Spre deosebire de calculatoarele conventionale care prin natura lor efectueaza o singura instructiune pe ciclu de computatie, asul din

maneca al calculatoarelor cuantice este ca vor putea sa efectueze un numar inimaginabil de instructiuni in paralel la fiecare ciclu de functionare al acestora; acest talent tehnologic va fi facut cadou de legile stranii ale mecanicii cuantice care guverneaza fiecare element al lumii noastre subatomice. Imaginati-va la degete o putere de calcul atat de puternica incat este capabila sa realizeze intr-o secunda atatea computatii cate sunt particule subatomice in universul nostru observabil. Lasand la o parte unele dintre aplicatiile ei aparent “plictisitoare” cum ar fi spargerea tuturor codurilor criptografice inventate pana in prezent, cautarea si gasirea instantanee a elementelor din baze de date atat de vaste incat n-ar incapea pe toate serverele de pe internet, factorizarea unor numere atat de mari incat nicio retea de supercalculatoare contemporante n-ar avea sansa de reusita in decursul vietii noastre, haideti sa ne imaginam cum ar putea acest computer sa ne ofere puterea de calcul de a construi toate viitoarele dar si extrem de avansatele sisteme de inteligenta artificiala neimplementabile pe computerele de astazi. Cu ajutorul calculatoarelor cuantice am putea construi super creiere, am putea simula interactiuni moleculare complexe ce sunt greu de realizat chiar si pentru supercomputerele din zilele noastre, am afla secretul resurselor nelimitate, si poate am descoperi secretele ultime ale universului. Paralelismul despre care vorbesc nu este realizat de o oarecare evolutie tehnologica a actualelor sisteme de calcul paralel ce folosesc masini Turing, ci de proprietatea fiecarei particule subatomice de a se gasi in mai multe locuri in acelasi timp. Oricat de ciudat ar parea, universurile paralele au incetat de mult a fi subiectele romanelor de science fiction. Componentele unui calculator cuantic reusesc sasi imparta sarcinile intr-o infinitate de universuri paralele si apoi combina rezultatele tuturor acestor calcule intr-unul singur gata pentru a fi pus la dispozitia registrului de iesire situat in componentele electronice ale calculatorului cuantic. Deci, cum le putem construi? Spre deosebire de o obisnuita masina Turing care utilizeaza biti, adica, circuite electronice ce pot fi puse in doua stari electrice diferite, in speta 0 si 1, chiar daca numai una la un moment dat, calculatoarele cuantice vor fi construite din cubiti. Diferente dintre un cubit si un bit este ca primul poate stoca valoarea 0, sau 1, sau orice alta combinatie a celor doua valori in acelasi moment temporal, in timp ce bit-ul nu poate memora decat o sigura valoare, 0 sau 1, in acelasi moment din timp. Lasati-ma sa clarific aceasta problema! Un cubit poate avea 76% valoarea 1 si 24% valoarea 0, sau 43.23% valoarea 0 si 56.76% valoarea 1, toate acestea in acelasi timp. Si poti visa la orice alta combinatie. Acest lucru se traduce in: in 76% din universurile paralele ce apartin multiversului cubitul pe care l-am exemplificat mai sus va poseda valoarea 1 in timp ce in restul de 24% va poseda valoarea 0. In celalalt exemplu cubitul va poseda valoarea 0 in 43.23% din din totalul universurilor paralele, si in restul de 56.77% va avea valoarea 1. Aceasta inseamna mult calcul paralel avand in vedere ca numarul total de universuri paralele ce s-a calculat a fi posibil perceptibil de un anume observator se situeaza in jurul valorii de 10^10^16 universuri (sursa). Ce-i acest talmes-balmes cu universuri paralele si multivers? Mecanica cuantica, domeniul fizicii care se ocupa cu studiul particulelor sub-atomice a rezolvat si clarificat unele dintre cele mai misterioase date experimentale carora nici Einstein nu le-a putut deslusi sensul. Interactiunile dintre toate particulele sub-atomice pot fi bine explicate si prezise cu o precizie demna de invidie prin utilizarea abilului model matematic al mecanicii cuantice. Dar, desi putem prezice si calcula lumea subatomica cu o precizie extrema, in mod paradoxal, nu putem intelege de ce particulele sub-atomice se comporta in felul in care se comporta. Dupa cum spunea si mult regretatul fizician Richard Feynman: “Daca crezi ca ai inteles mecanica cuantica, atunci nu ai inteles mecanica cuantica!”. De ce? Deoarece atomii, electronii, fotonii, si restul se comporta in moduri absolut ciudate; ele pot fi in mai multe locuri in acelasi timp, uneori comportandu-se ca particule, alteori ca unde, pot calatori inapoi in timp si chiar pot fi conectate

care sunt legati intre ei prin ceea ce numim Entanglement. fotoni. aceasta se traduce in termeni de calcul cuantic in: daca masuram o anumita proprietate a unei particule entangled acest lucru ne va oferi instantaneu informatii despre aceeasi proprietate a particulei sale pereche. la fel cum o fac dealtfel si bitii. dispozitive superconductoare – cubiti in stare solida). Realizand legaturi de tip entanglement intre un numar suficient de cubiti (ioni. care sunt relativ usor de implementat si de interconectat intre ei deoarce sunt foarte mari si astfel sunt imuni la interferentele create de particule externe si deci prin urmare pot fi usor manipulati prin metodele fizicii clasice. dar cea mai cunoscuta explicatie. electroni. universuri paralele. provocarea este aceea de a construi un set interconectat de cubiti izolati de factorii externi. Asadar. modificarea unei proprietati cuantice apartinand uneia dintre cele doua particule va modifica instantaneu aceeasi proprietate cuantica a particulei sale pereche indiferent de distanta ce le desparte. sistemele de calcul cu cubiti sunt foarte dificil de realizat in mod practic. Faptul ca trebuie sa-i facem sa lucreze intre ei pentru a-si arata maiestria. Interpretarea Lumilor Multiple (ILM. toate acestea in acelasi timp si fara a disturba sistemul de entanglement cuantic deja acordat. Spre deosebire de sistemele de calcul ce utilizeaza biti. pentru a putea construi un calculator cuantic trebuie sa avem niste biti care sa fie capabili sa se gaseasca in mai multe universuri in acelasi timp si acestia se numesc. Practic. dupa cum am mentionat mai sus. multivers) introdusa prima data de catre fizicianul Hugh Everett converteste cu o rata din ce in ce mai mare fizicieni de toate spetele. cubiti. Daca cititi “Teoria Nimicului” de Russell Standish puteti afla ca intr-un sondaj de opinie realizat de David Raub pe experti in mecanica cuantica si cosmologi aproximativ 58% dintre ei cred ca teoria universurilor paralele este adevarata. . si protejati de particulele straine. dimensiunile lor reduse si riscul de interferenta cu alte particule ofera o adevarata provocare pentru experimentalistii din acest domeniu. este un impediment real deoarece sistemele cuantice sunt foarte vulnerabile la lumea exterioara.unele de altele prin intermediul unor fenomene ce sfideaza logica fizicii clasice. scrisi. De exemplu atunci cand doua particule sunt legate prin entanglement. mentinand aceasta legatura si izolandu-i de factorii externi pentru o perioada de timp adecvata realizarii computatiilor este principala provocare care sta in calea construirii calculatorului cuantic. Cubitii trebuie sa fie cititi. Entanglement sau “Actiune infricosatoare la distanta!” este unul dintre cele mai ciudate fenomene care guverneaza lumea cuantica. Exista mai multe explicatii pe autostrada stiintifica cu privire la motivele pentru care lumea cuantica se comporta in acest fel.

realizări recente precum aceasta fac dovada faptului că domeniul merită o deosebită atenţie. Şi mai departe se ajunge la kiloocteţi. Vorbim de o entitate mult mai complicată decât un bit obişnuit. Fotografiile digitale. descompunerea în factori primi a numerelor la viteze infinit mai mari decât cele posibil de atins cu ajutorul calculatoarelor disponibile în prezent. dacă e să ţinem cont de legea lui Moore. adevărat ori fals. Este vorba despre biţi. documentele în diverse formate. e nevoie de ceva nou pentru viitor. un computer clasic funcţionează după un anume tip de logică datorită căreia este performant în efectuarea anumitor categorii de operaţii – cele pe care le efectuăm zi de zi când utilizăm calculatorul – dar nu la fel de eficient în cazul altor operaţii. fiind posibilă în teorie. Este un domeniu extrem de complex şi foarte dificil de popularizat – în fond vorbim de mecanică cuantică în tandem cu tehnologia informaţiei – cum ar putea fi altfel? Deşi ne vom limita în cadrul articolului de faţă la introducerea unor noţiuni elementare despre computaţia şi calculatoarele cuantice. Cândva. Cu toate acestea.Calculatoarele cuantice par a reprezenta următorul pas în tehnologia informaţiei. muzica.The Next Generation. vorbim de calcule efectuate pe degete ori cu abacul dacă e să facem o comparaţie cu potenţialul de viitor al computaţiei cuantice. Proprietatea unui qubit de a exista în mai multe stări – combinaţia acestora purtând numele de superpoziţie – deschide o mulţime de uşi şi posibilităţi imense de creştere a puterii de procesare. toate în acelaşi timp. sau qubiţii. în viitor. în care un bitse poate afla. bine definite. cum ar fi împărţirea în factori primi a numerelor foarte mari. vor da viaţă punţilor holografice pe care pasionaţii de science-fiction le cunosc din celebra serie Star Trek . Intel. megaocteţi.m. Biţii cuantici. în fine. aţi prins ideea. Cum componentele pe bază de siliciu îşi vor atinge în curând limitele. una însă nu tocmai la îndemână. Pot avea stări multiple. Înainte de a trece la componenta legată de mecanica cuantică din conceptul de computaţie cuantică. Din cauza acestui aranjament binar. gigaocteţi ş. element foarte important în spargerea codurilor criptografice. vor executa căutări complexe pe web şi. Cheia este faptul că există două stări clare. cum mai sunt numiţi. poate. calculatoarele cuantice vor sparge coduri. Marele producător de procesoare. Când punem laolaltă 8 biţi obţinem un octet (byte). să pornim la drum vorbind puţin despre noţiunea de computaţie. de exemplu. Biţii sunt cărămizile tehnologiei informaţiei. reuşeşte să îngrămădească în prezent peste 400 de milioane de tranzistori într-un microcip dual-core folosind tehnologia de ultimă generaţie pe 45nm. toate constau din şiruri foarte lungi de 0 şi 1 împărţite în grupuri de câte 8 biţi. pornit sau oprit. sau 0-1 ori 0+1 ori 0 AND 1. superpoziţii de stări – de pildă pot lua valoarea 0 sau 1.d. sunt diferiţi de biţii clasici întrucât sunt caracterizaţi de mai mult de două stări posibile. doar poate.a. Computaţia cuantică operează cu un alt tip de logică – folosindu-se de legităţile mecanicii cuantice pentru efectuarea de diverse operaţii. . Mecanica cuantică ne oferă o soluţie. Iar cifra se va dubla în curând. Aceştia pot avea două stări – 0 sau 1.

în cazul calculatoarelor cuantice obstacolele cauzate de temperaturile ridicate sunt infinit mai greu de depăşit. Să nu uităm şi de aplicaţiile ştiinţifice. ar putea beneficia enorm de pe urma unor algoritmi care să indexeze şi să efectueze căutări în baze de date imense mult mai rapid. pentru a încerca să prezentăm fenomenul corelativităţii.spargerea unei parole prin forţă brută care durează ani de zile în cazul folosirii computerelor disponibile în prezent ar putea fi efectuată în doar câteva secunde cu ajutorul unuia cuantic – un vis al cercetătorilor din ştiinţa criptografiei. mai ales că maşinile de calcul clasice nu excelează în domeniul modelării fenomenelor din mecanica cuantică. iar dacă în prezent temperatura procesoarelor este principala problemă. inseparabilitatea cuantică. Motivul principal pentru care încă nu ne dăm cu toţi în spectacol cu ultimul laptop cuantic pe care l-am achiziţionat este „fragilitatea” lumii particulelor elementare. Să presupunem însă că avem de-a face cu un sistem format din două pisici aflate în două cutii între care se manifestă aşa-numita corelativitate şi să efectuăm acelaşi experiment pentru a vedea ce presupune acest fenomen cuantic. În cazul progreselor înregistrate de echipa lui Home de la NIST – care constă în efectuarea unui set .quantum entanglement) – o proprietate a sistemelor cuantice care descrie legături subtile. profesor la Universitatea din Washington. Superpoziţia dispare când efectuăm măsurători (ori observaţii. este că în contextul corelativităţii cuantice se poate vorbi de o procesare paralelă în adevăratul sens al cuvântului – prelucrarea în paralel a multor informaţii. Este o parte a cauzei pentru care computerele cuantice vor efectua cu o mai mare viteză anumite tipuri de operaţii matematice. conform eng. asta înseamnă că şi cealaltă felină este în viaţă. Chiar şi marile companii care oferă servicii de căutare pe Internet – Google. dacă este nevoie de efectuarea unei operaţii matematice extrem de complexe. lucru de care putem fi siguri fără a deschide vreo clipă ce-a de-a doua cutie. Este vorba despre manipularea de ioni. Până la momentul deschiderii cutiei. pisica este fie moartă (starea 0). ea există în ambele stări în acelaşi timp – o superpoziţie de stări. un domeniu de interes pentru guvernele şi armatele marilor puteri. Va fi mereu aşa. fără a modifica restul operaţiei. după altă traducere. Yahoo ori Microsoft. La ce ne va folosi un asemenea algoritm executat de către un computer cuantic? De exemplu. complet contraintuitive şi foarte strânse care se manifestă între acestea – reprezintă cheia acestor posibilităţi computaţionale uluitoare. Blinov a apelat la celebra pisică a lui Schrödinger pentru a explica ce înseamnăcorelativitatea cuantică. Vorbim despre un lucru nu tocmai simplu de descris. spune Blinov. fie vie (starea 1). Avem de-a face cu un fenomen cuantic complet diferit de cele cu care suntem obişnuiţi din fizica clasică şi cu ajutorul căruia putem imagina algoritmi cuantici – schimbăm o parte a sistemului. astfel că a fost nevoie de ajutorul lui Boris Blinov. Jonathan Home de la NIST sugerează ideea că având în vedere felul în care evoluează „cloud computing-ul” (un termen care desemnează folosirea resurselor de procesare disponibile pe Internet în scopul obţinerii de performanţe superioare de calcul).Corelativitatea cuantică (ori. mai degrabă decât a electronilor. s-ar putea apela la „închirierea” de timp de procesare pe un supercomputer cuantic din "fermele" de servere ale Google. Cealaltă parte a explicaţiei. în acest caz) pentru a afla starea în care este pisica. În esenţă ideea este următoarea: dacă într-o cutie închidem o pisică şi eliberăm în incinta închisă un gaz otrăvitor. niciodată realizată cu adevărat în cazul procesoarelor clasice şi sistemelor de operare moderne. Dacă deschidem o cutie şi pisica din ea este vie. mai ales că stările cuantice nu sunt tocmai cele mai robuste şi stabile entităţi din Univers. iar restul acestuia va răspunde în mod corespunzător.

e nevoie de lasere suplimentare. Computaţia cuantică este un domeniu foarte fragil.Numai să nu vă aşteptaţi să aveţi pe birou un calculator cuantic în următorii 10 ani ! . este echivalent cu ceea ce odinioară a însemnat etapa construirii unui tranzistor fiabil. stocând datele şi efectuând o operaţie. În 5 ani se va ajunge la manipularea câtorva zeci de qubiţi. Stadiul la care se află cercetătorii în acest moment. Asta nu înseamnă că acei câteva zeci de qubiţi vor fi inutili. folosind lasere pentru a manevra stările ionilor de beriliu. Deşi nu vor sparge coduri pentru NSA – e nevoie de aproximativ 10000 de qubiţi pentru spargerea de coduri folosite în criptografia de înalt nivel – vorbim totuşi de putere de procesare suficientă pentru calcularea proprietăţilor unor materiale noi altfel greu de modelat cu computerele clasice. conform lui Home.complet de operaţii de „transport” – mutarea informaţiei dintr-o zonă a computerului în alta – cercetătorii au lucrat cu o singură pereche de atomi. înainte de a transfera informaţia întro altă zonă a procesorului. materialele pe care oamenii de ştiinţă le vor folosi pentru carcasa viitorului iPhone 10G ori pentru procesorul cuantic Intel al anilor 2030. Mare parte a eforturilor care se fac în prezent adresează corecţia erorilor. Cu alte cuvinte. Şi laserele folosite în acest experiment nu pot mai mult. Pentru a manevra mai mulţi ioni. Cheia succesului şi a menţinerii integrităţii datelor în condiţiile creşterii temperaturii a fost răcirea pe parcursul procedurii a ionilor de beriliu cu ajutorul ionilor de magneziu. dacă e să îl credem pe Blinov.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful