Tuberculoza (abrev.

TBC) se referă la o boală provocată de Mycobacterium tuberculosis, M bovis, M africanum; de obicei infectarea se produce prin inhalarea microorganismelor din picăturile eliminate de către bolnavii de tuberculoză. Mycobacerium poate rezista în aer o perioadă mai mare de timp și de aceea poate crește riscul răspândirii bolii. Incidența cazurilor variază în funcție de vârstă, sex și statutul socioeconomic. O incidență crescută s-a observat la persoanele infectate cu HIV, la persoanele de culoare și hispanice. Probabilitatea transmiterii infecției depinde in mare măsură de imunitatea persoanei respective, nivelul de expunere precum și de virulența tulpinii bacteriene. Dacă este tratată adecvat, tuberculoza cauzată de tulpini chimiosensibile este curabilă în toate cazurile. Dacă nu este tratată, boala poate fi fatală în decurs de 5 ani în mai mult de jumătate din cazuri. Cea mai răspândită formă a bolii este tuberculoza pulmonară. În popor, ea este cunoscută și ca boala de plămâni. Istoric Faptul că tuberculoza este una dintre cele mai vechi boli ce au afectat umanitatea a fost demonstrat prin identificarea tuberculozei vertebrale la mumiile egiptene. Grecii denumeau această boală phthisis („consumare”), subliniind aspectul dramatic de emaciere generală, asociat cazurilor cronice netratate, în timpul revoluției industriale și în perioada de urbanizare corespunzătoare din secolele al șaptesprezecelea și al optsprezecelea, tuberculoza a devenit o problemă de proporții epidemice în Europa, cauzând cel puțin 20% din totalul deceselor din Anglia si Țara Galilor în 1650. Pe Coasta de Est a Statelor Unite, rata mortalității anuale prin tuberculoză la începutul secolului al nouăsprezecelea a fost de 400 la 100 000 locuitori. Etiologia infecțioasă a tuberculozei a fost controversată până la descoperirea bacilului tuberculozei, de către Robert Koch, în 1882. îmbunătățirea condițiilor socioeconomice și izolarea pacienților contagioși în sanatorii a avut un impact favorabil asupra epidemiologiei tuberculozei în prima jumătate a secolului al douăzecilea. Rata mortalității în Europa si Statele Unite a început să scadă cu câteva decenii înainte de introducerea medicamentelor antituberculoase, la mijlocul secolului. Infecția începe din momentul pătrunderii bacteriei în alveole, infectarea macrofagelor alveolare, acolo unde bacteria se multiplică exponențial. Bacteria este transportată in ganglionii limfatici, iar de aici prin sistemul circulator ajunge în organele corpului, acolo unde potențial se poate dezvolta: plămâni, ganglionii limfatici periferici, creier, oase și rinichi. Astfel apar diferitele tipuri ale tuberculozei: tuberculoza extrapulmonară, genitourinară, meningita tuberculoasă, tuberculoza miliară, peritonita tuberculoasă, pericardita tuberculoasă, limfadenita tuberculoasă, tuberculoza osteoarticulară, gastrointestinală, hepatică. Tratament Chimioterapia tuberculozei a devenit posibilă prin descoperirea streptomicinei la mijlocul anilor 1940. Studiile clinice aleatorii au indicat faptul că administrarea streptomicinei la pacienții cu tuberculoză cronică a redus mortalitatea și a condus la vindecare într-un număr de cazuri. Totuși, monoterapia cu streptomicină a fost frecvent asociată cu dezvoltarea rezistenței la streptomicină, însoțită de eșecul tratamentului. Odată cu descoperirea acidului para-aminosalicilic (PAS) și a izoniazidei, a devenit o axiomă faptul că vindecarea tuberculozei necesită administrarea concomitentă a cel puțin doi agenți la care microorganismul să fie sensibil. Mai mult, studiile clinice mai vechi au demonstrat că a fost necesară o perioadă mai lungă de tratament - adică 12-24 luni - pentru a preveni recurența tuberculozei.

ca tratament standard.vârsta înaintata. Datorită unui nivel scăzut al eficienței și a gradului mai ridicat de intoleranță și toxicitate. Tuberculoza este întâlnită în România mai frecvent decât în alte țări ale Uniunii Europene. bacilul Koch. și rifapentin.alcoolismul.Introducerea rifampicinei la începutul anilor 1970 a inițiat era chimioterapiei eficiente cu durată scurtă. incluzând rifabutinul. transmisa pe cale aeriana de la om la om. . pirazinamida. Ce este tuberculoza ? Tuberculoza este boala infecto-contagioasa cu evolutie cronica. rifampicină. Alte medicamente din linia a doua includ clofazimina. se constituie terenul nefavorabil pe care se reactiveaza infectiile cu acesti microbi ai tuberculozei. Recent. față de media europeană de circa 30 bolnavi la suta de mii de locuitori. Principalii factori de risc care duc la slabirea organismului sunt: .4 ore și eliminare aproape completă în 24 ore. sparfloxacina și levofloxacina au fost mai active în studiile experimentale. cu precadere plamânii. Descoperirea faptului că pirazinamida. Cinci medicamente majore sunt considerate agenții de prima linie în tratamentul tuberculozei (vezi capitolul 170 pentru o discuție mai detaliată): izoniazidă. amplifica potența regimurilor cu izoniazidă/ rifampicină. cu concentrații serice maxime la 2. Medicamente. deși ofloxacina este în general recomandată. ce poate fi eficient atunci când este administrat doar o dată pe săptămână. măsurată prin capacitatea de a preveni recăderile) și a ratei scăzute de inducere a chimiorezistenței. antibioticele chinolonice au fost adăugate acestei liste. Prin scaderea apararii imunitare. amikacina și capreomicina și agenții cu administrare orală: etionamida. Tuberculoza primara este determinata de infectia cu Micobacterium Tuberculosis. unele medicamente din linia a doua sunt utilizate doar pentru tratamentul pacienților cu tuberculoză rezistentă la medicamentele din prima linie. a condus la utilizarea unei cure de 6 luni cu acest regim de trei medicamente. provocata de bacilul Koch (bacilul tuberculozei) si care poate afecta toate organele corpului. ce sunt administrate de obicei oral. cum sunt kanamicina. Derivații de rifampicină cu acțiune prelungită sunt de asemenea în evaluare pentru tratamentul tuberculozei. Primele patru. amitio-zona (tiacetazona). 1. cu o durată a tratamentului mai mică de 12 luni. în acest grup sunt incluse medicamentele injectabile. dar care nu este comercializată în America de Nord sau Europa și amoxicilina/acid clavulanic. utilizată larg cu izoniazidă în țările mai puțin bogate. . care a fost utilizată pentru prima dată în anii 1950. sunt bine absorbite. Se estimează că în România sunt aproximativ 30 000 bolnavi în toată țara. 2. a activității de sterilizare (capacitatea de a omorî toți bacilii și astfel de a steriliza organul afectat. etambutolul și streptomicină (tabelul 171-1). Acești agenți sunt recomandați pe baza activității lor bactericide (capacitatea de a reduce rapid numărul microorganismelor viabile). cicloserina și PAS. care este utilizat pentru profilaxia bolii cu CMA la pacienții cu SIDA și este probabil activ împotriva unor bacili tuberculoși cu rezistență de nivel scăzut la rifampicină. Care este cauza ? Boala este provocata de infectarea cu un microb. În fiecare județ există cel puțin un spital și trei-patru dispensare de pneumoftiziologie. se estimează că apar în medie 130 de cazuri la 100 000 de locuitori.

tuse cu expectoratie sanguinolenta (cu sânge. fara simptome si. uneori peste un an. în primul rând. reinfectie. brânza.silicoza. pirazinamida. pentru a face sa scada astfel posibilitatea contactarii bolii de catre persoanele sanatoase de la contactii tuberculosi (sputa bolnavilor de tuberculoza contine un numar enorm de bacili).o eruptie pe piele (eritem nodos). Pentru ca sursa de infectie o constituie oamenii bolnavi si animalele bolnave de tuberculoza. În cazuri cu evolutie grava. . Medicamentele antituberculoase utilizate sunt: izoniazida. . Dupa vindecare si. variata si sa cuprinda toate felurile de alimente. se manifesta ca si o stare gripala. . un prim si important mijloc de preventie este tratamentul bolnavilor. cât si fainoase.leucemia. .tratamentele cu prednison (corticoterapia).operatiile pe stomac (gastrectomia).dureri toracice.transpiratii nocturne. cu urme de sânge). Care este tratamentul în tuberculoza ? Tratamentul trebuie sa se faca cu doze mari.lipsa poftei de mâncare (anorexie) cu scaderea greutatii. . Care sunt simptomele tuberculozei ? Tuberculoza pulmonara primara apare.streptomicina. etambutolul. . .diabetul zaharat. dulciuri. . .pentru a face fata agresiunii bacilare. Tratamentul unei tuberculoze trebuie prelungit foarte mult.febra. 3. . . ou). cu mai multe antibiotice deodata si cu medicamente la care bacilii sa nu fie rezistenti.apa la plamâni (revarsat pleural). 5. .diminuarea capacitatii de munca. . .subnutritia. . 4.tratamentele cu substante citostatice (pentru cancer).tuse si expectoratie. Trebuie crescuta puterea de aparare a organismului. Ea trebuie sa contina atât produse bogate în albumine (carne.. limfoamele maligne.SIDA. . grasimi si verdeturi. peste. frecvent. tuberculoza pulmonara postprimara se manifesta prin: . . Ce trebuie facut pentru a preveni îmbolnavirea ? Alimentatia si igiena sunt conditii de baza pentru ca un organism sa fie sanatos. si chiar peste un an si jumatate. Alimentatia bolnavului trebuie sa fie.tuse cronica. rifampicina. se manifesta prin: . eventual. eventual.transpiratii nocturne.

în plus.La copiii cu defecte imunitare. alţii suferă un proces de remisiune spontană sau continuă cu o evoluţie cronică. Gradul afectării parenchimului pulmonar variază în limite largi. porţiunea sa centrală se necrozează si apare cavitaţie acută (tuberculoză primară progresivă). deşi. se datorează pătrunderii bacilare în spaţiul pleural. în zonele cu prevalentă înaltă a tuberculozei. unele leziuni pulmonare devin fibrotice şi se pot calcifica mai târziu. cu defervescenţă. Leziunea iniţială creşte în dimensiuni şi poate evolua în diferite moduri. această formă de boală se întâlneşte frecvent la copii şi este localizată adeseori în câmpurile pulmonare mijlocii şi inferioare. . Semnele fizice sunt cele ale revărsatului pleural: matitate la percuţie şi absenţa murmurului vezicular. Boala afectează de obicei plămânii. în timp ce până la o treime dintre pacienţii netrataţi decedează prin tuberculoză pulmonară severă în decurs de câteva săptămâni sau luni după debut. Afectarea masivă a segmentelor sau lobilor pulmonari cu confluarea leziunilor. de la mici infiltrate la boală cavitară extensivă. Persoanele cu acest tip de boală cronică continuă să elimine bacili tuberculoşi în mediul înconjurător. diminuarea tusei. se poate instala un empiem tuberculos. în cazurile severe. Dacă nu este tratată. După formarea cavernelor. tuberculoza primară pulmonară poate progresa rapid spre boala manifestă clinic. leziunea primară creşte rapid în dimensiuni. Dacă este tratată adecvat. Tuberculoza primară Tuberculoza primară pulmonară rezultă în urma unei infecţii iniţiale cu bacili tuberculoşi. Leziunea ce ia naştere după infecţie este de obicei periferică şi se asociază cu limfadenopatie hilară sau paratraheală. în majoritatea cazurilor. în funcţie de nivelul de reactivitate revărsatul poate fi mic. deşi în până la o treime din cazuri sunt implicate alte organe. tuberculoza cauzată de tulpini chimiosensibile este curabilă în toate cazurile. frecvent întâlnit. dar cavernele persistă în alte zone ale plămânilor. Transmiterea are loc de obicei pe cale aerogenă. în decurs de câteva săptămâni. Revărsatul pleural. în prezenţa bolii pulmonare severe multibacilare. ce poate să nu fie detectată pe radiografia toracică. mai sunt frecvent afectate şi segmentele superioare ale lobilor inferiori. durere toracică cu caracter pleuritic şi dispnee. progresiv debilitantă („ftizie"). de la nivelul unui focar subpleural adiacent. poate trece neobservat dispărând spontan sau poate fi suficient de mare pentru a cauza simptome ca febră. creştere în greutate şi o ameliorare a stării generale. unde concentraţia înaltă de oxigen favorizează creşterea micobacteriilor. tuberculoză de reactivare sau tuberculoză secundară. boala poate fi fatală în decurs de 5 ani în mai mult de jumătate din cazuri. produce pneumonia tuberculoasă. leziunea se vindecă spontan şi poate fi evidenţiată mai târziu sub forma unui mic nodul calcificat (leziunea Ghon). Tuberculoza postprimară Cunoscută şi sub denumirile de tuberculoză de tip adult. boala postprimară rezultă din reactivarea endogenă a unei infecţii latente şi este localizată de obicei în segmentele apicale şi posterioare ale lobilor superiori. în majoritatea cazurilor revărsatul dispare spontan. ce pot în schimb să evolueze spre cavitaţie. determinând leziuni satelite în interiorul plămânilor. conţinutul necrotic lichefiat este descărcat în final în căile respiratorii. în aceste circumstanţe. prin răspândirea particulelor infectante produse de către pacienţii cu tuberculoză pulmonară contagioasă. Majoritatea pacienţilor au un răspuns evident la tratament. ca în cazul celor cu malnutritie sau infecţie HIV. Această formă de tuberculoză pleurală răspunde favorabil la chimioterapie si se poate rezolva spontan. Tuberculoza pleurală Afectarea pleurală este frecventă în tuberculoza primară şi se datorează pătrunderii unui număr mic de bacili în spaţiul pleural.Tuberculoza este cauzată de bacterii aparţinând complexului Mycobacterium tuberculosis.

ea afectează trompele uterine şi endometrul şi poate induce infertilitate. Demonstrarea unei piurii cu uroculturi negative şi urină acidă creşte suspiciunea de tuberculoză. în lipsa tratamentului. reactivării unui focar latent sau rupturii unui ganglion limfatic adiacent. Frotiul din spută colorat pentru BAAR este frecvent pozitiv dar în unele cazuri poate fi necesară efectuarea biopsiei pentru stabilirea diagnosticului. La femei. dar de obicei este indolor. evidenţiindu-se piurie şi hematurie. iar examenul histologic indică leziuni granulomatoase. Tuberculoza ganglionară (limfadenita tuberculoasă) Una dintre cele mai frecvente forme de manifestare ale tuberculozei extrapulmonare (fiind demonstrată în mai mult de 25% din cazuri). dar se pot inflama şi pot prezenta un traiect fistulos prin care se drenează cazeum. Culturile efectuate din lichid relevă prezenţa M. durere retrostemală surdă şi frecătură pericardică. BAAR sunt vizualizaţi în până la 50% din cazuri. tuberculoza pericardică este de obicei fatală.Tuberculoza căilor respiratorii superioare Tuberculoza căilor respiratorii superioare este aproape întotdeauna o complicaţie a tuberculozei pulmonare cavitare avansate şi poate implica laringele. Simptomele sunt reprezentate de disfonie şi disfagie. evidenţiabil pe radiografia toracică. Ganglionii limfatici sunt discret măriţi la începutul bolii. deşi este posibil si un debut acut cu febră. Manifestările depind de sediul afectării. iar boala poate fi descoperită doar după ce s-au constituit leziuni distructive severe ale rinichilor. pe când biopsia are rezultate superioare. Tuberculoza ganglionară debutează cu o tumefiere nedureroasă a ganglionilor limfatici. în ţările cu o prevalentă scăzută a tuberculozei. faringele şi epiglota. Debutul poate fi subacut. Culturile efectuate din trei probe matinale de urină furnizează un diagnostic definitiv în aproape 90% din cazuri. ce se adaugă unei tuse cronice productive. Revărsatul. iar ulceraţiile pot fi vizualizate prin laringoscopie. simptomele cardiovasculare şi semnele de tamponadă cardiacă putând apărea în cele din urmă. Tuberculoza pericardică (pericardita tuberculoasă) Datorată progresiunii directe a unui focar primar în interiorul pericardului. Tuberculoza genitourinară Tuberculoza genitourinară reprezintă aproximativ 15% din totalitatea cazurilor de tuberculoză extrapulmonară. Predomină simptomele locale. Revărsatul hemoragie este frecvent. cel mai frecvent în regiunea cervicală şi supraclaviculară. tuberculosis în aproximativ 30% din cazuri. dureri pelvine şi tulburări menstruale. culturile sunt pozitive în 70 până la 80% din cazuri. în multe cazuri se poate acumula eventual un revărsat. Diagnosticul este stabilit prin puncţie aspirativă sau biopsie chirurgicală. . pacienţii pot fi asimptomatici. Apariţia simptomelor sistemice este restrânsă de obicei la pacienţii infectaţi cu HIV. în Statele Unite. hematuria şi durerea în flanc sunt manifestări frecvente. tuberculoza ganglionară este frecventă mai ales printre pacienţii infectaţi cu HIV. Şi neoplasmul poate avea manifestări similare. Urografia intravenoasă este utilă pentru diagnostic. Sumarul de urină este patologic în 90% din cazuri. boala pulmonară concomitentă putând fi prezentă sau absentă. este de natură exsudativă şi are un număr mare de leucocite (predominant mononucleare). dar acum apare frecvent la pacienţii infectaţi cu HIV.Tuberculoza genitală este diagnosticată mai frecvent la femei decât la bărbaţi. tuberculoza pericardică era frecvent o boală a vârstnicului. şi femeile şi copii (mai ales cei necaucazieni) par a avea o susceptibilitate specială. disuria. poate implica orice porţiune a tractului genitourinar si se datorează de obicei diseminării hematogene ce urmează infecţiei primare. Polakiuria. Totuşi.

Localizările cel mai frecvent implicate suntileonul terminal si cecul. abcesul poate difuza până la nivelul peretelui toracic fiind perceput ca o tumoră. fie reactivării unui focar vechi provenit din diseminare hematogenă.în această ordine). hematochezia şi palparea unei formaţiuni abdominale sunt manifestări frecvente la debut. diagnosticul poate fi stabilit prin examen histologic si prin realizarea de culturi din probele prelevate intraoperator. Astăzi. în timp ce la copii localizarea cea mai frecventă a tuberculozei vertebrale este la nivelul coloanei vertebrale toracice superioare. în afectarea peretelui intestinal. patogeneza este legată de reactivarea focarelor hemato-gene sau de diseminarea de la ganglionii paravertebrali adiacenţi. Miliaria sau tuberculoza diseminată Tuberculoza miliară se datorează diseminării hematogene a bacililor tuberculoşi. Manifestările clinice sunt nespecifice si polimorfe. în unele serii de cazuri de tuberculoză extrapulmonară. Fistulele anale trebuie să conducă la o evaluare în vederea detectării tuberculozei rectale. Durerea abdominală. scăderea ponderală şi transpiraţiile nocturne sunt de asemenea frecvente. In boala osteoarticulară. coxofemurale şi tibiofemurale . în timp ce la copii această formă este consecinţa unei infecţii primare recente. Sunt implicate mai multe mecanisme patogenice: ingerarea sputei cu însămânţate directă. Funcţia aspirativă a abcesului sau biopsia osoasă confirmă etiologia tuberculoasă. la pacienţii infectaţi cu HIV. ulceraţiile şi fistulele pot simula boala Crohn. Febra. Sunt afectate cel mai frecvent articulaţiile solicitate gravitaţional (intervertebrale. Tuberculoza osteoarticulară răspunde la chimioterapie. poate ajunge la ligamentele inghinale sau se poate manifesta ca un abces de psoas. iar la nivelul coloanei vertebrale inferioare. Prezenţa durerilor abdominale nespecifice. Tuberculoza gastrointestinală Orice segment al tractului gastrointestinal poate fi afectat de către tuberculoză. Având în vedere că în majoritatea cazurilor se impune tratamentul chirurgical. diareea. colapsul corpilor vertebrali determină apariţia cifozei (gibbus). Leziunea porneşte de la unghiul anterosuperior sau inferior al corpului vertebral. la adulţi sunt afectate de obicei vertebrele toracice inferioare şi lombare superioare. obstrucţia. . deoarece culturile sunt de obicei pozitive şi modificările histologice sunt foarte caracteristice. afectarea osteoarticulară era responsabilă pentru 8-9% din cazuri. a febrei şi ascitei trebuie să crească suspiciunea de peritonită tuberculoasă. Tuberculoza vertebrală (morbul Pott sau spondilita tuberculoasă) implică frecvent doi sau mai mulţi corpi vertebrali adiacenţi. dar cazurile severe pot necesita tratament chirurgical. la adulţi se poate datora fie unei infecţii recente. cuprinde corpul vertebral adiacent.Tuberculoza osteoarticulară In trecut. uneori similară celei asociate cu apendicita. Leziunile sunt reprezentate de obicei de granuloame de culoare gălbuie. ce seamănă cu seminţele de mei (astfel se explică termenul de miliarie atribuit de către anatomopatologii din secolul al nouăsprezecelea). La nivelul coloanei vertebrale superioare. deşi diagnosticul diferenţial include alte infecţii şi tumori. cu diametru de 1-2 mm. distrugând si discul interver-tebral. Tomografia computerizată (CT) sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN) relevă leziunea caracteristică şi sugerează etiologia acesteia. diseminarea hematogenă sau (arareori) ingestia de lapte provenind de la vaci afectate de tuberculoza bovină. frecvenţa este mai redusă deoarece tuberculoza osteoarticulară este descrisă doar arareori. Se mai poate constitui un abces paravertebral „rece". în fazele avansate ale bolii. depinzând de localizarea predominantă a afectării.

Manifestările cutanate ale tuberculozei includ infecţia primară datorată inoculării directe. totuşi. cu confuzie. în până la 30% din cazuri. otoree şi perforaţia membranei timpanice. uveită. Culturile din LCR sunt diagnostice în până la 80% din cazuri. lupusul vulgar. în mod caracteristic. abcesele şi ulcerele cronice. examinarea lichidului cefalorahidian (LCR) relevă un număr mare de leucocite (de obicei cu predominanţa limfocitelor dar frecvent cu o predominanţă a neutrofilelor în faza iniţială). mai ales la cei infectaţi cu HIV. . iar implicarea arterelor cerebrale poate produce ischemie focală. oricare dintre aceşti parametri se poate încadra în limitele normale. Otita tuberculoasă este rară si se manifestă prin pierderea auzului. sau datorită rupturii unui tubercul subependimar în spaţiul subarhanoidian. Uneori pacientul prezintă atât tuse şi alte simptome respiratorii datorate afectării pulmonare. tuberculoza congenitală se datorează transmiterii transplacentare a bacililor tuberculoşi către făt sau prin ingestia de lichid amniotic contaminat. Forme extrapulmonare mai puţin frecvente Tuberculoza poate cauza corioretinită. tuberculoza poate simula granulomatoza Wegener. sau acut. In general. ce se manifestă prin semnele insuficienţei corticosuprarenaliene. prezenţa tuberculilor coroidieni. Este întâlnită cel mai frecvent la copiii mici. patognomonici pentru tuberculoza miliară. meningita tuberculoasă este întotdeauna fatală. senzoriu alterat si redoare de ceafă. Funcţia lombară este piatra de temelie a diagnosticului. In cele din urmă. anorexie.In majoritatea cazurilor simptomele de debut sunt reprezentate de febră. Meningita tuberculoasă si tuberculomul Tuberculoza sistemului nervos central este responsabilă pentru aproximativ 5% dintre cazurile de tuberculoză extrapulmonară. scrofuloza. cu cefalee şi tulburări mentale. transpiraţii nocturne. splenomegalia şi limfadenopatia. Debutul bolii poate fi insidios. Dacă nu este recunoscută. ganglionii limfatici şi diverse alte organe. Tuberculoza corticosuprarenaliană este o manifestare de boală avansată. astenie şi scădere ponderală. Pareza nervilor cranieni (a nervilor oculari în particular) este o manifestare frecventă. o concentraţie a proteinelor de 1-8 g/l (100-800 mg/dl) şi o concentraţie scăzută a glucozei. dar apare şi la adulţi. Semnele fizice includ hepatomegalia. Meningismul survine în mai puţin de 10% din cazuri. BAAR sunt vizualizaţi pe frotiul direct efectuat din sedimentul LCR în doar 20% din cazuri. pe radiografia toracică se găsesc semne ale unor leziuni pulmonare vechi sau cu aspect miliar. Examenul oftalmologie poate releva. splina.o evoluţie mai lungă decât cea a meningitei bacteriene. leziunile miliare şi eritemul nodos. dar puncţiile lombare repetate cresc frecvenţa identificării. Această boală rară afectează ficatul. somnolenţă. La nivelul nasofaringelui. Hidrocefalia este frecventă. afecţiunea are o evoluţie de una sau două săptămâni . Meningita tuberculoasă apare ca urmare a diseminării hematogene a bolii pulmonare primare sau postprimare. în mai mult de jumătate din cazuri. cât şi simptome abdominale. panoftalmie si conjunctivită flictenulară în cadrul reacţiei de hipersensibilitate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful