P. 1
Atitudini3 Online

Atitudini3 Online

|Views: 37|Likes:

More info:

Published by: Morariu Iuliu-Marius on Mar 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/21/2012

pdf

text

original

Sections

  • Comunismul a puit în România câteva mori unde să fe măcinat
  • Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au
  • De la căderea ofcială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape
  • Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a
  • POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi
  • Dumnezeul tău ca bine să-ţi fe ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe
  • Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar f căutat să
  • Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi
  • Europeană ne tragem! E foarte
  • Eu uite ce vă spun: Biserica a dat
  • Să-ţi iei ce nu-ţi convine. Şi toată
  • Dar catolicii au schimbat crucea…
  • Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. Ce teolog poate să-ţi spună
  • slăbesc cu ei. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş
  • haina morţii. Şi haina morţii înseamnă să mori
  • Mă gândeam în dimineaţa
  • Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că mesenii nu mai au vin şi s-
  • Iar El a primit aceste cuvinte de la Maică drept poruncă şi a poruncit să I
  • Se aducă şase vase mari de trei vedre pe care să le umple cu apă. Apoi El
  • Toma şi-a dat seama că e o dilemă
  • Maicii Domnului
  • Aţi venit de hram aici ca să ascultaţi o Liturghie? La mănăstirea Nicula
  • Asta este esenţa şi raţiunea prezenţei frăţiilor voastre în număr atât de
  • - Ce este aici?
  • - O mănăstire
  • - Dar ce e mănăstirea?
  • - Dar cine-i Maica Domnului?
  • - Cum de nu ştii?
  • - Atunci zi măcar „Tatăl nostru”
  • Domnului. Şi-a zis el: ce să-i arăt Maicii Domnului? Rugăciuni nu ştiu
  • Eu l-am urmărit tot timpul pe
  • Fie ca lacrima Maicii Domnului să fe pentru voi lacrimă de mângâiere şi
  • Dumnezeu pentru cei ce şi-au
  • Belşug de mucenici a înghiţit
  • Justin o numeşte altar sfânt al
  • De ce nu sunt cinstiţi martirii din
  • Dorind să se reîntâlnească cu
  • Părintele Justin împreună cu un
  • Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist
  • Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru
  • Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala
  • Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer
  • Dumnezeu va face minuni. L-a
  • Un preot cu o evlavie deosebită la Sfnţii din temniţa Aiudului mi-a
  • Un alt preot avea Sfnte Moaşte de la Aiud acasă; s-a trezit într-o zi cu
  • Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a
  • Uneori vin oameni bolnavi care nu
  • De exemplu un tânăr avea o boală
  • Odată a venit un părinte de la
  • Timişoara şi mi-a spus că mama
  • Au dat-o cu untdelemn şi şi-a
  • O femeie din Aiud avea dureri
  • A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele
  • 1. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Ar f trebuit
  • 2. Acesta îşi păstrează frele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Deci este
  • 4. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat; vedeţi o gaură de glonţ şi în
  • 5. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu
  • 6. Sfântul acesta are încă fre de păr pe cap
  • 7. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. Acesta a avut infecţie la
  • 8. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre
  • 10. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală
  • 11. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt, uitaţi-vă la asemănarea perfectă
  • 12. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Nu
  • Aiudul… este temniţa spiritualităţii tineretului nostru; acolo este
  • Mişcarea aceasta a tineretului de
  • Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din
  • Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti. Aici am învăţat
  • Paraclisul Maicii Domnului. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei
  • Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu
  • Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. Nu ne interesează pe noi
  • Păi unde mai e adevărul? Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin
  • Biserica s-a integrat „perfect”
  • Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufetele noastre. Însă nu vor reuşi
  • Mărturisirea nu au făcut-o numai
  • Bineînţeles că dacă ai o pregătire
  • Bucureştiul şi nu ştiam unde să
  • Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă
  • - acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci
  • Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi
  • Eu le-am mişcat. Am pus mâinile mele pe mâinile lui
  • Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci
  • Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum
  • Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie?
  • Toată viaţa şi-a închinat-o lui
  • Dumnezeu
  • A murit în închisoare. L-au omorât
  • A murit în chinuri. A fost cel mai
  • Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în
  • Bălan îl prezintă astfel pe părintele Ioan Negruţiu: „S-a născut în satul Borşa
  • Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost
  • Seminarul Teologic Special din
  • Scopul fnal era bine defnit: exterminarea lentă a insului prin anularea
  • («habet et pax coronas suas»)
  • Pe care vrei să mă aşez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Şi
  • Iisus mi-a răspuns: «Nu mai au semnifcaţia pe care au avut-o oarecând
  • Părintele Ioan Negruţiu a ales să ducă o viaţă de mucenicie. Visul pe
  • Homunculii descendenţi din maimuţe ocupă România. Elita culturală şi
  • Succubuşi şi incubuşi invadează
  • După infamul scandal al informatorilor trimişi la Berlin cu ICR-Tour şi
  • Biserica Ortodoxă Română. Amintim aici că Biserica Rusă a canonizat
  • Harnicul detractor al Bisericii Ortodoxe susţine că „aceste persoane nu au
  • - nu ne dusese încă la Arad - un maior de la procuratura militară. Şi a
  • Ciucului - Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăieşte
  • M-am făcut bine şi puteam merge a lucru. Între timp auzisem eu printr-o
  • Sigur că da
  • Dumnezeu. Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru
  • Natalia şi zice. „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”
  • Pe la 9 s-au deschis uşile larg. De-acum se lecuise
  • Gheorgiu-Dej de regiunea autonomă. I-au spus
  • Morse şi cu cana
  • Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă
  • N-am vrut să mai am de-a face cu ungurii şi am
  • Dintre colegele mele de facultate sunt singura care am rămas pe poziţie
  • Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şi-
  • Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era
  • Durerile de astăzi îi apasă mai tare
  • Iar cicatricele par de nevindecat:
  • Ce l-au făcut pentru oameni
  • Că încă sunt de faţă
  • Cu o încordare de care nu ţinem seama
  • Să îi scăpăm de exilul din care
  • Nici Dumnezeu nu ne forţează a-i scăpa
  • Să uităm jertfele din Decembrie
  • Să dăm foc ziarelor de atunci
  • Să avem linişte!
  • E singura posibilitate de a uita
  • S-au sacrifcat câţiva martiri
  • Dacă am ţine minte am f somaţi
  • De cadavrul sângerosului „atunci”
  • Să trăim altfel
  • Sfâfâfntului Ioan Botezătorul? Din
  • Trăim într-o lume prigonitoare de
  • Botezătorul. Trăim într-o lume
  • Ioan Botezătorul l-ar mustra pe
  • Sfântului Ioan Botezătorul cu un cuvânt care pe unii îi surprinde: „A
  • Iată cât de tare se tem păcătoşii de cei care mărturisesc cuvântul lui
  • Irodiada care a poruncit ca trupul proorocului să fe aruncat - şi atunci
  • Irodiada: nu cumva a înviat proorocul? Căutând Irod cu Irodiada capul
  • Să ne dăm seama că şi după moartea lor sfnţii Bisericii îi înfricoşează
  • Dumnezeu a rânduit astfel încât capul Sfântului Ioan Botezătorul să nu
  • Ioan datorită mulţimii de minuni care se făceau acolo. Însă văzând cum
  • Dumnezeu - cum a avut cu secole în urmă grijă de capul Sfântului Ioan
  • Era lumânarea pe care sfântul
  • Serafm de Sarov i-o dăduse unei
  • Din afarea moaştelor Sfântului
  • Săi. Şi aşa cum s-a găsit capul
  • Ce s-a întâmplat după afarea capului Sfântului Ioan Botezătorul? A fost
  • Sfântului Ioan Botezătorul. I-au dat să ducă aceste sfnte moaşte pentru
  • Gândindu-ne că acest cap al Sfântului Ioan Botezătorul l-a speriat pe
  • De ce a fost trimis în lume Sfântul Ioan Botezătorul? Doar ca să anunţe
  • Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să fe al lui Dumnezeu
  • Trebuie să mustri păcatul find gata să mori pentru mărturia pe care o
  • Ioan şi dorea să-l omoare şi nu putea. (Fiţi atenţi de ce nu putea Irodiada
  • Cine l-a omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul? Chiar cel care îl socotea
  • Salomeei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. Şi s-a jurat ei că:
  • Botezătorul”!
  • Daţi-vă seamă că această lume în care trăim astăzi e gata să ceară capul
  • Cei puţin credincioşi vor spune: „a cerut mai puţin”. Părintele Nicolae
  • Să fm sinceri cu noi înşine şi să ne dăm seama de
  • Aşa citim în Pateric despre un părinte care era
  • Botezătorul s-a făcut pildă miilor şi milioanelor
  • Sunt unii care zic: „trăim astăzi vremuri grele. Ereziile
  • Voloţk îl mustra în faţă pe mitropolitul homosexual
  • Scripturii şi a Sfnţilor Părinţi. Iată ce scrie Sfântul
  • Zosima. Iar el (adică mitropolitul) a pornit împotriva
  • Sfntei Scripturi şi a Sfnţilor Părinţi; şi ceea ce este
  • - e bine sau nu să-i înfruntăm pe eretici? Iar cei ce
  • Mitropolitul îi clevetea pe aceştia în faţa marelui
  • Câţi oare dintre noi suntem gata să primim temniţa
  • Dacă vrem să purtăm în inimile noastre Tăierea
  • Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să
  • Creştinii slabi în credinţă îl considerau pe părintele
  • Hristos
  • Dar pe vremea Sfântului Iosif creştinii care nu
  • Am să închei referirea la Sfântul Iosif de Voloţk
  • Când mulţi îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul
  • - şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre
  • Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor
  • Iosif de Voloţk: „Să spunem acum despre încă o
  • (erezia că nu avem voie să-i mustrăm pe ierarhii eretici) răspundem: Dacă
  • Antonie ucenicilor săi să nu aibă nici un fel de părtăşie cu meletienii sau
  • Popovici! Că şi dacă s-ar aduna sinod care ne-ar îndemna să lepădăm
  • Aş mai spune chiar că un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul este chiar
  • Părintele Iustin Pârvu este un om care ani şi ani de zile a mers pe calea
  • Sarov voia să facă o comparaţie); câţi creştini sunt astăzi în Rusia? Şaizeci
  • Ilie a avut Dumnezeu şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii
  • Să nu fe teamă că suntem puţini! Dumnezeu este cu noi! Să nu ne fe
  • Pentru că unii dintre cei care bat astăzi cu pumnul în piept şi spun mâine
  • L-a mărturisit pe Hristos muceniceşte
  • Ci pentru văzduhul tău liber de mâine
  • Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
  • Dumnezeu să ne ajute să mergem pe calea măr-
  • Convertirea mea la ortodoxie a început într-o zi în care aveam ca ascultare
  • Apostol Pavel. Era o descoperire de-a dreptul
  • Inchiziţiei la care se referea documentul era
  • 22-lea şi Clement al 6-lea au condamnat şi
  • Pavel era sub orice poruncă papală. Independenţa activităţii sale apostolice
  • Pune-le deoparte şi rezumă-te la a urma învăţăturile Bisericii şi nu deveni
  • Citind articolele recomandate cu înţelepciune
  • Biserica „nu este decât o monarhie absolută”
  • Oamenii care refuză să-i recunoască această autoritate sau nu i se supun
  • Biserica pe care a construit-o Domnul şi pe care au organizat-o Apostolii
  • Natura Bisericii se poate înţelege din ceea ce ne spune Sf. Scriptură şi nu
  • Scriptură şi din Tradiţia întregii Biserici.”
  • Această scrisoare n-a făcut decât să-mi întărească părerile în loc să le
  • Totuşi nu m-am oprit aici. Deja o apucasem pe un drum care nu-mi
  • Foarte corect scrie şi episcopul Maren: „Ar f fost mai aproape de adevăr
  • Importanţa şi rolul episcopilor în Biserica Catolică nu este mai mult
  • Bisericii”
  • Inchiziţiei”
  • Dar pot oare preţioasele lucruri ale sufetului să poată f păstrate în
  • Dumnezeu ca un dumnezeu”
  • Adevărate cuvinte scria şi Bernard de Clairvaux despre Papă: „Nu există
  • Răzbunarea fanatică pe care mi-o
  • Papei în ceruri”
  • Ortodoxie suferiseră importante evoluţii de la începutul odiseei mele
  • Interesul pentru ortodoxie creştea
  • Biserica Ortodoxă. Aceste vederi părtinitoare prezentau ortodoxia ca pe
  • Patriarhului Fotie drept mamă”
  • Când am început sa corespondez cu un respectat membru al Ierarhiei
  • Ortodoxiei. Respectatul ierarh a remarcat şi el coincidenţa în scrisorile
  • Ortodocşii din Vest nu sunt deloc susceptibili de prozelitism. Numai
  • Ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii
  • Dinspre partea Ortodoxă m-au sfătuit să mă debarasez de poziţia
  • De atunci încolo mi-am dat seama că simpatia pe care mi-o arătaseră
  • Aşa că nu m-am mai simţit singur în faţa atât de puternicului catolicism şi a
  • Bisericii Ortodoxe şi cu care mă simţeam în comuniune de credinţă
  • Ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit
  • Nu mai este nevoie să spun că într-o asemenea atmosferă de căldură şi
  • Spun aşa: Biserica Ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice
  • Biserica Ortodoxă
  • Recent am citit un articol cum că CMB ar număra mai mult de 350 de
  • Aş adăuga că exista infuenţe
  • Singurul lucru pe care-l putem face
  • Bisericii Ortodoxe să discute cu neadevărul?
  • Tocmai pentru că se încearcă formarea unei baze de date unice şi
  • Aşa cum ştim că se folosesc majoritatea invenţiilor tehnologice şi
  • Sigur că Dumnezeu vede eforturile noastre de a ne păstra Luişi. Avem şi
  • 1. Ai plecat din România. N-ai
  • Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”:
  • Posteşti! Eşti fanatic. Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu
  • Cred că o mare parte a chietiştilor
  • Hristos care e botezul. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean
  • De aceea deci nu ni se cere să fm sfnţi că să ducem
  • Nu e adevărat că trebuie să fi sfânt dacă vrei să
  • Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. Dar pentru
  • A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi
  • E viaţă normală. Creştinul trebuie să facă politică
  • Rezistenţa religioasă antico-
  • Una dintre cele mai răspândite forme de protest ale creştinilor o constituiau
  • Moartea lui Stalin a generat o nouă mişcare a cre-
  • Deoarece însă autorităţile nu reacţionau la sutele
  • Populaţia îşi exprima atitudinea negativă faţă de
  • Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri
  • O parte din cler care în 1940 şi-au pus mari speranţe
  • Varlaam (cu numele mirean Mihail Guriţă). În 1940
  • Explicaţia dată de autorităţi a fost următoarea: „Este vorba de ordinul
  • Prin hotărârea menţionată mai sus urma să fe
  • Nouă zile şi nouă nopţi şi-au apărat locuitorii din
  • Daniţă şi Gheorghe Porcar. Au fost arestaţi stareţa
  • Un rol aparte în mişcarea de rezistenţă îi revine
  • Una dintre victimele regimului comunist a fost
  • Canada. Limba rusă nu o posed bine. Toată familia
  • Rezistenţa creştinilor a determinat autorităţile
  • Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc
  • Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare ale Ierihonului ca unul
  • Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei ceea ce s-a spus în
  • Ai zis: „De ce nu a fost osândit de către
  • Domnul slavei la lumină. Vă
  • Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai
  • Dumnezeul cel viu în deşertul
  • Aliluia!
  • Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În
  • Dumnezeu: Aliluia!
  • Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când
  • Aliluia
  • Vrând să ne trezeşti din amorţeala
  • Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia
  • Hristos Îl slăveşti;
  • Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai
  • Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre
  • Apoi se citeşte această
  • Dumnezeu darul dreptei socoteli. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se
  • Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie

ATITUDINI

01

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc, mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români.

ÎNApoI lA HrIsTos şI lA sfINţII săI
Monahul filotheu Comunismul a puit în România câteva mori unde să fie măcinat creştinismul românilor; Piteşti, Aiud, Gherla, Jilava, Canalul, Sighet, sunt numai câteva nume care din păcate celor mai mulţi dintre noi le spun prea puţin. Se vorbeşte de 200.000 de români care au intrat în aceste mori ale diavolului şi care au dat mărturie despre Viaţa cea veşnică ce

îi însufleţea. Jertfa lor pentru Hristos şi pentru popor – care, în sine, este şi el tot creştin – a fost primită în ceruri şi poate cea mai frumoasă metaforă a acestui adevăr sunt versurile insuflate de Duhul Sfânt ale celor care au trecut prin iadul pământesc al închisorilor comuniste; Radu Gyr, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Aurel Ciurunga, Valeriu Gafencu şi alţii ca ei au fost cei prin care Duhul a scris o nouă imnografie a Bisericii, a Bisericii celei vii, luptătoare şi pătimitoare. Temniţele comuniste, destinate a fi concasoarele sufletului românesc, au fost schimbate de toată suflarea Mucenicilor şi Mărturisitorilor dintre ziduri şi garduri cu sârmă ghimpată în arene ale sfinţeniei, în adevărate mănăstiri pline de Viaţă. Afară, dincolo de zidurile închisorilor, au fost două feluri de oameni: cei care i-au avut exemplu pe Sfinţii din închisori, făclii vii în bezna veacului, şi ceilalţi, care au slujit sistemului bolşevic. Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au ieşit din temniţele comuniste au plecat la Domnul. Au lăsat mărturii scrise sau vorbite despre lupta românilor împotriva comunismului, a oamenilor împotriva diavolului, a Vieţii împotriva morţii celei veşnice. De la căderea oficială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape 20 de ani, dar comunismul e încă viu prin sufletele românilor. Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o viaţă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi firesc, mutilând mai departe sufletele noilor generaţii de români. Radiografia

02

ATITUDINI

sufletului românului de astăzi este imaginea unui infirm dublu mutilat: Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a sufletului de la naştere până la moarte. Uniunea Sovietică a fost înlocuită cu o altă uniune, mai feroce, mai dornică de stăpânire, Uniunea Europeană, globalistă, care, spre diferenţă de cea veche, dă legi şi recomandări (obligatorii) popoarelor din noul lagăr. Pentru prima dată în istoria României, ţara este dată în mâinile unei puteri străine fără luptă şi fără vreo rezistenţă de orice fel. Şcoala,

Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de pă­ rin" ii pe care ni i­a lăsat Domnul? S" n" ii închiso­ rilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s­au străduit prin compromisuri să le " ină deschise ar " rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre.

Armata, Biserica, structurile de rezistenţă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a sufletului românesc. Între învăţământul comunist şi cel european este o singură diferenţă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund. Armata a intrat şi ea în malaxor şi nu doar că nu oţeleşte firea românilor (cum nici armata comunistă nu a vrut să o facă), ci perverteşte şi ce a mai rămas întreg, vrând a fi o adunătură de Iude învăţate să se vândă pe puţin şi să execute orbeşte ordine criminale, în mâinile câtorva necunoscuţi pentru care expresia „interes naţional” reprezintă lucrul cel mai abominabil posibil. Biserica a fost făcută şi ea, astăzi, prin învăţământul şi ierarhii săi, o fabrică de apostaţi şi de iubitori de argint. Desigur, dacă aşa stau lucrurile, puţinii dintre noi care recunosc această imagine se întreabă precum tânărul bogat din Evanghelie: „Învăţătorule bunule, ce voi face ca să moştenesc viaţă veşnică?” (Mc. 10:17). Desigur, ne va răspunde Domnul: Împliniţi Legea. Şi dacă noi i-am fi spus că aceasta ne-am străduit să facem în toate zilele vieţii noastre, El ne-ar fi iubit şi ne-ar fi zis să vindem tot ce avem şi să dăm la săraci, ca să avem comoară în cer, apoi să ne luăm crucea şi să-I urmăm. Din fericire pentru noi, strămoşii au făcut aceasta cu vârf şi îndesat, în multele secole în care de la vlădică la opincă Legea Domnului era lucrul cel mai de preţ, în care mila şi milosârdia erau lucrate de toţi românii, în care suferinţele crucii noastre se purtau cu bărbăţie şi copiii învăţau de la părinţi pildă vie de mântuire a sufletului, de urmare a lui Hristos. Dar noi, astăzi, ce vom face? Mai este vreo scăpare? Poate că sufletele

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

ATITUDINI

03

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru prima dată în istoria României, " ara este dată în mâinile unei puteri stră­ ine fără luptă şi fără vreo rezisten" ă de orice fel. Şcoala, Armata, Biserica, structurile de rezisten" ă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a su­ " etului românesc. Între învă" ământul comunist şi cel european este o singură diferen" ă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund.

moarte ar întreba: Unde este Hristos astăzi? Însă Domnul nu încetează a striga către noi, cei surzi şi împietriţi: Adame, unde eşti? POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi înaintea Domnului. Iar între faptele pocăinţei noastre, una, aceea de a ne cinsti Părinţii, care a fost cea mai trecută cu vederea până azi, suntem datori să o împlinim degrabă. A zis Domnul, după ce ne-a poruncit ce datorii avem către El: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta în chipul pe care ţi l-a poruncit ţie Domnul

Dumnezeul tău ca bine să-ţi fie ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi l-a dat ţie” (Dt. 5:16) Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de părinţii pe care ni i-a lăsat Domnul? Sfinţii închisorilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s-au străduit prin compromisuri să le ţină deschise ar fi rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre. Fără ei, fără jertfa lor, astăzi n-ar fi existat această ţară şi poate că limba română ar fi fost facultativă, aşa cum din păcate o înţeleg mult prea mulţi dintre românii de peste Prut. Fără jertfa lor, obişnuinţa capului plecat în faţa sabiei ar fi făcut din noi carne de tun, măturătura, gunoiul şi lepădătura întregii lumi, aşa cum singuri vrem să fim astăzi. Doar ei, prin sângele lor, prin pătimirile lor, au reuşit aici, prin pătimirile lor, şi dincolo, în faţa tronului ceresc, să scrie istoria pe care noi ne-o ştergem cu atâta râvnă. O Biserică vie, care îşi cinsteşte Mucenicii şi Mărturisitorii, ar fi sădit în sufletele copiilor dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ar fi deschis ochii sufletului spre adevărata cunoaştere, care le-ar fi înflorit şi înmiresmat sufletele. O Biserică în care sângele şi pătimirile din închisori nu s-ar fi trecut cu vederea ar fi trezit jertfelnicia în sufletele tuturor celor chemaţi să apere ţara în care trăim şi ne-ar fi dat înapoi pe fraţii pe care politicienii de azi i-au uitat peste graniţele ei. O Biserică ce şi-ar fi cinstit Martirii ar fi făcut curat în propria ogradă, iar pe clericii căzuţi din credinţă, pe cei care au slujit mamonei şi puterii vremelnice a veacului,

punând Credinţa Apostolică. pe exact aceia pe care cei mai mulţi dintre noi îi aşteaptă să ne aducă lumina întunericului în care ei zac. Sfinţii. să fie pildă tuturor zicând: Să nu faceţi ca noi! O astfel de Biserică ar fi pus Fericirile Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar fi căutat să vieze. aşteaptă să fim iarăşi vii. recunoaşterea şi cinstirea muceniciei Sfinţilor din închisori ne-ar fi scăpat de înghiţirea europeană şi de globalizarea cea ucigătoare de suflete. În cele din urmă. în făclia de unde să lumineze tuturor calea spre Adevăr.04 ATITUDINI i-ar fi înlăturat de pe scaunele Apostolilor şi din amvoanele bisericilor şi le-ar fi găsit loc în liniştea mănăstirilor ca să-şi plângă păcatele. O Biserică vie ar fi dat viaţă întregii lumi. Doamne. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii vom putea nu doar noi să ne întoarcem la Hristos. loc să ceară Domnului să îşi cerceteze Via. mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi una şi se va stinge erezia filetistă. Ei. ar fi schimbat istoria şi ar fi pătruns peste tot pe unde era nevoie de Dumnezeu şi prin jertfa Sfinţilor ar fi dat dovadă de adevărul Evangheliei. curăţind Via Domnului de buruieni şi de uscături (oare nu pentru aceea lupii cei noi îmbrăcaţi în haine de oaie zic: Doamne. întorcând către Hristos pe cei ce stau astăzi în latura şi în umbra morţii. caută din cer şi vezi şi cercetează lumea aceasta. când Dumnezeu ne va întreba: Caine. Noul Israel. Ortodoxă. iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi. aducându-ne aminte că suntem un singur Neam. Avel? ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Căci o Biserică vie. căci ne va rămâne nouă un singur răspuns. nicidecum nu ar fi propovăduit moartea ecumenistă. ar fi căutat să se întoarcă la Canoanele Apostolilor şi ale Părinţilor. cu Hristos împreună. mâine nu va mai fi. aşa cum ar trebui să fim. unde este fratele tău. ci lumea întreagă să o întoarcem către El. aşteaptă de la noi să ne lepădăm de moartea în care zăcem. Neamul Creştin. obligatorii. în Mai cumplit încă. Dacă astăzi nu ne întoarcem către ei şi către pilda jertfei lor. stingând toate ereziile şi păgânismele. tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc. slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine. Ei. adică Biserica?). nu o adunătură de instituţii bisericeşti care pun steagul naţional deasupra Sfintei Cruci. să dea mărturie de Adevăr.

Călin Piescu laurian Țoța adresă/ Fundatia Petru voda. Jud. neamt telefoane/ 0788 729 140. Episcop de ottawa E Ext 70/PREtExtE PEntRu A nu FACE niMiC. Sorin Radu.predica. ­ interviu cu Părintele Arsenie Papacioc AR ARtolo 10/Cuvânt Al ÎPS BARtoloMEu An AnAniA zitA 12/ zitA 12/vizitA PăRintElui JuStin PâRvu lA MănăStiREA AiuD Rvu Rvu lA REA o 16/ CânD oASElE voRBESC JER F 20/AiuDul – JERtFă Şi SFinţiRE interviu cu P. Danion vasile BR BRăţi Fântul Av Fântul PAvE 52/ÎMBRăţiŞânD PE SFântul PAvEl ­ o cutremurătoare convertire SPRE RilE Ril il tui v 64/DESPRE iSPitiRilE ACEStui vEAC ­ interviu cu P.ro a ayout/ Dtp/ Dan ichimescu Prelucrare foto/ Atelierul de grafică corectură/ Ștefan Ruxanda fotografie/ tomoaki Minoda.Mircea Platon nţ nţA ligio ligioAS 74/REziStEnţA REligioASă A AntiCoMuniStă Din BASARABiA ­ Monahia gudiila Corman 78/EPiStolE­ Sfântul isidor Pelusiotul CA 82/ACAti 82/ACAtiStul noului MuCEniC v vAlERiu gAFEnCu g Redactor/ Fundatia Petru voda & Editura Crigarux Colaborator/ Dan Puric layout/ Ciprian isac ­ Atelieruldegrafica..com web/ www.atitudini. Maria Ștefanescu.S.com tipar/ Autograf . 0723 241 568 e­mail/ office@atitudini. Justin Parvu 24/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE iliE lăCătuŞu ­ mărturii lăC ăCătu 28/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE ioAn nEgRuţiu o oA l lA tA tA 32/PlAnEtA hoMunCuliloR iCR Si CnSAS ­ victor Roncea MAR 34/ FEMEi MARtiRE ­ interviu cu Monahia Pangratia Mureşan 40/CAt 40/CAtEDRAlE Cu SFinţi În zEghE A proza R Rt 42/DESPRE CuRAJul MăRtuRiSiRii JER JERtFElniCE . comuna Poiana teiului. Seraphim..ATITUDINI 05 ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE sUMAr 06/Cu o MoARtE toţi SuntEM oARt oAR AR untEM untEM DA DAtoRi.

Şi peste tot a anatemizat patriarhi şi alţi oameni din Biserică şi peste tot în istoria Bisericii au fost astfel de exemple. de fapt – şi sărmanii oameni nu ştiu nimic. care caută să afle adevărul. pentru că preferă să fie milogi decât eroi. care nu cunosc dogmele şi nu ştiu cum să apere adevărul. DAr UNA-I orToDox să MorI.06 ATITUDINI CU o MoArTe ToţI sUNTeM DATorI. Noi rămânem la crezul nostru. la sfânta noastră Biserică ortodoxă. iar papa nu cu mult timp în urmă a declarat că singura biserică este biserica catolică… O mare greşeală tactică din punctul lor de vedere… Cum să zic. aceasta este cea mai gravă pedeapsă pe care a dat-o Biserica – anatematizarea. cum vi se pare lucrul acesta? Uite. AlTA-I eCUMeNIsT vâNDUT Interviu cu părintele Arsenie papacioc Părinte Arsenie. la toate sinoadele ecumenice. Ce au zis Sfinţii Părinţi. ni se spune în ultima vreme de către înalţi prelaţi că nu mai avem voie să folosim cuvintele eretic. papistaş şi că ar trebui să redefinim dogmele ca să ne aliniem şi noi constituţiei Uniunii Europene. parcă de la Uniunea Europeană ne tragem! E foarte grav cuvântul eretic. eroi? Nu trebuie multă teologie ca să fii erou. acela-i adevărul pe care-l credem şi noi. Crezul a fost schimbat. unirea cu Satana şi intrarea în iad de pe pământ. domnule. nu de milogi. Iar ăştia au atacat Filioque. trebuie cu multă fermitate să spui simplu: noi nu ne facem eretici. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . Să avem o poziţie de eroi. dacă a schimbat crezul şi s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papală acum vrea să se reverse şi în tot Răsăritul? Eu uite ce vă spun: Biserica a dat anatematizare pe toţi care n-au respectat nişte lucruri. nu poate să fie rătăcire în învăţătura creştină… Şi cu ce să înlocuim cuvântul eretic? Parcă noi am făcut cuvântul acesta! L-au făcut Sfinţii Părinţi şi cine atacă problemele de dogmă cade în erezie. Care trebuie să fie atitudinea noastră de mărturisire? Cum pot fi nişte oameni simpli. Anatema ştiţi ce înseamnă? Despărţirea de Dumnezeu. căci după învăţătura catolică Sfîntul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu – ei asta mărturisesc în Crez.

La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce. E limpede. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. Adevărul trebuie apărat. toată adâncimea Fiului şi toată lăţimea Sfântului Duh – aceasta este invocarea Sfintei Treimi. să asculţi de cutare. Să spunem aşa: nu. Dacă vom acţiona în conformitate cu canoanele şi învăţăturile Părinţilor. Şi toată frumuseţea învierii Mântuitorului. Mântuitorul a zis să nu facem noi schimbări de dogme cum ne vine nouă pe chelie. crucea – toată înălţimea Tatălui. dar aşa. domnule. eu sunt ortodox şi nu am încredere în papistaşii ăştia. nu era aşa de grozavă.ATITUDINI 07 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi ştii ce înseamnă cruce? Să­" i iei ce nu­" i convine. atunci sunt şi eu cu tine. însemnările şi subînsemnările lor. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. alta-i ecumenist vândut. Voi nu vă daţi seama. ca asta are o semnificaţie. Deci suntem în starea de efervescenţă. Nici Mântuitorul nu a vrut să ia crucea. Şi toată frumuse" ea învierii Mântuitorului. şi nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gândit ei la 1054 să schimbe hoţeşte Crezul! Păi ei au fost daţi anatemei şi rămân aşa până când revin la aceste adevăruri. ortodocşii? Ca să creăm o unitate între noi. cercetând adâncul canoanelor. dar dacă i-a dat-o a luat-o şi n-a mai lepădat-o. . dacă n­ar " fost crucea. Nu trebuie să căutăm noi mucenicia. dar una-i ortodox să mori. atunci vom crea şi unitate. Părinţi. Şi ştii ce înseamnă cruce? Să-ţi iei ce nu-ţi convine. prin sinoadele ecumenice. înger de sus de ar fi şi dacă ne învaţă altfel decât ne învaţă Evanghelia şi Sf. Dacă îţi zice cineva: întovărăşeşte-te cu mine! Să te gândeşti mai întâi: Dar tu cine eşti? Dacă te închini ca mine ortodox. Ce teolog poate să-ţi spună să faci crucea altfel. că oricine ne-ar porunci. asta nu este o problemă grea. dar n-a zis ca ei. Dar catolicii au schimbat crucea… că se temeau că nu cumva să mai fie ceva din practica ortodoxă. Cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi. Mărturisirea noastră trebuie să constea în adevăr. dacă ascultăm mai mult de părerile organizaţiilor mondiale de azi. cât este de grav să faci altfel decât a hotărât Biserica. cădem anatemei. adică de mărturisire. argumentul suprem este că cu o moarte toţi suntem datori. Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. dacă n-ar fi fost crucea. trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. nu avem dreptul să ascultăm. nu are cum fi. nu era aşa de grozavă. Dar nu se poate nici fără cruce.

a zis: Nu. Şi cei mai mari duşmani ai catolicismului. ca să existe o rezistenţă creştină. domnule. Şi s-a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. eu aici nu-l ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . pentru că adevărul. adevărul este numai unul. te roade şi te macină. Dar la Roma credeţi că e numai catolicism? Acolo e şi masonerie. Lor nu le convine să ştie adevărul. dar El a biruit. Dar întotdeauna era în sinod câte un sfânt care să povăţuiască poporul credincios şi oamenii se luau după el… Nu trebuie să căutăm care este sfânt şi care nu. mai ales în problema de fotogra" e din " " a de penitenciar credinţă. acesta e de fapt fundalul. Şi eu i-am zis: Domnule. Aşa şi Anania a biruit. acesta-i viermele care roade ortodoxia.08 ATITUDINI Cum vedeţi situaţia actuală în care Sinodul BOR a trecut cu vederea aşa de uşor problema împărtăşirii mitropolitului Nicolae Corneanu la grecocatolici şi numai singur IPS Bartolomeu Anania a opus rezistenţă şi nici un alt ierarh nu l-a urmat? Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni. asta Dumnezeu o ştie. ţine Biserica în frunte ca să poată cuceri şi ademeni pe mulţi. în ierarhia bisericească credinţa e cea mai înaltă. Nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. ci adevărul prezentat smerit. Am primit un telefon de la cineva care îmi spunea că a căzut din pat şi mă întreba ce să facă. Şi pisica care era aflată sub pat. Adică ne-au minţit o dată cu greco-catolicii la anul 1700 şi aşa vor şi acum. Nu vă păcăliţi. ori rămâi sub pat. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. Ce ascultare trebuie să facem noi faţă de episcopii compromişi? Dragii mei. ai numai două variante. Pentru că sunt oameni care văd adevărul. Ăsta-i dracul. eu am drept de moştenire. tot între catolici sunt. Smerenia este cea mai mare. ori te sui în pat. Ne-a dat Dumnezeu lingură nu ca să o ducem la urechi.

acolo e Biserica. Nu vă temeţi. Eu n-aş vrea să fim în foc. Să acceptaţi să muriţi.ATITUDINI 09 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dragii mei. primesc. căci cu atât mai puternic vei fi. anatema să fie. E nevoie de diplomaţie în biserică? Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie. Smerenia este cea mai mare. e toată Biserica. o cam slăbesc cu ei. Exact ca greco-catolicii – închinaţi-vă ca voi. dracul prinsese momentul. Adevărul e unul. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin. de L-au umilit. Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur. de L-au jupuit. Nu vă păcăliţi. Că avem impresia că murim. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. Nu e numai o fracţiune din Biserică. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. această grozavă figură. mai degrabă. Şi dacă unul singur ţine adevărul. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. dar nu murim. în ierarhia bisericească credin" a e cea mai înaltă. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. dar dacă până la urmă ne bagă. spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva. Nu vă jucaţi cu adevărul. ca să existe o rezisten" ă creştină. vă daţi seama. Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El. Dar în pat doar nu poate să stea. de târg. . eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. Frumuseţea întâlnirii noastre nu mai există. că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. Să se suie în pat. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. nu suntem noi vinovaţi. Nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos. de acum Hristos va birui întru mine. tată. nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt. Mai bine să arzi în foc decât să zici ca duşmanul. şi să fii fericit că eşti singur. să nu mai vezi. Şi s­a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Bine. ci adevărul prezentat smerit. pentru că în pat este născut. Dacă nu accepţi lucrul acesta. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii. pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. te păcăleşte uşor. te asigur că nu te mai deranjează nimeni pe veci. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. nu-l dă nimeni jos. de L-au băut. dar să ţineţi administraţia de noi. adică adevărul. Şi atunci dracul vine şi-ţi spune: uite vino la noi. Acesta e sistemul – ca să te amorţească.

sfinţii mucenici în cete. jos viii şi morţii care s-au pomenit. este imaginată simbolic Împărăţia cerurilor. Şi mă întrebam: oare poate să fie o singurătate a Maicii Domnului? Tot din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o viaţă socială. de-a dreapta într-un spaţiu care e numai al ei. dar ea a fost o fiinţă socială. Numai Maica Domnului este singură într-un spaţiu care este numai al ei. ierarhii în cete. la mănăstirea Nicula şi. în miezul de pâine. Noi prin credinţa şi evlavia noastră am ridicat-o la acest spaţiu al singurătăţii. lA NANIA. Şi mă gândesc: iată. o are pe Maica Domnului. Aşa se explică faptul că atunci când s-a întâmplat o nuntă în Cana Galileii de pe malul lacului Tiberiada. vă ţin câte un cuvânt de învăţătură. Ca orice femeie. anume. ca părtaşă la nuntă. a măturat casa. îngerii sunt în cete. pentru că ea ne este încredinţată ca ocrotitoarea noastră. a ţesut pânză în război. mama Sf. Iisus e unul din Treime. Mă uitam şi astăzi pe Sfânta Masă unde avem Sfântul Disc şi unde în pâine. dar într-o imensă singurătate. a gătit. Mă gândeam în dimineaţa aceasta să teologhisesc despre Maica Domnului şi. a fost invitată şi Maica Domnului. prieteni. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. şi câte ceva din Sfânta Tradiţie. Şi de fiecare dată mă întreb ce aş putea să mai spun nou despre Maica Domnului. şi-a crescut Fiul în Nazaretul Galileii. Apoi sunt cetele sfinţilor şi ale îngerilor. despre teologia singurătăţii. a avut vecini. sfinţii cuvioşi în cete. pentru că despre ea noi ştim din Sfânta Scriptură destul de puţin. lA NANIA. poate că era rudă mai ht ig a yr e DĂ D D D D tir OD O O O O op ăs VO C ănă -V -V -V -V -V U U U U U M TRU TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE . De peste cincisprezece ani ne întâlnim aici. printre care pe Elisabeta. a fost ocrotită o vreme de bătrânul Iosif. există ceata viilor şi ceata morţilor. În centru este Isus Hristos. de fiecare dată. ca nuntaşă. a avut rude. prAzNICUl ADorMIrII MAICII DoMNUlUI MNUlUI MNUlUI Despre TeologIA sINgUrăTăţII În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Iubiţi credincioşi. Ioan Botezătorul.10 ATITUDINI CUvâNT Al Îps BArToloMeU ANANIA. ceata ctitorilor.

ATITUDINI 11 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Maica Domnului este o taină. sunt oameni săraci. Ca orice femeie. pe care l-a gustat nunul şi i-a atestat public calitatea. Ştim de la Evanghelia lui Ioan că la un moment dat în timpul ospăţului de nuntă. Iar El a primit aceste cuvinte de la Maică drept poruncă şi a poruncit să I Se aducă şase vase mari de trei vedre pe care să le umple cu apă. ci doar cu privirea I-a spus din ochi: „Ai milă de ei. ci că este Fiul lui Dumnezeu. adică ceasul Lui. Şi atunci a săvârşit minunea. Care a venit împreună cu câţiva ucenici. deci specifică nunţii. îndepărtată sau vecină cu nuntaşii. Deci a fost invitată. demnitatea”. pescari. ci la umilinţa la care ar fi fost supuşi pentru faptul că intrau în gura lumii. s-a gândit la necazul acestor oameni care vor fi obligaţi să suporte umilinţa vreme îndelungată. se petrecea doar la trei zile după ce i-a chemat în apostolat pe Filip şi pe Natanael. şi au să se facă de râs pentru că nu şi-au omenit nuntaşii. Mai cu seamă când era vorba de vinul care “veseleşte inima omului” şi care întreţine veselia la o nunta. Iar ea I S-a uitat în ochi şi nu L-a mai rugat cu cuvinte. atunci începuse să-şi adune ucenicii şi ştim din Evanghelie că abia atunci izbutise să adune pe patru dintre ei. a gătit. prieteni. în pace. iar Natanael când a auzit din gura lui Filip că cel vestit de Moise şi de profeţi este unul. Iisus din Nazaret. ea a chemat pe cei care serveau la masă şi le-a spus: „Faceţi tot ceea ce vă va spune El”. pentru a le salva demnitatea. a " esut pânză în război. Ioan. ceasul Meu încă n-a venit”. Nu la lipsa vinului. care după înviere nu credea. din Nazaret! Din Nazaret poate ieşi ceva bun?” Nazaretul n-avea nici un fel de faimă. Asta a pri­ ceput­o şi Sfântul Apostol toma. Fiule. era hotărât să facă o minune. pornind de la băutură.. a râs şi a spus: „Auzi. tocmai acela fusese în cantitate mică şi s-a isprăvit. printre care pe Elisabeta. ioan Botezătorul. a măturat casa. Încă nu devenise personaj public. a fost ocrotită o vreme de bătrânul iosif. a avut vecini. mama Sf. şi abia după ea a fost invitat Fiul ei. i-a atras atenţia Fiului ei: „Uită-Te. Iisus avea intenţia să-şi arate dumnezeirea spre a-i convinge pe ucenici că nu e un simplu învăţător. că rugăciunea Maicii Domnului pe lângă Fiul ei este în stare să schimbe chiar şi o hotărâre a lui Dumnezeu. pe Filip şi pe Natanael… Aşadar. a prefăcut apa în vin. pe Petru. a avut rude. şi­a crescut Fiul în nazaretul galileii. cu atât mai mult cu cât la această nuntă şi prezenţa Lui la ea. că nu mai au vin”. Dar El e la începutul misiunii Sale. şi. dar nu atunci. atât de puternică este mijlocirea ei către Fiul ei şi către Tatăl Dumnezeu. La . în gura satului. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. Maica Domnului. De aici concluzia.. El a priceput: era invitaţia maicii Sale ca El sa săvârşească atunci o minune. Ar fi zis clevetitorii: „Aţi văzut? Prăpădiţii ăia ne-au chemat la nuntă şi n-au ce să ne pună pe masă”. era un orăşel mic aproape nebăgat în seamă . Cum să explici? taina este crezută. Apoi El a binecuvântat apa care s-a prefăcut în vin. Salvează-le vrednicia. a salvat demnitatea săracilor care aveau nunta prin a o asculta pe maica Sa. Şi. mamă. am hotărât să nu mai vorbesc despre teologia singurătăţii. fără să mai aştepte încuviinţarea Lui. şi încă un vin de cea mai buna calitate. dragii mei. Şi a spus: „Lasă-mă. din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o via" ă socială. Iubiţii mei. să pun eu degetul să le simt”. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. Şi atunci a cerut proba tactilă: „vreau să văd coasta şi rănile.„de acolo să iasă profetul anunţat de Moise?” Aşadar pe acest fond psihologic Iisus începea apostolatul. . Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că mesenii nu mai au vin şi sa gândit la cei din familia care făceau nunta. momentul de a face minunea. nu explicată.

care după înviere nu credea. am ascultat şi de data aceasta cântarea pe care aţi rostit-o şi pe care în fiecare an o cântaţi împreună cu părintele Roman. Iisus i se arată şi I se oferă: „Hai. Credem în taină şi în virtutea acestei credinţe. sunt anonime. Dilema era următoarea: dacă este real. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . în fiecare an. că ea e singura fiinţă de pe lume. ca un omagiu pe care-l aduceţi Maicii Domnului. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? N-ai cum. şi nu fi necredincios. Cum să explici? Taina este crezută. Asta a priceput-o şi Sfântul Apostol Toma. urma urmei nici nu cred că există o teologie. cam primitive. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? n­ai cum. Sunt impresionante prin simplitatea lor. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credinţa necondiţionată. se moştenesc din generaţie în generaţie şi se cântă mai ales aici. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? Iar dacă este fantomatic. se ridică semne de întrebare şi încurcături. Aţi venit de hram aici ca să ascultaţi o Liturghie? La mănăstirea Nicula este Liturghie în fiecare zi. dacă nu este real. ca prin orice altă ştiin" ă. cam se repetă. ci credincios”. nu le cunoaştem autorii. Aţi venit să vă spovediţi? Duhovnicii sunt aici în fiecare zi la dispoziţia fiecăruia.12 ATITUDINI Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. Şi atunci a cerut proba tactilă: „Vreau să văd coasta şi rănile. şi am zis: iată care poate fi tema predicii mele de astăzi. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire faţă de Maica Domnului. să pun eu degetul să le simt”. aşa cum sunt ele. singura femeie. nu explicată. Dar. singura femeie. dar sunt produsul evlaviei populare. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. adu degetul încoace şi pune-l în coastă. şi le cântaţi aici cu această evlavie. sau dacă vreţi această suită de cântece care fac parte din folclorul nostru religios. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire fa" ă de Maica Domnului. Dragii mei. sânt foarte lungi. ca prin orice altă ştiinţă. Dar Toma şi-a dat seama că e o dilemă fără ieşire. cum de se lasă pipăit? Şi n-a mai ajuns cu degetul coasta lui Iisus pentru că I-a căzut în genunchi. Toată problema lui era dacă trupul Lui este real sau este doar fantomatic. Tomo. Poate că fără s-o ştiţi aţi venit să participaţi la Sfânta Liturghie prin cântarea care se numeşte chinonic şi care de data aceasta este o cântare populară simplă: „Am venit. că ea e singura " in" ă de pe lume. ca în orice teologie. Credem în taină şi în virtutea acestei credin" e. cam necioplite. Maica Domnului este o taină. Acest cântec. deşi avem capitole în teologia noastră. cam agramate. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. adică teologia Maicii Domnului. cam redundante.

Şi ciobanul cel tânăr este primit în curte de către un călugăr şi intră în vorbă. se ridică semne de întrebare şi încurcături. să te-asculte cineva. nu „maică”. la un moment dat. să ne mai vedem. . . Şi ciobanul zice: .Păi.Dar ce e mănăstirea? . credincios simplu. ci aţi venit ca la o veche cunoştinţă. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. să-ţi verşi focul.Păi. şi e pentru prima dată când văd şi alţi oameni decât baciul meu de la stână. „Am venit. adică noi să te vedem pe tine cu ochii sufletului. ci să „ne” vedem. măicuţă. nu m-a învăţat nimeni. da` nu ştiu rugăciuni. Aţi venit la Maica Domnului nu ca la sfinţirea singuratecă în teologia ei. la nişte prieteni. ca să-ţi spui necazul: uite ce mi s-a întâmplat. fără să ai capul împuiat cu teologie.Cum de nu ştii? . folosind acest diminutiv.O mănăstire. avem în biserică o icoană a Maicii Domnului care este sprijinitoarea noastră. ca în orice teologie. cu sine măgarul cu samarul lui cu încărcătura. Daca ţi-l spunem în gând. măicuţă. Nu vă imaginaţi câtă cuprindere au aceste două simple versuri: „am venit. şi ei îi aducem rugăciuni cu deosebire. dar eu sânt crescut în munte şi e prima dată când ies în lume pentru că m-a trimis baciul la târg ca să vorbesc cu-n negustor care cumpără lână. am hotărât să nu mai vorbesc despre teolo­ gia singurătă" ii. măicuţă”. Şi nu ştiu ce să fac aicea în mănăstirea asta a voastră.ATITUDINI 13 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE iubi" ii mei. poate să te şi ajute. la urma urmei nici nu cred că există o teologie. mi-am adus aminte de o istorioară care se păstrează în tradiţia mănăstirească a creştinătăţii răsăritene: „Era o mănăstire undeva la poalele muntelui şi. deşi avem capitole în teologia noastră. să pierim pe cale. ce să faci! Ce fac toţi: intră în biserică la icoana Maicii Domnului şi spui şi tu nişte rugăciuni. cum te duci la o rudă.Dar cine-i Maica Domnului? .Dar cum. . ne vei ajuta să ieşim din impas şi din singurătate aşa cum i-ai ajutat pe cei de la nunta din Cana Galileii.Păi. ducem o viaţă de rugăciune. nu să „te” mai vedem. dar ai credinţa în tine şi evlavia sfântă care preţuieşte mult! Dragii mei. poate să-ţi dea un sfat. şi tu-l pricepi.Păi uite aşa: noi suntem călugări./ Să-ţi spunem necazul pe care-l avem. să te defineşti pe tine ca fiu al lacrimilor Maicii Domnului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care ţi-a dat ţie naştere tu.Păi. să ţi-l spunem cu cuvinte sau fără cuvinte. tu nu ştii? Nu eşti creştin? . ./ Că noi suntem fiii lacrimilor tale. foarte apropiată de inima omului. Dar. am fost botezat. cam pe la amiază. adică teologia Maicii Domnului. . .” Asta este esenţa şi raţiunea prezenţei frăţiilor voastre în număr atât de mare aici la mănăstirea Nicula. să ne mai vedem”.” Auzi. iată. măicuţă. „Nu lăsa. ci „măicuţă”. soseşte acolo un tânăr cioban care avea. .Atunci zi măcar „Tatăl nostru”. şi tu să ne vezi pe noi cu necazul pe care-l avem.Ce este aici? . .Nu ştiu nici „Tatăl nostru”.

noi de la centrul parohial al Clujului am iniţiat o colectă pentru fraţii noştri ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Dacă veţi pleca de aici şi veţi ieşi pe poarta mănăstirii. Eu cred că ar trebui să-i arăt ce-mi place mie mai mult. am văzut-o pe Maica Domnului cum întinde mâna din icoană şi-i şterge sudoarea de pe frunte! El. dar ai credin" a în tine şi evlavia sfântă care pre" uieşte mult! . a început să joace bătuta. în special cele nordice. şi a plecat. şi când a ostenit s-a prăbuşit de osteneală în genunchi în faţa icoanei. pălăria lângă ciomag. şi se gândeau: . chiuind. A pus ciomagul jos pe podea. zicând melodia în gând şi îngânând-o. neştiutorul acesta. că dacă-mi place mie. tropăind podeaua cu picioarele. şi când el a căzut jos obosit de-abia suflând. blestematul ăsta de păgân.Nu. Dacă arhiepiscopul Iaşilor a deschis o colectă pentru cei din Nordul Moldovei şi Bucovinei. Eu l-am urmărit tot timpul pe această fereastră. Şi atunci am să joc bătuta în faţa Maicii Domnului. o să-i placă şi ei.i-a zis călugărul. vreau să folosesc acest prilej pentru a vă aminti că în primăvara aceasta multe părţi din ţara noastră. într-un fel scârbit. ne-a pângărit biserica. Şi a jucat-o aşa cum se joacă ea.Uite. Dragii mei. credincios sim­ plu. Între timp călugării de afară auzind zgomotul din biserică au venit la ferestre.14 ATITUDINI Auzi. i-a oprit şi le spune: . duduind. atunci intră şi fă ce ştii . ci să-i cântaţi Maicii Domnului. este mai bun decât noi toţi la un loc”. Şi-a zis el: ce să-i arăt Maicii Domnului? Rugăciuni nu ştiu. şi a jucat până a ostenit. Să-l dam afară! Dar stareţul.O. Şi şi-a adus aminte că ce-i place mai mult pe lume era să joace bătuta. aţi venit aici nu să jucaţi. şi pentru tot ceea ce veţi trăi în continuare în această sfântă mănăstire închinată Maicii Domnului. tare. nu! nu vă atingeţi de el. şi-a încordat braţele şi picioarele şi. care era un bătrân cu viaţă sfântă. Şi pentru că veni vorba de Maica Domnului şi de mila ei pentru cei săraci şi năpăstuiţi. Şi ciobanul a intrat în biserică şi s-a ploconit în faţa icoanei Maicii Domnului. fără să ai capul împuiat cu teologie. să te de" neşti pe tine ca " u al lacrimilor Maicii Dom­ nului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care " i­a dat " ie naştere tu. ca un flăcău. ciobăneşte. să aveţi sentimentul acesta în viaţa voastră şi în visele voastre: că aţi plecat cu o mângâiere de la mâna Maicii Domnului prin care v-a mulţumit pentru prezenţa voastră aici. au fost zguduite de ploi şi de revărsări de ape.

după voinţă. acum şi în veci. dacă nu este real. şi Maica Domnului vă va mulţumi mai mult decât vă putem mulţumi noi. veţi vedea ca sunt doi oameni la masă cu nişte pancarte pe care scrie „pentru Maramureş”. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. acolo la poartă. să lăsaţi ceva pentru această colectă cu care să-i ajutăm pe fraţii din Maramureş. Lăsaţi fiecare după putere. Fie ca lacrima Maicii Domnului să fie pentru voi lacrimă de mângâiere şi de bucurie duhovnicească. Cei care veţi vrea. lăsaţi câte ceva acolo ca să-i putem ajuta. Colecta o începem de astăzi. de Sfânta Maria Mare. Am văzut toate rapoartele.ATITUDINI 15 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dilema era următoarea: dacă este real. năpăstuiţi din Maramureş. cum de se lasă pipăit? Şi n­a mai ajuns cu degetul coasta lui iisus pentru că i­a căzut în genunchi. există câte un sat în care câte douăzeci de case au fost luate de ape la vale. lăsând pustiu în urma lor. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? iar dacă este fantomatic. Ieşind pe poarta mănăstirii. amin! . după inimă.

12 septembrie a. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. care spulberă pe to" i cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. Frumos spunea Părintele Ilarion Felea. ale celor ce au suferit mai bine moarte de martiri decât să-şi vândă credinţa şi neamul lor. s-au ridicat ca nişte stânci de neclintit. care spulberă pe toţi cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. (Matei 5:10) trupurile lor. În numele unei false democraţii ei luptă de fapt împotriva tradiţiei şi a adevăratelor repere existenţiale. cum se spune uneori (adică iubirea oarbă faţă de greşeli şi ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . de parcă n-ar fi existat. de la marginea Aiudului.16 ATITUDINI vIzITA părINTelUI JUsTIN pârvU lA A MăNăsTIreA AIUD de Monahia fotini „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia cerurilor” cerurilor”.. Oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. Vineri. s­au ridicat ca nişte stânci de neclintit. Iubirea de neam nu este şovinism. ale cărui moaşte zac şi ele aruncate în gropile Aiudului: „Creştinul iubitor de oameni simte răspundere şi arată respect faţă de munca înaintaşilor (totuna cu tradiţia). Belşug de mucenici a înghiţit temniţa Aiudului. mulţime de credincioşi din toate părţile ţării l-au urmat pe Părintele Justin Pârvu la mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud. să amintească jertfa lor. Călcăm pe sânge de martiri. şi au identificat tradiţia cu fundamentalismul şi iubirea de neam cu şovinismul. care dăinuiesc cu groază şi acum pe Râpa robilor. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? Au crezut că vor îngropa memoria lor cu betoane şi ciment. De ce nu sunt cinstiţi martirii din temniţele comuniste? De ce se tem politicienii de azi să rostească numele lor. pe care Părintele Justin o numeşte altar sfânt al neamului românesc şi fabrică de martiri.c. Trupurile lor. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. turnând peste sfintele lor trupuri blocurile bolşevice. spunea Părintele Justin. să înalţe rugăciune lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au pierdut viaţa în temniţa Aiudului şi să se închine sfintelor lor oseminte. şi necinstim jertfa înaintaşilor noştri.

Doamne. au cântat în mausoleul înălţat în cinstea lor un acatist închinat martirilor din temniţele comuniste. îngropaţi de vii. Părintele Justin a rostit. care sufereau nedreptate şi chinuri neasemuite şi cine va putea povesti felurile şi mulţimea torturilor lor? Că erau bătuţi până la sânge. un emoţionant cuvânt: Cuvântul al părintelui Justin rostit în osuarul mănăstirii Aiud Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi şi ostenitori. s-a făcut slujba de pomenire a eroilor şi martirilor lui Hristos. Dorind să se reîntâlnească cu fraţii lui de suferinţă şi să le aducă un cald prinos de mulţumire. Cât de minunate sunt lucrurile Tale. aşa după cum suntem aici. dragoste şi răspundere pentru generaţiile de faţă şi grijă pentru generaţiile viitoare”. Sf. din toate părţile. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? exagerată faţă de însuşirile naţiei din care faci parte). ei. ne-am gândit să venim aici în Aiud să facem o comuniune cu generaţiile tineretului jertfelnic din perioada carlistă şi comunistă. tăiaţi cu pânza de circular.1 Îndrăznim să credem că aceştia sunt de două ori mai fericiţi ca martirii recunoscuţi ai Bisericii. de care lumea nu era vrednică. după care. ci este respect faţă de generaţiile trecute. ciuruiţi de gloanţe. pe care bunul Dumnezeu a rânduit să fie scoase la iveală odată cu săpăturile făcute pentru ridicarea schitului. Ca o minune. Părintele Justin împreună cu un sobor numeros de preoţi şi de credincioşi. pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii lor. de parcă n­ar " exis­ tat.ATITUDINI 17 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce nu sunt cinsti" i mar­ tirii din temni" ele comu­ niste? De ce se tem poli­ ticienii de azi să rostească numele lor. deoarece aceştia suferă prigoană şi după moartea lor şi defăimaţi sunt şi azi. 153. Ce respect acordăm noi jertfei acestor martiri. Că spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Nu este ceva mai fericit decât sufletul care s-a învrednicit să sufere pentru Hristos vreuna din suferinţele ce ni se par groaznice şi cu neputinţă de îndurat”. şi am ajuns aici. ostenindu-vă. toate cu înţelepciune leai făcut! Cu adevărat cu câteva ore în urmă. p. . să amintească jertfa lor. După slujbă. printre lacrimile care îi şiroiau pe obraji. înfometaţi până la moarte. şi de mai-marii poporului şi de mai-mari Bisericii. arşi de vii. în osuarul unde sunt depuse cinstitele lor oseminte. Ioan Gură de Aur. să facem în sfârşit această sfântă şi înaltă comuniune cu aceşti eroi şi 1 Cuvântări de laudă la sfinţi. aţi plecat maşină după maşină.

Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetăţeni din Maramureş. deci. Şi câte alte întâmplări – mama care era pusă în ţâţâna uşii cu sânii. copiii născuţi şi făcuţi întradevăr pentru ţara aceasta. acuma se ştie îndată. În numele unei false democra" ii ei luptă de fapt împotriva tradi" iei şi a adevăratelor repere existen" iale. Când am coborât din maşină. Suntem într-adevăr înapoiaţi. Plângea copilaşul acolo. aceştia de astăzi. este tot ce a avut mai scump ţara noastră. este. Ei nu mai sunt. numai cât a născut. în sfârşit. şi suntem turnul de apărare pentru spiritualitatea ţării noastre. copiii din faşă. ţara noastră sfântă. martiri ai noştri. poate chiar mai mult decât atunci. cu dârzenia cu care au luptat înaintaşii noştri. Aici suntem straja Europei. a răzbit mama aceasta. iar pruncul cu mama – într-o celulă de la etajul 1. Ei bine. În 1948 era o mamă care năştea într-un spital din Suceava. pentru ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . că la mănăstirea Peri le-au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. aceştia sunt eroii şi neamul nostru. aici suntem vârful de sabie al întregii culturi şi civilizaţii europene. Aceste oseminte sunt mărturia sfinţeniei lor pentru noi. au luat călăii pruncul şi pe tatăl lor. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. Până şi copilul de la sânul mamei vorbeşte de tirania acestor vremuri. în acest acatist e cuprinsă toată nevoinţa şi toată istoria acestei generaţii de martiri. am intrat în monument şi am văzut toate aceste ziduri şi am citit câteva nume. Iată.. s-a îmbolnăvit şi după zece zile a murit şi fiul ei pe munţii Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. şi au identi" cat tradi" ia cu fundamentalis­mul şi iubirea de neam cu şovinismul.. Ce mamă poate să fie aceea care să-şi dea fiul ei la moarte? Ei. pe tatăl l-au băgat în celulă la parterul puşcăriei Suceava. s-au pierdut în dolari şi în aur.. Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist care s-a citit aici şi dacă am fost atenţi. bine. soţul era la uşă şi aştepta să vadă noul venit – ce să fie: băiat sau fată? Că pe atunci nu se ştia de înainte ce iese. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. care ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi necazuri..18 ATITUDINI oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. Ei spun că suntem înapoiaţi. pentru neamul nostru creştinesc. toată esenţa neamului nostru prin viaţa şi jertfa lor.. dar ridicăm biserici. aceea au luat-o ruşii. construim altare. dar sub o formă modernă. îi dădeau la 2-3 zile o cană cu lapte. să divulge pe fiul ei unde este. Avem şi noi în acelaşi timp datoria sfântă să stăm cu puterea. Aici în Europa de strajă stă România. aflate sub o acuzare de care n-am fost vrednic şi eu.

să nu cumva mâine să rămânem slugi pe pământul ţării noastre. Aici în Europa de strajă stă România. că la mănăstirea Peri le­au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. Cimitirul de la Aiud Râpa Robilor Monumentul Aiud . repet. încât nu am putut să aţipesc. " ara noastră sfântă. cu toată forţa. şi aţi venit să ne împărtăşim din acest moment frumos. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. prin sărăcia. aceea au luat­o ruşii. cât am străbătut-o eu acum din zorii zilei până aici. au intrat mai mult de jumătate. mizeria care ne împrăştie în toată lumea . Dumnezeu să binecuvinteze osteneala şi Maica Domnului să ne ocrotească. E atât de frumoasă ţara aceasta. de a ne pune în viaţa noastră cu toată puterea. fiţi siguri că Bucovina noastră nu mai era printre noi. aşa de frumos cum este pictată aici. tot. cu părinţii care s-au ostenit şi au citit acatistul. sub formele acestea de ecumenism. ocrotitoarea tuturor deţinuţilor care au plecat dintre noi şi priveghează mai departe la osemintele fiilor ei. au luat şi locul. Dar dacă n-ar fi fost Ştefan cel Mare la Putna. (…) Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala care aţi depus-o. să putem contrabalansa forţele acestea ale întunericului care vin peste noi. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetă" eni din Maramureş. şi românii şi-au făcut un sălaş alături care într-adevăr preînchipuie Biserica şi istoria hotarului nostru. au dărâmat şi biserica.ATITUDINI 19 ht ig a Ă yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE că ei s-au băgat în Maramureş.. şi apoi această slujbă de pomenire a celor adormiţi.. De aceea şi noi avem datoria.. globalizare.că vin străinii în locul nostru şi ne ocupă locul şi vai de noi.

Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici. le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!” Două femei din Aiud. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut. Părintele i-a spus: „Soro. dându-ile. preot slujitor la Mănăstirea Aiud. sfătuindu-le să se dea la locul durerii. fiind bolnavă de cancer. s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui hristos! O bătrânică din judeţul Cluj. voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. gradul IV metastază. aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer.Mărturii adunate şi relatate de Ierom. acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui. spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei. venind la mănăstire. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi. a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar. M-am cutremurat! 1 . i s-au uscat bubiţele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. înainte să ajungă în cameră. în drum de la Slatina spre Bucureşti.20 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE CâND oAsele vorBesC Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud1 uneori vin oameni bolnavi care nu au o cre­ din" ă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul s" n" ilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Dumnezeu va face minuni. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei. li s-au luat durerile cu mâna. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn. L-a dat pe copilaş şi. La un moment dat. . uimit. a deschis cu grijă capacul răcliţei şi. Părintele. pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. Un băieţel din Slatina. s" n" ii fac minuni. în tren. Augustin. uitându-se spre sfintele moaşte. mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi a gleznei. de 12 ani.

Ioan Rusu. pentru care medicii nu i-au găsit leac. Când a ajuns acasă. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. el să se mute.Părinte. sfinţii fac minuni. dimineaţa.ATITUDINI 21 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos! De exemplu un tânăr avea o boală gravă de piele. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet. . Mama lui era credincioasă însă.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: . După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea ca cu mâna. i-a uns o parte din trup. O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. sănătos. se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: . Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele. locul care fusese uns cu ulei. În schimb.Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. minune.Dacă nu te muţi tu. un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie. Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa.Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: . atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine. s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: . Iarăşi. era dimineaţă fără pată. Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă. pentru că tânărul nu avea încredere şi o. i-a de aici 400. aici. chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică. dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme.

Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. încât dacă nu este dus imediat la medic. Şi. 8. Osul acesta. Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud 1. Când l-am văzut. şi foarte frumos la chip. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap 7. de la ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . începeau să zbiere şi să cadă pe jos. li s­a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. m-am înspăimântat. s-a menţinut câteva clipe vedenia. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică. la 90 de grade.22 ATITUDINI Nu mai spun de cazuri de demonizare. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu. în drum am aţipit. când am aţipit. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari. cu plăcuţă. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. 2. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele. când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă. Sfântul i s-a arătat. ca să le pună la dânsa la spital. din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…. 9. uitaţi ce anormal de curbat este. ajunge să înnebunească de dureri. Aici este o aşchie smulsă din os. vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o. dar am auzit că acum iar se simt rău. 6. care a persistat câteva secunde. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat. cu şurubele. imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură. care mi-a mărturisit: „Părinte. am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. Îi dădusem. nu mai spun de cazuri de demonizare. de ziceai că-i în gură de şarpe. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei. după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă. 5. 3. o parte de oseminte. când venise prima dată aici. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge. de ziceai că­i în gură de şarpe. 4. Şi-mi zice: „Părinte. li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune.

ATITUDINI 23 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE la un moment dat. înainte să ajungă în cameră. le­a întrebat: „te cheamă ioan?” iar sfântul i­a răspuns: „Da!!!” poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală. 10. s­a uitat în spate şi n­a văzut pe nimeni. uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt. a deschis cu grijă capacul răcli" ei şi. . aude din spate o voce care a strigat aşa: „ioan!!!”. uitându­se spre s" ntele moaşte. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian. 12. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. uimit. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală. venindu­şi pu" in în " re şi în" elegând că n­a fost voce de om cunoscut. Părintele. 11. ca să fie sigur că e mort.

prin curajul şi jertfelnicia lor. într­un moment în care. Justin parvu p vă da" i seama ce for" ă a avut acest tineret.. au curăţat tot ce a fost mai important. În 1948 a fost cel mai mare val de arestări. Mişcarea aceasta a tineretului de atunci. au şi început arestările. în mare parte legionar. Cu un an înainte. încât Moscova i-a luat la întrebări. Când au văzut ei cât tineret este implicat. în ’4 4. până şi organele Securităţii. la deschiderea anului universitar.24 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE AIUDUl – JerTfă şI sfINţIre interviu cu p. Şi asta datorită şi faptului că în Munţii Tarcăului urma să se adune o tabără. care au venit înspre Aiud săi slăvească pe martiri. şi-au închis mapa şi au plecat. toate tablourile lui Gheorghiu Dej. să-i baţi cuie… ceva de neînchipuit pentru creştinism. dar mai ales prin puterea unităţii lor. să ţină un discurs. „O să plătiţi scump” – le-a zis Gheorghiu Dej. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile.. Părinte. De cum a început discursul. au început şi studenţii să scrijelească cu creioanele sub bocanc. Glasul martirilor a chemat pe fiecare să se identifice cu spiritualitatea tineretului acelei generaţii. în ’44. dar. ei bine. acolo este zugrăvită toată viaţa şi nevoinţa acestor suflete jertfelnice. cum v-aţi reamintit Aiudul? Aiudul… este temniţa spiritualităţii tineretului nostru. Unitatea lor era aşa de rodnică. comuniştii erau stăpâni la noi în " ară. la Universitate. a şocat întreaga lume. Vă daţi seama ce forţă a avut acest tineret. toţi au rămas uimiţi. S-au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. şi sălbăticia iudaică: să tai cu fierăstrăul capul omului.. ce ajunsese să depăşească 9000 de tineri. comuniştii erau stăpâni la noi în ţară. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. într-un moment în care. ale Anei Pauker erau . de puterea organizaţiilor noastre de tineret. în 1947. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta. M-am bucurat mult de mulţimea credincioşilor noştri. În acele zile. Gheorghiu Dej s-a prezentat la Iaşi.. în acelaşi timp. încât în scurt timp ar fi câştigat tot poporul şi comunismul a recunoscut în această mişcare un inamic ce-i punea în pericol puterea. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta şi ţara era cuprinsă de cele mai puternice gheare.

Şi. Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti. XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidenţă şi mărturiile actuale.în Mun" ii tarcăului urma să se adune o tabără. ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor. din toate domeniile. Să se prezinte acum partidele politice şi să spună câţi sacrificaţi au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. dar de ce ceilalţi să stea nebăgaţi în seamă? Poate toată sărăcia şi mizeria în care trăim noi astăzi.. italiană. Tot ce am primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. de un canon de rugăciune mai intens. E interesant că avem sfinţi din secolele XIV. teologie. tot restul vieţii a fost o continuă hărţuială. despre Părintele Ilie Lăcătuşu – ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar. pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. şi nu lipsea rugăciunea. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă. atunci nu mai e sfânt! Păi unde mai e adevărul? Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin şi naţional. Dar eu m-am lăsat mereu în voia lui Dumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu. au cură" at tot ce a fost mai important. Când au văzut ei cât tineret este implicat. mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică.ATITUDINI 25 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . dimineaţa găsite pe jos. încât Moscova i­a luat la întrebări. Erau o mulţime. este tocmai pentru că trecem cu indiferenţă pe lângă trupurile martirilor români. franceză.. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Paraclisul Maicii Domnului. Aveam un program alcătuit din rugăciunea Doamne Iisuse.. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost.. a fost cu adevărat o mişcare de regenerare a creştinismului nostru ortodox. ori în Spania. Aici am învăţat într-adevăr să şi mănânc. Dar este aceeaşi mafie din trecut. germană. agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acolo însemnări folositoare. dacă ne convine nouă sau nu. lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare. El nu este omul mărginit – în România. Ce a însemnat puşcăria Aiudului pentru sfinţia voastră? Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea.. că. de ce Biserica nu canonizează şi pe aceşti sfinţi? Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. Sunt atâtea dovezi ale sfinţeniei vieţii lor. Această stare de lucru a durat vreo lună jumate. De exemplu. văzându-se în pericol. M-am întreţinut acolo cu scrierile însemnate pe pereţi.. S­au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. Nu riscă . Tot ce voiai: vocabular pentru engleză. Asta nu împrumută ecumeniştii noştri? Când vrem să canonizăm un sfânt. Până şi catolicii îşi canonizează mai repede sfinţii. au început să-i culeagă… şi astfel a ajuns tot tineretul nostru de elită în puşcării. În cămăruţa asta au venit momente de linişte şi pace. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. A fost singurul loc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă. este în prezent şi va fi în viitor. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei rugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate. altfel. În Aiud am stat singur în celulă vreo şase luni. Cei pe care i-a învrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luat degrabă la El. ce ajun­sese să depăşească 9000 de tineri. de post. două aproape. au şi început arestă­rile. XVI.

aşa cum au realizat şi Sf. în perioada comunistă. Ioan Ianolide. cu spirit de sacrificiu. Apostoli. Dar când a fost vorba să execuţi pe Codreanu şi pe toată elita asta a creştinilor ortodocşi. nu s-a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. să mărturisească după puterea lui. pentru că tulbură naţia. Apoi prin televiziune. şcoala a fost deformată. sunt mult mai puternice şi mai tari. Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieţii politice. aşa de puţini. dar trăiesc. după mine. Şi ce fapte mai mari de canonizare cer decât se văd la un Virgil Maxim. De asta nici poporul nu-i iubeşte. Valeriu Gafencu. era şi un tineret venit din generaţii cu un sentiment creştin şi naţional. au pus mâna pe ierarhia Bisericii. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”… Erau foarte atenţi să vadă ce spune Biserica. şi metale mai puţin nobile. să ştiţi. Părintele Calciu… Dar ei nu pot promova aceşti sfinţi. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şi de umbra lor le e frică. pentru că nu-şi pun ei pielea la saramură. cât sunt ei. pentru că evreii în general sunt foarte fricoşi. martirii şi mucenicii noştri. Fiecare are datoria. Cea mai mare greşeală care s-a făcut în ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii. ceva mai clocoteşte acolo în adâncul sufletelor lor. Nici o ţară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi claritate şi viziune. un creştinism plămădit prin suferinţă. De ce nu mai are tineretul de azi puterea curajului de atunci? Măi. încât nu mai are cine să sădească ceva sănătos. calculatoare şi toată tehnica rămâi total dezarmat. toţi se protejează. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele. toată lumea a fost de acord – trebuie executat. era o moştenire care se promova şi în învăţământ şi în societate. măi. Din tot creştinismul. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viaţa politică. Dar în timp s-au spălat toate ideile acestea frumoase. după cum au fost vremurile. nu numai S" n" ii au mărturisit Adevărul. familia a fost deformată. ortodox sau catolic. a fost foarte implicat în viaţa societăţii româneşti. Şi generaţiile care s-au născut în furtuna asta. însă.26 ATITUDINI Să nu uităm că pe Biserică nici por" ile iadului nu o vor birui. nu­" i trebuie mare " lozo" e. adică Biserica s-a integrat „perfect” vieţii politice. Adevărul l­a mărturisit şi toată su" area creştină care a primit Botezul lui hristos. nimeni nimic. Ultimul cuvânt. şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou. într-o frământătură. şi metale nobile. cum am avut noi. Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere. dar unii dintre români sau dus… Şi acum le e frică în continuare de ei. n-a fost niciodată o conferinţă a unui guvern în care să nu fie şi reprezentantul Bisericii. adevărul este simplu.

Să nu uităm că pe Biserică nici porţile iadului nu o vor birui. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc. Cel care simte ortodox. măi? Nu. mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină… Nu aşa spunem la Crez? Mărturisirea face parte din datoriile creştinului. mai ales în vremuri grele. au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu. ba dimpotrivă. de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit. înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia. acela şi mărturiseşte. nu s­a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: Mărturisesc un Botez. cu o conduită morală impecabilă. Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele.. însă.. ortodox sau catolic. să mărturisească după puterea lui. Nu-ţi trebuie mare filozofie. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi. Părinţi nu prea întâlnim această problemă. Însă nu vor reuşi nimic. ferească Dumnezeu. adică potrivite cu specificul naţiunii mele. interviu realizat de monahia Fotini. trădare. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre.ATITUDINI 27 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE nici o " ară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi clari­ tate şi viziune. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă. dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie. adică îmbisericirea neamului. Nu se converteau şi cei care torturau? Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. dar unii dintre români s­au dus… Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. noi ne luptăm în naţiuni. adevărul este simplu. ni se socoteşte ca un fel de lepădare. nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste. pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor.. Dar ce. mărturisirea ta va fi mai rodnică. Din tot creştinismul. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos. dar pe căi diferite. de când există lupta împotriva naţiunilor? La Sf. în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. cum am avut noi. la Râmnicu Sărat. Fiecare are datoria.. Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –. înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul. deopotrivă. 15 septembrie . Jilava. Părinte. în perioada comunistă.

care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni. un mort viu. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor. Dumnezeu a vrut ca fata să vină. fără mirosuri. la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit.pentru că sfântul face minuni. cu ochii închişi. Maica Domnului şi după aceea pe el. să văd personal cu ochii mei. ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti… Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu. era cu ochii deschişi mari. am văzut un mort adevărat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra. Omul. spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu. deşi nu fusese de vreo două-trei zile. ochii i-a mişcat în direcţia . vorbeşte la cei care sunt vrednici . da’ nu­i mort. sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. neaşteptat . când moare.eu. Atunci. de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. nemişcat. ca să nu putrezească imediat. ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. complet. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo. deschide ochii. de atâţia ani. în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri. se mişcă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. personal. Mărturia părintelui Ioan de la rarău Părinte Ioan. Am văzut un mort.28 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părINTele IlIe lăCăTUşU Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca ghea" a. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva. şi descoperit. erau calde. bineînţeles. Şi intrând înăuntru. trăind în aer ca toţi oamenii. în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Iar el – nimic. şi fără nici un fel de miros. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el. pentru că eram străin de Bucureşti. Şi.

o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” . Sfânta Filofteia. Am pus mâinile mele pe mâinile lui. ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii. se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul . am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Şi atunci m-am … şi atunci m-am ridicat şi am plecat.acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. mari de tot. întreabă ceva”. ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni . Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. sfinţi mari. reci ca gheaţa. N-am stat cu ei. nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. se mişcă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. un mare sfânt. Am mai mers altă dată. am cunoscut. vorbeşte la cei care sunt vrednici ­ eu.ATITUDINI 29 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi când am ridicat capul şi m­am uitat la el. un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe.exact cum s-a întâmplat acum. prin darul proorociei. Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare. Am văzut un mort. deschide ochii. mare înaintea lui Dumnezeu. neaşteptat ­ pentru că sfântul face minuni. Nu se vedeau semne de putrefacţie… Absolut nimic. Nu mai erau rigide? Nu.dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi. tata vrea să-ţi vorbească. am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte. aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat. În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă? Da. un mort viu. Sfânta Cuvioasă Parascheva. nu-i cunosc viaţa. numai i-am văzut. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie? Nu ştiu cât de mult mă rog eu. după ce m-am rugat puţin. Nu-i cunosc activitatea. deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră? Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa. Şi. Şi am auzit că ar fi spus. se mişcau cu mâinile mele. ce puteţi spune? E unul dintre cei mai mari mucenici. A. Era deci şi înainte văzător cu duhul. erau calde. mam uitat în spate.ţepene complet. şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. mea. Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni? Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Sfântul Dimitrie Basarabov. înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani. socotindu­ mă cu totul nevrednic de aşa ceva. neaşteptând altă invitaţie. Despre părintele Daniil. în clipa aceea. înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui . cum sunt morţii şi. ca la doi ani. dar ştiu că este un sfânt. era cu ochii deschişi mari. da’ nu-i mort. Erau flexibile. Atunci. şi cu mustaţă şi cu tot absolut. ca viu. Dumneavoastră mişcaţi mâinile sau nu? Eu le-am mişcat. absolut deloc. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă. .

unde era el atunci. zdravănă. A murit în chinuri. ştia vreo cinci şase limbi străine. L-aţi cunoscut? Da. un om studios. aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină. l-am cunoscut. ori cu Satana.30 ATITUDINI Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. El pe toţi i-a convertit. îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă. atât. Pentru mântuire. Viaţa nu există numai pe pământ. Era şi el cunoscător cu duhul. A murit ca un mare mucenic. Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. este un termen. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. ci în veşnicie unde este exclusă moartea. trebuie cernută. foarte. L-au omorât. la Maica Domnului. ori cu Dumnezeu. dacă nu este convins. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică. ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. absolut nimeni. tot timpul scria şi se ruga neîncetat. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. Despre ce ţinea conferinţe? Discuta sub toate aspectele. Avea mare trecere la rugăciune. era foarte. nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. Dumnezeu Îşi alege oamenii. Căuta tot timpul să nu iasă în eviden" ă cu ceva. Acum e vreme de cernere. înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. au suferit. Cum a murit? A murit în închisoare. Ori eşti în lumină. Nu există viaţă pe pământ. desăvârşită. făcea pe neîsemnatul. ori în întuneric. Omul. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu. Făina dacă nu-i cernută. „Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. e cu gunoaie. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. avea o credinţă fixă. prin fapte. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare. Schitul Rarău. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie.

chiar în ziua de 30 ianuarie. eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. În 30 ianuarie. . Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. făcea pe neîsemnatul. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Am ezitat la început. ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze. în general. absolut nimeni. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav. Măi. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva. Sus ne însoţeau nişte păsări. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat. şi atunci când o făcea. prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere. că altfel cred că eram cu toţii morţi. foarte. nu te mai scoate nimeni de acolo. încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheaţă. unde era el atunci. Şi am scos. care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. crezând că vom refuza comanda. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă. în Deltă.ATITUDINI 31 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Era şi el cunoscător cu duhul. gheaţa groasă de 20-25 cm. unii în sfârşit până la jumătate. El s-a remarcat. şi am scos la mal cei doi snopi. vreo patru mitraliere. de se minunau şi caraliii. n-o fost nimic. Avea mare trecere la rugăciune. că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Am mers vreo trei ore în apă. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Unii până la piept. curăţat. când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. Mărturia părintelui Justin pârvu Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava. intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. era foarte. Că dimineaţa. ne-au trimis în colonie. pus la dimensiune şi era un ger de minus treizeci de grade afară. măi băieţi. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie. la canal la tăiat de stuf. te duci într-o ştioalnă. până la bărbie am intrat în apă. aşa aburi ieşeau din toate. Am ajuns acolo. şi cum să intri în apă? Calci. Era o căldură. Schitul Rarău. rar îl auzeai vorbind ceva. de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Era o deschidere acolo. Să intrăm în apă. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi. era foarte important ceea ce spunea. Ei bine. Mare minune a fost atunci. la Maica Domnului. ăştia trag în noi. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă. de apă.aşa te prindea la oase. Am tăiat frumos snopi. măsurat. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. Probabil aşteptau să ne execute. s-a luminat de ziuă. Măi. trebuia frumos. Ne-am încălţat. „hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. şi am intrat. de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera. Curgea apa de pe noi. nici un internat. unii până la gât. Eram toţi înspăimântaţi. nori şi rece . când am intrat noi era ceaţă. Şi dintr-odată a apărut soarele.

Ioane. că Biserica stă rău.Cuvântul patriarhului Iustinian către părintele Ioan este citat în articolul Părintele Ioan Negruţiu – deţinutul care a refuzat să fie scos din lagăr. prin smerenie şi îndelungă răbdare . profesor şi director la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeş (1971 – 1976). Universitatea. putem înţelege că mare a fost lucrarea de preot a părintelui şi în temniţă şi în lagăr şi în deportări. în momentul în care patriarhul Iustin Moisescu a aflat că părintelui i se propusese să plece în Banat. 1990. dar nu mi-a dat şi puterea de a altoi spiritul zidului. Tot acolo putem citi un cuvânt al patriarhului Teoctist Arăpaşu: „Mi-a dat Dumnezeu o dăruire: aceea de a clădi.ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioannegrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar. muncitorii şi ţăranii nedispuşi să-şi vândă sufletele satanei ş. II. E un haos aici!” Haosul se datora tocmai presiunilor pe care Biserica le suporta din partea regimului comunist… Armele de apărare ale mucenicilor erau: credin" a în Dumnezeu. Altarele româneşti s-au mutat în închisori!” Patriarhul Justinian Marina1 scurtă prezentare a părintelui Ioan În volumul al doilea al seriei de Convorbiri duhovniceşti. dintre cei mai buni pe care îi avea ţara. Protosinghel Ioanichie Bălan. Atât de amplă a fost lucrarea părintelui Negruţiu încât. prin rostirea S" ntei liturghii de către preo" i.32 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părintele Ioan Negruţiu – răstignit lângă Hristos… „Părinte. clerul şi călugării.” Chiar dacă patriarhul Teoctist se referea mai ales la lucrarea pastorală făcută de părintele Negruţiu după ieşirea din închisoare. iar în 1938 a luat licenţa în Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost mulţi ani profesor la liceul din Beiuş. până în anul 1948. l-a rugat: „Te rog să nu pleci. 217. inclusiv cea de Teologie. de Ionuţ Băiaş şi Costel Condurache (poate fi citit pe http://www. nu ştim cum să vă mulţumim că ne-aţi salvat Biserica! Ortodoxia noastră a amuţit aici. Titlul articolului se referă la momentul în care părintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Iustinian de a fi scos din lagărul de la Canal. părintele Ioan: Despre celulele „devenite altare” „Se mutaseră în aceste lagăre şi temniţe mii şi zeci şi sute de mii de oameni. Episcopia Romanului şi Huşilor. vol.d. de a construi.Timişoara”2. prin recitări din S" ntele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. ţi-a dat Dumnezeu acest dar din plin: să pui viaţa în ziduri. Apoi a lucrat ca inspector eparhial la Episcopia Oradiei.m. Numai Bunul Dumnezeu ştie 1 . prin postul de bună­voie întărit cu cel impus de călăi.htm). Or.Convorbiri duhovniceşti. p.a. În anul 1981 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Timişeni . întărită prin rugăciune şi psalmi. ţie. pentru a rămâne să îi întărească pe fraţii de suferinţă. 2 . în anul 1915. facultăţile. fostele guverne împreună cu armata. părintele Ioanichie Bălan îl prezintă astfel pe părintele Ioan Negruţiu: „S-a născut în satul Borşa – Bihor. Academia Română. inspector general patriarhal (1976 – 1979) şi redactor principal la revista Mitropolia Banatului (1979 – 1981). în 1934.hotnews. A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi. prin milostenii fa" ă de cei mai slabi. şcolile şi întreprinderile. de a ridica ziduri. Toate instituţiile de bază ale societăţii noastre erau bine reprezentate.

Idem. «martyres designati». pe centuri. prin îndobitocirea lui. şi trecute prin rigorile torturilor. cele mai multe creaţii ale poeţilor consacraţi. ca şi prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc. nu pentru că ar fi îndurat într-un timp scurt căznirile trupului. Origen. prin cuvinte. Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraţilor. a varului nestins. În acelaşi context. de toate zilele. Tertulian îi numeşte «martiri propuşi». poate să se numească pe bună dreptate martir». folosind scrisul cu acul: pe pereţi. spune că acesta nu este altceva decât un martir în viaţă 3 . a focului. inclusiv cea de teologie numărul şi numele victimelor aduse ca nişte oi spre junghiere. 241. spune: «Ele sunt adevărate martire. prin îmbogăţirea cunoştinţelor. Se mutaseră în aceste lagăre şi temni" e mii şi zeci şi sute de mii de oameni. întărită prin rugăciune şi psalmi. după cum spune proorocul. dintre cei mai buni pe care îi avea " ara. Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalităţii şi degradarea totală a fiinţei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om. ci pentru că toată viaţa lor au luptat şi nu s-au îngrozit de lupta lor olimpică. prin îndobitocirea lui.”3 părintele Ioan: Despre mucenicie „Scriitorii epocii martirice. prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi. prin milostenii faţă de cei mai slabi. universitatea. în general. Viaţa duhovnicească. vorbind despre fecioarele creştine. căutând să definească tipul de om creştin ideal. prin meditaţii religioase. spre a se pune temelie nepieritoare Împărăţiei Cerurilor pe pământ.ATITUDINI 33 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Scopul " nal era bine de" nit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalită" ii şi degradarea totală a " in" ei umane prin nimicirea chipu­ lui lui Dumnezeu în om. prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. prin fapte sau prin alte forme. inclusiv în celulele temniţelor devenite altare de jertfă pentru Hristos. a terorii şi a umilinţelor de tot felul. rânduită pentru realizarea purificării prin suferinţă. Academia Română. La fel. a oricărui creştin era considerată cu atât mai desăvârşită. Armele de apărare ale mucenicilor erau: credinţa în Dumnezeu. prin învăţare de limbi străine. iar Sfântul Ciprian îi numeşte ca atare pe cei condamnaţi la muncă silnică pe viaţă în minele de metale. Radu Gyr şi alţii. . De aceea. în sfârşit. Sfântul Ciprian al Cartaginei aminteşte undeva că există nenumărate cununi martirice ale vremurilor de pace («habet et pax coronas suas»). folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceţi şi mucenici creştini. nu este de mirare că şi marele dascăl al şcolii alexandrine. prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoţi. pe pingele. numit de el «gnosticul creştin». toate institu" iile de bază ale societă" ii noastre erau bine reprezentate. prin memorări de poezii potrivite situaţiei. Sfântul Metodie de Olimp. cu cât se asemăna mai mult cu martiriul. a înfometării. p. veterani ai închisorilor: Nichifor Crainic. Şi. 3). aplicate de călăi cu înaltă calificare. a catharsis-ului creştin. facultă" ile. prin smerenie şi îndelungă răbdare. prin proba cumplitelor răngi. au socotit martiriul ca măsură – etalon a tuturor virtuţilor creştine. susţinută cu râvnă pentru curăţia lor» (Convivium 7. de pildă. Clement Alexandrinul. spune că «Oricine face mărturisire pentru adevăr. pe cei care erau doar pregătiţi spre a deveni martiri. a frigului.

Aceştia sunt cei ce au pus temelie. II. 1990. şi n-am putut să-mi explic nicidecum cum de ţi s-a dat o pedeapsă atât de mare. mi-a spus: «Uite. Şi m-am dus. mantia călugărească”4. zi de zi. Unii dintre aceştia s-au învrednicit şi de moartea martirică. ci de o viaţă întreagă. l-am citit şi îţi spun eu. p. Antonie cel Mare şi Pahomie.Convorbiri duhovniceşti. unul dintre foştii mei elevi de la Beiuş. odată cu încetarea persecuţiilor. vol. care ajunsese procuror militar chiar la Tribunalul care mă judecase. tipărite în volumul Cuvântul care zideşte. noapte de noapte. şi lumea pentru el». Episcopia Romanului şi Huşilor. care însemna un martiriu. asumându-şi – ca mulţi alţi preoţi din generaţia sa – riscul de a pătimi pentru El… ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . un martir răstignit pentru lume. îmbrăcând. dar şi de sublimă a martiriului. în frunte cu Pavel Tebeul. monahismului creştin care. şi l-au răscumpărat prin îmbrăţişarea ascezei creştine. Dar. nu numai de câteva zile sau ceasuri. considerându-se şi ei răstigniţi pentru lume. că n-am găsit fapte nici măcar pentru un minut de arest. nespus de mulţi. de cum mi-am luat în primire postul. am căutat dosarul. 46 -47. au împodobit capetele nenumăraţilor asceţi. soarta m-a făcut să ajung procuror chiar la Tribunalul la care ai fost judecat. direct la arhivă. vieţuitori ai pustiei. 5 . iar alţii. când am fost şi eu eliberat ca toţi ceilalţi. Şi m-a găsit. cu rugăciunea şi cu privegherea. a venit să mă caute. Mi­a apărut în vis Domnul iisus hristos. Editura Roza Vânturilor. şi după ce m-a îmbrăţişat. eram student pe atunci. Eu mă găseam la poalele muntelui golgota şi aveam de gând să ajung sus. Am asistat la procesul tău. peste veacuri. Prin ei. pp.34 ATITUDINI şi în trăire. şi urcând greu golgota. când am ridi­ cat capul deja ajunsesem fără să­mi dau seama chiar în fa" a Crucii Domnului hristos. care se nevoiau cu postul. n­am fost nicio­ dată la locurile s" nte. Protosinghel Ioanichie Bălan. Condamnarea părintelui Negruţiu „După decretul de graţiere din ’64. cele mai multe «cununi martirice ale păcii» din acea vreme. 234-235. ca neapărat să stea cu mine de vorbă. neputându-se împărtăşi de martiriu din binecuvântate pricini. împărţindu-le la săraci şi retrăgându-se în pustie în timpul nesfârşitelor persecuţii ale lui Diocleţian. fără încetare. eram cu capul în jos. peste armura atletică. martirul atlet devine martirul monah. sporind numărul mare al «anahoreţilor» ce-şi lăsau averile. 4 . Părintele Ioan a fost condamnat la închisoare nu pentru că a făcut fapte de violenţă sau alte rele. Procurorul Republicii Socialiste România. poate voi găsi Crucea Domnului. şi lumea pentru dânşii. că realmente n-ai făcut nimic!»”5. ci pentru că a ales să Îl slujească pe Hristos. a luat misiunea atât de grea.Din volumul de interviuri televizate luate de Vartan Arachelian.

dacă sunt vrednic de aceasta. ci pentru întregul sobor de clerici care. m-am culcat într-o noapte mai târziu. ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu Tine? Şi ei Te-au părăsit? Porunceşte-mi. spre dimineaţă. „oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce…” „În luna iulie. mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu. De acum încolo. şi după ce am adormit. format din preoţi de mir sau preoţi de mănăstire. şi un " or deosebit de puternic m­a pătruns şi m­am trezit. 46. şi am întrebat: «Doamne. aşa cum a spus patriarhul Justinian. Care este în ceruri…!” (Matei 10.ATITUDINI 35 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi am dat să mă apropii de cruci şi i­am atins " uierele picioarelor cu mâna. crucile tâlharilor erau goale şi Iisus era încă viu. m-a trezit un vis. mi-am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m-o ajuta Dumnezeu. şi pe cea din dreapta. au avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos… Un mare sobor.Idem. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă golgotă. un vis cum n-am mai avut şi cred că nu voi mai avea niciodată. am auzit zgomot de motor de maşină. Iisuse. Visul pe care l-a avut este reprezentativ nu doar pentru viaţa sa. eram cu capul în jos. să mă răstignesc şi eu pe o cruce alături de Tine! Pe care vrei să mă aşez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Şi Iisus mi-a răspuns: «Nu mai au semnificaţia pe care au avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. p. Când a fost gata tot şi era să ies pe uşă şi să plec. şi un fior deosebit de puternic m-a pătruns şi m-am trezit. şi pe cea din stânga». Datorită lor. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă Golgotă. M-am uitat de după perdea şi am văzut că în curtea mea intra maşina Securităţii din Galaţi…”6 Părintele Ioan Negruţiu a ales să ducă o viaţă de mucenicie. mau trecut fiori. Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. 32). oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce. N-am fost niciodată la locurile sfinte. m-a privit. însufleţiţi de iubirea de Dumnezeu şi iubirea de neam. A deschis ochii. mi­am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m­o ajuta Dumnezeu. „altarele româneşti s-au mutat în închisori!”. Era singur pe cruce. Erau reci ca ghea" a. Şi am dat să mă apropii de cruci şi I-am atins fluierele picioarelor cu mâna. când împlineam anul de când eram cu domiciliul obligatoriu. aveam foarte mult de lucru în parohie. Eu mă găseam la poalele muntelui Golgota şi aveam de gând să ajung sus. Mi­ am dat seama că e semn de la Domnul hristos. . tineri şi mai puţin tineri. şi urcând greu Golgota. atunci când fiara roşie a încercat să sufoce credinţa creştină. Cu ei s-a împlinit cuvântul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor. poate voi găsi Crucea Domnului. Mi-am dat seama că e semn de la Domnul Hristos. Şi m-am gândit să fug… Mi-am făcut rugăciunea în genunchi. Erau reci ca gheaţa. material selectat de Claudia Vasile 6 . Şi m­am gândit să fug… Mi­am făcut rugăciunea în genunchi. când am ridicat capul deja ajunsesem fără să-mi dau seama chiar în faţa Crucii Domnului Hristos.

din nou. Unii români mor pe străzi pentru adevăr şi libertate. După infamul scandal al informatorilor trimişi la Berlin cu ICR-Tour şi al art-maneliştilor de stradă cu spray în nas desemnaţi reprezentanţi ai României la New York. cu sprijinul proptelelor politice pe care şi le-au tras în anii buni de slugărnicie. Lumea s-a întors. Se întreprind experimente anti-umane pe românii încercaţi. Rezistenţă. iar de" inu" ii politici care au suferit cu zecile de ani prin temni" ele comuniste sunt pentru CnSAS nişte legionari „nedemocra" i” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. iar deţinuţii politici care au suferit cu zecile de ani prin temniţele comuniste sunt pentru CNSAS nişte legionari „nedemocraţi” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. despre viaţa şi sacrificiul unor martiri anticomunişti ai Ortodoxiei româneşti. Noi suntem proşti. CNSAS-ul găseşte că e normal să se răzbune pe o altă expoziţie. o parte din mucenicii propuşi pentru canonizare în Biserica Ortodoxă Română. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. Este vorba de „Destine de martiri”. oricare ar fi el. aflată la polul opus. Elita culturală şi politică a României este ucisă şi arestată în masă. Nu este aşa. Un timp. rezistenţă. Succubuşi şi incubuşi invadează rapid toate mediile de formare şi control ale naţiunii. se infiltrează în aparatul de stat şi trag de sfori patibularul de jos. Credinţa în Dumnezeu îi face pe mulţi să reziste. înfipţi în caşcavalul bugetar. Pun mâna pe preşedinte. rezistenţă este îndemnul cheie. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. dimpotrivă. câteva zile. pe dos: negrul e alb şi albul e negru.. alţi români chiar cred că l-au dobândit. unde sunt prezentaţi Sfinţii Închisorilor. România e un ponei roz. Cel puţin asta vor să ne înveţe profitorii tuturor regimurilor. biet român săracul. pe care stau călare turnătorii şi impostorii ICR.. războiul continuă: ht ig a yr e DĂ D D D tir OD O O O op s VO C ănă -V -V -V -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE .36 ATITUDINI plANeTA HoMUNCUlIlor ICr sI CNsAs sAs sAs victor roNCeA . Amintim aici că Biserica Rusă a canonizat deja sute de sfinţi ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că Vaticanul a beatificat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzuţi în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovietice. Homunculii descendenţi din maimuţe ocupă România. aflată sub spectrul interzicerii la Iaşi. La noi. de la ICR până la CNSAS. Trec anii.

instalat şi menţinut ilegal la şefia Arhivelor Naţionale. şi mulţi. Mircea Vulcănescu. şi loc de pelerinaj. „O să se bată cu noi şi morţi. dimpotrivă. Mircea Eliade. singurul care mai trăieşte din grupul de rezistenţă. Părintele Arsenie Boca. la noi. Este vorba de viaţa lui Ioan Ianolide. „Sfântul de la Sâmbăta”. Poate ar trebui ca Părintelui Arsenie Papacioc. cu 21 de ani de temniţă. să i se administreze încă o porţie de închisoare la cei 94 de ani ai săi. Valeriu Gafencu. lăsând de o parte faptul că adevărul este cu totul altul. ce vor face însă „prelucrătorii de istorie” cu alţi mari români verzi ai lumii: Constantin Noica. ca să iasă. mulţi alţii. care oricum sunt bun public naţional – îi aparţine unui oarecare Dorin Dobrincu. Părintele Daniil-Sandu Tudor. pare să spună CNSAS-ul şi restul Planetei homunculilor. pe placul membrului Comisiei Tismăneanu.ATITUDINI 37 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Biserica Rusă a cano­ nizat deja sute de s" n" i ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că vaticanul a beati" cat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzu" i în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovi­ etice. mort în chinuri la Aiud. la cine-i ţine: nu simt cumva că îi cuprinde frigul şi întunericul? . Şi totuşi. Aceiaşi duşmani ai României de ieri. Nichifor Crainic. iar noi să fim alături de voi ca să ne apăraţi. care a împlinit recent 94 de ani. închis în repetate rânduri. urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. Vintilă Horia. războiul continuă: urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. până sus în stat. Părintele Gheorghe Calciu. organizaţie spiritual-politică necondamnată în procesul de la Nurnberg? Îi vom elimina din cultură. Emil Cioran. spunea Părintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise şi chilie. Acuza de care a ţinut cont CNSAS – când a anunţat că interzice expunerea mai multor documente şi fotografii din dosarele Securităţii. membri sau simpatizanţi ai Mişcării Legionare. George Manu. Mihail Manoilescu. nu în ultimul rând Părintele Arsenie Papacioc. unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. din istorie. Iată că nu au trecut nici doi ani şi cuvintele profetice ale mărturisitorului dreptei credinţe se împlinesc. practicant al discriminării şi urii anti-ortodoxe în calitatea lui de membru al unui cult religios sectar. Şi morţi vom izbândi!”. Aron Cotruş. precum şi-au dorit comuniştii? Da. Ernest Bernea. Nae Ionescu. pentru că ar fi fost legionare. încearcă să mutileze memoria luptătorilor anticomunişti. un înainte-văzător al României. Harnicul detractor al Bisericii Ortodoxe susţine că „aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate”. Petre Ţuţea. întreb din milă. în sfârşit „democrat”. Radu Gyr. 21 de ani de temniţă bolşevică. „Sfântul închisorilor”.

nu m­a scris. în ticăloşia ei. un amărât şi mi-a spus: . că curgea zdrenţele după noi.38 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE feMeI MArTIre Interviu cu Monahia pangratia Mureşan (continuare) Şi intervine doctorul.că le băgase de acum saltele . cu vreo 27 de persoane. Nici ca maică. Pentru că îmi aduc aminte. Cum a fost în închisoarea de la Miercurea-Ciuc? La Miercurea Ciuc parcă v-am spus. Şi. Şi era cu noi în cameră o cetăţeancă care se dădea drept descendentă din familia Ghica de la Iaşi. a venit odată. spuneţi-i dumnealui”. spuneţi. dezbrăcată de zdrenţele astea de caracter. unguroaică era. erau de toate religiile. Când am văzut treaba asta. a plecat.a scos un fir de aţă din saltea ca să-şi coase ciorapii. Şi imediat a venit şi i-a pus cătuşele. domnule maior.un maior de la procuratura militară. încă eram în Miercurea-Ciucului . Şi a făcut un ac dintr-un pai de mătură. Şi baba Ana. dar era totuşi un suflet. În luna mai venea din nou comandantul cu gre" erul. nici ca ingineră. Şi ea a bătut în uşă şi a reclamat-o. a ieşit dintre paturile alea: „Să trăiţi.nu ne dusese încă la Arad . am crezut că-i sar în cap şi am spus: „Bine. „Vă rog să-mi spuneţi şi mie cei aia politică. uitaţi-vă: Domnul maior de la Procuratura militară.” Acesta a făcut ochii mari: „Da` de ce. Dumnezeu s-o ierte. ne-a băgat întro cameră mai mare. nici bălaie. într-o zi una dintre fetele astea . ce n-aţi vrut sau n-aţi putut să spuneţi. plină de pelagră. a venit un bărbos. Dacă aveţi ceva de spus. Mă rog. era cât o matahală. dar se poate să faceţi o aşa crimă? Nu suferim noi aici împreună?” „Pentru interesele mele trec şi peste cadavrele părinţilor mei”.” „Spuneţi măicuţă. care pentru un polonic de zeamă din aia neagră. doamna Ghica.” Toată lumea era foarte curioasă să vadă ce spune. n-am cunoscut lumea cum am cunoscut-o în puşcărie. după o săptămână. de suflet. N-avea nici laie. Şi a venit cu comandantul care zis: “Doamnelor. da ce s-a întâmplat?” „Acum trei ani într-o toamnă. spunea toate prostiile afară. era o fetiţă de vreo 17 ani. ştiindu­mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumnea­ voastră? nu vă da" i seama că peste două zile muri" i?”. nici ca profesoară. vreau şi eu să vă pun o întrebare.

Şi a intrat doctorul: „Nu. el era român.ATITUDINI 39 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „vă rog să­mi spune" i şi mie ce­i aia politică. Domnule. aveam nu 150 de grame de pâine. Şi intervine doctorul. De la Miercurea Ciuc unde v-au trimis? În ianuarie ’61 a venit într-o zi comandantul închisorii de la MiercureaCiucului . Humulescu îl chema. În fine. Cine se simte în stare să meargă la lucru? „Scrieţi-mă şi pe mine” – am zis eu. veneam din poiată.] „Acum trei ani într­o toamnă. a plecat. era cred că de undeva din Moldova şi zice: „Doamnelor. şi bombănea ea: „Are mama doi căţei / cine-i pupă-n fund pe ei: Stalin. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. în 64. nu ştiu de unde era a venit. Avramescu. Nu mai văzusem nimic dulce de atâţia ani şi într-adevăr în trei săptămâni m-am îngrăşat patru kg. Era cu mine. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. Şi pentru că purta cămaşă verde pe stradă îl aresta.. şi-i spun comandantului: „Domnule comandant. Eu sunt vinovată de tot ce s-a întâmplat”. spun ce-am avut şi îi spune asistentului: „Îi dai cutare. dă­ mi şi mie ceva de mâncare că­s nemâncat de trei zile’. majoră: „N-am văzut un om cu mai multă demnitate ca maica asta”. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le-am pus în buzunar. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. cutare.Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăieşte -. se face o colonie. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. Şi a fost denunţată. cu 7 ani în urmă . Mă rog. într-o zi se juca fetiţe cu o cutie de zahăr pe care erau doi căţei. Era o viaţă mai omenească pentru că te scotea 15 minute la aer. se face o colonie de muncă pentru politici. când m-a văzut. Şi n-am avut nimic.. cutare să vedem dacă îşi revine în trei săptămâni. nu m-a scris. Aşa se dădeau pedepse. scrieţi-mă şi pe mine pe listă”. mă controlează. ’Măicuţă. şi pentru asta a primit mama copilului. era un doctor evreu. pe lângă penitenciarul de drept comun de la Arad. ştiindu-mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumneavoastră? Nu vă daţi seama că peste două zile muriţi?”. Şi n­am avut nimic. cinci ani. nepoata marelui actor Notara de la Bucureşti. în care a murit frate-său. Aţi cunoscut-o? Tot din bătut în perete. nu. A murit în aceeaşi celulă. În luna mai venea din nou comandantul cu grefierul. ne mai spunea părintele Justin. aveam 250 de grame de pâine pe zi. sau minus. Stalin”. Şi să-i dea în fiecare zi 250 de grame de lapte pe zi şi o bucăţică de marmeladă”. Spunea una dintre sergente. un amărât şi mi­a spus: ’Măicu" ă. ne-a dus la Arad. La proces a spus: „Vă rog să-mi daţi condamnare maximă. Doctorul penitenciarului. S-a uitat lung la mine şi a zis către grefier: „Hai trece-o şi pe doamna pe listă”. Între timp auzisem eu printr-o sergentă majoră că sunt nişte tratative cu americanii şi cu.” [. a venit un bărbos. Dumnezeu să-l . Erau fugarii din Făgăraş. ce-aţi spus? E sub comanda mea”. în ziua de vinerea mare. tot la Miercurea Ciucului. dă-mi şi mie ceva de mâncare că-s nemâncat de trei zile’.dacă moare una în plus. Nu era doctorul. Erau fugarii din Făgăraş. Ştiţi cum s-au dat pedepsele? Da. veneam din poiată. arestată pentru că fetiţa ei care avea doi ani. Acela. cred că nu vă e totuna . Maica Mihaela a fost la Miercurea-Ciuc.că în fiecare zi murea cineva . M-am făcut bine şi puteam merge a lucru. m-a întrebat: ”Da` ce-i cu dumneavoastră?” Şi-i spune comandantei: „Vă rog s-o luaţi s-o duceţi la cabinet”. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le­ am pus în buzunar. nu. Mă duce la cabinet.Nicoară.

eu am terminat maică facultatea. S-a dus Gheorghiu-Dej să ceară bani împrumut pentru centrala de la Porţile-de-Fier I. Şi la examenul de stat mi-au trimis vorbă că dacă vin în uniformă mă pică din oficiu.că nu vă interesează”. n-am avut drepturi. Şi vine cu un ziar: „Citeşte articolul acesta la deţinute”. Sfinţia voastră nu aţi făcut parte din nici un partid? Nu. În ziua de 15 ianuarie în ’63. că eu plec acasă. Şi cine vă ajuta? Dumnezeu.000 de de" inu" i politici.„Pune şefa de cameră că-i mai tânără. „Banii vi­i dau prin israel. erau cu balamalele rupte. că dacă vi­i dau direct vi­i iau ruşii”. în care ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . apoi m-am dus la facultate. şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen. să citească”. preşedintele Americii care a fost împuşcat de un bandit . Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru familie. Eraţi călugărită. Pe urmă am aflat că e evreu şi că era şeful sioniştilor. Maică. „Ce căutaţi dumneavoastră la puşcărie? Că noi avem nevoie de ingineri afară. „Vi s-a propus de atâtea ori să intraţi în partid. Şi zic şi eu: „Am avut că am muncit.000 de deţinuţi politici. N-aţi avut dreptul la bursă din cauza asta? Sigur că da. N noaptea aceea avusesem eu un vis. Nu m-a eliberat atunci. Şi-a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. „Banii vi-i dau prin Israel. vine anchetatorul: „Care-i inginera Mureşan?” Parcă nu ştia. să vă întreb eu ce caut la puşcărie?” Zice: „Tot colţoasă aţi rămas”. aveţi 300. asta mi s-a reproşat la tribunal când m-au judecat: „Aţi avut grad de ministru”. nu la puşcărie. aud forfoteală mare. că băgase în anul IV examenul de marxism. . Ca inginer-şef în regiune. dacă în ’60. mulţumesc”. Eu am terminat în rasă Politehnica. Erau 145 de băiţi şi eram cinci fete. Că noi eram încă sub copita ruşilor. eram singura femeie din 16 regiuni. că dacă vi-i dau direct vi-i iau ruşii”. nu al vostru. Şi a spus: „Dar ce politică s-a făcut la voi dacă la ora actuală. şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum.ca într-un an de zile să lichidaţi cu deţinuţii politici”. că eram în sutană. n-am avut dreptul la bursă. că era evreu. când să ies pe uşă: „Măicuţă. dacă în ’60. Cum a fost eliberarea? În ’62. Dacă-i spui un adevăr. Kennedy. dintre care 1000 de femei? Condi" ia ­ aşa vă dau bani împrumut ­ ca într­ un an de zile să lichida" i cu de" inu" ii politici”. înainte de Crăciun. partidul lui Dumnezeu. „Păi aduceţi-mi ochelarii că-s la voi”. ierte. atunci sunt de acord cu voi”. ave" i 300.” „Păi. A plecat el. Îmi aduce ochelarii. Şi. Zic: „Eu am partidul meu. a început lumea să plângă. era profesorul evreu. „Bine. când aţi fost anchetată? Păi da. Nu mi s-a dat pe gratis”.40 ATITUDINI „Dar ce politică s­a făcut la voi dacă la ora actuală. La examenul de marxism. dar eraţi deja maică. încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc. nu? Eu am făcut liceul de la mănăstirea Bistriţa în Vâlcea. Şi mă întreabă. când îţi face voi ceva mai bun decât ce a făcut Dumnezeu.el ne-a scos din puşcărie pe politici. şi aţi spus: Nu. marxismul îl învăţ”. rămâi că eşti colţoasă. . Şi­a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. că-i sfidez. Ca studentă am avut necaz. dintre care 1000 de femei? Condiţia .aşa vă dau bani împrumut .

În fine. Ei. ce mai? Dacă s-au făcut. să rămână pe loc”. am venit din puşcărie în 63. „Ce rost are ancheta asta?” „Doamna inginer. Am avut noroc cu ea că în gară ea m-a dat jos din tren. în care eram. că nu aş fi reuşit singură. Zic: „Ba da”. ca la anchetă: „Unde v-aţi născut? Unde aţi făcut şcoala? … Şi din ’56?” Atunci m-am enervat şi m-am ridicat : „Păi zic. Şi atunci fac eu un calcul. Aşa mia spus şi procurorul când mi-a rejudecat procesul în ’72. mi-am zis tot mie: astea pleacă acasă. generalul. care au fost declarate incurabile de nu ştiu câte comisii medicale. legionarul. dar dacă erau politice. care erau vreo 17. care era al acuzării. „Păi. Ne-a băgat în altă cameră. s-a ajuns la concluzia: de astăzi înainte sunteţi libere. s-au făcut nedreptăţi. la noi. Procurorul. să vedem pe cine citeşte întâi. Şi zic: „A ştiut Dumnezeu ce să facă”. celălalt. că aveam anchetatorul pe loc. Vine comandantul.” S-a simţit el foarte prost şi s-a ridicat. Cu cana cum? Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă. se uită. îmi sărută mâna . Ce mai vreţi?” „Da. şi atunci a desfiinţat autonoma automat.„Doamnelor. Din 15 am fost prima care am plecat acasă. se uită o cetăţeancă. nu se întorsese încă. M-a luat în braţe şi a început să plângă. Pe la 9 s-au deschis uşile larg. şi care îşi aude numele să treacă în dreapta şi care nu-şi aude numele. am fluierat în biserică. plec acasă. au plecat a doua. zice. la Podu Gros. în morse.era deja personal.” Şi aşa că m-am angajat.nu aveam eu nevoie. Bistriţa a fost mănăstirea mea de metanie şi acolo am vrut să intru. De-acum se lecuise Gheorgiu-Dej de regiunea autonomă. Aveţi grijă să nu bateţi”. Şi mai citeşte. murise în puşcărie. care v-aţi auzit numele. verificându-se dosarele dumneavoastră şi vinovăţia. Se scoală respectuos. că noi vorbeam cu toată puşcăria.ATITUDINI 41 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE bunicul meu care a murit la 93 de ani.dacă m-a văzut în halul acela. n-am vrut să mă duc în altă parte. După ce am venit la Valea Roşie. la Slaşoma. se uită. lasă-le aşa”. Cele de la Bucureşti. zic. aşa am vrut. până-n genunchi. Şi aţi intrat în mănăstire? Nu. Acolo însă mi-au spus : „Nu. „Doamnelor. Ajunge la 26: „Pangratia Mureşan” – eu sunt trecută în buletin cu numele de maică. Ministerul m-a repartizat la o gospodărie de stat în judeţul Mehedinţi. nu le-a dat drumul acasă. A doua zi. aţi fost în puşcărie. vă rog să poftiţi până la mine la birou”. zice. nu-i venea să creadă – ea primise înştiinţare că am murit de icter negru.” „Dar atunci. mi-a spus că la 15 ianuarie plec acasă. Îi spusesem visul lui tanti Natalia şi zice. A citit pe cele 8 paralizate.” Şi a doua zi m-a trimis la fotograf şi mi-a trimis o poză .cei mai frumoşi ani de viaţă mi i-aţi mâncat. unul dintre domnii ofiţeri o să citească o listă. ieşiţi afară”. sora mea. N-am vrut să mai am de-a face cu ungurii şi am plecat de la gospodăria colectivă. când am ajuns în gară. v-am spus. Mergea destul de prost cu pierderi planificate de milioane. vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. e numai în favoarea dumneavoastră pentru că ştiu că şi cu dumneavoastră s-au făcut mari nedreptăţi”. I-au spus ungurii să vorbească ungureşte că-i în autonomă. În limbajul morse? Morse şi cu cana. unde aveam doi fraţi: unul. a întrebat: „Cu ce putem să ne revanşăm pentru nedreptăţile pe care vi le-am făcut?” „Am coloana prăbuşită de sus până jos. din Oltenia aduşi . eu am venit la Valea Roşie în ’64. aia-i una. Am un spirit de observaţie destul de dezvoltat şi începe să mă ia la întrebări. că nu m-au primit. când le-a venit anchetatorul. Pe măsură ce vin anchetatorii să vă ia în primire plecaţi acasă. de data asta vesel: „Doamnelor. Aşa mi-a zis unul. Şi într-o zi mă întâlnesc cu secretarul de partid: „Doamna inginer. când am ajuns acasă. a treia zi. Totuşi. Nu. mai erau nişte ofiţeri. era o zăpadă mare. La Topliţa. Când m-a văzut soră-mea. şi licee şi şcoli cu limbă de predare maghiară. „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”. am venit să reparăm ce se poate repara. . a avut curaj şi a spus: „Nu sunteţi sora lui nana Aurelia?”. zice: „V-a dat Dumnezeu prea multă inteligenţă. Şi primul secretar: „Doamna inginer. Tot ce am agonisit până la 36 de ani mi-aţi confiscat. sunt naşii mei de cununie”. La prost trebuie să-i răspunzi după el. Şi intră comandantul . se uită lung la mine . unde strânseseră paturile. de lângă Reghin. ştiu. unde mă repartizase ministerul. Bine că m-au lăsat în pace şi m-am dus la Bucureşti.

42

ATITUDINI

Când am venit de la puşcărie şi le­am văzut pe maici îmbrăcate cu rochi" e, care mai de care…. nu mi­ a venit să cred ­ în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m­am cutremurat! nu puteam să realizez treaba asta.

mare cât icoana Sf. Ioan Botezătorul şi m-a pus la panoul de onoare al fabricii. Şi zic: „Dar ce faceţi, domnule? Din 24 de ingineri câţi suntem în fabrică, sunt singura puşcăriaşă, şi pe panoul de onoare?” „Ei, dacă toţi inginerii noştri ar munci cum munciţi dumneavoastră, fabrica n-ar lucra în pierdere”. Şi apoi m-a ţinut la panoul de onoare vreo 5 ani, şi spun preşedintei de sindicat, că era tot o femeie, tot ingineră: „Ascultă, fată dragă, mai bine dă-mi 200 de lei la salariu decât să mă puneţi la panou. Că în industria alimentară erau salarii foarte mici, mici, mici de tot. Ei ziceau că mai mâncăm o conservă şi ne descurcăm noi. Plăteam autoconsum şi odată îi spun tovarăşului director: „Tovarăşe director, de ce plătesc eu autoconsum? Ce consum eu din fabrică?” „Păi sunteţi singura care nu furaţi.” M-am dus odată, că aveam un chioşc alimentar acolo al fabricii, m-am dus în iulie să cumpăr ceva de mâncare, că era cantina închisă - nişte biscuiţi şi nişte tocană de legume. Şi vânzătorul mă lasă, serveşte pe unul, pe altul, pe altul, şi când îi termină pe toţi, îmi zice: „Vă rog să mă iertaţi, nu vă supăraţi că v-am ţinut, după câte ştiu - eram proaspăt venită în fabrică - după câte ştiu sunteţi ingineră în fabrică şi veniţi să cumpăraţi de la mine conserve?” Dar eu fac nişte ochi mari: „Ce vorbă-i asta, domnu’ Petrică?” „Păi, zice, sunteţi singura din Valea Roşie care vine să cumpere de la mine”. „Domnule, să ştii o treabă: pentru ce muncesc, statul mă plăteşte; pentru ce mănânc, trebuie să plătesc.” Cum v-aţi reîntors în mănăstire? A, povestea cu mănăstirea. Abia în ’91 am reuşit să intru în mănăstirea Viforâta, pentru că aici erau maicile mele de la Bistriţa. V-am spus, m-rea Bistriţa, când a fost desfiinţată, multe din maicile de acolo au venit aici la Viforâta cu maica Arsenia, ucenică a Părintelui Arsenie Boca – şi pe ea au pus-o stareţă. Patriarhul Justinian a făcut la Viforâta casă sanatorială de preotese şi maici pensionare, ca să-şi spele greşeala când a desfiinţat Bistriţa. Mi-aduc aminte, ce misiune se făcea la Bistriţa! Îngrijeam 2800 de copii ai nimănui. În fiecare an găseam vreo două trei glădiţe aruncate

ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE

ATITUDINI

43

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
la examenul de marxism, că băgase în anul iv examenul de marxism, era profesorul evreu. Pe urmă am a" at că e evreu şi că era şeful sioniştilor. Şi, când să ies pe uşă: „Măicu" ă, încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc, marxismul îl învă" ”. „Bine, mul" umesc”, şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.

sub clopotniţă cu copii. Mi-aduc aminte, eram de serviciu la bucătărie într-o dimineaţă, şi aud scâncet de copil: „Doamne, ce-o fi”? Intru pe unde se intra la clopote şi găsesc o fetiţă, abia îşi mai trăgea sufletul. Maică, dar de unde erau copii acolo? Ştia lumea că maicile îi iau şi-i cresc şi nu-i omoară. Îi arunca, nebotezaţi. Am avut o colegă, o chema Boboteanu, că a găsit-o în ziua de Bobotează. Aveam o altă colegă, doctoriţă, dentistă la Arad, care a găsit-o pe malul Dâmboviţei, i-a dat numele de familie Dâmboviţeanu. Şi mănăstirea Bistriţa au desfiinţat-o înainte de decret. Eu le-am spus atunci, în ’40, la maici. Primiseră în mănăstire o cetăţeancă de la Craiova care era informatoarea securităţii; avea 6 buletine de populaţi şi a făcut-o călugăriţă. Şi eu le-am spus odată: „Să ştiţi că ea o să desfiinţeze Bistriţa”. Şi am fost prima mănăstire din ţară care a fost desfiinţată, în ’52; pe celelalte le-a desfiinţat în ’56. Când am venit de la puşcărie şi le-am văzut pe maici îmbrăcate cu rochiţe, care mai de care…. Nu mi-a venit să cred - în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m-am cutremurat! Nu puteam să realizez treaba asta. Cum totuşi dintre cele care au fost maici, s-au căsătorit? Dintre colegele mele de facultate sunt singura care am rămas pe poziţie. Am fost 12 la călugărie, 12 la bacalaureat. Grupa mea vorbesc. Singura care am făcut facultate, singura care, aşa mi-a zis una dintre colege, Dumnezeu s-o ierte, a murit acum doi ani la Orăştie: „Ai avut atâtea posibilităţi, ce-ţi trebuie mănăstire?” „Bă, nu uita, că noi am depus un jurământ”. Şi pentru asta îi mulţumesc Părintelui Miron, de la Dealu, care era duhovnicul meu. Şi el mi-a spus odată, când eram civilă: „Maică Pangratio, toate ca toate, dar să nu uitaţi că aveţi un jurământ depus”. Toate ca toate, dar călugăria este un jurământ pe care nu-l poate spăla nici o prigoană şi nici un patriarh.

44

ATITUDINI

ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE

CATeDrAle CU sfINţI ÎN zegHe

Eu, Valeriu Oprişan, nu sunt nebun. Azi-noapte, când voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi Învierea temniţei. Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şia luat pământul înapoi. Cu surprindere am văzut apărând în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul, a crescut asemenea unei flori. Când a ajuns mare, cât temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea. Fraţilor, nu sunt nebun. V-am găsit în biserică, rugându-vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred... Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pictaţi pe cei care ne hăituiesc sufletele. Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era răstignit între directorii închisorii. Moiş era pe crucea din dreapta, senin. Nu pot să uit pereţii cu sfinţi în zeghe. Nu pot să uit că pe feţele lor se citea izbăvirea. Nu rezistăm degeaba. Undeva, acolo sus, se scrie Patericul temniţelor... răvaş de prigoană „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte biserica din sat pe tine, fiule. Dragul mamei, voi pune scrisoarea aceasta lângă altarul pustiit, pe măsuţa care odată primea pomelnice: Cel de Sus o poate duce la tine. Biserica te aşteaptă cum Hristos aştepta Învierea. Tu ai ridicat-o, tu ai slujit în ea, tu i-ai dat viaţă. De când te-au pus în cătuşe pentru credinţă, parcă cineva a pus în lanţuri şi lăcaşul sfânt - primul şi cel mai drag copil al tău. În lipsa ta a îmbătrânit biserica toată; Maica Domnului aproape a orbit în icoană, plângându-te lângă mine. Sfinţii parcă s-au cocoşat aşteptându-te. Doctorii fără de arginţi par frânţi de oboseală: cred că nu mai prididesc să vă îngrijească. Mucenicii de ieri vor să se întoarcă în temniţele pe care le cunosc de sute de ani şi să rămână cu mucenicii de azi. Să fie alături de voi. Fiule, fără tine biserica e o floare care se usucă. Vino şi slujeşte în ea, şi îşi va reveni.” Întoarce-l, Doamne, aici, întoarce-l degrabă! Înainte ca biserica să se ofilească!

Fra" ilor, nu sunt nebun. v­am găsit în biserică, rugându­vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea s" n" ii care ne­au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pere" i, nu mi­a venit să cred...

Dacă am ţine minte am fi somaţi De cadavrul sângerosului „atunci” Să trăim altfel. Când îi privim în vechi icoane. Cu minunile lor. îi uităm. şi chin.. cu prăznuirile lor. Că încă sunt de faţă... cu tot binele Ce l-au făcut pentru oameni. Şi parcă simţim că ei aşteaptă Cu o încordare de care nu ţinem seama Să îi scăpăm de exilul din care Nici Dumnezeu nu ne forţează a-i scăpa. Şi chiar moarte. prohod iernatic Să uităm jertfele din Decembrie.ATITUDINI 45 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE prigoana uitării Acum.. cu răbdare. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci. Fără să ne mai fie teamă că. şi totuşi Durerile de astăzi îi apasă mai tare În inimile noastre. Că ei au rămas prezenţi. Adică. Îi exilăm din memorie Cu vieţile lor. în zilele noastre. Acolo unde aşteaptă să stea: E singura posibilitate de a uita Că pentru mine. pentru tine Şi pentru ceilalţi S-au sacrificat câţiva martiri. Ei ne vor privi în faţă. Să îi primim cu evlavie. şi foame. Danion Vasile. odată. unii dintre ei au suferit Temniţe adevărate. şi pentru noi.. din ciclul „File din sufletul meu” volumul „Taina iubirii” . Parcă ne e chiar teamă. Construim fiecare. fiii sângelui lor. Închisori pentru sfinţii din Sinaxar.... Să smulgem timpului momentul „atunci”. Demult. Să avem linişte! Iar cicatricele par de nevindecat: Căci noi.

din ce în ce mai puţin. Trăim într-o lume care l-ar închide a doua oară în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul. ar fi considerat duşman al societăţii. Irodiada. Dar pentru noi. Iubiţi credincioşi. atunci ar fi aruncat în închisoare. într-o lume hulitoare de Dumnezeu. prin viaţa lor de rugăciune.bine. începe relatarea despre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul cu un cuvânt care pe unii îi surprinde: „A auzit împăratul Irod despre Hristos şi zicea că este Ioan Botezătorul sculat din morţi şi pentru aceasta lucrează puteri întru el”. Şi dacă Sfântul Ioan Botezătorul l-ar mustra pe vreun Irod contemporan. în capitolul al şaselea. 2008 Danion vasile . Ni se arată acolo că. acest om a îngropat la loc capul Sfântului ioan Botezătorul ­ pentru ca aceste s" nte moaşte să nu " e pângărite. Pentru că trăim întro lume care fuge de cuvântul dumnezeiesc. Trăim într-o lume în care i se spune binelui . „împungând cu acul limba sfântului care mustrase . care ar trăi într-un mare păcat. la ziua a 24a a lunii februarie. Aceasta. prin viaţa lor de nevoinţă. pentru mireni. Auzind acest cuvânt. întrucât călugării. unii se pot întreba: de ce a făcut Irod o astfel de afirmaţie? Şi găsim răspunsul la această întrebare în Vieţile Sfinţilor. alegerea monahismului a fost un pas important în urmarea Sfântului Ioan Botezătorul. la Aflarea cinstitului cap al Slăvitului Prooroc Ioan Botezătorul. foarte puţin. şi răului . Trăim într-o lume prigonitoare de Dumnezeu.predică la Mănăstirea petru vodă la Tăierea odă Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împo­ triva credin" ei creştine. al unei societăţi care a ales păcatul în locul virtuţii. după ce capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost tăiat. Sfânta Evanghelie de la Marcu.46 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE Despre CUrAJUl MărTUrIsIrII JerTfelNICe capului sfântului Ioan Botezătorul. merg pe urmele Sfântului Ioan. ce reprezintă Tăierea capului f fâ Sfântului Ioan Botezătorul? Din păcate.rău. a fost luat de Salomeea care l-a dus mamei sale. ce înseamnă pentru fiecare dintre noi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul? Pentru părinţii din mănăstire.

aşa cum s-a întâmplat în prigoana . în satul lui Irod. un bărbat oarecare slăvit. Iată cât de tare se tem păcătoşii de cei care mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu.iar capul l-a îngropat chiar Irodiada în curtea ei. l-a îngropat în muntele Eleon. când a auzit Irod vestea despre Iisus.pentru că nu şi-au dat seama că era mort. lepădând lumea a mers în multele Eleonului şi a zidit acolo o chilie. s-a gândit împreună cu Irodiada: nu cumva a înviat proorocul? Căutând Irod cu Irodiada capul Sfântului Ioan Botezătorul. pe nume Inochentie. cu celebrul Cid.. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia s" n" ilor. La un moment dat. Şi. pentru ultima dată. iconomul lui Irod. Cidul ceruse ca după moartea sa să fie pus mort pe cal şi să iasă din cetate. unul dintre cei mai mari eroi care au luptat împotriva musulmanilor. capul Sfântului Ioan Botezătorul şi l-a cunoscut că este capul Sfântului Ioan datorită mulţimii de minuni care se făceau acolo. împreună cu ostaşii săi.ATITUDINI 47 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În momentul în care sun­ tem cu adevărat robi ai lui hristos.. Lucrul acesta îl ştia o singură femeie. Şi. şi după dumnezeiasca rânduială a găsit aflat în pământ. Musulmanii erau convinşi că vor cuceri cetatea. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia sfinţilor. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. musulmanii s-au speriat . capul Sfântului Ioan Botezătorul o speria pe Irodiada care a poruncit ca trupul proorocului să fie aruncat . Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împotriva credinţei creştine. în vasul de lut. au fost înfricoşa" i şi au fugit. Legenda spune că cetatea în care se afla Cidul era înconjurată de duşmani. în pământ adânc. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre sfinţii vor fi vii. pentru că nu l-au găsit.. fărădelegea lor.şi atunci ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au luat trupul şi l-au îngropat . cea cu numele Ioana de care se face pomenire în Evanghelia Sfântului Luca. În momentul în care suntem cu adevărat robi ai lui Hristos. nu l-a dat să fie îngropat o dată cu trupul. musulmanii s­au speriat ­ pentru că nu şi­au dat seama că era mort.. fiind întristată de uciderea pe nedrept a Sfântului Ioan Botezătorul. căci se răspândise vestea despre moartea acestui erou. Să ne dăm seama că şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe prigonitori. când Cidul a ieşit călare. şi vor lupta mai departe prin noi. Am să fac o paralelă cu eroul legendar al Spaniei. Don Rodrigo Diaz. şi vor lupta mai departe prin noi. Dumnezeu a rânduit astfel încât capul Sfântului Ioan Botezătorul să nu rămână în locul în care îl ascunsese Irodiada. după lupte grele. la loc ascuns şi necinstit. acest om a îngropat la loc capul Sfântului Ioan Botezătorul .pentru ca aceste sfinte moaşte să nu fie pângărite. Şi aceasta. vrând să zidească o mică biserică de piatră. pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui va fi lipit de trup şi să o mustre iarăşi”. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia s" n" ilor. Înainte să moară. femeia lui Huza. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia sfinţilor. Chiar şi tăiat. au fost înfricoşaţi şi au fugit. când Cidul a ieşit călare. Cidul a murit din pricina rănilor pe care le primise. s-au gândit că Hristos era Ioan cel înviat. punându-l într-un vas de lut. l-a luat noaptea în taină şi. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre s" n" ii vor " vii. Şi. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. chiar şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe hulitori.

cu adevărat. Ajungând ei în Ierusalim. Atunci. aşa s-ar putea găsi şi moaştele ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor. moaştele Sfântului Serafim de Sarov au fost aruncate într-un muzeu de ateism şi zeci şi zeci de ani nimeni nu a ştiut de ele.48 ATITUDINI Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. şi ale lui Valeriu Gafencu şi ale celorlalţi sfinţi ai închisorilor atunci când noi vom avea credinţă şi ne vom ruga lui Dumnezeu să ne descopere unde sunt ascunse.acolo unde însuşi sfântul însuşi profeţise că vor ajunge. din aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să înţelegem că Dumnezeu poartă de grijă moaştelor sfinţilor Săi. arătându-i locul din ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . toleran" ă. Trebuie însă ca inimile noastre să fie pline de evlavie faţă de aceşti noi mucenici. din rânduială dumnezeiască s-au găsit şi au fost duse de patriarh cu mare cinste. toleran" ă. la mănăstirea Diveevo . Ce s-a întâmplat după aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul? A fost ascuns de Inochentie şi a rămas ascuns până în secolul al patrulea. care au fost batjocorite de hulitorii atei. Dar. care ne îndeamnă să uităm cuvântul comunistă cu atâtea şi atâtea moaşte de sfinţi care au fost aruncate în stradă. Şi aşa cum s-a găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul. după mai mult de un secol. Dar în prigoana comunistă Dumnezeu . s-au dus şi în alte sfinte locuri. cât i­ar speria pe mai marii acestei lumi. când au împărăţit sfântul împărat Constantin şi maica sa Elena şi când credinţa ortodoxă nu a mai fost prigonită. doi monahi s-au sfătuit să se ducă să se închine Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci pe care fusese răstignit Hristos. La un moment dat. Era lumânarea pe care sfântul Serafim de Sarov i-o dăduse unei alte maici.el a venit cu mare cinste la Diveevo. şi moaştele sale se află acolo şi-n ziua de astăzi. spunându-i profetic: „să daţi această lumânarea din mână în mână până când eu voi veni la Diveevo”. pe mai marii care propovăduiesc toleran" ă. Din aflarea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov. profeţia sfântului s-a împlinit . până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleran" ă. Şi. De exemplu. credincioşii credeau că moaştele Sfântului Serafim de Sarov s-au pierdut. cu mare sobor de arhierei. Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat unuia dintre monahi în vedenie şi i-a spus să-i scoată capul din pământ.aşa a avut grijă şi de moaştele altor sfinţi. Atunci o maică i-a întâmpinat cu lumânare în mână.cum a avut cu secole în urmă grijă de capul Sfântului Ioan Botezătorul .

. Pe drum s-au întâlnit cu un om sărac din cetatea Emesa. nu ne place!” Sfântul ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să " e al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. „Că Irod de . „ne place muzica psaltică. care ne îndeamnă să uităm cuvântul Evangheliei pentru că este un cuvânt dur. nu întrun duh de tulburare. unde le cinstea. întâlnindu-se el cu cei doi monahi pelerini. Punându-l într-un sac din păr de cămilă. despre curvie. se ducea în altă ţară. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. este uşor de dat. Trebuie să mustri păcatul fiind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată.ATITUDINI 49 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce a fost trimis în lume Sfântul ioan Botezătorul? Doar ca să anun" e venirea lui Mesia? nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui hristos. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleranţă. a dus moaştele capului Sfântului Ioan Botezătorul în casa sa. Irodiada îl pizmuia pe Sfântul Ioan şi dorea să-l omoare şi nu putea. despre curvie. nu aveau evlavia cuvenită faţă de aceste sfinte moaşte. faceţi ceea ce v-am poruncit!” Şi. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. i-au dat să ducă el capul Sfântului Ioan Botezătorul. ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre pocăinţă. s-au pregătit să se întoarcă la locul lor. „ne place muzica psaltică. aprinzându-i lumânări şi rugându-se. sculându-se monahii şi spunându-şi unul celuilalt vedenia.. fugind mireanul. dar nu ne place ce ne învaţă Sfânta Scriptură. căci o luase pe dânsa femeie. trebuie să mustri păcatul " ind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. pentru că este un cuvânt greu de purtat. despre nevoinţă. lăsând patria şi soţia din pricina sărăciei. s-a arătat în vis fiecăruia din ei Sfântul Ioan Botezătorul şi a spus: „toată necredinţa şi lenevia lepădând-o. ce ne înva" ă S" n" ii Părin" i despre pocăin" ă. tipic sectară. Şi. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credin" ă doar ce este frumos. ne plac icoanele. care era olar. despre nevoin" ă. dar nu ne place ce ne înva" ă Sfânta Scriptură. Nu ne place!” Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să fie al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. cât i-ar speria pe mai marii acestei lumi. Şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat în vedenie acestui mirean sărac şi i-a zis: „Lăsând pe călătorii tăi. s-au dus în satul în satul lui Irod şi au găsit capul Botezătorului. pe mai marii care propovăduiesc toleranţă. (Fiţi atenţi de ce nu putea Irodiada să-l omoare pe Sfântul Ioan. ne plac icoanele. Şi zicea Ioan lui Irod: nu ţi se cuvine să ai pe femeia fratelui tău”. nu într­un duh sectar. iar cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o în viaţă cuviincioasă. Însă nu aduce roade! Singura mustrare care aduce roadă este mustrarea celui care îşi asumă crucea pentru acea mustrare. aşa cum citim în Vieţile Sfinţilor. nu i-au dat mare importanţă. şi care. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credinţă doar ce este frumos. Şi atunci. deşi erau călugări. În Evanghelia Sfântului Marcu ni se spune că „Irod l-a prins pe Ioan şi l-a legat pe el în temniţă pentru Irodiada. I-au dat să ducă aceste sfinte moaşte pentru că. nu într­un duh de tulburare. este uşor de dat. pentru că este foarte important). i-a spus prietenului său visul. toleranţă. Monahul s-a trezit. Nu într-un duh sectar. Gândindu-ne că acest cap al Sfântului Ioan Botezătorul l-a speriat pe Irod. Şi. toleranţă. Însă nu aduce roade! satul lui Irod unde era ascuns acest cap sfânt. tipic sectară. tămâindu-le în toate zilele. fratele său. să ne gândim cât de puternic i-ar speria mărturia Sfântului Ioan Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. femeia lui Filip. fugi de dânşii cu acest sac pe care-l ai în mâini”. dar s-au gândit că-i un vis de la fire. De ce a fost trimis în lume Sfântul Ioan Botezătorul? Doar ca să anunţe venirea lui Mesia? Nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui Hristos.

dacă Irod ar fi avut mintea limpede. inima noastră se umple de mânie şi am face orice ca duşmanii noştri să moară. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de hristos. sau alţii pun în loc desfrânarea sau alte patimi. doar ca să păcătuiască cu ea. iar se spovedesc şi când dau de o femeie ispititoare sunt gata să uite că sunt creştini. temea de Ioan. „Auzind. Părintele Nicolae Steinhardt ne spune că. am face orice ca duşmanii noştri să aibă necazuri . ne zice Scriptura. a întrebat-o pe Irodiada: „ce să cer pentru dansul meu?”.50 ATITUDINI Mai mult. atâţia şi atâţia primari au cerut ca preoţii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. Astăzi pe duşmanii credinţei îi roade viermele prigonirii lui Dumnezeu şi sunt gata să ceară capul mărturisitorilor. ar mai fi făcut un astfel de jurământ? Nu l-ar fi făcut! Şi. poate vin şi aici la mănăstire la părintele Iustin Pârvu oameni care sunt în funcţii înalte. iar păcătuiesc.şi punem răzbunarea deasupra iubirii de aproapele. iată ce scrie Sfântul iosif de volo" k despre acea vreme: „Printre creştini. îşi frângeau inimile. Mul" i din treapta călugăriei. şi îl socotea pe el. Ce a cerut Salomeea? A cerut mai mult sau mai puţin decât jumătate din împărăţie?… Ia gândiţi-vă! A cerut mai mult. Iată ce cuvinte a spus unul care putea fi numit întrun fel ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Şi s-a jurat ei că: „Orice vei cere de la mine voi da ţie. Iar Irodiada i-a răspuns: „capul lui Ioan Botezătorul”! Daţi-vă seamă că această lume în care trăim astăzi e gata să ceară capul lui Ioan Botezătorul pentru a scăpa de mustrările lui. Şi aşa şi în ziua de astăzi. Aşa ne orbeşte patima! Spunem că suntem creştini. trebuie să ne dăm seama că Salomeea a fost necinstită. ştiindu-l pe dânsul om drept şi sfânt. aşa cum în prigoana comunistă. poate chiar şi aceştia se vor afla între prigonitori. până la jumătate din împărăţia mea”. Oare. când Irod făcea ospăţul naşterii sale cu boierii şi căpitanii săi. dacă suntem cu adevărat fii ai Bisericii. la un moment dat. Sunt unii creştini care merg la biserică. se spovedesc în posturi. sau mai puţin? Cei puţin credincioşi vor spune: „a cerut mai puţin”. pun orice numai iubirea să lipsească. intrând fata Irodiadei. Cine l-a omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul? Chiar cel care îl socotea sfânt şi chiar cel care îl asculta. spunem că suntem ai lui Hristos şi. Şi prin aceasta se aseamănă lui Irod care i-a zis Salomeei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. şi ascultându-l pe dânsul multe făcea şi cu dragoste îl asculta pe el”. pentru că a cerut mai mult ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . s­a făcut o tulburare atât de mare care n­a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. a zis împăratul fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”.. Orbit de patimă i-a zis Irodiadei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. pentru a scăpa de glasul care ne cere să renunţăm la bucurii lumeşti. le spunea credincioşilor că au datoria de a­i mustra pe cei care leapădă învă" ătura Scripturii şi a S" n" ilor Părin" i. împăratul foarte s-a întristat. sau ca mirenii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. oameni care au nădejde în rugăciunile părintelui Iustin şi mâine. pentru că îl asculta pe sfânt şi îl socotea om al lui Dumnezeu. vie" uitori din mun" i şi pustii. dacă va începe prigoana contra creştinilor. Şi îndată trimiţând împăratul pe speculator a poruncit să-i aducă capul lui”. ieşind Salomeea. jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul.. Ferească Dumnezeu de aşa ceva! Cum a murit sfântul Ioan? Într-o zi. Dar pentru jurământul şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul nu a vrut să-i lepede cererea.

Zosima. A fost un moment de biruinţă vremelnică a păcatului! A fost un moment de vremelnică biruinţă a răului! Numai că prin moartea sa. vremuri de grea încercare pentru Biserică. orbit de patima sa. „Mergând speculatorul. Unii ierarhi leapădă învăţătura Sfinţilor Părinţi şi cad în înşelare. Mai mult. Pe unii i-a oprit de la Împărtăşirea Dumnezeiască. le spunea credincioşilor că au datoria de a-i mustra pe cei care leapădă învăţătura Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi. atâţia şi atâţia ierarhi astăzi. tatăl îi spune: „Pleacă din casa mea!” Şi poate că în inima lui e părere de rău pentru ceea ce face. Zosima.” Şi ce făceau aceşti creştini? Ne zice sfântul: „Ei vădeau abaterea şi curvia sodomită a acestui mitropolit. Fiecare dintre ei după puteri. i-a zis călugărului: „mai de folos ţi-ar fi ţie să păcătuieşti cu toate femeile din zona aceasta decât să nu mai cinsteşti icoana Maicii Domnului!” Şi i-a spus că mai de folos era să încalce acea promisiune blestemată pe care o făcuse în faţa diavolului decât să-şi piardă definitiv sufletul.ATITUDINI 51 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE decât că îi spusese Irod că îi va da. o să-i dau foc la casă!” Spun unii aşa. dar dacă vii cu burta la gură. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de Hristos. i-a făcut pe plac Salomeei. ei Îl rugau cu lacrimi amare pe Dumnezeu ca El să curme această iarnă pierzătoare a jidovirii (pentru că aceasta era erezia care se răspândise atunci chiar şi printre ierarhi). Îl rugau să încălzească inimile cu aducerea aminte despre Treimea cea de o Fiinţă. Iată ce scrie Sfântul Iosif de Voloţk despre acea vreme: „Printre creştini. a tăiat capul în temniţă şi l-a dus pe tipsie şi l-a dat pe el fetei şi fata l-a dat maicii sale”. te dau afară din casă!” Şi fata se duce la discotecă. ţinând la cuvântul său dar pierzându-şi mântuirea. când mitropolitul Moscovei era şi homosexual şi eretic. capul unui erou al lui Hristos face mai mult decât o jumătate dintr-o împărăţie lumească. Şi când se întoarce acasă cu burta la gură. Capul Sfântului Ioan Botezătorul. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne dăm seama de câte ori fiecare dintre noi am fost următori lui Irod atunci când am zis: „dacă vecinul îşi va lăsa oile să pască pe pământul meu. iar se duce. nesuferind furtuna pierzătoare a hulii împotriva lui Dumnezeu. la vremuri de grea cumpănă. îşi frângeau inimile. Totuşi. Sfântul Ioan Botezătorul s-a făcut pildă miilor şi milioanelor de creştini ca să meargă pe calea Adevărului. ne zice sfântul. (aşa cum şi astăzi. spunând că nici ereticul. şi fac aşa! Sau tatăl îi zice fetei sale: „du-te la discotecă de câte ori vrei. Ce vom face? Vom avea curajul de a-i mustra sau vom tăcea?” Şi la această întrebare ne răspunde un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul. să lumineze cu Adevărul şi să aprindă soarele evlaviei. căutau să smulgă din rădăcină neghina ucigătoare a jidovirii împreună cu semănătorul lor spurcat. (Şi aceste cuvinte le repetă. dar se gândeşte: „Am spus? Am spus!” Aşa citim în Pateric despre un părinte care era ispitit de diavolul curviei. Sunt unii care zic: „trăim astăzi vremuri grele. Ecumenismul se răspândeşte peste tot. Ereziile presează Biserica. s-a făcut o tulburare atât de mare care n-a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. care acum 500 de ani. până la urmă cade în păcat şi tot păcătuind rămâne însărcinată. vieţuitori din munţi şi pustii. Mulţi din treapta călugăriei. Sfântul Iosif de Voloţk. pentru Sfântul Ioan Botezătorul. atâţia şi atâţia creştini Îl roagă pe Dumnezeu să surpe erezia ecumenistă). acest Sfânt Iosif de Voloţk îl mustra în faţă pe mitropolitul homosexual şi eretic. că homosexualii trebuie lăsaţi în căderile lor). nici lepădătorul de credinţă nu pot fi osândiţi. nu a fost o pierdere. să aibă curajul de a mărturisi credinţa fără teamă. a fost un câştig. Iar el (adică mitropolitul) a pornit împotriva lor un război necruţător. Şi moartea. (Luaţi aminte ce fac ierarhii ereticii: pe unii dintre credincioşi îi opresc de la Sfânta Împărtăşanie!) Pe preoţi şi diaconi ia scos din treapta lor. şi i s-a arătat diavolul şi i-a spus: „Nu mai cinsti icoana Maicii Domnului şi vei scăpa de ispită!” Şi s-a învoit călugărul cu diavolul şi ispita s-a uşurat şi când a aflat avva ce a făcut. Şi mai spunea de asemenea acest eretic mitropolit Zosima: Chiar dacă un ierarh sau un preot ar fi eretic şi ar . din păcate. spunând ereticii nu pot fi osândiţi. Irod. Să ne întrebăm: câţi ucenici a avut Sfântul Ioan Botezătorul? Şi dacă privim în Sinaxar vom vedea sute şi sute de sfinţi mucenici care au luat curaj din jertfa acestuia.

De ce? Pentru că după Sfinţii Părinţi. numai ceea ce e după învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. Şi ce s-a întâmplat? Cneazul ia surghiunit pe cei nevinovaţi şi aceştia au suferit multă prigoană: cătuşe. ce făceau? Îi mângâiau cu scrisori şi îi ajutau cu toate cele de trebuinţă. Mitropolitul îi clevetea pe aceştia în faţa marelui cneaz. fraţilor.dar puţini îl iubesc pe sfântul Teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. şi ceea ce este împotriva Sfinţilor Părinţi. alerga la puterea lumească pentru a-i osândi pe mărturisitori. voi să căutaţi să fiţi aproape de ei. foarte puţin cunoscute zilelor noastre. Am să închei referirea la Sfântul Iosif de Voloţk citând un ultim cuvânt din scrierile acestuia. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credinţe Zice deci Sfântul Iosif de Voloţk: „Să spunem acum despre încă o părere eretică. Şi am auzit preoţi spunând: cine este părintele Iustin Pârvu să judece un mitropolit? Şi ne învaţă sfântul Iosif de Voloţk cum trebuie să privim această situaţie.e bine sau nu să-i înfruntăm pe eretici? Iar cei ce citeau sfintele cărţi. atunci şi la judecata dumnezeiască tot aşa va fi”. „La ceas de erezie . Dacă va fi vremea de prigoană. Şi aceşti robi ai lui Hristos nu încetau să-l vădească pe mitropolit şi tuturor le povesteau despre erezia lui şi despre faptele lui spurcate. Adică. De ce le era frică? Luaţi aminte! Necunoscătorii sfintelor cărţi se temeau să-i vădească apostazia. întărindu-i împotriva ereticilor. aşa cum le este frică şi astăzi unora de ierarhii eretici. asemenea sutelor de mii de creştini care în prigoana comunistă au tăcut. nici pe apostat”. care nu au suferit împreună cu ei surghiun. nici pe eretic. care s-a împărtăşit la ereticii greco-catolici. sa pus un anunţ la avizier: „să scăpăm de parazit!” Creştinii slabi în credinţă îl considerau pe părintele Calciu parazit. care sunt foarte. Câţi oare dintre noi suntem gata să primim temniţa pentru Adevărul Scripturii? Câţi oare dintre noi suntem gata să fim puşi în lanţuri pentru Hristos? Dacă vrem să purtăm în inimile noastre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să urmăm jertfei acestuia şi jertfelor sutelor şi miilor de mucenici care au mustrat ereziile şi au primit cununa veşniciei. dacă astăzi un ierarh eretic ar afurisi un preot sau un credincios afurisania este valabilă. ştiau că se cuvine nu numai să fie osândiţi ierarhii dar şi să fie blestemaţi ei. care fac păcate împotriva firii. însă? Unora dintre creştini şi preoţi le era frică de mitropolit. atunci aceasta se cuvine să o facă doar ierarhii şi soboarele. preoţii.52 ATITUDINI ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE afurisi pe careva sau nu îl va binecuvânta. Oare în prigoana comunistă cei care nu înfundau închisorile aveau curajul să-i mângâie pe mărturisitori? Nu. Şi dacă un preot sau un credincios ar fi blestemat de un ierarh eretic. întăreşte Sfântul Iosif de Voloţk. Când mulţi îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul . Dar pe vremea Sfântului Iosif creştinii care nu erau în închisoare căpătau curaj din suferinţele mărturisitorilor şi alegeau din cărţile sfinte vădiri împotriva cuvintelor ereticeşti şi le trimiteau celor surghiuniţi. Dar ceilalţi. ci pentru că ştiau nu se cuvine ca mitropolitul să facă păcate împotriva firii şi să slujească la Sfântul Altar.. Iubesc unii scrierile despre post. Şi am auzit acest cuvânt chiar când părintele Iustin Pârvu a scris acea scrisoare celebră împotriva rătăcirii mitropolitului Corneanu. când acesta era mărturisitor al lui Hristos. sinoadele dar nu călugării care s-au lepădat de rude şi de toate cele din lume şi cărora se cuvine doar să ia aminte la sine şi pe nimeni să nu osândească. mângâindu-i în fel şi chip. spunea acest eretic mitropolit Zosima. temniţă. ierarhii. blestemul acesta nu are nici o putere”. jefuirea averilor. „Dar Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu pot să lege şi să dezlege tot ce vor ierarhii şi nici preoţii. trebuie opriţi din slujbă. Ce se întâmpla atunci. nu ştiau . şi unii preoţi sau creştini vor fi aruncaţi în temniţă pentru Hristos. Îl mustrau deci credincioşii nu pentru că se mândreau.. dacă s-ar cuveni să-i judecăm ori să-i osândim pe eretici sau pe apostaţi. dimpotrivă! Mărturisitorii erau consideraţi duşmanii societăţii! La blocul unde locuia părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa.şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! . nu îngăduie Dumnezeu. nu pentru că se considerau deasupra mitropolitului.

Şi continuă sfântul Iosif: „dar şi la soboarele a toată lumea. atunci cum de Sfântul Antonie cel Mare îi osândea? El spunea despre cuvintele ereticilor că sunt mai grozave decât veninul şarpelui şi le poruncea Sfântul Antonie ucenicilor săi să nu aibă nici un fel de părtăşie cu meletienii sau cu arienii. în vremurile apropiate nouă. Biserica l-a avut pe Sfântul Iustin Popovici! Acest mare mărturisitor care ne-a zis: „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! Aceasta este rânduiala! Aceasta este calea! Acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos. dacă acesta s-ar întâmpla să aibă loc”. până în zilele noastre şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti! Privitor la această rânduială. nici chiar un sinod ecumenic. zice Sfântul Iustin Popovici. nici pe apostaţi. Dar tot în secolul XX. Pentru că un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva celorlalte . şi preoţilor. s-a împuţinat curajul mărturisitorilor. nici retragerile. Nimeni nu ne poate sili. Arie şi alţi eretici se coboară la „sfântul” Iad. tuturor creştinilor se cuvine să osândească şi să-i blesteme pe eretici şi pe avortaţi”. Astfel. Vom avea oare curajul de a-l asculta pe Sfântul Iosif? Vom avea oare curajul de a da o mărturie împotriva înţelepciunii acestei lumi? Greu de spus! Unii zic că. în vremurile noastre. este cu desăvârşire limpede şi cu adevărat înţeles pentru toţi oamenii că şi arhiereilor. l-a osândit pe Arie la temniţă. şi călugărilor. nici compromisurile. începând cu Sfinţii Apostoli.ATITUDINI 53 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE (erezia că nu avem voie să-i mustrăm pe ierarhii eretici) răspundem: Dacă nu li se cuvine călugărilor să judece nici pe eretici. la această cale. Şi Sfântul Pafnutie Mărturisitorul. care s-a aflat la Soborul cel dintâi împreună cu Sfinţii Părinţi. nu sunt cu putinţă nici concesiile. şi mirenilor simpli. zicea părintele Iustin Popovici. la acest adevăr. Iar Cuviosul Pahomie întotdeauna îi osândea pe eretici şi spunea că cel ce intră în părtăşie cu ereticii şi citeşte scrierile lui Origen. Meletie. şi la cele locale veneau călugării care-şi lăsau mănăstirile şi pustiile şi veneau în oraş.

Şi alţii. În ortodoxie nu cunoaştem sfinţi în viaţă. dar să credem că Hristos ne va întări! Pentru că unii dintre cei care bat astăzi cu pumnul în piept şi spun mâine că mâine. mi-e teamă să Te mărturisesc. părintele Iustin Pârvu! Şi spun aceste cuvinte nu pentru a-l lăuda! Spun aceste cuvinte pentru a trezi în voi convingerea că trebuie să fiţi urmaşi ai părintelui. s-au lăudat.unii dintre aceştia se vor lepăda de Hristos pentru că s-au mândrit. ar fi un sinod mincinos. nu ne vom mântui!” Şi aşa este! Pentru că. trebuie să vă hrăniţi din jertfa lui! Aşa cum trebuie să vă hrăniţi şi din jertfa părintelui Iustin Popovici.54 ATITUDINI Când mul" i îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul ­ şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! ­ dar pu" ini îl iubesc pe sfântul teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. Să avem deci curaj. dacă vom lepăda învăţătura Sfinţilor Părinţi şi nu vom trăi o credinţă jertfelnică. Doamne. aşa cum atâtea mii şi zeci de mii de sfinţi l-au urmat pe Sfântul Ioan Botezătorul. ei vor fi numiţi sfinţi . părinţii acestei mănăstiri şi creştinii care veniţi la această mănăstire. Şi dacă pe vremea Sfântului Ilie a avut Dumnezeu şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. adică o sută patruzeci de mii de creştini care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal. erau mai puţini. înseamnă că în zilele noastre ar trebuie să fie de douăzeci de ori mai mulţi. noi trebuie să rămânem tari în credinţă şi să ne opunem unui astfel de sinod. din ce în ce mai mulţi oameni iubitori de păcat. Să nu fie teamă că suntem puţini! Dumnezeu este cu noi! Să nu ne fie teamă că sunt din ce în ce mai mulţi eretici. i-a zis aşa: „Pe vremea Sfântului Ilie erau cam trei milioane de iudei (nu erau trei milioane. un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva Sfintei Evanghelii. Au crezut în puterea lor şi nu în harul dumnezeiesc. mâine vor fi tari! Poate aţi auzit de mănăstirea aceea din Rusia în care călugării trăiau în desfrânare cu femeile şi era ca un fel de sat acolo la mănăstire în care creşteau odraslele ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . dar Sfântul Serafim de Sarov voia să facă o comparaţie). Motovilov. în faţa înţelepciunii acestei lumi”. de douăzeci de ori mai mulţi. Aş mai spune chiar că un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul este chiar stareţul acestei mănăstiri. câţi creştini sunt astăzi în Rusia? Şaizeci de milioane. şi văzând Sfântul Serafim că Motovilov se frământa că mai sunt puţini creştini. ci doar oameni cu viaţă sfântă! Orice om poate cădea mâine! Părintele Iustin Pârvu este un om care ani şi ani de zile a mers pe calea muceniciei! Şi voi. când se vor pune microcipurile. Părintele Iustin nu este sfânt. fraţilor!!! Şi totuşi unii zic: „Da. care au fost slabi astăzi. suntem neputincioşi. când se va pune pecetea fiarei. ajută necredinţei mele!” Suntem slabi. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credin" e sinoade. iubesc unii scrierile despre post. dar cred Ţie că nu mă vei lăsa! Cred Doamne. Cum spunea părintele Iustin Pârvu: „Dacă nu mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţăturile Cuviosului Părinte Iustin Popovici. ne vom pierde mântuirea! Să nu ne fie teamă că suntem puţini! Vorbea Sfântul Serafim de Sarov cu ucenicul său. ne îndeamnă Sfântul Iustin Popovici! Că şi dacă s-ar aduna sinod care ne-ar îndemna să lepădăm învăţătura creştină şi să trăim după învăţătura acestei lumi. dar nouă ne este teamă!” Vă este teamă?! Fiţi sinceri cu voi şi cu Hristos şi spuneţi: „Da. Hristos este cu noi.

o poezie care multora le-a dat nădejde. Gheorghe! Ridică-te. Ridică-te. dar unii dintre voi poate nu ştiţi. Gheorghe. Gheorghe. Ioane! Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte Pe praguri. Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri. Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri. ducându-se să cumpere sfinte moaşte pentru stăpâna sa. ridică-te. Ioane! Ridică-te. ca să bei libertatea din ciuturi Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi. pe lanţuri. Gheorghe. ţintuit în piroane. am trăit ca nişte animale! Să murim ca nişte creştini!” Şi toţi călugării aceia desfrânaţi au primit mucenicia şi au intrat în cetele sfinţilor. ridică-te. ridică-te. ori vă omorâm pe toţi”. pe prispe. Pentru cântecul tău. unul din testamentele sfinţilor închisorilor. pe icoane. Ioane pe sfinte ciolane! Şi. Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te.cei mai mulţi ştiţi. L-a mărturisit pe Hristos muceniceşte. ridică-te. Ridică-te. Şi când au venit comuniştii au vrut săi gonească pe călugări din mănăstire şi le-a zis: „Hotărâţi-vă: ori părăsiţi mănăstirea. pe funii. i-a adunat pe călugări şi le-a zis: „Fraţilor. Ioane! Aşa. până astăzi am fost laşi! Dar Hristos vrea ca de acum înainte să fim tari! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine. pe lumina din urmă a furtunii. nu pentru pogoane. ridică-te. poezia „Ridică-te. Gheorghe. asemeni Sfântului Bonifatie care era şi beţiv şi curvar şi. Nu pentru pătule. le-a dat credinţă să se ridice pentru că Hristos vrea să ne ridicăm din neputinţele noastre şi să Îl slujim. Ridică-te.ATITUDINI 55 ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE călugărilor. Ridică-te. sus. pe uşi. Da. Şi atunci stareţul. ridică-te. fraţilor! Dacă până astăzi am fost slabi. Gheorghe. părinţilor. Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane O claie de zări şi-o căciulă de stele. Să urmăm curajului lor. Ridică-te. Ioane! Dumnezeu să ne ajute să mergem pe calea mărturisirii dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii noastre! Amin! . Ridică-te. Ioane!” a lui Radu Gyr. luminat de Dumnezeu. Gheorghe. Aglaida. Gheorghe. Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele. Pe toate ce slobode-ţi ies înainte. să ne rugăm lui Dumnezeu să punem început bun mântuirii noastre! Am să vă pun înainte .

Fostul călugăr franciscan.Acest articol al ierodiaconului Ballester a fost publicat în două părţi în revista Kivotos. primului papă şi rege al Bisericii. Acolo el a suferit moarte mucenicească. şi papa Benedict al 11-lea. actualmente. care anatemiza. Autorităţile mexicane nu exclud ideea ca omorul să fi avut la bază vreo formă de fanatism”. După cum am aflat din oraşul Mexico City. adică Apostolului Petru. între anii 1327 şi 1331 papii Ioan al 22-lea şi Clement al 6-lea au condamnat şi anatemizat pe oricine ar fi îndrăznit să nege faptul că Sf. Apostol Pavel. 4 februarie-1984: „Episcopul ortodox grec Pavel a fost ucis în Mexic. să accepte sau să predice faptul că susţinea validitatea apostolică a Sf. Arhiepiscopul grec al Americii de Nord şi de Sud. care a trecut la Ortodoxie. E bine de ştiut că Episcopul Pavel era de origine spaniolă. declarând eretic pe orice creştin care ar " îndrăznit să creadă. Cu mult mai târziu. Apostol Pavel a fost. declarând eretic pe orice creştin care ar fi îndrăznit să creadă. Era o descoperire de-a dreptul îngrozitoare pe care mintea mea nu putea să o cuprindă. Spania. mărturisind credinţa ortodoxă. că a fost primit în ortodoxie ca adult şi a excelat ca păstor şi autor. Ştirile legate de moartea sa au apărut pe prima pagină a ziarului Kathemerini. Mănăstirea ţinea de ordinul franciscanilor. 285-291. De fapt. papa Pius al 10-lea. 483-485. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . pp. în 1907. În timp ce triam tot felul de documente de pe vremea Inchiziţiei. Paul Di Ballester. Totuşi. Cu alte cuvinte.56 ATITUDINI ÎMBrăţIşâND pe sfâNTUl pAvel1 o cutremurătoare convertire Documentul descria o decizie a inchizi" iei. alaltăieri a murit Episcopul de Nazianz. fondată în ţara mea de baştină. Am încercat să mă calmez gândind că este. cu reşedinţa în Mexic. subordonat cu totul autorităţii eclesiastice monarhice. de-a lungul întregii sale vieţi apostolice. Documentul descria o decizie a Inchiziţiei. şi decembrie-1953. Apostol Pavel. au repetat aceleaşi anateme şi condamnări. Funeraliile au fost oficiate de Arhiepiscopul Iacob. confuzia şi surpriza au devenit şi mai mari când am descoperit că decizia Inchiziţiei la care se referea documentul era autentică. pp. El a fost ucis de un mexican de 70 de ani. mă confruntam cu o serioasă problemă de 1 . fost militar. a fost făcut episcop de Nazianz pentru episcopia Americii de Nord şi Sud. bolnav psihic. care anatemiza. Deci. ce-i drept destul de comun pentru vremurile acelea. iulie-1953. o eroare tipografică sau vreun fals. sâmbătă. a trebuit să elimin orice posibilitate ca documentul să fie vreun fals sau vreo eroare. am dat peste un articol foarte interesant ce data din 1647. să accepte sau să predice faptul că sus" inea validitatea apostolică a Sf. în 1920. care-l cunoştea pe episcop şi lucrările sale. Convertirea mea la ortodoxie a început într-o zi în care aveam ca ascultare să reorganizez biblioteca mănăstirii din care făceam parte. poate.

n-ar fi fost hirotonit de Hristos ca mai marele apostolilor sau că n-ar fi capul văzut. copilul meu. Mă asculta cu amărăciune. cu adevărat. Pentru mine era nespus de clar cine era el. Ce-mi rămânea de făcut? Pe de o parte se afla Biblia şi Sf. Să nu îngădui nici unei creaturi a lui Dumnezeu. scrie Sf. căci titlul apostolic al fiecăruia era „cea mai mare autoritate. era esenţial pentru mântuirea noastră să credem că Biserica este o monarhie pură al cărui monarh este papa. de toţi la fel. puse punct conversaţiei noastre. După ce s­a gândit câteva minute. învăţătura romano-catolică era împotriva acestui fapt. în timp ce turma era una. votând împreună toate convingerile mai sus numite. sincer să " u. îmi era cu neputinţă de acceptat faptul că Apostolul Pavel era sub orice poruncă papală. a declarat oficial că „dacă spune careva că Petru. despre care se spune că ar fi primul Papă. . nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi Sfinţii Părinţi te-au vătămat. să smintească credinţa ta în Dumnezeu şi Biserică”. Fără să-mi dea timp să răspund. iar turma era păstorită de apostoli.ATITUDINI 57 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Mă asculta cu amărăciune. îţi voi da o listă cu autori remarcabili. sincer să fiu. Eu. pentru prima data în viaţa mea mă găseam în faţa unei dileme înfricoşătoare. Părinţi spun că „toţi ceilalţi apostoli erau aidoma lui Petru. comparată cu cea a lui Petru printre circumcişi. Şi. iar pe cealaltă. Sinodul de la Vatican. atât de explicit. vizibil al întregii Biserici. Pune­ le deoparte şi rezumă­te la a urma învă" ăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. Duhovnicul meu era unul din preoţii de vază ai mănăstirii. ci cu primul dintre ei. „papa este totul. culmea autorităţii”. De aceea. Potrivit teologiei romano-catolice. Pentru ei era imposibil ca vreunul să facă uz de o autoritate mai mare decât restul. Şi. în ale căror lucrări credinţa ţi se va relaxa(?!) şi ţi se va întări”. în cele din urmă mi­a spus un lucru la care. Pune-le deoparte şi rezumă-te la a urma învăţăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. conştiinţă. Deci. duhovnicul mai adaugă: „În schimb. până acum. Părinţi pe marginea acestei teme nu lăsau nici o urma de îndoială. toţi Sf. în cele din urmă mi-a spus un lucru la care. învăţătura Bisericii Catolice. În acest fel. copilul meu. şi ar trebui comparat nu numai cu ceilalţi. cău­ tând în zadar o rezolvare. Erau cu toţii păstoriţi. căutând în zadar o rezolvare. mai precis că erau înzestraţi cu aceeaşi onoare şi aceeaşi autoritate”. nimic” lupta sufletului cu învăţăturile papistaşe Cuprins de tulburare şi de tot felul de gânduri. mă duc la duhovnic şi îi spun cu naivitate despre tot ce mă preocupa. era limpede ca cristalul. Personal. Acest răspuns al lui. Tradiţie. era un fapt de nezdruncinat ce realmente striga din Biblie. indiferent cine ar fi. Ioan Hrisostom. ţinusem cu tărie la ideea că în special Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru pe care nu poţi să-l laşi deoparte. autoritate egală”. conştient de di" cultatea problemei. Biserica. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi S" n" ii Părin" i te­au vătămat. conştient de dificultatea problemei. După ce s-a gândit câteva minute. îşi declara egalitatea cu ceilalţi apostoli. întrebându-mă dacă mai am şi altceva mai interesant de spus. căci lucrările Sf. ca să dovedim că fiecare avea aceeaşi autoritate. Independenţa activităţii sale apostolice printre popoare. Totuşi. mi-a mărit şi mai mult confuzia. să fie anatema”. „Pavel.

păstorul păstorilor şi ierarhul suprem. el a devenit stăpân pe întinse domenii. În viaţa mea de la mănăstire mă preocupasem doar de faţa lor exterioară. care se comportă în toate împrejurările ca atare. drept conducător suprem şi cap vizibil al Bisericii. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi " inuturi sau. am făcut totuşi rost de cărţile recomandate şi am început să le citesc cu toată atenţia. Vicarul lui Dumnezeu. eram abia la începutul studiilor teologice. Până atunci creştinismul şi Biserica Catolică erau un amalgam pentru mine. Deoarece fusesem atras de creştinism şi botezat abia după terminarea studiilor. dar nu înainte de a mă ruga să-l ţin la curent cu progresele pe care le făceam în citit. de asemenea şi manuale de decizii papale şi sinoade ecumenice. În cadrul acestei monarhii papiste „constă toată puterea şi stabilitatea Bisericii”. Teologia îmi părea o ştiinţă cu totul nouă. Cred că un sumar al acestora ar fi spre interesul multora: În primul rând. poate. Câteva zile mai târziu. căci nu apăruse vreun motiv să mă îndemne să-i analizez bazele şi motivaţiile în profunzime. Chiar dacă nu mă convinsese cu totul.58 ATITUDINI De­a lungul timpului. „zenitul şi esenţa sa”. înţelegeam tot mai mult că nu eram conştient de natura Bisericii mele. afirmă că „papismul este cel mai important agent al creştinătăţii”. Acest tip de creştinism este cel susţinut de papism. învăţătorul universal şi infailibil al credinţei. încet. care în alt mod „nu ar putea fi posibilă”. ceva ce nu putea fi despărţit. Mai mult. sistemul acesta monarhic. drept piatră din capul unghiului. Îmi lăsă lista cu autorii ce-i aveam de citit. Autoritatea monarhică a Papei. M-am aruncat cu tot sufletul în studierea lor.” Această autoritate dictatorială ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . având doar Biblia ca ghid şi îndreptar: «Legea Ta e făclie picioarelor mele şi luminare cărărilor mele»(Ps. Citind articolele recomandate cu înţelepciune de îndrumătorul meu. acest drept e asupra oricărui om botezat din întreaga lume. cunoscut ca „Biserica RomanoCatolică” a început să se dezvăluie încet. 118:105). pentru a­şi satisface propria sete pentru bogă" ie şi putere. aşa cum vă spuneam.” „Dreptul divin se extinde asupra tuturor. el îmbrăţişând toate învăţăturile şi drepturile legale pe care le are Biserica. pentru romano-catolici. Majoritatea cărţilor erau texte teologice. Cu cât înaintam în studiul acelor cărţi. am continuat cu studiul filosofiei şi. duhovnicul meu plecă să facă un tur de predici misionare pe la bisericile ordinului nostru. iar individual. este „dinamic şi dominant. Biserica „nu este decât o monarhie absolută” al cărui monarh absolut este papa.

precum nu mai e nevoie nici de Sfânta Tradiţie. susţinând că este reprezentantul Aceluia Care spune: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. pentru a-şi satisface propria sete pentru bogăţie şi putere. asupra oricărui creştin de pe tot globul. căci de acum avem un Dumnezeu pe pământ. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură. se referă la o naţiune autonomă cu reprezentanţi diplomatici în ambele sfere. predându-i-se regatele şi tronurile politico-eclesiastice. cel care a scris că toţi trebuie să-l recunoaştem ca sfânt. iar Papa este singurul canon al adevărului care poate . închisori.ATITUDINI 59 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE oamenii care refuză să­i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socoti" i schismatici. De asemenea. necura" i şi profanatori de cele s" nte. adică ale lumii. În felul acesta. negând mântuirea celor care nu i se supun. un rol decisiv în istoria politicii. Primul este în mâinile clerului iar cel de-al doilea. în mâinile regilor şi soldaţilor. în învăţătura romano-catolică se spune că: „Papa are dreptul să intervină şi să judece toate problemele spirituale ale fiecărui creştin şi deci cu atât mai mult are acest drept în problemele lumeşti. A deţinut numeroşi sclavi. În zilele noastre. poate fi exercitată oricând şi asupra oricui. de fapt. asupra oricărei Biserici de indiferent care denominaţie creştină sau limbă ar fi. care a avut loc în 1870. El. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi ţinuturi sau. Papa întruchipează Conducătorul ideal profeţit de Cicero. A avut un rol central şi. cu armată. necuraţi şi profanatori de cele sfinte. Oamenii care refuză să-i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socotiţi schismatici. îşi însuşeşte un privilegiu pe care nici cei mai râvnitori idolatri nu şi l-ar fi putut imagina: infailibilitatea dreptului divin. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la Vatican. De atunci „umanitatea trebuie să i se adreseze pontifului ca şi cum s-ar adresa Domnului Însuşi: ‚Tu ai cuvintele vieţii veşnice’ ”. eretici. care fuseseră create pentru „a înnobila şi ancora toate celelalte tronuri ale lumii”. De-a lungul timpului. căci „este esenţial pentru sufletele noastre să credem în instituţia papismului şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei”. închisori. bănci. de cele mai multe ori. căci „este esen" ial pentru su" etele noastre să credem în institu" ia papismului şi să ne supunem ei şi repre­ zentan" ilor ei”. potrivit regulii dogmatice a Sinodului de la Vatican. care. Sufletele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. simbol al puterii spirituale şi al puterii lumeşti. al Aceluia Care a interzis Apostolilor să-i imite „pe împăraţii pământului care cuceresc popoare”. mirean sau cleric. În zilele noastre. poate. poliţie secretă. de fapt. iar aceasta doar pornind de la ideea că papa este episcopul suprem al fiecărei dioceze eclesiastice din lume.” Căci Biserica are două cuţite. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la vatican. Datoria stăpânitorilor şi domnilor creştini era să se retragă din faţa divinului şi dreptului rege. se numeşte şi se proclamă pe sine împărat lumesc. Şi. El. Papa. ci are şi dreptul de a-şi exercita autoritatea asupra credincioşilor. ca încoronare şi o culme a atotputerniciei Papei. se supun şi sunt în serviciul clerului. El nu poate fi limitat în a judeca doar prin prisma penalizărilor spirituale. bănci. Su" etele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. cu armată. el a devenit stăpân pe întinse domenii. eretici. se referă la o na" iune autonomă cu reprezentan" i diplomatici în ambele sfere. bazat pe infailibilitate. continuând astfel imperialismul Romei. Nu mai e nevoie ca Sfântul Duh să călăuzească Biserica Sa „către tot Adevărul”. poli" ie secretă. la rândul lor.

se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. nu consider necesar să-ţi reamintesc că noi trebuie să-l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credinţă.60 ATITUDINI totuşi. Mi-a fost pur şi simplu imposibil să pun Sf. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. Scriptură şi nu prin decizii umane şi teorii. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. e mai valoros decât mii de Augustini. Aceste învăţături nu sunt decât o înşiruire de prostii din partea Papismului. prin urmare. Cardinalul Bellarmine. Deja o apucasem pe un drum care nu-mi îngăduia să mă opresc decât la găsirea unei soluţii pozitive. trebuie să primească supunere oarbă. să declare noi dogme. Această scrisoare n-a făcut decât să-mi întărească părerile în loc să le anuleze. cel puţin aşa cum susţin conducătorii noştri infailibili. Grigori şi Hrisostomi…”. Aceasta a fost ultima legătură cu duhovnicul meu. care arde ca focul şi înnegreşte când nu străluceşte. În felul acesta. Totuşi nu m-am oprit aici. care. dacă nu vor să fie refuzaţi de la mântuire. Biserica mea pierdea orice urmă de consideraţie din partea mea şi devenea una cu ereticii. se plânse duhovnicul. mă simţeam ca un străin în propria mea Biserică. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. Stăpânit de acest sentiment. Biserica ar fi obligată să creadă că păcatele sunt bune şi virtuţile rele”. Adevărul credinţei nu răsare decât din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia întregii Biserici. „Depinde doar de voia şi de intenţia lui să numească doar ceea ce doreşte el a fi sacru şi sfânt în cadrul Bisericii.” emite judecăţi. pe care credincioşii sunt datori să le accepte. pe lângă cele 3 voturi. declarat sfânt de către Biserica Catolică. Iar în ceea ce priveşte Tradiţia. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală fa" ă de Papă. Scriptură. Natura Bisericii se poate înţelege din ceea ce ne spune Sf. iezui" ii. Scriptură mai prejos de Papă! Atacând în felul acesta Sf. Nu voi încălca dreptul divin pentru a putea urma învăţăturile omeneşti care nu au nici o bază în Sfânta Scriptură. în acest caz. tot astfel. s-au întors împotriva ei. crezute şi venerate întocmai ca şi acelea. fiind aleşi de Biblie. iar bulele şi declaraţiile papale să fie considerate egale cu epistolele canonice şi. Ieronimi. şi ţi-ai expus sufletul impactului periculos cu Sf. o spune şi mai simplu: „Dacă întro bună zi Papa ar impune păcatele şi ar interzice virtuţile. Ortodoxia şi protestantismul erau doar nişte idei vagi pe atunci şi încă nu bătuse ceasul să-mi dau seama că ele mi-ar putea ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . dar încă nu acostasem în nici un alt peisaj eclesiastic. Citind toate acele cărţi. pentru noi. În situaţii similare cu ale tale. Papa. a cărei organizare compoziţională internă nu avea nimic de-a face cu Biserica pe care a construit-o Domnul şi pe care au organizat-o Apostolii împreună cu ucenicii lor. De vreme ce este infailibil. Scriptură. chiar şi împotriva judecăţii emise de întreaga Biserică. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. i-am scris o primă scrisoare părintelui superior: „V-am citit cărţile. Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că toţi creştinii pot citi Biblia” şi.” răspunsul sosi cu repeziciune: „Nu mi-ai urmat sfatul. Drama acelor zile a fost că mă îndepărtasem de papism.

Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. continuam să-mi iubesc Biserica. profitând de cele câteva ore permise de retragere la chilie. Totuşi. episcopilor. În toate celelalte cazuri. căci. cu durere şi necaz. cu drepturi exclusive asupra credincioşilor. chiar de la sursele patristice apostolice. Astfel. cel pu" in aşa cum sus" in conducătorii noştri infailibili. în această Biserică „autoritatea apostolică era lipsită de apostoli şi nu a fost lăsată succesorilor ei. Domnul îi încredinţează Sf. Neavând autoritatea şi girul Papei. unde nu mă gândeam decât la marea mea problemă. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. fie că Papa este cu Biserică sau fără Biserică este acelaşi lucru. ci de la Pontiful Suveran al Romei”. nu sunt nici măcar succesori ai apostolilor. care. nu mai poate fi impus prin autoritate credincioşilor. În fapt. potrivit interpretării romanocatolice. nu au nici o altă autoritate decât cea dată lor. nu consider necesar să­" i reamintesc că noi trebuie să­l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credin" ă. Căci. ci doar autoritatea papistă a lui Petru. oile. primul Papă. adică în afara ei”. N-am precupeţit nici o ocazie de a face tot felul de cercetări în afara mănăstirii. Astfel. Eram mai mult decât afectat de această mare grijă care mă copleşea şi-mi consuma toată energia. şi Biserica. căci Papa este totul. care se fac sub autoritatea şi veridicitatea Papei”. Apostol Petru. aceea care făcuse din mine un creştin şi căreia îi purtam Simbolul. Domnul îi acordă slujba de Păstor-şef. „autoritatea Bisericii există doar atunci când este caracterizată şi armonizată de Papă. nemoştenind nici o autoritate apostolică. în tot ceea ce ar fi putut arunca mai multă . Foarte corect scrie şi episcopul Maren: „Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă atunci când catolicii spun: „Cred …şi în una Biserică”. drumul care să mă ducă la concluzia că Biserica pe care o iubeam nu făcea parte din sistemul papist. în Biserica Romano-Catolică. păstorirea mieluşeilor şi oilor sale. să spună „…şi într-un papă”. toată această muncă a mea nu putea fi ţinută chiar secret. căreia i se supun şi episcopii întocmai ca şi credincioşii mireni. ca întreaga validitate a sinodului să înceteze. Cât priveşte sinoadele ecumenice. apostoli şi episcopi. mai precis. potrivit teologiei romano-catolice. Totuşi episcopii.ATITUDINI 61 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că to" i creştinii pot citi Biblia” şi. grigori şi hrisostomi… oferi un remediu agoniei mele. papilor. aceasta e nulă. Îmi mai trebuia încă multă gândire ca să pot străbate. care sunt mieluşeii. autoritatea Bisericii şi corpul episcopal nu sunt intrinsec subordonate monocraţiei Papei. Luni întregi nu făcusem altceva decât să studiez structura şi organizarea Bisericii Primare. ieronimi. iar toţi ceilalţi. „căci ele nu pot fi altceva decât conferinţe pe tema creştinismului. în acest caz. nimic. Este de ajuns ca Papa să iasă pe uşile sinodului şi să spună „nu mai sunt înăuntru”. Importanţa şi rolul episcopilor în Biserica Catolică nu este mai mult decât de reprezentanţi ai autorităţii papale. răspunsul înfricoşător al unui Iezuit Aproape renunţasem cu totul la studiile mele. Acest regim ei încearcă să-l susţină prin capitolul 22 al Evangheliei după Ioan. episcopii. Papa. aşa cum se spune în dogmatică. e mai valoros decât mii de Augustini. n-au altă valoare decât cea dată lor de Episcopul Romei. nu direct de la Dumnezeu. În ciuda acestor lucruri. iar în ceea ce priveşte tradi" ia. tot astfel.

noastre” şi. suntem datori să ne ţinem de cunoscuta axiomă care spune că ceea ce vedem noi ca alb este de fapt negru. ca să nu cădem în înşelare. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. totuşi.” „Cu câteva secole în urmă ai fi fost ars de flăcările Inchiziţiei” Potrivit părerii majorităţii. Totuşi.: .62 ATITUDINI lumină asupra problemei care mă frământa. iezuiţii. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. să mă dăruiesc unei vieţi spirituale autentice şi să las ca toată responsabilitatea înşelării şi greşelii să stea pe umerii ierarhilor Bisericii. Înflăcărat de astfel de concepţii. iezui" ii. dacă aşa ne spun mai marii Bisericii”. fiind înţepeniţi în conceptul că „supunerea ce se cade să o dăm Papei cere o încuviinţare tacită a vederilor. pe clerici. al ascultării şi al sărăciei. cine-mi poate garanta că această pată nu se va întinde şi în celelalte zone ale credinţei evanghelice? Şi atunci nu ni se mai pare atât de ciudat cum ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE „Ceea ce­mi spui tu mi se pare deosebit de logic. Astfel. Iată ce-mi scria un episcop: „Cu câteva secole mai devreme ideile tale te-ar fi dus la ardere pe rugul Inchiziţiei”. pe lângă cele 3 voturi. i-am găsit mai fanatici decât conştienţi de absurditatea învăţăturilor despre papă. concepţiilor. de clar şi de adevărat. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. pentru noi. Pe unii dintre ei. Dar pot oare preţioasele lucruri ale sufletului să poată fi păstrate în siguranţă acolo unde liberul arbitru al Papei tot adună noi dogme şi false învăţături despre viaţa pioasă a Bisericii? Şi. pentru noi. lucruri deosebit de interesante şi de semnificative pentru mine... mai mult decât atât. un preot iezuit mi-a mărturisit următoarele: „Ceea ce-mi spui tu mi se pare deosebit de logic. eu eram un eretic. în ciuda tuturor acestor lucruri. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. În felul acesta. de vreme ce puritatea învăţăturii a fost ridicată pe falsurile legate de papă. oameni recunoscuţi pentru sinceritatea şi inima lor. intenţionam să rămân în mănăstire. În felul acesta primeam aproape continuu impresii şi păreri asupra subiectului. Totuşi. de clar şi de adevărat. pe lângă cele 3 voturi. că „chiar de am deţine adevărul. am început să discut subiectul cu figuri bisericeşti ecleziastice cunoscute. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală faţă de Papă. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castităţii. de asemenea.

ATITUDINI 63 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În al doilea rând. în lumina unui Adevăr absolut şi fără pată. a Aceluia Care este miezul tuturor lucrurilor. În al doilea rând. Coresponden" a îmi era plină de scrisori anonime şi amenin" ătoare. Mă acuzau că creasem un cerc anti-papist în jurul meu şi că prin exemplul meu duceam în apostazie clerici romano-catolici care erau „bolnavi din punct de vedere dogmatic” şi care mai înainte îşi exprimaseră sentimente de simpatie în cazul meu. să fie ca Dumnezeu. Corespondenţa îmi era plină de scrisori anonime şi ameninţătoare. din mândrie. poziţia mea devenea din ce în ce mai precară. unde am fost întâmpinat. încât faţa Lui. în care sufletul nu mai ştie unde este trunchiul pe care se sprijină toate şi unde sunt rădăcinile care. care este. după un timp destul de scurt. l-a imitat pe acela care. Cum. pozi" ia mea devenea din ce în ce mai precară. Am părăsit mănăstirea şi. vrând. am declarat că nu mai aparţin Bisericii Romano-Catolice. de fapt. ca şi onorurile şi privilegiile care decurgeau de aici. Iisus Hristos?” Astăzi. ci la diaconia întregii Biserici”. Adevărate cuvinte scria şi Bernard de Clairvaux despre Papă: „Nu există otravă mai puternică şi nici sabie mai periculoasă decât această sete şi patimă a dominaţiei!” Ieşind de sub jugul Papismului. voi descrie mai târziu. am îmbrăţişat Ortodoxia. al cărui conducător. am sfârşit prin a face pasul decisiv. Lucrul acesta m-a obligat să părăsesc Barcelona şi să mă stabilesc la Madrid. spunând: „Cine ştie dacă aceste mijloace. vocea lui Dumnezeu. deoarece plecarea mea din Biserica Romano­ Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. fiind convins că viaţa spirituală în sânul Bisericii papistaşe mă poate expune la pericole. le hrănesc pe toate… . după plecarea mea. fără să o fi căutat eu. de fapt.” Astfel. Nici acolo n-am reuşit sa rămân necunoscut. uitând că împărăţia Fiului lui Dumnezeu „nu este din lumea aceasta” şi că „cel chemat la episcopie nu este chemat la nici o poziţie mai înaltă sau la vreo autoritate. „În felul acesta ne-am împodobit şi ne-am supra-încărcat viaţa religioasă. nimeni n-a mai dorit să-şi sacrifice poziţia pe care o deţinea în interiorul Bisericii. unii dintre sfinţii Bisericii Romano-Catolice au început să dea alarma. este pierdut printre aceste podoabe. mai puţin importante de mântuire. ajunşi în ultimul moment. deoarece plecarea mea din Biserica Romano-Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. prin ei. În felul acesta m-am lepădat de Biserica Catolică. Iar aceasta voce îmi spune: „Las-o… astfel încât să nu te faci părtaş păcatelor ei şi să nu te răneşti de rănile ei”. de către anglicani şi. şi-a pierdut gloria şi slava cea adevărată şi şi-a pus una falsă” iar apoi „a şezut în templul lui Dumnezeu ca un dumnezeu”. care realmente ne inundă. Unii înclinau să mă urmeze. viaţa spirituală ne apare ca un copac cu multe ramuri şi multe frunze. nu ne fac să-L dăm uitării pe singurul nostru Mântuitor. După fiecare predică pe care o ţineam pe la Bisericile . n-am făcut decât să-mi urmez vocea conştiinţei. dar. am venit în contact cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor.

după ce mi-am publicat la Buenos Aires studiul în 3 volume. Iar interpretarea dată de Sfinţii Părinţi este exact regula conform căreia noi înţelegem Sfânta Scriptură. cunoscuţi pentru „lipsa sau. Drumul spre ortodoxie Cam prin perioada aceea. cu un caracter apologetic. majoritatea fiind împotriva papei. deoarece la întâlnirile secrete la care consimţisem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano-catolici. direct sau indirect. purta titlul pompos: „Papa. În studiul acela strânsesem toate clauzele din literatura patristică şi primele 4 secole care. chiar dacă nu prin împrejurări care se legau ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . se refereau la „clauza primatului” (Matei 16:18-19. Ioan 21:15-17. un număr mereu mai mare de ascultători doreau să mă cunoască şi să discute cu mine tot felul de chestiuni teologice. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. slaba lor credinţă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei”. mai bine zis. Luca 22:31-32). mi­a întărit şi cimentat convingerea că ortodoxia se bazează pe adevărurile substan" iale ale Creştinismului. Articolul meu se încheia cu propoziţia: „Şi nu peste mult timp. Răzbunarea fanatică pe care mi-o plănuiau unii papişti a fost dată la iveală pe deplin în ziua în care am răspuns public la o disertaţie eclesiastică pe care aceştia mi-o trimiseseră ca o ultimă încercare de a mă smulge din capcana „ereziei” în care căzusem. anglicane. romano-catolicii sunt astăzi singurii creştini care pot fi siguri în ceea ce cred”. pe drumul pe care mergeţi. am isprăvit cu papistaşii. vicar al Domnului nostru pe pământ”. iar sloganul către care conduceau toate argumentele din carte era: „Datorită infailibilităţii Papei. Curând. În coloanele unui periodic portughez am replicat: „Realitatea este că datorită acestei infailibilităţi sunteţi singurii creştini care NU puteţi fi siguri vor cere să credeţi mâine”. Fără să o fi dorit. Lucrarea. pe care­l cunoşteam. Situaţia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în faţa autorităţilor. o să-L numiţi pe Dumnezeu vicar al Papei în ceruri”. Dovedeam că învăţăturile despre Papă erau cu desăvârşire străine şi contrare învăţăturii pe care Sfinţii Părinţi au dat-o.64 ATITUDINI Străduin" ele unui profesor universitar polonez.

Când am început sa corespondez cu un respectat membru al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Vest. dar s-a abţinut de la alte comentarii. Ortodoxia. Cam tot pe atunci am scris şi la Patriarhia Ecumenică. deoarece era conştient că mă aflam într-un mediu protestant. împreună cu scrisori încurajatoare. începusem să-mi fac rost de tot felul de cărţi şi reviste ruseşti şi greceşti de la Londra şi Berlin. am văzut cum învă" ătura ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. unele chiar din Grecia. potrivit Părinţilor Apuseni. pe care mi le furniza Arhimandritul Benedict Katsenavakis din Neapole. am văzut cum învăţătura Ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. care trecuseră prin ţara mea. şi se adăugaseră şi informaţiile pe care le primisem de la Consiliul Ecumenic referitoare la existenţa şi viaţa în cercurile ortodoxe din Apus. al cărui nume nu-mi permit să-l fac public. împreună cu scrisori încurajatoare. Dinspre partea Ortodoxă m-au sfătuit să mă debarasez de poziţia pur şi simplu negativă pe care o aveam împotriva Papismului care mă . singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. Interesul pentru ortodoxie creştea. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. În plus. m-am eliberat de toate reţinerile pe care le aveam faţă de ortodoxie şi am putut privi şi eu lucrurile spiritual obiectiv.ATITUDINI 65 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În toate aceste lucrări. În toate aceste lucrări. iar schisma care o înlăturase avea „pe diavol drept tată şi mândria Patriarhului Fotie drept mamă”. toate îmi treziseră un viu interes. Nam dat de vreun paragraf care să nu fie în deplin acord cu conştiinţa mea. Ortodocşii din Vest nu sunt deloc susceptibili de prozelitism. ca şi o serie de cărţi premiate. Aceste vederi părtinitoare prezentau ortodoxia ca pe ceva schismatic. şi pe cea a Mitropolitului Serafim. În perioada aceea am scris două cărţi: Conceptul Bisericii. nu mai puţin profundă. şi că Sfinţii Părinţi ai Bisericii. că înclinarea negativă pe care o simţeam împotriva Papismului era conformă întru totul cu învăţătura Ortodoxiei. cealaltă fiind intitulată Dumnezeul tău. Urmau să fie publicate în America de Sud. am venit pentru prima data în contact cu Ortodoxia. o grupare de biserici mărunte care nu purtau linia caracteristică a unei adevărate Biserici a lui Hristos. între ele. ca fiind lipsită de viaţă spirituală. mi-am dat seama. Avusesem câteva discuţii pe subiecte teologice cu un grup de ortodocşi polonezi. trebuie să mărturisesc că ideile mele despre Ortodoxie suferiseră importante evoluţii de la începutul odiseei mele spirituale. Încetul cu încetul începeam să-mi pierd reţinerile interioare faţă de Biserica Ortodoxă. Înainte de a-mi continua relatarea. dar nu m-am grăbit cu lansarea. plăcut surprins. tot ca să nu le dau apă la moară protestanţilor. Episcopul ortodox mi-a indicat să citesc superba carte a lui Serghei Bulgakov. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ Noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. Numai atunci când corespondenţa noastră dura de ceva timp. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. Dumnezeul nostru şi Dumnezeu. unele chiar din grecia. În acele cărţi m-am regăsit. Şi astfel. curând. şi că S" n" ii Părin" i ai Bisericii. Respectatul ierarh a remarcat şi el coincidenţa în scrisorile sale.

Când am fost sigur de acest lucru. am parcurs apropierea de Ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit. mai precis a Sinoadelor Ecumenice care au fost cu adevărat ecumenice şi în învăţăturile unanime ale Sfinţilor Părinţi care sunt recunoscute universal ca atare”. ortodocşii au început să mă considere unul de-al lor. mai puţin a anglicanilor. şi interesul ortodox. în sfârşit.. Şi. ortodox. pe care am adresat-o Patriarhiei Ecumenice şi Arhiepiscopului Atenei prin intermediul Diaconatului Apostolic al Bisericii Greciei. mi-am părăsit ţara şi m-am îndreptat spre Franţa. În tot acest timp mi-am adâncit ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . adusă ortodoxiei. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învăţătorul lor. aproape fără să­mi dau seama şi. care era guvernată de un ajutor cam interesant. Străduinţele unui profesor universitar polonez. nu mai avea nici o valoare pentru mine. deoarece la întâlnirile secrete la care consim" isem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano­catolici. De atunci încolo mi-am dat seama că simpatia pe care mi-o arătaseră protestanţii începea să se răcească.. mi-a întărit şi cimentat convingerea că Ortodoxia se bazează pe adevărurile substanţiale ale Creştinismului. Treptat. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învă" ătorul lor. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. Situa" ia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în fa" a autorită" ilor. am scris o lungă dizertaţie privind cazul meu. deşi apele mereu se schimbă. căci abia acum înţelegeam că această păstrare fixă şi stabilă a învăţăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. ci un şuvoi veşnic curgător. deoarece nu mai aveam ce face în Spania. scria un foarte cunoscut arhimandrit. în sfârşit. potrivit interpretării teologice a Tradiţiei. am parcurs apropierea de ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit Fără să o " dorit. aproape fără să-mi dau seama şi. mai bine zis. Şi doar în momentul acesta a început să se facă simţit. deşi târziu. Am înţeles că oricare creştin de altă confesiune este obligat să sacrifice o parte importantă a credinţei ca să poată ajunge la o puritate dogmatică completă.66 ATITUDINI . Acuzaţia de mumificare teologică. În perioada aceasta am ajuns să fiu. se aflau atunci 280 de milioane de creştini care aparţineau Bisericii Ortodoxe şi cu care mă simţeam în comuniune de credinţă. slaba lor credin" ă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei” murdărise atât de tare şi să-mi construiesc „Crezul” după care ei puteau să-şi dea seama cât de departe eram de Biserica Anglicană. Şi ei. care a început să mă atragă către ortodoxie ca „posibil catehumen”. lucru care nu se cere şi creştinului ortodox. cât şi faţă de cea Ortodoxă. deoarece el trăieşte şi rămâne în substanţa creştinismului şi a adevărului revelat şi nealterat. „Faptul că îi vorbim acestui spaniol despre ortodoxie nu înseamnă că facem prozelitism”. ca de obicei. pe care-l cunoşteam. unde am cerut să devin membru al Bisericii Ortodoxe. cunoscu" i pentru „lipsa sau. În perioada aceasta am ajuns să " u. Aşa că nu m-am mai simţit singur în faţa atât de puternicului catolicism şi a răcelii la care mă supuneau protestanţii. majoritatea " ind împotriva papei. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. aşteptând să dea în pârg roadele schimbării mele. A fost o sarcină grea pe care am concluzionat-o cu următoarele propoziţii: „Cred în tot ceea ce este inclus în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. şi eu simţeam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. unde astăzi nu mai există nici o comunitate ortodoxă. cum de altfel sunt şi prin întreaga lume. eu sim" eam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. În Răsărit. ortodox.

Le cer tuturor să se roage pentru mine şi să mă sprijine duhovniceşte. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. Iubirea şi interesul pe care l-a manifestat pentru mine au fost peste aşteptări. Aceleaşi lucruri le-aş putea spune şi despre Preasfinţitul Dionisie al Rogonului. cunoaşterea ortodoxiei şi mi-am întărit legăturile cu ierarhii ei. simpatia şi înţelegerea Bisericii Greciei şi a membrilor ei. Nu mai este nevoie să spun că într-o asemenea atmosferă de căldură şi iubire. iar după aceea am fost primit ca monah în Sfânta Mânăstire Peteli. Sfântului Sinod nu i-a trebuit mult să ia decizia acceptării mele în sânul Bisericii Ortodoxe. căci abia acum în" elegeam că această păstrare " xă şi stabilă a învă" ăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. Cuviosul Arhiepiscop al Atenei m-a primit ca un adevărat părinte al Bisericii. nu mai avea nici o valoare pentru mine. Curând am fost tuns diacon de Preasfinţitul Episcop de Rogon. Aş fi vrut ca acest mare eveniment să se realizeze în Grecia. Când m-am convins cu totul. În timpul acelei sfinte slujbe de toată noaptea am fost onorat cu numele Apostolului popoarelor. am făcut pasul hotărâtor. deşi apele mereu se schimbă. care mi-a arătat. ci un şuvoi veşnic curgător. unde venisem să studiez teologia. fiind atunci primit ca membru în adevărata Biserică a lui Hristos. . ţara recunoscută a ortodoxiei. la fel. o iubire părintească. De atunci trăiesc în iubirea. ca să pot fi mereu vrednic de Harul ce mi s-a făcut mie de către Domnul. adusă ortodoxiei.ATITUDINI 67 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Acuza" ia de mumi" care teologică.

" indcă se ştie că vom " amarnic bătu" i. pentru că acesta e cel mai mare şi mai important fel în care putem fi ocrotiţi. ocrotirea şi Îl rugăm să ne mântuiască. Deci ne sfătuiţi către blândeţe? Blândeţe fermă. iată că lupi în piele de oaie încearcă să smintească credinţa noastră. oamenii vor răspunde agresiv.68 ATITUDINI Despre IspITIrIle ACesTUI veAC Interviu cu p. deci trebuie să o chemăm pe Născătoarea de Dumnezeu şi pe Sfinţii lui Hristos pentru ca ei să se roage pentru noi şi să ceară lui Hristos ocrotirea noastră. singura apărare pe care o putem avea este Iisus Hristos Însuşi. Ce se întâmplă atunci când trebuie să mărturisim credinţa noastră. Dar este important să aştepţi ca Mântuitorul Însuşi să-ţi arate. atunci când trebuie să fim mai fermi în răspunsuri? Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui Hristos. că acesta e timpul ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. atunci avem întreaga nădejde că vom fi înţeleşi şi auziţi de către cei care sunt în opoziţie cu adevărata credinţă. iar Hristos este Adevărul. este posibil că se vor simţi ofensaţi oricum. Preasfinţite Părinte. pentru că dacă suntem agresivi. s. Sunt momente în care trebuie să fii mult mai ferm. sau în cazul în care suntem întrebaţi în mod direct şi trebuie să răspundem? Cum facem asta fără să rănim pe cei care sunt împotriva noastră. Însă dacă în această situaţie ne întoarcem imediat către Hristos şi Îi cerem ajutorul. dar dacă vorbim despre Hristos-Adevărul în contextul iubirii Lui (pentru că El e de asemenea Iubire). Unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. episcop de ottawa p unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. Mama întotdeauna îmi spunea că prinzi mai multe muşte cu miere decât cu oţet. însă dacă suntem fa" ă în fa" ă cu răul. pentru că adevărul e adevărul. şi acestea sunt vremuri în care trebuie să fim puternici. în inima ta. însă dacă suntem faţă în faţă cu răul. seraphim. cum să ne apărăm şi cum să distingem binele de rău? Dacă vrem să vorbim despre apărarea noastră împotriva răului. fiindcă se ştie că vom fi amarnic bătuţi. atunci răul este imediat înfrânt.

ca să le schimbe. Aceasta e problema noastră. Există presiuni în Statele Unite să părăsim .. Consiliul Mondial al Bisericilor este singurul mediu în care toate Bisericile Ortodoxe participă împreună şi unde au posibilitatea să vorbească. iar noi suntem cei care trebuie să acceptăm Cine este El şi să transmitem tuturor celorlalţi mai departe. Consiliul Mondial al Bisericilor. aşa încât să trebuiască să fie făcut ceea ce se cere. şi mulţi dintre adevăraţii credincioşi doresc să iasă din această organizaţie. BOR face parte din Consiliul Mondial al bisericilor. Se vorbeşte în biserică. fără a distorsiona această revelaţie în vreun fel. El este Dumnezeu! pentru a face aceasta. iar hristos este Adevărul. Da. Tot aşa cum Sfinţii Părinţi nu au scris decât atunci când a trebuit şi cînd au simţit harul.. El este Dumnezeu! El Însuşi ni Se revelează.. va insista în această direcţie. decât dacă facem pelerinaje unii la alţii.ATITUDINI 69 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui hristos.. trebuie să plecăm. De aceea aş spune că dogmele nu pot fi schimbate. dogmele însă nu se schimbă niciodată. chiar de unii păstori. Biserica ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre unul Domn iisus hristos. Care e Acelaşi întotdeauna. în această cultură a secolului XX.? Forma exprimării se schimbă odată cu traversarea respectivelor culturi. şi e una foarte rea. Cred că exista multe păreri asemănătoare ale credincioşilor. pentru că El nu e o propunere filosofică. dar că acest organism nu ar fi Biserica Ortodoxă. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot înţelege. în aşa fel încât cultura să înţeleagă aceasta. au ideea că s-ar putea crea vreun fel de „lucru atotcuprinzător” care. dar dacă vorbim despre hristos­ Adevărul în contextul iubirii lui (pentru că El e de asemenea iubire). Cealaltă problemă e că protestanţii. dar nimic nu se schimbă. ar include pe toata lumea. pentru că El nu e o pro­ punere " loso" că. Ce părere aveţi? Spun aşa: Biserica Ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre Unul Domn Iisus Hristos. este posibil că se vor sim" i ofensa" i oricum. dezvoltându-se. Acest lucru ne tulbură mult. pe la bisericile fiecăruia. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e Hristos. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e hristos. Pentru că Iisus Hristos este Acelaşi. Care e Acelaşi întotdeauna. responsabilitatea noastră este de a-L mărturisi cu viaţa noastră. de fapt El te va împinge la aceasta. în întreaga lume. că trebuie să redefinim dogmele. Exact. E o problemă dificilă. atunci avem întreaga nădejde că vom " în" eleşi şi auzi" i de către cei care sunt în opozi" ie cu adevărata credin" ă. Şi voi spune aşa: în primul rând. ştiţi. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot în" elege. şi se pare că şi catolicii într-o măsură. pentru că sinoadele ecumenice sunt sursele acestor dogme şi nici unul dintre noi nu este prin sine sinod ecumenic al secolului XXI. Iar dacă CMB. deci în afara acestei organizaţii nu există încă vreun loc anume în care să avem posibilitatea de a ne întâlni în mod obişnuit. exact. …ca formă modernă a ecumenismului… Este o formă modernă a ecumenismului. sau oricare altă organizaţie la care participăm. în mod ironic. şi când folosim aceste cuvinte trebuie să fim extrem de atenţi că folosim cuvintele corecte care sunt în armonie cu Tradiţia de două mii de ani şi cu experienţa noastră despre Cine este Hristos. pentru că adevărul e adevărul.

în câteva biserici protestante şi chiar şi în biserica catolică. " indcă acolo din tradi" ie se ştie cum se face aceasta. ci mai bine e să vorbească unii cu alţii şi să încerce să facă ceva împreună. Oamenii aceştia realizează că nu e aşa de simplu să construiască vreun soi de biserică uriaşă. decât în grecia. Singurul lucru pe care-l putem face cu această situaţie. Consiliul Naţional al Bisericilor Creştine. în sensul că e mai puţin direcţionat de gândul la a face vreo mega-biserică. Deci este un număr deja mare. ceva practic.şi asta se poate întâmpla. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. nu sunt papi. deşi mai sunt glume care spun că ar fi. acum. aşadar nu e ca şi cum stăm acolo să fim călcaţi în picioare de toată lumea. care pot greşi… …nu sunt papi… Exact. modul oficial de discuţie este mai adaptat. Şi dacă s-ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credinţa. tocmai din cauza asta. şi nu cred că a greşit scriind într­un stil polemic. fiindcă sunt oameni. Deci dacă episcopul începe să vorbească despre ceva greşit . aceşti oameni se vor plânge. e să ne rugăm la Dumnezeu să ne arate ce să facem. care tot creşte şi. a avut un asemenea efect că. reprezentanţii noştri mărturisesc adevărul. Prezenţa ortodoxă în CMB. datorită acestui context. vor fi demonstraţii. ci dimpotrivă. Aş adăuga că exista influenţe vizibile în Biserica Ortodoxă. care desigur nu e una bună. şi atunci ori se va pocăi înainte de a fi prea târziu. din cauză că există din ce în ce mai multe biserici de tip protestant.70 ATITUDINI Părintele Sera" m Rose trăia într­un accentuat me­ diu polemic. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. acest număr va creste. după cum înţeleg eu. şi e bine că ortodoxul încă mai are simţul umorului. Totuşi au fost nişte schimbări. Deci: dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. Recent am citit un articol cum că CMB ar număra mai mult de 350 de astfel de asociaţii. să fie într-un context în deplină armonie cu credinţa ortodoxă şi care nu va trăda în nici un fel credinţa ortodoxă. tocmai pentru că au descoperit că asta nu se va întâmpla. atâta vreme cât există protestanţi. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . de exemplu ajutor medical. şi când ierarhii Bisericilor vor ajunge la vreo înţelegere în ce priveşte a rămâne sau a pleca. social. ori va pleca. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile.

se ajunge la situaţia în care ambele părţi încep să-şi atribuie invective în mod reciproc. prin diaconi.. prin diaconi. acolo unde Îl găsim pe Hristos. Deci e mai bine să adoptăm o cale mai blândă. insuflat de Duhul Sfânt şi dăruit sfinţilor şi reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe. să punem în faţă şi la dispoziţia oamenilor informaţiile.] dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. Credeţi că e înţelept ca Biserica să se angajeze într-un astfel de dialog? Este ziditor şi mântuitor pentru acei oameni de ştiinţă să audă că adevărul în ce priveşte însuşi domeniul lor de studiu a fost de mult. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc. împotriva Bisericii şi credinţei ortodoxe. însă în fapt El e Cel Care o duce. printr-o lungă şi susţinută campanie. sus. De obicei produc doar un joc închis. jos. într-un mod pozitiv. şi este în continuare. chiar din primele veacuri creştine. prin preo" i. dar întreaga Biserică nu se mută de pe calea de mijloc. Şcoala modernă de ştiinţă îşi direcţionează toate eforturile. Se vorbeşte în ţara noastră. Cu certitudine. mai ales în mediul nord-american. şi nu cred că a greşit scriind într-un stil polemic. Cu cât ajungi mai aproape de Hristos. argumentând calm şi corect. …Mai de dorit decât confruntările directe? Acestea în general nu sunt productive.. dreapta. chiar dacă mai sunt şi păreri ciudate uneori. prin monahi şi monahii în Biserică. dar trebuie să fim foarte precauţi. din cauza apartenenţei la Uniunea Europeană. să facem spre exemplu căutările google mai precise şi mai lesne de scos la suprafaţă. prin exemplul propriei trăiri. despre obligativitatea de a avea paşapoarte şi cărţi de identitate cu micro-cipuri care să conţină informaţii bio-metrice. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. Biserica Ortodoxă nu acceptă tendinţe extreme. unde trebuie să fie. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc unde trebuie să " e. ci întotdeauna ţine calea de mijloc. decât în Grecia. Pentru noi e o mare ispită. stânga. Părintele Serafim Rose trăia într-un accentuat mediu polemic. El mereu ne ţine în partea aceasta nezdruncinată. cu atât mai mult vrăjmaşul încearcă să te oprească şi crucea proprie apare mai mare. sau este un compromis din partea Bisericii Ortodoxe să discute cu neadevărul? A face disponibile informaţii care arată adevărul despre istorie e folositor. [. de mijloc. adică să li se reamintească faptul că acest lucru este singurul important. dar cred că ortodocşii au destui oameni competenţi în folosirea bună a cuvintelor şi gândurilor. pentru că ştim ce s-a întâmplat de exemplu în Grecia unde s-a încercat oprirea acestui demers. ori va pleca. dar de ce informaţii bio-metrice? Tocmai pentru că se încearcă formarea unei baze de date unice şi universale în care să se introducă toate informaţiile posibile privitoare . şi atunci ori se va pocăi înainte de a " prea târziu. cred că ar fi bine. Înţelesul mărturisirii acesteia este ca. aceşti oameni se vor plânge. prin preoţi. fundamentalul. şi harul Duhului Sfânt vorbeşte prin credincioşii săi şi prin toţi cei ce slujesc Biserica. prin monahi şi monahii în Biserică. de a face oamenii să se simtă iubiţi de Hristos. şi să găsim modalităţi pe internet. vor " demonstra" ii.ATITUDINI 71 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi dacă s­ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credin" a. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. fiindcă mulţi sunt cei care se folosesc sufleteşte prin aceasta. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. Una e să avem paşapoarte pentru a putea călători mai uşor peste graniţe. fiindcă acolo din tradiţie se ştie cum se face aceasta.

pot şi sânt menite pentru a altera voinţa în sensul slăbirii.72 ATITUDINI Creştinii nu trebuie să " e niciodată paraliza" i de frică. de către organizaţiile globalizatoare. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. pentru că Dumnezeu este atotputernic. Aţi văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat.. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea fă" iş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. De aceea Biserica se roagă pentru to" i. fapt care a marcat începutul declinului implementării ştiinţei în plan social). pasul ultim. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea făţiş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a " tămăduit de hristos. la fiecare cetăţean. cu atitudinea demagogică a necesită" ii protejării acestor state. anihilării şi chiar inversarea ei. o pseudo-unificare la nivel de credinţă.. pentru că Dumnezeu este atotputernic. ca în paralel să existe demersuri pentru o unificare culturală. care alterează undele bunei funcţionări a creierului uman şi vatămă sufletul. libertate care ne permite să ne rugăm Lui şi să facem voia Lui. Aceste mecanisme. video şi cele induse la nivel subliminal. prin diferite arti" cii politice şi diplomatice. în legătură cu acest subiect. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii care sunt mult mai periculoase fiinţei noastre decât atacurile mai grosiere. sub masca bunei protecţii a cetăţeanului. de multă vreme. Primul pas este des" in" a­ rea grani" elor na" iilor. să nu mai putem dispune de libertatea noastră de alegere dăruită de Dumnezeu. Este destul să spunem. care este efortul întruchipat de pan-erezia ecumenismului. ca în paralel să existe demersuri pentru o uni" care culturală. aşadar efectul cumulat al tuturor acestora este faţa văzută a războiului nevăzut al lui Antihrist. pervertire şi finalmente nimicire a fiinţei umane. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. toate au totuşi scopul comun de smintire. din partea credincioşilor şi nu numai. A" i văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. De aceea Biserica se roagă pentru toţi. din ştiinţa sau neştiinţa noastră. Nu vă temeţi. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. îmbolnăvire. cea mai importantă. temerea noastră este de a fi forţaţi. cum sunt şi micro-cipurile. să nu le acceptăm. (noi sau altcineva pentru ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . apoi emisiile audio. Creştinii nu trebuie să fie niciodată paralizaţi de frică. care sunt în realitate însăşi sursa faţă de care cetăţeanul ar avea nevoie de protecţie. prin diferite artificii politice şi diplomatice. căci cu noi este Dumnezeu! Care este principala îngrijorare? Aşa cum ştim că se folosesc majoritatea invenţiilor tehnologice şi ştiinţifice ale secolului 20 încă din perioada post-bellică (odată cu bomba atomică. Pentru cel care le primeşte. care le acceptă! Deci. în America de Nord. slăbire. ci prin rugăciune. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a fi tămăduit de Hristos. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. şi văzând că în pofida diversităţii lor. mai eficientă şi mai poruncită dintre acţiunile credinciosului. apoi substanţele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. să ţinem inima şi fiinţa noastră numai către şi în Hristos Domnul. Teama creştinului ortodox este aceea de a i se sminti puterea sufletească a voinţei dată de Hristos şi pe care întru Hristos vrea să o şi folosească. Exista deja foarte multe plângeri. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. iar apoi. Primul pas este desfiinţarea graniţelor naţiilor. cu atitudinea demagogică a necesităţii protejării acestor state.

neputând a ne pleca duhului lumii nici în cea mai mică măsură. dar Domnul ne spune că povara Sa e uşoară. anihilării şi chiar inversarea ei. în cazul în care totuşi nu dispunem de ele. doar aşa e complet. adică şi în cele tainice şi în cele pragmatice. dar pe lângă responsabilitatea personală. să ne gândim la cuvintele Domnului: „în ce vă voi găsi. uni. clipă de clipă. în sensul rugăciunii Sfântului Siluan care se ruga pentru întreaga zidire. pot şi sânt menite pentru a altera voin" a în sensul slăbirii. Credeţi că ar ajuta. cum sunt şi micro­cipurile. mai apoi. pentru a ne întări în exerciţiul statornicirii în alegerea celor bune şi întru mântuire. nu noi săvârşim rugăciunea. pentru că unele se reflectă prin celelalte şi sunt legate. Şi aici este întrebarea: cum se pot atunci uni mintea cu inima în rugăciunea lui Iisus. interviu realizat de sora Elena. ci Dumnezeu Care e Cel Ce tămăduieşte. ne putem gândi şi la extinderea ei. sănătoase? Păi. Da. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii noi): Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. care alterează undele bunei func" ionări a creierului uman şi vatămă su" etul. apoi substan" ele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. Ne putem încredinţa de aceasta văzând şi cerând. în realitate. mântuieşte-ne pe noi! şi suntem ocrotiţi. video şi cele induse la nivel subliminal. Avem şi responsabilitatea de a căuta să ţinem Sfânta Tradiţie a Bisericii aşa cum se cuvine. îmbinarea responsabilităţii personale cu cea a întreg trupului Bisericii e adevărata întărire. în aceea vă voi judeca”? Ajută. împreună-lucrarea Lui cu noi. Nu e uşor să fii creştin.ATITUDINI 73 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Aceste mecanisme. apoi emisiile audio. Aşadar. iulie 2008 . pentru a putea. Sigur că Dumnezeu vede eforturile noastre de a ne păstra Luişi.

cu oameni calzi. pe tine. România e în continuu “război civil”? Care sunt motivele pentru care nu ne lămurim? Ne agităm. întrebare. nu eşti în nici o institu" ie. te-ai asimilat. A lămuri. sigur. unii oameni sunt veşnic nemulţumiţi. ce ştii tu. homofob. sunt doar oameni puşi de “noi”. a construi pe loc bun. Lucrând. cine te­a adus “înapoi”. Nu eşti expert. Da. atunci nu faci decât să sporeşti confuzia din tine şi din ceilalţi. Vii dintr-o ţară normală şi ne spui nouă ce să facem aici. nu pe monahi. N-ai plecat din România. eşti un luzăr. cu temelie solidă. nu mai ştii cum e aici. sigur. unde. Ai plecat şi îţi place “acolo”: da. n-ai burse. nenicule. nu ştim cine eşti. limpezeşti lucrurile. ce ţară frumoasă avem. Ai plecat din România. şi cum mă duc eu în vacanţă în Turcia vara şi la supermarket tot timpul. Eşti rasist. primitori. nu exişti. partea dramatică A face. orice încercare de a lua lucrurile “la bani mărunţi” e primită.74 ATITUDINI preTexTe peNTrU A NU fACe NIMIC1 Mircea platon Păi. lumea. Înapoiat. tu cine te crezi? nu construieşti. Mai bine te ignorăm. ia uite la mine ce maşină nouă am. ce vrei de la noi. Orice sugestie. dar nu lămurim nimic. te-ai vândut. nu limpezim nici chipul României. Dacă lucrezi pentru Mamona. nici unei turle. nu mai ştii ce bine e la noi. Taci 1 . legionar. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. 1. facem multe. N-ai mâncat salam cu soia. pe ceilalţi. noi suntem “noi”. cu ostilitate osificată agonic în aceste tipuri de pretexte folosite pentru a nu lămuri nimic şi deci pentru a nu face nimic. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . tentativă de a lămuri nişte lucruri. după cum suspină mulţi. nici al nostru. păi te-ai înstrăinat. Nu te-ai “împlinit”: păi atunci eşti un luzăr. a construi. cine te­a dus “dincolo”. Te-ai “împlinit” în acea ţară normală: păi asta înseamnă că nu mai ştii cum e să te “descurci” aici. nu ca aici.Şi acest articol. dacă nu eşti legitimat de “noi”. Asta dacă lucrezi în via Domnului. nu se acomodează nicăieri. observaţie. la noi. Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”: păi. lămureşti. îi are în vedere pe creştinii care au ales să rămână în lume. Care sunt motivele pentru care. îţi place. nu eşti deal nostru. fundamentalist. bun. 2. apropos. sexist. ca şi cel precedent. Nu ştii cum e în Occident: civilizaţie.

Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu a scris o carte despre îngeri şi are barbă. Fatalismul pseudoisihast e mai periculos pentru că nu se opune făţiş adevărului. al Istoriei. de ce ajuţi duşmanul. Ca să detectezi cât mai repede masa cu tartine şi glumele bossului. de om serios. Eşti legionar. nici al nostru. într-o cultură de muzeu şi o credinţă lăcrimoasă. apropos. şi înghite. Manifestă iniţiativă doar în “cadru legal şi cu preaviz”. să lupţi. că oricum eşti negativist. Şi închide dreacu’ uşea după dumneata că trage. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. păi fii şi tu recunoscător. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. Mai bine te ignorăm. Dar mai . cu câte sacrificii. şi ascultă. în fond. îmbrobodirea pioasă a gândului lucrător. Nu ştim cine eşti. eşti fanatic. Păi. dar nu lămurim nimic. 5. Eşti antioccidental. de vreme ce toţi marii oameni şi toţi marii sfinţi sunt în trecut. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. deşi cu risipă de energie. 3. vino înapoi. Nu ştim autorii de care vorbeşti dumneata. sunt doar oameni puşi de “noi”. Noi îi ştim numai pe ăştia de ne convin nouă. nu ne rămâne decât să “recuperăm” în numele arheologiei culturale şi duhovniceşti. Eventual în pauza de cafea. homofob. nu limpezim nici chipul României. Doar aşa poţi schimba ceva. la simpozion. în fond. libertatea creştinilor. facem multe. nu exişti. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. “inamicii inteligenţei” care va să zică? Dacă eşti legitimat de noi. un millet de ortodoxişti abulici. dacă erai bun de ceva. Pentru unii nu suntem destul de cul" i. cum. nu eşti în nici o instituţie. “figurile” trecutului. cine te-a adus “înapoi”. 4. Trebuie să înveţi să faci sacrificii. bun. Nu cumva eşti de-ai lui Vadim sau Becali? Posteşti! Eşti fanatic. Ambele tabere neagă. de răbdare şi de umor şi cu slaba nădejde de a schimba ceva. dacă noi ţi-am dat şi te-am pus acolo unde eşti acum. Ambele tabere neagă. Nu ştii ce greu se construieşte. partea dogmatică Dacă toate stratagemele de mai sus sunt uşor de detectat şi de combătut. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. am înţeles. nici nu exişti. şi mai periculos e chietismul ortodoxist. Pentru unii nu suntem destul de culţi. plecai din ţara asta de luzări. Noi suntem “noi”. domnule. Ai plecat şi te-ai întors: n-ai reuşit acolo şi acum vii şi vrei să o faci pe-a deşteptul aici. Păi. Tu cine te crezi? Nu construieşti. ne critici? De ce spargi rândurile. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. Mă mir doar că n-ai barbă. ce vrei de la noi.ATITUDINI 75 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dar o popula" ie de fatalişti. dacă nu eşti legitimat de “noi”. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. Ai plecat şi nu te-ai mai întors: nu eşti patriot. să te adaptezi: Să-ţi ridici o vilă în oraş şi-o casă la ţară. cine te-a dus “dincolo”. A. nici unei turle. cui îi pasă? Nu înţelegem. cum ar veni. unde. dacă nu-ţi place. noi îţi dăm burse şi dumneata aşa îţi manifeşti recunoştinţa? Păi. Du-te înapoi de unde-ai venit. Păi bine. ne agităm. Ce spui? Nu se-aude. să-ţi iei maşină. Şi chiar dacă se-aude. Dar o populaţie de fatalişti. deşi stai în Occident. şi nu mai critica atât. pentru alţii nu suntem destul de sfinţi. libertatea creştinilor. Eşti ortodox. ci îl mimează. al istoriei. Că. Eşti legitimat de “noi”. un millet de ortodoxişti abulici. pentru al" ii nu suntem destul de s" n" i. Şi. De fapt. Volvo. Ca după aia să vedem dacă mai poţi s-o mai faci pe-a deşteptul după ce te spălăm noi pe creier aici şi îţi spunem tot ce le spunem celor de la punctul 2. rasist. Nu eşti legitimat de “noi”. din interiorul sistemului. desigur.

Şi totul e susţinut cu citate din părintele Cleopa eventual. Or.76 ATITUDINI nu e adevărat că trebuie să " i sfânt dacă vrei să construieşti utopia. care afirmă. ci în calitatea lui de membru al Bisericii. Înainte de a atinge acest punct. Statul nu e pentru creştin o instituţie sacră. El nu e sacerdot în calitatea lui de cetăţean al polisului. aşa cum erau grecii de pe vremea anticului Tomis. aşa cum era polisul pentru greci sau Roma pentru romani. sau din părintele Teofil Pârâian. a religiei fără text revelat. ci relaţiile de bună-vecinătate cu zeii locuitori şi protectori ai cetăţii. Pentru că nu vrem să facem ce-au făcut ele. de exemplu. Ideea acestor pseudoisihaşti. Şi de aceea nu avem o religie civilă. Prin botez. în Biserică. precum romanii sau grecii. a religiei care nu avea drept scop mântuirea. Cu alte cuvinte. el e sacerdot în virtutea acestei morţi şi învieri împreună cu Hristos care e botezul. Totuşi. întâi trebuie să ne asigurăm că sunt moarte cu adevărat. În lumea clasică a religiei civile. un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. nu poţi face minuni decât dacă te nevoieşti şi ajungi la nepătimire. Pentru ortodocşi. nu în calitate de “iniţiat” precum creştinul. e mântuirea în imanent. că “familia e antihrist”. nu statul. ar fi că a gândi sau activa politic înseamnă a vrea să construieşti utopia. adică să construieşti utopia. erai sacerdot în calitate de cetăţean. între sacerdoţiul civil al păgânilor şi sacerdoţiul laic al creştinilor ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. ea e greşită pentru că un creştin nu e sacerdot decât în virtutea botezului. Dar nu e smuls vieţii pământeşti. nu poţi avea “nebuna îndrăzneală” de a pretinde să faci politică. dacă prin lume înţelegem firea căzută. ci biserica e locul/modul de închinare la Dumnezeu. Cred că o mare parte a chietiştilor ortodoxişti împărtăşeşte această lectură sacerdotală a rolului creştinului în lume. Şi totuşi. că sunt moarte de-a binelea. Şi asupra cauzelor micimii noastre. adică să scoţi dracii din alţii. ci doar să strivim cu efigia lor pe oricine ar încerca să atragă atenţia asupra micimii noastre. a religiei fără cler. Noi nu venerăm strămoşii ca zei domestici sau zeii cetăţii. a fi hiliast. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean al Constanţei. fără Dumnezeu. creştinul e smuls păcatului şi în acest sens e smuls “lumii”. Şi a crea utopia înseamnă a dori să izgoneşti dracii şi să faci minuni.

august 2008). Împărăţia lui Hristos nu e în lumea aceasta. nu în lume. dar nici nu le vom mai da nas şi nu îi vom mai produce prin structuri birocratice şi tehnocratice care ne impun legislaţie anticreştină. Nu trebuie să fii sfânt ca să te gândeşti cum poţi să ţii curat în cartierul tău. Nu ne va sfinţi rezultatul politicii noastre. Dacă tot sunt sacerdoţi. 3. Nu ne va mântui un stat funcţional în România. E un paradox pe care nu îl pot ocoli. şi Biserica e instituţie divino-umană. fie ea şi “globală”.2 Nu putem să absorbim transcendentul în natură. să deretici în casă sau în oraş. Din moment ce nu aceste lucruri mântuiesc. editată de IPS Bartolomeu Anania: “Sfaturile diaconului Agapet pentru împăratul Justinian”. E viaţă. Dar pentru asta trebuie să trăiască.” Sau: “Să cugeţi drept. nu pe orizontală. Nu există scăpare uşoară din această îmbinare. şi tocmai această distincţie ne cere nouă. Creştinii trăiesc paradoxal. al doilea e legat de moartea şi învierea împreună cu Hristos şi îşi găseşte împlinirea nu în destinul manifest. Nu trebui să fii sfânt ca să fii gospodar sau ca să te asiguri că deputaţii din circumscripţia ta electorală sunt creştini de ispravă. Creştinul trebuie să facă politică aşa cum cumpără zarzavat pentru ciorba de post din piaţă: să aleagă. Dar aceste cugetări “politice” sunt completate de altele. Dar ne va sfinţi exerciţiul nostru de politică creştină. Parenezele lui Vasile Macedoneanul sunt atribuite Sfântului Fotie. Implicarea politică nu e exorcism pentru că nu e construirea utopiei. nici să aspirăm teocratic statul. ai grijă să te învredniceşti de cele nemuritoare”. stând în lume. care ne cer să ne vindem sufletul ca să putem supravieţui: să furăm ca mod de viaţă. ca la centrul lumii lor. în lume pentru Hristos. Firesc. ci în mântuire. în lume. Dar nu ne va mai dăuna mântuirii existenţa unui sistem de corupţie generalizată. să trăim cu o dublă cetăţenie. A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi să te sfinţeşti înseamnă a spune că nu vrei să trăieşti pentru că vei păcătui. Nu trebui să aşteptăm să ne sfinţim înainte de a face ceva. Şi cei care. ca persoană. e mântuirea în imanent. Nu ne va mântui dispariţia corupţiei. sau să ne gospodărim. Nu vom stârpi dracii. precum păgânii.Şi de aceea nu putem fi “globalişti” şi multiculturalişti. potrivit dogmelor Ortodoxiei şi să cinsteşti cu asupra de măsură Biserica. nu la propria persoană. Noi ardem în două lumi. E viaţă normală. a Cărui împărăţie e dincolo de lume. Nu e adevărat că trebuie să fii sfânt dacă vrei să 2 . învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta. reduc totul la lumea privată a propriilor vicii şi virtuţi ar trebui poate să (re)înveţe să se gândească la Dumnezeu.” . cu încredere. nu are rost să le condiţionezi de sfinţenie. Altminteri. să fim laşi ca mod de gândire.ATITUDINI 77 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE există o diferenţă: primul e legat de naşterea în polis şi îşi găseşte împlinirea în imanent. care ne impun să ne dăm copiii la şcoli unde sunt îndoctrinaţi anticreştin. să se uite la raportul calitate/ preţ. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. cu Hristos. nu vom pricepe niciodată cum trebuie să facem tot ce mai avem de făcut.Pentru un mic exemplu despre cum anume era conceput exerciţiul politic creştin-ortodox în Bizanţ. creştinilor. atunci ar trebui ca ortodoxiştii noştri să nu lege donatist eficienţa săvârşirii tainei de vrednicia preotului. Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. în Tabor (nr. construieşti utopia. De aceea deci nu ni se cere să fim sfinţi că să ducem gunoiul. Nu trebui să fii sfânt ca să faci curat în biserică.3 3 . în bunăstarea cetăţii. taina libertăţii noastre în lume. “Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povăţuitoare pentru fiul său Leon”. Pentru că nu ne putem sfinţi decât în timp ce înfăptuim ceva. 5. Nu e nimic mai mult. să minţim ca mod de exprimare. pentru că orizontul nostru e pe verticală. patriarh al Constantinopolelui şi conţin lucruri de mare bun-simţ antipuritan precum: “Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor. ca nemuritor. fără Dumnezeu. vezi excelentele traduceri – nădăjduiesc că sunt doar un început – ale istoricului Nicolae Şerban Tanaşoca din revista Tabor. în vorbe şi în orgoliile noastre “iniţiate”. precum musulmanii. Un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. în Tabor (nr. să tăiem lemne. dacă tot stăm aşezaţi strâmb în gânduri. Mântuitorul nostru e Dumnezeu şi om. iunie 2008) . Dar ne poate ajuta la mântuire implicarea noastră creştină în construirea unui stat funcţional în România. Ar trebui să lucreze taina lui Dumnezeu. care ar fi considerate “fundamentaliste” astăzi: “Fă-ţi din credinţa sinceră în Hristos principiu şi temei de neclintit pentru zidirea vieţii tale.

S. atunci când acestea erau interzise.] anul 1920. şi­a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o " ică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat. în 1949. astfel încât a fost foarte greu a protesta în mod organizat împotriva regimului dictatorial comunist. până la pământ. contra credinţei strămoşeşti. . prin scrisori de protest şi chiar prin rezistenţă armată. stabilite de regimul comunist. Cele 380 de cereri înaintate de parohii bisericilor ne vorbesc de impozitele exagerate stabilite de regimul ht ig a ea D yr re DĂ D ttiir OD op ăs VO ă -VO ăs -VO C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. prin oficierea serviciilor divine. enoriaşii au înaintat împuternicitului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse în R. În pofida restricţiilor ateiste impuse de comunişti.. prin încălcarea legislaţiei sovietice cu privire la culte.78 ATITUDINI rezIsTeNţA relIgIoAsă ANTICoMUNIsTă MUNIsTă MUNIsTă T DIN BAsArABIA ÎN perIoADA 1944 – 1965 Monahia gudiila Corman „Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău. Acţiunile comuniştilor erau planificate meticulos şi realizate eşalonat. Astfel. au fost înregistrate acţiuni de rezistenţă ale clerului şi credincioşilor. manifestate prin demersuri înaintate diverselor instanţe privind redeschiderea sfintelor locaşuri. ministru al industriei [.M. ars-au cu foc locaşul cel sfânt al tău. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ …” (Psalmul 73) Rezistenţa religioasă anticomunistă din Basarabia a luat fiinţă spontan ca urmare a crimelor odioase comise de regimul comunist împotriva clerului şi credincioşilor. spurcat-au locul numelui Tău. ac" iune cali" cată drept ruşinoasă şi antisovietică. în audienţă la comisarul sovietic pentru culte s-au aflat 225 de persoane..S. Una dintre cele mai răspândite forme de protest ale creştinilor o constituiau demersurile înaintate diferitelor instanţe de stat privind redeschiderea bisericilor şi reducerea impozitelor exagerate faţă de biserică. vasile Popovici. a închiderii şi a dărâmării bisericilor şi a mănăstirilor. prin repararea bisericilor şi plata impozitelor exagerate. 101 demersuri ce vizau redeschiderea a 77 de biserici.

„Semnăturile pentru redeschiderea bisericii sunt falsificate”. pentru „rezolvare”. existau în rândurile credincioşilor şi care.S.M. Toate demersurile însă reveneau.128. iar douăzeci de cereri nu au fost examinate deloc.R. 1. în raionul Ungheni . Deoarece însă autorităţile nu reacţionau la sutele şi miile de demersuri făcute de creştini. f. Acestea erau adresate împuternicitului moscovit la Chişinău. aceştia îşi făceau dreptate cum găseau ei de cuviinţă. 3046.5.T.. Exemplul său l-a urmat şi alt membru al Consiliului de Miniştri al R. Vina era dată pe „elementele antisovietice”. ca în cele din urmă rezoluţia să fie una dintre următoarele: „Argumentele aduse nu sunt convingătoare”.N. 491-492. 1234A. chiar şi din rândurile intelectualităţii.S. preşedintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al U. inv. şi-a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o fiică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni.Oare nu se găsesc la noi în Moldova oameni care să cunoască nu numai limba de stat . în pofida tuturor restricţiilor impuse de către autorităţile sovietice. dar şi limba moldovenească (adică limba română . atitudine demonstrată prin numeroasele demersuri făcute pe lângă organele republicane şi cele unionale.M. . efectuând o analiză a gradului de religiozitate a populaţiei. eventualitatea unui război.opt copii în vârstă de 2-6 ani. 1.M.A. „Preotul a părăsit singur biserica”.S. care.O. 94-95.L. 3046.4 Moartea lui Stalin a generat o nouă mişcare a credincioşilor pentru restabilirea şi redeschiderea locaşurilor sfinte. Împuternicitul moscovit la Chişinău. cu studii.. şi care cu permisiunea dumneavoastră să ne dirijeze viaţa religioasă?” 7. f. Astfel. şi Prezidiului Sovietului Suprem al U. Astfel. d. chipurile. în oraşul Chişinău . 6 . A. f.N. 3046. în viziunea împuternicitului pentru culte. La 1 ianuarie 1950 în republică funcţionau 555 de biserici ortodoxe1. Patriarhiei ruse. ministru al Industriei din R.S. n-a mai dorit să-1 susţină. difuzau foi volante cu conţinut provocator privind sfârşitul lumii.R.A.. 59.ATITUDINI 79 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE comunist.5. Ibidem. f. 51. Ibidem. Scrisoarea este un argument în plus că basarabenii doreau ca serviciul religios să fie oficiat în limba română şi este un protest faţă de politica de rusificare a bisericii. populaţia şi-a menţinut spiritul religios.. fapt pentru care ambii au fost destituiţi din posturi şi sancţionaţi pe linie de partid3. oameni inteligenţi. Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. inv. acolo unde acestea fuseseră scoase mai înainte.M. dar 5 . Deci. f. Marea majoritate a demersurilor care au fost înaintate către diverse instanţe de stat republicane şi unionale pentru a permite redeschiderea unor biserici.R. adresează o scrisoare lui Karpov. a constatat: „Nivelul de frecventare a bisericilor de către creştini este destul de înalt. Un exemplu elocvent în acest sens este şi cazul arhimandritului Varlaam (cu numele mirean Mihail Guriţă).R.M.R. f.N.R. la Chişinău.S. În 1940 arhimandritul Varlaam susţinuse actul de unire a Bisericii din Basarabia cu Patriarhia Moscovei. inv. O parte din cler care în 1940 şi-au pus mari speranţe în regimul comunist. Printre credincioşi se pot vedea persoane de toate vârstele şi categoriile sociale.S. iar clopotele care nu mai aveau „voie” să sune în curtea bisericilor erau transferate în cimitire. înţelegând mai târziu esenţa acestuia.P.57. în numele unui număr mare de basarabeni în etate.limba rusă -. acţiune calificată drept ruşinoasă şi antisovietică. dar şi critic: „.120.M. guvernului unional etc.Ibidem. f. Vasile Popovici. la 6 august 1956 chişinăuianul Olaru.S.. toate demersurile au fost respinse. Populaţia îşi exprima atitudinea negativă faţă de politica anticreştină promovată de regimul comunist şi în scrisorile de protest. d.S.... comunist din anul 1920.S. 71. 9. inv.6 Autorul întreabă într-un mod diplomatic. d. d. De altfel. în raionul Străşeni au fost botezaţi patru copii în vârstă de 6-10 ani. urmau un „itinerar” neschimbat: de la autorităţile bisericeşti la cele de stat.optzeci de copii în vârstă de 2-15 ani”2 . de-a lungul drumurilor reapar troiţe. 7 . care respectă canoanele bisericeşti. f. 1. comuniştilor şi comsomoliştilor. căderea puterii sovietice etc.). depăşind indicii din anii precedenţi.

au închis biserica. G.„Nu se poate. Creştinii recurgeau la diferite formule. la Moscova. d. n-a fost acceptat de Patriarhia rusă. de fiecare dată primind acelaşi răspuns . Vadul lui Vodă. deoarece timp de un an de zile nu a fost achitat impozitul”12 . Prin hotărârea Sfântului Sinod din 31 iulie 1958. având studii teologice şi o vechime în domeniu de 30 de ani.. în perioada sovietică este trecut în tabăra reacţionarilor şi a naţionaliştilor.56. raionul Bulboaca. d. au redactat un demers revoltător: „De ce nu se poate?. După mai multe intimidări şi constrângeri din partea organelor.. 15. a scris..]. în satul Gangura. enoriaşii au adunat 11 mii de ruble.M.”10. Mai mult decât atât. arhimandritul Varlaam a fost exclus din rândurile clerului8. inv. Acest demers a trecut prin mecanismul deja cunoscut. fără a da vreo explicaţie enoriaşilor. pentru îndrăzneala sa de a adresa în 1956 mareşalului Jukov un mesaj ‚în care era expus un protest.R. inv. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de rezisten" ă antitotalitară. f. autorităţile locale. antisovietică de cea mai mare amploare. ajungând spre examinare la comisarul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse. iar ca ierarh .. raionul Bulboaca. iar mai târziu persoana sa a servit drept subiect de preocupare pentru Comitetul Securităţii de Stat şi pentru alte organe9.Ibidem.66. f.M. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . declarând că renunţă la poziţia declarată în 1940. atât lui Bulganin. 33. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. 9 . în speranţa că vor reuşi să-i îmbuneze pe satrapi.. Împotriva acestei decizii s-a ridicat tot satul. cât şi Patriarhiei ruse: „Noi. La 15 martie 1959. Karpov... numai ca să 8 . doar să obţină rezultatul scontat. Romenski. pentru a fi vărsate la Arhiepiscopie. Arhimandritul Varlaam punea la îndoială legitimitatea unui ierarh rus aflat la „datorie” într-o colonie sovietică. îl expediază subalternului său la Chişinău. Explicaţia dată de autorităţi a fost următoarea: „Este vorba de ordinul Arhiepiscopului Chişinăului şi al Moldovei de a închide biserica.A. prin persoana sa fiind întregită lista elementelor considerate periculoase pentru construcţia socialistă. Creştinii din Cobusca Nouă. Unele demersuri denotă un ton ferm şi revoltător.. 1.R. E un simbol al rezisten" ei creştinilor pe teritoriul Basarabiei. f. 12 . la rândul lui.N. 3041. 10 .Ibidem. arhimandritul Varlaam şi-a expus deschis atitudinea faţă de Patriarhia Moscovei. care. fiind pusă sub acuzaţie?”11.un moldovean. avem lucrate câte 165-200 de zile în colhoz [. însoţit de următoarea indicaţie secretă: „Să urmăriţi cu neslăbită atenţie acţiunile lui Macarie Varlaam. De ce biserica noastră este tratată de parcă ar fi capul relelor. Arhimandritul Varlaam. Timotei Orbu din Mălăieşti. f.N.Ibidem. Rezisten" a creştinilor a determinat autorită" ile sovietice să­şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în po" da unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. 1..] Vă rugăm în genunchi să ne lăsaţi să murim în credinţa strămoşească.” -. să luaţi măsuri şi să informaţi Consiliul”. cerând mitropolie. de exemplu. de comun acord cu cele raionale.A.80 ATITUDINI Deşi a purtat un caracter spontan. care se tot rugau de cinci ani pe la diverse instanţe să li se deschidă biserica. 11 . bătrânii de 60-65 de ani [. Trei zile şi-au apărat enoriaşii biserica de autorităţi. religia a supravie" uit. 3046. care intenţionau să doboare de pe acoperişul ei Sfânta Cruce. autonomie.

am familie. raionul Călăraşi. Gromâko: „. f. Un şir de preoţi. fiind lipsit de cinul preoţesc. La 5 august 1956 preotul Armencea a organizat în satul Saharna o slujbă religioasă în prezenţa unui număr mare de credincioşi.1.R.ATITUDINI 81 httt a gh a gh a iiig rea yr re D yr re DĂ yr iiiire DĂ stttt OD op s O op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE obţină dreptul ca biserica să-şi reia activitatea13.. f. 15 . au continuat săvârşirea ritualurilor religioase solicitate de către enoriaşi. I.. 4. 16 . deşi au fost excluşi din rândurile clerului.S. Toată familia mea posedă limba română. 75. Soţia posedă şi limba franceză. Prin hotărârea menţionată mai sus urma să fie închisă şi mănăstirea Răciula. E un simbol al rezistenţei creştinilor pe teritoriul Basarabiei. d. f. 1. 32. în semn de protest. Bodiul. inv. Nouă zile şi nouă nopţi şi-au apărat locuitorii din Răciula. Popăuţi şi Saharna. Dionisie Daniţă şi Gheorghe Porcar.M. sosit de la Moscova17. În consecinţă.M. 14 . de el ocupându-se în continuare organele de securitate20. dar acestea erau descoperite şi anihilate uşor. al P.Ibidem. d.M. În comunităţile monahale au existat mai multe încercări de rezistenţă. rog permisiunea de a emigra în Canada.. Autorităţile au stabilit mecanismul de închidere a centrului monastic.. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. . Situaţia ce se crease 1-a alarmat chiar şi pe secretarul doi al CC. Una dintre victimele regimului comunist a fost şi preotul Gheorghe Păduraru.S.deoarece şase ani stau fără serviciu.f. 21. aceasta a generat confruntarea dintre autorităţile sovietice împuternicite să închidă mănăstirea şi călugăriţele şi mirenii care s-au ridicat în apărarea credinţei şi a mănăstirii. Bineînţeles că hotărârea în cauză a provocat nemulţumirea personalului monahal şi a mirenilor. egumena Sephora şi opt bărbaţi. d. autorităţile au aplicat arme de foc. inclusiv prin intermediul arhiepiscopului de la Chişinău.75. Fuseseră determinate toate structurile responsabile pentru operaţiunea de închidere. mănăstirea şi biserica din localitate. În acest sens este semnificativ cazul preotului Grigore Armencea. Pentru îndrăzneala sa. a adunat de la ei bani şi a reparat bisericile închise în satele Lipceni.Ibidem..Ibidem. se preconiza închiderea a nouă centre monastice14. 3046.S. Autorităţile au trimis împotriva rebelilor un efectiv de 500 de miliţieni. David Simion a fost omorât.N. Deşi a purtat un caracter spontan. 1 ianuarie 1958”19.596. evident.A. dar n-au ţinut cont şi de starea de spirit a creştinilor. Bodiul a fost omul din umbră. care a ordonat: „în caz de eşec. Enoriaşii colectau semnături pentru deschiderea bisericii şi numirea în calitate de preot a lui Grigore Armencea18..Ibidem. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniştri al R.. se decide să emigreze. a organizat întruniri ale credincioşilor.A. Rezistenţa creştinilor a determinat autorităţile sovietice să-şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în pofida unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. 93-101..104. Nectarie15.S. 208. care erau conduşi de către un general rus. inv. Tentativa de a închide mănăstirea pe cale paşnică a eşuat. neautorizată. f.M. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de 13 .A.N. 1. preotul Păduraru a fost declarat bolnav psihic şi fanatic religios. urmată de o adunare. Un rol aparte în mişcarea de rezistenţă îi revine clerului. antisovietică de cea mai mare amploare. din 5 iunie 1959. inv. 20 . religia a supravieţuit. La 1 iulie 1959. care.R. rezistenţă antitotalitară. 17 . ce urma să continue reparaţia acestei biserici închise şi să obţină deschiderea ei.C. au colectat mijloace pentru redeschiderea şi restaurarea locaşurilor sfinte.R. în acest scop înaintând o cerere ministrului de Externe al U. f. 18 .R. toţi responsabilii de operaţiune vor fi destituiţi din funcţii”16. copii. Limba rusă nu o posed bine. care au fost condamnaţi la diferite termene de privaţiune de libertate. care. în cea de-a noua zi de rezistenţă a creştinilor.N. 19 . de atitudinea lor faţă de credinţă. alte trei persoane au fost rănite: Ilarion Mocreac.Ibidem. f. Adunarea a ales un consiliu bisericesc..M. 3046. care a lovit crâncen în credinţă şi intelectualitate. Au fost arestaţi stareţa mănăstirii.

ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. 2 .Răsplătirile din lumea aceasta totdeauna sunt amestecate cu patimile celor care le dau şi a celor care le primesc. dacă nu te-ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. 189) Despre cugetarea cea înaltă. să cazi acum. 187-189) Despre făptuire După cum am aflat. despre părerea de sine şi despre smerita cugetare Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc ca. 3 . Dar calea vieţuirii duhovniceşti se străbate în chip bun mai degrabă prin făptuire decât prin vorbire frumoasă. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . 11)? Aşadar.Faptul de a fi smerit. „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i­a răspuns Domnul celui care l­a rugat să­l urmeze. şi urmează cu sârg a petrece în fapte bune. ai înzestrarea de a învăţa de la alţii cu sârguinţă şi a vorbi îngrijit. Răsplata este deci harul. 21)? Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare ale Ierihonului ca unul ce a fost mişcat evangheliceşte spre tămăduire. Iv rg 2. Singur Dumnezeu se dă pe Sine ca răsplată. Lc. Doar luptându-se să le dobândească îşi dă omul seama de neputinţa lui ontologică şi simte nevoia acută de har. de vreme ce vedea cele ce 1 . pe când cugetarea cea înaltă nu numai că nu ştie să fie stăpână peste cele din veacul acesta.Consistenţa smereniei e dată de practicarea virtuţilor. şi se dă în aşa fel încât e perceput ca dar cu totul gratuit. epistola 15. în măsura curăţirii de patimi. Către evanghel (pg 78. 189) Ce înseamnă că elisei a prefăcut cu sare curgerile de demult cele neroditoare ale Ierihonului (cf. sintagme de tipul „cununile cele curate”.82 ATITUDINI sfâNTUl IsIDor pelUsIoTUl . când e vorba de realităţile din veacul viitor. dar Se dă doar celui ce se curăţeşte de patimi sau. [Şi i­a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. socoteşte vorbirea frumoasă ca ceva de doi bani. care e lucrare curat dumnezeiască. ci chiar din cele cereşti îl coboară pe cel semeţ – lucru ce l-a suferit Luceafărul care răsare dimineaţa. în chip sincer. şi această cinste [lumească] – care e asemenea umbrei – şi făcându-te pentru mulţi cale de smerenie.epIsTole Tole Tole epistola 14. 14. ca şi cum ai uita-o. dumnezeiasca lege care porunceşte ca cel ce vrea să se înalţe să se smerească (cf. trezeşte-te spre făgăduinţa ce ai făcut-o. dacă te îngrijeşti de răsplătirile cele curate1. Sfântul Ioan Gură de Aur foloseşte adesea. Către patrim monahul (pg 78. dispreţuind. bunătăţile cele curate”. trecând tu cu vederea şi bogăţia. şi neamul. epistola 16. fără vreo împătimire. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtuţile3 îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vieţuiesc astfel. Căci nu acest lucru2 te face uitat. mai bine zis. Către petru (pg 78. Aşadar.

46. 191) Tâlcuire la „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” (Mt. care are puterea şi calitatea de a umezi toate. 109. „Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. zice Domnul” (Is. Căci nu acest lucru te face uitat.ATITUDINI 83 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE urmau să fie. iar sarea închipuia învăţătura Domnului. adică necontenit. . ca şi cum după aceea s-ar fi unit logodnicul cu Fecioara. .. Căci acelea erau o preînchipuire: apele sterpe [închipuiau] toată omenirea ce era stearpă din pricina necunoştinţei virtuţilor şi a lipsei rodului dreptei credinţe. să cunoască poporul cel hulitor şi nemulţumitor că [particula] „până ce” aflăm că este pusă adesea în dumnezeiasca Scriptură în loc de „neîncetat” [continuu]. 1) înseamnă [vei şedea] neîncetat [de dreapta Mea]. Şi s-a spus „de unul singur” pentru că lea făcut fără să aibă nevoie de altcineva care să-L ajute. Mt. şi cele următoare (cf. 1. 191-193) Tâlcuire la ceea ce s-a spus despre Născătoarea de Dumnezeu: „şi nu a cunoscut-o”.. Şi: „Până ce veţi îmbătrâni Eu sunt. 20) „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i-a răspuns Domnul celui care L-a rugat să-L urmeze. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtu" ile îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vie" uiesc astfel. de vreme ce nu ar fi putut să schimbe pe ucenic spre virtute. epistola 18. dacă nu te­ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. Şi multe altele ca acestea se află împrăştiate în dumnezeiasca Scriptură. Şi a spus astfel pentru că l-a văzut pe omul acela că era stăpânit de gânduri viclene şi locuit de duhuri rele şi că se ţinea de ticăloşie fără să se întoarcă de la ea. adică nu s-a întors nicidecum. Iar Elisei închipuie pe Însuşi Făcătorul şi Stăpânul. 25) Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei ceea ce s-a spus în dumnezeieştile Scripturi că: „Nu a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul ei”. Aşadar. 12). epistola 17. „Şi nu s-a întors porumbelul la Noe până ce s-a uscat pământul” (Fac. Căci cei ce păzesc curat chipul Făcătorului dobândesc de la El şi harul de a lucra împreună cu El minuni. Pentru aceea l-a îndepărtat de la petrecerea împreună cu Sine ca nu cumva stăruinţa aceluia în răutate să se facă pricină de poticnire pentru cei credincioşi care ar fi privit la el şi ar fi socotit puterea Stăpânului neputincioasă. Către pavel (pg 78. după cum El zice către apostolii Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Mt. 5. [Şi i-a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. 8. trezeşte­te spre făgăduin" a ce ai făcut­o. 4). Către comitul erminos (pg 78. 13). 8.

ca nu cumva necredincioşii să pună pe seama numelui zeului Babilonului arderea de tot a văpăii [care nu i-a mistuit pe tineri]. dreptate mărturisită de dumnezeiasca Scriptură. călătoria în Egipt. o. şi [mai bine] odihneştete de ostenelile cele deşarte. ca una ce este cuvenită lui Dumnezeu şi necuprinsă cu mintea. nu l-a îngăduit nici măreţia minunilor de la naştere (adică fecioria de după naştere.E vorba de visele ce le tâlcuise Sfântul Daniel. a celor care aţi socotit şi aţi spus că Domnul S-a născut din curvie. Către episcopul eraclide (pg 78. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . cântarea îngerilor. fiind pe cruce.84 ATITUDINI Dar dumnezeiasca minte. 3. [voind] să îndrepte. atunci semeni pe piatră şi scrii pe ape. darurile aduse de magi. Şi o arată şi dragostea Domnului cea de la sfârşit. iudeilor. dar nici dreptatea acelora înşişi. Căci ei lau numit pe Daniel Baltasar pentru a-i da cinstea că lămurise cele tainice4. înrobirea idolilor).20) Ai zis: „De ce nu a fost osândit de către împăratul Babilonului marele Daniel împreună cu cei trei cuvioşi tineri. când a pus împreună pe Născătoarea de Dumnezeu cu feciorelnicul Ioan şi a unit fecioriile fiecăruia din cei doi. ba chiar mai mare dascăl al bunei-cinstiri?” Îţi spun: „Pentru că acest lucru s-a iconomisit după mai-dinainte purtarea de grijă cea dumnezeiască. s-a sârguit să arate naşterea cea închinată ca neatinsă şi săvârşită în afara oricărei pofte şi uniri trupeşti. Iar dacă acestea nu-l conving pe cârtitorul şi iubitorul de răutate popor. călăuzirea luminoasă a stelei. reaua voastră cugetare. care a zis că Cel întrupat în Fecioara e din Duhul Sfânt. 193) De ce nu a fost osândit în cuptor şi Daniel împreună cu tovarăşii lui Anania (Dan. epistola 19. Căci faptul că cei bănuiţi de curvie ar fi petrecut după aceea unul cu altul l-a oprit şi arătarea îngerului. Şi se ţinea de aceia o astfel de credinţă cum că zeul 4 . căruia îi stă în fire să se lupte cu Dumnezeu. răbda moarte făcătoare de viaţă. de vreme ce era de acelaşi cuget şi seminţie şi petrecere cu ei. în vreme ce.

Dar credinţa noastră o învaţă două cărţi. şi Hesiod. le-au înşiruit în multe cărţi şi păreri şi Orfeu. epistola 21. Pentru că cortul cel pământesc5 abia dacă află cele de la picioare. 5 . ar fi făcut minuni. indicând prin aceasta unimea unei singure fiinţe. dintre care una se numeşte Vechiul iar alta Noul Legământ.Se referă la firea noastră trupească şi mărginită. 195) Împotriva macedonienilor. Către scolasticul Ammonie (pg 78. pe care ei le numesc teogonii. ereticul ce se deosebeşte de tine [în credinţă] Îl acceptă pe Fiul lui Dumnezeu ca dogmatist vrednic de crezare. împotriva elinilor. pe care ţi le-am trimis. şi câţi au învăţat potrivit acelora. chiar numai dacă I s-ar fi chemat numele. şi Homer. pe când cele ascunse din cer şi mai presus de simţurile noastre doar Cel Ce locuieşte în cer le descoperă şi le ştie. şi în ce priveşte realităţile. şi aşa s-a aflat că ceea ce a slăbit tăria cuptorului care ardea cu putere au fost doar înfrânarea tinerilor şi ajutorul lui Dumnezeu. după cum ai scris. atunci Acela Însuşi îl învaţă unitatea de fiinţă a închinatului Duh. Dar dacă nu Îi dă crezare Aceluia Care indică cu exactitate că Duhul este înrudit cu El şi Care învaţă cele mai presus de minte.ATITUDINI 85 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE lor. Aşadar. Despre harul de Dumnezeu insuflatelor scripturi şi despre folosul din ele Facerea de zei a elinilor. Către prealuminatul Ierax (pg 78. atunci de prisos sunt vorbele noastre. Dacă ele sunt mai adevărate decât acelea [ale elinilor] şi în ce priveşte noţiunile. sunt încredinţat că tu însuţi vei afla. 195) Despre citire. . adică a pneumatomahilor Dacă. prin faptul că vorbeşte de un singur nume al dumnezeieştii Treimi. şi vei ţine ceea ce este mai bun. pentru ca să nimicească această credinţă l-a despărţit pe Daniel cu această judecată. epistola 20.

Bucură-te. că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie. că tinere" ea ta a fost pecetluită de jertfelnicie Bucură­te. iubitorilor de nevoinţe. Bucură-te. ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru. că nu te-ai temut nici de moarte. că din anii copilăriei ai trăit înrourat de cereasca Bucură­te. Bucură-te. că harismele tale le-ai ascuns sub veşmântul umilinţei. că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc. alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină. că de la tatăl tău ai învăţat stai tare în necazuri. Bucură-te. nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. că tinereţea ta a fost pecetluită de jertfelnicie. rudenie duhovnicească a mucenicilor din primele veacuri creştine. că spre slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui ai avut chemare. cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc. veniţi.sfâNTUl ÎNCHIsorIlor Ilor Ilor Condacul 1 Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit. ca să îţi putem cânta într-un glas: Bucură-te. Bucură-te. Vă cheamă mucenicii-n veşnicii. multpătimitorule Valeriu. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Icosul 1 A ajuns la noi propovăduirea ta. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . nici de chinuri. Fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii.86 ATITUDINI ACATIsTUl NoUlUI MUCeNIC vAlerIU gAfeNCU. Bucură-te. al răbdării şi iubirii aducătoare de roadă. Bucură­te. că ţinutul Basarabiei se slăveşte prin tine. şi să îi cântăm: Bucură-te. să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei. cunună a Bisericii şi co-moară a neamului românesc. luminând ca o candelă din care s-a aprins mulţime de lumânări în întunericul temniţelor. zidite-n temelii. Bucură-te. nici de chinuri binecuvântare. că nu te­ai temut nici de moarte. Bucură-te.” Şi vrând a urma îndemnului tău. Bucură-te. Bucură-te.

ATITUDINI 87 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură­te. mucenice. Bucură-te. hrănindu-te cu învăţăturile tale. Bucură-te. pentru a spori în ceilalţi nădejdea în ocrotirea ei cerească. cu credinţă. arătându-te urmaş tainic al marilor părinţi din vechime. Bucură-te. Bucură-te. Condacul al 2-lea Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Bucură-te. văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire. că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor. Bucură-te. Bucură­te. împreună cu alţi mucenici. nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit. arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat. că " ind ocrotit de Maica Domnului temni" a în chilie o ai schimbat. orice cetate se cucereşte cu bărbăţie. că acolo ai învăţat să te rogi neîncetat. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară. Bucură­te. chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat. cu îndrăzneală. a răspuns evlaviei tale zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Şi noi. a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat. şi mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei. pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi.” Pentru care noi. Iar ea. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că i-ai cinstit pe sfinţi şi ai intrat în soborul lor. zicând: „în luptă . Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute. tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare. că virtuţile tale străluceau ca un soare. Bucură-te. şi pentru aceasta zicem către tine: Bucură-te. mireni. Îi cântăm lui Dumnezeu. Iar cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia voastră. nu teai sfiit a recunoaşte: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”. că harismele tale le­ai ascuns sub veşmântul umilin" ei. monahi sau preoţi. Bucură-te. că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit. că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat. nou apostol care în temni" e ai propovăduit dreapta credin" ă. Cel ce te-a înţelepţit: Aliluia! Icosul al 3-lea Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 3-lea Învăţător înţelept te-ai arătat. că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit. cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune. încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei.

88

ATITUDINI

cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem: Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar; Bucură-te, că sufletul tău curat s-a umplut de har; Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit; Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit; Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine; Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine; Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască; Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească; Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta; Bucură-te, că împreună cu îngerii încep a te lăuda; Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în deşertul temniţei; Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei; Bucură-te, multpătimitorule Vale-riu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 4-lea Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru sau bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

Celor care te îndemnau să­" i cru" i pu" ina vlagă care­" i rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vie" ii tale, le­ai cerut: „nu­mi lua" i această bucurie, căci pentru a­l mărturisi pe hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila lui trăiesc, ...”.

Icosul al 4-lea Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:

ATITUDINI

89

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru nevoin" ele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s­au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i­ai proorocit: „va veni un moment în via" a ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”... ... ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au în" eles măsura sporirii tale, că lan" urile şi zidurile temni" ei nu puteau închide su" etul tău curat.

Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit; Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit; Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti; Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti; Bucură-te, că multe din cele viitoare mai dinainte le-ai cunoscut; Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai dinainte o ai ştiut; Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat; Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat; Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit; Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit; Bucură-te, că prin darul primit de la Dumnezeu celor ce se roagă ţie le vii în ajutor; Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 5-lea Celor care te îndemnau să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vieţii tale, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu care a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia! Icosul al 5-lea Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui tău înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm: Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit; Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit; Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit, Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit; Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască; Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească; Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei; Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei; Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;

90

ATITUDINI

Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc; Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 6-lea

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare, sfinte, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Şi din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amorţire să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm: Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit; Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit; Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat; Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat; Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti; Bucură-te, cel ce pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti; Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire; Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire; Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm; Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm; Bucură-te, că ne îndemni să lepădăm toată grija cea lumească; Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 7-lea „Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile lui Luther, rugându-te pentru venirea

ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

„Cine crede fără a " şi un misionar, acela n­a cunoscut frumuse" ea credin" ei” ­ ai spus, aprinzând în noi focul mărturisirii lui hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te­ai jert" t din iubire pentru pastorul evreu, rugându­te ca el să devină " u al S" ntei Biserici şi dăruindu­i medicamentele care " i­ar " putut salva via" a trupească.

că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit. păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti. şi acesta. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” . Bucură-te. Bucură-te. nu numai că şi-a înţeles greşeala. Bucură-te. că în întunericul temniţei ai fost luminător. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 8-lea Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor.. arătându­ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu.ATITUDINI 91 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „Sfârşitul vie" ii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti. Iar noi. te lăudăm aşa: Bucură-te. cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească. Bucură-te. căci te-ai jertfit din iubire pentru pastorul evreu. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr. ci şi-a schimbat întreaga viaţă. că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească. rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile. neînfricatule mărturisitor. Aşa te naşti din nou.. Bucură-te. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Bucură-te. aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit. spre care ne cheamă necuratul diavol. că după ce au crezut propovăduirii tale cu nădejdea Învierii au adormit. s" nte. Bucură-te. dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”. că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc. smerindu-se în faţa mustrării tale. că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător. şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 8-lea „Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi. şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte. Şi din îngăduin" a lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amor" ire să­şi " făcut lucrarea. M­aş bucura mult să reveni" i la Biserica cea adevărată”. l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc. Bucură-te. i­ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învă" ăturile lui luther. Bucură-te. Nu există cale de compromis”. . Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm: Bucură-te. că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune le-au mărturisit. rugându­te pentru venirea lui în Biserica cea adevărată Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor. lui în Biserica cea adevărată. multpătimitorule Valeriu. că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor.ai spus. Icosul al 7-lea „Cine crede fără a fi şi un misionar.

că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc. Bucură-te. creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos. că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti. acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota”. ai ţinut voturile monahiceşti. Bucură-te. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te­a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat Condacul al 9-lea Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins.92 ATITUDINI Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit. răsuna în temniţe cuvântul tău. Bucură-te. că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat. că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat. Bucură-te. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . O. că scriind îndrumarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor. ne rugăm ţie: Bucură-te. cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor. precum al Botezătorului în pustie. Căci părăsind tu această lume. acum Îi dau palme. s" nte. robule al lui Dumnezeu. oricât de multe sacrificii li se vor cere”. cel ce. că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit. că ajungând la sfinţenie. când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare. acum Îi bat piroanele. vom şti oare să primim cuvântul tău. cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. mucenice. Bucură-te. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! S­a adeverit cuvântul tău. Bucură-te. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 9-lea „Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei. acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. Bucură-te. mângâiere în vremurile de tulburare. Bucură-te. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere. spre sfinţenie ne călăuzeşti. că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti. că „moartea pentru hristos aduce fericirea vie" ii veşnice”. că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie. acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini. fără să fii monah. Bucură-te.

că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează. a făţărniciei pierzătoare de suflet certare. sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temni" ele româneşti Bucură­te. Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia. acum cununa de spini i­o pun cei ce se numesc creştini. Totul e o minune. cel ce. Căci părăsind tu această lume. Bucură-te. Bucură-te. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. acum Îi bat piroanele. acum Îl împung cu suli" a cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi­a dat sângele pe . ne rugăm ţie. cărare spre Răsăritul răsăriturilor. multpătimitorule Valeriu. Bucură­te. ai " inut voturile monahiceşti vrând să ne trezeşti din amor" eala care ne­a cuprins. Bucură-te. Bucură-te. de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. cel ce nu te-ai scârbit când erai pe nedrept defăimat. ai spus în ultima zi a vieţii tale. ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi. fără să " i monah. acum Îl scuipă în fa" ă cei ce sunt boteza" i. făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului. Bucură-te. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat. sămânţă a dăruirii fără măsură sădită pe al temniţei pământ. că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire. Bucură-te. Bucură-te. că pe cei îndărătnici cu ajutorul lui Dumnezeu i-ai biruit. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 11-lea S-a adeverit cuvântul tău. Bucură-te. cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude: Bucură-te. că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. adevăr care împrăştie norii minciunilor. că văzând sporirea ta. multpătimitorule Valeriu. În măsura în care mi se va îngădui. robule al lui Dumnezeu. Bucură-te. Bucură-te. acum Îi dau palme. că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit. veghetor tainic al mănăstirilor. Icosul al 10-lea Fiind prigonit pentru Hristos. a proorocit herasim. ce­ rându­" i să te rogi pentru el. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind. dreptar de vieţuire a mirenilor. Bucură-te. prieten al celor ce te cinstesc şi poveţele tale le urmează. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 10-lea „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Iar noi. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te.ATITUDINI 93 ht a ig a yr re D iire DĂ D D D D D stt OD O O O O O O op s VO C ănă -V -V -V -V -V -V -V U U U U U U U M TRU TR TR TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE PE PE Bucură-te. cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat. sfinte. mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia! „Aici va " într­o zi loc de o zi pelerinaj”. că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi. şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul. Bucură-te. al preoţilor ajutător în propovăduire. Bucură-te. Bucură-te. cugetând la slăvitul tău sfârşit. Bucură-te. sfinte. a ierarhilor râvnitori sprijinire. Bucură-te. Bucură-te. ce­ Cuviosul gherasim. Bucură-te. slujitor credincios al Noului Legământ. ceilalţi s-au umplut de uimire.

că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit. că mul" imea pelerinilor care vin la târgu ocna a sporit. Bucură-te. Iar noi. învăţându-ne a-ţi cere ajutorul. luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti. încredinţaţi fiind de sfinţenia ta. că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai binecuvântat. ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. cerându-ţi să te rogi pentru el. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde. ne rugăm ţie: Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim. Icosul al 11-lea „Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”. şi pentru aceasta îţi cântăm: ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE .94 ATITUDINI S" nte valeriu. că urmând povaţa ta mult folos agonisim. Bucură-te. că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 12-lea Femeii care şi-a riscat viaţa. Bucură­te. cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit. Bucură-te. noule mărturisitor al credin" ei în hristos. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 12-lea Sfinte Mucenice Valeriu. prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat. Bucură-te. Bucură-te. că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit. Şi noi. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă " ie. că sunt împăcat. că profeţia Cuviosului Gherasim s-a împlinit. Bucură­te. fiindu-ţi frate de suferinţă. care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna. de la acest slăvit mărturisitor. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti. la tine alergăm. Bucură-te. că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti. că profe" ia Cuviosului gherasim s­a împlinit. Bucură-te. a proorocit Cuviosul Gherasim. că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit. i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit. venind pe ascuns într-o noapte ca să te vadă în camera de spital. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. Bucură-te.

noule mărturisitor al credinţei în Hristos. că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. crin ales între florile muceniciei. Ridică-ne din groapa fricii. " i apărătorul nostru ceresc! ezi. Bucură-te.ATITUDINI 95 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură-te. fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor. fii nouă îndrumător. vezi neputinţa sufletelor noastre. Bucură-te. Ne rugăm ţie. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. sfinte. roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc. Bucură-te. pentru vremurile de pe urmă far strălucitor. cursele diavolului cele amăgitoare. Nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 13-lea O. nu-l treci cu vederea. multpătimitorule Valeriu. sfinte. că lauda ta în toată Biserica se vesteşte. Bucură-te. o. Bucură-te. Bucură-te. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut pe noi să te chemăm în ajutor. că vădeşti lucrarea diavolilor. pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor. Bucură-te. vezi puţinătatea credinţei noastre. cerând cu credinţă ajutor. Bucură-te. mângâiere cerească în focul ispitelor. Bucură-te. durerile noastre. ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. că prin tine Hristos Se preamăreşte. vezi neputin" a su" etelor noastre. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus. Bucură-te. Fii nouă pildă. . fii apărătorul nostru ceresc! Vezi. grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. s" nte. că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei. pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc. vezi patimile care ne împresoară. cursele diavolului cele amăgitoare. vezi neputinţele noastre. la tine alergăm. Bucură-te. Bucură-te. mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător. şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…) Apoi se citeşte această rugăciune Sfinte Valeriu. Vezi. sfinte. vezi patimile care ne împresoară. cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor. cunună a mucenicilor români din prigoana celui de­ al douăzecilea veac. în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol. S" nte valeriu. Roagă-te să fim feriţi de înşelare. Sfinte Valeriu. cunună a mucenicilor români din prigoana celui deal douăzecilea veac. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se pocăiască.

acum şi pururea şi în vecii vecilor. sfinte. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. zicând Grădinarului: „Doamne. să păstorească turma cu frică de Dumnezeu. ci din ea să se hrănească fiii Bisericii dreptslăvitoare. Ca închinându-ne lor cu evlavie. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Să " e această sămân" ă aducătoare de roadă bună. Doamne. să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră. rugândute pentru ei. să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. care i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc. împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. ca pilda lor să nu " e dată uitării. aratăne nouă unde se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi. Fă. Dumnezeul nostru. să rabde cu răbdare mucenicească. Ai grijă. pentru duhovnicii noştri. ca pilda lor să nu fie dată uitării. Doamne. şi noi le vom cinsti pe ele cu evlavie”. după cum li se cuvine. de toţi cei prigoniţi pentru Hristos. rugându-te cu zdrobire de inimă: „Doamne. Doamne. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii. aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine. Ai grijă. acum şi pururi şi în vecii vecilor. şi mustrarea aceasta să ne fie spre îndreptare. să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. ci scoate-le la lumină. spune-mi unde l-ai pus. sfinte mucenice. şi eu îl voi lua”. să nu laşi trupurile robilor Tăi să zacă în uitare. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi. dar ne rugăm Ţie. ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute. Întăreşte-ne. cinste şi închinăciune Dumnezeului cel în Treime lăudat. primeşte de la noi această puţină rugăciune. care i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor. Tot aşa noi cădem înaintea Ta. să ne " e nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa" a celor care îl batjocoresc. ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-totlăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. pentru a primi închinarea cuvenită. de toţi monahii şi de toate monahiile. rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici Doamne. sfinte. Hristoase Dumnezeule. ci din ea să se hrănească " ii Bisericii dreptslăvitoare . Şi împreună cu ei să aducem slavă. fără a se teme de mai marii lumii acesteia. Fă. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor. Din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor. Sfinte Valeriu. jertfa lor. Amin.96 ATITUDINI Roagă-te. Amin. Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău. Virtuţile lor şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră. să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună. Sădeşte. fără să cârtească. ca o sămânţă pe pământul inimii noastre.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->