You are on page 1of 10

INTRODUCERE

Cea mai cuprinzatoare definitie a sacrificiului religios o da Prof. dr. Remus Rus si este urmatoarea: "Sacrificiul este o pluraritate de expresii incoerente, datorita motivarii sale. In anumite instante este intalnit ca o materializare a unui moment sau functiuni a vietii, iar in altele ca o expresie sintetica a vietii umane. in toate cazurile insa, el este expresie a unei credinte. Acest lucru se explica prin faptul ca intreaga expresie a comportamentului religios este controlata in adancime de credinta. Sacrificiul este, in genere, savarsit in corelatie cu misterul prezentei supranaturale sau divine. Ceremoniile sacrificiale au ca efect abolirea granitelor ordinii naturale, fapt din care rezulta realizarea unei legaturi fiintiale cu acea prezenta transcendentala sau divina".1 In fapt, sacrificiul este un dar prin intermediul caruia se urmareste realizarea legaturii cu spiritele (cu divinul sau cu stramosii, s.a.). Popoarele din perioada veche urmareau ca prin sacrificiile oferite, zeitatile sa fie imblanzite, pentru ca mania zeilor sa nu cada asupra familiilor, popoarelor, se urmarea, de asemenea, castigarea protectiei in cazurile unor lupte (cazul sacrificarii Ifigeniei, fiica regelui Agamemnon, conducatorul grecilor in lupta cu troienii); in alte cazuri, se dorea controlul fenomenelor naturale, totul fiind in puterea zeilor (cazul sacrificarii unor prizonieri egipteni de catre Menelau, fratele lui Agamemnon, spre a obtine vantul necesar inaintarii corabiilor sale care se intorceau din razboi) si multe alte aspecte legate de viata.

1

Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria Religiilor, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1991, p. 213

3

p. curata-ne de boli. 1998. nu ne lasa nenorocului. Generalitati ale jertfelor Din textele vedice intelegem ca singurele manifestari religioase posibile pentru un indo-arian erau cele liturgice. in Atharva-Veda sunt date chiar unele formule de sacrificiu. "El este acela care imparte in chip drept lucrurile ravnite de om. Astfel. Agni este zeul focului. p. Doua divinitati sunt implicate cel mai adesea in sacrificiul religios: Agni si Soma. intr-un imn inchinat lui. spre belsug pe drumul cel bun. 1996. 126 Jean Delumeau. cu neobositatipaza.2 In Vede este ilustrat interesul pentru sacrificiul religios. Apara-ne mereu. iar copiii erau considerati simple "virtualitati" pana sa se realizeze prin upanayana si casatorie. Religiile lumii. 428 4 . Agni este zeul vesnic tanar." se spune. distrugator. Didactică şi Pedagogică. dar si altele care indeamna la practica sacrificiala. Apoi. El este invocat cu deplina incredere: Dune. Este vorba de binefacerile acordate lui si familiei sale. curata-ne de greseala care ne rataceste. Ed. in Rig-Veda sunt numeroase imne de adorare a divinitatilor hinduse. de cele mai multe ori acestea avand un caracter magic. el fiind unicul posesor al darurilor Divinitatii. sotia fiind considerata ca fiind una cu sotul. mincinos. Agni. Ed. Humanitas. in speta sacrificiile. De asemenea. Bucureşti. Agni. Nu ne parasi in mana celui viclean. Istoria Religiilor. Bucureşti. ei urmau sa sacrifice pentru ei insisi. si de aceea indienii ard cadavrele punandu-le in felul acesta sub protectia sa.CAPITOLUL I HINDUISMUL VEDIC a. importanta era doar persoana celui care sacrifica pentru sine (yajamana).3 2 3 Emilian Vasilescu.

Soma este pur. in imnele vedice. 21 5 . unde se aprindeau trei focuri. amestecata cu lapte. fara mantre numeroase. Dupa Rig-Veda.5 Pe toata durata sacrificiului se recitau mantre si se cantau cantece. Consumata de oameni. p. sacrificiul Somei era cel mai popular. Soma devine apoi bautura folosita la sacrificiu. cea de a doua divinitate vedica careia i se aduceau sacrificii.4 Locul sacrificiilor vedice nu era legat de un altar deoarece acesta nu" era cunoscut de cultul vedic. Humanitas. "celebrarea sacrificiului vedic cerea concursul preotilor brahmani oficianti. 7 Hermann Oldenberg. 1993. Stadiul rig-vedic al hinduismului a fost definit ca "religia puterilor mistice: care sunt agentii sacrificiului. Filozofiile Indiei. India antică. Limba şi religiile ei.Cat despre Soma. Agni si Soma (focul si planta-licoare). 1995. dupa ce a fost pusa la macerat. in vreme ce ritualurile focului erau scurte si simple.indeplinit numai de un rege victorios. p. in demersul omului de a obtine favoruri din partea acestora. fiind considerata placuta zeilor. Dar. clarvazator. inteligent. El este prietenul zeilor si al oamenilor. Preotii brahmani erau cei care oficiau sacrificiul. Bucureşti. apoi devine in conceptia hindusa un zeu puternic cu mare influenta asupra celorlalti zei. carora sacrificantul trebuie sa le ofere "o recompensa rituala" (daksina) in schimbul urcarii sale la cer. se obtinea o bautura ametitoare. Ed. In Vede mai sunt prezentate si alte sacrificii: "Sacrificiul calului" . Sacrificiile se aduceau fie la casa sacrifican-tului. Efectele acestui sacrificiu se extindeau asupra intregii tari. sporeste vigoarea si vindeca bolile. dura foarte mult timp si se recitau sute de formule sacre (mantre). "inima si centrul sacrificiului". Exista si "sacrificiul barbatului" 4 5 Jean Filliozat. la inceput era o bautura obtinuta prin zdrobirea unei plante. Bucureşti. Soma asigura nemurirea. fie pe un teren din vecinatatea casei. sacrificiul Somei era foarte elaborat. regii celesti". Enciclopedică. ceremoniile pregatitoare durand chiar si un an. Ed. intelept si victorios.

(parushamedha) prin care se considera ca se putea obtine ceea ce nu se putea atinge prin asvamedha. 53 Rene Guenon. ca ofrande ale focului făcute respectiv către Brahma. oameni şi către toate fiinţele. Herald. este cu minuţiozitate pregătită pentru scopul precis al ritualului aşa cum prevăd scrierile sacre Shruti. lingura (Shruca sau Agnihotrahavani) pentru oferta untului limpede. scopurile sale extinzându-se mult peste cele ale unei case de familişti. 87 6 . Aceste ofrande ale focului se referă la cele două maniere de ritualuri. Evolutuia jertfelor vedice În timpul perioadei Vedice devreme. Obiectele folosite sunt beţe de lemn (Arani sau Idhma) folosite cu scopul de a aprinde focul sacru prin fricţiune. Se acordă cu precădere atenţie felului cum ritualul este executat precum şi felul cum participanţii se comportă în tot timpul execuţiei ritualului. zei. recitarile nu fac altceva decat ii imbuneaza pe zei creandu-se o stare de buna dispozitie si de amicitie fata de oameni. Bucureşti. Ed. este cu deosebire important. In cazul ritualului Shrauta. erau cinci feluri de ofrande ale focului. 2006. Shrauta era mult mai elaborat. in cazul acesta era sacrificat si un brahman.6 b. 2000. Concluzia este ca in conceptia vedica. pietrele (Gravan) de 6 7 Mircea Itu. sacrificiul este un banchet amical oferit de oameni zeilor. obiectele de uz şi felul cum erau ele folosite. ritualul de tip Shrauta făcut de preoţii Vedici în conformitate cu scripturile revelate numite Shruti. strămoşi. care de multe ori era ajutat de soţie (Patni). 7 Dintre aceste două tipuri de ritualuri. Manushyayajna şi Bhutayajna. sau tipul Grihya ('domestic') executat de omul căsătorit. Aria respectivă numită Vedi. Pitriyajna. numite Brahmayajna. Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse. p. Devayajna. Alte obiecte folosite sunt bucăţi mai mari de lemn (Samidh) pentru foc. cantecele. Ofrandele aduse. Cultură şi civilizaţie indiană. Ed Credis. p.

felurite substanţe. vasele (Camasa) în care se ţin Soma sau mâncarea pentru ofertă. lemne... vase. etc. op. Udgatri era preotul care cânta imnurile din Sama Veda. legume şi flori.8 Ritualul de bază de tip Shrauta cere participarea celor patru preoţi Vedici. Toti aceşti preoţi Vedici erau preoţi invocatori (cântăreţi). lista obiectelor folosite fiind întradevăr lungă.9 8 9 Mircea Itu. Totuşi. înainte de începerea propriu-zisă a ritualului. dintre toţi preotii Vedici. Zona Antarvedi este înconjurată de iarbă sacră Kusha care este împrospătată cu apă proaspătă conform regulilor. Succesul însuşi al întregii ceremonii depindea de a avea totul pregătit corect. cit. prin fricţiune. pe când preotul Brahman (Brahmin) văzut ca cel mai erudit dintre toţi. Ei se numeau Hotri. adica datoria sa încă înainte de a aşeza ofranda în foc. Ofranda în foc (Agnihoma) este condusă de preoţii Vedici (Ritvija) care vor oferi în foc articolele respective ca hrană (Annahoma) pentru zei ca: lapte. supraveghea întreaga ceremonie fiind şi cel care cânta imnurile din Atharva Veda. fructe. El de asemenea aprindea. el construia tot ce era necesar şi pregătea toate obiectele care vor fi folosite. Udgatri şi Brahman (Brahmin). Adhvaryu era preotul care cânta imnurile din Yajur Veda pe când executa Adhvara. p. Adhvaryu. articolele pentru ofrandă. etc. Talentele preotului Vedic Adhvaryu erau de importanţă crucială pentru ofrandă. fiecare dintre ei având atribuţii diferite. Aşa cum tradiţia menţionează. apă. 23 7 . p. 69 Hermann Oldenberg. cereale. In aria Vedi este o zonă mai mică numită Antarvedi. Hotri era preotul care cânta imnurile din Rig Veda în timpul punerii ofrandelor în foc. focul sacru. cit.presat planta Soma. Fiecare dintre aceşti preoţi putând avea la nevoie trei ajutoare. preotul Adhvaryu era privit ca avand o importanţă centrală pentru faptul că de el depindeau măsurarea corectă a întregii zone. op. unt limpede (Ghee). un fel de altar unde se află adâncitura în care va arde focul sacru (Agni) al ofrandelor.

islamul. Această perioadă pune accentual pe cunoaştere (Jnana) ca mijloc de a obţine aceleaşi rezultate care erau date de practicarea ritualului de tip Shrauta. hinduismul si bidhismul. lăsând ca un nou tip de Yajna să devină proeminent. Bucuresti. felul de a executa Yajna diferă în funcţie de scopul pe care îl are beneficiarul ofrandei. Această interiorizare a ofrandei către lumea pertinentă corpului uman. ritualul de tip Shrauta îşi pierde dominanta. perioadă care corespundea cu ciclu peren în natură. Yajna se concentrează acum către corpul uman ca punct central. Ed. prin ofranda finală (Purnahuti) rezultatele se aşteptau să se fructifice într-o anumită perioadă de timp. Ritualul de tip Shrauta era un act personal. perioadă dominată de Jnana Kanda. Manushya sau Bhuta. Lider. 53 8 . Ofranda putea astfel fi făcută către Brahma. op.Aşa cum scrierile sacre menţionează. crestinismul. dar mai cu seamă al perioadei Upanishad. Pitri. aşa cum s-a arătat anterior. De la un ritual foarte elaborat executat în exterior. 96 11 Mircea Itu. În timpul perioadei Aranyaka. In acest sens tradiţia hindusă a evoluat către a menţine practicile de tip Yajna. scopul însăşi al ofrandei trebuind să fie compatibil cu puterile pe care aceste zeităţi le simbolizau.10 Cu trecerea timpului. ritualul Yajna a evoluat aducând cu aceasta şi o transformare radicală în felul de a-l efectua. Deva. 2005.11 10 Phlilippe Gaudin. cit. p. Schimbarea esenţială este în legătură cu interiorizarea treptată a ritualului. O dată cu finalizarea ceremonialului Yajna. Marile religii – iudaismul. aşa cum a fost descris anterior.. devine dominantă în timpul perioadei clasice a hinduismului. de obicei un an. p. prin care o persoană solicita de la zei anumite dorinţe (Sankalpas) pentru îndeplinire. dar în cu totul alte forme.

CAPITOLUL II HINDUISMUL SACERDOTAL a. aceşti preoţi au insuflat credinţa în popor. că Brama se nutreşte şi se adapă numai prin gura lor. era aspru pedepsită: fără a mai vorbi de uciderea unui asemenea Braman ce ar fi fost o crimă capitală şi din cele mai odioase. Generalitati Bramanii sunt preoţii destinaţi să îndeplinească sacrificiile Zeului Brama. care au format un grup aparte în societate: o adevărată castă. cit. după care apoi erau admişi în tagma sacerdotală în urma unor lungi şi foarte grele studiii. p. cit. civilii şi muncitorii. 430 14 Ibidem 9 . încât el putea să comită orice nelegiuire până chiar şi crime. luând din tot ceeace li se oferă ca ofrandă (oblutio). op. Aceste sacrificiuri trebuiau făcute în fiecare cămin de însuşi capul familiei: iar sacrificiile publice numite sacre se făceau de anumiţi sacerdoţi bramani. pe câtă vreme cea mai mică insultă ce i s-ar fi adus.14 Iniţierile în secretele acestor sacrificii se transmitea prin ereditate tinerilor începând între vârsta de 8-16 ani. fără să fie supus la nici o răspundere.13 Pentru aceasta. şi că deci sufletul lor trebue să aibă superioritate asupra celorlalte trei caste sociale în cari intrau: războinicii.12 Şi întradevăr. p. persoana unui Braman era considerată ca sfântă atât de indoctrinat. op... Viaţa unui Braman se împărţea în 4 stadii: 12 13 Emilian Vasilescu. Aceştia aveau pretenţia că sunt ieşiţi chiar din gura Zeului Brama. 133 Jean Delumeau.

op. Atentia s-a mutat de la zei la ritual. Sensul sacrificiului era de a asigura calitatea de a fi zeu (devΑtma). acesta se retrăgea din societate într-un loc singuratic ducând o viaţă de pusnic (anachorete). se observa ca textele BrāhmaΝΑ au organizat religia în jurul ideii de sacrificiu. El producea si ordona cosmosul. Accentul se punea pe mecanismul sacrificiului. Sacrificiul era vazut ca principiul vietii si sufletul tuturor fapturilor. iar functia lui de a da viata vesnica sacrificatorului. a fi absorbiţi iarăşi de Brama din care au purces.I) Dela cea mai fragedă vârstă până la maturitate se considera ca student învăţând sub conducerea unui preot bătrân toate regulele şi riturile cultului. III) După ce îşi însura şi mărita copiii împărţindu-le întregul avut. Jertfele Cât priveste cultul. IV) unii Bramani deveneau cerşetori religioşi. op. 98 Rene Guenon. ceea ce e omenesc si trecator redevenea divin si etern.16 15 16 Phlilippe Gaudin. Acest sacrificiu. Sacrificiul a devenit el însusi un zeu. 89 10 .. p. aşteptând ca şi cei precedenţi ca moartea să le procure fericirea supremă pentru. Dupa moarte oficiantul îsi recâstiga natura divina. iar deopotriva sursa prosperitatii. Zeii carora li se adresau oblatii nu mai erau în centrul atentiei ca în vedism. obiect al speculatiei brahmanice. cit. sacrificiul a devenit suficient în sine. cit. Astfel.15 b.. p. Virtutea sacrificiului nu pierea odata cu reîntoarcerea oficiantului la viata mundana. reprezenta fundamentul universului. Prin forta sacrificiala. garantul ordinii si armoniei cosmice si sociale. dupa cum este scris în Śatapatha BrΑhmaΝa264. II) După terminarea acestor studii se însura devenind astfel stăpân şi cap de familie. sfârşindu-şi viaţa prin deserturi şi păduri în meditaţii şi rugăciuni.

. op. inteleptilor. prin indeplinirea a 5 datorii: jerfe zeilor. Este revalorizat prin interiorizarea lui. Vaca este animal sacru socotita Mama a lumii. cit. Din ritual. stramosilor. 134 11 . p. marile temple sunt si centre de pelerinaj ce atrag milioane de credinciosi.17 Cultul particular este savarsit de catre casta brahminilor acasa. op.. 9 Emilian Vasilescu. 17 18 Jean Filliozat. cit. fiecare parte a corpului ei fiind locuita de o zeitate. devenind meditatia asupra sinelui.PrajΑpati. p.18 Cultul public se desfasoara in templele diferitelor zeitati. Inainte de moarte muribundul trebuie sa tina in mana coada unei vaci sacre. sacrificiul devine simbol. pline de statui alezeilor. Urmeaza întelesul mistic al sacrificiului. animalelor si oaspetilor. El coboara în interiorul uman. Odata cu textele ĀraΝyaka se realizeaza trecerea de la sacrificiu la cunoasterea metafizica.

12 . notiunea de sacrificiu si multiplele ei forme de manifestare constituie elemente importante in studierea fenomenologica a sentimentului religios asa cum acesta s-a manifestat in diferitele traditii. sacrificiul si-a pierdut din spiritualitate devenind mai mult material. extern si chiar egoist. o trasatura caracteristica care a evoluat din conceptia despre viata si interpretarea relatiei omului cu divinitatea. in fiecare traditie. De aceea. relatia dintre om si Creator manifestandu-se printr-o comuniune spirituala directa. sacrificiul nu a existat. Sacrificiul are. in starea edenica. Originea ei trebuie cautata in dorinta de legatura a omului cu Divinitatea. in urma slabirii spirituale a omului coplesit de pacat. Oamenii sau straduit sa refaca legatura lor spirituala cu Tatal ceresc cu ajutorul sacrificiului. Sacrificiul s-a nascut in urma caderii protoparintilor.CONCLUZII Ideea de sacrificiu este intalnita la toate religiile lumii. Numai ca. de-a lungul veacurilor.