You are on page 1of 2

Ana - caracterizare Ion Slavici este unul dintre marii scriitori ai literaturii romane si se numara printre marii clasici

ai acesteia (Eminescu, Creanga si Caragiale).

Una dintre operele sale este nuvela psihologica “Moara cu noroc” ce se deosebeste de marea majoritate ale celorlalte scrieri realizate de Ion Slavici prin modul de a privi saracia Personajul principal al acestei nuvele este sotul Anei, Ghita ce dorind sa-I ofer familiei sale o viata mai buna, se hotaraste sa arende “Moara cu noroc” sis a se mute acolo. Familia lui Ghita este compusa din mama Anei, un copil mis si inca unul ce se va naste la scurt timp dupa mutarea lor la “Moara cu noroc” si sotia sa, Ana. Ana este un personaj secundar toate actiunile ei fiind de fapt reactii la faptele lui Ghita. Ea este descrisa de-a lungul operei epice atat in mod direct de catre narator cat si de alte personaje, precum mama sa, cat si in mod indirect prin intermediul faptelor si a vorbelor sale. Portretul ei fizic este realizat in mod direct de catre narrator, care pe langa trasaturi fizice ii dezvaluie si cateva insusiri morale (“Ghita priveste in jur…si inima ii radea cand Ana cea inteleapta si asezata deodata-si pierde cumpatul si se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa”). Cu toate ca ea era inteleapta, era si naiva, inocenta ca un copil si timida, de aceea prima sa intalnire cu Lica Samadaul o impresioneaza profund (“Ana ramase privin ca un copil uimit la calaretul ce statea […] in fata ei”, “Ana nu putea sa-l vaza in ochi”). Posedand intuitia specifica oricarei femei, ea isi da seama destul de repede de firea ticaloasa a lui Lica, pe care o percepea in ranjetul,in “cautatura Samadaului, ori in felul in care acesta isi rodea mustata cu dintii si il previne pe Ghita sa se fereasca de acest om rau. Pe masura ce Ghita se indeparteaza de ea, “temerile ce se desteptara peste noaptein sufletul ei nu mai slabeau” si,desi ingrijorata pentru sotul ei, fiind o femeie supusa ce nu dorea sa-si supere sotul,tacea (”Ana simtea […] ca barbatul ei s-a schimbat […] tine mai putin la nevasta si la copii:. “dar el tacea si asa ca nu indraznea sa-l supere ci se intreba mereu ce-o fi avand sotul ei”, “Ana ar fi vrut sal intrebe […] insa ea nu mai indraznea sa-i vorbeasca dezghetat ca mai nainte, cacise temea ca nu cumva el sa se supere pe dansa”) Actiunile lui Ghita ajung sa o ingrozeasca pe Ana, ba chiar sa o raneasca profound sis a o aduca pe aceasta la capatul disperarii (“Ana jalindu-se!”, “striga Ana speriata”, “Ana se necajea, temandu-se ca nu cumva copilul sa cada ori cainele sa-l muste”, “Ana tacu, dar ochii I se umplura de lacrami, fiindca vorbele I se pareau grele”). Cu cat Ghita devena mai distant fata de Ana si cand pleaca de acasa fara sa o anunte motivul pentru care a plecat, aceasta isi pierde stapanirea de sine si chiar demnitatea, rugandu-l pe Lica s-I ia cu el (“Daca te duci sit e duci, ia-ma si pe mine: nu vreau sa-l mai vad”).

Ca si Ghita. Ana isi pierde treptat inocenta initiala fiind orbita de incertitudinea fata de sentimentele sotului ei si dorinta de a se razbuna pe acesta.Motivul pentru care Ana a ramas cu Lica de Paste a fost razbunarea. . Prin aceasta actiune. ea da dovada de un ultimo moment de luciditate. Pe moarte. ea isi dovedeste inca o data dispretul pe care l-a simtit fata de Lica de la bun inceput. ea crezand ca Ghita n-o mai iubeste si simtindu-se jicnita de nepasarea lui. aflata in bratele celui vinovat de destramarea casniciei si a vietii sale. intr-o incercare disperata de a lasa dovada unei intamplari violente pe chipul Samadaului.