Atitudini3 Online

ATITUDINI

01

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc, mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români.

ÎNApoI lA HrIsTos şI lA sfINţII săI
Monahul filotheu Comunismul a puit în România câteva mori unde să fie măcinat creştinismul românilor; Piteşti, Aiud, Gherla, Jilava, Canalul, Sighet, sunt numai câteva nume care din păcate celor mai mulţi dintre noi le spun prea puţin. Se vorbeşte de 200.000 de români care au intrat în aceste mori ale diavolului şi care au dat mărturie despre Viaţa cea veşnică ce

îi însufleţea. Jertfa lor pentru Hristos şi pentru popor – care, în sine, este şi el tot creştin – a fost primită în ceruri şi poate cea mai frumoasă metaforă a acestui adevăr sunt versurile insuflate de Duhul Sfânt ale celor care au trecut prin iadul pământesc al închisorilor comuniste; Radu Gyr, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Aurel Ciurunga, Valeriu Gafencu şi alţii ca ei au fost cei prin care Duhul a scris o nouă imnografie a Bisericii, a Bisericii celei vii, luptătoare şi pătimitoare. Temniţele comuniste, destinate a fi concasoarele sufletului românesc, au fost schimbate de toată suflarea Mucenicilor şi Mărturisitorilor dintre ziduri şi garduri cu sârmă ghimpată în arene ale sfinţeniei, în adevărate mănăstiri pline de Viaţă. Afară, dincolo de zidurile închisorilor, au fost două feluri de oameni: cei care i-au avut exemplu pe Sfinţii din închisori, făclii vii în bezna veacului, şi ceilalţi, care au slujit sistemului bolşevic. Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au ieşit din temniţele comuniste au plecat la Domnul. Au lăsat mărturii scrise sau vorbite despre lupta românilor împotriva comunismului, a oamenilor împotriva diavolului, a Vieţii împotriva morţii celei veşnice. De la căderea oficială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape 20 de ani, dar comunismul e încă viu prin sufletele românilor. Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o viaţă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi firesc, mutilând mai departe sufletele noilor generaţii de români. Radiografia

02

ATITUDINI

sufletului românului de astăzi este imaginea unui infirm dublu mutilat: Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a sufletului de la naştere până la moarte. Uniunea Sovietică a fost înlocuită cu o altă uniune, mai feroce, mai dornică de stăpânire, Uniunea Europeană, globalistă, care, spre diferenţă de cea veche, dă legi şi recomandări (obligatorii) popoarelor din noul lagăr. Pentru prima dată în istoria României, ţara este dată în mâinile unei puteri străine fără luptă şi fără vreo rezistenţă de orice fel. Şcoala,

Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de pă­ rin" ii pe care ni i­a lăsat Domnul? S" n" ii închiso­ rilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s­au străduit prin compromisuri să le " ină deschise ar " rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre.

Armata, Biserica, structurile de rezistenţă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a sufletului românesc. Între învăţământul comunist şi cel european este o singură diferenţă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund. Armata a intrat şi ea în malaxor şi nu doar că nu oţeleşte firea românilor (cum nici armata comunistă nu a vrut să o facă), ci perverteşte şi ce a mai rămas întreg, vrând a fi o adunătură de Iude învăţate să se vândă pe puţin şi să execute orbeşte ordine criminale, în mâinile câtorva necunoscuţi pentru care expresia „interes naţional” reprezintă lucrul cel mai abominabil posibil. Biserica a fost făcută şi ea, astăzi, prin învăţământul şi ierarhii săi, o fabrică de apostaţi şi de iubitori de argint. Desigur, dacă aşa stau lucrurile, puţinii dintre noi care recunosc această imagine se întreabă precum tânărul bogat din Evanghelie: „Învăţătorule bunule, ce voi face ca să moştenesc viaţă veşnică?” (Mc. 10:17). Desigur, ne va răspunde Domnul: Împliniţi Legea. Şi dacă noi i-am fi spus că aceasta ne-am străduit să facem în toate zilele vieţii noastre, El ne-ar fi iubit şi ne-ar fi zis să vindem tot ce avem şi să dăm la săraci, ca să avem comoară în cer, apoi să ne luăm crucea şi să-I urmăm. Din fericire pentru noi, strămoşii au făcut aceasta cu vârf şi îndesat, în multele secole în care de la vlădică la opincă Legea Domnului era lucrul cel mai de preţ, în care mila şi milosârdia erau lucrate de toţi românii, în care suferinţele crucii noastre se purtau cu bărbăţie şi copiii învăţau de la părinţi pildă vie de mântuire a sufletului, de urmare a lui Hristos. Dar noi, astăzi, ce vom face? Mai este vreo scăpare? Poate că sufletele

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

ATITUDINI

03

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru prima dată în istoria României, " ara este dată în mâinile unei puteri stră­ ine fără luptă şi fără vreo rezisten" ă de orice fel. Şcoala, Armata, Biserica, structurile de rezisten" ă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a su­ " etului românesc. Între învă" ământul comunist şi cel european este o singură diferen" ă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund.

moarte ar întreba: Unde este Hristos astăzi? Însă Domnul nu încetează a striga către noi, cei surzi şi împietriţi: Adame, unde eşti? POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi înaintea Domnului. Iar între faptele pocăinţei noastre, una, aceea de a ne cinsti Părinţii, care a fost cea mai trecută cu vederea până azi, suntem datori să o împlinim degrabă. A zis Domnul, după ce ne-a poruncit ce datorii avem către El: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta în chipul pe care ţi l-a poruncit ţie Domnul

Dumnezeul tău ca bine să-ţi fie ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi l-a dat ţie” (Dt. 5:16) Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de părinţii pe care ni i-a lăsat Domnul? Sfinţii închisorilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s-au străduit prin compromisuri să le ţină deschise ar fi rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre. Fără ei, fără jertfa lor, astăzi n-ar fi existat această ţară şi poate că limba română ar fi fost facultativă, aşa cum din păcate o înţeleg mult prea mulţi dintre românii de peste Prut. Fără jertfa lor, obişnuinţa capului plecat în faţa sabiei ar fi făcut din noi carne de tun, măturătura, gunoiul şi lepădătura întregii lumi, aşa cum singuri vrem să fim astăzi. Doar ei, prin sângele lor, prin pătimirile lor, au reuşit aici, prin pătimirile lor, şi dincolo, în faţa tronului ceresc, să scrie istoria pe care noi ne-o ştergem cu atâta râvnă. O Biserică vie, care îşi cinsteşte Mucenicii şi Mărturisitorii, ar fi sădit în sufletele copiilor dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ar fi deschis ochii sufletului spre adevărata cunoaştere, care le-ar fi înflorit şi înmiresmat sufletele. O Biserică în care sângele şi pătimirile din închisori nu s-ar fi trecut cu vederea ar fi trezit jertfelnicia în sufletele tuturor celor chemaţi să apere ţara în care trăim şi ne-ar fi dat înapoi pe fraţii pe care politicienii de azi i-au uitat peste graniţele ei. O Biserică ce şi-ar fi cinstit Martirii ar fi făcut curat în propria ogradă, iar pe clericii căzuţi din credinţă, pe cei care au slujit mamonei şi puterii vremelnice a veacului,

mâine nu va mai fi. ar fi schimbat istoria şi ar fi pătruns peste tot pe unde era nevoie de Dumnezeu şi prin jertfa Sfinţilor ar fi dat dovadă de adevărul Evangheliei. punând Credinţa Apostolică. cu Hristos împreună. Ei. mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români. loc să ceară Domnului să îşi cerceteze Via. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi una şi se va stinge erezia filetistă. curăţind Via Domnului de buruieni şi de uscături (oare nu pentru aceea lupii cei noi îmbrăcaţi în haine de oaie zic: Doamne. aşteaptă de la noi să ne lepădăm de moartea în care zăcem. recunoaşterea şi cinstirea muceniciei Sfinţilor din închisori ne-ar fi scăpat de înghiţirea europeană şi de globalizarea cea ucigătoare de suflete.04 ATITUDINI i-ar fi înlăturat de pe scaunele Apostolilor şi din amvoanele bisericilor şi le-ar fi găsit loc în liniştea mănăstirilor ca să-şi plângă păcatele. Căci o Biserică vie. să fie pildă tuturor zicând: Să nu faceţi ca noi! O astfel de Biserică ar fi pus Fericirile Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar fi căutat să vieze. Avel? ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . aşteaptă să fim iarăşi vii. O Biserică vie ar fi dat viaţă întregii lumi. Noul Israel. Dacă astăzi nu ne întoarcem către ei şi către pilda jertfei lor. În cele din urmă. tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc. unde este fratele tău. slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine. aducându-ne aminte că suntem un singur Neam. Sfinţii. întorcând către Hristos pe cei ce stau astăzi în latura şi în umbra morţii. căci ne va rămâne nouă un singur răspuns. adică Biserica?). în făclia de unde să lumineze tuturor calea spre Adevăr. Ortodoxă. ci lumea întreagă să o întoarcem către El. obligatorii. pe exact aceia pe care cei mai mulţi dintre noi îi aşteaptă să ne aducă lumina întunericului în care ei zac. Neamul Creştin. când Dumnezeu ne va întreba: Caine. iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii vom putea nu doar noi să ne întoarcem la Hristos. în Mai cumplit încă. nu o adunătură de instituţii bisericeşti care pun steagul naţional deasupra Sfintei Cruci. nicidecum nu ar fi propovăduit moartea ecumenistă. caută din cer şi vezi şi cercetează lumea aceasta. stingând toate ereziile şi păgânismele. ar fi căutat să se întoarcă la Canoanele Apostolilor şi ale Părinţilor. Doamne. Ei. aşa cum ar trebui să fim. să dea mărturie de Adevăr.

Călin Piescu laurian Țoța adresă/ Fundatia Petru voda. neamt telefoane/ 0788 729 140. Seraphim. Episcop de ottawa E Ext 70/PREtExtE PEntRu A nu FACE niMiC.ATITUDINI 05 ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE sUMAr 06/Cu o MoARtE toţi SuntEM oARt oAR AR untEM untEM DA DAtoRi..com tipar/ Autograf ..com web/ www.predica. comuna Poiana teiului. ­ interviu cu Părintele Arsenie Papacioc AR ARtolo 10/Cuvânt Al ÎPS BARtoloMEu An AnAniA zitA 12/ zitA 12/vizitA PăRintElui JuStin PâRvu lA MănăStiREA AiuD Rvu Rvu lA REA o 16/ CânD oASElE voRBESC JER F 20/AiuDul – JERtFă Şi SFinţiRE interviu cu P. Sorin Radu. Danion vasile BR BRăţi Fântul Av Fântul PAvE 52/ÎMBRăţiŞânD PE SFântul PAvEl ­ o cutremurătoare convertire SPRE RilE Ril il tui v 64/DESPRE iSPitiRilE ACEStui vEAC ­ interviu cu P.atitudini.Mircea Platon nţ nţA ligio ligioAS 74/REziStEnţA REligioASă A AntiCoMuniStă Din BASARABiA ­ Monahia gudiila Corman 78/EPiStolE­ Sfântul isidor Pelusiotul CA 82/ACAti 82/ACAtiStul noului MuCEniC v vAlERiu gAFEnCu g Redactor/ Fundatia Petru voda & Editura Crigarux Colaborator/ Dan Puric layout/ Ciprian isac ­ Atelieruldegrafica. Jud.ro a ayout/ Dtp/ Dan ichimescu Prelucrare foto/ Atelierul de grafică corectură/ Ștefan Ruxanda fotografie/ tomoaki Minoda. Maria Ștefanescu. 0723 241 568 e­mail/ office@atitudini.S. Justin Parvu 24/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE iliE lăCătuŞu ­ mărturii lăC ăCătu 28/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE ioAn nEgRuţiu o oA l lA tA tA 32/PlAnEtA hoMunCuliloR iCR Si CnSAS ­ victor Roncea MAR 34/ FEMEi MARtiRE ­ interviu cu Monahia Pangratia Mureşan 40/CAt 40/CAtEDRAlE Cu SFinţi În zEghE A proza R Rt 42/DESPRE CuRAJul MăRtuRiSiRii JER JERtFElniCE .

care nu cunosc dogmele şi nu ştiu cum să apere adevărul. iar papa nu cu mult timp în urmă a declarat că singura biserică este biserica catolică… O mare greşeală tactică din punctul lor de vedere… Cum să zic. aceasta este cea mai gravă pedeapsă pe care a dat-o Biserica – anatematizarea. unirea cu Satana şi intrarea în iad de pe pământ.06 ATITUDINI CU o MoArTe ToţI sUNTeM DATorI. Crezul a fost schimbat. papistaş şi că ar trebui să redefinim dogmele ca să ne aliniem şi noi constituţiei Uniunii Europene. Care trebuie să fie atitudinea noastră de mărturisire? Cum pot fi nişte oameni simpli. Iar ăştia au atacat Filioque. Şi peste tot a anatemizat patriarhi şi alţi oameni din Biserică şi peste tot în istoria Bisericii au fost astfel de exemple. la toate sinoadele ecumenice. dacă a schimbat crezul şi s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papală acum vrea să se reverse şi în tot Răsăritul? Eu uite ce vă spun: Biserica a dat anatematizare pe toţi care n-au respectat nişte lucruri. de fapt – şi sărmanii oameni nu ştiu nimic. domnule. Ce au zis Sfinţii Părinţi. eroi? Nu trebuie multă teologie ca să fii erou. DAr UNA-I orToDox să MorI. cum vi se pare lucrul acesta? Uite. nu poate să fie rătăcire în învăţătura creştină… Şi cu ce să înlocuim cuvântul eretic? Parcă noi am făcut cuvântul acesta! L-au făcut Sfinţii Părinţi şi cine atacă problemele de dogmă cade în erezie. Anatema ştiţi ce înseamnă? Despărţirea de Dumnezeu. ni se spune în ultima vreme de către înalţi prelaţi că nu mai avem voie să folosim cuvintele eretic. Noi rămânem la crezul nostru. AlTA-I eCUMeNIsT vâNDUT Interviu cu părintele Arsenie papacioc Părinte Arsenie. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . căci după învăţătura catolică Sfîntul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu – ei asta mărturisesc în Crez. parcă de la Uniunea Europeană ne tragem! E foarte grav cuvântul eretic. pentru că preferă să fie milogi decât eroi. la sfânta noastră Biserică ortodoxă. Să avem o poziţie de eroi. care caută să afle adevărul. nu de milogi. acela-i adevărul pe care-l credem şi noi. trebuie cu multă fermitate să spui simplu: noi nu ne facem eretici.

dar dacă i-a dat-o a luat-o şi n-a mai lepădat-o. trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. asta nu este o problemă grea. Dacă vom acţiona în conformitate cu canoanele şi învăţăturile Părinţilor. E limpede. Dacă îţi zice cineva: întovărăşeşte-te cu mine! Să te gândeşti mai întâi: Dar tu cine eşti? Dacă te închini ca mine ortodox. cât este de grav să faci altfel decât a hotărât Biserica. domnule. adică de mărturisire. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. argumentul suprem este că cu o moarte toţi suntem datori. Să spunem aşa: nu. Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. crucea – toată înălţimea Tatălui. toată adâncimea Fiului şi toată lăţimea Sfântului Duh – aceasta este invocarea Sfintei Treimi. prin sinoadele ecumenice. Părinţi. nu are cum fi. să asculţi de cutare. cercetând adâncul canoanelor. ortodocşii? Ca să creăm o unitate între noi. Adevărul trebuie apărat. şi nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gândit ei la 1054 să schimbe hoţeşte Crezul! Păi ei au fost daţi anatemei şi rămân aşa până când revin la aceste adevăruri. însemnările şi subînsemnările lor. Nu trebuie să căutăm noi mucenicia. nu avem dreptul să ascultăm. Deci suntem în starea de efervescenţă. dacă ascultăm mai mult de părerile organizaţiilor mondiale de azi. eu sunt ortodox şi nu am încredere în papistaşii ăştia. dar una-i ortodox să mori. Nici Mântuitorul nu a vrut să ia crucea. Şi toată frumuseţea învierii Mântuitorului.ATITUDINI 07 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi ştii ce înseamnă cruce? Să­" i iei ce nu­" i convine. nu era aşa de grozavă. Ce teolog poate să-ţi spună să faci crucea altfel. Mărturisirea noastră trebuie să constea în adevăr. dar aşa. alta-i ecumenist vândut. Şi toată frumuse" ea învierii Mântuitorului. dacă n­ar " fost crucea. atunci sunt şi eu cu tine. dar n-a zis ca ei. La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce. Mântuitorul a zis să nu facem noi schimbări de dogme cum ne vine nouă pe chelie. înger de sus de ar fi şi dacă ne învaţă altfel decât ne învaţă Evanghelia şi Sf. Cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi. Dar nu se poate nici fără cruce. dacă n-ar fi fost crucea. Dar catolicii au schimbat crucea… că se temeau că nu cumva să mai fie ceva din practica ortodoxă. nu era aşa de grozavă. ca asta are o semnificaţie. . Voi nu vă daţi seama. că oricine ne-ar porunci. atunci vom crea şi unitate. Şi ştii ce înseamnă cruce? Să-ţi iei ce nu-ţi convine. cădem anatemei.

ai numai două variante. domnule. dar El a biruit. eu am drept de moştenire. Pentru că sunt oameni care văd adevărul. Adică ne-au minţit o dată cu greco-catolicii la anul 1700 şi aşa vor şi acum. ori te sui în pat. acesta-i viermele care roade ortodoxia. ca să existe o rezistenţă creştină. Şi s-a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. a zis: Nu. Am primit un telefon de la cineva care îmi spunea că a căzut din pat şi mă întreba ce să facă. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. te roade şi te macină. Nu vă păcăliţi. Şi cei mai mari duşmani ai catolicismului. Ne-a dat Dumnezeu lingură nu ca să o ducem la urechi. Aşa şi Anania a biruit. pentru că adevărul. adevărul este numai unul. mai ales în problema de fotogra" e din " " a de penitenciar credinţă. Lor nu le convine să ştie adevărul. în ierarhia bisericească credinţa e cea mai înaltă. Nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Şi eu i-am zis: Domnule. Şi pisica care era aflată sub pat. ci adevărul prezentat smerit. ţine Biserica în frunte ca să poată cuceri şi ademeni pe mulţi. Ăsta-i dracul. Smerenia este cea mai mare.08 ATITUDINI Cum vedeţi situaţia actuală în care Sinodul BOR a trecut cu vederea aşa de uşor problema împărtăşirii mitropolitului Nicolae Corneanu la grecocatolici şi numai singur IPS Bartolomeu Anania a opus rezistenţă şi nici un alt ierarh nu l-a urmat? Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni. Dar la Roma credeţi că e numai catolicism? Acolo e şi masonerie. Ce ascultare trebuie să facem noi faţă de episcopii compromişi? Dragii mei. acesta e de fapt fundalul. ori rămâi sub pat. Dar întotdeauna era în sinod câte un sfânt care să povăţuiască poporul credincios şi oamenii se luau după el… Nu trebuie să căutăm care este sfânt şi care nu. eu aici nu-l ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . asta Dumnezeu o ştie. tot între catolici sunt.

nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Să se suie în pat. mai degrabă. Nu vă temeţi. eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. e toată Biserica. dracul prinsese momentul. de L-au umilit. această grozavă figură. Nu e numai o fracţiune din Biserică. de L-au băut. în ierarhia bisericească credin" a e cea mai înaltă. Nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic. pentru că în pat este născut. şi să fii fericit că eşti singur. nu suntem noi vinovaţi. Şi atunci dracul vine şi-ţi spune: uite vino la noi. Să acceptaţi să muriţi. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt. pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. dar dacă până la urmă ne bagă. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. să nu mai vezi. primesc. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. dar nu murim. Frumuseţea întâlnirii noastre nu mai există. Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El. că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. dar să ţineţi administraţia de noi. Şi s­a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. o cam slăbesc cu ei. Exact ca greco-catolicii – închinaţi-vă ca voi. E nevoie de diplomaţie în biserică? Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie. Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur. Nu vă păcăliţi. adică adevărul. tată. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. . Dacă nu accepţi lucrul acesta. nu-l dă nimeni jos. de acum Hristos va birui întru mine. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii. Acesta e sistemul – ca să te amorţească. Mai bine să arzi în foc decât să zici ca duşmanul. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin. Smerenia este cea mai mare. ci adevărul prezentat smerit. te asigur că nu te mai deranjează nimeni pe veci. Adevărul e unul. de L-au jupuit. spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva. vă daţi seama. ca să existe o rezisten" ă creştină. Bine. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. te păcăleşte uşor. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. Că avem impresia că murim. Eu n-aş vrea să fim în foc. de târg. anatema să fie.ATITUDINI 09 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dragii mei. Şi dacă unul singur ţine adevărul. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. Nu vă jucaţi cu adevărul. acolo e Biserica. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. Dar în pat doar nu poate să stea. căci cu atât mai puternic vei fi.

a măturat casa. pentru că ea ne este încredinţată ca ocrotitoarea noastră. dar într-o imensă singurătate. prieteni. Apoi sunt cetele sfinţilor şi ale îngerilor. de fiecare dată. a fost ocrotită o vreme de bătrânul Iosif. poate că era rudă mai ht ig a yr e DĂ D D D D tir OD O O O O op ăs VO C ănă -V -V -V -V -V U U U U U M TRU TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE . sfinţii mucenici în cete. vă ţin câte un cuvânt de învăţătură. sfinţii cuvioşi în cete. Ioan Botezătorul. Mă uitam şi astăzi pe Sfânta Masă unde avem Sfântul Disc şi unde în pâine. a ţesut pânză în război. Numai Maica Domnului este singură într-un spaţiu care este numai al ei. a avut vecini. a avut rude. Aşa se explică faptul că atunci când s-a întâmplat o nuntă în Cana Galileii de pe malul lacului Tiberiada. Ca orice femeie. prAzNICUl ADorMIrII MAICII DoMNUlUI MNUlUI MNUlUI Despre TeologIA sINgUrăTăţII În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Iubiţi credincioşi. lA NANIA. a gătit. Şi mă întrebam: oare poate să fie o singurătate a Maicii Domnului? Tot din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o viaţă socială. îngerii sunt în cete. Noi prin credinţa şi evlavia noastră am ridicat-o la acest spaţiu al singurătăţii. lA NANIA. jos viii şi morţii care s-au pomenit. Şi mă gândesc: iată. dar ea a fost o fiinţă socială. este imaginată simbolic Împărăţia cerurilor. şi câte ceva din Sfânta Tradiţie. Şi de fiecare dată mă întreb ce aş putea să mai spun nou despre Maica Domnului.10 ATITUDINI CUvâNT Al Îps BArToloMeU ANANIA. ierarhii în cete. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. există ceata viilor şi ceata morţilor. printre care pe Elisabeta. În centru este Isus Hristos. despre teologia singurătăţii. de-a dreapta într-un spaţiu care e numai al ei. a fost invitată şi Maica Domnului. mama Sf. ceata ctitorilor. anume. De peste cincisprezece ani ne întâlnim aici. ca părtaşă la nuntă. ca nuntaşă. pentru că despre ea noi ştim din Sfânta Scriptură destul de puţin. o are pe Maica Domnului. Mă gândeam în dimineaţa aceasta să teologhisesc despre Maica Domnului şi. la mănăstirea Nicula şi. Iisus e unul din Treime. în miezul de pâine. şi-a crescut Fiul în Nazaretul Galileii.

pentru a le salva demnitatea. Iar ea I S-a uitat în ochi şi nu L-a mai rugat cu cuvinte. a măturat casa. a fost ocrotită o vreme de bătrânul iosif. deci specifică nunţii. nu explicată. a avut rude. ci doar cu privirea I-a spus din ochi: „Ai milă de ei. dragii mei. atunci începuse să-şi adune ucenicii şi ştim din Evanghelie că abia atunci izbutise să adune pe patru dintre ei.. Fiule. adică ceasul Lui. am hotărât să nu mai vorbesc despre teologia singurătăţii. Ştim de la Evanghelia lui Ioan că la un moment dat în timpul ospăţului de nuntă. a prefăcut apa în vin. Iisus din Nazaret. Maica Domnului. Şi a spus: „Lasă-mă. Ca orice femeie. pe care l-a gustat nunul şi i-a atestat public calitatea. să pun eu degetul să le simt”. Care a venit împreună cu câţiva ucenici. tocmai acela fusese în cantitate mică şi s-a isprăvit. în pace. printre care pe Elisabeta. Şi. şi abia după ea a fost invitat Fiul ei. Cum să explici? taina este crezută. mamă. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. a salvat demnitatea săracilor care aveau nunta prin a o asculta pe maica Sa. era hotărât să facă o minune. Deci a fost invitată. Iisus avea intenţia să-şi arate dumnezeirea spre a-i convinge pe ucenici că nu e un simplu învăţător. ceasul Meu încă n-a venit”. şi. a " esut pânză în război. Şi atunci a săvârşit minunea. pe Petru. ioan Botezătorul. ci că este Fiul lui Dumnezeu. în gura satului. ea a chemat pe cei care serveau la masă şi le-a spus: „Faceţi tot ceea ce vă va spune El”. şi încă un vin de cea mai buna calitate. că rugăciunea Maicii Domnului pe lângă Fiul ei este în stare să schimbe chiar şi o hotărâre a lui Dumnezeu. iar Natanael când a auzit din gura lui Filip că cel vestit de Moise şi de profeţi este unul. cu atât mai mult cu cât la această nuntă şi prezenţa Lui la ea. demnitatea”.. Asta a pri­ ceput­o şi Sfântul Apostol toma. atât de puternică este mijlocirea ei către Fiul ei şi către Tatăl Dumnezeu. era un orăşel mic aproape nebăgat în seamă . şi au să se facă de râs pentru că nu şi-au omenit nuntaşii. ci la umilinţa la care ar fi fost supuşi pentru faptul că intrau în gura lumii. a avut vecini. Apoi El a binecuvântat apa care s-a prefăcut în vin. îndepărtată sau vecină cu nuntaşii. Şi atunci a cerut proba tactilă: „vreau să văd coasta şi rănile. i-a atras atenţia Fiului ei: „Uită-Te. Mai cu seamă când era vorba de vinul care “veseleşte inima omului” şi care întreţine veselia la o nunta. şi­a crescut Fiul în nazaretul galileii. Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că mesenii nu mai au vin şi sa gândit la cei din familia care făceau nunta. Ar fi zis clevetitorii: „Aţi văzut? Prăpădiţii ăia ne-au chemat la nuntă şi n-au ce să ne pună pe masă”. din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o via" ă socială. El a priceput: era invitaţia maicii Sale ca El sa săvârşească atunci o minune. mama Sf. Dar El e la începutul misiunii Sale. pe Filip şi pe Natanael… Aşadar. momentul de a face minunea. De aici concluzia. .„de acolo să iasă profetul anunţat de Moise?” Aşadar pe acest fond psihologic Iisus începea apostolatul. se petrecea doar la trei zile după ce i-a chemat în apostolat pe Filip şi pe Natanael. fără să mai aştepte încuviinţarea Lui. Încă nu devenise personaj public. care după înviere nu credea. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. din Nazaret! Din Nazaret poate ieşi ceva bun?” Nazaretul n-avea nici un fel de faimă. că nu mai au vin”. sunt oameni săraci. pornind de la băutură. Ioan. s-a gândit la necazul acestor oameni care vor fi obligaţi să suporte umilinţa vreme îndelungată.ATITUDINI 11 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Maica Domnului este o taină. dar nu atunci. pescari. a gătit. Salvează-le vrednicia. prieteni. a râs şi a spus: „Auzi. Iubiţii mei. Iar El a primit aceste cuvinte de la Maică drept poruncă şi a poruncit să I Se aducă şase vase mari de trei vedre pe care să le umple cu apă. La . Nu la lipsa vinului.

că ea e singura " in" ă de pe lume. ca în orice teologie. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credinţa necondiţionată. Dragii mei. cam primitive. dacă nu este real. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? N-ai cum. nu le cunoaştem autorii. cam necioplite. urma urmei nici nu cred că există o teologie. Asta a priceput-o şi Sfântul Apostol Toma. în fiecare an. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. Credem în taină şi în virtutea acestei credinţe. Poate că fără s-o ştiţi aţi venit să participaţi la Sfânta Liturghie prin cântarea care se numeşte chinonic şi care de data aceasta este o cântare populară simplă: „Am venit. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Dilema era următoarea: dacă este real.12 ATITUDINI Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. cam se repetă. cam redundante. Sunt impresionante prin simplitatea lor. Aţi venit să vă spovediţi? Duhovnicii sunt aici în fiecare zi la dispoziţia fiecăruia. sunt anonime. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? n­ai cum. aşa cum sunt ele. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. cam agramate. Aţi venit de hram aici ca să ascultaţi o Liturghie? La mănăstirea Nicula este Liturghie în fiecare zi. Tomo. Şi atunci a cerut proba tactilă: „Vreau să văd coasta şi rănile. singura femeie. adu degetul încoace şi pune-l în coastă. cum de se lasă pipăit? Şi n-a mai ajuns cu degetul coasta lui Iisus pentru că I-a căzut în genunchi. Toată problema lui era dacă trupul Lui este real sau este doar fantomatic. sau dacă vreţi această suită de cântece care fac parte din folclorul nostru religios. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. singura femeie. să pun eu degetul să le simt”. Acest cântec. am ascultat şi de data aceasta cântarea pe care aţi rostit-o şi pe care în fiecare an o cântaţi împreună cu părintele Roman. adică teologia Maicii Domnului. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire faţă de Maica Domnului. se ridică semne de întrebare şi încurcături. Dar Toma şi-a dat seama că e o dilemă fără ieşire. se moştenesc din generaţie în generaţie şi se cântă mai ales aici. ca prin orice altă ştiin" ă. ci credincios”. Dar. şi nu fi necredincios. ca un omagiu pe care-l aduceţi Maicii Domnului. nu explicată. şi am zis: iată care poate fi tema predicii mele de astăzi. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? Iar dacă este fantomatic. Maica Domnului este o taină. ca prin orice altă ştiinţă. Credem în taină şi în virtutea acestei credin" e. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire fa" ă de Maica Domnului. că ea e singura fiinţă de pe lume. care după înviere nu credea. deşi avem capitole în teologia noastră. Iisus i se arată şi I se oferă: „Hai. sânt foarte lungi. şi le cântaţi aici cu această evlavie. Cum să explici? Taina este crezută. dar sunt produsul evlaviei populare.

. să te defineşti pe tine ca fiu al lacrimilor Maicii Domnului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care ţi-a dat ţie naştere tu. cum te duci la o rudă.ATITUDINI 13 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE iubi" ii mei. da` nu ştiu rugăciuni. am fost botezat. dar ai credinţa în tine şi evlavia sfântă care preţuieşte mult! Dragii mei. iată. să ţi-l spunem cu cuvinte sau fără cuvinte.Dar cine-i Maica Domnului? .O mănăstire. nu „maică”. am hotărât să nu mai vorbesc despre teolo­ gia singurătă" ii.Păi. . ce să faci! Ce fac toţi: intră în biserică la icoana Maicii Domnului şi spui şi tu nişte rugăciuni. ci să „ne” vedem. ci „măicuţă”. Şi ciobanul cel tânăr este primit în curte de către un călugăr şi intră în vorbă. poate să-ţi dea un sfat. şi e pentru prima dată când văd şi alţi oameni decât baciul meu de la stână. şi ei îi aducem rugăciuni cu deosebire.Dar cum. adică noi să te vedem pe tine cu ochii sufletului. folosind acest diminutiv. la un moment dat. cu sine măgarul cu samarul lui cu încărcătura. foarte apropiată de inima omului.Ce este aici? .Dar ce e mănăstirea? . se ridică semne de întrebare şi încurcături. măicuţă. dar eu sânt crescut în munte şi e prima dată când ies în lume pentru că m-a trimis baciul la târg ca să vorbesc cu-n negustor care cumpără lână. ducem o viaţă de rugăciune. tu nu ştii? Nu eşti creştin? . . măicuţă. Şi ciobanul zice: . „Am venit. . ci aţi venit ca la o veche cunoştinţă. şi tu să ne vezi pe noi cu necazul pe care-l avem.” Auzi.Păi./ Să-ţi spunem necazul pe care-l avem. . la urma urmei nici nu cred că există o teologie. nu m-a învăţat nimeni. adică teologia Maicii Domnului. mi-am adus aminte de o istorioară care se păstrează în tradiţia mănăstirească a creştinătăţii răsăritene: „Era o mănăstire undeva la poalele muntelui şi. şi tu-l pricepi. ca să-ţi spui necazul: uite ce mi s-a întâmplat.Nu ştiu nici „Tatăl nostru”. măicuţă. Nu vă imaginaţi câtă cuprindere au aceste două simple versuri: „am venit.” Asta este esenţa şi raţiunea prezenţei frăţiilor voastre în număr atât de mare aici la mănăstirea Nicula. să ne mai vedem. . iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. fără să ai capul împuiat cu teologie. credincios simplu. măicuţă”. cam pe la amiază. deşi avem capitole în teologia noastră. să pierim pe cale. avem în biserică o icoană a Maicii Domnului care este sprijinitoarea noastră. Şi nu ştiu ce să fac aicea în mănăstirea asta a voastră. la nişte prieteni.Păi uite aşa: noi suntem călugări. Dar. să te-asculte cineva. poate să te şi ajute. soseşte acolo un tânăr cioban care avea. Aţi venit la Maica Domnului nu ca la sfinţirea singuratecă în teologia ei.Atunci zi măcar „Tatăl nostru”.Păi.Păi.Cum de nu ştii? ./ Că noi suntem fiii lacrimilor tale. . să-ţi verşi focul. nu să „te” mai vedem. . să ne mai vedem”. „Nu lăsa. Daca ţi-l spunem în gând. ca în orice teologie. ne vei ajuta să ieşim din impas şi din singurătate aşa cum i-ai ajutat pe cei de la nunta din Cana Galileii.

Şi a jucat-o aşa cum se joacă ea.Uite. neştiutorul acesta. A pus ciomagul jos pe podea. Şi ciobanul a intrat în biserică şi s-a ploconit în faţa icoanei Maicii Domnului. într-un fel scârbit. i-a oprit şi le spune: .i-a zis călugărul. Eu l-am urmărit tot timpul pe această fereastră. chiuind. şi pentru tot ceea ce veţi trăi în continuare în această sfântă mănăstire închinată Maicii Domnului. să te de" neşti pe tine ca " u al lacrimilor Maicii Dom­ nului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care " i­a dat " ie naştere tu. credincios sim­ plu. tropăind podeaua cu picioarele. Şi atunci am să joc bătuta în faţa Maicii Domnului. ci să-i cântaţi Maicii Domnului. atunci intră şi fă ce ştii . Dragii mei. Şi-a zis el: ce să-i arăt Maicii Domnului? Rugăciuni nu ştiu. că dacă-mi place mie. aţi venit aici nu să jucaţi. Între timp călugării de afară auzind zgomotul din biserică au venit la ferestre. ca un flăcău. duduind. fără să ai capul împuiat cu teologie. ciobăneşte. a început să joace bătuta. şi a jucat până a ostenit. tare. să aveţi sentimentul acesta în viaţa voastră şi în visele voastre: că aţi plecat cu o mângâiere de la mâna Maicii Domnului prin care v-a mulţumit pentru prezenţa voastră aici. nu! nu vă atingeţi de el. şi când a ostenit s-a prăbuşit de osteneală în genunchi în faţa icoanei. care era un bătrân cu viaţă sfântă. Şi pentru că veni vorba de Maica Domnului şi de mila ei pentru cei săraci şi năpăstuiţi. şi a plecat. vreau să folosesc acest prilej pentru a vă aminti că în primăvara aceasta multe părţi din ţara noastră. şi se gândeau: . au fost zguduite de ploi şi de revărsări de ape.Nu. o să-i placă şi ei. zicând melodia în gând şi îngânând-o. am văzut-o pe Maica Domnului cum întinde mâna din icoană şi-i şterge sudoarea de pe frunte! El.14 ATITUDINI Auzi. dar ai credin" a în tine şi evlavia sfântă care pre" uieşte mult! . în special cele nordice. este mai bun decât noi toţi la un loc”. ne-a pângărit biserica. pălăria lângă ciomag. Dacă arhiepiscopul Iaşilor a deschis o colectă pentru cei din Nordul Moldovei şi Bucovinei.O. şi-a încordat braţele şi picioarele şi. Să-l dam afară! Dar stareţul. Dacă veţi pleca de aici şi veţi ieşi pe poarta mănăstirii. Eu cred că ar trebui să-i arăt ce-mi place mie mai mult. şi când el a căzut jos obosit de-abia suflând. blestematul ăsta de păgân. Şi şi-a adus aminte că ce-i place mai mult pe lume era să joace bătuta. noi de la centrul parohial al Clujului am iniţiat o colectă pentru fraţii noştri ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE .

spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. dacă nu este real. există câte un sat în care câte douăzeci de case au fost luate de ape la vale.ATITUDINI 15 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dilema era următoarea: dacă este real. acolo la poartă. după inimă. Fie ca lacrima Maicii Domnului să fie pentru voi lacrimă de mângâiere şi de bucurie duhovnicească. Am văzut toate rapoartele. Ieşind pe poarta mănăstirii. Cei care veţi vrea. lăsând pustiu în urma lor. să lăsaţi ceva pentru această colectă cu care să-i ajutăm pe fraţii din Maramureş. năpăstuiţi din Maramureş. după voinţă. acum şi în veci. amin! . cum de se lasă pipăit? Şi n­a mai ajuns cu degetul coasta lui iisus pentru că i­a căzut în genunchi. veţi vedea ca sunt doi oameni la masă cu nişte pancarte pe care scrie „pentru Maramureş”. Colecta o începem de astăzi. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? iar dacă este fantomatic. Lăsaţi fiecare după putere. şi Maica Domnului vă va mulţumi mai mult decât vă putem mulţumi noi. de Sfânta Maria Mare. lăsaţi câte ceva acolo ca să-i putem ajuta.

Călcăm pe sânge de martiri. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. s-au ridicat ca nişte stânci de neclintit. (Matei 5:10) trupurile lor. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. Frumos spunea Părintele Ilarion Felea. Belşug de mucenici a înghiţit temniţa Aiudului. de parcă n-ar fi existat. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? Au crezut că vor îngropa memoria lor cu betoane şi ciment.c. să amintească jertfa lor.. ale celor ce au suferit mai bine moarte de martiri decât să-şi vândă credinţa şi neamul lor. În numele unei false democraţii ei luptă de fapt împotriva tradiţiei şi a adevăratelor repere existenţiale. s­au ridicat ca nişte stânci de neclintit. Iubirea de neam nu este şovinism. şi au identificat tradiţia cu fundamentalismul şi iubirea de neam cu şovinismul. care spulberă pe toţi cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. ale cărui moaşte zac şi ele aruncate în gropile Aiudului: „Creştinul iubitor de oameni simte răspundere şi arată respect faţă de munca înaintaşilor (totuna cu tradiţia). şi necinstim jertfa înaintaşilor noştri. cum se spune uneori (adică iubirea oarbă faţă de greşeli şi ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . să înalţe rugăciune lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au pierdut viaţa în temniţa Aiudului şi să se închine sfintelor lor oseminte. De ce nu sunt cinstiţi martirii din temniţele comuniste? De ce se tem politicienii de azi să rostească numele lor. turnând peste sfintele lor trupuri blocurile bolşevice. Oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. Trupurile lor. de la marginea Aiudului. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. care dăinuiesc cu groază şi acum pe Râpa robilor. care spulberă pe to" i cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. mulţime de credincioşi din toate părţile ţării l-au urmat pe Părintele Justin Pârvu la mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud. pe care Părintele Justin o numeşte altar sfânt al neamului românesc şi fabrică de martiri. Vineri.16 ATITUDINI vIzITA părINTelUI JUsTIN pârvU lA A MăNăsTIreA AIUD de Monahia fotini „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia cerurilor” cerurilor”. spunea Părintele Justin. 12 septembrie a.

1 Îndrăznim să credem că aceştia sunt de două ori mai fericiţi ca martirii recunoscuţi ai Bisericii. pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii lor. de care lumea nu era vrednică. înfometaţi până la moarte. ei. 153. ci este respect faţă de generaţiile trecute. să amintească jertfa lor. aţi plecat maşină după maşină. ostenindu-vă. să facem în sfârşit această sfântă şi înaltă comuniune cu aceşti eroi şi 1 Cuvântări de laudă la sfinţi. tăiaţi cu pânza de circular. aşa după cum suntem aici. Părintele Justin împreună cu un sobor numeros de preoţi şi de credincioşi. p. de parcă n­ar " exis­ tat. Ioan Gură de Aur. Dorind să se reîntâlnească cu fraţii lui de suferinţă şi să le aducă un cald prinos de mulţumire. Doamne. pe care bunul Dumnezeu a rânduit să fie scoase la iveală odată cu săpăturile făcute pentru ridicarea schitului. ciuruiţi de gloanţe. un emoţionant cuvânt: Cuvântul al părintelui Justin rostit în osuarul mănăstirii Aiud Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi şi ostenitori. s-a făcut slujba de pomenire a eroilor şi martirilor lui Hristos. din toate părţile. îngropaţi de vii. au cântat în mausoleul înălţat în cinstea lor un acatist închinat martirilor din temniţele comuniste. şi am ajuns aici. în osuarul unde sunt depuse cinstitele lor oseminte. dragoste şi răspundere pentru generaţiile de faţă şi grijă pentru generaţiile viitoare”. care sufereau nedreptate şi chinuri neasemuite şi cine va putea povesti felurile şi mulţimea torturilor lor? Că erau bătuţi până la sânge. arşi de vii. Sf. după care. toate cu înţelepciune leai făcut! Cu adevărat cu câteva ore în urmă. printre lacrimile care îi şiroiau pe obraji. Ce respect acordăm noi jertfei acestor martiri. Ca o minune. deoarece aceştia suferă prigoană şi după moartea lor şi defăimaţi sunt şi azi. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? exagerată faţă de însuşirile naţiei din care faci parte). şi de mai-marii poporului şi de mai-mari Bisericii.ATITUDINI 17 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce nu sunt cinsti" i mar­ tirii din temni" ele comu­ niste? De ce se tem poli­ ticienii de azi să rostească numele lor. După slujbă. Că spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Nu este ceva mai fericit decât sufletul care s-a învrednicit să sufere pentru Hristos vreuna din suferinţele ce ni se par groaznice şi cu neputinţă de îndurat”. Cât de minunate sunt lucrurile Tale. Părintele Justin a rostit. . ne-am gândit să venim aici în Aiud să facem o comuniune cu generaţiile tineretului jertfelnic din perioada carlistă şi comunistă.

bine. Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist care s-a citit aici şi dacă am fost atenţi. Când am coborât din maşină.. în sfârşit. Ce mamă poate să fie aceea care să-şi dea fiul ei la moarte? Ei. dar ridicăm biserici. în acest acatist e cuprinsă toată nevoinţa şi toată istoria acestei generaţii de martiri. copiii din faşă..18 ATITUDINI oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. iar pruncul cu mama – într-o celulă de la etajul 1. Iată. Aceste oseminte sunt mărturia sfinţeniei lor pentru noi. cu dârzenia cu care au luptat înaintaşii noştri. poate chiar mai mult decât atunci. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. pe tatăl l-au băgat în celulă la parterul puşcăriei Suceava. aceea au luat-o ruşii. că la mănăstirea Peri le-au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. şi suntem turnul de apărare pentru spiritualitatea ţării noastre. aceştia sunt eroii şi neamul nostru. toată esenţa neamului nostru prin viaţa şi jertfa lor. Până şi copilul de la sânul mamei vorbeşte de tirania acestor vremuri. să divulge pe fiul ei unde este. aceştia de astăzi. Aici suntem straja Europei. s-a îmbolnăvit şi după zece zile a murit şi fiul ei pe munţii Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. şi au identi" cat tradi" ia cu fundamentalis­mul şi iubirea de neam cu şovinismul. este tot ce a avut mai scump ţara noastră. au luat călăii pruncul şi pe tatăl lor. acuma se ştie îndată. În 1948 era o mamă care năştea într-un spital din Suceava. îi dădeau la 2-3 zile o cană cu lapte. a răzbit mama aceasta. este.. dar sub o formă modernă. martiri ai noştri. copiii născuţi şi făcuţi întradevăr pentru ţara aceasta. Şi câte alte întâmplări – mama care era pusă în ţâţâna uşii cu sânii. numai cât a născut. pentru ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . care ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi necazuri. Ei nu mai sunt. pentru neamul nostru creştinesc. Aici în Europa de strajă stă România. Ei bine.. ţara noastră sfântă. s-au pierdut în dolari şi în aur. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetăţeni din Maramureş. Plângea copilaşul acolo. soţul era la uşă şi aştepta să vadă noul venit – ce să fie: băiat sau fată? Că pe atunci nu se ştia de înainte ce iese. construim altare.. deci. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. În numele unei false democra" ii ei luptă de fapt împotriva tradi" iei şi a adevăratelor repere existen" iale. Avem şi noi în acelaşi timp datoria sfântă să stăm cu puterea. aflate sub o acuzare de care n-am fost vrednic şi eu. Suntem într-adevăr înapoiaţi. Ei spun că suntem înapoiaţi. am intrat în monument şi am văzut toate aceste ziduri şi am citit câteva nume. aici suntem vârful de sabie al întregii culturi şi civilizaţii europene.

cât am străbătut-o eu acum din zorii zilei până aici. de a ne pune în viaţa noastră cu toată puterea. fiţi siguri că Bucovina noastră nu mai era printre noi. au intrat mai mult de jumătate. că la mănăstirea Peri le­au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei.. Aici în Europa de strajă stă România. şi românii şi-au făcut un sălaş alături care într-adevăr preînchipuie Biserica şi istoria hotarului nostru. globalizare. Dumnezeu să binecuvinteze osteneala şi Maica Domnului să ne ocrotească. " ara noastră sfântă. repet. E atât de frumoasă ţara aceasta.. şi aţi venit să ne împărtăşim din acest moment frumos. De aceea şi noi avem datoria. prin sărăcia. au dărâmat şi biserica. Dar dacă n-ar fi fost Ştefan cel Mare la Putna. tot. au luat şi locul. aşa de frumos cum este pictată aici. încât nu am putut să aţipesc. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetă" eni din Maramureş. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. (…) Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala care aţi depus-o. cu toată forţa. sub formele acestea de ecumenism. cu părinţii care s-au ostenit şi au citit acatistul. Cimitirul de la Aiud Râpa Robilor Monumentul Aiud .că vin străinii în locul nostru şi ne ocupă locul şi vai de noi. aceea au luat­o ruşii. să nu cumva mâine să rămânem slugi pe pământul ţării noastre.ATITUDINI 19 ht ig a Ă yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE că ei s-au băgat în Maramureş. să putem contrabalansa forţele acestea ale întunericului care vin peste noi. mizeria care ne împrăştie în toată lumea . şi apoi această slujbă de pomenire a celor adormiţi. ocrotitoarea tuturor deţinuţilor care au plecat dintre noi şi priveghează mai departe la osemintele fiilor ei..

în tren. li s-au luat durerile cu mâna. Părintele i-a spus: „Soro. au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici. mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi a gleznei. s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui hristos! O bătrânică din judeţul Cluj.20 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE CâND oAsele vorBesC Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud1 uneori vin oameni bolnavi care nu au o cre­ din" ă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul s" n" ilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. i s-au uscat bubiţele. Augustin. înainte să ajungă în cameră. aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar. acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui. venind la mănăstire. Un băieţel din Slatina. . dându-ile. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei. L-a dat pe copilaş şi. spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. preot slujitor la Mănăstirea Aiud. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer. uimit. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi. M-am cutremurat! 1 . de 12 ani. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor. sfătuindu-le să se dea la locul durerii. spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei. le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!” Două femei din Aiud. fiind bolnavă de cancer. în drum de la Slatina spre Bucureşti. uitându-se spre sfintele moaşte. gradul IV metastază. La un moment dat.Mărturii adunate şi relatate de Ierom. pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. Dumnezeu va face minuni. a deschis cu grijă capacul răcliţei şi. Părintele. s" n" ii fac minuni.

locul care fusese uns cu ulei.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: . dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme. s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: . i-a uns o parte din trup. Ioan Rusu. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea ca cu mâna. minune.ATITUDINI 21 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă. sănătos. . Iarăşi. dimineaţa. nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie. Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. era dimineaţă fără pată. Mama lui era credincioasă însă. un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. el să se mute. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet. În schimb. i-a de aici 400. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele. atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine. se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc. sfinţii fac minuni. chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică.Părinte.Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: . Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă. aici.Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. pentru care medicii nu i-au găsit leac. Când a ajuns acasă. O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: . Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos! De exemplu un tânăr avea o boală gravă de piele. pentru că tânărul nu avea încredere şi o.Dacă nu te muţi tu.

am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos. de ziceai că-i în gură de şarpe. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. s-a menţinut câteva clipe vedenia. 8. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. şi foarte frumos la chip. Şi-mi zice: „Părinte. cu plăcuţă. li s­a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele. Sfântul i s-a arătat. 4. vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat. după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă. ajunge să înnebunească de dureri. 6. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică. A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap 7. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. Când l-am văzut.22 ATITUDINI Nu mai spun de cazuri de demonizare. din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…. de la ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. 3. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. cu şurubele. în drum am aţipit. 2. când am aţipit. Îi dădusem. la 90 de grade. ca să le pună la dânsa la spital. 5. de ziceai că­i în gură de şarpe. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari. când venise prima dată aici. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre. Şi. o parte de oseminte. încât dacă nu este dus imediat la medic. când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă. Aici este o aşchie smulsă din os. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. uitaţi ce anormal de curbat este. 9. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Osul acesta. dar am auzit că acum iar se simt rău. nu mai spun de cazuri de demonizare. cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge. Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud 1. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. care a persistat câteva secunde. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu. care mi-a mărturisit: „Părinte. m-am înspăimântat.

Părintele.ATITUDINI 23 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE la un moment dat. ca să fie sigur că e mort. s­a uitat în spate şi n­a văzut pe nimeni. . aude din spate o voce care a strigat aşa: „ioan!!!”. a deschis cu grijă capacul răcli" ei şi. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt. uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală. 12. le­a întrebat: „te cheamă ioan?” iar sfântul i­a răspuns: „Da!!!” poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală. 11. înainte să ajungă în cameră. uimit. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. uitându­se spre s" ntele moaşte. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian. venindu­şi pu" in în " re şi în" elegând că n­a fost voce de om cunoscut. 10.

Gheorghiu Dej s-a prezentat la Iaşi. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta şi ţara era cuprinsă de cele mai puternice gheare. au şi început arestările. într­un moment în care. să-i baţi cuie… ceva de neînchipuit pentru creştinism.. În acele zile. într-un moment în care. au curăţat tot ce a fost mai important. care au venit înspre Aiud săi slăvească pe martiri. toţi au rămas uimiţi. Părinte. Când au văzut ei cât tineret este implicat. în 1947. încât în scurt timp ar fi câştigat tot poporul şi comunismul a recunoscut în această mişcare un inamic ce-i punea în pericol puterea. în acelaşi timp. dar mai ales prin puterea unităţii lor. Glasul martirilor a chemat pe fiecare să se identifice cu spiritualitatea tineretului acelei generaţii. cum v-aţi reamintit Aiudul? Aiudul… este temniţa spiritualităţii tineretului nostru.. S-au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. la Universitate. şi sălbăticia iudaică: să tai cu fierăstrăul capul omului. în ’44. Şi asta datorită şi faptului că în Munţii Tarcăului urma să se adune o tabără. să ţină un discurs. comuniştii erau stăpâni la noi în ţară. dar. au început şi studenţii să scrijelească cu creioanele sub bocanc. în ’4 4. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. toate tablourile lui Gheorghiu Dej. ale Anei Pauker erau . şi-au închis mapa şi au plecat. comuniştii erau stăpâni la noi în " ară. până şi organele Securităţii. Justin parvu p vă da" i seama ce for" ă a avut acest tineret. ce ajunsese să depăşească 9000 de tineri. încât Moscova i-a luat la întrebări. De cum a început discursul. „O să plătiţi scump” – le-a zis Gheorghiu Dej. În 1948 a fost cel mai mare val de arestări. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta.24 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE AIUDUl – JerTfă şI sfINţIre interviu cu p. Cu un an înainte. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. prin curajul şi jertfelnicia lor. M-am bucurat mult de mulţimea credincioşilor noştri. de puterea organizaţiilor noastre de tineret. Mişcarea aceasta a tineretului de atunci.. acolo este zugrăvită toată viaţa şi nevoinţa acestor suflete jertfelnice. a şocat întreaga lume. ei bine. Unitatea lor era aşa de rodnică. în mare parte legionar.. la deschiderea anului universitar. Vă daţi seama ce forţă a avut acest tineret.

Aveam un program alcătuit din rugăciunea Doamne Iisuse. E interesant că avem sfinţi din secolele XIV. au şi început arestă­rile. Sunt atâtea dovezi ale sfinţeniei vieţii lor. Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti. ori în Spania.. În Aiud am stat singur în celulă vreo şase luni. Când au văzut ei cât tineret este implicat. dimineaţa găsite pe jos. este tocmai pentru că trecem cu indiferenţă pe lângă trupurile martirilor români. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă.ATITUDINI 25 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . De exemplu. este în prezent şi va fi în viitor. că. XVI. S­au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. Erau o mulţime. a fost cu adevărat o mişcare de regenerare a creştinismului nostru ortodox. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive.. de un canon de rugăciune mai intens. Tot ce voiai: vocabular pentru engleză. Tot ce am primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. Până şi catolicii îşi canonizează mai repede sfinţii. Să se prezinte acum partidele politice şi să spună câţi sacrificaţi au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. Asta nu împrumută ecumeniştii noştri? Când vrem să canonizăm un sfânt. altfel. de post. au început să-i culeagă… şi astfel a ajuns tot tineretul nostru de elită în puşcării.. italiană. El nu este omul mărginit – în România. Ce a însemnat puşcăria Aiudului pentru sfinţia voastră? Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea. Aici am învăţat într-adevăr să şi mănânc.. dacă ne convine nouă sau nu. Şi. pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. În cămăruţa asta au venit momente de linişte şi pace. mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul. atunci nu mai e sfânt! Păi unde mai e adevărul? Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin şi naţional. germană. M-am întreţinut acolo cu scrierile însemnate pe pereţi. ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor. teologie.în Mun" ii tarcăului urma să se adune o tabără. despre Părintele Ilie Lăcătuşu – ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost.. de ce Biserica nu canonizează şi pe aceşti sfinţi? Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. franceză. Cei pe care i-a învrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luat degrabă la El. A fost singurul loc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă.. încât Moscova i­a luat la întrebări. lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare. şi nu lipsea rugăciunea. Nu riscă . Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Paraclisul Maicii Domnului. văzându-se în pericol. ce ajun­sese să depăşească 9000 de tineri. au cură" at tot ce a fost mai important. Această stare de lucru a durat vreo lună jumate. agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acolo însemnări folositoare. Dar este aceeaşi mafie din trecut. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei rugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate. Dar eu m-am lăsat mereu în voia lui Dumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu. XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidenţă şi mărturiile actuale. tot restul vieţii a fost o continuă hărţuială. două aproape. dar de ce ceilalţi să stea nebăgaţi în seamă? Poate toată sărăcia şi mizeria în care trăim noi astăzi. din toate domeniile.

ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şi metale mai puţin nobile. aşa de puţini. şi de umbra lor le e frică. Ultimul cuvânt. pentru că evreii în general sunt foarte fricoşi. Apoi prin televiziune. era o moştenire care se promova şi în învăţământ şi în societate. calculatoare şi toată tehnica rămâi total dezarmat. încât nu mai are cine să sădească ceva sănătos. a fost foarte implicat în viaţa societăţii româneşti. pentru că tulbură naţia.26 ATITUDINI Să nu uităm că pe Biserică nici por" ile iadului nu o vor birui. măi. era şi un tineret venit din generaţii cu un sentiment creştin şi naţional. să mărturisească după puterea lui. Dar când a fost vorba să execuţi pe Codreanu şi pe toată elita asta a creştinilor ortodocşi. Părintele Calciu… Dar ei nu pot promova aceşti sfinţi. însă. familia a fost deformată. un creştinism plămădit prin suferinţă. Fiecare are datoria. dar unii dintre români sau dus… Şi acum le e frică în continuare de ei. Adevărul l­a mărturisit şi toată su" area creştină care a primit Botezul lui hristos. Şi generaţiile care s-au născut în furtuna asta. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele. şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou. De ce nu mai are tineretul de azi puterea curajului de atunci? Măi. toţi se protejează. după cum au fost vremurile. nu numai S" n" ii au mărturisit Adevărul. n-a fost niciodată o conferinţă a unui guvern în care să nu fie şi reprezentantul Bisericii. Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere. după mine. sunt mult mai puternice şi mai tari. şi metale nobile. Valeriu Gafencu. nu s-a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viaţa politică. aşa cum au realizat şi Sf. într-o frământătură. ortodox sau catolic. pentru că nu-şi pun ei pielea la saramură. De asta nici poporul nu-i iubeşte. ceva mai clocoteşte acolo în adâncul sufletelor lor. cu spirit de sacrificiu. adevărul este simplu. şcoala a fost deformată. au pus mâna pe ierarhia Bisericii. Din tot creştinismul. Şi ce fapte mai mari de canonizare cer decât se văd la un Virgil Maxim. nu­" i trebuie mare " lozo" e. cât sunt ei. Nici o ţară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi claritate şi viziune. toată lumea a fost de acord – trebuie executat. Dar în timp s-au spălat toate ideile acestea frumoase. dar trăiesc. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. adică Biserica s-a integrat „perfect” vieţii politice. Apostoli. Cea mai mare greşeală care s-a făcut în ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii. cum am avut noi. să ştiţi. Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieţii politice. în perioada comunistă. Ioan Ianolide. era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”… Erau foarte atenţi să vadă ce spune Biserica. nimeni nimic. martirii şi mucenicii noştri.

dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele.... acela şi mărturiseşte. ba dimpotrivă. ni se socoteşte ca un fel de lepădare. cum am avut noi.. 15 septembrie . Cel care simte ortodox. ortodox sau catolic. Din tot creştinismul. trădare. să mărturisească după puterea lui. mărturisirea ta va fi mai rodnică. pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor. dar unii dintre români s­au dus… Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. adică îmbisericirea neamului. dar pe căi diferite. Să nu uităm că pe Biserică nici porţile iadului nu o vor birui. Însă nu vor reuşi nimic. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos. Jilava. interviu realizat de monahia Fotini. nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre. de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit. Nu se converteau şi cei care torturau? Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. Părinţi nu prea întâlnim această problemă. Dar ce. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul. nu s­a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. ferească Dumnezeu. la Râmnicu Sărat. deopotrivă. Părinte. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă. au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu. Fiecare are datoria. de când există lupta împotriva naţiunilor? La Sf. Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –.ATITUDINI 27 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE nici o " ară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi clari­ tate şi viziune. pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: Mărturisesc un Botez. mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină… Nu aşa spunem la Crez? Mărturisirea face parte din datoriile creştinului. cu o conduită morală impecabilă. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile. măi? Nu. însă. Nu-ţi trebuie mare filozofie. înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii. în perioada comunistă. Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii. înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc. adică potrivite cu specificul naţiunii mele. în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. mai ales în vremuri grele. noi ne luptăm în naţiuni. adevărul este simplu.

ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti… Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu. vorbeşte la cei care sunt vrednici . care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni.eu. spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu. Am văzut un mort. socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva. şi descoperit. pentru că eram străin de Bucureşti. sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. ca să nu putrezească imediat. complet. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul. de atâţia ani. erau calde. în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul. Iar el – nimic. deşi nu fusese de vreo două-trei zile. Omul. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. cu ochii închişi. ochii i-a mişcat în direcţia . era cu ochii deschişi mari. un mort viu. şi fără nici un fel de miros. să văd personal cu ochii mei. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. bineînţeles.28 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părINTele IlIe lăCăTUşU Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca ghea" a. de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor. Maica Domnului şi după aceea pe el. am văzut un mort adevărat. Şi intrând înăuntru. Dumnezeu a vrut ca fata să vină. Atunci.pentru că sfântul face minuni. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. se mişcă. când moare. da’ nu­i mort. Şi. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo. în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri. trăind în aer ca toţi oamenii. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra. Mărturia părintelui Ioan de la rarău Părinte Ioan. deschide ochii. neaşteptat . fără mirosuri. personal. nemişcat. la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit.

socotindu­ mă cu totul nevrednic de aşa ceva. absolut deloc. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat. am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos. ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii. o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” . am cunoscut. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui . ca la doi ani. deschide ochii. sfinţi mari. neaşteptat ­ pentru că sfântul face minuni. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi. şi cu mustaţă şi cu tot absolut. . mam uitat în spate. după ce m-am rugat puţin. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Sfântul Dimitrie Basarabov. tata vrea să-ţi vorbească. ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni . se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul . Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare. În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă? Da. vorbeşte la cei care sunt vrednici ­ eu. mari de tot. A.exact cum s-a întâmplat acum. Am mai mers altă dată. întreabă ceva”. se mişcau cu mâinile mele. un mare sfânt. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte. mare înaintea lui Dumnezeu. în clipa aceea. Era deci şi înainte văzător cu duhul. Erau flexibile. Şi atunci m-am … şi atunci m-am ridicat şi am plecat. erau calde. înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani.ţepene complet. nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă. aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica. Atunci. nu-i cunosc viaţa. mea.acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. neaşteptând altă invitaţie. deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră? Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa. Am pus mâinile mele pe mâinile lui. Sfânta Cuvioasă Parascheva.ATITUDINI 29 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi când am ridicat capul şi m­am uitat la el. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. se mişcă. Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie? Nu ştiu cât de mult mă rog eu. Nu se vedeau semne de putrefacţie… Absolut nimic. Şi am auzit că ar fi spus. Nu mai erau rigide? Nu. N-am stat cu ei. un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. numai i-am văzut.dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni? Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Şi. dar ştiu că este un sfânt. prin darul proorociei. da’ nu-i mort. Sfânta Filofteia. ce puteţi spune? E unul dintre cei mai mari mucenici. Despre părintele Daniil. Dumneavoastră mişcaţi mâinile sau nu? Eu le-am mişcat. şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. un mort viu. era cu ochii deschişi mari. cum sunt morţii şi. Am văzut un mort. Nu-i cunosc activitatea. ca viu. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. reci ca gheaţa.

ori cu Satana. un om studios. desăvârşită. aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină. Cum a murit? A murit în închisoare. A murit în chinuri. L-au omorât. Schitul Rarău. Dumnezeu Îşi alege oamenii. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică. Făina dacă nu-i cernută. la Maica Domnului. Acum e vreme de cernere. L-aţi cunoscut? Da. care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. ci în veşnicie unde este exclusă moartea. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare. Viaţa nu există numai pe pământ. au suferit. dacă nu este convins. prin fapte. Avea mare trecere la rugăciune. ori în întuneric. îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată. l-am cunoscut. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . zdravănă. ştia vreo cinci şase limbi străine. înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. era foarte. Nu există viaţă pe pământ. El pe toţi i-a convertit. foarte. atât.30 ATITUDINI Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. avea o credinţă fixă. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor. A murit ca un mare mucenic. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu. Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. făcea pe neîsemnatul. Ori eşti în lumină. Despre ce ţinea conferinţe? Discuta sub toate aspectele. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă. ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. tot timpul scria şi se ruga neîncetat. ori cu Dumnezeu. absolut nimeni. adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. Pentru mântuire. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. trebuie cernută. Căuta tot timpul să nu iasă în eviden" ă cu ceva. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. Omul. e cu gunoaie. Era şi el cunoscător cu duhul. „Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. unde era el atunci. este un termen.

aşa aburi ieşeau din toate. „hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze. de apă. eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat. până la bărbie am intrat în apă. Şi am scos. intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău. Sus ne însoţeau nişte păsări. s-a luminat de ziuă. vreo patru mitraliere. În 30 ianuarie. curăţat. cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. rar îl auzeai vorbind ceva.ATITUDINI 31 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Era şi el cunoscător cu duhul. în Deltă. El s-a remarcat. încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheaţă. de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. făcea pe neîsemnatul. Şi dintr-odată a apărut soarele. Am mers vreo trei ore în apă. Ei bine. foarte. Probabil aşteptau să ne execute. şi am intrat. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. măi băieţi. era foarte important ceea ce spunea. care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere. Mărturia părintelui Justin pârvu Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava. Ne-am încălţat. absolut nimeni. Schitul Rarău. că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. la canal la tăiat de stuf. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. la Maica Domnului. n-o fost nimic. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva. mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera. Am tăiat frumos snopi. în general. şi cum să intri în apă? Calci. chiar în ziua de 30 ianuarie. crezând că vom refuza comanda. că altfel cred că eram cu toţii morţi. Unii până la piept. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Să intrăm în apă. era foarte. măsurat. Mare minune a fost atunci. Era o căldură. unii până la gât. Avea mare trecere la rugăciune. te duci într-o ştioalnă. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi. ăştia trag în noi. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. când am intrat noi era ceaţă. nori şi rece . nici un internat. trebuia frumos. de se minunau şi caraliii. nu te mai scoate nimeni de acolo. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă. Măi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Am ajuns acolo. Era o deschidere acolo. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav. de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. şi am scos la mal cei doi snopi. . unde era el atunci. ne-au trimis în colonie. Eram toţi înspăimântaţi. Măi. pus la dimensiune şi era un ger de minus treizeci de grade afară. gheaţa groasă de 20-25 cm. unii în sfârşit până la jumătate. ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Curgea apa de pe noi. şi atunci când o făcea. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă. Am ezitat la început. Că dimineaţa.aşa te prindea la oase.

Tot acolo putem citi un cuvânt al patriarhului Teoctist Arăpaşu: „Mi-a dat Dumnezeu o dăruire: aceea de a clădi. de a ridica ziduri.” Chiar dacă patriarhul Teoctist se referea mai ales la lucrarea pastorală făcută de părintele Negruţiu după ieşirea din închisoare. prin recitări din S" ntele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. Titlul articolului se referă la momentul în care părintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Iustinian de a fi scos din lagărul de la Canal. Ioane. p. prin smerenie şi îndelungă răbdare . Protosinghel Ioanichie Bălan. facultăţile. în 1934. fostele guverne împreună cu armata. că Biserica stă rău. inspector general patriarhal (1976 – 1979) şi redactor principal la revista Mitropolia Banatului (1979 – 1981). prin milostenii fa" ă de cei mai slabi. iar în 1938 a luat licenţa în Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost mulţi ani profesor la liceul din Beiuş.a. pentru a rămâne să îi întărească pe fraţii de suferinţă. Numai Bunul Dumnezeu ştie 1 . profesor şi director la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeş (1971 – 1976). l-a rugat: „Te rog să nu pleci.Timişoara”2. Toate instituţiile de bază ale societăţii noastre erau bine reprezentate. putem înţelege că mare a fost lucrarea de preot a părintelui şi în temniţă şi în lagăr şi în deportări. În anul 1981 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Timişeni . muncitorii şi ţăranii nedispuşi să-şi vândă sufletele satanei ş. prin rostirea S" ntei liturghii de către preo" i. E un haos aici!” Haosul se datora tocmai presiunilor pe care Biserica le suporta din partea regimului comunist… Armele de apărare ale mucenicilor erau: credin" a în Dumnezeu. de Ionuţ Băiaş şi Costel Condurache (poate fi citit pe http://www. Atât de amplă a fost lucrarea părintelui Negruţiu încât.d. şcolile şi întreprinderile. II.htm).ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioannegrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar. vol.hotnews. prin postul de bună­voie întărit cu cel impus de călăi. inclusiv cea de Teologie. 1990. ţie. Universitatea. 217. Or. Apoi a lucrat ca inspector eparhial la Episcopia Oradiei. în momentul în care patriarhul Iustin Moisescu a aflat că părintelui i se propusese să plece în Banat. de a construi. întărită prin rugăciune şi psalmi. Episcopia Romanului şi Huşilor.Cuvântul patriarhului Iustinian către părintele Ioan este citat în articolul Părintele Ioan Negruţiu – deţinutul care a refuzat să fie scos din lagăr.32 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părintele Ioan Negruţiu – răstignit lângă Hristos… „Părinte. nu ştim cum să vă mulţumim că ne-aţi salvat Biserica! Ortodoxia noastră a amuţit aici. dar nu mi-a dat şi puterea de a altoi spiritul zidului. A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi. în anul 1915.m. 2 . Academia Română. clerul şi călugării. dintre cei mai buni pe care îi avea ţara. Altarele româneşti s-au mutat în închisori!” Patriarhul Justinian Marina1 scurtă prezentare a părintelui Ioan În volumul al doilea al seriei de Convorbiri duhovniceşti. ţi-a dat Dumnezeu acest dar din plin: să pui viaţa în ziduri.Convorbiri duhovniceşti. părintele Ioanichie Bălan îl prezintă astfel pe părintele Ioan Negruţiu: „S-a născut în satul Borşa – Bihor. până în anul 1948. părintele Ioan: Despre celulele „devenite altare” „Se mutaseră în aceste lagăre şi temniţe mii şi zeci şi sute de mii de oameni.

prin îndobitocirea lui. de pildă. prin milostenii faţă de cei mai slabi.Idem.”3 părintele Ioan: Despre mucenicie „Scriitorii epocii martirice. iar Sfântul Ciprian îi numeşte ca atare pe cei condamnaţi la muncă silnică pe viaţă în minele de metale. pe pingele. prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoţi. cu cât se asemăna mai mult cu martiriul. a înfometării. au socotit martiriul ca măsură – etalon a tuturor virtuţilor creştine. spune: «Ele sunt adevărate martire. Armele de apărare ale mucenicilor erau: credinţa în Dumnezeu. a varului nestins. Academia Română. Şi. şi trecute prin rigorile torturilor. facultă" ile. Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalităţii şi degradarea totală a fiinţei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om. prin meditaţii religioase. cele mai multe creaţii ale poeţilor consacraţi. De aceea. inclusiv cea de teologie numărul şi numele victimelor aduse ca nişte oi spre junghiere. poate să se numească pe bună dreptate martir». pe centuri. vorbind despre fecioarele creştine. întărită prin rugăciune şi psalmi. În acelaşi context. Tertulian îi numeşte «martiri propuşi». toate institu" iile de bază ale societă" ii noastre erau bine reprezentate. a terorii şi a umilinţelor de tot felul. prin proba cumplitelor răngi. La fel. 241. Sfântul Ciprian al Cartaginei aminteşte undeva că există nenumărate cununi martirice ale vremurilor de pace («habet et pax coronas suas»). spune că «Oricine face mărturisire pentru adevăr. universitatea. prin smerenie şi îndelungă răbdare. prin fapte sau prin alte forme. folosind scrisul cu acul: pe pereţi. nu pentru că ar fi îndurat într-un timp scurt căznirile trupului. a frigului. Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraţilor. Radu Gyr şi alţii. a oricărui creştin era considerată cu atât mai desăvârşită.ATITUDINI 33 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Scopul " nal era bine de" nit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalită" ii şi degradarea totală a " in" ei umane prin nimicirea chipu­ lui lui Dumnezeu în om. prin cuvinte. rânduită pentru realizarea purificării prin suferinţă. aplicate de călăi cu înaltă calificare. Se mutaseră în aceste lagăre şi temni" e mii şi zeci şi sute de mii de oameni. în sfârşit. Sfântul Metodie de Olimp. veterani ai închisorilor: Nichifor Crainic. «martyres designati». ca şi prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc. numit de el «gnosticul creştin». nu este de mirare că şi marele dascăl al şcolii alexandrine. . prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi. dintre cei mai buni pe care îi avea " ara. ci pentru că toată viaţa lor au luptat şi nu s-au îngrozit de lupta lor olimpică. a focului. spre a se pune temelie nepieritoare Împărăţiei Cerurilor pe pământ. căutând să definească tipul de om creştin ideal. Origen. Clement Alexandrinul. susţinută cu râvnă pentru curăţia lor» (Convivium 7. în general. de toate zilele. prin îndobitocirea lui. prin memorări de poezii potrivite situaţiei. pe cei care erau doar pregătiţi spre a deveni martiri. după cum spune proorocul. folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceţi şi mucenici creştini. Viaţa duhovnicească. prin îmbogăţirea cunoştinţelor. prin învăţare de limbi străine. 3). prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. a catharsis-ului creştin. spune că acesta nu este altceva decât un martir în viaţă 3 . inclusiv în celulele temniţelor devenite altare de jertfă pentru Hristos. p.

mi-a spus: «Uite. Unii dintre aceştia s-au învrednicit şi de moartea martirică. n­am fost nicio­ dată la locurile s" nte. Procurorul Republicii Socialiste România. sporind numărul mare al «anahoreţilor» ce-şi lăsau averile. asumându-şi – ca mulţi alţi preoţi din generaţia sa – riscul de a pătimi pentru El… ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . dar şi de sublimă a martiriului. au împodobit capetele nenumăraţilor asceţi. că realmente n-ai făcut nimic!»”5. zi de zi. a luat misiunea atât de grea. nu numai de câteva zile sau ceasuri. Aceştia sunt cei ce au pus temelie. vieţuitori ai pustiei. care se nevoiau cu postul. 4 . fără încetare. Părintele Ioan a fost condamnat la închisoare nu pentru că a făcut fapte de violenţă sau alte rele. care însemna un martiriu. ci pentru că a ales să Îl slujească pe Hristos. considerându-se şi ei răstigniţi pentru lume. martirul atlet devine martirul monah. ca neapărat să stea cu mine de vorbă. că n-am găsit fapte nici măcar pentru un minut de arest. am căutat dosarul. II.34 ATITUDINI şi în trăire. 1990. Editura Roza Vânturilor. neputându-se împărtăşi de martiriu din binecuvântate pricini. Dar. Episcopia Romanului şi Huşilor. cu rugăciunea şi cu privegherea. direct la arhivă. l-am citit şi îţi spun eu. nespus de mulţi. noapte de noapte. Protosinghel Ioanichie Bălan. îmbrăcând. monahismului creştin care. vol. tipărite în volumul Cuvântul care zideşte. şi lumea pentru el». peste armura atletică. când am fost şi eu eliberat ca toţi ceilalţi. unul dintre foştii mei elevi de la Beiuş. Şi m-a găsit. cele mai multe «cununi martirice ale păcii» din acea vreme. care ajunsese procuror militar chiar la Tribunalul care mă judecase. împărţindu-le la săraci şi retrăgându-se în pustie în timpul nesfârşitelor persecuţii ale lui Diocleţian. Antonie cel Mare şi Pahomie. odată cu încetarea persecuţiilor. şi urcând greu golgota. Şi m-am dus. Mi­a apărut în vis Domnul iisus hristos. 234-235. Am asistat la procesul tău. 5 . un martir răstignit pentru lume. Prin ei. şi după ce m-a îmbrăţişat. în frunte cu Pavel Tebeul. Eu mă găseam la poalele muntelui golgota şi aveam de gând să ajung sus. poate voi găsi Crucea Domnului. peste veacuri. p. şi lumea pentru dânşii. Condamnarea părintelui Negruţiu „După decretul de graţiere din ’64. iar alţii. şi l-au răscumpărat prin îmbrăţişarea ascezei creştine. eram cu capul în jos.Convorbiri duhovniceşti. de cum mi-am luat în primire postul. eram student pe atunci. mantia călugărească”4. când am ridi­ cat capul deja ajunsesem fără să­mi dau seama chiar în fa" a Crucii Domnului hristos. pp. a venit să mă caute.Din volumul de interviuri televizate luate de Vartan Arachelian. ci de o viaţă întreagă. şi n-am putut să-mi explic nicidecum cum de ţi s-a dat o pedeapsă atât de mare. 46 -47. soarta m-a făcut să ajung procuror chiar la Tribunalul la care ai fost judecat.

un vis cum n-am mai avut şi cred că nu voi mai avea niciodată. Mi-am dat seama că e semn de la Domnul Hristos.ATITUDINI 35 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi am dat să mă apropii de cruci şi i­am atins " uierele picioarelor cu mâna. Erau reci ca ghea" a. Când a fost gata tot şi era să ies pe uşă şi să plec. mi-am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m-o ajuta Dumnezeu. şi pe cea din stânga». că în ziua aceea va trebui să încep o nouă golgotă. oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce. De acum încolo. M-am uitat de după perdea şi am văzut că în curtea mea intra maşina Securităţii din Galaţi…”6 Părintele Ioan Negruţiu a ales să ducă o viaţă de mucenicie. tineri şi mai puţin tineri. şi pe cea din dreapta. N-am fost niciodată la locurile sfinte. aşa cum a spus patriarhul Justinian. m-a trezit un vis. Cu ei s-a împlinit cuvântul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor. aveam foarte mult de lucru în parohie. spre dimineaţă. „oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce…” „În luna iulie.Idem. poate voi găsi Crucea Domnului. şi un " or deosebit de puternic m­a pătruns şi m­am trezit. şi după ce am adormit. m-am culcat într-o noapte mai târziu. Mi­ am dat seama că e semn de la Domnul hristos. 32). eram cu capul în jos. ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu Tine? Şi ei Te-au părăsit? Porunceşte-mi. şi urcând greu Golgota. Datorită lor. Şi m­am gândit să fug… Mi­am făcut rugăciunea în genunchi. dacă sunt vrednic de aceasta. mau trecut fiori. Era singur pe cruce. am auzit zgomot de motor de maşină. crucile tâlharilor erau goale şi Iisus era încă viu. Eu mă găseam la poalele muntelui Golgota şi aveam de gând să ajung sus. mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu. atunci când fiara roşie a încercat să sufoce credinţa creştină. Şi am dat să mă apropii de cruci şi I-am atins fluierele picioarelor cu mâna. când am ridicat capul deja ajunsesem fără să-mi dau seama chiar în faţa Crucii Domnului Hristos. însufleţiţi de iubirea de Dumnezeu şi iubirea de neam. când împlineam anul de când eram cu domiciliul obligatoriu. şi am întrebat: «Doamne. ci pentru întregul sobor de clerici care. „altarele româneşti s-au mutat în închisori!”. A deschis ochii. mi­am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m­o ajuta Dumnezeu. Visul pe care l-a avut este reprezentativ nu doar pentru viaţa sa. m-a privit. şi un fior deosebit de puternic m-a pătruns şi m-am trezit. Iisuse. p. Care este în ceruri…!” (Matei 10. 46. să mă răstignesc şi eu pe o cruce alături de Tine! Pe care vrei să mă aşez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Şi Iisus mi-a răspuns: «Nu mai au semnificaţia pe care au avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. Erau reci ca gheaţa. . că în ziua aceea va trebui să încep o nouă Golgotă. material selectat de Claudia Vasile 6 . au avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos… Un mare sobor. format din preoţi de mir sau preoţi de mănăstire. Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. Şi m-am gândit să fug… Mi-am făcut rugăciunea în genunchi.

Rezistenţă. Elita culturală şi politică a României este ucisă şi arestată în masă. războiul continuă: ht ig a yr e DĂ D D D tir OD O O O op s VO C ănă -V -V -V -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE . înfipţi în caşcavalul bugetar. cu sprijinul proptelelor politice pe care şi le-au tras în anii buni de slugărnicie. iar de" inu" ii politici care au suferit cu zecile de ani prin temni" ele comuniste sunt pentru CnSAS nişte legionari „nedemocra" i” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. Noi suntem proşti. rezistenţă este îndemnul cheie. aflată la polul opus. Amintim aici că Biserica Rusă a canonizat deja sute de sfinţi ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că Vaticanul a beatificat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzuţi în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovietice. alţi români chiar cred că l-au dobândit.. aflată sub spectrul interzicerii la Iaşi. biet român săracul. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. de la ICR până la CNSAS. unde sunt prezentaţi Sfinţii Închisorilor. Succubuşi şi incubuşi invadează rapid toate mediile de formare şi control ale naţiunii. câteva zile. Cel puţin asta vor să ne înveţe profitorii tuturor regimurilor. Este vorba de „Destine de martiri”. oricare ar fi el. rezistenţă. iar deţinuţii politici care au suferit cu zecile de ani prin temniţele comuniste sunt pentru CNSAS nişte legionari „nedemocraţi” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. Un timp. o parte din mucenicii propuşi pentru canonizare în Biserica Ortodoxă Română. Se întreprind experimente anti-umane pe românii încercaţi. dimpotrivă.36 ATITUDINI plANeTA HoMUNCUlIlor ICr sI CNsAs sAs sAs victor roNCeA . se infiltrează în aparatul de stat şi trag de sfori patibularul de jos. După infamul scandal al informatorilor trimişi la Berlin cu ICR-Tour şi al art-maneliştilor de stradă cu spray în nas desemnaţi reprezentanţi ai României la New York. despre viaţa şi sacrificiul unor martiri anticomunişti ai Ortodoxiei româneşti. Homunculii descendenţi din maimuţe ocupă România. Trec anii. din nou. Lumea s-a întors. pe care stau călare turnătorii şi impostorii ICR. Nu este aşa.. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. La noi. Pun mâna pe preşedinte. România e un ponei roz. pe dos: negrul e alb şi albul e negru. Unii români mor pe străzi pentru adevăr şi libertate. Credinţa în Dumnezeu îi face pe mulţi să reziste. CNSAS-ul găseşte că e normal să se răzbune pe o altă expoziţie.

întreb din milă. urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. „Sfântul închisorilor”. la noi. organizaţie spiritual-politică necondamnată în procesul de la Nurnberg? Îi vom elimina din cultură. la cine-i ţine: nu simt cumva că îi cuprinde frigul şi întunericul? . George Manu. iar noi să fim alături de voi ca să ne apăraţi. şi mulţi. încearcă să mutileze memoria luptătorilor anticomunişti. ca să iasă. singurul care mai trăieşte din grupul de rezistenţă. închis în repetate rânduri. şi loc de pelerinaj. unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. lăsând de o parte faptul că adevărul este cu totul altul. Mircea Eliade. nu în ultimul rând Părintele Arsenie Papacioc. Iată că nu au trecut nici doi ani şi cuvintele profetice ale mărturisitorului dreptei credinţe se împlinesc. Petre Ţuţea. să i se administreze încă o porţie de închisoare la cei 94 de ani ai săi. practicant al discriminării şi urii anti-ortodoxe în calitatea lui de membru al unui cult religios sectar. „O să se bată cu noi şi morţi. Poate ar trebui ca Părintelui Arsenie Papacioc. Nae Ionescu. membri sau simpatizanţi ai Mişcării Legionare. dimpotrivă. Harnicul detractor al Bisericii Ortodoxe susţine că „aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate”. Părintele Gheorghe Calciu. Şi morţi vom izbândi!”. cu 21 de ani de temniţă. un înainte-văzător al României. Aceiaşi duşmani ai României de ieri. războiul continuă: urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. până sus în stat. Acuza de care a ţinut cont CNSAS – când a anunţat că interzice expunerea mai multor documente şi fotografii din dosarele Securităţii. ce vor face însă „prelucrătorii de istorie” cu alţi mari români verzi ai lumii: Constantin Noica. mort în chinuri la Aiud. spunea Părintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise şi chilie. din istorie. Vintilă Horia.ATITUDINI 37 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Biserica Rusă a cano­ nizat deja sute de s" n" i ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că vaticanul a beati" cat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzu" i în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovi­ etice. Mihail Manoilescu. Radu Gyr. Valeriu Gafencu. Părintele Arsenie Boca. Mircea Vulcănescu. pare să spună CNSAS-ul şi restul Planetei homunculilor. instalat şi menţinut ilegal la şefia Arhivelor Naţionale. mulţi alţii. pentru că ar fi fost legionare. Şi totuşi. 21 de ani de temniţă bolşevică. Părintele Daniil-Sandu Tudor. Ernest Bernea. Nichifor Crainic. „Sfântul de la Sâmbăta”. Emil Cioran. care oricum sunt bun public naţional – îi aparţine unui oarecare Dorin Dobrincu. precum şi-au dorit comuniştii? Da. care a împlinit recent 94 de ani. în sfârşit „democrat”. Aron Cotruş. pe placul membrului Comisiei Tismăneanu. Este vorba de viaţa lui Ioan Ianolide.

N-avea nici laie. dar era totuşi un suflet. Când am văzut treaba asta. n-am cunoscut lumea cum am cunoscut-o în puşcărie. încă eram în Miercurea-Ciucului . ce n-aţi vrut sau n-aţi putut să spuneţi.nu ne dusese încă la Arad .” Acesta a făcut ochii mari: „Da` de ce. uitaţi-vă: Domnul maior de la Procuratura militară. Şi. Cum a fost în închisoarea de la Miercurea-Ciuc? La Miercurea Ciuc parcă v-am spus. doamna Ghica. spuneţi.a scos un fir de aţă din saltea ca să-şi coase ciorapii. Dacă aveţi ceva de spus. a ieşit dintre paturile alea: „Să trăiţi. dezbrăcată de zdrenţele astea de caracter. da ce s-a întâmplat?” „Acum trei ani într-o toamnă. am crezut că-i sar în cap şi am spus: „Bine.un maior de la procuratura militară. Şi a venit cu comandantul care zis: “Doamnelor.că le băgase de acum saltele . de suflet. plină de pelagră. „Vă rog să-mi spuneţi şi mie cei aia politică. dar se poate să faceţi o aşa crimă? Nu suferim noi aici împreună?” „Pentru interesele mele trec şi peste cadavrele părinţilor mei”. vreau şi eu să vă pun o întrebare. era o fetiţă de vreo 17 ani. nici ca ingineră.” Toată lumea era foarte curioasă să vadă ce spune. În luna mai venea din nou comandantul cu gre" erul. domnule maior. spuneţi-i dumnealui”. a venit un bărbos. ne-a băgat întro cameră mai mare. Nici ca maică. a venit odată. nici ca profesoară. a plecat. care pentru un polonic de zeamă din aia neagră. nici bălaie. că curgea zdrenţele după noi. cu vreo 27 de persoane. Şi a făcut un ac dintr-un pai de mătură. Mă rog. erau de toate religiile.38 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE feMeI MArTIre Interviu cu Monahia pangratia Mureşan (continuare) Şi intervine doctorul. Şi baba Ana. în ticăloşia ei.” „Spuneţi măicuţă. după o săptămână. unguroaică era. ştiindu­mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumnea­ voastră? nu vă da" i seama că peste două zile muri" i?”. un amărât şi mi-a spus: . Dumnezeu s-o ierte. Şi era cu noi în cameră o cetăţeancă care se dădea drept descendentă din familia Ghica de la Iaşi. era cât o matahală. Pentru că îmi aduc aminte. nu m­a scris. într-o zi una dintre fetele astea . Şi imediat a venit şi i-a pus cătuşele. Şi ea a bătut în uşă şi a reclamat-o. spunea toate prostiile afară.

Humulescu îl chema. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. într-o zi se juca fetiţe cu o cutie de zahăr pe care erau doi căţei. era cred că de undeva din Moldova şi zice: „Doamnelor. a venit un bărbos. cred că nu vă e totuna . nepoata marelui actor Notara de la Bucureşti. şi-i spun comandantului: „Domnule comandant. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le­ am pus în buzunar. majoră: „N-am văzut un om cu mai multă demnitate ca maica asta”. a plecat.. tot la Miercurea Ciucului. Erau fugarii din Făgăraş. în care a murit frate-său. Stalin”. era un doctor evreu. Şi n-am avut nimic. m-a întrebat: ”Da` ce-i cu dumneavoastră?” Şi-i spune comandantei: „Vă rog s-o luaţi s-o duceţi la cabinet”. aveam nu 150 de grame de pâine. Şi a fost denunţată. A murit în aceeaşi celulă. Era o viaţă mai omenească pentru că te scotea 15 minute la aer. Şi a intrat doctorul: „Nu. Acela. în ziua de vinerea mare. Domnule. un amărât şi mi­a spus: ’Măicu" ă. aveam 250 de grame de pâine pe zi. Aşa se dădeau pedepse. şi bombănea ea: „Are mama doi căţei / cine-i pupă-n fund pe ei: Stalin. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. ştiindu-mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumneavoastră? Nu vă daţi seama că peste două zile muriţi?”. ne mai spunea părintele Justin. Şi n­am avut nimic. Eu sunt vinovată de tot ce s-a întâmplat”. Mă rog. scrieţi-mă şi pe mine pe listă”. nu. nu ştiu de unde era a venit. Doctorul penitenciarului. ’Măicuţă. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. în 64. el era român. Maica Mihaela a fost la Miercurea-Ciuc. cutare. Erau fugarii din Făgăraş.] „Acum trei ani într­o toamnă. Nu era doctorul. Şi să-i dea în fiecare zi 250 de grame de lapte pe zi şi o bucăţică de marmeladă”. Cine se simte în stare să meargă la lucru? „Scrieţi-mă şi pe mine” – am zis eu. pe lângă penitenciarul de drept comun de la Arad.că în fiecare zi murea cineva . De la Miercurea Ciuc unde v-au trimis? În ianuarie ’61 a venit într-o zi comandantul închisorii de la MiercureaCiucului . Aţi cunoscut-o? Tot din bătut în perete. În fine. dă-mi şi mie ceva de mâncare că-s nemâncat de trei zile’. ce-aţi spus? E sub comanda mea”. spun ce-am avut şi îi spune asistentului: „Îi dai cutare. Şi pentru că purta cămaşă verde pe stradă îl aresta. dă­ mi şi mie ceva de mâncare că­s nemâncat de trei zile’. Spunea una dintre sergente. nu m-a scris. nu. când m-a văzut. Dumnezeu să-l . S-a uitat lung la mine şi a zis către grefier: „Hai trece-o şi pe doamna pe listă”.” [. mă controlează. Mă duce la cabinet. sau minus.Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăieşte -. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le-am pus în buzunar.Nicoară. La proces a spus: „Vă rog să-mi daţi condamnare maximă.. cu 7 ani în urmă . Nu mai văzusem nimic dulce de atâţia ani şi într-adevăr în trei săptămâni m-am îngrăşat patru kg. Avramescu. Era cu mine. ne-a dus la Arad. Şi intervine doctorul. veneam din poiată. arestată pentru că fetiţa ei care avea doi ani. M-am făcut bine şi puteam merge a lucru. şi pentru asta a primit mama copilului. se face o colonie. În luna mai venea din nou comandantul cu grefierul. se face o colonie de muncă pentru politici. Ştiţi cum s-au dat pedepsele? Da. veneam din poiată. cutare să vedem dacă îşi revine în trei săptămâni.dacă moare una în plus.ATITUDINI 39 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „vă rog să­mi spune" i şi mie ce­i aia politică. cinci ani. Între timp auzisem eu printr-o sergentă majoră că sunt nişte tratative cu americanii şi cu.

„Banii vi-i dau prin Israel. nu al vostru. când să ies pe uşă: „Măicuţă. Cum a fost eliberarea? În ’62. să vă întreb eu ce caut la puşcărie?” Zice: „Tot colţoasă aţi rămas”. Eu am terminat în rasă Politehnica. apoi m-am dus la facultate. nu? Eu am făcut liceul de la mănăstirea Bistriţa în Vâlcea. în care ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . înainte de Crăciun. marxismul îl învăţ”. preşedintele Americii care a fost împuşcat de un bandit . atunci sunt de acord cu voi”. eu am terminat maică facultatea. că-i sfidez. partidul lui Dumnezeu. dintre care 1000 de femei? Condi" ia ­ aşa vă dau bani împrumut ­ ca într­ un an de zile să lichida" i cu de" inu" ii politici”. Dacă-i spui un adevăr. „Banii vi­i dau prin israel. să citească”. Îmi aduce ochelarii. Că noi eram încă sub copita ruşilor. că era evreu. Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru familie. şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. mulţumesc”. n-am avut dreptul la bursă. . Nu mi s-a dat pe gratis”. Eraţi călugărită. că dacă vi­i dau direct vi­i iau ruşii”. aud forfoteală mare. şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen. Şi-a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. S-a dus Gheorghiu-Dej să ceară bani împrumut pentru centrala de la Porţile-de-Fier I. „Bine.că nu vă interesează”. rămâi că eşti colţoasă. Kennedy. dacă în ’60.” „Păi. ierte. că dacă vi-i dau direct vi-i iau ruşii”. Erau 145 de băiţi şi eram cinci fete.ca într-un an de zile să lichidaţi cu deţinuţii politici”. Şi la examenul de stat mi-au trimis vorbă că dacă vin în uniformă mă pică din oficiu.40 ATITUDINI „Dar ce politică s­a făcut la voi dacă la ora actuală. nu la puşcărie. că băgase în anul IV examenul de marxism. Şi vine cu un ziar: „Citeşte articolul acesta la deţinute”. Pe urmă am aflat că e evreu şi că era şeful sioniştilor.„Pune şefa de cameră că-i mai tânără. ave" i 300. La examenul de marxism. erau cu balamalele rupte. că eu plec acasă. încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc. şi aţi spus: Nu. „Ce căutaţi dumneavoastră la puşcărie? Că noi avem nevoie de ingineri afară. eram singura femeie din 16 regiuni. A plecat el. a început lumea să plângă.el ne-a scos din puşcărie pe politici. În ziua de 15 ianuarie în ’63. Şi. când aţi fost anchetată? Păi da. Sfinţia voastră nu aţi făcut parte din nici un partid? Nu. N noaptea aceea avusesem eu un vis. Şi mă întreabă. Nu m-a eliberat atunci. era profesorul evreu. aveţi 300. „Păi aduceţi-mi ochelarii că-s la voi”. Maică. . dar eraţi deja maică. vine anchetatorul: „Care-i inginera Mureşan?” Parcă nu ştia. „Vi s-a propus de atâtea ori să intraţi în partid. n-am avut drepturi. Şi a spus: „Dar ce politică s-a făcut la voi dacă la ora actuală. că eram în sutană. Şi zic şi eu: „Am avut că am muncit. asta mi s-a reproşat la tribunal când m-au judecat: „Aţi avut grad de ministru”. Şi­a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. dintre care 1000 de femei? Condiţia . Ca inginer-şef în regiune. când îţi face voi ceva mai bun decât ce a făcut Dumnezeu. N-aţi avut dreptul la bursă din cauza asta? Sigur că da.000 de deţinuţi politici. Şi cine vă ajuta? Dumnezeu.000 de de" inu" i politici. Zic: „Eu am partidul meu.aşa vă dau bani împrumut . dacă în ’60. Ca studentă am avut necaz.

” „Dar atunci. mi-a spus că la 15 ianuarie plec acasă. la Slaşoma. Şi aţi intrat în mănăstire? Nu. nu-i venea să creadă – ea primise înştiinţare că am murit de icter negru. unde aveam doi fraţi: unul. verificându-se dosarele dumneavoastră şi vinovăţia. La prost trebuie să-i răspunzi după el. mi-am zis tot mie: astea pleacă acasă. a întrebat: „Cu ce putem să ne revanşăm pentru nedreptăţile pe care vi le-am făcut?” „Am coloana prăbuşită de sus până jos. legionarul. Şi intră comandantul . au plecat a doua. din Oltenia aduşi . unul dintre domnii ofiţeri o să citească o listă. a avut curaj şi a spus: „Nu sunteţi sora lui nana Aurelia?”. că aveam anchetatorul pe loc.nu aveam eu nevoie. era o zăpadă mare. care au fost declarate incurabile de nu ştiu câte comisii medicale. că nu aş fi reuşit singură. a treia zi. până-n genunchi.dacă m-a văzut în halul acela. s-a ajuns la concluzia: de astăzi înainte sunteţi libere. Aveţi grijă să nu bateţi”. mai erau nişte ofiţeri. Şi atunci fac eu un calcul. Şi zic: „A ştiut Dumnezeu ce să facă”. Din 15 am fost prima care am plecat acasă. ce mai? Dacă s-au făcut. A citit pe cele 8 paralizate. Când m-a văzut soră-mea. plec acasă. să rămână pe loc”. Ce mai vreţi?” „Da. care v-aţi auzit numele. vă rog să poftiţi până la mine la birou”. Şi primul secretar: „Doamna inginer. murise în puşcărie. Ajunge la 26: „Pangratia Mureşan” – eu sunt trecută în buletin cu numele de maică. Cu cana cum? Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă. am venit din puşcărie în 63. sunt naşii mei de cununie”. sora mea. ştiu. se uită. celălalt. se uită o cetăţeancă. „Păi. nu se întorsese încă.” Şi a doua zi m-a trimis la fotograf şi mi-a trimis o poză . nu le-a dat drumul acasă. Nu. Vine comandantul. când am ajuns acasă. În limbajul morse? Morse şi cu cana. şi care îşi aude numele să treacă în dreapta şi care nu-şi aude numele. am fluierat în biserică. În fine. La Topliţa.” S-a simţit el foarte prost şi s-a ridicat. Acolo însă mi-au spus : „Nu. şi atunci a desfiinţat autonoma automat. Zic: „Ba da”. „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”. v-am spus. Aşa mia spus şi procurorul când mi-a rejudecat procesul în ’72. De-acum se lecuise Gheorgiu-Dej de regiunea autonomă. aşa am vrut. Şi într-o zi mă întâlnesc cu secretarul de partid: „Doamna inginer. e numai în favoarea dumneavoastră pentru că ştiu că şi cu dumneavoastră s-au făcut mari nedreptăţi”. îmi sărută mâna . la noi. Pe măsură ce vin anchetatorii să vă ia în primire plecaţi acasă. Ministerul m-a repartizat la o gospodărie de stat în judeţul Mehedinţi. „Doamnelor. se uită. . aia-i una. am venit să reparăm ce se poate repara. generalul. „Ce rost are ancheta asta?” „Doamna inginer. se uită lung la mine . Ei. zice.era deja personal. de lângă Reghin.” Şi aşa că m-am angajat.„Doamnelor. Am un spirit de observaţie destul de dezvoltat şi începe să mă ia la întrebări. eu am venit la Valea Roşie în ’64. Am avut noroc cu ea că în gară ea m-a dat jos din tren. la Podu Gros. n-am vrut să mă duc în altă parte. N-am vrut să mai am de-a face cu ungurii şi am plecat de la gospodăria colectivă. A doua zi. care era al acuzării. când am ajuns în gară. în care eram.cei mai frumoşi ani de viaţă mi i-aţi mâncat. Tot ce am agonisit până la 36 de ani mi-aţi confiscat. Ne-a băgat în altă cameră. aţi fost în puşcărie. Şi mai citeşte. După ce am venit la Valea Roşie. zice: „V-a dat Dumnezeu prea multă inteligenţă. că nu m-au primit. zic. Totuşi. Mergea destul de prost cu pierderi planificate de milioane. Îi spusesem visul lui tanti Natalia şi zice. lasă-le aşa”. vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. Se scoală respectuos.ATITUDINI 41 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE bunicul meu care a murit la 93 de ani. s-au făcut nedreptăţi. care erau vreo 17. dar dacă erau politice. Aşa mi-a zis unul. unde strânseseră paturile. în morse. unde mă repartizase ministerul. şi licee şi şcoli cu limbă de predare maghiară. zice. că noi vorbeam cu toată puşcăria. Pe la 9 s-au deschis uşile larg. I-au spus ungurii să vorbească ungureşte că-i în autonomă. M-a luat în braţe şi a început să plângă. de data asta vesel: „Doamnelor. să vedem pe cine citeşte întâi. ieşiţi afară”. ca la anchetă: „Unde v-aţi născut? Unde aţi făcut şcoala? … Şi din ’56?” Atunci m-am enervat şi m-am ridicat : „Păi zic. Cele de la Bucureşti. Bine că m-au lăsat în pace şi m-am dus la Bucureşti. Procurorul. Bistriţa a fost mănăstirea mea de metanie şi acolo am vrut să intru. când le-a venit anchetatorul.

42

ATITUDINI

Când am venit de la puşcărie şi le­am văzut pe maici îmbrăcate cu rochi" e, care mai de care…. nu mi­ a venit să cred ­ în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m­am cutremurat! nu puteam să realizez treaba asta.

mare cât icoana Sf. Ioan Botezătorul şi m-a pus la panoul de onoare al fabricii. Şi zic: „Dar ce faceţi, domnule? Din 24 de ingineri câţi suntem în fabrică, sunt singura puşcăriaşă, şi pe panoul de onoare?” „Ei, dacă toţi inginerii noştri ar munci cum munciţi dumneavoastră, fabrica n-ar lucra în pierdere”. Şi apoi m-a ţinut la panoul de onoare vreo 5 ani, şi spun preşedintei de sindicat, că era tot o femeie, tot ingineră: „Ascultă, fată dragă, mai bine dă-mi 200 de lei la salariu decât să mă puneţi la panou. Că în industria alimentară erau salarii foarte mici, mici, mici de tot. Ei ziceau că mai mâncăm o conservă şi ne descurcăm noi. Plăteam autoconsum şi odată îi spun tovarăşului director: „Tovarăşe director, de ce plătesc eu autoconsum? Ce consum eu din fabrică?” „Păi sunteţi singura care nu furaţi.” M-am dus odată, că aveam un chioşc alimentar acolo al fabricii, m-am dus în iulie să cumpăr ceva de mâncare, că era cantina închisă - nişte biscuiţi şi nişte tocană de legume. Şi vânzătorul mă lasă, serveşte pe unul, pe altul, pe altul, şi când îi termină pe toţi, îmi zice: „Vă rog să mă iertaţi, nu vă supăraţi că v-am ţinut, după câte ştiu - eram proaspăt venită în fabrică - după câte ştiu sunteţi ingineră în fabrică şi veniţi să cumpăraţi de la mine conserve?” Dar eu fac nişte ochi mari: „Ce vorbă-i asta, domnu’ Petrică?” „Păi, zice, sunteţi singura din Valea Roşie care vine să cumpere de la mine”. „Domnule, să ştii o treabă: pentru ce muncesc, statul mă plăteşte; pentru ce mănânc, trebuie să plătesc.” Cum v-aţi reîntors în mănăstire? A, povestea cu mănăstirea. Abia în ’91 am reuşit să intru în mănăstirea Viforâta, pentru că aici erau maicile mele de la Bistriţa. V-am spus, m-rea Bistriţa, când a fost desfiinţată, multe din maicile de acolo au venit aici la Viforâta cu maica Arsenia, ucenică a Părintelui Arsenie Boca – şi pe ea au pus-o stareţă. Patriarhul Justinian a făcut la Viforâta casă sanatorială de preotese şi maici pensionare, ca să-şi spele greşeala când a desfiinţat Bistriţa. Mi-aduc aminte, ce misiune se făcea la Bistriţa! Îngrijeam 2800 de copii ai nimănui. În fiecare an găseam vreo două trei glădiţe aruncate

ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE

ATITUDINI

43

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
la examenul de marxism, că băgase în anul iv examenul de marxism, era profesorul evreu. Pe urmă am a" at că e evreu şi că era şeful sioniştilor. Şi, când să ies pe uşă: „Măicu" ă, încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc, marxismul îl învă" ”. „Bine, mul" umesc”, şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.

sub clopotniţă cu copii. Mi-aduc aminte, eram de serviciu la bucătărie într-o dimineaţă, şi aud scâncet de copil: „Doamne, ce-o fi”? Intru pe unde se intra la clopote şi găsesc o fetiţă, abia îşi mai trăgea sufletul. Maică, dar de unde erau copii acolo? Ştia lumea că maicile îi iau şi-i cresc şi nu-i omoară. Îi arunca, nebotezaţi. Am avut o colegă, o chema Boboteanu, că a găsit-o în ziua de Bobotează. Aveam o altă colegă, doctoriţă, dentistă la Arad, care a găsit-o pe malul Dâmboviţei, i-a dat numele de familie Dâmboviţeanu. Şi mănăstirea Bistriţa au desfiinţat-o înainte de decret. Eu le-am spus atunci, în ’40, la maici. Primiseră în mănăstire o cetăţeancă de la Craiova care era informatoarea securităţii; avea 6 buletine de populaţi şi a făcut-o călugăriţă. Şi eu le-am spus odată: „Să ştiţi că ea o să desfiinţeze Bistriţa”. Şi am fost prima mănăstire din ţară care a fost desfiinţată, în ’52; pe celelalte le-a desfiinţat în ’56. Când am venit de la puşcărie şi le-am văzut pe maici îmbrăcate cu rochiţe, care mai de care…. Nu mi-a venit să cred - în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m-am cutremurat! Nu puteam să realizez treaba asta. Cum totuşi dintre cele care au fost maici, s-au căsătorit? Dintre colegele mele de facultate sunt singura care am rămas pe poziţie. Am fost 12 la călugărie, 12 la bacalaureat. Grupa mea vorbesc. Singura care am făcut facultate, singura care, aşa mi-a zis una dintre colege, Dumnezeu s-o ierte, a murit acum doi ani la Orăştie: „Ai avut atâtea posibilităţi, ce-ţi trebuie mănăstire?” „Bă, nu uita, că noi am depus un jurământ”. Şi pentru asta îi mulţumesc Părintelui Miron, de la Dealu, care era duhovnicul meu. Şi el mi-a spus odată, când eram civilă: „Maică Pangratio, toate ca toate, dar să nu uitaţi că aveţi un jurământ depus”. Toate ca toate, dar călugăria este un jurământ pe care nu-l poate spăla nici o prigoană şi nici un patriarh.

44

ATITUDINI

ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE

CATeDrAle CU sfINţI ÎN zegHe

Eu, Valeriu Oprişan, nu sunt nebun. Azi-noapte, când voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi Învierea temniţei. Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şia luat pământul înapoi. Cu surprindere am văzut apărând în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul, a crescut asemenea unei flori. Când a ajuns mare, cât temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea. Fraţilor, nu sunt nebun. V-am găsit în biserică, rugându-vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred... Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pictaţi pe cei care ne hăituiesc sufletele. Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era răstignit între directorii închisorii. Moiş era pe crucea din dreapta, senin. Nu pot să uit pereţii cu sfinţi în zeghe. Nu pot să uit că pe feţele lor se citea izbăvirea. Nu rezistăm degeaba. Undeva, acolo sus, se scrie Patericul temniţelor... răvaş de prigoană „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte biserica din sat pe tine, fiule. Dragul mamei, voi pune scrisoarea aceasta lângă altarul pustiit, pe măsuţa care odată primea pomelnice: Cel de Sus o poate duce la tine. Biserica te aşteaptă cum Hristos aştepta Învierea. Tu ai ridicat-o, tu ai slujit în ea, tu i-ai dat viaţă. De când te-au pus în cătuşe pentru credinţă, parcă cineva a pus în lanţuri şi lăcaşul sfânt - primul şi cel mai drag copil al tău. În lipsa ta a îmbătrânit biserica toată; Maica Domnului aproape a orbit în icoană, plângându-te lângă mine. Sfinţii parcă s-au cocoşat aşteptându-te. Doctorii fără de arginţi par frânţi de oboseală: cred că nu mai prididesc să vă îngrijească. Mucenicii de ieri vor să se întoarcă în temniţele pe care le cunosc de sute de ani şi să rămână cu mucenicii de azi. Să fie alături de voi. Fiule, fără tine biserica e o floare care se usucă. Vino şi slujeşte în ea, şi îşi va reveni.” Întoarce-l, Doamne, aici, întoarce-l degrabă! Înainte ca biserica să se ofilească!

Fra" ilor, nu sunt nebun. v­am găsit în biserică, rugându­vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea s" n" ii care ne­au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pere" i, nu mi­a venit să cred...

. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci.. în zilele noastre. Şi parcă simţim că ei aşteaptă Cu o încordare de care nu ţinem seama Să îi scăpăm de exilul din care Nici Dumnezeu nu ne forţează a-i scăpa.... Construim fiecare.. Să îi primim cu evlavie. Că încă sunt de faţă. fiii sângelui lor. pentru tine Şi pentru ceilalţi S-au sacrificat câţiva martiri.ATITUDINI 45 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE prigoana uitării Acum. Cu minunile lor.. Când îi privim în vechi icoane. şi foame. Să avem linişte! Iar cicatricele par de nevindecat: Căci noi. şi totuşi Durerile de astăzi îi apasă mai tare În inimile noastre. îi uităm. Închisori pentru sfinţii din Sinaxar. Dacă am ţine minte am fi somaţi De cadavrul sângerosului „atunci” Să trăim altfel. odată. cu răbdare. Îi exilăm din memorie Cu vieţile lor. Acolo unde aşteaptă să stea: E singura posibilitate de a uita Că pentru mine. Adică. Să smulgem timpului momentul „atunci”. Că ei au rămas prezenţi.. Parcă ne e chiar teamă. Fără să ne mai fie teamă că. şi chin. Demult. Ei ne vor privi în faţă. unii dintre ei au suferit Temniţe adevărate. cu prăznuirile lor. Danion Vasile. cu tot binele Ce l-au făcut pentru oameni. Şi chiar moarte. prohod iernatic Să uităm jertfele din Decembrie. din ciclul „File din sufletul meu” volumul „Taina iubirii” . şi pentru noi.

în capitolul al şaselea. Irodiada. a fost luat de Salomeea care l-a dus mamei sale. la ziua a 24a a lunii februarie. Trăim într-o lume în care i se spune binelui . merg pe urmele Sfântului Ioan. ce înseamnă pentru fiecare dintre noi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul? Pentru părinţii din mănăstire. Aceasta. Trăim într-o lume care l-ar închide a doua oară în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul. într-o lume hulitoare de Dumnezeu. atunci ar fi aruncat în închisoare. foarte puţin. ce reprezintă Tăierea capului f fâ Sfântului Ioan Botezătorul? Din păcate. începe relatarea despre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul cu un cuvânt care pe unii îi surprinde: „A auzit împăratul Irod despre Hristos şi zicea că este Ioan Botezătorul sculat din morţi şi pentru aceasta lucrează puteri întru el”.predică la Mănăstirea petru vodă la Tăierea odă Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împo­ triva credin" ei creştine.rău. acest om a îngropat la loc capul Sfântului ioan Botezătorul ­ pentru ca aceste s" nte moaşte să nu " e pângărite. care ar trăi într-un mare păcat.46 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE Despre CUrAJUl MărTUrIsIrII JerTfelNICe capului sfântului Ioan Botezătorul. Pentru că trăim întro lume care fuge de cuvântul dumnezeiesc. după ce capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost tăiat. 2008 Danion vasile . prin viaţa lor de nevoinţă. Dar pentru noi. Sfânta Evanghelie de la Marcu. „împungând cu acul limba sfântului care mustrase . Şi dacă Sfântul Ioan Botezătorul l-ar mustra pe vreun Irod contemporan. întrucât călugării. Iubiţi credincioşi. al unei societăţi care a ales păcatul în locul virtuţii. Ni se arată acolo că. şi răului . Auzind acest cuvânt. la Aflarea cinstitului cap al Slăvitului Prooroc Ioan Botezătorul. Trăim într-o lume prigonitoare de Dumnezeu.bine. prin viaţa lor de rugăciune. ar fi considerat duşman al societăţii. alegerea monahismului a fost un pas important în urmarea Sfântului Ioan Botezătorul. pentru mireni. unii se pot întreba: de ce a făcut Irod o astfel de afirmaţie? Şi găsim răspunsul la această întrebare în Vieţile Sfinţilor. din ce în ce mai puţin.

în pământ adânc.. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. şi după dumnezeiasca rânduială a găsit aflat în pământ. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia s" n" ilor. musulmanii s-au speriat . împreună cu ostaşii săi. iconomul lui Irod. femeia lui Huza. Şi. fărădelegea lor. fiind întristată de uciderea pe nedrept a Sfântului Ioan Botezătorul..şi atunci ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au luat trupul şi l-au îngropat . chiar şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe hulitori. musulmanii s­au speriat ­ pentru că nu şi­au dat seama că era mort. l-a îngropat în muntele Eleon. au fost înfricoşa" i şi au fugit. cu celebrul Cid. Şi. l-a luat noaptea în taină şi. În momentul în care suntem cu adevărat robi ai lui Hristos. Şi.pentru ca aceste sfinte moaşte să nu fie pângărite. pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui va fi lipit de trup şi să o mustre iarăşi”. şi vor lupta mai departe prin noi. La un moment dat. pentru că nu l-au găsit. Lucrul acesta îl ştia o singură femeie. Musulmanii erau convinşi că vor cuceri cetatea. când a auzit Irod vestea despre Iisus. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia s" n" ilor. au fost înfricoşaţi şi au fugit.ATITUDINI 47 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În momentul în care sun­ tem cu adevărat robi ai lui hristos. în vasul de lut. când Cidul a ieşit călare. cea cu numele Ioana de care se face pomenire în Evanghelia Sfântului Luca. acest om a îngropat la loc capul Sfântului Ioan Botezătorul . pe nume Inochentie. Cidul ceruse ca după moartea sa să fie pus mort pe cal şi să iasă din cetate. unul dintre cei mai mari eroi care au luptat împotriva musulmanilor. Dumnezeu a rânduit astfel încât capul Sfântului Ioan Botezătorul să nu rămână în locul în care îl ascunsese Irodiada. punându-l într-un vas de lut. vrând să zidească o mică biserică de piatră. căci se răspândise vestea despre moartea acestui erou.pentru că nu şi-au dat seama că era mort. Iată cât de tare se tem păcătoşii de cei care mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu. Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împotriva credinţei creştine. aşa cum s-a întâmplat în prigoana . un bărbat oarecare slăvit.. şi vor lupta mai departe prin noi. Am să fac o paralelă cu eroul legendar al Spaniei. la loc ascuns şi necinstit. Şi aceasta. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre s" n" ii vor " vii. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia sfinţilor. nu l-a dat să fie îngropat o dată cu trupul.iar capul l-a îngropat chiar Irodiada în curtea ei. când Cidul a ieşit călare. Cidul a murit din pricina rănilor pe care le primise. capul Sfântului Ioan Botezătorul o speria pe Irodiada care a poruncit ca trupul proorocului să fie aruncat . s-au gândit că Hristos era Ioan cel înviat. Legenda spune că cetatea în care se afla Cidul era înconjurată de duşmani. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. după lupte grele. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia sfinţilor. s-a gândit împreună cu Irodiada: nu cumva a înviat proorocul? Căutând Irod cu Irodiada capul Sfântului Ioan Botezătorul. Don Rodrigo Diaz. pentru ultima dată.. Înainte să moară. în satul lui Irod. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre sfinţii vor fi vii. Să ne dăm seama că şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe prigonitori. Chiar şi tăiat. lepădând lumea a mers în multele Eleonului şi a zidit acolo o chilie. capul Sfântului Ioan Botezătorul şi l-a cunoscut că este capul Sfântului Ioan datorită mulţimii de minuni care se făceau acolo.

până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleran" ă. la mănăstirea Diveevo .48 ATITUDINI Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. toleran" ă.el a venit cu mare cinste la Diveevo. pe mai marii care propovăduiesc toleran" ă. arătându-i locul din ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . cât i­ar speria pe mai marii acestei lumi. din aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să înţelegem că Dumnezeu poartă de grijă moaştelor sfinţilor Săi. şi moaştele sale se află acolo şi-n ziua de astăzi. Ce s-a întâmplat după aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul? A fost ascuns de Inochentie şi a rămas ascuns până în secolul al patrulea. care ne îndeamnă să uităm cuvântul comunistă cu atâtea şi atâtea moaşte de sfinţi care au fost aruncate în stradă. Şi aşa cum s-a găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul. Atunci. Ajungând ei în Ierusalim. Dar. spunându-i profetic: „să daţi această lumânarea din mână în mână până când eu voi veni la Diveevo”. când au împărăţit sfântul împărat Constantin şi maica sa Elena şi când credinţa ortodoxă nu a mai fost prigonită. doi monahi s-au sfătuit să se ducă să se închine Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci pe care fusese răstignit Hristos. La un moment dat. cu adevărat. din rânduială dumnezeiască s-au găsit şi au fost duse de patriarh cu mare cinste. profeţia sfântului s-a împlinit .cum a avut cu secole în urmă grijă de capul Sfântului Ioan Botezătorul . Din aflarea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov.aşa a avut grijă şi de moaştele altor sfinţi. toleran" ă. aşa s-ar putea găsi şi moaştele ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor. care au fost batjocorite de hulitorii atei. Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat unuia dintre monahi în vedenie şi i-a spus să-i scoată capul din pământ. după mai mult de un secol. moaştele Sfântului Serafim de Sarov au fost aruncate într-un muzeu de ateism şi zeci şi zeci de ani nimeni nu a ştiut de ele. Şi. Atunci o maică i-a întâmpinat cu lumânare în mână. Era lumânarea pe care sfântul Serafim de Sarov i-o dăduse unei alte maici. s-au dus şi în alte sfinte locuri.acolo unde însuşi sfântul însuşi profeţise că vor ajunge. Dar în prigoana comunistă Dumnezeu . De exemplu. cu mare sobor de arhierei. Trebuie însă ca inimile noastre să fie pline de evlavie faţă de aceşti noi mucenici. credincioşii credeau că moaştele Sfântului Serafim de Sarov s-au pierdut. şi ale lui Valeriu Gafencu şi ale celorlalţi sfinţi ai închisorilor atunci când noi vom avea credinţă şi ne vom ruga lui Dumnezeu să ne descopere unde sunt ascunse.

Monahul s-a trezit. despre curvie. tămâindu-le în toate zilele. despre nevoin" ă. Nu ne place!” Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să fie al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. nu întrun duh de tulburare. Şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat în vedenie acestui mirean sărac şi i-a zis: „Lăsând pe călătorii tăi. se ducea în altă ţară. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credin" ă doar ce este frumos. despre nevoinţă. aprinzându-i lumânări şi rugându-se. Şi. este uşor de dat. iar cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o în viaţă cuviincioasă. s-a arătat în vis fiecăruia din ei Sfântul Ioan Botezătorul şi a spus: „toată necredinţa şi lenevia lepădând-o. trebuie să mustri păcatul " ind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. este uşor de dat. i-a spus prietenului său visul. să ne gândim cât de puternic i-ar speria mărturia Sfântului Ioan Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. a dus moaştele capului Sfântului Ioan Botezătorul în casa sa.ATITUDINI 49 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce a fost trimis în lume Sfântul ioan Botezătorul? Doar ca să anun" e venirea lui Mesia? nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui hristos. tipic sectară. i-au dat să ducă el capul Sfântului Ioan Botezătorul. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleranţă. căci o luase pe dânsa femeie. nu aveau evlavia cuvenită faţă de aceste sfinte moaşte. Gândindu-ne că acest cap al Sfântului Ioan Botezătorul l-a speriat pe Irod. dar nu ne place ce ne înva" ă Sfânta Scriptură. Însă nu aduce roade! Singura mustrare care aduce roadă este mustrarea celui care îşi asumă crucea pentru acea mustrare. Punându-l într-un sac din păr de cămilă. întâlnindu-se el cu cei doi monahi pelerini. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. ne plac icoanele. pe mai marii care propovăduiesc toleranţă.. cât i-ar speria pe mai marii acestei lumi. faceţi ceea ce v-am poruncit!” Şi. I-au dat să ducă aceste sfinte moaşte pentru că. s-au pregătit să se întoarcă la locul lor. În Evanghelia Sfântului Marcu ni se spune că „Irod l-a prins pe Ioan şi l-a legat pe el în temniţă pentru Irodiada. „ne place muzica psaltică. fugind mireanul. care ne îndeamnă să uităm cuvântul Evangheliei pentru că este un cuvânt dur. nu ne place!” Sfântul ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să " e al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. Trebuie să mustri păcatul fiind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. aşa cum citim în Vieţile Sfinţilor. pentru că este un cuvânt greu de purtat. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. şi care. ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre pocăinţă. (Fiţi atenţi de ce nu putea Irodiada să-l omoare pe Sfântul Ioan. tipic sectară. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credinţă doar ce este frumos. sculându-se monahii şi spunându-şi unul celuilalt vedenia. „Că Irod de . nu într­un duh de tulburare. ne plac icoanele. Şi zicea Ioan lui Irod: nu ţi se cuvine să ai pe femeia fratelui tău”. Şi. De ce a fost trimis în lume Sfântul Ioan Botezătorul? Doar ca să anunţe venirea lui Mesia? Nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui Hristos. lăsând patria şi soţia din pricina sărăciei. dar s-au gândit că-i un vis de la fire. despre curvie. unde le cinstea. nu într­un duh sectar.. care era olar. fratele său. nu i-au dat mare importanţă. Nu într-un duh sectar. toleranţă. ce ne înva" ă S" n" ii Părin" i despre pocăin" ă. „ne place muzica psaltică. Irodiada îl pizmuia pe Sfântul Ioan şi dorea să-l omoare şi nu putea. Însă nu aduce roade! satul lui Irod unde era ascuns acest cap sfânt. fugi de dânşii cu acest sac pe care-l ai în mâini”. s-au dus în satul în satul lui Irod şi au găsit capul Botezătorului. toleranţă. deşi erau călugări. Pe drum s-au întâlnit cu un om sărac din cetatea Emesa. pentru că este foarte important). dar nu ne place ce ne învaţă Sfânta Scriptură. Şi atunci. femeia lui Filip.

Iar Irodiada i-a răspuns: „capul lui Ioan Botezătorul”! Daţi-vă seamă că această lume în care trăim astăzi e gata să ceară capul lui Ioan Botezătorul pentru a scăpa de mustrările lui. îşi frângeau inimile. oameni care au nădejde în rugăciunile părintelui Iustin şi mâine. atâţia şi atâţia primari au cerut ca preoţii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul. până la jumătate din împărăţia mea”.. sau alţii pun în loc desfrânarea sau alte patimi. Dar pentru jurământul şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul nu a vrut să-i lepede cererea. am face orice ca duşmanii noştri să aibă necazuri . pentru că a cerut mai mult ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . „Auzind. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de hristos. s­a făcut o tulburare atât de mare care n­a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. ştiindu-l pe dânsul om drept şi sfânt. Şi îndată trimiţând împăratul pe speculator a poruncit să-i aducă capul lui”. pentru că îl asculta pe sfânt şi îl socotea om al lui Dumnezeu. şi îl socotea pe el. Cine l-a omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul? Chiar cel care îl socotea sfânt şi chiar cel care îl asculta. vie" uitori din mun" i şi pustii. ne zice Scriptura. spunem că suntem ai lui Hristos şi. sau ca mirenii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. Iată ce cuvinte a spus unul care putea fi numit întrun fel ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Şi s-a jurat ei că: „Orice vei cere de la mine voi da ţie. Mul" i din treapta călugăriei. poate chiar şi aceştia se vor afla între prigonitori. pun orice numai iubirea să lipsească. dacă va începe prigoana contra creştinilor. Şi prin aceasta se aseamănă lui Irod care i-a zis Salomeei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. Ce a cerut Salomeea? A cerut mai mult sau mai puţin decât jumătate din împărăţie?… Ia gândiţi-vă! A cerut mai mult. iată ce scrie Sfântul iosif de volo" k despre acea vreme: „Printre creştini. Astăzi pe duşmanii credinţei îi roade viermele prigonirii lui Dumnezeu şi sunt gata să ceară capul mărturisitorilor. Aşa ne orbeşte patima! Spunem că suntem creştini. trebuie să ne dăm seama că Salomeea a fost necinstită. Oare. Părintele Nicolae Steinhardt ne spune că. se spovedesc în posturi. aşa cum în prigoana comunistă.şi punem răzbunarea deasupra iubirii de aproapele. împăratul foarte s-a întristat. dacă Irod ar fi avut mintea limpede. ar mai fi făcut un astfel de jurământ? Nu l-ar fi făcut! Şi. pentru a scăpa de glasul care ne cere să renunţăm la bucurii lumeşti. temea de Ioan. intrând fata Irodiadei. iar păcătuiesc. Sunt unii creştini care merg la biserică. ieşind Salomeea. poate vin şi aici la mănăstire la părintele Iustin Pârvu oameni care sunt în funcţii înalte. le spunea credincioşilor că au datoria de a­i mustra pe cei care leapădă învă" ătura Scripturii şi a S" n" ilor Părin" i. a întrebat-o pe Irodiada: „ce să cer pentru dansul meu?”. doar ca să păcătuiască cu ea. inima noastră se umple de mânie şi am face orice ca duşmanii noştri să moară. Orbit de patimă i-a zis Irodiadei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. sau mai puţin? Cei puţin credincioşi vor spune: „a cerut mai puţin”.. iar se spovedesc şi când dau de o femeie ispititoare sunt gata să uite că sunt creştini. când Irod făcea ospăţul naşterii sale cu boierii şi căpitanii săi. Şi aşa şi în ziua de astăzi. la un moment dat. a zis împăratul fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. dacă suntem cu adevărat fii ai Bisericii. Ferească Dumnezeu de aşa ceva! Cum a murit sfântul Ioan? Într-o zi. şi ascultându-l pe dânsul multe făcea şi cu dragoste îl asculta pe el”.50 ATITUDINI Mai mult.

la vremuri de grea cumpănă. Iar el (adică mitropolitul) a pornit împotriva lor un război necruţător. şi i s-a arătat diavolul şi i-a spus: „Nu mai cinsti icoana Maicii Domnului şi vei scăpa de ispită!” Şi s-a învoit călugărul cu diavolul şi ispita s-a uşurat şi când a aflat avva ce a făcut. nesuferind furtuna pierzătoare a hulii împotriva lui Dumnezeu. ţinând la cuvântul său dar pierzându-şi mântuirea. Irod. şi fac aşa! Sau tatăl îi zice fetei sale: „du-te la discotecă de câte ori vrei. s-a făcut o tulburare atât de mare care n-a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. vremuri de grea încercare pentru Biserică. atâţia şi atâţia creştini Îl roagă pe Dumnezeu să surpe erezia ecumenistă). (aşa cum şi astăzi. vieţuitori din munţi şi pustii. Zosima. Ecumenismul se răspândeşte peste tot. care acum 500 de ani. dar dacă vii cu burta la gură. Şi când se întoarce acasă cu burta la gură. spunând că nici ereticul. i-a făcut pe plac Salomeei. Şi moartea. Sunt unii care zic: „trăim astăzi vremuri grele. te dau afară din casă!” Şi fata se duce la discotecă. (Şi aceste cuvinte le repetă. (Luaţi aminte ce fac ierarhii ereticii: pe unii dintre credincioşi îi opresc de la Sfânta Împărtăşanie!) Pe preoţi şi diaconi ia scos din treapta lor. o să-i dau foc la casă!” Spun unii aşa. „Mergând speculatorul. Fiecare dintre ei după puteri. Să ne întrebăm: câţi ucenici a avut Sfântul Ioan Botezătorul? Şi dacă privim în Sinaxar vom vedea sute şi sute de sfinţi mucenici care au luat curaj din jertfa acestuia. când mitropolitul Moscovei era şi homosexual şi eretic. pentru Sfântul Ioan Botezătorul. îşi frângeau inimile. A fost un moment de biruinţă vremelnică a păcatului! A fost un moment de vremelnică biruinţă a răului! Numai că prin moartea sa. căutau să smulgă din rădăcină neghina ucigătoare a jidovirii împreună cu semănătorul lor spurcat. Şi mai spunea de asemenea acest eretic mitropolit Zosima: Chiar dacă un ierarh sau un preot ar fi eretic şi ar . Totuşi. Unii ierarhi leapădă învăţătura Sfinţilor Părinţi şi cad în înşelare. să lumineze cu Adevărul şi să aprindă soarele evlaviei. orbit de patima sa. a tăiat capul în temniţă şi l-a dus pe tipsie şi l-a dat pe el fetei şi fata l-a dat maicii sale”. Mai mult. că homosexualii trebuie lăsaţi în căderile lor). Capul Sfântului Ioan Botezătorul. tatăl îi spune: „Pleacă din casa mea!” Şi poate că în inima lui e părere de rău pentru ceea ce face. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne dăm seama de câte ori fiecare dintre noi am fost următori lui Irod atunci când am zis: „dacă vecinul îşi va lăsa oile să pască pe pământul meu. acest Sfânt Iosif de Voloţk îl mustra în faţă pe mitropolitul homosexual şi eretic.ATITUDINI 51 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE decât că îi spusese Irod că îi va da. le spunea credincioşilor că au datoria de a-i mustra pe cei care leapădă învăţătura Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi. nu a fost o pierdere. Pe unii i-a oprit de la Împărtăşirea Dumnezeiască. ne zice sfântul. Ereziile presează Biserica. iar se duce. Ce vom face? Vom avea curajul de a-i mustra sau vom tăcea?” Şi la această întrebare ne răspunde un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul. nici lepădătorul de credinţă nu pot fi osândiţi. din păcate. dar se gândeşte: „Am spus? Am spus!” Aşa citim în Pateric despre un părinte care era ispitit de diavolul curviei. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de Hristos. Mulţi din treapta călugăriei. Iată ce scrie Sfântul Iosif de Voloţk despre acea vreme: „Printre creştini. Îl rugau să încălzească inimile cu aducerea aminte despre Treimea cea de o Fiinţă. ei Îl rugau cu lacrimi amare pe Dumnezeu ca El să curme această iarnă pierzătoare a jidovirii (pentru că aceasta era erezia care se răspândise atunci chiar şi printre ierarhi). a fost un câştig. spunând ereticii nu pot fi osândiţi. Zosima.” Şi ce făceau aceşti creştini? Ne zice sfântul: „Ei vădeau abaterea şi curvia sodomită a acestui mitropolit. până la urmă cade în păcat şi tot păcătuind rămâne însărcinată. i-a zis călugărului: „mai de folos ţi-ar fi ţie să păcătuieşti cu toate femeile din zona aceasta decât să nu mai cinsteşti icoana Maicii Domnului!” Şi i-a spus că mai de folos era să încalce acea promisiune blestemată pe care o făcuse în faţa diavolului decât să-şi piardă definitiv sufletul. să aibă curajul de a mărturisi credinţa fără teamă. atâţia şi atâţia ierarhi astăzi. capul unui erou al lui Hristos face mai mult decât o jumătate dintr-o împărăţie lumească. Sfântul Ioan Botezătorul s-a făcut pildă miilor şi milioanelor de creştini ca să meargă pe calea Adevărului. Sfântul Iosif de Voloţk.

trebuie opriţi din slujbă. ştiau că se cuvine nu numai să fie osândiţi ierarhii dar şi să fie blestemaţi ei. voi să căutaţi să fiţi aproape de ei. Şi dacă un preot sau un credincios ar fi blestemat de un ierarh eretic.. ce făceau? Îi mângâiau cu scrisori şi îi ajutau cu toate cele de trebuinţă. Oare în prigoana comunistă cei care nu înfundau închisorile aveau curajul să-i mângâie pe mărturisitori? Nu. nu ştiau . Ce se întâmpla atunci. însă? Unora dintre creştini şi preoţi le era frică de mitropolit. care fac păcate împotriva firii. Şi am auzit preoţi spunând: cine este părintele Iustin Pârvu să judece un mitropolit? Şi ne învaţă sfântul Iosif de Voloţk cum trebuie să privim această situaţie. sa pus un anunţ la avizier: „să scăpăm de parazit!” Creştinii slabi în credinţă îl considerau pe părintele Calciu parazit. ierarhii. Dar ceilalţi. Îl mustrau deci credincioşii nu pentru că se mândreau. De ce le era frică? Luaţi aminte! Necunoscătorii sfintelor cărţi se temeau să-i vădească apostazia. Când mulţi îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul . dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credinţe Zice deci Sfântul Iosif de Voloţk: „Să spunem acum despre încă o părere eretică. atunci şi la judecata dumnezeiască tot aşa va fi”. şi unii preoţi sau creştini vor fi aruncaţi în temniţă pentru Hristos. atunci aceasta se cuvine să o facă doar ierarhii şi soboarele.52 ATITUDINI ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE afurisi pe careva sau nu îl va binecuvânta. care nu au suferit împreună cu ei surghiun. jefuirea averilor. fraţilor. foarte puţin cunoscute zilelor noastre. blestemul acesta nu are nici o putere”. sinoadele dar nu călugării care s-au lepădat de rude şi de toate cele din lume şi cărora se cuvine doar să ia aminte la sine şi pe nimeni să nu osândească. Şi ce s-a întâmplat? Cneazul ia surghiunit pe cei nevinovaţi şi aceştia au suferit multă prigoană: cătuşe. când acesta era mărturisitor al lui Hristos. nu pentru că se considerau deasupra mitropolitului. numai ceea ce e după învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. aşa cum le este frică şi astăzi unora de ierarhii eretici.. asemenea sutelor de mii de creştini care în prigoana comunistă au tăcut. dacă s-ar cuveni să-i judecăm ori să-i osândim pe eretici sau pe apostaţi. Adică. „Dar Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu pot să lege şi să dezlege tot ce vor ierarhii şi nici preoţii. De ce? Pentru că după Sfinţii Părinţi. alerga la puterea lumească pentru a-i osândi pe mărturisitori. Câţi oare dintre noi suntem gata să primim temniţa pentru Adevărul Scripturii? Câţi oare dintre noi suntem gata să fim puşi în lanţuri pentru Hristos? Dacă vrem să purtăm în inimile noastre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să urmăm jertfei acestuia şi jertfelor sutelor şi miilor de mucenici care au mustrat ereziile şi au primit cununa veşniciei. Iubesc unii scrierile despre post. mângâindu-i în fel şi chip. „La ceas de erezie . Mitropolitul îi clevetea pe aceştia în faţa marelui cneaz. Dar pe vremea Sfântului Iosif creştinii care nu erau în închisoare căpătau curaj din suferinţele mărturisitorilor şi alegeau din cărţile sfinte vădiri împotriva cuvintelor ereticeşti şi le trimiteau celor surghiuniţi. spunea acest eretic mitropolit Zosima. temniţă. Am să închei referirea la Sfântul Iosif de Voloţk citând un ultim cuvânt din scrierile acestuia. întărindu-i împotriva ereticilor. întăreşte Sfântul Iosif de Voloţk. nici pe apostat”. Şi aceşti robi ai lui Hristos nu încetau să-l vădească pe mitropolit şi tuturor le povesteau despre erezia lui şi despre faptele lui spurcate. care s-a împărtăşit la ereticii greco-catolici. ci pentru că ştiau nu se cuvine ca mitropolitul să facă păcate împotriva firii şi să slujească la Sfântul Altar. dacă astăzi un ierarh eretic ar afurisi un preot sau un credincios afurisania este valabilă.şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! . Şi am auzit acest cuvânt chiar când părintele Iustin Pârvu a scris acea scrisoare celebră împotriva rătăcirii mitropolitului Corneanu. nici pe eretic.dar puţini îl iubesc pe sfântul Teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. nu îngăduie Dumnezeu. Dacă va fi vremea de prigoană. preoţii. care sunt foarte. şi ceea ce este împotriva Sfinţilor Părinţi.e bine sau nu să-i înfruntăm pe eretici? Iar cei ce citeau sfintele cărţi. dimpotrivă! Mărturisitorii erau consideraţi duşmanii societăţii! La blocul unde locuia părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa.

ATITUDINI 53 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE (erezia că nu avem voie să-i mustrăm pe ierarhii eretici) răspundem: Dacă nu li se cuvine călugărilor să judece nici pe eretici. Iar Cuviosul Pahomie întotdeauna îi osândea pe eretici şi spunea că cel ce intră în părtăşie cu ereticii şi citeşte scrierile lui Origen. nici chiar un sinod ecumenic. Astfel. la acest adevăr. nici compromisurile. şi la cele locale veneau călugării care-şi lăsau mănăstirile şi pustiile şi veneau în oraş. este cu desăvârşire limpede şi cu adevărat înţeles pentru toţi oamenii că şi arhiereilor. şi călugărilor. şi preoţilor. Nimeni nu ne poate sili. s-a împuţinat curajul mărturisitorilor. în vremurile noastre. nu sunt cu putinţă nici concesiile. Meletie. nici retragerile. Arie şi alţi eretici se coboară la „sfântul” Iad. Pentru că un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva celorlalte . Biserica l-a avut pe Sfântul Iustin Popovici! Acest mare mărturisitor care ne-a zis: „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! Aceasta este rânduiala! Aceasta este calea! Acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos. Dar tot în secolul XX. începând cu Sfinţii Apostoli. dacă acesta s-ar întâmpla să aibă loc”. l-a osândit pe Arie la temniţă. zicea părintele Iustin Popovici. şi mirenilor simpli. la această cale. tuturor creştinilor se cuvine să osândească şi să-i blesteme pe eretici şi pe avortaţi”. Şi Sfântul Pafnutie Mărturisitorul. în vremurile apropiate nouă. atunci cum de Sfântul Antonie cel Mare îi osândea? El spunea despre cuvintele ereticilor că sunt mai grozave decât veninul şarpelui şi le poruncea Sfântul Antonie ucenicilor săi să nu aibă nici un fel de părtăşie cu meletienii sau cu arienii. până în zilele noastre şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti! Privitor la această rânduială. zice Sfântul Iustin Popovici. nici pe apostaţi. Vom avea oare curajul de a-l asculta pe Sfântul Iosif? Vom avea oare curajul de a da o mărturie împotriva înţelepciunii acestei lumi? Greu de spus! Unii zic că. Şi continuă sfântul Iosif: „dar şi la soboarele a toată lumea. care s-a aflat la Soborul cel dintâi împreună cu Sfinţii Părinţi.

părintele Iustin Pârvu! Şi spun aceste cuvinte nu pentru a-l lăuda! Spun aceste cuvinte pentru a trezi în voi convingerea că trebuie să fiţi urmaşi ai părintelui. Doamne.unii dintre aceştia se vor lepăda de Hristos pentru că s-au mândrit. Cum spunea părintele Iustin Pârvu: „Dacă nu mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţăturile Cuviosului Părinte Iustin Popovici. erau mai puţini. şi văzând Sfântul Serafim că Motovilov se frământa că mai sunt puţini creştini. în faţa înţelepciunii acestei lumi”. Să avem deci curaj. Aş mai spune chiar că un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul este chiar stareţul acestei mănăstiri. mâine vor fi tari! Poate aţi auzit de mănăstirea aceea din Rusia în care călugării trăiau în desfrânare cu femeile şi era ca un fel de sat acolo la mănăstire în care creşteau odraslele ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . dar Sfântul Serafim de Sarov voia să facă o comparaţie). câţi creştini sunt astăzi în Rusia? Şaizeci de milioane. ne îndeamnă Sfântul Iustin Popovici! Că şi dacă s-ar aduna sinod care ne-ar îndemna să lepădăm învăţătura creştină şi să trăim după învăţătura acestei lumi. Hristos este cu noi. din ce în ce mai mulţi oameni iubitori de păcat. fraţilor!!! Şi totuşi unii zic: „Da. Şi dacă pe vremea Sfântului Ilie a avut Dumnezeu şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. suntem neputincioşi. noi trebuie să rămânem tari în credinţă şi să ne opunem unui astfel de sinod. trebuie să vă hrăniţi din jertfa lui! Aşa cum trebuie să vă hrăniţi şi din jertfa părintelui Iustin Popovici. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credin" e sinoade. ci doar oameni cu viaţă sfântă! Orice om poate cădea mâine! Părintele Iustin Pârvu este un om care ani şi ani de zile a mers pe calea muceniciei! Şi voi. nu ne vom mântui!” Şi aşa este! Pentru că. dacă vom lepăda învăţătura Sfinţilor Părinţi şi nu vom trăi o credinţă jertfelnică. care au fost slabi astăzi.54 ATITUDINI Când mul" i îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul ­ şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! ­ dar pu" ini îl iubesc pe sfântul teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. Părintele Iustin nu este sfânt. s-au lăudat. dar să credem că Hristos ne va întări! Pentru că unii dintre cei care bat astăzi cu pumnul în piept şi spun mâine că mâine. i-a zis aşa: „Pe vremea Sfântului Ilie erau cam trei milioane de iudei (nu erau trei milioane. când se va pune pecetea fiarei. În ortodoxie nu cunoaştem sfinţi în viaţă. Motovilov. de douăzeci de ori mai mulţi. ajută necredinţei mele!” Suntem slabi. când se vor pune microcipurile. mi-e teamă să Te mărturisesc. aşa cum atâtea mii şi zeci de mii de sfinţi l-au urmat pe Sfântul Ioan Botezătorul. înseamnă că în zilele noastre ar trebuie să fie de douăzeci de ori mai mulţi. dar nouă ne este teamă!” Vă este teamă?! Fiţi sinceri cu voi şi cu Hristos şi spuneţi: „Da. Să nu fie teamă că suntem puţini! Dumnezeu este cu noi! Să nu ne fie teamă că sunt din ce în ce mai mulţi eretici. Şi alţii. ar fi un sinod mincinos. părinţii acestei mănăstiri şi creştinii care veniţi la această mănăstire. ne vom pierde mântuirea! Să nu ne fie teamă că suntem puţini! Vorbea Sfântul Serafim de Sarov cu ucenicul său. dar cred Ţie că nu mă vei lăsa! Cred Doamne. ei vor fi numiţi sfinţi . un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva Sfintei Evanghelii. Au crezut în puterea lor şi nu în harul dumnezeiesc. iubesc unii scrierile despre post. adică o sută patruzeci de mii de creştini care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal.

pe prispe. asemeni Sfântului Bonifatie care era şi beţiv şi curvar şi. Gheorghe! Ridică-te. Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele. ridică-te. ori vă omorâm pe toţi”. Şi când au venit comuniştii au vrut săi gonească pe călugări din mănăstire şi le-a zis: „Hotărâţi-vă: ori părăsiţi mănăstirea. Gheorghe. Ridică-te.cei mai mulţi ştiţi. am trăit ca nişte animale! Să murim ca nişte creştini!” Şi toţi călugării aceia desfrânaţi au primit mucenicia şi au intrat în cetele sfinţilor. Ioane! Aşa. Pe toate ce slobode-ţi ies înainte. pe lanţuri. Ioane! Ridică-te. Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te. ridică-te. pe funii. luminat de Dumnezeu. pe icoane. o poezie care multora le-a dat nădejde. unul din testamentele sfinţilor închisorilor. Ridică-te. Ioane!” a lui Radu Gyr. Ridică-te. ţintuit în piroane. sus. nu pentru pogoane. ducându-se să cumpere sfinte moaşte pentru stăpâna sa. Gheorghe. le-a dat credinţă să se ridice pentru că Hristos vrea să ne ridicăm din neputinţele noastre şi să Îl slujim. Da. Gheorghe. Ioane! Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte Pe praguri. ridică-te. ridică-te. Ioane! Dumnezeu să ne ajute să mergem pe calea mărturisirii dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii noastre! Amin! . Şi atunci stareţul. ridică-te. să ne rugăm lui Dumnezeu să punem început bun mântuirii noastre! Am să vă pun înainte . pe lumina din urmă a furtunii. Gheorghe. ca să bei libertatea din ciuturi Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi.ATITUDINI 55 ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE călugărilor. Nu pentru pătule. Aglaida. ridică-te. Ridică-te. Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri. dar unii dintre voi poate nu ştiţi. Gheorghe. fraţilor! Dacă până astăzi am fost slabi. pe uşi. Gheorghe. Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane O claie de zări şi-o căciulă de stele. L-a mărturisit pe Hristos muceniceşte. Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri. Pentru cântecul tău. i-a adunat pe călugări şi le-a zis: „Fraţilor. părinţilor. Să urmăm curajului lor. Ioane pe sfinte ciolane! Şi. Ridică-te. Ridică-te. poezia „Ridică-te. Gheorghe. până astăzi am fost laşi! Dar Hristos vrea ca de acum înainte să fim tari! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine.

care anatemiza. să accepte sau să predice faptul că susţinea validitatea apostolică a Sf. de-a lungul întregii sale vieţi apostolice. Arhiepiscopul grec al Americii de Nord şi de Sud. Convertirea mea la ortodoxie a început într-o zi în care aveam ca ascultare să reorganizez biblioteca mănăstirii din care făceam parte. ce-i drept destul de comun pentru vremurile acelea. Ştirile legate de moartea sa au apărut pe prima pagină a ziarului Kathemerini. Deci. El a fost ucis de un mexican de 70 de ani. care a trecut la Ortodoxie. în 1907. alaltăieri a murit Episcopul de Nazianz. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . pp. iulie-1953. a fost făcut episcop de Nazianz pentru episcopia Americii de Nord şi Sud. mărturisind credinţa ortodoxă. au repetat aceleaşi anateme şi condamnări. Paul Di Ballester. Mănăstirea ţinea de ordinul franciscanilor. Apostol Pavel a fost. între anii 1327 şi 1331 papii Ioan al 22-lea şi Clement al 6-lea au condamnat şi anatemizat pe oricine ar fi îndrăznit să nege faptul că Sf. cu reşedinţa în Mexic. Apostol Pavel. Spania. 285-291. Am încercat să mă calmez gândind că este. subordonat cu totul autorităţii eclesiastice monarhice. actualmente. Autorităţile mexicane nu exclud ideea ca omorul să fi avut la bază vreo formă de fanatism”. declarând eretic pe orice creştin care ar " îndrăznit să creadă. şi decembrie-1953. sâmbătă. Cu alte cuvinte. După cum am aflat din oraşul Mexico City. Apostol Pavel. am dat peste un articol foarte interesant ce data din 1647. papa Pius al 10-lea. 4 februarie-1984: „Episcopul ortodox grec Pavel a fost ucis în Mexic. că a fost primit în ortodoxie ca adult şi a excelat ca păstor şi autor. Era o descoperire de-a dreptul îngrozitoare pe care mintea mea nu putea să o cuprindă. Totuşi. o eroare tipografică sau vreun fals. Acolo el a suferit moarte mucenicească. Cu mult mai târziu. care-l cunoştea pe episcop şi lucrările sale. fondată în ţara mea de baştină. Documentul descria o decizie a Inchiziţiei. pp.56 ATITUDINI ÎMBrăţIşâND pe sfâNTUl pAvel1 o cutremurătoare convertire Documentul descria o decizie a inchizi" iei. 483-485. Funeraliile au fost oficiate de Arhiepiscopul Iacob. a trebuit să elimin orice posibilitate ca documentul să fie vreun fals sau vreo eroare. bolnav psihic. primului papă şi rege al Bisericii. declarând eretic pe orice creştin care ar fi îndrăznit să creadă. fost militar. În timp ce triam tot felul de documente de pe vremea Inchiziţiei. în 1920. poate. care anatemiza. adică Apostolului Petru. Fostul călugăr franciscan.Acest articol al ierodiaconului Ballester a fost publicat în două părţi în revista Kivotos. E bine de ştiut că Episcopul Pavel era de origine spaniolă. De fapt. să accepte sau să predice faptul că sus" inea validitatea apostolică a Sf. mă confruntam cu o serioasă problemă de 1 . şi papa Benedict al 11-lea. confuzia şi surpriza au devenit şi mai mari când am descoperit că decizia Inchiziţiei la care se referea documentul era autentică.

îşi declara egalitatea cu ceilalţi apostoli. Totuşi. cu adevărat. Părinţi spun că „toţi ceilalţi apostoli erau aidoma lui Petru. ca să dovedim că fiecare avea aceeaşi autoritate. căutând în zadar o rezolvare. Pune­ le deoparte şi rezumă­te la a urma învă" ăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. căci titlul apostolic al fiecăruia era „cea mai mare autoritate. era limpede ca cristalul. Erau cu toţii păstoriţi. conştient de di" cultatea problemei. ţinusem cu tărie la ideea că în special Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru pe care nu poţi să-l laşi deoparte. îmi era cu neputinţă de acceptat faptul că Apostolul Pavel era sub orice poruncă papală. sincer să fiu. . „Pavel. în timp ce turma era una. întrebându-mă dacă mai am şi altceva mai interesant de spus. îţi voi da o listă cu autori remarcabili. Independenţa activităţii sale apostolice printre popoare. nimic” lupta sufletului cu învăţăturile papistaşe Cuprins de tulburare şi de tot felul de gânduri. cău­ tând în zadar o rezolvare. În acest fel. până acum. despre care se spune că ar fi primul Papă. Biserica. Pentru mine era nespus de clar cine era el. a declarat oficial că „dacă spune careva că Petru. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi Sfinţii Părinţi te-au vătămat. mai precis că erau înzestraţi cu aceeaşi onoare şi aceeaşi autoritate”. După ce s­a gândit câteva minute. Să nu îngădui nici unei creaturi a lui Dumnezeu. de toţi la fel. „papa este totul. Pentru ei era imposibil ca vreunul să facă uz de o autoritate mai mare decât restul. vizibil al întregii Biserici. Fără să-mi dea timp să răspund. Părinţi pe marginea acestei teme nu lăsau nici o urma de îndoială. iar turma era păstorită de apostoli. în cele din urmă mi-a spus un lucru la care. atât de explicit. Eu. Sinodul de la Vatican. Şi. Pune-le deoparte şi rezumă-te la a urma învăţăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. culmea autorităţii”. în cele din urmă mi­a spus un lucru la care. După ce s-a gândit câteva minute. toţi Sf. Personal. să smintească credinţa ta în Dumnezeu şi Biserică”. Acest răspuns al lui. copilul meu. copilul meu. comparată cu cea a lui Petru printre circumcişi.ATITUDINI 57 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Mă asculta cu amărăciune. puse punct conversaţiei noastre. căci lucrările Sf. mă duc la duhovnic şi îi spun cu naivitate despre tot ce mă preocupa. învăţătura Bisericii Catolice. n-ar fi fost hirotonit de Hristos ca mai marele apostolilor sau că n-ar fi capul văzut. indiferent cine ar fi. De aceea. votând împreună toate convingerile mai sus numite. conştient de dificultatea problemei. să fie anatema”. învăţătura romano-catolică era împotriva acestui fapt. Tradiţie. scrie Sf. iar pe cealaltă. Duhovnicul meu era unul din preoţii de vază ai mănăstirii. Deci. sincer să " u. autoritate egală”. ci cu primul dintre ei. mi-a mărit şi mai mult confuzia. era esenţial pentru mântuirea noastră să credem că Biserica este o monarhie pură al cărui monarh este papa. duhovnicul mai adaugă: „În schimb. Potrivit teologiei romano-catolice. era un fapt de nezdruncinat ce realmente striga din Biblie. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi S" n" ii Părin" i te­au vătămat. Ce-mi rămânea de făcut? Pe de o parte se afla Biblia şi Sf. Ioan Hrisostom. Mă asculta cu amărăciune. Şi. conştiinţă. pentru prima data în viaţa mea mă găseam în faţa unei dileme înfricoşătoare. în ale căror lucrări credinţa ţi se va relaxa(?!) şi ţi se va întări”. şi ar trebui comparat nu numai cu ceilalţi.

118:105). Câteva zile mai târziu. În cadrul acestei monarhii papiste „constă toată puterea şi stabilitatea Bisericii”. dar nu înainte de a mă ruga să-l ţin la curent cu progresele pe care le făceam în citit. M-am aruncat cu tot sufletul în studierea lor. În viaţa mea de la mănăstire mă preocupasem doar de faţa lor exterioară. este „dinamic şi dominant. de asemenea şi manuale de decizii papale şi sinoade ecumenice. Autoritatea monarhică a Papei. pentru romano-catolici. Deoarece fusesem atras de creştinism şi botezat abia după terminarea studiilor. Vicarul lui Dumnezeu. Biserica „nu este decât o monarhie absolută” al cărui monarh absolut este papa. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi " inuturi sau. aşa cum vă spuneam. poate. pentru a­şi satisface propria sete pentru bogă" ie şi putere. afirmă că „papismul este cel mai important agent al creştinătăţii”. Cu cât înaintam în studiul acelor cărţi. drept conducător suprem şi cap vizibil al Bisericii. Chiar dacă nu mă convinsese cu totul. care se comportă în toate împrejurările ca atare. ceva ce nu putea fi despărţit. am continuat cu studiul filosofiei şi. el îmbrăţişând toate învăţăturile şi drepturile legale pe care le are Biserica. Teologia îmi părea o ştiinţă cu totul nouă. Citind articolele recomandate cu înţelepciune de îndrumătorul meu.” „Dreptul divin se extinde asupra tuturor. Mai mult. eram abia la începutul studiilor teologice. iar individual. cunoscut ca „Biserica RomanoCatolică” a început să se dezvăluie încet. păstorul păstorilor şi ierarhul suprem.58 ATITUDINI De­a lungul timpului. Îmi lăsă lista cu autorii ce-i aveam de citit. învăţătorul universal şi infailibil al credinţei. drept piatră din capul unghiului. Acest tip de creştinism este cel susţinut de papism. sistemul acesta monarhic. care în alt mod „nu ar putea fi posibilă”. Până atunci creştinismul şi Biserica Catolică erau un amalgam pentru mine. duhovnicul meu plecă să facă un tur de predici misionare pe la bisericile ordinului nostru. el a devenit stăpân pe întinse domenii. Majoritatea cărţilor erau texte teologice. încet.” Această autoritate dictatorială ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . acest drept e asupra oricărui om botezat din întreaga lume. „zenitul şi esenţa sa”. căci nu apăruse vreun motiv să mă îndemne să-i analizez bazele şi motivaţiile în profunzime. am făcut totuşi rost de cărţile recomandate şi am început să le citesc cu toată atenţia. Cred că un sumar al acestora ar fi spre interesul multora: În primul rând. înţelegeam tot mai mult că nu eram conştient de natura Bisericii mele. având doar Biblia ca ghid şi îndreptar: «Legea Ta e făclie picioarelor mele şi luminare cărărilor mele»(Ps.

căci „este esen" ial pentru su" etele noastre să credem în institu" ia papismului şi să ne supunem ei şi repre­ zentan" ilor ei”. A avut un rol central şi. continuând astfel imperialismul Romei. Papa. ca încoronare şi o culme a atotputerniciei Papei. În zilele noastre. mirean sau cleric. de fapt. negând mântuirea celor care nu i se supun. adică ale lumii. închisori. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la vatican. cu armată. ci are şi dreptul de a-şi exercita autoritatea asupra credincioşilor. Papa întruchipează Conducătorul ideal profeţit de Cicero. predându-i-se regatele şi tronurile politico-eclesiastice. se supun şi sunt în serviciul clerului. care. care fuseseră create pentru „a înnobila şi ancora toate celelalte tronuri ale lumii”. Nu mai e nevoie ca Sfântul Duh să călăuzească Biserica Sa „către tot Adevărul”. Su" etele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. În felul acesta. pentru a-şi satisface propria sete pentru bogăţie şi putere. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură. Şi. necura" i şi profanatori de cele s" nte. El nu poate fi limitat în a judeca doar prin prisma penalizărilor spirituale. în învăţătura romano-catolică se spune că: „Papa are dreptul să intervină şi să judece toate problemele spirituale ale fiecărui creştin şi deci cu atât mai mult are acest drept în problemele lumeşti. închisori. asupra oricărui creştin de pe tot globul. susţinând că este reprezentantul Aceluia Care spune: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. În zilele noastre. căci de acum avem un Dumnezeu pe pământ. De-a lungul timpului. cel care a scris că toţi trebuie să-l recunoaştem ca sfânt. poli" ie secretă. iar aceasta doar pornind de la ideea că papa este episcopul suprem al fiecărei dioceze eclesiastice din lume. iar Papa este singurul canon al adevărului care poate . cu armată. Datoria stăpânitorilor şi domnilor creştini era să se retragă din faţa divinului şi dreptului rege. bazat pe infailibilitate. se referă la o na" iune autonomă cu reprezentan" i diplomatici în ambele sfere. un rol decisiv în istoria politicii. El. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi ţinuturi sau. poliţie secretă. căci „este esenţial pentru sufletele noastre să credem în instituţia papismului şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei”. se referă la o naţiune autonomă cu reprezentanţi diplomatici în ambele sfere. eretici. precum nu mai e nevoie nici de Sfânta Tradiţie. El.” Căci Biserica are două cuţite. bănci. al Aceluia Care a interzis Apostolilor să-i imite „pe împăraţii pământului care cuceresc popoare”. Oamenii care refuză să-i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socotiţi schismatici. în mâinile regilor şi soldaţilor. eretici. la rândul lor. De asemenea. bănci. necuraţi şi profanatori de cele sfinte. De atunci „umanitatea trebuie să i se adreseze pontifului ca şi cum s-ar adresa Domnului Însuşi: ‚Tu ai cuvintele vieţii veşnice’ ”. Primul este în mâinile clerului iar cel de-al doilea. poate.ATITUDINI 59 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE oamenii care refuză să­i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socoti" i schismatici. A deţinut numeroşi sclavi. îşi însuşeşte un privilegiu pe care nici cei mai râvnitori idolatri nu şi l-ar fi putut imagina: infailibilitatea dreptului divin. el a devenit stăpân pe întinse domenii. asupra oricărei Biserici de indiferent care denominaţie creştină sau limbă ar fi. poate fi exercitată oricând şi asupra oricui. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la Vatican. Sufletele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. care a avut loc în 1870. se numeşte şi se proclamă pe sine împărat lumesc. potrivit regulii dogmatice a Sinodului de la Vatican. simbol al puterii spirituale şi al puterii lumeşti. de cele mai multe ori. de fapt.

dacă nu vor să fie refuzaţi de la mântuire. fiind aleşi de Biblie. cel puţin aşa cum susţin conducătorii noştri infailibili. o spune şi mai simplu: „Dacă întro bună zi Papa ar impune păcatele şi ar interzice virtuţile. dar încă nu acostasem în nici un alt peisaj eclesiastic. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. Papa. care arde ca focul şi înnegreşte când nu străluceşte. iezui" ii. prin urmare. tot astfel. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală fa" ă de Papă.” emite judecăţi. care. Biserica ar fi obligată să creadă că păcatele sunt bune şi virtuţile rele”. s-au întors împotriva ei. a cărei organizare compoziţională internă nu avea nimic de-a face cu Biserica pe care a construit-o Domnul şi pe care au organizat-o Apostolii împreună cu ucenicii lor. Scriptură. Ieronimi. Scriptură mai prejos de Papă! Atacând în felul acesta Sf. trebuie să primească supunere oarbă. Grigori şi Hrisostomi…”. Scriptură. Aceasta a fost ultima legătură cu duhovnicul meu. Aceste învăţături nu sunt decât o înşiruire de prostii din partea Papismului. Ortodoxia şi protestantismul erau doar nişte idei vagi pe atunci şi încă nu bătuse ceasul să-mi dau seama că ele mi-ar putea ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Drama acelor zile a fost că mă îndepărtasem de papism. pe lângă cele 3 voturi. iar bulele şi declaraţiile papale să fie considerate egale cu epistolele canonice şi. crezute şi venerate întocmai ca şi acelea. Scriptură şi nu prin decizii umane şi teorii. pe care credincioşii sunt datori să le accepte. Cardinalul Bellarmine. Iar în ceea ce priveşte Tradiţia. Adevărul credinţei nu răsare decât din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia întregii Biserici. i-am scris o primă scrisoare părintelui superior: „V-am citit cărţile. Deja o apucasem pe un drum care nu-mi îngăduia să mă opresc decât la găsirea unei soluţii pozitive. pentru noi. şi ţi-ai expus sufletul impactului periculos cu Sf. În situaţii similare cu ale tale. declarat sfânt de către Biserica Catolică. în acest caz. se plânse duhovnicul. să declare noi dogme. Stăpânit de acest sentiment. Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că toţi creştinii pot citi Biblia” şi. De vreme ce este infailibil. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. Mi-a fost pur şi simplu imposibil să pun Sf. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. „Depinde doar de voia şi de intenţia lui să numească doar ceea ce doreşte el a fi sacru şi sfânt în cadrul Bisericii. Biserica mea pierdea orice urmă de consideraţie din partea mea şi devenea una cu ereticii. Totuşi nu m-am oprit aici.” răspunsul sosi cu repeziciune: „Nu mi-ai urmat sfatul. e mai valoros decât mii de Augustini. În felul acesta. chiar şi împotriva judecăţii emise de întreaga Biserică. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. Citind toate acele cărţi. nu consider necesar să-ţi reamintesc că noi trebuie să-l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credinţă. mă simţeam ca un străin în propria mea Biserică. Natura Bisericii se poate înţelege din ceea ce ne spune Sf. Nu voi încălca dreptul divin pentru a putea urma învăţăturile omeneşti care nu au nici o bază în Sfânta Scriptură.60 ATITUDINI totuşi. Această scrisoare n-a făcut decât să-mi întărească părerile în loc să le anuleze.

păstorirea mieluşeilor şi oilor sale. Astfel. Papa.ATITUDINI 61 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că to" i creştinii pot citi Biblia” şi. autoritatea Bisericii şi corpul episcopal nu sunt intrinsec subordonate monocraţiei Papei. cel pu" in aşa cum sus" in conducătorii noştri infailibili. să spună „…şi într-un papă”. Domnul îi încredinţează Sf. Importanţa şi rolul episcopilor în Biserica Catolică nu este mai mult decât de reprezentanţi ai autorităţii papale. şi Biserica. iar în ceea ce priveşte tradi" ia. În ciuda acestor lucruri. cu durere şi necaz. adică în afara ei”. În toate celelalte cazuri. nu direct de la Dumnezeu. toată această muncă a mea nu putea fi ţinută chiar secret. primul Papă. care se fac sub autoritatea şi veridicitatea Papei”. aceea care făcuse din mine un creştin şi căreia îi purtam Simbolul. tot astfel. „autoritatea Bisericii există doar atunci când este caracterizată şi armonizată de Papă. ci de la Pontiful Suveran al Romei”. în tot ceea ce ar fi putut arunca mai multă . Căci. Domnul îi acordă slujba de Păstor-şef. unde nu mă gândeam decât la marea mea problemă. căci Papa este totul. profitând de cele câteva ore permise de retragere la chilie. e mai valoros decât mii de Augustini. Acest regim ei încearcă să-l susţină prin capitolul 22 al Evangheliei după Ioan. nu consider necesar să­" i reamintesc că noi trebuie să­l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credin" ă. Îmi mai trebuia încă multă gândire ca să pot străbate. Astfel. episcopii. ca întreaga validitate a sinodului să înceteze. aceasta e nulă. ieronimi. episcopilor. aşa cum se spune în dogmatică. Totuşi. chiar de la sursele patristice apostolice. în acest caz. potrivit teologiei romano-catolice. nemoştenind nici o autoritate apostolică. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. În fapt. fie că Papa este cu Biserică sau fără Biserică este acelaşi lucru. care sunt mieluşeii. Neavând autoritatea şi girul Papei. cu drepturi exclusive asupra credincioşilor. care. Cât priveşte sinoadele ecumenice. nu sunt nici măcar succesori ai apostolilor. apostoli şi episcopi. mai precis. nu mai poate fi impus prin autoritate credincioşilor. Apostol Petru. papilor. iar toţi ceilalţi. oile. răspunsul înfricoşător al unui Iezuit Aproape renunţasem cu totul la studiile mele. potrivit interpretării romanocatolice. nimic. N-am precupeţit nici o ocazie de a face tot felul de cercetări în afara mănăstirii. Este de ajuns ca Papa să iasă pe uşile sinodului şi să spună „nu mai sunt înăuntru”. Eram mai mult decât afectat de această mare grijă care mă copleşea şi-mi consuma toată energia. căci. grigori şi hrisostomi… oferi un remediu agoniei mele. în această Biserică „autoritatea apostolică era lipsită de apostoli şi nu a fost lăsată succesorilor ei. n-au altă valoare decât cea dată lor de Episcopul Romei. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. drumul care să mă ducă la concluzia că Biserica pe care o iubeam nu făcea parte din sistemul papist. continuam să-mi iubesc Biserica. Totuşi episcopii. Foarte corect scrie şi episcopul Maren: „Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă atunci când catolicii spun: „Cred …şi în una Biserică”. ci doar autoritatea papistă a lui Petru. în Biserica Romano-Catolică. căreia i se supun şi episcopii întocmai ca şi credincioşii mireni. Luni întregi nu făcusem altceva decât să studiez structura şi organizarea Bisericii Primare. „căci ele nu pot fi altceva decât conferinţe pe tema creştinismului. nu au nici o altă autoritate decât cea dată lor.

Totuşi. de clar şi de adevărat. în ciuda tuturor acestor lucruri. noastre” şi.” „Cu câteva secole în urmă ai fi fost ars de flăcările Inchiziţiei” Potrivit părerii majorităţii. lucruri deosebit de interesante şi de semnificative pentru mine. dacă aşa ne spun mai marii Bisericii”. Pe unii dintre ei. un preot iezuit mi-a mărturisit următoarele: „Ceea ce-mi spui tu mi se pare deosebit de logic. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. Dar pot oare preţioasele lucruri ale sufletului să poată fi păstrate în siguranţă acolo unde liberul arbitru al Papei tot adună noi dogme şi false învăţături despre viaţa pioasă a Bisericii? Şi. de vreme ce puritatea învăţăturii a fost ridicată pe falsurile legate de papă. Iată ce-mi scria un episcop: „Cu câteva secole mai devreme ideile tale te-ar fi dus la ardere pe rugul Inchiziţiei”. am început să discut subiectul cu figuri bisericeşti ecleziastice cunoscute. eu eram un eretic. Totuşi. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. cine-mi poate garanta că această pată nu se va întinde şi în celelalte zone ale credinţei evanghelice? Şi atunci nu ni se mai pare atât de ciudat cum ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE „Ceea ce­mi spui tu mi se pare deosebit de logic. pe clerici. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castităţii. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală faţă de Papă. iezui" ii. Astfel. intenţionam să rămân în mănăstire. ca să nu cădem în înşelare. pe lângă cele 3 voturi. pentru noi. fiind înţepeniţi în conceptul că „supunerea ce se cade să o dăm Papei cere o încuviinţare tacită a vederilor. pe lângă cele 3 voturi. suntem datori să ne ţinem de cunoscuta axiomă care spune că ceea ce vedem noi ca alb este de fapt negru..62 ATITUDINI lumină asupra problemei care mă frământa. În felul acesta. i-am găsit mai fanatici decât conştienţi de absurditatea învăţăturilor despre papă. Înflăcărat de astfel de concepţii. pentru noi.: . totuşi. iezuiţii. de asemenea.. să mă dăruiesc unei vieţi spirituale autentice şi să las ca toată responsabilitatea înşelării şi greşelii să stea pe umerii ierarhilor Bisericii. că „chiar de am deţine adevărul. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. concepţiilor. mai mult decât atât. În felul acesta primeam aproape continuu impresii şi păreri asupra subiectului. de clar şi de adevărat. oameni recunoscuţi pentru sinceritatea şi inima lor. al ascultării şi al sărăciei.

voi descrie mai târziu. În felul acesta m-am lepădat de Biserica Catolică. Nici acolo n-am reuşit sa rămân necunoscut. pozi" ia mea devenea din ce în ce mai precară. poziţia mea devenea din ce în ce mai precară. Iisus Hristos?” Astăzi. ca şi onorurile şi privilegiile care decurgeau de aici. l-a imitat pe acela care. am sfârşit prin a face pasul decisiv. „În felul acesta ne-am împodobit şi ne-am supra-încărcat viaţa religioasă. ci la diaconia întregii Biserici”. Iar aceasta voce îmi spune: „Las-o… astfel încât să nu te faci părtaş păcatelor ei şi să nu te răneşti de rănile ei”. de către anglicani şi. spunând: „Cine ştie dacă aceste mijloace. în care sufletul nu mai ştie unde este trunchiul pe care se sprijină toate şi unde sunt rădăcinile care. După fiecare predică pe care o ţineam pe la Bisericile . deoarece plecarea mea din Biserica Romano­ Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. din mândrie. de fapt. să fie ca Dumnezeu. Cum. este pierdut printre aceste podoabe. Corespondenţa îmi era plină de scrisori anonime şi ameninţătoare.ATITUDINI 63 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În al doilea rând. am declarat că nu mai aparţin Bisericii Romano-Catolice. uitând că împărăţia Fiului lui Dumnezeu „nu este din lumea aceasta” şi că „cel chemat la episcopie nu este chemat la nici o poziţie mai înaltă sau la vreo autoritate. unii dintre sfinţii Bisericii Romano-Catolice au început să dea alarma. de fapt. n-am făcut decât să-mi urmez vocea conştiinţei. al cărui conducător. a Aceluia Care este miezul tuturor lucrurilor. am îmbrăţişat Ortodoxia.” Astfel. fără să o fi căutat eu. care este. dar. fiind convins că viaţa spirituală în sânul Bisericii papistaşe mă poate expune la pericole. şi-a pierdut gloria şi slava cea adevărată şi şi-a pus una falsă” iar apoi „a şezut în templul lui Dumnezeu ca un dumnezeu”. deoarece plecarea mea din Biserica Romano-Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. viaţa spirituală ne apare ca un copac cu multe ramuri şi multe frunze. Adevărate cuvinte scria şi Bernard de Clairvaux despre Papă: „Nu există otravă mai puternică şi nici sabie mai periculoasă decât această sete şi patimă a dominaţiei!” Ieşind de sub jugul Papismului. în lumina unui Adevăr absolut şi fără pată. În al doilea rând. încât faţa Lui. am venit în contact cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor. mai puţin importante de mântuire. le hrănesc pe toate… . Coresponden" a îmi era plină de scrisori anonime şi amenin" ătoare. vrând. Am părăsit mănăstirea şi. după un timp destul de scurt. unde am fost întâmpinat. Unii înclinau să mă urmeze. vocea lui Dumnezeu. care realmente ne inundă. ajunşi în ultimul moment. după plecarea mea. Mă acuzau că creasem un cerc anti-papist în jurul meu şi că prin exemplul meu duceam în apostazie clerici romano-catolici care erau „bolnavi din punct de vedere dogmatic” şi care mai înainte îşi exprimaseră sentimente de simpatie în cazul meu. nu ne fac să-L dăm uitării pe singurul nostru Mântuitor. nimeni n-a mai dorit să-şi sacrifice poziţia pe care o deţinea în interiorul Bisericii. Lucrul acesta m-a obligat să părăsesc Barcelona şi să mă stabilesc la Madrid. prin ei.

mai bine zis. slaba lor credinţă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei”. deoarece la întâlnirile secrete la care consimţisem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano-catolici. În studiul acela strânsesem toate clauzele din literatura patristică şi primele 4 secole care. am isprăvit cu papistaşii. un număr mereu mai mare de ascultători doreau să mă cunoască şi să discute cu mine tot felul de chestiuni teologice. Curând. Luca 22:31-32). Răzbunarea fanatică pe care mi-o plănuiau unii papişti a fost dată la iveală pe deplin în ziua în care am răspuns public la o disertaţie eclesiastică pe care aceştia mi-o trimiseseră ca o ultimă încercare de a mă smulge din capcana „ereziei” în care căzusem. În coloanele unui periodic portughez am replicat: „Realitatea este că datorită acestei infailibilităţi sunteţi singurii creştini care NU puteţi fi siguri vor cere să credeţi mâine”. pe drumul pe care mergeţi. Iar interpretarea dată de Sfinţii Părinţi este exact regula conform căreia noi înţelegem Sfânta Scriptură. anglicane. Drumul spre ortodoxie Cam prin perioada aceea. Lucrarea. Articolul meu se încheia cu propoziţia: „Şi nu peste mult timp. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. majoritatea fiind împotriva papei. chiar dacă nu prin împrejurări care se legau ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE .64 ATITUDINI Străduin" ele unui profesor universitar polonez. vicar al Domnului nostru pe pământ”. după ce mi-am publicat la Buenos Aires studiul în 3 volume. Situaţia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în faţa autorităţilor. se refereau la „clauza primatului” (Matei 16:18-19. cu un caracter apologetic. Dovedeam că învăţăturile despre Papă erau cu desăvârşire străine şi contrare învăţăturii pe care Sfinţii Părinţi au dat-o. pe care­l cunoşteam. Ioan 21:15-17. o să-L numiţi pe Dumnezeu vicar al Papei în ceruri”. iar sloganul către care conduceau toate argumentele din carte era: „Datorită infailibilităţii Papei. cunoscuţi pentru „lipsa sau. mi­a întărit şi cimentat convingerea că ortodoxia se bazează pe adevărurile substan" iale ale Creştinismului. romano-catolicii sunt astăzi singurii creştini care pot fi siguri în ceea ce cred”. Fără să o fi dorit. direct sau indirect. purta titlul pompos: „Papa.

Interesul pentru ortodoxie creştea. nu mai puţin profundă. am văzut cum învă" ătura ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. deoarece era conştient că mă aflam într-un mediu protestant. Ortodocşii din Vest nu sunt deloc susceptibili de prozelitism. trebuie să mărturisesc că ideile mele despre Ortodoxie suferiseră importante evoluţii de la începutul odiseei mele spirituale. dar nu m-am grăbit cu lansarea. ca fiind lipsită de viaţă spirituală. dar s-a abţinut de la alte comentarii. m-am eliberat de toate reţinerile pe care le aveam faţă de ortodoxie şi am putut privi şi eu lucrurile spiritual obiectiv. Aceste vederi părtinitoare prezentau ortodoxia ca pe ceva schismatic. toate îmi treziseră un viu interes. mi-am dat seama. Respectatul ierarh a remarcat şi el coincidenţa în scrisorile sale. şi că S" n" ii Părin" i ai Bisericii. Şi astfel. împreună cu scrisori încurajatoare. şi că Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Când am început sa corespondez cu un respectat membru al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Vest. potrivit Părinţilor Apuseni.ATITUDINI 65 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În toate aceste lucrări. În acele cărţi m-am regăsit. Dumnezeul nostru şi Dumnezeu. În perioada aceea am scris două cărţi: Conceptul Bisericii. Ortodoxia. În toate aceste lucrări. unele chiar din grecia. al cărui nume nu-mi permit să-l fac public. unele chiar din Grecia. Cam tot pe atunci am scris şi la Patriarhia Ecumenică. am venit pentru prima data în contact cu Ortodoxia. Nam dat de vreun paragraf care să nu fie în deplin acord cu conştiinţa mea. plăcut surprins. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ Noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. Urmau să fie publicate în America de Sud. Numai atunci când corespondenţa noastră dura de ceva timp. tot ca să nu le dau apă la moară protestanţilor. începusem să-mi fac rost de tot felul de cărţi şi reviste ruseşti şi greceşti de la Londra şi Berlin. Dinspre partea Ortodoxă m-au sfătuit să mă debarasez de poziţia pur şi simplu negativă pe care o aveam împotriva Papismului care mă . curând. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. pe care mi le furniza Arhimandritul Benedict Katsenavakis din Neapole. În plus. o grupare de biserici mărunte care nu purtau linia caracteristică a unei adevărate Biserici a lui Hristos. cealaltă fiind intitulată Dumnezeul tău. iar schisma care o înlăturase avea „pe diavol drept tată şi mândria Patriarhului Fotie drept mamă”. şi se adăugaseră şi informaţiile pe care le primisem de la Consiliul Ecumenic referitoare la existenţa şi viaţa în cercurile ortodoxe din Apus. care trecuseră prin ţara mea. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. am văzut cum învăţătura Ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. Înainte de a-mi continua relatarea. împreună cu scrisori încurajatoare. că înclinarea negativă pe care o simţeam împotriva Papismului era conformă întru totul cu învăţătura Ortodoxiei. ca şi o serie de cărţi premiate. Încetul cu încetul începeam să-mi pierd reţinerile interioare faţă de Biserica Ortodoxă. Episcopul ortodox mi-a indicat să citesc superba carte a lui Serghei Bulgakov. între ele. şi pe cea a Mitropolitului Serafim. Avusesem câteva discuţii pe subiecte teologice cu un grup de ortodocşi polonezi.

adusă ortodoxiei. mai puţin a anglicanilor.. slaba lor credin" ă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei” murdărise atât de tare şi să-mi construiesc „Crezul” după care ei puteau să-şi dea seama cât de departe eram de Biserica Anglicană. aproape fără să­mi dau seama şi. pe care-l cunoşteam. în sfârşit. ortodocşii au început să mă considere unul de-al lor. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. majoritatea " ind împotriva papei. Şi doar în momentul acesta a început să se facă simţit. Treptat. Acuzaţia de mumificare teologică. care era guvernată de un ajutor cam interesant. unde astăzi nu mai există nici o comunitate ortodoxă. deşi apele mereu se schimbă. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învă" ătorul lor. A fost o sarcină grea pe care am concluzionat-o cu următoarele propoziţii: „Cred în tot ceea ce este inclus în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. ci un şuvoi veşnic curgător. cât şi faţă de cea Ortodoxă.. în sfârşit. mai bine zis. „Faptul că îi vorbim acestui spaniol despre ortodoxie nu înseamnă că facem prozelitism”.66 ATITUDINI . am scris o lungă dizertaţie privind cazul meu. Şi. Aşa că nu m-am mai simţit singur în faţa atât de puternicului catolicism şi a răcelii la care mă supuneau protestanţii. ortodox. unde am cerut să devin membru al Bisericii Ortodoxe. mi-am părăsit ţara şi m-am îndreptat spre Franţa. deoarece nu mai aveam ce face în Spania. Am înţeles că oricare creştin de altă confesiune este obligat să sacrifice o parte importantă a credinţei ca să poată ajunge la o puritate dogmatică completă. În Răsărit. lucru care nu se cere şi creştinului ortodox. pe care am adresat-o Patriarhiei Ecumenice şi Arhiepiscopului Atenei prin intermediul Diaconatului Apostolic al Bisericii Greciei. potrivit interpretării teologice a Tradiţiei. ca de obicei. aşteptând să dea în pârg roadele schimbării mele. mi-a întărit şi cimentat convingerea că Ortodoxia se bazează pe adevărurile substanţiale ale Creştinismului. În tot acest timp mi-am adâncit ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şi eu simţeam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. Străduinţele unui profesor universitar polonez. Când am fost sigur de acest lucru. am parcurs apropierea de Ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit. eu sim" eam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. Situa" ia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în fa" a autorită" ilor. deşi târziu. De atunci încolo mi-am dat seama că simpatia pe care mi-o arătaseră protestanţii începea să se răcească. În perioada aceasta am ajuns să " u. căci abia acum înţelegeam că această păstrare fixă şi stabilă a învăţăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. scria un foarte cunoscut arhimandrit. cum de altfel sunt şi prin întreaga lume. nu mai avea nici o valoare pentru mine. cunoscu" i pentru „lipsa sau. Şi ei. care a început să mă atragă către ortodoxie ca „posibil catehumen”. mai precis a Sinoadelor Ecumenice care au fost cu adevărat ecumenice şi în învăţăturile unanime ale Sfinţilor Părinţi care sunt recunoscute universal ca atare”. am parcurs apropierea de ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit Fără să o " dorit. se aflau atunci 280 de milioane de creştini care aparţineau Bisericii Ortodoxe şi cu care mă simţeam în comuniune de credinţă. deoarece el trăieşte şi rămâne în substanţa creştinismului şi a adevărului revelat şi nealterat. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. aproape fără să-mi dau seama şi. deoarece la întâlnirile secrete la care consim" isem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano­catolici. În perioada aceasta am ajuns să fiu. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învăţătorul lor. ortodox. şi interesul ortodox.

Sfântului Sinod nu i-a trebuit mult să ia decizia acceptării mele în sânul Bisericii Ortodoxe. ci un şuvoi veşnic curgător. nu mai avea nici o valoare pentru mine. Curând am fost tuns diacon de Preasfinţitul Episcop de Rogon.ATITUDINI 67 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Acuza" ia de mumi" care teologică. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. Când m-am convins cu totul. fiind atunci primit ca membru în adevărata Biserică a lui Hristos. simpatia şi înţelegerea Bisericii Greciei şi a membrilor ei. adusă ortodoxiei. De atunci trăiesc în iubirea. . la fel. Cuviosul Arhiepiscop al Atenei m-a primit ca un adevărat părinte al Bisericii. cunoaşterea ortodoxiei şi mi-am întărit legăturile cu ierarhii ei. am făcut pasul hotărâtor. iar după aceea am fost primit ca monah în Sfânta Mânăstire Peteli. Aceleaşi lucruri le-aş putea spune şi despre Preasfinţitul Dionisie al Rogonului. Le cer tuturor să se roage pentru mine şi să mă sprijine duhovniceşte. deşi apele mereu se schimbă. În timpul acelei sfinte slujbe de toată noaptea am fost onorat cu numele Apostolului popoarelor. care mi-a arătat. o iubire părintească. ca să pot fi mereu vrednic de Harul ce mi s-a făcut mie de către Domnul. unde venisem să studiez teologia. ţara recunoscută a ortodoxiei. căci abia acum în" elegeam că această păstrare " xă şi stabilă a învă" ăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. Iubirea şi interesul pe care l-a manifestat pentru mine au fost peste aşteptări. Aş fi vrut ca acest mare eveniment să se realizeze în Grecia. Nu mai este nevoie să spun că într-o asemenea atmosferă de căldură şi iubire.

nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. Dar este important să aştepţi ca Mântuitorul Însuşi să-ţi arate. Însă dacă în această situaţie ne întoarcem imediat către Hristos şi Îi cerem ajutorul. ocrotirea şi Îl rugăm să ne mântuiască. Preasfinţite Părinte. însă dacă suntem faţă în faţă cu răul. deci trebuie să o chemăm pe Născătoarea de Dumnezeu şi pe Sfinţii lui Hristos pentru ca ei să se roage pentru noi şi să ceară lui Hristos ocrotirea noastră. pentru că adevărul e adevărul.68 ATITUDINI Despre IspITIrIle ACesTUI veAC Interviu cu p. pentru că dacă suntem agresivi. fiindcă se ştie că vom fi amarnic bătuţi. este posibil că se vor simţi ofensaţi oricum. Mama întotdeauna îmi spunea că prinzi mai multe muşte cu miere decât cu oţet. Sunt momente în care trebuie să fii mult mai ferm. seraphim. " indcă se ştie că vom " amarnic bătu" i. iar Hristos este Adevărul. singura apărare pe care o putem avea este Iisus Hristos Însuşi. atunci când trebuie să fim mai fermi în răspunsuri? Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui Hristos. că acesta e timpul ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . iată că lupi în piele de oaie încearcă să smintească credinţa noastră. şi acestea sunt vremuri în care trebuie să fim puternici. Unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. atunci avem întreaga nădejde că vom fi înţeleşi şi auziţi de către cei care sunt în opoziţie cu adevărata credinţă. sau în cazul în care suntem întrebaţi în mod direct şi trebuie să răspundem? Cum facem asta fără să rănim pe cei care sunt împotriva noastră. dar dacă vorbim despre Hristos-Adevărul în contextul iubirii Lui (pentru că El e de asemenea Iubire). Deci ne sfătuiţi către blândeţe? Blândeţe fermă. cum să ne apărăm şi cum să distingem binele de rău? Dacă vrem să vorbim despre apărarea noastră împotriva răului. în inima ta. s. episcop de ottawa p unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. pentru că acesta e cel mai mare şi mai important fel în care putem fi ocrotiţi. Ce se întâmplă atunci când trebuie să mărturisim credinţa noastră. oamenii vor răspunde agresiv. însă dacă suntem fa" ă în fa" ă cu răul. atunci răul este imediat înfrânt.

Pentru că Iisus Hristos este Acelaşi. în aşa fel încât cultura să înţeleagă aceasta. Iar dacă CMB. Exact. ca să le schimbe.. dogmele însă nu se schimbă niciodată. pentru că sinoadele ecumenice sunt sursele acestor dogme şi nici unul dintre noi nu este prin sine sinod ecumenic al secolului XXI. Biserica ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre unul Domn iisus hristos. şi când folosim aceste cuvinte trebuie să fim extrem de atenţi că folosim cuvintele corecte care sunt în armonie cu Tradiţia de două mii de ani şi cu experienţa noastră despre Cine este Hristos. în întreaga lume. pentru că El nu e o propunere filosofică. în mod ironic. Consiliul Mondial al Bisericilor. El este Dumnezeu! El Însuşi ni Se revelează. atunci avem întreaga nădejde că vom " în" eleşi şi auzi" i de către cei care sunt în opozi" ie cu adevărata credin" ă. dar că acest organism nu ar fi Biserica Ortodoxă. Se vorbeşte în biserică. în această cultură a secolului XX. de fapt El te va împinge la aceasta. E o problemă dificilă. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot înţelege. Cred că exista multe păreri asemănătoare ale credincioşilor. iar noi suntem cei care trebuie să acceptăm Cine este El şi să transmitem tuturor celorlalţi mai departe. dar nimic nu se schimbă. decât dacă facem pelerinaje unii la alţii. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e Hristos. Care e Acelaşi întotdeauna. Acest lucru ne tulbură mult. Consiliul Mondial al Bisericilor este singurul mediu în care toate Bisericile Ortodoxe participă împreună şi unde au posibilitatea să vorbească. şi mulţi dintre adevăraţii credincioşi doresc să iasă din această organizaţie. au ideea că s-ar putea crea vreun fel de „lucru atotcuprinzător” care. chiar de unii păstori. fără a distorsiona această revelaţie în vreun fel. De aceea aş spune că dogmele nu pot fi schimbate. este posibil că se vor sim" i ofensa" i oricum. ştiţi.. pentru că adevărul e adevărul. că trebuie să redefinim dogmele. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e hristos. Cealaltă problemă e că protestanţii. exact. Care e Acelaşi întotdeauna. Tot aşa cum Sfinţii Părinţi nu au scris decât atunci când a trebuit şi cînd au simţit harul. dezvoltându-se. responsabilitatea noastră este de a-L mărturisi cu viaţa noastră. dar dacă vorbim despre hristos­ Adevărul în contextul iubirii lui (pentru că El e de asemenea iubire). …ca formă modernă a ecumenismului… Este o formă modernă a ecumenismului. pe la bisericile fiecăruia. deci în afara acestei organizaţii nu există încă vreun loc anume în care să avem posibilitatea de a ne întâlni în mod obişnuit. El este Dumnezeu! pentru a face aceasta.. pentru că El nu e o pro­ punere " loso" că.. va insista în această direcţie. ar include pe toata lumea. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot în" elege. iar hristos este Adevărul.? Forma exprimării se schimbă odată cu traversarea respectivelor culturi. Aceasta e problema noastră. şi se pare că şi catolicii într-o măsură. sau oricare altă organizaţie la care participăm. şi e una foarte rea. trebuie să plecăm. Există presiuni în Statele Unite să părăsim . Da. Ce părere aveţi? Spun aşa: Biserica Ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre Unul Domn Iisus Hristos. Şi voi spune aşa: în primul rând. aşa încât să trebuiască să fie făcut ceea ce se cere.ATITUDINI 69 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui hristos. BOR face parte din Consiliul Mondial al bisericilor.

acum. şi atunci ori se va pocăi înainte de a fi prea târziu. Prezenţa ortodoxă în CMB. aceşti oameni se vor plânge. nu sunt papi. Consiliul Naţional al Bisericilor Creştine. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. care desigur nu e una bună. Recent am citit un articol cum că CMB ar număra mai mult de 350 de astfel de asociaţii. aşadar nu e ca şi cum stăm acolo să fim călcaţi în picioare de toată lumea. şi când ierarhii Bisericilor vor ajunge la vreo înţelegere în ce priveşte a rămâne sau a pleca. Aş adăuga că exista influenţe vizibile în Biserica Ortodoxă. atâta vreme cât există protestanţi. e să ne rugăm la Dumnezeu să ne arate ce să facem. tocmai pentru că au descoperit că asta nu se va întâmpla. Deci este un număr deja mare. datorită acestui context. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . vor fi demonstraţii. după cum înţeleg eu. ci mai bine e să vorbească unii cu alţii şi să încerce să facă ceva împreună. social. Deci: dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. care tot creşte şi. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. Şi dacă s-ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credinţa. Singurul lucru pe care-l putem face cu această situaţie. reprezentanţii noştri mărturisesc adevărul.şi asta se poate întâmpla. Totuşi au fost nişte schimbări. tocmai din cauza asta. Oamenii aceştia realizează că nu e aşa de simplu să construiască vreun soi de biserică uriaşă. fiindcă sunt oameni. în sensul că e mai puţin direcţionat de gândul la a face vreo mega-biserică. acest număr va creste. ci dimpotrivă. de exemplu ajutor medical. şi e bine că ortodoxul încă mai are simţul umorului. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. în câteva biserici protestante şi chiar şi în biserica catolică. ceva practic. decât în grecia.70 ATITUDINI Părintele Sera" m Rose trăia într­un accentuat me­ diu polemic. " indcă acolo din tradi" ie se ştie cum se face aceasta. din cauză că există din ce în ce mai multe biserici de tip protestant. Deci dacă episcopul începe să vorbească despre ceva greşit . să fie într-un context în deplină armonie cu credinţa ortodoxă şi care nu va trăda în nici un fel credinţa ortodoxă. modul oficial de discuţie este mai adaptat. deşi mai sunt glume care spun că ar fi. a avut un asemenea efect că. şi nu cred că a greşit scriind într­un stil polemic. ori va pleca. care pot greşi… …nu sunt papi… Exact.

pentru că ştim ce s-a întâmplat de exemplu în Grecia unde s-a încercat oprirea acestui demers. El mereu ne ţine în partea aceasta nezdruncinată. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. despre obligativitatea de a avea paşapoarte şi cărţi de identitate cu micro-cipuri care să conţină informaţii bio-metrice. cu atât mai mult vrăjmaşul încearcă să te oprească şi crucea proprie apare mai mare. fiindcă mulţi sunt cei care se folosesc sufleteşte prin aceasta.ATITUDINI 71 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi dacă s­ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credin" a. ci întotdeauna ţine calea de mijloc. prin diaconi. să facem spre exemplu căutările google mai precise şi mai lesne de scos la suprafaţă. Cu certitudine. [. unde trebuie să fie. sau este un compromis din partea Bisericii Ortodoxe să discute cu neadevărul? A face disponibile informaţii care arată adevărul despre istorie e folositor. din cauza apartenenţei la Uniunea Europeană. prin preoţi. şi atunci ori se va pocăi înainte de a " prea târziu. Părintele Serafim Rose trăia într-un accentuat mediu polemic. chiar din primele veacuri creştine. Credeţi că e înţelept ca Biserica să se angajeze într-un astfel de dialog? Este ziditor şi mântuitor pentru acei oameni de ştiinţă să audă că adevărul în ce priveşte însuşi domeniul lor de studiu a fost de mult. stânga. acolo unde Îl găsim pe Hristos. vor " demonstra" ii. Cu cât ajungi mai aproape de Hristos. mai ales în mediul nord-american. într-un mod pozitiv. şi este în continuare. decât în Grecia. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. fundamentalul. împotriva Bisericii şi credinţei ortodoxe. prin diaconi. …Mai de dorit decât confruntările directe? Acestea în general nu sunt productive. Se vorbeşte în ţara noastră. prin preo" i. Una e să avem paşapoarte pentru a putea călători mai uşor peste graniţe. cred că ar fi bine. dreapta. de mijloc. adică să li se reamintească faptul că acest lucru este singurul important. şi harul Duhului Sfânt vorbeşte prin credincioşii săi şi prin toţi cei ce slujesc Biserica. prin monahi şi monahii în Biserică. prin exemplul propriei trăiri.] dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. jos. să punem în faţă şi la dispoziţia oamenilor informaţiile. insuflat de Duhul Sfânt şi dăruit sfinţilor şi reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe. se ajunge la situaţia în care ambele părţi încep să-şi atribuie invective în mod reciproc. prin monahi şi monahii în Biserică. însă în fapt El e Cel Care o duce. ori va pleca. fiindcă acolo din tradiţie se ştie cum se face aceasta. printr-o lungă şi susţinută campanie. şi să găsim modalităţi pe internet. şi nu cred că a greşit scriind într-un stil polemic.. dar de ce informaţii bio-metrice? Tocmai pentru că se încearcă formarea unei baze de date unice şi universale în care să se introducă toate informaţiile posibile privitoare . sus. chiar dacă mai sunt şi păreri ciudate uneori.. argumentând calm şi corect. Biserica Ortodoxă nu acceptă tendinţe extreme. dar cred că ortodocşii au destui oameni competenţi în folosirea bună a cuvintelor şi gândurilor. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. dar întreaga Biserică nu se mută de pe calea de mijloc. De obicei produc doar un joc închis. Pentru noi e o mare ispită. de a face oamenii să se simtă iubiţi de Hristos. aceşti oameni se vor plânge. Şcoala modernă de ştiinţă îşi direcţionează toate eforturile. Înţelesul mărturisirii acesteia este ca. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc. Deci e mai bine să adoptăm o cale mai blândă. dar trebuie să fim foarte precauţi. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc unde trebuie să " e.

Rugăciunea poate opri soarele pe cer. de multă vreme. să ţinem inima şi fiinţa noastră numai către şi în Hristos Domnul. Aţi văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. ca în paralel să existe demersuri pentru o unificare culturală. prin diferite arti" cii politice şi diplomatice. aşadar efectul cumulat al tuturor acestora este faţa văzută a războiului nevăzut al lui Antihrist. Pentru cel care le primeşte. Nu vă temeţi. pentru că Dumnezeu este atotputernic. o pseudo-unificare la nivel de credinţă. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. îmbolnăvire. apoi substanţele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. din ştiinţa sau neştiinţa noastră. mai eficientă şi mai poruncită dintre acţiunile credinciosului. cu atitudinea demagogică a necesită" ii protejării acestor state. de către organizaţiile globalizatoare. pentru că Dumnezeu este atotputernic. De aceea Biserica se roagă pentru to" i. pot şi sânt menite pentru a altera voinţa în sensul slăbirii. ci prin rugăciune. anihilării şi chiar inversarea ei. pasul ultim. să nu mai putem dispune de libertatea noastră de alegere dăruită de Dumnezeu. (noi sau altcineva pentru ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . ca în paralel să existe demersuri pentru o uni" care culturală. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a fi tămăduit de Hristos. libertate care ne permite să ne rugăm Lui şi să facem voia Lui. cu atitudinea demagogică a necesităţii protejării acestor state. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. la fiecare cetăţean. Creştinii nu trebuie să fie niciodată paralizaţi de frică. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii care sunt mult mai periculoase fiinţei noastre decât atacurile mai grosiere. Exista deja foarte multe plângeri. temerea noastră este de a fi forţaţi. care este efortul întruchipat de pan-erezia ecumenismului. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. Primul pas este des" in" a­ rea grani" elor na" iilor. Este destul să spunem. toate au totuşi scopul comun de smintire. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea făţiş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. De aceea Biserica se roagă pentru toţi. Primul pas este desfiinţarea graniţelor naţiilor. căci cu noi este Dumnezeu! Care este principala îngrijorare? Aşa cum ştim că se folosesc majoritatea invenţiilor tehnologice şi ştiinţifice ale secolului 20 încă din perioada post-bellică (odată cu bomba atomică. şi văzând că în pofida diversităţii lor.72 ATITUDINI Creştinii nu trebuie să " e niciodată paraliza" i de frică. din partea credincioşilor şi nu numai. slăbire. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea fă" iş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. fapt care a marcat începutul declinului implementării ştiinţei în plan social). Teama creştinului ortodox este aceea de a i se sminti puterea sufletească a voinţei dată de Hristos şi pe care întru Hristos vrea să o şi folosească.. video şi cele induse la nivel subliminal. care le acceptă! Deci. pervertire şi finalmente nimicire a fiinţei umane. care alterează undele bunei funcţionări a creierului uman şi vatămă sufletul. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a " tămăduit de hristos. să nu le acceptăm. iar apoi. sub masca bunei protecţii a cetăţeanului. prin diferite artificii politice şi diplomatice. cea mai importantă. în legătură cu acest subiect. apoi emisiile audio. în America de Nord. care sunt în realitate însăşi sursa faţă de care cetăţeanul ar avea nevoie de protecţie.. Aceste mecanisme. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. cum sunt şi micro-cipurile. A" i văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat.

nu noi săvârşim rugăciunea. doar aşa e complet. anihilării şi chiar inversarea ei. video şi cele induse la nivel subliminal. mântuieşte-ne pe noi! şi suntem ocrotiţi. ne putem gândi şi la extinderea ei. în realitate. în cazul în care totuşi nu dispunem de ele. Ne putem încredinţa de aceasta văzând şi cerând. dar pe lângă responsabilitatea personală. neputând a ne pleca duhului lumii nici în cea mai mică măsură. apoi emisiile audio. uni. ci Dumnezeu Care e Cel Ce tămăduieşte. Credeţi că ar ajuta. cum sunt şi micro­cipurile. pot şi sânt menite pentru a altera voin" a în sensul slăbirii. adică şi în cele tainice şi în cele pragmatice. în aceea vă voi judeca”? Ajută. mai apoi. sănătoase? Păi. dar Domnul ne spune că povara Sa e uşoară. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii noi): Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. pentru că unele se reflectă prin celelalte şi sunt legate. clipă de clipă. Avem şi responsabilitatea de a căuta să ţinem Sfânta Tradiţie a Bisericii aşa cum se cuvine. Nu e uşor să fii creştin. în sensul rugăciunii Sfântului Siluan care se ruga pentru întreaga zidire. Şi aici este întrebarea: cum se pot atunci uni mintea cu inima în rugăciunea lui Iisus.ATITUDINI 73 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Aceste mecanisme. Aşadar. Sigur că Dumnezeu vede eforturile noastre de a ne păstra Luişi. pentru a ne întări în exerciţiul statornicirii în alegerea celor bune şi întru mântuire. care alterează undele bunei func" ionări a creierului uman şi vatămă su" etul. îmbinarea responsabilităţii personale cu cea a întreg trupului Bisericii e adevărata întărire. apoi substan" ele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. interviu realizat de sora Elena. pentru a putea. iulie 2008 . să ne gândim la cuvintele Domnului: „în ce vă voi găsi. Da. împreună-lucrarea Lui cu noi.

Şi acest articol. nu mai ştii cum e aici. şi cum mă duc eu în vacanţă în Turcia vara şi la supermarket tot timpul. îi are în vedere pe creştinii care au ales să rămână în lume. Eşti rasist. ia uite la mine ce maşină nouă am. cu oameni calzi. noi suntem “noi”. Înapoiat. sexist. nu mai ştii ce bine e la noi. orice încercare de a lua lucrurile “la bani mărunţi” e primită. Lucrând. nu se acomodează nicăieri. te-ai vândut. unii oameni sunt veşnic nemulţumiţi. A lămuri. te-ai asimilat. N-ai mâncat salam cu soia. nu exişti. pe ceilalţi. cine te­a adus “înapoi”. nu ştim cine eşti. Mai bine te ignorăm. nu eşti deal nostru. a construi pe loc bun. tu cine te crezi? nu construieşti. Da. eşti un luzăr. sunt doar oameni puşi de “noi”. România e în continuu “război civil”? Care sunt motivele pentru care nu ne lămurim? Ne agităm. primitori. după cum suspină mulţi. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . nenicule. ce vrei de la noi. sigur. îţi place. ce ţară frumoasă avem.74 ATITUDINI preTexTe peNTrU A NU fACe NIMIC1 Mircea platon Păi. Orice sugestie. N-ai plecat din România. apropos. unde. nu pe monahi. legionar. ce ştii tu. bun. dar nu lămurim nimic. Vii dintr-o ţară normală şi ne spui nouă ce să facem aici. la noi. cu temelie solidă. cine te­a dus “dincolo”. dacă nu eşti legitimat de “noi”. lămureşti. a construi. Asta dacă lucrezi în via Domnului. Nu te-ai “împlinit”: păi atunci eşti un luzăr. lumea. ca şi cel precedent. nici al nostru. întrebare. cu ostilitate osificată agonic în aceste tipuri de pretexte folosite pentru a nu lămuri nimic şi deci pentru a nu face nimic. nu limpezim nici chipul României. nu ca aici. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. 1. Dacă lucrezi pentru Mamona. observaţie. partea dramatică A face. tentativă de a lămuri nişte lucruri. atunci nu faci decât să sporeşti confuzia din tine şi din ceilalţi. homofob. nu eşti în nici o institu" ie. păi te-ai înstrăinat. limpezeşti lucrurile. pe tine. Nu ştii cum e în Occident: civilizaţie. Ai plecat din România. Taci 1 . Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”: păi. Care sunt motivele pentru care. sigur. nici unei turle. Te-ai “împlinit” în acea ţară normală: păi asta înseamnă că nu mai ştii cum e să te “descurci” aici. fundamentalist. Nu eşti expert. n-ai burse. facem multe. Ai plecat şi îţi place “acolo”: da. 2.

şi nu mai critica atât. Ce spui? Nu se-aude. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. să te adaptezi: Să-ţi ridici o vilă în oraş şi-o casă la ţară. dacă nu-ţi place. vino înapoi. Volvo. din interiorul sistemului. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. Şi închide dreacu’ uşea după dumneata că trage. într-o cultură de muzeu şi o credinţă lăcrimoasă. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. Nu ştim autorii de care vorbeşti dumneata. Nu ştim cine eşti. 3. al Istoriei. păi fii şi tu recunoscător. Şi. De fapt. Eventual în pauza de cafea. Mă mir doar că n-ai barbă. un millet de ortodoxişti abulici. Fatalismul pseudoisihast e mai periculos pentru că nu se opune făţiş adevărului. noi îţi dăm burse şi dumneata aşa îţi manifeşti recunoştinţa? Păi. ne agităm. unde. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. 4. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. dar nu lămurim nimic. nici unei turle. Păi bine. “inamicii inteligenţei” care va să zică? Dacă eşti legitimat de noi. Ambele tabere neagă. de răbdare şi de umor şi cu slaba nădejde de a schimba ceva. al istoriei. deşi stai în Occident. Păi. cui îi pasă? Nu înţelegem. Noi suntem “noi”. Ambele tabere neagă. pentru alţii nu suntem destul de sfinţi. Nu cumva eşti de-ai lui Vadim sau Becali? Posteşti! Eşti fanatic. în fond. şi înghite. domnule. Noi îi ştim numai pe ăştia de ne convin nouă. în fond. şi ascultă. ne critici? De ce spargi rândurile. Ca după aia să vedem dacă mai poţi s-o mai faci pe-a deşteptul după ce te spălăm noi pe creier aici şi îţi spunem tot ce le spunem celor de la punctul 2. Păi. ci îl mimează. Dar mai . “figurile” trecutului. Eşti legionar. am înţeles. 5. Dar o populaţie de fatalişti. libertatea creştinilor. cine te-a adus “înapoi”. dacă noi ţi-am dat şi te-am pus acolo unde eşti acum. nici nu exişti. îmbrobodirea pioasă a gândului lucrător. Ca să detectezi cât mai repede masa cu tartine şi glumele bossului. bun. ce vrei de la noi. deşi cu risipă de energie. Ai plecat şi te-ai întors: n-ai reuşit acolo şi acum vii şi vrei să o faci pe-a deşteptul aici. şi mai periculos e chietismul ortodoxist. de om serios. cine te-a dus “dincolo”. sunt doar oameni puşi de “noi”. de ce ajuţi duşmanul. Du-te înapoi de unde-ai venit. libertatea creştinilor. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. Mai bine te ignorăm. Doar aşa poţi schimba ceva. nici al nostru. să lupţi.ATITUDINI 75 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dar o popula" ie de fatalişti. Nu ştii ce greu se construieşte. Manifestă iniţiativă doar în “cadru legal şi cu preaviz”. de vreme ce toţi marii oameni şi toţi marii sfinţi sunt în trecut. Că. un millet de ortodoxişti abulici. nu eşti în nici o instituţie. Ai plecat şi nu te-ai mai întors: nu eşti patriot. eşti fanatic. partea dogmatică Dacă toate stratagemele de mai sus sunt uşor de detectat şi de combătut. să-ţi iei maşină. facem multe. nu ne rămâne decât să “recuperăm” în numele arheologiei culturale şi duhovniceşti. că oricum eşti negativist. nu limpezim nici chipul României. Eşti legitimat de “noi”. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. cu câte sacrificii. Tu cine te crezi? Nu construieşti. pentru al" ii nu suntem destul de s" n" i. Pentru unii nu suntem destul de culţi. Nu eşti legitimat de “noi”. apropos. rasist. Pentru unii nu suntem destul de cul" i. dacă nu eşti legitimat de “noi”. desigur. A. cum ar veni. nu exişti. plecai din ţara asta de luzări. la simpozion. homofob. Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu a scris o carte despre îngeri şi are barbă. Trebuie să înveţi să faci sacrificii. Eşti ortodox. cum. Şi chiar dacă se-aude. dacă erai bun de ceva. Eşti antioccidental.

a religiei care nu avea drept scop mântuirea. nu poţi face minuni decât dacă te nevoieşti şi ajungi la nepătimire. erai sacerdot în calitate de cetăţean. nu în calitate de “iniţiat” precum creştinul. Dar nu e smuls vieţii pământeşti. de exemplu. ci doar să strivim cu efigia lor pe oricine ar încerca să atragă atenţia asupra micimii noastre. Şi totul e susţinut cu citate din părintele Cleopa eventual. nu statul. Înainte de a atinge acest punct. nu poţi avea “nebuna îndrăzneală” de a pretinde să faci politică. precum romanii sau grecii. a fi hiliast. Pentru că nu vrem să facem ce-au făcut ele. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. între sacerdoţiul civil al păgânilor şi sacerdoţiul laic al creştinilor ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . sau din părintele Teofil Pârâian. Totuşi. Or. El nu e sacerdot în calitatea lui de cetăţean al polisului. că “familia e antihrist”. a religiei fără text revelat. ar fi că a gândi sau activa politic înseamnă a vrea să construieşti utopia. adică să scoţi dracii din alţii. ci biserica e locul/modul de închinare la Dumnezeu. Prin botez. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean al Constanţei. Pentru ortodocşi. întâi trebuie să ne asigurăm că sunt moarte cu adevărat. Ideea acestor pseudoisihaşti. Şi a crea utopia înseamnă a dori să izgoneşti dracii şi să faci minuni. că sunt moarte de-a binelea. adică să construieşti utopia.76 ATITUDINI nu e adevărat că trebuie să " i sfânt dacă vrei să construieşti utopia. a religiei fără cler. aşa cum era polisul pentru greci sau Roma pentru romani. ci relaţiile de bună-vecinătate cu zeii locuitori şi protectori ai cetăţii. dacă prin lume înţelegem firea căzută. ea e greşită pentru că un creştin nu e sacerdot decât în virtutea botezului. Cu alte cuvinte. Şi de aceea nu avem o religie civilă. Noi nu venerăm strămoşii ca zei domestici sau zeii cetăţii. Şi asupra cauzelor micimii noastre. fără Dumnezeu. care afirmă. în Biserică. aşa cum erau grecii de pe vremea anticului Tomis. un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. Statul nu e pentru creştin o instituţie sacră. În lumea clasică a religiei civile. Şi totuşi. e mântuirea în imanent. Cred că o mare parte a chietiştilor ortodoxişti împărtăşeşte această lectură sacerdotală a rolului creştinului în lume. ci în calitatea lui de membru al Bisericii. creştinul e smuls păcatului şi în acest sens e smuls “lumii”. el e sacerdot în virtutea acestei morţi şi învieri împreună cu Hristos care e botezul.

A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi să te sfinţeşti înseamnă a spune că nu vrei să trăieşti pentru că vei păcătui. în Tabor (nr. care ne impun să ne dăm copiii la şcoli unde sunt îndoctrinaţi anticreştin. dar nici nu le vom mai da nas şi nu îi vom mai produce prin structuri birocratice şi tehnocratice care ne impun legislaţie anticreştină. Nu trebuie să fii sfânt ca să te gândeşti cum poţi să ţii curat în cartierul tău. iunie 2008) . Creştinii trăiesc paradoxal. fie ea şi “globală”. 5. Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. E viaţă. nu pe orizontală. Dar ne poate ajuta la mântuire implicarea noastră creştină în construirea unui stat funcţional în România. Nu trebui să fii sfânt ca să fii gospodar sau ca să te asiguri că deputaţii din circumscripţia ta electorală sunt creştini de ispravă. Din moment ce nu aceste lucruri mântuiesc. să fim laşi ca mod de gândire. E un paradox pe care nu îl pot ocoli. să tăiem lemne. “Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povăţuitoare pentru fiul său Leon”. Pentru că nu ne putem sfinţi decât în timp ce înfăptuim ceva. ci în mântuire. să se uite la raportul calitate/ preţ. Nu există scăpare uşoară din această îmbinare. Un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. ca persoană. nu vom pricepe niciodată cum trebuie să facem tot ce mai avem de făcut. stând în lume. Parenezele lui Vasile Macedoneanul sunt atribuite Sfântului Fotie. Nu vom stârpi dracii. în Tabor (nr. e mântuirea în imanent. Dacă tot sunt sacerdoţi. nu în lume. Noi ardem în două lumi. nu la propria persoană. Nu ne va sfinţi rezultatul politicii noastre. Nu trebui să fii sfânt ca să faci curat în biserică.ATITUDINI 77 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE există o diferenţă: primul e legat de naşterea în polis şi îşi găseşte împlinirea în imanent. în bunăstarea cetăţii. pentru că orizontul nostru e pe verticală. vezi excelentele traduceri – nădăjduiesc că sunt doar un început – ale istoricului Nicolae Şerban Tanaşoca din revista Tabor. şi tocmai această distincţie ne cere nouă. E viaţă normală. nici să aspirăm teocratic statul. să trăim cu o dublă cetăţenie. care ar fi considerate “fundamentaliste” astăzi: “Fă-ţi din credinţa sinceră în Hristos principiu şi temei de neclintit pentru zidirea vieţii tale. Împărăţia lui Hristos nu e în lumea aceasta. reduc totul la lumea privată a propriilor vicii şi virtuţi ar trebui poate să (re)înveţe să se gândească la Dumnezeu. Nu e nimic mai mult. învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta. în lume pentru Hristos. Nu trebui să aşteptăm să ne sfinţim înainte de a face ceva. Dar nu ne va mai dăuna mântuirii existenţa unui sistem de corupţie generalizată. şi Biserica e instituţie divino-umană. nu are rost să le condiţionezi de sfinţenie. a Cărui împărăţie e dincolo de lume.Pentru un mic exemplu despre cum anume era conceput exerciţiul politic creştin-ortodox în Bizanţ. potrivit dogmelor Ortodoxiei şi să cinsteşti cu asupra de măsură Biserica.” Sau: “Să cugeţi drept. Ar trebui să lucreze taina lui Dumnezeu. editată de IPS Bartolomeu Anania: “Sfaturile diaconului Agapet pentru împăratul Justinian”. ca la centrul lumii lor. cu încredere. Dar pentru asta trebuie să trăiască. Creştinul trebuie să facă politică aşa cum cumpără zarzavat pentru ciorba de post din piaţă: să aleagă. Mântuitorul nostru e Dumnezeu şi om. taina libertăţii noastre în lume.Şi de aceea nu putem fi “globalişti” şi multiculturalişti. atunci ar trebui ca ortodoxiştii noştri să nu lege donatist eficienţa săvârşirii tainei de vrednicia preotului. al doilea e legat de moartea şi învierea împreună cu Hristos şi îşi găseşte împlinirea nu în destinul manifest. De aceea deci nu ni se cere să fim sfinţi că să ducem gunoiul. Nu ne va mântui un stat funcţional în România. cu Hristos. patriarh al Constantinopolelui şi conţin lucruri de mare bun-simţ antipuritan precum: “Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor. să deretici în casă sau în oraş. sau să ne gospodărim. în lume. creştinilor. Şi cei care. 3. care ne cer să ne vindem sufletul ca să putem supravieţui: să furăm ca mod de viaţă.2 Nu putem să absorbim transcendentul în natură. precum păgânii. ai grijă să te învredniceşti de cele nemuritoare”. Dar aceste cugetări “politice” sunt completate de altele.3 3 . Nu ne va mântui dispariţia corupţiei. în vorbe şi în orgoliile noastre “iniţiate”. ca nemuritor. precum musulmanii. construieşti utopia. august 2008). Firesc. Implicarea politică nu e exorcism pentru că nu e construirea utopiei.” . Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. Nu e adevărat că trebuie să fii sfânt dacă vrei să 2 . Dar ne va sfinţi exerciţiul nostru de politică creştină. dacă tot stăm aşezaţi strâmb în gânduri. să minţim ca mod de exprimare. fără Dumnezeu. Altminteri.

ministru al industriei [. ac" iune cali" cată drept ruşinoasă şi antisovietică. 101 demersuri ce vizau redeschiderea a 77 de biserici. a închiderii şi a dărâmării bisericilor şi a mănăstirilor. stabilite de regimul comunist. au fost înregistrate acţiuni de rezistenţă ale clerului şi credincioşilor. enoriaşii au înaintat împuternicitului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse în R. În pofida restricţiilor ateiste impuse de comunişti. vasile Popovici. în 1949.M. manifestate prin demersuri înaintate diverselor instanţe privind redeschiderea sfintelor locaşuri. Una dintre cele mai răspândite forme de protest ale creştinilor o constituiau demersurile înaintate diferitelor instanţe de stat privind redeschiderea bisericilor şi reducerea impozitelor exagerate faţă de biserică.S. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ …” (Psalmul 73) Rezistenţa religioasă anticomunistă din Basarabia a luat fiinţă spontan ca urmare a crimelor odioase comise de regimul comunist împotriva clerului şi credincioşilor. prin repararea bisericilor şi plata impozitelor exagerate. atunci când acestea erau interzise. Cele 380 de cereri înaintate de parohii bisericilor ne vorbesc de impozitele exagerate stabilite de regimul ht ig a ea D yr re DĂ D ttiir OD op ăs VO ă -VO ăs -VO C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. spurcat-au locul numelui Tău. prin încălcarea legislaţiei sovietice cu privire la culte.78 ATITUDINI rezIsTeNţA relIgIoAsă ANTICoMUNIsTă MUNIsTă MUNIsTă T DIN BAsArABIA ÎN perIoADA 1944 – 1965 Monahia gudiila Corman „Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău. cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat. contra credinţei strămoşeşti.. şi­a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o " ică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni.S. până la pământ. . prin scrisori de protest şi chiar prin rezistenţă armată.] anul 1920. Astfel. prin oficierea serviciilor divine.. ars-au cu foc locaşul cel sfânt al tău. în audienţă la comisarul sovietic pentru culte s-au aflat 225 de persoane. astfel încât a fost foarte greu a protesta în mod organizat împotriva regimului dictatorial comunist. Acţiunile comuniştilor erau planificate meticulos şi realizate eşalonat.

T. Astfel.. în oraşul Chişinău . Împuternicitul moscovit la Chişinău. Vina era dată pe „elementele antisovietice”.N. înţelegând mai târziu esenţa acestuia. f. acţiune calificată drept ruşinoasă şi antisovietică. chiar şi din rândurile intelectualităţii.ATITUDINI 79 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE comunist. f. Acestea erau adresate împuternicitului moscovit la Chişinău. Exemplul său l-a urmat şi alt membru al Consiliului de Miniştri al R. dar 5 . în raionul Ungheni .120.M. la 6 august 1956 chişinăuianul Olaru. Toate demersurile însă reveneau.R. 94-95.S. f. adresează o scrisoare lui Karpov.6 Autorul întreabă într-un mod diplomatic. 1. f. Un exemplu elocvent în acest sens este şi cazul arhimandritului Varlaam (cu numele mirean Mihail Guriţă). a constatat: „Nivelul de frecventare a bisericilor de către creştini este destul de înalt.. şi care cu permisiunea dumneavoastră să ne dirijeze viaţa religioasă?” 7.S.128. Populaţia îşi exprima atitudinea negativă faţă de politica anticreştină promovată de regimul comunist şi în scrisorile de protest. guvernului unional etc.limba rusă -.S.R. d. în numele unui număr mare de basarabeni în etate. inv. oameni inteligenţi.M.5. d. inv. efectuând o analiză a gradului de religiozitate a populaţiei. aceştia îşi făceau dreptate cum găseau ei de cuviinţă. dar şi limba moldovenească (adică limba română . difuzau foi volante cu conţinut provocator privind sfârşitul lumii.57.O. 59. comuniştilor şi comsomoliştilor.S.5. populaţia şi-a menţinut spiritul religios. iar clopotele care nu mai aveau „voie” să sune în curtea bisericilor erau transferate în cimitire. care. de-a lungul drumurilor reapar troiţe. A.N. şi Prezidiului Sovietului Suprem al U. preşedintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al U. Patriarhiei ruse..A.R. n-a mai dorit să-1 susţină. 3046.S.R. 3046.optzeci de copii în vârstă de 2-15 ani”2 .). 1. în pofida tuturor restricţiilor impuse de către autorităţile sovietice. f. pentru „rezolvare”. care respectă canoanele bisericeşti. Ibidem. „Semnăturile pentru redeschiderea bisericii sunt falsificate”. . comunist din anul 1920. inv.opt copii în vârstă de 2-6 ani.L. f. 71.S.. 1. cu studii.R. 3046. fapt pentru care ambii au fost destituiţi din posturi şi sancţionaţi pe linie de partid3. Astfel. d. Marea majoritate a demersurilor care au fost înaintate către diverse instanţe de stat republicane şi unionale pentru a permite redeschiderea unor biserici. 6 .P.R. 491-492. iar douăzeci de cereri nu au fost examinate deloc.Ibidem. în viziunea împuternicitului pentru culte.M. dar şi critic: „. f.S. acolo unde acestea fuseseră scoase mai înainte. f. d. inv. căderea puterii sovietice etc. toate demersurile au fost respinse.M. 1234A.4 Moartea lui Stalin a generat o nouă mişcare a credincioşilor pentru restabilirea şi redeschiderea locaşurilor sfinte. O parte din cler care în 1940 şi-au pus mari speranţe în regimul comunist. chipurile.Oare nu se găsesc la noi în Moldova oameni care să cunoască nu numai limba de stat . existau în rândurile credincioşilor şi care.S. şi-a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o fiică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. 9. De altfel.N. la Chişinău. Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. Deci. eventualitatea unui război. ca în cele din urmă rezoluţia să fie una dintre următoarele: „Argumentele aduse nu sunt convingătoare”. Printre credincioşi se pot vedea persoane de toate vârstele şi categoriile sociale. Deoarece însă autorităţile nu reacţionau la sutele şi miile de demersuri făcute de creştini. urmau un „itinerar” neschimbat: de la autorităţile bisericeşti la cele de stat. 51.. „Preotul a părăsit singur biserica”. depăşind indicii din anii precedenţi. Scrisoarea este un argument în plus că basarabenii doreau ca serviciul religios să fie oficiat în limba română şi este un protest faţă de politica de rusificare a bisericii. ministru al Industriei din R. La 1 ianuarie 1950 în republică funcţionau 555 de biserici ortodoxe1. În 1940 arhimandritul Varlaam susţinuse actul de unire a Bisericii din Basarabia cu Patriarhia Moscovei.S. Vasile Popovici.A. în raionul Străşeni au fost botezaţi patru copii în vârstă de 6-10 ani. 7 . Ibidem.M.. atitudine demonstrată prin numeroasele demersuri făcute pe lângă organele republicane şi cele unionale...M.

A. Timotei Orbu din Mălăieşti. 1. antisovietică de cea mai mare amploare. a scris. Explicaţia dată de autorităţi a fost următoarea: „Este vorba de ordinul Arhiepiscopului Chişinăului şi al Moldovei de a închide biserica. Acest demers a trecut prin mecanismul deja cunoscut. în speranţa că vor reuşi să-i îmbuneze pe satrapi. 3041. Rezisten" a creştinilor a determinat autorită" ile sovietice să­şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în po" da unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. care. După mai multe intimidări şi constrângeri din partea organelor. raionul Bulboaca. 1. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 31 iulie 1958.Ibidem.80 ATITUDINI Deşi a purtat un caracter spontan.” -. Trei zile şi-au apărat enoriaşii biserica de autorităţi. pentru a fi vărsate la Arhiepiscopie. fără a da vreo explicaţie enoriaşilor. Vadul lui Vodă..M. să luaţi măsuri şi să informaţi Consiliul”.R.Ibidem. atât lui Bulganin. de comun acord cu cele raionale. La 15 martie 1959. la Moscova. Romenski...”10. 11 . iar mai târziu persoana sa a servit drept subiect de preocupare pentru Comitetul Securităţii de Stat şi pentru alte organe9. 33. Arhimandritul Varlaam punea la îndoială legitimitatea unui ierarh rus aflat la „datorie” într-o colonie sovietică.. îl expediază subalternului său la Chişinău. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. Arhimandritul Varlaam..A. în perioada sovietică este trecut în tabăra reacţionarilor şi a naţionaliştilor. inv. având studii teologice şi o vechime în domeniu de 30 de ani.. Împotriva acestei decizii s-a ridicat tot satul. ajungând spre examinare la comisarul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse. Creştinii recurgeau la diferite formule. d. religia a supravie" uit. Unele demersuri denotă un ton ferm şi revoltător.] Vă rugăm în genunchi să ne lăsaţi să murim în credinţa strămoşească. 15. la rândul lui.. G. cerând mitropolie. 3046. pentru îndrăzneala sa de a adresa în 1956 mareşalului Jukov un mesaj ‚în care era expus un protest. f. inv. Mai mult decât atât. de fiecare dată primind acelaşi răspuns . arhimandritul Varlaam a fost exclus din rândurile clerului8. însoţit de următoarea indicaţie secretă: „Să urmăriţi cu neslăbită atenţie acţiunile lui Macarie Varlaam. f. 10 .Ibidem. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de rezisten" ă antitotalitară. avem lucrate câte 165-200 de zile în colhoz [. 12 .„Nu se poate. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . E un simbol al rezisten" ei creştinilor pe teritoriul Basarabiei.. f. d. raionul Bulboaca. de exemplu. autonomie. în satul Gangura. 9 . Creştinii din Cobusca Nouă. care intenţionau să doboare de pe acoperişul ei Sfânta Cruce. numai ca să 8 . declarând că renunţă la poziţia declarată în 1940. doar să obţină rezultatul scontat.N. deoarece timp de un an de zile nu a fost achitat impozitul”12 . care se tot rugau de cinci ani pe la diverse instanţe să li se deschidă biserica. enoriaşii au adunat 11 mii de ruble. iar ca ierarh .R. cât şi Patriarhiei ruse: „Noi. De ce biserica noastră este tratată de parcă ar fi capul relelor. prin persoana sa fiind întregită lista elementelor considerate periculoase pentru construcţia socialistă. n-a fost acceptat de Patriarhia rusă. f. au redactat un demers revoltător: „De ce nu se poate?. arhimandritul Varlaam şi-a expus deschis atitudinea faţă de Patriarhia Moscovei. au închis biserica..66.56. bătrânii de 60-65 de ani [.]. autorităţile locale.M.un moldovean.N. fiind pusă sub acuzaţie?”11. Karpov.

antisovietică de cea mai mare amploare. care. Pentru îndrăzneala sa. 18 . inv. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniştri al R. care au fost condamnaţi la diferite termene de privaţiune de libertate. de atitudinea lor faţă de credinţă. 4. inv. E un simbol al rezistenţei creştinilor pe teritoriul Basarabiei.S. În acest sens este semnificativ cazul preotului Grigore Armencea. din 5 iunie 1959. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. care erau conduşi de către un general rus.A.596. f. alte trei persoane au fost rănite: Ilarion Mocreac. Au fost arestaţi stareţa mănăstirii. 1. 3046. au colectat mijloace pentru redeschiderea şi restaurarea locaşurilor sfinte.. 3046. fiind lipsit de cinul preoţesc. 93-101.R. În consecinţă. de el ocupându-se în continuare organele de securitate20. Autorităţile au trimis împotriva rebelilor un efectiv de 500 de miliţieni... în semn de protest. în cea de-a noua zi de rezistenţă a creştinilor. Autorităţile au stabilit mecanismul de închidere a centrului monastic. Situaţia ce se crease 1-a alarmat chiar şi pe secretarul doi al CC.M. preotul Păduraru a fost declarat bolnav psihic şi fanatic religios. a adunat de la ei bani şi a reparat bisericile închise în satele Lipceni.S. a organizat întruniri ale credincioşilor. dar n-au ţinut cont şi de starea de spirit a creştinilor.M.. în acest scop înaintând o cerere ministrului de Externe al U. se preconiza închiderea a nouă centre monastice14.A. deşi au fost excluşi din rândurile clerului. Tentativa de a închide mănăstirea pe cale paşnică a eşuat. inv. Nectarie15.Ibidem. În comunităţile monahale au existat mai multe încercări de rezistenţă. mănăstirea şi biserica din localitate. 19 . inclusiv prin intermediul arhiepiscopului de la Chişinău.M. f.104. sosit de la Moscova17. autorităţile au aplicat arme de foc. d. Enoriaşii colectau semnături pentru deschiderea bisericii şi numirea în calitate de preot a lui Grigore Armencea18.R. Limba rusă nu o posed bine. f.f. Un şir de preoţi. care a ordonat: „în caz de eşec.. aceasta a generat confruntarea dintre autorităţile sovietice împuternicite să închidă mănăstirea şi călugăriţele şi mirenii care s-au ridicat în apărarea credinţei şi a mănăstirii.Ibidem. egumena Sephora şi opt bărbaţi. se decide să emigreze. Gromâko: „.75.Ibidem. am familie. f. David Simion a fost omorât.N. religia a supravieţuit. urmată de o adunare.. Soţia posedă şi limba franceză. neautorizată.Ibidem. Prin hotărârea menţionată mai sus urma să fie închisă şi mănăstirea Răciula. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de 13 .R. au continuat săvârşirea ritualurilor religioase solicitate de către enoriaşi. ce urma să continue reparaţia acestei biserici închise şi să obţină deschiderea ei. 1. Adunarea a ales un consiliu bisericesc.deoarece şase ani stau fără serviciu. Nouă zile şi nouă nopţi şi-au apărat locuitorii din Răciula. I.1. Un rol aparte în mişcarea de rezistenţă îi revine clerului. al P.ATITUDINI 81 httt a gh a gh a iiig rea yr re D yr re DĂ yr iiiire DĂ stttt OD op s O op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE obţină dreptul ca biserica să-şi reia activitatea13.N. dar acestea erau descoperite şi anihilate uşor. Bodiul. . f. copii. f. Bodiul a fost omul din umbră.Ibidem. Rezistenţa creştinilor a determinat autorităţile sovietice să-şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în pofida unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. Fuseseră determinate toate structurile responsabile pentru operaţiunea de închidere. 16 .M. Toată familia mea posedă limba română. rezistenţă antitotalitară. 75. care.C. 32. 15 . raionul Călăraşi. Popăuţi şi Saharna. Deşi a purtat un caracter spontan.S. Bineînţeles că hotărârea în cauză a provocat nemulţumirea personalului monahal şi a mirenilor.R. 21. La 1 iulie 1959. rog permisiunea de a emigra în Canada.M. 14 .N. d. 17 . 1 ianuarie 1958”19.. Una dintre victimele regimului comunist a fost şi preotul Gheorghe Păduraru.S. toţi responsabilii de operaţiune vor fi destituiţi din funcţii”16. 20 . evident. Dionisie Daniţă şi Gheorghe Porcar.. La 5 august 1956 preotul Armencea a organizat în satul Saharna o slujbă religioasă în prezenţa unui număr mare de credincioşi. 208. care a lovit crâncen în credinţă şi intelectualitate.A. d..

trecând tu cu vederea şi bogăţia. Dar calea vieţuirii duhovniceşti se străbate în chip bun mai degrabă prin făptuire decât prin vorbire frumoasă. Către evanghel (pg 78. dacă te îngrijeşti de răsplătirile cele curate1. în chip sincer. 21)? Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare ale Ierihonului ca unul ce a fost mişcat evangheliceşte spre tămăduire. Singur Dumnezeu se dă pe Sine ca răsplată. 189) Despre cugetarea cea înaltă. Aşadar. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. şi această cinste [lumească] – care e asemenea umbrei – şi făcându-te pentru mulţi cale de smerenie. când e vorba de realităţile din veacul viitor. 187-189) Despre făptuire După cum am aflat. 14. ci chiar din cele cereşti îl coboară pe cel semeţ – lucru ce l-a suferit Luceafărul care răsare dimineaţa. ai înzestrarea de a învăţa de la alţii cu sârguinţă şi a vorbi îngrijit. 189) Ce înseamnă că elisei a prefăcut cu sare curgerile de demult cele neroditoare ale Ierihonului (cf. Iv rg 2. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtuţile3 îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vieţuiesc astfel. sintagme de tipul „cununile cele curate”. „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i­a răspuns Domnul celui care l­a rugat să­l urmeze. dacă nu te-ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. [Şi i­a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. în măsura curăţirii de patimi.epIsTole Tole Tole epistola 14. epistola 16. să cazi acum. Lc. despre părerea de sine şi despre smerita cugetare Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc ca. şi se dă în aşa fel încât e perceput ca dar cu totul gratuit. şi neamul. Doar luptându-se să le dobândească îşi dă omul seama de neputinţa lui ontologică şi simte nevoia acută de har. Sfântul Ioan Gură de Aur foloseşte adesea. Către patrim monahul (pg 78. 2 . 3 . şi urmează cu sârg a petrece în fapte bune. Căci nu acest lucru2 te face uitat. dumnezeiasca lege care porunceşte ca cel ce vrea să se înalţe să se smerească (cf. de vreme ce vedea cele ce 1 . Către petru (pg 78.Faptul de a fi smerit. Răsplata este deci harul. epistola 15.82 ATITUDINI sfâNTUl IsIDor pelUsIoTUl . ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . socoteşte vorbirea frumoasă ca ceva de doi bani. mai bine zis. dar Se dă doar celui ce se curăţeşte de patimi sau.Consistenţa smereniei e dată de practicarea virtuţilor. fără vreo împătimire. dispreţuind.Răsplătirile din lumea aceasta totdeauna sunt amestecate cu patimile celor care le dau şi a celor care le primesc. bunătăţile cele curate”. care e lucrare curat dumnezeiască. pe când cugetarea cea înaltă nu numai că nu ştie să fie stăpână peste cele din veacul acesta. trezeşte-te spre făgăduinţa ce ai făcut-o. ca şi cum ai uita-o. 11)? Aşadar.

1) înseamnă [vei şedea] neîncetat [de dreapta Mea]. Către pavel (pg 78.. 8. Căci acelea erau o preînchipuire: apele sterpe [închipuiau] toată omenirea ce era stearpă din pricina necunoştinţei virtuţilor şi a lipsei rodului dreptei credinţe. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. 12). de vreme ce nu ar fi putut să schimbe pe ucenic spre virtute. epistola 18. Pentru aceea l-a îndepărtat de la petrecerea împreună cu Sine ca nu cumva stăruinţa aceluia în răutate să se facă pricină de poticnire pentru cei credincioşi care ar fi privit la el şi ar fi socotit puterea Stăpânului neputincioasă. şi cele următoare (cf. să cunoască poporul cel hulitor şi nemulţumitor că [particula] „până ce” aflăm că este pusă adesea în dumnezeiasca Scriptură în loc de „neîncetat” [continuu]. Căci nu acest lucru te face uitat. ca şi cum după aceea s-ar fi unit logodnicul cu Fecioara. Şi multe altele ca acestea se află împrăştiate în dumnezeiasca Scriptură. 4). dacă nu te­ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. 5. 20) „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i-a răspuns Domnul celui care L-a rugat să-L urmeze. 8. Căci cei ce păzesc curat chipul Făcătorului dobândesc de la El şi harul de a lucra împreună cu El minuni. Şi a spus astfel pentru că l-a văzut pe omul acela că era stăpânit de gânduri viclene şi locuit de duhuri rele şi că se ţinea de ticăloşie fără să se întoarcă de la ea. Şi s-a spus „de unul singur” pentru că lea făcut fără să aibă nevoie de altcineva care să-L ajute. Aşadar. 191-193) Tâlcuire la ceea ce s-a spus despre Născătoarea de Dumnezeu: „şi nu a cunoscut-o”. . 1. 13). 46. 191) Tâlcuire la „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” (Mt. adică nu s-a întors nicidecum. zice Domnul” (Is. „Şi nu s-a întors porumbelul la Noe până ce s-a uscat pământul” (Fac. după cum El zice către apostolii Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Mt..ATITUDINI 83 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE urmau să fie. iar sarea închipuia învăţătura Domnului. Şi: „Până ce veţi îmbătrâni Eu sunt. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtu" ile îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vie" uiesc astfel. adică necontenit. Către comitul erminos (pg 78. Mt. epistola 17. 109. Iar Elisei închipuie pe Însuşi Făcătorul şi Stăpânul. . care are puterea şi calitatea de a umezi toate. trezeşte­te spre făgăduin" a ce ai făcut­o. 25) Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei ceea ce s-a spus în dumnezeieştile Scripturi că: „Nu a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul ei”. „Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. [Şi i-a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor.

ca nu cumva necredincioşii să pună pe seama numelui zeului Babilonului arderea de tot a văpăii [care nu i-a mistuit pe tineri]. dar nici dreptatea acelora înşişi. care a zis că Cel întrupat în Fecioara e din Duhul Sfânt. dreptate mărturisită de dumnezeiasca Scriptură. 193) De ce nu a fost osândit în cuptor şi Daniel împreună cu tovarăşii lui Anania (Dan. a celor care aţi socotit şi aţi spus că Domnul S-a născut din curvie. călătoria în Egipt. cântarea îngerilor. nu l-a îngăduit nici măreţia minunilor de la naştere (adică fecioria de după naştere.84 ATITUDINI Dar dumnezeiasca minte. ba chiar mai mare dascăl al bunei-cinstiri?” Îţi spun: „Pentru că acest lucru s-a iconomisit după mai-dinainte purtarea de grijă cea dumnezeiască. fiind pe cruce. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . atunci semeni pe piatră şi scrii pe ape.20) Ai zis: „De ce nu a fost osândit de către împăratul Babilonului marele Daniel împreună cu cei trei cuvioşi tineri. reaua voastră cugetare. ca una ce este cuvenită lui Dumnezeu şi necuprinsă cu mintea. de vreme ce era de acelaşi cuget şi seminţie şi petrecere cu ei. în vreme ce. Iar dacă acestea nu-l conving pe cârtitorul şi iubitorul de răutate popor. Căci faptul că cei bănuiţi de curvie ar fi petrecut după aceea unul cu altul l-a oprit şi arătarea îngerului. o. Către episcopul eraclide (pg 78. înrobirea idolilor). când a pus împreună pe Născătoarea de Dumnezeu cu feciorelnicul Ioan şi a unit fecioriile fiecăruia din cei doi. 3. darurile aduse de magi. iudeilor. Şi o arată şi dragostea Domnului cea de la sfârşit. răbda moarte făcătoare de viaţă. şi [mai bine] odihneştete de ostenelile cele deşarte. [voind] să îndrepte. Căci ei lau numit pe Daniel Baltasar pentru a-i da cinstea că lămurise cele tainice4. Şi se ţinea de aceia o astfel de credinţă cum că zeul 4 .E vorba de visele ce le tâlcuise Sfântul Daniel. căruia îi stă în fire să se lupte cu Dumnezeu. s-a sârguit să arate naşterea cea închinată ca neatinsă şi săvârşită în afara oricărei pofte şi uniri trupeşti. călăuzirea luminoasă a stelei. epistola 19.

prin faptul că vorbeşte de un singur nume al dumnezeieştii Treimi. indicând prin aceasta unimea unei singure fiinţe. pentru ca să nimicească această credinţă l-a despărţit pe Daniel cu această judecată. şi vei ţine ceea ce este mai bun. ereticul ce se deosebeşte de tine [în credinţă] Îl acceptă pe Fiul lui Dumnezeu ca dogmatist vrednic de crezare. Către prealuminatul Ierax (pg 78. pe care ei le numesc teogonii. epistola 20. şi Hesiod. 5 . şi câţi au învăţat potrivit acelora. atunci Acela Însuşi îl învaţă unitatea de fiinţă a închinatului Duh. pe când cele ascunse din cer şi mai presus de simţurile noastre doar Cel Ce locuieşte în cer le descoperă şi le ştie. chiar numai dacă I s-ar fi chemat numele. adică a pneumatomahilor Dacă. Către scolasticul Ammonie (pg 78. şi în ce priveşte realităţile. sunt încredinţat că tu însuţi vei afla. . după cum ai scris. pe care ţi le-am trimis. epistola 21. Aşadar. Pentru că cortul cel pământesc5 abia dacă află cele de la picioare. Dacă ele sunt mai adevărate decât acelea [ale elinilor] şi în ce priveşte noţiunile. ar fi făcut minuni. 195) Împotriva macedonienilor. împotriva elinilor. dintre care una se numeşte Vechiul iar alta Noul Legământ. Dar dacă nu Îi dă crezare Aceluia Care indică cu exactitate că Duhul este înrudit cu El şi Care învaţă cele mai presus de minte.Se referă la firea noastră trupească şi mărginită. şi aşa s-a aflat că ceea ce a slăbit tăria cuptorului care ardea cu putere au fost doar înfrânarea tinerilor şi ajutorul lui Dumnezeu. şi Homer.ATITUDINI 85 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE lor. le-au înşiruit în multe cărţi şi păreri şi Orfeu. Despre harul de Dumnezeu insuflatelor scripturi şi despre folosul din ele Facerea de zei a elinilor. 195) Despre citire. Dar credinţa noastră o învaţă două cărţi. atunci de prisos sunt vorbele noastre.

că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc.sfâNTUl ÎNCHIsorIlor Ilor Ilor Condacul 1 Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit. Bucură-te. alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină. Bucură-te. nici de chinuri. Fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii. că nu te-ai temut nici de moarte. că de la tatăl tău ai învăţat stai tare în necazuri. Vă cheamă mucenicii-n veşnicii. al răbdării şi iubirii aducătoare de roadă. Bucură­te. iubitorilor de nevoinţe. luminând ca o candelă din care s-a aprins mulţime de lumânări în întunericul temniţelor. cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc. că nu te­ai temut nici de moarte. nici de chinuri binecuvântare. să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei. Bucură-te. ca să îţi putem cânta într-un glas: Bucură-te. Bucură-te. că ţinutul Basarabiei se slăveşte prin tine. veniţi.86 ATITUDINI ACATIsTUl NoUlUI MUCeNIC vAlerIU gAfeNCU. Bucură-te. că tinere" ea ta a fost pecetluită de jertfelnicie Bucură­te. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te.” Şi vrând a urma îndemnului tău. cunună a Bisericii şi co-moară a neamului românesc. Bucură-te. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Icosul 1 A ajuns la noi propovăduirea ta. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Bucură-te. zidite-n temelii. că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie. Bucură-te. nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă. că din anii copilăriei ai trăit înrourat de cereasca Bucură­te. ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru. şi să îi cântăm: Bucură-te. rudenie duhovnicească a mucenicilor din primele veacuri creştine. că spre slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui ai avut chemare. Bucură-te. Bucură-te. că harismele tale le-ai ascuns sub veşmântul umilinţei. că tinereţea ta a fost pecetluită de jertfelnicie.

că acolo ai învăţat să te rogi neîncetat. nou apostol care în temni" e ai propovăduit dreapta credin" ă. pentru a spori în ceilalţi nădejdea în ocrotirea ei cerească. pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. Bucură-te. mireni. multpătimitorule Valeriu. a răspuns evlaviei tale zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Şi noi. hrănindu-te cu învăţăturile tale. Bucură-te. arătându-te urmaş tainic al marilor părinţi din vechime. Bucură-te. văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire. Bucură-te. că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit. că harismele tale le­ai ascuns sub veşmântul umilin" ei. Iar cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia voastră. Cel ce te-a înţelepţit: Aliluia! Icosul al 3-lea Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost. şi mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei. Bucură-te. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 3-lea Învăţător înţelept te-ai arătat. tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare. încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei. Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară. mucenice.ATITUDINI 87 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură­te. şi pentru aceasta zicem către tine: Bucură-te. cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune. Bucură­te. Bucură-te. nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit. chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat. Bucură-te. că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor. Bucură-te. că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit. Bucură-te. Bucură­te. Bucură-te. împreună cu alţi mucenici. Bucură-te. Îi cântăm lui Dumnezeu. că virtuţile tale străluceau ca un soare. că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat. Iar ea. monahi sau preoţi. Bucură-te. zicând: „în luptă . nu teai sfiit a recunoaşte: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”. arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat. zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. că i-ai cinstit pe sfinţi şi ai intrat în soborul lor. Condacul al 2-lea Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.” Pentru care noi. a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat. cu credinţă. că " ind ocrotit de Maica Domnului temni" a în chilie o ai schimbat. orice cetate se cucereşte cu bărbăţie. cu îndrăzneală.

88

ATITUDINI

cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem: Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar; Bucură-te, că sufletul tău curat s-a umplut de har; Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit; Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit; Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine; Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine; Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască; Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească; Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta; Bucură-te, că împreună cu îngerii încep a te lăuda; Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în deşertul temniţei; Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei; Bucură-te, multpătimitorule Vale-riu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 4-lea Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru sau bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

Celor care te îndemnau să­" i cru" i pu" ina vlagă care­" i rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vie" ii tale, le­ai cerut: „nu­mi lua" i această bucurie, căci pentru a­l mărturisi pe hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila lui trăiesc, ...”.

Icosul al 4-lea Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:

ATITUDINI

89

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru nevoin" ele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s­au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i­ai proorocit: „va veni un moment în via" a ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”... ... ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au în" eles măsura sporirii tale, că lan" urile şi zidurile temni" ei nu puteau închide su" etul tău curat.

Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit; Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit; Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti; Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti; Bucură-te, că multe din cele viitoare mai dinainte le-ai cunoscut; Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai dinainte o ai ştiut; Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat; Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat; Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit; Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit; Bucură-te, că prin darul primit de la Dumnezeu celor ce se roagă ţie le vii în ajutor; Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 5-lea Celor care te îndemnau să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vieţii tale, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu care a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia! Icosul al 5-lea Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui tău înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm: Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit; Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit; Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit, Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit; Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască; Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească; Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei; Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei; Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;

90

ATITUDINI

Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc; Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 6-lea

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare, sfinte, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Şi din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amorţire să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm: Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit; Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit; Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat; Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat; Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti; Bucură-te, cel ce pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti; Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire; Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire; Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm; Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm; Bucură-te, că ne îndemni să lepădăm toată grija cea lumească; Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 7-lea „Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile lui Luther, rugându-te pentru venirea

ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

„Cine crede fără a " şi un misionar, acela n­a cunoscut frumuse" ea credin" ei” ­ ai spus, aprinzând în noi focul mărturisirii lui hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te­ai jert" t din iubire pentru pastorul evreu, rugându­te ca el să devină " u al S" ntei Biserici şi dăruindu­i medicamentele care " i­ar " putut salva via" a trupească.

păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti. arătându­ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. nu numai că şi-a înţeles greşeala. că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit. aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească. Icosul al 7-lea „Cine crede fără a fi şi un misionar. ci şi-a schimbat întreaga viaţă. că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc. lui în Biserica cea adevărată. spre care ne cheamă necuratul diavol. M­aş bucura mult să reveni" i la Biserica cea adevărată”. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. că după ce au crezut propovăduirii tale cu nădejdea Învierii au adormit. acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” . Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm: Bucură-te. Şi din îngăduin" a lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amor" ire să­şi " făcut lucrarea. Bucură-te. Bucură-te. smerindu-se în faţa mustrării tale. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. Iar noi.. că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit. că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte. luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile.ai spus. cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti. l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc. că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune le-au mărturisit. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 8-lea Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor. Bucură-te.ATITUDINI 91 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „Sfârşitul vie" ii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă.. că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor. că în întunericul temniţei ai fost luminător. te lăudăm aşa: Bucură-te. Nu există cale de compromis”. şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 8-lea „Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi. Bucură-te. Aşa te naşti din nou. şi acesta. Bucură-te. Bucură-te. şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă. rugându­te pentru venirea lui în Biserica cea adevărată Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare. că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător. Bucură-te. rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor. Bucură-te. Bucură-te. neînfricatule mărturisitor. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr. s" nte. Bucură-te. i­ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învă" ăturile lui luther. dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”. . căci te-ai jertfit din iubire pentru pastorul evreu.

creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere. că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat. acum Îi bat piroanele. Bucură-te. acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota”. robule al lui Dumnezeu. că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc. mângâiere în vremurile de tulburare. cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie. că „moartea pentru hristos aduce fericirea vie" ii veşnice”.92 ATITUDINI Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! S­a adeverit cuvântul tău. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te­a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat Condacul al 9-lea Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins. Bucură-te. cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor. Bucură-te. vom şti oare să primim cuvântul tău. că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti. Bucură-te. s" nte. O. Bucură-te. că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie. Căci părăsind tu această lume. Bucură-te. ne rugăm ţie: Bucură-te. Bucură-te. că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit. când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare. multpătimitorule Valeriu. acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini. acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi. Bucură-te. ai ţinut voturile monahiceşti. spre sfinţenie ne călăuzeşti. Bucură-te. precum al Botezătorului în pustie. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit. acum Îi dau palme. fără să fii monah. că scriind îndrumarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 9-lea „Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei. că ajungând la sfinţenie. Bucură-te. oricât de multe sacrificii li se vor cere”. Bucură-te. că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat. cel ce. mucenice. răsuna în temniţe cuvântul tău.

al preoţilor ajutător în propovăduire. ne rugăm ţie. robule al lui Dumnezeu. multpătimitorule Valeriu. acum Îi bat piroanele. cel ce nu te-ai scârbit când erai pe nedrept defăimat. Bucură-te. Bucură-te. Căci părăsind tu această lume. Bucură-te. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude: Bucură-te. Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia. Bucură-te. cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi. Bucură-te. ai spus în ultima zi a vieţii tale. Bucură-te. că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 10-lea „Sunt fericit că mor pentru Hristos. acum cununa de spini i­o pun cei ce se numesc creştini. acum Îi dau palme. că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi. sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temni" ele româneşti Bucură­te. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 11-lea S-a adeverit cuvântul tău. făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului. adevăr care împrăştie norii minciunilor. Bucură-te. Bucură-te. sămânţă a dăruirii fără măsură sădită pe al temniţei pământ.ATITUDINI 93 ht a ig a yr re D iire DĂ D D D D D stt OD O O O O O O op s VO C ănă -V -V -V -V -V -V -V U U U U U U U M TRU TR TR TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE PE PE Bucură-te. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind. Bucură-te. fără să " i monah. Bucură-te. Totul e o minune. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. a proorocit herasim. Bucură-te. că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit. şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul. ceilalţi s-au umplut de uimire. slujitor credincios al Noului Legământ. Bucură-te. ce­ Cuviosul gherasim. cel ce. ai " inut voturile monahiceşti vrând să ne trezeşti din amor" eala care ne­a cuprins. I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia! „Aici va " într­o zi loc de o zi pelerinaj”. acum Îl împung cu suli" a cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi­a dat sângele pe . Bucură-te. că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează. veghetor tainic al mănăstirilor. cărare spre Răsăritul răsăriturilor. că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. a ierarhilor râvnitori sprijinire. că văzând sporirea ta. Bucură-te. sfinte. cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat. cugetând la slăvitul tău sfârşit. sfinte. Icosul al 10-lea Fiind prigonit pentru Hristos. Bucură-te. a făţărniciei pierzătoare de suflet certare. Bucură-te. acum Îl scuipă în fa" ă cei ce sunt boteza" i. ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. Bucură­te. de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. În măsura în care mi se va îngădui. că pe cei îndărătnici cu ajutorul lui Dumnezeu i-ai biruit. Iar noi. prieten al celor ce te cinstesc şi poveţele tale le urmează. Bucură-te. Bucură-te. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat. dreptar de vieţuire a mirenilor. ce­ rându­" i să te rogi pentru el.

că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti. că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit. că urmând povaţa ta mult folos agonisim. Bucură-te. i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit. fiindu-ţi frate de suferinţă. învăţându-ne a-ţi cere ajutorul. ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. noule mărturisitor al credin" ei în hristos. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 12-lea Sfinte Mucenice Valeriu. că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit. cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit. Bucură­te. Bucură­te. Şi noi. şi pentru aceasta îţi cântăm: ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . a proorocit Cuviosul Gherasim. Bucură-te. că sunt împăcat. că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. că mul" imea pelerinilor care vin la târgu ocna a sporit. de la acest slăvit mărturisitor. Bucură-te. cerându-ţi să te rogi pentru el. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde. la tine alergăm. că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit. că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti. Bucură-te. că profe" ia Cuviosului gherasim s­a împlinit. Bucură-te. Bucură-te. încredinţaţi fiind de sfinţenia ta. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 12-lea Femeii care şi-a riscat viaţa. prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat. ne rugăm ţie: Bucură-te. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă " ie. că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit. că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai binecuvântat. Icosul al 11-lea „Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”. luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti. că profeţia Cuviosului Gherasim s-a împlinit. Bucură-te. care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna. Bucură-te. Iar noi. că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim.94 ATITUDINI S" nte valeriu. venind pe ascuns într-o noapte ca să te vadă în camera de spital.

Bucură-te. pentru vremurile de pe urmă far strălucitor. cunună a mucenicilor români din prigoana celui deal douăzecilea veac. Bucură-te. Vezi.ATITUDINI 95 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură-te. roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc. Bucură-te. noule mărturisitor al credinţei în Hristos. Bucură-te. ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. fii apărătorul nostru ceresc! Vezi. că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei. că prin tine Hristos Se preamăreşte. Fii nouă pildă. la tine alergăm. sfinte. crin ales între florile muceniciei. pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. cerând cu credinţă ajutor. sfinte. s" nte. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus. durerile noastre. o. că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc. Nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. Bucură-te. vezi neputin" a su" etelor noastre. şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine. vezi neputinţele noastre. şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor. Sfinte Valeriu. vezi puţinătatea credinţei noastre. Bucură-te. fii nouă îndrumător. Bucură-te. nu-l treci cu vederea. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 13-lea O. cunună a mucenicilor români din prigoana celui de­ al douăzecilea veac. Ridică-ne din groapa fricii. sfinte. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se pocăiască. vezi patimile care ne împresoară. fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor. Bucură-te. Bucură-te. Roagă-te să fim feriţi de înşelare. că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol. " i apărătorul nostru ceresc! ezi. vezi patimile care ne împresoară. S" nte valeriu. Bucură-te. mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător. Ne rugăm ţie. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…) Apoi se citeşte această rugăciune Sfinte Valeriu. cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor. . că lauda ta în toată Biserica se vesteşte. mângâiere cerească în focul ispitelor. vezi neputinţa sufletelor noastre. că vădeşti lucrarea diavolilor. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut pe noi să te chemăm în ajutor. pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor. dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. cursele diavolului cele amăgitoare. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos. cursele diavolului cele amăgitoare. Bucură-te.

rugândute pentru ei. sfinte mucenice. care i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor. după cum li se cuvine. fără a se teme de mai marii lumii acesteia. acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin. să rabde cu răbdare mucenicească. Virtuţile lor şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră. Ca închinându-ne lor cu evlavie. ci din ea să se hrănească fiii Bisericii dreptslăvitoare. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii. să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. cinste şi închinăciune Dumnezeului cel în Treime lăudat. pentru a primi închinarea cuvenită. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Hristoase Dumnezeule.96 ATITUDINI Roagă-te. sfinte. ci din ea să se hrănească " ii Bisericii dreptslăvitoare . Fă. şi eu îl voi lua”. Dumnezeul nostru. şi mustrarea aceasta să ne fie spre îndreptare. ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Tot aşa noi cădem înaintea Ta. rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici Doamne. Sădeşte. de toţi monahii şi de toate monahiile. împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. ci scoate-le la lumină. Amin. să păstorească turma cu frică de Dumnezeu. să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. dar ne rugăm Ţie. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună. acum şi pururea şi în vecii vecilor. Întăreşte-ne. Fă. Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău. Doamne. aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine. Din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor. sfinte. rugându-te cu zdrobire de inimă: „Doamne. aratăne nouă unde se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi. fără să cârtească. ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute. Ai grijă. de toţi cei prigoniţi pentru Hristos. Sfinte Valeriu. ca pilda lor să nu fie dată uitării. să ne " e nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa" a celor care îl batjocoresc. primeşte de la noi această puţină rugăciune. jertfa lor. Şi împreună cu ei să aducem slavă. şi noi le vom cinsti pe ele cu evlavie”. în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră. Ai grijă. să nu laşi trupurile robilor Tăi să zacă în uitare. spune-mi unde l-ai pus. ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-totlăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Doamne. care i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc. ca pilda lor să nu " e dată uitării. pentru duhovnicii noştri. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi. zicând Grădinarului: „Doamne. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Să " e această sămân" ă aducătoare de roadă bună. Doamne. să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful