You are on page 1of 7

Abordarea Teoretică şi Practică a Costurilor Referitoare la Calitate Termenul de „cost al calităţii” a început să se contureze începând cu anii 1940, când

companiile acelor timpuri au realizat că le este necesar un instrument care să le permită evaluarea financiară a măsurilor întreprinse în domeniul calităţii. Deşi există puţine dovezi pentru a susţine acest lucru, există o părere larg răspândită conform căreia îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor duce la o îmbunătăţire a poziţiei întreprinderii pe piaţă şi la o creştere a profitului, dar acest lucru implică şi o serie de costuri care să susţină aceste lucruri. În urma unor analize care au fost efectuate în ultimii 40 de ani asupra mai multor companii, s-a constatat că un procent de 5-40% din cifra de afaceri a unei organizaţii îl reprezintă costurile referitoare la calitate. În medie, aceste costuri reprezintă 25% din cifra de afaceri a unei întreprinderi producătoare, în timp ce Crosby este de părere că ponderea acestor costuri ajunge la 40% în cazul întreprinderilor de servicii.1 Prin urmare, aceste costuri reprezintă un instrument foarte important de valorizare a calităţii, o sursă de maximizare a profitului dar şi o modalitate de a optimiza procesele şi activităţile relevante referitoare la calitate. Deasemenea, aceste costuri pot fi şi un indicator al eficienţei managementului în organizaţie. Studiind aceste costuri, putem identifica activităţile ineficiente şi pot fi analizate acţiunile corective şi acţiunile preventive, luând în considerare ca indicator de performanţă costul calităţii perceput după implementarea acestora. De asemenea, costul calităţii poate reprezenta un indicator important pentru evaluarea eficienţei managementului din organizaţie. Printr-o analiză amănunţită a costurilor referitoare la calitate s-a putut demonstra că, în realitate, o calitate superioară asigură reducerea costurilor datorită folosirii eficiente a resurselor. Astfel, prin creşterea producţiei fără a întreprinde măsuri de îmbunătăţirea calităţii se pot înregistra mai multe rebuturi şi produse care necesită remedieri şi ca urmare o creştere a costurilor de fabricaţie, precum şi riscul pierderii clienţilor. Dimpotrivă, orientarea managementului în domeniul calităţii spre controlul de prevenire, care este apreciat de către producător ca fiind mai scump, poate să genereze o eficienţă mai mare decât în cazul controlului de constatare prin inspecţie, deoarece declanşează procese ţinute sub control, ceea ce va permite diminuarea costurilor prin reducerea costurilor noncalităţii, precum şi vânzarea unei cantităţi mai mari de produse, eventual şi la un preţ mai ridicat. . Prima întreprindere care a introdus sistemul de management bazat pe costuri referitoare la calitate – „Quality Cost Management System” – a fost General Electric, în anul 1946. 7 ani mai târziu, luând parte la cel de-al VII-lea Congres al Societăţii Americane pentru Controlul Calităţii, Lesser defineşte costurile de calitate ca fiind „datorate rebuturilor,
1

Olaru, Marieta – “Managementul Calităţii”, Ediţia a IIa, revizuită şi adăugită, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, pg. 245

costuri pentru evaluarea produsului. şi împarte costurile referitoare la calitate în trei categorii: . Bucureşti.de defectare externă (defectări identificate după expedierea produsului către destinatar) Joseph M. costuri implicate de activităţile de cercetare şi dezvoltare.de evaluare şi control . Juran are o abordare mai amplă în ceea ce priveşte acest subiect. costurile activităţii de proiectare. deficienţelor constatate de cumpărător. el consideră cheltuielile pentru calitate ca fiind repartizate pe 11 categorii: costuri implicate de studiul pieţei.de evaluare . incluzând programele de intruire în domeniul calităţii.remanierelor. costuri corespunzătoare promovării desfacerii. controlul şi analiza statistică. Feigenbaun însă consideră că cheltuielile de defectare internă şi externă sunt diferite. testelor. 1999. Economică. pierderile datorate „nereuşitelor” în realizarea calităţii şi costul informării permanente a personalului. revizuită şi adăugită. Această metodologie a fost dezvoltată în anul 1957 de către W. 2 Olaru. Marieta – “Managementul Calităţii”. pg. Ed.de defectare internă (defectări identificate înainte de livrarea produsului) . costuri de menţinere a preciziei de lucru. auditul calităţii produselor. inspecţiilor. astfel sugerând repartizarea costurilor în patru categorii: . 246 . Ediţia a IIa. şi prin urmare trebuie delimitate.de prevenire .de defectare (în cazul în care produsul este neconform cu specificaţiile). costurile prevenirii defectelor.Masser.”2 Metodologia adoptată de această întreprindere este şi cea preferată în practica economică. şi prin urmare. costurile activităţilor de planificare a fabricaţiei. asigurării calităţii. costurile datorate resurselor umane şi materiale.de prevenire .J.

Abordarea costurilor referitoare la calitate în standardele ISO 9000 Controlul costurilor calităţii este un proces laborios şi complex ale cărui activităţi se desfăşoară pe verticala şi orizontala organizaţiei. • purtătorul de costuri: produsul/serviciul. Gruparea costurilor se face în funcţie de natura lor: a. Colectarea informaţiilor referitoare la costurile calităţii necesită identificarea următoarelor elemente: • tipul şi valoarea costului. Pentru elaborarea bilanţului calităţii sunt necesare: informaţii referitoare la costurile calităţii şi apoi gruparea costurilor.2. etapele procesului sunt prezentate în figura în principal. pentru a ţine sub control costurile calităţii sunt necesare: elaborarea bilanţului. Din aceasta categorie fac parte costurile pe care le implica: . aşa cum rezultă şi din schema procesului. • punctele de cost: locuri de muncă şi compartimente. . analiza costurilor calităţii şi adoptarea măsurilor de îmbunătăţire.Costurile de prevenire reprezinta costurile eforturilor de preintampinare a aparitiei defectarilor.

etalonarea echipamentelor . · pierderile de timp ( de exemplu. · documentatia referitoare la inspectii. · receptia produselor finite . · testele de laborator . . · achizitionarea si intretinerea echipamentelor de inspectie . b. · analiza defectarilor. procedurile sistemului calitatii etc). O definitie mai sugestiva a acestor costuri este cea formulata de Vachette:" costurile de evaluare reprezinta toate costurile angajate pentru ca un produs neconform sa nu poata ajunge la clientul sau intern sau extern. · produse declasate .Costurile defectarilor interne reprezinta costurile pe care le implica corectarea tuturor neconformitatilor descoperite inainte de livrarea produsului catre beneficiar.Costurile de evaluare sunt considerate ca reprezentand costurile incercarilor. · analiza datelor obtinute prin inspectii si incercari . .definirea produselor si proceselor. .alte masuri vizand asigurarea calitatii. retratare. Din aceasta categorie fac parte costurile determinate de : · rebuturi . produselor achizitionate . .programulde imbunatatire a calitatii. . prin aplicarea metodelor de control statistic) .implementarea unui sistem al calitatii .evaluarea furnizorilor. motivarea si instruirea personalului in domeniul calitatii. . repetarea incercarilor . manualul calitatii. inspectiilor si examinarilor pentru a stabili daca cerintele specificate sunt satisfacute. · reprocesare.sensibilizarea. pentru stabilirea cauzelor acestora . . nedescoperita la receptie). · materialele si produsele distruse cu prilejul incercarilor.. . reconditionari si reparatii . · inspectiile si incercarile pe fluxul de fabricatie . . · remedieri.analiza compartiva a calitatii cu cea a firmelor concurente. . .tinerea sub control a proceselor ( de exemplu. Din aceasta categorie fac parte costurile pe care le implica : · inspectiile si incercarile materialelor. incercari . .auditul calitatii . intreruperea procesului de productie cauzata de neconformitatea materiilor prime.elaborarea documentelor referitoare la managementul calitatii si la sistemul calitatii ( planurile calitatii. · salariile personalului care efectueaza inspectiile si incercarile . . c.

Costurile referitoare la calitate ("quality . · primele de asigurare pentru a acoperi raspunderea juridica a intreprinderii fata de produs . · asigurarea service-ului in perioada de garantie si post-garantie . pentru a le separa pe cele neconforme. La baza acestei idei este modelul Lundvall-Juran. Modelul pune în evidenţă variaţia valorilor categoriilor de costuri ale calităţii în funcţie de variaţia nivelului calităţii.Costurile defectarilor externe reprezinta costurile pe care le implica corectarea neconformitatilor. implicit cu preţul. · penalizarile pentru intarzierea livrarii . Ideea de bază a analizei costurilor calităţii este: echilibrarea diferitelor categorii de costuri ale calităţii astfel încât costul total al calităţii să se reducă. · inlocuirea produselor in perioada de garantie.. chiar daca acestea sunt mai greu de cuantificat. reprezinta numai pirdeerile materiale. . deci.· sortarea componentelor. costurile defectarilor sunt cauzate de neconformitatea produselor cu specificatiile. descoperite dupa livrarea produselor la beneficiari. receptia lor. · despagubirile pentru daune . Desi prin definitie.Juran este: e la calitate este posibilă prin echilibrarea costurilor de prevenire şi evaluare cu cele ale noncalităţii. reprezentat grafic în figură.) . d. produsului/serviciului necesar îndeplinirii cerinţelor clientului şi. ca şi pierderile cauzate de nerealizarea calităţii corespunzătoare".related costs") sunt definite de standardul ISO 8402 ca reprezentând "costurile pe care le implică asigurarea unei calităţi corespunzătoare şi cele necesare pentru a da încredere. depozitare etc. Din aceasta categorie fac parte costurile determinate de : · reclamatiile clientilor (costuri cu personalul care se ocupa de rezolvarea acestor produse. Concluzia desprinsă pe baza modelului Lundvall .

3 şi următoarele. La întocmirea memoratorului se va ţine seama de indicaţiile prezentate la punctul 2. atunci când nu există o experienţă anterioară. serviciilor. Pentru a favoriza analiza costurilor. precum şi în obţinerea certificării sistemului de calitate. Tabelul 1 Memoratorul activităţilor generatoare de cheltuieli pentru calitate Cod Tipuri de Detalierea activităţilor Documentul Observatii costuri generatoare de cheltuieli purtător de informatii pentru calitate 3. se consideră ca întocmirea unui "MEMORATOR AL COSTURILOR CALITĂŢII" este de un real ajutor. ale produselor. dar pe parcursul activităţii de pregătire se va elabora un document complet de acest tip.3 Evaluarea costurilor calităţii Determinarea costurilor calităţii este în final.Acelaşi standard defineşte pierderile referitoare la calitate ("quality losses") ca fiind "pierderile cauzate de nevalorificarea potenţialului resurselor. precum şi de specificul activităţilor din companie/întreprindere. ridică numeroase probleme.extere) ţinând seama de fiecare activitate în parte. Acest document este specific fiecărei companii. o operaţiune contabilă care trebuie efectuată cu pricepere şi meticulozitate pentru a elimina posibilitatea aprecierii subiective a acestora. a tuturor activităţilor generatoare de cheltuieli pentru calitate şi să stabilească şi documentele purtătoare de informaţii ale acestora. implicate în demonstraţii. Pentru a uşura implementarea metodologiei de evaluare a costurilor calităţii. ele se însumează pe tipuri de cheltuieli de calitate (prevenire. dar nu numai. evaluare. in cadrul proceselor şi activităţilor". Determinarea costurilor calităţii 3. personalului. este fundamental să se cunoască adevăratele costuri ale investiţiilor făcute pentru obţinerea calităţii (costurile prevenirii şi de evaluare). precum şi a pierderilor generate de lipsa calităţii componentelor. . deoarece el trebuie să facă o detaliere completă şi la obiect. Practica a arătat că evaluarea costurilor calităţii. cerinţe ale diverşilor beneficiari.1 Generalităţi Pentru determinarea eficienţei Sistemului de Calitate. Tabelul 1 prezintă un exemplu de formular. etc. non-calitate externă. proceselor. non-calitate internă. până la livrare şi după livrare. Este util a se evidenţia şi costurile externe. produselor. Pentru întocmirea lui se va alcătui un colectiv de lucru care va cuprinde persoane responsabile pentru evidenţierea activităţilor din fiecare sector de activitate. 3. Forma documentului poate fi variabilă.

Ctc. Er – reprezintă economii la pierderile din rebuturi. Analiza costurilor calităţi Scopul principal al analizei costurilor constă în determinarea eficienţei. faţă de perioada anterioară. remanieri.D – durata de recuperare a cheltuielilor de prevenire şi asigurarea a calităţii: D=Cpa/Evn . este importantă studierea evoluţiei acestuia şi luarea deciziilor de corectare. Cnc – costul noncalităţii. Ctc= Cpa+ Ccc+ Cnc • calculul indicatorilor de eficienţă economică: . unui produs. CAQ. • calculul efectiv al costului total al calităţii. constituit din suma costurilor: 1.e – eficienţa economică a îmbunătăţirii calităţii. Ccc – costul controlului calităţii. 3. . fiind influenţat de diverşi factori aleatori. Cpa – costul prevenirii defectelor şi de asigurarea calităţii. Cn – reprezintă costuri normate la 1000 lei producţie marfă. In analiza costurilor este importantă evidenţierea costurilor evitabile de cele inevitabile precum si determinarea costurilor recuperabile în mod economic de cele nerecuperabile. ca raport între creşterea venitului net datorat calităţii (Evn) şi costul total al calităţii (Ctc): e=Evn/Ctc .Cs – consumul specific de resurse pentru îmbunătăţirea calităţii: Cs=1/eg Culegerea datelor şi stabilirea indicatorilor necesită un volum de muncă considerabil. Eficienţa costurilor este apreciată ca un indicator sintetic al mai multor cheltuieli in raport cu sporul de venituri realizate. . Ev – reprezintă economii valutare.4. de acea este recomandabilă realizarea şi utilizarea unui program de calcul care să fie integrat sistemului de conducere cu calculatorul a calităţii. 2. Acţiunile care trebuiesc întreprinse pentru determinarea eficienţei costurilor sunt: • culegerea tuturor datelor legate de costurile calităţii. Deoarece in timp acest indicator variază. şi a evoluţiei acestora.eg – coeficientul eficienţei economice globale. Acest coeficient se obţine ca raport val efectelor totale echivalente în venit şi costul total al calităţii: ( ) ( ) ( ) e= = unde: dQ – reprezintă sporul de producţie generat de îmbunătăţirea calităţii.