P. 1
comunicare interculturala

comunicare interculturala

|Views: 30|Likes:
Published by Adina Simona

More info:

Published by: Adina Simona on Apr 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/18/2013

pdf

text

original

Prof. drd.

Mitrofan Adina-Simona Școala cu clasele I-VIII Copălău Comunicarea interculturală, mijloc de influențare lingvistică Tema articolului de față a fost inspirată de o situație concretă ce aparține mediului școlar actual, mai exact activitatea desfășurată în cadrul Centrului cultural de la Școala cu clasele I-VIII Nr. 3 Botoșani, o școală care reunește elevi de etnie română, rromă și ruși – lipoveni și care valorifică, în mod deosebit, fenomenul comunicării interculturale. Cultura (lat. cultura, cu semnificaţia iniţială de „cultivare a pământului”) reprezintă, pe de o parte, formaţia socială şi intelectuală a unui individ sau a unui grup de indivizi şi, pe de altă parte, suma realizărilor unui grup uman, tot ce înseamnă modul lui de viaţă care include atitudinile, valorile, credinţele, artele, cunoaşterile ştiinţifice, maniera de a percepe şi de a interpreta realitatea, obişnuinţele de gândire şi de acţiune etc. Contactul dintre limbi şi culturi nu este un fenomen ce a luat naştere în epoca contemporană. Cercetările lingviştilor şi ale sociologilor au demonstrat şi demonstrează în continuare că nu există limbă izolată, ferită de atingerea altor limbi, deci ferită de alte influenţe. Comunicarea interculturală reprezintă o formă de comunicare între culturi prin intermediul căreia sunt transmise elemente culturale (atitudini, valori, tradiții, mod de viață etc.) asociate cu elemente lingvistice ceea ce ne permite să afirmăm că orice comunicare între culturi este şi o comunicare între limbi adică o comunicare interlingvistică. Legat de acest aspect, filosoful Lucian Blaga a identificat două niveluri cultural lingvistice: o cultură minoră care cuprinde creaţia populară şi care este strâns legată de istoria şi de specificul unui popor şi o cultură majoră corespunzătoare creaţiei ştiinţifice, filozofice şi artistice elevate. Existenţa acestor două niveluri cultural-lingvistice presupune şi două aspecte diferite ale comunicării interculturale. Dacă la nivelul culturii şi limbii populare influenţele străine se produc de obicei în condiţii de vecinătate şi convieţuire şi se realizează bilateral, la nivelul culturii erudite influenţele străine au aproape întotdeauna cauze culturale şi sunt de cele mai multe ori unilaterale (cum este cazul marilor influențe manifestate asupra culturii românești: franceză, engleză, germană). Pe terenul limbii, consecința cea mai evidentă a contactului dintre două culturi o reprezintă interferențele lingvistice ( împrumutul de cuvinte/ unități frazeologice/ sensuri/ tipare sintactice etc.) Dacă ne referim strict la mediul lingvistic românesc, coexistența diferitelor etnii pe teritoriul țării noastre reprezintă o sursă de interferențe lingvistice dintre cele mai variate care afectează în primul rând aspectul vorbit al limbii române. Deși Dicționarul explicativ al limbii române (ediția 2009) înregistrează un număr considerabil de cuvinte de origine rromă ce fac parte mai ales din limbajul argotic românesc, despre o influență a limbii rromani asupra limbii române s-a vorbit relativ puțin comparativ cu alte influențe (Al. Graur a dedicat o carte acestei teme „Les mots tsiganes en roumain”). Studiile dedicate limbajului tinerilor au confirmat faptul că cea mai mare pondere a termenilor argotici este deținută de termenii de origine rromă. Amintim doar câteva dintre aceste elemente care reprezintă fie împrumuturi directe, fie cuvinte formate pe terenul limbii române pornind de la baze lexicale de origine rromani: baftă (noroc, șansă), din țig. baht; barosan (persoană influentă), derivat de la baros (ciocan mare ) cu originea în țig. baros; bengos (glumeț) din țig. benga (drac); a cafti (a lovi, a bate) din țig. cafti; canci (deloc, nimic) din țig. kanč; călău (om crud, sângeros) din țig. kalo (negru);

Institutul European. Bucureşti. mișto (foarte frumos) din țig. șucar (om frumos. lucru caraghios) din țig. accesorii. IX. p. manglo. șuto. a deteriora) din țig. Ed. ridicol. Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european. Iaşi. Bucureşti. dar și de contextul social care a favorizat contactul permanent între reprezentanții celor două etnii. mišto. dili. muzică. a paradi (a strica. 1985. Procesul de pătrundere a acestor termeni în limba română a fost susținut și de aspecte ce țin de stilul de viață fascinant al populației de origine rromă: vestimentație. în Opere. spiritul aventurier etc. compus prin sudarea lui ditai (cf. 335-349. țig. Academia Română. vol. nasvalo (bolnav) sau nasul (rău. obiceiuri. lovele (bani) din cuvântul ţigănesc lovo. ditamai (foarte mare). a mangli (a fura) din țig. etc. nasol ( om urât. Dicţionarul explicativ al limbii române. șukar. meschin). dita) cu mai. Lucian Blaga. a șuti (a fura) cu originea în țig. bine) provenit din țig. Bibliografie Ioan Oprea. Univers Enciclopedic Gold. pharado. Cultura minoră şi cultura majoră. 2009 .- diliu (aiurit. nebun) din țig.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->