ATITUDINI

01

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc, mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români.

ÎNApoI lA HrIsTos şI lA sfINţII săI
Monahul filotheu Comunismul a puit în România câteva mori unde să fie măcinat creştinismul românilor; Piteşti, Aiud, Gherla, Jilava, Canalul, Sighet, sunt numai câteva nume care din păcate celor mai mulţi dintre noi le spun prea puţin. Se vorbeşte de 200.000 de români care au intrat în aceste mori ale diavolului şi care au dat mărturie despre Viaţa cea veşnică ce

îi însufleţea. Jertfa lor pentru Hristos şi pentru popor – care, în sine, este şi el tot creştin – a fost primită în ceruri şi poate cea mai frumoasă metaforă a acestui adevăr sunt versurile insuflate de Duhul Sfânt ale celor care au trecut prin iadul pământesc al închisorilor comuniste; Radu Gyr, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Aurel Ciurunga, Valeriu Gafencu şi alţii ca ei au fost cei prin care Duhul a scris o nouă imnografie a Bisericii, a Bisericii celei vii, luptătoare şi pătimitoare. Temniţele comuniste, destinate a fi concasoarele sufletului românesc, au fost schimbate de toată suflarea Mucenicilor şi Mărturisitorilor dintre ziduri şi garduri cu sârmă ghimpată în arene ale sfinţeniei, în adevărate mănăstiri pline de Viaţă. Afară, dincolo de zidurile închisorilor, au fost două feluri de oameni: cei care i-au avut exemplu pe Sfinţii din închisori, făclii vii în bezna veacului, şi ceilalţi, care au slujit sistemului bolşevic. Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au ieşit din temniţele comuniste au plecat la Domnul. Au lăsat mărturii scrise sau vorbite despre lupta românilor împotriva comunismului, a oamenilor împotriva diavolului, a Vieţii împotriva morţii celei veşnice. De la căderea oficială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape 20 de ani, dar comunismul e încă viu prin sufletele românilor. Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o viaţă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi firesc, mutilând mai departe sufletele noilor generaţii de români. Radiografia

02

ATITUDINI

sufletului românului de astăzi este imaginea unui infirm dublu mutilat: Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a sufletului de la naştere până la moarte. Uniunea Sovietică a fost înlocuită cu o altă uniune, mai feroce, mai dornică de stăpânire, Uniunea Europeană, globalistă, care, spre diferenţă de cea veche, dă legi şi recomandări (obligatorii) popoarelor din noul lagăr. Pentru prima dată în istoria României, ţara este dată în mâinile unei puteri străine fără luptă şi fără vreo rezistenţă de orice fel. Şcoala,

Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de pă­ rin" ii pe care ni i­a lăsat Domnul? S" n" ii închiso­ rilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s­au străduit prin compromisuri să le " ină deschise ar " rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre.

Armata, Biserica, structurile de rezistenţă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a sufletului românesc. Între învăţământul comunist şi cel european este o singură diferenţă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund. Armata a intrat şi ea în malaxor şi nu doar că nu oţeleşte firea românilor (cum nici armata comunistă nu a vrut să o facă), ci perverteşte şi ce a mai rămas întreg, vrând a fi o adunătură de Iude învăţate să se vândă pe puţin şi să execute orbeşte ordine criminale, în mâinile câtorva necunoscuţi pentru care expresia „interes naţional” reprezintă lucrul cel mai abominabil posibil. Biserica a fost făcută şi ea, astăzi, prin învăţământul şi ierarhii săi, o fabrică de apostaţi şi de iubitori de argint. Desigur, dacă aşa stau lucrurile, puţinii dintre noi care recunosc această imagine se întreabă precum tânărul bogat din Evanghelie: „Învăţătorule bunule, ce voi face ca să moştenesc viaţă veşnică?” (Mc. 10:17). Desigur, ne va răspunde Domnul: Împliniţi Legea. Şi dacă noi i-am fi spus că aceasta ne-am străduit să facem în toate zilele vieţii noastre, El ne-ar fi iubit şi ne-ar fi zis să vindem tot ce avem şi să dăm la săraci, ca să avem comoară în cer, apoi să ne luăm crucea şi să-I urmăm. Din fericire pentru noi, strămoşii au făcut aceasta cu vârf şi îndesat, în multele secole în care de la vlădică la opincă Legea Domnului era lucrul cel mai de preţ, în care mila şi milosârdia erau lucrate de toţi românii, în care suferinţele crucii noastre se purtau cu bărbăţie şi copiii învăţau de la părinţi pildă vie de mântuire a sufletului, de urmare a lui Hristos. Dar noi, astăzi, ce vom face? Mai este vreo scăpare? Poate că sufletele

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

ATITUDINI

03

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru prima dată în istoria României, " ara este dată în mâinile unei puteri stră­ ine fără luptă şi fără vreo rezisten" ă de orice fel. Şcoala, Armata, Biserica, structurile de rezisten" ă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a su­ " etului românesc. Între învă" ământul comunist şi cel european este o singură diferen" ă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund.

moarte ar întreba: Unde este Hristos astăzi? Însă Domnul nu încetează a striga către noi, cei surzi şi împietriţi: Adame, unde eşti? POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi înaintea Domnului. Iar între faptele pocăinţei noastre, una, aceea de a ne cinsti Părinţii, care a fost cea mai trecută cu vederea până azi, suntem datori să o împlinim degrabă. A zis Domnul, după ce ne-a poruncit ce datorii avem către El: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta în chipul pe care ţi l-a poruncit ţie Domnul

Dumnezeul tău ca bine să-ţi fie ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi l-a dat ţie” (Dt. 5:16) Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de părinţii pe care ni i-a lăsat Domnul? Sfinţii închisorilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s-au străduit prin compromisuri să le ţină deschise ar fi rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre. Fără ei, fără jertfa lor, astăzi n-ar fi existat această ţară şi poate că limba română ar fi fost facultativă, aşa cum din păcate o înţeleg mult prea mulţi dintre românii de peste Prut. Fără jertfa lor, obişnuinţa capului plecat în faţa sabiei ar fi făcut din noi carne de tun, măturătura, gunoiul şi lepădătura întregii lumi, aşa cum singuri vrem să fim astăzi. Doar ei, prin sângele lor, prin pătimirile lor, au reuşit aici, prin pătimirile lor, şi dincolo, în faţa tronului ceresc, să scrie istoria pe care noi ne-o ştergem cu atâta râvnă. O Biserică vie, care îşi cinsteşte Mucenicii şi Mărturisitorii, ar fi sădit în sufletele copiilor dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ar fi deschis ochii sufletului spre adevărata cunoaştere, care le-ar fi înflorit şi înmiresmat sufletele. O Biserică în care sângele şi pătimirile din închisori nu s-ar fi trecut cu vederea ar fi trezit jertfelnicia în sufletele tuturor celor chemaţi să apere ţara în care trăim şi ne-ar fi dat înapoi pe fraţii pe care politicienii de azi i-au uitat peste graniţele ei. O Biserică ce şi-ar fi cinstit Martirii ar fi făcut curat în propria ogradă, iar pe clericii căzuţi din credinţă, pe cei care au slujit mamonei şi puterii vremelnice a veacului,

în Mai cumplit încă. aşteaptă să fim iarăşi vii. Dacă astăzi nu ne întoarcem către ei şi către pilda jertfei lor. tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc. Neamul Creştin. întorcând către Hristos pe cei ce stau astăzi în latura şi în umbra morţii. adică Biserica?). pe exact aceia pe care cei mai mulţi dintre noi îi aşteaptă să ne aducă lumina întunericului în care ei zac. aducându-ne aminte că suntem un singur Neam. mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi una şi se va stinge erezia filetistă. ci lumea întreagă să o întoarcem către El. O Biserică vie ar fi dat viaţă întregii lumi. mâine nu va mai fi. Căci o Biserică vie. obligatorii. nicidecum nu ar fi propovăduit moartea ecumenistă. ar fi schimbat istoria şi ar fi pătruns peste tot pe unde era nevoie de Dumnezeu şi prin jertfa Sfinţilor ar fi dat dovadă de adevărul Evangheliei. să dea mărturie de Adevăr. Avel? ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . aşa cum ar trebui să fim. Doamne. slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine. Ortodoxă. în făclia de unde să lumineze tuturor calea spre Adevăr. recunoaşterea şi cinstirea muceniciei Sfinţilor din închisori ne-ar fi scăpat de înghiţirea europeană şi de globalizarea cea ucigătoare de suflete. În cele din urmă. unde este fratele tău. când Dumnezeu ne va întreba: Caine. punând Credinţa Apostolică. ar fi căutat să se întoarcă la Canoanele Apostolilor şi ale Părinţilor. să fie pildă tuturor zicând: Să nu faceţi ca noi! O astfel de Biserică ar fi pus Fericirile Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar fi căutat să vieze. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii vom putea nu doar noi să ne întoarcem la Hristos. Noul Israel. Ei. curăţind Via Domnului de buruieni şi de uscături (oare nu pentru aceea lupii cei noi îmbrăcaţi în haine de oaie zic: Doamne. cu Hristos împreună. căci ne va rămâne nouă un singur răspuns. Sfinţii. nu o adunătură de instituţii bisericeşti care pun steagul naţional deasupra Sfintei Cruci. Ei. loc să ceară Domnului să îşi cerceteze Via.04 ATITUDINI i-ar fi înlăturat de pe scaunele Apostolilor şi din amvoanele bisericilor şi le-ar fi găsit loc în liniştea mănăstirilor ca să-şi plângă păcatele. aşteaptă de la noi să ne lepădăm de moartea în care zăcem. iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi. stingând toate ereziile şi păgânismele. caută din cer şi vezi şi cercetează lumea aceasta.

­ interviu cu Părintele Arsenie Papacioc AR ARtolo 10/Cuvânt Al ÎPS BARtoloMEu An AnAniA zitA 12/ zitA 12/vizitA PăRintElui JuStin PâRvu lA MănăStiREA AiuD Rvu Rvu lA REA o 16/ CânD oASElE voRBESC JER F 20/AiuDul – JERtFă Şi SFinţiRE interviu cu P. Justin Parvu 24/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE iliE lăCătuŞu ­ mărturii lăC ăCătu 28/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE ioAn nEgRuţiu o oA l lA tA tA 32/PlAnEtA hoMunCuliloR iCR Si CnSAS ­ victor Roncea MAR 34/ FEMEi MARtiRE ­ interviu cu Monahia Pangratia Mureşan 40/CAt 40/CAtEDRAlE Cu SFinţi În zEghE A proza R Rt 42/DESPRE CuRAJul MăRtuRiSiRii JER JERtFElniCE . neamt telefoane/ 0788 729 140. Sorin Radu.atitudini. comuna Poiana teiului. Călin Piescu laurian Țoța adresă/ Fundatia Petru voda. 0723 241 568 e­mail/ office@atitudini. Maria Ștefanescu.. Danion vasile BR BRăţi Fântul Av Fântul PAvE 52/ÎMBRăţiŞânD PE SFântul PAvEl ­ o cutremurătoare convertire SPRE RilE Ril il tui v 64/DESPRE iSPitiRilE ACEStui vEAC ­ interviu cu P.com tipar/ Autograf . Seraphim.predica.com web/ www.S. Episcop de ottawa E Ext 70/PREtExtE PEntRu A nu FACE niMiC.ATITUDINI 05 ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE sUMAr 06/Cu o MoARtE toţi SuntEM oARt oAR AR untEM untEM DA DAtoRi.. Jud.Mircea Platon nţ nţA ligio ligioAS 74/REziStEnţA REligioASă A AntiCoMuniStă Din BASARABiA ­ Monahia gudiila Corman 78/EPiStolE­ Sfântul isidor Pelusiotul CA 82/ACAti 82/ACAtiStul noului MuCEniC v vAlERiu gAFEnCu g Redactor/ Fundatia Petru voda & Editura Crigarux Colaborator/ Dan Puric layout/ Ciprian isac ­ Atelieruldegrafica.ro a ayout/ Dtp/ Dan ichimescu Prelucrare foto/ Atelierul de grafică corectură/ Ștefan Ruxanda fotografie/ tomoaki Minoda.

papistaş şi că ar trebui să redefinim dogmele ca să ne aliniem şi noi constituţiei Uniunii Europene. nu poate să fie rătăcire în învăţătura creştină… Şi cu ce să înlocuim cuvântul eretic? Parcă noi am făcut cuvântul acesta! L-au făcut Sfinţii Părinţi şi cine atacă problemele de dogmă cade în erezie. la sfânta noastră Biserică ortodoxă. cum vi se pare lucrul acesta? Uite. aceasta este cea mai gravă pedeapsă pe care a dat-o Biserica – anatematizarea. Crezul a fost schimbat. Ce au zis Sfinţii Părinţi. trebuie cu multă fermitate să spui simplu: noi nu ne facem eretici. care caută să afle adevărul. AlTA-I eCUMeNIsT vâNDUT Interviu cu părintele Arsenie papacioc Părinte Arsenie. eroi? Nu trebuie multă teologie ca să fii erou. acela-i adevărul pe care-l credem şi noi. dacă a schimbat crezul şi s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papală acum vrea să se reverse şi în tot Răsăritul? Eu uite ce vă spun: Biserica a dat anatematizare pe toţi care n-au respectat nişte lucruri. DAr UNA-I orToDox să MorI. Să avem o poziţie de eroi. domnule. la toate sinoadele ecumenice. Anatema ştiţi ce înseamnă? Despărţirea de Dumnezeu. Iar ăştia au atacat Filioque.06 ATITUDINI CU o MoArTe ToţI sUNTeM DATorI. pentru că preferă să fie milogi decât eroi. Care trebuie să fie atitudinea noastră de mărturisire? Cum pot fi nişte oameni simpli. iar papa nu cu mult timp în urmă a declarat că singura biserică este biserica catolică… O mare greşeală tactică din punctul lor de vedere… Cum să zic. de fapt – şi sărmanii oameni nu ştiu nimic. ni se spune în ultima vreme de către înalţi prelaţi că nu mai avem voie să folosim cuvintele eretic. nu de milogi. unirea cu Satana şi intrarea în iad de pe pământ. care nu cunosc dogmele şi nu ştiu cum să apere adevărul. Noi rămânem la crezul nostru. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . parcă de la Uniunea Europeană ne tragem! E foarte grav cuvântul eretic. Şi peste tot a anatemizat patriarhi şi alţi oameni din Biserică şi peste tot în istoria Bisericii au fost astfel de exemple. căci după învăţătura catolică Sfîntul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu – ei asta mărturisesc în Crez.

Adevărul trebuie apărat. Voi nu vă daţi seama. argumentul suprem este că cu o moarte toţi suntem datori. dar n-a zis ca ei. ca asta are o semnificaţie. Şi toată frumuseţea învierii Mântuitorului. înger de sus de ar fi şi dacă ne învaţă altfel decât ne învaţă Evanghelia şi Sf. Nici Mântuitorul nu a vrut să ia crucea.ATITUDINI 07 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi ştii ce înseamnă cruce? Să­" i iei ce nu­" i convine. Mântuitorul a zis să nu facem noi schimbări de dogme cum ne vine nouă pe chelie. nu era aşa de grozavă. adică de mărturisire. domnule. şi nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gândit ei la 1054 să schimbe hoţeşte Crezul! Păi ei au fost daţi anatemei şi rămân aşa până când revin la aceste adevăruri. Şi toată frumuse" ea învierii Mântuitorului. dacă n-ar fi fost crucea. Dacă vom acţiona în conformitate cu canoanele şi învăţăturile Părinţilor. că oricine ne-ar porunci. cât este de grav să faci altfel decât a hotărât Biserica. Dar nu se poate nici fără cruce. alta-i ecumenist vândut. Ce teolog poate să-ţi spună să faci crucea altfel. Şi ştii ce înseamnă cruce? Să-ţi iei ce nu-ţi convine. dar una-i ortodox să mori. atunci vom crea şi unitate. cercetând adâncul canoanelor. Mărturisirea noastră trebuie să constea în adevăr. dar dacă i-a dat-o a luat-o şi n-a mai lepădat-o. asta nu este o problemă grea. dacă ascultăm mai mult de părerile organizaţiilor mondiale de azi. Cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi. Să spunem aşa: nu. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. Nu trebuie să căutăm noi mucenicia. nu avem dreptul să ascultăm. atunci sunt şi eu cu tine. La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce. cădem anatemei. însemnările şi subînsemnările lor. Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. să asculţi de cutare. ortodocşii? Ca să creăm o unitate între noi. nu era aşa de grozavă. eu sunt ortodox şi nu am încredere în papistaşii ăştia. dacă n­ar " fost crucea. trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. . prin sinoadele ecumenice. nu are cum fi. E limpede. Dacă îţi zice cineva: întovărăşeşte-te cu mine! Să te gândeşti mai întâi: Dar tu cine eşti? Dacă te închini ca mine ortodox. Deci suntem în starea de efervescenţă. toată adâncimea Fiului şi toată lăţimea Sfântului Duh – aceasta este invocarea Sfintei Treimi. Dar catolicii au schimbat crucea… că se temeau că nu cumva să mai fie ceva din practica ortodoxă. dar aşa. Părinţi. crucea – toată înălţimea Tatălui.

Ce ascultare trebuie să facem noi faţă de episcopii compromişi? Dragii mei. pentru că adevărul. Nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. eu aici nu-l ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . ci adevărul prezentat smerit. acesta-i viermele care roade ortodoxia. Lor nu le convine să ştie adevărul. acesta e de fapt fundalul. Am primit un telefon de la cineva care îmi spunea că a căzut din pat şi mă întreba ce să facă. ca să existe o rezistenţă creştină. a zis: Nu. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. Dar la Roma credeţi că e numai catolicism? Acolo e şi masonerie. Adică ne-au minţit o dată cu greco-catolicii la anul 1700 şi aşa vor şi acum. Şi eu i-am zis: Domnule. ai numai două variante. adevărul este numai unul. domnule. Ne-a dat Dumnezeu lingură nu ca să o ducem la urechi. mai ales în problema de fotogra" e din " " a de penitenciar credinţă. ori rămâi sub pat. te roade şi te macină. Smerenia este cea mai mare. Şi pisica care era aflată sub pat. tot între catolici sunt. eu am drept de moştenire. ţine Biserica în frunte ca să poată cuceri şi ademeni pe mulţi. asta Dumnezeu o ştie. Pentru că sunt oameni care văd adevărul. Dar întotdeauna era în sinod câte un sfânt care să povăţuiască poporul credincios şi oamenii se luau după el… Nu trebuie să căutăm care este sfânt şi care nu. Aşa şi Anania a biruit.08 ATITUDINI Cum vedeţi situaţia actuală în care Sinodul BOR a trecut cu vederea aşa de uşor problema împărtăşirii mitropolitului Nicolae Corneanu la grecocatolici şi numai singur IPS Bartolomeu Anania a opus rezistenţă şi nici un alt ierarh nu l-a urmat? Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni. în ierarhia bisericească credinţa e cea mai înaltă. dar El a biruit. Şi cei mai mari duşmani ai catolicismului. Şi s-a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Ăsta-i dracul. ori te sui în pat. Nu vă păcăliţi.

de L-au jupuit. nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. acolo e Biserica. Că avem impresia că murim. dar să ţineţi administraţia de noi. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii. dracul prinsese momentul.ATITUDINI 09 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dragii mei. te păcăleşte uşor. Acesta e sistemul – ca să te amorţească. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. de târg. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. Frumuseţea întâlnirii noastre nu mai există. Dacă nu accepţi lucrul acesta. ci adevărul prezentat smerit. o cam slăbesc cu ei. Nu vă jucaţi cu adevărul. vă daţi seama. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel. de L-au băut. Nu vă temeţi. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. e toată Biserica. în ierarhia bisericească credin" a e cea mai înaltă. ca să existe o rezisten" ă creştină. această grozavă figură. Adevărul e unul. nu-l dă nimeni jos. adică adevărul. Nu vă păcăliţi. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. de L-au umilit. anatema să fie. Nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic. Să acceptaţi să muriţi. dar nu murim. Smerenia este cea mai mare. Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt. primesc. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. . Mai bine să arzi în foc decât să zici ca duşmanul. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. mai degrabă. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. Şi dacă unul singur ţine adevărul. Şi atunci dracul vine şi-ţi spune: uite vino la noi. Exact ca greco-catolicii – închinaţi-vă ca voi. Eu n-aş vrea să fim în foc. dar dacă până la urmă ne bagă. Dar în pat doar nu poate să stea. tată. şi să fii fericit că eşti singur. Bine. să nu mai vezi. E nevoie de diplomaţie în biserică? Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. Să se suie în pat. spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva. Nu e numai o fracţiune din Biserică. nu suntem noi vinovaţi. Şi s­a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos. pentru că în pat este născut. căci cu atât mai puternic vei fi. eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. de acum Hristos va birui întru mine. Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El. te asigur că nu te mai deranjează nimeni pe veci. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin.

a avut vecini. ca părtaşă la nuntă. vă ţin câte un cuvânt de învăţătură. Mă uitam şi astăzi pe Sfânta Masă unde avem Sfântul Disc şi unde în pâine. lA NANIA. Şi mă întrebam: oare poate să fie o singurătate a Maicii Domnului? Tot din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o viaţă socială. pentru că ea ne este încredinţată ca ocrotitoarea noastră. mama Sf. o are pe Maica Domnului. anume. dar într-o imensă singurătate. de fiecare dată. Ioan Botezătorul. a ţesut pânză în război. a fost ocrotită o vreme de bătrânul Iosif. despre teologia singurătăţii. sfinţii mucenici în cete. la mănăstirea Nicula şi. Ca orice femeie. a avut rude. dar ea a fost o fiinţă socială. a fost invitată şi Maica Domnului. este imaginată simbolic Împărăţia cerurilor. există ceata viilor şi ceata morţilor. Noi prin credinţa şi evlavia noastră am ridicat-o la acest spaţiu al singurătăţii. lA NANIA. pentru că despre ea noi ştim din Sfânta Scriptură destul de puţin. Şi de fiecare dată mă întreb ce aş putea să mai spun nou despre Maica Domnului. printre care pe Elisabeta.10 ATITUDINI CUvâNT Al Îps BArToloMeU ANANIA. Aşa se explică faptul că atunci când s-a întâmplat o nuntă în Cana Galileii de pe malul lacului Tiberiada. de-a dreapta într-un spaţiu care e numai al ei. Iisus e unul din Treime. ca nuntaşă. De peste cincisprezece ani ne întâlnim aici. jos viii şi morţii care s-au pomenit. a gătit. Apoi sunt cetele sfinţilor şi ale îngerilor. ceata ctitorilor. poate că era rudă mai ht ig a yr e DĂ D D D D tir OD O O O O op ăs VO C ănă -V -V -V -V -V U U U U U M TRU TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE . prieteni. prAzNICUl ADorMIrII MAICII DoMNUlUI MNUlUI MNUlUI Despre TeologIA sINgUrăTăţII În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Iubiţi credincioşi. în miezul de pâine. Şi mă gândesc: iată. Mă gândeam în dimineaţa aceasta să teologhisesc despre Maica Domnului şi. În centru este Isus Hristos. sfinţii cuvioşi în cete. ierarhii în cete. şi-a crescut Fiul în Nazaretul Galileii. Numai Maica Domnului este singură într-un spaţiu care este numai al ei. a măturat casa. şi câte ceva din Sfânta Tradiţie. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. îngerii sunt în cete.

singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. şi au să se facă de râs pentru că nu şi-au omenit nuntaşii. era un orăşel mic aproape nebăgat în seamă . mamă. în gura satului. Iisus avea intenţia să-şi arate dumnezeirea spre a-i convinge pe ucenici că nu e un simplu învăţător. dragii mei. se petrecea doar la trei zile după ce i-a chemat în apostolat pe Filip şi pe Natanael. a prefăcut apa în vin. din Nazaret! Din Nazaret poate ieşi ceva bun?” Nazaretul n-avea nici un fel de faimă. a avut vecini. El a priceput: era invitaţia maicii Sale ca El sa săvârşească atunci o minune. că rugăciunea Maicii Domnului pe lângă Fiul ei este în stare să schimbe chiar şi o hotărâre a lui Dumnezeu. printre care pe Elisabeta.ATITUDINI 11 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Maica Domnului este o taină. Şi atunci a cerut proba tactilă: „vreau să văd coasta şi rănile. Ioan. îndepărtată sau vecină cu nuntaşii. Mai cu seamă când era vorba de vinul care “veseleşte inima omului” şi care întreţine veselia la o nunta. pescari. demnitatea”. Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că mesenii nu mai au vin şi sa gândit la cei din familia care făceau nunta. nu explicată. De aici concluzia. pe care l-a gustat nunul şi i-a atestat public calitatea. că nu mai au vin”. Încă nu devenise personaj public. Ştim de la Evanghelia lui Ioan că la un moment dat în timpul ospăţului de nuntă. ceasul Meu încă n-a venit”. Salvează-le vrednicia. Asta a pri­ ceput­o şi Sfântul Apostol toma. din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o via" ă socială. şi încă un vin de cea mai buna calitate. Nu la lipsa vinului. era hotărât să facă o minune. pe Filip şi pe Natanael… Aşadar. iar Natanael când a auzit din gura lui Filip că cel vestit de Moise şi de profeţi este unul. a râs şi a spus: „Auzi. Dar El e la începutul misiunii Sale. mama Sf. a " esut pânză în război. Iar ea I S-a uitat în ochi şi nu L-a mai rugat cu cuvinte. pentru a le salva demnitatea. Şi atunci a săvârşit minunea. ea a chemat pe cei care serveau la masă şi le-a spus: „Faceţi tot ceea ce vă va spune El”. . ci la umilinţa la care ar fi fost supuşi pentru faptul că intrau în gura lumii. Iubiţii mei. Ca orice femeie. Şi a spus: „Lasă-mă. dar nu atunci. atât de puternică este mijlocirea ei către Fiul ei şi către Tatăl Dumnezeu. în pace. a gătit. sunt oameni săraci. deci specifică nunţii. Deci a fost invitată. şi abia după ea a fost invitat Fiul ei. La . Care a venit împreună cu câţiva ucenici.. pornind de la băutură. a măturat casa. pe Petru.. şi­a crescut Fiul în nazaretul galileii. a salvat demnitatea săracilor care aveau nunta prin a o asculta pe maica Sa. Apoi El a binecuvântat apa care s-a prefăcut în vin. să pun eu degetul să le simt”. a avut rude. Cum să explici? taina este crezută. ci că este Fiul lui Dumnezeu. Ar fi zis clevetitorii: „Aţi văzut? Prăpădiţii ăia ne-au chemat la nuntă şi n-au ce să ne pună pe masă”. Fiule. Şi. Iisus din Nazaret. cu atât mai mult cu cât la această nuntă şi prezenţa Lui la ea. ci doar cu privirea I-a spus din ochi: „Ai milă de ei.„de acolo să iasă profetul anunţat de Moise?” Aşadar pe acest fond psihologic Iisus începea apostolatul. am hotărât să nu mai vorbesc despre teologia singurătăţii. tocmai acela fusese în cantitate mică şi s-a isprăvit. ioan Botezătorul. fără să mai aştepte încuviinţarea Lui. adică ceasul Lui. i-a atras atenţia Fiului ei: „Uită-Te. atunci începuse să-şi adune ucenicii şi ştim din Evanghelie că abia atunci izbutise să adune pe patru dintre ei. Iar El a primit aceste cuvinte de la Maică drept poruncă şi a poruncit să I Se aducă şase vase mari de trei vedre pe care să le umple cu apă. Maica Domnului. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. momentul de a face minunea. s-a gândit la necazul acestor oameni care vor fi obligaţi să suporte umilinţa vreme îndelungată. a fost ocrotită o vreme de bătrânul iosif. şi. care după înviere nu credea. prieteni.

Dilema era următoarea: dacă este real. să pun eu degetul să le simt”. deşi avem capitole în teologia noastră.12 ATITUDINI Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. Credem în taină şi în virtutea acestei credinţe. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire faţă de Maica Domnului. cam necioplite. Asta a priceput-o şi Sfântul Apostol Toma. Iisus i se arată şi I se oferă: „Hai. că ea e singura " in" ă de pe lume. Sunt impresionante prin simplitatea lor. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. adu degetul încoace şi pune-l în coastă. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. se ridică semne de întrebare şi încurcături. şi le cântaţi aici cu această evlavie. sânt foarte lungi. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? Iar dacă este fantomatic. ca în orice teologie. cum de se lasă pipăit? Şi n-a mai ajuns cu degetul coasta lui Iisus pentru că I-a căzut în genunchi. sau dacă vreţi această suită de cântece care fac parte din folclorul nostru religios. cam redundante. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. dacă nu este real. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? n­ai cum. Dragii mei. se moştenesc din generaţie în generaţie şi se cântă mai ales aici. ca un omagiu pe care-l aduceţi Maicii Domnului. cam se repetă. am ascultat şi de data aceasta cântarea pe care aţi rostit-o şi pe care în fiecare an o cântaţi împreună cu părintele Roman. urma urmei nici nu cred că există o teologie. şi nu fi necredincios. cam primitive. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. adică teologia Maicii Domnului. Aţi venit de hram aici ca să ascultaţi o Liturghie? La mănăstirea Nicula este Liturghie în fiecare zi. dar sunt produsul evlaviei populare. Cum să explici? Taina este crezută. Aţi venit să vă spovediţi? Duhovnicii sunt aici în fiecare zi la dispoziţia fiecăruia. în fiecare an. Credem în taină şi în virtutea acestei credin" e. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credinţa necondiţionată. nu le cunoaştem autorii. Acest cântec. Poate că fără s-o ştiţi aţi venit să participaţi la Sfânta Liturghie prin cântarea care se numeşte chinonic şi care de data aceasta este o cântare populară simplă: „Am venit. Dar Toma şi-a dat seama că e o dilemă fără ieşire. care după înviere nu credea. şi am zis: iată care poate fi tema predicii mele de astăzi. ca prin orice altă ştiinţă. ca prin orice altă ştiin" ă. Tomo. singura femeie. Şi atunci a cerut proba tactilă: „Vreau să văd coasta şi rănile. nu explicată. cam agramate. aşa cum sunt ele. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? N-ai cum. că ea e singura fiinţă de pe lume. sunt anonime. ci credincios”. Maica Domnului este o taină. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Toată problema lui era dacă trupul Lui este real sau este doar fantomatic. Dar. singura femeie. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire fa" ă de Maica Domnului.

ci să „ne” vedem.Păi. ci „măicuţă”. Aţi venit la Maica Domnului nu ca la sfinţirea singuratecă în teologia ei.Păi. dar ai credinţa în tine şi evlavia sfântă care preţuieşte mult! Dragii mei. să te defineşti pe tine ca fiu al lacrimilor Maicii Domnului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care ţi-a dat ţie naştere tu. la nişte prieteni. poate să te şi ajute. cu sine măgarul cu samarul lui cu încărcătura. soseşte acolo un tânăr cioban care avea. nu m-a învăţat nimeni. la un moment dat. măicuţă. . adică teologia Maicii Domnului. am hotărât să nu mai vorbesc despre teolo­ gia singurătă" ii. şi tu-l pricepi. dar eu sânt crescut în munte şi e prima dată când ies în lume pentru că m-a trimis baciul la târg ca să vorbesc cu-n negustor care cumpără lână. .Păi uite aşa: noi suntem călugări.Dar ce e mănăstirea? . să te-asculte cineva. se ridică semne de întrebare şi încurcături./ Că noi suntem fiii lacrimilor tale. să pierim pe cale.Dar cine-i Maica Domnului? . foarte apropiată de inima omului. Şi nu ştiu ce să fac aicea în mănăstirea asta a voastră. şi e pentru prima dată când văd şi alţi oameni decât baciul meu de la stână. ce să faci! Ce fac toţi: intră în biserică la icoana Maicii Domnului şi spui şi tu nişte rugăciuni. am fost botezat. . Şi ciobanul cel tânăr este primit în curte de către un călugăr şi intră în vorbă. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie.ATITUDINI 13 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE iubi" ii mei. mi-am adus aminte de o istorioară care se păstrează în tradiţia mănăstirească a creştinătăţii răsăritene: „Era o mănăstire undeva la poalele muntelui şi. .Atunci zi măcar „Tatăl nostru”.” Auzi. da` nu ştiu rugăciuni. să ţi-l spunem cu cuvinte sau fără cuvinte. cam pe la amiază. Daca ţi-l spunem în gând.Ce este aici? . „Am venit. folosind acest diminutiv. nu „maică”.” Asta este esenţa şi raţiunea prezenţei frăţiilor voastre în număr atât de mare aici la mănăstirea Nicula. ne vei ajuta să ieşim din impas şi din singurătate aşa cum i-ai ajutat pe cei de la nunta din Cana Galileii. la urma urmei nici nu cred că există o teologie. ducem o viaţă de rugăciune. cum te duci la o rudă. poate să-ţi dea un sfat. şi tu să ne vezi pe noi cu necazul pe care-l avem. măicuţă”. Şi ciobanul zice: . Nu vă imaginaţi câtă cuprindere au aceste două simple versuri: „am venit. ./ Să-ţi spunem necazul pe care-l avem. ca în orice teologie. . ca să-ţi spui necazul: uite ce mi s-a întâmplat. „Nu lăsa. măicuţă. avem în biserică o icoană a Maicii Domnului care este sprijinitoarea noastră.Păi. adică noi să te vedem pe tine cu ochii sufletului. deşi avem capitole în teologia noastră. . şi ei îi aducem rugăciuni cu deosebire. să ne mai vedem. Dar. fără să ai capul împuiat cu teologie.Nu ştiu nici „Tatăl nostru”. să ne mai vedem”. ci aţi venit ca la o veche cunoştinţă.O mănăstire. .Dar cum. măicuţă. tu nu ştii? Nu eşti creştin? . nu să „te” mai vedem. iată.Cum de nu ştii? . credincios simplu.Păi. să-ţi verşi focul.

tare. că dacă-mi place mie. credincios sim­ plu. Şi pentru că veni vorba de Maica Domnului şi de mila ei pentru cei săraci şi năpăstuiţi. blestematul ăsta de păgân. Şi atunci am să joc bătuta în faţa Maicii Domnului. zicând melodia în gând şi îngânând-o. este mai bun decât noi toţi la un loc”. ci să-i cântaţi Maicii Domnului. în special cele nordice. chiuind. duduind. tropăind podeaua cu picioarele. A pus ciomagul jos pe podea. o să-i placă şi ei. Eu l-am urmărit tot timpul pe această fereastră. care era un bătrân cu viaţă sfântă. ca un flăcău.14 ATITUDINI Auzi. Dacă arhiepiscopul Iaşilor a deschis o colectă pentru cei din Nordul Moldovei şi Bucovinei. am văzut-o pe Maica Domnului cum întinde mâna din icoană şi-i şterge sudoarea de pe frunte! El.i-a zis călugărul. Eu cred că ar trebui să-i arăt ce-mi place mie mai mult. Dragii mei. Şi a jucat-o aşa cum se joacă ea. atunci intră şi fă ce ştii . Dacă veţi pleca de aici şi veţi ieşi pe poarta mănăstirii. pălăria lângă ciomag. Şi ciobanul a intrat în biserică şi s-a ploconit în faţa icoanei Maicii Domnului. şi pentru tot ceea ce veţi trăi în continuare în această sfântă mănăstire închinată Maicii Domnului. nu! nu vă atingeţi de el. neştiutorul acesta.O. Între timp călugării de afară auzind zgomotul din biserică au venit la ferestre.Nu. şi a plecat. ciobăneşte. aţi venit aici nu să jucaţi. Şi-a zis el: ce să-i arăt Maicii Domnului? Rugăciuni nu ştiu. să te de" neşti pe tine ca " u al lacrimilor Maicii Dom­ nului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care " i­a dat " ie naştere tu. vreau să folosesc acest prilej pentru a vă aminti că în primăvara aceasta multe părţi din ţara noastră. într-un fel scârbit. i-a oprit şi le spune: . a început să joace bătuta.Uite. Şi şi-a adus aminte că ce-i place mai mult pe lume era să joace bătuta. au fost zguduite de ploi şi de revărsări de ape. Să-l dam afară! Dar stareţul. ne-a pângărit biserica. noi de la centrul parohial al Clujului am iniţiat o colectă pentru fraţii noştri ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şi a jucat până a ostenit. dar ai credin" a în tine şi evlavia sfântă care pre" uieşte mult! . şi când a ostenit s-a prăbuşit de osteneală în genunchi în faţa icoanei. şi când el a căzut jos obosit de-abia suflând. şi-a încordat braţele şi picioarele şi. să aveţi sentimentul acesta în viaţa voastră şi în visele voastre: că aţi plecat cu o mângâiere de la mâna Maicii Domnului prin care v-a mulţumit pentru prezenţa voastră aici. şi se gândeau: . fără să ai capul împuiat cu teologie.

lăsaţi câte ceva acolo ca să-i putem ajuta. Fie ca lacrima Maicii Domnului să fie pentru voi lacrimă de mângâiere şi de bucurie duhovnicească. acum şi în veci. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. cum de se lasă pipăit? Şi n­a mai ajuns cu degetul coasta lui iisus pentru că i­a căzut în genunchi. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? iar dacă este fantomatic. năpăstuiţi din Maramureş. lăsând pustiu în urma lor. acolo la poartă. de Sfânta Maria Mare. există câte un sat în care câte douăzeci de case au fost luate de ape la vale. Colecta o începem de astăzi.ATITUDINI 15 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dilema era următoarea: dacă este real. şi Maica Domnului vă va mulţumi mai mult decât vă putem mulţumi noi. Lăsaţi fiecare după putere. Am văzut toate rapoartele. Ieşind pe poarta mănăstirii. să lăsaţi ceva pentru această colectă cu care să-i ajutăm pe fraţii din Maramureş. Cei care veţi vrea. după inimă. după voinţă. dacă nu este real. amin! . veţi vedea ca sunt doi oameni la masă cu nişte pancarte pe care scrie „pentru Maramureş”.

care spulberă pe toţi cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. Belşug de mucenici a înghiţit temniţa Aiudului. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. Oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. Vineri. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. s­au ridicat ca nişte stânci de neclintit. care spulberă pe to" i cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. turnând peste sfintele lor trupuri blocurile bolşevice.. Călcăm pe sânge de martiri. (Matei 5:10) trupurile lor.16 ATITUDINI vIzITA părINTelUI JUsTIN pârvU lA A MăNăsTIreA AIUD de Monahia fotini „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia cerurilor” cerurilor”. spunea Părintele Justin. Trupurile lor. mulţime de credincioşi din toate părţile ţării l-au urmat pe Părintele Justin Pârvu la mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud. să amintească jertfa lor. să înalţe rugăciune lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au pierdut viaţa în temniţa Aiudului şi să se închine sfintelor lor oseminte.c. de parcă n-ar fi existat. Frumos spunea Părintele Ilarion Felea. ale celor ce au suferit mai bine moarte de martiri decât să-şi vândă credinţa şi neamul lor. şi au identificat tradiţia cu fundamentalismul şi iubirea de neam cu şovinismul. care dăinuiesc cu groază şi acum pe Râpa robilor. Iubirea de neam nu este şovinism. şi necinstim jertfa înaintaşilor noştri. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. pe care Părintele Justin o numeşte altar sfânt al neamului românesc şi fabrică de martiri. s-au ridicat ca nişte stânci de neclintit. ale cărui moaşte zac şi ele aruncate în gropile Aiudului: „Creştinul iubitor de oameni simte răspundere şi arată respect faţă de munca înaintaşilor (totuna cu tradiţia). cum se spune uneori (adică iubirea oarbă faţă de greşeli şi ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . 12 septembrie a. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? Au crezut că vor îngropa memoria lor cu betoane şi ciment. de la marginea Aiudului. De ce nu sunt cinstiţi martirii din temniţele comuniste? De ce se tem politicienii de azi să rostească numele lor. În numele unei false democraţii ei luptă de fapt împotriva tradiţiei şi a adevăratelor repere existenţiale.

şi am ajuns aici. îngropaţi de vii. aşa după cum suntem aici. toate cu înţelepciune leai făcut! Cu adevărat cu câteva ore în urmă. Ce respect acordăm noi jertfei acestor martiri. deoarece aceştia suferă prigoană şi după moartea lor şi defăimaţi sunt şi azi. aţi plecat maşină după maşină. pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii lor. Ca o minune. s-a făcut slujba de pomenire a eroilor şi martirilor lui Hristos. pe care bunul Dumnezeu a rânduit să fie scoase la iveală odată cu săpăturile făcute pentru ridicarea schitului. ostenindu-vă. un emoţionant cuvânt: Cuvântul al părintelui Justin rostit în osuarul mănăstirii Aiud Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi şi ostenitori. după care. Ioan Gură de Aur. de care lumea nu era vrednică. Părintele Justin a rostit. Părintele Justin împreună cu un sobor numeros de preoţi şi de credincioşi. .1 Îndrăznim să credem că aceştia sunt de două ori mai fericiţi ca martirii recunoscuţi ai Bisericii. Sf.ATITUDINI 17 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce nu sunt cinsti" i mar­ tirii din temni" ele comu­ niste? De ce se tem poli­ ticienii de azi să rostească numele lor. ciuruiţi de gloanţe. care sufereau nedreptate şi chinuri neasemuite şi cine va putea povesti felurile şi mulţimea torturilor lor? Că erau bătuţi până la sânge. ne-am gândit să venim aici în Aiud să facem o comuniune cu generaţiile tineretului jertfelnic din perioada carlistă şi comunistă. în osuarul unde sunt depuse cinstitele lor oseminte. 153. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? exagerată faţă de însuşirile naţiei din care faci parte). de parcă n­ar " exis­ tat. dragoste şi răspundere pentru generaţiile de faţă şi grijă pentru generaţiile viitoare”. ci este respect faţă de generaţiile trecute. au cântat în mausoleul înălţat în cinstea lor un acatist închinat martirilor din temniţele comuniste. Dorind să se reîntâlnească cu fraţii lui de suferinţă şi să le aducă un cald prinos de mulţumire. Cât de minunate sunt lucrurile Tale. să facem în sfârşit această sfântă şi înaltă comuniune cu aceşti eroi şi 1 Cuvântări de laudă la sfinţi. să amintească jertfa lor. înfometaţi până la moarte. După slujbă. şi de mai-marii poporului şi de mai-mari Bisericii. ei. Că spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Nu este ceva mai fericit decât sufletul care s-a învrednicit să sufere pentru Hristos vreuna din suferinţele ce ni se par groaznice şi cu neputinţă de îndurat”. arşi de vii. Doamne. tăiaţi cu pânza de circular. printre lacrimile care îi şiroiau pe obraji. p. din toate părţile.

Până şi copilul de la sânul mamei vorbeşte de tirania acestor vremuri. este. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. au luat călăii pruncul şi pe tatăl lor. copiii născuţi şi făcuţi întradevăr pentru ţara aceasta. este tot ce a avut mai scump ţara noastră. îi dădeau la 2-3 zile o cană cu lapte. copiii din faşă. Şi câte alte întâmplări – mama care era pusă în ţâţâna uşii cu sânii. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetăţeni din Maramureş.. s-au pierdut în dolari şi în aur. Când am coborât din maşină. Ei bine. pentru ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Ei nu mai sunt. să divulge pe fiul ei unde este. iar pruncul cu mama – într-o celulă de la etajul 1. acuma se ştie îndată. Ei spun că suntem înapoiaţi. aceea au luat-o ruşii. în sfârşit. şi suntem turnul de apărare pentru spiritualitatea ţării noastre.18 ATITUDINI oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. Aici suntem straja Europei. şi au identi" cat tradi" ia cu fundamentalis­mul şi iubirea de neam cu şovinismul. numai cât a născut. s-a îmbolnăvit şi după zece zile a murit şi fiul ei pe munţii Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. în acest acatist e cuprinsă toată nevoinţa şi toată istoria acestei generaţii de martiri. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. bine. poate chiar mai mult decât atunci. a răzbit mama aceasta. Iată. Plângea copilaşul acolo. Aceste oseminte sunt mărturia sfinţeniei lor pentru noi. dar ridicăm biserici. Ce mamă poate să fie aceea care să-şi dea fiul ei la moarte? Ei. Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist care s-a citit aici şi dacă am fost atenţi.. În 1948 era o mamă care năştea într-un spital din Suceava. aceştia de astăzi. aflate sub o acuzare de care n-am fost vrednic şi eu. am intrat în monument şi am văzut toate aceste ziduri şi am citit câteva nume. dar sub o formă modernă. În numele unei false democra" ii ei luptă de fapt împotriva tradi" iei şi a adevăratelor repere existen" iale. aceştia sunt eroii şi neamul nostru. aici suntem vârful de sabie al întregii culturi şi civilizaţii europene. Suntem într-adevăr înapoiaţi. cu dârzenia cu care au luptat înaintaşii noştri. pe tatăl l-au băgat în celulă la parterul puşcăriei Suceava. toată esenţa neamului nostru prin viaţa şi jertfa lor. construim altare. pentru neamul nostru creştinesc. că la mănăstirea Peri le-au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. ţara noastră sfântă. Avem şi noi în acelaşi timp datoria sfântă să stăm cu puterea. care ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi necazuri. martiri ai noştri.. soţul era la uşă şi aştepta să vadă noul venit – ce să fie: băiat sau fată? Că pe atunci nu se ştia de înainte ce iese. Aici în Europa de strajă stă România... deci.

de a ne pune în viaţa noastră cu toată puterea. E atât de frumoasă ţara aceasta. tot.. ocrotitoarea tuturor deţinuţilor care au plecat dintre noi şi priveghează mai departe la osemintele fiilor ei. globalizare. (…) Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala care aţi depus-o. Dar dacă n-ar fi fost Ştefan cel Mare la Putna. Aici în Europa de strajă stă România.că vin străinii în locul nostru şi ne ocupă locul şi vai de noi. " ara noastră sfântă. fiţi siguri că Bucovina noastră nu mai era printre noi. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetă" eni din Maramureş. cu părinţii care s-au ostenit şi au citit acatistul. şi apoi această slujbă de pomenire a celor adormiţi. să putem contrabalansa forţele acestea ale întunericului care vin peste noi.. că la mănăstirea Peri le­au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. sub formele acestea de ecumenism. Cimitirul de la Aiud Râpa Robilor Monumentul Aiud . cât am străbătut-o eu acum din zorii zilei până aici. şi românii şi-au făcut un sălaş alături care într-adevăr preînchipuie Biserica şi istoria hotarului nostru. mizeria care ne împrăştie în toată lumea . au dărâmat şi biserica. au luat şi locul. prin sărăcia. şi aţi venit să ne împărtăşim din acest moment frumos. Dumnezeu să binecuvinteze osteneala şi Maica Domnului să ne ocrotească. cu toată forţa. încât nu am putut să aţipesc. au intrat mai mult de jumătate. aceea au luat­o ruşii. De aceea şi noi avem datoria.. aşa de frumos cum este pictată aici. să nu cumva mâine să rămânem slugi pe pământul ţării noastre. repet.ATITUDINI 19 ht ig a Ă yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE că ei s-au băgat în Maramureş. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul.

Un băieţel din Slatina. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut. s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. preot slujitor la Mănăstirea Aiud. M-am cutremurat! 1 . Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer. a deschis cu grijă capacul răcliţei şi. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi. în tren. a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui hristos! O bătrânică din judeţul Cluj. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor. . fiind bolnavă de cancer. mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi a gleznei. i s-au uscat bubiţele. La un moment dat. spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele.20 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE CâND oAsele vorBesC Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud1 uneori vin oameni bolnavi care nu au o cre­ din" ă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul s" n" ilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. de 12 ani. sfătuindu-le să se dea la locul durerii. Dumnezeu va face minuni. s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. uimit. Părintele. voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. dându-ile. chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă. uitându-se spre sfintele moaşte. aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Augustin. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. venind la mănăstire. le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!” Două femei din Aiud. Părintele i-a spus: „Soro. pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici. L-a dat pe copilaş şi. acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui. în drum de la Slatina spre Bucureşti. li s-au luat durerile cu mâna. înainte să ajungă în cameră. s" n" ii fac minuni.Mărturii adunate şi relatate de Ierom. spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei. gradul IV metastază.

aici. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului.Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. locul care fusese uns cu ulei. Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă. pentru care medicii nu i-au găsit leac. atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine. nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie.Dacă nu te muţi tu. minune. dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea ca cu mâna. şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: . Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet. chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. i-a de aici 400. era dimineaţă fără pată. Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. Mama lui era credincioasă însă. un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. pentru că tânărul nu avea încredere şi o. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos! De exemplu un tânăr avea o boală gravă de piele. Ioan Rusu. Iarăşi. sănătos.Părinte. i-a uns o parte din trup. s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: . Când a ajuns acasă.Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: . În schimb.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: . dimineaţa. sfinţii fac minuni.ATITUDINI 21 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă. . Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele. O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. el să se mute.

Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. 6. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. la 90 de grade. 8. A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. de ziceai că­i în gură de şarpe. şi foarte frumos la chip. nu mai spun de cazuri de demonizare. vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o. am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos. Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud 1. li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă. cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre. încât dacă nu este dus imediat la medic. Îi dădusem. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. când am aţipit. Când l-am văzut. Aici este o aşchie smulsă din os. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. s-a menţinut câteva clipe vedenia. de la ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari. ajunge să înnebunească de dureri. Sfântul i s-a arătat. Osul acesta. cu plăcuţă. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat. când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă. uitaţi ce anormal de curbat este. când venise prima dată aici. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu. li s­a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. de ziceai că-i în gură de şarpe. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. ca să le pună la dânsa la spital. 2. 4. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap 7. care a persistat câteva secunde. 5. în drum am aţipit. dar am auzit că acum iar se simt rău. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune.22 ATITUDINI Nu mai spun de cazuri de demonizare. Şi-mi zice: „Părinte. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele. 9. Şi. după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. m-am înspăimântat. imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură. 3. cu şurubele. din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică. care mi-a mărturisit: „Părinte. o parte de oseminte.

a deschis cu grijă capacul răcli" ei şi. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală. 10. s­a uitat în spate şi n­a văzut pe nimeni. 11. venindu­şi pu" in în " re şi în" elegând că n­a fost voce de om cunoscut. uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt. le­a întrebat: „te cheamă ioan?” iar sfântul i­a răspuns: „Da!!!” poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală. înainte să ajungă în cameră. Părintele. uimit.ATITUDINI 23 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE la un moment dat. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian. aude din spate o voce care a strigat aşa: „ioan!!!”. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. . uitându­se spre s" ntele moaşte. ca să fie sigur că e mort. 12.

în 1947. ce ajunsese să depăşească 9000 de tineri. acolo este zugrăvită toată viaţa şi nevoinţa acestor suflete jertfelnice. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. de puterea organizaţiilor noastre de tineret. la Universitate. Unitatea lor era aşa de rodnică. dar. a şocat întreaga lume. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta. M-am bucurat mult de mulţimea credincioşilor noştri. Şi asta datorită şi faptului că în Munţii Tarcăului urma să se adune o tabără. au şi început arestările. dar mai ales prin puterea unităţii lor.. până şi organele Securităţii. toate tablourile lui Gheorghiu Dej. Glasul martirilor a chemat pe fiecare să se identifice cu spiritualitatea tineretului acelei generaţii. într­un moment în care. în acelaşi timp. încât în scurt timp ar fi câştigat tot poporul şi comunismul a recunoscut în această mişcare un inamic ce-i punea în pericol puterea. cum v-aţi reamintit Aiudul? Aiudul… este temniţa spiritualităţii tineretului nostru. Părinte.. În 1948 a fost cel mai mare val de arestări. ei bine. Când au văzut ei cât tineret este implicat. Cu un an înainte. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta şi ţara era cuprinsă de cele mai puternice gheare. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. prin curajul şi jertfelnicia lor.. toţi au rămas uimiţi. S-au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. „O să plătiţi scump” – le-a zis Gheorghiu Dej. Justin parvu p vă da" i seama ce for" ă a avut acest tineret. în mare parte legionar. Mişcarea aceasta a tineretului de atunci.24 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE AIUDUl – JerTfă şI sfINţIre interviu cu p. să-i baţi cuie… ceva de neînchipuit pentru creştinism. care au venit înspre Aiud săi slăvească pe martiri. în ’4 4. Vă daţi seama ce forţă a avut acest tineret. la deschiderea anului universitar. au început şi studenţii să scrijelească cu creioanele sub bocanc. În acele zile. Gheorghiu Dej s-a prezentat la Iaşi. ale Anei Pauker erau . comuniştii erau stăpâni la noi în ţară. au curăţat tot ce a fost mai important. şi-au închis mapa şi au plecat. încât Moscova i-a luat la întrebări. într-un moment în care. comuniştii erau stăpâni la noi în " ară. De cum a început discursul. să ţină un discurs.. şi sălbăticia iudaică: să tai cu fierăstrăul capul omului. în ’44.

În cămăruţa asta au venit momente de linişte şi pace. ce ajun­sese să depăşească 9000 de tineri. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei rugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate. este tocmai pentru că trecem cu indiferenţă pe lângă trupurile martirilor români. ori în Spania. Nu riscă .. Şi. este în prezent şi va fi în viitor. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Paraclisul Maicii Domnului. agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acolo însemnări folositoare. au început să-i culeagă… şi astfel a ajuns tot tineretul nostru de elită în puşcării. de ce Biserica nu canonizează şi pe aceşti sfinţi? Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. a fost cu adevărat o mişcare de regenerare a creştinismului nostru ortodox. atunci nu mai e sfânt! Păi unde mai e adevărul? Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin şi naţional. germană. Erau o mulţime. E interesant că avem sfinţi din secolele XIV.. văzându-se în pericol. Asta nu împrumută ecumeniştii noştri? Când vrem să canonizăm un sfânt.. Până şi catolicii îşi canonizează mai repede sfinţii. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidenţă şi mărturiile actuale. Dar este aceeaşi mafie din trecut. dimineaţa găsite pe jos. au cură" at tot ce a fost mai important. Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti.ATITUDINI 25 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . Tot ce am primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. dacă ne convine nouă sau nu. Aveam un program alcătuit din rugăciunea Doamne Iisuse. dar de ce ceilalţi să stea nebăgaţi în seamă? Poate toată sărăcia şi mizeria în care trăim noi astăzi. Această stare de lucru a durat vreo lună jumate. italiană. Ce a însemnat puşcăria Aiudului pentru sfinţia voastră? Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea. ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. franceză. două aproape. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. XVI. de un canon de rugăciune mai intens. Tot ce voiai: vocabular pentru engleză. M-am întreţinut acolo cu scrierile însemnate pe pereţi. Să se prezinte acum partidele politice şi să spună câţi sacrificaţi au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. El nu este omul mărginit – în România. Dar eu m-am lăsat mereu în voia lui Dumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu. mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul. despre Părintele Ilie Lăcătuşu – ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar. S­au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. teologie. Aici am învăţat într-adevăr să şi mănânc. au şi început arestă­rile. că. lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare.. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost. pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. A fost singurul loc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă. Cei pe care i-a învrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luat degrabă la El. Când au văzut ei cât tineret este implicat. din toate domeniile. tot restul vieţii a fost o continuă hărţuială.în Mun" ii tarcăului urma să se adune o tabără. De exemplu.. În Aiud am stat singur în celulă vreo şase luni. Sunt atâtea dovezi ale sfinţeniei vieţii lor. încât Moscova i­a luat la întrebări. de post. şi nu lipsea rugăciunea.. altfel.

să ştiţi. sunt mult mai puternice şi mai tari. după cum au fost vremurile.26 ATITUDINI Să nu uităm că pe Biserică nici por" ile iadului nu o vor birui. Părintele Calciu… Dar ei nu pot promova aceşti sfinţi. Fiecare are datoria. De asta nici poporul nu-i iubeşte. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele. Şi generaţiile care s-au născut în furtuna asta. era şi un tineret venit din generaţii cu un sentiment creştin şi naţional. cum am avut noi. nu numai S" n" ii au mărturisit Adevărul. un creştinism plămădit prin suferinţă. Ultimul cuvânt. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viaţa politică. pentru că nu-şi pun ei pielea la saramură. nu­" i trebuie mare " lozo" e. a fost foarte implicat în viaţa societăţii româneşti. nu s-a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. pentru că evreii în general sunt foarte fricoşi. şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Nici o ţară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi claritate şi viziune. toată lumea a fost de acord – trebuie executat. Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieţii politice. calculatoare şi toată tehnica rămâi total dezarmat. n-a fost niciodată o conferinţă a unui guvern în care să nu fie şi reprezentantul Bisericii. Cea mai mare greşeală care s-a făcut în ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii. Apoi prin televiziune. şi metale mai puţin nobile. nimeni nimic. dar unii dintre români sau dus… Şi acum le e frică în continuare de ei. cu spirit de sacrificiu. măi. aşa cum au realizat şi Sf. Ioan Ianolide. martirii şi mucenicii noştri. Adevărul l­a mărturisit şi toată su" area creştină care a primit Botezul lui hristos. familia a fost deformată. toţi se protejează. Dar când a fost vorba să execuţi pe Codreanu şi pe toată elita asta a creştinilor ortodocşi. ceva mai clocoteşte acolo în adâncul sufletelor lor. au pus mâna pe ierarhia Bisericii. şi de umbra lor le e frică. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. Şi ce fapte mai mari de canonizare cer decât se văd la un Virgil Maxim. aşa de puţini. cât sunt ei. încât nu mai are cine să sădească ceva sănătos. Din tot creştinismul. Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere. însă. era o moştenire care se promova şi în învăţământ şi în societate. adică Biserica s-a integrat „perfect” vieţii politice. Valeriu Gafencu. ortodox sau catolic. dar trăiesc. era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”… Erau foarte atenţi să vadă ce spune Biserica. într-o frământătură. şcoala a fost deformată. pentru că tulbură naţia. şi metale nobile. după mine. De ce nu mai are tineretul de azi puterea curajului de atunci? Măi. adevărul este simplu. Dar în timp s-au spălat toate ideile acestea frumoase. Apostoli. să mărturisească după puterea lui. în perioada comunistă.

au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu. Din tot creştinismul. dar pe căi diferite. Dar ce. nu s­a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia. Cel care simte ortodox. Părinte. de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit. adică potrivite cu specificul naţiunii mele. Jilava. ortodox sau catolic. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul. înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc. interviu realizat de monahia Fotini.ATITUDINI 27 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE nici o " ară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi clari­ tate şi viziune. acela şi mărturiseşte.. Însă nu vor reuşi nimic. cu o conduită morală impecabilă. cum am avut noi. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele. nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste. să mărturisească după puterea lui.. măi? Nu. mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină… Nu aşa spunem la Crez? Mărturisirea face parte din datoriile creştinului. 15 septembrie . de când există lupta împotriva naţiunilor? La Sf. adică îmbisericirea neamului. în perioada comunistă. noi ne luptăm în naţiuni. Nu-ţi trebuie mare filozofie. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi. ni se socoteşte ca un fel de lepădare. deopotrivă. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos.. Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –. la Râmnicu Sărat. mai ales în vremuri grele. adevărul este simplu. ferească Dumnezeu. Nu se converteau şi cei care torturau? Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor. pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: Mărturisesc un Botez. dar unii dintre români s­au dus… Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre.. Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii. Fiecare are datoria. mărturisirea ta va fi mai rodnică. trădare. ba dimpotrivă. dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie. Să nu uităm că pe Biserică nici porţile iadului nu o vor birui. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre. Părinţi nu prea întâlnim această problemă. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile. în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. însă.

şi fără nici un fel de miros.pentru că sfântul face minuni. în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri. de atâţia ani. când moare. ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti… Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu. Dumnezeu a vrut ca fata să vină. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Iar el – nimic. am văzut un mort adevărat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra. complet. pentru că eram străin de Bucureşti. spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo. un mort viu. vorbeşte la cei care sunt vrednici . la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit. care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni. era cu ochii deschişi mari.eu. Atunci. deschide ochii. socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva. sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Maica Domnului şi după aceea pe el. cu ochii închişi. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Şi intrând înăuntru. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. nemişcat. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor. Am văzut un mort. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul. şi descoperit. fără mirosuri. Omul. Mărturia părintelui Ioan de la rarău Părinte Ioan. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el. ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. ca să nu putrezească imediat. se mişcă. neaşteptat . în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul. bineînţeles. de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. să văd personal cu ochii mei. da’ nu­i mort. ochii i-a mişcat în direcţia . Şi.28 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părINTele IlIe lăCăTUşU Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca ghea" a. erau calde. deşi nu fusese de vreo două-trei zile. personal. trăind în aer ca toţi oamenii.

am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă? Da. Nu mai erau rigide? Nu. prin darul proorociei. Sfântul Dimitrie Basarabov. erau calde. tata vrea să-ţi vorbească. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui . Dumneavoastră mişcaţi mâinile sau nu? Eu le-am mişcat. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat. deschide ochii. Am mai mers altă dată. N-am stat cu ei. se mişcau cu mâinile mele. am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos. după ce m-am rugat puţin. ca viu. o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” . în clipa aceea. A. întreabă ceva”. era cu ochii deschişi mari. numai i-am văzut. Am văzut un mort.ţepene complet. ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii. Sfânta Filofteia. înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani.exact cum s-a întâmplat acum. ce puteţi spune? E unul dintre cei mai mari mucenici. Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie? Nu ştiu cât de mult mă rog eu. mea. Am pus mâinile mele pe mâinile lui. Sfânta Cuvioasă Parascheva. Despre părintele Daniil. nu-i cunosc viaţa. nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. se mişcă. am cunoscut. neaşteptând altă invitaţie. da’ nu-i mort. deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră? Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa. . Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte. neaşteptat ­ pentru că sfântul face minuni. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. sfinţi mari.ATITUDINI 29 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi când am ridicat capul şi m­am uitat la el. Nu-i cunosc activitatea.acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. un mare sfânt. şi cu mustaţă şi cu tot absolut. un mort viu. socotindu­ mă cu totul nevrednic de aşa ceva. ca la doi ani. aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica. se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul . un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni . Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni? Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Şi. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi. Şi am auzit că ar fi spus. Era deci şi înainte văzător cu duhul. Erau flexibile. şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. reci ca gheaţa.dar ochii i-a învârtit exact spre mine. mam uitat în spate. absolut deloc. Atunci. vorbeşte la cei care sunt vrednici ­ eu. mare înaintea lui Dumnezeu. Nu se vedeau semne de putrefacţie… Absolut nimic. cum sunt morţii şi. Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare. dar ştiu că este un sfânt. mari de tot. Şi atunci m-am … şi atunci m-am ridicat şi am plecat.

Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă. L-aţi cunoscut? Da. este un termen. aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină. Nu există viaţă pe pământ. zdravănă. Cum a murit? A murit în închisoare. avea o credinţă fixă. Era şi el cunoscător cu duhul. Ori eşti în lumină. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. era foarte. care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. prin fapte. ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. Despre ce ţinea conferinţe? Discuta sub toate aspectele. ci în veşnicie unde este exclusă moartea. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor. Acum e vreme de cernere. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare. ştia vreo cinci şase limbi străine. au suferit. Omul. Pentru mântuire. tot timpul scria şi se ruga neîncetat. foarte. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu. l-am cunoscut.30 ATITUDINI Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. A murit în chinuri. nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. Schitul Rarău. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată. L-au omorât. desăvârşită. Căuta tot timpul să nu iasă în eviden" ă cu ceva. adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. ori cu Satana. înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. Avea mare trecere la rugăciune. „Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. Făina dacă nu-i cernută. la Maica Domnului. El pe toţi i-a convertit. o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică. unde era el atunci. dacă nu este convins. e cu gunoaie. făcea pe neîsemnatul. A murit ca un mare mucenic. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. ori în întuneric. un om studios. ori cu Dumnezeu. absolut nimeni. Viaţa nu există numai pe pământ. atât. Dumnezeu Îşi alege oamenii. trebuie cernută.

În 30 ianuarie. unii în sfârşit până la jumătate. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat. era foarte. rar îl auzeai vorbind ceva. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. Am tăiat frumos snopi. Era o căldură. când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie. Măi. unii până la gât. Ne-am încălţat. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. aşa aburi ieşeau din toate. Avea mare trecere la rugăciune. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi. când am intrat noi era ceaţă.ATITUDINI 31 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Era şi el cunoscător cu duhul. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Era o deschidere acolo. până la bărbie am intrat în apă. Să intrăm în apă. „hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. Ei bine. măsurat. unde era el atunci. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. El s-a remarcat. măi băieţi. curăţat. Sus ne însoţeau nişte păsări. Şi am scos. în Deltă. încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheaţă. . Curgea apa de pe noi. ăştia trag în noi. că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău. Am ezitat la început. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă. şi atunci când o făcea. şi cum să intri în apă? Calci. n-o fost nimic. Am mers vreo trei ore în apă. nori şi rece . cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Unii până la piept.aşa te prindea la oase. ne-au trimis în colonie. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. trebuia frumos. de apă. gheaţa groasă de 20-25 cm. Mare minune a fost atunci. nu te mai scoate nimeni de acolo. foarte. făcea pe neîsemnatul. Mărturia părintelui Justin pârvu Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva. Şi dintr-odată a apărut soarele. de se minunau şi caraliii. la canal la tăiat de stuf. chiar în ziua de 30 ianuarie. la Maica Domnului. în general. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze. Am ajuns acolo. de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav. Măi. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă. şi am scos la mal cei doi snopi. şi am intrat. eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. te duci într-o ştioalnă. vreo patru mitraliere. ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. s-a luminat de ziuă. era foarte important ceea ce spunea. absolut nimeni. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. crezând că vom refuza comanda. de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. că altfel cred că eram cu toţii morţi. Că dimineaţa. mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera. prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere. nici un internat. care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Eram toţi înspăimântaţi. pus la dimensiune şi era un ger de minus treizeci de grade afară. Schitul Rarău. Probabil aşteptau să ne execute.

p.” Chiar dacă patriarhul Teoctist se referea mai ales la lucrarea pastorală făcută de părintele Negruţiu după ieşirea din închisoare. muncitorii şi ţăranii nedispuşi să-şi vândă sufletele satanei ş. ţi-a dat Dumnezeu acest dar din plin: să pui viaţa în ziduri. În anul 1981 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Timişeni . Altarele româneşti s-au mutat în închisori!” Patriarhul Justinian Marina1 scurtă prezentare a părintelui Ioan În volumul al doilea al seriei de Convorbiri duhovniceşti. clerul şi călugării.Convorbiri duhovniceşti. II. Episcopia Romanului şi Huşilor. nu ştim cum să vă mulţumim că ne-aţi salvat Biserica! Ortodoxia noastră a amuţit aici. Titlul articolului se referă la momentul în care părintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Iustinian de a fi scos din lagărul de la Canal. E un haos aici!” Haosul se datora tocmai presiunilor pe care Biserica le suporta din partea regimului comunist… Armele de apărare ale mucenicilor erau: credin" a în Dumnezeu. părintele Ioan: Despre celulele „devenite altare” „Se mutaseră în aceste lagăre şi temniţe mii şi zeci şi sute de mii de oameni. pentru a rămâne să îi întărească pe fraţii de suferinţă. 217. în momentul în care patriarhul Iustin Moisescu a aflat că părintelui i se propusese să plece în Banat. că Biserica stă rău.a.htm).32 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părintele Ioan Negruţiu – răstignit lângă Hristos… „Părinte. 2 . prin postul de bună­voie întărit cu cel impus de călăi.Timişoara”2. de a construi.hotnews. în anul 1915. prin smerenie şi îndelungă răbdare . întărită prin rugăciune şi psalmi. prin rostirea S" ntei liturghii de către preo" i. până în anul 1948. l-a rugat: „Te rog să nu pleci. putem înţelege că mare a fost lucrarea de preot a părintelui şi în temniţă şi în lagăr şi în deportări.ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioannegrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar. dar nu mi-a dat şi puterea de a altoi spiritul zidului. Atât de amplă a fost lucrarea părintelui Negruţiu încât. de a ridica ziduri. părintele Ioanichie Bălan îl prezintă astfel pe părintele Ioan Negruţiu: „S-a născut în satul Borşa – Bihor. de Ionuţ Băiaş şi Costel Condurache (poate fi citit pe http://www. prin milostenii fa" ă de cei mai slabi. Ioane. Numai Bunul Dumnezeu ştie 1 .m. 1990.Cuvântul patriarhului Iustinian către părintele Ioan este citat în articolul Părintele Ioan Negruţiu – deţinutul care a refuzat să fie scos din lagăr. în 1934. iar în 1938 a luat licenţa în Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost mulţi ani profesor la liceul din Beiuş. facultăţile. Toate instituţiile de bază ale societăţii noastre erau bine reprezentate. Academia Română. inclusiv cea de Teologie. ţie. şcolile şi întreprinderile. dintre cei mai buni pe care îi avea ţara. Or. inspector general patriarhal (1976 – 1979) şi redactor principal la revista Mitropolia Banatului (1979 – 1981). Universitatea. A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi. prin recitări din S" ntele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. profesor şi director la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeş (1971 – 1976).d. fostele guverne împreună cu armata. vol. Protosinghel Ioanichie Bălan. Tot acolo putem citi un cuvânt al patriarhului Teoctist Arăpaşu: „Mi-a dat Dumnezeu o dăruire: aceea de a clădi. Apoi a lucrat ca inspector eparhial la Episcopia Oradiei.

aplicate de călăi cu înaltă calificare. în sfârşit. veterani ai închisorilor: Nichifor Crainic. prin proba cumplitelor răngi. Sfântul Ciprian al Cartaginei aminteşte undeva că există nenumărate cununi martirice ale vremurilor de pace («habet et pax coronas suas»). pe centuri. pe cei care erau doar pregătiţi spre a deveni martiri. prin învăţare de limbi străine. toate institu" iile de bază ale societă" ii noastre erau bine reprezentate. rânduită pentru realizarea purificării prin suferinţă. universitatea. prin milostenii faţă de cei mai slabi. susţinută cu râvnă pentru curăţia lor» (Convivium 7. vorbind despre fecioarele creştine. numit de el «gnosticul creştin». Academia Română. prin smerenie şi îndelungă răbdare. a focului.ATITUDINI 33 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Scopul " nal era bine de" nit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalită" ii şi degradarea totală a " in" ei umane prin nimicirea chipu­ lui lui Dumnezeu în om. a frigului. Armele de apărare ale mucenicilor erau: credinţa în Dumnezeu. prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. spune că «Oricine face mărturisire pentru adevăr. Origen. cu cât se asemăna mai mult cu martiriul. Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalităţii şi degradarea totală a fiinţei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om. Viaţa duhovnicească. ca şi prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc. Radu Gyr şi alţii.”3 părintele Ioan: Despre mucenicie „Scriitorii epocii martirice. p. iar Sfântul Ciprian îi numeşte ca atare pe cei condamnaţi la muncă silnică pe viaţă în minele de metale. şi trecute prin rigorile torturilor. spune: «Ele sunt adevărate martire. prin îmbogăţirea cunoştinţelor. prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi. în general. spune că acesta nu este altceva decât un martir în viaţă 3 . pe pingele. inclusiv în celulele temniţelor devenite altare de jertfă pentru Hristos. folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceţi şi mucenici creştini. prin îndobitocirea lui. Se mutaseră în aceste lagăre şi temni" e mii şi zeci şi sute de mii de oameni. prin fapte sau prin alte forme. a catharsis-ului creştin. Şi. . prin memorări de poezii potrivite situaţiei. «martyres designati». a terorii şi a umilinţelor de tot felul. În acelaşi context. Sfântul Metodie de Olimp. ci pentru că toată viaţa lor au luptat şi nu s-au îngrozit de lupta lor olimpică. a oricărui creştin era considerată cu atât mai desăvârşită. folosind scrisul cu acul: pe pereţi. de toate zilele. a înfometării. cele mai multe creaţii ale poeţilor consacraţi.Idem. au socotit martiriul ca măsură – etalon a tuturor virtuţilor creştine. după cum spune proorocul. a varului nestins. căutând să definească tipul de om creştin ideal. de pildă. nu pentru că ar fi îndurat într-un timp scurt căznirile trupului. inclusiv cea de teologie numărul şi numele victimelor aduse ca nişte oi spre junghiere. De aceea. Clement Alexandrinul. Tertulian îi numeşte «martiri propuşi». prin îndobitocirea lui. poate să se numească pe bună dreptate martir». prin meditaţii religioase. facultă" ile. nu este de mirare că şi marele dascăl al şcolii alexandrine. dintre cei mai buni pe care îi avea " ara. Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraţilor. 241. 3). La fel. prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoţi. întărită prin rugăciune şi psalmi. spre a se pune temelie nepieritoare Împărăţiei Cerurilor pe pământ. prin cuvinte.

Eu mă găseam la poalele muntelui golgota şi aveam de gând să ajung sus. şi l-au răscumpărat prin îmbrăţişarea ascezei creştine. asumându-şi – ca mulţi alţi preoţi din generaţia sa – riscul de a pătimi pentru El… ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . cele mai multe «cununi martirice ale păcii» din acea vreme. odată cu încetarea persecuţiilor. Condamnarea părintelui Negruţiu „După decretul de graţiere din ’64. poate voi găsi Crucea Domnului. de cum mi-am luat în primire postul.34 ATITUDINI şi în trăire. Şi m-a găsit.Convorbiri duhovniceşti. fără încetare. Prin ei. cu rugăciunea şi cu privegherea. şi după ce m-a îmbrăţişat. a venit să mă caute. zi de zi. ci pentru că a ales să Îl slujească pe Hristos. Antonie cel Mare şi Pahomie. care însemna un martiriu. care se nevoiau cu postul. în frunte cu Pavel Tebeul. care ajunsese procuror militar chiar la Tribunalul care mă judecase. Editura Roza Vânturilor. 5 . şi lumea pentru el». că n-am găsit fapte nici măcar pentru un minut de arest. ca neapărat să stea cu mine de vorbă. nespus de mulţi. noapte de noapte. iar alţii. peste armura atletică. martirul atlet devine martirul monah. unul dintre foştii mei elevi de la Beiuş. un martir răstignit pentru lume. a luat misiunea atât de grea. Şi m-am dus. Unii dintre aceştia s-au învrednicit şi de moartea martirică. eram cu capul în jos. că realmente n-ai făcut nimic!»”5. considerându-se şi ei răstigniţi pentru lume. l-am citit şi îţi spun eu. neputându-se împărtăşi de martiriu din binecuvântate pricini.Din volumul de interviuri televizate luate de Vartan Arachelian. peste veacuri. monahismului creştin care. direct la arhivă. Protosinghel Ioanichie Bălan. Am asistat la procesul tău. îmbrăcând. n­am fost nicio­ dată la locurile s" nte. Părintele Ioan a fost condamnat la închisoare nu pentru că a făcut fapte de violenţă sau alte rele. şi urcând greu golgota. 234-235. eram student pe atunci. sporind numărul mare al «anahoreţilor» ce-şi lăsau averile. tipărite în volumul Cuvântul care zideşte. p. Aceştia sunt cei ce au pus temelie. când am ridi­ cat capul deja ajunsesem fără să­mi dau seama chiar în fa" a Crucii Domnului hristos. II. soarta m-a făcut să ajung procuror chiar la Tribunalul la care ai fost judecat. 4 . ci de o viaţă întreagă. mi-a spus: «Uite. dar şi de sublimă a martiriului. Mi­a apărut în vis Domnul iisus hristos. 46 -47. vol. 1990. am căutat dosarul. vieţuitori ai pustiei. împărţindu-le la săraci şi retrăgându-se în pustie în timpul nesfârşitelor persecuţii ale lui Diocleţian. Episcopia Romanului şi Huşilor. nu numai de câteva zile sau ceasuri. şi lumea pentru dânşii. când am fost şi eu eliberat ca toţi ceilalţi. mantia călugărească”4. au împodobit capetele nenumăraţilor asceţi. şi n-am putut să-mi explic nicidecum cum de ţi s-a dat o pedeapsă atât de mare. Procurorul Republicii Socialiste România. Dar. pp.

şi urcând greu Golgota. dacă sunt vrednic de aceasta. Şi am dat să mă apropii de cruci şi I-am atins fluierele picioarelor cu mâna. De acum încolo. material selectat de Claudia Vasile 6 . că în ziua aceea va trebui să încep o nouă golgotă. poate voi găsi Crucea Domnului. Erau reci ca gheaţa. Cu ei s-a împlinit cuvântul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor. şi pe cea din stânga». p. Şi m-am gândit să fug… Mi-am făcut rugăciunea în genunchi. aveam foarte mult de lucru în parohie. 32). 46. m-a privit. M-am uitat de după perdea şi am văzut că în curtea mea intra maşina Securităţii din Galaţi…”6 Părintele Ioan Negruţiu a ales să ducă o viaţă de mucenicie. A deschis ochii. şi pe cea din dreapta. când împlineam anul de când eram cu domiciliul obligatoriu. Când a fost gata tot şi era să ies pe uşă şi să plec. mi­am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m­o ajuta Dumnezeu. „oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce…” „În luna iulie.ATITUDINI 35 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi am dat să mă apropii de cruci şi i­am atins " uierele picioarelor cu mâna. Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. „altarele româneşti s-au mutat în închisori!”. însufleţiţi de iubirea de Dumnezeu şi iubirea de neam. mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu. Mi-am dat seama că e semn de la Domnul Hristos. şi un fior deosebit de puternic m-a pătruns şi m-am trezit. au avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos… Un mare sobor. şi un " or deosebit de puternic m­a pătruns şi m­am trezit. eram cu capul în jos. ci pentru întregul sobor de clerici care. atunci când fiara roşie a încercat să sufoce credinţa creştină. aşa cum a spus patriarhul Justinian. N-am fost niciodată la locurile sfinte. când am ridicat capul deja ajunsesem fără să-mi dau seama chiar în faţa Crucii Domnului Hristos. tineri şi mai puţin tineri. . să mă răstignesc şi eu pe o cruce alături de Tine! Pe care vrei să mă aşez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Şi Iisus mi-a răspuns: «Nu mai au semnificaţia pe care au avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. şi după ce am adormit. format din preoţi de mir sau preoţi de mănăstire. Datorită lor. spre dimineaţă. m-am culcat într-o noapte mai târziu. ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu Tine? Şi ei Te-au părăsit? Porunceşte-mi. am auzit zgomot de motor de maşină. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă Golgotă. şi am întrebat: «Doamne. crucile tâlharilor erau goale şi Iisus era încă viu. mi-am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m-o ajuta Dumnezeu. Erau reci ca ghea" a. Era singur pe cruce. mau trecut fiori. Mi­ am dat seama că e semn de la Domnul hristos.Idem. Eu mă găseam la poalele muntelui Golgota şi aveam de gând să ajung sus. oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce. m-a trezit un vis. un vis cum n-am mai avut şi cred că nu voi mai avea niciodată. Visul pe care l-a avut este reprezentativ nu doar pentru viaţa sa. Care este în ceruri…!” (Matei 10. Şi m­am gândit să fug… Mi­am făcut rugăciunea în genunchi. Iisuse.

de la ICR până la CNSAS. Lumea s-a întors. aflată la polul opus. Nu este aşa.36 ATITUDINI plANeTA HoMUNCUlIlor ICr sI CNsAs sAs sAs victor roNCeA . După infamul scandal al informatorilor trimişi la Berlin cu ICR-Tour şi al art-maneliştilor de stradă cu spray în nas desemnaţi reprezentanţi ai României la New York. înfipţi în caşcavalul bugetar. Pun mâna pe preşedinte.. pe dos: negrul e alb şi albul e negru. oricare ar fi el. Unii români mor pe străzi pentru adevăr şi libertate. războiul continuă: ht ig a yr e DĂ D D D tir OD O O O op s VO C ănă -V -V -V -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE . iar memoria lor ştearsă de pe planetă. Rezistenţă.. Cel puţin asta vor să ne înveţe profitorii tuturor regimurilor. din nou. o parte din mucenicii propuşi pentru canonizare în Biserica Ortodoxă Română. Este vorba de „Destine de martiri”. Un timp. La noi. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. dimpotrivă. unde sunt prezentaţi Sfinţii Închisorilor. rezistenţă. România e un ponei roz. despre viaţa şi sacrificiul unor martiri anticomunişti ai Ortodoxiei româneşti. aflată sub spectrul interzicerii la Iaşi. rezistenţă este îndemnul cheie. iar deţinuţii politici care au suferit cu zecile de ani prin temniţele comuniste sunt pentru CNSAS nişte legionari „nedemocraţi” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. Noi suntem proşti. Trec anii. alţi români chiar cred că l-au dobândit. se infiltrează în aparatul de stat şi trag de sfori patibularul de jos. Homunculii descendenţi din maimuţe ocupă România. pe care stau călare turnătorii şi impostorii ICR. Elita culturală şi politică a României este ucisă şi arestată în masă. iar de" inu" ii politici care au suferit cu zecile de ani prin temni" ele comuniste sunt pentru CnSAS nişte legionari „nedemocra" i” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. câteva zile. Amintim aici că Biserica Rusă a canonizat deja sute de sfinţi ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că Vaticanul a beatificat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzuţi în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovietice. CNSAS-ul găseşte că e normal să se răzbune pe o altă expoziţie. biet român săracul. Succubuşi şi incubuşi invadează rapid toate mediile de formare şi control ale naţiunii. Se întreprind experimente anti-umane pe românii încercaţi. Credinţa în Dumnezeu îi face pe mulţi să reziste. cu sprijinul proptelelor politice pe care şi le-au tras în anii buni de slugărnicie.

practicant al discriminării şi urii anti-ortodoxe în calitatea lui de membru al unui cult religios sectar. pe placul membrului Comisiei Tismăneanu.ATITUDINI 37 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Biserica Rusă a cano­ nizat deja sute de s" n" i ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că vaticanul a beati" cat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzu" i în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovi­ etice. închis în repetate rânduri. cu 21 de ani de temniţă. Harnicul detractor al Bisericii Ortodoxe susţine că „aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate”. să i se administreze încă o porţie de închisoare la cei 94 de ani ai săi. întreb din milă. 21 de ani de temniţă bolşevică. Nichifor Crainic. Vintilă Horia. Şi morţi vom izbândi!”. ce vor face însă „prelucrătorii de istorie” cu alţi mari români verzi ai lumii: Constantin Noica. Mircea Vulcănescu. „Sfântul închisorilor”. Ernest Bernea. Emil Cioran. până sus în stat. pare să spună CNSAS-ul şi restul Planetei homunculilor. Părintele Daniil-Sandu Tudor. încearcă să mutileze memoria luptătorilor anticomunişti. mort în chinuri la Aiud. dimpotrivă. urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. şi loc de pelerinaj. Mihail Manoilescu. pentru că ar fi fost legionare. Şi totuşi. Valeriu Gafencu. la noi. Părintele Gheorghe Calciu. Radu Gyr. precum şi-au dorit comuniştii? Da. la cine-i ţine: nu simt cumva că îi cuprinde frigul şi întunericul? . „Sfântul de la Sâmbăta”. George Manu. singurul care mai trăieşte din grupul de rezistenţă. Petre Ţuţea. unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. instalat şi menţinut ilegal la şefia Arhivelor Naţionale. un înainte-văzător al României. Mircea Eliade. în sfârşit „democrat”. membri sau simpatizanţi ai Mişcării Legionare. Iată că nu au trecut nici doi ani şi cuvintele profetice ale mărturisitorului dreptei credinţe se împlinesc. Părintele Arsenie Boca. spunea Părintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise şi chilie. Acuza de care a ţinut cont CNSAS – când a anunţat că interzice expunerea mai multor documente şi fotografii din dosarele Securităţii. lăsând de o parte faptul că adevărul este cu totul altul. şi mulţi. Aceiaşi duşmani ai României de ieri. Poate ar trebui ca Părintelui Arsenie Papacioc. Este vorba de viaţa lui Ioan Ianolide. iar noi să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Aron Cotruş. organizaţie spiritual-politică necondamnată în procesul de la Nurnberg? Îi vom elimina din cultură. războiul continuă: urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. care oricum sunt bun public naţional – îi aparţine unui oarecare Dorin Dobrincu. mulţi alţii. Nae Ionescu. din istorie. „O să se bată cu noi şi morţi. ca să iasă. care a împlinit recent 94 de ani. nu în ultimul rând Părintele Arsenie Papacioc.

a venit un bărbos.a scos un fir de aţă din saltea ca să-şi coase ciorapii. În luna mai venea din nou comandantul cu gre" erul. doamna Ghica. dar era totuşi un suflet. nici ca ingineră. de suflet. după o săptămână. dezbrăcată de zdrenţele astea de caracter. erau de toate religiile. dar se poate să faceţi o aşa crimă? Nu suferim noi aici împreună?” „Pentru interesele mele trec şi peste cadavrele părinţilor mei”. încă eram în Miercurea-Ciucului . Cum a fost în închisoarea de la Miercurea-Ciuc? La Miercurea Ciuc parcă v-am spus. „Vă rog să-mi spuneţi şi mie cei aia politică. da ce s-a întâmplat?” „Acum trei ani într-o toamnă. în ticăloşia ei. uitaţi-vă: Domnul maior de la Procuratura militară. era o fetiţă de vreo 17 ani. n-am cunoscut lumea cum am cunoscut-o în puşcărie. a ieşit dintre paturile alea: „Să trăiţi. Şi a făcut un ac dintr-un pai de mătură. spuneţi-i dumnealui”. a venit odată. nici ca profesoară. ne-a băgat întro cameră mai mare. Şi. nu m­a scris. un amărât şi mi-a spus: . că curgea zdrenţele după noi.că le băgase de acum saltele . unguroaică era. Mă rog. care pentru un polonic de zeamă din aia neagră. domnule maior.” Acesta a făcut ochii mari: „Da` de ce. era cât o matahală. am crezut că-i sar în cap şi am spus: „Bine. a plecat. Şi imediat a venit şi i-a pus cătuşele. Nici ca maică. Dacă aveţi ceva de spus. Dumnezeu s-o ierte.38 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE feMeI MArTIre Interviu cu Monahia pangratia Mureşan (continuare) Şi intervine doctorul. ştiindu­mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumnea­ voastră? nu vă da" i seama că peste două zile muri" i?”. nici bălaie. spunea toate prostiile afară.un maior de la procuratura militară. cu vreo 27 de persoane.nu ne dusese încă la Arad .” Toată lumea era foarte curioasă să vadă ce spune. într-o zi una dintre fetele astea . spuneţi. N-avea nici laie.” „Spuneţi măicuţă. Şi a venit cu comandantul care zis: “Doamnelor. vreau şi eu să vă pun o întrebare. Când am văzut treaba asta. Şi ea a bătut în uşă şi a reclamat-o. Pentru că îmi aduc aminte. Şi era cu noi în cameră o cetăţeancă care se dădea drept descendentă din familia Ghica de la Iaşi. plină de pelagră. ce n-aţi vrut sau n-aţi putut să spuneţi. Şi baba Ana.

şi bombănea ea: „Are mama doi căţei / cine-i pupă-n fund pe ei: Stalin. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. tot la Miercurea Ciucului. în care a murit frate-său. era cred că de undeva din Moldova şi zice: „Doamnelor. nu m-a scris. Doctorul penitenciarului. Şi pentru că purta cămaşă verde pe stradă îl aresta. ne-a dus la Arad. Şi a intrat doctorul: „Nu. Stalin”. ne mai spunea părintele Justin.. Între timp auzisem eu printr-o sergentă majoră că sunt nişte tratative cu americanii şi cu. a plecat. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. Cine se simte în stare să meargă la lucru? „Scrieţi-mă şi pe mine” – am zis eu. dă-mi şi mie ceva de mâncare că-s nemâncat de trei zile’. m-a întrebat: ”Da` ce-i cu dumneavoastră?” Şi-i spune comandantei: „Vă rog s-o luaţi s-o duceţi la cabinet”. arestată pentru că fetiţa ei care avea doi ani. Mă duce la cabinet. Dumnezeu să-l . un amărât şi mi­a spus: ’Măicu" ă. Şi n-am avut nimic. Erau fugarii din Făgăraş. pe lângă penitenciarul de drept comun de la Arad. veneam din poiată. majoră: „N-am văzut un om cu mai multă demnitate ca maica asta”. şi-i spun comandantului: „Domnule comandant. nu. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le­ am pus în buzunar. spun ce-am avut şi îi spune asistentului: „Îi dai cutare. Şi intervine doctorul. veneam din poiată.ATITUDINI 39 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „vă rog să­mi spune" i şi mie ce­i aia politică. nu. în 64. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. mă controlează.. În fine. Mă rog.] „Acum trei ani într­o toamnă. cred că nu vă e totuna .că în fiecare zi murea cineva . De la Miercurea Ciuc unde v-au trimis? În ianuarie ’61 a venit într-o zi comandantul închisorii de la MiercureaCiucului . aveam 250 de grame de pâine pe zi. cu 7 ani în urmă . Nu mai văzusem nimic dulce de atâţia ani şi într-adevăr în trei săptămâni m-am îngrăşat patru kg. Şi a fost denunţată. se face o colonie. Erau fugarii din Făgăraş. în ziua de vinerea mare. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le-am pus în buzunar.” [. Eu sunt vinovată de tot ce s-a întâmplat”. a venit un bărbos. cinci ani.Nicoară. S-a uitat lung la mine şi a zis către grefier: „Hai trece-o şi pe doamna pe listă”.dacă moare una în plus. ştiindu-mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumneavoastră? Nu vă daţi seama că peste două zile muriţi?”. dă­ mi şi mie ceva de mâncare că­s nemâncat de trei zile’. Şi să-i dea în fiecare zi 250 de grame de lapte pe zi şi o bucăţică de marmeladă”. Maica Mihaela a fost la Miercurea-Ciuc. aveam nu 150 de grame de pâine. A murit în aceeaşi celulă. sau minus. Era o viaţă mai omenească pentru că te scotea 15 minute la aer. ce-aţi spus? E sub comanda mea”. el era român. scrieţi-mă şi pe mine pe listă”. ’Măicuţă. La proces a spus: „Vă rog să-mi daţi condamnare maximă. cutare să vedem dacă îşi revine în trei săptămâni. Domnule. M-am făcut bine şi puteam merge a lucru. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. când m-a văzut. nu ştiu de unde era a venit. cutare. era un doctor evreu. În luna mai venea din nou comandantul cu grefierul. Avramescu. Era cu mine. Aţi cunoscut-o? Tot din bătut în perete. nepoata marelui actor Notara de la Bucureşti. Şi n­am avut nimic. Spunea una dintre sergente.Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăieşte -. Nu era doctorul. şi pentru asta a primit mama copilului. se face o colonie de muncă pentru politici. într-o zi se juca fetiţe cu o cutie de zahăr pe care erau doi căţei. Humulescu îl chema. Aşa se dădeau pedepse. Ştiţi cum s-au dat pedepsele? Da. Acela.

când îţi face voi ceva mai bun decât ce a făcut Dumnezeu. Maică. ave" i 300. în care ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . A plecat el. Şi vine cu un ziar: „Citeşte articolul acesta la deţinute”. că dacă vi­i dau direct vi­i iau ruşii”. apoi m-am dus la facultate. nu al vostru. când aţi fost anchetată? Păi da.că nu vă interesează”. Cum a fost eliberarea? În ’62. „Banii vi­i dau prin israel. şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. şi aţi spus: Nu. Kennedy. atunci sunt de acord cu voi”. Eu am terminat în rasă Politehnica. rămâi că eşti colţoasă. n-am avut drepturi. eu am terminat maică facultatea. S-a dus Gheorghiu-Dej să ceară bani împrumut pentru centrala de la Porţile-de-Fier I. preşedintele Americii care a fost împuşcat de un bandit . Şi a spus: „Dar ce politică s-a făcut la voi dacă la ora actuală. partidul lui Dumnezeu. .40 ATITUDINI „Dar ce politică s­a făcut la voi dacă la ora actuală.000 de de" inu" i politici. Zic: „Eu am partidul meu. aveţi 300. că băgase în anul IV examenul de marxism. când să ies pe uşă: „Măicuţă.ca într-un an de zile să lichidaţi cu deţinuţii politici”. „Banii vi-i dau prin Israel. că eram în sutană. Şi mă întreabă. că dacă vi-i dau direct vi-i iau ruşii”. mulţumesc”.000 de deţinuţi politici. Şi cine vă ajuta? Dumnezeu. n-am avut dreptul la bursă. Pe urmă am aflat că e evreu şi că era şeful sioniştilor.aşa vă dau bani împrumut . Şi zic şi eu: „Am avut că am muncit. şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen. încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc. că-i sfidez. Îmi aduce ochelarii. dintre care 1000 de femei? Condi" ia ­ aşa vă dau bani împrumut ­ ca într­ un an de zile să lichida" i cu de" inu" ii politici”. Şi. aud forfoteală mare. . „Bine. să citească”. Sfinţia voastră nu aţi făcut parte din nici un partid? Nu.el ne-a scos din puşcărie pe politici. Ca studentă am avut necaz. N noaptea aceea avusesem eu un vis. Nu mi s-a dat pe gratis”. Ca inginer-şef în regiune. dacă în ’60. că era evreu. „Vi s-a propus de atâtea ori să intraţi în partid. nu? Eu am făcut liceul de la mănăstirea Bistriţa în Vâlcea. Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru familie. înainte de Crăciun. Şi­a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. ierte. eram singura femeie din 16 regiuni. Eraţi călugărită. Dacă-i spui un adevăr. dar eraţi deja maică. Nu m-a eliberat atunci. a început lumea să plângă. Şi-a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. În ziua de 15 ianuarie în ’63.” „Păi. Şi la examenul de stat mi-au trimis vorbă că dacă vin în uniformă mă pică din oficiu. asta mi s-a reproşat la tribunal când m-au judecat: „Aţi avut grad de ministru”. că eu plec acasă. vine anchetatorul: „Care-i inginera Mureşan?” Parcă nu ştia. La examenul de marxism. nu la puşcărie. dintre care 1000 de femei? Condiţia . Că noi eram încă sub copita ruşilor. erau cu balamalele rupte. să vă întreb eu ce caut la puşcărie?” Zice: „Tot colţoasă aţi rămas”. dacă în ’60. era profesorul evreu. „Ce căutaţi dumneavoastră la puşcărie? Că noi avem nevoie de ingineri afară.„Pune şefa de cameră că-i mai tânără. marxismul îl învăţ”. N-aţi avut dreptul la bursă din cauza asta? Sigur că da. „Păi aduceţi-mi ochelarii că-s la voi”. Erau 145 de băiţi şi eram cinci fete.

ce mai? Dacă s-au făcut. Nu.ATITUDINI 41 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE bunicul meu care a murit la 93 de ani. celălalt.” Şi a doua zi m-a trimis la fotograf şi mi-a trimis o poză . A citit pe cele 8 paralizate. v-am spus. şi atunci a desfiinţat autonoma automat. n-am vrut să mă duc în altă parte. Din 15 am fost prima care am plecat acasă. Mergea destul de prost cu pierderi planificate de milioane. Totuşi. era o zăpadă mare. legionarul. Am avut noroc cu ea că în gară ea m-a dat jos din tren. Cu cana cum? Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă. De-acum se lecuise Gheorgiu-Dej de regiunea autonomă. generalul. Acolo însă mi-au spus : „Nu. unde strânseseră paturile.„Doamnelor. a treia zi. I-au spus ungurii să vorbească ungureşte că-i în autonomă. Zic: „Ba da”. Pe la 9 s-au deschis uşile larg. În limbajul morse? Morse şi cu cana. vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. s-a ajuns la concluzia: de astăzi înainte sunteţi libere. verificându-se dosarele dumneavoastră şi vinovăţia. Când m-a văzut soră-mea. zice: „V-a dat Dumnezeu prea multă inteligenţă. Tot ce am agonisit până la 36 de ani mi-aţi confiscat. se uită lung la mine . Procurorul. care era al acuzării. Aşa mia spus şi procurorul când mi-a rejudecat procesul în ’72. Şi zic: „A ştiut Dumnezeu ce să facă”.era deja personal. sora mea. sunt naşii mei de cununie”. Ce mai vreţi?” „Da. Îi spusesem visul lui tanti Natalia şi zice. dar dacă erau politice. După ce am venit la Valea Roşie.” Şi aşa că m-am angajat. Vine comandantul. s-au făcut nedreptăţi. unde aveam doi fraţi: unul. de data asta vesel: „Doamnelor. „Doamnelor. Şi mai citeşte. vă rog să poftiţi până la mine la birou”. Cele de la Bucureşti. şi care îşi aude numele să treacă în dreapta şi care nu-şi aude numele. e numai în favoarea dumneavoastră pentru că ştiu că şi cu dumneavoastră s-au făcut mari nedreptăţi”.” S-a simţit el foarte prost şi s-a ridicat. la Podu Gros. zic. la noi. Bistriţa a fost mănăstirea mea de metanie şi acolo am vrut să intru. Şi aţi intrat în mănăstire? Nu. Am un spirit de observaţie destul de dezvoltat şi începe să mă ia la întrebări. Ne-a băgat în altă cameră. care au fost declarate incurabile de nu ştiu câte comisii medicale. îmi sărută mâna . La prost trebuie să-i răspunzi după el. am venit din puşcărie în 63. a avut curaj şi a spus: „Nu sunteţi sora lui nana Aurelia?”. „Ce rost are ancheta asta?” „Doamna inginer. la Slaşoma. în care eram. când am ajuns în gară. plec acasă. unde mă repartizase ministerul. zice. murise în puşcărie. că nu m-au primit. Şi primul secretar: „Doamna inginer. Bine că m-au lăsat în pace şi m-am dus la Bucureşti. nu-i venea să creadă – ea primise înştiinţare că am murit de icter negru. când am ajuns acasă. M-a luat în braţe şi a început să plângă. până-n genunchi. să vedem pe cine citeşte întâi. ştiu. să rămână pe loc”. La Topliţa. Ajunge la 26: „Pangratia Mureşan” – eu sunt trecută în buletin cu numele de maică. zice. Şi într-o zi mă întâlnesc cu secretarul de partid: „Doamna inginer. am fluierat în biserică. . nu le-a dat drumul acasă. a întrebat: „Cu ce putem să ne revanşăm pentru nedreptăţile pe care vi le-am făcut?” „Am coloana prăbuşită de sus până jos. nu se întorsese încă. aţi fost în puşcărie. Pe măsură ce vin anchetatorii să vă ia în primire plecaţi acasă. Se scoală respectuos. am venit să reparăm ce se poate repara. Şi atunci fac eu un calcul. care erau vreo 17. din Oltenia aduşi . N-am vrut să mai am de-a face cu ungurii şi am plecat de la gospodăria colectivă. Ei. mi-a spus că la 15 ianuarie plec acasă. care v-aţi auzit numele. Şi intră comandantul . „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”. În fine. mai erau nişte ofiţeri.” „Dar atunci. lasă-le aşa”. eu am venit la Valea Roşie în ’64. ieşiţi afară”. aşa am vrut. de lângă Reghin. se uită o cetăţeancă. „Păi. Ministerul m-a repartizat la o gospodărie de stat în judeţul Mehedinţi. şi licee şi şcoli cu limbă de predare maghiară. A doua zi. că noi vorbeam cu toată puşcăria.dacă m-a văzut în halul acela. au plecat a doua.cei mai frumoşi ani de viaţă mi i-aţi mâncat. în morse.nu aveam eu nevoie. mi-am zis tot mie: astea pleacă acasă. Aveţi grijă să nu bateţi”. că aveam anchetatorul pe loc. se uită. aia-i una. Aşa mi-a zis unul. se uită. când le-a venit anchetatorul. unul dintre domnii ofiţeri o să citească o listă. ca la anchetă: „Unde v-aţi născut? Unde aţi făcut şcoala? … Şi din ’56?” Atunci m-am enervat şi m-am ridicat : „Păi zic. că nu aş fi reuşit singură.

42

ATITUDINI

Când am venit de la puşcărie şi le­am văzut pe maici îmbrăcate cu rochi" e, care mai de care…. nu mi­ a venit să cred ­ în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m­am cutremurat! nu puteam să realizez treaba asta.

mare cât icoana Sf. Ioan Botezătorul şi m-a pus la panoul de onoare al fabricii. Şi zic: „Dar ce faceţi, domnule? Din 24 de ingineri câţi suntem în fabrică, sunt singura puşcăriaşă, şi pe panoul de onoare?” „Ei, dacă toţi inginerii noştri ar munci cum munciţi dumneavoastră, fabrica n-ar lucra în pierdere”. Şi apoi m-a ţinut la panoul de onoare vreo 5 ani, şi spun preşedintei de sindicat, că era tot o femeie, tot ingineră: „Ascultă, fată dragă, mai bine dă-mi 200 de lei la salariu decât să mă puneţi la panou. Că în industria alimentară erau salarii foarte mici, mici, mici de tot. Ei ziceau că mai mâncăm o conservă şi ne descurcăm noi. Plăteam autoconsum şi odată îi spun tovarăşului director: „Tovarăşe director, de ce plătesc eu autoconsum? Ce consum eu din fabrică?” „Păi sunteţi singura care nu furaţi.” M-am dus odată, că aveam un chioşc alimentar acolo al fabricii, m-am dus în iulie să cumpăr ceva de mâncare, că era cantina închisă - nişte biscuiţi şi nişte tocană de legume. Şi vânzătorul mă lasă, serveşte pe unul, pe altul, pe altul, şi când îi termină pe toţi, îmi zice: „Vă rog să mă iertaţi, nu vă supăraţi că v-am ţinut, după câte ştiu - eram proaspăt venită în fabrică - după câte ştiu sunteţi ingineră în fabrică şi veniţi să cumpăraţi de la mine conserve?” Dar eu fac nişte ochi mari: „Ce vorbă-i asta, domnu’ Petrică?” „Păi, zice, sunteţi singura din Valea Roşie care vine să cumpere de la mine”. „Domnule, să ştii o treabă: pentru ce muncesc, statul mă plăteşte; pentru ce mănânc, trebuie să plătesc.” Cum v-aţi reîntors în mănăstire? A, povestea cu mănăstirea. Abia în ’91 am reuşit să intru în mănăstirea Viforâta, pentru că aici erau maicile mele de la Bistriţa. V-am spus, m-rea Bistriţa, când a fost desfiinţată, multe din maicile de acolo au venit aici la Viforâta cu maica Arsenia, ucenică a Părintelui Arsenie Boca – şi pe ea au pus-o stareţă. Patriarhul Justinian a făcut la Viforâta casă sanatorială de preotese şi maici pensionare, ca să-şi spele greşeala când a desfiinţat Bistriţa. Mi-aduc aminte, ce misiune se făcea la Bistriţa! Îngrijeam 2800 de copii ai nimănui. În fiecare an găseam vreo două trei glădiţe aruncate

ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE

ATITUDINI

43

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
la examenul de marxism, că băgase în anul iv examenul de marxism, era profesorul evreu. Pe urmă am a" at că e evreu şi că era şeful sioniştilor. Şi, când să ies pe uşă: „Măicu" ă, încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc, marxismul îl învă" ”. „Bine, mul" umesc”, şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.

sub clopotniţă cu copii. Mi-aduc aminte, eram de serviciu la bucătărie într-o dimineaţă, şi aud scâncet de copil: „Doamne, ce-o fi”? Intru pe unde se intra la clopote şi găsesc o fetiţă, abia îşi mai trăgea sufletul. Maică, dar de unde erau copii acolo? Ştia lumea că maicile îi iau şi-i cresc şi nu-i omoară. Îi arunca, nebotezaţi. Am avut o colegă, o chema Boboteanu, că a găsit-o în ziua de Bobotează. Aveam o altă colegă, doctoriţă, dentistă la Arad, care a găsit-o pe malul Dâmboviţei, i-a dat numele de familie Dâmboviţeanu. Şi mănăstirea Bistriţa au desfiinţat-o înainte de decret. Eu le-am spus atunci, în ’40, la maici. Primiseră în mănăstire o cetăţeancă de la Craiova care era informatoarea securităţii; avea 6 buletine de populaţi şi a făcut-o călugăriţă. Şi eu le-am spus odată: „Să ştiţi că ea o să desfiinţeze Bistriţa”. Şi am fost prima mănăstire din ţară care a fost desfiinţată, în ’52; pe celelalte le-a desfiinţat în ’56. Când am venit de la puşcărie şi le-am văzut pe maici îmbrăcate cu rochiţe, care mai de care…. Nu mi-a venit să cred - în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m-am cutremurat! Nu puteam să realizez treaba asta. Cum totuşi dintre cele care au fost maici, s-au căsătorit? Dintre colegele mele de facultate sunt singura care am rămas pe poziţie. Am fost 12 la călugărie, 12 la bacalaureat. Grupa mea vorbesc. Singura care am făcut facultate, singura care, aşa mi-a zis una dintre colege, Dumnezeu s-o ierte, a murit acum doi ani la Orăştie: „Ai avut atâtea posibilităţi, ce-ţi trebuie mănăstire?” „Bă, nu uita, că noi am depus un jurământ”. Şi pentru asta îi mulţumesc Părintelui Miron, de la Dealu, care era duhovnicul meu. Şi el mi-a spus odată, când eram civilă: „Maică Pangratio, toate ca toate, dar să nu uitaţi că aveţi un jurământ depus”. Toate ca toate, dar călugăria este un jurământ pe care nu-l poate spăla nici o prigoană şi nici un patriarh.

44

ATITUDINI

ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE

CATeDrAle CU sfINţI ÎN zegHe

Eu, Valeriu Oprişan, nu sunt nebun. Azi-noapte, când voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi Învierea temniţei. Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şia luat pământul înapoi. Cu surprindere am văzut apărând în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul, a crescut asemenea unei flori. Când a ajuns mare, cât temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea. Fraţilor, nu sunt nebun. V-am găsit în biserică, rugându-vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred... Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pictaţi pe cei care ne hăituiesc sufletele. Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era răstignit între directorii închisorii. Moiş era pe crucea din dreapta, senin. Nu pot să uit pereţii cu sfinţi în zeghe. Nu pot să uit că pe feţele lor se citea izbăvirea. Nu rezistăm degeaba. Undeva, acolo sus, se scrie Patericul temniţelor... răvaş de prigoană „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte biserica din sat pe tine, fiule. Dragul mamei, voi pune scrisoarea aceasta lângă altarul pustiit, pe măsuţa care odată primea pomelnice: Cel de Sus o poate duce la tine. Biserica te aşteaptă cum Hristos aştepta Învierea. Tu ai ridicat-o, tu ai slujit în ea, tu i-ai dat viaţă. De când te-au pus în cătuşe pentru credinţă, parcă cineva a pus în lanţuri şi lăcaşul sfânt - primul şi cel mai drag copil al tău. În lipsa ta a îmbătrânit biserica toată; Maica Domnului aproape a orbit în icoană, plângându-te lângă mine. Sfinţii parcă s-au cocoşat aşteptându-te. Doctorii fără de arginţi par frânţi de oboseală: cred că nu mai prididesc să vă îngrijească. Mucenicii de ieri vor să se întoarcă în temniţele pe care le cunosc de sute de ani şi să rămână cu mucenicii de azi. Să fie alături de voi. Fiule, fără tine biserica e o floare care se usucă. Vino şi slujeşte în ea, şi îşi va reveni.” Întoarce-l, Doamne, aici, întoarce-l degrabă! Înainte ca biserica să se ofilească!

Fra" ilor, nu sunt nebun. v­am găsit în biserică, rugându­vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea s" n" ii care ne­au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pere" i, nu mi­a venit să cred...

. cu răbdare. Închisori pentru sfinţii din Sinaxar.. Să avem linişte! Iar cicatricele par de nevindecat: Căci noi. şi chin. Acolo unde aşteaptă să stea: E singura posibilitate de a uita Că pentru mine. Ei ne vor privi în faţă. Danion Vasile.. Cu minunile lor. şi foame. Fără să ne mai fie teamă că.. Parcă ne e chiar teamă. în zilele noastre. Că ei au rămas prezenţi. cu tot binele Ce l-au făcut pentru oameni.. Îi exilăm din memorie Cu vieţile lor. prohod iernatic Să uităm jertfele din Decembrie. Şi chiar moarte.. fiii sângelui lor. Construim fiecare... îi uităm. unii dintre ei au suferit Temniţe adevărate. Să smulgem timpului momentul „atunci”. Demult. Adică.ATITUDINI 45 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE prigoana uitării Acum. cu prăznuirile lor. din ciclul „File din sufletul meu” volumul „Taina iubirii” . şi pentru noi. Că încă sunt de faţă. Să îi primim cu evlavie. Dacă am ţine minte am fi somaţi De cadavrul sângerosului „atunci” Să trăim altfel. Când îi privim în vechi icoane. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci. odată. şi totuşi Durerile de astăzi îi apasă mai tare În inimile noastre. pentru tine Şi pentru ceilalţi S-au sacrificat câţiva martiri. Şi parcă simţim că ei aşteaptă Cu o încordare de care nu ţinem seama Să îi scăpăm de exilul din care Nici Dumnezeu nu ne forţează a-i scăpa.

într-o lume hulitoare de Dumnezeu. Trăim într-o lume prigonitoare de Dumnezeu. după ce capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost tăiat. al unei societăţi care a ales păcatul în locul virtuţii. Auzind acest cuvânt.rău. Pentru că trăim întro lume care fuge de cuvântul dumnezeiesc. prin viaţa lor de nevoinţă. atunci ar fi aruncat în închisoare. care ar trăi într-un mare păcat. Sfânta Evanghelie de la Marcu. 2008 Danion vasile . Aceasta. Dar pentru noi. din ce în ce mai puţin. ce înseamnă pentru fiecare dintre noi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul? Pentru părinţii din mănăstire. ce reprezintă Tăierea capului f fâ Sfântului Ioan Botezătorul? Din păcate. Trăim într-o lume în care i se spune binelui . la ziua a 24a a lunii februarie. a fost luat de Salomeea care l-a dus mamei sale. în capitolul al şaselea. merg pe urmele Sfântului Ioan.46 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE Despre CUrAJUl MărTUrIsIrII JerTfelNICe capului sfântului Ioan Botezătorul. acest om a îngropat la loc capul Sfântului ioan Botezătorul ­ pentru ca aceste s" nte moaşte să nu " e pângărite. Irodiada. Şi dacă Sfântul Ioan Botezătorul l-ar mustra pe vreun Irod contemporan. şi răului . pentru mireni. prin viaţa lor de rugăciune. Trăim într-o lume care l-ar închide a doua oară în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul. unii se pot întreba: de ce a făcut Irod o astfel de afirmaţie? Şi găsim răspunsul la această întrebare în Vieţile Sfinţilor.bine. foarte puţin. alegerea monahismului a fost un pas important în urmarea Sfântului Ioan Botezătorul. la Aflarea cinstitului cap al Slăvitului Prooroc Ioan Botezătorul. Iubiţi credincioşi. Ni se arată acolo că. întrucât călugării.predică la Mănăstirea petru vodă la Tăierea odă Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împo­ triva credin" ei creştine. „împungând cu acul limba sfântului care mustrase . ar fi considerat duşman al societăţii. începe relatarea despre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul cu un cuvânt care pe unii îi surprinde: „A auzit împăratul Irod despre Hristos şi zicea că este Ioan Botezătorul sculat din morţi şi pentru aceasta lucrează puteri întru el”.

şi după dumnezeiasca rânduială a găsit aflat în pământ. fărădelegea lor. punându-l într-un vas de lut. Don Rodrigo Diaz.iar capul l-a îngropat chiar Irodiada în curtea ei. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia s" n" ilor. la loc ascuns şi necinstit. pentru că nu l-au găsit.. Dumnezeu a rânduit astfel încât capul Sfântului Ioan Botezătorul să nu rămână în locul în care îl ascunsese Irodiada. Şi aceasta. nu l-a dat să fie îngropat o dată cu trupul. chiar şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe hulitori. acest om a îngropat la loc capul Sfântului Ioan Botezătorul . Aşa se sperie păcătoşii de mărturia sfinţilor. La un moment dat. iconomul lui Irod. Legenda spune că cetatea în care se afla Cidul era înconjurată de duşmani. şi vor lupta mai departe prin noi. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia s" n" ilor. vrând să zidească o mică biserică de piatră.. un bărbat oarecare slăvit. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre sfinţii vor fi vii. Iată cât de tare se tem păcătoşii de cei care mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu. după lupte grele.pentru ca aceste sfinte moaşte să nu fie pângărite. l-a luat noaptea în taină şi. căci se răspândise vestea despre moartea acestui erou. Musulmanii erau convinşi că vor cuceri cetatea. s-au gândit că Hristos era Ioan cel înviat. când Cidul a ieşit călare.ATITUDINI 47 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În momentul în care sun­ tem cu adevărat robi ai lui hristos. femeia lui Huza. unul dintre cei mai mari eroi care au luptat împotriva musulmanilor. când a auzit Irod vestea despre Iisus. Cidul a murit din pricina rănilor pe care le primise. împreună cu ostaşii săi. l-a îngropat în muntele Eleon. capul Sfântului Ioan Botezătorul şi l-a cunoscut că este capul Sfântului Ioan datorită mulţimii de minuni care se făceau acolo. s-a gândit împreună cu Irodiada: nu cumva a înviat proorocul? Căutând Irod cu Irodiada capul Sfântului Ioan Botezătorul. Şi.. Şi. capul Sfântului Ioan Botezătorul o speria pe Irodiada care a poruncit ca trupul proorocului să fie aruncat . când Cidul a ieşit călare. în vasul de lut. în satul lui Irod. pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui va fi lipit de trup şi să o mustre iarăşi”. Chiar şi tăiat.şi atunci ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au luat trupul şi l-au îngropat . au fost înfricoşa" i şi au fugit. Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împotriva credinţei creştine. pentru ultima dată. pe nume Inochentie.pentru că nu şi-au dat seama că era mort.. şi vor lupta mai departe prin noi. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre s" n" ii vor " vii. musulmanii s-au speriat . încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia sfinţilor. au fost înfricoşaţi şi au fugit. Să ne dăm seama că şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe prigonitori. Lucrul acesta îl ştia o singură femeie. fiind întristată de uciderea pe nedrept a Sfântului Ioan Botezătorul. Cidul ceruse ca după moartea sa să fie pus mort pe cal şi să iasă din cetate. musulmanii s­au speriat ­ pentru că nu şi­au dat seama că era mort. lepădând lumea a mers în multele Eleonului şi a zidit acolo o chilie. cea cu numele Ioana de care se face pomenire în Evanghelia Sfântului Luca. cu celebrul Cid. aşa cum s-a întâmplat în prigoana . Şi. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. Am să fac o paralelă cu eroul legendar al Spaniei. În momentul în care suntem cu adevărat robi ai lui Hristos. Înainte să moară. în pământ adânc.

doi monahi s-au sfătuit să se ducă să se închine Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci pe care fusese răstignit Hristos. profeţia sfântului s-a împlinit . pe mai marii care propovăduiesc toleran" ă. toleran" ă. Atunci o maică i-a întâmpinat cu lumânare în mână.aşa a avut grijă şi de moaştele altor sfinţi.48 ATITUDINI Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. Ajungând ei în Ierusalim.acolo unde însuşi sfântul însuşi profeţise că vor ajunge.cum a avut cu secole în urmă grijă de capul Sfântului Ioan Botezătorul .el a venit cu mare cinste la Diveevo. cât i­ar speria pe mai marii acestei lumi. din rânduială dumnezeiască s-au găsit şi au fost duse de patriarh cu mare cinste. şi moaştele sale se află acolo şi-n ziua de astăzi. când au împărăţit sfântul împărat Constantin şi maica sa Elena şi când credinţa ortodoxă nu a mai fost prigonită. care ne îndeamnă să uităm cuvântul comunistă cu atâtea şi atâtea moaşte de sfinţi care au fost aruncate în stradă. toleran" ă. Era lumânarea pe care sfântul Serafim de Sarov i-o dăduse unei alte maici. Dar. cu adevărat. La un moment dat. şi ale lui Valeriu Gafencu şi ale celorlalţi sfinţi ai închisorilor atunci când noi vom avea credinţă şi ne vom ruga lui Dumnezeu să ne descopere unde sunt ascunse. De exemplu. care au fost batjocorite de hulitorii atei. cu mare sobor de arhierei. aşa s-ar putea găsi şi moaştele ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor. arătându-i locul din ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . credincioşii credeau că moaştele Sfântului Serafim de Sarov s-au pierdut. Din aflarea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov. spunându-i profetic: „să daţi această lumânarea din mână în mână până când eu voi veni la Diveevo”. Şi. după mai mult de un secol. s-au dus şi în alte sfinte locuri. la mănăstirea Diveevo . moaştele Sfântului Serafim de Sarov au fost aruncate într-un muzeu de ateism şi zeci şi zeci de ani nimeni nu a ştiut de ele. Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat unuia dintre monahi în vedenie şi i-a spus să-i scoată capul din pământ. Atunci. Trebuie însă ca inimile noastre să fie pline de evlavie faţă de aceşti noi mucenici. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleran" ă. din aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să înţelegem că Dumnezeu poartă de grijă moaştelor sfinţilor Săi. Şi aşa cum s-a găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul. Dar în prigoana comunistă Dumnezeu . Ce s-a întâmplat după aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul? A fost ascuns de Inochentie şi a rămas ascuns până în secolul al patrulea.

Nu ne place!” Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să fie al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. toleranţă. i-a spus prietenului său visul. (Fiţi atenţi de ce nu putea Irodiada să-l omoare pe Sfântul Ioan. toleranţă. care era olar. Însă nu aduce roade! satul lui Irod unde era ascuns acest cap sfânt. Însă nu aduce roade! Singura mustrare care aduce roadă este mustrarea celui care îşi asumă crucea pentru acea mustrare. nu într­un duh sectar. unde le cinstea. căci o luase pe dânsa femeie. „ne place muzica psaltică. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleranţă. despre nevoin" ă. faceţi ceea ce v-am poruncit!” Şi. pentru că este foarte important). Şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat în vedenie acestui mirean sărac şi i-a zis: „Lăsând pe călătorii tăi. fugi de dânşii cu acest sac pe care-l ai în mâini”. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credinţă doar ce este frumos. iar cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o în viaţă cuviincioasă. ce ne înva" ă S" n" ii Părin" i despre pocăin" ă. aşa cum citim în Vieţile Sfinţilor. dar s-au gândit că-i un vis de la fire. care ne îndeamnă să uităm cuvântul Evangheliei pentru că este un cuvânt dur. ne plac icoanele. Şi. nu întrun duh de tulburare. Pe drum s-au întâlnit cu un om sărac din cetatea Emesa. ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre pocăinţă. cât i-ar speria pe mai marii acestei lumi. şi care. s-a arătat în vis fiecăruia din ei Sfântul Ioan Botezătorul şi a spus: „toată necredinţa şi lenevia lepădând-o. întâlnindu-se el cu cei doi monahi pelerini. să ne gândim cât de puternic i-ar speria mărturia Sfântului Ioan Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. De ce a fost trimis în lume Sfântul Ioan Botezătorul? Doar ca să anunţe venirea lui Mesia? Nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui Hristos. despre curvie. lăsând patria şi soţia din pricina sărăciei. Irodiada îl pizmuia pe Sfântul Ioan şi dorea să-l omoare şi nu putea. dar nu ne place ce ne învaţă Sfânta Scriptură. Punându-l într-un sac din păr de cămilă. tipic sectară. se ducea în altă ţară. Trebuie să mustri păcatul fiind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. sculându-se monahii şi spunându-şi unul celuilalt vedenia. femeia lui Filip. pe mai marii care propovăduiesc toleranţă. În Evanghelia Sfântului Marcu ni se spune că „Irod l-a prins pe Ioan şi l-a legat pe el în temniţă pentru Irodiada. tămâindu-le în toate zilele. pentru că este un cuvânt greu de purtat. Monahul s-a trezit.. este uşor de dat. nu i-au dat mare importanţă. a dus moaştele capului Sfântului Ioan Botezătorul în casa sa. Şi atunci. fugind mireanul.. nu într­un duh de tulburare. nu ne place!” Sfântul ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să " e al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul.ATITUDINI 49 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce a fost trimis în lume Sfântul ioan Botezătorul? Doar ca să anun" e venirea lui Mesia? nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui hristos. despre curvie. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. dar nu ne place ce ne înva" ă Sfânta Scriptură. I-au dat să ducă aceste sfinte moaşte pentru că. despre nevoinţă. aprinzându-i lumânări şi rugându-se. tipic sectară. Şi. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credin" ă doar ce este frumos. trebuie să mustri păcatul " ind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. i-au dat să ducă el capul Sfântului Ioan Botezătorul. s-au dus în satul în satul lui Irod şi au găsit capul Botezătorului. fratele său. Şi zicea Ioan lui Irod: nu ţi se cuvine să ai pe femeia fratelui tău”. este uşor de dat. Nu într-un duh sectar. s-au pregătit să se întoarcă la locul lor. „Că Irod de . Gândindu-ne că acest cap al Sfântului Ioan Botezătorul l-a speriat pe Irod. „ne place muzica psaltică. deşi erau călugări. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. ne plac icoanele. nu aveau evlavia cuvenită faţă de aceste sfinte moaşte.

inima noastră se umple de mânie şi am face orice ca duşmanii noştri să moară. Aşa ne orbeşte patima! Spunem că suntem creştini.50 ATITUDINI Mai mult. iar se spovedesc şi când dau de o femeie ispititoare sunt gata să uite că sunt creştini. Iată ce cuvinte a spus unul care putea fi numit întrun fel ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. dacă suntem cu adevărat fii ai Bisericii. ştiindu-l pe dânsul om drept şi sfânt. intrând fata Irodiadei. până la jumătate din împărăţia mea”. „Auzind. oameni care au nădejde în rugăciunile părintelui Iustin şi mâine. poate chiar şi aceştia se vor afla între prigonitori.. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de hristos. iată ce scrie Sfântul iosif de volo" k despre acea vreme: „Printre creştini. Şi prin aceasta se aseamănă lui Irod care i-a zis Salomeei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. Părintele Nicolae Steinhardt ne spune că. la un moment dat. se spovedesc în posturi. Sunt unii creştini care merg la biserică. jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul. pentru că îl asculta pe sfânt şi îl socotea om al lui Dumnezeu.şi punem răzbunarea deasupra iubirii de aproapele. sau alţii pun în loc desfrânarea sau alte patimi. Mul" i din treapta călugăriei. am face orice ca duşmanii noştri să aibă necazuri . pun orice numai iubirea să lipsească. Astăzi pe duşmanii credinţei îi roade viermele prigonirii lui Dumnezeu şi sunt gata să ceară capul mărturisitorilor. trebuie să ne dăm seama că Salomeea a fost necinstită. Şi îndată trimiţând împăratul pe speculator a poruncit să-i aducă capul lui”. Iar Irodiada i-a răspuns: „capul lui Ioan Botezătorul”! Daţi-vă seamă că această lume în care trăim astăzi e gata să ceară capul lui Ioan Botezătorul pentru a scăpa de mustrările lui. sau ca mirenii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. ieşind Salomeea. Oare. s­a făcut o tulburare atât de mare care n­a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. Ferească Dumnezeu de aşa ceva! Cum a murit sfântul Ioan? Într-o zi. vie" uitori din mun" i şi pustii. doar ca să păcătuiască cu ea. Dar pentru jurământul şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul nu a vrut să-i lepede cererea. temea de Ioan. şi îl socotea pe el. pentru că a cerut mai mult ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . le spunea credincioşilor că au datoria de a­i mustra pe cei care leapădă învă" ătura Scripturii şi a S" n" ilor Părin" i. şi ascultându-l pe dânsul multe făcea şi cu dragoste îl asculta pe el”. a întrebat-o pe Irodiada: „ce să cer pentru dansul meu?”. Orbit de patimă i-a zis Irodiadei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. iar păcătuiesc. a zis împăratul fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. Şi aşa şi în ziua de astăzi. ar mai fi făcut un astfel de jurământ? Nu l-ar fi făcut! Şi. pentru a scăpa de glasul care ne cere să renunţăm la bucurii lumeşti. Şi s-a jurat ei că: „Orice vei cere de la mine voi da ţie. atâţia şi atâţia primari au cerut ca preoţii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. Cine l-a omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul? Chiar cel care îl socotea sfânt şi chiar cel care îl asculta. dacă Irod ar fi avut mintea limpede. îşi frângeau inimile. aşa cum în prigoana comunistă. când Irod făcea ospăţul naşterii sale cu boierii şi căpitanii săi. dacă va începe prigoana contra creştinilor. împăratul foarte s-a întristat. ne zice Scriptura. spunem că suntem ai lui Hristos şi.. Ce a cerut Salomeea? A cerut mai mult sau mai puţin decât jumătate din împărăţie?… Ia gândiţi-vă! A cerut mai mult. sau mai puţin? Cei puţin credincioşi vor spune: „a cerut mai puţin”. poate vin şi aici la mănăstire la părintele Iustin Pârvu oameni care sunt în funcţii înalte.

a fost un câştig. Îl rugau să încălzească inimile cu aducerea aminte despre Treimea cea de o Fiinţă. Sunt unii care zic: „trăim astăzi vremuri grele. orbit de patima sa. s-a făcut o tulburare atât de mare care n-a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. nesuferind furtuna pierzătoare a hulii împotriva lui Dumnezeu. ne zice sfântul. dar se gândeşte: „Am spus? Am spus!” Aşa citim în Pateric despre un părinte care era ispitit de diavolul curviei. o să-i dau foc la casă!” Spun unii aşa. Sfântul Iosif de Voloţk. Capul Sfântului Ioan Botezătorul. Şi când se întoarce acasă cu burta la gură. iar se duce. dar dacă vii cu burta la gură. (Şi aceste cuvinte le repetă.” Şi ce făceau aceşti creştini? Ne zice sfântul: „Ei vădeau abaterea şi curvia sodomită a acestui mitropolit. (aşa cum şi astăzi. la vremuri de grea cumpănă. (Luaţi aminte ce fac ierarhii ereticii: pe unii dintre credincioşi îi opresc de la Sfânta Împărtăşanie!) Pe preoţi şi diaconi ia scos din treapta lor. tatăl îi spune: „Pleacă din casa mea!” Şi poate că în inima lui e părere de rău pentru ceea ce face. Mulţi din treapta călugăriei. vieţuitori din munţi şi pustii. nici lepădătorul de credinţă nu pot fi osândiţi. îşi frângeau inimile.ATITUDINI 51 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE decât că îi spusese Irod că îi va da. te dau afară din casă!” Şi fata se duce la discotecă. Iar el (adică mitropolitul) a pornit împotriva lor un război necruţător. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne dăm seama de câte ori fiecare dintre noi am fost următori lui Irod atunci când am zis: „dacă vecinul îşi va lăsa oile să pască pe pământul meu. Şi moartea. Unii ierarhi leapădă învăţătura Sfinţilor Părinţi şi cad în înşelare. ţinând la cuvântul său dar pierzându-şi mântuirea. Zosima. spunând ereticii nu pot fi osândiţi. Mai mult. să aibă curajul de a mărturisi credinţa fără teamă. a tăiat capul în temniţă şi l-a dus pe tipsie şi l-a dat pe el fetei şi fata l-a dat maicii sale”. şi i s-a arătat diavolul şi i-a spus: „Nu mai cinsti icoana Maicii Domnului şi vei scăpa de ispită!” Şi s-a învoit călugărul cu diavolul şi ispita s-a uşurat şi când a aflat avva ce a făcut. Şi mai spunea de asemenea acest eretic mitropolit Zosima: Chiar dacă un ierarh sau un preot ar fi eretic şi ar . şi fac aşa! Sau tatăl îi zice fetei sale: „du-te la discotecă de câte ori vrei. din păcate. Ce vom face? Vom avea curajul de a-i mustra sau vom tăcea?” Şi la această întrebare ne răspunde un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul. care acum 500 de ani. când mitropolitul Moscovei era şi homosexual şi eretic. Iată ce scrie Sfântul Iosif de Voloţk despre acea vreme: „Printre creştini. să lumineze cu Adevărul şi să aprindă soarele evlaviei. Irod. Să ne întrebăm: câţi ucenici a avut Sfântul Ioan Botezătorul? Şi dacă privim în Sinaxar vom vedea sute şi sute de sfinţi mucenici care au luat curaj din jertfa acestuia. că homosexualii trebuie lăsaţi în căderile lor). Zosima. nu a fost o pierdere. Ecumenismul se răspândeşte peste tot. ei Îl rugau cu lacrimi amare pe Dumnezeu ca El să curme această iarnă pierzătoare a jidovirii (pentru că aceasta era erezia care se răspândise atunci chiar şi printre ierarhi). atâţia şi atâţia creştini Îl roagă pe Dumnezeu să surpe erezia ecumenistă). Fiecare dintre ei după puteri. i-a zis călugărului: „mai de folos ţi-ar fi ţie să păcătuieşti cu toate femeile din zona aceasta decât să nu mai cinsteşti icoana Maicii Domnului!” Şi i-a spus că mai de folos era să încalce acea promisiune blestemată pe care o făcuse în faţa diavolului decât să-şi piardă definitiv sufletul. Ereziile presează Biserica. le spunea credincioşilor că au datoria de a-i mustra pe cei care leapădă învăţătura Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi. Totuşi. „Mergând speculatorul. spunând că nici ereticul. Pe unii i-a oprit de la Împărtăşirea Dumnezeiască. atâţia şi atâţia ierarhi astăzi. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de Hristos. pentru Sfântul Ioan Botezătorul. până la urmă cade în păcat şi tot păcătuind rămâne însărcinată. capul unui erou al lui Hristos face mai mult decât o jumătate dintr-o împărăţie lumească. A fost un moment de biruinţă vremelnică a păcatului! A fost un moment de vremelnică biruinţă a răului! Numai că prin moartea sa. i-a făcut pe plac Salomeei. acest Sfânt Iosif de Voloţk îl mustra în faţă pe mitropolitul homosexual şi eretic. Sfântul Ioan Botezătorul s-a făcut pildă miilor şi milioanelor de creştini ca să meargă pe calea Adevărului. vremuri de grea încercare pentru Biserică. căutau să smulgă din rădăcină neghina ucigătoare a jidovirii împreună cu semănătorul lor spurcat.

Iubesc unii scrierile despre post. spunea acest eretic mitropolit Zosima. Şi ce s-a întâmplat? Cneazul ia surghiunit pe cei nevinovaţi şi aceştia au suferit multă prigoană: cătuşe. însă? Unora dintre creştini şi preoţi le era frică de mitropolit. Când mulţi îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul . Am să închei referirea la Sfântul Iosif de Voloţk citând un ultim cuvânt din scrierile acestuia. De ce le era frică? Luaţi aminte! Necunoscătorii sfintelor cărţi se temeau să-i vădească apostazia. atunci şi la judecata dumnezeiască tot aşa va fi”. trebuie opriţi din slujbă. jefuirea averilor. Şi am auzit acest cuvânt chiar când părintele Iustin Pârvu a scris acea scrisoare celebră împotriva rătăcirii mitropolitului Corneanu. sinoadele dar nu călugării care s-au lepădat de rude şi de toate cele din lume şi cărora se cuvine doar să ia aminte la sine şi pe nimeni să nu osândească. „La ceas de erezie . Îl mustrau deci credincioşii nu pentru că se mândreau. întăreşte Sfântul Iosif de Voloţk. Şi dacă un preot sau un credincios ar fi blestemat de un ierarh eretic. dacă s-ar cuveni să-i judecăm ori să-i osândim pe eretici sau pe apostaţi. care s-a împărtăşit la ereticii greco-catolici. temniţă. numai ceea ce e după învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. preoţii. Dar pe vremea Sfântului Iosif creştinii care nu erau în închisoare căpătau curaj din suferinţele mărturisitorilor şi alegeau din cărţile sfinte vădiri împotriva cuvintelor ereticeşti şi le trimiteau celor surghiuniţi. alerga la puterea lumească pentru a-i osândi pe mărturisitori. Dacă va fi vremea de prigoană.dar puţini îl iubesc pe sfântul Teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. Şi am auzit preoţi spunând: cine este părintele Iustin Pârvu să judece un mitropolit? Şi ne învaţă sfântul Iosif de Voloţk cum trebuie să privim această situaţie. şi unii preoţi sau creştini vor fi aruncaţi în temniţă pentru Hristos. Ce se întâmpla atunci. „Dar Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu pot să lege şi să dezlege tot ce vor ierarhii şi nici preoţii. nu pentru că se considerau deasupra mitropolitului. Oare în prigoana comunistă cei care nu înfundau închisorile aveau curajul să-i mângâie pe mărturisitori? Nu. asemenea sutelor de mii de creştini care în prigoana comunistă au tăcut.52 ATITUDINI ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE afurisi pe careva sau nu îl va binecuvânta. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credinţe Zice deci Sfântul Iosif de Voloţk: „Să spunem acum despre încă o părere eretică. Şi aceşti robi ai lui Hristos nu încetau să-l vădească pe mitropolit şi tuturor le povesteau despre erezia lui şi despre faptele lui spurcate.e bine sau nu să-i înfruntăm pe eretici? Iar cei ce citeau sfintele cărţi. ştiau că se cuvine nu numai să fie osândiţi ierarhii dar şi să fie blestemaţi ei. întărindu-i împotriva ereticilor. Câţi oare dintre noi suntem gata să primim temniţa pentru Adevărul Scripturii? Câţi oare dintre noi suntem gata să fim puşi în lanţuri pentru Hristos? Dacă vrem să purtăm în inimile noastre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să urmăm jertfei acestuia şi jertfelor sutelor şi miilor de mucenici care au mustrat ereziile şi au primit cununa veşniciei. aşa cum le este frică şi astăzi unora de ierarhii eretici. fraţilor. şi ceea ce este împotriva Sfinţilor Părinţi. Adică. care fac păcate împotriva firii. nici pe apostat”. nu îngăduie Dumnezeu. nici pe eretic. care sunt foarte. dimpotrivă! Mărturisitorii erau consideraţi duşmanii societăţii! La blocul unde locuia părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. mângâindu-i în fel şi chip... care nu au suferit împreună cu ei surghiun. când acesta era mărturisitor al lui Hristos. nu ştiau . ci pentru că ştiau nu se cuvine ca mitropolitul să facă păcate împotriva firii şi să slujească la Sfântul Altar. foarte puţin cunoscute zilelor noastre. ierarhii. ce făceau? Îi mângâiau cu scrisori şi îi ajutau cu toate cele de trebuinţă. Dar ceilalţi. sa pus un anunţ la avizier: „să scăpăm de parazit!” Creştinii slabi în credinţă îl considerau pe părintele Calciu parazit. dacă astăzi un ierarh eretic ar afurisi un preot sau un credincios afurisania este valabilă. voi să căutaţi să fiţi aproape de ei. De ce? Pentru că după Sfinţii Părinţi. Mitropolitul îi clevetea pe aceştia în faţa marelui cneaz.şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! . atunci aceasta se cuvine să o facă doar ierarhii şi soboarele. blestemul acesta nu are nici o putere”.

nici chiar un sinod ecumenic. până în zilele noastre şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti! Privitor la această rânduială. Şi continuă sfântul Iosif: „dar şi la soboarele a toată lumea. Nimeni nu ne poate sili. nu sunt cu putinţă nici concesiile. zicea părintele Iustin Popovici. Astfel. şi mirenilor simpli. şi călugărilor. tuturor creştinilor se cuvine să osândească şi să-i blesteme pe eretici şi pe avortaţi”. s-a împuţinat curajul mărturisitorilor. nici retragerile. Şi Sfântul Pafnutie Mărturisitorul. în vremurile noastre. şi preoţilor. nici pe apostaţi. Iar Cuviosul Pahomie întotdeauna îi osândea pe eretici şi spunea că cel ce intră în părtăşie cu ereticii şi citeşte scrierile lui Origen. Pentru că un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva celorlalte . este cu desăvârşire limpede şi cu adevărat înţeles pentru toţi oamenii că şi arhiereilor. atunci cum de Sfântul Antonie cel Mare îi osândea? El spunea despre cuvintele ereticilor că sunt mai grozave decât veninul şarpelui şi le poruncea Sfântul Antonie ucenicilor săi să nu aibă nici un fel de părtăşie cu meletienii sau cu arienii. Biserica l-a avut pe Sfântul Iustin Popovici! Acest mare mărturisitor care ne-a zis: „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! Aceasta este rânduiala! Aceasta este calea! Acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos. şi la cele locale veneau călugării care-şi lăsau mănăstirile şi pustiile şi veneau în oraş. Dar tot în secolul XX. zice Sfântul Iustin Popovici. nici compromisurile. începând cu Sfinţii Apostoli.ATITUDINI 53 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE (erezia că nu avem voie să-i mustrăm pe ierarhii eretici) răspundem: Dacă nu li se cuvine călugărilor să judece nici pe eretici. la acest adevăr. Arie şi alţi eretici se coboară la „sfântul” Iad. Vom avea oare curajul de a-l asculta pe Sfântul Iosif? Vom avea oare curajul de a da o mărturie împotriva înţelepciunii acestei lumi? Greu de spus! Unii zic că. Meletie. dacă acesta s-ar întâmpla să aibă loc”. în vremurile apropiate nouă. la această cale. care s-a aflat la Soborul cel dintâi împreună cu Sfinţii Părinţi. l-a osândit pe Arie la temniţă.

din ce în ce mai mulţi oameni iubitori de păcat. dar cred Ţie că nu mă vei lăsa! Cred Doamne. Părintele Iustin nu este sfânt. aşa cum atâtea mii şi zeci de mii de sfinţi l-au urmat pe Sfântul Ioan Botezătorul. s-au lăudat. iubesc unii scrierile despre post. i-a zis aşa: „Pe vremea Sfântului Ilie erau cam trei milioane de iudei (nu erau trei milioane. adică o sută patruzeci de mii de creştini care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal. când se va pune pecetea fiarei. în faţa înţelepciunii acestei lumi”. Să nu fie teamă că suntem puţini! Dumnezeu este cu noi! Să nu ne fie teamă că sunt din ce în ce mai mulţi eretici. un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva Sfintei Evanghelii. dar să credem că Hristos ne va întări! Pentru că unii dintre cei care bat astăzi cu pumnul în piept şi spun mâine că mâine. părintele Iustin Pârvu! Şi spun aceste cuvinte nu pentru a-l lăuda! Spun aceste cuvinte pentru a trezi în voi convingerea că trebuie să fiţi urmaşi ai părintelui. nu ne vom mântui!” Şi aşa este! Pentru că. dacă vom lepăda învăţătura Sfinţilor Părinţi şi nu vom trăi o credinţă jertfelnică. şi văzând Sfântul Serafim că Motovilov se frământa că mai sunt puţini creştini. Cum spunea părintele Iustin Pârvu: „Dacă nu mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţăturile Cuviosului Părinte Iustin Popovici. ei vor fi numiţi sfinţi . mâine vor fi tari! Poate aţi auzit de mănăstirea aceea din Rusia în care călugării trăiau în desfrânare cu femeile şi era ca un fel de sat acolo la mănăstire în care creşteau odraslele ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . câţi creştini sunt astăzi în Rusia? Şaizeci de milioane. În ortodoxie nu cunoaştem sfinţi în viaţă. Hristos este cu noi. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credin" e sinoade. erau mai puţini. înseamnă că în zilele noastre ar trebuie să fie de douăzeci de ori mai mulţi. ar fi un sinod mincinos. Motovilov. părinţii acestei mănăstiri şi creştinii care veniţi la această mănăstire. noi trebuie să rămânem tari în credinţă şi să ne opunem unui astfel de sinod. ne îndeamnă Sfântul Iustin Popovici! Că şi dacă s-ar aduna sinod care ne-ar îndemna să lepădăm învăţătura creştină şi să trăim după învăţătura acestei lumi. dar Sfântul Serafim de Sarov voia să facă o comparaţie). ci doar oameni cu viaţă sfântă! Orice om poate cădea mâine! Părintele Iustin Pârvu este un om care ani şi ani de zile a mers pe calea muceniciei! Şi voi. Au crezut în puterea lor şi nu în harul dumnezeiesc. suntem neputincioşi. Aş mai spune chiar că un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul este chiar stareţul acestei mănăstiri. fraţilor!!! Şi totuşi unii zic: „Da. Şi alţii. care au fost slabi astăzi. Să avem deci curaj. dar nouă ne este teamă!” Vă este teamă?! Fiţi sinceri cu voi şi cu Hristos şi spuneţi: „Da. Doamne.unii dintre aceştia se vor lepăda de Hristos pentru că s-au mândrit. mi-e teamă să Te mărturisesc. ne vom pierde mântuirea! Să nu ne fie teamă că suntem puţini! Vorbea Sfântul Serafim de Sarov cu ucenicul său. de douăzeci de ori mai mulţi. când se vor pune microcipurile. Şi dacă pe vremea Sfântului Ilie a avut Dumnezeu şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. ajută necredinţei mele!” Suntem slabi. trebuie să vă hrăniţi din jertfa lui! Aşa cum trebuie să vă hrăniţi şi din jertfa părintelui Iustin Popovici.54 ATITUDINI Când mul" i îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul ­ şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! ­ dar pu" ini îl iubesc pe sfântul teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici.

să ne rugăm lui Dumnezeu să punem început bun mântuirii noastre! Am să vă pun înainte . ridică-te. până astăzi am fost laşi! Dar Hristos vrea ca de acum înainte să fim tari! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine. Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te. pe lanţuri. sus. ridică-te. ridică-te. ridică-te. nu pentru pogoane. pe lumina din urmă a furtunii. fraţilor! Dacă până astăzi am fost slabi. le-a dat credinţă să se ridice pentru că Hristos vrea să ne ridicăm din neputinţele noastre şi să Îl slujim. Şi când au venit comuniştii au vrut săi gonească pe călugări din mănăstire şi le-a zis: „Hotărâţi-vă: ori părăsiţi mănăstirea. ori vă omorâm pe toţi”. Gheorghe. Aglaida. ridică-te. Şi atunci stareţul. luminat de Dumnezeu. Gheorghe. Să urmăm curajului lor. Da. Gheorghe! Ridică-te.ATITUDINI 55 ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE călugărilor. Gheorghe. Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane O claie de zări şi-o căciulă de stele. Gheorghe. Ridică-te. Ioane! Aşa. ducându-se să cumpere sfinte moaşte pentru stăpâna sa. pe uşi. Ridică-te. Ioane!” a lui Radu Gyr. poezia „Ridică-te. Nu pentru pătule. Ioane! Dumnezeu să ne ajute să mergem pe calea mărturisirii dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii noastre! Amin! . L-a mărturisit pe Hristos muceniceşte. o poezie care multora le-a dat nădejde. ţintuit în piroane. pe icoane. pe funii. Ridică-te. Ridică-te. Ioane! Ridică-te. pe prispe.cei mai mulţi ştiţi. ridică-te. Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri. Gheorghe. unul din testamentele sfinţilor închisorilor. Ridică-te. Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri. asemeni Sfântului Bonifatie care era şi beţiv şi curvar şi. ca să bei libertatea din ciuturi Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi. Ioane pe sfinte ciolane! Şi. Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele. Gheorghe. dar unii dintre voi poate nu ştiţi. i-a adunat pe călugări şi le-a zis: „Fraţilor. Pentru cântecul tău. am trăit ca nişte animale! Să murim ca nişte creştini!” Şi toţi călugării aceia desfrânaţi au primit mucenicia şi au intrat în cetele sfinţilor. părinţilor. Ioane! Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte Pe praguri. Ridică-te. Pe toate ce slobode-ţi ies înainte. Gheorghe.

a fost făcut episcop de Nazianz pentru episcopia Americii de Nord şi Sud. au repetat aceleaşi anateme şi condamnări. cu reşedinţa în Mexic. primului papă şi rege al Bisericii. de-a lungul întregii sale vieţi apostolice. fost militar. confuzia şi surpriza au devenit şi mai mari când am descoperit că decizia Inchiziţiei la care se referea documentul era autentică. subordonat cu totul autorităţii eclesiastice monarhice. Convertirea mea la ortodoxie a început într-o zi în care aveam ca ascultare să reorganizez biblioteca mănăstirii din care făceam parte. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . Totuşi. Am încercat să mă calmez gândind că este. pp. De fapt. Autorităţile mexicane nu exclud ideea ca omorul să fi avut la bază vreo formă de fanatism”. În timp ce triam tot felul de documente de pe vremea Inchiziţiei. am dat peste un articol foarte interesant ce data din 1647. alaltăieri a murit Episcopul de Nazianz. ce-i drept destul de comun pentru vremurile acelea. în 1907. fondată în ţara mea de baştină. care anatemiza. iulie-1953. 285-291. adică Apostolului Petru. mă confruntam cu o serioasă problemă de 1 . Apostol Pavel. 483-485. care-l cunoştea pe episcop şi lucrările sale. După cum am aflat din oraşul Mexico City. declarând eretic pe orice creştin care ar fi îndrăznit să creadă. mărturisind credinţa ortodoxă. în 1920. papa Pius al 10-lea. Mănăstirea ţinea de ordinul franciscanilor. Apostol Pavel. între anii 1327 şi 1331 papii Ioan al 22-lea şi Clement al 6-lea au condamnat şi anatemizat pe oricine ar fi îndrăznit să nege faptul că Sf. Documentul descria o decizie a Inchiziţiei. Ştirile legate de moartea sa au apărut pe prima pagină a ziarului Kathemerini. Fostul călugăr franciscan. E bine de ştiut că Episcopul Pavel era de origine spaniolă. 4 februarie-1984: „Episcopul ortodox grec Pavel a fost ucis în Mexic. o eroare tipografică sau vreun fals. care anatemiza. şi decembrie-1953. să accepte sau să predice faptul că susţinea validitatea apostolică a Sf. actualmente. Spania.Acest articol al ierodiaconului Ballester a fost publicat în două părţi în revista Kivotos. care a trecut la Ortodoxie. El a fost ucis de un mexican de 70 de ani. Era o descoperire de-a dreptul îngrozitoare pe care mintea mea nu putea să o cuprindă. că a fost primit în ortodoxie ca adult şi a excelat ca păstor şi autor. Cu mult mai târziu. sâmbătă. bolnav psihic. declarând eretic pe orice creştin care ar " îndrăznit să creadă. Acolo el a suferit moarte mucenicească. şi papa Benedict al 11-lea. Cu alte cuvinte.56 ATITUDINI ÎMBrăţIşâND pe sfâNTUl pAvel1 o cutremurătoare convertire Documentul descria o decizie a inchizi" iei. Deci. Paul Di Ballester. poate. Funeraliile au fost oficiate de Arhiepiscopul Iacob. a trebuit să elimin orice posibilitate ca documentul să fie vreun fals sau vreo eroare. Arhiepiscopul grec al Americii de Nord şi de Sud. Apostol Pavel a fost. să accepte sau să predice faptul că sus" inea validitatea apostolică a Sf. pp.

nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi Sfinţii Părinţi te-au vătămat. Mă asculta cu amărăciune. Ce-mi rămânea de făcut? Pe de o parte se afla Biblia şi Sf. îmi era cu neputinţă de acceptat faptul că Apostolul Pavel era sub orice poruncă papală. Totuşi. în cele din urmă mi-a spus un lucru la care. toţi Sf. După ce s­a gândit câteva minute. iar pe cealaltă. despre care se spune că ar fi primul Papă. ţinusem cu tărie la ideea că în special Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru pe care nu poţi să-l laşi deoparte. Potrivit teologiei romano-catolice. conştient de di" cultatea problemei. votând împreună toate convingerile mai sus numite. Erau cu toţii păstoriţi. Şi. căutând în zadar o rezolvare. mai precis că erau înzestraţi cu aceeaşi onoare şi aceeaşi autoritate”. De aceea. în ale căror lucrări credinţa ţi se va relaxa(?!) şi ţi se va întări”. sincer să " u. Pune-le deoparte şi rezumă-te la a urma învăţăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. scrie Sf. Personal. comparată cu cea a lui Petru printre circumcişi. Independenţa activităţii sale apostolice printre popoare. până acum. Şi. Fără să-mi dea timp să răspund. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi S" n" ii Părin" i te­au vătămat. puse punct conversaţiei noastre. ci cu primul dintre ei. şi ar trebui comparat nu numai cu ceilalţi. să smintească credinţa ta în Dumnezeu şi Biserică”. „papa este totul. Ioan Hrisostom. Tradiţie. După ce s-a gândit câteva minute. nimic” lupta sufletului cu învăţăturile papistaşe Cuprins de tulburare şi de tot felul de gânduri. Acest răspuns al lui. Părinţi spun că „toţi ceilalţi apostoli erau aidoma lui Petru. atât de explicit. întrebându-mă dacă mai am şi altceva mai interesant de spus. mă duc la duhovnic şi îi spun cu naivitate despre tot ce mă preocupa. autoritate egală”. indiferent cine ar fi. Sinodul de la Vatican. să fie anatema”. conştiinţă. În acest fel. Eu. mi-a mărit şi mai mult confuzia. culmea autorităţii”. Pentru ei era imposibil ca vreunul să facă uz de o autoritate mai mare decât restul. Pune­ le deoparte şi rezumă­te la a urma învă" ăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. Să nu îngădui nici unei creaturi a lui Dumnezeu. era limpede ca cristalul. îşi declara egalitatea cu ceilalţi apostoli. Deci. în timp ce turma era una. conştient de dificultatea problemei. Duhovnicul meu era unul din preoţii de vază ai mănăstirii. copilul meu. copilul meu. căci titlul apostolic al fiecăruia era „cea mai mare autoritate. „Pavel. cu adevărat. pentru prima data în viaţa mea mă găseam în faţa unei dileme înfricoşătoare. în cele din urmă mi­a spus un lucru la care. a declarat oficial că „dacă spune careva că Petru.ATITUDINI 57 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Mă asculta cu amărăciune. îţi voi da o listă cu autori remarcabili. iar turma era păstorită de apostoli. învăţătura romano-catolică era împotriva acestui fapt. sincer să fiu. era esenţial pentru mântuirea noastră să credem că Biserica este o monarhie pură al cărui monarh este papa. învăţătura Bisericii Catolice. n-ar fi fost hirotonit de Hristos ca mai marele apostolilor sau că n-ar fi capul văzut. Pentru mine era nespus de clar cine era el. vizibil al întregii Biserici. Părinţi pe marginea acestei teme nu lăsau nici o urma de îndoială. cău­ tând în zadar o rezolvare. Biserica. duhovnicul mai adaugă: „În schimb. . căci lucrările Sf. ca să dovedim că fiecare avea aceeaşi autoritate. de toţi la fel. era un fapt de nezdruncinat ce realmente striga din Biblie.

el îmbrăţişând toate învăţăturile şi drepturile legale pe care le are Biserica. 118:105). dar nu înainte de a mă ruga să-l ţin la curent cu progresele pe care le făceam în citit. care se comportă în toate împrejurările ca atare. încet.58 ATITUDINI De­a lungul timpului.” Această autoritate dictatorială ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . drept conducător suprem şi cap vizibil al Bisericii. Vicarul lui Dumnezeu. am făcut totuşi rost de cărţile recomandate şi am început să le citesc cu toată atenţia. Deoarece fusesem atras de creştinism şi botezat abia după terminarea studiilor. Câteva zile mai târziu. este „dinamic şi dominant. Cred că un sumar al acestora ar fi spre interesul multora: În primul rând. de asemenea şi manuale de decizii papale şi sinoade ecumenice. În cadrul acestei monarhii papiste „constă toată puterea şi stabilitatea Bisericii”. aşa cum vă spuneam. „zenitul şi esenţa sa”. pentru romano-catolici. M-am aruncat cu tot sufletul în studierea lor. Cu cât înaintam în studiul acelor cărţi. Biserica „nu este decât o monarhie absolută” al cărui monarh absolut este papa. înţelegeam tot mai mult că nu eram conştient de natura Bisericii mele. pentru a­şi satisface propria sete pentru bogă" ie şi putere. Mai mult. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi " inuturi sau. Majoritatea cărţilor erau texte teologice. poate. eram abia la începutul studiilor teologice.” „Dreptul divin se extinde asupra tuturor. sistemul acesta monarhic. păstorul păstorilor şi ierarhul suprem. Acest tip de creştinism este cel susţinut de papism. el a devenit stăpân pe întinse domenii. ceva ce nu putea fi despărţit. duhovnicul meu plecă să facă un tur de predici misionare pe la bisericile ordinului nostru. Teologia îmi părea o ştiinţă cu totul nouă. Până atunci creştinismul şi Biserica Catolică erau un amalgam pentru mine. În viaţa mea de la mănăstire mă preocupasem doar de faţa lor exterioară. învăţătorul universal şi infailibil al credinţei. cunoscut ca „Biserica RomanoCatolică” a început să se dezvăluie încet. având doar Biblia ca ghid şi îndreptar: «Legea Ta e făclie picioarelor mele şi luminare cărărilor mele»(Ps. Autoritatea monarhică a Papei. Citind articolele recomandate cu înţelepciune de îndrumătorul meu. am continuat cu studiul filosofiei şi. acest drept e asupra oricărui om botezat din întreaga lume. care în alt mod „nu ar putea fi posibilă”. iar individual. căci nu apăruse vreun motiv să mă îndemne să-i analizez bazele şi motivaţiile în profunzime. Chiar dacă nu mă convinsese cu totul. drept piatră din capul unghiului. Îmi lăsă lista cu autorii ce-i aveam de citit. afirmă că „papismul este cel mai important agent al creştinătăţii”.

Nu mai e nevoie ca Sfântul Duh să călăuzească Biserica Sa „către tot Adevărul”. susţinând că este reprezentantul Aceluia Care spune: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. simbol al puterii spirituale şi al puterii lumeşti. căci „este esen" ial pentru su" etele noastre să credem în institu" ia papismului şi să ne supunem ei şi repre­ zentan" ilor ei”. îşi însuşeşte un privilegiu pe care nici cei mai râvnitori idolatri nu şi l-ar fi putut imagina: infailibilitatea dreptului divin. poate fi exercitată oricând şi asupra oricui. căci „este esenţial pentru sufletele noastre să credem în instituţia papismului şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei”. închisori. pentru a-şi satisface propria sete pentru bogăţie şi putere. În zilele noastre. negând mântuirea celor care nu i se supun. asupra oricărei Biserici de indiferent care denominaţie creştină sau limbă ar fi. Oamenii care refuză să-i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socotiţi schismatici. de fapt. la rândul lor. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la vatican.” Căci Biserica are două cuţite. iar aceasta doar pornind de la ideea că papa este episcopul suprem al fiecărei dioceze eclesiastice din lume. bănci. care fuseseră create pentru „a înnobila şi ancora toate celelalte tronuri ale lumii”. cel care a scris că toţi trebuie să-l recunoaştem ca sfânt. de cele mai multe ori. Su" etele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. cu armată. care a avut loc în 1870. El. poli" ie secretă. se numeşte şi se proclamă pe sine împărat lumesc. ca încoronare şi o culme a atotputerniciei Papei. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la Vatican. bazat pe infailibilitate. Datoria stăpânitorilor şi domnilor creştini era să se retragă din faţa divinului şi dreptului rege. eretici. iar Papa este singurul canon al adevărului care poate . se supun şi sunt în serviciul clerului. cu armată. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură. eretici. În zilele noastre. Sufletele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. Primul este în mâinile clerului iar cel de-al doilea. continuând astfel imperialismul Romei. De asemenea. În felul acesta. precum nu mai e nevoie nici de Sfânta Tradiţie. al Aceluia Care a interzis Apostolilor să-i imite „pe împăraţii pământului care cuceresc popoare”. căci de acum avem un Dumnezeu pe pământ. se referă la o naţiune autonomă cu reprezentanţi diplomatici în ambele sfere. ci are şi dreptul de a-şi exercita autoritatea asupra credincioşilor.ATITUDINI 59 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE oamenii care refuză să­i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socoti" i schismatici. în învăţătura romano-catolică se spune că: „Papa are dreptul să intervină şi să judece toate problemele spirituale ale fiecărui creştin şi deci cu atât mai mult are acest drept în problemele lumeşti. în mâinile regilor şi soldaţilor. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi ţinuturi sau. predându-i-se regatele şi tronurile politico-eclesiastice. Papa întruchipează Conducătorul ideal profeţit de Cicero. el a devenit stăpân pe întinse domenii. A avut un rol central şi. un rol decisiv în istoria politicii. de fapt. care. mirean sau cleric. bănci. De atunci „umanitatea trebuie să i se adreseze pontifului ca şi cum s-ar adresa Domnului Însuşi: ‚Tu ai cuvintele vieţii veşnice’ ”. El. poliţie secretă. închisori. asupra oricărui creştin de pe tot globul. adică ale lumii. A deţinut numeroşi sclavi. Papa. Şi. necuraţi şi profanatori de cele sfinte. potrivit regulii dogmatice a Sinodului de la Vatican. se referă la o na" iune autonomă cu reprezentan" i diplomatici în ambele sfere. poate. necura" i şi profanatori de cele s" nte. De-a lungul timpului. El nu poate fi limitat în a judeca doar prin prisma penalizărilor spirituale.

prin urmare. dar încă nu acostasem în nici un alt peisaj eclesiastic. De vreme ce este infailibil. iar bulele şi declaraţiile papale să fie considerate egale cu epistolele canonice şi. Citind toate acele cărţi. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală fa" ă de Papă. pe care credincioşii sunt datori să le accepte. Deja o apucasem pe un drum care nu-mi îngăduia să mă opresc decât la găsirea unei soluţii pozitive. fiind aleşi de Biblie. Nu voi încălca dreptul divin pentru a putea urma învăţăturile omeneşti care nu au nici o bază în Sfânta Scriptură. Papa. pe lângă cele 3 voturi. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. cel puţin aşa cum susţin conducătorii noştri infailibili. s-au întors împotriva ei. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. dacă nu vor să fie refuzaţi de la mântuire. care arde ca focul şi înnegreşte când nu străluceşte. chiar şi împotriva judecăţii emise de întreaga Biserică. mă simţeam ca un străin în propria mea Biserică. Scriptură.” emite judecăţi. Aceasta a fost ultima legătură cu duhovnicul meu. şi ţi-ai expus sufletul impactului periculos cu Sf. Ortodoxia şi protestantismul erau doar nişte idei vagi pe atunci şi încă nu bătuse ceasul să-mi dau seama că ele mi-ar putea ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. o spune şi mai simplu: „Dacă întro bună zi Papa ar impune păcatele şi ar interzice virtuţile. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. e mai valoros decât mii de Augustini. în acest caz.60 ATITUDINI totuşi. nu consider necesar să-ţi reamintesc că noi trebuie să-l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credinţă. crezute şi venerate întocmai ca şi acelea. i-am scris o primă scrisoare părintelui superior: „V-am citit cărţile. Biserica mea pierdea orice urmă de consideraţie din partea mea şi devenea una cu ereticii. Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că toţi creştinii pot citi Biblia” şi. Adevărul credinţei nu răsare decât din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia întregii Biserici.” răspunsul sosi cu repeziciune: „Nu mi-ai urmat sfatul. „Depinde doar de voia şi de intenţia lui să numească doar ceea ce doreşte el a fi sacru şi sfânt în cadrul Bisericii. Aceste învăţături nu sunt decât o înşiruire de prostii din partea Papismului. care. Scriptură. Această scrisoare n-a făcut decât să-mi întărească părerile în loc să le anuleze. se plânse duhovnicul. Ieronimi. Cardinalul Bellarmine. Natura Bisericii se poate înţelege din ceea ce ne spune Sf. Scriptură mai prejos de Papă! Atacând în felul acesta Sf. a cărei organizare compoziţională internă nu avea nimic de-a face cu Biserica pe care a construit-o Domnul şi pe care au organizat-o Apostolii împreună cu ucenicii lor. tot astfel. Drama acelor zile a fost că mă îndepărtasem de papism. iezui" ii. Biserica ar fi obligată să creadă că păcatele sunt bune şi virtuţile rele”. În situaţii similare cu ale tale. Iar în ceea ce priveşte Tradiţia. pentru noi. Totuşi nu m-am oprit aici. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. Stăpânit de acest sentiment. să declare noi dogme. trebuie să primească supunere oarbă. declarat sfânt de către Biserica Catolică. Mi-a fost pur şi simplu imposibil să pun Sf. Scriptură şi nu prin decizii umane şi teorii. Grigori şi Hrisostomi…”. În felul acesta.

„autoritatea Bisericii există doar atunci când este caracterizată şi armonizată de Papă. nimic. unde nu mă gândeam decât la marea mea problemă. fie că Papa este cu Biserică sau fără Biserică este acelaşi lucru. Importanţa şi rolul episcopilor în Biserica Catolică nu este mai mult decât de reprezentanţi ai autorităţii papale. cu drepturi exclusive asupra credincioşilor. profitând de cele câteva ore permise de retragere la chilie. potrivit interpretării romanocatolice. Foarte corect scrie şi episcopul Maren: „Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă atunci când catolicii spun: „Cred …şi în una Biserică”. care. răspunsul înfricoşător al unui Iezuit Aproape renunţasem cu totul la studiile mele. ci doar autoritatea papistă a lui Petru. nu direct de la Dumnezeu. Neavând autoritatea şi girul Papei. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. care se fac sub autoritatea şi veridicitatea Papei”. Este de ajuns ca Papa să iasă pe uşile sinodului şi să spună „nu mai sunt înăuntru”. grigori şi hrisostomi… oferi un remediu agoniei mele. aceea care făcuse din mine un creştin şi căreia îi purtam Simbolul. Astfel. nu consider necesar să­" i reamintesc că noi trebuie să­l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credin" ă. în acest caz. ci de la Pontiful Suveran al Romei”. Îmi mai trebuia încă multă gândire ca să pot străbate. Totuşi. chiar de la sursele patristice apostolice. ca întreaga validitate a sinodului să înceteze. căreia i se supun şi episcopii întocmai ca şi credincioşii mireni. drumul care să mă ducă la concluzia că Biserica pe care o iubeam nu făcea parte din sistemul papist. iar în ceea ce priveşte tradi" ia. oile. apostoli şi episcopi. e mai valoros decât mii de Augustini. episcopii. Eram mai mult decât afectat de această mare grijă care mă copleşea şi-mi consuma toată energia. n-au altă valoare decât cea dată lor de Episcopul Romei. episcopilor. care sunt mieluşeii. cu durere şi necaz. iar toţi ceilalţi. tot astfel. continuam să-mi iubesc Biserica. Acest regim ei încearcă să-l susţină prin capitolul 22 al Evangheliei după Ioan. papilor. Papa. în tot ceea ce ar fi putut arunca mai multă . să spună „…şi într-un papă”. în această Biserică „autoritatea apostolică era lipsită de apostoli şi nu a fost lăsată succesorilor ei. În ciuda acestor lucruri. Căci. nemoştenind nici o autoritate apostolică. mai precis. păstorirea mieluşeilor şi oilor sale. Domnul îi acordă slujba de Păstor-şef. aceasta e nulă. Totuşi episcopii. potrivit teologiei romano-catolice. nu sunt nici măcar succesori ai apostolilor. primul Papă. În fapt. toată această muncă a mea nu putea fi ţinută chiar secret. căci. N-am precupeţit nici o ocazie de a face tot felul de cercetări în afara mănăstirii. Cât priveşte sinoadele ecumenice. „căci ele nu pot fi altceva decât conferinţe pe tema creştinismului. căci Papa este totul. Astfel. nu mai poate fi impus prin autoritate credincioşilor. aşa cum se spune în dogmatică. cel pu" in aşa cum sus" in conducătorii noştri infailibili.ATITUDINI 61 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că to" i creştinii pot citi Biblia” şi. nu au nici o altă autoritate decât cea dată lor. autoritatea Bisericii şi corpul episcopal nu sunt intrinsec subordonate monocraţiei Papei. şi Biserica. Luni întregi nu făcusem altceva decât să studiez structura şi organizarea Bisericii Primare. ieronimi. în Biserica Romano-Catolică. În toate celelalte cazuri. adică în afara ei”. Apostol Petru. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. Domnul îi încredinţează Sf.

Astfel. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. pe lângă cele 3 voturi. am început să discut subiectul cu figuri bisericeşti ecleziastice cunoscute.: . pentru noi. Totuşi. Pe unii dintre ei. de vreme ce puritatea învăţăturii a fost ridicată pe falsurile legate de papă. de clar şi de adevărat. Dar pot oare preţioasele lucruri ale sufletului să poată fi păstrate în siguranţă acolo unde liberul arbitru al Papei tot adună noi dogme şi false învăţături despre viaţa pioasă a Bisericii? Şi. dacă aşa ne spun mai marii Bisericii”.. În felul acesta primeam aproape continuu impresii şi păreri asupra subiectului. noastre” şi. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală faţă de Papă. ca să nu cădem în înşelare. cine-mi poate garanta că această pată nu se va întinde şi în celelalte zone ale credinţei evanghelice? Şi atunci nu ni se mai pare atât de ciudat cum ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE „Ceea ce­mi spui tu mi se pare deosebit de logic. al ascultării şi al sărăciei. mai mult decât atât. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. lucruri deosebit de interesante şi de semnificative pentru mine. pe clerici. i-am găsit mai fanatici decât conştienţi de absurditatea învăţăturilor despre papă. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. să mă dăruiesc unei vieţi spirituale autentice şi să las ca toată responsabilitatea înşelării şi greşelii să stea pe umerii ierarhilor Bisericii. pentru noi. Totuşi. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castităţii. un preot iezuit mi-a mărturisit următoarele: „Ceea ce-mi spui tu mi se pare deosebit de logic. oameni recunoscuţi pentru sinceritatea şi inima lor. Iată ce-mi scria un episcop: „Cu câteva secole mai devreme ideile tale te-ar fi dus la ardere pe rugul Inchiziţiei”. Înflăcărat de astfel de concepţii. concepţiilor. intenţionam să rămân în mănăstire. de clar şi de adevărat. eu eram un eretic.. că „chiar de am deţine adevărul. pe lângă cele 3 voturi. iezui" ii. În felul acesta. suntem datori să ne ţinem de cunoscuta axiomă care spune că ceea ce vedem noi ca alb este de fapt negru. fiind înţepeniţi în conceptul că „supunerea ce se cade să o dăm Papei cere o încuviinţare tacită a vederilor.62 ATITUDINI lumină asupra problemei care mă frământa. în ciuda tuturor acestor lucruri.” „Cu câteva secole în urmă ai fi fost ars de flăcările Inchiziţiei” Potrivit părerii majorităţii. totuşi. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. iezuiţii. de asemenea.

Coresponden" a îmi era plină de scrisori anonime şi amenin" ătoare. Unii înclinau să mă urmeze. care este. nimeni n-a mai dorit să-şi sacrifice poziţia pe care o deţinea în interiorul Bisericii. n-am făcut decât să-mi urmez vocea conştiinţei. le hrănesc pe toate… . Iar aceasta voce îmi spune: „Las-o… astfel încât să nu te faci părtaş păcatelor ei şi să nu te răneşti de rănile ei”. încât faţa Lui. nu ne fac să-L dăm uitării pe singurul nostru Mântuitor. de către anglicani şi. Corespondenţa îmi era plină de scrisori anonime şi ameninţătoare. în lumina unui Adevăr absolut şi fără pată. pozi" ia mea devenea din ce în ce mai precară. În felul acesta m-am lepădat de Biserica Catolică. în care sufletul nu mai ştie unde este trunchiul pe care se sprijină toate şi unde sunt rădăcinile care. să fie ca Dumnezeu.” Astfel. Lucrul acesta m-a obligat să părăsesc Barcelona şi să mă stabilesc la Madrid. poziţia mea devenea din ce în ce mai precară.ATITUDINI 63 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În al doilea rând. Iisus Hristos?” Astăzi. după un timp destul de scurt. am sfârşit prin a face pasul decisiv. am îmbrăţişat Ortodoxia. dar. l-a imitat pe acela care. este pierdut printre aceste podoabe. de fapt. Am părăsit mănăstirea şi. din mândrie. unde am fost întâmpinat. voi descrie mai târziu. fiind convins că viaţa spirituală în sânul Bisericii papistaşe mă poate expune la pericole. Mă acuzau că creasem un cerc anti-papist în jurul meu şi că prin exemplul meu duceam în apostazie clerici romano-catolici care erau „bolnavi din punct de vedere dogmatic” şi care mai înainte îşi exprimaseră sentimente de simpatie în cazul meu. a Aceluia Care este miezul tuturor lucrurilor. după plecarea mea. prin ei. care realmente ne inundă. uitând că împărăţia Fiului lui Dumnezeu „nu este din lumea aceasta” şi că „cel chemat la episcopie nu este chemat la nici o poziţie mai înaltă sau la vreo autoritate. şi-a pierdut gloria şi slava cea adevărată şi şi-a pus una falsă” iar apoi „a şezut în templul lui Dumnezeu ca un dumnezeu”. Cum. ajunşi în ultimul moment. spunând: „Cine ştie dacă aceste mijloace. Nici acolo n-am reuşit sa rămân necunoscut. viaţa spirituală ne apare ca un copac cu multe ramuri şi multe frunze. ca şi onorurile şi privilegiile care decurgeau de aici. al cărui conducător. ci la diaconia întregii Biserici”. de fapt. am venit în contact cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor. deoarece plecarea mea din Biserica Romano-Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. „În felul acesta ne-am împodobit şi ne-am supra-încărcat viaţa religioasă. Adevărate cuvinte scria şi Bernard de Clairvaux despre Papă: „Nu există otravă mai puternică şi nici sabie mai periculoasă decât această sete şi patimă a dominaţiei!” Ieşind de sub jugul Papismului. mai puţin importante de mântuire. unii dintre sfinţii Bisericii Romano-Catolice au început să dea alarma. vocea lui Dumnezeu. După fiecare predică pe care o ţineam pe la Bisericile . am declarat că nu mai aparţin Bisericii Romano-Catolice. vrând. fără să o fi căutat eu. În al doilea rând. deoarece plecarea mea din Biserica Romano­ Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze.

se refereau la „clauza primatului” (Matei 16:18-19. Ioan 21:15-17. un număr mereu mai mare de ascultători doreau să mă cunoască şi să discute cu mine tot felul de chestiuni teologice. Situaţia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în faţa autorităţilor. Iar interpretarea dată de Sfinţii Părinţi este exact regula conform căreia noi înţelegem Sfânta Scriptură. slaba lor credinţă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei”. pe drumul pe care mergeţi. anglicane. Răzbunarea fanatică pe care mi-o plănuiau unii papişti a fost dată la iveală pe deplin în ziua în care am răspuns public la o disertaţie eclesiastică pe care aceştia mi-o trimiseseră ca o ultimă încercare de a mă smulge din capcana „ereziei” în care căzusem. majoritatea fiind împotriva papei. iar sloganul către care conduceau toate argumentele din carte era: „Datorită infailibilităţii Papei. mi­a întărit şi cimentat convingerea că ortodoxia se bazează pe adevărurile substan" iale ale Creştinismului. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. Luca 22:31-32). purta titlul pompos: „Papa. pe care­l cunoşteam. Lucrarea. cunoscuţi pentru „lipsa sau. o să-L numiţi pe Dumnezeu vicar al Papei în ceruri”. am isprăvit cu papistaşii. chiar dacă nu prin împrejurări care se legau ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . direct sau indirect. cu un caracter apologetic. În coloanele unui periodic portughez am replicat: „Realitatea este că datorită acestei infailibilităţi sunteţi singurii creştini care NU puteţi fi siguri vor cere să credeţi mâine”. În studiul acela strânsesem toate clauzele din literatura patristică şi primele 4 secole care. Fără să o fi dorit. vicar al Domnului nostru pe pământ”. deoarece la întâlnirile secrete la care consimţisem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano-catolici. Drumul spre ortodoxie Cam prin perioada aceea. Articolul meu se încheia cu propoziţia: „Şi nu peste mult timp. după ce mi-am publicat la Buenos Aires studiul în 3 volume. mai bine zis. Dovedeam că învăţăturile despre Papă erau cu desăvârşire străine şi contrare învăţăturii pe care Sfinţii Părinţi au dat-o. Curând. romano-catolicii sunt astăzi singurii creştini care pot fi siguri în ceea ce cred”.64 ATITUDINI Străduin" ele unui profesor universitar polonez.

trebuie să mărturisesc că ideile mele despre Ortodoxie suferiseră importante evoluţii de la începutul odiseei mele spirituale. şi pe cea a Mitropolitului Serafim. împreună cu scrisori încurajatoare. toate îmi treziseră un viu interes. Interesul pentru ortodoxie creştea. În toate aceste lucrări. ca şi o serie de cărţi premiate. mi-am dat seama. curând. Dinspre partea Ortodoxă m-au sfătuit să mă debarasez de poziţia pur şi simplu negativă pe care o aveam împotriva Papismului care mă . începusem să-mi fac rost de tot felul de cărţi şi reviste ruseşti şi greceşti de la Londra şi Berlin. m-am eliberat de toate reţinerile pe care le aveam faţă de ortodoxie şi am putut privi şi eu lucrurile spiritual obiectiv. unele chiar din grecia. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. plăcut surprins. Ortodocşii din Vest nu sunt deloc susceptibili de prozelitism. unele chiar din Grecia. am văzut cum învăţătura Ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. nu mai puţin profundă. cealaltă fiind intitulată Dumnezeul tău. tot ca să nu le dau apă la moară protestanţilor. În acele cărţi m-am regăsit. care trecuseră prin ţara mea. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ Noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. am venit pentru prima data în contact cu Ortodoxia. o grupare de biserici mărunte care nu purtau linia caracteristică a unei adevărate Biserici a lui Hristos. pe care mi le furniza Arhimandritul Benedict Katsenavakis din Neapole. Încetul cu încetul începeam să-mi pierd reţinerile interioare faţă de Biserica Ortodoxă. Avusesem câteva discuţii pe subiecte teologice cu un grup de ortodocşi polonezi. deoarece era conştient că mă aflam într-un mediu protestant. şi se adăugaseră şi informaţiile pe care le primisem de la Consiliul Ecumenic referitoare la existenţa şi viaţa în cercurile ortodoxe din Apus. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. dar s-a abţinut de la alte comentarii. Înainte de a-mi continua relatarea. Respectatul ierarh a remarcat şi el coincidenţa în scrisorile sale. Episcopul ortodox mi-a indicat să citesc superba carte a lui Serghei Bulgakov. Ortodoxia. Aceste vederi părtinitoare prezentau ortodoxia ca pe ceva schismatic. al cărui nume nu-mi permit să-l fac public. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. ca fiind lipsită de viaţă spirituală. iar schisma care o înlăturase avea „pe diavol drept tată şi mândria Patriarhului Fotie drept mamă”. Cam tot pe atunci am scris şi la Patriarhia Ecumenică. Numai atunci când corespondenţa noastră dura de ceva timp. Şi astfel. În perioada aceea am scris două cărţi: Conceptul Bisericii. În plus.ATITUDINI 65 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În toate aceste lucrări. Dumnezeul nostru şi Dumnezeu. am văzut cum învă" ătura ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. între ele. că înclinarea negativă pe care o simţeam împotriva Papismului era conformă întru totul cu învăţătura Ortodoxiei. Nam dat de vreun paragraf care să nu fie în deplin acord cu conştiinţa mea. împreună cu scrisori încurajatoare. şi că S" n" ii Părin" i ai Bisericii. potrivit Părinţilor Apuseni. dar nu m-am grăbit cu lansarea. Când am început sa corespondez cu un respectat membru al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Vest. Urmau să fie publicate în America de Sud. şi că Sfinţii Părinţi ai Bisericii.

şi interesul ortodox. mi-a întărit şi cimentat convingerea că Ortodoxia se bazează pe adevărurile substanţiale ale Creştinismului. De atunci încolo mi-am dat seama că simpatia pe care mi-o arătaseră protestanţii începea să se răcească. Şi.. care a început să mă atragă către ortodoxie ca „posibil catehumen”. potrivit interpretării teologice a Tradiţiei. care era guvernată de un ajutor cam interesant. A fost o sarcină grea pe care am concluzionat-o cu următoarele propoziţii: „Cred în tot ceea ce este inclus în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. „Faptul că îi vorbim acestui spaniol despre ortodoxie nu înseamnă că facem prozelitism”. deşi târziu. Acuzaţia de mumificare teologică. şi eu simţeam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. Situa" ia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în fa" a autorită" ilor. lucru care nu se cere şi creştinului ortodox. am parcurs apropierea de Ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit. ca de obicei. Când am fost sigur de acest lucru. cunoscu" i pentru „lipsa sau. scria un foarte cunoscut arhimandrit. În Răsărit. Şi doar în momentul acesta a început să se facă simţit. deoarece la întâlnirile secrete la care consim" isem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano­catolici.. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învă" ătorul lor. am scris o lungă dizertaţie privind cazul meu. aşteptând să dea în pârg roadele schimbării mele. mi-am părăsit ţara şi m-am îndreptat spre Franţa. căci abia acum înţelegeam că această păstrare fixă şi stabilă a învăţăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală.66 ATITUDINI . Aşa că nu m-am mai simţit singur în faţa atât de puternicului catolicism şi a răcelii la care mă supuneau protestanţii. adusă ortodoxiei. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. deoarece nu mai aveam ce face în Spania. cât şi faţă de cea Ortodoxă. unde astăzi nu mai există nici o comunitate ortodoxă. unde am cerut să devin membru al Bisericii Ortodoxe. ortodox. Şi ei. se aflau atunci 280 de milioane de creştini care aparţineau Bisericii Ortodoxe şi cu care mă simţeam în comuniune de credinţă. În tot acest timp mi-am adâncit ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învăţătorul lor. slaba lor credin" ă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei” murdărise atât de tare şi să-mi construiesc „Crezul” după care ei puteau să-şi dea seama cât de departe eram de Biserica Anglicană. aproape fără să­mi dau seama şi. deşi apele mereu se schimbă. în sfârşit. În perioada aceasta am ajuns să " u. am parcurs apropierea de ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit Fără să o " dorit. pe care am adresat-o Patriarhiei Ecumenice şi Arhiepiscopului Atenei prin intermediul Diaconatului Apostolic al Bisericii Greciei. ortodox. nu mai avea nici o valoare pentru mine. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. pe care-l cunoşteam. mai puţin a anglicanilor. ortodocşii au început să mă considere unul de-al lor. mai bine zis. cum de altfel sunt şi prin întreaga lume. deoarece el trăieşte şi rămâne în substanţa creştinismului şi a adevărului revelat şi nealterat. Am înţeles că oricare creştin de altă confesiune este obligat să sacrifice o parte importantă a credinţei ca să poată ajunge la o puritate dogmatică completă. eu sim" eam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. În perioada aceasta am ajuns să fiu. Străduinţele unui profesor universitar polonez. Treptat. mai precis a Sinoadelor Ecumenice care au fost cu adevărat ecumenice şi în învăţăturile unanime ale Sfinţilor Părinţi care sunt recunoscute universal ca atare”. majoritatea " ind împotriva papei. aproape fără să-mi dau seama şi. în sfârşit. ci un şuvoi veşnic curgător.

la fel. Sfântului Sinod nu i-a trebuit mult să ia decizia acceptării mele în sânul Bisericii Ortodoxe. ci un şuvoi veşnic curgător. . Iubirea şi interesul pe care l-a manifestat pentru mine au fost peste aşteptări. unde venisem să studiez teologia. Când m-am convins cu totul. Nu mai este nevoie să spun că într-o asemenea atmosferă de căldură şi iubire. ca să pot fi mereu vrednic de Harul ce mi s-a făcut mie de către Domnul. fiind atunci primit ca membru în adevărata Biserică a lui Hristos. deşi apele mereu se schimbă. Le cer tuturor să se roage pentru mine şi să mă sprijine duhovniceşte. Aceleaşi lucruri le-aş putea spune şi despre Preasfinţitul Dionisie al Rogonului. De atunci trăiesc în iubirea.ATITUDINI 67 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Acuza" ia de mumi" care teologică. Aş fi vrut ca acest mare eveniment să se realizeze în Grecia. nu mai avea nici o valoare pentru mine. căci abia acum în" elegeam că această păstrare " xă şi stabilă a învă" ăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. adusă ortodoxiei. În timpul acelei sfinte slujbe de toată noaptea am fost onorat cu numele Apostolului popoarelor. o iubire părintească. iar după aceea am fost primit ca monah în Sfânta Mânăstire Peteli. ţara recunoscută a ortodoxiei. care mi-a arătat. Curând am fost tuns diacon de Preasfinţitul Episcop de Rogon. simpatia şi înţelegerea Bisericii Greciei şi a membrilor ei. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. Cuviosul Arhiepiscop al Atenei m-a primit ca un adevărat părinte al Bisericii. cunoaşterea ortodoxiei şi mi-am întărit legăturile cu ierarhii ei. am făcut pasul hotărâtor.

ocrotirea şi Îl rugăm să ne mântuiască.68 ATITUDINI Despre IspITIrIle ACesTUI veAC Interviu cu p. însă dacă suntem fa" ă în fa" ă cu răul. Deci ne sfătuiţi către blândeţe? Blândeţe fermă. oamenii vor răspunde agresiv. Mama întotdeauna îmi spunea că prinzi mai multe muşte cu miere decât cu oţet. Dar este important să aştepţi ca Mântuitorul Însuşi să-ţi arate. fiindcă se ştie că vom fi amarnic bătuţi. singura apărare pe care o putem avea este Iisus Hristos Însuşi. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. este posibil că se vor simţi ofensaţi oricum. Sunt momente în care trebuie să fii mult mai ferm. atunci răul este imediat înfrânt. Însă dacă în această situaţie ne întoarcem imediat către Hristos şi Îi cerem ajutorul. Ce se întâmplă atunci când trebuie să mărturisim credinţa noastră. atunci când trebuie să fim mai fermi în răspunsuri? Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui Hristos. atunci avem întreaga nădejde că vom fi înţeleşi şi auziţi de către cei care sunt în opoziţie cu adevărata credinţă. pentru că acesta e cel mai mare şi mai important fel în care putem fi ocrotiţi. Preasfinţite Părinte. seraphim. şi acestea sunt vremuri în care trebuie să fim puternici. cum să ne apărăm şi cum să distingem binele de rău? Dacă vrem să vorbim despre apărarea noastră împotriva răului. s. în inima ta. iată că lupi în piele de oaie încearcă să smintească credinţa noastră. că acesta e timpul ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . sau în cazul în care suntem întrebaţi în mod direct şi trebuie să răspundem? Cum facem asta fără să rănim pe cei care sunt împotriva noastră. iar Hristos este Adevărul. " indcă se ştie că vom " amarnic bătu" i. deci trebuie să o chemăm pe Născătoarea de Dumnezeu şi pe Sfinţii lui Hristos pentru ca ei să se roage pentru noi şi să ceară lui Hristos ocrotirea noastră. dar dacă vorbim despre Hristos-Adevărul în contextul iubirii Lui (pentru că El e de asemenea Iubire). pentru că dacă suntem agresivi. pentru că adevărul e adevărul. însă dacă suntem faţă în faţă cu răul. episcop de ottawa p unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. Unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva.

dar nimic nu se schimbă. ştiţi. El este Dumnezeu! pentru a face aceasta. Care e Acelaşi întotdeauna. în întreaga lume. exact.? Forma exprimării se schimbă odată cu traversarea respectivelor culturi. iar noi suntem cei care trebuie să acceptăm Cine este El şi să transmitem tuturor celorlalţi mai departe. şi se pare că şi catolicii într-o măsură. Consiliul Mondial al Bisericilor este singurul mediu în care toate Bisericile Ortodoxe participă împreună şi unde au posibilitatea să vorbească. Aceasta e problema noastră. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e hristos. că trebuie să redefinim dogmele. iar hristos este Adevărul. în mod ironic. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot în" elege. Da. Cred că exista multe păreri asemănătoare ale credincioşilor. dar că acest organism nu ar fi Biserica Ortodoxă. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e Hristos.. Tot aşa cum Sfinţii Părinţi nu au scris decât atunci când a trebuit şi cînd au simţit harul. şi mulţi dintre adevăraţii credincioşi doresc să iasă din această organizaţie.. Iar dacă CMB. în această cultură a secolului XX. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot înţelege.. este posibil că se vor sim" i ofensa" i oricum. Există presiuni în Statele Unite să părăsim . Biserica ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre unul Domn iisus hristos. pe la bisericile fiecăruia. decât dacă facem pelerinaje unii la alţii. ar include pe toata lumea. deci în afara acestei organizaţii nu există încă vreun loc anume în care să avem posibilitatea de a ne întâlni în mod obişnuit. Pentru că Iisus Hristos este Acelaşi. chiar de unii păstori. pentru că El nu e o propunere filosofică. şi e una foarte rea. atunci avem întreaga nădejde că vom " în" eleşi şi auzi" i de către cei care sunt în opozi" ie cu adevărata credin" ă. Se vorbeşte în biserică. ca să le schimbe. dogmele însă nu se schimbă niciodată. dar dacă vorbim despre hristos­ Adevărul în contextul iubirii lui (pentru că El e de asemenea iubire). Şi voi spune aşa: în primul rând. …ca formă modernă a ecumenismului… Este o formă modernă a ecumenismului. va insista în această direcţie. responsabilitatea noastră este de a-L mărturisi cu viaţa noastră. Care e Acelaşi întotdeauna. Cealaltă problemă e că protestanţii. aşa încât să trebuiască să fie făcut ceea ce se cere. trebuie să plecăm. pentru că sinoadele ecumenice sunt sursele acestor dogme şi nici unul dintre noi nu este prin sine sinod ecumenic al secolului XXI. în aşa fel încât cultura să înţeleagă aceasta. Acest lucru ne tulbură mult. şi când folosim aceste cuvinte trebuie să fim extrem de atenţi că folosim cuvintele corecte care sunt în armonie cu Tradiţia de două mii de ani şi cu experienţa noastră despre Cine este Hristos. El este Dumnezeu! El Însuşi ni Se revelează. Ce părere aveţi? Spun aşa: Biserica Ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre Unul Domn Iisus Hristos.ATITUDINI 69 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui hristos. De aceea aş spune că dogmele nu pot fi schimbate. pentru că El nu e o pro­ punere " loso" că. de fapt El te va împinge la aceasta. Exact. pentru că adevărul e adevărul. sau oricare altă organizaţie la care participăm. Consiliul Mondial al Bisericilor. E o problemă dificilă. fără a distorsiona această revelaţie în vreun fel. BOR face parte din Consiliul Mondial al bisericilor. au ideea că s-ar putea crea vreun fel de „lucru atotcuprinzător” care. dezvoltându-se..

şi e bine că ortodoxul încă mai are simţul umorului. după cum înţeleg eu. datorită acestui context. Recent am citit un articol cum că CMB ar număra mai mult de 350 de astfel de asociaţii. Oamenii aceştia realizează că nu e aşa de simplu să construiască vreun soi de biserică uriaşă. şi când ierarhii Bisericilor vor ajunge la vreo înţelegere în ce priveşte a rămâne sau a pleca. reprezentanţii noştri mărturisesc adevărul. Consiliul Naţional al Bisericilor Creştine. ci dimpotrivă. social. ci mai bine e să vorbească unii cu alţii şi să încerce să facă ceva împreună. care pot greşi… …nu sunt papi… Exact. " indcă acolo din tradi" ie se ştie cum se face aceasta. care tot creşte şi. Aş adăuga că exista influenţe vizibile în Biserica Ortodoxă. aşadar nu e ca şi cum stăm acolo să fim călcaţi în picioare de toată lumea. Şi dacă s-ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credinţa. acest număr va creste. acum. atâta vreme cât există protestanţi. de exemplu ajutor medical. fiindcă sunt oameni. şi nu cred că a greşit scriind într­un stil polemic. nu sunt papi.şi asta se poate întâmpla. modul oficial de discuţie este mai adaptat. e să ne rugăm la Dumnezeu să ne arate ce să facem. aceşti oameni se vor plânge. din cauză că există din ce în ce mai multe biserici de tip protestant. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . ori va pleca. tocmai pentru că au descoperit că asta nu se va întâmpla. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. Singurul lucru pe care-l putem face cu această situaţie. Totuşi au fost nişte schimbări. deşi mai sunt glume care spun că ar fi. a avut un asemenea efect că. Deci dacă episcopul începe să vorbească despre ceva greşit . Deci: dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. să fie într-un context în deplină armonie cu credinţa ortodoxă şi care nu va trăda în nici un fel credinţa ortodoxă. Deci este un număr deja mare. şi atunci ori se va pocăi înainte de a fi prea târziu. în câteva biserici protestante şi chiar şi în biserica catolică. decât în grecia. ceva practic. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. care desigur nu e una bună. vor fi demonstraţii. Prezenţa ortodoxă în CMB.70 ATITUDINI Părintele Sera" m Rose trăia într­un accentuat me­ diu polemic. tocmai din cauza asta. în sensul că e mai puţin direcţionat de gândul la a face vreo mega-biserică.

De obicei produc doar un joc închis. într-un mod pozitiv. stânga. sus. mai ales în mediul nord-american. şi este în continuare. Părintele Serafim Rose trăia într-un accentuat mediu polemic. cred că ar fi bine. Se vorbeşte în ţara noastră. jos. chiar din primele veacuri creştine. prin exemplul propriei trăiri. Şcoala modernă de ştiinţă îşi direcţionează toate eforturile. fiindcă acolo din tradiţie se ştie cum se face aceasta. prin monahi şi monahii în Biserică. şi harul Duhului Sfânt vorbeşte prin credincioşii săi şi prin toţi cei ce slujesc Biserica. insuflat de Duhul Sfânt şi dăruit sfinţilor şi reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe. Deci e mai bine să adoptăm o cale mai blândă. vor " demonstra" ii. împotriva Bisericii şi credinţei ortodoxe. adică să li se reamintească faptul că acest lucru este singurul important. Pentru noi e o mare ispită. de mijloc. ci întotdeauna ţine calea de mijloc. Cu certitudine. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. prin diaconi.] dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. sau este un compromis din partea Bisericii Ortodoxe să discute cu neadevărul? A face disponibile informaţii care arată adevărul despre istorie e folositor. prin monahi şi monahii în Biserică. să facem spre exemplu căutările google mai precise şi mai lesne de scos la suprafaţă. Una e să avem paşapoarte pentru a putea călători mai uşor peste graniţe. aceşti oameni se vor plânge. din cauza apartenenţei la Uniunea Europeană. Cu cât ajungi mai aproape de Hristos. Credeţi că e înţelept ca Biserica să se angajeze într-un astfel de dialog? Este ziditor şi mântuitor pentru acei oameni de ştiinţă să audă că adevărul în ce priveşte însuşi domeniul lor de studiu a fost de mult. El mereu ne ţine în partea aceasta nezdruncinată. însă în fapt El e Cel Care o duce. dar trebuie să fim foarte precauţi. prin preo" i. unde trebuie să fie. se ajunge la situaţia în care ambele părţi încep să-şi atribuie invective în mod reciproc. dar de ce informaţii bio-metrice? Tocmai pentru că se încearcă formarea unei baze de date unice şi universale în care să se introducă toate informaţiile posibile privitoare . şi nu cred că a greşit scriind într-un stil polemic. şi să găsim modalităţi pe internet. acolo unde Îl găsim pe Hristos. să punem în faţă şi la dispoziţia oamenilor informaţiile. fiindcă mulţi sunt cei care se folosesc sufleteşte prin aceasta.ATITUDINI 71 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi dacă s­ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credin" a. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc unde trebuie să " e. dar cred că ortodocşii au destui oameni competenţi în folosirea bună a cuvintelor şi gândurilor. pentru că ştim ce s-a întâmplat de exemplu în Grecia unde s-a încercat oprirea acestui demers. Înţelesul mărturisirii acesteia este ca. ori va pleca. …Mai de dorit decât confruntările directe? Acestea în general nu sunt productive. argumentând calm şi corect. [. fundamentalul. şi atunci ori se va pocăi înainte de a " prea târziu. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc. dar întreaga Biserică nu se mută de pe calea de mijloc. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. de a face oamenii să se simtă iubiţi de Hristos. cu atât mai mult vrăjmaşul încearcă să te oprească şi crucea proprie apare mai mare. printr-o lungă şi susţinută campanie. Biserica Ortodoxă nu acceptă tendinţe extreme. despre obligativitatea de a avea paşapoarte şi cărţi de identitate cu micro-cipuri care să conţină informaţii bio-metrice. prin preoţi. prin diaconi. decât în Grecia. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili.. dreapta.. chiar dacă mai sunt şi păreri ciudate uneori.

mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. Exista deja foarte multe plângeri. apoi emisiile audio. să ţinem inima şi fiinţa noastră numai către şi în Hristos Domnul. din partea credincioşilor şi nu numai. la fiecare cetăţean. pasul ultim. libertate care ne permite să ne rugăm Lui şi să facem voia Lui. de multă vreme. îmbolnăvire. Este destul să spunem. cea mai importantă. să nu le acceptăm. care sunt în realitate însăşi sursa faţă de care cetăţeanul ar avea nevoie de protecţie. ca în paralel să existe demersuri pentru o uni" care culturală. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii care sunt mult mai periculoase fiinţei noastre decât atacurile mai grosiere. care alterează undele bunei funcţionări a creierului uman şi vatămă sufletul. slăbire. Primul pas este des" in" a­ rea grani" elor na" iilor. Nu vă temeţi. prin diferite artificii politice şi diplomatice. anihilării şi chiar inversarea ei. pot şi sânt menite pentru a altera voinţa în sensul slăbirii. căci cu noi este Dumnezeu! Care este principala îngrijorare? Aşa cum ştim că se folosesc majoritatea invenţiilor tehnologice şi ştiinţifice ale secolului 20 încă din perioada post-bellică (odată cu bomba atomică. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a " tămăduit de hristos. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. iar apoi. toate au totuşi scopul comun de smintire. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. care este efortul întruchipat de pan-erezia ecumenismului.. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea făţiş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. (noi sau altcineva pentru ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . sub masca bunei protecţii a cetăţeanului. şi văzând că în pofida diversităţii lor. Aţi văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. aşadar efectul cumulat al tuturor acestora este faţa văzută a războiului nevăzut al lui Antihrist. mai eficientă şi mai poruncită dintre acţiunile credinciosului. cum sunt şi micro-cipurile. Aceste mecanisme. care le acceptă! Deci. Pentru cel care le primeşte. o pseudo-unificare la nivel de credinţă. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. cu atitudinea demagogică a necesită" ii protejării acestor state. prin diferite arti" cii politice şi diplomatice. în legătură cu acest subiect. ci prin rugăciune. A" i văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. din ştiinţa sau neştiinţa noastră. în America de Nord. De aceea Biserica se roagă pentru to" i. temerea noastră este de a fi forţaţi. pentru că Dumnezeu este atotputernic. Teama creştinului ortodox este aceea de a i se sminti puterea sufletească a voinţei dată de Hristos şi pe care întru Hristos vrea să o şi folosească. cu atitudinea demagogică a necesităţii protejării acestor state. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a fi tămăduit de Hristos. video şi cele induse la nivel subliminal. ca în paralel să existe demersuri pentru o unificare culturală. pervertire şi finalmente nimicire a fiinţei umane. pentru că Dumnezeu este atotputernic. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. să nu mai putem dispune de libertatea noastră de alegere dăruită de Dumnezeu. Primul pas este desfiinţarea graniţelor naţiilor. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. apoi substanţele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. fapt care a marcat începutul declinului implementării ştiinţei în plan social). De aceea Biserica se roagă pentru toţi.72 ATITUDINI Creştinii nu trebuie să " e niciodată paraliza" i de frică. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea fă" iş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. Creştinii nu trebuie să fie niciodată paralizaţi de frică. de către organizaţiile globalizatoare..

pentru că unele se reflectă prin celelalte şi sunt legate. să ne gândim la cuvintele Domnului: „în ce vă voi găsi. Nu e uşor să fii creştin. dar Domnul ne spune că povara Sa e uşoară. Ne putem încredinţa de aceasta văzând şi cerând. Şi aici este întrebarea: cum se pot atunci uni mintea cu inima în rugăciunea lui Iisus. pot şi sânt menite pentru a altera voin" a în sensul slăbirii. apoi emisiile audio.ATITUDINI 73 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Aceste mecanisme. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii noi): Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. iulie 2008 . mântuieşte-ne pe noi! şi suntem ocrotiţi. Da. anihilării şi chiar inversarea ei. împreună-lucrarea Lui cu noi. ci Dumnezeu Care e Cel Ce tămăduieşte. mai apoi. nu noi săvârşim rugăciunea. îmbinarea responsabilităţii personale cu cea a întreg trupului Bisericii e adevărata întărire. în aceea vă voi judeca”? Ajută. Sigur că Dumnezeu vede eforturile noastre de a ne păstra Luişi. interviu realizat de sora Elena. în sensul rugăciunii Sfântului Siluan care se ruga pentru întreaga zidire. pentru a ne întări în exerciţiul statornicirii în alegerea celor bune şi întru mântuire. uni. care alterează undele bunei func" ionări a creierului uman şi vatămă su" etul. video şi cele induse la nivel subliminal. adică şi în cele tainice şi în cele pragmatice. dar pe lângă responsabilitatea personală. în cazul în care totuşi nu dispunem de ele. Credeţi că ar ajuta. doar aşa e complet. în realitate. ne putem gândi şi la extinderea ei. pentru a putea. cum sunt şi micro­cipurile. neputând a ne pleca duhului lumii nici în cea mai mică măsură. Avem şi responsabilitatea de a căuta să ţinem Sfânta Tradiţie a Bisericii aşa cum se cuvine. clipă de clipă. sănătoase? Păi. Aşadar. apoi substan" ele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli.

ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . păi te-ai înstrăinat. ce ţară frumoasă avem. Asta dacă lucrezi în via Domnului. Taci 1 . orice încercare de a lua lucrurile “la bani mărunţi” e primită. nu pe monahi. primitori. Da. 2. ce vrei de la noi. limpezeşti lucrurile. A lămuri. noi suntem “noi”. te-ai asimilat. N-ai plecat din România. dacă nu eşti legitimat de “noi”. nici unei turle. a construi. unii oameni sunt veşnic nemulţumiţi. lumea. ia uite la mine ce maşină nouă am. Mai bine te ignorăm. şi cum mă duc eu în vacanţă în Turcia vara şi la supermarket tot timpul. n-ai burse. nu eşti în nici o institu" ie. atunci nu faci decât să sporeşti confuzia din tine şi din ceilalţi. Dacă lucrezi pentru Mamona. cu temelie solidă. Orice sugestie. cine te­a adus “înapoi”. îţi place. sigur. nu ca aici. nenicule. pe ceilalţi. fundamentalist. Nu eşti expert. nu exişti. nu limpezim nici chipul României. tu cine te crezi? nu construieşti. a construi pe loc bun. Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”: păi. nu ştim cine eşti. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. observaţie. eşti un luzăr. Nu te-ai “împlinit”: păi atunci eşti un luzăr. Lucrând. la noi. Ai plecat din România. unde.Şi acest articol. nu mai ştii cum e aici. România e în continuu “război civil”? Care sunt motivele pentru care nu ne lămurim? Ne agităm. Te-ai “împlinit” în acea ţară normală: păi asta înseamnă că nu mai ştii cum e să te “descurci” aici. homofob. Care sunt motivele pentru care. Eşti rasist. Nu ştii cum e în Occident: civilizaţie. ca şi cel precedent. Vii dintr-o ţară normală şi ne spui nouă ce să facem aici. N-ai mâncat salam cu soia. nici al nostru.74 ATITUDINI preTexTe peNTrU A NU fACe NIMIC1 Mircea platon Păi. nu se acomodează nicăieri. bun. apropos. Ai plecat şi îţi place “acolo”: da. Înapoiat. sexist. facem multe. lămureşti. pe tine. partea dramatică A face. tentativă de a lămuri nişte lucruri. cine te­a dus “dincolo”. 1. dar nu lămurim nimic. cu oameni calzi. sigur. nu mai ştii ce bine e la noi. sunt doar oameni puşi de “noi”. legionar. te-ai vândut. ce ştii tu. îi are în vedere pe creştinii care au ales să rămână în lume. întrebare. cu ostilitate osificată agonic în aceste tipuri de pretexte folosite pentru a nu lămuri nimic şi deci pentru a nu face nimic. nu eşti deal nostru. după cum suspină mulţi.

să te adaptezi: Să-ţi ridici o vilă în oraş şi-o casă la ţară. cui îi pasă? Nu înţelegem. că oricum eşti negativist. din interiorul sistemului. am înţeles. Mă mir doar că n-ai barbă. “figurile” trecutului. Noi suntem “noi”. partea dogmatică Dacă toate stratagemele de mai sus sunt uşor de detectat şi de combătut. plecai din ţara asta de luzări. să-ţi iei maşină. A. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. Dar o populaţie de fatalişti. Ca să detectezi cât mai repede masa cu tartine şi glumele bossului. libertatea creştinilor. nici al nostru. cine te-a adus “înapoi”. în fond. deşi stai în Occident. Nu ştim cine eşti. Dar mai . un millet de ortodoxişti abulici. de ce ajuţi duşmanul. şi înghite. într-o cultură de muzeu şi o credinţă lăcrimoasă. nu ne rămâne decât să “recuperăm” în numele arheologiei culturale şi duhovniceşti. facem multe. Păi. nu limpezim nici chipul României. Şi închide dreacu’ uşea după dumneata că trage. Nu eşti legitimat de “noi”. Şi. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. ci îl mimează. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. ne critici? De ce spargi rândurile. un millet de ortodoxişti abulici. Eşti legitimat de “noi”. al istoriei. Nu cumva eşti de-ai lui Vadim sau Becali? Posteşti! Eşti fanatic. Şi chiar dacă se-aude. Pentru unii nu suntem destul de cul" i. şi nu mai critica atât. Nu ştii ce greu se construieşte. Ambele tabere neagă. 3. de vreme ce toţi marii oameni şi toţi marii sfinţi sunt în trecut. cum ar veni. 4. Ai plecat şi nu te-ai mai întors: nu eşti patriot. cine te-a dus “dincolo”. De fapt. Tu cine te crezi? Nu construieşti. “inamicii inteligenţei” care va să zică? Dacă eşti legitimat de noi. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. domnule. Păi bine. nu exişti. ne agităm. Volvo. Eşti antioccidental. şi mai periculos e chietismul ortodoxist. în fond. Ce spui? Nu se-aude. cum. Eşti ortodox. Nu ştim autorii de care vorbeşti dumneata. nu eşti în nici o instituţie. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. dacă noi ţi-am dat şi te-am pus acolo unde eşti acum. la simpozion. eşti fanatic. Ai plecat şi te-ai întors: n-ai reuşit acolo şi acum vii şi vrei să o faci pe-a deşteptul aici. de răbdare şi de umor şi cu slaba nădejde de a schimba ceva. desigur. nici nu exişti. Fatalismul pseudoisihast e mai periculos pentru că nu se opune făţiş adevărului. Ambele tabere neagă. dacă nu-ţi place. Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu a scris o carte despre îngeri şi are barbă. dacă nu eşti legitimat de “noi”. apropos. Ca după aia să vedem dacă mai poţi s-o mai faci pe-a deşteptul după ce te spălăm noi pe creier aici şi îţi spunem tot ce le spunem celor de la punctul 2. şi ascultă. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. vino înapoi. pentru alţii nu suntem destul de sfinţi. Eventual în pauza de cafea. dar nu lămurim nimic. Manifestă iniţiativă doar în “cadru legal şi cu preaviz”. păi fii şi tu recunoscător. Că. Doar aşa poţi schimba ceva. Trebuie să înveţi să faci sacrificii. Păi. Pentru unii nu suntem destul de culţi. sunt doar oameni puşi de “noi”. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”.ATITUDINI 75 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dar o popula" ie de fatalişti. deşi cu risipă de energie. îmbrobodirea pioasă a gândului lucrător. dacă erai bun de ceva. cu câte sacrificii. Noi îi ştim numai pe ăştia de ne convin nouă. ce vrei de la noi. să lupţi. bun. Du-te înapoi de unde-ai venit. de om serios. homofob. pentru al" ii nu suntem destul de s" n" i. Eşti legionar. unde. nici unei turle. al Istoriei. libertatea creştinilor. 5. Mai bine te ignorăm. noi îţi dăm burse şi dumneata aşa îţi manifeşti recunoştinţa? Păi. rasist.

sau din părintele Teofil Pârâian. Înainte de a atinge acest punct. nu poţi avea “nebuna îndrăzneală” de a pretinde să faci politică. Noi nu venerăm strămoşii ca zei domestici sau zeii cetăţii. că “familia e antihrist”. ci relaţiile de bună-vecinătate cu zeii locuitori şi protectori ai cetăţii. ci biserica e locul/modul de închinare la Dumnezeu. a fi hiliast. între sacerdoţiul civil al păgânilor şi sacerdoţiul laic al creştinilor ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE .76 ATITUDINI nu e adevărat că trebuie să " i sfânt dacă vrei să construieşti utopia. a religiei care nu avea drept scop mântuirea. Şi asupra cauzelor micimii noastre. creştinul e smuls păcatului şi în acest sens e smuls “lumii”. Şi totul e susţinut cu citate din părintele Cleopa eventual. ci doar să strivim cu efigia lor pe oricine ar încerca să atragă atenţia asupra micimii noastre. Dar nu e smuls vieţii pământeşti. Şi a crea utopia înseamnă a dori să izgoneşti dracii şi să faci minuni. nu poţi face minuni decât dacă te nevoieşti şi ajungi la nepătimire. el e sacerdot în virtutea acestei morţi şi învieri împreună cu Hristos care e botezul. dacă prin lume înţelegem firea căzută. Şi totuşi. ci în calitatea lui de membru al Bisericii. în Biserică. Statul nu e pentru creştin o instituţie sacră. El nu e sacerdot în calitatea lui de cetăţean al polisului. Cu alte cuvinte. de exemplu. un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. Prin botez. adică să scoţi dracii din alţii. Ideea acestor pseudoisihaşti. e mântuirea în imanent. întâi trebuie să ne asigurăm că sunt moarte cu adevărat. nu statul. fără Dumnezeu. care afirmă. Or. că sunt moarte de-a binelea. Totuşi. Şi de aceea nu avem o religie civilă. nu în calitate de “iniţiat” precum creştinul. ea e greşită pentru că un creştin nu e sacerdot decât în virtutea botezului. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean al Constanţei. aşa cum era polisul pentru greci sau Roma pentru romani. a religiei fără cler. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. Cred că o mare parte a chietiştilor ortodoxişti împărtăşeşte această lectură sacerdotală a rolului creştinului în lume. aşa cum erau grecii de pe vremea anticului Tomis. ar fi că a gândi sau activa politic înseamnă a vrea să construieşti utopia. adică să construieşti utopia. erai sacerdot în calitate de cetăţean. Pentru ortodocşi. precum romanii sau grecii. a religiei fără text revelat. În lumea clasică a religiei civile. Pentru că nu vrem să facem ce-au făcut ele.

dar nici nu le vom mai da nas şi nu îi vom mai produce prin structuri birocratice şi tehnocratice care ne impun legislaţie anticreştină. să tăiem lemne. Nu ne va sfinţi rezultatul politicii noastre. E viaţă. fără Dumnezeu. pentru că orizontul nostru e pe verticală. să deretici în casă sau în oraş. Nu ne va mântui dispariţia corupţiei. patriarh al Constantinopolelui şi conţin lucruri de mare bun-simţ antipuritan precum: “Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor. să se uite la raportul calitate/ preţ. învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta. şi Biserica e instituţie divino-umană. nu are rost să le condiţionezi de sfinţenie. Din moment ce nu aceste lucruri mântuiesc. dacă tot stăm aşezaţi strâmb în gânduri. Mântuitorul nostru e Dumnezeu şi om. Pentru că nu ne putem sfinţi decât în timp ce înfăptuim ceva. construieşti utopia. precum păgânii. Creştinul trebuie să facă politică aşa cum cumpără zarzavat pentru ciorba de post din piaţă: să aleagă. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. E un paradox pe care nu îl pot ocoli. taina libertăţii noastre în lume. Un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt.2 Nu putem să absorbim transcendentul în natură. în Tabor (nr. e mântuirea în imanent. nu vom pricepe niciodată cum trebuie să facem tot ce mai avem de făcut. creştinilor.” . Noi ardem în două lumi. Creştinii trăiesc paradoxal. ai grijă să te învredniceşti de cele nemuritoare”. Nu trebuie să fii sfânt ca să te gândeşti cum poţi să ţii curat în cartierul tău. să trăim cu o dublă cetăţenie. potrivit dogmelor Ortodoxiei şi să cinsteşti cu asupra de măsură Biserica. în Tabor (nr. vezi excelentele traduceri – nădăjduiesc că sunt doar un început – ale istoricului Nicolae Şerban Tanaşoca din revista Tabor.” Sau: “Să cugeţi drept. să minţim ca mod de exprimare. ca la centrul lumii lor. reduc totul la lumea privată a propriilor vicii şi virtuţi ar trebui poate să (re)înveţe să se gândească la Dumnezeu. editată de IPS Bartolomeu Anania: “Sfaturile diaconului Agapet pentru împăratul Justinian”. “Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povăţuitoare pentru fiul său Leon”. ca nemuritor. fie ea şi “globală”. Nu vom stârpi dracii. nici să aspirăm teocratic statul. Dar aceste cugetări “politice” sunt completate de altele.ATITUDINI 77 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE există o diferenţă: primul e legat de naşterea în polis şi îşi găseşte împlinirea în imanent. 3. 5.Şi de aceea nu putem fi “globalişti” şi multiculturalişti. să fim laşi ca mod de gândire. nu în lume. Nu trebui să fii sfânt ca să faci curat în biserică. care ne impun să ne dăm copiii la şcoli unde sunt îndoctrinaţi anticreştin. precum musulmanii. ci în mântuire. Nu ne va mântui un stat funcţional în România. ca persoană. nu pe orizontală. Dar ne poate ajuta la mântuire implicarea noastră creştină în construirea unui stat funcţional în România. Implicarea politică nu e exorcism pentru că nu e construirea utopiei. iunie 2008) . Altminteri. Dacă tot sunt sacerdoţi. Parenezele lui Vasile Macedoneanul sunt atribuite Sfântului Fotie. Nu e nimic mai mult. în lume pentru Hristos. în bunăstarea cetăţii. cu încredere. Dar pentru asta trebuie să trăiască. Şi cei care. al doilea e legat de moartea şi învierea împreună cu Hristos şi îşi găseşte împlinirea nu în destinul manifest.3 3 . Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. Firesc. Nu există scăpare uşoară din această îmbinare. Dar ne va sfinţi exerciţiul nostru de politică creştină. sau să ne gospodărim. în vorbe şi în orgoliile noastre “iniţiate”. Nu trebui să fii sfânt ca să fii gospodar sau ca să te asiguri că deputaţii din circumscripţia ta electorală sunt creştini de ispravă. în lume. cu Hristos. stând în lume. Nu trebui să aşteptăm să ne sfinţim înainte de a face ceva. care ar fi considerate “fundamentaliste” astăzi: “Fă-ţi din credinţa sinceră în Hristos principiu şi temei de neclintit pentru zidirea vieţii tale. E viaţă normală. Ar trebui să lucreze taina lui Dumnezeu. nu la propria persoană. august 2008). De aceea deci nu ni se cere să fim sfinţi că să ducem gunoiul.Pentru un mic exemplu despre cum anume era conceput exerciţiul politic creştin-ortodox în Bizanţ. Nu e adevărat că trebuie să fii sfânt dacă vrei să 2 . atunci ar trebui ca ortodoxiştii noştri să nu lege donatist eficienţa săvârşirii tainei de vrednicia preotului. care ne cer să ne vindem sufletul ca să putem supravieţui: să furăm ca mod de viaţă. a Cărui împărăţie e dincolo de lume. Dar nu ne va mai dăuna mântuirii existenţa unui sistem de corupţie generalizată. Împărăţia lui Hristos nu e în lumea aceasta. A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi să te sfinţeşti înseamnă a spune că nu vrei să trăieşti pentru că vei păcătui. şi tocmai această distincţie ne cere nouă.

] anul 1920. şi­a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o " ică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. a închiderii şi a dărâmării bisericilor şi a mănăstirilor. prin repararea bisericilor şi plata impozitelor exagerate.S.M. .78 ATITUDINI rezIsTeNţA relIgIoAsă ANTICoMUNIsTă MUNIsTă MUNIsTă T DIN BAsArABIA ÎN perIoADA 1944 – 1965 Monahia gudiila Corman „Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău. au fost înregistrate acţiuni de rezistenţă ale clerului şi credincioşilor. 101 demersuri ce vizau redeschiderea a 77 de biserici. vasile Popovici. Acţiunile comuniştilor erau planificate meticulos şi realizate eşalonat. prin scrisori de protest şi chiar prin rezistenţă armată. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ …” (Psalmul 73) Rezistenţa religioasă anticomunistă din Basarabia a luat fiinţă spontan ca urmare a crimelor odioase comise de regimul comunist împotriva clerului şi credincioşilor. În pofida restricţiilor ateiste impuse de comunişti. ac" iune cali" cată drept ruşinoasă şi antisovietică.. enoriaşii au înaintat împuternicitului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse în R. atunci când acestea erau interzise. astfel încât a fost foarte greu a protesta în mod organizat împotriva regimului dictatorial comunist. Cele 380 de cereri înaintate de parohii bisericilor ne vorbesc de impozitele exagerate stabilite de regimul ht ig a ea D yr re DĂ D ttiir OD op ăs VO ă -VO ăs -VO C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti.S. prin încălcarea legislaţiei sovietice cu privire la culte. ministru al industriei [. manifestate prin demersuri înaintate diverselor instanţe privind redeschiderea sfintelor locaşuri. în 1949. contra credinţei strămoşeşti. cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat. Una dintre cele mai răspândite forme de protest ale creştinilor o constituiau demersurile înaintate diferitelor instanţe de stat privind redeschiderea bisericilor şi reducerea impozitelor exagerate faţă de biserică. Astfel. prin oficierea serviciilor divine. spurcat-au locul numelui Tău. până la pământ. stabilite de regimul comunist.. în audienţă la comisarul sovietic pentru culte s-au aflat 225 de persoane. ars-au cu foc locaşul cel sfânt al tău.

inv.R.. 1234A.optzeci de copii în vârstă de 2-15 ani”2 .M. Vina era dată pe „elementele antisovietice”. A. Ibidem. iar douăzeci de cereri nu au fost examinate deloc. comunist din anul 1920. Populaţia îşi exprima atitudinea negativă faţă de politica anticreştină promovată de regimul comunist şi în scrisorile de protest. Scrisoarea este un argument în plus că basarabenii doreau ca serviciul religios să fie oficiat în limba română şi este un protest faţă de politica de rusificare a bisericii. Un exemplu elocvent în acest sens este şi cazul arhimandritului Varlaam (cu numele mirean Mihail Guriţă). Ibidem. 6 . difuzau foi volante cu conţinut provocator privind sfârşitul lumii. 1..120. Astfel.S.R. Împuternicitul moscovit la Chişinău. Printre credincioşi se pot vedea persoane de toate vârstele şi categoriile sociale. depăşind indicii din anii precedenţi. 491-492. atitudine demonstrată prin numeroasele demersuri făcute pe lângă organele republicane şi cele unionale. inv. a constatat: „Nivelul de frecventare a bisericilor de către creştini este destul de înalt. cu studii.M. Deoarece însă autorităţile nu reacţionau la sutele şi miile de demersuri făcute de creştini.. de-a lungul drumurilor reapar troiţe. d.N. d. comuniştilor şi comsomoliştilor. preşedintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.M. dar 5 .M. f. şi Prezidiului Sovietului Suprem al U. Toate demersurile însă reveneau. înţelegând mai târziu esenţa acestuia. Patriarhiei ruse. Astfel. efectuând o analiză a gradului de religiozitate a populaţiei. acţiune calificată drept ruşinoasă şi antisovietică. care.limba rusă -. 51.128. în viziunea împuternicitului pentru culte.ATITUDINI 79 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE comunist. oameni inteligenţi. O parte din cler care în 1940 şi-au pus mari speranţe în regimul comunist.A. f.S. 3046..O. pentru „rezolvare”. fapt pentru care ambii au fost destituiţi din posturi şi sancţionaţi pe linie de partid3. chiar şi din rândurile intelectualităţii.S.57.S. 3046. în raionul Străşeni au fost botezaţi patru copii în vârstă de 6-10 ani.R.S. şi-a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o fiică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. De altfel. Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. „Preotul a părăsit singur biserica”. în raionul Ungheni . f. căderea puterii sovietice etc. Exemplul său l-a urmat şi alt membru al Consiliului de Miniştri al R. care respectă canoanele bisericeşti.opt copii în vârstă de 2-6 ani. la 6 august 1956 chişinăuianul Olaru. toate demersurile au fost respinse.R. . 9. adresează o scrisoare lui Karpov.6 Autorul întreabă într-un mod diplomatic. la Chişinău. iar clopotele care nu mai aveau „voie” să sune în curtea bisericilor erau transferate în cimitire. f. 59. în pofida tuturor restricţiilor impuse de către autorităţile sovietice.S. dar şi critic: „.N. ministru al Industriei din R.M. urmau un „itinerar” neschimbat: de la autorităţile bisericeşti la cele de stat. d. acolo unde acestea fuseseră scoase mai înainte.. chipurile. n-a mai dorit să-1 susţină.N. În 1940 arhimandritul Varlaam susţinuse actul de unire a Bisericii din Basarabia cu Patriarhia Moscovei. f. dar şi limba moldovenească (adică limba română .Ibidem. 1. Deci. în numele unui număr mare de basarabeni în etate..Oare nu se găsesc la noi în Moldova oameni care să cunoască nu numai limba de stat .S. „Semnăturile pentru redeschiderea bisericii sunt falsificate”.M. existau în rândurile credincioşilor şi care.R. f.R. f.5. inv. d. f.A. inv. şi care cu permisiunea dumneavoastră să ne dirijeze viaţa religioasă?” 7. Marea majoritate a demersurilor care au fost înaintate către diverse instanţe de stat republicane şi unionale pentru a permite redeschiderea unor biserici.S. Acestea erau adresate împuternicitului moscovit la Chişinău. în oraşul Chişinău .S. ca în cele din urmă rezoluţia să fie una dintre următoarele: „Argumentele aduse nu sunt convingătoare”. aceştia îşi făceau dreptate cum găseau ei de cuviinţă. guvernului unional etc. 1.. eventualitatea unui război.P. 71.5. Vasile Popovici. 3046. populaţia şi-a menţinut spiritul religios. 7 ..T. 94-95. La 1 ianuarie 1950 în republică funcţionau 555 de biserici ortodoxe1.4 Moartea lui Stalin a generat o nouă mişcare a credincioşilor pentru restabilirea şi redeschiderea locaşurilor sfinte.L.).

La 15 martie 1959.. a scris. 3046.N. Rezisten" a creştinilor a determinat autorită" ile sovietice să­şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în po" da unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. cerând mitropolie..56. Romenski.. ajungând spre examinare la comisarul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse. După mai multe intimidări şi constrângeri din partea organelor. bătrânii de 60-65 de ani [. care intenţionau să doboare de pe acoperişul ei Sfânta Cruce. 3041. de exemplu. f. în perioada sovietică este trecut în tabăra reacţionarilor şi a naţionaliştilor. de comun acord cu cele raionale. însoţit de următoarea indicaţie secretă: „Să urmăriţi cu neslăbită atenţie acţiunile lui Macarie Varlaam. inv. Unele demersuri denotă un ton ferm şi revoltător.66. Arhimandritul Varlaam. 11 . fără a da vreo explicaţie enoriaşilor. declarând că renunţă la poziţia declarată în 1940. să luaţi măsuri şi să informaţi Consiliul”. antisovietică de cea mai mare amploare. raionul Bulboaca. în satul Gangura.N. arhimandritul Varlaam şi-a expus deschis atitudinea faţă de Patriarhia Moscovei. Vadul lui Vodă. Acest demers a trecut prin mecanismul deja cunoscut. autonomie. deoarece timp de un an de zile nu a fost achitat impozitul”12 .. f.„Nu se poate. Explicaţia dată de autorităţi a fost următoarea: „Este vorba de ordinul Arhiepiscopului Chişinăului şi al Moldovei de a închide biserica.” -. la Moscova. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . 1.Ibidem. n-a fost acceptat de Patriarhia rusă. raionul Bulboaca.A.] Vă rugăm în genunchi să ne lăsaţi să murim în credinţa strămoşească. inv. G. d..R. numai ca să 8 . Arhimandritul Varlaam punea la îndoială legitimitatea unui ierarh rus aflat la „datorie” într-o colonie sovietică. atât lui Bulganin. 10 . 12 . Karpov.. d. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. f. iar ca ierarh . îl expediază subalternului său la Chişinău. au redactat un demers revoltător: „De ce nu se poate?.”10.un moldovean. 15.R.]. 9 . fiind pusă sub acuzaţie?”11. pentru a fi vărsate la Arhiepiscopie. 33.. autorităţile locale. prin persoana sa fiind întregită lista elementelor considerate periculoase pentru construcţia socialistă. iar mai târziu persoana sa a servit drept subiect de preocupare pentru Comitetul Securităţii de Stat şi pentru alte organe9. care se tot rugau de cinci ani pe la diverse instanţe să li se deschidă biserica. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de rezisten" ă antitotalitară.Ibidem.Ibidem. E un simbol al rezisten" ei creştinilor pe teritoriul Basarabiei. arhimandritul Varlaam a fost exclus din rândurile clerului8. Timotei Orbu din Mălăieşti. Trei zile şi-au apărat enoriaşii biserica de autorităţi. având studii teologice şi o vechime în domeniu de 30 de ani. care.80 ATITUDINI Deşi a purtat un caracter spontan. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 31 iulie 1958.M.. Creştinii din Cobusca Nouă. Mai mult decât atât.A. 1. De ce biserica noastră este tratată de parcă ar fi capul relelor. în speranţa că vor reuşi să-i îmbuneze pe satrapi. cât şi Patriarhiei ruse: „Noi. au închis biserica.M. religia a supravie" uit. la rândul lui. doar să obţină rezultatul scontat. avem lucrate câte 165-200 de zile în colhoz [. Creştinii recurgeau la diferite formule. f. Împotriva acestei decizii s-a ridicat tot satul. de fiecare dată primind acelaşi răspuns . pentru îndrăzneala sa de a adresa în 1956 mareşalului Jukov un mesaj ‚în care era expus un protest. enoriaşii au adunat 11 mii de ruble..

în cea de-a noua zi de rezistenţă a creştinilor.Ibidem.M. Soţia posedă şi limba franceză. în semn de protest.S.R. 20 . 15 . care a lovit crâncen în credinţă şi intelectualitate. f.f. 93-101. 21. 32. Popăuţi şi Saharna. 3046. Toată familia mea posedă limba română. fiind lipsit de cinul preoţesc.Ibidem. 19 . I...A. Autorităţile au stabilit mecanismul de închidere a centrului monastic. Nectarie15. Deşi a purtat un caracter spontan. care a ordonat: „în caz de eşec. E un simbol al rezistenţei creştinilor pe teritoriul Basarabiei. 1. care. Au fost arestaţi stareţa mănăstirii. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniştri al R. David Simion a fost omorât. Bineînţeles că hotărârea în cauză a provocat nemulţumirea personalului monahal şi a mirenilor. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. 3046. raionul Călăraşi. La 5 august 1956 preotul Armencea a organizat în satul Saharna o slujbă religioasă în prezenţa unui număr mare de credincioşi. Una dintre victimele regimului comunist a fost şi preotul Gheorghe Păduraru. se preconiza închiderea a nouă centre monastice14. inv. . Autorităţile au trimis împotriva rebelilor un efectiv de 500 de miliţieni. 75. rog permisiunea de a emigra în Canada. în acest scop înaintând o cerere ministrului de Externe al U.1.104. Un şir de preoţi. deşi au fost excluşi din rândurile clerului.R.596. Limba rusă nu o posed bine. dar acestea erau descoperite şi anihilate uşor. Un rol aparte în mişcarea de rezistenţă îi revine clerului. de el ocupându-se în continuare organele de securitate20.. La 1 iulie 1959. care au fost condamnaţi la diferite termene de privaţiune de libertate. Pentru îndrăzneala sa. a adunat de la ei bani şi a reparat bisericile închise în satele Lipceni.. 16 . se decide să emigreze.R.M. Enoriaşii colectau semnături pentru deschiderea bisericii şi numirea în calitate de preot a lui Grigore Armencea18.A.N.S. care erau conduşi de către un general rus. Dionisie Daniţă şi Gheorghe Porcar. f. religia a supravieţuit. d.R. Fuseseră determinate toate structurile responsabile pentru operaţiunea de închidere. Bodiul.deoarece şase ani stau fără serviciu.N.A.Ibidem.M. ce urma să continue reparaţia acestei biserici închise şi să obţină deschiderea ei. În consecinţă. care. egumena Sephora şi opt bărbaţi.M.. inv.Ibidem.. sosit de la Moscova17.. f.. f. Rezistenţa creştinilor a determinat autorităţile sovietice să-şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în pofida unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. inclusiv prin intermediul arhiepiscopului de la Chişinău. Bodiul a fost omul din umbră.ATITUDINI 81 httt a gh a gh a iiig rea yr re D yr re DĂ yr iiiire DĂ stttt OD op s O op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE obţină dreptul ca biserica să-şi reia activitatea13. evident. Situaţia ce se crease 1-a alarmat chiar şi pe secretarul doi al CC. au colectat mijloace pentru redeschiderea şi restaurarea locaşurilor sfinte. Adunarea a ales un consiliu bisericesc. de atitudinea lor faţă de credinţă. a organizat întruniri ale credincioşilor.Ibidem. rezistenţă antitotalitară. au continuat săvârşirea ritualurilor religioase solicitate de către enoriaşi.M. antisovietică de cea mai mare amploare. dar n-au ţinut cont şi de starea de spirit a creştinilor.C. toţi responsabilii de operaţiune vor fi destituiţi din funcţii”16. al P.. În acest sens este semnificativ cazul preotului Grigore Armencea. am familie. inv. Prin hotărârea menţionată mai sus urma să fie închisă şi mănăstirea Răciula. alte trei persoane au fost rănite: Ilarion Mocreac. din 5 iunie 1959. f. Tentativa de a închide mănăstirea pe cale paşnică a eşuat.S. 14 . neautorizată. preotul Păduraru a fost declarat bolnav psihic şi fanatic religios. d. 1. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de 13 . 1 ianuarie 1958”19. Gromâko: „. 208.N. mănăstirea şi biserica din localitate. d. urmată de o adunare. autorităţile au aplicat arme de foc. 17 .S. Nouă zile şi nouă nopţi şi-au apărat locuitorii din Răciula. În comunităţile monahale au existat mai multe încercări de rezistenţă. 18 . copii. 4.75. f. aceasta a generat confruntarea dintre autorităţile sovietice împuternicite să închidă mănăstirea şi călugăriţele şi mirenii care s-au ridicat în apărarea credinţei şi a mănăstirii.

Căci nu acest lucru2 te face uitat. dar Se dă doar celui ce se curăţeşte de patimi sau.Consistenţa smereniei e dată de practicarea virtuţilor.epIsTole Tole Tole epistola 14. socoteşte vorbirea frumoasă ca ceva de doi bani. Aşadar. bunătăţile cele curate”. mai bine zis. Răsplata este deci harul. Singur Dumnezeu se dă pe Sine ca răsplată. în chip sincer. când e vorba de realităţile din veacul viitor. epistola 16. Către patrim monahul (pg 78. de vreme ce vedea cele ce 1 . pe când cugetarea cea înaltă nu numai că nu ştie să fie stăpână peste cele din veacul acesta. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtuţile3 îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vieţuiesc astfel. şi se dă în aşa fel încât e perceput ca dar cu totul gratuit. dacă te îngrijeşti de răsplătirile cele curate1. 2 .Faptul de a fi smerit. Iv rg 2. 3 . Dar calea vieţuirii duhovniceşti se străbate în chip bun mai degrabă prin făptuire decât prin vorbire frumoasă. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . să cazi acum. ai înzestrarea de a învăţa de la alţii cu sârguinţă şi a vorbi îngrijit. Sfântul Ioan Gură de Aur foloseşte adesea. trezeşte-te spre făgăduinţa ce ai făcut-o. 189) Despre cugetarea cea înaltă. şi neamul. care e lucrare curat dumnezeiască.Răsplătirile din lumea aceasta totdeauna sunt amestecate cu patimile celor care le dau şi a celor care le primesc. 189) Ce înseamnă că elisei a prefăcut cu sare curgerile de demult cele neroditoare ale Ierihonului (cf. dumnezeiasca lege care porunceşte ca cel ce vrea să se înalţe să se smerească (cf. ci chiar din cele cereşti îl coboară pe cel semeţ – lucru ce l-a suferit Luceafărul care răsare dimineaţa.82 ATITUDINI sfâNTUl IsIDor pelUsIoTUl . 21)? Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare ale Ierihonului ca unul ce a fost mişcat evangheliceşte spre tămăduire. 187-189) Despre făptuire După cum am aflat. şi urmează cu sârg a petrece în fapte bune. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. Către evanghel (pg 78. ca şi cum ai uita-o. dacă nu te-ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. 14. 11)? Aşadar. în măsura curăţirii de patimi. Lc. [Şi i­a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. epistola 15. fără vreo împătimire. despre părerea de sine şi despre smerita cugetare Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc ca. sintagme de tipul „cununile cele curate”. Către petru (pg 78. şi această cinste [lumească] – care e asemenea umbrei – şi făcându-te pentru mulţi cale de smerenie. dispreţuind. trecând tu cu vederea şi bogăţia. „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i­a răspuns Domnul celui care l­a rugat să­l urmeze. Doar luptându-se să le dobândească îşi dă omul seama de neputinţa lui ontologică şi simte nevoia acută de har.

13). trezeşte­te spre făgăduin" a ce ai făcut­o. care are puterea şi calitatea de a umezi toate. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtu" ile îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vie" uiesc astfel. 8. 1. epistola 18. 46. 191-193) Tâlcuire la ceea ce s-a spus despre Născătoarea de Dumnezeu: „şi nu a cunoscut-o”. Mt. şi cele următoare (cf. 8. 5. să cunoască poporul cel hulitor şi nemulţumitor că [particula] „până ce” aflăm că este pusă adesea în dumnezeiasca Scriptură în loc de „neîncetat” [continuu]. Şi s-a spus „de unul singur” pentru că lea făcut fără să aibă nevoie de altcineva care să-L ajute. după cum El zice către apostolii Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Mt. ca şi cum după aceea s-ar fi unit logodnicul cu Fecioara. de vreme ce nu ar fi putut să schimbe pe ucenic spre virtute. Şi multe altele ca acestea se află împrăştiate în dumnezeiasca Scriptură.ATITUDINI 83 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE urmau să fie. 1) înseamnă [vei şedea] neîncetat [de dreapta Mea]. . adică necontenit. adică nu s-a întors nicidecum. Căci nu acest lucru te face uitat. 4). iar sarea închipuia învăţătura Domnului. zice Domnul” (Is. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. „Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. Pentru aceea l-a îndepărtat de la petrecerea împreună cu Sine ca nu cumva stăruinţa aceluia în răutate să se facă pricină de poticnire pentru cei credincioşi care ar fi privit la el şi ar fi socotit puterea Stăpânului neputincioasă. Şi: „Până ce veţi îmbătrâni Eu sunt. Căci acelea erau o preînchipuire: apele sterpe [închipuiau] toată omenirea ce era stearpă din pricina necunoştinţei virtuţilor şi a lipsei rodului dreptei credinţe. Către pavel (pg 78. [Şi i-a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. 109. Către comitul erminos (pg 78. epistola 17. 25) Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei ceea ce s-a spus în dumnezeieştile Scripturi că: „Nu a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul ei”. 12). Iar Elisei închipuie pe Însuşi Făcătorul şi Stăpânul. 191) Tâlcuire la „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” (Mt. dacă nu te­ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. Căci cei ce păzesc curat chipul Făcătorului dobândesc de la El şi harul de a lucra împreună cu El minuni. Şi a spus astfel pentru că l-a văzut pe omul acela că era stăpânit de gânduri viclene şi locuit de duhuri rele şi că se ţinea de ticăloşie fără să se întoarcă de la ea.. „Şi nu s-a întors porumbelul la Noe până ce s-a uscat pământul” (Fac. .. 20) „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i-a răspuns Domnul celui care L-a rugat să-L urmeze. Aşadar.

Iar dacă acestea nu-l conving pe cârtitorul şi iubitorul de răutate popor. căruia îi stă în fire să se lupte cu Dumnezeu. călăuzirea luminoasă a stelei. Şi o arată şi dragostea Domnului cea de la sfârşit. a celor care aţi socotit şi aţi spus că Domnul S-a născut din curvie. darurile aduse de magi. şi [mai bine] odihneştete de ostenelile cele deşarte. iudeilor.20) Ai zis: „De ce nu a fost osândit de către împăratul Babilonului marele Daniel împreună cu cei trei cuvioşi tineri. care a zis că Cel întrupat în Fecioara e din Duhul Sfânt. Şi se ţinea de aceia o astfel de credinţă cum că zeul 4 . epistola 19.E vorba de visele ce le tâlcuise Sfântul Daniel. s-a sârguit să arate naşterea cea închinată ca neatinsă şi săvârşită în afara oricărei pofte şi uniri trupeşti. înrobirea idolilor). călătoria în Egipt. nu l-a îngăduit nici măreţia minunilor de la naştere (adică fecioria de după naştere. reaua voastră cugetare. 193) De ce nu a fost osândit în cuptor şi Daniel împreună cu tovarăşii lui Anania (Dan. atunci semeni pe piatră şi scrii pe ape. când a pus împreună pe Născătoarea de Dumnezeu cu feciorelnicul Ioan şi a unit fecioriile fiecăruia din cei doi. în vreme ce. Căci ei lau numit pe Daniel Baltasar pentru a-i da cinstea că lămurise cele tainice4. dar nici dreptatea acelora înşişi. fiind pe cruce. cântarea îngerilor. Căci faptul că cei bănuiţi de curvie ar fi petrecut după aceea unul cu altul l-a oprit şi arătarea îngerului. o. ca nu cumva necredincioşii să pună pe seama numelui zeului Babilonului arderea de tot a văpăii [care nu i-a mistuit pe tineri]. 3. Către episcopul eraclide (pg 78. de vreme ce era de acelaşi cuget şi seminţie şi petrecere cu ei. [voind] să îndrepte. ca una ce este cuvenită lui Dumnezeu şi necuprinsă cu mintea. ba chiar mai mare dascăl al bunei-cinstiri?” Îţi spun: „Pentru că acest lucru s-a iconomisit după mai-dinainte purtarea de grijă cea dumnezeiască. răbda moarte făcătoare de viaţă. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . dreptate mărturisită de dumnezeiasca Scriptură.84 ATITUDINI Dar dumnezeiasca minte.

şi în ce priveşte realităţile. pe care ţi le-am trimis. după cum ai scris. adică a pneumatomahilor Dacă. ereticul ce se deosebeşte de tine [în credinţă] Îl acceptă pe Fiul lui Dumnezeu ca dogmatist vrednic de crezare. Pentru că cortul cel pământesc5 abia dacă află cele de la picioare. Aşadar. împotriva elinilor. pe care ei le numesc teogonii. 195) Despre citire. Dacă ele sunt mai adevărate decât acelea [ale elinilor] şi în ce priveşte noţiunile. atunci de prisos sunt vorbele noastre. 195) Împotriva macedonienilor. şi câţi au învăţat potrivit acelora.Se referă la firea noastră trupească şi mărginită. atunci Acela Însuşi îl învaţă unitatea de fiinţă a închinatului Duh. Dar credinţa noastră o învaţă două cărţi. prin faptul că vorbeşte de un singur nume al dumnezeieştii Treimi. Despre harul de Dumnezeu insuflatelor scripturi şi despre folosul din ele Facerea de zei a elinilor. sunt încredinţat că tu însuţi vei afla. epistola 20. pentru ca să nimicească această credinţă l-a despărţit pe Daniel cu această judecată. pe când cele ascunse din cer şi mai presus de simţurile noastre doar Cel Ce locuieşte în cer le descoperă şi le ştie. indicând prin aceasta unimea unei singure fiinţe. epistola 21.ATITUDINI 85 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE lor. Către prealuminatul Ierax (pg 78. dintre care una se numeşte Vechiul iar alta Noul Legământ. şi Hesiod. şi aşa s-a aflat că ceea ce a slăbit tăria cuptorului care ardea cu putere au fost doar înfrânarea tinerilor şi ajutorul lui Dumnezeu. Către scolasticul Ammonie (pg 78. ar fi făcut minuni. . chiar numai dacă I s-ar fi chemat numele. şi Homer. Dar dacă nu Îi dă crezare Aceluia Care indică cu exactitate că Duhul este înrudit cu El şi Care învaţă cele mai presus de minte. 5 . şi vei ţine ceea ce este mai bun. le-au înşiruit în multe cărţi şi păreri şi Orfeu.

nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă. că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie. că de la tatăl tău ai învăţat stai tare în necazuri. că tinere" ea ta a fost pecetluită de jertfelnicie Bucură­te. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. cunună a Bisericii şi co-moară a neamului românesc. al răbdării şi iubirii aducătoare de roadă. ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru. Bucură-te.86 ATITUDINI ACATIsTUl NoUlUI MUCeNIC vAlerIU gAfeNCU. zidite-n temelii. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. veniţi. Bucură-te. Vă cheamă mucenicii-n veşnicii. ca să îţi putem cânta într-un glas: Bucură-te. să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. Fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii. că nu te­ai temut nici de moarte. nici de chinuri. că spre slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui ai avut chemare.sfâNTUl ÎNCHIsorIlor Ilor Ilor Condacul 1 Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit. alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină. că harismele tale le-ai ascuns sub veşmântul umilinţei. iubitorilor de nevoinţe. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . luminând ca o candelă din care s-a aprins mulţime de lumânări în întunericul temniţelor. că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc. rudenie duhovnicească a mucenicilor din primele veacuri creştine. că din anii copilăriei ai trăit înrourat de cereasca Bucură­te. că nu te-ai temut nici de moarte. nici de chinuri binecuvântare. Bucură-te. Bucură-te. că tinereţea ta a fost pecetluită de jertfelnicie.” Şi vrând a urma îndemnului tău. Bucură­te. şi să îi cântăm: Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Icosul 1 A ajuns la noi propovăduirea ta. cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc. că ţinutul Basarabiei se slăveşte prin tine.

mireni. că harismele tale le­ai ascuns sub veşmântul umilin" ei. nou apostol care în temni" e ai propovăduit dreapta credin" ă. Bucură-te. Bucură-te. că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit. că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit. chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 3-lea Învăţător înţelept te-ai arătat. zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire. încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei. nu teai sfiit a recunoaşte: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”. Bucură-te. pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. a răspuns evlaviei tale zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Şi noi. că i-ai cinstit pe sfinţi şi ai intrat în soborul lor. cu îndrăzneală. Îi cântăm lui Dumnezeu. cu credinţă. monahi sau preoţi. Bucură-te. cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune. orice cetate se cucereşte cu bărbăţie.ATITUDINI 87 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură­te. Iar cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia voastră. Bucură-te. arătându-te urmaş tainic al marilor părinţi din vechime. că virtuţile tale străluceau ca un soare. Bucură-te. hrănindu-te cu învăţăturile tale. Bucură­te. a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. mucenice. şi mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei. tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare. că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat. împreună cu alţi mucenici. Bucură-te. Bucură-te. Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară. şi pentru aceasta zicem către tine: Bucură-te. zicând: „în luptă . pentru a spori în ceilalţi nădejdea în ocrotirea ei cerească. Iar ea. că " ind ocrotit de Maica Domnului temni" a în chilie o ai schimbat. nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute. Cel ce te-a înţelepţit: Aliluia! Icosul al 3-lea Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost. Bucură­te. că acolo ai învăţat să te rogi neîncetat.” Pentru care noi. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. Condacul al 2-lea Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor. arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat.

88

ATITUDINI

cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem: Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar; Bucură-te, că sufletul tău curat s-a umplut de har; Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit; Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit; Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine; Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine; Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască; Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească; Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta; Bucură-te, că împreună cu îngerii încep a te lăuda; Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în deşertul temniţei; Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei; Bucură-te, multpătimitorule Vale-riu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 4-lea Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru sau bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

Celor care te îndemnau să­" i cru" i pu" ina vlagă care­" i rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vie" ii tale, le­ai cerut: „nu­mi lua" i această bucurie, căci pentru a­l mărturisi pe hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila lui trăiesc, ...”.

Icosul al 4-lea Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:

ATITUDINI

89

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru nevoin" ele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s­au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i­ai proorocit: „va veni un moment în via" a ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”... ... ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au în" eles măsura sporirii tale, că lan" urile şi zidurile temni" ei nu puteau închide su" etul tău curat.

Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit; Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit; Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti; Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti; Bucură-te, că multe din cele viitoare mai dinainte le-ai cunoscut; Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai dinainte o ai ştiut; Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat; Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat; Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit; Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit; Bucură-te, că prin darul primit de la Dumnezeu celor ce se roagă ţie le vii în ajutor; Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 5-lea Celor care te îndemnau să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vieţii tale, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu care a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia! Icosul al 5-lea Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui tău înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm: Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit; Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit; Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit, Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit; Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască; Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească; Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei; Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei; Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;

90

ATITUDINI

Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc; Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 6-lea

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare, sfinte, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Şi din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amorţire să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm: Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit; Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit; Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat; Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat; Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti; Bucură-te, cel ce pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti; Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire; Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire; Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm; Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm; Bucură-te, că ne îndemni să lepădăm toată grija cea lumească; Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 7-lea „Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile lui Luther, rugându-te pentru venirea

ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

„Cine crede fără a " şi un misionar, acela n­a cunoscut frumuse" ea credin" ei” ­ ai spus, aprinzând în noi focul mărturisirii lui hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te­ai jert" t din iubire pentru pastorul evreu, rugându­te ca el să devină " u al S" ntei Biserici şi dăruindu­i medicamentele care " i­ar " putut salva via" a trupească.

că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit. cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească. şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 8-lea „Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi. Icosul al 7-lea „Cine crede fără a fi şi un misionar. şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă. că după ce au crezut propovăduirii tale cu nădejdea Învierii au adormit. Bucură-te. spre care ne cheamă necuratul diavol. smerindu-se în faţa mustrării tale. Bucură-te. te lăudăm aşa: Bucură-te. Bucură-te. dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”. rugându­te pentru venirea lui în Biserica cea adevărată Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare. că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească. nu numai că şi-a înţeles greşeala. că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune le-au mărturisit. Aşa te naşti din nou. şi acesta. lui în Biserica cea adevărată. neînfricatule mărturisitor.ai spus. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. multpătimitorule Valeriu. aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm: Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc. Nu există cale de compromis”. păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti. că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor.. Bucură-te. că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor. Bucură-te. M­aş bucura mult să reveni" i la Biserica cea adevărată”. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr.. Bucură-te. Bucură-te. căci te-ai jertfit din iubire pentru pastorul evreu. acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” . Şi din îngăduin" a lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amor" ire să­şi " făcut lucrarea. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. ci şi-a schimbat întreaga viaţă. . Iar noi. că în întunericul temniţei ai fost luminător. că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc. Bucură-te. i­ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învă" ăturile lui luther. Bucură-te. că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte. cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti.ATITUDINI 91 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „Sfârşitul vie" ii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 8-lea Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor. s" nte. arătându­ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. Bucură-te.

ne rugăm ţie: Bucură-te.92 ATITUDINI Bucură-te. Bucură-te. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere. O. că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc. Bucură-te. Bucură-te. că ajungând la sfinţenie. acum Îi dau palme. că scriind îndrumarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 9-lea „Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te­a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat Condacul al 9-lea Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins. că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit. răsuna în temniţe cuvântul tău. că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat. Bucură-te. mângâiere în vremurile de tulburare. fără să fii monah. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie. Bucură-te. Bucură-te. precum al Botezătorului în pustie. Bucură-te. cel ce. s" nte. acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini. Bucură-te. Căci părăsind tu această lume. Bucură-te. Bucură-te. că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie. că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit. creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos. că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi. acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota”. ai ţinut voturile monahiceşti. că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat. vom şti oare să primim cuvântul tău. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. oricât de multe sacrificii li se vor cere”. robule al lui Dumnezeu. că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! S­a adeverit cuvântul tău. când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare. Bucură-te. mucenice. cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor. acum Îi bat piroanele. că „moartea pentru hristos aduce fericirea vie" ii veşnice”. Bucură-te. spre sfinţenie ne călăuzeşti.

acum cununa de spini i­o pun cei ce se numesc creştini. Bucură-te. Căci părăsind tu această lume. că văzând sporirea ta. mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. ceilalţi s-au umplut de uimire. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. sămânţă a dăruirii fără măsură sădită pe al temniţei pământ. Bucură­te. că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi. al preoţilor ajutător în propovăduire. Bucură-te. ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. Bucură-te. Bucură-te. sfinte. Bucură-te. cel ce. Bucură-te. Iar noi. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 11-lea S-a adeverit cuvântul tău. acum Îl scuipă în fa" ă cei ce sunt boteza" i. sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor. Bucură-te. acum Îl împung cu suli" a cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi­a dat sângele pe .ATITUDINI 93 ht a ig a yr re D iire DĂ D D D D D stt OD O O O O O O op s VO C ănă -V -V -V -V -V -V -V U U U U U U U M TRU TR TR TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE PE PE Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia! „Aici va " într­o zi loc de o zi pelerinaj”. a proorocit herasim. Bucură-te. cugetând la slăvitul tău sfârşit. Bucură-te. a ierarhilor râvnitori sprijinire. Bucură-te. slujitor credincios al Noului Legământ. Bucură-te. adevăr care împrăştie norii minciunilor. că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit. Bucură-te. şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul. ce­ Cuviosul gherasim. Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia. cel ce nu te-ai scârbit când erai pe nedrept defăimat. că pe cei îndărătnici cu ajutorul lui Dumnezeu i-ai biruit. cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat. ai " inut voturile monahiceşti vrând să ne trezeşti din amor" eala care ne­a cuprins. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 10-lea „Sunt fericit că mor pentru Hristos. a făţărniciei pierzătoare de suflet certare. cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi. că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează. fără să " i monah. Totul e o minune. dreptar de vieţuire a mirenilor. ne rugăm ţie. cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude: Bucură-te. acum Îi dau palme. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. acum Îi bat piroanele. ce­ rându­" i să te rogi pentru el. multpătimitorule Valeriu. că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire. Bucură-te. Bucură-te. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat. Bucură-te. ai spus în ultima zi a vieţii tale. făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului. de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. Icosul al 10-lea Fiind prigonit pentru Hristos. Bucură-te. prieten al celor ce te cinstesc şi poveţele tale le urmează. cărare spre Răsăritul răsăriturilor. sfinte. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind. că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. Bucură-te. veghetor tainic al mănăstirilor. În măsura în care mi se va îngădui. robule al lui Dumnezeu. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temni" ele româneşti Bucură­te. Bucură-te.

încredinţaţi fiind de sfinţenia ta. că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim. că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit. i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit. şi pentru aceasta îţi cântăm: ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Bucură-te. Bucură­te. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde. noule mărturisitor al credin" ei în hristos. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti. Bucură-te. că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. de la acest slăvit mărturisitor. că sunt împăcat. luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti. a proorocit Cuviosul Gherasim. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 12-lea Femeii care şi-a riscat viaţa. Iar noi. că urmând povaţa ta mult folos agonisim. Bucură-te. Icosul al 11-lea „Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”. care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna. că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai binecuvântat. Bucură-te. Bucură-te. că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit. venind pe ascuns într-o noapte ca să te vadă în camera de spital. că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti. Bucură-te. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă " ie. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 12-lea Sfinte Mucenice Valeriu. Bucură-te. Bucură­te. Bucură-te. cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit. cerându-ţi să te rogi pentru el. învăţându-ne a-ţi cere ajutorul. fiindu-ţi frate de suferinţă. Bucură-te. că profe" ia Cuviosului gherasim s­a împlinit. că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit. că mul" imea pelerinilor care vin la târgu ocna a sporit. Şi noi. prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat. Bucură-te. la tine alergăm. că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit. ne rugăm ţie: Bucură-te.94 ATITUDINI S" nte valeriu. că profeţia Cuviosului Gherasim s-a împlinit. ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre.

vezi neputinţele noastre. sfinte. fii nouă îndrumător. dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. vezi patimile care ne împresoară. grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor. Bucură-te. la tine alergăm. S" nte valeriu. cunună a mucenicilor români din prigoana celui deal douăzecilea veac. cursele diavolului cele amăgitoare. Fii nouă pildă. pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. Bucură-te. Bucură-te. cursele diavolului cele amăgitoare. ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. . roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc. că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei. Bucură-te. că lauda ta în toată Biserica se vesteşte. că prin tine Hristos Se preamăreşte. Bucură-te.ATITUDINI 95 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură-te. cunună a mucenicilor români din prigoana celui de­ al douăzecilea veac. sfinte. că vădeşti lucrarea diavolilor. Bucură-te. o. vezi patimile care ne împresoară. Roagă-te să fim feriţi de înşelare. nu-l treci cu vederea. sfinte. Ne rugăm ţie. Bucură-te. mângâiere cerească în focul ispitelor. Bucură-te. Sfinte Valeriu. s" nte. şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor. pentru vremurile de pe urmă far strălucitor. Ridică-ne din groapa fricii. că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus. noule mărturisitor al credinţei în Hristos. că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos. în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol. vezi neputinţa sufletelor noastre. multpătimitorule Valeriu. pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor. Nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. vezi puţinătatea credinţei noastre. " i apărătorul nostru ceresc! ezi. şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine. Bucură-te. cerând cu credinţă ajutor. Vezi. crin ales între florile muceniciei. mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător. durerile noastre. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se pocăiască. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…) Apoi se citeşte această rugăciune Sfinte Valeriu. vezi neputin" a su" etelor noastre. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. Bucură-te. Bucură-te. fii apărătorul nostru ceresc! Vezi. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 13-lea O. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut pe noi să te chemăm în ajutor.

de toţi cei prigoniţi pentru Hristos. ca pilda lor să nu " e dată uitării. Hristoase Dumnezeule. acum şi pururea şi în vecii vecilor. dar ne rugăm Ţie. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. ci din ea să se hrănească " ii Bisericii dreptslăvitoare . rugându-te cu zdrobire de inimă: „Doamne.96 ATITUDINI Roagă-te. Ai grijă. Doamne. împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. aratăne nouă unde se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi. să nu laşi trupurile robilor Tăi să zacă în uitare. să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta. după cum li se cuvine. Fă. Doamne. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Să " e această sămân" ă aducătoare de roadă bună. pentru duhovnicii noştri. Dumnezeul nostru. Fă. Doamne. sfinte mucenice. Ca închinându-ne lor cu evlavie. fără a se teme de mai marii lumii acesteia. care i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc. rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici Doamne. Virtuţile lor şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră. Amin. sfinte. jertfa lor. ci din ea să se hrănească fiii Bisericii dreptslăvitoare. şi eu îl voi lua”. cinste şi închinăciune Dumnezeului cel în Treime lăudat. pentru a primi închinarea cuvenită. Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău. spune-mi unde l-ai pus. care i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor. să ne " e nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa" a celor care îl batjocoresc. ca pilda lor să nu fie dată uitării. în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră. să rabde cu răbdare mucenicească. să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. şi mustrarea aceasta să ne fie spre îndreptare. ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor. să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. fără să cârtească. şi noi le vom cinsti pe ele cu evlavie”. ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute. aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine. acum şi pururi şi în vecii vecilor. Sfinte Valeriu. zicând Grădinarului: „Doamne. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi. ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-totlăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. să păstorească turma cu frică de Dumnezeu. ci scoate-le la lumină. să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. de toţi monahii şi de toate monahiile. sfinte. Tot aşa noi cădem înaintea Ta. Ai grijă. Din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor. primeşte de la noi această puţină rugăciune. Şi împreună cu ei să aducem slavă. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii. rugândute pentru ei. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună. Sădeşte. Întăreşte-ne.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful