You are on page 1of 7
Cursul nr. 8 - Consiliere Cursul nr.8 - Tutoriatul Apariţie şi dezvoltare Tutoriatul îşi găseşte raţiunea de a fi în necesitatea de dezvoltare a formării profesionale. În cursul secolului XIX apar în Europa şcoli comunale de învăţare, acestea formând doar elitele muncitorilor, majoritatea muncitorilor beneficiind doar pe o formare „la grămadă”. Apare ca răspuns la problemele întâlnite de-a lungul secolului al XX-lea, mai întâi în materie de învăţare profesională, apoi în materie de formare iniţială şi profesională. Aceste probleme sunt prioritar legate de limitele învăţământului de masă. de dificultatea de a se insera social, chiar de a se insera în circuitul profesional, de distanţa între situaţia de formare şi situaţia profesională şi de voinţa de a menţine educaţia şi formarea sub tutela statului. Învăţământul are ca deficienţă faptul că lasă un anumit număr de tineri fără formare reală şi, ca o consecinţă firească, fără meserie care să-i permită de a se introduce pe piaţa muncii. Din acest motiv, învăţământul a trebuit să găsească o soluţie care să favorizeze reinserţia lor în circuitul profesional. Din 1971, în Franţa, formarea profesională este formalizată printr-o lege denumită „legea celei de-a doua şanse Totuşi, după câţiva ani de experienţe, formarea profesională nu ajunge de a diminua într-o măsură satisfăcătoare distanţa care exista între situaţia de formare şi realitatea profesională. Această distanţă poate fi redusă prin dezvoltarea unei formări profesionale pe teren, organizată într-o logică tutorială, rolul de socializare şi de integrare pe care poate să-l joace întreprinderea putând fi formalizat în acest cadru; în această conjunctură, întreprinderea devine un partener al puterii publice în lupta contra excluderii sociale. Precizări semantice 1. Complexitatea contextului Poate corespunde la mai multe tipuri de activităţi, dintre care amintim însoţirea studenţilor sau salariaţilor, dezvoltarea personală sau profesională, transferul de cunoştinţe generale sau tehnice, transferul competenţelor, inserţia şi reinserţia social sau profesională. Activităţile enumerate riscă să stea la baza unor confuzii între tutoriat şi alte concept: formarea iniţială sau profesională, mentoringul, coaching-ul, programul tutorial universitar.. Fiecare din activităţile amintite urmăresc 1 Cursul nr. 8 - Consiliere dezvoltarea persoanei, dar abordând nişte domenii diferite cu obiective şi metode care variază  Formarea iniţială este un dispozitiv pedagogic permiţând de a achiziţiona în principal competenţele de bază(citit, scris , calcul), apoi cunoştinţele generale şi, la final, cunoştinţele de specialitate care favorizează dezvoltarea unei meserii sau o inserţie profesională. Expresia „formare iniţială” desemnează deseori prima formare primită. Poate fi făcută de către instituţii de învăţământ publice şi private.  Tutoriatul universitar este un dispozitiv de însoţire a noilor studenţi de către studenţii mai vechi. Are drept obiectiv de a favoriza integrarea studenţilor începători indicându-le metode de lucru verificate de către studenţii mai experimentaţi şi o susţinere pentru o serie de materii cu reputaţia de a fi dificile. Această activitate este organizată de către secretariatul pedagogic al unităţii de formare.  Formarea profesională vizează dezvoltarea competenţelor salariaţilor în cadrul situaţiilor profesionale cu care aceştia se confruntă, situaţie care necesită mobilizarea cunoştinţelor şi competenţelor specifice.. Este un dispozitiv pedagogic care permite de a atinge unul sau mai multe obiective de achiziţie de cunoştinţe sau de competenţe profesionale, în domenii specifice. Este o activitate organizată la nivel european, mai ales de către organisme private, fără a le exclude pe cele oficiale.  Mentoring-ul este un dispozitiv de primire în întreprindere care vizează transferul unei cunoştinţe sau a unei deprinderi practice de către un colaborator experimentat spre un tânăr salariat care se integrează în organizaţie.  Couching-ul (definiţia Societăţii franceze de couching: este „însoţirea unei persoane sau unei echipe pentru dezvoltarea potenţialului lor şi a deprinderilor practice în cadrul obiectivelor profesionale.  Tutoriatul este un dispozitiv de formare profesională oferind posibilitatea de a asocia învăţământul teoretic şi practica profesională. Se organizează şi se realizează ca o formare profesională, dar integrând o importantă parte de punere în situaţii profesionale în cursul său, pentru a forma stagiarul în situaţii reale. 2. Specificitatea tutoriatului.  Tutoriatul se distinge de formarea iniţială atunci când el intervine după o perioadă de întrerupere a parcursului şcolar( în situaţia învăţării cu întreruperi). Totuşi, acest dispozitiv nu beneficiază de aceleaşi condiţii, nici de aceleaşi mijloace, precum tutoriatul organizat pentru şi prin întreprindere.  Tutoriatul se distinge de formarea profesională, deoarece el se realizează în mare parte în cadrul întreprinderii, evitând astfel una din piedicile formării profesionale: depărtarea între situaţia de formare şi realitatea profesională.  Tutoriatul se distinge de mentoring, În sensul că el nu se mulţumeşte de a transmite cunoştinţe şi competenţe: obiectivul său este de a se asigura că aceste cunoştinţe sunt achiziţionate şi aceste competenţe sunt efectiv dezvoltate. 2 Cursul nr. 8 - Consiliere  Tutoriatul se distinge de couching prin faptul că el vizează să furnizeze cunoştinţe şi să dezvolte competenţele profesionale, şi nu să dezvolte potenţiale. Concepţia de plecare. Organizarea tutorială în Europa variază de la ţară la alta în funcţie de factori numeroşi şi diverşi. Totuşi, o parte din aceşti factori sunt comuni în majoritatea ţărilor, aceştia revelându-se a fi variabile care condiţionează în mare punerea în aplicare a dispozitivului tutorial. După cum indică anchetele şi analizele realizate din cadrul programului Leonardo da Vinci1 , organizarea unui dispozitiv eficient este legată în final de trei criterii:  Valoarea pe care o societate, în ansamblul său, o acordă formării profesionale;  Gradul de responsabilitate al întreprinderii în formarea profesională şi implicare sa la nivelul fiecărui salariat sau a stagiarului care pregăteşte o diplomă;  Modul de gestiune al competenţelor de care întreprinderea are nevoie: ea privilegiază resursele interne sau externe? Între ţările din cadrul programului Leonardo da Vinci, se distinge o diferenţiere în organizarea dispozitivelor de formare: de o parte, Austria şi Germania, ţări care se disting prin profesionalizarea funcţiei tutoriale; pe de altă parte, Spania şi Franţa, în care tutoriatul este mai puţin reglementat. În ţările germanice, funcţia de tutore se înscrie într-o lungă tradiţie de învăţare artizanală. Funcţia de tutore este recunoscută, ceea ce înseamnă profesionalizarea tutorelui şi distincţia între activitatea sa profesională şi aceia pe care el o consacră tutoriatutui. Tutoriatul în Germania. Tutoriatul funcţionează mult timp în Germania, fiind instituit, reglementat şi codificat. În Republica Federală Germania, învăţarea în întreprindere este un sistem dominant. El răspunde la o concepţie duală a învăţării, care consideră că formarea în întreprindere trebuie să fie completată printr-o formare şcolară şi reciproc. Calificarea tutorelui este reglementată printr-un decret de aplicare din anul 1972. Pentru a satisface exigenţele acestui decret, viitorii tutori trebuie să urmeze între 80 şi 240 de ore de curs. La terminarea acestei formări, participanţii dispun de o calificare recunoscută în mediul profesional şi de un certificat de aptitudini pedagogice pentru tutoriat. 1 Programul Leonardo da Vinci este un program de acţiune comunitară în materie de formare profesională stabilit în anul 1994. 3 Cursul nr. 8 - Consiliere Formarea stagiarilor se formează prin grupe de la cinci la cincisprezece stagiari maximum.2. Mărimea grupului de stagiari(ucenici) depinde de mărimea întreprinderii. În cadrul întreprinderii, un spaţiu este rezervat tutoriatului. Tutoriatul în Austria Este o organizare foarte asemănătoare cu sistemul german. O lege din anul 1962 ]n privinţa organizării şcolare a avut drept obiectiv a avut consecinţa de a unifica ansamblul sistemului şcolar austriac. Au fost create şcoli profesionale care au permis tinerilor care nu au urmat filiera formării generale de a accede la învăţământul de nivel superior. S-a insistat pe diminuarea diferenţei de nivel care exista între filiera generală şi cea profesională, prin întărirea ultimei. Învăţarea duală(un tutore pentru un elev) coexistă paralele cu formarea profesională, Similar situaţiei din Germania, viitorul tutore trebuie să urmeze cursul de formare continuă(40 de ore), apoi să dea un examen, care, dacă este trecut, oferă un certificat de aptitudini pedagogice. Tutoriatul în Spania Spania dispune de două tipuri de formări: formarea „reglementată”, care se efectuează în cadrul sistemului şcolar general sub egida Ministerului Educaţiei, şi formarea denumită „ocupaţională”, sub egida Ministerului Muncii. Din 1990, Spania a decis de a angaja o reformă globală sistemului educativ naţional, care acordă întreprinderii un mare rol în formare, recunoscând-o ca un loc propice stagiilor şi formării profesionale. Întreprinderea participă la formare, complementând conţinutul oferit în cadrul şcolar şi, în consecinţă, răspunde de definirea conţinuturilor oferite pe durata perioadei de stagiu. Ea numeşte un tutore care, în cooperare cu tutorele şcolar, încadrează şi evaluează stagiarul pe toată perioada stagiului său. Ca şi în Franţa, nu există încă o veritabilă formare pedagogică obligatorie pentru viitorii tutori. Cu toate acestea, statul încurajează şi se organizează pentru a dezvolta sesiuni de formare, atât pentru tutori şcolari cât şi pentru tutori de întreprindere. În Franţa şi Spania, tutorele este un salariat desemnat de către angajatorul lui(uneori, chiar şeful întreprinderii). El exercită funcţia sa tutorială în plus faţă de angajamentele sale profesionale. În general, se realizează prin binom, dar se poate ajunge şi la situaţia ca un tutore să însoţească trei stagiari. Tutoriatul în Franţa. Funcţia de tutore apare în Franţa în anul 1982 în cadrul activităţii de formare continuă din întreprindere şi în contextul măsurilor de reconversie oferite şomerilor adulţi mau mari de 25 de ani. Tutorele exersează funcţia sa fără 2 Există chiar tutoriat în binom, în care tutorele însoţeşte un singur stagiar(ucenic) 4 Cursul nr. 8 - Consiliere obligaţia de formare3 şi fără certificat de aptitudini pedagogice, cu timp parţial şi pe postul său de muncă. Într-o întreprindere, orice salariat poate fi desemnat ca tutore de către un şef de compartiment, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii: a. Să fie salariat al întreprinderii; b. Să aibă calificările şi competenţele necesare; c. Să aibă o experienţă de cel puţin trei ani, dacă el deţine o diplomă de formare profesională,sau de cinci ani, în cazul în care nu posedă o astfel de diplomă; Activitatea tutorială Se realizează în timp parţial, chiar dacă există cazuri în care se realizează pe tot parcursul timpului. Ea se realizează în afara locului de producţie(se face excepţie în întreprinderile mici şi mijlocii), însă, cel mai adesea, în marja activităţii de producţie(tutorele nu participă direct la activitatea de producţie a întreprinderii şi conservă încărcarea sa de lucru). Activitatea tutorială este împărţită între mai mulţi actori, mai ales în situaţia în care întreprinderea este de dimensiune mare şi când aceasta are mai mulţi stagiari. În acest caz, responsabilul formărilor în întreprindere asigură administrarea formării, fiind atent la buna sa derulare şi girând contractele. Salariatul desemnat ca tutore asigură formarea propriu-zisă, intervine în calitate de expert şi asigură misiuni de consiliere şi încadrare ierarhică în privinţa tinerilor. Alţi salariaţi pot să intervină punctual în cursul formării, fără a fi desemnat ca tutore. Indiferent unde se desfăşoară, activitatea tutorială îndeplineşte trei funcţiuni: 1. O funcţie pedagogică; 2. O funcţie de management 3. O funcţie de socializare şi de însoţire socială. Funcţia pedagogică Activităţile principale ale acestei funcţii provin din ingineria formării şi ingineria pedagogică. Funcţia pedagogică este evidentă din faptul că transmiterii cunoştinţelor şi savoir-faire-ului. Dar ea implică mai mult decât simpla transmitere: tutorele defineşte obiectivele( în legătură cu alţi actori din tutoriat) şi le pune în aplicare pe parcursul activităţii de învăţare, provocând situaţii de muncă propice acestei învăţări. El organizează progresul pedagogic şi conduce procesul de formare. Pe tot parcursul cursului, el participă la evaluări4. Această funcţie necesită implicare din partea tutorelui; el trebuie să reflecte în privinţa manierei în care el va transmite cunoştinţele şi savoir-faire-ul. De În Franţa există reglementări legale de rambursare parţială a costului formării, la nivelul a 40 de ore. 4 Inclusiv la evaluarea finală(el poate să facă parte din juriul de examen 5 3 Cursul nr. 8 - Consiliere asemenea, el trebuie să se intereseze de procesele de învăţare ale tinerilor adulţi, să se întrebe asupra propriilor sale modalităţi de comunicare şi să dezvolte o sensibilitate sociologică pentru a înţelege specificitatea publicului cu care se va confrunta: tineri aflaţi în dificultate şcolară, tineri şomeri, adulţi în reinserţie profesională. În mediul profesional, rolul pedagogic al tutorelui consistă esenţial în a iniţia stagiarul, explicitându-i situaţiile profesionale noi cu care el se confruntă. Metodele pedagogice precum demonstraţia şi descompunerea gesturilor profesionale fondează funcţia pedagogică a tutoriatului. Funcţia de management Tutorele asigură şi funcţii de management, care constau din:el planifică şi organizează formarea, el participă la recrutarea stagiarilor. În cazul în care întreprinderea este de mare dimensiune, poate exista un tutore responsabil şi mai mulţi tutori locali(un tutore pentru fiecare sector de activitate). Pentru acest gen de activitate, tutorele responsabil încadrează şi animă echipa de tutori locali. Ansamblul tutorilor are ca misiune de a face să se respecte regulamentul interior şi normele existente în întreprindere. Deoarece activitatea tutorială poate genera conflicte, fiecare tutore este adus în situaţia de a-şi asigura un rol de mediator şi trebuie să înveţe de a gira şi a rezolva conflictele. Acest rol poate fi asumat de către tutorele responsabil în cadrul echipei tutoriale. Funcţia de socializare şi de însoţire socială Această funcţie este esenţială în buna derulare a tutoriatului, deşi pare foarte îndepărtată, în aparenţă de sfera profesională. Tutorele se străduieşte de a facilita învăţarea stagiarului, o metodă eficace consistând în a iniţia rapid normele de comportament şi atitudinile proprii pentru noua ambianţă, având drept obiectiv de a-l pregăti pentru nouă său statut de salariat. De această socializare depinde integrarea sa. Această funcţie de socializare constă într-un demers de însoţire, acesta putând să se evidenţieze ca având un caracter mai mult social decât profesional. În anumite cazuri, etapa prioritară va consta în remedierea unei situaţii de eşec, şcolar sau profesional). El va fi, înainte de toate, important pentru a restaura o legătură de încredere între tutore şi stagiar, de a face să renască speranţa stagiarului şi de a restaura legătura magistru/stagiar, de manieră de a trezi la stagiar dorinţa de a învăţa şi de a întreprinde ceva, fapte indispensabile pentru ca el să consimtă la eforturile necesare pentru a face din acest tutoriat o reuşită personală şi profesională. 6 Cursul nr. 8 - Consiliere Formarea în tutoriat A. Profilul tutorilor. Numărul total al tutorilor variază mult de la o ţară la alta. În Franţa, de exemplu, existau aproximativ 900.000 de tutori în exerciţiu, la sfârşitul secolului XX. Însă doar 3 % dintre aceştia aveau formare. În ţările amintite anterior, profilul tutorilor este comun: 1. Este un domeniu profesional dispunând de o expertiză reală şi recunoscută: 2. Dispune, de asemenea, de o experienţă profesională de la doi la cinci ani, cel puţin; 3. Tutorele dispune de reale competenţe în comunicare şi de un solid simţ de organizare; 4. Este răbdător şi are talent pedagogic. Studii realizate în cadrul programului Leonardo da Vinci indică faptul că vârsta tutorelui este o dată importantă în timpul practicării acestuia: este convenabil de a alege, în anumite cazuri, un tutore de vârstă matură pentru repere afective şi sociale, în timp ce pentru repere de conţinut tehnic, un tutore tânăr va fi competent şi credibil, în cazul în care el dispune de o expertiză reală şi de un minimum de experienţă profesională. 7