Personajul central al nuvelei druțiene „Sania”, moș Mihail, în primă analiză pare a fi un simplu muritor de la țară, un bătrîn care

în lipsă de ocupație hotărăște să făurească o sanie. Adevarul, însă, este altul, moș Mihail este un creator, un făuritor al frumosului, un geniu, iar prin batrînețea lui nu a vrut autorul altceva decât să-i trădeze anii îndelungați de experiență acumulată, dibăcie, meșteșug inedit. Protagonistul operei dă dovadă de un spirit înflăcărat, gata oricînd de jertfe în numele artei sale. Și-a ignorat propriile necesități vitale, dedicîndu-se în întregime operei de artă, și-a ignorat soția pînă cînd aceasta, deși „spintenă la minte” și „îndată prindea firul”, de data aceasta nu l-a înțeles și l-a părăsit. Similar Meșterului Manole, este gata să aducă sacrificii în numele creației, doar prin jertfire creația dăinuiește veșnic. Aici intervine elementul dramei omului de geniu, neînțeles de muritorii de rînd. În pofida tuturor impedimentelor vitale, moș Mihail își urma chemarea interoară, care îl deosebea de restul semenilor săi, căci adevărata măiestrie apare din nimic și lasă urmașilor o valoare incontestabilă. Moșul e un purtător al credinței și deținător al tradițiilor, lucru dovedit prin alegerea migăloasă a lemnului pentru sanie, a lemnului de nuc. Nucul nu e un pom oarecare ci e considerat regele pomilor care iubește să fie plantat la înălțimi, pe culmi; paralel are conotație simbolico-religioasă în spațiul mioritic: este considerat drept protector al gospodăriilor. Nu în zadar moș Mihail ezită mult pînă să-l taie, alegerea unui astfel de lemn vorbește deja despre intențiile sale pe cît se poate de serioase de a crea o operă de artă. Tot de aici deducem că el este cutreierat de năzuințe puternice, de năzuințe sacre. Și dacă ar fi să cugetăm mai profund, și sania devine simbol, atîta timp cît este asociată cu sărbătorile de iarnă, cu puritatea zăpezii, cu magia crăciunului, crearea unei sănii îl va delimita pe moș Mihail de simplii muritori, el va deveni mai superior, un creator, un geniu. Mihai Dolgan sublinia că protagonistul nuvelei date „are o sănătoasă filozofie țărănească, cu pravilele ei de bine, de adevăr și de vrednicie”. Astfel, eroul ticluește îndelungat și cu bun simț înainte de a începe lucrul asupra creației sale și nu face nimic pe negîndite. Cu toate astea în final se arată nemulțumit de rezultat, ceea ce vădește evidenta năzuire spre mai sus, un spirit autocritic nemulțumit de sine si care consideră că nu a depus efort destul pentru a ajunge ținta finală, deci este mereu loc de și mai bine. Caracterul lui mos Mihail este unul didactic, educativ prin care, autorul ne transmite valori cu adevărat înalte: omenia, sacrificiul în numele creației, năzuința spre mai mult, tinderea spre ideal, perfecționarea permanentă, dă dovadă în nenumărate rînduri de credință sufletească, calm, bunătate obsesivă, demnitate, cinstea frumosului, înțelepciune mioritică. Acest personaj vine ca o semință a adevărului din popor, care prin simpla sa condiție umană, dar cu un spirit al demnității ne îndeamnă să ocrotim tot ce avem mai frumos și mai sfînt, iar opera de artă în numele căreia sa investit și s-a dăruit, rămîne în nemurire.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful