You are on page 1of 18

Clasificarea funcţională a oraşelor

Ce este funcţia urbanǎ ? Factorii care determinǎ funcţia urbanǎ. Dublul caracter al funcţiei urbane: funcţii externe şi funcţii interne

dezvoltării şi existenţei oraşului. asigurarea sănătăţii etc. între ele existând unele intercondiţionări. 1999). Dintre cele mai caracteristice funcţii urbane. .Prin funcţie urbană se înţelege activitatea umană specifică care se desfăşoară întrun oraş. Funcţiile care determină apariţia oraşului se numesc funcţii embrionare sau funcţii generatoare de oraşe. administraţia. comerţul. transportul. grupând pe un spaţiu restrâns o populaţie activă numeroasă. Funcţiile urbane reprezintă totalitatea formelor de activitate umană specifice oraşului şi care se disting prin faptul că se desfăşoară într-un mod concentrat. determinându-i mărimea şi caracterul dezvoltării urbanistice (Erde. pot fi menţionate : industria. Acesta activităţi reprezintă esenţa însăşi a formării. într-o anumită perioadă de timp.

transporturi) au ajuns astfel la fel de importante ca cea industrială. de particularităţile forţei de muncă. creându-se astfel un dezechilibru major. Londra. turism sau administraţie. . adâncit în perioada de tranziţie prin dificultăţile de adaptare la o economie mai liberală. Taipei etc. celelalte fiind cu totul secundare. necesităţile locale. comerciale. în ţările în curs de dezvoltare. Seul. În statele cu economie de piaţă. cu excepţia unor specializări care ţineau de transporturi. devenite plăci turnante ale comerţului mondial (Rotterdam.Funcţiile urbane Structura funcţională a oraşelor lumii este extrem de diferenţiată în funcţie de nivelul de dezvoltare. Chiar şi unele oraşe din statele în curs de dezvoltare au avansat în acest sens. etc. secundar administrative şi rareori industriale sau de transporturi. Hong Kong. o lungă perioadă funcţia industrială a fost dominantă dar automatizarea şi cibernetizarea activităţilor specifice au produs fenomenul de terţiarizare.) iar cele financiar-bancare domină net piaţa muncii din marile metropole mondiale (New York. forţa de muncă fiind redirijată masiv spre serviciile tot mai diversificate. Dubai) sau din sud-estul Asiei (Kuala Lumpur. De exemplu. având la bază funcţiile industriale. prin impunerea modelului societăţii de consum şi creşterea fără precedent a mobilităţii populaţiei. unele tradiţii etc.). Singapore. Funcţiile care ţin de circulaţie (comerţ. Activităţile legate de schimburi au ajuns dominante în cazul oraşelor portuare. mai ales cele din ţările petroliere (Kuwait. multe foste coloniale. Tokyo). Funcţia rezidenţială corespunde în acest caz reminiscenţelor unor forme de organizare de tip cvasifeudal. artizanale. Fostele ţări comuniste s-au remarcat prin caracterul voluntarist al formării profilului funcţional al oraşelor. funcţiile urbane cele mai caracteristice sunt cele rezidenţiale.

.În cadrul funcţiilor urbane trebuie făcută o diferenţă clară între două categorii distincte : 1. G. funcţiile care deservesc doar populaţia oraşului. funcţii generale.Chabot vorbeşte de funcţii exterioare şi funcţii interioare dar problema găsirii unui prag de separaţie dintre acestea este încă deschisă. Gabrielle Schwartz de la Freiburg numeşte funcţiile generatoare de oraşe. funcţii speciale iar pe cele de deservire. multe activităţi fiind destinate atât relaţiilor cu exteriorul cât şi pentru viaţa de zi cu zi a citadinilor. Gunnar Alexanderson le numea funcţii generatoare de oraşe spre deosebire de cele de deservire. funcţiile care sprijină raporturile sociale complexe dintre oraş şi hinterland 2.

S-au propus astfel mai multe tipuri de clasificări dintre care cele mai uzuale disting patru mari categorii funcţionale : a) oraşe mari cu funcţii complexe b) oraşe industriale c) oraşele de servicii d) oraşele elementare (primare) . pe mari sectoare de activitate.Clasificarea funcţională a oraşelor Cel mai utilizat criteriu utilizează structura socio-profesională a populaţiei ocupate.

. cu o vechime apreciabilă şi cu o poziţie favorabilă (Paris. de regulă care îmbină într-o manieră echilibrată o funcţie industrială diversificată cu o bogată gamă de activităţi de deservire (funcţie politicoadministrativă importantă. Tokyo.a) oraşe mari cu funcţii complexe. transporturi variate) aşa cum sunt marile capitale ale lumii.). Londra etc.

.

Victoria . putându-se distinge două mari subtipuri : oraşe industriale specializate. Petroşani etc. favorizate de intersecţia unor curenţi de materii prime (Braşovul în România de ex. Prima categorie cuprinde oraşe mai mici.oraşe ale industriei textile.oraşe specializate în construcţii de maşini (Coventry în Marea Britanie sau Cugir la noi).sunt mai diversificate.).).oraşe siderurgice (centrul Angliei. monoindustriale şi oraşe industriale diversificate. mai ales cele din bazinele carbonifere (Ruhr. . . A doua categorie cuprinde oraşe mai mari. Silezia. . Oneşti.oraşe specializate în industria chimică : Ludwigshafen. specializarea fiind rezultatul exploatării unor resurse locale sau al concentrării unor anumite activităţi. cu o poziţie nodală mai favorabilă dezvoltării unor industrii diverse.oraşe miniere. . cum sunt unele centre din nordul Franţei : Roubaix. inclusiv ca urmare a unor tradiţii: . . Tourcoing sau la noi Buhuşi. Oţelu Roşu.Clasificarea funcţională a oraşelor b) oraşe industriale . Călan). Cisnădie.

oraşe administrative. Lugano în Elveţia etc. în nordul Franţei. vechi capitale regionale neglijate de dezvoltarea industrială uneori.oraşe specializate în activităţi turistice..al doilea tip cuprinde oraşele de servicii specializate: .oraşe specializate în activităţi bancare şi de asigurări (Hartford în Connecticut. în care domină net activităţile terţiare. foarte numeroase în regiunile mai puţin industrializate din ţările dezvoltate : vestul Franţei. la noi).o serie de oraşe mai vechi. Fălciu etc. . . transformându-se în aşezări rurale (Mihăileni. . vechi centru meşteşugăresc din Picardia. Se pot distinge două tipuri : . noduri feroviare evitate de industrializare). La noi centrele din această categorie. frecvente în trecut. multe suportând după 1989 rigorile restructurării. cu un trecut istoric deosebit. cum sunt multe capitale ale unor state federale (Bonn. păstrând o funcţie administrativă importantă : Arras. Aix en Provence. . Canberra).oraşe specializate în comerţul de detaliu.în transporturi (porturi. Toledo în Spania etc. . În statele din estul Europei multe astfel de centre au decăzut. . Câmpia Mississippi etc. .oraşe universitare etc.).Clasificarea funcţională a oraşelor c) oraşele de servicii. au fost industrializate în perioada comunistă.

.

.

Clasificarea funcţională a oraşelor d) oraşele elementare (primare). Bolivia. Şi în estul Europei sunt încă frecvente sau chiar în sudul Europei (Sicilia. Oraşele primare sunt foarte numeroase în majoritatea statelor în curs de dezvoltare (Africa subsahariană. Aceste centre nu sunt de fapt oraşe complet dezvoltate. Andaluzia. corespunzând doar parţial criteriilor urbane. sunt cele în care în rândul populaţiei ocupate încă predomină activităţile agricole. chiar dacă adesea acestea sunt combinate cu alte activităţi (muncitori-ţărani). distingându-se de aşezările rurale prin faptul că populaţia neagricolă asigură servicii care depăşesc necesităţile locale. . Haiti etc.). unde adesea sunt de talie mare). subcontinentul indian dar frecvent şi în sud-estul Asiei şi Orientul Apropiat sau în unele regiuni mai puţin dezvoltate din America Latină – nord-estul Braziliei.

Specializarea funcţională a oraşelor .

Exemple: Năvodari – a câştigat 121 de locuri ca urmare a construirii Combinatului Petrochimic Midia. Mangalia – construcţii navale. ceea ce a determinat o creştere a numărului de locuitori. Tg. După 1968 investiţiile s-au orientat cu precădere spre noua capitală. Pomparea sistematică a unor fonduri însemnate a determinat urcarea permanentă a acestor oraşe în ierarhia urbană naţională (Slobozia – 68 de locuri. Zalău -55. cu circa 7000 de salariaţi. Caransebeş etc. 2. una deja existentă). gigantic.Modele de dinamică urbană. Fie s-a construit o singură întreprindere industrială (sau s-a extins. când o nouă întreprindere de construcţii de maşini şi lărgirea capacităţii la fabrica de confecţii stopează pierderea de locuri în ierarhia naţională. Băicoi – extragerea petrolului. Scăderea este continuă până în anul 1980. Se caracterizează printr-o susccesiune de rupturi majore în dinamica lor. Buftea etc. . Oraşe de tip prădător – fie au beneficiat de importante investiţii în domeniul industrial şi al locuinţelor. Vaslui. Frumos. 1. Alte exemple: Roman. Oraşele României. Tulcea. Vaslui – 45). Exemplu: Bârlad – construirea unei mari întreprinderi de rulmenţi la începutul anilor 50 a declanşat o revitalizare a oraşului. situat la doar câţiva zei de km. Oraşe cu evoluţie în salturi sau cascadă.

. funcţionând spre un echilibru stabil. dar fără salturi spectaculoase. Oraşe cu evoluţie spre un ciclu limită. Oraşe cu evoluţie contradictorie – acele centre urbane ce prezintă două perioade distincte – una regresivă şi alta evolutivă. cum sunt Oneşti sau Medgidia. Ex. industrializate în prima perioadă a “construcţiei socialiste”. Oraşele României. ulterior diversificându-se pe baza industriei şi (sau) serviciilor. prin investiţii în industrie. Au o evoluţie tipică de-a lungul secolului XX. Sau Balş. 3. ulterior decăzut. după ce au avut o evoluţie ascendentă. 4. cu însemnate câştiguri de locuri în ierarhia naţională. ambele cunoscute ca vechi centre industriale. Ştei Cugir.: Dorohoi. identificat cu un ciclu – limită. dezvoltat după 1973. cunoscute prin întreprinderile lor constructoare de maşini. cu întreprinderi care au marcat o dezvoltare continuă în timp. Exemple: Turda şi Mediaş.Modele de dinamică urbană. . urmează o pierdere continuă şi constantă de locuri şi invers. După un important câştig de locuri în ierarhia naţională. Alte oraşe tind spre găsirea unui echilibru stabil.

Timişoara – Arad). care formează cea mai importantă categorie de oraşe. Sunt incluse centre industriale specializate (Moreni. Oraşele României. Târgu Bujor) sau cu funcţii de servicii (Govora. Mureş. iar pe de altă parte datorită barierelor ierarhice existente între unele dintre acestea (Cluj Napoca – Tg. Oraşe cu o relativă stagnare în ierarhia urbană – oraşele mari care nu reuşesc să schimbe locurile în ierarhie. centre cu funcţii dominant agricole (Vânju Mare. Câmpia Turzii. 5. Oţelu Roşu). Sângeorz – Băi). Herculane. 6. . Oraşe cu evoluţie regresivă. Acestea se constituie într-o pradă pentru celelalte com industriale specializate (mponente ale sistemului urban. Bereşti. pe de o parte din cauza posibilităţilor reduse ale celor din categoria imediat inferioară.Modele de dinamică urbană.

oraşele foste reşedinţe de judeţ în perioada interbelică au cunoscut un recul economic şi demografic sau o evoluţie mult prea lentă după pierderea acestei funcţii în anul 1950. Acest fapt s-a reflectat într-o dezvoltare economică (mai ales industrială) explozivă. cu efecte directe asupra relaţiilor dintre oraşe. Zalău. .administrative Această funcţie reprezintă una dintre cele mai importante în evoluţia şi dezvoltarea oraşelor. Alexandria). De exemplu. Pierderea unor funcţii politico – administrative are efecte negative asupra dinamicii urbane. După reforma administrativ – teritorială din 1968 noile reşedinţe de judeţ au constituit obiective prioritare în alocarea investiţiilor (Vaslui.Dinamica funcţiei politico .