You are on page 1of 3

Senzatiile

Receptia senzoriala este prima forma specifica de realizare a comunicarii noastre cu lumea externa, a carei functionare incepe chiar inainte de nastere in timpul vietii intrauterine, cand devine posibila formarea unor reflexe conditionate la agenti mecano-acustici si termici din mediul extern. Nevoia de adaptare a organismului, necesitatea acestuia de a face fata unor solicitari exterioare din ce in ce mai complexe au dus la aparitia unor fenomene de captare si prelucrare a informatiilor, la structurarea unor modalitati de raspuns la influentele exterioare. La un anumit nivel al dezvoltarii organismului forma sub care reactioneaza este excitabilitatea. Insa ea se manifesta doar in contactul direct cu stimulii biologiceste necesari, excitabilitatea are un caracter limitat, posibilitatile de orientare in mediu ale organismului fiind reduse. Astfel, la un anumit moment al evolutiei a fost necesara aparitia unei noi capacitate care sa permita organismului cautarea si depistarea stimulilor biologicesti necesar in multumea celor indiferenti. Aceasta noua capacitate este sensibilitatea. Daca la nivelul excitabilitatii, reactia era generalizata, realizata cu intregul organism, la nivelul sensibilitatii ea este diferentiata, realizata prin intermediul organelor de simt specializate pentru receptionarea anumitor modalitati de energie externa. Organele de simt au clar determinate nu doar segmental receptor ci si caile de conducere, ca si centrele de prelucrare corticala a informatiei. La om, dezvoltarea functiilor senzoriale se desfasoara in contextul activitatii sistematice de invatare si ale activitatii profesionale, imbogatinduse schemele operationale primare (naturale) cu scheme secundare (dobandite) bazate pe criterii si reguli legate de analiza, comparatie, clasificare etc. Asadar, la nivelul omului, sensibilitatea este diferentiata, inalt specializata si distribuita pe modalitati in cadrul diversilor analizatori. Toate aceste modalitati, pe langa particularitatile proprii, pun in evidenta existenta unor trasaturi si legi generale comune. 1. Legea intensitatii. Existenta unui stimul in mediul inconjurator si chiar actiunea acestuia asupra organismului nu sunt suficiente pentru producerea unei senzatii. Pentru ca senzatia sa apara, este necesar ca stimulul sa dispuna de o anumita intensitate. Cantitatea minima de intensitate a stimulului, capabil a produce o senzatie, poarta denumirea de prag absolut minimal (in cazul senzatiilor vizuale aceasta este de 1-2 cuante, in cel al senzatiilor auditive de 16-20 vibratii/secunda).Cantitatea maxima de

Sensibilitatea nu ramane nemodificata sub influenta actiunii indelungate a unui stimul specific de intensitate constanta. termici. concordant cu modificarea conditiilor de mediu poarta denumirea de adaptare senzoriala. vizuali.Adaptarea trebuie interpretata. Dimpotriva. datorita ei nalizatorul putand raspunde stimlilor celor mai slabi. deoarece ia in considerare nivelul initial al sensibilitatii.frigul reduce sensibilitatea tactila).deci.iar pe de alta parte fiind protejat de efectul vatamator al unei suprastimulari.Presupune scaderea sensibilitatii prin intermediul acelorasi mecanisme ca si la sensibilizare. Capacitatea de admisie si de discriminare se inscriu intre aceste doua limite. luand apoi valori diferite in functie de intensitatea si durata stimulului.invecinate sau indreptate. ce actioneaza succesiv sau simultan de unde si doua forme de contrast: contrastul succesiv (cresterea sensibilitatii la stimulul prezent.Pe fondul adaptarii se manifesta fenomenul contrastului care consta in accentuarea sensibilitatii. olfactivi.Legea sensibilizarii. ceilalti auditivi si algici. cresterea ei ca urmare a interventiei excitantilor de diferite intensitati.Legea sinesteziei. Adaptarea este un fenomen relational. Pragul absolut minimal a fost luat drept indicator al sensibilitatii si s-a formulat urmatoarea lege a sensibilitatii absolute: cu cat pragul absolut minimal este mai mic. 4. contrastul simultan(fie accentuarea reciproca a claritatii si pregnantei stimulilor prezentati in acelasi timp in campul perceptiv. Legea adaptarii. .Analizatorii au fost clasificati dupa rapiditatea adaptarii in usor si greu adaptabili.Presupune cresterea sensibilitatii unor portiuni ale unui analizator prin stimularea specificxa a altor segmente. porneste de la un nivel dat al acesteia. dar diferit dupa intensitate si calitate).ale aceluiasi analizatorSensibilizarea presupune si cresterea sensibilitatii unui analizator ca urmare a excitarii adecvate altui analizator. ca urmare a actiunii indelungate a altui stimul de aceeasi modalitate. fie neutralitatea aparatului in raport cu stimulul poarta denumirea de prag absolut maximal. 2.Legea depresiei. ea isi modifica parametrii functionali odata cu schimbarea conditiilor de mediu.fie evidentierea unui stimul sub influenta stimulilor invecinati de fond). primii fiind cei tactili.. Cresterea sau scaderea sensibilitatii. declanseaza fie durerea. 5. ca urmare a suprasolicitarii analizatorului.la aparitia unei imsgini intr-o modalitate senzoriala ca urmare a excitRII ALTEI MODALITATI.(ex.intensitate a stimulului care nu mai produce o senzatie in cadrul aceleiasi modalitati senzoriale ci. ca mecanism de optimizare a procesului receptiei. cu atat sensibilitatea este mai mare si invers.Se refera la unele efecte de intermodelare informationala . 3.

Desi senzatiile sunt comune pentru om si animale.Legea semnificatiei sau fortei de semnalizare a stimulului.Insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale sau lipsa ei conduce la perfectionarea alteia atat de mult.schimba ponderea acestora.greutate etc .O contrazice pe cea a intensitatii:stimulii slabi.fragmentara despre obiectele si fenomenele perceptibile.dar foarte semnificativi sunt receptionati mai bine decat cei puternici.Acestia. 7.Continutul ei furnizeaza o informatie secventiala. In lumina celor mai de sus .olfactiva).Ea nu permite identificarea acestor obiecte si fenomene.ci doar discriminarea lor in interioarul uneia si aceleiasi insusiri-intensitate.durata.Legea compensarii.dar nesemnificativi. 8.incat aceasta din urma preia pe seama ei si functiile primei(de exemplu la orbi si la surzi se dezvolta sensibiliatea tactila.se desprinde urmatoarea definitie generala a senzatiei:Senzatia este reflectarea activ-selectiva si ideal-subiectiva a insusirilor particulare si singulare ale stimulilor modali specifici in forma unui cod-imagine.la om ele sunt superioare deoarece suporta influenta factorilor socio-istorici si socioculturali.perfectioneaza unele modalitati senzoriale.conduce la aparitia unor modalitati senzoriale noi.cizeleaza.6.Legea conditionarii social-istorice.adancesc.vibratorie.