PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE. MARKETING BANCAR Autor. Prof. univ. dr. Mariana NEGRUŞ Titulari disciplină: Prof. univ. dr.

Mariana NEGRUŞ Lector univ. dr. Claudia BAICU Obiectivele disciplinei • Dobândirea cunoştinŃelor teoretice şi practice aplicative referitoare la produsele şi serviciile bancare şi a specificului marketingului în acest domeniu, în contextul consolidării grupurilor financiare, globalizării financiare şi a schimbărilor determinate de tehnologia informaŃională; • Sporirea capacităŃilor şi aptitudinilor studenŃilor de a interpreta corespunzător informaŃiile de specialitate şi de a le utiliza corect în deciziile pe care sunt chemaŃi să le adopte în activitatea practică, atât în calitate de utilizatori, cât şi de ofertanŃi de produse financiar-bancare; • Sensibilizarea studenŃilor asupra importanŃei accesului imediat şi permanent la informaŃii într-un domeniu supus unor profunde schimbări, ce determină promovarea de noi produse şi servicii, extinderea ariei geografice de operare a băncilor, utilizarea unor noi canale de distribuŃie. CUPRINS 1. STRUCTURI BANCARE. ORGANIZAREA ACTIVITĂłII 1.1. Tipuri de bănci. Structuri organizatorice 1.1.1. Băncile şi intermedierea bancară 1.1.2. Tipuri de bănci şi structuri financiare 1.2. Abordări constructive şi arhitecturale din perspectiva marketingului bancar 1.3. Securitatea incintelor bancare 1.4. Informatizarea activităŃii bancare şi activitatea bancară electronică 1.5. Centre financiare 1.6. Fuziuni şi achiziŃii în domeniul instituŃiilor financiare 2. OPERAłIUNI CU NUMERAR ŞI DE CASIERIE 2.1. Organizarea operaŃiunilor de casierie bancară 2.1.1. OperaŃiuni cu numerar 2.1.2. Transportul valorilor 2.1.3. Frauda la casieria bancară. Falsul şi contrafacerea monedelor 2.2. Aspecte privind emisiunea şi circulaŃia numerarului 2.2.1. Moneda efectivă. Moneda de cont 2.3. OperaŃiuni de schimb valutar la ghişeu 2.4. OperaŃiuni cu metale preŃioase 2.4.1. Comercializarea monedelor de aur 2.5. Servicii pentru păstrare de valori. Închirieri de casete de siguranŃă 2.6. Programe de cunoaştere a clientului şi de raportare a operaŃiunilor suspecte

1

3. CONTURI BANCARE ŞI RELAłIA CU CLIENTELA 3.1. Conturi de depozit. Abordare conceptuală 3.2. Deschiderea, funcŃionarea şi închiderea conturilor 3.3. DisponibilităŃile din conturi şi lichiditatea bancară 3.4. Rezervele minime obligatorii şi capacitatea de creditare a băncilor 3.5. Marketingul conturilor bancare şi serviciile adiacente 3.6. RelaŃia bancă – client. Deontologia bancară 3.7. Secretul bancar – responsabilităŃi şi limite 3.8. Asigurarea depozitelor bancare 3.9. Servicii bancare de custodie 3.10. Servicii bancare de consultanŃă 4. OPERAłIUNI DE EMITERE ŞI ADMINISTRARE A CARDURILOR DE PLATĂ 4.1. Cardurile de plată. Tipologie. Caracteristici 4.2. EvoluŃii. Programul „SEPA for card” 4.2.1. PiaŃa cardurilor în România 4.3. PărŃi implicate în tranzacŃii cu carduri 4.4. Terminalele şi rolul lor în sistemul electronic de plăŃi prin carduri 4.5. Autorizarea şi decontarea tranzacŃiilor cu plata prin card 4.5.1. Autorizarea tranzacŃiilor cu carduri 4.5.2. Decontarea tranzacŃiilor cu carduri 4.6. Activitatea de marketing în domeniul cardurilor 4.7. Departamentul credite carduri 4.8. OperaŃiuni de emitere carduri. Comisioane bancare 4.9. Servicii clienŃi 4.10. Riscuri de fraudă în operaŃiunile cu carduri 5. OPERAłIUNI DE PIAłĂ VALUTARĂ 5.1. Dinamica conceptului de piaŃă valutară 5.1.1. Dimensiune. Structură 5.1.2. ParticipanŃi 5.1.3. Caracteristici ale pieŃei valutare 5.2. Cotarea valutelor. Publicarea cursurilor valutare. Instrumente financiare ale pieŃei valutare 5.2.1. Cotarea valutelor 5.2.2. Cursuri publicate. Cursuri operaŃionale 5.3. Tipuri de operaŃiuni valutare efectuate de bănci 5.3.1. OperaŃiuni valutare la vedere 5.3.2. OperaŃiuni valutare la termen 5.4. Departamentul de arbitraj valutar al unei bănci 5.4.1. Structura organizatorică a departamentului de arbitraj. FuncŃii. ResponsabilităŃi. 5.4.2. Procesarea tranzacŃiilor valutare 5.4.3. Riscurile de decontare a operaŃiunilor valutare la vedere 5.5. PiaŃa valutară online

2

6. LICHIDITATEA BANCARĂ. OPERAłIUNI DE PLASAMENT PE PIAłA FINANCIARĂ 6.1. Locul şi rolul investiŃiilor în instrumente financiare în activitatea băncilor comerciale 6.2. OperaŃiuni de investiŃii financiare pe piaŃa monetară 6.2.1. OperaŃiuni specifice pieŃei interbancare 6.2.2. Instrumente financiare ale pieŃei monetare 6.2.3. IntervenŃiile băncii centrale 6.3. OperaŃiuni de investiŃii financiare pe termen mijlociu şi lung 6.4. Riscurile bancare 6.5. Lichiditatea bancară 7. ACTIVITATEA DE CREDITARE A BĂNCILOR 7.1. Procesul creditării şi activitatea de marketing 7.2. Analiza creditului. Formularea deciziei de creditare sau refuz 7.3. Acordarea şi administrarea creditelor 7.4. Garantarea creditului. GaranŃii reale şi garanŃii personale 7.5. Procesul evaluării creditelor. Analiza financiară 7.6. Tipuri de credite acordate de bănci 7.7. PreŃul creditului bancar. Politica de preŃ a băncilor 7.8. Etape în acordarea creditului şi politica de credit 8. OPERAłIUNI FINANCIARE DE SECURITIZARE 8.1. Concept. TendinŃe 8.2. Procesul securitizării. Etape. Fluxuri 8.3. Sintagme, abrevieri şi termeni asociaŃi operaŃiunilor financiare de securitizare 8.4. Impactul securitizării. Dezmembrarea activităŃii de creditare 8.5. Riscurile şi stabilirea preŃului instrumentelor financiare securitizate 8.6. Garantarea instrumentelor financiare securitizate 8.7. Viteza pool-urilor. Factori de influenŃă 8.8. Securitizarea activelor/creanŃelor nonipotecare 8.8.1. Securitizarea creditelor pentru cardurile de credit 8.8.2. Securitizarea creditelor pentru automobile 8.8.3. Alte tipuri de credite nonipotecare (credite garantate cu valoarea caselor, credite pentru case manufacturate, credite pentru studenŃi) 8.9. InovaŃii financiare bazate pe pool-uri ipotecare 8.10. Securitizarea proprietăŃii intelectuale, brevetelor, mărcilor înregistrate 8.11. OperaŃiuni financiare de securitizare a creditelor ipotecare. ExperienŃa unor Ńări 9. ACTIVITATEA BANCARĂ DE INVESTIłII FINANCIARE. BĂNCILE DE INVESTIłII 9.1. OperaŃiuni specifice băncilor de investiŃii 9.2. Paliere în structurarea activităŃii bancare de investiŃii financiare

3

Dimensiune prezentă 10. 9. GARANłIILE FINANCIARE. Managemenul activelor. Abordare de principiu 10. ActivităŃi extrabilanŃiere asociate finanŃării schimburilor cu străinătatea – acreditivul documentar 12. Fonduri sovereign-wealth 10.1. Contracte swap pe valute 11. Fonduri de investiŃii financiare alternative 10.8. Strategii bancare.1.4.3. Firme de investiŃii financiare.6.5.3.5.4.3. Contracte futures 11. MARKETING BANCAR ŞI PROCESUL RESTRUCTURĂRII OFERTEI DE PRODUSE – SERVICII BANCARE 12. Brokerii web 9. Firmele de servicii de investiŃii financiare. Specificul veniturilor din activităŃile de management active 10.4. Activitatea bancară privată 10. InvestiŃiile de capital de risc (venture capital) 10. Orientări în dezvoltarea şi marketingul produselor şi serviciilor 9.5. OperaŃiuni de swap 11. IniŃierea activităŃii de investiŃii financiare. Administrarea de portofolii 10.6. GaranŃiile financiare 11. Fonduri private equity.1. Managerii de active. FacilităŃi de împrumut prin susŃinerea emisiunii de note 11.4. TRANZACłII CU PRODUSE DERIVATE 11.1. PRODUSE.2.5. Planul de marketing 12. OPERAłIUNI EXTRABILANłIERE. Brokerii discount 9. Angajamente anticipate de credit 11. Elemente tehnice privind emiterea şi executarea garanŃiilor bancare 11.4.4. ADMINISTRAREA DE PORTOFOLII. Produse financiare specifice managementului activelor 10.2. SERVICII 10. Contracte de opŃiuni 11. Dimensiuni ale industriei managementului activelor 10. Tipuri de obligaŃii de plată şi garantarea financiară 11.1. OperaŃiuni de finanŃare leverage buy out 11.8. Managementul averilor private.4. Organizarea activităŃii de management active 10. Formarea pieŃei contractelor swap 11. Contracte swap pe obligaŃiuni 11.2. Mixul de marketing bancar 4 .8. MANAGEMENTUL ACTIVELOR.5. Atomizarea activităŃii de brokeraj.4. Reaşezări la nivelul firmelor de brokeraj. Caracteristici ale produselor şi serviciilor bancare 12.1. Contracte swap pe rata dobânzii 11.3.2.2.2.1.3.3.4.1.9. Firme de brokeraj 9.2.8.1.5.4. Produse financiare derivate 11.4.7.1.2.3.

Reuters) sau mesajelor şi transferul fondurilor (de ex.3. PreŃul produselor bancare 12. conectarea la sistemele internaŃionale de transmitere a informaŃiilor (de ex. Fondurile de aur. OperaŃiuni şi tranzacŃii pe piaŃa fizică a aurului 14. DistribuŃia şi locul vânzării produselor bancare 12. 5 . a sistemului monetar internaŃional.1. OPERAłIUNI ŞI TRANZACłII CU AUR 14. Băncile de investiŃii au achiziŃionat sau au preluat bănci comerciale.2. Sisteme de plăŃi şi compensări din România 13. TRANSFERURI DE FONDURI 13.5. Hârtii de valoare bazate pe aur fizic 14. PreŃul aurului.6. Sisteme de procesare şi decontare la nivel global 13. TendinŃe în structurarea sistemelor de plăŃi 13. în contextul creşterii competiŃiei.1. determinat de modificările survenite în economia şi structurile geopolitice ale lumii. Abordare de principiu 13. pentru acordarea de credite etc. a consolidării instituŃiilor bancare. ORGANIZAREA ACTIVITĂłII • Angajate tot mai profund în viaŃa economică şi financiară. Transferul fondurilor prin sistemul SWIFT 14. Aurul digital – e-gold 14. nu numai la nivelul structurilor naŃionale.12.3. OperaŃiuni carry trade gold. securitizarea. Comercializarea aurului. Promovarea.4. conectarea inter şi intra bancară la nivel naŃional şi internaŃional. Decontarea plăŃilor efectuate cu carduri 13.3.3. în ultimii 20-30 de ani. serviciu bancar 12. băncile au fost supuse unui puternic proces de schimbare. dovedind în acest sens o supleŃe deosebită. şi în acest context.3. SWIFT).6. tehnologia informaŃională. adaptarea acestora propriilor lor nevoi. Literatura de produs 13. Bănci şi operaŃiuni cu aur 14. Produs bancar. globalizarea.2.1.3. Rezervele oficiale de aur şi Acordul băncilor centrale * * * 1. SISTEME DE PLĂłI ŞI COMPENSĂRI. Printre principalii factori care au determinat transformarea structurii pieŃelor şi a instituŃiilor financiare se numără: dereglementarea. Toate instituŃiile financiar-bancare au fost tot mai preocupate de asimilarea tehnologiei informaŃionale. Ńări emergente.7.3. Fixingul 14. PiaŃa contractelor futures şi opŃiuni pe aur 14. STRUCTURI BANCARE.4.5. Băncile comerciale au achiziŃionat sau au preluat bănci de investiŃii sau societăŃi de investiŃii financiare. Transferul fondurilor. ci şi la nivel mondial pentru atragerea de depozite. AcŃiuni ale băncilor destinate extinderii geografice a produselor şi serviciilor oferite: Băncile şi-au deschis sucursalele în alte centre financiare sau alte Ńări de interes economic. inovaŃiile financiare.2.4. cumpărare de programe.

globalizarea implică capacitatea acestora de a răspunde nevoilor tuturor Ńărilor. computer personal). Băncile şi instituŃiile financiare şi-au legat bancomatele într-o reŃea pentru a mări capacitatea de operare prin folosirea lor în comun. băncile şi-au constituit filiale în noi domenii în Ńări în care nu erau interzise astfel de activităŃi. operaŃiuni de cont etc.) 24/7. Băncile comerciale au dezvoltat un sistem de telecomunicaŃii la nivel mondial care procesează electronic mesaje şi transferuri între ele – SWIFT. Pentru instituŃiile financiare. societăŃi de investiŃii financiare. produselor şi serviciilor financiar-bancare. transfer fonduri. Băncile şi-au localizat „centrala băncii” de regulă în trei zone de interes de fus orar – Europa. Băncile au început să se implice direct sau să îşi constituie propriile filiale de fonduri hedge sau fonduri private equity – ca investiŃii de capital de risc.Băncile şi-au construit filiale specializate în noi domenii: asigurări. SUA. iar în sens larg se referă la nivelul tuturor pieŃelor. de debit. burse. grupuri financiare pentru a putea oferi un număr cât mai mare şi diversificat de produse financiare şi bancare. Globalizarea în domeniul financiar a fost un proces gradual a evoluŃiei pieŃelor şi instituŃiilor (bănci. ATM. Globalizarea financiară se constituie ca un proces care a condus la structurarea unor relaŃii de interdependenŃă majoră între toŃi participanŃii şi operatorii care tranzacŃionează active financiare în centrele financiare de pe tot globul şi. brokeraj. Internet. alianŃe strategice cu instituŃii nonbancare. Băncile au oferit servicii de bancă la domiciliu (e-banking. astfel încât graniŃele geografice nu mai constituie un factor de limitare sau restricŃionare a tranzacŃiilor financiare. Internetbanking) pentru a permite clientelei acces la cont. Băncile au procedat la fuziuni şi achiziŃii şi au format conglomerate financiare. implicit. Asia. segmentelor de piaŃă. smart) care în baza unui cod (PIN) permit autorizarea unei tranzacŃii de la orice mediu electronic (telefon. Dacă legislaŃia din Ńara de origine era restrictivă pentru un tip de activitate.). InstituŃiile financiare au dezvoltat diferite tipuri de carduri (de credit. Într-o abordare pragmatică înseamnă împrumutaŃii şi investitorii care tranzacŃionează şi dezvoltă operaŃiuni în întreaga lume. InstituŃii financiare (dar nu numai) identifică piaŃa financiară din străinătate ca o prelungire continuă a pieŃei financiare naŃionale. Băncile utilizează sistemul image processing – procesare imagine – pentru procesarea şi citirea documentelor financiare – de la cererile de deschidere de cont sau de credit până la facturi de la comercianŃi. Noi sisteme de livrare a produselor bancare care s-au generalizat: Băncile comerciale au instalat bancomate pentru comoditatea accesului la serviciile bancare (retrageri de numerar. în domeniul procesării datelor şi tehnologiei informaŃionale. plată facturi. 6 . ca centrale ce coordonează politica băncii pentru toate filialele băncii ce operează în acea zonă. instituŃii financiare etc. leasing. Băncile mijlocesc la nivel mondial plăŃile digitale şi circulaŃia monedei electronice. Deşi globalizarea nu are o definire unanim acceptată se constituie ca una din caracteristicile pieŃei financiare contemporane. între aceste centre. „mărind” orele de „program bancar”. Băncile au format parteneriate. fonduri mutuale. Băncile au structurat şi sprijinit dezvoltarea POS-urilor la comercianŃi şi asigurarea decontării facturilor clienŃilor posesori de carduri.

acordă direct credite celor ce au nevoie de fonduri. – finanŃarea directă. ce sunt cumpărate de cei ce au fonduri disponibile – investitorii. instituŃiile de intermediere financiară pot fi mai multe şi diversificate.• Intermedierea financiară se referă la ansamblul activităŃilor şi instituŃiilor prin care se asigură canalizarea fondurilor disponibile existente la nivelul unor sectoare de activitate către alte sectoare de activitate. sau mai puŃine. emite instrumente financiare pe termen scurt. sau pe termen lung. Important este însă faptul că acest tip de instituŃii colectează într-un fel sau altul fonduri spre a fi repuse în circuitul economic şi financiar. fie el însuşi. Structura sistemului financiar în România InstituŃii de credit • bănci • organizaŃii cooperatiste de credit • bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ • bănci de credit ipotecar • instituŃii emitente de monedă electronică SocietăŃi de asigurări Fonduri de investiŃii • Fonduri deschise de investiŃii SocietăŃi de investiŃii financiare SocietăŃi de leasing Alte instituŃii implicate în activitatea de finanŃare de natura creditului Bursa de Valori Bucureşti Bursa de mărfuri şi financiar monetară Sibiu Rasdaq 7 . Structura sistemului financiar în România după 1990. are loc în baza unei relaŃii directe între creditor şi împrumutat. care la rândul lui. a cunoscut schimbări semnificative. – finanŃarea indirectă. În funcŃie de nivelul dezvoltării economice şi financiare. de ex. Ruta finanŃării directe este conectată la piaŃa financiară. se realizează printr-un intermediar financiar. le încredinŃează unui intermediar financiar. fie acordă credite pe ruta pieŃei financiare altor instituŃii sau intermediari care au nevoie de fonduri. care în acest mod sunt creditorii împrumutaŃilor. obligaŃiuni. Cei ce au fonduri disponibile sau economisesc. în acest scop. IniŃiativa aparŃine împrumutatului care are nevoie de fonduri şi. aşa cum s-a structurat în cadrul economiilor moderne. aportul în active financiare al fiecărui tip de instituŃie putând fi mai mare sau mai mic. care au deficit de fonduri şi sunt în căutare de resurse financiare. Activitatea de intermediere. cum sunt hârtiile comerciale. se poate realiza pe două rute: direct sau indirect.

în sensul că unele au apreciat că este mai avantajos sau profitabil să opereze într-un domeniu sau altul. cum ar fi agricultura – bănci agricole. trebuie să fie autorizată de o autoritate – de ex. băncile. fiind redefinite mult mai amplu prin reglementările adoptate de diferite Ńări sau grup de Ńări (Uniunea Europeană. Specializările au avut loc natural. anumite bănci au început să se specializeze. În numeroase cazuri.). etc. conglomerat financiar. Până în anii 1960-1970. de credit) – certificate de depozit – schimb valutar/operaŃiuni valutare – produse derivate – investiŃii financiare (investment banking) – servicii de mandat şi custodie – finanŃarea comerŃului internaŃional – asigurări – produse derivate – e-banking – activitate bancară electronică După 1990-1999. respectiv apar ca intermediari între diferitele entităŃi ce compun sistemul financiar-bancar în întregul său. le primeau de la bugetul de stat (subvenŃionare dobânzi. Marea Britanie. şi cu trimitere la acest trecut. aceste bănci nu se bazau exclusiv pe fondurile atrase de ele sub formă de depozite pentru acordarea de credite specializate.A. societate financiară holding. s-a manifestat o convergenŃă în structurarea entităŃilor ce desfăşoară activităŃi bancare-nonbancare. precum şi alte servicii financiare. construcŃia de case pentru populaŃie – bănci ipotecare sau băncile de export-import pentru sprijinirea exportatorilor autohtoni. şi acordă credite în cont propriu. sprijinirea unor acŃiuni la nivel naŃional – mari proiecte – ce impuneau finanŃări mari şi pe termen lung – bănci de dezvoltare. băncile îndeplinesc un rol de intermediar financiar. unele au început să dobândească o specializare de interes public. prin misiunea ce era încredinŃată de stat unor bănci: creditarea în anumite condiŃii a unor ramuri ale economiei. între băncile ce s-au specializat astfel. asigurare credite etc. băncile comerciale sunt entităŃi care atrag depozite sau alte fonduri rambursabile de la populaŃie. dar care implică şi eforturi financiare importante. ci au un rol important în reciclarea şi valorificarea fondurilor. În principal. S. • Procesul informatizării activităŃii bancare. • În accepŃiune tradiŃională. se discută despre servicii tradiŃionale sau de bază şi servicii noi. în sensul că fiecare bancă singură evoluează spre structuri şi dotări informatice cu largă conectivitate şi flexibilitate.U. Mai apoi însă.). prin care legal i se atribuie puterea şi statutul de a fi bancă şi a asigura astfel de servicii. şi între intermediari nonbancari.. 8 . de regulă. Servicii de bază – conturi de depozite şi conturi de economii – credite pentru activitatea comercială şi industrială – operaŃiuni de transfer între conturi bancare Servicii noi – cash management – credit de consum – carduri de plată (de debit.Privind în ansamblu. pe de o parte este autonom. În prezent. ofereau un număr mic de servicii de bază. banca centrală. nu numai în raport de entităŃile din afara sistemului bancar (corporaŃii şi populaŃie). acceptarea de depozite şi acordarea de credite de către o entitate. direct sau indirect. ci o parte din fonduri. În timp. dar. în mobilizarea de resurse şi distribuirea de credite chiar înăuntrul sistemului bancar. privesc conceptele de grup financiar.

în paralel. – sistemele de legături cu exteriorul ale băncilor s-au modificat practic total. – metodele. AchiziŃiile şi fuziunile au mai contribuit totodată la „mutarea” liniilor de afaceri în afara activităŃii tradiŃionale a băncilor şi dincolo de graniŃele naŃionale. de regulă delimitate prin amplasarea activităŃilor desfăşurate cu rezonanŃă – globală. raportată la valorile pe care le deŃine. marile bănci continuă să cumpere micile bănci. Implementarea informaticii în activitatea financiar-bancară s-a realizat treptat şi concertat la nivelul diferitelor Ńări. Fuziunile nu se mai limitează la achiziŃii de bănci de către alte bănci. – structura personalului bancar a suferit importante modificări. sistemele de tranzacŃionare alternative. Vulnerabilitatea băncii. dar mai ales al celor de interes internaŃional. potenŃial poate deveni Ńinta unui atac. entităŃi cu care băncile dezvoltă relaŃii on-line. au fost adoptate norme prin care se reglementau relaŃiile ce decurgeau din utilizarea structurilor informatice în spaŃiul financiar-bancar. tranzacŃiilor on-line. de a supraveghea şi verifica circuitul documentelor. a noilor produse electronice. Ca idee de bază. şi adaptate prelucrării în sistem informatic. un număr tot mai mic de bănci dobândesc în acest mod capacitatea de a controla o parte tot mai mare a resurselor bancare. tehnicile şi operaŃiunile bancare au fost treptat modificate ca proceduri de lucru şi norme. fiind realizate exclusiv pe baza electronice. convertirea şi redistribuirea fondurilor. grupuri bancare şi alte tipuri de intermediari şi firme care îndeplinesc un rol economic important la nivel naŃional.totodată. iar numărul şi utilizarea lor a redus simŃitor timpul de lucru. (2) personalul băncii. (3) echipa de pază şi securitate. • Băncile au fost din totdeauna puternic preocupate de a-şi asigura sisteme de protecŃie fizică internă. cum ar fi: contabilitatea sau trezoreria au fost restructurate radical. în incinte operaŃionale şi tezaure. proces care presupune o racordare înnoitoare permanentă şi costisitoare. pe de altă parte. • Dezvoltarea operaŃiunilor de plată şi a altor servicii pe baze electronice a condus la apariŃia conceptului în monedă electronică sau e-money. • Fuziunile şi achiziŃiile se constituie ca unul din factorii care deŃin un loc important în restructurarea activităŃii financiar-bancare. determinând numeroase schimbări: – autorităŃile monetare au procedat la înlocuirea sau completarea cadrului legislativ care cârmuia activitatea bancară. este determinată de: (1) concepŃia structurală a clădirii. după cum orice salariat bancar trebuie să aibă capacitatea de a lucra pe calculator. a apărut o clasă nouă de salariaŃi-informaticieni bancari. numerarului şi a altor valori. şi alte instituŃii financiare sau nonfinanciare şi-au dezvoltat propriile sisteme informatice: banca centrală. regională şi naŃională alături de care un grup aparte îl formează centrele financiare offshore. parcursul acestora de la ghişee la tezaure. internaŃional sau global prin mobilizarea. ci ele vizează firme specializate în diferite domenii ale activităŃii financiare şi nu neapărat 9 . aparatură de valoare mare sau valori date spre păstrare de clientelă.. astfel că numărul de bănci per total este în scădere. numeroase activităŃi. trezoreria statului. bani. informatizarea este un proces interconectat la evoluŃia structurilor informaŃionale ale instituŃiilor financiar-bancare la nivel naŃional. bursele. Prin modul în care sau format şi evoluat centrele financiare sunt. marile companii etc. monedei electronice. • Activitatea financiar-bancară este strâns legată de existenŃa centrelor financiare ca locaŃii unde sunt concentrate instituŃii financiare. ca urmare a operaŃionalităŃii integrate. dar ca efect. cardurilor. În orice incintă în care se află documente importante.

au în vedere constituirea unei surse de fonduri stabile şi a unei reŃele teritoriale cuprinzătoare. societate-mamă. centru financiar offshore. sunt atrase mai multe depozite şi astfel mai multe resurse. bănci din SUA au dorit îmbogăŃirea expertizei prin preluarea de bănci din Londra. b) contextul structurării pieŃei eurovalutelor şi posibilitatea plasamentelor mai avantajoase. iar dacă aceasta are o reŃea teritorială semnificativă. Teste grilă 1. filială. Băncile de investiŃii care urmăresc să cumpere bănci comerciale. Băncile care cumpără firme financiare urmăresc să compenseze scăderea veniturilor. senioraj. Proces ce a condus la consolidarea grupurilor financiare globale sau a conglomeratelor financiare. Dereglementarea în domeniul bancar constă în eliminarea acelor reglementări cu caracter restrictiv care frânează sau influenŃează negativ poziŃia competitivă a băncilor în raport cu alte instituŃii financiare care operează pe piaŃa financiară şi care. în alte cazuri. nu intră sub incidenŃa reglementărilor specifice domeniului bancar. ca urmare a micşorării în perspectivă a ratelor dobânzii. inovaŃiile financiare. grupurile bancare japoneze urmăreau asimilarea tehnicilor în diferite domenii financiar-bancare din Europa şi SUA. monedă electronică. mari bănci comerciale din Europa au urmărit achiziŃionarea unor bănci de investiŃii din SUA. Astfel. nu au dreptul să atragă depozite. cu venituri stabile realizate din operaŃiuni comisionate. c) posibilităŃile oferite de tehnologia informaŃională în ofertarea de noi servicii e-banking. dezintermedierea. Băncile de investiŃii prin tradiŃie. conglomerat financiar. se împrumută de la propria sa bancă. cu scopul de a realiza venituri suplimentare din comisioane. intermediere financiară. bancă comercială. firewall (perete de foc). Cuvinte-cheie: dereglementarea. scopul a fost şi cucerirea de noi pieŃe .bancare. R: a) 10 . dar totodată reŃeaua teritorială devine bază de promovare a produselor specifice investiŃiilor financiare. globalizare financiară. R: adevărat 2. AchiziŃionând o bancă comercială. dat fiind caracterul lor nebancar. sucursală bancară. grup financiar. non-dobânzi. Băncile comerciale care cumpără firme de investiŃii câştigă instantaneu o cotă de piaŃă şi credibilitate. implicit în Ńara noastră. CompetiŃia băncilor pentru atragerea de depozite a constituit o dominantă dat fiind: a) rolul pe care îl au depozitele în constituirea resurselor de creditare. Fuziunile şi achiziŃiile în domeniul financiar-bancar au motivaŃii diferite: • Prima motivaŃie priveşte faptul că fiecare tranzacŃie de acest tip are la bază o decizie strategică de a intra într-un domeniu netradiŃional pentru o bancă. • O a doua motivaŃie a fuziunilor şi achiziŃiilor priveşte creşterea şi întărirea poziŃiei la nivel global a grupurilor bancare formate la nivel naŃional.emergente ca cele din America Latină sau Ńările Europei Centrale şi de Est.

1.. În principiu. serviciul de casierie al unei bănci poate efectua: • primirea. • Băncile comerciale. d) finanŃare directă prin piaŃa financiară. iar prin specificul operaŃiunilor efectuate în favoarea clienŃilor – primirea şi eliberarea de numerar. prin intermediul băncilor comerciale pune în circulaŃie bancnotele şi moneda metalică. casieria bancară reprezintă principalul canal prin care banca centrală. numerarul şi activitatea casieriilor bancare rămâne o activitate de prim interes pentru bănci – relaŃia directă cu clientela. se realizează joncŃiunea transformării monedei fizice. (c + d). Cu toate aceste schimbări. după cum în baza unor acorduri pot efectua astfel de operaŃiuni şi în favoarea altor bănci comerciale care întro zonă dată nu au casierii proprii. OPERATIUNI CU NUMERAR SI DE CASIERIE Depunerea spre păstrare a banilor de aur şi argint sau a unor valori la persoane de încredere şi care stăpâneau arta schimbului reprezintă poate cea mai veche „activitate bancară”. (b + d). b) finanŃare indirectă prin piaŃa de capital – bursa de valori. păstrarea şi eliberarea numerarului în monedă naŃională şi a altor valori şi în funcŃie de legislaŃia naŃională şi normele de organizare internă ale băncii. prin departamentele de casierie. c) finanŃare indirectă prin intermediar financiar. în acest spaŃiu mai pot fi cuprinse şi: 11 . în monedă de cont şi invers. unui sistem financiar. asigură colectarea şi retragerea numerarului din circulaŃie. care determină …………………. Dar casieria bancară poate fi şi poarta de intrare a numerarului dobândit pe căi ilicite. efectuează operaŃiuni de casă în favoarea clienŃilor persoane individuale sau companii. instituŃiile şi politicile de ……………………. 2. Activitatea casieriei bancare a fost puternic influenŃată de apariŃia şi dezvoltarea instrumentelor de plată electronică – cum sunt cardurile care permit retragerea sau depunerea de numerar „din afara băncii” de la bancomate sau retrageri de numerar de la distribuitoarele de numerar. crimă organizată. Casieria băncilor comerciale este principalul punct de intrare în sistemul bancar a bancnotelor fizice. R: 2 2. 3.3. a) schimbărilor / operare / structura b) reglementărilor / acces / organizarea c) directivelor UE / reglementare / componentele R: a) 4. aici se identifică şi falsurile şi monedele contrafăcute care se intenŃionează a fi introduse în circuitul oficial. Activitatea de intermediere se poate realiza pe două rute prin: a) finanŃarea directă prin intermediar financiar – o bancă. InovaŃiile financiare reprezintă procesul continuu al ……………………… privind produsele.. ca unităŃi monetare naŃionale. În prezent. bancnota. comerŃ cu droguri care se doresc a fi „spălate” şi evidenŃiate ca fiind cu o provenienŃă legală. spălare de bani. (a + b). verificarea.

În acelaşi timp. construcŃia tocurilor şi a uşilor. 12 . – asigurarea unei securităŃi maxime în păstrarea şi depozitarea numerarului. O parte însemnată din clientela bancară este implicată în reali-zarea funcŃiei de circulaŃie a numerarului. • operaŃiuni de păstrare în siguranŃă a diferitelor valori: active monetare în casete de siguranŃă (casete de valori). Realizarea operaŃiunilor de casierie de către băncile comerciale presupun anumite cerinŃe specifice: – respectarea reglementărilor în domeniu. • operaŃiuni cu metale preŃioase. – existenŃa unui personal calificat. încărcarea şi descărcarea numerarului şi valorilor se fac numai într-un spaŃiu închis. dar şi a celor proprii băncii. există şi dotări specifice. Componenta relaŃiei bancă-client este dată de raporturile zilnice. Se disting astfel alături de casieriile cu regim normal de funcŃionare (de ex. determinate de relaŃiile de încasări şi plăŃi efectuate prin casieriile băncilor. cecuri) pentru care solicită numerar sau retragere de numerar. între orele 9-18) şi casierii serale. Serviciile oferite de bănci prin casierii pot fi realizate şi pentru a satisface anumite cerinŃe ale clientelei privind în special depunerea numerarului în afara orelor de program ale băncii. numărarea şi eliberarea numerarului şi a altor valori efectuate de departamente specializate ale băncilor comerciale în favoarea clientelei. Dat fiind că prin specificul activităŃii sunt vehiculate valori – bani. – valorificarea corespunzătoare a excedentului de numerar din casierie prin plasarea acestuia la banca centrală sau la alte bănci comerciale. care presupun păstrarea lor în siguranŃă. Rutele de transport se dotează cu sisteme tip „ecluză”. • Rutele de transport ale valorilor în interiorul băncii se proiectează astfel încât să nu se intersecteze cu căile de acces ale clienŃilor. modul de montare a acestora. – limitarea riscurilor în vehicularea. adeseori. transportul şi paza valorilor. se numesc casierie-tezaur. casierul este forŃat să îi dea toate sumele din casieria sa ca şi cum ar desfăşura o operaŃiune de eliberare de numerar normală. • Protejarea angajaŃilor băncii faŃă de agresorii înarmaŃi este o prioritate în orice bancă. serviciile de colectare a numerarului. prin existenŃa unor sisteme electronice de supraveghere şi prin accesul unui număr limitat de persoane la aceste tipuri de operaŃiuni. • Cele mai mari probleme pentru activitatea unei bănci le pun clienŃii frauduloşi. izolat de circulaŃia altor persoane şi întotdeauna sub supravegherea personalului de pază. iar casierul este expresia tipică a bancherului. ProtecŃia ghişeelor se realizează prin elemente constructive care întotdeauna privesc grosimea pereŃilor. respectiv sub ameninŃare. competent şi cu responsabilitate civică şi profesională. încuietorile de la uşi. aceste departamente. Prin operaŃiuni de casă se înŃelege primirea. verificarea. documente etc. servicii de noapte. geamurile şi vitrinele care separă casierul de client etc. iar personalul băncii să le poată folosi numai în condiŃii de supraveghere.• operaŃiuni de schimb valutar – monedă naŃională contra monede străine. uneori de rutină. – prezentarea unor documente false sau fără temei legal sau în afara valabilităŃii (de ex. În principiu. prezenŃa unei persoane în faŃa ghişeului poate avea ca intenŃie: – atacul banditesc. – asigurarea integrităŃii valorilor.

unde se stabileşte cursul pentru valută în cont contra valută efectivă de persoane specializate – dealeri de bancnote (banknotes dealers) şi tot aici se efectuează controlul de către specialist a bancnotelor (pentru descoperire falsuri) etc. – alte operaŃiuni cu valute efective. agenŃii. sunt dotate cu aparatură specială pentru depistarea falsurilor cum sunt lămpile cu lumină ultravioletă şi detectoarele de cerneală magnetică. Aceste operaŃiuni se pot face la ghişeele de operaŃiuni în monedă naŃională (lei) sau. pentru scopuri monetare cu valoare intrinsecă (piese numismatice.). Unitatea monetară a României este leul. – operaŃiuni de schimb valutar. Pentru îndeplinirea funcŃiei specifice de emisiune monetară. bancnotele şi monedele metalice sunt puse în circulaŃie de către BNR printr-o reŃea securizată proprie de distribuŃie pe tot teritoriul Ńării. În virtutea dreptului exclusiv de emisiune. Banca NaŃională a României distribuie emisiunea realizată şi administrează rezerva de numerar sub formă de bancnote şi monede. – încasări şi transferuri de cecuri de călătorie şi comerciale. operatorii de la ghişeu primesc buletine informative cu falsurile de bancnote şi noile emisiuni de valute. Băncile mari care efectuează comerŃ cu bancnote pentru lumea întreagă au servicii specializate care sunt conectate la departamentele de arbitraj valutar. dimensiunile. iar subdiviziunea acestuia este banul. plata pensiilor). sunt unităŃile locale ale băncilor comerciale – sucursale. Regia Autonomă Imprimeria BNR asigură tipărirea în condiŃii de siguranŃă a bancnotelor. filiale. Casieriile valutare. respectiv de punere efectivă în circulaŃie a numerarului la nivelul publicului larg. greutatea. OperaŃiunile de plăŃi şi încasări în valută sunt realizate în cadrul stabilit de regimul valutar al Ńării. precum şi Regia Autonomă Poşta Română. • Băncile comerciale pot organiza şi case de circulaŃie în valută. BNR este singura în drept să stabilească valoarea nominală. Prin aceste case de circulaŃie se pot efectua: – încasări şi plăŃi în conturile în valută ale persoanelor individuale şi ale firmelor. Grafica bancnotelor şi monedelor este protejată prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci din România. Banca NaŃională a României are în subordine două întreprinderi de producŃie cu profil tehnologic specific. în mod curent. pentru a putea beneficia de sume mai mari. – ordine de plată şi mandate externe. companiilor. • Banca NaŃională a României este unica instituŃie autorizată să emită însemne monetare sub formă de bancnote şi monede. înainte de a fi stocate în tezaur. Regia autonomă Monetăria Statului prelucrează metal preŃios sau comun pentru realizarea unor piese din metal – de tipul monedelor metalice aflate în circulaŃie sau a monedelor şi altor piese din metal preŃios. albume cu specimene de bancnote. desenul şi alte caracteristici tehnice ale bancnotelor şi monedelor. numerarul ajunge în casieriile firmelor.– prezentarea unor documente valabile dar contrafăcute. medalii etc. Odată emise. sau direct la populaŃie (de ex. – prezentarea spre depunere în cont sau de preschimbare (monedă naŃională contra monedă străină) de bancnote contrafăcute sau false. dacă se justifică prin volumul operaŃiunilor se realizează prin ghişee separate. Din casieriile acestor mari distribuitori. prin majorarea sumei înscrise pe ele. ca mijloace de plată legale pe teritoriul României. după cum există şi personal specializat în asigurări şi expediŃii internaŃionale 13 . Principali agenŃi de răspândire. în România de Regulamentul BNR privind operaŃiunile valutare.

în baza cărora băncile sunt obligate să adopte politici şi proceduri eficiente de cunoaştere a clientelei – care au fost denumite programe de cunoaştere a clientelei – prin care să se promoveze standarde înalte în plan etic şi profesional şi să se prevină folosirea băncilor de către clienŃii acestora pentru desfăşurarea unor activităŃi de natură infracŃională sau a altor activităŃi contrare legii. Desfăşurarea activităŃii se realizează în conformitate cu reglementările naŃionale privind regimul aurului şi a altor metale preŃioase. În general. • Executarea este destinată să pedepsească acei infractori care. • Băncile pot oferi clientelei servicii de păstrare de valori în siguranŃă. 2000) şi au fost adoptate reglementări specifice privind cunoaşterea clientului şi raportarea operaŃiunilor suspecte de către bănci (2002. au fost adoptate legi privind prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor (1999. 14 . Valorile care sunt depozitate în casete pot fi: bijuterii din metale şi pietre preŃioase. testamente. autorizate să efectueze operaŃiuni angro cu aur. obiecte cu valoare istorică. de raportare a operaŃiunilor suspecte pentru clientela instituŃiilor de credit. În acest scop. (2) raportarea. obiecte fără valoare determinată. bilete de bancă şi valută în numerar. Cursurile valutare pentru valuta efectivă sunt stabilite numai sub forma cursurilor la vedere. măsurile adoptate de o Ńară privind spălarea banilor sunt grupate în măsuri preventive şi de executare. reuşesc să spele banii rezultaŃi din activităŃi criminale şi surprinde aspecte legate de infracŃiuni şi infractori: (1) categoriile de infracŃiuni. În Ńara noastră a fost creat Oficiul NaŃional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Depozitarea se efectuează în baza unui contract de primire în depozit. Această activitate se desfăşoară în cadrul departamentelor tezaur – casierie şi de regulă sunt operaŃionale în sucursalele băncii. (3) reglementarea şi supravegherea şi (4) sancŃionarea. În acest cadru mai larg au fost stabilite standarde de cunoaştere a clientelei şi. în ciuda eforturilor de prevenire. acŃiuni. clienŃii pot primi un permis de intrare în bancă sau un card de acces valabil pentru perioada păstrării valorilor în casete. Băncile care efectuează operaŃiuni retail sunt cantonate prioritar pe activităŃi cu publicul larg de la care cumpără şi vând aur sau/şi primesc spre păstrare obiecte de aur. îşi organizează în cadrul tezaurului o zonă separată – tezaurul pentru public – de cel în care păstrează numerarul sau alte valori pentru operaŃiunile băncii. 2006). certificate de depozit. certificate de proprietate. iar în perimetrul acestor reglementări îşi elaborează norme proprii privind operaŃiunile cu aur la nivelul ghişeelor. Băncile autorizate să efectueze operaŃiuni cu aur într-o abordare de ansamblu se pot împărŃi în două clase: bănci comerciale care efectuează şi operaŃiuni retail şi bănci specializate. în funcŃie de modul de organizare a activităŃii. instrumente financiare. Prin norme s-au stabilit liniile directoare. implicit. după caz.de bancnote efective. • Prevenirea este destinată să împiedice orice infractor sau grupare criminală să utilizeze instituŃii sau persoane pentru a spăla banii din activităŃi ilegale şi presupune cel puŃin patru elemente: (1) cunoaşterea clienŃilor. documente de valoare. iar pentru acest serviciu se plăteşte anticipat un comision şi. (2) investigarea. diverse colecŃii de monede. • Casieriile bancare efectuează şi operaŃiuni de vânzare şi cumpărare de aur în favoarea publicului. • Casieria bancară se constituie ca unul din punctele cele mai vulnerabile de intrare în circuit legal a banilor cu provenienŃă ilegală. (3) procedura de acuzare şi pedepsire şi (4) confiscarea. obligaŃiuni.

casă de circulaŃie. numismatică. c) monedă electronică / VISA. Programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor. constă în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. . contrafacerea bancnotelor. 15 . R: adevărat 2. în ciuda eforturilor de prevenire reuşesc să spele banii rezultaŃi din activităŃi criminale. în termeni tehnici se denumeşte: a) plafonul de numerar. verificarea. operaŃiuni de casă. alterarea bancnotelor. R: c) 3. astfel încât să asigure necesarul în concordanŃă cu nevoile reale de ………………… ale circulaŃiei monetare în Ńara noastră se efectuează de………………. obligaŃii de plată ale băncii faŃă de depunători şi reprezintă pentru bancă una din formele cele mai importante şi ieftine de constituire a resurselor sale de creditare.Cuvinte-cheie: numerar. CONTURILE BANCARE ÎN RELAłIE CU CLIENTELA • Activitatea bancară. monedă de cont. Prevenirea spălării banilor cuprinde măsurile adoptate dintr-o Ńară. b) să întărească disciplina bancară privind cunoaşterea clientelei şi raportarea operaŃiunilor suspecte. b) monedă de cont / MFP. c) casa de circulaŃie. prin tradiŃie. destinate: a) să pedepsească acei infractori care. Depozitele constituite la bănci de diferiŃi depunători au un dublu caracter: – pe de o parte reprezintă datorii. operaŃiuni de schimb valutar. monedă efectivă. Oglindirea în evidenŃă a operaŃiunilor cu numerar efectuate pe parcursul unei zile de lucru de către o unitate bancară. R: c) 3. Prin operaŃiuni de casă se înŃelege primirea. c) să împiedice orice infractor sau grupare criminală să utilizeze instituŃii sau persoane pentru a spăla bani din activităŃi ilegale. numărarea şi eliberarea numerarului şi a altor valori efectuate de departamente specializate ale băncilor în favoarea clientului şi a celor proprii băncii. raportarea operaŃiunilor suspecte. plafon de lucru. R: a) 4. program de cunoaştere a clientului. Teste grilă 1. b) plafonul de lucru. a) numerar / BNR.

Din această diferenŃă rezultă câştigul băncii. contul de card. – Folosirea imediată se referă la libertatea titularului de cont de a dispune imediat şi în orice moment de depozitele constituite. întrucât. iar în unele Ńări conturi de cecuri. – dobânda plătită la depozite. contul pentru constituirea depozitului în vederea unei plăŃi prin acreditiv. Se disting trei tipuri de conturi prin care banca atrage depozite de la public: contul curent. – Folosirea generală defineşte posibilitatea potenŃială ca disponibilităŃile din cont să fie utilizate de titularul contului în orice moment ca bani în general: mijloc de schimb. – Folosirea directă se referă la posibilitatea utilizării banilor din cont fără un alt stadiu intermediar: ordinul de plată sau de retragere se efectuează direct de la bancă: eliberarea de numerar la ghişeu sau bancomat sau transferul ordonat este procesat imediat. Aceste calcule ce se efectuează de bancă permanent privesc: 16 . Dobânda plătită la depozite – (denumită dobândă pasivă) este întotdeauna (sau trebuie să fie) mai mică decât dobânda la care banca acordă creditele (dobândă activă). • Conturile curente sunt conturi din care titularii pot efectua operaŃiuni de plăŃi şi încasări curente în baza şi limita sumelor depuse se numesc şi conturi la vedere sau depozite la vedere. FuncŃionarea şi existenŃa acestor conturi este legată de scopul pentru care au fost constituite şi au rolul de suport al finalizării în bune condiŃii (de siguranŃă) a operaŃiunii sau tranzacŃiei. directă şi imediată a banilor. conturile la termen şi contul de economii. monedă electronică). depozitul constituit la bancă cu rol de garanŃie în obŃinerea unui credit sau a unei scrisori de garanŃie bancară. mijloc de rezervă. băncile deschid şi alte tipuri de conturi în favoarea clientelei. cu atât creşte capacitatea sa de creditare şi – de aici – veniturile pe care le va realiza sub formă de dobânzi. RelaŃia depozite-credite are un rol deosebit în activitatea unei bănci. consumabile). respectiv le pot utiliza oricând. fie prin dispunerea unei plăŃi sau transfer în alt cont bancar (monedă de cont. ca urmare a plăŃilor efectuate predominant prin cecuri. cu cât volumul depozitelor atrase de bancă de la public este mai mare şi mai stabil. sistem informatic. dar acestea. clădiri. Pentru a atrage cât mai multe depozite. depozitul format pentru iniŃierea unei operaŃiuni valutare sau de investiŃie financiară etc. În afară de aceste conturi. cel mai adesea sunt determinate sau derivă din specificul unui serviciu sau produs bancar solicitat de client cum ar fi contul de credit. DiferenŃa între cele două rate ale dobânzii practicate de bancă însă trebuie să fie suficient de mare ca să acopere: – cheltuielile operaŃionale ale băncii (salarii personal. – asigurarea unui profit băncii. • Ideea de bază este că nu poate utiliza toate disponibilităŃile din conturi.– iar pe de altă parte. utilaje. pentru depunători reprezintă creanŃe asupra băncii. • Legat de folosirea disponibilităŃilor din conturile la vedere ale deponenŃilor – ca monedă de cont se discută despre accesul la fonduri sau posibilitatea de folosire generală. fie prin retragere de numerar la ghişeele bancare sau bancomate (monedă efectivă/monedă electronică). băncile plătesc deponenŃilor dobânzi şi/sau efectuează anumite servicii gratuit (care înseamnă costuri pentru bancă). banca fiind obligată să fie pregătită să execute dispoziŃiile date de titular: transfer bancar în alt cont sau retragere de numerar. mijloc de plată etc.

). – soldul minim al disponibilităŃilor în conturi (monedă de cont) pentru a face faŃă solicitărilor de transferuri. dar este absolut necesar pentru a face faŃă oricând cererilor de retragere. – depozite curente. aceasta deoarece. – în funcŃie de soldul mediu permanent banca identifică limita fondurilor disponibile pentru acordarea de credite sau pentru alte plasamente. lichiditatea bancară defineşte capacitatea unei bănci de a face faŃă obligaŃiilor sale financiare curente rapid şi fără pierderi sau costuri suplimentare şi care în principal presupun: – restituirea. banca nu mai plăteşte dobânda convenită prin contractul de cont de depozit la termen. – îndeplinirea obligaŃiilor faŃă de banca centrală privind rezerva minimă obligatorie prin care băncile comerciale sunt datoare ca o parte din depozitele constituite la ele (un procent din valoarea lor 10%. • DisponibilităŃile în limbaj bancar curent. lichiditatea bancară este adesea evaluată în termenii capacităŃii băncii de a acoperi debitele pe termen scurt şi foarte scurt ca relaŃie de interdependenŃă între activele curente şi pasivele curente. • Conturile la termen sau conturile de depozite la termen sunt conturi în care depunerile se efectuează pentru un anumit termen. plăŃi ordonate de titulari de conturi. de regulă. • La nivelul activităŃii bancare. Formal. – onorarea solicitărilor clienŃilor cu privire la acordarea de credite. pentru care se plătesc dobânzi calculate zilnic asupra soldului contului dintre două depuneri (sau. dar din care o trebuie păstrate pentru a face faŃă plăŃilor ordonate de clienŃi în orice moment. la solicitarea clienŃilor a fondurilor depuse în cont: fie sub forma retragerilor de numerar. În acest cadru. după caz. 25%. întotdeauna se referă la cele două forme primare a banilor pe care îi deŃine o bancă : – numerarul sub forma bancnotelor şi monedei divizionare. ci cea aplicabilă conturilor curente. Măsura este de natură să impună indirect clientului respectarea termenului pentru care a fost constituit depozitul prin pierderea unui plus de dobândă. comportă cheltuieli (păstrare. perioadă în care titularii nu pot efectua depuneri sau retrageri din cont şi pentru care băncile plătesc o rată a dobânzii superioară conturilor la vedere. Conturile de economii sunt conturi de depozit cu termen nedeterminat în care se pot constitui depozite mici şi foarte mici în mod regulat. operaŃiuni). DisponibilităŃile din conturi constituie un aspect al lichidităŃii bancare: – în raport de nivelul acestor disponibilităŃi banca trebuie să îşi constituie o rezervă minimă obligatorie la banca centrală. deŃinut de bancă în casierii şi tezaure. acestea se constituie ca sursă de creditare pentru bănci. sumele în moneda de cont Ńinute în conturi la vedere care deşi reprezintă proprietatea deponenŃilor. 17 .– numerarul de păstrat în casieriile sale pentru a răspunde cererilor de retragere de la ghişee şi de la bancomate (monedă efectivă). prin aplicarea unui procent la soldul mediu. dacă efectuează retrageri parŃiale sau totale din cont. socotit un „rău necesar” pentru că nu aduce venit. tezaur etc. 30%) să le depoziteze în contul lor la banca centrală. fie sub forma dispunerii de plăŃi din cont. titularii nu au dreptul să retragă bani depozitaŃi înainte de scadenŃă. – evoluŃia disponibilităŃilor se caracterizează prin natura lor prin variaŃia soldurilor în cadrul căreia se poate delimita o marjă ca sold mediu permanent.

amândouă) şi alte caracteristici particulare. sau soldul cerut este foarte mic. în timp ce preŃul implicit se referă la cheltuielile non dobândă ale băncii cum ar fi: efectuarea de plăŃi prin ordin de plată sau cec fără să fie comisionate. au determinat asprirea competiŃiei între bănci pentru fonduri depozitate. banca centrală poate să mărească sau să restrângă oferta monetară şi respectiv volumul creditelor pe care le pot acorda băncile comerciale. – costul promovării de noi produse – circumscrise conturilor bancare.– evaluarea plăŃilor şi încasărilor permanente asociate disponibilităŃilor din conturi ale clientelei în fapt se concretizează în două tipuri de fluxuri: în monedă efectivă şi în monedă în cont. aceea a diferenŃierii produselor – „cont bancar” de ceea ce ofereau celelalte bănci de pe piaŃă. clienŃii urmăresc de preferinŃă conturi de depozit care nu presupun un sold minim.. dacă se micşorează marja (diferenŃa) între cele două rate ale dobânzii. – costul depozitelor şi volumul acestora în relaŃie cu profitul băncii: pentru depozite se poate plăti o rată de dobândă mai mare pentru a se atrage cât mai mulŃi clienŃi. păstrarea şi dezvoltarea depozitelor. – comisionarea vânzării de produse încrucişate (sold depozit – credit bancar). în activitatea de formare a preŃului sunt stabilite preŃuri implicite şi explicite pentru produsele şi serviciile polarizate contului. ci devine mult mai rafinată. scade profitul etc. iar efectul concret a fost apariŃia unui mare număr de tipuri de depozite şi servicii care au fost asociate acestora. băncile s-au văzut nevoite să întocmească programe de menŃinerea. Astfel. Ca urmare a competiŃiei dintre bănci. dar depozitele sunt baza pentru credite. Această diversitate de servicii polarizate pe depozite a pus în faŃa fiecărei bănci o nouă problemă. – costul relaŃiei bancă-client pe termen mediu şi lung. sau procedează la dezintermediere – mută banii disponibili la un fond mutual. Prin mărirea sau micşorarea rezervelor ce trebuie constituite. Astfel. în elaborarea programului şi în politica de preŃ la depozite a început să se aibă în vedere: – efectuarea de servicii necomisionate şi stabilirea cerinŃei de a se menŃine un sold minim permanent în contul curent sau fiecare serviciu este comisionat şi libera utilizare a soldurilor. PreŃul explicit este cel privind cheltuiala băncii cu dobânda. În acest context. decizia de a stabili preŃul unui depozit nu se referă numai la ce rată a dobânzii se va plăti. strategia de preŃ în cadrul marketingului atragerii de depozite a devenit o combinaŃie între elementele de confort de acces (bancomat sau distribuitoare de numerar). specifice unui cont. În această situaŃie. plata serviciilor efectuate de bancă sau existenŃa soldului minim în cont pentru a elimina comisionarea serviciilor sau plata unor rate de dobândă mai mare (sau combinări. • Liberalizarea ratelor dobânzilor practicate de bănci şi a restricŃiilor legate de serviciile financiare pe care le poate oferi o bancă clientelei. Rezervele minime obligatorii reprezintă un instrument indirect de politică monetară utilizat de o bancă centrală pentru a controla oferta monetară în economia unei Ńări (sau grup de Ńări) şi implicit capacitatea de creditare a băncilor. • Rezervele minime obligatorii reprezintă o parte din depozitele constituite la bănci de clientelă pe care acestea sunt obligate să le menŃină într-un cont curent deschis la banca centrală sub forma unei rezerve legale. 18 . pe piaŃa monetară sau pe piaŃa financiară. Astfel. ceea ce înseamnă mărirea dobânzii şi la credite şi deci potenŃial se pierd clienŃi care se împrumută. dar şi mult mai complicată.

deschiderea unui cont poate însemna şi: emiterea unui card. fie că operaŃiunea implică sau nu deschiderea unui cont.) prin astfel de servicii „întâmplătoare”. în care este inclus şi orice persoană sau entitate care utilizează sau beneficiază de un serviciu sau de un produs oferit de o bancă. Sintagma include totodată satisfacerea nevoilor clientelei pe termen lung. program prelungit până la ora 19. el transformându-se în principalul element de suport pentru dezvoltarea vânzărilor încrucişate. fonduri de pensii etc.Matricea stabilirii preŃului conturilor de depozit Strategia de stabilire a preŃului PreŃuri explicite PreŃuri implicite Costuri • plata dobânzii • servicii la costuri mai mici sau gratis (ordine de plată. participarea la un fond de pensii privat sau fond mutual etc. de investiŃii financiare şi de structurarea activităŃii sub formă de grup financiar care polarizează în jurul băncii propriile entităŃi cum sunt: societăŃi de asigurări. lunar) confort (ATM. după anii 2000 s-a promovat conceptul de client în sens larg. • În practica şi reglementările cu privire la activitatea bancară. un ordin de plată. Acest nou concept. ca opus a rezolvării problemelor imediate ale acesteia. toate nevoile financiare pe termen lung a determinat modificarea statutului contului bancar. Abordarea a fost determinată de creşterea crimei organizate şi posibilitatea implicării sistemelor bancare în facilitarea unor tranzacŃii ilicite (transferuri de bani. o poliŃă de asigurare pe viaŃă sau generală. respectiv şi a altor produse şi servicii bancare la costuri care tind să fie cât mai reduse şi să asigure un grad de confort sporit în utilizarea lor. 19 . schimb valutar etc. fonduri mutuale. pentru • cadouri cecuri) • calculul dobânzii bancă • adăugarea unor elemente de (zilnic. a cunoscut o creştere semnificativă ca volum şi importanŃă pentru bănci. de ex. odată cu accesul lărgit al băncilor la operaŃiuni cu titluri financiare. elibecont un sold minim bancă rare numerar) • restricŃii în efectuarea • comisioane suplimen. Astfel. Efectul asupra program sâmbăta) fluxului de nuVenituri • servicii comisionate • obligaŃia de a menŃine în merar al băncii pentru (ordine de plată.plăŃilor tare la serviciile speciale (credite overdraft / în descoperit de cont) care oricum presupun încasare dobânzi • Deschiderea de conturi reprezintă începerea relaŃiei bancă-client sintagmă care în etapa actuală include toate nevoile financiare ale publicului şi mai rar doar o singură şi specifică solicitare – cea de deschidere de cont. comparativ cu vânzarea lor individuală serviciu – cu – serviciu sau produs – cu – produs. Această strategie în domeniul conturilor bancare şi a preŃului stabilit.

activitatea. în paralel o operaŃiune similară. Sistemul explicit de asigurare defineşte clar şi costurile potenŃiale în sensul stabilirii unei limite maxime de restituire a depozitelor. afacerea.U. • Conceptul de asigurare a depozitelor se referă la o entitate (guvern. costuri reduse etc. precum şi asupra oricărui fapt. comunitate bancară. poliŃia internaŃională. de exemplu. în acest context. relaŃiile personale sau de afaceri ale clienŃilor ori informaŃii referitoare la conturile clienŃilor – solduri. are în vedere obligaŃia băncii de a nu comunica altor clienŃi astfel de informaŃii („de a vinde pontul”). care privesc persoana. Cu totul alta este situaŃia în care solicitările de informaŃii despre client sunt formulate de autorităŃi: poliŃia naŃională. Această cerinŃă se referă la partea din contract prin care banca se angajează să păstreze secretul operaŃiunilor bancare efectuate şi al afacerilor clientelei. instanŃele de judecată etc. În acelaşi timp însă. • Sistemele explicite de asigurare sunt acele sisteme care au la baza structurării lor legi şi norme prin care se definesc clar obligaŃiile de asigurare asumate. care sunt procedurile de plată a sumelor din depozitele bancare în caz de faliment şi în ce interval de timp vor fi plătite. care guvernează această relaŃie. Referitor la sistemele de asigurare a depozitelor adesea se discută despre sisteme de asigurare implicită şi sisteme explicite de asigurare. dar nici de a le folosi în propriul său interes. În principiu. eficienŃă. relaŃia bancă-client are la bază o abordare pe termen lung. în detrimentul eficienŃei operaŃiunii iniŃiate de client sau. 111). buna credinŃă a băncii în efectuarea unor astfel de operaŃiuni. bancă centrală) care se angajează să asigure valoarea depozitelor depuse la bănci şi restituirea acestora (integral sau parŃial) în cazul falimentului bancar. la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienŃii (O. InstituŃia de credit este obligată să păstreze confidenŃialitatea asupra tuturor faptelor. proprietatea. în acest context sau altul să despăgubească deponenŃii. datelor şi informaŃiilor referitoare la activitatea desfăşurată. 20 . dar punctul lor de vedere să salveze o bancă şi. RelaŃia bancă-client este guvernată de legea contractelor. 99/2006. în practica bancară curentă. ai cărei termeni preexistă datei la care se aplică oricărei relaŃii comerciale. prin care banca îşi propune menŃinerea şi dezvoltarea relaŃiei cu un client şi presupune: – deschiderea unui cont bancar. Desigur. • Sistemele implicite de asigurare se caracterizează prin faptul că nu există o reglementare legală prin care guvernul sau o altă autoritate să fie obligată să despăgubească deponenŃii în cazul falimentului bancar. dată sau informaŃie. – asumarea unor drepturi şi obligaŃii reciproce. de a tergiversa executarea unei operaŃiuni. nr. aflate la dispoziŃia sa.• Prestarea serviciului bancar cu profesionalism. instituŃiile care sunt garantate. – respectarea cadrului juridic şi/sau normativ. • ConfidenŃialitatea constituie o obligaŃie fundamentală a băncii. acest ultim aspect este greu de identificat de un client. se impune o altă cerinŃă şi anume. Indiferent de modul de abordare. poate influenŃa decizia solicitantului sau beneficiarului de servicii întâmplătoare să devină clientul băncii pe baze contractuale. dar nu imposibil. art. de a iniŃia în numele şi contul propriu al băncii. Buna credinŃă a băncii. Conceptul se referă la dreptul autorităŃilor statale de a decide – dacă se consideră util sau necesar. buna credinŃă a băncii este asociată direct cu confidenŃialitatea operaŃiunilor bancare. operaŃiuni derulate –. rulaje.

care este însă comisionat ca serviciu separat. sunt şi Ńări în care asigurarea – în limita unui plafon. Fondul a fost creat ca persoană juridică de drept public. lei) care poate fi modificată în timp. consultanŃă legată de administrarea de portofoliu. obiectivul fiind vânzarea unui produs bancar. firmă. Indiferent de schema de asigurare aleasă. servicii legate de fuziuni şi achiziŃii. întotdeauna direct (prin administrare) sau indirect (prin aprobări şi supraveghere) este implicată şi banca centrală sau o altă entitate similară. ConsultanŃa pentru investiŃii financiare priveşte recomandările pe care o persoană sau o firmă le face unui client cu privire la vânzarea-cumpărarea de titluri financiare şi/sau oferă informaŃii despre piaŃă. abordată singular la cererea unui client. 21 . este extinsă şi asupra marilor deponenŃi. ConsultanŃa specializată poate fi tematică (pe parcursul unei acŃiuni) sau generală asigurată pe o perioadă de timp. colectarea încasărilor – dividende la acŃiuni. în cele mai multe Ńări se acoperă doar depozitele micilor deponenŃi. împuternicirea pentru reprezentare pentru votare în adunarea acŃionarilor. ConsultanŃa poate fi generată ca formă a marketingului bancar. În România. montarea unor împrumuturi buy-out etc. raportarea situaŃiilor. • Legat de activitatea de consultanŃă oferită de bănci. date etc. ConsultanŃa implicită.Nivelul asigurării se referă la tipurile de depozite asigurate şi moneda în care sunt denominate. Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar a fost creat pentru prima dată în 1996. alături de păstrarea activelor în siguranŃă.. în SUA 100. se discută despre consultanŃa bancară. Oricum. dobânzi la obligaŃiuni etc. privatizări. de plasamente de credite etc. esenŃiale pentru proprietarii acestora cum sunt: decontarea.–. Astfel. mai efectuează şi alte servicii de administrare. în România 20. iar organizarea şi funcŃionarea sa se stabilesc prin propriul statut care este aprobat de BNR.. • Custodia în domeniul activităŃii bancare se referă la păstrarea în siguranŃă a activelor financiare ale unui client şi efectuarea unor servicii adiacente potrivit instrucŃiunilor primite de la acesta. plata impozitelor. În principiu.000 dolari. banca are în păstrarea sa proprietatea clientului în active financiare. în toate sistemele de asigurare a depozitelor există stabilită o limită maximă de protecŃie (de ex. Serviciile de consultanŃă pot privi: structura capitalului. ConsultanŃa specializată. administrarea fondurilor de diferite tipuri şi uneori şi serviciul de cash management. Băncile. legate de diferite acŃiuni: achiziŃii sau fuzionări cu alte companii.. destinată să asigure acestuia anumite informaŃii. ca serviciu bancar comisionat. prin care tot personalul bancar ce are relaŃii directe cu publicul are şi îndatorirea de a prezenta şi explica avantajul comparativ – potrivit nevoilor clientului a diferite tipuri de conturi. În unele Ńări se asigură numai depozitele în monedă naŃională în alte Ńări şi cele în alte valute. strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afacerile comerciale ale clientului – companie. Scopul Fondului este de a garanta rambursarea depozitelor constituie la bănci de către deponenŃi persoane fizice. consultanŃa financiară şi bancherul ce acordă consultanŃă privată sau bancherul privat. Activitatea presupune deschiderea unui cont de custodie (sau mai multe) şi încheierea unui contract între părŃi – bancă şi client. care este încorporată în ansamblul serviciilor de un anumit tip asigurate de bancă cum şi serviciile de cash management.000 euro-echiv.

rezerva minimă obligatorie. servicii de custodie. R: Fals 2. a) sucursalelor / alte bănci / banca centrală. servicii de consultanŃă. b) profesioniştilor / colegi de profesiune / societate.Cuvinte-cheie: cont curent. Conceptul de asigurare a depozitelor se referă la: a) o entitate. la prima cerere formulată de deponenŃi în scris. guvern. care se angajează să asigure valoarea depozitelor şi restituirea acestora (integral sau parŃial) în cazul falimentului bancar. cardurile de credit permit deŃinătorului de card să efectueze cumpărături peste limita disponibilităŃilor proprii 22 . c) operaŃiuni de vânzare-cumpărare titluri financiare. Depozitele atrase de bănci reprezintă datorii ale clienŃilor faŃă de bancă. asigurarea depozitelor. bancă centrală. b) orice bancă care se angajează să restituie depozitele necondiŃionat. ………………………. conturi la termen. Deontologia bancară se referă la ansamblul normelor de comportament şi a obligaŃiilor ……………………… din domeniul bancar faŃă de clienŃi. ceea ce a condus la înlocuirea cecului sau reducerea utilizării sale. c) brokerilor / instituŃii financiare / bursa de valori. Cardurile de debit – prin care se plătesc mărfuri la comercianŃii acceptanŃi de carduri – permit ca operaŃiunea de plată să se efectueze direct prin debitarea contului bancar al clientului. OPERAłIUNI DE EMITERE ŞI ADMINISTRARE A CARDURILOR DE PLATĂ Una dintre inovaŃiile tehnologiei informaŃionale care a determinat schimbări radicale în activitatea tradiŃională a băncilor este dezvoltarea operaŃiunilor de plăŃi pe baze electronice prin sistemul cardurilor. preŃ explicit. client bancar. comunitate bancară. b) operaŃiuni de acordare şi rambursare credite. preŃ implicit. faŃă de comunitatea bancară şi …………………… . deontologia bancară. c) dreptul autorităŃilor statale de a decide dacă se consideră utili şi necesar să salveze o bancă şi să despăgubească deponenŃii în cazul declanşării procedurii de faliment a băncii. R: b) 4. R: a) 3. Conturile curente sunt conturi din care titularii pot efectua: a) operaŃiuni de plăŃi şi încasări. Teste grilă 1. confidenŃialitatea operaŃiunilor bancare. servicii reprezentare clientelă. cont de economii. R: b) 4. lichiditate bancară.

cash electronic. procesare ca activităŃi specifice. iar eşecurile traversate de băncile americane în perioada de început (1950-1965). Aceste aspecte s-au consolidat după 1970-1980. prelucrarea şi stocarea informaŃiilor. Principalele caracteristici ale cardului sunt date de tehnologia informaŃională încorporată într-o piesă dreptunghiulară din plastic de dimensiuni standard care asigură: – receptarea. cardurile în prezent au devenit un instrument de plată electronică ce permite realizarea de plăŃi sau retrageri de numerar prin reŃelele care s-au structurat la nivel global. – transmiterea la distanŃă a informaŃiilor. – reflectarea transferurilor efectuate în baza acestor informaŃii în conturile bancare ale participanŃilor. emitere. Realizarea unei tranzacŃii cu plata prin card durează câteva secunde. În cadrul băncilor au apărut noi departamente – de carduri – noi activităŃi – autorizare. un deŃinător de card poate efectua una sau mai multe operaŃiuni. noi tipuri de investiŃii în planul sistemelor informatice. în concepŃie şi utilizare a evoluat odată cu cercetarea ştiinŃifică în domeniu şi noile realizări în tehnologia informaŃională şi a comunicaŃiilor. cardurile cu cip. a căror aplicare a permis intrarea cardului în categoria instrumentelor de plată electronice şi utilizarea sa să atingă masa critică pentru a deveni eficient. În numai cincizeci de ani. – comercianŃi acceptanŃi cu plata prin carduri. odată cu primele carduri apărute în SUA stau mărturie în acest sens. circulaŃia banilor şi însăşi activitatea bancară. OperaŃiunile de bază care pot fi efectuate cu un card sunt: 23 . În funcŃie de tipul şi caracteristicile cardului. prin capacitatea lor de a memora au potenŃat operaŃiunile de plăŃi şi au mărit securitatea tranzacŃiilor. dar în cele câteva secunde pe rute informatizate au loc o multitudine de operaŃiuni asociate procesării tranzacŃiei respective. programelor şi aplicaŃiilor informatice a noilor tipuri de „ghişee” şi preocuparea de deŃinere în proprietate a cât mai multe bancomate sau a altor tipuri de terminale la comercianŃi.sau fără existenŃa acestora. Cardul este un instrument de plată electronică pe un suport de informaŃie standardizat. Cercetările în domeniul tehnologiei informaŃiei în planul substituirii numerarului au modificat semnificativ sistemul de plăŃi. practic se realizează instantaneu. deschisă de emitent în favoarea deŃinătorului cardului. se realizează joncŃiunea cu monedă electronică. • Cardul. de când a apărut ideea în spaŃiul american. Cardul – ca instrument de plată electronică – asigură mişcarea banilor electronici – e-money. care permite deŃinătorului său să folosească disponibilităŃile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit în limita unui plafon stabilit în prealabil. cu posibilitatea restituirii sumei în viitor. securizat şi individualizat. – băncile implicate în operaŃiuni cu carduri. ca şi încercările din prezent de imaginare a unor noi tipuri de carduri care nu îşi pot dovedi eficienŃa decât peste un anumit prag al numărului de utilizări. Tehnologia informaŃională înmagazinată în card devine operaŃională prin existenŃa unor reŃele de comunicaŃii şi infrastructuri electronice prin care se asigură legătura între: – deŃinătorii de carduri. Prin utilizarea cardului disponibilităŃile monetare existente sub forma monedei efective/numerar sau monedei de cont evidenŃiată într-un cont bancar.

– retragerea sau depunerea de numerar care se pot efectua prin terminale cum sunt distribuitoarele de numere sau bancomatele – ATM, de la ghişeele băncilor emitente sau a instituŃiilor acceptante sau ale unei instituŃii obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică, respectiv încărcarea şi descărcarea unităŃilor valorice în cazul monedei electronice; – plata mărfurilor şi serviciilor achiziŃionate de la comercianŃii acceptanŃi de plăŃi prin card; a serviciilor furnizate de anumiŃi emitenŃi cum sunt serviciile efectuate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi Internet sau de către alŃi furnizori de utilităŃi, precum şi plata către autorităŃile administraŃiei publice reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităŃi; – transferul de fonduri între conturile deŃinătorului de card, către alte entităŃi sau de la un card la altul/card-to-card. FaŃă de aceste operaŃiuni de bază, în funcŃie de tipul de card şi contractul încheiat cu emitentul de carduri, mai pot fi efectuate şi alte operaŃiuni adiacente acestora: interogare de sold, istoricul ultimelor tranzacŃii pe card, până la aplicaŃii tip e-banking, Internet banking, caz în care plaja operaŃiunilor este mai mare (deschidere de conturi, schimb valutar, cerere credit, operaŃiuni cu titluri financiare etc.). Sistemele de carduri aşa cum au evoluat asigură standardizarea la nivel internaŃional, iar după 2000 reconfigurarea acestora la nivel global, astfel încât se pot efectua schimb de date, informaŃii şi fonduri la nivel internaŃional pe baze globale. Un card emis de o bancă din Australia, sub egida Visa, poate fi utilizat oriunde în lume unde cardurile Visa sunt acceptate la plată, de ex. în România, Canada sau Suedia. Infrastructura reŃelei internaŃionale permite că odată cu autorizarea plăŃii să aibă loc şi conversia valutară şi plata comercianŃilor la banca lor din Ńara respectivă. În cazul dat, banii – din contul în dolari australieni ai deŃinătorului de card vor fi convertiŃi în lei pentru plata comerciantului din România, în dolari canadieni pentru cumpărăturile efectuate în Canada şi în coroane suedeze pentru cele din Suedia; iar toate aceste operaŃiuni se realizează în baza informaŃiilor încriptate şi embosate pe card şi a structurilor informatice se asigură transmiterea şi procesarea informaŃiilor. În prezent, accesul la nivel internaŃional în acest mod este asigurat de sistemele majore de carduri Visa, Mastercard şi JCB (Japan Credit Bureau), dar şi altele precum American Express, Diners Club etc. Dintre acestea Visa deŃine o poziŃie dominantă concretizată printr-un volum de vânzări prin carduri în sumă de peste 4 trilioane dolari, 1,3 trilioane carduri în circulaŃie, cardurile Visa sunt acceptate la plată în peste 24 mil. de locaŃii situate pe tot globul şi deŃinerea unei infrastructuri de reŃele globale (2005). Din punct de vedere a structurii informatice încorporate în card ca tendinŃă manifestată mai ales după anul 2000, are loc o migraŃie de la cardurile cu bandă magnetică la carduri cu cip, ca urmare a avantajelor pe care le prezintă: – securitatea sporită a tranzacŃiilor (contra fraudelor); – caracteristica de a fi multifuncŃionale; – utilizarea lor reduce cheltuielile de telecomunicaŃii. În acelaşi timp, se consideră de către specialişti că încă cardul cu cip prezintă dezavantajul unor costuri de producere mai mari decât a celui cu bandă magnetică. În acelaşi timp, trecerea „în masă” la cardurile cu cip (de ex. în Ńara noastră, dar şi în alte Ńări şi în SUA, unde predomină carduri cu bandă magnetică, este relativ dificilă şi mai ales costisitoare, pentru că presupune modificarea terminalelor ATM şi POS care implică eforturi financiare mari pentru bănci şi alte instituŃii financiare. Terminalele ATM şi POS-uri pot avea cititoare atât pentru carduri cu cip, cât şi pentru cele cu bandă magnetică.

24

Cu toate acestea, există o preocupare susŃinută din partea marilor companii de carduri cum este EMV (la origine Europay Mastercard şi Visa acronim pentru o entitate de administrarea de standarde de către un consorŃiu denumit EMV Co format în prezent de trei mari companii JCB (Japan Credit Bureau), Mastercard – care în 2002 a achiziŃionat Eurocard – şi Visa). EMV – şi-a asumat responsabilitatea comună – a celor trei companii – cu privire la standardele globale pentru tranzacŃiile financiare electronice. Standardele elaborate şi specificaŃiile tehnice elaborate de EMV şi adoptate de toate cele trei companii sunt destinate să asigure interoperatibilitatea la nivel global a cardurilor cu cip, terminalelor cu cititoare pentru carduri cu cip şi a mesajelor financiare şi a celor privitoare la servicii. În aceeaşi ordine de idei se înscrie şi programul SEPA for cards (Single Euro Payment Area) prin care până în anii 2010, 2012, 2014, pe etape se intenŃionează generalizarea în spaŃiul european a cardurilor cu cip (în România în intervalul 2012-2014). Toate aceste programe şi standarde în plină desfăşurare şi adaptare sunt realizate sub semnul interoperabilităŃii. Interoperabilitatea în cadrul programului SEPA for cards este definită ca „orice capabilitate tehnică care va permite unui card să fie acceptat la orice terminal sau la orice procesator de autorizare a unei tranzacŃii bazată pe card spre a fi compensată şi decontată independent de schema sub regulile căreia a fost emis cardul” sau altfel spus, un card indiferent sub ce marcă/brand a fost emis va putea fi utilizat la orice terminal, iar tranzacŃia şi decontarea plăŃii efectuate va fi finalizată prin orice sistem de plată şi decontare. SEPA (Sigle Euro Payment Area) card Framework reprezintă un program ce cuprinde un set de principii şi reguli cu privire la realizarea schemelor de carduri la nivel paneuropean. Cuvinte-cheie: card de plată, card de debit, card de credit, interoperabilitate, instituŃie emitentă, instituŃie acceptantă, deŃinător de card, comerciant acceptant, imprinter, terminal, emitere carduri, carduri blanc, carduri embosate, carduri individualizate, procesare carduri. Teste grilă 1. Cardul este un instrument de plată electronică pe un suport de informaŃie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deŃinătorului său: a) să folosească disponibilităŃile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său de emitentul cardului; b) sau/şi să utilizeze o linie de credit în limita unui plafon stabilit în prealabil de emitent în favoarea deŃinătorului de card; c) să efectueze transferuri intra şi interbancare în monedă naŃională şi valute străine; d) să acceseze conturile curente de investiŃii financiare şi să ordone tranzacŃii. R: a + b 2. În funcŃie de tipul şi caracteristicile cardului, un deŃinător de card poate efectua (1) ……………… de numerar, plata (2) …………………. Transferuri de fonduri inclusiv (3) …………………………. a) retrageri / facturilor / în valute străine; b) retrageri şi depuneri / mărfurilor şi serviciilor / card-to-card; c) depuneri / impozitelor şi taxelor / transferuri internaŃionale.

25

R : b) 3. Cardurile duale sau cardurile hibride sunt carduri care au încorporate în structura lor : a) o bandă magnetică pe versoul cardului în care sunt încriptate magnetic o suită de informaŃii ; b) un cip care conŃine unul sau mai multe circuite integrate cuprinse în masa de plastic; c) atât bandă magnetică, cât şi microprocesor (cip) şi care permit efectuarea unor operaŃiuni combinate specifice celor două elemente încorporate. R: c) 5. OPERAłIUNI DE PIAłĂ VALUTARĂ • PiaŃa valutară, în prezent, este apreciată ca fiind cea mai mare şi mai lichidă piaŃă globală. PiaŃa valutară este piaŃa în care monedele diferitelor Ńări sunt tranzacŃionate prin preschimbarea uneia pe alta. Acestea reprezintă creanŃe financiare între Ńări care apar ca urmare a relaŃiilor comerciale şi necomerciale (import, export, transport, asigurări) şi din investiŃii financiare (investiŃii străine directe, investiŃii de portofoliu, credite directe). O componentă importantă o reprezintă activitatea speculativă, în care caz, operaŃiunile valutare au drept scop realizarea de profit în baza anticipărilor privind evoluŃia cursului valutar. PiaŃa valutară este piaŃa pe care se vând şi se cumpără monede la un preŃ denumit curs valutar sau curs de schimb. Astfel, se măsoară valoarea unei monede în raport cu alta: cursul valutar este preŃul unei monede exprimat în altă monedă. În cadrul fiecărei Ńări, în funcŃionarea pieŃei valutare se disting trei nivele de operare: (1) tranzacŃiile între bănci şi clientela lor comercială, care de fapt sunt ofertanŃi primari de valută şi utilizatori finali (componenta detailistă a pieŃei); (2) următorul nivel este format din tranzacŃiile valutare dintre băncile comerciale, care vând şi cumpără reciproc valută străină contra monedă naŃională pe piaŃa valutară interbancară naŃională; pe această piaŃă intervine banca centrală din Ńara respectivă în calitate de cumpărător şi vânzător de valută contra monedă naŃională (în contextul politicii valutare), după cum pe această piaŃă pot efectua tranzacŃii (de regulă, tot prin intermediul băncii centrale) şi alte entităŃi naŃionale (ministerul finanŃelor, trezoreria) sau internaŃionale (FMI, BRI) care procedează la cumpărări sau vânzări de valută/contra monedă naŃională pentru a-şi asigura o anumită structură a deŃinerilor de monede ale Ńărilor membre în portofoliul lor etc.; (3) al treilea nivel constă din tranzacŃiile valutare efectuate dintre băncile comerciale dintr-o Ńară cu bănci comerciale din alte Ńări, definite a fi realizate pe piaŃa valutară interbancară internaŃională. Toate aceste trei segmente sunt strâns legate între ele şi evidenŃiază relaŃia naŃional/internaŃional în funcŃionarea pieŃei valutare. Prin modul în care s-a format şi s-a structurat în prezent, piaŃa valutară se caracterizează ca fiind (1) o piaŃă angro, (2) fără localizare geografică, (3) puternic informatizată, (4) predominant o piaŃă inter-bancară, (5) o piaŃă ce funcŃionează

26

modificarea structurii portofoliilor în titluri financiare sau în valute deŃinute de diferite entităŃi. ambele subordonate trezoreriei băncii. vocal. în principiu se regăseşte o structură organizatorică care cuprinde două secŃiuni – piaŃa valutară (FX) şi piaŃa monetară (MM). • Indiferent de scopul operaŃiunii. ca rezultat al cererii şi ofertei pentru o monedă. realizate singular sau combinat. exclusiv intervenŃiilor efectuate de băncile centrale pe piaŃa valutară naŃională-internaŃională ce pot fi efectuate individual sau concertat de mai multe bănci centrale în acelaşi timp. • PiaŃa valutară fiind o piaŃă over-the-counter. – financiare. Referitor la cotare se disting trei aspecte: (1) tipul de cotare (directă. – cu caracter oficial. transmis în sala de arbitraj. legat de activitatea de comerŃ internaŃional. Ca urmare a calculelor de intercalare a cotaŃiilor. – de acoperire a riscului valutar. de aici. (2) la termen. (2) modul de stabilire a cursului unei monede (direct. ca urmare a evoluŃiei cursului valutar al unei monede într-un sens sau altul. În prezent. (7) îndeplinind rolul de „convertizor” la nivelul pieŃei financiare globale. care sunt însă specifice. de corecŃie a cursului valutar al unei monede. la ordinul transmis direct serviciului informatic clienŃi al băncii sau departamentului de arbitraj. prin care se urmăreşte realizarea de câştig prin diferenŃele de curs valutar ale unei monede în două momente diferite. (3) uzanŃa în materie şi înŃelesul dat termenilor utilizaŃi în cotarea valutelor. indirectă). capitalurilor disponibile între diferite Ńări spre a fi orientate. sau pe baza cursurilor încrucişate. prin intermediul a două monede cotate direct în raport de a treia). în prezent.continuu. tradiŃionala relaŃie bancă-client în efectuarea operaŃiunilor valutare a evoluat de la ordinul pe suport hârtie depus de client la ghişeul bănci şi. dar mai ales on-line printr-un mediu 27 . • Privind în ansamblu. (6) „marfa” tranzacŃională o constituie monedele/valutele. (3) swap pe valute şi derivate opŃiuni şi contracte futures. • Cotarea reprezintă operaŃiunea tehnică prin care se stabileşte (exprimă) cursul valutar al unei monede. de largă circulaŃie şi faŃă de care există cotaŃie directă. Prin modul în care au evoluat operaŃiunile bancare şi sfera lor de cuprindere. plasate în alte Ńări în diferite scopuri. sistemul relaŃional între bănci este realizat de către departamentele de arbitraj valutar al acestora. în realizarea tranzacŃiilor valutare se identifică ca tipuri de operaŃiuni şi implicit de pieŃe (1) la vedere. de schimbul de bunuri şi servicii între Ńări. prin telefon. (1) Fiecare Ńară. investiŃii directe. se consideră că un curs valutar stabilit pe baza calculului încrucişat exprimă mai puŃin fidel cererea şi oferta de pe piaŃă pentru acele valute. Astfel. sau pe două pieŃe diferite. prin care se urmăreşte aplatizarea sau eliminarea pierderilor financiare care pot apărea. – speculative. departamentele de arbitraj valutar sunt de fapt o componentă a trezoreriei băncii. stabileşte tipul de cotare adoptat. • Odată cu disiminarea tehnologiilor informaŃionale la nivelul publicului larg. în cadrul unei bănci. de regulă. destinate să asigure mişcarea internaŃională a fon-durilor. scopul pentru care sunt efectuate operaŃiuni pe piaŃa valutară poate fi: – comercial. în practica internaŃională se utilizează două tipuri de cotări (i) cotarea directă şi (ii) cotarea indirectă. iar o parte din operaŃiunile specifice pieŃei valutare sunt în conexiune cu cele ale pieŃei monetare. (2) Cursul încrucişat (cross rate) este un curs valutar calculat indirect în scopul stabilirii raportului valoric între două monede prin intermediul unei a treia. prin reglementări naŃionale.

în speranŃa că în viitor cursul va fi 1 USD = 1. swap pe valute. curs la termen.electronic. R: adevărat 2. PiaŃa valutară este piaŃa pe care se vând şi se cumpără monede la un preŃ denumit curs valutar sau curs de schimb. a avut loc o reconfigurare a intermedierii prin constituirea unor entităŃi de brokeraj specializate în intermedierea tranzacŃionării online a ordinelor specifice pieŃei valutare. Teste grilă 1.15 EUR. cotarea încrucişată. IntervenŃiile băncii centrale pe piaŃa valutară care sunt destinate să întărească cursul monedei naŃionale în raport cu o valută străină presupun: a) vânzarea monedei naŃionale şi cumpărarea valutei străine (vinde lei. departament de arbitraj valutar. două tendinŃe: – case de brokeraj (tradiŃionale) conectate la două-trei bănci cu care au înŃelegeri încheiate în acest sens şi care „culeg” online orice ordin de tranzacŃionare valutară. – constituirea de noi structuri prin care mai multe bănci mari împreună cu o casă specializată pe servicii de casă de brokeraj. bancare şi chiar a persoanelor individuale din lumea întreagă. În paralel cu aceste evoluŃii care de fapt sunt cantonate la nivelul relaŃional al sălii de arbitraj al unei bănci. cumpără lei) c) operaŃiunile de vânzare sau cumpărare pe piaŃa valutară sunt însoŃite de operaŃiuni de sterilizare R: b) 3. Dacă previziunile se adeveresc.10 EUR. cotarea valutelor. cumpără euro) b) cumpără moneda naŃională şi vinde valuta străină (vinde euro. formează un tip de companie de brokeraj prin care îşi structurează un nou model al intermedierii intermediate. Luând în considerare amploarea şi specificul operaŃiunilor valu-tare intermediate se disting. Noile entităŃi de brokeraj valorificând potenŃialul oferit de tehnologia informaŃiei s-au impus pe piaŃa valutară ca entităŃi performante şi agresive de atragere a clientelei corporatiste. cumpără la vedere dolari contra euro la cursul 1 USD = 1. Un speculator pe valute. Această tehnică relaŃională presupune un acord în prealabil încheiat între bancă şi client privind serviciile e-banking de care acesta poate beneficia. iar operaŃiunile efectuate de aceştia au primit denumirea generică online forex trading. În conexiune cu activitatea acestora s-a impus denumirea case de brokeraj online. precum şi firme din domeniul tehnologiei informaŃiei. piaŃa valutară online. Cuvinte-cheie: piaŃă valutară. curs la vedere. speculatorul va: a) câştiga b) pierde R: b) 28 . în principal. adresându-se în special investitorilor individuali sau entităŃilor cu un potenŃial financiar mai mic. curs valutar.

are loc şi o reducere a cererilor de credite. respectiv. pot obŃine temporar fonduri prin operaŃiuni repo efectuate cu banca centrală. investiŃiile în titluri financiare ocupă locul doi ca importanŃă. şi cererea de noi credite creşte. sau acordarea de credite. OPERAłIUNI DE PLASAMENT PE PIAłA FINANCIARĂ În ansamblul poziŃiilor din activul bilanŃier al băncilor. În momentul în care starea economică se îmbunătăŃeşte. Din punct de vedere istoric. În cele mai multe cazuri. În cazul băncilor. când de regulă. în perioada interbelică. Cele prezentate. În acelaşi timp. titlurile pe termen scurt pot fi vândute rapid şi fără pierderi (dat fiind specificul acestora). pentru a se realiza fie alte investiŃii financiare cu randament mai înalt. După cum. pentru care întotdeauna există obligaŃia constituirii de garanŃii cu active eligibile. sunt plasate în credite. Activitatea cu titluri financiare. lucrau cu bănci corespondente – din aceeaşi Ńară sau din străinătate (de ex. cumpărarea şi deŃinerea de titluri financiare adesea este realizată cu scopul diversificării portofoliului de active al băncii. sau cu alte bănci. activitatea de investiŃii financiare a băncilor a apărut şi s-a dezvoltat odată cu formarea şi evoluŃia pieŃei monetare şi de capital în diferite Ńări ale lumii. În perioadele de recesiune sau restrângere a activităŃii economice. Flexibilitatea titlurilor financiare de a putea fi cumpărate şi vândute. însă a evoluat diferit în cazul băncilor mari de a celor mici. iar ansamblul relaŃional interbancar formează piaŃa (2) ………………….4. titlurile financiare ajunse la maturitate sunt vândute. InvestiŃiile în titluri financiare îndeplinesc un rol important şi în managementul bancar: titlurile financiare eligibile pot fi utilizate de bănci pentru a avea acces la facilităŃile de creditare acordate de banca centrală. investiŃiile în titluri financiare sunt efectuate cu scopul de a realiza venituri suplimentare din dobânda plătită şi câştigul de capital din modificarea preŃului pe piaŃă a titlurilor. a) la vedere / la termen b) la vedere / la vedere c) la termen / la termen R: c) 6. LICHDITATEA BANCARĂ. TradiŃional. 29 . după creditele bancare. TranzacŃiile în care se utilizează cursuri la termen sunt denumite operaŃiuni valutare (1) …………………. investiŃiile în instrumente financiare sunt realizate şi pentru rolul important pe care îl au în asigurarea lichidităŃii bancare. valoarea de piaŃă a titlurilor de debit creşte. ca sursă de venituri. relevă rolul important pe care îl au investiŃiile în titluri financiare în managementul riscului şi profitabilitatea băncilor. şi invers. investiŃiile în titluri financiare sunt practic cea mai bună alternativă de a realiza plasamente. Ca regulă generală. peste sau alături de rezerva secundară a acestora pentru a face faŃă nevoilor de lichiditate. asigură băncilor o rezervă de fonduri suplimentară. băncile din România lucrau curent cu bănci din Berlin.. alături de acest obiectiv. băncile mici cumpărau titluri şi le păstrau până la scadenŃă. iar disponibilităŃile astfel realizate. sau cu intenŃia de a putea fructifica avantajele ce rezultă din evoluŃia ratelor dobânzilor pe piaŃă ca randament în raport de câştigul la capital: când ratele dobânzilor scad.

au în vedere un anumit obiectiv de bază. pe parcursul deŃinerii lor. în schimb. care acŃionau în acest caz ca „bănci ale băncilor”. În consecinŃă. ce se mai „aude” pe piaŃă etc. Oricum. Toate aceste activităŃi erau grupate într-un singur departament. Dereglementările şi liberalizările privind rata dobânzilor ce au marcat acei ani. îşi structurau în portofoliu şi titluri pe termen scurt. respectiv băncile au fost delimitate în două clase: bănci comerciale. pe de altă parte. care să aducă venituri mai mari din dobândă şi câştiguri periodice prin vânzarea lor la maturitate. în favoarea firmelor şi persoanelor particulare. SUA). şi care puteau deŃine şi opera cu titluri financiare în anumite condiŃii. Lucrurile au mers pe acest făgaş până în anii 1980-1985. şi bănci de investiŃii. cumpărarea de titluri „de calitate” care se puteau vinde oricând pe piaŃă) şi administrarea riscului de dobândă. Cele mai severe măsuri au fost luate de autorităŃile americane (unde. vânzând şi cumpărând pe piaŃa secundară. pentru că volatilitatea preŃului acestora era mai scăzută. Zurich. aceste titluri. înainte de maturitate. cu scopul de a realiza profit din variaŃiile preŃurilor / cotaŃiilor pe piaŃă. Băncile universale europene au procedat la amplificarea strategiilor managementului de pasive. şi mai puŃin se implicau în vânzarea şi cumpărarea de titluri înainte de maturitate. În prezent. care nu aveau dreptul să atragă depozite.Paris. 30 . fără a avea însă dreptul să tranzacŃioneze titluri pentru publicul larg. Marile bănci. implicându-se chiar şi în subscrierea unor împrumuturi (emiteri obligaŃiuni) pentru afaceri / dezvoltări de companii şi pentru autorităŃi locale. s-a şi declanşat criza). managerii băncilor au început să urmărească în primul rând titlurile financiare comercializabile. în decizia privind „ce titluri” să cumpere şi câte. autorităŃile monetare din diferite Ńări au conştientizat riscul major pe care îl incumbă tranzacŃiile cu titluri financiare în activitatea bancară şi riscul falimentelor. pentru a-şi asigura o lichiditate mai mare. exceptând cazurile în care pe piaŃă au loc schimbări dramatice. s-a limitat dreptul de a deŃine titluri cu un rating inferior etc. în cadrul cărora managerii trezoreriei bancare reacŃionau la evenimentele de pe piaŃă. care atrăgeau depozite de la public. şi în acest cadru mai larg. În acest cadru. era responsabil cu asigurarea de fonduri pentru bancă (respectiv. În noul context. să devină tot mai active în managementul investiŃiilor financiare pe care îl făceau. s-a interzis băncilor de a mai cumpăra titluri financiare cu scopul de a obŃine câştig. Politica promovată de bănci în epocă se concentra pe controlul creditului şi al riscului de dobândă legat de portofoliul de investiŃii financiare. care. nu cumpărau instrumente financiare doar pentru propriul lor portofoliu. băncile realizează venituri din dobânzi sau dividende. Se disting trei grupe mari de încadrare a titlurilor financiare: • Titluri financiare care vor fi păstrate până la maturitate. băncile efectuau o administrare a titlurilor destinate tranzacŃionării. Criza financiară din 1929-1933. iar la maturitate capitalul investit. Londra). dar puteau efectua diferite tipuri de tranzacŃii cu titluri. Într-un fel sau altul. în anticiparea modificării condiŃiilor economice. au început să administreze portofoliul de titluri financiare luând în considerare maturităŃile şi o compoziŃie mai agresivă la poziŃia de risc a ratei dobânzii. în cadrul băncii. ci procedau şi la efectuarea de tranzacŃii cu aceste titluri. toate băncile comerciale. pe de o parte Ńineau titlurile financiare până la maturitate. în unele Ńări a avut efecte devastatoare (de ex. băncile le păstrează până la maturitate. pentru a obŃine profit. au determinat tot mai multe bănci. mici şi mari. băncile comerciale atunci când cumpără titluri financiare. de altfel.

. în baza expertizei pe care o au. Băncile eligibile. şi ca atare sunt incluse în clasa de bănci dealeri prin care lucrează banca centrală. dar şi sugestiv. încrederea în titlurile emise de autorităŃile guvernamentale dintr-o Ńară. (ii) băncile îşi constituie un stoc de titluri pentru a satisface posibilele cereri de cumpărare ale diferiŃilor investitori.. iar prin fondurile imobilizate în aceste hârtii. li se reduce capacitatea de creditare sau de a efectua alte plasamente. băncile îndeplinesc. mari creditori ai SUA). Într-un asemenea caz. Legat de activitatea de tranzacŃionare. dar şi în raport de trezoreria statului. prim dealer etc. de regulă. În desfăşurarea activităŃii de tranzacŃionare. de fapt. simpla neîncredere într-un guvern determină publicul larg să fie rezervat în cumpărarea titlurilor de stat. ministerul finanŃelor. băncile realizează câştiguri prin operaŃiuni comerciale şi speculative. respectiv vând sau cumpără titluri financiare eligibile. PoziŃia de dealer. pot acorda asistenŃă şi băncilor locale. Exemplul cel mai cunoscut. După cum. pe care banca le cumpără în nume propriu.• Titluri financiare destinate vânzării sunt cumpărate de bancă cu scopul de a fi vândute oricând şi au în vedere necesitatea acoperirii diferitelor nevoi temporare de fonduri ale băncii. În această grupă pot fi cuprinse cele mai diferite tipuri de instrumente financiare. Băncile centrale. acŃionează ca formatori de piaŃă. mai mici. băncile cumpără titlurile respective în nume propriu. (iii) tranzacŃionerii băncilor efectuează operaŃiuni speculative pe rata dobânzii pe termen scurt. autorităŃi municipale etc. în principiu. În calitate de dealer. care într-o proporŃie semnificativă sunt cumpărate de autorităŃi monetare şi investitori din străinătate (Japonia. de unde şi un anumit risc asumat. Profitul băncii este determinat de diferenŃe între preŃul la care le cumpără – mai mic. şi cel la care le vinde – mai mare. fiind denumite bănci eligibile dealer. capacitatea şi asentimentul de a cumpăra şi vinde titluri financiare este denumită „a face piaŃa”. banca dealer participă la licitaŃiile organizate de banca centrală şi cumpără titluri financiare. În această calitate. o au băncile care îndeplinesc anumite condiŃii privind poziŃia financiară şi pe piaŃă. sunt obligaŃiunile trezoreriei SUA. În dezvoltarea tranzacŃiilor cu titluri financiare. permit băncilor dealeri să vândă titluri şi unor investitori din alte Ńări. privind tipul de investiŃii şi selectarea tipurilor de instrumente financiare. cumpărând de la banca centrală titluri financiare. luând poziŃii (lungi sau scurte) pe diferite titluri financiare. asigurarea lichidităŃii. de regulă. de la obligaŃiuni guvernamentale la titluri pe termen scurt. trei tipuri de servicii: (i) acordă consultanŃă şi asistenŃă financiară clienŃilor privind modul în care să-şi administreze propriul lor portofoliu. susŃinerea ce poate 31 . pe care apoi le vinde pe piaŃa secundară către clienŃii ei. şi drept urmare acestea să rămână în stoc la banca comercială. nu numai faŃă de clientela căreia îi revinde titlurile. În structurarea portofoliului de titluri financiare. şi vânzându-le mai departe. spre a le revinde de îndată ce identifică un cumpărător. cu scopul de a modifica masa monetară şi creditul în economie. randamentul realizat. China. legate de lichiditate sau creşterea cererii de credite. şase obiective care privesc: siguranŃa şi menŃinerea capitalului. băncile pot avea dubla calitate de dealer în raport cu banca centrală şi de formator de piaŃă în raport cu ceilalŃi investitori. băncile au în vedere. cărora le face serviciul de a pune pe piaŃă şi a forma o piaŃă pentru aceste titluri. operează în cadrul implementării politicii de open market prin aceste bănci eligibile. • Titluri deŃinute pentru tranzacŃionare sunt parte a contului de tranzacŃii instrumente financiare şi sunt cumpărate de bancă cu scopul de a fi revândute altor investitori. de regulă. datoria publică este preluată de băncile comerciale. diversificarea riscului de credit. urmând ca apoi să le vândă pe piaŃă. Uneori.

şi/sau ………………………. Ca urmare: a) păstrează aceste fonduri în contul curent la banca centrală. Teste grilă 1. dolarizare. b) să stimuleze intermediarii şi investitorii să dezvolte mai multe operaŃiuni. R: a) 7. dar şi dintre bănci şi alte entităŃi care au început să acorde credite sau să asigure finanŃări. iar politicile de creditare ale băncii au un rol important în creşterea economică şi dezvoltarea unor anumite domenii de activitate. trezoreria statului. piaŃă de capital. Creşterea competiŃiei între băncile comerciale. b) le preschimbă pe monede străine şi le depozitează la bănci corespondente în străinătate. băncile comerciale deŃineau controlul activităŃii de creditare în cadrul diferitelor Ńări ale lumii. ACTIVITATEA DE CREDITARE A BĂNCILOR Creditarea reprezintă una dintre activităŃile de bază ale băncilor comerciale. lichiditatea bancară. certificate de depozit. începând să acorde credite tot mai riscante unor împrumutaŃi cu situaŃii financiare precare şi totodată să reducă marja ratelor de dobândă. piaŃă financiară. au fost factori care au determinat scăderea veniturilor din credite. În perioada anilor 1970-1980. ImportanŃa pieŃei financiare pentru autorităŃile guvernamentale. La sfârşitul unei zile bancare. autorităŃile de 32 . până în anii 1970. susŃinerea operaŃiunilor care implică constituirea unei garanŃii. au determinat importante modificări în politica de credite promovate de bănci şi structura portofoliilor de credite. c) să asigure vânzarea mai rapidă a instrumentelor financiare mai puŃin lichide. OfiŃerii de credit sunt partea cea mai vizibilă din personalul unei bănci. În acest cadru. odată cu creşterea volatilităŃii ratelor dobânzilor şi proliferarea pe piaŃă a altor entităŃi care acordau credite. sterilizare. ceea ce a condus la modificarea comportamentului băncilor. piaŃa eurovalutelor. În numeroase cazuri astfel de politici au condus la falimente bancare. După cel de-al doilea război mondial. de ………………… permite acestora să îşi asigure finanŃarea deficitelor bugetare. băncile înregistrează un surplus temporar de lichidităŃi în raport cu obligaŃiile de plăŃi şi credite din zilele următoare. constă în aceea că prin …………………. solvabilitatea bancară. DiferenŃa dintre preŃurile perechi la care băncile efectuează tranzacŃii cu instrumente financiare în favoarea clientelei este destinată să: a) acopere costurile de operare.fi asigurată în administrarea expunerii la riscul de rată a dobânzii. hârtii comerciale. piaŃa monetară. Creditele deŃin ponderea cea mai importantă în ansamblul activelor unei bănci şi reprezintă o sursă importantă de câştig. riscurile tranzacŃiei şi profitul băncii. Cuvinte-cheie: operaŃiuni repo. R: c) 2. c) le plasează pe piaŃa monetară sau pe un alt segment al pieŃei monetare. ca venit operaŃional. R: emiterea / vânzarea / titluri de debit 3.

sub forma unor birouri de urmărire a creditelor. sunt elemente care influenŃează intrările de fonduri ale băncii şi posibilitatea acordării de noi credite. Astfel. Ca orice tip de investiŃie. În acelaşi timp. Activitatea de creditare se află în strânsă corelaŃie cu atragerea de depozite. Riscul de credit. un singur flux. comisioanele legate de gestionarea creditului şi veniturilor din investiŃiile efectuate în noi depozite. poate fi determinat de mulŃi factori. Maturitatea creditelor. rata dobânzii la care sunt acordate şi modalitatea în care va avea loc rambursarea. creează fluxuri financiare în viitor. Pentru bănci. determină. Câştigul băncii provine din rata dobânzii la care acordă creditul. expertiza în domeniu şi reglementările activităŃii bancare din fiecare Ńară. utilizează actul creditării ca pivot pentru a realiza vânzări încrucişate pentru alte produse şi servicii bancare şi. ca urmare a deteriorării stării economiei în general. rata dobânzii la credite trebuie să acopere şi rata dobânzii la depozite plătită de bancă. de ex. creditele „bune” sunt cele mai profitabile active. Cel mai important risc în domeniul creditării este riscul de credit. creditele cu scadenŃă unică şi rata dobânzii fixe. băncile. Pentru cei mai mulŃi clienŃi. greve. sau apariŃiei unor evenimente specifice. creditele privite ca întreg. În numeroase Ńări. care cel mai adesea sunt foarte apropiate valoric de costul împrumutului. ca urmare a nerambursării sau rambursării cu mari întârzieri. băncile constituie rezerve denumite provizioane. în acelaşi timp. Creditele cu rate de dobânzi flotante şi rate de rambursare distribuite în timp. Anumite domenii de activitate precum agricultura. acordă diferite tipuri de credite pentru diferiŃi împrumutaŃi în diferite scopuri. Astfel. deŃin ponderea cea mai importantă situată în medie între 50% şi 70% din portofoliu de active. la iniŃiativa băncilor comerciale sau a autorităŃilor monetare au fost create anumite instituŃii. zona geografică unde este amplasată. volumul creditelor acordate are ca bază depozitele atrase de bancă. mai ales clienŃii mari. de aceea. Pe măsură ce au apărut alte entităŃi care ofereau rate ale dobânzii mai mari decât cele oferite de bănci la conturile de depozit sau alte variante de câştig mai mare. modificarea preferinŃelor consumatorilor sau a unui management defectuos etc. agenŃii de monitorizare a istoricului debitorilor. Un alt risc important asociat creditării este riscul de dobândă. CompoziŃia portofoliului de credite variază de la bancă la bancă. investiŃiile imobiliare sau domeniul energetic pot cunoaşte schimbări semnificative. au început să se împrumute de pe piaŃa monetară şi totodată să reducă marja de dobândă în relaŃia credite-depozite. pentru a-şi menŃine capacitatea de creditare la un anumit nivel. au 33 . creditul bancar este prima şi principala sursă de finanŃare a activităŃii lor. în general. Băncile comerciale. de aici. Totodată. destinate să acopere pierderile pe care le anticipează că ar putea apare din nerambursarea creditelor. Băncile. o parte din clientela bancară a început să investească banii în fonduri mutuale sau alte tipuri de investiŃii. creditele.supraveghere bancară au început să se concentreze asupra calităŃii creditelor din portofoliul băncilor şi să stabilească noi reglementări prin care se limita expunerea la riscul de credit şi modul în care băncile erau obligate să-şi calculeze şi să constituie provizioanele pentru acoperirea eventualelor pierderi din activitatea de creditare. rambursarea este unică etc. activitatea firmelor poate fi influenŃată de probleme legate de înnoirea tehnologică. Pe de o parte. alte venituri din comisioane. expun banca la riscuri importante comparativ cu alte active. în funcŃie de mărimea acesteia. În structura activelor marii majorităŃi a băncilor. respectiv posibilitatea ca împrumutatul să nu mai ramburseze fondurile luate cu împrumut şi dobânzile datorate băncii. creditarea sau creditul acordat unei companii sau persoane individuale implică pentru bancă asumarea unui risc de a realiza un câştig. iar pe de altă parte.

au început să caute acele bănci care acordau credite cu rate ale dobânzilor mai mici. creditele de la casele de finanŃare ale marilor producători. Totodată. Clientul oferă informaŃiile de bază pentru obŃinerea unui credit – de regulă prin utilizarea unui card de debit sau de credit – iar informaŃiile transmise sunt automat prelucrate prin sistemul credit scoring şi răspunsul este dat tot automat. (2) acordarea şi administrarea creditului şi (3) revederea creditului până la rambursarea integrală a acestuia. Ca alternativă la veniturile fluctuante realizate din dobânzi. efectuării plăŃilor la timp. Politica de credit se concretizează în anumite norme şi proceduri pe care toŃi angajaŃii băncii sunt datori să le urmeze în toate etapele creditării. credite pentru carduri de credit. emiterea de obligaŃiuni sau pentru clientela retail. procedurile de urmat în asigurarea garantării creditelor şi tipurile de garanŃie care sunt acceptate sau preferate. băncile. notele. managementul băncii stabileşte domeniile în care va acorda prioritar credite şi în care ofiŃerii de credite au expertiză.început să aibă acces la surse alternative de a obŃine fonduri. au început să securitizeze o parte din creanŃele lor (credite ipotecare. stabilită de Comitetul de credit. băncile au început să mărească tipurile de servicii. pentru a-şi mări capacitatea de creditare. şi care. limitările în raport de capitalul băncii şi obiectivele stabilite privind rata profitului. pentru a crea noi surse de venit fix sub forma comisioanelor. societăŃi de leasing sau factoring. cumulate valoric.). documentele cerute clientelei. emiterea de scrisori de garanŃie bancară pentru garantarea rambursării ratelor şi dobânzilor. note etc. băncile au început să ataşeze actului creditării diferite servicii comisionate referitor la verificarea dosarului de credit. Obiectivul fundamental al activităŃii de creditare desfăşurate de o bancă este de a acorda credite cât mai profitabile. automobile etc. alături de rata dobânzii. Astfel. 34 . clienŃii au devenit tot mai avizaŃi şi informaŃi. hârtiile comerciale. După cum. Actul creditării include trei etape principale: (1) dezvoltarea afacerii şi analiza de credit. băncile au început să dezvolte operaŃiuni extrabilanŃiere legate de actul creditării. Pentru a-şi suplimenta câştigurile din creditare în astfel de situaŃii. respectiv care aduc venituri cât mai mari cu asumarea unui risc cât mai mic. monitorizarea creditului etc. În aceste norme sunt stabilite tipurile de credite din punct de vedere al calităŃii ca limită maximă a expunerii la risc a băncii. În alte Ńări. Răspândirea ALMs ca „tehnici” de creditare au făcut ca volumul creditelor acordate de bănci să crească. În acest proces. cum ar fi. În acest proces trebuie să asigure un echilibru între volumul şi calitatea creditelor acordate şi cerinŃele legate de lichiditate. în contextul securitizării creanŃelor au optat pentru rolul de bancă colectoare a ratelor şi dobânzilor la creditele securitizate şi astfel să obŃină venituri sub formă de comisioane. Unele firme au introdus sistemul creditării automate de la anumite terminale ALMs (automated loan machines) care sunt concepute să funcŃioneze asemănător ATM-urilor. se pot ridica la nivelul dobânzilor. cum s-a întâmplat în unele Ńări. garanŃiile financiare pentru susŃinerea împrumuturilor prin emisiuni de hârtii comerciale. Astfel. Fiecare etapă cuprinde anumite detalieri care reflectă politica de credit a băncii. acŃiunile pe care le va întreprinde banca pentru a se asigura plata ratelor şi dobânzilor sau/şi recuperarea creditelor restante.

risc de credit. provizioane pentru credite. obŃinere periodică de colaterale documente financiare de la împrumutat • Acceptare sau refuzul acordării creditului (recomandarea ofiŃerului de credit) Un aspect important în managementul activităŃii de creditare abordat în ansamblu. de credit în fişier fluxului de numerar – obŃinere garanŃii • Procesarea plăŃii creditu. proces adesea denumit filosofia creditării sau cultura creditului. băncile: a) au atras mai multe depozite pentru a spori baza de creditare. În practică se identifică. acordarea creditului. Analiza abordării în practică evidenŃiază existenŃa unor diferenŃe semnificative legate de filosofia creditării. în principal. Pentru a asigura o stabilitate mai mare veniturilor din activitatea de creditare. trei tipuri de cultură a creditării: orientată spre valoare.suplimentare. relaŃii cu publicul • Programe de promovare credite • ObŃinerea datelor formale pentru creditare Acordarea şi administrarea creditului • Revederea propunerii de credit de către Comitetul de credit • Decizia finală (acceptate/respinse) • Pregătirea dosarului de credit şi documentele privind garanŃiile Revederea creditului până la rambursarea integrală • Revederea documentaŃiilor de creditare • Monitorizarea conformităŃii cu prevederile contractului – concordanŃă/neconcordanŃă – neefectuarea plăŃilor asociate creditului/rambursării • ObŃinerea datelor finan. credit de consum. portofoliu de credite. • Evaluarea garanŃiilor – retragerea creditului lui.Procesul creditării Dezvoltarea afacerii şi analiza de credit • Cercetarea pieŃei • Publicitate. gaj. Cuvinte-cheie: credit bancar. 35 . ipotecă.• Semnarea de părŃi a contractului de credit ciare pentru creditare • Instituirea unor măsuri corective: • Analiza financiară şi a • EvidenŃierea dosarului – modificare termen creditare. Sintagma se referă la principiile fundamentale care cârmuiesc activitatea de creditare şi a modului de asigurare a managementului riscurilor. garanŃii personale. garanŃii reale. filosofia creditării. preŃul creditului. autorizarea creditului. Teste grilă 1. priveşte nivelul riscului pe care banca şi-l asumă şi în ce formă. orientată spre profitul curent şi orientată spre cota de piaŃă. credit comercial.

în acest scop.b) au început să vândă produse încrucişate concentrate pe binomul cont bancar – credite. Ipoteca este o …………………… care serveşte la garantarea obligaŃiilor unui debitor faŃă de creditorul său. R: b) 3. intenŃionează să le promoveze pe piaŃă. d) au modificat raportul rate de dobândă – comisioane în activitatea de creditare.managementul băncii acceptă concentrarea creditelor şi acordarea de credite cu riscuri de credit peste medie. 3. de consum şi ipotecare pentru fiecare bancă. a) nici una. printr-un ……………………… din propriul său patrimoniu.creşterea volumului creditelor şi intenŃia de a deveni o bancă mare sau cea mai mare. În creditarea orientată spre cota de piaŃă primează: . R: b) 4. (a + d). (c + d). (a + b). anume desemnat pe cale …………………. b) toate. R: fals 36 . b) desemnarea în cadrul unei bănci a persoanelor autorizate să acorde credite pe nivele ierarhice şi pe sume şi stabilirea limitelor de creditare în raport de nivelul capitalului băncii şi al depozitelor sau altor surse atrase. . c) portofoliul de credite al băncii care cuprinde tipurile de credite pe care banca. care în cazul în care datoria nu va fi achitată la scadenŃă. (b + c) R: 2 2. . va fi înapoiat debitorului. 2. 1. Gajul presupune înstrăinarea bunului şi constă în remiterea de către debitor creditorului a unui bun. Limitele autorizate de creditare se referă la: a) reglementările băncii centrale cu privire la dreptul băncilor de a acorda credite pentru industrie. c) au început să dezvolte activităŃi extrabilanŃiere de angajamente anticipate şi securitizare a creditelor ca operaŃiuni comisionate. R: a) 5. prin strategia de creditare aleasă. 4. a) garanŃie reală / bun imobil / legală b) garanŃie personală / bun mobil / contractuală c) garanŃie accesorie / bun imobil / convenŃională..veniturile sunt puternic influenŃate de calitatea creditelor.

sunt primele apărute şi au cunoscut cea mai amplă dezvoltare. Prin designul acestei securitizări s-a urmărit ca instrumentele financiare securitizate să se apropie cât mai mult de obligaŃiunile tradiŃionale. denumite CMO – collateralized mortgage obligation – unde pool-ul/portofoliul de creanŃe ipotecar este împărŃit în mai multe tranşe de obligaŃiuni (3-5 tranşe) ordonate în succesiune. la perioada de răscumpărare. ulterior. în principiu. 37 . pentru fiecare tranşă fiind stabilite rate de dobândă şi maturităŃi diferite. care pot fi vândute şi cumpărate pe piaŃa financiară. să fie transformate în instrumente financiare – obligaŃiuni. instrumentele financiare securitizate pot fi clasificate în funcŃie de (1) activele/creanŃele care stau la baza securitizării. trei etape: – acordarea creditelor şi crearea unui portofoliu de creanŃe sau pool de credite cu caracteristici comune. care sunt vândute/transferate unei entităŃi în vederea emiterii de instrumente financiare destinate a fi vândute pe piaŃa financiară (pentru termenul „asamblare” se utilizează ca sinonim în acelaşi scop „grupare” şi „pachetizare”).8. Adesea. securitizarea este definită ca fiind orice proces prin are creanŃe prezente sau viitoare sunt transformate în instrumente financiare tranzacŃionabile. – instrumente financiare securitizate bazate pe ipoteci – structurate. certificate. Din punct de vedere al activelor care sunt transformate în instrumente financiare securitizate se face distincŃie între cele (i) ipotecare şi cele (ii) non ipotecare. deŃinând şi în prezent peste 80% din totalul activelor securitizate în lume. • Securitizarea presupune transformarea creditelor sau creanŃelor (respectiv sumele acordate sub formă de rate şi dobânzi de încasat din aceste credite) în instrumente financiare care pot fi vândute unor terŃe părŃi. pentru tot poolul/portofoliul de creanŃe ipotecare se emite o singură clasă de obligaŃiuni cu aceeaşi rată a dobânzii şi aceleaşi maturităŃi ca perioadă în timp relativ incertă de răscumpărare. proces care presupune. (2) ratei dobânzii. – vânzarea titlurilor pe piaŃa financiară prin oferte publică sau privată pentru a fi cumpărate de diverşi investitori particulari sau instituŃionali. în loturi valorice mari – denumite pool-uri sau portofolii de creanŃe. – constituirea unei entităŃi specializate de administrare şi emitere a instrumentelor financiare securitizate. În acelaşi timp. referitor mai ales. obligaŃiunile Z sau alte tipuri de securitizări structurate de tipul obligaŃiunilor PAC (planned amortation class) şi „companion”. EsenŃa securitizării constă în aceea că permite ca anumite credite – ca active bilanŃiere care nu pot fi vândute sau pot fi vândute cu dificultate. OPERAłIUNI FINANCIARE DE SECURITIZARE A CREDITELOR ŞI A ALTOR CREANłE Securitizarea este o operaŃiune financiară care constă în asamblarea creditelor bancare care au aceleaşi caracteristici. (i) instrumentele financiare securitizate pe baza creditelor/ activelor ipotecare – abreviate MBSs mortgage backet security. În funcŃie de modul în care are loc emisiunea sub forma unei singure clase de instrumente sau în mai multe tranşe structurate. note etc. se disting: – instrumente financiare securitizate bazate pe ipoteci – convenŃionale sau ordinare (convenŃional mortgage backet security) în care caz. În baza acestui model au apărut. (5) modului de constituire a fluxurilor de numerar şi (6) garantării plăŃilor de efectuat. (4) termenului/maturităŃii. (3) fluxurilor de numerar.

Ulterior. sfera de cuprindere s-a lărgit. blocuri pentru pensionari şi alte structuri de acelaşi gen. diferă de acesta prin aceea că activele de bază au clase de risc diferite. • CreanŃe care pot face obiectul securitizării în România. utilizându-se sintagmele „instrumente financiare securizate” şi „creanŃe securizate”. amer. pentru vânzări în leasing. care au primit denumirea de instrumente financiare bazate pe ipoteci comerciale. branduri. au fost create obligaŃiunile CBO sau CDO – Collateralized Bond (sau Debt) Obligation. ca sume de încasat care formează suportul securitizării în baza unor credite enumerate în actul legislativ. au început să fie securitizate creditele pentru automobile. în fiecare Ńară există şi denumiri adoptate la nivel naŃional. când băncile au început să procedeze la securitizarea şi a altor credite sau creanŃe de încasat altele decât cele ipotecare. pentru carduri de credit. Pentru activele (assets) care stau la baza securitizării s-a adoptat pentru termenul de „creanŃe”. pool-ul (în sens economic – ca fonduri adunate la un loc spre a fi utilizate într-un scop sau beneficiu) de credite sau de active ce sunt destinate securitizării a fost denumit „portofoliu de creanŃe” sau „portofoliu” şi aşa mai departe.) care la rândul lui derivă din security în sens larg instrumente/titluri financiare parŃial sinonime cu cel de valori mobiliare utilizat în Ńara noastră pentru instrumentele financiare specifice pieŃei de capital pe termen lung. orice tip de instrument financiar securitizat poate fi utilizat în realizarea diferitelor operaŃiuni financiare de tip IO şi PO (interest only. creanŃe. (ii) instrumente financiare securitizate bazate pe active nonipotecare abreviate ABSs (asset-backed security). Întrucât legea adoptată priveşte principiile şi organizarea securizitării fără să fi avut loc operaŃiuni financiare de securitizare. pentru mici afaceri. prin terminologia adoptată nu se face distincŃie între instrumentele securizate pe bază de ipoteci (MBO) şi cele non ipotecare (ABS). mărci comerciale etc. Astfel. ca urmare a tehnologiilor informaŃionale. inclusiv de mare risc. ipotecare sau nonipotecare securitizate. iar după 1985 pentru proprietate intelectuală. 38 . iar tranşele de obligaŃiuni sunt grupate nu numai în funcŃie de rata dobânzii şi maturităŃii. Termeni utilizaŃi. blocuri pentru birouri sau pentru apartamente. În principiu. pentru computere. ObligaŃiunile CDO/CBO sunt bazate pe un pool format din alte obligaŃiuni sau debite ale marilor corporaŃii. o tendinŃă în limbajul curent de a se utiliza abrevierea ABS – asset-backed security – ca termen generic pentru orice tip de activ. Deşi conceptul e similar cu cel al obligaŃiunilor colateralizate cu ipoteci. viitorul poate aduce cu sine şi alte abordări. (iv) Pe un concept similar obligaŃiunilor CMO – Collateralized mortgage obligations. Pentru toate aceste tipuri de credite sau respectiv pentru veniturile prezente sau viitoare rezultate din proprietăŃi intelectuale s-a consacrat utilizarea abrevierii ABS (asset-backed security). care permit tanzacŃionarea separată a dobânzii şi a principalului pe piaŃa financiară. securitizarea ipotecilor privea doar casele individuale denumite ipoteci rezidenŃiale. cu ratinguri de risc diferite. astfel că au început să fie securitizate şi creditele ipotecare pentru construcŃia de locuinŃe. ci şi în funcŃie de risc. Termenul a apărut şi s-a generalizat după 1980. delimitându-le astfel de MBS (mortgage-backed security). construcŃia de hoteluri. La început. Dacă acesta este contextul general.. Există. În România s-a optat pentru termenul de „securitizare” derivat din securitisation (engl. principal only) etc. (iii) În sfârşit.– instrumente financiare securitizate bazate pe ipoteci comerciale abreviate CMBS (commercial mortgage-backed securities). franching. totuşi.

– contracte de vânzare-cumpărare cu plata preŃului la termen. astfel că acele companii care se bucurau de un anume renume. cedent. prin faptul că împrumutatul „face” din munca sa un „activ”. instrumente financiare bazate pe ipoteci (MBS). aceste „active” trebuie să îndeplinească o cerinŃă majoră „să fie intens exploatate”. „o creanŃă” de încasat. au fost emise obligaŃiuni securitizate bazate pe încasările din filme. 2). În general. – contracte de leasing. Valoarea activelor intangibile a crescut semnificativ după anii 1990. contracte pentru emiterea de carduri de credit. pe veniturile din vânzarea unor cărŃi de succes sau companii ce aveau lanŃuri de restaurante şi case de modă au emis obligaŃiuni securitizate bazate pe contractele de încasări viitoare în baza utilizării logoului şi/sau brand-ului. fond de securitizare. contracte de credit pentru achiziŃia de autoturisme. vehicul investiŃional. • Instrumentele financiare securitizate bazate pe credite pentru automobile. • Securitizarea proprietăŃii intelectuale ca principiu se bazează pe veniturile realizate din drepturile de autor (copyright) din folosirea mărcii comerciale (trade mark) sau a logo-ului. 31 privind securitizarea creanŃelor. 1 martie 2006 (art. instrumente financiare bazate pe active (ABS).Iar securitizarea este definită ca o operaŃiune financiară de valorificare a creanŃelor de către un vehicul investiŃional care le achiziŃionează. ObligaŃiunile securitizate bazate pe proprietatea intelectuală se deosebesc de securitizările standard a veniturilor viitoare cum ar fi cele bazate pe veniturile determinare de rambursarea creditelor ipotecare sau a creditelor pentru automobile. 39 . sau a brevetelor. pct. se folosesc precumpănitor două tipuri de instrumente securitizate ordinare şi structurate tip CMO. în fapt. În Ńara noastră pot face obiectul securitizării creanŃe izvorâte din: – contracte de credit. iar sumele rambursate sunt utilizate pentru plăŃile asociate titlurilor securitizate. 1 şi pct. urmând. În acest cadru. Titlurile securitizate bazate pe carduri de credit au rate de dobândă flotantă. 1. dinamica încasărilor ce stau la baza emiterii lor. le grupează şi le afectează garantării unei emisiuni de valori mobiliare. au la bază contracte de credit cu un scadenŃar al plăŃilor până la 60 de luni (sau între 3 şi 5 ani). – orice titlu de creanŃă. la un interval dat (tot lunar) este rambursat de client. Astfel. credite ipotecare. creditul acordat lunar de o bancă în limita unui plafon de creditare pentru fiecare card de credit emis pe fiecare client al ei. • Securitizarea cardurilor de credit se caracterizează prin faptul că operaŃiunea financiară este structurată ca o operaŃiune revolving (reînnoibilă). inclusiv contracte de vânzare-cumpărare cu plata în rate. – instrumente financiare de tip participativ sau obligatar. un investitor care doreşte să fie sigur că îşi va putea recupera banii investiŃi într-o obligaŃiune securitizată cu active intangibile. împreună cu băncile care le deserveau au început să utilizeze activele intangibile pentru obŃinerea de fonduri de pe piaŃa de capital prin securitizarea acestora. societate de securitizare. Potrivit opiniilor specialiştilor. Din punct de vedere tehnic. trebuie să identifice dacă proprietatea intelectuală respectivă este „intens exploatată”. Cuvinte-cheie: securitizare. inclusiv credit ipotecar. cu condiŃia ca drepturile pe care le conferă să poată face obiectul unei cesiuni (Legea nr. sunt garantate cu încasările viitoare realizate sub formă de rate şi dobânzi plătite de cumpărătorii individuali de automobile. portofoliu de creanŃe.

ACTIVITATEA BANCARĂ DE INVESTIłII FINANCIARE. Statele Unite. a. Adevărat b. În procesul operaŃiunii financiare de securitizare au loc două fluxuri financiare importante: 1. de la investitori la împrumutaŃii ipotecari. BĂNCILE DE INVESTIłII În funcŃie de tradiŃia istorică a formării sistemelor bancare naŃionale. 4. a) 1 + 2 b) 2 + 3 c) 1 + 3 R: c) 4. Prin securitizarea creditelor. de la împrumutaŃi la investitori. b) societăŃi specializate a căror principală activitate priveşte administrarea vehiculelor investiŃionale. 40 . activitatea de investiŃii financiare este realizată de: – bănci de investiŃii (investment bank) ca entităŃi delimitate de băncile comerciale. Fals R: a) 2. băncile comerciale urmăresc să elimine sau să aplatizeze riscul de dobândă. riscul de credit şi să îşi mărească capacitatea de creditare fără a mări corespunzător capitalul. de la investitori la banca creditoare / cedentă. 3. de la banca creditoare la instituŃia de garantare a portofoliului de creanŃe. a) un număr fix de b) un număr variabil de c) o singură clasă d) cel mult cinci clase R: c) 9. Portofoliile de creanŃe/pool-urile sunt administrate de: a) vehiculul investiŃional creat special pentru emisiunea de instrumente securitizate. Japonia. 2. astfel de evoluŃii se regăsesc în Marea Britanie. a evenimentelor de natură economică sau politică pe care le-au traversat diferite Ńări.Teste grilă 1. prin aceea că nu atrag depozite şi nu acordă credite din fonduri atrase de la publicul larg. În cazul instrumentelor financiare securitizate – convenŃionale se emite ………………………… de obligaŃiuni. c) de ambele R: b) 3. ci numai legat strict de specificul activităŃii de investiŃii financiare.

Activitatea bancară de investiŃii financiare. companiilor. marile bănci efectuează şi tranzacŃii cu titluri financiare în propriul lor nume (dealer). Aceste grupuri financiare în prezent domină activitatea de investiŃii financiare la nivel mondial. cele mai elocvente exemple fiind băncile elveŃiene. în practica şi limbajul curent acestea sunt circumscrise sintagmei – consultanŃă pentru fuziuni şi achiziŃii. sau firme de investiŃii financiare. astfel de organizări se regăsesc în sistemele bancare ale Europei continentale. ca entităŃi autonome. dar şi alte entităŃi cu activităŃi financiare cum ar fi societăŃi de asigurări. • Multe bănci efectuează operaŃiuni de tranzacŃionare cu titluri financiare pe piaŃă secundară de capital. prin tradiŃie. proces ce implică transferuri de acŃiuni şi/sau emiterea de noi acŃiuni. cât mai degrabă (1) pentru a le permite să asigure distribuŃia titlurilor la a căror creare/emitere tot ele au acordat consultanŃa şi au fost implicate şi (2) serviciile de tranzacŃionare de titluri sunt socotite de majoritatea băncilor ca instrumente de marketing importante în susŃinerea unor relaŃii pe termen lung cu clientela instituŃională şi corporatistă. fonduri mutuale etc. depinde în primul rând de capacitatea managerială a conducerii băncii de a distribui aceste costuri pe ansamblul fluxurilor financiare care trebuie să fie suficient de mari şi realizate continuu. franceze ca bănci universale. Principalele tipuri de operaŃiuni care sunt incluse în activitatea bancară de investiŃii financiare privesc: • Asigurarea de servicii de consultanŃă cu privire la organizarea finanŃărilor legate de fuziuni şi achiziŃii. • ObŃinerea de capital pentru companii sau alte entităŃi prin organizarea logistică privind emiterea şi vânzarea de acŃiuni sau prin emisiunea de obligaŃiuni pe piaŃa primară de capital. fiind adesea denumite grupuri financiare globale. – grupuri financiare care reunesc în structura lor atât bănci de investiŃii. cumpărând mai ieftin şi vânzând mai scump. în practică acestea au procedat la diversificarea activităŃilor. • Alături de tranzacŃiile cu titluri efectuate la cererea şi în numele clienŃilor (brokeraj). cât şi bănci comerciale. atât pentru profitul intrinsec pe care îl poate aduce vânzarea-cumpărarea de titluri financiare în sine. Dacă cele două tipuri de activităŃi prezentate sunt considerate definitorii pentru o bancă de investiŃii. serviciile sunt acordate firmelor. prin dezvoltarea mult mai multor operaŃiuni conexe investiŃiilor financiare. urmărind să realizeze câştig din evoluŃiile de preŃ/cotaŃii de pe piaŃă. • Profitabilitatea în acest domeniu. germane. în contextul modificării conceptelor legate de structura şi managementul portofoliilor de active ale acestora. Aceste operaŃiuni. în finanŃarea proiectelor mari.– bănci comerciale care şi-au dezvoltat departamente de activitate bancară de investiŃii financiare (banking investment) şi care desfăşoară atât activităŃi specifice unei bănci comerciale – atragere de depozite şi acordare de credite clientelei. mai ales în cazul marilor bănci nu sunt efectuate. activităŃile respective sunt incluse în operaŃiuni pe piaŃa primară de capital. pentru a realiza aşa-numitul efect de levier 41 . corporaŃiilor. priveşte operaŃiuni legate de piaŃa primară de capital şi operaŃiunii de tranzacŃionare specifice pieŃei secundare de capital. întrucât fuziunile şi achiziŃiile au efecte asupra structurii patrimoniale şi de capital ale părŃilor implicate. cât şi operaŃiuni specifice de servicii de investiŃii financiare. – firme de investiŃii financiare. mai ales în activităŃile principale. altor bănci comerciale. profilate pe servicii de brokeraj şi servicii de investiŃii financiare (firme de brokeraj). transferul proprietăŃilor şi finanŃările în cadrul privatizărilor. Pentru aceasta este necesar ca banca să atingă o anumită cotă de piaŃă – mai mare. guvernelor.

în cea mai mare parte îşi desfăşoară operaŃiunile exclusiv prin Web şi rapid au apărut şi firme lider în domeniu. iar particularitatea acestor servicii este că nu se află sub presiunea competitivităŃii respectiv. Accentul cade pe profesionalism. a apărut o clasă nouă de dealeri care. drept urmare costul tranzacŃionărilor era de nivel minim. Firmele de brokeraj. respectiv executării ordinului. Totodată. de a fi realizate la costuri cât mai mici. • Practica a evidenŃiat că sunt două activităŃi care aduc profituri mari atunci când sunt realizate într-un număr suficient de mare consultanŃa pentru fuziuni şi achiziŃii şi emiterea de acŃiuni. băncile de investiŃii efectuează şi operaŃiuni pe derivate curente care presupun o activitate mai mare. clientela cere ca operaŃiunea să fie realizată cât mai bine şi. pentru că. ca urmare a costului ridicat al tranzacŃiilor şi a suspiciunilor legate de conflictele de interes inerente firmelor de brokeraj de tip supermarket. (5) vânzări/tranzacŃii de vânzare-cumpărare de titluri financiare pentru clienŃi instituŃionali şi pentru publicul larg. bancherii seniori. punerea la dispoziŃie de materiale etc. • O a treia grupă de activităŃi care aduc venituri mari sunt subscrierile la emisiunile cu randament înalt. cum ar fi Datek. TranzacŃiile introduse prin Internet nu mai presupuneau intervenŃie umană deloc. Totodată. În acest context. şi-au structurat activitatea în câteva departamente. • Creşterea utilizării Internetului şi a World Wide Web (WWW) fenomen ce a marcat anii 1990. respectiv executau doar simplu vânzarea sau cumpărarea titlurilor ordonate de client. 42 . au creat departamente specializate pe: (1) investment banking – activitate bancară de investiŃii financiare. cu trimitere la preŃurile mai mici la care ofereau doar serviciul tranzacŃionării.operaŃional. a apărut şi proliferat o nouă clasă de brokeri care ofereau servicii de brokeraj simple. relativ noi pentru ele. ActivităŃile bancare de investiŃii nu au o profitabilitate egală. deci. este pregătită să plătească pentru un serviciu de calitate. (4) managementul banilor. Ierarhizarea produselor şi serviciilor din punct de vedere al profitabilităŃii identifică câteva orientări în activitatea băncilor. (2) consultanŃă. cu venituri mai mici. discreŃie absolută etc. E-Trade sau DLJ Direct. mai înseamnă ca banca să dezvolte şi alte tipuri de operaŃiuni pentru a beneficia de avantajul vânzărilor de produse încrucişate care pot fi oferite clien-telei. au început să prefere să ia singuri deciziile relativ la titlurile financiare şi momentul tranzacŃionării. la începutul anilor 1980. cum sunt derivatele pe valute şi cele pe rata dobânzii. au creat o modalitate mult mai eficientă de a vinde şi a cumpăra titluri financiare pentru orice tipuri de investitori. drept urmare. Pentru că firmele de brokeraj tip supermarket asigurau serviciile ca pachet după modelul „servicii de brokeraj complete” ce implicau şi alte servicii adiacente consultanŃei. devenind astfel competitori majori ai băncilor. iar complementaritatea ofertei de produse şi servicii încrucişate constituie una din caracteristicile definitorii domeniului. noua clasă de brokeri a fost denumită „discount brokers”. competenŃă. Ambele servicii sunt asigurate de managementul superior al băncii. tranzacŃiile de titluri financiare pe piaŃa obligaŃiunilor şi a investiŃiilor de capital privat/private equity. în fiecare caz în parte. mai ales de tipul MBO şi MBI. (6) asigurări şi (7) dezvoltarea structurilor back office pentru toate aceste operaŃiuni. (3) piaŃa de capital. dar pe marje mici de operare şi. Astfel. • Tot mai mulŃi clienŃi. În principal. suprastructurate. • Pe locul doi ca profitabilitate se apreciază că sunt produsele derivate pe acŃiuni şi tipurile de derivate noi. de regulă. şi deci mai scumpe. odată cu disiminarea tehnologiei informaŃionale şi localizarea computerului practic la îndemâna oricui.

R: adevărat 2. vânzări de produse încrucişate. (3) departament vânzări. piaŃă secundară de capital şi alte servicii financiare. managementul activelor. păstrarea averilor. (6) tehnologie. OperaŃiunile de piaŃă primară de capital efectuate de o bancă de investiŃii includ în principal: a) consultanŃă privind finanŃarea fuziunilor şi achiziŃiilor. (2) departament capital privat (venture capital/private equity). să adopte un nou model. (4) departament tranzacŃionări. complementaritatea ofertei de produse şi servicii. Cuvinte-cheie: activitate bancară de investiŃii financiare. R: a) 3. emiterea de acŃiuni şi obligaŃiuni. (10) departament de custodie.În contextul scăderii preŃurilor tranzacŃiilor realizate prin casele de brokeraj discount şi firmelor de brokeraj pe Web. c) tranzacŃionarea de titluri financiare şi de produse derivate pentru clienŃii privaŃi bogaŃi. are în structura sa următoarele departamente: (1) departamente de activitate bancară de investiŃii (investment banking). (11) departament produse derivative. (7) operaŃiuni (back office). ceea ce a determinat ca anumiŃi brokeri ce ofereau servicii de brokeraj complete (full service broker). În acest mod. b) managementul activelor. O entitate de investiŃii financiare care dezvoltă operaŃiuni cu titluri financiare – denumită firmă pentru simplificare – în principiu. brokeri discount. investiŃii de capital de risc. planuri de pensii. multe din conflictele şi problemele din trecut au fost eliminate. bancă de investiŃii. (8) managementul banilor. (5) cercetare. managementul averilor private. credite de brokeraj. a crescut aversiunea publicului pentru vechiul model de preŃ (cotare). Teste grilă 1. brokeri web. în baza ordinelor directe date printr-un mediu electronic se numesc: a) brokeri discount b) brokeri web c) firme de brokeraj R: a) 43 . Serviciile de tranzacŃionare de titluri financiare în majoritatea băncilor de investiŃii sunt socotite ca instrumente de ………………… în susŃinerea unor relaŃii pe ………………………… cu clientela ………………………… a) promovare / termen scurt / instituŃională b) marketing / termen lung / corporatistă c) atragere / timp nelimitat / retail R: b) 4. Brokerii care oferă clientelei servicii simple de tranzacŃionări de instrumente financiare. Activitatea bancară de investiŃii financiare priveşte operaŃiuni de piaŃă primară de capital. (9) asigurări.

– specialistul. fonduri date de investitori instituŃionali. – specialistul.) astfel încât să se atingă obiectivul propus cum ar fi creşterea veniturilor sau aprecierea capitalului. pierderea în totalitate a banilor daŃi în administrare. cu scopul de a realiza performanŃe financiare superioare. locul esenŃial în ocupă alocarea activelor care constă în distribuirea fondurilor într-o anumită proporŃie pe diferite clase de active (acŃiuni. Riscuri mari – venituri mari. – de către firme şi bănci specializate în managementul activelor care efectuează aceste servicii contra unui comision în favoarea diferiŃilor investitori instituŃionali sau privaŃi. obligaŃiuni etc. lung).10. mediu. pentru activitatea desfăşurată. respectiv banii îi utilizează pentru cumpărarea unor active diferite ca tip (acŃiuni. o astfel de definire se încheie cu cuvintele: „mai bine decât ar face ei însăşi”. o dă în administrare unui specialist care să efectueze în locul lui plasamentul banilor. în loc să o depună întrun cont la termen la o bancă. – clientul beneficiază de venitul adus ca diferenŃă pozitivă între banii investiŃi şi efectul financiar al investiŃiei sau suportă pierderea ca diminuare a sumei date spre investire. certificate de trezorerie) şi cu diferite maturităŃi (pe termen scurt. • Portofoliu este denumirea generică utilizată pentru un grup de instrumente financiare deŃinute de o entitate cu scop de investiŃie financiară. s-a structurat ca activitate de sine stătătoare în ultimii 20-30 ani. în baza banilor primiŃi în administrare. PRODUSE. marile fonduri de pensii şi. iar veniturile sunt raportate la riscuri. în astfel de situaŃii se discută despre managementul „in house” (în casă) sau printr-o entitate „captivă”. portofoliul va cuprinde diferite active clasificate după diferite criterii. primeşte un comision aplicat valorii de piaŃă titlurilor din portofoliul constituit. riscuri mici – venituri mici. sau în caz extrem. managementul activelor înseamnă într-o abordare simplificată un serviciu care presupune: – un client-investitor are o sumă de bani pe care de ex. astfel încât să asigure investitorului minimizarea riscurilor şi maximizarea câştigurilor. Managementul activelor ca serviciu de administrare profesională a unor bani. constituie un portofoliu. În structurarea portofoliului de active. dar şi risc mic de pierdere. astfel. investitori retail sau persoane bogate unor firme specializate în spaŃiul produselor financiar-bancare. Alocarea activelor este conceptul central în managementul portofoliilor şi în administrarea averilor. este practicată şi de marile corporaŃii. Riscul poate fi redus prin diversificarea activelor din structura portofoliului. cu scopul de a obŃine venituri mai mari.. MANAGEMENTUL ACTIVELOR. este realizat în două moduri: – fiecare firmă sau companie îşi asigură singură managementul activelor sale: activitatea poate fi desfăşurată de un departament specializat al acesteia sau îşi creează (sau achiziŃionează) o firmă specializată în managementul activelor care lucrează numai pentru compania mamă. Formarea sau structurarea unui portofoliu are în vedere alegerea instrumentelor financiare şi stabilirea unei ponderi pentru fiecare tip. SERVICII • Managementul activelor reprezintă activitatea de investire şi administrare profesională a fondurilor efectuată de o entitate specializată în numele investitorilor instituŃionali sau privaŃi. în prezent. Din punct de vedere a tehnicii financiar-bancare. Managementul activelor. uneori. În cazul 44 . Adesea. obligaŃiuni. Această formă de a se asigura managementul activelor cel mai adesea se regăseşte la societăŃile de asigurări.

respectiv pentru fiecare tip de client sau investitor instituŃional. • Specialiştii în managementul activelor – denumiŃi generic şi manageri de active care prestează astfel de servicii contra comision. dezvoltă operaŃiunile privind managementul activelor prin filiale specializate. alŃi investitori de tipul corporaŃiilor. fonduri hedge. – investitori retail – formaŃi din firme mici şi mijlocii. includ: – grupuri financiare. persoane sau familii bogate care îşi dau în administrare averea. ca entităŃi de administrare a operaŃiunilor. 45 . OperaŃiunile efectuate de specialist poartă denumirea de management. – firme individuale care nu sunt legate nici de grupuri financiare. construite special. de fondurile proprii ale firmei ce asigură managementul specializat. care întotdeauna se consideră a fi profesional. de ex. – băncile comerciale şi băncile de investiŃii de diferite dimensiuni. îşi constituie propriile fonduri mutuale. oferă servicii de acest fel prin departamentele specializate sau prin afiliate mai mici sau mai mari. în unele cazuri. Segregarea fondurilor constituie principiul de bază în administrarea pe baze profesionale a activelor şi constă în: – separarea fondurilor date în administrare de terŃi. şi potrivit cerinŃelor unui client investitor sau (ii) produsele concepute pe o schemă standard de alocare a fondurilor la care investitori aderă ca idee. pe care şi le constituie sau le achiziŃionează. • Investitorii sunt formaŃi din: – investitori instituŃionali. societăŃi de asigurări. ca entităŃi organizatorice mari. bănci de investiŃii. cu o asigurare pe viaŃă. care pot fi alte instituŃii financiare cum sunt fondurile de pensii. agenŃii guvernamentale. fonduri de pensii. bănci comerciale. şi de aici un anumit specific.. după cum băncile mari. se pot identifica (i) produse personalizate. societăŃi de investiŃii financiare. efectuate pentru toate fondurile date în administrare. urmăresc o schemă de alocare prestabilită de managerul de active. mari companii etc. la nivel de grup bancar. şi adesea acestea sunt chiar astfel denumite asset management bank. La intersecŃia dintre oferta firmelor specializate şi cerinŃele diferitelor grupuri/tipuri de investitori s-au structurat activităŃi şi forme de investire bazate pe managementul activelor denumite generic produse. – societăŃile de asigurări şi fondurile de pensii care s-au structurat în companii mari. care oferă produse specifice managementului activelor. banii se impune să fie administraŃi separat. persoane particulare care îşi investesc economiile. potrivit schemei de administrare a portofoliului convenit. societăŃile de asigurări sau chiar bănci centrale. dar şi al altora. dar pentru care. – investitori particulari. şi care îmbracă forma unor fonduri mutuale. bănci mai mici. includ în sfera activităŃii lor şi oferta unor produse de management de active asociat sau încorporat cu produsul de bază. – separarea fondurilor date în administrare între ele.managementului activelor obiectivul este raportat la elementul de referinŃă stabilit – banchmark – de managerul activelor. Astfel.. unele dintre ele dobândind chiar renume internaŃional cum a fost cazul băncii britanice Schroders. respectiv profilul administrării. în mod curent. nici de bănci şi care oferă astfel de servicii. definirea este legată de tipul de firmă care îl asigură.

un număr 46 . managementul informaŃiilor • Măsurarea performanŃelor: rapoartele privind performanŃa investiŃiilor rezultate atribuite analizelor efectuate în baza cărora s-au făcut investiŃiile • Administrarea activităŃii fondului: operaŃiuni/tranzacŃii pe client şi administrarea contractelor. alte active. cerinŃe plată impozite. formularea deciziei de selectare a titlurilor financiare şi implementarea operaŃională • Cercetarea: analiza fundamentală. management personal. legătura pretranzacŃionare cu brokerii • Cash management: plasarea depozitelor. tehnico-economică şi cantitativă • TranzacŃionarea: vânzarea şi cumpărarea de titluri financiare. Cu toate acestea. legătura post tranzacŃionare cu brokerii şi custozii • Păstrarea în custodie: securitatea.FuncŃii ale managerilor de active ActivităŃi Front office Managementul fondului • Managementul strategic: alocarea activelor pe termen lung. multe bănci şi firme specializate au părăsit astfel de activităŃi efectuate în favoarea clienŃilor privaŃi. managementul riscului • Managementul operaŃional. proces ce a devenit dominant în anii 1960-1970. pe valute. păstrarea în siguranŃă şi controlul • Creditarea pentru titluri financiare: aranjarea şi procesarea creditelor • Sistemul de mentenanŃă: mentenanŃa operaŃională şi tehnică a sistemului informaŃional existent • Dezvoltarea sistemului informatic: planificarea şi implementarea noilor tehnologii informaŃionale şi îmbunătăŃirea celor existente • Contabilitatea investiŃiilor: evaluarea provizioanelor şi întocmirea de rapoarte pentru clienŃi. incinte Tehnologia informaŃională Contabilitate şi administrativ Administrare generală • Odată cu creşterea investitorilor privaŃi în managementul activelor. conducere. resurse umane. operaŃiuni piaŃă valutară Marketing Noi afaceri şi dezvoltarea produselor Back office Procesarea tranzacŃiilor • Procesarea şi decontarea tranzacŃiilor: administrarea şi controlul tranzacŃiilor. relaŃia cu custozii • Conformitatea cu reglementările privind raportarea şi normele interne de monitorizare a activităŃilor • Contabilitatea financiară: contabilitatea corporaŃiei şi raportarea • Managementul corporaŃiei: pregătire profesională.

fonduri de administrare a averii statului. a fost asociat şi cu creşterea activităŃilor oferite de firme de avocaŃi şi experŃi contabili. Pe acest fundal. fond mutual. obligaŃiuni municipale naŃionale. fonduri de capital de risc. fonduri private equity. altele şi-au revitalizat activitatea în domeniul operaŃiunilor de activitate bancară privată. 47 . managementul activelor private. Întrucât băncile care s-au angajat în managementul activelor. acŃiuni cotate pe piaŃa financiară naŃională şi internaŃională. – cumpărarea/vânzarea. alături de serviciile bancare private tradiŃionale. managementul averilor. în general a devenit tot mai avizată şi în consecinŃă au solicitat astfel de servicii chiar pentru sume mai modeste. în structura sistemului bancar naŃional. iar combinarea acestora. Astfel. MBI. în timp a devenit cunoscută sub denumirea de managementul activelor private. clientela. Deoarece serviciile sunt adresate numai persoanelor individuale cu venituri mari. La confluenŃa acestor tendinŃe. nu neapărat bogătaşi. activitate bancară privată. în general. dolari. Pe de altă parte. În promovarea pachetului de servicii clienŃi beneficiază de consultanŃă specializată sau. cu scopul de a realiza o îmbunătăŃire a veniturilor în raport de dobânzile pieŃei. deŃinerea de titluri de stat. capital de risc. ConvenŃional. Astfel. Mărirea dimensiunilor averilor private în anii 1990 ce a avut la bază creşterea economică a activităŃilor bursiere din acei ani. iar băncile care s-au specializat strict în acest sens sunt denumite bănci private în unele Ńări fiind clasificate ca atare de banca centrală. în oferta de servicii clientelei private. au procedat la transferul tehnicilor şi în planul administrării disponibilităŃilor financiare ale persoanelor mai avute. MBO. segregarea fondurilor. s-au constituit multe firme noi. şi au dobândit expertiză în domeniu. după 2000. activitatea de private banking dovedindu-se profitabilă. după caz (pentru sume mai mari) de bancher personal în care se au în vedere preferinŃele de investire ale clientului şi deschiderea acestuia faŃă de asumarea unui risc mai mare. management activ. mai mic sau prudenŃă totală. băncile au început să ofere „Private Wealth Management” ca pachet de servicii complete în care se au în vedere instrumente de investire de tipul: – depozite la termen în lei şi valute. au început să se specializeze în servicii de management de active. dar de data aceasta. fonduri hedge. dar şi în unele centre off shore au continuat să se specializeze – în contextul inovaŃiei tehnicii şi tehnologiei. piaŃa managementului averilor private este definită ca fiind piaŃa acelor active financiare deŃinute în proprietate privată (de persoane sau familii) care depăşesc suma de 1 mil.de bănci situate în special în ElveŃia. fiecare dorind să obŃină o cotă din piaŃa managementului averilor private care se dezvolta rapid. a determinat din nou interesul faŃă de clientela privată ca parte a managementului activelor asigurat de bănci sau firme specializate. practic toate băncile şi-au dezvoltat servicii de activitate bancară privată. la Londra. ele sunt circumscrise expresiei activitate bancară privată. Cuvinte-cheie: managementul activelor. portofoliu de active. şi în Ńara noastră. alocarea activelor. finanŃare / LBO management. euro obligaŃiuni. • Managementul averilor se referă la asigurarea de către bănci a unor servicii total personalizate oferite persoanelor cu venituri sau averi mari.

b) utilizarea unui credit pe termen scurt. ci sunt evidenŃiate extrabilanŃier. astfel ca de pe această poziŃie să procedeze la restructurarea eficientă a acestora. 48 . a) 10 mil dolari. b) de avantajul unor câştiguri mult mai mari decât prin depunerea banilor în conturi bancare. convenŃional. respectiv nu determină mişcări la nivelul depozitelor (pasivelor bilanŃiere). fără a se avea în vedere redresarea acesteia. pentru realizarea de câştig imediat. Fondurile private equity sunt un vehicul investiŃional. c) de avantajul diversificării riscurilor şi a unui management de active profesional. cu intenŃia de a obŃine controlul acestora. R: c) 11. nu afectează creditele (activele bilanŃiere). Management buy-out (leverage buy-out) reprezintă o modalitate de a achiziŃiona o companie prin: a) utilizarea unui credit pe termen lung garantat cu activele companiei cumpărate şi rambursat din fluxurile financiare viitoare ale acesteia. ca întreg. au primit denumirea generală de operaŃiuni extrabilanŃiere.. b) 100 mil dolari c) 1 mil dolari R: c) 4. R: adevărat 2. TRANZACłII CU PRODUSE DERIVATE Cea mai mare parte din serviciile bancare şi financiare oferite de bănci nu comportă angajare bilanŃieră. având în vedere redresarea acesteia.. ca şi veniturile din astfel de operaŃiuni. R: a) 3.Teste grilă 1. cu scopul de a fi vândute imediat pe părŃi. GARANłIILE FINANCIARE. OPERAłIUNI EXTRABILANłIERE. a cunoscut o creştere şi diversificare spectaculoasă după anii 1980. c) fuziune sau preluare ostilă în vederea consolidării de noi linii de producŃie. spre a obŃine un venit semnificativ prin vânzarea lor ulterioară. Deoarece aceste servicii prestate de bănci nu sunt reflectate în bilanŃ. care investesc în companii sau alte entităŃi. piaŃa managementului averilor private este definită ca piaŃa acelor active financiare deŃinute în proprietate privată (de persoane sau familii bogate) care depăşesc suma de …………………. Fondurile mutuale sunt vehicule investiŃionale care permit investitorilor mici să beneficieze: a) de plasarea fondurilor disponibile la instituŃii sigure. ImportanŃa operaŃiunilor extrabilanŃiere.

operaŃiunile extrabilanŃiere reprezentau angajamente de plată asumate de bancă de a fi făcute în eventualitatea producerii unui anume eveniment. şi. prin care băncile parŃial se degrevau de anumite credite şi veniturile din dobânzi le-au înlocuit cu venituri din comisioane. dar pentru contul clientului). băncile le efectuează în favoarea clientelei. cum sunt cele de cash management. ci doar priceperea de a concentra şi mişca fonduri spre a le plasa spre fructificare pe intervale scurte şi. spre a le vinde direct unor investitori/creditori – alte companii.. se disting operaŃiuni extrabilanŃiere: – pe bază de comision. Privite în ansamblu. Astfel de operaŃiuni. efectuau operaŃiuni valutare legate de schimburile comerciale ale clientelei. cum sunt angajamente anticipate privind acordarea de credite. carduri etc. sau cele asociate alianŃelor strategice. iar acest tip de operaŃiuni au fost evidenŃiate extrabilanŃier. locul tot mai mare pe care au început să îl deŃină în activitatea băncilor. dar şi în nume propriu. sau băncile emiteau scrisori de garantare a plăŃilor etc. serviciile de cash management etc.Din punct de vedere istoric. pentru acoperirea riscului valutar sau de dobândă. activităŃi de plasament care incumbă prin tehnica specifică angajamente anticipate – opŃiunile şi contractele futures. dar şi inovaŃiile determinate de tehnologia informaŃională au determinat proliferarea unor tehnici financiare destinate să aplatizeze sau să elimine diferite riscuri prin iniŃierea operaŃiunilor cu produse derivate şi swap-uri. aceste operaŃiuni se mai numesc şi angajamente condiŃionate. au condus la replierea activităŃii bancare. care nu angajează fondurile băncilor. Creşterea riscurilor de rată a dobânzii. Drept urmare. Cu alte cuvinte. Pornind de la aceste practici. dar şi în scop speculativ. evidenŃiate bilanŃier.). legate de plăŃi cu străinătatea prin deschiderea de acreditive care angajau băncile la plată faŃă de terŃi beneficiari. drept urmare. au proliferat operaŃiunile de securitizare a diferitelor tipuri de creanŃe (ipotecare. în condiŃiile în care creditele sunt scoase din bilanŃ şi transformate în instrumente financiare securitizate spre a fi vândute pe piaŃa de capital. Astfel. băncile efectuau operaŃiuni extrabilanŃiere. au fost imaginate noi tipuri de servicii. reprezintă servicii bancare şi financiare evidenŃiate extrabilanŃier. 49 . prin care marile companii au optat să emită diferite tipuri de hârtii comerciale şi note. Procesul dezintermedierii. băncile au început să asigure suportul logistic şi de garantare a acestor emisiuni. ImportanŃa acestora a fost marcată mai ales prin explozia volumului operaŃiunilor efectuate după 1985-1990. ocolind băncile. operaŃiunile de mandat (în numele băncii. astfel. au determinat accentuarea preocupării băncilor de a dezvolta produse şi servicii care să le aducă venituri fixe şi mai stabile sub formă de comisioane. credite de automobile. legate de credite prin angajamente anticipate de Ńinere la dispoziŃie a unor fonduri pentru acordarea unui credit în viitor. încasarea diferitelor creanŃe. banca se angajează să efectueze o plată sau să pună la dispoziŃie fonduri numai dacă se întâmplă un anume eveniment. dar care decurgeau sau erau polarizate în jurul activităŃilor de bază. veniturile din dobânzi la creditele pe care nu mai erau solicitate să le acorde. mai ales din perspectiva volatilităŃii şi diminuării veniturilor. cum sunt cele privind vânzarea şi cumpărarea de titluri financiare şi alte active. le-au înlocuit cu comisioane pentru subscriere şi garanŃii legate de astfel de emisiuni. Volatilitatea manifestată pe pieŃele financiare. De aceea. angajamentele din cadrul swap-urilor sau a tranzacŃiilor pe valute la diferite termene. În sfârşit. – privind angajamente anticipate de plată viitoare sau angajamente condiŃionate.

b) creşterea emisiunilor de obligaŃiuni şi alte instrumente financiare. c) apariŃia pe piaŃa financiar-bancară a unor noi entităŃi care ofereau clientelei produse similare băncilor. opŃiuni. emiterea de garanŃii de diferite tipuri. cumpărătorul …………………. banii. facilitarea importului prin deschiderea de acreditive documentare. clientelei şi. (b + c). şi anume. 3. garanŃiei.. acreditiv documentar. facilităŃi de împrumut. garanŃiei. economiile. garanŃii personale. moneda şi data decontării. 4. Teste grilă 1. contracte futures. 50 . încasarea operaŃiunilor de export. a) ordonatorul / emitentul / beneficiarul.– din sfera schimburilor internaŃionale. d) volatilitatea manifestată pe piaŃa financiară şi. • Caracteristicile specifice ale produselor bancare derivă din „materia prima” care formează obiectul lor. În cadrul unei garanŃii de plată. MARKETING BANCAR ŞI PROCESUL RESTRUCTURĂRII OFERTEI DE PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE Caracteristicile produselor şi serviciilor bancare surprind atât elementele specifice sectorului serviciilor în general. Cuvinte-cheie: garanŃie financiară. părŃile implicate sunt: vânzătorul ………………. Preocuparea băncilor pentru dezvoltarea operaŃiunilor extrabilanŃiere a fost determinată de: a) generalizarea practicilor de securitizare a creditelor. Contractele futures sunt contracte prin care o parte este obligată de a livra o marfă sau un activ financiar. a dobânzilor şi cursurilor valutare.. angajamente anticipate. de aici. o suită de implicaŃii psihologice şi comportamentale care le definesc. în care elementele tranzacŃiei sunt standardizate şi privesc valoarea (suma). 2. (a + d). iar cealaltă parte de a plăti un anumit preŃ la o anumită dată în viitor. R: adevărat 2. salariul. veniturile etc. negocierea/scontarea/ avalizarea etc. mai ales. 1. garanŃiei şi banca ……………………. b) beneficiarul / ordonatorul / emitentul c) emitentul / beneficiarul / ordonatorul. derivate. (c + d). operarea conturilor în valută şi tranzacŃiile valutare asociate plăŃilor clientelei. swap. averea. R: b) 3. R: 3 12. cât şi elemente strict legate de activitatea bancară. a diferitelor instrumente de credit. (a + b).

ad-hoc. distribuŃie. iar în cadrul sistemului bancar au relevanŃă: (1) poziŃia pe piaŃă. Diversificarea: produse noi pentru clienŃi noi produse/ clienŃi existenŃi nou • Strategia generală de marketing vizează orientarea general strategică de piaŃă a băncii şi alcătuirea mixului de marketing corespunzător fiecărui segment Ńintă definit în etapa anterioară. • În unele bănci. ca urmare a mai multor factori: – creşterea numărului de instituŃii financiar-bancare care oferă produse similare. nu pregetă ca. Astfel. • Obiectivele strategice ale unei bănci definesc paşi de urmat într-o etapă viitoare iar pentru atingerea acestora banca este pregătită să aloce resurse financiare şi umane considerabile. – clientela a devenit mai bine informată. Dezvoltare: produse noi pentru clienŃii actuali 4. De asemenea. Obiectivul general de extindere a volumului activităŃii (incluzând toate produsele/serviciile băncii. în alte bănci. Planul de marketing este alcătuit din politicile de produs. chiar dacă în trecut a fost mulŃumit de serviciile băncii abandonate. 51 . (3) imaginea. după cum. ei aleg şi instituŃia de la care îl pot obŃine. strategii şi tactici de marketing. îşi mută fondurile de la o bancă la alta în funcŃie de avantajele de moment ale ratelor de dobândă plătite de acestea. în cadrul cărora banca poate opta pentru un singur obiectiv. să-şi mute fondurile la o altă bancă. obiectivele de marketing derivă din obiectivele strategice ale băncii. totodată. după 1980. exprimată prin cota de piaŃă absolută sau relativă şi prin dinamica acesteia.Luând în considerare specificul relaŃiei bancă-client. în procesul planificării activităŃii de marketing sunt formulate şi obiectivele strategice ale băncii. – relaŃiile de fidelitate bancă client au fost înlocuite tot mai mult cu relaŃii eficient-contractuale. sau pentru acŃiunea simultană în toate cele patru direcŃii. ClienŃii au început să deŃină simultan conturi la mai multe bănci. care cuprind fiecare în parte obiective. promovare şi personal. Creşterea intensivă: îmbunătăŃirea poziŃiei băncii cu produse actuale în cadrul pieŃei actuale 2. Creşterea extensivă: clienŃi noi pentru produse actuale NOU 3. (4) activitate de marketing desfăşurată. pentru a putea fructifica la fiecare bancă produsul sau serviciul cel mai avantajos din punctul lor de vedere. Premiza unui studiu de marketing are în vedere că: evaluarea poziŃiei concurenŃiale a unei firme se poate realiza în funcŃie de un sistem de factori cheie ai succesului. (5) cultura băncii. preŃ. poziŃia clientului în raport cu banca a devenit tot mai puternică. îşi cunoaşte şi îşi protejează drepturile în raport cu instituŃiile bancare şi este mult mai puŃin tolerantă faŃă de calitatea slabă a unor servicii bancare. clienŃii nu mai aleg doar produsul bancar. după cum sunt şi bănci unde aceste situaŃii coexistă. (2) rentabilitate – forŃa financiară a băncii. identificaŃi după anumite criterii. anumite linii de produse sau un sortiment) poate fi abordat prin defalcare în patru obiective. Obiective generale destinate extinderii activităŃii unei bănci PREZENT 1.

reglementări). prin dobânda oferită sau alte facilităŃi. tipul de produs oferit. cu caracter întâmplător sau subordonat unui produs bancar: serviciile de schimb valutar sunt un serviciu simplu. cuiul. context în care accentul este pus pe campania publicitară şi pe promovare. iar în (2) cunoaşterea concurenŃei competitorilor înseamnă tipul instituŃiilor financiar-bancare. asemănător altor produse. Un produs bancar poate fi creat şi imaginat de bancă. Elementele care asigură reuşita strategiei de marketing în planul (1) cunoaşterii clientelei înseamnă date demografice. oferit de bancă la ghişeele sale. Declinul este faza cea mai lungă din viaŃa produselor bancare. personalul băncii (pregătire) care va li antrenat în activitatea de marketing. numărul acestora. creditul. în cadrul cărora clientela. vânzările şi rentabilitatea se modifică semnificativ. multe servicii bancare nu există exclusiv prin ele însele. punctele tari. este promovat la nivelul clienŃilor existenŃi. lansarea şi creşterea sunt abordate în strategiile bancare ca etapă unică (cu două momente). În general. iar în unele cazuri milenară – contul de depozit. ci presupun şi anticipează o succesiune logică şi înlănŃuită de servicii. criterii în deciziile privind utilizarea serviciilor bancare. • În contextul activităŃii bancare. dar schimbul valutar poate fi subordonat un produs bancar de tipul solicitării deschiderii unui acreditiv care presupune printre altele şi schimbul sumelor în lei în sume denominate în monede străine. punctele slabe. nevoi. sau în unele cazuri foarte lungă. sunt atraşi noi clienŃi. fiecare bancă luptă să îşi menŃină sau să îşi extindă cota de piaŃă. caseta de siguranŃă pentru care în timp s-au modificat doar aspecte ce nu Ńin de esenŃa produsului (asemănător cu roata. termenul de produs nu desemnează un obiect sau bun fizic. avantaje sustenabile. Cel mai adesea. creşterea. ciclul de viaŃă. Aceste practici ale băncilor sunt determinate de faptul că perioada de maturitate este exploatată la maxim. • Planul de marketing este un document sau set de documente elaborat de servicii specializate din bănci cu scopul de a ajuta banca să vină în întâmpinarea nevoilor clientelei în condiŃii de profitabilitate. Lansarea. bancară a competitorilor etc. SperanŃa de viaŃă a produselor bancare este foarte mare. grupul specific sau tipul de client luate în considerare. În acelaşi timp. esenŃa competitorilor. metoda de distribuŃie a produsului. Planul nu este rigid. de la descoperirea lor). el modificându-se odată cu schimbările care au loc în viaŃa economică. respectiv produsele bancare mature formează 52 . Maturitatea produselor bancare este o etapă relativ lungă. dorinŃe. După ce produsul a căpătat notorietate. de regulă. motivaŃii. cât şi a concurenŃei.• Strategia de marketing bancar reclamă abordarea cu importanŃă egală atât a clientelei. • Ciclul de viaŃă al produselor bancare. restricŃiile impuse de piaŃă (de exemplu. care poate dura 2-3 săptămâni. iar dacă este apreciat „interesant”. Uzura morală a unui produs permite apariŃia unui nou produs fără însă să antreneze în aceeaşi proporŃie eliminarea vechiului produs. Termenul de serviciu bancar este asociat unor operaŃiuni simple. în cazul produselor bancare. astfel are loc creşterea aproape în paralel cu lansarea. în general pe parcursul existenŃei lor traversează patru etape. financiară. maturitatea şi declinul. ci un serviciu oferit de bancă. cuprinde: strategia conducerii şi raŃiunea pentru care s-a optat pentru această strategie. costul activităŃii de marketing întreprinse. Spre deosebire de produsele industriale care cuprind distinct patru faze: lansarea.

ceea ce a condus la dotarea cu sisteme software aproape standard. Drept urmare.obiectul unor strategii (1) de deschiderea de noi pieŃe. astfel încât să poată oferi produse financiare. dar indiferent de definire. care a creat un avantaj în abordarea de noi pieŃe. banca-mamă. în prezent. Pentru a se promova produse financiare a fost necesar să se procedeze la regândirea şi retehnologizarea departamentului de trezorerie al băncii. se vinde şi „imaginea” băncii. Alt aspect a fost legat de rangul produselor oferite. simple tranzacŃii de vânzare-cumpărare de titluri financiare. este strâns legată de tehnologia informaŃională. • în procesul extinderii produselor financiare sau a celor bancare. produsele financiare implică direct tehnici de tranzacŃionare care să permită inginerii financiare performante. tradiŃional nu au fost oameni de vânzări. era preocupată de a asigura tehnologie performantă tuturor companiilor-filiale din structura sa. ci mai mult operatori. băncile au început să urmărească activ mărirea bazei de clienŃi. Noua cultură s-a bazat pe câteva idei: • serviciile financiare sunt intangibile. Astfel. să promoveze produse financiare. pe care le-au transformat în oficii de vânzări pentru transferuri de fonduri şi investiŃii financiare. cu acelaşi nivel de performanŃă la nivelul fiecărei entităŃi membre a grupului. de ex. Aceasta a permis o mai bună abordare a pieŃei. fond mutual. În loc ca băncile să aştepte să vină clienŃii la ele. • extinderea pieŃei produselor financiare s-a realizat prin reconfigurarea activităŃii sucursalelor care au devenit entităŃi integrate în acest proces. Aceeaşi procedură se aplică şi noilor entităŃi achiziŃionate. dar prin însăşi specificul lor. iar băncile comerciale achiziŃionau sau se lăsau preluate de firme financiare pentru a-şi diversifica paleta produselor financiare pe care să le vândă prin sucursalele lor. ca prin structura deja formată a sucursalelor acestora. Cele mai multe schimbări în acest sens au fost efectuate după anii 1990. trebuia să fie dinamic şi flexibil pentru a se adapta oricăror modificări a cerinŃelor clientelei. asigurări. • remodelarea atitudinii personalului legat de noul concept de vânzări. oricât de modeste ar fi la început. Noile produse financiare nu sunt o funcŃie a trezoreriei. un loc important l-au ocupat achiziŃiile şi preluările: băncile de investiŃii achiziŃionau bănci comerciale. În acest context. depozit la termen au fost „incluse” în circuit şi au 53 . conceptul de mandatare are mai multe abordări. oricare ar fi el. în noul context. băncile au alocat sume semnificative pentru cercetare-dezvoltare de produse noi specifice conŃinutului tehnologiilor informaŃionale. când băncile în lupta de atragere de depozite şi acordare de credite sau orientat agresiv spre oferta de produse financiare. sau (3) asocierea cu o nouă facilitate. Alături de produsul financiar. Produsele tradiŃionale cont curent. în acelaşi timp. scumpe. Activitatea de marketing în domeniul bancar. atâta timp cât lucrătorii bancari din sucursale. grupurile bancare operează în cadrul unor sisteme de computere şi comunicaŃii comune. Al treilea aspect a privit realizarea de sisteme informaŃionale comune total integrate. pentru ca o bancă să fie prezentă pe piaŃă cu aceste produse. din grup. dar mai ales să fie recunoscută. ci şi internaŃional. pentru a le oferi produsele noi. (2) adaptarea produsului într-un nou context tehnic. Grupurile financiare au început să devină tot mai preocupate de a promova produsele financiare nu numai la nivel naŃional. Entitatea centrală a unui grup financiar. şi adesea complexe. Modificarea a impus o nouă cultură a marketingului. acesta. s-au concentrat pe dezvoltarea activităŃilor din sucursale. ce a implicat direct două aspecte: tehnologia informaŃională şi repoziŃionarea sucursalelor. o reducere semnificativă a costurilor.

promovare) se pot realiza prin introducerea programului „product manager” care se realizează prin delegarea competentelor şi responsabilităŃilor pe fiecare produs în parte.pe termen scurt: produsele credite în lei pe termen mediu şi lung. atunci promovează credite pe termen scurt. Decizia privind produsul bancar ales are loc la nivelul conducerii centrale a băncii. distribuire. vizează două aspecte: – produsul bancar ales (Ńintă) spre a fi oferit. a devenit parte dintr-un întreg integrat. • În politica de produse bancare. pentru a modifica percepŃia clienŃilor şi a-i determina să prefere deschiderea contului la aceasta. să constituie o potenŃială cale de permanentizarea relaŃiei bancă-client. respectiv are sume disponibile pe care nu are unde să le plaseze şi începe rapid şi puternic o promovare de vânzări credite. De regulă însă. conturi de investiŃii etc. ce avantaj. la produse vizate pe termen scurt şi se mai adaugă plafoane de lucru mai mari pe clienŃi şi consultanŃă financiară. de ex. În funcŃie de context. băncile urmăresc simultan şi produse de utilizări şi produse de surse. pot fi făcute promovări de genul: banca este mai sigură. dacă fondurile sunt disponibile pe perioade mai scurte. ulterior achiziŃiei sale. bonifică dobânzi mai mari etc. produsul rămâne. se poate concentra pe depozite la vedere în lei şi valută. Ńinând cont de o anumită orientare strategică. . Aceştia vor fi răspunzători pentru performanŃele obŃinute în vânzarea produsului respectiv. dacă mediul este stabil (nu este inflaŃie. Este de dorit să implice cât mai multe operaŃiuni/servicii adiŃionale.. adaptare. face public şi promovează depozite la termen sau certificate de depozit cu scadenŃă două săptămâni sau o lună. După ce momentul a trecut. la fel. dar nu poate fi disociată de calitatea produsului în sine şi a personalului 54 . adiacente. situaŃie conjuncturală. – identificarea avantajului de bază şi distinctiv al produsului bancar-Ńintă. depozite la termen şi deschideri de acreditive (în Ńara noastră. din punctul de vedere al asigurării unei eficienŃe sporite. cum toate băncile deschid clienŃilor conturi. se află în lipsă de lichiditate temporară şi drept urmare. Pentru un produs dat se pot constitui posibile pachete de operaŃiuni/servicii conexe care. depozite în valută la vedere. De exemplu: (1) portofoliul de produse „împins” spre utilizări trebuie să se concentreze pe anumite componente. PerfecŃionarea produselor şi creşterea eficienŃei activităŃilor legate de fiecare produs în parte (concepere. păstrează în siguranŃă fondurile. Sau banca poate fi mai agresivă pe produse bancare sursă. De exemplu. deschiderea de acreditive dintr-o bancă este condiŃionată de constituirea unui depozit valoric egal cu valoarea importului). dar cu altă rată a dobânzii – normală pentru un instrument financiar pe termen scurt. pentru a atrage rapid clienŃi. element distinctiv oferă contul bancar deschis de o bancă dată faŃă de alte bănci. De ex. poate promova credite cu orice maturitate.). banca poate fi mai agresivă pe produsele bancare de utilizări. cu rate ale dobânzii net superioare pieŃei. (2) portofoliul de produse „împins” spre sursele Ńintă de fonduri. implicit. cu scopul modificării percepŃiei clientului despre produsul bancar în sine. să extindă dependenŃa clientului de produsul respectiv şi.fost „legate” de operaŃiuni financiare – conturi sweep.: . un colectiv de marketing condus de un manager de produs. Marketingul asociat produsului bancar. se înregistrează o creştere economică susŃinută etc. În acest sens. băncile au întotdeauna în vedere cele două categorii Ńintă: utilizările banilor şi sursele (de unde se obŃin banii). Prin aceste servicii banca atrage bani.pe termen mediu şi lung. Creditul tradiŃional.

să ofere serviciile la preŃuri mai reduse. Decizia stabilirii preŃului produselor bancare este influenŃată de un număr important de alŃi factori decât cei legaŃi de operare. arhitectură şi ambianŃă) şi temporal (operativitate). În principiu.bancar care îl prezintă şi îl procesează în favoarea clientelei (transfer de fonduri operat cu o zi întârziere faŃă de alte bănci. printre care pot fi enumeraŃi: • relaŃia bancă-client are că obiectiv creşterea vânzărilor în contextul permanentizării (strângerii) legăturii cu clientela băncii. cel mai adesea. „Banca de care aveŃi nevoie”). se fac corecŃii. Drept urmare. amplasare. comisioanelor fixe şi variabile. în primul an de creditare se poate oferi la o rată a dobânzii mai joasă. în timp. cota deŃinută relativ la unul sau mai multe produse.). se pot scumpi preŃurile la unele produse bancare. este abordată pe două componente: reclama şi promovarea propriu-zisă. cum ar fi: cota de piaŃă deŃinută de bancă în general. De exemplu. • oferta specială are ca obiectiv încurajarea utilizării unui anumit serviciu/produs bancar pentru care se poate stabili un preŃ mai mic decât în mod uzual. DistribuŃia produselor bancare presupune abordarea corelată a factorului timp şi loc. putând 55 . un anumit nivel al profitului. Serviciile de e-banking presupun plata unor comisioane. retrageri de numerar oricând de la bancomat. acestea includ pe de o parte plata serviciilor de furnizare a informaŃiilor. banca poate considera că este important să menŃină legătura cu familia respectivă şi.). evaluarea costurilor serviciilor bancare nu este o problemă similară calculaŃiei costurilor din alte domenii materiale. Pentru unele produse. la care se adaugă comisioanele pentru serviciile de plăŃi. în principal. În cazul produselor complet noi. Pentru alte produse. dificultatea rezultând din evaluarea costurilor pe care le implică serviciile bancare care nu pot fi apreciate decât după ce clienŃii încep să le utilizeze. un credit ipotecar acordat pentru cumpărarea unei case. apelează simultan la douătrei servicii decât în cazul în care aceste servicii sunt utilizate separat. după utilizarea lor de clienŃi. factorul timp este esenŃial (de exemplu. în mod permanent. personal bancar necuviincios. factorul loc este important (de exemplu obŃinerea unei poliŃe de asigurare a casei în acelaşi loc cu creditul ipotecar). indolent etc. care îmbracă forma abonamentului lunar. • atitudinea clientului are ca obiectiv modificarea atitudinii clienŃilor faŃă de o practică dată sau faŃă de un anumit produs bancar. Comparativ cu ramurile producŃiei materiale. • Promovarea are ca obiectiv central conştientizarea clienŃilor actuali ai băncii şi cei potenŃiali cu privire la avantajele oferite de produsele bancare şi utilizarea într-o măsură tot mai mare a acestora. stabilirea preŃului produselor bancare este un proces mult mai complicat. comparativ cu retragerile de la ghişeu care pot avea loc numai între anumite ore de lucru ale băncii). pot fi practicate comisioane mai reduse pentru plăŃile efectuate prin sisteme automate (bancomat. cel mai adesea. Promovarea. Pentru clienŃii care vin cu întreaga familie ca să apeleze la serviciile aceleiaşi bănci. Banca poate promova la nivel general o politică de preŃuri mai reduse pentru clienŃii care. iar la altele să fie reduse semnificativ etc. În acest context. stabilirea preŃului este foarte dificilă şi de aceea. Reclama abordează informarea clientelei (prezente sau potenŃiale) la un nivel general (de exemplu. • PreŃul produsului bancar îmbracă. Băncile pot proceda la modificarea de ansamblu a preŃurilor produselor bancare pentru a atinge un obiectiv. • DistribuŃia şi locul vânzării produselor bancare. carduri etc. • cota din piaŃa bancară. cu scopul de a încuraja noile tehnologii. în consecinŃă. forma dobânzilor. studiile de marketing efectuate au în vedere perfecŃionarea distribuirii produselor pe două planuri: spaŃială (localizare. aspect exterior. De exemplu.

afişajul la sediile băncii în care sunt prezentate produsele bancare şi caracteristicile acestora. R: adevărat 2. schemele stimulative pentru personalul bancar care vinde cele mai multe produse noi etc. – alte produse şi servicii complementare oferite de bancă. televiziune. – caracteristicile de bază ale produsului. Cea mai puternică forŃă de promovare a vânzărilor este reprezentată de angajaŃii care au relaŃii directe cu publicul. unde există sucursale. şi de materializare a unui produs bancar. Strategia liderului de produse se bazează pe ideea: a) dobândirii unei poziŃii dominante pe piaŃa bancară în baza unor costuri reduse la care sunt oferite produsele bancare. Promovarea propriu-zisă poate îmbrăca cele mai variate forme: oferta de cadouri cu prilejul cumpărării noului produs bancar. individualitatea. prin radio. presupune realizarea unei broşuri-pliant care să cuprindă următoarele informaŃii: – cine sunt utilizatorii produsului sau ce probleme soluŃionează. distribuŃia temporală. – beneficiile clientului prin utilizarea acestui produs.merge gradual până la reclamă de produse (de exemplu. delimitarea domeniilor de suprapunere cu compartimentul Resurse umane. promovarea. R: a) 56 . protecŃia şi integritatea fondurilor depuse de clienŃi şi controlul accesului la fonduri numai de persoanele autorizate de client. • Politica de personal se înscrie în marketingul intern al băncii şi presupune stabilirea componentelor de marketing intern. filiale. ConfidenŃialitatea. la nivelul întregii Ńări. c) în cadrul unei pieŃe alese. ciclul de viaŃă al produselor bancare. Cele mai eficiente medii publicitare de atragere şi informare a clienŃilor instituŃionali bancari sunt publicitatea prin presa de specialitate şi publicitatea prin tipărituri tip „lectură pentru un produs” sau „literatura de produs” şi publicitatea prin scrisori comerciale adresate direct. distribuŃia spaŃială fizică. Reclama este forma promoŃională pentru care băncile cheltuiesc cele mai mari sume. preŃul produselor bancare. confidenŃialitatea. banca îşi propune să devină competitor numai pe unul sau mai multe segmente Ńintă. profesionalismul. plan de marketing. produs bancar. Cuvinte-cheie: intangibilitatea. – unde se găseşte banca şi numărul de telefon. distribuŃia serviciilor bancare electronice. literatura de produs. ca o caracteristică a produselor bancare. are în vedere responsabilitatea băncilor de a păstra secretul operaŃiunilor bancare. b) de a crea o percepŃie unică despre bancă la nivelul clientelei. „Este momentul să cumpăraŃi certificate de depozit de la banca noastră”). Reclama se realizează în presă. poştă etc. Sublinierea caracterului unic. zonal/local. serviciu bancar. politică de personal. şi stabilirea modalităŃilor de comunicare între acestea. Teste grilă 1.

.utilizarea unui intermediar.. SISTEME DE PLĂłI ŞI COMPENSĂRI. Din compararea sumelor de plătit cu a celor de încasat rezultă un sold net care poate fi debitor – banca are de plătit. (2) ……………………………. . procedează la transferul fondurilor sau a instrumentelor financiare din contul ordonatorului în contul beneficiarului plăŃii. iar viaŃa produselor este legată de durata de aplicare a reglementării. respectiv fiecare bancă îşi stabileşte sumele de transfer – de plăŃi şi sume de încasat – în raport cu cealaltă sau celelalte bănci. .încredinŃarea directă a banilor sau instrumentelor financiare de către o persoană altei persoane. TRANSFERURI DE FONDURI Transferul fondurilor presupune anumite norme standardizate la nivel naŃional (sau internaŃional) cu privire la: . transmitere şi confirmare a informaŃiilor. sau creditor – banca are de încasat.mişcarea fondurilor printr-un sistem de plăŃi şi compensări prin care se asigură decontarea netă. R: a) 4. Termenul de produs bancar este asociat unei activităŃi bancare strict (1) ……………………. bilet la ordin etc. Nettingul ca metodă de a 57 . care presupune una sau mai multe operaŃiuni simple sau complexe. În cadrul acestor sisteme stingerea obligaŃiilor de plată reciproce ale băncilor are loc pe bază bilaterală sau multilaterală. transmise şi recepŃionate de la bănci şi care se referă la procedeele de identificare. a) delimitate / cunoscută / reglementate b) individualizate / personalizată / reglementate c) polarizate / unui domeniu / necesar clientelei.). carduri de plată. . Drept urmare. primind o instrucŃiune de plată o bancă. Ciclul de viaŃă al produselor bancare care au la baza promovării lor o iniŃiativă legislativă se caracterizează prin faptul că: a) parcurg trei etape: lansare. . • Transfer în plan financiar-bancar reprezintă o operaŃiune de a transmite sau a mişca fonduri sau alte instrumente financiare sau active monetare prin: . între bănci nu mai sunt transferate toate fondurile care au format obiectul ordinelor de plată sau a tranzacŃiilor din ziua respectivă. compensare sau decontare netă. şi (3) …………………. din „mână în mână”. maturitate. ci doar soldul care apare pentru fiecare bancă în raport cu celelalte bănci.3. R: b) 13. declin.procedura operaŃională de stingere finală a obligaŃiilor de plată care poate fi directă între două bănci (instituŃii de credit) sau intermediată printr-un agent de decontare finală (banca centrală sau o casă de compensaŃie terŃă). Transferul fondurilor poate fi efectuat în numele clienŃilor băncii (populaŃie sau entităŃi cu personalitate juridică) sau în propriul lor nume.instrumentele de plată în baza cărora se procedează la transferul fondurilor (ordin de plată. c) permit băncilor să îşi diversifice gama de produse fără efort promoŃional. b) sunt lansate de mai multe bănci. Procedura poartă denumirea de netting.tehnologia (unitară) de preluare a informaŃiilor primite. în evidenŃele căruia s-au deschis conturi unde sunt evidenŃiaŃi banii sau titlurile financiare. cec.

• Structurarea contemporană a sistemelor de plăŃi naŃionale tinde spre armonizare la nivel global şi utilizarea unor tehnologii compatibile care să asigure interconectare la nivel internaŃional. după un anumit timp în cursul unei zile sau a doua zi. Transferurile pot fi interne. în sume mici dar foarte numeroase. bilet la ordin. şi în final al decontării. iar operaŃiunea tehnică este inclusă în sistemul de plăŃi şi compensări naŃional. O grupă aparte o formează plăŃile în care finalizarea lor sunt condiŃionate de livrarea în contrapartidă a unui alt activ monetar. în termeni generali se discută tot despre transfer electronic. Principiul ce guvernează sistemul de plăŃi cu schimb de active este livrare contra plată – se livrează titlul şi simultan se plătesc banii. acestea privesc plăŃile mărunte. În acest caz. având provizioane 58 . au la bază un sistem prin care instrucŃiunile de plată sunt acceptate. Deşi poartă denumiri diferite. Sumele fiind mici. faptul că după prelucrarea instrucŃiunilor încorporate pe suportul hârtie. sau dispunerea plăŃilor printr-un instrument de plată pe suport hârtie – cec. sunt grupate plăŃile de mică valoare. unde tranzacŃiile prin specificul lor. cu referire la conturi deschise la instituŃii din aceeaşi Ńară. când transferul este realizat în conturile deschise la bănci din străinătate. în majoritatea cazurilor impun o decontare urgentă şi rapidă. Transferul electronic de fonduri este orice tranzacŃie financiară iniŃiată de la un terminal electronic în baza căruia are loc transferul dintr-un cont în altul. În cazul tranzacŃiilor cu titluri financiare. iar banii de la cumpărător la cel care a vândut titlurile financiare. respectiv soldul de plătit sau de încasat de fiecare bancă în raport cu celelalte. AutorităŃile din fiecare Ńară stabilesc reguli de prelucrare informatică a plăŃilor de mare valoare şi stabilesc plafonul de la care acestea sunt încadrate în clasa de mare valoare. Transferul final al fondurilor – respectiv a poziŃiei nete de plătit sau de încasat se realizează prin conturile pe care fiecare bancă le are deschise la banca centrală a Ńării respective. titlurile financiare – în formă materializată sau dematerializată sunt păstrate la un depozitar care poate fi o bancă sau o altă entitate.000 lei). PlăŃile efectuate pot fi de valori mari (wholesale payments) sau din sume mai mici (retail payment). drept urmare cele care se situează sub acest plafon sunt plăŃi de mică valoare (de exemplu în Ńara noastă 50. în principal de operaŃiunile de plăŃi zilnice ale populaŃiei sau altor entităŃi. Deşi utilizarea lui imprinter în cazul plăŃilor prin card. în principiu. în principal de bănci şi alŃi participanŃi pe pieŃele financiare. transfrontaliere. În acest caz se discută despre sisteme de plăŃi cu schimb de active în contrapartidă. cambie. ea putându-se face amânat . nu comportă în prima parte a operaŃiunii (ordinul – chitanŃa) un terminal. finalitatea decontării nu este considerată urgentă sau la fel de importantă ca a celor de valori mari.compensa obligaŃiile de plată reciproce între bănci. permite acestora să reducă volumul operaŃiunilor şi costul tranzacŃiilor. legate. Expresia se regăseşte şi în domeniul sistemelor de plăŃi şi compensări – cu privire la decontarea sumelor de valori mari şi în acest cadru se discută despre sisteme de transfer fonduri pentru valori mari. PlăŃile de mare valoare reprezintă sume foarte mari de bani care sunt schimbate. cu referire la transferurile efectuate între Ńări care sunt participante la acelaşi sisteme de plăŃi şi compensări şi externe sau internaŃionale. transferul are loc electronic în baza fişierelor centralizatoare. Separat. cumpărarea unui titlu financiar presupune livrarea titlului de la vechiul proprietar (cel ce l-a vândut) la cumpărător. Prin netting numărul mare de obligaŃii de plată individuale (de exemplu pentru fiecare client care a ordonat o plată) sunt reduse la un număr mult mai mic.

) – casa de compensare automată. când în cadrul unei „ferestre de cinci ore” are loc plata şi compensarea la nivel global. (1) Sistemul CLS. (iii) standardele şi recomandările elaborate de Banca Centrală Europeană. Din punct de vedere arhitectural. Londra.îndestulătoare. plata şi decontarea se realizează în timp real. • Sistemul de plăŃi şi compensări în România cuprinde următoarele structuri: . În vederea asigurării continuităŃii activităŃii în cazul apariŃiei unor evenimente neprevăzute a fost implementat şi un sistem de back-up şi recuperare.Sistemul de plăŃi şi compensări pe suport hârtie (B) A. Sistemele de plăŃi şi de transfer specializat sunt supuse permanent înnoirilor tehnologice. au început să se dezvolte sistem de procesare şi decontare a tranzacŃiilor la nivel global. – sistemul SENT (Sistemul Electronic cu decontare pe bază Netă administrat de TRANSFOND S. executarea plăŃii şi decontarea finală. s-au manifestat două practici: fie (1) prin constituirea de entităŃi separate ce grupează mai multe bănci.Sistemul Electronic de PlăŃi (A) şi . fie (2) prin sisteme interne înglobate ale marilor bănci ce polarizează operaŃiuni la nivel mondial. fără să existe intervale de timp de aşteptare între diferitele momente: acceptarea plăŃii. • Alături de sistemele de plăŃi naŃionale. Arhitectura şi caracteristicile funcŃionale ale acestor sisteme au fost stabilite luându-se în considerare: (i) politica generală existentă în domeniul sistemelor de plăŃi şi de decontare a operaŃiunilor cu instrumente financiare în Uniunea Europeană. prin care se asigură simultan mişcarea fluxurilor denominate în monedele majore ale lumii rezultate din operaŃiunile de pe piaŃa valutară şi monetară internaŃională şi alte categorii de operaŃiuni efectuate la nivelul băncilor din aceste centre (Sidney. Sistemul de plăŃi şi compensări din Ńara noastră denumit: Sistemul Electronic de PlăŃi (SEP) a fost introdus în anul 2005. indiferent de fusul orar. 59 . după 1990. New York). Banca Reglementelor InternaŃionale şi de alte instituŃii şi organizaŃii de profil existente pe plan mondial. CLS este un sistem prin care are loc decontarea simultană a tranzacŃiilor valutare efectuate de marile bănci în monede definite ca eligibile în sistemul CLS Bank. În acest sens. instrucŃiunile sunt operate instrucŃiune cu instrucŃiune. sistemul are următoarele componente: – sistemul ReGIS (acronim de la Romanian electronic Gross Interbank Settlement) – sistemul de decontare pe bază brută în timp real. Tokyo. Sistemele de plăŃi naŃionale se referă la ansamblul transferurilor şi plăŃilor ce au loc la nivelul unei Ńări. transferul. Sistemul este structurat pe ora Europei Centrale – CET (central european time). (ii) principiile fundamentale ale activităŃii de plăŃi şi decontări interbancare.A. transferul şi decontarea între bănci. Sistemul CLS asigură în zona central europeană. indiferent de zona orară de lucru (ziua sau noapte/fusul orar). – sistemul SaFIR (Settlement and Financial Instruments Registration) – sistemul de depozitare şi decontare a operaŃiunilor cu titluri de stat. Pe structurile informatice dezvoltate la nivelul centrelor financiare s-a format ceea ce este cunoscut sub denumirea de sistemul global pentru decontarea plăŃilor (global sistem for settling payments) sau pe scurt CLS.

• SENT este denumirea casei de compensare automată. valutare şi de creditare). . care este un sistem electronic de compensare multilaterală a plăŃilor ce asigură schimbul de instrucŃiuni de plată între participanŃi.furnizarea de mijloace adecvate pentru îmbunătăŃirea managementului lichidităŃilor şi diminuarea riscurilor financiare.existenŃa unui sistem de plăŃi compatibil cu cele similare din UE şi alinierea la standardele şi practicile internaŃionale în domeniu.Implementarea acestei infrastructuri de plăŃi şi de decontare este compatibilă cu infrastructuri similare din statele membre ale Uniunii Europene contribuind la alinierea sistemului românesc la cerinŃele comunitare în domeniu.eficientizarea operaŃiunilor de plăŃi prin creşterea vitezei de procesare a instrucŃiunilor de plată şi diminuarea duratei de execuŃie a acestora. • Sistemul ReGIS este destinat procesării şi decontării plăŃilor de mare valoare (peste 50. în mod continuu. Banca NaŃională a României. • SaFIR este un sistem de depozitare şi decontare a titlurilor de stat. în calitate de depozitar central pentru titluri de stat.reducerea perioadei de decontare a instrumentelor de plată. . calculează poziŃiile nete ale participanŃilor din compensare multilaterală şi iniŃiază decontarea în sistemul ReGIS a unei instrucŃiuni pe bază netă (IDN – instrucŃiuni de plată pentru decontarea poziŃiilor nete).reducerea costurilor aferente transferurilor de fonduri şi a celor de operare pentru instituŃiile de credit. exclusiv în limita disponibilităŃilor existente în conturile de decontare ale participanŃilor. 60 .eliminarea operaŃiunilor manuale şi a instrumentelor de plată pe suport hârtie. Sistemul ReGIS este conceput astfel încât să respecte practicile şi standardele europene şi internaŃionale şi să răspundă obiectivelor avute în vedere de către Banca NaŃională a României în implementarea acestuia. . operaŃiuni de piaŃă monetare. ceea ce asigură schimbul de instrucŃiuni de plată între participanŃi şi decontarea finală a transferurilor de fonduri aferente acestora.000 RON. În cadrul acestui sistem se asigură decontarea plăŃilor efectuate de participanŃi în nume propriu şi pe cont propriu sau pe contul clienŃilor (de exemplu. transferuri de fonduri aferente tranzacŃiilor cu instrumente financiare. organizează şi administrează întreaga activitate de înregistrare a drepturilor de proprietate şi a altor drepturi asupra titlurilor de stat şi respectiv activitatea de decontare finală şi irevocabilă a operaŃiunilor derulate cu titlurile de stat prin sistemul SaFIR. tranzacŃie cu tranzacŃie.000 RON) sau urgente în monedă naŃională.facilitarea implementării politicii monetare a băncii centrale. şi anume: . . . transmise de participanŃi sub formă de fişiere) între instituŃiile de credit (cu excepŃia instituŃiilor emitente de monedă electronică) şi între acestea şi Trezoreria Statului. precum şi decontarea finală a poziŃiilor nete provenite de la sistemele de decontare pe bază netă şi a transferurilor de fonduri aferente operaŃiunilor cu instrumente financiare. . Sistemul realizează decontarea pe bază brută în timp real. Sistemul SENT asigură compensarea instrucŃiunilor de plată de mică valoare (respectiv instrucŃiuni tip transfer credit şi direct debit sub 50. respectiv calcularea poziŃiilor nete multilaterale ale participanŃilor la sistem şi transmiterea acestor poziŃii pentru decontarea finală în sistemul ReGIS. a plăŃilor aferente operaŃiunilor efectuate de Banca NaŃională a României şi a poziŃiilor nete calculate de sistemele de plăŃi care asigură compensarea fondurilor.

cambii şi bilete la ordin. Această relaŃie multiplă are la bază: . procedează la transferul monedei de cont din contul plătitorului în contul beneficiarului plăŃii. Comitetul pentru Sisteme de PlăŃi şi Decontare de pe lângă Banca Reglementelor InternaŃionale. stabileşte şi modifică regulile de sistem şi documentaŃia aferentă acestuia. . destinat să susŃină dezvoltarea pieŃei financiare.De precizat că toate titlurile de stat emise de Ministerul FinanŃelor Publice sunt în formă dematerializată (înregistrare electronică) şi sunt înscrise în conturile deschise la depozitarul central – BNR –. ca urmare a preluării acestora în sistemul SENT. B. la nivelul unui Ńări. Sistemul care a constituit de fapt modalitatea de compensare a plăŃilor până în 2005. În prezent. în calitate de agent al acesteia.existenŃa unui cont deschis. Evaluarea celor trei componente ale sistemului electronic de plăŃi s-a realizat din perspectiva conformităŃii cu standardele stabilite de Sistemul European al Băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană. care. pentru a permite: (i) depozitarea şi decontarea emisiunilor benchmark. precum şi viitoarele conexiuni transfrontaliere între depozitarii centrali. OrganizaŃia InternaŃională a Comisiilor Instrumentelor Financiare (IOSCO) şi Comitetul Reglementatorilor Europeni pentru Instrumentele Financiare (CESR). Sistemul SaFIR a fost conceput ca un sistem de depozitare şi decontare a instrumentelor financiare care să corespundă standardelor formulate de Comitetul Reglementatorilor Europeni pentru Instrumentele Financiare (CESR). administrează conturile de titluri de stat ale participanŃilor. sistemul de compensare administrat de Banca NaŃională a României asigură procesarea şi compensarea instrumentelor de plată de debit pe suport hârtie respectiv: cecuri. fiind procesate electronic. în esenŃă. reprezintă un ansamblu de instituŃii. (ii) depozitarea şi decontarea certificatelor de depozit. autorizează participarea în sistem. a cunoscut în acest context o modificare prin renunŃarea la procesarea şi compensarea instrumentelor de plată de credit pe suport hârtie – respectiv a ordinului de plată.A.existenŃa unui ordin de a efectua plăŃi. în baza ordinelor primite de la clienŃii lor.existenŃa de disponibil în cont. Cu privire la activitatea de plăŃi şi de decontare a operaŃiunilor cu instrumente financiare s-a procedat la dezvoltarea sistemului SaFIR prin implementarea unor noi funcŃionalităŃi. Sistemul de plăŃi şi compensare a fondurilor pe suport hârtie. . Rolul TRANSFOND S. Sistemul de plăŃi şi compensări. Transferul presupune. 61 . Banca NaŃională a României este administratorul şi operatorul acestuia.A. instrumente şi reguli care permit agenŃilor participanŃi să îşi îndeplinească obligaŃiile de plată sau să primească sumele ale căror beneficiari sunt. urmăreşte respectarea regulilor de către participanŃi şi aplică sancŃiuni în cazul încălcării lor. Transferul fondurilor se realizează prin intermediul băncilor comerciale. pe numele participanŃilor la sistemul SaFIR. Având în vedere importanŃa sistemului SaFIR. o relaŃie multiplă între bancă şi clienŃii săi în favoarea cărora şi în baza unei solicitări să execute ordinele lor. în cadrul infrastructurii sistemului SaFIR constă în prestarea serviciilor de operare tehnică şi a celor de operare funcŃională în numele Băncii NaŃionale a României. Compensarea fondurilor care au la baza lor instrumente de plată pe suport hârtie este administrat de BNR şi operat de TRANSFOND S. calitate în care gestionează şi monitorizează funcŃionarea sistemului.

participanŃi. este similar transferului telegrafic sau prin telex. care are un cod unic în sistem.Legăturile statornice între bănci în acest scop sunt denumite sisteme interbancare de transfer de fonduri. (3) ………………………. care formează interfaŃa cu SWIFT şi prin care accesează pachetul de servicii al companiei. plăŃi de mare valoare. sistem de plăŃi şi compensări. b) casa de compensare naŃională c) centrul internaŃional al companiei de card (VISA. Fiecare participant. Din compararea sumelor de plătit cu a celor de încasat de o bancă în raport cu celelalte bănci. Teste grilă 1. TARGET. Mastercard) prin stabilirea poziŃiilor nete pentru fiecare bancă din sistem. netting. de o aplicaŃie certificată SWIFT. SEMT. Sistemul Electronic de PlăŃi din România cuprinde următoarele componente: (1) ………………….……… (2) …………………………. a) plata / compensarea / depozitarii centrali b) ReGIS / SENT / SaFIR c) Băncile comerciale / Casa de Compensare / Banca Centrală 4. rezultă: a) un sold net care poate fi debitor sau creditor. R: adevărat 2. Într-o abordare simplă. SWIFT este un sistem internaŃional. compensaŃie. în aceeaşi zi sau în zilele următoare. Prin extinderea reŃelei proprii de telecomunicaŃii şi prin standardizarea mesajelor. plăŃi de mică valoare. SEP. depozitar central. ReGIS. transfer intrabancar. Cuvinte-cheie: transfer de fonduri. cu particularităŃile determinate de sistemul computerizat integrat care îi defineşte rapiditatea şi securitatea absolută a transmiterii informaŃiilor. procesarea desfăşurându-se în timp real sau prin fişiere. dispune. SaFIR. Decontarea plăŃilor prin carduri emise sub sigla unei companii de card (VISA. sistem CLS. în limita disponibilului din contul clientului. c) o obligaŃie de plată faŃă de casa de compensare şi o datorie în raport de depozitarul central. R: a) 3. transfrontalier. decontare pe bază netă. Mastercard) presupune compensarea plăŃilor prin: a) banca emitentă a cardului. R: c) 62 . b) o datorie faŃă de banca centrală care administrează sistemul de plăŃi. Transferul fondurilor se poate realiza printr-un sistem de plăŃi şi compensări prin care se asigură decontarea netă. în propriul sistem bancar informatizat. • SWIFT-ul constituie o tehnică computerizată de transmitere a mesajelor.

circulaŃia aurului se restrânge. aşa cum au evoluat în timp.e. putând fi preschimbat pe monede bătute din alte metale – la un anumit raport de preschimbare. în diferite centre financiare internaŃionale. În timp. până la primul război mondial. prin definirea lor ca reprezentând o cantitate de aur. aurul devine suport pentru operaŃiuni carry tradegold şi se iniŃiază tranzacŃii financiare a căror suport este aurul sau apariŃia fondurilor mutuale – aur. aurul a stat la baza funcŃionării sistemelor monetare ale diferitelor entităŃi statale.14. opŃiuni sau swap pe aur. În secolul XX. nu se poate discuta despre o piaŃă a aurului şi un preŃ al acestuia în sensul atribuit astăzi acestor noŃiuni. în anumite centre comerciale s-au constituit pieŃe ale aurului al căror rol era de-a face joncŃiunea dintre producătorii de aur şi reprezentanŃii statelor sau oraşelor care îl achiziŃionau pentru a bate monedă sau a-şi mări rezervele de aur. Aurul sub formă de monede. băncile broker specializate mijlocind tranzacŃiile cu aur lingouri. imprevizibile.). Raportul dintre două monede de aur se stabilea luându-se în considerare valoarea lor intrinsecă raportată la aur. aurul este menŃinut doar în calitate de activ de rezervă sau pentru garantarea creditelor internaŃionale. iar banca de emisiune se angaja oricând să le preschimbe la cerere în monede de aur sau aur lingouri. au început să se constituie segmente de piaŃă în cadrul cărora se negociază produse derivate pe aur – contracte futures. în principal. Atâta timp cât la baza sistemelor monetare adoptate de diferite state a stat etalonul aur-monede respectiv. Ńările membre ale FMI fiind invitate să îşi definească valoarea monedelor într-un activ monetar – altul decât aurul. Cu toate acestea. dar valoarea majorităŃii bancnotelor din lume rămâne raportată la aur. fie direct. după această perioadă. de plată. iar după 2000. încă mult timp va marca rolul său în ansamblul vieŃii economice şi monetare în direcŃii. un amendament adus Statutului FMI consacră „izgonirea” aurului din funcŃiile monetare îndeplinite de-a lungul mileniilor. circulaŃiei monedelor cu valoare intrinsecă li se alătură bancnotele – notele de bancă – a căror valoare era definită într-o cantitate de aur. În 1978. 63 . între producători şi diferite autorităŃi statale. În 1971. activitatea este preluată de Londra. probabil. În urma acestei hotărâri. treptat. autorităŃile americane anunŃă suspendarea convertibilităŃii în aur a dolarului şi astfel se „rupe” ultima legătură cu aurul. bare sau lingouri circula liber. sistemele monetare s-au bazat pe circulaŃia monedelor bătute din metale preŃioase – aur şi argint – pentru valori mari şi din metale inferioare a celor de valori mici. de tezaurizare. În Europa. printr-o monedă convertibilă în aur (cum era lira sterlină sau dolarul SUA). de la baterea primelor monede în Lydia de către Cresus (560-550 î. oraşe-stat sau imperii. iar după anul 1600. Relevant în acest sens este faptul că dacă până la începutul anilor 1970 exista doar piaŃa fizică a aurului. La început. astfel de tranzacŃii se realizau cu precădere la Amsterdam.n. el impunându-se astfel într-o nouă ipostază – cea de instrument financiar. În mod cert însă. îndeplinind toate funcŃiile banilor de circulaŃie. pe bancnote – potrivit definirii în aur a acestora sau utilizat în funcŃiile sale monetare în orice spaŃiu al lumii de atunci ca mijloc de plată. Începând cu secolele XVIII şi XIX. fie indirect. bănci de emisiune. Londra se impune ca principal centru de comercializare a aurului. OPERAłIUNI ŞI TRANZACłII CU AUR Timp de aproape 2700 de ani. dubla calitate a aurului ca marfă şi ca activ monetar a determinat evoluŃia sa până în prezent şi. unde acesta se tranzacŃiona în mod direct. în parte. ca monedă digitală – e-gold.

la abandonarea pieŃei oficiale a aurului. Pentru a spori oferta de aur şi a-i asigura o anumită ritmicitate. Aurul pentru investiŃii cuprinde aur sub formă de lingouri. cât şi în nume propriu. ca urmare a primelor semne de slăbiciune ale dolarului. avea valoare informativă. totodată. Nesemnificativă până la acea dată. de comercializare a aurului. Acesta a fost primul preŃ al aurului. astfel încât în toamna acestui an preŃul aurului s-a ridicat la 41 USD/oz. Anglia convine cu Africa de Sud să îi preia întreaga producŃie de aur la preŃul fix de 4 lire sterline. Un eveniment care a marcat „viaŃa” aurului a fost ConferinŃa de la Bretton Woods – 1944. iar ca urmare a efectelor crizei din 1929–1933.Odată cu abandonarea sistemului monetar aur-monede în preajma primului război mondial de către diferitele state ale lumii. legat de deŃinerea şi folosirea aurului se identifică anumite delimitări: – aur pentru investiŃii – aur achiziŃionat de persoane individuale. în final. Istoria modernă a pieŃei aurului începe în 1954 când Londra îşi redeschide activitatea întreruptă în 1939. însă. uncia). evenimentele economice. prin ale cărei hotărâri preŃul aurului a fost legat de dolar stabilindu-se.888761g aur/31.1 g. Între cele două războaie mondiale. preŃul fix al aurului la 35 dolari SUA uncia (1 USD = 0. la solicitarea SUA. iar Banca Angliei acŃionează în calitate de agent a băncii centrale din Africa de Sud. Astfel. Acest moment a coincis şi cu decizia autorităŃilor monetare din Africa de Sud de a utiliza piaŃa Zürichului ca punct de vânzare a producŃiei sale. astfel încât de atunci există o singură piaŃă a aurului. După război. iar preŃul aurului se formează în funcŃie de cerere şi ofertă. OperaŃiunile cu aur pentru investiŃii se realizează atât prin livrarea fizică. În 17 martie 1968. atât ca agent al Băncii Angliei. ca produse ce sunt cotate pe pieŃele aurului. care. cu scopul realizării unor plasamente de valoare. Ca urmare a acestor evoluŃii. sau hârtii de valoare exprimate în aur. astfel încât tranzacŃiile pe piaŃa aurului sunt minore. câteva state continuând să achiziŃioneze noi cantităŃi de aur. bare sau monede de aur cu un titlu mai mare de 900/1000. iar piaŃa aurului se divide în două: piaŃa oficială în cadrul căreia tranzacŃiile continuau să se facă la preŃul de 35 USD/oz şi piaŃa liberă unde preŃul aurului evolua în funcŃie de cerere şi ofertă. piaŃa aurului din Zürich se va impune în anii ce vor urma ca al doilea centru după Londra. În scopul menŃinerii preŃului aurului la nivelul de 35 USD/oz se creează pool-ul aurului (gold pool). monetare şi politice au determinat statele la adoptarea unor măsuri restrictive privind circulaŃia internă şi internaŃională a aurului. cât şi prin conturi-aur. 64 . Activitatea era realizată de banca britanică Rothschild and Sons (fondată în 1804) care efectua tranzacŃii cu aur. printre care şi de Anglia. problema achiziŃionării de aur şi a preŃului acestuia capătă noi dimensiuni. aranjamentul se prăbuşeşte. multe Ńări suspenda convertibilitatea în aur a monedei naŃionale. Anglia finanŃează activitatea minelor de aur din Africa de Sud. un grup de bănci centrale se angajau să vândă aur pe piaŃă pentru a controla evoluŃia preŃului. 4 şilingi şi 11 d (aproximativ 20 dolari SUA) uncia troy. în 1914. pe acest fundal procedând la stabilirea zilnică a preŃului aurului. a condus. deŃinute de bănci. care a rămas neschimbat până în 1919. bănci sau organisme internaŃionale. Anglia încearcă să reintroducă sistemul bazat pe aur-monedă. Suspendarea convertibilităŃii în aur a dolarului SUA în 1971 şi declanşarea crizei valutar-financiare din acei ani. operând vânzări în numele acesteia prin intermediul a cinci bănci–brokeri specializaŃi. presiunea asupra preŃului aurului s-a mărit. OperaŃiunile pe piaŃa aurului până în anul 1960 s-au efectuat controlat la preŃul de 35 USD/oz când. companii. prin care.

OperaŃiunile cu aur financiar se efectuează prin bănci specializate şi în general nu presupun livrarea fizică. New York. Contul metal – aur funcŃionează asemănător unui: a) cont curent. semiprelucrată. astfel încât piaŃa aurului. Teste grilă 1. Ca rezultat al modernizării sistemului de comunicaŃii.9/1000. profilele. pulberi sau aliaje cum ar fi barele. tuburile. toate operaŃiunile de circumscriu pieŃei aurului. Dubai şi începând din 1981 Tokyo. este destinată şi diferitelor plasamente financiare pentru fructificare. Paris.– aur financiar – aur achiziŃionat cu scopul de a se constitui o rezervă şi ca instrument de plasament. obligaŃiune aur. contul metal. Departajările terminologice evidenŃiază conceptul larg de aur pentru investiŃii. toate centrele în cadrul cărora se comercializează aur sunt într-o permanentă legătură. benzile. hârtii de valoare. foile. e-gold. aur monetar. şi însăşi producŃia de aur. lingourile. Certificatul aur este un titlu la purtător care atestă titularului proprietatea asupra unui stoc de aur depus la o bancă. Geneva. cât şi prin faptul că această piaŃă dă „tonul” preŃului metalului galben. Hong Kong. este o piaŃă globală care funcŃionează 24 de ore. lingouri şi monede cu un titlu mai mare de 995/1000. lingouri standard cu titlul minim de 995/1000. certificat aur. R: adevărat 2. cea mai importantă piaŃă a aurului se află la Londra atât din punct de vedere al volumului şi diversităŃii tranzacŃiilor. Sydney. swap aur. Cuvinte-cheie: aur pentru investiŃii. Aur financiar – aur monetar. karat. A doua piaŃă ca importanŃă este Zürich. uncie troy. indiferent de scopul achiziŃionării sau al tranzacŃionării aurului–speculativ de unii investitori sau cumpărarea de bănci centrale pentru mărirea rezervei de aur. cât şi plaja tranzacŃiilor cu aur fizic sau instrumente financiare. Astfel. urmată de Singapore. materială a aurului. sub formă de monedă cu titlul minim de 900/1000 sau bare. swap de fineŃe. în etapa actuală. planşele. din punct de vedere a sferei de cuprindere atât ca posibilitatea pe care o are orice persoană sau companie de a realiza tranzacŃii sau achiziŃionare de aur direct sau printr-un intermediar. rafinare/rerafinare. praful şi actele. formează rezerva de aur monetar. relevă departajarea aurului deŃinut de o bancă centrală care din tot stocul de aur pe care îl deŃine parte – intangibilă. de regulă. aur financiar. În prezent. deŃinut de o bancă centrală. Aurul industrial are titlul cuprins între 20/1000 şi 999. Aurul industrial – deşi nu în toate cazurile – are titlul standard pentru operaŃiuni pe piaŃă. – aur industrial – aur care se utilizează ca materie primă în activităŃi industriale. Aurul industrial se prezintă în formă brută. Aurul monetar se prezintă. 65 . se constituie ca suport pentru numeroase tranzacŃii legate de activitatea de minerit. fixingul aurului. rezervă internaŃională. iar o altă parte aurul financiar. Aurul financiar cuprinde aur sub formă de bare. – aur monetar – acea parte a aurului financiar care este utilizat ca activ – cu titlu de rezervă. firele. bancă specializată.

b). Produse şi servicii bancare. Bucureşti. OperaŃiuni de încasări şi plăŃi – instrumente. 66 . 2007. 2007. Costurile legate de păstrarea aurului privesc: a) costurile de tranzacŃionare. Bucureşti. Manolescu Gheorghe. b) cheltuielile de transfer. 2. R: a) 3. Editura FundaŃiei România de Mâine. ObligaŃiunile – aur convertibile asigură posesorului un venit anual fix şi dreptul: a) convertirii lor în aur. 2001. c) costul cu depozitarea şi asigurarea. b) convertirii lor în valută. Negruş Mariana. Editura FundaŃiei România de Mâine. c) cont de investiŃii. Baicu Claudia. Marketing bancar. Ilie Mihai. Bucureşti. tehnici. c) convertirii lor în aur sau în echivalentul lor în bani. cap.b) cont de depozit. modalităŃi. 4. R: a). 6. 4. Diaconescu Sârbea Adriana. Bucureşti. Management bancar. Editura FundaŃiei România de Mâine. 7. c). Editura FundaŃiei România de Mâine. R: c) Bibliografie 1. 3. RelaŃii valutare şi marketing financiar. Negruş Mariana. 2004. 5. d) plata agenŃilor de pază şi instalarea sistemelor de alarmă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful