. încercându-se însă înregimentarea lor politico-ideologică. abia după cel de al doilea război mondial. sociologia industrială (ale cărei studii urmăresc creşterea eficienŃei întreprinderilor) şi sociologia politică (care reuşeşte o analiză pertinentă a electoratului). Durkheim devine profesor din 1913. Sociologie generală. 4 Petre Andrei. pătrunde în universităŃi relativ târziu.U. catastrofele sociale. 3 Henri Mendras. în 1892. 1936. bucurându-se de un mare prestigiu naŃional şi internaŃional. În anii ’30 ai secolului XX. rata înaltă a delincvenŃei. prin perfecŃionarea sistemului economic şi politic al societăŃii capitaliste. delincvenŃi şi pentru soluŃionarea non-represivă a conflictelor sociale în scopul creşterii gradului de integrare socială şi îmbunătăŃire a condiŃiilor de viaŃă a grupurilor marginale. chemată să realizeze un amplu program de reforme sociale. 10 . în secolul XIX. 1944. să dea soluŃii pentru revenirea la ordine. emigranŃi. are nevoie de sociologie şi creează condiŃiile apariŃiei ei. urbanizarea. După 1965 au fost reluate cercetarea şi învăŃământul sociologic românesc. Această opŃiune a sociologiei pentru activism social este sintetizată de A. Şcoala sociologică de la Bucureşti (întemeiată de sociologul mai sus amintit 1920-1947) a continuat şi perfecŃionat cercetarea monografică tradiŃională. sub coordonarea lui Dimitrie Gusti. la Universitatea din Paris. P.2.U. În România interbelică. Buc. sociologia intră într-o nouă etapă a dezvoltării sale prin contribuŃii aduse de două din ramurile sale şi anume. Introducere în sociologie. femei părăsite.Savoi pour prevoir pour pouvoir”. marginalizaŃi. Paris. 1969. a constituit un cadru extrem de prielnic dezvoltării sociologiei. prostituate.. tradiŃiile sociologice naŃionale fiind blamate sau ignorate.. ca obiect de studiu..O societate preocupată de realizarea reformelor sociale.

În Dictionnaire critique de la sociologie. principiile alcăturii lor.3 Sfera cercetărilor sociologice. Comte : “ Consider că trebuie să îndrăznesc a folosi de acum acest termen nou (sociologie). această ştiinŃă “a dezvoltat” două teorii cu o sferă generală : a) teoria structurilor sociale şi b) teoria dezvoltării (a tuturor transformărilor. charismă). sistem). PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI. subordonarea reciprocă a elementelor şi forŃele care indică funcŃionarea lor.Tipuri şi aspecte fundamentale ale organizării sociale (birocraŃie.Concepte de folosinŃă curentă în sociologie şi comune multor discipline (structură.2. echivalent expresiei mai vechi de fizică socială.Pobleme teoretice majore (control social. 11 . Szczepanski.Articole privitoare la principalii fondatori ai sociologiei. LOCUL ANSAMBLUL STIINTELOR SOCIO-UMANE 2. religie). politice.1. Teoria dezvoltării studiază fenomenele şi procesele care au loc în diferite grupuri şi colectivităŃi : cum se desfăşoară. siguranŃă şi nedumerire. coeziunea internă a grupurilor. . capitalism. . Boudon şi Fr. ştiinŃifice. diferite organizaŃii. procesele mobilităŃii şi stabilităŃii sociale. teorie). . Sociologia – continuă A. precizează sociologul polonez. industriale.Mari clase de fenomene sociale (conflict. economice. Cel care decide realizarea acestei substituiri este părintele sociologiei. c) Fenomene şi procese sociale (devianŃă socială . . ea descrie şi explică fenomenele şi procesele ce intervin în colectivităŃile umane. A. oraş categorii profesionale. asociat) şi grececul logos (ştiinŃe. conflictele sociale etc. utilizat de Saint-Simon (magistrul lui A. putere). ideologie. Teoria structurilor sociale. Problematica sociologiei SOCIOLOGIEI IN Din punct de vedere etimologic. mai sus amintit. juridice. structuralism). partid). Comte – “urmăreşte raporturile ditre real şi himeric. . “Studierea acestor domenii duce la apariŃia unor discipline ale sociologiei denumite sociologii particulare”.Probleme epistemologice majore (obiectivitate. Într-o primă aproximare.) . religioase. Bourricaud grupează planul sociologiei în opt capitole mari : . conchide Szczepanski. deci şi a progresului şi a regresului). teorie) şi a fost menit să înlocuiască termenul de “fizică socială”. Comte). pentru a putea arăta printr-un singur nume această parte complementară filosofiei … care se referă la studiul pozitiv al totalităŃii legilor fundamentale proprii fenomenelor sociale”1.Paradigme şi teorii cu pretenŃii generalizatoare (culturalism. forŃele care determină dezagregarea grupurilor.). În viziunea lui J. b) Diferite tipuri de colectivităŃi şi grupuri umane (colectivităŃile teritoriale : sat. sociologia este ştiinŃa despre societate. pozitivism. cum evoluează în timp. clasele sociale. funcŃionalism. termenul de sociologie vine din latinescul socius (tovarăş. studiază elementele grupurilor şi colectivităŃilor. . util şi ceea ce este de prisos.Concepte majore proprii sociologiei (anomie. colectivităŃile culturale etc. familia) . constructiv şi metafizic. . relativ şi absolut”2. cuprinde următoarele tematici speciale: a) InstituŃiile sociale (ale educaŃiei. R.

. * PopulaŃia . . pentru a desprinde problematica sociologică comună existentă în numeroase manuale de sociologie. dorim să menŃionăm contribuŃia pe care a adus-o H.diferenŃiere şi stratificare. pe care le-a investigat. tratate.conflict social. * ViaŃa economică.comunicare.2. * ViaŃa culturală. . . * UnităŃile primare ale vieŃii sociale acte sociale şi relaŃii sociale. .control social. . În opinia AsociaŃiei Sociologice Americane)4.familia şi rudenia . antologie etc. reviste de specialitate. 2.devierile sociale (crimă.evaluare socială. . .asociaŃii şi organizaŃii. .socializare şi îndoctrinare. antologii. . .perspectiva sociologică . asimilare.politica şi dreptul. . această clasificare a făcut şi obiectul multor critici. Sociologia comună şi sociologia ştiinŃifică 12 . . Fundamentată pe studiile sociologiei americane.educaŃia şi ştiinŃa.recreaŃia şi bunăstarea. . ordonate pe 5 capitole.metoda ştiintifică în ştiinŃele sociale.Sociologul american A. .cooperare. În sociologia românească. şi anume : * Natura fizică şi umanizată . . Stahl la elaborarea unei matrice cu probleme ale sociologiei.populaŃia.societatea * InstituŃiile de bază . . Inkels a realizat o anchetă sociologică. .comunităŃi (urbane şi rurale). acomodare. * ViaŃa politică şi juridică. . * Procesele sociale fundamentale .integrarea socială. Cercetarea sa s-a bucurat de aprecierea specialiştilor şi s-a concretizat în stabilirea următoarei “table de materii” a sociologiei : . .schimbarea socială. sinucidere).personalitate individuală.grupurile. “ariile de competenŃă” ale sociologiei sunt în număr de 35.economia. .religia.arta şi expresia.

13 . pe utilizarea unui aparat conceptual. nesistematic şi neverificat . abia după cel de al doilea război mondial putem vorbi despre o revoluŃie în metodologia culegerii şi prelucrării datelor în sociologie. dintre motivaŃii. prin realizarea unor “interpretări de uz casnic” . Znaniecki şi W. de generalizările neverificate. Deşi utilizarea interviurilor a început în Anglia. 2) ostaşii negri vor lupta mai bine sub comanda unor ofiŃeri negri. care nu-şi dădea seama că vorbeşte în proză. de exemplu. cercetările sociologiei americane efectuate în timpul eclui de al doilea război mondial au infirmat mai multe teze rezultate din experienŃa comună. cunoaşterea sociologică trebuie. Un moment crucial în dezvoltarea sociologiei ca ştiinŃă l-a constituit trecerea de la utilizarea datelor preluate din surse exterioare care ne explicăm acŃiunile şi comportamentele celorlalŃi. vrând nevrând facem aprecieri asupra lor. iar pe de alta. aspiraŃii şi acŃiuni. la sfârşitul secolului XIX. Sociologia comună se caracterizează prin : generalizarea experienŃei cotidiene în mod afectiv. despre o sociologie comună şi nu ştiinŃifică. trebuie să se realizeze multidimensional şi integrativ. Descoperirea fiecăruia nou strat modifică înŃelegerea întregului” . În cazul lor. Astfel.5 Altfel spus. să se delimiteze de cunoaşterea comună. la fel ca şi “burghezul naiv” al lui Moliere.Trăind în mijlocul fenomenelor şi proceselor sociale. Trebuie să remarcăm însă că exponenŃii acestor “teorii” nu sunt “posesorii “ unei sociologii ştiinŃifice. F. fie cu ceaiuri medicinale. ceea ce presupune un efort cognitiv special şi specializat. putem spune că fiecare din noi posedă o “teorie” generală cu privire la viaŃa socială şi comportamentul oamenilor. spune Szczepanski. prin ghidează propriul comportament şi stă la baza deciziilor noastre sociale. I. Această aşa-zisă teorie este nesistematizată şi cuprinde un ansamblu de aşa-zise legi generale. pe de o parte. putem vorbi despre o sociologie a bunului simŃ. d) examinarea faptelor se efectuează în mod izolat.). pe verificarea tezelor şi a ipotezelor. de aparenŃe. care stabilesc dependenŃele cauzale dintre fapte. prin chestionare pe eşantioane reprezentative etc. din familii de fermieri vor suporta mai bine dificultăŃile războiului decât cei din mediul urban . b) utilizarea unor metode neadecvate. “ … Prima înŃelepciune a sociologiei e aceasta : lucrurile nu sunt ce par a fi … Realitatea socială apare ca având mai multe straturi de înŃelesuri. De fapt. era necesară detaşarea ei de experienŃa comună. care ne (statistici oficiale ale administraŃiei de stat sau observaŃii provenite din cunoaşterea comună) la producerea prin mijloace proprii a datelor necesare (prin interviuri. Pentru ca sociologia să se dezvolte ca ştiinŃă. fie cu alcool !!! Cu alte cuvinte. situaŃii şi comportamente. spre deosebire de cea comună. Sociologia ştiinŃifică. Am putea spune că fiecare om este un sociolog fără să-şi dea seama. Utilizarea noii metodologii în sociologie a scos şi mai mult în evidenŃă discrepanŃele dintre rezultatele cercetării ştiinŃifice şi simŃul comun. printre care se află şi următoarele două : 1) ostaşii care provin de la Ńară. “Prietenii ne ajută când suntem în dificultate” etc. Thomas sesizează caracterul eronat al premiselor de la care porneşte sociologia comună (“practică”): a) cunoaştem realitatea deoarece trăim în ea. Exemple de astfel de legi sunt : “Fiecare om acŃionează în conformitate cu interesele sale” . prin ignorarea relativităŃii instituŃiilor. se bazează pe cercetări sistematice. nu sunt sociologi în adevăratul sens al cuvântului. fiecare om este un sociolog aşa cum este şi un medic : “se tratează pe cont propriu”.

geografiei. Deseori. deci. Hegel ne povesteşte o anecdotă în care filosoful Thales. Sociologia şi sistemul ştiinŃelor Primul sociolog care a încercat să încadreze sociologia în ansamblul ştiinŃelor fundamentale a fost A. psihologi. ea se preocupă de societate ca întreg. Mill defineşte sociologia ca integrare a ştiinŃelor sociale în timp ce E. În viziunea lui. ca ştiinŃă a societăŃii “ca totalitate”. care se ocupă de studiul materiei anorganice. Celelalte ştiinŃe sociale izolează de regulă unele aspecte sau componente ale societăŃii (economia. cu atât mai puŃin ce-i în cer. studiind “harta” cerului. Spre deosebire de ştiinŃele naturale. Mauss ş. dreptul. intermediare şi de completare şi ordonare. adică de realitatea socială în toată complexitatea ei. mecanismele şi legităŃile lor specifice sau. Sociologia se înscrie. morala. folcloristicii etc. nu-şi dau seama că ei. Comte. biologia. Hegel încheie relatarea anecdotei cu următoarea replică : “cei care râd astfel de filosofi. există trei categorii de ştiinŃe : primare. arta. politica. cade într-o groapă spre deliciul unei bătrâne care-l persiflează.. Posedând unele cunoştinŃe mai mult sau mai puŃin valide ale domeniului. ŞtiinŃe primare matematica. ştiinŃa etc. emiŃând pretenŃii teoretice nefondate. Tot pe aceeaşi linie Mauss identifică obiectul sociologiei în analiza “fenomenelor sociale totale”. fizica. gânditorii au satirizat pretenŃiile şi aroganŃa simŃului comun faŃă de cunoaşterea teoretică.6 2. ca totalitate. spunându-i că el nu ştie nici ce-i pe pământ. se orientează preponderent spre concret. sociologia studiază societatea. fiindcă nu privesc niciodată în sus”. chimia organică.7 14 . spre deosebire de aceştia nu pot cădea în groapă. unii reprezentanŃi ai simŃului comun se declară cu ostentaŃie sociologi. în general. Durkheim susŃine că sociologia nu poate fi decât sistemul sau corpusul ştiinŃelor sociale.ca şi psihologia şi pedagogia etc. mecanica fizică.) şi le studiază în structurile. religia. El clasifică ştiinŃele în două mari categorii : naturale şi sociale. Pentru sociologie este caracteristic faptul că.. între ele existînd numeroase puncte comune dar şi elemente de distincŃie. Sociologia ocupă un loc onorabil în cadrul ştiinŃelor primare. organice etc.3. Printre sociologii români care se înscriu în aceeaşi viziune se numără şi Traian Herseni. spre individual şi unic”. Durkheim. în ansamblul ştiinŃelor sociale. sociologia ŞtiinŃe intermediare astronomia cerească. educatori. Astfel. după biologie şi un loc preferenŃial în raport cu ştiinŃele socioumane. astronomia. chimia. cazul istoriei. au iluzia cunoaşterii ştiinŃifice. Această clasificare este rezultatul firesc al înŃelegerii sociologiei ca “regină a ştiinŃelor”.a. – se face cu specialişti.Deşi sociologia . psihologia chimia biologică ŞtiinŃe de completare şi ordonare logica …………………………………………………morala Aceeaşi perspectvă integratoare este împărtăşită şi de Mill. deoarece se află în ea odată pentru totdeauna.

Celălalt punct de vedere. caracteristicilor lor sociale făcându-se abstracŃie de conŃinutul lor concret (politic. sociologie religioasă. grupurilor). estetică etc.) şi b) una orizontală. Un prim punct de vedere susŃine distincŃia absolută dintre ele. Din sociologia generală. psihologia. Duverger susŃine că există două posiblităŃi de clasificare a ştiinŃelor sociale : a) una verticală. În istoria sociologiei există două mari poziŃii în privinŃa raportului care există între sociologie şi celelalte ştiinŃe sociale. în timp ce ştiinŃele sociale particulare (politologie. că “Spencer a redus sociologia la studiul socialului sub manifestarea lui concretă. juridic) .8 În istoria sociologiei.). fapt ce explică impreciziile şi incertitudinile ei. fiind structurată pe mai multe nivele : a) o teorie generală a socialului (teorie a organizării sociale). sociologia). întâlnim şi o altă perspectivă a înŃelegerii obiectului sociologiei şi a raporturilor ei cu celelalte ştiinŃe sociale. Spencer. contestându-i în acest fel orice pretenŃii de abordare a generalului”. În această perspectivă. Cu alte cuvinte. care se referă la acele ştiinŃe sociale care studiază diverse categorii de grupuri sociale (etnografia. sociologia studiind formele sociale ale activităŃii umane (caracteristicile generale ale relaŃiilor sociale. sociologia este atât o ştiinŃă a formelor sociale cât şi a societăŃii ca sistem şi a subsistemelor care o compun şi interrelaŃiilor dintre ele. El împarte ştiinŃele după un criteriu logic. 9 Putem concluziona că sociologia este o ştiinŃă socială care intră într-o mulŃime de conexiuni cu toate celelalte ştiinŃe sociale. economie. subsistemelor societăŃii globale. consideră că distincŃia dintre sociologie şi celelalte ştiinŃe sociale este relativă şi istorică. deci. antropologia. economic. Spencer susŃine că sociologia se mulŃumeşte cu studiul socialului în manifestările lui concrete. şi ştiinŃă a diferitelor componente ale socialului. sociologia are o poziŃie privilegiată în rapot cu ştiinŃele sociale. fizica. ştiinŃa politică. Comte sesizează că matemaica este ştiinŃa cea mai veche iar sociologia cea mai recentă. Pornind de la această dublă semnificaŃie a obiectului sociologiei. Putem conchide. În clasificarea ştiinŃelor realizată de sociologul pozitivist H.A. sociologia dreptului. istoria. b) o teorie a societăŃii globale (macrosociologia. ce are drept criteriu studierea diverselor aspecte ale vieŃii sociale în interiorul unuia şi aceluiaşi grup (demografie. ştiinŃele economice etc. sociologul francez M. geologia. Cercetarea macrosociologică îşi aduce o contribuŃie considerabilă la înŃelegerea fiecărui subsistem social. a fiecărui fenomen social . sociologia ocupă un loc modest.) au ca obiect diferitele conŃinuturi ale activităŃii umane. fiind “ştiinŃă” doar a unei părŃi a socialului şi nu a socialului ca totalitate. în cadrul căreia fenomenele sociale sunt tratate doar sub aspectul prima categorie fac parte sociologiile de ramură şi din cea de a doua. chimia) şi concrete (astronomia. în opoziŃie cu primul. sociologia generală etc. abstract-concrete (mecanica. biologia. atât în calitatea lor de fenomene social cât şi în aceea de subsisteme ale sistemului social global (sociologii de 15 . Conform acestei perspective sociologia este în acelaşi timp şi ştiinŃă a totalităŃii. în abstracte (logica şi matematica). c) o teorie a a componenetelor. în care sunt vizate marile tipuri de societate).

Simmel). Robert Hertz etc.11 constata că iniŃial raportul dintre psihologie şi sociologie a fost gândit prin prisma raportului dintre conştiinŃa individuală şi determinările sociale (dintre individ şi societate). confruntarea dintre cele două ştiinŃe are cel puŃin două urmări demne de luat în seamă. Sociologie şi psihologie. sociologia economică etc. M. primă consecinŃă. conştiinŃa colectivă era înŃeleasă ca o realitate exterioară. Roger Bastide în Tratat de sociologie (1962). Paul Fauconnet. aceasta fiind de aceeaşi natură cu sugestia hipnotică. Cu acest înŃeles. sociologia familiei. în explicarea realităŃii sociale este evident : faptele sociale sunt în primul rând. G. În planul practicii. MulŃi sociologi consideră că deviza sociologismului a fost lansată de Durkheim atunci când a afirmat că “orice fapt social îşi are cauza întotdeauna într-un fapt social”. la baza ordinii lumii stă ansamblul reprezentărilor colective. Gabriel Tarde precizează că la baza formării şi menŃinerii grupului social stă imitaŃia. b) Teoriile sociologizante care acordă societăŃii o putere absolută în explicarea conduitelor umane. Psihologia nu putea accepta ideea unei conştiinŃe colective transcendente. ci la accentuarea conflictului. Sociologismul caracterizează concepŃia sociologică a lui E. care încarcă explicarea elementelor. ApariŃia ideii de «conştiinŃă colectivă» în sociologie a generat punerea problemei în noi termeni. Achim surprinde complexitatea conexiunilor dintre ştiinŃele socio-umane în schema următoare (vezi pagina 21). experimentele de laborator poartă amprenta culturii în cadrul căreia au fost concepute şi sunt relevante doar pentru aceasta. Durkheim şi a discipolilor săi : Marcel Mauss. constă în faptul că sociologia contestă pretenŃiile psihologilor de a elabora o psihologie generală şi abstractă în cadrul căreia toate formele sociale ar avea ca element comun natura umană. Sociologii susŃin că experienŃele de laborator nu surprind legi. exclusiv prin ansamblu (sistem). străină omului. În viziunea lor.ramură ca spre exemplu. transcendentă ce juca un rol important în modelarea lui . aruncând în desuetudine viziunea anterioară. Astfel. îşi pierde caracterul psihic şi devine o realitate supraorganică (preexistentă conştiinŃelor individuale). psihice. Cel care a sesizat exagerările celor două poziŃii mai sus prezentate şi care a încercat să le depăşească a fost Georges Gurvitch.). Accentul pe care sociologul francez îl pune pe factorii psihologici. 12 Ori testele. însă. Sociologia avertizează psihologia experimentală şi psihologia fiziologică că. El prezintă raportul dintre cele două ştiinŃe sub forma a două cercuri care se întretaie şi al căror domeniu comun se lărgeşte continuu în detrimentul părŃilor exterioare. Conflictul între cele două ştiinŃe a îmbrăcat în timp două forme : a) Teoriile psihologizante. care proclamă rolul determinant al individului în grup şi care contestă rolul societăŃii ca realitate de sine stătătoare (G. Tarde. activităŃii “ riscă să generalizeze ceea ce nu este valabil decât în interiorul unei singure civilizaŃii sau al unui moment al duratei istorice”. ea nu a mai putut duce la colaborarea psihologiei cu sociologia. un fel de “conştiinŃă a conştiinŃelor” care. sociologia industrială. respectiv contagiunea mentală de la individ la individ. ci doar conduite şi că ideea de “fenomen psihologic total” este o retorie atâta 16 . încercând să surprindă legile generale ale percepŃiei. Din păcate. memoriei. subsistemelor. ca sinteză.

Sociologii se văd nevoiŃi să pună întrebări psihologilor. care este împărtăşită de majoritatea membrilor societăŃii ca rezultat al experienŃelor timpurii pe care ei le au în comun” . în detrimentul amândorura? Se observă că unul şi acelaşi concept. să facă apel la cercetarea sociologică. “ de vreme ce socialul este pe care de a se schimba şi psihicul ne arată limitele evoluŃiei şi obstacolele întâlnite”. Kardiner ca “ acea configuraŃie a personalităŃii. (Raportul dintre psihanaliză şi sociologie este tipic în această privinŃă). se utilizează frecvent termenul de “personalitate socială”. În psihologie. fapt ce ridică o nouă şi serioasă problemă : dau ele acelaşi sens termenilor comuni? Nu cumva pot apare confuzii (pentru moment. dacă nu vrea să rămână cantonat în abstract. ca spre exemplu. De asemenea. identitatea ştiinŃifică. Sunt situaŃii în care cercetătorii se văd obligaŃi să opteze între o metodă sociologică şi una psihologică sau cel puŃin să acorde prioritate uneia dintre ele. psihicul individual şi societatea se află într-o conexiune indisolubilă. Bastide atunci când studiem societăŃile stabile “cristalizate. nu este tocmai uşoară. Mauss preciza că intersectarea tot mai amplă a celor două discipline face ca. să se inspire şi să utilizeze rezultatele cercetării psihologice pentru a putea completa şi aprofunda analiza fenomenului social. Astfel. este utilizat de filosofie. dintre indivizi şi grupuri etc. cel de personalitate.12 Ori testele. În sociologie . “personaj”. Când. psihicul colectiv şi individual este mai accesibil decât socialul. însuşirea modelului cultural. insurmontabile). atât din perspectivă sociologică cât şi psihologică. realizarea analizei societăŃii. Psihologia socială este. Putem spune că raportul de complementaritate dintre cele două discipline are o conotaŃie pozitivă : sociologia furnizează date. ele să utilizeze din ce în istorice” . dezvoltarea conştiinŃei. se vorbeşte despre “persoană”. trebuie să pună întrebări sociologilor. accentuându-se importanŃa elementelor sociogene din structura intimă a omului : interiorizarea normelor şi a valorilor în procesul socializării. însă. experimentele de laborator poartă amprenta ce mai mult un limbaj comun. Deşi atât de necesară. însă. la rândul lui. rigide” (sau cu atât mai mult societăŃi dispărute). în sociologie (. socialul este mai accesibil şi de aceea devine recomandabilă utilizara metodei sociologice. la acea dată).”. omul “în ultimă instanŃă”. avea nevoie de o psihologie a aşteptării (de care nu a putut beneficia.) are o largă circulaŃie termenul de “personalitate de bază” definit de A.13 Dacă restrângem analiza la raportul dintre psihologia socială şi sociologie. De exemplu. dimpotrivă. ne aflăm în faŃa unei societăŃi în restructurare.timp cât organismul uman. Marcel Mauss pentru a sesiza şi explica mai bine fenomenul social al magiei. impunându-se în acest caz utilizarea prioritară a metodei psihologice. informaŃii psihologiei. în tranziŃie. Cea de a doua consecinŃă o reprezintă complementaritatea în care se află cele două ştiinŃe. aşa cum sesizează R. constatăm că asemănările sunt şi mai frapante iar punctele comune şi mai numeroase. ajutând-o să evolueze ca ştiinŃă şi invers. de psihologie şi de sociologie doar unghiul din care este abordat diferă. Psihologul. fără însă ca ele să-şi piardă complet specificul. dacă nu se mulŃumeşte cu explicaŃii parŃiale şi jumătăŃi de adevăruri. filosofia are în vedere “esenŃa umană”. Astfel. Şi una şi cealaltă au ca obiect de studiu raporturile dintre indivizi. un domeniu interdisciplinar de cunoaştere ştiinŃifică a interacŃiunii comportamentelor şi proceselor 17 .. fără să se “topească una în cealaltă. formarea idelurilor. “personalitate” şi de tulburările de personalitate. pe lângă conceptele specifice.

susŃine ideea că fiecărui tip de societate (cultură) îi corespunde un tip specific de matrice a nevrozelor. antropologia) “concentrându-se sistematic pe interacŃiunile umane şi fundamentele psihologice ale acestora”. Chiar şi atunci când obiectele de studiu ale celor două discipline se întrepătrund. nici de vreo altă ştiinŃă socială. Pe de altă parte. în măsura în care aceste relaŃii afectează persoanele implicate în situaŃiile respective”. de asemenea. Unii psihanalişti au facilitat transbordarea procedeelor specifice psihanalizei dinspre psihicul individual spre mediul cultural (care socializează individul). Luând ca referinŃă această definiŃie. 18 . Adorno au elaborat teorii de esenŃă psihanalitică. complexul lui Oedip. poate constitui un model pentru clarificarea unor noŃiuni ca : “interzis”. manifesta interes atât pentru relaŃiile interpersonale reale.. K.H. aşa cum prezintă ele pentru sociologie.. H. aprecia că conflictul dintre Eros şi Thanatos (impulsurile universale care modelează comportamentul uman) oferă explicaŃii cu privire la fenomenel sociale paradoxale sau paroxistice. cât şi ca metodă de psihoterapie. îl constrânge să-şi reprime toate nevoile ca şi mijloacele de a şi le satisface. Psihanaliză şi sociologie. Astfel. în timp ce psihologia socială se apleacă asupra factorilor psihici. cum ar fi de exemplu. ea integrează contribuŃiile teoretice şi metodologice atât ale psihologiei cât şi ale psihologiei ca şi ale altor ştiinŃe sociale (ex.psihice umane. prin universalitatea lui. Erich Fromm. ci. Malinowski a descoperit că societăŃilor primitive din Melanezia le este străin complexul lui Oedip. cât şi pentru cele imaginare. studiul influenŃelor inconştientului asupra activităŃilor creative şi a relaŃiilor sociale). De asemenea. observăm că psihologia socială. psihologiei. Psihanaliza (numită şi “psihologie abisală”) este percepută astăzi atât ca “teorie a structurii şi dezvoltării personalităŃii umane. Astfel.15 Ea a influenŃat evoluŃia sociologiei. în “Social Psychology” (1924). F. conchide că o astfel de societate nu îl eliberează pe om. “civilizaŃie”. Unele din temele abordate de S. H. Ele devin obiect de studiu pentru psihologie doar în măsura în care afectează persoanele aflate în respectivele interacŃiuni. Astfel. unele diferenŃe continuă să existe : în timp ce psihologia socială se concentrează mai mult pe analiza microgrupurilor şi a conduitelor persoanelor în cadrul grupului. care merită să fie reŃinute şi valorificate şi de sociologi (ex. în Social Psychology (1924) aprecia că psihologia socială are ca obiect . antropologiei. sociologia este mai interesată de grupurile mari şi medii şi abia apoi de cele mici şi de influenŃele lor asupra indivizilor care le compun. că relaŃiile sociale în sine nu prezintă interes pentru psihologia socială. Marcuse. Freud prezintă mare inters şi pentru sociolog. Th. Horney încurajat de această descoperire. Dezvoltările contemporane ale psihanalizei au adus teme noi în spaŃiul cercetărilor ştiinŃifice. Sociologia se apleacă mai mult asupra factorilor sociali ai grupuirilor. spre deosebire de sociologie. există fenomene şi procese sociale care – ca obiect de studiu – revin în mod exclusiv sociologiei.Allport. Marcuse încercând să explice psihanalitic problema alienării individului în “societatea de consum”.studiul relaŃiilor reale sau imaginare dintre persoane într-un context social dat. H. dimpotrivă. “culpabilitate”. Allport. elaborată pentru tratamentul nevrozelor”. teoriile psihanalizei au fost utilizate din ce în ce mai mult în explicarea profilului şi vieŃii societăŃilor. După cel de al doilea război mondial. Pentru explicarea principalelor simptome ale civilizaŃiei contemporane. Ca domeniu interdisciplinar. stratificarea şi mobilitatea socială. nefiind revendicate nici de psihologia socială.14 F. după ce antropologul B. Constatăm.

F. sociologul român făcea următoarea aserŃiune : “antropologia pune accentul mai mult pe om. civilizate. Până la mijlocului secolului XX. J. aşa cum remarca R. societăŃile complexe. Bachofen (1860-1870) sunt contemporane cu cercetările sociologice efectuate de F. tehnica monografică etc. antropologia (etnologia) este tot un fel de sociologie care studiază. observaŃia. În 1798. “vorbire”) având semnificaŃia de discurs despre om. Vulcănescu (1970) “ nu este indiferentă faŃă de nimic” şi este de folos oricărei ştiinŃe socioumane. cum au ajuns lucrurile să fie ceea ce sunt”. În acest ultim înŃeles. “cuvânt”. ca specie). termenul de antropologie vine din limba greacă (anthropos. H. etnologie şi etnografie sunt interşanjabili. însă. antropologie este utilizat în 1501 de Magnus Hundt într-o lucrare de anatomie şi fiziologie. au dezvoltat o antropologie culturală. Le Play. Marea Britanie şi S. Spencer etc. după cercetările efectuate de Freud numeroşi etnografi şi sociologi au utilizat psihanaliza ca instrument de cercetare considerând-o “cheia ce le deschidea porŃile simbolismului social”. însă. eterogene. Pe de altă parte. Din punct de vedere etimologic. se vrea mai mult ştiinŃa colectivităŃilor umane. Astăzi cuvântul este folosit în două sensuri. antropologia generală cuprinde două ramuri principale : antropologia fizică şi antropologia culturală. ştiinŃifică. Pentru sociologii francezi. antropologia este o ştiinŃă complexă a omului. termenul clare. K. atunci când studiază societăŃile actuale are nevoie de rezultatele cercetării etnologice ca să poată explica. Altfel spus. catalogate ca primitive (nu cunoşteau scrierea).Nu întotdeauna psihanaliza a fost corect utilizată în explicarea socialului. Sociologia şi etnologia folosesc fiecare în manieră proprie un corp comun de metode. Kant considera că antropologia este posibilă din două perspective : una fiziologică (ce-şi propunea să studieze ceea ce natura face din om) şi alta practică (obiectul ei fiind ceea ce omul face din sine însuşi). Boas subliniază faptul că sociologia. de exemplu.U. În conformitate cu cele două dimensiuni fundamentale ale fiinŃei umane : natură şi cultură. obiectivele sociologiei par mai Într-o acepŃiune apropiată de cea modernă. considerate moderne. Marx. E. speculativ ea desemnează tot ceea ce referă la om sau are ca finalitate omul. ca grup. cu o largă sferă de cuprindere vizând atât structura cât şi comportamentele ipostazelor omului (omul ca individ. “om” + logos. cum ar fi : documentarea. Tylor. este este de fapt «ştiinŃa omului». Primele cercetări antropologice realizate de L. în timp ce cercetările antropologice mai sus amintite au avut ca obiect de studiu societăŃile relativ omogene şi reduse ca mărime. sociologia studiază doar un eşantion reprezentativ dintr-un ansamblu vast. Aşa. tot mai preponderent. pe când sociologia. cercetările sociologice din acea vreme studiau. Acest lucru nu trebuie să impieteze asupra utilizării ei legitime spre beneficuil deopotrivă a tuturor ştiinŃelor sociale. În sens impresionist. Morgan. societăŃile trecute şi dispărute. dimpotrivă. în timp ce Europa continentală a fost preocupată de antropologia fizică şi i-a acordat un înŃeles sinonim cu cel de etnologie. Printre sociologii care au manifestat interes pentru stabilirea conexiunilor dintre sociologie şi antropologie se află şi Traian Herseni. antropologia s-a constitutit în strânsă legătură cu sociologia. În timp ce etnologia permite realizarea unor inventare descriptive complete ale culturilor de mici dimensiuni. opunându-se celor care găsesc ca nejustificată această echivalenŃă terminologică.A. 19 . etnologia. Deşi uneori subapreciată. În sens riguros ştiinŃific.H. În această ordine de idei constatăm că şi astăzi există teoreticieni care consideră că termenii de antropologie culturală.B. Sociologie şi antropologie.J. În încercarea de a clarifica raportul dintre cele două ştiinŃe. mai evidente decât ale etnologiei.

Deşi nu este împotriva acestui punct de vedere. dar tot uman. sub două aspecte diferite. utilizează diverse unor regi. se poate vorbi şi despre o istorie a evenimentelor prezente. Herseni – este că tendinŃa predominantă a istoriei este spre individual. urmărind exclusiv succesiunea evenimentelor şi descrierea acestora are. poate oferi chiar şi soluŃii.a aspiraŃiilor sau societăŃilor omeneşti. Pe de altă parte. iar pe de altă parte. de aspectele unice. aspectul uman şi aspectul socio-cultural. în curs de desfăşurare.19 Acelaşi autor se delimitează şi de punctele de vedere care susŃin că sociologia este o ştiinŃă a prezentului în timp ce istoria se dedică exclusiv trecutului. generalitate. istoria şi sociologia sunt două ştiinŃe care se întâlnesc şi. concret. Istoria şi sociologia se aseamănă şi prin faptul că analizează fenomenele sociale în mod critic şi selectiv. spre generalizare (ea este o ştiinŃă nomotetică)”. pe de o parte. considerând că ar avea un oarecare temei. prin unii reprezentanŃi ai ei. mai mult decât atât. Ele constituie “singurele ştiinŃe globale susceptibile de a-şi extinde curiozitatea asupra oricărui aspect al socialului”.18 Tot ceea ce se poate afirma – conchide T. de cele mai multe ori ajunge la explicaŃii şi în anumite cazuri. constanŃă. să constituie un eveniment reprezentativ pentru respectiva epocă. La rândul ei. Pentru ca faptul social să devină sociologic. până la a se confunda cu culturologia”. El consideră că această distincŃie are caracter relativ deoarece azi istoria a început “să se dezvolte în sensul unor generalizări ale fenomenelor istorice” iar sociologia “dezvoltă cercetări tot mai ample cu privire la fenomenele sociale concrete (etnosociologia. el trebuie să se caracterizeze prin repetabilitate. o ştiinŃă ideografică). În încheiere. o funcŃie teoretică. În viziunea lui Fernand Braudel. sociologia este o ştiinŃă care apare relativ recent (secolul XIX). mergând. În timp ce istoria apare odată cu scrierea. în principl. ele se identifică chiar “constituind o singură aventură a spiritului”. irepetabile ale fenomenelor în opoziŃie cu sociologia care este interesată de general. metoda studiului de caz). sociologia nu se rezumtă la cercetarea prezentului. fapte ce ne îndreptăŃesc să susŃinem că ea are. Argumentele lui sunt că. antropologia culturală se ocupă mai mult de cultură decât de societate. Istoria. pe când sociologia năzuieşte spre universal. el trebuie să aibă o importanŃă deosebită în epocă. sociologia monografică etc. repetabil. o funcŃie explicativ-aplicativă. în sens de istoriografie. Acestea au fost trăite de istorici metode sociologice în investigarea evenimentelor istorice (aşa cum ar fi. referitoare la trecut. de ceea ce este constant. 20 . popoare. cât şi dinamica acestora. în principal. spre particularizare (ea este.17 Istoria. sociologia istorică. sociologia foloseşte uneori termeni. metode. Istoria furnizează sociologiei un important material faptic şi o ajută să înŃeleagă atât originea fenomenelor sociale. Mai mult decât atât.de exemplu. Traian Herseni îl abordează într-o manieră mai nuanŃată. istoria emite “generalizări analitice” (de factură sociologică). informativă. însă. cum s-a spus. trebuie să precizăm că natura circumstanŃelor fac din faptul social un fapt istoric sau un fapt sociologic. În acelaşi timp. Ele studiază în fond aceeaşi realitate umană.16 Sociologia şi istoria. relatează întâmplări. respectiv. MulŃi teoreticieni susŃin că istoria se ocupă de individual.)”. fapte ale sau culese prin viu grai de la martori şi au fost înregistrate în documente scrise (sau de alt gen). comun diferitelor fenomene sociale. Sociologia (deşi se poate opri şi la nivel descriptiv). odată cu primele regate. Pentru ca un fapt social să devină istoric. ea dezvoltând chiar şi o ramură de factură istorică. exemple provenite din istorie. pe care le studiază.

17. 1908. De altfel.). numeroase metode şi tehnici de cercetare sunt utilizate deopotrivă de sociologi şi economişti (experimentul. p. crize economice etc.A. NoŃiuni elementare de sociologie. Chiar şi apariŃia sociologiei este legată de necesitatea soluŃionării problemelor economice şi sociale create de industrializare (şomaj. Pe de altă parte. economia politică era renegată.). altfel el nu poate fi un mare economist şi. Obiectul sociologiei îl constituie socialul şi doar în particular economicul iar scopurile celor două ştiinŃe sunt diferite. care analizează şi reduce tensiunile dintre oameni” şi precizează totodată. prima fiind o ştiinŃă generală a societăŃii. Activitatea economică face. etc. consecinŃele. Simmel şi M. 1972. de incapacitatea de a studia “pozitiv” fenomenele sociale. este nepermisă şi eronată. în principal. aflate într-o profundă conexiune. fapt ce demonstrează caducitatea opoziŃiei metodologice (dintre cele două discipline) susŃinute de S. că aceste tuturor energiilor cosmice în serviciul tuturor energiilor. Comte. Acest fapt nu înseamnă. însă. La rândul ei. agrară. el riscă să devină dăunător. K. implicaŃiile lor sociale. domeniul economic reprezintă un subsistem important al societăŃii şi. Marx etc. financiară etc. economia se caracterizează printr-o tendinŃă de lărgire a domeniului său de analiză. inflaŃie. 4 1) Sociologie aplicată 2) Comportament colectiv 3) Comunitate 4) Sociologia comparată 5) Crimă şi delincvenŃă 6) Cultură 7) Demografie 8) Comportament deviant 9) EducaŃie 10) OrganizaŃii 21 . sociologii clasici germani G. Hayek. Paris. atunci când susŃine că “un economist trebuie să înŃeleagă logica întregii societăŃi. IV. faptul sociologic poate fi abordat istoric iar faptul istoric poate fi tratat din punct de vedere sociologic. Încercările economiştilor de a aplica acest model în cazul divorŃurilor. 3 Jan Szczepanski. sondajul de opinie. 2 Ibidem. Note: 1 A. comercială. În secolul XX. extrapolarea modelului clasic al lui homo oeconomicus la analiza tuturor fenomenelor sociale (“care presupune dirijarea comportamentului persoanei de o raŃionalizare definită în mod strict”). Weber sugerau că şi sociologii pot învăŃa lecŃii de metodă de la economişti. La începuturile ei. filosof şi economist contemporan cu “părintele” sociologiei. Pe de altă parte. Ca ştiinŃă în sine. chiar periculos”. Perroux (1955) definea economia ca “o cunoaştere ştiinŃific controlată.însă. Cours de philosophie positive. Conexiunea dintre economie şi sociologie se reflectă şi în faptul că mulŃi sociologi sunt şi economişti în acelaşi timp (ex. Sociologia şi economia. obiectul sociologiei economice şi a subramurilor sale : sociologia industrială. mai mult decât atât. care merită să fie numite umane. Stuart Mill. evoluŃia. În acest sens. căsătoriei sau crimei au condus la rezultate discutabile. că obiectul celor două discipline se confundă. F. cercetarea economică oferă sociologului informaŃii utile despre fenomenele economice. sociologia a încercat să includă în interiorul ei şi probleme de economie politică. Necesitatea extinderii orizontului analizei economiei este sesizată şi de F. Pareto. A. de aceea. vol. testul sociometric. cealaltă studiind doar un domeniu al socialului şi înregistrând progrese remarcabile. Pe de altă parte. Mill. V. cercetarea sociologică nu-l poate ignora. Comte acuza economia politică abstractă de “sterilitate”. deoarece în destule cazuri indivizii s-au aflat în imposibilitatea de a stăpâni prin proceduri raŃionale complexitatea faptelor sociale. Astăzi. susŃinea existenŃa unei opoziŃii metodologice între sociologie şi economie şi a imposibilităŃii reconcilierii lor.).

instrumente. 1971. 1962. 13 Adina Chelcea. Berger. Ed. Prelegeri de istoria filosofiei. p. Cluj Napoca. N. 10 Ion Ionescu. Buc. pol. Gergen. H. 60. 11 Roger Bastide. Ed. Cea de pe urmă este menită să dirijeze cercetările şi să ofere altora o modalitate de a verifica rezultatele. Gergen. elaborează strategii de investigare. F. p. Buc. 42 8 Mihu Achim. Cercetarea sociologică foloseşte atât metode specifice. Dacia. Dumitru Stan. DicŃionar de sociologie. norme.. Iaşi. p.. procedee. Orice activitate de cercetare necesită utilizarea anumitor metode.formale şi complexe 11) Ecologie umană 12) Sociologie industrială 13) Lege şi societate 14) Timp liber. 1986. Ed. p. vol. Poincaré afirma că sociologia este ştiinŃa cu cele mai multe metode şi cu cele mai puŃine rezultate. Albatros. 7 Traian Herseni. ibid. “mijloc”. indică atât eventualele obstacole şi deficienŃe. Lazăr Vlăsceanu. 6 G. Cunoaşterea de sine-condiŃie a înŃelepciunii. proprii sociologiei cât şi metode împrumutate de la alte ştiinŃe. 1981. 39. 155. cit. 19 Ibidem. 18 Traian Herseni. Social Psychology. METODA DE CERCETARE SOCIOLOGICA Legitimitatea sociologiei ca ştiinŃă este legată de existenŃa unor metode. În cazul ştiinŃelor socio-umane. în “Sociologia franceză contemporană”. 5 Peter L. 1. 1982. 14 K.. Buc. “mod de expunere”. şt. 53. I. 12 R.. p. 471.M. p.Y. 15 Cătălin Zamfir.Y. Babel. Ea îşi subsumează tehnici. PUF. p. 17 Fernand Braudel.. cit. poate fi explicat şi prin absenŃa unităŃii cercetării sociologice. Ed. Conceptul de metodologie are o sferă de cuprindere mai largă decât cel de metodă. recreere şi artele 15) Căsătoria şi familia 16) Sociologia matematică 17) Sociologia medicală 18) Metodologia şi statistica 19) Sociologia militară 20) OcupaŃii şi profesii 21) Sociologia politică 22) RelaŃii rasiale şi etnice 23) Religie 24) Sociologie rurală 25) Grupurile mici 26) Schimbare socială 27) Control social 28 ) Organizare socială 29) Psihologie socială 30) Stratificare şi mobilitate 31 ) Sociologia cunoaşterii şi a ştiinŃei 32) Teorie 33) Sociologie urbană 34) ComunicaŃii de masă 35) Economie şi societate 36 ) Socio-lingvistica (mai nou!). 1982. Sociologie. Metodă vine din grecescul methodos. cât şi căile de obŃinere a unor rezultate valide din punct de vedere ştiinŃific. el include ansamblul metodelor folosite în investigarea socialului şi are un caracter predominant normativ. Paris. 22 . Traite de sociologie. I. Numeroasele metode sociologice întrebuinŃate nu beneficiază de o metodologie coordonatoare. 1993. 9 Mihu Achim.. M. 3.. 16 Traian Herseni. Septimiu Chelcea. numărul mic de rezultate în raport cu aşteptările şi nevoile societăŃii. Validarea ştiinŃifică a sociologiei presupune deci atât existenŃa metodei sociologice cât şi a metodologiei cercetării sociologice. Bastide. Ed. avertiza Fr.. Pe de altă parte. şi enc. principii. Elemente de sociologie. Istorie şi sociologie. a unui set de modalităŃi cu ajutorul cărora să se poată investiga fenomenele şi faptele soiale. Bacon subliniind importanŃa majoră pe care o joacă în realizarea unei bune cercetări. W. 1963. vol. op. ABC-ul investigaŃiei sociologice. Ed. Metoda este “felinarul care luminează calea în întuneric”. 154. 67. Metodologia reflectează asupra experienŃelor trecute de cercetare. Cuza. semnificând “cale”. 1971. 38. p. I. Invitation to sociology. Desigur că rezultatele sunt insuficiente în raport cu numărul mare al problemelor care solicită a fi rezolvate. Ed. 81. Sociologie. J. Buc. sport. al . op.. şt. p. vol. p. Hegel. Univ. şi enc. 1963.

Simon. 1969). Raymond Boudon 3 consideră că există trei mari categorii de “probleme sociologice “. respingerea sau reformularea ipotezei . J. tensiuni. Mucchielli de douăsprezece. organizarea deficitară) . J. Zamfir. f) acceptarea. Trebuie remarcat faptul că nu toate problemele sociale sunt şi probleme sociologice. e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor .InvestigaŃia sociologică se realizează în mai multe etape. d) fluctuaŃiile factorilor externi. eşantionarea. observabil. prelucrarea informaŃiilor deŃinute. c) stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente .G.) . Mucchielli şi anume : determinarea obiectului. coeficient statistic. instituŃii. “Indicatorul este un semn exterior. fie într-un raport de 23 . comunităŃi). Într-o lucrare de referinŃă2. efectele negative ale industrializării) . necesitatea creşterii gradului de calificare în raport cu tehnologiile utilizate etc . Acestea sunt definite operaŃional. analiza rezultatelor şi redactarea raportului de cercetare. Anumite probleme sociale devin probleme sociologice. în sfârşit. preancheta. Plano 1 prevede următoarele momente ale cercetării ştiinŃifice : a) identificarea (definirea) problemei ce urmează a fi cercetată . variabilă. Claude Joveau de cincisprezece. stabilirea obiectivelor. e) decalajele produse de dezvoltarea diferenŃelor de ritm. sociologul S. o caracteristică. Plano şi D. naturali sau sociali (războaie. o situaŃie despre care societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbat”. fenomenelor sociale a celor pe care urmează să le investigăm în lumina unei anumite teorii. catastrofe naturale etc. definitivarea lor. Acest lucru presupune alegea indicatorilor şi gruparea lor în dimensiuni. “atât sub raportul schimbărilor sociale cât şi al sistemului social. măsurabil care se află faŃă de indicat într-un raport de corespondenŃă totală. problema socială este “un proces. Ele conŃin anumite conceote sociologice sau variabile sociologice.) .) . Katz de şase. alegerea tehnicilor de cercetare. În viziunea lui C. Problemele sociale conştientizate şi transmise spre cercetare sociologilor devin probleme sociologice. c) consecinŃele negative ale unui proces social pozitiv (ex. contradicŃii între elemente etc. pretestarea instrumentelor de cercetare.4 Ea însumează următoarele clase de fapte. determinarea universului anchetei. Delimitarea obiectului se referă la decuparea din multitudinea faptelor. procese sociale : a) starea socială perimată (tensiunile rasiale. . însuşi studiul segmentelor sociale a indivizilor în contextul social în care sunt situaŃi şi. Nu există un punct de vedere unanim cu privire la numărul etapelor. în orice societate: omuciderea. Chelcea preia şi dezvoltă clasificarea etapelor investigaŃiei sociologice propuse de R. A. adică sunt traduse în “evenimente observabile” deoarece “numai astfel este posibilă repetabilitatea măsurării “ (Julian L. b) formularea ipotezei despre presupusele relaŃii între variabile . anomia etc. aplicarea în teren. Zdravomâslov vorbeşte de cinci etape. care au fost şi au rămas în atenŃia cercetătorilor : studiul societăŃilor globale. f) apariŃia de noi necesităŃi (creşterea aspiraŃiilor. fenomene. furtul. g) probleme de dezvoltare (probleme de perspectivă mai îndepărtate) . studiul unităŃilor naturale (grupe. d) culegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei. Indicatorii sociologici sunt raportabili la termenii de dimensiune. b) procesele sociale considerate în sine ca negative.

respectiv preancheta. K. În primul caz. universul anchetei poate fi lărgit mai mult sau mai puŃin. culturale. 1972).8 Eşantionarea neprobabilistă presupune utilizarea informaŃiilor prealabile sau de experŃi pentru a coordona selecŃia de eşantioane tipice sau reprezentative pentru o problemă teoretică sau factuală. statele de plată. mai apoi. se stabileşte universul anchetei. “orice eşantion posibil de dimensiune n din populaŃia N dispune de aceeaşi probabilitate de a fi selectat. să fie obŃinut prin aplicarea unor tehnici probabilistice (legea numerelor mari. un răspuns la o întrebare. Goode şi P. stabilirea termenelor calendaristici. constă în analiza detaliată a ipotezelor posibile în vederea selectării celor verificabile. 24 . “În procesul inductiv – constată S. de timp. în vederea analizării ei pentru a facilita elaborarea de interferenŃe despre întreaga populaŃie.corespondenŃă statistică. organizaŃii). registrele de prezenŃă. să fie economicos în raport cu resursele (financiare. populaŃia care va fi investigată. este specifică (are un înalt conŃinut informaŃional) şi este în conformitate cu conŃinutul actual al cunoştinŃelor ştiinŃifice din domeniul respectiv (Madelein Grawitz. prevederea eventualelor dificultăŃi ce pot apare în desfăşurarea investigaŃiilor (aprobări necesare.). să fie reprezentativ în termeni statistici şi cu privire la problema teoretică analizată. Un fapt de observaŃie. accesul în diferite unităŃi. Eşantionarea este o tehnică statistico-metodologică. distingem între eşantionarea probabilistică şi neprobabilistă. O bună anchetă. În etapa a patra. care constă în selectarea unei părŃi (eşantion) dintr-o populaŃie (persoane. care sunt cadrele de eşantionare disponibile : liste nominale cuprinzând angajaŃii firmei. Cea de a treia etapă are ca scop determinarea obiectivelor şi formularea explicită a ipotezelor cercetării şi se realizează pornind de la sinteza datelor obŃinute din preanchetă. angajatul? Trebuie aflat. tot aşa cum orice persoană sau entitate a populaŃiei dispune de probabilităŃi echivalente de selectare”. se stabileşte mai întâi care este cea mai adecvată unitate de eşantionare : firma.7 În funcŃie de tehnica de selecŃie a elementelor populaŃei în eşantion. constituie în cercetările sociologice cei mai frecvenŃi indicatori”. se determină deci. “Ipoteza este enunŃul unei relaŃii cauzale într-o formă care permite verificarea empirică” – precizează Theodor Caplov (1970). de personal) disponibile”. J. Preancheta are ca scop şi estimarea costurilor cercetării. un număr. economice. teorema limitei centrale). iar pentru aceasta. precizează W. putând fi confrmată sau infirmată parŃial sau total”. “Eşantionul trebuie să ofere o imagine cât mai precisă a populaŃiei de referinŃă. Chelcea – ipoteza constituie o explicaŃie plauzibilă ce urmează a fi verificată de materialul faptic. Hatt (1959) presupune ipoteze bune.6 În cercetarea sociologică empirică o ipoteză este validă dacă îndeplineşte următoarele trei condiŃii : este verificabilă (utilizează concepte ştiinŃifice şi se bazează pe observarea faptelor reale). studiul serios al literaturii de specialitate şi experienŃă în domeniu. cazarea operatorilor de interviu etc. În funcŃie de caz. Se trece apoi la alcătuirea eşantionului.5 Etapa a doua. echipa.

După modul de înregistrare a datelor distingem două variante de aplicare : 1) implicarea observatorului în situaŃia socială respectivă. Tipice observaŃiei structurate sunt sistemele de codificare a interacŃiunilor al căror scop este de a aduna informaŃii referitoare la conŃinutul. analiza documentelor sociale. frecvenŃa. orientarea şi tipologia interacŃiunilor. rezultând anumite combinaŃii ce se concretizează în următoarele trei tipuri de practicare a obsrvaŃiei : observaŃia structurată. experimentul. mai intervin şi alŃi factori. ObservaŃia presupune perceperea sistematică a atitudinilor. nedistorsionată şi participativă.a. 1965). cum ar fi accesibilitatea. comportamentelor şi interacŃiunilor actorilor sociali. Observatorul este în afara scenei sociale. pe lângă adecvarea tehnicilor la obiectul cercetat. în afara celor manipulaŃi de cercetător. experimentul sociologic trebuie să se întemeieze pe teorie. ca observaŃie provocată. de testare a ipotezelor. Experimentul este metoda cea mai precisă şi productivă de analiză a relaŃiilor dintre variabile. “instrumente”) menite să dezvăluie cât mai exact faptele şi fenomenele sociale. a atitudinilor şi comportamentelor asociate relaŃiilor interpersonale şi manifestate în grupurile în care se constituie o reŃea de comunicare interactivă. 25 .). În experimentul sociologic. scalele de evaluare. conform unui plan dinainte elaborat şi cu aportul unor tehnici specifice de înregistraere. Richardson. 2) observatorul adoptă în grup atât rolul de participant. cât şi cel de cercetător. Principalele metode de culegere a datelor empirice sunt : observaŃia. alfel rămâne o activitate sterilă. Gradul de implicare al cercetătorului interferează cu modul de înregistrare a datelor. c) cercetător participant (implicat doar parŃial) şi dispunând de posibilităŃi de producere şi înregistrare a datelor. Pentru a îşi îndeplini funcŃia cognitivă. putând apela şi la alte metode de investigare (chestionare. Experimentul. economia de resurse ş. înregistrând post-festum date şi informaŃii. (Stephen A. să rămână constanŃi pentru a nu influenŃa situaŃia experimentală. ObservaŃia nedistorsionată constă în folosirea aparatelor tehnice pentru înregistrarea fenomenelor sociale în desfăşurarea lor naturală sau în laborator. El constă în producerea deliberată a unui fenomen şi în analiza manifestărilor. schimbându-se în mod sistematic condiŃiile pentru a nota variaŃiile aferente.O altă etapă a investigaŃiei sociologice este alegerea metodelor şi tehnicilor de culegere a datelor empirice (“unelte”. ObservaŃia participativă presupune implicarea observatorului în activităŃile sociale ale subiecŃilor pentru a le înŃelege mecanismele şi a le supune analizei teoretice ulterioare. aparatele tehnice sunt camuflate evitându-se astfel “efectele reactive sistematice sau de conformare a subiecŃilor la normele dezirabilităŃii sociale”. În observaŃia structurată. interviuri formale. sistemele de codificare a interacŃiunilor şi descrierea narativă. în momentul manifestării lor. se urmăreşte ca factorii exteriori.10 Producerea fenomenului poate fi repetată. Dohrewend David Klein. S-a constatat că în alegerea metodei de investigare. direcŃiei şi intensităŃii acestei produceri în condiŃii de controlare şi manipulare directă a factorilor generativi”. analiza documentelor sociale etc. b) exterior situaŃiilor sociale supuse observaŃiei culegând informaŃii cu ajutorul unor tehnici speciale. ancheta socială. teste. Barbara Shell. observatorul îşi asumă rolul de cercetător şi foloseşte ca tehnici de înregistrare a datelor : listele de control. până la identificarea cu actorii şi notarea post-festum (s-a folosit în studiul grupurilor de muncă şi al devianŃei) . Gold şi Gans 9 au distins trei roluri diferite ale analistului social : a)participant total implicat emoŃional.

ancheta nu se mulŃumeşte cu utilizarea tehnicilor. convingeri. grupuri. când alŃi factori decât cercetătorul determină introducerea variabileor independente sau active. cunoştinŃe. F. Realizat conform principiilor metodologice deontologice. atunci ancheta se realizează prin interviu. care-şi notează răspunsurile. Chapin recurge la o altă clasificare a experimentelor sociologice : experimentul sociologic proiectat. procedee şi instrumente interogative de culegere a informaŃiilor. răspunsuri din partea subiecŃilor investigaŃi. organizaŃii. zone socio-geografice. asupra variabilelor) şi pe de altă parte. procedurilor şi instrumentelor de lucru interogative pentru culegera informaŃiilor ( ca în cazul sondajului de opinie ). utilizând criteriul temporal delimitează între experimente sociologice succesive şi simultane. în care situaŃia experimentală este planificată de cercetător şi cel ex post facto. Clasificarea întâlnită cel mai frecvent este cea care distinge între experimente de laborator şi experimente de teren. trebuie suplinită lipsa de control (manipulare. ci în scopul încă mai bunei cunoaşteri. avem de a face cu ancheta pe bază de chestionar. Duverger sesiza faptul că experimentele de teren desfăşurate în situaŃii sociale reale pot fi : pasive. când cercetătorul are posibilitatea de a introduce variabilele independente în situaŃia experimentală naturală. S.) între indicatorii sau variabilele care corespund unui model teoretic şi pentru extrpolarea concluziilor de la nivelul eşantionului la cel al populaŃiei de referinŃă. atitudini. Specific acestei metode este că actorii sociali sunt cei care furnizează informaŃiile. 26 . raporturi funcŃionale sau cauzale etc. specifice interviului şi chestionarului sociologic. Sydenstricker.J. Când completarea chestionarului se face în mod independent şi în scris de către persoana investigată. St. aspiraŃii. unităŃi culturale şi chiar societăŃi) cuprinse în eşantion în scopul identificării de distribuŃii statistice şi interrelaŃii (asocieri. în care situaŃia experimentală oferită de schimbările din viaŃa socială constituie materialul de analiză raŃională a legăturilor dintre variabile. în care situaŃia experimentală este creată de cercetăor. satisfacŃii. pe de o parte. Ancheta socială. Mill distinge între experimentul natural în care situaŃia experimentală este însăşi viaŃa socială şi cel artificial.11 Ancheta socială încorporează tehnici. Când chestionarea se realizează oral de către operatorii (de interviu). Deseori. Nu este permisă generalizarea rezultatelor experimentului sociologic decât la populaŃii din care au fost selecŃionaŃi subiecŃii experimentului sociologic. ele sunt corelate cu alte metode şi tehnici de cercetare cum ar fi observaŃia ştiinŃifică. pentru că în cadrul acestei metode sunt antrenate şi cadre ajutătoare (operatorii de anchetă) în scopul culegerii unei mari cantităŃi de informaŃii de la populaŃia investigată. Ea constă în culegera de date sau informaŃii despre entităŃile sociale (indivizi. E. analiza documentară şi de conŃinut. pe baza unor instrucŃiuni de completare. interese). experimentul sociologic constituie o metodă principală de cercetare a relaŃiilor cauzale în sociologie. Procedeul de bază al anchetei pentru culegerea datelor empirice este chestionarea. covariaŃii. afirmaŃii sau interogaŃii la care se aşteaptă reacŃii. ImportanŃa deosebită pe care o are ancheta socială în cercetarea sociologică rezidă în faptul că deseori ea constituie singura modalitate ştiinŃifică de investigare a universului subiectiv al vieŃii sociale (opinii. care constă în formularea de către sociologi (investigatorul social al unor enunŃuri. Realizarea anchetei sociale presupune un demers metodologic riguros pentru că. M.

articole din ziar. ale datelor rezultate din cercetările psiho-sociale ce facilitează accesul celor interesaŃi în cunoaşterea lor.) există multe instituŃii de cercetare socială ce deŃin bănci proprii de date. Primele utilizează un limbaj mai diversificat. În lume (SUA. benzi magnetice. urmează analiza conŃinutului lor. El urmăreşte culegerea de date prin chestionarea orală şi scrisă cu privire la opiniile sau atitudinile unui eşantion reprezentativ în legătură cu o anumită problemă în vederea predicŃiei cu un anumit grad de probabilitate a comportamntului populaŃiei de referinŃă sau a diverselor categorii de persoane. indici. Germania. după alegerea tehnicilor de cercetare. Cele mai frecvente domenii în care se aplică analiza de conŃinut sunt studiul campaniilor electorale. din reviste. filme documentare şi artistice. prezicerea comportamentului electoral se poate realiza cu ajutorul sondajelor care înregistrează opiniile alegătorilor despre candidaŃi. cu o intonaŃie identică etc. Analiza documentelor sociale este o sursă fundamentală a cercetării din ştiinŃele sociale şi. incluzând coduri. studiul lizibilităŃii în dezvăluirea propagandei camuflate etc. mai flexibil. stabilirea paternităŃii textelor. O pondere tot mai mare în categoria documentelor oficiale tind să ocupe băncile de date. într-o formulare identică. Ele reprezintă înregistrări (pe cartele. În efectuarea propriu-zisă a analizei de conŃinut. istoriile orale etc. Rostul sondajelor este să înregistreze opiniile în vederea anticipării probabile a comportamentului corespunzător. cifre statistice catalogate în diverse modalităŃi. Pentru a nu derapa pe panta interpretărilor şi explicaŃiilor simplificatoare. sociologia nu trebuie să se cantoneze exclusiv în actualitate. compararea conŃinutului comunicării utilizându-se diferite etaloane. Revenind acum la etapele investigaŃiei sociologice propuse de Mucchielli după culegerea datelor empirice prin metodele mai sus amintite. Analiza documentelor sociale. pe când celelalte îmbracă o formă standardizată “birocratică”. ce constituie surse documentare şi de analiză secundară. conŃinut. din sociologie.Un caz particular al anchetei este sondajul de opinie. principalele probleme le constituie fidelitatea şi validitatea. biografiile. Jan Szczepanski susŃine că în această etapă pot fi standardizate instrumentele de cercetare : o anchetă standardizată constă în aceea că fiecăruia dintre cei anchetaŃi i se pune o întrebare identică. adresabilitate). pentru a asigura astfel deŃinerea unui răspuns care să constituie o reacŃie la exact acelaşi stimul”. campaniilor de presă. deci. studiul reacŃiilor verbale în condiŃii experimentale. nu trebuie să ignore experienŃele trecute tot aşa cum nu trebuie să omită proiecŃiile viitoare. urmează pretestarea instrumentelor de cercetare care se realizează în cadrul anchetei pilon. Bernard Berelson (1953) preciza că cercetările sociologice realizate pe baza analizei de conŃinut pot fi grupate astfel : compararea conŃinutului unor texte elaborate în diferite perioade de timp . validităŃii şi posibilităŃilor de cuantificare.) reprezintă un domeniu mult mai extins de surse şi de date şi informaŃii (pentru cercetarea socială) comparativ cu cel al documentelor personale şi sunt superioare acestora de pe urmă sub aspectul fidelităŃii.. documentele pot fi expresive (personal şi/sau publice) şi oficiale. Documentele expresive personale includ autobiografiile. conŃinutul emisiunilor de radio şi TV etc. FranŃa etc. Dacă documentele sociale respective sunt disponibile. 12 27 . discuri ). În funcŃie de forma de prezentare (limbaj. amplasarea conŃinutului unor texte emise de surse diferite. de exemplu. Aşa. Documentele expresive publice (reportaje.

“fiind un moment esenŃial al cunoaşterii”.13 Analiza rezultatelor presupune.). sistematizarea şi normalizarea informaŃiilor “ (Ion Cauc. deoarece asigură “condensarea. Cea de a noua etapă constă în aplicarea în teren a instrumentelor de cercetare. În afara acestei analize primare (cantitative şi calitative). Codificarea informaŃiilor obŃinute cu ajutorul chestionarului sau a interviului constă în distribuirea răspunsurilor în mai multe categorii şi atribuirea unui număr de cod fiecărei categorii de răspuns. “Dacă prin introducerea variabilelor-test corelaŃia dintre variabilele iniŃiale se menŃine şi dacă există un raport de anterioritate temporală a variabilei independente faŃă de variabila dependentă. susŃine M. Descoperirea unei relaŃii direct proporŃionate între două variabile nu ne spune nimic însă în legătură cu raportul de cauzalitate. codificate.o introducere în problema studiată . Modul în care se readaptează raportul de cercetare diferă în funcŃie de publicul căruia i se adresează : în orice caz.Pretestarea unui chestionar poate pune sub semnul întrebării accesibilitatea limbajului folosit. constând în valorificarea datelor deja colectate şi consemnate de alte persoane şi instituŃii. Ultima etapă cu care se finalizează investigarea socială. etapă premergătoare aplicării lor “în teren”. Până aici.. se trece de la analiza bivariată la cea multivariată : care constă în introducerea succesivă a “variabilelor – test” . 1973). 1908). După prelucrarea datelor. informaŃiilor obŃinute prin aplicarea în teren a instrumentelor. Urmează apoi etapa prelucrării datelor. am avansat ipoteza că nivelul cunoaşterii politice este influenŃat pozitiv de nivelul educaŃional. Pentru stabilirea acestui raport. este necesar ca el să parcurgă următorii paşi :14 . Corelăm apoi indicatorii performanŃelor cognitive politice cu nivelul educaŃional şi stabilim apoi dacă respectiva corelaŃie este statistic semnificativă sau nu. în alte scopuri decât cele ale temei cercetate. bunăoară. 28 . După pretestare are loc definitivarea instrumentelor de cercetare. Este necesară întotdeauna adecvarea terminologiei la standardele culturale ale subiecŃilor chestionaŃi. aşa cum preciza C. aplicând un test de semnificaŃie (ex. deci. formatul ghidului de interviu etc. . stabilindu-se dacă “mişcarea” variabilei este semnificativă sau nu. avem de-a face mai mult cu o descriere statistică a rezultatelor.un scurt istoric al proiectului de cercetare . urmează analiza rezultatelor cercetării în vederea confirmării sau infirmării ipotezelor avansate. Moser. Cel care realizează codificarea face o analiză şi o interpretare a informaŃiilor în vedera încorporării lor în catregorii exclusive. în cercetarea sociologică se pune tot mai mult şi problema analizei secundare. Cercetând.un rezumat al cercetărilor anterioare . Pentru a putea fi utilizate informaŃiile obŃinute trebuie clasificare înseriate. Mucchielli. A. Aceasta de pe urmă este o tehnică modernă de prelucrare a datelor arhivate. etapă importantă dar nu singura şi nici cea mai importantă în investigarea fenomenelor sociale. OperaŃia de codificare constă în atribuirea fiecărei categorii de informaŃii a unui număr sau litere. Karl Parson. constă în readaptarea raportului de cercetare. Definitivarea se referă atât la elementele de conŃinut cât şi la cele de prezentare a instrumentelor (punerea în pagină. Se evaluează din punct de vedere statistic importanŃa fiecărei variabile. . atunci putem considera că ne aflăm probabil în faŃa unui raport de cauzalitate”. atât descrierea statistică (analiza cantitativă) cât şi explicaŃia cauzală (analiza calitativă). modelul culturii politice în România.

- o clară reformulare a problemei ; - redactarea completă a procedeelor utilizate pentru cunoaşterea şi prelucrarea informaŃiilor; - prezentarea detaliată a a rezultatelor ; - un rezumat cu interpretarea rezultatelor. Conexiunea dintre căile cercetării sociologice este prezentată succint de S. Chelcea în următoarea schemă :15

Pentru explicarea traseului operaŃionalizării sau a drumului de la teoretic la empiric, autorul porneşte de la următorul exemplu : “dacă ancheta reprezintă o metodă, chestionarul apare ca tehnică, modul de aplicare … prin autoadministrare, ca un procedeu, iar lista propriu-zisă de întrebări (chestionarul tipărit) ca instrument de investigare”. În concluzie, principalele caracteristici ale metodologiei ar putea fi rezumate la următoarele :16 a) metodologia oferă nu atât metoda, cât principiile care ghidează cercetarea problematicii sociologiei ; b) oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi fidelitatea demersului de cercetare ; c) determină normele de folosire a metodelor, tehnicilor, procedeelor ; d) stabileşte valoarea şi limitele ficărui tip de metodă ; e) recomandă cercetătorului supunerea faŃă de judecata epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor ştiinŃifică. În literatura de specialitate, există un evantai de puncte de vedere cu privire la numărul metodelor specifice sociologiei, precum şi la criteriile care trebuie să constituie baza clasificării lor. L. Coandă apreciază că, după funcŃia pe care o îndeplinesc în procesul cercetării metodele pot fi incluse în următoarele trei categorii : - metode de proiectare a cercetării (eşantioane, operaŃionalizare a conceptelor etc.) ; - metode de recoltare a datelor (interviul, chestionarul, documentarea ) ; - metode de analiză şi interpretare (analiza factorială, comparaŃia, analiza de conŃinut etc.) .17 Dacă este să luăm în calcul credibilitatea datelor obŃinute în cercetare18, putem distinge între metode principale (observaŃia, experimentul, documentarea), care oferă informaŃii cu valoare de fapte facilitând realizarea unei cunoaşteri preponderent sociologice şi metode secundare (interviul, chestionarul, sondajul, tehnica sociometrică, tehnica testelor), care oferă informaŃii cu valoare de opinie, înlesnind cunoaşterea preponderent psihosociologică. ImportanŃa şi dificultăŃile cercetării sociologice. 1. Cercetarea sociologică, ca şi orice cercetare în domeniul ştiinŃelor sociale, nu este simplu de realizat. Studierea comportamentului uman întâmpină dificultăŃi de care cercetătorii din domeniul ştiinŃelor fizice sunt străini. Unele dificultăŃi sunt de ordin tehnic, altele derivă din caracterul limitat al studierii fiinŃelor umane. Acceptarea unui studiu sociologic de către comunitatea ştiinŃifică presupune încrederea că dacă acelaşi studiu ar fi repetat de către alŃi cercetători, rezultatele ar fi similare. Cercetarea sociologică trebuie să se bucure nu numai de încredere, mai mult decât atât, ea trebuie să fie validă. Variabilele cercetării menite să reprezinte un

29

anumit domeniu (aspect) al realităŃii trebuie să reprezinte în fapt, chiar respectivul domeniu. 2.Validitatea (de conŃinut internă) exprimă gradul în care indicatorii măsoară ceea ce se presupune că măsoară. Măsurarea socială este precedată şi pregătită de analiza concepuală, de operaŃionalizare şi cuantificare. Spre deosebire de alte domenii, în sociologie se operează cu un număr restrâns de etaloane naturale de măsură (ce au o semnificaŃie empirică reală, de aceeaşi natură cu aceea a obiectului măsurat sau sunt definite pe baza unor relaŃii intermediare, valorile atribuie sunt numere întregi). Sociologia operează cu etaloane conceptuale ce au o semnificaŃie relativă, sunt elaborări teoretice mai mult sau mai puŃin riguroase, nedeterminate univoc. De aici derivă şi complexitatea efortului de asigurare a validităŃii. 3.O altă dificultate care apare în cercetarea sociologică este legată de cooperarea subiecŃilor care urmează a fi investigaŃi. Actorii sociali pot deveni necooperanŃi din mai multe motive : lipsa timpului (cercetarea socilă necesită timp), inapetenŃa pentru confesiune (nu sunt dispuşi să-şi împărtăşească gândurile, opiniile, trăirile, riscul de a intra în polemică, de a dezvălui probleme personale etc.). Cercetătorii trebuie să facă forŃări considerabile pentru a convinge subiecŃii să participe, pentru a facilita participarea lor (astfel încât să nu li se pară o corvoadă insuportabilă), pentru a spori atractivitatea participării. Uneori, acest lucru se realizează prin limitarea informaŃiilor cerute (deşi cercetătorul consideră că ar fi optimă aplicarea unui chestionar cu 100 de întrebări de exemplu, el se va mulŃumi doar cu 60 de întrebări pentru a nu abuza de timpul intervievatului şi a nu risca să fie refuzat). Pntru a fi mai persuasivi în atragerea subiecŃilor în cercetare, sociologii pot apela, după caz, la convorbirile telefonice, la intervievarea la domiciliu mai degrabă decât la Institutul de cercetări. Acoperirea costurilor participării (costul călătoriei până la locul de cercetare) este şi ea o metodă prin care subiecŃii pot fi convinşi să participe la cercetare. Desigur, însă, că percepŃia subiecŃilor asupra importanŃei cercetării rămâne decisivă pentru atragerea lor în respectiva cercetare. 4.O altă dificultate pe care o incumbă cercetarea sociologică se referă la faptul că ea poate influenŃa, poate schimba comportamentul subiecŃilor. De altfel, de multe ori, scopul cercetării în domeniul politică rezidă chiar în schimbarea comportamentului actorilor sociali. Este posibil, însă, ca dacă s-a schimbat comportamentul, rezultatele cercetării să nu mai fie valabile. Dar cum se produce schimbarea comportamentului în cadrul cercetării sociologice? Ştiind că sunt studiaŃi, oamenii îşi pot revizui opiniile şi comportamentul. Un studiu relativ la metodele educative utilizate de părinŃi în raporturile cu copiii lor îi poate determina pe cei dintâi să îşi reevalueze metodele şi să adopte altele noi. 5.O altă dificultate resimŃită de sociologi constă în faptul că ei trebuie să depună toate eforturile pentru a înŃelege situaŃiile din perspectiva intervievaŃilor, pentru a surprinde percepŃiile participanŃilor despre respectivele situaŃii sociale. Ei trebuie să reziste tentaŃiei de a impune propriile lor opinii, propriile lor viziuni subiecŃilor asupra problemei sudiate. “Obiectivitatea cercetării reclamă sociologică se referă la faptul că ea poate influenŃa, poate schimba comportamentul subiecŃilor . De altfel, de multe ori, scopul cercetării în domeniul politic posibil, însă, ca dacă s-a schimbat comportamentul, rezultatele cercetării să nu mai fie valabile. Dar cum se produce schimbarea comportamentului în cadrul cercetării sociologice? Ştiind că sunt studiaŃi, oamenii îşi pot revizui opiniile şi comportamentul. Un studiu relativ neutralizarea impactului personalităŃii investigatorului asupra subiecŃilor” (Mihail Cernea, Sociologia americană, Ed. Enc. Rom., Buc., 1974, p. 201). Prezicerea şi înŃelegerea comportamentului actorilor sociali nu este o sarcină facilă.

30

Cercetarea sociologică ridică probleme etice şi politice. Au dreptul cercetătorii să-şi studieze semenii? Au dreptul oamenii să decidă dacă pot fi sau nu pot fi studiaŃi? Aceste probleme sunt puse cu maximă acuitate în studiile bazate pe observaŃie. Există tot mai mulŃi susŃinători ai ideii că folosirea aparatelor de înregistrare ascunse, a oglinzilor false, a observaŃiei indirecte etc. încalcă normele etice, constituind modalităŃi ilegitime, de pătrundere în zona privată, intimă a fiinŃei umane. În SUA, precizează N. Goodmann, “procedeele curente stabilite de guvernul federal prevăd ca subiecŃii să-şi dea consimŃământul în cunoştinŃă de cauză la particparea în cercetare, eliminându-se astfel această problemă etică specială”.Cercetarea socială, susŃine în continuare autorul citat, poate aduce prejudicii participanŃilor. Dacă cercetătorii dezvăluie unele informaŃii delicate şefilor sau soŃilor/soŃiilor participanŃilor, aceştia de pe urmă îşi pot pierde slujba sau pot rata căsătoria. 19 O altă problemă de natură etico-politică pe care o ridică cercetarea sociologică este anunŃată într-o formulă succintă de următoarea interogaŃie : din punct de vedere etic, cu cine trebuie să manifeste sociologul loialiate? FaŃă de comunitatea ştiinŃifică sau faŃă de sursa care-l sponsorizează? FaŃă de subiecŃii participanŃi sau faŃă de societate ca întreg? Pe lângă acestea, următorul set de întrebări urmăreşte să elucideze aspecte deontologice de maximă importanŃă. Ar trebui limitată în vreun un fel utilizarea rezultatelor cercetării? Există subiecte care nu ar trebui incluse în lista de cercetări? Este corect ca cercetătorii să accepte sponsorizare pentrua studia cea mai eficientă modalitate de persuadare a oamenilor pentru a cumpăra un bun economic inferior? Este legitimă utilizarea rezultatelor cercetării sociologice de către politicieni? La iniŃiativa lui Paul F. Lazarsfeld – preşedintele AsociaŃiei Sociologice Americane - Congresul din 1962 al acestei organizaŃii a fost dedicat analizei multilaterale a utilizărilor sociologiei. Cu acest prilej, au fost ridicate probleme majore legate de tema supusă dezbaterii : “Ce relaŃii există între cercetarea şi politica socială?”, “Unde şi cu descoperirile sociologice au penetrat societatea modernă şi cu ce efecte?”, “Există o prăpastie intelectuală între concluziile teoretice ale cercetării şi recomandările de acŃiune practică?”, “Care este schema raporturilor dintre sociolog ca profesionist, investigator consultant şi beneficiar, ca şi «client»?” Utilizarea sociologiei în probleme de politică socială se practică frecvent (mai ales în SUA dar nu numai aici). Irving Louis Horowitz semnala faptul că deceniul opt al secoluui XX se caacterizează şi prin instituŃionalizarea crescândă a cercetărilor şi expertizelor efectuate de ştiinŃa socială ca parte componentă a procesului de elaborare a politicii. “Într-un sens – precizează cunoscutul sociolog american – ne aflăm la o cotitută : problema principală într-o epocă de afirmare a ştiinŃelor sociale este nu statutul ştiinŃific al acestora, ci utilizarea politică şi socială ce se dă acestor ştiinŃe”20. Utilizarea politică a sociologiei îi aruncă pe sociologii lucizi într-o dramatică situaŃie dilematică : pe de o parte, ei doresc să-şi ajute semenii cu studiile pe care le realizează, pe de alta se tem de posibilitatea utlizării lor de către ierarhiile birocratice în scopul manipulării comportamentale, a opiniilor şi atitudinilor. O altă dilemă care se naşte din aplicarea politică a rezultatelor cercetării sociologice – aşa cum sesizează Mihail Cernea – este legată de consecinŃele acestei aplicabilităŃi : este ea generatoare în mod preponderent de schimbare sau de adaptare socială? “…. Un răspuns ar fi că participarea cercetătorilor la elaborarea programelor poate cel mult îmbunătăŃi o situaŃie sau alta în cadrul structurilor existente (…) dar nu să schimbe înseşi aceste structuri. Cercetarea aplicativă riscă să devină astfel

31

op. 47. o serie de sociologi americani renumiŃi au protestat public alăturându-se protestului oficial chilian şi determinând oprirea “planului Camelot”. “La ce bun să critici dacă societatea dispune de toate mijloacele necesare pentru a face critica inofensivă?” etc. 50-55. Ea este un scop în sine atunci când îşi propune extinderea cunoaşterii asupra proceselor vieŃii sociale iar atunci când nu este un scop în sine. Ed. pol. dimporivă. op. Angell 23 atenŃiona asupra faptului că sociologia nu este numai un scop în sine... la anumite edituri. 1986. “optimizarea” ei. L. Ed. cit. îşi negociază puterea şi recunoaşterea cu ceilalŃi sociologi parteneri – adversari – concurenŃi .. Vlăsceanu. Paris. În literatura de specialitate. Zamfir... L. Chelcea. AlŃii. Richard Behrendt se ridică împotriva “analfabetismului sociologiei în viaŃa publică” şi consideră că sociologia are drept sarcină să-l facă pe om capabil de o analiză raŃională şi un control raŃional asupra mediului său : sociologia spulberă iluziile. Herpin 24 constată că în SUA sociologia a devenit o profesie şi ea este supusă regulilor pieŃei.. L. au fost formulate multe puncte de vedere dar şi mai multe interogaŃii de genul : “Este posibilă o neangajare totală a sociologului?”. 32 . N. Buc. Unii susŃin că angajarea ideologică a sociologului echivalează cu pierderea “neutralităŃii axiologice” a obiectivităŃii. “pentru prima dată omul gândeşte în mod ştiinŃific despre marile puteri. un proiect de cercetare iniŃiat de Pentagon la începutul deceniului al şaptelea. p. El îşi alege un anumit domeniu de cercetare. ea devine sociolgie aplicată”. PUF. Ed. S. 1993. iar sociologul un actor social care-şi urmăreşte la fel ca şi alŃii cariera.prizoniera unor instituŃii sau politici care refuză să dispară şi vor să supravieŃuiască prin ajustări”. Strategii ale dezvoltării sociale. Ed. Buc. exercită o acŃiune demitologizantă. 1969. Ecce Homo. 49. Buc. susŃin că aderarea sociologului la un sistem politicoideologic nu a afectat obiectivitatea studiilor realizate şi nici nu a constituit un obstacol în realizarea unor mari cercetări. Cătălin Zamfir.21 Dezbaterile privind legitimitatea utilizării politice a sociologiei s-au intensificat după scandalul “planului Camelot” . Chestionarul în investigaŃia sociologică. Buc. 1975. p.. ci devine u mijloc în vederea unui alt scop. 219-220. În jurul acestor probleme. Când s-a aflat adevăratul scop al acestui proiect. 1993.22 Astăzi se vorbeşte tot mai mult despre sociologie aplicată. fondurile pe care le primeşte depinzând de rezultatele cercetărilor şi de utilitatea lor. Ed. Metodologia cercetării sociale. îl degradează şi îl sacrifică făcând din el propriul lor material”. a obiectivităŃii studiilor sale. S. Autorul consideră că datorită sociologiei. poate căuta metode de a “seduce” etc. şt. 212. şi enciclop. Vlăsceanu. p.. p. Les methodes en sociologie. Babel. Neangajarea sociologului este condiŃia exercitării libere şi obiective a funcŃiei sociale critice a sociologiei. op. cit. DicŃionar de sociologie. Septimiu Chelcea. constatăm că există o multitudine de opinii privind consecinŃele anhajării ideologice a sociologului asupra rigurozităŃii ştiinŃifice. Vlăsceanu. îşi alege anumite tehnici. cit. p. Raymond Boudon. Chelcea. şt. p. C. Buc. Note: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 J. p.. “maximizarea gratificaŃiei”. DicŃionar de analiză politică. caută să publice înanumite reviste. nu unmai despre puterile naŃionale dar şi despre celelalte puteri sociale şi ideologice care-l înhaŃă fără încetare. Robert C. 1977. Plano. “Este funcŃia critică a sociologiei eficientă?”. poate intra în jocurile vedetariatului. care urma să se desfăşoare în Chile şi alte Ńări latinoamericane şi care urmau de fapt să culeagă informaŃii despre pulsul mişcărilor revoluŃionare în Ńările studiate în cadrul unei investigaŃii ştiinŃifice. 96. şi encicl. 38. 16.

Homo Sociologicus. Junimea.. apud I. 1966. Probleme metodologice controversate ale sociologiei contemporane poloneze. Astfel. Iaşi. 18 V. cit. vol. CULTURA 4.. Rădulescu. care Ńine să precizeze că “ nu toate produsele omului reprezintă cultura lui. cit. colere” care semnifică a lucra pământul. Payot. p.. Se consideră că o persoană este cultă atunci când deŃine cunoştinŃe despre arte şi este capabilă să facă aprecieri fondate referitoare la creaŃiile artistice. Introducere în metodologia investigaŃiei sociologice. Metode şi tehnici de cercetare sociologică. Vlăsceanu. nu a societăŃii. Herpin. Moles susŃine că ar exista aproximativ 250 de definiŃii ale culturii. Şt. produsele superioare ale spiritului care necesită cultivarea minŃii. Ce este cultura? Termenul de cultură vine din latinescul “colo.. În limbajul curent. Până astăzi. p. New Bruncwick. 20 Irving Horowitz. îşi dispută preeminenŃa. Iaşi. Szczepanski. în paralel cu accepŃiunea dată de umanismul renascentist (sec. p. Chelcea. cit. Angell.. Vlăsceanu. p. apud Mihail Cernea. tendinŃa realizării unor scopuri mai înalte decât simpla satisfacere a nevoilor biologice”. p. Miftode. 12 Jan Szczepanski. p. 19 N. moralei. coregrafie etc. p. Acesta este un sens restrictiv : nu orice om este cult şi nu orice produs al activităŃii sale este un act de cultură. 94. adesea.. Casa de Ed. 11 L. Buc. cit. 1964. 202-203. Paris. “Şansa”. op. al artei. p. Sociologie economică. ideile politice şi sociale. termenul sugerează o formă superioară de artă : operă. 145. 24. pol. Ed. Coandă.10 L. 117. credinŃelor religioase. 21 Mihail Cernea. cit. religia. 1987. 126.. 235. op. Majoritatea sociologilor şi antropologilor se delimitează de acest înŃeles în favoarea unuia mai larg. cultura este o caracteristică a individului.1. Cernea. obiceiurile nobile – într-un cuvânt. 4. p.M. uneori. cit. 17 L. Paris. a locui.Tylor (1871) desemna prin cultură “ansamblul complex al cunoştinŃelor.F. Problemele etice ale aplicării sociologiei. Chelcea. 25-30. p. p. 1992. op. M. 38-39. D. 14 Ibid. op.. I. 13 S. 1997. 45. Les sociologues americains et le siecle. 158.. p. 1971. apud.. Acesta este şi punctul de vedere al lui J. II. 1973. op. 22 Richard F. în Teorie şi metodă în şt. termenii de cultură.1 Conform semnificaŃiei întîlnite în vorbirea curentă. The Use and Abuse of Social Science. 25. E. literatura de specialitate a înregistrat un număr mare de semnificaŃii ale acestui termen şi un număr şi mai mare de definiŃii : sociologul francez A. etnologie. societate şi. 97. PUF. ci numai cele superioare. 23 Robert C. mai cuprinzător. Behrendt. cit. arta. p. Ed. 16 S. 33 . Sensul lui primar desemna activităŃi agricole şi a fost utilizat cu acest sens din secolul XI până în secolului XIX. sociale. Ionescu. op. XVI) de cultură a spiritului. 59. 1994. 24 N. Stan. deci ştiinŃa. op. Buc. Goodman. produse oarecum dezinteresat. teatru. este rafinată.. 1982. Buc. În sociologie şi antropologie – aşa cum susŃine şi Marvin Harris. obiceiurilor şi al tuturor celorlalte capacităŃi pe care le dobândeşte omul ca membru al societăŃii”. Buc. p. şi Presă. Elemente de sociologie. 15 S. Transaction Books. p. are gust şi bune maniere. 24.. L’Homme a la lumiere de la sociologie.. pentru ele însele.

toate manifestările fizice ale vieŃii unui popor. Elementele culturii materiale sunt transmise de la o generaŃie la alta : unele dintre ele suportă modificări structurale esenŃiale (automobilele. de la cele mai vechi produse create de om (descoperite de antropologi) cum ar fi oale de lut. De altfel. Opiniile. cada etc. avioane.3 4. este “ereditatea socială a membrilor unei societăŃi”.) . simboluri etc.J. model de a trăi”. Aspectele materiale şi nemateriale ale culturii au fost evidenŃiate şi de sociologul american N. definind-o într-o formulă succintă ca “mod distinct de viaŃă al oamenilor. semnelor şi simbolurilor care sunt vehiculate într-o societate. unele definiŃi au pus accentul mai mult pe sensul obiectiv al culturii (cultură materială sau civilizaŃie). forma sferică a Pământului). Herscovitz conform căreia cultura reprezintă “ totalitatea valorilor materiale şi spirituale create … în procesul istoric de afirmare a omului ca om.2 Cu alte cuvinte. valori. Sociologii tind să se concentreze mai mult asupra dimensiunii spirituale a culturii. Goodman (1982) atunci când o definea ca fiind “moştenirea învăŃată şi socialmente transmisă. apoi dispar. spre deosebire de cunoştinŃe. nu a unui individ. nu au la bază o suficientă evidenŃă empirică : există astfel părerea că adoptarea unor legi care prevăd posibilitatea pedepsei capitale ar duce la scăderea frecvenŃei actelor 34 . altele schimbări nesemnificative din punct de vedere structural (biroul. CunoştinŃele sunt concluzii care se fundamentează pe un anumit criteriu al evidenŃei empirice (de ex. a cunoştinŃelor. cunoştinŃe. cultura este de asemenea o caracteristică a societăŃii. cercetări sociologice efectuate în FranŃa confirmă faptul că acesta este şi înŃelesul cel mai des utilizat în conversaŃia curentă. Cultura nematerială. normelor. altele sunt la modă o perioadă. computere etc. unelte de piatră şi apoi de metal până la cele mai recente : televizoare. În viziunea lui Ralph Linton. altele pe sensul subiectiv al culturii (cultură spirituală. Trebuie să reamintim faptul că opiniile şi cunoştinŃele nu se identifică. sociologia include ansamblul cunoştinŃelor.). a societăŃii şi a cunoaşterii însăşi”. valorlor. distingând în cadrul ei următoarele trei diviziuni : “trăsături materiale”. ia în calcul multiplelele dimensiuni ale culturii. cultura organizează viaŃa socială şi-i dă formă. În cadrul culturii nemateriale. Componentele culturii Aşa cum am arătat mai înainte. Wisller. pe scurt. Ea reprezintă tot ceea ce se învaŃă în cursul vieŃii sociale şi este transmis din generaŃii în generaŃii . opiniilor. “activităŃi sociale” şi “idei”. În altă ordine de idei.Kluchohn (1949) conferă şi el culturii înŃelesul de fenomen social. considerând că ea dă adevăratul puls al vieŃii sociale. dimpotrivă. J. Laroue în Representations de la culture et conditions culturelles arată că 83% din populaŃia investigată adoptă sensul de cultură spirituală. Cultura materială include toate “produsele” concrete şi tangibile ale societăŃii. avioanele). În aceeaşi perspectivă se înscrie şi opinia lui M. a valorilor şi a perspectivelor care asigură membrilor unei societăŃi unelte pentru a face faŃă problemelor curente”. proces care evidenŃiază progresul omenirii în cunoaşterea.. transformarea şi stăpânirea naturii. sociologii au distins între aspectele materiale (sensul obiectiv) şi aspectele nemateriale (sensul subiectiv) ale culturii. a obiectelor făcute de om. cu alte cuvinte. a părerilor.2.

intră în conflicte şi uneori sunt capabili chiar de mari sacrificii pentru apărarea valorilor ai căror partizani sunt (de exemplu. opŃiuni individuale care sunt în consens cu aprecierile sau opŃiunile grupului.fidelitate până la sfârşitul vieŃii” şi tot mai mult despre fidelitate succesivă.. idee. o valoare nu are acelaşi înŃeles în toate societăŃile şi. relaŃie) după criteriul socialmente împărtăşit al satisfacerii unei nevoi sau a unui ideal”. Azi se vorbeşte tot mai puŃin despre . sunt contradictorii. pentru societăŃile moderne. societăŃile democratice le acceptă. le resping. Deci. atribut. pe de altă parte. În acelaşi timp trebuie remarcat faptul că nu putem vorbi despre universalitatea valorilor în sensul că pe de o parte. “Orice cunoaştere umană. societatea americană apreciază munca în mod deosebit.5 Valorile au o mare semnificaŃie emoŃională. În timp ce regimurile totalitare le ignoră. linii de conduită care prescriu un comportament adecvat în situaŃii speciale (Nu ne comportăm la şcoală ca la discotecă. între două căsătorii. în cadrul căreia “fiecare om ştie cum să se comporte în anumite situaŃii. trebuie să constatăm că valorile nu sunt întotdeauna în consens : uneori ele intră în conflict. normele reprezintă elemente importante ale culturii societăŃii. Comportamentul uman este structurat de reguli. pentru “libertate”). căsătorie. două relaŃii consensuale etc. Respinse sau excamotate. cultura oricărei societăŃi conŃine şi idei (Kant) despre natură. Omul este fiinŃa cu vocaŃia valorilor (“axiologică”) susŃine sociologul român Eugeniu SperanŃia. este buna administrare a tensiunii dintre libertate şi ordine. În altă ordine de idei. încearcă să le “soluŃioneze”. care se cade). începe cu opinii. Valorile se schimbă în decursul timpului şi acest lucru este uşor observabil dacă analizăm valorile referitoare la iubire. să le administreze. un astfel de act este innacceptabil şi condamnabil. nu toŃi individzii dintr-o societate acceptă o anumită valoare. diferă doar gradul în care ele sunt acceptate şi “soluŃionate”. De asemenea. normele reglementează comportamentele oamenilor în relaŃiile dintre ei. Alături de valori şi în strânsă legătură cu acestea. nu înseamnă că această valoare este acceptată. trece de la acestea la noŃiuni şi se sfârşeşte cu idei” (I. 4 Ea trebuie înŃeleasă ca o relaŃie socială : sunt consistente numai acele aprecieri. J.criminale. Dacă aztecii apreciau favorabil jertfirea copiilor pentru înduplecarea zeului ploii. Cercetările actuale dovedesc că în orice societate există conflicte valorice. ştie ce aşteaptă de la el ceilalŃi membrii ai colectivităŃii şi ştie la ce reacŃii se poate aştepta în urma acŃiunilor sale”.6 Cadrul normativ cuprinde obişnuinŃele. Putem spune că normele duc la stabilirea “unei anumite scheme a vieŃii colective”. “ObişnuinŃele sunt modalităŃi de conduită statornicite pentru anumite situaŃii”. Societatea democratică “reprezintă în fapt. sex. conflictele valorice riscă să se acutizeze şi să degenereze în stări anomice. moravurile şi legile existente într-o societate dată. se ciocnesc. obiceiurile. spre exemplu. astăzi. Oamenii polemizează. Cultura oricărei societăŃi este impregnată de sistemul valorilor. normele de politeŃe definesc comportamentul cuvenit. Ele nu trebuie privite ca simple concepte abstracte. dar pe care membrii respectivului grup se simt datori să le respecte (de 35 . a căror încălcare nu stârneşte obiecŃii sau reacŃii negative din partea societăŃii. Sau dacă. nici la spital ca la operă). Szczepanski face distincŃie între obişnuinŃe şi obiceiuri. Sistemul de valori la care aderă un individ reprezintă “coloana lui vertebrală”. Kant). dintre egalitate şi libertate”. modalitatea raŃională de soluŃionare şi de neutralizare a acestor conflicte valorice. de toŃi americanii. (De exemplu. despre om şi ocietate. fără excepŃii. Valoarea reprezintă “aprecierea pe care un subiect o manifestă faŃă de un obiect (lucru. despre viaŃă şi moarte. pe lângă opinii şi cunoştinŃe.

) atrage după sine sancŃiuni juridice. a valorilor patriotice etc. Încălcarea lor (furtul.exemplu.) poate fi considerată ca o gravă violare a moravurilor societăŃii şi trebuie aspru pedepsită sau poate fi considerată ca nerespectare a unui obicei şi trebuie să fie doar dezavuată de opinia publică. practici politice îndelungate (ex. alte elemente importante ale culturii spirituale. ConstituŃiile cutumiare sunt formate dintr-o parte scrisă şi dintr-o alta nescrisă. Exemplu de obiceiuri sunt : să arunci gunoiul la ghenă. profanarea simbolurilor naŃionale (steag. marginalizaŃi de către ceilalŃi membrii ai comunităŃii dar nu pot fi pedepsiŃi de lege. ci ar trebui să fie tratate ca obiceiuri. să alegi vestimentaŃia potrivită (cu ocazia). Astfel de controverse au fost stârnite de legile care permit orice fel de comportament sexual între adulŃi. stiluri personale de viaŃă. legile joacă un rol extrem de important în reglementarea relaŃiilor sociale şi nerespectarea lor duce la sancŃiuni juridice. În literatura de specialitate. moravuri proscriptive. ConstituŃiile scrise se impun în secolul al XVIIIlea (România. frauda. Legile sunt norme stabilite şi aplicate de autoritatea politică a societăŃii ce cuprind obligaŃii generale pentru toŃi membrii societăŃii şi ce se aplică acelor comportamente ce sunt considerate importante pentru societate. Cassirer constata că “omul nu mai trăieşte într-un univers exclusiv fizic. exilul sau chiar pedeapsa capitală. În cadrul moravurilor. există o categorie aparte numită tabuuri care definesc ceea ce este interzis. ci într-un univers simbolic. FranŃa. bizari. care are la bază obiceiuri. excentrici. în anumite grupuri de muncă există obişnuinŃa celebrării aniversării fiecărui membru sau a evenimentului pensionării). neatenŃi. distincŃia dintre obiceiuri şi moravuri are un caracter relativ : unul şi acelaşi fapt social este interpretat de anumite categorii sociale ca obicei iar de altele ca moravuri. să oferi locul în autobuz unui bătrân sau infirm etc. Filosoful german E. Dacă nu respectă obiceiurile respectivii indivizi pot fi consideraŃi lipsiŃi de amabilitate. De exemplu : normele legate de apărarea proprietăŃii private. incendierea unor proprietăŃi etc. Obiceiurile sunt modele de conduită legate de valorile împărtăşite de grup. În concepŃia unor sociologi. Semnele şi simbolurile constituie. încât nu poate 36 . gusturi personale etc. Noii Zeelenade). arta … sunt componente ale acestui univers. Omul nu mai poate înfrunta realitatea în mod nemijlocit. Legile pot fi scrise sau nescrise (cutumiare). reacŃii individuale sau de grup nu ar trebui să facă obiectul unor legi. ele sunt deci. cu consimŃământul părŃilor. stemă etc. el nu mai poate privi faŃă în faŃă … atât de mult s-a învelit pe sine cu forme lingvistice. ConstituŃia Angliei. SUA beneficiază de ConstituŃii scrise). ceea ce nu trebuie făcut . ceea ce este nepermis. Majoritatea societăŃilor contemporane au tabuuri cu privire la relaŃiile sexuale şi maritale între rude apropiate (tabuul incestului) şi tabuul referitor la consumarea cărnii de om. pot fi evitaŃi. mitul. cu simboluri mitologice sau cu rituri religioase. Moravurile se înrudesc cu obiceiurile dar se diferenŃiază de acestea (distincŃia a fost făcută pentru prima dată în 1906 de Summer). a bunurilor publice. Indiferent de forma pe care o îmbracă. întâlnim azi numeroase puncte de vedere care susŃin că anumite fapte. tradiŃii. Încălcarea lor atrage după sine sancŃiuni de maximă severitate cum ar fi privarea de libertate. Limbajul. Ele sunt definite ca norme cu o mare importanŃă şi semnificaŃie pentru funcŃionarea societăŃii. Aşa de exemplu. aşa cum am arătat mai înainte. Israelului. care au importanŃă pentru viaŃă şi activitatea grupului a căror nerespectare atrage după sine sancŃionarea lor de către opinia publică.

surpriza. este “vehiculul spiritului”. El este simbolul unei naŃiuni. respectiv Raymond L.vedea sau cunoaşte nimic decât prin mijlocirea acestui mediu artificial”. sunt situaŃii în care indivizii interpretează gesturile semenilor săi într-un mod care le este favorabil. Weitman (1973) sublinia că a analiza semnificaŃia pe care o societate o acordă drapelului său naŃional furnizează informaŃii privind aspecte importante ale culturii respectivei societăŃi. semnifică altceva decât este . pentru francezi înseamnă că cineva este “un zero”. În viziunea lui. cu teritoriul ei. Primele dezvăluie bucuria. Simbolurile nonverbale sunt mai frecvent folosite în interacŃiunile sociale comparativ cu cele verbale. politicoase pentru a obŃine anumite favoruri nemeritate. care-i absolvă de vina săvârşită. cu tradiŃiile şi obiceiurile ei etc. Astfel este. este cel mai important mijloc de socializare. cuvinte. este o reprezentare creată în mod arbitrar (gesturi. dorinŃa dezvăluită de expresia feŃei etc. Deşi nu putem reduce cultura la suma simbolurilor. Mimica şi gesturile joacă şi ele rolul de simboluri sociale (sunt simboluri nonverbale). care capătă înŃeles prin consens social. ca lipsă a bunelor maniere etc. tristeŃea. imagini vizuale). Experimentele efectuate de Albert Mehrabian au stabilit că impactul total al unui mesaj este în proporŃie de 7% verbal. Acest exemplu ca şi multe altele confirmă faptul că gesturile ca şi limba au semnificaŃie în cadrul unui context social dat . “simboluri de simboluri”. Celelalte reprezintă mişcări ale corpului care au semnificaŃii consimŃite social. 37 . Gesturile pot fi utilizate şi în manipularea indvizilor : se face uneori exces de gesturi amabile. utilizarea limbajului gestual alături de cel verbal face comunicarea mai bogată. Simbolul este definit ca fiind ceva care social reprezintă. limba scrisă reprezintă simbolurile secundare ale simbolurilor vorbite. Limba este mai mult decât un mijloc de comunicare şi socializare a indivizilor umani. o nulitate. savuroasă. cultura constă în simboluri şi se transmite prin comunicarea simbolurilor. tonul îmbietor. Să revenim puŃin la rolul pe care limba îl joacă în societate şi la relaŃia dintre limbă şi gândire. Birdwhistell susŃine că cel mult 35% din semnificaŃiile unei conversaŃii sunt transmise prin intermediul cuvintelor. scoase din acest context. întrucât erodează posibilitatea unui bun dialog. limbajul nonverbal poate da naştere la confuzii. mânia etc. Ea este cel mai important mijloc de comunicare. a unei societăŃi cu istoria ei. 38% vocal şi 55% facial. ele fie îşi schimbă semnificaŃia. De asemenea. o componentă fundamentală a ei. Gestul de a scoate limba este interpretat la noi ca nepoliticos. Utilizarea abuzivă a limbajului gestual în comunicarea interpersonală este contraindicată sau cel puŃin nepreferabilă. Un alt cercetător. subtilă. deşi victimele lor le-au interzis verbal să aibă relaŃii intime cu ele. Limba dă expresie modului nostru de a gândi. concepŃiilor noastre. pitorească. trebuie să recunoaştem că acestea reprezintă o parte. a unei comunicări eficiente. reprezintă deci. cel mai important aspect al culturii. fie îşi pierd orice semnificaŃie. se constată că unul şi acelaşi gest poate avea semnificaŃii diferite pentru societăŃi diferite. Pe de altă parte. După E. disperarea.chiar conflicte. Aşa se întâmplă atunci când bărbaŃii. Limba (vorbită şi scrisă) este cel mai important element al simbolismului social. Pe de altă parte. în timp ce pentru turci şi greci are o semnificaŃie obscenă (sugerează o invitaŃie sexuală grobiană). drapelul unui stat nu reprezintă doar o bucată de pânză colorată şi desenată într-un anume fel. care sunt acuzaŃi de viol susŃin că. Pe de o parte. gestui care pentru americani are semnificaŃia “okay” (totul este în regulă). în timp ce în Tibet este considerat semn de respect. neînŃelegeri. totuşi gesurile acestora au susŃinut contrariul : îmbrăcămintea sumară. Sapir. de exemplu. obiecte. De exemplu.

De asemenea. că în societate se vor manifesta doar comportamentele dezirabile. trebuie să abordăm relaŃia şi în sens invers : limba. Cultură “reală” şi “ideală”. restrâng ele libertatea omului sau dimpotrivă. Schimbarea concepŃiilor. Cu alte cuvinte. dar au câte unul pentru fiecare tip de zăpadă în parte. cu forma neutră. pe de o parte. pentru că acesta nu poate să facă orice vrea(ex. schimbarea concepŃiilor despre relaŃiile dintre genuri a dus la înlocuirea formei generice din gramatica engleză de chairman (chair = scaun. în limba hopi nu există un substantiv pentru timp şi nici un sistem temporal – verbal (trecut. chiar o extind? Putem spune că. Cultură şi libertate Ralph Linton. întrucât fiecare le influenŃează în mod specific viaŃa şi activitatea. sociologii admit o versiune mai slabă a ipotezei relativităŃii lingvistice şi anume : o anumită limbă nu te determină ci te ajută să gândeşti într-un anume fel. la rândul ei. structurează modul în care percepem lumea – teorie formulată iniŃial de doi antropologi. legile etc. care folosesc un termen general pentru zăpadă – au inventat un număr relativ mare de cuvinte pentru fiecare tip de zăpadă (zăpadă care cade. modurile de acŃiune aprobate. restricŃiile impuse de norme şi legi limitează libertatea individului în societate. să danseze în timpul unei conferinŃe sau să se prezinte la un interviu pentru ocuparea unui post de manager în costum de baie etc. discriminările promovate de o 38 . ceea ce societatea aşteaptă de la membrii săi. ExistenŃa sistemului normativ nu garantează că aşteptările societăŃii vor fi în toate cazurile îndeplinite. le dirijează atenŃia către anumite aspecte ale vieŃii mai degrabă decât spre altele. Ei nu au un termen general pentru zăpadă.). respectiv preşedinte. prejudecăŃile.3. multe dintre ele o încală : în SUA. Deşi majoritatea membrilor societăŃii subscriu la diferite norme. se modifică în funcŃie de schimbările sociale. nămeŃi. Ele reprezintă “idealul”. Stereotipurile. le înŃeleg necesitatea. tocmai pentru a deosebi între ceea ce spun oamenii că sunt şi că trebuie să facă şi ceea ce sunt ei în realitate. Limitele impuse de cultură nu sunt aceleaşi pentru toŃi indivizii şi pentru toate categoriile sociale. viitor). cel care foloseşte termenul de “fundament cultural al personalităŃii” operează şi distincŃia între “cultura reală” şi “cultura ideală”. prezent. sub numele de “ipoteza relativităŃii lingvistice”. totuşi nu le respectă. Astăzi. cultura “ideală” se referă la normele care ne structurează comportamentele. Edward Sapir (1929) şi Benjamin Lee Whorf (1956). zăpadă umedă. apreciate de societate.. ceea ce fac ei efectiv. însă. Normele nu se identifică întotdeauna cu comportamentul. ea influenŃează. Pe de altă parte. Exemplul clasic utilizat pentru susŃinerea acestei ultime idei este următorul : inuiŃii – spre deosebire de englezi. să te concentrezi asupra anumitor dimensiuni ale existenŃei. zăpadă pufoasă). în practica socială curentă el o încalcă? Este norma resimŃită ca o constrângere de care individul încearcă să se elibereze? Componentele culturii : normele. Se ridică întrebarea : de ce dacă individul recunoaşte necesitatea normei. mentalităŃilor oamenilor duce la schimbări în structura gramaticală. Atât vocabularul cât şi structura gramaticală a unei limbi – susŃin cei doi antropologi – determină concepŃiile despre lume şi viaŃă ale membrilor unei societăŃi.Pe de altă parte. jumătate dintre bărbaŃii căsătoriŃi şi o pătrime din femeile căsătorite au relaŃii extraconjugale. importanŃa.7 4. Astfel. Deşi cuplurile apreciază norma fidelităŃii sexuale. o fac posibilă şi mai mult. man = bărbat). chairperson.

Deosebiri culturale există însă şi între Ńările capitaliste (de exemplu. idei. inividualism. competiŃie. acceptată şi valorificată de societăŃile moderne spre folosul lor reciproc. Cu cât o societate este mai numeroasă. absenŃa sistemului normativ departe de a duce la libertate. Cultura nu oferă posibilitatea de a comunica. a săracilor etc.anumită cultură îi limitează mai mult pe unii decât pe alŃii . Diversitatea culturală. observăm cu uşurinŃă diferenŃele evidente privind civilizaŃiile care le corespund. care solicită efort fizic oferindu-ne mai mult timp pentru creaŃie. dintre diferitele grupuri sociale sunt mai mari. Şi societăŃile moderne se caracterizează prin diferenŃe culturale. precum şi între Ńările socialiste (de exemplu.4. existenŃa diferenŃelor culturale dintre statele socialiste (care acrodă prioritate colectivităŃii în raport cu individul) şi statele capitaliste (în care accentul cade pe individ şi competiŃie). Un astfel de tip cultural este specific populaŃiei Zuni a tribului de indieni din SUA (New Mexico) . DiferenŃe culturale există aşa cum am arătat mai înainte şi în interiorul aceleiaşi societăŃi în funcŃie de clasa socială. Relativism şi etnocentrism cultural Cercetările sociologice şi antropologice au scos în evidenŃă existenŃa unei diversităŃi culturale atât între diferitele societăŃi cât şi în interiorul fiecăreia dintre ele. de cele mai multe ori. caracterizată printr-un exces de sensibilitate. în care orice exces este prohibit. imperiul legii junglei. de a profita de confortul pe care ni-l oferă tehnologia modernă în toate momentele vieŃii noastre : acasă. religia. Dacă comparăm locuinŃele şi mijloacele de comunicaŃie din diferite societăŃi. ne eliberează de muncile mecanice. Tribul Kwakiutl (din Insula Vancouver. pe apartenenŃa la o anumită regiune. pe stradă. vom constata existenŃa aceleiaşi diferenŃe. este cazul femeilor (în comparaŃie cu bărbaŃii). Pe de altă parte. activitate frenetică. Este de dorit ca o diversitate culturală – expresie a ingeniozităŃi umane – să fie cunoscută. Columbia Britanică) ai cărui membrii sunt dominatori şi războinici reprezintă un astfel de tip cultural. rasa. SocietăŃile diferă între ele atât sub aspectul culturii lor materiale (civilizaŃii). La celălalt pol se află cultura dionisiacă. anarhie. populaŃie care se caracterizează prin calm. Constatăm. Caracterul apolonic – conform studiilor lui Ruth Benedict (1934-1950) – aparŃine unui tip de cultură primitivă. cercetare. Cuba şi China). cu atât întâlnim mai multe subculturi. îl disting de celelalte grupuri şi care se întemeiază fie pe moştenirea etnică. De altfel. cu cât diferenŃele culturale. fie pe situaŃia economică a grupului.). între Anglia şi Japonia). a minorităŃilor etnice. la o anumită 39 . cât şi sub aspectul culturii spirituale. Subculturile reprezintă ansamblul de simboluri. ştearsă. în primul rând. alcătuind subculturile. lucruri etc. norme. moderaŃia fiind comportamentul fundamental al colectivităŃii. este indiscutabil faptul că libertatea este posibilă şi se poate extinde prin intermediul culturii. interesele urmărite. valori care dau identitate grupului. concepŃii. divertisment. stilul de viaŃă. Dacă este să comparăm normele care precizează comportamentul adecvat. care cultivă personalitatea uniformă. între Ńările maritime şi cele intercontinentale etc. anoste. 4. În antropologia culturală este prefigurată existenŃa a două mari tipuri de culturi diametral opuse : cultura apolonică (apolinică) şi dionisiacă. o mai mare înclinaŃie spre colectivism decât spre individualism. ori libertatea nu poate exista în afara acestei opŃiuni. la slujbă . conformism. Cultura ne oferă şansa de a alege între mai multe alternative (între diferite valori. ar duce la haos. mai modernă. originea etnică. mai complexă.

ApariŃia unei contraculturi într-o societate este un indicator al neintegrării sociale. competiŃie. Pentru un european. Pe de o parte. Tot aici se înscrie şi organizaŃia Ku Klux Klan din SUA şi FrăŃia Musulmană din Egipt.breaslă profesională etc. Putem vorbi despre subcultura aurolacilor din canale. şi moduri de viaŃă care se manifestă în opoziŃie cu cultura dominantă din societate. descurajează schimbarea şi obstrucŃionează împrumuturile culturale. 40 . a muzicanŃilor de cartier etc. El are efecte contrare asupra indivizilor. în interpretarea culturilor lumii şi a raporturilor dintre ele. simboluri. În privinŃa rolului jucat de existenŃa subculturilor în societate. alŃii. sectele satanice. norme. “civilizate” sau “înapoiate” şi de a considera cultura proprie superioară altora din punct de vedere moral. “străini perfizi”. Conform relativismului cultural. că nu există o cultură inerent bună sau rea. pare bizară veneraŃia pe care hinduşii o au faŃă de vacă – animal considerat sacru în India. fiind chiar reprimate. etc. întăreşte naŃionalismul şi patriotismul şi protejează identitatea etnică. părerile sunt împărŃie : unuii autori susŃin că mozaicul cultural este un factor de îmbogăŃire a societăŃii. ca fiind “bune” sau “rele”. El se opune tendinŃei oamenilor de a evalua practicile. de a le subaprecia pe cele dintâi şi supraevalua pe cele din urmă. valorile unei culturi trebuie analizate în strânsă conexiune cu contextul social căruia îi aparŃin şi nu după criteriile altei culturi. ce are drept consecinŃă erodarea culturii naŃionale. Mişcarea “hippie” din anii ’60 şi începutul anilor ’70 a sfidat valorile americane fundamentale de individualism. Deşi nu resping toate normele şi valorile societăŃii din care fac parte. adică etichetarea obiceiurilor altor popoare. tradiŃiile. de exemplu. “rasă superioară”. etnii. Contraculturile sunt construite din acele valori. în care probabilitatea contactului cu alte culturi este redusă. el facilitează stabilitatea culturală. al sentimentului de frustrare încercat de anumite categorii sociale. Principiul relativismului cultural respinge etnocentrismul. Acesta este un principiu teoretic impus de antropologia culturală modernă. “barbari”. trebuie să cercetăm de ce oamenii obişnuiesc să se comporte într-un anume fel şi nu într-altul. dimpotrivă. alimentează rasismul. Etnocentrismul operează cu expresii ca “popor ales”. Manifestările etnocentriste sunt mai frecvente în societăŃile tradiŃionale. bunăstare materială. consideră că este un element nociv pentru societate. omogene şi izolate. a romilor. Creşterea numerică a contraculturilor şi extinderea lor pot avea efecte disfuncŃionale în societate. în altele poate provoca colapsul unei culturi şi dispariŃia unui grup. Subculturile se deosebesc de cultura dominantă şi prin utilizarea unui limbaj specific (jargon subcultural). În anumite circumstanŃe. “naŃiune bincuvântată”. adepŃii contraculturii resping o parte mai mare sau mai mică din modelele ei comportamentale. Reprezentările contraculturii pot fi grupurile de delincvenŃi. Înainte de a face aprecieri. constituind o astfel de contracultură. Etnocentriştii percep practicile altor culturi ca deviaŃii de la normalitate şi nu doar ca simple şi fireşti diferenŃe între culturi. a oamenilor de ştiinŃă. grupurile anarhiste. care sunt coordonatele sistemului cultural care conŃine respectivele obiceiuri. Diversitatea culturală între şi în interiorul societăŃilor sugerează faptul că nu există un singur tipar cultural. comportamentele altor popoare în raport cu ale lor. fapt pentru care de cele mai multe ori sunt considerate neacceptabile de societate. “popoare înapoiate”. a săracilor din ghetouri. “cel mai bun”. idee ce stă la baza relativismului cultural. “sălbatici” etc. Pe de altă parte. grupurilor şi societăŃilor.

să facem ajustările culturale cât de repede posibil”. P. Într-adevăr. dependentă de ea. deci. P. decalaj.a. educaŃia civică invită la respingerea etnocentrismului şi adoptarea poziŃiei relativismului cultural prin care oamenii se pot distanŃa de propria cultură pentru a o privi cu mai multă obiectivitate şi realism. şi în tot acest timp putem spune că există o proastă adaptare a culturii. Xenocentrismul constă în subaprecierea valorilor culturale autohtone şi supraevaluarea valorilor culturale străine. Merton.Ogburn. C.) a încercat să explice tocmai această situaŃie în care cultura nonmaterială devansează cultura materială. R. antropologia. credinŃe. şi că aşa cum se vorbeşte despre un decalaj cultural.A.K. Choucas ş. Teoria formelor fără fond (T. se schimbă cultura materială. Cât de mare este această întârziere sau acest decalaj depinde de natura materialului cultural supus schimbării. Ogburn este cel care a formulat ipoteza decalajului cultural care susŃine că “dacă o parte a culturii se schimbă. că nu putem vorbi despre o adaptare “perfectă”. adesea se întâmplă exact invers. I s-a reproşat. Cu alte cuvinte. El se întemeiază pe prejudecata că tot ceea ce este străin este în mod automat şi bun. adaptare. schimbarea culturii materiale duce la schimbarea metodelor de întrebuinŃare a obiectelor materiale ale culturii. ş.F. pot apărea şi situaŃii de 41 . Este. primarea sistemului normativ legislativ şi pierderea funcŃiei sale de mecanism de control social. la rândul lui. consistenŃă. M. Mai mult decât atât. se poate vorbi şi despre un decalaj tehnologic. putem spune că el nu a definit cu precizie termenii de cultură materială şi nonmaterială şi a considerat acelaşi obiect când ca element al culturii materiale. atunci trebuie să admitem că există şi situaŃii în care aceste schimbări sunt fie sincronice. nu înseamnă relativizarea.8 În viziunea lui W. norme etc.) şi care au funcŃia de a ajuta adaptarea omului la condiŃiile materiale ale vieŃii. ambivalenŃa conceptelor-cheie pe care şi-a fundamentat teoria. prin aceasta. dezirabil să reducem perioada de maladaptare. condiŃiile materiale ale vieŃii şi mai apoi. fie în sensul invers decât cel enunŃat de Ogburn. Relativismul cultural nu înseamnă însă că orice practică culturală este permisă. că adaptarea este o noŃiune relativă.5. Dacă admitem că există situaŃii în care cultura “adaptativă” rămâne în urma culturii materiale. dar decalajul poate persista un număr considerabil de ani. Din cercetările sale.Sorokin.a. Ipoteza decalajului cultural Sociologul american William F. politologia. mai întâi. Teoria lui Ogburn a fost vehement criticată de R. de asemenea. aceste schimbări se produc frecvent cu o anumită întârziere. generază schimbări într-o altă parte a culturii. şi anume : cultură materială şi nonmaterială. se fundamentează tot pe anumite prejudecăŃi. A. Mai mult decât atât. care este opusul etnocentrismului şi care. iar aceste metode se transpun în cultura nematerială a societăŃii (în obiceiuri. Sorokin a susŃinut că realitatea socio-culturală concretă contrazice ipoteza lui Ogburn şi a adus dovezi empirice concludente în sprijinul afirmaŃiei sale. deducem că schimbarea culturii materiale nu se produce mai repede decât schimbarea culturii nonmateriale. când ca element al culturii “adaptative” (nonmateriale). datorită unei descoperiri sau invenŃii şi. cu o anumită întârziere se schimbă şi cultura nonmaterială sau “adaptativă”. Motru. în primul rând. Trebuie să menŃionăm. valori. Maiorescu. Relativismul cultural nu trebuie confundat nici cu xenocentrismul. 4.Sociologia. drept pentru care poate fi numită cultură “adaptativă”.

în tranziŃie. vom ajunge la următoarele concluzii verosimile : . de regulă. ci chiar contradictorii. opŃiunile valorice. atunci când ea se produce. în ciuda tuturor criticilor. între mediul urban şi cel rural. trece la fapte nu când poate.11 “Fie ce-o fi!”. mai ales atunci când condiŃiile materiale sunt ele însele în schimbare. aşa cum remarca Mircea Vulcănescu. În unele societăŃi funcŃionează (mai mult) criteriul pragmatismului în aprecierea normelor juridice (SUA). dacă le vom descoperi noi valenŃe.9 Decalajul cultural poate fi înŃeles şi analizat şi dintr-o altă perspectivă şi anume. 4. neatent. spunem despre cultura imitatoare că se află într-un decalaj faŃă de cultura care-i oferă soluŃiile . . ÎnŃelegând prin “faustic” “cunoaşterea cu orice preŃ” şi.în ciuda acestui relativism. etc. . De altfel. vor fi conştientizate deopotrivă atât avantajele cât şi dezavantajele fiecăreia . Noica eseul Superarea românească. În concluzie. ci când nu mai poate . “poate fi. grupuri). prin care încearcă să mai dezvăluie încă ceva din viaŃa ascunsă şi adâncă a sufletului românesc.când una dintre cele două culturi în dialog se află într-o situaŃie deficitară( rezolvarea unor probleme sociale importante). în altele cel al concordanŃei lor cu morala tradiŃională (China). “românul nepăsător. în acelaşi timp. între populaŃiile din aşa numitele “societăŃi de consum” şi populaŃiile din Ńările slab dezvoltate din punct de vedere economic . în altele invers (exemplu. reciproc : cele două culturi împrumutate reciproc se adaptează reciproc una la cealaltă. raportul dintre două culturi este biunivoc. .două culturi aflate în contrast vor exercita presiuni reciproce a căror forŃă va oscila în funcŃie de diferenŃele. ale vieŃii fără să schimbăm mentalităŃile.noŃiunea de decalaj este relativă pentru că. esteticul se bucură de o apreciere mai mare decât utilul. surâzător.criteriile pe baza cărora “se stabilesc” decalajele culturale sunt de asemenea relative : decalajul cultural este perceput în funcŃie de coordonatele spaŃiului cultural căruia îi aparŃinem. În această situaŃie. acceptată în măsura în care ea sesizează un aspect real al vieŃii sociale : coprezenŃa ritmurilor sincronice şi asincronice ale evoluŃiei sociale”. Ipoteza decalajului cultural. Noica conchide că “noi nici nu am fost şi nici nu părem a ne pregăti să fim faustici”. totuşi. “setea de putere cu orice preŃ”.neadaptare şi care nu trebuie percepute ca o fatalitate. feed-backul. aceasta va recurge la împrumutarea şi imitarea modelelor celeilalte culturi. contradicŃiile. are un caracter creator. decalajele care există între ele .când două culturi sunt comparate la nivelul actorilor sociali (indivizi. aceste criterii pot fi nu numai diferite. ca diferenŃe cantitative şi calitative dintre spaŃiile culturale. încrezător în Dumnezeu”. Pareto”. . Este posibil să ne adaptăm la schimbările condiŃiilor materiale. nu mecanic. C.10 Procedând astfel. ÎnŃelegerea satisfăcătoare a distanŃei dintre culturi se poate obŃine “situîndu-ne pe poziŃia metodei logicoexperimentale propusă de V. necalculat. uneori exagerate. “acum ori niciodată” care-l scoate din 42 . spune românul oarecum resemnat : imperativul. Coordonate esenŃiale ale spiritualităŃii româneşti “Într-o Europă mărturisit faustică pare un popor care nu este faustic : poporul român” – aşa începe C. În unele culturi. “numai deznădejdea în faŃa neantului duce la acŃiune”. Dialogul cultural presupune şi conexiunea inversă. tradiŃia românească – tradiŃia săsească). Adaptarea socială la fenomenele socio-culturale. conştiinŃa colectivă percepe existenŃa unei distanŃe culturale (mai ales materială) între clasele superioare şi inferioare. .6.

moartea nu-i privită ca fatalitate. Comunitatea om-natură. este simptomul unei febre de-o clipă. uliŃele satelor româneşti. trăieşte în acord cu legile dumnezeieşti şi legile firii. În viziunea mioritică. Ei susŃineau că dimensiunea românească a existenŃei este aidoma unui semn din care românul trebuie deşteptat la realitatea prezentă. la români. nu sunt reduse la util. râul. ca loc în care se plăsmuiesc destinele. în timp ce. pe pământul Ńării. adevărată rămâne dragostea lui pentru frumos. deşi mai sărace. deoarece suntem la porŃile Orientului. modelează necontenit personalitatea românului. fie chiar şi prin sinucidere. Spre deosebire de casele româneşti. decât estetică. “omul ieşit de sub vremi îşi reia dialogul cu veşnicia”. casele săseşti au la temelie mai mult o concepŃie etică. deschis. Blaga. “Românul va căuta să-şi 43 . ci ne întâmpină cu belşugul lor de inutilităŃi (ex. Sistemul normativ exprimat prin “gura satului” sau “judecta obştii” funcŃionează perfect. 15 “În conştiinŃa grupului . cât şi respectul religios faŃă de “fire”. obârşia tuturor convingerilor” şlefuieşte. el nu dispare nici chiar în condiŃii de sărăcie sau de luptă pentru existenŃă.susŃine C. mor toate”. preferau moartea.fire pe român. stâlpii care înconjoară pridvorul.14 Orice gând de intrare brutală în cursul naturii este primit cu ironie. spre deosebire de nordici. luna sunt divinităŃi. să fie ostateci pe pământ străin. łăranul român. “trăind în zariştea cosmică şi în conştiinŃa unui destin emanat din veşnicie” se simte solidar cu natura. plaiul apare ca spaŃiu interiorizat. ca factor sufletesc creator. de “plai”. de exemplu. care se tem de moarte. obiectele cele mai simple şi modeste sunt împodobite cu un “decor bătrânesc”. În concepŃia lui L. are rădăcini străvechi manifestându-se încă la geto-daci . marea. concepŃia românului despre inevitabilitatea firească a trecerii în nefiinŃă. La Ńăranul român nu primează interesele economice. R. “Câte-n lume se nasc.12 “Fie ce-o fi!” – această uşurinŃă cu care românii tratează poblemele vieŃii. aceştia. SimŃul pitorescului – arată L. în lumea satului. moatea semnifică reintegrarea omului în universul natural. “Codrul. decât să cadă în mâinile duşmanului. Blaga – îl găsim la multe popoare dar la poporul nostru are rădăcini sufleteşti mai adânci .13 Pentru Ńăranul român plaiul este sfânt. apoi. eternă şi ea. “Gura satului. ca “spaŃii-matrice”. de arhitectura săsească sunt ordinea şi utilul. Colaborează la acest fel de a fi românesc atât dragostea invincibilă faŃă de natură.Se pare că românii manifestă aproape aceeaşi uşurinŃă cu care tratează problemele vieŃii şi în faŃa morŃii. de altfel explicabilă. în primul rând. ci ca o lege a firii. ca “substrat spiritual al creaŃiilor anonime ale culturii populare româneşti”. El se înfăŃişează sub forma unui “plan. S-ar putea spune că valorile apreciate. Casele româneşti. nu fenomene”. pe coamă verde de munte. despre rosturile vieŃii. unde totul este luat uşor a determinat reacŃia critică a paşoptiştilor. în loc să taie stâncile mai bucuros le ocoloesc. “Fiecare e dator cun moartea” sunt zicale româneşti care exprimă lapidar. din dragoste pentru plai. iar troiŃele lucrate cu migală “Ńin loc de altar şi turlă”. Românul va modifica dar nu va forŃa configuraŃia pământului. scurs molcolm la vale”. valorile puse în prim plan de arhitectonica românească sunt : frumosul şi firescul. Astfel. Motru – îşi găseşte dânsul pe de-a gata până şi cele mai intime motive ale vieŃii sale zilnice”.. Astfel. concentrat. La noi. în ale cărei rosturi e păcat să intervii silnic. înalt.

Minerva. CalităŃi bune şi defecte. 14 G. Ogburn. 458. p. 10 Ion Ionescu. Referindu-se la specificiul spiritualităŃii româneşti. p. Morar. 9 I. Ed. Heliade Rădulescu vorbea despre o aşa-numită “măsură românească” absolut trebuitoare pentru propăşirea neamului. sesiza H. Buc. Humanitas. ei nu imită un şablon. Social Change. 44 . Bucureşti.Motru.apropie natura externă cu gândul de a o transforma şi a o diferenŃia după caracterul persoanei sale. op. “ ce e mult nu e bun”. Goodman. în Opere filosofice. p. 18-24 decembrie 1999. românul ştie că “lăcomia strică omenia”. Ed. p. p. 198. Blaga.. Nimic monstruos. 307. 1982. 13 L. 1943. Vlăsceanu. 250. plină de claritate şi mai ales de bun simŃ. la depersonalizarea lui. p. Bucureşti. Buc. Izvoare de filosofie.Y. Dumitru Stan. ci totul este spontan. Paris. Sensibilitatea sătenilor români nu se opreşte la tipare.. The Viking Press. Buc. 7 N. 11 M. De altfel. aceleaşi feluri de a preŃui viaŃa şi de a percepe frumosul. 6.R. p. nr. Înzestrat cu un deosebit simŃ al măsurii. ci ea se mulŃumeşte cu acelea pe care le-a dobândit obiceiul neamului … Românul aproape că îşi are sufletul individual absorbit în sufletul grupului”. 5 V. 1999. la ei nimic nu e leit cu altceva.R. nu miroase a bine”. Ed. 56. L. 50. Călinescu. “un popor aşa de evident orientat spre pitoresc este departe de orice primejdie conformistă de a crea după clişee şi în serie”..16 De altfel. “Cumpătarea e cel mai mare dar al celui înŃelept”.F. 1990. Introducere în sociologie. Motru se arată mâhnit de faptul că această respectare necondiŃionată a valorilor “primare” şi a normelor instituite de “gura satului” a dus la pierderea individualităŃii Ńăranului român. p. au aceleaşi obiceiuri. şt. An VI.R. “IntuiŃia unitară” a spiritualităŃii româneşti. 12 Ibidem. pe care-i “omeneşte” – cuvânt specific numai limbii române. p. DicŃionar de sociologie. 15 C. p. Ca valoare socio-morală proeminentă. cit. aşa cum spunea L. nu se lasă condusă de canoane. 61. 175. Stahl – nu are nimic dogmatic şi autoritar. 340. Sufletul neamului nostru. C. Herscowitz. Cuza. Ed. Ed. N. 1972. p. Zamfir. Dimensiunea românească a existenŃei. Valorile morale în democraŃie (II).. 6 Jan Szxzepanski. Payot. omenia este o statornică lege strămoşească cu caracter global. Univers. 2 Norman Goodman.F. Al I. 16. op. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Dilema. Szczepanski. Lider. Anima. că “lauda de sine. 1990. Ed. Iaşi. SpaŃiul mioritic. 4 C.Motru. nimic disproporŃionat”. 11. 64. Paradigme ale cunoaşterii societăŃii. Rev. 3 M. Humanitas. Paradigme ale cunoaşterii societăŃii. 200. omenia concentrează idealul etic al “omului din popor”. p.... Note: 1 J. o solidaritate nativă cu omul de pretutindeni. Minerva. op. constituie un mod propriu de a interpreta şi aprecia valorile umane.. cit.. acelaşi fel de a-şi întemeia gospodăria. Buc. 661. un fel de sensibilitate faŃă de cei din jur. Mihai Ralea sublinia că inteligenŃa românească “e incendiată. p. Vulcănescu. NoŃiuni elementare de sociologie. Ungureanu. Les bases de l’anthropologie culturelle. cit. persoana sa nu cere de la natură diferenŃieri speciale. 1952. Blaga. 1922. o doctrină a înŃelegerii semenilor. puternic. Elemente de sociologie.. 1985. p. Ed. 16 C. “Deşi toŃi vorbesc aceeaşi limbă. după Ion Ungureanu. Buc. 8 W. 252. întocmai ca viaŃa însăşi”.Babel. La români. 1993.. Buc. p.

Sapir au substituit noŃiunea de “relaŃii sociale” cu cea de “raporturi culturale” precum şi cea de “socializare” cu cea de “enculturaŃie”. Aceasta de pe urmă constituie modalitatea prin care actorii sociali stimulează şi controlează asocierea dintre indivizii umani.1. Omul nu se naşte ci devine fiinŃă socială. sociabilitatea poate fi definită ca fiind o formă. Socialitate. Child defineşte socializarea ca acel proces prin care individul este orientat în a-şi dezvolta comportamentul său actual în concordanŃă cu standardele grupului din care face parte”. sociabilitate. sociabilitatea măsoară mărimea unei clase de sentimente sau instincte.L. dominatoare sau participative etc. socializarea este procesul prin care individul dobândeşte o anmită identitate culturală şi în raport cu care reacŃionează. Deci. întrajutorarea etc. acela de socialitate. Socialitatea este considerată a fi premisa constitutivă a societăŃii şi ea se distinge de sociabilitate. nevoia de uniformitate. întrucât în cursul acestui îndelungat proces “individul devine conştient. pasiv. B.”3 Pareto analizează sociabilitatea ca o formă “reziduală” a disciplinei. conchide autorul mai sus citat. EvidenŃiind funcŃiile principale ale socializării ( de “normalizare” a vieŃii sociale. de diferitele principii care acŃionează în societate”. un tip de socialitate.5. Se observă că anumite forme de socialitate (cooperatoare sau concurenŃiale. Socializarea este procesul psiho-social de transmitere-asimilare a atitudinilor.4 În opinia lui. modelelor de comportament specifice unui grup în vederea formării. în consecinŃă. socializare Una din calităŃile fundamentale ale omului este aceea de fiinŃă socială. de asigurare a continuităŃii şi coeziunii grupurilor sociale. Pe de altă parte. R. nu rămâne inert. gregarismul. care desemnează “capacitatea (abilitatea) unui om sau a unui grup de oameni de a se integra în societate”. În viziunea lui.2 G. Vilfredo Pareto corelează sociabilitatea cu disciplina : “Societatea este imposibilă fără oarecare disciplină şi. pentru a cunoaşte societatea trebuie să analizăm corelativ sociabilitatea şi socialitatea. A. normelor. socialitatea este strâns legată de socializare. Bernstein consideră că “efectul socializării este să-i facă pe oameni siguri şi previzibili”.) generează sau permit diferite grade de manifestare a sociabilităŃii.Simmel a remarcat faptul că sociabilitatea cuprinde numai manifestările pozitive ale socialităŃii : altruismul. dintre care cele mai importante sunt : sentimentul de “noi”. “Calitatea omului de a fi fiinŃă socială şi proprietatea societăŃii de a se constitui ca formă a inter-existenŃei oamenilor”1 pot fi cuprinse într-un singur termen şi anume. În afara societăŃii. într-un membru efectiv al societăŃii. Kardiner şi E. Ion Ungureanu sugerează că în timp ce sociabilitatea este o dimensiune cantitativă a societăŃii ( “a formelor de inter-existenŃă umană”) socialitatea reprezintă o dimensiune calitativă a societăŃii. cooperarea. mila şi cruzimea. sentimentul ierarhiei şi ascetismul. prin socializare. adaptării şi integrării sociale. Aceasta de pe urmă reprezintă procesul prin care organismul biologic “Homo sapiens” se transformă într-o fiinŃă socială.SOCIALIZAREA 5. de fiinŃă grupală. concepŃiilor. valorilor. altruismul. Ca proces de enculturaŃie ( de 45 . De aceea. ajungem la socialitate. Cu alte cuvinte. omul ete pus în faŃa unei alternative tragice : să piară sau să se dezumanizeze. Linton. J. între necesitatea sociabilităŃii şi cea a disciplinei există o strânsă legătură.5 Abordând problema dintr-o perspectivă culturologică. de asigurare a stabilităŃii şi funcŃionalităŃii structurilor sociale). prin intermediul diferitelor coduri pe care este chemat să le îndeplinească.

)”. fixe. Nefiind epuizat de nici una dintre aceste dimensiuni conceptuale separat. SusŃinătorii acestui punct de vedere definesc socializarea ca un proces de “maturizare”. în timp ce conformitatea constituie un comportament socialmente normal”. are deci o latură activă. “Conformitatea sau obedienŃa la normele sociale se datorează contribuŃiei a cel puŃin trei factori : a) procesul de internalizare a normelor . 46 . imaginaŃia.învăŃare). există şi puncte de vedere care susŃin caracterul activ.2. ImportanŃa experienŃei sociale Timp de două secole. capacitatea creatoare (L. Broom.7 În concluzie. socializarea este un proces de interiorizare a valorilor şi normelor unei culturi date ce facilitează conformitatea şi consensul (pentru că permite adecvarea comportamentelor la valorile şi normele sociale). procesul de socializare nu se identifică nici cu procesul adaptării sociale (ajustarea trăsăturilor personalităŃii şi a conduitei înr-o situaŃie de interacŃiune socială) şi nici cu cel al integrării sociale sau culturale (gradul de coeziune a elementelor unei societăŃi. Ph. la învăŃarea unor noi roluri sociale. de dezvoltare progresivă care “permite identificarea individului cu ceilalŃi membrii ai societăŃii din care face parte. Concomitent cu procesul socializării are loc şi cel al personalizării. iar pe de altă parte. EducaŃie versus natură. McDougall (1908) afirma că comportamentele sunt “modele de acŃiune înnăscute. acceptate social. are deci o latură conformistă. precum şi la internalizarea valorilor şi a normelor unei culturi (semnificaŃia culturală). atitudinilor. pe de o parte. Natură versus educaŃie. nici cu integrarea. Selznick. adeseori. programate genetic care sunt comune unei specii şi nu sunt dependente de experienŃele individului”. A. Malrieu etc. discernământul faŃă de mesajele primite şi capacitatea de personalizare. a drepturilor şi obligaŃiilor aferente acestora (semnificaŃia sociologică). dinamic al acestui proces în cadrul căruia se schimbă nu numai individul ci şi mediul social. ea nu se identifică nici cu adaptarea. În procesul de asimilare a valorilor. normelor. în acelaşi timp. organizaŃii etc. culturală şi sociologică şi. comportamentul uman sunt rezultatul instinctelor. adică afirmarea indvidului ca persoană unică”. savanŃii s-au întrebat dacă identitatea şi comportamentul nostru sunt determinate de moştenirea biologică sau de experienŃa socială.8 5.). socializarea presupune un proces de învăŃare socială. ConŃinutul intrinsec al conceptului de socializare se referă la maturizarea copilului prin interiorizarea cerinŃelor şi motivelor sociale (semnificaŃia psihologică). Instinctiviştii au crezut că natura. individul îşi exersează şi dezvoltă totodată gândirea.6 Spre deosebire de conceptele care pun în evidenŃă aspectul producerii conformităŃii prin socializare. b) faptul că. culturi. regulilor. Socializarea are o multiplă semnificaŃie : psihologică. un proces de “schimbare perpetuă a mediului social”. putem spune că. cu alte cuvinte “natură versus educaŃie”. individul nu este “conştient” de posibilitatea alegerii unor moduri alternative de comportament . c) conştiinŃa faptului că încălcarea normelor atrage după sine sancŃiuni punitive.

dimpotrivă. oricum am dori. De aici. terapia “educaŃională” a statutlui era nu numai posibilă. ci metode educaŃionale inadecvate. într-o cuvântare în faŃa comisarilor educaŃiei. Nu există educaŃie individuală. El susŃine că dacă i s-ar da copii sănătoşi şi control total asupra mediului în care aceştia trăiesc. Totuşi. Lane. educaŃia stau la baza dezvoltării comportamentale. afirma Lenin în 1923. Corelarea celor două puncte de vedere : natura şi educaŃia Astăzi există un consens general că atât natura cât şi educaŃia contribuie la dezvoltarea individului.000 instincte ca fiind cauze ale comportamentului social : de la instinctul “agresiv” (războaie) la “asociativ” (constituirea societăŃii). fie erau reversul la ceea ce se aşteptase. Psihologul Watson (1924)a fost cel care a elaborat teoria determinării comportamentale extreme de către mediul social. ei nu s-au mai putut adapta la viaŃa socială. nu poate explica comportamentul uman. C. Aceastea au pus în evidenŃă şi faptul că univitelinii nu au personalităŃi şi comportamente sociale identice. ea creează doar predispoziŃia către alcoolism. A fost izolată o genă care pare să fie implicată în dezvoltarea alcoolismului. cu o moştenire genetică identică. i-ar putea creşte şi educa astfel încât să devină persoanele dorite de el. doar lumea lor socială (educaŃia) le determină comportamentul. 2. Dacă această predispoziŃie se va obiectiva sau nu. Ereditatea nu influenŃează procesul educaŃional. moştenirea biologică a indivizilor este nerelevantă. “DaŃi-ne un copil de 8 ani şi vă garantez că va fi bolşevic toată viaŃa”. a personalităŃii umane a fost pusă cea a omogenizării sociale. 1976) au condus la ideea că. cu toate eforturile făcute de cercetători. Descoperiri recente în ştiinŃele vieŃii evidenŃiază faptul că biologia joacă un rol important în dezvoltarea umană. comportamentele considerate instinctive fie nu au fost găsite. Deci. În concluzie. B) Punctul de vedere contrar. Cu timpul. în afara societăŃii. Pe această teorie s-au bazat statele socialiste atunci când au adoptat şi instituŃionalizat o nouă pedagogie. EducaŃia se face în şi prin colectiv. în unele societăŃi. Conexiunea celor doi factori în forma identităŃii şi determinării comportamentului indivizilor sunt dovedite cu tot mai multă elocvenŃă de studiile recente asupra . Kamala şi Amala (Mindapore) constituie un exemplu clasic de copii sălbatici care. aceasta depinde de controlul social. după ce au fost descoperiŃi.Bernard (1924) afirma că au fost identificate peste 10 . Comportamentul uman şi identitatea umană nu pot fi modelate în orice fel. 1972. individul piere sau se dezumanizează. în locul tezei individualităŃii. ci chiar şi indicată. mediul social determină comportamentele umane. a devenit clar că instinctele au fost o explicaŃie nepotrivită din două motive : pentru fiecare formă de comportament identificată trebuia să se “descopere” un instinct pentru a o explica . nişte concluzii generalizatoare nu au putut fi 47 . Dar nu toŃi oamenii care au această genă specială devin alcoolici. Totuşi. Pe scurt. care a luat forma sistemului naŃional de reeducare. genetica singură. Noua pedagogie (Anton Makarenko) se întemeia pe următoarele două axiome : 1. 1942. Nu există indivizi needucabili. gemenii univitelini deseori seamănă mai mult decât cei bivitelini (care împărtăşesc doar o parte din moştenirea genetică) şi seamănă mult mai mult decât fraŃii care nu sunt gemeni. Mediul. EducaŃia are un caracter exclusiv colectiv. susŃine că. Malson. Cercetările privind copiii sălbatici şi efectele izolării în copilărie (Singh şi Zingg. conform acestor teorii.

Rutter. pe care le vom prezenta pe rând. inflexibile. după 2 ani ajunge la un nivel de dezvoltare normală. Anna moare de hepatită după 4 ani. progresele ei au fost modeste. semnificativ asupra socializării copiiilor. Oricum. tratată de o echipă de medici şi psihologi. specialişti în ştiinŃele sociale şi nu ştiau ce fel de viaŃă au avut aceşti copii înainte de abandon. Problema este că nu se ştie dacă rezultatele ei se datorează unei mai bune moşteniri biologice. Kingsley Davis (1940. din cauza normelor sociale. Pe măsură ce creşte. nu au fost savanŃi. Anna este izolată complet (de bunicii după mamă ). Freud a apreciat ambii factori (natură şi educaŃie) în formarea personalităŃii. merge la şcoală. 1977) fetiŃa Genie. Id-ul (sinele) magazia cu impulsurile noastre universale . 5. Freud. 1974) au arătat că aceştia sunt retardaŃi din punct de vedere fizic. indicaŃii simple legate de grija de sine. este inconştient în mare măsură. IniŃial. Psihanaliza – S. În viziunea lui Freud. Sinele este o componentă biologică a personalităŃii. personalitatea are 3 instanŃe : id-ul (sinele). este similar cu “conştiinŃa”. Sarcina de a media acest conflict îi revine eul-ului. 1945 . deseori lipsite de contact cu realitatea. Operează pe baza “principiului plăcerii”. InteracŃiunea lor reprezintă substanŃa vieŃii mentale. izolată la 2 ani şi găsită la 13 ani. Aceste deficienŃe tindeau să persiste chiar după ce copiii părăseau aceste instituŃii. reprezentant al influenŃelor ereditare. Dennis. 1948) studiază doi copii crescuŃi în izolare : Anna. Ele sunt descoperite la vârsta de şase ani. 1960. este purtătorul normelor etico-morale. sugarul reprezintă un id. iar supraeul. Isabelle este izolată împreună cu mama sa (surdo-mută). Din această perspectivă. eul. afectiv comparativ cu ceilalŃi copii. supraeul. Perspective teoretice Socializarea a fost examinată din următoarele 3 perspective principale : psihanaliză. Pe lângă acestea. Drama existenŃei umane este consecinŃa acestui conflict. studiile despre copiii din orfelinate (Spitz. el este format din prescripŃiile şi prohibiŃiile impuse conpilului de părinŃi. exponent al lumii interioare şi al experienŃei subiective. Ele se află adesea în opoziŃie.trase deoarece autorii acestor informaŃii. Rolul lui este să încerce să refuleze impulsurile Id-ului. explică înclinaŃia spre agresivitate. învăŃase câteva expresii. timp în care făcuse progrese mici. A. Supraeul (super-ego) este expresia existenŃei individului în societate. această informaŃie sugerează câteva din efectele lipsei de contact uman. mai ales când acestea sunt de natură instinctivo-afectivă sau agresivă. Isabelle. Aceste cazuri dovedesc importanŃa contactului uman în dezvoltarea normală a unei fiinŃe umane. 1973. S. izolării în compania mamei sale sau atenŃiei date după descoperire. Deseori sunt în opoziŃie : Id-ul vrea ceva. îl constrânge. contribuŃiile la supraeu cresc. Isabelle. deseori. 48 .3. Id-ul şi supraeul se aseamănă mult : sunt exigente. Deşi a primit o îngrijire foarte bună. NecesităŃile umane universale (impulsurile) modelează comportamentul uman : Eros (“instinctul vieŃii”) explică nevoia oamenilor de afecŃiune iar Thanatos (“instinctul morŃii”). 1947. Un alt caz elocvent îl reprezintă (Curtis. teoria cognitivă şi interacŃiunea simbolică.

El s-a concentrat asupra dezvoltării socializării ca proces continuu şi a descris stadii suplimentare ale dezvoltării. scena este acum pregătită pentru o sexualitate mai matură. aproape imposibil).acum se dezvoltă capacitatea de a folosi simboluri (îndeosbei limbajul) . Conflictul se rezolvă prin identificarea cu părintele de acelaşi sex. pentru ei. În timp ce Freud s-a concentrat aproape exclusiv pe aspectul afectiv al socializării.Eul este acea parte a personalităŃii care se află în contact cu realitatea. B. 2. . . Este un moment integrat în dialectica complexului lui Oedip : tendinŃa copilului spre un ataşament puternic faŃă de părintele de sex opus şi de a dezvolta o rivalitate ostilă faŃă de celălalt. Piaget.încep să întâlnească lucruri pe care nu le văd sau nu le ating . încearcă să le adapteze pe amândouă la realitatea socială. 4. Punctul lor de vedere comun este că procesul de dezvoltare se realizează contiuu printr-o serie de stadii universale.motor : 1 1/2 de viaŃă .cea a exerciŃiilor reflexe (0 .copiii învaŃă prin simŃuri. 1. . . Teoria cognitivă : J.poate face tot mai mare deosebiri între realitate şi fantezie . redefinind procesul ca unul de dezvoltare psihosocială. Stadiul anal : 2 ani : controlul intestinelor şi la vezicii urinare . implicând împărtăşirea cu altcineva. personalitatea conŃine în ea (id-ul şi supraeul) acelaşi conflict care există între individ şi societate. 2. nu se pot angaja într-o gândire superioară. între natură şi educaŃie. J.totuşi au o perspectivă egocentrică : le este greu să vadă din perspectiva altuia (a înŃelege că un prieten plânge pentru că nu vrea să-i dea o jucărie este greu. . Piaget (1896-1980) a fost preocupat de zona dezvoltării cognitive. acest stadiu include în sine următoarele 6 perioade : . lumea lor este cea a experienŃelor fizice directe a mediului înconjurător . Stadiul falic : 3-5 ani : conştientizarea sexuală iniŃială. creşte dezvoltarea fizică şi intelectuală . Stadiul preoperaŃional : 18 luni – 7 ani . În concepŃia unor autori. nu folosesc simboluri. Piaget susŃine că dezvoltarea cognitivă are loc în 4 stadii : 1.cea a primelor adaptări dobândite şi a relaŃiilor circulare primare (1-5 luni) . . Stadiul oral : 1 an : sugarul caută plăcerea prin activităŃi orale (suptul. Stadiul genital : revenirea la viaŃă a energiilor sexuale (schimbările hormonale). Stadiul senzorial. Dezvoltarea personalităŃii trece prin anumite serii de stadii succesive numite “psihosexuale”. prin contactul fizic cu lumea .perioada coordonării schemelor secundare şi a aplicării lor la situaŃii noi (9-12 luni). care-şi au rădăcinile în biologie.1 lună) . Stadiul latenŃei : 5 ani – pubertate : sexualitatea scade în importanŃă. 49 . Erik Erikson introduce în stadiile dezvoltării psihosexuale ale lui Freud o mai mare conştienŃă a contextului social şi o explicare a lui. El mediază între pretenŃiile deseori nerealiste ale id-ului şi cerinŃele restrictive ale supraeului. Ele sunt determinate de fixarea (cathexis) libidoului (energia sexuală derivată din instinctul vieŃii) pe diferite părŃi ale corpului.cea a reacŃiilor secundare şi a procedeelor de a face să dureze spectacolele interesante (5-9 luni). În esenŃă. 5. muşcatul). 3. În contrast cu stadiul falic.

C.gândirea tinde să rămână mai mult legată de concret decât de idei abstracte . şi împărtăşeşte. ci îşi şi pot imagina care sunt acelea . interacŃiunea este rudimentară. noi dezvoltăm un sine prin luarea rolului celuilalt şi prin reflectarea asupra noastră ca obiecte. Piaget a crezut că vârstele exacte la care copiii trec prin aceste stadii variază de la un copil la altul şi de la o societate la alta. 3. Perioada verbală se caracterizează prin dezvoltarea capacităŃii de a înŃelege şi a folosi comunicarea simbolurilor. L-a interesat rolul acestuia în polarităŃi ca libertate-control.nu numai că pot compara posibilitatea punctelor de vedere alternative. este un pas înainte în dezvoltarea socială. În perioada preverbală.. Mead şi-a numit metoda “behaviorism social” şi spre deosebire de cel dintâi. În acele situaŃii suntem atât subiectul (persoana care “acŃionează”) cât şi obiectul acŃiunii (una din persoanele care “recepŃionează”). Prin joc. . puncte de vedere alternative. în general. acordă o pondere însemnată înŃelegerii proceselor cognitive care duc la comportamentul vizibil. În esenŃă. Totuşi. . . Dezvoltarea sinelui (sentimentul de sine).H. care “interpretează” (atribuie sensuri) acŃiunile copilului mic şi le etichetează cu ajutorul simbolurilor verbale. . Aceasta părere despre sine pune accentul principal pe contextul social în raport cu biologia. 4.se dezvoltă capacitatea de a folosi logica şi de a aprecia perspective alternative. susŃine Mead. .încep să gândească abstract . În timp ce vorbim cu alŃii. el distinge între dezvoltarea care are loc înainte şi după folosirea limbajului. creativitate-comportament. Mead (1863-1931). ne auzim ce spunem (aşa cum se aud şi ei) şi putem reacŃiona la acele afirmaŃii (aşa cum reacŃionează şi ei). acelaşi punct de vedere ca şi Watson. . InteracŃiunea simbolică – . Mead a explorat dezvoltarea şi organizarea sinelui.a reacŃiilor circulare terŃiare şi a descrierii de mijloace noi prin experimentare activă (12-18 luni). Stadiul operaŃional concret : 7-11 ani. schimbare-stabilitate. Fondatorul aceste perspective este G. pentru a vizualiza cu exactitate un viitor şi locuri pe care nu le-au văzut. Stadiul operaŃional formal (12 ani ) . El a văzut devenirea sinelui spre o tot mai mare complexitate ca rezultat al cercului experienŃei sociale care se extinde tot mai mult.încep să înŃeleagă şi perspectiva altora. învaŃă să 50 . Acest lucru este posibil datorită limbajului care ne permite să fim atât obiectivi cât şi subiectivi în acelaşi timp. Joaca este prima formă a acestei interacŃiuni. Kohlberg (1969) elaborează o teorie despre dezvoltarea morală în 4 stadii. Sinele este trăsătura centrală a modului de abordare simbolic-interacŃionist al socializării.încep să depăşească limitările timpului şi ale spaŃiului. Comunicarea depinde de alŃii. Mead nu a văzut acest proces producându-se printr-o serie de stadii legate de vârstă.a invenŃiei de mijloace noi prin combinare netală. Copiii nu fac distincŃii între ceea este sine şi ceea ce nu este.logica le permite înŃelegerea cauzelor şi a efectelor . În contrast cu Freud şi Piaget. Facultatea cognitivă se dezvoltă tot mai mult prin interacŃiunea socială. . Sinele se dezvoltă din experienŃa socială datorită capacităŃii individului de a-şi vedera acŃiunile din perspectiva altora.

un dialog între “eu” şi “mine”. Tipuri de socializare Socializarea este un proces interactiv de comunicare.K. în funcŃie de finalitatea urmărită.4.ia rolul altuia. ce presupune luarea în consideraŃie atât a dezvoltării individului cât şi a influenŃelor sociale. pregătindu-i pentru asimilarea şi respectarea valorilor şi normelor acceptate social. Ea poate conduce individul la situaŃii de conflict valoric sau normativ. Ea se poate clasifica după mai multe criterii : a. sociologul american a elaborat paradigma socializării anticipative. este determinată de “conformismul social faŃă de valorile unui grup de referinŃă. Merton. ci. valori care facilitează integrarea într-un cadru organizaŃional viitor. pe când “eu” are o relaŃie neclară cu experienŃa socială. ordine ce promovează stabilitatea şi controlul social. Socializarea anticipativă – constă în asimilarea acelor norme. prieten (ne eliberează de sub influenŃa altora). Mine este faza socială a sinelui. Eul este faza creatoare. Jocurile îi învaŃă pe copii ce sunt regulile şi ce importanŃă au ele pentru buna desfăşurare a jocului. din perspectiva “comunităŃii” ca întreg. 5. Perspectiva”celuilalt generalizat” ne determină să facem mai degrabă ceea ce credem noi înşine că este bine. se distinge între socializarea adaptativă (integrativă) şi anticipatoare. participarea şi realizarea socială a unor activităŃi într-un cadru instituŃional dat . Mead susŃine că sinele are două forme (faze) de manifestare : “mine” şi “eu”. Socializarea adaptativă – conduce la formarea acelor capacităŃi care facilitează integrarea. Sinele. este un produs al interacŃiunii dintre individul unic şi contextul social. în esenŃă. liberă. Socializarea anicipativă susŃine R. de asemenea. Cooley (1902) vorbeşte despre “sinele oglindă”. se dezvoltă facultatea de a înŃelege legăturile între roluri multiple şi de a-şi considera propriile roluri ca parte a unui sistem. Eu şi mine explică sinele ca subiect (eu) şi ca obiect (mine). pentru a demonstra aceasta. învaŃă că există diferite roluri sociale. aşadar. copiii reuşesc să se privească pe ei înşişi nu numai din poziŃia avantajoasă a unei alte persoane sau rol. El consideră că disputa dintre concepŃiile “pasiviste” şi cele “activiste” asupra socializării pare să se întemeieze pe o falsă problemă şi. corect. respectiv modul personal de receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica intensităŃii şi conŃinuturile influenŃelor sociale. finalizându-se în asimilarea individului în grupuri. Realitatea socială a unei persoane diferă de realitatea socială a unei alte persoane. care include valori. Simbolismul este. a schimbării (eu) şi a stabilităŃii (mine). Copiii învaŃă să ia rolurile altora şi să reflecteze la propriile acŃiuni din perspectiva acestui rol. Fiecare dintre noi percepe şi interpretează diferit realitatea. prin intermediul jocului organizat. norme. contextul social. Socializarea presupune învăŃare socială ca mecanism fundamental de realizare a persoanei. 51 . concepŃia noastră despre noi înşine. fiecare având o perspectivă diferită. ca manifestare a libertăŃii (eu) şi a controlului (mine). greu previzibilă a sinelui : “mine” este un produs social. Mai târziu. decât ceea ce crede un părinte. (Ex : echipa de football). care îşi are originea reacŃia noastră la ceea ce credem noi că sunt percepŃiile altora despre noi. diferit de grupul de apartenenŃă”. Într-un stadiu superior. “celălalt generalizat”. el este ordinea socială.

Datorită acestor influenŃe variate. resocializarea trebuie să creeze individului noi raporturi de referinŃă. educaŃiei şcolare. noi trăiri. grupului de prieteni. Unii sociologi consideră că resocializarea este un proces de reorientare şi remodelare a personalităŃii individului deviant. întâlnim şi opinii care susŃin că în adevăratul sens al termenului. profesiuni. 3. Indivizii respectivi se află într-o interacŃiune continuă. ruperea ei de contextele sociale care i-au satisfăcut nevoile de interacŃiune şi i-au sprijinit statusurile adoptate în vederea eliminării modelelor de interacŃiune şi comportament anterior însuşite. Resocializarea poate fi : . pe parcurs. Cei care nu participă la interacŃiune îi definesc. Ea presupune schimbări fundamentale în comportamentul şi conduita individului. spitale psihiatrice) şi presupune instituirea unui control total şi permanent asupra persoanei (zilnic. individul achiziŃionează treptat norme şi 52 . scopul ei fiind înlocuirea identităŃii. în afara aşa-numitelor sancŃiuni punitive. implicând abandonarea unui mod de viaŃă şi adoptarea (“învăŃarea” ) altuia. ca membrii ai grupului.Conceptele centrale ale acestei paradigme sunt grupul de apartenenŃă şi grupul de referinŃă. Resocializarea este concomitentă cu desocializarea şi constă în orientarea învăŃării sociale şi controlului social către asimilare şi manifestări de comportament compatibile cu tabla de valori şi atitudini specifice noului sistem integrator. valorilor şi convingerilor individului deviant. Primul desemnează reuniunile de indivizi care satisfac următoarele trei condiŃii : 1. resocializarea de fapt nu există . Eficacitatea ei depinde nu numai de receptivitatea individului. Fiind un fel de proces de convertire. Ei înşişi se definesc ca membrii ai gupului. atitudini. prin dirijarea comportamentului individului deviant spre scopurile sociale dorite şi permise în societate. Dar ea se realizează pe tot parcursul vieŃii … Corelate ale socializării sunt procesul de desocializare şi resocializare (socializarea secundară). sancŃiuni şi mijloace punitive etc. cu scopul de a defini situaŃia care caracterizează respectiva categorie socială”. a valorilr cu unele noi.involuntară (“reeducare”. 11 Această “rupere cu trecutul” se realizează deseori printr-un control total asupra individului deviant. resocializarea este doar unul dintre mijloacele de control ale comportamentului marginal sau delincvent pe care societatea. În literatura de specialitate. 2. în cadrul căruia se intenŃionează schimbarea normelor. supunerea voluntară la psihoterapie). de asemenea. Pentru ca individizii cu “deficienŃe de socializare” să nu dobândească. fiecare individ este expus unor influenŃe diverse. prin inculcarea celor dezirabile din punct de vedere social. Desocializarea presupune izolarea fizică şi socială a unei persoane. în închisoare. grupul sau organizaŃia le au la dispoziŃie. ci şi de intensitatea controlului social exercitat de noua agenŃie de socializare şi de gradul de eliminare a factorilor gratificării anteriori. în decursul vieŃii sale. care provin din partea familiei. suprimarea statusurilor din trecut. “spălarea creierului”. toate acestea constituind aspecte ale procesului de socializare.9 Intensitatea socializării este maximă în copilărie sau în perioada de tranziŃie de la un stadiu de viaŃă la altul. o “identitate delincventă”.voluntară (convertire religioasă. de reeducare a acestuia în raport cu normele de conduită socialmente acceptabile. schimbarea comportamentului . Grupul de referinŃă reprezintă “punctele de comparaŃie la care se referă o proporŃie suficient de importantă de indivizi care aparŃin unei categorii sociale. în fiecare clipă). comportamente.

valori. “resocializarea constă în dirijarea spre scopuri socialmente dorite. astfel încât el se socializează oricum.13 Nevoia de socializare după copilărie rezidă în faptul că. Oamenii combină în mod personal diferite experienŃe de socializare. atât sub aspectul conŃinutului cât şi al obiectivelor sale. Socializarea presupune nu numai adaptarea la norme. Şansele generale în viaŃă (sănătate. grupul de prieteni. deci trebuie să învăŃăm cerinŃele noilor roluri. politice) precum şi de mass-media. Una nu reduce automat şi complet libertatea celeilalte. Perspectiva interacŃionist-simbolică este că eu şi mine nu sunt inerent în conflict (aşa cum sugera perspectiva psihanalitică despre “id” şi “supraeu”). dar nu îşi va elabora neapărat conduite socialmente dezirabile. Ea începe încă din copilărie. genul. Familia este prima şi o continuă lume socială pentru copil. educaŃie. Ea îi oferă relaŃii intime. atunci când la anumiŃi indivizi socializarea a fost stagnată şi. pe parcursul vieŃii : 1. 1.reguli de comportament. normele perimate … . durabile. jucăm noi roluri (profesionale. AgenŃii socializării Deşi în bună parte socializarea coincide cu procesul educaŃiei. vorbirea … Ea este cea care asigură identitatea socială iniŃială a copilului în raport cu rasa. 2. odată cu dobândirea de statusuri şi roluri succesive (socializare continuă). Socializarea se realizează prin intermediul mai multor “agenŃi” aşa cum ar fi : familia. dar câştigă avantajul relaŃiilor sociale. sfera ei de cuprindere este totuşi mai vastă. deci nu poate anihila libertatea individului. predomină influenŃele socializatoare exercitate de părinŃi şi grupul de prieteni. ea îl învaŃă limba. Oamenii sunt liberi să aleagă între diverse alternative. Omul este capabil şi să schimbe valorile. modifica capacităŃile dobândite în cadrul socializării de bază (primare). valorilor (învăŃată în copilărie) şi practica acestei teorii este o distanŃă care trebuie înŃeleasă. deci trebuie să învăŃăm noile norme (exemplu. Ei s-au întrebat mai întâi dacă o socializare reuşită reduce gradul de libertate al individului? Wrong (1961) susŃinea că socializarea nu este niciodată completă. iniŃial. Kohr (1963-1977) susŃinea că interacŃiunea între părinte şi copil diferă de la o clasă 53 . greşit orientată”. Socializarea nu poate înnăbuşi complet libertatea individului. rolul asociat statutului de femeie s-a schimbat în ultimii 20 de ani) . Mead afirma că oamenii renunŃă la o oarecare libertate. între teoria normelor. socio-culturale. religia. Socializarea după copilărie presupune trecerea de la dependenŃă la autonomie şi apoi influenŃă asupra altora (Goodman). clasa socială. obŃinem noi şi diferite statute. diferite instituŃii (economice. 12 În esenŃă. “Eu” şi “mine” (aflaŃi în interiorul sinelui) reprezintă un echilibru între nevoile societăŃii şi nevoile individului. profesie. sunt influenŃate de familie). maritale). influenŃa exercitată de şcoală. Socializare poate fi autoritară (putând îmbrăca forma îndoctrinării) sau democratică (situaŃie în care gradul de libertate al individului este maimare). În copilărie.5. apar schimbări sociale care modifică normele. 3. învăŃată. Mai târziu. 5. odată cu exersarea primelor interacŃiuni şi experienŃe sociale (socializare primară) şi continuă pe tot parcursul vieŃii de adult. şcoala. MulŃi gânditori au încercat să analizeze raportul dintre socializare şi libertate. de mass media şi alte instituŃii sociale vor completa.

socială la alta, datorită valorilor diferite pe care le insuflă părinŃii care aparŃin unor clase sociale diferite. 2. Şcoala – este cea care mai târziu oferă informaŃii, deprinderi, valori utile pentru societate. Azi ne putem pune problema în ce măsură, în România, şcoala este ea conştientă de rolul pe care îl are în socializarea tinerilor. Rolurile nu sunt intime, ci formale, oficiale; profesorul este cel care supraveghează “ce face copilul” nu “cine este copilul” ; uneori, şcoala este o experienŃă nouă şi dificilă pentru aceştia din urmă. În şcoală învaŃă multe deprinderi de interacŃiune interpersonală, învaŃă să împartă cu alŃii, să rezolve pe rând diferite sarcini, să se compare cu egalii lor. 3. Grupa de vârstă (egali în statut : vârsta, statutul social general). PoziŃia socială în familie este automată (moştenitor), în grupele de vârstă trebuie câştigată. În familii şi în şcoală, socializarea este planificată, gândită ; în grupele de vârstă ea are loc fără planificare. Într-un fel, şcoala şi grupele de vârstă slăbesc legăturile copilului cu familia (iniŃial atotcuprinzătoare); ele asigură modele suplimentare (uneori alternative, pentru comportamente, uneori valori , norme …). 4. Mass-media. Dacă ceilalŃi trei factori ai socializării sunt implicaŃi în contactul interactiv şi personal, mass-media nu este. În acest caz, comunicarea este indirectă, mediată … Televiziunea are cea mai mare influenŃă, prin opiniile pro şi contra pe care le aruncă în discuŃie referitor la diferite probleme. Ea este considerată cea mai atractivă sursă de informare, divertisment, culturalizare, formare de opinii etc. (aparatele video, muzica etc., la fel). În prezent, există o mişcare pentru a marca discursurile şi casetele potenŃial dăunătoare pentru procesul de socializare a copiilor şi al tinerilor.

5.6. Persuasiunea coercitivă – formă specifică de resocializare involuntară Persuasiunea coercitivă este o tehnică de manipulare, în care se află în joc pârghii de convingere de natură psihologică şi sociologică. Se caută convingerea subiectului prin învăŃarea şi adoptarea unor seturi de atitudini, credinŃe şi comportamente intenŃionate de propagandist. Un exemplu l-au constituit tehnicile de spălare a creierelor din anii ’50, care supralicitau stressul, factorul psihologic şi forŃa fizică (prin încarcerare, abuz psihic sau pistolul la tâmplă sau candidatul manciurian). Mai târziu, metodele de persuasiune coercitivă au devenit mai subtile, mai nuanŃate, putând convinge fără utilizarea forŃei fizice. Conceptul de persuasiune coercitivă a fost prima oară utilizat în încercarea de a înŃelege comportamentul colaborativ al prizonerilor de război, care au fost supuşi la interogatorii şi îndoctrinări în timpul celui de al doilea război mondial şi mai ales în timpul conflictului coreean (Schein, 1956, 1961). Majoritatea prizonierilor raportau că erau convinşi de inocenŃa lor, că nu aveau nici o idee despre ce vorbeau interogatorii. Dacă presiunea devenea destul de severă, ei erau dispuşi să semneze false confesiuni, să se angajeze într-o atitudine colaborativă şi să permită a fi folosişi în activităŃi de propagandă, dar nu şi-au acceptat niciodată vina. Studiile lui Lifton (1956) şi Schein (1961) au arătat că a existat un număr considerabil de civili (studenŃi, oameni de afaceri, misionari şi diferiŃi membrii ai ordinelor religioase), care au trăit în China şi care s-au întors după mai mulŃi ani de închisoare recunoscându-şi vina, spunând că au fost spioni şi criminali şi exprimându-şi “gratitudinea” faŃă de cei care-i capturaseră, pentru că i-au tratat blând, explicându-le gravitatea crimelor lor (Lifton, 1956, Schein, 1961). Ei au trebuit să treacă printr-un proces generativ de învăŃare. Ceea ce l-a făcut generativ mai

54

mult decât adaptativ, a fost că repatriaŃii ajunseseră să creadă într-adevăr în vina lor şi mulŃi dintre ei au muncit în locul temnicerilor lor, transmiŃând mesajul şi altora, după cei ei fuseseră eliberaŃi şi erau “liberi să gândească orice voiau”. EsenŃa procesului de persuasiune coercitivtă a fost de a creea o situaŃie în care mai multe condiŃii s-au obŃinut simultan : a. prizonierul a fost închis cu o sentinŃă imprecisă, rostită de temnicer (“nu vei scăpa de aici până nu vei face o confesiune sinceră şi nu vei accepta vina ca spion şi criminal şi nu vei recunoaşte că valorile tale burgheze sunt un pericol inerent pentru poporul comunist”); b. prizonierul a fost pus într-un grup cu alŃi prizonieri care erau mult mai avansaŃi în procesul de învăŃare ; c. grupul a fost răsplătit pe baza progresului total. Numai dacă toŃi membrii învăŃau “noul punct de vedere”, grupul beneficia de mai multe privilegii şi i se reduceau pedepsele; d. noul punct de vedere a fost prezentat în mai multe feluri : personal, de către interogator, prin lectură, materiale publicate şi prin grupuri de membrii mai avansaŃi în discuŃia informaŃională ; e. principalul mijloc pentru învăŃarea şi evaluarea gradelor studiului era confesiuena scrisă şi autocritica, ce a fost cerută ca o activitate obişnuită şi a servit la stimula prizonierul să regândească acŃiunile lui trecute şi să înceap să le evalueze dintr-un nou punct de vedere. f. Orice indiciu că prizonierul a început să înŃeleagă noul punct de vedere sau noile concepte a fost răsplătit imediat şi, pe de altă parte, oice indiciu de nesinceritate sau superficialitate în procesul de înŃelegere a fost sever pedepsit ; g. Comunicările care, într-o manieră sau alta întăreau punctul de vedere vechi sau care aminteau prizonierului de legăturile lui cu vechii prieteni sau grupuri de referinŃă, au fost interzise. Poşta de acasă era predată doar dacă avea veşti proaste, ca de exemplu faptul că o soŃie voia să divorŃeze sau că un prieten drag murise; h. Presiunile psihice de toate felurile în care privarea de somn era cea mai puternică, erau aplicate constant pentru a slăbi puterea psihicului prizonierului. “Tortura” era folosită numai ca pedeapsă pentru nesinceritate sau pentru lipsă de dorinŃă de a învăŃa ; i. SiguranŃa psihologică a prizonierului era conferită de către tovarăşii săi, avansaŃi în procesul de reeducare, care-l puteau sprijini în efortul lui de învăŃare. Lawrence Wollershein (1991) aprecia că există un număr de şapte tehnici de persuasiune coercitivă clasică, care se întrepătrund şi se completează reciproc : - Creşterea confuziei mentale şi a susceptibilităŃii individului pentru a-l face să se creadă mai slab, mai neputincios. Se face prin hipnoză, prin reeducarea odihnei şi a somnului,prin restricŃii alimentare drastice (a caloriilor şi a proteinelor), prin excesiva repetare a activităŃilor simple, prin repetata prezentare audio, video, tactilă a unui obiect sau a unei persoane pentru a se fixa în memorie şi în subconştient. Un factor favorizant este distrugerea puterii de concentrare prin discursuri monotone. - Aplicarea unor pedepse grele non-violente. Tehnicile des folosite sunt umilirea, pierderea priveilegiilor, izolarea socială, degradarea bruscă a statutului social, inducerea anxietăŃii şi a sentimentului de vinovăŃie. Paradoxal, anumite premieri pot întării aceste metode. Un zâmbet, o strângere de mână, o apreciere pot duce la confuzie şi supunere faŃă de “fratele mai mare” sau “tătuca”. Aceste premieri se folosesc în funcŃie de context.

55

Promovarea izolării sociale. Se face prin controlul timpului, a mediului social şi a resurselor de suport social ale individului (familie, grup de prieteni, instituŃii ostile acŃiunii propagandistuui). Se facilitează, de asemenea, prin absorbirea individului într-un grup de acŃiune cu program de persuasiune coercitivă ce-i manipulează lecturile, îi schimbă perceperea evenimentelor şi a experienŃelor, precum şi a trecutului (prin atacul valorilor şi al credinŃelor trecute) şi se caută consumul timpului acestor indivizi în grupuri de persuasiune coercitivă, astfel încât afectarea timpului familiei, grupurilor de cunoscutŃi etc. să devină o povară, o suprasarcină - Atacul concepŃiei despre sine şi a viziunii asupra lumii. Este cea mai eficientă tehnică. Se foloseşte metoda deselor şi amănunŃitelor confesiuni şi istorisiri ale trecutului unei persoane pentru a se creea sentimentul de culpabilitate şi pentru a se destabiliza, a se diminua sinele şi trecutul, conştientizarea realităŃii şi mecanismul psihologic de apărare. Acest asalt psihologic forŃează individul să-şi reinterpreteze istoria vieŃii şi să adopte o nouă vziune asupra cauzalităŃii evenimentelor. Cel în cauză este convins treptat că trecutul său, fostele credinŃe, fosta familie, fostul grup de prieteni şi cunoscuŃi sunt elemente negative. Se caută inducerea ideii că supravieŃuirea lui ca individ este posibilă numai în cadrul grupului de persuasiune coercitivă. - SusŃinerea intensă şi frecventă a atacurilor la încrederea în sine a individului. Se intensifică, astfel, crearea sentimentului lipsei de putere. Desele plângeri şi critici la adresa subiectului sunt manevrate în aşa manieră încât se induce ideea că sistemul are mereu dreptate şi că individul fără sistem mereu greşeşte. - Manipularea informaŃiei şi a limbii. InformaŃiile fără suport sau cele ce dau naştere la idei opuse sunt evitate când se intenŃionează îndoctrinarea. Inteligentul amestec de minciună şi adevăr poate fi folosit în evitarea descoperirii falsităŃii informaŃiilor. Se creează un limbaj (“de lemn”) artificial de grup, noi reguli de comunicare precum şi noi câmpuri de subiecte permise şi nepermise. Se dihotomizează realitatea prin “bun, conştient, minunat - al nostru” şi “rău, inconştient, ignorant – al lor”. Această tehnică împiedică gândirea independentă, descoperirea decepŃiilor, tendinŃa de revoltă, menŃinând un sistem închis de logică şi o stare de dezinformare. Această tehnică sugestiv prezentată în celebra carte a lui Orwell – “1984” – arată cum cuvintele ce-şi modifică sensul reuşesc să modifice şi acŃiunile rezultate din ele. - Folosirea ameninŃărilor de tip secular (“ceva rău Ńi se va întâmpla de nu vei fi cu noi”). Constă în utilizarea de atitudini, credinŃe sau consecinŃe ale comportamentului care sunt direct ameninŃătoare sau care duc la inocularea convingerii că o pedeapsă severă este iminentă. Exemple de acest fel de ameninŃări de tip secular sunt : afecŃiuni fizice sau mentale, dependenŃă de narcotice, colaps economic, eşecul social, divorŃ, ostracizare socială etc. Aceste şapte tehnici, combinate în mod efectiv produc o influenŃă coercitivă pe plan psihologic şi sociologic şi duc la modificări puternice în comportament. Relativ la rezultatele persuasiunii coercitive, putem spune că ele sunt metode eficiente, dar nu în toate cazurile infailibile, imbatabile. Eficacitatea lor depinde de experienŃa de viaŃă, bagajul biologic, genetic şi psihologic al subiectului, de durata şi severitatea metodelor persuasiunii coercitive aplicate. Aceste şapte metode trebuie să fie “orchestrate” pentru a da maximum de efect, fără a produce psihoze. Pentru a ajuta subiectul să se adapteze, aplicarea acestor tehnici trebuie să se facă în condiŃiile respectării următoarelor reguli : - paşi mărunŃi, pentru a se evita perceperea schimbărilor efectuate la nivelul personalităŃii şi aprecierii realităŃii ;

-

56

.inducerea ideii că doar prin acceptarea noilor sisteme de valori şi credinŃe se reduce mai mult sau mai puŃin presiunea din exterior ... subiecŃii sunt mai uşor de îndoctrinat. N. Ungureanu. 107-111. p. p. cit. Bogdan.. 25. Marin Voicu. op. Buc.. p. Rădulescu. 117. S. Sorin Rădulescu. 18. 223...Z. şi Enciclop. 30. Tehnicile persuasiunii coercitive trebuie să fie aplicate concentrat şi permanent. Selznick. p. p. Plan. N. pentru întrebări periculoase. 7 Ibid. 12 Ibid. Ph. 1985. cit. . 5 Broom. IV.. 1975. M Voicu. D. Introducere în sociologia devianŃei. M. 11 H. 13 T. Paradigme ale cunoaşterii societăŃii. p.. Rădulescu. cit. Şt. 22. pot apărea reacŃii puternice de opunere. promovării ideii că schimbările survenite la nivelul personalităŃii şi aprecierii realităŃii exterioare sunt rezultatul unui proces intern. 4 Basil Bernstein. Nufer. Ed. Les Editions de Minuit. “pentru binele subiectului şi liber alese de subiect” (schimbări voluntare). p. I. Note: 1 I. Humanitas.. Literatura ştiinŃifică actuală şi problemele teoretice şi aplicative ale resocializării în timpul detenŃiei. apud. 23. Langage et classes sociales.. ed. Ungureanu. 1965. Voicu. Sozial Pedadogische Thesen zur Freiheitsstafen. 57 . 240. Traite de sociologie generale. pentru a nu se acorda timp pentru reorganizarea noilor idei induse.. Când se identifică exact forŃa de presiune. apud. Paris. 8 Ibidem. 9 R. p. 19. cit. Sorin Rădulescu. D.mutarea subiecŃilor în grupuri ale persuasiunii coercitive în care să nu se realizeze adevăratele scopuri ale persuasiunii.. Marin Voicu. 16. Ph.. 15-16. p. Buc. 25. Într-un grup de “prieteni şi aliaŃi”. Merton. 6 Dan Banciu. Sociology. Banciu. 2 Ibid. apud Dan Banciu. IV ed..Y. op. op. 1968. 10 L. apud. Broom. Sorin M. Paris. Sociology. Selznick. op. 3 Vilfredo Pareto. p. p. Elements de theorie et de methode sociologique. p. Banciu. 1990. p. Se va acorda o atenŃie deosebită cultivării .

Raymond Boudon şi François Bourricaud remarcau faptul că poziŃia într-o reŃea de relaŃii poate avea două dimensiuni : orizontală şi verticală. trebuie să începem prin a studia care poate fi locul lor. prezentată adesea ca fundamentală de către pionierii sociologiei. rolul său este ansamblul comportamentelor la care ceilalŃi se aşteaptă în mod legitim din partea sa”. despre existenŃa unui tipar al comportamentelor noastre. a fost catalogată. înŃelege fenomenul social (aceea care-l prezintă ca pe un ansamblu de “unităŃi” analizabile şi aceea care-i demonstrează funcŃionarea) să se succeadă şi completeze reciproc. mai târziu. locul pe care-l ocupă determină statutul şi rolul său. ca artificială şi chiar periculoasă. Pentru a înŃelege funcŃionarea sistemului social trebuie să considerăm mai întâi că avem de-a face cu “unităŃi” sau totalităŃi în interiorul cărora indivizii umani se inserează şi.6. ci şi de elementele structurale ale societăŃii. grupurile. Ori. fiică. Putem vorbi. pe drept cuvânt. rolul. organizaŃiile. Din cunoscutele definiŃii propuse de Jean Stoetzel deducem că cele două noŃiuni sunt distincte una de cealaltă. însă. este evident că una din proprietăŃile principale a universului uman este continua evoluŃie. să precizăm că avem de-a face cu un principiu pur metodologic.ca ştiinŃă de sine stătătoare . deci. nepoată etc. “Pentru a realiza acest lucru. căuta. extrem de preŃioase sunt noŃiunile de statut şi rol ”1. respectiv statutul.1 Structura socială Oamenii nu se comportă întâmplător : în anumite situaŃii se comportă într-un anume fel. statutul se defineşte ca un sistem de interacŃiuni egalitare şi ierarhice pe care individul le are cu ceilalŃi membrii ai grupului din care face parte. Sociologii folosesc termenul în înŃelesul de poziŃie a unei persoane într-o reŃea de relaŃii sociale. bunică. a căror punere în mişcare ar fi – în acest context – pur aleatorie.ELEMENTE ALE STRUCTURII SOCIALE.STATUT ŞI ROL . în alt fel. Dimensiunea orizontală desemnează interacŃiunile reale şi posibile pe care individul le are cu alte persoane situate la acelaşi nivel social. cu o modalitate de a clasa lucrurile fără a le izola unele de altele. Dacă vom avea grijă. Statutele de mamă. instituŃiile sociale şi comunitatea. de bogăŃie sau putere. în măsura în care ea tinde să inducă ideea că ar putea exista societăŃi pur inerte. atunci nu va mai exista nici un inconvenient pentru ca cele două maniere de a observa. TIPURI DE SOCIETĂłI 6. Acesta este determinat nu numai de specificul cultural. în altele.2 A) Statutul În vorbirea curentă. statutul său este ansamblul comportamentelor la care el se poate aştepta în mod legitim din partea celorlalŃi. statutul de decan (sau de director de şcoală) se referă la o poziŃie în sistemul de învăŃământ la fel ca şi cel de elev sau de student. în consecinŃă. Conceptele care delimitează elementele structurale ale societăŃii nu sunt în mod riguros separabile de noŃiunile care privesc funcŃionarea grupurilor umane.şi psihologia socială. prin statut se înŃelege un nivel de prestigiu. situate la intersecŃia dintre sociologie . dar complementare : “ dacă luăm ca centru al observaŃiei noastre individul. OpoziŃia dintre o statică socială şi o dinamică socială.3 În concepŃia lor. 58 . locul fiecăruia în ansamblul social. indică poziŃia persoanei în familie. Dimensiunea verticală se referă la contactele cu persoanele situate într-o poziŃie superioară sau inferioară pe scara ierarhiei sociale.

se pare că în mod frecvent statutul profesional reprezintă statutul principal. Oamenii nu pot. (1921) sociologul german Max Weber folosea termenul în înŃelesul de prestigiu social. E. astăzi. religia şi chiar clasa socială. conform cu organigrama) şi informale (dobândite pe baza caracteristicilor psihice ale persoanei). cel puŃin teoretic le-a ales. problema mobilităŃii sociale priveşte marja dintre ceea ce este atribuit şi ceea ce este dobândit. soŃie). În unele societăŃi. suma drepturilor şi îndatoririlor sale. să-şi aleagă sexul. Acestea. rasă. în instituŃia în care îşi desfăşoară activitatea). culturale). K. româncă etc sunt statute care se pot aplica uneia şi aceleşai persoane. împreună cu Talcott Parsons (1902-1979) şi alŃii atrag atenŃia asupra distincŃiei dintre statusurile atribuite pentru care individul nu a optat în mod expres. Statusul actual susŃine R. deoarece tot mai multe femei exercită o anumită profesie. Wilson (1966) a grupat statutele în trei mari categorii : biologice. de regulă. În societăŃile moderne. profesor etc. Linton este pus în evidenŃă de situaŃia socială concretă. precum şi în identităŃile noastre sociale. rasa. Profesoară. Dacă în mod tradiŃional statutul principal al femeii este cel de familie. fiică. pe care el. deseori statutul religios şi de vârstă a reprezentat statutul cheie al individului. dereglarea ierarhiei de statut. Pentru statutele dobândite putem enumera statutele profesionale (medic.). Observăm că statutele cheie diferă de la o societate la alta. bărbaŃii încep să acorde tot mai mult timp familiei cu alte cuvinte. îşi împart timpul între carieră şi familie. femeie. de exemplu). Acest lucru nu-l împiedică să aibă în acelaşi timp alte statute (tată de familie. De exemplu. Printre cele dintâi se află statutele legate de condiŃiile biologice sau geografice (vârstă. iniŃial. un statut cheie. Sociologul francez Emile Durkheim în renumita sa lucrare “De la division du travail social” (1893) a aprofundat analiza anomiei prin perturbarea. termenul de statut a fost utilizat în filosofia socială semnificând puterea de care dispune o persoană. În cadrul constelaŃiei pe care o alcătuiesc.) statutele maritale (soŃ. Ralph Linton acorda noŃiunii de status înŃelesul de colecŃii de drepturi şi de datorii generate de locul ocupat de individ în societate. astăzi. la rândul lor. mamă. Într-un fel.Mai întâi. deci. Statutele profesionale se pot clasifica. avem de-a face cu un statut principal. În societăŃile arhaice. nu toate statutele au aceeaşi importanŃă. Statutele latente sunt. Fiecare om are mai multe statute sociale ce alcătuiesc aşa numitul set de statute ale persoanei. chiar şi profesiile sunt strâns legate în mod obligatoriu de originea familială (fiii învaŃă şi practică meseria tatălui). El. De multe ori. prieten. de pe poziŃiile antropologiei culturale. statutele neactualizate dar posibil de evidenŃiat în alte situaŃii sociale. sunt funcŃii ale opŃiunilor individuale. deşi constrângerile sociale pot restrânge evantaiul posibilităŃilor accesibile. În lucrarea “The Study of Man” (1936). familiale şi extrafamiliale (profesionale. Dacă în mod tradiŃional statutul profesional al unui bărbat era extrem de important atât pentru sentimentul său de sine cât şi pentru relaŃiile sale cu ceilalŃi. în statute formale (oficiale. un individ apare ca muncitor când îl observăm în viaŃa sa profesională (în timpul lucrului. economice. statutul lor profesional 59 . statutele în cadrul grupurilor informale (prieten). etnia. ortodox. Sociologia face şi distincŃia dintre statusul actual şi statusul latent. cum ar fi de exemplu regimul castelor. care depind de calităŃi asupra cărora individul are un oarecare control. Ceva mai târziu. statutele atribuite depăşesc cu mult limitele biologico-geografice deoarece. sex. care i-au fost conferite de societate sau grupul din care face parte şi statusurile dobândite. care joacă un rol foarte important în interacŃiunile noastre sociale. naŃionalitate etc. care sunt în această circumstanŃă latente.

Pierderea unui statut principal poate produce sentimente de frustraŃie şi poate tulbura sentimentul de identitate pe care persoanele în cauză l-au încercat de-a lungul multor ani. Wilson 4 arată că aceste conflicte sunt relativ frecvente în statusurile flotante între două extremităŃi ale unui sistem ierarhic. Sociologia organizaŃională a evidenŃiat faptul că poziŃiile ierarhice intermediare generează conflicte interstatus. Este renumită ancheta5 realizată la UniversităŃile Harvard şi Radcliffe asupra studenŃilor însărcinaŃi cu responsabilitatea de a supraveghea examenele. maistrul se poate simŃi mai aproape de muncitori sau mai aproape de manager. Răspunsurile au indicat faptul că autoritatea ar fi aprobat conduita cea mai severă şi colegii cea mai indulgentă. fie lângă soldaŃi. una şi aceeaşi soluŃie fiind aprobată în acelaşi timp şi de studenŃi şi de autorităŃi. îl lasă să-şi termine lucrarea şi nu-l denunŃă. SubiecŃii investigaŃi trebuiau apoi să spună care era. generând conflicte interstatus aşa cum ar fi acelea dintre statusul profesional şi statusul familial. În 28 % dintre cazuri. În opina lui Wilson. o societate bine echilibrată trebuie să aibă mecanisme care să permită evitarea situaŃiei în care unul şi acelaşi individ ocupă statusuri care comportă roluri incompatibile. Se preface că nu remarcă frauda. 5. subiecŃii chestionaŃi au arătat că această situaŃie îi pune într-un conflict de roluri. 4. fapt ce le-a conferit un statut intermediar între colegii lor şi administraŃia universităŃii. devin independenŃi. exista cu certitudine o diferenŃă între aşteptările autorităŃilor şi cele ale studenŃilor . Wilson estimează că procentul sinuciderilor se micşorează când 60 . cea de-a treia variantă de răspuns părea a fi cea mai bună soluŃie pentru a obŃine în final. copiind din notiŃele sale. De altfel. cât şi a conducătorilor universităŃii. subofiŃerul se poate situa fie lângă ofiŃer. Statutele parŃiale ale unei persoane pot fi congruente sau incongruente. oamenii apelează în mod constant la astfel de compromisuri pentru a regla conflicte între atitudini divergente. atunci când copiii se maturizează. Îi permite să termine examenul. Respectivii “supraveghetori” au fost întrebaŃi ce ar face dacă ar vedea că un student trişează la examen. Mergând pe acelaşi filon. Îl dă afară imediat pe vinovat şi îl denunŃă . cu alte cuvinte în rolurile legate de statusurile intermediare. Astfel. îşi întemeiază propriile familii. atât aprobarea colegilor. integrarea socială depinde şi de capacitatea membrilor societăŃii de a minimaliza incompatibilităŃile care pot izvorî din complexitatea vieŃii moderne. Li s-a dat posibilitatea să aleagă între următoarele cinci conduite posibile: 1. în imposibilitatea de a se conforma în acelaşi timp celor două tipuri de cerinŃe (ale studenŃilor şi ale administraŃiei). cu studenŃii etc. după părerea lor.devine din ce în ce mai important pentru ele. Pentru 61% . Există însă şi statusuri care sunt generatoare de conflicte prin însăşi natura lor. Reunind tezele lui Gibbs. să abandoneze examenele şi nu-l denuŃă decât dacă refuză . 3. Îi ia notiŃele. după aceea îi confiscă notiŃele şi îl denunŃă . Este cazul pierderii statutului de muncă atunci când oamenii se pensionează sau al modificării esenŃiale (percepută tot ca o pierdere) a statutului de părinte. Pe de altă parte. cele de pe urmă. conduita pe care colegii lor ar fi aprobat-o şi care era cea aprobată de autorităŃi. Îl roagă să se retragă. asistenŃii universitari se pot simŃi mai solidari cu decanul sau dimpotrivă. Doar 11% dintre respondenŃi au considerat că situaŃia respectivă nu creează nici un fel de probleme. adică majoritatea. După părerea subiecŃilor investigaŃi. 2. Martin şi Durkheim. dar o soluŃie de compromis putea fi găsită.

putem să supunem atenŃiei şi simbolurile onorifice şi semnele distinctive ale prestigiului care sunt casele. se aspiră la clasele superioare). SoldaŃii căsătoriŃi se simŃeau mai frustraŃi atunci când se comparau cu celibatarii mobilizaŃi sau cu bărbaŃii căsătoriŃi nemobilizaŃi. Cercetările sociologice au pus în evidenŃă şi existenŃa unor corelaŃii semnificative între statusuri şi anumite boli psihice. termenul de “blue collar” (gulere albastre) este utilizat pentru a desemna statutul de muncitor manual. O altă problemă pe care sociologia a evocat-o a fost cea a eficacităŃii simbolurilor prin care se exprimă diferite statusuri. naŃionalitate etc. Acesta de pe urmă este mai puŃin instituŃionalizat decât statutul profesional şi mai dificil de măsurat decât statutul economic. iau ca referinŃă statutul de prestigiu. educaŃia. fiind determinat prin consens. se referă la grupurile de apartenenŃe (vârstă. Remarcăm. bolile psihice vor fi mai frecvente printre persoanele care exercită profesii liberale. automobilele. în viziunea lui C. se manifestă efectiv prin semne concrete şi distinctive cum ar fi : uniformele sau decoraŃiile (militarii. The american middle class. adăugând că agricultorii sunt cei mai puŃin atinşi de aceste afecŃiuni. în lucrarea citată apreciază că existenŃa acestei situaŃii se datorează mai mult diferenŃelor existente între modul de viaŃă la sat şi cel de la oraş decât diferenŃelor între profesii. cultura.şi intrastaus. şansa. în abordarea problematicii statusurilor şi rolurilor.). În concluzie. judecătorii etc. titlurile (titluri de nobleŃe. 61 .) şi invitându-i apoi să stabilească o ierarhie pentru fiecare tip de statut (după gradul de stimă pe care i-l acordă). că există anumite simboluri şi pentru statusurile naŃionale sau provinciale. de regulă. familia. În multe societăŃi anumite statusuri de profesie şi de prestigiu etc. El abordează această problematică într-o celebră lucrare apărută în 1951 intitulată : White Collar. Cazeneuve.). decoraŃiile etc. titlul de doctor în ştiinŃe. individizii pentru a evalua propriul lor statut. în mod frecvent. Aşa. Nu se constată acelaşi lucru când este vorba despre clasele sociale (aici. frustrărilor (care iau naştere deseori prin comparaŃie). L. de exemplu.). Pe de altă parte. pentru statutul de specialist fără funcŃii de conducere sau. estimarea statutelor conduce la evidenŃierea grupurilor de referinŃă. ajungând chiar să utilizeze termenul de statut în înŃelesul de statut de prestigiu. Pe de altă parte. vecini. rezultate ce au fost publicate de Stouffer ş. În acelaşi context. aşa cum sunt de exemplu costumele naŃionale. de preşedinte etc. Se întâmplă uneori ca termenul de statut să fie înlocuit prin simbolul său. de asemenea. solicitând reprezentanŃilor grupului social să aleagă ce contează mai mult pentru ei (profesia. medicii. în lucrarea “The American Soldier” în 1949.a.numărul rolurilor şi statusurilor compatibile creşte. în timp ce termenul de “white collar” (gulere albe). Cel mai adesea. analizând rezultatele unei renumite anchete efectuată asupra soldaŃilor americani în timpul celui de al doilea război mondial. În viziunea lui Jaspers. colegi). Stern 6 confirmă această concluzie. grupul de referinŃă poate să fie complex şi să aibe o mare influenŃă asupra nivelurilor aspiraŃiilor. Este ceea ce Merton a pus în evidenŃă. individul îşi percepe şi defineşte statutul şi în funcŃie de situaŃia în care el se află în raport cu ceilalŃi (prieteni. adică atunci când se perfecŃionează integrarea statutelor. pentru statutul de clasă de mijloc a societăŃii contemporane. Cazeneuve constată că sociologii. aşa cum sublinia Merton. Îl putem examina prin anchete empirice. Wright Mills (1917-1962). Cercetările sociologice concrete au demonstrat că modul în care o persoană îşi percepe propriul status joacă un rol decisiv în depăşirea conflictelor inter.

W. R. În particular. (Mind.Pe de altă parte. găsim mai mult boli psihice dirijate contra Eului.De altfel. Pe de altă parte. remarcăm faptul că. studiul actualelor profesii le relevă în procentaj mai mare printre muncitorii manuali. în urma observaŃiilor clinice efectuate în Spania 7 asupra câtorva mii de subiecŃi. semnalează o dihotomie între ierarhie ideală a valorilor şi ierarhia reală a statuselor care comandă atitudinile opinei publice americane. ataşează starea mentală la dificultăŃile mobilităŃii sociale. rolul indică un model de comportare asociat unui status. 9 Cu puŃin înaintea lui R. VariaŃia rezultatelor cercetărilor efectuate în timp asupra acestei chestiuni ar putea fi explicată. Bastide (1965) constată că.H. Studiile lui Vence Packard 8. procentajul de schizofrenie pare să crească atunci când se coboară pe scara socială.W. În accepŃiunea sociologică modernă. AlŃi autori printre care se află şi Warner. deşi. Ralph Linton a definit rolul ca fiind ansamblul de comportamente pe care în mod legitim îl aşteaptă ceilalŃi de la individul care ocupă o poziŃie socială 62 . pe de o parte. constatăm că nevrozele predomină la clasele înalte şi psihozele la păturile inferioare ale populaŃiei. Pe de altă parte. schizofrenia la studenŃii de la filosofie şi teologie. conform documentelor. iar pe de altă parte. Aceste date trebuie să le primim însă cu circumspecŃie deoarece ele pot Ńine de cauze conjuncturale. prin faptul că reperarea bolilor mentale în clasele mai modeste întâmpină unele dificultăŃi. B) Rolul. susŃin el. sociologul american G. sentimentul de securitate este legat de statutul economic. el a circulat în scrierile filosofice. Self and Society). îndreptate contra societăŃii în timp ce în clasele sociale elevate. Cei mai vulnerabili. maladiile mentale par a fi mai răspândite printre intelectuali. respectiv în (1934). realizate în anii ’60. termenul de rol a fost utilizat pentru prima dată de Ralph Linton în lucrarea sa “The Study of Man” (1936). subliniind faptul că învăŃarea lor duce la formarea personalităŃii şi asigură funcŃionarea societăŃii umane. delirul persecuŃiei la poliŃişti. IniŃial. Roger Bastide corectează această concluzie. Ajungem astfel la o problemă mai generală şi anume aceea a acceptării statutelor. R. Dacă luăm în considerare tabloul stratificărilor sociale după venituri. Mead evidenŃiază importanŃa îndeplinirii rolurilor sociale. Ne putem întreba dacă echilibrul personal este legat mai mult de statutul economic sau de cel de prestigiu. s-a constatat că toxicomania este frecventă deseori la intelectuali. încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. R. adesea. nu toate anchetele realizate au condus la aceleaşi rezultate sau la rezultate convergente. Conexiunea rol-status În timp ce statutul desemnează locul unei persoane într-o reŃea socială. sunt actorii sociali care vor să se înalŃe pe scara prestigiului social dar nu reuşesc. Raymond Boudon şi François Bourricaud constată că înainte ca Linton să fi utilizat acest termen. nevrozele la infirmieri şi învăŃătoare. prin faptul că dezvoltarea automatizării a antrenat condiŃii de viaŃă diferite de cele ale artizanatului. Trumkin estimează că diversele tipuri de statut pot influenŃa împreună viaŃa psihică a individului. Trumkin (1955) sesiza că persoanele cu statute sociale puŃin elevate dezvoltă adesea maladii mentale sociogenice. Linton. constatăm că existenŃa decalajelor dintre diverse tipuri de statut a stat la originea bulversărilor sociale şi politice. dar el atribuie o importanŃă mai mare statutului de prestigiu decât celui economic. punerea în act a drepturilor şi datoriilor prevăzute de statusuri într-o societate.

Rolurile corespunzătoare unui status nu sunt mereu aceleaşi. Pornind de la acest punct de vedere. care pot fi congruente sau incongruente. la o conduită teoretică normativă. mai precise. Pentru a se evita o eventuală confuzie. achiziŃionate). Cu alte cuvinte. împreună cu Mme Rocheblave – Spenlé că. prin consens social anumite roluri sunt mai intense decât altele. consensul indivizilor fundamentează aşteptările grupului cu privire la prescripŃiil rolului. Un al treilea tip de activităŃi a fost consideat ca fiind doar permis sau indiferent în rapot cu rolul. la idealurile şi valorile recunoscute. altele sunt doar benevole. Aşa de exemplu. Mai multe anchete – susŃine Cazeneuve – au stabilit că deseori. acordarea unor sfaturi utile iar pe de altă parte. au fost apreciate de subiecŃi ca fiind doar dezirabile (şi nu obligatorii). altfel spus. unii autori se referă la un comportament efectiv. aşa cum ar fi cel de cetăŃean. să le asigure hrana etc. de gentleman. pe de o parte. rolurile profesionale sunt mai clare. de om cinstit. toŃi considerau că o mamă trebuie să-şi îngrijească copiii. un status social. Acestea pot apare atunci când prescripŃiile ataşate unui statut sunt discordante. Mai târziu. adesea. De exemplu. rolurile legate de adolescenŃă. Cele două prescripŃii sunt în conflict. rolurile sociale pot fi impuse (atribuite şi dobândite. deci. Linton a sugerat că rolul era alcătuit din comportamentele efective ale ocupantului unui status. Alte conduite. Aşa de exemplu : rolul femeii astăzi a suferit schimbări importante faŃă de trecut. Raportul dintre rol şi status este complex. la un moment. deoarece cu cât asistentul intern aplică mai mult 63 .10 El a constatat că toŃi subiecŃii invesigaŃi au corelat anumite comportamente cu rolul matern. 1963). Deducem de aici că această activtate reprezintă. la rândul lui. Un alt criteriu după care se pot clasifica rolurile îl reprezintă sistemul de referinŃă. respectiv între rol (aspectul prescriptiv al conduitei asociate unui status) şi conduita de rol (comportamentul efectiv. 1951) au demonstrat că nu toate prescripŃiile rolului social au aceeaşi importanŃă pentru conduite : unele sunt esenŃiale şi obligatorii.determinată. Newcob a propus un exemplu de studiu empiric al aşteptărilor şi consensului privind rolul matern . Parsons (“The Social System”. Pe de altă parte. studiile realizate de T. Rolul se poate defini. situaŃii familiale etc. sau. aşteptările celorlalŃi mai puŃin precise. În corelaŃie cu statusurile sociale. Acesta este şi punctul de vedere al lui Jean Stoetzel (“La Psychologie sociale”. o conduită de rol esenŃială. sexul sunt legate de ansamblul bio-social. sprijinirea studenŃilor aflaŃi în situaŃii problematice. Gerontologii fac constatări asemănătoare cu privire la rolul bătrânilor pensionari în societatea actuală. dat mai multe roluri sociale. cum ar fi de exemplu. Alte roluri sunt în raport cu clasele sociale sau grupările sociale (profesii. cum ar fi acelea care privesc vârsta. ele pot evolua. Newcomb a propus acceptarea distincŃiei dintre rolul jucat şi rolul prescris. preocuparea de a spune poveşti copiilor. în opinia tuturor. statutul de “asistent intern” într-un cămin al unui colegiu prevede. prin “aşteptări” ce au la bază consensul social. Se observă că această ultimă clasificare este corelată cu statutele care derivă din structurile sociale. NeconcordanŃa dintre rolurile sociale poate genera conflicte inter-rol. bătrâneŃe (rolurile de vârstă) sunt mai neclare. În aceeaşi ordine de idei.). fiecărei persoane îi sunt proprii. Asemenea statusurilor. deosebirea între prescripŃiile rolului şi îndeplinirea rolului. criza adolescenŃei se poate imputa impreciziei rolului de adolescent. Constatăm. În opoziŃie cu acestea. în SUA. Există roluri care se referă la societatea globală în general. în timp ce unele dintre ele introduc interdicŃii comportamentale. modul în care fiecare îşi interpretează efectiv rolul său). Există roluri corespunzătoare personalităŃii de bază. alŃii. prin acest termen. Altele. raportarea oricărei încălcări a regulamentului. Brim (1960) sesizează.

implicite sau explicite pentru a-i face pe indivizi să-şi ajusteze conduita la modelul care constituie rolul legat de statutul care le este recunoscut. “Rolurile se pot afla în tensiune atunci când eforturile de a satisface prescripŃiile întruchipate într-un statut social provoacă anxietate. dintre el şi aceştia şi. dar satisfacerea uneia atrage după sine nesatisfacerea celeilalte. Pe de altă parte. Moreno estima că putem analiza mai bine personalitatea profundă a oamenilor. statutul trimite cu necesitate la un rol. Hurbert Touzard. doar dacă statutele sunt acceptate (mai mult sau mai puŃin) ca fiind conforme cu valorile recunoscute. acelaşi timp. industriale şi postindustriale. H. rolul individului constă nu numai în asemănarea statutului său. O astfel de situaŃie este şi În atunci când unui student aflat înaintea unui examen dificil i se solicită de către un bun prieten. în acelaşi timp. Ele se diferenŃiază după două criterii esenŃiale : tehnologia pe care o utilizează şi strategia de viaŃă (pentru existenŃă) adoptate. un şef de birou trebuie să asigure armonizarea situaŃiilor de muncă dintre funcŃionarii biroului. în a-l face să evolueze. De exemplu. asociate cu anumite tipuri de statut şi se transformă în funcŃie de câmpul social. Raportul dintre rol şi statut este complex. un serviciu important care necesită timp. deci. ci şi în a-l interpreta. Ambele prescripŃii ale rolului sunt justificate. fapt ce creează adesea o anumită tensiune psihologică. la rândul său. este un procedeu de diagnostic). sunt contradictorii. ceea ce implică o anumită coerenŃă între roluri. să propună promovările şi măririle de salariu. horticole şi pastorale. În acest sens. tensiune”. rolul este un element al dinamicii sociale şi o societate riscă să se sclerozeze dacă încorsetează prea mult rolurile în definiŃiile rigide ale statutelor. societăŃile pot fi clasificate în cinci tipuri fundamentale : societăŃile de vânători şi culegători. În timp ce familia rurală se întemeia pe dominanŃa umană dintre cei doi membrii ai cuplului (femeia sau bărbatul). definind familia în termenii lui Kurt Lewin. Rolurile sunt. de realizarea unei inserŃii sociale armonioase. acesta fiind legat. Mead a consacrat opera sa cea mai cunoscută demonstrării faptului că învăŃarea rolurilor duce adesea la formarea personalităŃii conştiente şi la asigurarea funcŃionării comunităŃii sociale. cu atât va pierde mai mult încrederea studenŃilor şi. Societatea dispune de un anumit număr de mijloace de constrângere. 1) SocietăŃile de vânători şi culegători 64 . arăta că rolurile de familie au variat în funcŃie de transformarea statuelor. punându-i să joace anumite roluri (este principiul psihodramei în cursul căreia individul inventează sau reproduce un rol şi care. Dacă rolul nu se poate defini decât în raport cu statutul. În acelaşi context. cercetările sociologice au arătat că complexitatea structurilor sociale lasă individului o marjă de interpretare şi chiar îi impune luarea unei decizii personale.11 În această situaŃie. prescripŃiile nu sunt neapărat contradictorii. Aşa cum am demonstrat şi în subcapitolul anterior. stress. putem spune că adecvarea rolurilor şi statutelor este un element important al echilibrului nostru psihic. putem spune însă că grupul mic poate menŃine coeziunea şi existenŃa. familia urbană trece de la dominanŃă la cooperare. adesea. în mod particular. Cu alte cuvinte. agrare. Pe de altă parte. posibilitatea de a fi confesorul şi sfătuitorul lor. C) Tipuri de societăŃi În viziunea lui Norman Goodmann. deci.regulamente. G. conflictul între roluri apare şi atunci când prescripŃiile rolului asociate cu două sau mai multe statute.

ca mai apoi. fapt ce a creat posibilitatea dezvoltării sistemului de irigaŃii atât de necesar agriculturii pe scară largă. unele dintre ele îmbrăcând forma conducerii ereditare. societăŃile pastorale. Pe de altă parte. prin difuziune culturală să se răspândească până în Europa Orientală şi China. ComerŃul desfăşurat de diversele populaŃii este nesemnificativ. sapele primitive) au fost utilizate iniŃial în Orientul Mijlociu şi Asia de S-E. Strămutarea de pe un pământ pe altul a dus la dezvoltarea unor contacte sporite cu alte societăŃi şi la dezvoltarea comerŃului cu aceştia. 2) SocietăŃile horticole şi pastorale. Astăzi. din cele 6 miliarde de pământeni. uneltele simple. SocietăŃile în discuŃie se cacterizează prin nomadism şi sunt relativ mici. “RevoluŃia agrară” a constat. contactul cu alte societăŃi a dus şi la apariŃia unor ostilităŃi între grupuri şi la dezvoltarea sclaviei (prizonierii din războaie erau transformaŃi în sclavi). Diviziunea muncii. Nomadismul a fost înlocuit cu aşezări omeneşti permanente. SocietăŃile horticole şi pastorale au dus la mărirea societăŃii. Practicile horticole (tehnica “doborârii şi arderii”. înainte de toate. Economia acestui tip de societate este o economie de subzistenŃă. “Stilul de viaŃă pastoral – susŃine N. ceea ce a facilitat dezvoltarea comerŃului şi a pieŃelor. deoarece cele mai multe regiuni nu pot întreŃine populaŃii numeroase care depind în mod exlcusiv de hrana furnizată de natură. Conducerea est realizată de cei care obŃin perfomanŃe mari la vânătoare şi cules şi are caracter neformal. susŃine Van der Zanden (1990). SocietăŃile pastorale se caracterizeau. membrii societăŃii consumând tot ce au. comerŃul a creat premisele apariŃiei marilor centre urbane şi în cele din urmă a oraşului modern. Aceste societăŃi sunt mai eficiente în asigurarea hranei şi a altor bunuri necesare decât societăŃile de vânători şi culegători. şamanul (persoană care practică magia şi vindecă oamenii). ceea ce a permis cultivarea pământului la scară mare şi creşterea semnificativă a eficienŃei lucrărilor agricole. este redusă şi se bazează pe vârstă şi sex. SocietăŃile agrare au apărut acum 5-6 mii de ani. creştinismul şi islamismul”. pescuitul cu ajutorul uneltelor simple din piatră şi lemn şi culesul. însă. Trocul a fost înlocuit cu utilizarea banilor în realizarea schimburilor de bunuri. printr-o densitate mai mică (aveau nevoie de pământuri întinse pentru creşterea animalelor) şi prin nomadism. în regiunile fertile evoluau societăŃile horticole iar în cele aride. însă. în descoperirea plugului şi utilizarea animalelor de tracŃiune. Aceste idei sunt comparabile cu iudaismul bătrânilor păstori evrei şi cu religiile care îşi au originea în el. În urmă cu 10-19 mii de ani în urmă.Cele mai vechi strategii pentru existenŃă pe care le-a cunoscut omenirea sunt vânatul. Încep să apară instituŃiile politice. în măsura în care ea există.12 3) SocietăŃile agrare. Mai târziu au fost confecŃionate unelte din metal (mai eficiente decât cele din lemn sau piatră). creînd o cantitate mai mare şi mai stabilă de hrană. doar vreo 300 000 îşi aisgură mijloacele de subzistenŃă în acest mod. La rândul lui. care manifestau un interes activ pentru problemele omeneşti de fiecare zi. Goodmann – pare să fi jucat un rol şi în dezvoltarea ideilor religioase. celelalte se ocupau cu îmblânzirea animalelor. Creşterea eficienŃei economice a dus la apariŃia unui surplus de bunuri şi a permis apariŃia diferenŃierilor sociale şi a statutelor specializate: meşteşugarul. 65 . bazate pe zeităŃi supreme. Primele dezvoltau cultivarea plantelor. Organizarea socială are la bază relaŃiile de rudenie iar diferenŃierea socială este scăzută. Creşterea eficienŃei şi producerea unor mari surplusuri de hrană a dus la mărirea numărului de statute specializate şi de ocupaŃii distincte.

Bell (1973) constata că recent a apărut un nou tip de societate. Herbert Marcuse a Ńinut să evidenŃieze “tarele”. ierarhii de statut şi inegalităŃi sociale. a şomajului. în care principala sursă de subzistenŃă este mai degrabă producerea de informaŃii şi de bunuri decât producerea de bunuri materiale. economice şi sociale tot mai complexe ce sporesc posibilitatea dezvoltării lor. Autoritatea morală a religiei a scăzut pe măsură ce industrializarea a mărit diferenŃele în stilurile de viaŃă ale oamenilor. 3) un înalt grad de concentrare a puterii economice şi politice care merge mână în mână cu imixtiuni organizatorice serioase guvernului în viaŃa economică 4) cercetarea. 5) Societatea postindustrială. a exercitat o influenŃă semnificativă asupra principalelor instituŃii ale societăŃii: familia. RevoluŃia industrială a avut loc iniŃial în Anglia la mijlocul secolului al XVIII lea. “Nevoia de muncitori calificaŃi şi cultivaŃi a reclamat extinderea şanselor educative şi la alte categorii. El considera că principalele caracteristici al acestui tip de societate sunt : “1. la care au acces şi straturi sociale anterior nepriilegiate . Constatăm deci că societăŃile agrare se caracterizează prin structuri politice. Apare o elită politică specializată ce deseori îmbracă forma monarhiilor ereditare absolute. deoarece a micşorat importanŃa statutului social moştenit şi a permis mobilitatea socială. subconştient şi inconştient şi ale căror rezultate sunt valorificate în scopuri comerciale şi politice”.acŃionate de un motor. nu numai la mica elită.13 De industrializare este legată şi urbanizarea :oamenii au migrat de la sate către oraşe acolo unde îşi aveau slujbele. D. fapt ce a extins stratificarea pe bază de sex.paradoxal .DiferenŃierile sociale şi inegalităŃile sociale s-au accentuat şi instituŃionalizat. SUA etc. în procesul de producere a bunurilor parte a societăŃilor lumii. societatea postindustrială. O populaŃie mai educată a pretins şi a deŃinut mai multe drepturi politice. O capacitate industrială şi tehnică foarte dezvoltată. În centrul religiilor care s-au dezvoltat în această epocă (ca şi următoarele) stăteau zeităŃile masculine. religia. într-o conferinŃă la Chicago intitulată “Agresivitatea în societatea industrială contremporană”. “tensiunile” specifice societăŃii industriale în general şi a societăŃii americane în particular. Germania.). Ea s-a materializat în confecŃionarea şi utilizarea unor maşini complexe.a avut drept consecinŃă şi reducerea ei. explozie de statute sociale specializate. În acest tip de societate. Concomitent cu creşterea inegalităŃii sociale. 66 . slăbindu-le astfel consensul asupra normelor şi valorilor fundamentale”. politica. În mod similar iau naştere clasele sociale : o mică clasă prosperă. răspândindu-se apoi în multe alte Ńări (FranŃa. Economia devine cea mai importantă şi puternică instituŃie a societăŃii. Familia şi-a pierdut statutul centru al producŃiei economice. educaŃia. industrializarea a creat şi numeraose probleme :creşterea poluării. care în cea mai mare parte este destinată producerii şi distribuirii (…) unor bunuri şi servicii neproductive” 2) un standard de viaŃă în creştere. a schimbat faŃa lumii : imense surplusuri de bunuri necesare subzistenŃei. controlul şi manipularea ştiinŃifică şi pseudoştiinŃifică a comportării indivizilor şi a grupelor de indivizi în timpul muncii şi în timpul liber. din care se trag cu succes concluzii şi asupra comportamentului psihic conştient. Pe lângă beneficiile aduse. care controla pământul şi o mare clasă dependentă (de prima) care îl muncea. mecanizarea . inegalităŃile sociale etc. Industrializarea a avut efecte considerabile. În 1956. cu alte cuvinte. 4) SocietăŃile industriale. Locul de muncă s-a deplasat de acasă în fabrică şi din mediul rural în cel urban. Standardele de viaŃă au crescut dar nu în aceeaşi măsură pentru toŃi.

datorită perfecŃionării tehnologiilor. schimbarea se concretizează în creşterea complexităŃii şi a perfecŃionării tehnologiei. InstituŃiile economice sunt la fel de importante ca şi în trecut. ce asigură realizarea aceluiaşi nivel al producŃiei sau chiar al unuia mai ridicat cu un număr mai mic de muncitori. Societatea postindustrială este bazată pe cunoştinŃe şi producerea de cunoştinŃe. Primul val a adus agricultura şi cel de-al doilea. remarcă Alvin Toffler. în organizarea socială şi în comportamentul social. 6. îndeosebi ale tehnologiei. Ei au considerat că schimbarea se poate produce în sfere sociale diferite. descentralizarea.). Principalele mijloace prin care societăŃile realizează schimbarea sunt difuziunea culturală şi invenŃiile independente. Principalele instituŃii ale societăŃii se aflau în plin proces de adaptare la ceinŃele acestui nou tip de societate (învăŃământul. comunicaŃiilor. fapt ce nu trebuie însă. Perspectiva structural-funcŃionalistă. absolutizat. Schimbarea tehnologiei produce schimbări în economie. Utilizarea invenŃiilor tehnologice limitează capacitatea mediului natural de a modela natura societăŃii. Este o societate a ştiinŃei. au conceput.14 El susŃine că omenirea trece acum de la o economie de tip Al doilea val la una de tip “Al treilea val”. eminenta luptă pentru putere se va transforma tot mai accentuat într-o confruntare pentru distribuirea şi accesul la cunoştinŃe (…) Controlul cunoaşterii este nodul gordian al luptei mondiale de mâine pentru putere. în naŃiunile abundente – supuse schimbărilor rapide în pofida inechităŃilor de câştig şi avere. prin reprezentantul ei cel mai de seamă Talcott Parsons. De regulă. creşterea toleranŃei faŃă de diferite stiluri de viaŃă. Teorii despre tipurile de societate În cadrul acestei dezbateri ne propunem să trecem în revistă punctele de vedere susŃinute de perspectivele evoluŃioniste socio-culturale. mărind posibilitatea unei mai mari egalităŃi între sexe. computerizarea. Gerhard şi Jean Lenski au elaborat o versiune mai sofisticată a teoriei evoluŃioniste socio-culturale. societatea industrială de masă. a valorilor acceptate. care nu presupune inevitabilitatea “progresului”. susŃin cei doi sociologi. schimbarea ca fiind “multiliniară”. în ritmuri şi direcŃii diferite. relativismuilui cultural. Acest lucru este posibil datorită tehnologiei extrem de performante. intrând tot mai mult sub propriul control. unicate). conflictualiste şi weberiene. Acumularea unei cantităŃi tot mai mari de informaŃii despre mediul înconjurător şi despre modul în care acesta poate fi “explorat” spre beneficiul oamenilor. “Astăzi. localismul însoŃit de globalizare.oamenii au şanse mai mari să lucreze sectorul serviciilor decât în agricultură sau în industria prelucrătoare. familia etc. dar sunt mai dependente de sfera informaŃională şi educativă decât erau în trecut. ca pe un ansamblu de elemente 67 . ingineriei şi educaŃiei. societatea evoluează ca urmare a schimbărilor culturale. duce la schimbarea societăŃii. structural-funcŃionaliste. revoluŃia biologică. În conformitate cu teoriile evoluŃioniste ale lui Gerhard şi Jean Lenski (1987). în toate instituŃiile omeneşti”. Creşterea mobilităŃii a generat diversificarea stilurilor de viaŃă. deci.2. Se înregistrează o mobilitate socială şi geografică fără precedent. Cu alte cuvinte. Celui de “Al Treilea Val” în mijlocul căruia trăiau îi sunt caracteristice economia “de-masificată” (serii scurte. transportului. societăŃile scapă oarecum de sub controlul mediului natural. concepe societatea ca pe un sistem. acestea nu au însă caracter de lege.

El consideră că instituŃiile societăŃii sunt mai degrabă instrumente de control social decât de rezolvare a problemelor. componente ale societăŃii. Pentru a supravieŃui. scopul ei fiind realizarea unui nou echilibru. cele intermediare corespund societăŃilor horticole şi pastorale târzii şi cu cele agrare timpurii. InstituŃia economică este cea mai 68 . K. în opinia lui Parsons. altă instituŃie socială fundamentală. T. au ca obiectiv central menŃinerea stabilităŃii sistemului. Deşi în fiecare societate întâlnim o formă de regim politic. aşa cum ar fi asigurarea securităŃii şi desfăşurarea de bune relaŃii cu alte societăŃi. PărŃile aflate în strânsă conexiune. LatenŃa se referă la menŃinerea sistemului. incet şi în mod organizat. putem vorbi deci. Integrarea socială implică realizarea coeziunii sociale. realizarea scopurilor. familia a îndeplinit toate cele patru funcŃii universale ale societăŃii. integrarea şi latenŃa. natura acestuia diferă de la o societate la alta (autoritarism. de existenŃa unor probleme general-valabile pentru toate societăŃile.R. intermediare şi moderne. Astfel. Realizarea scopului se referă la nevoia societăŃii de a îndeplini obiective importante. instituŃiile economice. socializarea membrilor săi. În celebra sa lucrare “The Social System”(1951). să valorifice şi distribuie resursele. educaŃiei. omenirea a cunoscut trei mari tipuri de societăŃi : primitive.” Adaptarea se referă la nevoia societăŃii de a se adapta la mediul său fizic. iar cele moderne sunt echivalente cu societăŃile industriale şi postindustriale care.I. democraŃie …). a unei noi stabilităŃi. astfel încât ele să colaboreze şi să funcŃioneze ca un întreg – rolul integrării este jucat de familie. religiei prin procesul socializării. în viziunea lui Parsons. Economia este instituŃia socială care. Schimbarea se produce. Parsons vede societatea ca pe o structură socială relativ stabilă şi liniştită. O altă perspectivă din care este abordată problema structurii sociale şi a tipurilor de societate este teoria conflictului. În concepŃia lui Parsons. Marx principalul reprezentant al acestei teorii contestă faptul că instituŃiile sociale funcŃionează armonios în scopul soluŃionării nevoilor sociale universale. societatea trebuie să Ńină cont de condiŃiile de mediu. constituie stadiul final al evoluŃiei. distribuirea şi folosirea puterii inerente vieŃii colective. respectiv instituŃiile fundamentale ale societăŃii. trebuie să asigure (alături de sistemul educaŃional). Nu toate instituŃiile continuă el. Familia. EvoluŃia societăŃii se realizează prin specializarea elementelor subsistemelor. solidarizarea diferitelor părŃi ale societăŃii. Rolul instituŃiilor este de a găsi soluŃii pentru aceste probleme universale. asigură distribuirea bunurilor şi serviciilor necesare vieŃii sociale. respectiv. Această sarcină este îndeplinită de regimul politic. joacă un rol la fel de important.aflate într-o interdependenŃă structruală. Aceasta este funcŃia economică. oarecum conservatoare opunând rezistenŃă schimbării sociale. IniŃial. la menŃinerea modelului valoric. pe lângă funcŃia specială de reproducere sexuală. au apărut instituŃii specializate. ele au deci funcŃii importante în societate.L. regimul politic are ca funcŃie asigurarea securităŃii societăŃii. Această teză fundamentală este cunoscuta sa paradigmă “A. Pe măsură ce societăŃile au evoluat. SocietăŃile primitive sunt echivalente cu societăŃile de vânători şi culegători şi primele societăŃi horticole (descrise în subcapitolul anterior). politice etc. totuşi. Aceste cerinŃe – precondiŃii funcŃionale – sunt : adaptarea. Parsons formulează patru tipuri universale de cerinŃe funcŃionale a căror satisacere este indispensabilă funcŃionării societăŃii. funcŃie realizată de instituŃiile familiei. Toate societăŃile se confruntă cu probleme similare.

Calmann-Levy. Cei care se află în posesia mijloacelor de producŃie. 144.. Halle. N. 28. Raymond Boudon. 1966. 4. raŃiune. de concepŃiile lor sau sunt factorii stimulatori esenŃiali în viaŃa socială..cit. N. Sociology. Packard. Psychologie sociale. 136. p. cel de al doilea susŃine că dimpotrivă. 13. op. p. 1913. cit. fie capitalişti şi proletari) sunt în conflict. conchid adepŃii acestei teorii. 11. Erkankung. Francois Bourricaud.cit. Kulturkreis und Form der Geistigen. spre deosebire de reprezentanŃii structural-funcŃionalismului. Weber are convingerea că ideile religiei calviniste au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea capitalismului modern. A. L. Dictionnaire critique de la sociologie. 7.. 14. Flammarion. Jean Stoetzel. op. p. schimbarea socială se bazează pe conflictul de clasă. 141-142. p. Cazeneuve. J. op. 5. 1976. Note: 1. 511.. Dictionnaire de la sociologie. Cazeneuve. Wilson. Les Obsedes du standing. 137. op. Raymond Boudon. în cele din urmă. Comportamentul oamenilor este influenŃat de modul lor de gândire. În timp ce primul consideră ideile cauza structurilor sociale. Jean Cazeneuve. du Seuil. cit. p. Max Weber evidenŃiază consecinŃele stilurilor de gândire asupra acŃiunii sociale. Powershift. 1960. 178. proletariatul. Francois Bourricaud. accentuează asupra ideii de schimbare socială. pentru că au generat dezvoltarea însuşirilor caracteristice capitalismului : munca susŃinută. Tofler. p. Dix grandes notions de la sociologie. cei doi mari sociologi. op. 1995. 8. începând cu revoluŃia industrială acest rol este jucat de economie. J. 1963. Stern. 251. p. Ed.Goodman. Cei dintâi îi pot controla şi chiar exploata pe cei din urmă..Goodman. 981. Goodman.cit. reuşind să preia puterea. În viziunea lui Marx. Paris.importantă. Societatea se schimbă pentru că interesele ceor două clase antagoniste (fie ei stăpâni şi sclavi. Antet.K. Paris. 76. investiŃii de capital. fie proprietari şi ideologi. N. V. ideile sunt rezultatul structurilor sociale. Dacă în societăŃile timpurii familia era instituŃia principsală. Marx. p. 10. 70. vor porni lupta împotriva celor exploatatoare. Clasele exploatate subordonate. Constatăm că viziunea lui Weber asupra naturii vieŃii sociale este diferită de a lui K. cit. Jean Cazeneuve. 9. SocietăŃile au progresat de la formele timpurii. 3. 471. Schimbarea socială fundamentală se realizează prin revoluŃie şi nu prin perfecŃionarea tehnologiei. 12. PUF. p. 2. Oricum. se află într-o poziŃie privilegiată faŃă de cei lipsiŃi de astfel de mijloace. tradiŃionale la cele moderne. capitaliştii. 78. p. 6. Teoria acŃiunii sociale propune un alt model de exploatare pentru înŃelegerea structurii şi schimbării sociale.. op. p. de ea depinzând toate celelalte instituŃii sociale.. “Istoria întregii societăŃi existente până acum – susŃine el – este istoria luptelor de clasă”. Ea stă la baza controlului social şi politic. E. disciplina eficientă. p. 69 .

Nu orice sistem de indivizi formează un grup social. în cadrul cărora membrii desfăşoară relaŃii personale. Categoriile sociale sunt modalităŃi confortabile de a deosebi oamenii care au ceva în comun. Acestea de pe urmă desemnează totalitatea indivizilor care au o caracteristică comună (toate persoanele cu ochii verzi). fie că acestea sunt familii. desfăşoară activităŃi comune. nu sunt forŃe sociale coercitive sau “de acces”. 7. Spre deosebire de grupurile sociale ele. respectiv : W. oamenii care stau împreună într-un compartiment de tren sau într-un autobuz nu formează cu necesitate un grup social. În condiŃiile în care navetiştii dintr-un tren se văd zilnic. Ch. nu joacă un rol important în viaŃa socială. Membrii unui grup au un sentiment de identitate comună. ei devin un grup social. Starea naturală a omului este cea colectivă sau grupală. Dacă lipsesc aceste caracteristici. relaŃii de tipul “faŃă în faŃă”. H. relaŃiile dintre ei sunt profund afective. rezultând ceea ce se numeşte psihosociologia grupurilor. însă. În cadrul lor. grupurile pot fi primare sau secundare. Din această mulŃime. ne vom opri la cele mai cunoscute şi semnificative dintre ele. respectiv relaŃii afective. H. echipe. în general. Ce este grupul social. un statut similar (clasa de jos) sau se află în aceeaşi situaŃie (spectatorii unui concert de jazz). Oamenii desfăşoară cele mai multe activităŃi în grupuri. susŃine eminentul sociolog. există un număr mare de clasificări ale grupurilor sociale. respectivii indivizi alcătuiesc doar un grup statistic. cu grijă unul faŃă de altul. încep să converseze unii cu alŃii. solidaritatea dintre indivizi nu se desfăşoară la nivelul conştientizării şi este mai mult un fel de sentiment decât un calcul. Parck. prin reprezentanŃii ei de seamă. contractuale. grupuri de muncă. Cooley foloseşte drept criteriu de clasificare a grupurilor sociale. au experienŃe comune şi se cunosc bine între ei. de prieteni etc.E.1. În literatura de specialitate. Aşa. El reprezintă doi sau mai mulŃi indivizi care au un sentiment comun de identitate şi se influenŃează reciproc pe baza unui set comun de aşteptări referitoare la comportamentul fiecăruia. Mead. cu alte cuvinte. strânse şi durabile. că ei reprezintă grupuri potenŃiale pentru că ceea ce ei au comun poate deveni baza unei identităŃi împărtăşite şi le poate organiza interrelaŃionarea. Grupul social este un concept cheie în sociologie. tipul de relaŃii care se statornicesc între indivizi. Grupurile sociale se disting şi de categoriile sociale şi colectivele sociale. Thomas. aşteptări comune pe baza cărora îşi organizează activitatea. Membrii grupului petrec o mare parte din timp împreună. intime. Literatura psihologică şi sociologică despre grupuri s-a dezvoltat în mod complementar.J. să se autoperceapă ca “navetişti chinuiŃi”. Grupurile primare sunt grupuri mici. ORGANIZAłIILE FORMALE ŞI BIROCRAłIA. R. interacŃiunea. În conformitate cu acest criteriu. formale. Trebuie să facem distincŃia dintre un grup statistic şi un grup social. Studiul sociologic sistematic al grupului social a fost dezvoltat mai întâi de Şcoala de la Chicago. un scop comun. ce sunt foarte importante pentru dezvoltarea individului. de exemplu. Oamenii din aceeaşi categorie socială nu formează cu necesitate un grup social. Putem spune.1 70 .7. Tipuri de grupuri.GRUPURILE SOCIALE ŞI ORGANIZAłIILE.

Grupul de referinŃă este grupul la care individul se raportează 71 . care dispun de o mare stabilitate în timp. membrii grupului au puŃine cunoştinŃe unii despre alŃii. 3) “ele au o influenŃă mult mia mare decât alte grupuri asupra copiilor şi indivizilor maturi”. se pare că grupurile primare se disting de cele secundare prin următoarele trei caracteristici interdependente : 1) “ele sunt fundamentale în formarea naturii sociale şi ideilor individului”2 2) “ele sunt în mod practic universale. de educaŃie etc. Această clasificare se întemeiază pe tipul de normativitate implicată în organizarea grupurilor. între grupuri de apartenenŃă şi grupuri de referinŃă. deosebirea dintre grupurile primare şi cele secundare nu trebuie absolutizată. de muncă. 2) prezenŃa unei conştiinŃe de grup . mai puŃin normativizate (grup de petiŃionari). Grupurile informale se constituie fie ca subgrupuri în cadrul celor formale. G. lojile masonice). grupuri durabile (grupul de prieteni). de pensionari. Literatura de specialitate pune în evidenŃă faptul că în timp ce analiza psihologică este orientată spre grupurile mici. relativ impersonale. Lazarus. M. Tonnies. naŃiunile). După modul de acces la ele. După mărimea lor.) şi închise (cum ar fi de exemplu. pentru realizarea unor scopuri specifice (grupurile de prieteni. aparŃin tuturor tipurilor şi stadiilor de dezvoltare” 3 . 6) abilitatea de a acŃiona într-o manieră unitară. grupurile pot fi deschise (cluburile sportive etc. referirile analitice la grupurile mari se fac în antropologie. sociologia propune şi realizarea distincŃiei dintre grupurile formale. Simmel) şi psihologia colectivităŃilor (Wundt. Grupurile formale sunt instituŃionalizate. grupurile pot fi mari (clasele sociale. 3) scopuri comune .). de creativitate). într-o lucrare de referinŃă (“Introduction to Group Dynamics”.Grupurile secundare sunt grupuri mai mari. pentru petrecerea timpului liber etc. Sociologia distinge. RelaŃiile între indivizi sunt “secundare”. popoarele. cu durată determinată. sociologia clasică a comunităŃilor (F. InvestiŃia afectivă a membrilor grupului este mică. grupuri formale. Ele sunt mai flexibile. ele furnizând setul de valori şi norme fundamentale pentru comportamentele de la nivel microstructural. influenŃă şi reacŃie reciprocă) . G Le Bon).4 Malcolm şi Hulda Knowles. mijlocii (colectivul unei întreprinderi) şi mici (alcătuite din doi până la 30-40 de membrii : grupuri şcolare. pot dobândi caractersticile unui grup primar. 1959) apreciau că grupul mic nu este o simplă colecŃie de oameni. 4) interdependenŃă în realizarea necesităŃilor care decurg din îndeplinirea scopurilor . Pe scurt. de asemenea. Pe de altă parte. Deseori. Ele se constituie pentru un scop precis. Pe lângă această clasificare esenŃială. ci o uniune de indivizi care posedă următoarele caracteristici : 1) o colecŃie de doi sau mai mulŃi indivizi care pot fi identificaŃi prin nume sau tip . 5) interacŃiune (comunicaŃie. aparŃin de regulă unor organizaŃii (grupul de muncă. nonformale şi informale. reguli. secundare. Grupul de apartenenŃă desemnează grupul căruia individul îi aparŃine ca “membru competent”. Un alt criteriu de clasificare a grupurilor îl constituie durata lor de existenŃă. fie în afara unor cadre instituŃionalizate. Întâlnim astfel grupuri temporare (formaŃii muzicale). A nu se înŃelege de aici să sociologia nu ar fi interesată de grupurile mici. relaŃiile dintre ei concentrându-se mai degrabă asupra activităŃii decât asupra nevoilor şi dorinŃelor lor. prin excelenŃă. apoi se dizolvă. Grupurile mari sunt. funcŃionează în conformitate cu anumite statute. Grupurile nonformale se constituie pentru realizarea unei sarcini.). Se constată că unele grupuri secundare (cum ar fi de exemplu grupul de muncă). grupuri permanente (familia). legi. politice.

credinŃe. un standard după care poate fi judecată corectitudinea unei persoane (exemplu. comportamente valorizate le ia ca referinŃă. prietenii etc. în timp ce grupul de manechine reprezintă grupul de referinŃă). de egalitate care influenŃează modul în care oamenii gândesc despre ei înşişi ). mijlocie. întinse . G. după baza formării : grupuri de fapt. a simŃi.şi ale cărui valori. Unele grupuri sunt în acelaşi timp şi de apartenenŃă şi de referinŃă : familia. liberalii tradiŃionali (prea blânzi. K. elevul imită limbajul profesorului). precipitată . ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă individul. mijlocii. după conŃinut : unifuncŃionale şi multifuncŃionale . R. deci. un individ sau chiar o idee abstractă (ideea de libertate. grupuri în care indivizii au contacte artificiale. după ritm : cu cadenŃă latentă. că grupurile de referinŃă nu sunt întotdeauna grupuri în sensul sociologic al termenului. tovarăşii de joacă. Merton susŃine că indivizii tind să interiorizeze mai degrabă valorile. se raportează la ele). valori sunt adoptate de individ. FuncŃia comparativă se referă la faptul că grupul de referinŃă oferă un model pentru a fi imitat. norme. 6. în care indivizii se adună periodic şi în care ei sunt reuniŃi în permanenŃă . grupurile de referinŃă diferă de cele de apartenenŃă. după modul de acces : grupuri deschise. normele şi modurile de a gândi ale grupurilor de referinŃă. cu acces condiŃionat şi închise . (Individul nu posedă respectivele caracteristici. Grupul de referinŃă normativ este acela ale cărui comportamente. 7. M. şi impuse. şi grupul de referinŃă negative (de care indivizii ar dori să se distanŃeze). Alteori. conflictelor resimŃite mai ales de indivizii cu mobilitate socială crescută (trec de la o categorie socială la alta ) şi care sunt divizate între aşteptările grupului la care aspiră şi cele ale grupului pe care sunt gata să-l părăsească. Grupul de referinŃă comparativ este acela ale cărui caracteristici sunt diferite de cele ale individului. Gurvitch 5 propune următoarea “schemă generală a clasificării” grupurilor sociale : 1. Grupurile de referinŃă au o funcŃie dublă : comparativă şi normativă. Grupurile de referinŃă au şi o funcŃie normativă pentru că ele definesc forme adecvate de comportament. 4. în SUA pentru militanŃii anticomunişti. 3. de exemplu. după anvergură : reduse. 72 . 2. În celebra lucrare “La vocation actuelle de la sociologie”. durabile. ci doar se compară. Termenul de grup de referinŃă a fost introdus de Hyman (1952) pe baza cercetărilor privind influenŃa explicită sau latentă a grupului asupra indivizilor membrii sau simpatizanŃi. 5. a gândi. după durată : temporare. prea confuzi)constituie un grup de referinŃă negativ. pentru o studentă care ar dori să devină manechin. atunci când îşi evaluează situaŃia şi atunci când adoptă un anumit mod de a fi. grupul de studenŃi este grupul de apartenenŃă. decât cele ale grupurilor de apartenenŃă. Formulând aşa numita “paradigmă a socializării anticipative”. permanente . Termenul de grup de referinŃă este util în analiza tensiunilor. Putem spune. după dispersie : grupuri în care indivizii sunt la distanŃă. a acŃiona. Sherif defineşte grupul de referinŃă ca fiind acesl grup căruia individul aspiră să i se ataşeze ca membru (de exemplu. voluntare. Grupul de referinŃă poate fi reprezentat de un grup. dar cu care continuă să întreŃină legături afective şi de loialitate. Newcomb face deosebirea dintre grupurile de referinŃă pozitive (care exprimă ceea ce indivizii ar dori să devină).

după gradul de unitate : grupuri unitare. Cei care locuiau în vecinătate se descriau unul pe celălalt ca prieteni. Studiile arată că principalii factori care stau la baza alegerii unui grup sunt apropierea (cadrul geografic imediat) şi asemănarea. complet organizate. deci naŃiunea. studiile efectuate de Belkin şi Goodman (1980) confirmă faptul că asemănarea dintre indivizi este un factor important în alegerea partenerului pentru căsătorie. 15. Grupurile se formează la întâmplare sau dimpotrivă. Sociologul american a studiat modul în care s-au realizat legăturile sociale dintre studenŃii UniversităŃii din Michigan sau locuiau în cămine. după funcŃiile îndeplinite : grupuri de rudenie. probabilitatea de a se descrie unul pe celălalt drept prieteni apropiaŃi era mai mare decât pentru cei care locuiau mai departe. penetrarea. de activitate economică. religie. după principiul organizării : grupuri de dominanŃă şi de colaborare . total penetrabile . Există însă şi grupuri la care aderăm cu bună ştiinŃă. Cum se formează grupurile. deşi pe acelaşi palier. El a demonstrat clar că interacŃiunile dintre studenŃi. Back (1950) au realizat o cercetare asupra studenŃilor căsătoriŃi de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. parŃial compatibile. la alegerea lui. a desfăşurării unor activităŃi comune. Mai mult decât atât. după gradul de organizare : neorganizate. Festinger. Acestea apar gradat. Normele şi structura de grup. după orientare : grupuri ce tind spre diviziune şi grupuri ce tind spre unificare . grupul impune membrilor săi respectarea anumitor norme. Comportamentul grupului. 12. federaliste. 11. Cu cât indivizii sunt mai apropiaŃi geografic. după modul în care permit înŃelegerea. Este întâmplător în ce Ńară sau în ce familie ne naştem. 13. nonlucrative.8. valori. parŃial organizate. al fiecărui membru din grup. Schachter. idei comune. asocierea lor a avut la bază similaritatea valorilor şi intereselor lor. cu atât probabilitatea ca ea să formeze un grup creşte. în procesul interacŃiunii dintre membrii 73 . Oamenii preferă de foarte multe ori să se asocieze cu oamenii cu care se aseamănă.) sau caracteristici personale comune (vârstă. Asemănarea este un alt factor ce stă la baza formării grupurilor. mistico-extazice . nivel de inteligenŃă). Odată constituit. după gradul de compatibilitate între grupuri : integral compatibile cu grupurile de acelaşi tip. prin decizia individului. care confirmă această teză. care au caracteristici sociale comune (rasă. din care am decis să facem parte. 7. 10. după modul de constrângere : grupuri care dispun de constrângere condiŃională şi grupuri care dispun de constrângere necondiŃională. Ei se simt mai confortabil în prezenŃa persoanelor cu care au interese. Apropierea geografică măreşte probabilitatea interacŃiunii dintre oameni. etnie. Ei au constatat că înfiriparea prieteniilor depindea de distanŃă : pentru cei care locuiau în vecinătate. de afinitate fraternală. cofederaliste. este influenŃat de normele operative de grup. 14. mai mult sau mai puŃin penetrabile. înŃelegerea lor de către societatea globală : refractare la penetrarea de către societatea globală. familia din care facem parte sunt grupuri în care intrăm întâmplător. clasă etc.2. incompatibile. 9. exclusive. Există un studiu clasic realizat de Newcomb (1961).

percepŃiile membrilor săi. pentru ceea ce sunt ei efectiv. În acest caz. se lasă influenŃaŃi de grupurile sociale. iniŃial. Schachetr şi K. cât şi cei care Ńin de personalitatea indivizilor (înclinate spre atitudine autoritară. Putem spune că grupurile sunt alcătuite din statute care se împletesc cu rolurile corespunzătoare. esenŃiale). beneficiază. satisfacŃii din viaŃa grupală. autoîncredere. ierarhia este definită prin poziŃiile statutelor în grup (şeful este în vârful piramidei. format din trei persoane. fie sub forma eterogenităŃii) poate satisface anumite necesităŃi spirituale ale unor membrii şi nemulŃumi pe alŃii. Festinger.a. în cadrul grupurilor mai numeroase.grupului. îi infirmă comportamentul). fie statutul pe care 74 . În cadrul grupului se constituie o anumită ierarhie a statutelor. pentru performanŃele. Presiunea spre conformitate poate îmbrăca forma unei uniformităŃi de gândire şi comportare sau poate sprijini eterogenitatea valorilor şi credinŃelor. dimensiunea divergenŃelor existente în grup. însă. judecăŃile. S. ambiguitatea şi nesiguranŃa indivizilor etc.). Grupul acordă mai mult respect şi mai multă influenŃă unora dintre membrii săi. încredere în valorile altui grup). dimpotrivă. Presiunea pentru respectarea normelor este mai mare în grupurile mici. T. Strodtbeck. S. deci. Se ridică întrebarea de ce majoritatea oamenilor consimte să se conformeze la norme. o structură specifică. ci şi a structurii de grup. subtil şi că în realizarea lui o mare importanŃă o au atât factorii situaŃionali (suport social. În alte grupuri.7 Sociologii au manifestat interes nu numai pentru studierea genezei şi normelor grupului.E.6 Conformarea la normele grupului este procesul prin care grupul modelează concepŃiile. în timp ce. la baza alegerilor a stat fie impresia pe care respectivele persoane (alese) au lăsat-o. L. Newcomb. se nasc din procesul cumulativ al interrelaŃionărilor (când un individ acŃionează în grup. cu alte cuvinte. trebuie să joace roluri diferite (de exemplu. au arătat că extinderea conformării indivizilor la standardele unui anumit grup se află într-o directă conexiune cu gradul de coezivitate a respectivului grup (ce poate fi măsurată cu ajutorul alegerilor sociometrice). Studiile sociologice au arătat că grupurile mici sunt mai puŃin tolerante faŃă de nerespectarea normelor decât grupurile mari. de statute diferite şi trebuie să se angajeze în activităŃi diferite. Acceptarea presiunii spre conformitate (fie sub forma uniformităŃii. subalternii la baza acesteia). Asch a remarcat faptul că “presiunile pe care un grup le exercită asupra unui nou membru (denumit de obicei “naďve subject”) (…) sunt maxime atunci când avem de-a face cu un grup unanim. Asch a subliniat faptul că acest proces este complex. într-o familie mama are un statut diferit faŃă de copii. Unele statute sunt apreciate ca fiind mai imporante decât altele pentru funcŃionarea grupului şi drept urmare li se acordă mai multă putere şi respect (de exemplu.). pentru calităŃile lor. în viaŃa grupurilor nici nu se poate sesiza tendinŃa de respingere a acelor membri care se abat de la valorile şi credinŃele grupului (mai ales de la acele valori şi credinŃe considerate a fi fundamentale. Deseori. DiferenŃele în materie de putere şi influenŃă se stabilesc în funcŃie de ceea ce sunt şi ceea ce fac membrii grupului. S-a constatat că. şef suprem etc. ele descresc simŃitor”. nici egale. Diferitele statute servesc diferitelor aspecte ale scopurilor generale ale grupului. membrii grupului au poziŃii diferite în grup. Back ş. Fiecare grup are o organizare. celilalŃi îi confirmă sau. Drept urmare. desfăşoară activităŃi diferite de ale acestora). James şi Hawkins (1957) au realizat un experiment în cadrul căruia s-a simulat alegerea unui grup de juraŃi. ierarhia se întemeiază pe alte criterii şi nu pe poziŃia (statutul) persoanei în grup. Ele nu sunt nici identice. realizările lor în cadrul grupului. preşedinte. M. acceptă regulile pe care acestea le impun ? Un răspuns ar fi că oamenii obŃin multe beneficii.

atunci când este încurajată comunicarea interpersonală.8 Pe de altă parte. La polul opus. de un înalt grad de lateralitate. şi anume : îşi exprimă membrii lor ideile în mod clar? Se simt aceştia liberi în a solicita anumite clarificări atunci când ei nu înŃeleg un conŃinut comunicat? În ce măsură răspunsurile indivizilor faŃă de conŃinuturile recepŃionate sunt adecvate sau nu? etc. mai important decât primele două care trebuie să stea la baza deliberării şi anume.Borgatta ş. E. calitatea activităŃii oamenilor în rolul de juraŃi.F. Stratificarea pe verticală influenŃează negativ coeziunea grupului pentru că accentuează presiunea de conformare pentru a împiedica tensiunile inegalităŃii de statuts. directă. gesturi. în cerc. Comunicarea poate dispune de un grad înalt de centralitate. calmează. Fluxul informaŃiilor într-un grup este determinat de reŃeaua comunicaŃiilor în funcŃie de care se va şti cine vorbeşte şi cu cine. Newcomb. fragmentate reciproc. gesturi etc. Leavitt şi A.F.3. 7. poate lua diferite forme : lineare. conflictul şi coeziunea. H. de influenŃă şi afectiv-axiologice. Hare.J. H. sunete etc.acestea îl aveau în viaŃa cotidiană (în afara experimentului). de comunitate. precum şi de comunalitatea codurilor de structurare a informaŃiei. respectiv comunicarea. Bavelas. Abia ulterior. susŃin Malcolm şi Hulda Knowles. Procesele grupului Cei mai mulŃi sociologi printre care se află şi R. nefiltrată şi necentrată. Printre sociologii care s-au ocupat sistematic. integritatea. Membrii grupului se informează. În concepŃia altor autori (cum ar fi de exemplu sociologul american Norman Goodman) studiul grupului nu se poate realiza în afara analizei următoarelor procese fundamentale ale interacŃiunii. Ordonarea relaŃiilor de comunicare în reŃele. participanŃii la experiment au “descoperit” că există un alt treilea element cheie. Într-un studiu devenit clasic. H. Sprott. depinde de răspunsurile primite la câteva întrebări. calitatea comunicării.P. Leavitt constată că eficienŃa comunicativă a unei reŃele depinde de flexibilitatea şi de adaptarea la sarcina de îndeplinit. “principalele probleme ale comunicaŃiei sunt : viteza. Ei pot comunica sau recepŃiona mişcări. direcŃia. În opinia lui W. afirmă A. cuvinte. DiferenŃierea membrilor grupului după anumite criterii (stratificarea în grup) are două ipostaze : una pe verticală (când este generată de statusuri inegale) şi una pe orizontală (când se constiutie pe baza statusurilor egale). comunică nu numai informaŃii ci şi sentimente şi atitudini. sunt de părere că există patru procese importante în cadrul grupurilor mici : de realizare a sarcinii. Bavelas. stratificarea pe orizontală influenŃează pozitiv coeziunea. Leavitt examinează efectele a patru tipuri diferite de comunicaŃie prezentate în figura de mai jos. corectează reciproc . dimpotrivă. atunci când întreaga reŃea este dirijată de persoane care filtrează mesajele şi orientează relaŃiile sau. Comunicarea este activitatea centrală a grupului. 75 . Bales. expresii faciale. Unul dintre cele mai studiate procese interacŃionale este acela al comunicaŃiei. pentru că potenŃează reciprocitatea dependenŃelor. A.a.9 Din conŃinutul comunicativ deducem că relaŃiile de comunicare pot fi verbale (prin limbajul natural) sau nonverbale (prin mimică. rigiditatea şi precizia ei”.J. cu deosebită seriozitate de problemele comunicaŃiei în grupurile mici se află şi T. H.M.).

reŃinut. valori. simt o mai mare nevoie de 76 . moralul grupului. în cadrul reŃelei de comunicare centralizată poate fi copleşit de bombardamentul informaŃional. comunicările se realizează în general între membrii cu statute diferite (superioare şi inferioare). S-a constatat că sarcinile simple sunt realizate mai eficient în cadrul reŃelelor centralizate. este o structură care deŃine o persoană centrală în procesul comunicării şi care interacŃionează cu fiecare dintre ceilalŃi. individul care ocupă locul cheie. Ea se referă la puterea legăturilor dintre membrii grupului (puterea cu care indivizii sunt atraşi de grup). fără nici o organizare a fluxului informaŃiilor. ReŃeaua de tip furcă (sau y) uneşte o parte din membrii grupului. ReŃeaua tip lanŃ indică faptul că unul dintre emiŃători este închis. Schachter (1959) 10 în urma unui experiment care a constat în punerea subiecŃilor întro situaŃie de ameninŃare. calm sau. Aşa. Aşa cum am arătat mai înainte. În cadrul reŃelei în formă de cerc. prietenos. spiritul de grup. În situaŃiile sociale recreative. Coeziunea este expresia atmosferei generale existente în grup. dimpotrivă. respectiv în situaŃia de a primi un şoc electric. de exemplu. tensionat. fapt ce creează posibilitatea propagării unor erori în procesul comunicaŃional. Ea influenŃează realizarea obiectivelor generale şi realizează o anumită presiune asupra membrilor săi în sensul acceptării anumitor idei. informal. Ultimul tip de reŃea. iar satisfacerea resimŃită de membrii grupului este minimă. a “climatului social” al grupului care poate fi afectuos. În cadrul sarcinilor complexe. stopând comunicarea. un alt proces fundamental al grupurilor mici îl constituie coeziunea grupului . mai degrabă între persoane cu acelaşi statut. ceilalŃi având posibilitatea de a comunica doar cu unul dintre membrii acestuia. tolerant. comunicarea are loc. S-a constatat că subiecŃii puşi în situaŃii cu grad înalt de ameninŃare (perspectivă de a primi un şoc electric destul de puternic) şi deci cu o anxietate ridicată. rece. Studiile lui Homans au demonstrat că natura activităŃilor unui grup influenŃează modelele de comunicare între membrii. Cercetările sociologice au dezvăluit existenŃa unei corelaŃii între ameninŃare şi creşterea coeziuniii grupului . ostil. L. pentru rezolvarea unor sarcini de lucru. în formă de roată. Mecanismul acestei corelaŃii a fost descifrat de S. norme şi desfăşurării anumitor activităŃi. iar satisfacŃia membrilor grupului este mare.a A E D C B E D b A B C E D c A B C c=în lanŃ d A C D E d = în furcă e B A C E D e=roată B a= primară b =în cerc ReŃeaua primară include statusuri de comunicare echipotenŃiale pentru fiecare membru al grupului. Pentru realizarea sarcinilor complexe sunt mai eficiente reŃelele descentralizate. blocând circularea informaŃiei. formal. fiecare partener transmite informaŃia vecinului său din dreapta sau din stânga. Festinger defineşte coeziunea ca “rezultanta tuturor forŃelor care acŃionează asupra membrilor pentru a îi determina să rămână în grup”. datorită nivelului calitativ al participării fiecăruia la comunicaŃie.

ca şi modul în care ele se corelează. În viziunea lui J. conformitatea şi consensul variază în funcŃie de caracteristicile grupului. este de natură a duce la creşterea incertitudinii”. conferă grupului calitatea de entitate distinctă. Luarea în consideraŃie. Cercetările lui L. pentru că a fi împreună reduce anxietatea. respectiv în sinergia grupului şi prin interacŃiunile dintre grup şi 77 . cum ar fi : autonomia (centrarea pe sine. în urma experimentelor sale. afecŃiune. este ameninŃătoare”. securitate şi face posibilă acŃiunea grupului sau negative. ci şi de nevoia individuală de autoritate. acceptare şi respectare a prescripŃiilor normative.12 Coeziunea. de o dinamică proprie. a supunerii necondiŃionate a diminuării creativităŃii. incompletă. Modul specific în care se obiectivează fiecare din caracteristicile mai sus enunŃate. incertitduinea asociată cu aceste soluŃii a tins să crească în raport cu cea din faza iniŃială. iar prezenŃa unui deviant produce o creştere a anxietăŃii şi. prin comunicare. însă. de intoleranŃă faŃă de incertitudinea sau ambiguitate. de neangajare în căutarea informaŃiei. Orice grup deŃine mecanisme de promovare a conformismului individual fie prin sancŃiuni negative. Lippitt a constatat că presiunea grupului pentru conformarea membrilor poate avea efecte pozitive. dimpotrivă. atitudini. Jackson şi A. R. iar conformitatea este expresia comportamentelor de supunere. participarea (investiŃia de timp şi de efort în activitatea grupului). incertitudinea a scăzut semnificativ în procesul comunicării. Pivotul coeziunii îl reprezintă consensul şi conformitatea membrilor grupului. Cercetările sociologice contemporane au dezvăluit faptul că incertitudinea (în înŃelesul de cunoaştere limitată. atunci când punctele de vedere inŃiale au fost diferite (dissens potenŃial). ea dispune. evoluŃia independentă). a diversităŃii punctelor de vedere. vine în îmtâmpinarea dorinŃelor de afiliere. Pe de altă parte. El susŃine că “ se pare că oamenii doresc să fie împreună. Weller.afiliere decât subiecŃii aflaŃi într-o situaŃie cu grad scăzut de ameninŃare (perspectiva unui şoc electric foarte blând). din acest motiv. Schachter. Sintalitatea. susŃine el. conchide că grupurile alcătuite din persoane cu un grad înalt de anxietate sunt mai coezive şi resping cu mai multă fermitate membrii devianŃi decât grupurile formate din membrii cu un nivel mai scăzut de anxietate. însuşiri individuale de personalitate) cât şi de structura grupului. intimitatea (gradul de apreciere reciprocă a membrilor săi). de nonimplicare în abordarea dificultăŃilor. fragilă) “ este o componentă a vieŃii umane”. RelaŃia dintre coeziune şi ameninŃare este mediată de anxietate. în care predomină acceptarea pasivă a opiniilor interlocutorului.11 Cercetările psihosociale experimentale au scos la iveală şi existenŃa unor proporŃii mai mari de reacŃii active în grupurile coezive decât în grupurile noncoezive. R. este influenŃată atât de caracteristicile membrilor grupului (inteligenŃă. prin comunicare. Consensul rezultă din similitudinea tacită sau conştientă a atitudinilor şi opŃiunilor personale. de tot integrat distinct. Rappapert conformisul este generat nu numai de grup. a vieŃii de grup şi au examinat efectele consensului / disensului asupra dinamicii incertitudinii. deci. permeabilitatea (măsura în care admite sau nu cooptarea de noi membrii). Weller (1963) confirmă concluziile experimentului realizat de S. fie prin recompensări. Catell (1948) foloseşte termenul de sintalitate pentru a individualiza sau caracteriza personalitatea unui grup ca întreg. S-a constatat că atunci când soluŃiile iniŃiale ale membrilor grupului au coincis (consens potenŃial). care se manifestă prin schimbările ce apar în suma intereselor membrilor sau în energia totală disponibilă în grup. care apare din lipsa criteriilor de opŃiune. B. Şi. acŃionând în direcŃia uniformizării. flexibilitatea (gradul de libertate şi informalitate în grup). chiar atunci când s-a ajuns la soluŃii comune.

Crowford ş. conflictele pot fi cu rezultat zero sau cu motiv mixt. în timp ce celelalte. Cea de a treia formă de conflict pusă în evienŃă de Letha şi J.13 Letha şi John Scanzoni (1976). o persoană fie câştigă ceva. rasiale. De exemplu. Într-un conflict cu motiv mixt. Davis (Human Society. divergente sau incompatibile. cu efecte disruptive asupra interacŃiunii sociale”. Cooperarea. W. În acelaşi timp. şi concomitent cu evidenŃierea efectelor lor sociale. religioase. grupurilor de a atinge un scop (a avea un beneficiu). spontană sau conştientă. EvidenŃiind această distincŃie.C. studiind conflictul într-un grup mic. luptă între indivizi. situaŃionale. deşi. Sinergia este utilizată de membrii grupului pentru menŃinerea coeziunii de grup şi atingerea scopurilor propuse. care este indivizibil sau despre care se crede că este ca atare. nici una dintre cele două persoane nu doreşte să câştige sau să piardă totul. politice. în promovarea competiŃiei sau cooperării în grup. Scanzoni include conflictele fundamentale şi nefundamentale. 1949) arăta că regulile competiŃiei limitează mijloacele ce pot fi utilizate şi că doar atunci când aceste reguli sunt încălcate. de situaŃia socială concretă în care se află membrii grupului ( de exemplu. Astăzi. state cu interese economice. Primele se produc în legătură cu normele fundamentale ale situaŃiei. conflictele bazate pe personalitate sunt generate de diferenŃele personale dintre indivizii implicaŃi. respectiv în familie. se deosebeşte de conflict. CompetiŃia constă în eforturile indivizilor. ea este însă şi o sursă de frustrare.14 În raport cu prima formă. Privită dintr-o perspectivă sociologică mai largă. Într-un conflict cu rezultat zero. etnice. au evidenŃiat existenŃa a trei forme dihotomice diferite pe care le pot lua conflictele.Aller. uneori poate degenera în conflict. susŃin P. competiŃia nu presupune întotdeauna conştiinŃa existenŃei concurenŃelor sau a opoziŃiei faŃă de ei şi deci nu presupune cu necesitate elaborarea de strategii din partea competitorului care să limiteze acŃiunile celorlalŃi competitori. care presupune acŃiuni conjugate ale mai multor persoane sau grupuri. pentru obŃinerea unor gratificaŃii de care să beneficieze toŃi participanŃii. se ia în calcul atât specificul sarcinii de îndeplinit cât şi necesitatea obŃinerii unui randament maxim. competiŃia se transformă în conflict. grupuri. După cum reiese şi din denumirea lor. Se constată că trăsăturile de sintabilitate ale grupului şi cele ale personalităŃii individuale tind către congruenŃă pentru a asigura stabilitatea grupului. respectiv competiŃia şi cooperarea. K. CompetiŃia şi cooperarea sunt forme ale interacŃiunii pe care le întâlnim în orice grup. fie pierde totul. disputa privind alegerea fotbaliştilor care să 78 . de scădere relativă a satisfacŃiei individuale.a. măreşte satisfacŃia globală la nivel de grup dar are şi efecte de uniformizare şi deci. sunt cauzate de contextul social. pentru atingerea unui scop comun. personală sau impersonală. Ea poate să fie directă sau indirectă. Pe lângă cele analizate până acum. M. partide. pe care sociologia le studiază mai ales în legătură cu eficienŃa sau productivitatea. K. împărŃirea unor resurse insuficiente rare). Cooperarea este o formă de interacŃiune socială şi un proces de grup. Horney a relevat faptul că procesul competiŃiei este pivotul creşterii eficienŃei activităŃii grupului. clase sociale. mai există şi alte procese de grup.subgrupuri sau dintre un grup şi alte grupuri. Kropotki. anxietate sau de conflicte nevrotice. Cel de al doilea tip se referă la conflictele bazate pe personaliate şi la cele situaŃionale. comunităŃi. Conflictul este definit în sociologie ca “opoziŃie deschisă.

E. S-a constatat că liderul orientat exclusiv spre atingerea obiectivelor generează un anumit grad de ostilitate în rândul membrilor grupului. Liderul este dependent de relaŃiile interpersonale existente în grupurile mici şi. grupurile pot avea lideri instrumentali sau expresivi. nu orice conflict este negativ. E. aflate într-o situaŃie particulară (M. poate chiar să mărească activismul membrilor grupului. sunt soluŃionate mai uşor decât oponentele lor deoarece. a solidarităŃii de grup. o primă întrebare care se ridică este : “Cine este şi cine poate deveni lider înr-un grup mic?” Dacă iniŃial s-a crezut că un individ ajunge lider în mod aproape exclusiv în virtutea trăsăturilor personalităŃii lui. nefundamentale şi cu motiv mixt. 79 . De regulă. autoritar şi laissez-faire.intre în echipa naŃională şi să joace la campionatul mondial. Pentru succesul şi stabilitatea grupului este necesară corelarea ambelor tipuri de conducere (instrumentală şi expresivă). 7. prin continua impulsionare a acestora în rezolvarea responsabilităŃilor ce le revin şi cu timpul el poate să devină neplăcut. Primii sunt cei care pun grupul în mişcare pentru îndeplinirea obiectivelor grupului. antipatic chiar. ci un fapt funcŃional : cine anume devine lider. Liderii expresivi sunt preocupaŃi mai mult de crearea armoniei. definesc cu claritate obiectivele de urmărit. în măsura în care ele sunt corelate cu o situaŃie socială specifică. Jennings 16 susŃine că leadership-ul nu este rodul unor trăsături personale. Sherif). Ei structurează situaŃia. este posibilă găsirea unei formule de compromis. Individul care devine leader îi depăşeşte pe ceillaŃi în unele calităŃi solicitate de problemele sau Ńelurile grupurilor din care fac parte. mai târziu forŃa explicativă a acestei idei a scăzut considerabil. A.4. Ei se concentrează asupra problemei imediate. formulează metode de acŃiune (E. Conflictul nefundamental izvorăşte din aplicarea normelor acceptate la o situaŃie specifică. Un astfel de caz. au constatat că există trei tipuri de lideri : democrat.F. A.H. o primă clasificare realizată de Katz şi Khon are drept criteriu centrarea conducătorului pe sarcinile grupului sau pe relaŃiile umane. Lippitt şi White. deci. Putem spune. totodată. el are o funcŃie care îi asigură această calitate (rezolvarea sarcinilor grupului din care face parte). C. Lewin. că trăsăturile personalităŃii sunt importante în accederea la leadership. Cheia soluŃionării cu succes a conflictelor o constituie “rezolvarea” în conformitate cu normele care au fost în prealabil stabilite şi acceptate. pornind de la acest criteriu. Conducerea şi luarea deciziei în grup Legat de problema conducerii în grup. Sociologii americani.A. de promovarea moralei grupului. aceasta depinde de anumite circumstanŃe concrete. Un alt criteriu de clasificare a tipurilor de conducere îl constituie modul de instituire a autorităŃii în grup. Gibbs conciliază punctele de vedere mai sus prezentate. În acelaşi context. dacă este tratat cum trebuie. C. 1955). Fleishman. El poate ajuta la clarificarea scopurilor grupului şi a graniŃelor şi. H. cât şi o funcŃie a personalităŃii”. îl constituie alegerea echipei pe care s-o provoci la meci. Conform acestui criteriu. arătând că “leadership-ul este atât o funcŃie a situaŃiei sociale. separându-l de grupul său. Conform teoriei lui Coser şi a altor sociologi. Studiile sociologice au dezvăluit existenŃa mai multor tipuri de leader în cadrul grupului mic. conflictele situaŃionale. W. Harris. Sherif şi C. Astfel. deseori. sunt orientaŃi spre atingerea obiectivelor. Burtt. H. Gibbs 15 a sesizat că liderul nu poate fi studiat în mod corespunzător.

această necesitate complexă”. prietenos. R. În privinŃa luării deciziei în grup (adoptării unei soluŃii în urma rezolvării unei probleme ) sociologia identifică două probleme distincte dar interdependente. fiecare în maniera sa.17 AlŃi sociologi (Rogers. Lippitt. oferă informaŃii membrilor grupului doar când este solicitat de acesŃia. dificultatea care apare în procesul decizional derivă din incertitudine. Spre deosebire de acesta. liderul moderat îşi însoŃeşte ordinele cu o rugămine personală de felul : “Voi fi mulŃumit dacă vei proceda în acest fel”. Tipul de conducător laissez-faire nu face nici un efort pentru a dirija sau organiza activităŃile grupului . cât şi de dependenŃă psihologică de alŃii. de a-i lăsa pe ei să ia deciziile. Se pare că este tipul conducătorului care nu are încredere în capacităŃile sale şi care. este jovial şi confident. 80 . Cătălin Zamfir 18 identifică existenŃa a patru modele decizionale. creativitatea în muncă. satisface. Este îngăduitor. De cele mai multe ori. În situaŃii extreme. bazat pe apropiere psihologică. ca şi cel autoritar. bazat pe control şi dirijare şi tipul de conducere permisiv. stilurile de conducere pot fi directive şi nondirective. White şi R. Lippitt semnalează prezenŃa a două forme de lideri autoritari în viaŃa grupurilor mici : absolut şi moderat. este cel mai ineficient. fie se izolează de membrii grupului.K. în celebrul lor experiment (1960). în mod absolut. decizia certă de tip probabilist. Conform primului model se presupune că decidentul dispune de toate cunoştinŃele necesare (pe care le prelucrează şi cu ajutorul instrumentelor logicomatematice clasice ) şi reuşeşte. decizia în incertitudinea persistentă şi modelul cibernetic. Liderul democrat. caracterizat prin nevoia de a depinde de alŃii. Legat de problema cunoştineŃlor necesare. Blum) susŃin că după raportarea la norme. acordă membrilor grupului şansa de a participa la coordonarea activităŃii de grup.P. se pare că tipul de conducere autoritar este cel mai eficient. sociologii au distins între tipul de conducere distanŃat. “Incertitudinea persistentă” (care nu poate fi redusă în procesul de pregătire a deciziei) ridică două tipuri de probleme : 1) problema metodelor utilizate în procesul decizional în condiŃiile unei cunoaşteri incomplete şi incerte şi 2) găsirea unor modalităŃi de a contracare. putem vorbi despre un lider absolut. oferă următoarea explicaŃie a faptului că stilul permisiv de conducere (laissez-faire) nu este satisfăcător : oamenii au o necesitate profundă atât de structură psihologică. DeŃinerea tuturor cunoştinŃelor necesare de către decident este o situaŃie extrem de rară. şi anume : decizia certă într-o lume strict deterministă. în funcŃie de considerarea afectivităŃii. Bradford şi R. dintre care primele două sunt normative. să identifice soluŃia cea mai bună. este un fapt de excepŃie. este incapabil să ia decizii care să ajute grupul în realizarea scopurilor sale. stimulează autoconducerea. accentuată de tendinŃele regresive spre un comportament infantil.Cel democrat încearcă să obŃină acordul membrilor grupului în privinŃa deciziilor pe care le ia. cunoştinŃele de care dispune decidentul sunt nesigure şi incomplete. fie că se refugiază într-o muncă birocratică (face şi desface tot felul de situaŃii inutile). Liderul autoritar dă ordine şi aşteaptă ca ele să fie executate. inactiv. distincŃie ce are la bază tehnica folosită în realizarea dependenŃei membrilor grupului în raport cu liderul. Atunci când liderul îşi asigură conducerea grupului prin ordinele sale pe care membrii grupului trebuie să le execute fără să discute. încurajează sugestiile valoroase. şi anume : problema cunoştinŃelor necesare şi cea a consensului. Nu are iniŃiativă. J. Show. De asemenea. de a face faŃă consecinŃelor dezorganizatoare distructive ale incertitudinii asupra sistemului decident.

diferite tipuri de acŃiuni. grupul poate lua decizii mai îndrăzneŃe dar mai riscante decât individul. mecanisme nondecizionale de tip cibernetic spontan : decidentul experimentează mai mult sau mai puŃin întâmplător. cunoştinŃe. Pe de altă parte. Simon arată că în astfel de condiŃii. Din acest motiv. indivizii care ar dori să se opună eventualelor decizii eronate. în grupurile care înregistrează un înalt nivel al consensului. Cea de a doua problemă esenŃială pe care o ridică procesul decizional în grup este consensul. de care este vag conştient. grupul participă la luarea deciziei. puŃin aplicabil într-o lume în care factorul întâmplare are un rol important. În consecinŃă. El are 81 . Se constată că în societăŃile democratice actuale. nici acest model nu este adesea aplicabil. respectiv liderului grupului. OpŃiunea grupurilor pentru decizia colectivă. subliniază Callaway şi Esser (1984). fie de delegare a autorităŃii decizionale unei persoane. sistemul social uman recurge la o strategie decizională simplificată : adoptarea primei soluŃii satisfăcătoare pe care reuşeşte să o formuleze. presiunea la conformare limitează creativitatea deciziilor. cercetările realizate de Stoner (1961) susŃin ideea că deseori există o mai mare probabilitate ca indivizii în grupuri să ia hotărâri riscante decât individizii care acŃionează singuri. există o puternică înclinaŃie spre promovarea deciziilor colective (democratice). cea de a doua cu probabilităŃi subiective. De asemenea. pot fi obstrucŃionaŃi. procesul decizional poate fi fie democratic. A. H. Membrii grupului îşi pot cenzura ideile personale care sunt în dissens cu cele ale majorităŃii . Se pare că. se pare că este legată şi de mai marea probabilitate a corectitudinii ei în raport cu decizia individuală. la nivelul cunoştinŃelor existente la un moment dat. AcŃiunile pe care experimentul le dovedeşte a fi satisfăcătoare sunt fixate şi consolidate iar cele nesatisfăcătoare sunt eliminate. proces de grup caracterizat printr-o accentuată tendinŃă de căutare a acordului între membrii. Se presupune că decizia luată reprezintă soluŃia cu probabilitatea cea mai ridicată de a fi soluŃia cea mai bună. în grupurile foarte solidare.Este un model limită. Pe de altă parte. în condiŃii de incertitudine persistentă. consensul trebuie construit în mod continuu. pierzându-se valoarea perspectivelor ce pot contribui la rezolvarea unei probleme sau la luarea măsurilor necesare. deci oferă rezerve mai mari decât individul (liderul) la care să se poată apela în vederea luării unei decizii optime. însă. Grupul este compus din indivizi cu statute. mai degrabă dissensul este un produs natural. meserii diferite. care ar dori să le supună unei mai atente analize înainte de a fi luate. Caracterul colectiv al deciziei este şi o premisă şi un rezultat al evluŃiei democratice a societăŃii. Este ceea ce se cheamă “group think” (“gândire de grup”). decât consensul. Modelul cibernetic argumentează că adesea sistemele socialumane folosesc pentru soluŃionarea problemelor lor. În strânsă legătură cu stilurile de conducere. ce reprezintă gradul de încredere / neîncredere în cunoştinŃele noastre de a descrie corect realitatea. Decizia certă de tip probabilist are două forme de manifestare : prima lucrează cu probabilităŃi obiective de întâmplare a evenimentelor. Acest fapt a fost pus pe seama aşa numitei “difuziuni a responsabilităŃii” : individizii într-un grup pot pasa responsabilitatea unei decizii greşte grupului în ansamblul său (tuturor membrilor grupului) şi astfel nici un individi concret nu poate fi făcut responsabil pentru respectiva eroare. Numeroase cercetări au evidenŃiat faptul că. care satisfac în grade diferite necesităŃile existente în grup.

pentru început. OrganizaŃia este un grup secundar ce conŃine o structură formală de statute. Prin ele însele. La începutul secolului XX s-a dezvoltat managementul ştiinŃific clasic (Frederick Taylor. nu numai că au sarcini precise dar sunt şi organizate. InteracŃiunea cu clienŃii trebuie să se bazezeze pe setul de norme şi regulamente ale organizaŃiei. într-un sistem ierarhic de autoritate. Henri Fayol. norme. prin erorile decizionale ale experŃilor care au conchis acŃiunea şi care au fost victime ale groupthink-ului (prin tendinŃa lor de a se autocenzura şi a anihila atitudinile critice). “Victims of groupthink” (1972). carieră în care promovarea se bazează pe vechime şi merit. în care fiecare 82 . deci. Luther Galick. Natura organizaŃiei. că organizaŃia este un tip de grup. organizarea ierarhică a conducerii activităŃii. salariu fix. al cărui principal obiectiv a fost identificarea principiilor unei organizări eficiente.5. El intenŃiona ca. instituŃiile de cercetare. 7. În analiza structurilor organizaŃionale putem desprinde mai multe etape. care să asigure realizarea scopurilor propuse? SoluŃiile pe care el le identifică sunt formularea de reguli generale şi impersonale. Max Weber elaborează cunoscuta şi influenta teorie a birocraŃiei (1921). Putem spune. constatăm că societatea abundă în organizaŃii de toate dimensiunile : de la cele mai mari (compania Ford). În privinŃa sistemului ierarhic şi de promovare. disciplina strictă în aplicarea regulilor şi procedurilor. pe rolul oficial al birocratului şi nu pe sentimentele lui personale.efecte negative asupra eficienŃei deciziilor luate în grup. raŃionale a organizaŃiei. în paralel cu această mişcare. Lyndall Urwick). în care încearcă să explice insuccesul acŃiunii organizate de administraŃia Kennedy în scopul răsturnării regimului Fidel Castro. armata. care este anume creat pentru a duce la bun sfârşit o sarcină specifică şi care are o structură formală prin care încearcă să îndeplinească acea sarcină. sistem ierarhic de diferenŃiere a autorităŃii cu competenŃe strict delimitate. prin respectiva teorie. modalităŃile de realizare a controlului etc. Dacă luăm criteriul mărimii. diferenŃiat în raport cu poziŃia în organizaŃii. trebuie să specificăm faptul că departamentele. Regulile şi regulamentele au drept scop inducerea unui element de stabilitate şi predictibilitate acŃiunilor organizaŃiei. spitalele sunt exemple de organizaŃii. ÎnŃelegem prin organizaŃie. grupuri de oameni care îşi organizează şi coordonează activitatea în vederea realizării unor finalităŃi relativ clar formulate ca obiective. să răspundă la întrebarea : care sunt caracteristicile unei organizaŃii raŃionale. Janis. Termenul de “groupthink” a fost introdus în sociologie de către Irving L. Problemele examinate se refereau mai ales la diviziunea muncii şi a responsabilităŃilor. Conceptul sociologic de organizaŃie. roluri şi grupuri mai mici. Tot în această perioadă. într-o organizaŃie. până la cele mai mici (club şcolar). Întreprinderile economice. partidele politice. Caracterul impersonal al regulamentelor se referă la faptul că organizaŃia (birocraŃii) trebuie să trateze pe fiecare “client” al organizaŃiei ca pe un “caz”. nu ca pe o persoană. odată cu apariŃia cunoscutei sale lucrări. Formularea de reguli generale şi impersonale şi aplicarea lor cu stricteŃe se referă la faptul că organizaŃiile trebuie să îşi întemeieze cu seriozitate setul de reguli. organizaŃiile prezintă o orientare structurală spre realizarea cât mai eficientă a finalităŃilor lor (caracteristică întâlnită îndeosebi în cazul întreprinderilor economice). regulamente (cele mai multe scrise) care să ghideze comportamentul salariaŃilor şi să constituie baza majorităŃii deciziilor organizatorice.

în cadrul căreia rezolvarea esenŃială a problemelor şi eficienŃa intrinsecă sunt subordonate funcŃionării aparatului organizatoric. responsabilităŃi şi proceduri strict definite”. raŃional şi eficient a problemelor. autoritatea fiind concentrată la vârf. relaŃiile joacă încă un rol important. răspunzătoare de planificarea. Fiecare angajat al organizaŃiei trebuie să aibă o anumită competenŃă tehnică pentru a îşi putea îndeplini sarcinile în cadrul diviziunii muncii şi al sistemului ierarhic de autoritate : Weber subliniază că acest fapt constituie o ruptură radicală cu trecutul. cu relaŃiile personale ale indivizilor şi. considerat de el a fi singura alternativă pentru atingerea efectivă a obiectiveilor organizaŃiei. văzând în birocraŃie un “mod de organizare destinat administrării pe scară largă a unor resurse prin intermediul unui corp de persoane specializate. “DicŃionarul de Sociologie” coordonat de Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu oferă o definiŃie mult mai complexă. importante ale cetăŃenilor sau ale statului nu sunt rezolvate. deci. treptat spre baza piramidei (alcătuită din cei mulŃi).6. Spre deosebire de acesta. atunci când problemele esenŃiale. În concepŃia lui Weber. supravegherea şi coordonarea muncii diferitelor segmente ale unei organizaŃii”. Această ierarhie. 7. caracteristicile mai sus enunŃate desemnează un mod raŃional de organizare. deoarece prescripŃiile care reglementează activitatea instituŃiilor de stat obligă la tărăgănare şi decizii în discordanŃă cu nevoile esenŃiale. În viziunea lui Jan Szczepanski. ci organizarea. axat în special pe îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi pe respectarea prescripŃiilor care reglementează funcŃionarea lui. de aceea. personale şi nu de competenŃa tehnică a individului. putere sau influenŃă a administraŃiei asupra conducerii afacerilor . putere a membrilor aparatului de stat sau a aparatului administrativ. Pentru a numi acet mod raŃional de organizare. el a întrebuinŃat termenul de birocraŃie. Teorii despre birocraŃie În accepŃiunea curentă. aprecierea competenŃei tehnice capătă tot mai mult teren în angajarea şi promovarea personalului. Marele “DicŃionar Enciclopedic Larousse” a găsit pentru “birocraŃie” trei definiŃii scurte : 1. Se vorbeşte. 3. OrganizaŃiile consideră că eficienŃa activităŃii. ansamblu de funcŃionari . Norman Goodman vede în birocraŃie o “structură administrativă formală. când meseriile depindeau în cea mai mare parte de relaŃiile familiale. Folosirea tot mai frecventă a examenelor pentru ocuparea unor posturi sau promovarea în diferite funcŃii a salariaŃilor constituie o confirmare a acestui fapt. în multe organizaŃii. 83 . 2. birocraŃia este “un anumit tip de organizare în accepŃiunea că reprezintă o modalitate de conducere a oamenilor şi că serveşte atingerii scopurilor anumitor grupuri sociale”. corelează promovările lor cu vechimea în muncă şi meritul (competenŃele tehnice). succesul profesional nu au nici o legătură cu familia de origine.departament este supravegheat de un departament superior. termenul birocraŃie are aproape în exclusivitate o însemnătate peiorativă şi semnifică nu un mod de organizare care să servească la rezolvarea în mod optim. Primele referinŃe şi analize asupra fenomenului birocraŃiei. Cu toate că. în mâinile unei elite restrânse şi diluându-se treptat. despre birocraŃie. în condiŃiile unei intervenŃii crescânde a statului în FranŃa. apărute în cursul secolului al XIX-lea. în cadrul marilor organizaŃii îmbracă forma unei structuri piramidale. de regulă plasate într-o structură ierarhică şi dispunând de atribuŃii.

promovarea propriilor interese (“scopurile statului se transformă în scopuri ale birocraŃiei. misterul. ci trebuie să existe o administraŃie organizată raŃional”. De aceea. În “ContribuŃii la critica filosofiei hegeliene a dreptului” (1843). birocraŃia este considerată o ameninŃare la adresa libertăŃii şi a formelor reprezentative de guvernare (“On Liberty”. . a proprietăŃii private şi a statului”. China.Mill a subliniat contraicŃia dintre birocraŃie şi democraŃie. “Luptele de clasă din FranŃa”. un alt moment important în elaborarea teoriei referitoare la birocraŃie îl reprezintă Max Weber. Un moment important în cristalizarea unei teorii critice a fenomenului birocraŃiei îl constituie contribuŃiile marxismului clasic. iar faŃă de lumea din afară de caracterul ei de corupŃie închisă”). În această lucrare. ci delegaŃi ai statului însărcinaŃi să administreze statul împotriva societăŃii civile”. Aşa cum am arătat mai înainte. 84 . care implică participarea unor largi categorii de populaŃie la procesul deciziei şi al controlului social. conducerea economică a trebuit să fie organizată pe baze raŃionale. Definită ca “guvernare a unor conducători de profesie”. au inaugurat o linie conceptuală. care îşi apără prin intermediul lor propriul ei interes general. Oriunde au apărut elemente ale economiei băneşti. Veritabile teorii ale sistemelor birocratice vor fi dezvoltate de Marx şi Engels într-o serie de lucrări şi articole ulterioare (“Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte”. care să asigure eficienŃa acestei economii. În urma unui amplu studiu (începând cu Egiptul antic. “Domnia pretoerienilor” etc. în timp ce cercurile inferioare socotesc vârfurile capabile să înŃeleagă generalul şi astfel se înşală reciproc”). a cărui păstrare este asigurată în interior de organizarea ei ierarhică. care tinde să-şi reproducă şi să-şi impună propriile interese prin intermediul exerciŃiului puterii. J. iar scopurile birocraŃiei în scopuri ale statului”).S. care a pus accent pe implicaŃiile negative ale funcŃionării birocraŃiei : a) exercitarea birocratică a puterii de către corpul specializat al oficialităŃilor se opune principiilor şi practicilor democratice. democraŃia fiind sinonimă cu “res republicae”. -spiritul corporatist şi confiscarea secretului de stat ca proprietate privată a birocraŃiei (“spiritul general al birocraŃiei este secretul. încă prezentă în sociologia contemporană. Imperiul Bizantin. monarhia romană a lui DiocleŃian. . “Originea familiei. Marx arată că exponenŃii birocraŃiei. b) în toate sistemele bazate pe organisme şi proceduri birocratice s-a înregistrat o tendinŃă constantă spre autonomizarea corpului de funcŃionari publici şi spre transformarea sa într-o categorie distinctă. în timp ce birocraŃia practică decizia autoritară şi cultivă secretul .cultul autorităŃii (“autoritatea este principiul ştiinŃei sale”). nici pe însuşirile mistice sau religioase ale conducătorului.supunerea şi pasivitatea etc.Anglia şi îndeosebi în Germania. şi puterea exercitată asupra unei asemenea economii nu putea să se bazeze nici pe tradiŃie. Biserica catolică din secolul al XIIIle apână la statele moderne). Weber a ajuns la concluzia că “acest tip de putere administrativă raŃională apare odată cu economia bănească. 1861). în calitate de reprezentanŃi ai statului. Printre primii care au afirmat această linie teoretică. 1859 . Marx reuşeşte o descriere extrem de dură a birocraŃiei : . “Consideration on Representative Government”.). -carierismul (“ … vânătoarea după posturi cât mai înalte”). “nu sunt deputaŃi ai societăŃii civile înseşi. .”ContribuŃii la problema locuinŃelor”.maschează incompetenŃa (“vârfurile încredinŃează cercurilor inferioare grija de a înŃelege amănuntele.

. ci doar un aparat centralizat. există un raport similar cu acela dintre maşnism şi moduri de producŃie manuale. FuncŃionarul respectă legile în exerciŃiul funcŃiunii. subliniind indispensabilitatea birocraŃiei pentru raŃionalizarea procedurilor de atingere a obiectivelor în orice tip de organizaŃie specifică societăŃii industriale. b) Nu este o putere autonomă. competent şi eficient. adică să prezinte sub formă de schemă abstractă toate trăsăturile care apar în cazurile de putere birocratică cunoscute din istorie. d)lucrează pe baza unui contract încheiat în urma unei selecŃii deschise . i)sunt supuşi unei discipline stricte şi unui control riguros . . care prevedde anumite regulamente care prescriu comportarea “funcŃionarilor”. f)sunt plătiŃi cu salarii fixe . pe de o parte în funcŃie de capacitatea de a le exersa. Weber l-a curăŃat de conotaŃiile sale peiorative.baza lui îl constituie întotdeauna un sistem coerent folosit sistematic.FuncŃionarii : a)sunt liberi din punct de vedere personal (în contrast cu statutul dependent al funcŃionarilor publici din vechile imperii) .procesul administrativ care utilizează acest sistem poate realiza în mod raŃional scopurile propuse. b)sunt încadraŃi într-o ierarhie de statuturi şi funcŃii . serviciile sunt organizate într-un sistem continuu şi coerent prin intermediul regulamentelor.lucrătorii din acest sistem administrativ ocupă şi exercită o “funcŃie”. claritatea. Schema acestui tip ideal de organizare birocratică weberiană se prezintă în felul următor : . g)urmează o carieră profesională. cunoaşterea problemelor … subordonarea strictă. dar în general subordonat unei puteri publice sau de altă natură. h)funcŃia nu constituie obiectul unei aproprieri private (spre deosebire de regimurile absolutiste în care era larg răspândit sistemul proprietăŃii asupra funcŃiilor publice) . el a susŃinut două idei fundamentale cu privire la acest concept. a) fără a respinge relevanŃa conceptului pentru structurile administrative ale imperiilor preindustriale. reducerea costurilor materiale şi umane – toate acestea sunt aduse la un nivel optim într-o administraŃie strict birocratică “ (Wirtshaft und Gesellshaft”). .organizarea internă a funcŃiilor este ierarhică. 85 . Weber s-a străduit să construiască un “tip ideal” de birocraŃie. iar munca în cadrul lui este împărŃită în mod raŃional. iar pe de alta în funcŃie de însărcinarea explicită din partea autorităŃii ierarhice. În primul rând. “cauza fundamentală a extinderii organizării de tip birocratic rezidă în superioritatea sa pur tehnologică în raport cu orice altă formă de organizare … Între un mecanism birocratic pe deplin dezvoltate şi celelalte forme de organizare. Fiecare serviciu presupune o anumită competenŃă. Precizia.Pe baza materialelor istorice. respectat de toŃi membrii colectivităŃii . fiecare nivel inferior este supus controlului şi conducerii de către serviciile superioare. a analizelor cazurilor de putere birocratică care au existat în epocile mai sus amintite. iar avansarea lor depinde de aprecierea superiorului . Prototip al unei organizaŃii raŃionale. rapiditatea. c)respectă competenŃele prestabilite. ea este suportul major al raŃionalizării lumii moderne. care îi recrutează şi supraveghează . . e)recrutarea lor se face pe criterii universaliste : diplomă sau concurs. deci în funcŃie de aptitudini recunoscute public . Pentru Weber.

White. celor individuale. Djilas. în mod deosebit. c) impactul birocraŃiei asupra întregului sistem de valori şi apariŃia mentalităŃii birocratice în sfere extraorganizaŃionale. încât în căutarea trăsăturilor comune nu s-au observat diferenŃele dintre ele. b) procesul latent de autonomizare şi sustragere a titularilor unor funcŃii din cadrul organizaŃiilor publice sau private în raport cu controlul instanŃelor care le furnizează resursele necesare funcŃionării sau faŃă de cei pe care îi reprezintă prin delegaŃie . care în realitate poate fi realizat cu diferite devieri şi modificări. Le phenomene bureaucratique. consideră că birocraŃia constituie o “organizaŃie ce nu îşi poate corecta comportamentul învăŃând din propriile erori” (M. Aici se poate vorbi şi de originea kantiană a distincŃiei între conceptele “individualizare” şi “generalizare”. Ed. Crozier. Numeroşi critici ai birocraŃiei au considerat-o un lanŃ indestructibil de reglementări. Rickert. W. n-ar mai fi fost “tipuri”.K. Acest “tip ideal” de birocraŃie a fost deseori criticat pentru că a încercat să găsească trăsături comune diferitelor organizări birocratice aflate în tipuri de societate atât de diferite. ci numai un model ideal. Aceasta nu este o descriere a organizării birocratice existente în realitate. relaŃia sa cu clasele dominante şi chiar tendinŃa sa de a se constitui ea însăşi în clasă dominantă” (S. Galbraith. Du Seuil. dacă ar fi fost “ideale”. Rizzi. atâta timp cât birocraŃia este una dintre aceste vagi entităŃi. sindicate. biserică etc. critică concepŃia weberiană despre birocraŃie spunând că “acest concept metodologic de tip ideal” a ridicat multe speculaŃii şi controvere. 86 . dar ele aparŃin unei alte categorii de tipuri. Nici analiza atentă a lui Von Shelting. Michel Crozier în “Le phenomene bureaucratique”. Dezvoltarea birocraŃiei este vizibilă în cea mai mare parte a organizaŃiilor moderne. În literatura de specialitate sunt menŃionate trei direcŃii ale acestei tendinŃe : a) creşterea ascendenŃei organizaŃiilor de tip birocratic în sfera puterii publice (aparatul de stat) şi extinderea lor în întregul sistem instituŃional (economic. Merton în “Reader in Bureaucracy”. evidenŃiază “funcŃia politică a birocraŃiei. Confuzia profund metodologică asociată cu noŃiunea de “tip ideal” afectează serios concepŃia lui Weber despre birocraŃie. nu prea îndepărtată de critica marxistă a statului.) .H. RaŃionalizare şi demistificarea sunt presupuse a fi “tipul ideal”. a căutat să transforme această distincŃie în diferenŃa între ştiinŃele culturii şi ale naturii. partide. K. AlŃi sociologi contemporni au definit şi analizat conceptul de birocraŃie : R.j)exercitarea funcŃiei în cadrul biroului este separată de satisfacerea unor interese personale ale funcŃionarului în cadrul problemelor pe care le rezolvă. rutină şi ritualuri care mimează spontaneitatea relaŃiilor interpersonale. care în mod sigur nu sunt ideale chiar în sensul platonic al cuvântului. printre altele. Termenul “tip ideal” este nepotrvit în cadrul acestor entităŃi. 1964. O altă linie teoretică. M. 1985). armată. Mai mult. iar în rezolvarea lor se orientează după reguli cu caracter impersonal care corespund competenŃei şi raŃionalităŃii întregului sistem. J. nici comentariul profund al lui Parsons n-au avut succes în risipirea ceŃii care înconjura acest instrument. pe studiul istoric. cu accent. universitate. Nici în sensul cel mai larg al cuvântului nu se poate spune nimic “ideal” despre birocraŃie. pentru că acest termen îşi derivă semnificaŃia din realitatea empirică pe care o reprezintă. 1964).

ajunge la o considerabilă relativizare a rigidităŃii organizaŃionale. mai mult. dezvoltă o personalitate rigidă şi tipicară. Rigiditatea organizaŃională şi centralizarea care o produce reprezintă o modalitate de a elimina arbitrarul şi favoritismul atât din raporturile ierarhice.7. o teză mai subtilă în legătură cu rigidităŃile organizaŃionale. flexibilitatea este mai importantă decât birocraŃia”. modul de administrare a marilor organizaŃii se rigidizează până la a îngheŃa funcŃionarea şi a paraliza orice activitate. într-o lucrare cu titlu sugestiv – “The Dynamics of Bureaucracy – teza rigidităŃii organizaŃiilor birocratice.Sunt organizaŃiile nişte universuri rigide? Marile organizaŃii sunt.7. Renaud Sainsalilien sau Francois Dupuy le reamintesc : • o ierarhie piramidală puternică • corpuri foarte strict delimitate • un ansamblu de texte ce reglementează concursurile • cariera • indicii de remunerare • treptele ierarhice • primele • pregătirea profesională • disciplina • un număr mare de note interne şi regulamente specifice. regulile fac întotdeauna obiectul unor “târguieli” şi tratative între actorii preocupaŃi să dezvolte relaŃii de putere paralele. destinate să traseze cadrul activităŃii obişnuite. printr-o mare rigiditate. Michel Crozier este de părere că rutina şi numărul mare de reglementări sau presiunile exercitate în favoarea acestora pot fi interpretate ca mijloace de protecŃie împotriva dificultăŃilor generate de raporturile umane. arătând că reglementările paralizează rareori activitatea. Regulile nu mai sunt repere pentru acŃiune. Teza lui Merton este aceea că. aşa cum fac François Dupuy şi Jean-Claude Thoening. acestea produc frustrări care îi determină să ceară introducerea unor reguli impersonale menite să limiteze respectivele puteri paralele şi arbitrariul cel le însoŃeşte. Michel Crozier (1964) dezvoltă. în general. Michel Crozier (“Le phenomene bureaucratique”) dezvoltă această teză. “Nu există birocraŃie fără flexibilitate. Peter Blau (1955) combătuse deja. caracterizate. ci sunt aplicate ad litteram de către funcŃionari care. din 87 . în contact cu ele. Numeroase lucrări ale Centrului de Sociologie a organizaŃiilor au identificat principalele elemente ce favorizează această rigiditate. în modelul francez. pe baza noŃiunii de cerc vicios birocratic. În acelaşi timp. scriu înr-un mod oarecum provocator François Dupuy şi J. O asemenea organizare favorizează apariŃia unor greutăŃi de felul celor identificate deja de Merton. AdministraŃia franceză şi marile organisme publice sunt adeseori prezentate ca exemple tipice de rigiditate organizatorică. de aceea. cât şi din relaŃiile dintre colegii de serviciu.C. Numărul mare de reguli duce la apariŃia unor zone de incertitudine de care membrii organizaŃiei profită pentru a dezvolta relaŃii de putere paralele . Thoening (1983). Mergând pe linia lui Merton. Dacă punem accentul pe aceste “târguieli”. urmărind să ajungă la raŃionalitatea maximă prin elaborarea unor reguli abstracte şi prin recursul la o relaŃie de autoritate impersonală. concepute ca nişte universuri încorsetate într-un ansamblu de reguli şi proceduri.

C. contrar ideilor general acceptate.1 Avantajele birocraŃiei Cel mai important avantaj este acela al capacităŃii de divizare a unor probleme complexe în probleme simple. Cu cât au mai multe contacte.C. eficienŃă. ceea ce va duce la decizii şi soluŃii caracterizate prin precizie. iar impersonalitatea autorităŃii va asigura eliminarea criteriilor subiective personale sau emoŃionale în recompensarea sau penalizarea membrilor organizaŃiei. prin specializare. un mediator. FuncŃionarii care au contacte cu exteriorul se bucură de o mai mare autonomie în raport cu colegii sau cu superiorii ierarhici. Acest sistem de reguli şi reglementări asigură o uniformitate a acŃiunilor. în interiorul organizaŃiei. Acesta reprezintă superioritatea tehnică a birocraŃiei.8. îndeosebi în domeniul aplicării regulilor. adică îşi găseşte pe cineva în stare să-i faciliteze demersurile.8. arată autorii.C. la nivelul fiecărui departament.Thoening au recurs la expresia “angajamente negociate” pentru a desemna negocierile şi aranjamentele menite să flexibilizeze reglementările ce se stabilesc la toate nivelurile ierarhiei. această relaŃie apare ca esenŃială şi pe ea se pune cel mai mare preŃ. Putem spune. Spre deosebire de toŃi cei care consideră că administraŃia franceză este rigidă. Şi invers. în principiu eliminată. François Dupuy şi J. Concluzii privind avantajele şi dezavantajele birocraŃiei 7. Pe de altă parte. orice public îşi stabileşte. funcŃionarii aflaŃi în contact cu exteriorul se transformă în “mijlocitori”. impersonală şi greoaie. cu atât se arată mai receptivi faŃă de aranjamente. Thoening demonstrează. Cunoaşterea specializată presupune capacitatea de concentrare pe segmente înguste ale unei probleme globale.moment ce ele sunt adesea ocolite de către agenŃii care ar trebui să le respecte sau de cei care răspund de aplicarea lor. ordine. uniformitate şi simetrie”. 88 . serviciu sau subunitate.C. François Dupy şi J. Aceste contacte cu exteriorul şi aranjamentele pe care le prilejuiesc nu sunt. supunerea faŃă de reguli reprezintă principalul criteriu de apreciere şi promovare a funcŃionarilor. că administraŃia franceză este. Un alt avantaj derivă din sistemul de reguli şi proceduri formale şi din caracterul de impersonalitate şi imparŃialitate a autorităŃii prin care birocraŃia promovează un proces obiectiv şi impersonal de luare a deciziei. Deşi nu se referă la cercetările lui Peter Blau. produc mai curând o anumită ambivalenŃă în cazul funcŃionarilor. Într-o birocraŃie. un fel de corespondent.Thoening constată că tocmai într-un univers ca prefectura. din care orice relaŃie directă cu publicul este. atât de simple pe cât par la prima vedere. o organizaŃie care se bazează pe o serie de contacte cu exteriorul şi ai cărei funcŃionari dispune de o anumită autonomie de acŃiune. apar ca o sursă a eficienŃei şi dovedesc latura umană a administraŃiei. Într-un fel. o organizaŃie cu rădăcini la nivel local. Punctul de pornire al demonstraŃiei îl constituie administraŃia prefectorală. Ele. cei doi cercetători pun accentul pe flexibilitatea ei. care ştie să se deschidă către cazurile particulare. care au lucrat multă vreme în cadrul Centrului de Sociologie a organizaŃiilor. se înscriu pe aceeaşi linie. că o birocraŃie “oferă stabilitate. astfel. însă. François Dupuy şi J. în esenŃă. Thoening. rapiditate şi eficienŃă maximă. flexibilitate ce rezidă în numeroasele aranjamente şi în excepŃiile de tot soiul care sunt negociate aici. François Dupy şi J. 7.

Formularea unui răspuns la chestiunea extinderii sau prăbuşirii birocraŃeii trebuie să se bazeze pe considerarea unei mari varietăŃi de factori sociali şi culturali. birocraŃiile vor trebui să găsească noi forme de organizare. Dezavantajele birocraŃiei O primă problemă majoră cu care se confruntă o organizaŃie de tip biroratic este legată de consecinŃele specializării. O altă dificultate cu care se confruntă o birocraŃie se referă la controlul administrativ. ca tendinŃă. prevede ca şi Bennis. FuncŃionarea structurilor birocratice tradiŃionale s-a dovedit eficientă într-o epocă în care existau condiŃii previzibile. în acelaşi timp. ceea ce va conduce. este de aşteptat ca structura socială de organizare să fie complet diferită. cunoscute. 89 . Unii autori afirmă că necesitatea adecvării structurilor organizaŃionale la cerinŃele societăŃii moderne va conduce la sfârşitul democraŃiei. stabile. El poate încerca să monopolizeze informaŃiile pe care le deŃine ca expert. respectiv superiorul va tinde să fie total dependent de subordonat. Astfel. Dacă prin mecanisme birocratice se asigură în mod pragmatic funcŃionarea raŃională şi eficace a unor sisteme sau organizaŃii mari. În societatea viitorului însă. Iar ritmul de schimbare al societăŃii moderne este atât de accelerat încât. în unele situaŃii. strict. “Asistăm – spune el – la naşterea unui nou sistem organizaŃional. În studiile actuale privind birocraŃia regăsim tot mai des teme privind viitorul acesteia. la o dependenŃă inversă a relaŃiei superiorsubordonat. “Psihosociologia organizaŃiilor de masă şi conducerii”. caracterizată prin schimbări sociale şi tehnologice radicale. Aceasta este organizaŃia viitorului. Specialistul sau expertul joacă un rol extrem de important într-o structură birocratică. W.8. şi o serie de probleme în funcŃionarea optimă a organizaŃiei. atunci sunt puŃine speranŃe că birocraŃia va dispărea.7. respectiv de “o cerinŃă combinată de mai multă informaŃie cu mai mare rapiditate”. Ed. În consecinŃă.2. Buc. prăbuşirea birocraŃei. Bennis afirma că “ metodele şi procesele sociale angajate de birocraŃie pentru a face faŃă mediului intern ca şi celui extern sunt complet lipsite de legătura cu realităŃile contemporane” (Vlăsceanu Mihaela. astfel încât să poată răspunde necesităŃilor crescânde de libertate a muncii. pornind de la constatarea că epoca modernă este marcată de accelerarea ritmului vieŃii. care va intra tot mai mult în conflict cu birocraŃia şi în cele din urmă o va înlocui. Alvin Toffler. organizaŃiile moderne ar trebui structurate într-o manieră complet diferită de a celor tradiŃionale. ea poate determina. pe care eu o numesc ad-hocraŃie”. RaŃionalitatea sistemului şi efectuarea unui control adminstrativ are. pentru a supravieŃui. 1993). O altă problemă majoră pentru o structură democratică complexă se referă la dificultatea statuării scopurilor organizaŃionale clare şi precise. ne putem gândi deja la dispariŃia ei? Toffler (1973) afirma că “fiecare epocă dă naştere unei forme de organizare potrivită cu ritmul său”. dimpotrivă. o creştere a birocraŃiei. Are birocraŃia şanse să se dezvolte în viitor sau. Paideia. Cu toate că specializarea birocratică este menită să asigure creşterea eficienŃei organizaŃionale. tehnici şi tehnologici.

Acest lucru nu este adevărat. De altfel. simŃ al identităŃii : organizaŃia să ştie ceea ce este ea. trebuie determinat sistemul ax. ci şi pentru că iluzia unei creşteri continue proporŃionale a celor două variabile împiedică efortul de a căuta modalităŃi de organizare mai eficace şi mai eficiente. optim. adică nu satisface deloc respectiva cerinŃă funcŃională. adică satisface complet cerinŃa funcŃională constitutivă a sa sau poate fi complet ineficace. Un sistem de activitate poate avea o eficacitate maximă. să tindă permanent către perfecŃionare. 90 . fapt ce le face să existe sub o continuă tensiune. de la un anumit nivel de complexitate. adaptabilitatea : abilitatea de a rezolva probleme şi de a reacŃiona cu flexibilitate la cerinŃele mediului schimbător 2. ea poate fi determinată ca satisfăcătoare sau insatisfăcătoare. Între eficacitatea completă şi eficacitatea maximă există o mulŃime de grade de eficacitate. PerfecŃionarea ajunge doar până la un anumit punct. Este de fapt o tendinŃă birocratică de a mări continuu volumul de muncă prin perfecŃionarea şi umflarea subsistemelor dincolo de necesitatea obiectivului general.7. Politică. Acest fenomen este enunŃat în faimoasa “lege” a lui Parkinson : “există o mică sau nici o legătură între munca de făcut şi mărimea personalului căruia i se poate da”. Jahinda pentru sănătatea mintală. Un sistem complex complet stabil. O iluzie care apare frecvent este aceea că va avea loc o creştere automată a eficacităŃii generale prin perfecŃionarea fiecărui element component al sistemului de activitate. Psihosociologia organizării şi a conducerii. Sistemele complexe reale nu sunt compuse din subsisteme cu eficienŃă maximă. Ce înseamnă eficienŃa într-un sistem / organizaŃie? Prin eficienŃă/eficacitate a sistemelor social-umane se înŃelege gradul în care ele reuşesc să realizeze funcŃiile lor finale. a folosi mijloacele cele mai ieftine spre atingerea scopului dorit”. o cerinŃă funcŃională x.A. care sunt finalităŃile sale şi ce are de făcut 3. capacitatea de a testa realitatea : capacitatea de a percepe şi a interpreta corect proprietăŃile reale ale mediului.9. deci a eficienŃei în general.Simon afirma că “a fi eficient înseamnă simplu a lua calea cea mai scurtă. de “echilibru” a sistemului. a cărui finalitate este satisfacerea lui x. Reluând criteriile formulate de M. adică este sistemul compus din subsisteme cu eficacitate maximă. o asemenea stare nu e posibil de atins în mod practic” (Cătălin Zamfir. După cum se pare însă. o eficacitate e acceptabilă sau nu. el propune trei criterii pentru “sănătatea organizaŃională” : 1. H. Ed. deci către dezvoltare. 1974). “perfect” este “sistemul ale cărui cerinŃe funcŃionale sunt satisfăcute complet. Teorii şi orientări contemporane. de exemplu. Raportată la gradul în care. “Dacă avem. la o creştere proporŃională a eficienŃei. cu alte cuvinte. din punctul de vedere al necesităŃii de satisfăcut. O asemenea orientare este lipsită de utilitate nu numai pentru că de la un moment dat creşterea efortului investit nu mai este justificată printr-o creştere corespunzătoare a eficacităŃii. determinarea eficienŃei optime nu poate avea loc decât prin luarea în considerare a costului. Optimul şi maximul necesar trebuie să producă starea de “satisfacere”. gradul în care reuşesc să satisfacă cerinŃa lor funcŃională constitutivă.

m. În fine. în care ierarhiile erau total inadecvate. reŃelele sunt cu totul diferite”. (J. structura ierarhică şi piramidală le părea nefirească. către muncitori. Una din marile atracŃii ale reŃeleleor este faptul că oferă posibilitatea de a obŃine uşor informaŃii. să fie formaŃi oamenii în aşa fel încât să poată deveni animatorii acestui proces de continuă (schimbare). este necesar să se dezvolte structurile organizaŃionale care să permită şi să stimuleze flexibilitatea. ReŃelele oferă ceea ce birocraŃiile nu pot oferi niciodată – legătura pe orizontală. apreciază că este nevoie de şapte apeluri telefonice pentru a obŃine o informaŃie de la o agenŃie guvernamentală. scopuri sau credinŃe. Fostul antropolog la Universitatea din Miami. se prăbuşeşte acum datorită caracterului ei depăşit.10. 1989). de la general şi şeful executiv. de la marele preot. structura piramidală a fost modul de organizare şi conducere a societăŃii. În mod similar. o firmă din Washington D. potrivită perfect structurilor ierarhice. Pe locul ei se înălŃa economia bazată pe informaŃie. a căror adevărată existenŃă se sprijinea pe ierarhii. infanterişti şi adevăraŃii credincioşi aflaŃi la bază. a căzut într-o dezordine profundă. În locul lor apăreau unităŃi mai mici. ReŃelele se propagă în cadrul societăŃii. în jos. trecând prin şirurile lungi de locotenenŃi şi şefi de departamente postaŃi pe traseu” (Naisbitt John. cocoŃaŃi sus de tot. “De la armata română şi până la biserica catolică şi schemele de organizare ale companiilor General Motors şi IBM. ReŃele experimentate pretind că pot găsi pe oricine în lume numai prin şase convorbiri telefonice. descentralizate. despre care s-a spus că se reproiectează şi se îmbunătăŃeşte. natura rece. iar pe de altă parte. cu şeful deasupra. şi indiferent de tipul de mişcare – politică. impersonală a ierarhiei birocratice i-a deranjat din ce în ce mai mult pe oameni. Trecerea de la ierarhii la reŃele Multe secole. specializată în obŃinerea de informaŃii pentru clienŃii ei din rândul corporaŃiilor. cutii aranjate într-o anumită ordine ierarhică. au intrat în câmpul muncii. instituŃiile centralizate ale societăŃii. iar acesta a fost începutul reŃelelor. 7. autoritar. ÎnvăŃaŃi să ia în serios ideologia democraŃiei. NeputinŃa sistemului ierarhic de a rezolva problemele societăŃii i-a determinat pe oameni să vorbească unul cu altul. Buc. decât mergând la bibliotecă sau la universitate sau apelând la guvern. 91 .Dezvoltarea flexibilităŃii devine o preocupare tot mai importantă a organizaŃiilor.C. 1989). s-au produs schimbări esenŃiale. Pentru aceasta. puterea şi comunicarea s-au îndreptat în mod sistematic de la vârful piramidei către baza ei. Ed. mai bine educaŃi şi mai conştienŃi de drepturile lor. Într-o economie informaŃională. Economia industrială a Statelor Unite. Mult mai uşor. “Washington Researchers”. structurile ierarhice rigide încetinesc fluxul informaŃiei. de exemplu. Politică. În timp ce birocraŃiile arată ca nişte scheme de organizare convenŃionale. Virginia Hine. sprijinite mult mai puŃin pe structuri formale. se prăbuşeau pretutindeni. în cursul anilor ’60 şi ’70. MegatendinŃe. “oferind o autentică abordare interdiciplinară a oamenilor şi problemelor. Între timp. pe de o parte. afirmă că “indiferent de cauză. Naisbitt. muncitori mai tineri. străină. transformare şi perfecŃionare. credinŃa oamenilor în idealul structurii piramidale. Astfel. Pe măsură ce s-a introdus mai multă tehnologie în societate.

iar structura lui va fi interdisciplinară.compania însăşi este condusă de un “triumvirat” compus din cadre superioare – un “om din afară”. S. Din punct de vedere structural. Valorile lui vor fi lipsa de formalitate şi egalitatea .ori de câte ori oamenii se autoorganizează pentru a schimba un anumit aspect al societăŃii. afirmă John Naisbitt. Sociologia americană a grupurilor mici. Într-o reŃea. chiar multidirecŃionale şi intersectate”. .deşi luarea deciziilor Ńine în ultimă instanŃă de cadrele superioare. Olmsted. 92 . zarva provocată de supraabundenŃa informaŃiei .socială. instituŃiile se vor organiza după un sistem de conducere bazat pe modelul reŃelelor. afirmă John Naisbitt. ReŃelele nu sunt egalitare pentru că fiecare membru ar fi egal cu ceilalŃi din punct de vedere social. Noul stil de conducere se va inspira şi baza mai curând pe crearea de reŃele. abandonând controalele oficiale pentru a permite salariaŃilor să-şi petreacă timpul stând la taclale”. În prezent. aşa cum au observat Marylin Fergusson şi alŃii. Conducerea de tip reŃea de la “Intel” înseamnă : . Reporterul care se ocupă cu problemele economice ale ziarului “New York Times”. . lucrul cel mai important în legătură cu o reŃea este. Dimpotrivă. nu mai este aplicabilă datorită incapacităŃii ei de a asigura legăturile orizontale. Mihu Achim. . 3. în centrul ei. În viitor. eşecul ierarhiilor. Unul dintre exemplele cele mai vizibile despre modul în care valorile reŃelelor au pătruns în structurile corporaŃiei îl oferă “InterCorporation”. Ed. Pol. . . Multe dintre ele descoperă că metoda ierarhică. marele ei egalizator. diagonal şi de jos în sus. În prezent.nu există încăperi separate.. moartea structurilor tradiŃionale . dat fiind caracterul lor compozit şi tridimensional. membrii ei se tratează unul pe altul ca egali pentru că importată este informaŃia.. 2. dar foarte eficientă”. ci numai paravane înalte până la nivelul umerilor care despart spaŃiul de lucru al biroruilor . companiile vor deveni reŃele uriaşe de corporaŃii. Steve Lohr. de fapt.muncitorii pot să aibă mai mulŃi şefi . de fapt. nu a unui personal ierarhic care se raportează la un conducător individual . “se dezvoltă un stil de conducere gen reŃea. atât de eficientă în trecut.funcŃii.chiar şi noii salariaŃi sunt încurajaŃi să-i contrazică pe superiori. un planificator pe termen lung şi un organizator dinlăuntru . Buc. precum controlul calităŃii şi promovarea. informaŃia este marele egalizator. Note : 1 M. Trei sunt motivele pentru care reŃelele au apărut acum ca formă socială decisivă: 1. cad în responsabilitatea unui comitet saun consiliu. “Se vor proiecta sisteme care să asigure legături colaterale şi orizontale. Nu vreau să spun că. o companie de frunte din industria semiconductorilor. chiar şi marile organizaŃii – ultimii campioni ai structurii ierarhice – se întreabă dacă structura ierarhică le poate ajuta în atingerea scopurilor lor organizaŃionale. . apud. scrie : “Intel este astfel organizată încât să evite ierarhia birocratică proprie majorităŃii corporaŃiilor”. 14. reŃelele cuprind oameni din toate categoriile.îmbrăcămintea este lipsită de orice etichetă . stilul de comunicare va fi lateral. se aşteaptă ca toŃi salariaŃii să participe la discuŃii de pe poziŃii de egalitate. apare o structură organizaŃională nebirocratică. faptul că fiecare individ se află. The Small Group. 1970. reigioasă… . p. În cadrul unei reŃele.

Mihu Achim. p. a 3a. Buc. 8 W. 15 Leadership. p. Penguin Books. Lippitt. p.. Leonard.H.. p. p. M. I. op. cit. La vocation actuelle de la sociologie. Achim. 13 Cătălin Zamfir. p. 211. DicŃionar de sociologie. Studies in Social Interaction.Cooley.. 1959..J. p. op. Gurvitch. II. 149. 9 Introduction to Group Dynamics. 219. cit. 93 . op. The Effects of Anxiety on Cohesivness and Rejection. Achim. 129. Goodman. The Psychology of Afiliation. 18 Ibidem. Sprott. Handbook of Social Psychology. Cătălin Zamfir. apud Achim Mihu. Association Press... op.. cit. 12 Cătălin Zamfir.o perspectivă psiho-sociologică. apud. 157. 7 D.. 4 Ibid. 95. Human Groups.E. p.. Group Dynamics and the Individual. apud. 168. Vlăsceanu.. M. L. Achim. Humanitas. apud M. apud. op. cit. 3 Ibid. 1966. p. 213.P. 121. cit. cit. 121. apud. vol.Asch. 14.H. op. apud. Primary Gropus. M. cit. apud. Achim. 10 Schachter.. op. Paris. op. 1990. op. cit. cit. p. Cătălin Zamfir.Y. 14 N. 16 Leadership and Isolation. 1963. 6 S. vol. 211. Baltimore-Maryland. p. N. Leonard. 17 Cătălin Zamfir. Cartwright and R.. A Study of Personality in InterPersonal Relations.2 C. 11 Weller. Opinions and Social Pressure. op. p. 5 G. cit. Incertitudinea . în Small Groups. 168. p.. Ed. 16-36. p. ed.

ştie ce aşteaptă ceilalŃi de la el şi la ce reacŃii se poate aştepta el de la ceilalŃi în urma acŃiunilor sale. Conceptul de control social a fost introdus în sociologie la începutul secolului XX de către Şcoala americană a “jurisprudenŃei sociologice” (E. controlul social reprezintă ansamblul mijloacelor şi mecanismelor socio-culturale care reglementează. educaŃia. cât şi ca acŃiune dirijată a instituŃiilor cu rol de reglare a comportamentelor. acordare de premii. Szczepanski 3 sublinia faptul că fiecare grup. Ross. care nu se încadrează în modelele recunoscute şi acceptate social. L. ele vor fi sancŃionate. Freud construieşte supraeul ca autoritate socială interiorizată. sancŃiuni (ajungând până la constrângerea fizică). Brandeis. ca fapt social rezultat din interiorizarea normelor. G. care funcŃionează ca şi conştiinŃă. Atunci când apar comportamente neaşteptate.8. a sesizat că nu toate comportamentele şi acŃiunile indivizilor sunt supuse în aceeaşi 94 . Carbonnier să considere că acest concept este “o formă mai îndulcită a constrângerii sociale”. legea reprezintă cel mai specializat şi cel mai perfect mecanism de control în societate. forme şi stiluri de manifestare În fiecare societate. în vederea conformării lor la sistemul valoric-normativ şi menŃinerii echilibrului societăŃii ca sistem. homini. societate dezvoltă o serie de măsuri. Acest fapt l-a determinat pe J.1. atipice. În opina lui Ross. lupus”. K. este fundamentul ordinii sociale. În sensul său cel mai general.W. Mead abordează tema controlului social. S. există “o schemă a vieŃii colective” : fiecare individ ştie cum să se comporte în anumite situaŃii. colectivitate. SancŃiunile reprezintă unul din elementele controlului social. sisteme de persuasiune şi presiune. mai sus amintit. deci.CONTROLUL SOCIAL ŞI DEVIANłA 8. constrângeri. ca factori de control social.A. interdicŃii. ci şi pe cele care stimulează. fiind asigurată atât ca efect al presiunilor psihologice directe. Am putea spune că.2 În acelaşi context. O. Marx indică constrângerea exercitată de instituŃii (mai ales de stat). Acest sistem îl vom numi sistemul controlului social. ReprezentanŃii şcolii “jurisprudenŃei sociologice” au inclus în controlul social nu numai mijloacele şi regulile indisolubil legate de sancŃionarea comportamentelor indezirabile. Holmes) pentru a desemna pârghiile principale prin care societatea îşi asigură – prin diferite mijloace – funcŃionalitatea şi stabilitatea. modifică sau influenŃează comportamentele indivizilor în societăŃi. moravurile. Ross 1 ordinea socială nu este niciodată spontană sau instinctivă. prin conştientizarea aşteptărilor pe care alŃii le au faŃă de tine. aşa cum susŃinea Hobbes : “Homo. arta. distincŃii prin care conduc comportamentul indivizilor şi grupului spre modele acceptate de valori şi de acŃionare spre realizarea conformismului membrilor. al sugestiilor şi acŃiunilor de stimulare de către diverse forŃe sociale. Durkheim a efectuat o analiză a moralităŃii ca acŃiune “ a societăŃii în interiorul nostru”. orientează. R. a desfăşurării vieŃii sociale în condiŃiile în care oamenii au atitudini egoiste unii faŃă de alŃii. teoriile despre controlul social au fost dezvoltate ca răspunsuri la interogaŃiile filosofilor secolului XVII privind posibilitatea convieŃuirii oamenilor. În concepŃia lui E. Mai târziu. Pound. sisteme şi modalităŃi de manifestare a recunoştinŃei. Iată. respectiv : obiceiurile. promovează conduitele dezirabile social. Ce este controlul social. iniŃial. uzanŃele. Sociologul polonez. sugestii.H. E. sunt. că teoriile despre controlul social au apărut înainte ca noŃiunea de control social să fie inventată şi uilizată în sociologie. etica etc. A. explicând procesul interiorizării normelor prin dezvoltarea Eului subiectiv. modalităŃi de convingere.

elementare de control social (de exemplu. Cazeneuve4. indispensabile desfăşurării vieŃii colective. convingeri şi moravuri comune.instituŃiile şi reglementările juridice (care funcŃionează ca autorităŃi imperative instituŃionalizate) . rostul controlului social. b) coeziunea grupului (cu cât aceasta este mai mare.opinia publică (ce joacă rolul de autoritate socială neinstituŃionalizată) . regulile sociale indică individului normele sociale permise de societate pentru diferite situaŃii. Interpretările pe care sociologii le dau astăzi controlului social pot fi grupate în două mari categorii : a) interpretări restrictive. Principala condiŃie a vieŃii sociale – subliniază autorul citat – este adaptarea omului la mediu.). decât de modul în care el îşi petrece sfârşitul de săptămână. W. tradiŃionalistă sau modernă etc. Cu cât o acŃiune se referă mai mult la viaŃa grupului. Sumner5. Atât “folkways” cât şi “mores” constituie mijloace informale de control social ce se perpetuează de la o generaŃie la alta prin intermediul socializării. care tratează controlul social sistemic. controlul social este extrem). În calitatea pe care o au “folkways” contribuie la solidaritatea socială. preşedintele Ńării este supus la un control social mult mai mare). Fiecare om deŃine o anumită sferă particulară.formele spontane. Parsons). aşa cum opinează J. firesc. în funcŃie de : a) tipul de societate (autoritară sau democrată. ca ansamblu de acŃiuni umane îndreptate către “definirea devianŃei şi stimularea reacŃiilor sociale în prevenirea şi respingerea ei “6. ci unui comportament natural. sunt mult mai controlate decât faptele care nu au decât o importanŃă individuală.măsură controlului social. prin intermediul aşa numitor “folkways” (cutume sau tradiŃii populare) şi “mores” (moravuri)”. Burgess. ca de exemplu W. Din perspectiva altor sociologi. Park şi E. d) poziŃia indivizilor în grup (în comparaŃie cu un om de rând. are dreptul la o anumită zonă “privată”. Astfel. de exemplu. . care limitează controlul social. la comportamentul unei mulŃimi sub presiunea ei) . “reglarea comportamentelor membrilor societăŃii are loc în cea mai mare măsură. datorat internalizării valorilor sociale. după care îşi orientează activitatea şi alege din alternativele posibile pe aceea pe care o consideră cea mai bună. care pun accentul pe caracterul instituŃionalizat şi coercitiv al controlului social şi b) interpretări normative. cu atât controlul social ese mai puternic). în lucrarea “Inroduction to the Science of Sociology” (1921) distingeau existenŃa a trei modalităŃi sau forme de exercitare a controlului social în societate : . . R. adaptare ce dă naştere la diverse grupuri de solidaritate.G. societatea este mult mai interesată de modul în care un director de şcoală coordonează activităŃile educative. adaptarea individului spontană. El include în sistemul controlului social ansamblul proceselor de socializare şi îndeosebi al presiunilor pe care le suferă fiecare om din partea altor membri ai societăŃii.E. De altfel. Ele reprezintă pentru grupul social cam ceea ce reprezintă deprinderile pentru individi. care poate fi mai mare sau mai mică. Faptele necesare. au un caracter reglativ şi imperativ pentru comportamente. unite prin credinŃe. Conform teoriei funcŃionalist-structuraliste (T. 95 . este “să orienteze comportamentul membrilor societăŃii într-un sens conform cu menŃinerea acestei societăŃi”. cu cât ea constituie o ameninŃare a grupului ca întreg cu atât mai mare va fi represiunea asupra ei. c) caracterul instituŃiilor din care individizii fac parte (într-o organizaŃie paramilitară. Parsons accentuează asupra ideii că supunerea faŃă de norme nu se datorează unor factori de control social coercitiv.

.) . conciliator (negocieri. efectuat prin intermediul aprobărilor. organizaŃii etc. Variatele stiluri şi forme de control social sunt încorporate în relaŃii sociale concrete şi corespund contextelor sociale în care operează (Horowitz). care implică obligarea violatorilor normei de a compensa victimele pentru prejudiciile şi daunele suferite (accentul cade pe reinstaurarea stării normale perturbată de actul deviant) . realizat de instituŃii specializate şi spontan (informal). principalele criterii de clasificare a formelor de control social sunt : a) după instanŃele din care emană. c) după direcŃia acŃiunii exercitate. al cărui obiectiv principal constă în a “produce durere sau alte consecinŃe neplăcute celor care au comis acte blamabile” . recompenselor. adminstrativ etc. conciliator. care are ca principal obiectiv modificarea personalităŃii indivizilor devianŃi prin manipularea unor sisteme simbolice ce-şi propun să-i readucă la “normalitate”. asociaŃii. ameninŃărilor. care nu poate fi controlată de ei înşişi. manipularea prin intermediul propagandei sau publictăŃii etc. şcoală . caracter social propriu-zis (instituŃii sau organisme cu caracter statal. de pildă. Homosexualitatea. pe rând. e) după mecanismele de reglare normativă la care apelează. definiŃiile devianŃei nu implică în mod obligatoriu consensul normativ. Horowitz 8 prefigurează existenŃa mai multor “stiluri” de control social : penal. spitale de psihiatrie etc. manipularea etc. susŃine sociologul american. tradiŃii etc. îmbrăcând forma aprobărilor. sancŃiuni punitive. 8. convenŃii. d) după mijloacele utilizate : controlul social stimulativ (pozitiv). moravuri. sugestiilor etc. sugestii. realizându-se prin zvonuri. juridic. Rădulescu. fără antrenarea sancŃiunilor coercitive . Comportamentul 96 . b) după modul în care este exercitat controlul social..) sau de către anumiŃi indivizi ce au o anumită autoritate în grup (capul familiei. Conform acestui ultim stil. putem vorbi despre controlul social penal (pedepsele). compensator. individizii sunt trataŃi ca victime ale unei boli. motiv pentru care sunt supuşidiagnosticului şi tratamentului medical. şeful ierarhic etc. În opinia lui Sorin M.). Pornind de la ultimul criteriu de clasificare (de la tipurile de sancŃiuni adoptate în raport cu comportamentul durabil). realizat prin tradiŃii. al bolii sau al unui stil libertin de viaŃă. închisori. controlul social exercitat de instituŃii cu caracter statal (tribunale. de diferite grupuri sociale(familie . preotul. compensator (plata unor daune). obiceiuri. controlul social are caracter psihosocial (sugestia.) şi cultural (obiceiuri. prin opinia publică etc.) f) după metodele (tipurile de sancŃiuni) adoptate în rapot cu conduitele deviante. controlul social poate fi direct (explicit). care facilitează descoperirea unor soluŃii prin negocierea mutuală între părŃile implicate. poate fi. persuasiunea. şi indirect (implicit). sancŃiunilor etc. înŃelegeri mutuale) şi terapeutic (resocializare).2. şi controlul social coercitiv (negativ) prin tabuu-ri. indicaŃiilor. politic. considerată ca indiciu alimoralităŃii. . Horowitz 7 remarcă faptul că în funcŃie de diferite norme utilizate de către diferitele subculturi. câştigă tot mai mulŃi partizani.). terapeutice. convingerea.Allan V. grupuri de vecinătate. este organizat formal. interdicŃii etc. Criterii de definire a fenomenului devianŃei Ideea că pentru a înŃelege societatea trebuie să înŃelegem şi fenomenele devianŃei care apar în interiorul ei.

9 DefiniŃia sociologică a devianŃei a fost elaborată cu precădere de doi autori : Sellin şi Merton. obscenitatea) şi până la cele cu caracter antisocial. În acest sens. cu unul psihopatologic (cel de anormalitate). Fiind un tip de acŃiune umană. mai înainte propuse. unele vor fi mai sacre decât altele”. Zamfir şi L. pentru a asigura că toate poziŃiile pe o scală mergând de a imoralitate la virtute vor fi mereu completate şi că întotdeauna. cu alte cuvinte. invaliditatea. abatere de la regulile de convieŃuire. Vlăsceanu. avem de-a face cu un concept sociologic (cel de devianŃă). ci orice deviere. Ea se referă la tipul de comportament care se opune celui conformist. sunt apreciate în sens contrar. Cohen remarca faptul că “nu poate exista o societate de sfinŃi întrucât procesul de redefinire socială operează continuu. A. fie chiar conforme cu sistemul valorico-normativ. DevianŃa este o noŃiune relativă din cel puŃin două motive : a. Pentru clarificarea conceptului. Cel de pe urmă caracterizează incapacitatea individului (validată medical ) de adaptare la exigenŃele vieŃii sociale şi de exercitare adecvată a rolurilor sociale. care pare cea mai potrivită pentru abordarea problematicii sociologiei devianŃei 10. În aceeaşi termeni defineşte şi Merton fenomenul devianŃei. ea este susŃinută fie de acŃionalitate. Conform paradigmei “acŃionaliste” (a teoriei acŃiunii umane). Cel dintâi definea devianŃa ca ansamblul comportamentelor îndreptate contra normelor de conduită sau ale ordinii instituŃionale. interzicând însă consumul de alcool sau carne de porc. pornografia. Un evantai larg de conduite pot fi incluse în categoria fenomenelor deviante : de la conduitele bizare. care-i conturează de fapt obiectul de studiu sunt : infracŃionalitatea. devianŃa reprezintă un fenomen normal în sens durkheimian. precizează că devianŃa este un act de conduită care violează normele scrise sau nescrise ale societăŃii sau ale unui grup. ar mai fi necesare câteva observaŃii clarificatoare.deviant. homosexualitatea. într-o alta reprezintă dimpotrivă. pe de alta. alcoolismul. delicte). chiar în sânul aceleiaşi societăŃi. Acesta este ansamblul comportamentelor care ameninŃă echilibrul sistemului său. Temele tradiŃionale ale sociologiei devianŃei. Un exemplu concludent pentru primul caz este următorul : există societăŃi musulmane care permit poligamia sau consumul de droguri. cu timpul constituindu-se o nouă ramură a sociologiei : sociologia devianŃei. fapte ce-şi pierd valabilitatea în celelalte societăŃi sau.11 În legătură cu definiŃiile devianŃei. o parte dintre ele nu sunt periculoase pentru societate (sunt “infracŃiuni fără victime”). excentrice. mai mult decât atât. Putem spune că. tulburările şi bolile psihice. coordonat de C. o primă distincŃie se cuvine a fi sesizată : între fenomenul devianŃei şi cel al anormalităŃii.K. lesbianismul. sinuciderile. problema violenŃei. putem găsi numeroase exemple 97 . Pentru cel de al doilea caz. începând cu deceniul patru. pentru că “legea reprezintă un important factor de schimbare socială care poate induce modificări în receptarea contextului normativ al unei societăŃi şi se poate transforma chiar ea sub impactul unor schimbări sociale”. la cele imorale (indecenŃa. anumite conduite considerate la un moment dat ca infracŃionale. consumul de droguri. care ies de sub incidenŃa legii. devine un concept cheie în sociologie. ulterior sunt apreciate fie ca simple abateri morale. Din această cauză. fie de iraŃionalitate şi depinde de percepŃia membrilor societăŃii asupra acŃiunii şi ordinii sociale. deşi cele mai multe comportamente deviante presupun încălcarea normelor juridice. Pe de o parte. un comportament conformist şi b. pentru că sistemul normativ diferă de la o societate la alta şi ceea ce într-o societate reprezintă o încălcare a normei. ansamblul comportamentelor disfuncŃionale. convenŃional şi include nu numai încălcările legii (infracŃiuni. DicŃionarul de sociologie. prostituŃia.

În finalul acestei analize. ea se concretizează în acŃiuni care depăşesc limitele socialmente acceptabile de toleranŃă. pentru a desemna un anumit tip de sinucidere în cadrul celor posibile (sinucideri “egoiste”. celibatul erau considerate ca deviante (din punct de vedere moral). b) când mobilizează resursele colectivităŃii. mai târziu (1897) în lucrarea “Le suicide”. Nesupunerea civilă ar putea fi o astfel de formă de devianŃă pozitivă? DevianŃa negativă este echivalentă cu nerespectarea sistemului axiologicnormativ. Durkheim). că devianŃa nu este echivalentă cu absenŃa normelor. cu necesitate. Toate aceste observaŃii constituie argumente ce susŃin caracterul relativ şi echivoc al noŃiunii de devianŃă. contribuind la afirmarea şi întărirea valorilor sociale fundamentale (E. Termenul de anomie vine din grecesul a nomos (fără lege) şi semnifică o stare de dereglare a unui sistem sau subsistem social datorită dezintegrării normelor ce reglementează comportamentul indivizilor şi asigură ordinea socială. de negare a oricărui fel de normativitate întrucât este percepută coercitivă în mod exclusiv. astăzi legile permit astfel de acŃiuni . cu dezorganizarea asocială. P. în primul rând. confuzie în sistemul reperelor care ar trebui să orienteze conduitele. se face şi delimitarea dintre devianŃa pozitivă şi devianŃa negativă. Analizând “marile tragedii” ale RevoluŃiei ruse. constituie situaŃii anomice tipice pentru că provoacă dezorientare normativă. conflicte care ar putea pune în pericol ordinea socială . Ea se manifestă constructiv în următoarele trei situaŃii :12 a) când oferă o “supapă de siguranŃă” membrilor societăŃii prin prevenirea acumulării excesive de tensiuni. prin tendinŃe antinormative cel puŃin în prima ei fază. pecetluind afirmarea unor noi tendinŃe de organizare socială. răsturnând vechea ordine socială. redefinirea sistemului normativ. modificarea rolului mijloacelor de control social. O altă observaŃie care trebuie făcută vis a vis de definirea devianŃei este că nu orice act care se abate de la normă trebuie apreciat ca deviant. 98 . astăzi există o mult mai mare toleranŃă faŃă de aceste forme alternative la căsătorie. Durkheim care l-a folosit mai întâi în lucrarea sa “La Division du travail social” (1893) pentru a desemna una din cauzele proastei funcŃionări a diviziunii muncii şi. Sorokin 13 constată că stările anomice generate de revoluŃii sunt urmate. Anomia este o stare socială caracterizată prin “suspendarea temporară a funcŃionalităŃii vechilor reglementări”. În sociologia devianŃei. “anomice” şi “fataliste”). dacă este să luăm în calcul. Prima este echivalentă cu schimbarea socială şi se referă la acele acŃiuni deviante care pun sub semnul întrebării fundamentele ordinii sociale existente. Termenul sociologic de anomie a fost consacrat de E. să zăbovim puŃin asupra diferenŃelor care există între fenomenul de devianŃă şi cel de anomie. am putea spune că orice individ uman. creativitatea conduitelor umane. ci şi unul constructiv. ar fi absurd să le apreciem ca deviante. InovaŃiile se înscriu în acest caz : deşi ies din tiparele normei. “altruiste”. dacă în urmă cu 50 de ani cuplurile consensuale. Această delimitare reliefează faptul că devianŃa are nu numai un caracter distructiv.chiar şi în realitatea românească : dacă în epoca dictaturii comuniste demonstraŃiile stradale împotriva politicii guvernamentale erau incriminate de lege. c) când stimulează schimbarea socială prin punerea sub semnul întrebării a legitimităŃii normelor. Pe de altă parte. într-un anumit moment al vieŃii sale încalcă norma devenind deviant. cu anomia. pe de o parte. atâta vreme cât ceea ce este considerat deviant într-o societate sau într-o epocă este dezincriminat într-o altă societate şi într-o altă epocă. RevoluŃiile. Trebuie spus. descoperirea unor noi mijloace de realizare a scopurilor sociale etc. marea diversitate a normelor dintr-o societate şi pe de altă parte. nemulŃumiri.

Merton este cel car îşi aduce o substanŃială contribuŃie.. În secolul XIX. susŃine sociologul american. În cursul câtorva zile sau săptămîni. Se încerca găsirea cauzelor comportamentului deviant în forŃele supranaturale. pierd orice sens al obiedienŃei. Sorokin arată că :”Sclavii care până ieri erau supuşi faŃă de stăpânii lor. P. . În epocile premoderne. dezvoltarea parazitismului.“eliberarea” indivizilor de sub autoritatea normelor morale sau legale declarate a fi de natură prejudiciantă pentru libertatea individului . . estetic. stare de insecuritate. fraternitate şi egalitate” . constatăm că.K. care caracterizau vechea ordine socială. transformarea sa într-o fiinŃă primitivă care reacŃionează numai la stimuli necondiŃionaŃi”.“biologizarea individului. un monarhist devine republican. concomitent cu centrarea tot mai serioasă pe individ. influenŃa teoriei lui Merton a pierdut din forŃa pe care o avusese. în comportamentul unor largi categorii de populaŃii.de tendinŃe de “pervertire a comportamntului uman”. de tendinŃe deviante. . a delictelor sexuale şi a altor tipuri de delicte ce afectează morala publică . După această dată.dispariŃia vechilor obiceiuri şi dezvoltarea altora noi într-o scurtă perioadă de timp. socialist . ca de exemplu : frustrare. arestându-i şi asasinându-i (…) Un individ paşnic şi inimos devine un asasin crud şi sângeros. alienare.). o persoană credinciosă. un individualist. anomia devenind sinonimă cu alte noŃiuni. 8. . un ateu … “. tendinŃa de a dobândi bunuri fără depunerea nici unui efort util . Vom prezenta succint conŃinutul explicaŃiilor biologice şi psihologice. . după Durkheim. a discursurilor în public. politic. profesional etc. a pamfletelor etc. Accentuând asupra caracterului şocant al schimbărilor induse de revoluŃii în sistemul normativ.modificarea raporturilor de autoritate şi subordonare. negarea ierarhiilor şi a autorităŃii legii. izolare psihică etc. în cel al integrării sociale. a articolelor de presă. antrenează apariŃia următoarelor comportamente individuale şi sociale : . moral.creşterea numărului de divorŃuri.adoptarea rapidă a unor noi forme de gândire şi conduită în domeniul religios. producându-se o deplasare a conceptului de anomie din domeniul organizării sociale.transformarea actelor de crimă şi tâlhărie în acŃiuni motivate în numele “luptei pentru libertate. deviant pentru că sunt posedaŃi de “spiritele rele”.înmulŃirea infracŃiunilor având ca obiect proprietatea . R. . RevoluŃiile. mult timp s-a crezut că oamenii acŃionează iraŃional.14 Revenind la marile teorii despre anomie. concepŃia lui bucurânduse de un imens succes până în anii ’70.3.amplificarea reacŃiilor verbale şi scrise ale publicului (înmulŃirea mittingurilor. . aşa cum s-ar fi întâmplat în condiŃii obişnuite . . şi nu în câteva decenii. Versiunea lui Merton se concentrează asupra organizării şi reglării sociale în analiza apariŃiei şi frecvenŃei comportamentului deviant.pervertirea conduitei de muncă. Diferite teorii despre devianŃă S-a încercat să se răspundă la întrebarea :”de ce oamenii se angajează în comportamente deviante?” de pe poziŃiile mai multor ştiinŃe : ale biologiei. . cu alte cuvinte. s-a mai produs o schimbare notabilă a sensului. După anii ’70. urmând să zăbovim mai mult asupra teoriilor sociologice privind fenomenul devianŃei. descoperirile 99 . psihologiei şi sociologiei.

1940) susŃine că devianŃa (criminalitatea) este învăŃată în cursul socializării şi este transmisă mai departe la fel ca şi conformitatea. şi mult păr pe corp. însuşirea normelor regulilor. Adoptând perspectiva evoluŃionistă. care susŃin că factorii biologici au un efect nesemnificativ asupra comportamentului criminal şi că “mediul social este cel care joacă un rol important în stimularea sau inhibarea oricărei influenŃe pe care caracteristicile biologice o pot avea asupra unui astfel de comportament”. Tot cam pe aceleaşi poziŃii se situează şi soŃii Gluck (1950). susŃinând că nu există diferenŃe fizice esenŃiale între criminali şi necriminali. Sutherland. Goodman este că numărul subiecŃilor studiaŃi a fost prea mic – în cazul respectiv – pentru a putea stabili cu certitudine existenŃa unei legături între comportamenteul criminal şi prezenŃa unui cromozom masculin suplimentar. sunt “atarici”. concepŃiile. teoriile cu privire la cauzele devianŃei. Cauza abaterii o reprezintă perturbările “patologice” ale întregul organism social. Cea mai cunoscută explicaŃie a formulat-o C. Şcoala de la Chicago (R. 4. Ulterior s-a revenit asupra ideii că persoanele criminale constituie un tip fizic distinct. L.15 Astfel. Lombroso (1876). Sociologul american Norman Goodman supune dezbaterii rezultatele unor cercetări recente privind comportamntul criminal. mezomorfii au un anumit tip de personalitate (insensibili faŃă de ceilalŃi. S-a constatat că modelul (x y z) este mai răspândit printre bărbaŃii criminali decât printre cei care nu au săvârşit crime. pomeŃi proeminenŃi. Sheldon (1949) susŃine că tipul anatomic mezomorf (musculos şi atletic) este mai pobabil să devină criminal decât tipul ectomorf (înalt. un psihiatru britanic. slab.E. el a constatat că aceştia aveau trăsături fizice distincte : frunte îngustă. sunt citate studiile realizate de Wilson şi Herrnstein (1995).16 8. Wirth) ne oferă o interpretare bazată pe modelul “patologiei sociale” şi “dezorganizării sociale”. respectiv subdezvoltaŃi din punct de vedere biologic. care se manifestă cu mai multă putere în cursul proceselor de modernizare. mai precis criminalii. în confomitate cu care persoana care are un model cromozomial. InteracŃiunea individului cu valorile şi normele grupurilor deviante. în cadrul căreia devianŃa este înŃeleasă ca abatere de la norma de conduită presupusă a fi universal valabilă. industrializare. intermediată. • O altă teorie intitulată “teoria asocierii diferenŃiale” sau a “transmiterii culturale” (E. urechi mari şi lăbărŃate. Concluzia lui N. Ele diferă în funcŃie de punctele de vedere. poate fi mai înclinată spre comportamente violente. un medic care şi-a desfăşurat activitatea în închisorile italiene. În sprijinul punctului de vedere mai sus enunŃat. Din diferite măsurători fizice pe care le-a realizat asupra deŃinuŃilor. el a susŃinut că devianŃii. Teorii sociologice ale devianŃei Sociologii furnizează mai multe paradigme explicative în legătură cu fenomenul devianŃei. Park. Mai târziu. urbanizare. În viziunea lor. fragil) sau endomorf (scund şi gras). Angajarea în acte deviante depinde de gradul de 100 . • Astfel. ei pot reacŃiona la frustrare cu comportament agresiv).biologice au făcut ca această explicaŃie să cedeze în favoarea alteia în acord cu noile cunoştinŃe în biologie. care conŃine un cromozom masculin (x y y). Charles Goring (1913) a combătut teoria lui Lombroso. simbolurilor acestor grupuri de către individ îl va determina să adopte comportamente deviante. deşi ei susŃin că legătura dintre criminalitate şi caracteristicile fizice este o legătură indirectă.

Ataşamentul se referă la faptul că aflaŃi în relaŃii cu alŃi oameni importanŃi pentru ei. Se constată însă că. deoarece ea desemnează situaŃia în care indivizii refuză sau sunt incapabili să-şi exercite rolurile sociale. ci controlul social. DevianŃa perturbă întreg echilibrul stabilit între funcŃiile şi structurile sistemului social. precum şi în lipsa unui control extern adecvat efectuat de către societate. Nye. frecvenŃa şi intensitatea contactului. Parsons) devianŃa este un eşec al solidarităŃii sociale. • Teoria controlului social (Hirschi. opinii. luând în consideraŃie şi opiniile. Întrebarea cheie de la care pleacă fondatorii acestei teorii este următoarea : “De ce. Teoriei controlului social i se reproşează incapacitatea de a explica acŃiunile deviante întreprise de oameni cu statut superior. de aceea nu trebuie explicată. 101 . aşa cum ar fi crima gulerelor albe. cu oameni care respectă sistemul normativ împărtăşind cu ei aceleaşi credinŃe. când controlul social informal lipseşte şi dimpotrivă. ReprezentanŃii acestei teorii susŃin că devianŃa este o condiŃie “naturală” a indivizilor. Ea creează disfuncŃii în relaŃiile dintre rolurile sociale ale indivizilor. profesionale) sunt mulŃumite de statutele sociale pe care se află. trebuie să mai luăm în calcul şi alŃi factori importanŃi cum ar fi : vârsta individului. deşi toŃi oamenii vin în contact cu valori şi norme antisociale. Reckless etc. În aceste condiŃii. Angajamentul se referă la faptul că atunci când actorii sociali sunt angajaŃi în anumite relaŃii ( de familie. făcându-i să reacŃioneze ostil faŃă de normele şi valorile societăŃii sau să le ignore. mai refractari chiar faŃă de acŃiunile deviante.). implicare. conformismul care rezultă din mecanimsele controlului social. fenomenul devianŃei este absent. Controlul intern îl ajută pe individ să se “izoleze” de subcultura delincventă din mediul înconjurător. aparent “respectabil” şi care sunt bine integraŃi în comunităŃile lor. raportul dintre indivizi şi comunitate este puternic. reguli sunt mai rezistenŃi. ei sunt mai interesaŃi de menŃinerea sistemului decât de schimbarea lui şi tind să se conformeze valorilor şi normelor societăŃii şi să-şi tempereze eventualele înclinaŃii deviante. preocupările semenilor lor . chiar şi în zonele cu o rată înaltă a criminalităŃii. Pentru a analiza efectele interacŃiunii individului cu grupul deviant. Ceea ce trebuie explicat nu este devianŃa. • Conform teoriei funcŃionaliste (T. Hirschi a lansat ideea că legăturile puternice dintre indivizi şi societate se definesc în principal prin următoarele caracteristici : ataşament. Comportamentul deviant este rezultatul adoptării unei subculturi deviante. ConŃintul procesului socializării stă la baza diferenŃei între comportamntul deviant şi cel nedeviant. DevianŃa apare şi atunci când legăturile dintre individ şi societate sunt slabe. nu toŃi vor adopta comportamente antisociale. nu e de mirare că sloganul mobilizator al partizanilor schimbării sociale din America anilor ’60 era 17 :”nu aveŃi încredere în nimeni peste 30 de ani”.influenŃă pe care grupul deviant îl are asupra indvidului de timpul pe care individul îl petrece în acest grup. În 1969. angajament. sentimentele. indivizii vor acŃiona în mod responsabil. Implicarea se referă la faptul că oamenii care sunt antrenaŃi în activităŃi nedeviante relaŃionează cu oameni nedevianŃi. unii tineri nu ajung delincvenŃi?” Cauzele devianŃei – susŃin gânditorii mai sus numiŃi – rezidă în lipsa unui control intern efectuat de individ. atunci când legăturile indivizilor cu societatea şi controlul social informal sunt puternice.

deci a mijloacelor în detrimentul scopurilor. Se înscriu aici interpretările care se bazează pe modelul anomiei (Durkheim. alcoolicilor. Este cazul militantului pentru drepturi civile. În concluzie. oferite de societate în vederea atingerii acelor scopuri. Un caz concret este atunci când ne folosim de informaŃii “confidenŃiale” (obŃinute pe căi oculte) pentru a obŃine profit în afaceri. Este vorba despre respectarea exagerată a regulilor. El elimină contradicŃia dintre atingerea scopurilor şi lipsa mijloacelor. Young etc. se referă la situaŃia în care individul acceptă scopurile culturale standard dar nu şi mijloacele standard (promovate de societate) pentru atingerea acestor scopuri. Walton. InovaŃia. respingându-le şi pe unele şi pe celelalte şi retrăgându-se din mecanismul social. Merton (1938) susŃine că devianŃa este produsul nepotrivirii. După Merton. problema nu este numai integrarea în comunitate ci şi natura sistemului de valori şi norme ale respectivei comunităŃi. marginalizarea şi rebeliunea.) Această teorie îşi găseşte rădăcinile în concepŃia marxistă cu privire la caracteristicile orânduirii capitaliste şi anume : dominanŃa 102 . ca formă de adaptare deviantă. Cei care nu au mijloacele necesare pentru a parcurge un nivel superior de educaŃie. sursa devianŃei nu se află în individ. dezorientează conduitele indivizilor determinându-i să adopte comportamente adaptative deviante. Nu toŃi indivizii deŃin succes profesional sau financiar. Marginalizarea defineşte acea situaŃie în care individul a abandonat atât scopurile cât şi mijloacele standard. procedeelor. acesta este cazul cerşetorilor. Cauza devianŃei este explicată de alŃi sociologi prin aşa numita tensiune structurală. drogaŃilor. Potrivit teoriei tensiunii structurale. bolnavilor mentali. ritualismul. Turk. le înlocuieşte cu alte scopuri şi mijloace. DevianŃa este explicată şi din perspectiva paradigmei “conflictului” (Quinney. adaptarea deviantă poate îmbrăca patru forme principale :18 inovaŃia. conflictului dintre scopurile sociale (susŃinute cultural) şi mijloacele legitime. indivizii adoptă mijloace ilicite. Lipsa de integrare a indivizilor în societate poate fi în anumite circumstanŃe cauza.O altă dificultate a teoriei constă în faptul că nu explică comportamentul celor integraŃi în subculturi deviante. nereuşind să accepte scopurile şi mijloacele sociale. fapt ce induce un oarecare sentiment de anomie ce poate determina adoptarea unor modalităŃi deviante de adaptare. ci în structura socială. prin mijloace adecvate. protestatarului etc. dar mult mai eficiente de realizare a scopurilor propuse. Spitzer. instituŃionale. Merton). legitime nici chiar într-o societate a succesului cum este numită SUA. ale căror legături sociale puternice şi sistem normativ sunt condamnate de majoritatea societăŃii. Ritualismul se referă la situaŃiile în care indivizii nu acceptă sau se fac că nu înŃeleg scopurile sociale dar care acŃionează totuşi în conformitate cu cerinŃele societăŃii : este tipic cazul birocratului preocupat mai mult de completarea corectă a formularelor decât de rezolvarea solicitărilor cuprinse în interiorul acestora. În concepŃia lui Merton. Marginalizarea este o formă de alienare pasivă. abandonând societatea. Neavând acces la aceste mijloace. devianŃa este un rezultat al perioadelor de schimbare socială care perturbă câmpul valorico-normativ. al revoluŃionarului. iar în altele efectul comportamentului deviant. Aşa cum arătam mai înainte. de specializare într-un anumit domeniu este puŃin probabil să se bucure de “succese”. Rebeliunea (alienare activă) este un mod de adaptare prin care persoana.

În acest sens. Pe scurt. situaŃia se schimbă fundamental : apar noi modele de teoretizare sociologică a devianŃei. deci. fapt ce le permite să definească drept deviantă orice acŃiune care le-ar ameninŃa privilegiile şi proprietăŃile. termenul de devianŃă este utilizat cu o frecvenŃă crescândă. un produs al inegalităŃii sociale şi al competiŃiei nemiloase care determină grupurile sociale defavorizate să adopte mijloace deviante de supravieŃuire. “Această teorie 19 ignoră consumatorul sau legile pentru protejarea muncitorilor care restrânng libertatea de acŃiune a capitaliştilor”. Tot acum Frank Tannenbaum şi Edwin Lemert au subliniat importanŃa problemelor pe care le ridică denumirea unei conduite date drept delincvenŃă. ci etichetarea 103 . repartiŃia inegală a resurselor. deci. înseamnă a eticheta sau stigmatiza respectiva persoană şi a-i îngreuna revenirea la un mod de viaŃă obişnuit. 1980) afirma că proprietarii mijloacelor de producŃie (capitaliştii) controlează sistemul legal. mută sursa devianŃei dinspre individ spre structura socială. Una din cele mai clare abordări a acestei teorii a realizat-o Howard Becker. ignoră faptul că “există legături împotriva trusturilor care împiedică anumite companii să controleze evenimentele după bunul lor plac”. care subliniază faptul că autoritatea capitaliştilor asupra sistemului legal le permite utilizarea lui pentru apărarea propiilor lor interese şi pentru menŃinerea sub control a celor care ameninŃă funcŃionarea societăŃii capitaliste. Acest tip de societate permite agenŃilor de control social să înfăptuiască discriminări în privinŃa înregistrării şi sancŃionării comportamentelor deviante.) în rata criminalităŃii? 2) cum putem explica de ce tocmai un anumit individ ajunge la comportament delincvent sau la crimă? Iată. Astfel. există manifestări ale fenomenului de devianŃă. ca şi teoria tensiunii structurale. într-un interviu cu Mihail Cernea 20 sesiza că în primele patru decenii ale secolului. un act criminal”. legislaŃia în vigoare. crimă sau devianŃă. precum şi faptul că chiar în Ńările socialiste care limitează cel mai mult inegalităŃile sociale. care. Teoria conflictului. El susŃine că proprietarii joacă un rol cheie în a-i defini devianŃi din punct de vedere social pe cei care nu vor să desfăşoare activităŃile necesare funcŃionării mecanismului capitalist sau care nu manifesată respectul cuvenit faŃă de autorităŃi. competiŃia acerbă între agenŃii economici. susŃin cei doi autori. Cum apare această teorie? Stanton Wheeler. După cel de al doilea război mondial. că în această perioadă cercetătorii nu-şi puneau întrebarea : de ce acest comportament este considerat deviant sau criminal. ea consideră că bogaŃii sunt atotputernici şi că sunt liberi să definească după bunul plac orice act inconvenabil pentru ei ca act deviant. RaŃionamentul pe care el îl dezvoltă în această lucrare porneşte de la întrebarea “ce anume face dintr-un act. în lucrarea “The Outsiders”. răspunsul ar fi următorul : nu ceva care este imanent actului însuşi face dintr-un act un act criminal. profesor cercetător în sociologia devianŃei (SUA). interesul cercetătorilor devianŃei era polarizat în jurul efortului de a răspunde la două întrebări :1) cum putem explica variaŃiile (după aria geografică. Teoria etichetării este un nou model explicativ al devianŃei. aplicând aceste reguli la anumiŃi indivizi şi etichetându-i drept marginali”. făcea următoarea inserŃiune explicativă : “însăşi grupurile sociale constituie devianŃă. faŃă de ordinea ierarhică capitalistă. continuă autorul mai sus menŃionat. goana după profit. zona oraşelor. DevianŃa este.proprietăŃii private asupra mijloacelor de producŃie. Limitele ei derivă chiar din unele presupoziŃii fundamentale pe care se întemeiază. Quinney (1974. după diferitele categorii sociale etc. A proceda astfel. este elaborat conceputl de “labelling”(etichetare). În aceleaşi coordonate se înscrie şi concepŃia lui Spitzer (1980).

oficială. IniŃial, el a ajuns la acest răspuns, constatând că în legislaŃia americană, existau atât lucruri inofensive cât şi lucruri periculoase care, după împrejurări, erau considerate uneori ca deviante, iar alterori ca acceptabile. La rândul său, Stanton Wheeler constat că majoritatea crimelor gulerelor albe (exemplu, propaganda înşelătoare a unor produse, “violarea reglementărilor antitrust în lumea afacerilor) la început primesc sancŃiuni foarte blânde : i se solicită persoanei să renunŃe la a le mai comite şi abia în ultimă instanŃă se acordă o modestă sancŃiune penală (cel mult 1 an închisoare). La polul opus, furtul unor cauciucuri de automobil poate fi pedepsit cu până la 15 ani închisoare în unele state din SUA. Putem spune că, în conformitate cu această teorie, devianŃa nu are realitate în sine, ci numai prin procesul său de definire, de “etichetare” a unor comportamente ca fiind deviante. Nici un comportament nu este în mod inerent sau în mod automat deviant. Diversele societăŃi (şi în cadrul acestora diversele grupuri) etichetează diferite acŃiuni ca deviante. Ceea ce este important pentru această teorie nu este actul de devianŃă propriuzis (“devianŃa primară”), ci devianŃa secundară, etichetarea publică ca deviant şi, ca urmare, acceptarea identităŃii deviante de către persoana care a săvârşit actul. Această acceptare poate fi considerată ca un stigmat care schimbă fundamental conştiinŃa de sine a respectivei persoane şi duce la o “carieră deviantă” (Goffman, 1963). Cu alte cuvinte, nu violarea normei contează (pentru că toŃi sunt “devianŃi” într-un mod sau altul) ci etichetarea, stigmatizarea persoanei care a violat norma. Cercetările sociologice care au succedat această teorie au scos în evidenŃă câteva dintre limitele ei. În 1980, Gove constata că unii delincvenŃi se angajează în infracŃiuni diverse, cu toate că nu au fost prinşi niciodată şi deci nu au fost expuşi devianŃei secundare, respectiv etichetării şi stigmatizării. Pe de altă parte, pentru anumite categorii de oameni, faptul de a fi etichetaŃi este mai degrabă un stimulent pentru a-şi schimba comportamentul decât pentru a persevera în comiterea de infracŃiuni. De asemenea, aşa cum sesiza M. Cernea, în orice societate unii comit prejudicii corporale altora, se încalcă dreptul la proprietate, nu se respectă contractele etc. Ori, abordarea acestor acŃiuni ca simple activităŃi de etichetare “ar fi o greşeală şi o trivializare”. 8.5. Statistica criminalistică FrecvenŃa cu care se produc actele delincvente diferă nu numai de la o Ńară la alta, ci chiar şi în interiorul aceleiaşi societăŃi, de la o regiune la alta (ea este mai ridicată în regiunile metropolitane decât în cele urbane mici, suburbane sau rurale). Cercetările sociologice evidenŃiază faputl că SUA are cea mai ridicată rată a criminalităŃii comparativ cu celelalte societăŃi industrializate ale lumii. Ca explicaŃie a acestui fapt, cercetătorii sugerează următorii câŃiva factori : centrarea pe succesul individual, mari inegalităŃi economico-sociale, rata înaltă a mobilităŃii sociale şi geografice (care reduce controlul social). În continuare, vom face câteva aprecieri referoitoare la statisticia criminalităŃii în SUA. Relativ la această problemă, Norman Goodman, în “Introducere în sociologie” a Ńinut să facă în primul rând următoarea constatare : există mai multe crime decât sunt înregistrate statistic. Departamentul de justiŃie al SUA estimează că ar putea fi de 3 ori mai multe crime decât se raportează (multe crime nu sunt înregistrate pentru că victimele nu sunt identificate sau nu figurează în rapoartele birocraŃiei).Studiile în domeniu asociază delincvenŃa cu vârsta, genul, clasa socială şi rasa.

104

În privinŃa vârstei, se constată că cei mai mulŃi criminali sunt adolescenŃi sau puŃin peste 20 de ani, sunt deci tineri şi foarte tineri. Acest grup de vârstă rerezintă peste 40% din crimele violente şi aproximativ 50% din toate delictele împotriva proprietăŃii. Pe de altă parte, este mai probabil ca “crimele gulerelor albe” (delapidări, fraude, reclame false, manipulare a acŃiunilor şi a obligaŃiunilor, înşelare la preŃ, poluarea mediului, vânzarea clandestină de alimente dăunătoare sau de droguri etc.) să fie comise de cei care sunt mai în vârstă. Asociind delictele cu genul studiile arată că bărbaŃii comit de 4 ori mai multe delicte împotriva proprietăŃii decât femeile şi cam de 9 ori mai multe acte violente. Unele delicte sunt tipic masculine (violul) şi altele tipic feminine (prostituŃia). Se observă că agenŃii care aplică legea sunt mai reticenŃi în a eticheta femeile drept criminale decât în a eticheta bărbaŃii. Când prejudecăŃile legate de gen vor fi tot mai rar întâlnite şi pe măsură ce drepturile femeilor şi bărbaŃilor devin egale (Alder şi Alder, 1979)s-ar putea ca diferenŃa în ratele crimelor să scadă. Corelarea devianŃei cu clasa socială evidenŃiază faptul că un procent mai mare de delincvenŃi aparŃin clasei de jos comparativ cu clasa mijlocie sau de sus. În acelaşi timp, mai multe victime provin din clasa de jos decât din celelalte. Şi nu în ultimul rând, probabilitatea de a fi arestaŃi şi condamanŃi e mai mare pentru reprezentanŃii clasei de jos. InfracŃionalitatea este strâns legată şi de factorul rasă. Aşa, spre exemplu, frecvenŃa cu care africanii-americani sunt arestaŃi este mai mare decât procentul din populaŃia totală pe care aceştia îl reprezintă. În 1996, când ei reprezentau 12% din populaŃie, ei formau cam 28% din arestările pentru delicte grave, 33% pentru delicte împotriva proprietăŃii, 45% delicte împotriva persoanei (FBI, 1987). Statistica privind starea infracŃionalăŃii în România evidenŃiază existenŃa unei situaŃii relativ mai puŃin alarmante decât cea existentă în SUA. Comparativ însă cu situaŃia existentă în umă cu 10 ani, lucrurile nu sunt deloc îmbucurătoare : dacă în 1989 au fost depistaŃi 55.737 infractori, în 1999 numărul acestora a crescut de peste 4 ori, ajungând la 239.346. Deşi numărul infractorilor minori în 1999 nu reprezintă mai mult de 7% din numărul total al faptelor penale în Ńară, în raport cu anul 1989 el a crescut aproape de 8 ori (de la 2868 la 16.119). În topul delincvenŃei juvenile cele mai multe infracŃiuni sunt cele de furt (17 059) şi tâlhărie (761) ; uremază apoi vătămările corporale (273), violurile (110), prostituŃia (87), omorurile (24). Cea mai mare parte a micilor infractori au vârste cuprinse între 14 şi 17 ani ; aproape 40% din minorii delincvenŃi sunt elevi în clasa a V-VIIIa şi aproape 50% din fetele care se prostituează. În privinŃa sexului, datele statistice arată că majoritatea infracŃiunilor sunt comise de băieŃi (peste 90%). În privinŃa mediului de rezidenŃă observăm că şi în România delincvenŃa juvenilă este mai frecventă în mediul urban decât în cel rural : 71% din furturi şi 71% din tâlhării, 63% din omoruri şi 57% din loviturile generatoare de moarte sunt săvârşite de minori în oraşe. Consumul de alcool joacă un rol important în determinarea generării infracŃiunilor. El stă la baza cazurilor de lovituri cauzatoare de moarte (88%) şi a cazurilor de viol (55%). Mai mult de 1/3 din omorurile comise de minori s-au produs sub influenŃa alcoolului.

105

Note:
1 G. A. Theodorson, A. G. Theodorson, A Modern Dictionary of Sociology, N.Y., Thomas and Growell Company, 1969, apud. Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, Marin Voicu, Introducere în sociologia devianŃei, Ed. şt. şi encicl., Buc., 1985, p. 56. 2 Jean Carbonnnier, Sociologie juridique, Paris, Armand Colin, 1972, apud Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, Marin Voicu, op. cit., p. 57. 3 J. Szczepanski, Introd. în sociologie. 4 J. Cazeneuve, Les pouvoirs de la television, Paris, Gallimard, Idees, 1970, p. 118. 5 D. Banciu, Sorin M. Rădulescu, Marin Voicu, op. cit., p. 57. 6 Sorin M. Rădulescu, Homo Sociologicus, p. 272. 7 Allan Horowitz, The Logic of Social Control, N-Y., 1990, apud S. M. Rădulescu, op. cit., p. 272. 8 Allan V. Horowitz, op. cit., p. 11, apud S. M. Rădulescu, op. cit., p. 273-274. 9 Marshall B. Clinard, Robert F. Meier, Sociology of Deviant Behaviour, N.Y., Montreal, London, 1979, apud. S. M. Rădulescu, op. cit., p. 19. 10 Sorin M. Rădulescu, Homo Sociologicus, Şansa, Buc., 1994, p. 34. 11 Albert K. Cohen, The Elasticity of Evil : Changes in the Social Definition, apud. S. Rădulescu, op. cit., p. 34. 12 C. Zamfir, L. Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, p. 168. 13 P. A. Sorokin, The Sociology of Revolution, N.Y., 1967, apud Sorin M. Rădulescu, op. cit., p. 35-36. 14 Ibid. 15 N. Goodman, op. cit., p. 144-145. 16 Ibid. 17 N. Goodmann, op. cit., p. 147. 18 N. Goodman, op. cit., p. 149. 19 N. Goodman, op. cit., p. 150. 20 M. Cernea, op. cit., p. 69.

106

în unele societăŃi primitive. după revoluŃia burgheză. alŃii mai puŃin. în sec. DiferenŃierea socială se referă tocmai la aceste deosebiri între clasele sociale determinate de ssistemele ierarhice din societate. În secolul XIX. În concluzie. a unui “om total”. de locul ocupat pe scara ierarhiei sociale. nu vom găsi nici o societate care să fie total în afara oricărei ierarhii. dar ele nu sunt nici obligatorii. Clasele sociale – remarcă sociologul I. în cel de al doilea ea este mai relativă. atunci când deosebirea dintre munca fizică şi munca intelectuală se va estompa şi extraordinara abundenŃă a bunurilor va permite ca fiecare să primească “după nevoi” şi nu doar după capacităŃi. un sistem fundamentat pe principiile egalităŃii şi echităŃii. XVII-XVIII. Dacă în primul caz “noŃiunea de strat” este mai precisă.1. ele au fost dezvoltate de Mably şi Morelli. de exemplu). a considerat de asemenea că umanitatea trebuia să tindă către un sistem în cadrul căruia toŃi oamenii au acelaşi gen de statut. superioritatea derivată din forŃa fizică se extrapolează într-un statut social mai înalt. se ştie că indivizii nu pot fi identici unii cu alŃii: unii sunt mai puternici. Ierarhiile şi mobilitatea în interiorul ierarhiilor sunt două noŃiuni centrale în sociologie. R. de exemplu. Există deosebiri pe care chiar societatea le creează. de care Ńine cont. Aşa. Desigur că utopiştii au visat adesea să suprime inegalităŃile. Morus (1516) (cel care inventează termenul de utopie) şi Campanella. Delimitări conceptuale Pentru început. K.STRATIFICARE ŞI MOBILITATE SOCIALĂ Fiecare societate îşi repartizează resursele în mod inegal : unii primesc mai mult. Dar atunci când vorbim de ierarhii sociale. Mai apoi. unii mai frumoşi. Oricât am căuta în timp şi spaŃiu. În legătură cu aceste fapte sociale. Ungureanu – “sunt grupuri sociale cu semnificaŃie societală maximă şi interacŃiunea care le produce este mai complexă”1 decât a altor grupuri (a familiei. 9. Fourier. alŃii mai urâŃi. Pe de altă parte. fiind formulate de Th.9. Geologii vorbesc despre straturile pământului. să facem distincŃia între inegalităŃi sociale şi inegalităŃi individuale. sociologii despre straturile sociale. putem spune că există conexiuni între ierarhiile naturale şi ierarhiile sociale. atunci când progresul nelimitat al ştiinŃei şi tehnicii va genera apariŃia unui “om nou”. În acelaşi timp. pe care le dezvoltă sau le atenuează. nici constante. vorbim de fapt despre inegalităŃi ce pot fi direct imputate societăŃii. El a realizat că acest lucru nu este posibil decât într-un viitor îndepărtat. Mai târziu. căci indivizii aşezaŃi de sociolog într-un anumit strat pot constitui 107 . sociologii încearcă să răspundă la următoarele interogaŃii : cum se prezintă ierarhiile sociale ale individului. care susŃin posibilitatea unei societăŃi a egalităŃii absolute. Simon Ch. unii mai tineri. în funcŃie de statutul lor. Marx care s-a vrut realist. S. În societate întâlnim nu numai diferenŃe între indivizi. Owen dau naştere teoriei socialismului utopic. Este clar că delimitările (graniŃele dintre aceste straturi sociale sunt mai mult sau mai puŃin reale sau arbitrare. nu este posibil nici să le abolim totalmente. forŃa musculară nu conferă în mod obligatoriu o poziŃie socială mai elevată. în timp ce în societăŃile moderne. care sunt consecinŃele şi cum se desfăşoară mobilitatea socială. ci şi diferenŃe între categorii sociale. Teoriile utopice ale egalităŃii au apărut pentru început în epoca renascentistă. alŃii mai bătrâni etc. alŃii mai slabi.

o alta de la 300. de prestigiu …).unităŃi reale sau poate foarte bine să nu aibă nimic în comun decât faptul că aparŃin unei categorii într-o clasificare stabilită de sociolog. statut. putem decide în mod arbitrar că vom distinge o primă categorie de la 0-300. ierarhii care de multe ori se întrepătrund unele cu altele. puterea. pentru că virtutea. prestigiul sunt valori în raport cu care putem să-i situăm pe o scară de evaluare.000 lei. T. Pentru fiecare din ierarhiile relative la o valoare de acest gen (de exemplu. pe care sociologul nu le-a inventat. ci doar constatat. naşte revoluŃii pentru că inegalităŃile antrenează dezechilibre. Marxiştii le-au definit ca unităŃi reale. că nu orice bogătaş se bucură de prestigiu). le determină unele pe altele ( de exemplu. bogăŃia. bogăŃie. pentru că există numeroase ierarhii în fiecare societate. putem spune că toate societăŃile – cu excepŃia celor primitive – au cunoscut un oarecare sistem de stratificare. Acest lucru reiese în mod evident şi din utilizarea preferenŃială a termenului de strat sau a termenului de clasă socială.000600. puterii sociale şi a influenŃei printre membrii unei societăŃi”. atunci se fac decupaje ierarhice reale. stratificarea socială constă “într-o inegală distribuire a drepturilor şi privilegiilor. clasă socială. În continuare. În orice caz. în mod esenŃial. 108 . prestigiu etc. Dar putem foarte bine să decidem stabilirea unor tranşe mai mari sau. ea exprimă o ordine stabilită pe care o perpetuează. mai mici. bogaŃi. pe bază de clase sociale. mai mult sau mai puŃin sensibili la unul sau la celălalt aspect.4 Stratificarea are o mare importanŃă pentru înŃelegerea sistemelor sociale.) indivizii ce au şanse aproximativ egale pot constitui un strat. Domeniul sociologic al stratificării este extrem de vast şi de complex. Clasele corespund unui anumt tip de stratificare. Stratificarea socială pune. dimpotrivă. de venituri. În măsura în care stratificarea este acceptată. în sistemul de castă. Parsons propune următoarea definiŃie : “Stratificarea socială este clasamentul diferenŃial al indivizilor care compun un sistem social dat şi calificarea ca superiori sau inferiori a unora în raport cu ceilalŃi după valorile importante pentru societate”. în măsura în care ea generează introspecŃii. pe de altă parte. a cauzelor stabilităŃii lor şi a celor care provoacă tensiunile lor interne sau transformările lor. Aceeaşi problemă se pune în societăŃile moderne în legătură cu clasele sociale. ierarhia economică şi a prestigiului nu sunt în mod evident fără legătură una cu cealaltă . Ea permite sesizarea liniilor esenŃiale de forŃă. putem spune că stratul social este legat de o anumită formă de statut şi clasa socială este un caz particular al stratificării sociale. admiraŃi. frumoşi.000 lei şi aşa mai departe. cel de al doilea (de coloratură marxistă) te invită să pui un mai mare accent pe conflicte şi transformări sociale. dacă clasificăm indivizii după venitul lor.3 Accentuând şi mai mult asupra principiului ierarhic. stabilizată. Pe de altă parte. în timp ce discipolii lui Weber le-au perceput mai degrabă ca pe nişte decupaje la care se apelează din necesităŃi comprehensive. aşa cum susŃinea Sorokin. pune probleme. Pe scurt. Termenul de stratificare are deci o sferă mai largă (de exemplu : stratificarea pe bază de caste. 2 De exemplu. În timp ce primul te face în mod firesc să te gândeşti la o etajare socială. însă. putem spune. rivalităŃi. sau. Orice ierarhie presupune un referenŃial valoric : oamenii sunt mai mult sau mai puŃin virtuoşi. o nouă demarcaŃie ar merita să fie făcută : între strat. influenŃi. care a existat în India tradiŃională se ia în considerare stratificarea între casta brahmanilor şi cea a războinicilor sau oamenilor liberi sau a servilor. Sociologii sunt în funcŃie de ideologia lor. problema statutului dar ea este legată mai mult de ierarhie. ea generează lupte. Dacă.

formată din indivizi ce au câştigat o bogăŃie modestă din afaceri şi profesiuni libere. Ideologia castelor provine adesea din religie. În Africa de Sud. a măcelarilor etc. funcŃionari. Aceste ocupaŃii (statute) sunt transmise prin familie generaŃiilor viitoare şi. asistenŃă medicală). din gulere albe (contabili.brahmanii. o aducere în stare de “prihană” (a membrilor din casta superioară). de unde ideea că eventualul contact între membrii diferitelor caste poate provoca o poluare rituală.). iar la nivel inferior. căsătoriile se fac între persoane cu acelaşi nivel social (proces numit endogamie). Sistemul castelor este întâlnit în special în India şi Africa. oamenii liberi şi servii . mişcarea indivizilor în sus şi în jos în structura de clasă. În India. Spre deosebire de castă. negrii. războinicii. el este încă o forŃă puternică în societatea indiană. puterea. Datorită mobilităŃii sociale. numărul nu este întotdeauna clar.2. profesie. Această situaŃie era reflectată şi sancŃionată prin legi. vânzători). clasa superioară : familii ce posedă bogăŃii de mai multe generaŃii şi din când în când au şi putere . Aici. poziŃia socială a unui individ era prescrisă. 2. în care poziŃia primită de o persoană prin naştere poate fi schimbată. Astăzi se pun tot mai multe întrebări legate de evoluŃia claselor sociale. etajarea socială conŃine 4 clase principale : 1. “coloraŃii”. prestigiul social. clasa este o formă “deschisă” de stratificare. 4. mai ales în zonele rurale : ocupaŃiile şi oportunităŃile maritale în India rurală sunt aproape exclusiv legate de castă. schimbarea poziŃiei nu este posibilă. există 4 caste principale . Acest lucru face posibilă mobilitatea socială. asiaticii. marea clasă muncitoare : efectuează diferite munci. clasele nu sunt strict delimitate cum sunt castele : graniŃele lor sunt flexibile. cutume care consfinŃeau separarea societăŃii în diferite caste. influenŃează puternic şansele vieŃii individului : cei din clasa de sus au un acces mai mare la resursele sociale (educaŃie. sistemul apartheidului este tot o formă de castă. Casta este un sistem de stratificări “închis” : poziŃia individului este dictată de familia în care se naşte . poziŃia într-o castă este legată de o anumită ocupaŃie (casta cizmarilor. clasa de mijloc : relativ mare şi variată. 109 . Clasa. ca şi casta. Statutele atribuite determină poziŃia în castă. de aceea. mişcările sociale fiind mici sau neexistând pur şi simplu. cel existent în Marea Britanie. criteriile care determină existenŃa oamenilor la o clasă sunt flexibile.9. este specifică societăŃii capitaliste. În continuare vă prezentăm un exemplu devenit clasic de stratificare socială. 3. PoziŃia unui individ într-o clasă este bazată pe statutul dobândit (marital şi profesional) la care se ajunge prin aport personal (cel puŃin în parte …). Clasa este multidimensională : există mai mulŃi factori definitorii : bogăŃia. clasa de jos : indivizi care nu muncesc deloc sau ale căror venituri sunt suplimentate de stat.şi mii de subcaste. după Goodman. deseori manuale . secole de-a rândul (în societăŃile precapitaliste). Casta şi clasa – forme ale stratificării Milenii. Deseori. Clasa. Chiar dacă sistemul castelor a fost abolit oficial în 1949. stări sociale. Găsim aici patru caste principale : albii.

roluri. integrarea . Practic. Teorii despre stratificare A) Teoria funcŃionalistă : Kingsley Davis şi Wilbert Moore (1945). formulând aşa numita “lege a necesarului de ierarhie”. b) realizarea valorilor performanŃei sale şi ceea ce el dobândeşte în viaŃă (bogăŃie. eficienŃă). Reluând teza acestei teorii. A. 2. dizidenŃii (pe care le vom analiza ulterior). este nevoie. 137). T. 4) Ńăranii. subsistem. Parsons distinge patru categorii de valori : 1. Se pare că URSS a eşuat în scopul de a realiza o societate fără clase.Vor exista societăŃi fără clase? Conform teoriei lui Marx. grup. universalismul (capacitatea de adaptare. menŃinerea modelului cultural. pentru a fi ocupate toate poziŃiile. p. Dar. clasele sociale au un caracter istoric. împiedicându-i pe cei cu talent superior (sau egal) să concureze pentru poziŃii mai înalte. Aulin. societatea este sumă de statute. 9. aceste valori au importanŃa lor. Un studiu atent al URSS-ului realizat de Lane în 1984 a stabilit că au existat patru clase : 1) înalŃii funcŃionari din guvern . sistem social în ansamblul său. activitştii de partid. În fiecare societate. specialiştii şi funcŃionarii inferiori din guvern . inevitabilă . Mărimea recompenselor depinde de doi factori principali : importanŃa socială a activităŃii şi dificultăŃile în recrutarea celor competenŃi în a le realiza. scopurile colective . răspunsul este afirmativ. apar şi dispar pe o anumită treaptă a istoriei. El susŃine că este greu să stabileşti importanŃa funcŃională a oricărei poziŃii în societate. Individ. ToŃi sociologii sunt de acord că ierarhia este o condiŃie a unei “societăŃi minimale”. sociologul Sandu Dumitru identifică următoarele categorii sociale în regimul comunist : nomenclaturiştii.5 (I. cât şi societatea care a fost privată de persoana cea mai talentată pentru o anumită poziŃie. Cu cât este mai important un medic decât un gunoier pentru societate ? Tumin susŃine că (indiferent dacă stratificarea ar fi fost sau nu justitficată) sistemele de stratificare tind să se perpetueze până la punctul la care devin contraproductive. 2) intelectualii. 110 . 4. dezideratul nu s-a realizat încă nicăieri în lume. Pentru clasarea individului în funcŃie de aceste elemente. O astfel de întrebare şi-a pus-o un matematician finlandez. Parsons consideră că sistemul de ierarhii este bazat pe valorile supreme ale fiecărei societăŃi. Teoretic. În România. O asemenea situaŃie afectează atât indivizii cărora li s-a refuzat accesul. competenŃă). dar sunt puŃini cei care au încercat să măsoare până unde este benefică pentru o societate dezvoltarea ei ierarhică şi de unde ar trebui ierarhia să cedeze locul autoconducerii. De ce ? Cei aflaŃi în poziŃii superioare tind să le transmită copiilor lor. ca societatea să distribuie recompense diferite – fapt ce stă la baza inegalităŃii sociale. 3) muncitorii manuali . 3. raŃionalism. Oricare societate trebuie să realizeze distribuirea individzilor în diverse poziŃii sociale şi să-i determine să îndeplinească sarcinile aferente acestora. datorită faptului că poziŃiile sociale nu comportă îndatoriri şi competenŃe egale (unele sarcini fiind mai grele. ObservaŃie: în analiza claselor. ceea ce-i permite să se adapteze la condiŃiile de existenŃă . Stratificarea este necesară. Ungureanu – “Paradigme ale cunoaşterii sociologice”.3. specialiştii. altele mai uşoare). a stratificărilor se presupune că societatea este un sistem ierarhic. Teoria Davis-Moore a fost criticată de Tumin (1953). Societatea îşi întemeiază judecăŃi de valoare relative la sistemul social pe următoarele elemente : a) calităŃile pe care le posedă individul din naştere .

TendinŃa este ca aceste surplusuri să fie 111 . nu există surplus şi. C) Teoria dimensională . se consumă tot atât cât se produce. (au conştiinŃa de sine) instituŃii proprii. Unii ajung la putere fără a avea o bogăŃie personală. dictează cei ce au bani (influenŃa celor ce contribuie cu fonduri la campania electorală). “stratificarea” este un concept multidimensional : există trei criterii distincte după care indivizii pot fi diferenŃiaŃi: economic. Artiştii se bucură de cinste. Astfel. clerul are prestigiu dar. asistăm astăzi la o creştere rapidă a clasei de mijloc. Fr. D) Teoria evoluŃionistă a lui Gerherd şi Jean Lenski. atleŃii. ansamblu neunit încă prin legături interne şi “pentru sine”. fără să le converteşti în putere politică (ex. Critici susŃin că teoria celor două clase este demodată . ce afirmă că societatea este o meritocraŃie. în general. deci. nu reflectă realitatea. În societăŃile industriale. Pe de altă parte.. în practică. te poŃi bucura de o înaltă poziŃie economică şi de prestigiu. fotbaliştii). în care există o relaŃie între calităŃile indivizilor şi recompensele pe care aceştia le primesc. ca evoluŃie de la inferior la superior. concepŃia lor prezintă o unificare a teoriei funcŃionaliste cu cea a conflictului. În viziunea weberiană. Criticii lui Weber susŃin că.exploataŃii . Marx discerne între clasă “în sine”. Engels) susŃin că societatea capitalistă este divizată în două clase principale : posesorii mijloacelor de producŃie – burghezia – exploatatorii şi clasa celor care nu posedă mijloace de producŃie : proletariat . Oricum. Puterea politică poate să depindă sau nu de puterea economică. în consecinŃă. B) Teoria conflictului. Cei doi sociologi încearcă o sinteză a teoriilor anterior examinate. În societăŃile primitive. PoziŃia economică a oamenilor ar trebui privită ca un fenomen cu caracter continuu. surplusurile sunt şi mai mari. este limitată combinaŃia liberă a talentelor şi recompenselor atât de necesară într-o societate democratică şi eficientă. această teorie mai are şi astăzi influenŃă în rândul cercetătorilor : Domhoff (1983) susŃine că puterea este încă concentrată în mâinile unei mici elite economice iar rostul sindicatelor este să organizeze muncitorii în lupta pentru câştigarea drepturilor care li se cuvin. Pe măsură ce societăŃile evoluează datorită îmbunătăŃirii tehnologiei. Mai precis. care este consolidată.Max Weber. ideologie proprie. Totuşi. Fondatorii acestei teorii (K.cei care creează plusvaloarea. chiar şi criticii acceptă natura multidimensională a stratificării. respect. Succesul (sau lipsa lui) în obŃinerea recompenselor este transmis generaŃiilor viitoare prin intermediul familiei. deci profitul pe care capitaliştii şi-l însuşesc gratuit. Aceasta duce la stratificare. fapt ce nu le conferă automat o putere politică reală. Proprietatea privată stă la baza stratificării sociale. social şi politic. ceea ce Weber numeşte statut. Oamenii au grade diferite de prestigiu social (onoare). Marx.Tumin susŃine că teoria Davis-Moore. poziŃiile unei persoane în diferite dimensiuni ale stratificării deseori merg împreună. îi lipseşte bogăŃia care l-ar situa pe un loc superior pe scara economică (clasă). organizaŃii. resursele suplimentare disponibile sunt deseori repartizate în mod inegal. transmisă din generaŃie în generaŃie. În sfera politică. repartizarea inegală a resurselor este improbabilă.

Ideologia sistemului castelor susŃinea inferioritatea înnăscută a castelor inferioare. Monarhiile feudale îşi consolidau puterea afirmând “dreptul divin al regilor”. SoŃii Lenski consideră că un oarecare grad de stratificare socială este inevitabil. talentele. Ea este probabil unul din principalele mecanisme prin care repartizarea inegală a resurselor societăŃii se transmite generaŃiilor viitoare. un anumit rol social. Familia. MenŃinerea sistemului stratificării InstituŃiile şi procesele sociale joacă un rol major în asigurarea persistenŃei sistemului stratificării. responsabilităŃi. legile importante sunt făcute de cei care beneficiază de sistemul de clasă existent. efectele statificării tind să se reducă. Să-l moşteneşti pe Ford sau pe locuitorul unui ghetou nu este acelaşi lucru. includerea individzilor în sistem (pentru a nu-i ameninŃa continuitatea).Cooptarea : implică atragerea. se speră ca ei să acŃioneze în vederea menŃinerii sistemului nu a schimbării lui. socializarea duce la dezvoltarea unui sistem axiologic şi ideologic care susŃine sistemul social existent. inteligenŃa şi resursele sociale nu pot fi distribuite în mod egal. Economia. 9.împărŃite unui segment mai mare al populaŃiei. a faptului că sunt “consultaŃi” în problemele principale privind soarta FacultăŃii. întrucât aptitudinile. Dându-le un “fragment al activităŃii”. Ordinea politică : statul ajută la perpetuarea stratificării sociale prin controlul asupra legilor. 4. fără a le acorda putere reală de a efectua vreo schimbare substanŃială. SocietăŃile industriale moderne propovăduiesc faptul că “straturile” superioare sunt întemeiate pe merit. talent superior şi că principiul “omul potrivit la locul potrivit” legitimează sistemul social în aceste societăŃi. Selznick (1948) susŃine că şiretlicul cooptării indivizilor constă în a le operi distincŃii. De asemenea. se aşteaptă. muncă intensă. resursele de care dispun. să aibă nivele de educaŃie diferite. Familiile lasă generaŃiilor următoare. De regulă. puterea efectivă rămâne deseori în mâinile 112 . Astfel. Clasele sociale tind să educe diferit copiii : să acŃioneze şi să gândească diferit. Studiile relizate de Kohn şi Schooler (1983) arată că socializarea diferită în clasa de mijloc şi cea muncitoare duce la tipuri diferite de personalităŃi. Religia şi ideologia. Exemplu : atragerea reprezentanŃilor studenŃilor în Consiliul Profesoral al FacultăŃii poate fi considerată ca o formă de cooptare : în ciuda prezenŃei lor la şedinŃele Consiliului profesoral. Când resursele economice inegale sunt transmise de la o generaŃie la alta (fapt ce se produce frecvent) sistemul de stratificare existent persistă. care sunt legate de ocupaŃiile bazate pe clasă. A. cariere diferite. Norman Goodman subliniază faptul că principalele procese sociale (selective) ce joacă un rol important în menŃinerea sistemului stratificării sunt A) cooptarea şi B) principiul avanatajului cumulativ. Repartizarea diferenŃiată a resurselor în economie contribuie la stratificarea socială. care susŃin repartizarea inegală a resurselor. menŃinerea apartheidului în Africa a constituit un exemplu concludent de folosire a puterii coercitive a armatei şi poliŃiei pentru păstrarea orânduirii de castă. slujbe. În societăŃile avansate industrial. moştenitorilor lor.

de a avea deci. politicienilor etc. A) Din punct de vedere al resurselor economice (venituri – salarii. inegalitatea este reflectată de următorii indicatori : 113 . sau atunci când partidele politice încheie alianŃe cu sindicatele. asupra liderilor opoziŃiei. şi indirect.administraŃiei (în aceeaşi situaŃie sunt şi părinŃii şi elevii din Consiliul de conducere al şcolii). fapt ce a redus probabilitatea adâncirii conflictelor sociale. pe bună dreptate. Merton introduce expresia “efectul Matei”. Procesul cooptării poate fi clar. Avantajul cumulativ serveşte şi el la menŃinerea şi consolidarea diferenŃelor existente în repartizarea resurselor societăŃii. cîştiguri din investiŃii şi bogăŃia. Ascensiunea lui Joseph Kennedy. “Efectul Matei” se referă la tendinŃa celor care au deja o reputaŃie în ştiinŃe. Principiul avantajului cumulativ. Merton a considerat că sistemul de răsplată în ştiinŃe este stratificat. că a ajuns datorită talentului. nu există nici o îndoială că el a intrat în această carieră cu avantajul numelui şi relaŃiilor tatălui său. mai constituie tot o confirmare a acestui principiu. Eforturile de cooptare sunt concentrate. Pe scurt. instituŃiile sociale. Efectul conjugat al discret. Cei care sunt bine plasaŃi în sistemul de stratificare. în special. constituie tot o confirmare a acestui principiu. care au poziŃii avantajoase pe lângă câştigurile materiale considerabile ei beneficiază – în raport cu ceilalŃi – şi de un “avantaj cumulativ”. Marx. deoarece aceştia folosesc mai frecvent arta de a critica. procesele sociale selective tind să fie forŃe conservatoare în societate : ele menŃin şi susŃin orânduirea socială existentă. (Norman Gooodman. (Copiii artiştilor. Dimensiunile inegalităŃii în SUA. procesele sociale selective tind să fie forŃe conservatoare în societate : ele menŃin şi susŃin orânduirea socială existentă. Creşterea clasei de mijloc duce la cooptarea proletariatului. Analizând sistemul de recompensă în ştiinŃe. Este direct. Totuşi. “Introducere în sociologie”). revoluŃiei şi schimbării anticipate de K. Ex. direct sau “cu perdea”. inspirându-se din Evanghelia lui Matei : “căci celui ce are. se află în această situaŃie). li se pot da explicaŃii amănunŃite privind caracteristicile pozitive ale situaŃiei date (“situaŃie considerată a fi cea mai bună în respectivele circumstanŃe”) şi pot fi solicitaŃi să devină membrii în cercurile care deŃin (exercită) o parte a puterii. cu alte cuvinte este o formă indirectă de cooptare. instituŃiile sociale. Piven şi Cloward au analizat detaliat procesul cooptării mai multor “mişcări ale oamenilor săraci”.fenomen similar ce se manifestă în instituŃiile sociale. de a protesta ameninŃând menŃinerea sistemului şi putînd provoca schimbarea lui. Pe scurt. ei pot fi trataŃi. poate pretinde. Bucurându-se de avantajele vieŃii clasei de mijloc acordate de sistemul respectiv. Efectul conjugat al acestor forŃe structurale şi culturale fac din sistemul de stratificare unul din elementele cele mai stabile ale societăŃii. cu generozitate. fiul lui Robert Kennedy. În 1977. aptitudinilor personale la poziŃia pe care o are în carierea aleasă. de multe ori.: Ştefan Bănică jr. creşterea clasei de mijloc. el devine cooperant în procesul de menŃinere a statu-quo-ului. atunci când marile firme industriale includ în comitetele de directori un număr limitat de membrii ai sindicatelor. valoarea totală a banilor şi a bunurilor). Mai târziu el generalizează ideea efectului Matei ca să descrie principiul avantajului cumulativ . este bazat pe un succes anterior. B. De aceea. i se va da şi el va avea din abundenŃă”. de a culege recompense mai uşor decât ceilalŃi. un avantaj în plus. Multe societăŃi industriale au permis dezvoltarea.

Femeile au o mobilitatea socială mai scăzută decât bărbaŃii. învăŃământul. B) Din punct de vedere al puterii politice (capacitatea de a influenŃa deciziile gevernamentale). o primă constatare este că cei care dispun de puterea economică.1. finanŃele. Cei mai mulŃi membrii ai Congresului sunt albi protestanŃi. 5% de la vârf posedă aproximativ jumătate din bogăŃia americană. reprezintă mişcarea în cadrul unui sistem de stratificare. facilităŃile fiscale. Un exemplu îl constituie legislaŃia fiscală favorabilă celor cu resurse econmice mari. 3) clasa mijlocie de jos formează 30-35 % din populaŃie. b) în sens larg. Profesiile celor cu gulere albe se bucură de nemarxistă vest-europeană. În privinŃa mobilităŃii sociale.în 1986.5. Sociologii europeni folosesc rar noŃiunea de status şi când o fac o reduc la cea de ocupaŃie. 2) clasa mijlocie de sus : 5-10% (afaceri şi profesii cu venit mare) . 4) clasa muncitoare : 40% (veniturile ai anuale fiind între 15. avocatura. Cercetările sociologice pun în evidenŃă existenŃa următoarei situaŃii privind clasele sociale din SUA : 1) clasa de sus reprezintă 3-4% din populaŃie . mai mult prestigiu decât al celor cu “gulere albastre”. Delimitări conceptuale Conceptul de mobilitate socială are două sensuri principale : a) în sens restrâns. 5) clasa de jos cuprinde necalificaŃi. se referă la mişcarea spaŃială (mobilitatea teritorială) şi/ sau schimbarea locului de muncă (mobilitate sau fluctuaŃia forŃelor de muncă). 98% din funcŃiile superioare de albi .000 –25. bărbaŃi de vârstă mijlocie. Cele mai apreciate profesii sunt : medicina.. 9. identificând mobilitatea socială cu mobilitatea profesională. 460 $ (aproximativ 2400 $/lună). Americanii africani au o mobilitate socială mai mică decât albii. Venitul este repartizat astfel: 5% din americanii din clasa de sus obŃin un venit la fel de mare ca 40% din americanii din clasa de jos. ei sunt acuzaŃi de trafic de influenŃă pentru a obŃine avantaje politice şi personale. (Easton 1983). fără locuinŃă. aproape jumătate dintre ei câştigau peste 100 000$. Studiile (teoretice şi empirice) privind mobilitatea socială pot fi încadrate (după criteriul folosit) în următoarele trei categorii : 114 . BogăŃia în SUA este foarte concentrată : 20% din familiile americane controlează peste 75% din bogăŃia Ńării (Biroul de recensământal SUA 1986 . Deseori. 95% din funcŃiile superioare rau ocupate de bărbaŃi . următoarele date sunt elocvente: 80% din bărbaŃi au o oarecare mobilitate intergeneraŃională. venitul mediu/familie era de 29. se constată unele inegalităŃi. deseori au o mai mare influenŃă decât ceilalŃi.5. şomeri. General Electric deseori nu plătesc nici un impozit. În timpul AdminstraŃiei Reagan. Boeing.000 $ anual) . Mobilitatea socială 9. C) Şi în ceea ce priveşte prestigiul.

Aici se înscriu îndeosebi cercetătorii marxişti.5. s-au făcut apoi studii comparative în timp.2. Se vorbeşte de mobilitatea ocupaŃională.şi mobilitatea intergeneraŃională. referitor la aceaşi Ńară.schimbarea poziŃiei individului între două momente ale vieŃii sale . fenomenul constituie o zonă de primă importanŃă pentru sociologie. la un moment dat. Raymond Boudon. mişcare de la un strat la altul. deoarece este o prezenŃă interesantă şi importantă a epocii moderne şi deoarece este printre puŃinele arii în care legitimitatea sociologiei nu este contestată de nici o altă disciplină. diferenŃa între poziŃia unui individ.cele care utilizează un criteriu de ierarhizare propriu-zis. care poate fi ascendentă sau descendentă. educaŃională. În ultimele decenii. pe scara puterii. DefiniŃiile şi explicarea efectelor pozitive şi negative ale mobilităŃii sociale. formulând principiul devalorizării diplomelor demonstrează că egalizarea şanselor de acces în învăŃământ (mobilitatea educaŃională) nu conduce la egalizarea şanselor sociale în societatea capitalistă şi că statusul social de pornire (originea soială) rămâne criteriul principal în determinarea structurilor mobilităŃii. pentru a se verifica direct ipoteza creşterii mobilităŃii sociale. demonstrează 115 . considerându-se că Ńările mai avansate economic. uneori.cele care utilizează drept criteriu de clasificare exclusiv ocupaŃia individzilor. poziŃia tatălui). mobilitatea socială are ca o componentă importantă mobilitatea educaŃională. RegularităŃile mobilităŃii sociale în general şi mai ales efectele acesteia asupra individului. Chiar dacă pe plan mondial interesul pentru problemele mobilităŃii sociale nu mai este la fel de intens ca în urmă cu trei decenii. de fapt. au fost evidenŃiate de sociologul american P. nivelul mobilităŃii sociale ar trebui să fie mai ridicat . aşa cum au fost ele formulate de Sorokin. Se face distincŃia.. a veniturilor. Este vorba de tradiŃia americană. ceea ce conduce la constituirea unui spaŃiu social format dintr-un număr oarecare de categorii socio-profesionale : tradiŃia . . Tipuri de cerceări sociologice în domeniul mobilităŃii sociale S-au încercat mai întâi comparaŃii internaŃionale. Sorokin (teoreticianul “clasic” al mobilităŃii sociale) în lucrarea “Mobilitatea socială” din 1927. constituie şi azi referinŃe pentru oricare cercetător al mobitilăŃii sociale. Nici unele. O altă distincŃie esenŃială pe care o fac sudiile de specialitate asupra mobilităŃii sociale este cea dintre mobiliatea intrageneraŃională .cele care utilizează drept criteriu clasele sociale şi păturile sociale. între mobilitatea socială orizontală (când au loc mişcări în cadrul aceluiaşi “strat” sau are loc o mişcare teritorială sau a locului de muncă fără modificări ale statutului profesional) şi mobilitatea verticală. nici altele nu au putut oferi argumente decisive pentru confirmarea respectivei ipoteze ceea ce. şi cea a familiei sale de origine (de obicei. Aşa cum am arătat mai înainte. s-a discutat mult în ce măsură mobilitatea educaŃională intensă determină modificarea volumului mobilităŃii sociale şi mai ales cum conduce la egalitatea oamenilor. 9. organizării sociale. El pot fi utilizate pentru verificarea unor legi sociologice (cum sunt legile imitaŃiei sociale elaborate de Tarde şi completate de Sorokin). ce foloseşte statutul social drept criteriu al ierarhizării. deci umăresc mişcările între straturi strict ierarhice.

deşi mobilitatea socială face terenul social mai alunecos. trebuie să trecem în revistă şi studiile vizând efectele mobilităŃii sociale asupra altor factori – fenomene şi procese sociale.6 Creşterea mobilităŃii sociale este direct proporŃională cu creşterea “masei” unei societăŃi şi eterogenizarea ei. Stabilitatea societăŃii este influenŃată atât pozitiv cât şi negativ de mobilitatea socială”. O societate cu o mobilitate socială mai crescută este mai eficientă decât una cu o mobilitate socială scăzută. precum şi asupra integării sociale. Efectele pozitive ale mobilităŃii sociale asupra ordinii şi stabilităŃii sociale se referă la faptul că. De aceea. 116 . ca urmare. nu există o tendinŃă perpetuă spre creşterea sau descreşterea mobilităŃii unei societăŃi. adică o autoreproducere a structurilor. Ori. în primul rând prin faptul că poate fi o alternativă la revoluŃiile sociale generate de nedreapta distribuire socială a indivizilor. Pe lângă toate acesta. Mobilitatea verticală întâmpină. sau invers. Efectele mobilităŃii sociale asupra comportamentului şi psihologiei individiului şi a ordinii. pentru creşterea inventivităŃii lor şi a prosperităŃii economice a societăŃii. direcŃiile de mobilitate socială pentru indivizii plecaŃi dintr-o categorie. ocupaŃională.5. o anumită rezistenŃă socială. Creşterea şi descreşterea mobilităŃii variază în funcŃie de cauzele care determină o formă sau alta a mobilităŃii sociale şi care sunt : diferenŃele înnăscute dintre indivizi. Efectele pozitive asupra comportamentului şi psihologiei individului sunt : deblocarea.persistenŃa unor inegalităŃi de şanse sociale însemnate în Ńările capitalismului dezvoltat. totodată şi peste tot.2. În acest sens. creşterea inventivităŃii curiozităŃii. flexibilizarea gândirii individului şi. aria de recrutare a celor intraŃi într-o nouă categorie. ea asigură stabilitatea societăŃii (a ordinii sociale). stabilităŃii sociale sunt adesea contradictorii. O altă categorie de cercetări a urmărit evaluarea influenŃei unor factori asupra mobilităŃii sociale. politică. diferenŃele dintre mediile sociale în care trăiesc oamenii şi faptul că aceştia trăiesc permanent împreună. S-au încercat evidenŃierea intensităŃii schimburilor între diverse categorii sociale. cei care au studiat mobilitatea socială au pornit de la postulatul valorizant că starea de “mai multă” mobilitate este preferabilă celei de “mai multă” imobilitate. Indiferent de aria cercetată. precum şi pentru optimizarea distribuŃiei sociale a indivizilor. o atenŃie privilegiată i-a fost acordată şcolii. ceea ce face ca ea să varieze în spaŃiu şi în timp. dat fiind că imobilitatea socială înseamnă inegalitate de şanse sociale. mai nesigur. adică autoreproducerea inegalităŃii sociale.1. Efectele mobilităŃii sociale sunt benefice pentru dezvoltarea intelectuală a indivizilor. dacă existenŃa unor inegalităŃi este mai uşor de “teoretizat” (prin invocarea unor factori naturali sau a unor necesităŃi de funcŃionare a sistemului) existenŃa inegalităŃii de şanse. 9. Alte studii s-au preocupat de structura fenomenului de mobilitate socială. Pitirim Sorokin şi paradigma mobilităŃii sociale “Deoarece sunt extrem de rare societăŃile ale căor straturi sociale să fie complet închise. în oricare societate se manifestă mobilitatea verticală sub cele trei forme ale ei : economică. a comporamentului social şi relaŃiilor moral-afective. Mobilitatea socială are efecte negative asupra compoziŃiei sociale a societăŃii. are mai puŃin adepŃi între justificare. Acest gen de cercetări a vizat în special straturile din vârful piramidei sociale (recrutarea elitelor). deci a inegalităŃilor sociale.

Pentru a explica selecŃia socială negativă. Logic. Procesul “declasării” este generat atât de dominanŃa străină a unei Ńări. cultivă ambiŃia individului de a urca permanent pe scara stratificării. Nu este absolut obligatoriu să se întâmple astfel. el introduce conceptul de “pătură superpusă”. adică a “înmulŃirii peste măsură a oamenilor ce trăiesc din munca aceleiaşi sume de producători”. M. mobilitatea înlocuieşte o elită aflată în declin sau îi revitalizează elementele. creşterea mobilităŃii sociale poate duce direct la izbucnirea unei revoluŃii.5. fiindcă reprezintă doar sentimentul superficial al unei egalităŃi formale în spatele căreia sporeşte permanent individualismul celui dornic să reuşească socialmente. rasială. ceea ce “generează o mişcare nesănătoasă în societate. “Colectivismul” stimulat de creşterea mobilităŃii sociale este “vag.Pe de altă parte. “Pătura superpusă” este un element parazitar lipit artificial pe corpul sănătos al unei societăŃi iar etiologia ei este dublă : a) “oameni declasaŃi” sunt “intstrumentele” cele mai bune pentru că sunt cele mai coruptibile de care se servesc străinii pentru a exploata Ńara. realizarea lor ca atare nu este obligatorie peste tot (tratatea concret-istorică). facilitează atomizarea societăŃii. vor fi promovate în ierarhia socială elementele care se adaptează pasiv. antagonismele sociale devin neclare. Aceasta nu este o clasă socială. şi nu are acoperire istorică. Ele nu compensează munca materială a celor de jos prin muncă intelectuală (cum fac clasele superioare din Ńările străine). uşor şi repede mediului social corupt” – semnala marele nostru poet. este un corp social format din oameni care au o “Ńintă comună. interese comune”. slăbeşte legăturile (solidaritatea) dintre indivizi. Sorokin fac următoarele observaŃii: 1. în concepŃia “omului deplin al culturii române”. cât şi de strategia greşită de dezvoltare aleasă de Ńările dominante. se apelează la indivizii din straturile inferioare. Efectele pozitive şi negative ale mobilităŃii sociale trebuie considerate “tipuri ideale” (în sens weberian). Efectele sunt doar posibile. SelecŃia socială negativă în sociologia românească O problemă strâns legată de structura socială şi de mobilitatea socială este cea a selecŃiei sociale negative. naŃională. populaŃiile ei autohtone” . schimbătoare şi greu controlabile. “Clasa”. “Într-un mediu social şi naŃional corupt prin influenŃă şi dominaŃie străină. spune Sorokin. 3. b) pe de altă parte. nu bazată pe muncă ci pe privilegii”. 117 .2. “RaŃionamentul lui Sorokin este lipsit de fundamente logice. “pătura superpusă se formează atunci când o societate introduce formele unei civilizaŃii străine fără ca să există corelativul ei economic”. Sorokin crede că mobilitatea soială duce la “decăderea” socială.7 9. Eminescu. Criticii punctelor de vedere susŃinute de P.Dacă efectele sunt potenŃiale în oricare societate. Deoarece primele grupuri (elitele) nu-şi asigură aproape niciodată reproducerea demografică. “sărind” cât mai repede şi peste cât mai multe trepte al ierarhiei sociale. care “strică” valoarea “elitei” sau împing în subsolul societăŃii elementele ei valoroase. pe când cei care compun “pătura superpusă” au apărut ca urmare a “declasării”. 2. Schimbarea unei elite cu alta nu înseamnă înlocuirea unei “elite bune” (a unei aristocraŃii) cu una “proastă”. a unor convulsii sociale pentru că mobilitatea socială roade permanent habitusurile sociale.2. Sociologul român Ion Ungureanu 8 face o prezentare sintetică şi pertinentă a principalelor contribuŃii aduse de sociologia românească în clarificarea acestei probleme.

Rădulescu Motru susŃine că în 1904 se mai poate vorbi de o selecŃie socială negativă. originalitate. confundând “pătura superpusă” cu boierimea în ansamblul ei. care presupune realizarea unei unităŃi (solidarităŃi) nemijlocite a indivizilor în cadrul societăŃii prin intermediul corporaŃiilor. Rădulescu-Motru cerea. 2) “trecutul nostru atât de nefericit şi agitat n-a pus în joc şi n-a dezvoltat decât însuşirile sufleteşt nefavorabile. C. Rădulescu Motru consideră că “pseudocultura” este prin excelenŃă favorabilă individului cu sentimente “cosmopolite”.Drăghicescu. mincinoşii. Există multe controverse pe marginea acestei clasificări : C. lipsurile morale). ci selecŃie socială negativă. într-un cuvânt “superficialitatea”. “Pătura superpusă” este un mediu social negativ. ceea ce generează o selecŃie negativă a valorilor. Acesta este reprezentat de “clasa superpusă”(partidul liberal) care a transformat mecanismele politice dintr-un mijloc într-un scop. o “reacŃiune sănătoasă” contra “pseudoculturii”. Corporatismul este o doctrină şi formă de organizare a societăŃii. 11 febr. prin “reactivarea elementului autohton”. în consecinŃă. continuitate. ciclu pe care el îl numeşte “pseudocultură”. în 1904. “Adaptabilitatea cu un mediu nesănătors. CorporaŃiile sunt reuniuni socio-profesionale ce cuprind sume de indivizi ce exercită o profesie în cadrul aceleiaşi ramuri de activitate. viclenii. cele slabe se vor adapta ca ceara unui mediu nedemn chiar …”. C. ajunge la două concluzii greşite : 1) “boierii români n-au avut nici o legătură de sânge şi de simŃăminte cu glasul neamului” . Sociologii români caută o alternativă la stratificarea socială bazată pe structura socială. Mihail Manoilescu este întemeietorul doctrinei corporatismului pur şi integral.Mecanismul social al “declasării” se bazează pe deteriorarea principiului “compensaŃiei muncii”. o formă a culturii care are toate elementele “culturii adevărate” dar “formele” ei nu se potrivesc cu “fondul”. Ca şi Eminescu. 1821-1866 – are loc o selecŃie socială pozitivă. 1866 – când se manifestă o selecŃie socială negativă dar nu atât de categorică. La fel ca şi Eminescu în 1881. D. 118 . deşi aparent acceptă teza eminesciană. nedemn” nu înseamnă deci “superioritate organică”. iar “pătura superpusă” este în oricare societate un rezultat al selecŃiei sociale negative. care nu permite formarea valorilor şi promovează nonvaloarea socială : linguşitorii. fiindcă aceasta generează boala societăŃii româneşti moderne. Eminescu 9 înregistrează trei cicluri ale selecŃiei sociale în România : 1700-1821 – când “învinge elementul imigrant prin domnia fanariotă”. Ungureanu) M. de unde lipsa de armonie. El considera corporatismul ca o formă socială evolutivă post-liberală şi. politicianismul. în care clasele sociale vor fi înlocuite de grupuri sociale funcŃionale (corporaŃii) în cadrul unui stat guvernat de o elită politică. Elementele sănătoase ale societăŃii se vor adapta la acest mediu în mod “natural” : “naturile viguroase vor căta să întipărească mediului caracterul lor. Mihail Manoilescu (1891-1950) vede în corporatism o astfel de alternativă. slabe” … (defectele. Teza eminesciană susŃine că evoluŃia noastră socială s-a desfăşurat ciclic. iar ritmurile şi durata acestor cicluri le-au stabilit dominaŃiile străine” (I. postparlamentară. indiferent de poziŃia lor ierarhică şi de proprietatea asupra mijloacelor de producŃie.

trebuie să cumuleze toate funcŃiile de conducere. spectacolele umoristice. al inegalităŃii creată de merit”. Sistemul stratificării sociale în România în timpul regimului comunist Desigur. culturală în toate sectoarele de activitate naŃională”. ca disident (în toate Ńările foste comuniste). culturale. M. Ungaria). Cât priveşte şansele burgheziei româneşti de a ajunge la o elită. şi nu constituiau un atac direct la 119 .3. forŃă etică. proces ce trebuie să se desfăşoare sistematic.C.12 dincolo de stereotipurile ideologice respectiv clasă muncitoare. specialistul. expoziŃiile de caricatură cu substrat politic.s-au conturat în socialismul real câteva categorii distincte şi anume : disidentul(contestatarul). Potrivit opiniei lui Sandu E. Nu poate să fie elită un grup social care nu are sentimentul intern şi adânc al inegalităŃii. “Organizarea” se bazează pe reglementarea centralizată şi autocrată a activităŃilor tuturor corporaŃiilor (economice. “Disidentul chiar prin faptul că se împotriveşte sistemului totalitar de valori şi norme şi prejudecăŃi propune un sens al identităŃii umane. aceasta este datoria ei”. Ńărănimea şi pătura intelectuală . bazat pe noŃiunea de responsabilitate”. propune deci o morală a curajului şi a demnităŃii umane. 9. care vrea să înlocuiască atât principiul liberei concurenŃe în economie. în condiŃiile în care idealul comunist la nivel macrosocial era omogenizarea socială iar la nivelul microsocial. Nu poate fi elită o categorie socială în care lipseşte orice severitate din punctul de vedere intelectual sau sufletesc la cooptarea de noi membrii. În România.11 Principiul corporatismului pur şi integral este organizarea. cât şi sistemul democratic-parlamentar. politico-militară. Manoilescu este destul de pesimist : “burghezia românească mai are de aşteptat până în ziua în care va constitui o elită”. ea întruneşte în mod culminant toate valorile omeneşti”. (1) Contestatarul a fost singurul tip social care nu a fost obedient faŃă de putere. care îşi asumă răspunderea socială supremă şi cumulează calităŃile cele mai înalte ale comunităŃii (…).R. religioase) de către singura putere politică cu drept de liberă activitate constituită din reprezentarea exclusivă a corporaŃiilor. continuu. (4) Contestarea puterii a îmbrăcat forme şi intensităŃi diferite în Ńările lagărului socialist. fără sincope. 10 Elita înseamnă probitate personală. formarea omului nou. represivitatea crescută a regimului a făcut ca o mai frecventă şi în acelaşi timp cea mai inofensivă (pentru putere) formă de contestatare să o reprezinte butadele satirice. Dumitru.“Elita înseamnă acea minoritate a comunităŃii naŃionale. SelecŃia trebuie să asigure “superioritatea absolută” şi “superioritatea relativă” a unor grupări conducătoare. Elita trebuie să prezinte o “unitate organică” concretizată într-un control general asupra tuturor sectoarelor de activitate naŃionlă : “aceasta este dreptul ei. de tip socialist. activistul şi speculantul. se poate pune problema dacă au existat cu adevărat categorii sociale distincte în societatea socialistă. fie în grup de rezistenŃă organizată (Cehia. Polonia. a acŃionat împotriva acesteia fie izolat. Elita este o aristocraŃie în concepŃia lui Mihail Manoilescu care “prin însăşi natura ei.5. Deşi se limitau la satirizarea cuplului dictatorial sau a politicii P. “Nu poate fi elită o clasă în care apoape fără nici o selecŃiune – oricine poate să intre şi să se menŃină. nomenclaturistul. economico-socială. sociale.

mimarea acceptării ideologiei oficiale”. fanatici în convingeri şi comportamente. El este localizat în sectorul comercial şi este tipul care exploatează la maximum 120 . dedublarea poate fi prezentă şi în cazul activistului. aspiraŃiile profesionale el acceptă mai mult sau mai puŃin formal plătirea unui tribut ideologic. Aceasta a opus “o rezistenŃă pasivă. de fapt. pentru a putea supravieŃui.13 MotivaŃia profesională a acestui tip social o constituie fie credinŃa în ideologia comunistă. El dispune de puteri şi avantaje în măsura în care este credincios şi folositor nomenclaturii şi ideologiei sale”. din arivism. în perioada de recul ( de decădere a regimului) chiar şi o parte a nomenclaturii începuse să conştientizeze inconsistenŃa sistemului politic comunist şi a ideologiei sale. Lui îi revine responsabilitatea (sau mai bine zis iresponsabilitatea) instituirii valorilor şi normelor totalitare. de cealaltă parte a baricadei se află nomenclaturistul. Nomenclaturistul este cel ce “deŃine puterea la vârful piramidei”. Dacă în perioada stalinistă metodele de impunere a valorilr şi normelor sistemului comunsit erau extrem de dure. activistul şi speculantul. Tipul speculantului. a dezvoltării personalităŃii individului în societate. pentru că erau mai uşor de controlat şi de readus la ordine în caz de nesupunere. ele au jucat un bine definit rol în dezvoltarea unei solidarităŃi resentimenalte şi a unei vagi speranŃe de schimbare. ele constituind supape de dezamorsare a tensiunior acumulate de populaŃie şi micşorând în felul acesta (în loc să crească) şansele proliferării atritudinilor contesatare şi solidarităŃii exponenŃilor lor. nu trebuie neglijate nici efectele perverse pe care aceste forme subtile de contestare le-au generat. este elita politică. mai corect spus. contrastul este mai puternic decât asemănarea între cele două tipuri sociale şi este evident atât din punct de vedere al valorii profesionale – în timp ce primul este “purtător de performanŃă” profesională. iar exponenŃii lor. cel de-al doilea o face din oportunism. poate. prin evaziune(…) Moral. (2) Un alt tip social care a opus rezistenŃă regimului a fost specialistul – elita profesională a societăŃii. el este un dedublat : pentru a îşi putea împlini vocaŃia. de represive. El solicită şi impune obedienŃă necondiŃionată a indivizilor faŃă de regim.a controlului social totalitar. Sub aspectul moralităŃii. este factor de decizie. a renunŃat de bună voie la meseria sa în favoarea repetării şi impunerii persuasive sau mecanice a stereotipurilor ideologice. Ca şi în cazul specialistului. spre deosebire de celelalte tipuri sociale (mai sus numite) clasificate în raport cu sfera politicului este clasificat în raport cu sfera economicului. conform caracterizării făcute de S. Pe de altă parte. celui de al doilea îi lipseşte de regulă – cât şi din punct de vedere moral : dacă primul adoptă duplicitatea pentru a îşi putea exercita profesia. (4)Activistul. intensitatea convingerilor care l-au animat au diferit de la o etapă la alta a istoriei regimului comunist. Aşa cum remarca însă Sandu Dumitru. fie deŃinerea unor avantaje personale (mai mici sau mai mari). “Activistul este interfaŃa dintre nomenclatură şi mase. mai rar întâlnită în perioada decăderii comunismului. Dumitru este acela care are ca profesie propaganda ideologică. Am putea spuen că între ei există o asemănare : ambii sunt duplicitari. în ultimă instanŃă. care. În funcŃiile de conducere erau preferaŃi incompetenŃii şi “impurii” – cei cu “pete” la dosar. sau.sistem. Dezvoltarea paroxistică a formalismului şi birocraŃiei erau modalităŃi de escamotare şi compensare a scăderii credulităŃii ideologiei şi practicii comuniste. a represiunilor organizate asupra indivizilor. Trebuie observat faptul că metodele pe care le-a practicat.

156-159. 343. Ed. Free Press. 137. 1996. Bădescu. fiind un actor social foarte activ pe piaŃa neagră. bine integrat social. The Free Press. 1949. El nu se consideră speculant. Istoria sociologiei contemporane.. Meseria lui este de a colecta spre a vinde la suprapreŃ mărfurile deficitare. op. Radu Baltasiu. P. nici speculanŃilor şi care sunt incluşi în noŃiunea de mase. Sociologia tranziŃiei. Social and Cultural Mobility. 1976. Manoilescu.. Free Press. I. 17. p. Ungureanu. Jean Cazeneuve. nici activiştilot. Paradigme ale cunoaşterii societăŃii. 13 Sandu Dumitru.Y.. p.penuria de resurse cu care se confruntă populaŃia. Dungaciu. Iaşi. Ungureanu. Scrieri politice. p. du Seuil.. ci doar un “descurcăreŃ”. 12 Sandu Dumitru. Scrisul românesc. Sorokin. p. cit. 1959. lipsit de scrupule. Note: 1 2 3 4 5 6 7 I. 150. p. 137. I. Paradigme ale cunoaşterii societăŃii. Eminescu. el intră în categoria profitorilor regimului alături de activitst şi nomenclaturist. 9 M.. Ed. 10 I. 495-540. 17-20. P. cit. p. 669. 99. op. Buc. p. 1996. p. 139-152. Dix grandes notions de la sociologie. 1935. Essays in Sociological Theory. 121 . Tragica predestinare a geniului românesc. Sorokin. 11. P. D. N. ??? 8 I. 166. Buc. bine adaptat la vremuri. 1993. Dubios sub aspect moral. Paradigme ale cunoaşterii societăŃii. Parsons. Dan Dungaciu. Staff. Ungureanu. Alături de categoriile sociale mai sus menŃionate. p. 11 M. după I. Sandu Dumitru observa că “relaŃia dintre mase – specialişti – contestatri era una de tip pozitiv marcată predominant prin încredere”. 668. 1959. Ungureanu. Paradigme ale cunoaşterii societăŃii. p. Bădescu. p. Social and Cultural Mobility. Eminescu. care profită îndeosebi – dar nu numai – de lipsa alimentelor pe piaŃa de stat. p. p. Ed. în socialismul real au existat mulŃi individzi care nu au aparŃinut nici elitelor politice sau profesionale.

Căsătoria este o modalitate . căsătorie sau adopŃie. în societăŃile industriale şi postindustriale. Datorită acestui fapt ei sunt expuşi la experienŃe. făcea distincŃia între familia nucleu şi familia extinsă. Alan Barnard). Rudenia este apropierea biologică sau spirituală. mai degrabă decât cel biologic constituind trăsătura sa esenŃială (Anthony Good. având la bază căsătoria. Creşterea longevităŃii populaŃiei fac ca echilibrarea acestor îndatoriri să devină o problemă scială tot mai mare. Studiile sociologice dovedesc că în aceste societăŃi.) . îndatoriri. Astăzi. copiii şi bunicii acestora alcătuiesc o familie extinsă). Uneori. Dacă în societăŃile preindustriale relaŃiile de rudenie influenŃau într-o măsură foarte mare întreg itinerariul parcurs de individ de-a lungul vieŃii sale. uneori chiar opuse. caracterul său social. existenŃa familiilor monogame. în care avem statutul de soŃ.10. având la bază legături de sânge sau afină. Ea se mai numeşte şi familie conjugală. frate etc. De exemplu. de homosexuali pune în discuŃie pertinenŃa acestei definiŃii. mentalităŃi. Rudenia. relaŃiile de muncă tind să fie mai importante pentru individ decât relaŃiile de rudenie. b) familia de procreere (pe care o creem prin căsătorie. Rudenia spirituală (năşia. părinŃii. Rudenia reflectă adesea viziunea despre lume a unui grup uman. Familia nucleară conjugală se creează prin căsătorie. determinându-i pe sociologi să catalogheze actuala generaŃie adultă ca “generaŃie sandviş”. Murdock. Familia este un grup relativ permanent de indivizi legaŃi între ei prin origine. Elementul cheie al rudeniei este familia. Cei mai mulŃi oameni sunt. Ea este alcătuită din două sau mai multe familii nucleare unite prin legătura dintre părinŃi şi copil (de exemplu. Totuşi. părinte etc. Familia nucleară poate îmbrăca două forme : a) familia de orientare (în care ne naştem şi avem statutul de copil.FAMILIA 10. socialmente recunoscută între individzii umani. fraŃii de cruce) este o relaŃie de tip convenŃional.).acceptată social – prin care două sau mai multe persoane constituie o familie. Ea 122 . rolul lor tinde să scadă. perspective diferite. relaŃiile de rudenie ocupă şi astăzi un rol semnificativ în ansamblul relaŃiilor sociale. datorită legăturilor de sânge care există între membrii ei.1 Rudenia biologică poate fi consancvină. familia. în 1949. dar ea poate reglementa atât raporturile sociale cât şi raporturile biologice.1. căsătoria Rolul pe care rudenia l-a jucat în viaŃa actorilor sociali nu a fost mereu acelaşi. ea poate interzice căsătoria cu o persoană din linia naşilor. El preciza că familia nucleu este compusă din adulŃi de sex opus împreună cu copiii lor naturali – sau adoptaŃi. şi membrii ai familiei de orientare şi membrii ai familiei conjugale. în acelaşi timp. adulŃii se simt striviŃi de povara multiplelor şi concomitentelor îndatoriri ce derivă din dubla lor calitate de copii ai bătrânilor lor părinŃi şi părinŃi ai copiilor lor (minori).2 Familia extinsă este numită deseori şi consancvină.

etncii. legitimată doar din punct de vedere religios. bărbatul este cel care primeşte o “zestre” din partea femeii sau a familiei ei. În lucrarea “Din tainele Indiei”. Endogamia stabileşte alegerea partenerului din interiorul aceluiaşi grup. Este o practică mai puŃin obişnuită ce urmăreşte corectarea dezechilibrului numeric care există între cele două genuri . Mircea Eliadene povesteşte că “fecioarele indiene nu au nici o iniŃiativă în faptul căsătorei … Într-o familie tradiŃională. dezgust. Multe societăŃi consideră căsătoria o instituŃie socială extrem de importantă atât pentru individ. De regulă. Roul ei este de a creşte solidaritatea de grup. în multe societăŃi graniŃa endogamă se confundă cu graniŃa societăŃii. clasa de indivizi innacceptabili ca parteneri conjugali. ExcepŃie de la această regulă au făcut familiile regale din Hawaii. Există două tipuri de reglementare maritală : endogamie şi exogamie. cât şi pentru societate şi de aceea consideră că ea trebuie “aranjată” şi nu lăsată la discreŃia tinerilor lipsiŃi de experienŃă şi de maturitate. tribului sau comunităŃii locale. religii. Astăzi asistăm la o creştere tot mai mare a ratei căsătoriilor între grupuri diferite.1 O viziune multiculturală asupra familiei Reguli de constituire a cuplurilor familiale şi practici de alegere a partenerului Familia este o instituŃie socială universală. prin sacralizare. cumpărarea poate fi făcută fie de bărbaŃi. Putem. dispreŃ. Ea stabileşte. fecioara 123 . Mult timp unirea maritală a fost recunoscută. cu alte cuvinte. În acelaşi context. fie de femeie. de către o instituŃie religioasă legitimă a uniunii maritale). clasa de persoane cu care este permisă şi încurajată căsătoria.2. 10. caste. prohibiŃia incestului este însoŃită şi de reacŃii de aversiune. b) căsătoria prin cumpărare este o practică mai frecventă. încurajează diversitatea culturală şi socială. respectiv din afara familiei nucleare. totuşi. dimpotrivă. În societăŃile care practică această metodă de alegere a partenerului. afirmarea incestului drept tabuu întăreşte interdependenŃele sociale.poate comporta un aspect juridic (recunoaşterea formală de către o instituŃie legitimă a uniunii maritale) şi un aspect religios (recunoaştere formală. interzicând relaŃiile sexuale între rude de sânge proclamând tabuul incestului. 10. însă regulile de constituire a familiei şi de alegere a partenerului diferă de la o societate la alta. dezvoltă alianŃele între familii. În unele cazuri. reduce mulŃimea metodelor utilizate pentru câştigarea partenerului marital la următoarele patru : 3 a) căsătoria prin rapt constă. familiile imperiale Inca. Practicile de alegere a partenerului variază şi ele de la o societate la alta. oamenii se pot căsători între ei numai dacă aparŃin aceleiaşi rase. în altele. c) căsătoria prin aranjament este o metodă de alegere a partenerului destul de răspândită în lume. Exogamia stabileşte alegerea partenerului din afara grupului. Ea stabileşte deci. constatăm că.2. în toată lumea. căsătoria civilă (sancŃionarea juridică constituind o apariŃie relativ recentă). aşa cum se subînŃelege şi din denumirea ei în răpirea sŃiei şi este utilizată în acele societăŃi în care femeile sunt în număr mai mic decât bărbaŃii. a clanului. se stabileşte un “preŃ” pentru mireasă (sau un serviciu). În viziunea lui Claude Levy Strauss. dinastiile egiptene.

2. în care femeile asigurau o mai mare parte din bunurile economice necesare familiei. Cea mai răspândită formă în lume este descendenŃa patriliniară şi ea stabileşte că numele. 10. fie ea masculină. singurul mijloc care se cuvine pentru alegerea partenerului marital. gospodării etc. Ea a fost răspândită în societăŃile tradiŃionale în 83% din cele 862 de societăŃi analizate de Murdock (1967). deşi monogamia este forma de căsătorie cea mai frecventă din lume. d) căsătoria prin consensul părŃilor este cea mai cunoscută practică de realizare a căsătorei. E drept însă că restricŃiile economice au mai temperat înclinaŃiile frenetice către poligamie : un număr relativ mic de bărbaŃi pot întreŃine mai multe femei. În legătură cu acest tip de căsătorie (ce constă în căsătoria a doi trei bărbaŃi cu două trei femei). fiind practicată în toate societăŃile. c) poliandria. în cazul în care nu se pot asigura soŃii pentru toŃi fraŃii. b) poligamia.2. proprietăŃile.2. Murdock (1949) arată că. s-a impus descendenŃa patriliniară. ea nu este şi cea mai preferată. care constă în căsătoria a doi sau mai mulŃi bărbaŃi cu o singură soŃie. cel mai frecvent întâlnim descendenŃa matriliniară. după ce căsătoria a fost legată şi juruită”. aceasta din urmă fiind poligamă. Tipuri de căsătorie Căsătoria poate avea multe forme : a) monogamia. se concretizează în dreptul fratelui mai mic de a întreŃine relaŃii sexuale cu soŃia fratelui mai mare. Modele de descendenŃă. în România. de regulă. opŃiunea maritală este făcută în mod exclusiv de către cei doi tineri. Din punct de vedere statistic este cea mai răspândită formă la nivelul mondial. ca atare. Tipul de descendenŃă a fost impus de mărimea contribuŃiei economice a celor doi membrii ai cuplului.este vestită cu câteva zile înainte de nuntă. În societăŃile agrare şi pastorale. fie pe cea feminină. În societăŃile horticole. bărbaŃii erau cei care contribuiau mai mult la asigurarea bunurilor necesare familiei şi. şi atunci vorbim de descendenŃă matriliniară. respectiv căsătoria unui soŃ cu o singură soŃie. 10. care ia în considerare doar o linie părintească. trebuie să precizăm că cercetarea domeniului nu a furnizat dovezi concludente privind practicarea ei ca normă socială. care stabileşte descendenŃa (moştenirea) în mod egal atât pe linia masculină a familie cât şi pe cea feminină. bunurile sunt transmise de la tată la fiu. b) DescendenŃa bilaterală. Conform acestei metode. Acest tip de descendenŃă îl 124 . de reşedinŃă şi autoritate în familie SocietăŃile răspund diferit la interogaŃii de genul : cum ne determinăm genealogia? Cum stabilim care ne sunt udele? Care ne este originea? Există mai multe modalităŃi prin care poate fi stabilită descendenŃa şi anume : a) DescendenŃa uniliniară. respectiv căsătoria unui soŃ cu două sau mai multe sŃoii. şi atunci vorbim de descendenŃă patriliniară. iar pe soŃ nu îl vede decât în mijlocul ceremoniei. Aceasta este considerată de majoritatea specialiştilor ca un mod de căsătorie marginal. Ea este o formă de căsătorie relativ rară şi. care urmează să se căsătorească.3. Astăzi. ca şi în foarte multe alte state se consideră că acesta este singurul mijloc legitim. d) căsătoria în grup.

educaŃională. majoritatea sociologilor converg către recunoaşterea aceloraşi funcŃii ale familiei ca grup social. b) constă din soŃ. juridice. În opoziŃie cu el. soŃie şi copiii născuŃi din uniunea lor. economică. Cercetările antropologice au evidenŃiat existenŃa a patru modele de reşedinŃă. uneori. reproductivă. c) grupul familial este unit prin drepturi şi obligaŃii morale. cu toate că. Patriarhatul este cel mai frecvent model . atunci când cuplul îşi stabileşte reşedinŃa lângă sau în interiorul reşedinŃei bărbatului. noul cuplu îşi întemeiază propriul cămin. cel mai răspândit model este reşedinŃa neolocală. 10. În viziunea antropologului francez Claude Levy-Strauss. W. Deducem de aici că principalele funcŃii ale familiei sunt funcŃiile biologică.întâlnim în majoritatea societăŃilor industriale ce au permis schimbarea rolurilor genurilor şi creşterea contribuŃiei femeii în realizarea veniturilor familiei. el consfinŃeşte autoritatea bărbatului în familie. ReşedinŃa bilocală permite noului cuplu să aleagă între a locui ori cu/sau lână familia bărbatului ori cu/sau lângă familia femeii. recreaŃională. FuncŃiile familiei În linii mari. Ogburn precizează că principalele funcŃii ale familiei tradiŃionale sunt : funcŃia de reproducere.3. Cu privire la modelele de căsătorie. Astăzi. ele fac parte din cultura unei societăŃi iar pe de altă parte. religioasă şi social psihologică. economică şi socializatoare. economică. în care. acestui grup restrâns i se mai alătură şi alte rude . ele influenŃează valorile şi normele respectivei societăŃi. reşedinŃă şi autoritate analizate până acum se cuvine să tragem următoarea concluzie : pe de o parte. economice. de solidaritate şi morală. G. în funcŃie de modul în care este repartizată puterea între bărbaŃi şi femei. SocietăŃile se deosebesc nu numai în privinŃa normelor care stabilesc reşedinŃa noului cuplu ci şi în pivinŃa modului în care puterea şi autoritatea sunt repartizate în familie. se află matriarhatul. Sistemul egalitar consfinŃeşte faptul că autoritatea în familie aparŃine deopotrivă femeii şi bărbatului. Trebuie să remacăm. sistem în cadrul căruia autoritatea în familie îi revine femii.F. Normele privind stabilirea reşedinŃei au în vedere asigurarea securităŃii economice şi protecŃia membrilor noii familii (în special a copiilor). ReşedinŃa familiei nou create se stabileşte în mod diferit de la o societate la alta. familia prezintă următoarele atribute principale : a) îşi are originea în căsătorie . În acelaşi context. Îl întâlnim în mai puŃine societăŃi comparativ cu patriarhatul. că între opiniile lor există şi diferenŃe semnificative de accente. totuşi. P. Cel mai obişnuit model îl constituie reşedinŃa patrilocală. câştigând astfel un mai mare grad de independenŃă faŃă de familiile de orientare. ReşedinŃa matrilocală stabileşte ca tinerii căsătoriŃi să locuiască lângă familia femeii sau împreună cu aceasta. 125 . religioase şi sociale. Murdock apreciază că familia nucleară (ce se caracterizează prin universalitate) îndeplineşte în esenŃă patru funcŃii : sexuală.

politicile sociale. standarde de viaŃă mai înalte decât copiii din familiile clasei muncitoare. RestricŃiile se referă.FuncŃia biologică se referă în special la satisfacerea cerinŃelor sexuale ale partenerilor şi procreeare a copiilor. surori). Ea trebuie să asigure mecanismul înlocuirii membrilor societăŃii de la o generaŃie la alta. în timp ce femeia este victimă permanentă. Randall Collins (1975) consideră că în raporturile de familie. c) valorile. Teoria funcŃionalistă (Murdock 1949. mai apoi. interferenŃe. Includem aici. Între ele există conexiuni. la limitarea activităŃii sexuale la sistemul marital şi la tabuul incestului. Engels ). Fr. DistincŃia între funcŃiile interne şi externe nu este absolută. în şcoală. statutul derivat din familie îi influenŃează în mod semnificativ viitoarele experienŃe de viaŃă. FuncŃia de solidaritate se referă la rolul familie în statisfacerea nevoilor de afecŃiune. grupul de prieteni etc. într-o familie de intelectuali sau analfabeŃi etc. fraŃi. familia asigură perpetuarea sistemului existent. FuncŃia socializatoare constă în “reproducerea” moştenirii sociale şi culturale. Familia asigură educaŃia copiilor. Ei consideră că familia este o instituŃie socială principală. După spusele sale. FuncŃia de plasare socială se referă la faptul că pentru fiecare individ. copii. Stahl surprinde complexitatea funcŃiilor familiei clasificându-le în două mari categorii : funcŃii interne şi funcŃii externe. PoziŃia. Procesul socializării copiilor începe în familie continuând. familiile din clasa de sus şi cea mijlocie tind să obŃină mai multă educaŃie. care oferă societăŃii posibilitatea de a îşi rezolva problemele importante. În concepŃia reprezentanŃilor acestei teorii. normele. FuncŃia economică constă în acumularea unor venituri suficiente pentru toŃi membrii familiei şi alcătuirea unui buget comun. de regulă. Nu este totuna să te naşti într-o familie bogată sau săracă. respect şi ajutor reciproc între cei doi parteneri şi între toŃi membrii familiei (părinŃi. În literatura sociologică. Parsons şi Bales. Henri H. a personalităŃii fiecărui membru al familiei. în primul rând. limitează mobilitatea socială. soŃul se comportă ca un proprietar. impunând anumite restricŃii. În literatura de specialitate întâlnim şi teorii care susŃin că sunt mai semnificative disfuncŃiile decât funcŃiile familiei. FuncŃiile externe asigură socializarea şi integrarea socială precum şi dezvoltarea individualităŃii. teoria conflictualistă. există numeroase controverse privind caracterul pozitiv sau negativ al efectelor acestor funcŃii asupra indivizilor şi societăŃii. Din această cauză. îi învaŃă limba. nivelul dezvoltării economice ) îşi pun amprenta asupra modului în care familiile îşi exercită respectivele funcŃii. În sociologia românească. Teoria conflictualistă susŃine că prin funcŃiile ei. în prima categorie sunt incluse următoarele funcŃii : a) biologică şi sanitară . legislaŃia. slujbe mai bune. determinări. de solidaritate familială . 1955) evidenŃiază funcŃiile pozitive ale familiei. familia este o unitate socială ce reproduce la scară redusă conflictele interclasiale (K. În aceeaşi 126 . Marx. ca un gangster. Caracteristicile societăŃii (regimul politic. Familia şi societatea reglementează activitatea sexuală. b) economică . familia constituie contextul social iniŃial şi îi asigură o identitate socială iniŃială. căldură. standardele educaŃionale generale. d) pedagogico-educativă şi morală.

cuplul construieşte o biografie comună.). SoŃia se ocupa de problemele gospodăreşti şi de creşterea copiilor depinzând din punct de vedere economic de soŃ. în acelaşi timp. Cercetările sociologice dovedesc că rata căsătoriilor (sancŃionate legal) a scăzut după 1970 şi mai drastic după 1990 (Ńările scandinavice. Pasiunea se referă la “fascinaŃia”. Pentru aceasta. soŃul este principala sursă de venituri şi autoritate a familiei. Jetse Sprey (1979) susŃine că membrii familiei se confruntă cu două solicitări conflictuale : soŃii concurează între ei pentru autonomie. Alte caracteristici ale familiei contemporane ar mai fi scăderea ratei natalităŃii şi a numărului de copii. viziunea interacŃionistă accentuează asupra efortului realizat de membri familie în vederea construirii unei existenŃe de grup. creşte şi rata căsătoriilor. autoritate şi privilegii şi. acest tip de familie a cunoscut un continuu şi rapid declin.4. creşterea ponderii naşterilor în afara căsătoriilor legale. Ne îndreptăŃeşte acest lucru să spunem că familia este o instituŃie socială pe cale de dispariŃie? Considerăm că îngrijorarea celor care cred acest lucru este neîndreptăŃită pentru că odată cu creşterea ratei divorŃurilor. După această dată. Acestea au fost. Ne întrebăm dacă astăzi iubirea romantică mai reprezintă un criteriu esenŃial în luarea deciziei de a se căsători a tinerilor? Studiile realizate de Turner şi Helms în SUA (1988) confirmă acest lucru. a unei sub-lumi a cuplului. o memorie coordonată în comun. Vârsta partenerilor la căsătorie era relativ scăzută. se presupune că ocuparea femeilor în activităŃi extrafamiliale a dus la diminuarea funcŃiilor familiei. despre viaŃa cotidiană. mai târziu şi se destramă mai repede. Naşterea copiilor va impune o nouă remodelare a relaŃiilor dintre parteneri. ei îşi remodelează definiŃiile despre ei înşişi şi despre ceilalŃi. cooperează pentru a putea supravieŃui. În opoziŃie cu teoria conflictualistă. însă. Căsătoriile se încheie deci. creşterea ponderii cuplurilor în care partenerii au relaŃii extraconjugale şi creşterea gradului de acceptanŃă faŃă de aceste comportamente şi schimbarea diviziunii rolurilor în cadrul familiei. Familia contemporană În cadrul familiei nucleare tradiŃionale. îngrijirii şi supravegherii copiilor. caracteristicile familiei nucleare din secolul XIX şi până în deceniul 7 al secolului XX. Pe de altă parte. În multe din societăŃile occidentale ea nu mai reprezintă azi decât 7-10% din totalul grupurilor familiale. Astfel. precum şi la dorinŃa 127 . sentimentul de exclusivitate pe care îndrăgostiŃii îl au unul faŃă de celăalt. a satisfacŃiei lor psiho-sociale şi a posibilităŃii de egalizare în raport cu partenerul – a poziŃiilor sale de autoritate şi putere. Vârsta la prima căsătorie a crescut concomitent cu creşterea ratei divorŃurilor. despre experienŃa trecută şi viitor. Raporturile cu rudele şi prietenii sunt redefinite în consens cu aşteptările partenerului. SUA etc. numărul de copii asigura creşterea demografică iar rata divorŃurilor era relativ redusă. România prezintă una dintre cele mai înalte rate ale căsătoriilor legale din Europa cu oate că ea a scăzut comparativ cu anii ‘70-’80. Ei susŃin că iubirea romantică se concretizează în pasiune şi o anumită formă a grijii. Principala cauză a acestui regres se presupune a fi creşterea ponderii femeilor ocupate profesional. amânarea fertilităŃii cuplului până la demararea activităŃii profesionale. în linii mari. 10. Acest fapt a dus la creşterea independenŃei economice a femeilor.ordine de idei. Fiecare îşi modelează acŃiunile în raport cu celălalt.

IniŃial s-a considerat că violenŃa este un fenomen tipic clasei muncitoare. violenŃă verbală. Multe dintre femei se complac în situaŃii şi nu divorŃează pentru că nu au nici o alternativă economică. Goode (1959) preciza că iubirea romantică este foarte importantă. De asemenea. cât şi pentru că ajută cuplurile tinere să slăbească legăturile cu părinŃii. cu atât creşte rata divorŃurilor. Thompson şi Weitzman (1984. doi parteneri sunt mai mari. ReticenŃa şi stigmatul social legate de divorŃ au scăzut semnificativ. Agresivitatea faŃă de copii creează condiŃiile perpetuării ciclului de violenŃe : în multe cazuri cei care maltratează au fost maltrataŃi în copilărie. fapt ce a jucat şi el un rol important în creşterea divorŃurilor. b) În multe din societăŃile contemporane au fost simplificate legile privind divorŃul şi a fost instituit divorŃul “fără vină”. ducând la insuccese şcolare şi creşterea delincvenŃei. probabil şi datorită tensiunilor financiare care o macină. fie de către unul dintre părinŃi. În realitate însă. 1985) susŃin că acesta poate genera sentimente de eşec personal. În trecut. În SUA în fiecare an sunt maltratate două milioane de femei şi cam tot pe atât copii. ridicând problema evaluării corecte a situaŃiei. Relativ la consecinŃele divorŃurilor. Grija se referă la puterea de sacrificiu a unuia faŃă de celălalt şi la ocrotirea celuilalt. monitorizarea. ReticenŃa şi stigmatul social legate de divorŃ au scăzut semnificativ. atunci când atmosfera în familie devine insuportabilă. Victimele violenŃei în familie sunt (de regulă) femeile şi copii. S-a constata că cei care se căsătoresc mai devreme în adolescenŃă divorŃează într-un procent mai mare decât cei care se căsătoresc mai târziu. fie de către ambii. fizică. nu-şi pot înterŃine singure copiii. Aceleaşi studii evidenŃiază o mai mare vulnerabilitate la divorŃ a celor care sunt mai mobili din punct de vedere geografic. numeroase studii realizate de sociologi americani evidenŃiază faptul că ea nu afectează în aceeaşi măsură toate categoriile socio-profesionale. Cercetările actuale realizate de Spanier şi Thompson par să indice că este preferabil un divorŃ. Spanier. singurătate şi dificultăŃi de ordin economic-financiar. principalele cauze care provoacă destrămarea familiilor contemporane sunt : a) Creşterea mobilităŃii geografice şi sociale ce au determinat slăbirea legăturilor comunitare şi au contribuit la schimbarea mentalităŃilor privind familia şi căsătoria. psihologică. Cu privire la rata înaltă a divorŃurilor. atât pentru că asigură sprijinul afectiv. dar posibilitatea ei creşte în condiŃii de şomaj şi dificultăŃi financiare. 128 . se considera că divorŃurile erau foarte nocive pentru copii. să fie favorabilă celor dintâi. preîntâmpinarea actelor de violenŃă în familie şi ocrotirea victimelor mentalităŃilor privind familia şi căsătoria. astfel încât decizia privind îngrijirea ulterioară a copiilor.intimităŃii în doi. rata divorŃurilor este mai ridicată în rândul clasei muncitoare decât al clasei de mijloc. există multe organizaŃii care au ca obiect de activitate. se caracterizează prin ură. DivorŃurile în familiile cu copii sunt mai complicate. ea apare în toate clasele sociale. În concluzie. Astăzi. Cu privire la violenŃa în familie. se constată că aceasta este în creştere în multe din societăŃile contemporane.

concubinajul reprezintă o formă alternativă la căsătorie. concubinajul a crescut de aproximativ cinci ori. O altă categorie de celibatari o constituie văduvele/văduvii sau persoanele divorŃate. Menajele monoparentale. celibatul poate fi o etapă temporară în viaŃa indivizilor sau poate fi stilul de viaŃă preferat. Menajele alcătuite din tată şi copii deŃin o pondere relativ mică. Celibatul apare fie ca rezultat al opŃiunii personale. În ultimii ’30 de ani. Ca şi cuplul consensual. fie ca rezultat al unor constrângeri extraindividuale. Astăzi.10. căsătoriile fără copii şi menajele monoparentale. Creşterea frecvenŃei familiilor cu un singur părinte este evidentă în toate societăŃile dar mai ales în SUA şi Europa de Vest. Norman Goodman precizează că în timp ce în 1960 doar 8% din familiile americane erau compuse dintr-un singur părinte şi copii. cât şi la partenerii care locuiesc în menaje separate. Majoritatea acestor familii sunt fomate din mamă şi copii minori. Deseori. Deoarece celibatul constituie un factor care determină scăderea natalităŃii. o etapă premergătoare căsătoriei. Studiile de sociologie au arătat că în SUA concubinajul este mai frecvent printre studenŃi. Aproximativ 25% din americani locuiesc singuri. în majoritatea societăŃilor se încearcă descurajarea lui prin impunerea unor taxe pe celibat. Celibatul. astăzi 20% se află în această situaŃie. ca de exemplu. însă. care nu se mai căsătoresc. Viitorul familiei. Coabitarea consensuală este o formă de cuplu familial care seamănă cu familia nucleară având aceleaşi funcŃii şi confruntându-se cu aceleaşi probleme. diferenŃiinduse doar prin faptul că nu şi-au oficializat căsătoria. Majoritatea menajelor monoparentale sunt rezultatul divorŃurilor şi doar un număr mic sunt cauzate de decesul unuia dintre soŃi sau de naşterea copiilor în afara 129 .5. A crescut totodată şi acceptanŃa socială faŃă de cuplurile consensuale. Forme alternative la căsătorie Cele mai răspândite modele alternative de viaŃă care s-au răspândit mai ales după anii ’70 sunt : coabitarea consensuală. ele reprezentînd doar 10% din totalul menajelor monoparentale în Europa de Vest şi SUA. Jean Bacher constată că celibatul se referă atât la persoanele care nu au relaŃii intime cu alte persoane. ToleranŃa socială faŃă de celibatari este în continuă creştere. printre cei care locuiesc în zonele metropolitane importante şi mai puŃin frecvent printre cei care se declară profund religioşi. El a devenit astăzi o opŃiune de viaŃă sau o perioadă de aşteptare între două legături sau o adevărată sihăstrie. Această alternativă poate constitui. cu toate că azi el nu reprezintă mai mult de 5% din familiile americane. din cauza factorilor demografici : numărul mic al partenerilor din categoria de vârstă socialmente adecvată. restricŃii în obŃinerea de credite pentr locuinŃe etc. celibatul. un stil de viaŃă adoptat pentru o lungă perioadă de timp sau definitiv. impozite mai mari decât ale celor căsătoriŃi. Este o formă de cuplu întâlnită mai frecvent printre tineri şi printre cei care nu au copii. opŃiunea personală are o frecvenŃă mai mare în determinarea celibatului comparativ cu celelalte cauze. Tinerele generaŃii le percep ca pe o posibilitate care le oferă şanse mai mari de alegere a partenerului potrivit. deci.

Zamfir. 1993. p. Asistăm azi la o creştere temperată a toleranŃei sociale vis a vis de aceste forme alternative de viaŃă. Cu toate acestea. Cu unele excepŃii (de ex.căsătoriei. Se constată. Aproximativ 5% din femeile căsătorite din SUA nu doresc să aibe copii. 130 . Buc. în ultimă instanŃă. 243. În Ńările cu o economie slab dezvoltată. Numărul familiilor fără copii a crescut în a doua jumătate a secolului XX. Vlăsceanu. lipsa vocaŃiei parentale. Inroducere în sociologie. problema avortului a născut serioase controverse. prin adopŃie sau fecundare artificială. Studiile lui Blumstein şi Schwartz (1983) au evidenŃiat multe asemănări între aceste cupluri şi cele de heterosexuali : împărtăşesc noŃiunea de iubire romantică. Unele din aceste cupluri. Ed. În unele cazuri. N. la avort. Cu mici excepŃii (de exemplu starea de sănătate extrem de precară a mamei) avortul a fost ilegal în România până în 1990 şi în SUA până în 1973. grupările care susŃin dreptul femeii la avort au încheiat o alianŃă autointitulându-se mişcarea “pro-choice”. Familiile fără copii. Lider. unul din principalele argumente ale dorinŃei de a nu avea copii a familiilor ce aparŃin clasei de jos. Note: 1 2 3 C. DicŃionar de sociologie... Babel. Tehnologia contraceptivă este utilizată pe scară din ce în ce mai largă în majoritatea societăŃilor de această categorie de femei. s-au organizat în ceea ce ei numesc mişcarea “pro-life”.. în altele este vorba de opŃiunea definitivă de a nu avea copii. la rândul lor. îl constituie absenŃa posibilităŃii materiale (este şi cazul României). este vorba de infertilitate sau doar de amânarea fertilităŃii . L. Cei care nu-şi doresc copii pot apela la mijloace contraceptive sau. În opoziŃie cu acestea. În SUA. există grupări care se opun avortului. trebuie să recunoaştem că un număr mare de actori sociali manifestă repulsie faŃă de aceste cupluri percepându-le ca pericole iminente la adresa căsătoriei şi echilibruui social şi încercând să le marginalizeze. Ed. Dacă utilizarea mijloacelor contraceptive se bucură de o largă acceptanŃă socială. Cercetările actuale (deşi insuficiente) evidenŃiază că familiile care nu doresc copii sunt preocupate mai mult de cariera lor profesională şi au un nivel superior de educaŃie. Standardele lor de viaŃă sunt mai scăzute şi dificultăŃile cu care se confruntă sunt mai mari decât în cazul familei nucleare. argumentele invocate de cei care nu-şi doresc copii sunt : nepriceperea de a fi părinŃi. preferinŃa pentru un mod de viaŃă. gradul scăzut de satisfacŃie al părinŃilor singuri în raport cu viaŃa de familie comparativ cu cel al cuplurilor. considerându-l un act imoral şi inuman şi care. p. Cuplurile de homosexuali şi lesbiene. p. Ibid. O parte semnificativă din aceste cupluri sunt formate din primii născuŃi ai familiilor de orientare (originare). intimitate. sunt preocupaŃi de situaŃia lor economico-financiară etc. 245. Goodman. Pe lângă dorinŃa de a se afirma profesional în general. caracterizat prin mai multă libertate. devin părinŃi. loisir. 519. de asemenea. San Francisco) cuplurile de homosexuali şi lesbiene au o frecvenŃă relativ scăzută în majoritatea societăŃilor. experimentând toate satisfacŃiile şi responsabilităŃile ce derivă din această calitate.

consideră că. să încercăm să clarificăm cele trei concepte. au semnificaŃii diferite. H. despărŃind sensuri care sunt. În lucrarea “What Was Authority” (1958). numai un sufix. Autoritatea este un termen latin foarte vechi şi nu a fost niciodată (cel puŃin până nu demult) un cuvânt peiorativ. de multe ori. puterea. de fapt. Ca semnificaŃie. la distanŃe astronomice. gata să asculte un ordin cu un conŃinut concret”. un –ism. Rousseau. În primele sale sensuri. sau care pot fi. dominaŃia desemnează “şansa de a găsi persoane ce pot fi convinse. J. indică faptul că deŃinătorii autorităŃii impun. ele se confundă. în timp ce autoritarismul indică un exces şi un abuz de autoritate. Mai mult chiar. cum ar fi P. o auctoritas a contemporanilor depindea şi provenea din autoritatea întemeietorilor cetăŃii.POLITICA ŞI STATUL. cele două concepte sunt atât de strâns legate. dat fiind că în vorbirea curentă. Jean Baudouin constată că raporturile de dominaŃie nu sunt specifice puterii politice.Paul Wolff. În viziunea lui M. în “Contractul social”. în consonanŃă cu autonomia”. Vom încerca să demonstrăm că cele trei concepte. puterea reprezintă capacitatea de a atinge scopuri în ciuda opoziŃiei altora. De-a lungul secolelor. În acelaşi timp. care primeşte sprijin spontan. ele pot fi întâlnite în toate straturile societăŃii (în familie. termenul de autoritate – deducem din analiza conecptuală a lui Sartori – este mai aproape de cel de legitimitate decât de cel de putere : “autoritatea explică legitimitatea şi invers . a fost întotdeauna prin faptul că este ascultată şi recunoscută. dimpotrivă.11. “Cel ce stăpâneşte nu este niciodată destul de puternic penru a rămâne mereu stăpân dacă nu transformă forŃa în drept şi supunerea în datorie”. confirmă şi sancŃionează un anumit traiect de acŃiune sau de gândire. Autoritatea face ca lucrurile să meargă înainte (sau nu) nu prin comadnă. “fiind în opinia lui Flathman. Weber. Iată de ce asociem autoritatea cu abilitatea de a conduce. AlŃi sociologi. o autoritate opresivă. a augmenta. CULTURA POLITICĂ ŞI SOCIALIZAREA POLITICĂ 11. autoritate. încât reprezintă două faŃete ale aceleiaşi monede. Să subliniem doar faptul că auctoritas. Autoritarismul derivă din “autoriate”. deşi sunt indubitabil legate unele de altele. instituŃii 131 . deşi în relaŃie cu potestas. a accepta autoritatea înseamnă a renunŃa la autonomie. ci prin solicitări şi sugestii “juste” . El distinge între dominaŃie(Macht) şi putere (Herrschaft) . pe respect”. Din acelaşi motiv – şi în acelşai moment – criza democraŃiei noastre este descrisă ca o criză de autoritate”. autoritatea a fost invariabil un termen pozitiv.În timp ce puterea este “şansa de a face să triumfe în interiorul unei relaŃii sociale propria voinŃă.2 Autoritatea nu este coercitivă. având o conotaŃie negativă. şi în literatura de specialitate întâlnim situaŃii în care noŃiunea de autoritate este substituită cu cea de putere şi invers. firme.1 Autoritarism. Pentru romani. putem spune că autoritatea este o putere bazată pe prestigiu.3 ImportanŃa fenomenului legitimităŃii în procesul de instituŃionalizarea puterii a fost sesizată încă din 1762 de J. chiar în pofida unor rezistenŃe”. putere Pentru început. ea nu anulează posibilitatea alternativelor. Arendt arată că sensul originar al “autorităŃii” este legat probabil de verbul latin augere.

delimitarea dominaŃiei politice faŃă de alte forme de dominaŃie şi reperarea părŃii sale ireductibile. Schimbările pe care ea le-a produs au aruncat în desuetudine vechile practici tradiŃionale. Ea slăbeşte într-o oarecare măsură dacă e împărŃită cu alte autorităŃi (“patriarhat” sau “gerontocraŃie”) sau dacă se sprijină pe o administraŃie supusă propriei persoane (“patrimonialism”). marele sociolog german construieşte o tipologie ideală a dominaŃiei bazate pe legitimitatea (încrederea în validitatea autorităŃilor şi a actelor lor). dacă concentrează în mâinile sale esenŃa puterii (“sultanismul”). etc. este considerat moştenitorul unei tradiŃii sacre. monopolul legitim al coerciŃiei fizice”. Weber). J. în ce condiŃii. Arătând că statul se bazează pe monopolul coerciŃiei fizice legitime. Schimbările pe care industrializarea le-a atras după sine au subminat autoritatea tradiŃională. Autoritatea raŃionallegală a lui Weber este bazată pe “credinŃa în legalitatea reglementărilor şi în dreptul celor plasaŃi în poziŃii ale autorităŃii prin asemenea reguli de autoritate de a emite ordine”(M. Ea poate fi puternică. Autoritatea raŃional legală este puterea justificată printr-un sistem de reguli şi legi acceptate de societate (autoritatea birocratică). în persoanele care sunt exponente directe ale acestora. dotat cu “charisma”.5 B) Autoritatea raŃional-legală. Weber). pe ce se întemeiază această dominaŃie? Pentru a răspunde la această întrebare. chiar relativ mediocru. nu se deosebeşte prea mult de alte raporturi sociale sau care se deosebeşte doar prin mijloacele specifice pe care le pune în mişcare. atunci când afirmă că sistemul politic este o “urzeală persistentă de raporturi umane. eroismul sau caracterul exemplar al unei persoane şi pe modelul normativ relevat sau impus de această persoană”(M. Cât timp persoana ocpă poziŃia respectivă are dreptul să-şi exercite autoritatea. Autoritatea charismaică derivă din calităŃile personale extraordinare ale conducătorului. C) Autoritatea charismatică este întemeiată pe “sanctitatea. Weber defineşte statul ca fiind “o acŃiune politică cu caracter instituŃional. nu. Ea este legată mai mult de un statut decât de o persoană. ce implică într-o măsură semnificatvă putere. Sociologia lui Max Weber preferă cea de-a doua abordare. Baudouin sesizează că “autoritatea cu care este investit şeful tradiŃional poate varia. A) Legitimitatea tradiŃională. Dar în fiecare din aceste cazuri titularul puterii. Dacă aşa stau lucrurile. După aceea. dominaŃie. Aceasta este calea aleasă de politologul nord-american Robert Dahl. Aceasta s-a dezvoltat odată cu creşterea industrializării şi este mai compatibilă cu birocratizarea. o altă sursă a autorităŃii o constituie sistemul de legi şi reguli care investeşte cu putere legitimă o anumită poziŃie. care stabilesc regulile vieŃii publice şi.statut social. Actorii sociali au încredere în caracterul sacru al tradiŃiilor şi cutumelor. care este un şef ieşit din comun. autoritate”. Hussein al Iordaniei sau Hassan al II-lea al Marocului îşi trag cea mai mare parte a credibilităŃii din faptul că sunt consideraŃi în Ńările lor descendenŃii direcŃi ai lui Allah”. Acest lucru a dus la abordarea dominaŃiei politice din două unghiuri de vedere : “Primul constă tocmai în considerarea dominaŃiei politice ca pe un raport social printre altele care. în limitele unui teritoriu dat.4 M. chiar dacă o face fără prea multă convingere”. dimpotrivă. Baza justificării dominaŃiei o constituie tradiŃia. Cea de-a doua abordare presupune. se naşte întrebarea : de ce se supun oamenii. de asemenea. a cărei conducere administrativă revendică cu succes. Deci. în esenŃă. sau cu un 132 .).educaŃionale. Weber se află în situaŃia de a admite că acest lucru este posibil doar atunci când cei dominaŃi se supun autorităŃii revendicate de cei care domină.

Pierderea unui conducător charismatic ameninŃă existenŃa grupului dacă tradiŃia şi poziŃia nu-i susŃin autoritatea. Baudouin constată că spre deosebire de monarh. Organizat în jurul persoanei împăratului. patidul politic. În legătură cu bazele şi funcŃionarea puterii. biserica. care are “supuşi”. toate fenomenele care implică relaŃii de putere. Pentru Tocqueville. fără deosebire. putem întâlni elemente de la oricare din aceste “reconsrucŃii utopice”. două orientări fundamentale au marcat sociologia politicii : consensualismul şi conflictualismul. Stalin. autoritate.6 În concepŃia multor sociologic. întreŃinerea carismei îl obligă pe şef să mobilizeze resurse importante dacă nu vrea să se expună uitării şi dizgraŃiei.a considerat statul ca o instituŃie politică ca oricare alta iar instituŃiile politice le-a integrat în cadrul instituŃiilor sociale . ne ducem cun gândul la dominaŃia carismatică. J. Puterea apare. şi o a treia tradiŃie. În cadrul aceluiaşi regim. care a generat mişcări sociale. transformarea autorităŃii charismatice fie în formă tradiŃională sau birocratică. Martin Luther King). într-un sfârşit. exercitarea puterii întrun sistem democratic implică un echilibru între forŃele conflictului şi cele ale consensului. În sfârşit. fie într-o combinaŃie a celor două (exemplul charisma lui Isus Christos). Totuşi. Analizând legitimitatea. Mussolini. sindicatul.tinde să confere o accepŃiune foarte largă termenului de “politic”. Din ce în ce mai mult se consideră că universului politic îi aparŃin. trăiească regele”). adeziunea populară e afectivă şi pasională. deloc neglijabilă. ce-i drept. a unei nobilimi imperiale şi chiar a unei cvasi-societăŃi de curte ne duce cu gândul la elementele unui tip tradiŃional”. care a subliniat coexistenŃa consensualismului şi a conflictualismului în manifestările puterii. Şi. Există. Regimul carismatic induce o solicitare permanentă a adepŃilor şi o teatralizare nevrotică a scenei politice”. 133 . organizarea socială. sociologia şi-a manifestat interesul în următoarele câteva direcŃii principale : . conducere. încrederea colectivă este investită mai mult într-un principiu decât într-o persoană (“Regele a murit. funcŃiilor latente şi disfuncŃiilor instituŃiilor prin care se exercită puterea politică . Analizând textul weberian. tentativa de reconstituire a unei dinastii. Weber susŃine că supravieŃuirea unei mişcări charismatice depinde de “rutinizarea” charismei. privind comparaŃia dintre cele cinci forme de legitimitate. celebrînd faptele sale de arme devenite legendare. cât şi codificarea spectaculoasă a dreptului cutmiar. crearea şi întărirea unei administraŃii din ce în ce mai raŃionale şi centralizate. . în instituŃii foarte diferite cum ar fi statul. Hitler. dictaturile plebiscitare contempoane (Lenin. deci. Este cazul Imperiului napoleonian. . FaŃă de puterea politică. şeful carismatic se adresează “adepŃilor” care. de multe ori (fiind mai nonconformişti) ei pot submina bazele celorlalte forme de autoritate : tradiŃia şi poziŃia. Hitler) au fost “o ilustrare spectaculoasă “ a conceptului de dominaŃie charismatică. familia. Cele mai multe societăŃi consideră conducătorii charismatici periculoşi.charisma a reprezentat o forŃă revoluŃionară.a acordat o atenŃie particulară aspectelor formale. îl apropie mai mult de modelul raŃional legal. deoarece. nu terbuie să scăpăm din vedere faptul că tipurile inventariate de Max Weber sunt “tipuri ideale”. atenŃionează sociologul francez. alcătuiesc o “comunitate emoŃională” care se lasă sedusă de “farmecul” celui ales. de exemplu. din perspectiva weberiană. în sfârşit.“farmec” fără egal şi care inspiră angajament şi insuflă ascultare (Ghandi. neexistând în stare pură în realitate. De-a lungul timpului. În timp ce în forma tradiŃională.

8 Avem de-a face astăzi cu “o profesionalizare a personalului poltic” (J. Sociologia marcată de această orientare a fost interesată mai mult de funcŃionaera puterii (condiŃii. prin care oricare societate îşi gestionează supravieŃuirea. a clivajelor deci ar sugera “o comunitate în care politica nu are o importanŃă reală pentru ea. R. într-o societate dată există o cantitate limitată de putere. care au sentimentul apartenenŃei la acelaşi grup. constatând fenomenul extinderii birocraŃiei în societăŃile industrializate. modul de viaŃă. Prea mult consens micşorează posibilitatea impunerii de responsabilităŃi elitelor. Michels şi V. de altfel. Ea aceentuează asupra caracterului istoric şi al fundamentelor economice ale distribuirii puterii în societate. Ceea ce pare să caracterizeze această orientare este (Parsons) “conceptul de sumă nulă” sau teza “caracterului limitat al puterii” (R. Modurile sale de a fi. Mills. Almond. Verba. deteriorarea democraŃiei şi formarea unei “elite” a puterii. Pe de altă parte. şi cele întreprinse de G. 134 . Teoriile consensului au pus accentul pe faptul că puterea politică este cea care permite coordonarea activităŃilor de interes general . critică efectele nefaste ale acestei tendinŃe : clivajul crescând între instituŃii şi public. contribuie la obŃinerea consensului maselor ceea ce duce la coborârea pragului de coerciŃie directă necesară pentru menŃinerea dominaŃiei. Althusser argumentează teza funcŃionării “aparatelor ideologice ale statutlui” în sensul inculcării “respectului individului faŃă de diviziunea tehnologică a muncii”.. îmbrăcămintea. forme. C. impunerea sa de către grupurile dominante asupra celor dominate în scopul realizării propriilor interese. Tinde să interiorizeze normele conducătorilor.W. astfel încât oricare extindere a puterii unui grup se face în detrimentul altuia. Teoria marxistă subliniază faptul că principala funcŃie a instiutŃiilor politice (statul în primul rând)este cea de dominaŃie de clasă. obişnuinŃele. Cu greu ar mai putea recunoaşte cineva în anumiŃi aleşi pe vechiul lăcătuş. S. ReducŃionismul economic marxist a fost ulterior mai nuanŃat şi mai temperat. opacizarea legăturilor dintre conducători şi conduşi. Schumpeter. “Dobândind un nou statut social. adâncirea clivajului poate ameninŃa însăşi existenŃa democraŃiei. la “confreria oamenilor ajunşi”. se pot transforma vizibil. Exercitarea puterii reprezintă un instrument esenŃial. continuă sociologul american. S. asigurarea ordinii şi continuităŃii sociale. Berelson corelează posibilitatea democraŃiei cu crearea unui echilibru între consens şi clivaj în politică. Lynd). prin intermediul căreia este reprodusă structura de dominaŃie în societate. ConcepŃiile conflictualiste au scos în evidenŃă caracterul eminamente coercitiv al puterii politice. A Gramsci a analizat rolul instituŃiilor culturale în impunerea “hegemoniei” clasei conducătorilor. Acestea. Altfel spus. Cercul său de frecventare se transformă. 1963). Mosca. funcŃionar sau institutor”. InexistenŃa grupurilor politice opuse. L. “dacă nu există consens în interiorul societăŃii”. Acest cerc restrâns decide destinul unei întregi societăŃi. limbajul. tipologie) şi mai puŃin de mecanismele erodării şi transformării sale. există un potenŃial limitat pentru o rezolvare paşnică a diferenŃelor politice. 1972).Deciziile în democraŃie trebuie luate cu “minimum de forŃă şi maximum de consens” (Lipset). Pareto au evidenŃiat faptul că elita politică este formată din oameni care “trăiesc din politică”. prin mijloacele lor specifice. ConsecinŃele imediate ale acestui fapt sunt apariŃia “tendinŃelor. Studiile pe care el le-a realizat ca. care sunt asociate cu procesul democratic” (G. alesul se autonomizează vis a vis de mediul social din care a ieşit.

deşi nu putem vorbi despre un consens general privind tipologia regimului politic. cea mai frecvent întâlnită este aceea care susŃine existenŃa a trei mari tipuri de regim politic : democraŃii pluraliste. În cel de al treilea tip de regim politic. el a adăugat pe această listă o a 6-a cerinŃă şi anume o economie dirijată la nivel central. fapt ce se finalizează în eşuarea ei în tiranie. fie ea biserică. Deşi este o problemă conroversată. ci respinsă. În lucrarea intitulată “Totalitarism”. Talmon confundă totalitarismul cu gândirea totalitară. statuarea rolurilor actorilor politici şi tipul de răspuns al masei de guvernanŃi. autoritarim şi totalitarism. marcat 135 . totalitarism. Rosenau. el a enumerat cinci cerinŃe de care depinde existenŃa unui sistem totalitar : (a) o ideologoie oficială . Astăzi. este recomandată cel puŃin din două motive : 1. AristocraŃia caracterizează acel tip de regim politic. aristocraŃie şi democraŃie. în cadrul căruia puterea este posedată de câteva persoane şi prin acest fapt constituie o oligarhie. a existat dintotdeauna şi va exista mereu (cu excepŃia unor mici perioade din epoca individualismului”). Pe de altă parte. puterea este deci personalizată. Astfel. (b) un singur partid de masă controlat de o oligarhie . Regimul politic se referă la modul concret în care funcŃionează un sistem politic dat. După numărul celor care exercită puterea. Această fisură în definirea totalitarismului a dat naştere unor atacuri virulente împotriva uitlizării lui. susŃine marele filosof. respectiv structurarea în acŃiunea politică propriu-zisă a relaŃiilor dintre guvernanŃi şi guvernaŃi. deoarece el nu s-a întemeiat pe o economie centralizată. cel dintâi susŃine că totalitarismul este : “o convingere conform căreia un grup organizat sau o instituŃie. 1994). la fel ca şi Brzezinski.intenŃiei şi acŃiunii de a monopoliza posturile de conducere din sistemul politic” (J. conceptul nu putea cuprinde laolaltă şi stalinismul şi nazismul. El este vechi de când lumea. puterea este posedată şi exercitată de o mulŃime de oameni. deoarece cea de a 6a caracteristică excludea nazismul din totalitarism. N. să încercăm să dezvăluim principalele coordonate ale acestor trei tipuri de regimuri politice. Mai târziu.10 În contrapartidă. Edgar Hallet Carr şi J. autoritarism.L. unul singur deŃine puterea. Primele controverse s-au născut în jurul întrebării dacă totalitarismul este sau nu un regim politic. (c) monopolul guvernamental al armamentului . regimurile politice pot fi de trei feluri : regalitate. Tipuri de regimuri politice : democraŃie. Friederich opinează că totalitarismul este mai mult decât o ideologie. fapt care le demolează argumentaŃia. El implică forma de guvernare (monarhie sau republică). Astfel. Dahrendorf observa că apar noi tipuri de autoritate în societăŃile capitaliste avansate datorită separării proprietăŃii legale asupra mijloacelor de producŃie de controlul direct al acestora. (d) monopolul guvernamental asupra mass-media şi (e) un sistem de poliŃie terorist.2. Pentru că totalitarismul este unul din instrumentele propagandistice ale războiului rece. devenind asupritorii celorlalŃi. RenunŃarea la acest concept. Definit astfel. deoarece nazismul nu s-a întemeiat pe o economie centralizată. este un sistem social.9 Prima tipologie a regimurilor politice a fost realizată de Aristotel şi a avut o influenŃă deosebit de mare asupra gândirii politice ulterioare. În cadrul regalităŃii. ei şi-au întins singuri o capcană din care nu au mai putut ieşi şi care le-a demolat întreaga argumentare. susŃine Stagiritul. Multe voci au susŃinut că noŃiunea nu trebuie redefinită. 11. guvern sau partid are acces în mod privilegiat la adevăr. afirmă respectivii gânditori.

îşi pun propriul lor conducător la putere (gen. o dominanŃă politică atotcuprinzătoare asupra vieŃii extrapolitice a omului”. “invazia totală a vieŃii private”. dictatura reprezintă o formă de guvernare a unei singure persoane. autoritarism şi celelalte variante ale dictaturii : “Distrugerea liniei de demarcaŃie dintre stat şi societate şi politizarea totală a societăŃii …. Pinochot în Chile este un exemplu relevant). Putem vorbi deci de dihotomia perfect simetrică : “democraŃie sau autocraŃie”. de scurtă durată (6 luni). Semantic vorbind. dictator era o magistratură extraordinară.12 Dictatura iese.de părtinire polemică . dacă sferele private ale vieŃii supravieŃuiesc. Sartori nu împărtăşeşte acest punct de vedere. oricând şi din orice motiv. Hunta este un tip de dictatură şi anume o dictatură militară care rezultă din răsturnarea unui regim cu ajutorul forŃelor militare. Din acest punct de vedere. 136 . În sens modern. susŃine marele politolog. natura extrem de politizată şi ideologizată a dezbaterii. Pentru romani. esenŃa lui este că în vreme ce conceptul de totalitarism fusese util iniŃial. DiferenŃa este calitativă. Goodman susŃine că dictatura este o formă de autoritarism. pentru că cei care guvernează fie că falsifică constituŃia preexistentă. când nazismul şi fascismul sunt defuncte. reflectă “încarcerarea întregii societăŃi înlăuntrul statului”. În afara dictaturii unei persoane. structura dictaturilor este şi poate fi descrisă cu uşurinŃă ca opusul structurilor constituŃionale”. menită să răspundă în mod exclusiv unei urgenŃe militare. se mai poate vorbi şi de o dictatură exercitată de un grup restrâns de persoane (exemplu : dictatura iacobină sau dictatura unei hunte militare). Cu toate acestea. nu cantitativă”. sunt câteva exemple). N. sesizând fragila argumentare pe care se întemeiază : “În mare. practic. despotismul cel mai puternic dintre toate. Ea nu este un stat fără partide. le poate controla. deci. aceasta de pe urmă caracterizându-se prin excluderea poporului de la participarea politică şi prin imposibilitatea înlocuirii din funcŃie prin mijloace legale a conducătorului. “Întreaga societate este politizată . continuă Sartori. în schimb. Sadam Hussein – Irak. el îşi pierde utilitatea acum. Dictatura a avut conotaŃii diferite de-a lungul timpului. ci un stat cu un singur partid. După părerea lui. Sartori conchide că tocmai aceasta este distincŃia dintre totalitarism şi absolutism. care deŃine întreaga putere în stat şi pe care o exercită în mod arbitrar (Papa Doc. Juan Peron – Argentina. când în Rusia comunismul nu mai este de factură stalinistă iar lumea comunistă este extrem de diversificată”.11 El rămâne la convingerea că termenul este necesar. Al doilea are. primul argument dovedeşte mai mult decât oricare altul. Politologul american (de origine italiană) subliniază faptul că nici unul dintre termenii analizaŃi până aici nu sunt în mod indiscutabil perfect opuşi termenului de democraŃie. Finer reuşeşte o descriere sugestivă a totalitarismului. orice doresc. de sub constrângerile legii. singurul termen care ar avea această calitate este autocraŃia. Aşa cum a fost formulat de Michael Curtis.2. ele rămân … supuse unui guevrn care. fie că rescriu o constituŃie care să le acorde puterea de a face. Şi pentru că regimurile comuniste sunt astăzi foarte diferite între ele şi în comparaŃie cu ceea ce erau în anii ’50. Aceasta nu se reduce doar la problema unei puteri politice mai mari sau mai reduse. G. este o realitate greu de combătut. invada şi cuceri”. Trecând în revistă principalele polemici iscate de definirea acestui termen. totalitarismul este o amplificare maximă a despotismului. eficient şi relevant. Că despotismul este temut şi guvernează în mod caracteristic prin frică. unele merite. Sartori se declară satisfăcut de următoarea definiŃie : “dictatură este o guvernare neconstituŃională. care după cucerirea puterii.

legislativă. nimeni nu îşi poate aroga singur putera necondiŃionată şi nelimitată”.3. Participarea poporului la alegerea şi îndepărtarea conducătorilor . democraŃia este un sistem bazat pe principiul conform căruia nimeni nu se poate proclama conducător. Nu există divergenŃe majore în societate care să provoace convulsii sociale grave . axioma democratică este aceea că puterea omului asupra altor oameni poate fi acordată doar de ceilalŃi iar aceasta numai şi numai pe baza revocabilităŃii (pentru că altfel cei care acordă puterea vor renunŃa concomitent la puterea lor). nimeni nu poate deŃine puterea în nume personal şi în mod irevocabil. cultivate şi sofisticate cu pretenŃii politice şi a unei clase de mijloc. Mai specific. participativă. în modelarea 137 . nu sunt consideraŃi distructivi . alte persoane care să-l reprezinte în procesul de decizie şi b) directă. credinŃelor. oricând puterea celorlaŃi de a desemna pe cineva este contrafăcută sau anihilată – pentru că dezacordul este zădărnicit ori nu se oferă alternative – democraŃia este ucisă chiar când începe să funcŃioneze.“Aşadar. de Corcelle. Machiavelli constată că funcŃionalitatea instituŃiilor democratice. în mod fundamental. nici nu se poate investi cu puterea de a conduce şi. care presupune implicare directă a maselor în procesul decizional. În 1853. Rolul educaŃiei în socializarea politică. contrariul perfect al autocraŃiei. DemocraŃia poate îmbrăca două forme : a) reprezentativă. Cultură politică şi cultură civică Cu mult înainte ca termenul de “cultură politică” să fi fost inventat. Limitarea instituŃională a puterii datorată autonomiei şi controlului reciproc al celor trei puteri : executivă. DemocraŃia . conducătorii vor deŃine această funcŃie ca urmare a desemnării libere. din ce în ce mai consistente. de caracterul indivizilor. respectiv în formarea conştiinŃelor. judecătorească (principiul separării puterilor) . prin urmare. într-o scrisoare adresată lui F. a puterii asupra cetăŃenilor. “înclinaŃiilor inimii”. 4. vom susŃine teza conform căreia democraŃia este o non-autocraŃie. putere care să aparŃină cuiva. principalele coordonate ale unui stat democratic sunt : 1. în “Republica”. Dacă este sau ar putea fi orice altceva decât reversul exact al autocraŃiei – democraŃia nu ar exista. Platon. Montesquieu explica natura instituŃiilor politice ale unui stat. Tocqueville. În viziunea lui N. Accesul larg al populaŃiei la infromaŃii (uneori informaŃii “potrivite”). Tocmai pentru că principiul autocratic este respins. atitudinilor. în care poporul alege.3. antropologice şi psihologice. la începutul veacului al XVI-lea. care se consideră beneficiara sistemului şi care nu susŃine o schimbare politică drastică . insistând asupra rolului variabilelor sociologice. Goodman. Cu alte cuvinte. nu sunt stigmatizaŃi. Dezvoltarea economică are drept consecinŃe formarea unei populaŃii urbane. 11. 5. conŃinutul lui a suscitat un imens interes dar şi mai mari controverse şi confuzii în filosofia şi ştiinŃa politică. Puterea nu este “proprietatea” nimănui. periodic. Peste două veacuri. sentimentelor politice. a fost subliniat şi de Platon şi de Aristotel. Există toleranŃă faŃă de o disidenŃă rezonabilă. Există dreptul la opinie iar cei care nu sunt în consens cu majoritatea. 2. neîngrădite de către cei care urmează să fie conduşi. corela calitatea guvernării cu “dispoziŃiile” şi atitudinile indivizilor. Aceasta înseamnă că democraŃia denotă un sistem politic caracterizat prin refuzul puterii personalizate. Mai tîrziu. 6. depinde. semnala rolul decisiv al sentimentelor. Aşadar. 7. moravurilor.îşi încheie Sartori analiza conceptuală – este un sistem în care “nimeni nu se alege pe sine.

ca principali factori catalizatori ai schimbărilor în structura economică şi politică a unei societăŃi. Cercetările lor au contribuit semnificativ la clarificarea conceptului de cultură politică. “13 Cu toate acestea. cu alte cuvinte. 15În concepŃia sa. chiar dacă el rămâne în continuare un concept controversat plin de capcane. aspecte care indiferent cum le-am numi formează un ansamblu coerent şi coordonat”. exprimă pluralismul cultural care are. deoarece el trimite la o anumită realitate reprezentată fie de anumite aspecte politice ale culturii. Se apreciază că o persoană are cultură politică. Foster. Thomson sunt numai câteva nume care demonstrează importanŃa deosebită pe care politologii o acordă astăzi acestei teme. Ei se întreabă dacă nu cumva introducând conceptul de cultură politică “nu riscăm explicaŃii care nu se măgineasc la realitatea socială. “DemocraŃia în America” este o demonstraŃie seducătoare a rolului culturii politice în asigurarea stabilităŃii sistemului democratic. riscăm să importăm atât avantajele cât şi ambiguităŃile sale”. Chiar şi “părinŃii” culturii politice – respectiv Gabriel Almond. Max Weber face o analiză pertinentă a valorilor şi atitudinilor ce-şi au originea în religia protestantă. atitudinea faŃă de regimul politic. Schemeil preferă utilizarea la plural a termenului. estetică . ei evidenŃiază – dincolo de avantajele utilizării acestui concept – dificultăŃile pe care le creează. “Ştim că antropologii utilizează termenul de cultură în moduri foarte variate şi că. rămâne o “invenŃie a antropologilor”. M. Pe de altă parte. J. dacă votează în cunoştinŃă de cauză sau este la curent cu regulile jocului politic. înŃelegerea ei ca o subcultură distinctă. Ce se înŃelege însă. valorile care se manifestă în aceste domenii nu sunt altceva decât valorile de bază ale societăŃii globale aplicate la un domeniu particular. fie de aspectele culturale ale politicii.instituŃiilor politice. cu efecte multiple asupra vieŃii politice dintr-o Ńară. El susŃine că următoarele concepte . dacă respectivele domenii ar poseda valori proprii. Ch.D. Dogan. J. ea se identifică cu informaŃia politică. Lucrarea sa. diferite de ale altora. sau. 138 . un factor comun. ei susŃin că au creat acest termen tocmai din nevoia de a evidenŃia caracterul distinct al sferei politicului. Y. mai ales pentru Ńările în care procesul de omogenizare nu este atât de avansat ca în FranŃa sau SUA. oricum. Sidney Verba şi Lucien Pye – sesizează anumite dificultăŃi pe care le creează utilizarea acestui concept.conchide politologul mai susamintit -s-ar putea justifica într-un fel utilizarea termenului. cu reguli de comportament şi procese de socializare specifice. cei mai mulŃi politologi consideră că renunŃarea la utilizarea acestui termen ar fi oricum mult mai păgubitoare decât acceptarea lui cu toate dificultăŃile şi ambiguităŃile pe care le produce. La începutul acestui veac. politică. Astfel. introducându-l în vocabularul ştiinŃei politice.ar fi îndreptăŃite. . Se poate vorbi mai degrabă – afirmă acelaşi autor – despre aspectele politice ale culturii decât despre cultura politică. Mattei Dogan şi Dominique Pelassy constatau că este dificil să vorbim despre o cultură politică naŃională. care. Termenul de “culturi politice” pe care îl propune. prin cultura politică? În limbajul comun.14 În acelaşi context. mai exact. Lucian Pye semnala riscul utilizării termenului în discuŃie ca explicaŃie salvatoare ori de câte ori analiza politică se afla în impas. Dominique Pellasy. Welc. singularul este nerelevant pentru că sugerează o cultură politică unică. şi anume. Putman şi Ellis Wildavski. Schmeil.de cultură economică. însă. nu riscăm un regres ştiinŃific?” Cu toate controversele pe care le-a provocat. R. În realitate însă. sociologul francez Maurice Duverger manifesta reticenŃa faŃă de adoptarea acestui concept în ştiinŃele politice. Pe de-o parte.

atitudini. termenul a fost utilizat pentru prima oară în 1956 de Gabriel Almond în lucrarea “Comparative Political System”. gradul de implicare în mecanismele puterii locale . împreună cu Sideny Verba. criteriile folosite pentru judecarea performanŃelor sistemului politic şi a elitelor politice . sentimente şi evaluări ale populaŃiei sale (…) Cultura politică a naŃiunii este “distribuŃia particulară “ a patternurilor din “orientările” către “obiectele politice”. Wiatr defineşte cultura politică ca totalite a atitudinilor. de concepŃia lor despre viaŃă. adică cunoaşterea şi credinŃa cu privire la sistemul politic . J. Mergând pe acelaşi filon. afectivă şi evaluativă a indivizilor sunt următoarele : nivelul informării politice. de resemnare faŃă de autoritatea politică. Almond şi S. Individului îi pune la dispoziŃie un ghid care să-i faciliteze participarea la viaŃa publică şi politică. în mod indirect. Cultura politică joacă un rol esenŃial atât în viaŃa comunităŃii. Pe de altă parte. sinuoaselor itinerarii pe care le-a parcurs. de viziunea lui asupra naturii umane în ultimă instanŃă. ca o parte componentă a culturii lor generale. generând mai departe. conştientizarea impactului şi a semnificaŃiei actului de guvernare politică. aşa cum se realizează acestea între membri naŃiunii. cât şi în viaŃa individului. Cultura politică trebuie înŃeleasă ca un subsistem al culturii în general iar ansamblul de idei şi opinii şi atitudini politice ale indivizilor. Ideile şi credinŃele politice ale indivizilor nu sunt rupte de cultura lor generală. De exemplu. libertăŃilor şi obligaŃiilor politice . respectiv sentimentele privind sistemul politic . trebuie remarcat următorul fapt : cultura politică nu are o structură uniformă. “Când vorbim de cultura politică a unei societăŃi – susŃin G. cunoştinŃele şi sentiemntele despre natura şi limitele deciziilor publice şi politice şi despre modul în care sunt puse în practică . 2. există trei tipuri de orientări . o atitudine politică pasivă. Dogan şi D. aşa cum a fost internalizat în cunoştinŃe. Ea are legătură atât cu instiuŃiile politice cât şi cu experienŃele personale ale indivizilor. El reia în 1963. diminuează gradul de încredere şi loialitate manifestatae la nivelul comunităŃii. atrăgând atenŃia asupra caracterului politic al conŃinutului culturii mondiale pe cale de a se naşte. M.“orientarea afectivă”. o viziune optimistă asupra esenŃei umane se direcŃionează în încredere socială. Principalele elemente care definesc orientările cognitivă.17 Cultura politică nu este numai produsul istoriei colective. norme şi idealuri care să asigure funcŃionalitatea şi coerenŃa instituŃiilor sale. ei subliniază încă o dată necesitatea utilizării conceptului de cultură politică. Dincolo de diferenŃele dintre culturile politice ale 139 .“orientarea evaluativă”. Aici. Dimpotrivă. gradul de conştientizare a drepturilor. care se referă la judecăŃile şi opiniile cu privire la “obiectele politice”.problematica culturii politice în renumita lucrare : “Cultura Civică”. 3. atitudine reflexiv-critică faŃă de putere şi participare activă la viaŃa publică. În concepŃia autorilor. a cunoştinŃelor şi sentimentelor pe care le au faŃă de sistemul politic naŃional . de sentimente şi de valori care prevalează pentru o naŃiune la un moment dat”. ComunităŃii îi oferă un set de valori. omogenă. Pelassy susŃin că respectivul concept “desemnează un set de credinŃe politice. Verba – ne referim la sistemul politic. valorilor şi tipurilor de comportament existente într-o societate referitoare la relaŃiile reciproce dintre puterea politică şi cetăŃeni.16 1.În ştiinŃele politice. o viziune pesimistă întreŃine o stare de suspiciune socială. solidaritate civică. ci şi a istoriei fiecărui individ. cunoaşterea şi utilizarea strategiilor şi mijloacelor pentru protejarea şi pentru controlul eventualelor derapaje ale puterii .“orientarea cognitivă”.

relaŃiile sociale fiind reglementate prin instrumentul valorilor tradiŃionale nonpolitice. În funcŃie de tipurile de orientări politice existente în diversele Ńări faŃă de “obiectele politice” (de la sistemul politic în general. 1. În noile democraŃii. G. în sensul diminuării lor. Fragmentarea culturii politice (diferenŃierea ei pe regiuni. ca intruşi. 3. Cercetările în domeniu scot în evidenŃă faptul că opiniile şi atitudinile politice pot diferi şi în funcŃie de nivelul educaŃional. DiferenŃele cu privire la nivelul culturii politice.diferitelor naŃiuni (care reies din studiile. fluxul de sus în jos) însă orientări zero în ceea ce priveşte fluxul de jos în sus şi perceperea sistemului în calitatea de participant activ. Indivizii sunt conştienŃi de drepturile şi obligaŃiunile lor politice. Dacă primele cercetări în domeniul culturii politice au urmărit şi accentuat diferenŃele existente(pe acest plan) între diferitele naŃiuni (vezi Almond şi Verba – “Cultura civică”) astăzi se constată reorientarea lor către evidenŃierea diferenŃelor existente în cadrul aceleiaşi naŃiuni (Robert D. Punam. depedentă şi participativă. care conştientizează vag sau deloc existenŃa guvernului central şi a căror viaŃă este în mare parte neafectată de deciziile centrale. la dezvoltarea societăŃii civile. de mediul de rezidenŃă. Se poate spune că există societăŃi caracterizate printr-o mai mare fragmentare a culturii politice. cultura politică parohială este întâlnită în comunităŃile în care structura politică este inexistentă. Ellis Thompson). Thompson. dimpotrivă. decât ca participanŃi la procesul politic. elitele pot deveni forŃe motrice de modernizare politică a societăŃii . până la individ ca actor politic). în special faŃă de sine ca participant activ la politică. sau. L. Cultura politică (pasivă) dependentă desemnează o frecvenŃă înaltă a orientărilor faŃăde sistemul politic general (sentimente cum ar fi patriostismul) şi faŃă de “obiectele de output”(adică punerea în practică a politicilor. Ei atenŃionează asupra caracterului mixt al culturii politice. Aşa stând lucrurile. maturizarea clasei politice. Exemplul cel mai relevant este cel al oamenilor ce trăiesc în regiunile autoritare. 2. fie între diferitele sale regiuni. ulterior. de statutul politic al individului.Cultura politică parohială desemnează frecvenŃa zero a orientării politice. cultura politică apare ca un rezultat al competiŃiei dintre diverse moduri de raportare la viaŃa politică. cum sugerează Wildavsky. categorii sociale) are serioase repercursiuni asupra stabilităŃii şi forŃei instituŃiilor democratice. fie între diferitele categorii social-poltice (ex. în dictaturi unde ei se percep mai mult ca alienaŃi politic. Pye semnalează diferenŃele dintre cultura politică a elitelor şi cea a nonelitelor. între diferitele regiuni sunt expresia deosebirilor dintre nivelele dezvoltării economice şi dintre gradele de maturizare politică specifice acestora. Actorii sociali sunt conştienŃi de existenŃa sistemului politic dar au un rol pasiv în raport cu acesta. Deci. cercetările efectuate de Almond şi de Verba) sunt semnalate diferenŃe în interiorul aceleiaşi naŃiuni. Verba vorbesc despre existenŃa a trei mari tipuri de subculturi politice : parohială. elite-nonelite). Exemplul cel mai relevant este cel al triburilor. dezvoltarea unei culturi politice moderne la nivelul acestei clase devine o prioritate absolută urmărind ca. Ellis. fenomenul să se generalizeze la nivelul maselor. Almond şi S. dintre diverse “moduri de viaŃă”. pot contribui fundamental la inocularea noilor mentalităŃi politice în conştiinŃa nonelitelor. Participarea lor este fundamentată cognitiv şi atitudinal 140 . Wildavsky. printro mai mare omogenizare. În anumite circumstanŃe. de categoria de vârstă.. implicându-se în sfera politică activ şi raŃional. Cultura politică participativă se caracterizează prin orientări maxime faŃă de toate “obiectele politice”.

existenŃa unei culturi politice democraticve va fi indispensabilă. În majoritatea democraŃiilor moderne cele trei subculturi.: dispun nu numai de cunoştinŃe politice. îl constituie problemele obiective cu care se confruntă aceste naŃiuni : tehnologii şi sisteme sociale arhaice. Almond şi Verba propun o viziune optimistă : “Noua cultură politică mondială – anticipează ei – va fi o cultură politică a participării”. moderând-o însă”(G. Cu cât dimensiunea participativă a unei culturi politice este mai proeminentă. Se aşteaptă ca cetăŃeanul să se implice activ şi raŃional în politică. se întreabă deopotrivă în ce măsură este posibilă transplantarea culturii politice democratice în statele post comuniste. să fie bine informat şi să participe la procesul decizional. Se subînŃelege că tot mai multe state vor alege calea democraŃiei în dezvoltarea lor ulterioară. aparent paradoxal. ci o cultură politică mixtă. ea este “o cultură participativă a raŃionalităŃii (…) în 141 . cu modificări substanŃiale . legislativ ales. Infuzarea modelului democratic participativ în tot mai multe Ńări va presupune mai mult decât existenŃa instituŃiilor formale ale democraŃiei (partide politice. Almond şi Verba). cu atât sentimentul competenŃei civice este mai prezent atât la nivelul individului. bazată pe comunicare şi persuasiune. o cultură care a permis schimbarea. care se desprinde din analiza comparată pe care au întreprins-o Almond şi Verba. politologii ca şi cetăŃenii obişnuiŃi. în care coexistă cele trei tipuri de cultură politică. Pe lângă toate acestea. sufraj universal). norme ce subliniază aspectele participative ale culturii politice. Toate aceste caracteristici nu definesc cultura civică. Specifică democraŃiilor moderne occidentale este combinaŃia pasivăparticipativă. caracterizată prin puternice modele de participare politică pe fondul unor obiceiuri tradiŃionale care impun respect faŃă de lege şi loialitate faŃă de structura puterii. Cultura civică este mai mult decât atât. o constituie faptul că cele trei subculturi : parohială. cuprinde deci normele comportamentului cetăŃenesc. În acelaşi timp. EducaŃia civică prescrie modul în care cetăŃenii trebuie să se comporte într-o societate democratică. Una din concluziile cele mai semnificative. cultura civică nu este în mod exclusiv o cultură politică participativă. În continuare. în interacŃiunea lor. S-a constatat că – susŃin autorii mai sus menŃionaŃi – transferul culturii politice a statelor democratice occidentale în societăŃile în tranziŃie întâmpină cel puŃin două mari obstacole : primul derivă din obiectivele marilor idei ale democraŃiei. cooperare. negociere. Astăzi. În concepŃia lor. Autorii mai sus amintiŃi încearcă să construiască conceptul de cultură civică într-o relativă şi parŃială opoziŃie cu cultura politică parohială şi dependentă. vom încerca să delimităm conceptele de cultură civică şi de cultură politică. când într-o cultură politică componentele parohiale şi dependente sunt dominante. care se realizează cu distorsiuni. cât şi al comunităŃii . Cultura civică îmbină modernitatea cu tradiŃia. În legătură cu evoluŃia politică viitoare a statelor. şi invers. ci cultura politică participativă. sentimentele indivizilor de alienare politică şi neîncredere socială sunt tot mai frecvent întâlnite. cultura participativă ocupând un rol privilegiat în raport cu celelalte două. dependentă şi participativă pot coexista în sânul aceleiaşi culturi politice. al doilea. ci şi de abilităŃi de comunicare. constituie componentele culturii politice democratice. ei nu identifică cultura civică nici cu cultura politică participativă. predominantă fiind însă cea participativă. Cultura civică nu este acelaşi lucru cu educaŃia civică. este “o cultură pluralistă. o cultură a consensului şi a diversităŃii.

adulŃi. Superioritatea democraŃiei constă în capacitatea ei de a sesiza şi corecta erorile cu ajutorul culturii civice. În literatura de specialitate. conceptul de cultură politico-administrativă se referă la un ansamblu de norme şi valori produse de o societate dată şi care pot fi în contradicŃie cu normele şi valorile afişate de respectivul sistem. lipsit complet de erori. al încrederii în abilităŃile lor politice şi decizionale. şi gradul lor de implicare în procesul politic este mare. În concepŃia lui Yves Meny.care cultura politică şi structura politică sunt în armonie (…). dovedesc capacitatea democraŃiei de a se autocorecta şi importanŃa culturii politice pentru populaŃie. Exemple concludente în acest sens le oferă Italia postbelică şi perioada Mac Carthista în SUA. ContradicŃiile dintre valorile oficiale şi cele efectiv practicate.4. studenŃi. care 142 . În aceste condiŃii. În concluzie. în care activitatea politică şi raŃionalitatea sunt echilibrate de pasivitate. Majoritatea politologilor. susŃine el. inerŃi. Ei deŃin informaŃii politice relevante. pe diversitate şi toleranŃă. Întrebarea este justificată de existenŃa diferenŃelor mari de la o Ńară la alta privind proporŃia de copii. Dogan şi D. Easton şi Dennis definesc socializarea politică ca “un proces prin care persoanele dobândesc orientări politice şi patternuri de comportament”.1. Simplul fapt că cetăŃenii cred în mitul democraŃiei deschide calea participrăii. care nu admite pe termen lung coruperea principiilor democraŃiei. pe dialog. devine posibilă – susŃin ei – tratarea în termeni generali a fenomenului socializării politice. este transformată şi inculcată de diverşi actori ai procesului de socializare. conştientizează drepturile şi libertăŃile lor şi cooperează în vederea realizării intereselor comune.4. în special la nivelul naŃiunilor dezvoltate. Pelllasy se întreabă în ce măsură se poate vorbi de caracterul universal al socializării politice. se implică şi mai puŃin în viaŃa socialpolitică. Almond şi Verba). pe consens şi pluralism. CetăŃenii care nu cred în acest mit. termperându-i excesele. care permite şi încurajează schimbarea. Într-un sens. o combinaŃie între cultura modernistă şi cea tradiŃionalistă. Rolul socializării politice în formarea culturii politice 11. susŃin în acelaşi timp că există şi multe similitudini. Ce este socializarea politică? Cultura politică este transmisă din generaŃie în generaŃie. pe lângă conceptele de “cultură politică” şi “cultură civică”. apatici. Cultura civică este. de regulă. cultura civică este o cultură politică echilibrată. În societăŃile în care încrederea cetăŃenilor în capacitatea lor de a influenŃa guvernământul este mare. sunt mai pasivi. o cultură pluralistă bazată pe informaŃie şi persuasiune. de la o cultură sau subcultură la alta. acŃionează raŃional. DemocraŃia nu este un sistem perfect. 11. Orientările politice mai tradiŃionale au tendinŃa de a limita angajamentul individului în raport cu politica şi de a-l slăbi. orientările dependente şi parohiale “stăpânesc” sau Ńin la locul olor rientările politice participative”(G. este vehiculat şi conceptul de “cultură politico-administrativă”. Ea caracterizează acea societate în care există un număr mare de indivizi care participă activ la viaŃa publică. deşi admit că există multe variaŃii ale conŃinutului procesului de socializare politică de la o persoană la alta. CetăŃenii dezvoltă sentimentul unei competenŃe civice subiective. tradiŃionalitate şi angajament faŃă de valorile parohiale. Într-o oarecare opoziŃie cu susŃinătorii acestui punct de vedere. M. comparativ cu socializarea în general. deci. într-un înŃeles care se diferenŃiază fără însă a-l opune celor dintâi.

şcoală. 2. MulŃi copii. Verba.este atinsă de acest proces. Aproximativ 1/2 din americani se identifică cu partidul politic al părinŃilor lor. a valorilor. din copilărie şi până la maturitate : familie. se constată că individzii reacŃionează faŃă de mediul socializării politice. se identifică cu partidul din care aceştia fac parte sau cu care simpatizează.Principiul structurării: ce se învaŃă mai întâi structurează întreaga învăŃătură ulterioară. religioase. 11. părinŃii care sunt interesaŃi de politică îşi influenŃează copiii să devină mai implicaŃi şi mai informaŃi în domeniul politicii. se învaŃă cel mai bine . “În timp ce dezvoltarea conştiinŃei politice face parte din maturizarea normală a unui copil francez sau american. nu numai ca un proces de învăŃare a normelor. Unii sociologi susŃin că socializarea politică are un caracter conservator : ea transmite doar acele reguli care sunt deja testate.întrucât există şi alte forme ale socializării politice . lucrurile stau altfel în Congo sau Birmania”. majoritatea oamenilor este expusă la aceleaşi principale influenŃe. InfluenŃa parentală asupra identificării cu un partid este mai mare atunci când ambii părinŃi se identifică puternic cu acelaşi partid. însă. Socializarea politică trebuie înŃeleasă. care transmit mesaje contradictorii unor receptori relativ autonomi. sesizează faptul că “pattern-urile autorităŃii din familie reprezintă primele expuneri ale individului faŃă de autoritate”.2. “Cultura politică se transmite prin aculturaŃie”. Atitudinile politice. Verba. agenŃi ai socializării. ci şi ca un proces de perpetuă schimbare a acestora. Deşi căile prin care indivizii dobândesc valorile. o socializare politică latentă. Este unanim recunoscut faptul că. la experienŃele mai târzii ale adolescenŃei şi ajungând la cele ale postsocializării ca adult. cunoştinŃele politice diferă de la un individ la altul. etc.poate crea anumite predispoziŃii necesare manifestării lor. Socializarea în familie. Aceste două principii sunt relevante pentru importanŃa pe care o joacă socializarea timpurie pentru evoluŃia culturală şi politică a indivizilor. îndeosebi. în “Cultura civică”. credinŃelor. că ei nu sunt pasivi şi nu manifestă o disponibilitate absolută faŃă de aceasta. Se înregistrează o modificare în timp. ei 143 .Principiu primar : ce se învaŃă mai întâi. Această schimbare este rezultatul unor relaŃii complexe între agenŃi rivali ai socializării. economice care îi ajută să-şi contureze opiniile.4. credinŃelor şi atitudinilor politice. de la o generaŃie la alta. care reproduc un sistem de clasă dat. AgenŃii socializării politice Psihologii şi analiştii socializării politice au evidenŃiat existenŃa a două principii operatoare. El include atât experienŃele politice. Nu este surprinzător faptul că majoritatea oamenilor identifică amintirile lor politice cu ale familiilor lor. Ele implică. imitându-şi părinŃii. Autorii mai sus menŃionaŃi se întreabă dacă pattern-ul autorităŃii din familie îşi pune amptrenta asupra atitudinii şi participării politice de mai târziu a individului. Astfel. Almond şi S. Pe de altă parte. politice. Almond şi S. semeni. valorilor politice. comunitate. G. A. cât şi nonpolitice. în familie. a mediului politic. deşi nu poate explica singură atitudinile politice efective . care caracterizează învăŃarea timpurie : 1. În cele mai multe cazuri. remarca G. Gramsci în tezele sale asupra hegemoniei denunŃă perpetuarea unei stări de dominaŃie prin controlul mesajului cultural. copiii învaŃă un set larg de valori morale. provin din surse multiple de la experienŃele timpurii ale socializării.

în “Cum să comparăm naŃiunile” . personalizarea.afirmă M.susŃin Almond şi Verba . Este benefică dezbaterea unor probleme sociale şi politice controversate . “instituŃionalizarea. autonomia cetăŃeanului cât şi convingerile sale. D. în SUA. Analizând socializarea politică. idealizarea. În SUA. îşi au rădăcinile în mediul social sau în atmosfera în care el începe să se dezvolte. În urme cercetării efectuate. a simbolurilo. Eston distinge patru faze principale ale procesului de socializare politică a copilului asupra domeniului politic : 1. Pelassy.adică participarea formală a copilor la viaŃa şcolii. Dacă accentul se pune în mod exclusiv pe predarea sloganelor naŃionale. însă aceasta depinde de conŃinutul a ceea ce se predă. 2. respectiv 11%. Deci. în consecinŃă. În societăŃile democratice. a cunoştinŃelor despre politică şi guvernământ . adică emiterea de judecăŃi de valoare faŃă de autoritatea personalizată (bună sau rea) .condiŃionează într-un fel capacităŃile morale. şcolii.poate determina creşterea sentimentului competenŃei politice a individului. Numai că între aceste experienŃe timpurii şi comportamentul politic de mai târziu. persoane (de exemplu. în şcoală se învaŃă. Autorii mai sus citaŃi evidenŃiază corelaŃiile dintre experienŃele nonpolitice ale individului şi experienŃele lui politice. respectiv sensibilizarea politică a copilului asupra domeniului politic . Un alt agent al socializării îl constituie şcoala. sistemul de guvernare este sinonim cu preşedintele sau cu poliŃisutl) . 40% dintre subiecŃi declară că li s-a oferit o asemenea şansă. ei constată că există o conexiune între perceperea abilităŃii participării la deciziile în familie şi competenŃa politică curentă a subiecŃilor intervievaŃi. intervin numeroşi alŃi factori (educaŃia.se întreabă dacă membrul unei familii democratice este mai înclinat decât ceilalŃi să fie un cetăŃean democratic competent. Dogan şi D. 144 . ce micşorează efectul celor dintâi. în şcoală. respectiv identificarea sistemului de guvernare cu anumite autorităŃi. Familia şi şcoala sunt agenŃi ai socializării timpurii a copilului. respectarea opiniei celorlaŃi. profesia etc. normele comportamentului de grup. luarea deciziei în mod democratic. care a fost Ńinut din scurt acasă tinde să se angajeze politic mai puŃin decât tinerii care s-au bucurat de o oarecare libertate. În ceea ce priveşte participarea informală în şcoli. în timp ce în Marea Britanie doar 16% şi în Italia chiar mai puŃin. în timp ce numai 47% din cei care nu au participat la decizii în familie îşi declină în proporŃie mult mai mare competenŃele politice decât ceilalŃi. InstituŃiile educaŃionale . educaŃia politică este înlocuită cu îndoctrinarea. 70% din cetăŃenii care au declarat că au participat la decizii în familii se considerau cetăŃeni competenŃi.politizarea. neglijându-se valorile democraŃiei şi dezvoltarea gândirii critice. Almond şi S. Predarea directă.). pot afecta şi atitudinile politce. Robert Lane susŃine că un adolescent din SUA sau Germania. SUA se detaşează net de celelalte Ńări : aici majoritatea subiecŃilor declară că au participat la decizii în şcoală şi s-au simŃit liberi să se plângă de un tratament nedrept şi chiar s-au plâns. măsura în care rolurile pe care le joacă individul în cadrul familie. adică trecerea de la perceperea autorităŃii personalizate la perceperea ansamblului de autorităŃi ca sistem”. conchide el. influenŃa şcolii asupra învăŃării politice este egală sau mai mare decât cea a părinŃilor. În acelaşi context. de regulă. G. Verba apreciază că experienŃele timpurii ale scializării afectează predispoziŃiile personalităŃii individului şi. 4. politice şi economice ale naŃiunii. În conformitate cu rezultatele unor cercetări sociologice. De exemplu. eroilor şi sărăbătorilor naŃionale. 3.

mai multă participare la dialog şi la luarea deciziilor privind viaŃa şcolii decât obedienŃă faŃă de norme indiscutabile. Torney susŃineu în anii ‘60-70 că “majoritatea copiilor ies din şcoala elementară inoculaŃi cu sentimentul naŃionalismului şi cu o noŃiune idealizată a guvernării americane”. Pe lângă acestea. În urma cercetării efectuate de G. Hess şi Judith V. Analizele făcute în domeniul sociologiei educaŃiei au pus în evidenŃă faptul că. inexistenŃei unui ego puternic. Se impune a se remarca faptul că aceste abilităŃi de participare politică formate în cadrul experienŃelor nonpolitice vor fi utilizate în sistemul politic numai dacă acesta permite şi oferă oportunităŃi de participare. în mai toate şcolile lumii sunt predate sloganele naŃionale. cu atât este mai mare influenŃa lor în socializarea politică democratică a viitorilor cetăŃeni. Se pare că cei cu o edcaŃie mai înaltă beneficiază de oportunităŃi mai mari de participare nonpolitică decât cei cu realizări educaŃionale mai modeste. şcoala pregăteşte copiii să accepte ordinea socială. Al doilea aspect. cu performanŃele şcolare şi intelectuale. Almond şi S.atrag atenŃia unii analişti politice . trebuie analizat şi faptul că nu întotdeauna absenŃa tentaŃiei copilului de a protesta în şcoală sau în familie este cauzată de structura autoritară a acestor instituŃii. 145 . Robert D. Verba în SUA. în societăŃile democratice şcolile pun accentul şi pe normele comportamentului de grup. Lipsa de participare a copilului se poate datora neîncrederii în sine. Italia. Primul aspect se referă la percepŃia subiectivă. pretutindeni. respectarea diferenŃelor de opinii şi obiceiuri.aflate sub supravegherea intransigentă a statului . dacă el are şansa de a participa la multiple decizii sociale în sfera nonpolitică el se va aştepta să fie capabil de a participa şi la deciziile politice.locului de muncă îl pregătesc pentru asumarea rolurilor politice.există pericolul unei oarecare îndoctrinări a copiilor în şcolile elementare. Pe de altă parte. O altă coordonată care trebuie luată în discuŃie în analiza rolului pe care şcoala şi familia îl au în socializarea politică a individului o constituie nivelul lui educaŃional. RelaŃia este biunivocă. Cu cât şcolile solitică copiilor mai multă originalitate şi creativitate decât reproducere de informaŃii. În acelaşi context. Marea Britanie. Ele sunt vizibile cel puŃin sub două aspecte. a obedienŃei faŃă de interesul general al patriei şi al sacrificării totoale a vieŃii private. simbolurile. se poate ca experienŃele pre-politice să nu fie mobilizatoare dar să existe alte caracteristici sociale sau politice care să-l conducă la participare. participarea dmeocratică la luarea deciziilor. Germania. autoritatea locului de muncă este decisivă pentru participarea politică. arta negocierii conflictelor etc. la faptul că individul are tendinŃa să extrapoleze şanmsele sau neşansele participării sale nonpolitice la sfera politicului. S-a constata că. RelaŃia dintre competenŃa la slujbă şi competenŃa politică rămâne puternică chiar şi în grupurile educaŃionale combinate. fie că. eroii şi sărbătorile naŃionale. Se constată că experienŃele nonpolitice îi pot conferi individului deprinderile de auto-exprimare şi sistemul tacticilor politice necesare în participarea politică. pentru formarea competenŃelor politice ale individului. să-i educe în spiritul respectării necondiŃionate a partidului unic şi a conducătorilor săi iubiŃi. fie că este vorba de o ordine democratică. Mexic s-a putut constata că frecvenŃa cu care subiecŃii afirmă că au foat capabili să participe la decizii în familie sau şcoală creşte odată cu nivelul educaŃiei. se referă la posibilele consecinŃe reale ale experienŃelor nonpolitice asupra celor poltice. Reciproca este şi ea valabilă. În societăŃile totalitare. Astfel. Spre deosebire de şcoală şi de familie. şcolile . este vorba despre o ordine totalitară. dimpotrivă. copiii învaŃă de mici despre importanŃa egalităŃii politice.au datoria să infuzeze conştiinŃa copiilor cu sloganurile politice. În aceste tipuri de societăŃi. Chiar şi în societăŃile democratice .

PretenŃia de a participa la deciziile profesionale se justifică de multe ori prin existenŃa cadrului politic democratic. Pe de altă parte, individul cu competenŃe politice va fi mai puŃin înclinat să accepte absenŃa dialogului cu autoritatea la locul de muncă. Ca o concluzie generală în urma analizei făcute se poate spune că, experienŃele nonpolitice au un efect cumulativ asupra participării politice a individului. Probabilitatea ca individul care are şanse constante de participare nonpolitică să o generalizeze la participarea politică, este mare. Un alt agent al socializării îl reprezintă comunitatea şi semenii.ÎnŃelegem prin comunitate persoanele de toate vârstele, de toate categoriile sociale cu care individul vine în ontact, cu care convieŃuieşte sau îşi exercită profesia. Semenii sunt prieteni, colegi de şoală sau de servicu care trăiesc în interiorul comunităŃii şi care de regulă sunt de aceeaşi vârstă. ComunităŃile omogene, cu membrii similari din punct de vedere al etnicităŃii, rasei, religiei, status-ului ocupaŃional pot exercita presiuni puternice atât asupra copiilor, cât şi a a adulŃilor în vederea conformării la atitudinea politică dominantă. De exemplu, dacă toŃi vecinii susŃin candidatura unui partid şi critică candidatura altuia, este destul de dificil să susŃii o opinie contrară fără ca ceilalŃi să nu te marginalizeze. Grupurile “semenilor” sunt folosite de copii şi adulŃi, pentru a se proteja de presiunile comunităŃii. Grupurile de adolescenŃi, bunăoară îşi susŃin actele de rezistenŃă, opoziŃie ale membrilor săi faŃă de presiunile părinŃilor. Dacă iniŃial, tinerii îşi apărăr doar stitlul de viaŃă, vestimentaŃia, extravaganŃele comportamentale şi nu concepŃiile politice, studiile clasice arată că, mai târziu, studenŃii adoptă şi în viaŃa politică atitudini mai liberale - comparativ cu părinŃii mai conservatori - şi rămân în continuare liberali, pentru că prietenii le împărtăşesc opiniile. Mass-media este, la rândul ei, un agent foarte important al socializării politice. Dacă în societăŃile totalitare ea devenise un instrument docil şi eficace cu ajutorul căruia guvernanŃi, “lucrători cu munca de partid”, îndoctrinau masele, în ocietăŃiel democratice ea poartă un cu totul alt rol. Eliberată de cenzură, de dogmele ideologiei totalitare, mass-media poate fi indepenedentă şi obiectivă, poate juca u rol esenŃial în procesul de maturizare democratică a societăŃilor contemporane. În realitate însă, dacă ea joacă un rol proeminent în socilizarea democratică a individului este greu de spus. Există mari controverse pe această temă. Deşi la modul general se aşteaptă ca presa, radioul, TV să se implice tot mai mult în educarea populaŃiei în spiritul legii, al statului de drept, ele răspund într-o mică măsură şi de o manieră contradictorie acestui deziderat. Pe de altă parte, mass-media promovează un sărijin popular pentru guvernanŃi : popularizează achiziŃiile şi performanŃele politice ale acestora, se implică în celebrarea sărbătorilor, eroilor naŃionali şi aniversărilor poliitce. Pe de altă parte, media erodează încrederea politică prin publicarea plângerilor cetăŃenilor, a protestelor, a actelor de corupŃie, prin critica acerbă a diferitelor măsuri politice. Unii critici ai mediei susŃin că aceasta acordă prea mult spaŃiu oponenŃilor guvernului, în special acelora care angajează o opoziŃie neconvenŃională. AlŃii, dimpotrivă, susŃin că presa, prin publicitate, manipulează masele, consumatorii. Încheiem aici analiza factorilor nonpolitici asupra formării atitudinilor şi conştiinŃei politice. În continuare, ne propunem să evidenŃiem câteva aspecte ale rolului sistemului politic în sine, al partidlor poliitce, în formarea atitudinilor, normelor şi comportamentelor politice. Se constată că partidele politice realizează socializarea politică, mai întâi, prin consolidarea culturii politice existente, asigurând astfel perpetuarea sistemului politic. Într-o societate de tranziŃie, partidele transformarea formelor de participare.

146

Partidele oferă membrilor şi simpatizanŃilor o ideologie, o doctrină, în ultimă instanŃă deci, o subcultură politică. Mai concret, partidele politice le oferă informaŃii politice, căi de soluŃionare a unor revendicări, de relaŃionare activă cu sistemul politic, normele legitimiăŃii politice. InfluenŃa directă exercitată de sistemul politic asupra formării convingerilor şi atitudinilor politice este mai puternică decât cea exercitată de factorii nonpolitici ai socializării şi în anumite circumstanŃe o poate submina sau chiar anula. Chiar dacă familia şi şcoala au întipărit în mintea individului o viziune pozitivă asupra sistemuui politic, în cazul în care el este dispreŃuit de partidul său, înşelat de politic, înfometat (...) este mai mult ca sigur că opinie pe caere o avea despre sistemul politic se va altera. Când mijloacele socializării se află sub controlul exclusiv al statului, ca în regimurile totalitare, rolul ei este nu numai de a consolida sistemul politic existent ci şi de a preîntâmpina sau anihila apariŃia eventualilor factori perturbatori. În astfel de societăŃi educaŃia şi propaganda îşi unesc eforturile în a asigura autoritatea totală a statului asupra individului. În aceste condiŃii, socializarea timpurie prin şcoală - grădiniŃa - pare a fi cea mai eficientă. În copilărie, mesajul propagandistic prinde uşor, nu întâmpină de obicei rezistenŃe semnificative. Analizând procesul de socializare din Ńările totalitare se constată existenŃa a trei elemente importante : 1. în primul rând, conştiinŃa importanŃei decisive a socializării politice ; 2. în al doila rând, supremaŃia absolută a unor anumite instituŃii : şcoală, partid, armată - în detrimentul altor posibili competitori ; 3. în al treilea rând, simplificarea extraordinară a discursului poltic. Fenomenul acesta cauzează şi o regresie intelctuală. În timp ce modernizarea societăŃii implică multiplicarea surselor de informaŃie şi dezvoltarea mesajelor suprapuse şi conflictuale, statul totalitar se întoarce la adevărul unic şi indivizibil. Considerăm că prezentarea următoarelor date statistice* este relevantă pentru înŃelegerea caracteristicilor socializării politice în România.
InfluenŃa asupra deciziilor luate în familie a) mare b)medie c) mică d) nici o influenŃă e) nu-mi amintesc f) non răspunsuri TOTAL FrecvenŃa răspunsurilor 103 192 101 116 16 5 533 Procentajul răspunsurilor 19,2 36,0 18,9 21,8 3,0 1,1 100,0

Tabel 1. Pattern-ul autorităŃii în familie şi competenŃa civică

Datele furnizate de cercetare arată că 55,3% din subiecŃii intervievaŃi au avut, în perioada adolescenŃei, o influenŃă mare asupra deciziilor luate în familie. Pe de altă parte, un procent mare de interlocutori, respectiv 40,7 % susŃin fie că nu au avut nici o influenŃă, fie că influenŃa lor a fost mică în ceea ce priveşte luarea deciziilor în familie (vezi tabel 1).

147

Ce puteau face dacă decizia luată în familie era nedreaptă? a)Aveau dreptul să se plângă, să riposteze b) Nu aveau dreptul să se plângă c) Nu ştiu (nu-mi amintesc) TOTAL

FrecvenŃa răspunsurilor 373 147 13 533

Procentajul răspunsurilor 70,0 27,5 2,5 100,0

Tabel 2. Pattern-ul autorităŃii în familie şi competenŃa civică

Din relatările subiecŃilor deducem că în 40,7 % din cazuri, familia nu a încurajat participarea liberă a copiilor la luarea deciziilor, perpeutînd modelul autoritar al relaŃiilor în familie, învăŃându-l pe copil mai mult să se supună, să se subordoneze, decât să se implice cu responsabilitate în luarea deciziilor, pregătindu-i în mod indirect pentru adoptarea unui comportament politic obediant, dependent.
Ce puteau face subiecŃii dacă nu erau supuşi unui tratament nedrept în şcoală? a) Puteau să riposteze b) Nu aveau dreptul să se plângă c) Nu ştiu (nu-mi amintesc) TOTAL FrecvenŃa răspunsurilor Procentajul răspunsurilor

207 319 7 533

38,8 59,8 1,4 100,0

Tabel 3. Pattern-ul autorităŃii în şcoală şi competenŃa civică

Tabelul 3 indică faptul că 59,8 % din subiecŃi afirmă că şcoala nu le-a oferit posibilitatea să se plângă în situaŃia unui tratament nedrept. Ei susŃin că era în avantajul copilului să nu riposteze în situaŃia în care era victima unui tratament nedrept pentru că, în timp ce obedienŃa era “premiată”, riposta era sancŃionată. Elevul sancŃionat pe nedrept, dacă se revolta, risca să primească o nouă pedeapsă, poate mai grea decât prima, sau în cel mai bun caz era igonrat.
SubiecŃii au avut sau nu prilejul să discute în şcoală probleme politice şi sociale controversate? a)Au avut prilejul b) Nu au avut prilejul c)Nu-şi amintesc TOTAL FrecvenŃa răspunsurilor 106 416 11 533 Procentajul răspunsurilor 20 78 2 100,0

Putem deduce că, în percepŃia majorităŃii subiecŃilor, pattern-ul autorităŃii în familie era mai democrat decât cel al autorităŃii în şcoală. Dacă 70% din subiecŃi opinau că în familie aveau dreptul să se plângă dacă se simŃeau nedreptăŃiŃi, doar 38% din subiecŃi au susŃinut că s-au bucurat de această libertate şi în şcoală. RelaŃiile profesori-elevi sunt percepute, deci, ca nondemocratice, coercitive în percpeŃia majorităŃii subiecŃilor. Neexersarea dialogului pe probleme politice în şcoală este apreciată de majoritatea subiecŃilor ca fiind o deficienŃă majoră a şcolii româneşti. De aceea, ei propoun în proporŃie de 80,1% introducerea în învăŃământul românesc a unei

148

Datele furnizate de cercetare evidenŃiază faptul că subiecŃii cu înaltă educaŃie beneficiază de oportunităŃi de participare privind viaŃa familiei. Pe de altă parte. situaŃia apartenenŃei organizaŃionale şi a competenŃei civice existentă în România. respectiv 79.0 14. democraŃia.8 100 a) AparŃin uneia sau mai multor organizaŃii b) Nu aparŃin nici unei organizaŃii c) Non-răspunsuri TOTAL 533 Tabel 6.0 Tabel 5. loc de muncă diferă în funcŃie de nivelul educaŃional. probabilitatea ca ei să încerce să participe activ la viaŃa profesională creşte.4% nu fac parte din nici o organizaŃie.3 10. Pattern-ul autorităŃii în şcoală şi competenŃa civică Desigur că oportunitatea participării diferă de la un status ocupaŃional la altul. Având acest sentiment. şcoală.1% din interlocutori susŃin că sunt consultaŃi cu privire la deciziile luate la locul de muncă cel puŃin din când în când. Măsura în care subiecŃii sunt consultaŃi cu privire la deciziile luate la locul de muncă a)des b) din când în când c) foarte rar d) niciodată e) non-răspunsuri TOTAL FrecvenŃa răspunsurilor Procentajul răspunsurilor 102 165 76 57 133 533 19.1 79. 149 . problemele şcolii şi ale locului de muncă într-o măsură mai mare decât ceilalŃi. deci.4 2.0% foarte rr sau niciodată. Această concluzie poate fi generalizată la nivelul întregii populaŃii româneşti dacă luăm în calcul şi rezultatele sondajului de opinie realizat de Metromedia Transilvania în martie 1997. FrecvenŃa Procentajul 91 427 15 17. Din relatările subiecŃilor.discipline care să le permită dezbaterea unor probleme privind statul de drept. Tabelul 5 ne indică faptul că 51. De asemenea.9 100. cu atât este mai mare probabilitatea ca individul să fie consultat în procesul decizional.1 % din subiecŃii intervievaŃi susŃi că aparŃin uneia sau mai multor organizaŃii. trebuie să se remarce faptul că viziunea subiecŃilor asupra pattern-ului autorităŃii în familie. că pattern-ul autorităŃii la locul de muncă este mai democrat decât cel din şcoală : procentul celor care delcară că sunt consultaŃi este dublu faŃă de procentul celor care susŃin contrariul. Doar 17. Participând la luarea deciziei la locul de muncă. deducem că ei se simt mai îndreptăŃiŃi şi abilitaŃi să participe la luarea unei decizii la vârsta adultă. ApartenenŃa subiecŃilor la diferite organizaŃii Datele furnizate de cercetare sintetizate în tabelul de mai sus relevă faptul că marea majoritatea interlocutorilor. iar 25. ei se vor simŃi mai capabili să se implice în viaŃa politică. datele cuprinse în următoarele tabele reflectă într-o mare măsură.7 24. drepturile omului.1 32. Gradul d eparticipare civică a populaŃiei intervievate este foarte scăzut. Cu cât statusul ocupaŃional este mai înalt. Se observă.

. apud. 1985. 150 .5 1. Traite de science politique.. 44. PUF.6 2. L. Buc. 1999. Introducere în sociologia politică. Pellassy. Amarcord. c) valori scăzute ale ataşamentului faŃă de sistemul politic . Almond. G. 1989. op. p. XI. Sartori. că există un procent mare de non-activi civic. cit. Teoria democraŃiei reinterpretată. Lecca. în special. 14 G.4 5.. DicŃionar de sociologie.6 1. p. Cultura civică. 7 Ibid. 54. 181. 34. Dogan. Zamfir. 9 C. 1973. 6 Jean Badouin. acest lucru este evidenŃiat pe de o parte de procentul mic al pariticipanŃilor la viaŃa organizaŃională. I. şi. p. În concluzie.1% din intervienaŃi. vol. p. Les cultures politiques. Cum să comparăm naŃiunile..J. OrganizaŃiile la care sunt afiliaŃi subiecŃii FrecvenŃa 44 29 9 6 7 19 8 13 13 9 Procentajul 8.. participării organizaŃionale în general şi politico-civică. în M. Ionescu. 279. p. 11 G. 17 M.. op.. Sartori. Tabelul următor. p. 1999. cercetarea întreprinsă a evidenŃiat că modelul de cultură politică predominant în actuala societate românească se caracterizează prin următoarele trăsături principale : a) insuficienta informare şi comunicare politică . Vlăsceanu. 282. 3 Ibid. Polirom. 188. op. Iaşi.4%). Alternative.5 2. 53. p. 12 Ibid. Sociologie de la politique. op. Elemente de sociologie. 8 P. 4 Jean Badouin. 1996. 2 G. 13 M.. respectiv 17. D. Garrand. apud. p.. 1993. p.6 1. Gravitz. Ed. în primul rând. 51. PUF. 180. p. 5 Ibid. Duverger. S. Verba. Timişoara. 16 G. 45.. cit. pe de alta. 186. Almond. p. 120. cit. a locuinŃelor etc.. 194.Tipuri de organizaŃii a) sindicate b) de afaceri c)cooperative d)grupuri de veterani e) atletism f) politice g) de cariate h) civice i) religioase j) altele Tabel 7. b) valori scăzute ale competenŃei civice subiective . cit. Note : 1 Giovanni Sartori. 1977.3 3. p?. p. 10 Edgar Hallet Carr.. Schmeil. op.7 1. p. 15 Y.5% din răspunsuri) şi civice (2. Ed. indiciă pe de o parte gradul scăzut de implicare a organizaŃiilor în probleme controversate precum o guvernare mai bună. p. Paris. Într-o formulă succintă putem spune că “dependenŃa” (inexistenŃa feed-back-ului) constituie acum dominanta pattern-ului culturii politice româneşti. caracterul formal al apartenenŃei organizaŃionale a majorităŃii subiecŃilor afiliaŃi (81. nr. cit. p.6% din răspunsuri). D.7 Constatăm. Du Style. problema şcolilor.8. d) valori scăzute ale cooperării. solidarităŃii. Bucarest. 182.1 1. precum şi de procentul şi mai mic de afiliaŃi la organizaŃiile politice (3. Sartori. Verba. S. Stan.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful