Caracterizarea personajului principal: Harpagon era un bărbat în vârstă de 60 de ani ce reprezintă tipul avarului absolut.

Încă de la început el este prezentat direct, prin intermediul personajelor ca fiind avar, de aceea le era frică copiilor săi să fie sinceri cu el. De altfel această obsesie pentru bani se observă şi în acţiunile sale, suspectându-i pe toţi de furt. La Flenche afirmă: " Dintre toţi oamenii, cel mai inuman om dintre toţi muritorii, cel mai dur şi cel mai zgârcit muritor. Laude, stimă, vorbe binevoitoare şi amiciţie cât să vă placă, dar bani câtuşi de puţin. Nu există nimic mai tăios şi mai uscat ca favorurile lui de " a da", este un cuvânt care îi provoacă atâta repulsie încât nu spune niciodată: " vă dau bună ziua" ci " vă împrumut bună ziua". " E încăpăţânat, dar de o încăpăţânare care disperă pe toată lumea. Iubeşte banii mai mult decât reputaţia, onoarea şi virtutea, iar dacă îi ceri, îl apucă pandaliile." Jacques spune: " Aţi dat în judecată pisica unui văr pentru că v-a mâncat un rest de pulpă de oaie. Mariane la prima întâlnire cu el afirmă că este un om respingător. De altfel când îşi pierde banii, se pierde practic pe sine însuşi, acuzându-se chiar şi pe el însuşi vinovat de furtul banilor. " Aşa voi nu mai pot trăi! Ăsta e, nu mai pot, mor, am murit, sunt îngropat! [...]Vreau să spânzur pe toată lumea; şi dacă nu-mi găsesc banii mă voi spânzura şi eu apoi! La întâlnirea cu comisarul reiese faptul că nu avea încredere în absolut nimeni şi cât de disperat era să îşi găsească averea. " Pe cine suspectaţi de acest furt? " Pe toată lumea şi vreau să-i reţineţi pe toţi locuitorii oraşului şi chiar pe cei din suburbii." Nu îi păsa de nimic altceva înafară de bani, nici măcar de copii săi, cum îi considera doar nişte afaceri de pe urma căreia putea profita. Zgârcenia, singura trăsătură evidentă a personajului, este de notorietate publică, aşa cum se obseră din portretul pe care i-l face jupânul Jacques. Este trăsătură pe care i-o recunosc cei apropiaţi - copiii săi, servitorii, peţitoarea - ale căror atitudini se modelează în funcţie de această realitate.  Cléante întelege că restituirea banilor reprezintă calea de a o obţine pe Marianne, Valère pricepe că singura şansă de a se căsători cu Elise este sa renunţe la zestre, iar Élise îl sfătuieşte pe iubitul ei sa cîştige încrederea lui Harpagon, magulindu-l şi încurajându-i zgârcenia.  Harpagon are rezonanţa avariţei, a zgârceniei peste măsură, astfel încât, de-a lungul timpului, graţie şi renumelui piesei, el a devenit sinonimul acestor păcate omeneşti. Personajul se defineşte şi prin limbaj, canalizat în sensul îngroşarii defectelor, căci replica ,,fără zestre" devine un tic, şi prin vestimentaţia cenuşie, rezistentă, cu urme evidente de uzare, semn al zgârceniei îndreptate împotriva propriei fiinţe. Rezumat:

În felul acesta iese la iveală nu doar adevărata vină a lui Valere . lipsa oricărei zestre pentru Elise şi Cleante . În “Avarul” . Cel care găseşte soluţia este La Fleche . vrând să ştie dacă fiul său o găseşte potrivită pentru o soţie . Eliza . Înnebunit . Cei doi copii ai lui Harpagon s-au îndrăgostit : Cleante îi mărturiseşte surorii sale. Lovitură de teatru : atât acesta . Harpagon întrebase pentru sine . care şi-a recuperat şi iubita casetă . “Fără să fie prea egoist“ . cât şi frumoasa Marianne sunt copiii domnului Anselme . Fireşte că tânărul îi face portretul cel mai încurajator. Cămătarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon . fiului său îi rezervase deja o văduvă bogată . iar în plus haine noi de nuntă pentru părintele lor .   Cleante trebuie să o ia înaintea tatălui său .  Deşi amândurora dragostea le este confirmată . fiica unei văduve destul de strâmtorate din apropiere . Moliere păstrează doar ideea centrală : un zgârcit care îşi ascunde comoara . îi laudă fără încetare bunul simţ şi cumpătarea . dar şi identitatea sa . dar nu are nici un ban . a cărui familie se risipise pe vremuri într-un naufragiu din care fiecare se socotise unic supravieţuitor . De dragul său şi-a ascuns identitatea şi s-a tocmit slujitor al tatălui ei . care nici nu cere zestre . generos a acceptat toate condiţiile lui Harpagon : suportarea tuturor cheltuielilor .   . Luat din scurt asupra “crimei” sale . Eliza . căci s-a decis să-şi ia o soţie tânără şi cuminte . care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină . în vreme ce Elise se va căsători cu bătrânul Anselme . la rândul ei este îndrăgostită de Valere . fiu rătăcit al unei familii bogate . Pentru a căpăta încrederea suspiciosului avar .dar . Jupân Jacques (bucătar şi vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere .  Norocul pare însa să-i surâdă lui Cleante : Harpagon îl cheamă să-i ceară părerea chiar în privinţa Mariannei . sosit şi el întâmplător . Căsătoria celor două perechi nu mai este în pericol . a procurorului şi a lui Anselme . Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru Elise şi încearcă să-şi ceară iertare în faţa lui Harpagon . căci ştiu că zgârcenia tatălui său nu le va permite niciodată să se căsătorească după pofta inimii . aprobându-i iniţiativele cele mai absurde . care chiar îşi căuta părinţii atunci când a întâlnit-o . obsedat de pierderea ei . marea iubire pentru Marianne . pe numele său adevărat don Thomas d’Alburcy . Harpagon îşi ameninţă servitorii şi îl cheamă pe procuror . Eliza şi Cleante nu sunt tocmai fericiţi . valetul lui Cleante . aruncă vina asupra lui . surpriză . pornind de la “Aulularia” lui Plaut . căci Anselme .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful