You are on page 1of 6

Criticii postmoderni ai Bibliei şi arheologia recentă

07 feb 2011 | Michael Hasel | EXCLUSIV ONLINE

Din zorii cercetării arheologice a Orientului Antic Apropiat, în 1799[1], nicio altă disciplină nu a oferit atât de multe informaţii şi evaluări despre oamenii, locurile şi evenimentele Bibliei. Orizontul arheologiei cuprinde globul pământesc şi caută să înţeleagă culturile şi diversele moduri de viaţă specifice antichităţii printr-un studiu al rămăşiţelor materiale ale trecutului, având impact asupra înţelegerii noastre cu privire la origini şi, în cele din urmă, cu privire la ce am devenit în prezent. Acest pod dintre cine am fost şi ce am devenit continuă să îi fascineze pe gânditorii din întreaga lume cu întrebări profunde: Cine sunt eu? De unde am venit? De ce mă aflu aici? Astăzi, după decesul modernismului, postmodernismul a devenit temelia majoră de reliefare a noilor viziuni asupra lumii.[2] Cu toate că prin propria premisă filosofică sfidează definiţia, Os Guiness a oferit următorul rezumat: „Acolo unde modernismul a fost un manifest al încrederii în sine a omului şi al laudei de sine a acestuia, postmodernismul este o mărturisire a modestiei, dacă nu chiar a deznădejdii. Nu există adevăr, ci doar adevăruri. Nu există o cauză supremă, ci doar cauze. Nu există o civilizaţie privilegiată (sau cultură, credinţă, standard, model); există doar o diversitate de culturi, credinţe, standarde şi modele. Nu există o dreptate universală; sunt doar interese şi competiţia dintre grupurile de interese."[3] În cele din urmă, scrie teologul Alister McGrath, de la Oxford, „această decepţie provocată de modernismul Iluminismului" a condus la o filosofie conform căreia „adevărul este că nu există niciun adevăr."[4] Această premisă majoră a condus la o reinterpretare radicală a Bibliei, sfârşind într-un nou nivel de critică a istoriei biblice. Niels-Peter Lemche, de la Universitatea din Copenhaga, scrie că „suvenirele istorice [autentice] ale istoriei timpurii a Israelului nu sunt de găsit în naraţiunile istorice ale Vechiului Testament" şi, prin urmare, „nu putem salva istoria biblică a Israelului timpuriu".[5] Într-o altă colecţie de eseuri, publicată recent şi intitulată Poate fi scrisă o „Istorie a Israelului"?, Hans M. Barstad concluzionează: „Dacă adevărul istoric (verificabil) ar fi singura noastră preocupare, istoria Israelului nu numai că ar fi foarte scurtă (redactată pe zece pagini sau ceva în genul ăsta), ci ar fi, în acelaşi timp, total plictisitoare."[6] Cineva ar putea închide aceste discuţii în turnul de fildeş al erudiţiei şi să se întrebe care a fost impactul lor direct asupra gândirii populare. Dar, aceste reinterpretări au primit titluri majore în presa destinată publicului larg. Un articol din U.S. News and World Report este intitulat „Bătălia pentru istorie".[7] Potrivit unei cărţi foarte populare, găsită în toate librăriile importante - Biblia dezgropată, de Israel Finkelstein şi Neil Asher Silberman - noua viziune cu privire la Israelul antic ne spune că „saga istorică înregistrată în Biblie, de la întâlnirea lui Avraam cu Dumnezeu... până la ridicarea şi prăbuşirea regatelor lui Israel şi Iuda, nu a fost o revelaţie miraculoasă, ci produsul

Oameni: David şi Goliat Povestea lui David şi a lui Goliat a captat imaginaţia studenţilor Bibliei de-a lungul timpului. Este povestea credinţei unui puşti lipsit de apărare care a stat în faţa unui campion filistean blindat în armură. astfel de argumente fundamentate pe tăcere sunt periculoase în orice disciplină.genial al imaginaţiei umane. intitulată What Did the Biblical Writers Know and When Did They Know It? „Ironia este că cele mai mortale atacuri asupra Bibliei şi asupra caracterului ei veridic. temuţi de cei ce cred în Biblie. sceptici sau chiar acei „comunişti necredincioşi".atei. Philip Davies. profesor de studii biblice la Universitatea din Sheffield. arheologii de la Tel Dan. unul dintre arheologii de frunte ai Americii pe domeniul Orientului Apropiat. După ce voluntarul a . în Orientul Mijlociu. Dever. scria făcând apel la sprijinul arheologiei: „«Imperiul» biblic al lui David şi Solomon nu are nici cel mai mic ecou în înregistrările arheologice de până acum. din ultimii 15 ani. Dincolo de poarta cetăţii a fost descoperită o piatră de bazalt refolosită pentru un zid."[12] El a concluzionat că David şi Solomon nu sunt mai reali din punct de vedere istoric decât Regele Arthur al Mesei Rotunde."[11] Arheologia este una dintre disciplinele majore care ne permit să ne apărăm împotriva revizionismului postmodern. În viziunea lui Davies şi a altor cercetători postmoderni. au oferit răspunsuri convingătoare bazate pe dovezi reale împotriva criticismului postmodern. nu poate exista o bază reală pentru a susţine că «Israelul» biblic ar avea vreo legătură anume cu istoria. William G. a coifurilor şi săbiilor. În arheologie. cu sute de arheologi lucrând. din nordul Israelului. în prezent.[9] Sau. atât în privinţa sensului istoric. personajele şi istoriile Bibliei trebuie să aibă un echivalent istoric (arheologic). aşa cum întreabă titlul unui bestseller recent: Este Biblia adevărată?[10] Pentru postmodernist. Dar care este istoria din spatele poveştii? Au existat cu adevărat un Goliat şi un David? În 1992. au venit în ultimul timp nu din partea duşmanilor săi tradiţionali ."[8] Mulţi dintre cei care citesc aceste explicaţii sunt provocaţi cu întrebări majore care lovesc chiar în centrul dezbaterilor din jurul veridicităţii Bibliei. În acest scurt eseu. Descoperirile recente. iar pentru creştinism sunt esenţiale durabilităţii sale întro lume care se schimbă foarte rapid. în timp ce filistenii o batjocoreau pe ea şi pe Dumnezeul ei. pe măsură ce sute de arheologi lucrează an de an să descopere trecutul. Este povestea unei armate israelite care a tremurat de frică în Valea Terebinţilor. vom arunca o privire asupra câtorva dintre acestea. Cinci pietre împotriva scuturilor de fier. cât şi a celui teologic. până de curând . pot avea un efect devastator.ci chiar din partea prietenilor bine intenţionaţi ai Bibliei. au făcut o descoperire remarcabilă. În 1993. „Până când acest lucru nu se confirmă. Dar argumentul său este unul fundamentat pe tăcere. aceste întrebări devin din ce în ce mai relevante.[14] Însă."[13] Biblia este vinovată până la proba contrară. răspunde acestor atacuri într-o carte recentă.

cel târziu. p. Grabbe. Free Press. în timp ce scrierea este semitică. p. ulterior. pe care arheologii au identificat-o cu campania militară a lui Hazael din Siria (2 Împăraţi 12:17). Contextul este important pentru că stabileşte că numele Goliat era cunoscut în cetatea Gat a filistenilor. numele pot fi reconstituite sub forma „Wylattes" sau „Alyattes". The Closing of the American Mind. Keith Windshuttle.. indică totuşi către „un nume sau două nume asemănătoare numelui Goliat". Importanţa inscripţiei este dată de faptul că aminteşte. cu o inscripţie. Goliat venea din Gat (1 Samuel 17:4). 1996. 1993. a se vedea Neil Asher Silberman. 57 2 Pentru o critică a postmodernismului a se vedea Allen Bloom. 1 Pentru informaţii despre naşterea arheologiei în Egipt. 27. p. ei pot să dateze artifactele din interiorul straturilor respective. A Passion for Truth: The Intellectual Coherence of Evangelicalism. New York. textul care menţiona o victorie a regelui aramean Ben-Hadad care se lăuda că a înfrânt „casa lui David" şi „casa lui Israel". 1994. Unde a fost descoperită această inscripţie? Pe măsură ce arheologii dezvelesc cetăţile antice strat cu strat. Săpăturile moderne de la Gat (Tel es-Safi). Această inscripţie a fost găsită în stratul corespunzător distrugerii teribile a oraşului. 64 . Redactarea sa într-o scriere semitică indică o adaptare a limbii. Maier. pentru prima dată. Hodder & Stoughton. în sezonul de săpături 2005. Maier. Indo-europeana indică spre o origine egeeană (greacă). în timpul campaniei lui Napoleon. Sheffield Academic Press. concluzionează că. Blackwell. Faptul că numele sunt scrise în indo-europeană într-un text semitic este semnificativ. asociată descoperirii Pietrei de la Rosetta. numele David. în Philadelphia. probabil. în mod direct. Uncovering the Past: A History of Archaeology.Ch. Borstad. Stiebing. The Killing of History: How Literary Critics and Social Theorists are Murdering Our Past. În vara trecută. 13. Jr. la aproximativ 70 de ani după ce evenimentul care i-a avut ca protagonişti pe David şi Goliat a fost înregistrat în 1 Samuel 17. numele dinastic din Iuda. 1997 3 Os Guiness. Fat Minds. 28 6 Hans M. New York. Oricum. care aruncă o lumină nouă asupra poveştii lui David şi Goliat.Ch." Currents in Research 4. Inscripţia a fost datată pe baza tipului de scriere în jurul anului 850 î. Digging for God and Country: Exploration in the Holy Land. la contextul canaanit local în care s-au stabilit filistenii. Fit Bodies. p. Downers Grove. 1987. Ideea este că nu are niciun sens să denumeşti o dinastie după cineva care nu există. Astfel. 104 4Alister McGrath. editată de Lester L. Touchstone. Ieremia 47:4. New York. Arheologul şi un lingvist au publicat. William H. una dintre cele cinci cetăţi ale filistenilor. 1997. au scos la lumina zilei. între anii 950 î. prin urmare. Literele scrise fără vocale sunt: ALWT şi WLT. pe biblicul Goliat. London. Este folosit aici în contextul unei referiri la „casa lui David". Oxford University Press. 1997. din prezentarea făcută la American Schools of Oriental Research. o bucată de ceramică spartă. şi. Illinois. a fost făcută o descoperire arheologică emoţionantă. conduse de Aren Maier de la Universitatea Bar-Ilan din Tel Aviv. Inscripţia este. Doubleday. Potrivit Bibliei. acelaşi loc pe care Biblia îl prezintă ca loc de origine al filistenilor (Geneza 10:14. Sheffield. Dr." în Can a „History of Israel"Be Written?. p. În urechea unui israelit ar putea suna astfel: Wylattes/WLT/Goliat. 2 Împăraţi 17:21). Conform unei declaraţii a dr. „History and the Hebrew Bible. Oxford. 1996. în timp ce inscripţia nu îl numeşte. „Early Israel Revisited. Terry Eagleton. limba în care e redactat textul este indo-europeană.Ch. un foarte respectat arheolog.. în noiembrie 2005. în forma scrisă. a observat o inscripţie pe ea. InterVarsity.întors piatra. Amos 9:7). sigilată într-un context stratigrafic şi poate fi datată între secolele al X-lea şi al IX-lea î. 880 î. 14:8. New York. 1982. Aceasta confirmă că aceste nume erau folosite în Gat-ul filistenilor la un anumit timp după ce Biblia înregistrează conflictul dintre David şi Goliat. p. The Illusions of Postmodernism. 1799-1917. folosit de asemenea şi în Biblie (1 Împăraţi 12:26. 188 5 Niels-Peter Lemche.[15]scrisorile sunt redactate în scrierea proto-canaanită (cu litere semitice). care este în prezent directorul Institutului de Arheologie al Universităţii Bar-Ilan.Ch.

în timpul lui Solomon. au descoperit o poartă monumentală care data din vremea lui Solomon. 1992. când arheologii lucrau la Haţor. Grand Rapids. 10-17 15 Aren Maier. Pennsylvania. „The Fight for History. 38-45 8 Abordările postmoderne ale Bibliei au fost criticate de William G. am descoperit dovada necesară pentru a plasa în mod ferm poarta în secolul al X-lea. Însă. 1999 10 Jeffrey L. Is the Bible True? How Modern Debates and Discoveries Affirm the Essence of the Scriptures. p. Philadelphia. Astăzi. 24 decembrie 2001. HarperSanFrancisco. Suplimentul 148. 16. p. angajaţi de Solomon să termine treaba. 3 12 Davies." U. Ghezer şi Monarhia Unită Potrivit cu 1 Împăraţi 9:15. Israel in Egypt. p. Ipoteza lui s-a dovedit corectă. Sheffield. Yigael Yaden. JSOT Press. săpăturile de la Ghezer au descoperit o poartă cu aceeaşi arhitectură. 1999 11Dever. 18 noiembrie 2005 Locuri/cetăţi: Haţor. What Did the Biblical Writers Know and When Did They Know It? What Archaeology Can Tell Us about the Reality of Ancient Israel. Oxford University Press. „In Search of ‘Ancient' Israel. Is the Bible True? How Modern Debates and Discoveries Affirm the Essence of the Scriptures. am avut privilegiul să particip la săpăturile reluate de la Ghezer. arheolog al Universităţii Ebraice. Care este dovada arheologică a acestei refortificări? În anii 1950. cercetătorii postmoderni au început să pună sub semnul întrebării această conexiune cu activităţile lui Solomon." Journal for the Study of the Old Testament.S. Porţile acestor cetăţi şi zonele din jurul lor au adus la lumină ceramică şlefuită şi roşie din secolul al Xlea.[17] Recent. Pe durata sezonului respectiv." Un studiu prezentat la întâlnirea anuală a American Schools of Oriental Research. lucrând cu profesorul William G. a prezis că vor fi descoperite porţi similare la celelalte situri menţionate în textul biblic. News and World Report 131/26. Michigan. Sheler. cel mai mare sit vetero-testamental din Israel. care a fost datată de arheologi în secolul al X-lea. Arhitectura ambelor porţi era alcătuită din pietre fin cioplite care trezeau amintirea descrierii biblice a muncitorilor fenicieni foarte talentaţi.[16] În 1990. afirmând că porţile ar trebui să fie datate mai târziu în istorie. 67 13 Ibidem. Eerdmans. 1997. în ultimele trei veri (20042006). 60 14Cu privire la această evaluare a se vedea James K. San Francisco. p. Philistine Inscription and Other New Finds From Tell es-Safi-Gath. New York. Sheler. Universitatea Adventistă Southern a fost implicată în noile săpături de la Haţor. Solomon a refortificat cetăţile Haţor. State/culturi: Canaan şi Filistia Niels-Peter Lemche a afirmat curajos că nici Canaanul. Sheler. Dever. Meghido. 2001 9 Jeffrey L. Dever de la Universitatea din Arizona. nici canaaniţii nu aveau o identitate clară în al doilea . p. „An Iron Age IIA Proto-Canaanite. Hoffmeier. arheologii continuă să dezgroape dovezi care confirmă descrierile biblice din secolul al X-lea. HarperSanFrancisco. San Francisco. Ghezer şi Ierusalim. Spre sfârşitul anilor 1960. Textele descoperite la cele două situri confirmă identificarea lor cu Haţor şi Ghezer.7Jeffrey L.[18] Aceste două situri au produs dovezi impresionante cu privire la perioada lui Solomon. What Did the Biblical Writers Know.

[26] Înregistrările arheologice pot fi citate în sprijinul acestei reconstrucţii. Reproducerea temeinică din aceste reliefuri indică faptul că teritoriul Canaanului era plin cu cetăţi şi locuitori care se întindeau de la Gaza. scrie: „În mod sigur. mai degrabă. în sud. pe care le numeşte „imprecise” şi „ambigue”. de la Alalak şi Mari. în timpul Bronzului Târziu şi a tranziţiei spre Fierul Timpuriu.mileniu î. filistenii au fost văzuţi în mod tradiţional nu ca un grup indigen. Locuitorii nu numai că sunt descrişi în aceste înregistrări.[22] Egiptenii se referă la Canaan şi canaaniţi de 15 ori în înregistrările campaniilor militare din regiune.”[20] Concluziile lui Lemche au fost puse la îndoială. Thompson a scris că „înţelegerea «filistenilor» ca reprezentând o populaţie străină intrusă în Palestina trebuie să fie respinsă. fiind făcute distincţii clare între ei şi alte grupuri. Amos 9:7). Tel Miqne-Ecron şi Tel . Textele de la anticul oraş Ebla. „cetăţile Canaanului”. menţionează pentru prima dată Canaanul. regiunea a fost definită de cei mai mulţi dintre cercetători..”[24] El a pretins că dovezile arheologice sunt „superficiale” şi a susţinut că „ceramica «filistenilor» nu reflectă pur şi simplu poporul filistean. Reliefurile egiptene ale lui Ramses al III-lea. până la regiunile sudice ale Libanului modern.).”[25] Din păcate. În 1992. fie de grup migrator din lumea egeeană.[21] dar el şi-a menţinut interpretarea proprie a surselor istorice. Aşdod. Siturile devastate din întreaga parte de sud a Palestinei. Pe baza textelor egiptene şi a ceramicii (pictată cu aceleaşi motive ca vasele de olărit miceniene şi altele specifice zonei egeene). Arhivele cu textele scrise în cuneiformele antice.[23] Cu siguranţă. înţeles ca referindu-se la un teritoriu sau o regiune. nici nu ştiau exact unde este situat Canaanul. lăsându-l pe arheolog să se întrebe ce anume o fi vrut să spună Thompson. Aici. Nici nu există vreo justificare pentru a-i considera pe aceşti olari drept imigranţi sau descendenţi ai imigranţilor. În cartea sa The Canaanites and Their Land. Thomas L. ci în calitate fie de invadatori cuceritori. Această istorie revizionistă a Canaanului şi a canaaniţilor pur şi simplu nu poate să fie susţinută de dovezile arheologice aflate la îndemână. de la Medinet Habu. menţionat în Scriptură. înfăţişează aceste „popoare ale mării” sosind pe corăbii şi călătorind în care.Ch. Biblia îi descrie pe filisteni ca grup originar din Caftor sau Creta (Geneza 10:14. „teritoriile Canaanului” şi „pământul Canaanului” exprimă o entitate teritorială şi geografică cu anumite graniţe precizate. ci sunt şi portretizaţi în reliefurile de pe zidurile templelor din Egipt. „canaaniţii Orientului Antic Apropiat nu ştiau că ei înşişi sunt canaaniţi. ce formează provincia egipteană din vestul Asiei. pe baza acestei dovezi. Atelierele de olărit din oraşele filistene precum Aşchelon. oferă cea mai utilă documentare privind organizarea politică a Canaanului în jurul anilor 1400 î. provenite din lumea egeeană (greacă). Ieremia 47:4. ceramica reflectă o sinteză de tradiţii ceramice aparţinând mai multor populaţii.. expresii precum „toţi cei din Canaan”. Papirusul Harris I susţine că zicătoarea egipteană „filistenii au fost făcuţi pulbere” se referea la eşecul lor în faţa puterii militare a Egiptului. descoperite în Egipt.Ch. localizat în Siria (cca. din textele descoperite de arheologi mai sunt multe lucruri care pot face lumină privind acest teritoriu antic. indică de asemenea că oamenii din această regiune erau cunoscuţi drept canaaniţi. Adevărul este că arheologia a explicat într-o manieră vie chestiunea filistenilor biblici. în ultimii 20 de ani. Scrisorile de la Amarna. ci. 2400 î. Termenul Canaan apare pentru prima dată în textele Orientului Antic Apropiat şi. au fost puse în seama acestor grupuri disperate ale „popoarelor mării”. locuitorii presupusului teritoriu canaanit din Asia vestică nu aveau o idee clară despre dimensiunea concretă a acestui Canaan.”[19] În esenţă.Ch. nu există nicio perfecţionare a acestei ipoteze din respect pentru ceramică şi alte culturi materiale.

Leiden. 19-44. (Traducere: Florin Bică) 16 Pentru dezbaterea acestui subiect în general. 262 27 Pentru o perspectivă de ansamblu a se vedea Trude Dothan. New York. „Who is a Canaanite? A Review of the Textual Evidence. Noi tipuri de arhitectură.54.19. 152 23 Michael G. The Philistines and Their Material Culture. pretenţiile revizioniste ale cercetării postmoderne continuă să fie provocate de arhivele de piatră din Orientul Mijlociu. Places. influenţe cultice sunt atribuite statuetei „Aşdoda” cu elemente similare celor din Micene. 140 25 Ibidem. confruntaţi acum cu provocările postmodernismului. Există o nevoie tot mai mare de cercetare arheologică atentă în Orientul Mijlociu. Trude Dothan şi Moshe Dothan. People of the Sea: The Search for the Philistines. 1998. 31-37. locurile şi evenimentele trecutului. p. oferindu-ne licăriri ale întinderii sale variate şi bogate. Princeton. 1992 28 Pentru mai multe referinţe suplimentare a se vedea Hasel. deşi acoperite de nisipurile timpului." Andrews University Seminary Studies 29. iar analiza neutronilor activi a confirmat că această ceramică a fost produsă pe plan local. p. Hasel. „Four Notes on the Size of the Land of Canaan. p. Younker. Deşi disciplina se află încă în faza sa embrionară. 1999. 1991. 57-70 . p. Brill 1992. a se vedea Gary N. p. oraşe şi teritorii – acele date tangibile. în Grecia. Canaanites. ediţia a III-a." Ugarit-Forschungen 26. 33. 1997. 1-15 22 Lemche. indicând influenţe egeene. „New Discoveries Among the Philistines: Archaeological and Textual Considerations. 39 20 Ibidem. se orientează tot mai mult spre domeniul arheologiei ca sursă primară de informaţie despre istoria biblică. În cadrul acestei misiuni. 1991. p. Mai mult. 271 26 James Pritchard. aduc cu ele mărturii despre oamenii. lumea biblică iese la lumină tot mai mult. Pe măsură ce aceste monumente continuă să fie descoperite an după an. în perioada care a urmat acestor distrugeri[27]. Rainey. „Excavating Hazor: Solomon's City Rises From the Ashes. „A Preliminary Report of the 1990 Season at Tel Gezer. Leiden. p. 397-418." Journal of the Adventist Theological Society 9/1-2. Domination and Resistance: Egyptian Military Activity in the Southern Levant. 1998. What Did the Biblical Writers Know? 17 Dever. Brill. The Name Equation: Mediterranean Peoples. 1300-1185 BC. Early History of the Israelite People From the Written and Archaeological Sources. Sheffield. Studies in the History of the Ancient Near East 4. Micene şi Tirins. New Haven. Yale University.[28] Nu este nicio mirare că Samson a fost ispitit să coboare printre filisteni (Judecători 14:1). includ (1) camere cu vatră la Ecron şi Qasile." Bulletin of the American Schools of Oriental Research 304. şi (2) caracteristici ale clădirilor megaron egeene care sunt evidente la Ecron. Randall W. a se vedea şi Dever. 1982. Knoppers. Macmillan. p. 152 21 Nadav Naaman. The Canaanites and Their Land. Princeton University Press. Anson F. clădiri. „The Vanishing Solomon: The Disappearance of the United Monarchy From Recent Histories of Israel. p. Ancient Near Eastern Texts. 1994. Sheffield Academic. Cercetătorii biblici şi istoricii. 26-37 19 Niels Peter Lemche. cu influenţe egeene. 1993. Probleme der Ägyptologie 11. p. p. „The Canaanites and Their Land: A Rejoinder." Biblical Archaeology Review 25/2." Journal of Biblical Literature 116." Bulletin of the American Schools of Oriental Research 313. p. p. 1999. arheologia începe să completeze detaliile marii istorii biblice de la începuturile sale timpurii. „Further Evidence on the Date of the Outer Wall at Gezer. mai degrabă decât de a fi importată. Thompson.60 18 Amnon Ben-Tor. and Polities in the Egyptian New Kingdom 24 Thomas L. Săpăturile arheologice la aceste situri şi la altele arată că cultura filisteană a fost complexă şi avansată în comparaţie cu aceea a israeliţilor contemporani. Concluzie Arheologia reprezintă una dintre puţinele discipline care are de-a face în mod exclusiv cu – artifacte." Bulletin of the American Schools of Oriental Research 289. tridimensionale care.Qasile au oferit noi vase remarcabile. cu forme paralele în Pilos. p.