ATITUDINI

01

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc, mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români.

ÎNApoI lA HrIsTos şI lA sfINţII săI
Monahul filotheu Comunismul a puit în România câteva mori unde să fie măcinat creştinismul românilor; Piteşti, Aiud, Gherla, Jilava, Canalul, Sighet, sunt numai câteva nume care din păcate celor mai mulţi dintre noi le spun prea puţin. Se vorbeşte de 200.000 de români care au intrat în aceste mori ale diavolului şi care au dat mărturie despre Viaţa cea veşnică ce

îi însufleţea. Jertfa lor pentru Hristos şi pentru popor – care, în sine, este şi el tot creştin – a fost primită în ceruri şi poate cea mai frumoasă metaforă a acestui adevăr sunt versurile insuflate de Duhul Sfânt ale celor care au trecut prin iadul pământesc al închisorilor comuniste; Radu Gyr, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Aurel Ciurunga, Valeriu Gafencu şi alţii ca ei au fost cei prin care Duhul a scris o nouă imnografie a Bisericii, a Bisericii celei vii, luptătoare şi pătimitoare. Temniţele comuniste, destinate a fi concasoarele sufletului românesc, au fost schimbate de toată suflarea Mucenicilor şi Mărturisitorilor dintre ziduri şi garduri cu sârmă ghimpată în arene ale sfinţeniei, în adevărate mănăstiri pline de Viaţă. Afară, dincolo de zidurile închisorilor, au fost două feluri de oameni: cei care i-au avut exemplu pe Sfinţii din închisori, făclii vii în bezna veacului, şi ceilalţi, care au slujit sistemului bolşevic. Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au ieşit din temniţele comuniste au plecat la Domnul. Au lăsat mărturii scrise sau vorbite despre lupta românilor împotriva comunismului, a oamenilor împotriva diavolului, a Vieţii împotriva morţii celei veşnice. De la căderea oficială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape 20 de ani, dar comunismul e încă viu prin sufletele românilor. Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o viaţă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi firesc, mutilând mai departe sufletele noilor generaţii de români. Radiografia

02

ATITUDINI

sufletului românului de astăzi este imaginea unui infirm dublu mutilat: Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a sufletului de la naştere până la moarte. Uniunea Sovietică a fost înlocuită cu o altă uniune, mai feroce, mai dornică de stăpânire, Uniunea Europeană, globalistă, care, spre diferenţă de cea veche, dă legi şi recomandări (obligatorii) popoarelor din noul lagăr. Pentru prima dată în istoria României, ţara este dată în mâinile unei puteri străine fără luptă şi fără vreo rezistenţă de orice fel. Şcoala,

Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de pă­ rin" ii pe care ni i­a lăsat Domnul? S" n" ii închiso­ rilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s­au străduit prin compromisuri să le " ină deschise ar " rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre.

Armata, Biserica, structurile de rezistenţă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a sufletului românesc. Între învăţământul comunist şi cel european este o singură diferenţă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund. Armata a intrat şi ea în malaxor şi nu doar că nu oţeleşte firea românilor (cum nici armata comunistă nu a vrut să o facă), ci perverteşte şi ce a mai rămas întreg, vrând a fi o adunătură de Iude învăţate să se vândă pe puţin şi să execute orbeşte ordine criminale, în mâinile câtorva necunoscuţi pentru care expresia „interes naţional” reprezintă lucrul cel mai abominabil posibil. Biserica a fost făcută şi ea, astăzi, prin învăţământul şi ierarhii săi, o fabrică de apostaţi şi de iubitori de argint. Desigur, dacă aşa stau lucrurile, puţinii dintre noi care recunosc această imagine se întreabă precum tânărul bogat din Evanghelie: „Învăţătorule bunule, ce voi face ca să moştenesc viaţă veşnică?” (Mc. 10:17). Desigur, ne va răspunde Domnul: Împliniţi Legea. Şi dacă noi i-am fi spus că aceasta ne-am străduit să facem în toate zilele vieţii noastre, El ne-ar fi iubit şi ne-ar fi zis să vindem tot ce avem şi să dăm la săraci, ca să avem comoară în cer, apoi să ne luăm crucea şi să-I urmăm. Din fericire pentru noi, strămoşii au făcut aceasta cu vârf şi îndesat, în multele secole în care de la vlădică la opincă Legea Domnului era lucrul cel mai de preţ, în care mila şi milosârdia erau lucrate de toţi românii, în care suferinţele crucii noastre se purtau cu bărbăţie şi copiii învăţau de la părinţi pildă vie de mântuire a sufletului, de urmare a lui Hristos. Dar noi, astăzi, ce vom face? Mai este vreo scăpare? Poate că sufletele

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

ATITUDINI

03

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru prima dată în istoria României, " ara este dată în mâinile unei puteri stră­ ine fără luptă şi fără vreo rezisten" ă de orice fel. Şcoala, Armata, Biserica, structurile de rezisten" ă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a su­ " etului românesc. Între învă" ământul comunist şi cel european este o singură diferen" ă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund.

moarte ar întreba: Unde este Hristos astăzi? Însă Domnul nu încetează a striga către noi, cei surzi şi împietriţi: Adame, unde eşti? POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi înaintea Domnului. Iar între faptele pocăinţei noastre, una, aceea de a ne cinsti Părinţii, care a fost cea mai trecută cu vederea până azi, suntem datori să o împlinim degrabă. A zis Domnul, după ce ne-a poruncit ce datorii avem către El: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta în chipul pe care ţi l-a poruncit ţie Domnul

Dumnezeul tău ca bine să-ţi fie ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi l-a dat ţie” (Dt. 5:16) Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de părinţii pe care ni i-a lăsat Domnul? Sfinţii închisorilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s-au străduit prin compromisuri să le ţină deschise ar fi rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre. Fără ei, fără jertfa lor, astăzi n-ar fi existat această ţară şi poate că limba română ar fi fost facultativă, aşa cum din păcate o înţeleg mult prea mulţi dintre românii de peste Prut. Fără jertfa lor, obişnuinţa capului plecat în faţa sabiei ar fi făcut din noi carne de tun, măturătura, gunoiul şi lepădătura întregii lumi, aşa cum singuri vrem să fim astăzi. Doar ei, prin sângele lor, prin pătimirile lor, au reuşit aici, prin pătimirile lor, şi dincolo, în faţa tronului ceresc, să scrie istoria pe care noi ne-o ştergem cu atâta râvnă. O Biserică vie, care îşi cinsteşte Mucenicii şi Mărturisitorii, ar fi sădit în sufletele copiilor dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ar fi deschis ochii sufletului spre adevărata cunoaştere, care le-ar fi înflorit şi înmiresmat sufletele. O Biserică în care sângele şi pătimirile din închisori nu s-ar fi trecut cu vederea ar fi trezit jertfelnicia în sufletele tuturor celor chemaţi să apere ţara în care trăim şi ne-ar fi dat înapoi pe fraţii pe care politicienii de azi i-au uitat peste graniţele ei. O Biserică ce şi-ar fi cinstit Martirii ar fi făcut curat în propria ogradă, iar pe clericii căzuţi din credinţă, pe cei care au slujit mamonei şi puterii vremelnice a veacului,

Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi una şi se va stinge erezia filetistă. în Mai cumplit încă. Ortodoxă. căci ne va rămâne nouă un singur răspuns. stingând toate ereziile şi păgânismele. aducându-ne aminte că suntem un singur Neam. mâine nu va mai fi. Noul Israel. adică Biserica?). unde este fratele tău. O Biserică vie ar fi dat viaţă întregii lumi. să dea mărturie de Adevăr. Sfinţii. cu Hristos împreună. aşa cum ar trebui să fim. punând Credinţa Apostolică. mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români. pe exact aceia pe care cei mai mulţi dintre noi îi aşteaptă să ne aducă lumina întunericului în care ei zac. caută din cer şi vezi şi cercetează lumea aceasta. loc să ceară Domnului să îşi cerceteze Via. când Dumnezeu ne va întreba: Caine. să fie pildă tuturor zicând: Să nu faceţi ca noi! O astfel de Biserică ar fi pus Fericirile Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar fi căutat să vieze. tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc. Avel? ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . recunoaşterea şi cinstirea muceniciei Sfinţilor din închisori ne-ar fi scăpat de înghiţirea europeană şi de globalizarea cea ucigătoare de suflete. nicidecum nu ar fi propovăduit moartea ecumenistă.04 ATITUDINI i-ar fi înlăturat de pe scaunele Apostolilor şi din amvoanele bisericilor şi le-ar fi găsit loc în liniştea mănăstirilor ca să-şi plângă păcatele. Neamul Creştin. întorcând către Hristos pe cei ce stau astăzi în latura şi în umbra morţii. Doamne. ar fi schimbat istoria şi ar fi pătruns peste tot pe unde era nevoie de Dumnezeu şi prin jertfa Sfinţilor ar fi dat dovadă de adevărul Evangheliei. aşteaptă de la noi să ne lepădăm de moartea în care zăcem. slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine. aşteaptă să fim iarăşi vii. nu o adunătură de instituţii bisericeşti care pun steagul naţional deasupra Sfintei Cruci. curăţind Via Domnului de buruieni şi de uscături (oare nu pentru aceea lupii cei noi îmbrăcaţi în haine de oaie zic: Doamne. ar fi căutat să se întoarcă la Canoanele Apostolilor şi ale Părinţilor. ci lumea întreagă să o întoarcem către El. iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi. în făclia de unde să lumineze tuturor calea spre Adevăr. În cele din urmă. obligatorii. Căci o Biserică vie. Ei. Ei. Dacă astăzi nu ne întoarcem către ei şi către pilda jertfei lor. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii vom putea nu doar noi să ne întoarcem la Hristos.

Călin Piescu laurian Țoța adresă/ Fundatia Petru voda.. ­ interviu cu Părintele Arsenie Papacioc AR ARtolo 10/Cuvânt Al ÎPS BARtoloMEu An AnAniA zitA 12/ zitA 12/vizitA PăRintElui JuStin PâRvu lA MănăStiREA AiuD Rvu Rvu lA REA o 16/ CânD oASElE voRBESC JER F 20/AiuDul – JERtFă Şi SFinţiRE interviu cu P.predica. neamt telefoane/ 0788 729 140. comuna Poiana teiului.ATITUDINI 05 ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE sUMAr 06/Cu o MoARtE toţi SuntEM oARt oAR AR untEM untEM DA DAtoRi.S. Episcop de ottawa E Ext 70/PREtExtE PEntRu A nu FACE niMiC. Sorin Radu.com tipar/ Autograf .atitudini. Danion vasile BR BRăţi Fântul Av Fântul PAvE 52/ÎMBRăţiŞânD PE SFântul PAvEl ­ o cutremurătoare convertire SPRE RilE Ril il tui v 64/DESPRE iSPitiRilE ACEStui vEAC ­ interviu cu P.ro a ayout/ Dtp/ Dan ichimescu Prelucrare foto/ Atelierul de grafică corectură/ Ștefan Ruxanda fotografie/ tomoaki Minoda.com web/ www.Mircea Platon nţ nţA ligio ligioAS 74/REziStEnţA REligioASă A AntiCoMuniStă Din BASARABiA ­ Monahia gudiila Corman 78/EPiStolE­ Sfântul isidor Pelusiotul CA 82/ACAti 82/ACAtiStul noului MuCEniC v vAlERiu gAFEnCu g Redactor/ Fundatia Petru voda & Editura Crigarux Colaborator/ Dan Puric layout/ Ciprian isac ­ Atelieruldegrafica. Seraphim. Jud. Justin Parvu 24/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE iliE lăCătuŞu ­ mărturii lăC ăCătu 28/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE ioAn nEgRuţiu o oA l lA tA tA 32/PlAnEtA hoMunCuliloR iCR Si CnSAS ­ victor Roncea MAR 34/ FEMEi MARtiRE ­ interviu cu Monahia Pangratia Mureşan 40/CAt 40/CAtEDRAlE Cu SFinţi În zEghE A proza R Rt 42/DESPRE CuRAJul MăRtuRiSiRii JER JERtFElniCE . Maria Ștefanescu.. 0723 241 568 e­mail/ office@atitudini.

nu de milogi. DAr UNA-I orToDox să MorI. la sfânta noastră Biserică ortodoxă. nu poate să fie rătăcire în învăţătura creştină… Şi cu ce să înlocuim cuvântul eretic? Parcă noi am făcut cuvântul acesta! L-au făcut Sfinţii Părinţi şi cine atacă problemele de dogmă cade în erezie. domnule. Anatema ştiţi ce înseamnă? Despărţirea de Dumnezeu.06 ATITUDINI CU o MoArTe ToţI sUNTeM DATorI. parcă de la Uniunea Europeană ne tragem! E foarte grav cuvântul eretic. Crezul a fost schimbat. dacă a schimbat crezul şi s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papală acum vrea să se reverse şi în tot Răsăritul? Eu uite ce vă spun: Biserica a dat anatematizare pe toţi care n-au respectat nişte lucruri. pentru că preferă să fie milogi decât eroi. Şi peste tot a anatemizat patriarhi şi alţi oameni din Biserică şi peste tot în istoria Bisericii au fost astfel de exemple. aceasta este cea mai gravă pedeapsă pe care a dat-o Biserica – anatematizarea. la toate sinoadele ecumenice. cum vi se pare lucrul acesta? Uite. căci după învăţătura catolică Sfîntul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu – ei asta mărturisesc în Crez. unirea cu Satana şi intrarea în iad de pe pământ. care nu cunosc dogmele şi nu ştiu cum să apere adevărul. Iar ăştia au atacat Filioque. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . iar papa nu cu mult timp în urmă a declarat că singura biserică este biserica catolică… O mare greşeală tactică din punctul lor de vedere… Cum să zic. ni se spune în ultima vreme de către înalţi prelaţi că nu mai avem voie să folosim cuvintele eretic. de fapt – şi sărmanii oameni nu ştiu nimic. Care trebuie să fie atitudinea noastră de mărturisire? Cum pot fi nişte oameni simpli. acela-i adevărul pe care-l credem şi noi. Să avem o poziţie de eroi. eroi? Nu trebuie multă teologie ca să fii erou. papistaş şi că ar trebui să redefinim dogmele ca să ne aliniem şi noi constituţiei Uniunii Europene. trebuie cu multă fermitate să spui simplu: noi nu ne facem eretici. care caută să afle adevărul. Noi rămânem la crezul nostru. Ce au zis Sfinţii Părinţi. AlTA-I eCUMeNIsT vâNDUT Interviu cu părintele Arsenie papacioc Părinte Arsenie.

Şi toată frumuseţea învierii Mântuitorului. asta nu este o problemă grea. Dacă îţi zice cineva: întovărăşeşte-te cu mine! Să te gândeşti mai întâi: Dar tu cine eşti? Dacă te închini ca mine ortodox. . trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. dar dacă i-a dat-o a luat-o şi n-a mai lepădat-o. Adevărul trebuie apărat. dar una-i ortodox să mori. dar n-a zis ca ei. Cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi. prin sinoadele ecumenice. Ce teolog poate să-ţi spună să faci crucea altfel. atunci sunt şi eu cu tine. crucea – toată înălţimea Tatălui. La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce. nu are cum fi. Deci suntem în starea de efervescenţă. nu avem dreptul să ascultăm. toată adâncimea Fiului şi toată lăţimea Sfântului Duh – aceasta este invocarea Sfintei Treimi. şi nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gândit ei la 1054 să schimbe hoţeşte Crezul! Păi ei au fost daţi anatemei şi rămân aşa până când revin la aceste adevăruri. înger de sus de ar fi şi dacă ne învaţă altfel decât ne învaţă Evanghelia şi Sf. E limpede. atunci vom crea şi unitate. Dacă vom acţiona în conformitate cu canoanele şi învăţăturile Părinţilor. Nu trebuie să căutăm noi mucenicia. cât este de grav să faci altfel decât a hotărât Biserica. alta-i ecumenist vândut. dacă n-ar fi fost crucea. nu era aşa de grozavă.ATITUDINI 07 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi ştii ce înseamnă cruce? Să­" i iei ce nu­" i convine. nu era aşa de grozavă. Dar nu se poate nici fără cruce. dacă n­ar " fost crucea. eu sunt ortodox şi nu am încredere în papistaşii ăştia. cădem anatemei. că oricine ne-ar porunci. adică de mărturisire. Mărturisirea noastră trebuie să constea în adevăr. ca asta are o semnificaţie. dacă ascultăm mai mult de părerile organizaţiilor mondiale de azi. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. Dar catolicii au schimbat crucea… că se temeau că nu cumva să mai fie ceva din practica ortodoxă. Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. însemnările şi subînsemnările lor. să asculţi de cutare. domnule. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. Voi nu vă daţi seama. Nici Mântuitorul nu a vrut să ia crucea. cercetând adâncul canoanelor. Şi toată frumuse" ea învierii Mântuitorului. Să spunem aşa: nu. Mântuitorul a zis să nu facem noi schimbări de dogme cum ne vine nouă pe chelie. Părinţi. ortodocşii? Ca să creăm o unitate între noi. dar aşa. argumentul suprem este că cu o moarte toţi suntem datori. Şi ştii ce înseamnă cruce? Să-ţi iei ce nu-ţi convine.

Dar la Roma credeţi că e numai catolicism? Acolo e şi masonerie. Smerenia este cea mai mare. eu aici nu-l ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . acesta e de fapt fundalul. Şi eu i-am zis: Domnule. ori rămâi sub pat. te roade şi te macină. Şi s-a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. în ierarhia bisericească credinţa e cea mai înaltă. asta Dumnezeu o ştie. Şi cei mai mari duşmani ai catolicismului. Am primit un telefon de la cineva care îmi spunea că a căzut din pat şi mă întreba ce să facă. adevărul este numai unul. ai numai două variante. eu am drept de moştenire. domnule. pentru că adevărul. Pentru că sunt oameni care văd adevărul. ci adevărul prezentat smerit. tot între catolici sunt. ori te sui în pat. Ăsta-i dracul. Dar întotdeauna era în sinod câte un sfânt care să povăţuiască poporul credincios şi oamenii se luau după el… Nu trebuie să căutăm care este sfânt şi care nu. Adică ne-au minţit o dată cu greco-catolicii la anul 1700 şi aşa vor şi acum.08 ATITUDINI Cum vedeţi situaţia actuală în care Sinodul BOR a trecut cu vederea aşa de uşor problema împărtăşirii mitropolitului Nicolae Corneanu la grecocatolici şi numai singur IPS Bartolomeu Anania a opus rezistenţă şi nici un alt ierarh nu l-a urmat? Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni. a zis: Nu. dar El a biruit. mai ales în problema de fotogra" e din " " a de penitenciar credinţă. ţine Biserica în frunte ca să poată cuceri şi ademeni pe mulţi. Aşa şi Anania a biruit. Lor nu le convine să ştie adevărul. Şi pisica care era aflată sub pat. Ce ascultare trebuie să facem noi faţă de episcopii compromişi? Dragii mei. Ne-a dat Dumnezeu lingură nu ca să o ducem la urechi. Nu vă păcăliţi. acesta-i viermele care roade ortodoxia. ca să existe o rezistenţă creştină. Nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare.

dar dacă până la urmă ne bagă. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. o cam slăbesc cu ei. primesc. ca să existe o rezisten" ă creştină. pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. de târg. Frumuseţea întâlnirii noastre nu mai există. de L-au umilit. tată. de acum Hristos va birui întru mine. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin. Să se suie în pat. Smerenia este cea mai mare. te asigur că nu te mai deranjează nimeni pe veci. te păcăleşte uşor. e toată Biserica. spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva. Mai bine să arzi în foc decât să zici ca duşmanul. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. Nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic. Să acceptaţi să muriţi. Dar în pat doar nu poate să stea. Nu e numai o fracţiune din Biserică. anatema să fie. Nu vă temeţi. Că avem impresia că murim. în ierarhia bisericească credin" a e cea mai înaltă. de L-au jupuit. Bine. de L-au băut. dracul prinsese momentul. dar să ţineţi administraţia de noi. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii. eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. Acesta e sistemul – ca să te amorţească. Şi atunci dracul vine şi-ţi spune: uite vino la noi. această grozavă figură.ATITUDINI 09 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dragii mei. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel. E nevoie de diplomaţie în biserică? Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. acolo e Biserica. nu-l dă nimeni jos. nu suntem noi vinovaţi. Şi s­a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Nu vă jucaţi cu adevărul. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. dar nu murim. Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El. adică adevărul. Nu vă păcăliţi. Eu n-aş vrea să fim în foc. ci adevărul prezentat smerit. mai degrabă. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui. vă daţi seama. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. Şi dacă unul singur ţine adevărul. Exact ca greco-catolicii – închinaţi-vă ca voi. . pentru că în pat este născut. Adevărul e unul. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. să nu mai vezi. Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur. căci cu atât mai puternic vei fi. şi să fii fericit că eşti singur. Dacă nu accepţi lucrul acesta.

Noi prin credinţa şi evlavia noastră am ridicat-o la acest spaţiu al singurătăţii. şi câte ceva din Sfânta Tradiţie. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. a avut rude. este imaginată simbolic Împărăţia cerurilor. lA NANIA. Şi de fiecare dată mă întreb ce aş putea să mai spun nou despre Maica Domnului. În centru este Isus Hristos. De peste cincisprezece ani ne întâlnim aici. Şi mă întrebam: oare poate să fie o singurătate a Maicii Domnului? Tot din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o viaţă socială. a fost ocrotită o vreme de bătrânul Iosif. vă ţin câte un cuvânt de învăţătură. de fiecare dată. a avut vecini. şi-a crescut Fiul în Nazaretul Galileii. dar ea a fost o fiinţă socială. sfinţii mucenici în cete. Numai Maica Domnului este singură într-un spaţiu care este numai al ei. anume. Ca orice femeie. sfinţii cuvioşi în cete. prAzNICUl ADorMIrII MAICII DoMNUlUI MNUlUI MNUlUI Despre TeologIA sINgUrăTăţII În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Iubiţi credincioşi. pentru că despre ea noi ştim din Sfânta Scriptură destul de puţin. a gătit. ca nuntaşă. poate că era rudă mai ht ig a yr e DĂ D D D D tir OD O O O O op ăs VO C ănă -V -V -V -V -V U U U U U M TRU TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE . pentru că ea ne este încredinţată ca ocrotitoarea noastră. lA NANIA. prieteni. o are pe Maica Domnului. la mănăstirea Nicula şi. Iisus e unul din Treime.10 ATITUDINI CUvâNT Al Îps BArToloMeU ANANIA. Mă gândeam în dimineaţa aceasta să teologhisesc despre Maica Domnului şi. Mă uitam şi astăzi pe Sfânta Masă unde avem Sfântul Disc şi unde în pâine. Aşa se explică faptul că atunci când s-a întâmplat o nuntă în Cana Galileii de pe malul lacului Tiberiada. îngerii sunt în cete. despre teologia singurătăţii. jos viii şi morţii care s-au pomenit. dar într-o imensă singurătate. în miezul de pâine. a măturat casa. Şi mă gândesc: iată. a ţesut pânză în război. ceata ctitorilor. printre care pe Elisabeta. Ioan Botezătorul. mama Sf. Apoi sunt cetele sfinţilor şi ale îngerilor. ca părtaşă la nuntă. există ceata viilor şi ceata morţilor. a fost invitată şi Maica Domnului. de-a dreapta într-un spaţiu care e numai al ei. ierarhii în cete.

Deci a fost invitată. şi au să se facă de râs pentru că nu şi-au omenit nuntaşii. Şi. Dar El e la începutul misiunii Sale. şi încă un vin de cea mai buna calitate. a salvat demnitatea săracilor care aveau nunta prin a o asculta pe maica Sa. deci specifică nunţii. nu explicată. a măturat casa. mamă. care după înviere nu credea. prieteni. a fost ocrotită o vreme de bătrânul iosif. în pace. dragii mei. că nu mai au vin”. mama Sf. pescari. Fiule. Nu la lipsa vinului. era hotărât să facă o minune. pe Filip şi pe Natanael… Aşadar. De aici concluzia. a avut rude. Apoi El a binecuvântat apa care s-a prefăcut în vin. printre care pe Elisabeta.ATITUDINI 11 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Maica Domnului este o taină. a " esut pânză în război. Ioan. Iar El a primit aceste cuvinte de la Maică drept poruncă şi a poruncit să I Se aducă şase vase mari de trei vedre pe care să le umple cu apă. Încă nu devenise personaj public. atunci începuse să-şi adune ucenicii şi ştim din Evanghelie că abia atunci izbutise să adune pe patru dintre ei. sunt oameni săraci. Ca orice femeie. momentul de a face minunea. pornind de la băutură. dar nu atunci. Ştim de la Evanghelia lui Ioan că la un moment dat în timpul ospăţului de nuntă. Iisus avea intenţia să-şi arate dumnezeirea spre a-i convinge pe ucenici că nu e un simplu învăţător. pe care l-a gustat nunul şi i-a atestat public calitatea. şi abia după ea a fost invitat Fiul ei. fără să mai aştepte încuviinţarea Lui. se petrecea doar la trei zile după ce i-a chemat în apostolat pe Filip şi pe Natanael. Şi atunci a săvârşit minunea. Cum să explici? taina este crezută. în gura satului. El a priceput: era invitaţia maicii Sale ca El sa săvârşească atunci o minune. Şi atunci a cerut proba tactilă: „vreau să văd coasta şi rănile. am hotărât să nu mai vorbesc despre teologia singurătăţii.. îndepărtată sau vecină cu nuntaşii. să pun eu degetul să le simt”.„de acolo să iasă profetul anunţat de Moise?” Aşadar pe acest fond psihologic Iisus începea apostolatul. ioan Botezătorul. pentru a le salva demnitatea. Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că mesenii nu mai au vin şi sa gândit la cei din familia care făceau nunta. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. . Ar fi zis clevetitorii: „Aţi văzut? Prăpădiţii ăia ne-au chemat la nuntă şi n-au ce să ne pună pe masă”. a râs şi a spus: „Auzi. Iisus din Nazaret. din Nazaret! Din Nazaret poate ieşi ceva bun?” Nazaretul n-avea nici un fel de faimă. demnitatea”. a prefăcut apa în vin. şi. Asta a pri­ ceput­o şi Sfântul Apostol toma. că rugăciunea Maicii Domnului pe lângă Fiul ei este în stare să schimbe chiar şi o hotărâre a lui Dumnezeu. ea a chemat pe cei care serveau la masă şi le-a spus: „Faceţi tot ceea ce vă va spune El”. Care a venit împreună cu câţiva ucenici. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. era un orăşel mic aproape nebăgat în seamă . tocmai acela fusese în cantitate mică şi s-a isprăvit. şi­a crescut Fiul în nazaretul galileii. a avut vecini. adică ceasul Lui. Iubiţii mei. i-a atras atenţia Fiului ei: „Uită-Te. cu atât mai mult cu cât la această nuntă şi prezenţa Lui la ea. ceasul Meu încă n-a venit”. Iar ea I S-a uitat în ochi şi nu L-a mai rugat cu cuvinte. Mai cu seamă când era vorba de vinul care “veseleşte inima omului” şi care întreţine veselia la o nunta. ci doar cu privirea I-a spus din ochi: „Ai milă de ei. Maica Domnului. pe Petru. ci că este Fiul lui Dumnezeu. Salvează-le vrednicia. Şi a spus: „Lasă-mă. din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o via" ă socială. iar Natanael când a auzit din gura lui Filip că cel vestit de Moise şi de profeţi este unul. La . a gătit. atât de puternică este mijlocirea ei către Fiul ei şi către Tatăl Dumnezeu.. s-a gândit la necazul acestor oameni care vor fi obligaţi să suporte umilinţa vreme îndelungată. ci la umilinţa la care ar fi fost supuşi pentru faptul că intrau în gura lumii.

adică teologia Maicii Domnului. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? Iar dacă este fantomatic. adu degetul încoace şi pune-l în coastă. ca un omagiu pe care-l aduceţi Maicii Domnului. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire fa" ă de Maica Domnului. se ridică semne de întrebare şi încurcături. şi le cântaţi aici cu această evlavie. Sunt impresionante prin simplitatea lor. Credem în taină şi în virtutea acestei credin" e. Dragii mei. Acest cântec. Iisus i se arată şi I se oferă: „Hai. nu explicată. dar sunt produsul evlaviei populare. singura femeie. în fiecare an. singura femeie. Toată problema lui era dacă trupul Lui este real sau este doar fantomatic. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. sunt anonime. să pun eu degetul să le simt”. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire faţă de Maica Domnului. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. cam agramate. deşi avem capitole în teologia noastră. Asta a priceput-o şi Sfântul Apostol Toma. nu le cunoaştem autorii. Tomo. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . aşa cum sunt ele. şi nu fi necredincios. ca în orice teologie. că ea e singura fiinţă de pe lume. care după înviere nu credea. cam se repetă. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credinţa necondiţionată. Dar Toma şi-a dat seama că e o dilemă fără ieşire. cam primitive. ca prin orice altă ştiinţă. Cum să explici? Taina este crezută. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? N-ai cum. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? n­ai cum. am ascultat şi de data aceasta cântarea pe care aţi rostit-o şi pe care în fiecare an o cântaţi împreună cu părintele Roman. ci credincios”. Maica Domnului este o taină. Credem în taină şi în virtutea acestei credinţe. urma urmei nici nu cred că există o teologie. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. Dar. cam redundante. Aţi venit de hram aici ca să ascultaţi o Liturghie? La mănăstirea Nicula este Liturghie în fiecare zi. Dilema era următoarea: dacă este real. dacă nu este real. cam necioplite. se moştenesc din generaţie în generaţie şi se cântă mai ales aici. că ea e singura " in" ă de pe lume.12 ATITUDINI Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. Aţi venit să vă spovediţi? Duhovnicii sunt aici în fiecare zi la dispoziţia fiecăruia. sau dacă vreţi această suită de cântece care fac parte din folclorul nostru religios. Şi atunci a cerut proba tactilă: „Vreau să văd coasta şi rănile. Poate că fără s-o ştiţi aţi venit să participaţi la Sfânta Liturghie prin cântarea care se numeşte chinonic şi care de data aceasta este o cântare populară simplă: „Am venit. şi am zis: iată care poate fi tema predicii mele de astăzi. sânt foarte lungi. cum de se lasă pipăit? Şi n-a mai ajuns cu degetul coasta lui Iisus pentru că I-a căzut în genunchi. ca prin orice altă ştiin" ă.

ducem o viaţă de rugăciune. şi tu-l pricepi. dar ai credinţa în tine şi evlavia sfântă care preţuieşte mult! Dragii mei. să ţi-l spunem cu cuvinte sau fără cuvinte. Daca ţi-l spunem în gând. Aţi venit la Maica Domnului nu ca la sfinţirea singuratecă în teologia ei. foarte apropiată de inima omului.Atunci zi măcar „Tatăl nostru”. nu m-a învăţat nimeni.” Asta este esenţa şi raţiunea prezenţei frăţiilor voastre în număr atât de mare aici la mănăstirea Nicula. .Dar ce e mănăstirea? . la urma urmei nici nu cred că există o teologie. am fost botezat. deşi avem capitole în teologia noastră.Nu ştiu nici „Tatăl nostru”. la un moment dat. Şi ciobanul cel tânăr este primit în curte de către un călugăr şi intră în vorbă.Ce este aici? . avem în biserică o icoană a Maicii Domnului care este sprijinitoarea noastră.Păi. mi-am adus aminte de o istorioară care se păstrează în tradiţia mănăstirească a creştinătăţii răsăritene: „Era o mănăstire undeva la poalele muntelui şi./ Că noi suntem fiii lacrimilor tale. cu sine măgarul cu samarul lui cu încărcătura. tu nu ştii? Nu eşti creştin? . „Nu lăsa.Păi uite aşa: noi suntem călugări. soseşte acolo un tânăr cioban care avea. măicuţă. adică noi să te vedem pe tine cu ochii sufletului. nu să „te” mai vedem. adică teologia Maicii Domnului.Păi. . cam pe la amiază.Dar cine-i Maica Domnului? . ne vei ajuta să ieşim din impas şi din singurătate aşa cum i-ai ajutat pe cei de la nunta din Cana Galileii. măicuţă. să-ţi verşi focul. ca să-ţi spui necazul: uite ce mi s-a întâmplat. măicuţă. să te-asculte cineva. şi ei îi aducem rugăciuni cu deosebire. ca în orice teologie. „Am venit. să pierim pe cale. dar eu sânt crescut în munte şi e prima dată când ies în lume pentru că m-a trimis baciul la târg ca să vorbesc cu-n negustor care cumpără lână. fără să ai capul împuiat cu teologie. ci aţi venit ca la o veche cunoştinţă. ce să faci! Ce fac toţi: intră în biserică la icoana Maicii Domnului şi spui şi tu nişte rugăciuni. credincios simplu.Păi. să ne mai vedem”. la nişte prieteni. ci „măicuţă”. . cum te duci la o rudă. . Dar. măicuţă”. iată. poate să-ţi dea un sfat. nu „maică”.ATITUDINI 13 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE iubi" ii mei. . folosind acest diminutiv. . să te defineşti pe tine ca fiu al lacrimilor Maicii Domnului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care ţi-a dat ţie naştere tu. . iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie.O mănăstire.Dar cum. ci să „ne” vedem. să ne mai vedem. Şi nu ştiu ce să fac aicea în mănăstirea asta a voastră. am hotărât să nu mai vorbesc despre teolo­ gia singurătă" ii. .” Auzi.Păi.Cum de nu ştii? . şi e pentru prima dată când văd şi alţi oameni decât baciul meu de la stână./ Să-ţi spunem necazul pe care-l avem. Şi ciobanul zice: . poate să te şi ajute. da` nu ştiu rugăciuni. şi tu să ne vezi pe noi cu necazul pe care-l avem. Nu vă imaginaţi câtă cuprindere au aceste două simple versuri: „am venit. se ridică semne de întrebare şi încurcături.

Dacă arhiepiscopul Iaşilor a deschis o colectă pentru cei din Nordul Moldovei şi Bucovinei. am văzut-o pe Maica Domnului cum întinde mâna din icoană şi-i şterge sudoarea de pe frunte! El. şi pentru tot ceea ce veţi trăi în continuare în această sfântă mănăstire închinată Maicii Domnului. blestematul ăsta de păgân. că dacă-mi place mie. care era un bătrân cu viaţă sfântă. ci să-i cântaţi Maicii Domnului. Să-l dam afară! Dar stareţul. şi se gândeau: . Între timp călugării de afară auzind zgomotul din biserică au venit la ferestre. Dragii mei. Eu cred că ar trebui să-i arăt ce-mi place mie mai mult. Şi atunci am să joc bătuta în faţa Maicii Domnului. să te de" neşti pe tine ca " u al lacrimilor Maicii Dom­ nului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care " i­a dat " ie naştere tu. şi când a ostenit s-a prăbuşit de osteneală în genunchi în faţa icoanei. este mai bun decât noi toţi la un loc”. şi a plecat. noi de la centrul parohial al Clujului am iniţiat o colectă pentru fraţii noştri ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . aţi venit aici nu să jucaţi. Dacă veţi pleca de aici şi veţi ieşi pe poarta mănăstirii. pălăria lângă ciomag. atunci intră şi fă ce ştii .O.Uite. ciobăneşte. Şi pentru că veni vorba de Maica Domnului şi de mila ei pentru cei săraci şi năpăstuiţi. chiuind. credincios sim­ plu. Şi ciobanul a intrat în biserică şi s-a ploconit în faţa icoanei Maicii Domnului. zicând melodia în gând şi îngânând-o. dar ai credin" a în tine şi evlavia sfântă care pre" uieşte mult! .14 ATITUDINI Auzi. şi a jucat până a ostenit. ca un flăcău. au fost zguduite de ploi şi de revărsări de ape. şi-a încordat braţele şi picioarele şi. duduind. tropăind podeaua cu picioarele.i-a zis călugărul.Nu. vreau să folosesc acest prilej pentru a vă aminti că în primăvara aceasta multe părţi din ţara noastră. Şi a jucat-o aşa cum se joacă ea. nu! nu vă atingeţi de el. neştiutorul acesta. Şi şi-a adus aminte că ce-i place mai mult pe lume era să joace bătuta. a început să joace bătuta. să aveţi sentimentul acesta în viaţa voastră şi în visele voastre: că aţi plecat cu o mângâiere de la mâna Maicii Domnului prin care v-a mulţumit pentru prezenţa voastră aici. ne-a pângărit biserica. Şi-a zis el: ce să-i arăt Maicii Domnului? Rugăciuni nu ştiu. fără să ai capul împuiat cu teologie. i-a oprit şi le spune: . o să-i placă şi ei. în special cele nordice. A pus ciomagul jos pe podea. Eu l-am urmărit tot timpul pe această fereastră. şi când el a căzut jos obosit de-abia suflând. într-un fel scârbit. tare.

amin! . acolo la poartă. şi Maica Domnului vă va mulţumi mai mult decât vă putem mulţumi noi. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? iar dacă este fantomatic. de Sfânta Maria Mare. cum de se lasă pipăit? Şi n­a mai ajuns cu degetul coasta lui iisus pentru că i­a căzut în genunchi. să lăsaţi ceva pentru această colectă cu care să-i ajutăm pe fraţii din Maramureş. năpăstuiţi din Maramureş. Fie ca lacrima Maicii Domnului să fie pentru voi lacrimă de mângâiere şi de bucurie duhovnicească. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. lăsând pustiu în urma lor. după voinţă. Cei care veţi vrea. veţi vedea ca sunt doi oameni la masă cu nişte pancarte pe care scrie „pentru Maramureş”. Ieşind pe poarta mănăstirii. lăsaţi câte ceva acolo ca să-i putem ajuta. există câte un sat în care câte douăzeci de case au fost luate de ape la vale. Am văzut toate rapoartele. după inimă. Colecta o începem de astăzi.ATITUDINI 15 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dilema era următoarea: dacă este real. dacă nu este real. Lăsaţi fiecare după putere. acum şi în veci.

de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? Au crezut că vor îngropa memoria lor cu betoane şi ciment. ale celor ce au suferit mai bine moarte de martiri decât să-şi vândă credinţa şi neamul lor. Oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. care dăinuiesc cu groază şi acum pe Râpa robilor. care spulberă pe to" i cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. de la marginea Aiudului. şi au identificat tradiţia cu fundamentalismul şi iubirea de neam cu şovinismul. s­au ridicat ca nişte stânci de neclintit. Belşug de mucenici a înghiţit temniţa Aiudului. pe care Părintele Justin o numeşte altar sfânt al neamului românesc şi fabrică de martiri. Frumos spunea Părintele Ilarion Felea. mulţime de credincioşi din toate părţile ţării l-au urmat pe Părintele Justin Pârvu la mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud.16 ATITUDINI vIzITA părINTelUI JUsTIN pârvU lA A MăNăsTIreA AIUD de Monahia fotini „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia cerurilor” cerurilor”. Trupurile lor. 12 septembrie a. să înalţe rugăciune lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au pierdut viaţa în temniţa Aiudului şi să se închine sfintelor lor oseminte. s-au ridicat ca nişte stânci de neclintit.. turnând peste sfintele lor trupuri blocurile bolşevice. Vineri. care spulberă pe toţi cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. Călcăm pe sânge de martiri. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului.c. spunea Părintele Justin. cum se spune uneori (adică iubirea oarbă faţă de greşeli şi ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . Iubirea de neam nu este şovinism. (Matei 5:10) trupurile lor. să amintească jertfa lor. de parcă n-ar fi existat. De ce nu sunt cinstiţi martirii din temniţele comuniste? De ce se tem politicienii de azi să rostească numele lor. şi necinstim jertfa înaintaşilor noştri. ale cărui moaşte zac şi ele aruncate în gropile Aiudului: „Creştinul iubitor de oameni simte răspundere şi arată respect faţă de munca înaintaşilor (totuna cu tradiţia). În numele unei false democraţii ei luptă de fapt împotriva tradiţiei şi a adevăratelor repere existenţiale.

care sufereau nedreptate şi chinuri neasemuite şi cine va putea povesti felurile şi mulţimea torturilor lor? Că erau bătuţi până la sânge. ne-am gândit să venim aici în Aiud să facem o comuniune cu generaţiile tineretului jertfelnic din perioada carlistă şi comunistă. Părintele Justin împreună cu un sobor numeros de preoţi şi de credincioşi. din toate părţile. aţi plecat maşină după maşină. ei. Sf. dragoste şi răspundere pentru generaţiile de faţă şi grijă pentru generaţiile viitoare”. pe care bunul Dumnezeu a rânduit să fie scoase la iveală odată cu săpăturile făcute pentru ridicarea schitului. toate cu înţelepciune leai făcut! Cu adevărat cu câteva ore în urmă. să amintească jertfa lor. după care. îngropaţi de vii. Ca o minune. tăiaţi cu pânza de circular. deoarece aceştia suferă prigoană şi după moartea lor şi defăimaţi sunt şi azi. După slujbă. şi am ajuns aici. arşi de vii. de parcă n­ar " exis­ tat. şi de mai-marii poporului şi de mai-mari Bisericii. 153. Dorind să se reîntâlnească cu fraţii lui de suferinţă şi să le aducă un cald prinos de mulţumire. Părintele Justin a rostit.1 Îndrăznim să credem că aceştia sunt de două ori mai fericiţi ca martirii recunoscuţi ai Bisericii. Doamne. ciuruiţi de gloanţe. Ioan Gură de Aur. ci este respect faţă de generaţiile trecute. Cât de minunate sunt lucrurile Tale. de care lumea nu era vrednică. înfometaţi până la moarte. Ce respect acordăm noi jertfei acestor martiri. . au cântat în mausoleul înălţat în cinstea lor un acatist închinat martirilor din temniţele comuniste. în osuarul unde sunt depuse cinstitele lor oseminte. p. s-a făcut slujba de pomenire a eroilor şi martirilor lui Hristos. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? exagerată faţă de însuşirile naţiei din care faci parte). printre lacrimile care îi şiroiau pe obraji. Că spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Nu este ceva mai fericit decât sufletul care s-a învrednicit să sufere pentru Hristos vreuna din suferinţele ce ni se par groaznice şi cu neputinţă de îndurat”. ostenindu-vă. pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii lor.ATITUDINI 17 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce nu sunt cinsti" i mar­ tirii din temni" ele comu­ niste? De ce se tem poli­ ticienii de azi să rostească numele lor. aşa după cum suntem aici. un emoţionant cuvânt: Cuvântul al părintelui Justin rostit în osuarul mănăstirii Aiud Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi şi ostenitori. să facem în sfârşit această sfântă şi înaltă comuniune cu aceşti eroi şi 1 Cuvântări de laudă la sfinţi.

Plângea copilaşul acolo. Şi câte alte întâmplări – mama care era pusă în ţâţâna uşii cu sânii. aflate sub o acuzare de care n-am fost vrednic şi eu. copiii născuţi şi făcuţi întradevăr pentru ţara aceasta. în sfârşit. Ei bine. Suntem într-adevăr înapoiaţi. au luat călăii pruncul şi pe tatăl lor. dar sub o formă modernă. bine. şi au identi" cat tradi" ia cu fundamentalis­mul şi iubirea de neam cu şovinismul. deci. s-a îmbolnăvit şi după zece zile a murit şi fiul ei pe munţii Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. a răzbit mama aceasta. Aceste oseminte sunt mărturia sfinţeniei lor pentru noi. Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist care s-a citit aici şi dacă am fost atenţi. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. În numele unei false democra" ii ei luptă de fapt împotriva tradi" iei şi a adevăratelor repere existen" iale... Avem şi noi în acelaşi timp datoria sfântă să stăm cu puterea. am intrat în monument şi am văzut toate aceste ziduri şi am citit câteva nume. în acest acatist e cuprinsă toată nevoinţa şi toată istoria acestei generaţii de martiri. este. să divulge pe fiul ei unde este. aceştia sunt eroii şi neamul nostru. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. soţul era la uşă şi aştepta să vadă noul venit – ce să fie: băiat sau fată? Că pe atunci nu se ştia de înainte ce iese. În 1948 era o mamă care năştea într-un spital din Suceava. şi suntem turnul de apărare pentru spiritualitatea ţării noastre. că la mănăstirea Peri le-au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. aceştia de astăzi. dar ridicăm biserici. numai cât a născut. Iată. Ei nu mai sunt. Aici în Europa de strajă stă România.. este tot ce a avut mai scump ţara noastră. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetăţeni din Maramureş. Ei spun că suntem înapoiaţi.18 ATITUDINI oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. pentru ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Până şi copilul de la sânul mamei vorbeşte de tirania acestor vremuri. aceea au luat-o ruşii. s-au pierdut în dolari şi în aur. martiri ai noştri. îi dădeau la 2-3 zile o cană cu lapte. Când am coborât din maşină. Ce mamă poate să fie aceea care să-şi dea fiul ei la moarte? Ei. ţara noastră sfântă. pentru neamul nostru creştinesc. pe tatăl l-au băgat în celulă la parterul puşcăriei Suceava. toată esenţa neamului nostru prin viaţa şi jertfa lor.. iar pruncul cu mama – într-o celulă de la etajul 1. poate chiar mai mult decât atunci. copiii din faşă.. construim altare. care ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi necazuri. aici suntem vârful de sabie al întregii culturi şi civilizaţii europene. acuma se ştie îndată. Aici suntem straja Europei. cu dârzenia cu care au luptat înaintaşii noştri.

şi românii şi-au făcut un sălaş alături care într-adevăr preînchipuie Biserica şi istoria hotarului nostru.ATITUDINI 19 ht ig a Ă yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE că ei s-au băgat în Maramureş. fiţi siguri că Bucovina noastră nu mai era printre noi. să nu cumva mâine să rămânem slugi pe pământul ţării noastre.că vin străinii în locul nostru şi ne ocupă locul şi vai de noi. De aceea şi noi avem datoria. Dar dacă n-ar fi fost Ştefan cel Mare la Putna. (…) Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala care aţi depus-o. " ara noastră sfântă. au luat şi locul. tot. cu toată forţa.. aceea au luat­o ruşii. repet. de a ne pune în viaţa noastră cu toată puterea. cât am străbătut-o eu acum din zorii zilei până aici.. să putem contrabalansa forţele acestea ale întunericului care vin peste noi. Cimitirul de la Aiud Râpa Robilor Monumentul Aiud . ocrotitoarea tuturor deţinuţilor care au plecat dintre noi şi priveghează mai departe la osemintele fiilor ei. aşa de frumos cum este pictată aici. şi apoi această slujbă de pomenire a celor adormiţi. cu părinţii care s-au ostenit şi au citit acatistul. sub formele acestea de ecumenism. Dumnezeu să binecuvinteze osteneala şi Maica Domnului să ne ocrotească. şi aţi venit să ne împărtăşim din acest moment frumos. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. globalizare. încât nu am putut să aţipesc. mizeria care ne împrăştie în toată lumea . Aici în Europa de strajă stă România. prin sărăcia. au intrat mai mult de jumătate. că la mănăstirea Peri le­au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. E atât de frumoasă ţara aceasta. au dărâmat şi biserica.. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetă" eni din Maramureş.

preot slujitor la Mănăstirea Aiud. . După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn. chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă. Un băieţel din Slatina. La un moment dat. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi. voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon.Mărturii adunate şi relatate de Ierom. uitându-se spre sfintele moaşte. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui hristos! O bătrânică din judeţul Cluj. li s-au luat durerile cu mâna. au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici. le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!” Două femei din Aiud. M-am cutremurat! 1 . L-a dat pe copilaş şi. Părintele. spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele.20 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE CâND oAsele vorBesC Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud1 uneori vin oameni bolnavi care nu au o cre­ din" ă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul s" n" ilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer. gradul IV metastază. a deschis cu grijă capacul răcliţei şi. mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi a gleznei. înainte să ajungă în cameră. aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei. dându-ile. în drum de la Slatina spre Bucureşti. spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei. Părintele i-a spus: „Soro. în tren. venind la mănăstire. a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor. acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui. Dumnezeu va face minuni. sfătuindu-le să se dea la locul durerii. Augustin. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. i s-au uscat bubiţele. s" n" ii fac minuni. pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. de 12 ani. fiind bolnavă de cancer. uimit. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut.

dimineaţa. Ioan Rusu. aici. un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos! De exemplu un tânăr avea o boală gravă de piele. pentru că tânărul nu avea încredere şi o. Mama lui era credincioasă însă. O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea ca cu mâna. sfinţii fac minuni. atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine. chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică. se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc. minune.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: .Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului. s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: . Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă.Dacă nu te muţi tu. locul care fusese uns cu ulei. şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme. nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie. el să se mute.Părinte. era dimineaţă fără pată. Când a ajuns acasă. Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. i-a uns o parte din trup. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele. i-a de aici 400. Iarăşi. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet. sănătos. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: . .Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: . Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf.ATITUDINI 21 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă. pentru care medicii nu i-au găsit leac. În schimb.

Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap 7. li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. 2. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele. Şi-mi zice: „Părinte. la 90 de grade. uitaţi ce anormal de curbat este. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. Când l-am văzut. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. ajunge să înnebunească de dureri. cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge. după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat. m-am înspăimântat. li s­a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. 8. Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud 1. vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o. Şi. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. Osul acesta. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre. care a persistat câteva secunde. 9. cu plăcuţă. o parte de oseminte. de la ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . 5. cu şurubele. când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă. şi foarte frumos la chip. încât dacă nu este dus imediat la medic. n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari. dar am auzit că acum iar se simt rău. în drum am aţipit. când am aţipit. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos. Aici este o aşchie smulsă din os. de ziceai că-i în gură de şarpe. după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. 3. ca să le pună la dânsa la spital. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. s-a menţinut câteva clipe vedenia. A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei. de ziceai că­i în gură de şarpe. care mi-a mărturisit: „Părinte. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică. 6. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. 4. nu mai spun de cazuri de demonizare. când venise prima dată aici. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu. Îi dădusem.22 ATITUDINI Nu mai spun de cazuri de demonizare. Sfântul i s-a arătat. din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta….

înainte să ajungă în cameră. uimit. uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt. le­a întrebat: „te cheamă ioan?” iar sfântul i­a răspuns: „Da!!!” poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală. 12. 11. ca să fie sigur că e mort. uitându­se spre s" ntele moaşte.ATITUDINI 23 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE la un moment dat. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Părintele. a deschis cu grijă capacul răcli" ei şi. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt. aude din spate o voce care a strigat aşa: „ioan!!!”. s­a uitat în spate şi n­a văzut pe nimeni. venindu­şi pu" in în " re şi în" elegând că n­a fost voce de om cunoscut. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian. . 10.

Şi asta datorită şi faptului că în Munţii Tarcăului urma să se adune o tabără.. cum v-aţi reamintit Aiudul? Aiudul… este temniţa spiritualităţii tineretului nostru. În acele zile. au şi început arestările. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta şi ţara era cuprinsă de cele mai puternice gheare. încât în scurt timp ar fi câştigat tot poporul şi comunismul a recunoscut în această mişcare un inamic ce-i punea în pericol puterea. au curăţat tot ce a fost mai important.24 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE AIUDUl – JerTfă şI sfINţIre interviu cu p. la deschiderea anului universitar.. în 1947. M-am bucurat mult de mulţimea credincioşilor noştri. dar. De cum a început discursul. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. în ’4 4. în mare parte legionar. Părinte. toate tablourile lui Gheorghiu Dej. ce ajunsese să depăşească 9000 de tineri. să-i baţi cuie… ceva de neînchipuit pentru creştinism. şi sălbăticia iudaică: să tai cu fierăstrăul capul omului. încât Moscova i-a luat la întrebări. au început şi studenţii să scrijelească cu creioanele sub bocanc. S-au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. şi-au închis mapa şi au plecat... Glasul martirilor a chemat pe fiecare să se identifice cu spiritualitatea tineretului acelei generaţii. În 1948 a fost cel mai mare val de arestări. „O să plătiţi scump” – le-a zis Gheorghiu Dej. Justin parvu p vă da" i seama ce for" ă a avut acest tineret. la Universitate. Unitatea lor era aşa de rodnică. a şocat întreaga lume. toţi au rămas uimiţi. ei bine. să ţină un discurs. Cu un an înainte. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. prin curajul şi jertfelnicia lor. comuniştii erau stăpâni la noi în " ară. dar mai ales prin puterea unităţii lor. comuniştii erau stăpâni la noi în ţară. ale Anei Pauker erau . Mişcarea aceasta a tineretului de atunci. Vă daţi seama ce forţă a avut acest tineret. în acelaşi timp. într-un moment în care. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta. Gheorghiu Dej s-a prezentat la Iaşi. în ’44. Când au văzut ei cât tineret este implicat. care au venit înspre Aiud săi slăvească pe martiri. de puterea organizaţiilor noastre de tineret. până şi organele Securităţii. acolo este zugrăvită toată viaţa şi nevoinţa acestor suflete jertfelnice. într­un moment în care.

de un canon de rugăciune mai intens. E interesant că avem sfinţi din secolele XIV. Aici am învăţat într-adevăr să şi mănânc. În Aiud am stat singur în celulă vreo şase luni. este tocmai pentru că trecem cu indiferenţă pe lângă trupurile martirilor români. ce ajun­sese să depăşească 9000 de tineri. că. Această stare de lucru a durat vreo lună jumate. încât Moscova i­a luat la întrebări. pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. şi nu lipsea rugăciunea. de ce Biserica nu canonizează şi pe aceşti sfinţi? Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. A fost singurul loc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă. Tot ce am primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. Când au văzut ei cât tineret este implicat. văzându-se în pericol. Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti. ori în Spania. M-am întreţinut acolo cu scrierile însemnate pe pereţi. lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare. XVI. ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor. atunci nu mai e sfânt! Păi unde mai e adevărul? Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin şi naţional. Ce a însemnat puşcăria Aiudului pentru sfinţia voastră? Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea. dar de ce ceilalţi să stea nebăgaţi în seamă? Poate toată sărăcia şi mizeria în care trăim noi astăzi. au început să-i culeagă… şi astfel a ajuns tot tineretul nostru de elită în puşcării. teologie. despre Părintele Ilie Lăcătuşu – ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar. este în prezent şi va fi în viitor.. de post. S­au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. tot restul vieţii a fost o continuă hărţuială. Erau o mulţime. El nu este omul mărginit – în România. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei rugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate.. Să se prezinte acum partidele politice şi să spună câţi sacrificaţi au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. au cură" at tot ce a fost mai important. dacă ne convine nouă sau nu. altfel.. Dar eu m-am lăsat mereu în voia lui Dumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu.ATITUDINI 25 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . Asta nu împrumută ecumeniştii noştri? Când vrem să canonizăm un sfânt. Tot ce voiai: vocabular pentru engleză. Sunt atâtea dovezi ale sfinţeniei vieţii lor. din toate domeniile. au şi început arestă­rile. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Paraclisul Maicii Domnului. Dar este aceeaşi mafie din trecut.. agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acolo însemnări folositoare. De exemplu. italiană. dimineaţa găsite pe jos. În cămăruţa asta au venit momente de linişte şi pace. germană. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă. Şi. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile... Nu riscă .în Mun" ii tarcăului urma să se adune o tabără. două aproape. franceză. Aveam un program alcătuit din rugăciunea Doamne Iisuse. XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidenţă şi mărturiile actuale. Cei pe care i-a învrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luat degrabă la El. a fost cu adevărat o mişcare de regenerare a creştinismului nostru ortodox. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost. Până şi catolicii îşi canonizează mai repede sfinţii.

era şi un tineret venit din generaţii cu un sentiment creştin şi naţional. şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou. aşa cum au realizat şi Sf. Cea mai mare greşeală care s-a făcut în ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii. au pus mâna pe ierarhia Bisericii. Ultimul cuvânt. adevărul este simplu. ortodox sau catolic. într-o frământătură. dar trăiesc. adică Biserica s-a integrat „perfect” vieţii politice. încât nu mai are cine să sădească ceva sănătos. cum am avut noi. nu s-a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. toată lumea a fost de acord – trebuie executat. n-a fost niciodată o conferinţă a unui guvern în care să nu fie şi reprezentantul Bisericii. Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieţii politice. Ioan Ianolide. să ştiţi. după mine. măi. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viaţa politică. în perioada comunistă. după cum au fost vremurile. Fiecare are datoria. Din tot creştinismul. Dar când a fost vorba să execuţi pe Codreanu şi pe toată elita asta a creştinilor ortodocşi. însă. Apostoli. şcoala a fost deformată. era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”… Erau foarte atenţi să vadă ce spune Biserica. un creştinism plămădit prin suferinţă. dar unii dintre români sau dus… Şi acum le e frică în continuare de ei. toţi se protejează. era o moştenire care se promova şi în învăţământ şi în societate.26 ATITUDINI Să nu uităm că pe Biserică nici por" ile iadului nu o vor birui. familia a fost deformată. Şi generaţiile care s-au născut în furtuna asta. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele. pentru că tulbură naţia. sunt mult mai puternice şi mai tari. şi metale nobile. ceva mai clocoteşte acolo în adâncul sufletelor lor. Dar în timp s-au spălat toate ideile acestea frumoase. nu numai S" n" ii au mărturisit Adevărul. Şi ce fapte mai mari de canonizare cer decât se văd la un Virgil Maxim. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. să mărturisească după puterea lui. a fost foarte implicat în viaţa societăţii româneşti. calculatoare şi toată tehnica rămâi total dezarmat. pentru că nu-şi pun ei pielea la saramură. De asta nici poporul nu-i iubeşte. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Părintele Calciu… Dar ei nu pot promova aceşti sfinţi. pentru că evreii în general sunt foarte fricoşi. cu spirit de sacrificiu. Valeriu Gafencu. cât sunt ei. Nici o ţară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi claritate şi viziune. De ce nu mai are tineretul de azi puterea curajului de atunci? Măi. şi de umbra lor le e frică. nimeni nimic. nu­" i trebuie mare " lozo" e. martirii şi mucenicii noştri. Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere. şi metale mai puţin nobile. Adevărul l­a mărturisit şi toată su" area creştină care a primit Botezul lui hristos. Apoi prin televiziune. aşa de puţini.

Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –. cum am avut noi. mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină… Nu aşa spunem la Crez? Mărturisirea face parte din datoriile creştinului. Să nu uităm că pe Biserică nici porţile iadului nu o vor birui. de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos. înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul. Din tot creştinismul.. Nu-ţi trebuie mare filozofie. pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele. măi? Nu. mai ales în vremuri grele. pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: Mărturisesc un Botez. 15 septembrie . Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă. interviu realizat de monahia Fotini.. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi. trădare.. nu s­a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie. deopotrivă. adevărul este simplu. Cel care simte ortodox.ATITUDINI 27 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE nici o " ară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi clari­ tate şi viziune. Părinte. Dar ce. în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. în perioada comunistă. Jilava. noi ne luptăm în naţiuni. însă. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc. la Râmnicu Sărat. dar unii dintre români s­au dus… Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. adică îmbisericirea neamului. cu o conduită morală impecabilă. adică potrivite cu specificul naţiunii mele. nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste. dar pe căi diferite. ortodox sau catolic. Părinţi nu prea întâlnim această problemă. Fiecare are datoria.. ba dimpotrivă. Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii. au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile. acela şi mărturiseşte. Însă nu vor reuşi nimic. ni se socoteşte ca un fel de lepădare. ferească Dumnezeu. de când există lupta împotriva naţiunilor? La Sf. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre. Nu se converteau şi cei care torturau? Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. să mărturisească după puterea lui. mărturisirea ta va fi mai rodnică. înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia.

M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. ochii i-a mişcat în direcţia . am văzut un mort adevărat. Dumnezeu a vrut ca fata să vină. la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit. complet. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. şi descoperit. Şi intrând înăuntru. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor. Şi.28 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părINTele IlIe lăCăTUşU Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca ghea" a. în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul. un mort viu. vorbeşte la cei care sunt vrednici . da’ nu­i mort. neaşteptat .pentru că sfântul face minuni. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo. Iar el – nimic. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni. de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Mărturia părintelui Ioan de la rarău Părinte Ioan. Omul. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul. fără mirosuri. erau calde. când moare. cu ochii închişi. în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri. Atunci. sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. deschide ochii.eu. să văd personal cu ochii mei. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva. pentru că eram străin de Bucureşti. personal. era cu ochii deschişi mari. Am văzut un mort. se mişcă. trăind în aer ca toţi oamenii. Maica Domnului şi după aceea pe el. deşi nu fusese de vreo două-trei zile. ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti… Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu. spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu. ca să nu putrezească imediat. bineînţeles. şi fără nici un fel de miros. nemişcat. de atâţia ani. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg.

Atunci. A. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. deschide ochii. mea.ATITUDINI 29 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi când am ridicat capul şi m­am uitat la el. nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.ţepene complet. Sfânta Cuvioasă Parascheva. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi. Nu se vedeau semne de putrefacţie… Absolut nimic. Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni? Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii. Nu-i cunosc activitatea. neaşteptând altă invitaţie. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte. dar ştiu că este un sfânt. vorbeşte la cei care sunt vrednici ­ eu. Am pus mâinile mele pe mâinile lui. şi cu mustaţă şi cu tot absolut. Nu mai erau rigide? Nu. În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă? Da. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani. N-am stat cu ei. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă. şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. în clipa aceea. Am mai mers altă dată. mari de tot. mare înaintea lui Dumnezeu. înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui . aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica. un mare sfânt. erau calde. da’ nu-i mort. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. sfinţi mari. Am văzut un mort. o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” . nu-i cunosc viaţa. Dumneavoastră mişcaţi mâinile sau nu? Eu le-am mişcat. ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni .acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. se mişcau cu mâinile mele. Sfânta Filofteia. un mort viu. Sfântul Dimitrie Basarabov. prin darul proorociei. era cu ochii deschişi mari. reci ca gheaţa.exact cum s-a întâmplat acum. după ce m-am rugat puţin. ce puteţi spune? E unul dintre cei mai mari mucenici. ca la doi ani. un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. Despre părintele Daniil. cum sunt morţii şi. . Şi atunci m-am … şi atunci m-am ridicat şi am plecat. am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos. numai i-am văzut. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat. mam uitat în spate. tata vrea să-ţi vorbească. Era deci şi înainte văzător cu duhul. ca viu. Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie? Nu ştiu cât de mult mă rog eu. Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare. Erau flexibile. neaşteptat ­ pentru că sfântul face minuni. se mişcă. deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră? Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa. Şi am auzit că ar fi spus. întreabă ceva”.dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. absolut deloc. Şi. socotindu­ mă cu totul nevrednic de aşa ceva. se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul . am cunoscut.

Ori eşti în lumină. e cu gunoaie. Viaţa nu există numai pe pământ. Pentru mântuire. L-aţi cunoscut? Da. îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă. au suferit. ştia vreo cinci şase limbi străine. adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. A murit ca un mare mucenic. dacă nu este convins. ci în veşnicie unde este exclusă moartea. care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. Schitul Rarău. Omul. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică. era foarte. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor. Avea mare trecere la rugăciune. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. unde era el atunci. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină. ori cu Dumnezeu. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . zdravănă. nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. Era şi el cunoscător cu duhul. Acum e vreme de cernere. un om studios. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu. desăvârşită. Despre ce ţinea conferinţe? Discuta sub toate aspectele. Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. este un termen. foarte. la Maica Domnului. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie. ori cu Satana. făcea pe neîsemnatul. ori în întuneric. tot timpul scria şi se ruga neîncetat. absolut nimeni. înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. Căuta tot timpul să nu iasă în eviden" ă cu ceva. Cum a murit? A murit în închisoare. „Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. trebuie cernută. Făina dacă nu-i cernută. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. atât. prin fapte. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare. Dumnezeu Îşi alege oamenii. El pe toţi i-a convertit.30 ATITUDINI Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. L-au omorât. Nu există viaţă pe pământ. ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. A murit în chinuri. l-am cunoscut. avea o credinţă fixă.

unii în sfârşit până la jumătate. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi. rar îl auzeai vorbind ceva.aşa te prindea la oase. şi am scos la mal cei doi snopi. n-o fost nimic. nu te mai scoate nimeni de acolo. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. făcea pe neîsemnatul. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva. că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. că altfel cred că eram cu toţii morţi. absolut nimeni. foarte. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav. unii până la gât. în general. Am mers vreo trei ore în apă. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Era o deschidere acolo. Curgea apa de pe noi. În 30 ianuarie. până la bărbie am intrat în apă. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheaţă. curăţat. Mare minune a fost atunci. Mărturia părintelui Justin pârvu Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava. când am intrat noi era ceaţă. Am tăiat frumos snopi. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă. măi băieţi.ATITUDINI 31 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Era şi el cunoscător cu duhul. prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere. chiar în ziua de 30 ianuarie. crezând că vom refuza comanda. Măi. te duci într-o ştioalnă. nori şi rece . unde era el atunci. şi am intrat. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă. Ne-am încălţat. în Deltă. „hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. Că dimineaţa. pus la dimensiune şi era un ger de minus treizeci de grade afară. intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău. aşa aburi ieşeau din toate. Probabil aşteptau să ne execute. nici un internat. era foarte. de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Ei bine. şi atunci când o făcea. vreo patru mitraliere. de se minunau şi caraliii. Schitul Rarău. ne-au trimis în colonie. de apă. Şi dintr-odată a apărut soarele. măsurat. s-a luminat de ziuă. Şi am scos. Eram toţi înspăimântaţi. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Am ezitat la început. la canal la tăiat de stuf. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. Am ajuns acolo. Unii până la piept. ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. trebuia frumos. Era o căldură. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. ăştia trag în noi. era foarte important ceea ce spunea. Măi. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. la Maica Domnului. cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. El s-a remarcat. Avea mare trecere la rugăciune. mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera. eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze. gheaţa groasă de 20-25 cm. şi cum să intri în apă? Calci. . care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări. când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. Să intrăm în apă.

până în anul 1948.m. ţi-a dat Dumnezeu acest dar din plin: să pui viaţa în ziduri. În anul 1981 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Timişeni .32 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părintele Ioan Negruţiu – răstignit lângă Hristos… „Părinte. clerul şi călugării.hotnews. II. Titlul articolului se referă la momentul în care părintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Iustinian de a fi scos din lagărul de la Canal. Episcopia Romanului şi Huşilor. Atât de amplă a fost lucrarea părintelui Negruţiu încât.Cuvântul patriarhului Iustinian către părintele Ioan este citat în articolul Părintele Ioan Negruţiu – deţinutul care a refuzat să fie scos din lagăr. părintele Ioan: Despre celulele „devenite altare” „Se mutaseră în aceste lagăre şi temniţe mii şi zeci şi sute de mii de oameni. putem înţelege că mare a fost lucrarea de preot a părintelui şi în temniţă şi în lagăr şi în deportări. E un haos aici!” Haosul se datora tocmai presiunilor pe care Biserica le suporta din partea regimului comunist… Armele de apărare ale mucenicilor erau: credin" a în Dumnezeu. că Biserica stă rău. prin rostirea S" ntei liturghii de către preo" i. Protosinghel Ioanichie Bălan. Universitatea. Altarele româneşti s-au mutat în închisori!” Patriarhul Justinian Marina1 scurtă prezentare a părintelui Ioan În volumul al doilea al seriei de Convorbiri duhovniceşti. vol. 217. nu ştim cum să vă mulţumim că ne-aţi salvat Biserica! Ortodoxia noastră a amuţit aici. Ioane. p. de a ridica ziduri. profesor şi director la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeş (1971 – 1976). în momentul în care patriarhul Iustin Moisescu a aflat că părintelui i se propusese să plece în Banat. facultăţile. Toate instituţiile de bază ale societăţii noastre erau bine reprezentate. Tot acolo putem citi un cuvânt al patriarhului Teoctist Arăpaşu: „Mi-a dat Dumnezeu o dăruire: aceea de a clădi. în anul 1915. întărită prin rugăciune şi psalmi. inclusiv cea de Teologie.d. 1990. iar în 1938 a luat licenţa în Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost mulţi ani profesor la liceul din Beiuş. prin smerenie şi îndelungă răbdare . l-a rugat: „Te rog să nu pleci. dintre cei mai buni pe care îi avea ţara. 2 . fostele guverne împreună cu armata.ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioannegrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar.a. pentru a rămâne să îi întărească pe fraţii de suferinţă. părintele Ioanichie Bălan îl prezintă astfel pe părintele Ioan Negruţiu: „S-a născut în satul Borşa – Bihor. şcolile şi întreprinderile. prin postul de bună­voie întărit cu cel impus de călăi. Or. muncitorii şi ţăranii nedispuşi să-şi vândă sufletele satanei ş. inspector general patriarhal (1976 – 1979) şi redactor principal la revista Mitropolia Banatului (1979 – 1981). Apoi a lucrat ca inspector eparhial la Episcopia Oradiei. prin recitări din S" ntele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. de Ionuţ Băiaş şi Costel Condurache (poate fi citit pe http://www. Numai Bunul Dumnezeu ştie 1 . A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi.Timişoara”2.Convorbiri duhovniceşti. prin milostenii fa" ă de cei mai slabi. de a construi. în 1934. dar nu mi-a dat şi puterea de a altoi spiritul zidului.” Chiar dacă patriarhul Teoctist se referea mai ales la lucrarea pastorală făcută de părintele Negruţiu după ieşirea din închisoare.htm). Academia Română. ţie.

spune că acesta nu este altceva decât un martir în viaţă 3 . spune: «Ele sunt adevărate martire. în sfârşit. nu este de mirare că şi marele dascăl al şcolii alexandrine. de pildă. spre a se pune temelie nepieritoare Împărăţiei Cerurilor pe pământ. prin smerenie şi îndelungă răbdare.ATITUDINI 33 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Scopul " nal era bine de" nit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalită" ii şi degradarea totală a " in" ei umane prin nimicirea chipu­ lui lui Dumnezeu în om. Tertulian îi numeşte «martiri propuşi». Clement Alexandrinul. iar Sfântul Ciprian îi numeşte ca atare pe cei condamnaţi la muncă silnică pe viaţă în minele de metale. a focului. a varului nestins. Origen. 241. universitatea.”3 părintele Ioan: Despre mucenicie „Scriitorii epocii martirice. a oricărui creştin era considerată cu atât mai desăvârşită. prin învăţare de limbi străine. «martyres designati». Academia Română. nu pentru că ar fi îndurat într-un timp scurt căznirile trupului. În acelaşi context. Sfântul Ciprian al Cartaginei aminteşte undeva că există nenumărate cununi martirice ale vremurilor de pace («habet et pax coronas suas»). susţinută cu râvnă pentru curăţia lor» (Convivium 7. în general. prin milostenii faţă de cei mai slabi. ci pentru că toată viaţa lor au luptat şi nu s-au îngrozit de lupta lor olimpică. prin îndobitocirea lui. a frigului. prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. ca şi prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc. spune că «Oricine face mărturisire pentru adevăr. Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalităţii şi degradarea totală a fiinţei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om. 3). facultă" ile. inclusiv în celulele temniţelor devenite altare de jertfă pentru Hristos. poate să se numească pe bună dreptate martir». prin proba cumplitelor răngi. Armele de apărare ale mucenicilor erau: credinţa în Dumnezeu.Idem. prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi. prin meditaţii religioase. toate institu" iile de bază ale societă" ii noastre erau bine reprezentate. au socotit martiriul ca măsură – etalon a tuturor virtuţilor creştine. prin memorări de poezii potrivite situaţiei. prin îmbogăţirea cunoştinţelor. Viaţa duhovnicească. Radu Gyr şi alţii. pe pingele. folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceţi şi mucenici creştini. rânduită pentru realizarea purificării prin suferinţă. . Sfântul Metodie de Olimp. întărită prin rugăciune şi psalmi. inclusiv cea de teologie numărul şi numele victimelor aduse ca nişte oi spre junghiere. La fel. căutând să definească tipul de om creştin ideal. De aceea. dintre cei mai buni pe care îi avea " ara. a catharsis-ului creştin. Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraţilor. Şi. Se mutaseră în aceste lagăre şi temni" e mii şi zeci şi sute de mii de oameni. vorbind despre fecioarele creştine. pe cei care erau doar pregătiţi spre a deveni martiri. veterani ai închisorilor: Nichifor Crainic. şi trecute prin rigorile torturilor. prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoţi. numit de el «gnosticul creştin». cu cât se asemăna mai mult cu martiriul. a înfometării. de toate zilele. a terorii şi a umilinţelor de tot felul. prin îndobitocirea lui. prin cuvinte. după cum spune proorocul. cele mai multe creaţii ale poeţilor consacraţi. aplicate de călăi cu înaltă calificare. folosind scrisul cu acul: pe pereţi. prin fapte sau prin alte forme. p. pe centuri.

peste armura atletică. Condamnarea părintelui Negruţiu „După decretul de graţiere din ’64. eram student pe atunci. îmbrăcând. ca neapărat să stea cu mine de vorbă. în frunte cu Pavel Tebeul. a luat misiunea atât de grea. Unii dintre aceştia s-au învrednicit şi de moartea martirică. p. 4 . şi n-am putut să-mi explic nicidecum cum de ţi s-a dat o pedeapsă atât de mare. împărţindu-le la săraci şi retrăgându-se în pustie în timpul nesfârşitelor persecuţii ale lui Diocleţian. unul dintre foştii mei elevi de la Beiuş. mantia călugărească”4. şi după ce m-a îmbrăţişat. că realmente n-ai făcut nimic!»”5. zi de zi. vol. care se nevoiau cu postul. iar alţii. am căutat dosarul. şi l-au răscumpărat prin îmbrăţişarea ascezei creştine. Antonie cel Mare şi Pahomie. l-am citit şi îţi spun eu. care însemna un martiriu. eram cu capul în jos. pp. 234-235. tipărite în volumul Cuvântul care zideşte.Din volumul de interviuri televizate luate de Vartan Arachelian. că n-am găsit fapte nici măcar pentru un minut de arest. şi urcând greu golgota. neputându-se împărtăşi de martiriu din binecuvântate pricini. odată cu încetarea persecuţiilor. considerându-se şi ei răstigniţi pentru lume. cu rugăciunea şi cu privegherea. Aceştia sunt cei ce au pus temelie. 5 . sporind numărul mare al «anahoreţilor» ce-şi lăsau averile. ci pentru că a ales să Îl slujească pe Hristos. soarta m-a făcut să ajung procuror chiar la Tribunalul la care ai fost judecat. cele mai multe «cununi martirice ale păcii» din acea vreme. fără încetare.34 ATITUDINI şi în trăire. Procurorul Republicii Socialiste România. care ajunsese procuror militar chiar la Tribunalul care mă judecase. a venit să mă caute. Am asistat la procesul tău. Prin ei. Mi­a apărut în vis Domnul iisus hristos. Dar. şi lumea pentru dânşii. vieţuitori ai pustiei. Editura Roza Vânturilor. Şi m-a găsit. nespus de mulţi. au împodobit capetele nenumăraţilor asceţi. şi lumea pentru el». nu numai de câteva zile sau ceasuri. un martir răstignit pentru lume. mi-a spus: «Uite. monahismului creştin care. Părintele Ioan a fost condamnat la închisoare nu pentru că a făcut fapte de violenţă sau alte rele. direct la arhivă. 1990. II. ci de o viaţă întreagă. poate voi găsi Crucea Domnului. când am fost şi eu eliberat ca toţi ceilalţi. Şi m-am dus. asumându-şi – ca mulţi alţi preoţi din generaţia sa – riscul de a pătimi pentru El… ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . 46 -47. dar şi de sublimă a martiriului. Eu mă găseam la poalele muntelui golgota şi aveam de gând să ajung sus. Episcopia Romanului şi Huşilor.Convorbiri duhovniceşti. când am ridi­ cat capul deja ajunsesem fără să­mi dau seama chiar în fa" a Crucii Domnului hristos. martirul atlet devine martirul monah. Protosinghel Ioanichie Bălan. noapte de noapte. n­am fost nicio­ dată la locurile s" nte. peste veacuri. de cum mi-am luat în primire postul.

32). şi urcând greu Golgota. material selectat de Claudia Vasile 6 . m-a trezit un vis. format din preoţi de mir sau preoţi de mănăstire. mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu. m-am culcat într-o noapte mai târziu. Eu mă găseam la poalele muntelui Golgota şi aveam de gând să ajung sus. aşa cum a spus patriarhul Justinian. „altarele româneşti s-au mutat în închisori!”. m-a privit. şi un " or deosebit de puternic m­a pătruns şi m­am trezit. când împlineam anul de când eram cu domiciliul obligatoriu. Când a fost gata tot şi era să ies pe uşă şi să plec. Era singur pe cruce. însufleţiţi de iubirea de Dumnezeu şi iubirea de neam. Erau reci ca gheaţa. De acum încolo. Datorită lor. şi pe cea din dreapta.Idem. Cu ei s-a împlinit cuvântul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor. Iisuse. să mă răstignesc şi eu pe o cruce alături de Tine! Pe care vrei să mă aşez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Şi Iisus mi-a răspuns: «Nu mai au semnificaţia pe care au avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. Erau reci ca ghea" a. poate voi găsi Crucea Domnului. Şi am dat să mă apropii de cruci şi I-am atins fluierele picioarelor cu mâna. Şi m­am gândit să fug… Mi­am făcut rugăciunea în genunchi. atunci când fiara roşie a încercat să sufoce credinţa creştină. Care este în ceruri…!” (Matei 10. eram cu capul în jos. . un vis cum n-am mai avut şi cred că nu voi mai avea niciodată. Mi­ am dat seama că e semn de la Domnul hristos. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă Golgotă. oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce. „oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce…” „În luna iulie. mi-am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m-o ajuta Dumnezeu. Şi m-am gândit să fug… Mi-am făcut rugăciunea în genunchi. mau trecut fiori. ci pentru întregul sobor de clerici care. şi un fior deosebit de puternic m-a pătruns şi m-am trezit. au avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos… Un mare sobor. spre dimineaţă. şi pe cea din stânga». A deschis ochii. ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu Tine? Şi ei Te-au părăsit? Porunceşte-mi.ATITUDINI 35 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi am dat să mă apropii de cruci şi i­am atins " uierele picioarelor cu mâna. mi­am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m­o ajuta Dumnezeu. Mi-am dat seama că e semn de la Domnul Hristos. aveam foarte mult de lucru în parohie. şi am întrebat: «Doamne. M-am uitat de după perdea şi am văzut că în curtea mea intra maşina Securităţii din Galaţi…”6 Părintele Ioan Negruţiu a ales să ducă o viaţă de mucenicie. Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. tineri şi mai puţin tineri. şi după ce am adormit. când am ridicat capul deja ajunsesem fără să-mi dau seama chiar în faţa Crucii Domnului Hristos. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă golgotă. crucile tâlharilor erau goale şi Iisus era încă viu. Visul pe care l-a avut este reprezentativ nu doar pentru viaţa sa. p. 46. N-am fost niciodată la locurile sfinte. dacă sunt vrednic de aceasta. am auzit zgomot de motor de maşină.

rezistenţă. Nu este aşa. înfipţi în caşcavalul bugetar. se infiltrează în aparatul de stat şi trag de sfori patibularul de jos. alţi români chiar cred că l-au dobândit.. o parte din mucenicii propuşi pentru canonizare în Biserica Ortodoxă Română. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. Credinţa în Dumnezeu îi face pe mulţi să reziste. câteva zile. Homunculii descendenţi din maimuţe ocupă România. Rezistenţă. România e un ponei roz. Se întreprind experimente anti-umane pe românii încercaţi. aflată sub spectrul interzicerii la Iaşi. Noi suntem proşti. din nou. Pun mâna pe preşedinte. unde sunt prezentaţi Sfinţii Închisorilor. de la ICR până la CNSAS. despre viaţa şi sacrificiul unor martiri anticomunişti ai Ortodoxiei româneşti. aflată la polul opus. Trec anii. Succubuşi şi incubuşi invadează rapid toate mediile de formare şi control ale naţiunii. iar de" inu" ii politici care au suferit cu zecile de ani prin temni" ele comuniste sunt pentru CnSAS nişte legionari „nedemocra" i” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară.. Cel puţin asta vor să ne înveţe profitorii tuturor regimurilor. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. războiul continuă: ht ig a yr e DĂ D D D tir OD O O O op s VO C ănă -V -V -V -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE . biet român săracul. Elita culturală şi politică a României este ucisă şi arestată în masă. După infamul scandal al informatorilor trimişi la Berlin cu ICR-Tour şi al art-maneliştilor de stradă cu spray în nas desemnaţi reprezentanţi ai României la New York. Lumea s-a întors. iar deţinuţii politici care au suferit cu zecile de ani prin temniţele comuniste sunt pentru CNSAS nişte legionari „nedemocraţi” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. Unii români mor pe străzi pentru adevăr şi libertate. Este vorba de „Destine de martiri”. Amintim aici că Biserica Rusă a canonizat deja sute de sfinţi ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că Vaticanul a beatificat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzuţi în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovietice. cu sprijinul proptelelor politice pe care şi le-au tras în anii buni de slugărnicie. pe care stau călare turnătorii şi impostorii ICR.36 ATITUDINI plANeTA HoMUNCUlIlor ICr sI CNsAs sAs sAs victor roNCeA . La noi. CNSAS-ul găseşte că e normal să se răzbune pe o altă expoziţie. Un timp. dimpotrivă. pe dos: negrul e alb şi albul e negru. rezistenţă este îndemnul cheie. oricare ar fi el.

Radu Gyr. ca să iasă. să i se administreze încă o porţie de închisoare la cei 94 de ani ai săi. Acuza de care a ţinut cont CNSAS – când a anunţat că interzice expunerea mai multor documente şi fotografii din dosarele Securităţii. Părintele Gheorghe Calciu. Harnicul detractor al Bisericii Ortodoxe susţine că „aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate”. războiul continuă: urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. lăsând de o parte faptul că adevărul este cu totul altul. Mircea Eliade. „O să se bată cu noi şi morţi. cu 21 de ani de temniţă. Petre Ţuţea. şi mulţi. organizaţie spiritual-politică necondamnată în procesul de la Nurnberg? Îi vom elimina din cultură. membri sau simpatizanţi ai Mişcării Legionare. până sus în stat.ATITUDINI 37 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Biserica Rusă a cano­ nizat deja sute de s" n" i ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că vaticanul a beati" cat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzu" i în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovi­ etice. Aceiaşi duşmani ai României de ieri. Nae Ionescu. mulţi alţii. unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. 21 de ani de temniţă bolşevică. „Sfântul de la Sâmbăta”. spunea Părintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise şi chilie. Nichifor Crainic. pe placul membrului Comisiei Tismăneanu. Emil Cioran. Mircea Vulcănescu. Şi totuşi. George Manu. „Sfântul închisorilor”. Şi morţi vom izbândi!”. pare să spună CNSAS-ul şi restul Planetei homunculilor. care a împlinit recent 94 de ani. un înainte-văzător al României. la noi. la cine-i ţine: nu simt cumva că îi cuprinde frigul şi întunericul? . iar noi să fim alături de voi ca să ne apăraţi. în sfârşit „democrat”. urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. închis în repetate rânduri. nu în ultimul rând Părintele Arsenie Papacioc. ce vor face însă „prelucrătorii de istorie” cu alţi mari români verzi ai lumii: Constantin Noica. Valeriu Gafencu. Părintele Arsenie Boca. precum şi-au dorit comuniştii? Da. mort în chinuri la Aiud. practicant al discriminării şi urii anti-ortodoxe în calitatea lui de membru al unui cult religios sectar. singurul care mai trăieşte din grupul de rezistenţă. Iată că nu au trecut nici doi ani şi cuvintele profetice ale mărturisitorului dreptei credinţe se împlinesc. dimpotrivă. Aron Cotruş. întreb din milă. Este vorba de viaţa lui Ioan Ianolide. Mihail Manoilescu. încearcă să mutileze memoria luptătorilor anticomunişti. pentru că ar fi fost legionare. Vintilă Horia. şi loc de pelerinaj. Ernest Bernea. Părintele Daniil-Sandu Tudor. din istorie. care oricum sunt bun public naţional – îi aparţine unui oarecare Dorin Dobrincu. instalat şi menţinut ilegal la şefia Arhivelor Naţionale. Poate ar trebui ca Părintelui Arsenie Papacioc.

38 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE feMeI MArTIre Interviu cu Monahia pangratia Mureşan (continuare) Şi intervine doctorul. Când am văzut treaba asta. Mă rog. de suflet. Pentru că îmi aduc aminte. Nici ca maică. Şi a venit cu comandantul care zis: “Doamnelor. Dumnezeu s-o ierte. ce n-aţi vrut sau n-aţi putut să spuneţi.un maior de la procuratura militară. într-o zi una dintre fetele astea . spuneţi. plină de pelagră.” Acesta a făcut ochii mari: „Da` de ce. nici bălaie. uitaţi-vă: Domnul maior de la Procuratura militară. a venit un bărbos. unguroaică era. nici ca profesoară. nu m­a scris.” „Spuneţi măicuţă. ne-a băgat întro cameră mai mare. spuneţi-i dumnealui”. N-avea nici laie. ştiindu­mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumnea­ voastră? nu vă da" i seama că peste două zile muri" i?”. Şi a făcut un ac dintr-un pai de mătură. încă eram în Miercurea-Ciucului . a venit odată. dar se poate să faceţi o aşa crimă? Nu suferim noi aici împreună?” „Pentru interesele mele trec şi peste cadavrele părinţilor mei”. în ticăloşia ei. erau de toate religiile. dar era totuşi un suflet. a plecat. În luna mai venea din nou comandantul cu gre" erul. era o fetiţă de vreo 17 ani. care pentru un polonic de zeamă din aia neagră. spunea toate prostiile afară.a scos un fir de aţă din saltea ca să-şi coase ciorapii. Dacă aveţi ceva de spus. Şi imediat a venit şi i-a pus cătuşele.că le băgase de acum saltele .” Toată lumea era foarte curioasă să vadă ce spune. Şi ea a bătut în uşă şi a reclamat-o. „Vă rog să-mi spuneţi şi mie cei aia politică. Şi era cu noi în cameră o cetăţeancă care se dădea drept descendentă din familia Ghica de la Iaşi. Şi baba Ana. un amărât şi mi-a spus: . după o săptămână. vreau şi eu să vă pun o întrebare. a ieşit dintre paturile alea: „Să trăiţi. nici ca ingineră. doamna Ghica.nu ne dusese încă la Arad . n-am cunoscut lumea cum am cunoscut-o în puşcărie. era cât o matahală. da ce s-a întâmplat?” „Acum trei ani într-o toamnă. am crezut că-i sar în cap şi am spus: „Bine. că curgea zdrenţele după noi. Cum a fost în închisoarea de la Miercurea-Ciuc? La Miercurea Ciuc parcă v-am spus. Şi. domnule maior. dezbrăcată de zdrenţele astea de caracter. cu vreo 27 de persoane.

nu ştiu de unde era a venit. Mă duce la cabinet. Şi n­am avut nimic. Mă rog. Acela.dacă moare una în plus. Maica Mihaela a fost la Miercurea-Ciuc. pe lângă penitenciarul de drept comun de la Arad. ne mai spunea părintele Justin. în care a murit frate-său. Erau fugarii din Făgăraş. M-am făcut bine şi puteam merge a lucru. cinci ani. În luna mai venea din nou comandantul cu grefierul. Şi a intrat doctorul: „Nu. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le-am pus în buzunar. Humulescu îl chema.Nicoară. se face o colonie. Avramescu. în ziua de vinerea mare. m-a întrebat: ”Da` ce-i cu dumneavoastră?” Şi-i spune comandantei: „Vă rog s-o luaţi s-o duceţi la cabinet”. Era cu mine.. aveam 250 de grame de pâine pe zi. ce-aţi spus? E sub comanda mea”. ne-a dus la Arad. dă­ mi şi mie ceva de mâncare că­s nemâncat de trei zile’. cu 7 ani în urmă . arestată pentru că fetiţa ei care avea doi ani. La proces a spus: „Vă rog să-mi daţi condamnare maximă. Cine se simte în stare să meargă la lucru? „Scrieţi-mă şi pe mine” – am zis eu.Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăieşte -. S-a uitat lung la mine şi a zis către grefier: „Hai trece-o şi pe doamna pe listă”. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. un amărât şi mi­a spus: ’Măicu" ă. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. ’Măicuţă. Între timp auzisem eu printr-o sergentă majoră că sunt nişte tratative cu americanii şi cu. era un doctor evreu. Dumnezeu să-l . nu m-a scris. De la Miercurea Ciuc unde v-au trimis? În ianuarie ’61 a venit într-o zi comandantul închisorii de la MiercureaCiucului . mă controlează. Domnule. nu.. Spunea una dintre sergente. Aşa se dădeau pedepse. ştiindu-mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumneavoastră? Nu vă daţi seama că peste două zile muriţi?”. scrieţi-mă şi pe mine pe listă”. Erau fugarii din Făgăraş. dă-mi şi mie ceva de mâncare că-s nemâncat de trei zile’. Aţi cunoscut-o? Tot din bătut în perete. a venit un bărbos. cred că nu vă e totuna . Nu mai văzusem nimic dulce de atâţia ani şi într-adevăr în trei săptămâni m-am îngrăşat patru kg. Şi n-am avut nimic. când m-a văzut. se face o colonie de muncă pentru politici. şi bombănea ea: „Are mama doi căţei / cine-i pupă-n fund pe ei: Stalin. veneam din poiată. Şi pentru că purta cămaşă verde pe stradă îl aresta. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. Şi să-i dea în fiecare zi 250 de grame de lapte pe zi şi o bucăţică de marmeladă”.] „Acum trei ani într­o toamnă. şi pentru asta a primit mama copilului. aveam nu 150 de grame de pâine. Eu sunt vinovată de tot ce s-a întâmplat”. Şi intervine doctorul. nu. sau minus. cutare să vedem dacă îşi revine în trei săptămâni. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. în 64. În fine. Ştiţi cum s-au dat pedepsele? Da. într-o zi se juca fetiţe cu o cutie de zahăr pe care erau doi căţei. spun ce-am avut şi îi spune asistentului: „Îi dai cutare.ATITUDINI 39 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „vă rog să­mi spune" i şi mie ce­i aia politică. veneam din poiată. a plecat.că în fiecare zi murea cineva . tot la Miercurea Ciucului. Stalin”. cutare. majoră: „N-am văzut un om cu mai multă demnitate ca maica asta”. nepoata marelui actor Notara de la Bucureşti. era cred că de undeva din Moldova şi zice: „Doamnelor. şi-i spun comandantului: „Domnule comandant. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le­ am pus în buzunar. A murit în aceeaşi celulă. el era român. Şi a fost denunţată.” [. Doctorul penitenciarului. Era o viaţă mai omenească pentru că te scotea 15 minute la aer. Nu era doctorul.

nu? Eu am făcut liceul de la mănăstirea Bistriţa în Vâlcea. când să ies pe uşă: „Măicuţă. ave" i 300. Sfinţia voastră nu aţi făcut parte din nici un partid? Nu. „Păi aduceţi-mi ochelarii că-s la voi”. asta mi s-a reproşat la tribunal când m-au judecat: „Aţi avut grad de ministru”. „Banii vi­i dau prin israel.” „Păi. Şi a spus: „Dar ce politică s-a făcut la voi dacă la ora actuală. eu am terminat maică facultatea. N noaptea aceea avusesem eu un vis. „Banii vi-i dau prin Israel. şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru familie.că nu vă interesează”. că eram în sutană. Şi­a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. n-am avut dreptul la bursă. în care ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Că noi eram încă sub copita ruşilor. dar eraţi deja maică. Şi cine vă ajuta? Dumnezeu. că-i sfidez. Ca studentă am avut necaz. În ziua de 15 ianuarie în ’63. Nu m-a eliberat atunci. Maică.000 de deţinuţi politici. Şi vine cu un ziar: „Citeşte articolul acesta la deţinute”. Ca inginer-şef în regiune. . mulţumesc”. Zic: „Eu am partidul meu. N-aţi avut dreptul la bursă din cauza asta? Sigur că da. când aţi fost anchetată? Păi da. A plecat el. dacă în ’60. Eraţi călugărită. şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.„Pune şefa de cameră că-i mai tânără. aveţi 300. încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc. că dacă vi-i dau direct vi-i iau ruşii”. era profesorul evreu. nu la puşcărie. vine anchetatorul: „Care-i inginera Mureşan?” Parcă nu ştia. preşedintele Americii care a fost împuşcat de un bandit . partidul lui Dumnezeu. că dacă vi­i dau direct vi­i iau ruşii”.el ne-a scos din puşcărie pe politici. Kennedy. atunci sunt de acord cu voi”. dacă în ’60. ierte. rămâi că eşti colţoasă. marxismul îl învăţ”. Şi. . Eu am terminat în rasă Politehnica. „Vi s-a propus de atâtea ori să intraţi în partid. că era evreu. Şi mă întreabă. şi aţi spus: Nu. n-am avut drepturi. când îţi face voi ceva mai bun decât ce a făcut Dumnezeu. Dacă-i spui un adevăr. înainte de Crăciun. Şi-a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. dintre care 1000 de femei? Condi" ia ­ aşa vă dau bani împrumut ­ ca într­ un an de zile să lichida" i cu de" inu" ii politici”. S-a dus Gheorghiu-Dej să ceară bani împrumut pentru centrala de la Porţile-de-Fier I. Îmi aduce ochelarii. să vă întreb eu ce caut la puşcărie?” Zice: „Tot colţoasă aţi rămas”. Nu mi s-a dat pe gratis”. Erau 145 de băiţi şi eram cinci fete. Şi zic şi eu: „Am avut că am muncit.ca într-un an de zile să lichidaţi cu deţinuţii politici”. că băgase în anul IV examenul de marxism.000 de de" inu" i politici.40 ATITUDINI „Dar ce politică s­a făcut la voi dacă la ora actuală. Pe urmă am aflat că e evreu şi că era şeful sioniştilor. eram singura femeie din 16 regiuni. erau cu balamalele rupte. „Ce căutaţi dumneavoastră la puşcărie? Că noi avem nevoie de ingineri afară. Cum a fost eliberarea? În ’62. La examenul de marxism.aşa vă dau bani împrumut . dintre care 1000 de femei? Condiţia . să citească”. aud forfoteală mare. că eu plec acasă. nu al vostru. apoi m-am dus la facultate. „Bine. a început lumea să plângă. Şi la examenul de stat mi-au trimis vorbă că dacă vin în uniformă mă pică din oficiu.

zice: „V-a dat Dumnezeu prea multă inteligenţă. Procurorul. unde mă repartizase ministerul. aţi fost în puşcărie. nu le-a dat drumul acasă.era deja personal. I-au spus ungurii să vorbească ungureşte că-i în autonomă. ieşiţi afară”. Aşa mi-a zis unul.„Doamnelor. că aveam anchetatorul pe loc. era o zăpadă mare. Acolo însă mi-au spus : „Nu. s-a ajuns la concluzia: de astăzi înainte sunteţi libere. când am ajuns în gară. aşa am vrut. zic. sunt naşii mei de cununie”. mi-a spus că la 15 ianuarie plec acasă. nu se întorsese încă.” Şi a doua zi m-a trimis la fotograf şi mi-a trimis o poză . mai erau nişte ofiţeri. Vine comandantul. care erau vreo 17.dacă m-a văzut în halul acela.nu aveam eu nevoie. vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. Şi aţi intrat în mănăstire? Nu. şi care îşi aude numele să treacă în dreapta şi care nu-şi aude numele. aia-i una. a întrebat: „Cu ce putem să ne revanşăm pentru nedreptăţile pe care vi le-am făcut?” „Am coloana prăbuşită de sus până jos. murise în puşcărie. Am un spirit de observaţie destul de dezvoltat şi începe să mă ia la întrebări. v-am spus. Şi atunci fac eu un calcul. de lângă Reghin. când le-a venit anchetatorul. nu-i venea să creadă – ea primise înştiinţare că am murit de icter negru. a treia zi. din Oltenia aduşi . care era al acuzării. Pe măsură ce vin anchetatorii să vă ia în primire plecaţi acasă. Când m-a văzut soră-mea. se uită lung la mine . În limbajul morse? Morse şi cu cana. Bistriţa a fost mănăstirea mea de metanie şi acolo am vrut să intru. dar dacă erau politice. să vedem pe cine citeşte întâi. să rămână pe loc”. Şi intră comandantul . ce mai? Dacă s-au făcut. Pe la 9 s-au deschis uşile larg. „Doamnelor. n-am vrut să mă duc în altă parte. care v-aţi auzit numele. Se scoală respectuos. se uită. a avut curaj şi a spus: „Nu sunteţi sora lui nana Aurelia?”. au plecat a doua. N-am vrut să mai am de-a face cu ungurii şi am plecat de la gospodăria colectivă. că nu m-au primit. că noi vorbeam cu toată puşcăria. în morse. zice.cei mai frumoşi ani de viaţă mi i-aţi mâncat. Cele de la Bucureşti. am fluierat în biserică. la Slaşoma. După ce am venit la Valea Roşie. Tot ce am agonisit până la 36 de ani mi-aţi confiscat. am venit din puşcărie în 63. Am avut noroc cu ea că în gară ea m-a dat jos din tren. care au fost declarate incurabile de nu ştiu câte comisii medicale. În fine.” Şi aşa că m-am angajat. că nu aş fi reuşit singură. ca la anchetă: „Unde v-aţi născut? Unde aţi făcut şcoala? … Şi din ’56?” Atunci m-am enervat şi m-am ridicat : „Păi zic. unde aveam doi fraţi: unul. A doua zi. de data asta vesel: „Doamnelor.” „Dar atunci. Şi primul secretar: „Doamna inginer. celălalt. M-a luat în braţe şi a început să plângă. Aşa mia spus şi procurorul când mi-a rejudecat procesul în ’72. Ministerul m-a repartizat la o gospodărie de stat în judeţul Mehedinţi. „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”. „Păi. Mergea destul de prost cu pierderi planificate de milioane. am venit să reparăm ce se poate repara. la Podu Gros. Ajunge la 26: „Pangratia Mureşan” – eu sunt trecută în buletin cu numele de maică. legionarul. Ne-a băgat în altă cameră.ATITUDINI 41 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE bunicul meu care a murit la 93 de ani. ştiu. „Ce rost are ancheta asta?” „Doamna inginer. e numai în favoarea dumneavoastră pentru că ştiu că şi cu dumneavoastră s-au făcut mari nedreptăţi”. verificându-se dosarele dumneavoastră şi vinovăţia. Zic: „Ba da”. Şi într-o zi mă întâlnesc cu secretarul de partid: „Doamna inginer. generalul.” S-a simţit el foarte prost şi s-a ridicat. se uită. Nu. şi atunci a desfiinţat autonoma automat. mi-am zis tot mie: astea pleacă acasă. Şi mai citeşte. Aveţi grijă să nu bateţi”. s-au făcut nedreptăţi. Din 15 am fost prima care am plecat acasă. vă rog să poftiţi până la mine la birou”. La Topliţa. la noi. Ei. eu am venit la Valea Roşie în ’64. Cu cana cum? Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă. când am ajuns acasă. până-n genunchi. Totuşi. unul dintre domnii ofiţeri o să citească o listă. Şi zic: „A ştiut Dumnezeu ce să facă”. Bine că m-au lăsat în pace şi m-am dus la Bucureşti. unde strânseseră paturile. îmi sărută mâna . Îi spusesem visul lui tanti Natalia şi zice. La prost trebuie să-i răspunzi după el. Ce mai vreţi?” „Da. lasă-le aşa”. se uită o cetăţeancă. sora mea. De-acum se lecuise Gheorgiu-Dej de regiunea autonomă. plec acasă. zice. . în care eram. A citit pe cele 8 paralizate. şi licee şi şcoli cu limbă de predare maghiară.

42

ATITUDINI

Când am venit de la puşcărie şi le­am văzut pe maici îmbrăcate cu rochi" e, care mai de care…. nu mi­ a venit să cred ­ în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m­am cutremurat! nu puteam să realizez treaba asta.

mare cât icoana Sf. Ioan Botezătorul şi m-a pus la panoul de onoare al fabricii. Şi zic: „Dar ce faceţi, domnule? Din 24 de ingineri câţi suntem în fabrică, sunt singura puşcăriaşă, şi pe panoul de onoare?” „Ei, dacă toţi inginerii noştri ar munci cum munciţi dumneavoastră, fabrica n-ar lucra în pierdere”. Şi apoi m-a ţinut la panoul de onoare vreo 5 ani, şi spun preşedintei de sindicat, că era tot o femeie, tot ingineră: „Ascultă, fată dragă, mai bine dă-mi 200 de lei la salariu decât să mă puneţi la panou. Că în industria alimentară erau salarii foarte mici, mici, mici de tot. Ei ziceau că mai mâncăm o conservă şi ne descurcăm noi. Plăteam autoconsum şi odată îi spun tovarăşului director: „Tovarăşe director, de ce plătesc eu autoconsum? Ce consum eu din fabrică?” „Păi sunteţi singura care nu furaţi.” M-am dus odată, că aveam un chioşc alimentar acolo al fabricii, m-am dus în iulie să cumpăr ceva de mâncare, că era cantina închisă - nişte biscuiţi şi nişte tocană de legume. Şi vânzătorul mă lasă, serveşte pe unul, pe altul, pe altul, şi când îi termină pe toţi, îmi zice: „Vă rog să mă iertaţi, nu vă supăraţi că v-am ţinut, după câte ştiu - eram proaspăt venită în fabrică - după câte ştiu sunteţi ingineră în fabrică şi veniţi să cumpăraţi de la mine conserve?” Dar eu fac nişte ochi mari: „Ce vorbă-i asta, domnu’ Petrică?” „Păi, zice, sunteţi singura din Valea Roşie care vine să cumpere de la mine”. „Domnule, să ştii o treabă: pentru ce muncesc, statul mă plăteşte; pentru ce mănânc, trebuie să plătesc.” Cum v-aţi reîntors în mănăstire? A, povestea cu mănăstirea. Abia în ’91 am reuşit să intru în mănăstirea Viforâta, pentru că aici erau maicile mele de la Bistriţa. V-am spus, m-rea Bistriţa, când a fost desfiinţată, multe din maicile de acolo au venit aici la Viforâta cu maica Arsenia, ucenică a Părintelui Arsenie Boca – şi pe ea au pus-o stareţă. Patriarhul Justinian a făcut la Viforâta casă sanatorială de preotese şi maici pensionare, ca să-şi spele greşeala când a desfiinţat Bistriţa. Mi-aduc aminte, ce misiune se făcea la Bistriţa! Îngrijeam 2800 de copii ai nimănui. În fiecare an găseam vreo două trei glădiţe aruncate

ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE

ATITUDINI

43

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
la examenul de marxism, că băgase în anul iv examenul de marxism, era profesorul evreu. Pe urmă am a" at că e evreu şi că era şeful sioniştilor. Şi, când să ies pe uşă: „Măicu" ă, încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc, marxismul îl învă" ”. „Bine, mul" umesc”, şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.

sub clopotniţă cu copii. Mi-aduc aminte, eram de serviciu la bucătărie într-o dimineaţă, şi aud scâncet de copil: „Doamne, ce-o fi”? Intru pe unde se intra la clopote şi găsesc o fetiţă, abia îşi mai trăgea sufletul. Maică, dar de unde erau copii acolo? Ştia lumea că maicile îi iau şi-i cresc şi nu-i omoară. Îi arunca, nebotezaţi. Am avut o colegă, o chema Boboteanu, că a găsit-o în ziua de Bobotează. Aveam o altă colegă, doctoriţă, dentistă la Arad, care a găsit-o pe malul Dâmboviţei, i-a dat numele de familie Dâmboviţeanu. Şi mănăstirea Bistriţa au desfiinţat-o înainte de decret. Eu le-am spus atunci, în ’40, la maici. Primiseră în mănăstire o cetăţeancă de la Craiova care era informatoarea securităţii; avea 6 buletine de populaţi şi a făcut-o călugăriţă. Şi eu le-am spus odată: „Să ştiţi că ea o să desfiinţeze Bistriţa”. Şi am fost prima mănăstire din ţară care a fost desfiinţată, în ’52; pe celelalte le-a desfiinţat în ’56. Când am venit de la puşcărie şi le-am văzut pe maici îmbrăcate cu rochiţe, care mai de care…. Nu mi-a venit să cred - în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m-am cutremurat! Nu puteam să realizez treaba asta. Cum totuşi dintre cele care au fost maici, s-au căsătorit? Dintre colegele mele de facultate sunt singura care am rămas pe poziţie. Am fost 12 la călugărie, 12 la bacalaureat. Grupa mea vorbesc. Singura care am făcut facultate, singura care, aşa mi-a zis una dintre colege, Dumnezeu s-o ierte, a murit acum doi ani la Orăştie: „Ai avut atâtea posibilităţi, ce-ţi trebuie mănăstire?” „Bă, nu uita, că noi am depus un jurământ”. Şi pentru asta îi mulţumesc Părintelui Miron, de la Dealu, care era duhovnicul meu. Şi el mi-a spus odată, când eram civilă: „Maică Pangratio, toate ca toate, dar să nu uitaţi că aveţi un jurământ depus”. Toate ca toate, dar călugăria este un jurământ pe care nu-l poate spăla nici o prigoană şi nici un patriarh.

44

ATITUDINI

ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE

CATeDrAle CU sfINţI ÎN zegHe

Eu, Valeriu Oprişan, nu sunt nebun. Azi-noapte, când voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi Învierea temniţei. Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şia luat pământul înapoi. Cu surprindere am văzut apărând în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul, a crescut asemenea unei flori. Când a ajuns mare, cât temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea. Fraţilor, nu sunt nebun. V-am găsit în biserică, rugându-vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred... Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pictaţi pe cei care ne hăituiesc sufletele. Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era răstignit între directorii închisorii. Moiş era pe crucea din dreapta, senin. Nu pot să uit pereţii cu sfinţi în zeghe. Nu pot să uit că pe feţele lor se citea izbăvirea. Nu rezistăm degeaba. Undeva, acolo sus, se scrie Patericul temniţelor... răvaş de prigoană „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte biserica din sat pe tine, fiule. Dragul mamei, voi pune scrisoarea aceasta lângă altarul pustiit, pe măsuţa care odată primea pomelnice: Cel de Sus o poate duce la tine. Biserica te aşteaptă cum Hristos aştepta Învierea. Tu ai ridicat-o, tu ai slujit în ea, tu i-ai dat viaţă. De când te-au pus în cătuşe pentru credinţă, parcă cineva a pus în lanţuri şi lăcaşul sfânt - primul şi cel mai drag copil al tău. În lipsa ta a îmbătrânit biserica toată; Maica Domnului aproape a orbit în icoană, plângându-te lângă mine. Sfinţii parcă s-au cocoşat aşteptându-te. Doctorii fără de arginţi par frânţi de oboseală: cred că nu mai prididesc să vă îngrijească. Mucenicii de ieri vor să se întoarcă în temniţele pe care le cunosc de sute de ani şi să rămână cu mucenicii de azi. Să fie alături de voi. Fiule, fără tine biserica e o floare care se usucă. Vino şi slujeşte în ea, şi îşi va reveni.” Întoarce-l, Doamne, aici, întoarce-l degrabă! Înainte ca biserica să se ofilească!

Fra" ilor, nu sunt nebun. v­am găsit în biserică, rugându­vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea s" n" ii care ne­au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pere" i, nu mi­a venit să cred...

Demult.ATITUDINI 45 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE prigoana uitării Acum. Şi chiar moarte. Construim fiecare. Dacă am ţine minte am fi somaţi De cadavrul sângerosului „atunci” Să trăim altfel. în zilele noastre.. şi pentru noi. Şi parcă simţim că ei aşteaptă Cu o încordare de care nu ţinem seama Să îi scăpăm de exilul din care Nici Dumnezeu nu ne forţează a-i scăpa. odată.. Să îi primim cu evlavie. prohod iernatic Să uităm jertfele din Decembrie. Să avem linişte! Iar cicatricele par de nevindecat: Căci noi. Că încă sunt de faţă. cu prăznuirile lor.. şi totuşi Durerile de astăzi îi apasă mai tare În inimile noastre. îi uităm. Îi exilăm din memorie Cu vieţile lor... Parcă ne e chiar teamă. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci. Când îi privim în vechi icoane. cu răbdare. Acolo unde aşteaptă să stea: E singura posibilitate de a uita Că pentru mine. Danion Vasile. Cu minunile lor. Ei ne vor privi în faţă. Să smulgem timpului momentul „atunci”. pentru tine Şi pentru ceilalţi S-au sacrificat câţiva martiri.. unii dintre ei au suferit Temniţe adevărate. Închisori pentru sfinţii din Sinaxar... Adică. Că ei au rămas prezenţi. cu tot binele Ce l-au făcut pentru oameni. Fără să ne mai fie teamă că. fiii sângelui lor. şi foame. şi chin. din ciclul „File din sufletul meu” volumul „Taina iubirii” .

acest om a îngropat la loc capul Sfântului ioan Botezătorul ­ pentru ca aceste s" nte moaşte să nu " e pângărite. Iubiţi credincioşi. după ce capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost tăiat. Auzind acest cuvânt. prin viaţa lor de nevoinţă. Trăim într-o lume care l-ar închide a doua oară în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul. în capitolul al şaselea. al unei societăţi care a ales păcatul în locul virtuţii. alegerea monahismului a fost un pas important în urmarea Sfântului Ioan Botezătorul. unii se pot întreba: de ce a făcut Irod o astfel de afirmaţie? Şi găsim răspunsul la această întrebare în Vieţile Sfinţilor. foarte puţin. întrucât călugării. Irodiada. Pentru că trăim întro lume care fuge de cuvântul dumnezeiesc.rău.46 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE Despre CUrAJUl MărTUrIsIrII JerTfelNICe capului sfântului Ioan Botezătorul. începe relatarea despre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul cu un cuvânt care pe unii îi surprinde: „A auzit împăratul Irod despre Hristos şi zicea că este Ioan Botezătorul sculat din morţi şi pentru aceasta lucrează puteri întru el”. 2008 Danion vasile . merg pe urmele Sfântului Ioan.bine. şi răului . „împungând cu acul limba sfântului care mustrase . Ni se arată acolo că. Dar pentru noi. din ce în ce mai puţin. Aceasta. ce reprezintă Tăierea capului f fâ Sfântului Ioan Botezătorul? Din păcate. atunci ar fi aruncat în închisoare. la ziua a 24a a lunii februarie.predică la Mănăstirea petru vodă la Tăierea odă Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împo­ triva credin" ei creştine. Trăim într-o lume prigonitoare de Dumnezeu. ar fi considerat duşman al societăţii. Şi dacă Sfântul Ioan Botezătorul l-ar mustra pe vreun Irod contemporan. ce înseamnă pentru fiecare dintre noi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul? Pentru părinţii din mănăstire. prin viaţa lor de rugăciune. pentru mireni. la Aflarea cinstitului cap al Slăvitului Prooroc Ioan Botezătorul. care ar trăi într-un mare păcat. într-o lume hulitoare de Dumnezeu. Sfânta Evanghelie de la Marcu. a fost luat de Salomeea care l-a dus mamei sale. Trăim într-o lume în care i se spune binelui .

musulmanii s-au speriat . au fost înfricoşaţi şi au fugit. Şi. În momentul în care suntem cu adevărat robi ai lui Hristos. aşa cum s-a întâmplat în prigoana . la loc ascuns şi necinstit.pentru ca aceste sfinte moaşte să nu fie pângărite.. şi vor lupta mai departe prin noi. fărădelegea lor. Înainte să moară. Am să fac o paralelă cu eroul legendar al Spaniei. după lupte grele. Don Rodrigo Diaz. unul dintre cei mai mari eroi care au luptat împotriva musulmanilor. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre sfinţii vor fi vii. Chiar şi tăiat. capul Sfântului Ioan Botezătorul şi l-a cunoscut că este capul Sfântului Ioan datorită mulţimii de minuni care se făceau acolo.şi atunci ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au luat trupul şi l-au îngropat . capul Sfântului Ioan Botezătorul o speria pe Irodiada care a poruncit ca trupul proorocului să fie aruncat .. au fost înfricoşa" i şi au fugit. şi după dumnezeiasca rânduială a găsit aflat în pământ. lepădând lumea a mers în multele Eleonului şi a zidit acolo o chilie. cu celebrul Cid. fiind întristată de uciderea pe nedrept a Sfântului Ioan Botezătorul. acest om a îngropat la loc capul Sfântului Ioan Botezătorul . un bărbat oarecare slăvit. în vasul de lut.iar capul l-a îngropat chiar Irodiada în curtea ei. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia sfinţilor. în pământ adânc. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. Lucrul acesta îl ştia o singură femeie. s-a gândit împreună cu Irodiada: nu cumva a înviat proorocul? Căutând Irod cu Irodiada capul Sfântului Ioan Botezătorul. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia sfinţilor. Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împotriva credinţei creştine. pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui va fi lipit de trup şi să o mustre iarăşi”. vrând să zidească o mică biserică de piatră. iconomul lui Irod. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia s" n" ilor. l-a luat noaptea în taină şi. Iată cât de tare se tem păcătoşii de cei care mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. La un moment dat. Cidul a murit din pricina rănilor pe care le primise..ATITUDINI 47 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În momentul în care sun­ tem cu adevărat robi ai lui hristos. Să ne dăm seama că şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe prigonitori. femeia lui Huza. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre s" n" ii vor " vii. nu l-a dat să fie îngropat o dată cu trupul. Şi. punându-l într-un vas de lut. cea cu numele Ioana de care se face pomenire în Evanghelia Sfântului Luca. Dumnezeu a rânduit astfel încât capul Sfântului Ioan Botezătorul să nu rămână în locul în care îl ascunsese Irodiada. când Cidul a ieşit călare. Musulmanii erau convinşi că vor cuceri cetatea.. Şi aceasta. Cidul ceruse ca după moartea sa să fie pus mort pe cal şi să iasă din cetate. şi vor lupta mai departe prin noi. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia s" n" ilor. împreună cu ostaşii săi.pentru că nu şi-au dat seama că era mort. pentru ultima dată. când a auzit Irod vestea despre Iisus. pe nume Inochentie. Legenda spune că cetatea în care se afla Cidul era înconjurată de duşmani. când Cidul a ieşit călare. Şi. chiar şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe hulitori. s-au gândit că Hristos era Ioan cel înviat. musulmanii s­au speriat ­ pentru că nu şi­au dat seama că era mort. l-a îngropat în muntele Eleon. căci se răspândise vestea despre moartea acestui erou. pentru că nu l-au găsit. în satul lui Irod.

Ce s-a întâmplat după aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul? A fost ascuns de Inochentie şi a rămas ascuns până în secolul al patrulea. Şi. toleran" ă. şi ale lui Valeriu Gafencu şi ale celorlalţi sfinţi ai închisorilor atunci când noi vom avea credinţă şi ne vom ruga lui Dumnezeu să ne descopere unde sunt ascunse. Şi aşa cum s-a găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat unuia dintre monahi în vedenie şi i-a spus să-i scoată capul din pământ. moaştele Sfântului Serafim de Sarov au fost aruncate într-un muzeu de ateism şi zeci şi zeci de ani nimeni nu a ştiut de ele. care au fost batjocorite de hulitorii atei. Trebuie însă ca inimile noastre să fie pline de evlavie faţă de aceşti noi mucenici. aşa s-ar putea găsi şi moaştele ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor. cu mare sobor de arhierei. doi monahi s-au sfătuit să se ducă să se închine Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci pe care fusese răstignit Hristos.48 ATITUDINI Botezătorul pe mai marii lumii acesteia.acolo unde însuşi sfântul însuşi profeţise că vor ajunge. şi moaştele sale se află acolo şi-n ziua de astăzi. Dar în prigoana comunistă Dumnezeu . toleran" ă. s-au dus şi în alte sfinte locuri.el a venit cu mare cinste la Diveevo. Din aflarea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov. la mănăstirea Diveevo . din aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să înţelegem că Dumnezeu poartă de grijă moaştelor sfinţilor Săi. când au împărăţit sfântul împărat Constantin şi maica sa Elena şi când credinţa ortodoxă nu a mai fost prigonită. Atunci o maică i-a întâmpinat cu lumânare în mână. Dar. din rânduială dumnezeiască s-au găsit şi au fost duse de patriarh cu mare cinste. Ajungând ei în Ierusalim. cu adevărat. spunându-i profetic: „să daţi această lumânarea din mână în mână până când eu voi veni la Diveevo”. cât i­ar speria pe mai marii acestei lumi. care ne îndeamnă să uităm cuvântul comunistă cu atâtea şi atâtea moaşte de sfinţi care au fost aruncate în stradă. La un moment dat.aşa a avut grijă şi de moaştele altor sfinţi.cum a avut cu secole în urmă grijă de capul Sfântului Ioan Botezătorul . pe mai marii care propovăduiesc toleran" ă. după mai mult de un secol. Era lumânarea pe care sfântul Serafim de Sarov i-o dăduse unei alte maici. Atunci. credincioşii credeau că moaştele Sfântului Serafim de Sarov s-au pierdut. profeţia sfântului s-a împlinit . până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleran" ă. arătându-i locul din ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . De exemplu.

căci o luase pe dânsa femeie. să ne gândim cât de puternic i-ar speria mărturia Sfântului Ioan Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. despre nevoinţă. Şi. tipic sectară. De ce a fost trimis în lume Sfântul Ioan Botezătorul? Doar ca să anunţe venirea lui Mesia? Nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui Hristos. tămâindu-le în toate zilele. Trebuie să mustri păcatul fiind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. nu întrun duh de tulburare. Gândindu-ne că acest cap al Sfântului Ioan Botezătorul l-a speriat pe Irod. nu i-au dat mare importanţă. care ne îndeamnă să uităm cuvântul Evangheliei pentru că este un cuvânt dur. Şi zicea Ioan lui Irod: nu ţi se cuvine să ai pe femeia fratelui tău”. s-au dus în satul în satul lui Irod şi au găsit capul Botezătorului. fugi de dânşii cu acest sac pe care-l ai în mâini”. se ducea în altă ţară. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credinţă doar ce este frumos. Nu ne place!” Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să fie al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. faceţi ceea ce v-am poruncit!” Şi. i-au dat să ducă el capul Sfântului Ioan Botezătorul. unde le cinstea.ATITUDINI 49 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce a fost trimis în lume Sfântul ioan Botezătorul? Doar ca să anun" e venirea lui Mesia? nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui hristos. toleranţă. aprinzându-i lumânări şi rugându-se. dar nu ne place ce ne înva" ă Sfânta Scriptură. s-au pregătit să se întoarcă la locul lor. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credin" ă doar ce este frumos. despre curvie. „ne place muzica psaltică. femeia lui Filip. dar s-au gândit că-i un vis de la fire. ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre pocăinţă. este uşor de dat. nu aveau evlavia cuvenită faţă de aceste sfinte moaşte. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. Însă nu aduce roade! satul lui Irod unde era ascuns acest cap sfânt. ne plac icoanele. s-a arătat în vis fiecăruia din ei Sfântul Ioan Botezătorul şi a spus: „toată necredinţa şi lenevia lepădând-o. despre curvie. cât i-ar speria pe mai marii acestei lumi. Pe drum s-au întâlnit cu un om sărac din cetatea Emesa. pe mai marii care propovăduiesc toleranţă. este uşor de dat.. Punându-l într-un sac din păr de cămilă. Şi atunci. ne plac icoanele. dar nu ne place ce ne învaţă Sfânta Scriptură. „Că Irod de . iar cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o în viaţă cuviincioasă. despre nevoin" ă. Nu într-un duh sectar. pentru că este un cuvânt greu de purtat. a dus moaştele capului Sfântului Ioan Botezătorul în casa sa. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. întâlnindu-se el cu cei doi monahi pelerini. trebuie să mustri păcatul " ind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. i-a spus prietenului său visul. ce ne înva" ă S" n" ii Părin" i despre pocăin" ă. Irodiada îl pizmuia pe Sfântul Ioan şi dorea să-l omoare şi nu putea. aşa cum citim în Vieţile Sfinţilor. nu ne place!” Sfântul ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să " e al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. Însă nu aduce roade! Singura mustrare care aduce roadă este mustrarea celui care îşi asumă crucea pentru acea mustrare. Şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat în vedenie acestui mirean sărac şi i-a zis: „Lăsând pe călătorii tăi. pentru că este foarte important). toleranţă. fratele său. nu într­un duh de tulburare. fugind mireanul. Monahul s-a trezit. care era olar. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleranţă. nu într­un duh sectar. Şi. lăsând patria şi soţia din pricina sărăciei. I-au dat să ducă aceste sfinte moaşte pentru că. (Fiţi atenţi de ce nu putea Irodiada să-l omoare pe Sfântul Ioan.. „ne place muzica psaltică. deşi erau călugări. tipic sectară. şi care. sculându-se monahii şi spunându-şi unul celuilalt vedenia. În Evanghelia Sfântului Marcu ni se spune că „Irod l-a prins pe Ioan şi l-a legat pe el în temniţă pentru Irodiada.

s­a făcut o tulburare atât de mare care n­a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. atâţia şi atâţia primari au cerut ca preoţii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de hristos. când Irod făcea ospăţul naşterii sale cu boierii şi căpitanii săi. iată ce scrie Sfântul iosif de volo" k despre acea vreme: „Printre creştini. aşa cum în prigoana comunistă. Aşa ne orbeşte patima! Spunem că suntem creştini. jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul.. doar ca să păcătuiască cu ea. le spunea credincioşilor că au datoria de a­i mustra pe cei care leapădă învă" ătura Scripturii şi a S" n" ilor Părin" i. şi îl socotea pe el. pentru că a cerut mai mult ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Cine l-a omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul? Chiar cel care îl socotea sfânt şi chiar cel care îl asculta. pentru a scăpa de glasul care ne cere să renunţăm la bucurii lumeşti. se spovedesc în posturi. pun orice numai iubirea să lipsească. Părintele Nicolae Steinhardt ne spune că. trebuie să ne dăm seama că Salomeea a fost necinstită. Oare. îşi frângeau inimile. a zis împăratul fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. ieşind Salomeea. intrând fata Irodiadei. am face orice ca duşmanii noştri să aibă necazuri . ar mai fi făcut un astfel de jurământ? Nu l-ar fi făcut! Şi. Sunt unii creştini care merg la biserică. iar se spovedesc şi când dau de o femeie ispititoare sunt gata să uite că sunt creştini. şi ascultându-l pe dânsul multe făcea şi cu dragoste îl asculta pe el”. oameni care au nădejde în rugăciunile părintelui Iustin şi mâine. Orbit de patimă i-a zis Irodiadei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. „Auzind. poate vin şi aici la mănăstire la părintele Iustin Pârvu oameni care sunt în funcţii înalte. Iar Irodiada i-a răspuns: „capul lui Ioan Botezătorul”! Daţi-vă seamă că această lume în care trăim astăzi e gata să ceară capul lui Ioan Botezătorul pentru a scăpa de mustrările lui. Şi îndată trimiţând împăratul pe speculator a poruncit să-i aducă capul lui”. a întrebat-o pe Irodiada: „ce să cer pentru dansul meu?”.50 ATITUDINI Mai mult. Şi aşa şi în ziua de astăzi. sau ca mirenii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. Ce a cerut Salomeea? A cerut mai mult sau mai puţin decât jumătate din împărăţie?… Ia gândiţi-vă! A cerut mai mult. ştiindu-l pe dânsul om drept şi sfânt.. Ferească Dumnezeu de aşa ceva! Cum a murit sfântul Ioan? Într-o zi. spunem că suntem ai lui Hristos şi. iar păcătuiesc.şi punem răzbunarea deasupra iubirii de aproapele. temea de Ioan. Mul" i din treapta călugăriei. inima noastră se umple de mânie şi am face orice ca duşmanii noştri să moară. până la jumătate din împărăţia mea”. Iată ce cuvinte a spus unul care putea fi numit întrun fel ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. dacă suntem cu adevărat fii ai Bisericii. vie" uitori din mun" i şi pustii. Astăzi pe duşmanii credinţei îi roade viermele prigonirii lui Dumnezeu şi sunt gata să ceară capul mărturisitorilor. sau alţii pun în loc desfrânarea sau alte patimi. ne zice Scriptura. dacă Irod ar fi avut mintea limpede. sau mai puţin? Cei puţin credincioşi vor spune: „a cerut mai puţin”. poate chiar şi aceştia se vor afla între prigonitori. la un moment dat. Şi prin aceasta se aseamănă lui Irod care i-a zis Salomeei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. Şi s-a jurat ei că: „Orice vei cere de la mine voi da ţie. Dar pentru jurământul şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul nu a vrut să-i lepede cererea. împăratul foarte s-a întristat. pentru că îl asculta pe sfânt şi îl socotea om al lui Dumnezeu. dacă va începe prigoana contra creştinilor.

Ce vom face? Vom avea curajul de a-i mustra sau vom tăcea?” Şi la această întrebare ne răspunde un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul. ţinând la cuvântul său dar pierzându-şi mântuirea. A fost un moment de biruinţă vremelnică a păcatului! A fost un moment de vremelnică biruinţă a răului! Numai că prin moartea sa. spunând ereticii nu pot fi osândiţi. nesuferind furtuna pierzătoare a hulii împotriva lui Dumnezeu. le spunea credincioşilor că au datoria de a-i mustra pe cei care leapădă învăţătura Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi. acest Sfânt Iosif de Voloţk îl mustra în faţă pe mitropolitul homosexual şi eretic. nici lepădătorul de credinţă nu pot fi osândiţi. Iar el (adică mitropolitul) a pornit împotriva lor un război necruţător. să lumineze cu Adevărul şi să aprindă soarele evlaviei. tatăl îi spune: „Pleacă din casa mea!” Şi poate că în inima lui e părere de rău pentru ceea ce face.ATITUDINI 51 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE decât că îi spusese Irod că îi va da. atâţia şi atâţia creştini Îl roagă pe Dumnezeu să surpe erezia ecumenistă). Iată ce scrie Sfântul Iosif de Voloţk despre acea vreme: „Printre creştini. te dau afară din casă!” Şi fata se duce la discotecă. Fiecare dintre ei după puteri. Zosima. a tăiat capul în temniţă şi l-a dus pe tipsie şi l-a dat pe el fetei şi fata l-a dat maicii sale”. a fost un câştig. îşi frângeau inimile. Mai mult. să aibă curajul de a mărturisi credinţa fără teamă. o să-i dau foc la casă!” Spun unii aşa. şi fac aşa! Sau tatăl îi zice fetei sale: „du-te la discotecă de câte ori vrei. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de Hristos. (Luaţi aminte ce fac ierarhii ereticii: pe unii dintre credincioşi îi opresc de la Sfânta Împărtăşanie!) Pe preoţi şi diaconi ia scos din treapta lor. orbit de patima sa. Unii ierarhi leapădă învăţătura Sfinţilor Părinţi şi cad în înşelare. Zosima. Sfântul Ioan Botezătorul s-a făcut pildă miilor şi milioanelor de creştini ca să meargă pe calea Adevărului. Ereziile presează Biserica. ne zice sfântul. vremuri de grea încercare pentru Biserică. Îl rugau să încălzească inimile cu aducerea aminte despre Treimea cea de o Fiinţă. şi i s-a arătat diavolul şi i-a spus: „Nu mai cinsti icoana Maicii Domnului şi vei scăpa de ispită!” Şi s-a învoit călugărul cu diavolul şi ispita s-a uşurat şi când a aflat avva ce a făcut. nu a fost o pierdere. dar dacă vii cu burta la gură. s-a făcut o tulburare atât de mare care n-a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. (aşa cum şi astăzi. i-a făcut pe plac Salomeei. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne dăm seama de câte ori fiecare dintre noi am fost următori lui Irod atunci când am zis: „dacă vecinul îşi va lăsa oile să pască pe pământul meu. spunând că nici ereticul.” Şi ce făceau aceşti creştini? Ne zice sfântul: „Ei vădeau abaterea şi curvia sodomită a acestui mitropolit. Să ne întrebăm: câţi ucenici a avut Sfântul Ioan Botezătorul? Şi dacă privim în Sinaxar vom vedea sute şi sute de sfinţi mucenici care au luat curaj din jertfa acestuia. căutau să smulgă din rădăcină neghina ucigătoare a jidovirii împreună cu semănătorul lor spurcat. atâţia şi atâţia ierarhi astăzi. Şi moartea. pentru Sfântul Ioan Botezătorul. „Mergând speculatorul. Pe unii i-a oprit de la Împărtăşirea Dumnezeiască. dar se gândeşte: „Am spus? Am spus!” Aşa citim în Pateric despre un părinte care era ispitit de diavolul curviei. până la urmă cade în păcat şi tot păcătuind rămâne însărcinată. Sfântul Iosif de Voloţk. i-a zis călugărului: „mai de folos ţi-ar fi ţie să păcătuieşti cu toate femeile din zona aceasta decât să nu mai cinsteşti icoana Maicii Domnului!” Şi i-a spus că mai de folos era să încalce acea promisiune blestemată pe care o făcuse în faţa diavolului decât să-şi piardă definitiv sufletul. când mitropolitul Moscovei era şi homosexual şi eretic. Irod. din păcate. la vremuri de grea cumpănă. că homosexualii trebuie lăsaţi în căderile lor). Capul Sfântului Ioan Botezătorul. Ecumenismul se răspândeşte peste tot. Şi mai spunea de asemenea acest eretic mitropolit Zosima: Chiar dacă un ierarh sau un preot ar fi eretic şi ar . Şi când se întoarce acasă cu burta la gură. capul unui erou al lui Hristos face mai mult decât o jumătate dintr-o împărăţie lumească. Mulţi din treapta călugăriei. care acum 500 de ani. Totuşi. vieţuitori din munţi şi pustii. ei Îl rugau cu lacrimi amare pe Dumnezeu ca El să curme această iarnă pierzătoare a jidovirii (pentru că aceasta era erezia care se răspândise atunci chiar şi printre ierarhi). iar se duce. (Şi aceste cuvinte le repetă. Sunt unii care zic: „trăim astăzi vremuri grele.

„La ceas de erezie . Şi ce s-a întâmplat? Cneazul ia surghiunit pe cei nevinovaţi şi aceştia au suferit multă prigoană: cătuşe. Şi aceşti robi ai lui Hristos nu încetau să-l vădească pe mitropolit şi tuturor le povesteau despre erezia lui şi despre faptele lui spurcate.. nu îngăduie Dumnezeu. Adică. spunea acest eretic mitropolit Zosima. fraţilor. nu ştiau . Iubesc unii scrierile despre post. preoţii. Dacă va fi vremea de prigoană. care sunt foarte.şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! .. aşa cum le este frică şi astăzi unora de ierarhii eretici. ştiau că se cuvine nu numai să fie osândiţi ierarhii dar şi să fie blestemaţi ei. nici pe apostat”. ci pentru că ştiau nu se cuvine ca mitropolitul să facă păcate împotriva firii şi să slujească la Sfântul Altar. voi să căutaţi să fiţi aproape de ei. care fac păcate împotriva firii. Oare în prigoana comunistă cei care nu înfundau închisorile aveau curajul să-i mângâie pe mărturisitori? Nu. De ce le era frică? Luaţi aminte! Necunoscătorii sfintelor cărţi se temeau să-i vădească apostazia. Câţi oare dintre noi suntem gata să primim temniţa pentru Adevărul Scripturii? Câţi oare dintre noi suntem gata să fim puşi în lanţuri pentru Hristos? Dacă vrem să purtăm în inimile noastre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să urmăm jertfei acestuia şi jertfelor sutelor şi miilor de mucenici care au mustrat ereziile şi au primit cununa veşniciei. Dar pe vremea Sfântului Iosif creştinii care nu erau în închisoare căpătau curaj din suferinţele mărturisitorilor şi alegeau din cărţile sfinte vădiri împotriva cuvintelor ereticeşti şi le trimiteau celor surghiuniţi. mângâindu-i în fel şi chip. sinoadele dar nu călugării care s-au lepădat de rude şi de toate cele din lume şi cărora se cuvine doar să ia aminte la sine şi pe nimeni să nu osândească. alerga la puterea lumească pentru a-i osândi pe mărturisitori. Îl mustrau deci credincioşii nu pentru că se mândreau. dacă s-ar cuveni să-i judecăm ori să-i osândim pe eretici sau pe apostaţi. care s-a împărtăşit la ereticii greco-catolici. blestemul acesta nu are nici o putere”. Şi am auzit acest cuvânt chiar când părintele Iustin Pârvu a scris acea scrisoare celebră împotriva rătăcirii mitropolitului Corneanu.52 ATITUDINI ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE afurisi pe careva sau nu îl va binecuvânta. temniţă. întărindu-i împotriva ereticilor. ierarhii. jefuirea averilor.dar puţini îl iubesc pe sfântul Teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. asemenea sutelor de mii de creştini care în prigoana comunistă au tăcut. atunci şi la judecata dumnezeiască tot aşa va fi”. numai ceea ce e după învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. care nu au suferit împreună cu ei surghiun. De ce? Pentru că după Sfinţii Părinţi. nici pe eretic. foarte puţin cunoscute zilelor noastre. nu pentru că se considerau deasupra mitropolitului. însă? Unora dintre creştini şi preoţi le era frică de mitropolit. Când mulţi îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul . Şi am auzit preoţi spunând: cine este părintele Iustin Pârvu să judece un mitropolit? Şi ne învaţă sfântul Iosif de Voloţk cum trebuie să privim această situaţie. Dar ceilalţi. „Dar Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu pot să lege şi să dezlege tot ce vor ierarhii şi nici preoţii. trebuie opriţi din slujbă. atunci aceasta se cuvine să o facă doar ierarhii şi soboarele. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credinţe Zice deci Sfântul Iosif de Voloţk: „Să spunem acum despre încă o părere eretică. şi ceea ce este împotriva Sfinţilor Părinţi. Şi dacă un preot sau un credincios ar fi blestemat de un ierarh eretic. când acesta era mărturisitor al lui Hristos. şi unii preoţi sau creştini vor fi aruncaţi în temniţă pentru Hristos. dimpotrivă! Mărturisitorii erau consideraţi duşmanii societăţii! La blocul unde locuia părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Mitropolitul îi clevetea pe aceştia în faţa marelui cneaz. sa pus un anunţ la avizier: „să scăpăm de parazit!” Creştinii slabi în credinţă îl considerau pe părintele Calciu parazit. ce făceau? Îi mângâiau cu scrisori şi îi ajutau cu toate cele de trebuinţă. Am să închei referirea la Sfântul Iosif de Voloţk citând un ultim cuvânt din scrierile acestuia. întăreşte Sfântul Iosif de Voloţk.e bine sau nu să-i înfruntăm pe eretici? Iar cei ce citeau sfintele cărţi. Ce se întâmpla atunci. dacă astăzi un ierarh eretic ar afurisi un preot sau un credincios afurisania este valabilă.

Pentru că un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva celorlalte . Dar tot în secolul XX. atunci cum de Sfântul Antonie cel Mare îi osândea? El spunea despre cuvintele ereticilor că sunt mai grozave decât veninul şarpelui şi le poruncea Sfântul Antonie ucenicilor săi să nu aibă nici un fel de părtăşie cu meletienii sau cu arienii. Vom avea oare curajul de a-l asculta pe Sfântul Iosif? Vom avea oare curajul de a da o mărturie împotriva înţelepciunii acestei lumi? Greu de spus! Unii zic că. tuturor creştinilor se cuvine să osândească şi să-i blesteme pe eretici şi pe avortaţi”. şi călugărilor. în vremurile noastre. nici pe apostaţi. zicea părintele Iustin Popovici. Nimeni nu ne poate sili. şi preoţilor. până în zilele noastre şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti! Privitor la această rânduială. este cu desăvârşire limpede şi cu adevărat înţeles pentru toţi oamenii că şi arhiereilor. Astfel. nici chiar un sinod ecumenic. s-a împuţinat curajul mărturisitorilor. la acest adevăr. nici retragerile. zice Sfântul Iustin Popovici.ATITUDINI 53 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE (erezia că nu avem voie să-i mustrăm pe ierarhii eretici) răspundem: Dacă nu li se cuvine călugărilor să judece nici pe eretici. Meletie. Biserica l-a avut pe Sfântul Iustin Popovici! Acest mare mărturisitor care ne-a zis: „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! Aceasta este rânduiala! Aceasta este calea! Acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos. Şi Sfântul Pafnutie Mărturisitorul. nici compromisurile. care s-a aflat la Soborul cel dintâi împreună cu Sfinţii Părinţi. l-a osândit pe Arie la temniţă. şi la cele locale veneau călugării care-şi lăsau mănăstirile şi pustiile şi veneau în oraş. la această cale. Şi continuă sfântul Iosif: „dar şi la soboarele a toată lumea. în vremurile apropiate nouă. nu sunt cu putinţă nici concesiile. şi mirenilor simpli. începând cu Sfinţii Apostoli. dacă acesta s-ar întâmpla să aibă loc”. Arie şi alţi eretici se coboară la „sfântul” Iad. Iar Cuviosul Pahomie întotdeauna îi osândea pe eretici şi spunea că cel ce intră în părtăşie cu ereticii şi citeşte scrierile lui Origen.

Să nu fie teamă că suntem puţini! Dumnezeu este cu noi! Să nu ne fie teamă că sunt din ce în ce mai mulţi eretici. ajută necredinţei mele!” Suntem slabi. Doamne. ci doar oameni cu viaţă sfântă! Orice om poate cădea mâine! Părintele Iustin Pârvu este un om care ani şi ani de zile a mers pe calea muceniciei! Şi voi. de douăzeci de ori mai mulţi. înseamnă că în zilele noastre ar trebuie să fie de douăzeci de ori mai mulţi. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credin" e sinoade. câţi creştini sunt astăzi în Rusia? Şaizeci de milioane. trebuie să vă hrăniţi din jertfa lui! Aşa cum trebuie să vă hrăniţi şi din jertfa părintelui Iustin Popovici. din ce în ce mai mulţi oameni iubitori de păcat. când se va pune pecetea fiarei. dacă vom lepăda învăţătura Sfinţilor Părinţi şi nu vom trăi o credinţă jertfelnică. iubesc unii scrierile despre post. nu ne vom mântui!” Şi aşa este! Pentru că. părintele Iustin Pârvu! Şi spun aceste cuvinte nu pentru a-l lăuda! Spun aceste cuvinte pentru a trezi în voi convingerea că trebuie să fiţi urmaşi ai părintelui. aşa cum atâtea mii şi zeci de mii de sfinţi l-au urmat pe Sfântul Ioan Botezătorul. care au fost slabi astăzi.unii dintre aceştia se vor lepăda de Hristos pentru că s-au mândrit. ne vom pierde mântuirea! Să nu ne fie teamă că suntem puţini! Vorbea Sfântul Serafim de Sarov cu ucenicul său. mi-e teamă să Te mărturisesc. un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva Sfintei Evanghelii. Părintele Iustin nu este sfânt. suntem neputincioşi. ne îndeamnă Sfântul Iustin Popovici! Că şi dacă s-ar aduna sinod care ne-ar îndemna să lepădăm învăţătura creştină şi să trăim după învăţătura acestei lumi. adică o sută patruzeci de mii de creştini care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal. dar nouă ne este teamă!” Vă este teamă?! Fiţi sinceri cu voi şi cu Hristos şi spuneţi: „Da. ar fi un sinod mincinos. şi văzând Sfântul Serafim că Motovilov se frământa că mai sunt puţini creştini. Motovilov. în faţa înţelepciunii acestei lumi”. Cum spunea părintele Iustin Pârvu: „Dacă nu mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţăturile Cuviosului Părinte Iustin Popovici. noi trebuie să rămânem tari în credinţă şi să ne opunem unui astfel de sinod. Şi alţii. Aş mai spune chiar că un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul este chiar stareţul acestei mănăstiri. dar Sfântul Serafim de Sarov voia să facă o comparaţie). Şi dacă pe vremea Sfântului Ilie a avut Dumnezeu şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Au crezut în puterea lor şi nu în harul dumnezeiesc. erau mai puţini. dar cred Ţie că nu mă vei lăsa! Cred Doamne. dar să credem că Hristos ne va întări! Pentru că unii dintre cei care bat astăzi cu pumnul în piept şi spun mâine că mâine. În ortodoxie nu cunoaştem sfinţi în viaţă. fraţilor!!! Şi totuşi unii zic: „Da. Hristos este cu noi.54 ATITUDINI Când mul" i îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul ­ şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! ­ dar pu" ini îl iubesc pe sfântul teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. s-au lăudat. Să avem deci curaj. părinţii acestei mănăstiri şi creştinii care veniţi la această mănăstire. i-a zis aşa: „Pe vremea Sfântului Ilie erau cam trei milioane de iudei (nu erau trei milioane. când se vor pune microcipurile. ei vor fi numiţi sfinţi . mâine vor fi tari! Poate aţi auzit de mănăstirea aceea din Rusia în care călugării trăiau în desfrânare cu femeile şi era ca un fel de sat acolo la mănăstire în care creşteau odraslele ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE .

Să urmăm curajului lor. să ne rugăm lui Dumnezeu să punem început bun mântuirii noastre! Am să vă pun înainte . Şi când au venit comuniştii au vrut săi gonească pe călugări din mănăstire şi le-a zis: „Hotărâţi-vă: ori părăsiţi mănăstirea. pe lumina din urmă a furtunii. pe lanţuri. Gheorghe. părinţilor. până astăzi am fost laşi! Dar Hristos vrea ca de acum înainte să fim tari! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine. ducându-se să cumpere sfinte moaşte pentru stăpâna sa. poezia „Ridică-te. pe uşi. Ioane! Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte Pe praguri. Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane O claie de zări şi-o căciulă de stele. Gheorghe. Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te. L-a mărturisit pe Hristos muceniceşte. luminat de Dumnezeu. fraţilor! Dacă până astăzi am fost slabi. ridică-te. i-a adunat pe călugări şi le-a zis: „Fraţilor. asemeni Sfântului Bonifatie care era şi beţiv şi curvar şi. Ioane pe sfinte ciolane! Şi. ridică-te. Ridică-te. dar unii dintre voi poate nu ştiţi. Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri. ca să bei libertatea din ciuturi Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi. o poezie care multora le-a dat nădejde. Da.ATITUDINI 55 ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE călugărilor.cei mai mulţi ştiţi. sus. Ridică-te. Pentru cântecul tău. Gheorghe. Ridică-te. pe funii. Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele. ţintuit în piroane. le-a dat credinţă să se ridice pentru că Hristos vrea să ne ridicăm din neputinţele noastre şi să Îl slujim. ridică-te. ridică-te. Gheorghe. Ioane!” a lui Radu Gyr. Ioane! Dumnezeu să ne ajute să mergem pe calea mărturisirii dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii noastre! Amin! . nu pentru pogoane. Gheorghe! Ridică-te. Ioane! Ridică-te. Pe toate ce slobode-ţi ies înainte. Gheorghe. Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri. Ridică-te. Nu pentru pătule. ridică-te. am trăit ca nişte animale! Să murim ca nişte creştini!” Şi toţi călugării aceia desfrânaţi au primit mucenicia şi au intrat în cetele sfinţilor. unul din testamentele sfinţilor închisorilor. pe prispe. Ioane! Aşa. ridică-te. Ridică-te. Gheorghe. Şi atunci stareţul. Ridică-te. pe icoane. ori vă omorâm pe toţi”. Gheorghe. Aglaida.

Acolo el a suferit moarte mucenicească. Spania. declarând eretic pe orice creştin care ar fi îndrăznit să creadă. în 1907. care-l cunoştea pe episcop şi lucrările sale. că a fost primit în ortodoxie ca adult şi a excelat ca păstor şi autor. iulie-1953.56 ATITUDINI ÎMBrăţIşâND pe sfâNTUl pAvel1 o cutremurătoare convertire Documentul descria o decizie a inchizi" iei. pp. bolnav psihic. papa Pius al 10-lea.Acest articol al ierodiaconului Ballester a fost publicat în două părţi în revista Kivotos. Funeraliile au fost oficiate de Arhiepiscopul Iacob. sâmbătă. adică Apostolului Petru. cu reşedinţa în Mexic. actualmente. 285-291. de-a lungul întregii sale vieţi apostolice. El a fost ucis de un mexican de 70 de ani. Apostol Pavel a fost. confuzia şi surpriza au devenit şi mai mari când am descoperit că decizia Inchiziţiei la care se referea documentul era autentică. declarând eretic pe orice creştin care ar " îndrăznit să creadă. Era o descoperire de-a dreptul îngrozitoare pe care mintea mea nu putea să o cuprindă. De fapt. între anii 1327 şi 1331 papii Ioan al 22-lea şi Clement al 6-lea au condamnat şi anatemizat pe oricine ar fi îndrăznit să nege faptul că Sf. şi decembrie-1953. Apostol Pavel. şi papa Benedict al 11-lea. fondată în ţara mea de baştină. o eroare tipografică sau vreun fals. subordonat cu totul autorităţii eclesiastice monarhice. fost militar. Totuşi. Autorităţile mexicane nu exclud ideea ca omorul să fi avut la bază vreo formă de fanatism”. Deci. să accepte sau să predice faptul că sus" inea validitatea apostolică a Sf. care a trecut la Ortodoxie. Arhiepiscopul grec al Americii de Nord şi de Sud. mărturisind credinţa ortodoxă. În timp ce triam tot felul de documente de pe vremea Inchiziţiei. au repetat aceleaşi anateme şi condamnări. primului papă şi rege al Bisericii. mă confruntam cu o serioasă problemă de 1 . alaltăieri a murit Episcopul de Nazianz. a fost făcut episcop de Nazianz pentru episcopia Americii de Nord şi Sud. Documentul descria o decizie a Inchiziţiei. 483-485. Cu alte cuvinte. am dat peste un articol foarte interesant ce data din 1647. în 1920. care anatemiza. Cu mult mai târziu. Mănăstirea ţinea de ordinul franciscanilor. Convertirea mea la ortodoxie a început într-o zi în care aveam ca ascultare să reorganizez biblioteca mănăstirii din care făceam parte. Fostul călugăr franciscan. E bine de ştiut că Episcopul Pavel era de origine spaniolă. pp. poate. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . care anatemiza. a trebuit să elimin orice posibilitate ca documentul să fie vreun fals sau vreo eroare. 4 februarie-1984: „Episcopul ortodox grec Pavel a fost ucis în Mexic. Am încercat să mă calmez gândind că este. Paul Di Ballester. ce-i drept destul de comun pentru vremurile acelea. Ştirile legate de moartea sa au apărut pe prima pagină a ziarului Kathemerini. După cum am aflat din oraşul Mexico City. să accepte sau să predice faptul că susţinea validitatea apostolică a Sf. Apostol Pavel.

Părinţi pe marginea acestei teme nu lăsau nici o urma de îndoială. Pune­ le deoparte şi rezumă­te la a urma învă" ăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. Ioan Hrisostom. despre care se spune că ar fi primul Papă. Părinţi spun că „toţi ceilalţi apostoli erau aidoma lui Petru. atât de explicit. Fără să-mi dea timp să răspund. Personal. de toţi la fel. De aceea. indiferent cine ar fi. ci cu primul dintre ei. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi Sfinţii Părinţi te-au vătămat. Duhovnicul meu era unul din preoţii de vază ai mănăstirii. Totuşi. căci titlul apostolic al fiecăruia era „cea mai mare autoritate. Tradiţie. învăţătura romano-catolică era împotriva acestui fapt. toţi Sf. Sinodul de la Vatican. îşi declara egalitatea cu ceilalţi apostoli. conştient de dificultatea problemei. era un fapt de nezdruncinat ce realmente striga din Biblie. culmea autorităţii”. Independenţa activităţii sale apostolice printre popoare. să fie anatema”. „papa este totul. mai precis că erau înzestraţi cu aceeaşi onoare şi aceeaşi autoritate”. conştient de di" cultatea problemei. copilul meu. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi S" n" ii Părin" i te­au vătămat. Potrivit teologiei romano-catolice. vizibil al întregii Biserici. votând împreună toate convingerile mai sus numite. iar pe cealaltă. cău­ tând în zadar o rezolvare. puse punct conversaţiei noastre. şi ar trebui comparat nu numai cu ceilalţi. Şi. în cele din urmă mi-a spus un lucru la care. duhovnicul mai adaugă: „În schimb. învăţătura Bisericii Catolice. „Pavel. era esenţial pentru mântuirea noastră să credem că Biserica este o monarhie pură al cărui monarh este papa. nimic” lupta sufletului cu învăţăturile papistaşe Cuprins de tulburare şi de tot felul de gânduri. pentru prima data în viaţa mea mă găseam în faţa unei dileme înfricoşătoare. n-ar fi fost hirotonit de Hristos ca mai marele apostolilor sau că n-ar fi capul văzut. ca să dovedim că fiecare avea aceeaşi autoritate. în ale căror lucrări credinţa ţi se va relaxa(?!) şi ţi se va întări”. După ce s­a gândit câteva minute. Mă asculta cu amărăciune. Ce-mi rămânea de făcut? Pe de o parte se afla Biblia şi Sf. îţi voi da o listă cu autori remarcabili. sincer să fiu. ţinusem cu tărie la ideea că în special Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru pe care nu poţi să-l laşi deoparte. După ce s-a gândit câteva minute. scrie Sf. întrebându-mă dacă mai am şi altceva mai interesant de spus. Biserica. Pentru ei era imposibil ca vreunul să facă uz de o autoritate mai mare decât restul. să smintească credinţa ta în Dumnezeu şi Biserică”. mă duc la duhovnic şi îi spun cu naivitate despre tot ce mă preocupa. Eu. În acest fel. Să nu îngădui nici unei creaturi a lui Dumnezeu.ATITUDINI 57 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Mă asculta cu amărăciune. mi-a mărit şi mai mult confuzia. Erau cu toţii păstoriţi. Acest răspuns al lui. în cele din urmă mi­a spus un lucru la care. Deci. a declarat oficial că „dacă spune careva că Petru. comparată cu cea a lui Petru printre circumcişi. până acum. cu adevărat. conştiinţă. îmi era cu neputinţă de acceptat faptul că Apostolul Pavel era sub orice poruncă papală. autoritate egală”. în timp ce turma era una. sincer să " u. Şi. Pentru mine era nespus de clar cine era el. Pune-le deoparte şi rezumă-te la a urma învăţăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. căci lucrările Sf. copilul meu. . era limpede ca cristalul. iar turma era păstorită de apostoli. căutând în zadar o rezolvare.

58 ATITUDINI De­a lungul timpului. Cred că un sumar al acestora ar fi spre interesul multora: În primul rând. pentru romano-catolici. duhovnicul meu plecă să facă un tur de predici misionare pe la bisericile ordinului nostru. încet. Citind articolele recomandate cu înţelepciune de îndrumătorul meu. ceva ce nu putea fi despărţit. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi " inuturi sau. de asemenea şi manuale de decizii papale şi sinoade ecumenice. drept conducător suprem şi cap vizibil al Bisericii. care se comportă în toate împrejurările ca atare. Mai mult. este „dinamic şi dominant. „zenitul şi esenţa sa”. Autoritatea monarhică a Papei. iar individual. drept piatră din capul unghiului. Biserica „nu este decât o monarhie absolută” al cărui monarh absolut este papa. el îmbrăţişând toate învăţăturile şi drepturile legale pe care le are Biserica. care în alt mod „nu ar putea fi posibilă”. căci nu apăruse vreun motiv să mă îndemne să-i analizez bazele şi motivaţiile în profunzime. În cadrul acestei monarhii papiste „constă toată puterea şi stabilitatea Bisericii”. dar nu înainte de a mă ruga să-l ţin la curent cu progresele pe care le făceam în citit. 118:105). afirmă că „papismul este cel mai important agent al creştinătăţii”. Teologia îmi părea o ştiinţă cu totul nouă. Deoarece fusesem atras de creştinism şi botezat abia după terminarea studiilor.” „Dreptul divin se extinde asupra tuturor. Cu cât înaintam în studiul acelor cărţi. pentru a­şi satisface propria sete pentru bogă" ie şi putere. Până atunci creştinismul şi Biserica Catolică erau un amalgam pentru mine. învăţătorul universal şi infailibil al credinţei. sistemul acesta monarhic. având doar Biblia ca ghid şi îndreptar: «Legea Ta e făclie picioarelor mele şi luminare cărărilor mele»(Ps. Vicarul lui Dumnezeu. Majoritatea cărţilor erau texte teologice. eram abia la începutul studiilor teologice. Câteva zile mai târziu. poate. aşa cum vă spuneam. Acest tip de creştinism este cel susţinut de papism. am continuat cu studiul filosofiei şi. cunoscut ca „Biserica RomanoCatolică” a început să se dezvăluie încet. În viaţa mea de la mănăstire mă preocupasem doar de faţa lor exterioară. înţelegeam tot mai mult că nu eram conştient de natura Bisericii mele.” Această autoritate dictatorială ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . el a devenit stăpân pe întinse domenii. am făcut totuşi rost de cărţile recomandate şi am început să le citesc cu toată atenţia. acest drept e asupra oricărui om botezat din întreaga lume. M-am aruncat cu tot sufletul în studierea lor. păstorul păstorilor şi ierarhul suprem. Îmi lăsă lista cu autorii ce-i aveam de citit. Chiar dacă nu mă convinsese cu totul.

care fuseseră create pentru „a înnobila şi ancora toate celelalte tronuri ale lumii”. cel care a scris că toţi trebuie să-l recunoaştem ca sfânt. în învăţătura romano-catolică se spune că: „Papa are dreptul să intervină şi să judece toate problemele spirituale ale fiecărui creştin şi deci cu atât mai mult are acest drept în problemele lumeşti. adică ale lumii. continuând astfel imperialismul Romei. De atunci „umanitatea trebuie să i se adreseze pontifului ca şi cum s-ar adresa Domnului Însuşi: ‚Tu ai cuvintele vieţii veşnice’ ”. el a devenit stăpân pe întinse domenii. căci „este esen" ial pentru su" etele noastre să credem în institu" ia papismului şi să ne supunem ei şi repre­ zentan" ilor ei”. necura" i şi profanatori de cele s" nte. În zilele noastre. Papa întruchipează Conducătorul ideal profeţit de Cicero. necuraţi şi profanatori de cele sfinte. căci de acum avem un Dumnezeu pe pământ. al Aceluia Care a interzis Apostolilor să-i imite „pe împăraţii pământului care cuceresc popoare”. eretici.” Căci Biserica are două cuţite. se supun şi sunt în serviciul clerului. bănci. Nu mai e nevoie ca Sfântul Duh să călăuzească Biserica Sa „către tot Adevărul”. negând mântuirea celor care nu i se supun. cu armată. asupra oricărei Biserici de indiferent care denominaţie creştină sau limbă ar fi. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la vatican. închisori. închisori. la rândul lor. se referă la o na" iune autonomă cu reprezentan" i diplomatici în ambele sfere. predându-i-se regatele şi tronurile politico-eclesiastice. potrivit regulii dogmatice a Sinodului de la Vatican. De asemenea. A avut un rol central şi. ci are şi dreptul de a-şi exercita autoritatea asupra credincioşilor. căci „este esenţial pentru sufletele noastre să credem în instituţia papismului şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei”. Oamenii care refuză să-i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socotiţi schismatici. În felul acesta.ATITUDINI 59 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE oamenii care refuză să­i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socoti" i schismatici. iar aceasta doar pornind de la ideea că papa este episcopul suprem al fiecărei dioceze eclesiastice din lume. El. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi ţinuturi sau. de fapt. În zilele noastre. Su" etele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. cu armată. pentru a-şi satisface propria sete pentru bogăţie şi putere. poate. Şi. care. un rol decisiv în istoria politicii. precum nu mai e nevoie nici de Sfânta Tradiţie. eretici. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la Vatican. de cele mai multe ori. poliţie secretă. Sufletele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. De-a lungul timpului. simbol al puterii spirituale şi al puterii lumeşti. de fapt. Papa. îşi însuşeşte un privilegiu pe care nici cei mai râvnitori idolatri nu şi l-ar fi putut imagina: infailibilitatea dreptului divin. se numeşte şi se proclamă pe sine împărat lumesc. poli" ie secretă. A deţinut numeroşi sclavi. El nu poate fi limitat în a judeca doar prin prisma penalizărilor spirituale. asupra oricărui creştin de pe tot globul. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură. mirean sau cleric. Datoria stăpânitorilor şi domnilor creştini era să se retragă din faţa divinului şi dreptului rege. bazat pe infailibilitate. în mâinile regilor şi soldaţilor. poate fi exercitată oricând şi asupra oricui. susţinând că este reprezentantul Aceluia Care spune: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. se referă la o naţiune autonomă cu reprezentanţi diplomatici în ambele sfere. Primul este în mâinile clerului iar cel de-al doilea. ca încoronare şi o culme a atotputerniciei Papei. iar Papa este singurul canon al adevărului care poate . care a avut loc în 1870. bănci. El.

Această scrisoare n-a făcut decât să-mi întărească părerile în loc să le anuleze. Drama acelor zile a fost că mă îndepărtasem de papism. De vreme ce este infailibil. pentru noi. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. Mi-a fost pur şi simplu imposibil să pun Sf. Nu voi încălca dreptul divin pentru a putea urma învăţăturile omeneşti care nu au nici o bază în Sfânta Scriptură. Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că toţi creştinii pot citi Biblia” şi. Ieronimi. s-au întors împotriva ei. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. În situaţii similare cu ale tale. crezute şi venerate întocmai ca şi acelea. prin urmare. cel puţin aşa cum susţin conducătorii noştri infailibili. Natura Bisericii se poate înţelege din ceea ce ne spune Sf. Aceste învăţături nu sunt decât o înşiruire de prostii din partea Papismului. în acest caz. Scriptură. iar bulele şi declaraţiile papale să fie considerate egale cu epistolele canonice şi. Papa. nu consider necesar să-ţi reamintesc că noi trebuie să-l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credinţă.” răspunsul sosi cu repeziciune: „Nu mi-ai urmat sfatul. tot astfel. Scriptură mai prejos de Papă! Atacând în felul acesta Sf. se plânse duhovnicul. Cardinalul Bellarmine. să declare noi dogme. Adevărul credinţei nu răsare decât din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia întregii Biserici. Totuşi nu m-am oprit aici. a cărei organizare compoziţională internă nu avea nimic de-a face cu Biserica pe care a construit-o Domnul şi pe care au organizat-o Apostolii împreună cu ucenicii lor. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală fa" ă de Papă. şi ţi-ai expus sufletul impactului periculos cu Sf. Iar în ceea ce priveşte Tradiţia. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. o spune şi mai simplu: „Dacă întro bună zi Papa ar impune păcatele şi ar interzice virtuţile. Scriptură şi nu prin decizii umane şi teorii. i-am scris o primă scrisoare părintelui superior: „V-am citit cărţile. fiind aleşi de Biblie. Stăpânit de acest sentiment. În felul acesta. chiar şi împotriva judecăţii emise de întreaga Biserică. iezui" ii. Biserica mea pierdea orice urmă de consideraţie din partea mea şi devenea una cu ereticii. trebuie să primească supunere oarbă. care.60 ATITUDINI totuşi. Citind toate acele cărţi. mă simţeam ca un străin în propria mea Biserică. „Depinde doar de voia şi de intenţia lui să numească doar ceea ce doreşte el a fi sacru şi sfânt în cadrul Bisericii. Deja o apucasem pe un drum care nu-mi îngăduia să mă opresc decât la găsirea unei soluţii pozitive. Ortodoxia şi protestantismul erau doar nişte idei vagi pe atunci şi încă nu bătuse ceasul să-mi dau seama că ele mi-ar putea ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Aceasta a fost ultima legătură cu duhovnicul meu. pe lângă cele 3 voturi. care arde ca focul şi înnegreşte când nu străluceşte. dacă nu vor să fie refuzaţi de la mântuire.” emite judecăţi. Grigori şi Hrisostomi…”. Scriptură. Biserica ar fi obligată să creadă că păcatele sunt bune şi virtuţile rele”. pe care credincioşii sunt datori să le accepte. declarat sfânt de către Biserica Catolică. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. dar încă nu acostasem în nici un alt peisaj eclesiastic. e mai valoros decât mii de Augustini.

cu durere şi necaz. Totuşi episcopii. episcopilor. Eram mai mult decât afectat de această mare grijă care mă copleşea şi-mi consuma toată energia. Astfel. n-au altă valoare decât cea dată lor de Episcopul Romei. Astfel. ieronimi. Căci. în tot ceea ce ar fi putut arunca mai multă . papilor. căci. Luni întregi nu făcusem altceva decât să studiez structura şi organizarea Bisericii Primare. Acest regim ei încearcă să-l susţină prin capitolul 22 al Evangheliei după Ioan. autoritatea Bisericii şi corpul episcopal nu sunt intrinsec subordonate monocraţiei Papei. care. ci de la Pontiful Suveran al Romei”. În ciuda acestor lucruri. aceea care făcuse din mine un creştin şi căreia îi purtam Simbolul. nimic. tot astfel.ATITUDINI 61 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că to" i creştinii pot citi Biblia” şi. continuam să-mi iubesc Biserica. nu au nici o altă autoritate decât cea dată lor. căci Papa este totul. Domnul îi acordă slujba de Păstor-şef. Neavând autoritatea şi girul Papei. nu sunt nici măcar succesori ai apostolilor. N-am precupeţit nici o ocazie de a face tot felul de cercetări în afara mănăstirii. potrivit teologiei romano-catolice. drumul care să mă ducă la concluzia că Biserica pe care o iubeam nu făcea parte din sistemul papist. Importanţa şi rolul episcopilor în Biserica Catolică nu este mai mult decât de reprezentanţi ai autorităţii papale. „autoritatea Bisericii există doar atunci când este caracterizată şi armonizată de Papă. Domnul îi încredinţează Sf. aşa cum se spune în dogmatică. cu drepturi exclusive asupra credincioşilor. mai precis. cel pu" in aşa cum sus" in conducătorii noştri infailibili. care sunt mieluşeii. căreia i se supun şi episcopii întocmai ca şi credincioşii mireni. Cât priveşte sinoadele ecumenice. unde nu mă gândeam decât la marea mea problemă. e mai valoros decât mii de Augustini. şi Biserica. potrivit interpretării romanocatolice. grigori şi hrisostomi… oferi un remediu agoniei mele. în această Biserică „autoritatea apostolică era lipsită de apostoli şi nu a fost lăsată succesorilor ei. să spună „…şi într-un papă”. În toate celelalte cazuri. în acest caz. iar în ceea ce priveşte tradi" ia. iar toţi ceilalţi. în Biserica Romano-Catolică. profitând de cele câteva ore permise de retragere la chilie. „căci ele nu pot fi altceva decât conferinţe pe tema creştinismului. păstorirea mieluşeilor şi oilor sale. ca întreaga validitate a sinodului să înceteze. oile. Papa. chiar de la sursele patristice apostolice. Îmi mai trebuia încă multă gândire ca să pot străbate. adică în afara ei”. fie că Papa este cu Biserică sau fără Biserică este acelaşi lucru. Apostol Petru. Totuşi. nu direct de la Dumnezeu. nu consider necesar să­" i reamintesc că noi trebuie să­l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credin" ă. În fapt. Este de ajuns ca Papa să iasă pe uşile sinodului şi să spună „nu mai sunt înăuntru”. nemoştenind nici o autoritate apostolică. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. aceasta e nulă. nu mai poate fi impus prin autoritate credincioşilor. Foarte corect scrie şi episcopul Maren: „Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă atunci când catolicii spun: „Cred …şi în una Biserică”. ci doar autoritatea papistă a lui Petru. episcopii. apostoli şi episcopi. toată această muncă a mea nu putea fi ţinută chiar secret. care se fac sub autoritatea şi veridicitatea Papei”. răspunsul înfricoşător al unui Iezuit Aproape renunţasem cu totul la studiile mele. primul Papă.

eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. eu eram un eretic. Totuşi. de vreme ce puritatea învăţăturii a fost ridicată pe falsurile legate de papă. noastre” şi.: . totuşi. Dar pot oare preţioasele lucruri ale sufletului să poată fi păstrate în siguranţă acolo unde liberul arbitru al Papei tot adună noi dogme şi false învăţături despre viaţa pioasă a Bisericii? Şi. cine-mi poate garanta că această pată nu se va întinde şi în celelalte zone ale credinţei evanghelice? Şi atunci nu ni se mai pare atât de ciudat cum ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE „Ceea ce­mi spui tu mi se pare deosebit de logic. oameni recunoscuţi pentru sinceritatea şi inima lor. lucruri deosebit de interesante şi de semnificative pentru mine. iezuiţii. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. concepţiilor. i-am găsit mai fanatici decât conştienţi de absurditatea învăţăturilor despre papă. să mă dăruiesc unei vieţi spirituale autentice şi să las ca toată responsabilitatea înşelării şi greşelii să stea pe umerii ierarhilor Bisericii. pe lângă cele 3 voturi. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală faţă de Papă. pentru noi. Astfel. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. Iată ce-mi scria un episcop: „Cu câteva secole mai devreme ideile tale te-ar fi dus la ardere pe rugul Inchiziţiei”. pe clerici. că „chiar de am deţine adevărul. de clar şi de adevărat. intenţionam să rămân în mănăstire. de clar şi de adevărat. În felul acesta primeam aproape continuu impresii şi păreri asupra subiectului. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castităţii. ca să nu cădem în înşelare. în ciuda tuturor acestor lucruri. Pe unii dintre ei. am început să discut subiectul cu figuri bisericeşti ecleziastice cunoscute.” „Cu câteva secole în urmă ai fi fost ars de flăcările Inchiziţiei” Potrivit părerii majorităţii. suntem datori să ne ţinem de cunoscuta axiomă care spune că ceea ce vedem noi ca alb este de fapt negru.. dacă aşa ne spun mai marii Bisericii”. de asemenea.62 ATITUDINI lumină asupra problemei care mă frământa. În felul acesta. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. fiind înţepeniţi în conceptul că „supunerea ce se cade să o dăm Papei cere o încuviinţare tacită a vederilor. mai mult decât atât. al ascultării şi al sărăciei. un preot iezuit mi-a mărturisit următoarele: „Ceea ce-mi spui tu mi se pare deosebit de logic. iezui" ii. Totuşi. pe lângă cele 3 voturi.. Înflăcărat de astfel de concepţii. pentru noi.

Iar aceasta voce îmi spune: „Las-o… astfel încât să nu te faci părtaş păcatelor ei şi să nu te răneşti de rănile ei”. n-am făcut decât să-mi urmez vocea conştiinţei. de fapt. am sfârşit prin a face pasul decisiv. După fiecare predică pe care o ţineam pe la Bisericile . nimeni n-a mai dorit să-şi sacrifice poziţia pe care o deţinea în interiorul Bisericii. Cum. după un timp destul de scurt. Coresponden" a îmi era plină de scrisori anonime şi amenin" ătoare. am venit în contact cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor. dar. În felul acesta m-am lepădat de Biserica Catolică. le hrănesc pe toate… . spunând: „Cine ştie dacă aceste mijloace. Lucrul acesta m-a obligat să părăsesc Barcelona şi să mă stabilesc la Madrid. Adevărate cuvinte scria şi Bernard de Clairvaux despre Papă: „Nu există otravă mai puternică şi nici sabie mai periculoasă decât această sete şi patimă a dominaţiei!” Ieşind de sub jugul Papismului. ci la diaconia întregii Biserici”. şi-a pierdut gloria şi slava cea adevărată şi şi-a pus una falsă” iar apoi „a şezut în templul lui Dumnezeu ca un dumnezeu”. Corespondenţa îmi era plină de scrisori anonime şi ameninţătoare. Am părăsit mănăstirea şi. am declarat că nu mai aparţin Bisericii Romano-Catolice. „În felul acesta ne-am împodobit şi ne-am supra-încărcat viaţa religioasă. să fie ca Dumnezeu. fiind convins că viaţa spirituală în sânul Bisericii papistaşe mă poate expune la pericole. poziţia mea devenea din ce în ce mai precară. vrând. fără să o fi căutat eu. Nici acolo n-am reuşit sa rămân necunoscut. mai puţin importante de mântuire. viaţa spirituală ne apare ca un copac cu multe ramuri şi multe frunze. de fapt. nu ne fac să-L dăm uitării pe singurul nostru Mântuitor. Mă acuzau că creasem un cerc anti-papist în jurul meu şi că prin exemplul meu duceam în apostazie clerici romano-catolici care erau „bolnavi din punct de vedere dogmatic” şi care mai înainte îşi exprimaseră sentimente de simpatie în cazul meu. ca şi onorurile şi privilegiile care decurgeau de aici. În al doilea rând. după plecarea mea. a Aceluia Care este miezul tuturor lucrurilor. vocea lui Dumnezeu. din mândrie. al cărui conducător. încât faţa Lui. prin ei. uitând că împărăţia Fiului lui Dumnezeu „nu este din lumea aceasta” şi că „cel chemat la episcopie nu este chemat la nici o poziţie mai înaltă sau la vreo autoritate. în care sufletul nu mai ştie unde este trunchiul pe care se sprijină toate şi unde sunt rădăcinile care. care realmente ne inundă. unde am fost întâmpinat. pozi" ia mea devenea din ce în ce mai precară. ajunşi în ultimul moment. de către anglicani şi. unii dintre sfinţii Bisericii Romano-Catolice au început să dea alarma. deoarece plecarea mea din Biserica Romano-Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. Iisus Hristos?” Astăzi. deoarece plecarea mea din Biserica Romano­ Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. l-a imitat pe acela care. care este. este pierdut printre aceste podoabe. în lumina unui Adevăr absolut şi fără pată. am îmbrăţişat Ortodoxia. Unii înclinau să mă urmeze. voi descrie mai târziu.” Astfel.ATITUDINI 63 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În al doilea rând.

mi­a întărit şi cimentat convingerea că ortodoxia se bazează pe adevărurile substan" iale ale Creştinismului. se refereau la „clauza primatului” (Matei 16:18-19. cunoscuţi pentru „lipsa sau. romano-catolicii sunt astăzi singurii creştini care pot fi siguri în ceea ce cred”. chiar dacă nu prin împrejurări care se legau ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Fără să o fi dorit. Luca 22:31-32). direct sau indirect. Drumul spre ortodoxie Cam prin perioada aceea. vicar al Domnului nostru pe pământ”. Curând. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. Răzbunarea fanatică pe care mi-o plănuiau unii papişti a fost dată la iveală pe deplin în ziua în care am răspuns public la o disertaţie eclesiastică pe care aceştia mi-o trimiseseră ca o ultimă încercare de a mă smulge din capcana „ereziei” în care căzusem. Iar interpretarea dată de Sfinţii Părinţi este exact regula conform căreia noi înţelegem Sfânta Scriptură. pe drumul pe care mergeţi. un număr mereu mai mare de ascultători doreau să mă cunoască şi să discute cu mine tot felul de chestiuni teologice. Ioan 21:15-17. o să-L numiţi pe Dumnezeu vicar al Papei în ceruri”. am isprăvit cu papistaşii. Articolul meu se încheia cu propoziţia: „Şi nu peste mult timp. slaba lor credinţă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei”. mai bine zis.64 ATITUDINI Străduin" ele unui profesor universitar polonez. iar sloganul către care conduceau toate argumentele din carte era: „Datorită infailibilităţii Papei. Lucrarea. Dovedeam că învăţăturile despre Papă erau cu desăvârşire străine şi contrare învăţăturii pe care Sfinţii Părinţi au dat-o. deoarece la întâlnirile secrete la care consimţisem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano-catolici. Situaţia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în faţa autorităţilor. după ce mi-am publicat la Buenos Aires studiul în 3 volume. pe care­l cunoşteam. anglicane. În coloanele unui periodic portughez am replicat: „Realitatea este că datorită acestei infailibilităţi sunteţi singurii creştini care NU puteţi fi siguri vor cere să credeţi mâine”. majoritatea fiind împotriva papei. cu un caracter apologetic. purta titlul pompos: „Papa. În studiul acela strânsesem toate clauzele din literatura patristică şi primele 4 secole care.

singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ Noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. am văzut cum învă" ătura ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. plăcut surprins. împreună cu scrisori încurajatoare. Urmau să fie publicate în America de Sud. Ortodoxia. şi pe cea a Mitropolitului Serafim. Dumnezeul nostru şi Dumnezeu. În toate aceste lucrări. Dinspre partea Ortodoxă m-au sfătuit să mă debarasez de poziţia pur şi simplu negativă pe care o aveam împotriva Papismului care mă . În plus. Şi astfel. Ortodocşii din Vest nu sunt deloc susceptibili de prozelitism. Episcopul ortodox mi-a indicat să citesc superba carte a lui Serghei Bulgakov. iar schisma care o înlăturase avea „pe diavol drept tată şi mândria Patriarhului Fotie drept mamă”. potrivit Părinţilor Apuseni. curând. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. trebuie să mărturisesc că ideile mele despre Ortodoxie suferiseră importante evoluţii de la începutul odiseei mele spirituale. deoarece era conştient că mă aflam într-un mediu protestant. tot ca să nu le dau apă la moară protestanţilor. În acele cărţi m-am regăsit. Înainte de a-mi continua relatarea. Avusesem câteva discuţii pe subiecte teologice cu un grup de ortodocşi polonezi. Încetul cu încetul începeam să-mi pierd reţinerile interioare faţă de Biserica Ortodoxă. Când am început sa corespondez cu un respectat membru al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Vest. cealaltă fiind intitulată Dumnezeul tău. dar nu m-am grăbit cu lansarea. nu mai puţin profundă. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. Numai atunci când corespondenţa noastră dura de ceva timp. mi-am dat seama. dar s-a abţinut de la alte comentarii. ca şi o serie de cărţi premiate. Aceste vederi părtinitoare prezentau ortodoxia ca pe ceva schismatic. şi că Sfinţii Părinţi ai Bisericii. m-am eliberat de toate reţinerile pe care le aveam faţă de ortodoxie şi am putut privi şi eu lucrurile spiritual obiectiv. Cam tot pe atunci am scris şi la Patriarhia Ecumenică. o grupare de biserici mărunte care nu purtau linia caracteristică a unei adevărate Biserici a lui Hristos. Interesul pentru ortodoxie creştea. împreună cu scrisori încurajatoare. unele chiar din grecia. unele chiar din Grecia. În perioada aceea am scris două cărţi: Conceptul Bisericii. am văzut cum învăţătura Ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. toate îmi treziseră un viu interes. pe care mi le furniza Arhimandritul Benedict Katsenavakis din Neapole. Nam dat de vreun paragraf care să nu fie în deplin acord cu conştiinţa mea. ca fiind lipsită de viaţă spirituală. că înclinarea negativă pe care o simţeam împotriva Papismului era conformă întru totul cu învăţătura Ortodoxiei. am venit pentru prima data în contact cu Ortodoxia. şi se adăugaseră şi informaţiile pe care le primisem de la Consiliul Ecumenic referitoare la existenţa şi viaţa în cercurile ortodoxe din Apus. începusem să-mi fac rost de tot felul de cărţi şi reviste ruseşti şi greceşti de la Londra şi Berlin. şi că S" n" ii Părin" i ai Bisericii. care trecuseră prin ţara mea. între ele. ca şi în altele pe care mi le trimiteau.ATITUDINI 65 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În toate aceste lucrări. Respectatul ierarh a remarcat şi el coincidenţa în scrisorile sale. al cărui nume nu-mi permit să-l fac public.

ortodox. mai bine zis. cunoscu" i pentru „lipsa sau. nu mai avea nici o valoare pentru mine. şi interesul ortodox. slaba lor credin" ă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei” murdărise atât de tare şi să-mi construiesc „Crezul” după care ei puteau să-şi dea seama cât de departe eram de Biserica Anglicană. De atunci încolo mi-am dat seama că simpatia pe care mi-o arătaseră protestanţii începea să se răcească. ortodox. ortodocşii au început să mă considere unul de-al lor.66 ATITUDINI . pe care-l cunoşteam. aproape fără să-mi dau seama şi. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învăţătorul lor. unde am cerut să devin membru al Bisericii Ortodoxe. deoarece la întâlnirile secrete la care consim" isem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano­catolici. am parcurs apropierea de Ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit. Aşa că nu m-am mai simţit singur în faţa atât de puternicului catolicism şi a răcelii la care mă supuneau protestanţii.. deoarece el trăieşte şi rămâne în substanţa creştinismului şi a adevărului revelat şi nealterat. ci un şuvoi veşnic curgător. deoarece nu mai aveam ce face în Spania. şi eu simţeam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. Străduinţele unui profesor universitar polonez. adusă ortodoxiei. eu sim" eam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. căci abia acum înţelegeam că această păstrare fixă şi stabilă a învăţăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. mi-am părăsit ţara şi m-am îndreptat spre Franţa. mai precis a Sinoadelor Ecumenice care au fost cu adevărat ecumenice şi în învăţăturile unanime ale Sfinţilor Părinţi care sunt recunoscute universal ca atare”. pe care am adresat-o Patriarhiei Ecumenice şi Arhiepiscopului Atenei prin intermediul Diaconatului Apostolic al Bisericii Greciei. mi-a întărit şi cimentat convingerea că Ortodoxia se bazează pe adevărurile substanţiale ale Creştinismului. potrivit interpretării teologice a Tradiţiei. aproape fără să­mi dau seama şi. Şi doar în momentul acesta a început să se facă simţit. în sfârşit. cum de altfel sunt şi prin întreaga lume. mai puţin a anglicanilor. care a început să mă atragă către ortodoxie ca „posibil catehumen”. care era guvernată de un ajutor cam interesant. deşi apele mereu se schimbă. A fost o sarcină grea pe care am concluzionat-o cu următoarele propoziţii: „Cred în tot ceea ce este inclus în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. cât şi faţă de cea Ortodoxă.. deşi târziu. Situa" ia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în fa" a autorită" ilor. se aflau atunci 280 de milioane de creştini care aparţineau Bisericii Ortodoxe şi cu care mă simţeam în comuniune de credinţă. Am înţeles că oricare creştin de altă confesiune este obligat să sacrifice o parte importantă a credinţei ca să poată ajunge la o puritate dogmatică completă. În tot acest timp mi-am adâncit ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . lucru care nu se cere şi creştinului ortodox. în sfârşit. În perioada aceasta am ajuns să fiu. aşteptând să dea în pârg roadele schimbării mele. am parcurs apropierea de ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit Fără să o " dorit. am scris o lungă dizertaţie privind cazul meu. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învă" ătorul lor. Şi ei. unde astăzi nu mai există nici o comunitate ortodoxă. „Faptul că îi vorbim acestui spaniol despre ortodoxie nu înseamnă că facem prozelitism”. Şi. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. ca de obicei. Când am fost sigur de acest lucru. Acuzaţia de mumificare teologică. scria un foarte cunoscut arhimandrit. Treptat. majoritatea " ind împotriva papei. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. În perioada aceasta am ajuns să " u. În Răsărit.

iar după aceea am fost primit ca monah în Sfânta Mânăstire Peteli. Nu mai este nevoie să spun că într-o asemenea atmosferă de căldură şi iubire. cunoaşterea ortodoxiei şi mi-am întărit legăturile cu ierarhii ei. ca să pot fi mereu vrednic de Harul ce mi s-a făcut mie de către Domnul. Iubirea şi interesul pe care l-a manifestat pentru mine au fost peste aşteptări. . deşi apele mereu se schimbă. Curând am fost tuns diacon de Preasfinţitul Episcop de Rogon. simpatia şi înţelegerea Bisericii Greciei şi a membrilor ei. Cuviosul Arhiepiscop al Atenei m-a primit ca un adevărat părinte al Bisericii. fiind atunci primit ca membru în adevărata Biserică a lui Hristos. ţara recunoscută a ortodoxiei. căci abia acum în" elegeam că această păstrare " xă şi stabilă a învă" ăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. Aceleaşi lucruri le-aş putea spune şi despre Preasfinţitul Dionisie al Rogonului. Aş fi vrut ca acest mare eveniment să se realizeze în Grecia. Sfântului Sinod nu i-a trebuit mult să ia decizia acceptării mele în sânul Bisericii Ortodoxe. o iubire părintească. ci un şuvoi veşnic curgător. care mi-a arătat. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat.ATITUDINI 67 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Acuza" ia de mumi" care teologică. Când m-am convins cu totul. adusă ortodoxiei. În timpul acelei sfinte slujbe de toată noaptea am fost onorat cu numele Apostolului popoarelor. nu mai avea nici o valoare pentru mine. De atunci trăiesc în iubirea. Le cer tuturor să se roage pentru mine şi să mă sprijine duhovniceşte. am făcut pasul hotărâtor. la fel. unde venisem să studiez teologia.

Sunt momente în care trebuie să fii mult mai ferm. s. fiindcă se ştie că vom fi amarnic bătuţi. că acesta e timpul ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . atunci avem întreaga nădejde că vom fi înţeleşi şi auziţi de către cei care sunt în opoziţie cu adevărata credinţă. iată că lupi în piele de oaie încearcă să smintească credinţa noastră. deci trebuie să o chemăm pe Născătoarea de Dumnezeu şi pe Sfinţii lui Hristos pentru ca ei să se roage pentru noi şi să ceară lui Hristos ocrotirea noastră. Dar este important să aştepţi ca Mântuitorul Însuşi să-ţi arate. pentru că acesta e cel mai mare şi mai important fel în care putem fi ocrotiţi. pentru că adevărul e adevărul. însă dacă suntem fa" ă în fa" ă cu răul. Mama întotdeauna îmi spunea că prinzi mai multe muşte cu miere decât cu oţet. seraphim.68 ATITUDINI Despre IspITIrIle ACesTUI veAC Interviu cu p. ocrotirea şi Îl rugăm să ne mântuiască. dar dacă vorbim despre Hristos-Adevărul în contextul iubirii Lui (pentru că El e de asemenea Iubire). pentru că dacă suntem agresivi. atunci când trebuie să fim mai fermi în răspunsuri? Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui Hristos. singura apărare pe care o putem avea este Iisus Hristos Însuşi. iar Hristos este Adevărul. Însă dacă în această situaţie ne întoarcem imediat către Hristos şi Îi cerem ajutorul. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. şi acestea sunt vremuri în care trebuie să fim puternici. Preasfinţite Părinte. oamenii vor răspunde agresiv. Deci ne sfătuiţi către blândeţe? Blândeţe fermă. atunci răul este imediat înfrânt. este posibil că se vor simţi ofensaţi oricum. episcop de ottawa p unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. sau în cazul în care suntem întrebaţi în mod direct şi trebuie să răspundem? Cum facem asta fără să rănim pe cei care sunt împotriva noastră. " indcă se ştie că vom " amarnic bătu" i. în inima ta. Unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. cum să ne apărăm şi cum să distingem binele de rău? Dacă vrem să vorbim despre apărarea noastră împotriva răului. Ce se întâmplă atunci când trebuie să mărturisim credinţa noastră. însă dacă suntem faţă în faţă cu răul.

ar include pe toata lumea. El este Dumnezeu! pentru a face aceasta. ştiţi. Există presiuni în Statele Unite să părăsim . Iar dacă CMB. Cred că exista multe păreri asemănătoare ale credincioşilor. Exact. Consiliul Mondial al Bisericilor. Consiliul Mondial al Bisericilor este singurul mediu în care toate Bisericile Ortodoxe participă împreună şi unde au posibilitatea să vorbească. BOR face parte din Consiliul Mondial al bisericilor. Ce părere aveţi? Spun aşa: Biserica Ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre Unul Domn Iisus Hristos. …ca formă modernă a ecumenismului… Este o formă modernă a ecumenismului. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot înţelege. dar dacă vorbim despre hristos­ Adevărul în contextul iubirii lui (pentru că El e de asemenea iubire). au ideea că s-ar putea crea vreun fel de „lucru atotcuprinzător” care. responsabilitatea noastră este de a-L mărturisi cu viaţa noastră. şi se pare că şi catolicii într-o măsură. trebuie să plecăm. Cealaltă problemă e că protestanţii.. şi e una foarte rea.? Forma exprimării se schimbă odată cu traversarea respectivelor culturi. aşa încât să trebuiască să fie făcut ceea ce se cere. chiar de unii păstori. deci în afara acestei organizaţii nu există încă vreun loc anume în care să avem posibilitatea de a ne întâlni în mod obişnuit. iar hristos este Adevărul. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e hristos. în întreaga lume. dar că acest organism nu ar fi Biserica Ortodoxă. pentru că El nu e o propunere filosofică. Şi voi spune aşa: în primul rând.. pentru că El nu e o pro­ punere " loso" că. în mod ironic. Care e Acelaşi întotdeauna. de fapt El te va împinge la aceasta. că trebuie să redefinim dogmele. pentru că sinoadele ecumenice sunt sursele acestor dogme şi nici unul dintre noi nu este prin sine sinod ecumenic al secolului XXI. Pentru că Iisus Hristos este Acelaşi. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot în" elege. pe la bisericile fiecăruia.. fără a distorsiona această revelaţie în vreun fel. exact. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e Hristos. Da. dar nimic nu se schimbă.ATITUDINI 69 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui hristos. Aceasta e problema noastră. în această cultură a secolului XX. E o problemă dificilă. Biserica ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre unul Domn iisus hristos. dezvoltându-se. iar noi suntem cei care trebuie să acceptăm Cine este El şi să transmitem tuturor celorlalţi mai departe. este posibil că se vor sim" i ofensa" i oricum. Se vorbeşte în biserică. De aceea aş spune că dogmele nu pot fi schimbate. şi când folosim aceste cuvinte trebuie să fim extrem de atenţi că folosim cuvintele corecte care sunt în armonie cu Tradiţia de două mii de ani şi cu experienţa noastră despre Cine este Hristos. sau oricare altă organizaţie la care participăm. Tot aşa cum Sfinţii Părinţi nu au scris decât atunci când a trebuit şi cînd au simţit harul. atunci avem întreaga nădejde că vom " în" eleşi şi auzi" i de către cei care sunt în opozi" ie cu adevărata credin" ă. Care e Acelaşi întotdeauna. decât dacă facem pelerinaje unii la alţii.. va insista în această direcţie. şi mulţi dintre adevăraţii credincioşi doresc să iasă din această organizaţie. El este Dumnezeu! El Însuşi ni Se revelează. în aşa fel încât cultura să înţeleagă aceasta. ca să le schimbe. pentru că adevărul e adevărul. dogmele însă nu se schimbă niciodată. Acest lucru ne tulbură mult.

tocmai din cauza asta.70 ATITUDINI Părintele Sera" m Rose trăia într­un accentuat me­ diu polemic. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . modul oficial de discuţie este mai adaptat.şi asta se poate întâmpla. care pot greşi… …nu sunt papi… Exact. şi e bine că ortodoxul încă mai are simţul umorului. de exemplu ajutor medical. atâta vreme cât există protestanţi. deşi mai sunt glume care spun că ar fi. ori va pleca. ci dimpotrivă. în sensul că e mai puţin direcţionat de gândul la a face vreo mega-biserică. acum. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. Aş adăuga că exista influenţe vizibile în Biserica Ortodoxă. " indcă acolo din tradi" ie se ştie cum se face aceasta. ceva practic. aşadar nu e ca şi cum stăm acolo să fim călcaţi în picioare de toată lumea. nu sunt papi. care desigur nu e una bună. Singurul lucru pe care-l putem face cu această situaţie. a avut un asemenea efect că. Recent am citit un articol cum că CMB ar număra mai mult de 350 de astfel de asociaţii. şi atunci ori se va pocăi înainte de a fi prea târziu. tocmai pentru că au descoperit că asta nu se va întâmpla. vor fi demonstraţii. Prezenţa ortodoxă în CMB. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. e să ne rugăm la Dumnezeu să ne arate ce să facem. reprezentanţii noştri mărturisesc adevărul. acest număr va creste. Şi dacă s-ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credinţa. şi nu cred că a greşit scriind într­un stil polemic. în câteva biserici protestante şi chiar şi în biserica catolică. Totuşi au fost nişte schimbări. Deci: dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. Deci este un număr deja mare. aceşti oameni se vor plânge. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. şi când ierarhii Bisericilor vor ajunge la vreo înţelegere în ce priveşte a rămâne sau a pleca. social. datorită acestui context. decât în grecia. Oamenii aceştia realizează că nu e aşa de simplu să construiască vreun soi de biserică uriaşă. Consiliul Naţional al Bisericilor Creştine. care tot creşte şi. din cauză că există din ce în ce mai multe biserici de tip protestant. fiindcă sunt oameni. să fie într-un context în deplină armonie cu credinţa ortodoxă şi care nu va trăda în nici un fel credinţa ortodoxă. după cum înţeleg eu. ci mai bine e să vorbească unii cu alţii şi să încerce să facă ceva împreună. Deci dacă episcopul începe să vorbească despre ceva greşit .

aceşti oameni se vor plânge. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc. cu atât mai mult vrăjmaşul încearcă să te oprească şi crucea proprie apare mai mare. şi atunci ori se va pocăi înainte de a " prea târziu. decât în Grecia. să punem în faţă şi la dispoziţia oamenilor informaţiile. despre obligativitatea de a avea paşapoarte şi cărţi de identitate cu micro-cipuri care să conţină informaţii bio-metrice. dar cred că ortodocşii au destui oameni competenţi în folosirea bună a cuvintelor şi gândurilor. prin monahi şi monahii în Biserică. prin diaconi.. stânga. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. într-un mod pozitiv. sus. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. prin exemplul propriei trăiri. sau este un compromis din partea Bisericii Ortodoxe să discute cu neadevărul? A face disponibile informaţii care arată adevărul despre istorie e folositor. fiindcă mulţi sunt cei care se folosesc sufleteşte prin aceasta. să facem spre exemplu căutările google mai precise şi mai lesne de scos la suprafaţă. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. şi harul Duhului Sfânt vorbeşte prin credincioşii săi şi prin toţi cei ce slujesc Biserica. …Mai de dorit decât confruntările directe? Acestea în general nu sunt productive. Cu cât ajungi mai aproape de Hristos. El mereu ne ţine în partea aceasta nezdruncinată. se ajunge la situaţia în care ambele părţi încep să-şi atribuie invective în mod reciproc. Înţelesul mărturisirii acesteia este ca. şi nu cred că a greşit scriind într-un stil polemic. Biserica Ortodoxă nu acceptă tendinţe extreme. dar trebuie să fim foarte precauţi. dar de ce informaţii bio-metrice? Tocmai pentru că se încearcă formarea unei baze de date unice şi universale în care să se introducă toate informaţiile posibile privitoare .ATITUDINI 71 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi dacă s­ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credin" a. fiindcă acolo din tradiţie se ştie cum se face aceasta. pentru că ştim ce s-a întâmplat de exemplu în Grecia unde s-a încercat oprirea acestui demers. chiar dacă mai sunt şi păreri ciudate uneori. Cu certitudine. din cauza apartenenţei la Uniunea Europeană. Şcoala modernă de ştiinţă îşi direcţionează toate eforturile. jos. Una e să avem paşapoarte pentru a putea călători mai uşor peste graniţe. vor " demonstra" ii. Părintele Serafim Rose trăia într-un accentuat mediu polemic. Deci e mai bine să adoptăm o cale mai blândă. prin diaconi. Credeţi că e înţelept ca Biserica să se angajeze într-un astfel de dialog? Este ziditor şi mântuitor pentru acei oameni de ştiinţă să audă că adevărul în ce priveşte însuşi domeniul lor de studiu a fost de mult. de a face oamenii să se simtă iubiţi de Hristos. însă în fapt El e Cel Care o duce. ci întotdeauna ţine calea de mijloc. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc unde trebuie să " e. insuflat de Duhul Sfânt şi dăruit sfinţilor şi reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe. de mijloc. dar întreaga Biserică nu se mută de pe calea de mijloc. împotriva Bisericii şi credinţei ortodoxe. dreapta. argumentând calm şi corect. Pentru noi e o mare ispită. şi este în continuare. prin preo" i. De obicei produc doar un joc închis. şi să găsim modalităţi pe internet. unde trebuie să fie. mai ales în mediul nord-american. ori va pleca. acolo unde Îl găsim pe Hristos. prin preoţi.] dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. cred că ar fi bine. adică să li se reamintească faptul că acest lucru este singurul important. [. printr-o lungă şi susţinută campanie. Se vorbeşte în ţara noastră. fundamentalul.. chiar din primele veacuri creştine. prin monahi şi monahii în Biserică.

Creştinii nu trebuie să fie niciodată paralizaţi de frică. care le acceptă! Deci. îmbolnăvire. ca în paralel să existe demersuri pentru o uni" care culturală. de către organizaţiile globalizatoare. Nu vă temeţi.. toate au totuşi scopul comun de smintire. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea fă" iş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. aşadar efectul cumulat al tuturor acestora este faţa văzută a războiului nevăzut al lui Antihrist. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. din ştiinţa sau neştiinţa noastră. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. cea mai importantă. prin diferite arti" cii politice şi diplomatice. ca în paralel să existe demersuri pentru o unificare culturală. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. iar apoi. care este efortul întruchipat de pan-erezia ecumenismului. la fiecare cetăţean. care sunt în realitate însăşi sursa faţă de care cetăţeanul ar avea nevoie de protecţie. de multă vreme. Teama creştinului ortodox este aceea de a i se sminti puterea sufletească a voinţei dată de Hristos şi pe care întru Hristos vrea să o şi folosească. să nu le acceptăm. sub masca bunei protecţii a cetăţeanului. fapt care a marcat începutul declinului implementării ştiinţei în plan social). şi văzând că în pofida diversităţii lor. A" i văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. libertate care ne permite să ne rugăm Lui şi să facem voia Lui. anihilării şi chiar inversarea ei. pasul ultim. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. din partea credincioşilor şi nu numai. Exista deja foarte multe plângeri. Aceste mecanisme. în America de Nord. o pseudo-unificare la nivel de credinţă. Aţi văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. căci cu noi este Dumnezeu! Care este principala îngrijorare? Aşa cum ştim că se folosesc majoritatea invenţiilor tehnologice şi ştiinţifice ale secolului 20 încă din perioada post-bellică (odată cu bomba atomică. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii care sunt mult mai periculoase fiinţei noastre decât atacurile mai grosiere. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. să ţinem inima şi fiinţa noastră numai către şi în Hristos Domnul. pot şi sânt menite pentru a altera voinţa în sensul slăbirii. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a fi tămăduit de Hristos. pentru că Dumnezeu este atotputernic. mai eficientă şi mai poruncită dintre acţiunile credinciosului. De aceea Biserica se roagă pentru toţi. Este destul să spunem.. apoi emisiile audio. cu atitudinea demagogică a necesită" ii protejării acestor state.72 ATITUDINI Creştinii nu trebuie să " e niciodată paraliza" i de frică. slăbire. temerea noastră este de a fi forţaţi. (noi sau altcineva pentru ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Pentru cel care le primeşte. ci prin rugăciune. Primul pas este desfiinţarea graniţelor naţiilor. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea făţiş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. video şi cele induse la nivel subliminal. pentru că Dumnezeu este atotputernic. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a " tămăduit de hristos. prin diferite artificii politice şi diplomatice. în legătură cu acest subiect. care alterează undele bunei funcţionări a creierului uman şi vatămă sufletul. De aceea Biserica se roagă pentru to" i. apoi substanţele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. cu atitudinea demagogică a necesităţii protejării acestor state. Primul pas este des" in" a­ rea grani" elor na" iilor. cum sunt şi micro-cipurile. pervertire şi finalmente nimicire a fiinţei umane. să nu mai putem dispune de libertatea noastră de alegere dăruită de Dumnezeu.

interviu realizat de sora Elena. nu noi săvârşim rugăciunea. video şi cele induse la nivel subliminal. pot şi sânt menite pentru a altera voin" a în sensul slăbirii. Aşadar. cum sunt şi micro­cipurile. pentru că unele se reflectă prin celelalte şi sunt legate. Nu e uşor să fii creştin. îmbinarea responsabilităţii personale cu cea a întreg trupului Bisericii e adevărata întărire. Ne putem încredinţa de aceasta văzând şi cerând. apoi emisiile audio. Şi aici este întrebarea: cum se pot atunci uni mintea cu inima în rugăciunea lui Iisus. dar Domnul ne spune că povara Sa e uşoară. neputând a ne pleca duhului lumii nici în cea mai mică măsură. adică şi în cele tainice şi în cele pragmatice. ne putem gândi şi la extinderea ei. împreună-lucrarea Lui cu noi. să ne gândim la cuvintele Domnului: „în ce vă voi găsi. mântuieşte-ne pe noi! şi suntem ocrotiţi. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii noi): Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. apoi substan" ele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. mai apoi. pentru a putea. iulie 2008 . Da. ci Dumnezeu Care e Cel Ce tămăduieşte. pentru a ne întări în exerciţiul statornicirii în alegerea celor bune şi întru mântuire. în aceea vă voi judeca”? Ajută. sănătoase? Păi. în cazul în care totuşi nu dispunem de ele. Avem şi responsabilitatea de a căuta să ţinem Sfânta Tradiţie a Bisericii aşa cum se cuvine. Credeţi că ar ajuta. care alterează undele bunei func" ionări a creierului uman şi vatămă su" etul. în realitate. dar pe lângă responsabilitatea personală.ATITUDINI 73 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Aceste mecanisme. uni. anihilării şi chiar inversarea ei. Sigur că Dumnezeu vede eforturile noastre de a ne păstra Luişi. clipă de clipă. doar aşa e complet. în sensul rugăciunii Sfântului Siluan care se ruga pentru întreaga zidire.

observaţie. te-ai asimilat. nu eşti deal nostru. nu se acomodează nicăieri. nu exişti. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. legionar. dar nu lămurim nimic. limpezeşti lucrurile. apropos. după cum suspină mulţi. nu limpezim nici chipul României. lumea. sexist. Lucrând. a construi. unde. Taci 1 . Orice sugestie. N-ai mâncat salam cu soia. la noi. întrebare. eşti un luzăr. nu ştim cine eşti. tentativă de a lămuri nişte lucruri. Ai plecat din România. orice încercare de a lua lucrurile “la bani mărunţi” e primită. Asta dacă lucrezi în via Domnului. sunt doar oameni puşi de “noi”. lămureşti. N-ai plecat din România. îţi place. facem multe. ia uite la mine ce maşină nouă am. Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”: păi. nici al nostru. Înapoiat. nu eşti în nici o institu" ie. Care sunt motivele pentru care. Te-ai “împlinit” în acea ţară normală: păi asta înseamnă că nu mai ştii cum e să te “descurci” aici. Nu ştii cum e în Occident: civilizaţie. a construi pe loc bun. 1. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . Vii dintr-o ţară normală şi ne spui nouă ce să facem aici. primitori. România e în continuu “război civil”? Care sunt motivele pentru care nu ne lămurim? Ne agităm. ce ştii tu. Mai bine te ignorăm. sigur. nu pe monahi. sigur. îi are în vedere pe creştinii care au ales să rămână în lume. Dacă lucrezi pentru Mamona. Ai plecat şi îţi place “acolo”: da. păi te-ai înstrăinat. nu mai ştii ce bine e la noi. partea dramatică A face. cu temelie solidă. nici unei turle. 2. bun. şi cum mă duc eu în vacanţă în Turcia vara şi la supermarket tot timpul. dacă nu eşti legitimat de “noi”.Şi acest articol. fundamentalist. cu oameni calzi. ce ţară frumoasă avem.74 ATITUDINI preTexTe peNTrU A NU fACe NIMIC1 Mircea platon Păi. ca şi cel precedent. ce vrei de la noi. nu ca aici. pe ceilalţi. n-ai burse. nu mai ştii cum e aici. homofob. Nu te-ai “împlinit”: păi atunci eşti un luzăr. Da. cine te­a dus “dincolo”. cine te­a adus “înapoi”. te-ai vândut. noi suntem “noi”. unii oameni sunt veşnic nemulţumiţi. A lămuri. pe tine. Eşti rasist. atunci nu faci decât să sporeşti confuzia din tine şi din ceilalţi. Nu eşti expert. cu ostilitate osificată agonic în aceste tipuri de pretexte folosite pentru a nu lămuri nimic şi deci pentru a nu face nimic. nenicule. tu cine te crezi? nu construieşti.

4. Noi suntem “noi”. plecai din ţara asta de luzări. partea dogmatică Dacă toate stratagemele de mai sus sunt uşor de detectat şi de combătut. nici al nostru. homofob. Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu a scris o carte despre îngeri şi are barbă. Fatalismul pseudoisihast e mai periculos pentru că nu se opune făţiş adevărului. Şi chiar dacă se-aude. în fond. ce vrei de la noi. Nu ştim autorii de care vorbeşti dumneata. desigur. eşti fanatic. pentru alţii nu suntem destul de sfinţi. de om serios. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”.ATITUDINI 75 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dar o popula" ie de fatalişti. îmbrobodirea pioasă a gândului lucrător. deşi stai în Occident. şi ascultă. facem multe. dacă erai bun de ceva. Manifestă iniţiativă doar în “cadru legal şi cu preaviz”. cu câte sacrificii. Ambele tabere neagă. nu limpezim nici chipul României. 3. libertatea creştinilor. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. într-o cultură de muzeu şi o credinţă lăcrimoasă. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. Eşti legitimat de “noi”. ne critici? De ce spargi rândurile. 5. vino înapoi. nici unei turle. dacă noi ţi-am dat şi te-am pus acolo unde eşti acum. al istoriei. deşi cu risipă de energie. “figurile” trecutului. ci îl mimează. Eşti antioccidental. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. cine te-a adus “înapoi”. cine te-a dus “dincolo”. un millet de ortodoxişti abulici. unde. de vreme ce toţi marii oameni şi toţi marii sfinţi sunt în trecut. Dar mai . Şi închide dreacu’ uşea după dumneata că trage. Şi. Ca să detectezi cât mai repede masa cu tartine şi glumele bossului. păi fii şi tu recunoscător. Nu ştim cine eşti. dar nu lămurim nimic. ne agităm. Ai plecat şi nu te-ai mai întors: nu eşti patriot. Păi bine. Ca după aia să vedem dacă mai poţi s-o mai faci pe-a deşteptul după ce te spălăm noi pe creier aici şi îţi spunem tot ce le spunem celor de la punctul 2. din interiorul sistemului. Mă mir doar că n-ai barbă. Doar aşa poţi schimba ceva. Volvo. un millet de ortodoxişti abulici. Ambele tabere neagă. Pentru unii nu suntem destul de culţi. Ce spui? Nu se-aude. noi îţi dăm burse şi dumneata aşa îţi manifeşti recunoştinţa? Păi. am înţeles. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. să lupţi. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. la simpozion. şi mai periculos e chietismul ortodoxist. Păi. Că. nu exişti. că oricum eşti negativist. Pentru unii nu suntem destul de cul" i. Ai plecat şi te-ai întors: n-ai reuşit acolo şi acum vii şi vrei să o faci pe-a deşteptul aici. Eşti ortodox. Tu cine te crezi? Nu construieşti. dacă nu-ţi place. “inamicii inteligenţei” care va să zică? Dacă eşti legitimat de noi. A. să-ţi iei maşină. nici nu exişti. dacă nu eşti legitimat de “noi”. cum. rasist. să te adaptezi: Să-ţi ridici o vilă în oraş şi-o casă la ţară. Du-te înapoi de unde-ai venit. nu ne rămâne decât să “recuperăm” în numele arheologiei culturale şi duhovniceşti. Păi. Nu cumva eşti de-ai lui Vadim sau Becali? Posteşti! Eşti fanatic. Nu eşti legitimat de “noi”. libertatea creştinilor. de răbdare şi de umor şi cu slaba nădejde de a schimba ceva. Trebuie să înveţi să faci sacrificii. Eşti legionar. sunt doar oameni puşi de “noi”. apropos. şi înghite. şi nu mai critica atât. nu eşti în nici o instituţie. Noi îi ştim numai pe ăştia de ne convin nouă. bun. de ce ajuţi duşmanul. al Istoriei. cum ar veni. Nu ştii ce greu se construieşte. pentru al" ii nu suntem destul de s" n" i. cui îi pasă? Nu înţelegem. în fond. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. Eventual în pauza de cafea. domnule. Mai bine te ignorăm. Dar o populaţie de fatalişti. De fapt.

dacă prin lume înţelegem firea căzută. Totuşi. a religiei fără text revelat. între sacerdoţiul civil al păgânilor şi sacerdoţiul laic al creştinilor ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . aşa cum era polisul pentru greci sau Roma pentru romani. că “familia e antihrist”. ar fi că a gândi sau activa politic înseamnă a vrea să construieşti utopia. sau din părintele Teofil Pârâian. Statul nu e pentru creştin o instituţie sacră. creştinul e smuls păcatului şi în acest sens e smuls “lumii”. nu poţi face minuni decât dacă te nevoieşti şi ajungi la nepătimire. nu poţi avea “nebuna îndrăzneală” de a pretinde să faci politică. precum romanii sau grecii. Prin botez. ea e greşită pentru că un creştin nu e sacerdot decât în virtutea botezului. ci biserica e locul/modul de închinare la Dumnezeu. nu statul. aşa cum erau grecii de pe vremea anticului Tomis. erai sacerdot în calitate de cetăţean. că sunt moarte de-a binelea. Cu alte cuvinte. Cred că o mare parte a chietiştilor ortodoxişti împărtăşeşte această lectură sacerdotală a rolului creştinului în lume. adică să construieşti utopia. Ideea acestor pseudoisihaşti. care afirmă. În lumea clasică a religiei civile. Şi asupra cauzelor micimii noastre. Or. Pentru ortodocşi. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean al Constanţei. Şi totuşi. ci în calitatea lui de membru al Bisericii. Pentru că nu vrem să facem ce-au făcut ele. El nu e sacerdot în calitatea lui de cetăţean al polisului. e mântuirea în imanent. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. ci relaţiile de bună-vecinătate cu zeii locuitori şi protectori ai cetăţii. Înainte de a atinge acest punct. el e sacerdot în virtutea acestei morţi şi învieri împreună cu Hristos care e botezul. a religiei fără cler. Şi a crea utopia înseamnă a dori să izgoneşti dracii şi să faci minuni. a fi hiliast. Şi totul e susţinut cu citate din părintele Cleopa eventual. fără Dumnezeu. a religiei care nu avea drept scop mântuirea. Dar nu e smuls vieţii pământeşti. nu în calitate de “iniţiat” precum creştinul. Şi de aceea nu avem o religie civilă. întâi trebuie să ne asigurăm că sunt moarte cu adevărat. de exemplu. în Biserică. adică să scoţi dracii din alţii. Noi nu venerăm strămoşii ca zei domestici sau zeii cetăţii. un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt.76 ATITUDINI nu e adevărat că trebuie să " i sfânt dacă vrei să construieşti utopia. ci doar să strivim cu efigia lor pe oricine ar încerca să atragă atenţia asupra micimii noastre.

Creştinul trebuie să facă politică aşa cum cumpără zarzavat pentru ciorba de post din piaţă: să aleagă. în lume. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. Un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. Dar nu ne va mai dăuna mântuirii existenţa unui sistem de corupţie generalizată. în Tabor (nr. “Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povăţuitoare pentru fiul său Leon”. Altminteri. a Cărui împărăţie e dincolo de lume. să deretici în casă sau în oraş. cu Hristos. să minţim ca mod de exprimare. Împărăţia lui Hristos nu e în lumea aceasta. 3. nu are rost să le condiţionezi de sfinţenie. care ne impun să ne dăm copiii la şcoli unde sunt îndoctrinaţi anticreştin. care ne cer să ne vindem sufletul ca să putem supravieţui: să furăm ca mod de viaţă. Dar pentru asta trebuie să trăiască. nici să aspirăm teocratic statul. precum păgânii. E viaţă. în Tabor (nr. e mântuirea în imanent. Implicarea politică nu e exorcism pentru că nu e construirea utopiei. taina libertăţii noastre în lume. cu încredere. şi Biserica e instituţie divino-umană. învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta. Dar aceste cugetări “politice” sunt completate de altele. care ar fi considerate “fundamentaliste” astăzi: “Fă-ţi din credinţa sinceră în Hristos principiu şi temei de neclintit pentru zidirea vieţii tale. De aceea deci nu ni se cere să fim sfinţi că să ducem gunoiul. Nu trebui să aşteptăm să ne sfinţim înainte de a face ceva. Nu există scăpare uşoară din această îmbinare. E viaţă normală.Pentru un mic exemplu despre cum anume era conceput exerciţiul politic creştin-ortodox în Bizanţ. vezi excelentele traduceri – nădăjduiesc că sunt doar un început – ale istoricului Nicolae Şerban Tanaşoca din revista Tabor. reduc totul la lumea privată a propriilor vicii şi virtuţi ar trebui poate să (re)înveţe să se gândească la Dumnezeu.ATITUDINI 77 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE există o diferenţă: primul e legat de naşterea în polis şi îşi găseşte împlinirea în imanent. Creştinii trăiesc paradoxal.3 3 . Nu trebuie să fii sfânt ca să te gândeşti cum poţi să ţii curat în cartierul tău. Nu trebui să fii sfânt ca să fii gospodar sau ca să te asiguri că deputaţii din circumscripţia ta electorală sunt creştini de ispravă. fără Dumnezeu. Nu ne va sfinţi rezultatul politicii noastre. ai grijă să te învredniceşti de cele nemuritoare”. precum musulmanii. Nu vom stârpi dracii. Mântuitorul nostru e Dumnezeu şi om. sau să ne gospodărim. august 2008). Noi ardem în două lumi. să trăim cu o dublă cetăţenie. creştinilor. nu vom pricepe niciodată cum trebuie să facem tot ce mai avem de făcut.” . ca persoană. ca nemuritor. Nu e nimic mai mult. fie ea şi “globală”. pentru că orizontul nostru e pe verticală. Nu ne va mântui dispariţia corupţiei. Nu ne va mântui un stat funcţional în România. în lume pentru Hristos. să tăiem lemne. construieşti utopia. 5. nu pe orizontală. dar nici nu le vom mai da nas şi nu îi vom mai produce prin structuri birocratice şi tehnocratice care ne impun legislaţie anticreştină. atunci ar trebui ca ortodoxiştii noştri să nu lege donatist eficienţa săvârşirii tainei de vrednicia preotului. Pentru că nu ne putem sfinţi decât în timp ce înfăptuim ceva. al doilea e legat de moartea şi învierea împreună cu Hristos şi îşi găseşte împlinirea nu în destinul manifest. ci în mântuire. Dar ne poate ajuta la mântuire implicarea noastră creştină în construirea unui stat funcţional în România. Parenezele lui Vasile Macedoneanul sunt atribuite Sfântului Fotie. Nu e adevărat că trebuie să fii sfânt dacă vrei să 2 . Ar trebui să lucreze taina lui Dumnezeu.2 Nu putem să absorbim transcendentul în natură. E un paradox pe care nu îl pot ocoli. editată de IPS Bartolomeu Anania: “Sfaturile diaconului Agapet pentru împăratul Justinian”. iunie 2008) . şi tocmai această distincţie ne cere nouă. Firesc.Şi de aceea nu putem fi “globalişti” şi multiculturalişti. Dacă tot sunt sacerdoţi.” Sau: “Să cugeţi drept. Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi să te sfinţeşti înseamnă a spune că nu vrei să trăieşti pentru că vei păcătui. Nu trebui să fii sfânt ca să faci curat în biserică. să fim laşi ca mod de gândire. Dar ne va sfinţi exerciţiul nostru de politică creştină. Şi cei care. nu la propria persoană. stând în lume. în bunăstarea cetăţii. ca la centrul lumii lor. să se uite la raportul calitate/ preţ. dacă tot stăm aşezaţi strâmb în gânduri. potrivit dogmelor Ortodoxiei şi să cinsteşti cu asupra de măsură Biserica. nu în lume. Din moment ce nu aceste lucruri mântuiesc. patriarh al Constantinopolelui şi conţin lucruri de mare bun-simţ antipuritan precum: “Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor. în vorbe şi în orgoliile noastre “iniţiate”.

a închiderii şi a dărâmării bisericilor şi a mănăstirilor. cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.. atunci când acestea erau interzise. au fost înregistrate acţiuni de rezistenţă ale clerului şi credincioşilor.. Cele 380 de cereri înaintate de parohii bisericilor ne vorbesc de impozitele exagerate stabilite de regimul ht ig a ea D yr re DĂ D ttiir OD op ăs VO ă -VO ăs -VO C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. ars-au cu foc locaşul cel sfânt al tău. 101 demersuri ce vizau redeschiderea a 77 de biserici. prin încălcarea legislaţiei sovietice cu privire la culte.S. prin repararea bisericilor şi plata impozitelor exagerate.] anul 1920.S. până la pământ. Astfel. manifestate prin demersuri înaintate diverselor instanţe privind redeschiderea sfintelor locaşuri. şi­a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o " ică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni.M. Acţiunile comuniştilor erau planificate meticulos şi realizate eşalonat. în audienţă la comisarul sovietic pentru culte s-au aflat 225 de persoane. prin scrisori de protest şi chiar prin rezistenţă armată. stabilite de regimul comunist. enoriaşii au înaintat împuternicitului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse în R. spurcat-au locul numelui Tău. astfel încât a fost foarte greu a protesta în mod organizat împotriva regimului dictatorial comunist.78 ATITUDINI rezIsTeNţA relIgIoAsă ANTICoMUNIsTă MUNIsTă MUNIsTă T DIN BAsArABIA ÎN perIoADA 1944 – 1965 Monahia gudiila Corman „Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău. . Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ …” (Psalmul 73) Rezistenţa religioasă anticomunistă din Basarabia a luat fiinţă spontan ca urmare a crimelor odioase comise de regimul comunist împotriva clerului şi credincioşilor. vasile Popovici. prin oficierea serviciilor divine. ac" iune cali" cată drept ruşinoasă şi antisovietică. În pofida restricţiilor ateiste impuse de comunişti. în 1949. ministru al industriei [. contra credinţei strămoşeşti. Una dintre cele mai răspândite forme de protest ale creştinilor o constituiau demersurile înaintate diferitelor instanţe de stat privind redeschiderea bisericilor şi reducerea impozitelor exagerate faţă de biserică.

S. ca în cele din urmă rezoluţia să fie una dintre următoarele: „Argumentele aduse nu sunt convingătoare”.. comunist din anul 1920. f..128. inv. dar 5 . Exemplul său l-a urmat şi alt membru al Consiliului de Miniştri al R. iar clopotele care nu mai aveau „voie” să sune în curtea bisericilor erau transferate în cimitire.. 3046..R. 7 .N. Patriarhiei ruse. Printre credincioşi se pot vedea persoane de toate vârstele şi categoriile sociale. 1. De altfel. În 1940 arhimandritul Varlaam susţinuse actul de unire a Bisericii din Basarabia cu Patriarhia Moscovei. acolo unde acestea fuseseră scoase mai înainte. chipurile.R. în pofida tuturor restricţiilor impuse de către autorităţile sovietice.R.M.R. f. adresează o scrisoare lui Karpov. populaţia şi-a menţinut spiritul religios.4 Moartea lui Stalin a generat o nouă mişcare a credincioşilor pentru restabilirea şi redeschiderea locaşurilor sfinte. Marea majoritate a demersurilor care au fost înaintate către diverse instanţe de stat republicane şi unionale pentru a permite redeschiderea unor biserici. f. a constatat: „Nivelul de frecventare a bisericilor de către creştini este destul de înalt. guvernului unional etc. Astfel.N.. d. Vasile Popovici.S. efectuând o analiză a gradului de religiozitate a populaţiei.T. înţelegând mai târziu esenţa acestuia. 51. care.S. 3046.A.P. inv.R. ministru al Industriei din R. Ibidem.opt copii în vârstă de 2-6 ani. f. dar şi critic: „. 1. 59.L. 71. urmau un „itinerar” neschimbat: de la autorităţile bisericeşti la cele de stat. Deoarece însă autorităţile nu reacţionau la sutele şi miile de demersuri făcute de creştini. O parte din cler care în 1940 şi-au pus mari speranţe în regimul comunist. Un exemplu elocvent în acest sens este şi cazul arhimandritului Varlaam (cu numele mirean Mihail Guriţă)..S. inv. Vina era dată pe „elementele antisovietice”. „Preotul a părăsit singur biserica”. în oraşul Chişinău . şi care cu permisiunea dumneavoastră să ne dirijeze viaţa religioasă?” 7.O.M. toate demersurile au fost respinse.ATITUDINI 79 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE comunist. Împuternicitul moscovit la Chişinău.N. 1. 9.R. în raionul Ungheni .). chiar şi din rândurile intelectualităţii.M. La 1 ianuarie 1950 în republică funcţionau 555 de biserici ortodoxe1. existau în rândurile credincioşilor şi care. şi-a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o fiică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. Deci.M. eventualitatea unui război. de-a lungul drumurilor reapar troiţe. 6 .S. Ibidem. Toate demersurile însă reveneau. în raionul Străşeni au fost botezaţi patru copii în vârstă de 6-10 ani. fapt pentru care ambii au fost destituiţi din posturi şi sancţionaţi pe linie de partid3. la 6 august 1956 chişinăuianul Olaru.120.Ibidem. căderea puterii sovietice etc. iar douăzeci de cereri nu au fost examinate deloc. difuzau foi volante cu conţinut provocator privind sfârşitul lumii. f.A.S. depăşind indicii din anii precedenţi. Astfel. f. 3046.M.limba rusă -. . f. comuniştilor şi comsomoliştilor. 94-95. inv. în viziunea împuternicitului pentru culte.S. 1234A. Populaţia îşi exprima atitudinea negativă faţă de politica anticreştină promovată de regimul comunist şi în scrisorile de protest. aceştia îşi făceau dreptate cum găseau ei de cuviinţă.5. d. cu studii.57. A.Oare nu se găsesc la noi în Moldova oameni care să cunoască nu numai limba de stat . atitudine demonstrată prin numeroasele demersuri făcute pe lângă organele republicane şi cele unionale.. în numele unui număr mare de basarabeni în etate.S. f. „Semnăturile pentru redeschiderea bisericii sunt falsificate”. şi Prezidiului Sovietului Suprem al U. n-a mai dorit să-1 susţină. Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti.M. Scrisoarea este un argument în plus că basarabenii doreau ca serviciul religios să fie oficiat în limba română şi este un protest faţă de politica de rusificare a bisericii. care respectă canoanele bisericeşti. Acestea erau adresate împuternicitului moscovit la Chişinău. d.5. la Chişinău.. d. oameni inteligenţi.6 Autorul întreabă într-un mod diplomatic. dar şi limba moldovenească (adică limba română . 491-492. pentru „rezolvare”. preşedintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.S. acţiune calificată drept ruşinoasă şi antisovietică.optzeci de copii în vârstă de 2-15 ani”2 .

15. care. G. f. inv. autorităţile locale.. în satul Gangura.. Romenski..M. numai ca să 8 . de fiecare dată primind acelaşi răspuns . f. îl expediază subalternului său la Chişinău. Arhimandritul Varlaam punea la îndoială legitimitatea unui ierarh rus aflat la „datorie” într-o colonie sovietică. Trei zile şi-au apărat enoriaşii biserica de autorităţi.. d.un moldovean. care se tot rugau de cinci ani pe la diverse instanţe să li se deschidă biserica. religia a supravie" uit.A. bătrânii de 60-65 de ani [. inv. De ce biserica noastră este tratată de parcă ar fi capul relelor. arhimandritul Varlaam a fost exclus din rândurile clerului8. Timotei Orbu din Mălăieşti.66. la rândul lui. Împotriva acestei decizii s-a ridicat tot satul..N. atât lui Bulganin. prin persoana sa fiind întregită lista elementelor considerate periculoase pentru construcţia socialistă. iar ca ierarh . f. pentru îndrăzneala sa de a adresa în 1956 mareşalului Jukov un mesaj ‚în care era expus un protest. 1. de comun acord cu cele raionale.R.R. Acest demers a trecut prin mecanismul deja cunoscut.Ibidem. Creştinii recurgeau la diferite formule.Ibidem. Karpov. având studii teologice şi o vechime în domeniu de 30 de ani. cât şi Patriarhiei ruse: „Noi. 1. La 15 martie 1959. 10 . raionul Bulboaca.”10.. a scris. pentru a fi vărsate la Arhiepiscopie. avem lucrate câte 165-200 de zile în colhoz [. Arhimandritul Varlaam. 3046.80 ATITUDINI Deşi a purtat un caracter spontan.Ibidem. însoţit de următoarea indicaţie secretă: „Să urmăriţi cu neslăbită atenţie acţiunile lui Macarie Varlaam.„Nu se poate.” -. arhimandritul Varlaam şi-a expus deschis atitudinea faţă de Patriarhia Moscovei. Explicaţia dată de autorităţi a fost următoarea: „Este vorba de ordinul Arhiepiscopului Chişinăului şi al Moldovei de a închide biserica. care intenţionau să doboare de pe acoperişul ei Sfânta Cruce. n-a fost acceptat de Patriarhia rusă. deoarece timp de un an de zile nu a fost achitat impozitul”12 . în speranţa că vor reuşi să-i îmbuneze pe satrapi. doar să obţină rezultatul scontat. au închis biserica. antisovietică de cea mai mare amploare. raionul Bulboaca. Rezisten" a creştinilor a determinat autorită" ile sovietice să­şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în po" da unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. f.A. iar mai târziu persoana sa a servit drept subiect de preocupare pentru Comitetul Securităţii de Stat şi pentru alte organe9.].. să luaţi măsuri şi să informaţi Consiliul”. 3041. fiind pusă sub acuzaţie?”11.. ajungând spre examinare la comisarul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse. Unele demersuri denotă un ton ferm şi revoltător. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . fără a da vreo explicaţie enoriaşilor. cerând mitropolie. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. 33. Creştinii din Cobusca Nouă.N.] Vă rugăm în genunchi să ne lăsaţi să murim în credinţa strămoşească. autonomie. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de rezisten" ă antitotalitară. E un simbol al rezisten" ei creştinilor pe teritoriul Basarabiei.M. la Moscova. de exemplu. 12 . Vadul lui Vodă. d. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 31 iulie 1958. enoriaşii au adunat 11 mii de ruble. declarând că renunţă la poziţia declarată în 1940. au redactat un demers revoltător: „De ce nu se poate?. 9 . După mai multe intimidări şi constrângeri din partea organelor..56. 11 . în perioada sovietică este trecut în tabăra reacţionarilor şi a naţionaliştilor. Mai mult decât atât.

Un şir de preoţi.596. în acest scop înaintând o cerere ministrului de Externe al U. deşi au fost excluşi din rândurile clerului. în semn de protest.A. inv.ATITUDINI 81 httt a gh a gh a iiig rea yr re D yr re DĂ yr iiiire DĂ stttt OD op s O op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE obţină dreptul ca biserica să-şi reia activitatea13.N. 14 . Adunarea a ales un consiliu bisericesc. La 1 iulie 1959. Nouă zile şi nouă nopţi şi-au apărat locuitorii din Răciula. d. care. 15 . Pentru îndrăzneala sa. Situaţia ce se crease 1-a alarmat chiar şi pe secretarul doi al CC. Gromâko: „. d. am familie.f. În acest sens este semnificativ cazul preotului Grigore Armencea.Ibidem. a organizat întruniri ale credincioşilor. ce urma să continue reparaţia acestei biserici închise şi să obţină deschiderea ei. Bineînţeles că hotărârea în cauză a provocat nemulţumirea personalului monahal şi a mirenilor. care erau conduşi de către un general rus. egumena Sephora şi opt bărbaţi. Enoriaşii colectau semnături pentru deschiderea bisericii şi numirea în calitate de preot a lui Grigore Armencea18. Nectarie15. Toată familia mea posedă limba română. raionul Călăraşi.. sosit de la Moscova17. 32.104. f.S. 1. Limba rusă nu o posed bine. Soţia posedă şi limba franceză. au continuat săvârşirea ritualurilor religioase solicitate de către enoriaşi. Deşi a purtat un caracter spontan.deoarece şase ani stau fără serviciu. Au fost arestaţi stareţa mănăstirii.Ibidem. Un rol aparte în mişcarea de rezistenţă îi revine clerului. se preconiza închiderea a nouă centre monastice14. Popăuţi şi Saharna. în cea de-a noua zi de rezistenţă a creştinilor. Bodiul a fost omul din umbră.R. mănăstirea şi biserica din localitate. autorităţile au aplicat arme de foc. aceasta a generat confruntarea dintre autorităţile sovietice împuternicite să închidă mănăstirea şi călugăriţele şi mirenii care s-au ridicat în apărarea credinţei şi a mănăstirii.M. Dionisie Daniţă şi Gheorghe Porcar.M.R. 21. 208. Fuseseră determinate toate structurile responsabile pentru operaţiunea de închidere.Ibidem.Ibidem. 18 . În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniştri al R. 20 . au colectat mijloace pentru redeschiderea şi restaurarea locaşurilor sfinte. Prin hotărârea menţionată mai sus urma să fie închisă şi mănăstirea Răciula. f. de el ocupându-se în continuare organele de securitate20. alte trei persoane au fost rănite: Ilarion Mocreac. preotul Păduraru a fost declarat bolnav psihic şi fanatic religios.S. d.S. al P. inclusiv prin intermediul arhiepiscopului de la Chişinău. dar acestea erau descoperite şi anihilate uşor. Bodiul. f.1.75.M.M.A. Autorităţile au stabilit mecanismul de închidere a centrului monastic. care au fost condamnaţi la diferite termene de privaţiune de libertate. inv. 17 . f..M. f. fiind lipsit de cinul preoţesc.A.S. evident. din 5 iunie 1959. inv. neautorizată. 75. 1 ianuarie 1958”19. f.. 93-101. 3046.. David Simion a fost omorât.C.Ibidem.R. care a ordonat: „în caz de eşec. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. Una dintre victimele regimului comunist a fost şi preotul Gheorghe Păduraru. rezistenţă antitotalitară. rog permisiunea de a emigra în Canada. Rezistenţa creştinilor a determinat autorităţile sovietice să-şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în pofida unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. 1. 4. ... antisovietică de cea mai mare amploare. de atitudinea lor faţă de credinţă. care. copii. La 5 august 1956 preotul Armencea a organizat în satul Saharna o slujbă religioasă în prezenţa unui număr mare de credincioşi. Tentativa de a închide mănăstirea pe cale paşnică a eşuat. Autorităţile au trimis împotriva rebelilor un efectiv de 500 de miliţieni. În comunităţile monahale au existat mai multe încercări de rezistenţă. se decide să emigreze. urmată de o adunare..N. 3046. În consecinţă. care a lovit crâncen în credinţă şi intelectualitate.R. E un simbol al rezistenţei creştinilor pe teritoriul Basarabiei.. 16 . rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de 13 . a adunat de la ei bani şi a reparat bisericile închise în satele Lipceni. toţi responsabilii de operaţiune vor fi destituiţi din funcţii”16. dar n-au ţinut cont şi de starea de spirit a creştinilor. 19 ..N. I. religia a supravieţuit.

în chip sincer.epIsTole Tole Tole epistola 14. 11)? Aşadar. Către petru (pg 78. bunătăţile cele curate”. în măsura curăţirii de patimi. 14. şi urmează cu sârg a petrece în fapte bune. epistola 15. sintagme de tipul „cununile cele curate”. „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i­a răspuns Domnul celui care l­a rugat să­l urmeze. şi se dă în aşa fel încât e perceput ca dar cu totul gratuit. Sfântul Ioan Gură de Aur foloseşte adesea. Dar calea vieţuirii duhovniceşti se străbate în chip bun mai degrabă prin făptuire decât prin vorbire frumoasă. Către evanghel (pg 78. 2 . pe când cugetarea cea înaltă nu numai că nu ştie să fie stăpână peste cele din veacul acesta. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . ca şi cum ai uita-o. trezeşte-te spre făgăduinţa ce ai făcut-o. 3 . ci chiar din cele cereşti îl coboară pe cel semeţ – lucru ce l-a suferit Luceafărul care răsare dimineaţa. Doar luptându-se să le dobândească îşi dă omul seama de neputinţa lui ontologică şi simte nevoia acută de har. şi această cinste [lumească] – care e asemenea umbrei – şi făcându-te pentru mulţi cale de smerenie.Consistenţa smereniei e dată de practicarea virtuţilor. Lc. Iv rg 2. dacă nu te-ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. fără vreo împătimire. Răsplata este deci harul. epistola 16. Căci nu acest lucru2 te face uitat. de vreme ce vedea cele ce 1 . mai bine zis. să cazi acum. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtuţile3 îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vieţuiesc astfel. despre părerea de sine şi despre smerita cugetare Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc ca. 21)? Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare ale Ierihonului ca unul ce a fost mişcat evangheliceşte spre tămăduire. Către patrim monahul (pg 78. 189) Despre cugetarea cea înaltă. care e lucrare curat dumnezeiască.Răsplătirile din lumea aceasta totdeauna sunt amestecate cu patimile celor care le dau şi a celor care le primesc. Aşadar. trecând tu cu vederea şi bogăţia. Singur Dumnezeu se dă pe Sine ca răsplată. dumnezeiasca lege care porunceşte ca cel ce vrea să se înalţe să se smerească (cf. dispreţuind. dacă te îngrijeşti de răsplătirile cele curate1. socoteşte vorbirea frumoasă ca ceva de doi bani.Faptul de a fi smerit. când e vorba de realităţile din veacul viitor. 187-189) Despre făptuire După cum am aflat. dar Se dă doar celui ce se curăţeşte de patimi sau. [Şi i­a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. 189) Ce înseamnă că elisei a prefăcut cu sare curgerile de demult cele neroditoare ale Ierihonului (cf. şi neamul.82 ATITUDINI sfâNTUl IsIDor pelUsIoTUl . ai înzestrarea de a învăţa de la alţii cu sârguinţă şi a vorbi îngrijit.

ca şi cum după aceea s-ar fi unit logodnicul cu Fecioara. „Şi nu s-a întors porumbelul la Noe până ce s-a uscat pământul” (Fac. de vreme ce nu ar fi putut să schimbe pe ucenic spre virtute. 109. 25) Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei ceea ce s-a spus în dumnezeieştile Scripturi că: „Nu a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul ei”. zice Domnul” (Is. Şi a spus astfel pentru că l-a văzut pe omul acela că era stăpânit de gânduri viclene şi locuit de duhuri rele şi că se ţinea de ticăloşie fără să se întoarcă de la ea. 13). adică nu s-a întors nicidecum. . „Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. trezeşte­te spre făgăduin" a ce ai făcut­o. [Şi i-a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. 191-193) Tâlcuire la ceea ce s-a spus despre Născătoarea de Dumnezeu: „şi nu a cunoscut-o”. epistola 17. Aşadar. 1) înseamnă [vei şedea] neîncetat [de dreapta Mea]. Căci cei ce păzesc curat chipul Făcătorului dobândesc de la El şi harul de a lucra împreună cu El minuni. 20) „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i-a răspuns Domnul celui care L-a rugat să-L urmeze. 12). după cum El zice către apostolii Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Mt. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. . Pentru aceea l-a îndepărtat de la petrecerea împreună cu Sine ca nu cumva stăruinţa aceluia în răutate să se facă pricină de poticnire pentru cei credincioşi care ar fi privit la el şi ar fi socotit puterea Stăpânului neputincioasă. şi cele următoare (cf. care are puterea şi calitatea de a umezi toate. Iar Elisei închipuie pe Însuşi Făcătorul şi Stăpânul.. iar sarea închipuia învăţătura Domnului. 46. 191) Tâlcuire la „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” (Mt. dacă nu te­ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. 5. Căci nu acest lucru te face uitat. Către pavel (pg 78. 1. 8. 8. Şi: „Până ce veţi îmbătrâni Eu sunt. 4). Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtu" ile îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vie" uiesc astfel. adică necontenit. Şi s-a spus „de unul singur” pentru că lea făcut fără să aibă nevoie de altcineva care să-L ajute. Şi multe altele ca acestea se află împrăştiate în dumnezeiasca Scriptură.ATITUDINI 83 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE urmau să fie. Căci acelea erau o preînchipuire: apele sterpe [închipuiau] toată omenirea ce era stearpă din pricina necunoştinţei virtuţilor şi a lipsei rodului dreptei credinţe. Către comitul erminos (pg 78. să cunoască poporul cel hulitor şi nemulţumitor că [particula] „până ce” aflăm că este pusă adesea în dumnezeiasca Scriptură în loc de „neîncetat” [continuu].. Mt. epistola 18.

călătoria în Egipt. Iar dacă acestea nu-l conving pe cârtitorul şi iubitorul de răutate popor. ca nu cumva necredincioşii să pună pe seama numelui zeului Babilonului arderea de tot a văpăii [care nu i-a mistuit pe tineri]. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şi [mai bine] odihneştete de ostenelile cele deşarte. [voind] să îndrepte. înrobirea idolilor). cântarea îngerilor. căruia îi stă în fire să se lupte cu Dumnezeu. călăuzirea luminoasă a stelei. ca una ce este cuvenită lui Dumnezeu şi necuprinsă cu mintea. Căci faptul că cei bănuiţi de curvie ar fi petrecut după aceea unul cu altul l-a oprit şi arătarea îngerului.E vorba de visele ce le tâlcuise Sfântul Daniel. o. Căci ei lau numit pe Daniel Baltasar pentru a-i da cinstea că lămurise cele tainice4. în vreme ce. Şi o arată şi dragostea Domnului cea de la sfârşit. Şi se ţinea de aceia o astfel de credinţă cum că zeul 4 . reaua voastră cugetare. care a zis că Cel întrupat în Fecioara e din Duhul Sfânt. 193) De ce nu a fost osândit în cuptor şi Daniel împreună cu tovarăşii lui Anania (Dan. dreptate mărturisită de dumnezeiasca Scriptură. epistola 19.84 ATITUDINI Dar dumnezeiasca minte. ba chiar mai mare dascăl al bunei-cinstiri?” Îţi spun: „Pentru că acest lucru s-a iconomisit după mai-dinainte purtarea de grijă cea dumnezeiască. Către episcopul eraclide (pg 78. iudeilor. darurile aduse de magi. a celor care aţi socotit şi aţi spus că Domnul S-a născut din curvie. atunci semeni pe piatră şi scrii pe ape. fiind pe cruce. când a pus împreună pe Născătoarea de Dumnezeu cu feciorelnicul Ioan şi a unit fecioriile fiecăruia din cei doi. 3. de vreme ce era de acelaşi cuget şi seminţie şi petrecere cu ei. răbda moarte făcătoare de viaţă. s-a sârguit să arate naşterea cea închinată ca neatinsă şi săvârşită în afara oricărei pofte şi uniri trupeşti. nu l-a îngăduit nici măreţia minunilor de la naştere (adică fecioria de după naştere.20) Ai zis: „De ce nu a fost osândit de către împăratul Babilonului marele Daniel împreună cu cei trei cuvioşi tineri. dar nici dreptatea acelora înşişi.

adică a pneumatomahilor Dacă. şi vei ţine ceea ce este mai bun. pe când cele ascunse din cer şi mai presus de simţurile noastre doar Cel Ce locuieşte în cer le descoperă şi le ştie. epistola 21. sunt încredinţat că tu însuţi vei afla. 5 . . ar fi făcut minuni. Aşadar. Către scolasticul Ammonie (pg 78. le-au înşiruit în multe cărţi şi păreri şi Orfeu. Pentru că cortul cel pământesc5 abia dacă află cele de la picioare. pentru ca să nimicească această credinţă l-a despărţit pe Daniel cu această judecată. Dar credinţa noastră o învaţă două cărţi. Dar dacă nu Îi dă crezare Aceluia Care indică cu exactitate că Duhul este înrudit cu El şi Care învaţă cele mai presus de minte.Se referă la firea noastră trupească şi mărginită.ATITUDINI 85 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE lor. Către prealuminatul Ierax (pg 78. ereticul ce se deosebeşte de tine [în credinţă] Îl acceptă pe Fiul lui Dumnezeu ca dogmatist vrednic de crezare. 195) Împotriva macedonienilor. şi Hesiod. atunci Acela Însuşi îl învaţă unitatea de fiinţă a închinatului Duh. şi aşa s-a aflat că ceea ce a slăbit tăria cuptorului care ardea cu putere au fost doar înfrânarea tinerilor şi ajutorul lui Dumnezeu. şi câţi au învăţat potrivit acelora. indicând prin aceasta unimea unei singure fiinţe. şi Homer. Dacă ele sunt mai adevărate decât acelea [ale elinilor] şi în ce priveşte noţiunile. 195) Despre citire. atunci de prisos sunt vorbele noastre. dintre care una se numeşte Vechiul iar alta Noul Legământ. epistola 20. pe care ei le numesc teogonii. după cum ai scris. chiar numai dacă I s-ar fi chemat numele. Despre harul de Dumnezeu insuflatelor scripturi şi despre folosul din ele Facerea de zei a elinilor. împotriva elinilor. pe care ţi le-am trimis. prin faptul că vorbeşte de un singur nume al dumnezeieştii Treimi. şi în ce priveşte realităţile.

Bucură-te. cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc. Bucură-te. al răbdării şi iubirii aducătoare de roadă. alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină. Bucură-te. ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru. că ţinutul Basarabiei se slăveşte prin tine. iubitorilor de nevoinţe. că de la tatăl tău ai învăţat stai tare în necazuri. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Vă cheamă mucenicii-n veşnicii. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că spre slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui ai avut chemare. că tinere" ea ta a fost pecetluită de jertfelnicie Bucură­te. Bucură-te. că nu te­ai temut nici de moarte. nici de chinuri binecuvântare.” Şi vrând a urma îndemnului tău. Bucură­te. Fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Icosul 1 A ajuns la noi propovăduirea ta. rudenie duhovnicească a mucenicilor din primele veacuri creştine. cunună a Bisericii şi co-moară a neamului românesc. ca să îţi putem cânta într-un glas: Bucură-te. că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc.sfâNTUl ÎNCHIsorIlor Ilor Ilor Condacul 1 Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit. nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă. că din anii copilăriei ai trăit înrourat de cereasca Bucură­te. veniţi. Bucură-te. nici de chinuri. că harismele tale le-ai ascuns sub veşmântul umilinţei. că tinereţea ta a fost pecetluită de jertfelnicie. zidite-n temelii. multpătimitorule Valeriu. multpătimitorule Valeriu. să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei. luminând ca o candelă din care s-a aprins mulţime de lumânări în întunericul temniţelor. că nu te-ai temut nici de moarte. că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te.86 ATITUDINI ACATIsTUl NoUlUI MUCeNIC vAlerIU gAfeNCU. şi să îi cântăm: Bucură-te.

împreună cu alţi mucenici. Cel ce te-a înţelepţit: Aliluia! Icosul al 3-lea Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost. zicând: „în luptă . Iar ea. mireni. multpătimitorule Valeriu. orice cetate se cucereşte cu bărbăţie. tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare. Bucură­te. arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat. că virtuţile tale străluceau ca un soare.ATITUDINI 87 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură­te. Bucură-te. Îi cântăm lui Dumnezeu. Iar cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia voastră. că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit. a răspuns evlaviei tale zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Şi noi. nu teai sfiit a recunoaşte: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”. nou apostol care în temni" e ai propovăduit dreapta credin" ă. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 3-lea Învăţător înţelept te-ai arătat. şi mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei. încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei. monahi sau preoţi. că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit. Bucură-te. Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară. Bucură-te. Bucură-te. că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat. nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit. pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat. pentru a spori în ceilalţi nădejdea în ocrotirea ei cerească. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute. cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune. că " ind ocrotit de Maica Domnului temni" a în chilie o ai schimbat. şi pentru aceasta zicem către tine: Bucură-te. Bucură-te. hrănindu-te cu învăţăturile tale. că i-ai cinstit pe sfinţi şi ai intrat în soborul lor. că harismele tale le­ai ascuns sub veşmântul umilin" ei. că acolo ai învăţat să te rogi neîncetat. Condacul al 2-lea Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. cu credinţă. că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor. Bucură-te. Bucură­te. zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. Bucură-te. mucenice. cu îndrăzneală. văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire. arătându-te urmaş tainic al marilor părinţi din vechime.” Pentru care noi. Bucură-te.

88

ATITUDINI

cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem: Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar; Bucură-te, că sufletul tău curat s-a umplut de har; Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit; Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit; Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine; Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine; Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască; Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească; Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta; Bucură-te, că împreună cu îngerii încep a te lăuda; Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în deşertul temniţei; Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei; Bucură-te, multpătimitorule Vale-riu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 4-lea Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru sau bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

Celor care te îndemnau să­" i cru" i pu" ina vlagă care­" i rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vie" ii tale, le­ai cerut: „nu­mi lua" i această bucurie, căci pentru a­l mărturisi pe hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila lui trăiesc, ...”.

Icosul al 4-lea Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:

ATITUDINI

89

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru nevoin" ele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s­au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i­ai proorocit: „va veni un moment în via" a ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”... ... ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au în" eles măsura sporirii tale, că lan" urile şi zidurile temni" ei nu puteau închide su" etul tău curat.

Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit; Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit; Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti; Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti; Bucură-te, că multe din cele viitoare mai dinainte le-ai cunoscut; Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai dinainte o ai ştiut; Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat; Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat; Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit; Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit; Bucură-te, că prin darul primit de la Dumnezeu celor ce se roagă ţie le vii în ajutor; Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 5-lea Celor care te îndemnau să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vieţii tale, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu care a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia! Icosul al 5-lea Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui tău înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm: Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit; Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit; Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit, Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit; Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască; Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească; Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei; Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei; Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;

90

ATITUDINI

Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc; Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 6-lea

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare, sfinte, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Şi din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amorţire să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm: Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit; Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit; Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat; Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat; Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti; Bucură-te, cel ce pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti; Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire; Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire; Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm; Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm; Bucură-te, că ne îndemni să lepădăm toată grija cea lumească; Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 7-lea „Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile lui Luther, rugându-te pentru venirea

ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

„Cine crede fără a " şi un misionar, acela n­a cunoscut frumuse" ea credin" ei” ­ ai spus, aprinzând în noi focul mărturisirii lui hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te­ai jert" t din iubire pentru pastorul evreu, rugându­te ca el să devină " u al S" ntei Biserici şi dăruindu­i medicamentele care " i­ar " putut salva via" a trupească.

Bucură-te. şi acesta. spre care ne cheamă necuratul diavol. Icosul al 7-lea „Cine crede fără a fi şi un misionar. multpătimitorule Valeriu. căci te-ai jertfit din iubire pentru pastorul evreu. Bucură-te. că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor. că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor. şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă. că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune le-au mărturisit.ai spus. că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit. Şi din îngăduin" a lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amor" ire să­şi " făcut lucrarea. rugându­te pentru venirea lui în Biserica cea adevărată Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare..ATITUDINI 91 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „Sfârşitul vie" ii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile. M­aş bucura mult să reveni" i la Biserica cea adevărată”. păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti. acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” . Bucură-te. că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că după ce au crezut propovăduirii tale cu nădejdea Învierii au adormit. că în întunericul temniţei ai fost luminător. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 8-lea Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor. aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. neînfricatule mărturisitor. că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească. Aşa te naşti din nou. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”. arătându­ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească. i­ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învă" ăturile lui luther. lui în Biserica cea adevărată. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. s" nte. cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr. . Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte.. Bucură-te. Bucură-te. nu numai că şi-a înţeles greşeala. Iar noi. Nu există cale de compromis”. rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm: Bucură-te. te lăudăm aşa: Bucură-te. că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit. smerindu-se în faţa mustrării tale. că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc. şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 8-lea „Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. ci şi-a schimbat întreaga viaţă.

spre sfinţenie ne călăuzeşti. vom şti oare să primim cuvântul tău. ne rugăm ţie: Bucură-te. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . că ajungând la sfinţenie. Bucură-te. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere. Bucură-te. s" nte. Bucură-te. că „moartea pentru hristos aduce fericirea vie" ii veşnice”. cel ce. că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie. multpătimitorule Valeriu. că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc. acum Îi dau palme. O. că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit. robule al lui Dumnezeu. oricât de multe sacrificii li se vor cere”. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota”. fără să fii monah. Bucură-te. creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! S­a adeverit cuvântul tău. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 9-lea „Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei. că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti. Bucură-te. cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor. Bucură-te. acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini. că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit. că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat. Bucură-te.92 ATITUDINI Bucură-te. cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie. precum al Botezătorului în pustie. ai ţinut voturile monahiceşti. când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare. acum Îi bat piroanele. Căci părăsind tu această lume. Bucură-te. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te­a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat Condacul al 9-lea Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins. răsuna în temniţe cuvântul tău. acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi. că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti. mângâiere în vremurile de tulburare. mucenice. că scriind îndrumarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor. că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat.

acum Îi bat piroanele. că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit. Bucură-te. şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul. Bucură-te. veghetor tainic al mănăstirilor. că pe cei îndărătnici cu ajutorul lui Dumnezeu i-ai biruit. acum Îi dau palme. a ierarhilor râvnitori sprijinire. făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului. ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. acum cununa de spini i­o pun cei ce se numesc creştini. cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude: Bucură-te. sfinte. a făţărniciei pierzătoare de suflet certare. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că văzând sporirea ta. fără să " i monah. Bucură-te. Bucură-te. cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi. al preoţilor ajutător în propovăduire. Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia. că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi. sămânţă a dăruirii fără măsură sădită pe al temniţei pământ. Bucură-te. ai " inut voturile monahiceşti vrând să ne trezeşti din amor" eala care ne­a cuprins. Totul e o minune. Bucură­te. mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. Bucură-te. Bucură-te. În măsura în care mi se va îngădui. cel ce nu te-ai scârbit când erai pe nedrept defăimat. dreptar de vieţuire a mirenilor. ce­ Cuviosul gherasim. robule al lui Dumnezeu. cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 10-lea „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Bucură-te. Bucură-te. ai spus în ultima zi a vieţii tale. ce­ rându­" i să te rogi pentru el. cel ce. Bucură-te. prieten al celor ce te cinstesc şi poveţele tale le urmează. Icosul al 10-lea Fiind prigonit pentru Hristos. sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor. adevăr care împrăştie norii minciunilor. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. cărare spre Răsăritul răsăriturilor.ATITUDINI 93 ht a ig a yr re D iire DĂ D D D D D stt OD O O O O O O op s VO C ănă -V -V -V -V -V -V -V U U U U U U U M TRU TR TR TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE PE PE Bucură-te. ceilalţi s-au umplut de uimire. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. a proorocit herasim. multpătimitorule Valeriu. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind. acum Îl împung cu suli" a cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi­a dat sângele pe . I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia! „Aici va " într­o zi loc de o zi pelerinaj”. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. sfinte. ne rugăm ţie. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 11-lea S-a adeverit cuvântul tău. Bucură-te. Bucură-te. Căci părăsind tu această lume. cugetând la slăvitul tău sfârşit. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temni" ele româneşti Bucură­te. că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat. acum Îl scuipă în fa" ă cei ce sunt boteza" i. slujitor credincios al Noului Legământ. Bucură-te. că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire. Iar noi. că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează.

ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă " ie. Bucură-te. Bucură-te. cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit. că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit. Bucură­te. că mul" imea pelerinilor care vin la târgu ocna a sporit. ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. Bucură-te. că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit. Bucură-te.94 ATITUDINI S" nte valeriu. noule mărturisitor al credin" ei în hristos. a proorocit Cuviosul Gherasim. cerându-ţi să te rogi pentru el. Bucură-te. Icosul al 11-lea „Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 12-lea Femeii care şi-a riscat viaţa. că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit. Şi noi. că profeţia Cuviosului Gherasim s-a împlinit. că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti. că sunt împăcat. Bucură-te. că urmând povaţa ta mult folos agonisim. multpătimitorule Valeriu. fiindu-ţi frate de suferinţă. la tine alergăm. Bucură-te. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde. prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat. încredinţaţi fiind de sfinţenia ta. i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit. că profe" ia Cuviosului gherasim s­a împlinit. Bucură-te. de la acest slăvit mărturisitor. luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti. învăţându-ne a-ţi cere ajutorul. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 12-lea Sfinte Mucenice Valeriu. că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai binecuvântat. Bucură-te. Bucură­te. venind pe ascuns într-o noapte ca să te vadă în camera de spital. care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna. şi pentru aceasta îţi cântăm: ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Bucură-te. că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti. că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim. Bucură-te. Bucură-te. ne rugăm ţie: Bucură-te. că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit. Iar noi.

cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor. cunună a mucenicilor români din prigoana celui de­ al douăzecilea veac. pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor.ATITUDINI 95 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură-te. crin ales între florile muceniciei. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc. mângâiere cerească în focul ispitelor. pentru vremurile de pe urmă far strălucitor. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus. ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. Bucură-te. grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. sfinte. . Bucură-te. fii nouă îndrumător. Bucură-te. noule mărturisitor al credinţei în Hristos. cursele diavolului cele amăgitoare. Bucură-te. că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei. că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. Bucură-te. pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos. vezi neputinţa sufletelor noastre. Bucură-te. Roagă-te să fim feriţi de înşelare. multpătimitorule Valeriu. fii apărătorul nostru ceresc! Vezi. o. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 13-lea O. în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol. Bucură-te. Sfinte Valeriu. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…) Apoi se citeşte această rugăciune Sfinte Valeriu. Bucură-te. vezi patimile care ne împresoară. Ridică-ne din groapa fricii. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se pocăiască. fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor. " i apărătorul nostru ceresc! ezi. că lauda ta în toată Biserica se vesteşte. Ne rugăm ţie. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine. vezi neputin" a su" etelor noastre. Fii nouă pildă. roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc. mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător. nu-l treci cu vederea. la tine alergăm. şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor. Vezi. sfinte. Bucură-te. cunună a mucenicilor români din prigoana celui deal douăzecilea veac. S" nte valeriu. sfinte. că vădeşti lucrarea diavolilor. durerile noastre. Bucură-te. s" nte. vezi patimile care ne împresoară. Nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. cerând cu credinţă ajutor. cursele diavolului cele amăgitoare. Bucură-te. vezi neputinţele noastre. vezi puţinătatea credinţei noastre. Bucură-te. şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut pe noi să te chemăm în ajutor. că prin tine Hristos Se preamăreşte.

să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Doamne. zicând Grădinarului: „Doamne. să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. care i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc. fără să cârtească. sfinte. aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine. după cum li se cuvine. împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. să rabde cu răbdare mucenicească. şi mustrarea aceasta să ne fie spre îndreptare. Amin. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor. Virtuţile lor şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră.96 ATITUDINI Roagă-te. Ai grijă. Fă. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi. Amin. să nu laşi trupurile robilor Tăi să zacă în uitare. aratăne nouă unde se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi. să păstorească turma cu frică de Dumnezeu. de toţi monahii şi de toate monahiile. cinste şi închinăciune Dumnezeului cel în Treime lăudat. să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău. să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta. Sfinte Valeriu. Din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor. Dumnezeul nostru. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Să " e această sămân" ă aducătoare de roadă bună. Ai grijă. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii. în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră. sfinte. pentru a primi închinarea cuvenită. ci din ea să se hrănească fiii Bisericii dreptslăvitoare. ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. rugândute pentru ei. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună. care i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor. dar ne rugăm Ţie. ci scoate-le la lumină. spune-mi unde l-ai pus. fără a se teme de mai marii lumii acesteia. Hristoase Dumnezeule. jertfa lor. Tot aşa noi cădem înaintea Ta. Şi împreună cu ei să aducem slavă. ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute. să ne " e nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa" a celor care îl batjocoresc. Fă. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. rugându-te cu zdrobire de inimă: „Doamne. acum şi pururi şi în vecii vecilor. pentru duhovnicii noştri. Doamne. şi eu îl voi lua”. şi noi le vom cinsti pe ele cu evlavie”. ci din ea să se hrănească " ii Bisericii dreptslăvitoare . de toţi cei prigoniţi pentru Hristos. rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici Doamne. Sădeşte. ca pilda lor să nu " e dată uitării. sfinte mucenice. Doamne. acum şi pururea şi în vecii vecilor. primeşte de la noi această puţină rugăciune. Întăreşte-ne. ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-totlăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Ca închinându-ne lor cu evlavie. ca pilda lor să nu fie dată uitării.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful