P. 1
Curs Politici Economice Europene

Curs Politici Economice Europene

|Views: 238|Likes:
Published by Panainte Alin

More info:

Published by: Panainte Alin on Apr 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/01/2013

pdf

text

original

În categoria veniturilor fundamentale, ce se formează în urma utilizării factorilor de
producţie, un loc important revine rentei. Această formă de venit a apărut în feudalism ca rentă
în muncă, în produse
şi în bani. Ulterior a cunoscut noi forme şi cele mai felurite semnificaţii.
Iniţial renta a fost ataşată de factorul natural, în prezent se apreciază că toţi factorii de
producţie generează rentă.
Din această perspectivă categoria economică de rentă a fost şi este
cercetată, cu atenţie, de către specialişti în vederea stabilirii conţinutului ei. Există o diversitate
de teorii cu privire la natura şi formele rentei.
Reprezentanţii şcolii clasice limitau renta la agricultură considerau că apariţia ei este o

„dărnicie a naturii".

W. Petty aprecia renta ca reprezentând surplusul de valoare care depăşeşte cheltuielile de
producţie. În opinia sa, mărimea rentei depinde de cererea şi preţul produselor agricole. O
creştere a cererii determină o sporire a preţului cerealelor şi măreşte renta, iar scăderea ei are
efect invers.

Fiziocraţii considerau că pământul creează renta printr-o însuşire naturală, în acelaşi mod

cum produce roadele.

Adam Smiih a făcut un pas înainte faţă de predecesori, marcând deosebirea dintre profit
şi renta funciară. În acest sens sublinia că „renta intră în alcătuirea preţului mărfii în altfel
decât salariul şi profitul. Salariul şi profitul mai mare sau mai mic, sunt cauzele preţului, mai
mare sau mic, pe când renta mare sau mică, este efectul acestui preţ" (Smith A., Avuţia
Naţiunilor,
Editura Academiei R.P.R. Bucureşti).
A. Smith are meritul de a fi sesizat că nu întotdeauna proprietatea funciară asigură
condiţiile necesare de a obţine rentă. Pentru aceasta este nevoie ca cererea de produse agricole
să fie mai mare decât oferta, iar preţurile să fie determinate de cheltuielile ce se fac în condiţiile
cele mai puţin favorabile.

David Ricardo arată că formarea rentei are la bază fertilitatea inegală a terenurilor

agricole. Deoarece cererea de produse agricole creşte, iar producţia obţinută de pe terenurile
fertile se dovedeşte a fi insuficientă pentru acoperirea ei, produsele se vând la preţul bunului
mai scump, obţinut în condiţii mai puţin favorabile. El face distincţie între condiţiile creării
rentei (raritatea pământurilor bune) şi cauza acesteia - creşterea preţului la principalele produse
agricole sub presiunea cererii.
J. B. Say consideră renta funciară ca o recompensă pentru serviciile aduse de factorul de

producţie - pământ.

Şcoala marginalistă aduce o nouă viziune asupra rentei, extinzând aria de cuprindere a
acestei categorii.” Pământul –afirmă Samuelson - nu este singurul factor de producţie ale cărui
venituri pot fi tratate din punct de vedere economic ca rentă". Reprezentanţii acestei şcoli
apreciază că renta se fundamentează pe legea randamentelor neproporţionale şi productivitatea
marginslă, potrivit cărora renta constituie o categorie universală cu aplicabilitate în toate
domeniile vieţii economice.

Şcoala economică românească, reprezentată prin Ion Ionescu de la Brad, P. S. Aurelian,
Şt. Zeletin, V. Madgearu ş.a., are contribuţii importante la dezvoltarea teoriei rentei. Profesorul
Madgearu arăta că renta diferenţială este o categorie economică mai generală şi se formează
datorită acţiunii legii fertilităţii descrescânde a solului.
Şcolile şi curentele de gândire economică contemporană evidenţiază valabilitatea
universală a rentei, prezenţa ei în cadrul tuturor formelor de activitate economică şi nu numai
în agricultură, în acest context, se poate afirma că renta reprezintă venitul ce revine
posesorului oricărui factor de producţie sau bun economic a căror ofertă este rigidă sau
foarte puţin elastică. Pentru utilizatorul factorului respectiv (dacă este o altă persoană decât
proprietarul acestuia), renta constituie suma de bani plătită pentru folosirea temporară a lui.
Realizarea rentei presupune existenţa simultană a trei condiţii:
-factorul de producţie sau bunul economic să fie limitat cantitativ;
-să nu poată fi substituit cu un alt factor sau alt bun, cel puţin o anumită perioadă de
timp;
-oferta factorului de producţie sau a bunului economic să fie inelastică (limitată) în
raport cu cererea.

Renta privită ca recompensă a factorilor de producţie, respectiv „renta economică pură
se referă la venitul obţinut de un factor de producţie -orice factor - care se caracterizează prin
completa inelasticitate a ofertei"(Atkinson L., Irwin R., Economics, Inc. Homewood, Illinois,
1982)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->