MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚ IONALĂ DIN MOLDOVA FACULTATEA “PSIHOLOGIE Ș I ASISTENȚ Ă SOCIALĂ”

CATEDRA “PSIHOLOGIE”

NECESITĂȚ ILE DE BAZĂ ALE ADOLESCENTULUI

REFERAT la disciplina universitară “Psihologia Copilului”

Autor: studenta gr FB-294 Nadejda Pîrgar Coordonator ştiinţific :Prof. univ. dr. Ana BERDILĂ

...... PARTICULARITĂȚ ILE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚ II ADOLESCENTULUI 1..........................4 1...................6 1................................................12 2 ............................Chişinău 2012 CUPRINS INTRODUCERE .............................................................................3 1............................................ Particularităț i ale dezvoltării personalităț ii adolescentului ..........1.............. Necesităț ile de bază ale adolescentului ................................................ Adolescenț a – scurtă prezentare generală ...............2.....................................................8 BIBLIOGRAFIE.............................................3....

Totuși adolescentul oscilează din punct de vedere al comportamentului între copilărie și maturitate. în schimb. Alții ripostează că este “vîrsta participării la progresul social”. La ieșirea din copilărie și începutul adolescenței. marginalității și subculturii”. este “vîrsta dramei. psihice. Unii o consideră “vîrstă ingrată”. dar și ca artificiu” – decretează unii. dar și “vîrsta integrării sociale”. fizice. Diversitatea opiniilor referitoare la adolescență de rivă din complexitatea în sine a acestei etape din viața omului. pentru unii ea este “vîrsta crizelor. avem în fața noastră dezvoltarea a unei personalități cu trăsături în plină formare. dimpotrivă. tensionat. perioadă a dezvoltării. cu multideterminări și multicondiționări. cu o dinamică excepțională în timp.generator de opinii și discuții contradictorii. cu tot ce are ea ca strălucire. cu frămîntări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor. etc. Pe planul dezvoltării biologice. afective și voliționale a personalității. Locul lui în sistemul relațiilor sociale este mai bine conturat și precizat decît cel al puberului. fiind însă întors mai mult cu fața spre adult. ca și în tot decursul acestei perioade. printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive. adolescentul tinde spre echilibru și spre adoptarea unei conformații apropiată de cea a adultului. în timp ce pentru alții este “vîrsta marilor elanuri”. transformările sunt extrem de rapide. morale. “vîrsta de aur”. este “vîrsta contestației. intimă a concepției despre lume și viață. cu salturi la nivelul unor modalități de relaționare cu cei din jur. pe plan psihologic. prin clarificarea și intensificarea elaborării idealurilor omului. cei mai mulți o consideră ca fiind în totalitate o “problemî moral-psihologică”. unor manifestări psihice individuale specifice. adeseori cu existența unor conflicte și trăiri dramatice. Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent..INTRODUCERE Adolescența este subiectul privilegiat și controversat al psihopedagogilor. în care dispar trăsăturile copilăriei. 3 . dar și din poziția oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în sistemul perioadelor evolutive ale vieții. insatisfacției”. alții. anxietății. Adolescența este o perioadă importantă a dezvoltării umane. Adolescența propriuzisă se caracterizează printr-o echilibrare puternică. spectaculoase și de maximă complexitate. nesiguranței. a aspirațiilor și cu tendința de a evita teama față de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor. dimpotrivă. dar sunt și unii care cred că este aproape în exclusivitate o “problemă socială”. perioada de numeroase și profunde schimbări biologice. forme originale de înțelegere și adaptare. cedînd locul unor particularități complexe și foarte bogate.

Adolescenț a – scurtă prezentare generală Pubertatea și adolescența se caracterizează prin trecerea spre maturizare și integrare în societatea adultă. Viitorul devine o problemă care alimentează căutări de sine și generează o mai activă dezvoltare a unor ocupații. aberante (elemente de modă. constituie nucleul personalității. Șchipu și E. marcată de transformări corporale și psihice care încep către 12-13 ani și se termină spre 18-20 de ani.1. copilul poate da dovadă de o mare atenție și curiozitate care se poate extinde prin explorare și la ceea ce se află în afara școlii și a familiei. după condițiile geografice și mediul social-economic. în afara familiei. curiozități și investigații latente privind oamenii. N. cu solicitările ei sociale. Pe acest teren se constituie “sinele”. conduinte etc. familială și grupul de prieteni. Inteligența se diversifică. se poate dezvolta “influența de modelare imitativă” între tineri. Limitele ei sunt imprecise. imaginea și percepția de sine – ca o componentă a “identității” care. aptitudinile particulare se dezvoltă și se individualizează. deoarece apariția și durata adolescenței variază după sex. familiale. prin creșterea dorinței de libertate personală și independență. Adolescența abundă în conflicte. inclusiv pregătirea pentru exercitarea unei activități profesionale. profesionale etc. stil de viață. De asemenea. Sillamy (1996) definește adolescența ca fiind o perioadă de viață care se situează între copilărie – pe care o continuă .și vîrsta adultă. U. Întreaga perioadă a adolescenței este legată de schimbări de mare intensitate și cu efecte vizibile în înfățișare. În acest 4 . crește puterea de abstractizare a gîndirii. În acelaș timp. fie înlăuntrul propriilor motivări și nevoi. fie împotriva societății. inclusiv prin creșterea capacității de integrare în specificul vieții sociale. În această perioadă. structuri educative care să le permită să se dezvolte. comportamente și relaționare internă cu lumea exterioră.1. Este “perioada integrat ă”. Adolescenții au nevoie să găsească. competențele și personalitatea lor. Tipul fundamental de activitate pentru această perioadă rămîne învățarea și instruirea teoretică și tractică. la rîndul său. PARTICULARITĂȚ ILE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚ II ADOLESCENTULUI 1. primii patru ani constituid pubertatea sau preadolescența. de plenitudine a vieții afective. conduințele. formele de interdependență dintre aceștia facilitînd tot felul de contagiuni și imitații.). adesea. Verza (1989) consideră că adolescența începe după vîrsta de 10 ani și durează pînă la 25 de ani. Pe plan psihologic. a normelor și valorilor stabilite de adulți. prin intărirea preocupărilor profesionale și sociale. adolescența se caracterizează prin axarea personalității pe achiziții de roluri dobîndite și statuturi sociale legate de viața școlară. Unii autori vorbesc despre existența conflictelor dintre generații sau dintre diferite grupe de vîrstă. se deosebește prin maturizarea instinctului sexual.

cerințele de protecție. apare “criză”. În perioada adolescenței. inclusiv pe cel sexual. precum și dintre ceea ce cere tînărul de la societate și viață și ceea ce i se oferă. În ceea ce privește formarea personalității. atitudini și conduite noi formate sub impulsul cerințelor interne de autonomie sau impuse de societate. idealuri și expectanțe. Încep să se contureze mai clar distanțele dintre ceea ce cere societatea de la tînăr și ceea ce poate el să ofere. începînd cu detașarea de sub tutela parentală. Caracteristice pentru adolescent sunt tendințele tot mai largi de explorare. pe baza noului echipament bio-psihosocial pe care l-a dobîndit.context. se dezvoltă interese și aspirații. să treacă dintr-o dată de la statutul de copil la cel de adult. De asemenea. Adolescența este perioada reconstituirii personalității și a principalelor sale caracteristici. Deprinderea de statutul de copil nu este resimțită cu oarecare tensiune doar de adolescent. apar structuri motivaționale puternice. au loc manifestări ale creativității și. se dezvoltă atitudini. pe de o parte. dar și tentative de autocunoaștere și autodezvoltare. forțe fizice și spirituale. comportamentele impregnate de atitudini copilărești. începe să-și construiască lumea interioară a aspirațiilor. adolescentul oscilînd permanent între copilărie și maturitate. cu efecte în toate structurile personalității pe care le influențează. adolescentul se află pus în fața unei opoziții permanente între. Imaginația. intereselor și idealuriloe. Tînărul începe să-și descopere atitudini.2. concepții despre lume și viață. ceea ce contribuie la dezvoltarea sinelui social. iar în momentul în care acesta nu reușește ca. În aceste condiții. implicit. Particularităț i ale dezvoltării personalităț ii adolescentului 5 . în aceasta perioadă. este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate și de datorie – ca expresie a sinelui social. În perioada pubertății și adolecenții. Perioada adolescenței este încărcată de o intensă maturizare pe toate planurile. cunoștințele școlare și noutățile informaționale creînd cadrul integrării sociale largi în care acționează constituirea identității sociale reale. individul traversează o serie de transformări sub toate aspectele. anxietatea specifică vîrstelor mici în fața situațiilor mai complexe și solicitante și. pe de altă parte. ci și de părinți și educatori. chiar dacă se orientează permanent spre lumea adultului. interrelațiile de toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată și integrarea ei în sinele corporal. obligați și ei să-și schimbe sistemul de comunicare și interrelaționare cu adolescenții. maturizarea este centrată pe identificarea resurselor personale și constituirea propriei identități și independențe. abilități. 1. are loc o organizare a capacităților creative în foarte multe domenii. afectivitatea.

Caracteristică pentru perioada adolescenței este evoluția accelerată a tuturor proceselor psihice. Din punct de vedere intelectual. corelată cu maturizarea bazelor neuro-fiziologice. adolescentul fiind capabil de a rezolva cu dezinvoltură probleme complexe. Auzul. exprimînd nivele calitative și cantitative diferite și intervenind în anumite tipuri de activități: voluntară/involuntară. însă. apare un nou tip de gîndire: gîndirea logică. ne vom afla în fața unor structuri psihice bine închegate și cu un grad mare de mobilitate. dar și cu întîrzieri descurajante. Tot în plan cognitiv. Piaget. din “aici și acum”. cu devansări spectaculoase. Există mai multe tipuri de memorie. kinestezia și sensibilitatea tactică capătă o nouă structurare. pe plan senzorial. senzorial. Deși. atunci cînd este raportat la viața emoțional-sexuală. A. culorile capătă semnificații mai precise. Se constată nevoia sistematizării cunoștințelor. caracteristică este mai ales memoria de lungă durată. La fete. adolescentul dobîndește cîteva abilități noi: abilitatea de a face dinstincție între real și posibil. asistăm la o maturitate a proceselor intelectuale. la sfîrșitul său. planul psihic suportă transformări și prefaceri profunde care. gîndirea individului evadează din concret. odată cu lărgirea mijloacelor de explorare a mediului. Se știe că memoria asigură consistența și coerența vieții psihice. Altfel spus. atît cele specifice pubertății dar. precum și cu cerințele din partea acestuia. acum. Munteanu (1998) analizează dezvoltarea psihică a adolescentului. în plan senzorial. traseele acestui proces sunt complicate. semnifică “punctul terminus” în evoluția ei și a intelegenței. abilitatea utilizării simbolurilor secundare (acelea care pot desemna. la rîndul lor. cît și nevoile specifice acestui nivel al dezvoltării ontogenetice. presărate cu numeroase bariere și dificultăți. în care un rol predominant îl joacă raționamentele deductive. cîmpul vizual se stabilizează. convertite sub alte forme. deși procesul ca atare poate fi mai încet sau mai rapid. Memoria adolescentului se dezvoltă în mod specific. ceea ce. capacitatea tînărului de a utiliza strategiile euristice în rezolvarea unor probleme complexe. Gîndirea se află în stadiul operațiilor formale. vor conduce la cristalizarea și maturizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului. În adolescență. unele ipotetice și putînd planifica procesele gîndirii. mecanică/logică. constatîndu-se că apartenența la o anumită clasă 6 . alte simboluri) etc. Limbajul capătă caracteristicile unui sistem hipercomplex de autoreglare și autoperfecționare a vieții psihice de ansamblu. Prefacerile psihice la care este supus adolescentul sunt generate de nevoile și trebuințele pe care acesta le poate resimți. logică. treptat. spiritul experimental. dialectică. Astfel. episodice/semantică.La vîrsta adolescenței. în opinia lui J. intelectual și reglatoriu. pare a se intensifica sensibilitatea odorifică. În această perioadă. Tactul (atingerea) capătă noi semnificații. de scurtă durată/de lungă durată.

emoționalitate exaltată pentru persoana iubită. după cum urmează: trebuințe fiziologice. ca simpatia și sentimentele de dragoste. creatoare. trebuințe de stimă și statut. există șapte tipuri de trebuințe organizate ierarhic. trebuințe estetice și trebuințe care vizează autorealizarea propriului potențial. în discuțiile constructive și/sau contradictorii. Necesităț ile de bază ale adolescentului 7 . cînd are loc o redeschidere spre spațiul familiei. În relațiile cu sexul opus. de dragoste și afiliere. față de sine însuși. în situațiile de informare sau de confesiune. viața afectivă se nuanțează.socială își pune amprenta. întregul set este prezent. La adolescenți. apar sentimentele superioare (intelectuale. ceea ce va contribui la schițarea unei prime concepții despre lume și viața individului. prin exersare. cu eforturi ca acest sentiment să nu pară neînsemnat sau să transforme toate împrejurările dificile în drumuri ce trebuie învinse pentru a fi la înălțimea dragostei mobilizîndu-se resurse extrem de mari ale psihicului. dragostea se conturează ca o trăire complexă de atașament.4. trecînd de la o tensiune mai mare în pubertate la o temperare treptată în adolescență. propusă de A. apar perioade cînd adolescentului școala i se poate părea devitalizantă și. În adolescență. În adolescență. iar pe fondul deschiderii față de bine și frumos. În adolescență. adolescentul manifestă. în redarea unor situații etc. în compensație. estetice. Adolescentul acordă o mai mare atenție pentru sensual. Curiozitatea continuă să evolueze. Maslow (1954). însă. În relațiile cu părinții. apare și nevoia de a filosofa. semnificația și folosirea corectă a termenilor. se activează deschiderea sa culturală. motivația școlară capătă o funcție reglatoare a comportamentului. morale). interesul pentru activitatea școlară este fluctuant. Adolescentul își formează. Deschiderea spre familie se accentuează în perioada adolescenței prelungite. asupra limbajului. prin scăderea tensiunii de opoziție și culpabilitate. Astfel. fiind. numeroși algoritmi verbali utili în luările de cuvînt în fața anumitor colective. dar primează trebuințele sinelui (de cunoaștere și estetice). 1. stările afective acționează mai acut. De asemenea. emotivitatea devine mai echilibrată. în mai mare măsură. începînd cu vîrsta de 15 ani. trebuințe de securitate. trebuințe de cunoaștere. se manifestă sentimente și emoții noi. inedite. exigențe tot mai mari în exprimarea orală și scrisă. Conform piramidei trebuințelor. Motivația și afectivitatea constituie “musculatura vieții psihice”. nu de puține ori. secondată de o disponibilitate afectivă foarte mare.

1. Se dezvoltă în aceeași măsură și imaginația. dar și limbajul. de cele mai multe ori relații platonice. chiar dacă adolescentul nu le gasește întotdeauna placute. excesele de exclamații. apar sentimente superioare precum prietenia și dragostea. de anticipare. face din adolescent un luptator. de a ieși din umbra. Un loc important în viața adolescentului îl capată relațiile cu cei de sex opus. nevoia de prietenii elective. La aceasta vîrstă se dezvoltă debitul verbal. Dezvoltarea constiinț ei de sine 8 . 3. din punctul de vedere al valorilor morale și al comportamentelor. Tot acum adolescentul își descoperă identitatea vocațională ca urmare a procesului de autocunoaștere. Au loc acum furtuni afective. De multe ori se întîmplă ca adolescentul să rămînă robul unor astfel de comportamente. fie din teribilism. cuvintele vulgare. se erotizează. Apare gustul pentru raționament și atitudinea critică pentru valori. a capacității de interpretare și evaluare. Noile cerințe implică și nevoia dezvoltării psihicului și mai ales a unor instrumente ale acestuia.formale. Apare acum conflictul între generații. 2. Aceste forme ale maturizării. original și excentric. Necesitățile cele mai importante ale adolescentului sunt: 1. îl vor ajuta pe adolescent să se poată raporta atît la sine cît și la alții. chiar dacă nu-ți face nici o plăcere ceea ce faci. ceea ce duce nu de puține ori la comportamente antisociale. neglijența în stilul comunicării fie ca insuficiență cognitivă.Nevoile adolescentului sunt generate de trebuințele pe care le resimte din noua perspectiva în care se afla. superlativele. deviante. romantice cu o importanță încarcatură de reverie și fantezie. În plan afectiv. Se elaboreaza algoritmi și stereotipi verbali. de predicție. Începe acum nevoia de manifestare ca personalitate de sine stătătoare. de planificare. integrarea treptată în valorile vieții. nevoia de a împartăși sentimentele. intelectuale și afective. Se remarcă acum consolidarea structurilor gîndirii logico . El va cauta cu orice prilej să-și întreacă prietenii în orice face. Nevoia de a se rupe de tipare. Apare prima iubire care are implicații profunde asupra vieții afective a adolescentului și a viitorului adult. spiritul critic și autocritic. de a produce ceva nou. Important este la această vîrstă să fii altfel și să fii apreciat. ruperi spectaculoase și dramatice de prietenii. afirmarea propriei personalități. dezvoltarea conștiinței de sine. Acestea capată o serie de forme precum: nevoia de creație cu valoare socială. fluența dar și flexibilitatea verbală. dar tot acum patrund în limbaj și cuvinte parazite. adolescentul va dovedi reciprocitate deoarece sensibilitatea afectivă se îmbogatește foarte mult.

Sinele poate fi material (atunci cînd se referă la tot ce posedă adolescentul ) și social (cînd se referă la rolul.sine ". Cînd intervin eșecuri școlare. identitatea adolescentului). cînd estimarea de sine este scazută. În obținerea acestei imagini pozitive. percepția adolescentului poate îmbraca o formă negativă sau pozitivă. El este astfel expresia activității psihice în care se remarcă mai ales sfera emoțiilor și dorințelor. la propriile trăiri. Un factor de seamă al conștiinței de sine îl constituie activitatea școlară și natura relațiilor cu adulții. la dorința de a se afirma și realiza. În dezvoltarea conștiintei de sine.Conștiința de sine este un proces complex care include. imaginea corporală contribuie la organizarea identificării caracteristicilor organice.eu" și . statutul. o familie suportivă.. pe de-o parte.. tânarul are tendința de a se subestima. iar pe de altă parte. Cel mai înalt nivel al conștiinței de sine este atins de elev atunci cînd el se poate privi ca subiect al activității sociale. raportarea subiectului la sine însuși. sinele reprezintă latura cunoscută. Atît în cazul sinelui cît și al eului. tînărul are tendință de a se subestima. valorizarea propriului potențial duc la încredere în sine. percepția adolescentului poate îmbraca o forma negativă sau pozitivă. Atât în cazul sinelui cît și al eului. sinele reprezintă latura cunoscută. Apar astfel tensiuni în procesul cautării de sine și raportarea la modul de a 9 . W. Eul este cel ce cunoaște și este conștient. statutul. aprecierile acestora față de calitățile și munca adolescentului. ca membru al colectivului. James surprinde dialectica dezvoltării conștiinței de sine și a distanței care se creează între . cînd estimarea de sine este scăzută. Succesele. Apariția conflictelor și a frustrarilor în această perioadă este frecventă. pe care adolescentul încearcă să le perceapă în profunzime și cu un fel de admirație. compararea lor cu lumea în mijlocul căreia trăiesc.. pe care adolescentul încearcă să le perceapă în profunzime și cu un fel de admirație. nu are încredere în forțele proprii și nu manifestă inițiativa și perseverența în activitate (motivație și voințî deficitară). W. James surprinde dialectica dezvoltării conștiinței de sine și a distanței care se creează între .eu" și . identitatea adolescentului). imaginea corporală contribuie la organizarea identificării caracteristicilor organice.. confruntarea acestora.sine ". adolescentul se raportează la cei din jur și la atitudinea acestora față de el. Cînd intervin eșecuri școlare. Sinele poate fi material (atunci cînd se referă la tot ce posedă adolescentul ) și social (cînd se refera la rolul. nu are încredere în forțele proprii și nu manifestă inițiativa și perseverentă în activitate (motivație și voință deficitară). În dezvoltarea conștiinței de sine. Eul este cel ce cunoaște și este conștient. El este astfel expresia activității psihice în care se remarcă mai ales sfera emoțiilor și dorințelor.

și anume. oricît de schematică. adolescentul se contrapune în discuție chiar cînd e conștient de faptul că nu are dreptate.. adolescenței îi este proprie și tendința de ermetizare a acestuia. a relației dintre vocație și exercitarea anumitor meserii. adolescenții cautînd să se evidențieze prin fizicul bine conformat. utilizează din abundență citate și expresii celebre. ajung repede să fie monopolizate de întrebările iscoditoare ale acestora din urmă. numită tendința afirmării de sine.colorat". tendința de afirmare a propriei personalități.cifrate". îmbracamintea care diferențiază. opinie care decurge dintr-o insuficientă cunoaștere de sine. care scoate în relief propria persoana. maxime și cugetări savante despre care insinuează că i-ar aparține. Vizibilă este și o altă expresie a tentației originalității în adolescență limbajul . Nu de puține ori. Forțele proprii sunt considerate superioare față de ale celorlalți oameni. în grupuri spontan constituite și combaterea acestui fenomen necesită eforturi educative prelungite. la care i-au parte și adolescenții. El e mobilizat atunci de aceeași statornică tentație de a atrage atenția asupra sa. Un mijloc curent de afirmare îl constituie aspectul exterior. 2. de afirmarea spiritului lor de contradicție. presarat cu expresii . Aceste tensiuni pot fi minimalizate dacă familia poseda metodele educaționale optime și adecvate adolescentului. statutului. În special discuțiile dintre adulți. Dorința de originalitate reprezintă.. de a se afirma. 10 . de a fi luat în seamă.căutate". Dominantă pentru tentația originalitații la această vîrstă este prezența spiritului de contradicție.fi și a se comporta a acelor din jurul lui sau în îndeplinirea rolului. a . Adevărul cel mai important în relația dintre părinte și copil rămîne deschiderea comunicării dintre cei doi. de folosire a unei vorbiri .. Adolescentul își alege cu grija cuvintele. cu neologisme și arhaisme. din punct de vedere psihologic. Acesta dorește ca toate acțiunile sale să fie cunoscute și apreciate de adult. circulația acestui fel de limbaj are loc în cadre restrînse. De obicei. Afirmarea propriei personalităț i Descrierea. Dorind să atragă atenția asupra sa. adolescentul se considera punctul central în jurul caruia trebuie să se petreacă toate evenimentele.. În privinta limbajului.portretului" adolescenței nu poate ignora problema originalității ca atribut predilect al indivizilor care o traversează. a unei vorbiri populate de expresii argotice. o caracteristică esențială a adolescenței.

abilități sociale pentru facilitarea intercomunicării. să se distreze împreună. fiind sprijiniți să-și formeze idealul de viață. să-și perfectioneze judecațiile morale și să-și ridice nivelul conștiinței și al conduiței morale. trebuie ajutat atunci cînd are nevoie. un patern de conduită. ● Teama de a nu-l deranja pe celalalt: datorită acesteia relația între cei doi se depreciază întrucît se instalează un zid care nu le mai permite să-și împartășească sentimentele. filtrat social. BIBLIOGRAFIE 11 . De regulă. În cadrul acestor relații. Integrarea socială Esența integrării sociale constă în atașamentul din ce în ce mai conștient si mai activ la grupul căruia îi aparține (clasă. Relațiile între parinți și copii presupun un mecanism deosebit. Cu cît înaintează în vîrstă. ambele părți ale ecuației au nevoie de deprinderi. Foarte mulți oameni își petrec viața încercînd să-și atingă scopurile.Adolescenții manifestă tendința de a se afirma nu numai individual ci și în grup: vor să activeze. ele au la bază statuarea comunicării în care se realizează un model. în politică adolescentul vede o înalta activitate socială. adolescenții au nevoie de consiliere și îndrumare discretă. printre altele. parinț ii încearcă să socializeze copiii. adolescenții se confruntă cu următoarele probleme: ● Teama de a-și asuma responsabilitatea: o relație de prietenie presupune o responsabilitate față de celalalt partener care. aprecierile efectuîndu-se în funcție de criteriile sociale pe care și le-a însușit. Datorită experienței de viață limitată și a lipsei unor criterii de autoapreciere corectă. ● Teama de a nu fi manipulat: astfel de persoane sunt deosebit de atente să observe comportamente de manipulare chiar acolo unde nu este cazul. iar adolescența este doar primul pas spre împlinirea lor. Ei sunt atrași și de viața politică. școală. marele organism social). Dorința de a cunoaște valorile sociale și culturale se manifestă riguros și tenace. contribuie la modificarea și perfecționarea stilului de interrelaționare din copilărie. cu atît el este mai obiectiv în judecățile sale. 3. Integrarea adolescenților în aceste valori ale colectivității contribuie la formarea concepției despre lume și viață.

5. București: Editura Institutului Național de Informație. 1998. E. Metode calitative de abordare. Structura și dezvoltarea personalității. Dafinoiu. 2002. U. 4. Psihologia copilului și adolescentului. Muntean. G. 1998. Chelcea. personalitate și limbaj. Allport. 12 . A. București: Editura Didactică și Pedagogică.. Verza.1. S. W. 2002. 2. I. Dicționar de psihosociologie. Șchipul. Adolescență. 1998. Observații și interviul. 3. Iași: Editura Polirom. București: Editura Albatros. Timișoara: Editura Augusta. Personalitatea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful