TRATATUL DE LA LISABONA ŞI INFLUENłA SA ASUPRA CONSTRUCłIEI EUROPENE

1. GeneralităŃi - Obiectivele Tratatului 2. Structura Tratatului 3. InovaŃii – prezentare succintă şi temei juridic 4. InstituŃiile Uniunii Europene: - prezentare instituŃie - temei juridic conform Tratatului de la Lisabona - consideraŃii succinte privind schimbările introduse 5. CompetenŃe şi proces decizional - competenŃe - votul cu majoritate calificată 6. Rolul Parlamentelor NaŃionale 7. Politicile UE noi introduceri şi consacrări juridice temei juridic politici; schiŃă politici in mare;

8. UE şi politica externă - generalităŃi - temei juridic

1

1. GeneralităŃi
Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reformă este un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituŃional european, proiect abandonat ca urmare a respingerii, prin referendum, de către Olanda şi FranŃa. Denumirea sa oficială este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene. Tratatul a fost semnat la 13 decembrie 2007 şi ratificat de România în anul 2008 (prin Legea nr.13/2008), aceasta fiind al patrulea stat membru al Uniunii Europene care a încheiat procedura de ratificare parlamentară, după finalizarea acestui proces în Ungaria, Slovenia şi Malta. După ratificarea celorlalte state membre, rezultat al voinŃei comune şi a demersurilor conjugate ale actorilor politici, documentul a intrat în vigoare la 01 decembrie 2009, fiind menit să asigure răspunsul Uniunii Europene la noile provocări globale şi la problemele care contează cel mai mult pentru cetăŃeni, aducând Europa mai aproape de aceştia1. Potrivit prevederilor art.1 alin.(4) din acest Tratat2, obiectivele acestuia urmăresc: - formarea unei Uniuni mai democratice şi mai transparente; - crearea unei Uniuni mai eficiente, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituŃii moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acŃioneze mai bine în domenii de prioritate majoră; - construirea unei Europe a drepturilor, libertăŃii, solidarităŃii şi siguranŃei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta Drepturilor Fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecŃie a cetăŃenilor europeni; - promovarea Europei ca actor pe scena internaŃională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici; Din analiza obiectivelor Tratatului, rezultă faptul că, pentru prima oară, Uniunea Europeană şi-a stabilit ca obiectiv protecŃia cetăŃenilor faŃă de efectele globalizării3, iar competitivitatea nu mai reprezintă un obiectiv în sine, ci devine un instrument în strategiile de dezvoltare ale mediului economic. De asemenea, prin utilizarea termenului valori: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităŃii umane, libertăŃii, democraŃiei, egalităŃii, statului de drept” în locul termenului principii (preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană), este oferită o viziune mai largă asupra obiectivelor Uniunii, aceasta conturându-se atât din punctul de vedere al nuanŃării şi al preciziei acestora în raport cu drepturile omului, cât si în context global, în raport cu dreptul internaŃional4. Accentul se mută de pe componenta economică şi socială pe valori, pace si bunăstare, reprezentând, astfel, noua viziune asupra construcŃiei europene a statelor membre semnatare. Orientarea spre cetăŃeni este o constantă a modificărilor introduse de Tratatul de la Lisabona, care doreşte să dea Uniunii legitimitatea democratică, aşa cum reiese atât din rolul parlamentelor naŃionale în Uniune, cât şi din rolul sporit al Parlamentului European şi din legătura dintre cele două nivele de reprezentare. Astfel, se poate considera că Tratatul de la Lisabona constituie fundamentul noilor dimensiuni
Art.10 din Tratatul privind Uniunea Europeană (modificat prin Tratatul de la Lisabona) „Orice cetăŃean are dreptul de a participa la viaŃa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăŃean”. 2 Tratatul de la Lisabona, http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2007:306:SOM:RO:HTML 3 Art.1 alin.(4) din Tratatul de la Lisabona 4 Institutul European din România – „Glosar privind Tratatul de la Lisabona”, 2009; 2
1

Ca şi structură.DispoziŃii generale şi finale (art. Aşa cum s-a menŃionat. la consolidarea rolului de actor internaŃional. politica externă si de securitate. 18-25). Partea a şaptea: . Titlul III: DispoziŃiile privind instituŃiile. TFUE va detalia politicile Uniunii.AcŃiunea externă a Uniunii (art. iar cetăŃenilor oferindu-li-se posibilitatea implicării în deciziile care îi privesc. Maastricht. cu modificările ulterioare) în ceea ce priveşte instituŃiile.Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii (art. Titlul VI: DispoziŃiile finale. două serii de protocoale. Articolul 2 modifică TCE (Roma 1957. Partea a cincea: . iniŃial TCEE) şi îl transformă în TFUE. Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente.DispoziŃiile comune. 1992). în contextul globalizării. politica de apărare. 1 . O dată cu intrarea sa în vigoare. crima organizată transfrontalieră. actori importanŃi pentru consolidarea construcŃiei comunitare. Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a fost redenumit Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (TFUE). este următoarea: Partea I: . şi reflectă cadrul general al Uniunii şi principiile sale.DispoziŃiile privind principiile democratice. cu excepŃia politicii externe şi de securitate comună. în vreme ce ultimele cinci formulează dispoziŃiile finale. la întărirea legitimităŃii democratice a Uniunii şi a procesului decizional european. TUE amendat cuprinde un preambul şi este structurat în şase părŃi: Titlul I: . 3 . Cu titlu separat va fi menŃinut Tratatul privind Comunitatea Energiei Atomice Europene (Euratom).197). într-o măsură semnificativă. Articolul 1 modifică TUE (Maastricht 1992. de natură să conducă la creşterea semnificativă a eficienŃei abordării problematicilor de interes pentru toŃi cetăŃenii. Partea a şasea: . 1957) au fost amendate potrivit prevederilor incidente. precum şi la creşterea influenŃei Uniunii Europene ca actor internaŃional major. Structura acestuia. Astfel. Structura Tratatului de la Lisabona Tratatul conŃine un preambul. De asemenea. actul final şi 65 de declaraŃii cu privire la dispoziŃiile tratatelor.Principiile (art. parlamentele naŃionale devenind. O serie de Protocoale şi de DeclaraŃii sunt anexate Tratatului. în versiunea consolidată. Tratatul contribuie. Titlul II: . Acesta cuprinde regulile şi modalităŃile concrete de funcŃionare a Uniunii Europene. prin elementele de inovaŃie aduse.Nediscriminarea şi cetăŃenia UE (art. o anexă.334). precum şi Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene (Roma. 205 . la rândul lor. şapte articole. începând de la dimensiunea socio-economică a Strategiei Lisabona şi continuând cu cele privind mediul şi energia. dintre care primele două (alcătuite din numeroase paragrafe) cuprind substanŃa propriu-zisă. 26 .Asocierea Ńărilor şi teritoriilor de peste mări (art. 2. 198 . 335 . Titlul V: DispoziŃiile generale privind acŃiunea externă a Uniunii şi dispoziŃiile specifice privind politica externă şi de securitate comună.europene. Partea a patra: . azilul şi imigraŃia. Tratatul de la Lisabona are 7 articole. Titlul IV: DispoziŃiile privind formele de cooperare consolidată. La intrarea sa în vigoare (01 decembrie 2009). cele două tratate majore ale Uniunii: Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE. 223 .222). transpunând în practică elementele de principiu descrise în cadrul TUE. terorismul internaŃional. Partea a doua: . cooperarea consolidată.DispoziŃii instituŃionale şi financiare (art.17). Partea a treia: .358).204).

Înaltul Reprezentant prezidează reuniunile periodice ale miniştrilor de externe ai statelor membre („Consiliul Afacerilor Externe”). InovaŃiile aduse prin acest Tratat sunt esenŃiale în ceea ce priveşte funcŃionarea eficientă a Uniuni. 5 Aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona 4 . pe lângă consacrarea instituŃională a acestuia. Preşedintele Consiliului European asigură. fiind asistat de un serviciu european pentru acŃiune externă. Tratatul de la Lisabona este menit să asigure răspunsul Uniunii Europene la noile provocări globale. InovaŃii introduse de Tratatul de la Lisabona Aşa cum s-a menŃionat. bugetar şi în materie de acorduri internaŃionale. 3. Parlamentul European dobândeşte competenŃe sporite la nivel legislativ. În plus. Înaltul Reprezentant este şi vice-preşedinte al Comisiei Europene. De asemenea. este comisar european pentru relaŃii externe. una dintre cele importante noutăŃi aduse de Tratatul de la Lisabona a fost înfiinŃarea postului de Preşedinte al Consiliului European. Preşedintele Consiliului European (art. astfel încât Uniunea să devină mai eficientă în luarea deciziilor. care conferă Uniunii o dimensiune juridică alături de cea politică. fără a aduce atingere atribuŃiilor Înaltului Reprezentant a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. iar pe de altă parte. Totodată. Prin Tratatul de la Lisabona este introdusă posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate şi apărare (cooperarea structurată permanentă). prin înfiinŃarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de securitate.3. Responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună. Conform dispoziŃiilor Tratatului de la Lisabona. el reprezintă politica externă şi de securitate comună a Uniunii pe scena internaŃională. Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandat de doi ani şi jumătate. este împuternicitul Consiliului pe probleme de politică externă şi de securitate comună. 4. reprezintă o premisă a creşterii rolului său pe plan internaŃional. Comisiei şi serviciilor diplomatice naŃionale. reprezentarea externă a Uniunii în probleme privind politica externă şi de securitate comună. inclusiv a capacităŃii sale de reprezentare individuală în organizaŃii şi conferinŃe internaŃionale. astfel. Înaltul Reprezentant are o dublă misiune: pe de o parte. Printre principalele inovaŃii se numără: 1.47 din TUE5) Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acordarea personalităŃii juridice unice Uniunii Europene (art. având în acelaşi timp şi o semnificaŃie simbolică de stabilitate a acestui post. precum şi la problemele cu care se confruntă cetăŃenii.14 din TUE şi alte dispoziŃii privind procesul decizional european). Uniunea acŃionând. Prin crearea sa.18 din TUE). şi are rolul de a asigura pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European şi de a găsi soluŃii care să conducă la obŃinerea consensului. ca o singură entitate 2. Creşterea rolului Parlamentului European (art. sunt asigurate vizibilitatea şi coerenta acŃiunii europene în aceste domenii. cu posibilitatea reînnoirii o singură dată. promovarea politicilor comune şi reprezentarea externă. prin noile aranjamente instituŃionale şi mecanisme de lucru. Dobândirea personalităŃii juridice prin efectul Tratatului de la Lisabona. aceasta fiind mai mult un concept politic decât unul juridic. Asigurarea coerenŃei pe plan extern prin redimensionarea Politicii Externe şi de Securitate Comună (prevederile Titlului V din TUE) şi înfiinŃarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate (art.15 din TUE) În domeniul Consiliului European. acest post oferă continuitate de acŃiune la nivelul Consiliului European. la nivelul său şi în această calitate. format din funcŃionari ai Consiliului. Uniunea Europeană nu dispunea de personalitate juridică.

cooperarea poliŃienească.1 privind rolul Parlamentelor naŃionale în Uniunea Europeană.cooperarea interparlamentară atât cu Parlamentul European. Parlamentul European aprobă bugetul general anual (nu se mai face distincŃie între cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii) şi stabileşte. Parlamentul European devine co-legislator în cvasitotalitatea domeniilor de competenŃă.11 alin. astfel. în mod similar cu sistemele constituŃionale naŃionale.La nivel legislativ. La nivel bugetar. În relaŃie directă cu acest obiectiv. resortisanŃi ai unui număr semnificativ de state membre. De asemenea. Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene.notificarea cu privire la solicitările statelor terŃe de a deveni membrii UE (art. 7 Cf.. Comisia Europeană iniŃiază un proiect legislativ.primirea informaŃiilor relevante şi a proiectelor de acte normative direct de la instituŃiile Uniunii.12 din TUE şi alte dispoziŃii specifice6) Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este consolidarea legitimităŃii democratice a Uniunii. RelaŃia dintre Uniunea Europeană şi drepturile omului (art. una referindu-se la forŃa juridică a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. CondiŃiile şi procedurile de exercitare a iniŃiativei cetăŃenilor vor fi stabilite printr-un regulament adoptat de către Parlamentul European şi Consiliu. Creşterea rolului parlamentelor naŃionale (art. legitimitatea democratică a Uniunii.art. Parlamentul European urmează să-şi dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internaŃionale referitoare la aspectele ce Ńin de competenŃele sale. 7. devine procedura ordinară.6 din TUE) Tratatul de la Lisabona aduce două inovaŃii extrem de importante în acest domeniu. secŃiunea “Rolul Parlamentelor naŃionale”). a se vedea infra. este extins dreptul de co-decizie al Parlamentului la mai multe domenii ca justiŃia. cooperarea judiciară în materie penală. prin care statele membre (Consiliul) şi reprezentanŃii direcŃi ai cetăŃenilor europeni (Parlamentul) iau decizii de pe poziŃii de egalitate. Consolidarea rolului Parlamentului European în sistemul instituŃional european înseamnă creşterea reprezentativităŃii cetăŃenilor statelor membre la procesul decizional. . să solicite în mod direct Comisiei Europene să prezinte o iniŃiativă de interes pentru ei într-un domeniu de competenŃă a Uniunii.2 privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii. (pentru detalii. întărindu-se. la solicitarea unui număr de cetăŃeni. împreună cu Consiliul. Carta este un adevărat compendiu al drepturilor de care beneficiază cetăŃenii faŃă de legislaŃia 6 Protocolul nr. accentuând legitimitatea democratică a UE. Practic. Procedura co-deciziei.24 din Tratatul privind FuncŃionarea Uniunii Europene (TFUE) şi RezoluŃiei Parlamentului European din 7 mai 2009 prin care se solicită Comisiei să prezinte o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind punerea în aplicare a iniŃiativei cetăŃeneşti -P6_TA(2009)0389 5 . cât şi cu parlamentele naŃionale din alte state membre. . Tratatul oferă parlamentelor naŃionale modalităŃi concrete de a contribui în mod activ la buna funcŃionare a Uniunii: . cetăŃenii statelor membre vor beneficia de dreptul direct de iniŃiativă legislativă comunitară. 49 TUE). imigrarea ilegală. . Astfel. politica agricolă etc.implicare în procedura revizuirii tratatelor. . pe baza propunerii Comisiei Europene7. iar cealaltă la relaŃia Uniunii cu ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale (CEDO).verificarea respectării principiului subsidiarităŃii de către proiectele noilor acte normative. Parlamentul va alege în mod direct Preşedintele Comisiei. pe baza propunerilor Consiliului European. 5. această iniŃiativă reprezintă prima manifestare formală a dreptului cetăŃenilor de a lua parte la procesul decizional comunitar. iniŃiativa cetăŃenilor permite ca un milion de cetăŃeni. politica comercială.4 din TUE) Introdusă de Tratatul de la Lisabona. 6. nu doar prin intermediul executivelor naŃionale. Protocolul nr. IniŃiativa cetăŃenească (art. cadrul financiar multianual.

interdicŃia torturii sau a tratamentelor inumane sau degradante. ca urmare a acordării forŃei juridice obligatorii Cartei. mini-cetăŃeni cu mini-drepturi. Totodată. astfel încât aceştia nu mai sunt. nu sunt modificate prin această aderare. Art. dispoziŃiile Cartei nu extind competenŃele Uniunii. lingvistică şi religioasă. îndeosebi în privinŃa modalităŃilor specifice ale eventualei participări la autorităŃile de control ale CEDO. Consiliul va decide cu majoritate calificată. diversitatea culturală. în sensul introducerii votului cu majoritate calificată (art. împotriva UE.3 din TUE statuează că drepturile fundamentale. În acelaşi timp. Acest acord nu aduce atingere prevederii TFUE. egalitatea între sexe. 2 din TUE.6 alin. respectul vieŃii private şi familiale. care îşi asumă. CompetenŃele Uniunii Europene (art. 8 la Tratatul de la Lisabona. dreptul de proprietate.3-6 TFUE) Tratatul de la Lisabona clarifică tipurile de competenŃe ale Uniunii. CompetenŃele Uniunii. Tratatul prevede. reiterând şi întărind legitimitatea democratică a acesteia. constituie principii generale ale dreptului Uniunii. Astfel. responsabilitatea protecŃiei lor şi a promovării drepturilor specifice.16 alin. care nu apăreau în CEDO precum protecŃia datelor cu caracter personal. astfel cum sunt garantate prin ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiŃiile constituŃionale comune statelor membre. la nivel comunitar.4 şi 5 din TUE. cu privire la art. Totodată. 9. drepturi sociale aplicate întreprinderilor etc.europeană. restul competenŃelor rămânând statelor membre. bioetica şi dreptul la o bună administrare. că Uniunea poate exercita numai acele competenŃe care îi sunt atribuite de statele membre (principiul atribuirii de competenŃe – art. 10. stabilind în mod expres tipurile acestora (exclusive. Carta reafirmă măsuri importante vizând eliminarea discriminării pe motiv de sex. securitate şi justiŃie” din TUE. odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În Cartă sunt introduse şi alte drepturi suplimentare. circumstanŃiază condiŃiile care vor fi avute în vedere în legătură cu viitorul Acord privind aderarea UE la CEDO: acesta va trebui să reflecte necesitatea de a conserva caracteristicile specifice ale Uniunii şi ale dreptului acesteia. Tratatul de la Lisabona prevede ca Uniunea Europeană să adere la ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale (CEDO). Partea a treia – Politicile şi acŃiunile interne ale 6 . Tratatul de la Lisabona arată că Uniunea recunoaşte drepturile şi libertăŃile prevăzute în acest document. dreptul la educaŃie. votul cu majoritate calificată va fi extins la numeroase domenii de acŃiune.48 alin. 6 alin. precum şi a mecanismelor necesare pentru a garanta că acŃiunile statelor nemembre UE şi cele individuale sunt corect îndreptate împotriva statelor membre sau. În practică. partajate şi de sprijin) şi prevăzând şi o listă a domeniilor care fac obiectul competenŃelor. Consacrând faptul că dispoziŃiile cuprinse în Cartă urmează să aibă aceeaşi valoare juridică cu cea a Tratelor. Această inovaŃie are ca obiectiv simplificarea şi eficientizarea procesul legislativ european. dreptul la libertate. prin Tratatul de la Lisabona. după caz. astfel cum au fost acestea definite în tratate. Polonia şi Republica Cehă au obŃinut derogări de la aplicarea acestui document. care pot decide chiar reducerea competenŃelor Uniunii (art. cu rezultate concrete la nivelul cetăŃenilor europeni. pentru prima dată în mod expres. DispariŃia structurii pe piloni a UE: fostul Pilon III – Cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală este acum complet „comunitarizat" (dispoziŃiile Titlului V – „SpaŃiul de libertate. nondiscriminarea. rasă şi origine etnică. Protocolul nr. art. astfel cum sunt definite în tratate. se recunosc drepturile copilului ca valoare a Uniunii de sine-stătătoare.3 şi 4 din TUE). potrivit căreia statele membre nu pot supune un diferend privind interpretarea sau aplicarea tratatelor altui mod de soluŃionare decât celor prevăzute de acestea. cu excepŃia cazurilor în care tratatele prevăd o altă procedură. 8. ca regulă generală de vot în Consiliu.4 şi 5 din TUE). astfel.2 din TUE). Simplificarea procesului decizional european O inovaŃie deosebită adusă de Tratatul de la Lisabona se referă la problematica luării deciziilor la nivelul Consiliului Uniunii Europene. ci devin cetăŃeni cu drepturi depline ai Uniunii. precum dreptul la integritate. Totuşi. Marea Britanie.

proceduri specifice pentru anumite situaŃii (dreptul de rezidenŃă. Parlamentul European fiind informat. 13. a ameninŃărilor cu care se confruntă Uniunea. ca expresie a viziunii actorilor de decizie europeni. Tratatul de la Lisabona prevede evaluarea periodică. ModalităŃile de punere în aplicare a clauzei de solidaritate vor fi stabilite prin decizie a Consiliului. Tratatul de la Lisabona conferă un cadru juridic stabilirii de relaŃii privilegiate între Uniune şi statele din vecinătate. . Politica de vecinătate a Uniunii (art. În acest sens. în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist.48 din TUE) IniŃial.8 din TUE) Politica Europeană de Vecinătate este un instrument dezvoltat de Uniunea Europeană după extinderea din 2004. întemeiat pe valorile Uniunii şi caracterizat prin relaŃii strânse şi paşnice. Uniunea dezvoltă politici comune în materie de azil. Astfel. Tratatul de la Lisabona extinde votul cu majoritate calificată şi la acest domeniu. Politica de vecinătate este instrumentul care asigură cooperarea regională şi promovarea valorilor Uniunii în statele vecine acesteia. . Uniunea Europeană – spaŃiu de justiŃie presupune recunoaşterea mutuală a deciziilor jurisdicŃionale. inclusiv mijloacele militare puse la dispoziŃie de statele membre. bazate pe cooperare. importanta relaŃiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată la nivel de Tratat. în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om. ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Revizuirea tratatelor (art. la solicitarea autorităŃilor sale politice. în faŃa unor provocări majore. în cazul unui atac terorist. Tratatul privind Uniunea Europeană prevedea că orice stat membru sau Comisia poate înainta Consiliului propuneri de modificare a 7 . Cooperarea poliŃienească şi judiciară nu îşi mai păstrează specificitatea. în spiritul solidarităŃii. oferindu-le acestora posibilitatea de a avea acces la o parte din piaŃa unică.protejarea instituŃiilor democratice şi a populaŃiei civile de un eventual atac terorist. cooperarea consolidată). Acordarea de asistenŃă şi sprijin se face la cererea statului membru afectat. supus anterior regulii unanimităŃii. totodată. Pentru eficientizarea aplicării acestei clauze. cu scopul de a realiza o zonă de securitate şi stabilitate în jurul graniŃelor Uniunii. la propunerea comună a Comisiei si a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate. prin autorităŃile sale politice. În acest sens. Totodată. în sensul că. potrivit Tratatului. b) . imigraŃie şi control al frontierelor exterioare. până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. în vederea stabilirii unui spaŃiu de prosperitate şi de bună vecinătate. apropierea legislaŃiilor şi garantarea accesului la justiŃie. de către Consiliul European. iar coordonarea răspunsului statelor membre se face în cadrul Consiliului. 11.prevenirea ameninŃării teroriste pe teritoriul statelor membre.67 din TUE). formând unul din capitolele privind politicile interne Uniunii. azilul şi imigraŃia. dreptul familiei. cel mai bun răspuns poate fi dat printr-o cooperare a statelor membre la nivelul comunitar. Uniunea dezvoltă relaŃii privilegiate cu Ńările învecinate. Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune. Uniunea şi statele sale membre acŃionează în comun. determinând o integrare economică progresivă şi intensificarea cooperării politice între UE şi aceste state. la solicitarea autorităŃilor sale politice. alăturându-se dispoziŃiilor privind vizele. Clauza de solidaritate (art.acordarea de asistenŃă unui stat membru pe teritoriul acestuia. Pentru prima data in istoria construcŃiei europene. securitate şi justiŃie.acordarea de asistenŃă unui stat membru pe teritoriul acestuia. pentru: a) . 12.222 din TFUE) O premieră adusă de Tratatul de la Lisabona este constituită de introducerea clauzei de solidaritate. Astfel.Uniunii) Tratatul de la Lisabona defineşte Uniunea drept un spaŃiu de libertate. adoptă măsuri pentru prevenirea criminalităŃii de mare amploare şi pentru coordonarea şi cooperarea între autorităŃile poliŃieneşti şi judiciare competente. fiind prevăzute. cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiŃii juridice ale statelor membre (art.

în conformitate cu propriile proceduri interne corespunzătoare. acŃiunea externă a UE. dreptul comunitar prevedea modalităŃile prin care un stat poate adera la Uniune. chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat încă la nivel de stat. 6. nu este necesară convocarea unei ConvenŃii.reprezintă prevederi care permit modificarea anumitor condiŃii procedurale. art. 48 alin. 14. 82 alin. inclusiv clauzele pasarelă fac obiectul unui drept de veto al statelor membre în Consiliul european sau în Consiliu.50 din TUE) Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Clauza de retragere (art. „conform cu regulile lor constituŃionale”. în cazul în care Consiliul este de acord. • clauzele pasarelă (passerrelles/bridges) . (4) TFUE (cooperare judiciară în materie penală). 7 TUE – poate fi inclusă aici Partea a III-a din TFUE. posibilitatea de a fi părăsită trebuie lăsată statelor participante. PreeminenŃa dreptului comunitar Tratatul de la Lisabona continuă tradiŃia celorlalte tratate modificatoare.17 cu privire la supremaŃie 8 . în acord cu statul membru în cauză. Statul care doreşte să se retragă notifică intenŃia sa Consiliului European. prevederile instituŃionale). 9 DeclaraŃia nr. Membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European şi al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile si nici la adoptarea deciziilor Consiliului European şi ale Consiliului care 8 . d). În plus. art. este necesar votul cu unanimitate8 . ai Parlamentului European şi ai Comisiei. Tratatul de la Lisabona introduce o clauză de retragere voluntară. respectiv de a transpune în legislaŃia primară principii deja formate şi aplicate la nivel comunitar pe cale cutumiară ori jurisprudenŃială. afirmat anterior doar prin intermediul deciziilor CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene. admiŃând astfel că statele membre au în orice moment posibilitatea de a se retrage din Uniune. pentru convocarea de către Preşedintele Consiliului a unei ConferinŃe Interguvernamentale (CIG). alcătuită din reprezentanŃi ai parlamentelor naŃionale.presupune convocare unei ConvenŃii. cum construcŃia europeană se doreşte a fi de natură democratică. după doi ani de la notificarea menŃionată cu excepŃia cazului în care Consiliul European. procedura prevăzută de art. 1(). tratatele şi legislaŃia adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre. Ńinând seama şi de cadrul viitoarelor relaŃii. înainte de intrarea în vigoare a unui nou tratat. principiul supremaŃiei dreptului comunitar. fără amendarea formală a tratatelor.48 din TUE. 31 alin. 15. • procedura de revizuire simplificată – pot face obiectul acestei proceduri anumite domenii/amendamente menŃionate în mod expres (art. Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau. Tratatul de la Lisabona prevede patru proceduri distincte: • procedura ordinară cu ConvenŃie . în absenŃa unui astfel de acord. (3) TFUE (dreptul familiei). Procedurile simplificate.(7) şi clauza privind dreptul familiei fac obiectul unui drept de veto al parlamentelor naŃionale. Modificarea tratatelor necesita acordul unanim al statelor membre. în condiŃiile prevăzute de jurisprudenŃa menŃionată”. (2) lit. 48 alin.ex. Uniunea va negocia şi încheia cu statul respectiv un acord care va stabili condiŃiile de retragere. hotărăşte în unanimitate să proroge acest termen. 86 alin. îşi găseşte consacrarea în cadrul unei DeclaraŃii9 anexate Tratatului: „…în conformitate cu jurisprudenŃa constantă a CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene. TFUE prevede parcurgerea mai multor proceduri în acest sens. 81 alin. ai guvernelor naŃionale. • procedura ordinară fără ConvenŃie – atunci când Consiliul european împreună cu Parlamentul European decid că. Astfel. însă nu şi cele prin care ar putea decide să o părăsească. 83 alin. Prin modificarea adusă conŃinutului art.tratatelor. (3) TUE (PESC). ceea ce înseamnă că nu fac obiectul procedurii simplificate prevederile referitoare la PESC. Ori. precum şi ratificarea de către toate statele membre. art. Acest lucru deschide calea. iar în baza orientărilor Consiliului. raportat la amploarea amendamentelor.

10 11 Art. 19 TFUE 16 art.privesc statul în cauză. . 291 din TFUE 15 art. Prin urmare. cooperând între ele în mod loial. Tratatul introduce câteva elemente noi menite să amelioreze eficienŃa. Tratatul consolidează rolul Parlamentului European şi implicit caracterul democratic al Uniunii. Parlamentul capătă puterea de a se pronunŃa asupra proiectului de buget multianual al UE.(6) TFUE. care se va baza. condiŃiile şi scopurile prevăzute de acestea. 13 Art. fondurile structurale. Cu toate acesta. 218 alin.procedura de delegare a competenŃelor de adoptare a actelor fără caracter legislativ de către Comisia Europeană13. Comisie. InstituŃiile Uniunii Europene Tratatul de la Lisabona nu schimbă fundamental structura instituŃională a Uniunii. Parlamentul European (art. cooperarea poliŃienească. cooperarea judiciară în materie penală.(1) din TUE. Parlamentul European devine co-legislator în domenii precum imigraŃia ilegală.14 din TUE) Potrivit Tratatului de la Lisabona. Potrivit Tratatului de la Lisabona. DistribuŃia locurilor se face conform principiului „proporŃionalităŃii degresive". 1. astfel încât acestea să poată răspunde mai bine exigenŃelor cetăŃenilor europeni. 4. Chiar şi în urma retragerii. prin vot unanim şi după consultarea acestuia. Numărul instituŃiilor se ridică acum la şapte: Parlamentul European.procedura de revizuire a tratatelor.49 din TUE). . precum şi politicile comercială şi agricolă comună. transporturi. Parlamentul European va avea de asemenea un rol sporit în: . îndeosebi datorită extinderii procedurii co-deciziei (procedura decizională ordinară/comună)11 la noi arii de competenŃa Uniunii. Aşa cum s-a menŃionat. Consiliul European va avea competenŃa de a decide asupra modificării componenŃei Parlamentului. Cele mai importante domenii sunt considerate securitatea energetică. coerenŃa şi transparenŃa instituŃiilor.adoptarea acŃiunilor de combatere a discriminării15 şi de consolidare a drepturilor cetăŃenilor Uniunii16 sunt condiŃionate de obŃinerea aprobării Parlamentul European. Tratatul oferă statului respectiv şansa de a reveni în Uniune. protecŃia datelor personale sau drepturile de proprietate intelectuală. Consiliul European. stabilindu-se un prag minim de 6 reprezentanŃi şi unul maxim de 96 reprezentanŃi/stat membru. Comisia Europeană. a actelor de implementare a legislaŃiei europene (procedura de comitologie)14. art. .desemnarea persoanelor pentru poziŃiile decizionale importante ale UE. 12 art. Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi 10. în cadrul căreia Consiliul şi Parlamentul European vor avea puteri egale în a decide modalitatea de control al delegării. prin depunerea candidaturii şi parcurgerea procedurilor specifice necesare (prevăzute de art. 294 din TFUE. pe triunghiul Parlament. 290 din TFUE 14 Art. 25 TFUE 9 . de către statele membre.încheierea acordurilor internaŃionale în general12 şi îndeosebi încheierea acordurilor de asociere şi a acelor acorduri care au implicaŃii bugetare sau instituŃionale. Prin derogare. Consiliu. aceste instituŃii stabilesc mecanismele de control. . plus Preşedintele. Parlamentul European are 754 de europarlamentari. în perioada 2009-2014. De asemenea. Fiecare instituŃie acŃionează în limitele atribuŃiilor care îi sunt conferite prin tratate. dar şi asupra bugetelor anuale. de asemenea. Parlamentul European îi reprezintă pe cetăŃenii Uniunii Europene. în continuare. Curtea Europeană de JustiŃie. numărul membrilor Parlamentului European se reduce de la 785 la 750. Consiliul.13 alin. în conformitate cu procedurile.

în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.România îşi păstrează numărul de 33 parlamentari europeni alocat conform prevederilor Tratatului de la Nisa. relaŃiile cu o Ńară sau regiune. care reprezintă mai mult de 35% din populaŃia statelor participante. majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puŃin 72% din membrii Consiliului. anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană. reprezentând statele participante.22 din TUE 20 A se vedea supra. care reunesc cel puŃin 65% din populaŃia Uniunii. În acelaşi timp. nu toŃi membrii Consiliului participă la vot.(4) din TUE. preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European. se confirmă pentru Consiliul European apartenenŃa la sistemul instituŃional european. 2. majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puŃin 55 % din membrii Consiliului. funcŃionarea Consiliului European era stabilită pe baza normelor cutumiare. ori pot aborda o anumită tematică. precum şi din preşedintele său17 şi preşedintele Comisiei.(4) din TUE. până la alegerile europene din 2014. SecŃiunea 3 pct. la Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene şi la Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice. apărute şi consolidate în timp.16 alin. 18 10 . cuprinzând cel puŃin cincisprezece dintre aceştia şi reprezentând state membre care întrunesc cel puŃin 65 % din populaŃia Uniunii. de un membru al Comisiei.8 21 Art. se conturează o reglementare a modului de funcŃionare a acestei instituŃii. Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre. în sensul că aceasta „oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităŃile politice generale”. cu excepŃia cazului în care prin tratate se dispune altfel. în ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei. Deciziile Consiliului European referitoare la interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externă şi de securitate comună. SecŃiunea 3 pct.15 din TUE) Prin Tratatul de la Lisabona. începând cu 1 ianuarie 2014 şi sub rezerva dispoziŃiilor stabilite prin Protocolul privind dispoziŃiile tranzitorii. Prin derogare de la art. când numărul reprezentanŃilor în Parlamentul European aleşi pe teritoriul României va fi cel prevăzut de decizia Consiliului European. Consiliul European (art. Atunci când ordinea de zi o impune. Consiliul European se pronunŃă prin consens. Până la Lisabona. prin Tratatul de la Lisabona. prin tratat este definită şi misiunea noii instituŃii. plus un membru. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate18 participă la lucrările Consiliului European. adoptată în temeiul art. Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru la convocarea preşedintelui său. Atunci când situaŃia o impune. ca regulă generală20. Începând cu 1 noiembrie 2014 şi sub rezerva dispoziŃiilor stabilite prin Protocolul privind dispoziŃiile tranzitorii. în temeiul tratatelor. Minoritatea de blocaj trebuie să cuprindă cel puŃin patru membri ai Consiliului. InovaŃia adusă Consiliului este reprezentată de modul de desfăşurare a procesului decizional. Acestea precizează durata lor şi mijloacele care urmează a fi puse la dispoziŃie de Uniune şi de statele membre.2 Are şi calitatea de vicepreşedinte al Comisiei Europene 19 Art. art. Consiliul European nu exercită funcŃii legislative. Potrivit Tratatului. această instituŃie este formată din reprezentanŃii guvernelor statelor membre.(3) din TFUE. 2 din Protocolul privind dispoziŃiile tranzitorii. precum şi celelalte domenii ale acŃiunii sale externe. Consiliul (art. 17 A se vedea supra.19 3. O noutate importantă în ceea ce priveşte Consiliul European este aceea că. în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată (Compromisul Ioannina)21. în sensul introducerii votului cu majoritate calificată.16 din TUE) Cunoscut mai mult sub denumirea de „Consiliul Uniunii Europene”. în cazul în care.238 alin.16 alin. fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi.

în sensul separării fostului Consiliu pentru Afaceri Generale şi RelaŃii Externe (CAGRE) în două formaŃiuni distincte: Consiliul pentru Afaceri Generale (cu rol de orientare şi coordonare a celorlalte formaŃiuni) şi Consiliul pentru Afaceri Externe (prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate).16 alin. măsurile de armonizare în domeniul securităŃii sociale şi al protecŃiei sociale. începând cu 1 noiembrie 2014. pregătind reuniunile Consiliului European şi urmărind aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate. precum şi cea mai mare parte a politicii externe şi de securitate comune. Alte domenii importante în care Tratatul stabileşte regula majorităŃii calificate sunt: dreptul de stabilire. Londra 2008. 24 A se vedea DeclaraŃia cu privire la articolul 16 alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea preşedinŃiei Consiliului. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din funcŃionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului precum şi din personalul detaşat al serviciilor diplomatice naŃionale. elementul de noutate fiind acela că un grup de trei state membre va putea asigura.22 Locul central în cadrul diferitelor formaŃiuni ale Consiliului este oferit Consiliului pentru Afaceri Generale.17 din TUE) Tratatul de la Lisabona extinde iniŃiativa legislativă a Comisiei şi în ceea ce priveşte spaŃiul de libertate. Comisia este compusă dintr-un număr de membri. mandatul 2009-2014 va fi ultimul în care fiecare stat membru va putea nominaliza câte un comisar.(9) din TUE.Trecerea la majoritate calificată priveşte atât domenii tehnice. Totodată în cadrul Consiliului. Este vorba îndeosebi de: fiscalitate. securitate şi justiŃie (fostul pilon III . 11 . transporturile. Tratatul de la Lisabona amendează şi structura formaŃiunilor Consiliului.(6) din TUE. Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanŃii statelor membre în conformitate cu un sistem de rotaŃie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică si geografică a tuturor statelor membre. pe o perioadă de 18 luni. turism.17 alin. procedura de revizuire a tratatelor. în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu Comisia. inclus în politicile Uniunii). stabilit în unanimitate de către Consiliul European. incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Potrivit Tratatului. 25 Art. acesta asigurând coerenŃa lucrărilor diferitelor formaŃiuni. Tratatul de la Lisabona aduce şi o restructurare a sistemului de exercitare a preşedinŃiei Consiliului23. 26 Art. energie. precum controlul frontierelor. protecŃie civilă. Potrivit acestui sistem26. iar diferenŃa dintre numărul total de mandate deŃinute de resortisanŃii a două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu.27 Astfel. Numeroase domenii rămân totuşi guvernate de regula unanimităŃii..(5) din TUE.cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală. sport. îndeplinirea unor funcŃii ale preşedinŃiei. membrii Comisiei sunt aleşi printr-un sistem de rotaŃie. funcŃionează Serviciul pentru AcŃiunea Externă a Uniunii. în comun. atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr. care acŃionează în sprijinul Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. azilul sau migraŃia. Practic.244 din TFUE. 22 23 Art. Art. Practica rotaŃiei semestriale este menŃinută.24 4. Comisia Europeană (art. 27 „The Treaty of Lisbon: an impact assesment” – House of Lords. care reprezintă două treimi din numărul statelor membre. cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării. la fiecare al treilea mandat (15 ani) oricare stat membru nu va avea reprezentant în Comisie timp de un mandat (5 ani). hotărând în unanimitate25. cât şi anumite subiecte aparŃinând unor domenii foarte sensibile. politica spaŃială.16 alin.

securitate şi justiŃie. particularii nu mai au obligaŃia de a demonstra că actul respectiv îi priveşte în mod individual. Prin urmare. act emis de un parlament naŃional sau de una din camerele unui astfel de parlament. Sistemul jurisdicŃional al Uniunii. a dispoziŃiilor care prevedeau restrângeri ale competenŃei. domeniul poliŃiei şi justiŃiei penale intră în dreptul comun şi toate instanŃele pot sesiza CJUE. a cărei punere în aplicare nu trebuie să aducă atingere exercitării competenŃelor Uniunii şi atribuŃiilor instituŃiilor în vederea exercitării competenŃelor exclusive şi partajate ale Uniunii.Curtea este competentă să controleze delimitarea dintre competenŃele Uniunii şi PESC. 28 29 Art. şi să efectueze consultările care se impun28. prin efectul Tratatului de la Lisabona. organelor. CJUE poate fi sesizată de un stat membru cu o acŃiune în anularea unui act legislativ pentru încălcarea principiului subsidiarităŃii. în ansamblu. 30 A se vedea Protocolul nr. În ceea ce priveşte avocaŃii generali. 32 În cadrul controlului respectării principiului subsidiarităŃii. precum şi regimul lingvistic al CJUE rămân supuse regulii unanimităŃii. 5. în cadrul luptei împotriva terorismului (îngheŃarea fondurilor). Această procedură se aplică şi în cazul unei cereri de modificare a Statutului CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene. Tribunalul şi Tribunalul FuncŃiei Publice. 12 . similar desemnării premierului în statele membre. Astfel. oficiilor sau agenŃiilor Uniunii. O serie de dispoziŃii tranzitorii prevăd că această competenŃă deplină nu va fi aplicabilă decât după cinci ani de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona30. conferit un plus de democraŃie şi legitimitate procesului de numire a preşedintelui Comisiei. se modifică modalitatea de numire a preşedintelui Comisiei prin includerea unei condiŃii suplimentare: la desemnarea acestuia Consiliul European trebuie să ia în considerare rezultatele alegerilor Parlamentului European. cu excepŃia cazului în care Tratatele prevăd contrariul.(7) TUE. prin Tratatul de la Lisabona. 36 privind dispoziŃiile tranzitorii 31 Art. la solicitarea CJUE29. Particularii pot formula acŃiuni împotriva unui act normativ dacă îi priveşte direct şi dacă nu presupune măsuri de executare. CJUE dobândeşte competenŃă preliminară generală în domeniul spaŃiului de libertate. Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene (art. de exemplu.Totodată. 17 alin. 38 cu privire la articolul 252 TFUE din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene referitor la numărul de avocaŃi generali ai CurŃii de JustiŃie.19 din TUE) Tratatul de la Lisabona aduce modificări în ceea ce priveşte organizarea şi competenŃele CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene. întrucât. 263 din TFUE. Prin Tratatul de la Lisabona. în urma dispariŃiei pilonilor şi a eliminării. cu excepŃia a două cazuri: . În ceea ce priveşte crearea de tribunale specializate. aceasta fiind considerată „proiect de act legislativ”. Totodată CJUE se poate pronunŃa şi asupra încălcării drepturilor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale. A se vedea DeclaraŃia nr. fiind. astfel. aceasta intră în sistemul juridic al Uniunii.Curtea este competentă să se pronunŃe în ceea ce priveşte acŃiunile în anulare îndreptate împotriva deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu. . Statutul judecătorilor şi avocaŃilor generali. Tratatul de la Lisabona prevede că acestea urmează să fie înfiinŃate potrivit procedurii legislative ordinare (co-decizie cu majoritate calificată). Tratatul de la Lisabona reduce stricteŃea condiŃiilor de admisibilitate a acŃiunilor formulate de particulari (persoane fizice sau juridice) împotriva deciziilor instituŃiilor. CompetenŃa CJUE acoperă dreptul Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona prevede posibilitatea de a majora numărul acestora de la 8 la 11. CJUE nu se pronunŃă asupra cauzelor privind Politica externă şi de securitate comună (PESC)31. aceasta fiind compusă din trei instanŃe: Curtea de JustiŃie.275 din TFUE 32 Art. se va numi Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene.

stabilind în mod expres caracterul acestora (exclusive.2 din TFUE sunt definite trei categorii de competenŃe: • CompetenŃe exclusive. CompetenŃele exclusive sunt cele atribuite prin tratate Uniunii într-un domeniu determinat. CompetenŃele exclusive ale Uniunii Europene se exercită în cinci domenii36: . din TFUE) Modificarea adusă CurŃii de Conturi prin Tratatul de la Lisabona priveşte accentuarea independenŃei membrilor săi. CJUE poate să aplice. 5. 13 . . chiar de la prima hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligaŃiilor. asupra căruia numai aceasta poate legifera.9 35 A se vedea Partea I. aceasta are dreptul exclusiv de autorizare a emiterii de bancnote în zona euro. mecanismul sancŃiunilor pecuniare33 (sumă forfetară şi/sau penalitate cu titlu cominatoriu) în cazul neexecutării unei hotărâri de constatare a neîndeplinirii obligaŃiilor.uniunea vamală. . CompetenŃele partajate (sau mixte) presupun faptul că statele membre au dreptul să legifereze în condiŃiile în care Uniunea nu îşi exercită propria competenŃă ori renunŃă la exercitarea acestei 33 34 Art.282 şi 283 din TFUE) Tratatul de la Lisabona conferă statutul de instituŃie comunitară acestui organism. Totodată. Banca Centrală Europeană (art. precum şi puteri sporite de a adopta măsuri privind aspecte internaŃionale legate de uniunea monetară. statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii. .este necesară pentru a permite Uniunii să îşi exercite competenŃa internă. Potrivit art. pct. coordonare sau completare.285 şi urm. Titlul I din TFUE.în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora. printre altele.politica monetară (doar faŃă de Ńările care au adoptat moneda comună „euro"). SecŃiunea 3. Curtea de Conturi (art. • CompetenŃe partajate. Banca Centrală Europeană este responsabilă. încheierea unor acorduri internaŃionale se numără la rândul ei printre competenŃele exclusive ale Uniunii. în trei situaŃii: . . . în plus. care acŃionează în interesul general al Uniunii. 6. Tratatul de la Lisabona clarifică tipurile de competenŃe ale Uniunii.politica comercială comună. CompetenŃele Uniunii Europene Aşa cum s-a menŃionat34. . sancŃiuni pecuniare în cazul în care nu sunt comunicate Comisiei măsurile naŃionale de transpunere a unei directive. De asemenea. 7. Astfel.conservarea resurselor piscicole în cadrul politicii comune de pescuit. 36 Art.260 din TFUE A se vedea supra.regulile de concurenŃă necesare pentru funcŃionarea pieŃei interne a UE.Tratatul de la Lisabona accelerează. pentru definirea şi aplicarea politicii monetare a statelor membre care au adoptat moneda euro (state ce aparŃin aşadar zonei euro). • CompetenŃe de susŃinere. partajate şi de sprijin) şi prevăzând şi o listă a domeniilor care fac obiectul competenŃelor35. Tratatul de la Lisabona precizează faptul că întinderea şi condiŃiile exercitării competenŃelor Uniunii sunt stabilite prin dispoziŃiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu. Astfel.această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii.3 din TFUE.

putând fi adăugate noi competenŃe pe lista respectivă.cultură. De asemenea.agricultura şi pescuitul. . Protocolului privind exercitarea competenŃelor partajate. atunci când Uniunea întreprinde acŃiuni într-un anumit domeniu. 14 . politica externă şi de 37 38 Art.politica socială.turism.protecŃia şi îmbunătăŃirea sănătăŃii umane.transporturile. având în vedere dreptul statelor de a reduce competenŃele Uniunii40. competenŃa Uniunii de a legifera are mai mult un caracter de orientare şi coordonare.coeziunea economică.(2) din TUE. .cooperării pentru dezvoltare şi ajutor umanitar. . Există. securitate şi justiŃie.protecŃia consumatorului.4 alin. dezvoltării tehnologice şi spaŃiului. .4 din TFUE. . Tratatul menŃionând următoarele domenii principale: . nu se extinde la întregul domeniu. . .mediul. 40 Art. Domeniul competenŃelor partajate este deschis. ca politici separate şi specifice. cu excepŃia conservării resurselor biologice ale mării.38 Domeniile de competenŃă partajată sunt cele mai numeroase39. domenii în care competenŃa Uniunii se referă la sprijinirea. de asemenea. .competenŃe în favoarea statelor membre (un drept de legiferare secundar pentru statele membre). . dar datorită dimensiunilor şi efectelor acestei acŃiuni. 39 Art. spre deosebire de domeniile menŃionate în art. Acestor tipuri de competenŃe li se adaugă.spaŃiul de libertate.protecŃie civilă. fără ca acŃiunea Uniunii să poată conduce la armonizarea reglementărilor naŃionale: .educaŃie. în domeniile: . exercitându-şi astfel propria competenŃă. referitor la competenŃele partajate. . . .cooperare administrativă. În aceste domenii. pentru aspectele definite prin tratat. coordonarea sau suplimentarea acŃiunii statelor membre42.energia. pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.(3) şi (4) din TFUE. tineret şi sport.(2) din TFUE. .4 alin. . 42 Art. sfera de aplicare a competenŃei este limitată la elementele vizate de acŃiunile întreprinse. în sensul că Uniunea intervine numai dacă si în măsura în care obiectivele acŃiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central. permiŃând statelor membre să legifereze independent de Uniune.5 din TUE. 41 Art.48 alin.obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică. . nici la nivel regional şi local.6 din TFUE. formare profesională. Tratatul de la Lisabona instituie două cvasi-excepŃii41 de la condiŃia legiferării statelor membre atunci când Uniunea nu îşi exercită ori renunŃă să îşi exercite competenŃa (dreptul subsidiar de legiferare). . pentru aspectele definite prin tratat. statele membre beneficiind o marja mai mare de acŃiune în ceea ce priveşte substanŃa legiferării.piaŃa internă.cercetării.industrie. . De asemenea. Exercitarea competenŃei partajate se face respectarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii37. socială si teritorială.reŃelele transeuropene. ori reduse.

poate adopta măsuri corespunzătoare în cazul în care o acŃiune a Uniunii este necesară pentru a atinge unul dintre obiectivele tratatelor. distinct de cel al guvernelor statelor membre. 83 alin. în special în ceea ce priveşte controlul respectării principiilor proporŃionalităŃii şi subsidiarităŃii45.(1).politicile sociale. după consultarea Parlamentului European. o soluŃie pentru ameliorarea percepŃiei privind deficitul democratic actual al Uniunii Europene. când Consiliul decide în unanimitate. (2) lit. Tratatul de la Lisabona introduce noŃiunea de cooperare interparlamentară46.2 privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii. regional sau local. în special prin definirea liniilor directoare/orientărilor generale ale acestor politici. iar nici una dintre acŃiunile Uniunii nu trebuie să depăşească nivelul care este necesar pentru realizarea obiectivelor Tratatului. Controlul subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii Reglementată de art. art. consolidarea rolului acestora în controlul subsidiarităŃii). Uniunea poate adopta măsuri. Consiliul acŃionează după aprobarea Parlamentului European. organizată şi promovată atât de Parlamentul European. 6. . la propunerea Comisiei. dacă acestea nu sunt mai eficiente decât acŃiunile întreprinse la nivel naŃional. astfel. care permite adecvarea competenŃelor Uniunii la obiectivele stabilite în Tratate. potrivit cărora Uniunea nu întreprinde acŃiuni (cu excepŃia domeniilor care Ńin exclusiv de competenŃa sa). Ca un element de noutate. 86 alin. Rolul parlamentelor naŃionale Prin adoptarea Tratatului de la Lisabona. (4) TFUE (cooperare judiciară în materie penală) 45 Protocolul nr. iar atribuŃiile necesare în acest sens nu sunt specificate. art. Prin prevederile Tratatului Lisabona operează un semnificativ transfer de putere către parlamentele naŃionale. care derogă de la procedura legislativă ordinară. Astfel.politicile economice. Uniunea Europeană va avea astfel un rol de coordonare a acŃiunilor statelor membre în ceea ce priveşte: . Consiliul. Astfel. efectul acestei abordări fiind acela al unei mai mari reprezentativităŃi a cetăŃenilor la nivelul procesului decizional european. Tratatul de la Lisabona aduce noutăŃi deosebite. acest transfer reprezentând. Pentru a evita stabilirea unui catalog prea rigid al competenŃelor Uniunii. 81 alin. Tratatul de la Lisabona statuează principiul ca statele membre să îşi coordoneze politicile economice şi de ocupare a forŃei de muncă. sunt următoarele: 1. art. 46 Protocolul nr.64 şi 65 TFUE (libera circulaŃie a capitalurilor). prin implicarea pe care o permite acestora în procesul decizional comunitar (informare cu privire la proiectele legislative iniŃiate de Uniune sau asupra cererilor de aderare. Principalele elemente de evoluŃie pentru rolul parlamentelor naŃionale care dobândesc pentru prima dată un rol direct şi imediat în procesul legislativ european. .securitate comună (PESC) şi coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forŃei de muncă. d). hotărând în unanimitate.44. creşterea gradului de implicare în aspecte privind spaŃiul de libertate. (3) TFUE (dreptul familiei). prin stabilirea unor mecanisme şi reŃele de cooperare în acest sens).77 (3) TFUE (exercitarea drepturilor electorale). art. astfel cum au fost acestea definite de Uniune. pentru prima dată se acordă parlamentelor naŃionale un rol clar definit în afacerile europene. prin exercitarea propriei competenŃe.1 privind rolul Parlamentelor naŃionale în Uniunea Europeană. 352 din TFUE Exemple de astfel de proceduri: ex.21(3) TFUE (securitate socială şi protecŃie socială.. 15 44 43 . şi poate adopta iniŃiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre (de ex. Tratatul de la Lisabona prevede o procedură specifică43. sunt instituite anumite proceduri specifice. De asemenea. în cadrul dreptului de rezidenŃă). securitate şi justiŃie. 82 alin. art.politicile de ocupare a forŃei de muncă. acesta fiind consultat în toate cazurile de derogare de la procedura legislativă ordinară De asemenea. cât şi de parlamentele naŃionale.

sunt prevăzute şi alte componente esenŃiale ale contribuŃiei „active” a parlamentelor naŃionale la funcŃionarea optimă a Uniunii Europene. programul legislativ anual precum şi orice alt instrument de programare legislativă sau de (art. prin participarea la cooperarea interparlamentară dintre parlamentele naŃionale şi dintre acestea şi Parlamentul European.70 TFUE. 2 la Tratat – prezentare succintă Protocolul privind rolul parlamentelor naŃionale în Uniunea Europeană (Protocolul nr. parlamentarii statelor membre dobândesc un instrument puternic de control pentru ca deciziile să fie luate cât mai aproape de cetăŃenii Europei.Potrivit art. Totodată. 12 din TUE. 50 art. având scopul de a asigura promovarea şi consolidarea cooperării operaŃionale în materie de securitate internă în cadrul Uniunii (între autorităŃile competente din statele membre). in conformitate cu prevederile Protocolului nr.48 TUE) Art. 2 anexat Tratatului de la Lisabona privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii. 88 si 85 din TUE 16 48 47 . securitate şi justiŃie (politica privind controlul la frontiere. este promovat schimbul de informaŃii şi de bune practici.2. În plus. documentele de consultare ale Comisiei. Protocolul nr. pe care o primesc asupra evaluărilor realizate de aceasta împreună cu statele membre asupra punerii în aplicare a politicilor Uniunii în cadrul spaŃiului de libertate. formulate potrivit art. ContribuŃia parlamentelor naŃionale la procesul decizional european În cadrul art. asigurându-se. Parlamentele naŃionale sunt implicate direct în procedurile de revizuire a tratatelor47 în acest domeniu regăsindu-se şi posibilitatea acestora de a exprima un drept de veto. Parlamentele naŃionale sunt informate şi cu privire la cererile de aderare la UE. Cu alte cuvinte. cu privire la propunerile si iniŃiativele legislative domeniul cooperării judiciare in materie penală si al cooperării poliŃieneşti. Pe baza informărilor şi a notificărilor realizate de către instituŃiile comunitare cu privire la proiectele de acte legislative ale Uniunii Europene. în special în scopul favorizării deplinei aplicări a principiului recunoaşterii reciproce49. parlamentele naŃionale participă la mecanismele de evaluare a implementării politicilor comunitare în acest domeniu48. precum şi la evaluarea implementării politicilor Uniunii. Simultan cu trimiterea la Parlamentul European şi la Consiliu. instituŃiile Uniunii aplică principiul subsidiarităŃii. prin examinarea proiectelor de acte legislative comunitare din perspectiva asigurării acestui principiu. 1 şi Protocolul nr.69 din Tratatul privind FuncŃionarea UE (TFEU).12 TUE. în conformitate cu Protocolul nr. dreptul de azil şi imigrarea. iar parlamentele naŃionale asigură respectarea acestui principiu potrivit procedurii stabilite în acest protocol. parlamentele naŃionale sunt implicate în controlul politic asupra Europol şi în evaluarea activităŃii Eurojust50. 49 TUE. 2. precum şi asupra altor chestiuni care pot prezenta un interes deosebit pentru acestea”. Aceasta atribuŃie se regăseşte şi la art. cooperarea judiciară în materie civilă şi penală şi cooperarea poliŃienească). 3 din TUE. parlamentele naŃionale sunt informate şi în legătură cu derularea lucrărilor comitetului permanent ce va fi creat în cadrul Consiliului. parlamentele naŃionale asigură. potrivit căruia. 49 Potrivit art. Mai mult. astfel dimensiunea regională şi locală ale acestora. parlamentele naŃionale participă la procesul decizional comunitar. respectarea principiului subsidiarităŃii. Prin informarea.1) are drept scop “să încurajeze o participare sporită” a acestora la activităŃile Uniunii Europene şi să “consolideze capacitatea acestora de a-şi exprima punctul de vedere asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene.5 alin. parlamentele naŃionale contribuie la buna funcŃionare a UE. 3.

să organizeze conferinŃe interparlamentare pe teme specifice. contribuŃiile conferinŃelor nu angajează parlamentele naŃionale şi nu aduc atingere poziŃiei acestora. la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European. Comisia va trebui să prezinte un aviz motivat. potrivit art. În cazul în care avizul motivat reprezintă cel puŃin o treime din voturile atribuite parlamentelor naŃionale. introdusă prin Protocol. 4. parlamentele naŃionale exercită un control ex ante. un parlament naŃional poate. în conformitate cu Protocolul nr. le va adopta în cazul în care o acŃiune a UE se dovedeşte necesară în cadrul politicilor definite în tratate. 2) introduce un mecanism de alertă timpurie. care permite parlamentelor naŃionale să examineze proiectele de acte legislative şi să emită avize motivate cu privire la respectarea principiului subsidiarităŃii. prin competenŃa de a supune la vot propunerile legislative transmise de Comisie din perspectiva respectării principiilor subsidiarităŃii şi al proporŃionalităŃii şi un control ex-post. Consiliului şi Comisiei orice contribuŃie pe care o consideră necesară. are drept scop să promoveze schimbul de informaŃii şi schimbul celor mai bune practici între parlamentele naŃionale şi Parlamentul European.strategie politică vor fi comunicate de către Comisie parlamentelor naŃionale. Consultarea Parlamentelor naŃionale în activarea clauzelor-pasarelă 51 De asemenea. un aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act legislativ cu principiul subsidiarităŃii. propunerea legislativă este contestată prin majoritatea simplă a voturilor atribuite parlamentelor naŃionale şi în cazul în care Comisia decide să menŃină totuşi propunerea. să emită un aviz motivat în care să precizeze argumentele pentru care acesta consideră că propunerea nu este conformă cu principiul subsidiarităŃii. cunoscut ca „procedura cartonaşului galben şi a cartonaşului portocaliu”. împreună cu avizele motivate ale parlamentelor naŃionale. deoarece ea poate constrânge Comisia să retragă propunerea de act legislativ. În ceea ce priveşte implicarea parlamentelor naŃionale. Cele două instituŃii pot decide apoi (cu o majoritate de 55% dintre membrii Consiliului sau cu majoritatea voturilor exprimate în cadrul Parlamentului European) continuarea sau nu a procedurii legislative. Această procedură a fost denumită „procedura cartonaşului galben”. în cazul în care se constată că principiile subsidiarităŃii şi al proporŃionalităŃii sunt încălcate. fiecare cameră dispune de un vot. în termen de opt săptămâni de la prezentarea unei propuneri legislative. 352 TFUE. Această procedură a fost denumită „procedura cartonaşului portocaliu”. modificarea sau retragerea acesteia. se aplică o procedură specială. să prezinte Parlamentului European. art. 17 .3 din Protocol prevede că acestea vor putea prezenta preşedintelui Parlamentului European. Avizul Comisiei este transmis. Potrivit acestui din urma protocol. instituŃia care a făcut propunerea trebuie să o revizuiască şi să decidă apoi menŃinerea. Cooperarea interparlamentară. în cursul procedurii legislative. Parlamentele naŃionale au drept de vot. în care să explice în ce mod este respectat principiul subsidiarităŃii. în special pentru a dezbate chestiuni de politica externă şi de securitate comună. prin sesizarea pe care o pot face statele membre în numele parlamentelor naŃionale la Curtea Europeană de JustiŃie. Cu toate acestea. În cazul în care.2 privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii. instituŃiile Uniunii Ńin seama de avizele motivate emise de parlamentele naŃionale. fiecare dispunând de două voturi. dar nu să o retragă. Comisia Europeană atrage atenŃia parlamentelor naŃionale asupra propunerilor de măsuri pe care Consiliul. inclusiv politica de securitate şi de apărare comună. În cazul unui sistem naŃional bicameral. al Consiliului şi respectiv al Comisiei. Acest mecanism conferă parlamentelor naŃionale un rol direct şi imediat în cadrul procesului legislativ51. Astfel. Astfel. pentru a atinge unul dintre obiectivele menŃionate de tratate şi pentru care acestea nu au prevăzut atribuŃii necesare în acest sens. Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii (Protocolul nr. forurilor legislative din cadrul Parlamentului European şi al Consiliului. deoarece ea constrânge Comisia să îşi revizuiască propunerea.

Politicile Uniunii Europene La baza întregii construcŃii europene a stat voinŃa statelor membre de a lucra împreună.81 din TFUE. Aceasta a condus la convingerea că în unele domenii se pot obŃine rezultate mai bune la nivel european decât la nivel naŃional. reglementările interne prin care se asigură câte un vot pentru fiecare cameră a legislativelor bicamerale. reglementarea iniŃiativei legislative cetăŃeneşti. soluŃia trecerii acestor domenii către nivelul comunitar este fundamentată pe faptul că. combaterea terorismului. respectiv prevederile substanŃiale care au ca efect creşterea rolului Parlamentului European şi a parlamentelor naŃionale. decizia respectivă nu se adoptă. 53 Aceste schimbări au determinat chiar şi revizuiri ale cadrului constituŃional în anumite state membre (Germania. În opinia actorilor de decizie comunitari. care au avut loc cu ocazia elaborării Tratatului ConstituŃional (niciodată ratificat). unele dintre ele decurgând din dezbaterile legate de viitorul Europei. spre exemplu). Totodată.În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. potrivit art. precum şi trecerea la procedura legislativă obişnuită. se poate afirma faptul că Tratatul de la Lisabona urmăreşte are ca obiectiv creşterea legitimării democratice a acŃiunilor Uniunii Europene. un parlament al unui stat membru poate bloca o decizie a Consiliului care determină aspectele din dreptul familiei cu implicaŃii transfrontaliere. care să înlocuiască o procedură legislativă specială de adoptare a actelor legislative în Consiliu. iar în cazul opoziŃiei oricăruia dintre acestea (notificată în termen de 6 luni de la transmiterea ei). În cadrul cooperării judiciare în materie civilă.48 alin. acela al solidarităŃii şi coeziunii. provocările cu care se Prin care a fost introdusă posibilitatea Consiliului European de a decide utilizarea votului cu majoritate calificată în domenii în care tratatele prevăd unanimitatea. Ca o concluzie. elaborate şi adoptate la nivel comunitar. notificând opoziŃia sa în termen de 6 luni de la transmiterea propunerii de decizie. Din acest punct de vedere. orice iniŃiativă a Consiliului European se transmite parlamentelor naŃionale. prin care este amplificată democraŃia participativă. politicile europene răspund unui principiu fundamental al construcŃiei europene. s-a ajuns la politicile comune tuturor statelor membre. Acesta vizează. 5. iar pârghiile şi instrumentele noi dobândite ca efect al intrării sale în vigoare sunt de natură să determine o participare fără precedent a legislativelor statelor membre la evoluŃiile proceselor decizionale europene. cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii. şi asigurarea caracterului obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale. se poate afirma că rolul parlamentelor naŃionale este crucial pentru creşterea legitimităŃii democratice şi a responsabilităŃii la nivelul UE. 18 52 . Astfel. destinat a se realiza prin mai multe direcŃii principale. întărirea poziŃiei parlamentelor naŃionale are un efect evident şi pe plan intern în statele membre. 7. precum: energie. se introduc noi posibilităŃi de acŃiune la nivelul Uniunii în domenii de interes pentru cetăŃeni.(7) din TUE52. chiar în sesiuni plenare. Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. în situaŃia participării la procedurile controlului ex ante de subsidiaritate („cartonaşul galben” sau „cartonaşul portocaliu”) şi la cele alte controlului ex post al respectării principiului subsidiarităŃii prin crearea unui agent al parlamentului statului membru respectiv pentru reprezentarea la Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene. Consolidarea legitimităŃii democratice şi a responsabilităŃii la nivelul Uniunii Europene În raport de toate aceste elemente de noutate aduse de Tratatul de la Lisabona. la regulile noi privind abordarea problematicii europene. care constă în schimbările aduse mecanismelor instituŃionale şi procedurale de natură să permită un răspuns activ al legislativelor acestor state. pe baza unor interese comune. pentru a da numai câteva exemple. siguranŃa cetăŃeanului. la mecanismele detaliate de cooperare cu executivul în problematica afacerilor europene53. care să fie realizată periodic. schimbările climatice. domeniul social. ambele constituite din reprezentanŃi aleşi prin vot direct. datorită creşterii importanŃei lor în ultimii ani.

Tratatul de la Lisabona introduce baze juridice pentru dezvoltarea şi promovarea unor politici comunitare noi. indiferent de locul în care se află.htm A se vedea. neexistând. Alte modificări aduse prin Tratat acestor politici se referă la precizarea unor termeni sau noŃiuni. se adoptă la propunerea Comisiei sau a unei pătrimi din statele membre61. secŃiunile 3 şi 5. De asemenea. Principalele aspecte de noutate introduse de Tratatul de la Lisabona cu privire la politicile Uniunii privesc spaŃiul de libertate. recunoaşterea rolului şi autonomiei partenerilor sociali la nivelul Uniunii (art. 60 Art. în cursul procedurii legislative ordinare. 61 Art. 57 De ex. contribuind astfel la realizarea unei Europe prospere. social şi ecologic. În cazul noilor politici europene a căror bază juridică este introdusă prin Tratat. adoptă măsuri pentru prevenirea criminalităŃii de mare amploare şi pentru coordonarea şi cooperarea între autorităŃile poliŃieneşti şi judiciare competente. prin punerea în valoare a specificităŃii fiecărei categorii de teritoriu. când acestea puteau fi iniŃiate de statele membre. durabile din punct de vedere economic. SpaŃiul de libertate.confruntă nu pot primi un răspuns adecvat decât printr-o acŃiune concertată la nivel internaŃional. în cadrul procesului decizional. dispariŃia pilonului III – Cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală (dispoziŃiile Titlului V – „SpaŃiul de libertate. capitaluri. care vor fi înlocuite de directive60. al accesibilităŃii şi al calităŃii mediului. sociale. respectiv deciziile-cadru. aşa cum s-a menŃionat. 1. servicii. securitate şi justiŃie Cea mai importantă modificare în domeniul politicilor europene o reprezintă.83 alin. libera circulaŃie a lucrătorilor. 59 A se vedea exemplele oferite supra. De asemenea. fondul social european etc. securitate şi justiŃie. sub aspectul activităŃilor economice. Partea a treia – Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii) Astfel. spre deosebire de prevederile anterioare. securitate şi justiŃie” din TUE. accentuarea unor principii în domeniul social56. instrumentele adoptate în cadrul acestui domeniu vor face Pentru detalii.3 din TUE. turismul.europa. a se vedea http://ec.152 TFUE). a noŃiunii de „coeziune teritorială”58.eu/policies/index_ro. Protocolul privind coeziunea economică. în baza unor regulamente şi directive deja adoptate de Consiliu. 19 55 54 . al dotărilor.(2) din TFUE. de natură să ducă la o mai mare claritate a textului55. energia şi mediul – schimbările climatice. precum cele privind. potrivit dispoziŃiilor în materie de concurenŃă (politica în domeniul concurenŃei – art. în sensul dezvoltării echilibrate coerente şi armonioase a teritoriului. precum şi introducerea unor dispoziŃii procedurale specifice57. sportul. precum şi cele care privesc cooperarea administrativă. fără a exista o condiŃie de grup. Tratatul de la Lisabona nu aduce modificări substanŃiale politicilor europene consacrate54. Uniunea dezvoltă politici comune în materie de azil. prevederile referitoare la agricultură şi pescuit. de ex. Prin efectul tratatului dispar instrumentele specifice pilonului II. cel puŃin într-o primă fază. actele adoptate cu privire la domeniul cooperării poliŃieneşti şi a cooperării judiciare în materie penală. în premieră.105 TFUE) 58 Art. la nivel comunitar.76 din TFUE. socială şi teritorială. competenŃa Uniunii concretizându-se. Tratatul de la Lisabona extinde procedura legislativă ordinară a co-deciziei şi votul majorităŃii calificate în Consiliu. la propunerea Comisiei. politica economică şi monetară. protecŃia civilă sau spaŃiul. cu excepŃia cazurilor când prevederi specifice stipulează altfel59. prin asumarea unui rol de coordonare şi promovare a acŃiunilor statelor membre. aşa cum s-a menŃionat. este de remarcat faptul că noua competenŃă comunitară în aceste domenii nu aduce atingere dreptului statelor membre de a legifera în conformitate cu propriile interese. imigraŃie şi control al frontierelor exterioare. 56 de ex. al existenŃei unor condiŃii de viaŃă şi de muncă echitabile pentru toŃi cetăŃenii. adoptarea de către Comisie a unor regulamente de exceptare pe categorii. obligaŃia armonizării legislaŃiilor. Totodată. dat fiind faptul că domeniile de acŃiune ale politicilor comunitare presupun competenŃa partajată. ci statuează rolul Parlamentului European ca şi co-legislator alături de Consiliu. Tot în acest context se înscrie şi consacrarea.

implicit şi cea comunitară.82 alin. 68 Art. 2. cu votul unanim al Consiliului şi aprobarea Parlamentului European. deci. gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare. inaugurând astfel baza legală pentru acŃiunea Uniunii în acest domeniu72. astfel. Sunt prevăzute excepŃii pentru Regatul Unit şi Irlanda (mecanismele de opt-in/opt-out) în protocoale specifice. rolul esenŃial al acestui principiu în materie. reŃelelor de trafic de persoane sau infracŃiunilor de spălare de bani. 65 Art. 71 Art. 67 Eurojust . 70 Art. 66 Europol . 72 A se vedea TFUE. De asemenea.83 alin. confirmându-se. în toate etapele. prin Tratatul de la Lisabona se oferă un temei juridic expres pentru adoptarea legislaŃiei privind structura.86 din TFUE. procesul decizional se suspendă şi se facilitează cooperarea consolidată64. al cărei scop este de a asigura.85 din TFUE. funcŃionarea.controlul CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene. Totodată.(3) şi art. care aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. pentru a putea răspunde într-un mod mai operativ şi eficient actelor de criminalitate organizată. al protecŃiei subsidiare şi al protecŃiei temporare70.Oficiul de PoliŃie al Uniunii Europene. respectând în acelaşi timp drepturile omului.c) din TFUE.(3) şi 83 alin. precum şi prevenirea imigrării ilegale şi a traficului de persoane şi combaterea susŃinută a acestora. înfiinŃat în 2002. direct legat de nivelul de trai şi dezvoltare al populaŃiei. Obiectivul său este acela de a îmbunătăŃi eficacitatea şi cooperarea autorităŃilor competente din statele membre în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea formelor grave de terorism şi criminalitate internaŃională. 329 TFUE. atunci când sunt în joc interesele lor vitale în acest domeniu. atunci când acestea se confruntă cu forme grave de criminalitate organizată şi transfrontalieră. Tratatul de la Lisabona prevede posibilitatea stabilirii progresive a unui sistem integrat de gestiune a frontierelor externe ale Uniunii69. precum şi a dezvoltării unei politici comune în domeniul dreptului de azil. este prevăzută posibilitatea instituirii Parchetului European68. în vederea considerării cooperării consolidate ca fiind autorizată în conformitate cu art. Un asemenea obiectiv este stabilit şi în ceea ce priveşte o politică comună de imigrare o politică comună de imigrare71. tratamentul echitabil al resortisanŃilor Ńărilor terŃe aflaŃi în situaŃie de şedere legală în statele membre. În ceea ce priveşte Eurojust.(1) lit.79 din TFUE. 64 un număr de minim 9 state membre pot adopta măsura asupra căreia nu s-a putut ajunge la consens.Energia din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii” 20 63 62 . care gestionează informaŃii din domeniul fenomenului infracŃional. Tratatul de la Lisabona consolidează65 Europol66 şi Eurojust67.(2) TUE şi art. Comisiei şi Consiliului. Tratatul de la Lisabona include pentru prima dată o secŃiune specifică dedicată energiei. Tratatul acordă Uniunii competenŃe Art.67 alin. De asemenea. integrarea pilonului III în sfera legislaŃiei comunitare este combinată cu anumite proceduri de „frânare de urgenŃă”63. menit să promoveze şi să amelioreze coordonarea investigaŃiilor şi urmăririlor penale desfăşurate de autorităŃile judiciare competente din statele membre ale Uniunii Europene. domeniul de acŃiune şi atribuŃiile Eurojust.(1) din TFUE Art.(3) din TFUE. cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o Ńară terŃă care are nevoie de protecŃie internaŃională şi de a asigura respectarea principiului nereturnării. se aplică regulile cooperării consolidate. 69 Art. 20 alin. Tratatul de la Lisabona menŃionează în mod expres principiul recunoaşterii reciproce cu privire la cooperarea în materie penală62.78 din TFUE. În aceste cazuri. Titlul XXI .un organism al Uniunii Europene.77 alin. care permit statelor membre să adreseze anumite probleme Consiliului European. prin regulament. Acestea trebuie să notifice Parlamentului European. Energia Sectorul energiei. În cazul în care nu se întruneşte unanimitatea. apare ca un pilon central în oricare din economiile lumii.

menită să consolideze statutul Uniunii Europene ca principală destinaŃie turistică a lumii. 6 ProtecŃia civilă Tratatul de la Lisabona îşi propune să faciliteze prevenirea. Politica de mediu – schimbări climatice În legătură directă cu domeniul energiei se află protecŃia mediului înconjurător. 5. protejează integritatea fizică şi morală a sportivilor. 76 A se vedea TFUE. O altă noutate adusă de Tratat în acest domeniu este clauza de solidaritate cu acŃiune şi în domeniul energiei73. respectiv inundaŃiile şi incendiile.Titlul XXIII – „ProtecŃia civilă” din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii”.Titlul XII – „EducaŃia. se creează cadrul juridic77 care permite întărirea cooperării operaŃionale între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire a catastrofelor naturale sau provocate de om şi de protecŃie împotriva acestora şi sprijinirea acŃiunilor derulate de statele membre în acest domeniu.promovarea cooperării între statele membre. tineretul şi sportul” din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii”. promovând imparŃialitatea şi transparenŃa în ceea ce priveşte competiŃiile sportive şi cooperarea dintre organismele sportive. AcŃiunile Uniunii au ca scop: . 77 A se vedea TFUE.Titlul XXII – „Turismul” din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii”. Turismul Tratatul de la Lisabona creează o nouă bază juridică76 dedicată în întregime turismului. Totodată. Tratatul de la Lisabona deschide calea către o dimensiune europeană autentică în domeniul sportiv. . formarea profesională. precum şi protecŃia împotriva acestora. combaterea schimbărilor climatice devine un obiectiv nou al politicii comunitare de mediu. cooperarea dintre statele membre este acum mai necesară ca niciodată. Tratatul de la Lisabona recunoaşte combaterea schimbărilor climatice ca fiind una dintre cele mai importante provocări la nivel global74. în cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăŃi grave în aprovizionarea cu anumite produse. pe teritoriul Uniunii Europene. 21 . de a alege diferite surse de energie şi structurii generale a aprovizionării cu energie. cărora Uniunea trebuie să le răspundă prin identificarea şi promovarea pe plan internaŃional a unor măsuri destinate să le contracareze. în special în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie a statelor membre. să coordoneze şi să completeze acŃiunile statelor membre. asigurarea resurselor energetice. politica Uniunii urmăreşte şi promovarea interconectării reŃelelor energetice. în special în acest domeniu. Astfel. identificarea şi dezvoltarea de noi surse de energie şi energii regenerabile. Uniunea poate adopta măsuri pentru remedierea acestei situaŃii. Uniunea completează acŃiunea statelor membre în sectorul turismului. acordând o atenŃie deosebită tinerilor. Astfel. 4. Sportul Plecând de la caracterul specific şi de la funcŃia socială şi educativă a sportului75. Noile competenŃe comunitare în acest domeniu nu aduc atingere dreptului statelor membre de a stabili condiŃiile de exploatare a propriilor resurse energetice. 3. potrivit Tratatului. în special prin promovarea competitivităŃii întreprinderilor Uniunii în acest sector.partajate cu statele membre în privinŃa asigurării funcŃionării eficiente a pieŃei energiei. care presupune ca. Întrucât încep să se simtă deja primele semne ale schimbărilor climatice. Noile prevederi permit Uniunii Europene să sprijine.încurajarea creării unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor în acest sector.Titlul XX – Mediul din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii” 75 A se vedea TFUE. în special prin schimbul de bune practici. 73 74 Art. De asemenea. a dezastrelor naturale şi a celor provocate de om.122 din TFUE A se vedea TFUE. Prin urmare.

la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate prezentată în urma unei cereri exprese pe care Consiliul European i-a adresat-o din proprie iniŃiativă. În acest scop.în cazul în care numeşte un reprezentant special.7. precum si toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii.. 83 Art. 22 78 . Într-o perioadă în care apar noi actori mondiali interesaŃi de elaborarea unor proiecte spaŃiale. în temeiul unei decizii a Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii. Un rol important în cadrul PESC îl vor deŃine cele două noi apariŃii de rang înalt din structura instituŃională europeană. Uniunea poate promova iniŃiative comune. care pot contribui la combaterea A se vedea TFUE. 80 Art. în anumite situaŃii deciziile pot fi adoptate şi cu majoritate calificată: . Tratatul creează şi o nouă bază juridică78 pentru o politică spaŃială coerentă79. statele membre se abŃin de la orice acŃiune contrară intereselor Uniunii sau care poate dăuna eficienŃei sale ca forŃă de coeziune în relaŃiile internaŃionale.în cazul în care adoptă orice decizie care pune în aplicare o decizie care defineşte o acŃiune sau o poziŃie a Uniunii. 84 A se vedea art.24 alin. în scopul promovării progresului ştiinŃific şi tehnic. Acest domeniu rămâne supus metodei interguvernamentale de adoptare a deciziilor. . Totuşi. inclusiv la definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună80.189 din TFUE. . în cadrul cărora Uniunea poate recurge la mijloace civile şi militare. sau la iniŃiativa Înaltului Reprezentant. cu vot în unanimitate.în cazul în care adoptă o decizie care defineşte o acŃiune sau o poziŃie a Uniunii.secŃiunea 3.Titlul XIX – „Cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi spaŃiul” din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii”. poate sprijini cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi poate coordona eforturile necesare explorării şi exploatării spaŃiului. a cunoştinŃelor ştiinŃifice şi a tehnologiei.43 din TUE. . Tratatul de la Lisabona aduce ca noutate.82 Tratatul de la Lisabona prevede faptul că domeniul politicii externe şi de securitate comună este supus unor reguli şi proceduri speciale83. Această politică se întemeiază de dezvoltarea solidarităŃii politice reciproce a statelor membre. Tratatul de la Lisabona aduce noi reglementări privind extinderea numărului de misiuni84. SpaŃiul Tratatul de la Lisabona plasează în centrul politicii de cercetare crearea unui SpaŃiu European de Cercetare care să permită libera circulaŃie a cercetătorilor. ca un corolar al sprijinirii active şi necondiŃionate a PESC.(3) din TUE. stabilirea obligaŃiei acestora de a respecta acŃiunea Uniunii în acest domeniu.24 alin.în cazul în care adoptă o decizie privind o acŃiune sau o poziŃie a Uniunii. Preşedintele Consiliului European şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate.(1) din TUE. Politica Externă şi de Securitate Comună CompetenŃa Uniunii în materie de politică externă şi de securitate comună (PESC) include toate domeniile politicii externe. în ceea ce priveşte statele membre.81 Astfel. 8. 81 Art. 82 A se vedea supra. 79 Art.24 din TUE. pe identificarea chestiunilor de interes general şi pe realizarea unui grad din ce în ce mai mare de convergenŃă a acŃiunilor statelor membre. a competitivităŃii industriale. precum şi pentru punerea în aplicare a politicilor sale. ca regulă generală. Uniunea Europeană şi relaŃiile externe ale Uniunii 1.

art. eradicarea sărăciei.(3). AcŃiunile de ajutor umanitar se desfăşoară în conformitate cu principiile dreptului internaŃional şi cu principiile imparŃialităŃii.10 privind cooperarea structurată permanentă stabilit prin art. 3. 89 A se vedea TFUE. În cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său. 86 Art. astfel cum au fost modificate prin Tratatul de la Lisabona.(6). universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale.42 alin. Această nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi apărare a anumitor state membre. Potrivit Tratatului. aşa cum au fost consacrate acestea de-a lungul timpului: democraŃia.(7) din TUE. acordă spaŃiu larg acŃiunii externe a Uniunii Europene88. 87 Art. asistate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. în conformitate cu articolul 51 din Carta OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. neutralităŃii şi nediscriminării. De asemenea. celelalte state membre sunt obligate să îi acorde ajutor şi asistenŃă prin toate mijloacele de care dispun.46 din TUE. Tratatul introduce.42 din Tratatul privind Uniunea Europeană. asigură această coerenŃă şi cooperează în acest scop. statul de drept.Titlul III – „Cooperarea cu Ńările terŃe şi ajutorul umanitar” din Partea a cincea „AcŃiunea externă a Uniunii” 90 Art. fondul iniŃial de gestionare a operaŃiilor şi o îmbunătăŃire a capacităŃilor cu sprijinul AgenŃiei Europene pentru Apărare86 În premieră.42 alin. Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume şi cel mai important furnizor de ajutor către Ńările în curs de dezvoltare. 88 dispoziŃiile Titlului V (articolele 21-46) din TUE şi ale PărŃii a cincea (articolele 205-222) din TFUE. Potrivit Tratatului.42 alin. regionale sau globale care împărtăşesc principiile şi valorile pe care se întemeiază aceasta. Tratatul de la Lisabona introduce în acest domeniu o clauză de apărare reciprocă87. art. Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relaŃii şi a construi parteneriate cu Ńările terŃe şi cu organizaŃiile internaŃionale.45 din TUE. Tratatul de la Lisabona oferă o bază juridică89 acŃiunilor Uniunii în ceea ce priveşte specifică pentru acordarea ajutorului umanitar şi prevede posibilitatea înfiinŃării Corpului voluntar european de ajutor umanitar90. 23 85 . acŃiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susŃin reciproc. de asemenea. precum şi sprijinul şi protecŃia populaŃiei din Ńările menŃionate pentru a face faŃă nevoilor umanitare care apar în situaŃii diferite.214 din TFUE. Cooperarea cu Ńările terŃe pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar Promovându-şi valorile şi interesele pe plan internaŃional. 2. AcŃiunea externă a Uniunii Europene Tratatele. Uniunea asigură coerenŃa între diferitele domenii ale acŃiunii sale externe precum şi între acestea şi celelalte politici ale sale. demersurile Uniunii pe scena internaŃională se bazează pe valorile acesteia. precum şi respectarea principiilor Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite şi a dreptului internaŃional. Consiliul şi Comisia. inclusiv prin sprijinul acordat Ńărilor terŃe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora. ** Art. în cele din urmă. promovând soluŃii multilaterale pentru problemele comune. Protocolul nr. în special în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea şi. potrivit căreia. respectarea demnităŃii umane. statele membre care întrunesc cele mai înalte capacităŃi militare şi care au subscris unor angajamente mai stricte în materie în vederea realizării celor mai solicitante misiuni stabilesc o cooperare structurată permanentă85 în cadrul Uniunii. principiile egalităŃii şi solidarităŃii.terorismului.

„Tratatul de la Lisabona va reprezenta un pas înainte în evoluŃia constituŃională a Uniunii Europene. În termeni istorici este la fel de semnificativ ca şi Tratatul de la Maastricht (1992) care a introdus moneda unică şi a stabilit prevederi timpurii pentru politica de securitate şi apărare şi pentru cooperarea poliŃienească şi judiciară. sistemul de guvernământ dobândit de Lisabona este de aşteptat să fie. în toate punctele sale esenŃiale. Uniunea nu va mai avea nevoie şi nu va mai căuta transferuri de noi competenŃe din partea statelor membre. puternic şi durabil”91. cât şi dezirabile. 91 Andrew Duff. expertul grupului ALDE pe afaceri constituŃionale. 24 . Deşi o mai multă raŃionalizare şi simplificare vor continua să fie atât posibile. Cu noul tratat pus în vigoare. unul din cei trei reprezentanŃi ai Parlamentului European la negocierile privind Tratatul în cadrul ConferinŃei Interguvernamentale 2007.

dae.Bibliografie selectivă: Eduard Dragomir.ro www.eu www. Ed. 2009 Tratatul de la Lisabona. Versiunile consolidate ale Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatului privind funcŃionarea Uniunii Europene.eu/lisbon_treaty/index_ro.europa. Dan NiŃă – „Tratatul de la Lisabona”. „Glosar privind Tratatul de la Lisabona” .mae.gov.ro. Londra 2008.htm http://curia. http://europa. Nomina Lex.Ghidul Tratatului de la Lisabona „The Treaty of Lisbon: an impact assesment” – House of Lords. 2009.Institutul European din România. Cristian Buşoi – Ghid pentru Tratatul de la Lisabona Andrew Duff . 25 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful