EUROCODE 3: Proiectarea structurilor de otel Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri

CLASIFICAREA SECTIUNILOR TRANSVERSALE

Clasificarea secţiunilor transversale:
• Dacă se utilizează o analiză globală plastică, elementele trebuie să fie capabile să formeze articulaţii plastice având o capacitate de rotire suficientă pentru a permite redistribuirea necesară a momentelor încovoietoare. • Dacă se utilizează o analiză globală elastică, elementele pot fi de orice clasă a secţiunii transversale (nu are importanţă care), cu condiţia ca la calculul acestor elemente să ţină cont de limitarea eventuală a rezistenţei secţiunii corespunzătoare voalării locale. • În Eurocode 3 sunt definite patru clase de secţiuni transversale, după cum urmează:1,2,3,4

SR EN 1993 - Eurocod 3

2

Clasificarea secţiunilor transversale:
 Clasa 1 - sunt cele care permit formarea articulaţiilor plastice, care pot atinge fără reducerea rezistenţei, capacitatea de rotire cerută de modelul de calcul plastic.  Clasa 2 - sunt acelea care permit dezvoltarea momentului de încovoiere plastic al secţiunii, dar care posedă o capacitate de rotire limitată din cauza pierderii stabilităţii locale.  Clasa 3 - sunt acelea care permit dezvoltarea numai a momentului de încovoiere elastic al secţiunii, dar pentru care pierderea stabilităţii locale poate împiedica dezvoltarea momentului plastic.  Clasa 4 - sunt acelea pentru care pierderea stabilităţii locale se produce în unul sau mai mulţi pereţi ai secţiunii transversale, înainte de a atinge limita de curgere.

SR EN 1993 - Eurocod 3

3

CLASIFICAREA SECTIUNILOR TRANSVERSALE

Definitorie pentru clasa din care face parte secţiunea este zvelteţea pereţilor secţiunii (supletea) si diagrama tensiunilor s de compresiune.
Si  St  d tw b1 tf

Si – supletea inimii St – supletea talpii
SR EN 1993 - Eurocod 3 4

Clasificarea secţiunilor transversale:
Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi

SR EN 1993 - Eurocod 3

5

Clasificarea secţiunilor transversale:

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi
SR EN 1993 - Eurocod 3 6

Clasificarea secţiunilor transversale:

Se considera ca fiind din clasa 4 orice perete care nu indeplineste valorile limita pentru clasa 3.

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi
SR EN 1993 - Eurocod 3 7

Clasificarea secţiunilor transversale:

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi
SR EN 1993 - Eurocod 3 8

Clasificarea secţiunilor transversale:

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi
SR EN 1993 - Eurocod 3 9

Clasificarea secţiunilor transversale: Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi SR EN 1993 .Eurocod 3 10 .

Eurocod 3 11 .Clasificarea secţiunilor transversale: • In continuare se prezinta modul de comportare al unei grinzi M solicitata la incovoiere prin diagrama M-F pentru cele 4 clase ale Mpl sectiunilor trnsversale definite mai sus. 2 Mel 3 4 1 M O M O SR EN 1993 .

SR EN 1993 . • Secţiuni transversale care pot forma o articulaţie plastică cu capacitatea de rotire cerută pentru o analiză plastică.Clasificarea secţiunilor transversale: • Clasa 1 – Supletea peretilor este mica (c/t<72e).Eurocod 3 12 .

• Secţiuni transversale care pot dezvoltamomentul lor de rezistenţă plastică.Clasificarea secţiunilor transversale: • Clasa 2: – Supletea peretilor este redusa (c/t<83e). însă cu o capacitate de rotire limitată.Eurocod 3 13 . SR EN 1993 .

SR EN 1993 . însă a căror voalare locală este susceptibilă să împiedece dezvoltarea momentului de rezistenţă plastic. • Secţiuni transversale la care efortul calculat în fibra extremă comprimată a unui element din oţel poate atinge limita de curgere.Clasificarea secţiunilor transversale: • Clasa 3: – Supletea peretilor este mare (c/t<124e).Eurocod 3 14 .

Eurocod 3 15 .Clasificarea secţiunilor transversale: • Clasa 4: – Supletea peretilor este foarte mare (c/t>124e) • Secţiuni transversale a căror rezistenţă la moment încovoietor sau la compresiune trebuie să fie determinată ţinând cont explicit de efectele voalării locale. SR EN 1993 .

SR EN 1993 .673. • Coeficientul de reducere poate fi aproximat cu formula:    0.22    p 2     p       p p   p1  p este zveltetea peretelui. explicitat a in Ec3  Formula de mai sus se aplică dacă zvelteţea peretelui este mai mare de 0.Eurocod 3 16 . Dacă ea este mai mică coeficientul de reducere va fi luat = 1.Secţiunea eficace a secţiunilor transversale de clasa 4: • Calculul caracteristicilor secţiunii eficace a secţiunilor transversale de clasa 4 trebuie să fie bazat pe lăţimile eficace ale pereţilor comprimaţi.

Eurocod 3 17 .Secţiune de clasa 4 – compresiune centrica: clasa 2 ZONA NEEFICACE clasa 4 Aeff   c  A    Diagrama reala s Diagrama de calcul s SR EN 1993 .

Eurocod 3 18 .Secţiune de clasa 4 – moment încovoietor:  Axa neutră a secţiunii eficace se mută faţă de axa neutră a secţiunii brute: SR EN 1993 .

Eurocod 3 19 .eff  e SR EN 1993 .A.N.CONCLUZII: La secţiunile transversale de clasa 4 capacitatea portantă se transformă astfel: VOALARE LOCALA AN e AN AAeff WWeff A.N.

secţiuni transversale de clasa1. Pentru a satisface condiţia de mai sus se convine a se determina rotaţiile cerute printr-o analiză de rotaţii. secţiunile transversale ale elementelor care conţin aceste articulaţii plastice trebuie să aibă o axă de simetrie în planul de încărcare. toate elementele conţinând articulaţii plastice trebuie să aibă. • În structurile de rezistenţă de clădiri pentru care rotaţiile cerute nu sunt determinate.Condiţii impuse secţiunilor transversale pentru o analiză globală plastică: • În dreptul articulaţiilor plastice. secţiunea transversală a barei în care se formează articulaţia plastică trebuie să aibă o capacitate de rotire care să nu fie inferioară celei cerute de această zonă. • În zona articulaţiei plastice.Eurocod 3 20 . SR EN 1993 . în dreptul acestor articulaţii.

d fiind înălţimea liberă a inimii în dreptul articulaţiei plastice. talpa comprimată trebuie să fie de clasa 1 sau 2 şi inima în clasa 1.8 din momentul de rezistenţă plastică a acestei secţiuni. – De o parte şi de alta a secţiunilor în care se formează articulaţii plastice talpa comprimată trebuie să fie de clasa 1 pe o lungime.Condiţii impuse secţiunilor transversale pentru o analiză globală plastică: • Dacă secţiunea transversală variază pe lungimea elementului. grosimea inimii nu trebuie să fie redusă pe o lungime cel puţin egală cu 2d plecând de la articulaţia plastică. – Peste tot în rest. cel puţin egală cu cea mai mare dintre valorile următoare: • 2d. pornind de la articulaţia plastică. SR EN 1993 . se convine să fie satisfăcute următoarele criterii suplimentare: – De o parte şi de alta a secţiunilor în care se formează articulaţii plastice. unde d este acelaşi de mai sus • Distanţa de la articulaţia plastică la secţiunea în care momentul încovoietor a scăzut la 0. 2 sau 3.Eurocod 3 21 .

• Dacă toţi pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale sunt de clasa 3. SR EN 1993 . această secţiune poate fi considerată în stare să dezvolte momentul său de rezistenţă plastică completă. rolul clasificării secţiunilor transversale este de a identifica la cel nivel este limitată rezistenţa unei secţiuni transversale de către rezistenţa sa la voalare locală.rezistenţa acesteia poate fi bazată pe o repartiţie elastică a tensiunilor în secţiune. • Dacă toţi pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale sunt de clasa 2.Condiţii impuse articulaţiilor transversale pentru o analiză globală elastică: • Dacă se foloseşte o analiză globală elastică. aceste tensiuni fiind plafonate la limita de curgere în fibrele extreme.Eurocod 3 22 .

poate fi determinată tratând inima ca o inimă eficace de clasa 2. această secţiune trebuie să fie calculată ca o secţiune de clasa 4.1.Eurocod 3 23 . cu o arie eficace redusă. însă o inimă de clas 3. • Rezistenţa (capacitatea portantă) a unei secţiuni transversale comportând o talpă comprimată de clasă 2.Condiţii impuse articulaţiilor transversale pentru o analiză globală elastică: • În cazul unei secţiuni transversale de clasa 3 pentru care limita de curgere este de la început atinsă în fibra extremă întinsă. rezervele plastice ale zonei întinse ale secţiunii pot fi utilizate pentru a determina rezistenţa sa (capacitatea portantă). SR EN 1993 . • Dacă unul dintre pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale este de clasa 4. utilizând metoda prezentată în Ec4 partea1.

EUROCODE 3: Proiectarea structurilor de otel Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri STARI LIMITA ULTIME .

evaluată prin verificarea barelor. γM0 – rezistenţa barelor la instabilitate.00  M 2  1. oricare ar fi clasa secţiunii. astfel: – rezistenţa secţiunilor transversale. diferitelor valori caracteristice ale rezistenţei.Eurocod 3 25 . γM2  M 0  1. γM1 – rezistenţa la rupere a secţiunilor transversale întinse. • În acest capitol trebuie aplicaţi coeficienţii parţiali de siguranţă γM definiţi la 0.Stari limita ultime.00  M 1  1.25 SR EN 1993 .

2 • Valorile de calcul ale rezistentelor depind de clasa sectiunilor 1 Mel 3 4 transversale M O O M SR EN 1993 . • Modul de comportare al unei grinzi solicitata la incovoiere prin M Mpl diagrama M-F pentru cele 4 clase ale sectiunilor trnsversale.Eurocod 3 26 .Stari limita ultime.

Rezistenta secţiunilor transversale: • Generalitati: – În fiecare secţiune transversală.Eurocod 3 27 . – Ca regulă generală. conform EN 1993-1-5. efectul “shear lag” şi efectul voalării sunt introduse cu ajutorul lăţimilor eficace. De asemenea trebuie luate în considerare efectele voalării din forfecare conform EN 1993-1-5. efectele lor combinate nu trebuie să depăşească rezistenţa pentru această combinaţie. SR EN 1993 . valoarea de calcul a unei solicitări nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul corespunzătoare şi dacă mai multe solicitări acţionează simultan.

poate fi utilizat în punctul critic al secţiunii transversale. în afară de cazul în care se aplică alte formule de interacţiune.Eurocod 3 28 . SR EN 1993 . următorul criteriu limită. – Pentru o verificare în domeniul elastic. cu condiţia utilizării pentru Clasa 4 a caracteristicilor secţiunii transversale eficace.Rezistenta secţiunilor transversale: • Generalitati: – Toate clasele de secţiuni pot fi verificate în raport cu rezistenţa lor elastică.

Eurocod 3 29 .Rezistenta secţiunilor transversale: • Generalitati: verificare în domeniul elastic: sx.Ed – este valoarea de calcul a tensiunii longitudinale in punctul considerat punctul considerat sz.Ed – este valoarea de calcul a tensiunii transversale in tEd – este valoarea de calcul a tensiunii de forfecare in punctul considerat SR EN 1993 .

– Ca o aproximare acoperitoare pentru toate clasele de secţiuni transversale.Rezistenta secţiunilor transversale: • Generalitati: – Trebuie să se verifice rezistenţa plastică a secţiunilor transversale prin găsirea unei distribuţiide tensiuni. se poate utiliza o însumare liniară de rapoarte solicitare / efort capabil. My. 2 sau 3 supuse la o combinaţie NEd .Ed şi Mz. Astfel pentru secţiunile Clasa 1. Această distribuţie de tensiuni trebuie să fie în echilibru cu solicitările şi compatibilă cu deformaţiile plastice asociate.Eurocod 3 30 .Ed se poate utiliza următorul criteriu: SR EN 1993 . care să nu depăşească limita de curgere.

Rezistenta secţiunilor transversale: • Generalitati: NRd . SR EN 1993 .Rd şi Mz. My.Eurocod 3 31 .Rd sunt eforturile capabile care depind de clasa secţiunii transversale şi cuprind orice eventuală reducere care poate rezulta din efectele forfecării.

SR EN 1993 .Rezistenta secţiunilor transversale: • Generalitati: – Când toţi pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale sunt din Clasa 2. când toţi pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale sunt din Clasa 3. – În cazul secţiunilor Clasa 3. se poate accepta utilizarea parţială a rezervei plastice a zonei întinse. dacă plastifierea se iniţiază în zona întinsă.Eurocod 3 32 . rezistenţa sa se bazează pe o distribuţie elastică a deformaţiilor în secţiune. se poate considera că secţiunea este capabilă să dezvolte rezistenţa sa plastică completă la încovoiere. Tensiunile de compresiune trebuie să nu depăşească limita de curgere la nivelul fibrelor extreme. – De regulă.

• În general. Pentru găuri cu marginile frezate.Eurocod 3 33 . – Aria netă • Aria netă a unei secţiuni transversale trebuie luată egală cu aria brută minus slăbirile corespunzătoare tuturor găurilor şi altor goluri.Rezistenta secţiunilor transversale: • Caracteristicile sectiunii: – Secţiunea transversală brută • Caracteristicile secţiunii transversale brute trebuie determinată cu dimensiunile nominale ale secţiunii. reducerea operată pentru o singură gaură de fixare trebuie luată egală cu aria secţiunii transversale brute a găurii în planul axei sale. SR EN 1993 . pentru calculul caracteristicilor unei secţiuni. Nu este necesară deducerea găurilor de fixare. trebuie să se ţină seama cât mai exact de porţiunea frezată.

t s s 2 1 34 SR EN 1993 . 1.2 Diametrul găurii.Eurocod 3 . d p B Grosimea plăcii.Rezistenta secţiunilor transversale: • Caracteristicile sectiunii: – Aria netă • Cu excepţia găurilor dispuse în zig-zag. trebuie ca aria totală a slăbirilor corespunzătoare găurilor de fixare să fie egală cu suma ariilor secţiunilor găurilor.

Rezistenta secţiunilor transversale: • Caracteristicile sectiunii: – Aria netă • Dacă găurile de fixare sunt dispuse în zig-zag.este grosimea piesei n . p .Eurocod 3 35 .este numărul găurilor situate pe orice linie diagonală sau în zig-zag. pe direcţia lăţimii barei sau a unei părţi a barei d0.este diametrul găurii SR EN 1993 . interaxul între două găuri consecutive în lungul liniei. măsurat perpendicular pe axa barei t . aria totală a slăbirilor trebuie luată ca cea mai mare valoare dintre: a) aria slăbirilor pentru găuri care nu sunt dispuse în zig-zag b) în care. măsurat paralel cu axa barei.este interaxul dintre aceleaşi două găuri. s .este pasul în zig-zag.

Eurocod 3 36 .Rezistenta secţiunilor transversale: • Caracteristicile sectiunii: – Aria netă • În cazul unei cornier sau al altei bare care are găuri în mai mult de un plan. distanţa p trebuie măsurată urmărind desfăşurata liniei mijlocii a grosimii materialului SR EN 1993 .

trebuie să se înlocuiască zona comprimată a inimii printr-un element de perete de înălţime 20εtw adiacent tălpii comprimate şi un alt element de înălţime 20εtw adiacent axei neutre plastice a secţiunii transversale eicace conform figurii: SR EN 1993 .Rezistenta secţiunilor transversale: • Caracteristicile sectiunii: – Caracteristicile eficace ale secţiunilor transversale cu inima din Clasa 3 şi tălpi din Clasa 1 sau 2 • Când secţiunile transversale cu inimă în Clasa 3 şi tălpi în Clasa 1 sau 2 sunt considerate ca secţiuni transversale efective în Clasa 2.Eurocod 3 37 .

Eurocod 3 38 .Rezistenta secţiunilor transversale: • Caracteristicile sectiunii: – Caracteristicile eficace ale secţiunilor transversale cu inima din Clasa 3 şi tălpi din Clasa 1 sau 2 1 compresiune 2 întindere 3 axă neutră plastică 4 neglijat SR EN 1993 .

caracteristicile zonei efective a secţiunilor transversale din Clasa 4 se determină utilizând lăţimile eficace pentru zonele comprimate ale pereţilor.Eurocod 3 39 . • Când o secţiune transversală din Clasa 4 este supusă la un efort normal. trebuie utilizată metoda din EN 1993-1-5.Rezistenta secţiunilor transversale: • Caracteristicile sectiunii: – Caracteristicile zonei eficace a secţiunilor transversale Clasa 4 • În general. pentru determinarea eventualului decalaj eN dintre axa neutră a ariei efective Aeff şi centrul de greutate al secţiunii brute precum şi a momentului suplimentar care rezultă: SR EN 1993 .

Eurocod 3 40 .Rezistenta secţiunilor transversale: • Următoarele cazuri pot apărea în analiza capacităţii portante a secţiunilor transversale: – – – – – – – – Întindere Compresiune Încovoiere Forfecare Rasucire Încovoiere + forfecare Încovoiere + efort axial Încovoiere + forfecare + efort axial SR EN 1993 .

Mulţumim pentru atenţie! Prof. Gabriel URIAN Ing. Mihai SENILA . Vasile PĂCURAR Ing.dr.ing.

EUROCODE 3: Proiectarea structurilor de otel Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri BARE INTINSE CENTRIC .

 Barele intinse centric se intalnesc in proiectare sub forma:  Tiranti. Alcatuirea sectiunilor.Eurocod 3 2 .  Modul de realizare al imbinarii.  Tipul constructiei.  Ancore. SR EN 1993 . etc.  Alcatuirea sectiunilor este determinata in principal de:  Valoarea solicitarii.  Tehnologia de executie.  Bare intinse ale grinzilor cu zabrele.Bare intinse centric.

Bare intinse centric.
Alcatuirea sectiunilor.
 Se recomanda ca sectiunile sa fie:
simetrice in raport cu planul de simetrie a sistemului, simple, realizate din elemente standardizate, sa se asigure accesul pe intreaga suprafata a barelor pentru verificarea si intretinerea lor periodica,  sectiunile se aleg astfel incat barele sa aiba rigiditatea necesara la transport, montaj si in exploatare.  Prinderile la capete si eventualele inadiri ale barelor intinse sa fie sigure.    
SR EN 1993 - Eurocod 3 3

Bare intinse centric.
Alcatuirea sectiunilor.
 Pentru realizarea lor se folosesc de obicei urmatoarele tipuri de sectiuni:  sectiune unitara: corniere cu aripi egale, tevi (rotunde, patrate, dreptunghiulare), profile U, I, T, laminate sau asamblate prin sudura.

SR EN 1993 - Eurocod 3

4

Bare intinse centric.
Alcatuirea sectiunilor.
 sectiune compusa din elemente putin departate:

Elementele care alcatuiesc sectiunea se prind intre ele din loc in loc astfel incat bara sa se comporte in ansamblu ca o sectiune unitara. Prinderea se poate face cu nituri, suruburi sau sudura.
SR EN 1993 - Eurocod 3 5

Bare intinse centric.
Alcatuirea sectiunilor.
 sectiune compusa din elemente putin departate:

furura

a
Intre profilele ce alcaatuiesc sectiunea (in dreptul punctelor de fixare) se dispun elemente de distantare numite fururi la distanta maxima a=80i1, unde i1 este raza de giratie a unui profil in raport cu axa proprie, paralela cu axa imateriala a intregii sectiuni (sau iminim). Grosimea fururilor se alege astfel incat sa se asigure accesul in spatiul dintre profile pentru intretinerea periodica.
SR EN 1993 - Eurocod 3 6

Bare intinse centric.
Alcatuirea sectiunilor.
 Pentru realizarea lor se folosesc de obicei urmatoarele  sectiune compusa din elemente mult departate:

Elementele care alcatuiesc sectiunea se solidarizeaza intre ele cu placute sau cu zabrele dispuse la distanta maxima: a=80i1
SR EN 1993 - Eurocod 3 7

Bare intinse centric.
Dimensionarea barelor intinse centric.
 Aria bruta necesara a sectiunii transversale se poate determina cu relatia:

Anec

N Ed  fy

M0

fy N Ed Anec

- valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune - valoarea de calcul a efortului la tracţiune - aria bruta necesara - coeficient care tine seama de slabirea sectiunii barei - constructii sudate - constructii cu nituri sau suruburi
SR EN 1993 - Eurocod 3 8

  0,85  0,9

 1

Bare intinse centric.
Verificarea sectiunilor.
De regula barele intinse se verifica la starea limita de rezistenta alte verificari facandu-se de la caz la caz.     Verificarea Verificarea Verificarea Verificarea de rezistenta, la oboseala, zveltetei barelor intinse, alungirii barei.

SR EN 1993 - Eurocod 3

9

Bare intinse centric - Verificarea sectiunilor
 Verificarea de rezistenta.
 Valoarea de calcul a efortului de tracţiune NEd în fiecare secţiune transversală trebuie să satisfacă următoarea condiţie:

N Ed  1,0 N t . Rd

N t . Rd N Ed

- valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune - valoarea de calcul a efortului la tracţiune

 Pentru secţiunile cu găuri, trebuie ca valoarea de calcul Nt,Rd a rezistenţei la tracţiune să se ia egală cu cea mai mică dintre valorile de mai jos:

N t . Rd  min( N pl. Rd , N u . Rd )

N pl , Rd  A  f y /  Mo

N u , Rd  0,9  A  f u /  M 2
SR EN 1993 - Eurocod 3 10

Bare intinse centric - Verificarea sectiunilor
 Verificarea de rezistenta.

N pl , Rd  A  f y /  Mo

N u , Rd  0,9  A  f u /  M 2

N pl , Rd
N u .Rd

-valoarea de calcul a rezistenţei plastice în secţiunea transversală brută - valoarea de calcul a rezistenţei ultime a secţiunii transversale nete, în dreptul găurilor de fixare

SR EN 1993 - Eurocod 3

11

Bare intinse centric .). respectiv NEd : N Ed  N net . conform 6.3(1) să fie luată egală cu Nnet. N pl .Rd. Rd  N t .Verificarea sectiunilor  Verificarea de rezistenta.2.  Când se cere dimensionarea la efort capabil.Rd a rezistenţei la rupere a secţiunii nete în dreptul găurilor de fixare.2(1) din EN 1993-1-8. Rd  În îmbinările din categoria C (a se vedea 3. trebuie ca valoarea de calcul Nt.Rd a rezistenţei la tracţiune a secţiunii nete în dreptul găurilor de fixare. trebuie ca valoarea de calcul Npl. Rd  Anet  f y /  Mo SR EN 1993 .4.Rd a rezistenţei plastice să fie inferioară valorii de calcul Nu.Eurocod 3 12 .

Rd  Anet  f y /  Mo SR EN 1993 . Rd  N t .Eurocod 3 13 .0 N t .Verificarea sectiunilor  Verificarea de rezistenta. Rd N pl .  Cele trei conditii sunt: N Ed  1.Bare intinse centric . Rd N Ed  N net .

0  a b  max .rezistenta de calcul a.Eurocod 3 14 .  Verificarea la oboseala a barelor intinse se face comparand efortul unitar maxim cu rezistenta de calcul multiplicata cu coeficientul g  max    R  min   max c  1.Bare intinse centric .Verificarea sectiunilor  Verificarea la oboseala (STAS 10108). fara sa se aplice coeficienti dinamici SR EN 1993 .b.efortul unitar maxim R .coeficienti care caracterizeaza elementul care se verifica Eforturile s se determina pe baza incarcarilor normate.c .

Verificarea sectiunilor  Verificarea zveltetei barei intinse.  Barele intinse trebuie sa respecte conditii minime de rigiditate. de natura si modul solicitarii.Eurocod 3 15 . SR EN 1993 . Aceasta se asigura prin limitarea zveltetei barei la valorile limita admise in norme.  lf imin  a lf .Raza de inertie minima a barei imin Valoarile limita admise pentru zveltetea barelor intinse sunt date in tabele in functie de destinatia si importanta elementului.Lungimea de flambaj se ia de regula egala cu lungimea barei .Bare intinse centric .

N Ed l l   ladm A E E .  Atunci cand deformata barelor (alungirea) poate influenta comportarea structurii sau a altor elemente se calculeaza valoarea ei.valoarea limita admisa pentru alungirea barelor A ladm Valoarea limita admisa pentru alungirea barelor se stabileste de proiectant in functie de efectul acestei marimi asupra structurii. SR EN 1993 .Bare intinse centric .modul de elasticitate al otelului .aria sectiunii .Verificarea sectiunilor  Verificarea alungirii barei intinse.Eurocod 3 16 .

Mulţumim pentru atenţie! Prof. Mihai SENILA . Gabriel URIAN Ing. Vasile PĂCURAR Ing.dr.ing.

EUROCODE 3: Proiectarea structurilor de otel Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri BARE COMPRIMATE .

 Modul de executie. SR EN 1993 .Eurocod 3 2 .  Conditii de stabilitate.Bare comprimate. Alcatuirea sectiunilor.  Barele comprimate (stalpii sau elementele grinzilor cu zabrele) sunt alcatuite de regula din profile laminate. iar in cazul unor solicitari mari sectiunea poate fi alcatuita din table sau platbande sudate.  Calitatea materialului.  Forma si marimea sectiunilor este determinata din conditii de:  Marimea si natura solicitarii .  Rolul barei in structura.

Bare comprimate.  Dimensiunile sectiunilor elementelor sunt in general mici.  Dupa modul de alcatuire a sectiunii transversale barele comprimate pot fi:  Bare cu sectiune unitara.  Pentru elementele comprimate sectiunile trebuie realizate astfel incat la o arie data A sa se obtina moment de inertie I si raza de giratie i cat mai mari (conditii de stabilitate). Alcatuirea sectiunilor.  Bare cu sectiune compusa:  Elemente putin departate  Elemente mult departate SR EN 1993 .Eurocod 3 3 .

Bare comprimate.  Cand sectiunea este compusa din mai multe elemente acestea trebuie prinse continuu pe lungimea barei.formate dintr-un singur element sau din mai multe elemente asamblate continuu pe toata lungimea lor.  Bare cu sectiune unitara . SR EN 1993 . Alcatuirea sectiunilor.Eurocod 3 4 .

Bare cu sectiune compusa din elemente putin departate z y z y y 1 z 1 y  1 z 1 Distanta dintre elementele sectiunii este de grosimea unei table. Alcatuirea sectiunilor.formate din:  Elemente putin departate. SR EN 1993 .  Elemente mult departate.Bare comprimate.  Bare cu sectiune compusa .Eurocod 3 5 .

Bare comprimate.  Elementele care alcatuiesc sectiunea trebuie prinse intre ele astfel incat bara sa se comporte ca un intreg.  Rigidizarile pot fi:   Mai mari decat elementele – sudura de colt Mai mici decat elementele – sudura in sant  Distanta dintre fururi se ia mai mica decat valorile maxime din tabel.  Pe lungimea elementului comprimat se dispun cel putin 2 Rigidizari (3 panouri).  Pentru elementele putin departate se dispun solidarizari (fururi) realizate din tabla cu latimea mai mare de 50mm. SR EN 1993 .  Aceste rigidizari se prind de elemente cu cordoane de sudura.Eurocod 3 6 .  Daca distanta dintre fururi este indeplinita barele se verifica la compresiune cu flambaj ca si barele cu sectiune unitara. Bare cu sectiune compusa din elemente putin departate.

SR EN 1993 .Eurocod 3 7 . Bare cu sectiune compusa din elemente putin departate.Bare comprimate.

portale etc. Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate. 1 y z 1 Axa materiala 1 z 1 y y 1 z 1 y y y 1 z 1 Axa imateriala 1 z 1 1 z 1 SR EN 1993 . stalpi.  Acestea sectiuni se intalnesc la grinzi cu zabrele (grele).Eurocod 3 8 .Bare comprimate.

portale etc.Bare comprimate.  Acestea sectiuni se intalnesc la grinzi cu zabrele (grele). Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate.Eurocod 3 9 . z y y z Ambele axe sunt imateriale z y y Axa materiala z Axa imateriala SR EN 1993 . stalpi.

SR EN 1993 .Eurocod 3 10 . In aceste cazuri placa de solidarizare intra in calculul caracteristicilor sectiunii pentru verificarea la flambaj.  Continuu – solidarizarea cu placi continui se utilizeaza mai rar. Cu zabrelute. Cu diafragme. Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate.Bare comprimate.  Barele alcatuite din elemente mult departate au elementele sectiunii solidarizate:  Discontinuu:    Cu placute.

Bare comprimate. Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate. la capete se prevad placi de capat mai puternice.  Ele trebuie sa asigure stabilitatea barei intregi si a fiecarei ramuri in parte.Eurocod 3 11 .  Placutele se dispun astfel incat lungimea barei sa fie impartita in parti egale. SR EN 1993 .  Solidarizarea cu placute este mai simpla dar este folosita mai putin la barele comprimate.  Ele sunt realizate din tabla sau platbanda.  Solidarizarile discontinui contribuie la comportarea elementului ca un tot unitar.  Cand bara nu este prinsa de alte elemente.

Eurocod 3 12 . • Latimea placutei: 0.8h0 • Placi de capat: 0.5h0  b  0. Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate – solidarizare cu placute • Distanta intre placute in lungul barei va fi: a  40i 1 i1 .este raza de giratie a unui profil in raport cu axa proprie.7 h0  b  h0 • Grosimea placutei: c t  . paralela cu axa imateriala a intregii sectiuni (sau iminim).Bare comprimate. t  8mm 50 • Placi curente: SR EN 1993 .

Bare comprimate. • Se recomanda cand bara comprimata este supusa si la moment incovoietor. Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate – solidarizare cu zabrelute • Asigura o rigiditate mai mare barei. dar este mai dificila. 45°. SR EN 1993 .Eurocod 3 13 . • Inclinarea zabrelelor este aprox. • In capetele elementelor – cand nu sunt legate de alte elemente se dispun placi de capat care se realizeaza dupa conditiile de la placute. • Zabrelele sunt in general profile cornier.

SR EN 1993 . in cazurile acestea se accepta (prefera) prinderea lor dezaxata. Nu se recomanda prinderei zabrelutelor pe gusee. Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate – solidarizare cu zabrelute • Zabrelire triunghiulare cu montanti suplimentari: a  40i1 Intersectia axelor in nod se recomanda sa fie axata.Eurocod 3 14 .Bare comprimate.

• In general:  o – mare . Bare comprimate – solidarizare cu zabrelute. Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate. h  o – mic .solidarizare cu placute.solidarizare cu zabrelute h SR EN 1993 .Bare comprimate.Eurocod 3 15 . • La elemente cu zabrele puternic solicitate se recomanda: Bare intinse – solidarizare cu placute.

 Bara isi poate pierde stabilitatea in planul de rigiditate minima in momentul in care forta de compresiune NEd atinge o anumita valoare numita incarcare critica de flambaj Ncr.  Se considera o bara dreapta.  Se considera valabila ipoteza reactiunilor plane si ca flambajul se produce numai prin incovoiere. articulata la un capat si simplu rezemata la celalalt. de lungime l. M "  N cr  y SR EN 1993 . cu reactiune constanta.Eurocod 3 16 . solicitata la compresiune axiala de forta NEd.Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Flambajul in domeniu elastic.

N cr   2  E  I min l 2 1 Ncr .lungime de flambaj .Eurocod 3 17 l1 .  O rezolvare teoretica a acestei probleme revine lui Euler – care a obtinut o expresie a valorii teoretice foarte apropiata de valorile experimentale.incarcare critica de flambaj Imin – moment de inertie minim E – modul de elasticitate longitudinal SR EN 1993 .Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Flambajul in domeniu elastic.

bara perfect dreapta.Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Flambajul in domeniu elastic.forta se aplica perfect centric. apare un coeficient m.Eurocod 3 18 .  .  .  Aceasta relatie a stabilit-o considerand ipoteza:  . care multiplica lungimea barei.  2  E  I min N cr  l1 2 SR EN 1993 .sectiunea perfect constanta. elastic in toate sectiunile barei.materialul perfect omogen .  .  Pentru alte moduri de rezemare a barei la capete.

lungimea de flambaj a barei – distanta dintre doua puncte de inflexiune Lungimea de flambaj depinde de: • Lungimea barei l • Modul de fixare al barei la capete • Variatia sectiunii barei • Variatia incarcarii in lungul barei SR EN 1993 .Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Flambajul in domeniu elastic. N cr  2 l1  l1  l f lf .  2  E  I min .Eurocod 3 19 .

este distanta dintre doua puncte de inflexiune consecutive ale fibrei medii deformate a barei prelungita la infinit.7l lf .Eurocod 3 20 l lf .Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Flambajul in domeniu elastic. SR EN 1993 . lf l l l l l lf l lf  l l f  2l l f  0.

Eurocod 3 I min  i 2 min A  lf i lf .lungime de flambaj 21 .incarcare critica de flambaj Imin – moment de inertie minim E – modul de elasticitate longitudinal l – zveltetea barei SR EN 1993 . N cr  2 E I  2E  2E  2    2  cr  2 A A  lf   lf    i    Ncr .Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere  Plecand de la relatia lui Ncr se poate obtine relatia efortului unitar critic: Flambajul in domeniu elastic.

Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere  Flambajul elastic are loc pentru: Flambajul in domeniu elastic.Ecuatia unei hiperbole SR EN 1993 .  cr   p  2E  cr  2  .Eurocod 3 22 .

folosind un modul de elasticitate transformat sau modulul redus.Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Flambajul in domeniu elasto-plastic.  In domeniul elasto-plastic E este valabil si s-au propus mai multe procedee si formule de calcul de diferiti autori:  -Engesser. SR EN 1993 .  p  cr  c  In domeniul inelastic modulul de elasticitate a otelului nu mai este constant.formula lui Euler.  -Karman.Eurocod 3 23 .formula lui Euler. este un modul tangent Et.  -Shanley. luand in considerare Et.

Eurocod 3 fy 235 24 .Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Flambajul in domeniu elasto-plastic. 2 E 2 2 1  el   el 2 E 1  el   el 1   E fy In EC3:  SR EN 1993 .

N Ed  Plecand de la relatia (conditia):     cr in care: Coeficientul de flambaj. este metoda coeficientului de flambaj. N Ed N cr  c Ab c .exprima limita stabilitati echilibrului cu acelasi grad de asigurare probabilista cu care R exprima limita de curgere SR EN 1993 .coeficient de siguranta scr .Eurocod 3 25 .Bare comprimate – Flambaj prin incovoiere  Cea mai folosita metoda de verificare la stabilitate a barelor comprimate cu sectiune unitara.

coeficient de flambaj reprezinta raportul dintre tensiunea critica de flambaj si limita de curgere(de calcul) a otelului. N Ed c N Ed  cr    cr . Ab c c Ab N Ed    c Ab  cr  c  .   c. Practic se lucreaza cu relatia: fy N Ed    R   Ab  M * 26 SR EN 1993 .Eurocod 3 .Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Coeficientul de flambaj.

 Stabilitatea barei poate fi influentata de o serie de parametri.diferiti coeficienti de zveltete l ai barei. cu tensiuni remanente  . SR EN 1993 .incercari experimentale (studii) pe bara reala cu imperfectiuni geometrice si de structura .  Cercetarile experimentale inteprinse de CECM arata ca principalii factori care influenteaza instabilitatea barei sunt:  -sveltetea barei(l)  -forma sectiunii transversale.  Acest program experimental inteprins de CECM asupra fenomelui de flambaj a cuprins:  .Eurocod 3 27 .  Asa cum s-a aratat.Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Coeficientul de flambaj.influenta diferentelor forme ale sectiunii transversale  . formula lui Euler pentru determinarea sarcini critice de flambaj s-a stabilit pe bara ideala.

a. SR EN 1993 .  Prin programul experimental s-a urmarit determinarea valorii critice de flambaj scr .c.l  Sectiunile barelor au fost grupate in categorii dupa gradul de simetrie si modul de pierdere al stabilitati barei.Eurocod 3 28 .d.Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Coeficientul de flambaj.b.  Au fost obtinute cinci curbe de flambaj pentru cinci categorii de sectiuni a0. respectiv a unor curbe de flambaj scr .

Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere Coeficientul de flambaj.Eurocod 3 29 . SR EN 1993 .

ing. Mihai SENILA .Mulţumim pentru atenţie! Prof.dr. Vasile PĂCURAR Ing. Gabriel URIAN Ing.

Bare comprimate Bare comprimate centric .

C OL37.. . OL52.. se va trata problema alcătuirii lor şi a comportării sub încărcări.. pe parcursul acestui capitol.Introducere  În ceea ce priveşte barele comprimate.  La barele comprimate o problemă deosebită o constituie flambajul care este influenţat de:  Zvelteţea barei – A  Forma secţiunii barei – B:  Flambaj prin încovoiere  Flambaj prin răsucire  lf i  Marca oţelului .

Flambajul barelor din elemente mult depărtate  Sunt alcătuite din profile legate între ele cu zăbrele sau plăcuţe:  x-x  lunecările sunt neglijabile  y-y  între cele două secţiuni ale barei pot apărea lunecări  se ţine cont de rigiditatea barelor y y x x x x y y .

Flambajul barelor din elemente mult depărtate      f = coeficient de flambaj sc = s de curgere R = rezistenţa de calcul G = modul de rigiditate transversal A = aria barei  2 EI lf 2 1  2 EI k 1 2  lf G A 1 1  PE   Pentru o bară unitară: Pcr   2 EI lf 2 Pcr  2 E  cr   2 A  d2y Mx  dx 2 EI • Dacă se ţine seama de forţa tăietoare    cr  cr  R c Pcr    PE   2 EI lf 2  Pcr  PE  k  deformatia unghiulara G A pentru o forţă tăietoare T=1 .

 cr  2 tr   1  tr   .Flambajul barelor din elemente mult depărtate      f = coeficient de flambaj sc = s de curgere R = rezistenţa de calcul G = modul de rigiditate transversal A = aria barei Pentru o bară unitară: Pcr   2 EI lf 2 Pcr  2 E  cr   2 A  d2y Mx  dx 2 EI Pcr  2 E 1  cr   2     2 EI A 1  2  lf  • Dacă se ţine seama de forţa tăietoare    cr  cr  R c      2E  2 EI  cr  .   1 2  2 lf     2E   tr .

Stâlp cu plăcuţe .Flambajul barelor din elemente mult depărtate  În continuare se vor analiza două cazuri:  A. Stâlp cu zăbrele  B.

Stâlpul cu zăbrele  Sub acţiunea unei forţe tăietoare T  efortul în diagonală D = T / cosa. D  ld ld T   ld   ld    E Ad  E cos  EAd T=1 d  ld  T    2 cos  cos  EAd l1  cos 2   sin   EAd l ld  1 sin  D l1 a c ld   l1  1  cos 2   sin   Ad  E .  D = alungirea diagonalei.

  1  2 EI lf 2   1  2 EI lf 2 1  cos 2   sin   Ad  E T=1 d  2 EI Alf 2  2E A 2 A   2 EI A   1 2  2   cos   sin   Ad  E 2 A 1  1 2    Ad cos 2   sin  l1 a c ld D tr      2 A 1   1 2    Ad cos 2   sin  .  D = alungirea diagonalei.Stâlpul cu zăbrele  Sub acţiunea unei forţe tăietoare T  efortul în diagonală D = T / cosa.

Stâlpul cu zăbrele  Sub acţiunea unei forţe tăietoare T  efortul în diagonală D = T / cosa.  D = alungirea diagonalei. 2 A 1 A 2 tr       1  2   2  2   Ad cos 2   sin   Ad cos   sin  T=1 d l1 a c ld D 2 n cos 2   sin  A tr    n Ad 2 .

Stâlpul cu zăbrele  Parametrii care influenţează pierderea stabilităţii:  l= lf / i  ltr= ml  Forma secţiunii barei  curbe de flambaj  R = rezistenţa de calcul a oţelului T=1 d l1 a c ld D 2 n cos 2   sin  A tr    n Ad 2 .

Stâlpul cu plăcuţe  d1 = rotirea nodului datorită deformaţiei plăcuţei  d2 = săgeata consolei  2 T  l1 c T l1   Q  2   Q    1   2 l1 l1 2 2 2 c d T/2 d1 d2 l1 2 l1/2 l1/2 g l1/2 l1/2 Θ Q/2 c l1 T/2 .

Stâlpul cu plăcuţe  d1 = rotirea nodului datorită deformaţiei plăcuţei  d2 = săgeata consolei  2 T  l1 c T l1   Q  2   Q    1   2 l1 l1 2 2 2 c d T/2 d1 d2 2 l1/2 l1/2 g l1/2 l1/2 Θ Q/2 l1 T  l  c 1     2 48  E  I p 2 1 T  l13 2  f  48  E  I1 T/2 .

Stâlpul cu plăcuţe  d1 = rotirea nodului datorită deformaţiei plăcuţei  d2 = săgeata consolei 1 y 1  cI1  l13  1   l1  I p   48  E  I1   d2 1 g l1/2 l1/2 Θ Q/2 x x d T/2 d1 y 1 l1/2 l1/2   cI 1  l13 2 1   l1  I p   48  E  I1   l1  T/2  cI1  l12   2 1   l1  I p   48  E  I1   .

Stâlpul cu plăcuţe  d1 = rotirea nodului datorită deformaţiei plăcuţei  d2 = săgeata consolei 1 y 1  tr     d T/2 d1 d2 x x 1 g l1/2 l1/2 Θ Q/2 y 1 l1/2 l1/2   1  1  2E  I y l fy l fy 2 2        2E  I y T/2  l12 c  I1  1  24  E  I1  l1  I p  .

Stâlpul cu plăcuţe  d1 = rotirea nodului datorită deformaţiei plăcuţei  d2 = săgeata consolei 1 y 1 I y  A  i y 2  2 A1  i y 2 . 1  i1 2 1 x x 12  2  c  I1    1  2  1   l1  I p    y 12   1 y 1 12  2  c  I1   2  c  I1  2 2 tr   y    y 1  2  1     y  1 1   l1  I p   l1  I p    y 12  12    . A  2 A1 l1 I1  A1  i .

Stâlpul cu plăcuţe  d1 = rotirea nodului datorită deformaţiei plăcuţei  d2 = săgeata consolei 1 y 1 •l1 = zvelteţea ramurii între două plăcuţe •ly = zvelteţea stâlpului x x I1 l1 c  I1 1 2    Dacă 1  Ip 5 12  l1  I p  c  tr   y   2 2 1 1 y 1   1   .

Stâlpul cu plăcuţe  d1 = rotirea nodului datorită deformaţiei plăcuţei  d2 = săgeata consolei 1 y 1 •Pentru stâlpi cu zăbrele avem: x x A 1  n Ad •Pentru stâlpi cu plăcuţe avem: 1 y 1 l1 1  i1 .

Predimensionarea secţiunilor (Dimensionarea aproximativă)  Condiţia ce trebuie să o respecte un element de construcţie: N max  N cap  A   n  A    R  Sunt cunoscute:  lf  din schema statică  R  din proprietăţile materialului ales  N  din încărcări şi calcul static  Necunoscutele sunt: A. f  În continuare sunt prezentate metode pentru evaluarea acestor necunoscute. .

Metoda iterativă  se propune o valoare 1  N  Anec   Areal . etc. i  1  R    1real 1  1  2   2 N 2  Anec   2  R      2 real ... I . 1 .A.

  N N  Anec  R . Metoda coeficientului de profil k:  se impune forma secţiunii  A2 k   coeficientul de profil  I 1 A R N   R  /  2  N A  A R 2 A R  lf           N N  i  2 2 R lf  2 A2 R  l f 2    k   I N N 2 2  2 2  k  N 2 R lf 2  R lf 2 A I 2  2 . i  i N A Rk    lf   .B.

ix   2 A A c 2I1  2 A1   2  Iy c  2  I y  2I1  2 A1     iy  A 2 A1 2   A  2 A1    Iy I c c iy  1     i12    A 2 2 2 2 . A1 1 y 1  x   y . Ix. A. Bare cu zăbrele: • Sunt cunoscute lfx. x  tr tr   y 2  12   x   y   2 2 1 x x 1 y c 1 x  l fx ix .C.plăcuţe 1 1   n A zăbrele  Ad  Ix  iy  . y  l fy iy  l1  i . lfz.

Bare cu zăbrele: • Sunt cunoscute lfx. lfz.C. x  tr tr   y 2  12   x   y 2  12 x 1 y 1 x x  l fx ix . A1  x   y . Ix. y  2 l fy iy 1 y c 1  l fy x    iy  2  2   1     2   1        2 2 iy 2  2 l fy 2 x2   y2  l fy  x    iy  l fy 2 c   i1 2    x2   y2 2 c  2 l fy 2  l fy 2 2  x  1    iy  x2   y2  i1 2 . A.

Vasile PĂCURAR .dr. Gabriel Mircea URIAN Ing.Vă mulţumim pentru atenţie! Ing. Mihai SENILA Prof.ing.

BARE ÎNCOVOIATE GRINZI CU INIMĂ PLINĂ .

b Având o secţiune de formă dreptunghiulară cu dimensiunile b şi h: A  bh h bh I 12 3 bh W 6 2 . Mcap=WR. Cele mai avantajoase grinzi sunt cele care dezvoltă un Mcap mare la consum redus de material.Generalităţi   La bare unde predominantă este încovoierea  Mcap este determinat de W = I/y.

Generalităţi Dacă dispunem materialul din secţiune astfel: bh/2 bh A1  2 bh  h  bh I y  2 A1 z  2    2 2 4 I y bh 2  W h 2 2 2 2 3 h y .

Generalităţi CONCLUZIE: • Prin dispunerea avantajoasă a materialului din secţiune s-a obţinut o creştere considerabilă a caracteristicilor: bh/2 h y bh bh W W  2 6 2 2 .

Elemente laminate tipizate – 2. Elemente alcătuite:  Cu nituri (foarte rar)  Cu şuruburi  Cu sudură.Tipuri de secţiuni  În funcţie de modul de realizare al secţiunii elementele se pot clasifica astfel: – 1. . Bare cu pereţi subţiri formate la rece – 3.

.1. doar atunci când avem încovoiere oblică. O variantă a profilului I este profilul H care este raţional a fi utilizat mai ales pentru stâlpi şi mai rar pentru grinzi.Elemente laminate tipizate I y  I z I y  Iz   Cel mai des utilizat din această categorie este profilul I (se mai numeşte şi dublu T).

.1.Elemente laminate tipizate  Alte tipuri de profile laminate utilizate frecvent în construcţii sunt: – Profile tip U – Profile tip L – Combinaţii de profile.

Bare cu pereţi subţiri formate la rece   Aceste bare sunt formate din tablă îndoită la rece.2. Au grosimi de la 0.5 mm până la 8-10 mm. .

mai simplu de realizat. şuruburi sau sudură. dar când este necesară o rezistenţă mai mare se apelează la sudura în adâncime. Îmbinarea cu nituri sau şuruburi se foloseşte rar. cel mai des utilizându-se sudura. .Secţiuni alcătuite   Secţinile alcătuite se realizează prin îmbinarea cu nituri.3. În general sudura se realizează în relief.

cel mai des utilizându-se sudura. Câteva tipuri de secţiuni alcătuite utilizate frecvent în construcţii: . şuruburi sau sudură. Îmbinarea cu nituri sau şuruburi se foloseşte rar.3.Secţiuni alcătuite   Secţinile alcătuite se realizează prin îmbinarea cu nituri.

Secţiuni alcătuite  Notaţii folosite la secţiunile alcătuite: b z tf h y tw y d z tf .3.

3. .Secţiuni alcătuite  O altă variantă de secţiune alcătuită este grinda cu goluri în inimă care se poate obţine dintr-o grindă cu inimă plină.

Elemente laminate tipizate – B. Elemente alcătuite  .Predimensionarea grinzilor Predimensionarea grinzilor metalice se face diferit în funcţie de tipul de secţiune care se doreşte a fi utilizat: – A.

W. – Având solicitările M. i.95)R – rezistenţă redusă. – Wnec=M/Rred. Elemente laminate tipizate – In standarsul de produs sunt date caracteristicile geometrice principale ale acestor elemente A. ceea ce implică efectuarea unei verificări de săgeată: – f ≤ fa  Inec.Predimensionarea grinzilor  A.T se alege tipul de material  R. I. . – Rred = (0.85-0. – Grinzile de oţel au o rezistenţă R mare  pot apărea probleme de deformare.

700 k1 M L f   fa EI n 2 .. ceea ce implică efectuarea unei verificări de săgeată: – f ≤ fa  Inec. L f a  .Predimensionarea grinzilor  A. k1  200.. Elemente laminate tipizate . – Grinzile de oţel au o rezistenţă R mare  pot apărea probleme de deformare.

. h y tw y d z tf .T se alege tipul de material  R..Predimensionarea grinzilor  b z tf B. Elemente alcătuite: – Având solicitările M. – Se cunoaşte deschiderea L a grinzii şi se poate determina caracteristicile informative ale secţiunii astfel:  L/h=8..12 la grinzile principale  L/h=13..18 la grinzile de importanţă medie  L/h=18 la grinzile secundare  hw/tw=60…110 – supleţea inimii.

din conditia de deformatii (sageata) b z tf  B.5 R f hw . h y tw y d z tf Tmax tw  1. 10.Predimensionarea grinzilor . T – Wnec=M/Rred  h se alege multiplu de 50 mm dacă grinda are o înălţime mai mică de 1000 mm şi multiplu de 100 mm la o înălţime mai mare de 1000 mm.  tw = (6). Elemente alcătuite: – Condiţii de rezistenţă: R. 14…mm. 8. M. 12.din conditia de rezistenta .

15. h  (1..2) M Wnec ..1. Elemente alcătuite: – Condiţii de rezistenţă.633 .. A  2.110 w tw z tf .. w  w tw  60.Wnec  Rred tw h y tw y d 2 hw Wnec h .Predimensionarea grinzilor  b z tf B.

2. b. b   . h. Af   btf hw 2 1 1 t f  (1. h 3 5 z  hw . t f .. ..3)tw .5)A şi 2Af=(0.1.4…0.6)A. h y tw y d Aw A  Aw Aw  hwtw  tw  ... tw .5…0. Elemente alcătuite: – Condiţii de rezistenţă:  Aria secţiunii grinzii se împarte între inimă şi tălpi astfel: Aw=(0.Predimensionarea grinzilor  b z tf B.

tf  A. Elemente alcătuite: – Condiţii de rezistenţă:  Cunoscându-se hw. Wy.  Condiţia de rezistenţă ce trebuie îndeplinită: h y tw y d Wnec  Wy -al sectiunii propuse z tf Wnec M  Rred . b. tw. Iy.Predimensionarea grinzilor  b z tf B.

. k1  200..Predimensionarea grinzilor  b z tf B. condiţiile tehnologice impuse) h y tw y d z tf fa  L .700 k1 M n L2 f   fa EI . W şi se notează: – Mn – moment din încărcări normate – f – săgeata – fa – săgeata admisibilă – k1=f(importaţa grinzii. Elemente alcătuite: – Condiţii de săgeată:  Se cunoaşte A. I.

rez Wnec  z tf hnec I .rez .Wnec h 2 2 L2 Rred  Ef a n I nec 2 L Rred   h/2 Ef a n hnec  hcond .Predimensionarea grinzilor  b z tf B. M  . M  Wnec Rred n Ef a h y tw y d I nec  I cond . Elemente alcătuite: – Condiţii de săgeată (f≤fa): I nec M n L2 M n  .

De obicei verificările sunt efectuate în secţiunile cu: MmaxTaf TmaxMaf.Verificări de rezistenţă la profile alcătuite  b z tf  h y tw y d Verificărie de rezistenţă vor fi efectuate pentru punctele caracteristice ale diagramelor de eforturi aferente elementului. z tf .

b. tf. T – Caracteristicile secţiunii: Aw. b z tf h y tw y d z tf . W – Caracteristicile materialului: R. Iy. hw. tw.Verificări de rezistenţă la profile alcătuite  Când se trece la etapa de verificări sunt cunoscute: – Diagramele de eforturi: M.

considerându-se axa y-y neschimbată.Verificări de rezistenţă la profile alcătuite b z tf  În cazul existenţei unor goluri în material:  Pentru zona comprimată se neglijează golurile  Pentru zona întinsă se calculează Anet şi Inet. y h tw y hw z tf .

Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) z 2 y y 1 + 3 z 4  M yz Iy V S   Ed tw I y  VEd twhw Verificarea in domeniul elastic (clasele 1.3)  În STAS 10108/0 se acceptă o diagramă simplificată de t dacă Af ≥ 0. Astfel de la o alură cum este cea de a doua diagramă se ajunge la una simplificată cum este cea de a treia. .2.15A.

4 A.2. Aw  0.6 . daca Aw  0.Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) z 2 y y 1 + 3 z 4  M yz Iy V S   Ed tw I y  VEd twhw Verificarea in domeniul elastic (clasele 1.3)  Eurocode Ec 3-1-1 admite relatia simplificata la sectiunile dublu simetrice: VEd Af  twhw .

Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) z 2 y y 1 + 3 z 4  In punctul 1: M yz Iy V S   Ed tw I y  VEd twhw  M y z1 Iy R  0 .

Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) z 2 y y 1 + 3 z 4  In punctul 2: M yz Iy V S   Ed tw I y  VEd twhw   M y z2 Iy R sau daca Af ≤0.15A   M y z2 Iy R VEd S2 R tw I y VEd  Rf twhw .

de lucru m  1..Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) z 2 y y 1 + 3 z 4  In punctul 2: 2 2 M yz Iy 2 2 V S   Ed tw I y  VEd twhw  ech    3  mR m – coeficient cond.0..1.1 .

Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) z 2 y y 1 + 3 z 4  In punctul 3: M yz Iy V S   Ed tw I y  VEd twhw Situatia este identica cu cea din punctul 2. .

Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) z 2 y y 1 + 3 z 4  In punctul 4: M yz Iy V S   Ed tw I y  VEd twhw  M y z4 Iy R  0 .

 M yz Iy  VEd S tw I y  P VEd L  l xitw twhw z 2 1 In punctul 2:   M y z2 Iy R y y VEd  Rf t w hw Pl xi t w L  3 z 4 .Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) solicitate si de forta locala z 2 y y 1 + 3 z 4 Pl este forţa locală.

1R Situatia este periculoasa cand s2 si sl au semne diferite. .Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite) z 2 y y 1 + 3 z 4  M yz Iy  VEd S tw I y  P VEd L  l xitw twhw In punctul 2: 2 2  ech   2   l2   2 l  3 2  1.

Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina (profile alcătuite)  Evaluarea lui xi: xi  a  2t f y z 2 1 y 3 z 4 .

Verificarea la încovoiere dreaptă pe cele două direcţii y şi z . Verificarea se efectuează în două etape: 1.Incovoiere oblica z 2 y y 1 + 3 z 4 z  M yz Iy  VEd twhw  VEd S tw I y z La încovoierea oblică planul de încovoiere diferă de direcţiile principale.

Incovoiere oblica z 2 y y 1 + 3 z 4 z  M yz Iy  VEd twhw  VEd S tw I y z 2.Conform STAS 10108 . Verificarea la încovoiere oblica astfel: Pe ansamblul fibrei externe există o rezervă de rezistenţă  rezistenţa majorată 1.1R. În punctele 2 şi 3 sy este egal cu 0. Mz z1  1  y1  1.1R Iy Iz My .

Incovoiere oblica z 2 y y 1 + 3 z 4 z  M yz Iy  VEd twhw  VEd S tw I y z 1  2. Verificarea la încovoiere oblica astfel: My Iy Mz z1  y1  R Iz .Conform Ec3 .

 Calculul plastic se poate aplica când nu există pericolul pierderii stabilităţii elastice.  Se acceptă efectuarea unui calcul plastic pentru încărcări statice la încovoiere dreaptă sau încovoiere oblică.  .Calculul plastic STAS 10108/0 recomandă efectuarea unui calcul limită în domeniul elastic.

20 k xWx k yW y   0.  kx şi ky sunt coeficienţi de trecere de la domeniul elastic la plastic. 07   R k y  1. 3R in norma romaneasca   0.  c  max My Mx k x  1. 5 R f in norma europeana .Calculul plastic z c - y y c c + O zonă extinsă a secţiunii este deja în domeniul plastic R.

Calculul plastic z y y + Calculul plastic se poate aplica când nu există pericolul pierderii stabilităţii elastice: b'  10 t 21 R hi  70 ti 21 R Condiţii de supleţe! b '  p a rte a in c o n s o la a ta lp ii t . t i  g ro s im e a ta lp ii s i a in im ii .

t i  g ro s im e a ta lp ii s i a in im ii .Calculul plastic z y y + Se poate observa că dacă oţelul folosit este OL37  R = 21daN/mm2  valoarea radicalului este egală cu 1. b'  10 t 21 R hi  70 ti 21 R b '  p a rte a in c o n s o la a ta lp ii t .

Vasile PĂCURAR . Mihai SENILA Ing.dr.Vă mulţumim pentru atenţie! Ing. Gabriel Mircea URIAN Prof.ing.

EUROCODE 3: Proiectarea structurilor de otel Partea 1 1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri 1-1: BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR .

BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR MOMENT INCOVOIETOR: Valoarea de calcul a momentului incovoietor MEd în fiecare secţiune transversală trebuie să ţ satisfacă următoarea condiţie: M Ed ≤ 1.0 M c.Rd SR EN 1993 .Eurocod 3 2 .

Rd = W pl ⋅ f y / γ Mo - z 2 1 y y + 3 z 4 clasele 1.2 + clasa 3 + clasa 4 3 SR EN 1993 .pentru secţiunile transversale din Clasa1 sau 2 M c . Rd = M pl .Eurocod 3 .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR MOMENT INCOVOIETOR: .

min ⋅ f y / γ Mo - z 2 1 y y + 3 z 4 clasele 1.pentru secţiunile transversale din Clasa 3: p ţ M c .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR MOMENT INCOVOIETOR: .2 + clasa 3 + clasa 4 4 SR EN 1993 . Rd = M el . Rd = Wel .Eurocod 3 .

2 + clasa 3 + clasa 4 5 SR EN 1993 . Rd = Weff .Eurocod 3 .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR MOMENT INCOVOIETOR: .pentru secţiunile transversale din Clasa 4: M c .min ⋅ f y / γ Mo z 2 y y 1 - + 3 z 4 clasele 1.

Wel .pentru secţiunile transversale din Clasa 3: . Rd = Weff . Rd = W pl ⋅ f y / γ Mo .Eurocod 3 6 Weff .min W pl M c .pentru secţiunile transversale din Clasa1 sau 2 M c . Rd = Well .min ⋅ f y / γ Mo .min . Rd = M ell .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR MOMENT INCOVOIETOR: Rezistenţa de calcul a unei secţiuni transversale supusă la încovoiere în raport cu una din axele principale de inerţie se determină astfel: . -modulul de rezistenta in domeniul plastic SR EN 1993 .pentru secţiunile transversale din Clasa 4: M c .min ⋅ f y / γ M i Mo -corespund fib i î care se dezvoltă t d fibrei în d ltă tensiunea i elastică maximă. Rd = M pl .

Eurocod 3 .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR MOMENT INCOVOIETOR: z Gc y y C = Ac fy γM fy Gi T = At γM M cap = Ac zc fy γM + At zt fy γM = (S c + S i ) fy γM = W pl fy γM 7 W pl = S c + Si p SR EN 1993 .

25 Nu este necesar să se ţină seama de reducerea secţiunii g prindere situate în zona comprimată p datorată găurilor de p a secţiunii transversale cu excepţia găurilor ovalizate sau găurilor de dimensiuni mari. satisfacă relaţia: A f .Eurocod 3 8 . SR EN 1993 .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR MOMENT INCOVOIETOR: Nu este necesar să se ţină seama de găurile de prindere din talpa întinsă cu condiţia ca aceasta să întinsă.9 f u γM2 ≥ Af f y γM0 -Af este aria tălpii întinse γ M 0 = 1.00.10 γ M 2 = 1.net 0.1.

z 2 1 y y 3 4 VEd S τ = VEd τ= twhw tw I y 9 SR EN 1993 .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR FORTA TAIETOARE: Valoarea de calcul a fortei taietoare VEd în fiecare secţiune transversală trebuie să satisfacă următoarea condiţie: VEd ≤ 1.Rd este valoarea de calcul a rezistenţei elastice la forfecare.Eurocod 3 .Rd a rezistenţei plastice l f f i t ţ i l ti la forfecare.Rd este valoarea de calcul Vpl.Rd Vc Rd este valoarea de calcul a a oa ea ca cu c. Pentru calculul elastic.Rd rezistenţei la forfecare. Pentru calculul plastic. Vc. Vc.0 Vc.

Aria de forfecare poate fi determinata astfel: A − 2bt f + (t w + 2r )t f • profile I şi H laminate. este dată de relaţia: V pl . efort paralel cu inima dar nu mai putin decat ηhwt w • profil U laminat. efort paralel cu inima A − 2bt f + (t w + r )t f SR EN 1993 .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR FORTA TAIETOARE: Valoarea de calcul a rezistenţei plastice la forfecare.Eurocod 3 10 . în absenţa răsucirii. Rd = Av ⋅ ( f y / 3 ) / γ Mo Av este aria de forfecare forfecare.

BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR FORTA TAIETOARE: Aria de f f A i d forfecare poate fi d t t determinata astfel: i t tf l • profil T laminat.Eurocod 3 11 . efort paralel cu tălpile A − η ∑ (hwt w ) SR EN 1993 . H. H sau cheson. efort paralel cu inima η ∑ (hwt w ) •secţiuni sudate I. U sau cheson. efort paralel cu inima 0.9(A − bt f ) • secţiuni sudate I.

BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR FORTA TAIETOARE: Aria de forfecare poate fi determinata astfel: • profile cave dreptunghiulare laminate cu grosime uniformă: • efort paralel cu inaltimea f t l l i lti • efort paralel cu latimea Ah / (b + h ) Ab / (b + h ) •profile tubulare şi ţevi circulare cu grosimea uniformă 2A / π SR EN 1993 .Eurocod 3 12 .

0 τ Ed VEd S = It este valoarea de calcul a forţei de forfecare momentul static al secţiunii situate deasupra p ţ p punctului considerat momentul de inerţie la încovoiere al întregii secţiuni grosimea peretelui în punctul considerat SR EN 1993 .Rd într un punct critic alsecţiunii se poate utiliza într-un următorul criteriu (cu condiţia ca verificarea la voalare p precizată în articolul 5 din EN 1993-1-5 să fie indeplinita): p ) τ Ed f y /( 3γ Mo ) VEd S I t ≤ 1.BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR FORTA TAIETOARE: Pentru verificare în raport cu rezistenţa elastică la forfecare Vc.Eurocod 3 13 .

este aria inimi Aw = hwt w SR EN 1993 .6 Af . fi luată egală cu: τ Ed VEd = Aw daca Af Aw ≥ 0.este aria unei tălpi Aw .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR FORTA TAIETOARE: Pentru secţiunile I sau H tensiunea de forfecare pe inimă poate H.Eurocod 3 14 .

nu este necesar să se ia în g p .Eurocod 3 15 . pţ p considerare găurile de prindere. care nu sunt prevăzute cu rigidizări transversale. cu excepţia zonelor precizate în EN 1993-1-8. SR EN 1993 . dacă hw ε > 72 tw η la verificarea rezistenţei la forfecare. rezistenţa la voalare din forfecare trebuie verificată conform secţiunii 5 din EN 1993-1-5.BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR FORTA TAIETOARE: Pentru inimile grinzilor.

a se vedea EN 1993-1-5. În caz contrar. cu excepţia situaţiei când voalarea din forfecare reduce rezistenţa ţ ţ secţiunii. trebuie să se considere un moment de rezistenţă redus. Când forţa tăietoare este mai mică decât jumătate din rezistenţa plastică la forfecare efectul ei asupra momentului de rezistenţă poate fi neglijat.BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE: Când există o forţă tăietoare.Eurocod 3 16 . ea trebuie luată în considerare la calculul momentului de rezistenţă. SR EN 1993 . egal cu rezistenţa de calcul a secţiunii transversale determinată folosind o limită de curgere redusă redusă.

Rd = Av ⋅ ( f y / 3 ) / γ Mo SR EN 1993 .Eurocod 3 17 .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE: (1 − ρ ) f y Limită de curgere redusă pentru aria de forfecare.Rd ⎠ V pl . In care: ⎛ 2VEd ⎞ ρ =⎜ − 1⎟ ⎜V ⎟ ⎝ pl .

Rd V 18 . momentul plastic rezistent al secţiunii t l ti i t t l ţi ii transversale va fi redus.5V pl .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE: Dacă forţa tăietoare de proiectare depăşeşte 50% din capacitatea portantă plastică la forţă tăietoare. l d M Interacţiunea între încovoiere şi forţă tăietoare poate fi exprimată cu ajutorul acestui grafic: M pl .V . Rd M *.Eurocod 3 V pl . Rd y 0. Rd SR EN 1993 .

Rd = W pl ⋅ f y / γ Mo SR EN 1993 . Rd V pl . Rd y . Rd V M c . Rd γM0 M y .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE: 2 ⎡ ρAw ⎤ ⎢W pl .5V pl . unde. Rd ≤ M y .V .Eurocod 3 19 . Rd dar.V . Rd = M pl .c . Rd M y . Rd se calculeaza: M *.c . y − ⎥ fy 4t w ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ = Curba este data de relatia: M M y . sau 2 M pl .V .pentru secţiunile transversale din Clasa1 0.

min ⋅ f y / γ Mo Aw = hwt w SR EN 1993 . Rd V pl .min ⋅ f y / γ Mo . Rd = Weff . Rd V 20 . Rd y M c .pentru secţiunile transversale din Clasa 4: M *. Rd se calculeaza: M .pentru secţiunile transversale din Clasa 3: M pl .Eurocod 3 0. Rd M c . Rd = Wel .c . Rd = M el .BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE: M y .V .5V pl .

Mihai Senila . Ing Gabriel Urian Ing.Va multumim pentru atentie! Prof. Vasile Pacurar Ing.ing.dr.

BARE ÎNCOVOIATE GRINZI CU INIMĂ PLINĂ -2- .

şuruburi sau sudură.Secţiuni alcătuite   Secţiunile alcătuite se realizează prin îmbinarea cu nituri. cel mai des utilizându-se sudura. . Îmbinarea cu nituri sau şuruburi se foloseşte rar. În general sudura se realizează în relief. mai simplu de realizat. dar când este necesară o rezistenţă mai mare se apelează la sudura în adâncime.

.Prinderea tălpii de inima grinzii  Prinderea tălpii de inima grinzii se poate face cu:  Sudură:  De adâncime  În relief  Şuruburi:  prin intermediul unor corniere  Mai rar folosită  Nituri:  Se realizează la fel ca şi îmbinarea cu şuruburi  Foarte rar utilizată.

Verificarea sudurii coincide cu verificarea inimii în secţiunea 2.Prinderea tălpii de inima grinzii  Sudură în adâncime: – Dacă sudura este corect şi bine executată grosimea de calcul a sudurii a=ti şi rezistenţa de calcul a sudurii este egală cu rezistenţa de calcul a oţelului din inimă. .

.Prinderea tălpii de inima grinzii  Sudură în relief: – Sudura în relief nu pătrunde pe întreaga grosime a inimii. – Grosimea de calcul a sudurii în acest caz va fi:  amin ≤ a ≤ amax unde  amin = f(grosimea pieselor îmbinate)  amax ≤ 0.7 tmin.

(lunecarea pe unitate de lungime) hw . VEd S Lunecarea orizontala L  t w  Iy VEd L .Prinderea tălpii de inima grinzii  Verificarea prinderii cu sudură: – Verificarea sudurii coincide cu verificarea punctului 2 de pe inima grinzii.

Lunecarea verticala Lv   l t w  Pl xi .Prinderea tălpii de inima grinzii  Verificarea prinderii cu sudură: – Verificarea sudurii coincide cu verificarea punctului 2 de pe inima grinzii.

Prinderea tălpii de inima grinzii  Verificarea prinderii cu sudură: – Verificarea sudurii coincide cu verificarea punctului 2 de pe inima grinzii. L s cap  2aR f  L  a R V   P  Lunecarea rezultantaLR  L2  L2   Ed    l  v  h  x   w   i 2 2 .

Prinderea tălpii de inima grinzii  Verificarea prinderii cu nituri sau şuruburi: – Se cunosc eforturile M. caracteristicile secţiunii A.S. diametrul bulonului d.I. rezistenţa materialului R.V. . f  N cap  forfecare   min  p  N cap  strivire  b N cap Lunecarea L  VEd S Iy S = momentul static al tălpii în punctul 1 şi momentul static al tălpii şi al cornierului în punctul 2.

 Variaţia formei secţiunii grinzii se poate realiza în mai multe moduri:  . Din acest motiv rezultă că într-o grindă cu secţiune constantă se consumă o cantitate de material suplimentară datorită dimensionării la momentul maxim. care să urmărească diagrama de moment în lungul grinzii. Pentru a evita acest fapt trebuie gândite grinzi cu secţiune variabilă.Adaptarea secţiunii grinzii la variaţia momentului În practică o diagramă de moment constantă pe toată lungimea elementului nu se întâlneşte.

 .  Orice variaţie a secţiunii necesită verificări suplimentare.Adaptarea secţiunii grinzii la variaţia momentului O altă variantă de adaptare a secţiunii la efort este cea prezentată mai jos.

Adaptarea secţiunii grinzii la variaţia momentului  Variaţia momentului în lungul grinzii pentru o forţă uniform distribuită: qx2 M x  Vx  2 ql qx2 Mx  x  2 2 q M x  x  l  x 2 2 2 M x  Mcap 1 M 1  Mcap x .

daca se urmareste obtinerea locului de schimbare a sectiunii: q 2 M x  x  l  x   M cap  x 2 .Adaptarea secţiunii grinzii la variaţia momentului  Variaţia momentului în lungul grinzii pentru o forţă uniform distribuită: .

N): există şi o forţă axială M N    R W A M N 1   W1 A1 M N 2   W2 A2 M N 3   W3 A3 .Adaptarea secţiunii grinzii la variaţia momentului  Dacă pe grindă importantă (M.

M n  M din incarcari normate f  EI   f (schema statica.  Condiţia de săgeată este f ≤ fa unde săgeata admisibilă este o valoare stabilită conform normativelor sau o valoare impusă din condiţii tehnologice sau de către beneficiar.  pentru cladiri civile " a " k 400  M nl 2  f a . modul de dispunere a incarcarilor) .  L L L  f  fa   k .Calculul săgeţii În afara condiţiilor de rezistenţă (stări limită ultime) elementele trebuie să respecte şi condiţii de deformaţii şi deplasări (stări limită ale exploatării normale).

Talpa inferioară = bară întinsă. Talpa îşi poate pierde stabilitatea în planul transversal al grinzii. Flambaj lateral. dar talpa superioară este legată de inimă. Barele comprimate îşi pierd stabilitatea  pericolul de flambaj apare pentru talpa superioară.      Talpa superioară = bară comprimată. 1 2  M yz Iy . Inima = bară încovoiată în planul ei.Verificarea stabilităţii generale. deversare.

deversare. 1 2  Flambajul depinde de zvelteţea barei: y  z  z  l fy i l fz i Lungimea de flambaj a talpii in plan orizontal – la care trebuie sa ne referim  M yz Iy . Flambaj lateral.Verificarea stabilităţii generale.  Flambajul poate avea loc în stadiul: – Elastic – Elasto-plastic – Plastic.

Verificarea stabilităţii generale.  Fixare la capăt Poziţia neîncărcată Poziţia finală Greutatea şi încărcrea aplicată vertical .  Se produce rotirea întregii secţiuni şi deplasarea laterală şi verticală a întregii secţiuni. Se schimbă planul principal al grinzii  încovoiere oblică  se produc de regulă deplasări mari. deversare. Flambaj lateral. şi laterale şi verticale. pentru că se modifică direcţiile de rigiditate ale grinzii.

cu atât pierderea Epuizare Epuizare prin prin  stabilităţii se produce la cedare flambaj o valoare mai mică a lui s. le=75…95 .Verificarea stabilităţii generale. Curba de flambaj EULER – teoretică. Cu cât creşte zvelteţea. deversare. e  . Flambaj lateral.în funcţie de marca oţelului se (scade cu creşterea mărcii).     le se defineşte când scr = se. Ca să nu existe pericolul flambajului lateral trebuie ca l ≤ 40 pentru OL37 şi l ≤ 35 Curba de flambaj Euler pentru OL52.

deversare. Curba de flambaj EULER – sub o altă formă pentru diagrama s-e simplificata /e 1 c  fy M R   gW M M    g R   cr W 1 /e .Verificarea stabilităţii generale. Flambaj lateral.  Dacă condiţiile expuse anterior nu sunt îndeplinite  trebuie să ţinem seama de reducerea rezistenţei barei prin pierderea stabilităţii.

 Curba de flambaj EULER – sub o altă formă pentru diagrama s-e simplificata /e 1 c  1 /e . Dacă condiţiile expuse anterior nu sunt îndeplinite  trebuie să ţinem seama de reducerea rezistenţei barei prin pierderea stabilităţii. deversare.  La barele comprimate rezistenţa trebuie redusă. cu un coeficient fg = coeficient de flambaj prin încovoiere şi răsucire. datorită riscului de pierdere a stabilităţii prin flambaj. Flambaj lateral.Verificarea stabilităţii generale.

deversare. z  l fz iz  40  (OL37) tfb 3 b tf Iz b2 b 12  iz    12 2 3 A tfb 20 l fz  b  12b  (OL37) 3 l fz  10b  (OL52) h tw hw tf .Verificarea stabilităţii generale.  Lungimea de flambaj:  lf = distanţa dintre două puncte de inflexiune pe axa grinzii. Flambaj lateral.

deversare.  Lungimea de flambaj:  lf = distanţa dintre două puncte de inflexiune pe axa grinzii.Verificarea stabilităţii generale.  Dacă nu putem fixa bara la distanţe mai mici de 12b (10b) trebuie să lăţim talpa sau să ţinem seama de pierderea stabilităţii  reducerea rezistenţei. z  l fz iz  40  (OL37)  z  l fz iz  40  (OL37)  fy M    cr   g R W M R   gW  g  1   cr  y  M  M R W Pentru l > 40  tabele  fg şi se lucrează cu o rezistenţă redusă. Flambaj lateral. .

Grinzile la care talpa comprimată este suficient de fixată lateral nu sunt sensibile încovoiererăsucire. grinzile cu secţiuni transversale ca profile tubulare circulare sau pătrate. . deversare. M Ed -valoarea de calcul a momentului incovoietor M b . nu sunt sensibile la flambaj. trebuie verificată astfel: M Ed  1.0 M b . Rd -momentul rezistent de calcul la incovoiere-rasucire . În plus.Verificarea stabilităţii generale.  Conform SR EN 1993-1-1: – O grindă care nu este fixată lateral şi este supusă la încovoiere după axa tare. Rd unde. Flambaj lateral. secţiunile sudate tubulare circulare sau în cheson pătrat sudat.

M b . y .Verificarea stabilităţii generale. y Pentru sectiunile transversale Clasa 3 W y  Weff . Pentru sectiunile transversale Clasa 1 sau 2 W y  W pl . y Pentru sectiunile transversale Clasa 3 W y  Wel . Flambaj lateral. deversare. W y -momentul de rezistenta corespunzator. Rd   LT W y  M1  LT -factorul de reducere pentru incovoiere-rasucire.  Conform SR EN 1993-1-1: – Momentul de rezistentă de calcul la deversare pentru o grindă nefixată se ia egal cu: fy unde.

deversare. Pentru o grindă simplu rezemată la capete: l fz l fz l fz l fz l fz l l  l fz lfz = distanţa dintre două puncte de fixare laterală a grinzii şi nu distanţa dintre reazeme!!!!!!!!!!! .Verificarea stabilităţii generale. Pentru o grindă care face parte dintr-un planşeu sau dintr-o structură cu un sistem de contravântuiri.  Lungimea de flambaj:  lf = distanţa dintre două puncte de inflexiune pe axa grinzii. Flambaj lateral.

dr.ing.Vă mulţumim pentru atenţie! Ing. Vasile PĂCURAR . Mihai SENILA Ing. Gabriel Mircea URIAN Prof.

BARE ÎNCOVOIATE GRINZI CU INIMĂ PLINĂ -3- .

 La un panou comprimat ieşirea din planul de rezemare se produce prin formarea de unde. Consideraţii generale: – VOALAREA: Voalarea plăcilor.  Teoriile de calcul sunt elaborate în funcţie de tipul solicitării care le produce. .  Poate să apară sub tensiunile de compresiune sau forfecare. Pierderea stabilităţii locale.  Pierderea locală a stabilităţii la plăci.

 Consideraţii generale: – VOALAREA: Voalarea plăcilor. Pierderea stabilităţii locale. la lunecări. . undele apar în plane înclinate.  Teoriile de calcul sunt elaborate în funcţie de tipul solicitării care le produce.  Pierderea locală a stabilităţii la plăci.  La un panou supus la forfecare pură.  Poate să apară sub tensiunile de compresiune sau forfecare.

. Pierderea stabilităţii locale.  Pierderea locală a stabilităţii la plăci.  Teoriile de calcul sunt elaborate în funcţie de tipul solicitării care le produce.  Poate să apară sub tensiunile de compresiune sau forfecare. Consideraţii generale: – VOALAREA: Voalarea plăcilor.  La un panou supus la încovoiere se produce voalarea în zona comprimată  dezvoltarea preponderentă a undelor în acea zonă.

 Consideraţii generale: Voalarea plăcilor. – Pentru o grindă încovoiată cu inima împărţită în mai multe panouri voalarea poate să apară:  În domeniul elastic – solicitări mici  În domeniul plastic – ireversibilă – solicitări mari. Pierderea stabilităţii locale. . – Voalarea secţiunii nu înseamnă în mod obligatoriu şi cedarea elementului. deoarece eforturile se transmit la plăcile vecine.

 modul de realizare a prinderilor pe contur: – Prindere articulată – Încastrare = mult mai stabilă. b  forma panoului. . S=hw/tw ≤ 70. tf c  hw h tw  tf Zvelteţea plăcii..14. pentru un panou de inima fixat pe tot conturul. Pierderea stabilităţii locale.  latura libera (talpa grinzii). Parametrii care influenţează voalarea plăcilor: – Voalarea se produce în funcţie de: Voalarea plăcilor.  supleţea plăcii S=hw/tw  supleţe mică = risc mic  modul de fixare pe contur  fixat pe tot conturul (inima grinzii)....80 Pentru un panou cu o latură liberă S=c/tf ≤ 10.

 supleţea plăcii S=hw/tw  supleţe mică = risc mic  modul de fixare pe contur  fixat pe tot conturul (inima grinzii). Pierderea stabilităţii locale.5l  Încastrarea este mult mai stabilă decât prinderea articulată.  forma panoului.  latura libera (talpa grinzii).  lf = l lf = 0. .  modul de realizare a prinderilor pe contur: – Prindere articulată – Încastrare = mult mai stabilă. Parametrii care influenţează voalarea plăcilor: – Voalarea se produce în funcţie de: Voalarea plăcilor. În relaţiile de calcul se consideră prinderea ca fiind articulată.

h h2 h h1 Forma panoului în general este dreptunghiulară.  latura libera (talpa grinzii). Pierderea stabilităţii locale.  supleţea plăcii S=hw/tw  supleţe mică = risc mic  modul de fixare pe contur  fixat pe tot conturul (inima grinzii).  Se întâlnesc cazuri când forma panoului este trapezoidală şi atunci pentru înălţimea lui se va considera înălţimea medie. Parametrii care influenţează voalarea plăcilor: – Voalarea se produce în funcţie de: Voalarea plăcilor.  forma panoului.  .  modul de realizare a prinderilor pe contur: – Prindere articulată – Încastrare = mult mai stabilă. caz în care în calcule se folosesc dimensiunile normale de calcul.

Voalarea plăcilor. Rezistenţa critică de voalare.  Analizăm o fâşie dintr-un panou  Dacă fâşia ar lucra independent:  2E  cr  2   E   Fiindcă nu lucrează independent:  cr  k E  cr  k  E .

 Pentru panouri comprimate: – m = număr de ondulaţii paralele cu s – n = număr de ondulaţii normale pe s – n. m se pot impune a  h m  k    n   m 2  m 1 n 1  k  4 .Evaluarea coeficienţilor de voalare.

m se pot impune a   . n  1 h m  k    n   m 2  m  1  k  4 .  Pentru panouri comprimate: – m = număr de ondulaţii paralele cu s – n = număr de ondulaţii normale pe s – n.Evaluarea coeficienţilor de voalare. m  3.

Evaluarea coeficienţilor de voalare. m se pot impune a   . m  3. n  2 h m  k    n   m 2  m  1  k  9 .  Pentru panouri comprimate: – m = număr de ondulaţii paralele cu s – n = număr de ondulaţii normale pe s – n.

 CONCLUZII: – Valoarea lui n are o influenţă majoră asupra valorii lui ks . – Dacă dorim un scr mare  se introduce o nervură paralelă cu s.Evaluarea coeficienţilor de voalare.  Pentru panouri comprimate: – m = număr de ondulaţii paralele cu s – n = număr de ondulaţii normale pe s – n.  cr  k  E . m se pot impune – Valoarea lui m influenţează puţin valoarea lui ks.

m se pot impune  Curba ghirlandă: ks m=1 9 m=1 4 m=2 m=3 n=1 a m=2 m=3 n=2  cr  k  E .Evaluarea coeficienţilor de voalare.  Pentru panouri comprimate: – m = număr de ondulaţii paralele cu s – n = număr de ondulaţii normale pe s – n.

kt a   h k   5.  Pentru panouri supuse la forfecare: – Pentru tcr mare trebuie dispuse nervuri de rigizare verticale (pentru forţă tăietoare) – Pentru creşterea lui tcr trebuie îndesite nervurile de rigidizare. 3 4  4  cr  k  E  2 1 2 3 4 a .Evaluarea coeficienţilor de voalare.

Evaluarea coeficienţilor de voalare.  Pentru panouri solicitate la s şi la t: M T z 2 1 y y + 3 z 4  M yz Iy  VEd twhw .

critic tangential de voalare pentru panoul solicitat la forfecare pura       cr   1 Zona sigură 1       cr  . maxim de compresiune in panou   ef.Evaluarea coeficienţilor de voalare.  Pentru panouri solicitate la s şi la t:          1   cr    cr  Verificarea la voalare a grinzii se face pentru inimă ! 2 2   ef. maxim tangential  cr  ef. critic de voalare pentru panoul solicitat doar la compresiune  cr  ef.

Nervuri pentru rigidizarea plăcilor  Consideraţii generale: – Pentru hw/tw ≤ 70 şi c/tf ≤ 10…14  nu sunt necesare nervuri de rigidizare. b tf c h tw hw tf . Chiar dacă aceste rigidizări nu sunt necesare ele se dispun acolo unde există forţe locale concentrate mari (în special la reazeme).

Nervuri pentru rigidizarea plăcilor  Consideraţii generale: – În cazul în care condiţiile nu sunt îndeplinite se introduc suplimentar nervuri care să delimiteze panourile de placă ce vor fi analizate. . producând astfel concentrări mari de tensiuni în acel loc. – Rigidizările vor fi teşite pentru a putea fi montate şi pentru ca cele trei suduri să nu se întâlnească.

Nervuri transversale lungi:  Pot fi utilizate singure  Dacă avem tensiune t importantă le îndesim până ce panoul se verifică. Nervuri longitudinale:  Sunt paralele cu s  Se folosesc când avem tensiunea s importantă şi se doreşte mărirea valorii lui scr – 3. Nervuri transversale scurte:  Se folosesc în cazul convoaielor de forţe (forţe mobile) când există pericolul apariţiei de voalări locale. – 2. 3 2 1 .Nervuri pentru rigidizarea plăcilor  Tipuri de nervuri utilizate: – 1.

ing. Gabriel Mircea URIAN Prof.dr. Vasile PĂCURAR .Vă mulţumim pentru atenţie! Ing. Mihai SENILA Ing.

BARE ÎNCOVOIATE GRINZI CU INIMĂ PLINĂ -4- .

3 2 1 .Nervuri pentru rigidizarea plăcilor  Tipuri de nervuri utilizate: – 1. Nervuri transversale scurte:  Se folosesc în cazul convoaielor de forţe (forţe mobile) când există pericolul apariţiei de voalări locale. – 2. Nervuri transversale lungi:  Pot fi utilizate singure  Dacă avem tensiune t importantă le îndesim până ce panoul se verifică. Nervuri longitudinale:  Sunt paralele cu s  Se folosesc când avem tensiunea s importantă şi se doreşte mărirea valorii lui scr – 3.

Nervuri transversale lungi.1. . De reazem  în zonele de rezemare (la fel se dispun si in dreptul unor forte locale mari). Curente  în câmp  B.  Consideraţii generale: – Se pun pentru a împiedica apariţia fenomenului de voalare locală:  A.

hw br  40  (mm) 30 br t r  (mm) 15 a  (2  2.1. tr = dimensiunile nervurii de rigidizare •Au rolul de a stabiliza panoul de inimă şi măresc rezistenţa la răsucire a grinzii.5m . Nervuri transversale lungi.  Nervuri curente: •br .5)hw La grinzile de rulare: a  1.

3 I rt  3hwt w t r (2br  t w ) I rt  12 3 .  Nervuri curente: •br .1. Nervuri transversale lungi. tr = dimensiunile nervurii de rigidizare •Au rolul de a stabiliza panoul de inimă şi măresc rezistenţa la răsucire a grinzii.

Nervuri transversale lungi.  Nervuri curente: •Dacă grosimea inimii este mică (în general sub 5 mm) se recomandă să fie dispuse decalat. astfel încât sudura să nu se suprapună. ≥50 mm .1.

Nervuri transversale lungi.1.5d 3t 3 / a 2 w d a  1.  Nervuri curente: • Conform SR EN 1993-1-1: a  1.75dt 3 w d .4142  I s  1.4142  I s  0.

Nervuri transversale lungi.  Nervura conlucrează cu o parte din inima grinzii la preluarea forţei verticale. z z 15tw 15tw . – Trebuie să verifice condiţiile unei nervuri curente şi în plus se mai face o verificare de preluare a forţei locale:  Se consideră că nervura lucrează ca un stâlpişor solicitat la compresiune de forţa verticală.1.  Nervuri de reazem: – Au rolul de fixare a panoului împotriva voalării şi preluare a unei forţe locale.

1. Nervură dispusă la capătul grinzii. în exterior  B. Nervură dispusă la capătul grinzii.  Nervuri de reazem: – Tipuri de nervuri de reazem:  A. Nervură de reazem intermediar V 15tw ? V 15tw 15tw V 15tw . în interior  C. Nervuri transversale lungi.

hw fy N R  A M fy V R  A M V I rt  3h t 3 w w t r (2br  t w ) 3 I rt  12 ix  lf I rt A hw    ix ix .  Calculul nervurilor transversale lungi: – Se consideră bară articulată în tălpile grinzii. V •Stâlpişorul flambează într-un plan perpendicular pe axul grinzii  ix. – V = forţa verticală locală ce trebuie preluată de nervură. – A = aria activă considerată: nervura+parte din inimă. Nervuri transversale lungi. –  = coeficient de flambaj.1.

V . – A = aria activă considerată: nervura+parte din inimă. • Dacă nu rezistă se măreşte grosimea nervurii. Nervuri transversale lungi. nu se recomandă ca nervurile de capăt să depăşească lăţimea tălpii.1. V hw • Constructiv.  Calculul nervurilor transversale lungi: – Se consideră bară articulată în tălpile grinzii. – V = forţa verticală locală ce trebuie preluată de nervură. –  = coeficient de flambaj.

. în zona comprimată a plăcii.2.  Consideraţii generale: – Se dispun împreună cu nervurile transversale lungi. Nervuri longitudinale.

1 1 h1    hw  0. în zona comprimată a plăcii.3hw 5 3 1 Pentru grinzi simetrice: h1  hw 4 3 I rl  1.2  0. Nervuri longitudinale.5hwt w .2.  Consideraţii generale: – Se dispun împreună cu nervurile transversale lungi.

Nervuri transversale scurte.  Consideraţii generale: – Se dispun mai ales la bare solicitate la oboseală (grinzi de rulare.3. poduri CF) – Se dispun 1 sau cel mult 2 nervuri pe panou  panouri de placă cu dimensiuni mai mici rezemate pe contur care se verifică la voalare. hi a1 a a1 .

În acest scop se poate adopta una dintre următoarele metode. Dacă apare fenomenul de oboseală se recomandă evitarea sudurilor transversale la zona întinsă a grinzilor.Suduri în zona întinsă   Sudura în partea întinsă a grinzii este transversală pe s. .

   Caracteristicile unui panou de placă sunt cunoscute: a.T.Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare). hw. hw a . Sunt cunoscute eforturile în lungul barei: M.N. Verificarea panoului şi dispunerea de rigidizări. tw. Determinarea tensiunilor s Şi t  B. Verificarea cuprinde două etape:  A.

 A.  Pentru o grindă continuă se procedează în mod similar.  Se disting două cazuri:  a ≤ hw  a > hw . Dacă acestea nu verifică se trece la verificarea panourilor adiacente. considerând panourile de lângă reazemele intermediare şi panoul central.Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare). Determinarea tensiunilor s şi t:  Pentru o grindă simplu rezemată se verifică panoul central şi cele marginale.

Determinarea tensiunilor s şi t:  a ≤ hw z 2 1 y M y + 3 z 4 - M  Mi  M j 2  M  zi Iy T S    t I Ti  T j  w   T  2   T  t w hw  .Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare).  A.

 A. z 2 1 y M y + 3 z 4 - M  Mk  M j 2  M  zi Iy T  Tk  T j 2 T   hwt w .Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare). Determinarea tensiunilor s şi t:  a > hw  se consideră o zonă de panou pătrată.

Verificarea panourilor la voalare (dispunerea de rigidizări):  În urma verificărilor   B1. Rigidizarea cu nervuri transversale lungi  B2. Rigidizarea cu nervuri transversale lungi + nervuri longitudinale + nervuri transversale scurte . Rigidizarea cu nervuri transversale lungi + nervuri longitudinale  B3.Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare).  B.

t = valorile reale calculate pentru panoul respectiv din M şi T • scr = din încovoiere pură • tcr = din forfecare pură 1       cr  Zona sigură       cr  1            1 (0.9)   cr    cr  2 2 .  B1.Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare). Rigidizarea cu nervuri transversale lungi z 2 1 y M y + 3 z 4 - • s.

 B1.Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare).9)   cr  Lcr    cr  1 2 2       cr  Zona sigură       cr  1 . Rigidizarea cu nervuri transversale lungi • Când apare şi sL vom avea:   L            1 (0.

 Dacă se dispun nervuri longitudinale  . Rigidizarea cu nervuri transversale lungi + nervuri longitudinale:  Dacă panoul cu nervuri transversale lungi nu verifică       Se măreşte ti Se micşorează a pentru t preponderent Se dispun nervuri longitudinale pentru s preponderent.Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare). Panoul 1 = panou comprimat Panoul 2 = panou încovoiat.  B2.

Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare).9)  cr     cr  • Cu sau fără sL: sau    L  cr  Lcr       1 (0. Rigidizarea cu nervuri transversale lungi + nervuri 2 longitudinale:      1 (0.  B2.9)   cr  2 .

9)   cr  Lcr    cr  2 2 .  B2.Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare). Rigidizarea cu nervuri transversale lungi + nervuri longitudinale:   2  L2    2         1 (0.

Rigidizarea cu nervuri transversale lungi + nervuri longitudinale + nervuri transversale scurte:  Panoul 1 se împarte în două panouri mai mici 1a şi 1b cu dimensiunile a1 x h1.  Panoul 2 rămâne identic cu cel din cazul anterior.  B3. .Verificarea panoului la stabilitate locală (voalare).  Relaţiile enunţate anterior rămân valabile.

dinamice  ruperea casantă (neavertizaztă).  O  1  min     max    O  f n  nr.cicluri incarcare / descarcare grupa de crestare  sensibilitate la oboseala    .Verificarea la oboseală a grinzilor cu inimă plină   Cedarea la oboseală apare sub încărcări repetate. Verificarea la oboseală se face conform STAS 10108/0  max  RO RO   O  R.

Verificarea la oboseală a grinzilor cu inimă plină  Tipuri de încărcări: smax n smax 1    1 n smin smin smax smin n .

Gabriel Mircea URIAN Prof. Vasile PĂCURAR .ing.dr.Vă mulţumim pentru atenţie! Ing. Mihai SENILA Ing.

GRINZI AJURATE GRINZI CU GOLURI ÎN INIMĂ .

 De obicei.  În aceste elemente se obţine o mărire a momentului de inerţie şi a modulului rezistenţă.GENERALITĂŢI  Pentru reducerea consumului de oţel se poate recurge la utilizarea grinzilor cu goluri în inimă (ajurate). acest tip de grinzi se obţine din profile dublu T tăiate şi resudate în mai multe moduri. . iar la elementele solicitate la eforturi axiale se măreşte axa de giraţie.

TIPURI DE PROFILE .

IPURI DE PROFILE .

IPURI DE PROFILE .

.3 goluri se vor cupla cu plăci din tablă de aceiaşi grosime cu inima profilului. grinzi continue şi în unele cazuri cadre uşoare (la solicitări mici). cu instalaţii automate de tăiere programată.  Tăierea profilelor se face în condiţii de productivitate ridicată..  În cazul grinzilor continue în dreptul reazemelor 2..UTILIZARE  Din elementele cu goluri se pot realiza grinzi simplu rezemate.  Există unele instalaţii în care şi sudarea se .

REZEMĂRI ŞI NODURI .

8h .  Înălţimea a din axul golului:  Pasul p dintre axul a două goluri consecutive:  La grinzile la care momentul şi forţa tăietoare sunt maxime în secţiuni diferite p=1.4h…1.REGULI DE ALCĂTUIRE  La grinzile la care momentul şi forţa tăietoare sunt maxime în secţiuni diferite a=h/4…h/3  La grinzile în care momentul şi forţa tăietoare sunt maxime în aceiaşi secţiune a=h/3…2h/5.

5…h/3.  Lungimea de contact bc pe care se sudează:  Înălţimea hp intermediare: a plăcuţelor  hp=h/2…h/3  La profilele ajurate cu goluri circulare sunt prevăzute prescripţii de alcătuire .REGULI DE ALCĂTUIRE  La grinzile la care momentul şi forţa tăietoare sunt maxime în secţiuni diferite bc=h/2…h/3  La grinzile în care momentul şi forţa tăietoare sunt maxime în aceiaşi secţiune bc=h/2.5.

forţa tăietoare se distribuie egal la cele două tălpi şi se poate stabili o metodă simplificată pentru determinarea eforturilor.CALCULUL GRINZILOR  Existenţa golurilor în inimă conduce la apariţia unor solicitări suplimentare datorită acţiunii forţei tăietoare.  Grinda ajurată poate fi asemuită cu o grindă cadru (Vierendeel) cu montanţi foarte puternici şi tălpi flexibile.  Admiţând pentru tălpi puncte de inflexiune la mijlocul golurilor. .

CALCULUL GRINZILOR Calculul grinzilor se face în dreptul golului considerând o secţiune la mijlocul golului şi una la marginea lui. Starea de eforturi într-o secţiune a grinzii cu .

CALCULUL GRINZILOR În secţiunea 1-1 în tălpi se dezvoltă un efort N provenit .

CALCULUL GRINZILOR Ns  M Ni Ns   A1  aria talpii in dreptul golului A A .

CALCULUL GRINZILOR Pentru  se poate considera simplificat ca forta T .

.CALCULUL GRINZILOR S  momentul static al sectiunii de sub axa profilului T.

CALCULUL GRINZILOR Verificarea se face cu relatia : .

CALCULUL GRINZILOR În secţiunea 2-2 peste starea de eforturi din .

2 : .CALCULUL GRINZILOR 0 T l1   Verificarea pentru sectiunea 2 .

CORDOANELE DE SUDURĂ Cordoanele de sudură din axa grinzii. se calculează şi realizează astfel încât să preia forţa de lunecare între axele a două T S a1  l1  R  p   ti  p  I T S s f s . care leagă cele două părţi.

se calculează şi realizează astfel T S p considerind a 1  t i rezulta l1   s încât să preia I  ti R f forţa de lunecare T S p între axele a două respectiv. a   . care leagă cele două părţi.CORDOANELE DE SUDURĂ Cordoanele de sudură din axa grinzii.

în colţurile golurilor apar eforturi unitare mari. În aceste cazuri se poate produce chiar o plasticizare locală. în special acolo unde eforturile din Ns sau Ni se suprapun (cu acelaşi semn) cu eforturile din M0.DIMENSIONAREA GOLURILOR  Datorită formei nesimetrice a secţiunii în formă de T. rezerva .  Cercetările experimentale au demonstrat că aceaste situaţii nu sunt periculoase deoarece limita de curgere se atinge local în inimă (plasticizarea locală).  Aceste tensiuni devin şi mai mari atunci când M şi T sunt mari în aceleaşi secţiuni (grinzi continui pe reazeme).

D. I. Bucureşti 1980 la pagina 465. Editura Tehnică. Caraba. aceasta se reduce până la respectarea condiţiei de preluare a efortului de .DIMENSIONAREA GOLURILOR  Dimensionarea golurilor trebuie să fie făcută astfel încât lunecarea să poată fi preluată de capacitatea portantă a sudurii. Mateescu.  Deoarece eforturile unitare cresc în secţiunea cu goluri odată cu creşterea dimensiunii l1.  Bibliografie referitoare la aceste dimensiuni se poate găsi în lucrarea “Construcţii metalice”.

DIMENSIONAREA GOLURILOR considerind a1  t i T S p  s  l1  I  ti R f si se merge pe o n schiţa alăturată sunt redate câteva rapoarte şi dimensiuni pentru goluri şi înălţimi folosite în mod recvent. .

obţinându-se un profil nou în care s-a mărit momentul de inerţie. .  De obicei.CONCLUZII  Este recomandată utilizarea acestor tipuri de grinzi atunci când există posibilitatea deoarece se obţine o importantă reducere a consumului de oţel. acest tip de grinzi se obţine din profile dublu T tăiate şi resudate. modulul de rezistenţă şi se măreşte axa de giraţie care este importantă la elementele solicitate la eforturi axiale .

Vasile PĂCURAR  Ing.dr.ing. Gabriel URIAN .Mulţumim pentru atenţie!  Prof.

Grinzi cu zăbrele .

Aceste momente sunt cu atât mai mici cu cât zvelteţea barelor este mai mare. ceea ce conduce (dacă legăturile între bare sunt articulaţii) la apariţia numai de eforturi axiale. La grinzile cu zăbrele este necesar ca axele tuturor barelor să fie în acelaşi plan. Aceste grinzi sunt formate din bare drepte prinse între ele în noduri cu nituri. ca urmare apar şi eforturi de încovoiere în bare.Generalităţi     Grinzile cu zăbrele sunt elemente de construcţie care în ansamblul lor lucrează ca elemente încovoiate. Încărcările exterioare se caută a se aplica numai în noduri. În realitate aceste legături sunt semirigide. dar ele reprezintă numai 5%.. . dar barele care le alcătuiesc sunt solicitate la eforturi axiale. care este de fapt planul grinzii cu zăbrele.15% din valoarea tensiunilor produse de eforturile axiale. buloane sau sudură..

dar mai costisitoare din punctul de vedere al manoperei de execuţie. grinzile cu zăbrele sunt sisteme mai economice din punct de vedere al consumului de material.Generalităţi  Faţă de grinzile cu inimă plină. .

În plan normal pe planul grinzii cu zăbrele rigiditatea este foarte mică. .Generalităţi   Grinzile cu zăbrele sunt mai puţin rigide decât cele cu inimă plină. datorită înălţimii mari a grinzii şi secţiunii mici a tălpilor.

.: – – Diagonale Montanţi.Elemente componente  Elementele componente ale grinzii cu zăbrele sunt:   Talpa Zăbrele.

Poduri de cale ferată şi rutiere. industriale şi agricole sunt fermele de acoperiş şi grinzile de planşee. Castele de apă. Ele se utilizează la realizarea celor mai variate tipuri de construcţii: – – – Ferme pentru susţinerea acoperişului şi contravântuiri în planul acoperişului.). etc. . etc.  Cele mai larg răspândite în domeniul construcţiilor civile. – – – – – Instalaţii de transport (poduri rulante. Construcţii metalice speciale. Alcătuirea structurilor cu deschideri mari:   Săli de sport şi de expoziţie Hangare. Piloni şi turnuri de radio şi televiziune. Grinzi de rulare sau de frânare.Domenii de utilizare  Grinzile cu zăbrele sunt larg răspândite în construcţiile executate din oţel.

Clasificare  După forma grinzii cu zăbrele:     Triunghiulare Trapezoidale Dreptunghiulare Cu talpă parabolică .

Clasificare  După forma secţiunii transversale:   Grinzi plane Grinzi spaţiale (pot prelua şi forţe orizontale).  După rezemare:   . Cu rezemare la nivelul tălpii superioare Cu rezemare la nivelul tălpii inferioare.

 După rezemare:   . Cu rezemare la nivelul tălpii superioare Cu rezemare la nivelul tălpii inferioare.Clasificare  După forma secţiunii transversale:   Grinzi plane Grinzi spaţiale (pot prelua şi forţe orizontale).

Clasificare  După modul de zăbrelire: – – Numai cu tălpi şi diagonale: rar folosite şi numai pentru grinzi secundare (A). diagonale şi montanţi:    Diagonale descendente: bare întinse  ferme de oţel (B) Diagonale ascendente: bare comprimate  ferme de lemn (C) Diagonale alternante: bare întinse şi comprimate. Cu tălpi. .

.Clasificare  După modul de zăbrelire: – Pentru grinzile înalte se mai folosesc şi următoarele tipuri de zăbrelire:    Zăbrelire în K (A): Zăbrelire în X (B) Sisteme secundare de zăbrelire dacă grinda preia şi forţe intermediare (C).

Alegerea tipului de grindă  Alegerea tipului de grindă cu zăbrele care va fi folosită într-un anumit context se face luând în considerare mai mulţi factori: – – – – – Funcţionalitatea Estetica Deschiderea grinzii Economicitate Sistemul de încărcare. .

Se folosesc mai rar. h = (1/4…1/5)l.Dimensiuni geometrice  Grinzile triunghiulare:   Au fost primele folosite pentru şarpantele din lemn. . acolo unde este nevoie de o pantă mare a acoperişului. deoarece nu sunt foarte eficiente.

Panta necesară scurgerii apelor meteorice se asigură prin înclinarea tălpii superioare. Corespund cel mai bine pentru învelitorile curente. hm = (1/6…1/10)l.Dimensiuni geometrice  Grinzile de formă trapezoidală:    Tipul cel mai utilizat pentru acoperişuri. a = 35o…55o hr = (1/13…1/15)l pentru grinzi încastrate pe stâlpi şi hr = (1/15…1/17)l pentru prindere articulată pe reazeme .

Dimensiuni geometrice  Grinzile de formă trapezoidală:   Mărimea panoului a = (1…1.2)hm dacă grinda are numai diagonale şi a = (0. hmax = 3200 mm din condiţii de transport pe calea ferată.6…0.8)hm dacă grinda are şi diagonale şi montanţi. .

Pot fi grinzi spaţiale. Ele prezintă doar avantajul unei execuţii simple. De obicei se utilizează pentru susţinerea unor planşee. pentru grinzile căilor de rulare sau pentru contravântuiri. – Grinzile cu tălpi paralele:  – Elementele spaţiale:  .Dimensiuni geometrice  Grinzile cu alte forme: – – Se alcătuiesc după dimensiuni asemănătoare cu prezentate anterior. Grinzile de formă poligonală sau parabolică:  cele Se folosesc la deschideri mari pentru uniformizarea eforturilor din tălpi. platforme sau ca grinzi longitudinale de susţinere a fermelor transversale. etc. ele fiind însă mult mai rar întâlnite. stâlpi de radio-Tv. stâlpi pentru transport energie electrică. turle de foraj.

.Analiza formei grinzii:  Analizând formele grinzilor se constată următoarele: – – – Cea mai avantajoasă formă de grindă este cea parabolică (sau chiar şi poligonală) deoarece poate urmări diagrama de eforturi. Forma dreptunghiulară este cea mai puţin avantajoasă din punctul de vedere al variaţiei secţiunii cu efortul. Forma trapezoidală este destul de avantajoasă şi în plus destul de uşor de executat.

după cum urmează (l0 = lumina): – – La grinzile cu zona de rezemare pe zidărie sau beton:  l= l0 +500 mm.Stabilirea dimensiunilor principale  Pentru a avea siguranţa unei proiectări corespunzătoare este necesar a se stabili în prealabil o serie de dimensiuni ale grinzilor cu zăbrele: – Deschiderea grinzii:  Este determinată de distanţa dintre punctele de rezemare care se stabilesc din condiţii tehnologice sau constructive. La grinzile rezemate pe stâlpi metalici:  l= l0 dacă centrarea fermelor se face la faţa stâlpului  l=L dacă centrarea fermelor se face în axul stâlpului (L= deschiderea interax). .

la diferite tipuri de grinzi cu zăbrele. astfel ca dimensiunile grinzii să asigure o rigiditate suficient de mare şi un consum minim de materiale. de forma grinzii şi de mărimea solicitărilor. În continuare prezentăm o variantă de apreciere a înălţimii grinzii în funcţie de rigiditate şi de consumul de oţel. În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe relaţii de evaluare a înălţimii grinzii.Stabilirea dimensiunilor principale  Pentru a avea siguranţa unei proiectări corespunzătoare este necesar a se stabili în prealabil o serie de dimensiuni ale grinzilor cu zăbrele: – Înălţimea grinzii cu zăbrele:    Se va stabili în funcţie de deschiderea de calcul. printre care şi cele prezentate anterior. . de condiţiile de rezemare.

7   2  l  l  deschiderea de calcul f a  sageata admisa E  modul de elasticitate   efortul unitar maxim in talpi .Stabilirea dimensiunilor principale  Pentru a avea siguranţa unei proiectări corespunzătoare este necesar a se stabili în prealabil o serie de dimensiuni ale grinzilor cu zăbrele: Din conditii de rigiditate – Înălţimea grinzii cu zăbrele: l unde avem : hs   fa  E 3.

7m  1 unde avem : m m  numarul panourilor de grinda k  coeficient functie de modul de zabrelire hop  k k  1 pentru sistem triunghiular k  0.71 pentru montanti si diagonale alternante .58 pentru montanti si diagonale descendente k  0.Stabilirea dimensiunilor principale  Pentru a avea siguranţa unei proiectări corespunzătoare este necesar a se stabili în prealabil o serie de dimensiuni ale grinzilor cu zăbrele: – Înălţimea grinzii cu zăbrele: Din conditii de consum minim de otel l 0.

Stabilirea dimensiunilor principale  Pentru a avea siguranţa unei proiectări corespunzătoare este necesar a se stabili în prealabil o serie de dimensiuni ale grinzilor cu zăbrele: – Lungimea panourilor:  Este determinată în funcţie de distanţa dintre grinzile secundare sau panele de învelitoare şi asigurarea unei înclinări potrivite pentru diagonale: – – – La grinzile care au numai diagonale:  l = (1…1.8)h.2)h.6…0. Întotdeauna trebuie să fie multiplu de 100 mm. . La grinzile cu montanţi şi diagonale:  l = (0.

însoţită de predimensionarea grinzii Stabilirea şi rezolvarea gradului de nedeterminare statică exterioară Calculul static – determinarea eforturilor în barele grinzii cu zăbrele... Calculul grinzilor cu zăbrele cuprinde următoarele etape: 1. . 2. solicitările suplimentare care apar în bare din cauza prinderilor semirigide reprezintă 10. Evaluarea încărcărilor pe grindă.Calculul fermelor   Calculul solicitărilor în barele grinzilor cu zăbrele se face în ipoteza că barele sunt prinse articulat în noduri.15% din eforturile principale axiale şi în mod obişnuit nu se iau în considerare. 3.

Acţiunile care acţionează asupra fermei provin din: – – – Greutatea proprie a fermelor: se poate aprecia iniţial pe baza predimensionării. Greutatea celorlalte elemente care reazemă pe fermă: pane + învelitoare. pe bază de tabele. din poduri rulante. Pentru a verifica zăbrelele din zona centrală a grinzii se recomandă ca la deschideri mai mari de 24 m. când avem învelitori uşoare. La grinzile de acoperiş încărcarea din zăpadă se va lua în considerare ţinând cont de posibilitatea formării sacilor de zăpadă. planşeu + grinzi. platforme. formule aproximative sau prin asimilare cu alte grinzi gata construite. utile. Încărcări temporare climatice. calea grinzii de rulare. . să se considere şi ipoteza încărcării cu zăpadă a unei jumătăţi de din acoperiş. Evaluarea încărcărilor   Încărcările grinzilor cu zăbrele se consideră concentrate în nodurile fermei.1.

Rezolvarea gradului de nedeterminare statică exterioară   După evaluarea încărcărilor se determină reacţiunile din reazeme.2. . iar eforturile din diagonale în funcţie de forţa tăietoare T. În unele cazuri este posibil ca fermele să fie static nedeterminate exterior: – – Încastrare pe reazeme Grinzi continue.  La grinzile static determinate eforturile din tălpi se determină în funcţie de momentul încovoietor.

iar eforturile din diagonale în funcţie de forţa tăietoare T. efectul forţei tăietoare fiind mic. În unele cazuri este posibil ca fermele să fie static nedeterminate exterior: – – Încastrare pe reazeme Grinzi continue. Rezolvarea gradului de nedeterminare statică exterioară   După evaluarea încărcărilor se determină reacţiunile din reazeme. La grinzile static nedeterminate se consideră că cele două tălpi preiau în mod egal eforturile date de momentul încovoietor. . prin urmare ele vor avea aceiaşi arie. După determinarea diagramelor de eforturi se poate trece la determinare eforturilor în bare.2.   La grinzile static determinate eforturile din tălpi se determină în funcţie de momentul încovoietor.

   În toate cazurile de grinzi cu zăbrele există şi opţiunea folosirii unui program de calcul. Unele bare pot fi supuse şi la încărcări pe deschiderea lor: – – Talpa superioară a fermelor cu acoperiş din chesoane de beton armat care reazemă direct pe fermă Pane cu zăbrele pe care reazemă panourile de acoperiş. . Determinarea eforturilor în bare  Calculul eforturilor în bare se face prin una dintre metodele cunoscute din Statica construcţiilor: – – – Metoda secţiunilor Metoda izolării nodurilor Metoda Cremona. Pentru anumite scheme statice ale grinzii cu zăbrele există în literatura de specialitate relaţii sau tabele pentru determinarea directă a solicitărilor din bare.3.

Se poate considera acoperitor ca momentul maxim din câmp să fie considerat 2/3 M0 (momentul de simplă rezemare). . se comportă ca o grindă continuă încovoiată. momentele în mijlocul deschiderii unui panou dintre două noduri rezultă ceva mai mare decât la o grindă cu reazeme netasabile. Ţinând seama de deformaţia de ansamblu a fermei. ale cărei reazeme sunt nodurile fermei şi care este solicitată în acelaşi timp şi de efortul axial produs de încovoierea generală a grinzii cu zăbrele. Determinarea eforturilor în bare   Aceste tălpi. care duce la tasarea diferenţiată a reazemelor. supuse la încărcări pe deschiderea lor.3.

4. 3. . Alcătuirea secţiunilor transversale Alegerea elementelor componente ale secţiunii Verificarea condiţiilor de dimensionare Verificarea condiţiei de rigiditate a formei. 2.Dimensionarea barelor componente  Dimensionarea barelor grinzilor cu zăbrele se referă la următoarele probleme: 1.

şi totodată să fie asigurate posibilităţile de întreţinere şi vopsire ulterioară Prinderile în noduri să fie cât mai robuste şi simple. Recomandări: – – – – Barele să aibă secţiune simetrică faţă de planul de acţiune al forţelor (planul fermei) Axele de greutate ale barelor să coincidă cu axele geometrice ale formei.1. mijlocul de asamblare. . pentru reducerea solicitărilor secundare Secţiunile se vor alcătui cât mai simplu pentru a fi uşor de executat. considerente constructive şi alcătuirea în ansamblu a şarpantei acoperişului. Forma secţiunii transversale   Alegerea formei secţiunii transversale se face în funcţie de efortul din bară.

 La prinderea în noduri a cornierelor cu aripi egale sau inegale. .1. Forma secţiunii transversale  Cele mai utilizate tipuri de secţiuni până în prezent au fost cele alcătuite din profile L: – – – Se pot realiza prin prinderea uşoară Pe tălpi se pot aşeza panele şi contravântuirile Execuţie şi înnădire simplă. în general. se va urmări o axare a profilelor faţă de axa barei încât să se obţină lx = ly.

Forma secţiunii transversale     La grinzile care au tălpile din corniere. deci pe toată ferma guseele vor avea aceiaşi grosime. Prinderea cornierei în noduri se face prin intermediul unor gusee. . Distanţa dintre corniere este egală cu grosimea guseului. Cornierele sunt utilizate prin tradiţie. deoarece erau foarte uşor de folosit pentru modul de asamblare prin nituire.1. diagonalele şi montanţii se realizează tot din corniere.

1. Forma secţiunii transversale

 

Când momentele în secţiunile tălpilor sunt mai importante, acestea se pot realiza din două profile U pentru a avea rigiditate la preluarea momentului M. Pentru montanţi şi diagonale se pot folosi tot corniere. Pentru toate tipurile de grinzi cu zăbrele, prezentate până acum, se pot folosi pentru montanţii centrali corniere cu secţiunea în fluture (în cruce) de care se pot prinde contravântuirile sau contrafişele. Pentru montanţii marginali, unde sunt eforturi axiale mai mari, se pot utiliza secţiuni alcătuite din patru corniere.

1. Forma secţiunii transversale

Secţiuni tubulare:
– –

Pot fi inelare sau dreptunghiulare. Prezintă avantajul că sunt mai rezistente la coroziune şi mai uşor de întreţinut, cu condiţia de a avea secţiunile perfect închise. Dezavantajele constau în prinderea dificilă în noduri şi ruginirea în interior la barele care nu sunt perfect închise. Barele circulare pot fi îmbinate prin prindere directă sau prin intermediul unui guseu.

1. Forma secţiunii transversale

Secţiuni tubulare:

La prinderea directă a diagonalelor de tălpi se acceptă o tăiere plană a diagonalei numai dacă diametrul ei este mai mic decât jumătate din diametrul tălpii. În acest caz se poate acoperi golul cu sudură. Dacă această condiţie nu este îndeplinită trebuie tăiate ţevile după un tipar care să urmărească conturul îmbinării.

1. Forma secţiunii transversale

Secţiuni tubulare:

La prinderea prin intermediul unui guseu capetele ţevilor se etanşează cu un capac sudat pentru a preveni ruginirea din interior a profilului. După aceleaşi scheme ca la ţevile rotunde se pot utiliza şi profile pătrate sau dreptunghiulare.

1. Forma secţiunii transversale

Profile cu pereţi subţiri:

La ferme uşoare şi în medii necorozive la alcătuirea barelor se pot utiliza şi aceste profile cu pereţi subţiri formate la rece, datorită consumului mic de oţel. Aceste ferme sunt sensibile la transport şi manipulare şi pentru a le mări rigiditatea în planul normal pe cel al fermei, barele se alcătuiesc cu doi pereţi. Distanţa între gusee se păstrează constantă pe toată ferma. Diagonalele şi montanţii vor avea înălţimea secţiunii constantă pe toată lungimea fermei şi egală cu “d”.

1. Forma secţiunii transversale

Secţiuni compuse cu doi pereţi:

Grinzile cu zăbrele care trebuie să preia solicitări mari au secţiunile barelor cu doi pereţi, piesele componente fiind mult îndepărtate, iar prinderea lor în noduri se va face cu două gusee. La aceste tipuri de secţiuni guseele se pot realiza prin dezvoltarea inimilor secţiunii tălpii.

2. Alegerea elementelor componente

După ce ne-am propus forma secţiunii transversale a barelor componente, se trece la determinarea prealabilă a dimensiunilor principale ale secţiunii transversale. La alegerea secţiunii barelor se vor respecta următoarele reguli:

– – – –

La grinzile cu zăbrele obişnuite, cu L ≤ 24m, la care tălpile se realizează din profile laminate – secţiunea se păstrează constantă, dimensionarea făcându-se la efortul maxim. La grinzile având L > 24m, deoarece tălpile nu se mai pot executa dintr-o singură bucată, secţiunile se pot executa cu secţiuni diferite. Dimensiunile minime ale laminatelor folosite la realizarea barelor vor respecta condiţiile constructive. Dacă încărcările se aplică pe tălpi între noduri, acestea trebuie să aibă rigiditate suficientă şi la încovoiere. Tălpile grinzilor cu doi pereţi vor avea aceiaşi secţiune de bază, secţiunea se va întări în panourile unde este necesar.

3. Calculul barelor

Verificarea condiţiilor de dimensionare la barele fermelor se face în funcţie de solicitarea care acţionează asupra barelor:
 

Întindere Compresiune.

Barele comprimate trebuie verificate şi la flambaj, atât în planul fermei cât şi în plan transversal.

3. Calculul barelor
Bare întinse - Predimensionare: Anet = N/R, unde: N = forţa axială de întindere şi R = rezistenţa de calcul Abrut = (1/α)Anet sau Anet = αAbrut, unde: α = coeficient al prinderii (α = 1 pentru sudură şi α= 0,8...0,9 pentru îmbinări nituite sau buloane).

trebuie ca valoarea de calcul Nt. Rd  min( N pl. Calculul barelor  Bare întinse – Verificare: N Ed  1. Rd  A  f y /  Mo N u . N u .9  A  f u /  M 2 . Rd N Ed . Rd N t .valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune . Rd .valoarea de calcul a efortului la tracţiune  Pentru secţiunile cu găuri. Rd  0. Rd ) N pl .Rd a rezistenţei la tracţiune să se ia egală cu cea mai mică dintre valorile de mai jos: N t .0 N t .3.

efortul unitar maxim .rezistenta de calcul .3. Calculul barelor  Bare întinse – Verificare(STAS 10108): N  R Anet  R .

sau NED ≤χN  – – – – La verificarea de flambaj trebuie ţinut seama că acesta se face atât în planul fermei cât şi în plan transversal. în planul fermei. lungimea de flambaj lfy se ia în funcţie de distanţa dintre legăturile care prind nodurile pe planul rigid al contravântuirilor l1. Calculul barelor Bare comprimate: Abrut = N/(φminR) predimensionare = cu metodele prezentetate la bare comprimate sau verificarea: σ = N/(φminAbrut) ≤ R.3. Lungimea de flambaj depinde de modul de legare al barelor la extremităţi. În planul normal pe planul fermei. . Pentru tălpi. lfx = lungimea teoretică a barei (distanţa dintre nodurile teoretice).

3.25(N1 / N2)). Conform STAS 10108/0 se consideră astfel: ☺Diagonalele şi montanţii de reazem lfx = l ☺Celelalte diagonalele şi montanţi lfx = 0. secţiunea lor creşte şi legătura cu talpa se apropie de articulaţie. . Calculul barelor  Bare comprimate: – – Pentru talpa superioară lfx = a şi lfy = l1 dacă N1 = N2. unde diagonalele sunt puternic solicitate.8l ☺În planul normal pe cel al fermei pentru toate zăbrelele lfy =l. În cazul diagonalelor şi montanţilor avem:   În zona centrală unde aceste elemente sunt zvelte şi tălpile rigide legătura în planul fermei se apropie de comportarea unei încastrări În zona reazemelor. Dacă N1 < N2 avem lfy = l1 (0.75 + 0.

Verificarea condiţiei de rigiditate a grinzii cu zăbrele  La acest capitol al verificărilor apar două probleme care trebuie rezolvate: 1. Limitarea zvelteţii barelor sub limitele prevăzute în STAS 10108. Limitarea săgeţii grinzii cu zăbrele sub valoarea admisibilă. . 2.4.

unde : Ni = forţa axială în bara i din încărcarea exterioară ni = forţa axială în bara i datorită unei încărcări P=1 aplicată în punctul unde se calculează săgeata şi după direcţia săgeţii Ai = aria secţiunii barei i li = lungimea teoretică a barei i. scrisă sub forma prezentată mai jos. Verificarea condiţiei de rigiditate a grinzii cu zăbrele 1.      Limitarea săgeţii: Calculul săgeţii într-un punct al grinzii se face utilizând relaţia MohrMaxwell.   Săgeata se calculează în domeniul elastic sub acţiunea încărcărilor normate şi se pune condiţia:  Pentru grinzile cu zăbrele mai lungi de 30 m se recomandă a se prevedea o contrasăgeată egală cu săgeata sistemului din încărcarea permanentă şi o fracţiune din cea utilă. f ≤ fadm. n i i i i 1 i N n f  l EA .4.

 Limitarea zvelteţii barelor: Limitarea zvelteţii barelor l=lf / i ≤ la se face astfel:  Bare comprimate:   Tălpi. Verificarea condiţiei de rigiditate a grinzii cu zăbrele 2.4. diagonale şi montanţi de reazem:   la = 120 la = 150 Acţiuni dinamice directe Acţiuni statice 400 400 Solicitări din poduri rulante 250 300 Celelalte elemente comprimate:  Bare întinse: Talpa şi diagonalele de reazem Celelalte elemente 250 350 .

ing. Gabriel URIAN Ing.Vă mulţumim pentru atenţie! Prof.dr. Vasile PĂCURAR Ing. Mihai SENILA .

Grinzi cu zăbrele Prinderea barelor în noduri .

Menţinerea eforturilor în planul grinzii prin folosirea unor bare cu secţiune simetrică faţă de planul grinzii. Prinderea barei în nod se face astfel încât centrul de greutate al prinderii să fie pe axa barei. trebuie să fie în echilibru. împreună cu eventualele forţe exterioare aplicate în nod. La alcătuirea nodurilor trebuie avute în vedere următoarele reguli principale: – – – Centrarea barelor în noduri: axele tuturor barelor ce vin în nod trebuie să se întâlnească într-un punct care să coincidă cu nodul teoretic al fermei.Prinderea barelor în nod   Eforturile din barele care se întâlnesc în acelaşi nod. . Prinderea în nod a întregii secţiuni a barei să se facă astfel încât orice parte a secţiunii să se descarce cât mai direct.

Calculul prinderii guseului. când barele sunt prinse direct unele de altele Prinderea indirectă.  Prinderea barelor se execută cu: – – –  La prinderea barelor în nodurile grinzilor cu zăbrele trebuie să se rezolve următoarele probleme: – – – 1.Prinderea barelor în nod  Prinderea barelor în nodurile grinzii cu zăbrele se poate face în două moduri: – – Prinderea directă. prin intermediul guseelor. Axarea sau centrarea barelor 2. Calculul prinderii barelor 3. . Sudură Nituri Şuruburi.

Axarea barelor în noduri   Se recomandă ca în toate situaţiile axele centrelor de greutate ale barelor să coincidă cu axele geometrice ale grinzii cu zăbrele. respectiv moment încovoietor suplimentar care încarcă bara. Decalările care apar la prinderea barelor în noduri conduce la solicitări suplimentare din excentricitate. .1.

1. Axarea barelor în noduri  La prinderea barelor cu sudură. . coincidenţa axelor se poate realiza astfel: – Pentru bare cu secţiune simetrică centrarea se realizează dacă cele două cordoane de sudură sunt egale.

Axarea barelor în noduri  La prinderea barelor cu sudură.1. As  A1s  A2 s A1s e1  A2 s e2  A1s  A2 s . coincidenţa axelor se poate realiza astfel: – Pentru bare cu secţiune nesimetrică trebuie de asemenea respectată condiţia de coincidenţă a axelor.

. Axarea barelor în noduri  La prinderea barelor cu nituri sau buloane axarea se poate asigura : – Pentru bare cu secţiune simetrică centrarea se realizează dacă axa îmbinării coincide cu cea a barei.1.

Efectul dezaxării este în general mic. Se recomandă ca:   Barele cu eforturi mari să se axeze după linia centrului de greutate al barei (tălpile). Axarea barelor în noduri  La prinderea barelor cu nituri sau buloane axarea se poate asigura : – – În cazul prinderii zăbrelelor din corniere.1. Barele cu eforturi mici pot fi axate după linia niturilor (diagonalele şi montanţii). . sub 10%. centrarea se poate face atât după axa barelor cât şi după linia niturilor. el fiind neglijat în calcule.

Axarea barelor în noduri  Axarea barelor:  după axa  În general din suprapunerea celor două efecte rezultă în bară eforturi apropiate de cele din forţa axială.1. În nituri sau şuruburi solicitarea creşte odată cu depărtarea de nod. . fiind rezultanta între N/n şi NM.

1. Valoarea momentului Mi depinde de valoarea forţei axiale şi de cea a excentricităţii c. . Axarea barelor în noduri  Axarea după axa niturilor sau şuruburilor:   Este mai comod de realizat în execuţie.

1. . Axarea barelor în noduri  O problemă aparte o reprezintă centrarea tălpilor care îşi schimbă secţiunea.

.   În practică se recomandă cea de a doua variantă. deoarece asigură acelaşi coeficient de siguranţă atât pentru bară cât şi pentru prindere. Calculul prinderii barelor în noduri se poate face: – – La valoarea efortului real din bară La valoarea capacităţii portante a barei.2. elementele de prindere vor asigura o arie şi rigiditate necesară preluării efortului. În acest sens. Calculul prinderii barelor   Prinderea barelor în noduri trebuie să asigure continuitatea fără a constitui un element slab în fermă. Efortul capabil al barelor este: – – Bare întinse: Ncap=Anet*R Bare comprimate: Ncap=Anet*φmin*R.

Calculul prinderii barelor  Aria cordonului de sudură al prinderii va fi: As  N cap R s f  Pentru prinderi cu nituri sau şuruburi avem: nb  N cap N cap. .2. pentru prindere. Dacă apare necesitatea unui număr mai mare de buloane se prevăd “corniere urechi”.b N sau As  s Rf La prinderea barelor cu nituri sau şuruburi nu se dispun mai mult de 6 nituri pe un rând.

3. Guseele au rolul de a echilibra eforturile în nodurile grinzilor cu zăbrele. Realizarea şi calculul guseelor:    În alcătuirea unei grinzi cu zăbrele se consideră că tălpile sunt elemente principale şi zăbrelele sunt elemente secundare. . În alcătuirea nodului se consideră că guseul se prinde de talpa grinzii iar zăbrelele de guseu.

Guseul nu trebuie să aibă unghiuri intrânde. Lăţimea guseului să fie lăţimea unui produs standardizat. În general se realizează cu două laturi paralele şi una perpendiculară pe ele. Forma şi realizarea guseelor: – – – Se recomandă ca guseele să aibă forma cât mai simplă.3. ele se vor racorda cu raze cât mai mari. Dacă acestea nu se pot evita. . deoarece acestea conduc la concentrări mari de eforturi unitare. pentru uşurinţa realizării lor. Realizarea şi calculul guseelor:  A.

Colţurile guseului nu este permis să rămână libere. . Realizarea şi calculul guseelor:  A. Această recomandare se poate aplica şi la prinderile cu sudură.3. pentru a asigura rezistenţa guseului. Ele trebuie să intre pe grosimea pieselor care se prind în nod. Forma şi realizarea guseelor: – – La prinderea cu nituri. se recomandă ca punctele de intersecţie ce rezultă între două drepte duse de la primul nit sub un unghi de 300 şi normala la axa barei dusă prin ultimul nit. să se găsească pe guseu.

3. . Realizarea şi calculul guseelor:  B. Grosimea guseelor: – – – Se stabileşte în funcţie de efortul maxim din zăbrelele grinzii. La grinzile T inima grinzii poate înlocui guseul. exceptând nodurile de reazem unde este acceptată o grosime mai mare cu 2 mm. diametrul nitului sau grosimea cusăturii de sudură. uneori în zona nodului inima fiind mai dezvoltată pentru a permite prinderea diagonalelor şi montanţilor. Grosimea guseelor este aceiaşi pentru toate nodurile.

. – – Prinderea guseelor de talpă se calculează pe baza rezultantei eforturilor din diagonală (R). Realizarea şi calculul guseelor:  C. Verificarea guseelor: – Verificarea guseelor cuprinde două aspecte:   Verificarea prinderii în nod a guseului (prinderea de talpa grinzii) Verificarea guseului la solicitările din prinderea în nod a barelor (diagonalelor şi montanţilor). Verificarea la solicitările din prinderea zăbrelelor se face în secţiunile cele mai solicitate.3.

3. Dacă S1 şi S2 sunt aproximativ egale. Cordoanele de sudură care prind guseul de tălpi se verifică cu relaţia R / As ≤ Rfs.15 * Smax ( se recomandă să se ia Smax= Ncap. Realizarea şi calculul guseelor:  C1. prinderea se dimensionează la un efort R=0.bara). . Prinderea guseelor de tălpi: – – – Se calculează rezultanta R a forţelor ce acţionează în nod (inclusiv cele exterioare dacă ele există).

In sectiunea AB :  AB  In sectiunea CD :  AB D1 2 AB  t R R e  o  o R An Wn  Rv  Rf An .3. În continuare se prezintă verificările în secţiunile AB şi CD ale nodului 2 în care avem:  Ro şi Rv = proiecţiile pe orizontală şi verticală a solicitărilor din secţiunea CD. Realizarea şi calculul guseelor:  C2. Verificarea guseelor la solicitări din prinderea zăbrelelor: – – Stabilirea exactă a stării de eforturi în guseu este dificilă. La grinzile obişnuite verificarea guseului se face în secţiunile cele mai solicitate.

Grinzi cu zăbrele Îmbinări de montaj .

.Îmbinări de montaj   Necesităţile de transport cer ca fermele să se uzineze în două. de obicei simetrice. care se înnădesc pe şantier cu şuruburi de înaltă rezistenţă sau sudură. Utilizarea şuruburilor de înaltă rezistenţă este indicată la fermele realizate din oţeluri slab aliate care impun anumite măsuri speciale de sudare.

Cu montant central B. Cu diagonale şi panou central.Îmbinări de montaj În practică se întâlnesc cel mai des două cazuri de tronsonare: – –  A. .

Îmbinări de montaj A. Grindă cu montant central: –  În nodurile centrale tronsonul din stânga are guseele pentru nodul final şi cel din dreapta gusee de transport. .

Îmbinări de montaj A. . Grindă cu panou central: –  Cele două panouri sunt identice. La montaj se adaugă bara panoului central (talpa inferioară). Pentru îmbinarea panourlor se folosesc şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate.

Mulţumim pentru atenţie! Prof. Mihai SENILA . Gabriel URIAN Ing.ing. Vasile PĂCURAR Ing.dr.

Grinzi cu zăbrele Noduri de reazem .

 Prinderea grinzii cu zăbrele în articulaţie poate fi: – – Articulată Rigidă.Rezemări la grinzi cu zăbrele  Rezemarea grinzii cu zăbrele se poate face: – – Pe stâlp (capul stâlpului) La faţa stâlpului. .

evitându-se rezemarea pe console. . Atunci când axul reazemului nu coincide cu axul stâlpului se recomandă ca rezemarea să rămână în interiorul secţiunii stâlpului. Pentru centrarea reazemului. ferma se aşează pe un pătrat.a. Dacă se doreşte realizarea unor reazeme simple găurile de prindere se pot realiza ovale. Rezemarea articulată a fermei pe stâlp (capul stâlpului)     Pentru ca rezemarea să funcţioneze ca articulaţie este necesar ca deplasarea să fie neîmpiedecată.

. Rezemarea articulată a fermei pe stâlp (capul stâlpului)     În cazul fermelor legate articulat de stâlpi forţele orizontale sunt transmise de la ferme la stâlpi cu o excentricitate h0. Momentul încovoietor M=H*h0 este preluat de cele două bare care concură în nod.a. proporţional cu rigiditatea lor. În cazul tălpilor comprimate rigide. influenţa momentului se poate considera că se extinde până la primul nod rigid. Barele trebuie verificate la forţă axială şi moment încovoietor.

b. . iar axarea se poate face la faţa sau în axul stâlpului. Rezemarea la faţa stâlpului  Rezemarea poate fi articulată sau rigidă.

M=H*e2+V*e1 Bara din partea de jos este prinsă prin intermediul unei găuri ovale care să-i permită deplasarea. . Rezemarea la faţa stâlpului  Rezemare articulată cu axare în axa stâlpului: – – Solicitări în îmbinare V.b. H.

. Detaliul B de această dată se transformă într-o prindere rigidă.b. Rezemarea la faţa stâlpului  Rezemare rigidă cu axare în axa stâlpului: – – Detaliul A rămâne neschimbat faţă de varianta articulată.

b. Rezemarea la faţa stâlpului  Rezemare articulată cu axare la faţa stâlpului: .

Rezemarea la faţa stâlpului  Prindere rigidă cu axare la faţa stâlpului: .b.

cu cupon T sau L.Probleme de montaj Acest mod de prindere prezentat în variantele anterioare. rămân spaţii libere ce se pot completa cu fururi. Distanţa între feţele stâlpilor poate avea o oarecare toleranţă: – –   Dacă distanţa reală între stâlpi este mai mare decât lungimea fermei. singura soluţie fiind tragerea capului stâlpului până în poziţia în . Dacă distanţa este mai mică montajul devin deosebit de dificil. are inconvenientul că introduc un element cu o lungime fixă între două supafeţe fixe (feţele stâlpilor).

Probleme de montaj O variantă care permite toleranţe ceva mai mari la montaj este cea de prindere cu plăcuţe sudate la montaj. Sudura care prinde plăcile de stâlpi fiind asimetrică produce deformări ale . În acest caz prinderea cu sudură este mai rigidă şi asigură o transmitere mai bună a eforturilor.

Formarea unei idei asupra ceea ce înseamnă construcţii din elemente cu secţiune mixtă oţel-beton Subiect în afara examenului. .

Funcţional: protecţia la foc a oţelului.Oţelul şi betonul     Aceste două materiale se completează unul pe celălalt: Betonul este eficient la compresiune şi oţelul la întindere. stâlpi mai zvelţi. Flexibilitatea utilizării construcţiei: uşurinţa de a modifica partiurile fără Aspecte care încurajează folosirea structurilor mixte:     . Betonul protejează oţelul împotriva coroziunii şi focului. Oţelul aduce o notă de ductilitate structurii. Economic: folosirea materialului acolo unde este mai eficient (betonul la compresiune şi oţelul la întindere). Betonul împiedecă oţelul să flambeze. Arhitectural: deschideri mai mari. planşee mai subţiri.

rezistenţa scăzută la foc + uşor de manevrat + rezistenţa la temperatură . fiecare cu avantajele şi dezavantajele specifice.Metode de construcţie În mod tradiţional există două metode de a construi. dintre care menţionăm: Construcţii de beton    Construcţii din oţel + libertatea formei elementului şi secţiunii + raportul între rezistenţă şi greutate foarte favorabil + posibilităţi mari de prefabricare + mare precizie .

Metode de construcţie Analizând cele două metode prezentate rezultă că o combinaţie a celor două ar putea fi cea mai economică metodă. Astfel a apărut ideea construcţiilor mixte oţel-beton: + mare capacitate portantă + mare rezistenţă la voalare şi flambaj  .

Elemente de construcţie .

beton. Tipuri de conlucrare.Elemente de construcţie Planşee tablă profilată. frecare mecanică .

.Elemente de construcţie Grinzi mixte oţel-beton.

.Elemente de construcţie Tipuri de conectori.

.Elemente de construcţie Stâlpi cu secţiune mixtă oţel .beton.

Exemple de construcţii cu elemente mixte oţel-beton Citibank Duisburg (Duisburg - Germany)  15 etaje .

3 .Exemple de construcţii cu elemente mixte oţel-beton Millennium Tower (Vienna .3 m m 42.Austria) 42.

Austria) .Exemple de construcţii cu elemente mixte oţel-beton Millennium Tower (Vienna .

Austria) 4 etaje cu dimensiunile 60 x 30 m Deschiderea maximă 10.58 m cu 26 cm grosime de planşeu (= l/40)   .Exemple de construcţii cu elemente mixte oţel-beton Parking “DEZ” (Innsbruck .

Austria) .Exemple de construcţii cu elemente mixte oţel-beton Parking “DEZ” (Innsbruck .

Exemple de construcţii cu elemente mixte oţel-beton Parking “DEZ” (Innsbruck .Austria) 260 200 Alcătuirea planşeelor şi grinzilor -200 mm placă de beton -60 mm elemente prefabricate de beton 60 .

Concluzii: Construcţiile din elemente mixte oţel – beton devin tot mai populare datorită aspectelor:      Economice Architecturale Functionale Flexibilitate în exploatare .

Vă mulţumim pentru atenţie!

Prof.dr.ing. Vasile PĂCURAR

BARE CU PEREŢI SUBŢIRI FORMATE LA RECE
(PROFILE CU PEREŢI SUBŢIRI)

Generalităţi

 

Profilele cu pereţi subţiri formate la rece se confecţionează curent din tablă cu grosimea de 1....8 mm. Pentru tabla cutată se pot utiliza şi grosimi de 0,5...0,75 mm, iar la unele profile până la 12 mm. Se numeşte profil cu pereţi subţiri elementul care are grosimea mult mai mică decât lăţimea şi lungimea sa. Profilele cu pereţi subţiri se confecţionează din tablă sau benzi de tablă, folosind unul dintre următoarele procedee:

Tabla folosită poate fi simplă (tablă neagră) sau acoperită cu straturi protectoare de zinc (tablă zincată), sau aluminiu. În ultimul timp se foloseşte şi tablă din oţeluri rezistente la coroziune.

• Laminare la rece: îndoirea tablei se face progresiv, prin trecerea printr-un şir de role de laminare până la formarea definitivă a profilului • Prin presare la o presă denumită “abkant” şi mişcarea barei până la formarea definitivă a profilului.

Generalităţi
 

Pentru profile cu grosimea mai mică sau egală cu 2 mm se folosesc benzi de oţel laminate la rece iar pentru grosimi mai mari benzi de oţel laminate la cald. Elementele de construcţie din profile cu pereţi subţiri formate la rece se folosesc în următoarele situaţii:
• La construcţii metalice solicitate static • Executarea unor elemente care au rol de rezistenţă (ferme, pane contravântuiri) sau de închidere şi rezistenţă (învelitori, pereţi planşee).

Faţă de profilele laminate la cald, profilele cu pereţi subţiri formate la rece au anumite avantaje:

• Număr mare de tipodimensiuni cu caracteristici geometrice ale secţiunii mai avantajoase • Îmbunătăţirea caracteristicilor mecanice după formare • Se recomandă folosirea lor când:
  

Încărcările, deschiderile şi eforturile sunt relativ mici Indiferent de grosime secţiunile elementelor au forme greu de executat din profile laminate la cald sau din elemente sudate Se urmăreşte ca elementele să aibă şi rol de învelitoare, pereţi sau planşee.

Generalităţi

Profilele cu pereţi subţiri au şi unele neajunsuri:

Datorită eficienţei tehnico-economice profilele cu pereţi subţiri se folosesc tot mai mult în domeniul construcţiilor metalice. Profilele cu pereţi subţiri se pot realiza în diferite forme şi pot fi clasificate după diferite criterii.

• Ecruisarea pronunţată, în special a colţurilor secţiunii, conduce la reducerea într-o oarecare măsură a ductilităţii (plasticităţii) • Sensibilitate sporită la fenomenele de instabilitate, la acţiunea forţelor concentrate mari şi la încărcări repetate sau a celor cu şocuri • Sensibilitate sporită la coroziune şi la foc, ceea ce implică măsuri de protecţie corespunzătoare.

Clasificare

După rolul lor în structură: După modul de alcătuire: După simetria secţiunii: După forma secţiunii: După modul de rigidizare al pereţilor:
• Cu pereţi rigidizaţi • Cu pereţi nerigidizaţi • Cu rigidizare mixtă. • Închise • Deschise. • Profile simetrice • Profile nesimetrice • Sub formă de bare • Sub formă de plăci • Elemente de rezistenţă • Elemente de închidere

Prin perete nerigidizat se înţelege acel perete al profilului pentru care una din marginile paralele cu direcţia eforturilor unitare normale σ (de compresiune) este liberă a se deforma perpendicular pe planul peretelui. Prin perete simplu rigidizat se înţelege acel perete al profilului pentru care cele două margini paralele cu direcţia eforturilor unitare normale (de compresiune) sunt legate de alţi pereţi sau întărite cu reborduri, care împiedecă deformarea perpendiculară pe planul peretelui. Pereţii rigidizaţi mixt sunt aceia care în afară de cele două legături marginale au prevăzute şi rigidizări intermediare.

Clasificare

Exemple de rigidizări ale pereţilor:

Clasificare

Exemple de secţiuni:

Axele profilelor conform Eurocode

Se observă ca axa x-x din normele româneşti este înlocuită de y-y şi axa z-z de z-z.

. nu numai factorii globali de încărcare de secţiune ( momentul de răsucire. Dacă printr-un mijloc oarecare împiedecăm această deplanare avem solicitarea de răsucire împiedecată caracterizată prin apariţia în secţiunile transversale ale profilului a unor tensiuni normale care formează un sistem static în echilibru (se autoechilibrează).Particularităţi de calcul     Calculul de rezistenţă şi de rigiditate prezintă o serie de particularităţi care se referă în mod deosebit la calculul la răsucire şi încovoiere. forţa axială şi forţa tăietoare). răsucirea lor fiind în general însoţită de deformarea planului secţiunii transversale (deplanare). Profilele deschise cu pereţi subţiri au o rigiditate foarte mică la răsucire. Prin urmare. caracterul deosebit al calculului profilelor cu pereţi subţiri se datorează faptului că este necesar a se considera în calcul. ci şi factorii care determină repartiţia tensiunilor autoechilibrate (bimomentul). momentul încovoietor.

Dacă profilul se poate întări prin dispunerea unor diafragme la distanţe suficient de mici una de alta atunci practic conturul nu se deformează. Dacă profilul nu este prevăzut cu diafragme. însă aceste tensiuni se amortizează mai încet odată cu îndepărtarea de locul împiedecării. valoarea tensiunilor secundare care apar în acest caz este una mai mică decât în cazul când conturul secţiunii nu se deformează. . forma conturului secţiunii transversale se modifică. cu valoare mare dar care se amortizează repede odată cu îndepărtarea de locul de împiedecare şi devin foarte mici la distanţe având ordinul de mărime a gabaritului secţiunii.Particularităţi de calcul   Comportarea profilelor cu pereţi subţiri închise la răsucire împiedecată depinde de capacitatea secţiunii transversale de a se putea modifica. Apar tensiuni secundare normale şi tangenţiale.

Se anulează palierul de curgere şi se reduc deformaţiile specifice la rupere. În figura următoare se arată modul în care se produce ecruisarea epruvetelor solicitate monoaxial: . În zonele în care are loc deformarea la rece se produce ecruisarea materialului. caracterizată printr-o creştere importantă a limitei de curgere şi o creştere într-o măsură mai mică a rezistenţei la rupere.Efectul formării la rece asupra caracteristicilor mecanice   Formarea la rece influenţează caracteristicile mecanice ale profilelor cu pereţi subţiri.

materialul ecruisat capătă o nouă limită de curgere mai ridicată. caracterizată prin deformaţii remanente ε0. aceasta explicând creşterea rezistenţelor mecanice pe direcţia perpendiculară celei de îndoire. .Efectul formării la rece asupra caracteristicilor mecanice    În locul limitei de curgere aparente.2% (limita de curgere tehnică σ0. Mărirea limitei de curgere are efecte favorabile asupra capacităţii portante a întregului element. fără palier de curgere.2).2=0.2 sau R0. deformaţiile pe o direcţie ε producând şi deformaţii pe direcţia perpendicularăpe ε. Deformarea la rece a colţurilor are un efect biaxial.

2. STAS 10108/2-83.5 în funcţie de marca oţelului şi grosimea benzii Nu intervin fenomene de pierdere a stabilităţii locală sau generală (voalarea peretelui sau flambajul).Efectul formării la rece asupra caracteristicilor mecanice    Deformarea la rece a colţurilor are un efect biaxial. în următoarele condiţii: • • • Garantarea oţelului din bandă de către producător Raportul dintre raza de îndoire şi grosimea peretelui să nu depăşească valorile r/g=1. deformaţiile pe o direcţie producând şi deformaţii pe direcţia perpendiculară.. având în vedere ecruisarea la colţuri. Mărirea limitei de curgere are efecte favorabile asupra capacităţii portante a întregului element.. Normele noastre de calcul.. admit să se considere o majorare a rezistenţei de calcul a profilelor cu pereţi subţiri. . Aceasta explică creşterea rezistenţelor mecanice pe direcţia perpendiculară celei de îndoire.

8  g in care avem : 2 rm raza medie de curbura a colturilor r raza interioara minima n numarul colturilor sectiunii g rm   r 2 Ac  n  r m .Efectul formării la rece asupra caracteristicilor mecanice  Rezistenţa de calcul majorată se determină cu relaţia prezentată mai jos. în care: • Ac  suprafaţa colţurilor ecruisate • A  aria secţiunii transversale a profilului la barele solicitate axial.15 R A suma ariilor colturilor ecruisate se calculeaza cu relatia : Rmaj  (1  0. respectiv aria totală a tălpilor profilului la barele solicitate la încovoiere • R  rezistenţa de calcul pentru marca de oţel folosit la realizarea profilelor formate la rece Ac )  R  1.

fyb.5 f yb  f u  unde.Efectul formării la rece asupra caracteristicilor mecanice  Limita de curgere medie fya se determina prin calul utilizand relatia:  CNt 2  f ya  f ub    A  f u  f yb      Se impune urmatoarea limitare: f ya  0. calculat pe perimetrul sectiunii transversale . respectiv rupere a materialului t – grosimea benzii innainte de formarea la rece A – aria bruta a sectiunii C – coeficient ffunctie de tipul formarii la rece C=7 in cazul formarii la rece C=5 in cazul altor metode de formare N – coeficient reprezentand numarul indoirilor la 90˚ cu o raza interioara r<5t.fu – limitele de curgere.

Caracteristici geometrice ale secţiunii barelor cu pereţi subţiri formate la rece      Grosimea peretelui se consideră constantă şi egală cu grosimea benzii. Supleţea unui perete se determină cu relaţia S=b0/g. unde re este raza exterioară de racordare. Identic se procedează şi pentru elementele de suprafaţă. eliminând porţiunile de racordare: b0=b-2re. Lăţimea geometrică a peretelui b0 se obţine din lăţimea b. În calculul de stabilitate re=r+g=2g. .

2 sau 3 şi cedează prin deformaţii plastice S>Slim  la un efort σ<σc apare voalarea pereţilor (clasa 4). S<Slim  secţiunea barei în clasa 1. Rigidizările (perete sau rebord) pentru a fi eficiente trebuie să aibă o valoare minimă a momentului de inerţie în raport cu latura care este rigidizată.Caracteristici geometrice ale secţiunii barelor cu pereţi subţiri formate la rece      Supleţea limită Slim a unui perete se înţelege raportul b0/g pentru care eforturile unitare de compresiune sunt repartizate uniform pe întreaga lăţime a peretelui şi egale cu rezistenţa de calcul (peretele nu voalează). Valoarea supleţii limită depinde de marca oţelului şi de modul în care pereţii barei sunt sau nu rigidizaţi. .

pe care se consideră că eforturile normale σ sunt uniform distribuite şi egale cu R. caracteristici noi diferite de a secţiunii reale  Ieff. se poate evalua o arie eficace cu a secţiunii Aeff. Weff. La elementele încovoiate se analizează numai pereţii comprimaţi. Aeff   c  A    beff  g   c  h  g    .Caracteristici geometrice ale secţiunii barelor cu pereţi subţiri formate la rece   Când supleţea unuia sau a mai multor pereţi componenţi ai secţiunii depăşeşte supleţea limită Slim se evaluează o lăţime eficace be de calcul. După evaluarea lăţimii eficace a fiecărui perete.

efortul axial de intindere provenit din incarcari de calcul  Elemente comprimate centric: N t .1 eN  deplasarea axei centrului de greutate .efortul capabil de intindere al barei N Ed  N c .efortul axial de compresiune provenit din incarcari de calcul N c . Rd  M Ed  N Ed e N . Rd N Ed . f y Aef  M1 .Rd . Rd N Ed .Calculul de rezistenta (SLR) – Calculul sectiunii  Elemente intinse: N Ed  N t .  M 1  1.

Rd  f yWef  M1 f yaWel M0  Elemente incovoiate –incovoiere oblica: M y . Rd Daca Wef este egal cu Wel M c . Rd 1 M y . Ed . Ed . Rd  M c . Rd  M z .momentele incovoietoare in raport cu axele principale de inertie .Calculul de rezistenta (SLR) – Calculul sectiunii  Elemente incovoiate –incovoiere dreapta: M Ed  M c . M z . Ed M cz . Ed M cy .

Calculul de rezistenta (SLR) – Calculul sectiunii  Elemente solicitate de efort moment incovoietor .intindere: axial si M y .modul de rezistenta eficace la fibra cea mai intinsa daca sectiunea este solicitata la incovoiere pura dupa z . Ed M z .z  M   M 0 daca Wef  Wel in caz contrar  M   M 1 . Ed N Ed   1 Ag f y Wefy1 f y Wefz1 f y  M1 M M Wefy1 .y Wefz1 .modul de rezistenta eficace la fibra cea mai intinsa daca sectiunea este solicitata la incovoiere pura dupa y .

8.sunt modulele de rezistenta eficace la fibra cea mai compimata daca sectiunea eficace este solicitata la incovoiere dupa axa respectiva . Ed  vec N Ed   1 Wefyc f y Wefzc f y Ag f y  M1  M1  M1  vec  0. sau Wefz1  Wefzc M y .intindere: axial si Daca Wefy1  Wefyc . Ed M z .Calculul de rezistenta (SLR) – Calculul sectiunii  Elemente solicitate de efort moment incovoietor . tine seama de efectele vectoriale Wefyc si Wefzc .

Ed  M y .Calculul de rezistenta (SLR) – Calculul sectiunii  Elemente solicitate de efort axial moment incovoietor . Ed M z . sau Wefzc  Wefzt este necesara satisfacerea relatiei M y . zc f y As f y  M1  M1  M1 . Ed   1 Ae f y Wef . zc f y  M1  M1  M1 Daca Wefyc  Wefyt . Ed  M y .compresiune: si La elementele solicitate la compresiune cu incovoiere se verifica urmatoarea conditie: N Ed M y . yc f y Wef . Ed  vec N Ed   1 Wef . Ed M z . Ed  M z . yc f y Wef . Ed  M z .

Calculul de rezistenta (SLR) – Calculul sectiunii  Elemente solicitate de moment incovoietor si forta taietoare: La elementele solicitate la forfecare cu incovoiere se verifica urmatoarea conditie:  M Ed   VEd   1     M  V  c . Rd FEd 1 Ra .rezistenta la deformare locala a inimii Ra . Rd   w.25 M c . Rd . Rd  M Ed 1 M Ed REd M c . Rd Ra . Rd   1. Rd 2 2 .

Calculul elementelor solicitate la întindere  Calculul se face în conformitate cu STAS 10108/0-78. luând în considerare rezistenţa de calcul pentru profile cu pereţi subţiri: • N = efortul axial de întindere în bară • Anet = aria netă a secţiunii N R  Anet N cap  Anet  R .

2 sau 3). Verificarea se face în funcţie de: • • • • N = efortul axial de compresiune A = aria brută a secţiunii barei R = rezistenţa de calcul φ = coeficientul minim de flambaj. N  R A N Ed  N c . determinat în funcţie de marca oţelului. Rd . de forma şi alcătuirea secţiunii  încadrarea într-o anumită curbă de flambaj.Calculul elementelor comprimate centric   Flambajul fără voalare: se face dacă supleţea S=b0/g a nici unui perete a profilului cu pereţi subţiri nu depăşeşte supleţea limită Slim (secţiuni în clasele 1. de valoarea coeficientului de zvelteţe.

Perete cuprins între un perete şi o rigidizare: S ≤ 90. Se recomandă ca supleţea S să nu depăşească anumite valori maxime: • • • • Perete cuprins între un perete şi un rebord simplu: S ≤ 60.Calculul elementelor comprimate centric   Flambajul cu voalare: se face dacă supleţea S=b0/g a unuia sau mai multor pereţi componenţi ai profilului cu pereţi subţiri depăşeşte supleţea limită Slim (secţiuni în clasa 4). Pereţi nerigidizaţi: S ≤ 60. . Perete cuprins între doi pereţi: S ≤ 500.

2 Aeff  A   g (b  beff )   A1 (1   r )  . N  R  eff  Aeff  A   g ( S  S eff )   A1 (1   r ).Calculul elementelor comprimate centric  Flambajul cu voalare:    • Bare cu toţi pereţii rigidizaţi şi S> Slim: Aeff = aria eficace a secţiunii A1 = aria rigidizării φeff = coeficientul de flambaj cu voalare la profile cu pereţi subţiri având numai pereţi rigidizaţi şi S > Slim.

Calculul elementelor comprimate centric  Flambajul cu voalare:  • Bare cu toţi pereţii rigidizaţi şi S> Slim: φeff se ia din tabele în funcţie de coeficientul de zvelteţe transformat:  eff    n1 n1  Aeff A eff     eff   .

Se ia din tabele în funcţie de coeficientul de zvelteţe transformat.Calculul elementelor comprimate centric  Flambajul cu voalare:  • Bare cu toţi pereţii nerigidizaţi:  φv = coeficientul de flambaj cu voalare la profile cu pereţi subţiri având numai pereţi nerigidizaţi şi S > Slim. Rv = cea mai mică dintre rezistenţele de calcul la voalare ale pereţilor nerigidizaţi. N   Rv v  A v   n2 in care Rv n2  R .

Aeff = aria eficace N  Rv   ev  Aeff ev   n in care Aeff Rv n  n1  n2  .Calculul elementelor comprimate centric  Flambajul cu voalare:  • Bare cu pereţii rigidizaţi şi nerigidizaţi având S > Slim:   φev = coeficientul de flambaj cu voalare la profile cu pereţi subţiri rigidizaţi şi nerigidizaţi având S > Slim. Se ia din tabele în funcţie de coeficientul de zvelteţe transformat. A R . Rv = cea mai mică dintre rezistenţele de calcul la voalare ale pereţilor nerigidizaţi.

.Calculul deformaţiilor (săgeata):  Calculul săgeţii elementelor din profile cu pereţi subţiri se face conform prevederilor din STAS 10108/0-78 pentru acţiuni normate luând în considerare rigiditatea la încovoiere a barei considerând întreaga secţiune activă (moment de inerţie redus).

• Verificarea la voalare a inimii grinzii • Verificarea la stabilitate generală   .Stabilitatea elementelor încovoiate  Verificarea la stabilitate a elementelor încovoiate cuprinde două aspecte: Voalarea inimii grinzii poate apărea sub efortul unor tensiuni mari din încovoiere sau sub efectul unor forţe locale mari.) • Lăţirea tălpii comprimate a barei • Fixarea intermediară a tălpii comprimate împotriva deplasării laterale. Pierderea stabilităţii generale a elementelor încovoiate se poate evita prin mai multe procedee: • Alegerea corespunzătoare a secţiunii transversale a barei (secţiuni chesonate. elemente mult depărtate solidarizate cu zăbrele. etc.

mărimea forţei concentrate F nu va depăşi valoarea maximă Fmax determinată în funcţie de poziţia forţei în lungul grinzii şi de secţiunea transversală. . În vederea evitării voalării locale a inimii grinzilor încărcate cu forţe concentrate. În determinarea acestei forţe Fmax se disting patru cazuri.Verificarea la voalare locală sub forţe concentrate    Acestă verificare este cu atât mai seminificativă cu cât grosimea pereţilor elementului este mai mică. tratate în continuare.

iar forţele sunt reacţiuni ale reazemelor marginale.33  0.905  0. iar Fmax este forta concentrat a maxima care o poate prelua un perete.33   220 g este grosimea peretilor profilului .5hi de axa reazemului (e sau c ≤ 1. forţe la capătul consolei sau forţe concentrate la o distanţă mai mică de 1.211 s  0.Verificarea la voalare locală sub forţe concentrate  Cazul 1a: • Planul de încărcare nu coincide cu planul inimii.5hi): F  Fmax  R  g 2   s s h    4. h i este inaltimea libera a inimii s s este lungimea pe care actioneaza forta concentrat a dar maxim egala cu h i . .001105 s  i    g g g   R unde .  1.

5hi): F  Fmax  R  g 2   h a a h  15.0252 i  g g g g  R  1.33  0. 220     .5hi de axa reazemului (e sau c > 1.33  unde  .Verificarea la voalare locală sub forţe concentrate  Cazul 1b: • Planul de încărcare nu coincide cu planul inimii.33  0.000452  i  0. sau forţe concentrate la o distanţă mai mare de 1.116  0. iar forţele sunt reacţiuni ale reazemelor intermediare.

4  0.5hi de axa reazemului (e sau c ≤ 1. iar forţele sunt reacţiuni ale reazemelor marginale.5hi): F  Fmax  a   R  g   7.Verificarea la voalare locală sub forţe concentrate  Cazul 2a: • Planul de încărcare coincide cu planul inimii.93  g   2 . forţe la capătul consolei sau forţe concentrate la o distanţă mai mică de 1.

iar forţele sunt reacţiuni ale reazemelor intermediare.5hi): F  Fmax  a   R  g  11.5hi de axa reazemului (e sau c > 1.Verificarea la voalare locală sub forţe concentrate  Cazul 2b: • Planul de încărcare coincide cu planul inimii.1  2.41  g   2 . sau forţe concentrate la o distanţă mai mare de 1.

tălpile comprimate au legături transversale la distanţa l1 ≤ 40iyt pentru OL37 sau l1 ≤ 35iyt pentru OL44 şi OL52. . unde iyt este raza de inerţie numai pentru talpa comprimată în raport cu axa y-y.Verificarea la stabilitate generală a grinzilor din profile cu pereţi subţiri  Nu este necesară verificarea stabilităţii generale la grinzile care în dreptul reazemelor sunt împiedecate să se răstoarne dacă: • La secţiunile I.

în condiţiile:    l1/c ≤ 1540/R h’/c ≤ 10 l1 este distanţaîntre legăturile transversale ale tălpilor .Verificarea la stabilitate generală a grinzilor din profile cu pereţi subţiri  Nu este necesară verificarea stabilităţii generale la grinzile care în dreptul reazemelor sunt împiedecate să se răstoarne dacă: • La barele cu secţiunile de mai jos.

În barele a căror supleţe S ≤ Slim. prezentate în continuare. verificarea se face conform prevederilor din STAS 10108/078. .Verificarea la stabilitate generală a grinzilor din profile cu pereţi subţiri    Dacă nu se respectă condiţiile enunţate anterior se face verificarea la stabilitate generală. Dacă S > Slim se disting două cazuri separate de verificare a stabilităţii generale.

e Ae  tr A e  aria eficace A tr  conform STAS 10108/0 .Verificarea la stabilitate generală a grinzilor din profile cu pereţi subţiri  Dacă S > Slim şi talpa comprimată este un perete rigidizat: • We1 este modulul de rezistenţă al secţiunii eficace corespunzător fibrei mai comprimate • φg.78. . coeficientul de flambaj.e. se determină în funcţie de coeficientul de zvelteţe ltr. M  R  gWe1 in care : A  aria profilului tr .

se determină în funcţie de coeficientul de zvelteţe ltr. coeficientul de flambaj.Verificarea la stabilitate generală a grinzilor din profile cu pereţi subţiri  Dacă S > Slim şi talpa comprimată este un perete nerigidizat: • W1 este modulul de rezistenţă al întregii secţiunii corespunzătoare fibrei mai comprimate • φg.e Rv  tr R tr  conform STAS 10108/0 .78. M   Rv  gW1 tr . .v.

Verificarea la stabilitate generală a grinzilor din profile cu pereţi subţiri   La profilele de tipul A în calcule se foloseşte o rezistenţă redusă.75R. La profilele de tipul B se va înlocui R cu 0. înlocuindu-se R cu 0.5R . inclusiv pentru determinarea valorii Rv.

Verificarea la stabilitate generală a grinzilor din profile cu pereţi subţiri  Momentul capabil la flambaj lateral prin incovoiere rasucire al grinzilor solicitate la incovoiere se determina astfel:  LT Wefy f y M b . insa  LT  1  LT  1 2 LT  LT  2 2 LT LT  0.modul de rezistenta corespunzator fibrei comprimate al sectiunii transversale eficace solicitata la incovoiere exclusiv dupa axa maxima de inertie . Rd   M1 1 .51   LT LT  0.2   2  LT in care f y  f yb Wefy .

rasucire 1 2  LT  0.momentul critic elastic al sectiunii transversale brute la flambaj prin incovoiere . . nu exista riscul pierderii stabilitatii grinzii prin incovoiere rasucire.Verificarea la stabilitate generală a grinzilor din profile cu pereţi subţiri  Wefy   LT     M cry    M cry .4.21 daca LT  0.

.Bare solicitate la încovoiere cu forţă axială  Calculul de rezistenţă: • Relaţiile de bază sunt cele prevăzute de STAS 10108/0-78. Calculul se poate conduce după prevederile acestui normativ în următoarele cazuri:   • Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite se efectuează un calcul aparte. caz în care se va lucra cu Rmaj. Bare solicitate la întindere cu încovoiere sau compresiune cu încovoiere dacă supleţea pereţilor comprimaţi nu depăşeşte Slim. Bare solicitate la întindere cu încovoiere dacă nu apar eforturi de compresiune în secţiune.

We1 sunt aria eficace şi modulul de rezistenţă eficace calculat pe baza lăţimii eficace.Bare solicitate la încovoiere cu forţă axială  Calculul de rezistenţă: • Încovoiere pe o singură direcţie:   Rv este rezistenţa de calcul la voalare a tălpii comprimate Ae. Rv N M   n2 R in care n2  Ae We1 R .

pentru verificare se consideră Ae=A şi We1=We. Lăţimea eficace a fiecărui perete se determină pe baza unui efort unitar mediu σm=(σ’+ σ”)/2. Rv. calculul lui Ae şi We1 se face prin aproximări succesive. • În secţiunile monosimetrice se verifică talpa mai comprimată. We1. • Dacă ambele tălpi sunt comprimate şi S a unora dintre pereţii comprimaţi depăşeşte Slim. Dacă ea este formată dintr-un perete nerigidizat se va ţine seama de acest fapt la determinarea lui n2. .Bare solicitate la încovoiere cu forţă axială  Calculul de rezistenţă: • Încovoiere pe o singură direcţie:  OBSERVAŢII: • Dacă o singură talpă este comprimată şi aceasta este un perete nerigidizat. se consideră n2=1 şi lăţimea eficace se calculează numai pentru aceasta. • Dacă talpa comprimată este un perete rigidizat. în care σ’ şi σ” sunt eforturile unitare de compresiune la extremităţile peretelui.

Wey sunt modulul de rezistenţă eficace calculat pe baza lăţimii eficace după axa x-x.Bare solicitate la încovoiere cu forţă axială  Calculul de rezistenţă: • Încovoiere pe două direcţii:   Ae este aria eficace Wex1. respectiv y-y.1  n2  R Ae Wex1 Wey . My N M     1.

1 R  A        g 1    Wx 1   W y    Ex   Ey   N  *  A Cx M x  R sau .Bare solicitate la încovoiere cu forţă axială  Verificarea comprimate: • Dacă S ≤ Slim stabilităţii la barele    Wx  g 1     E   CyM y Cx M x N *    1.

1  n2  R *  Ae       Wey  g 1    Wex 1      E   Ey   N  *  Ae Cx M x  n2 R sau .Bare solicitate la încovoiere cu forţă axială  Verificarea comprimate: • Dacă S > Slim stabilităţii la barele     g 1    Wex  E   CyM y Cx M x N    1.

5 kz  1  z Aef f y  y   y 2  My  4. insa  y  0.Bare solicitate la încovoiere cu forţă axială  Verificarea stabilităţii la barele comprimate: N Ed  min Aef unde. Ed  M z . insa k z  1. insa k y  1. insa  z  0. zc  M1  M1  y N Ed . fy  M1 k y M y . yc Wef .5 ky  1  y Aef f y  z N Ed .9  z  z 2 Mz  4 . Ed    1 fy fy Wef . Ed  M y .9 . Ed  k z M z .

valoarea minima intre  y si  z  y si  z . Ed .modulele de rezistenta ale sectiunii transvrsale eficace M y .Wef .Bare solicitate la încovoiere cu forţă axială  Verificarea stabilităţii la barele comprimate:  min . zc .y si z .coeficientii de flambaj corespunzatori lui y .coeficientii momentului incovoietor uniform echivalent determinati in cazul pierderii stabilitatii prin incovoiere Aef .aria sectiunii transversale eficace la solicitarea de compresiune axiala Wef . yc . M z . Ed .momentele aditionale datorate deplasarii centrului de greutate al sectiunii eficace .z βMy si βMz .

din care unele sunt comune cu cele ale pieselor laminate la cald. Tipurile de îmbinări utilizate la aceste elemente sunt: • Sudura:    Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri • Nituri:   În puncte În linie Cu arc electric Bătute la rece Bătute la cald Pentru tablă (cu autofiletare) Obişnuite pretensionate • Şuruburi:     Îmbinările pot fi: • De rezistenţă • De asamblare. .  Îmbinările pot fi solicitate: • În planul îmbinării • Normal pe planul îmbinării. iar altele constituie procedee specifice.  Pentru îmbinarea şi prinderea elementelor din profile cu pereţi subţiri formate la rece sunt folosite diferite mijloace de îmbinare. • Bolţuri de asamblare prin împuşcare • Substanţe adezive pentru lipire.

• Îmbinările cu sudură prin puncte se dimensionează în funcţie de planul de aplicare al solicitărilor după metodele prezentate în continuare.Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri  Îmbinările cu sudură: • Îmbinările cu sudură cu arc electric de adâncime sau în relief se dimensionează şi se verifică obişnuit. .

Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri  Îmbinări cu sudură prin puncte acţionate de forţe în planul suprafeţelor de contact: • N = efortul de calcul care solicită îmbinarea • Nf = efortul capabil de forfecare a unui punct de sudură • Np = efortul capabil la desprindere din materialul de bază a unui punct de sudură • ns = numărul punctelor de sudură N  ns N f N  ns N p .

N f  nf  d 2 4 s N p  g min  d  R p R s f d 5 g .Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri  Îmbinări cu sudură prin puncte acţionate de forţe în planul suprafeţelor de contact:    • Efortul capabil a unui punct de sudură se determină cu relaţiile de mai jos. în care: nf = numărul de secţiuni de forfecare d = diametrul punctului de sudură Rfs şi Rps sunt rezistenţele de calcul la forfecare şi la desprinderea materialului a sudurii.

în care:    D = diametrul punctului de sudură Rds = rezistenţa de calcul la deslipirea sudurii Rcs = rezistenţa de calcul a sudurii în adâncime.3  Rc Nd   d 2 R s d . 4 s s Rd  0. • Efortul capabil al unui punct de sudură la desprindere se calculează cu relaţia de mai jos.Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri  Îmbinări cu sudură prin puncte solicitate normal pe planul de contact: • Se verifică deslipirea punctului de sudură.

 M 2  1.5t Ft . Rd  2. Rd  4  1.25 daca t1  2.1td s2 f u •Efortul capabil al sectiunii nete: Fn .Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri • Efortul capabil al sudurii la forfecare Eforturi capabile la sudurile prin puncte Fs . Fc .25 •Efortul capabil la smulgere daca t  t1  2. Rd  3. Rd . Rd . Fn .7td s2 f u /  M 2 . Rd  0. Rd  d s2 f u /  M 2 . Rd  An f u /  M 2 .5t Ft .  M 2  1.25 maxFt .7 d s2 f u si Ft . Rd  Fs .

• Îmbinările cu mijloace speciale de prindere (nituri oarbe. Eurocode 3.3). şuruburi autofiletante) se face după prescripţii speciale ( STAS 10108/2. . nituri bătute la rece.Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri  Îmbinările cu şuruburi şi nituri: • Îmbinările cu nituri şi şuruburi obişnuite sau cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate se dimensionează şi se verifică în mod obişnuit. bolţuri aplicate prin împuşcare.1.

 M 2  1.Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri Valori de calcul ale efortului capabil al suruburilor autofiletante (si autoperforante) 1.Solicitare de forfecare Fb .25 •Efortul capabil al unui conector trebuie sa indeplineasca: Fb .25 •Efortul capabil al conectorului la intindere • Efortul capabil al conectorului la presiune pe gaura Fb . Fn . Rd . Rd  1. Rd  3. Rd  An f u /  M 2 .2 f u d nt /  M 2 .  M 2  1. Rd  .25 maxFb .

Solicitare de intindere • Efortul capabil la smulgerea sau forfecarea tablei Fb .  M 2  1.Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri Valori de calcul ale efortului capabil al suruburilor autofiletante (si autoperforante) 1.25 •Efortul capabil la smulgere al unui conector: Fb .25 •Efortul capabil al unui conector trebuie sa indeplineasca: Fb . Rd  maxnFv . Rd  .  M 2  1. Rd  d wtf u /  M 2 .65t1d n f u . Rd  0. Fo . Rd . s /  M 2 .

.Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri  Măsuri constructive la îmbinări: • Pentru suduri obişnuite:  Grosimea minimă: • 2 mm în relief • 3 mm cap la cap  t > 4 mm (la fel cu elementele laminate la cald) Σt ≤ 15 mm tmax ≤ 5 mm tmax/tmin ≤ 3 • Pentru suduri prin puncte:    • Nituirea la rece se face numai cu diametre ≤ 10 mm.

Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri  e = (3…6)d. . e2 = (2…4)d Distanţe maxime: Condiţii impuse asupra distanţelor între punctele de sudură: ☺elemente comprimate cu aripi neîntărite: e ≤ 8d şi e ≤ 20g ☺elemente comprimate cu aripi întărite şi elemente întinse cu aripi neîntărite: e ≤ 12d şi e ≤ 30g ☺elemente întinse cu aripi neîntărite:e ≤ 18d şi e ≤ 45g e1 şi e2 sunt limitate la jumătate din e. e1 = (2.5…4.5)d.

Mihai SENILA .ing Vasile PĂCURAR Ing.Mulţumim pentru atenţie! Prof.dr. Gabriel URIAN Ing.

Bare sub acţiunea forţei axiale şi a momentului încovoietor .

Aceste bare trebuie verificate la: • SLU (Stări limită ultime)  SLR (Starea limită de rezistenţă) • SLEN (Stări limită ale exploatării normale)  deformaţii SLR N M  z  R la incovoiere pe o directie Anet I My N M   z  z y  1.Bare întinse excentric   Barele întinse excentric sunt barele asupra cărora acţionează un efort de întindere N şi un moment încovoietor M.1R la incovoiere pe doua directii Anet I y Iz  .

Bare întinse excentric   Barele întinse excentric sunt barele asupra cărora acţionează un efort de întindere N şi un moment încovoietor M.400   imin SLEN    se limitează alungirea în funcţie  de influenţa ei asupra celorlalte elemente structurale . Aceste bare trebuie verificate la: • SLU (Stări limită ultime)  SLR (Starea limită de rezistenţă) • SLEN (Stări limită ale exploatării normale)  deformaţii l   adm  250...

 Aceste bare sunt des întâlnite în structuri şi la grinzile cu zăbrele.  Alcătuirea barelor comprimate centric:     Bare cu secţiune unitară  A Bare din elemente depărtate legate cu zăbrele sau plăcuţe  B Bare din elemente puţin depărtate (mai ales la grinzile cu zăbrele)  C.Bare comprimate excentric Barele comprimate excentric sunt barele asupra cărora acţionează un efort de compresiune N şi un moment încovoietor M. .

diagonale).Bare comprimate excentric  Pentru barele alcătuite din elemente mult depărtate se recomandă:   Dacă sunt întinse legarea cu plăcuţe pentru zăbrelire Dacă sunt comprimate folosirea zăbrelelor (montanţi. 2 ramuri 3 ramuri 4 ramuri.  Stâlpii cu zăbrele sunt foarte des folosiţi ei putând avea:    .

Stâlpi cu secţiune unitară b c h tf hw tw tf c  k1  1114 tf hw 21  k 2  40  0.4 tw R daN pentru OL37  R  21 2 mm   zveltetea barei .

Stâlpi cu secţiune unitară b c h tf hw tw tf Conform Eurocode : c Raportul este in functie de clasa : tf c  clasa 1  9 tf  clasa 2  clasa 3 c  10 tf c  14 tf   235 / f y .

Stâlpi cu secţiune unitară  Stâlpii    cu secţiune unitară pot fi: Cu secţiune constantă  A Cu secţiune variabilă  B Cu secţiune în trepte  C .

Stâlpi cu secţiune unitară  Predimensionare:  Calcul iterativ Anec Wnec N  k1  R M  k2  R  Verificare:    SLR  calculul secţiunii SLS  generală = flambaj. locală = voalare SLEN  deplasări şi deformaţii .

My. Iz. Iy. My.Rd  2  .Rd momentul rezistent plastic de calcul redus de efortul axial Eurocode : Clasa 1 si 2 : M Ed  M N. + 3 z 4   Mzy Iz M yz Iy  VEd twhw  N Ed A M N. A. Rd  M N. A. Iy • La încovoiere pe două direcţii: N. Rd 1  N Ed / N pl .Rd  M pl .Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la SLR (calculul sectiunilor)  z 2 1 y y  Calculul se face în secţiunile cele mai defavorabile Sunt cunoscute: • La încovoiere pe o direcţie: N. Mz.

5hwt w f y Mzy  N Ed  Iz M0 • Pentru secţiunile bisimetrice I sau H. nu este necesar să se ia în considerare efectul efortului axial asupra momentului rezistent plastic în raport cu axa y-y .Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la SLR (calculul sectiunilor) z 2 y y 1 Clasa 1 si 2 : + 3 z 4 • Pentru secţiunile bisimetrice I sau H şi alte secţiuni bisimetrice cu tălpi. atunci când:  M yz V   Ed twhw N   Ed A N Ed  0. atunci când sunt satisfăcute următoarele două criterii: Iy 0. nu este necesar să se ia în considerare efectul efortului axial asupra momentul rezistent plastic în raport cu axa z-z .25 N pl . Rd N Ed  hwt w f y M0 .

A. Iy • La încovoiere pe două direcţii: N.Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la SLR (calculul sectiunilor)  z 2 1 y y  Calculul se face în secţiunile cele mai defavorabile Sunt cunoscute: • La încovoiere pe o direcţie: N. My. My. Mz. A.1R A Iy IZ . + 3 z 4   Mzy Iz M yz Iy  VEd twhw  N Ed A STAS 10108/0 .78 : N My   zR A Iy N My M   z  Z y  1. Iy. Iz.

zone seismice) + 3 z 4  M y  z Iz M yz Iy VEd  twhw  N Ed A N My zR   A Iy VEd   Rf t w hw  ech   2  3 2  1.Stâlpi cu secţiune unitară z 1  Calculul la SLR:  2 y y În unele situaţii este nevoie ca stâlpul să fie verificat la forţa tăietoare (stâlpi scurţi.1R .

Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la SLR (calculul sectiunilor) .Ed fy M0 + 3 z 4  M y  z Iz M yz Iy  VEd twhw  N Ed A este valoarea maximă de calcul a tensiuni longitudinale datorate momentului şi efortului axial. Ed  N Ed eNz N Ed    1.min f y /  M 0 Wz . Ed  N Ed eNy M z . Ed  x. luând în considerare găurile de prindere • Următorul criteriu trebuie îndeplinit: M y .0 Af y /  M 0 W y .min f y /  M 0 este decalarea axei neutre considerate.Clasa 3 z 2 y y 1  x . presupunând secţiunea supusă numai la compresiune eN .

Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la SLR (calculul sectiunilor) . Ed  N Ed eNy M z . Ed  fy M0  x. supusă la compresiune uniformă este modulul de rezistenţă efectiv (determinat pentru fibra cu tensiune elastică maximă) al secţiunii transversale supusă numai la moment de încovoiere după axa considerată este decalarea axei neutre considerate. luând în considerare găurile de prindere • Următorul criteriu trebuie îndeplinit: M y .min f y /  M 0 Weff z .min f y /  M 0 Aeff Weff este aria eficace a secţiunii transversale.Clasa 4  x . Ed este valoarea maximă de calcul a tensiuni longitudinale datorate momentului şi efortului axial.0 Aeff f y /  M 0 Weff y . Ed  N Ed eNz N Ed    1. presupunând secţiunea supusă numai la compresiune eN .

M1 + 3 z 4  N2. M s1 N1  R A1 A1  b  t . M2 M yz Iy  M y  z Iz VEd twhw  N Ed A s N.Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la SLR:  z 2 1 Verificarea tălpii mai comprimate tf b y y N1.

Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la flambaj – calculul barei:  Bara are: • Secţiune reală • Lungime reală • Lungime de flambaj de calcul lf  l l l l f  0.5l l l f  2l .

Efectele de ordinul doi.bare sensibile la deplanarea secţiunii prin răsucire. rezultate din deformarea globală laterală a sistemului (efectele P-∆) trebuie luate în considerare fie în calculul momentelor de la capetele barei. considerată ca extrasă din structură. de exemplu barele cave cu secţiuni circulare sau barele care sunt prevăzute cu legături împotriva răsucirii . care să ţină seama de imperfecţiuni verificarea stabilităţii barelor uniforme cu secţiune transversală bisimetrică trebuie făcută cu ajutorul relaţiilor care urmează. de exemplu barele cu secţiuni transversale deschise şi care nu sunt prevăzute cu legături împotriva răsucirii  În plus trebuie verificată rezistenţa secţiunilor transversale la fiecare extremitate a barei  Verificarea de rezistenţă a barelor din sistemele structurale. unde este făcută următoarea distincţie : . de deschidere unică. fie prin utilizarea lungimilor de flambaj corespunzătoare . poate fi efectuată pe baza barei individuale.Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la flambaj – calculul barei:  În absenţa unui calcul de ordinul doi.bare care nu sunt sensibile la deplanarea secţiunii prin răsucire.

Ed .Ed .0 M y . Ed  M z .0 M y . Ed  M y . ∆Mz.Ed. Ed M z . Rk  z N Rk  M1  LT  M1  M1 NEd. Ed  M y . Ed N Ed  k yy  k yz  1. Rk M z .sunt momentele rezultate din decalarea axei neutre .Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la flambaj – calculul barei:  Verificarea stabilităţii barelor uniforme cu secţiune transversală bisimetrică trebuie făcută cu ajutorul relaţiilor care urmează: M y . My. Ed N Ed  k zy  k zz  1.Ed şi Mz. Rk M z . Rk  y N Rk  M1  LT  M1  M1 M y . Ed  M z . Ed M z .sunt valorile de calcul ale efortului de compresiune şi ale momentelor maxime în bară în raport cu axele y-y respectiv z-z ∆My.

Ed  M y .factori de reducere pentru flambajul prin încovoiere χLT .Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la flambaj – calculul barei: M y . Ed  M z .0 M y . Ed  M y . kyz. Rk M z . Rk  z N Rk  M1  LT  M1  M1 χy şi χz . Ed M z . Rk  y N Rk  M1  LT  M1  M1 M y . Ed N Ed  k yy  k yz  1. Ed M z . kzy. kzz factori de interacţiune . Ed N Ed  k zy  k zz  1.0 M y . Rk M z . Ed  M z .factor de reducere datorat deversării kyy.

Ed . Mi. Valori pentru NRk = fy Ai.Rk = fy Wi şi ∆Mi.Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la flambaj – calculul barei: Tabel.

Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la flambaj – calculul barei: Tabel. Factori de interacţiune kij pentru elementele care nu sunt sensibile la deformaţiile din răsucire .

Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la flambaj – calculul barei: Tabel. Factori de interacţiune kij pentru elementele sensibile la deformaţii prin răsucire .

voalare:   hw / tw >90…100 Secţiunea activă cu care se face verificarea este următoarea: 15·tw 15·tw .Stâlpi cu secţiune unitară  Calculul la stabilitate locală .

Stâlpi puţin solicitaţi  numai diagonale B.Stâlpi cu zăbrele  Tipuri de stâlpi cu zăbrele:    A. . Stâlpi depărtaţi  diagonale duble. Stâlpi cu solicitare medie  diagonale şi montanţi C.

. de obicei. zăbrelele sunt prinse direct de profilul ce alcătuieşte talpa. la stâlpi (B).Stâlpi cu zăbrele  Calculul stâlpului cu zăbrele:   y Calculul global  echivalare cu secţiune unitară Calculul fiecărei bare  ca la o grindă cu zăbrele y x x x x y y Dacă la grinda cu zăbrele nodurile se realizează prin intermediul unor gusee (A).

Stâlpi cu zăbrele  Calculul stâlpului cu zăbrele:  Unde este necesar se introduc din loc în loc diafragme de rigidizare la răsucire. y y x x x x y y .

lfy. Rd   M N . Rd  daca avem incovoiere oblica:  2  z  M y . lfz. z . Ed       1.Stâlpi cu zăbrele  Calculul stâlpului cu zăbrele:  Calculul global: • sunt cunoscute A. y . ltr • CALCULUL DE REZISTENŢĂ – SLR – CALCULUL SECTIUNII z CLASA 1 si 2 daca avem incovoiere dreapta: y y M N. Iz. ly. Ed   M z . Iy. lz. Rd        . Rd 1  N Ed / N pl .0  M N .Rd  M pl .

Ed  N Ed eNy M z .Stâlpi cu zăbrele  Calculul stâlpului cu zăbrele:  Calculul global: • sunt cunoscute A. Iy. lz.min f y /  M 0 z . Iz. ltr • CALCULUL DE REZISTENŢĂ – SLR – CALCULUL SECTIUNII z CLASA 3 y y M y . Ed  N Ed eNz N Ed    1.min f y /  M 0 Wz . lfz.0 Af y /  M 0 W y . lfy. ly.

Stâlpi cu zăbrele

Calculul stâlpului cu zăbrele:

Calculul global:
• sunt cunoscute A, Iy, Iz, lfy, lfz, ly, lz, ltr • CALCULUL DE REZISTENŢĂ – SLR – CALCULUL SECTIUNII
z

y

y

CLASA 4

z

M y , Ed  N Ed eNy M z , Ed  N Ed eNz N Ed    1,0 Aeff f y /  M 0 Weff y ,min f y /  M 0 Weff z ,min f y /  M 0

Stâlpi cu zăbrele

Calculul stâlpului cu zăbrele:

Calculul global (din comportare ca grinda cu zabrele)
• sunt cunoscute A, Iy, Iz, lfy, lfz, ly, lz, ltr • CALCULUL DE REZISTENŢĂ – SLR - CALCULUL SECTIUNII
Verificarea ramurii mai comprimate:
N, M

2

z 1

y

y

My My d2 d1 N1  N ; N2  N  d d d d I y1 I y2 1 2 My  My  M y; M y  My Iy Iy
daca avem incovoiere oblica

2
2 d1 d z 1 d2

1

1 

N1 M y 1  zR A1 I y1

2 

N2 M y2  zR A2 I y2

Stâlpi cu zăbrele

Calculul stâlpului cu zăbrele:

Calculul barei:
• CALCULUL DE STABILITATE – SLS - FLAMBAJ
z

 Dupa axa y-y, verificarea este echivalenta cu ceea de la sectiunea unitara  Dupa axa z-z, imateriala se evalueaza:
y

y

I z  I eff  0,5ho2 Ach
 h0  I z  I eff  2 Ach    0,5ho2 Ach 2 lf Iz A  2 Ach ; i z  ; z   A iz
2

z ho

Stâlpi cu zăbrele

Calculul stâlpului cu zăbrele:

Calculul barei:
• CALCULUL DE STABILITATE – SLS - FLAMBAJ
z

 In functie de tipul de zabrelire se face o verificare a ramurii mai comprimate si a elementelor de zabrelire.
- Bare cu zabrele.
y

y

N ch , Ed N b , Rd
N ch , Ed N b , Rd

 1,0

- efortul exterior -efortul capabil la flambaj a ramurii - considerand o lungime de flambaj Lch

z ho

Stâlpi cu zăbrele

Calculul stâlpului cu zăbrele:

Calculul barei:
• CALCULUL DE STABILITATE – SLS - FLAMBAJ

Ncr - este efortul critic eficace în bara compusă MEdh0 Ach NEd - este valoarea de calcul a efortului de compresiune Nch,Ed  0,5NEd  care acţionează în bara compusă 2Ieff MEd - este valoarea de calcul a momentului de încovoiere I maxim, care acţionează la jumătatea lungimii barei NEde0  MEd compuse, luând în considerare efectele de ordinul doi MEd  I NEd NEd M Ed - este valoarea de calcul a momentului de încovoiere 1  maxim, care acţionează la jumătatea lungimii barei Ncr SV compuse, fără a lua în considerare efectele de ordinul doi 2  EIeff h0 - este distanţa între centrele de greutate ale ramurilor Ncr  Ach - este aria secţiunii transversale a unei ramuri 2 L Ieff - este momentul de inerţie efectiv al barei compuse Sv - este rigiditatea la forfecare a modulelor de zăbrele sau de plăcuţe de solidarizare

Stâlpi cu zăbrele

Calculul stâlpului cu zăbrele:

Calculul barei:
• CALCULUL DE STABILITATE – SLS - FLAMBAJ
Rigiditatea la forfecare a zăbrelelor barelor compuse

Lungimea de flambaj Lch a ramurilor

Stâlpi cu zăbrele

Calculul stâlpului cu zăbrele:
• CALCULUL DE STABILITATE – SLS - FLAMBAJ

 In cazul cand elementele de solidarizare sunt placute verificarea ramurii si a placutelor se face:
Rigiditatea la forfecare SV trebuie calculată astfel: 24 EI ch 2 2 EI ch

SV 

a2  2 I ch h0  a 2 1  nI b a    I eff  0,5ho2 Ach  2 I ch

Ich = moment de inerţie la încovoiere al unei ramuri în plan Ib = moment de inerţie la încovoiere al plăcuţei de solidarizare în plan μ = factor de eficacitate luat din tabel n = numărul planurilor cu plăcuţe

Stâlpi cu zăbrele

Calculul stâlpului cu zăbrele:

Calculul barei:
• CALCULUL DE STABILITATE – SLS - FLAMBAJ
Factor de eficacitate μ

Bare solicitate la răsucire (torsiune)

. Calculul acestor bare se face diferit în funcţie de modul de fixare şi forma secţiunii.  Secţiunile din punctul de vedere al răsucirii pot fi cu secţiune:   Deschisă: • Monosimetrice A • Dublu simetrice B  Închisă: C • Tubulară • Dreptunghiulară • Patrată.Bare solicitate la răsucire Solicitarea la răsucire poate să apară independent dar în majoritatea cazurilor apare ca o solicitare complementară lângă încovoiere.  Necesită măsuri constructive speciale.  Din punct de vedere al răsucirii barele pot fi:    Cu deformaţii libere Cu deformaţii împiedecate.

Bare cu răsucire liberă  Bare cu secţiune tubulară: t b1 Mr   Rf 2 At A  b1  h2 t  grosimea peretelui b2 .

t2 hi. t1 .Bare cu răsucire liberă  Bare cu secţiune deschisă: b2. ti Mr tmax  R f  Ir I r  moment de inerţie la răsucire 1 3 3 3 I r  b1t1  b2t2  b3t3 3   b1.

Bare cu depasare .răsucire împiedecată       Mw = momentul de răsucire corespunzător deplasării împiedecate Sw = momentul static sectorial Iw = momentul de inerţie sectorial al secţiunii t = grosimea secţiunii unde se face verificarea B = momentul corespunzător răsucirii împiedecate w = coordonata punctului unde se calculează sw. Mr s  t  R f  răsucire liberă Ir M   S     Rf  t  I    răsucire împiedecată B     m  R   I      s  R f      m  R  .

trebuie să se verifice că valoarea de calcul a momentului de răsucire TEd la nivelul fiecărei secţiuni transversale. in care Tt . Ed  Tw.0 . satisface relaţia: TEd  1. Ed . Ed  momentul de torsiune St.Răsucire – SR EN 1993  Pentru barele supuse la răsucire şi pentru care deformaţiile din deplanare împiedicată pot fi neglijate. Venant Tw. in care TRd  rezistenta de calcul a sectiunii la rasucire TRd Momentul de răsucire total TEd pe toată secţiunea transversală trebuie considerat ca sumă a două efecte interne: TEd  Tt . Ed  momentul de torsiune neuniform .

Ed .Răsucire – SR EN 1993 Valorile Tt.tensiunile de forfecare τt. condiţiile de încastrare la nivelul reazemelor şi distribuţia acţiunilor pe lungimea barei.Ed Pentru verificarea în domeniul elastic.Ed provocate de torsiunea St.tensiunile normale longitudinale σw.Ed în orice secţiune transversală pot fi determinate printr-un calcul elastic plecând de la TEd luând în considerare caracteristicile secţiunii barei. Venant Tt. poate fi aplicat criteriul: .Ed provocate de torsiunea neuniformă Tw.Ed şi Tw.   În general se iau în considerare următoarele tensiuni provocate de torsiune: .Ed provocate de bimomentul BEd şi tensiunile de forfecare τw.

T. precum un profil I sau H. forţă tăietoare şi moment de torsiune. De asemenea.Rd la Vpl.  Pentru calculul rezistenţei TRd a secţiunilor chesonate trebuie să se determine rezistenţa de calcul la forfecare a fiecărui perete al secţiunii conform EN 1993-1-5. Venant pot fi neglijate în cazul unei bare cu secţiune transversală deschisă. pentru o bară cu secţiunea transversală închisă închisă.  În cazul solicitării combinate.Rd pentru a lua în considerare efectele torsiunii iar forţa de tăietoare de calcul trebuie să satisfacă următoarea condiţie:  . precum un cheson de construcţie. rezistenţa plastică la forfecare trebuie redusă de la Vpl. că efectele torsiunii St. se pot neglija efectele deplanării din torsiune.Răsucire – SR EN 1993 În mod simplificat. se poate accepta ca o simplificare.

Răsucire – SR EN 1993  în care Vpl.Rd poate fi determinată plecând de la următoarele expresii:  pentru un profil I sau H:  pentru un profil U:  pentru un profil cav pentru construcţii: .T.

dr. Mihai SENILA Ing. Gabriel Mircea URIAN Prof. Vasile PĂCURAR .ing.Vă mulţumim pentru atenţie! Ing.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful