You are on page 1of 20

PUBERTATEA

Pubertatea este perioada de dezvoltare a organismului care face tranziţia între copilărie şi vîrsta adultă. Puberul nu mai este copil, dar nu este încă nici adult. Trecerea de la copilărie la adolescenţă este un proces complex, care se produce treptat, existînd un paralelism între creşterea şi maturarea diferitelor aparate şi sisteme ale organismului, care, în final, duc la o dezvoltare armonioasă, la cîştigarea trăsăturilor adultului, specifice fiecărui sex. În perioada pubertară se produc modificări profunde ale întregului organism privind dezvoltarea somatică, maturizarea sexuală şi dezvoltarea neuropsihică. Aşa cum remarcă Zeller, pubertatea este încoronarea unei evoluţii lente a organismului, drum obositor spre maturizare. Vîrsta debutului pubertăţii prezintă mari variaţii individuale, familiale, rasiale şi este influenţată de climat, luminozitate şi de factori sociali-economici. Climatul rece întîrzie apariţia pubertăţii cu 2-3 ani, iar climatul cald în condiţii normale de alimentaţie o precipită : astfel, în India fata este considerată puberă la vîrsta de 8-9 ani. În mediul urban, pubertatea apare, la ambele sexe, mai devreme decît în mediul rural. Din considerentele de mai sus reiese că data apariţiei pubertăţii este diferit apreciată de autori, care o situează între 10 şi 17 ani. În ţara noastră, debutul pubertăţii propriu-zise la fete (marcată de venirea primei menstre) se situează în mediul urban la o medie de vîrstă de 13,26 (+0,01) ani, iar ca limite de vîrstă între 11 şi 14 ani (luind în consideraţie repartiţia procentuală a seriilor studiate) si de 14,15 (+0,01) ani în mediul rural, ca limite de vîrstă fiind între 12 şi 15 ani (după studiile efectuate de Maria Cristescu). În mediul urban, la noi în ţară, pubertatea la fete se instalează în medie cu un an mai devreme decît în mediul rural. De semnalat că după statistica autoarei, vîrstă medie pubertară cea mai mică este în oraşul Bucureşti (12,71 ani) şi cea mai tardivă, în seria rurală din culoarul Bran (14,51 ani) existînd o diferenţă în medie de 1 an şi 10 luni. Vîrsta medie pubertară la băieţi, pentru mediul urban, este 15 ani şi 4 luni, în timp ce pentru mediul rural este de 16 ani și 3 luni. Vîrstă medie pubertară cea mai mică pentru băieţi este înregistrată în Bucureşti (14,8 ani) şi în Braşov (14,98 ani), iar cea mai mare, pentru seriile rurale studiate în jud. Suceava (16,61 ani) şi jud. Iaşi (16,68 ani). Aceste cifre nu au un caracter absolut, deoarece în studiile statistice efectuate pe serii de băieţi nu s-a putut stabili direct debutul pubertăţii prin apariţia primelor poluţii, ci pe baza unor semne indirecte. Din prezentarea sumară a acestor date statistice se degajă importanţa complexului de factori definiţi sub termenul de urbanizare (tipul de alimentaţie, igiena, solicitările nervoase), care influenţează maturizarea sexuală atît la fete, cit şi la băieţi.

EVOLUŢIA PERIOADEI PUBERTARE
Evoluţia perioadei pubertare se întinde pe o perioadă de timp care în medie durează 4-5 ani. Acestei perioade i se disting trei etape : I. Etapa prepubertară (prepubertatea) începe la vîrsta de 10 ani la fată şi de 12 ani la băiat, fiind dominată de secreţia de hormon somatotrop (STH), care stimulează creşterea generală a organismului şi determină saltul statural prepubertar. De asemenea, în această etapă prepubertară începe secreţia de hormoni ovarieni şi testiculari. II. Etapa pubertară (pubertatea propriu-zisă) apare la vîrstele citate mai sus, fiind dominată de procesele de maturare sexuală, ca urmare a creşterii secreţiei de hormoni gonadotropi şi sexuali. Se produce o dezvoltare morfologică şi funcţională a organelor genitale, astfel că, după o perioadă de acumulări cantitative, are loc saltul calitativ, adică apariţia primului ciclu menstrual la fete şi a primului ejaculat, sub formă de poluţii, la băieţi. III. Etapa postpubertară (adolescenţa) durează de la apariţia pubertăţii şi pînă la închiderea cartilajelor de creştere, ceea ce coincide şi cu ivirea molarului al 3-lea. În această etapă se desăvîrşeşte maturarea sexuală şi îndeosebi se produce maturarea neuropsihică. Etapa postpubertară este dominată hormonal de secreţia hormonilor tiroidieni, care intervin în procesele de creştere şi diferenţiere tisulară a organismului. Există deci, în cursul pubertăţii, cu cele trei etape (prepubertară, pubertară, adolescenţă) o intricare a patru fenomene deosebite, care au o intensitate inegală în aceste trei etape, şi anume : 1. Creşterea organismului (mai intensă în timpul prepubertăţii) și modelarea proporţiilor corporale (prezentă îndeosebi în etapele pubertară şi postpubertară). 2. Maturarea sexuală (organele genitale îşi încep dezvoltarea în timpul prepubertăţii, se dezvoltă intens la pubertate, procesul se desăvîrşeşte în timpul adolescenţei). 3. Corelaţia dintre creştere şi maturizarea sexuală. 4. Maturarea neuropsihică (în perioada adolescenţei). Între aceste procese majore - creşterea, sexualizarea şi începutul maturării neuropsihice - există o interdependenţă şi o influenţă reciprocă. Pentru claritatea expunerii însă, le vom prezenta separat.

1. CREŞTEREA ŞI MODELAREA ORGANISMULUI
În perioada prepubertară, adică în jurul vîrstei de 10 ani la fete şi 12 ani la băieţi, se produce o accelerare a creşterii staturale. Astfel, la fete între 10 şi 13 ani, ritmul creşterii este accelerat, cu vîrful vitezei în medie de 8,4 cm pe an, aceasta fiind perioada de creştere maximă ; ulterior ritmul creşterii diminuează, pentru ca apoi după 14-15 ani creşterea să fie şi mai înceată, ajungîndu-se la atingerea staturii definitive în jurul vîrstei de 16-17 ani. La băieţi, creşterea maximă se situează între 12-15 ani, vîrful vitezei în medie de 9,4 cm pe an. După 15 ani ritmul creșterii scade, între 16 şi 17 ani diminuează şi mai mult, apoi creşterea se încetineşte pînă la 19-20 de ani, vîrstă la care se definitivează statura prin închiderea completă a cartilajelor de creștere.

Din aceeaşi perioadă începe să predomine creşterea laterală faţă de cea liniară. la băieţi. avînd totodată şi o topografie caracteristică : piept. . creşte prin mărirea frecvenţei respiratorii. şi de la 14 ani. iar depunerea de grăsime este mai accentuată la fete. O dată cu creşterea staturo-ponderală se produce şi o modelare a proporţiilor corporale. care predomină în raportul dintre lungimea trunchiului şi cea a membrelor. La începutul pubertăţii se produce o alungire a membrelor inferioare. respiraţia devenind de tip costal inferior (respiraţia copilului este de tip abdominal). cît şi în greutate. Greutatea şi volumul creierului diferă puţin faţă de cele înregistrate la creierul de adult. ca la adult. Pînă la vîrstă de 13-14 ani. care fac legătura între diferite zone ale creierului.. abdomen. pe cînd la băieţi genunchii sînt uşor depărtaţi. sub influenţa condiţiilor de viaţă şi a lărgirii preocupărilor. genunchii sînt apropiaţi şi coapsele fără spaţiu între ele. deși capacitatea vitală a plămînilor creşte. fetele sînt mai înalte şi au greutatea mai mare faţă de băieţii de aceeaşi vîrstă : între 14 şi 15 ani diferenţele se reduc. pe cînd la fete predomină diametrul bitrohanterian (distanţa dintre şolduri). iar ventilaţia pulmonară. Dezvoltarea musculaturii este mai intensă la băiat. Aparatul respirator nu se dezvoltă în acelaşi ritm cu corpul. scheletul este mai viguros la băiat. Se dezvoltă şi se perfecţionează sistemul nervos şi îndeosebi activitatea nervoasă superioară. Acest lumen vascular micşorat poate duce la creşterea presiunii sanguine şi la diminuarea irigaţiei sanguine cerebrale. în caz de eforturi. Din această cauză. existînd un spaţiu între coapse. În ceea ce priveşte dezvoltarea unor aparate şi sisteme. diametrul biacromial (distanţa dintre umeri) este mai mare. Apar unele diferenţe între sexe : astfel. dezvoltarea inimii nu este concordantă. creşterea în lungime a membrelor inferioare începe să diminueze. coapse. şolduri. În timp ce volumul musculaturii generale creşte de două ori. funcţionale. se produc.cu coapsele apropiate. fără spaţiu între ele. iar creşterea trunchiului continuă. inima adolescenţilor trebuie cruţată de eforturi fizice prelungite sau de sporturi obositoare. masa inimii creşte numai o dată şi jumătate. Frecvenţa respiraţiilor este de 18-22/min. ceea ce are ca efect oboseala rapidă şi slaba capacitate de muncă a puberilor. Tipul de respiraţie se schimbă la pubertate. la pubertate. atingînd treptat configuraţia adultului. Curbura coloanei lombare începe să fie evidentă la fete. cu proeminenţele osoase mai reliefate. iar de la 16 ani băieţii depăşesc fetele de aceeaşi vîrstă atît în înălţime. Tot în această perioadă scoarţa cerebrală continuă să-şi desăvîrşească structura şi controlul ei asupra instinctelor şi emoţiilor. cu dezvoltarea corporală. la fete. şi nu pe seama creşterii amplitudinii mişcărilor respiratorii. modificări calitative. Din cauza lărgirii bazinului la fete. iar creşterea diametrelor arterelor rămîne în urmă faţă de dezvoltarea inimii.Creşterea în lungime precedă cu 1-1 1/2 ani creşterea în greutate. Depunerile adipoase la nivelul coapselor contribuie la crearea aspectului caracteristic al membrelor inferioare la fete . la această vîrstă. dar. De la 12 ani. Se stabilesc noi legături între diferiţi centri ai sistemului nervos central şi creşte considerabil numărul fibrelor asociative.

îndeosebi a mameloanelor : apare pilozitatea pubiană şi axilară. Pilozitatea vulvară şi pubiană apare la 11-12 ani. scrotul se măreşte.2. Menstrele la început sînt neregulate. Începînd de la 15. părul axilar. Dezvoltarea glandelor mamare continuă. Începînd de la 11 ani. dar creşterea maximă are loc între 13 şi 15 ani şi se continuă pînă la 19 ani.5-2 12 saltul statural apariție 2-5 . continuă dezvoltarea labiilor. uneori chiar mai devreme. mai intens la 14 ani. se produce modificarea vocii. primele semne prepubertare. comparativ cu băieţii.16 ani. Începutul dezvoltării mamare. Prader) vîrsta(ani) creșterea pilozitatea pubiană volumul testicular(ml) 0-11 rapidă în primii 3 ani. Ovarele. denumită ovul. iar ciclurile sînt anovulatorii timp de 6 luni pînă la un an. IV. Testiculele se dezvoltă începînd de la 11-12 ani. labiile mici de asemenea şi se pigmentează. sub formă de poluţie. II. sînii capătă forma conică şi începe dezvoltarea organelor genitale interne şi externe. Glandele anexe genitale cresc şi devin funcţionale în jur de 15-16 ani cînd apare prima emisiune seminală. Tabelul II Volumul testiculului in corelaţie cu creşterea şi apariţia pilozităţii pubiene (după A. Apare ciclul menstrual. care au început să se dezvolte de la 8 ani. Între şi 18 ani continuă apariţia pilozităţii pe faţă şi torace. primele semne prepubertare apar între 11 şi 12 ani. Uterul creşte intens la 12 ani şi continuă să crească pînă la 18 ani. V. La băieţi. cresc intens între 11 şi 12 ani. iar vaginul începe să se dezvolte. Între 10 şi 12 ani se continuă dezvoltarea glandelor mamare. Prepubertatea : organele genitale externe şi interne au aproape aceeaşi mărime şi formă ca în copilărie. care conţine spermatozoizi. Acest fenomen marchează debutul pubertăţii propriu-zise. şi atinge maximul la 18-19 ani. care apar între 9 şi 10 ani. MATURIZAREA SEXUALĂ Pubertatea apare mai devreme cu circa 2 ani la fete. cînd încep să se dezvolte organele genitale. Între 12 şi 13 ani apare părul pubian. iar între 14 şi 15 ani. primul ejaculat în mod spontan. la fete. areolele se lărgesc şi apar tuberculii lui Montgomery . Stadiile de dezvoltare sexuală pubertară la fete propuse de Tanner (1962) I. Secreţia de hormoni androgeni testiculari debutează la 10-11 ani. Penisul începe să crească evident de la 11 ani. adică la fiecare ciclu se elimină o celulă germinală. se faldurează şi se pigmentează. III. care marchează debutul pubertăţii. Labiile mari se dezvoltă şi devin apropiate. sînt creşterea şi rotunjirea bazinului şi începerea dezvoltării glandelor mamare (a mameloanelor). mai intens la 14 ani şi ating maximul la 17-18 ani. labiile mici şi mari se dezvoltă. clitorisul devine erectil. după care devin spontan regulate şi ovulatorii. Între 12 şi 14 ani apar pilozitatea axilară şi prima menstră. glandele Bartholin devin secretante. Astfel. Glandele mamare şi organele genitale externe au atins o dezvoltare normală. puful pe buza superioară şi se schimbă vocea. apoi lentă nulă 0.

care la pubertate inundă organismul. Pentru aceasta pledează cercetările endocrinologiei experimentale ale perioadei fetale care demonstrează următoarele fapte : . propuse de Tanner (1962) I. iar hipofiza lor este de regulă prezentă . mai accentuată la băieţi. privind forma şi mărimea lor. determină dezvoltarea caracterelor sexuale primare. V. scrotul şi penisul sînt cam de aceeaşi mărime şi formă ca în copilărie. dezvoltarea glandelor sebacee şi sudoripare în regiunile genitală şi axilară. Deci secreţia de hormoni sexuali. II. CORELAŢIA DINTRE CREŞTERE ŞI HORMONI Creşterea şi dezvoltarea organismului reprezintă un proces biologic complex şi este determinat şi influenţat de multiplii factori ai mediului intern şi extern. Stadiile de dezvoltare pubertară la băieţi. Testiculii şi scrotul continuă să crească. Concepţia hiperplaziei celulare care domină creşterea fetală şi a hipertrofiei celulare cu menţinerea hiperplaziei celulare din anumite ţesuturi din viata postnatală. Creşterea fetală Mecanismul creşterii embrionare şi fetale.13 15 18 pubertar finele creșterii abundentă de tip masculin 5-10 15-25 Alte modificări pubertare datorită hormonilor sexuali sînt : închiderea culorii părului. Stare prepubertară : testiculii. îngroşarea tegumentelor. IV. 3. 1968). a fost confirmată de mai mulţi autori (Winick şi Nobele. dezvoltarea laringelui la băiat.Monştrii anencefalici au o lungime medie la naştere. dezvoltarea mai accentuată a musculaturii la băiat. Factorii genetici şi hormonali nu acţionează decît după ce copilul se naşte. rolul preponderent în aceste procese îl au influenţele materne şi mediul uterin (Tanner). Stare pubertară : o creştere uşoară de volum a scrotului şi a testiculelor şi o mărire a penisului. Penisul creşte în lungime şi grosime in continuare. facială şi axilară. constă îndeosebi din diviziunea mitotică şi multiplicarea celulelor mononucleare diploide (Seckel). atît la animale cit şi la om. creşterea pilozităţii pubiene şi debutul apariţiei pilozității axilare şi faciale. Dintre aceştia. Creşterea netă de volum a testiculelor şi în lungime a penisului . 1965 . se dezvoltă pilozitatea pubiană. factorii genetici şi hormonali au un rol deosebit de important. secundare şi terţiare (apariţia instinctului sexual). cu proeminenţa cartilajului tiroidian cunoscută sub denumirea de "mărul lui Adam". Privind factorii determinanţi ai ritmului accelerat al creşterii fetale şi al mărimii fătului. Check. Organele genitale au atins maturaţia sexuală masculină adultă. III.

în primul an de viaţă. a adus o accelerare a ritmului creşterii (Grumbach). factorii genetici endocrini acţionează din plin asupra procesului de creştere. mai devreme cu doi ani la fete decît la băieţi. se menţine şi cu privire la vîrsta sistării creşterii. cu vîrful vitezei de creştere în medie de 9.Hipofizectomia la păsări şi animale are un efect minor dacă nu chiar nul asupra creşterii fetale (Jost şi Picon).dar mult hipoplaziată. şi creşterea progresivă a acestuia în cursul sarcinii. în raport cu instalarea prepubertăţii. neglijabil privind reglarea creşterii fetale. Tanner). pînă la 6 cm/an în jur de 6 ani.şi deci deficienţa în tiroxină la făt nu duce la o întîrziere în creşterea liniară a oaselor deşi împiedică maturizarea cerebrală şi scheletică. Deci. diferă la cele două sexe. Astfel accelerarea ritmului creşterii la fete începe la 10 ani şi jumătate și durează pînă la 13 ani.4 cm/an. Se pare că acest hormon ca şi STH hipofizar matern nu poate traversa bariera placentară. La vîrstă prepubertăţii şi intrapubertar survine o accelerare a ritmului creşterii la ambele sexe.7 cm) . Creşterea postnatală După ce copilul se naşte. în al doilea cu o medie de 9 cm şi în al treilea an cu o medie de 7. O dată cu descoperirea hormonului somatotrop corionic secretat de placentă (HPL) care are şi proprietatea de prolactină. Este interesant totuşi de semnalat că administrarea de STH corionic în doză de 1 g/săptămînă timp de 6 luni la doi copii cu hipopituitarism. la embrion. Acest ritm al creşterii la băiat.8 cm. iar la băieţi începe de la 12 ani şi jumătate şi durează pînă la 15 ani. ritmul creşterii staturale diminuă mult în timpul adolescenţei şi se termină odată cu închiderea cartilajelor de creştere. M.Dacă se face. ritmul creşterii diminuă uşor.aşa cum a arătat Anderson . în această perioadă. cu ritmul creşterii de la vîrsta de doi ani. Apoi se menţine aproape în platou pînă la prepubertate. Privind ritmul creşterii liniare din viaţa postnatală. vîrsta opririi creşterii este apreciată ca fiind de 17 ani . atunci creşterea şi diferenţierea vor fi profund tulburate în prezenţa unei activităţi hormonale normale (Champy şi Coujard). În anii următori.Copiii care se nasc cu hiperplazie corticosuprarenală congenitală. . . cu vîrful vitezei de creştere în medie de 8. Menţionăm totuşi că hipofiza fetală sintetizează STH din a noua săptămînă de gestaţie. deci cu un exces de hormoni androgeni încă din viaţa intrauterină. După instalarea pubertăţii.4 cm/an (J. . se spera la o elucidare a mecanismului creşterii fetale. Răspunzători de creşterea fetală sînt însă hormonii materni și cei placentari.Lungimea la naştere a 22 de cretini a fost în medie normală (51. în urma acestor cîtorva constatări se poate trage concluzia că hormonii fetali au un efect minor. După Clements. au o lungime medie normală la naştere. corespunde în general. Dar STH corionic nu a putut fi evidenţiat decît în sîngele matern şi nu s-a găsit în sîngele nou-născutului. ablaţia zonelor simpaticului terminal. copilul avansează cu o medie de 18 cm. Vîrsta la care survine oprirea din creştere. Diferenţa de sex în sincronizarea exploziei de creştere a puberilor şi în instalarea pubertăţii. .

hipofiza lor este aproape total depopulată de celule eozinofile . nanismul este determinat de mutaţii genetice. În aceste cazuri. Creşterea încetează odată cu fuziunea epifizelor cu metafizele. Există o succesiune definită privind ordinea în care survine fuziunea în oasele lungi. . După Tanner J. un copil poate fi hipotrofic statural şi totuşi să dobîndească la vîrstă adultă o talie peste media normalului. statura finală a individului depinde de vîrsta la care epifizele se închid şi aceasta la rîndul ei depinde de vîrstă la care s-a instalat pubertatea. talia trebuie raportată nu la vîrstă cronologică ci la starea de maturaţie fiziologică. Invers. ( Tanner J. Deci înălţimea. Ceea ce defineşte caracterul patologic al creşterii este disarmonia dintre aceşti parametri. biologic inactiv. M. Acest tip de nanism răspunde bine la administrarea de STH uman .nanismul din sindromul Turner (agenezie ovariană) este o ilustraţie tipică a unui deficit enzimatic genetic care explică lipsa de receptivitate tisulară a cartilajelor de creştere la acţiunea STH. ca în cazul pubertăţilor precoce. Pentru acest rol important al eredităţii în creştere. începînd cu epifizele distale ale humerusului şi sfîrşind cu epifizele distale ale ulnei şi radiusului. Maturizarea scheletului este strîns legată de vîrsta la care apar caracterele sexuale secundare.se cunosc familii de nanici sau de giganţi. Fuziunea completă survine la unii bărbaţi la 18 ani cel mai devreme şi la alţii la 23 de ani cel mai tîrziu.la băieţi şi 16 ani la fete. greutatea.5 cm între 20 şi 29 de ani şi s-ar datora creşterii în lungime a coloanei vertebrale. 1962) adevăratul stadiu al maturaţiei fiziologice îl reprezintă corelaţia dintre maturizarea sexuală şi maturizarea osoasă (vîrsta osoasă). maturaţia osoasă. O mică creştere se pare că survine şi după fuziunea în oasele lungi. pledează următoarele fapte : . ca în cazul pubertăţii tardive. La şoarecii cu nanism ereditar. Un copil poate să apară la un moment dat hipertrofic statural şi totuşi să fie ameninţat să sfîrşească creşterea rămînînd un nanic sau subnanic. maturaţia sexuală şi dezvoltarea psihomotorie. care blochează sinteza de STH sau antrenează biosinteza unui STH anormal. rase sau familii şi reprezintă un caracter cantitativ în care ereditatea are un rol major. . maturaţia dentară. de circa 0. nanismul hipofizar familial genetic prin deficit izolat de STH. Backwell Scienctific Publications.s-a izolat la om. Precizarea taliei definitive se bazează pe corelaţia dintre pubertate şi vîrsta osoasă.Growth at Adolescence. M. dozarea de STH de bază şi în cursul hipoglicemiei insulinice arată valori normale. dacă vrem să prevedem statura definitivă a individului. Deci. Oxford. În aceste cazuri. Aprecierea caracterului armonios al creşterii şi dezvoltării constă din evaluarea următorilor parametri : talia (ritmul creşterii). cu o deviaţie standard de 10 luni şi respectiv 13 luni. . Rolul eredităţii Talia unui individ este proprie fiecărei specii.

asupra sintezei de proteine specifice. Tratamentul cu STH prin grefă hipofizară. hiperglicemiant şi care favorizează lipoliza. STH este un hormon intens anabolizant proteic. STH nu este singur responsabil de creşterea rapidă a copilului din primul și al doilea an de viaţă. concentraţia de bază de STH este mai crescută faţă de copilul născut la termen. ulterior ritmul creşterii diminuă pînă la cîţiva mm/an. După ultimele cercetări. trofică și metabolică. şoarecii cu nanism hipofizar ereditar au dimensiuni normale la naştere şi cresc în ritmul normal în prima săptămînă de viaţă (corespunzător unui an la om). se pare că acest factor acţionează direct. odată cu descoperirea Somatomedinei. Rolul hormonilor tiroidieni Secreţia normală de hormoni tiroidieni este necesară procesului de creştere. care constă din acţiunea sa stimulatoare asupra sintezei de ADN (acid dezoxiribonucleic) a sintezei de mesager ARN (acid ribonucleic) şi ARN ribozomial. pe seama lipidelor mobilizate (creşterea AGL) oferind astfel organismului o economie de hidraţi de carbon (STH inhibă intrarea glucozei în celulele musculare şi utilizarea sa periferică). Această acţiune specifică şi primitivă a STH. De asemenea. Hormonul de creştere este responsabil de construcţia tisulară. realizîndu-se nanismul tiroidian disarmonic. Deşi în primele luni de viaţă talia sa este normală. stimulînd creşterea cartilajelor de conjugare. animalul tiroidectomizat rămîne nanic sau foarte mic de statură. arată valori de 8-20 ng/ml plasmă la sugar a jeun şi de 3-6 ng/ml la copilul mai mare. readuce la normal ritmul creşterii.(care secretă STH). Deci unele nanisme ereditare care au o componentă endocrină sînt sensibile la hormonii care sînt în deficit. 5TH stimulează creşterea prin acţiunea sa morfogenetică. a factorului de sulfatare ce se sintetizează în ficat sub acţiunea STH-ului. Ca dovadă. STH intervine împreună cu alţi hormoni pentru a furniza organismului energia necesară în unele condiţii deosebite. Rolul hormonilor în procesul de creştere şi dezvoltare din viaţa postnatală Rolul hormonului de creştere Dozarea radioimunologică a STH. La copilul prematur. La om. ca exerciţiul muscular prelungit (marşul). . O dovadă este aceea că numeroşi nanici nu prezintă tulburări de creştere decît după cîteva luni sau l-2 ani de la naştere. care se face după modelul codului genetic constituie punctul de plecare al reacţiilor metabolice multiple şi variate care permit sinteza şi a altor proteine (altele decît nucleoproteinele). la copilul cu mixedem congenital ritmul creşterii este întotdeauna încetinit. postul (restricţia alimentară). Concomitent STH favorizează și transportul acizilor aminaţi prin membrana celulară şi influențează activarea şi inactivarea reacţiilor enzimatice implicate în procesele anabolice şi catabolice din organism. iar înălţimea sa este cu 20-30% mai redusă faţă de normal ajungînd la un deficit de 1 m la vîrstă de 20 de ani. care reprezintă un factor activ de stimulare a creşterii. Deşi nou-născutul şi sugarul au o concentraţie crescută de STH în plasmă.

ritmul creşterii redevine normal. iar răspunsul STH la hipoglicemia insulinică este slab. cretini. la nanicul prin deficit tiroidian. este de regulă. Există dovezi clinice şi experimentale care pledează pentru acțiunile inhibitorii ale corticoizilor asupra creşterii.datorită acţiunii lor de favorizare a catabolismului proteic și antianabolice STH . hormonii tiroidieni asigură printr-o acţiune permisivă şi o secreţie normală de STH hipofizar. Administrarea cronică de corticoizi nu pare să modifice secreţia de STH. diminuează secreția de STH numai în cursul hipoglicemiei insulinice. dozarea STH arată valori foarte scăzute. întîrzierea maturizării scheletului evaluată prin întîrzierea marcată a vîrstei osoase. ca dovadă. la animalele hipofizectomizate. cortizonici au un efect frenator. Experimental s-a observat că STH exogen face să crească mai mult un animal suprarenalectomizat şi menţinut în viaţă cu DOCA. printr-o acțiune periferică tisulară antagonistă STH. Rolul hormonilor corticosteroizi Hormonii glucocorticoizi. au şi celule musculare mai mici iar administrarea de tiroxină face să crească celulele (Cheek). nedozabile.Hormonii tiroidieni sînt necesari pentru maturaţia celulelor cartilajelor de creştere. Această diferenţă dispare dacă animalul suprarenalectomizat este tratat concomitent cu STH şi cortizon. inhibitor asupra creşterii. În acest caz. Se pare că hormonii tiroidieni nu ar avea o acţiune integrală asupra creşterii. determină o accelerare a creşterii liniare de două ori mai mult şi o maturare scheletică de trei ori mai mult față de media vîrstei respective. . Rolul hormonilor androgeni . după suprarenalectomie. Hormonii tiroidieni cresc reactivitatea cartilajelor de creştere la acţiunea STH potenţînd astfel acţiunea stimulatorie a acestui hormon. insuficienţa secretorie de STH se corectează după tratamentul de substituţie tiroidian. Subiecţii cu mixedem congenital. hormonii cortizonici în administrare acută şi în doză forte. sinergică cu STH. comparativ cu un animal normal.prin inhibiţia secreţiei şi a eliberării de STH. Unul din primele simptome clinice ale sindromului Cushing la copil este diminuarea ritmului creşterii. În acelaşi timp. Glucocorticoizii în exces îşi exercită această acțiune prin următoarele mecanisme : . dar îşi păstrează acţiunile lor metabolice şi oxidative generale. Copiii trataţi prin corticoterapia a la longue prezintă o întîrziere în creştere pînă la nanism cortizonic. Hormonii tiroidieni au şi un rol major specific asupra maturizării scheletului . Privind creşterea liniară. În mixedemul congenital. Corticoterapia administrată femeii însărcinate poate duce la o hipotrofie staturală a nou-născutului care se poate accentua ulterior. hormonii tiroidieni asigură un răspuns armonios al cartilajului de creştere la acţiunea STH şi a celorlalţi hormoni. în afara acţiunii lor directe stimulatoare la nivelul cartilajului de creştere. Terapia de substituţie tiroidiană în nanismul tiroidian.

Rolul hormonilor estrogeni Acţionează în acelaşi sens. o reprezintă eficacitatea lor de corectare a ritmului de creştere cînd se administrează la un nanic hipofizar. aproape similare ca şi cu STH. ba chiar îl poate accelera.Androgenii naturali şi în particular testosteronul ca şi androgenii anabolizanţi. cînd concentraţia lor creşte postpubertar. O dovadă că androgenii anabolizanţi şi cei naturali în doză moderată au un efect net asupra creşterii. În schimb capacitatea estrogenilor de închidere a cartilajelor de creştere este mai mare decît a androgenilor. permit penetraţia axelor conjunctivo-vasculare vectoare de condroclaste şi de osteoblaste. În întîrzierile de creştere cu leziuni hipofizare. estrogenii favorizează ca şi testosteronul la băieţi. Aşa ne explicăm că efectul terapeutic al lor de stopare a creşterii în gigantism este mai net la ambele sexe. comparativ cu efectul androgenilor. Merită menţionat faptul că acţiunea lor de maturizare a scheletului se produce mai repede decît acţiunea lor asupra creşterii. Această disociere a celor două efecte poate fi interpretată prin considerarea procesului de osteogeneză. Fetele care prezintă eunucoidism au o înălţime superioară normalului. androgenii n-au efect asupra creşterii. închiderea cartilajelor de creştere. Dozele mari de hormoni androgeni precipită închiderea cartilajelor de creştere şi pot duce la instalarea pubertăţii precoce iatrogene. Castraţia ovariană la o vîrstă tînără nu diminuează ritmul creşterii. Rolul timusului . ca un răspuns specific similar ca şi pentru alte ţesuturi receptoare specifice la hormoni sexuali (penis. obţinîndu-se rezultate în primul an de tratament. Ei au şi o acţiune directă asupra celulelor cartilajelor de creştere. Hormonii androgeni avansează atît creşterea liniară cit şi maturizarea scheletului. Încă o dovadă că estrogenii în concentraţie crescută închid cartilajele de creştere este dată de existenţa nanismului de origine ovariană prin tumori secretante de estrogeni. activînd proliferarea cartilajului seriat şi favorizînd hipertrofia şi degenerescența. Ei exercită o acţiune anabolizantă proteică și stimulează eliberarea secreţiei de STH. Totuşi se consideră că estrogenii sînt stimulenţi minori ai creşterii la fată şi nu absolut necesari. Hormonii androgeni de provenienţă corticosuprarenală joacă un rol în stimularea fiziologică a creşterii şi în maturizarea scheletului în adolescenţă. prostată. în doze moderate stimulează creşterea prin mai multe mecanisme. peri sexuali. laringe). stimulator asupra creşterii ca şi hormonii androgeni facilitînd secreţia de STH. La fete. clitoris.

corticosuprarenale. în procesul gîndirii şi al deprinderilor adolescentului. Deoarece activitatea psihică are un caracter reflex. tiroidă. timusul nu are acţiune asupra creşterii. fenomenele psihice apar şi există numai în procesul interacţiunii permanente a individului cu lumea înconjurătoare. fenomenele psihice reprezintă reflectarea realităţii obiective. osteogeneza şi osteoliza. prin intervenţia lor în cele două procese fundamentale. diminuează sensibilitatea corticosuprarenalei la ACTH şi a gonadelor la hormonii gonadotropi şi inhibă parţial activitatea hormonului tireotrop (TSH). favorizind osteoporoza. . estrogenii şi androgenii. Acţiunea favorizantă a sa asupra creşterii rezultă din influenţa timusului asupra altor glande endocrine. ovar şi testicul influenţează creşterea oaselor. MATURAREA NEUROPSIHICĂ În epoca pubertăţii şi a adolescenţei se dezvoltă şi se perfecționează sistemul nervos central şi îndeosebi activitatea nervoasă superioară. O altă grupă de hormoni ca parathormonul şi hormonii cortizonici au o acţiune decalcifiantă. Hormonii tiroidieni în exces favorizează mobilizarea calciului şi a fosforului din oase şi accelerează eliminarea renală de Ca şi P prin scăderea pragului lor de eliminare renală şi astfel se realizează un bilanţ calcic negativ. al celui de al doilea sistem de semnalizare. Timusul facilitează creşterea la subiectul în plină fază de dezvoltare şi prin intervenţia sa în metabolismul glucidic şi al calciului. în funcţie de condiţiile concrete de viaţă și de creativitate ale şcolarului. paratiroidă. calcimobilizantă. Se consideră că timusul favorizează acţiunea STH. La şobolan. putem spune că hormonii exercită un control endocrin asupra creşterii şi dezvoltării. În afară de acţiunile amintite. 4. Datorită mediului extern şi influenţa educaţiei şi a instrucţiei creşte rolul cuvîntului. în absenţa hipofizei. Sub influenţa condiţiilor de viaţă şi a lărgirii preocupărilor se produc la această vîrstă modificări calitative funcţionale ale sistemului nervos central. O acţiune echilibrantă asupra procesului de calcifiere o exercită STH şi hormonii tiroidieni în doze fiziologice. care acţionează asupra scoarţei cerebrale. hormonii secretaţi de adenohipofiză. Particularităţile psihice de vîrstă se caracterizează printr-o foarte largă variabilitate. Aceasta are o mare importanță privind îmbogăţirea fondului de cunoştinţe. Hormonii influenţează ţesutul osos atît la nivelul metabolismului fosfocalcic cît şi la nivelul substanţei fundamentale. STH în exces reduce capacitatea substanţei fundamentale de a fixa sărurile de calciu. În concluzie. Ca urmare.Această glandă care involuează la finele pubertăţii are un rol în creştere. O acţiune calcipexică de stimulare a fixării calciului în oase o exercită hormonii sexuali. se stabilesc noi legături temporare între diferiţi centri cerebrali. ca şi de educaţia şi instrucţia lui. Tonusul sistemului endocrin poate influenţa în plus sau în minus talia individului care este determinată de predispoziţia sa constituţională genetică.

şi atitudinea faţă de sexualitate. A. Aceasta influenţează procesele afective. este de părere că avansul observat în maturarea psihică. şi anume înclinaţia adolescentului spre trăiri psihice intense. Într-un studiu. se formează conştiinţa de sine. ponderea fiecărui factor nefiind încă exact stabilită. în timp ce unii autori susţin că numai hormonii sexuali ar fi hotărîtori pentru dezvoltarea psihosexuală. gălăgios. personalitatea. explicînd desfăşurarea procesului de maturare şi orientare psihosexuală exclusiv prin influenţa mediului social. Este vîrsta plină de curiozităţi şi frămîntări. în general. care îi trădează prezenţa în orice ocazie . cunoştinţele se cîştigă mai repede. Imaginaţia sa se îmbogăţeşte. sexuale. Lukin). Maturarea sexuală se caracterizează printr-o excitabilitate crescută a sistemului nervos central.pe stradă. alţi autori (Bulger-Priiz. "Corpul devine într-un anumit sens un fel de simbol al eului" (Origlea). În ceea ce priveşte raportul dintre intensitatea influenţelor familiale. de tip infantil. cu predominanţa excitaţiei asupra inhibiției. Rodica Dascălu a constatat că adolescenţii cu endocrinopatii nu se îndepărtează mult de colegii lor normali. Krutetki şi I. O altă caracteristică a vieţii afective în această perioadă este marea labilitate psihică şi . tipul de sistem nervos. Stutte pe un studiu de 650 de cazuri de pubertate precoce din literatură. îndeosebi atunci cînd creşterea sau scăderea secreţiei lor devine patologică. deşi constituie un factor care nu trebuie să fie ignorat (V. Deci. sexul genetic cromozomial. În locul gîndirii puerile apar raţionamentul. reactivitatea şi afinitatea specifică înnăscută pentru sexul opus. Din acest punct de vedere. În realitate. puterea de abstractizare. curios şi cu mintea pătrunzătoare. maturarea sexuală. provocate de modificările sale somatice. influențele mediului social.S. în mod satisfăcător. determinismul psihosexual este multiplu (Bleuler. iar amintirile din această perioadă sînt plăcute şi de neuitat. Vitbeskaia consideră că sexualitatea psihică rămîne nedezvoltată. în special. influenţa hormonilor devine evidentă şi modifică evoluţia procesului de maturare psihosexuală.În determinismul orientării psihosexuale a adolescenţilor intervin influenţe multiple : tipul de hormon specific sexului.A. maturarea sexuală reprezintă numai o condiţie internă nouă prin care sînt reflectate influenţele determinante ale mediului social. În general. adolescentul este zglobiu. prin reacţiile adolescentului la atitudinea celor din jur. Tînărul prezintă o sensibilitate şi emotivitate crescute. în tramvai sau pe şcoală . La vîrstă pubertăţii şi adolescenţei. sociale şi impulsurile interne. cînd lipseşte procesul de maturare sexuală pubertară. 1964). Adolescentul are dorinţa de a cunoaşte tot ce este nou. se dezvoltă spiritul critic. memoria devine ageră. ca şi toate celelalte aspecte ale dezvoltării fizice nu exercită o influenţă determinantă asupra dezvoltării psihice a preadolescentului. constituie rezultatul unui proces intrinsec primar. în ceea ce priveşte dezvoltarea psihosexuală. neputînd fi explicat. Meyer) neagă rolul acestora.

Gynec.) apare şi fenomenul . Obstet. după care nu se mai constată nici o diferenţă de sex.. Kaplan S. Winter J. 232. Secreţia de LH este mai lentă şi progresivă şi creşte de la 9 ani pînă la 16 ani (Franchimont).. În adolescenţă se trezesc dragostea pentru natură şi simţul artistic. După J. mai combativi.R.B.P. . 51. După Lee și colab. cînd se stabilizează.. 130.).S.l'Adolecence sous la direction de H. Tot în această perioadă apare şi erotismul juvenil. Sizonenko şi colab.vegetativă. Expansion scientifique fr. sînt mai ordonate și dotate cu simţul amănuntului şi al îndemînării.S. După instalarea pubertăţii şi după apariţia ciclului menstrual cînd raportul dintre concentraţia de LH/FSH ajunge la mijlocul ciclului menstrual să fie de 3. în stadiul al III-lea pubertar.. iar FSH creşte mai lent între 13-15 ani. în stadiul al III-lea şi al IV-lea al pubertăţii concentraţia ca la femeia adultă.Klotz. cînd se observă o creştere a gonadotropilor mai devreme cu un an la fete. 1970).M. concentrația plasmatică de FSH la băieţi creşte moderat de la 11 ani pînă vîrsta de 13-14 ani şi apoi prezintă o creştere importantă pînă la vîrsta de 15-16 ani. Concentraţia plasmatică de LH debutează tardiv cînd vîrsta osoasă a atins 12 ani şi creşte mai lent paralel cu curba ascendentă a secreţiei de estradiol plasmatic atingînd.P. Fetele sînt mai delicate.L. preferă anumite sporturi. se trezesc un interes deosebit şi o atracţie puternică faţă de sexul opus. În privinţa comportamentului general. decît la băieţi. şi anume adolescenţii trec repede de la o stare afectivă la alta.Amer. . corespunzător vîrstei osoase de 10-13 ani. clin. Midgley A. Yen şi Vicic (Yen S. Jaffe R.86 (Franchimont P.l'Adolescence sous la direction de H. 1970) LH creşte lejer la 9-10 ani.Nature(Londr..1972) la băieţi concentraţia de LH creşte brusc în stadiul al II-lea al pubertăţii. După J Bertrand (Bertrand J. valori apropiate de cele găsite la femeia adultă.A. au arătat că titrul de FSH creşte rapid între 9-11 ani cînd atinge la această vîrstă. Secreţia de FSH începe să crească moderat de la 10 ani şi apoi prezintă o creştere importantă la 13 ani. ENDOCRINOLOGIA PUBERTĂŢII În ultimii ani. după care rămîne stabilă ca la adult. După Faiman şi Winter ( Faiman O. .. . Datorită instinctului sexual. graţie metodelor de dozare radioimunologice. Endocr.).D.J. Grumbach M. Burr şi colab. La pubertate la fete.C. mai liniştite. din copilărie. La pubertate la băieţi concentraţia de LH începe să crească de la vîrstă de 9 ani pînă la 13-14 ani (Franchimont). apoi începînd cu 11-12 prezintă o creştere foarte importantă pînă la vîrstă de 15-16 ani cînd valorile rămîn stabile ca la adult. J. Paris. Vicic W. .J.. (Lee P.). s-a putut stabili că hipofiza secretă FSH şi LH. de la bucurie la supărare sau de la îngîmfare la timiditate.Klotz. După Lee şi colab. băieţii sînt mai dinamici. 248.M. ( Sizonenko P. Paris. Burr I. 134. specifice sexului masculin. Bertrand (Bertrand J. pînă la vîrsta pubertăţii. Adolescentul simte nevoia unei anumite prietenii şi astfel apare prima dragoste. 1972) concentraţia de FSH plasmatic creşte rapid din stadiul al II-lea al pubertăţii corespunzător cu vîrsta osoasă de 9-12 ani şi apoi creşte continuu pînă în stadiul al III-lea al pubertăţii. după care creşte mai lent între 13 şi 15 ani (Raiti şi colab.. 106. 1971) concentraţia plasmatică de FSH şi LH este mai mare la fete decît la băieţi pînă la vîrsta de 2 ani...

ovulaţiei. Stoica şi L. Unii autori susţin că ordinea în care se produce creşterea secreţiei de gonadotropi la pubertate.5. în plasmă şi urină a testosteronului plasmatic total şi liber. 1972). . a glicuronidului de testosteron urinar. (citat de Bertrand J. trebuie să găsească aici substratul bioenergetic. a fost de 58 ± 8 (DS) ng/100 ml ... 1971) prin metoda Gas-Liquid-Chromatographie cu detector cu captură de electroni. T. Expansion scient. de obicei după cîteva luni de la data venirii primului ciclu menstrual. maturarea celulelor genminale ale spermatogenezei şi ale celulelor Sertoli. lup precede spermatogeneza (Mann şi colab. întîi creşte FSH şi apoi LH. arată valori care cresc progresiv de la 0. Ca provenienţă glicuronidul de testosteron la vîrsta tînără provine din conversia în testosteron a DHA şi a DELTA4androstendionului. dehidroepiandrosteronului (DHA). Secreţia de hormoni androgeni Evaluarea funcţiei androgenice se face cu ajutorul dozărilor hormonale.). . această ordine este inversă. dintr-o creştere mai întîi a LH şi apoi a FSH. Testosteronul plasmatic este cel mai fidel parametru pentru explorarea funcţiei testiculare şi dozarea sa a fost efectuată de A.) care a arătat că la pubertate. Testosteronul plasmatic total. iar la băiatul puber provine şi din testiculi. secretaţi de suprarenală. dacă ţinem seama de faptul că spermatozoizii cînd sînt secretaţi şi eliminaţi în căile seminale. pe cînd la fete. Verdonck (Vermeulen A.33. Un alt argument ar fi acela că secreţia glandelor sexuale accesorii la unele specii de masculi de taur. în celulele Leydig imature. Vermeulen. după care are loc secundar.. 17-cetosteroizilor. Stoica T.58 ng/100 ml în primul stadiu de dezvoltare pînă la 9. Eliminarea urinară a glicuronidului de testosteron.). DELTA4-androstendionului. constă la băieţi. Vestergard şi colab. Indicele de androgenizare propus de autori şi efectuat la subiecţii la care s-a dozat testosteronul plasmatic total de mai sus. Pentru creşterea mai întîi a LH la băiatul puber. clin. dozat la 20 de subiecţi normali din primul stadiu pubertar. Verdonck L. care este asigurat de secreţia glandelor anexe şi care se află sub dependenţa secreţiei de testosteron stimulată de LH. 410 ± 53 ng/l00 ml la 10 subiecţi din stadiul al IVlea şi 608±70 ng/100 ml la 13 subiecţi din stadiul al V-lea de dezvoltare pubertară (apropiate de cele întîlnite la bărbatul adult). 269 ± 36 ng/100 ml la 6 subiecţi din stadiul al III-lea .J. metabolit care reprezintă 1% din producţia totală de testosteron. cromatografia 17-cetosteroizilor. Este şi firesc să fie aşa. a fost evidenţiat în urină de la vîrstă de 4 ani şi excreţia sa creşte în jur de 89 ani şi mai ales după 11 ani (Vermeulen.6 ng/100 ml la puberii în al V-lea stadiu. ... Această creştere progresivă a testosteronului liber plasmatic reprezintă un parametru fidel al unei bune sexualizări pubertare şi se corelează cu creşterea progresivă a secreţiei de LH. primele transformări în testiculi constau din transformările fibroblastice de tip b. şobolan. aşa cum arată creşterea glicuronidului de testosteron după stimularea cu gonadotrofină corionică (Bertrand J. Paris. endocr. 115 ± 13 ng/100 ml la 22 de subiecţi din stadiul al II-lea . Noi am găsit următoarele valori în raport cu fazele de dezvoltare clinică sexuală pubertară propuse de Tanner. pledează şi constatările lui De La Balse şi colab.

După unii autori (Tanner J. Începînd de la 6-7 ani la băiat se produce o creştere progresivă a concentraţiei estronei care atinge la debutul pubertății gonadice o concentraţie apropiată de cea a adultului.3 mg/24 de ore. .Endocr.T.). Estradiolul nu apare la băiat decît în cursul pubertăţii (Winter şi colab. de la 10-12 ani se remarcă o primă creştere de 1.2 mg/24 de ore ..şi glicurono-conjugaţi. estradiolul apărînd mult mai tîrziu.. Dozarea 17-cetosteroizilor urinari J. în copilărie.9 apoi de 2. 1972). 139.). 1970) excreția de estrogeni devine ciclică cu un an şi jumătate înainte de apariţia menstrelor. Gupta D.. şi P. concentraţia medie este de 1. atingînd concentraţia maximă în timpul pubertăţii (Migeon şi colab. pînă în stadiul al V-lea pubertar cînd atinge valori ca la adult (Bertrand J. iar la fete ating rapid valoarea de la adulţi (Tanner).Endocrynology. 1972) estrogenii în urină sînt detectabili de la vîrstă de 3 ani şi apoi eliminarea lor crește după vîrstă de 8 ani aşa cum a arătat Tanner. .. 90. fiindcă precede cu 2-3 ani debutul creşterii în volum a testiculelor.C... iar mai tîrziu este mult mai crescut la băiat decît la fata puberă.M.J. C. După Sizonenko şi colab. Grumbach M. Burr I.M.21. pînă la vîrsta de 7 ani. Se consideră că estrona pînă la vîrstă pubertăţii este exclusiv de origine suprarenală. după care încep să crească la băieţi spre 16 sau 17 ani. . Paris. împreună cu eliminarea de androsteron şi etiocolanolon sulfo. 36. Metabolismul responsabil de această inversiune a raportului este DHA sub formă sulfoconjugată. peste 13 ani depăşeşte 3 mg/24 de ore şi curba creşte ascendent pînă în viaţa adultă. 17-cetosteroizii la fete au aceleaşi valori ca şi la băieţi pînă la vîrstă de 14 ani.Pediat Res. Exp.. Estrogenii urinari După Nathanson şi colab.L. La fete.M.C. s-a constatat o creştere a estradiolului plasmatic începînd din stadiul al II-lea al pubertăţii care continuă ascendent. Prima creştere importantă a 17-cetosteroizilor este de origine corticosuprarenală. 4. Originea DHA-ului este corticosuprarenală la ambele sexe. Aub J. Kaplan S. Cromatografia 17-cetosteroizilor ne dă date privind raportul ll-dezoxi-17-CS-11oxi-17-CS care este inferior valorii de 1. 295. 41. Estrogenii plasmatici Concentraţia de estronă şi estradiol plasmatic la copii este inferioară 1 ng/100 ml şi nu prezintă diferenţe după sex (Bettrand J. La această vîrstă estrogenii eliminaţi sînt reprezentaţi numai de estronă.. . 1968) DHA apare în urină între 8 şi 10 ani. iar estradiolul este esenţial de origine testiculară (Bertrand J.. scient. Sizonenko P.2 mg/24 de ore între 12 şi 13 ani conchide cu debutul dezvoltării testiculelor şi deci au o origine şi testiculară.Dehidropiandosteronul plasmatic sub forma sa sulfoconjugată apare la copil spre vîrsta de 5 sau 7 ani şi concentraţia sa creşte rapid de la 8 ani.. A doua creştere a 17-cetosteroizilor peste 2. cînd acest raport la ambele sexe începe să se inverseze.).). (Nathanson J. Canlorbe găsesc următoarele valori : pînă la 9 ani. Testiculul participă la secreţia de DHA în copilărie printr-o mică cantitate. Job. Townel E.

Moszkowska susţine că acţiunea inhibitorie a melatoninei asupra LH are loc prin inhibiţia serotoninei care intervine în producţia de releasing-hormon LH. a fracţiunii 11-oxi-steroizilor de provenienţă specifică suprarenală... Secreţia de STH în copilărie şi la pubertate după Kaplan şi colab. de asemenea sensibilizează ţesuturile receptoare genitale la acţiunea hormonilor sexuali. arată valori de 8 ng/100 ml între 0 şi 2 ani. arătau absenţa gonadotropilor. deşi dozările radioimunologice n-au confirmat acest lucru. Hipertrofia glandei tiroide. Ernould Ch. Rosemberg. ci prin administrarea de extracte epifizare.Growth at Adol. Oxford. DETERMINISMUL PUBERTĂŢII Pînă nu de mult se considera că pubertatea este declanşată de debutul secreţiei de gonadotropi hipofizari. Valcke J. 1962) îi atribuie un rol în inducerea pubertăţii.M.. a făcut pe mai mulţi autori să le atribuie un rol important în fenomenul de creştere şi sexualizare pubertară (adrenarcha) şi chiar unii (Bertrand J. Dozările biologice de gonadotropi în urină.C.J. . Tanner J. estrogeni şi progesteron) evaluată prin creşterea 17-cetosteroizilor.. TSH (Tireotrop Stimulator Hormon) dozat biologic se pare că arată o creştere tranzitorie în populaţia tinerelor fete de la 10-18 ani. scient.. Epifiza şi-ar exercita acţiunea antigonadotropă printr-un releu hipotalamic şi prin reticulata mezencefalică. Backwell Sc. prin secreţie de melatonină exercită o acţiune frenatoare modulatorie asupra sexualizării pubertare prin acţiunea sa inhibitorie asupra secreţiei de LH. apare în mod excepţional. Hipertrofia tiroidei la băieţii la pubertate. O dovadă în acest sens este apariţia pubertăţii precoce la copil prin tumori distructive ale epifizei şi a infantilismului genital în caz de hiperpinealism.Privind tonusul secretor al celorlalţi tropi hipofizari se cunosc următoarele aspecte. cît şi a estronei. Wilkins şi alţii). Cel puţin din punct de vedere clinic. s-a putut stabili că aceşti gonadotropi sînt prezenţi în ser şi în urină la copilul de ambele sexe într-o concentraţie redusă. Legros J. Creşterea tonusului tiroidian la pubertate are o acţiune favorabilă asupra dezvoltării pubertare. 1972. deoarece se cunoaşte că hormonii tiroidieni sensibilizează gonadele la acţiunea stimulatorie a gonadotropilor şi. se datoreşte probabil creşterii capacităţii de legare a tiroxi-binding-globulinei (TBG) sub influenţa estrogenilor secretați de ovar . a dehidroepiandrosteronului (DHA).. public.l'Adolescence. care se observă frecvent la fete o dată cu instalarea pubertăţii. după constatările unor autori (Albert. glanda tiroidă intră într-o evoluţie pubertară în cursul adolescenţei aşa cum o arată creșterea metabolismului bazal şi a radioiodocaptării. în copilărie. 4 ng/ml între 4 şi 8 ani şi 3 ng/ml între 8 şi 12 ani. 6 ng/ml între 2 şi 4 ani.. Paris. . din această cauză se produce o hipotiroxinemie liberă care stimulează secreţia TSH-ului ce determină hipertrofia glandei tiroide. Exp. Unii autori ca Franchimont (Franchimont P. Glandele corticosuprarenale prin secreţia de hormoni sexuali (androgeni. Aceasta presupune că pineala ar secreta în plus şi un factor anti FSH. . pînă la pubertate. Efectele pinealectomiei pot fi în întregime suprimate nu prin administrarea de melatonină de sinteză. Glanda epifizară sau pineală. O dată cu apariţia dozărilor radioimunologice de FSH şi LH în plasmă şi urină.

Deconiuk B. pledînd pentru aceeaşi imaturitate a centrilor hipotalamici. 1972) şi Job şi colab. probabil că acest gonadostat se eliberează şi de acţiunile frenatoare exercitate de formaţiunile limbice şi de melatonina epifizară. se ridică progresiv. Factorul . Pinealectomia induce eliberarea de FSH şi LH. arată o lipsă de maturizare a gonadostatului. cortexul piriform) şi melatonină epifizară inhibă tonic secreția hipofizară de gonadotropi de tip pubertar. unele date clinice şi experimentale arată că unele structuri hipotalamice şi limbice (amigdala corticomedială. Experienţele mai vechi ale lui Kallas (1929) pe şobolanii imaturi în parabioză. care constituie un excelent test dinamic pentru aprecierea integrităţii funcţiei axului hipotalamohipofizo-gonadic. Acest răspuns demonstrează că hipofiza posedă o rezervă de gonadotrofine înainte de pubertate. 129. P. o dată cu maturizarea pubertară (J. mecanismul de feed-back hipotalamo-hipofizo-gonadic este prezent şi funcţionează normal. negativ.). o creştere a volumului testiculului restant. Aceste fapte amintite demonstrează că centrul hipotalamic(gonadostatul) care secretă gonadotropi releasing-hormoni este inhibat în mod normal la copil de către hormonii sexuali secretați într-o concentraţie scăzută. care au efect frenator intens asupra secreţiei de gonadotropi (Byrns şi Meyer). În copilărie.. spre deosebire de răspunsul pozitiv la clomifen evidenţiat prin creşterea gonadotropilor dacă testul se efectuează la femeia şi bărbatul adult. lipsa de răspuns la testul de clomifen în copilărie. Tumorile distructive ale epifizei la copil determină apariţia unei pubertăţi precoce prin eliberarea hipotalamusului de efectele frenatoare ale epifizei. modificare care nu se mai produce dacă se administrează concomitent testosteron (Yagiamure şi colab. În pubertatea tardivă de origine hipotalamică testul la clomifen este. Gonadostatul în copilărie fiind extrem de sensibil la dozele mici de hormoni sexuali nu permite decît o secreţie minimă de gonadotropi hipofizari. Acest efect poate fi împiedicat prin administrarea de estrogeni în doză mică. Alţi autori (Vertes şi King) au arătat că hipofiza anterioară hipotalamusul anterior posedă receptori citoplasmatici şi nucleari care au o mare afinitate la administrarea de estradiol marcat. Bertrand). Maturizarea gonadostatului poate fi explorată prin testul de stimulare cu clomifem. Pe de altă parte. În acest sens pledează unele fapte experimentale : hemicastraţia la şobolanul nou-născut induce după 72 de ore de la intervenţie. a gonadostatului. fr. Ca o consecinţă a reducerii senzitivităţii gonadostatului la acţiunea hormonilor sexuali circulanţi se produce o secreţie şi eliberarea în plus de gonadotrophinreleasing-hormoni şi de gonadotropi hipofizari care determină maturizarea sexuală pubertară.Exp. iar adiministrarea de melatonină inhibă secreţia şi eliberarea de LH. Deci. Acelaşi fenomen a fost demonstrat şi la copilul tînăr de către Laron şi Zilka. nu induce nici un răspuns privind creşterea gonadotropilor. Concomitent sau ca un efect al maturizării sale. -l'Adolescence . dimpotrivă se constată adesea. O dată cu maturizarea centrului hipotalamic. o diminuare a lor. (citaţi de Franchimont) au arătat că administrarea de LH-RH (LH-releasing-hormon) la copiii impuberi de sex masculin şi feminin determină o eliberare importantă de LH şi o creştere moderată inconstantă sau nulă de FSH la băieţi şi moderată la fete. sugerau că în absenţa gonadelor secreţia de gonadotropi se eliberează. înainte de debutul pubertăţii. de asemenea. striaterminalis. pragul de sensibilizare la acţiunea feed-back-ului negativ al hormonilor sexuali circulanţi. Franchimont a arătat că administrarea de clomifen la copiii de ambele sexe. scient. la ambele sexe. Paris.

De asemenea. Petroz . Roberts.. primum movens al reducerii senzitivităţii acestuia la hormonii sexuali circulanţi. o influenţă însemnată asupra proceselor de maturizare pubertară o au şi : zona de latitudine (temperatura). estronă) care precede cu mult timp pubertatea.determinant al maturizării gonadostatului.J. În ultimul timp. fenomen desemnat sub termenul de „acceleraţie" (secular trend). unele studii arată : de la sfîrşitul secolului ai XlX-lea şi pînă în zilele noastre a avut loc o accelerare a maturării sexuale în medie cu 2 ani. pubertatea în timpurile noastre apare mai devreme. 1972). Desigur că acest punct de vedere a lui Naftolin mai trebuie întărit şi confirmat şi de alţi autori. în zilele noastre asistăm la o instalare mai precoce a pubertăţii comparativ cu deceniile din urmă şi de asemenea.5 cm şi a fetelor cu 10 cm.3 ani. atunci ipoteza devine plauzibilă şi pentru sexul masculin ţinînd seama de ceea ce susţine Naftolin şi colab. la o creştere a taliei... alimentaţia. în seriile studiate de Banu (1931) sînt considerabil mai mici. La sfîrşitul secolului trecut. Acest punct de vedere a fost emis de unii autori (Beas şi colab.atît din mediul rural. Ryan K.). (Naftolin F. Dacă la fată. sociali (urbanizare) şi genetici. A4-androstendion. decît în seriile studiate de Maria Cristescu. Baraclaugh şi Haller (citaţi de Bertrand J. Potrivit unor statistici.Endocrynology. că testosteronul nu ar acţiona la nivelul sistemului nervos central decît după ce a fost transformat în estrogeni. tipul relaţiilor sociale. Tanner a sugerat chiar existenţa unui adrenarch-hormon. COMPORTAMENTUL PSIHO-SEXUAL AL ADOLESCENŢILOR . Le băieţi. Astfel talia medie a băieţilor de 10 ani a crescut cu 7. Ipotezele care încearcă să explice etiologia fenomenului de secular-trend se bazează pe trei categorii de factori : economici. recrutate din aceleaşi regiuni (1964-1966) . Privind statura. administrarea de estrogeni în doză mică la şobolani începînd din a 26-a zi. Această problemă complexă încă nu este pe deplin explicată. vîrstă medie a primei menstruaţii era de 15. Se pare că hormonii sexuali şi în special estrogenii ar juca un rol important privind acest fenomen. estrogenii de origine corticosuprarenală împreună cu cei de origine gonadică pot fi consideraţi factori de inducere a feed-back-ului pozitiv privind secreţia de gonadotropi releasing-hormoni. accelerează apariţia pubertăţii prin stimularea secreţiei de RH-LH şi de LH (Taotta şi colab.5 ani. Steno şi colab. factorii sociali economici. în 1967). talia. de asemenea. În afară de factorii neuroendocrini amintiţi. iar actualmente este de 13. S-a constatat că. în 1966. luminozitatea. se constată că valorile medii ale acesteia. 90. 295. În ceea ce priveşte ţara noastră. este încă necunoscut.cît şi din cel urban şi provenind din toate clasele de vîrstă între 11 şi 16 ani. ar putea fi considerată responsabilă de inducerea pubertăţii. aşa cum reiese din datele furnizate de măsurătorile efectuate în anul 1957. comparativ cu cele din 1923. mai mulţi specialişti au atras atenţia asupra fenomenului de intensificare progresivă a tuturor proceselor creşterii şi dezvoltării fizice şi psihice a copilului. Ce rol au glandele corticosuprarenale privind declanşarea pubertăţii ? Secreţia de hormoni sexuali corticosuprarenali (DHA. Primele observaţii asupra acceleraţiei au fost publicate încă din 1878 de către Ch. fenomenul de acceleraţie s-a manifestat şi cu privire la dezvoltarea somatică.

instinctul sexual este reînnoit şi înnobilat de sentimentul dragostei. Conştiinţa apartenenţei la un sex apare de timpuriu. deoarece permite disocierea funcţiei actului sexual de actul de reproducere. de aspectul organelor sale genitale şi al caracterelor sexuale secundare. de la vîrsta de 2-3 ani şi sub acţiunea factorilor educaţionali. care în mod normal este cel de procreere . Adolescentul devine preocupat de transformările somatice corporale. Conduita sexuală normală include două aspecte : obiectul sexual.Adolescentul se caracterizează printr-o afectivitate extrem de mobilă. între vîrsta de 6-12 ani. Pubertatea. aceste două componente pot fi disociate datorită caracterului social al relațiilor sexuale. trezirea impulsului sexual. atunci este considerat ca un simptom al unei nevroze pubertare. cu o netă diminuare faţă de preocupările sexuale propriu-zise. sentimentul de tandreţe predomină perioada vîrstei şcolare pînă la pubertate. ai mediului familial şi şcolar şi a experienţei personale se edifică comportamentul psiho-sexual. se observă în adolescenţă o investigare narcisică şi de autoadmirație. Cînd totuşi autoerotismul persistă şi devine înveterat. a libidoului. Din această cauză. adolescentul este nemulţumit de transformările somatice. datorită unei refulări profunde. fiindcă adolescentul mai conservă unele trăsături psihologice infantile. care favorizează integrarea tendinţelor sentimentale şi sexuale şi dirijarea lor către obiect. Masturbaţia de la începutul adolescenţei este un fenomen cvasi-fiziologic şi tranzitor. persoana de care este atras şi scopul experienţei sexuale. dorindu-şi perfecţiunea. care de obicei dispare odată cu accesul la viaţă sexuală. tinerii sînt tentaţi să înceapă mai devreme relaţiile sexuale (15-16 ani) iar fetele tind din ce în ce mai mult să ia iniţiativa. Trezirea tumultoasă a instinctului sexual odată cu venirea pubertăţii predispune la apariţia autoerotismului (a masturbaţiei) la un număr important de adolescenţi şi mai frecvent la băieţi. la băieţi şi fete în adolescenţă. concentrîndu-şi atenţia asupra lor precum şi asupra aspectului vestimentar. filme sexy de provocare erotică şi ca urmare. În copilărie. de la o stare de excitaţie la una de apatie. crează un decalaj între maturizarea sexuală şi maturizarea afectivă care se instalează mai lent şi progresiv. direcţionat heterosexual. incompatibile cu realizarea lui pe plan sexual. La pubertate. La discordanţa care există între maturizarea sexuală şi cea psihologică se adaugă şi lipsa unei . În general. îndeosebi. care în zilele noastre datorită fenomenelor de acceleraţie (secular trend). de la curaj la timiditate. Uneori. Difuzarea mijloacelor anticoncepţionale favorizează începerea relaţiilor sexuale precoce. Dar acest lucru nu este uşor de realizat. odată cu inundarea hormonală a organismului. de literatura şi publicaţiile pornografice. la băieţi. către o anumită persoană a sexului opus. incidenţa crescută a masturbaţiei însoţită de un sentiment de culpabilitate. se instalează mai devreme cu circa 2 ani în comparaţie cu generaţia de altădată. dar la om. Alţi adolescenţi se refugiază în plăcerea de a mînca sau adopta un limbaj vulgar. ai obiceiurilor. Erotismul juvenil natural este amplificat în zilele noastre de preocuparea pentru sex. el trecînd repede de la entuziasm la depresiune. se loveşte de persistenţa unui sistem de represiune sexuală care favorizează.

Klotz . Ed. alteori băiatul a fost crescut de mamă sau de ambii părinţi cu regretul că nu a fost fată. în procesul de identificare sexuală. avînd o atitudine oscilantă între dorinţă şi necesitate şi teama de a avea acces la viaţa adultă. din cauză că acesta a fost resimţit fie prea autoritar. Paris). încă din copilărie şi se situează în ambianţa familială. aceea a imposibilităţii de a avea o răspundere socială. îi produce o teamă. (Paris). această fixare la imaginea mamei. adică o tendinţă dublă homo și heterosexuală. a efectelor relaţiilor sexuale . aşa cum remarcă E. un obstacol ca să se apropie de sexul feminin. Indiferent dacă intervine sau nu o predispoziţie constituţională. Prat. sărutări şi masturbaţii manuale reciproce şi mult mai rar se trece la actul homosexual. Ideologia dominantă a societăţii respective. în anumite circumstanţe oferite de marile oraşe. explicaţia acestui fenomen rezidă în rămînerea şi fixarea subiectului la un stadiu infantil al dezvoltării sale sexuale.P. băiatul se identifică inconştient cu mama şi la pubertate. Kestinberg (l'Adolescence sous la direction de H.med. Iată deci cît de important este mediul familial în edificarea unui comportament psiho-sexual normal. În realitate. Manifestările homosexuale la fetele adolescente rămîn de domeniul fantasmic şi excepţional. (T... Caracteristica acestei tulburări întîlnită la unii adolescenţi este ambivalenţa sexuală. fie foarte slab și inexistent. Trăind în aceste condiţii de mediu familial. 1975) . Stoica.Rev. criza de adolescenţă este o criză de identitate. scient. Adolescentul adoptă o atitudine de afirmare a noii sale personalităţi.Exp. Sexologie. fiindcă a abandonat căminul sau a divorţat în circumstanţe ruşinoase (Launay. joacă un rol determinant privind forma pe care o ia criza de adolescenţă. aceasta creează mari dificultăţi adolescentului. Băiatul nu se poate identifica cu tatăl. La unii băieţi adolescenţi se manifestă tendinţa de homoerotism sau homosexualitate. se pot concretiza în eventualitata companiei unei amice homosexuale. Anne Wolff . dar în acelaşi timp este dominat de dubii şi timiditate. Aşa cum scria Ajuriaguerra : „Societatea are tipul de adolescent pe care-l merită". asupra crizei pubertare. O tulburare sexuală care poate să apară la unii adolescenţi este homosexualitatea. S-a insistat mult de către diverşi autori. Buc.maturizări sociale. 13. 1811) . Activităţile şi tendinţele homosexuale constau îndeosebi în mîngîieri. a unei clase sociale. fie că-i devalorizat în faţa sa.. Debutul real al acestei tulburări este anterior. 16. care de obicei va deveni exclusiv heterosexuală dacă virilitatea învinge.