Curs 1 – trimestru 2

SISTEMUL VASCULAR SANGVIN

Sistemul vascular sangvin este un sistem inchis de vase prin care sangele circula continuu. Vasele sangvine sunt organe alcatuite din mai multe tipuri de tesuturi. Peretele vascular are trei straturi concentrice numite tunici: tunica intima, tunica medie si tunica adventitie. Diagnosticul histologic de vas sangvin se face astfel: vasul este o structura tubulara, cu lumen central, peretele este format din trei tunici, limitele dintre ele fiind evidente sau nu in functie de tipul vasului, lumenul este delimitat de celule endoteliale formand endoteliul; in sectiune transversala lumenul arterelor este rotund, al venelor este ovalar, turtit sau neregulat, mai mare decat la arterele corespunzatoare; peretele arterelor este mai gros decat la venele corespunzatoare. A. TUNICA INTIMA Este formata dintr-un endoteliu asezat pe o membrana bazala, un strat subendotelial (nu este obligatoriu) si o limitanta elastica interna. Fibrele sunt longitudinale. Aceasta tunica are rol de shimb si este netrombogenica. B. TUNICA MEDIE Are fibre musculare netede si tesut elastic sub forma de lamele elastice sau nu. Prezinta limitanta elastica externa. Dispozitia fibrelor si lamelelor este in general circularav sau spiralata. Are rol in reglarea fluxului sangvin. C. ADVENTITIA Are tesut conjunctiv cu toate tipurile de fibre si nu are lamele. Are fibre musculare netede. La vasele mari prezinta vasa vasorum cu rol nutritiv, vase limfatice si nervii vaselor. Arterele din vasa vasorum provin din acelasi vas sau dintr-o artera invecinata. Ramuri din vasa vasorum patrund si in medie la arterele elastice si musculare, oprindu-se aproximativ la jumatatea ei; restul tunicilor sunt hranite prin difuziune din sangele care circula prin lumenul vasului. Dispozitia fibrelor este longitudinala. Are rol mecanic, de ancorare, protector pentru celelalte tunici si nutritiv. TIPURI DE TESUTURI INTALNITE IN VASE A. EPITELIUL DE ACOPERIRE Este un epiteliu pavimentos unistratificat. Celulele sunt poligonale, cu axul lung de 30 micrometri si axul scurt de 10 micrometri, asezate pe o membrana bazala cu componenta fibrilara reprezentata de colagen IV si V nesintetizat de fibroblasti ci de celulele endoteliale si de fibrele musculare netede din stratul subendotelial. B. TESUTUL CONJUNCTIV Contine fibre de colagen (media are colagen de tip III, iar adventitia de tipI) sintetizate de fibroblastii din adventitie si de celulele musculare netede. Fibrele elastice sunt sub forma de lamele groase si fenestrate, sau nu. Tesutul mai contine si fibre de reticulina. C. TESUTUL MUSCULAR NETED Se gaseste in intima la nivelul stratului subendotelial, in medie unde este cel mai bine reprezentat si in adventitie. La nivelul mediei sunt mai multe randuri de celule musculare si intre randuri se gasesc jonctiuni GAP. Fibra musculara neteda vasculara se comporta similar unui fibroblast: in caz de agresiune ea prolifereaza si poate capata proprietati fagocitare.

D. TESUTUL NERVOS Este reprezentat de fibre amielinice (cele mai numeroase) ce apartin SNV si se termina butonat, fibre mielinice in zone cu baro si chemoreceptori si microganglioni nervosi in adventitia unor vase. CLASIFICAREA MORFOFUNCTIONALA A VASELOR - pentru conducere: artere elastice -de distributie: artere musculare - cu rol in reglarea presiunii: arteriole si metaarteriole -pentru schimb cu tesuturile: capilare si venule postcapilare (pericitare) -pentru intoarcerea sangelui: venele mici, mijlocii si mari Macrovasculatura: arterele elastice, musculare si venele. Microvasculatura: restul

ARTERELE ELASTICE Sunt reprezentate de : aorta, pulmonare, carotida comuna, trunchi brahiocefalic, subclavie, iliaca comuna. Ele prezinta strat subendotelial, lamele elastice fenestrate (40-70 de straturi), limitante elastice interna si externa, iar adventitia are toate componentele. Limitanta elastica interna este o lamela elastica groasa, fenestrata si ondulata ARTERELE MUSCULARE Spre deosebire de cele elastice, au rare lamele elastice. Prezinta limitante elastice interna si externa. Unele au perete gros comparativ cu lumenul: aa. coronare, aa. membrelor inferioare. Arterele intracraniene si pulmonare au peretele mai subtire. ARTERIOLA Diametrul lumenului este de doua ori grosimea peretelui, fibrele musculare netede sunt asezate pe 1, 2, 3 randuri, cele mai mari (cu 3-4 randuri) pot avea limitanta elastica interna (arteriolele mici renale), niciodata externa, si vasa vasorum. Arteriolele cu un sigur rand de fibre au fibrele dispuse continuu. METAARTERIOLA Este o arteriola precapilara, are un sfincter precapilar, un endoteliu continuu pe o membrana bazala, nu are limitanta elastica interna, prezinta un singur rand de fibre musculare netede, discontinuu. Sfincterul precapilar are contractii ritmice (la 2-8 s). Arteriolele si metaarteriolele regleaza dar nu opresc circulatia sangelui, au rolul de a mentine nivelul presional dintre sistemul arterial si venos. Sfincterul, prin contractie, opreste complet fluxul sangvin. Intreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de PROTEOGLICANI si GLICOZAMINO-GLICANI cu grad de hidratare variabil (proprietati vasco-elastice). Exista jonctiuni GAP intre celulele endoteliale si celulele musculare netede numite jonctiuni mioepiteliale. Prin fenestratiile lamelelor elastice se realizeaza jonctiuni GAP intre fibrele musculare netede ale celor doua tunici. CAPILARUL Exista mai multe tipuri de capilarizare: - normala: arteriola - metarateriola - sfincter - retea de capilare - venula postcapilara

- reteaua poate fi suntata de un vas care leaga arteriola de venula, caracteristic arteriolelor mici fara limitanta elastica interna, cu fibre in strat continuu, bine inervata. Acest tip de retea se intalneste la nivelul muschilor, pielii degetelor subunghial, urechii. Ea regleaza presiunea si fluxul sanguin; are rol in mentinerea caldurii in acea regiune - capilare-venula-capilare/ venula-capilare-venula; alcatuiesc sistemul port venos; se intalneste la nivelul ficatului - sistemul port arterial: capilare-arteriola-capilare; se intalneste la nivelul glomerulului renal, pancreasului In rinichi, ficat, m. striat, reteaua capilara este abundenta. Retelele capilare sunt mai slab reprezentate in mm. netezi, tesutul conjunctiv dens. Peretele capilarului este format dintr-un strat de celule endoteliale asezate pe o membrana bazala in dedublarea careia se gasesc pericite.Nu prezinta tunica medie. TIPURI DE CAPILARE -capilare continue: intre celule exista jonctiuni stranse si GAP; au un diametru de 5-10 micrometri; se gasesc in: SNC, muschi, glande exocrine, plamani, timus, retina, etc. -capilare fenestrate: prezinta fenestre (orificii rotunde) intre celulele endoteliale, au diametru de 50-80 nanometrii; fenestrele pot avea diafragme; se gasesc in glandele exocrine, tract gastro-intestinal, plexuri coroide, rinichi (nu au diafragma). -capilare sinusoide: au atat stratul de celule endoteliale cat si membrana bazala discontinuue; pericitele lipsesc; se gasesc in: lobulul hepatic, splina, maduva osoasa, hipofiza anterioara. VENULELE POSTCAPILARE Au un strat continuu de pericite cu ramificatii ce inconjura venula. Ele continua capilarele continue si fenestrate. Au un diametru de 15-20 micrometri, o lungime de 50-700 micrometri (de obicei 200 micrometri). Dupa 200 micrometri apar 1-2 randuri de fibre musculare si dispar pericitele. Venulele postcapilare au intre celulele endoteliale jonctiuni slabe, mai permeabile , ce se pot desface sub actiunea histaminei, serotoninei, PROTEOGLICANI, bradikininei. In jurul lor intalnim mastocite, eozinofile, plasmocite, fibroblasti, macrofage (la suprafata celulelor endoteliale). Nu prezinta tunica medie. Rolul venulelor este: de bariera, metabolic si antitrombogenic. a.-bariera sange-tesuturi (lichid interstitial): o celula activa din jurul unui capilar trebuie sa fie asezata la 20-40 de micrometri fata de el (exceptie: tendon, aponevroza, os, vase mai mari in tunica medie si intima). b.-bariera sange-aer (alveolo-capilara) c.-bariera sange-tesut: este pentru capilare continue si fenestrate si este foarte selectiva; cu capilare continue sunt in: SNC, timus, testicul, ochi. d.-bariera hemato-encefalica: se gaseste la nivelul ariei postrema, eminentei mediane, neurohipofizei, organului pineal, subcomisural si subfornical; are selectivitate mare la capilare continue datorita jonctiunilor stranse; au numar redus de vezicule plasmalemale. Bariera sange-tesut functioneaza ambi-sens. Straturile barierelor sunt: -suprafata celulei endoteliale care este incarcata negativ si respinge elementele figurate sanguine -celula endoteliala propriu-zisa

fenestratiile sunt factori care influenteaza difuziunea. membrana bazala si elemente ale stratului subendotelial in ax.-membrana bazala capilara Ph-ul. prin diafragmele fenestratiilor particule cu diametrul mai mic de 10nm (transport selectiv electric). *Valva venoasa are: endoteliu. diversele gradiente. . Prin jonctiunile intercelulare pot trece particule cu diametrul mai mic de 2 nm. iar prin canalele transcelulare si veziculele plasmalemale (diacitoza) particule cu diametrul mai mare de 10 nm. marimea si incarcarea electrica a particulelor.

amine ⇒ hormonii medulosuprarenalieni .polipeptide ⇒ calcitonina .2 Curs 2 Trimestru 2 Glandele endocrine Comunicarea celulară se face: .eicosanoide ⇒ PROTEOGLICANI. TROMBOXANI.iodotironine ⇒ hormonii tiroidieni .peptide ⇒ hormonii hipotalamici şi hormonii eliberaţi de sistemul neuroendocrin difuz . hormonii placentari. molecula trece prin membrana celulară.la sistemul neuro-endocrin difuz c) endocrini – la distanţă d) sinaptic .Curs de histologie nr.C.neuronală ⇒ secretă neuroh ormoni .Secreţia mesagerilor chimici poate fi continuă sau pot fi eliberaţi la cerere .Orice mesager poate acţiona prin primele 3 mecanisme (a. de gradul de diferenţiere a celulei. .Un mesager poate fi elaborat de mai multe tipuri de celule .control local al creşterii celulare . Celula endocrină poate fi de natură : . dar nu poate traversa membrana celulară ⇒ interacţionează cu proteinele membranare (receptori specifici) ⇒ se activează A. parathormonul .proteine ⇒ factorii de creştere.glicoproteine ⇒ tropii hipofizari . Celula endocrină este orice celulă cu proprietatea de a secreta o substanţă cu rol de mesager chimic. LEUCOTRIENE . hormonii gonadali.local – prin joncţiuni de comunicare . receptorii fiind nucleari Mecanismul de recepţie depinde de concentraţia plasmatică a mesagerului chimic.oxid nitric Mecanismele de acţiune depind de gradul de solubilitate a medicamentului în apă: .la distanţă – prin mesageri chimici: a) autocrini – control local al creşterii celulare .epitelială ⇒ secretă mesageri cu acţiune la distanţă . b.un mesager poate acţiona asupra mai multor tipuri de celule .moleculă hidrofilă –difuzează liber în sânge.specific pentru factorii de creştere b) paracrini . al patrulea fiind specific sistemului nervos(d) Din punct de vedere chimic mesagerii pot fi: . ajunge la celula ţintă. c).moleculă hidrofobă se leagă de o proteină transportoare. derivaţi hidroxilaţi de calciferol .steroizi ⇒ secretaţi de corticosuprarenală.

glandelor mamare. pancreas) . Inervaţia e vegetativă.Nu toate celulele au capacitatea de a secreta şi a stoca amine . anterior prin comisura albă anterioară. având şi proprietatea de a răspunde la un stimul adecvat Criterii de diferenţiere: . . ganglionilor simpatici) .Dispersate ⇒ sistemul neuroendocrin difuz Sistemul neuro-endocrin difuz .Aceste celule au asemănări cu neuronii şi cu celulele endocrine clasice: celulele eliberează secreţiile în meduil intern şi au activitate electrică ce creşte în momentul eliberăr ii mediatorilor . posterior prin fosa interpedunculară. chiasma optică..Unele celule secretă preferenţial peptide. epifiza.celule endocrine întâlnite în structura glandelor endocrine clasice(adenohipofiza. Stroma e formată din fibre de reticulină şi din celule conjunctive(fibroblaste. uneori ele putându-se distribui direct celulelor endocrine. aparatului respirator) au origine endodermală . Are capsulă conjunctivă ce trimite septuri conjunctive care pot compartimenta sau nu în lobuli glanda.paraneuronală : paraneuronul e o celulă care aminteşte ca structură de o celulă receptoare.Hipotalamusul e situat la baza diencefalului şi a ventriculului 3 . endocrini şi la distanţă .originea în crestele neurale Distribuţia glandelor endocrine: . tiroida) . raporturi apropiate cu capilare fenestrate şi cu limfatice. iar altele (axa gastro-enteropancreatică.diferenţieri membranare ⇒ microvili cu rol receptor . pielii.Cuprinde: .Grupuri de celule incluse în parenchimul organelor specializate(gonade. tractului uro-genital. delimitat superior de talamus prin şanţul hipotalamic.Spectru larg de celule endocrine cu capacitatea de a sintetiza anumite peptide pe care le stochează în citoplasmă li care acţionează ca factori auto. reprezentată de fibre visceromotorii ce controlează fluxul sanguin.eliberarea de peptide şi/sau amine .Unele celule au origine ectodermică. altele amine (medulosuprarenala) Funcţia endocrină a hipotalamusului .granule de ser în citoplasmă . la nivelul aparatului respirator. para.celule dispersate în numreoase ţesuturi şi organe (la nivelul ţesuturilor ele formând axa gastro-entero-pancreatică.Caractere comune ⇒ secretă neuropeptide şi amine ⇒ secretă enolaza neuronală specifică ⇒ au antigene comune . inferior prin infundibullum cu eminenţa mediană şi tija hipofizară . mastocite). Are celule cu rol secretor ce formează parenchimul.Organul specializat e glanda endocrină.

ei conţin peptide de secreţie peptidele posthipofizare sunt numite şi hormoni hipotalamici efectori : ADH şi ocitocina ⇒ ele sunt sintetizate sub formă de molecule precursoare ce conţin pe lângă peptide şi neurofizine (proteine transportor). dopamina . granule de secreţie).o mică parte din axonii nucleului supraoptic se termină într-o reţea de capilare din meinescenţa madiană formând plexul caplar primar . prin neurohormoni: GHRH. aparat de sinteză dezvoltat. Neuronii sunt capabili să secrete peptide posthipofizare(1) şi peptide hipofizare(2).A.axonii nu realizează sinapse şi formează conexiuni de tip neurovascular . granule de secreţie mai mici . majoritatea găsindu-se în nucleii supraoptic şi paraventricular . granule de secreţie mari (200 nm) .au talie mare(25 µm). GHIH.pe traseul lor prezintă dilataţii numite corpii Hering. după transport are loc şi clivajul moleculelor precursor. TRH. aparatul de sinteză mai slab reprezentat. nuclei periventriculari. celule gliale . astfel încât în moleculele de secreţie peptidele şi neurofizinele sunt în stare liberă . în apropiere de capilar.contribuie la formarea a 2 tracturi nervoase: supraoptico-hipofizar şi paraventriculo-hipofizar.transportul axonal poate fi lent (mm/zi) sau rapid(mm/2-3h) .Are organizare de tip nervos: neuroni cu pericarion şi preluingiri. CRH. microtubuli. 1.. complex Golgi.aria hipofizotropă e compusă din: . ci formează conexiuni neuro-vasculare .formând tractul tubero-infundibular. nucleu paraventricular . ai căror axoni ajung în lobul posterior hipofizar .controlează activitatea secretorie a celulelor din hipofiza anterioară.axonii lor participă la realizarea conexiunilor nervoase. – sunt neuroni parvicelulari ce se găsesc în aria hipofizotropă . GnRH.eliberarea aceste molecule se realizează prin mecanisme de feed-back exercitat de concentraţia plasmatică a hormonilor eliberaţi de celulele ţintă ale hormonilor tropi hipofizari.Are arhitectură nervoasă. la nivelul perikarionului secretor ⇒ exocitoză Ca-dependentă 1. nucleu ventromedial. unii neuroni fiind capabili să sintetizeze şi să secrete neurohormoni şi neuromoderatori(are multe mitocondrii.nu au sinapse. controlaţi de neuronii parvic elulari Hipofiza .nucleu arcuat. ei se termină în plexul capilar primar .eliberarea se face sub acţiunea unui P. – sunt neuroni magnocelulari.au talie mică(15µm).

tija pituitară şi eminenţa mediană 1. învelită de o capsulă ce derivă din duramater.vascularizaţia este asigurată de arterele hipofizare superioară şi inferioară Artera hipofizară superioară vascularizează lobul tuberal şi tija pituitară. Neurohipofiza – nu are structură glandulară. Din acestea se formează plexul capilar secundar ce se întinde şi în lobul intermediar. Adenohipofiza Celule adenohipofizare granulare(endocrine) Celule adenohipofizare Agranulare . intermediar şi tuberal 2. ci fibrilară. Adenohipofiza: ..are inervaţie de tip vasomotor . formând sistemul port hipofizar. datorită axonilor din nucleii supraoptic şi paraventricular .El se anastomozează cu reţeaua de capilare din lobul posterior hipofizar.din punct de vedere structural şi funcţional hipofiza are două componente: 1.lobul tuberal ⇒ cordoane de celule sau cuiburi 2. Adenohipofiza ⇒ derivă din punga lui Ratke şi are o structură glandulară ⇒ este alcătuită din trei lobi: anterior – 75%. Neurohipofiza ⇒ apare ca o extensie a hipotalamusului printr-o evaginare a planşeului ventricular 3 ⇒ este alcătuită din lobul posterior. Sensul de circulaţie prin acest sistem port este atât descendent cât şi ascendent(controlând activitatea neuronilor parvicelulari).Localizată în şaua turcească.lobul anterior ⇒ cordoane de celule înconjurate de fibre de reticulină şi capilare sanguine . din artera hipofizară inferioară. ea formează plexul capilar primar din care iau naştere vase periportale. din capsulă se desprind septuri ce compartimentează glanda în lobuli .lobul intermediar ⇒ cordoane de celule şi ocazional foliculi . Există şi capilare limfatice.

PAS(+) ⇒ TSH e.uneori acelaşi tip de celule poate secreta mai mulţi hormoni . granulaţii ce sunt vezicule de transport dinspre LCR spre sânge şi invers 2. PAS(-) ⇒ PRL a.în partea postero-medială -d.are zone de vascularizaţie datorită arteriolelor mici şi capilarelor Eminenţa mediană . PAS(+) ⇒ FSH.la mijlocul cordoanelor celulare . celule foliculare(bazofile) .pe lângă axonii neuronilor din nucleii mai sus amintiţi esistă şi axoni catecolaminergici ce se distribuie vaselor .acidofile. mijlociu .conţine pituicite(asemănătoare astrocitelor). celule tireotrope . celule corticotrope . celule stem(cromofile) c.bazofile. PAS(-) ⇒ STH b. celule somatotrope: .are 3 straturi: 1.acidofile.celulele lactotrope apar în lobul intermediar . celule gonadotrope .tanicitele au microvili spre cavitatea ventriculului 3.în partea laterală -c.provin din degranularea celulelor endocrine . au rol trofic şi de susţiner e pentru axonii secretori . PAS(+) ⇒ POMC ce se clivează în : ACTH.au cili/microvili . celule lactotrope .bazofile. α-MSH. care exercită rol corticotrop la nivelul celulelor din lobul anterior hipofizar . o prelungire ca ajunge lângă plexul capilar primar. ele au prelungiri ce înconjură lamina bazală a capilarelor din lobul posterior.alcătuit din fibre nervoase ce conţin axoni din nucleul supraoptic. β-endorfine.în partea anterioară Neurohipofiza . aici se descarcă ADH.bazofile.rol necunoscut b.majoritatea celulelor sunt în lobul anterior hipofizar: -a.celulele gonadotrope apar în lobul tuberal . LH .a. ependimar – alcătuit dintr-un tip particular de celule(tanicite) diferenţiate din epiteliul ce căptuşeşte ventriculu l 3 . β-lipotropină d. ele intervin în fagocitoza locală.

3. palisadic .alcătuit din plex capilar primar .

Concreţiunile calcare se mai numesc : nisip cerebral . 2. . pancreas ) . paracrin ) . 3. celulele trebuie să aibă ca mesager chimic amine şi / sau peptide 4. Există şi celule endocrine dispersate ubicuitar .paraneuroni – secretă mesageri chimici cu acţiune locală ( autocrin . . sunt celule cu granule de secreţie în citoplasmă .este acoperită de o capsulă conjunctivă ( pia mater ) ce trimite în interior septuri fine ce compartimentează incomplet glanda . acervulus cerebri . . cu aspect coraliform şi pot fi localizate chiar în parenchim sau spre spaţiile pericapilare . sintetizează şi secretă mesageri chimici sub acţiunea unor stimuli prezentând la polul apical microvili lungi cu rol de receptor . apar formaţiuni chistice ( dilataţii ) în parenchimul glandular 2. Criterii conform cărora paraneuronul este celulă endocrină : 1. creşte cantitatea de ţesut conjunctiv astfel încât lobulaţia devine mai evidentă . corpora arenacea . Paraneuronul – este o celulă care din punct de vedere morfologic seamănă cu o celulă receptoare . are cel mai abundent flux sanguin din sistemul endocrin . . aceste concreţiuni au structură lamelară . intraepitelial formând sistemul neuroendocrin difuz . Din punct de vedere al originii celulele endocrine sunt : .Curs 3 Trimestru 2 SISTEMUL ENDOCRIN Celule endocrine pot forma organe endocrine specializate . la aceste fibre se adaugă şi fibre mielinice din nevrax . EPIFIZA Este localizată între corpul calos şi coliculii cvadrigemeni superiori . . corpi psamoma . apar concreţiuni calcare = depozite de fosfat şi carbonat de calciu care se formează treptat în parenchim . epitalamic în care se închide reflexul olfactivo-somatic) Odată cu înaintarea în vârstă .este bogat inervată : majoritatea fibrelor sunt amielinice .conţine celule secretorii organizate în cordoane şi cuiburi . ataşată de tavanul ventriculului III şi legată de encefal printr-o tijă numită habenulă . se produc modificări în glandă : 1. Celulele endocrine formează cuiburi ( insule celulare din structura unor organe ca ovar . simpatice fiind de fapt axonii unor neuroni postganglionari al lanţului paravertebral ( ganglionul cervical superior ) .este bogat vascularizată ( conţine o reţea de capila re fenestrate ) . toţi paraneuronii au origine embriologică comună ( din crestele neurale ) . 3. de la comisură albă posterioară sau de la nivelul nucleului habenular (nc. Din punct de vedere structural : .neuroni ce secretă neurohormoni sau neuromodulatori . iar din punct de vedere funcţional este o celulă implicată în sinteza şi secreţia unor amine şi peptide mici .celule epiteliale ce secretă hormoni cu acţiune la distanţă .

Celulele secretorii .Există 2 tipuri celulare în parenchimul glandular : pineanocite ( cele mai numeroase ) şi celule gliale ( interstiţiale ) . Din punct de vedere structural glanda pineală este o glandă de origine nervoasă .între pinealocite există spaţii › canaliculi ce comunică între ei şi formează în structura glandei un sistem labirintic cu rol de vehicul al substanţelor între lichidul cefalo-rahidian şi pinealocite . pe care le înconjură incomplet . cu activitate independentă de primul . deci nu sunt nici celule gliale . pinealocitele . . în citoplasmă există enzime implicate în sinteza de amine . Celulele gliale : . Pineanocitele : . secretă 2 categorii de hormoni : a.la mamifere rămâne doar fotoperiodicitatea funcţiei ( adaptarea funcţiei secretorii la ritmul circadian . . de a asigura funcţionalitatea tuturor pinealocitelor din glandă ( ventriculul III .nucleu eucromatic rotund . în glanda pineală ) . O parte din fibrele tractului optic ajung la nucleul suprachiasmatic din hipotalamus ce este conectat cu neuronii din coarnele laterale ale măduve i toracale .la vertebratele inferioare este organ senzorial fotoreceptor . angiotensina Rolul glandei în organism : .sunt localizate de obicei în jurul pinealocitelor . incluziuni pigmentare şi numai după pubertate apar incluziunile de lipofuscină ( pigment de uzură ) . De asemenea deţine o bogată inervaţie pinealopetă ( fibrele vin la gla ndă ) : fibre simpatice . . În hipotalamus există un nucleu suprachiasmatic cu ritm de descărcare endogen .conţin granule de secreţie mici . citoplsmă moderat bazofilă . Când afară este întuneric se transmite un impuls nervos pe tractul optic .pinealocitele sunt considerate paraneuroni . Descărcările de impulsuri cresc când este întuneric ( lumină crepusculară ) . În retină există 2 sisteme fotoreceptoare : primul sistem mediază perceperea luminii .nu se evidenţiază corpusculi Nissl şi nici neurofilamente › deci pinealocitele nu sunt neuroni . pe . ce percepe lumina . . Din măduvă . indolamine : melatonina ( principalul hormon al glandei ) . de 100 nm . care sunt conectate cu retina prin intermediul hipotalamusului . citoplasma nu conţine nici gliofilamente . b.au un corp lăţit cu 2 sau mai multe prelungiri care se orientează spre capilare şi se termină sub formă de butoni . sau în jurul capilarelor . peptide : arginin-vaso-docina . lipide .seamănă din punct de vedere structural cu astrocitele fibroase . cu lichidul cefalo-rahidian . La mamifere este transductor neuroendocrin : converteşte un stimul nervos specific într-un răspuns umoral . iar al doilea .conţin incluziuni de glicogen . . . dă o prelungire numită recesus . El declanşează impulsul nervos în raport cu intensitatea luminoasă . inconstant pe 24 ore şi sincronizat cu ritmul circadian . mediază secreţia epifizară .

ectodermală : din crestele neurale .melatonina este legată şi de procesul de senescenţă › odată cu înaintarea în vârstă scade secreţia de melatonină ( scăderea ei intensifică senescenţa .coloidul are drept componentă principală tiroglobulina › glicoproteină cu greutate moleculară mare alcătuită din multe reziduuri de tirozină . Are origine embriologică dublă : . .cavitatea conţine coloid ( masă omogenă ) . Peste vârsta de 50 de ani în ţesutul interfolicular apar adipocite . Sinapsa dintre fibra postganglionară simpati că şi pinealocite este mediată de norepinefrină ce produce descărcarea în circulaţie a melatoninei . Foliculii tiroidieni au formă şi dimensiuni variate . efectul hipnotic al melatoninei induce somnul artificial .eferenţa simpatică . la nivelul celulelor fotoreceptoare . impulsul ajunge la glanda pineală ( prin fibrele preganglionare care ajung la ganglionul cervical superior şi de aici prin fibre postganglionare la pinealocite . . 140 / moleculă de proteină . La exterior avem o capsulă conjunctivă ce trimite septuri care delimitează lobulii tiroidieni . Foliculul : . Canalul tireoglos se atrofiază şi se obliterează . Există o bogată reţea vasculară care se termină în vecinătatea foliculilor tiroidieni . În caz contrar se formează lobul piramidal ( fără implicaţii patologice ) . Rolurile secreţiilor epifizare : . Parenchimul este organizat în foliculi separaţi între ei de ţesut conjunctiv interfolicular .tiroglobulina dă coloidului caracter amfoter şi caracter PAS pozitiv . .este o cavitate închisă delimitată de epiteliul simplu ( de obicei este cubic ) aşezat pe membrana bazală .stimularea sistemului imun › melatonina inhibă creşterea unor tumori .posibile roluri : . Dacă afară este lumină puternică . poate da naştere la ţesut tiroidian ectopic . vacuolele ce apar la periferia coloidului sunt artefacte de fixare . Depozitarea cantităţilor mari de hormoni ( extracelulară ) se face la nivelul coloidului . Depozitul din coloid asigură necesarul de hormoni pentru 2-3 luni de zile pentru un adult ( aşa se explică diferenţa dintre debutul bolii şi apariţia primelor semne clinice de hipotiroidism . . .efecte antigonadotrope › supresia secreţiilor de gonadotropi hipofizari cu efecte antiovulatorii şi de infertilitate . Există şi o bogată inervaţie vegetativă : fibre vegetative ce se termină şi la nivelul capilarelor şi la nivelul epiteliului secretor . din sistemul al II –lea se constată o hiperpolarizare şi nu se mai descarcă impulsuri nervoase .endodermală : din canalul tireoglos de la baza limbii . TIROIDA Are 2 lobi laterali uniţi prin istm ( ţesut glandular ) . Canalul tireoglos poate suferi transformări chistice . .reglarea tonusului SNC ( reglarea ritmului nictimeral ) .

Iodul . . aparatul Golgi completează sinteza . c. a II-a glicozilare are loc în ap. cilindric .veziculele mari conţin picături de coloid endocitat ( formează fagolizozomii ) .la polul apical există microvili . putând apărea şi pseudopode . . epiteliul are celule aplatizate . . a. secretă . nucleu cu nucleol proeminent . celule C ( parafoliculare ) – sunt celule “ clear “ cu citoplasmă clară . Golgi adăugânduse galactoză . preluarea din circulaţie de aminoacizi şi monozaharide la nivelul membranei plasmatice bazale prin transport activ .în hipertiroidism – foliculii sunt mici . . reabsoarbe şi digeră proteine › deci are reticul endoplasmic rugos foarte bine reprezentat ( când celule sintetizează tiroglobulina cisternele sunt dilatate ) . În parenchimul glandular există 2 categorii de celule : 1. se poate găsi spre polul apical sau bazal în funcţie de activitatea celulei (această deplasare poartă numele de “ vals golgian “) . . epiteliul este înalt . 1.în eutiroidie – aspect de epiteliu cubic . în reticulul endoplasmatic rugos aminoacizii sunt înlănţuiţi alcătuind componenta proteică a tiroglobulinei . iar coloidul este redus . masa de coloid e voluminoasă .are polaritate distinctă privind repartiţia organitelor . .aparatul Golgi este localizat în vecinătatea nucleului .în hipotiroidism – foliculi voluminoşi . Procesul este catalizat de o peroxidază .roluri : sintetizează . b. sunt localizate la polul apical . .coloidul este locul de depozitare hormonală şi precursorul necesar sintezei .rolul tirocitului este sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni iodaţi în mai multe etape . captarea de iod este stimulată de TSH . columnar .. turtite . prima glicozilare a tiroglobulinei are loc în reticulul endoplasmatic rugos prin adăugare de reziduuri de manoză . Tirocitul – are citoplasmă bazofilă . . . prin difuziune .la polul apical mai există şi lizozomi ( primari şi fagolizozomi ) . Apoi are loc împachetarea în vacuole golgiene la polul apical şi prin exocitoză se adaugă coloidul . tirocite ( celule foliculare ) 2. tiroperoxidaza lizozomală . Aspectul foliculilor variază în raport cu activitatea desfăşurată de celule : .veziculele mici au origine golgiană cu tiroglobulină sintetizată şi sunt găsite la polul apical . ajunge la nivelul polului apical unde se oxidează rapid trecând în iod organic . Sinteza – etape : a. mai mari şi cu origine ectodermală . tirocitul preia din circulaţie şi I anorganic printr-o pompă de I ( împotriva unui gradient de concentraţie şi electric . concentraţia de iod intracelular este de 10 – 40 ori mai mare decât în circulaţie ) .

sunt localizate în afara foliculilor în ţesutul interfolicular . hormonii rămân ataşaţi de moleculele de tiroglobulină MIT + DIT ? triiodotironina DIT + DIT ? tetraiodotironina Secreţia indusă de necesităţile organismului . 1. Picătura de coloid şi lizozomul primar formează un fagolizozom ce conţine enzime proteolitice ce eliberează hormoni i din molecula de tireoglobulină . lor creşte cu vârsta ( reprezintă 50-80 % din volumul glandei la vârsta de 40 de ani ) . . Parenchimul este format din : grămezi celulare . . Procesul de sinteză decurge în 2 faze : exo. condensarea tirozinelor însoţită de formarea hormonilor tiroidieni . Au origine endodermală . Pot varia ca mărime şi formă . şi sunt vitale în organism pentru homeostazia Ca . Reabsorbţia din coloid a tiroglobulinei cu hormonii tiroidieni se face cu ajutorul microvililor şi pseudopodelor .nu au polaritate distinctă în ceea ce priveşte dispunerea organitelor .citoplasma are aspect vacuolar dat de incluziuni numeroase de glicogen şi lipide . Celulele parafoliculare – sunt componente ale sistemului neuroendocrindifuz . sunt cele mai multe . .şi endocrină . rezultă tirozine iodate MIT(monoiodotirozina) şi DIT(diiodotirozina) care rămân ataşate în moleculele tiroglobulinei . . cordoane şi foliculi mici .în anumite situaţii se pot găsi în grosimea membranei bazale a epiteliului . .b.pot avea prelungiri în vecinătatea capilare lor sanguine . T3 . Există 2 tipuri de celule : principale şi oxifile . c.au citoplasmă mai clară .sunt mai numeroase la copil .apar izolate sau în grupuri mici . şi adesea sunt incluse în capsula tiroidei .conţin mici granulaţii de secreţie de diametrul 150 nm care conţin hormonul sintetizat de aceste celule parafoliculare › calcitonina ( tirocalcitonina ) – este un peptid important pentru menţinerea concentraţiei Ca şi inhibă mobilizarea sărurilor de Ca din oase . poligonale. . sunt rotunde . . Faza exocrină : sinteză de tiroglobulină şi exocitare în cavitate . mai palidă . 1. . PARATIROIDELE Sunt localizate pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni .au caracteristicile unor celule ce sintetizează şi secretă proteine . Sunt în număr de 4 : 2 superioare şi 2 inferioare . Celulele principale – au talie mică . T4 trec spre membrana plasmatică bazală şi prin difuziune ajung în sânge .sunt mai mari şi mai rare decât tirocitele . Din momentul pubertăţii apar adipocite în glandă şi nr. . Faza endocrină : prelucrarea picăturii de coloid şi eliminarea în circulaţie a hormonului . iodarea tirozinei din tiroglobulină se realizează extracelular în apropierea interfeţei coloid – membrană apicală sub acţiunea iodazelor .

fără să involueze celelalte › transformare progresivă . . GLANDELE SUPRARENALE Sunt localizate retroperitoneal la polul superior al rinichilor .nr.zona periferică = corticosuprarenala ( CSR ) cu origine mezodermică . separate între ele de capilare . Zona fasciculată – este cea mai extinsă şi cea mai clară .după modul de dispunere al celulelor secretorii distingem 3 zone : glomerulată . .zona centrală = medulosuprarenala ( MSR ) cu origine endodermică . Celulele oxifile – sunt mai mari şi puţine . .Rol : sinteză + secreţie de glucocorticoizi : cortizol şi androgeni . În perioada adultă avem o dezvoltare egală între zona glomerulată şi reticulată .este acoperită de o capsulă conjunctivă subţire care trimite în interior septuri . Raportul între cele 3 zone variază în funcţie de vârstă ţi de condiţiile de viaţă ale individului ( stressul ) . 1.au granule de secreţie : mici ( mai mici de 200 nm ) şi mari ( între 200 – 500 nm ) . . .citoplasma este intens acidofilă cu numeroase mitocondrii .Cordoanele sunt alcătuite din 2 şiruri celulare . Nu este sub influenţa hipofizei . fasciculată şi reticulată . Zona glomerulată – conţine celule dispuse sub formă de arcuri . Celulele sunt mici cu citoplasma acidofilă şi rare picături lipidice . lor creşte progresiv cu vârsta : în perioada de senescenţă au o dispoziţie nodulată tumor like . Celulele sunt organizate în cordoane paralele . În condiţii de stress domină zona fasciculată ( secreţie de cortizol ) . .apar într-un anumit moment în glandă ( se văd după vârsta de 5-7 ani ) .rol : necunoscut – din punct de vedere endocrin sunt inactive . . .celulele sunt mai mari având în citoplasmă mai multe picături lipidice ce dau aspect vacuolar citoplasmei . CSR – este indispensabilă vieţii . .Principalul mecanism de control este corticotropina hipofizară . care nu diferă între ele . Conţine capilare sanguine fenestrate .granulele mici sunt localizate spre periferia celulei şi conţinutul lor este eliminat în mediul intern prin exocitoză . 2. În timpul vieţii fetale : zona glomerulată lipseşte . care nu dau lobuli .. Celulele se numesc spongiocite .rol : sinteza şi secreţia parathormonului ( hormon ce reglează echilibrul fosfocalcic acţionând pe os şi la nivel renal şi intestinal ) . Au 2 componente ce diferă ca origine structural şi funcţional : . în grăsimea perirenală . La senescenţă are loc o transformare regresivă mai evidentă la femei : devine dominantă zona fasciculată şi involuează reticulata şi glomerulata . zona reticulată este foarte bine dezvoltată . . cordoane şi cuiburi .granulele mari sunt localizate în plină citoplasmă şi reprezintă depozitele de hormoni din celulă . În copilărie şi adolescenţă predomină zona fasciculată .

. şi care secretă amine şi peptide mici . .la om există un singur tip de celule cromafine care conţin în citoplasmă 2 categorii de granule de secreţie : granule cu epinefrină şi cu norepinefrină ( sunt cele mai numeroase ) .Rol : sinteză şi secreţie de catecolamine : epinefrină . . 2. .cromogranine ( aparţin celulelor sistemului APUD ) – proteine ce menţin catecolaminele în vezicule .este o glandă mică . structura şi funcţia . .Rol : sinteză + secreţie de mineralocorticoizi : aldosteron şi dezoxicorticosteron .dau reacţie pozitivă cu săruri de metale › conţinutul granulelor de secreţie se oxidează şi polimerizează dând un compus colorat într-o soluţie apoasă de sare metalică Bicromat de K sau clorit feric ( sunt celule feocromocite ) . . Celulele ganglionare – sunt puţine şi îşi menţin forma .granulele de secreţie sunt absente › nu se formează stocuri de hormoni în celulă sinteza fiind însoţită de secreţie continuă . MSR . 2.parenchimul este alcătuit din celule cromafine şi celule ganglionare .conţine celule mici cu rare picături lipidice . 1. norepinefrină şi dopamină . Celulele sunt dispuse în cordoane ramificate sau cuiburi ce vin în raport cu capilare şi venule postcapilare ( reţea cu ochiuri ) . .este alcătuită din celule cromafine cu origine în crestele neurale .în granulele de secreţie există şi alţi compuşi : . care controlează sistemul renină-angiotensină . Toate celulele glandei sintetizează şi secretă steroizi : .controlul activ al MSR este exclusiv nervos : la fiecare celulă cromafină ajunge o fibră preganglionară simpatică ( sinapsă colinergică ) . Zona reticulată .Rol : secreţie de hormoni sexuali de tip androgenic şi mai puţin glucocorticoizi .este alcătuită din neuroni postganglionari simpatici modificaţi .în citoplasmă apar picături lipidice . endodermică .celulele conţin microvili . .doar la celulele din zona reticulată există multe incluziuni de lipofuscină . Celulele sunt organizate în cordoane scurte . . . . cu multe incluziuni de lipofuscină .citoplasma este întunecată . . .dopamin β hidroxilazγ – cu rol în sinteza norepinefrinei . . Hormoni sexuali ce participă la procesul de sexualizare sunt DHEA ( dehidroepiandrosterona ) şi androstendiona .Principalul mecanism de reglare : corticotropina hipofizară .conţin multe organite cu enzime implicate în sinteza steroizilor : mitocondrii cu criste şireticul endoplasmatic neted. anexată sistemului nervos vegetativ . . anastomozate între ele › se formează o reţea cu ochiuri corespunzătoare capilarelor fenestrate .ioni de Ca .ATP preluat din citoplasmă . . . Celulele cromafine – sunt neuroni postganglionari S modificaţi fără dendrite şi fără axoni .

epiteliul de acoperire se continua cu mezoteliul peritoneal. Aceste microchisturi nu altereaza functia organului. In anumite momente si la anumite femei. Daca ea e sclerozata. . Sub actiunea hormonilor.: pana la pubertate este simplu cilindric. 3. a. iar dupa menopauza are doar tesut fibros si se reduca ca dimensiuni. Ele pot sa ramana ca atare sau pot sa degenereze calcar. nu se produce ovulatia si se pot forma chiar macrochisturi. care secreta estrogeni si progesteron. Este formata din stroma si parenchim. in perioada fertila a femeii este simplu cubic. albugineea ovarului. Corticala lipseste in dreptul hilului. fibroblastele se pot diferentia pe trei directii: i. care se subtiaza si are loc ovulatia cu ruperea albugineei. Pana la pubertate contine doar foliculi primordiali. cu predominanta celulara. se transforma in miofibroblaste formand teaca externa foliculara. de culoare roz-cenusie si medulara. vagin si glande anexe. Epiteliul de acoperire se numeste impropriu epiteliu germinativ Waldayer deoarece s-a crezut initial ca in el se formeaza celulele germinative primordiale. Fibroblastele din acest tesut au particularitati functionale: sunt foarte sensibile la actiunea gonadotropilor si a hormonilor ovarieni. Albugineea e considerata un fel de capsula alcatuita din tesut conjunctiv fibros cu rol protector. se transforma in celule tecale interne (celule endocrine in teaca foliculului care secreta androgeni pana la androstendion) ii. 2. Nucleul se adapteaza formei (ovali. se transforma in glanda interstitiala a ovarului. intre pubertate si menopauza toate tipurile de formatiuni parenchimatoase. uter. afectand ovulatia. 1. iar dupa menopauza este simplu pavimentos. nu si la om. de culoare rosu-intens. Microscopic. ORGANIZAREA GENERALA A OVARULUI Ovarul are doua componente: corticala. dar care exista doar la animale. Ele se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor parenchimatoase. la acest nivel. corticala si medulara. de la exterior spre interior. tuba uterina. Nici ea nu e influentata de hormoni. ramanand legate de suprafata printr-un pedicul fin. Aspectul epiteliului nu variaza sub influenta hormonilor. Foliculul ia contact cu albugineea. contractilitatea lor are un rol important in ovulatie iii. Celulele au citoplasma putina. ovarul este format din: epiteliu de acoperire.Curs 4 APARATUL GENITAL FEMININ Aparatul genital feminin este format din: ovar. albugineea poate sa sufere fenomenul de scleroza pasagera (ingrosare). Stroma e un tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax spinocelular. rotunzi aplatizati) si este tahicromatic. In acest epiteliu se pot distinge celule epiteliale care degenereaza chistic rezultand microchisturi paraovariene care au tendinta sa se desprinda de suprafata ovarului. Corticala are aspectul cel mai heterogen datorita foliculilor pe cale de crestere. putina substanta fundamentala si fibre de reticulina. El variaza ca aspect dupa varsta.

celule deciduale (celule mari cu glicogen). plexuri venoase dilatate si vase limfatice). lichid folicular. celule interstitiale Berger si. se autolizeaza sau e fagocitat de macrofagele locale. La nastere. celule foliculare.Dupa diviziunea mitotica in epiteliul celomic.pozitie inalta ale tubei uterine duc la sarcina extrauterina tubara care nu poate fi dusa la termen . nespiralizati) excentric. Ovocitul de ordinul I sufera procesul de meioza si se transforma in ovocit II si primul globul polar. Aceste doua componente sunt separate prin membrana Slavianski.b. 4. vestigii ale canalului Wolff. cu exceptia hilului. este acoperita.proces care se va incheia in luna VII. OVOGENEZA In epiteliul celomic. palida. apar celule germinative primordiale. Foliculii ovarieni sunt in numar de 400. iar ceilalti sufera procesul de atrezie (foliculi involutivi). secundari (veziculari si antrali) si maturi (de Graaf). turtite. Obstruarea comunicarii catre uter.Ovocitul II mai sufera un proces de meioza. Medulara este zona cea mai bine vascularizata.5 milioane de foliculi primordiali. Aceste ovocite intra in prima faza a diviziunii meiotice raminind in profaza ei si se inconjura de celule foliculare formind foliculii primordiali. Dupa ovulatie. in prima luna de viata intrauterina. cei mai mici.Restul de 4. primari (unilamelari si multilamelari). Primul globul polar involueaza si se autolizeaza sau e fagogitat de macrofagele locale. localizati in corticala externa. asezate pe o membrana care separa partea avasculara de corticala inconjuratoare. cu aspect omogen (fin granulata).5 milioane au suferit un proces de atrezie foliculara . tuba uterina se aplica cu fimbriile si preia ovocitul II. cu nucleol evident.In luna III o parte din ovogonii prin mitoza dau nastere ovocitelor de ordinul 1. fibre musculare netede diseminate. corpi luteali si corpi albicans. zona pellucida si corpii Call-Exner-. aceste celule migreaza in crestele genitale iar apoi vor popula viitoarea corticala ovariana. malformatii. Parenchimul este format din foliculi ovarieni.cind exista 6 milioane de ovogonii in cele doua ovare. din care doar 400-500 se maturizeaza (foliculi evolutivi). raminind in metafaza ei si asa e expulzat in ovulatie.000. La microscopul . Ovocitul are forma ovalara.aderente.nu-si definitiveaza diviziunea meiotica. fetita va avea doar 1. care incepe din viata uterina si are loc la parametrii mari atunci cind profilul hormonal al organismului se schimba ( ex: dupa nastere. citoplasma acidofila. Foliculul primordial Sunt cei mai numerosi. si componente de origine conjunctiva. STRUCTURA FOLICULULUI Foliculul este format din componente de origine epiteliala.ovocitul. El contine doar un ovocit si un singur rand de celule foliculare. Daca acesta nu e fertilizat. diametru de 2-5 microni. fibre nervoase amielinice cu rol senzitiv (anexita doare). Aici aceste celule dau nastere la ovogonii care continua sa se divida mitotic pina in luna a cincea . Daca e fertilizat isi termina diviziunea meiotica si se transforma in ovul si al II globul polar.teci foliculare si vase sangvine. Foliculii evolutivi sunt de patru feluri: primordiali. de corticala si este formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc: vase de sange (artere helicine. nucleu eucromatic (cz.dupa pubertate ). imediat sub albuginee. uneori.

cu citoplasma palida si nucleu eucromatic pentru ca se incarca cu incluziuni lipidice (h. nucleolul se numeste pata germinativa. Celulele foliculare sunt unite prin desmozomi. Cavitatea e acidofila. Aceasta secretie se face in teaca interna unde rezulta androstendion care trece in celulele granuloasei si sunt substrat de aromatizare rezultand estriol. Teaca externa e formata din miofibroblaste cu filamente de actina . neregulate. Slavianski. avand aspect granulat. ele sunt unite prin desmozomi si hemidesmozomi. perinucleare.Capacitatea de a transforma mediul androgenic in estrogeni conditioneaza capacitatea foliculului de a ajunge la maturitate. nucleu mare. Foliculul antral . incarcata cu glicogen. teaca externa si teaca interna. Zona pellucida apare striata pentru ca e strabatuta de microvilii ovocitului si de prelungirile celulare foliculare unite prin jonctiuni gap. La ME se observa organitele care se dezvolta. FSH cu GAG. cu citoplasma putina si nuclei tahicromatici. La ME apar organite foarte bine dezvoltate cu aparatul Golgi in ectoplasma. hemidesmozomi. contine lichid folicular cu estrogeni. Celulele foliculare sunt turtite. Celulele care nu au receptori sunt conectate prin jonctiunea gap cu celelalte. cu proteine de legare a steroizilor. Citoplasma e acidofila. Granuloasa este formata din celule foliculare de dimensiuni crescute. RE. Apare un contur fin de zona pellucida.electronic se observa putine organite (mitocondrii. iar membrana bazala separa formatiunile avasculare de corticala inconjuratoare. Citoplasma se incarca cu glicogen. Cavitatile conflueaza formandu-se cavitati mai mari. Secretia propriu-zisa de estrogeni incepe in stadiul de FPM cu 6 randuri de celule granuloase. rezultand un ovocit si un singur rand de celule cubice foliculare. Ovocitul masoara 60 de micrometrii. sterolici).filamente intermediare de vimentina si desmina. fusiforme cu citoplasma palida incarcata cu incluziuni lipidice. Foliculul primar unilamelar Mai intai creste ovocitul. Foliculul secundar vezicular Datorita secretiei de estrogeni crescuta. cu nucleol. avand aspect granulat. complex Golgi). cu mici cantitati de androgeni. se disperseaza in citoplasma si zonele Golgi se dispun in citoplasma periferica. apoi celulele (proces de crestere asincron). In rest are aceleasi componente. celulele cu receptori pentru FSH au ~1500 de receptori. hormonul se acumuleaza extracelular pentru ca e exocitat impreuna cu lichidul folicular. Astfel se disloca celulele din granuloasa si se formeaza corpii Call-Exner inconjurati de celule foliculare dispuse radiar. poliginale. Pe membrana celulara apar receptori pentru FSH. Ovocitul are 130 de microni. Celulele tecale interne prezinta receptori pentru LH care stimuleaza secretia de androgeni dar si de progesteron. miozina . nucleu mare si eucromatic. Teaca interna este formata din celule alungite . veziculos ( se numeste vezicula germinativa). Foliculul primar multilamelar(FPM) Este format din ovocit si mai multe randuri de celule foliculare care formeaza granuloasa foliculara. membrana are numerosi microvili si se vede mult mai bine zona Pellucida. acidofila. relizandu-se o stimulare de tip mesager secund. urmand un proces de secretie a GP din zona pellucida. iar membrana prezinta microvili. FSH stimuleaza actiunea enzimatica a aromatazei. Limita dintre granuloasa si teaca interna este clara pentru ca incepe sa se formeze m.

dimineata. Foliculii atretici La foliculii mici (pana la multilamelar). Datorita acestui fapt. formandu-se un cheag care va fi invadat de tesut conjunctiv. psihice.). la picioare. la alt pol fiind antrul. Sangele se acumuleaza in cavitatea foliculului restant si se coaguleaza. vasopresina. in care albugineea se subtiaza). Structural e o vezicula polara. Corona radiata se desprinde de granuloasa si floteaza liber in antrul folicular. In timpul ovulatiei. El are o structura polara. Urmatoarea faza este de luteinizare a celulelor granuloasei si tecale: granuloasa devine luteinica (80% din greutatea corpului galben). Granuloasa degenereaza prin procese de fragmentare si de liza a nucleului (carionexis/carioliza) urmate de vacuolizari citoplasmatice si de autoliza. daca anticonceptionalele sunt intrerupte se produce ovulatia indiferent de ziua ciclului). teaca interna si teca externa. pellucida. Foliculul matur Masoara 2. la un pol si antrul la celalalt inconjurat de o granuloasa subtire (5-6 randuri de celule foliculare). secretoare de androgeni. colagenaza in lichidul folicular. procesul de atrezie e complet si duce la disparitia completa a folicului.o. Corpul galben Celulele granuloasei si celulele tecale restante dupa ovulatie vor forma o glanda endocrina localizata tot in corticala. Apar vase de sange printre celulele granuloasei. Acest cheag se gaseste in centrul corpului galben. o. simtindu-se la mana. Progesteronul activeaza plasminogenul. la un pol gasindu-se ovocitul cuprins in cumulus ooforus (c. Tecile se hipertrofiaza si se desprind din ele insule de celule care vor forma glanda interstitiala a ovarului. foliculul se colabeaza si apare o formatiune policiclica cu numeroase invaginari ale peretelui. Se contracta miofibroblastele din teaca externa iar ovocitul e eliminat in tuba uterina. Secreta progesteron pentru ca e cu cateva zile inainte de ovulatie si creste cantitatea de LH din sange. se autolizeaza si dispare.Nu e matur pentru ca mai exista doua. . La foliculii mari. se incarca cu incluziuni lipidice si cu un pigment luteotrop de culoare galbena. O data cu expulzarea ovocitului II se expulzeaza si o parte din lichidul din antru. iar tecile devin teci luteine. pellucida si corona radiata incluse in c. Are o cavitate mare numita antru folicular. ovocitul degenereaza. Celulele granuloasei cresc in dimensiuni. In locul lui se observa z.5-5 cm. plasmina permeabilizeaza membrana lizozomala si se elibereaza colagenaza care lizeaza peretele folicular. au loc extravazari de proteine in interstitiu datorita LH care creste cu cateva zile inaintea ovulatiei. Ovulatia poate fi unica (o data pe luna) sau multipla (din cauze genetice. granuloasa subtiindu-se foarte mult si acumulandu-se lichid. Datorita ruperii foliculare in ziua 14 poate aparea o usoara sangerare. producandu-se edeme-palpebral. creste concentratia progesteronului. Progesteronul opreste diviziunea celulara. Apare astfel stigma pe suprafata ovarului (z. apar histamina. In acest stadiu se formeaza corona radiata. Ea si zona pellucida insotesc ovocitul pana in oviduct. PG. anticonceptionale daca sunt intrerupte brusc. trei cavitati mici si nu se gaseste in corticala externa. cu ovocitul cu z. Ultimele doua sunt vascularizate (granuloasa ramane avasculara pana la ovulatie). medicamentoase-stimulatori de ovulatie. pellucida care se ingroasa si se faldureaza si ocupa cavitatea centrala a foliculului. Celulele care nu au degenerat se pot descuama si vor fi regasite in cavitatea centrala impreuna cu z.

formatiune ovalara cu contur policiclic. El secreta in aceasta perioada relaxina care determina o imbibare apoasa a tesutului conjunctiv din simfiza pubiana determinand dezvoltarea soldurilor.. 35 de zile . deformeaza suprafata ovarului. aparand palida.. Daca nu exista sarcina.. cu putina substanta fundamentala si rare celule conjunctive. Selectia foliculilor care vor intra in crestere se face cu un an inaintea fiecarui ciclu. Corpul alb sufera un proces de degenerare hialina.Aceste vase sunt de neoformatie sau provin din structurile din jurul granuloasei. apoi involueaza pana la termen. se incarca cu incluziuni lipidice dar au citoplasma mult mai intunecata. Involutia incepe prin progresia de tesut conjunctiv dispre cheagul central si corpul galben e inlocuit complet de benzi de fibre de colagen. incepe sa involueze in ziua 24 . Cresterea se face in 120150 de zile pentru foliculii mici si in 65 de zile pentru foliculii mari. dar cresterea in sine e dependenta de FSH. Daca exista sarcina se formeaza corpul galben de sarcina care evolueaza 6 luni la parametrii maximi. Ciclul ovarian are doua faze: faza foliculinica (dezvoltarea foliculilor si pregatirea ovulatiei) si faza luteinica.. Apare astfel corpul albicans.. Celulele granuloase luteinice secreta estrogeni.. selectiei foliculilor care vor intra in crestere si a celor ce urmeaza sa se matureze.. Initial cresterea foliculilor e independenta de FSH.. iar involutia se termina in ziua 28. Faza foliculinica are valoare fixa de 14 zile indiferent de durata ciclului. Celulele tecale interne devin poligonale.. astfel incat intre zilele 7-16 exista riscul de sarcina fie ca ciclul e de 21. Treptat dispare dar cat exista . iar selectia celor care se vor maturiza se face cu o luna inaintea ciclului: se selecteaza acel folicul care are cea mai mare concentratie de FSH si de estrogen in lichidul folicular. Numarul vaselor de sange e mai mare decat in folicul. 28. un corp galben numit. fiind inlocuit de o masa amorfa care nu se coloreaza cu coloranti acizi sau bazici. Aspectul heterogen al ovarului se datoreaza cresterii foliculare.

Foliculii limfatici secundar(cu zonă corticală şi medulară)se găseşte în toţi ganglionii după naştere. .peretele e format din celule endoteliale distanţate ⇒ tip de vas cu endoteliu discontinuu .este împărţită în loji şi lojete . se aglomerează in axilă.la periferie are capsulă conjunctivă.foliculul prezintă o zonă corticală(la periferie) şi o zonă medulară(centrul germinativ) în mijlocul folicului .zona medulară foliculară – mai clară.stroma foliculului: citoreticul şi reţea fibrilară de reticuline. cu nucleu mare. 2. Printre celulele endoteliale se află celule reticulere ce trimit prelungiri ce traversează lumenul sinusului şi ajung la peretele opus al sinusului.din capsulă pleacă septuri conjunctivo-vasculo-nervoase şi împart zona corticală în loji ganglionare(formaţiuni mai mici) a) Zona corticală : .celulele sunt aşezate pe o plajă conjunctivă alcătuită din celule şi fibre : celule reticulare de la care pleacă prelungiri ce se pot ramifica.au lumen neregulat .aşezaţi pe traiectul căilor limfatice.Curs 5 Trimestru 2 Organele limfoide(limfopoietice) 1. tahicromatic(heterocromatină) . puţină substanţă fundamentală şi rare celule. nu există vase limfatice. pe ea existând limfocite şi limfoblaste În folicul se află capilare sanguine. Sinusurile limfatice perifoliculare . vase sau nervi . macrofage) . vin în contact unele cu altele ⇒pseudo reţea celulară(citoreticul). Foliculii limfatici primari se află in ganglionii limfatici înainte de naştere(nu au centru germinativ).fibre subţiri de reticulină ce se anastomozează ⇒ reţea reticulară adevărată . cu puţine celule. În apropierea peretelui vascular se află macrofage ce trimit şi ele prelungiri ce străbat lumenul vasului (ca şi celulele reticulare). sau 3 în fiecare lojetă) .zona corticală foliculară – e întunecată pentru că are limfocite mature. Ganglionii limfatici . regiunea inghinală. plasmocite.au traiect sinuos .foliculii limfatici şi sinusuri limfatice perifoliculare (1. (limfoblaşti. rezistentă. mezenter . în care predomină fibrele de colagen(fâşii sau mănunchiuri). nu fac anastomoze .

au lumen traversat de prelungirile celulelor reticulare şi ale macrofagelor c) Zona paracorticală : . neorganizate.din corpul lor celular pleacă prelungiri ce se ramifică şi sunt asemănătoare dendritelor . macrofage .Astfel de prelungiri în lumen încetinesc circulaţia limfatică prin ganglionul respectiv.sângele e recolectat de venule ce se colectează într-o venă unică ce părăseşte ganglionul tot prin hil . b) Zona medulară : este formată din : 1) Cordoane celulare: . ajung din nou în sânge ⇒ astfel se descrie circulaţia şi recirculaţia limfocitelor între sânge. ajung în ţesutul conjunctiv stromal(în afara sângelui).artera pătrunde prin hil în ganglion .au un aspect întunacet 2) Sinusurile limfatice mediane(căile cavernoase) – au traiect spiralat . plasmocite.se numesc interdigitale pentru că prin aceste prelungiri celulele vin în contact unele cu altele .au reţea de susţinere cu citoreticul şi fibre de reticulină . aflată între celelalte două .au calibru neregulat .stroma(reţeaua de susţinere) e aceeaşi .e o zonă îngustă. sunt recaptate în sinusurile limfatice. antigen ce va stimula funcţia limfocitelor T ce secretă limfokine Circulaţia sanguină : . celule prezentatoare de antigen . 1) Venulele postcapilare . vase sanguine de tipul : venule postcapilare cu endoteliu continuu(celule endoteliale cilindrice înalte) .se numesc prezentatoare de antigen pentru că reţin antigenul pătruns în organism. 2) Celulele dendritiforme – sunt celule interdigitate. se ramifică în capilare şi se distribuie foliculilor limfatici şi celulelor din medulară .Cel mai mult recirculă limfocitele T.pe reţea se află limfocite mature.au pereţii cu endoteliu discontinuu .limfocitele sunt T(venite din timus) şi formează zona timodependentă a ganglionului Foliculii din corticală şi cordoanele celulare medulare au limfocite B şi formează zone timo-independente ale ganglion. ţesuturi şi limfă.la acest nivel din sânge limfocitele T trec endoteliul venulelor printre celulele înalte.se realizează prin hil .pe stromă se află limfocite dispersate difuz.

pătrund între capsulă şi corticală. de acolo în sinusurile limfatice medulare de unde ies din ganglion prin vasele limfatice eferente din hil Curentul limfatic în ganglion e foarte redus (viteză mică) cu scopul de a se reţine in ganglion toţi microbii şi elementele non-self reţinute de prelungirile macrofagelor şi celulelor interdigitale şi apoi fagocitate de macrofage.este situată pe cale sanguino-circulatorie. Inervaţia : .splina prezintă o suprafaţă convexă şi un hil.pulpa albă e reprezentată de mici puncte albe diseminate în pulpa roşie Vascularizaţie : La nivelul hilului artera şi vena splenică sunt învelite într-un manşon comun fibros conjunctiv. Artera splenică se ramifică şi se înveleşte de o teacă de limfocite ⇒ teacă limfatică periarterială(pentru că e în mijlocul tecii: artera splenică centrală).în zona germinativă au loc transformări blastice unde se formează noi limfocite ce ajung în zona corticală.din capsulă pleacă septuri conjunctivo-vasculo-nervoase(uneori cu rare fibre musculare netede) ce se ramifică la întâmplare necompartimentând complet splina şi formând teritorii inegale ca mărime şi ca formă. Splina .pulpa roşie(cea mai bine reprezentată) .septurile formează trabecule sau travee .pulpa albă(e mai redusă) zona marginală între pulpa albă şi pulpa roşie . are 3 sectoare: . apoi în zona medulară .are o capsulă conjunctivă groasă ce conţine multe fibre de colagen. formează un plex limfatic subcapsular. ajung în corticală în sinusul limfatic perifolicular.în ganglion pătrund nervi mielinici şi ramificaţii ⇒ ramurile terminale amielinice(controlează toată activitatea celulară) Funcţiile : .limfocitele B declanşează procesul imunologic umoral în organism 2. . ele pătrund în splină unde artera se separă de venă iar teaca conjunctivă dispare. Arteriolele rezultate sunt învelite de o teacă mai groasă şi formează corpusculul .Circulaţia limfatică : . nu pe cale limfatică . Limfa care iese din ganglion e mai curată decât limfa care pătrunde în ganglion.ajung vase limfatice aferente la faţa convexă a ganglionului.este bogată .organe limfopoietice – formează pentru organism limfocite B . puţine fibroblaste şi substanţă fundamentală .

Apoi sângele se reîntoarce în sinusul venos.capilare sanguine . foarte rare megacariocite. fibroblaste şi fibre de reticulină. apoi în vena splenică ce iese prin hil. Elipsoidul are : macrofage. Astfel sângele lasă în splină hematiile bătrâne ce trebuie distruse. corpusculii splenici Malpighi.zona medulară (centrul germinativ) . apoi în venule. 1) Teoria circulaţiei închise : Sângele. Acestea se ramifică în continuare. ieşind din capilare ajunge în sinusurile venoase ale pulpei roşii. în jurul lor se află un cerc cu ulte fibre de reticulină(circulare) ce solidarizează celulele.zona corticală întunecată . agranulocite(limfocite/monocite). astfel tecile sunt zona timo-dependentă a splinei.conţin excentric un ram arterial(permite punerea diagnosticului de organ de splină : folicul limfatic cu arteriolă). Cordoanele celulare au aceeaşi stromă pe care se află foarte multe tipuri de celule: granulocite. apoi la ieşirea din corpusculul Malpighi arteriola dă naştere la 5 artere pernicilate . Sinusurile venoase au calibru neregulat. pierd teaca limfatică din jur şi capătă o teacă conjuctivă elipsoidă fiecare. pentru a fi menţinute pe loc.e populat cu limfocite B şi reprezintă zona timo-independentă din splină . Sângele nu părăseşte deloc vasul sanguin. apoi în venule. plasmocite. 3) Teoria circulaţiei mixte : În splină există zone cu circulaţie deschisă şi zone cu circulaţie închisă. b) Pulpa roşie prezintă : cordoane celulare Billroth şi sinusuri venoase.Malpighi.limfocite dispuse izolat în ochiurile reţelei are foarte multe celule formând un ţesut limfoid difuz dendritiforme . Pe stromă sunt aşezate limfocite T. cu axul mare paralel cu axul lung al vasului. macrofage. Arteriolele se divid mai departe. trombocite . Tecile au stromă obişnită(citoreticul şi reţea de reticulină). c) Zona marginală prezintă: . vena splenică(din hil). 2) Teoria circulaţiei deschise : Sângele din capilare iese în afara vasului în ţesutul conjunctiv ce inconjură cordoanele celulare din pulpa roşie. Corpusculul(foliculul splenic) Malpighi format din : . traiect helicoidal şi perete cu endoteliu discontinuu: celule endoteliale la distanţă între ele.foarte multă vascularizaţie .reţea de susţinere reticulinică . a) Pulpa albă prezintă: teci foliculare periarteriale. Din aceste ramuri arteriolare rezultă capilare sanguine neînvelite de nici o teacă.

dar citoplasma celulelor epiteliale conţine tonofilamente şi tonofibrile. Corticala – la periferie. apare întunecată . Prin această degradare se eliberează fier din hematii.prezintă foarte multe capilare sanguine: între sânge şi limfaticele din jur se formează bariera sânge-timus cu următoarele straturi(dispre lumen spre populaţia de celule limfocitare): 1.poate fi socotită centrul germinativ deoarece aici se nasc multe limfocite T şi multe limfocite T mor pe loc(foarte puţine limfocite T trec în medulară şi pe cale sanguină ajung să populeze zonele timo-dependente din organele limfoide periferice) . au prelungiri ce se ramifică şi vin în contact unele cu altele ⇒ citoreticul(celulele au formă asemănătoare cu celulele reticulare conjunctive) .din capsulă pleacă septuri vasculo-nervoase ce împart organul în lobi şi lobuli . Timusul .epitelială pentru că organul se dezvoltă din pungile 3 şi 4 branhiale (din endoderm) . b) există şi citoreticul format de celule reticulare c) reţeaua reticulară este alcătuită din fibre de reticulină (citoreticulul este o pseudoreţea celulară) 1.conjunctivă – ce derivă din mezoderm Reţeaua de susţinere a) celulele epiteliale îşi modifică forma. Endoteliul vascular continuu 2.Funcţii : 1.are 2 zone: corticala şi medulara Lobulul are reţea de susţinere cu dublă origine: .timusul nu are foliculi limfatici Lobulul timic .are o capsulă conjunctivă cu fibre de colagen.lobulul este unitatea morfo-funcţională . înconjoară medulara. Hematiile sunt reţinute aici şi fagocitate de macrofage. Fierul trece în sânge şi la nivelul măduvei hematogene este reutilizat pentru fabricarea unor noi hematii. intervine în apărarea organismului în procesul umoral şi celular prin limfocitele B şi T 3.are formă cu margini neregulate .conţine multe limfocite mature în special T(sosesc din măduvă pe cale sanguină) . este locul principal de distrugere a hematiilor îmbătrânite . organ limfopoietic ce formează limfocite pentru organism 2. bogată în vase şi nervi . membrana bazală conjunctivă a vasului sanguin .

Unii corpusculi Hassall pot conţine în mijlocul lor o substanţă hialină sau lichid sau depuneri de calciu.e acoperită de epiteliu pavimentos stratificat cilindric ciliat(!) de tip respirator . Medulara . Rol: limfopoietic şi intervin în procesele locale de apărare Amigdala faringiană .epiteliul e străbătut de limfocite şi alte celule sanguine .epiteliul se învaginează li rezultă cripta amigdaliană(în fundul lor rămân resturi alimentare sau microbi) . sunt inerte) celulele se aşează unele peste altele ca foile într-o ceapă.în jurul criptei se găsesc foliculi limfatici secundari cu limfocite B(organ timo-independent). La bătrâni există insule timice înconjurate de adipocite. faringiană. membrana bazală a celulelor epiteliale din afară 5. în special în imunitatea celulară 3.prezenţa lor pune diagnosticul de organ Funcţii : 1. intervine în procesul imun al organismului. 2. au formă rotunjită. linguală ⇒ inel limfatic Waldeyer. .3.corpusculii Hassall : în număr variabil în fiecare lobul (cresc cu vârsta) .sub epiteliu se află foliculi limfatici secundari cu limfocite B . Rolul lor este : . celule epiteliale ce şi-au încheiat activitatea(nu mai au nucleu. limfoblaşti şi limfocite mature în număr mai mare (ce trec din corticală). rare limfocite T la periferia foliculului. Ţesutul timic e înlocuit cu ţesut adipos.forme reziduale de celule epiteliale fără activitate .pe reţeaua de susţinere dublă sunt mai puţine celule : macrofage. funcţia endocrină : secretă timina. Amigdalele Sunt următoarele : palatine. 1-2 rânduri de celule epiteliale situate pe această membrană bazală Astfel se formează o barieră de nepătruns între sânge şi celulele limfatice T pentru ca limfocitele T să fie ferite de agresivitatea antigenului ce le poate distruge. organ limfopoietic – formează limfocitele T pentru organism 2.este acoperită de epiteliu bucal(pluristratificat pavimentos moale) . timozina cu rol de hormoni Involuţia timică : se dezvoltă cel mai mult la pubertate apoi involuează. lamă subţire de ţesut conjunctiv în care se află o placă deasă de fibre de reticulină 4. ovalară. Amigdala palatină .

limfocitele B din plăcile Peyer secretă în principal imuoglobuline A .limfocite răspândite la întâmplare în şesutul conjunctiv al mucoaselor .se găsesc în intestinul subţire(în special ileon) .au mai multe limfocite.este acoperită de epiteliu de tip masticator(pavimentos pluristratificat cu zone de cheratină şi parakeratoză cu scopul de a o proteja) Ţesut limfatic difuz .nu au capsulă .în corionul tuturor mucoaselor organelor cavitare: digestive.pentru a fi stimulate au şi ele celule prezentatoare de antigen(sunt în epiteliul intestinal şi se numesc celule M) Plăcile Peyer .sunt alcătuite din foliculi limfatici solitari sau grupaţi. urinare. au aspect uniform(primar şi secundar) . B dar destul de numeroase limfocite T .Amigdala linguală . căile respiratorii. de excreţie . Foliculii nu au 2 zone diferite.

palatul moale 3. tumoarea malignă trebuie cunoscută foarte bine de timpuriu . buzele şi dinţii) .e reprezentată şi de mucoasa alveolară . Masticatorie – acoperă palatul dur şi gingia 2. Mucoasa masticatorie din palatul dur .primul act al digestiei . parakeratinizat .în această regiune îşi au originea aproximativ 5% din totalitatea cancerelor (destul de mult) . nekeratinizat. Mucoasa – alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat. Specializată (gustativă) – faţa superioară a limbii 1. legată ferm de os . Musculara .inextensibilă. faţainferioară a limbii.examenul cavităţii bucale e obligatoriu .lamina propria alcătuită din ţesut conjunctiv lax 2.conţine glande salivare mici 3. Raport cu pielea şi epiteliul respirator Mucoasa 1.articularea cuvintelor (limba.epiteliu pavimentos stratificat – keratinizat.cavitatea bucală propriu-zisă ce conţine ⇒ tavanul – alcătuit din palat dur şi palat moale ⇒ podea – din care proemină limba ⇒ istmul buco-faringian – ce se deschide posterior în faringe Structură histologică generală 1.acoperă pereţii vestibulului (buze şi obraji) .este alcătuită din următoarele elemente : . îşi păstrează nucleii) .Curs 6 Trimestru 2 Cavitatea bucală .participă la : .determinarea expresiei feţei (muşchii obrajilor) . Submucoasa .este primul segment al tubului digestiv .muşchi striaţi 4. deşi au keratină.vestibul (mărginit de buze şi obraji) .acoperă podeaua cavităţii bucale.ţesut conjunctiv lax . se realizează la sfârşit . De căptuşire . keratinizat sau parakeratinizat (are strat cornos iar celulele cornoase.arcadele dentare şi dinţii .

este alcătuită din epiteliu pavimentos nekeratinizat cu trei straturi : bazal. vase sanguine. în apropierea comisurii labiale. .Pe faţa internă a obrajlor.nu există pe rafeul median şi pe gingie . fibre nervoase.este legată de muşchi sau de os .lamina propria este alcătuită din ţesut conjunctiv lax cu papile. pielea.orice zonă de trecere între tipuri diferite de epitelii prezintă o rată mai mare de diviziune a celulelor.. Langerhans.este extensibilă şi elastică şi se adaptează .este prezentă cu excepţia feţei inferioare a limbii . aceste zone având un risc mai mare de apariţie a cancerelor (D.este alcătuită şi din epiteliu parakeratinizat .E. capilare sanguine.acolo unde există. nervi Raporturi: cu mucoasa respiratorie. superficial. în partea anterioară are ţesut adipos şi în partea posterioară are multe glande salivare mici 2. limfatice. ce se extind în muşchi.conţine glande salivare mici.e aşezată pe osul palatin .are benzi de colagen ceea ce implică o rezistenţă crescută . Mucoasa de căptuşire . arcadele dentare.lamina propria alcătuită din ţesut conjunctiv lax cu: strat papilar cu multe papile.Mucoasa de căptuşire prezintă zone de trecere între mucoasa bucală şi cea respiratorie (pe faţa posterioară a palatului moale) şi între mucoasa bucală şi cea digestivă (în faringe) .fibrile de ancorare cu epiteliul Submucoasa palatului dur .este alcătuită din ţesut conjunctiv lax . corpusculi Meissner.are fibre elastice ⇒ elasticitate necesară mai ales la obraji (pentru ca ei să nu fie mestecaţi) . melanocite. conţine fibre nervoase TNL ce pătrund în epiteliu şi corpi Meissner Submucoasa . există glande sebacee de culoare galbenă (granulele Cordance) . celule Merkel (receptori mecanici). osul. şi celule din următoarele tipuri: keratinocite. spinos. canalul cervical al colului uterin şi epiteliul extern al vaginului – cancerul de col uterin . . strat reticular (profund) alcătuit din ţesut dens semiordonat .

sunt formate din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat .este alcătuit din ţesut pavimentos stratificat nekeratinizat cu cripte (invaginări adânci ) .lamina propria este un ţesut conjunctiv lax ⇒ 1/3 posterioară corespunde bazei limbii .sunt cele mai multe (pe toată suprafaţa limbii).au glande salivare mici (von Elmer) în lamina propria .au muguri gustativi .nu au muguri gustativi. Mucoasa specializată . circumvalate (înconjurate de un şanţ la bază). au rol mecanic Papilele Fungiforme .sunt de patru tipuri: filiforme.sunt mai rare pe suprafaţă. au formă conică .lamina propria conţine amigdalele linguale (aglomerări de foliculi limfatici) şi glande salivare mici ⇒ 1/3 posterioară şi 2/3 anterioare sunt separate de V-ul lingual – şanţul terminal (vestigiu al ductului tiro-glos) ⇒ 2/3 anterioare corespund corpului şi vârfului limbii Papilele linguale . iar epiteliul lor este stratificat pavimentos .sunt alcătuite din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat .au muguri gustativi Papilele Circumvalate .axul lor conşine ţesut conjunctiv lax.sunt ridicături ale epiteliulu şi ale laminei propria de dedesupt .3. fungiforme. dar mai frecvente pe margini . foliate (numai la sugari) Papilele Filiforme .este alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos .sunt în număr de 8-12 situate anterior de V-ul lingual .conţin epiteliu stratificat pavimentos keratinizat .se află pe faţa superioară a limbii .

substanţele dulci şi amare se pare că ar avea receptorii în membrana celulelor neuroepiteliale Muşchii limbii Sunt muşchi striaţi extrinseci şi intrinseci aşezaţi pe 3 planuri : longitudinal.au un corp palid ovoidal.neuronii postganglionari simpatici se află în ganglionul cervical simpatic.la fiecare por vin fibre nervoase senzoriale din nervii VII sau IX. .dinţii deciduali : (2 incisivi. oblic. cu trei tipuri de celule la MICROSCOPUL OPTIC : .de susţinere (înalte) . longitudinal.există două tipuri de dinţi : . iar 1/3 posterioară prin nervul IX . scunde) .celule de susţinere ce conţin granule de secreţie (proteoglicani) .bazale (mici.Mugurii gustativi . iar 1/3 posterioară prin nervul IX . Inervaţia limbii .se găsesc în epiteliul palpilelor fungiforme.motorie prin nervul XII . iar cei postganglionari parasimpatici sunt intramurali Dintele şi structurile asociate . precum şi în epiteliul faringian .vegetativă –simpatică şi parasimpatică– pentru vase şi glande salivare .neuroepiteliu ce prezintă microvili spre por şi unul singur e lung şi gros (spre por) Din celulele bazale (generatoare) apar celulele de susţinere apoi celulele neuroepiteliale cu microvili mulţi şi celulele neuroepiteliale cu un microvil mare Celulele cu un microvil mare eliberează la polul bazal (spre fibra nervoasă) osubstanţă cu rol de madiator atunci când există substanţe sapide. orizontal. 1 canin.celulele înalte converg spre suprafaţă şi delimitează un por gustativ .gustul acru e dat de substanţe acide (acţionează prin canalul de K ⇒ deschidere ⇒ depolarizare) . La MICROSCOPUL ELECTRONIC : . . cald.senzorială : 2/3 anterioare prin nervul VII.substanţele sărate se presupune că ar acţiona prin canale de Na ⇒ deschidere ⇒ depolarizare . durere. rece) : 2/3 anterioare prin nervul V.neuroepiteliale senzoriale (înalte) .senzitivă (tact. foliate şi circumvalate. 2 premolari)x4.

prelungire (Tomes) în tubulii dentinali. vase şi nervi Smalţul .ia naştere numai în timpul vieţii intrauterine de ameloblaşti .lacune (Czermak) .complexe joncţionale apico-laterale . granule de secreţie.prezintă: .corp cilindric ce conţine retiul endoplasmatic rugos.prezintă: . granule de secreţie (secretă colagenul. mitocondrii şi corpusculii abac .tufele(?) smalţului. 3 molari)x2 .este un material extracelular foarte mult mineralizat.odontoblaştii participă la mineralizare .GLICOZ-AMINO-GLICANI.linii incrementale (de creştere) von Ebner (una e mai groasă şi se numeşte linia Owen) . mitocondrii . microtubuli.e format din prisme adamantine + substanţă interprismatică . 4% materie organică + apă . aparat Golgi.sunt odontoblaşti cu: .spaţiile intercelulare sunt străbătute de fibre de colagen (von Korf) şi fibre nervoase .tubuli dentinali (Tomes) : adăpostesc 1 prelungire apicală a unui odontoblast (celulă ce secretă dentina) .sunt formaţi din .matricea organică este alcătuită din enameline şi are rol în protejarea tufelor Dentina .linii incrementale Retzius (sunt aproape paralele cu suprafaţa smalţul ui) ..cavitatea pulpară ce se continuă cu canalul apical ce se deschide prin foramen apical (la vârful rădăcinii) ⇒ conţine pulpa dentară.este alcătuită din 70% apatită . fosfoproteine). conţinând: 96% mineral de hidroxi-apatită. care sunt neregularităţi între smalţ şi dentină .liniile Retzius sunt de mai joasă mineralizare (reprezintă etape în depunerea calciului) .dinţii permanenţi : (2 incisivi.30% materie organică cu 90% colagen I şi 10% glicoz-amino-glicani şi fosfoproteine Celulele .perete dur : dentina acoperită de smalţ (acoperă dentina la nivelul coroanei) şi cement (acoperă dentina la nivelul rădăcinii) .strat granulos (Tomes) . 2 pemolari. microfilamente. 1 canin.

fibre senzitive din ganglionul nervului V care vin la corpul şi prelungirea apicală a odontoblastului Vascularizaţia . în propriocepţie. ţesut conjunctiv dens alcătuit din fibre de colagen transversale ce ies din cement. leucocite migrate .este un ţesut similar cu osul . fibroblaşti (secretă sau resorb colagenul) 2.are zone acelulare şi zone celulare reprezentate de cementocite . traversează spaţiul dintre rădăcină şi os şi ajung în os. mobilitate.matricea este formată din fascicule mici de fibre de colagen.nu este vascularizat şi se hrăneşte prin difuziune de la nivelul alveolei dentare Ligamentul periodontal . în erupţia dintelui . în nutriţia cementului.reţea capilară subodontoblastică din care pornesc anse capilare în stratul odontoblaştilor = capilare fenestrate.realizează ataşarea dintelui de osul alveolar .prelungirile odontoblaştilorvce sunt senzori de durere Cementul .este alcătuit din 45-50% apatită. fibre de oxytalan logitudinale (conferă elasticitate). în remodelarea osului. 50-55% colagen I şi proteoglicani .este echivalent cu periostul osului alveolar . proteoglicani sulfataţi şi nu are fibre elastice Inervaţie . suport. epiteliu alcătuit din insule epiteliale Malassez = vestigiu al dezvoltării ligamentului .are următoarele funcţii: de ataşare.celulele sunt odontoblaşti la periferie.are 3 componente: 1. fibroblaşti.Pulpa dentară . transmite forţele mecanice de la dinte la osul alveolar. ţesut conjunctiv lax alcătuit din fibroblaşti şi vase sanguine. aşezate pe o membrană bazală . terminaţii nervoase (vasele au rol de hrănire prin difuzie a cimentului) 3. macrofage.fibre vegetative din ganglionul cervical simpatic (pentru vase) . mastocite.

ligament periodontal.boala periodontală (paradontoza) afectează toate aceste componenete ce sunt interdependente .osul de susţinere alcătuit dintr-un strat lamelar Gingia . gingie .lamina propria ce conţine foarte multe papile conjunctive ce o ataşează de epiteliu şi fibre de colagen ce o ataşează de osul alveolar .este alcătuită din osul alveolar.conţine mucoasă masticatorie alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos (keratinizat. os alveolar. care este format dintr-un strat nelamelar (inseţia ligamentului periodontal) şi un strat lamelar .epiteliul este ataşat prin hemidesmozomi de o membrană bazală ce aderă de smalţ alcătuind acest dispozitiv de ataşare epitelial (Gottlieb) .periodonţiumul este format din următoarele elemente: cement.Alveola dentară . parakeratinizat) . nekeratinizat.

alcătuită din ţesut conjunctiv lax. 3. . glande.pătrunde spre corion fără a depăşi musculara mucoasei şi formează glande mucoase .Dintre componentele sale.intern şi altul longitudinal – extern. musculara mucoasei . găsim plexul intrinsec Meissner. iar la nivelul esofagului şi duodenului glande . epiteliu de acoperire . prin contracţie dă posibilitatea realizării unor mişcări ale mucoasei. terminaţii nervoase.ce vine în contact direct cu lumenul şi este de două tipuri – stratificat pavimentos nekeratinizat sau simplu cilindric. conţinând: celule imuno-competente cu activitate imunologică. 2. protejând organismul de migrarea unor celule neoplazice.Curs 7 trimestru 2 Tubul digestiv Planul de organizare al tubului digestiv: Mucoasa . corion (lamina propria) . capilare sanguine şi limfatice ce preiau moleculele absorbite. .au rol în creşterea suprafeţei de secreţie b) canale de excreţie ce străbat toată grosimea peretelui digestiv şi ajung la ficat şi pancreas Tunica submucoasă Din punct de vedere structural e formată din ţesut conjunctiv moderat dens la nivelul căruia numărul de celule e scăzut faţă de corion.ce apare ca o pătură subţire de musculatură netedă. De-a lungul tubului digestiv există şi zone unde tranziţia nu se face brusc.Este formată din : 1. .Acţionează ca o barieră. Este dispusă pe două straturi : unul circular . cu rol în creşterea suprafeţei de contact al mucoasei cu conţinutul lumenului ⇒ invaginările formează: a) glande: . Elementele fibrilare sunt fibre de colagen şi câteva fibre de elastină.apar vase sanguine cu calibrul cel mai mare din tot peretele tubului digestiv şi vase limfatice. apare ţesut limfoid ca noduli . epiteliul de acoperire diferă de la un segment la altul. .depăşeşte musculara mucoasei şi pătrunde până în submucoasă formând glande submucoase .La anumite nivele mucoasa formează evaginări sau invaginări: ⇒ evaginările sunt formate de vilozităţi (numai mucoasa) sau pliuri (mucoasa şi submucoasa).

este alcătuită din ţesut muscular neted .cele mai mari arteriole se află în tunica submucoasă şi au dispoziţie longitudinală .se organizează în două straturi : unul circular⇒intern şi altul longitudinal⇒ extern .contracţiile musculaturii circulare asigură micşorarea lumenului tubului digestiv.cu excepţia părţii superioare a esofagului şi a sfincterului anal extern.din ele pornesc ramuri spre mucoasă şi musculară.apare iniţial în structura corionului. în mucoasă formând plexuri periglandular iar în intestin formând capilare fenestrate în axul vilozităţii .este formată din ţesut conjunctiv cu vase şi nervi . rectul.poate fi adventice sau seroasă .contracţiile musculaturii longitudinale generează undele peristaltice ce asigură progresia conţinutului . în rest organele tubului digestiv au seroasă . dar de calibru mai mic se află şi în tunica externă .arteriole cu aceaşi dispoziţie.prin îngroşarea musculaturii circulare se formează sfinctere digestive (sfincterul faringo-esofagian este striat) . comprimând conţinutul şi amestecându-l cu sucurile digestive .între cele două straturi de musculatură se află ţesut conjunctiv lax ce conţine vase şi plexul nervos Auerbach Tunica externă .adventice este dacă este alcătuită din ţesut conjunctiv lax ce înconjură structura şi o ancorează de organele vecine: esofagul toracic.seroasa este ţesut conjunctiv acoperit de mezoteliu (ţesut epitelial simplu pavimentos)-foiţa viscerală a peritoneului Vascularizaţia . duodenul. trec în tunica musculară şi apoi în tunica externă .Tunica musculară . ulterior se poate extinde şi în submucoasă . colonul descendent au adventice.vasele provin de la nivelul ţesutului conjunctiv din adventice şi de la nivelul mezourilor .poate apare sub două forme : ţesut limfatic difuz şi ţesut limfatic în foliculi .circulaţia limfatică începe prin capilare limfatice ce se ramifică în submucoasă (sunt prevăzute cu numeroase valvule) apoi ajung în musculară şi apoi în tunica externă Ţesutul limfoid . colonul ascendent.venulele postcapilare se varsă în vene şi acestea se află în tunica submucoasă.

a) Ţesutul limfatic difuz - se află la nivelul corionului, predomină limfocitele T , conţine monocite, plasmocite, eozinofile, mastocite - asigură corionului sediul major în procesele de apărare la nivelul tubului digestiv b) Ţesut limfatic în foliculi - apare iniţial în mucoasă şi se poate extinde până în submucoasă - foliculii pot fi ⇒ izolaţi (solitari): esofag, stomac-regiune pilorică, intestin subţire şi gros ⇒ grupaţi : ileon (plăci Peyer), apendice - conţin limfocite T şi limfocite B - în epiteliul de acoperire ce se află în dreptul agregatelor nodulare se află celule M cu rol în iniţierea răspunsului imun local - acest ţesut are la polul apical microfalduri sau microvili în funcţie de momentul funcţional al celulei; microvilii sunt mai lungi, mai puţini ca la celulele absorbante - corpul celulei e adânc invaginat de limfocite migrate sau de pseudopodele unor monocite La apariţia în lumenul intestinal a antigenului, celulele M preiau prin endocitoză molecula de antigen şi o elimină în spaţiul extracelular adiacent unde se află limfocite migrate şi pseudopodele monocitelor. Aici antigenul este preluat de monocite prezentatoare de antigen, care le prezintă limfocitelor adiacente . Limfocitele migrează apoi în nodulii limfatici din corion, apoi prin duct toracic în circulaţia sanguină. Limfocitele sunt readuse în corion prin circulaţia sanguină. Limfocitele se diferenţiază în plasmocite ce secretă imunoglobulinele şi în special Imunoglobulina A. Imunoglobulina A interacţionează cu receptorii specifici ce se află la baza celulei epiteliale, pătrund şi traversează celula epitelială. În timpul traversării Imunoglobulina A se completează cu o glicoproteină secretoare ce protejează Imunoglobulina A de acţiunea proteolitică a enzimelor din tubul digestiv. Imunoglobulina A se află în glicocalix, spre lumen. Inervaţia - este asigurată de sistemul nervos vegetativ şi de plexurile intramurale Plexurile intramurale: - se întind de la esofag până la sfincterul anal intern pe toată lungimea tubului digestiv - au un număr mare de neuroni ⇒ aproximativ 100 de milioane de neuroni - neuroni sunt asemănători din punct de vedere funcţional cu cei din sistemul nervos central şi pot acţiona independent de acţiunea SNC ⇒ constituie creierul tubului digestiv - iniţial s-a considerat că ele reprezintă eferenţa vegetativă, ulterior demonstrându-se că mulţi neuroni de aici nu sunt conectaţi cu fibrele preganglionare - reprezintă partea componenetă a SNC migrată în peretele tubului digestiv cu capacitatea de a funcţiona independent

- plexurile menţin legătura cu SNC, legătură prin fibre vegetative - realizează un control local al activităţii tublui digestiv, control ce poate fi influenţat de centrii din nevrax - asigură: controlul secreţiei exo şi endocrine al mucoasei digestive, controlul microcirculaţiei din tubul digestiv, controlul motilităţii tubului digestiv, reglarea răspunsului imun - e alcătuit din ganglioni mici ce conţin 3 până la 50 de neuroni, neuroni ce pot fi din punct de vedere funcţional de mai multe tipuri, conţin fibre nervoase amielinice ce stabilesc conexiuni cu ganglionii şi formează o reţea, conţin celule gliale în număr mai mare decât neuronii, asemănătoare unor astrocite fibroase, cu rol în desfăşurarea răspunsului imun din peretele tubului digestiv, secretând interleukine şi unele exprimă antigeni din clasa 2 de histocompatibilitate - neuronii sunt : aferenţi intrinseci, interneuroni, motori ⇒ se oferă posibilitatea realizării unor reflexe scurte locale - neuronii aferenţi intrinseci vor forma componenta aferentă a reflexului local - interneuronii fac legătura dintre cei aferenţi şi cei locali - neuronii motori sunt excitatori sau inhibitori - axonii neuronilor motori se pot distribui direct la efectori sau indirect folosind o celulă intermediară din tubul digestiv, o celulă endocrină, celulă din sistemul imun (mastocit), celulă intermediară Cajal (nu sunt neuroni, dar au capacitatea de pacemaker şi susţin activitatea spontană a tubului digestiv) - conexiunile plexurilor se realizează prin : ⇒ fibre senzitive, în cazul parasimpaticului, prin fibre vagale cu originea în ganglionul nodal al vagului; duc informaţiile de la organele digestive în nevrax, sunt stimuli de distensie, variaţie de compoziţie chimică ⇒ fibre senzitive simpatice ce au originea în ganglionul spinal, sunt stimulate de durere, informaţiile ajung în nevrax, de unde prin eferenţă influenţează neuronii din plexul intramural ⇒ fibre parasimpatice cu efect excitator pe neuroni motori din plex ⇒ fibre simpatice ce sunt fibre postganglionare adrenergice şi se distribuie direct la neuronii secretori, direct spre efector (musculatura sau vase sanguine) Patologie - lipsa sau distrugerea selectivă a neuronilor motori din plexul mienteric 1. Atalazia : - leziune a neuronilor motori din plexurile intramurale ce se află la nivelul esofagului, leziune de tip inhibitor - ca urmare, sfincterul cardia şi musculatura esofagiană nu se mai relaxează, se produce o dilatare a esofagului terminal prin hipertrofia musculaturii esofagiene ce se vor manifesta prin vărsături, reflux esofagian etc. 2. Boala Hirschprung

- leziune inhibitorie a neuronilor motori, leziune congenitală, selectivă de la nivelul colonului sigmoid, rect - rămâne contractat tot colonul sigmoid şi rectul - constipaţie rebelă care din când în când, la intervale de zile sau săptămâni este urmată de scaune abundente - distensie abundentă însoţită uneori de dureri abdominale datorită acumulării gazelor - megacolon

Esofagul - este un tub muscular cu lungimea de 25 cm la adult - se află cea mai mare parte în cavitatea toracică, cu un traiect abdominal de 2-4 cm străbătând diafragma Mucoasa - este mai groasă decăt în restul tubului digestiv, are un epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat alcătuit din 1-3 straturi de celule bazale - celulele de deasupra celulelor bazale conţin granule de keratohialină - când mucoasa esofagiană e supusă traumelor mecanice granulele de keratohialină pot realiza zone de keratină - mai există şi alte tipuri de celule: ⇒ 25% din indivizii sănătoşi au şi celule ce aparţin sistemului nervos endocrin difuz cu posibilitatea apariţiei în condiţii patologice de carcinoame cu celule mici, originare în mucoasa esofagiană ⇒ 8% din subiecţii normali au melanocite, cu posibilitatea producerii unor tumori rapide numite melanoame primare esofagiene - în stratul bazal se află celule Langerhans - uneori pot exista insule de epiteliu cilindric ciliat din viaţa embrionară, formaţiune numită "Esofag Barret" , cu risc de declanşare a inflamaţiei şi ulceraţiei în caz de reflux gastro-esofagian - tranziţia spre epiteliul gastric e bruscă, realizându-se la 1-1,5 cm deasupra orificiului cardial Corionul mucoasei - este alcătuit din ţesut conjunctiv formând spre epiteliu papile conjunctive înalte la contactul cu acestea - ţesutul conjunctiv este mai sărac în celule - apar glande esofagiene mucoase doar în partea inferioară şi partea superioară a esofagului - glandele esofagiene sunt glande simple, tubulare ramificate, de tip mucos, produsul mucos eliminându-se în lumenul esofagului - conţine ţesut limfatic nodular, noduli ce apar în jurul canalelor de excreţie ale glandelor şi la nivelul joncţiunii eso-gastrice Musculara mucoasei - este alcătuită în cea mai mare parte din fibre musculare longitudinale - partea inferioară a esofagului are şi strat circular intern

formează cu submucoasa pliuri gastrice ce dispar când stomacul se destinde . cu o importantă funcţie exocrină (1000-1500 ml suc gastric/24h). regiunea pilorică cu antrum şi canal piloric .mai există celule secretoare de lizozim. inclusiv la nivelul musculaturii striate Stomacul .apare mai groasă când se organizează pe două straturi Submucoasa . care sunt celule epiteliale alterate. cu rol de rezervor de alimente. apa.la suprafaţă se află şanţuri puţin adânci ce delimitează ariile gastrice .glandele esofagiene propriu-zise sunt mult mai bine dezvoltate în ½ superioarã a esofagului .ţesutul muscular se organizează pe cele două straturi.o parte din venele esofagului se deschid în venele gastrice formând o anastomoză porto-cavă.este localizat sub diafragm. de tip mucos. regiunea fundică şi a corpului. unele medicamente Mucoasa a) Epiteliul .din punct de vedere histologic are 3 regiuni: regiunea cardială. endocrină : peptide şi amine prin celulele sistemului nervos endocrin difuz .esofagul are un sistem venos foarte bine dezvoltat . mitocondrii.canalele lor de excreţie se deschid în lumenul esofagului . astfel încât o presiune crescută sau scăzută în sistemul port există repercusiuni asupra venelor esofagiene .oncocitele sunt celule cu citoplasma abundentă. proporţia lor crescând pe măsură ce se apropie de mijlocul esofagului .în ¼ superioarã a esofagului e alcătuită din fibre musculare striate . delimitat de orificiile cardia şi pilor.are o cantitate mai mare de fibre elastice ce permit distensia esofagului la trecerea bolului alimentar .canalele de excreţie au o parte dilatată când se deschid în lumen – chisturi esofagiene (partea dilatată e obstruată de mucus) .celula mucoasă predomină în aceste glande . pepsinogen şi oncocite.în a doua pătrime apar şi fibre musculare netede. secretând un mucus acid . există abia după vârsta de 50 de ani . eozinofilă.în ultimele două pătrimi musculatura este exclusiv netedă . granulară. suferind un proces de alterare Musculara .are rol în procesele de digestie şi de absorbţie: unii ioni. tubulo-acinoase. sunt glande simple..

glandele sunt lungi. celule secretoare de lizozim..criptele sunt puţin adânci. celule parietale (oxintice). glande pilorice . cu mitocondrii printre cisternele lui.epitelii simple cilindrice . nucleii uşor oval şi situat pre polul bazal al celulei.are conţinut în glande gastrice ce se deschid la nivelul criptelor gastrice . au rol în secreţia de mucus neutru o parte în sucul gastric.cripta e puţin adâncă. aparatul Golgi se află supranuclear. sinuoase cu lumen larg Regiunea pilorică . acoperă 1 din grosimea mucoasei . rectilinii.glandele gastrice propriu-zise sunt cele din regiunea fundică şi a corpului gastric .între criptele gastrice şi glandele gastrice se crează un anumit raport Regiunea cardială .are conţinut mare în celule imunocompetente şi în foliculi limfocitari solitari în regiunea pilorică .aici găsim : celule mucoase ale colului.la nivelul fiecărei arii gastrice se află numeroase orificii – cripte(foveole) gastrice.cripta e adâncă. cu lumen îngust .glandele gastrice sunt simple. sinuoasă cu lumen larg . ce sunt invaginări ale epiteliului de acoperire . are reticul endoplasmatic rugos în zona bazală.valoarea raportului nr. celule nediferenţiate Regiunea fundică şi corpul gastric .epitelii de acoperire formate dintr-un rând de celule – celule mucoase de suprafaţă . citoplasma are mucină spre polul apical dând o culoare palidă. are apical granule de secreţie mici delimitate de membrane golgiene şi dense la fluxul de electroni. iar altă parte formează o peliculă protectoare de mucus ce protejează mucoasa de apariţia ulcerului gastric b) Corionul . celule endocrine(în regiunea pilorică). celule endocrine ale sistemului nervos endocrin difuz . celule principale (pepsinogen. glande gastrice propriu-zise.glandele sunt lungi.celulele mucoase de suprafaţă : au formă cilindrică.ambele tipuri de glande sunt glande de tip mucos (predomină celulele muc oase) . are microvili scurţi. zimogene). pentru cele ce delimitează criptele gastrice numărul de granule de secreţie este scăzut. col ce vine în raport cu cripta. clasificându-se după regiunea în care se află : glande cardiale.glanda e scurtă.glanda gastrică este alcătuită din corp. celule nediferenţiate. 1 din grosimea mucoasei . tubulare.ocazional există : celule parietale ce secretă HCl. uneori bifurcate în partea profundă. cripte(3 milioane) este supraunitară . acoperă 1 din grosimea mucoasei . glande(15 milioane)/nr.acest tip de celule se află şi la nivelul criptelor . bază . tubulare şi ramificate.

celulele au receptori pentru histamină. sunt situate spre polul bazal .are mitocondrii. cu microvili . cu conţinut crescut în reticul endoplasmatic rugos . seamănă foarte bine cu celulele mucoase de suprafaţă.clorul e transportat activ de-a lungul celulei parietale .prin combinarea hidrogenului şi clorului se formează HCl la suprafaţa sistemului canalicular . iar cel de H este pompat activ la nivel apical datorită pompei hidrogen/potasiu (omeprazolul inhibă activitatea pompei) . acesta din urmă întorcându-se în mediul intern. rotund. gastrină .citoplasma este intens acidofilă .celulele mai secretă şi factor intrinsec . au nucleul situat spre polul bazal şi e rotund .polul apical comunică cu glanda. la nivelul microvililor .preia prin difuziune CO2 din sânge .au rol în secreţia mucusului acid ii) Celulele parietale: . gnu atinge suprafaţa epiteliului .reticulul endoplasmatic rugos. numărul microvililor e scăzut.granulele de secreţie de la polul apical sunt mai puţin dense la fluxul de electroni . central.în repaus sistemul canalicular e redus.citoplasma din zona nucleului e mai puţin intens bazofilă. iar sistemul tubulo-vezicular e intens reprezentat . formează acidul carbonic(H2CO3).în sinteză sistemul canalicular e bogat. complexul Golgi slab reprezentat. reticul endoplasmatic neted bine organizat .predomină în partea superioară a glandei .aclorhidria poate fi provocată de : lipsa celulelor parietale.polul bazal e în raport cu membrana bazală . pot fi binucleate .conţin multă anhidrază carbonică .factorul intrinsec este o glico-proteină indispensabilă absorbţiei la nivelul ileonului de vitamină B12 .Se află printre celulele parietale în partea superioară a glandei gastrice propriuzise. iar sistemul tubulo-vezicular e aproape absent .apar izolate sau în grupuri mici . disociază în ioni de hidrogen şi de bicarbonat.celula e implicată în sinteza şi secreţia de HCl .i) Celulele mucoase ale colului: .se află pe toată lungimea glandei .sunt celule sferice sau piramidale cu nucleu mare.în ficat se află depozite importante de vitamină B12 .apare un sistem canalicular cu microvili şi altul tubulo-vezicular ce are membrane netede ce sintetizează rezerve membranoase ce pot fi transferate la nivelul canaliculelor formând microvili . anemia perinicioasă Birmer .

FICATUL: . intre ele se gasesc canaliculi biliari. .la nou nascut reprezinta circa 1/30 din greutatea corpului . oricarui cordon ii corespund cel putin doua randuri de hepatocite.reprezinta aria din parenchimul hepatic a carei sange e drenat de o vena centrolobulara. pe langa triada mai exista si vase limfatice si fibre nervoase vegetative.are forma triunghiulara iar in centrul lui se afla un canal biliar din spatiul portal . in centrul sau aflandu-se venula hepatica terminala numita vena centrolobulara.este cea mai mare glanda din organism . . .pe o sectiune transversala.contine o importanta populatie celulara (de origine epiteliala majoritatea = hepatocite) alaturi de tesut conjunctiv in cantitate mica. . v. interlobulara care provine din vena porta si canal biliar interlobular care preia bila. . cu lungimea de 2 mm si diametrul de 1mm.reprezinta aria din parenchimul hepatic a carei bila e drenata de un canal biliar in spatiul portal. . incapsulat. . ramificate.Curs 9 FICATUL. alcatuind o retea tridimensionala in care se afla o retea de capilare sanguine numite sinusoide si o retea de ducte biliare. Acinul portal Sabourin . -delimitarea lobulului hepatic clasic este dificila deoarece contine putin tesut conjunctiv.este un organ vital.hepatocitele formeaza cordoane ( grosimea e limitata la 1 hepatocit). el are forma de prisma poliedrica (hexagon). parenchimatos .placile sunt perforate.la nivelul prismei. Lobulul hepatic clasic . UNITATEA MORFOLOGICA A FICATULUI 1. formand un perete aproape comtinuu care e perforat doar de ramificatii vasculare si ducte biliare. anastomozate intre ele. lobulul are forma unui poligon in unghiurile caruia se gasesc spatiile portale Kiernan .la adult este a 50-a parte din greutatea corpului . PANCREASUL.in unghiurile triunghiului se gaseste cate o vena centrolobulara din trei lobuli adiacenti. interlobulara care aduce sange oxigenat. placa limitanta vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiul portal. hepatocitele sunt dispuse sub forma unor placi sau lame celulare care au dispozitie radiara.spatiile portale au marimi variate si contin minim trei elemente ( triada portala): a. 2.la periferia lobulului se formeaza placa limitanta ce reprezinta un rand de hepatocite care circumscriu periferia lobulului.

.hepatocitele din zona III primesc sangele cu cantitatea cea mai mica de oxigen si substante nutritive. . diploid: . in conditii de scadere a concentratiei de oxigen in sange. hepatocitele din aceasta zona sunt mai putin expuse la ischemie si staza biliara. suprafete care vin in raport cu capilare sinusoide numite poli vasculari sau suprafete sinusoidale. centrolobulare si (II) una intre ele.nucleul:. suprafete care vin in raport cu hepatocite invecinate. modificari de necroza ischemica apar in hepatocitele din vecinatatea v. suprafete intercelulare ce sunt suprafete de hepatocit care vin in raport cu alte hepatocite fara a delimita un canalicul biliar. . rotund.in 25% din cazuri hepatocitele sunt binucleate: provin din cele uninucleate la nivelul carora se produce diviziunea nucleului fara segmentarea citoplasmei. sunt primele care raspund la ischemie prin leziuni de tip necrotic. sunt primele la care se realizeaza depolimerizarea glicogenului. forma poliedrica. sunt primele care vin in contact cu toxinele absorbite la nivelul tubului digestiv. sunt primele care realizeaza semne de regenerare in conditii de lezare a parenchimului.unul sau doi. are forma romboidala cu doua arii adiacente prin baza lor (o margine a unui lobul hepatic clasic). b. prezinta doua vene centrolobulare in varfuri.central.3. eucromatic. dimensiune de 30 micrometrii si i se descriu trei tipuri de suprafete: a. . la nivelul lor se constata depozitarea glucozei in glicogen. . . 80% din populatia celulara e reprezentata de hepatocit. . ele fiind cele mai active metabolic. Acesta are durata de viata de 150 de zile.frecvent se intalneste poliploidie (nucleu tetraploid).este aria din parenchimul hepatic a carei vascularizatie si drenaj biliar sunt asigurate de acelasi vas sanguin si acelasi canal biliar.se descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica: (I) una in vecinatatea axului scurt al rombului.intre gradul de poliploidie si volumul nucleului este un raport direct proportional.: . Aspectul hepatocitului la M. dar care pe o anumita distanta delimiteaza intre ele un spatiu pentru a forma canalicul biliar numite pol biliar sau suprafata biliara a hepatocitului. .numarul celulelor binucleate creste progresiv cu varsta si in cadrul proceselor de regenerare .este unitatea functionala propusa de anatomopatologi. c.diferente metabolice: hepatocitele din zona I primesc sangele cu cel mai mare continut in oxigen si substante nutritive.Acin hepatic Rappaport .O. (III)una in vecinatatea v. in mod obisnuit uninucleat. sunt primele afectate in staza biliara. centrolobulare.

glicogenul se coloreaza cu albastru de toluidina Aspectul hepatocitului la M.REN: . sinteza de colesterol. anticonvulsivante .au rol in sinteza proteinelor de uz extern .poliribozomi : . bazofile din citoplasma ..in fixarea cu glutaraldehida si osmiu.in HE are aspect vacuolar dat de incluziunile de glicogen . globuline. rozeta .E. se observa glicogenul cu tenta rosiatica si incluziunile lipidice colorate in negru . proteinele ajung in corpii Golgi de unde sunt exocitate spre polul vascular.dupa sinteza.au loc sinteze de proteine de uz extern .sintetizeaza albumine.apare corelat cu functiile de sinteza care tin de activitatea exo si endocrina a hepatocitului si in procesele catabolitice .in procesele de conjugare intervine citocromul B 450 . -RER: . bogata in organite celulare al caror grad de dezvoltare depinde de activitatea hepatocitului.exista o relatie directa intre administrarea de medicamente si durata de viata a REN .are corespondent in MO corpii Berg = imagini punctiforme.aceasta caracteristica nu se pastreaza in procesul de regenerare .apar numeroase incluziuni de glicogen si lipidice .se inactiveaza hormonii steroidieni ..se concentreaza spre polul sinusoidal .comunica cu RER .tinctorialitatea variaza in raport cu pozitia hepatocitului in lobul si cu dieta alimentara (la persoanele bine hranite este bazofila) .e fin granulata datorita incluziunilor citoplasmatice .: .este o celula polarizata. proteinele sintetizate nu raman in citoplasma .apar sub forma de spirala.intervine in: metabolismul glicogenului.este dispersat in citoplasma sub forma de tubuli ramificati si anastomozati intre ei . factori de coagulare . proteinele din LP.citop.numarul de mitoze e mic in ficatul normal -procesul de diviziune e inhibat de existenta unor glicoproteine in glicocalixul hepatocitelor . in procesele de detoxifiere si inactivare ce se realizeaza prin oxidare si conjugare aici se conjuga medicamentele: antihistaminice.

rotunde/ovale. organitelor celulare perimate. procesul de gluconeogeneza -incluziuni de glicogen: . formarea lizozomilor . apar la polul biliar al hepatocitului . catabolismul substantelor exogene. a acizilor biliari si a bilirubinei conjugate .rol: excretie proteine sintetizate. substantele obtinute sunt refolosite in procesele de sinteza.in conditii patologice cantitatea de ioni poate fi crescuta: hemosideraza. numarul mitocondriilor este mai mare decat in hepatocitele de langa v. B oxidarea acizilor grasi cu lant lung.este sediul bilirubinei conjugate (glicuronidata). asigura sinteza de acid uric.numar mare: peste 1000/hepatocit . hemocromataza .sunt corpii peribiliari.in hepatocitele de la periferie. alte enzime: alcool dehidrogenaza.au aspect foarte heterogen .aspect: variaza cu : ritmul circadian si dieta alimentara (incluziunile sunt crescute cand dieta este bogata) . incluziunilor.lizozomii: .rol: procesele catabolice. formarea LP deversate in sange.bilirubina neconjugata este conjugata in REN cu acid glucuronic .complex Golgi: .este un organit multiplu (50 de CG/hepatocit) sau unic cu mai multe ramificatii . acestia se conjuga in REN cu aa. deci lizozomii au rol in mentinerea parenchimului hepatic .participa si la formarea bilei. cetrolobulara .incluziuni lipidice: . sau in vecinatatea polului biliar . dispersate . mai numeroase la periferie .peroxizomi: .rozete.se gasesc spre polul biliar .rol: procese oxidative ( enzima marker: catalaza). taurina si glicina si formeaza acizii biliari conjugati..stocheaza ioni sub forma de feritin-like .sunt localizati in vecinatatea polului vascular alaturi de REN.in hepatocit din colesterol se sintetizeaza acid colic si chenodezoxicolic. la pH-ul alcalin al bilei se gasesc sub forma de saruri biliare .sunt rari in hepatocitul normal (200-300) . bilirubina provine din biliverdina care se formeaza in macrofagele din splina si in celulele Kupfer .cand hepatocitul nu e capabil sa preia bilirubina neconjugata apare sindromul icteric -mitocondrie: .

Ele sint considerate fibroblaste modificate. pit (cu gauri) -celule hematopoietice ( in viata fetala ..sunt rar intalnite in ficat . De-o parte si de alta a zonelor membranei care delimiteaza canaliculul se gasesc jonctiuni stranse care fac . dispar la cateva ore . pot reaparea in anemii cronice la adult ) Celulele Ito = lipocite = celule interstitiale = celule stelate. Ei au rol in marirea de sase ori a suprafetei de schimb dintre hepatocit si capilarele sinusoide. Acesta are dimensiuni de 150-200 A. colagenizarile din spatiul Disse reprezinta rezultatul celulelor Ito .secreta colagen de tip III (sta la baza organizarii fibrelor de reticulina din spatiul Disse) .rol: .au caracter tranzitoriu . deci sunt celule endocrine .Intre polul vascular si capilarul sinusoid exista spatiul Disse perisinusoidal. Celulele pit: . Sunt rare in ficatul adult normal (1 celula Ito la 25 de hepatocite). . in etilism cronic: steatoza hepatica Membrana hepatocitului contine domenii specializare spre pol biliar si vascular: la acest nivel hepatocitul formeaza microvili.in anumite conditii numarul lor creste: in perioada de sarcina.au raporturi apropiate cu benzile de reticulina . adipocit. care circumscriu canaliculul (ele influenteaza diametrul canaliculului biliar).depoziteaza lipide si vitamina A exogena .in timpul vietii fetale au rol hematopoietic In conditii patologice.apar dupa ingestia de alimente.in conditii patologice creste cantitatea de tesut conjunctiv.au prelungiri care vin in contact cu hepatocitele fara a realiza jonctiuni si care inconjura peretele sinusoidelor din vecinatate sau dupa ce prelungirile strabat un cordon de hepatocit . La acest nivel membrana contine microvili. celula hematopoietica (sufera deci modificari de fenotip).prezinta granule de secretie care au diametrul de 300 de nm.azi se considera ca ele nu au rol endocrin ci sunt de fapt o varianta de limfocite circulante numite limfocite mari granulare . In citoplasma corespunzatoare se gasesc numeroase filamente de actina. celula Ito se poate transforma fibroblast.E.secreta un factor de crestere al hepatocitelor .rol: killer Specializari ale membranei spre polul biliar Hepatocitele prin membrana lor participa la delimitarea canaliculului biliar.sunt descrise numai la M. Au urmatoarele caracteristici: -au organite citoplasmatice slab dezvoltate. in lactatie. ce contin insa numai picaturi lipidice . El contine: -fibre conjunctive de reticulina -micrivilii hepatocitelor -celule perisinusoidale: Ito.

2.rol: mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide . hepatice se deschid in ultimele ramificatii ale v.se gaseste:. centrolobulara. ea trece deci doar prin canalicul. porta. .impermeabila. procesul de fibroza debuteaza in spatiul portal Kiernan. canalicule si fibre nervoase . reprezinta 75% din totalul vol.. peretele sinusoidelor nu realizeaza o bariera intre polul sinusoidal al hepatocitului si capilar. Vascularizatia ficatului . ducand la fibroza hepatica.functionala 2. 1/4 din debitul cardiac . porte din lobulul hepatic adica in capilarele sinusoide (contin amestec de tip venos-arterial). septurile au efect restrictiv asupra proliferarii hepatocitelor. Tesutul conjunctiv al ficatului . prolifereaza si tesutul conjunctiv.intensa activitate de transport ..diametru mare: 10-30 microni . porta si a.prin procesul de hiperplazie si hipertrofie a tesuturilor restante ficatul se poate reface deoarece are o mare putere de regenerare (1 luna de zile-70% din parenchim se regenereaza). plasma venind in raport direct cu hepatocitul.alungita. PAL. produsi de degradare ai Hb din splina. Particularitatile structurale ale capilarelor sinusoide .. nutritiva -1. cand in urma leziunii prolifereaza tesutul conjunctiv. pierzandu-se arhitectura normala a hepatocitului si ducand la dezorganizare.se continua sub forma unei retele alcatuita din fibre de reticulina = retea de sustinere pentru parenchim . Capilarele sinusoide formeaza in lobul o bogata retea intralobulara.numeroase vezicule de pinocitoza .rol: aduce sange cu subst..celula endoteliala:. cu nucleu oval care proemina spre lumen .au rare organite citoplasmatice . sanguin hepatic . secretia endocrina a pancreasului . Sangele in ele curge de la periferie catre v.rol: aduce sange cu oxigen pentru hepatocit V. aceste septuri inconjura vase.in structura septurilor conjunctive ce compartimenteaza parenchimul in lobi si lobuli.are o dubla vascularizatie: 1. Ag specifice ce permit identificarea polului biliar. nutritive (+toxine). Exista o cantitate mare de ATP-aza.la nivelul capsulei Glisson . hepatica urmeaza un sistem de ramificatii: ultimele ramificatii ale a..la nivelul endoteliului mai apare si o a doua categorie de celule: celulele Kuppfer..primeste aprox. e asigurata de v. in prima faza apar tulburari de irigatie. apar septuri noi conjunctive care impiedica raporturile cu capilarele sinusoide si ductele biliare. endoteliul fiind discontinuu si lamina bazala redusa. e asigurata de a.peretele lor e format din endoteliu discontinuu si lamina bazala alcatuita din fibre de reticulina ce formeaza o retea laxa in jurul endoteliului . hepatica cu ramurile ei (25% din volumul sanguin al ficatului) . alaturi de proliferare celulara.

activitatea de fagocitoza a eritrocitelor se amplifica mult la nivelul celulelor Kuppfer Vase limfatice: sunt bine reprezentate in spatiul extalobular la nivelul capsulei si la nivelul septurilor (insotesc ramificatiile septurilor numai pana la periferia lobulului. au perete propriu din epiteliu simplu pavimentos sau cubic inconjurat de fibre de reticulina . extralobulare: canale perilobulare. intralobulare: canalicule biliare si pasaje Hering b.caile extralobulare: perete alcatuit din epiteliu pe MB cu tesut conj. . infiltrate limfoide si glande de tip mucos . cai extrahepatice 1. apar celulele secretoare de mucus . daca se realizeaza splenectomie. epiteliul variaza de la simplu cubic la simplu cilindric. IL1.incorporeaza timidina tritiata.rol: sinteza de proteine de export . Sistemul canalicular biliar Se clasifica in 2 categorii mari: 1. are rol fagocitar (eritrocite batrane sau deformate). mononuclear fagocitar .caile extrahepatice au peretele alcatuit din 3 tunici: mucoasa.canaliculele biliare intralobulare initial nu au perete propriu .localizare: la locul unde capilarele sinusoide se anastomozeaza . musculara si adventice .canalul cistic prezinta la nivelul lumenului numeroase pliuri spiralate cu ax muscular . la iesirea din lobul canaliculul devine canal Structura cailor biliare .corion: contine fibre elastice.intotdeauna bombeaza spre lumenul capilarului . corespunde placii limitante.celula Kuppfer: . TNFR. ele contin receptori pentru Ig si complement. secreta citokine.ponderea lor in producia de proteine de export e mult inferioara celei realizate de hepatocite (5%) . adeseori grupate . interlobulare.forma stelata .este componenta a sist.particularitati: . contine REN. fagolizozomi si corpi reziduali .epiteliul de acoperire: simplu cilindric.contin numeroase fenestre fara diafragma. pot fi: a. O parte din lichidele din spatiul perisinusoidal nu patrund in sinusoid ci merg in spatiul Mall = spatiul dintre placa limitanta din lobulul hepatic si tesutul conjunctiv periportal.are organite citoplasmatice bine reprezentate.rol principal: in procesul de imunitate.prin impregnare argentica sau met Gomery se observa cum canaliculele comunica intre ele . cai intrahepatice 2. alaturi de numerosi lizozomi. deci se pot divide . lobare.. fibros alaturi.pasajul Hering este zona care face legatura intre canaliculele biliare si canalele biliare din spatiul portal.

epiteliul de acoperire are in plus si celule endocrine care secreta somatostatina.celulele din acini: .structural se organizeaza sub forma de glanda tubulo-acinoasa ramificata . Boyden.la polul apical se gasesc granule de zimogen cu amestec de proenzime ce se activeaza in lumen . idem b. + fibre musculare netede Componenta endocrina: .aspect structural: seamana cu cel biliar a. se diferentiaza prin: .lipsesc celulele mioepiteliale . .numar mare la nivelul pancreasului: 1 milion concentrate spre coada.1. se capilarizeaza.in grupuri mici printre celulele acinilor si canalelor excretorii 1. insulele Langerhans = gramezi de celule endocrine 2.are ducte: a. primeste o cota importanta din sangele arterial (20% din sangele pentru pancreas ajunge la nivelul insulelor). celule endocrine: . . capilarele se strang in arteriole eferente care parasesc insulele si se capilarizeaza in jurul acinilor. 2 canale pancreatice: Wirsung si Santorini . iar capilarele iriga in cascada insulele.5% din volumul pancreasului .izolate .au polaritate morfologica si functionala . interlobulare c.canalul coledoc .sistemul canalicular: .functional se aseamana cu glanda parotida: secretia este de tip seros.. intercalare b. consta in : arteriole aferente care ajung la periferie.este cea mai voluminoasa (peste 45% din volumul pancreasului) .piramidale . epiteliu simplu cubic si fibre de reticulina b. PANCREASUL ENDOCRIN SI EXOCRIN Componenta exocrina: .circulatia arteriala: sistem vascular de tip portal = sistem port insulo-acinar. formand sfincterele Oddi.lipsesc ductele striate . stratul muscular care este discontinuu devine continuu si se ingroasa.alaturi de celulele secretorii se observa celulele centroacinoase care nu e altceva decat o portiune intraacinara a ductului intercalar .2 componente: 1.. epiteliu simplu cilindric si tesut conjunctiv fibros c.

au granule omogene putin dense . sunt cele mai voluminoase celule din insule.minore si II.celule secretoare de VIP . sunt la periferia insulei.celulele insulare fac parte din celulele endocrine cu inervatie directa.majore.. jonctiunile gap cupleaza celulele insulare (10%) Metode de imunocitochimie: 2 tipuri de celule endocrine: I.celule secretoare de glucagon = celule A. se concentreaza la centrul insulei. motilina. . . acest lucru este valabil cam pentru 10% din celulele insulare.contin granule de secretie cu: serotonina.celule secretoare de insulina si amilina (moduleaza actiunea insulinei) = celule B. 5-10%.celule cu secretie mixta: enterocromatina .sunt componente ale sistemului neuroendocrin difuz II..celule secretoare de somatostatin = celule D. 25% din insule. predomina la periferie . I.celule secretoare de polipeptid pancreatic = celule PP = celule F. la periferie sunt cele care se pot gasi in peretele acinilor si ductelor excretorii.. substanta P .

tubii contorţi proximali. fiind delimitat de două artere interlobare.e alcătuit din corpusculul renal Malpighi şi căile urinifere (tubi) : tub contort proximal. Cortex cortici – este o zonă îngustă fiin partea cea mai externă a rinichiului 2. Coloanele Bertin – aşezate intre piramidele Malpighi.are trei zone : 1.este formată din piramidele Malpighi şi piramidele Ferrein Piramidele Malpighi . ramuri ale arterei interlobare Nefronul . sunt în număr de 200-300 pentru fiecare piramidă Malpighi şi au baza către baza piramidei Malpighi Zona corticală .are o formă caracteristică cu faţă convexă şi hil renal .Curs 11 Aparatul urinar Rinichiul . separându-le între ele ⇒ Lobul renal este alcătuit din piramida Malpighi şi toate piramideleFerrein ce pleacă de la baza piramidei Malpighi şi toate zonele corticale adiacente.este un ţesut renal aşezat printre piramidele Ferrein.în corticală se află corpusculii. tub contort distal .sunt 8-10 pentru fiecare rinichi. Labirintul cortical . separându-le între ele 3. au vârful spre hil şi baza spre partea convexă Piramidele Ferrein – pleacă de la baza fiecărei piramide Malpighi. puţină substanţă fundamentală şi foarte rare fibroblaste . ramuri ce provin din artera renală ⇒ Lobulul renal este format dintr-o piramidă Ferrein şi zona labirintică înconjurătoare şi zona de cortex cortici de deasupra . tubii contorţi distali .în medulară se află ansele Henle (mai lungi) Corpusculul renal Malpighi . ansă Henle.are două zone: medulara (spre hil) şi corticala (spre partea convexă) Zona medulară . fiind delimitat de două artere interlobulare.este învelit de o capsulă fibroasă groasă. cu fibre de colagen în mănunchi.un rinichi are aproximativ 1-3 milioane de nefroni care gnu se refac dacă sunt distruşi (apare ţesut conjunctiv cicatricial) .

două straturi intern şi extern clare la fluxul de electroni cu foarte rare fibre de colagen. mulţi lizozomi (hidrolaze acide). având rol în schimbul dintre sânge şi spaţiul extravascular c) Membrane bazală este alcătuită din ţesut conjunctiv şi se uneşte cu membrana bazală a foiţei viscerale a capsulei Bowman formând împreună lamina densa . medie. Se formează o lobulaţie vasculară intracorpusculară. cu glucoz-amino-glicani şi proteo-glicani. aparat Golgi dezvoltat şi multe mitocondrii .cele două membrane bazale se separă şi creează mici spaţii cu celule speciale mezangiale. glomerul renal (ghem de capilare intracapsular) şi arteriola eferentă Arteriola aferentă .media are fibre musculare netede ce pierd miofibrilele din sarcoplasmă.este ram din arteriola interlobulară.are diametrul de 200 µm.LEI(?) dispare în zona de tranformare epiteloidă astfel încât renina să ajungă din zona de transformare mai repede în sânge . fiecare ansă se consideră un lobul vascular Peretele capilar a) Endoteliul este format dintr-un singur rând de celule unite strâns între ele (joncţiune pentalaminată..la microscopul electronic lamina densa are trei straturi: un strat mijlociu întunecat alcătuit din fibrile fine de colagen IV. Totalitatea celulelor mezangiale formează mezangiul intracorpuscular . şi unul vascular (intră şi ies arterele din corpuscul) . fibrele musculare netede suferă o transformare epiteloidă şi secretorie (apar granule de secreţie ce secretă renina) . joncţiune desmozomală) cu citoplasma conţinând fenestre (orificii neacoperite) ⇒ epiteliul se numeşte lamina fenestrata b) Stratul subendotelial este amorf. fără structură .apare o bogată reţea nervoasă cu fibre terminale amielinice pentru celulele secretorii Arteriola aferentă . cu nucleu rotund.lamina densa este un filtru pentru sânge în vederea formării urinei primare. adventice . are intimă. cu doi poli funcţionali: unul urinar (iese filtratul urinar primar). .pătrunde în corpusculul renal prin polul vascular şi se ramifică în 4-5 ramuri scurte ce formează anse capilare cu bucla orientate către polul urinar şi rezultă o reţea anastomotică (anastomozele sunt rare). dar au multe molecule de heparansulfat .celulele mezangiale au corpul mare. Din corpul celular pleacă prelungiri ce ajung până în lumenul capilarului.are o componentă vasculară. căreia i se adaugă reticulul endoplasmatic rugos foarte dezvoltat. trecând numai anumite tipuri de molecule . capsula Bowman ca înveliş .celulele sunt de formă poliedrică. zonula adherens.componenta vasculară este alcătuită din arteriolă aferentă.

podocitul are citoplasma bogată în organite celulare.între cele două foiţe se găseşte spaţiul urinar ce colectează prima urină formată (filtratul) ce trece apoi prin polul urinar în tubul contort proximal . Numărul prelungirilor creşte în glomerulo-nefrite. apoi în tubul contort proximal Filtratul urinar primar e foarte mare şi trebuie redus.în medie doar un număr mic de celule suferă transformări epiteloide şi secretorii . – spaţiul subendotelial 3. . de pe faţa internă pornesc prelungiri celulare ramificate.Foiţa internă o continuă pe cea externă la nivelul polului vascular. ioni (Na+. K+. glucoza (molecule mici). etc) în diferite concentraţii şi ajung în spaţiul urinar. – labirint subpodocitar 5.părăseşte corpusculul prin polul vascular în unghi ascuţit cu arteriola aferentă.sunt celule de apărare locală.la ieşirea din corpuscul. pe faţa ei internă se găseşte un rând de celule epiteliale turtite (orientate spre spaţiul urinar) . având un perete format din intimă.Foiţa externă delimitează fiecare corpuscul la periferie. medie. membrana sa bazală se uneşte cu membrana bazală a capilarului glomerular (lamina densa). proteine mici (masa moleculară ≤ 70000). – spaţiile dintre corpurile podoc itelor Prin această barieră trec apa. sângele trecând prin bariera de filtrare (lumen⇒ spaţiu urinar) : 1.are două foiţe : externă (parietală) şi internă (viscerală) una în continuarea celeilalte la polul vascular .. se prind pe lamina densa (ultimile ramuri) şi rezultă un spaţiu anfractuos(între lamina densa şi podocite) = labirintul subpodocitar Funcţia corpusculului renal Colectează sângele pentru a se forma urina primară.lumenul ei este mai îngust decât al arterei aferente Capsula Bowman . – lamina fenestrata 2. media prezintă sfincter mic (reglează circuitul sângelui în interiorul corpusculului. Arteriola eferentă . – lamina densa şi mezangiu 4. reglează formarea cantitativă a urinii) . prin prelungiri ele fagocitând particulele străine (în lizozomi). adventiţie . Procesul de reducere are loc în tubii uriniferi. epiteliul aşezat pe faţa dinspre spaţiul urinar este alcătuit din podocite = celule cu picioruşe (un singur rând) . prezintă membrană bazală ce se continuă la polul urinar cu membrana bazală a tubului contort proximal şi la polul vascular cu membrana bazală a capsulei bazale.

are două segmente unul în continuarea celuilalt: segment contort (convolut).domeniul bazal prezintă învaginări adânci ce creează compartimente citoplasmatice ce conţin mitocondrii . începe la nivelul polului urinar. cu consum energetic) Aceste molecule resorbite sunt prelucrate în lizozomi o parte.segmentul lateral al membranei celulare prezintă joncţiuni GAP. perpendiculare pe membrane bazală cu aspect de palisadă. membrana celulară are 3 domenii diferite ca funcţie: la polul apical are microvili=marginea în perie. şi ajung în circulaţia sanguină prin capilarele de lângă membrană. Tubul contort proximal are ca funcţie principală resorbţia: . . aparatul Golgi.citoplasma este abundentă. ambele având aceaşi organizare: membrană bazală conjunctivă(continuarea membranei bazale a foiţei externe a capsulei Bowman). citoplasmă. are un braţ subţire. cu membrană celulară. Marginea microvilară e marginea de resorbţie. Au creste mitocondriale abundente şi sunt foarte active. şi segment drept . zonulă adherens. Ansa Henle . trec prin polul bazal cu consum energetic (din mitocondrile bazale). cu nucleol central. traversează celula. mare. Pe această margine se află enzime ce produc energie: ATP-aza de membrană. buclă şi braţ gros ascendent Braţul descendent are lumen îngust. în toată citoplasma avem reticul endoplasmatic rugos şi ribozomi liberi. peretele este format din membrană conjunctivă (continuă membrana tubului contort proximal) ce are pe faţa internă celule scurte turtite fără microvili apicali manifestând un proces de resorbţie redus. iar bazal avem mitocondrii Mitocondriile sunt foarte lungi. ioni(Na +.se găseşte în totalitate în corticală. continuă tubul contort proximal.nucleul este rotund.fără energie pentru apă. cu multe organite celulare: supranuclear se află lizozomii. . Funcţia excretorie la acest nivel se exprimă prin excreţia creatininei şi a coloranţilor pătrunşi în organism. centrul celular .Tubul contort proximal .cele mai multe se găsesc în medulară. zonulă desmozomală . 7-8 celule nefrocite ce delimitează lumenul tubului Nefrocitul este o celulă înaltă. cu axurile mari paralele între ele. K+. nucleu. toţi aminoacizii şi toate proteinele (cu energia eliberată din marginea microvilară). bogat în eucromatină . se resorb toate moleculele de glucoză. fosfataza alcalină etc.

celule cu mulţi microvili apicali. continuă ramura ascendentă a ansei. peretele format din membrană conjunctivă (15-20 de celule epiteliale înalte cu microvili. secretă puţină renină . Aparatul juxtaglomerular .se găseşte la polul vascular al corpusculului renal .se află totdeauna în medulara renală printre ansele Henle.se află în totalitate în corticala renală. ea controlează celelalte celule secretoare de renină. aparţin nefronului (după unii autori). macula densa cu baza triunghiulară (formată cu cele două artere) . Se menţine echilibrul mineral Na+-K+. în acest loc resorbindu-se Na. membrana conjunctivă căptuşită spre lumen cu microvili apicali. Tubul contort distal . mezangiul extracorpuscular = . Cl rezultând un mediu hipertonic local pentru urina definitivă. prezintă un segment drept şi un segment contort . nucleii sunt situaţi spre polul bazal. . Partea convolută se află în dreptul polului vascular.este alcătuit dintr-un lumen mai larg.au lumen larg. Aici peretele se modifică zonal şi se numeşte macula densa. Modificările constă în : celulele epiteliale devin înalte şi aşezate în palisadă. aşezate pe un singur rând În ei se încheie resorbţia urinară şi aici se formează urina definitivă hipertonică. apar mai multe organite în citoplasmă. aici având loc un proces de resorbţie mai activă (apa. dar tubii colectori Bellini au altă origine embriologică decât formaţiunile nefrotice. Funcţia tubului contort distal este controlată de aldosteron (secretat de zona glomerulară a corticosuprarenalei). Lipsa ADH determină o afecţiune numită diabet insipid. NH+4).este alcătuit din: arteriolă aferentă şi eferentă în unghi ascuţit. Funcţia lor este controlată de ADH . După alţii tubii colectori Bellini sunt primul segment al căilor urinare.Bucla şi braţul ascendent au un lumen mai larg. Tubii colectori Bellini . peretele are membrană bazală conjunctivă care spre lumen are un singur rând cu 8-10 celule ce delimitează lumenul. H+.

ţesutul conjunctiv al rinichiului e sărac. se ramifică. apoi în venele interlobare. . pernuţa polară. prin venele stelate ce se varsă în venele interlobulare. Din artera arcuată rezultă ramuri ce pătrund în piramide (artere drepte=în ploaie) Arterele interlobulare se găsesc în partea corticală printre piramidele Ferrein. dau ramuri amielinice şi terminale pe toate celulele componente ale nefronului. endocrină – de a secreta renina Renina ajunge în sânge unde acţionează asupra angiotensinogenului transformându-l în angiotensina I (decapeptidă). mai bine reprezentat în medulară. Din ele se desprind arteriolele aferente. Inervaţia -este abundentă şi este reprezentată de fibre nervoase mielinice ce pătrund prin hil. Mai se află în membranele bazale. menţinând astfel echilibrul mineral din organism (raportul Na+/K+). se împarte în arterele interlobare ce urcă prin mijlocul coloanelor Bertin până la baza piramidelor Malpighi . arteriolele eferente. arteriolele peritubulere din care rezultă arterele drepte (altele) în piramidele Malpighi. rare celule conjunctive. . subcapsular. aceasta devine (sub acţiunea unei enzime secretată în plămâni) apoi angiotensina II (octapeptidă) ce stimulează secreţia de hormini din corticosuprarenală (aldosteronul) ce controlează funcţia tubului contort distal. Aici dă naştere la două ramuri principale : arterele arcuate şi arterele interlobulare. active secretor .lacis. Arterele arcuate înconjură piramidele Malpighi (partea concavă a arterei este spre baza piramidei) .în componenţa aparatului mai intră şi o reţea nervoasă bogată în jurul celor 4 formaţiuni (cu terminaţii amielinice) Funcţiile sunt următoarele : mecanică – de a controla circuitul sanguin din interiorul corpusculului renal şi prin urmare de a controla cantitatea de urină. capilarele glomerulare. Circulaţia venoasă Începe la periferia feţei convexe. format dintr-un grup de celule aflate în interiorul triunghiului. Vascularizaţie Artera renală pătrunde prin hil. Este alcătuit din substanţă fundamentală puţină. În anumite boli el poate creşte cantitativ (apar plasmocite). apoi în vena renală ce iese prin hil.

corionul este alcătuit din ţesut conjunctiv cu fibre de colagen. au loc aceleaşi transformări dar pe o lungime mai scurtă (evident!) . Căile urinare Ureter şi vezică urinară . Acest epiteliu se modifică: când vezica este goală se observă foarte bine toate straturile.lumenul ureterului este stelat . cavernoasă (epiteliul pseudounistratificat se transformă treptat în epiteliu pluristratificat pavimentos moale ce formează legăturile cu epidermul) La femeie: . reticulină şi toate tipurile de celule conjunctive.epiteliu specific numit uroteliu alcătuit dintr-un rând de celule bazale regeneratoare.lumenul vezicii se schimbă în funcţie de plenitudine Peretele vezicii urinare este alcătuit din : . 2-3 straturi de celule în rachetă (cu mânerul către celulele bazale).. cele de deasupra formează un singur strat) .diabetul reprezinţă îngroşarea membranei batale rezultând tulburarea funcţiilor renale. apar infiltraţii limfoide Uretra La bărbat: . membranoasă (cu epiteliu pseudounistratificat). este bogat vascularizat şi inervat.are trei porţiuni : prostatică (se remarcă o trecere de la uroteliu la epiteliu pseudounistratificat). când vezica este plină epiteliul poate deveni bistratificat (stratul generator rămâne. un singur rând de celule umbeliforme (cu deschiderea către celulele în rachetă).este mai scurtă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful