ATITUDINI

01

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc, mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români.

ÎNApoI lA HrIsTos şI lA sfINţII săI
Monahul filotheu Comunismul a puit în România câteva mori unde să fie măcinat creştinismul românilor; Piteşti, Aiud, Gherla, Jilava, Canalul, Sighet, sunt numai câteva nume care din păcate celor mai mulţi dintre noi le spun prea puţin. Se vorbeşte de 200.000 de români care au intrat în aceste mori ale diavolului şi care au dat mărturie despre Viaţa cea veşnică ce

îi însufleţea. Jertfa lor pentru Hristos şi pentru popor – care, în sine, este şi el tot creştin – a fost primită în ceruri şi poate cea mai frumoasă metaforă a acestui adevăr sunt versurile insuflate de Duhul Sfânt ale celor care au trecut prin iadul pământesc al închisorilor comuniste; Radu Gyr, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Aurel Ciurunga, Valeriu Gafencu şi alţii ca ei au fost cei prin care Duhul a scris o nouă imnografie a Bisericii, a Bisericii celei vii, luptătoare şi pătimitoare. Temniţele comuniste, destinate a fi concasoarele sufletului românesc, au fost schimbate de toată suflarea Mucenicilor şi Mărturisitorilor dintre ziduri şi garduri cu sârmă ghimpată în arene ale sfinţeniei, în adevărate mănăstiri pline de Viaţă. Afară, dincolo de zidurile închisorilor, au fost două feluri de oameni: cei care i-au avut exemplu pe Sfinţii din închisori, făclii vii în bezna veacului, şi ceilalţi, care au slujit sistemului bolşevic. Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au ieşit din temniţele comuniste au plecat la Domnul. Au lăsat mărturii scrise sau vorbite despre lupta românilor împotriva comunismului, a oamenilor împotriva diavolului, a Vieţii împotriva morţii celei veşnice. De la căderea oficială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape 20 de ani, dar comunismul e încă viu prin sufletele românilor. Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o viaţă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi firesc, mutilând mai departe sufletele noilor generaţii de români. Radiografia

02

ATITUDINI

sufletului românului de astăzi este imaginea unui infirm dublu mutilat: Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a sufletului de la naştere până la moarte. Uniunea Sovietică a fost înlocuită cu o altă uniune, mai feroce, mai dornică de stăpânire, Uniunea Europeană, globalistă, care, spre diferenţă de cea veche, dă legi şi recomandări (obligatorii) popoarelor din noul lagăr. Pentru prima dată în istoria României, ţara este dată în mâinile unei puteri străine fără luptă şi fără vreo rezistenţă de orice fel. Şcoala,

Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de pă­ rin" ii pe care ni i­a lăsat Domnul? S" n" ii închiso­ rilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s­au străduit prin compromisuri să le " ină deschise ar " rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre.

Armata, Biserica, structurile de rezistenţă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a sufletului românesc. Între învăţământul comunist şi cel european este o singură diferenţă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund. Armata a intrat şi ea în malaxor şi nu doar că nu oţeleşte firea românilor (cum nici armata comunistă nu a vrut să o facă), ci perverteşte şi ce a mai rămas întreg, vrând a fi o adunătură de Iude învăţate să se vândă pe puţin şi să execute orbeşte ordine criminale, în mâinile câtorva necunoscuţi pentru care expresia „interes naţional” reprezintă lucrul cel mai abominabil posibil. Biserica a fost făcută şi ea, astăzi, prin învăţământul şi ierarhii săi, o fabrică de apostaţi şi de iubitori de argint. Desigur, dacă aşa stau lucrurile, puţinii dintre noi care recunosc această imagine se întreabă precum tânărul bogat din Evanghelie: „Învăţătorule bunule, ce voi face ca să moştenesc viaţă veşnică?” (Mc. 10:17). Desigur, ne va răspunde Domnul: Împliniţi Legea. Şi dacă noi i-am fi spus că aceasta ne-am străduit să facem în toate zilele vieţii noastre, El ne-ar fi iubit şi ne-ar fi zis să vindem tot ce avem şi să dăm la săraci, ca să avem comoară în cer, apoi să ne luăm crucea şi să-I urmăm. Din fericire pentru noi, strămoşii au făcut aceasta cu vârf şi îndesat, în multele secole în care de la vlădică la opincă Legea Domnului era lucrul cel mai de preţ, în care mila şi milosârdia erau lucrate de toţi românii, în care suferinţele crucii noastre se purtau cu bărbăţie şi copiii învăţau de la părinţi pildă vie de mântuire a sufletului, de urmare a lui Hristos. Dar noi, astăzi, ce vom face? Mai este vreo scăpare? Poate că sufletele

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

ATITUDINI

03

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru prima dată în istoria României, " ara este dată în mâinile unei puteri stră­ ine fără luptă şi fără vreo rezisten" ă de orice fel. Şcoala, Armata, Biserica, structurile de rezisten" ă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a su­ " etului românesc. Între învă" ământul comunist şi cel european este o singură diferen" ă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund.

moarte ar întreba: Unde este Hristos astăzi? Însă Domnul nu încetează a striga către noi, cei surzi şi împietriţi: Adame, unde eşti? POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi înaintea Domnului. Iar între faptele pocăinţei noastre, una, aceea de a ne cinsti Părinţii, care a fost cea mai trecută cu vederea până azi, suntem datori să o împlinim degrabă. A zis Domnul, după ce ne-a poruncit ce datorii avem către El: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta în chipul pe care ţi l-a poruncit ţie Domnul

Dumnezeul tău ca bine să-ţi fie ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi l-a dat ţie” (Dt. 5:16) Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de părinţii pe care ni i-a lăsat Domnul? Sfinţii închisorilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s-au străduit prin compromisuri să le ţină deschise ar fi rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre. Fără ei, fără jertfa lor, astăzi n-ar fi existat această ţară şi poate că limba română ar fi fost facultativă, aşa cum din păcate o înţeleg mult prea mulţi dintre românii de peste Prut. Fără jertfa lor, obişnuinţa capului plecat în faţa sabiei ar fi făcut din noi carne de tun, măturătura, gunoiul şi lepădătura întregii lumi, aşa cum singuri vrem să fim astăzi. Doar ei, prin sângele lor, prin pătimirile lor, au reuşit aici, prin pătimirile lor, şi dincolo, în faţa tronului ceresc, să scrie istoria pe care noi ne-o ştergem cu atâta râvnă. O Biserică vie, care îşi cinsteşte Mucenicii şi Mărturisitorii, ar fi sădit în sufletele copiilor dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ar fi deschis ochii sufletului spre adevărata cunoaştere, care le-ar fi înflorit şi înmiresmat sufletele. O Biserică în care sângele şi pătimirile din închisori nu s-ar fi trecut cu vederea ar fi trezit jertfelnicia în sufletele tuturor celor chemaţi să apere ţara în care trăim şi ne-ar fi dat înapoi pe fraţii pe care politicienii de azi i-au uitat peste graniţele ei. O Biserică ce şi-ar fi cinstit Martirii ar fi făcut curat în propria ogradă, iar pe clericii căzuţi din credinţă, pe cei care au slujit mamonei şi puterii vremelnice a veacului,

Ei. caută din cer şi vezi şi cercetează lumea aceasta. Avel? ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . ar fi căutat să se întoarcă la Canoanele Apostolilor şi ale Părinţilor. Ortodoxă. căci ne va rămâne nouă un singur răspuns. mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români. aşa cum ar trebui să fim. în făclia de unde să lumineze tuturor calea spre Adevăr. când Dumnezeu ne va întreba: Caine. Căci o Biserică vie. ar fi schimbat istoria şi ar fi pătruns peste tot pe unde era nevoie de Dumnezeu şi prin jertfa Sfinţilor ar fi dat dovadă de adevărul Evangheliei. Noul Israel. Dacă astăzi nu ne întoarcem către ei şi către pilda jertfei lor. În cele din urmă. mâine nu va mai fi. recunoaşterea şi cinstirea muceniciei Sfinţilor din închisori ne-ar fi scăpat de înghiţirea europeană şi de globalizarea cea ucigătoare de suflete. în Mai cumplit încă. unde este fratele tău. Doamne. tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc. să fie pildă tuturor zicând: Să nu faceţi ca noi! O astfel de Biserică ar fi pus Fericirile Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar fi căutat să vieze. curăţind Via Domnului de buruieni şi de uscături (oare nu pentru aceea lupii cei noi îmbrăcaţi în haine de oaie zic: Doamne. punând Credinţa Apostolică. Sfinţii. slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine. adică Biserica?). loc să ceară Domnului să îşi cerceteze Via. aşteaptă de la noi să ne lepădăm de moartea în care zăcem. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi una şi se va stinge erezia filetistă. aducându-ne aminte că suntem un singur Neam. pe exact aceia pe care cei mai mulţi dintre noi îi aşteaptă să ne aducă lumina întunericului în care ei zac. nicidecum nu ar fi propovăduit moartea ecumenistă. Neamul Creştin. nu o adunătură de instituţii bisericeşti care pun steagul naţional deasupra Sfintei Cruci. Ei.04 ATITUDINI i-ar fi înlăturat de pe scaunele Apostolilor şi din amvoanele bisericilor şi le-ar fi găsit loc în liniştea mănăstirilor ca să-şi plângă păcatele. obligatorii. ci lumea întreagă să o întoarcem către El. stingând toate ereziile şi păgânismele. întorcând către Hristos pe cei ce stau astăzi în latura şi în umbra morţii. cu Hristos împreună. O Biserică vie ar fi dat viaţă întregii lumi. iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii vom putea nu doar noi să ne întoarcem la Hristos. să dea mărturie de Adevăr. aşteaptă să fim iarăşi vii.

Maria Ștefanescu..com tipar/ Autograf .com web/ www. neamt telefoane/ 0788 729 140. comuna Poiana teiului.S. 0723 241 568 e­mail/ office@atitudini.atitudini. Episcop de ottawa E Ext 70/PREtExtE PEntRu A nu FACE niMiC.predica. Danion vasile BR BRăţi Fântul Av Fântul PAvE 52/ÎMBRăţiŞânD PE SFântul PAvEl ­ o cutremurătoare convertire SPRE RilE Ril il tui v 64/DESPRE iSPitiRilE ACEStui vEAC ­ interviu cu P. Călin Piescu laurian Țoța adresă/ Fundatia Petru voda.Mircea Platon nţ nţA ligio ligioAS 74/REziStEnţA REligioASă A AntiCoMuniStă Din BASARABiA ­ Monahia gudiila Corman 78/EPiStolE­ Sfântul isidor Pelusiotul CA 82/ACAti 82/ACAtiStul noului MuCEniC v vAlERiu gAFEnCu g Redactor/ Fundatia Petru voda & Editura Crigarux Colaborator/ Dan Puric layout/ Ciprian isac ­ Atelieruldegrafica. Sorin Radu.. Justin Parvu 24/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE iliE lăCătuŞu ­ mărturii lăC ăCătu 28/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE ioAn nEgRuţiu o oA l lA tA tA 32/PlAnEtA hoMunCuliloR iCR Si CnSAS ­ victor Roncea MAR 34/ FEMEi MARtiRE ­ interviu cu Monahia Pangratia Mureşan 40/CAt 40/CAtEDRAlE Cu SFinţi În zEghE A proza R Rt 42/DESPRE CuRAJul MăRtuRiSiRii JER JERtFElniCE . Seraphim.ro a ayout/ Dtp/ Dan ichimescu Prelucrare foto/ Atelierul de grafică corectură/ Ștefan Ruxanda fotografie/ tomoaki Minoda. ­ interviu cu Părintele Arsenie Papacioc AR ARtolo 10/Cuvânt Al ÎPS BARtoloMEu An AnAniA zitA 12/ zitA 12/vizitA PăRintElui JuStin PâRvu lA MănăStiREA AiuD Rvu Rvu lA REA o 16/ CânD oASElE voRBESC JER F 20/AiuDul – JERtFă Şi SFinţiRE interviu cu P.ATITUDINI 05 ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE sUMAr 06/Cu o MoARtE toţi SuntEM oARt oAR AR untEM untEM DA DAtoRi. Jud.

06 ATITUDINI CU o MoArTe ToţI sUNTeM DATorI. unirea cu Satana şi intrarea în iad de pe pământ. cum vi se pare lucrul acesta? Uite. Iar ăştia au atacat Filioque. nu de milogi. pentru că preferă să fie milogi decât eroi. Să avem o poziţie de eroi. nu poate să fie rătăcire în învăţătura creştină… Şi cu ce să înlocuim cuvântul eretic? Parcă noi am făcut cuvântul acesta! L-au făcut Sfinţii Părinţi şi cine atacă problemele de dogmă cade în erezie. la toate sinoadele ecumenice. ni se spune în ultima vreme de către înalţi prelaţi că nu mai avem voie să folosim cuvintele eretic. la sfânta noastră Biserică ortodoxă. eroi? Nu trebuie multă teologie ca să fii erou. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . de fapt – şi sărmanii oameni nu ştiu nimic. Ce au zis Sfinţii Părinţi. aceasta este cea mai gravă pedeapsă pe care a dat-o Biserica – anatematizarea. Noi rămânem la crezul nostru. DAr UNA-I orToDox să MorI. AlTA-I eCUMeNIsT vâNDUT Interviu cu părintele Arsenie papacioc Părinte Arsenie. care nu cunosc dogmele şi nu ştiu cum să apere adevărul. papistaş şi că ar trebui să redefinim dogmele ca să ne aliniem şi noi constituţiei Uniunii Europene. domnule. Anatema ştiţi ce înseamnă? Despărţirea de Dumnezeu. acela-i adevărul pe care-l credem şi noi. Şi peste tot a anatemizat patriarhi şi alţi oameni din Biserică şi peste tot în istoria Bisericii au fost astfel de exemple. Care trebuie să fie atitudinea noastră de mărturisire? Cum pot fi nişte oameni simpli. dacă a schimbat crezul şi s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papală acum vrea să se reverse şi în tot Răsăritul? Eu uite ce vă spun: Biserica a dat anatematizare pe toţi care n-au respectat nişte lucruri. căci după învăţătura catolică Sfîntul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu – ei asta mărturisesc în Crez. trebuie cu multă fermitate să spui simplu: noi nu ne facem eretici. care caută să afle adevărul. Crezul a fost schimbat. parcă de la Uniunea Europeană ne tragem! E foarte grav cuvântul eretic. iar papa nu cu mult timp în urmă a declarat că singura biserică este biserica catolică… O mare greşeală tactică din punctul lor de vedere… Cum să zic.

trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. dacă ascultăm mai mult de părerile organizaţiilor mondiale de azi. argumentul suprem este că cu o moarte toţi suntem datori. alta-i ecumenist vândut. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. Nu trebuie să căutăm noi mucenicia. Şi toată frumuseţea învierii Mântuitorului. ortodocşii? Ca să creăm o unitate între noi. Şi toată frumuse" ea învierii Mântuitorului. Şi ştii ce înseamnă cruce? Să-ţi iei ce nu-ţi convine. dar una-i ortodox să mori. nu era aşa de grozavă. E limpede. eu sunt ortodox şi nu am încredere în papistaşii ăştia. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. că oricine ne-ar porunci. prin sinoadele ecumenice. Voi nu vă daţi seama. Nici Mântuitorul nu a vrut să ia crucea. La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce. cercetând adâncul canoanelor. toată adâncimea Fiului şi toată lăţimea Sfântului Duh – aceasta este invocarea Sfintei Treimi. dar n-a zis ca ei. cădem anatemei.ATITUDINI 07 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi ştii ce înseamnă cruce? Să­" i iei ce nu­" i convine. . şi nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gândit ei la 1054 să schimbe hoţeşte Crezul! Păi ei au fost daţi anatemei şi rămân aşa până când revin la aceste adevăruri. atunci sunt şi eu cu tine. crucea – toată înălţimea Tatălui. nu avem dreptul să ascultăm. Adevărul trebuie apărat. Părinţi. Să spunem aşa: nu. adică de mărturisire. nu are cum fi. nu era aşa de grozavă. dar aşa. domnule. dacă n­ar " fost crucea. cât este de grav să faci altfel decât a hotărât Biserica. Dacă îţi zice cineva: întovărăşeşte-te cu mine! Să te gândeşti mai întâi: Dar tu cine eşti? Dacă te închini ca mine ortodox. asta nu este o problemă grea. înger de sus de ar fi şi dacă ne învaţă altfel decât ne învaţă Evanghelia şi Sf. Dar nu se poate nici fără cruce. atunci vom crea şi unitate. Dar catolicii au schimbat crucea… că se temeau că nu cumva să mai fie ceva din practica ortodoxă. Cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi. Dacă vom acţiona în conformitate cu canoanele şi învăţăturile Părinţilor. Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. însemnările şi subînsemnările lor. să asculţi de cutare. dar dacă i-a dat-o a luat-o şi n-a mai lepădat-o. ca asta are o semnificaţie. Mântuitorul a zis să nu facem noi schimbări de dogme cum ne vine nouă pe chelie. dacă n-ar fi fost crucea. Ce teolog poate să-ţi spună să faci crucea altfel. Mărturisirea noastră trebuie să constea în adevăr. Deci suntem în starea de efervescenţă.

acesta-i viermele care roade ortodoxia. Şi eu i-am zis: Domnule. mai ales în problema de fotogra" e din " " a de penitenciar credinţă. Şi cei mai mari duşmani ai catolicismului. domnule. adevărul este numai unul. Dar la Roma credeţi că e numai catolicism? Acolo e şi masonerie. eu am drept de moştenire. te roade şi te macină. acesta e de fapt fundalul. Şi s-a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. ai numai două variante. tot între catolici sunt. Ăsta-i dracul. Şi pisica care era aflată sub pat. ţine Biserica în frunte ca să poată cuceri şi ademeni pe mulţi. dar El a biruit. Lor nu le convine să ştie adevărul. a zis: Nu. Aşa şi Anania a biruit.08 ATITUDINI Cum vedeţi situaţia actuală în care Sinodul BOR a trecut cu vederea aşa de uşor problema împărtăşirii mitropolitului Nicolae Corneanu la grecocatolici şi numai singur IPS Bartolomeu Anania a opus rezistenţă şi nici un alt ierarh nu l-a urmat? Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni. ca să existe o rezistenţă creştină. pentru că adevărul. Smerenia este cea mai mare. în ierarhia bisericească credinţa e cea mai înaltă. Adică ne-au minţit o dată cu greco-catolicii la anul 1700 şi aşa vor şi acum. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. ori rămâi sub pat. Am primit un telefon de la cineva care îmi spunea că a căzut din pat şi mă întreba ce să facă. asta Dumnezeu o ştie. Nu vă păcăliţi. Ce ascultare trebuie să facem noi faţă de episcopii compromişi? Dragii mei. Dar întotdeauna era în sinod câte un sfânt care să povăţuiască poporul credincios şi oamenii se luau după el… Nu trebuie să căutăm care este sfânt şi care nu. Nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. ori te sui în pat. eu aici nu-l ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Pentru că sunt oameni care văd adevărul. Ne-a dat Dumnezeu lingură nu ca să o ducem la urechi. ci adevărul prezentat smerit.

tată. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos. Mai bine să arzi în foc decât să zici ca duşmanul. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. Frumuseţea întâlnirii noastre nu mai există. ca să existe o rezisten" ă creştină. vă daţi seama. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui. Eu n-aş vrea să fim în foc. Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur. căci cu atât mai puternic vei fi. de L-au jupuit. de L-au băut. Nu e numai o fracţiune din Biserică. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin. Nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic. primesc. eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă.ATITUDINI 09 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dragii mei. şi să fii fericit că eşti singur. dar dacă până la urmă ne bagă. de L-au umilit. . Bine. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. e toată Biserica. Adevărul e unul. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel. anatema să fie. Nu vă temeţi. E nevoie de diplomaţie în biserică? Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie. o cam slăbesc cu ei. spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva. Că avem impresia că murim. Şi s­a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Smerenia este cea mai mare. Exact ca greco-catolicii – închinaţi-vă ca voi. să nu mai vezi. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt. nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Acesta e sistemul – ca să te amorţească. nu-l dă nimeni jos. Dar în pat doar nu poate să stea. te asigur că nu te mai deranjează nimeni pe veci. dar nu murim. acolo e Biserica. nu suntem noi vinovaţi. dracul prinsese momentul. Să se suie în pat. mai degrabă. pentru că în pat este născut. Să acceptaţi să muriţi. de acum Hristos va birui întru mine. ci adevărul prezentat smerit. pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. în ierarhia bisericească credin" a e cea mai înaltă. Şi atunci dracul vine şi-ţi spune: uite vino la noi. Nu vă jucaţi cu adevărul. adică adevărul. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii. Nu vă păcăliţi. te păcăleşte uşor. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. de târg. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. această grozavă figură. Dacă nu accepţi lucrul acesta. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. dar să ţineţi administraţia de noi. Şi dacă unul singur ţine adevărul. Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El.

Aşa se explică faptul că atunci când s-a întâmplat o nuntă în Cana Galileii de pe malul lacului Tiberiada. a avut vecini. sfinţii mucenici în cete. Mă uitam şi astăzi pe Sfânta Masă unde avem Sfântul Disc şi unde în pâine. a măturat casa. Ioan Botezătorul. Ca orice femeie. Mă gândeam în dimineaţa aceasta să teologhisesc despre Maica Domnului şi. şi-a crescut Fiul în Nazaretul Galileii. a gătit. a avut rude. în miezul de pâine. poate că era rudă mai ht ig a yr e DĂ D D D D tir OD O O O O op ăs VO C ănă -V -V -V -V -V U U U U U M TRU TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE . pentru că ea ne este încredinţată ca ocrotitoarea noastră. printre care pe Elisabeta. De peste cincisprezece ani ne întâlnim aici. ca părtaşă la nuntă. şi câte ceva din Sfânta Tradiţie. Şi de fiecare dată mă întreb ce aş putea să mai spun nou despre Maica Domnului. ceata ctitorilor. despre teologia singurătăţii. prieteni. a ţesut pânză în război. Şi mă întrebam: oare poate să fie o singurătate a Maicii Domnului? Tot din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o viaţă socială. la mănăstirea Nicula şi. de fiecare dată. Noi prin credinţa şi evlavia noastră am ridicat-o la acest spaţiu al singurătăţii. lA NANIA. o are pe Maica Domnului. a fost ocrotită o vreme de bătrânul Iosif. mama Sf.10 ATITUDINI CUvâNT Al Îps BArToloMeU ANANIA. sfinţii cuvioşi în cete. Iisus e unul din Treime. este imaginată simbolic Împărăţia cerurilor. există ceata viilor şi ceata morţilor. pentru că despre ea noi ştim din Sfânta Scriptură destul de puţin. jos viii şi morţii care s-au pomenit. Şi mă gândesc: iată. dar ea a fost o fiinţă socială. de-a dreapta într-un spaţiu care e numai al ei. ca nuntaşă. lA NANIA. Numai Maica Domnului este singură într-un spaţiu care este numai al ei. îngerii sunt în cete. anume. În centru este Isus Hristos. Apoi sunt cetele sfinţilor şi ale îngerilor. ierarhii în cete. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. vă ţin câte un cuvânt de învăţătură. dar într-o imensă singurătate. prAzNICUl ADorMIrII MAICII DoMNUlUI MNUlUI MNUlUI Despre TeologIA sINgUrăTăţII În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Iubiţi credincioşi. a fost invitată şi Maica Domnului.

a avut rude. Apoi El a binecuvântat apa care s-a prefăcut în vin. pentru a le salva demnitatea. atât de puternică este mijlocirea ei către Fiul ei şi către Tatăl Dumnezeu. ea a chemat pe cei care serveau la masă şi le-a spus: „Faceţi tot ceea ce vă va spune El”. sunt oameni săraci. mamă. Şi atunci a cerut proba tactilă: „vreau să văd coasta şi rănile. La . dar nu atunci. am hotărât să nu mai vorbesc despre teologia singurătăţii. a salvat demnitatea săracilor care aveau nunta prin a o asculta pe maica Sa. Iar El a primit aceste cuvinte de la Maică drept poruncă şi a poruncit să I Se aducă şase vase mari de trei vedre pe care să le umple cu apă. Iar ea I S-a uitat în ochi şi nu L-a mai rugat cu cuvinte. Ioan. Şi a spus: „Lasă-mă. că rugăciunea Maicii Domnului pe lângă Fiul ei este în stare să schimbe chiar şi o hotărâre a lui Dumnezeu. pescari. în gura satului.. a avut vecini. iar Natanael când a auzit din gura lui Filip că cel vestit de Moise şi de profeţi este unul. Ştim de la Evanghelia lui Ioan că la un moment dat în timpul ospăţului de nuntă. mama Sf. s-a gândit la necazul acestor oameni care vor fi obligaţi să suporte umilinţa vreme îndelungată. Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că mesenii nu mai au vin şi sa gândit la cei din familia care făceau nunta. i-a atras atenţia Fiului ei: „Uită-Te. ioan Botezătorul. a gătit. a fost ocrotită o vreme de bătrânul iosif. nu explicată. deci specifică nunţii. Fiule. ci doar cu privirea I-a spus din ochi: „Ai milă de ei. din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o via" ă socială. pe care l-a gustat nunul şi i-a atestat public calitatea. îndepărtată sau vecină cu nuntaşii. Încă nu devenise personaj public. şi încă un vin de cea mai buna calitate. ceasul Meu încă n-a venit”. demnitatea”. fără să mai aştepte încuviinţarea Lui. Iisus avea intenţia să-şi arate dumnezeirea spre a-i convinge pe ucenici că nu e un simplu învăţător. pe Filip şi pe Natanael… Aşadar. pe Petru. a prefăcut apa în vin. Şi atunci a săvârşit minunea. El a priceput: era invitaţia maicii Sale ca El sa săvârşească atunci o minune. Dar El e la începutul misiunii Sale. era hotărât să facă o minune. a " esut pânză în război. a măturat casa. ci că este Fiul lui Dumnezeu. Maica Domnului. Şi. tocmai acela fusese în cantitate mică şi s-a isprăvit. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. adică ceasul Lui. Nu la lipsa vinului. să pun eu degetul să le simt”. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. ci la umilinţa la care ar fi fost supuşi pentru faptul că intrau în gura lumii. a râs şi a spus: „Auzi. Care a venit împreună cu câţiva ucenici. cu atât mai mult cu cât la această nuntă şi prezenţa Lui la ea. Ar fi zis clevetitorii: „Aţi văzut? Prăpădiţii ăia ne-au chemat la nuntă şi n-au ce să ne pună pe masă”. De aici concluzia. pornind de la băutură. Asta a pri­ ceput­o şi Sfântul Apostol toma. dragii mei. printre care pe Elisabeta. Iisus din Nazaret. Iubiţii mei. Cum să explici? taina este crezută. . şi au să se facă de râs pentru că nu şi-au omenit nuntaşii. Salvează-le vrednicia. Deci a fost invitată. în pace. prieteni. şi. Mai cu seamă când era vorba de vinul care “veseleşte inima omului” şi care întreţine veselia la o nunta. Ca orice femeie. că nu mai au vin”. şi abia după ea a fost invitat Fiul ei. care după înviere nu credea. şi­a crescut Fiul în nazaretul galileii. se petrecea doar la trei zile după ce i-a chemat în apostolat pe Filip şi pe Natanael. atunci începuse să-şi adune ucenicii şi ştim din Evanghelie că abia atunci izbutise să adune pe patru dintre ei. din Nazaret! Din Nazaret poate ieşi ceva bun?” Nazaretul n-avea nici un fel de faimă.ATITUDINI 11 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Maica Domnului este o taină.„de acolo să iasă profetul anunţat de Moise?” Aşadar pe acest fond psihologic Iisus începea apostolatul. momentul de a face minunea. era un orăşel mic aproape nebăgat în seamă ..

care după înviere nu credea. adu degetul încoace şi pune-l în coastă. Aţi venit de hram aici ca să ascultaţi o Liturghie? La mănăstirea Nicula este Liturghie în fiecare zi. cam primitive. ca prin orice altă ştiinţă. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. Maica Domnului este o taină. Poate că fără s-o ştiţi aţi venit să participaţi la Sfânta Liturghie prin cântarea care se numeşte chinonic şi care de data aceasta este o cântare populară simplă: „Am venit. nu explicată. că ea e singura " in" ă de pe lume. Tomo. şi nu fi necredincios.12 ATITUDINI Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credinţa necondiţionată. sunt anonime. Acest cântec. Cum să explici? Taina este crezută. cam necioplite. ca prin orice altă ştiin" ă. că ea e singura fiinţă de pe lume. cam redundante. singura femeie. Dilema era următoarea: dacă este real. ca un omagiu pe care-l aduceţi Maicii Domnului. Iisus i se arată şi I se oferă: „Hai. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. Credem în taină şi în virtutea acestei credinţe. şi le cântaţi aici cu această evlavie. Credem în taină şi în virtutea acestei credin" e. nu le cunoaştem autorii. Asta a priceput-o şi Sfântul Apostol Toma. singura femeie. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. deşi avem capitole în teologia noastră. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? N-ai cum. adică teologia Maicii Domnului. Şi atunci a cerut proba tactilă: „Vreau să văd coasta şi rănile. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? n­ai cum. dar sunt produsul evlaviei populare. ca în orice teologie. şi am zis: iată care poate fi tema predicii mele de astăzi. să pun eu degetul să le simt”. cam agramate. cam se repetă. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . dar şi în virtutea unui sentiment de iubire faţă de Maica Domnului. aşa cum sunt ele. în fiecare an. Dar. se moştenesc din generaţie în generaţie şi se cântă mai ales aici. Dragii mei. sau dacă vreţi această suită de cântece care fac parte din folclorul nostru religios. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? Iar dacă este fantomatic. se ridică semne de întrebare şi încurcături. dacă nu este real. Sunt impresionante prin simplitatea lor. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. am ascultat şi de data aceasta cântarea pe care aţi rostit-o şi pe care în fiecare an o cântaţi împreună cu părintele Roman. urma urmei nici nu cred că există o teologie. cum de se lasă pipăit? Şi n-a mai ajuns cu degetul coasta lui Iisus pentru că I-a căzut în genunchi. Aţi venit să vă spovediţi? Duhovnicii sunt aici în fiecare zi la dispoziţia fiecăruia. sânt foarte lungi. Toată problema lui era dacă trupul Lui este real sau este doar fantomatic. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire fa" ă de Maica Domnului. ci credincios”. Dar Toma şi-a dat seama că e o dilemă fără ieşire.

ne vei ajuta să ieşim din impas şi din singurătate aşa cum i-ai ajutat pe cei de la nunta din Cana Galileii.Cum de nu ştii? . măicuţă. ca să-ţi spui necazul: uite ce mi s-a întâmplat. „Am venit. şi e pentru prima dată când văd şi alţi oameni decât baciul meu de la stână. Şi nu ştiu ce să fac aicea în mănăstirea asta a voastră.Păi. am fost botezat.Dar cine-i Maica Domnului? . măicuţă. să ţi-l spunem cu cuvinte sau fără cuvinte. să ne mai vedem. cum te duci la o rudă. iată. cu sine măgarul cu samarul lui cu încărcătura. la nişte prieteni. . poate să te şi ajute. ci „măicuţă”.Nu ştiu nici „Tatăl nostru”. . da` nu ştiu rugăciuni. am hotărât să nu mai vorbesc despre teolo­ gia singurătă" ii. nu să „te” mai vedem. să-ţi verşi focul. fără să ai capul împuiat cu teologie. adică teologia Maicii Domnului.ATITUDINI 13 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE iubi" ii mei. se ridică semne de întrebare şi încurcături. şi tu să ne vezi pe noi cu necazul pe care-l avem. . . iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. mi-am adus aminte de o istorioară care se păstrează în tradiţia mănăstirească a creştinătăţii răsăritene: „Era o mănăstire undeva la poalele muntelui şi. Şi ciobanul zice: . la urma urmei nici nu cred că există o teologie. . credincios simplu. să pierim pe cale. cam pe la amiază. şi tu-l pricepi. şi ei îi aducem rugăciuni cu deosebire. nu m-a învăţat nimeni.Ce este aici? .Păi. . ducem o viaţă de rugăciune. poate să-ţi dea un sfat. „Nu lăsa. ca în orice teologie. nu „maică”. ce să faci! Ce fac toţi: intră în biserică la icoana Maicii Domnului şi spui şi tu nişte rugăciuni. Dar. deşi avem capitole în teologia noastră. soseşte acolo un tânăr cioban care avea. măicuţă.Dar cum. la un moment dat. Şi ciobanul cel tânăr este primit în curte de către un călugăr şi intră în vorbă. folosind acest diminutiv. Aţi venit la Maica Domnului nu ca la sfinţirea singuratecă în teologia ei.Păi. ci aţi venit ca la o veche cunoştinţă. ci să „ne” vedem.” Asta este esenţa şi raţiunea prezenţei frăţiilor voastre în număr atât de mare aici la mănăstirea Nicula. dar ai credinţa în tine şi evlavia sfântă care preţuieşte mult! Dragii mei. adică noi să te vedem pe tine cu ochii sufletului. măicuţă”.O mănăstire.Păi./ Să-ţi spunem necazul pe care-l avem. . foarte apropiată de inima omului.Dar ce e mănăstirea? . .” Auzi. să te-asculte cineva. să te defineşti pe tine ca fiu al lacrimilor Maicii Domnului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care ţi-a dat ţie naştere tu. avem în biserică o icoană a Maicii Domnului care este sprijinitoarea noastră. tu nu ştii? Nu eşti creştin? .Păi uite aşa: noi suntem călugări.Atunci zi măcar „Tatăl nostru”. Daca ţi-l spunem în gând. să ne mai vedem”./ Că noi suntem fiii lacrimilor tale. dar eu sânt crescut în munte şi e prima dată când ies în lume pentru că m-a trimis baciul la târg ca să vorbesc cu-n negustor care cumpără lână. Nu vă imaginaţi câtă cuprindere au aceste două simple versuri: „am venit.

şi când el a căzut jos obosit de-abia suflând. să te de" neşti pe tine ca " u al lacrimilor Maicii Dom­ nului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care " i­a dat " ie naştere tu.O. atunci intră şi fă ce ştii . şi se gândeau: . Eu cred că ar trebui să-i arăt ce-mi place mie mai mult. tropăind podeaua cu picioarele.Uite. tare. Să-l dam afară! Dar stareţul. dar ai credin" a în tine şi evlavia sfântă care pre" uieşte mult! . Dacă veţi pleca de aici şi veţi ieşi pe poarta mănăstirii. să aveţi sentimentul acesta în viaţa voastră şi în visele voastre: că aţi plecat cu o mângâiere de la mâna Maicii Domnului prin care v-a mulţumit pentru prezenţa voastră aici. a început să joace bătuta. Şi şi-a adus aminte că ce-i place mai mult pe lume era să joace bătuta. o să-i placă şi ei. Dacă arhiepiscopul Iaşilor a deschis o colectă pentru cei din Nordul Moldovei şi Bucovinei. Şi-a zis el: ce să-i arăt Maicii Domnului? Rugăciuni nu ştiu. pălăria lângă ciomag. i-a oprit şi le spune: . noi de la centrul parohial al Clujului am iniţiat o colectă pentru fraţii noştri ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . care era un bătrân cu viaţă sfântă. ne-a pângărit biserica. am văzut-o pe Maica Domnului cum întinde mâna din icoană şi-i şterge sudoarea de pe frunte! El. fără să ai capul împuiat cu teologie. duduind. A pus ciomagul jos pe podea. blestematul ăsta de păgân. Dragii mei.14 ATITUDINI Auzi. în special cele nordice. într-un fel scârbit. şi a plecat.Nu. şi a jucat până a ostenit. aţi venit aici nu să jucaţi. nu! nu vă atingeţi de el. chiuind. Şi pentru că veni vorba de Maica Domnului şi de mila ei pentru cei săraci şi năpăstuiţi. neştiutorul acesta. şi-a încordat braţele şi picioarele şi. Eu l-am urmărit tot timpul pe această fereastră. vreau să folosesc acest prilej pentru a vă aminti că în primăvara aceasta multe părţi din ţara noastră. Între timp călugării de afară auzind zgomotul din biserică au venit la ferestre. este mai bun decât noi toţi la un loc”. ci să-i cântaţi Maicii Domnului. ciobăneşte.i-a zis călugărul. că dacă-mi place mie. şi când a ostenit s-a prăbuşit de osteneală în genunchi în faţa icoanei. Şi ciobanul a intrat în biserică şi s-a ploconit în faţa icoanei Maicii Domnului. ca un flăcău. Şi atunci am să joc bătuta în faţa Maicii Domnului. Şi a jucat-o aşa cum se joacă ea. credincios sim­ plu. zicând melodia în gând şi îngânând-o. şi pentru tot ceea ce veţi trăi în continuare în această sfântă mănăstire închinată Maicii Domnului. au fost zguduite de ploi şi de revărsări de ape.

şi Maica Domnului vă va mulţumi mai mult decât vă putem mulţumi noi. să lăsaţi ceva pentru această colectă cu care să-i ajutăm pe fraţii din Maramureş. dacă nu este real. lăsaţi câte ceva acolo ca să-i putem ajuta. veţi vedea ca sunt doi oameni la masă cu nişte pancarte pe care scrie „pentru Maramureş”. de Sfânta Maria Mare. după inimă. acolo la poartă. există câte un sat în care câte douăzeci de case au fost luate de ape la vale. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. după voinţă. cum de se lasă pipăit? Şi n­a mai ajuns cu degetul coasta lui iisus pentru că i­a căzut în genunchi. Cei care veţi vrea. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? iar dacă este fantomatic. năpăstuiţi din Maramureş.ATITUDINI 15 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dilema era următoarea: dacă este real. Fie ca lacrima Maicii Domnului să fie pentru voi lacrimă de mângâiere şi de bucurie duhovnicească. amin! . lăsând pustiu în urma lor. Ieşind pe poarta mănăstirii. Am văzut toate rapoartele. acum şi în veci. Lăsaţi fiecare după putere. Colecta o începem de astăzi.

care dăinuiesc cu groază şi acum pe Râpa robilor. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului.c. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. mulţime de credincioşi din toate părţile ţării l-au urmat pe Părintele Justin Pârvu la mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud. şi au identificat tradiţia cu fundamentalismul şi iubirea de neam cu şovinismul. Vineri. să amintească jertfa lor. care spulberă pe to" i cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. să înalţe rugăciune lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au pierdut viaţa în temniţa Aiudului şi să se închine sfintelor lor oseminte. Trupurile lor. În numele unei false democraţii ei luptă de fapt împotriva tradiţiei şi a adevăratelor repere existenţiale. care spulberă pe toţi cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. Oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. s­au ridicat ca nişte stânci de neclintit. De ce nu sunt cinstiţi martirii din temniţele comuniste? De ce se tem politicienii de azi să rostească numele lor. ale celor ce au suferit mai bine moarte de martiri decât să-şi vândă credinţa şi neamul lor. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. cum se spune uneori (adică iubirea oarbă faţă de greşeli şi ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . de parcă n-ar fi existat. pe care Părintele Justin o numeşte altar sfânt al neamului românesc şi fabrică de martiri. turnând peste sfintele lor trupuri blocurile bolşevice. Călcăm pe sânge de martiri. spunea Părintele Justin. şi necinstim jertfa înaintaşilor noştri. de la marginea Aiudului. Frumos spunea Părintele Ilarion Felea.. (Matei 5:10) trupurile lor. Iubirea de neam nu este şovinism. Belşug de mucenici a înghiţit temniţa Aiudului. 12 septembrie a.16 ATITUDINI vIzITA părINTelUI JUsTIN pârvU lA A MăNăsTIreA AIUD de Monahia fotini „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia cerurilor” cerurilor”. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? Au crezut că vor îngropa memoria lor cu betoane şi ciment. s-au ridicat ca nişte stânci de neclintit. ale cărui moaşte zac şi ele aruncate în gropile Aiudului: „Creştinul iubitor de oameni simte răspundere şi arată respect faţă de munca înaintaşilor (totuna cu tradiţia).

Dorind să se reîntâlnească cu fraţii lui de suferinţă şi să le aducă un cald prinos de mulţumire. ci este respect faţă de generaţiile trecute. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? exagerată faţă de însuşirile naţiei din care faci parte). Că spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Nu este ceva mai fericit decât sufletul care s-a învrednicit să sufere pentru Hristos vreuna din suferinţele ce ni se par groaznice şi cu neputinţă de îndurat”. de care lumea nu era vrednică. ostenindu-vă. un emoţionant cuvânt: Cuvântul al părintelui Justin rostit în osuarul mănăstirii Aiud Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi şi ostenitori. dragoste şi răspundere pentru generaţiile de faţă şi grijă pentru generaţiile viitoare”. arşi de vii. ne-am gândit să venim aici în Aiud să facem o comuniune cu generaţiile tineretului jertfelnic din perioada carlistă şi comunistă. Părintele Justin împreună cu un sobor numeros de preoţi şi de credincioşi. Părintele Justin a rostit. aşa după cum suntem aici. şi de mai-marii poporului şi de mai-mari Bisericii. Ca o minune. Sf. Cât de minunate sunt lucrurile Tale. s-a făcut slujba de pomenire a eroilor şi martirilor lui Hristos. ciuruiţi de gloanţe. tăiaţi cu pânza de circular. ei. deoarece aceştia suferă prigoană şi după moartea lor şi defăimaţi sunt şi azi.1 Îndrăznim să credem că aceştia sunt de două ori mai fericiţi ca martirii recunoscuţi ai Bisericii. au cântat în mausoleul înălţat în cinstea lor un acatist închinat martirilor din temniţele comuniste. După slujbă. 153. Ce respect acordăm noi jertfei acestor martiri. . şi am ajuns aici. după care. printre lacrimile care îi şiroiau pe obraji. aţi plecat maşină după maşină. pe care bunul Dumnezeu a rânduit să fie scoase la iveală odată cu săpăturile făcute pentru ridicarea schitului. din toate părţile. de parcă n­ar " exis­ tat. toate cu înţelepciune leai făcut! Cu adevărat cu câteva ore în urmă. să amintească jertfa lor. îngropaţi de vii. în osuarul unde sunt depuse cinstitele lor oseminte.ATITUDINI 17 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce nu sunt cinsti" i mar­ tirii din temni" ele comu­ niste? De ce se tem poli­ ticienii de azi să rostească numele lor. p. să facem în sfârşit această sfântă şi înaltă comuniune cu aceşti eroi şi 1 Cuvântări de laudă la sfinţi. pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii lor. înfometaţi până la moarte. Doamne. Ioan Gură de Aur. care sufereau nedreptate şi chinuri neasemuite şi cine va putea povesti felurile şi mulţimea torturilor lor? Că erau bătuţi până la sânge.

ţara noastră sfântă. poate chiar mai mult decât atunci. Plângea copilaşul acolo. pentru ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetăţeni din Maramureş.. copiii din faşă. aceea au luat-o ruşii. toată esenţa neamului nostru prin viaţa şi jertfa lor. pentru neamul nostru creştinesc. Aceste oseminte sunt mărturia sfinţeniei lor pentru noi. acuma se ştie îndată. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. Şi câte alte întâmplări – mama care era pusă în ţâţâna uşii cu sânii. Ei spun că suntem înapoiaţi. a răzbit mama aceasta. în sfârşit. s-au pierdut în dolari şi în aur. În numele unei false democra" ii ei luptă de fapt împotriva tradi" iei şi a adevăratelor repere existen" iale. Iată. am intrat în monument şi am văzut toate aceste ziduri şi am citit câteva nume. aceştia sunt eroii şi neamul nostru. Aici suntem straja Europei. să divulge pe fiul ei unde este. şi au identi" cat tradi" ia cu fundamentalis­mul şi iubirea de neam cu şovinismul. în acest acatist e cuprinsă toată nevoinţa şi toată istoria acestei generaţii de martiri. aici suntem vârful de sabie al întregii culturi şi civilizaţii europene. aceştia de astăzi. Aici în Europa de strajă stă România.. soţul era la uşă şi aştepta să vadă noul venit – ce să fie: băiat sau fată? Că pe atunci nu se ştia de înainte ce iese.18 ATITUDINI oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. Avem şi noi în acelaşi timp datoria sfântă să stăm cu puterea. Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist care s-a citit aici şi dacă am fost atenţi. Până şi copilul de la sânul mamei vorbeşte de tirania acestor vremuri. Ei nu mai sunt. Când am coborât din maşină. În 1948 era o mamă care năştea într-un spital din Suceava. martiri ai noştri. deci. au luat călăii pruncul şi pe tatăl lor. pe tatăl l-au băgat în celulă la parterul puşcăriei Suceava. copiii născuţi şi făcuţi întradevăr pentru ţara aceasta. este tot ce a avut mai scump ţara noastră. dar sub o formă modernă. care ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi necazuri. şi suntem turnul de apărare pentru spiritualitatea ţării noastre. Ei bine... Suntem într-adevăr înapoiaţi. cu dârzenia cu care au luptat înaintaşii noştri. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul.. construim altare. îi dădeau la 2-3 zile o cană cu lapte. aflate sub o acuzare de care n-am fost vrednic şi eu. că la mănăstirea Peri le-au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. s-a îmbolnăvit şi după zece zile a murit şi fiul ei pe munţii Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. bine. Ce mamă poate să fie aceea care să-şi dea fiul ei la moarte? Ei. dar ridicăm biserici. este. numai cât a născut. iar pruncul cu mama – într-o celulă de la etajul 1.

au intrat mai mult de jumătate. şi aţi venit să ne împărtăşim din acest moment frumos.ATITUDINI 19 ht ig a Ă yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE că ei s-au băgat în Maramureş. au dărâmat şi biserica. globalizare. aceea au luat­o ruşii. cu toată forţa. şi apoi această slujbă de pomenire a celor adormiţi. ocrotitoarea tuturor deţinuţilor care au plecat dintre noi şi priveghează mai departe la osemintele fiilor ei. Aici în Europa de strajă stă România. tot. Dumnezeu să binecuvinteze osteneala şi Maica Domnului să ne ocrotească. Dar dacă n-ar fi fost Ştefan cel Mare la Putna. cât am străbătut-o eu acum din zorii zilei până aici. încât nu am putut să aţipesc. aşa de frumos cum este pictată aici.că vin străinii în locul nostru şi ne ocupă locul şi vai de noi.. să putem contrabalansa forţele acestea ale întunericului care vin peste noi. şi românii şi-au făcut un sălaş alături care într-adevăr preînchipuie Biserica şi istoria hotarului nostru. mizeria care ne împrăştie în toată lumea . să nu cumva mâine să rămânem slugi pe pământul ţării noastre. De aceea şi noi avem datoria. prin sărăcia. cu părinţii care s-au ostenit şi au citit acatistul. " ara noastră sfântă. repet. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetă" eni din Maramureş. E atât de frumoasă ţara aceasta.. au luat şi locul.. fiţi siguri că Bucovina noastră nu mai era printre noi. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. sub formele acestea de ecumenism. de a ne pune în viaţa noastră cu toată puterea. Cimitirul de la Aiud Râpa Robilor Monumentul Aiud . că la mănăstirea Peri le­au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. (…) Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala care aţi depus-o.

le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!” Două femei din Aiud. Părintele i-a spus: „Soro. uitându-se spre sfintele moaşte. voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. La un moment dat. a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar. înainte să ajungă în cameră. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn.Mărturii adunate şi relatate de Ierom. chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă. L-a dat pe copilaş şi. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui hristos! O bătrânică din judeţul Cluj. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. dându-ile. a deschis cu grijă capacul răcliţei şi. . în drum de la Slatina spre Bucureşti. i s-au uscat bubiţele. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor. s" n" ii fac minuni. Un băieţel din Slatina. Dumnezeu va face minuni. uimit. mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi a gleznei. Părintele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer. au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici. de 12 ani. M-am cutremurat! 1 . venind la mănăstire. gradul IV metastază. Augustin. sfătuindu-le să se dea la locul durerii. preot slujitor la Mănăstirea Aiud. s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei. fiind bolnavă de cancer. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut. li s-au luat durerile cu mâna. Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon.20 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE CâND oAsele vorBesC Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud1 uneori vin oameni bolnavi care nu au o cre­ din" ă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul s" n" ilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei. în tren. aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui. pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti.

dimineaţa.ATITUDINI 21 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă. chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică. un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului. pentru că tânărul nu avea încredere şi o. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet. Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: . era dimineaţă fără pată. minune. pentru care medicii nu i-au găsit leac. În schimb. Iarăşi. Când a ajuns acasă. dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea ca cu mâna. el să se mute.Dacă nu te muţi tu. i-a de aici 400. locul care fusese uns cu ulei. sănătos.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: . Ioan Rusu. Mama lui era credincioasă însă. aici. s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: .Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. i-a uns o parte din trup.Părinte. sfinţii fac minuni. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. .Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: . O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos! De exemplu un tânăr avea o boală gravă de piele. nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele. se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc. atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine.

8. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat. şi foarte frumos la chip. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei. de ziceai că-i în gură de şarpe. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. când am aţipit. de la ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . 2.22 ATITUDINI Nu mai spun de cazuri de demonizare. ca să le pună la dânsa la spital. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. dar am auzit că acum iar se simt rău. încât dacă nu este dus imediat la medic. la 90 de grade. din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…. după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă. Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud 1. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică. 6. Aici este o aşchie smulsă din os. Şi. ajunge să înnebunească de dureri. care a persistat câteva secunde. nu mai spun de cazuri de demonizare. li s­a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. cu plăcuţă. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. 3. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. când venise prima dată aici. 4. 5. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură. vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o. în drum am aţipit. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu. după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. m-am înspăimântat. când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă. cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge. Sfântul i s-a arătat. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap 7. Îi dădusem. am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos. Osul acesta. care mi-a mărturisit: „Părinte. Când l-am văzut. 9. uitaţi ce anormal de curbat este. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. s-a menţinut câteva clipe vedenia. cu şurubele. Şi-mi zice: „Părinte. de ziceai că­i în gură de şarpe. o parte de oseminte. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele.

uimit. le­a întrebat: „te cheamă ioan?” iar sfântul i­a răspuns: „Da!!!” poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. 11. 10.ATITUDINI 23 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE la un moment dat. a deschis cu grijă capacul răcli" ei şi. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt. uitându­se spre s" ntele moaşte. uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt. venindu­şi pu" in în " re şi în" elegând că n­a fost voce de om cunoscut. 12. Părintele. ca să fie sigur că e mort. înainte să ajungă în cameră. aude din spate o voce care a strigat aşa: „ioan!!!”. s­a uitat în spate şi n­a văzut pe nimeni. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală. . Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian.

prin curajul şi jertfelnicia lor. şi-au închis mapa şi au plecat. au şi început arestările.. acolo este zugrăvită toată viaţa şi nevoinţa acestor suflete jertfelnice. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta. Părinte. „O să plătiţi scump” – le-a zis Gheorghiu Dej.. toate tablourile lui Gheorghiu Dej. Cu un an înainte. să-i baţi cuie… ceva de neînchipuit pentru creştinism. Mişcarea aceasta a tineretului de atunci. comuniştii erau stăpâni la noi în ţară. încât Moscova i-a luat la întrebări..24 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE AIUDUl – JerTfă şI sfINţIre interviu cu p. încât în scurt timp ar fi câştigat tot poporul şi comunismul a recunoscut în această mişcare un inamic ce-i punea în pericol puterea. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. În acele zile. să ţină un discurs. Gheorghiu Dej s-a prezentat la Iaşi. în 1947. În 1948 a fost cel mai mare val de arestări. ale Anei Pauker erau . Justin parvu p vă da" i seama ce for" ă a avut acest tineret. Şi asta datorită şi faptului că în Munţii Tarcăului urma să se adune o tabără. în acelaşi timp. toţi au rămas uimiţi. dar. ei bine. la deschiderea anului universitar. cum v-aţi reamintit Aiudul? Aiudul… este temniţa spiritualităţii tineretului nostru. Vă daţi seama ce forţă a avut acest tineret. până şi organele Securităţii. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta şi ţara era cuprinsă de cele mai puternice gheare. care au venit înspre Aiud săi slăvească pe martiri.. şi sălbăticia iudaică: să tai cu fierăstrăul capul omului. în ’44. în ’4 4. a şocat întreaga lume. M-am bucurat mult de mulţimea credincioşilor noştri. au început şi studenţii să scrijelească cu creioanele sub bocanc. Când au văzut ei cât tineret este implicat. De cum a început discursul. S-au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. comuniştii erau stăpâni la noi în " ară. Glasul martirilor a chemat pe fiecare să se identifice cu spiritualitatea tineretului acelei generaţii. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. Unitatea lor era aşa de rodnică. într-un moment în care. într­un moment în care. au curăţat tot ce a fost mai important. dar mai ales prin puterea unităţii lor. la Universitate. ce ajunsese să depăşească 9000 de tineri. în mare parte legionar. de puterea organizaţiilor noastre de tineret.

dimineaţa găsite pe jos.. Când au văzut ei cât tineret este implicat. lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare. au început să-i culeagă… şi astfel a ajuns tot tineretul nostru de elită în puşcării. teologie. Nu riscă . Dar eu m-am lăsat mereu în voia lui Dumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu. este în prezent şi va fi în viitor. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă. Tot ce voiai: vocabular pentru engleză. XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidenţă şi mărturiile actuale. Aici am învăţat într-adevăr să şi mănânc. Cei pe care i-a învrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luat degrabă la El.. mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul.. de post. au cură" at tot ce a fost mai important. a fost cu adevărat o mişcare de regenerare a creştinismului nostru ortodox. E interesant că avem sfinţi din secolele XIV. germană. Să se prezinte acum partidele politice şi să spună câţi sacrificaţi au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. tot restul vieţii a fost o continuă hărţuială. văzându-se în pericol.în Mun" ii tarcăului urma să se adune o tabără. El nu este omul mărginit – în România. De exemplu. agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acolo însemnări folositoare. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei rugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate. ori în Spania. Dar este aceeaşi mafie din trecut. A fost singurul loc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. Sunt atâtea dovezi ale sfinţeniei vieţii lor.. Tot ce am primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. ce ajun­sese să depăşească 9000 de tineri. este tocmai pentru că trecem cu indiferenţă pe lângă trupurile martirilor români. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Paraclisul Maicii Domnului. Erau o mulţime. Până şi catolicii îşi canonizează mai repede sfinţii. încât Moscova i­a luat la întrebări. din toate domeniile. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică.. şi nu lipsea rugăciunea. atunci nu mai e sfânt! Păi unde mai e adevărul? Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin şi naţional. Aveam un program alcătuit din rugăciunea Doamne Iisuse. de un canon de rugăciune mai intens. S­au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. de ce Biserica nu canonizează şi pe aceşti sfinţi? Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti. Ce a însemnat puşcăria Aiudului pentru sfinţia voastră? Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea. italiană. În cămăruţa asta au venit momente de linişte şi pace. XVI. În Aiud am stat singur în celulă vreo şase luni. două aproape. dar de ce ceilalţi să stea nebăgaţi în seamă? Poate toată sărăcia şi mizeria în care trăim noi astăzi. Şi. Asta nu împrumută ecumeniştii noştri? Când vrem să canonizăm un sfânt..ATITUDINI 25 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . M-am întreţinut acolo cu scrierile însemnate pe pereţi. altfel. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost. au şi început arestă­rile. că. dacă ne convine nouă sau nu. Această stare de lucru a durat vreo lună jumate. ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor. pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. franceză. despre Părintele Ilie Lăcătuşu – ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar.

Adevărul l­a mărturisit şi toată su" area creştină care a primit Botezul lui hristos.26 ATITUDINI Să nu uităm că pe Biserică nici por" ile iadului nu o vor birui. să ştiţi. un creştinism plămădit prin suferinţă. De ce nu mai are tineretul de azi puterea curajului de atunci? Măi. era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”… Erau foarte atenţi să vadă ce spune Biserica. toţi se protejează. a fost foarte implicat în viaţa societăţii româneşti. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. aşa cum au realizat şi Sf. era şi un tineret venit din generaţii cu un sentiment creştin şi naţional. nimeni nimic. dar unii dintre români sau dus… Şi acum le e frică în continuare de ei. şi de umbra lor le e frică. Valeriu Gafencu. şi metale nobile. adică Biserica s-a integrat „perfect” vieţii politice. şi metale mai puţin nobile. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . nu numai S" n" ii au mărturisit Adevărul. calculatoare şi toată tehnica rămâi total dezarmat. De asta nici poporul nu-i iubeşte. cât sunt ei. nu s-a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. Nici o ţară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi claritate şi viziune. Părintele Calciu… Dar ei nu pot promova aceşti sfinţi. însă. Şi generaţiile care s-au născut în furtuna asta. în perioada comunistă. măi. dar trăiesc. sunt mult mai puternice şi mai tari. după cum au fost vremurile. Din tot creştinismul. Apostoli. martirii şi mucenicii noştri. Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere. pentru că nu-şi pun ei pielea la saramură. să mărturisească după puterea lui. într-o frământătură. era o moştenire care se promova şi în învăţământ şi în societate. adevărul este simplu. Dar când a fost vorba să execuţi pe Codreanu şi pe toată elita asta a creştinilor ortodocşi. Şi ce fapte mai mari de canonizare cer decât se văd la un Virgil Maxim. Cea mai mare greşeală care s-a făcut în ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii. ceva mai clocoteşte acolo în adâncul sufletelor lor. cum am avut noi. aşa de puţini. după mine. cu spirit de sacrificiu. nu­" i trebuie mare " lozo" e. ortodox sau catolic. Fiecare are datoria. Ioan Ianolide. şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou. pentru că tulbură naţia. Ultimul cuvânt. n-a fost niciodată o conferinţă a unui guvern în care să nu fie şi reprezentantul Bisericii. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viaţa politică. Apoi prin televiziune. încât nu mai are cine să sădească ceva sănătos. familia a fost deformată. Dar în timp s-au spălat toate ideile acestea frumoase. toată lumea a fost de acord – trebuie executat. şcoala a fost deformată. Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieţii politice. pentru că evreii în general sunt foarte fricoşi. au pus mâna pe ierarhia Bisericii.

adevărul este simplu.. nu s­a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. ba dimpotrivă. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc.. interviu realizat de monahia Fotini.. mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină… Nu aşa spunem la Crez? Mărturisirea face parte din datoriile creştinului. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă. ni se socoteşte ca un fel de lepădare. în perioada comunistă. mărturisirea ta va fi mai rodnică. deopotrivă. să mărturisească după puterea lui. în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre.ATITUDINI 27 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE nici o " ară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi clari­ tate şi viziune. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos. Nu-ţi trebuie mare filozofie. cu o conduită morală impecabilă. acela şi mărturiseşte. de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit. 15 septembrie . noi ne luptăm în naţiuni. Jilava. de când există lupta împotriva naţiunilor? La Sf. Fiecare are datoria. dar pe căi diferite. înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii. măi? Nu. Să nu uităm că pe Biserică nici porţile iadului nu o vor birui. ferească Dumnezeu. Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –. Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii. Din tot creştinismul. ortodox sau catolic. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul.. mai ales în vremuri grele. la Râmnicu Sărat. Părinţi nu prea întâlnim această problemă. Părinte. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele. Însă nu vor reuşi nimic. nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste. dar unii dintre români s­au dus… Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile. Dar ce. Cel care simte ortodox. adică potrivite cu specificul naţiunii mele. au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu. adică îmbisericirea neamului. trădare. Nu se converteau şi cei care torturau? Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. însă. dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie. pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor. cum am avut noi. pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: Mărturisesc un Botez. înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia.

de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra. deşi nu fusese de vreo două-trei zile. când moare. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor. ca să nu putrezească imediat. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. personal. Am văzut un mort. am văzut un mort adevărat. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul. Şi intrând înăuntru. socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva. erau calde. Şi. vorbeşte la cei care sunt vrednici . Mărturia părintelui Ioan de la rarău Părinte Ioan. un mort viu.28 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părINTele IlIe lăCăTUşU Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca ghea" a.eu. sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. de atâţia ani. Atunci. nemişcat. era cu ochii deschişi mari. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. Maica Domnului şi după aceea pe el. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. ochii i-a mişcat în direcţia . neaşteptat . pentru că eram străin de Bucureşti. Omul. cu ochii închişi.pentru că sfântul face minuni. fără mirosuri. da’ nu­i mort. şi fără nici un fel de miros. bineînţeles. Dumnezeu a vrut ca fata să vină. la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit. să văd personal cu ochii mei. care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni. în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri. trăind în aer ca toţi oamenii. deschide ochii. complet. Iar el – nimic. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti… Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu. se mişcă. în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo. şi descoperit. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el.

un mort viu. Am mai mers altă dată. deschide ochii. mea. da’ nu-i mort. reci ca gheaţa.ţepene complet. erau calde. întreabă ceva”. şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu.exact cum s-a întâmplat acum. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte. o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” . era cu ochii deschişi mari. înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani. se mişcă. Şi am auzit că ar fi spus. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat. se mişcau cu mâinile mele. Nu se vedeau semne de putrefacţie… Absolut nimic. deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră? Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa. Nu-i cunosc activitatea. N-am stat cu ei. mari de tot. ce puteţi spune? E unul dintre cei mai mari mucenici. Şi atunci m-am … şi atunci m-am ridicat şi am plecat. ca viu. Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie? Nu ştiu cât de mult mă rog eu. şi cu mustaţă şi cu tot absolut. socotindu­ mă cu totul nevrednic de aşa ceva. A. Am văzut un mort. ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii. Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare. absolut deloc. Despre părintele Daniil.ATITUDINI 29 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi când am ridicat capul şi m­am uitat la el. vorbeşte la cei care sunt vrednici ­ eu. ca la doi ani. am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos. prin darul proorociei. se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul . Atunci. Am pus mâinile mele pe mâinile lui.acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. . Nu mai erau rigide? Nu. înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui . nu-i cunosc viaţa. mam uitat în spate. Sfânta Cuvioasă Parascheva. neaşteptând altă invitaţie. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. după ce m-am rugat puţin. Era deci şi înainte văzător cu duhul. Şi. Erau flexibile. tata vrea să-ţi vorbească. în clipa aceea. sfinţi mari. numai i-am văzut. Sfânta Filofteia. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă. Dumneavoastră mişcaţi mâinile sau nu? Eu le-am mişcat. nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.dar ochii i-a învârtit exact spre mine. cum sunt morţii şi. un mare sfânt. dar ştiu că este un sfânt. un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica. neaşteptat ­ pentru că sfântul face minuni. ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni . Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni? Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. mare înaintea lui Dumnezeu. am cunoscut. Sfântul Dimitrie Basarabov. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă? Da. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari.

absolut nimeni. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . trebuie cernută. o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică. la Maica Domnului. Avea mare trecere la rugăciune. Nu există viaţă pe pământ. adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. A murit ca un mare mucenic. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. l-am cunoscut. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. foarte. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă. un om studios. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. ştia vreo cinci şase limbi străine. L-au omorât. care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor. ori în întuneric. era foarte. ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu. Acum e vreme de cernere. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie. făcea pe neîsemnatul. Viaţa nu există numai pe pământ. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare. au suferit. este un termen. aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină. dacă nu este convins. Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. Cum a murit? A murit în închisoare. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. tot timpul scria şi se ruga neîncetat. Omul. nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. A murit în chinuri. L-aţi cunoscut? Da. ori cu Satana. e cu gunoaie. Era şi el cunoscător cu duhul. Făina dacă nu-i cernută.30 ATITUDINI Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în eviden" ă cu ceva. îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată. prin fapte. Ori eşti în lumină. Dumnezeu Îşi alege oamenii. ori cu Dumnezeu. Schitul Rarău. Pentru mântuire. ci în veşnicie unde este exclusă moartea. avea o credinţă fixă. desăvârşită. „Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. unde era el atunci. Despre ce ţinea conferinţe? Discuta sub toate aspectele. zdravănă. El pe toţi i-a convertit. atât.

Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. la Maica Domnului. gheaţa groasă de 20-25 cm. şi atunci când o făcea. aşa aburi ieşeau din toate. eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. făcea pe neîsemnatul. s-a luminat de ziuă. şi cum să intri în apă? Calci. El s-a remarcat. absolut nimeni. Mare minune a fost atunci. chiar în ziua de 30 ianuarie. unii în sfârşit până la jumătate. pus la dimensiune şi era un ger de minus treizeci de grade afară. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva.ATITUDINI 31 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Era şi el cunoscător cu duhul. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. când am intrat noi era ceaţă. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat. când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. măsurat. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze. foarte. ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Am ezitat la început. trebuia frumos. ăştia trag în noi. mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera. În 30 ianuarie. încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheaţă. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă. unde era el atunci. de apă. Să intrăm în apă. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. nici un internat. Am tăiat frumos snopi. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie. în general. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă. crezând că vom refuza comanda. Şi am scos. de se minunau şi caraliii. . Că dimineaţa. la canal la tăiat de stuf. Unii până la piept. prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere. era foarte. de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Curgea apa de pe noi. Şi dintr-odată a apărut soarele. ne-au trimis în colonie. Schitul Rarău. cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. până la bărbie am intrat în apă. nori şi rece . şi am intrat. Sus ne însoţeau nişte păsări. Era o căldură. te duci într-o ştioalnă. că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Era o deschidere acolo. Mărturia părintelui Justin pârvu Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava. unii până la gât. Eram toţi înspăimântaţi. în Deltă. Am ajuns acolo. că altfel cred că eram cu toţii morţi. Probabil aşteptau să ne execute. Ne-am încălţat. n-o fost nimic. intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău. era foarte important ceea ce spunea. măi băieţi. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. nu te mai scoate nimeni de acolo. vreo patru mitraliere. Ei bine. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. rar îl auzeai vorbind ceva. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi. şi am scos la mal cei doi snopi.aşa te prindea la oase. curăţat. „hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. Măi. Avea mare trecere la rugăciune. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Măi. Am mers vreo trei ore în apă.

prin smerenie şi îndelungă răbdare . Toate instituţiile de bază ale societăţii noastre erau bine reprezentate. Or. A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi. în anul 1915. ţie. muncitorii şi ţăranii nedispuşi să-şi vândă sufletele satanei ş. că Biserica stă rău. prin rostirea S" ntei liturghii de către preo" i. l-a rugat: „Te rog să nu pleci. pentru a rămâne să îi întărească pe fraţii de suferinţă. Episcopia Romanului şi Huşilor. ţi-a dat Dumnezeu acest dar din plin: să pui viaţa în ziduri. 217. până în anul 1948.Convorbiri duhovniceşti. Atât de amplă a fost lucrarea părintelui Negruţiu încât.Cuvântul patriarhului Iustinian către părintele Ioan este citat în articolul Părintele Ioan Negruţiu – deţinutul care a refuzat să fie scos din lagăr. Apoi a lucrat ca inspector eparhial la Episcopia Oradiei. Universitatea. Titlul articolului se referă la momentul în care părintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Iustinian de a fi scos din lagărul de la Canal. prin milostenii fa" ă de cei mai slabi. vol. întărită prin rugăciune şi psalmi. prin recitări din S" ntele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. Protosinghel Ioanichie Bălan.hotnews. fostele guverne împreună cu armata. nu ştim cum să vă mulţumim că ne-aţi salvat Biserica! Ortodoxia noastră a amuţit aici.ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioannegrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar.htm). prin postul de bună­voie întărit cu cel impus de călăi. facultăţile. clerul şi călugării. 1990. şcolile şi întreprinderile. inspector general patriarhal (1976 – 1979) şi redactor principal la revista Mitropolia Banatului (1979 – 1981). iar în 1938 a luat licenţa în Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost mulţi ani profesor la liceul din Beiuş. de Ionuţ Băiaş şi Costel Condurache (poate fi citit pe http://www.d.32 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părintele Ioan Negruţiu – răstignit lângă Hristos… „Părinte. Altarele româneşti s-au mutat în închisori!” Patriarhul Justinian Marina1 scurtă prezentare a părintelui Ioan În volumul al doilea al seriei de Convorbiri duhovniceşti. În anul 1981 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Timişeni . E un haos aici!” Haosul se datora tocmai presiunilor pe care Biserica le suporta din partea regimului comunist… Armele de apărare ale mucenicilor erau: credin" a în Dumnezeu. profesor şi director la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeş (1971 – 1976). dar nu mi-a dat şi puterea de a altoi spiritul zidului. în momentul în care patriarhul Iustin Moisescu a aflat că părintelui i se propusese să plece în Banat.m. dintre cei mai buni pe care îi avea ţara. 2 . inclusiv cea de Teologie. p. Numai Bunul Dumnezeu ştie 1 .Timişoara”2. Tot acolo putem citi un cuvânt al patriarhului Teoctist Arăpaşu: „Mi-a dat Dumnezeu o dăruire: aceea de a clădi. părintele Ioan: Despre celulele „devenite altare” „Se mutaseră în aceste lagăre şi temniţe mii şi zeci şi sute de mii de oameni. în 1934.a. Ioane. de a ridica ziduri. Academia Română. putem înţelege că mare a fost lucrarea de preot a părintelui şi în temniţă şi în lagăr şi în deportări.” Chiar dacă patriarhul Teoctist se referea mai ales la lucrarea pastorală făcută de părintele Negruţiu după ieşirea din închisoare. de a construi. părintele Ioanichie Bălan îl prezintă astfel pe părintele Ioan Negruţiu: „S-a născut în satul Borşa – Bihor. II.

întărită prin rugăciune şi psalmi. Viaţa duhovnicească. Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalităţii şi degradarea totală a fiinţei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om. dintre cei mai buni pe care îi avea " ara. de toate zilele. spune: «Ele sunt adevărate martire. spune că acesta nu este altceva decât un martir în viaţă 3 . rânduită pentru realizarea purificării prin suferinţă. inclusiv în celulele temniţelor devenite altare de jertfă pentru Hristos. . prin îndobitocirea lui. Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraţilor. prin milostenii faţă de cei mai slabi. La fel. Armele de apărare ale mucenicilor erau: credinţa în Dumnezeu. prin învăţare de limbi străine. 3). au socotit martiriul ca măsură – etalon a tuturor virtuţilor creştine. Şi. prin îndobitocirea lui. a focului. veterani ai închisorilor: Nichifor Crainic. facultă" ile. În acelaşi context. a catharsis-ului creştin. după cum spune proorocul. folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceţi şi mucenici creştini. poate să se numească pe bună dreptate martir». nu pentru că ar fi îndurat într-un timp scurt căznirile trupului. nu este de mirare că şi marele dascăl al şcolii alexandrine. prin fapte sau prin alte forme. universitatea. Sfântul Ciprian al Cartaginei aminteşte undeva că există nenumărate cununi martirice ale vremurilor de pace («habet et pax coronas suas»). De aceea. toate institu" iile de bază ale societă" ii noastre erau bine reprezentate. prin memorări de poezii potrivite situaţiei. a terorii şi a umilinţelor de tot felul. prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. Clement Alexandrinul. «martyres designati». Academia Română. de pildă.Idem. vorbind despre fecioarele creştine. a înfometării. folosind scrisul cu acul: pe pereţi. spre a se pune temelie nepieritoare Împărăţiei Cerurilor pe pământ. pe pingele. prin meditaţii religioase. pe centuri. în sfârşit. ci pentru că toată viaţa lor au luptat şi nu s-au îngrozit de lupta lor olimpică. cu cât se asemăna mai mult cu martiriul. prin proba cumplitelor răngi. p. iar Sfântul Ciprian îi numeşte ca atare pe cei condamnaţi la muncă silnică pe viaţă în minele de metale. prin îmbogăţirea cunoştinţelor. aplicate de călăi cu înaltă calificare. Radu Gyr şi alţii.”3 părintele Ioan: Despre mucenicie „Scriitorii epocii martirice. ca şi prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc. numit de el «gnosticul creştin». pe cei care erau doar pregătiţi spre a deveni martiri. 241. în general. prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoţi. a frigului. căutând să definească tipul de om creştin ideal. a oricărui creştin era considerată cu atât mai desăvârşită. prin cuvinte. prin smerenie şi îndelungă răbdare. susţinută cu râvnă pentru curăţia lor» (Convivium 7. Tertulian îi numeşte «martiri propuşi». Sfântul Metodie de Olimp. a varului nestins. prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi. Origen. spune că «Oricine face mărturisire pentru adevăr. şi trecute prin rigorile torturilor. cele mai multe creaţii ale poeţilor consacraţi. inclusiv cea de teologie numărul şi numele victimelor aduse ca nişte oi spre junghiere. Se mutaseră în aceste lagăre şi temni" e mii şi zeci şi sute de mii de oameni.ATITUDINI 33 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Scopul " nal era bine de" nit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalită" ii şi degradarea totală a " in" ei umane prin nimicirea chipu­ lui lui Dumnezeu în om.

care însemna un martiriu. 46 -47. şi n-am putut să-mi explic nicidecum cum de ţi s-a dat o pedeapsă atât de mare. a luat misiunea atât de grea. că n-am găsit fapte nici măcar pentru un minut de arest. ci de o viaţă întreagă. II. Procurorul Republicii Socialiste România. mi-a spus: «Uite. zi de zi. pp. soarta m-a făcut să ajung procuror chiar la Tribunalul la care ai fost judecat. considerându-se şi ei răstigniţi pentru lume. unul dintre foştii mei elevi de la Beiuş. şi lumea pentru el». poate voi găsi Crucea Domnului. Aceştia sunt cei ce au pus temelie. Unii dintre aceştia s-au învrednicit şi de moartea martirică. a venit să mă caute. direct la arhivă. când am fost şi eu eliberat ca toţi ceilalţi. fără încetare. că realmente n-ai făcut nimic!»”5. martirul atlet devine martirul monah. 1990. în frunte cu Pavel Tebeul. eram student pe atunci. neputându-se împărtăşi de martiriu din binecuvântate pricini. Am asistat la procesul tău. şi lumea pentru dânşii. monahismului creştin care. dar şi de sublimă a martiriului. Şi m-a găsit. au împodobit capetele nenumăraţilor asceţi. Antonie cel Mare şi Pahomie. sporind numărul mare al «anahoreţilor» ce-şi lăsau averile. care se nevoiau cu postul. nu numai de câteva zile sau ceasuri. vol. şi l-au răscumpărat prin îmbrăţişarea ascezei creştine.Convorbiri duhovniceşti. Condamnarea părintelui Negruţiu „După decretul de graţiere din ’64. când am ridi­ cat capul deja ajunsesem fără să­mi dau seama chiar în fa" a Crucii Domnului hristos. Episcopia Romanului şi Huşilor. noapte de noapte. Editura Roza Vânturilor. 4 . şi urcând greu golgota. nespus de mulţi. ci pentru că a ales să Îl slujească pe Hristos. vieţuitori ai pustiei. peste veacuri. Protosinghel Ioanichie Bălan. care ajunsese procuror militar chiar la Tribunalul care mă judecase. Eu mă găseam la poalele muntelui golgota şi aveam de gând să ajung sus. cu rugăciunea şi cu privegherea. 5 . eram cu capul în jos. am căutat dosarul. odată cu încetarea persecuţiilor. l-am citit şi îţi spun eu. ca neapărat să stea cu mine de vorbă. Mi­a apărut în vis Domnul iisus hristos. mantia călugărească”4. Prin ei. îmbrăcând. tipărite în volumul Cuvântul care zideşte. 234-235. un martir răstignit pentru lume. n­am fost nicio­ dată la locurile s" nte. peste armura atletică. împărţindu-le la săraci şi retrăgându-se în pustie în timpul nesfârşitelor persecuţii ale lui Diocleţian. şi după ce m-a îmbrăţişat.34 ATITUDINI şi în trăire. Şi m-am dus. p. de cum mi-am luat în primire postul. cele mai multe «cununi martirice ale păcii» din acea vreme. Dar. asumându-şi – ca mulţi alţi preoţi din generaţia sa – riscul de a pătimi pentru El… ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . iar alţii.Din volumul de interviuri televizate luate de Vartan Arachelian. Părintele Ioan a fost condamnat la închisoare nu pentru că a făcut fapte de violenţă sau alte rele.

Iisuse. Şi m-am gândit să fug… Mi-am făcut rugăciunea în genunchi. şi un fior deosebit de puternic m-a pătruns şi m-am trezit. A deschis ochii. Când a fost gata tot şi era să ies pe uşă şi să plec. format din preoţi de mir sau preoţi de mănăstire. şi urcând greu Golgota. oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce. şi după ce am adormit. m-a privit. când împlineam anul de când eram cu domiciliul obligatoriu. Mi-am dat seama că e semn de la Domnul Hristos. însufleţiţi de iubirea de Dumnezeu şi iubirea de neam. 46. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă golgotă. Cu ei s-a împlinit cuvântul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor. şi pe cea din stânga». şi pe cea din dreapta. ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu Tine? Şi ei Te-au părăsit? Porunceşte-mi. . material selectat de Claudia Vasile 6 . „oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce…” „În luna iulie. N-am fost niciodată la locurile sfinte. să mă răstignesc şi eu pe o cruce alături de Tine! Pe care vrei să mă aşez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Şi Iisus mi-a răspuns: «Nu mai au semnificaţia pe care au avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. De acum încolo. tineri şi mai puţin tineri. au avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos… Un mare sobor. eram cu capul în jos. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă Golgotă. crucile tâlharilor erau goale şi Iisus era încă viu. aşa cum a spus patriarhul Justinian. poate voi găsi Crucea Domnului.ATITUDINI 35 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi am dat să mă apropii de cruci şi i­am atins " uierele picioarelor cu mâna. Mi­ am dat seama că e semn de la Domnul hristos. Datorită lor.Idem. mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu. un vis cum n-am mai avut şi cred că nu voi mai avea niciodată. m-a trezit un vis. Şi am dat să mă apropii de cruci şi I-am atins fluierele picioarelor cu mâna. Era singur pe cruce. mi­am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m­o ajuta Dumnezeu. mi-am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m-o ajuta Dumnezeu. M-am uitat de după perdea şi am văzut că în curtea mea intra maşina Securităţii din Galaţi…”6 Părintele Ioan Negruţiu a ales să ducă o viaţă de mucenicie. „altarele româneşti s-au mutat în închisori!”. când am ridicat capul deja ajunsesem fără să-mi dau seama chiar în faţa Crucii Domnului Hristos. ci pentru întregul sobor de clerici care. m-am culcat într-o noapte mai târziu. şi am întrebat: «Doamne. spre dimineaţă. atunci când fiara roşie a încercat să sufoce credinţa creştină. p. Visul pe care l-a avut este reprezentativ nu doar pentru viaţa sa. mau trecut fiori. Erau reci ca ghea" a. Erau reci ca gheaţa. Eu mă găseam la poalele muntelui Golgota şi aveam de gând să ajung sus. Şi m­am gândit să fug… Mi­am făcut rugăciunea în genunchi. Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. Care este în ceruri…!” (Matei 10. dacă sunt vrednic de aceasta. şi un " or deosebit de puternic m­a pătruns şi m­am trezit. 32). am auzit zgomot de motor de maşină. aveam foarte mult de lucru în parohie.

iar memoria lor ştearsă de pe planetă. Homunculii descendenţi din maimuţe ocupă România. pe care stau călare turnătorii şi impostorii ICR. războiul continuă: ht ig a yr e DĂ D D D tir OD O O O op s VO C ănă -V -V -V -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE . Se întreprind experimente anti-umane pe românii încercaţi. aflată la polul opus. Amintim aici că Biserica Rusă a canonizat deja sute de sfinţi ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că Vaticanul a beatificat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzuţi în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovietice. După infamul scandal al informatorilor trimişi la Berlin cu ICR-Tour şi al art-maneliştilor de stradă cu spray în nas desemnaţi reprezentanţi ai României la New York. CNSAS-ul găseşte că e normal să se răzbune pe o altă expoziţie. Credinţa în Dumnezeu îi face pe mulţi să reziste. Noi suntem proşti. iar deţinuţii politici care au suferit cu zecile de ani prin temniţele comuniste sunt pentru CNSAS nişte legionari „nedemocraţi” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară.36 ATITUDINI plANeTA HoMUNCUlIlor ICr sI CNsAs sAs sAs victor roNCeA . câteva zile.. Succubuşi şi incubuşi invadează rapid toate mediile de formare şi control ale naţiunii. pe dos: negrul e alb şi albul e negru. biet român săracul. Elita culturală şi politică a României este ucisă şi arestată în masă. Lumea s-a întors. Trec anii. Cel puţin asta vor să ne înveţe profitorii tuturor regimurilor.. o parte din mucenicii propuşi pentru canonizare în Biserica Ortodoxă Română. aflată sub spectrul interzicerii la Iaşi. din nou. rezistenţă. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. înfipţi în caşcavalul bugetar. se infiltrează în aparatul de stat şi trag de sfori patibularul de jos. Nu este aşa. alţi români chiar cred că l-au dobândit. iar de" inu" ii politici care au suferit cu zecile de ani prin temni" ele comuniste sunt pentru CnSAS nişte legionari „nedemocra" i” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. de la ICR până la CNSAS. dimpotrivă. oricare ar fi el. Este vorba de „Destine de martiri”. Un timp. Rezistenţă. rezistenţă este îndemnul cheie. Unii români mor pe străzi pentru adevăr şi libertate. despre viaţa şi sacrificiul unor martiri anticomunişti ai Ortodoxiei româneşti. La noi. unde sunt prezentaţi Sfinţii Închisorilor. cu sprijinul proptelelor politice pe care şi le-au tras în anii buni de slugărnicie. Pun mâna pe preşedinte. România e un ponei roz.

„Sfântul închisorilor”. precum şi-au dorit comuniştii? Da. în sfârşit „democrat”. Mircea Vulcănescu. din istorie. pentru că ar fi fost legionare. Acuza de care a ţinut cont CNSAS – când a anunţat că interzice expunerea mai multor documente şi fotografii din dosarele Securităţii. Petre Ţuţea. singurul care mai trăieşte din grupul de rezistenţă. Părintele Arsenie Boca. Şi morţi vom izbândi!”. Vintilă Horia. lăsând de o parte faptul că adevărul este cu totul altul. şi mulţi. iar noi să fim alături de voi ca să ne apăraţi. organizaţie spiritual-politică necondamnată în procesul de la Nurnberg? Îi vom elimina din cultură.ATITUDINI 37 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Biserica Rusă a cano­ nizat deja sute de s" n" i ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că vaticanul a beati" cat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzu" i în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovi­ etice. întreb din milă. pare să spună CNSAS-ul şi restul Planetei homunculilor. la cine-i ţine: nu simt cumva că îi cuprinde frigul şi întunericul? . Harnicul detractor al Bisericii Ortodoxe susţine că „aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate”. războiul continuă: urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. cu 21 de ani de temniţă. Poate ar trebui ca Părintelui Arsenie Papacioc. şi loc de pelerinaj. urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. membri sau simpatizanţi ai Mişcării Legionare. Aron Cotruş. Părintele Daniil-Sandu Tudor. ce vor face însă „prelucrătorii de istorie” cu alţi mari români verzi ai lumii: Constantin Noica. mulţi alţii. Radu Gyr. Părintele Gheorghe Calciu. care a împlinit recent 94 de ani. dimpotrivă. 21 de ani de temniţă bolşevică. unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. ca să iasă. încearcă să mutileze memoria luptătorilor anticomunişti. practicant al discriminării şi urii anti-ortodoxe în calitatea lui de membru al unui cult religios sectar. la noi. Ernest Bernea. mort în chinuri la Aiud. Emil Cioran. Nae Ionescu. care oricum sunt bun public naţional – îi aparţine unui oarecare Dorin Dobrincu. „Sfântul de la Sâmbăta”. Nichifor Crainic. Şi totuşi. Aceiaşi duşmani ai României de ieri. Este vorba de viaţa lui Ioan Ianolide. închis în repetate rânduri. spunea Părintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise şi chilie. pe placul membrului Comisiei Tismăneanu. Valeriu Gafencu. până sus în stat. să i se administreze încă o porţie de închisoare la cei 94 de ani ai săi. George Manu. „O să se bată cu noi şi morţi. nu în ultimul rând Părintele Arsenie Papacioc. instalat şi menţinut ilegal la şefia Arhivelor Naţionale. Mihail Manoilescu. Iată că nu au trecut nici doi ani şi cuvintele profetice ale mărturisitorului dreptei credinţe se împlinesc. un înainte-văzător al României. Mircea Eliade.

domnule maior. plină de pelagră. Şi ea a bătut în uşă şi a reclamat-o. Şi baba Ana.a scos un fir de aţă din saltea ca să-şi coase ciorapii. Şi a făcut un ac dintr-un pai de mătură.38 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE feMeI MArTIre Interviu cu Monahia pangratia Mureşan (continuare) Şi intervine doctorul. dar era totuşi un suflet. Şi. Când am văzut treaba asta. dezbrăcată de zdrenţele astea de caracter. într-o zi una dintre fetele astea . de suflet. nici ca profesoară. Cum a fost în închisoarea de la Miercurea-Ciuc? La Miercurea Ciuc parcă v-am spus. Dacă aveţi ceva de spus.un maior de la procuratura militară. că curgea zdrenţele după noi. dar se poate să faceţi o aşa crimă? Nu suferim noi aici împreună?” „Pentru interesele mele trec şi peste cadavrele părinţilor mei”. doamna Ghica. N-avea nici laie. Mă rog. a ieşit dintre paturile alea: „Să trăiţi. da ce s-a întâmplat?” „Acum trei ani într-o toamnă. Şi era cu noi în cameră o cetăţeancă care se dădea drept descendentă din familia Ghica de la Iaşi. care pentru un polonic de zeamă din aia neagră. Şi a venit cu comandantul care zis: “Doamnelor. Şi imediat a venit şi i-a pus cătuşele. Dumnezeu s-o ierte. în ticăloşia ei. am crezut că-i sar în cap şi am spus: „Bine. unguroaică era. după o săptămână. ne-a băgat întro cameră mai mare. nici bălaie. Nici ca maică. spunea toate prostiile afară. cu vreo 27 de persoane. vreau şi eu să vă pun o întrebare. era cât o matahală. încă eram în Miercurea-Ciucului . „Vă rog să-mi spuneţi şi mie cei aia politică. a venit odată. n-am cunoscut lumea cum am cunoscut-o în puşcărie. ce n-aţi vrut sau n-aţi putut să spuneţi.că le băgase de acum saltele . a plecat. uitaţi-vă: Domnul maior de la Procuratura militară. spuneţi-i dumnealui”. un amărât şi mi-a spus: . nu m­a scris. a venit un bărbos. erau de toate religiile.” Toată lumea era foarte curioasă să vadă ce spune. Pentru că îmi aduc aminte. ştiindu­mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumnea­ voastră? nu vă da" i seama că peste două zile muri" i?”.” Acesta a făcut ochii mari: „Da` de ce. nici ca ingineră. era o fetiţă de vreo 17 ani. În luna mai venea din nou comandantul cu gre" erul. spuneţi.” „Spuneţi măicuţă.nu ne dusese încă la Arad .

a venit un bărbos. nu ştiu de unde era a venit. Şi n­am avut nimic. aveam 250 de grame de pâine pe zi. Acela. aveam nu 150 de grame de pâine. Şi n-am avut nimic. Mă duce la cabinet. dă-mi şi mie ceva de mâncare că-s nemâncat de trei zile’. se face o colonie de muncă pentru politici. când m-a văzut. nu.Nicoară. cutare. şi pentru asta a primit mama copilului. spun ce-am avut şi îi spune asistentului: „Îi dai cutare. tot la Miercurea Ciucului. cu 7 ani în urmă . Erau fugarii din Făgăraş.. Şi am fost acuzată că am făcut politică”.ATITUDINI 39 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „vă rog să­mi spune" i şi mie ce­i aia politică. Era cu mine. nu. În fine. ştiindu-mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumneavoastră? Nu vă daţi seama că peste două zile muriţi?”. m-a întrebat: ”Da` ce-i cu dumneavoastră?” Şi-i spune comandantei: „Vă rog s-o luaţi s-o duceţi la cabinet”. ’Măicuţă. Şi intervine doctorul. Şi a intrat doctorul: „Nu. în ziua de vinerea mare. în care a murit frate-său. În luna mai venea din nou comandantul cu grefierul. Nu era doctorul. mă controlează. S-a uitat lung la mine şi a zis către grefier: „Hai trece-o şi pe doamna pe listă”. scrieţi-mă şi pe mine pe listă”. pe lângă penitenciarul de drept comun de la Arad. cutare să vedem dacă îşi revine în trei săptămâni.că în fiecare zi murea cineva . ne mai spunea părintele Justin. Ştiţi cum s-au dat pedepsele? Da. Spunea una dintre sergente. a plecat. Domnule. Mă rog. Stalin”. era un doctor evreu. Avramescu. nepoata marelui actor Notara de la Bucureşti. ne-a dus la Arad.] „Acum trei ani într­o toamnă. M-am făcut bine şi puteam merge a lucru. într-o zi se juca fetiţe cu o cutie de zahăr pe care erau doi căţei. cred că nu vă e totuna . Şi să-i dea în fiecare zi 250 de grame de lapte pe zi şi o bucăţică de marmeladă”. Aţi cunoscut-o? Tot din bătut în perete. arestată pentru că fetiţa ei care avea doi ani. Eu sunt vinovată de tot ce s-a întâmplat”. majoră: „N-am văzut un om cu mai multă demnitate ca maica asta”. şi bombănea ea: „Are mama doi căţei / cine-i pupă-n fund pe ei: Stalin. Humulescu îl chema. el era român. veneam din poiată. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. ce-aţi spus? E sub comanda mea”. şi-i spun comandantului: „Domnule comandant. veneam din poiată. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le­ am pus în buzunar. A murit în aceeaşi celulă.. La proces a spus: „Vă rog să-mi daţi condamnare maximă. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. în 64. Era o viaţă mai omenească pentru că te scotea 15 minute la aer. dă­ mi şi mie ceva de mâncare că­s nemâncat de trei zile’. De la Miercurea Ciuc unde v-au trimis? În ianuarie ’61 a venit într-o zi comandantul închisorii de la MiercureaCiucului . Cine se simte în stare să meargă la lucru? „Scrieţi-mă şi pe mine” – am zis eu. se face o colonie. Între timp auzisem eu printr-o sergentă majoră că sunt nişte tratative cu americanii şi cu. Doctorul penitenciarului. era cred că de undeva din Moldova şi zice: „Doamnelor. Dumnezeu să-l . Şi pentru că purta cămaşă verde pe stradă îl aresta. Aşa se dădeau pedepse. nu m-a scris. Nu mai văzusem nimic dulce de atâţia ani şi într-adevăr în trei săptămâni m-am îngrăşat patru kg.dacă moare una în plus. cinci ani.” [. un amărât şi mi­a spus: ’Măicu" ă. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le-am pus în buzunar.Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăieşte -. Şi a fost denunţată. sau minus. Maica Mihaela a fost la Miercurea-Ciuc. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. Erau fugarii din Făgăraş.

000 de deţinuţi politici. că era evreu. Şi cine vă ajuta? Dumnezeu. să vă întreb eu ce caut la puşcărie?” Zice: „Tot colţoasă aţi rămas”. eu am terminat maică facultatea. nu la puşcărie. Cum a fost eliberarea? În ’62. Şi-a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. Ca studentă am avut necaz.aşa vă dau bani împrumut . era profesorul evreu.000 de de" inu" i politici. când îţi face voi ceva mai bun decât ce a făcut Dumnezeu. vine anchetatorul: „Care-i inginera Mureşan?” Parcă nu ştia. dacă în ’60. că eram în sutană. Şi. „Banii vi-i dau prin Israel. aud forfoteală mare.40 ATITUDINI „Dar ce politică s­a făcut la voi dacă la ora actuală. Nu m-a eliberat atunci. . A plecat el. Şi la examenul de stat mi-au trimis vorbă că dacă vin în uniformă mă pică din oficiu. că băgase în anul IV examenul de marxism. Zic: „Eu am partidul meu. Erau 145 de băiţi şi eram cinci fete. când să ies pe uşă: „Măicuţă. Sfinţia voastră nu aţi făcut parte din nici un partid? Nu. ierte. când aţi fost anchetată? Păi da. Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru familie. eram singura femeie din 16 regiuni. aveţi 300. încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc.ca într-un an de zile să lichidaţi cu deţinuţii politici”. că dacă vi­i dau direct vi­i iau ruşii”. mulţumesc”. Şi mă întreabă. „Bine.că nu vă interesează”. Eraţi călugărită. asta mi s-a reproşat la tribunal când m-au judecat: „Aţi avut grad de ministru”. partidul lui Dumnezeu. atunci sunt de acord cu voi”. N noaptea aceea avusesem eu un vis. Şi vine cu un ziar: „Citeşte articolul acesta la deţinute”. În ziua de 15 ianuarie în ’63. erau cu balamalele rupte. „Ce căutaţi dumneavoastră la puşcărie? Că noi avem nevoie de ingineri afară. rămâi că eşti colţoasă.„Pune şefa de cameră că-i mai tânără. dintre care 1000 de femei? Condiţia . apoi m-am dus la facultate. să citească”. Şi­a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. nu al vostru. preşedintele Americii care a fost împuşcat de un bandit . dintre care 1000 de femei? Condi" ia ­ aşa vă dau bani împrumut ­ ca într­ un an de zile să lichida" i cu de" inu" ii politici”. ave" i 300. că dacă vi-i dau direct vi-i iau ruşii”. S-a dus Gheorghiu-Dej să ceară bani împrumut pentru centrala de la Porţile-de-Fier I. La examenul de marxism. dacă în ’60. că eu plec acasă. n-am avut dreptul la bursă. .el ne-a scos din puşcărie pe politici. a început lumea să plângă. Kennedy. nu? Eu am făcut liceul de la mănăstirea Bistriţa în Vâlcea. Îmi aduce ochelarii. Şi zic şi eu: „Am avut că am muncit. şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen. N-aţi avut dreptul la bursă din cauza asta? Sigur că da.” „Păi. Maică. Eu am terminat în rasă Politehnica. Că noi eram încă sub copita ruşilor. dar eraţi deja maică. „Păi aduceţi-mi ochelarii că-s la voi”. Dacă-i spui un adevăr. „Vi s-a propus de atâtea ori să intraţi în partid. Pe urmă am aflat că e evreu şi că era şeful sioniştilor. „Banii vi­i dau prin israel. Ca inginer-şef în regiune. n-am avut drepturi. în care ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . înainte de Crăciun. Şi a spus: „Dar ce politică s-a făcut la voi dacă la ora actuală. că-i sfidez. Nu mi s-a dat pe gratis”. marxismul îl învăţ”. şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. şi aţi spus: Nu.

Cu cana cum? Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă. Am avut noroc cu ea că în gară ea m-a dat jos din tren. Pe măsură ce vin anchetatorii să vă ia în primire plecaţi acasă. celălalt. nu se întorsese încă.„Doamnelor. a avut curaj şi a spus: „Nu sunteţi sora lui nana Aurelia?”. Şi intră comandantul . mai erau nişte ofiţeri.cei mai frumoşi ani de viaţă mi i-aţi mâncat. Aşa mia spus şi procurorul când mi-a rejudecat procesul în ’72. . generalul. ca la anchetă: „Unde v-aţi născut? Unde aţi făcut şcoala? … Şi din ’56?” Atunci m-am enervat şi m-am ridicat : „Păi zic. ce mai? Dacă s-au făcut. Ne-a băgat în altă cameră. Şi atunci fac eu un calcul. unde aveam doi fraţi: unul. Aşa mi-a zis unul. vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. care au fost declarate incurabile de nu ştiu câte comisii medicale. În fine. aia-i una. mi-am zis tot mie: astea pleacă acasă. şi atunci a desfiinţat autonoma automat. La Topliţa.dacă m-a văzut în halul acela. sunt naşii mei de cununie”. aşa am vrut. Am un spirit de observaţie destul de dezvoltat şi începe să mă ia la întrebări. Bine că m-au lăsat în pace şi m-am dus la Bucureşti. în care eram. v-am spus. Şi primul secretar: „Doamna inginer. legionarul. plec acasă.nu aveam eu nevoie. În limbajul morse? Morse şi cu cana. „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”. unde mă repartizase ministerul. Bistriţa a fost mănăstirea mea de metanie şi acolo am vrut să intru. Ce mai vreţi?” „Da. „Doamnelor. la noi. Zic: „Ba da”. A doua zi. se uită lung la mine . Nu. zic. Cele de la Bucureşti. n-am vrut să mă duc în altă parte. lasă-le aşa”. a treia zi. I-au spus ungurii să vorbească ungureşte că-i în autonomă. unde strânseseră paturile. s-a ajuns la concluzia: de astăzi înainte sunteţi libere. care erau vreo 17. s-au făcut nedreptăţi. când am ajuns acasă. de lângă Reghin. când am ajuns în gară. zice. şi care îşi aude numele să treacă în dreapta şi care nu-şi aude numele. Îi spusesem visul lui tanti Natalia şi zice. ştiu. a întrebat: „Cu ce putem să ne revanşăm pentru nedreptăţile pe care vi le-am făcut?” „Am coloana prăbuşită de sus până jos. să vedem pe cine citeşte întâi. au plecat a doua. şi licee şi şcoli cu limbă de predare maghiară. verificându-se dosarele dumneavoastră şi vinovăţia. când le-a venit anchetatorul. la Podu Gros. că nu m-au primit. Din 15 am fost prima care am plecat acasă. că nu aş fi reuşit singură. am venit din puşcărie în 63. „Ce rost are ancheta asta?” „Doamna inginer.ATITUDINI 41 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE bunicul meu care a murit la 93 de ani. Şi aţi intrat în mănăstire? Nu. zice: „V-a dat Dumnezeu prea multă inteligenţă.” „Dar atunci. Acolo însă mi-au spus : „Nu. zice. murise în puşcărie. sora mea. Mergea destul de prost cu pierderi planificate de milioane. vă rog să poftiţi până la mine la birou”. în morse. am venit să reparăm ce se poate repara.” Şi aşa că m-am angajat. M-a luat în braţe şi a început să plângă. La prost trebuie să-i răspunzi după el. Se scoală respectuos. nu-i venea să creadă – ea primise înştiinţare că am murit de icter negru. unul dintre domnii ofiţeri o să citească o listă. de data asta vesel: „Doamnelor. Şi zic: „A ştiut Dumnezeu ce să facă”. se uită. Totuşi. la Slaşoma. îmi sărută mâna .” Şi a doua zi m-a trimis la fotograf şi mi-a trimis o poză . ieşiţi afară”. N-am vrut să mai am de-a face cu ungurii şi am plecat de la gospodăria colectivă. Ajunge la 26: „Pangratia Mureşan” – eu sunt trecută în buletin cu numele de maică. dar dacă erau politice. Şi mai citeşte. că noi vorbeam cu toată puşcăria.” S-a simţit el foarte prost şi s-a ridicat. să rămână pe loc”. am fluierat în biserică. că aveam anchetatorul pe loc. Procurorul. din Oltenia aduşi . Şi într-o zi mă întâlnesc cu secretarul de partid: „Doamna inginer. Pe la 9 s-au deschis uşile larg. După ce am venit la Valea Roşie. Tot ce am agonisit până la 36 de ani mi-aţi confiscat. De-acum se lecuise Gheorgiu-Dej de regiunea autonomă. e numai în favoarea dumneavoastră pentru că ştiu că şi cu dumneavoastră s-au făcut mari nedreptăţi”. care v-aţi auzit numele. care era al acuzării. până-n genunchi. Când m-a văzut soră-mea. A citit pe cele 8 paralizate. se uită o cetăţeancă. Ei. Vine comandantul. se uită. nu le-a dat drumul acasă.era deja personal. eu am venit la Valea Roşie în ’64. Aveţi grijă să nu bateţi”. era o zăpadă mare. aţi fost în puşcărie. mi-a spus că la 15 ianuarie plec acasă. Ministerul m-a repartizat la o gospodărie de stat în judeţul Mehedinţi. „Păi.

42

ATITUDINI

Când am venit de la puşcărie şi le­am văzut pe maici îmbrăcate cu rochi" e, care mai de care…. nu mi­ a venit să cred ­ în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m­am cutremurat! nu puteam să realizez treaba asta.

mare cât icoana Sf. Ioan Botezătorul şi m-a pus la panoul de onoare al fabricii. Şi zic: „Dar ce faceţi, domnule? Din 24 de ingineri câţi suntem în fabrică, sunt singura puşcăriaşă, şi pe panoul de onoare?” „Ei, dacă toţi inginerii noştri ar munci cum munciţi dumneavoastră, fabrica n-ar lucra în pierdere”. Şi apoi m-a ţinut la panoul de onoare vreo 5 ani, şi spun preşedintei de sindicat, că era tot o femeie, tot ingineră: „Ascultă, fată dragă, mai bine dă-mi 200 de lei la salariu decât să mă puneţi la panou. Că în industria alimentară erau salarii foarte mici, mici, mici de tot. Ei ziceau că mai mâncăm o conservă şi ne descurcăm noi. Plăteam autoconsum şi odată îi spun tovarăşului director: „Tovarăşe director, de ce plătesc eu autoconsum? Ce consum eu din fabrică?” „Păi sunteţi singura care nu furaţi.” M-am dus odată, că aveam un chioşc alimentar acolo al fabricii, m-am dus în iulie să cumpăr ceva de mâncare, că era cantina închisă - nişte biscuiţi şi nişte tocană de legume. Şi vânzătorul mă lasă, serveşte pe unul, pe altul, pe altul, şi când îi termină pe toţi, îmi zice: „Vă rog să mă iertaţi, nu vă supăraţi că v-am ţinut, după câte ştiu - eram proaspăt venită în fabrică - după câte ştiu sunteţi ingineră în fabrică şi veniţi să cumpăraţi de la mine conserve?” Dar eu fac nişte ochi mari: „Ce vorbă-i asta, domnu’ Petrică?” „Păi, zice, sunteţi singura din Valea Roşie care vine să cumpere de la mine”. „Domnule, să ştii o treabă: pentru ce muncesc, statul mă plăteşte; pentru ce mănânc, trebuie să plătesc.” Cum v-aţi reîntors în mănăstire? A, povestea cu mănăstirea. Abia în ’91 am reuşit să intru în mănăstirea Viforâta, pentru că aici erau maicile mele de la Bistriţa. V-am spus, m-rea Bistriţa, când a fost desfiinţată, multe din maicile de acolo au venit aici la Viforâta cu maica Arsenia, ucenică a Părintelui Arsenie Boca – şi pe ea au pus-o stareţă. Patriarhul Justinian a făcut la Viforâta casă sanatorială de preotese şi maici pensionare, ca să-şi spele greşeala când a desfiinţat Bistriţa. Mi-aduc aminte, ce misiune se făcea la Bistriţa! Îngrijeam 2800 de copii ai nimănui. În fiecare an găseam vreo două trei glădiţe aruncate

ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE

ATITUDINI

43

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
la examenul de marxism, că băgase în anul iv examenul de marxism, era profesorul evreu. Pe urmă am a" at că e evreu şi că era şeful sioniştilor. Şi, când să ies pe uşă: „Măicu" ă, încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc, marxismul îl învă" ”. „Bine, mul" umesc”, şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.

sub clopotniţă cu copii. Mi-aduc aminte, eram de serviciu la bucătărie într-o dimineaţă, şi aud scâncet de copil: „Doamne, ce-o fi”? Intru pe unde se intra la clopote şi găsesc o fetiţă, abia îşi mai trăgea sufletul. Maică, dar de unde erau copii acolo? Ştia lumea că maicile îi iau şi-i cresc şi nu-i omoară. Îi arunca, nebotezaţi. Am avut o colegă, o chema Boboteanu, că a găsit-o în ziua de Bobotează. Aveam o altă colegă, doctoriţă, dentistă la Arad, care a găsit-o pe malul Dâmboviţei, i-a dat numele de familie Dâmboviţeanu. Şi mănăstirea Bistriţa au desfiinţat-o înainte de decret. Eu le-am spus atunci, în ’40, la maici. Primiseră în mănăstire o cetăţeancă de la Craiova care era informatoarea securităţii; avea 6 buletine de populaţi şi a făcut-o călugăriţă. Şi eu le-am spus odată: „Să ştiţi că ea o să desfiinţeze Bistriţa”. Şi am fost prima mănăstire din ţară care a fost desfiinţată, în ’52; pe celelalte le-a desfiinţat în ’56. Când am venit de la puşcărie şi le-am văzut pe maici îmbrăcate cu rochiţe, care mai de care…. Nu mi-a venit să cred - în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m-am cutremurat! Nu puteam să realizez treaba asta. Cum totuşi dintre cele care au fost maici, s-au căsătorit? Dintre colegele mele de facultate sunt singura care am rămas pe poziţie. Am fost 12 la călugărie, 12 la bacalaureat. Grupa mea vorbesc. Singura care am făcut facultate, singura care, aşa mi-a zis una dintre colege, Dumnezeu s-o ierte, a murit acum doi ani la Orăştie: „Ai avut atâtea posibilităţi, ce-ţi trebuie mănăstire?” „Bă, nu uita, că noi am depus un jurământ”. Şi pentru asta îi mulţumesc Părintelui Miron, de la Dealu, care era duhovnicul meu. Şi el mi-a spus odată, când eram civilă: „Maică Pangratio, toate ca toate, dar să nu uitaţi că aveţi un jurământ depus”. Toate ca toate, dar călugăria este un jurământ pe care nu-l poate spăla nici o prigoană şi nici un patriarh.

44

ATITUDINI

ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE

CATeDrAle CU sfINţI ÎN zegHe

Eu, Valeriu Oprişan, nu sunt nebun. Azi-noapte, când voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi Învierea temniţei. Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şia luat pământul înapoi. Cu surprindere am văzut apărând în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul, a crescut asemenea unei flori. Când a ajuns mare, cât temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea. Fraţilor, nu sunt nebun. V-am găsit în biserică, rugându-vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred... Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pictaţi pe cei care ne hăituiesc sufletele. Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era răstignit între directorii închisorii. Moiş era pe crucea din dreapta, senin. Nu pot să uit pereţii cu sfinţi în zeghe. Nu pot să uit că pe feţele lor se citea izbăvirea. Nu rezistăm degeaba. Undeva, acolo sus, se scrie Patericul temniţelor... răvaş de prigoană „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte biserica din sat pe tine, fiule. Dragul mamei, voi pune scrisoarea aceasta lângă altarul pustiit, pe măsuţa care odată primea pomelnice: Cel de Sus o poate duce la tine. Biserica te aşteaptă cum Hristos aştepta Învierea. Tu ai ridicat-o, tu ai slujit în ea, tu i-ai dat viaţă. De când te-au pus în cătuşe pentru credinţă, parcă cineva a pus în lanţuri şi lăcaşul sfânt - primul şi cel mai drag copil al tău. În lipsa ta a îmbătrânit biserica toată; Maica Domnului aproape a orbit în icoană, plângându-te lângă mine. Sfinţii parcă s-au cocoşat aşteptându-te. Doctorii fără de arginţi par frânţi de oboseală: cred că nu mai prididesc să vă îngrijească. Mucenicii de ieri vor să se întoarcă în temniţele pe care le cunosc de sute de ani şi să rămână cu mucenicii de azi. Să fie alături de voi. Fiule, fără tine biserica e o floare care se usucă. Vino şi slujeşte în ea, şi îşi va reveni.” Întoarce-l, Doamne, aici, întoarce-l degrabă! Înainte ca biserica să se ofilească!

Fra" ilor, nu sunt nebun. v­am găsit în biserică, rugându­vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea s" n" ii care ne­au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pere" i, nu mi­a venit să cred...

unii dintre ei au suferit Temniţe adevărate.. Că ei au rămas prezenţi.. Că încă sunt de faţă. Când îi privim în vechi icoane. cu tot binele Ce l-au făcut pentru oameni. odată.. Închisori pentru sfinţii din Sinaxar. Parcă ne e chiar teamă. cu răbdare. Să îi primim cu evlavie. Fără să ne mai fie teamă că. Adică. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci. Demult. Danion Vasile.. Îi exilăm din memorie Cu vieţile lor. îi uităm. şi chin.ATITUDINI 45 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE prigoana uitării Acum. Cu minunile lor.. Construim fiecare. în zilele noastre. şi totuşi Durerile de astăzi îi apasă mai tare În inimile noastre. prohod iernatic Să uităm jertfele din Decembrie.. pentru tine Şi pentru ceilalţi S-au sacrificat câţiva martiri... şi pentru noi. Şi chiar moarte. cu prăznuirile lor. Acolo unde aşteaptă să stea: E singura posibilitate de a uita Că pentru mine. fiii sângelui lor. şi foame. Să smulgem timpului momentul „atunci”. Şi parcă simţim că ei aşteaptă Cu o încordare de care nu ţinem seama Să îi scăpăm de exilul din care Nici Dumnezeu nu ne forţează a-i scăpa. Ei ne vor privi în faţă. Să avem linişte! Iar cicatricele par de nevindecat: Căci noi. Dacă am ţine minte am fi somaţi De cadavrul sângerosului „atunci” Să trăim altfel. din ciclul „File din sufletul meu” volumul „Taina iubirii” .

Trăim într-o lume în care i se spune binelui . Ni se arată acolo că. Trăim într-o lume care l-ar închide a doua oară în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul. alegerea monahismului a fost un pas important în urmarea Sfântului Ioan Botezătorul. ar fi considerat duşman al societăţii.bine. Trăim într-o lume prigonitoare de Dumnezeu. unii se pot întreba: de ce a făcut Irod o astfel de afirmaţie? Şi găsim răspunsul la această întrebare în Vieţile Sfinţilor. Dar pentru noi. întrucât călugării. acest om a îngropat la loc capul Sfântului ioan Botezătorul ­ pentru ca aceste s" nte moaşte să nu " e pângărite. Pentru că trăim întro lume care fuge de cuvântul dumnezeiesc. Irodiada. la Aflarea cinstitului cap al Slăvitului Prooroc Ioan Botezătorul. într-o lume hulitoare de Dumnezeu. 2008 Danion vasile . la ziua a 24a a lunii februarie. Şi dacă Sfântul Ioan Botezătorul l-ar mustra pe vreun Irod contemporan. prin viaţa lor de rugăciune. din ce în ce mai puţin. prin viaţa lor de nevoinţă. merg pe urmele Sfântului Ioan.46 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE Despre CUrAJUl MărTUrIsIrII JerTfelNICe capului sfântului Ioan Botezătorul. începe relatarea despre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul cu un cuvânt care pe unii îi surprinde: „A auzit împăratul Irod despre Hristos şi zicea că este Ioan Botezătorul sculat din morţi şi pentru aceasta lucrează puteri întru el”.predică la Mănăstirea petru vodă la Tăierea odă Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împo­ triva credin" ei creştine. în capitolul al şaselea. pentru mireni.rău. Auzind acest cuvânt. al unei societăţi care a ales păcatul în locul virtuţii. şi răului . „împungând cu acul limba sfântului care mustrase . ce reprezintă Tăierea capului f fâ Sfântului Ioan Botezătorul? Din păcate. atunci ar fi aruncat în închisoare. Sfânta Evanghelie de la Marcu. foarte puţin. a fost luat de Salomeea care l-a dus mamei sale. după ce capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost tăiat. ce înseamnă pentru fiecare dintre noi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul? Pentru părinţii din mănăstire. Iubiţi credincioşi. care ar trăi într-un mare păcat. Aceasta.

pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui va fi lipit de trup şi să o mustre iarăşi”. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre s" n" ii vor " vii. femeia lui Huza. şi după dumnezeiasca rânduială a găsit aflat în pământ. pe nume Inochentie. când Cidul a ieşit călare.. nu l-a dat să fie îngropat o dată cu trupul. Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împotriva credinţei creştine. pentru ultima dată. Dumnezeu a rânduit astfel încât capul Sfântului Ioan Botezătorul să nu rămână în locul în care îl ascunsese Irodiada.. în pământ adânc. căci se răspândise vestea despre moartea acestui erou. şi vor lupta mai departe prin noi. aşa cum s-a întâmplat în prigoana . Am să fac o paralelă cu eroul legendar al Spaniei. Iată cât de tare se tem păcătoşii de cei care mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu.ATITUDINI 47 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În momentul în care sun­ tem cu adevărat robi ai lui hristos. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre sfinţii vor fi vii. iconomul lui Irod.pentru că nu şi-au dat seama că era mort. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia sfinţilor. Şi aceasta. când Cidul a ieşit călare. Să ne dăm seama că şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe prigonitori. Legenda spune că cetatea în care se afla Cidul era înconjurată de duşmani. s-a gândit împreună cu Irodiada: nu cumva a înviat proorocul? Căutând Irod cu Irodiada capul Sfântului Ioan Botezătorul. Şi. vrând să zidească o mică biserică de piatră. au fost înfricoşa" i şi au fugit. fărădelegea lor. capul Sfântului Ioan Botezătorul şi l-a cunoscut că este capul Sfântului Ioan datorită mulţimii de minuni care se făceau acolo. împreună cu ostaşii săi. Chiar şi tăiat. fiind întristată de uciderea pe nedrept a Sfântului Ioan Botezătorul. cea cu numele Ioana de care se face pomenire în Evanghelia Sfântului Luca. musulmanii s­au speriat ­ pentru că nu şi­au dat seama că era mort. punându-l într-un vas de lut. în satul lui Irod. l-a îngropat în muntele Eleon.pentru ca aceste sfinte moaşte să nu fie pângărite. când a auzit Irod vestea despre Iisus. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia s" n" ilor.. Lucrul acesta îl ştia o singură femeie. s-au gândit că Hristos era Ioan cel înviat. şi vor lupta mai departe prin noi. cu celebrul Cid. La un moment dat. Don Rodrigo Diaz.. Cidul ceruse ca după moartea sa să fie pus mort pe cal şi să iasă din cetate. capul Sfântului Ioan Botezătorul o speria pe Irodiada care a poruncit ca trupul proorocului să fie aruncat . Cidul a murit din pricina rănilor pe care le primise. În momentul în care suntem cu adevărat robi ai lui Hristos. Şi. unul dintre cei mai mari eroi care au luptat împotriva musulmanilor. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. musulmanii s-au speriat . au fost înfricoşaţi şi au fugit. după lupte grele. în vasul de lut. Musulmanii erau convinşi că vor cuceri cetatea. l-a luat noaptea în taină şi. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. Şi. un bărbat oarecare slăvit. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia s" n" ilor.iar capul l-a îngropat chiar Irodiada în curtea ei. Înainte să moară. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia sfinţilor. acest om a îngropat la loc capul Sfântului Ioan Botezătorul .şi atunci ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au luat trupul şi l-au îngropat . chiar şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe hulitori. pentru că nu l-au găsit. lepădând lumea a mers în multele Eleonului şi a zidit acolo o chilie. la loc ascuns şi necinstit.

din aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să înţelegem că Dumnezeu poartă de grijă moaştelor sfinţilor Săi. când au împărăţit sfântul împărat Constantin şi maica sa Elena şi când credinţa ortodoxă nu a mai fost prigonită. Şi aşa cum s-a găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul. profeţia sfântului s-a împlinit . De exemplu. credincioşii credeau că moaştele Sfântului Serafim de Sarov s-au pierdut.aşa a avut grijă şi de moaştele altor sfinţi. Din aflarea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov.el a venit cu mare cinste la Diveevo. care ne îndeamnă să uităm cuvântul comunistă cu atâtea şi atâtea moaşte de sfinţi care au fost aruncate în stradă. Trebuie însă ca inimile noastre să fie pline de evlavie faţă de aceşti noi mucenici. arătându-i locul din ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . toleran" ă. cu adevărat. şi moaştele sale se află acolo şi-n ziua de astăzi. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleran" ă. Dar. care au fost batjocorite de hulitorii atei. doi monahi s-au sfătuit să se ducă să se închine Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci pe care fusese răstignit Hristos. Şi. la mănăstirea Diveevo . Dar în prigoana comunistă Dumnezeu . spunându-i profetic: „să daţi această lumânarea din mână în mână până când eu voi veni la Diveevo”. toleran" ă. Ce s-a întâmplat după aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul? A fost ascuns de Inochentie şi a rămas ascuns până în secolul al patrulea. cu mare sobor de arhierei. aşa s-ar putea găsi şi moaştele ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor. Ajungând ei în Ierusalim. moaştele Sfântului Serafim de Sarov au fost aruncate într-un muzeu de ateism şi zeci şi zeci de ani nimeni nu a ştiut de ele. Atunci o maică i-a întâmpinat cu lumânare în mână. Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat unuia dintre monahi în vedenie şi i-a spus să-i scoată capul din pământ. s-au dus şi în alte sfinte locuri. pe mai marii care propovăduiesc toleran" ă. şi ale lui Valeriu Gafencu şi ale celorlalţi sfinţi ai închisorilor atunci când noi vom avea credinţă şi ne vom ruga lui Dumnezeu să ne descopere unde sunt ascunse.acolo unde însuşi sfântul însuşi profeţise că vor ajunge. după mai mult de un secol. Atunci. din rânduială dumnezeiască s-au găsit şi au fost duse de patriarh cu mare cinste.cum a avut cu secole în urmă grijă de capul Sfântului Ioan Botezătorul . La un moment dat.48 ATITUDINI Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. cât i­ar speria pe mai marii acestei lumi. Era lumânarea pe care sfântul Serafim de Sarov i-o dăduse unei alte maici.

„ne place muzica psaltică. sculându-se monahii şi spunându-şi unul celuilalt vedenia. „Că Irod de . nu într­un duh de tulburare. despre nevoin" ă. (Fiţi atenţi de ce nu putea Irodiada să-l omoare pe Sfântul Ioan. iar cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o în viaţă cuviincioasă. dar nu ne place ce ne învaţă Sfânta Scriptură. dar s-au gândit că-i un vis de la fire. ne plac icoanele. nu ne place!” Sfântul ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să " e al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. De ce a fost trimis în lume Sfântul Ioan Botezătorul? Doar ca să anunţe venirea lui Mesia? Nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui Hristos. căci o luase pe dânsa femeie. este uşor de dat. „ne place muzica psaltică. i-a spus prietenului său visul. Şi atunci. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. Şi. nu i-au dat mare importanţă. Nu într-un duh sectar. care ne îndeamnă să uităm cuvântul Evangheliei pentru că este un cuvânt dur. care era olar. nu într­un duh sectar. se ducea în altă ţară. pentru că este un cuvânt greu de purtat. despre curvie. şi care. ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre pocăinţă. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. fugind mireanul. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credin" ă doar ce este frumos. pentru că este foarte important). despre curvie. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleranţă. s-au dus în satul în satul lui Irod şi au găsit capul Botezătorului. toleranţă. este uşor de dat.ATITUDINI 49 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce a fost trimis în lume Sfântul ioan Botezătorul? Doar ca să anun" e venirea lui Mesia? nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui hristos. tămâindu-le în toate zilele.. dar nu ne place ce ne înva" ă Sfânta Scriptură. Însă nu aduce roade! Singura mustrare care aduce roadă este mustrarea celui care îşi asumă crucea pentru acea mustrare. lăsând patria şi soţia din pricina sărăciei. nu aveau evlavia cuvenită faţă de aceste sfinte moaşte. Gândindu-ne că acest cap al Sfântului Ioan Botezătorul l-a speriat pe Irod. trebuie să mustri păcatul " ind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. faceţi ceea ce v-am poruncit!” Şi. pe mai marii care propovăduiesc toleranţă. femeia lui Filip. ce ne înva" ă S" n" ii Părin" i despre pocăin" ă. tipic sectară. Punându-l într-un sac din păr de cămilă. Trebuie să mustri păcatul fiind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. Şi zicea Ioan lui Irod: nu ţi se cuvine să ai pe femeia fratelui tău”. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credinţă doar ce este frumos. a dus moaştele capului Sfântului Ioan Botezătorul în casa sa. Monahul s-a trezit. aprinzându-i lumânări şi rugându-se. tipic sectară. I-au dat să ducă aceste sfinte moaşte pentru că. În Evanghelia Sfântului Marcu ni se spune că „Irod l-a prins pe Ioan şi l-a legat pe el în temniţă pentru Irodiada. fratele său. s-a arătat în vis fiecăruia din ei Sfântul Ioan Botezătorul şi a spus: „toată necredinţa şi lenevia lepădând-o. i-au dat să ducă el capul Sfântului Ioan Botezătorul. Nu ne place!” Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să fie al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. toleranţă. aşa cum citim în Vieţile Sfinţilor. deşi erau călugări. Irodiada îl pizmuia pe Sfântul Ioan şi dorea să-l omoare şi nu putea. Pe drum s-au întâlnit cu un om sărac din cetatea Emesa. Însă nu aduce roade! satul lui Irod unde era ascuns acest cap sfânt. Şi. să ne gândim cât de puternic i-ar speria mărturia Sfântului Ioan Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. s-au pregătit să se întoarcă la locul lor. despre nevoinţă.. ne plac icoanele. cât i-ar speria pe mai marii acestei lumi. nu întrun duh de tulburare. întâlnindu-se el cu cei doi monahi pelerini. fugi de dânşii cu acest sac pe care-l ai în mâini”. Şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat în vedenie acestui mirean sărac şi i-a zis: „Lăsând pe călătorii tăi. unde le cinstea.

Ferească Dumnezeu de aşa ceva! Cum a murit sfântul Ioan? Într-o zi. temea de Ioan. sau ca mirenii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. iar păcătuiesc. s­a făcut o tulburare atât de mare care n­a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. pentru că îl asculta pe sfânt şi îl socotea om al lui Dumnezeu. Iată ce cuvinte a spus unul care putea fi numit întrun fel ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Iar Irodiada i-a răspuns: „capul lui Ioan Botezătorul”! Daţi-vă seamă că această lume în care trăim astăzi e gata să ceară capul lui Ioan Botezătorul pentru a scăpa de mustrările lui. poate chiar şi aceştia se vor afla între prigonitori. Dar pentru jurământul şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul nu a vrut să-i lepede cererea. se spovedesc în posturi. Cine l-a omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul? Chiar cel care îl socotea sfânt şi chiar cel care îl asculta. Mul" i din treapta călugăriei. le spunea credincioşilor că au datoria de a­i mustra pe cei care leapădă învă" ătura Scripturii şi a S" n" ilor Părin" i. Părintele Nicolae Steinhardt ne spune că. pentru că a cerut mai mult ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE .. Şi aşa şi în ziua de astăzi. oameni care au nădejde în rugăciunile părintelui Iustin şi mâine. Ce a cerut Salomeea? A cerut mai mult sau mai puţin decât jumătate din împărăţie?… Ia gândiţi-vă! A cerut mai mult. ar mai fi făcut un astfel de jurământ? Nu l-ar fi făcut! Şi. ne zice Scriptura.50 ATITUDINI Mai mult. ieşind Salomeea. ştiindu-l pe dânsul om drept şi sfânt. Aşa ne orbeşte patima! Spunem că suntem creştini. Astăzi pe duşmanii credinţei îi roade viermele prigonirii lui Dumnezeu şi sunt gata să ceară capul mărturisitorilor. am face orice ca duşmanii noştri să aibă necazuri . a zis împăratul fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. inima noastră se umple de mânie şi am face orice ca duşmanii noştri să moară. atâţia şi atâţia primari au cerut ca preoţii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. iar se spovedesc şi când dau de o femeie ispititoare sunt gata să uite că sunt creştini.şi punem răzbunarea deasupra iubirii de aproapele. iată ce scrie Sfântul iosif de volo" k despre acea vreme: „Printre creştini. „Auzind. la un moment dat. Şi îndată trimiţând împăratul pe speculator a poruncit să-i aducă capul lui”. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de hristos. sau alţii pun în loc desfrânarea sau alte patimi. până la jumătate din împărăţia mea”. spunem că suntem ai lui Hristos şi. vie" uitori din mun" i şi pustii. pun orice numai iubirea să lipsească. jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul. dacă suntem cu adevărat fii ai Bisericii. împăratul foarte s-a întristat.. dacă Irod ar fi avut mintea limpede. Oare. aşa cum în prigoana comunistă. îşi frângeau inimile. doar ca să păcătuiască cu ea. dacă va începe prigoana contra creştinilor. când Irod făcea ospăţul naşterii sale cu boierii şi căpitanii săi. trebuie să ne dăm seama că Salomeea a fost necinstită. a întrebat-o pe Irodiada: „ce să cer pentru dansul meu?”. şi ascultându-l pe dânsul multe făcea şi cu dragoste îl asculta pe el”. Şi prin aceasta se aseamănă lui Irod care i-a zis Salomeei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. Sunt unii creştini care merg la biserică. Şi s-a jurat ei că: „Orice vei cere de la mine voi da ţie. intrând fata Irodiadei. şi îl socotea pe el. poate vin şi aici la mănăstire la părintele Iustin Pârvu oameni care sunt în funcţii înalte. sau mai puţin? Cei puţin credincioşi vor spune: „a cerut mai puţin”. Orbit de patimă i-a zis Irodiadei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. pentru a scăpa de glasul care ne cere să renunţăm la bucurii lumeşti.

s-a făcut o tulburare atât de mare care n-a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. Îl rugau să încălzească inimile cu aducerea aminte despre Treimea cea de o Fiinţă. Zosima. te dau afară din casă!” Şi fata se duce la discotecă. să aibă curajul de a mărturisi credinţa fără teamă. iar se duce. vremuri de grea încercare pentru Biserică. Sfântul Ioan Botezătorul s-a făcut pildă miilor şi milioanelor de creştini ca să meargă pe calea Adevărului. spunând că nici ereticul.” Şi ce făceau aceşti creştini? Ne zice sfântul: „Ei vădeau abaterea şi curvia sodomită a acestui mitropolit. a fost un câştig. Să ne întrebăm: câţi ucenici a avut Sfântul Ioan Botezătorul? Şi dacă privim în Sinaxar vom vedea sute şi sute de sfinţi mucenici care au luat curaj din jertfa acestuia. tatăl îi spune: „Pleacă din casa mea!” Şi poate că în inima lui e părere de rău pentru ceea ce face. nu a fost o pierdere. ţinând la cuvântul său dar pierzându-şi mântuirea. pentru Sfântul Ioan Botezătorul. i-a făcut pe plac Salomeei. vieţuitori din munţi şi pustii. la vremuri de grea cumpănă. din păcate. Zosima. dar se gândeşte: „Am spus? Am spus!” Aşa citim în Pateric despre un părinte care era ispitit de diavolul curviei. că homosexualii trebuie lăsaţi în căderile lor). Iată ce scrie Sfântul Iosif de Voloţk despre acea vreme: „Printre creştini. Totuşi. orbit de patima sa. Ecumenismul se răspândeşte peste tot. (aşa cum şi astăzi. Ereziile presează Biserica. Mulţi din treapta călugăriei. (Luaţi aminte ce fac ierarhii ereticii: pe unii dintre credincioşi îi opresc de la Sfânta Împărtăşanie!) Pe preoţi şi diaconi ia scos din treapta lor. acest Sfânt Iosif de Voloţk îl mustra în faţă pe mitropolitul homosexual şi eretic. „Mergând speculatorul. Ce vom face? Vom avea curajul de a-i mustra sau vom tăcea?” Şi la această întrebare ne răspunde un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul. dar dacă vii cu burta la gură. o să-i dau foc la casă!” Spun unii aşa. a tăiat capul în temniţă şi l-a dus pe tipsie şi l-a dat pe el fetei şi fata l-a dat maicii sale”. Sfântul Iosif de Voloţk. spunând ereticii nu pot fi osândiţi. ei Îl rugau cu lacrimi amare pe Dumnezeu ca El să curme această iarnă pierzătoare a jidovirii (pentru că aceasta era erezia care se răspândise atunci chiar şi printre ierarhi). şi fac aşa! Sau tatăl îi zice fetei sale: „du-te la discotecă de câte ori vrei. nici lepădătorul de credinţă nu pot fi osândiţi. Irod. Capul Sfântului Ioan Botezătorul. le spunea credincioşilor că au datoria de a-i mustra pe cei care leapădă învăţătura Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi. Fiecare dintre ei după puteri. Iar el (adică mitropolitul) a pornit împotriva lor un război necruţător. Mai mult. A fost un moment de biruinţă vremelnică a păcatului! A fost un moment de vremelnică biruinţă a răului! Numai că prin moartea sa. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de Hristos. când mitropolitul Moscovei era şi homosexual şi eretic. şi i s-a arătat diavolul şi i-a spus: „Nu mai cinsti icoana Maicii Domnului şi vei scăpa de ispită!” Şi s-a învoit călugărul cu diavolul şi ispita s-a uşurat şi când a aflat avva ce a făcut.ATITUDINI 51 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE decât că îi spusese Irod că îi va da. Sunt unii care zic: „trăim astăzi vremuri grele. Şi când se întoarce acasă cu burta la gură. capul unui erou al lui Hristos face mai mult decât o jumătate dintr-o împărăţie lumească. atâţia şi atâţia ierarhi astăzi. Şi mai spunea de asemenea acest eretic mitropolit Zosima: Chiar dacă un ierarh sau un preot ar fi eretic şi ar . îşi frângeau inimile. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne dăm seama de câte ori fiecare dintre noi am fost următori lui Irod atunci când am zis: „dacă vecinul îşi va lăsa oile să pască pe pământul meu. i-a zis călugărului: „mai de folos ţi-ar fi ţie să păcătuieşti cu toate femeile din zona aceasta decât să nu mai cinsteşti icoana Maicii Domnului!” Şi i-a spus că mai de folos era să încalce acea promisiune blestemată pe care o făcuse în faţa diavolului decât să-şi piardă definitiv sufletul. până la urmă cade în păcat şi tot păcătuind rămâne însărcinată. care acum 500 de ani. atâţia şi atâţia creştini Îl roagă pe Dumnezeu să surpe erezia ecumenistă). Unii ierarhi leapădă învăţătura Sfinţilor Părinţi şi cad în înşelare. (Şi aceste cuvinte le repetă. să lumineze cu Adevărul şi să aprindă soarele evlaviei. Şi moartea. ne zice sfântul. Pe unii i-a oprit de la Împărtăşirea Dumnezeiască. nesuferind furtuna pierzătoare a hulii împotriva lui Dumnezeu. căutau să smulgă din rădăcină neghina ucigătoare a jidovirii împreună cu semănătorul lor spurcat.

Mitropolitul îi clevetea pe aceştia în faţa marelui cneaz. Adică. ce făceau? Îi mângâiau cu scrisori şi îi ajutau cu toate cele de trebuinţă. Şi am auzit acest cuvânt chiar când părintele Iustin Pârvu a scris acea scrisoare celebră împotriva rătăcirii mitropolitului Corneanu. Iubesc unii scrierile despre post. dacă astăzi un ierarh eretic ar afurisi un preot sau un credincios afurisania este valabilă. întăreşte Sfântul Iosif de Voloţk. care sunt foarte. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credinţe Zice deci Sfântul Iosif de Voloţk: „Să spunem acum despre încă o părere eretică. ci pentru că ştiau nu se cuvine ca mitropolitul să facă păcate împotriva firii şi să slujească la Sfântul Altar. Şi dacă un preot sau un credincios ar fi blestemat de un ierarh eretic. Când mulţi îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul .şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! . aşa cum le este frică şi astăzi unora de ierarhii eretici. şi unii preoţi sau creştini vor fi aruncaţi în temniţă pentru Hristos. care fac păcate împotriva firii. Dar ceilalţi. preoţii. când acesta era mărturisitor al lui Hristos. trebuie opriţi din slujbă. Oare în prigoana comunistă cei care nu înfundau închisorile aveau curajul să-i mângâie pe mărturisitori? Nu. nici pe eretic. sa pus un anunţ la avizier: „să scăpăm de parazit!” Creştinii slabi în credinţă îl considerau pe părintele Calciu parazit. care s-a împărtăşit la ereticii greco-catolici. alerga la puterea lumească pentru a-i osândi pe mărturisitori. „Dar Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu pot să lege şi să dezlege tot ce vor ierarhii şi nici preoţii. Dar pe vremea Sfântului Iosif creştinii care nu erau în închisoare căpătau curaj din suferinţele mărturisitorilor şi alegeau din cărţile sfinte vădiri împotriva cuvintelor ereticeşti şi le trimiteau celor surghiuniţi. ierarhii. Dacă va fi vremea de prigoană.e bine sau nu să-i înfruntăm pe eretici? Iar cei ce citeau sfintele cărţi. mângâindu-i în fel şi chip. De ce? Pentru că după Sfinţii Părinţi. Câţi oare dintre noi suntem gata să primim temniţa pentru Adevărul Scripturii? Câţi oare dintre noi suntem gata să fim puşi în lanţuri pentru Hristos? Dacă vrem să purtăm în inimile noastre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să urmăm jertfei acestuia şi jertfelor sutelor şi miilor de mucenici care au mustrat ereziile şi au primit cununa veşniciei. dimpotrivă! Mărturisitorii erau consideraţi duşmanii societăţii! La blocul unde locuia părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. blestemul acesta nu are nici o putere”. foarte puţin cunoscute zilelor noastre. dacă s-ar cuveni să-i judecăm ori să-i osândim pe eretici sau pe apostaţi. voi să căutaţi să fiţi aproape de ei. fraţilor. Îl mustrau deci credincioşii nu pentru că se mândreau.. Şi ce s-a întâmplat? Cneazul ia surghiunit pe cei nevinovaţi şi aceştia au suferit multă prigoană: cătuşe. numai ceea ce e după învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi.52 ATITUDINI ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE afurisi pe careva sau nu îl va binecuvânta. Şi am auzit preoţi spunând: cine este părintele Iustin Pârvu să judece un mitropolit? Şi ne învaţă sfântul Iosif de Voloţk cum trebuie să privim această situaţie. Şi aceşti robi ai lui Hristos nu încetau să-l vădească pe mitropolit şi tuturor le povesteau despre erezia lui şi despre faptele lui spurcate. Ce se întâmpla atunci. Am să închei referirea la Sfântul Iosif de Voloţk citând un ultim cuvânt din scrierile acestuia.dar puţini îl iubesc pe sfântul Teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. asemenea sutelor de mii de creştini care în prigoana comunistă au tăcut.. întărindu-i împotriva ereticilor. ştiau că se cuvine nu numai să fie osândiţi ierarhii dar şi să fie blestemaţi ei. „La ceas de erezie . însă? Unora dintre creştini şi preoţi le era frică de mitropolit. şi ceea ce este împotriva Sfinţilor Părinţi. nu pentru că se considerau deasupra mitropolitului. jefuirea averilor. temniţă. De ce le era frică? Luaţi aminte! Necunoscătorii sfintelor cărţi se temeau să-i vădească apostazia. nu ştiau . sinoadele dar nu călugării care s-au lepădat de rude şi de toate cele din lume şi cărora se cuvine doar să ia aminte la sine şi pe nimeni să nu osândească. nu îngăduie Dumnezeu. atunci şi la judecata dumnezeiască tot aşa va fi”. care nu au suferit împreună cu ei surghiun. spunea acest eretic mitropolit Zosima. atunci aceasta se cuvine să o facă doar ierarhii şi soboarele. nici pe apostat”.

este cu desăvârşire limpede şi cu adevărat înţeles pentru toţi oamenii că şi arhiereilor. tuturor creştinilor se cuvine să osândească şi să-i blesteme pe eretici şi pe avortaţi”. Meletie. nici compromisurile. nici retragerile. Dar tot în secolul XX. începând cu Sfinţii Apostoli. Şi Sfântul Pafnutie Mărturisitorul. Biserica l-a avut pe Sfântul Iustin Popovici! Acest mare mărturisitor care ne-a zis: „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! Aceasta este rânduiala! Aceasta este calea! Acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos. nici pe apostaţi. în vremurile noastre. zice Sfântul Iustin Popovici. zicea părintele Iustin Popovici. şi preoţilor. nici chiar un sinod ecumenic. la acest adevăr. Vom avea oare curajul de a-l asculta pe Sfântul Iosif? Vom avea oare curajul de a da o mărturie împotriva înţelepciunii acestei lumi? Greu de spus! Unii zic că. în vremurile apropiate nouă. s-a împuţinat curajul mărturisitorilor. Nimeni nu ne poate sili. Pentru că un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva celorlalte . Iar Cuviosul Pahomie întotdeauna îi osândea pe eretici şi spunea că cel ce intră în părtăşie cu ereticii şi citeşte scrierile lui Origen. Şi continuă sfântul Iosif: „dar şi la soboarele a toată lumea. şi la cele locale veneau călugării care-şi lăsau mănăstirile şi pustiile şi veneau în oraş. Astfel. şi mirenilor simpli.ATITUDINI 53 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE (erezia că nu avem voie să-i mustrăm pe ierarhii eretici) răspundem: Dacă nu li se cuvine călugărilor să judece nici pe eretici. atunci cum de Sfântul Antonie cel Mare îi osândea? El spunea despre cuvintele ereticilor că sunt mai grozave decât veninul şarpelui şi le poruncea Sfântul Antonie ucenicilor săi să nu aibă nici un fel de părtăşie cu meletienii sau cu arienii. dacă acesta s-ar întâmpla să aibă loc”. l-a osândit pe Arie la temniţă. până în zilele noastre şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti! Privitor la această rânduială. la această cale. care s-a aflat la Soborul cel dintâi împreună cu Sfinţii Părinţi. şi călugărilor. Arie şi alţi eretici se coboară la „sfântul” Iad. nu sunt cu putinţă nici concesiile.

s-au lăudat. aşa cum atâtea mii şi zeci de mii de sfinţi l-au urmat pe Sfântul Ioan Botezătorul. ci doar oameni cu viaţă sfântă! Orice om poate cădea mâine! Părintele Iustin Pârvu este un om care ani şi ani de zile a mers pe calea muceniciei! Şi voi. înseamnă că în zilele noastre ar trebuie să fie de douăzeci de ori mai mulţi. ne îndeamnă Sfântul Iustin Popovici! Că şi dacă s-ar aduna sinod care ne-ar îndemna să lepădăm învăţătura creştină şi să trăim după învăţătura acestei lumi. din ce în ce mai mulţi oameni iubitori de păcat. În ortodoxie nu cunoaştem sfinţi în viaţă. dacă vom lepăda învăţătura Sfinţilor Părinţi şi nu vom trăi o credinţă jertfelnică. mâine vor fi tari! Poate aţi auzit de mănăstirea aceea din Rusia în care călugării trăiau în desfrânare cu femeile şi era ca un fel de sat acolo la mănăstire în care creşteau odraslele ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . suntem neputincioşi. Doamne. adică o sută patruzeci de mii de creştini care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal. în faţa înţelepciunii acestei lumi”. Să nu fie teamă că suntem puţini! Dumnezeu este cu noi! Să nu ne fie teamă că sunt din ce în ce mai mulţi eretici. Au crezut în puterea lor şi nu în harul dumnezeiesc. părinţii acestei mănăstiri şi creştinii care veniţi la această mănăstire. care au fost slabi astăzi. câţi creştini sunt astăzi în Rusia? Şaizeci de milioane. ar fi un sinod mincinos. ei vor fi numiţi sfinţi . erau mai puţini. Hristos este cu noi.unii dintre aceştia se vor lepăda de Hristos pentru că s-au mândrit. părintele Iustin Pârvu! Şi spun aceste cuvinte nu pentru a-l lăuda! Spun aceste cuvinte pentru a trezi în voi convingerea că trebuie să fiţi urmaşi ai părintelui. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credin" e sinoade. dar nouă ne este teamă!” Vă este teamă?! Fiţi sinceri cu voi şi cu Hristos şi spuneţi: „Da. Aş mai spune chiar că un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul este chiar stareţul acestei mănăstiri. ajută necredinţei mele!” Suntem slabi. fraţilor!!! Şi totuşi unii zic: „Da. Motovilov. Şi dacă pe vremea Sfântului Ilie a avut Dumnezeu şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Părintele Iustin nu este sfânt. ne vom pierde mântuirea! Să nu ne fie teamă că suntem puţini! Vorbea Sfântul Serafim de Sarov cu ucenicul său. un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva Sfintei Evanghelii. noi trebuie să rămânem tari în credinţă şi să ne opunem unui astfel de sinod. mi-e teamă să Te mărturisesc. când se vor pune microcipurile. Să avem deci curaj. trebuie să vă hrăniţi din jertfa lui! Aşa cum trebuie să vă hrăniţi şi din jertfa părintelui Iustin Popovici. nu ne vom mântui!” Şi aşa este! Pentru că. de douăzeci de ori mai mulţi. când se va pune pecetea fiarei. dar să credem că Hristos ne va întări! Pentru că unii dintre cei care bat astăzi cu pumnul în piept şi spun mâine că mâine.54 ATITUDINI Când mul" i îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul ­ şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! ­ dar pu" ini îl iubesc pe sfântul teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. Cum spunea părintele Iustin Pârvu: „Dacă nu mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţăturile Cuviosului Părinte Iustin Popovici. i-a zis aşa: „Pe vremea Sfântului Ilie erau cam trei milioane de iudei (nu erau trei milioane. şi văzând Sfântul Serafim că Motovilov se frământa că mai sunt puţini creştini. dar Sfântul Serafim de Sarov voia să facă o comparaţie). dar cred Ţie că nu mă vei lăsa! Cred Doamne. Şi alţii. iubesc unii scrierile despre post.

Gheorghe. Ioane! Aşa. Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele. asemeni Sfântului Bonifatie care era şi beţiv şi curvar şi.ATITUDINI 55 ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE călugărilor. pe icoane. Gheorghe. pe lumina din urmă a furtunii. Ridică-te. ridică-te. Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane O claie de zări şi-o căciulă de stele. L-a mărturisit pe Hristos muceniceşte. Ioane! Ridică-te. Gheorghe. Ioane! Dumnezeu să ne ajute să mergem pe calea mărturisirii dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii noastre! Amin! . ridică-te. Gheorghe! Ridică-te. pe lanţuri. Ridică-te. Ridică-te. ca să bei libertatea din ciuturi Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi. ridică-te. fraţilor! Dacă până astăzi am fost slabi. până astăzi am fost laşi! Dar Hristos vrea ca de acum înainte să fim tari! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine. i-a adunat pe călugări şi le-a zis: „Fraţilor. Şi când au venit comuniştii au vrut săi gonească pe călugări din mănăstire şi le-a zis: „Hotărâţi-vă: ori părăsiţi mănăstirea. părinţilor. Ioane pe sfinte ciolane! Şi. Gheorghe. Pe toate ce slobode-ţi ies înainte. ducându-se să cumpere sfinte moaşte pentru stăpâna sa.cei mai mulţi ştiţi. o poezie care multora le-a dat nădejde. Gheorghe. Ioane! Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte Pe praguri. pe uşi. ridică-te. am trăit ca nişte animale! Să murim ca nişte creştini!” Şi toţi călugării aceia desfrânaţi au primit mucenicia şi au intrat în cetele sfinţilor. ridică-te. pe prispe. dar unii dintre voi poate nu ştiţi. Gheorghe. Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri. Da. le-a dat credinţă să se ridice pentru că Hristos vrea să ne ridicăm din neputinţele noastre şi să Îl slujim. Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri. Ridică-te. ori vă omorâm pe toţi”. poezia „Ridică-te. luminat de Dumnezeu. Pentru cântecul tău. sus. unul din testamentele sfinţilor închisorilor. Nu pentru pătule. Ioane!” a lui Radu Gyr. să ne rugăm lui Dumnezeu să punem început bun mântuirii noastre! Am să vă pun înainte . Să urmăm curajului lor. Şi atunci stareţul. Aglaida. pe funii. Ridică-te. ridică-te. Ridică-te. Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te. Gheorghe. nu pentru pogoane. ţintuit în piroane.

Era o descoperire de-a dreptul îngrozitoare pe care mintea mea nu putea să o cuprindă.Acest articol al ierodiaconului Ballester a fost publicat în două părţi în revista Kivotos. actualmente.56 ATITUDINI ÎMBrăţIşâND pe sfâNTUl pAvel1 o cutremurătoare convertire Documentul descria o decizie a inchizi" iei. care anatemiza. au repetat aceleaşi anateme şi condamnări. pp. bolnav psihic. 285-291. Mănăstirea ţinea de ordinul franciscanilor. fost militar. a trebuit să elimin orice posibilitate ca documentul să fie vreun fals sau vreo eroare. poate. Apostol Pavel a fost. Documentul descria o decizie a Inchiziţiei. El a fost ucis de un mexican de 70 de ani. care-l cunoştea pe episcop şi lucrările sale. sâmbătă. declarând eretic pe orice creştin care ar fi îndrăznit să creadă. 483-485. Totuşi. ce-i drept destul de comun pentru vremurile acelea. Autorităţile mexicane nu exclud ideea ca omorul să fi avut la bază vreo formă de fanatism”. Deci. în 1920. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . Fostul călugăr franciscan. şi decembrie-1953. alaltăieri a murit Episcopul de Nazianz. Cu mult mai târziu. în 1907. care a trecut la Ortodoxie. pp. a fost făcut episcop de Nazianz pentru episcopia Americii de Nord şi Sud. fondată în ţara mea de baştină. Paul Di Ballester. o eroare tipografică sau vreun fals. Funeraliile au fost oficiate de Arhiepiscopul Iacob. să accepte sau să predice faptul că susţinea validitatea apostolică a Sf. şi papa Benedict al 11-lea. mărturisind credinţa ortodoxă. am dat peste un articol foarte interesant ce data din 1647. E bine de ştiut că Episcopul Pavel era de origine spaniolă. care anatemiza. Ştirile legate de moartea sa au apărut pe prima pagină a ziarului Kathemerini. Apostol Pavel. Acolo el a suferit moarte mucenicească. declarând eretic pe orice creştin care ar " îndrăznit să creadă. cu reşedinţa în Mexic. să accepte sau să predice faptul că sus" inea validitatea apostolică a Sf. subordonat cu totul autorităţii eclesiastice monarhice. mă confruntam cu o serioasă problemă de 1 . că a fost primit în ortodoxie ca adult şi a excelat ca păstor şi autor. Spania. de-a lungul întregii sale vieţi apostolice. 4 februarie-1984: „Episcopul ortodox grec Pavel a fost ucis în Mexic. confuzia şi surpriza au devenit şi mai mari când am descoperit că decizia Inchiziţiei la care se referea documentul era autentică. Convertirea mea la ortodoxie a început într-o zi în care aveam ca ascultare să reorganizez biblioteca mănăstirii din care făceam parte. între anii 1327 şi 1331 papii Ioan al 22-lea şi Clement al 6-lea au condamnat şi anatemizat pe oricine ar fi îndrăznit să nege faptul că Sf. După cum am aflat din oraşul Mexico City. Apostol Pavel. Cu alte cuvinte. De fapt. În timp ce triam tot felul de documente de pe vremea Inchiziţiei. Arhiepiscopul grec al Americii de Nord şi de Sud. papa Pius al 10-lea. iulie-1953. adică Apostolului Petru. primului papă şi rege al Bisericii. Am încercat să mă calmez gândind că este.

puse punct conversaţiei noastre. După ce s­a gândit câteva minute. Totuşi. căci titlul apostolic al fiecăruia era „cea mai mare autoritate. culmea autorităţii”. comparată cu cea a lui Petru printre circumcişi. a declarat oficial că „dacă spune careva că Petru. n-ar fi fost hirotonit de Hristos ca mai marele apostolilor sau că n-ar fi capul văzut. de toţi la fel. atât de explicit. Sinodul de la Vatican. îmi era cu neputinţă de acceptat faptul că Apostolul Pavel era sub orice poruncă papală. Părinţi spun că „toţi ceilalţi apostoli erau aidoma lui Petru. Personal. vizibil al întregii Biserici. Şi. căutând în zadar o rezolvare. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi Sfinţii Părinţi te-au vătămat. în cele din urmă mi-a spus un lucru la care. învăţătura romano-catolică era împotriva acestui fapt. în ale căror lucrări credinţa ţi se va relaxa(?!) şi ţi se va întări”.ATITUDINI 57 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Mă asculta cu amărăciune. mi-a mărit şi mai mult confuzia. conştiinţă. Fără să-mi dea timp să răspund. Să nu îngădui nici unei creaturi a lui Dumnezeu. ţinusem cu tărie la ideea că în special Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru pe care nu poţi să-l laşi deoparte. Pune-le deoparte şi rezumă-te la a urma învăţăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. îşi declara egalitatea cu ceilalţi apostoli. De aceea. Ioan Hrisostom. . conştient de di" cultatea problemei. iar pe cealaltă. Ce-mi rămânea de făcut? Pe de o parte se afla Biblia şi Sf. scrie Sf. Părinţi pe marginea acestei teme nu lăsau nici o urma de îndoială. Mă asculta cu amărăciune. duhovnicul mai adaugă: „În schimb. în timp ce turma era una. Duhovnicul meu era unul din preoţii de vază ai mănăstirii. îţi voi da o listă cu autori remarcabili. Potrivit teologiei romano-catolice. era limpede ca cristalul. toţi Sf. Pune­ le deoparte şi rezumă­te la a urma învă" ăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. Eu. În acest fel. Erau cu toţii păstoriţi. nimic” lupta sufletului cu învăţăturile papistaşe Cuprins de tulburare şi de tot felul de gânduri. Pentru ei era imposibil ca vreunul să facă uz de o autoritate mai mare decât restul. pentru prima data în viaţa mea mă găseam în faţa unei dileme înfricoşătoare. Acest răspuns al lui. Biserica. ca să dovedim că fiecare avea aceeaşi autoritate. învăţătura Bisericii Catolice. până acum. întrebându-mă dacă mai am şi altceva mai interesant de spus. era esenţial pentru mântuirea noastră să credem că Biserica este o monarhie pură al cărui monarh este papa. şi ar trebui comparat nu numai cu ceilalţi. copilul meu. Tradiţie. conştient de dificultatea problemei. să smintească credinţa ta în Dumnezeu şi Biserică”. era un fapt de nezdruncinat ce realmente striga din Biblie. ci cu primul dintre ei. „papa este totul. cu adevărat. Independenţa activităţii sale apostolice printre popoare. După ce s-a gândit câteva minute. autoritate egală”. să fie anatema”. în cele din urmă mi­a spus un lucru la care. sincer să fiu. mă duc la duhovnic şi îi spun cu naivitate despre tot ce mă preocupa. votând împreună toate convingerile mai sus numite. sincer să " u. iar turma era păstorită de apostoli. mai precis că erau înzestraţi cu aceeaşi onoare şi aceeaşi autoritate”. Deci. Pentru mine era nespus de clar cine era el. Şi. cău­ tând în zadar o rezolvare. „Pavel. indiferent cine ar fi. căci lucrările Sf. despre care se spune că ar fi primul Papă. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi S" n" ii Părin" i te­au vătămat. copilul meu.

pentru romano-catolici. Mai mult. care în alt mod „nu ar putea fi posibilă”. Câteva zile mai târziu. Autoritatea monarhică a Papei. acest drept e asupra oricărui om botezat din întreaga lume. În viaţa mea de la mănăstire mă preocupasem doar de faţa lor exterioară. iar individual. aşa cum vă spuneam. am făcut totuşi rost de cărţile recomandate şi am început să le citesc cu toată atenţia. Teologia îmi părea o ştiinţă cu totul nouă. În cadrul acestei monarhii papiste „constă toată puterea şi stabilitatea Bisericii”. el îmbrăţişând toate învăţăturile şi drepturile legale pe care le are Biserica. cunoscut ca „Biserica RomanoCatolică” a început să se dezvăluie încet. afirmă că „papismul este cel mai important agent al creştinătăţii”. având doar Biblia ca ghid şi îndreptar: «Legea Ta e făclie picioarelor mele şi luminare cărărilor mele»(Ps. Biserica „nu este decât o monarhie absolută” al cărui monarh absolut este papa. Cred că un sumar al acestora ar fi spre interesul multora: În primul rând.” Această autoritate dictatorială ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . „zenitul şi esenţa sa”. dar nu înainte de a mă ruga să-l ţin la curent cu progresele pe care le făceam în citit. Îmi lăsă lista cu autorii ce-i aveam de citit. care se comportă în toate împrejurările ca atare.” „Dreptul divin se extinde asupra tuturor. Vicarul lui Dumnezeu. Citind articolele recomandate cu înţelepciune de îndrumătorul meu. pentru a­şi satisface propria sete pentru bogă" ie şi putere. el a devenit stăpân pe întinse domenii. de asemenea şi manuale de decizii papale şi sinoade ecumenice. Până atunci creştinismul şi Biserica Catolică erau un amalgam pentru mine. sistemul acesta monarhic. păstorul păstorilor şi ierarhul suprem. am continuat cu studiul filosofiei şi. drept conducător suprem şi cap vizibil al Bisericii. Cu cât înaintam în studiul acelor cărţi. Acest tip de creştinism este cel susţinut de papism. Majoritatea cărţilor erau texte teologice.58 ATITUDINI De­a lungul timpului. este „dinamic şi dominant. eram abia la începutul studiilor teologice. căci nu apăruse vreun motiv să mă îndemne să-i analizez bazele şi motivaţiile în profunzime. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi " inuturi sau. învăţătorul universal şi infailibil al credinţei. duhovnicul meu plecă să facă un tur de predici misionare pe la bisericile ordinului nostru. drept piatră din capul unghiului. 118:105). ceva ce nu putea fi despărţit. poate. Deoarece fusesem atras de creştinism şi botezat abia după terminarea studiilor. încet. M-am aruncat cu tot sufletul în studierea lor. Chiar dacă nu mă convinsese cu totul. înţelegeam tot mai mult că nu eram conştient de natura Bisericii mele.

Papa. bănci. se referă la o naţiune autonomă cu reprezentanţi diplomatici în ambele sfere. pentru a-şi satisface propria sete pentru bogăţie şi putere. închisori. în mâinile regilor şi soldaţilor. potrivit regulii dogmatice a Sinodului de la Vatican. el a devenit stăpân pe întinse domenii. căci „este esenţial pentru sufletele noastre să credem în instituţia papismului şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei”. iar aceasta doar pornind de la ideea că papa este episcopul suprem al fiecărei dioceze eclesiastice din lume. El nu poate fi limitat în a judeca doar prin prisma penalizărilor spirituale. de cele mai multe ori. bazat pe infailibilitate. adică ale lumii. susţinând că este reprezentantul Aceluia Care spune: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. predându-i-se regatele şi tronurile politico-eclesiastice. Papa întruchipează Conducătorul ideal profeţit de Cicero. în învăţătura romano-catolică se spune că: „Papa are dreptul să intervină şi să judece toate problemele spirituale ale fiecărui creştin şi deci cu atât mai mult are acest drept în problemele lumeşti. la rândul lor. ci are şi dreptul de a-şi exercita autoritatea asupra credincioşilor. de fapt. A deţinut numeroşi sclavi. de fapt. eretici. El. ca încoronare şi o culme a atotputerniciei Papei. care fuseseră create pentru „a înnobila şi ancora toate celelalte tronuri ale lumii”. se supun şi sunt în serviciul clerului. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură. De-a lungul timpului. al Aceluia Care a interzis Apostolilor să-i imite „pe împăraţii pământului care cuceresc popoare”. De atunci „umanitatea trebuie să i se adreseze pontifului ca şi cum s-ar adresa Domnului Însuşi: ‚Tu ai cuvintele vieţii veşnice’ ”. Sufletele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. În zilele noastre. se referă la o na" iune autonomă cu reprezentan" i diplomatici în ambele sfere. Oamenii care refuză să-i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socotiţi schismatici. necura" i şi profanatori de cele s" nte. Datoria stăpânitorilor şi domnilor creştini era să se retragă din faţa divinului şi dreptului rege. Nu mai e nevoie ca Sfântul Duh să călăuzească Biserica Sa „către tot Adevărul”. care. un rol decisiv în istoria politicii. necuraţi şi profanatori de cele sfinte. bănci. A avut un rol central şi. cel care a scris că toţi trebuie să-l recunoaştem ca sfânt. Su" etele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. continuând astfel imperialismul Romei. El. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la Vatican. poate fi exercitată oricând şi asupra oricui. închisori.ATITUDINI 59 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE oamenii care refuză să­i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socoti" i schismatici. îşi însuşeşte un privilegiu pe care nici cei mai râvnitori idolatri nu şi l-ar fi putut imagina: infailibilitatea dreptului divin. mirean sau cleric. iar Papa este singurul canon al adevărului care poate . În felul acesta.” Căci Biserica are două cuţite. căci „este esen" ial pentru su" etele noastre să credem în institu" ia papismului şi să ne supunem ei şi repre­ zentan" ilor ei”. asupra oricărei Biserici de indiferent care denominaţie creştină sau limbă ar fi. De asemenea. eretici. precum nu mai e nevoie nici de Sfânta Tradiţie. În zilele noastre. cu armată. Şi. poli" ie secretă. poliţie secretă. poate. simbol al puterii spirituale şi al puterii lumeşti. Primul este în mâinile clerului iar cel de-al doilea. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi ţinuturi sau. cu armată. negând mântuirea celor care nu i se supun. căci de acum avem un Dumnezeu pe pământ. se numeşte şi se proclamă pe sine împărat lumesc. asupra oricărui creştin de pe tot globul. care a avut loc în 1870. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la vatican.

s-au întors împotriva ei. nu consider necesar să-ţi reamintesc că noi trebuie să-l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credinţă. Aceste învăţături nu sunt decât o înşiruire de prostii din partea Papismului. Scriptură şi nu prin decizii umane şi teorii. pe care credincioşii sunt datori să le accepte. Citind toate acele cărţi. e mai valoros decât mii de Augustini. crezute şi venerate întocmai ca şi acelea. Mi-a fost pur şi simplu imposibil să pun Sf. Biserica ar fi obligată să creadă că păcatele sunt bune şi virtuţile rele”. în acest caz. Papa.” emite judecăţi. Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că toţi creştinii pot citi Biblia” şi. Totuşi nu m-am oprit aici. se plânse duhovnicul. Cardinalul Bellarmine. Drama acelor zile a fost că mă îndepărtasem de papism. o spune şi mai simplu: „Dacă întro bună zi Papa ar impune păcatele şi ar interzice virtuţile. Scriptură mai prejos de Papă! Atacând în felul acesta Sf. pentru noi. Grigori şi Hrisostomi…”. Deja o apucasem pe un drum care nu-mi îngăduia să mă opresc decât la găsirea unei soluţii pozitive.60 ATITUDINI totuşi. Ieronimi. declarat sfânt de către Biserica Catolică. Biserica mea pierdea orice urmă de consideraţie din partea mea şi devenea una cu ereticii. şi ţi-ai expus sufletul impactului periculos cu Sf. De vreme ce este infailibil. mă simţeam ca un străin în propria mea Biserică. dacă nu vor să fie refuzaţi de la mântuire. iar bulele şi declaraţiile papale să fie considerate egale cu epistolele canonice şi. dar încă nu acostasem în nici un alt peisaj eclesiastic. Stăpânit de acest sentiment. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. pe lângă cele 3 voturi. Adevărul credinţei nu răsare decât din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia întregii Biserici. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală fa" ă de Papă. Scriptură. „Depinde doar de voia şi de intenţia lui să numească doar ceea ce doreşte el a fi sacru şi sfânt în cadrul Bisericii. În situaţii similare cu ale tale. Această scrisoare n-a făcut decât să-mi întărească părerile în loc să le anuleze. Nu voi încălca dreptul divin pentru a putea urma învăţăturile omeneşti care nu au nici o bază în Sfânta Scriptură. care. chiar şi împotriva judecăţii emise de întreaga Biserică. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. Natura Bisericii se poate înţelege din ceea ce ne spune Sf. Aceasta a fost ultima legătură cu duhovnicul meu. În felul acesta. fiind aleşi de Biblie. tot astfel. prin urmare. a cărei organizare compoziţională internă nu avea nimic de-a face cu Biserica pe care a construit-o Domnul şi pe care au organizat-o Apostolii împreună cu ucenicii lor. să declare noi dogme. care arde ca focul şi înnegreşte când nu străluceşte. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. cel puţin aşa cum susţin conducătorii noştri infailibili. Scriptură. Ortodoxia şi protestantismul erau doar nişte idei vagi pe atunci şi încă nu bătuse ceasul să-mi dau seama că ele mi-ar putea ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . i-am scris o primă scrisoare părintelui superior: „V-am citit cărţile. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. Iar în ceea ce priveşte Tradiţia. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. iezui" ii. trebuie să primească supunere oarbă.” răspunsul sosi cu repeziciune: „Nu mi-ai urmat sfatul.

iar toţi ceilalţi. apostoli şi episcopi. autoritatea Bisericii şi corpul episcopal nu sunt intrinsec subordonate monocraţiei Papei. Totuşi episcopii. ca întreaga validitate a sinodului să înceteze. care se fac sub autoritatea şi veridicitatea Papei”. Îmi mai trebuia încă multă gândire ca să pot străbate. căci. în tot ceea ce ar fi putut arunca mai multă . continuam să-mi iubesc Biserica. Cât priveşte sinoadele ecumenice. aceasta e nulă. Astfel. Domnul îi încredinţează Sf. episcopilor. „căci ele nu pot fi altceva decât conferinţe pe tema creştinismului. episcopii. e mai valoros decât mii de Augustini. în această Biserică „autoritatea apostolică era lipsită de apostoli şi nu a fost lăsată succesorilor ei. papilor. nu consider necesar să­" i reamintesc că noi trebuie să­l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credin" ă. nimic. aşa cum se spune în dogmatică. ci doar autoritatea papistă a lui Petru. oile. în Biserica Romano-Catolică. În fapt. care sunt mieluşeii. Domnul îi acordă slujba de Păstor-şef. „autoritatea Bisericii există doar atunci când este caracterizată şi armonizată de Papă. căci Papa este totul. unde nu mă gândeam decât la marea mea problemă. toată această muncă a mea nu putea fi ţinută chiar secret. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. Acest regim ei încearcă să-l susţină prin capitolul 22 al Evangheliei după Ioan. care. Totuşi. grigori şi hrisostomi… oferi un remediu agoniei mele. fie că Papa este cu Biserică sau fără Biserică este acelaşi lucru. Este de ajuns ca Papa să iasă pe uşile sinodului şi să spună „nu mai sunt înăuntru”. Eram mai mult decât afectat de această mare grijă care mă copleşea şi-mi consuma toată energia. drumul care să mă ducă la concluzia că Biserica pe care o iubeam nu făcea parte din sistemul papist. tot astfel. Papa. Apostol Petru. nu au nici o altă autoritate decât cea dată lor. În ciuda acestor lucruri.ATITUDINI 61 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că to" i creştinii pot citi Biblia” şi. căreia i se supun şi episcopii întocmai ca şi credincioşii mireni. În toate celelalte cazuri. cu drepturi exclusive asupra credincioşilor. răspunsul înfricoşător al unui Iezuit Aproape renunţasem cu totul la studiile mele. primul Papă. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. cel pu" in aşa cum sus" in conducătorii noştri infailibili. iar în ceea ce priveşte tradi" ia. Foarte corect scrie şi episcopul Maren: „Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă atunci când catolicii spun: „Cred …şi în una Biserică”. adică în afara ei”. păstorirea mieluşeilor şi oilor sale. potrivit interpretării romanocatolice. cu durere şi necaz. să spună „…şi într-un papă”. Luni întregi nu făcusem altceva decât să studiez structura şi organizarea Bisericii Primare. ieronimi. Astfel. mai precis. ci de la Pontiful Suveran al Romei”. chiar de la sursele patristice apostolice. nemoştenind nici o autoritate apostolică. aceea care făcuse din mine un creştin şi căreia îi purtam Simbolul. profitând de cele câteva ore permise de retragere la chilie. în acest caz. potrivit teologiei romano-catolice. nu mai poate fi impus prin autoritate credincioşilor. Neavând autoritatea şi girul Papei. N-am precupeţit nici o ocazie de a face tot felul de cercetări în afara mănăstirii. nu direct de la Dumnezeu. Căci. Importanţa şi rolul episcopilor în Biserica Catolică nu este mai mult decât de reprezentanţi ai autorităţii papale. n-au altă valoare decât cea dată lor de Episcopul Romei. şi Biserica. nu sunt nici măcar succesori ai apostolilor.

mai mult decât atât. fiind înţepeniţi în conceptul că „supunerea ce se cade să o dăm Papei cere o încuviinţare tacită a vederilor. de asemenea. Astfel. dacă aşa ne spun mai marii Bisericii”. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală faţă de Papă.. în ciuda tuturor acestor lucruri.. noastre” şi. să mă dăruiesc unei vieţi spirituale autentice şi să las ca toată responsabilitatea înşelării şi greşelii să stea pe umerii ierarhilor Bisericii. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. Totuşi. am început să discut subiectul cu figuri bisericeşti ecleziastice cunoscute. al ascultării şi al sărăciei. de vreme ce puritatea învăţăturii a fost ridicată pe falsurile legate de papă. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. iezui" ii. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii.” „Cu câteva secole în urmă ai fi fost ars de flăcările Inchiziţiei” Potrivit părerii majorităţii. de clar şi de adevărat. de clar şi de adevărat. suntem datori să ne ţinem de cunoscuta axiomă care spune că ceea ce vedem noi ca alb este de fapt negru. Pe unii dintre ei. În felul acesta primeam aproape continuu impresii şi păreri asupra subiectului. pe clerici. Înflăcărat de astfel de concepţii. concepţiilor. că „chiar de am deţine adevărul. oameni recunoscuţi pentru sinceritatea şi inima lor.: . pentru noi. totuşi. eu eram un eretic. pe lângă cele 3 voturi. intenţionam să rămân în mănăstire. pentru noi. Dar pot oare preţioasele lucruri ale sufletului să poată fi păstrate în siguranţă acolo unde liberul arbitru al Papei tot adună noi dogme şi false învăţături despre viaţa pioasă a Bisericii? Şi. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castităţii. iezuiţii. lucruri deosebit de interesante şi de semnificative pentru mine. Iată ce-mi scria un episcop: „Cu câteva secole mai devreme ideile tale te-ar fi dus la ardere pe rugul Inchiziţiei”. i-am găsit mai fanatici decât conştienţi de absurditatea învăţăturilor despre papă. pe lângă cele 3 voturi. Totuşi. un preot iezuit mi-a mărturisit următoarele: „Ceea ce-mi spui tu mi se pare deosebit de logic. ca să nu cădem în înşelare. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii.62 ATITUDINI lumină asupra problemei care mă frământa. cine-mi poate garanta că această pată nu se va întinde şi în celelalte zone ale credinţei evanghelice? Şi atunci nu ni se mai pare atât de ciudat cum ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE „Ceea ce­mi spui tu mi se pare deosebit de logic. În felul acesta.

am declarat că nu mai aparţin Bisericii Romano-Catolice. vrând. nimeni n-a mai dorit să-şi sacrifice poziţia pe care o deţinea în interiorul Bisericii. din mândrie. unde am fost întâmpinat. am îmbrăţişat Ortodoxia. ci la diaconia întregii Biserici”. ajunşi în ultimul moment. poziţia mea devenea din ce în ce mai precară. care este. deoarece plecarea mea din Biserica Romano­ Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. Iar aceasta voce îmi spune: „Las-o… astfel încât să nu te faci părtaş păcatelor ei şi să nu te răneşti de rănile ei”. am sfârşit prin a face pasul decisiv. unii dintre sfinţii Bisericii Romano-Catolice au început să dea alarma.” Astfel. după un timp destul de scurt. pozi" ia mea devenea din ce în ce mai precară. Nici acolo n-am reuşit sa rămân necunoscut. după plecarea mea. în care sufletul nu mai ştie unde este trunchiul pe care se sprijină toate şi unde sunt rădăcinile care. Iisus Hristos?” Astăzi. deoarece plecarea mea din Biserica Romano-Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. încât faţa Lui. în lumina unui Adevăr absolut şi fără pată. uitând că împărăţia Fiului lui Dumnezeu „nu este din lumea aceasta” şi că „cel chemat la episcopie nu este chemat la nici o poziţie mai înaltă sau la vreo autoritate. al cărui conducător.ATITUDINI 63 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În al doilea rând. dar. le hrănesc pe toate… . prin ei. Lucrul acesta m-a obligat să părăsesc Barcelona şi să mă stabilesc la Madrid. ca şi onorurile şi privilegiile care decurgeau de aici. care realmente ne inundă. este pierdut printre aceste podoabe. În felul acesta m-am lepădat de Biserica Catolică. Mă acuzau că creasem un cerc anti-papist în jurul meu şi că prin exemplul meu duceam în apostazie clerici romano-catolici care erau „bolnavi din punct de vedere dogmatic” şi care mai înainte îşi exprimaseră sentimente de simpatie în cazul meu. n-am făcut decât să-mi urmez vocea conştiinţei. Corespondenţa îmi era plină de scrisori anonime şi ameninţătoare. de fapt. Cum. Coresponden" a îmi era plină de scrisori anonime şi amenin" ătoare. a Aceluia Care este miezul tuturor lucrurilor. spunând: „Cine ştie dacă aceste mijloace. am venit în contact cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Adevărate cuvinte scria şi Bernard de Clairvaux despre Papă: „Nu există otravă mai puternică şi nici sabie mai periculoasă decât această sete şi patimă a dominaţiei!” Ieşind de sub jugul Papismului. voi descrie mai târziu. de fapt. Unii înclinau să mă urmeze. să fie ca Dumnezeu. şi-a pierdut gloria şi slava cea adevărată şi şi-a pus una falsă” iar apoi „a şezut în templul lui Dumnezeu ca un dumnezeu”. mai puţin importante de mântuire. l-a imitat pe acela care. În al doilea rând. vocea lui Dumnezeu. După fiecare predică pe care o ţineam pe la Bisericile . viaţa spirituală ne apare ca un copac cu multe ramuri şi multe frunze. fără să o fi căutat eu. „În felul acesta ne-am împodobit şi ne-am supra-încărcat viaţa religioasă. de către anglicani şi. fiind convins că viaţa spirituală în sânul Bisericii papistaşe mă poate expune la pericole. nu ne fac să-L dăm uitării pe singurul nostru Mântuitor. Am părăsit mănăstirea şi.

Fără să o fi dorit. anglicane. un număr mereu mai mare de ascultători doreau să mă cunoască şi să discute cu mine tot felul de chestiuni teologice. majoritatea fiind împotriva papei. romano-catolicii sunt astăzi singurii creştini care pot fi siguri în ceea ce cred”. Iar interpretarea dată de Sfinţii Părinţi este exact regula conform căreia noi înţelegem Sfânta Scriptură. pe care­l cunoşteam. În coloanele unui periodic portughez am replicat: „Realitatea este că datorită acestei infailibilităţi sunteţi singurii creştini care NU puteţi fi siguri vor cere să credeţi mâine”. Răzbunarea fanatică pe care mi-o plănuiau unii papişti a fost dată la iveală pe deplin în ziua în care am răspuns public la o disertaţie eclesiastică pe care aceştia mi-o trimiseseră ca o ultimă încercare de a mă smulge din capcana „ereziei” în care căzusem. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu.64 ATITUDINI Străduin" ele unui profesor universitar polonez. chiar dacă nu prin împrejurări care se legau ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . vicar al Domnului nostru pe pământ”. slaba lor credinţă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei”. Articolul meu se încheia cu propoziţia: „Şi nu peste mult timp. Situaţia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în faţa autorităţilor. Dovedeam că învăţăturile despre Papă erau cu desăvârşire străine şi contrare învăţăturii pe care Sfinţii Părinţi au dat-o. Lucrarea. după ce mi-am publicat la Buenos Aires studiul în 3 volume. Drumul spre ortodoxie Cam prin perioada aceea. mi­a întărit şi cimentat convingerea că ortodoxia se bazează pe adevărurile substan" iale ale Creştinismului. Ioan 21:15-17. cunoscuţi pentru „lipsa sau. Luca 22:31-32). am isprăvit cu papistaşii. o să-L numiţi pe Dumnezeu vicar al Papei în ceruri”. purta titlul pompos: „Papa. direct sau indirect. pe drumul pe care mergeţi. se refereau la „clauza primatului” (Matei 16:18-19. mai bine zis. În studiul acela strânsesem toate clauzele din literatura patristică şi primele 4 secole care. iar sloganul către care conduceau toate argumentele din carte era: „Datorită infailibilităţii Papei. Curând. deoarece la întâlnirile secrete la care consimţisem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano-catolici. cu un caracter apologetic.

tot ca să nu le dau apă la moară protestanţilor. Episcopul ortodox mi-a indicat să citesc superba carte a lui Serghei Bulgakov. al cărui nume nu-mi permit să-l fac public. Când am început sa corespondez cu un respectat membru al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Vest. mi-am dat seama. şi se adăugaseră şi informaţiile pe care le primisem de la Consiliul Ecumenic referitoare la existenţa şi viaţa în cercurile ortodoxe din Apus. trebuie să mărturisesc că ideile mele despre Ortodoxie suferiseră importante evoluţii de la începutul odiseei mele spirituale. potrivit Părinţilor Apuseni. că înclinarea negativă pe care o simţeam împotriva Papismului era conformă întru totul cu învăţătura Ortodoxiei. ca şi o serie de cărţi premiate. Încetul cu încetul începeam să-mi pierd reţinerile interioare faţă de Biserica Ortodoxă. cealaltă fiind intitulată Dumnezeul tău. Dinspre partea Ortodoxă m-au sfătuit să mă debarasez de poziţia pur şi simplu negativă pe care o aveam împotriva Papismului care mă .ATITUDINI 65 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În toate aceste lucrări. împreună cu scrisori încurajatoare. plăcut surprins. am văzut cum învă" ătura ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. Avusesem câteva discuţii pe subiecte teologice cu un grup de ortodocşi polonezi. Ortodocşii din Vest nu sunt deloc susceptibili de prozelitism. Dumnezeul nostru şi Dumnezeu. iar schisma care o înlăturase avea „pe diavol drept tată şi mândria Patriarhului Fotie drept mamă”. În toate aceste lucrări. Numai atunci când corespondenţa noastră dura de ceva timp. În plus. am văzut cum învăţătura Ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. Respectatul ierarh a remarcat şi el coincidenţa în scrisorile sale. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. În acele cărţi m-am regăsit. Înainte de a-mi continua relatarea. începusem să-mi fac rost de tot felul de cărţi şi reviste ruseşti şi greceşti de la Londra şi Berlin. între ele. În perioada aceea am scris două cărţi: Conceptul Bisericii. Interesul pentru ortodoxie creştea. şi pe cea a Mitropolitului Serafim. curând. şi că S" n" ii Părin" i ai Bisericii. Nam dat de vreun paragraf care să nu fie în deplin acord cu conştiinţa mea. unele chiar din grecia. care trecuseră prin ţara mea. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. dar s-a abţinut de la alte comentarii. deoarece era conştient că mă aflam într-un mediu protestant. pe care mi le furniza Arhimandritul Benedict Katsenavakis din Neapole. Şi astfel. toate îmi treziseră un viu interes. împreună cu scrisori încurajatoare. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ Noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. ca fiind lipsită de viaţă spirituală. Aceste vederi părtinitoare prezentau ortodoxia ca pe ceva schismatic. m-am eliberat de toate reţinerile pe care le aveam faţă de ortodoxie şi am putut privi şi eu lucrurile spiritual obiectiv. unele chiar din Grecia. dar nu m-am grăbit cu lansarea. şi că Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Cam tot pe atunci am scris şi la Patriarhia Ecumenică. Urmau să fie publicate în America de Sud. Ortodoxia. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. o grupare de biserici mărunte care nu purtau linia caracteristică a unei adevărate Biserici a lui Hristos. am venit pentru prima data în contact cu Ortodoxia. nu mai puţin profundă.

aproape fără să­mi dau seama şi. cunoscu" i pentru „lipsa sau. deşi apele mereu se schimbă. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învăţătorul lor. căci abia acum înţelegeam că această păstrare fixă şi stabilă a învăţăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. Străduinţele unui profesor universitar polonez. aşteptând să dea în pârg roadele schimbării mele. pe care am adresat-o Patriarhiei Ecumenice şi Arhiepiscopului Atenei prin intermediul Diaconatului Apostolic al Bisericii Greciei. slaba lor credin" ă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei” murdărise atât de tare şi să-mi construiesc „Crezul” după care ei puteau să-şi dea seama cât de departe eram de Biserica Anglicană. A fost o sarcină grea pe care am concluzionat-o cu următoarele propoziţii: „Cred în tot ceea ce este inclus în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. mai precis a Sinoadelor Ecumenice care au fost cu adevărat ecumenice şi în învăţăturile unanime ale Sfinţilor Părinţi care sunt recunoscute universal ca atare”. şi interesul ortodox. deoarece la întâlnirile secrete la care consim" isem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano­catolici.. Treptat. deoarece nu mai aveam ce face în Spania. În perioada aceasta am ajuns să " u. unde am cerut să devin membru al Bisericii Ortodoxe.66 ATITUDINI . eu sim" eam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. majoritatea " ind împotriva papei. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învă" ătorul lor. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. mi-a întărit şi cimentat convingerea că Ortodoxia se bazează pe adevărurile substanţiale ale Creştinismului. care a început să mă atragă către ortodoxie ca „posibil catehumen”. unde astăzi nu mai există nici o comunitate ortodoxă. am parcurs apropierea de ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit Fără să o " dorit.. nu mai avea nici o valoare pentru mine. De atunci încolo mi-am dat seama că simpatia pe care mi-o arătaseră protestanţii începea să se răcească. am parcurs apropierea de Ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit. mai bine zis. Şi ei. În perioada aceasta am ajuns să fiu. deoarece el trăieşte şi rămâne în substanţa creştinismului şi a adevărului revelat şi nealterat. În Răsărit. în sfârşit. deşi târziu. şi eu simţeam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. cum de altfel sunt şi prin întreaga lume. potrivit interpretării teologice a Tradiţiei. Am înţeles că oricare creştin de altă confesiune este obligat să sacrifice o parte importantă a credinţei ca să poată ajunge la o puritate dogmatică completă. scria un foarte cunoscut arhimandrit. Şi doar în momentul acesta a început să se facă simţit. „Faptul că îi vorbim acestui spaniol despre ortodoxie nu înseamnă că facem prozelitism”. Acuzaţia de mumificare teologică. pe care-l cunoşteam. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. mi-am părăsit ţara şi m-am îndreptat spre Franţa. ortodocşii au început să mă considere unul de-al lor. se aflau atunci 280 de milioane de creştini care aparţineau Bisericii Ortodoxe şi cu care mă simţeam în comuniune de credinţă. am scris o lungă dizertaţie privind cazul meu. aproape fără să-mi dau seama şi. ca de obicei. cât şi faţă de cea Ortodoxă. ortodox. mai puţin a anglicanilor. în sfârşit. ci un şuvoi veşnic curgător. lucru care nu se cere şi creştinului ortodox. Şi. Aşa că nu m-am mai simţit singur în faţa atât de puternicului catolicism şi a răcelii la care mă supuneau protestanţii. Situa" ia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în fa" a autorită" ilor. care era guvernată de un ajutor cam interesant. Când am fost sigur de acest lucru. ortodox. adusă ortodoxiei. În tot acest timp mi-am adâncit ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE .

ci un şuvoi veşnic curgător. la fel. ţara recunoscută a ortodoxiei. unde venisem să studiez teologia. Aş fi vrut ca acest mare eveniment să se realizeze în Grecia. Iubirea şi interesul pe care l-a manifestat pentru mine au fost peste aşteptări. Aceleaşi lucruri le-aş putea spune şi despre Preasfinţitul Dionisie al Rogonului. Sfântului Sinod nu i-a trebuit mult să ia decizia acceptării mele în sânul Bisericii Ortodoxe. Cuviosul Arhiepiscop al Atenei m-a primit ca un adevărat părinte al Bisericii. cunoaşterea ortodoxiei şi mi-am întărit legăturile cu ierarhii ei. deşi apele mereu se schimbă. care mi-a arătat. Când m-am convins cu totul. ca să pot fi mereu vrednic de Harul ce mi s-a făcut mie de către Domnul. o iubire părintească. fiind atunci primit ca membru în adevărata Biserică a lui Hristos. am făcut pasul hotărâtor. iar după aceea am fost primit ca monah în Sfânta Mânăstire Peteli. În timpul acelei sfinte slujbe de toată noaptea am fost onorat cu numele Apostolului popoarelor. adusă ortodoxiei. Le cer tuturor să se roage pentru mine şi să mă sprijine duhovniceşte. nu mai avea nici o valoare pentru mine. .ATITUDINI 67 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Acuza" ia de mumi" care teologică. Curând am fost tuns diacon de Preasfinţitul Episcop de Rogon. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. Nu mai este nevoie să spun că într-o asemenea atmosferă de căldură şi iubire. De atunci trăiesc în iubirea. simpatia şi înţelegerea Bisericii Greciei şi a membrilor ei. căci abia acum în" elegeam că această păstrare " xă şi stabilă a învă" ăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală.

Sunt momente în care trebuie să fii mult mai ferm. că acesta e timpul ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . seraphim. oamenii vor răspunde agresiv. episcop de ottawa p unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. Însă dacă în această situaţie ne întoarcem imediat către Hristos şi Îi cerem ajutorul. atunci când trebuie să fim mai fermi în răspunsuri? Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui Hristos. sau în cazul în care suntem întrebaţi în mod direct şi trebuie să răspundem? Cum facem asta fără să rănim pe cei care sunt împotriva noastră. în inima ta. pentru că acesta e cel mai mare şi mai important fel în care putem fi ocrotiţi. s. Dar este important să aştepţi ca Mântuitorul Însuşi să-ţi arate. cum să ne apărăm şi cum să distingem binele de rău? Dacă vrem să vorbim despre apărarea noastră împotriva răului. singura apărare pe care o putem avea este Iisus Hristos Însuşi. fiindcă se ştie că vom fi amarnic bătuţi. însă dacă suntem faţă în faţă cu răul. iar Hristos este Adevărul.68 ATITUDINI Despre IspITIrIle ACesTUI veAC Interviu cu p. ocrotirea şi Îl rugăm să ne mântuiască. atunci avem întreaga nădejde că vom fi înţeleşi şi auziţi de către cei care sunt în opoziţie cu adevărata credinţă. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. şi acestea sunt vremuri în care trebuie să fim puternici. este posibil că se vor simţi ofensaţi oricum. Unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. însă dacă suntem fa" ă în fa" ă cu răul. Ce se întâmplă atunci când trebuie să mărturisim credinţa noastră. atunci răul este imediat înfrânt. deci trebuie să o chemăm pe Născătoarea de Dumnezeu şi pe Sfinţii lui Hristos pentru ca ei să se roage pentru noi şi să ceară lui Hristos ocrotirea noastră. Deci ne sfătuiţi către blândeţe? Blândeţe fermă. Mama întotdeauna îmi spunea că prinzi mai multe muşte cu miere decât cu oţet. " indcă se ştie că vom " amarnic bătu" i. dar dacă vorbim despre Hristos-Adevărul în contextul iubirii Lui (pentru că El e de asemenea Iubire). pentru că adevărul e adevărul. Preasfinţite Părinte. iată că lupi în piele de oaie încearcă să smintească credinţa noastră. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. pentru că dacă suntem agresivi.

De aceea aş spune că dogmele nu pot fi schimbate. Care e Acelaşi întotdeauna. ar include pe toata lumea. deci în afara acestei organizaţii nu există încă vreun loc anume în care să avem posibilitatea de a ne întâlni în mod obişnuit. Iar dacă CMB. responsabilitatea noastră este de a-L mărturisi cu viaţa noastră. trebuie să plecăm. Există presiuni în Statele Unite să părăsim . în întreaga lume. în aşa fel încât cultura să înţeleagă aceasta. El este Dumnezeu! pentru a face aceasta. este posibil că se vor sim" i ofensa" i oricum. Consiliul Mondial al Bisericilor. …ca formă modernă a ecumenismului… Este o formă modernă a ecumenismului. ştiţi. atunci avem întreaga nădejde că vom " în" eleşi şi auzi" i de către cei care sunt în opozi" ie cu adevărata credin" ă. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot în" elege. va insista în această direcţie. şi când folosim aceste cuvinte trebuie să fim extrem de atenţi că folosim cuvintele corecte care sunt în armonie cu Tradiţia de două mii de ani şi cu experienţa noastră despre Cine este Hristos. E o problemă dificilă. Aceasta e problema noastră. dezvoltându-se. de fapt El te va împinge la aceasta. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot înţelege. Care e Acelaşi întotdeauna.. Acest lucru ne tulbură mult. iar noi suntem cei care trebuie să acceptăm Cine este El şi să transmitem tuturor celorlalţi mai departe. pentru că El nu e o pro­ punere " loso" că.? Forma exprimării se schimbă odată cu traversarea respectivelor culturi.. ca să le schimbe.. Pentru că Iisus Hristos este Acelaşi. Da. Biserica ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre unul Domn iisus hristos. în mod ironic. Şi voi spune aşa: în primul rând. în această cultură a secolului XX. Tot aşa cum Sfinţii Părinţi nu au scris decât atunci când a trebuit şi cînd au simţit harul. fără a distorsiona această revelaţie în vreun fel. pentru că adevărul e adevărul. au ideea că s-ar putea crea vreun fel de „lucru atotcuprinzător” care. Se vorbeşte în biserică. şi e una foarte rea. Consiliul Mondial al Bisericilor este singurul mediu în care toate Bisericile Ortodoxe participă împreună şi unde au posibilitatea să vorbească. Exact. Cred că exista multe păreri asemănătoare ale credincioşilor. BOR face parte din Consiliul Mondial al bisericilor. El este Dumnezeu! El Însuşi ni Se revelează. dar că acest organism nu ar fi Biserica Ortodoxă. chiar de unii păstori. Cealaltă problemă e că protestanţii. dar dacă vorbim despre hristos­ Adevărul în contextul iubirii lui (pentru că El e de asemenea iubire).ATITUDINI 69 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui hristos. şi se pare că şi catolicii într-o măsură. şi mulţi dintre adevăraţii credincioşi doresc să iasă din această organizaţie. aşa încât să trebuiască să fie făcut ceea ce se cere. pentru că sinoadele ecumenice sunt sursele acestor dogme şi nici unul dintre noi nu este prin sine sinod ecumenic al secolului XXI. dar nimic nu se schimbă. sau oricare altă organizaţie la care participăm. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e hristos. decât dacă facem pelerinaje unii la alţii. pentru că El nu e o propunere filosofică. pe la bisericile fiecăruia. iar hristos este Adevărul. Ce părere aveţi? Spun aşa: Biserica Ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre Unul Domn Iisus Hristos. exact. că trebuie să redefinim dogmele.. dogmele însă nu se schimbă niciodată. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e Hristos.

care desigur nu e una bună. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. Singurul lucru pe care-l putem face cu această situaţie. acest număr va creste. după cum înţeleg eu. vor fi demonstraţii. Prezenţa ortodoxă în CMB. e să ne rugăm la Dumnezeu să ne arate ce să facem. atâta vreme cât există protestanţi. Deci este un număr deja mare. care pot greşi… …nu sunt papi… Exact. acum. Recent am citit un articol cum că CMB ar număra mai mult de 350 de astfel de asociaţii. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. ori va pleca. Deci dacă episcopul începe să vorbească despre ceva greşit . care tot creşte şi. să fie într-un context în deplină armonie cu credinţa ortodoxă şi care nu va trăda în nici un fel credinţa ortodoxă. în câteva biserici protestante şi chiar şi în biserica catolică. şi când ierarhii Bisericilor vor ajunge la vreo înţelegere în ce priveşte a rămâne sau a pleca. şi nu cred că a greşit scriind într­un stil polemic. decât în grecia. din cauză că există din ce în ce mai multe biserici de tip protestant. " indcă acolo din tradi" ie se ştie cum se face aceasta. tocmai pentru că au descoperit că asta nu se va întâmpla. nu sunt papi. în sensul că e mai puţin direcţionat de gândul la a face vreo mega-biserică. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. şi atunci ori se va pocăi înainte de a fi prea târziu. Şi dacă s-ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credinţa.70 ATITUDINI Părintele Sera" m Rose trăia într­un accentuat me­ diu polemic. ci mai bine e să vorbească unii cu alţii şi să încerce să facă ceva împreună. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . deşi mai sunt glume care spun că ar fi. aceşti oameni se vor plânge. social. modul oficial de discuţie este mai adaptat. datorită acestui context. Consiliul Naţional al Bisericilor Creştine. şi e bine că ortodoxul încă mai are simţul umorului. fiindcă sunt oameni. Deci: dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. reprezentanţii noştri mărturisesc adevărul. ceva practic. tocmai din cauza asta. ci dimpotrivă. aşadar nu e ca şi cum stăm acolo să fim călcaţi în picioare de toată lumea. Oamenii aceştia realizează că nu e aşa de simplu să construiască vreun soi de biserică uriaşă. de exemplu ajutor medical. Aş adăuga că exista influenţe vizibile în Biserica Ortodoxă.şi asta se poate întâmpla. a avut un asemenea efect că. Totuşi au fost nişte schimbări.

adică să li se reamintească faptul că acest lucru este singurul important. prin diaconi. şi harul Duhului Sfânt vorbeşte prin credincioşii săi şi prin toţi cei ce slujesc Biserica. Una e să avem paşapoarte pentru a putea călători mai uşor peste graniţe. …Mai de dorit decât confruntările directe? Acestea în general nu sunt productive. El mereu ne ţine în partea aceasta nezdruncinată. dar de ce informaţii bio-metrice? Tocmai pentru că se încearcă formarea unei baze de date unice şi universale în care să se introducă toate informaţiile posibile privitoare . cred că ar fi bine.ATITUDINI 71 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi dacă s­ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credin" a. într-un mod pozitiv. se ajunge la situaţia în care ambele părţi încep să-şi atribuie invective în mod reciproc. Se vorbeşte în ţara noastră. Pentru noi e o mare ispită. de mijloc. şi este în continuare. din cauza apartenenţei la Uniunea Europeană. fiindcă acolo din tradiţie se ştie cum se face aceasta. Înţelesul mărturisirii acesteia este ca. Deci e mai bine să adoptăm o cale mai blândă. chiar dacă mai sunt şi păreri ciudate uneori. mai ales în mediul nord-american. să facem spre exemplu căutările google mai precise şi mai lesne de scos la suprafaţă.] dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. dar întreaga Biserică nu se mută de pe calea de mijloc. pentru că ştim ce s-a întâmplat de exemplu în Grecia unde s-a încercat oprirea acestui demers. fundamentalul.. şi nu cred că a greşit scriind într-un stil polemic. jos. şi atunci ori se va pocăi înainte de a " prea târziu. argumentând calm şi corect. fiindcă mulţi sunt cei care se folosesc sufleteşte prin aceasta. prin exemplul propriei trăiri. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. sau este un compromis din partea Bisericii Ortodoxe să discute cu neadevărul? A face disponibile informaţii care arată adevărul despre istorie e folositor. Credeţi că e înţelept ca Biserica să se angajeze într-un astfel de dialog? Este ziditor şi mântuitor pentru acei oameni de ştiinţă să audă că adevărul în ce priveşte însuşi domeniul lor de studiu a fost de mult. printr-o lungă şi susţinută campanie. decât în Grecia. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc. prin monahi şi monahii în Biserică. Cu certitudine. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. sus. Biserica Ortodoxă nu acceptă tendinţe extreme. dar trebuie să fim foarte precauţi. [. ori va pleca. ci întotdeauna ţine calea de mijloc.. de a face oamenii să se simtă iubiţi de Hristos. insuflat de Duhul Sfânt şi dăruit sfinţilor şi reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe. De obicei produc doar un joc închis. să punem în faţă şi la dispoziţia oamenilor informaţiile. prin diaconi. însă în fapt El e Cel Care o duce. chiar din primele veacuri creştine. cu atât mai mult vrăjmaşul încearcă să te oprească şi crucea proprie apare mai mare. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc unde trebuie să " e. unde trebuie să fie. dreapta. aceşti oameni se vor plânge. despre obligativitatea de a avea paşapoarte şi cărţi de identitate cu micro-cipuri care să conţină informaţii bio-metrice. Părintele Serafim Rose trăia într-un accentuat mediu polemic. prin preoţi. Şcoala modernă de ştiinţă îşi direcţionează toate eforturile. prin monahi şi monahii în Biserică. împotriva Bisericii şi credinţei ortodoxe. vor " demonstra" ii. prin preo" i. dar cred că ortodocşii au destui oameni competenţi în folosirea bună a cuvintelor şi gândurilor. Cu cât ajungi mai aproape de Hristos. acolo unde Îl găsim pe Hristos. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. stânga. şi să găsim modalităţi pe internet.

în America de Nord. care este efortul întruchipat de pan-erezia ecumenismului. pervertire şi finalmente nimicire a fiinţei umane. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. A" i văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. Este destul să spunem. să ţinem inima şi fiinţa noastră numai către şi în Hristos Domnul. de către organizaţiile globalizatoare. De aceea Biserica se roagă pentru toţi. toate au totuşi scopul comun de smintire. De aceea Biserica se roagă pentru to" i. cu atitudinea demagogică a necesită" ii protejării acestor state. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. Nu vă temeţi. şi văzând că în pofida diversităţii lor. sub masca bunei protecţii a cetăţeanului. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii care sunt mult mai periculoase fiinţei noastre decât atacurile mai grosiere. video şi cele induse la nivel subliminal. apoi emisiile audio. cum sunt şi micro-cipurile. care alterează undele bunei funcţionări a creierului uman şi vatămă sufletul. ca în paralel să existe demersuri pentru o unificare culturală. (noi sau altcineva pentru ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . temerea noastră este de a fi forţaţi. Creştinii nu trebuie să fie niciodată paralizaţi de frică. din partea credincioşilor şi nu numai. libertate care ne permite să ne rugăm Lui şi să facem voia Lui. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. iar apoi. în legătură cu acest subiect. ci prin rugăciune. fapt care a marcat începutul declinului implementării ştiinţei în plan social). anihilării şi chiar inversarea ei. la fiecare cetăţean. Teama creştinului ortodox este aceea de a i se sminti puterea sufletească a voinţei dată de Hristos şi pe care întru Hristos vrea să o şi folosească. care le acceptă! Deci. Aţi văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea fă" iş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. pentru că Dumnezeu este atotputernic. să nu mai putem dispune de libertatea noastră de alegere dăruită de Dumnezeu. Aceste mecanisme. ca în paralel să existe demersuri pentru o uni" care culturală. cu atitudinea demagogică a necesităţii protejării acestor state. pentru că Dumnezeu este atotputernic. Pentru cel care le primeşte. îmbolnăvire. slăbire. care sunt în realitate însăşi sursa faţă de care cetăţeanul ar avea nevoie de protecţie. prin diferite arti" cii politice şi diplomatice. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. căci cu noi este Dumnezeu! Care este principala îngrijorare? Aşa cum ştim că se folosesc majoritatea invenţiilor tehnologice şi ştiinţifice ale secolului 20 încă din perioada post-bellică (odată cu bomba atomică. mai eficientă şi mai poruncită dintre acţiunile credinciosului. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. apoi substanţele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. de multă vreme. Exista deja foarte multe plângeri.. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a fi tămăduit de Hristos.. o pseudo-unificare la nivel de credinţă. prin diferite artificii politice şi diplomatice.72 ATITUDINI Creştinii nu trebuie să " e niciodată paraliza" i de frică. pot şi sânt menite pentru a altera voinţa în sensul slăbirii. aşadar efectul cumulat al tuturor acestora este faţa văzută a războiului nevăzut al lui Antihrist. să nu le acceptăm. pasul ultim. cea mai importantă. Primul pas este des" in" a­ rea grani" elor na" iilor. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea făţiş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. Primul pas este desfiinţarea graniţelor naţiilor. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a " tămăduit de hristos. din ştiinţa sau neştiinţa noastră.

în cazul în care totuşi nu dispunem de ele. uni. pot şi sânt menite pentru a altera voin" a în sensul slăbirii. care alterează undele bunei func" ionări a creierului uman şi vatămă su" etul. video şi cele induse la nivel subliminal. Da. în aceea vă voi judeca”? Ajută. interviu realizat de sora Elena. dar Domnul ne spune că povara Sa e uşoară. Avem şi responsabilitatea de a căuta să ţinem Sfânta Tradiţie a Bisericii aşa cum se cuvine. împreună-lucrarea Lui cu noi. pentru a ne întări în exerciţiul statornicirii în alegerea celor bune şi întru mântuire. în sensul rugăciunii Sfântului Siluan care se ruga pentru întreaga zidire. în realitate. mântuieşte-ne pe noi! şi suntem ocrotiţi. iulie 2008 . îmbinarea responsabilităţii personale cu cea a întreg trupului Bisericii e adevărata întărire. pentru a putea. doar aşa e complet. Aşadar. dar pe lângă responsabilitatea personală. să ne gândim la cuvintele Domnului: „în ce vă voi găsi. clipă de clipă. Credeţi că ar ajuta. Sigur că Dumnezeu vede eforturile noastre de a ne păstra Luişi. ne putem gândi şi la extinderea ei. adică şi în cele tainice şi în cele pragmatice. pentru că unele se reflectă prin celelalte şi sunt legate. sănătoase? Păi. Nu e uşor să fii creştin. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii noi): Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Ne putem încredinţa de aceasta văzând şi cerând. nu noi săvârşim rugăciunea. Şi aici este întrebarea: cum se pot atunci uni mintea cu inima în rugăciunea lui Iisus. cum sunt şi micro­cipurile. apoi substan" ele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli.ATITUDINI 73 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Aceste mecanisme. anihilării şi chiar inversarea ei. apoi emisiile audio. neputând a ne pleca duhului lumii nici în cea mai mică măsură. ci Dumnezeu Care e Cel Ce tămăduieşte. mai apoi.

N-ai plecat din România.Şi acest articol. apropos. sunt doar oameni puşi de “noi”. lămureşti. Da. ce vrei de la noi. bun. nu ca aici. N-ai mâncat salam cu soia. România e în continuu “război civil”? Care sunt motivele pentru care nu ne lămurim? Ne agităm. ce ţară frumoasă avem. fundamentalist. dacă nu eşti legitimat de “noi”. tu cine te crezi? nu construieşti. cu oameni calzi. 2. Ai plecat şi îţi place “acolo”: da. orice încercare de a lua lucrurile “la bani mărunţi” e primită. nu eşti deal nostru. nenicule. sexist. Te-ai “împlinit” în acea ţară normală: păi asta înseamnă că nu mai ştii cum e să te “descurci” aici. unde. după cum suspină mulţi. atunci nu faci decât să sporeşti confuzia din tine şi din ceilalţi. lumea. îţi place. cu temelie solidă. Orice sugestie. nici unei turle. Nu eşti expert. Asta dacă lucrezi în via Domnului. nu mai ştii cum e aici. n-ai burse. nu pe monahi. Vii dintr-o ţară normală şi ne spui nouă ce să facem aici. şi cum mă duc eu în vacanţă în Turcia vara şi la supermarket tot timpul. eşti un luzăr. sigur. nu limpezim nici chipul României. Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”: păi. cine te­a dus “dincolo”. A lămuri. Mai bine te ignorăm. Taci 1 . ca şi cel precedent. partea dramatică A face. unii oameni sunt veşnic nemulţumiţi. sigur. te-ai vândut. Nu te-ai “împlinit”: păi atunci eşti un luzăr. legionar. cu ostilitate osificată agonic în aceste tipuri de pretexte folosite pentru a nu lămuri nimic şi deci pentru a nu face nimic. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . la noi. a construi. Ai plecat din România. îi are în vedere pe creştinii care au ales să rămână în lume. pe ceilalţi. Eşti rasist. Lucrând. ce ştii tu. nu se acomodează nicăieri. noi suntem “noi”.74 ATITUDINI preTexTe peNTrU A NU fACe NIMIC1 Mircea platon Păi. nu eşti în nici o institu" ie. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. Care sunt motivele pentru care. limpezeşti lucrurile. te-ai asimilat. Dacă lucrezi pentru Mamona. a construi pe loc bun. dar nu lămurim nimic. păi te-ai înstrăinat. nu exişti. observaţie. 1. primitori. nu mai ştii ce bine e la noi. cine te­a adus “înapoi”. nici al nostru. Nu ştii cum e în Occident: civilizaţie. ia uite la mine ce maşină nouă am. facem multe. tentativă de a lămuri nişte lucruri. întrebare. homofob. nu ştim cine eşti. Înapoiat. pe tine.

apropos. libertatea creştinilor. ci îl mimează. de ce ajuţi duşmanul.ATITUDINI 75 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dar o popula" ie de fatalişti. domnule. Ca să detectezi cât mai repede masa cu tartine şi glumele bossului. dacă nu eşti legitimat de “noi”. Nu eşti legitimat de “noi”. unde. dar nu lămurim nimic. Ambele tabere neagă. cu câte sacrificii. Ai plecat şi te-ai întors: n-ai reuşit acolo şi acum vii şi vrei să o faci pe-a deşteptul aici. Eventual în pauza de cafea. deşi stai în Occident. şi înghite. un millet de ortodoxişti abulici. Du-te înapoi de unde-ai venit. bun. Nu ştim autorii de care vorbeşti dumneata. dacă erai bun de ceva. Noi suntem “noi”. Tu cine te crezi? Nu construieşti. păi fii şi tu recunoscător. Nu ştim cine eşti. 4. să te adaptezi: Să-ţi ridici o vilă în oraş şi-o casă la ţară. Dar o populaţie de fatalişti. Manifestă iniţiativă doar în “cadru legal şi cu preaviz”. libertatea creştinilor. şi ascultă. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. Ambele tabere neagă. Şi chiar dacă se-aude. Noi îi ştim numai pe ăştia de ne convin nouă. desigur. nu eşti în nici o instituţie. sunt doar oameni puşi de “noi”. să lupţi. Nu cumva eşti de-ai lui Vadim sau Becali? Posteşti! Eşti fanatic. Păi. în fond. şi mai periculos e chietismul ortodoxist. Eşti ortodox. rasist. Pentru unii nu suntem destul de cul" i. partea dogmatică Dacă toate stratagemele de mai sus sunt uşor de detectat şi de combătut. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. nici al nostru. că oricum eşti negativist. al Istoriei. Că. “inamicii inteligenţei” care va să zică? Dacă eşti legitimat de noi. Eşti legitimat de “noi”. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. “figurile” trecutului. Ca după aia să vedem dacă mai poţi s-o mai faci pe-a deşteptul după ce te spălăm noi pe creier aici şi îţi spunem tot ce le spunem celor de la punctul 2. Doar aşa poţi schimba ceva. cui îi pasă? Nu înţelegem. la simpozion. îmbrobodirea pioasă a gândului lucrător. cum ar veni. deşi cu risipă de energie. nu exişti. plecai din ţara asta de luzări. Volvo. Mă mir doar că n-ai barbă. A. Ai plecat şi nu te-ai mai întors: nu eşti patriot. Eşti antioccidental. Păi. şi nu mai critica atât. Ce spui? Nu se-aude. un millet de ortodoxişti abulici. Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu a scris o carte despre îngeri şi are barbă. să-ţi iei maşină. Mai bine te ignorăm. Trebuie să înveţi să faci sacrificii. De fapt. Eşti legionar. facem multe. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. al istoriei. de vreme ce toţi marii oameni şi toţi marii sfinţi sunt în trecut. 5. din interiorul sistemului. Şi închide dreacu’ uşea după dumneata că trage. ne critici? De ce spargi rândurile. Dar mai . homofob. ne agităm. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. Fatalismul pseudoisihast e mai periculos pentru că nu se opune făţiş adevărului. vino înapoi. nu limpezim nici chipul României. am înţeles. dacă noi ţi-am dat şi te-am pus acolo unde eşti acum. Şi. 3. nu ne rămâne decât să “recuperăm” în numele arheologiei culturale şi duhovniceşti. Pentru unii nu suntem destul de culţi. eşti fanatic. pentru alţii nu suntem destul de sfinţi. de om serios. ce vrei de la noi. într-o cultură de muzeu şi o credinţă lăcrimoasă. nici unei turle. noi îţi dăm burse şi dumneata aşa îţi manifeşti recunoştinţa? Păi. cum. cine te-a dus “dincolo”. în fond. cine te-a adus “înapoi”. pentru al" ii nu suntem destul de s" n" i. nici nu exişti. de răbdare şi de umor şi cu slaba nădejde de a schimba ceva. dacă nu-ţi place. Păi bine. Nu ştii ce greu se construieşte.

ar fi că a gândi sau activa politic înseamnă a vrea să construieşti utopia. Noi nu venerăm strămoşii ca zei domestici sau zeii cetăţii. Ideea acestor pseudoisihaşti. adică să scoţi dracii din alţii. Cred că o mare parte a chietiştilor ortodoxişti împărtăşeşte această lectură sacerdotală a rolului creştinului în lume. nu poţi avea “nebuna îndrăzneală” de a pretinde să faci politică. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean al Constanţei. Şi a crea utopia înseamnă a dori să izgoneşti dracii şi să faci minuni. aşa cum erau grecii de pe vremea anticului Tomis. că “familia e antihrist”. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. Dar nu e smuls vieţii pământeşti. Înainte de a atinge acest punct. întâi trebuie să ne asigurăm că sunt moarte cu adevărat. Pentru ortodocşi. a fi hiliast. El nu e sacerdot în calitatea lui de cetăţean al polisului. fără Dumnezeu. în Biserică.76 ATITUDINI nu e adevărat că trebuie să " i sfânt dacă vrei să construieşti utopia. a religiei care nu avea drept scop mântuirea. ci biserica e locul/modul de închinare la Dumnezeu. ci în calitatea lui de membru al Bisericii. Prin botez. aşa cum era polisul pentru greci sau Roma pentru romani. Şi de aceea nu avem o religie civilă. e mântuirea în imanent. a religiei fără text revelat. nu poţi face minuni decât dacă te nevoieşti şi ajungi la nepătimire. În lumea clasică a religiei civile. sau din părintele Teofil Pârâian. erai sacerdot în calitate de cetăţean. Statul nu e pentru creştin o instituţie sacră. creştinul e smuls păcatului şi în acest sens e smuls “lumii”. că sunt moarte de-a binelea. Şi asupra cauzelor micimii noastre. Or. nu în calitate de “iniţiat” precum creştinul. Totuşi. ea e greşită pentru că un creştin nu e sacerdot decât în virtutea botezului. el e sacerdot în virtutea acestei morţi şi învieri împreună cu Hristos care e botezul. care afirmă. între sacerdoţiul civil al păgânilor şi sacerdoţiul laic al creştinilor ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Cu alte cuvinte. ci doar să strivim cu efigia lor pe oricine ar încerca să atragă atenţia asupra micimii noastre. ci relaţiile de bună-vecinătate cu zeii locuitori şi protectori ai cetăţii. precum romanii sau grecii. Şi totul e susţinut cu citate din părintele Cleopa eventual. dacă prin lume înţelegem firea căzută. nu statul. Pentru că nu vrem să facem ce-au făcut ele. a religiei fără cler. un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. adică să construieşti utopia. Şi totuşi. de exemplu.

A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi să te sfinţeşti înseamnă a spune că nu vrei să trăieşti pentru că vei păcătui.” . dacă tot stăm aşezaţi strâmb în gânduri. taina libertăţii noastre în lume. şi Biserica e instituţie divino-umană. să se uite la raportul calitate/ preţ. creştinilor. Parenezele lui Vasile Macedoneanul sunt atribuite Sfântului Fotie. nu are rost să le condiţionezi de sfinţenie. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. Ar trebui să lucreze taina lui Dumnezeu. “Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povăţuitoare pentru fiul său Leon”. Creştinii trăiesc paradoxal. fie ea şi “globală”.Pentru un mic exemplu despre cum anume era conceput exerciţiul politic creştin-ortodox în Bizanţ. stând în lume. pentru că orizontul nostru e pe verticală. Nu ne va mântui un stat funcţional în România. în Tabor (nr. Un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. dar nici nu le vom mai da nas şi nu îi vom mai produce prin structuri birocratice şi tehnocratice care ne impun legislaţie anticreştină. ai grijă să te învredniceşti de cele nemuritoare”. ca la centrul lumii lor. ca nemuritor. reduc totul la lumea privată a propriilor vicii şi virtuţi ar trebui poate să (re)înveţe să se gândească la Dumnezeu. în Tabor (nr. 3. iunie 2008) . Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. Creştinul trebuie să facă politică aşa cum cumpără zarzavat pentru ciorba de post din piaţă: să aleagă. fără Dumnezeu. precum păgânii. să trăim cu o dublă cetăţenie. Altminteri. Nu trebui să aşteptăm să ne sfinţim înainte de a face ceva. ci în mântuire. E un paradox pe care nu îl pot ocoli. care ar fi considerate “fundamentaliste” astăzi: “Fă-ţi din credinţa sinceră în Hristos principiu şi temei de neclintit pentru zidirea vieţii tale. nu vom pricepe niciodată cum trebuie să facem tot ce mai avem de făcut. Dacă tot sunt sacerdoţi. ca persoană. E viaţă normală. învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta. potrivit dogmelor Ortodoxiei şi să cinsteşti cu asupra de măsură Biserica. care ne cer să ne vindem sufletul ca să putem supravieţui: să furăm ca mod de viaţă. Nu e nimic mai mult. precum musulmanii. cu încredere. Dar ne va sfinţi exerciţiul nostru de politică creştină. al doilea e legat de moartea şi învierea împreună cu Hristos şi îşi găseşte împlinirea nu în destinul manifest. nici să aspirăm teocratic statul. e mântuirea în imanent. Nu vom stârpi dracii. Dar ne poate ajuta la mântuire implicarea noastră creştină în construirea unui stat funcţional în România.3 3 . Şi cei care. Nu există scăpare uşoară din această îmbinare. E viaţă. nu pe orizontală. Împărăţia lui Hristos nu e în lumea aceasta. Noi ardem în două lumi. în lume. în vorbe şi în orgoliile noastre “iniţiate”. Nu ne va mântui dispariţia corupţiei.ATITUDINI 77 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE există o diferenţă: primul e legat de naşterea în polis şi îşi găseşte împlinirea în imanent. Implicarea politică nu e exorcism pentru că nu e construirea utopiei. vezi excelentele traduceri – nădăjduiesc că sunt doar un început – ale istoricului Nicolae Şerban Tanaşoca din revista Tabor. să tăiem lemne. De aceea deci nu ni se cere să fim sfinţi că să ducem gunoiul. Dar aceste cugetări “politice” sunt completate de altele.2 Nu putem să absorbim transcendentul în natură. Dar nu ne va mai dăuna mântuirii existenţa unui sistem de corupţie generalizată. nu la propria persoană. construieşti utopia. a Cărui împărăţie e dincolo de lume. să minţim ca mod de exprimare. august 2008). patriarh al Constantinopolelui şi conţin lucruri de mare bun-simţ antipuritan precum: “Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor. atunci ar trebui ca ortodoxiştii noştri să nu lege donatist eficienţa săvârşirii tainei de vrednicia preotului. şi tocmai această distincţie ne cere nouă. în lume pentru Hristos. Pentru că nu ne putem sfinţi decât în timp ce înfăptuim ceva. Mântuitorul nostru e Dumnezeu şi om. 5. nu în lume. să fim laşi ca mod de gândire. sau să ne gospodărim. Nu trebui să fii sfânt ca să fii gospodar sau ca să te asiguri că deputaţii din circumscripţia ta electorală sunt creştini de ispravă. Nu ne va sfinţi rezultatul politicii noastre. cu Hristos. care ne impun să ne dăm copiii la şcoli unde sunt îndoctrinaţi anticreştin. Nu trebuie să fii sfânt ca să te gândeşti cum poţi să ţii curat în cartierul tău. editată de IPS Bartolomeu Anania: “Sfaturile diaconului Agapet pentru împăratul Justinian”. în bunăstarea cetăţii. Firesc. să deretici în casă sau în oraş. Nu e adevărat că trebuie să fii sfânt dacă vrei să 2 . Din moment ce nu aceste lucruri mântuiesc.Şi de aceea nu putem fi “globalişti” şi multiculturalişti. Nu trebui să fii sfânt ca să faci curat în biserică.” Sau: “Să cugeţi drept. Dar pentru asta trebuie să trăiască.

Una dintre cele mai răspândite forme de protest ale creştinilor o constituiau demersurile înaintate diferitelor instanţe de stat privind redeschiderea bisericilor şi reducerea impozitelor exagerate faţă de biserică.. contra credinţei strămoşeşti. 101 demersuri ce vizau redeschiderea a 77 de biserici. prin oficierea serviciilor divine.] anul 1920. vasile Popovici. Astfel.M. spurcat-au locul numelui Tău. prin încălcarea legislaţiei sovietice cu privire la culte.S. manifestate prin demersuri înaintate diverselor instanţe privind redeschiderea sfintelor locaşuri. şi­a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o " ică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. . prin scrisori de protest şi chiar prin rezistenţă armată. astfel încât a fost foarte greu a protesta în mod organizat împotriva regimului dictatorial comunist. enoriaşii au înaintat împuternicitului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse în R. ac" iune cali" cată drept ruşinoasă şi antisovietică. Cele 380 de cereri înaintate de parohii bisericilor ne vorbesc de impozitele exagerate stabilite de regimul ht ig a ea D yr re DĂ D ttiir OD op ăs VO ă -VO ăs -VO C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. stabilite de regimul comunist. în audienţă la comisarul sovietic pentru culte s-au aflat 225 de persoane. până la pământ. în 1949. prin repararea bisericilor şi plata impozitelor exagerate. ministru al industriei [. cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat. au fost înregistrate acţiuni de rezistenţă ale clerului şi credincioşilor. În pofida restricţiilor ateiste impuse de comunişti. atunci când acestea erau interzise.78 ATITUDINI rezIsTeNţA relIgIoAsă ANTICoMUNIsTă MUNIsTă MUNIsTă T DIN BAsArABIA ÎN perIoADA 1944 – 1965 Monahia gudiila Corman „Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău.. Acţiunile comuniştilor erau planificate meticulos şi realizate eşalonat. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ …” (Psalmul 73) Rezistenţa religioasă anticomunistă din Basarabia a luat fiinţă spontan ca urmare a crimelor odioase comise de regimul comunist împotriva clerului şi credincioşilor. a închiderii şi a dărâmării bisericilor şi a mănăstirilor.S. ars-au cu foc locaşul cel sfânt al tău.

A..optzeci de copii în vârstă de 2-15 ani”2 .R. iar douăzeci de cereri nu au fost examinate deloc. guvernului unional etc. 1234A.S. în oraşul Chişinău . acţiune calificată drept ruşinoasă şi antisovietică.. inv. n-a mai dorit să-1 susţină. şi Prezidiului Sovietului Suprem al U. Acestea erau adresate împuternicitului moscovit la Chişinău. de-a lungul drumurilor reapar troiţe.S.R. Toate demersurile însă reveneau. dar şi limba moldovenească (adică limba română . Deoarece însă autorităţile nu reacţionau la sutele şi miile de demersuri făcute de creştini. Marea majoritate a demersurilor care au fost înaintate către diverse instanţe de stat republicane şi unionale pentru a permite redeschiderea unor biserici. 3046.. eventualitatea unui război. efectuând o analiză a gradului de religiozitate a populaţiei. .opt copii în vârstă de 2-6 ani. d. Printre credincioşi se pot vedea persoane de toate vârstele şi categoriile sociale. 94-95. Astfel.128.N.4 Moartea lui Stalin a generat o nouă mişcare a credincioşilor pentru restabilirea şi redeschiderea locaşurilor sfinte. urmau un „itinerar” neschimbat: de la autorităţile bisericeşti la cele de stat.. 3046.M. acolo unde acestea fuseseră scoase mai înainte.S.S. difuzau foi volante cu conţinut provocator privind sfârşitul lumii.S.S. În 1940 arhimandritul Varlaam susţinuse actul de unire a Bisericii din Basarabia cu Patriarhia Moscovei. 1. Deci. Exemplul său l-a urmat şi alt membru al Consiliului de Miniştri al R. „Semnăturile pentru redeschiderea bisericii sunt falsificate”. „Preotul a părăsit singur biserica”. f. şi-a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o fiică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. f.120. care. pentru „rezolvare”. şi care cu permisiunea dumneavoastră să ne dirijeze viaţa religioasă?” 7. depăşind indicii din anii precedenţi.T. 9. ca în cele din urmă rezoluţia să fie una dintre următoarele: „Argumentele aduse nu sunt convingătoare”. 3046. f.S.. Vina era dată pe „elementele antisovietice”.).. d. care respectă canoanele bisericeşti. chiar şi din rândurile intelectualităţii.Oare nu se găsesc la noi în Moldova oameni care să cunoască nu numai limba de stat .M.5. A.. în raionul Străşeni au fost botezaţi patru copii în vârstă de 6-10 ani. preşedintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.limba rusă -.A.L.N. toate demersurile au fost respinse. d.5. în pofida tuturor restricţiilor impuse de către autorităţile sovietice. Patriarhiei ruse. 51. 1. aceştia îşi făceau dreptate cum găseau ei de cuviinţă. fapt pentru care ambii au fost destituiţi din posturi şi sancţionaţi pe linie de partid3. căderea puterii sovietice etc.R. comunist din anul 1920. f. inv. Vasile Popovici. chipurile. a constatat: „Nivelul de frecventare a bisericilor de către creştini este destul de înalt.S. oameni inteligenţi.S. O parte din cler care în 1940 şi-au pus mari speranţe în regimul comunist.ATITUDINI 79 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE comunist.R. d. Împuternicitul moscovit la Chişinău. dar 5 .R.O. în numele unui număr mare de basarabeni în etate. dar şi critic: „. f.M. 71. f. 491-492.N.M. înţelegând mai târziu esenţa acestuia. adresează o scrisoare lui Karpov. populaţia şi-a menţinut spiritul religios. Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti.M. Ibidem. la Chişinău. atitudine demonstrată prin numeroasele demersuri făcute pe lângă organele republicane şi cele unionale. inv. 59. comuniştilor şi comsomoliştilor. De altfel. existau în rândurile credincioşilor şi care. f.57. în viziunea împuternicitului pentru culte.M.Ibidem. 1. Astfel. f.6 Autorul întreabă într-un mod diplomatic. Un exemplu elocvent în acest sens este şi cazul arhimandritului Varlaam (cu numele mirean Mihail Guriţă). La 1 ianuarie 1950 în republică funcţionau 555 de biserici ortodoxe1. Populaţia îşi exprima atitudinea negativă faţă de politica anticreştină promovată de regimul comunist şi în scrisorile de protest.R. 6 . cu studii. inv. iar clopotele care nu mai aveau „voie” să sune în curtea bisericilor erau transferate în cimitire.P. Ibidem. în raionul Ungheni . 7 . Scrisoarea este un argument în plus că basarabenii doreau ca serviciul religios să fie oficiat în limba română şi este un protest faţă de politica de rusificare a bisericii. ministru al Industriei din R.. la 6 august 1956 chişinăuianul Olaru.

.. 3041.” -.A. au închis biserica. însoţit de următoarea indicaţie secretă: „Să urmăriţi cu neslăbită atenţie acţiunile lui Macarie Varlaam. Explicaţia dată de autorităţi a fost următoarea: „Este vorba de ordinul Arhiepiscopului Chişinăului şi al Moldovei de a închide biserica.M. 10 . Arhimandritul Varlaam punea la îndoială legitimitatea unui ierarh rus aflat la „datorie” într-o colonie sovietică. de fiecare dată primind acelaşi răspuns . la Moscova.80 ATITUDINI Deşi a purtat un caracter spontan. La 15 martie 1959.. în perioada sovietică este trecut în tabăra reacţionarilor şi a naţionaliştilor. inv. antisovietică de cea mai mare amploare. cât şi Patriarhiei ruse: „Noi. enoriaşii au adunat 11 mii de ruble.Ibidem. Trei zile şi-au apărat enoriaşii biserica de autorităţi. care intenţionau să doboare de pe acoperişul ei Sfânta Cruce.. în speranţa că vor reuşi să-i îmbuneze pe satrapi. E un simbol al rezisten" ei creştinilor pe teritoriul Basarabiei. 12 . arhimandritul Varlaam a fost exclus din rândurile clerului8. 33.] Vă rugăm în genunchi să ne lăsaţi să murim în credinţa strămoşească. f.R. cerând mitropolie. f. care se tot rugau de cinci ani pe la diverse instanţe să li se deschidă biserica.N.. declarând că renunţă la poziţia declarată în 1940. arhimandritul Varlaam şi-a expus deschis atitudinea faţă de Patriarhia Moscovei..Ibidem. raionul Bulboaca. G. inv. doar să obţină rezultatul scontat. f. Împotriva acestei decizii s-a ridicat tot satul. Vadul lui Vodă. Creştinii din Cobusca Nouă. de exemplu. După mai multe intimidări şi constrângeri din partea organelor. fiind pusă sub acuzaţie?”11. ajungând spre examinare la comisarul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse. îl expediază subalternului său la Chişinău. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de rezisten" ă antitotalitară.. 1. Rezisten" a creştinilor a determinat autorită" ile sovietice să­şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în po" da unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. numai ca să 8 . 15. Acest demers a trecut prin mecanismul deja cunoscut.A. Mai mult decât atât. de comun acord cu cele raionale.N. să luaţi măsuri şi să informaţi Consiliul”. 11 . Prin hotărârea Sfântului Sinod din 31 iulie 1958. iar ca ierarh . care. a scris. f. autorităţile locale. având studii teologice şi o vechime în domeniu de 30 de ani. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. în satul Gangura. Karpov. De ce biserica noastră este tratată de parcă ar fi capul relelor. n-a fost acceptat de Patriarhia rusă.. prin persoana sa fiind întregită lista elementelor considerate periculoase pentru construcţia socialistă. au redactat un demers revoltător: „De ce nu se poate?.M. Unele demersuri denotă un ton ferm şi revoltător. d.un moldovean.Ibidem.„Nu se poate. atât lui Bulganin. Arhimandritul Varlaam. avem lucrate câte 165-200 de zile în colhoz [. 3046. iar mai târziu persoana sa a servit drept subiect de preocupare pentru Comitetul Securităţii de Stat şi pentru alte organe9.66. pentru îndrăzneala sa de a adresa în 1956 mareşalului Jukov un mesaj ‚în care era expus un protest. pentru a fi vărsate la Arhiepiscopie. fără a da vreo explicaţie enoriaşilor. Creştinii recurgeau la diferite formule. 9 . raionul Bulboaca.. Timotei Orbu din Mălăieşti. la rândul lui.56.]. 1.”10. Romenski. d. deoarece timp de un an de zile nu a fost achitat impozitul”12 . religia a supravie" uit. autonomie. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . bătrânii de 60-65 de ani [.R.

Popăuţi şi Saharna. 3046. Au fost arestaţi stareţa mănăstirii. 20 . Adunarea a ales un consiliu bisericesc.Ibidem. 18 . 32.A. în acest scop înaintând o cerere ministrului de Externe al U. În comunităţile monahale au existat mai multe încercări de rezistenţă. alte trei persoane au fost rănite: Ilarion Mocreac.M. autorităţile au aplicat arme de foc. 1. se preconiza închiderea a nouă centre monastice14. 1.Ibidem. care au fost condamnaţi la diferite termene de privaţiune de libertate. care a lovit crâncen în credinţă şi intelectualitate. dar acestea erau descoperite şi anihilate uşor. I. evident.N.. Autorităţile au stabilit mecanismul de închidere a centrului monastic.Ibidem. mănăstirea şi biserica din localitate. Bodiul. f. deşi au fost excluşi din rândurile clerului. d.f. 93-101. d. copii.M. de el ocupându-se în continuare organele de securitate20. au continuat săvârşirea ritualurilor religioase solicitate de către enoriaşi.ATITUDINI 81 httt a gh a gh a iiig rea yr re D yr re DĂ yr iiiire DĂ stttt OD op s O op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE obţină dreptul ca biserica să-şi reia activitatea13. Soţia posedă şi limba franceză. în cea de-a noua zi de rezistenţă a creştinilor.R. care a ordonat: „în caz de eşec. religia a supravieţuit.Ibidem. Enoriaşii colectau semnături pentru deschiderea bisericii şi numirea în calitate de preot a lui Grigore Armencea18.S. aceasta a generat confruntarea dintre autorităţile sovietice împuternicite să închidă mănăstirea şi călugăriţele şi mirenii care s-au ridicat în apărarea credinţei şi a mănăstirii. 14 . a adunat de la ei bani şi a reparat bisericile închise în satele Lipceni. Un şir de preoţi. Limba rusă nu o posed bine.M. 4. egumena Sephora şi opt bărbaţi. care erau conduşi de către un general rus.. antisovietică de cea mai mare amploare.M. 21.S. . Fuseseră determinate toate structurile responsabile pentru operaţiunea de închidere. La 1 iulie 1959. Pentru îndrăzneala sa. Nectarie15.S.1. Toată familia mea posedă limba română..Ibidem. Bodiul a fost omul din umbră. Una dintre victimele regimului comunist a fost şi preotul Gheorghe Păduraru. sosit de la Moscova17.N. la care au participat aproximativ patru mii de persoane..S.R. neautorizată. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniştri al R. În acest sens este semnificativ cazul preotului Grigore Armencea. care.75. rezistenţă antitotalitară. care.. inv.. 75. inv. Autorităţile au trimis împotriva rebelilor un efectiv de 500 de miliţieni. 15 . d.R. în semn de protest. fiind lipsit de cinul preoţesc. David Simion a fost omorât.M. f. La 5 august 1956 preotul Armencea a organizat în satul Saharna o slujbă religioasă în prezenţa unui număr mare de credincioşi. ce urma să continue reparaţia acestei biserici închise şi să obţină deschiderea ei. raionul Călăraşi. din 5 iunie 1959.. Un rol aparte în mişcarea de rezistenţă îi revine clerului. f.N. Rezistenţa creştinilor a determinat autorităţile sovietice să-şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în pofida unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. 1 ianuarie 1958”19. de atitudinea lor faţă de credinţă. Tentativa de a închide mănăstirea pe cale paşnică a eşuat. urmată de o adunare. Nouă zile şi nouă nopţi şi-au apărat locuitorii din Răciula. E un simbol al rezistenţei creştinilor pe teritoriul Basarabiei. Gromâko: „. inv.A. f.C.deoarece şase ani stau fără serviciu. Deşi a purtat un caracter spontan. Dionisie Daniţă şi Gheorghe Porcar. am familie..596.R. Bineînţeles că hotărârea în cauză a provocat nemulţumirea personalului monahal şi a mirenilor. Situaţia ce se crease 1-a alarmat chiar şi pe secretarul doi al CC. 208. Prin hotărârea menţionată mai sus urma să fie închisă şi mănăstirea Răciula. toţi responsabilii de operaţiune vor fi destituiţi din funcţii”16. În consecinţă. preotul Păduraru a fost declarat bolnav psihic şi fanatic religios. al P. 16 . au colectat mijloace pentru redeschiderea şi restaurarea locaşurilor sfinte. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de 13 . 3046. 19 .. rog permisiunea de a emigra în Canada. se decide să emigreze. f. dar n-au ţinut cont şi de starea de spirit a creştinilor. 17 .A. f.104. inclusiv prin intermediul arhiepiscopului de la Chişinău. a organizat întruniri ale credincioşilor.

Răsplata este deci harul. dumnezeiasca lege care porunceşte ca cel ce vrea să se înalţe să se smerească (cf. Către patrim monahul (pg 78. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtuţile3 îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vieţuiesc astfel.82 ATITUDINI sfâNTUl IsIDor pelUsIoTUl . în chip sincer. Căci nu acest lucru2 te face uitat. în măsura curăţirii de patimi. epistola 16. şi se dă în aşa fel încât e perceput ca dar cu totul gratuit. despre părerea de sine şi despre smerita cugetare Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc ca. ca şi cum ai uita-o. 21)? Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare ale Ierihonului ca unul ce a fost mişcat evangheliceşte spre tămăduire. 3 . Aşadar. care e lucrare curat dumnezeiască. ai înzestrarea de a învăţa de la alţii cu sârguinţă şi a vorbi îngrijit. Către evanghel (pg 78. dacă nu te-ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. bunătăţile cele curate”. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. [Şi i­a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. şi urmează cu sârg a petrece în fapte bune. 14. pe când cugetarea cea înaltă nu numai că nu ştie să fie stăpână peste cele din veacul acesta. 11)? Aşadar. „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i­a răspuns Domnul celui care l­a rugat să­l urmeze. fără vreo împătimire. 189) Ce înseamnă că elisei a prefăcut cu sare curgerile de demult cele neroditoare ale Ierihonului (cf.Consistenţa smereniei e dată de practicarea virtuţilor. Către petru (pg 78.Faptul de a fi smerit. să cazi acum.epIsTole Tole Tole epistola 14. ci chiar din cele cereşti îl coboară pe cel semeţ – lucru ce l-a suferit Luceafărul care răsare dimineaţa. Singur Dumnezeu se dă pe Sine ca răsplată. sintagme de tipul „cununile cele curate”. trecând tu cu vederea şi bogăţia. Iv rg 2. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . 189) Despre cugetarea cea înaltă. Lc. dispreţuind. 2 . mai bine zis. şi neamul. dacă te îngrijeşti de răsplătirile cele curate1. de vreme ce vedea cele ce 1 . când e vorba de realităţile din veacul viitor. socoteşte vorbirea frumoasă ca ceva de doi bani. epistola 15. Doar luptându-se să le dobândească îşi dă omul seama de neputinţa lui ontologică şi simte nevoia acută de har. Dar calea vieţuirii duhovniceşti se străbate în chip bun mai degrabă prin făptuire decât prin vorbire frumoasă. 187-189) Despre făptuire După cum am aflat. Sfântul Ioan Gură de Aur foloseşte adesea. dar Se dă doar celui ce se curăţeşte de patimi sau. şi această cinste [lumească] – care e asemenea umbrei – şi făcându-te pentru mulţi cale de smerenie. trezeşte-te spre făgăduinţa ce ai făcut-o.Răsplătirile din lumea aceasta totdeauna sunt amestecate cu patimile celor care le dau şi a celor care le primesc.

„Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. Căci nu acest lucru te face uitat. Mt. şi cele următoare (cf. 1. care are puterea şi calitatea de a umezi toate. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. 191-193) Tâlcuire la ceea ce s-a spus despre Născătoarea de Dumnezeu: „şi nu a cunoscut-o”. 4). Pentru aceea l-a îndepărtat de la petrecerea împreună cu Sine ca nu cumva stăruinţa aceluia în răutate să se facă pricină de poticnire pentru cei credincioşi care ar fi privit la el şi ar fi socotit puterea Stăpânului neputincioasă. adică nu s-a întors nicidecum. Şi s-a spus „de unul singur” pentru că lea făcut fără să aibă nevoie de altcineva care să-L ajute. 1) înseamnă [vei şedea] neîncetat [de dreapta Mea]. 25) Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei ceea ce s-a spus în dumnezeieştile Scripturi că: „Nu a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul ei”. 12).. ca şi cum după aceea s-ar fi unit logodnicul cu Fecioara. Către pavel (pg 78.. Aşadar. „Şi nu s-a întors porumbelul la Noe până ce s-a uscat pământul” (Fac. epistola 18. . dacă nu te­ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. 20) „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i-a răspuns Domnul celui care L-a rugat să-L urmeze. adică necontenit. Iar Elisei închipuie pe Însuşi Făcătorul şi Stăpânul. 5. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtu" ile îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vie" uiesc astfel. Şi a spus astfel pentru că l-a văzut pe omul acela că era stăpânit de gânduri viclene şi locuit de duhuri rele şi că se ţinea de ticăloşie fără să se întoarcă de la ea. zice Domnul” (Is. iar sarea închipuia învăţătura Domnului. Şi: „Până ce veţi îmbătrâni Eu sunt. după cum El zice către apostolii Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Mt. 8. Căci cei ce păzesc curat chipul Făcătorului dobândesc de la El şi harul de a lucra împreună cu El minuni. . Către comitul erminos (pg 78. 8.ATITUDINI 83 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE urmau să fie. 109. epistola 17. de vreme ce nu ar fi putut să schimbe pe ucenic spre virtute. 13). să cunoască poporul cel hulitor şi nemulţumitor că [particula] „până ce” aflăm că este pusă adesea în dumnezeiasca Scriptură în loc de „neîncetat” [continuu]. Şi multe altele ca acestea se află împrăştiate în dumnezeiasca Scriptură. [Şi i-a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. Căci acelea erau o preînchipuire: apele sterpe [închipuiau] toată omenirea ce era stearpă din pricina necunoştinţei virtuţilor şi a lipsei rodului dreptei credinţe. trezeşte­te spre făgăduin" a ce ai făcut­o. 191) Tâlcuire la „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” (Mt. 46.

dreptate mărturisită de dumnezeiasca Scriptură. a celor care aţi socotit şi aţi spus că Domnul S-a născut din curvie. ca nu cumva necredincioşii să pună pe seama numelui zeului Babilonului arderea de tot a văpăii [care nu i-a mistuit pe tineri]. căruia îi stă în fire să se lupte cu Dumnezeu. Şi o arată şi dragostea Domnului cea de la sfârşit. Şi se ţinea de aceia o astfel de credinţă cum că zeul 4 . o. Căci ei lau numit pe Daniel Baltasar pentru a-i da cinstea că lămurise cele tainice4. 3. darurile aduse de magi. ba chiar mai mare dascăl al bunei-cinstiri?” Îţi spun: „Pentru că acest lucru s-a iconomisit după mai-dinainte purtarea de grijă cea dumnezeiască. ca una ce este cuvenită lui Dumnezeu şi necuprinsă cu mintea.84 ATITUDINI Dar dumnezeiasca minte. dar nici dreptatea acelora înşişi. nu l-a îngăduit nici măreţia minunilor de la naştere (adică fecioria de după naştere. atunci semeni pe piatră şi scrii pe ape. când a pus împreună pe Născătoarea de Dumnezeu cu feciorelnicul Ioan şi a unit fecioriile fiecăruia din cei doi. [voind] să îndrepte. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Iar dacă acestea nu-l conving pe cârtitorul şi iubitorul de răutate popor. iudeilor. în vreme ce. călătoria în Egipt. care a zis că Cel întrupat în Fecioara e din Duhul Sfânt.E vorba de visele ce le tâlcuise Sfântul Daniel. înrobirea idolilor).20) Ai zis: „De ce nu a fost osândit de către împăratul Babilonului marele Daniel împreună cu cei trei cuvioşi tineri. 193) De ce nu a fost osândit în cuptor şi Daniel împreună cu tovarăşii lui Anania (Dan. călăuzirea luminoasă a stelei. reaua voastră cugetare. de vreme ce era de acelaşi cuget şi seminţie şi petrecere cu ei. epistola 19. cântarea îngerilor. răbda moarte făcătoare de viaţă. Căci faptul că cei bănuiţi de curvie ar fi petrecut după aceea unul cu altul l-a oprit şi arătarea îngerului. Către episcopul eraclide (pg 78. fiind pe cruce. s-a sârguit să arate naşterea cea închinată ca neatinsă şi săvârşită în afara oricărei pofte şi uniri trupeşti. şi [mai bine] odihneştete de ostenelile cele deşarte.

Dar dacă nu Îi dă crezare Aceluia Care indică cu exactitate că Duhul este înrudit cu El şi Care învaţă cele mai presus de minte. epistola 20. atunci Acela Însuşi îl învaţă unitatea de fiinţă a închinatului Duh. chiar numai dacă I s-ar fi chemat numele. indicând prin aceasta unimea unei singure fiinţe.Se referă la firea noastră trupească şi mărginită. 195) Împotriva macedonienilor. pe care ţi le-am trimis. Dacă ele sunt mai adevărate decât acelea [ale elinilor] şi în ce priveşte noţiunile. după cum ai scris. şi câţi au învăţat potrivit acelora. şi vei ţine ceea ce este mai bun. împotriva elinilor. ereticul ce se deosebeşte de tine [în credinţă] Îl acceptă pe Fiul lui Dumnezeu ca dogmatist vrednic de crezare. epistola 21. şi în ce priveşte realităţile. şi Hesiod. Aşadar. dintre care una se numeşte Vechiul iar alta Noul Legământ. Către scolasticul Ammonie (pg 78. prin faptul că vorbeşte de un singur nume al dumnezeieştii Treimi. ar fi făcut minuni. şi aşa s-a aflat că ceea ce a slăbit tăria cuptorului care ardea cu putere au fost doar înfrânarea tinerilor şi ajutorul lui Dumnezeu. pe când cele ascunse din cer şi mai presus de simţurile noastre doar Cel Ce locuieşte în cer le descoperă şi le ştie. pentru ca să nimicească această credinţă l-a despărţit pe Daniel cu această judecată. şi Homer.ATITUDINI 85 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE lor. 5 . adică a pneumatomahilor Dacă. . Către prealuminatul Ierax (pg 78. 195) Despre citire. Dar credinţa noastră o învaţă două cărţi. pe care ei le numesc teogonii. atunci de prisos sunt vorbele noastre. le-au înşiruit în multe cărţi şi păreri şi Orfeu. Despre harul de Dumnezeu insuflatelor scripturi şi despre folosul din ele Facerea de zei a elinilor. Pentru că cortul cel pământesc5 abia dacă află cele de la picioare. sunt încredinţat că tu însuţi vei afla.

că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc. Bucură-te. că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie. multpătimitorule Valeriu. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . că spre slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui ai avut chemare. Bucură-te. veniţi. că din anii copilăriei ai trăit înrourat de cereasca Bucură­te. ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru. cunună a Bisericii şi co-moară a neamului românesc.sfâNTUl ÎNCHIsorIlor Ilor Ilor Condacul 1 Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit. nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă. Fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii.” Şi vrând a urma îndemnului tău. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Icosul 1 A ajuns la noi propovăduirea ta. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. şi să îi cântăm: Bucură-te. luminând ca o candelă din care s-a aprins mulţime de lumânări în întunericul temniţelor. iubitorilor de nevoinţe. Vă cheamă mucenicii-n veşnicii.86 ATITUDINI ACATIsTUl NoUlUI MUCeNIC vAlerIU gAfeNCU. nici de chinuri. că tinereţea ta a fost pecetluită de jertfelnicie. Bucură-te. Bucură­te. că harismele tale le-ai ascuns sub veşmântul umilinţei. că de la tatăl tău ai învăţat stai tare în necazuri. Bucură-te. că nu te­ai temut nici de moarte. să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei. rudenie duhovnicească a mucenicilor din primele veacuri creştine. Bucură-te. zidite-n temelii. nici de chinuri binecuvântare. Bucură-te. că ţinutul Basarabiei se slăveşte prin tine. alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină. Bucură-te. Bucură-te. că nu te-ai temut nici de moarte. cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc. multpătimitorule Valeriu. că tinere" ea ta a fost pecetluită de jertfelnicie Bucură­te. ca să îţi putem cânta într-un glas: Bucură-te. al răbdării şi iubirii aducătoare de roadă.

că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit. chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat. nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit. nou apostol care în temni" e ai propovăduit dreapta credin" ă.ATITUDINI 87 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură­te. Bucură-te. Bucură-te. Bucură­te. că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor. şi mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei. a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute. hrănindu-te cu învăţăturile tale. Bucură-te. Bucură-te. că virtuţile tale străluceau ca un soare. multpătimitorule Valeriu. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 3-lea Învăţător înţelept te-ai arătat. cu îndrăzneală. şi pentru aceasta zicem către tine: Bucură-te. mireni. că i-ai cinstit pe sfinţi şi ai intrat în soborul lor. Îi cântăm lui Dumnezeu. a răspuns evlaviei tale zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Şi noi. Bucură-te. Bucură-te. arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat. că acolo ai învăţat să te rogi neîncetat. arătându-te urmaş tainic al marilor părinţi din vechime. monahi sau preoţi. orice cetate se cucereşte cu bărbăţie. cu credinţă. Bucură-te. încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei. că harismele tale le­ai ascuns sub veşmântul umilin" ei. nu teai sfiit a recunoaşte: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”. mucenice. Bucură-te. pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat. Bucură­te. văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire. Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară. zicând: „în luptă .” Pentru care noi. Iar ea. Cel ce te-a înţelepţit: Aliluia! Icosul al 3-lea Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost. Bucură-te. Bucură-te. zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. Condacul al 2-lea Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Bucură-te. cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune. împreună cu alţi mucenici. Bucură-te. pentru a spori în ceilalţi nădejdea în ocrotirea ei cerească. că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit. Iar cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia voastră. tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare. că " ind ocrotit de Maica Domnului temni" a în chilie o ai schimbat.

88

ATITUDINI

cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem: Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar; Bucură-te, că sufletul tău curat s-a umplut de har; Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit; Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit; Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine; Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine; Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască; Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească; Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta; Bucură-te, că împreună cu îngerii încep a te lăuda; Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în deşertul temniţei; Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei; Bucură-te, multpătimitorule Vale-riu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 4-lea Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru sau bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

Celor care te îndemnau să­" i cru" i pu" ina vlagă care­" i rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vie" ii tale, le­ai cerut: „nu­mi lua" i această bucurie, căci pentru a­l mărturisi pe hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila lui trăiesc, ...”.

Icosul al 4-lea Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:

ATITUDINI

89

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru nevoin" ele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s­au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i­ai proorocit: „va veni un moment în via" a ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”... ... ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au în" eles măsura sporirii tale, că lan" urile şi zidurile temni" ei nu puteau închide su" etul tău curat.

Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit; Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit; Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti; Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti; Bucură-te, că multe din cele viitoare mai dinainte le-ai cunoscut; Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai dinainte o ai ştiut; Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat; Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat; Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit; Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit; Bucură-te, că prin darul primit de la Dumnezeu celor ce se roagă ţie le vii în ajutor; Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 5-lea Celor care te îndemnau să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vieţii tale, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu care a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia! Icosul al 5-lea Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui tău înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm: Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit; Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit; Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit, Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit; Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască; Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească; Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei; Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei; Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;

90

ATITUDINI

Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc; Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 6-lea

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare, sfinte, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Şi din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amorţire să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm: Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit; Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit; Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat; Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat; Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti; Bucură-te, cel ce pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti; Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire; Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire; Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm; Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm; Bucură-te, că ne îndemni să lepădăm toată grija cea lumească; Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 7-lea „Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile lui Luther, rugându-te pentru venirea

ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

„Cine crede fără a " şi un misionar, acela n­a cunoscut frumuse" ea credin" ei” ­ ai spus, aprinzând în noi focul mărturisirii lui hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te­ai jert" t din iubire pentru pastorul evreu, rugându­te ca el să devină " u al S" ntei Biserici şi dăruindu­i medicamentele care " i­ar " putut salva via" a trupească.

Iar noi. şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 8-lea „Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi. Şi din îngăduin" a lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amor" ire să­şi " făcut lucrarea.. Bucură-te. Bucură-te. cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti. Bucură-te.. neînfricatule mărturisitor. acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” . Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte. Nu există cale de compromis”. Bucură-te. că în întunericul temniţei ai fost luminător. rugându­te pentru venirea lui în Biserica cea adevărată Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare. aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească. M­aş bucura mult să reveni" i la Biserica cea adevărată”. s" nte. Bucură-te. rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 8-lea Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor. Bucură-te.ai spus. Bucură-te. şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă. i­ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învă" ăturile lui luther. păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti. că după ce au crezut propovăduirii tale cu nădejdea Învierii au adormit. cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească. ci şi-a schimbat întreaga viaţă. nu numai că şi-a înţeles greşeala. şi acesta. că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor. căci te-ai jertfit din iubire pentru pastorul evreu. arătându­ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Bucură-te. Icosul al 7-lea „Cine crede fără a fi şi un misionar. că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit. că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor. Bucură-te. lui în Biserica cea adevărată. dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”. că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune le-au mărturisit. l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm: Bucură-te. Aşa te naşti din nou. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. smerindu-se în faţa mustrării tale. Bucură-te. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit. că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc. . spre care ne cheamă necuratul diavol. Bucură-te. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr. că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu.ATITUDINI 91 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „Sfârşitul vie" ii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. te lăudăm aşa: Bucură-te. luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile.

cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie. multpătimitorule Valeriu. că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 9-lea „Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei. Bucură-te. precum al Botezătorului în pustie. că „moartea pentru hristos aduce fericirea vie" ii veşnice”. răsuna în temniţe cuvântul tău. robule al lui Dumnezeu. că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat. spre sfinţenie ne călăuzeşti. că scriind îndrumarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor. acum Îi dau palme. când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare. Bucură-te. acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . Bucură-te. Bucură-te. Căci părăsind tu această lume. creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos.92 ATITUDINI Bucură-te. Bucură-te. că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat. Bucură-te. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te­a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat Condacul al 9-lea Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins. mucenice. că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti. Bucură-te. Bucură-te. s" nte. mângâiere în vremurile de tulburare. că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie. că ajungând la sfinţenie. fără să fii monah. vom şti oare să primim cuvântul tău. Bucură-te. cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor. acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota”. că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit. cel ce. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! S­a adeverit cuvântul tău. că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit. ai ţinut voturile monahiceşti. O. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. oricât de multe sacrificii li se vor cere”. Bucură-te. Bucură-te. că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc. ne rugăm ţie: Bucură-te. acum Îi bat piroanele. Bucură-te. Bucură-te. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere. acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi.

Bucură-te. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temni" ele româneşti Bucură­te. cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat. Bucură-te. I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia! „Aici va " într­o zi loc de o zi pelerinaj”. Bucură-te. al preoţilor ajutător în propovăduire. dreptar de vieţuire a mirenilor. a proorocit herasim. Bucură-te. ne rugăm ţie. Bucură­te. Bucură-te. că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire. Bucură-te. ai spus în ultima zi a vieţii tale. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. cărare spre Răsăritul răsăriturilor. ce­ Cuviosul gherasim. slujitor credincios al Noului Legământ. acum Îi bat piroanele. Bucură-te. şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul. Bucură-te. ai " inut voturile monahiceşti vrând să ne trezeşti din amor" eala care ne­a cuprins. cel ce. Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia. Bucură-te. Bucură-te. făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului. Bucură-te. că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează. adevăr care împrăştie norii minciunilor. că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 10-lea „Sunt fericit că mor pentru Hristos. acum Îl scuipă în fa" ă cei ce sunt boteza" i. cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude: Bucură-te. de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. Totul e o minune. Bucură-te. În măsura în care mi se va îngădui. Bucură-te. că pe cei îndărătnici cu ajutorul lui Dumnezeu i-ai biruit. prieten al celor ce te cinstesc şi poveţele tale le urmează. sămânţă a dăruirii fără măsură sădită pe al temniţei pământ. acum Îi dau palme. că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi. multpătimitorule Valeriu. că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. Bucură-te. cugetând la slăvitul tău sfârşit. mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 11-lea S-a adeverit cuvântul tău. Icosul al 10-lea Fiind prigonit pentru Hristos. acum Îl împung cu suli" a cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi­a dat sângele pe . Bucură-te. fără să " i monah. ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. ce­ rându­" i să te rogi pentru el. a făţărniciei pierzătoare de suflet certare. cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. sfinte. Iar noi. sfinte. Bucură-te. robule al lui Dumnezeu. Bucură-te. acum cununa de spini i­o pun cei ce se numesc creştini. veghetor tainic al mănăstirilor. că văzând sporirea ta. Bucură-te. Bucură-te. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat. sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor. Căci părăsind tu această lume. cel ce nu te-ai scârbit când erai pe nedrept defăimat.ATITUDINI 93 ht a ig a yr re D iire DĂ D D D D D stt OD O O O O O O op s VO C ănă -V -V -V -V -V -V -V U U U U U U U M TRU TR TR TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE PE PE Bucură-te. a ierarhilor râvnitori sprijinire. ceilalţi s-au umplut de uimire.

noule mărturisitor al credin" ei în hristos. Bucură-te. Bucură-te. că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. Bucură-te. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde. Bucură-te. Iar noi. luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti. că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit. ne rugăm ţie: Bucură-te. că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim. că profe" ia Cuviosului gherasim s­a împlinit. Icosul al 11-lea „Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”. Bucură-te. i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit. la tine alergăm. Bucură-te. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti. Bucură-te. Bucură-te. a proorocit Cuviosul Gherasim. Bucură-te. că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti. că mul" imea pelerinilor care vin la târgu ocna a sporit. fiindu-ţi frate de suferinţă. încredinţaţi fiind de sfinţenia ta.94 ATITUDINI S" nte valeriu. învăţându-ne a-ţi cere ajutorul. cerându-ţi să te rogi pentru el. multpătimitorule Valeriu. care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna. şi pentru aceasta îţi cântăm: ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai binecuvântat. că sunt împăcat. Bucură­te. prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat. ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit. de la acest slăvit mărturisitor. cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit. că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit. că profeţia Cuviosului Gherasim s-a împlinit. Bucură-te. că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit. Bucură­te. că urmând povaţa ta mult folos agonisim. Bucură-te. venind pe ascuns într-o noapte ca să te vadă în camera de spital. Bucură-te. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 12-lea Sfinte Mucenice Valeriu. Şi noi. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 12-lea Femeii care şi-a riscat viaţa. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă " ie.

fii apărătorul nostru ceresc! Vezi. că prin tine Hristos Se preamăreşte. pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. vezi neputin" a su" etelor noastre. S" nte valeriu. că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei. Bucură-te. vezi puţinătatea credinţei noastre. noule mărturisitor al credinţei în Hristos. nu-l treci cu vederea. s" nte. pentru vremurile de pe urmă far strălucitor. Bucură-te. Bucură-te.ATITUDINI 95 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură-te. că vădeşti lucrarea diavolilor. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…) Apoi se citeşte această rugăciune Sfinte Valeriu. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine. Bucură-te. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. Bucură-te. vezi neputinţa sufletelor noastre. Ridică-ne din groapa fricii. grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. vezi neputinţele noastre. Bucură-te. " i apărătorul nostru ceresc! ezi. crin ales între florile muceniciei. şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Bucură-te. Bucură-te. cunună a mucenicilor români din prigoana celui de­ al douăzecilea veac. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut pe noi să te chemăm în ajutor. dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. Ne rugăm ţie. roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc. la tine alergăm. pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor. multpătimitorule Valeriu. că lauda ta în toată Biserica se vesteşte. Fii nouă pildă. mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător. . Roagă-te să fim feriţi de înşelare. Bucură-te. în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol. sfinte. Sfinte Valeriu. cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor. Vezi. Nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. cursele diavolului cele amăgitoare. fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor. şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor. Bucură-te. sfinte. ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. Bucură-te. vezi patimile care ne împresoară. o. fii nouă îndrumător. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 13-lea O. vezi patimile care ne împresoară. mângâiere cerească în focul ispitelor. că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos. Bucură-te. cursele diavolului cele amăgitoare. cerând cu credinţă ajutor. durerile noastre. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se pocăiască. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus. cunună a mucenicilor români din prigoana celui deal douăzecilea veac. sfinte.

Din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor. rugându-te cu zdrobire de inimă: „Doamne. Amin. fără a se teme de mai marii lumii acesteia. să rabde cu răbdare mucenicească. să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună. sfinte. Ai grijă. Fă. acum şi pururea şi în vecii vecilor. Sădeşte. Ai grijă. Tot aşa noi cădem înaintea Ta. Doamne. să păstorească turma cu frică de Dumnezeu. de toţi cei prigoniţi pentru Hristos. aratăne nouă unde se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi. Întăreşte-ne. Virtuţile lor şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră. fără să cârtească.96 ATITUDINI Roagă-te. pentru duhovnicii noştri. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii. ci scoate-le la lumină. după cum li se cuvine. Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău. jertfa lor. Doamne. Doamne. ca pilda lor să nu fie dată uitării. zicând Grădinarului: „Doamne. ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-totlăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Dumnezeul nostru. acum şi pururi şi în vecii vecilor. de toţi monahii şi de toate monahiile. Fă. rugândute pentru ei. şi eu îl voi lua”. să nu laşi trupurile robilor Tăi să zacă în uitare. dar ne rugăm Ţie. care i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc. Ca închinându-ne lor cu evlavie. ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute. Hristoase Dumnezeule. ca pilda lor să nu " e dată uitării. sfinte. în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră. împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. spune-mi unde l-ai pus. ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. primeşte de la noi această puţină rugăciune. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. ci din ea să se hrănească " ii Bisericii dreptslăvitoare . să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor. cinste şi închinăciune Dumnezeului cel în Treime lăudat. şi mustrarea aceasta să ne fie spre îndreptare. şi noi le vom cinsti pe ele cu evlavie”. Şi împreună cu ei să aducem slavă. sfinte mucenice. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Să " e această sămân" ă aducătoare de roadă bună. să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. să ne " e nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa" a celor care îl batjocoresc. Sfinte Valeriu. ci din ea să se hrănească fiii Bisericii dreptslăvitoare. rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici Doamne. care i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor. aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine. pentru a primi închinarea cuvenită. să ne călăuzească pe calea cea dreaptă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful