2.

CARACTERIZAREA ŞI CLASIFICAREA DEŞEURILOR
În literatura de specialitate noţiunea de deşeu este prezentă sub diverse denumiri: deşeuri solide urbane şi industriale, reziduuri menajere, stradale şi industriale, gunoi menajer şi stradal, rebuturi, refuzuri etc. După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile, iar după origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri. Rebut poate fi o maşină, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. Reziduuri sunt materiile prime, materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj,comerţ, ramuri industriale, agroalimentare etc.). Ca aspect fizic, reziduurile pot fi solide, lichide sau gazoase. Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere deşeurile se clasifică astfel: deşeuri miniere; deşeuri din industria metalurgică şi energetică; deşeuri de producţie; deşeuri din construcţii; deşeuri stradale; deşeuri menajere; deşeuri agrozootehnice; deşeuri periculoase; deşeuri radioactive. 2.1. Deşeuri miniere Deşeurile miniere sunt reprezentate prin sterile de mină şi sterile de flotaţie. Ele sunt constituite din fragmente de roci şi minereuri sărace care sunt depuse de regulă la gura minei. Prezenţa sulfurilor şi în special a piritei declanşează procesul de alterare cu formarea de H2SO4 şi care contribuie în bună măsură la poluarea solului şi a apelor din zonele învecinate. 2.2. Deşeuri din industria metalurgică şi energetică Deşeurile din industria metalurgică şi energetică sunt reprezentate prin zguri, cenuşă, nămoluri, prafuri. Aceste deşeuri pot conţine metale grele la care se adaugă sulfuri şi cloruri solubile care pot polua uneori intens mediul înconjurător. De asemenea praful foarte fin poate produce o poluare intensă a solurilor din jur. Cenuşa şi zgura pot fi reciclate în domeniul construcţiilor. 2.3. Deşeuri de producţie Deşeuri de producţie în cantităţi mai mari se formează în industria de extracţie a materialelor de construcţie, industria alimentară şi a băuturilor, industria forestieră etc. Deşeurile din industria chimică, textilă, de prelucrare a lemnului şi a sticlei sunt parţial reciclate în calitate de materie primă. Reziduurile toxice sunt dirijate spre înhumare în poligoane special organizate. 2.4. Deşeuri din construcţii Deşeurile din construcţii reprezintă materialele provenite din demolarea şi din resturile de materiale rămase de la şantierele de construcţii civile şi industriale. Efectul major al acestor deşeuri este asupra solurilor, care sunt transformate în soluri desfundate, iar în zonele de depozitare în soluri antropice. Foarte puţine materiale de acest gen pot fi reciclate. 2.5. Deşeuri stradale

. În Republica Moldova acestea sunt reprezentate prin: deşeuri alimentare (35 – 45%). ţesături (4-7%). Volumul total al deşeurilor menajere acumulate pe teritoriul Republicii Moldova constituie circa 25 mln. În stare proaspătă însă dejecţiile animaliere prezintă un pericol atât pentru mediu cât şi pentru culturile care se vor dezvolta pe teritoriile tratate cu aceste reziduuri. Suprafaţa depozitelor ocupate de deşeuri menajere constituie circa 1304 ha. Unele dintre ele au o largă întrebuinţare ca combustibil. piatră. metale. cum sunt cocenii şi paiele. gumă (1-3%).compostabile (resturi organice rezultate de la pregătirea hranei). ateliere auto. După posibilitatea de valorificare reziduurile menajere sunt de mai multe tipuri: .5-2. industria metalurgică. Deşeuri periculoase Deşeurile periculoase cuprind substanţe toxice care pot produce efecte negative asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei. Pentru Republica Moldova acest parametru variază între 0. materiale plastice). Reziduurile menajere reprezintă o sursă importantă de răspândire a infecţiilor prin numărul mare de agenţi patogeni pe care le conţin. plastic. Deşeuri menajere Deşeurile menajere sunt reziduurile solide colectate de la locuinţele populaţiei. . fier 1. Mai frecvent ele pot fi reprezentate prin hârtie. m3 (2004). numărul lor fiind de 1747. piele.inerte (materiale de construcţii. lemn (1-2%). iar dejecţiile animaliere reprezintă un important îngrăşământ agricol. Aceste deşeuri pot fi transportate la rampele de depozitare controlată şi folosite ca material inert de acoperire intermediară. resturi ceramice şi sticle. 2.reciclabile (hârtie. Principalul parametru de evaluare cantitativă a deşeurilor menajere este reprezentat de cantitatea de deşeuri pe locuitor. materiale plastice (1. nisip. ceramică). metale).3%).4 t/loc/an.3-0. . Aceste deşeuri provin în cea mai mare parte din industria chimică. pietriş.combustibile (lemn. În prezent cea mai mare parte din aceste deşeuri este depusă în depozite şi numai o mică cantitate (≈20%) este prelucrată prin reciclare şi compostare.6.Deşeurile stradale sunt deşeurile colectate din zonele stradale specifice activităţii cotidiene populaţiei sau rezultate din depunerea de materiale solide în aceste spaţii sau sunt deşeuri vegetale provenite din spaţiile verzi. Deşeuri agrozootehnice Deşeurile agrozootehnice sunt reprezentate prin resturi vegetale şi dejecţii animaliere.7-2. Managementul deşeurilor menajere solide trebuie abordat din punct de vedere al schimbării mentalităţii populaţiei pentru a considera unele deşeuri menajere ca sursă de materii prime secundare. sticlă. resturi alimentare. 2. exceptând deşeurile radioactive.0%). carton (20 –28%). metale (aluminiu. hârtie. cauciuc. materiale plastice.7. alte deşeuri (1-2%). Neutralitatea reziduurilor zootehnice se poate realiza prin metoda compostării. 2.8. praf. . Din numărul total numai 670 sunt autorizate. rafinării. iar în ultimul timp se utilizează îndepărtarea acestora cu ajutorul apei şi apoi tratarea comună a reziduurilor solide şi lichide în staţii de epurare a apelor uzate. ceramică (1-2%). sticlă (3-6%).

acizi compuşi organofosforici. Trebuie studiate separat cu mare atenţie posibilităţile de valorificare a reziduurilor. ecranate corespunzător până la depăşirea timpului de înjumătăţire după care pot fi îndepărtate . O altă substanţă extrem de toxică reprezintă dioxina. sanitare. Aceste pesticide sunt concentrate în plante şi ajung direct prin alimente la om şi la animale. iar managementul lor depinde de experienţa şi specificul fiecărei ţări. evacuarea apelor uzate. a căldurii obţinute în cazul arderii reziduurilor. După tratare sunt înglobate în blocuri compacte de sticlă. solvenţi organici halogeni. construcţii etc. plumb şi îndepărtate în locuri speciale denumite cimitire radioactive.9. hidrologice. Deşeurile periculoase sunt depozitate separat. medicale şi de cercetare. cianuri. având la bază date statistice de la diferite organe şi servicii meteorologice. ceramică. transport. care stă la baza producerii altor substanţe toxice periculoase. inundaţiile posibile. rezultate pe parcursul tratării . extracţia şi prelucrarea minereului radioactiv. Cele mai periculoase substanţe chimice sunt pesticidele folosite în agricultură pentru protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor. cerinţele din acest domeniu (valorificarea compostului. fenoli. a terenurilor protejate. Sunt reprezentate prin compuşi metalici. Apele de suprafaţă precum şi cele subterane pot fi poluate cu pesticide prin infiltraţiile produse de apele pluviale. Dioxina apare de asemenea şi la arderea reziduurilor menajere conţinând plastic sau lemn tratat cu substanţe chimice clorurate. Reziduurile care conţin radionuclizi cu viaţa scurtă şi activitate redusă şi al căror pericol nu e prea mare sunt colectate şi păstrate în containere speciale. Radionuclizii care conţin radionuclizii cu viaţă lungă şi activitate mare şi deosebit de periculoase sunt tratate în vederea reducerii volumului. Dioxina este un component al erbicidelor clorurate folosite destul de intens în agricultură. pesticide. vopsele. reziduuri de spital. agricole. eteri. a locurilor de agrement şi odihnă. posibilităţile de valorificare a unor sortimente de reziduuri. fie cu substanţe puternic oxidante. 3. VALORIFICAREA ŞI NEUTRALIZAREA DEŞEURILOR SOLIDE Proiectarea porneşte în general de la anchetarea şi examinarea (diagnosticarea) atentă şi analitică a situaţiei. Deşeuri radioactive Deşeurile radioactive rezultă din numeroase activităţi industriale. gradul de poluare a atmosferei. PROBLEME DE PROIECTARE PRIVIND EVACUAREA. Cele mai mari cantităţi rezultă din activitatea de producere a energiei electrice. Reziduurile radioactive sunt tratate diferenţiat în funcţie de radionuclizii pe care îi conţin. izvoarele de ape de tratament balneologic. Dintre condiţiile locale concrete trebuie analizate cu mare atenţie situaţia apelor freatice.unităţi medicale. 2. fie incinerate în crematorii cu circuit închis pentru a nu polua atmosfera. alimentarea cu apă potabilă. cât şi de la determinarea modificărilor şi tendinţelor (prognozarea) care pot apărea în perioada pentru care se proiectează.

• arderea (incinerarea). piroliza şi reducerea chimică) vor sta la baza înfiinţării unor unităţi industriale capabile de a trata în condiţii ecologice şi de eficienţă economică 500-1000 t/zi de materii organice solide. având ca subprodus etanolul sau gazul metan. chiar dacă în faza incipientă operaţia era făcută la o scară redusă. • reducerea chimica şi biologică. evacuarea prin canale pneumatice.1. incinerarea. numărul mijloacelor de transport şi a personalului muncitor. Trebuie determinate tendinţele modificărilor previzibile pentru perioada de proiectare. Pe baza sistemului de colectare şi de transport trebuie de determinat necesarul de recipienţi. Se analizează în detaliu suprafeţele cuprinse în evacuarea organizată. posibilităţile de tratare şi neutralizare ale acestora în comun cu reziduurile menajere (balanţa de reziduuri).1).2). locurile de amplasare a platformelor de precolectare a deşeurilor menajere. experimentate şi chiar aplicate patru procedee şi anume: • fermentarea (compostarea). Trebuie analizate toate celelalte reziduuri de altă provenienţă (industrială. PROCEDEE DE TRATARE A REZIDUURILOR MENAJERE SOLIDE Pentru tratarea importantelor cantităţi de reziduuri menajere până acum au fost studiate. După analizarea atenta a condiţiilor locale concrete trebuie făcute propuneri pentru depozitarea definitivă (neutralizarea) a reziduurilor.). • piroliza (degazarea sau degradarea termică).) ce pot apărea pe teritoriul pentru care se proiectează. de la spitale etc. având ca subprodus principal energia termică sau electrică. dimensionarea şi amplasarea rampelor de depozitare controlată. parţială sau în masă. Există mai multe sisteme de evacuare a reziduurilor din centrele populate: evacuarea flotabilă – prin reţeaua de canalizare (fig. reziduurile fiind împrăştiate în stare . gradul de tratare şi de pregătire al întreprinderilor şi unităţilor existente în acest domeniu. stradale. Schema de salubrizare depinde de gradul de amenajare a centrului populat. evacuarea cu transportul auto special al reziduurilor menajere în pubele sau containere si evacuarea mixtă. agricolă. cercetate. de construcţii. având ca subprodus principal combustibilul solid sau lichid. luând în consideraţie costurile şi indicatorii ecologici. 4. Tratarea deşeurilor prin fermentare (compostare) Depozitarea şi neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este considerată cea mai veche metodă.ca materie primă secundară etc. având ca subprodus principal compostul pentru agricultură. Este important de a se putea stabili care din cele patru procedee (fermentarea. unde prin curenţi de aer sau vacuum parţial reziduurile sunt conduse intr-un siloz (fig. Operaţiile de colectare şi evacuare a reziduurilor menajere se realizează de către serviciile de salubrizare subordonate primăriilor. prezentând compararea alternativelor. metodele actuale ale evacuării reziduurilor. Trebuie determinate relaţiile cantitative şi calitative ale reziduurilor menajere. 4. Se stabilesc zonele de colectare.

dar nu şi cel mai igienic. pentru că este cel mai ieftin.5-2. poartă denumirea de depozitare simplă sau depozitare controlată. în care se realizează prelucrarea mecanică (mărunţirea) şi fermentarea intensivă în flux continuu cu culturi speciale de bacterii. de mare productivitate. Depozitarea simplă a reziduurilor menajere constă în descărcarea simplă. Depozitarea controlată a deşeurilor cu asigurarea condiţiilor de fermentare aerobă permit transformarea lor. muşte. de la care se poate îmbolnăvi populaţia.. impermeabilizarea fundului rampei cu argilă sau alt material conform recomandărilor studiului hidrologic. 1. care va fi folosit la acoperirea finală a depozitului după umplere.).. În aceste condiţii sunt distruşi germenii patogeni. b) Reziduurile colectate zilnic din localităţii sunt aduse cu autogunoiere şi depozitate în straturi cu o grosime de cca. foste cariere sau alte terenuri.brută în câmp cu scopul principal de neutralizare. şanţuri de gardă pentru protecţia depozitului de scurgere a apelor de ploaie etc. utilizabil ca amendament în agricultură. În prezent locurile de depozitare a reziduurilor menajere mai poartă denumirea de rampe sau hale. Acest sistem de depozitare simplă este unanim recunoscut ca periculos pentru igiena publică. căpătând răspândire în Italia. Astfel de instalaţii s-au dovedit competitive cu incineratoarele. 10). Franţa. Tehnologia depozitării controlate a reziduurilor menajere trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) Înainte de începerea depozitării reziduurilor se vor lua toate măsurile indicate în studiul hidrologic privind protecţia apelor subterane şi de suprafaţă (îndiguiri. ca primă operaţie. iar depozitarea reziduurilor. mai comod.0 m. Substanţele organice existente în componenţa reziduurilor menajere constituie locul prielnic de adăpostire şi înmulţire a tot felul de infecţii. după modul în care se asigură protecţia mediului înconjurător. rozătoare. neorganizată a gunoaielor pe maidane în diverse gropi.Biostabilizator” unde. fără a se lua unele măsuri speciale pentru protecţia mediului înconjurător. Acesta reprezintă un amendament echilibrat după conţinutul elementelor nutritive de potasiu. iar compostul după maturizare în halde timp de 20-30de zile poate fi folosit fără nici un pericol. în condiţii igienice. se instalează fermentarea aerobă timp de 24 ore la temperaturi până la 70-80°C. sub acţiunea unor culturi speciale de bacterii. Compostul obţinut este comerciabil. Compostarea permite diferite niveluri de amenajare tehnică de la simpla depozitare controlată până la instalaţiile perfecţionate. Elveţia. drenarea terenului. utilizând diferite metode de umplere (fig. c) După operaţiile de împrăştiere şi compactare cu buldozerul . Analizele tehnico-economice au stabilit că aceasta este metoda optimă pentru reziduurile colectate din aşezări mici şi mijlocii. concretizată în instalaţia . Însă. câini vagabonzi etc. într-un compost stabil. fosfor şi azot. Acest sistem de depozitare a fost în trecut cel mai larg folosit. Compostarea amestecului de deşeuri solide cu nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate este o idee promiţătoare. se decopertează stratul vegetal.

Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere este o metodă termică de eliminare (denocizare) a acestora prin oxidarea completă la temperaturi înalte a materiilor organice prin folosirea. însă de a evita golurile mari de aer. Spre deosebire de incineratoarele vechi. cantaragiu şi buldozerist. iar pentru depozitarea unei tone arse este necesară o suprafaţă de numai 0. e) Compactarea trebuie făcută în aşa fel ca să permită totuşi aerarea reziduurilor şi deci să asigure fermentarea aerobă. rezultată din fermentaţia aerobă.în masă”. oxid de sulf şi particule de compuşi de zinc şi plumb. în gazele de evacuare ale uzinelor de ardere a reziduurilor menajere se mai găsesc şi alte substanţe nocive ca: acizii clorhidric şi fluorhidric. Folosirea procedeelor de ardere . Aceasta se realizează cu ajutorul gazelor naturale în prezenţa catalizatorului şi absorbanţilor de hidrocarburi. f) Rampele de depozitare trebuie să fie împrejmuite cu garduri demontabile. d) Straturile noi de deşeuri nu vor fi depuse decât după ce temperatura stratului precedent. Pentru excluderea gazelor evacuate în timpul arderii reziduurilor menajere se mai foloseşte arderea suplimentară (rearderea) a componentelor combustibile nearse.reziduurile se acoperă zilnic sau cel târziu la 48 ore cu un strat intermediar de separare de 20-30 cm din material inert (argilă. Prin ardere se reduce volumul reziduurilor cu aproape 85%. aparate de spălare precum şi sisteme umede de curăţirea gazelor. De aceea se poate aprecia că nici cele mai moderne uzine de ardere a .în masă” este acum admisă şi de organizaţiile ce se ocupă cu protecţia mediului înconjurător pentru că s-a constatat că în condiţiile funcţionării incineratoare în mod curent şi cu o ardere completă degajarea substanţelor toxice este redusă şi se încadrează în limitele admise. De la simple instalaţii de incinerare s-a ajuns ca în prezent să existe în lume peste 1000 de uzine moderne de ardere a reziduurilor menajere. În ţările europene se prelucrează prin ardere 20-25% din volumul reziduurilor. care constituie un pericol pentru sănătate.1 m2 . În plus se mai folosesc şi cicloane. 4. precum şi a celor materiale care îngreunează arderea cum sunt materiile organice.. care favorizează autoaprindere şi deci riscul incendierii rampei de depozitare. Exploatarea rampei este organizată de un grup alcătuit din portar.2. noile uzine de ardere a reziduurilor menajere utilizează o metodă tehnică numită ardere . de regulă. electrofiltre. nisip sau pământ). a scăzut până la valoarea temperaturii solului natural. Productivitatea celor mai mari uzine ajunge până la 2500 t/zi. Este cu mult mai bine dacă se realizează şi o selectare premergătoare arderii pentru excluderea arderii acelor componente care produc gaze nocive (dioxina) cum este cazul maselor plastice. Dar în afara dioxinei. Toate acestea scumpesc simţitor instalaţiile de incinerare a reziduurilor. care pot fi folosite în alte scopuri (producerea de compost).. a energiei termice şi a produselor de ardere rezultate.

faţă de 10-20% în cazul incinerării.) în etanol sau biogaz (metan). CH4 .cărbune solid din care se pot extrage uleiuri.metale şi sticlă. CO. . . În S. Reducerea chimică şi biologică a reziduurilor Reducerea chimică şi biologică a reziduurilor menajere sau transformarea în energie a acestora constă în conversia materiilor organice (celuloză. care pot fi recuperate fără alterări însemnate. .gunoaielor nu rezolvă total problema rentabilizării şi motivării investiţiilor. . . în scopul eliberării parţiale a componentelor gazelor toxice. 4.o parte condensabilă de hidrocarburi.se reduce volumul reziduurilor la 40%. şi în Japonia s-au construit instalaţii de piroliză în care se încălzesc reziduurile menajere la cca.4. . Piroliza (degazarea) reziduurilor menajere Piroliza.piroliza are avantajul că produsele obţinute pot fi stocate. În practică acest procedeu este denumit şi degazare. Componentele gazoase de piroliză sunt formate în principal din: H2 .1/3 din energia conţinută în reziduurile netratate este disponibilă sub formă de gaz pentru utilizări ulterioare. Sub efectul temperaturii ridicate se produce o sciziune şi o structură diferită a moleculelor organice.proporţia gazelor de piroliză ajunge până la 20% din cantitatea gazelor care rezultă la incinerarea reziduurilor. CO2 .U. amidon ş. prin care se obţine o descompunere termică a produşilor chimici şi în special a produşilor organici la o temperatură ridicată şi în absenţa oxigenului. . În acest scop Uniunea Europeană efectuează studii şi experimentări pentru a găsi noi metode de producţie a substanţelor chimice prin procedee fotochimice şi fotobiologice precum şi sisteme sintetice bazate pe cunoaşterea aprofundată a proceselor biologice de fotosinteză. Ca metodă de tratare şi valorificare a reziduurilor menajere. ceea ce este foarte important pentru epurarea gazelor. 700 °C într-un recipient ermetic spre a se obţine următorii patru compuşi: . 4. lichide şi solide. acestea să se transforme în substanţe combustibile gazoase. piroliza este încă în faza iniţială de aplicare. Caracteristicile procedeului de piroliză sunt următoarele: . Gazele care se formează în timpul pirolizei sunt supuse unei spălări în atmosfera umedă.gaz comparabil cu gazul de iluminat. după piroliza reziduurilor. ceea ce face ca. NH3 şi au o putere calorică mai mică de 3000 kcal/m3 N.a.3. deşi combustibilii găzoşi au anumite limite de înmagazinare. reprezintă un proces termic de tratare a reziduurilor menajere. ca şi incinerarea.A. Datorită simplităţii tehnologiei de bază se apreciază că intr-un viitor apropiat prin conversia materiilor biologice (alge) şi a reziduurilor organice se vor putea alimenta centrale electrice cu puteri cuprinse între 100-1000 MW.

iar încălzirea lor se poate face fie prin arderea acestor reziduuri. practic devenind o sursă importantă de materii prime şi a unei ramuri noi de producere a energiei. folosiţi în cea mai mare parte în centralele electrice. Biogazul este un produs al fermentării anaerobe a produselor organice. deoarece se formează şi în timpul fermentării gunoaielor. denumit şi biogaz. Deocamdată construirea unor asemenea instalaţii necesită investiţii însemnate.Tehnologiile biologice de producere a gazelor combustibile. deoarece în afară de biogaz. El se produce pe cale naturală pe fundul bălţilor şi lacurilor. ieşind la suprafaţă sub formă de bule de CH 4 . Din acest calcul sumar rezultă că pentru a asigura consumul actual de combustibil pe tot globul este suficient transformarea în gaz metan a doar circa 5% din cantitatea de biomasă anuală. O posibilitate de mare eficienţă a acestor instalaţii este şi aceea că în jurul lor se pot construi sere ce pot fi alimentate cu îngrăşământ natural. Prin amestecarea reziduurilor menajere cu mâlurile de la staţiile de epurare a apelor uzate se pot obţine 400-600 m3N de biogaz la 1 t de acest amestec. din reziduurile rămase de la fermentare. cu o putere calorică de 2500-4500 kcal/m3 N. Metoda de fermentare biotermică a reziduurilor la început s-a folosit la valorificarea reziduurilor animaliere de la fermele zootehnice şi apoi la reziduurile menajere. după terminarea fermentării rezultă şi un produs solid care în cazul arderii are o putere calorică de 2500-3500 kcal/kg. dar oricât de mari ar fi acestea ele sunt inferioare celor care se fac pentru construirea centralelor nucleare şi nu prezintă pericol posibil pentru omenire ca acestea. ţin să dezvolte acţiunea unor microorganisme cu scopul de a se obţine o biomasă bogată. de aceea în popor el mai poartă denumirea de gaz de baltă sau gaz de gunoaie. Un alt avantaj este că această biomasă se regenerează în fiecare an. convertibilă în metan. în etapa actuală omenirea consumă anual ≈9 000 000 000 t combustibil convenţional. deci superioară lihniţilor inferiori. pe când combustibilul nuclear oricât de lungă durată ar avea în exploatare el este totuşi epuizabil. Cercetările existente arată că folosindu-se această metodă reziduurile pot fi valorificate în totalitate. mult mai bun ca cel sintetic. Această metodă este destul de veche şi se aplică cu succes în ţările cu populaţii mari din Asia (China. fie arzând biogaz rezultat de la fermentare. India). După ultimele statistici. din care consumul de petrol. folosite în prezent în multe ţări de pe glob. . cărbune şi gaze se menţine încă la 84 %.