CUPRINS 1. Despre Dumnezeu `n raportul Lui cu f\pturile mai ales cu OMUL............................................................................................. 2 2. Credin]a [i faptele bune............................................................

4 3. Despre raporturile omului fa]\ de Dumnezeu...........................4 4. Cinstirea lui Dumnezeu cea l\untric\ [i cea din afar\.................9 5. Chemarea [i datoriile cre[tinului.............................................10 6. Slujba [i datoriile P\storului.....................................................11 7. Raporturile p\storilor fa]\ de aceia ce s`nt de ei p\stori]i........11 8. Datoriile st\p`nilor...................................................................12 9. Datoriile supu[ilor...................................................................13 10. Obliga]iile p\rin]ilor `n raporturile lor fa]\ de copii................13 11. Obliga]iile copiilor `n raporturile lor cu p\rin]ii.....................15 12. Monahismul...........................................................................16 13. Via]a p\m`nteasc\ a omului..................................................18 14. Diavolul................................................................................. 20 15. P\catul...................................................................................22 16. G`ndurile...............................................................................27 17. Patimile................................................................................. 28 18. M`nia.....................................................................................30 19. Slava de[art\ [i lauda de sine................................................34 20. Moartea.................................................................................35 21. Durerea [i rug\ciunea pentru mor]i.......................................36 22. Nemurirea sufletului nostru..................................................37 23. ~nvierea mor]ilor..................................................................37 24. ~nfrico[ata judecat\ a lui Hristos..........................................39 25. Via]a veacului ce va s\ vie....................................................39 26. Obliga]iile conjugale.............................................................42 27.Rug\ciune de diminea]\ a Cuviosului P\rintelui nostru Arhimandritul Sofronie................................................................43 28. Rug\ciune..............................................................................45 29. Scrisoare de la Isus Cristos...................................................46 30. Mesaj de la Dumnezeu..........................................................47 31. Rug\ciunea postului..............................................................49 32. Rug\ciune pentru a g\si curajul de a-]i urma menirea vie]ii. 50 33. Rug\ciune pentru a-[i aminti menirea...................................50

1

1. Despre Dumnezeu `n raportul Lui cu f\pturile mai ales cu OMUL
~n toate cele v\zute este scris\ o m\rturie despre Cel Care este nev\zut. Cerul [i p\m`ntul, marea, `ntr-un cuv`nt toat\ lumea aceasta este o mare [i prea sl\vit\ Carte Dumnezeiasc\ `n care se descoper\, prin `ns\[i t\cerea lor, Dumnezeu Cel propov\duit. (Sf.Grigorie Teologul) Un filozof l-a `ntrebat pe sf`ntul Antonie, care nu [tia nici s\ citeasc\ nici s\ scrie, zic^nd: «~n ce Carte ai aflat m\rturiile privitoare la `naltele adev\ruri predicate de tine?». Sf^ntul Antonie, f\r\ s\ spun\ vreun cuv`nt, cu o m`n\ a ar\tat Cerul iar cu cealalt\ P\m^ntul. Vederea nenum\ratelor minuni ce se observ\ `n cer [i pe p\m`nt, este cartea ce o poate citi fiecare care propov\duie[te azi, zi [i noapte, m\re]ia lui Dumnezeu oamenilor celor mai m\rgini]i ca `n]elegere. Dac\ p\[i]i cumva pe o c\r\ruie, pe un c`mp sem\nat cu gr`u, s\ examina]i spicele; vede]i aceast\ u[oar\ coji]\ - pleava - care le `nvele[te, must\]ile lungi care le ap\r\, ele au scopul s\ le p\zeasc\ de influien]a nimicitoare a soarelui; vede]i aceste mici frunze verzi care s`nt r\sp`ndite `n jurul cartofului, ele au ca scop s\ p\streze umezeala necesar\ pentru des\v`r[ita lui `ngro[are; vede]i [i s`mburele de sub coaj\ care-l ap\r\? Cine p\ze[te astfel spicele? Cine acoper\ aceast\ s\m`n]\? Cine a construit genele deasupra ochiului omenesc pentru ca s\-l apere de str\lucirea soarelui? Oare nu Dumnezeu? Oare nu fiin]a ra]ional\? Oare `n prezen]a unor asemenea dovezi, se poate nega prevederea [i bun\tatea lui Dumnezeu?! Orice f\ptur\ exprim\ printr-`nsa g`ndul lui Dumnezeu. Iar g`ndul lui Dumnezeu este des\v`r[it, deplin, ca urmare [i fiecare din f\pturi, dup\ chipul [i genul ei, cuprinde `n sine `ntreaga des\v`r[ire [i toat\ plin\tatea Lui! Este adev\rat, noi zicem c\ unele f\pturi s`nt resping\toare; dar p\trunde, examineaz\ organismul acestor f\pturi, care `n aparen]\ s`nt resping\toare [i vei vedea c`t de minunat s`nt alc\tuite. Se poate spune chiar c\, cu c`t s`nt mai ne`nsemnate, cu c`t s`nt de-abia vizibile pentru ochii no[tri, fie c\ s`nt din specia t`r`toarelor sau a insectelor, pe at`t au mai multe note de des\v`r[ire. Noi cunoa[tem prea pu]in natura, de aceea o [i judec\m at`t de superficial. Nu se spune: «Minunat e[ti Tu Doamne [i minunate s`nt lucr\rile m`inilor Tale» tocmai pentru c\ orice f\ptur\ `n genul ei este des\v`r[it\, c\ fiecare din ele se afl\ `ntr-o str`ns\ leg\tur\ cu celelalte f\pturi [i e creat\ pentru un anumit scop necesar! E primejdios s\ `no]i cu toate hainele pe tine. E primejdios s\ te [i atingi de teologie c`nd ai vreo patim\ oarecare. Dac\ Moise era oprit s\ se apropie de rugul ce ardea, `nainte de a-[i scoate mai `nt`i `nc\l]\mintea, atunci cum de te po]i apropia tu de Dumnezeu f\r\ s\ te eliberezi `n prealabil de leg\turile sim]urilor? Cine nu are o smerenie cu o ad`nc\ prih\nire de sine, acela nu poate s\ cugete despre m\re]ia lui Dumnezeu. Cu c`t `l cuno[ti pe Dumnezeu mai mult cu at`t te smere[ti, te temi [i `l iube[ti. Dup\ cum nimeni n-a `mbr\cat niciodat\ `ntreg aurul, tot a[a nici mintea nu sa `mbr\cat cu des\v`r[ire [i nici glasul n-a cuprins Fiin]a lui Dumnezeu vreodat\. Schubert poveste[te c\ o feti]\ a fost cuprins\ de epilepsie din pricina dorin]ei `nc\p\]`nate de a se uita la soarele de la amiaz\. Oare nu `ntr-un chip asem\n\tor suf\r acele min]i cutez\toare, care se for]eaz\ s\ p\trund\ pe Cel ce este de nep\truns? Cu ce minte va p\trunde omul pe Dumnezeu, c`nd el nu `n]elege `nc\ ce este `ns\[i mintea cu care vrea s\-l p\trund\ pe El? Nu exist\ num\r care s\ poat\ exprima cu toat\ plin\tatea pe Dumnezeu, a[adar e cu putin]\ s\-L p\trundem `n `ntregime?

2

Noi trebuie s\ ne bucur\m de faptul c\ Dumnezeu este de nep\truns pentru c\ El va fi obiect de cunoa[tere de-a lungul `ntregii ve[nicii. Dac\ mintea L-ar `n]elege, atunci ar r\m`ne f\r\ nici o lucrare, iar acest lucru pentru El este un chin. S\ nu te dedai `ntr-at`t spre cercet\ri ad`nci despre Dumnezeu, pe c`t s\ te sile[ti s\ mergi pe urmele Lui. Cea mai simpl\ dovad\ a hranei `n toate fiin]ele vii este foamea; tot astfel, cea mai puternic\ dovad\ de existen]\ a lui Dumnezeu este n\zuin]a tuturor inimilor bune c\tre Dumnezeu. Dumnezeu este centrul nostru [i `n afar\ de El noi s`ntem tot at`t de pu]in lini[ti]i ca pe[tele `n afara apei [i ca un m\dular scr`ntit de la locul lui. Duhul nostru este din Dumnezeu [i numai `n Dumnezeu `[i poate g\si lini[tea [i fericirea. Sufletul d\ via]\ trupului, iar Dumnezeu sufletului. Ca urmare tr\ie[te `ntradev\r numai acel suflet `n care locuie[te Dumnezeu `n chip duhovnicesc potrivit Darului, dup\ cum trupul desp\r]indu-se de suflet moare, dac\ nu e `n leg\tur\ cu Dumnezeu. Uita]i-v\ la planta numit\ « Floarea soarelui »; ce putere o atrage spre soare, a[a `nc`t ea totdeauna se pleac\ spre partea unde este soarele?! ~n soare este via]a plantei. Dar c`nd floarea soarelui nu se `ntoarce dup\ soare, atunci e semn c\ r\d\cina ei este roas\ de un vierme [i planta s-a uscat. Uita]i-v\ la focul ce arde cu flac\r\, pentru ce n\zuie[te el mereu `n sus? Pentru c\ stihia lui e mai presus de p\m`nt. Iar c`nd focul nu mai n\zuie[te `n sus e semn c\ el nu mai are hran\ [i se stinge. Tot a[a [i via]a unui cre[tin, adev\ratul semn al vie]ii duhovnice[ti este acel foc al dragostei Divine despre care vorbe[te Domnul Isus Hristos [i care mereu trebuie s\ n\zuiasc\ `ntr-`nsul [i s\-l `mping\ mai presus de tot ce este p\m`ntesc spre Dumnezeu, iar acolo unde acest foc s-a stins, nu este nici aceast\ via]\. Dumnezeu, iat\ `nt`iul [i ultimul bine al sufletului nostru. Cum se explic\ faptul c\ nici un lucru p\m`ntesc, nici cinste [i nici b\rb\]ie, nici talentul [i nici cuno[tin]ele, nu ne satisfac inima noastr\? Cum se explic\ faptul c\ `n toiul fericirii p\m`nte[ti, noi ne plictisim [i sim]im un gol `n sufletul nostru? Acesta este un glas expresiv al inimii care spune: «Omule nu c\uta bun\t\]ile satisf\c\toare pe p\m`nt, `n aceast\ vale a de[ert\ciunilor [i a pieirii, fericirea ta nu e dec`t unicul Dumnezeu. C\tre El `ndreapt\-]i toate dorin]ele tale. ~n El caut\-]i bucuriile [i lini[tirile permanente!». Pentru ce unii oameni se plictisesc? Pentru c\ n-au dat peste un obiect care s\i preocupe din toate p\r]ile [i s\-i sature pe deplin. Un astfel de obiect este: «Dumnezeu [i Judec\]ile Lui, ale drept\]ii». ~nchina]i-I Lui munca, timpul [i luarea aminte [i nu ve]i avea vreme s\ v\ plictisi]i; dimpotriv\, v\ ve]i sim]i ca `n Rai, pentru c\ nimic nu se poate compara cu bucuria medita]iei [i a slavosloviei. ~ncerc`nd acest lucru, Sfin]ii P\rin]i `[i `nchinau tot timpul acestei `ndeletniciri. Tot pe acela[i temei Sf`nta Biseric\ a poruncit ca s\ ne adun\m de mai multe ori pe zi la rug\ciune. Nu este nimic a[a de mare ca omul cu Dumnezeu [i nu este nimic a[a de ne`nsemnat ca omul f\r\ Dumnezeu. Omule! tu e[ti un c\rbune. Dumnezeu e flac\ra [i lumina ta! Adev\rata [i des\v`r[ita bucurie este numai `n acei oameni `n care locuie[te Dumnezeu. Cine `l are pe Dumnezeu acela are de toate, chiar de s-ar lipsi de tot ce este `n lume. C`nd tr\ie[ti cu Dumnezeu, g\se[ti fericire [i `n nenorociri! A fi cu Dumnezeu `nseamn\ s\ ai `n orice loc casa [i patria ta; iar acei f\r\ de Dumnezeu, `ns\[i casa [i patria lor nu s`nt dec`t un loc de surghiun [i captivitate. C`nd e[ti cu Dumnezeu te sim]i bine [i la nevoi [i la suferin]\ [i chiar `n Iad; f\r\ Dumnezeu, p`n\ [i Raiul [i Cerul `mpreun\ e un nimic. Cu Domnul Raiul este pretutindeni, iar f\r\ de El peste tot este Iad [i o sf\r`mare de duh, lips\ de orice bucurie. Cu Dumnezeu afli Raiul [i `n Iad iar f\r\ de Dumnezeu e un chin [i `n Ceruri. O ! Voi care-mi povesti]i bucuriile Raiului, spunea un filozof, eu nu caut Raiul ci pe Acela care a creat Raiul. Caut\-L pe Dumnezeu dar nu c\uta locul unde s\l\[luie[te El. Caut\-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni. El este [i `n `n\l]imea Cerului [i `n ad`ncimea sufletului nostru. Dumnezeu este un cerc al c\rui centru este pretutindeni iar circumferin]a nic\ieri! ~n tot locul se afl\ Dumnezeu, dar nu se cuprinde `n niciunul! «Domnul este aproape de to]i cei ce ~l cheam\, de to]i cei ce-L caut\ din
3

toat\ inima!» Dumnezeu `ntotdeauna este aproape de om dup\ pretutindenea Lui, iar omul nu `ntotdeauna este aproape de El, de Dumnezeu, dup\ m\rginirea, neluarea aminte [i risipirea sa. O, suflete al meu ! Dumnezeu e totdeauna cu tine, iar tu tr\ie[ti ca [i cum El ar fi departe de tine! De noi depinde s\ fim departe de Dumnezeu, dar El se g\se[te totdeauna aproape. A fi aproape sau departe de Dumnezeu at`rn\ de om `nsu[i pentru c\ Dumnezeu e pretutindeni. Fii `ntotdeauna cu Dumnezeu dac\ vrei ca El s\ fie `ntotdeauna cu tine.

2. Credin]a [i faptele bune
Credin]a pentru ca s\ fie m`ntuitoare pretinde o via]\ potrivit\ cu credin]a, c\ci “credin]a f\r\ fapte bune este moart\” [i ca atare nu e posibil s\-l aduc\ pe om p`n\ la via]a ve[nic\. Faptele bune s`nt sufletul credin]ei. Credin]a cu fapte bune e o credin]\ vie! P\catul [i credin]a nu pot tr\i `mpreun\. Cu credin]a se une[te `n mod necesar [i virtutea. Dup\ cum focului `i este propriu lui s\ `nc\lzeasc\, apei s\ roureze, luminii s\ lumineze, tot astfel credin]ei vii `i este propriu s\ se exercite `n fapte bune. Credin]a l\untric\ este moart\ f\r\ faptele din afar\, nu numai pentru c\ f\r\ fapte e cu neputin]\ s\ judeci via]a ei, ci [i pentru c\ f\r\ fapte este imposibil\ `ns\[i via]a ei a[a cum nu este cu putin]\ unui animal s\ tr\iasc\ f\r\ inspira]ia [i expira]ia aerului. Credin]a f\r\ fapte este moart\. Aceasta este credin]a cugetului iar nu credin]a inimii, nu credin]a vie]ii! O dreapt\ credin]\ `ntr-o via]\ vicioas\ nu aduce nici un folos. Ce folos este s\ crezi cre[tine[te [i s\ tr\ie[ti p\g`ne[te! E absurd s\ te `ndoie[ti de adev\rul `nv\]\turii care este descoperit\ de Dumnezeu, pecetluit\ de s`ngele nenum\ra]ilor Mucenici, `nt\rit\ de minuni [i recuno[tin]\ de `nse[i duhurile cele rele; dar e incomparabil mai absurd s\ crezi Adev\rul acestei `nv\]\turi dar s\ tr\ie[ti ca [i cum n-ar fi deloc adev\rat\! Nu credin]a `n vorbe ne m`ntuie[te, ci faptele unite cu credin]a! Credin]a f\r\ fapte [i faptele f\r\ credin]\ vor fi egal os`ndite! S\ crezi numai c\ Dumnezeu exist\ nu e suficient, c\ci [i demonii cred; ci noi trebuie s\ `ndrept\]im credin]a prin fapte; o astfel de credin]\ cere Domnul Isus Hristos de la noi! Dac\ dore[ti s\ fii m`ntuit prin credin]\, iube[te-L pe acela `n care tu crezi - pe Dumnezeu cel adev\rat. Credin]a f\r\ dragoste este o icoan\ f\r\ via]\. M`ntuie[te-]i purtarea potrivit credin]ei tale. De crezi bine, atunci s\ [i tr\ie[ti bine! S\ te predai credin]ei cu tot sufletul t\u [i cu toat\ via]a ta, a[a `nc`t credin]a s\-]i fie principala ta g`ndire `n via]\ [i `ntreaga ta via]\ s\ fie expresia credin]ei!

3. Despre raporturile omului fa]\ de Dumnezeu

Via]a pl\cut\ lui Dumnezeu este aducerea aminte de Dumnezeu! N\dejdea `n Dumnezeu, frica de Dumnezeu [i dragostea de Dumnezeu. A fi pl\cut lui Dumnezeu, iat\ fericirea ta! S\ fii cu El, iat\ menirea ta, pravila tuturor faptelor tale! Cineva l-a `ntrebat pe Avva Pimen: «Cum trebuie s\ tr\iasc\ un om?». B\tr`nul i-a r\spuns: «S\ ne uit\m la Daniil Proorocul; nu s-a aflat asupra lui alt\ vin\ dec`t c\ e `n slujba Domnului Dumnezeului s\u!». Toate s\ le faci `n a[a fel [i despre toate s\ te g`nde[ti `n a[a fel ca s\ fii pl\cut lui Dumnezeu. Dar, dac\ n-ai acest g`nd atunci `[i va pierde pre]ul orice fapt\ pe care o faci. ~nainte de a ne apuca de vreun lucru, nu te `ntreba dac\-]i va fi pl\cut sau avantajos pentru tine [i l\udat de oameni, ci mai `nt`i [i mai presus de toate `ncearc\

4

s\ fie pl\cut lui Dumnezeu. Nu va fi oare contra poruncilor Lui? Mai `nt`i d\ cinste lui Dumnezeu [i dup\ asta s\ vin\ celelalte. Noi vrem s\ avem copii ascult\tori dar noi `n[ine nu s`ntem ascult\tori fa]\ de Dumnezeu Tat\l Nostru al tuturor. Ca s\ urm\m lui Dumnezeu trebuie mai `nt`i de toate s\ p\r\sim voia noastr\! Un cop\cel mic se leag\ de un la] [i cre[te drept [i regulat. Tot a[a [i sufletul care [i-a legat voia sa cu voile lui Dumnezeu se `nal]\ `n sus, spre Dumnezeu. Nu e nimic mai cumplit dec`t s\ te ]ii de voia ta [i s\ nu tr\ie[ti dup\ voile lui Dumnezeu. Dac\ nu sim]i `n tine dorin]a permanent\ de a `ndeplini ceea ce e pl\cut lui Dumnezeu, atunci e[ti [i orb [i surd [i mut [i f\r\ m`ini [i f\r\ picioare, deci incapabil [i mai r\u dec`t un sl\b\nog! Nici chiar noi `n[ine nu primim s\ ne fie prieteni, nu `ng\duim s\ intre `n societatea noastr\, nu suferim `n casa noastr\ pe acela care mereu tr\ie[te `n contradic]ie cu noi. Tot a[a [i Dumnezeu, cu at`t mai mult El, ca Unul ce este Bun [i Judec\tor Drept, nu va primi niciodat\ `n `mp\r\]ia Sa Cereasc\ oameni cu voin]a `nc\p\]`nat\ [i rea! Adev\rata bucurie iese din Dumnezeu [i ea se d\ numai celui ce se sile[te singur pe sine ca s\-[i lepede voia sa, iar voia lui Dumnezeu s-o `mplineasc\ `n toate. Ori f\ ceea ce vrea Dumnezeu, ori vei primi ceea ce nu vrei tu. De vei fi f\r\ m`hnire, sile[te-te s\ placi lui Dumnezeu. «Ce trebuie s\ fac ca s\-I plac lui Dumnezeu?» a fost `ntrebat Sf^ntul Antonie cel Mare. {i el a r\spuns: «Ori unde vei fi s\ ai totdeauna `naintea ochilot t\i pe Tat\l Ceresc. Cu orice lucru te vei ocupa, vezi dac\ e `ncuviin]at de Sf^nta Scriptur\.» Ce bine ar fi dac\ am tr\i `n lume dup\ voia [i ideile noastre [i totdeauna am `ntreba pe Dumnezeu, prin `nse[i cuvintele Lui, care zice: «Spune-mi, Doamne, trebuie oare s\ fac acest lucru sau nu!». Omul trebuie s\ fie ne`ncetat preg\tit ca [i cum ar sta `naintea Judec\]ii Lui Dumnezeu. Adu-]i aminte de Dumnezeu, e mai necesar dec`t a respira! Las\ ca trupul t\u s\ r\t\ceasc\ pe p\m`nt dar sufletul s\-]i fie numai la Dumnezeu! Umbl\ jos pe p\m`nt, dar sufletul t\u s\ fie sus `n Ceruri la Dumnezeu. S\ socote[ti c\ e pierdut\ orice clip\ din vremea ta `n care nu ai meditat la Dumnezeu. Ceasurile `n care nu te g`nde[ti la Dumnezeu [i `n care nici un g`nd bun [i evlavios nu se `nv`rte[te `n mintea [i `n inima ta, socote[te-le pierdute pentru tine. A[adar g`nde[te-te iubite cre[tine, c`t\ vreme ai pierdut! Cere iertare de la Dumnezeu pentru vremea pierdut\ [i pe viitor tr\ie[te cu chibzuin]\ [i cre[tine[te. ~nchina]i lui Dumnezeu p`rga fiec\rei zile [i nop]i, `n rug\ciune, mul]umindu-I pentru cele trecute, rug`ndu-L s\ binecuvinteze cele viitoare [i, `n cursul zilei, din ceasurile r\pite de lume [i de faptele ei, r\pi]i dup\ putin]\ m\car c`teva minute ca s\ v\ aduce]i aminte de Dumnezeu ridic`nd spre El `n tain\ inima [i un g`nd de evlavie [i de mul]umire ca [i de rug\ciune. ~ndeletnicindu-v\ astfel, cu luare aminte [i necontenit, ve]i afla `n suflet ceea ce este scris `n Psalmi: «Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu [i m-am veselit». Adu-]i aminte de Dumnezeu pentru ca El s\-[i aduc\ aminte `ntotdeauna de tine! Dumnezeu nu te va l\sa, dar teme-te ca s\ nu-L p\r\se[ti tu pe El! ~n orice vreme adu-]i aminte de Dumnezeu, c\ci atunci [i El `[i va aduce aminte de tine, c`nd vei c\dea `n nenorocire! ~nainte de a veni asupra ta o durere, roag\-te lui Dumnezeu [i `n vreme de necaz ~l vei afla [i te va auzi pe tine! ~n vremea aducerii aminte de Dumnezeu `nmul]e[te-]i rug\ciunile pentru ca atunci c`nd `l vei uita pe Dumnezeu, El s\ nu te uite pe tine! Aducerea aminte de Dumnezeu nu numai c\ nu `mpiedic\ exerci]iile noastre, ci dimpotriv\ le face mai pl\cute. C`nd ne afl\m cu un prieten bun continu\m s\ facem ceea ce am f\cut [i f\r\ el [i chiar cu mai mult\ bucurie [i succes, mai ales c`nd el ne poate ajuta cu sfaturile sale, s\ ne `ncuviin]eze prin prezen]a sa [i chiar s\ lucreze `mpreun\ cu noi dac\ avem nevoie de aceasta. Dac\ ~l vom contempla mereu pe Dumnezeu cu mintea, dac\ ne vom aminti mereu de El, atunci totul ni se va p\rea u[or, totul e lesne de suportat, vom r\bda toate cu u[urin]\ [i vom fi mai presus de toate! Umblarea `n fa]a lui Dumnezeu, ori deasa [i necontenita aducere aminte, dup\ putin]\, de Dumnezeu, nu numai c\ nu va `ngreuna r`nduiala treburilor vie]ii [i `ndeplinirea datoriilor chem\rii noastre, ci le va u[ura [i mai mult [i le va `ncununa cu mai mult succes, pentru c\ apropiindu-se cu g`ndul de Dumnezeu, omul intr\, se poate spune, `n cea mai str`ns\ leg\tur\ cu Dumnezeu [i cap\t\ un ajutor
5

Atotputernic. C`nd Dumnezeu r`nduie[te atunci [i cele mai grele devin u[oare. C`[tig\-L pe Dumnezeu drept prieten [i nu vei cere ajutor de la oameni. Toate faptele tale `nsufle]e[te-le cu aducerea aminte de Dumnezeu, c\ci f\r\ Dumnezeu nu po]i face nimic, afar\ de p\cat! F\r\ Dumnezeu nu vei zidi nu numai un ora[ sau o cas\, ci nici m\car un cuib de turturic\! Zadarnic v\ ve]i scula de diminea]\ la lucrurile voastre [i ve]i sta p`n\ t`rziu de nu v\ va ajuta Domnul. Se pot face multe cu ajutorul lui Dumnezeu, numai dac\ noi am vrea s\ facem multe! La nimic nu avem at`ta nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, ca `n lucrarea m`ntuirii noastre, pentru c\ `n nimic nu s`ntem a[a de slabi ca `n facerea binelui! Omul se poate pierde pe sine `nsu[i, [i se pierde; dar nu se poate m`ntui singur pe sine! A face r\u [i a p\c\tui putem, dar a face binele f\r\ Dumnezeu nu putem! ~ntruc`t Dumnezeu este Creatorul oric\rui bine, atunci nimic bun nu se poate face f\r\ Dumnezeu! F\r\ Dumnezeu noi nu putem nici s\ facem [i nici s\ voim ceva bun! ~nceputul oric\rei virtu]i este Dumnezeu, tot a[a cum `nceputul zilei este Soarele. Tot binele se afl\ `n Dumnezeu, a[a c\ f\r\ El, `n afar\ de El, nu este bine! ~ntoarce-te mai des cu g`ndul [i cu inima c\tre Dumnezeu - Izvorul Vie]ii - [i vei face cu ajutorul Lui fapte bune [i atunci s\ nu-]i fie team\ de nimeni [i de nimic `n lume. Viciul, chiar de ar avea de partea sa tot Universul, el este tot mai slab dec`t to]i, iar virtutea, chiar de ar r\m`ne singur\, ea este mai tare dec`t to]i pentru c\ ea are de partea ei pe Dumnezeu. ~ntr-adev\r, cine poate m`ntui pe acela `mpotriva c\ruia lucreaz\ Dumnezeu? Cine-l poate pierde pe acela pe care `l ajut\ Dumnezeu? Nu `n putere se afl\ Dumnezeu, ci `n dreptate! C`nd d\ Dumnezeu, nimic nu face zavistie, iar c`nd nu d\, nu ajut\ nici o osteneal\. F\ totul dup\ Dumnezeu [i vei dob`ndi `n El un ajutor! Roag\-te ne`ncetat `n orice lucru, ca s\ nu faci nimic f\r\ ajutorul lui Dumnezeu! Cine nu se bizuie pe puterile lui, acela mai mult simte ajutorul lui Dumnezeu [i puterea Lui! Nu te bizui pe puterile tale ci cere ajutorul lui Dumnezeu, care va fi mereu prezent, mereu `n tine! Orice n\dejde care jigne[te n\dejdea `n Providen]a lui Dumnezeu este o nelegiuire! E foarte nenorocit acela care nu n\d\jduie[te `n Dumnezeu [i crede c\ poate s\-[i f\ureasc\ toate prin el `nsu[i! Cine nu tr\ie[te sub Acoper\m`ntul Celui Prea ~nalt pentru acela nu se va g\si nic\ieri un liman pa[nic [i neprimejdios! Precum cel ce se a[eaz\ pe o p`nz\ de p\ianjen cade [i e t`r`t jos, tot astfel cade [i cel ce se bizuie pe propriile sale puteri! Cel ce se teme de Domnul, acela toate le face dup\ Dumnezeu! A[a cum o candel\ a[ezat\ `ntr-o camer\ `ntunecat\ o lumineaz\, tot astfel [i frica lui Dumnezeu c`nd se s\l\[luie[te `n inima omului o lumineaz\ [i o `nva]\ toate poruncile [i virtu]ile lui Dumnezeu! Unde e frica lui Dumnezeu acolo e `n\l]area spre virtute, iar unde e nep\sarea [i lipsa de fric\ de Dumnezeu, acolo e cobor`rea spre relele de tot felul! Frica lui Dumnezeu este `nceputul [i r\d\cina evlaviei omene[ti! Nu frica ce alung\ din inim\ dragostea fa]\ de obiectul dragostei, ci frica `n sensul de a nu jigni pe Dumnezeu cel `mbel[ugat `n dragoste prin c\lcarea poruncilor Lui! F\r\ frica de Dumnezeu, ci numai cu frica de oameni, po]i numai s\ pari bun, dar s\ nu fii! Cineva a spus despre sine: «Eu m\ tem de Dumnezeu [i m\ tem de omul care nu se teme de Dumnezeu». Patimile nu-l pot birui pe acela care are frica de Dumnezeu! Precum ceara se tope[te de la foc tot astfel se tope[te duhul necurat de frica lui Dumnezeu. P\ze[te frica de Dumnezeu [i nu-]i fie fric\ de c\dere. Dintre p\s\rile cerului cea mai mare este vulturul, dintre fiarele p\m`ntului este leul, iar dintre fiii oamenilor este cel ce se teme de Dumnezeu. Dac\ te vei teme de om, vei fi urgisit de Dumnezeu, iar de te temi de Dumnezeu vei fi cinstit [i de oameni! Frica de Dumnezeu `l smere[te pe om, dar `n acela[i timp `l [i `nal]\! Cine se teme de Dumnezeu mai mult dec`t oricare, acela nu se mai teme de nimic `n lume. Cine se teme `ntr-adev\r de Dumnezeu, acela nu se teme de nimeni, chiar de ar merge `n mijlocul umbrei mor]ii. Cel ce se teme de Dumnezeu acela e mai puternic dec`t to]i oamenii. S\ ne fie prezent\ frica de Dumnezeu [i atunci nu ne va `ntrista nici s\r\cia, nici boala, nici captivitatea, nici robia, nici oricare alt necaz! Fie-]i fric\ de Dumnezeu, nu ca de un chinuitor, ci teme-te de El din dragoste. Dumnezeu este iubitor de oameni, a[a cum `l numim cu to]ii, trebuie deci ca [i omul
6

s\ fie iubitor de Dumnezeu! Cum s\ nu-L iubim pe Domnul? Cu El tr\im, cu El respir\m [i cu El ne mi[c\m! Nu e oare de mirare, nu este contrar\ chiar unei simple judec\]i `ntoarcerea inimii noastre spre cel ce este `n afar\ de Dumnezeu, ce ne poate pierde? Evlaviosul Macarie, ucenicul Sf`ntului Antonie, merg`nd o dat\ cu fra]ii, a `nt`lnit un b\ie]a[ care-i spunea mamei sale: «Un om bogat m\ iube[te iar eu nu [tiu pentru ce nu-l iubesc, dar un s\rac m\ ur\[te iar eu `l iubesc». Auzind aceste cuvinte Sf`ntul Macarie a c\zut pe g`nduri. «Ce s-a `nt`mplat cu tine ?» l-au `ntrebat fra]ii. El a zis: „Cuvintele pe carea le-am auzit `nseamn\ urm\toarele: Domnul Dumnezeul nostru este bogat `n mil\ [i ne arat\ zilnic dovezi de dragoste p\rinteasc\, iar noi to]i, nebunii, nu [tim s\ pre]uim darurile Lui, `ns\ darul pierz\rii, s\rac [i r\u, ne ur\[te [i ne caut\ ca un lup ce r\pe[te gata s\ ne `nghit\ [i pe acesta noi, orbii, `l iubim [i nu ne ru[in\m s\ ne slug\rim `n fa]a lui!” Dac\ am vedea c\ un r`u de ap\ repede este oprit de un petec de h`rtie nu neam ]ine mirarea! O astfel de priveli[te `nf\]i[\m [i noi c`nd o bagatel\ ne atrage luarea aminte de la Dumnezeu; ea ne atrage mintea [i `nchipuirea spre lucruri de nimic [i ne `mpiedic\ s\ ne apropiem de Dumnezeu `n leg\turi de dragoste! E cu neputin]\ s\ une[ti dragostea de Dumnezeu cu `mp\timirea de p\m`nt [i de lucrurile p\m`nte[ti! Cine are mintea legat\ de vreun lucru oarecare p\m`ntesc acela nu-L iube[te pe Dumnezeu! Precum dou\ suflete nu pot `nsufle]i un trup, tot astfel dou\ iubiri - iubirea de Dumnezeu [i iubirea de lume - nu pot `nsufle]i un singur suflet! Dou\ feluri de dragoste produc dou\ genuri de cet\]enie `n `ntreaga lume. Dragostea de Dumnezeu ne face cet\]eni ai Ierusalimului - ai ora[ului de sus - dragostea de lume ne face cet\]eni ai Babilonului - ora[ul plin de p\cate. S\ se `ntrebe fiecare `n sine ce iube[te [i atunci va cunoa[te al cui cet\]ean este! Toate lucrurile din natur\ se mi[c\ dup\ `nclinarea lor, cele u[oare se ridic\ spre `n\l]ime iar cele grele s`nt atrase spre p\m`nt. ~n f\pturile ra]ionale iubirea serve[te drept o astfel de `nclinare [i ele n\zuiesc `ntr-acolo unde le t`r\[te patima ce precump\ne[te `n inima lor. Astfel, dac\ `n noi domne[te o dragoste pentru bunurile pieritoare, setea de pl\ceri trupe[ti, dorin]a de cinste [i de slav\ de[art\, atunci noi apar]inem inclusiv p\catului [i a ne ridica p`n\ la lucrurile cere[ti ne va fi tot a[a de greu ca [i unei pietre s\ se arunce `n sus; dar dac\ prin mortificarea trupului noi vom `n\bu[i `n inim\ toate dorin]ele p\m`nte[ti, atunci duhul nostru, duhul cel asemenea cu Dumnezeu, nere]inut, f\r\ piedici, va zbura mai repede spre Dumnezeu dec`t piatra care ar c\dea din `n\l]ime spre centrul ei. Fericitul Augustin descoperind sensul stihului c`nt\torului de Psalmi, zice: «~n ce chip dore[te cerbul spre izvoare, a[a dore[te sufletul meu spre Tine, Dumnezeule!». Se spune c\ cerbul de obicei omoar\ [erpii pe care-i `nt`lne[te pe cale c`nd caut\ ap\ [i c\ tocmai din aceast\ cauz\ el simte o [i mai puternic\ sete [i alearg\ cu mai mare grab\ spre izvor. «Vre]i s\ [ti]i, continu\ fericitul Augustin, `nv\]\tor al Bisericii, pentru ce `n voi nu se afl\ o asemenea sete de des\v`r[ire [i o at`t de nere]inut\ n\zuin]\ spre Dumnezeu? Pentru c\ voi nu sugruma]i [erpii vo[tri sim]i]i - poftele trupe[ti -. Omor`]i dar ace[ti [erpi ai nedrept\]ii [i atunci cu o `ntreit\ os`rdie ve]i alerga spre izvorul vie]ii [i al Adev\rului!”. Focul r\sp`ndit pe p\m`nt nu n\zuie[te spre el, ci se `ntinde `ntotdeauna `n sus; tot astfel [i dragostea ta nu trebuie s\ se odihneasc\ `n tine, ci totdeauna s\ se `nal]e spre Dumnezeu! Noi trebuie s\ avem trei inimi : Pentru Dumnezeu - inim\ curat\; Pentru aproapele - inim\ milostiv\; Pentru sine - inim\ r\ut\cioas\. Noi s`ntem datori s\-L iubim pe Dumnezeu mai mult dec`t pe noi `n[ine `n m\sura `n care El ne iube[te mai mult dec`t ~l iubim noi pe El. M\sura iubirii de Dumnezeu este iubirea f\r\ m\sur\. Pentru Dumnezeu nu este nimic mai de dorit dec`t iubirea. Nimic nu e mai pl\cut lui Dumnezeu dec`t iubirea omului `nfl\c\rat\ de dragoste pentru El. F\r\ iubire `ns\, toate no]iunile omului, oric`t de bune ar p\rea, dup\ `nf\]i[area din afar\ [i chiar m\re]e de ar fi, nu `nseamn\ nimic `n ochii lui Dumne zeu [i s`nt ur`te Lui.

7

Ploaia este binef\c\toare pentru un teren oarecare, dar nu atunci c`nd el nu sa eliberat definitiv de z\pad\ [i de ghea]\, ci atunci c`nd s-a `nc\lzit de razele soarelui; tot a[a [i bun\tatea lui Dumnezeu g\se[te o suficient\ primire numai `n inimile `nc\lzite de dragostea pentru Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu toate le `ntoarce `n mijloace pentru m`ntuirea [i fericirea noastr\; f\r\ ea toate mijloacele nu ating acest scop! Nu va lumina candela f\r\ untdelemn [i nici rug\ciunea nu va lumina duhul f\r\ iubire. Fumul de t\m`ie nu se va ridica f\r\ foc, nici rug\ciunea nu se va ridica la Dumnezeu f\r\ dragoste. Nimic nu poate `nlocui lipsa iubirii, dar iubirea `nlocuie[te toate neajunsurile. Iube[te! {i atunci vei proceda cu dreptate `n orice prilej, f\r\ s\ observi acest lucru. Acest principiu duhovnicesc te va `nv\]a cum s\ procedezi `n toate concursurile de `mprejur\ri. S\ nu-mi spui c\-L iube[ti pe Dumnezeu; acestea nu sunt dec`t simple cuvinte; arat\-mi dragostea cu fapte. Unde este o adev\rat\ iubire de Dumnezeu, acolo abia dac\ se pot deschide gurile f\r\ s\-I mul]umeasc\ [i f\r\ s\-L prosl\veasc\ pe Dumnezeu. Cel mai bun semn c\ `n noi nu exist\ nici m\car un `nceput de dragoste pentru Dumnezeu este greutatea de a-I sluji lui Dumnezeu, c`nd nu vrem mai mult, c`nd nu `ndeplinim deloc datoriile noastre privitoare la El. Fericitul Augustin observ\ pe bun\ dreptate: ”Ostenelile nu s`nt grele pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu. Ele `i `nveselesc ca pe v`n\torii de fiare, de p\s\ri, ca pe pescari. Iubind ceva, noi, ori nu sim]im osteneala, ori iubim osteneala!» Cineva i-a spus lui Avva Agaton : „Ei, s-a dat o porunc\, dar `ndeplinirea poruncii este legat\ de necazuri; eu vreau s\ `ndeplinesc porunca dar `mi este team\ de necazuri!”. B\tr`nul i-a r\spuns: “Dac\ ai avea dragoste, ai `ndeplini porunca [i ai birui astfel necazurile!”. Iube[te numai [i atunci vei putea s\ faci tot ce vrei! Iube[te totul `n Dumnezeu [i `n toate iube[te-L pe Dumnezeu! Acela care iube[te ceea ce Dumnezeu opre[te s\ fie iubit, acela nu-L iube[te pe Dumnezeu! Cea mai mare ofens\ pentru Dumnezeu este c`nd pui lumea drept adversarul Lui. Atotputernicul nostru Creator, `ntruc`t nu are pe nimeni care s\-I fie asemenea, El nu vrea s\ `mpart\ dragostea noastr\ cu nimeni ci El ne vrea inima `ntreag\. El deci ne porunce[te s\ nutrim o dragoste pentru aproapele dar nu vrea ca aceast\ dragoste s\ constituie drept cea mai mic\ piedic\ pentru a-L iubi din tot sufletul nostru. Pe aproapele s\ nu-l jigne[ti [i mai ales s\ nu-l divinizezi, iar pe tine s\ nu te faci Dumnezeu [i pe Dumnezeu s\-L iube[ti cu toat\ t\ria sufletului [i a trupului t\u, adic\ cu toat\ inima [i cu mintea ta! Trebuie s\ ne iubim pe noi `n[ine numai pentru Dumnezeu [i `n parte pentru aproapele; trebuie s\ iubim pe oameni pentru Dumnezeu, iar pe Dumnezeu s\-L iubim pentru El `nsu[i [i mai presus de toate. Iubirea de sine trebuie s\ o jertfim pe altarul iubirii de semeni, iar iubirea de sine [i de semeni trebuie s\ o jertfim pe altarul iubirii de Dumnezeu. Dac\ vrei s\ fii m`ntuit prin credin]\, iube[te-L pe acela `n care crezi, pe Dumnezeu! S\ arzi cu focul iubirii divine ca s\ nu arzi cu focul care-i va arde pe demoni. Iube[te-L pe Dumnezeu din toat\ inima [i din tot sufletul [i cu tot cugetul t\u dac\ vrei s\ scapi de ve[nicele chinuri de dup\ moarte, dac\ dore[ti s\ gu[ti ve[nicele bucurii, ve[nica fericire, tr\ind `nc\ pe p\m`nt, care crede-m\, sunt a[a de mari [i a[a de bine satisfac cerin]ele inimii noastre, `nc`t nimic nu te va mai seduce `n lume! Nu exist\ `n lume nimic dintre acelea care ar putea s\ despart\ de dragostea lui Dumnezeu o inim\ `n care ea s-a s\l\[luit! “Cum ne putem p\zi de ispite?” a `ntrebat cineva pe Avva Pimen. Sf`ntul P\rinte a r\spuns "Pe cazanul pe care fierbe necontenit nu se va a[eza nici o musc\! Deci nici sufletul `nfl\c\rat de dragoste pentru Dumnezeu nu `l poate ademeni nimeni!" Dac\-L iube[ti sincer pe Dumnezeu [i vei r\m`ne `n aceast\ dragoste, atunci nici o patim\ nu te va st\p`ni! Lumea [i tot ce este `n lume nu `nseamn\ nimic pentru acela care vede `n Dumnezeu totul! Dragostea de Dumnezeu este o comoar\ insondabil\, cine o posed\ e bogat, cine n-o are e s\rac. Orice am iubi `n afar\ de Dumnezeu nu ne va ajunge, c\ci pururea inima noastr\ caut\ ceva [i potrivit frumoasei cuget\ri a Fericitului Augustin care zice:"este nelini[tit\ inima p`n\ nu va dob`ndi dragostea lui Dumnezeu!". Dac\ te plictise[ti s\ [tii c\ asta este din cauz\ c\ nu-L iube[ti pe Dumnezeu. Dac\ mireasa `[i iube[te
8

Mirele, atunci pentru ea nu s`nt grele nici s\r\cia, nici temni]a ci numai desp\r]irea de Mirele ei drag `i este grea; atunci nici bog\]ia [i nici bucuria n-o m`ng`ie. Iube[teL pe Dumnezeu [i s\l\[luie[te-L `n inim\ [i atunci nu te vei plictisi ci vei sim]i o negr\it\ bucurie [i dulcea]\ [i vei tr\i `ntotdeauna o negr\it\ fericire [i `nt`ia m`ng`iere duhovniceasc\.

4. Cinstirea lui Dumnezeu cea l\untric\ [i cea din afar\
Omul este alc\tuit din suflet [i din trup, de aceea [i raporturile noastre fa]\ de Dumnezeu ca fa]\ de o Fiin]\ atotdes\v`r[it\, trebuie s\ se exprime nu numai cu sufletul, ci [i cu trupul. Altfel spus, cinstirea noastr\ de Dumnezeu nu trebuie s\ fie numai l\untric\ ci [i din afar\. Dac\ `ntr-un pom este via]\, aceast\ via]\ se exteriorizeaz\. Pomul se acoper\ cu frunze, cu flori [i `n sf`r[it cu fructe. Tot astfel [i l\untrica cinstire de Dumnezeu cea adev\rat\, vie, real\, este unit\, din necesitatea de cinstire a lui Dumnezeu, cu cea din afar\. Cine nu cunoa[te str`nsa leg\tur\ dintre mi[c\rile sufletului [i exteriorizarea lui? Cine nu [tie c\ omul st\p`nit de un sentiment oarecare puternic, nu poate s\-[i ascund\ deloc mi[c\rile violente ale sufletului s\u? Exist\ oare m\car un singur om care, comp\timind un s\rac, s\ nu-[i exprime comp\timirea prin anumite semne exterioare? Exist\ oare vreun fiu delicat [i respectuos care s\ nu-[i exteriorizeze supunerea fa]\ de p\rin]ii s\i? Ce popor, respect`ndu-[i conduc\torii, nu [i-a m\rturisit respectul prin anumite ac]iuni externe? Un tat\ bogat [i care n-a ajuns la o b\tr`ne]e ad`nc\ nu are nevoie ca fiii s\i, care au ajuns la maturitate s\-i aduc\ c`te ceva din averile lor, dar dac\ ei fac acest lucru tata se bucur\ pentru c\ `n aceste lucruri el vede semnele os`rdiei [i dragostei fa]\ de el. Tot astfel [i Tat\l Ceresc nu are nevoie de jertfele noastre - unul din semnele cinstirilor exterioare - dar prive[te cu bun\voin]\ la ele dac\ ele s`nt expresia os`rdiei, mul]umirii [i iubirii noastre fa]\ de El. "Pe cine d\ cu bun\ voie Dumnezeu `l iube[te!". Dac\ e rece dragostea noastr\, e rece [i activitatea noastr\! Cinstirea de Dumnezeu din afar\ servind ca o expresie a sentimentelor l\untrice, care cuprind sufletul `n raportul lui cu Dumnezeu, odat\ cu aceasta sus]ine aceste sentimente [i le intensific\. Ea e tot at`t de necesar\ ca [i coaja [i frunzele, aceste `mpodobiri exterioare ale copacului ce s`nt necesare pentru via]a [i integritatea copacului `nsu[i. Pomul f\r\ coaj\ se vesteje[te [i se usuc\; tot astfel [i cinstirea l\untric\ de Dumnezeu se sl\be[te [i se nimice[te cu totul f\r\ cea din afar\. Pentru ce se s\desc pomii fructiferi `n livad\? Desigur pentru ca s\ se adune roada din ei. Dar frunzele lor la ce folosesc? Ele nu s`nt dec`t o exterioar\ `nfrumuse]are a pomului. Dar dac\ leam rupe, atunci pomul s-ar usca [i nici roade nu vom aduna din el. Tot a[a dac\ s-ar nimici [i cinstirea exterioar\ de Dumnezeu, ce ac]ioneaz\ asupra imagina]iei care mi[c\ sufletul, atunci [i cea l\untric\ repede s-ar r\ci. Dup\ cum l\untrica cinstire de Dumnezeu nu poate exista f\r\ cea din afar\ asemenea pomului lipsit de coaj\ [i frunze, tot astfel [i cinstirea de Dumnezeu extern\ f\r\ cea l\untric\ nu este adev\rat\ [i real\. Ea este asemnea trupului f\r\ suflet, ori unei figuri omene[ti f\cute din cear\, care are chipul omului dar `n realitate nu e om! Evlavia din afar\, v\zut\ f\r\ cea l\untric\, este f\]\rnicie [i `n[elare! Evlavia extern\ f\r\ cea intern\ este tot una cu teaca f\r\ sabie. Este caraghios osta[ul care sar g`ndi s\ se lupte cu du[manul lui numai cu teaca sabiei. Caraghio[i s`nt [i oamenii care vor s\ ob]in\ victoria asupra trupului [i lumii numai cu evlavia din afar\. Dar dac\ ei cred c\ o s\-I plac\ lui Dumnezeu o astfel de evlavie atunci ei nu s`nt dec`t ni[te fiin]e vrednice de comp\timit.

9

5. Chemarea [i datoriile cre[tinului
Pe cre[tin `l fac adev\rat cre[tin nu numai m\rturisirea, ci credin]a [i obiectul corespunz\tor credin]ei. E cu putin]\ s\ fii cre[tin f\r\ s\ tr\ie[ti cre[tine[te?! Cine nu tr\ie[te cu adev\rat cre[tine[te, acela se afl\ `ntr-o stare de idolatrie moral\. El, ori devine jertf\ f\pturilor, muncind pentru avere `n loc s\ munceasc\ pentru Dumnezeu [i `ndumnezeindu-[i p`ntecele, ori dimpotriv\ se face el singur un idol [i cere drept jertf\ pentru sine tot ce produce p\m`ntul. Numele de cre[tin f\r\ o via]\ cre[tineasc\ este o f\]\rnicie! Cre[tin s\ fii, dar s\ nu pari. Iat\ una din principalele tale pravile! Precum numele de Apostol cu care s-a numit Iuda, cel ce avea g`nduri, inten]ii [i acte rele, nu l-a ap\rat `n fa]a pedepsei ve[nice, tot astfel nici pe noi nu ne va r\scump\ra dintr-o pedeaps\ asem\n\toare numele de cre[tin dac\ noi nu vom tr\i via]a noastr\ dup\ Legea lui Hristos. Chemarea cre[tinului este superioar\; trebuie s\ ne ostenim mult ca s-o `ndeplinim. Cre[tinul care nu progreseaz\ `n cre[tinism, acela nu e cre[tin! Cre[tinul nu trebuie s\ se mul]umeasc\ cu faptul c\ el e numit fa]\ de grosol\nia idolatr\, fa]\ de zgomotul lumii, fa]\ de de[ert\ciune, fa]\ de bel[ugul vie]ii, fa]\ de lux, fa]\ de m`ndrie etc. Cine vrea s\ `nnoate din lumea veche `n cea nou\, pentru unul ca acesta nu e suficient s\ intre `n corabie [i s\-[i ia direc]ia c\tre lumea nou\, ci trebuie s\ `nnoate ne`ncetat `nainte, p`n\ c`nd `ntr-adev\r va ajunge la cel\lalt mal. Dac\ via]a din afar\ a omului vechi s-a cur\]it cum se cuvine, noi trebuie s\ ne silim ca s\ ne `mbr\c\m cu des\v`r[ire `n omul cel nou, s\ ne cur\]im cu des\v`r[ire [i s\ ne lumin\m `n ad`ncul l\untric al sufletului nostru. Cre[tinii trebuie s\ mearg\ mereu `nainte, dar e foarte folositor ca din c`nd `n c`nd s\-[i `ntoarc\ luarea aminte [i `napoi, pentru ca s\ nu repet\m pe cele rele, s\ netezim cu lacrimi de poc\in]\ f\r\delegile [i binele `nceput s\-l des\v`r[im! Adev\rata cinstire a cre[tinului este slava lui Dumnezeu. Adev\rata r`vn\ pentru cinste este iubirea `nfl\c\rat\ pentru Dumnezeu [i pentru aproapele. Cre[tinul nu trebuie s\ cunoasc\ nici un vr\jma[ `n `ntreaga lume chiar dac\ lumea nu i-ar da nici un prieten. Via]a cre[tin\ nu este altceva dec`t o poc\in]\ de totdeauna p`n\ la sf`r[itul vie]ii. Cre[tinii, ori lep\d`ndu-se de pl\ceri, suf\r din cauza lipsurilor, ori `ng\duindu-[i pl\cerile trebuie s\ sufere din cauza poc\in]ei! „Un cre[tin nepoc\it va fi judecat mai aspru dec`t un p\g`n!” Nu se hule[te Dumnezeu at`t prin via]a necurat\ a p\g`nului c`t prin corup]ia cre[tinului. Cre[tinii boteza]i, dac\ s`nt cre[tini adev\ra]i, s`nt cu des\v`r[ire s\raci, pentru c\ `n compara]ie cu bun\t\]ile cere[ti socotesc tot aurul lor drept praf [i lucrurile de care ei se folosesc [i se veselesc nu alc\tuiesc bog\]ia lor. Asemenea c\l\torilor, cre[tinii pot s\ se foloseasc\ f\r\ nici o mustrare de agoniseala lor p\m`nteasc\ ca de ni[te provizii de drum, `n vremea c\l\toriei lor spre Patria Cereasc\. Numai c\ nu trebuie s\ ]in\ prea mult la ele, s\ se `mp\timeasc\ de ele [i s\[i lege prea mult inima de ele! Cre[tinul trebuie dup\ putin]\ s\-[i m\rgineasc\ voin]a, c\ci cump\tarea este provizia cea mai bun\ pe care o putem lua cu noi la drumul ce duce c\tre Cer! S\rac este cre[tinul care vrea s\ se `mbog\]easc\ `n lumea aceasta! S\rac este cre[tinul care caut\ multe [i se aprovizioneaz\ `n aceast\ lume! Adev\rat cre[tin este acela care `l poart\ pe Isus Hristos `n inima sa! Cre[tin este acela care, pe c`t `i este cu putin]\ omului caut\ s\ `l imite pe Hristos, prin cuvinte, prin fapte [i de asemenea prin g`nduri! Sf`ntul Grigorie de Hysoa `i compar\ pe cre[tini cu pictorii zic`nd: ”Fiecare din noi, spune el, este pictorul propriei sale vie]i. Sufletul este ca o p`nz\, virtu]ile s`nt culorile, iar Isus Hristos este modelul pe care trebuie s\-L pict\m!” Admirabil\ compara]ie! Dup\ cum pictorul are `n minte, `n `nchipuire [i `n fa]a ochilor obiectul pe care vrea s\-l picteze pe p`nz\, tot astfel [i cre[tinul `n toate actele lui trebuie s\-[i `ndrepteze privirile asupra modelului Isus Hristos [i dup\ cum pensula condus\ de m`na pictorului pune culori pe p`nz\ asem\n\toare cu cele de pe model, tot a[a [i voia noastr\ ajutat\ de Dar, prin `mplinirea virtu]ilor v\zute `n Dumnul Hristos se

10

sile[te s\ `mplineasc\ chipul Lui `n sufletul nostru [i astfel noi devenim, mai mult sau mai pu]in, cre[tini, dup\ cum avem mai mult\ sau mai pu]in\ potrivire cu Isus Hristos. Adev\ratul cre[tin este un permanent purt\tor de cruce [i via]a cre[tin\ e o permanent\ purtare de cruce! Orice cre[tin trebuie s\-[i aib\ crucea lui, a[a cum fiecare pelerin `[i are toiagul lui! Dac\ tu nu vrei s\-]i iei crucea ta [i s\ mergi dup\ Domnul nostru Isus Hristos sau s\ `mpline[ti ceea ce ]i s-a poruncit, atunci fii `ncredin]at c\ tu nu e[ti cre[tin. Cre[tinul care-[i duce crucea cu m`hnire, nu cu bucurie, `nc\ nu `n]elege pre]ul ei! Dup\ cum crucea lui Hristos este u[a ~mp\r\]iei pentru to]i cre[tinii, tot astfel crucea cre[tinului este cheia ~mp\r\]iei pentru fiecare fiu al ~mp\r\]iei Cere[ti! E `ntrist\toare, e grea pentru trup via]a adev\ratului cre[tin, dar `n schimb prime[te cea mai bogat\ [i vrednic\ plat\ de la Dreptul R\spl\titor! Cre[tinul `[i petrece via]a cu `ntristare, `n schimb moare cu bucurie! Cre[tinul poate spune cu bucurie [i cu `ndr\zneal\, chiar [i `n pragul mor]ii care se apropie de el: „Unde `]i este moarte boldul?”. Adev\ratul cre[tin, tr\ind pe p\m`nt, `[i refuz\ pl\cerile sim]ite cu care lumea `[i cinste[te robii [i `nchin\torii ei, dar `n schimb dup\ moarte el se va `nvrednici `n Cer de astfel de bun\t\]i pe care, dup\ expresia Apostolului care zice: ”Ochiul n-a v\zut, urechea n-a auzit [i la inima omului nu s-a suit!”, nu e cu putin]\ nici s\ le `nchipuim nou\, nici s\ ni le `nf\]i[\m. Cre[tinul [i pe p\m`nt `[i prime[te m`ng`iere de la Dumnezeu, care-l face s\ uite [i parc\ s\ nu simt\ necazurile [i lipsurile care alc\tuiesc soarta fiec\rui urma[ al lui Hristos! Adev\ratul cre[tin se bucur\ `n suferin]\, e cu inima bun\ [i `n necazuri: „Oc\r`]i, noi binecuv`nt\m! Prigoni]i, noi r\bd\m! Huli]i, noi m`ng`iem!”, vorbesc despre sine urma[ii lui Hristos! Cre[tinul nu e iubit de lume dar `n schimb e iubit de Dumnezeu! Omul cre[tin nu are dec`t o singur\ nenorocire, nu poate avea dec`t o singur\ durere: s\-L m`nie pe Dumnezeu!

6. Slujba [i datoriile P\storului
P\storii, `n sensul moral, s`nt tot una cu osta[ii `n sensul cet\]enesc. Osta[ii ap\r\ poporul de vr\jma[ii statului, iar P\storii p\zesc poporul de vr\jma[ii morali. Se cuvine cinste osta[ilor care-[i ap\r\ ]ara de primejdii cu pre]ul vie]ii lor [i o astfel de cinste nu se poate `nstr\ina nici P\storilor care-[i p\zesc de nevoin]ele lor Biserica, credin]a [i morala de zguduiri. Dou\ lucruri mari stau `n fa]a fiec\ruia dintre P\storii Bisericii:  Primul lucru e m`ntuirea propriului lor suflet;  Al doilea lucru, neseparat de primul, este m`ntuirea sufletelor ce li s-au `ncredin]at conducerii lor: „Lua]i aminte de voi [i de toat\ turma `ntru care Duhul Sf`nt v-a pus pe voi Episcopi!”, aceasta este principala pravil\ a slujirii pastorale! Preotul nu trebuie s\ intre singur, ci s\ introduc\ [i pe al]ii `n ~mp\r\]ia Cerului! Cel ce vrea s\ `mpart\ neputin]a multora trebuie s\ fie el `nsu[i tare! P\storii care predic\ `nv\]\tura duhovniceasc\ f\r\ ca ei s-o fi gustat sau s-o fi `ncercat prin propria t\rie se aseam\n\ cu omul care niciodat\ n-a gustat mierea [i se sile[te s\ explice altora c`t este ea de dulce!

7. Raporturile p\storilor fa]\ de aceia ce s`nt de ei p\stori]i

Noi s`ntem obliga]i fa]\ de p\storii no[tri incomparabil mai mult dec`t fa]\ de p\rin]ii no[tri trupe[ti, pentru c\ ace[tia din urm\ ne nasc pentru lume [i pentru via]a cu lumea iar cei dint`i pentru Cer [i pentru via]a ve[nic\ cu Dumnezeu! Cinste[te-i pe
11

to]i preo]ii! Alearg\ la cei mai buni! Alege-]i ca pov\]uitor pe acela care convinge mai mult prin ceea ce se vede la el dec`t prin ce se aude de la el! Chiar dac\ nu [tii despre un preot oarecare dac\ e vrednic de cinul lui preo]esc ori nu e vrednic, totu[i tu nu-l dispre]ui pentru porunca lui Hristos. Tot a[a dup\ cum aurul nu se vat\m\ dac\ este acoperit cu noroi, a[a cum nici `ns\[i m\rg\ritarul cel mai curat nu se vat\m\ dac\ este acoperit de unele lucruri necurate [i spurcate, a[a nici preo]ia nu se spurc\ de c\tre om chiar dac\ cel ce o prime[te ar fi un om nevrednic! Darurile lui Dumnezeu nu s`nt de a[a natur\ `nc`t s\ depind\ de virtutea preo]easc\! V\z`nd pe unii p\stori c\ nu corespund, prin purtarea lor, `nsemn\t\]ii cinului lor, mul]i dintre p\stori cad `n nedumerire dac\ serviciul Divin pe care `l s\v`r[esc astfel de p\stori este `ntr-adev\r valabil? Spre lini[tirea [i m`ng`ierea unor astfel de mireni vom cita observa]ia Sf`ntului Ioan Gur\ de Aur, care zice: „P\storul nu face dec`t s\ deschid\ gura, totul `ns\ `l s\v`r[e[te Dumnezeu!”. Observa]ia aceasta este adev\rat\. }\ranul seam\n\ adesea cu o m`n\ murdar\, iar c`mpiile, trec`nd cu vederea aceast\ murd\rie se acoper\ cu binecuv`ntarea lui Dumnezeu de o bogat\ road\! ~nv\]\tura sf`nt\ nu `nceteaz\ s\ fie sf`nt\ din cauz\ c\ ea trece printr-o gur\ p\c\toas\! C`nd auzi un cuv`nt folositor, s\ nu-l judeci pe cel care ]i-l spune ca s\ nu te lipse[ti de o `nv\]\tur\ folositoare!

8. Datoriile st\p`nilor
E r\u [i absurd s\ porunce[ti oamenilor [i s\ fii st\p`nit de patimi! Trebuie mai `nt`i s\ ne `nv\]\m s\ ne conducem pe noi `n[ine [i mai t`rziu pe al]ii. Cei ce fac judecat\ pe p\m`nt vor trebui s\ se team\ [i ei `n[i[i de judecata lui Dumnezeu din Cer! Nu prime[te stofa o vopsea a[a de lesne ce nu se spal\, nu se r\sp`nde[te a[a de lesne o epidemie `n aer [i din aer nu se comunic\ a[a de repede `n organismul animalelor aburul v\t\m\tor care produce contagiunea ce se nume[te „infec]ie” pe c`t de lesne supu[ii primesc `n cel mai scurt timp posibil `n fiin]a lor viciul [efului [i chiar viciile cele mai u[oare, dec`t virtutea, care este contrar\ viciului! Purta]i-v\ cu supu[ii vo[tri astfel cum a]i dori s\ se poarte [eful vostru cu voi! Fii cu cei ce te servesc a[a cum ai dori s\ fie Domnul cu tine! Nu cere pedepse mari pentru gre[eli mici, ca [i cum tu `nsu]i ai fi cu des\v`r[ire drept [i nu mustra adeseori c\ aceasta e greu de suferit [i deprimarea de a primi mustr\ri te duce la nesim]ire [i la neglijen]\. E mai bine ca supu[ii t\i s\ te iubeasc\ dec`t s\ se team\ de tine, pentru c\ din fric\ se na[te minciuna, iar din dragoste adev\rul [i os`rdia! Datoria st\p`nitorilor e s\ m`ntuiasc\ nu s\ pr\p\deasc\! Cu mult\ prevedere Dumnezeu a r`nduit ca regina albinelor s\ nu aib\ ac, c\ci dac\ l-ar fi avut ar fi omor`t toate albinele. Iat\ un model pentru cei ce st\p`nesc peste al]ii! Este cu des\v`r[ire ne`ng\duit pentru un conduc\tor s\ fie st\p`nit p`n\ la o total\ uitare de patima m`niei [i a iu]imii, pentru ca nu cumva `n n\p\stuirile lui furioase s\-i pr\p\deasc\ pe to]i cei ce nu i se supun! Nu crede `ndat\ tot ce-]i spun denun]\torii, ci cu o ureche ascult\-i pe denun]\tori iar pe cealalt\ s-o la[i inculpatului. St\p`nitorul trebuie s\ fie bun [i totodat\ aspru pentru ca oamenii virtuo[i s\ aib\ la el o intrare liber\, iar cei vicio[i s\ aib\ team\ de el. De nu va avea m\car una din aceste calit\]i, atunci st\p`nirea lui va sem\na mai mult cu o lips\ de st\p`nire. Dac\ `ns\ to]i supu[ii ar iubi virtutea, atunci st\p`nitorul n-ar avea nevoie dec`t de bun\tate, iar dac\ to]i ar fi deda]i viciului, atunci el ar trebui s\ fie aspru. Cum `ns\ printre supu[i s`nt [i buni [i r\i, st\p`nitorul trebuie s\ aib\ [i buntate [i asprime ca s\ `ntreac\ dragostea de bine `n cei cu bune obiceiuri, iar prin fric\ s\-i `nfr`neze pe cei r\i de la nelegiuiri! S\ nu bucuri niciodat\ pe cineva astfel `nc`t dup\ bucurie s\ poat\ urma necazul. S\ nu `ntristezi niciodat\ pe cineva `nc`t din triste]e s\ nu ias\ binele. E bine s\-i miluie[ti pe cei vinova]i dar e mai bine s\ nu-i `ngreuezi pe cei nevinova]i. Cel ce cru]\ pe cei r\i `i jigne[te pe cei

12

buni! Bun\tatea f\r\ t\rie e o sl\biciune! ~ndeplinirea unei obliga]ii nu ne d\ dreptul s\ neglij\m pe al]ii.

9. Datoriile supu[ilor
Sile[te-te s\ fii st\p`n pe tine `nsu]i iar fa]\ de st\p`nul t\u s\ te supui. Cel ce se supune st\p`nilor se supune lui Dumnezeu! Dac\ unui st\p`nitor vremelnic care-]i d\ porunci nu merit\ s\ te supui atunci merit\ St\p`nitorul cel Suprem a c\rui persoan\ o reprezint\ cel vremelnic pentru tine?! Supunerea ne va fi u[oar\ dac\ ne vom g`ndi mai pu]in la omul c\ruia trebuie s\ ne supunem, dec`t la Dumnezeu pentru care trebuie s\ ne supunem omului! Fiii p\cii [tiu s\-[i p\streze pacea [i cu un [ef care nu are pace, prin r\bdare! Cel ce nu ascult\ `nv\]\turile [i sfaturile [efului s\u, cel ce nu `ndepline[te sau `ndepline[te r\u ordinele lui, nu poate fi nici el `nsu[i un [ef bun! Omul care cu mult\ greutate [tie s\ se supun\ [efului s\u, cu [i mai mult\ greutate va [ti s\ st\p`neasc\ asupra oamenilor! Omul care este nechibzuit [i ne`ndreptat sub conducerea altora, cum va fi chibzuit [i ordonat ca [ef! Nimeni nu e scutit de primejdii c`nd condamn\, dac\ nu se `nva]\ s\ se supun\!

10. Obliga]iile p\rin]ilor `n raporturile lor fa]\ de copii
Tu te nume[ti „tat\” copiilor t\i dup\ trup, fii tat\l lor [i dup\ duh! Nu numai simpla na[tere te face tat\, ci [i o bun\ educa]ie a copiilor t\i! Ai [tiut s\-]i na[ti copiii, s\ [tii dar s\-i [i educi cum trebuie, pentru ca s\ por]i cu vrednicie numele de tat\! Nu numai purtarea `n p`ntece te face „mam\” ci o bun\ educa]ie a copiilor t\i! Cel dint`i cuv`nt despre Dumnezeu trebuie s\ i-l spun\ copilului fiin]a careia copilul i-a d\ruit cel dint`i z`mbet. N\sc`ndu-[i copilul, mama d\ mai `nt`i societ\]ii un om, iar mai pe urm\ tot ea trebuie s\ dea Cerului un `nger! Starea moral\ a copiilor at`rn\ aproape pentru toat\ via]a, `n cea mai mare parte de influien]a moral\ pe care o are mama asupra copiilor. „Da]i-ne mamele cele mai bune – a spus cineva – [i vom avea cei mai buni oameni!”. Nu exist\ nici o art\ superioar\ artei educa]iei copiilor no[tri. Pictorul sau sculptorul face numai o figur\ f\r\ via]\, dar un educator `n]elept creeaz\ un chip viu, de care se bucur\ Dumnezeu [i oamenii uit`ndu-se la el! P\rin]ii care nu-[i cresc copiii cum trebuie, `i nasc pentru o via]\ vremelnic\, dar le deschid u[a spre moarte ve[nic\! O pic\tur\ de ap\ ce se afl\ pe o suprafa]\ neted\, merge `ncotro o conduci tu cu degetul; tot a[a [i un copil t`n\r, ginga[, poate fi `ndreptat spre bine sau spre r\u [i s\-l duci unde vrei tu! Un copil t`n\r poate fi asem\nat cu o sc`ndur\ preg\tit\ pentru zugr\virea unui tablou pe care va picta pictorul – ceva bun sau ceva r\u, ceva sf`nt sau ceva p\c\tos. Tot a[a [i copilul, ce fel de educa]ie `i vor da p\rin]ii lui la `nceput, cu ce fel de obiceiuri `l vor deprinde, pl\cute sau ur`te lui Dumnezeu, `ngere[ti sau diavole[ti, cu acelea va tr\i `n via]\! Vasul nu-[i pierde mirosul s\u r\u sau bun, cu care el s-a `mbibat mai `nainte; la fel [i educa]ia copiilor. De aceea e necesar s\-i deprindem cu binele din fraged\ copil\rie. Neglijen]a copiilor e cel

13

mai mare p\cat [i `n ea zace cea mai din urm\ nelegiuire. P\rin]ii vor fi pedepsi]i nu numai pentru p\catele lor, ci [i pentru ale copiilor lor, dac\ nu-i cresc `n duhul evlaviei! Copiii uita]i de p\rin]i `n vremea educa]iei lor, vor fi [i ei uita]i de ace[tia dup\ vremea educa]iei! P\rin]ii care vor s\-[i petreac\ numai cu copiii tot timpul, `i neglijeaz\ mai ales atunci c`nd va veni vremea mai mult s\-i `nve]e dec`t s\-[i petreac\ vremea cu ei! A risipi `n favoarea copiilor m`ng`ieri [i pl\ceri, `nseamn\ s\ le vat\mi via]a. Frumuse]ea florilor at`rn\ de razele soarelui, dar c`nd ele s`nt arz\toare atunci ele se vestejesc. Un pom t`n\r [i str`mb va r\m`ne pentru totdeauna str`mb [i ur`t dac\ nimeni nu-[i va da silin]a s\-l `ndrepte at`t timp c`t se poate ml\dia. Acela[i lucru se poate spune [i despre copii. ~n fiecare din ei se observ\ o deprindere proprie [i o voin]\ proprie. A l\sa aceste str`mb\turi [i a nu le `ndrepta, `nseamn\ s\ l\s\m pe copiii ce ne s`nt scumpi inimilor noastre pe seama unui destin de nenorocire `n via]\! T`n\rul `n care `nclin\rile rele se dezvolt\ `n paguba celor bune este asemenea unui pom tinerel ros de un vierme, din care cauz\ ascunde deja un germene de pr\bu[ire. Cine vrea s\ se `ncredin]eze de realitatea roadelor bune care izvor\sc dintr-o dragoste puternic\ ce pedepse[te iubind [i de urm\rile pierz\toare ale iubirii care respinge orice pedeaps\, s\ arunce o privire `n casele de corec]ie [i de munc\ silnic\. Acolo nu arare ori va auzi pl`ngeri cu lacrimi [i cu nem\rginit\ durere `nso]ite de cuvintele: „Dac\ tata [i mama ne-ar fi pedepsit pentru prima fapt\ rea pe care am f\cut-o, atunci na[ fi acum aici [i nu a[ fi nici un astfel de monstru `n fa]a lui Dumnezeu [i a oamenilor!” Trebuie s\ le iert\m copiilor u[urin]a [i neluarea aminte, dar nu r\utatea [i viclenia! P\rin]ii care se tem s\-i aduc\ pe copii `n stare de pl`ns, nici chiar dup\ ce s\v`r[esc delicte mari, adesea ei s`nt sili]i `n cele din urm\ s\ pl`ng\. E mai bine s\ pl`ng\ copilul din cauza tat\lui dec`t s\ pl`ng\ tat\l din cauza copilului. Am\r\[te pe al]ii, cu at`t mai mult pe copiii t\i a[a `nc`t ei mai pe urm\ s\ se bucure – s\ te bucure. Gr\dinarul leag\ cop\celul t`n\r de cur`nd s\dit de un par puternic `nfipt `n p\m`nt pentru ca v`ntul s\ nu smulg\ cop\celul [i `i taie vl\starii de prisos pentru ca ace[tia s\ nu vat\me [i s\ nu usuce t`n\rul arbore. Proceda]i la fel cu copiii vo[tri, `nt\ri]i inimile lor `n frica lui Dumnezeu pentru ca ele s\ nu se clatine din pricina smintelilor. T\ia]i patimile ce r\sar `n ei, pentru ca acestea s\ nu se `nt\reasc\ [i s\ nu omoare pe omul cel t`n\r [i pe cel nou l\untric, n\scut `n Sf`ntul Botez. ~n educa]ie nu se cere nici moliciune de prisos, nici asprime, ci se cere obi[nuin]\. Un pov\]uitor `nfuriat nu pov\]uie[te ci `nfurie! „P\rin]ilor, nu `nt\r`ta]i copiii vo[tri, ci iubi]i-i!”, c\ci la glasul iubirii inima r\spunde pretutindeni! Nu acela este `n]elept care [tie s\ pedepseasc\, ci acela care [tie s\ previn\ delictele! Pedeapsa, ca m\sur\ de `ndreptare este necesar\, numai c\ ea nu e unica m\sur\. Pogor\m`ntul, dreptatea [i iubirea pot [i trebuie s\ se uneasc\ laolalt\! R\nile se spal\ cu vin [i se t\m\duiesc cu untdelemn. Tot a[a e [i `n educa]ie, pogor\m`ntul trebuie unit cu asprimea! „~n dosul nuielu[ii trebuie s\ se afle un m\r!” a spus un observator al naturii! Fii mai `nt`i tu `nsu]i ceea ce vrei s\ faci cu altul. Dac\ vrei s\ educi pe al]ii, educ\-te mai `nt`i tu pe tine `n Duhul lui Dumnezeu! Cum `i ve]i cre[te pe copiii vo[tri `n r`nduial\ c`nd voi `n[iv\ duce]i o via]\ f\r\ de r`nduial\! O pild\ bun\ e mai de folos dec`t orice `nv\]\tur\. Un tat\ s\ nu uite acest lucru. Arat\-]i cunoa[terea [i cinstirea de Dumnezeu prin faptele tale [i nu numai prin cuvinte! Faptele vorbesc mai tare dec`t cuvintele! Exemplul atrage. Pe c`]i copii nu-i deprind cu jur\m`ntul, cu minciuna, cu zavistia, cu luarea de la p\rin]i chiar `n ciuda `nv\]\turii lor! }i se
14

vor cere mai pu]ine cuvinte dac\ faci ce trebuie! Pictorul `nva]\ mai mult prin tablourile sale. ~nv\]\tura cu fapta [i cu via]a tr\it\ este cea mai bun\ `nv\]\tur\! Cel ce `nva]\ [i tr\ie[te cu evlavie, `nva]\ de dou\ ori! Cei ce doresc s\ aibe copii vrednici, vor proceda cu chibzuin]\ dac\ `n prealabil se vor face ei `n[i[i vrednici de p\rin]i! Las\-i fiului t\u nu bog\]ia ci o bun\ amintire despre tine! Nu aur, ci un nume cinstit! Nu argint, ci [tiin]\ duhovniceasc\, nu o cas\ luxoas\, ci iscusin]a de a r\bda, nu prieteni vesti]i ci prieteni buni! Ferici]i s`nt acei copii ai c\ror p\rin]i [i Biserica lui Dumnezeu o cerceteaz\ adesea [i propria lor locuin]\ o fac cas\ de rug\ciune [i `n acest fel dau un exemplu de evlavie! Dar cine poate s\ pl`ng\ `n destul durerea acelor copii ai c\ror p\rin]i `i educ\ dup\ duhul lumii nelegiuite [i prin aceasta parc\ `i aduc ca jertf\ lui Moloh cel setos de s`nge! Cine-i lipse[te pe copii de Biseric\, acela `i lipse[te de Dumnezeu [i de orice fericire! Un fiu `n]elept [i bun sluje[te drept, cinstit pentru tat\l s\u! Ce folos dac\ unii copii asimileaz\ toat\ `n]elepciunea vie]ii, cunosc la precizie toate cuvintele lumii, dob`ndesc laude zgomotoase pentru dib\cia [i ascu]imea min]ii lor, dac\ au `n schimb o inim\ stricat\ [i viclean\ [i se ru[ineaz\ de `ndeplinirea obliga]iilor cre[tine[ti! A te m\rgini s\ instruie[ti numai mintea t`n\rului, dar a nu `ndrepta inima stricat\ a lui `nseamn\ s\ pui o sabie ascu]it\ `n m`inile unui r\uf\c\tor. Un om incult, f\r\ nici o religie, nu poate face mult r\u, potrivit lipsei lui de cultur\. Dar o minte istea]\, cultivat\, de ateu este un flagel pentru omenire; ea poate zgudui Cet\]i [i poate s\ verse o distrug\toare otrav\ nu numai `n genera]ia de acum ci [i `n cea viitoare, dup\ cum, din nenorocire, s`nt multe exemple. Dac\ cresc r\u copiii t\i, acest lucru trebuie s\ te `ndurereze mai mult dec`t moartea lor. Copiii evlavio[i s`nt cea mai mare m`ng`iere pentru p\rin]ii evlavio[i; ei s`nt cea mai bun\ `mpodobire a p\rin]ilor vii [i cel mai bun monument pentru p\rin]ii mor]i! Fericit este p\rintele care-[i vede copiii s\i p`rgui]i mai mult dec`t el `n daruri [i `nfrumuse]a]i cu virtu]i!

11. Obliga]iile copiilor `n raporturile lor cu p\rin]ii
Dac\ ne vom g`ndi ce au f\cut pentru noi p\rin]ii no[tri, vom r\m`ne uimi]i de nem\suratele noastre datorii. Adu-]i aminte c`te au suferit p\rin]ii t\i `nainte de a te aduce pe lume! Cu c`t\ b\gare de seam\ te-a purtat mama sub inima sa, cu c`te dureri chinuitoare te-a n\scut, cum te-a sp\lat, cum te-a hr\nit la pieptul ei, cum a petrecut nop]i `ntregi l`ng\ tine! {i c`t\ munc\ neobosit\ a depus tat\l t\u ca s\ te hr\neasc\. Acum, bucur\-te dac\ ai ocazia s\-]i r\spl\te[ti p\rin]ii pentru aceast\ munc\ ce au depus-o pentru tine. Dac\, potrivit `ndrum\rii Apostolului, femeia trebuie s\ se team\ de b\rbat, atunci cu at`t mai mult trebuie s\ se team\ copiii de p\rin]ii lor! Supunerea fa]\ de p\rin]i nu este numai o datorie ci [i un folos pentru noi. Noi prin ei am primit via]\ [i supun`ndu-ne lor ne-o putem prelungi, c\ci supunerea fa]\ de p\rin]i este prima porunc\ ce are o f\g\duin]\. Copii, pre]ui]i binecuv`ntarea p\rin]ilor de o mie de ori mai mult dec`t orice alt\ mo[tenire! A-]i l\uda copiii `nseamn\ a te sl\vi `n de[ert; a oc\r` pe mama [i pe tata `nseamn\ a te oc\r` pe tine `nsu]i! Cum e[ti tu fa]\ de p\rin]ii t\i, a[a vor fi copiii t\i fa]\ de tine!

15

12. Monahismul
Monahismul, privit ca o lep\dare p`n\ [i de pl\cerile [i de bucuriile nevinovate pe care le ofer\ via]a mireneasc\, ca lep\dare f\cut\ de bun\ voie [i `nt\rit\ prin f\g\duin]\, este f\r\ `ndoial\ cel mai mare pre] `n ochii lui Dumnezeu, `ntruc`t este cea mai `nalt\ fapt\ bun\ [i de aceea atrage c\tre sine [i cele mai `nalte daruri de la Dumnezeu. „Oricine, care a l\sat fra]i [i surori, sau p\rin]i, sau femei, sau copii, sau mo[ii, sau case pentru Numele Meu, a spus El, M`ntuitorul nostru Isus Hristos, `nmul]it va lua `napoi [i va mo[teni via]a ve[nic\!” Cine dintre mireni a f\cut vreodat\ minuni? Cine a `nviat mor]ii? Cine a izgonit demonii? Nimeni! Toate acestea nu s`nt dec`t cinstirile c\lug\rilor [i lumea nu le poate `nc\pea pe ele, c\ci dac\ ar fi putut n-ar mai fi fost nevoie de monahism [i de `ndep\rtarea de lume! Celelalte fapte bune, dup\ p\rerea lui Dorotei Avva, fiind `mplinite din datorie nu au dec`t `nsemn\tatea d\rilor pe care trebuie `n mod necesar s\ le dea to]i a[a cum dau supu[ii `ntr-o ]ar\ Suveranului lor; pe c`t\ vreme ascultarea, neagoniseala [i fecioria monahal\, ca fapte bune, s\v`r[ite de bun\ voie, au `nsemn\tatea darurilor pre]ioase aduse lui Dumnezeu numai din dragoste a[a cum oamenii `nsemna]i dintr-o ] ar\ aduc conduc\torilor `n afar\ de d\ri [i de aceea se `nvrednicesc de bogate r\spl\tiri [i de mare cinste! Cine devine s\rac pentru Dumnezeu, acela dob`nde[te o comoar\ ce nu se `mpu]ineaz\! ~n m\sura `n care omul taie de la sine m`ng`ierile acestei lumi, `n aceea[i m\sur\ se `nvrednice[te de bucuria lui Dumnezeu `ntru Duhul Sf`nt! „{i tr\ind `n lume po]i s\ nu fii `n lumea aceasta! Dar `n v`ltoarea grijilor [i a zgomotelor vie]ii, `n mijlocul ispitelor ne`ntrerupte [i ciocnirilor cu p\catul, mai po]i oare n\d\jdui s\ ajungi la o asemenea des\v`r[ire moral\, la o astfel de sfin]enie `n virtute a[a cum le f\g\duie[te [i le `nf\]i[eaz\ din bel[ug via]a monahal\ lini[tit\ [i singuratic\, departe [i `n afar\ de lume [i zgomotele ei?” Cu c`t e[ti mai departe de lume, cu at`t e[ti mai aproape de Dumnezeu. Cel ce fuge de oameni se aseam\n\ cu o vi]\ de vie coapt\, iar cel ce petrece cu ei se aseam\n\ cu via necoapt\. Cel ce tr\ie[te `n pustiu [i `n lini[te, acela este liber de trei ispite [i anume:  De ispita auzului,  De ispita limbii,  De ispita v\zului, [i nu are dec`t o singur\ ispit\ - aceea a inimii – ispita din inim\. ~ntre via]a monahal\ [i cea mireneasc\ este aceea[i deosebire ca `ntre liman [i mare care e mereu cl\tinat\ de valuri. ~nsemn\tatea monahismului cu toate rodurile lui este viguros condi]ionat\ de dreapta `ndeplinire a voturilor lui. ~n caz contrar monahul nu va fi dec`t o profanare a monahismului, spre sminteala mirenilor [i spre pieirea sa! Pentru ca s\ atingi scopurile adev\ratului monahism: des\v`r[irea ta moral\ [i cea mai str`ns\ unire cu Dumnezeu, izvorul sfin]eniei [i al fericirii, e necesar pentru cel ce intr\ `n cinul monahal s\ [tie [i s\ `ndeplineasc\ acele pravile deosebite ale purt\rii lui l\untrice [i a celor din afar\ pe care le cere acest cin `ngeresc, a[a cum se nume[te el, nu f\r\ nici o `nsemn\tate! Altminteri po]i s\ tr\ie[ti `ntre zidurile M`n\stirii, `n afar\ de zgomotul [i de[ert\ciunile lumii, s\ por]i

16

`mbr\c\mintea [i numirea de c\lug\r, iar dup\ suflet s\ fii mai prejos dec`t un mirean! Fiecare s\ se ispiteasc\ pe sine [i dup\ aceea s\ m\n`nce din p`inea vie]ii c\lug\re[ti, care este amestecat\ cu ierburi amare [i s\ bea din acel pahar care este plin de lacr\mi, ca s\ nu se osteneasc\ spre os`nda lui. ~n acest caz e mai bine s\ nu pui `nceputul lep\d\rii de sine [i deci de lume, dec`t s\ o `ndepline[ti mai t`rziu cu r\ceal\ [i s\ te expui unei primejdii [i mai mari. E mai bine s\ nu faci f\g\duin]a dec`t dup\ ce ai f\cut-o s\ n-o `ndepline[ti! Nu to]i cei ce tr\iesc prin M`n\stiri s`nt monahi adev\ra]i ci acela este monah care `ndepline[te lucrarea monahal\. Via]a monahal\ este o `n]elepciune `ntre `n]elepciuni [i o iscusin]\ `ntre iscusin]e! ~n via]a unui c\lug\r totul trebuie s\ fie altceva: mintea, sim]\mintele, r`nduielile, totul `n via]a unui c\lug\r este altceva dec`t a celor ce tr\iesc `n lume. Lini[tea este o `ndulcire, rug\ciunea este o contempla]ie duhovniceasc\. Cuv`ntul lui Dumnezeu este hrana sufletului s\u, e cea mai dulce convorbire cu Dumnezeu. Biserica este unicul ad\post. Lumea lui este ve[nicia. Acolo este comoara lui, acolo este [i inima lui. Singura leg\tur\ cu cei ce tr\iesc pe p\m`nt este o cald\ rug\ciune pentru ei. Iat\ ce este via]a de c\lug\r! Pentru adev\ratul c\lug\r nu exist\ nimeni [i nimic pe p\m`nt. Bucuria [i desf\tarea lui este rug\ciunea ne`ncetat\. El iube[te pe to]i oamenii, dar se plictise[te cu ei, pentru c\ ei `l despart de Dumnezeu. Monahul n-are dec`t o singur\ grij\, o dorin]\ `n inim\: s\ fie pl\cut lui Dumnezeu [i s\ lucreze pentru Dumnezeu. C`nd Sf`ntul Ioan S\rarul a fost `ntrebat: „Cine este monahul cel adev\rat [i chibzuit?” Sf`ntul a r\spuns: „Numai acela care `n fiecare zi p`n\ la sf`r[itul vie]ii lui nu `nceteaz\ s\ adauge foc l`ng\ foc, flac\r\ l`ng\ flac\r\, dorin]\ l`ng\ dorin]\ [i exerci]iu l`ng\ exerci]iu! Acela este c\lug\r la care cele l\untrice s`nt astfel r`nduite `nc`t `n sufletul lui nu este dec`t Dumnezeu iar el nu este dec`t o fiin]\ care dispare `ntr-~nsul!”. Acela este monah care fiind `mbr\cat `n trup material [i stric\cios imit\ via]a celor f\r\ de trupuri! Cel ce vrea s\ fie un adev\rat monah trebuie s\ aib\ o complet\ neagoniseal\ [i s\ caute cum ar putea s\ se lipseasc\ p`n\ [i de cele necesare! ~n m\sura `n care omul se dep\rteaz\ de leg\tura cu oamenii, `n aceea[i m\sur\ se `nvrednice[te de o liber\ primire a lui Dumnezeu `n mintea sa! A[a cum `ntr-o ap\ lini[tit\ se vede mai bine soarele dec`t `ntr-o ap\ tulbure [i cu valuri, tot astfel Soarele ve[nic [i duhovnicesc – adic\ Dumnezeu - se cunoa[te mai bine `n lini[te [i `n pace, prin credin]\ [i prin ochiul min]ii, dec`t `n nelini[te [i `n zgomotul lumii. Omul care a cunoscut dulcea]a chiliei fuge de aproapele, cu toate c\ `l iube[te [i `l respect\. Avva Marcu a spus lui Avva Arsenie: „Pentru ce fugi de noi?” B\tr`nul i-a r\spuns: „Dumnezeu vede [i [tie c\ v\ iubesc, dar nu pot s\ fiu `mpreun\ [i cu Dumnezeu [i cu oamenii!” ~n cer miile [i miliardele au o singur\ voin]\, iar la oameni s`nt voin]e felurite! De prima dat\, dup\ cum `nva]\ cei ce au trecut calea vie]ii de nevoin]\, duhurile rele `l lupt\ pe monah, mai ales prin plictiseal\, prin dezn\dejde, prin m`hnire pentru cele l\sate `n lume, `mboldindu-l prin aceasta s\ lase singur\tatea [i s\ plece din nou `n lume. Monahul trebuie s\ [tie acest lucru dinainte, adic\ s\ nu cad\ `n `mpu]inare de suflet `n vreme de ispit\ ci s-o `nt`mpine lini[tit [i s\ se lupte b\rb\te[te cu ea, st\p`nind-o [i lucr`nd prin nebiruita arm\ a rug\ciunii! Un frate oarecare s-a dus la un b\tr`n iscusit [i i-a zis: „Avvo `mi este ur`t s\ petrec `n pustie!”. B\tr`nul a r\spuns: „Roag\-te mai des [i Dumnezeu `]i va ajuta [i-]i va da putere [i odihn\!”. Rug\ciunea este leacul m`hnirii [i al ur`tului.
17

13. Via]a p\m`nteasc\ a omului
Via]a noastr\ de acum nu este via]a cea adev\rat\, real\, pentru care s`ntem destina]i de Creator. ~n raport cu via]a viitoare, pe care o a[tept\m, ea nu este altceva dec`t via]a pui[orului din ou, nu e dec`t via]a pruncului din p`ntecele mamei lui. Via]a p\m`nteasc\ este numai `nceputul, ea este preg\tirea pentru via]a ve[nic\! Via]a noastr\ de acum ne este dat\ ca s\ ne preg\tim pentru via]a cea viitoare [i ve[nic\. Cel mai adev\rat ]el al adev\ratei vie]i finite, este s\ ne `nv\]\m via]a ve[nic\. Via]a noastr\ `n lumea aceasta nu este nimic altceva dec`t o ne`ncetat\ c\l\torie spre veacul viitor! Nu trebuie s\ uit\m niciodat\ c\ noi to]i s`ntem pe cale [i ne `ntoarcem spre Patria noastr\; unul cu traista pe um\r, unul pe o voioas\ tr\sur\ cu cai, dar to]i vom intra pe aceea[i poart\. Omul intr\ `n lumea aceasta pe calea na[terii - pe o poart\. {i sufletul [i trupul s`nt ni[te musafiri, unul ceresc iar altul p\m`ntesc! Dup\ cum Avram `n p\m`ntul Canaan nu avea o locuin]\ statornic\ ci numai un morm`nt de mo[tenire, tot astfel [i via]a noastr\ de acum nu este dec`t un loc de han [i morm`nt! Aici pe p\m`nt noi s`ntem numai oaspe]i, iar casa noastr\, patria noastr\ este acolo `n Cer! Patria noastr\ este `n ceruri, iar aici este ]ara str\in\ de trecere `n drum spre ceruri – patria noastr\. De aceea uneori, s`ntem a[a de plictisi]i `nc`t nimic din cele p\m`nte[ti nu poate risipi tainica noastr\ triste]e. Acesta este numai [i numai dorul de Cer, ca de patria natal\! S\ ne uit\m la calea vie]ii nostre ca la o potec\ care duce la Cer; atunci c`nd cel u[uratic `[i va veni `n fire [i-[i va `ndrepta pa[ii spre adev\ratul scop; atunci cel p\tima[ se va `ntoarce spre virtute, atunci omul cel trist, prigonit [i dispre]uit va suferi cu b\rb\]ie scurta vreme de triste]e! Nu-]i lega inima de han `n vremea pelegrinajului t\u p\m`ntesc. Nici un om chibzuit nu-[i zide[te case `n timpul c`t este c\l\tor. Este vrednic de comp\timit omul care `n loc s\-[i construiasc\ o cas\ `n patria sa `[i construie[te cas\ pe p\m`nt str\in [i nu preg\te[te nimic pentru patria `n care trebuie s\ tr\iasc\. Cine nu se `ntristeaz\ [i ofteaz\ ca un pelerin pe acest p\m`nt, acela nu va fi un cet\]ean al Cerului! Via]a noastr\ p\m`nteasc\ nu este altceva dec`t o necontenit\ [i ne`ntrerupt\ apropiere de moarte! Ziua na[terii d\ m`na cu ziua mor]ii. Via]a este `nceputul mor]ii. Primul strig\t al noului n\scut `n lume este primul vestitor al mor]ii lui [i primul cuv`nt de deasupra gropii lui! De abia izbute[te omul s\ intre cu un picior pe lumea aceasta c`nd pe cel\lalt `l [i bag\ `n morm`nt. Neputin]ele na[terii s`nt de fapt un `nceput al mor]ii, leag\nul `nainte merg\tor sicriului, scutecele s`nt primul col] al giulgiului de `nmorm`ntare! Via]a noastr\ de acum, cresc`nd se mic[oreaz\, `nmul]indu-se se [i `mpu]ineaz\. Cu c`t tr\im mai mult, cu at`t se mic[oreaz\ via]a noastr\. Via]a noastr\ este asemenea celui ce `noat\ pe mare. A[a cum acesta, `n timpul `notului, ori de st\ `n picioare, ori de [ade jos, ori de st\ culcat, el totdeauna se apropie de liman [i merge `ntr-acele locuri unde merge corabia lui, tot astfel [i noi, ori de [edem, ori de priveghem, ori de dormim, ori de ne plimb\m `n orice minut al timpului ne apropiem de sf`r[it. Frate muritor, fie oric`t de lung\ via]a ta, totu[i patul de moarte al nostru nu este departe. Cel ce [ade c\lare pe calul galben-v`n\t se apropie repede de noi [i numele lui este „Moartea”. Ziua vie]ii noastre se sf`r[e[te cu noaptea mor]ii adeseori `naintea `nser\rii, `naintea amiezii! „Anii no[tri s`nt

18

ca un p\ianjen!”. Locuin]a p\ianjenului, oric`t de puternic va fi construit\, ea se nimice[te imediat ce o va atinge m`na sau altceva; tot astfel [i via]a noastr\ se poate `ntrerupe imediat din cea mai mic\ `nt`mplare, din ceea ce nu te g`nde[ti deloc sau nu te a[tep]i! Frate, noi s`ntem acum aici [i cine [tie pentru c`t\ vreme! Fiecare pas pe care-l facem pe calea vie]ii este un pas care ne duce spre ultimul pas! Vai suflete al meu! Pentru ce e[ti tu nep\s\tor fa]\ de via]a ta? Pentru ce petreci `ntru risipirea zilelor ei cele pu]ine? Nu [tii oare c\ vei fi chemat? Datoria noastr\ este ca totdeauna s\ ne purt\m `n via]a noastr\ `n a[a fel `nc`t atunci c`nd vom fi chema]i din aceast\ via]\ s\ putem spune imediat: „Gata este inima noastr\!” Folosul cel mai bun din aceast\ via]\ este: „S\ mori `n fiecare zi!” adic\ s\ tr\ie[ti `n fiecare zi `n a[a fel ca [i cum ar trebui s\ mori `n fiecare zi. Mori `n fiecare zi ca s\ tr\ie[ti ve[nic! Via]a noastr\ este un minut `n compara]ie cu ve[nicia. Ceea ce este o pic\tur\ `n compara]ie cu un ad`nc nem\rginit de ape, este la fel cu via]a aceasta `n compara]ie cu cea viitoare! Dumnezeu a scurtat zilele noastre ca s\ nu se prelungeasc\ [irul p\catelor noastre. Via]a este scurt\ [i zboar\ repede, ne spune experien]a; deci prelunge[te-o [i re]ine-o prin cele bune, ne spune de asemenea mintea! Via]a noastr\ este foarte scurt\, dar `ntr-`nsa noi dob`ndim sau pierdem via]a ve[nic\! Ne vom uita la via]a noastr\ numai ca la o scurt\ rev\rsare a zorilor a acelei mari zile pentru care nu este sear\ [i `n care poteca repede se va lumina pentru cineva din noi, ori `n l\ca[urile fericirii, ori `n ad`ncurile iadului, dup\ cum ne-am pus `n r`nduial\ g`ndurile [i sim]\mintele, dorin]ele [i ac]iunile. Privegheaz\ frate, tu e[ti muritor [i nu ve[nic. S\ nu dore[ti dar pentru pu]in\ vreme de `ndulcire s\ pierzi via]a ve[nic\. Nu-]i lega inima de via]a p\m`nteasc\ at`t pentru c\ ea este scurt\ `n ea `ns\[i [i ne`nsemnat\ `n compara]ie cu via]a cea viitoare, c`t [i pentru c\, `nc\ [i aceast\ via]\ scurt\ nu este plin\ numai de bucurii ci [i de necazuri, asemenea valurilor de pe mare care se schimb\ unele cu altele. Necazurile [i bucuriile vie]ii s`nt asemenea umbrei [i ro]ii, pentru c\ ele s`nt nestatornice [i se `nv`rtesc ca roata! Nu trebuie nici s\ ne bucur\m, nici s\ ne `ntrist\m [i nici s\ ne dezn\d\jduim de prisos pentru c\ bucuria [i triste]ea s`nt nestatornice `n via]\ [i urmeaz\ una dup\ alta. B\rbat des\v`r[it este acela care prime[te cu o egal\ stare a duhului [i cu mul]umire Domnului schimb\rile vie]ii sale, at`t pe cele fericite c`t [i pe cele nefericite. Se apropie de voi z`mbitoare fericirea ca s\ v\ presare darurile sale? ~ntinde]i-i m`na. Se preg\te[te s\ zboare de la voi? ~ntoarce]i-i darurile cu indiferen]\ [i s\ nu regreta]i c\ se desparte de voi. Numai copiii au obiceiul s\ arunce toate juc\riile c`nd li se ia una din ele. Nici cursul fericirii, al lucrurilor omene[ti s\ nu-]i produc\ `n sufletul t\u o bucurie nem\rginit\, dar nici necazurile s\ nu `njoseasc\ privegherea [i `n\l]imea lui moral\ prin dezn\dejde [i prin str`mtorare! S\ aduni `n a[a fel ca [i cum n-ai avea nevoie de nimic. S\ pierzi `n a[a fel ca [i cum ai da ceva de prisos altuia. ~ns\[i bucuriile vie]ii de acum nu pot [i nu s`nt f\r\ o umbr\ de triste]e a[a cum tablourile nu s`nt f\r\ umbr\! Care dulcea]\ a vie]ii exist\ f\r\ s\ fie p\rta[\ a triste]ii?! Cum se poate s\ iube[ti via]a omeneasc\ c`nd afli `n ea at`ta am\r\ciune [i c`nd ea e supus\ at`tor nenorociri [i nevoi? C\ via]a omeneasc\ este plin\ de vaiete, dureri, vei cunoa[te l\murit v\z`nd cum pruncii `ncep s\ pl`ng\ `n aceea[i secund\ `n care au ie[it din p`ntecele maicii lor; [i vei mai vedea cum din nou pl`nge bietul om c`nd se g`nde[te la moarte! S\ ver[i lacrimi sau s\ pl`ngi pentru al]ii, iat\ soarta noastr\ p\m`nteasc\! Natura ne-a a[ezat `n mijlocul mormintelor prietenilor [i `n mijlocul morm`ntului care e gata s\ ne `nghit\ pe noi `n[ine! Via]a noastr\ e plin\ de v\ic\reli pentru cele trecute, de osteneli pentru cele prezente [i de
19

fric\ pentru cele viitoare. ~nceputul vie]ii noastre trece cu necuno[tin]\, mijlocul ei se `ngreuiaz\ cu tot felul de griji, iar sf`r[itul este ap\sat de sl\biciunile b\tr`ne]ii. Nu `n zadar toate popoarele aveau vechea predanie c\ starea p\m`nteasc\ a omului este c\derea sau pedeapsa lui! Aceast\ tradi]ie este `ntemeiat\ pe sim]\m`ntul inimii. Boala ne a[teapt\ aici la intrare ca [i la ie[ire, iar la mijloc s`nt trandafirii s\n\t\]ii `n care se ascunde [arpele am\r\ciunilor trupe[ti ale inimii. ~ntreaga noastr\ via]\ const\ din aceea ce `nc\ nu este, din ceea ce deja ne este, din dorin]i [i p\reri de r\u. Pe bun\ dreptate un drept din Vechiul Testament, care a `ncercat `n via]\ multe necazuri, a spus c\ via]a omului este un r\zboi sau o lupt\ pemanent\ cu lumea [i cu diavolul. De-abia pleac\ o nenorocire, o ispit\ [i vine alta [i `nc\ nu s-a terminat lupta de mai `nainte [i alte r\zboaie nea[teptate vin `n mare num\r! Lupta cu neajunsurile este soarta noastr\ pe p\m`nt, iar cump\tarea [i r\bdarea s`nt cele dint`i fapte bune! A nu avea patim\ pentru via]a p\m`nteasc\ [i a dispre]ui tot ce ]ine de via]\ `ns\ nu `nseamn\ s\ dispre]uie[ti via]a, `nseamn\, dimpotriv\, c\ ai cunoscut adev\rata ei defini]ie [i ca urmare adev\ratul ei pre] `nalt. Via]a este un dar Dumnezeiesc; a dispune de ea dup\ propria noastr\ libertate, iar nu dup\ voia lui Dumnezeu `nseamn\ s\ fii criminal. Trebuie s\ tr\im pentru Dumnezeu [i s\ iubim via]a pentru Dumnezeu. Acest veac este dat de Dumnezeu pentru poc\in]\. Dac\ `l vom cheltui `n zadar tr\ind r\u, atunci vom regreta foarte mult, dar nu-l vom mai afla a doua oar\. Via]a este un teren de lupt\! Vai de acela care nu va ie[i biruitor dintr-`nsa! Ve[nica moarte, iat\ soarta lui! Socote[te via]a de acum ca pe un b`lci. Dac\ vei `ncepe s\ negustore[ti vei r\m`ne cu c`[tig pentru c\, pentru pu]in vei primi `n schimb mult [i pentru cele repede trec\toare vei primi cele ve[nice. Dar dac\ vei pierde ocazia, nu vei mai avea alt timp pentru un astfel de schimb. ~nt`mpl\rile curg\toare ale vie]ii acesteia se aseam\n\ cu un iarmaroc. Cine are de t`rguit prime[te un c`[tig, iar cine nu are, sufer\ pierderi. Prive[te la fiecare lucru al vie]ii ca la un pas spre Cer sau spre Iad! Vom tr\i pe p\m`nt pentru Cer, `n trup pentru ve[nicie. Oamenii s-au bucurat de na[terea ta `n a[a fel `nc`t s\ pl`ng\ la moartea ta!

14. Diavolul
Pentru ce a `ng\duit Dumnezeu ca s\ ne ispiteasc\ [i pe noi Diavolul? Pentru ca noi tem`ndu-ne [i a[tept`nd r\zboiul lui s\ veghem ne`ncetat [i s\ ne trezim [i, ob]in`nd biruin]a, s\ `nmul]im cununile! Dac\ n-ar exista Satana care ne ispite[te nu s-ar v\di cine este plin de os`rdie [i cine este lipsit de o bun\ s`rguin]\ sau e lene[. Trebuie s\ avem o mare veghere pentru c\ vr\jma[ul nostru – diavolul – nu doarme; odinioar\ el ne-a dat jos din Rai, iar acum nu ne `ng\duie s\ ne suim la Cer. Nu ne str\duim noi at`ta pentru m`ntuirea noastr\ c`t se str\duie[te diavolul pentru pierzania noastr\. Este a opta mie de ani de c`nd diavolul se exerciteaz\ `n arta de a `n[ela pe oameni. C`nd i se leag\ ochii dobitocului, atunci el merge dup\ roata morii; dac\ `ns\ nu i se leag\ ochii el nu merge dup\ roat\. Tot astfel [i diavolul, dac\ va izbuti s\ `nchid\ ochii omului, atunci `l va arunca `n toate formele p\catului, dar c`nd omul are ochii deschi[i, el scap\ lesne de cursele diavolului! Diavolul

20

tocmai de aceea `i convinge pe unii s\ cread\ c\ nu exist\ gheen\, ca s\-i arunce `n ea! Nimeni nu poate fi `n[elat de diavol dac\ nu va voi s\-[i dea consim]\m`ntul voin]ei sale. C\ci este scris: ”Sta]i `mpotriva diavolului [i el va fugi de voi!” R\zboiul cu diavolul pune cap\t unui alt r\zboi dus `mpotriva lui Dumnezeu. Dac\ ne afl\m `n vr\jm\[ie cu diavolul, `nseamn\ c\ ne `mp\c\m cu Dumnezeu. Diavolul `nvinuie[te pe Dumnezeu `n fa]a oamenilor, pe oameni `naintea lui Dumnezeu [i de asemenea pe oameni tot `naintea oamenilor! Chiar de ar inspira diavolii ceva folositor, Dumnezeu [i atunci ne opre[te s\-i ascult\m. Str\vechiul vr\jma[ `i pune piedici omului nu numai prin cele de st`nga, prin vicii, ci [i prin cele de dreapta, prin `nse[i faptele bune. Vr\jma[ul m`ntuirii noastre de obicei procedeaz\ astfel: „Atunci c`nd noi tr\im `n f\r\delegi ne `nf\]i[eaz\ p\catul ca ceva de mic\ `nsemn\tate, ca pe ni[te lucruri de care ~mp\ratul Cerului [i al p\m`ntului nici nu se intereseaz\; iar c`nd vede c\ noi `ncepem s\ ne c\im pentru p\catele noastre [i s\ ne hot\r`m s\ rupem leg\turile patimilor noastre, atunci `l zugr\ve[te pe Dumnezeu ca pe un Judec\tor nemilos iar p\catele noastre ca ceva cu des\v`r[ire de neiertat.” Satana `l orbe[te pe om cu scopul ca s\-l aduc\ la p\cat, iar dup\ aceea `i deschide ochii ca s\-l aduc\ la dezn\dejde. Diavolul `mboldindu-ne spre p\cat `nf\]i[eaz\ bun\tatea lui Dumnezeu, iar dup\ ce ne arunc\ `n p\cat `nf\]i[eaz\ dreapta Judecat\ a lui Dumnezeu. ~nainte de c\derea noastr\ diavolii ni-L `nf\]i[eaz\ pe Dumnezeu ca iubitor de oameni, iar dup\ c\dere ni-L `nf\]i[eaz\ ne`ndurat. Pentru primirea poruncilor lui Dumnezeu s\ ai simplitate, iar pentru respingerea curselor diavolului s\ ai [iretenie. ~nainte de p\cat, diavolul ~l prezint\ pe Dumnezeu milostiv, iar dup\ p\cat, Drept Judec\tor – asta e [iretenia lui. Iar tu fii invers: `nainte de p\cat s\-]i `nf\]i[ezi `ntreaga dreapt\ Judecat\ a lui Dumnezeu, ca s\ nu gre[e[ti, iar dup\ ce vei p\c\tui s\ te g`nde[ti la marea milostivire a lui Dumnezeu, ca s\ nu cazi `n dezn\dejdea lui Iuda! ~n v`ltoarea ispitelor p\strea-]i pacea l\untric\ [i dac\ vei sim]i `n inima ta o nelini[te s\ nu ]i-o v\de[ti prin nici un fel de semne exterioare, ca s\-l `ndep\rtezi pe diavol care, neput`nd s\ p\trund\ `n ad`ncul sufletului t\u, `l judec\ dup\ ac]iunile lui din afar\ [i dezn\d\jduindu-se de a-l mai st\p`ni va pleca de la tine poate chiar `n vremea c`nd tu ai sl\bit deja [i erai gata s\ cedezi `n fa]a lui! Tot astfel du[manul, asediind un ora[ care e ap\rat cu vitejie [i care arat\ c\ e gata s\ sufere un asediu, pleac\ tocmai `n momentul c`nd ora[ul se preg\tea s\ se predea pentru c\ el nu cunoa[te nici r\ul pe care-l provoac\ armele lui de foc `n ora[, nici tulburarea [i frica locuitorilor asedia]i. Diavolul este un v`n\tor de p\s\ri, fii dar mai presus de la]urile lui. ~ntoarce]i-v\ cu inima [i cu mintea voastr\ spre Cer [i spre ve[nicie [i nu ve]i fi prin[i de diavol. Pas\rea, cu c`t zbozr\ mai sus, cu at`t e mai ferit\ de primejdii, iar c`nd se va l\sa `n jos pe p\m`nt poate fi mai u[or prins\ sau `mpu[cat\! F\ mereu ceva bun pentru ca diavolul s\ te g\seasc\ mereu ocupat. De nimeni nu se apropie diavolul a[a de lesne ca de cel ce tr\ie[te `n tr`nd\vie [i lene! S\ ne ocup\m totdeauna de lucr\rile duhovnice[ti [i mai ales cu rug\ciunea, pentru ca totdeauna, de `ndat\ ce se va apropia, de `ndat\ ce va `ncerca s\ se apropie de noi vr\jma[ul s\ g\seasc\ inima noastr\ [i `nchis\ pentru el [i `narmat\. C`nd o oal\ este `nc\lzit\ dedesubt de un foc, atunci nici musca [i nici t`r`toarea nu se apropie de ea, dar atunci c`nd se r\ce[te, toate, [i t`r`toarele [i mu[tele se a[eaz\ pe ea. Acela[i lucru se petrece [i cu omul: at`ta timp c`t el petrece `ntr-o lucrare duhovniceasc\, vr\jma[ul nu-l poate lovi. Rug\ciunea credincio[ilor este cea mai tare tortur\ [i groaz\ pentru

21

duhurile rele! C\ldura inimii `n vremea rug\ciunii este pentru demoni o flac\r\ arz\toare. A[a cum nimeni nu `ndr\zne[te s\ se apropie de acela care vorbe[te despre un ~mp\rat p\m`ntesc [i mai ales s\ `ntrerup\ convorbirea pe care o `ntre]ine, tot astfel [i demonii nu `ndr\znesc s\ se apropie de acela care st\ de vorb\ cu Dumnezeu. Dup\ cum un v`nt puternic gone[te praful, tot a[a [i vr\jma[ul nostru, diavolul, este gonit de glasul blagosloviei lui Dumnezeu, de rug\ciuni [i de lacrimi. Acela `n care tr\ie[te Hristos, Biruitorul iadului [i al diavolului, nu poate fi biruit de diavol. Prin puterea Sa, Hristos a biruit pe ispititorul S\u. De aceea [i noi `l putem birui cu puterea [i cu numele lui Hristos. Numele lui Isus Hristos e mai puternic dec`t o]elul, mai tare dec`t granitul [i pentru aceasta nu exist\ scut a[a de puternic, nu exist\ arm\ mai puternic\ `n r\zboiul duhovnicesc dec`t rug\ciunea lui Isus Hristos. A[a dup\ cum un c`ine, c`nd vede toiagul cu care a fost lovit o dat\, fuge repede [i departe de el, tot astfel [i diavolul, v\z`nd semnul Sfintei Cruci a lui Isus Hristos – Dumnezeu, cu care s-a sf\r`mat puterea lui, se teme, se cutremur\ [i fuge de la fa]a acelor credincio[i.

15. P\catul
Nu exist\ r\u, nu exist\ nenorocire, nu exist\ nevoie care s\ fie mai pierz\toare dec`t p\catul! Ce poate fi mai dezastruos dec`t p\catul din care provin celelalte dezastre. El desparte pe om de Dumnezeu, `l pune `n vr\jm\ [ie cu oamenii [i `l desparte chiar [i pe el `nsu[i `n dou\. Dintre toate relele omene[ti, singur p\catul este adev\ratul r\u. Uciga[ul desparte sufletul de trupul s\u, iar p\catul distruge [i trupul [i sufletul. P\catul `i r\pe[te sufletului pacea, min]ii – lumina, trupului – neputrezirea, p\m`ntului – binecuv`ntarea, oric\rei f\pturi – orice bun\tate. El `[i `ncepe lucrarea prin introducerea Iadului `n om [i o sf`r[e[te prin introducerea omului `n Iad. P\catul este mai `ngrozitor dec`t `nsu[i Iadul, pentru c\ l-a f\cul pe diavolul `nsu[i dintr-un `nger luminat, un diavol `ntunecat. A[a cum viperele `[i `nso]esc apari]ia `n lume cu moartea mamei lor, tot astfel [i p\catul cu pierzarea celor care `l nasc. Nu exist\ p\cat care, dup\ terminarea activit\]ii sale p\m`nte[ti, s\ nu spun\ ca [i Ionatan: „Am gustat pu]in\ miere [i iat\ s`nt gata s\ mor!”. E dulce p\catul pentru om, dar roadele lui s`nt amare [i grele! P\catul este strugurul cel mai amar din folosirea c\ruia se produce o puternic\ zguduire. Orice p\cat este o be]ie dup\ a c\rei trezire ai un sim]\m`nt foarte nepl\cut. P\catul [i necazul s`nt legate `ntre ele cu un lan] nedezlegat. „Necaz [i str`mtorare peste sufletul oric\rui om f\ptuie[te p\catul!”. P\catul este dulce dar pentru o scurt\ vreme, `ns\ amar pentru `ndelungat\ vreme! Pl\cerea p\c\toas\ este vremelnic\, iar chinurile pricinuite de ea s`nt ve[nice. Dulcea]a p\catului este dulce [i scurt\, dar moartea care o urmeaz\ e ve[nic\! C\ile viciului [i ale f\r\delegii la `nceput s`nt netede [i pl\cute [i pe ele mergi u[or, repede [i neobservat, dar cele mai de pe urm\ ale lor se v\d `n fundul Iadului! Prizonierul p\catului este asemenea omului care coboar\ de pe un munte `nalt [i abrupt, care este la `nceput orizontal [i larg, dar cu c`t mergi mai departe [i mai jos cu at`t orizontul se `ngusteaz\ [i `n sf`r[it r\m`ne o singur\ c\rare care duce, sau mai bine zis `l trage spre pr\pastie! Fugi iubite

22

de foc ca s\ nu ]i se aprind\ trupul, fugi de p\cat ca s\ nu-]i ard\ trupul `mpreun\ cu sufletul `n focul cel nestins al Gheenei! Nu r\m`ne nici binele f\r\ r\splat\ [i nici p\catul f\r\ pedeaps\! Cine tr\ie[te r\u, aceluia r\u `i va fi. Cine face r\u, tocmai pe acela `l va ajunge r\ul! Dac\ dintr-un lucru r\u prime[ti un c`[tig, socote[te c\ acest beneficiu este un z\log al nenorocirii. Ceea ce e r\u dob`ndit, r\u se risipe[te! Purtarea `njositoare `n societate nu alc\tuie[te smerenia cre[tin\. Cu ceea ce gre[e[te cineva, cu aceea, `n cea mai mare parte, se [i pedepse[te. A gre[it Zaharia cu gura, pe gur\ [i prin gur\ [i-a purtat pedeapsa, astfel este dreptatea lui Dumnezeu. Ceea ce seam\n\ cineva, aceea va [i secera. A[a c\ atunci c`nd noi, sem\n`nd de bun\ voie, adun\m r\ul, `mpotriva voii trebuie s\ nu ne mir\m de Dreapta Judecat\ a lui Dumnezeu. Cea mai bun\ folosire a nepl\cerilor `nt`mpinate `n via]\ const\ `n aceea ca s\ observ\m care a fost pasul nechibzuit ce ne-a adus c\tre ele [i s\ ne scriem pravila de pruden]\ pentru vremea viitoare. Dac\ fugi de vorbele privitoare la cele ce faci, atunci `nceteaz\ de a le mai face, [i atunci vor `nceta [i vorbele. Dac\ cineva te va def\ima, nu te `nfuria, ci pl`nge [i suspin\, nu pentru c\ te-a def\imat, ci pentru p\catul ce te-a expus unei asemenea ru[ini. Fugi de laude, dar ru[ineaz\-te [i de repro[uri. E bine s\ ceri iertare de la Dumnezeu [i de la oameni, dar mai bine e s\ faci lucruri pentru care nu trebuie s\ ceri iertare. P\catul este el `nsu[i o pedeaps\ sie[i, tot a[a cum fapta bun\, este o r\splat\ pentru ea `ns\[i. Cel vinovat, oric`t de norocos ar fi la ar\tare, c`nd scap\ de pedeaps\ pentru crima sa, el `[i poart\ totu[i pedeapsa totdeauna cu el `nsu[i. Faptele rele, `nc\ `nainte de Gheen\, chinuiesc con[tiin]a aici! Fii `ncredin]at c\ pentru tine nimic nu e mai cuviincios `n afar\ de bine. Prive[te mai ad`nc `n inima ta, vei vedea singur c\ orice p\cat, orice g`nd r\u, orice dorin]\ rea, orice fapt\ rea, `]i aduce ru[ine [i te dezonoreaz\, cu toate c\ nimeni nu-]i [tie g`ndurile tale, dorin]ele [i faptele tale, va veni timpul c`nd se vor afla toate. Mult mai u[or este s\ suferi amarul [i nenorocirea, dec`t s\ le pricinuie[ti. Omul cu con[tiin]a curat\ sufer\, dar pacea sufletului s\u este netulburat\. Omul care face r\u altora poart\ acest r\u `n el `nsu[i. El nu-i d\ lini[te nici ziua, nici noaptea, ci e un vierme care-l roade [i-l pile[te necontenit. Viciul dup\ care alerg\m cu r`vn\, ne urm\re[te mai t`rziu peste tot. O! P\catul e cel mai grozav r\u din lume. Fugi]i de p\cat, cel pu]in ca s\ at`rne c`t se poate mai pu]in asupra voastr\ nenorocirile p\m`ntului. Cel care nu vede c`t este de pierz\tor p\catul, acela este un orb cu ochi. „Oricine s\v`r[e[te p\catul, este rob p\catului”. Este oare liber iubitorul de avu]ii? Nu este el oare ferecat cu lan]uri de aur? E liber oare cel ce iube[te pl\cerile trupe[ti? Nu este el oare legat, dac\ nu cu lan]uri trupe[ti - aspre - atunci cu lan]uri moi? E liber oare cel m`ndru [i iubitor de cinste? Nu e el oare `nc\tu[at, nu de m`ini, nici de picioare, ci de cap [i de inim\? Nu e ]inut rob de propriul s\u idol? Tot a[a cum un fier ruginit `[i pierde [i puterea p`n\ `ntr-at`ta `nc`t, de unde p`n\ atunci cu mari sfor]\ri nu se putea rupe, de aici `nainte se va putea rupe [i fr`nge cu o mic\ `ncordare, cu toate c\ dimensiunile [i cantitatea fierului este aceea[i, tot astfel `ntr-un p\c\tos r\m`ne semnul libert\]ii! ~n unele cazuri el e mai liber `n aparen]\ dec`t `nsu[i dreptul, care totdeauna este legat de con[tiin]\ [i de frica lui Dumnezeu, dar nu are nici o putere l\untric\ pentru bine, [i `n vremea celei mai mici sfor]\ri spre oarecare nevoin]\ bun\, p\c\tosul e slab ca un copil! Cei ce tr\iesc `n p\cat nu se deosebesc cu nimic de cei mor]i. Cei nelegiui]i, chiar dac\ tr\iesc `n aparen]\, totu[i ei s`nt mai neferici]i dec`t mor]ii. Cei nelegiui]i se tem tocmai acolo unde nu este nici o fric\, iar acolo
23

unde ei ar trebui s\ se team\, acolo ei s`nt ne`nfrica]i. Mul]i p\c\tuiesc din team\ ca s\ nu fie pedepsi]i de lume, cu dispre]ul ar\tat fa]\ de legile lumii. Noi ar trebui s\ ne g`ndim prea pu]in la jignirile pe care ni le aduc oamenii, atunci c`nd supunerea fa]\ de ei ar putea s\ pricinuiasc\ jignirea lui Dumnezeu. Mai bine alege]i moartea, c`nd nevoia ]i-o va cere, dec`t s\ p\c\tuie[ti. {i un singur p\cat, luat ca jignire adus\ m\re]iei lui Dumnezeu, e vrednic de chinuri ve[nice [i de moarte. Un p\cat totdeauna te duce la alt p\cat. S\ socote[ti c\ ]i-ai pricinuit cea mai mare nenorocire dac\-]i vei satisface pofta `n vreun lucru oarecare, c\ci `mplinirea unei singure pofte treze[te alte multe pofte. Orice p\cat nou pune o nou\ pat\ pe sufletul nostru. Mai bine s\ ne lipsim de miile de `nfrumuse]\ri ale trupului dec`t s\ `nf\]i[\m A-toate-V\z\torului cea mai mic\ pat\ de pe suflet [i con[tiin]\. Nimic nu este ascuns din fa]a Judec\torului, de aceea zadarnic c\ut\m s\ p\c\tuim `n ascuns. Un stare] a spus: „Minunat lucru este c\ci noi s\v`r[im rug\ciunea `n a[a fel `nc`t ea ni-L `nf\]i[eaz\ pe Dumnezeu ca [i cum ar fi de fa]\ [i Care aude cuvintele noastre; iar c`nd p\c\tuim facem `n a[a fel ca [i cum El nu ne-ar vedea!” Dumnezeu este Judec\torul nu numai al lucrurilor din afar\, ci [i al g`ndurilor din l\untru. Lucrurile de care te ru[inezi `n fa]a oamenilor, s\ socote[ti c\ e ru[inos s\ te [i g`nde[ti la ele. Ceea ce se chiam\ groz\vie s\ faci `naintea oamenilor, e grozav s\ te [i g`nde[ti la acel lucru `n inim\, `n fa]a lui Dumnezeu. S`nt oprite chiar cuvintele de[arte [i g`ndurile de[arte. „Acest lucru e prea greu, spun u[uraticii, e o asprime de care nu este nevoie, g`ndesc ne`n]eleg\torii; vorbele de[arte, spun unii, nu s`nt g`nduri v\t\m\toare, ci de[arte [i chiar mai pu]in zic al]ii”. Da, micile insecte `n cea mai mare parte nu s`nt otr\vitoare [i nici aduc\toare de moarte, totu[i ai vrea tu oare s\ tr\ie[ti `n aerul plin de aceste insecte, unde ele se gr\m\desc necontenit `n ochi [i-]i b`z`ie `n urechi, `]i tulbur\ sim]ul pip\itului [i-]i produc sute de r\ni care `ntr-adev\r nu s`nt mortale? Nici micile p\cate nu s`nt ceva mic. Nici cu p\cate mici nu e cu putin]\ s\ intri `n ~mp\r\]ia Cerurilor! M\rul pe care l-au m`ncat str\mo[ii no[tri `n gr\dina Edenului, n-a fost mare, dar ce urm\ri au decurs de aici [ti]i [i singuri. Din pilda celor ce cad prad\ v`n\torilor `nva]\-te s\ nu treci cu vederea nici lucrurile cele mai mici, c\ci se `nt`mpl\ uneori ca o pas\re s\ se prind\ `n la] numai cu o mic\ unghie [i, cu toate c\ pas\rea e cu totul `n afar\ de plas\, totu[i ea este prins\ `n `ntregime de ea! Ceea ce pare de mic\ `nsemn\tate are uneori o mare importan]\! Gre[elile mici [i ne`nsemnate, deseori au mic[orat slava marilor b\rba]i. C`nd `ntr-un butoi se g\se[te m\car o mic\ gaur\, atunci vinul se scurge mai `nainte ca st\p`nul s\ afle acest lucru dac\ el este nep\s\tor; tot astfel [i nelegiuirea celui mai mic lucru `n aparen]\ sau celor mai ne`nsemnate `mprejur\ri p\gube[te rodul omului neglijent. S\ nu spui: cutare sau cutare s`nt m\run]i[uri ne`nsemnate c\ci m\run]i[urile au o mare `nsemn\tate `n via]\. Rana provocat\ de multe ori de un ac te doboar\ mai sigur dec`t o boal\ care cuprinde tot trupul. Uneori dintr-o mic\ sc`nteie se face un incendiu pe care nu-l mai po]i stinge [i care mistuie f\r\ mil\ tot ce s-a str`ns de ani de zile [i s-a p\zit cu cea mai mare luare aminte. Cele de mic\ `nsemn\tate nu s`nt de mic\ `nsemn\tate c`nd produc pe cele mari! Dac\ un p\cat mic n-ar fi mare `n sine – [i aceasta numai `n mod comparativ - `n schimb `ns\, mul]imea p\catelor asem\n\toare constituie un mare p\cat. Dac\ cineva ar turna `n sac mult nisip [i ar `nota `ntr-o mare ad`nc\, atunci din pricina greut\]ii sacului ar putea acel cineva s\ se `nece, ca [i cum ar avea o piatr\ mare. Tot astfel se poate `nt`mpla [i din pricina micilor p\cate care pot constitui o greutate care `ntrece sarcina unui p\cat
24

mare; `n aceea[i m\sur\ po]i s\ te pierzi din pricina lor ca [i din pricina marilor p\cate! Nici `n lucrurile mici prisosin]a nu este un lucru mic. Firul de nisip e mic, dar miile de fire alc\tuiesc mun]i. Atunci ce vor alc\tui miile de p\cate repetate `n fiecare zi? O zg`rietur\ mic\ f\cut\ de un ac nu pricinuie[te o durere mare, dar dac\ cineva ar `n]epa trupul mult\ vreme `n acela[i loc, atunci o asemenea gaur\ ar avea urm\ri v\t\m\toare; se `nt`mpl\ ca un ghimpe care de-abia se vede s\ produc\ o a[a de puternic\ inflama]ie `nc`t e[ti silit s\ recuno[ti c\ trebuie s\ tai `ntregul m\dular. Tot a[a cel care dore[te s\-[i m`ntuiasc\ sufletul trebuie s\ se fereasc\ p`n\ [i de p\catele care `n aparen]\ s`nt mici, pentru c\ repetarea de mai multe ori duce direct spre f\r\delegi, ori este deja un p\cat de moarte care lipse[te sufletul de puterile lui harice. Fugi chiar de cele mai mici p\cate pentru c\ cel ce nu se `ndep\rteaz\ de cele mici, negre[it c\ va c\dea `n cele mai mari [i grele p\cate. Cine este biruit `n lucruri mici, acela este biruit [i `n lucruri mari. Cine socote[te c\ gre[elile lui nu s`nt mari, acela cade `n altele mai grele ca cele dint`i. Oamenii, socotind c\ un p\cat sau altul este mic, nu ajung oare s\ socoteasc\ c\ nici un p\cat nu este mare? Cei u[uratici r`d de cei ce s`nt cu Dumnezeu [i ei ajung p`n\ la o via]\ f\r\ Dumnezeu. {i un p\cat mic poate s\-l aduc\ pe om p`n\ la mari nelegiuiri. {trengarul poate s\ ajung\ un r\u f\c\tor, iar spiritualul un huiduitor de Dumnezeu. Oric`t de mic ni s-ar p\rea p\catul, totu[i el este s\m`n]a rea din care poate s\ creasc\ un p\cat r\u, uria[. El este asemenea unei semin]e de plant\ otr\vitoare; c`t de mic\ este s\m`n]a fa]\ de plant\ [i c`t de ucig\toare s`nt roadele ei c`nd cre[te mare! Astfel, de pild\, s`nt experien]ele ne`nfr`n\rii `n ale viciului care se fac la `nceput din distrac]ii [i care se termin\ cu be]ie! Astfel este `nclinarea de a auzi batjocuri asupra altora [i chiar clevetiri. La `nceput nu e nimic mai mult dec`t o glum\, dar `ntre timp ea se transform\ `n deprinderea de a batjocori, de a cleveti [i de a judeca. Orice criminal la `nceput a fost nevinovat [i dintr-o dat\ a devenit un mare p\c\tos. Primul pas pe drumul viciului a fost deja prea t`rziu vizibil, dar nefiind oprit la timp, a servit drept `nceputul unor groaznice fapte rele. Un uciga[ poate c\ la `nceput a sugrumat numai o p\s\ric\. Nu trebuie s\ `ng\duim nici cele mai mici `nceputuri ale r\ului. P\catul e ca focul cu care e foarte primejdios s\ glume[ti. O singur\ privire necurat\, un cuv`nt de sminteal\, `l poate duce pe om p`n\ la mari gre[eli. Fere[te-te de cele mici ca s\ nu cazi `n cele mari. Dac\ noi n-am b\ga de seam\ `n cele mai mici [i `n cele ce ni se par nou\ mici, atunci n-am c\dea `n cele mari [i grele p\cate. Nu fii neb\g\tor de seam\ nici atunci c`nd ]i se `nf\]i[eaz\ o gre[eal\ sub o form\ de mic\ `nsemn\tate. Altminteri `n cele din urm\ vei g\si `ntr-`nsa un st\p`n f\r\ de omenie [i tu vei fi `n fa]a lui ca un rob legat. S\ nu faci r\u nici chiar `n glum\, fiindc\ se `nt`mpl\ ca cineva s\ fac\ la `nceput r\ul `n glum\, iar mai t`rziu s\ fie atras de r\u chiar nevr`nd. Totdeauna [i `n toate, dar mai ales `n lucrurile rele, este important primul pas. Cel dint`i pas e greu s\-l faci, al doilea e mai u[or, iar mai t`rziu omul nu mai merge ci se rostogole[te pe alunecoasa cale a p\catului. Un p\cat grozav, repet`ndu-se, se face mai pu]in grozav. Cine fur\ ast\zi o moned\ de aram\, m`ine va fura dou\, apoi trei [i `n sf`r[it va ajunge la monede de argint ca mai apoi s\ ajung\ [i la cele de aur. At`ta timp c`t gre[eala e mic\ [i nu s-a copt `nc\, distruge-o `nainte de a-i cre[te crengile `n larg [i mai `nainte de a `ncepe s\ se coac\. S\ fim cu luare aminte la noi `n[ine [i s\ ne `ngrijim de cele u[oare, at`ta timp c`t ele s`nt `nc\ u[oare, ca s\ nu devin\ grele, pentru c\ [i fapta bun\ [i p\catele `ncep din cele mai mici [i apoi duc la cele mai mari
25

fapte bune sau rele. Tot ce se na[te `ncepe prin a fi mic, dar fiind hr\nit, `ncet, `ncet, el cre[te. P\catul este un foc arz\tor. Pe m\sur\ ce se mic[oreaz\ materia el se stinge [i pe m\sur\ ce i se adaug\, el se `nfl\c\reaz\. R\ul este asemenea unei sc`ntei, dac\ o stingi ai sc\pat, de nu, devine un incendiu [i tu vei arde `n focul gheenei. Stinge sc`nteia at`ta timp c`t ea n-a crescut [i nu s-a f\cut flac\r\ [i astfel omoar\ vr\jma[ul c`t timp el este mic. E mai u[or s\ nu cedezi viciului de la `nceput [i s\ nu-l ocole[ti c`nd el e numai aproape de noi, dec`t s\-l tai [i s\ stai mai presus de el c`nd el a ob]inut `n noi succesul; ca [i o piatr\ care e mai u[or de re]inut la `nceput dec`t s-o ridici `n sus `n timpul c\derii. ~ng\duindu-]i `nceputul unui viciu s\ nu spui: „El nu m\ va birui!” c\ci `n m\sura `n care te-ai predat lui `n aceea[i m\sur\ e[ti deja biruit. E cu neputin]\ s\ `nvingi pe cel mare dac\ nu vei `nvinge mai `nt`i pe cel mic. Cine este biruit `n cele mici, e biruit [i `n cele mari; [i cine biruie mai `nt`i pe cele mici, biruie [i pe cele mari. Feri]i-v\ de a neglija pe cele mici. P\zi]i-v\ de a nu le dispre]ui [i pe unele ce s`nt mici [i ne`nsemnate. Ele nu s`nt mici pentru c\ prin ele se formeaz\ o deprindere rea [i mare. Nimice[te p\catul de la `nceput at`ta timp c`t el e mic, at`ta timp c`t este u[or s\ i te `mpotrive[ti; iar de nu se va `nt`mpla a[a, de `l vei l\sa s\ se dezvolte [i s\ se `nt\reasc\ `n timp, atunci se va forma din el o deprindere tot a[a cum se formeaz\ o flac\r\ dintr-o sc`nteie ce nu s-a stins. Nu exist\ tiranie mai nesuferit\ ca un obicei care nu `n zadar este numit: „a doua natur\”. Dac\ orice p\cat `ntunec\ vederea duhovniceasc\, atunci deprinderea cu p\catul produce `n ochiul nostru o ap\ `ntunecoas\ `mpotriva c\reia nu exist\ leac. Oric`t de hidoase [i de resping\toare ar fi p\catele, deprinderea le face ne`nsemnate [i nule. Bolile cronice se vindec\ numai printr-o mare st\ruin]\, statornicie [i silin]\; acela[i lucru va trebui s\ spunem [i despre deprinderile p\catului. E lesne s\ faci p\catul, dar nu e tot at`t de lesne s\ te eliberezi de p\cat. Ca s\ nu suferi greutatea p\catului privegheaz\ ne`ncetat asupra ta `nsu]i; observ\-]i nu numai cuvintele ci [i g`ndurile, sim]\mintele [i dorin]ele tale [i nu te l\sa dus `n robie de cel mai cumplit dintre toate relele, adic\ de c\tre p\cat. Nu e mai u[or s\ previi r\ul dec`t s\-l birui? Ceea ce vei dori de aceea te vei [i `ngriji, spre aceea vei [i n\zui, aceea vei [i c\uta; iar ceea ce nu vei dori de aceea nu te vei `ngriji [i nici nu te vei g`ndi [i mai ales nu vei `ncepe s\ cau]i. O dorin]\ p\c\toas\ este tot una cu o s\m`n]\ aruncat\ pe p\m`nt; `n fiecare zi cre[te tot mai mult [i `n sf`r[it se ridic\ din ea un copac mare. Tocmai a[a se `nt`mpl\ [i cu o dorin]\ vicioas\. De la `nceput ea se dezvolt\ cu `ncetul, mai pe urm\ din ce `n ce mai mult [i `n cele din urm\ pune st\p`nire pe `ntreaga noastr\ fiin]\. A[a de v\t\m\toare [i pierz\toare s`nt pentru noi g`ndurile p\c\toase. S\ `n\bu[im `n noi g`ndurile p\c\toase ca s\ nu ajungem de la ele la fapte spurcate. Dac\ nu vei folosi puterile asupra ta `nsu]i, atunci nu-]i vei birui viciile. Ca s\-]i birui vreo sl\biciune oarecare nu-i face niciodat\ pogor\m`nt. De c`te suferin]e ne-am putut izb\vi uneori printr-un singur NU spus cu t\rie `n fa]a ademenitorilor. Spune-i p\catului odat\ pentru totdeauna: „Eu s`nt vr\jma[ul t\u!” [i a[a `n orice ispitire spune-i oric\rui g`nd viclean: „Eu s`nt vr\jma[ul t\u!”. Se cuvine s\ ur`m p\catul; `ntr-un asemea caz, chiar de va aluneca cineva spre p\cat, va putea ie[i mai repede din cursele lui. Cine nu ur\[te p\catul, chiar de nu va face p\catul, acela se num\r\ cu p\c\to[ii. Cine se uit\ la r\u f\r\ sc`rb\ acela se va uita `n cur`nd la el cu pl\cere. Ca s\ ur\[ti p\catul mediteaz\ mai des, dar mai ales atunci c`nd e[ti supus ispitelor, la urm\rile p\catului, la urmarea care poate ie[i din el pentru tine `n decursul `ntregii

26

ve[nicii dac\ nu te vei poc\i. Atunci vei ur` viciul c`nd vei ra]iona c\ el este sabia demonic\ ce luce[te deasupra noastr\. Sufletul poate s\ se `mpotriveasc\ p\catului, dar nu poate birui sau nu poate dezr\d\cina r\ul f\r\ Dumnezeu. ~n lupta cu p\catul cere ajutorul aceluia Care a spus: „F\r\ de mine nu pute]i face nimic!” [i vei ie[i biruitor din lupt\! Dac\ satana a avut at`ta putere ca s\ localizeze `n noi p\catele, atunci Domnul nostru Isus Hristos, Creatorul nostru, desigur c\ va fi mai puternic s\ ni le dezr\d\cineze. F\ numai o experien]\, hot\r\[te-te s\ distrugi p\catele prin mijlocirea puterii Lui [i vei afla c`t este de u[or acest lucru pentru El. Mare este puterea p\catului, dar de o sut\ de ori e mai mare puterea Darului lui Dumnezeu.

16. G`ndurile
Dup\ cum nu po]i `mpiedica v`ntul s\ sufle `n pieptul deschis, tot a[a nu po]i opri nici n\vala g`ndurilor, pentru c\ sufletul omenesc dup\ `nsu[i firea lui (`n urma c\derii `n p\cat a str\mo[ilor no[tri Adam [i Eva) este deschis pentru ac]iunile r\ului! Avva Pamvo, ca r\spuns fratelui ce se pl`ngea asupra r\zboiului s\u sufletesc dus `mpotriva g`ndurilor i-a spus printre altele: „Nu te mira de ceea ce ]i s-a `nt`mplat. Tu m\ vezi c`t s`nt de b\tr`n? Tr\iesc de 70 de ani `n aceast\ chilie, `ngrijindu-m\ de m`ntuirea mea. ~ntr-o asemenea b\tr`ne]e suf\r p`n\ acum ispite [i n\v\liri!” Nimeni nu poate sc\pa de ispite, dar este cu putin]\ s\ scapi de n\v\liri! Insula ce se afl\ `n mijlocul m\rii, poate ea oare s\ opreasc\ valurile ca s\ nu loveasc\ `ntr-`nsa? Cu toate acestea insula se `mpotrive[te valurilor! Tot astfel [i noi nu putem opri g`ndurile, dar ne putem `mpotrivi lor! Tu nu po]i desigur, s\ `mpiedici zborul p\s\rilor, dar po]i s\ le `mpiedici de a-[i zidi cuib acolo sau aici. Nu trebuie s\ dezn\d\jduim din cauza luptei pricinuite de n\v\lirile g`ndurilor. Dac\ ne `mpotrivim cu r`vn\ g`ndurilor, atunci lupta cu ele ne `mplete[te cununi cu at`t mai luminoase. Maica Sara a fost luptat\ de g`ndul desfr`n\rii timp de 30 de ani [i niciodat\ nu s-a rugat ca s\ se retrag\ lupta de la ea, ci ~l ruga numai pe Dumnezeu ca s\-i d\ruiasc\ b\rb\]ie [i r\bdare `n aceast\ lupt\! Dac\ uneori g`ndurile necuviincioase `]i tulbur\ mintea nu dezn\d\jdui, ci adu-]i aminte de `ndur\rile lui Dumnezeu. Celui ce i s-a `ncredin]at corabia, st\p`nul corabiei niciodat\ nu-i va repro[a astfel: „Pentru ce ai `ng\duit valurilor s\-mi bat\ corabia?” ci va spune: „Pentru ce nu ai avut grij\ de corabie [i nu te-ai `mpotrivit valurilor?”. S\ nu g`nde[ti ca s\ neglijezi vreodat\ g`ndurile, c\ci nici un fel de g`nd nu se poate ascunde de Dumnezeu. S\ nu `ng\dui niciodat\ s\ intre `n inima ta vreun g`nd ca s\ m`nie pe Dumnezeu. Fii portarul inimii tale ca s\ nu intre nimeni `ntr-`nsa. Zi mereu g`ndurilor care vin: „E[ti tu dintre ai no[tri sau dintre vr\jma[ii no[tri?” E mai ferit de primejdii cel ce nu `ng\duie du[manului s\ intre `n cas\ dec`t cel care `ng\duindu-i se lupt\ cu el. Arunc\ din inim\ orice g`nd p\c\tos c`t se poate de repede; tot a[a cum arunci de pe hain\ p`n\ [i cea mai mic\ scam\ ce a nimerit pe ea. A[a cum nu ]ii o scorpie `n s`n, tot a[a s\ nu ]ii un g`nd r\u `n inima ta! Stinge sc`nteia p`n\ c`nd n-a devenit flac\r\ [i ucide pe vr\jma[ c`t e `nc\ mic. Dup\ cum o sc`nteie se stinge repede p`n\ la apari]ia fl\c\rii, tot astfel [i o dorin]a rea se `n\bu[\ u[or la `nceput. Dup\ cum nu e bine s\ la[i s\ creasc\ iarba pe straturi `mpreun\ cu legumele, tot astfel e r\u s\ creasc\ `n suflet g`ndul viclean. Dac\ vom t\ia g`ndurile atunci vom t\ia [i p\catul. Din g`nduri vine [i p\catul, dup\ cum din r\d\cin\ iese pomul sau din

27

s\m`n]\ iese rodul. Taie r\d\cina [i nu va mai fi pomul, `n\bu[e s\m`n]a [i nu va mai cre[te. Nu se formeaz\ norii f\r\ mi[carea v`nturilor, nici patima nu se na[te f\r\ g`nduri. A[a cum un vi]el f\r\ experien]\, gr\bindu-se spre iarb\, nimere[te `n locuri `nconjurate de pr\p\stii, tot astfel se `nt`mpl\ [i cu sufletul care este ademenit de g`nduri. Nu atacul g`ndului este p\catul ci convorbirea min]ii, care vorbe[te prietene[te cu el. Fiecare p\c\tuie[te din cauz\ c\ `n vremea n\v\lirii g`ndurilor rele, nu le respinge `ndat\ prin vorbirea `mpotriv\. Smulge g`ndurile rele prin alte g`nduri. G`ndul `]i `nf\]i[eaz\ dulcea]a lucr\rii p\c\toase, iar tu cuget\ la poruncile lui Dumnezeu care opresc aceast\ lucrare, la acele urm\ri vrednice de pl`ns c\tre care duce dulcea]a p\catului cea de scurt\ durat\ [i atunci g`ndul va fugi de la tine. Ridic\-]i adesea mintea spre rug\ciune [i vei distruge g`ndurile care se apropie de inim\. Roag\-te cu t\rie [i cu suspinuri `n vremea c`nd te apuc\ ispitele cu g`ndurile [i zi atunci: „Doamne miluie[te. Doamne nu m\ l\sa pe mine. Dumnezeule gr\be[te spre sc\parea mea. Doamne gr\be[te-Te `ntru ajutorul meu!” sau altfel cumva [i nu vei fi biruit de g`nduri. Nu-]i hr\ni prea mult trupul t\u [i atunci g`ndurile spurcate se vor `mpu]ina `n tine. Dup\ cum medicamentele tari vindec\ bolile nemiloase, tot a[a rug\ciunea [i postul alung\ g`ndurile rele. Precum privirea spre [arpele de aram\ `n\l]at de Moise `n pustie, care avea puterea `nchipuirii crucii lui Hristos, repede vindec\ pe cei mu[ca]i de [erpii venino[i, astfel privirea poc\in]ei, credin]ei [i rug\ciunii spre Isus Cel r\stignit, repede vindec\ sufletul mu[cat de impresiile otr\vitoare ale g`ndurilor poftitoare. A[a cum [arpele scos dintr-o vizuin\ `ntunecoas\ la lumin\ caut\ s\ fug\ [i s\ se ascund\, tot astfel [i g`ndurile rele fiind date pe fa]\ printr-o sincer\ recunoa[tere [i prin spovedanie, caut\ s\ fug\ de ea.

17. Patimile
Omul nu poate fi cu des\v`r[ire liber de patimi. El le poate st\p`ni, dar ca s\ nu le aib\ deloc nu se poate. Patimile tr\iesc [i `n Sfin]i, numai c\ la ei patimile s`nt `nfr`nate. Primejdia nu st\ `n faptul c\ ne lupt\ patimile [i c\ noi ne lupt\m cu ele, ci nenorocirea este c\ din cauza lenei [i nep\s\rii, noi c\dem `nfr`n]i `n fa]a adversarilor! Caut\ `ntotdeauna s\ fii `nving\torul patimilor tale, iar nu `nvinsul lor. Adev\rata pace a inimii o putem g\si numai `n `mpotrivirea fa]\ de patimi, iar nu `n slujirea lor! Dac\-]i vei milui adversarul, atunci el nu-]i va fi du[man, dar dac\-]i vei cre[te patima atunci ea se va scula `mpotriva ta! Satisfac]ia aparent\ pe care o procur\m patimilor noastre nu este altceva dec`t o hran\ `n[el\toare care nu face dec`t s\ trezeasc\ o foame mare [i o sete grozav\ `n sufletul nostru, nesatisf\c`ndu-i niciodat\ cerin]ele lui. Tot a[a dup\ cum un c\l\tor `n[elat de mirajele care adesea se `nf\]i[eaz\ `n mijlocul pustiet\]ilor r\s\ritene vede `n fa]a lui dealuri verzi [i ondula]ii sclipitoare de izvor, iar pe m\sur\ ce se apropie de ele se transform\ `ntr-o step\ neroditoare [i f\r\ ap\, tot astfel oric\rui p\c\tos i se pare c\ vede pe c\ile dorin]elor sale ni[te tablouri fermec\toare de pl\ceri [i de fericire; dar acest miraj se `ndep\rteaz\ pe m\sur\ ce p\c\tosul se apropie de el, [i astfel el `[i istove[te `n zadar puterile, urm\rind vedenia `n[el\toare p`n\ `n momentul `n care ea dispare l\s`ndu-l pe nefericitul p\c\tos sleit de puteri din cauza dezn\dejdilor, `ntr-o stare de chinuitoare sete, care se m\re[te din ce `n ce mai mult, `i usuc\ [i-i macin\ inima.

28

Patimile s`nt aidoma mun]ilor vulcanici care repede las\ `n jurul lor un loc pustiu [i `ngrozitor. Nimic nu ne pricinuie[te at`ta suferin]\ ca o patim\ activ\ `n suflet. Toate celelalte ac]ioneaz\ din afar\, dar patimile se nasc `nl\untru; de aici provine o tortur\ deosebit\ [i foarte mare. Chiar de ne-ar am\r` o lume `ntreag\, dar dac\ nu ne am\r`m noi `n[ine – prin subjugarea de o patim\ oarecare – nu ne va fi nimic greu. ~n vreme de furtun\, f\clia se stinge; tot a[a [i mintea se `ntunec\ din cauza furtunii patimilor. At`ta timp c`t lucreaz\ pentru patimi, sufletul nu-L cunoa[te pe Dumnezeu. At`ta timp c`t hr\nim `n noi o patim\ sau alta, nu putem spune c\ s`ntem cop]i pentru o via]\ fericit\. Nu este cunoscut ca rob al lui Dumnezeu acela care lucreaz\ pentru patimi, ci el este robul aceluia care `l st\p`ne[te. Urm\rile pierz\toare ale patimilor prin nimic nu se pot pre`nt`mpina a[a de bine ca printr-o hot\r`re puternic\ de a `nl\tura de la tine ceea ce te `mbolde[te spre fapte de sminteal\, chiar dac\ acestea ar fi aproape [i dragi inimii tale. E dureros s\ te despar]i de o patim\ dar nu e mai dureros dec`t a suferi ve[nic. Patima este asemenea c`inelui: precum c`inele alearg\ dup\ noi [i ne gone[te c`nd fugim de el, dar c`nd noi st\m [i-l gonim atunci fuge el de noi; tot astfel [i o patim\ `l gone[te pe cel ce i se pred\ [i o ascult\, dar cedeaz\ `n fa]a celui care i se `mpotrive[te. Cine se las\ t`r`t de patim\, acela va fi robul patimii. Cel ce face pe plac unei singure patimi, ca prin ea s\ sl\beasc\ altele, acela deschide u[a tuturor patimilor. Patimile se ]in una de alta ca insectele `n lan]. Dac\ sufletul `[i va transforma `n deprindere o singur\ patim\ atunci vr\jma[ul `l r\stoarn\ c`nd va vrea el c\ci acela se afl\ `n m`inile lui din cauza acestei patimi. Cel ce ur\[te patimile acela taie [i cauzele lor, iar cel ce petrece cu cauzele care le produc, acela chiar nevr`nd este luptat de patimi. Un frate a `ntrebat pe Avva Sisoie: „Pentru ce nu pleac\ de la mine patimile?”. B\tr`nul i-a r\spuns: „Pentru c\ `n tine se afl\ cauzele lor. ~nl\tur\ cauzele [i atunci ele se vor dep\rta de la tine!”. Cel ce a `ncetat de a mai face trupului pe plac [i de a os`ndi pe aproapele, acela dob`nde[te puterea de a birui desfr`ul. Trupul este s\la[ul tuturor patimilor, dup\ cum `nva]\ Casian [i dup\ cum fiecare din noi se poate `ncredin]a din experien]\, tocmai de aceea str`mtoarea lui este uscarea patimilor. Cine se lupt\ `mpotriva patimii chiar de la `nceput acela o va birui repede. Orice patim\ e mai u[or de `nvins de la prima ei apari]ie dec`t atunci c`nd ea se va `mputernici, se va transforma `n deprindere [i te va st\p`ni ca o a doua natur\. ~mbl`nze[te-]i din vreme patimile care `ncep `n tine [i nu le l\sa s\ se `nt\reasc\; m\r\cinii c`nd s`nt mici se scot lesne, dar c`nd vor cre[te [i vor slobozi r\d\cini ad`nci, atunci e foarte greu s\ te dezbari de ei. Gr\bi]i-v\ [i plivi]i neghinele care abia r\sar din p\m`ntul inimii, pentru ca nu cumva ele s\ `n\bu[e gr`ul; gr\bi]i-v\ s\ strivi]i ou\le de [arpe at`ta timp c`t nu s-a n\scut [arpele veninos [i ucig\tor. Gr\bi]i-v\ s\ scoate]i din sanctuarul l\untric idolul g`ndului p\tima[ [i al dorin]ei pofticioase at`ta timp c`t el n-a cerut jertfe ucig\toare. Smere[te-]i g`ndul trufa[ devreme, c`nd nu s-a transformat `n patim\, atunci trufia ta te va smeri pe tine. Doboar\-]i g`ndul `n\l]\rii min]ii `nainte de a te dobor` el pe tine. Zdrobe[te-]i pofta `nainte de a te zdrobi ea pe tine. A n\d\jdui c\ focul patimilor se va potoli `n decursul anilor `nseamn\ c\ nu cuno[ti `nsu[irea patimilor care este nes\turarea. Po]i s\ le mul]ume[ti pentru un minut, dar pe deplin este cu neputin]\. Paharul lor purt\tor de otrav\ `n loc s\ potoleasc\ setea nu face dec`t s\ o `nt\r`te. Vr`nd s\-]i satisfaci setea cu ele contribui numai la intensificarea lor. Cu c`t mai mult le faci pe plac, cu at`t devin mai exigente. ~n felul acesta curgerea anilor `n loc s\ potoleasc\ patimile nu face dec`t s\ le `nfl\c\reze mai mult; `n loc s\ u[ureze jugul lor, `l
29

fac mai greu. At`ta vreme c`t patima se afl\ `n trup nu fi f\r\ de grij\ [i nu te `ncrede `n tine `nsu]i, chiar dac\ ai sim]i uneori o libertate `n privin]a patimilor. Niciodat\ s\ nu te `ncrezi `n tine `nsu]i c`nd bagi de seam\ o vremelnic\ potolire a patimilor, pentru c\ patimile [i demonii deseori se ascund cu viclenie, doar doar `[i va neglija omul inima sa crez`nd c\ e cur\]it\ de ele [i apoi se arunc\ pe neprins de veste asupra s\rmanului suflet [i-l r\pesc ca pe o pas\re [i dac\ pun din nou st\p`nire pe el `l `njosesc prin tot felul de p\cate `ntr-un chip mai r\u [i mai crud dec`t la `nceput. Inima omului este un c`mp n\v\lit de spinii p\catului. Prelucr`nd acest ogor, cre[tinul trebuie s\ ]in\ minte bine c\ r\d\cinile patimilor dintr-`nsul nu se distrug cu totul nici p`n\ la moarte, iar `n timpul celei mai mici nep\s\ri pot slobozi din ele vl\stari care `n\bu[e f\r\ nici o `mpiedicare s\m`n]a cea bun\, sem\nat\ cu munc\ [i crescut\ cu osteneal\. Oare nu se `nt`mpl\ de at`tea ori ca o singur\ minut\ de dormitare moral\ [i de nep\sare s\ fie `ndeajuns ca s\ `ng\duie r\ului s\ se `nr\d\cineze `n inimile noastre [i pentru nimicirea c\ruia e nevoie de ani `ntregi de via]\. At`ta timp c`t e[ti supus p\catului chiar `ntr-o mic\ m\sur\, s\ nu te socote[ti liber de patimi. Nep\timirea a dob`ndit-o nu acela care uneori este tulburat de patimi iar uneori este pa[nic [i lini[tit, ci acela care se afl\ necontenit `n stare de nep\timire, care r\m`ne neclintit c`nd s`nt `n fa]\ cauzele care produc patimile [i mai ales acela care nu sufer\ de pe urma g`ndurilor legate de ele. Cine e curat numai din partea necur\]irii trupe[ti, acela `nc\ s\ nu se socoteasc\ curat cu des\v`r[ire. Exist\ spurc\ciuni ale duhului ca [i ale trupului. Desfr`narea este o necur\]ire dar [i zg`rcenia este de asemenea tot o necur\]ire. Be]ia este o necur\]ire dar [i m`ndria, zavistia [i m`nia este de asemenea tot o necur\]ire. Una `l face pe om asemenea unui animal murdar, alta asemenea duhului necurat al diavolului. Unele patimi s`nt proprii ale trupului, altele numai ale sufletului. Cel ce se cur\]\ de unele [i neglijeaz\ pe altele, acela procedeaz\ `ntocmai ca [i cum [i-ar `ngr\di via cu un perete `nalt din pricina fiarelor, dar ar l\sa-o deschis\ cu totul pentru p\s\rile r\pitoare. Marea se tulbur\ din cauza v`ntului iar inima din cauza patimilor; valurile m\rii le poate potoli numai Dumnezeu; [i valurile inimii le poate lini[ti Atotputernicul Dumnezeu, dar asta bine`n]eles dac\ inima nu se va `mpotrivi lucr\rii Lui. ~n momentul `n care ve]i sim]i `n voi `n[iv\ o lucrare ce v\ duce la g`nduri ce v\ supun ispitei care v\ ademene[te, lua]i pild\ de la copiii mici, c\ci ei vaz`nd o fiar\ r\pitoare alearg\ cu toat\ graba produs\ de fric\ `n bra]ele tat\lui sau ale mamei, sau `i cheam\ pe ei `n ajutorul lor. ~n Vechiul Testament privirea la [arpele de aram\ vindeca r\nile produse oamenilor de mu[c\tura [erpilor. ~n Noul Testament privirea g`ndit\ spre Crucea lui Hristos, spre r\bdarea Lui, poate contribui la vindecarea r\nilor produse de patimi.

18. M`nia
Nu exist\ biruin]\ mai mare dec`t s\-]i birui m`nia [i indignarea. E mai bine s\ nu biruie[ti `mp\r\]ii dec`t m`nia ta proprie. Eroii care au devenit biruitori `mp\ra]ilor se f\ceau robii m`niei lor proprii. De aceea Sf`nta Scriptur\ d\ `nt`ietate `nving\torului propriei sale m`nii, `naintea `nving\torului de popoare [i zice: „Omul domol la m`nie e mai cu vaz\ dec`t un viteaz [i cel ce-[i `nfr`neaz\ duhul e mai pre]uit dec`t cuceritorul unei cet\]i!” Pentru ca s\ c`[tigi o biruin]\ asupra primei m`nii trebuie `n acest scop s\ meditezi mai des asupra urm\rilor p\gubitoare pe care le produce `n

30

noi aceast\ patim\. Instabilitatea `n om este o groap\ pentru el; cine [i-a `nfr`nat iritabilitatea, acela a trecut aceast\ groap\. A fi m`nios [i `nciudat nu este nimic altceva dec`t s\ te pedepse[ti pe tine `nsu]i pentru gre[elile [i prostiile altora. C`nd v\ m`nia]i v\ face]i propriul vostru c\l\u, v\ tortura]i pe voi `n[iv\. Ce poate fi mai vrednic de mil\ dec`t un om cuprins de m`nie. G`ndurile unui om iritat s`nt pui de viper\. M`nia este un primejdios sf\tuitor pentru oricine. Tot ce se `ntreprinde la m`nie nu e niciodat\ chibzuit. Deseori [iretenia a]`]\ m`nia cu unicul scop ca s\-i scoat\ taina sau s\ o ia `n m`inile sale c`nd va fi ostenit\. Cel ce se aprinde de m`nie asupra aproapelui, `ntotdeauna `[i pricinuie[te r\ul `ntr-o m\sur\ mai mare dec`t r\ul ce-l rabd\ din partea celui ce l-a jignit. De aceea oamenii care `ntr-adev\r s`nt `n]elep]i, `n cea mai mare parte suport\ cu r\bdare nepl\cerile pe care li le pricinuiesc al]ii, zic`nd: „B\rbatul `n]elept rabd\ multe!” dup\ cum spune `n]eleptul Solomon. M`nia [i r\zbunarea este patima sufletelor slabe, de aceea femeile s`nt mai m`nioase [i mai r\zbun\toare dec`t b\rba]ii. R\utatea v\de[te o lips\ `n alte min]i. M`nia este `nceputul nebuniei. M`nia [i r\zbunarea este puterea celor f\r\ de judecat\. Ceea ce furtuna produce `n aer, acela[i lucru produce m`nia `n minte. Furtuna tulbur\ v\zduhul, tot la fel [i m`nia tulbur\ mintea. Furtuna adesea `ntunec\ cerul, m`nia nu arareori `ntunec\ mintea. De aceea oamenii cei mai dota]i f\ceau adeseori gre[eli `n clipe de m`nie [i d\deau astfel de sentin]e de care ei `n[i[i se ru[inau mai t`rziu. Iritarea este be]ia sufletului, ea te scoate din min]i ca [i vinul. ~nchipuie[te-]i un m`nios. El nu este st\p`n pe sine, el nu se mai cunoa[te, nu mai cunoa[te nici pe cei din jurul lui; se arunc\ asupra tuturor, vorbe[te ce-i vine `n minte, el nu mai poate fi re]inut, oc\r\[te, bate, amenin]\, se jur\, ]ip\, se sf`[ie etc. Cumpli]i s`nt [erpii dar mai cumplit\ este m`nia. Cel ce se las\ `n robia m`niei face din el o priveli[te foarte nepl\cut\ pentru al]ii. Privi]i la omul cuprins de m`nie: s`ngele-i fierbinte [i se revars\ spre extremit\]ile corpului, ochii lui sc`nteiaz\ [i ard `nfl\c\ra]i de un foc distrug\tor, sunetele glasului s`nt nenaturale, vorba i se `ntrerupe, toat\ fa]a lui pare c\ se schimb\. Drept a spus `n]eleptul: „B\rbatul furios nu este cu chip bun”. M`nia este o firm\ care arat\ ce-i omul chiar `mpotriva voin]ei lui. Platon al Atenei sf\tuia pe orice om `nciudat [i `nfuriat s\ se uite `n oglind\ ca s\-[i vad\ ur`]enia fe]ei sale `n vremea m`niei. Dac\ omul cuprins de m`nie ar putea s\ se vad\ `n vremea furiei sale, el n-ar mai avea nevoie de nici un fel de dojan\ pentru c\ nu exist\ nimic mai nepl\cut dec`t o fa]\ `nt\r`tat\. O mare lini[tit\ e o priveli[te pl\cut\, dar o stare pa[nic\ a duhului e [i mai pl\cut\. Unde este pacea acolo este [i Dumnezeul p\cii. Unde este r\utatea [i m`nia acolo nu vine `n zbor duhul bl`nde]ii. Tu te m`nii pe aproapele t\u dar tu singur te afli sub m`nia lui Dumnezeu. Omul cuprins de m`nie, chiar de ar `nvia un mort, nu va fi pl\cut `naintea lui Dumnezeu. Hrana focului s`nt lemnele iar hrana celui `nt\r`tat este `n\l]area min]ii. Este cu neputin]\ s\ se m`nie cineva pe aproapele dac\ mai `nt`i inima lui nu se va `n\l]a deasupra aproapelui lui, dac\ el nu se va socoti mai presus dec`t aproapele. Acela care-[i aduce aminte `n chip viu de neputin]ele [i p\catele sale, acela care se vede mai prejos dec`t to]i oamenii cu privire la stric\ciunea sufletului s\u nu-i mai arde s\ se tulbure de m`nia asupra altuia. Distruge-]i dou\ g`nduri:  Nu te recunoa[te a fi vrednic de ceva mare,  Nu crede c\ alt om poate s\ fie `n multe mai prejos dec`t tine `n ceea ce prive[te vrednicia.

31

~n asemenea caz def\im\rile aduse asupra noastr\ nu ne vor aduce niciodat\ `n stare de iritare. Cine nu se va acoperi acela va fi biruit de m`nie. S\ nu te superi sau s\ te m`nii dec`t doar pe tine `nsu]i. S\ nu te prea `nt\r`]i asupra celui ce te jigne[te ci mai degrab\ s\ te `nt\r`]i `mpotriva p\catului t\u care `]i a]`]\ inima `mpotriva ofensatorului. M`nia se d\ pe fa]\ mai mult [i mai des ca oric`nd atunci c`nd auzim cuvinte de contradic]ie, de demascare [i de ponegrire din partea aproapelui. Acestea toate nu-l a]`]\ pe adev\ratul cre[tin tot a[a cum laudele de la al]ii nu-i `nal]\ inima lui. Cel ce ascult\ din dragoste de Dumnezeu acela culege `ntotdeauna un folos. Dac\ `l laud\ pentru faptele bune se face mai r`vnitor spre ele, dac\ `l `nvinuiesc de fapte rele el se sile[te spre poc\in]\. S\ iubim `nvinuirile. Dac\ nu le merit\m atunci le putem asculta cu at`t mai lini[ti]i iar ele ne vor ajuta ca s\ nu le merit\m nici pe viitor. Dac\ din nenorocire le merit\m atunci ele ne vor ajuta s\ ne `ndrept\m. Prime[te `ndrum\rile, dojenile [i `nvinuirile de la al]ii [i nu cu m`nie ci cu dragoste, chiar dac\ ai fost foarte `n]elept. Potrivit cuvintelor `n]eleptului, acesta constituie unul din scaunele `n]elepciunii. Fii `n]elept [i `nchide gurile celor ce te vorbesc de r\u cu t\cerea, iar nu cu m`nia [i cu insulta. Cel ce se sup\r\ c`nd oamenii `l vorbesc de r\u acela dovede[te prin aceasta cum c\ cele spuse despre el s`nt adev\rate, iar cel ce r`de dep\rteaz\ de la el orice b\nuial\ `n fa]a tuturor celor prezen]i. C`nd e[ti vorbit de r\u vezi dac\ n-ai f\cut ceva vrednic de ponegrire. Dac\ n-ai f\cut, atunci socote[te vorbirea de r\u drept un fum care zboar\. C`nd vei fi ponegrit bucur\-te, pentru c\ dac\ e[ti vorbit de r\u pe nedrept atunci ai o mare r\splat\, iar dac\ e[ti ponegrit pe drept atunci repede te vei `n]elep]i [i te vei izb\vi de pedeaps\. Dac\ cineva te va `nvinui sub o form\ oarecare de un p\cat la care tu nu e[ti p\rta[, atunci smere[te-te `n fa]a celui ce te `nvinuie[te [i vei mo[teni o cunun\ nestric\cioas\. Nu trebuie s\ ne sup\r\m atunci c`nd s`ntem ponegri]i, ci numai atunci c`nd ponegrirea se face pe bun\ dreptate. Nu te tulbura [i nu te irita `mpotriva aproapelui t\u dac\ auzi din partea lui o `nvinuire asupra ta. Cuget\: „Este ea oare `ntemeiat\ pe adev\r?”. Dac\ `nvinuirea este nedreapt\ atunci s\geata a zburat pe l`ng\ tine. Pentru ce dar s\ fii bolnav c`nd nu e[ti r\nit. Dac\ `ns\ este dreapt\, atunci nu te pl`nge `mpotriva `nvinuitorului ca `mpotriva unui du[man care-]i pricinuie[te r\ni suflete[ti, ci mul]ume[te-i ca unui medic care-]i descoper\ rana [i te `ndeamn\ s\ ]i-o lecuie[ti. Nu te `nt\r`ta dac\ vei primi din partea lui o ofens\ adus\ cu fapta. Judec\: „Ce este mai bine s\ fii oc\r`tor sau oc\r`t?”. Atunci f\r\ `ndoial\ c\ e mai bine s\ fii nevinovat dec`t vinovat. Cuget\ din nou: „E mai bine s\ fii `nt\r`tat sau s\ rabzi?”. ~nt\r`tarea te poate face deodat\ [i vinovat [i nenorocit mai mult ca `nainte pe c`nd, dimpotriv\, prin r\bdare se p\streaz\ [i neprih\nirea [i nenorocirea se poate mic[ora. Bl`nde]ea [i r\bdarea au mai mult\ putere dec`t m`nia [i `nc\p\]`narea. L`na moale sl\be[te mai repede puterea ghiulelelor de tun dec`t cele mai puternice fort\re]e. M`nia nu se lecuie[te prin m`nie. Focul nu se poate stinge cu foc, ci prin ap\; tot a[a nici m`nia nu poate fi biruit\ prin m`nie, ci numai prin bl`nde]e [i r\bdare mult\. Dac\ ai auzit vreun cuv`nt care te `njose[te sau te insult\, p\ze[te-l ca s\ nu te `nfl\c\rezi de m`nie care nu lucreaz\ dreptatea lui Dumnezeu. Mai bine spune-]i ]ie: „Iat\ un prilej potrivit ca s\ m\ `nv\] r\bdarea [i smerenia” [i r\spunde celui ce te defaim\ [i te jigne[te, ori prin t\cere ori, dac\ e necesar, printr-un bl`nd cuv`nt al drept\]ii! Un cuv`nt aspru `i face r\i [i pe cei buni, iar un cuv`nt bl`nd aduce folos tuturor. E mai bine s\ tai `nt\r`tarea printr-un z`mbet dec`t s\ te `nfurii ca o fiar\ ne`mbl`nzit\. Ascult\ `nvinuirile `n t\cere imit`ndu-L pe Domnul nostru Isus Hristos. Adu-]i aminte
32

de cuvintele psalmistului care zice: „M`nia]i-v\ [i nu p\c\tui]i”, adic\ numai dac\ nu putem s\ ne re]inem m`nia, pentru c\ aceast\ mi[care a duhului nostru ]ine de fire, atunci nu trebuie cel pu]in s\ rostim cuvinte de ceart\; aceasta at`rn\ pe deplin de voia noastr\. Apa de r`u rev\rs`ndu-se dintre maluri devine tulbure [i murdar\, tot astfel [i sim]\m`ntul m`niei exprim`ndu-se `n cuvinte murd\re[te sufletul celui ce vorbe[te, jigne[te pe cel cui i se adreseaz\ [i duce pe am`ndoi la p\cat. Nu `ng\dui m`niei s\ se ridice p`n\ la g`tlejul t\u. Cine nu-[i ]ine limba `n vremea m`niei acela nu-[i ]ine nici patimile. Nu vorbi nimic c`nd e[ti tulburat, pentru c\ r\utatea nu na[te binele, ci rabd\ p`n\ ce te vei lini[ti [i atunci vei vorbi lini[tit. Dup\ cum `ntr-un vas bine `nchis se stinge repede focul, tot a[a [i `ntr-un suflet pecetluit prin t\cere, repede se potole[te sim]\m`ntul indign\rii. C`nd vei sim]i `n tine `nsu]i o rev\rsare puternic\ de m`nie, atunci s\ te str\duie[ti s\ taci. Dar pentru ca `ns\]i t\cerea s\-]i aduc\ mai mult folos `ntoarce-te cu g`ndul la Dumnezeu [i roste[te `n g`nd, `n acea vreme, oarecare rug\ciuni cum e, de pild\, „Rug\ciunea lui Isus” sau altele. Un filozof p\g`n a spus: „C`nd te sim]i iritat nu vorbi [i nu face nimic imediat, ci opre[te-te [i roste[te toate literele alfabetului!”. P\g`nul n-a g\sit nimic mai bun pentru pacificarea duhului dec`t alfabetul, noi cre[tinii cunoa[tem mai bine ce anume putem da inimii [i min]ii pentru ca s\ putem potoli tulburarea. Pentru ca s\ dai `nt`ietate puterii dragostei `naintea m`niei, roag\-te pentru aproapele `n clipa aceea c`nd te `ncearc\ m`nia [i spune din ad`ncul inimii cuvintele: „Doamne, iart\-i gre[alele celui ce ne-a sc`rbit! El e om ca [i mine”. Crede-m\, fratele meu, rug\ciunea va da pace sufletului t\u. Pentru o fiar\ bl`nde]ea e nefireasc\, dar pentru un om ferocitatea e nefireasc\. Deseori s`nt `mbl`nzi]i [i leii, iar omul `ng\duie uneori m`niei sale s\ fie mai ne`mbl`nzit\ dec`t leii. Ce fel de scuze [i ce fel de eschivare vei g\si `n fa]a con[tiin]ei tale proprii c`nd dintr-un leu se poate face oarecum un om, iar voi `n[iv\ v\ face]i lei din oameni. Nu trebuie s\ fii fiar\, nici chiar `n raporturile tale cu fiarele. Ca s\ nu te superi absolut niciodat\ cu nimeni, este propriu numai ~ngerilor! Dar ca s\ te superi pu]in [i apoi s\ te `mpaci este propriu oamenilor care iubesc sincer pe Dumnezeu. {i cel bl`nd poate s\ se aprind\ cu chibzuial\, dar s\ nu-[i vat\me des\v`r[irea bl`nde]ii. Dar ca s\ r\m`i nemi[cat ori ca s\ nu-]i ar\]i indignarea c`nd trebuie, este semnul unei naturi inactive iar nu al bl`nde]ii! „M`nia]i-v\ [i nu gre[i]i” spune Sf`nta Scriptur\, adic\ m`nia]i-v\ asupra faptei f\r\delegii dar `n a[a fel ca s\ nu dep\[i]i hotarele drept\]ii lui Dumnezeu. Indignarea trebuie s\ fie amestecat\ cu judecata [i cu chibzuiala, c\ci [i cu]itul este folosit [i de criminali [i de medici, dar unul lucreaz\ cu cu]itul potrivit m`niei [i cruzimii lui [i s\v`r[e[te cu el faptele cele mai nechibzuite omor`nd pe semenii lui, iar cel\lalt, lucr`nd cu cu]itul cu mult\ chibzuial\, trage din el un folos, pentru c\ el salveaz\ via]a celor ce se afl\ `n primejdie. Tot astfel [i cel ce [tie s\ se indigneze cu chibzuin]\ aduce un mare folos aceluia `mpotriva c\ruia `[i manifest\ indignarea, `ndrept`ndu-i lenea sau viclenia, iar cel ce este st\p`nit de patima m`niei nu produce nimic s\n\tos. Dac\ mustr`nd pe cineva vei fi cuprins de m`nie, atunci `]i satisfaci patima. ~n felul acesta vr`nd s\-l m`ntuie[ti pe altul vezi s\ nu te pierzi pe tine `nsu]i! Nu trebuie s\-i aprobi pe cei milostivi mai presus de m\sura cuvenit\, dar nu trebuie nici s\-i pedepse[ti pe cei r\i pentru propria ta patim\, ci pentru `nsu[i binele [i adev\rul. ~l dojene[ti sau `l pedepse[ti pe cineva, totu[i iube[te-l l\untric. E greu s\ fii st\p`n pe m`nie mai ales pentru voi care s`nte]i `mbr\ca]i cu st\p`nirea, vou\ v\ st\ `nainte o mare nevoin]\. Voi trebuie
33

s\ v\ [i m`nia]i unde este nevoie, dar `n m`nie s\ nu p\c\tui]i, adic\ s\ nu `ng\dui]i s\ apar\ `n ad`ncul inimii voastre mi[c\rile contagioase ale m`niei. ~n acest caz voi trebuie s\ fi]i asemenea m\rii, care `n vremea furtunii `[i are suprafa]a `nfrico[\toare iar ad`ncul e lini[tit [i chiar nemi[cat. Nimeni nu poate face at`ta r\u aproapelui s\u `n vremea m`niei ca [eful. De aceea, mai mult dec`t orice, el trebuie s\ se team\ s\-[i `ng\duie m`nia, iar `n vremea m`niei s\ nu vorbeasc\ sau s\ nu fac\ ceva. Foarte frumos a spus cineva din b\tr`ni unui vinovat: „Eu te-a[ fi pedepsit dac\ n-a[ fi fost cuprins de m`nie.”

19. Slava de[art\ [i lauda de sine
Ce poate fi mai s\lbatic dec`t slava de[art\! O asemenea `nsu[ire nu o au nici fiarele, care dimpotriv\ atunci c`nd cau]i la ele se `mbl`nzesc, pe c`nd slava de[art\ procedeaz\ cu des\v`r[ire altfel. Fiarele cele dispre]uite se `mbl`nzesc, iar fiarele cele cinstite (oamenii plini de slava de[art\) se s\lb\ticesc [i se `narmeaz\ `mpotriva cinstitorilor lor. Eu m\ prind s\ fiu mai degrab\ rob `n o mul]ime de barbari, dec`t la un singur om plin de slav\ de[art\. Slava de[art\ `i face pe cei perfec]i m`ndri, iar pe cei dispre]ui]i pomenitori de r\u. Ceea ce nu distruge molia, ceea ce nu r\pe[te furul, aceea o prad\ slava de[art\. Slava de[art\ face [i faptele bune nefolositoare. Bobi]a ce cade pe p\m`nt putreze[te repede, la fel [i fapta bun\ dac\ este amestecat\ cu slava de[art\. A[a cum fructele se stric\ repede `ntrun loc igrasios, tot astfel se pierde [i fapta bun\ ce se s\v`r[e[te cu slava de[art\. Virtutea unui om plin de slav\ de[art\ nu este o jertf\ cinstit\ [i nu se va pune pe jertfelnicul lui Dumnezeu. Dup\ cum fumul de gunoi nu este `ng\duit `n loc de t\m`ie, tot astfel Dumnezeu nu prime[te rug\ciunea unui om plin de slava de[art\. ~nfr`narea omului stap`nit de slava de[arta este ca un fum ce iese din cuptor, [i una [i alta se risipe[te `n v\zduh. V`ntul m\tur\ urmele omului [i slava de[art\ transform\ `n nimic milostenia. Pentru cei ce au sporit `n nevoin]ele blagosloveniei, slava de[art\ [i m`ndria s`nt asemenea pietrelor de sub ap\ care se afl\ aproape de liman [i care, dup\ marile greut\]i ale `notului, expun la cele mai mari primejdii [i pierz\ri pe cei ce n-au suferit naufragii `n mijlocul valurilor de veci [i `n mijlocul g`ndurilor necurate. Slava de[art\ este o piatr\ submarin\; dac\ te love[ti de ea naufragiezi [i pierzi `nc\rc\tura. ~n sufletul cuprins de slava de[art\ se `ntorc din nou patimile care au fost odat\ biruite de el [i care au ie[it odat\ din el. Dup\ cum iedera `ncol\cit\ `n jurul vi]ei de vie distruge rodul ei, tot a[a [i slava de[art\ pierde r\splata faptei bune. Un nevoitor st\p`nit de slava de[art\ este un lucr\tor f\r\ plat\; el duce povara, dar r\splat\ nu prime[te. P\ze[te-]i inima de slava de[art\ [i de interes personal, atunci c`nd acestea se apropie de faptele voastre cele bune spune]i-le: „Dep\rta]i-v\ vulpilor care distruge]i via! Noi vrem s\ p\str\m pentru Dumnezeu rodul viei care s\ nu fie atins de nimic r\u!”. Slava de[art\ este p\gubitoare [i atunci c`nd se ascunde numai `n sufletul omului, asemenea putregaiului [i viermelui dinl\untrul rodului. Ea este [i mai v\t\m\toare c`nd se manifest\ `n afar\ de lauda de sine a omului, chiar atunci c`nd acesta face anumite fapte bune. E mai bine s\ nu faci nimic sl\vit `n lume, dec`t f\c`nd fapte bune s\ te lauzi f\r\ m\sur\. Cel ce a f\cut ceva bun, dup\ cum spun P\rin]ii iubitori de pustie, adaug\ la cl\direa sa

34

sufleteasc\ o piatr\, dar dac\ poveste[te acest bine altuia, `n duhul slavei de[arte, nu numai c\ d\ jos aceast\ piatr\ dar risipe[te un `ntreg [ir de pietre. Ascunde-]i ostenelile [i faptele cele bune [i fere[te-te de limba ta s\ nu ] i le r\peasc\. C\t de mul]i au fost v\t\ma]i prin propriile lor fapte bune, prin faptul c\ acestea au fost declarate [i au primit laud\. Din cauza laudei de sine, fariseul a devenit mai r\u dec`t vame[ul. Orice Dar Dumnezeiesc ni se schimb\ `n r\u, c`nd c\ut\m prin el nu pe Dumnezeu, ci slava de[art\. Lauda de sine nu poate sta laolalt\ cu `n]elepciunea. Cel mai u[or lucru este s\ te `n[eli pe tine `nsu]i [i `ng`mf`ndu-te cu slava de[art\, s\ socote[ti c\ e[ti ceva sau cineva, nefiind nimic.

20. Moartea
Pentru cei dint`i a fost trecerea spre p\m`ntul f\g\duin]ei, iar pentru cei din urm\ o pricin\ de pierzanie. Tot a[a [i moartea: pentru cei drep]i este un `nceput de via]\ [i o u[\ pentru p\m`ntul f\g\duit, iar pentru cei p\c\to[i este `nceputul mor]ii cea de-a doua, adic\ a mor]ii ve[nice, plin\ de chinuri. Un suflet sf`nt `[i spune `n vremea mor]ii: “Niciodat\ nu m-am g`ndit c\ este at`t de pl\cut s\ mori! A[a chiar trebuie s\ fie `n realitate!” Dreptul nu este niciodat\ a[a de aproape de fericirea lui ca `n timpul mor]ii. Ceea ce a dorit el `n via]\, aceea s-a [i `nt`mplat pentru el `n ceasul mor]ii. De vom face bine, nu vom muri, ci vom g\si `n moarte un somn [i o odihn\ ve[nic\. E greu s\ tr\ie[ti bine, `n schimb `ns\ c`t de dulce este s\ mori. Dac\ un rob este ferecat `n lan]uri pentru o vin\ oarecare de c\tre st\p`nul s\u, el are nevoie de mari sfor]\ri ca s\-[i dezlege lan]urile [i s\ se elibereze. Tot a[a [i sufletul puternic legat de lan]urile trupului p\c\tos nu se poate dezlega de trup dec`t dup\ o grea lupt\ cu el. E ru[inos [i nepl\cut s\ apari `ntr-o ur`t\ goliciune sau `ntr-o zdrean]\ rupt\ `naintea `mp\ratului p\m`ntesc. Deci, cu at`t mai mult e groaznic pentru un suflet s\ apar\ `n Cer, `naintea ~mp\ratului Ceresc, nesp\lat, necur\]it [i slu]it de p\cate. ~nchipui]i-v\ un om care merg`nd pe ghea]\, la un moment dat se pr\bu[e[te `n ad`nc. C\tre cine nu s-ar `ntoarce un astfel de om, spre cine nu [i-ar `ntinde m`inile [i c\tre cine n-ar striga dup\ ajutor?! Acela[i lucru se `nt`mpl\ [i cu p\c\tosul `n momentul mor]ii lui. El simte `n sf`r[it c\ s-a scufundat `n ad`nc. Atunci `ntrebuin]eaz\ toate mijloacele ca s\ alunge boala, ca s\ `ndep\rteze sf`r[itul [i c`nd vede c\ totul e f\r\ succes, atunci este cuprins de groaz\, cade `n dezn\dejde [i `n fric\. C`t de mult vom regreta atunci, `n vremea desp\r]irii sufletului de trup, fiecare or\ pe care am fi putut s-o folosim pentru m`ntuirea sufletului [i pe care am pierdut-o, fiecare prilej pe care l-am avut pentru `nt\rirea noastr\ `n virtute [i pe care l-am sc\pat, fiecare bucurie curat\ de care am fi putut s\ ne `ndulcim, pentru c\ de[arta pl\cere senzual\ ne-a re]inut [i ne-a ademenit cu `n[el\toarele ei seduc]ii. Atunci vom cunoa[te pe deplin cu ce fel de pre] – de nimic – ne vindem pe p\m`nt dreptul la `mp\r\]ia lui Dumnezeu [i cu ce pre] scump ne cump\r\m Gheena. O! Atunci, tu p\c\tosule, vei cunoa[te c`t este de scump\ vremea pe care tu o pierzi, dar va fi prea t`rziu. Tu ai vrea s\ o r\scumperi cu orice pre], dar aceasta nu mai este cu putin]\. Nu te `ndulci de pl\cerile lumii, altminteri vei muri cu o moarte nenorocit\. Ca s\ sc\p\m de moartea grozav de

35

chinuitoare a p\c\tosului, trebuie s\ fugim de via]a lui cea p\c\toas\. To]i c\dem prad\ mor]ii, dar fericit este cel ce moare f\r\ p\cat. Gol ai intrat `n lume. O! ce bine ar fi dac\ [i din via]\ ai ie[i tot gol, dar de p\cate. Numai cel ce a `n]eles `ntr-adev\r ce este hotarul acestei vie]i, poate pune hotar gre[elilor sale. E cu neputin]\ s\ petrecem ziua de azi `n mod evlavios dac\ nu ne g`ndim c\ aceasta este ultima zi din via]a noastr\. {i `ntr-adev\r este de mirare c\ p`n\ [i p\g`nii au spus ceva asem\n\tor `n acest sens; c\ [i ei presupuneau c\ filosofia este [i se cuprinde `n g`ndul la moarte. ~ntreaga via]\ a celui `n]elept const\ `n cugetarea la moarte. A[a cum florile se vestejesc de frig, tot astfel [i g`ndurile `n[el\toare ale p\c\tosului, precum [i poftele se sl\besc din pricina cuget\rii la moarte. Cum poate avea m\car cea mai mic\ sup\rare asupra fratelui acela care crede c\ `n fiecare zi se poate muta din aceast\ lume! G`nde[te-te c\ vei muri ast\zi sau m`ine [i orice de[ert\ciune va dispare din inima ta.

21. Durerea [i rug\ciunea pentru mor]i
Vars\ lacrimi [i pl`ngi deasupra celui mort, dar s\ nu fii nem`ng`iat asemenea celui ce nu are n\dejde. Revars\-]i durerea nem`ng`iat\ a sufletului pentru pierderea persoanelor scumpe ]ie, dar revars\]i-o cu lacrimi fierbin]i `n strig\te de rug\ciune c\tre Dumnezeu M`ng`ietorul [i te vei `nt\ri pe nesim]ite `ntr-o credincio[ie plin\ de bucurie fa]\ de Pronia `n]eleapt\ [i atotbun\ a lui Dumnezeu [i vei primi repede o u[urare [i o m`ng`iere `n am\r\ciunea ta. “~n ziua necazului meu am strigat c\tre Tine [i Tu m-ai auzit!” Soarta celor pleca]i de la noi este `n m`inile Domnului ca [i soarta celor r\ma[i. “Ori de tr\im, ori de murim, ai Domnului s`ntem!” S\ pl`ngi pe cel mort, dar cu m\sur\, ca [i cum l-ai petrece pe cel ce pleac\ `ntr-o ]ar\ `ndep\rtat\. G`nde[te-te nu c\ mortul nu se mai `ntoarce `n casa ta, ci c\ tu `nsu]i te vei duce la el. Tu pl`ngi pentru c\ mortul te-a p\r\sit, dar g`nde[ti la cei pe care el i-a aflat acolo! Despre Sfin]ii Apostoli se poveste[te c\, `nchin`ndu-se ~nv\]\torului Divin [i Domnului Care Se `nal]\ la Cer [i pe care ei ~l iubeau cu toat\ inima [i cu tot sufletul, s-au `ntors la Ierusalim cu mare bucurie `n n\dejdea c\ odat\ [i odat\ din nou se vor uni cu cele mai str`nse leg\turi de dragoste cu El, iar cu duhul nedesp\r]indu-se de El nici dup\ `n\l]are. Tot a[a [i noi, pl`ng`ndu-ne si petrec`ndu-ne cu rug\ciuni pe cei mor]i ai no[tri la locul odihnei, trebuie s\ ne `ntoarcem la casele noastre cu inim\ bun\ [i cu n\dejdea de a-i vedea din nou la ~nvierea cea Ob[teasc\. Dragostea pl`nge dup\ cei mor]i, dar credin]a privind `n Duh la sl\vita lor `nviere trebuie s\ opreasc\ p`raiele lacrimilor. Ce s`nt pentru un credincios sicriele care con]in corpurile celor mor]i? Ele s`nt ni[te u[i str`mte prin care sufletele, p\r\sind trupurile, trec `ntr-o lume mai bun\ [i prin cr\p\turile c\rora sc`nteiaz\ pentru noi lumina vie]ii ve[nice din Rai. Dac\ te apas\ triste]ea dup\ un mort bun [i iubit, spune-]i ]ie: “Via]a noastr\ este `n ceruri!” Dragostea une[te `n chip des\v`r[it, duhovnicesc [i pe cei ce s`nt desp\r]i]i prin trup [i spa]iu! ~ncet`nd de a tr\i cu cei vii, cre[tinul continu\ s\ tr\iasc\ [i cu cei mor]i, unindu-se `n chip duhovnicesc cu ei prin mijlocirea rug\ciunilor c\tre Dumnezeu. Roag\-te pentru cei mor]i, ca s\ se `nvredniceasc\ de via]a cea ve[nic\!

36

22. Nemurirea sufletului nostru
Cineva i-a spus baronului Calbach care nega nemurirea sufletului: “Dumneata te-ai fi purtat f\r\ mil\ dac\ i-ai fi luat unui orb toiagul cu care el `[i caut\ drumul! Cum dar s\-l lipse[ti pe om, f\r\ nici o mustrare de con[tiin]\, de credin]a `n nemurirea sufletului, care este cel mai puternic sprijin al lui `n aceast\ lume?” Anatomia ne `ncredin]eaz\ c\ sufletul este nemuritor, c\ci atunci c`nd se face disec]ia unui cadavru este cu neputin]\ s\ crezi c\ `ntr-`nsul se afl\ un om `ntreg! Iat\, pe Cer se afl\ soarele. Uita]i-v\ deci: diminea]a apare un prunc pe Cer, la amiaz\ str\luce[te cu toat\ puterea, iar seara, ca un b\tr`n muribund, intr\ `n p\m`nt! Dar se `ntunec\ el oare `n timpul c`nd p\m`ntul nostru, lu`ndu-[i r\mas bun de la el, se acoper\ cu `ntunericul nop]ii? O, nu! El lumineaz\ ca [i mai `nainte, numai c\ `n alt\ parte a p\m`ntului. Oare acesta nu este un chip v\dit c\ [i sufletul nostru, lumin\torul trupului nostru, nu se stinge atunci c`nd trupul, desp\r]indu-se de el, se ascunde `n `ntunericul p\m`ntului – morm`ntului – iar sufletul arde tot ca [i mai `nainte, numai c\ acum arde `n alt\ parte, `n Cer. Pentru ce oare Iov a primit [i caii [i asinii [i c\milele [i oile [i toate m`ng`ierile `mbel[ugate `ntr-un num\r `ndoit, iar num\rul copiilor a fost egal cu al mor]ilor? Pentru c\ animalele necuv`nt\toare [i bog\]ia putreg\ioas\ au pierit cu des\v`r[ire, iar copiii [i dup\ moarte au r\mas vii `n cea mai bun\ parte a firii lor. Socrate, `naintea sf`r[itului s\u, discut`nd cu ucenicii lui despre nemurirea sufletului, a spus: “Dac\ sufletul ar muri, atunci odat\ cu nimicirea trupului s-ar nimici [i r\ul f\cut de noi. Dar exist\ primejdia c\ sufletul este nemuritor. ~ntr-un asemenea caz, ca s\ ne izb\vim de pericol, nu ne r\m`ne altceva de f\cut dec`t s\ tr\im [i s\ g`ndim bine.” Tr\ie[te `ntotdeauna astfel `nc`t s\ te po]i bucura c`nd te vei g\si `naintea lui Dumnezeu la nemurire!

23. ~nvierea mor]ilor
Moartea nu este nimic altceva dec`t un somn de lung\ durat\. Somnul este de asemenea chipul mor]ii, iar de[teptarea este chipul `nvierii. Dup\ cum cel ce adoarme seara [i se treze[te diminea]a cu o putere de via]\ re`nnoit\, tot a[a cel ce doarme cu somnul mor]ii trupe[ti, se va trezi `ntr-o via]\ nou\, nemuritoare, `n ziua `nvierii de ob[te. ~nvierea Domnului nostru Isus Hristos este chipul `nvierii noastre viitoare. {i noi vom `nvia a treia zi, sau `n a treia perioad\ a existen]ei noastre. Via]a noastr\ de acum este trist\, ea este o zi de “vineri” grea, o zi de necaz [i de chin ce merge `naintea zilei de odihn\. Moartea este “S`mb\ta” noastr\ `n cadrul c\reia trupurile noastre se vor odihni `n m\runtaiele p\m`ntului iar dup\ aceast\ s`mb\t\, va veni dup\ noi – pentru noi – ziua ~nvierii, sau “Pa[tele ve[nic”. Ce s`nt mormintele noastre? Ele s`nt c`mpul lui Dumnezeu unde se arunc\ trupurile noastre ca ni[te semin]e din care, `ntr-un chip necunoscut de noi, va cre[te odat\ un trup nou, nemuritor, tot a[a cum dintr-o s\m`n]\ mic\, putrezit\, va r\s\ri `n chip minunat un spic frumos. ~n orice prim\var\, c`nd pe p\m`nt apare o via]\ nou\, `nviaz\ plantele [i cap\t\ o nou\ via]\ mii de insecte care au fost `nghe]ate pe p\m`nt `n timpul iernii! Oare firea omeneasc\ - p\m`nteasc\ - nu pre`nchipuie[te

37

`nvierea de ob[te a mor]ilor [i o nou\ via]\ nemuritoare? Viermele `[i preg\te[te pentru sine morm`ntul. El se `nchide `n el [i moare, dar odat\ cu `nvierea prim\verii plin\ de har, din acel morm`nt rena[te un fluture u[or, str\lucitor, [i f\ptura care se t`ra `n praf acum se joac\ printre florile binemirositoare! S\m`n]a mic\ aruncat\ `n s`nul p\m`ntului se deschide, r\sare [i se zugr\ve[te `n chipul unui spic auriu. Totul se preface [i se na[te din nou pe p\m`nt, totul se ridic\ treptat `nspre des\v`r[ire! Oare omul, f\ptura cea mai nobil\, asem\narea Atot]iitorului Dumnezeu, s\ fie mai nenorocit dec`t viermele cel t`r`tor [i mai s\rac dec`t s\m`n]a de orz? Nu! Dincolo de hotarele existente ale p\m`ntului se `ntinde o scar\ spre ve[nicie. Este o ru[ine pentru omenire c\ exist\ oameni care `[i `nchipuie c\ s`nt mai de[tep]i dec`t al]ii [i care cuget\ mai nechibzuit dec`t un vierme, care se preg\te[te pentru moarte prin construirea unui sicriu de p`nz\ de p\ianjen sau de m\tase, nu cu scopul ca s\ dispar\ dintr-`nsul, ci s\ `nvieze `ntr-o aerian\ via]\ de fluture! ~n ce chip zici tu c\ va apare din nou firea nimicit\, aceea[i cum a fost? G`nde[te-te la tine `nsu]i [i vei g\si c\ acest lucru este vrednic de crezare. Cuget\, ce ai fost tu `nainte de existen]a ta? Desigur nimic. Dar dac\ tu e[ti f\cut din ceva ce n-ai fost mai `nainte, atunci desigur c\ [i mai lesne te vei face ceea ce ai fost deja o dat\! Nu cumva te `ndoie[ti de puterea lui Dumnezeu, Care a produs din nimic aceast\ mare imensitate a Universului!? Nu cumva Dumnezeu, Care ne-a creat din nimic, nu poate s\ ne ridice din nou din nefiin]\, c`nd are deja existen]ele ce s-au sf\r`mat? Pentru Dumnezeu este mai pu]in important restabilirea celor ce au fost odat\, dec`t crearea celor ce n-au fost! Crearea este mai de nep\truns dec`t `nvierea, c\ci nu este acela[i lucru s\ aprinzi o lum`nare stins\, ori s\ produci un foc ce n-a existat niciodat\. Nu este acela[i lucru s\ restabile[ti o cas\ d\r`mat\ sau s\ creezi una care n-a existat niciodat\. Aici este cel pu]in un material gata, iar acolo n-a existat nici materialul niciodat\. Nici una dintre p\rticelele corpului nostru, oric`t de risipite ar fi ele, chiar dac\ trupurile noastre ar putrezi, chiar dac\ ele ar arde `n foc, tot nu s`nt pierdute pentru Dumnezeu; ele trec `n acele stihii din care s`nt luate de m`na Atotputernicului Creator – Dumnezeu! Observatorul cel mai atent [i p\trunz\tor a descoperit oare `n ce chip din s\m`n]a aruncat\ `n p\m`nt [i moart\, se na[te o plant\ [i se slobozesc mul]i l\stari potrivit cu specia semin]ei! Aceast\ minune, f\r\ `ndoial\ este tot a[a de greu de l\murit ca [i minunea `nvierii trupului din pulberea pieritoare! Tocmai de aceea Sf`ntul Apostol Pavel, pentru a-i `nt\ri pe Corinteni `n privin]a dogmei `nvierii, `ntrebuin]eaz\ pilda plantelor care se nasc din s\m`n]a putrezit\ [i nume[te nebun pe acela care, v\z`nd zilnic minunea din urm\, se `ndoie[te de cea dint`i, pe care Dumnezeu o face la sf`r[itul veacurilor. Se pare c\ Dumnezeu a binevoit ca tot ce ne `nconjoar\ [i `nsu[i adev\rurile dovedite de ra]iune, s\ `nf\]i[eze multe taine pentru ca s\ ne preg\teasc\ [i s\ ne predispun\ spre primirea celor ce El inten]ioneaz\ s\ ne descopere! La cine via]a este nelegiuit\, acela nu se va bucura de ziua `nvierii, ci va petrece f\r\ de sf`r[it `n `ntuneric. A]i observat durerea ad`nc\ zugr\vit\ pe fe]ele oamenilor slei]i de boal\ f\r\ leac atunci c`nd ace[tia v\d c\ firea se `nnoie[te? Ei s`nt tri[ti c\ `n jurul lor e veselie [i via]\, dar `n pieptul lor este m`hnire [i moarte. Iat\ zugr\virea st\rii pe care o au sufletele p\c\to[ilor la `nvierea cea de ob[te! Nu e deloc d\t\toare de bucurie. Deci s\ ne t\m\duim din vreme prin poc\in]\, altfel va veni prim\vara [i vai de noi dac\ o vom `nt`mpina cu o boal\ l\untric\ mortal\.

38

24. ~nfrico[ata judecat\ a lui Hristos
Va veni vremea c`nd noi to]i vom fi chema]i la un examen deschis `n fa]a lumii `ntregi, adic\ la “~nfrico[ata Judecat\ a lui Hristos!” Acela[i Isus care acum ne cheam\ pe to]i la Sine, `n ziua Judec\]ii Lui `i va alunga pe to]i de la Sine, adic\ pe cei ce n-au venit la chemarea Sa. Un b\tr`n a spus: “Dac\ s-ar putea ca la venirea lui Dumnezeu, dup\ `nviere, sufletele omene[ti s\ moar\ de fric\ [i de uimire c\ci, cum se poate s\ vezi Cerurile deschiz`ndu-se [i pe Dumnezeu ap\r`nd cu m`nie [i cu iu]ime, o[tile nenum\rate ale `ngerilor Lui [i `ntreaga omenire laolalt\! S\ ne temem de aceast\ zi [i de acest ceas din cele mai grozave, `n care nu ne va lua ap\rarea nici fratele, nici ruda, nici autorit\]ile, nici puterea, nici bog\]ia, nici slava, ci va fi numai at`t: “Omul [i faptele lui!” Ce va fi cu noi `n ziua `nfrico[atei Judec\]i? S\ ne g`ndim [i s\ ne `ngrijim pentru aceast\ zi `nc\ de acum, c`nd s`ntem `n trup. O, aproapele meu! Unde vom fi noi atunci? Ce se va `nt`mpla cu noi de nu vom fi chema]i spre partea dreapt\ a ~mp\ratului nostru Isus Hristos Dumnezeu?! Judecata este deja la u[\! Dar chiar de n-ar fi a[a de aproape, tot n-ar trebui s\ fim f\r\ de grij\. Sf`r[itul vie]ii fiec\ruia are aceea[i putere pentru cel chemat la via]a viitoare ca [i sf`r[itul lumii. Dup\ cum `]i este m\rturia cugetului t\u, tot a[a va fi [i Judecata lui Dumnezeu! Dac\ Judecata lui Isus Hristos este `nfrico[at\, s\ ne `nfrico[\m [i noi de p\cat mai mult ca de judecat\, care este unica pricin\ s\ fie a[a de `nfrico[at\! G`nde[te-te `n fiecare diminea]\ c`nd te scoli din pat c\ trebuie s\ dai r\spuns lui Dumnezeu pentru toate faptele tale [i nu vei p\c\tui `n fa]a Lui, c\ frica lui Dumnezeu se va s\l\[lui `n tine. Apuc\-te de orice fel de lucruri, vorbe[te-]i cu luare aminte [i spune-]i: “Ce va fi dac\ acum m\ va cerceta Domnul meu?” S\ vezi ce-]i va spune duhul t\u. De te va os`ndi, leap\d\ imediat acel lucru [i apuc\-te de altul, pentru c\ tu trebuie s\ fii gata `n orice or\ ca s\ pleci `n calea ta, adic\ s\ mori! Ori de faci lucru de m`n\, ori de c\l\tore[ti, ori de e[ti musafir, ori de m\n`nci, `ntotdeauna s\-]i spui: “Ce va fi de m\ va chema acuma Domnul meu?”. Vezi ce-]i r\spunde con[tiin]a [i f\ a[a cum `]i va spune ea. Tot ce faci s\ faci ca [i cum `n clipa aceea ar trebui s\ treci `n ve[nicie, la Judecata lui Dumnezeu. Sile[te-te s\ fii acum `naintea lui Dumnezeu a[a cum dore[ti s\ te `nf\]i[ezi la Judecat\. Nu vei aduce nici un fel de comoar\ p\m`nteasc\ la `nfrico[ata Judecat\ a lui Hristos Dumnezeul [i M`ntuitorul nostru, `n afar\ de aceea pe care o vei da s\racului t\u. Dac\ `n aceast\ via]\ te lepezi de tine, atunci la Judecat\, Hristos te va socoti al S\u.

25. Via]a veacului ce va s\ vie
Ve[nica fericire a drep]ilor [i ve[nicele chinuri ale p\c\to[ilor Pe noi ne a[teapt\ o alt\ lume unde totul va fi altceva. Dac\ dintr-o temni]\ `ntunecoas\, igrasioas\ [i str`mt\ ne-ar scoate cineva [i ne-ar a[eza `ntr-o camer\ u[or luminat\, iar de acolo `n palate mai largi dec`t lumea pe care o locuim [i mai str\lucitoare dec`t soarele care ne lumineaz\, atunci am putea s\ `n]elegem mai bine cele trei loca[uri, hotarele pentru om. Acestea s`nt:  P`ntecele mamei,

39

 Lumea aceasta,  Cerul care ne a[teapt\. ~n prima locuin]\ petrecem numai timp de nou\ luni; `n cea de-a doua 50-60 de ani (sau poate mai mult sau mai pu]in); iar `n cea de-a treia locuin]\ dob`ndim adev\rata via]\ pentru c\ de atunci intr\m `n ve[nicie. Ce fenomene mari, fermec\toare ne `nf\]i[eaz\ natura ochilor no[tri! C`t de captivant este un apus de soare `n ni[te nori frumo[i! Ce pl\cere simte duhul [i inima noastr\ c`nd `n vremea unei prim\veri respir\m numai miresme, ne afl\m pe mun]i `nal]i [i vedem la picioarele noastre cum renasc f\pturile! Bucur\-te, bucur\-te suflete al meu! G`nde[te-te la vremea `n care vei intra `n ceruri [i vei vedea fenomene neasem\nate [i m\re]e! Toate bun\t\]ile de care se bucur\ omul `n lumea aceasta nu s`nt dec`t pic\turi din nesf`r[itul izvor de bucurii pe care le gust\ drep]ii `n Cer! ~ntre slava de acum [i cea viitoare este aceea[i deosebire ca `ntre vis [i realitate! N\zuie[te dorind `ntr-acolo unde `nflore[te tinere]ea f\r\ b\tr`ne]e [i via]a f\r\ de moarte, orice bine f\r\ cel mai mic r\u, bucurie f\r\ necaz [i dulcea]\ f\r\ am\r\ciune! Cea mai mare fericire a drep]ilor `n via]a viitoare const\ `n contemplarea lui Dumnezeu [i `n des\v`r[ita lui cunoa[tere. Multe, foarte multe se dau aici credincio[ilor, dar ce-i a[teapt\ `nc\ `n viitor! Pe acelea nu le poate `nchipui nici o imagina]ie. O! ~ntr-adev\r merit\ ele osteneala [i silin]a noastr\, merit\ chiar gama de necazuri [i de suferin]e de aici! Fra]ii i-au spus unui mare Stare], care trecuse prin mari nevoin]e: “Avvo, `nceteaz\ de a te mai nevoi cu osteneli at`t de mari, pentru c\ tu e[ti sleit de puteri!” El le-a r\spuns: “Crede]i-m\ fra]ilor c\ [i Avraam v\z`nd marile daruri preg\tite sfin]ilor ce se ostenesc pentru Dumnezeu, va regreta c\ s-a nevoit prea pu]in `n aceast\ via]\!” Ostenelile s`nt aici uneori grele, dar odihna de dup\ ele este ve[nic dulce! S\ ne ostenim pu]in, pentru ca s\ ne odihnim pe veci! S\ nu c\ut\m aici odihna, pentru ca s-o dob`ndim `n Ceruri! Ce n-am fi noi `n stare s\ facem dac\ pentru o deosebit\ silin]\ ni s-ar oferi aur? Am fi putut face neobi[nuit de multe osteneli, ba chiar am fi `nfr`nt cele mai grele osteneli! Dar dac\ Cerul e mai mult dec`t aurul?! Despre ce e mai bine s\ ne `ngrijim: oare de pl\cerile [i c`[tigurile omene[ti, care adesea fug din m`n\ [i care nu ne mul]umesc pe noi cei ce le st\p`nim, dispar de la cei ce tr\iesc, nu urmeaz\ pe cei ce mor; ori de bun\t\]ile cere[ti care ne a[teapt\ pentru bucuria ve[nic\?! E cu neputin]\ s\ ne uit\m cu un ochi la p\m`nt [i cu cel\lalt la Cer. Nu n\d\jdui s\ cape]i Cerul pe gratis f\r\ s\ tr\ie[ti o via]\ vrednic\ de Cer! Netr\ind pe p\m`nt pentru Cer, nu se poate s\ nimere[ti `n Cer dincolo de hotarul morm`ntului! Totul depinde cum ne folosim de cele prezente. Cerul [i Iadul s`nt `n m`inile noastre. P\m`ntul este o pepinier\ [i o [coal\ pentru Cer [i de aceea trebuie s\ `nv\]\m m\car c`teva `nceputuri din cele ce se fac `n Cer, pentru ca Cerul, dup\ via]a p\m`nteasc\, s\ nu ne arunce ca pe ni[te incapabili. Sl\vind pe Dumnezeu pe p\m`nt, `]i vei `nt\ri mo[tenirea slavei `n Ceruri! Cine vrea s\-L vad\ pe Dumnezeu fa]\ c\tre fa]\, va trebui s\ tr\iasc\ `n vrednicie `naintea fe]ei Lui! Nimeni nu va intra `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu – deci `n Cer – dac\ nu are ~mp\r\]ia lui Dumnezeu `n inima lui!. Tr\ie[te mereu cu mintea `n ~mp\r\]ia Cerurilor [i vei mo[teni aceast\ ~mp\r\]ie. Cine nu se `ndurereaz\ [i nu suspin\ ca un pelerin pe p\m`nt, acela nu va fi un Cet\]ean al Cerului! Umbl\ pe p\m`nt, dar vie]uirea ta s\ fie `n Ceruri. ~ndreapt\-]i privirea `n jos, iar sufletul `n sus. ~n Iad po]i ajunge chiar dac\ nu vrei [i nici nu te g`nde[ti la una ca aceasta. La Cer `ns\ e cu neputin]\ s\ te ridici dac\ tu nu vrei [i nici nu te g`nde[ti la a[a ceva! Adu-]i aminte de `mp\r\]ia Cerurilor, pentru ca

40

amintirea ei s\ te atrag\ pu]in [i spre c\utarea ei. Cuget\ mai des la bun\t\]ile [i frumuse]ile cere[ti [i atunci nu va intra `n tine nici un fel de dragoste pentru p\m`nt [i pentru pl\cerile lume[ti. Omul cel mai nenorocit iube[te via]a vremelnic\ [i nu vrea s\ se lipseasc\ de ea nici `n cele mai grele momente de suferin]\, dar el ar fi [i mai r\bd\tor [i mai indiferent fa]\ de nenorociri dac\ ar iubi din toat\ inima “via]a viitoare ve[nic\” cu bun\]\]ile ei. Uitarea ve[nicei fericiri, duce spre ve[nica nenorocire. Cei ce nu a[teapt\ via]a ve[nic\ aceia s`nt mor]i `nc\ din aceast\ via]\. Uitarea vie]ii viitoare duce c\tre uitarea tuturor virtu]ilor, [i-l face pe om ca un dobitoc sau ca o fiar\. Cel ce se face nevrednic de via]a viitoare, de via]a ve[nic\, acela este un sinuciga[. Nenorocit este acela care jertfe[te cele viitoare pentru cele prezente. Lipsirea de bun\t\]ile preg\tite pentru cei drep]i `n via]a viitoare, va pricinui un chin a[a de mare, un necaz [i o str`mtorare a[a de cumplit\, `nc`t chiar dac\ pe cei ce p\c\tuiesc aici nu i-ar a[tepta nici un fel de pedeaps\, totu[i aceast\ lipsire poate s\ sf`[ie [i s\ tulbure sufletele noastre prin ea `ns\[i [i mai tare dec`t chinurile Gheenei. Dac\ meditarea la fericirea ve[nic\, nep\truns\ acum pentru noi, plin\ de dulcea]\, pe care o vor avea drep]ii `n via]a viitoare, nu ac]ioneaz\ at`t de mult asupra noastr\ pentru ca s\ ne opreasc\ de pe calea p\catului [i s\ ne `ndemne spre o via]\ virtuoas\, singura de altfel care duce spre ~mp\r\]ia Cerurilor, atunci s\ ne aducem aminte, mai ales, de grozavele [i necurmatele chinuri viitoare ale Iadului, care `i a[teapt\ pe p\c\to[ii `nc\p\]`na]i [i nepoc\i]i. S\ ne pogor`m mai des cu g`ndul `n Iad, ca s\ nu ne cobor`m c`ndva [i cu fapta! Noi socotim c\ necazurile p\m`nte[ti s`nt grele, dar este numai pentru c\ n-am studiat chinurile Iadului. De o sut\ de ori este mai bine s\ ne chinuim toat\ via]a `n foc, dec`t s\ ne lipsim de ve[nica fericire sau s\ nimerim `n ve[nica os`nd\ ! E groaznic numai s\ auzim de suferin]a ve[nic\, dar s\ o [i suferim ! Dac\ este greu s\ suferim o sc`nteie ce cade pe m`n\, ce o s\ fie `n iezerul de foc care o s\ ard\ `n decursul unei ve[nicii? Focul Iadului va fi oarecum tainic, el va arde cu o neexplicabil\ proprietate trupurile p\c\to[ilor [i `n acela[i timp le va p\stra `ntregi. Puterea lui nu numai c\ nu va fi mai slab\ dec`t puterea focului de acum, ci dimpotriv\, dup\ cum ne `nva]\ Sfin]ii P\rin]i, care zic : « Focul cel de acum este tot at`t de slab `n compara]ie cu cel al Iadului, pe c`t focul zugr\vit pe un tablou este mai slab `n compara]ie cu focul real ! » Focul ve[nic arde dar nu lumineaz\; mistuie dar nu consum\; chinuie[te dar nu omoar\! O singur\ sc`nteie din focul Iadului va fi mai chinuitoare pentru un p\c\tos dec`t o mie de ani de durere [i chinuri continui ale unei femei ce na[te. S\ ne `nchipuim pe c`t putem groaznicele chinuri ale Iadului, ale acelei ]\ri de `ntuneric de nep\truns, care fierbe cu foc [i cu pucioas\ [i cu viermi, care e plin\ de zgomotul produs de scr`[nirea din]ilor [i de gemete furioase. Acolo minutele trec ca anii, dar anii trec [i nu se mai [tiu, iar acesta este numai `nceputul durerilor. Trec veacurile [i tot `nceputul durerilor este! Vor trece at`tea mii de ani c`te fire de praf con]ine lumea de acum [i nu va fi dec`t acela[i `nceput al durerilor. G`nde[te-te c\ `n Iad chinurile nu au sf`r[it. Acolo p\c\to[ii sufer\ chinuri felurite [i ve[nice. Vor trece sute de ani de suferin]e, iar chinurile lor vor fi abia la `nceput. Vor trece milioane de ani [i de veacuri, iar chinurile se vor `ncepe din nou ! Dac\ un ~nger i-ar aduce p\c\tosului vestea c\ Dumnezeu `l va izb\vi din Iad c`nd vor trece at`tea milioane de veacuri c`te pic\turi exist\ `n Mare [i c`te fire de nisip s`nt pe P\m`nt, nenorocitul p\c\tos ar sim]i o mare bucurie la aceast\ veste, mai mare dec`t ar sim]i un om c\ruia i-ar declara la un moment dat cineva c\ el este `mp\rat al unei `ntinse `mp\r\]ii! Dar aceasta este `ntr41

adev\r a[a, pentru c\ p\c\tosul ar spune : «E drept c\ trebuie s\ a[tept un nenum\rat num\r de secole, dar `n cele din urm\ va veni odat\ ziua c`nd vor `nceta [i chinurile mele !» Dar nu! Oric`te veacuri ar trece, Iadul parc\ ar `ncepe din nou! O, Iadule! O, tu Ve[nicie! Cum mai poate un p\c\tos [tiind toate acestea s\ continue s\ tr\iasc\ `n p\cat! Chinurile Iadului nu vor fi numai ve[nice ci vor fi [i ne`ntrerupte. ~n via]a de acum criminalii os`ndi]i la un ve[nic surghiun [i la un ve[nic chin, au totu[i `n fiecare zi c`teva ore pentru somn. Dar `n lumea cealalt\, a p\c\to[ilor, nu li se va da `n timpul chinurilor ve[nice nici cea mai mic\ odihn\ [i u[urare. De pild\, ei se vor chinui diminea]a [i seara iar c`nd va sosi noaptea [i pe aceasta toat\ o vor petrece `n chinuri. Tot a[a va `ncepe [i va trece ziua viitoare, iar mai departe tot a[a vor trece [i anii, veacurile [i sutele de veacuri. Pentru un p\c\tos fiecare minut din Iad va fi un chin ve[nic fiindc\ el `n orice minut va vedea numai `nceputul chinurilor ve[nice. A te chinui at`ta timp c`t va continua existen]a lui Dumnezeu – oare poate fi o nenorocire mai mare?! Pentru ce, vei `ntreba s\ r\bd\m o ve[nic\ munc\ chinuitoare, noi care am p\c\tuit aici pu]in\ vreme? Dar pentru ce aici omul care face o crim\ este os`ndit s\ munceasc\ toat\ via]a `n min\? Patima pentru avere, bani, putere, slav\ [i pentru toate cele ce s`nt asemenea acestora nu are nici m\sur\ nici sf`r[it, a spus Aristotel! Tocmai pentru aceea p\c\to[ii `mpietri]i `n rele nu `nceteaz\ de a gre[i nici atunci c`nd sf`r[esc via]a p\m`nteasc\ [i mor nepoc\i]i! Cine n-a fost `n stare s\-[i opreasc\ `nclin\rile lui p\c\toase at`t c`t a tr\it pe p\m`nt [i a murit nepoc\it, acela nu va g\si desigur, nici dup\ moarte mijloacele necesare pentru a sc\pa de ele [i prin urmare, nu se poate elibera niciodat\ de pedepsele date pentru p\catele sale! Muritorule, at`ta timp c`t por]i un trup muritor [i odat\ cu el e[ti supus schimb\rilor, tu te po]i face mai bun sau mai r\u. Iar c`nd vei lep\da de pe tine haina pieirii [i a mor]ii, atunci nu va r\m`ne `n tine dec`t un nemuritor sim] al binelui, ori un nemuritor sim] al r\ului. Oamenii f\r\ Dumnezeu nu se vor na[te din nou nici `n Cer, c\ci: «~n Iad cine se va m\rturisi }ie, Doamne?» Vei tr\i `n vecii vecilor cu ceea ce ai venit din cealalt\ parte a morm`ntului! E groaznic\ ve[nicia [i ferocitatea chinurilor care-i a[teapt\ pe p\c\to[ii nepoc\i]i! Dar dac\ noi s`ntem `n stare cu `mpietrirea [i cu st\ruin]a `n faptele rele, s\ r\stignim, dup\ cuv`ntul Apostolului, a doua oar\ pe Fiul lui Dumnezeu, Care [i-a v\rsat pentru noi Prea Curatul S\u S`nge pe vremea primei Sale R\stigniri, atunci va fi oare mare aceast\ pedeaps\ pentru noi? “Chinuri ve[nice – exclam\ un scriitor pios – voi `mi p\re]i mari c`nd `mi `nf\]i[ez sl\biciunea naturii omene[ti, dar voi `mi p\re]i mici c`nd `mi aduc aminte c\ p\c\tosul os`ndit la chinurile ve[nice a c\lcat porunca Fiului lui Dumnezeu, Cel mai `nainte de veci!” C`nd vei gre[i, pl`ngi [i te t`nguie[te, nu pentru c\ vei fi pedepsit, c\ci aceasta nu `nseamn\ nimic, ci pentru c\ L-ai jignit pe St\p`nul, Care este at`t de Bl`nd [i El te iube[te at`t de mult. Se `ngrije[te at`t de mult de m`ntuirea ta, `nc`t pe `nsu[i Fiul S\u L-a dat pentru tine!

26. Obliga]iile conjugale
B\rbatul este capul femeii, dar nicidecum st\p`nul ei! Femeia, ca una ce este luat\ din coasta lui Adam, care este aproape de inima lui, trebuie s\ ocupe primul loc `n inima omului! Cel ce-[i iube[te so]ia mai mult dec`t pe Dumnezeu, acela este un `nchin\tor la idoli. Cine iube[te numai din iubire de pl\ceri, acela este un preacurvar; iar cine o iube[te cum `[i iube[te Domnul

42

nostru Isus Hristos Biserica, acela este un so] cre[tin! Dac\ so]ia ta are un viciu, izgone[te viciul, dar nu so]ia! Femeia, ca o planet\ `nso]itoare, legat\ pe calea lumii pe care o c\l\tore[te so]ul ei, trebuie s\ fac\ ocolul casnic al existen]ei cu o neab\tut\ regularitate [i o ordine, [i s\ `mpr\[tie de jur `mprejur lumina bl`nd\ a virtu]ilor [i a chibzuin]elor sale! Unii cred poate, c\ bucuria intr\ `n inim\ din afar\, dar de vei cerceta vei vedea c\ ea lumineaz\ via]a dinl\untru! Femeia gospodin\, ocupat\ cu buna r`nduial\ a casei sale, activ`nd neobosit\ `n cercul obliga]iilor de gospodin\ [i mam\, nu are timp s\ se g`ndeasc\ la petreceri! De aceea toate p\r]ile conducerii gospod\re[ti duse de ea `ntr-o reciproc\ potrivire `ntre ele produc o astfel de armonie care e incomparabil mai `nc`nt\toare [i mai `nalt\ dec`t orice acord muzical, care adesea vine `n contradic]ie cu cerin]ele sufletului! Femeia care se `ncumet\ s\ mearg\ pe c\r\ri str\ine sexului s\u, procedeaz\ `mpotriva naturii s\n\toase `n aceea[i m\sur\ `n care un b\rbat ce seam\n\ cu femeia s-ar ocupa mai mult dec`t orice de g\telile sale, pun`ndu-[i toat\ vrednicia `n elegan]a toaletelor! Dac\ so]ia cea slab\ respinge de la sine p\catul cu t\rie de b\rbat, atunci [i ea este un fericit b\rbat c`ntat de David! Fericit\ este femeia care, m`ndrindu-se cu titlul ei de mam\, se uit\ la copiii ei ca la cea mai bun\ `mpodobire a ei! E vrednic\ de dispre] femeia care av`nd copii se mai poate plictisi.

27.Rug\ciune de diminea]\ a Cuviosului P\rintelui nostru Arhimandritul Sofronie
Dumnezeule ve[nic [i F\c\torule al tuturor lucrurilor, Care `n neajunsa Ta bun\tate, m-ai chemat din nefiin]\ la aceast\ via]\, Care mi-ai d\ruit harul botezului [i al noii na[teri de sus, Care ai pus pecetea Sf^ntului Duh pe m\dularele trupului meu `n taina mirungerii [i Care mi-ai dat dorin]a de a Te c\uta, Tu, Singurul Dumnezeu adev\rat, auzi rug\ciunea mea. Eu n-am via]\, lumin\, bucurie, `n]elepciune sau putere dec^t numai `n Tine, Dumnezeule. Nu `ndr\znesc s\ ridic ochii spre Tine din pricina nedrept\]ilor mele. Dar Tu ai spus ucenicilor T\i: «Tot ce ve]i cere cu credin]\ `n rug\ciune, ve]i primi.» [i `nc\: «Tot ce ve]i cere `n Numele Meu, voi face.» De aceea `ndr\znesc s\ Te chem. Cur\]e[te-m\ de toat\ spurc\ciunea trupului [i a sufletului [i `nva]\-m\ cum s\ m\ rog }ie. Binecuvinteaz\ aceast\ zi pe care mi-ai d\ruit-o mie, nevrednicul T\u rob. Prin puterea binecuv^nt\rii Tale, f\-m\ vrednic, `n toat\ vremea [i `n tot locul, de a vorbi [i a lucra `ntru slava Ta cu suflet curat, cu smerenie, r\bdare [i dragoste, cu bl^nde]e, pace, b\rb\]ie [i `n]elepciune [i de a fi `ntotdeauna p\truns de prezen]a Ta. ~n nem\rginita Ta bun\tate, Doamne, arat\-mi calea voii Tale [i d\ruie[te-mi s\ p\[esc f\r\ de p\cat sub privirea Ta. Doamne, Tu Care cercetezi inimile, [tii de ce am nevoie. Tu cuno[ti orbirea [i ne[tiin]a mea, vezi necredincio[ia [i r\t\cirea mea. Dar Tu cuno[ti [i dorirea mea, durerile inimii mele [i suferin]ele sufletului meu. De aceea, Te rog, ascult\-mi rug\ciunea, [i prin Sf^ntul T\u Duh arat\-mi calea pe care voi merge. {i c^nd voia mea cea viclean\ m\ va conduce pe alte drumuri, nu m\ cru]a, Doamne, dar d\-mi putere pe calea sfin]eniei Tale. Prin puterea dragostei Tale, d\ruie[te-mi s\ m\ alipesc de bine. P\ze[te-m\ de tot cuv^ntul [i de toat\ fapta aduc\toare de moarte a sufletului meu, de orice mi[care ce ar

43

putea s\ Te jigneasc\ sau s\ r\neasc\ pe fratele meu. ~nva]\-m\ ce trebuie s\ spun [i cum trebuie s\ vorbesc. {i dac\ voia Ta este ca s\ tac, inspir\-m\ s\ p\zesc t\cerea `ntr-un duh de pace care s\ nu pricinuiasc\ nici o `ntristare [i nici o pagub\ aproapelui meu. ~nt\re[te-m\ pe calea poruncilor Tale [i, p^n\ la ultima mea suflare, nu `ng\dui s\ m\ dep\rtez de la lumina cuvintelor Tale, astfel ca poruncile Tale s\ devin\ unica lege a fiin]ei mele at^t `n lumea aceasta, c^t [i `n via]a ve[nic\. Da, Doamne, Te rog, ai mil\ de mine, cru]\-m\ `n necazul meu [i `n dezn\dejdea mea, [i nu-mi ascunde calea m^ntuirii. Multe [i mari sunt cererile mele, Doamne, [i totu[i eu nu uit ur^ciunea p\catului meu. Ai mil\ de mine, nu m\ lep\da de la Fa]a Ta din pricina `ndr\znelii mele, ci mai v^rtos spore[te `ntru mine aceast\ `ndr\zneal\ [i d\ruie[te-mi mie, celui mai r\u dintre oameni, s\ Te iubesc dup\ cum ai poruncit: cu toat\ inima mea, cu tot sufletul meu, cu toat\ mintea mea, cu toat\ puterea mea [i cu toat\ fiin]a mea. Da, Doamne, prin Duhul T\u Cel Sf^nt, `nva]\-m\ bun\tatea, via]a dreapt\ [i cuno[tin]a; d\-mi s\ cunosc adev\rul T\u `nainte de a m\ pogor^ `n morm^nt. Lunge[te-mi via]a `n aceast\ lume p`n\ ce-}i voi oferi o poc\in]\ adev\rat\. Nu m\ smulge la jum\tatea zilelor mele, nici `n r\stimpul c^nd sufletul meu este `nc\ orb. {i c^nd ~]i va binepl\cea s\ pui cap\t vie]ii mele, spune-mi ceasul mor]ii mele, pentru ca s\-mi pot preg\ti sufletul s\ Te `nt^lneasc\. ~n acest ceas de temut, fii cu mine, Doamne, [i d\ruie[te-mi bucuria m^ntuirii Tale. Cur\]e[te-m\ de gre[alele mele cele ascunse [i de toat\ nedreptatea t\inuit\ `ntru mine [i d\ruie[te-mi r\spuns bun `naintea `nfrico[atei Tale judec\]i. Da, Doamne, `n marea Ta milostivire [i `n nem\rginita Ta iubire de oameni, prime[te-mi rug\ciunea.

44

28. Rug\ciune
O Isuse Dumnezeu, Auzi, Doamne, glasul meu. C^nd cu lacrimi strig la Tine, Ai, Doamne, grij\ de mine. Lumineaz\-mi inima, Ca s\ Te pot l\uda. Cu Preasf^nt S^ngele T\u, Sfin]e[te sufletul meu. Pune paz\ gurii mele, S\ nu mint\, s\ nu-n[ele. F\ ca ochii mei s\ vaz\ A Ta str\lucit\ raz\. D\ Doamne spor m^inilor mele Ca s\ pot lucra cu ele. {i s\ dau celor lipsi]i, {i de toate nec\ji]i. Picioarele s\-mi p\[easc\ Spre-mp\r\]ia Cereasc\. Toate faptele s\-mi fie Spre a ta ~mp\r\]ie. O, Isuse Dumnezeu, Auzi, Doamne, glasul meu. Auzi, rug\ciunea mea {i pune-o `n fa]a Ta. Sf^nt\ Cruce, arm\ dulce, Fii cu mine un' m-oi duce. Tu e[ti cruce adev\rat\, Pe umeri e[ti ridicat\. Eu m\ culc seara `n pace, Satana n-are ce-mi face. Eu m\ culc `n patul meu, Tu fere[te-m\ de r\u. O, M\icu]a mea miloas\, Vezi necazul ce m-apas\. Nu c\ta c\ suntem r\i, C\ to]i suntem fiii T\i. Caut\ cu rug\ciune {i trimite pace-n lume. O, M\icu]a vie]ii mele, Ap\r\-m\ de orice rele. Amin.

Sf^nt\ Cruce, arm\ dulce, Hai cu mine un' m-oi duce. Sf^nt\ Cruce, c^nd te fac, De mare n\luc\ scap. C^nd Te fac pe pieptul meu, Pream\resc pe Dumnezeu. C^nd fac Cruce la culcare, Dob^ndesc Harul cel mare. Toat\ noaptea dorm `n pace, Vr\jma[ul n-are ce-mi face. O, Isuse-al meu preadulce, Ap\r\-m\ cu sf^nta Cruce. Binecuvintez\ al meu pat, Ca s\ am somnul curat. Doamne, Dumnezeul meu, Iart\ greul meu p\cat. Pune straj\ gurii mele, S\ nu mai spun vorbe rele. {i `n toat\ via]a mea, S\ c^nt numai slava Ta. Amin.

45

29. Scrisoare de la Isus Cristos
~]i trimit aceast\ scrisoare prin unul din ucenicii mei. Vreau s\-]i spun c^t de mult te iubesc, c\ m\ intereseaz\ soarta ta [i a[ dori s\ comunic\m. Azi diminea]\, c^nd te-ai sculat, eram l^ng\ patul t\u, `n lumina minunatului meu r\s\rit, care a inundat odaia. Am sperat c\ `mi vei spune „Bun\ diminea]a”, dar n-ai f\cut-o. M-am g^ndit c\ poate era prea devreme [i nu m-ai observat. }i-am s\rutat fa]a cu boarea dimine]ii. Am rev\rsat asupra ta mireasma dulce [i parfumat\ a florilor. }i-am fredonat o melodie de dragoste prin ciripitul p\s\relelor. Ai trecut pe l^ng\ mine gr\bind pasul. Mai t^rziu te-am privit merg^nd [i discut^nd aprins cu vecinii [i prietenii. Ah! C^t a[ fi vrut s\ schimbi c^teva cuvinte [i cu mine! M-am apropiat [i am sperat s\-mi vorbe[ti! Ai trecut pe l^ng\ mine f\r\ s\ m\ bagi `n seam\. Dup\ amiaz\ ]i-am trimis o ploaie `nvior\toare [i ]i-am str\lucit prin fiecare pic\tur\. Am strigat din cer cu glas de tunet, doar doar m\ vei auzi! Apoi ]i-am picurat un curcubeu fermec\tor `n mijlocul norilor mei aurii. Mi-am zis: „Cu siguran]\ m\ vei vedea!” Dar, ca un f\cut, nu m-ai v\zut. Seara, la sf^r[itul zilei, ]i-am trimis un apus de soare minunat, apoi ]i-am f\cut cu ochiul de mii de ori prin stelele mele str\lucitoare, sper^nd c\ m\ vei vedea [i-mi vei face [i tu cu ochiul. Am r\mas `n[elat [i de data aceasta. ~n sf^r[it, noaptea, la culcare, am rev\rsat lumina lunii pe fa]a ta, ca s\-]i amintesc c\ nu te-am uitat. Am sperat c\ m\car acum ai s\-mi vorbe[ti, `nainte de culcare. Nu mi-ai spus nici un cuv^nt. M-a durut mult lucrul acesta, totu[i am continuat s\ stau de veghe la c\p\t^iul t\u, sper^nd c\ m\car a doua zi vei observa prezen]a mea. Tot astfel `n fiecare zi am continuat s\ m\ descop\r prin tot felul de c\i, n\d\jduind c\ vei dori s\ fiu P\storul t\u. Eu pot s\-]i port de grij\ ca nimeni altul. Eu sunt p\storul cel bun, care [i-a dat via]a pentru oile sale. Eu am venit pentru ca oile mele s\ aib\ via]\ din bel[ug. Dragostea mea pentru tine este mai ad^nc\ dec^t marea [i mai `nalt\ dec^t cerul; te iubesc cu iubire ve[nic\, de aceea `]i p\strez bun\tatea mea. Vreau s\ mi te d\ruie[ti [i am at^tea s\-]i `mp\rt\[esc! Pentru binele t\u, te rog s\-mi r\spunzi! Iat\, Eu stau la u[\ [i bat. Dac\ aude cineva glasul meu [i deschide u[a, voi intra la el, voi cina cu el [i el cu mine. Al t\u prieten care te iube[te. Isus Cristos!

46

30. Mesaj de la Dumnezeu
Te rog s\ fii atent, pentru c\ sunt schimb\ri pe care TU trebuie s\ le faci `n via]a TA. Acestea sunt schimb\ri pe care trebuie s\ le `ndepline[ti pentru a putea s\-mi ]in promisiunea de a-]i asigura pacea, bucuria [i fericirea `n via]\. ~mi cer scuze pentru orice ne`n]elegere, dar tot ceea ce-]i spun nu-]i cere prea mult timp. {tiu, ]i-am dat deja cele 10 porunci. P\streaz\-le. Dar urmeaz\ [i aceste sfaturi: NU TE MAI ~NGRIJORA: Via]a te-a `nv\]at s\-]i faci griji. Ai uitat c\ EU sunt aici pentru a-]i lua greut\]ile [i a le purta `n locul t\u? Sau `]i face pl\cere s\ te nec\je[ti pentru fiecare lucru mic ce-]i iese `n cale? F| O LIST|: Ceva trebuie f\cut, sau de ceva trebuie avut grij\? F\ o list\. Nu, nu lista ta. Pune-le pe lista MEA. Las\-m\ pe mine s\ fiu cel care are grij\ de problemele tale. Nu pot s\ te ajut, p^n\ nu te `ntorci la mine. {i, cu toate c\ lista mea este lung\, EU sunt totu[i.... DUMNEZEU. Pot avea grij\ de tot ceea ce pui `n m^inile MELE. De fapt, ca s\ spunem adev\rul, EU pot avea grij\ de mai multe lucruri pentru tine dec^t ai putea vreodat\ s\-]i imaginezi. Odat\ ce mi-ai dat MIE greut\]ile tale, nu mai `ncerca s\ le iei `napoi. Ai `ncredere `n MINE. Ai `ncredere c\ voi avea grij\ de tot ceea ce-]i trebuie, de problemele tale, de `ncerc\rile prin care treci. Ai probleme cu copiii? Pune-i pe lista MEA. Ai probleme cu banii? Pune-i pe lista MEA. Ai probleme emo]ionale? Pune-le pe lista MEA. De dragul MEU, pune-le pe lista MEA. Vreau s\ te ajut. Trebuie doar s\ ceri. LAS|-LE ~N PACE: Nu te scula diminea]a spun^nd: „Ei bine, m\ simt mult mai puternic acum, cred c\ pot prelua controlul de aici `ncolo.” De ce crezi c\ te sim]i mai puternic acum? Este simplu. Pentru c\ mi-ai dat MIE greut\]ile tale [i EU am grij\ de ele. De asemenea EU re`nnoiesc puterea ta [i te acop\r cu pacea MEA. Nu [tii c\ dac\ `]i dau `napoi problemele, tu vei reveni acolo de unde ai plecat?! Las\-le cu MINE [i uit\ de ele. Las\-m\ numai s\-mi fac treaba.
47

VORBE{TE CU MINE Vreau s\ ui]i multe lucruri. Uit\ ce te scoate din min]i. Uit\ `ngrijorarea [i necazurile, pentru c\ [tii c\ am preluat controlul. Dar este un lucru pe care te rog s\ nu-l ui]i niciodat\. Te rog s\ nu ui]i s\ vorbe[ti cu MINE. DESEORI! Te iubesc! Vreau s\-]i aud vocea. Vreau s\ m\ incluzi `n lucrurile care se petrec `n via]a ta. Vreau s\ te aud vorbind despre prieteni [i despre familia ta. Rug\ciunea este pur [i simplu conversa]ia ta cu MINE. Vreau s\-]i fiu cel mai drag prieten. AI CREDIN}| De aici, de sus v\d o mul]ime de lucruri pe care nu le po]i vedea de acolo, de jos. Ai `ncredere `n MINE, c\ci nu ai dori s\ vezi cu ochii MEI. Voi continua s\ am grij\ de tine, s\ te veghez [i s\-]i acop\r nevoile. Trebuie numai s\ ai `ncredere `n MINE. Chiar dac\ am o sarcin\ mai mare dec^t tine, se pare c\ ai mari probleme numai cu partea simpl\ care-]i revine. C^t de greu poate fi doar s\ ai `ncredere? ~MPARTE Ai fost `nv\]at s\ `mpar]i lucrurile cu al]ii `nc\ de c^nd aveai 2 ani. C^nd ai uitat asta? Regula se aplic\ `n continuare. ~mparte cu cei mai pu]in noroco[i ca tine. ~mparte bucuria ta celor care au nevoie de `ncurajare. ~mparte r^sul t\u cu aceia care nu au auzit nimic de el, de mult timp. ~mparte lacrimile tale cu aceia care au uitat s\ pl\ng\. ~mparte credin]a ta cu aceia care nu au deloc. FII R|BD|TOR Am condus lucrurile astfel `nc^t, numai `ntr-o via]\, s\ ai mai multe experien]e diverse. Tu cre[ti de la copil la adult, ai copii, schimbi multe slujbe, `nve]i multe, c\l\tore[ti `n multe locuri, `nt^lne[ti mii de oameni [i experimentezi at^t de multe. Cum po]i fi at^t de ner\bd\tor, c^nd MIE `mi ia un pic mai mult dec^t ai crezut ca s\ `ndeplinesc ceva din list\. Ai `ncredere `n cronometrarea MEA, pentru c\ ea este perfect\. Numai pentru c\ am creat `ntregul univers `n numai [ase zile, to]i cred c\ trebuie s\ m\ gr\besc mereu, s\ fie totul repede, repede.

48

FII BUN Fii bun cu to]i, pentru c\ EU `i iubesc tot at^t de mult ca pe tine. Ei s-ar putea s\ nu se `mbrace ca tine, sau s\ vorbeasc\ la fel ca tine, sau s\ tr\iasc\ la fel ca tine, dar EU tot v\ iubesc pe to]i. Te rog s\ `n]elegi asta, pentru binele MEU. V-am creat pe fiecare dintre voi, astfel `nc^t s\ fi]i diferi]i. Ar fi mult prea plictisitor dac\ a]i fi fost identici. Te rog s\ `n]elegi c\ EU iubesc fiecare din aspectele care v\ diferen]iaz\. IUBE{TE-TE PE TINE ~NSU}I C^nd eu te iubesc at^t de mult, cum e posibil ca tu s\ nu te iube[ti? Ai fost creat de MINE numai pentru un singur scop – s\ fii iubit [i s\ iube[ti la r^ndul t\u. EU sunt Dumnezeul iubirii. Iube[te-M|, iube[te-]i vecinii. Dar iube[te-te [i pe tine `nsu]i. Inima mea se `ntristeaz\ `n durere c^nd te v\d c\ te superi atunci c^nd lucrurile ies prost. ~mi e[ti foarte drag. Nu uita asta, niciodat\! Te iubesc din toat\ inima MEA, DUMNEZEU!

31. Rug\ciunea postului
Tata din Ceruri, te rog sa-mi binecuvintezi familia, prietenii, rudele si pe cei pe care ii iubesc, si pe cei care citesc aceasta rugaciune chiar in acest moment. Arata-le Tu o noua imagine a dragostei si puterii Tale nemarginite. Duhule Sfant, te rog sa-i ajuti , chiar in acest moment. Acolo unde exista durere, te rog sa le daruiesti pacea si mila Ta. Acolo unde exista indoiala, te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau. Unde exista o nevoie, te rog sa le-o implinesti. Binecuvinteaza-le Tu caminul, familia, munca, da-le Intelepciune si Lumina in viata lor. Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa, mergi inaintea lor si deschide-le calea. Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa in toata viata lor. Iarta-le lor pacatele facute cu voie sau fara de voie, cu stiinta, din nestiinta sau pe cele pe care nu si le amintesc. Condu-i Tu pe Calea Ta Cea Sfinta, In Numele Fiului Tau, Iisus Hristos. Doamne Tata, Fiule si Duhule Sfint, iti multumesc ca tu vei face mai mult decit iti pot eu cere!

Amin !

49

32. Rug\ciune pentru a g\si curajul de a-]i urma menirea vie]ii
Arhanghele Mihail, te rog sa vii la mine acum, te rog sa cobori in mintea si in inima mea si sa inlaturi toate temerile care ma impiedica sa fac schimbari in viata. Te rog ajuta-ma sa merg inainte fara teama, cu deplina credinta in DUMNEZEU. Te rog sa ma ajuti sa aflu ca DUMNEZEU ma sprijina cu aceeasi energie care mentine planetele pe cer. Las acum toate grijile si temerile mele in seama lui. Ajuta-ma sa aflu, sa cred in DUMNEZEU si sa-mi deschid inima pentru iubire, ca sa pot trimite aceeasi iubire.

33. Rug\ciune pentru a-[i aminti menirea
DOAMNE si voi ingerilor, imi ridic glasul catre voi acum. Cred ca am uitat scopul venirii mele pe pamint. Stiu ca sunt aici ca sa va ajut in marele vostru plan al iubirii. Va rog sa-mi oferiti indrumari limpezi pe care sa le observ si sa le inteleg cu usurinta, astfel incit sa pot sti ce sa fac pentru a-mi implini menirea vietii mele. Va multumesc! Amin. ''Doamne, te iubesc si am nevoie de tine, vino in inima mea si binecuvinteazama pe mine, pe familia mea, casa mea, prietenii mei, in numele Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.''

RUGĂ
Doamne, Ajută-mă să le pot spune celor puternici Adevărul în faţă, Să nu mint doar pentru a Câştiga aplauzele celor slabi. Dacă-mi dai noroc..., nu-mi lua fericirea. Dacă-mi dai putere..., nu-mi lua raţiunea. Dacă-mi dai succes..., nu mă lipsi de umilinţă. Dacă-mi dai umilinţă..., nu-mi lua demnitatea. Ajută-mă ca întotdeauna, Să văd şi reversul medaliei. Nu mă lăsa să-i învinovăţesc pe ceilalţi, Pentru că nu gândesc ca mine.
50

Învaţă-mă să iubesc oamenii, Ca pe mine însumi. Învaţă-mă să mă judec ca pe restul. Nu mă lăsa să alunec în orgoliu, Şi nici în disperare sau eşec. Mai bine aminteşte-mi că eşecul, Este experienţa care precede triumful. Învaţă-mă ca în ciuda suferinţei, Să merg înainte. Învaţă-mă ca în ciuda decepţiilor, Să nu-mi pierd încrederea. Învaţă-mă că a ierta, Este cel mai important lucru Pentru cel puternic Şi că răzbunarea Este semnalul primitiv Al celui slab. Dacă-mi iei norocul..., lasă-mi speranţa. Dacă-mi iei succesul..., lasă-mi puterea De a trece peste eşec. Dacă eu aş greşi cuiva..., dă-mi curaj Să-mi cer iertare. Dacă cineva mi-ar greşi mie..., Dă-mi curaj să-l iert. Doamne! Dacă eu uit de Tine, Tu să nu uiţi de mine!

51

Instructiuni pentru printare : 1)File – Print –Properties : Finishing : 2 pages per sheet : Right, then down; Odd pages 2)File – Print –Properties : Finishing : 2 pages per sheet : Left, then down; Even pages

52

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful