UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT PROCESUAL PENAL PARTEA SPECIALĂ
- SUP ORT DE CURS -

Lect. univ. dr. Mihaela Laura PAMFIL

2010

1

CAPITOLUL I URMĂRIREA PENALĂ

Secţiunea I-a Noţiunea, obiectul şi principiile specifice urmăririi penale

1. Noţiune Urmărirea penală este prima fază a procesului penal şi are rolul de a pregăti şi asigura buna desfăşurare a procesului penal în faza de judecată, prin activitatea de descoperire a infracţiunilor, de identificare şi prindere a făptuitorilor, de strângere de probe cu privire la faptă şi făptuitor, astfel încât la data sesizării instanţei, să fie cunoscută infracţiunea săvârşită şi persoana ce trebuie judecată, precum şi celelalte persoane ce pot avea o calitate procesuală în cauză. Urmărirea penală se efectuează obligatoriu în toate cauzele penale. 2. Obiectul urmăririi penale Potrivit dispoziţiilor art.200 C.pr.pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului şi la stabilirea răspunderii acestuia pentru a se constata dacă este sau nu cazul să fie trimis în judecată. Organul de urmărire penală este obligat, conform art.202 C.pr.pen., să strângă toate probele necesare pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, atât cele în defavoarea, cât şi cele în favoarea învinuitului sau inculpatului şi indiferent dacă aceştia recunosc sau nu săvârşirea faptei. 3. Principiile specifice urmăririi penale Principiile fundamentale ale procesului penal, reglementate de art.2 - art. 8 C.pr.pen., îşi găsesc aplicarea în toate fazele procesului penal. Ca urmare, şi urmărirea penală se va

2

desfăşura potrivit cerinţelor principiilor legalităţii, oficialităţii, aflării adevărului, rolului activ al organelor judiciare, garantării libertăţii persoanei, respectării demnităţii umane, garantării dreptului de apărare, prezumţiei de nevinovăţie şi folosindu-se în activitatea de urmărire penală limba română. În afara principiilor fundamentale ale procesului penal, urmărirea penală este guvernată şi de anumite principii specifice, determinate de necesitatea realizării obiectivelor sale. a) Lipsa de publicitate a urmăririi penale se evidenţiază din faptul că, în cursul urmăririi, nu este permisă prezenţa unor persoane străine de cauza penală la efectuarea actelor de urmărire penală. b) Operativitatea rezultă din faptul că orice act de urmărire penală poate fi efectuat la data apreciată ca fiind cea mai favorabilă pentru efectuarea actului, nefiind impusă o anumită ordine pentru efectuarea actelor ca în faza de judecată. c) Mobilitatea constă în faptul că actele de urmărire penală se efectuează la locul considerat cel mai indicat, nu neapărat la sediul organului de urmărire penală. d) Lipsa de contradictorialitate este urmare a faptului că procurorul îndeplineşte în faza de urmărire penală şi funcţia de învinuire şi cea de apărare şi cea de soluţionare a cauzei. Lipsa de contradictorialitate permite organului de urmărire penală să asigure mobilitatea şi operativitatea necesare efectuării actelor de urmărire penală, întrucât el se poate deplasa imediat la locul indicat fără a fi necesară convocarea părţilor şi prezenţa lor, afară de cazurile în care legea impune aceasta. e) Forma preponderent scrisă, ca principiu de desfăşurare a urmăririi penale, este determinată de faptul că părţile nu pot acţiona, în general, oral în faţa organelor de urmărire penală, ci numai în scris, prin formularea de cereri sau memorii. Forma preponderent scrisă a urmăririi penale este evidenţiată şi de faptul că activitatea organului de urmărire penală, în mare parte, se efectuează pe baza unor hotărâri luate şi exprimate în scris (rezoluţii, ordonanţe prin care se confirmă, infirmă, autorizează sau se dau soluţii), fără ca acestea să fie dezbătute în faţa părţilor.

3

urmărirea penală se efectuează de către organul de urmărire penală din circumscripţia instanţei competente să judece cauză. Există însă unele situaţii expres prevăzute de lege (art.1 C.pr.201 alin. În cazul infracţiunilor săvârşite în străinătate. În marea majoritate a cauzelor penale. competenţa efectuării urmăririi penale revine organelor de urmărire penală. Procurorul Procurorul are ca atribuţii efectuarea urmăririi penale în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege precum şi supravegherea activităţii de cercetare penală efectuată de poliţie şi de alte organe de cercetare speciale.Secţiunea a II-a Competenţa organelor de urmărire penală (art. aceasta se efectuează de organul de urmărire penală cel dintâi sesizat.210 C.pen. la prorogarea de competenţă şi la declinarea de competenţă se aplică şi organelor de urmărire penală. se ţine seama de ordinea de preferinţă stabilită de art. prin ordonanţă. În ceea ce priveşte competenţa teritorială a organelor de urmărire penală. după calitatea persoanei a instanţelor de judecată. procurorul supraveghează urmărirea penală. anume procurorului şi organelor de cercetare penală.pen.30 C. Dispoziţiile privitoare la competenţa materială. el va trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea. să-şi verifice competenţa de a efectua urmărirea penală asupra faptei cu care a fost sesizat. acesta îşi va declina competenţa în favoarea procurorului competent. Este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei căreia îi revine competenţa să judece cauza în primă instanţă. Dispoziţii generale Potrivit art.pr.206-213) 1.209) în care urmărirea penală se 4 . 2. iar în caz de sesizări simultane. Organul de urmărire penală sesizat cu privire la săvârşirea unei infracţiuni este obligat..pen. în vederea sesizării organului competent. Dacă în urma acestei verificări organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze cercetarea. potrivit art.pr.. Când lipsa de competenţă este constatată de către procuror.

Organele de cercetare ale poliţiei judiciare sunt organizate şi funcţionează în structura Inspectoratului General al Poliţiei Române.208 C. cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. d) ofiţerii poliţiei de frontieră.efectuează în mod obligatoriu de procuror. Competenţa organelor de cercetare militară este o competenţă exclusivă. urmărirea penală este supusă supravegherii procurorului ierarhic superior.pen.pr. Retragerea avizului conduce la încetarea calităţii de lucrător în cadrul poliţiei judiciare (art.201 alin. în două categorii: organele de cercetare ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare speciale. organele de poliţie neputând efectua cercetarea penală în locul acestora. acordă calitatea de organ de cercetare penală şi altor organe decât poliţia judiciară. În conformitate cu dispoziţiile acestui articol.pen. Organele de cercetare ale poliţiei judiciare au o competenţă generală în efectuarea urmăririi penale. săvârşite de civili în legătură cu obligaţiile lor militare. Desemnarea poliţiştilor de frontieră ca pentru efectuarea urmăririi penale se face prin 5 .2 C.pen.pr. Când este efectuată de procuror.201 alin. Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători specializaţi din Ministerul de Interne anume desemnaţi de ministrul administraţiei şi internelor. 2. Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române şi a unităţilor teritoriale ale acestora. b) ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană pentru infracţiunile săvârşite de militari în afara unităţilor militare.). anume desemnaţi pentru infracţiunile de frontieră.pr. c) ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare pentru infracţiunile de competenţa instanţelor militare. sub autoritatea căruia îşi desfăşoară activitatea. putând instrumenta orice cauză care nu este dată prin lege în competenţa procurorului sau a organelor de cercetare specială.2 C. Organele de cercetare penală Organele de cercetare penală sunt împărţite de art. Organele de cercetare penală speciale Art. stabilind şi competenţa pe care aceste organe speciale o au în efectuarea urmăririi penale. au competenţa de a efectua urmărirea penală următoarele organe de cercetare penală speciale: a) ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare corp aparte şi similare pentru militarii în subordine.

1 din O. În caz de infracţiune flagrantă. Procesele verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă. e) căpitanii porturilor pentru infracţiunile contra siguranţei navigaţiei pe apă şi contra ordinii şi disciplinei la bord precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul săvârşite de personalul navigant al marinei civile. Pentru ultimele două categorii de organe de cercetare speciale.81/2002). b) organele de control şi conducere ale administraţiei publice sau ale unor unităţi la care se referă art.145 C. pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de cei aflaţi în subordine sau sub controlul lor. dreptul de a încheia acte de constatare a săvârşirii unor infracţiuni. urmărirea penală se poate efectua şi de organele de cercetare ale poliţiei judiciare. nr. nefiind dată exclusiv în competenţa acestor organe. legea acordă unor organe şi persoane. aprobată prin Legea nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române. 6 .23 alin. Sunt organe de constatare: a) organele inspecţiilor de stat şi alte organe de stat pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează potrivit legii. aceste organe au obligaţia de a înainta de îndată pe făptuitor procurorului împreună cu actele efectuate şi mijloacele materiale de probă.214-215) Fără a le recunoaşte calitatea de organe de cercetare penală.U.dispoziţie a inspectorului general al poliţiei de frontieră (art.G. denumite organe de constatare. Secţiunea a III-a Organele de constatare (art. Actele încheiate de aceste organe se înaintează procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infracţiune. c) ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei române pentru infracţiunile constatate pe timpul executării misiunilor specifice.pen. dacă fapta a pus în pericol sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigaţiei. afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Actele efectuate de organele de constatare au semnificaţia unor acte premergătoare începerii urmării penale. precum şi perioada pentru care se cere autorizarea. cu modificările şi completările ulterioare) ori a unei alte infracţiuni grave care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace. Pentru a se putea autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire este necesar să existe indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni contra siguranţei naţionale (prevăzute în Codul penal sau în legi speciale).pr.224 1 alin. Secţiunea a IV-a Investigatorii sub acoperire Investigatorii sub acoperire sunt. Cererea de autorizare trebuie să menţioneze datele şi indiciile privitoarele la faptele şi persoanele faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune. a unei infracţiuni de trafic de stupefiante. de spălare a banilor sau de falsificare de monede sau alte valori sau a unor infracţiuni de corupţie sau asimilată acestora (prevăzută în Legea nr. prin ordonanţă motivată. Actele încheiate de aceste două categorii de organe de constatare se înaintează organului de cercetare penală competent în termen de 5 zile de la prima constatare efectuată împreună cu mijloacele materiale de probă. de arme sau de persoane.pen.d) comandanţii de nave şi aeronave pentru infracţiunile săvârşite pe acestea cât timp se află în afara porturilor şi aeroporturilor. termenul curge de la data ancorării navei sau aterizării aeronavei pe teritoriul românesc. fiecare prelungire 7 . potrivit art. e) agenţii de poliţie de frontieră pentru infracţiunile de frontieră.. lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare care desfăşoară activităţi de culegere de date şi informaţii în baza autorizaţiei procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Autorizarea este dată de procuror.78/2000 privind prevenirea. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate. Pentru comandanţii de nave sau aeronave..2 şi 3 C. de terorism.

după necesitate. Durata totală a autorizării în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană este de maxim 1 an. procurorul poate să dispună. Activitatea investigatorilor sub acoperire se situează în faza actelor premergătoare urmăririi penale Secţiunea a V-a Supravegherea exercitată de procuror în activitatea de urmărire penală (art.neputând depăşi 30 de zile. când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de urmărire 8 .219 alin.216-220) Procurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală şi supraveghează ca actele de urmărire penală sa fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.220.1). Supravegherea se realizează prin următoarele modalităţi: 1. trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul. ca într-o cauză în care cercetarea penală trebuie efectuată de un anumit organ de cercetare. Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau să-l efectueze personal. 5. 2. precum şi pentru alte organe ce au atribuţii prevăzute de lege în constatarea infracţiunilor.217. materialele şi datele privitoare la faptele ce formează obiectul cercetării. participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penală. procurorul fiind obligat să se pronunţe de îndată. verificarea legalităţii actelor de urmărire penală. În cazuri urgente şi temeinic justificate. Procurorul poate cere orice dosar de la organul de cercetare penală spre verificare. 3. 4. Potrivit art. Procurorul poate să dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală (art. infirmarea actelor sau măsurilor procesuale luate cu încălcarea legii. Conform art. darea de dispoziţii obligatorii pentru organul de cercetare penală. Dispoziţiile procurorului se prezintă întotdeauna motivat şi în scris şi sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală. să fie efectuată de un alt asemenea organ. se poate solicita autorizarea şi a altor activităţi decât cele pentru care există autorizare. iar acesta este obligat să-l trimită cu toate actele.

prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior. 7. în această situaţie. procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot infirma actele şi măsurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare. avizarea sau confirmarea unor acte de urmărire penală. 9 . şi pot îndeplini oricare dintre atribuţiile acestora. cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare. o infirmă motivat. încuviinţarea. supravegherea activităţii de urmărire penală se efectuează de prim-procurorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior. poate da dispoziţii obligatorii procurorului şi are competenţa de a se pronunţa asupra plângerilor îndreptate împotriva actelor şi măsurilor luate de procuror. În cauzele preluate în aceste condiţii. soluţionarea plângerilor împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală. a unei avizări (art.275. Conform art.228 al. precum şi atunci când procurorul efectuează personal urmărirea în alte cauze.31). Modalităţile de supraveghere sunt.156 al. dacă sunt contrare legii.114). dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. organul de cercetare penală trebuie să obţină o aprobare prealabilă sau ulterioară efectuării actului de la procurorul care exercită supravegherea. Pentru efectuarea unor acte.penală nu este dată cu respectarea dispoziţiilor legale. în vederea efectuării urmăririi penale. procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua. boala). autorizarea.2) sau a unei confirmări (art. orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. Soluţionarea plângerii este de competenţa procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală. De asemenea.1). Unui procuror nu i se poate prelua dosarul repartizat şi trecut altui procuror decât în cazul suspendării sau încetării calităţii acestuia ori dacă absenţa sa de la serviciu este determinată de cauze obiective care justifică urgenţa şi împiedică chemarea sa (cum ar fi concediu. a) Procurorul ierarhic superior poate asista la efectuarea unor acte de urmărire penală. Infirmarea are drept efect desfiinţarea actelor de urmărire efectuate cu încălcarea legii. a unei încuviinţări (art. Aprobarea dată de procuror poate lua forma unei autorizări (art. 6. mai restrânse. În cazurile în care legea prevede obligativitatea efectuării urmăririi penale de către procuror.2242 alin.

221 C. Plângerea poate fi formulată de persoana vătămată personal sau prin mandatar (mandatul trebuie să fie special.. indicarea mijloacelor de probă. dacă este cunoscut.pr. indicarea făptuitorului. 2. Modalităţi concrete prin care se poate realiza sesizarea din oficiu: 10 . calitatea şi domiciliul petiţionarului. cu obligaţia consemnării într-un proces-verbal de cel care îl primeşte. sau oral. Sesizarea din oficiu Organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu atunci când află prin orice altă cale. iar procura rămâne ataşată plângerii) sau de substituiţii procesuali (un soţ pentru celălalt sau copilul major pentru părinte). chiar şi de cel care a săvârşit infracţiunea.pen. Datele pe care trebuie să le cuprindă denunţul sunt cele prevăzute pentru plângere. Plângerea trebuie să cuprindă: numele. denunţul este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni. caz în care trebuie semnat de denunţător. decât prin denunţ sau plângere. descrierea faptei ce formează obiectul plângerii. 1.1. de săvârşirea unei infracţiuni. 3. Plângerea Potrivit art.222 alin. Denunţul Potrivit prevederilor art. principalele moduri de sesizare a organelor de urmărire penală sunt plângerea. plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. Când este făcută oral ea trebuie consemnată într-un proces-verbal de organul care o primeşte. Denunţul poate fi făcut de orice persoană. denunţul şi sesizarea din oficiu.Secţiunea a VI-a Sesizarea organelor de urmărire penală Conform art. prenumele. în scris.223 alin. Formularea plângerii poate fi făcută în scris sau oral.1.

plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul. potrivit art. prin descoperirea. Titularul plângerii prealabile este. Plângerea prealabilă este încunoştinţarea actul procesual prin care persoana vătămată printr-o infracţiune aduce la cunoştinţa organelor de urmărire penală săvârşirea acelei infracţiuni şi îşi manifestă voinţa de a fi tras la răspundere penală autorul infracţiunii respective. a) Plângerea prealabilă.pr. pe baza unui denunţ anonim sau pseudodenunţ (denunţ sub o altă identitate decât cea prin intermediul mijloacelor de informare în masă.284 al. 11 . În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede în textul de incriminare că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. plângerea se face de către aceasta dar cu încuviinţarea reprezentantului său legal.1. Plângerea prealabilă se adresează organului de urmărire penală competent în raport de infracţiunea ce a fost săvârşită şi de calitatea făptuitorului.279 alin.. etc. uneori În vederea sesizării din oficiu.reală). plângerea va fi introdusă de reprezentantul său legal. În cazul în care această persoană nu are capacitate de exerciţiu.pen. termenul curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. sesizarea organului prevăzut de lege. - pe baza constatării personale a unei infracţiuni flagrante. în care consemnează faptele şi împrejurările constatate şi faţă de care s-ar justifica începerea urmăririi penale. Potrivit art. 4. În cazul în care persoana vătămată este un minor sau un incapabil.1 C. în timpul cercetării într-o cauză. organul de urmărire penală întocmeşte un proces-verbal cu totul străine de ceea ce se cercetează. a unor fapte sau aspecte noi. pentru a se începe urmărirea penală organul de urmărire penală trebuie sesizat prin plângere prealabilă. exprimarea dorinţei guvernului străin. numai persoana vătămată prin infracţiune. iar dacă are capacitate de exerciţiu restrânsă. Moduri de sesizare speciale Sunt moduri de sesizare speciale: plângerea prealabilă.

331-334 şi respectiv de art.2 din Legea nr.pen.pen.1. potrivit art. pentru infracţiunile prevăzute la art.pr. şi art.274 alin.. Sesizarea organelor de urmărire penală pentru fapta respectivă va putea fi făcută prin orice mod de sesizare.).337 şi art. magistraţii nu pot fi reţinuţi. Urmărirea penală poate începe însă şi în lipsa dorinţei guvernului străin. iar potrivit art. ci vor fi aplicate dispoziţiile de drept comun corespunzătoare faptei săvârşite de inculpat.226 alin.171 C. Astfel.. Actul de sesizare trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi plângerea. Organul de urmărire penală poate fi sesizat în aceste cazuri prin unul din modurile generale de sesizare dar nu poate proceda la începerea urmăririi decât în condiţiile obţinerii autorizaţiei impuse de lege. d) Autorizaţia prealabilă din partea autorităţii prevăzute de lege.. percheziţionaţi sau trimişi în judecată fără încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii (art.pen. c) Exprimarea dorinţei guvernului străin Exprimarea dorinţei guvernului străin este un mod special de sesizare a organelor de urmărire penală pentru infracţiunile îndreptate împotriva reprezentantului unui stat străin în România (art.273 alin. însă nu vor mai fi aplicabile dispoziţiile art.1.355 C.pen.pen.171 C. arestaţi.. pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 . cercetaţi.353 şi 354 C. art.pen.1 şi 2 C.100 al..pen.b) Sesizarea organului prevăzut de lege Când legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială. este necesară sesizarea organelor competente ale căilor ferate.275 alin. Sesizarea trebuie să provină de la persoana sau organul prevăzut de lege. este necesară sesizarea comandantului.278 C. Astfel. în ceea ce priveşte sporul de pedeapsă.1 C. art.303/2004 privind statutul magistraţilor). aceasta trebuie făcută în scris şi semnată de către organul competent.

Rezoluţia emisă de organul de cercetare penală sunt supuse confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea.pr. anume desemnaţi în acest scop. precum şi existenţa sau inexistenţa vreunuia din cazurile prevăzute de art. ori efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice sau medico-legale pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună începerea urmăririi penale.pen.224 alin. fie de către procuror. ascultare de persoane. 13 .10 C. De asemenea.1 şi 2 C. de strângere de date efectuate pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună începerea urmăririi penale. fie de către organul de cercetare penală. pentru fapte care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale. ridicare de înscrisuri. acte de investigaţie. în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale..Secţiunea a VII-a Actele premergătoare Actele premergătoare sunt mijloacele de investigaţie prin care se verifică seriozitatea unei sesizări. Începerea urmăririi penale Începerea urmăririi penale se dispune de către organul judiciar competent să efectueze urmărirea penală.pen. Actele premergătoare sunt potrivit art. Dispoziţia de începere a urmăririi penale are caracterul unui act procesual şi se consemnează într-o rezoluţie.pr. de strângere a mijloacelor materiale de probă. Secţiunea a VIII-a Desfăşurarea urmăririi penale 1. Actele premergătoare constau în acte de investigaţie. actele premergătoare pot fi efectuate şi de investigatori sub acoperire. Sarcina efectuării actelor premergătoare revine lucrătorilor operativi din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi din alte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.

1 1). Organul de cercetare. cercetarea penală se efectuează în legătură cu fapta şi cu făptuitorul respectiv). să îi comunice fapta pentru care este învinuit şi să îi dea explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are. organul de cercetare penală este obligat să înainteze actele încheiate procurorului. Cercetarea penală se poate desfăşura în 2 modalităţi: fără acţiune penală pusă în mişcare şi cu punerea în mişcare a acţiunii penale.Pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale se cer a fi îndeplinite cumulativ 2 condiţii: 1. În cazul în care instanţa admite această plângere.10 C. cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală. urmărirea penală se efectuează doar în legătură cu fapta şi în vederea descoperirii făptuitorului. 2. Din momentul în care se descoperă cine este autorul faptei. cercetarea penală se efectuează cu punerea în mişcare a acţiunii penale. organul de urmărire penală să fi fost sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege.273 al. Cercetarea penală Cercetarea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii pentru care s-a început urmărirea.10 (cu excepţiile arătate). inculpatului aflat în stare de libertate trebuie să îi pună în vedere că este obligat să se prezinte la toate chemările ce 14 .. Dacă procurorul este de acord cu această propunere. după punerea în mişcare a acţiunii penale.2781. în condiţiile legii (art. identificarea făptuitorului şi stabilirea răspunderii penale şi civile a acestuia. Dacă făptuitorul este cunoscut sau s-a formulat o învinuire împotriva unei persoane. Dacă făptuitorul nu este cunoscut. pentru a se constata dacă este sau nu cazul de a se dispune trimiterea în judecată.b1. cu excepţia celui de la lit. cauza se trimite înapoi procurorului în vederea începerii urmăririi penale.pr. iar acesta poate reveni asupra soluţiei date şi dispune începerea urmăririi. acesta devine învinuit. o confirmă printr-o rezoluţie motivată şi înştiinţează despre aceasta persoana care a făcut sesizarea. Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau din actele premergătoare rezultă că există una din situaţiile prevăzute de art. este obligat să îl cheme pe inculpat. din conţinutul actului de sesizare sau a actelor premergătoare efectuate să nu rezulte existenţa vreunui caz din cele prevăzute la art. În cauzele de o mai mare complexitate. De asemeni. Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţă în condiţiile art.pen. iar cercetarea continuă şi cu privire la făptuitor. 2.

Pentru îndeplinirea obligaţiei impuse de lege de prezentare a materialului de urmărire penală. se va încheia un proces verbal în care se consemnează şi declaraţiile. În cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare. la persoana inculpatului şi la ultima încadrare juridică dată faptei. de apărătorul acestuia şi contrasemnat de organul de urmărire penală. Organul de cercetare penală va întocmi un referat de terminare a cercetării penale pe care îl va înainta procurorului împreună cu dosarul cauzei. În cauzele în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală. afară de cazul în care cercetarea este efectuată chiar de procuror. După primirea dosarului.i se vor face în cursul procesului penal şi că are îndatorirea să comunice orice schimbare de adresă (art. Dacă cercetarea penală se efectuează de către procuror. iar la terminarea cercetării penale trage concluziile pe care le găseşte întemeiate şi rezolvă cauza fără a întocmi referat de terminare a cercetării penale. referat ce se înaintează împreună cu dosarul cauzei procurorului. Referatul de terminare a cercetării penale trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mişcare a acţiunii penale. I se asigură apoi posibilitatea de a lua cunoştinţă de îndată de material. acesta va proceda la prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului sau inculpatului. organul de cercetare. întocmeşte un referat în care se consemnează rezultatul cercetării.2 şi 3). Procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală trebuie semnat de învinuit sau inculpat. pregăteşte dosarul în vederea înaintării lui la procuror. 15 . Materialul de urmărire penală se prezintă învinuitului de către procuror. Prezentarea materialului de urmărire penală Prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie la terminarea urmăririi penale atât faţă de învinuit cât şi faţă de inculpat. iar inculpatului de către organul de cercetare penală. 3. cercetarea penală se consideră încheiată după completarea cercetării şi prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului. cererile şi răspunsurile învinuitului sau inculpatului. respectiv organul de cercetare penală cheamă pe învinuit sau pe inculpat în faţa sa şi îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală.237 alin. procurorul. procurorul trebuie să îl cheme pe inculpat şi să-i prezinte materialul de urmărire penală. Despre prezentarea materialului de urmărire penală. După ce organul de cercetare penală apreciază că a administrat toate probele necesare în cauză. arătându-i şi încadrarea juridică a faptei.

10 C. că a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat şi că acesta răspunde din punct de vedere penal.clasarea. i1 şi j C. atunci când urmărirea penală s-a desfăşurat fără învinuit în cauză. atunci când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există.restituirea cauzei la organul care a efectuat cercetarea pentru completarea sau refacerea urmăririi penale atunci când aceasta nu este completă sau a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale care garantează aflarea adevărului. procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi că urmărirea penală este completă.10.i nu se dispune încetarea urmăririi penale ci trimiterea în judecată pentru ca instanţa să poată dispune înlocuirea răspunderii penale. lit. . .trimiterea în judecată. acesta fiind necunoscut şi a intervenit una din situaţiile de la art.. În cazul prevăzut la art.încetarea urmăririi penale.b 1 se dispune şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ (mustrare. Rezolvarea cauzei de către procuror Procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului înaintat de organul de cercetare penală să procedeze la verificarea lucrărilor de urmărire penală şi să se pronunţe asupra acestora. În cazurile prevăzute de art. atunci când se constată că urmărirea a fost efectuată de un organ necompetent.a-e C.trimiterea cauzei la organul competent. . existând probele necesare şi legal administrate. 2.pr. amendă).pen.10 lit.pen. caz în care poate dispune: .pen. atunci când se constată că a intervenit una din situaţiile de la art.pr. procurorul constată că urmărirea penală nu este completă sau a fost efectuată cu nerespectarea dispoziţiilor legale sau a fost efectuată de un organ necompetent.262): 1.4. caz in care va dispune prin ordonanţă: . .10 lit.10 lit.pr. Cauza poate fi trimisă însă şi unui alt organ de urmărire competent. atunci când se constată că a intervenit una din situaţiile de la art. dacă procurorul consideră necesar.scoaterea de sub urmărire penală. mustrare cu avertisment. În urma verificărilor se pot ivi două situaţii (art. 16 .f-h.

10 lit. Rechizitoriu constituie. actul de sesizare a instanţei de judecată. i1 şi j şi există învinuit sau inculpat în cauză. întocmeşte un referat cu propunerea de încetare a urmăririi penale pe care îl înaintează împreună cu dosarul cauzei procurorului. când pentru unii este necesară trimiterea în judecată. atunci când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. Secţiunea a X-a Încetarea urmăririi penale Încetarea urmăririi penale are loc. Rechizitoriul se întocmeşte de procurorul care supraveghează urmărirea penală sau care efectuează personal urmărirea. constată că nu este cazul să se dispună încetarea sau dacă a dispus 17 .Secţiunea a IX-a Trimiterea în judecată Trimiterea în judecată se dispune de către procuror prin rechizitoriu dacă se constată că fapta există.264. dacă urmărirea s-a efectuat cu învinuit în cauză. Când acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale. în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare şi prin rezoluţie. iar pentru alţii scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi se întocmeşte doar rechizitoriu prin care se dispun soluţiile luate cu privire la toţi învinuiţii sau inculpaţii. conform art. primind propunerea organului de cercetare penală de încetare a urmăririi penale. conform art. În cazul în care procurorul. a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi acesta răspunde din punct de vedere penal.242. Dacă organul de cercetare penală constată existenţa unui caz din cele prevăzute la art. În cauzele complexe cu mai mulţi făptuitori.f-h. rechizitoriul îndeplineşte un dublu rol: este şi act de sesizare a instanţei dar este şi act de inculpare. pronunţă încetarea urmăririi penale prin ordonanţă.10 lit. i1 şi j. Dacă procurorul este de acord cu propunerea organului de cercetare penală.f-h.

10 lit b1. amendă). şi prin rezoluţie în caz contrar. împrejurări independente de voinţa organului de cercetare penală. Secţiunea a XI-a Scoaterea de sub urmărire penală Scoaterea de sub urmărire penală are loc. atunci când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. Procurorul dispune. în acest caz.încetarea doar parţial. va restitui dosarul acestui organ cu dispoziţia de a se continua cercetarea. mustrare cu avertisment. conform art. 18 . e necesar ca boala gravă să fie constată printr-o expertiză medico-legală. a învinuitului sau inculpatului. dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare. indiferent dacă acţiunea penală a fost sau nu pusă în mişcare. procurorul va dispune şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ (mustrare.a-e şi există învinuit sau inculpat în cauză. Secţiunea a XII-a Suspendarea urmăririi penale Prin suspendarea urmăririi penale se înţelege întreruperea temporară a urmăririi penale ca urmare a intervenirii unor împrejurări prevăzute de lege care împiedică desfăşurarea în continuare a actelor de urmărire. procurorul se pronunţă prin ordonanţă. la propunerea organului de cercetare penală.249. Suspendarea urmăririi penale se poate dispune dacă învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă care-l împiedică să ia parte la proces.10 lit. Alături de scoaterea de sub urmărire penală. Procedura scoaterii de sub urmărire penală este aceeaşi cu cea a încetării urmăririi penale. Pentru a putea conduce la suspendare. Dacă temeiul soluţiei adoptate îl constituie însă cazul prevăzut de art. scoaterea de sub urmărire prin ordonanţă.

la propunerea organului de cercetare penală. Conform art. 10. Redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţă. Reluarea se dispune în acest caz de către instanţă. a admis plângerea împotriva ordonanţei sau. Redeschiderea urmăririi penale se dispune de către procuror atunci când acesta constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia soluţia respectivă. când judecătorul. Reluarea se dispune în acest caz de către procuror. Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă se constată ca între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. la propunerea organului de cercetare penală. b) restituire a cauzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii urmăririi penale. urmărirea penală poate fi reluată în caz de: a) încetare a cauzei de suspendare. a rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. după care cauza este trimisă organului de cercetare penală care reia cercetarea din stadiul în care se afla în momentul scoaterii de sub urmărire penală sau al încetării urmăririi penale. c) redeschidere a urmăririi penale. după caz. 2781. de asemenea. organul de cercetare penală va continua să efectueze acele acte a căror îndeplinire nu este împiedicată de situaţia învinuitului sau inculpatului. Redeschiderea urmăririi penale are loc. potrivit art. Secţiunea a XIII-a Reluarea urmăririi penale Prin reluarea urmăririi penale se asigură readucerea procesului penal în prima sa fază dintr-un cadrul extraprocesual ori din faza de judecată pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei. prin sentinţă sau decizie.270.Procurorul dispune suspendarea. Pe timpul cât urmărirea penală este suspendată. prin ordonanţă. Organul de cercetare penală este obligat să se intereseze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea. 19 . prin ordonanţă.

Plângerea adresată procurorului Plângerea poate privi atât actele şi măsurile luate de organul de cercetare penală cât şi pe cele luate de procuror. a ordonanţei sau rezoluţiei de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale. de încetare a urmăririi penale sau de clasare a fost respinsă de procuror sau dacă acesta nu a fost soluţionată de acesta în termenul legal. ea trebuie să fie formulată în termen de 20 de zile de la data înştiinţării persoanelor interesate despre soluţia dată. a ordonanţei sau rezoluţiei de scoatere de sub urmărire.. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu. fie la organul de cercetare. Plângerea contra actelor procurorului sau contra actelor efectuate de organul de cercetare penală pe baza dispoziţiilor procurorului. Plângerea se adresează instanţei în termen de 20 de zile de la data comunicării de procuror a modului de rezolvare a plângerii adresate lui sau de la data expirării termenului de 20 .Secţiunea a XIV-a Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală Împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală pot face plângere atât părţile cât şi orice altă persoană. Plângerea împotriva actelor întocmite de organul de cercetare penală se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la procuror. Dacă plângerea se îndreaptă împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale. chiar străină de cauză. dacă respectivul act a adus o vătămare intereselor sale legitime. Procurorul este obligat să rezolve să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată. se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Plângerea adresată instanţei Persoana vătămată şi orice altă persoană a cărei interese legitime au fost vătămate pot face plângere la instanţă dacă plângerea lor împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.

poate dispune aducerea lor silit. Plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent. La soluţionarea plângerii se citează atât persoana faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire. iar modul de soluţionare trebuie comunicat de îndată persoanei care a făcut plângerea. 21 . şi admite plângerea. instanţa poate adopta una din următoarele soluţii: respinge plângerea. prin încheiere. ca tardivă. după caz. Dosarul va fi trimis instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul cauzei. trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale. Soluţionarea plângerii trebuie să aibă loc în cel mult 30 de zile de la data primirii ei de către instanţă. scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea procesului penal. dar dacă instanţa consideră necesară prezenţa lor. desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi.20 de zile în care procurorul trebuia sa soluţioneze plângerea. inadmisibilă sau nefondată. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei. când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei. desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi menţine soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată. de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. precum şi de orice altă persoană ale cărei interese au fost vătămate. reţine cauza spre judecare în primă instanţă. de persoana care a făcut plângerea. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului. prin sentinţă. prin sentinţă. admite plângerea. încetarea sau neînceperea urmăririi penale cât şi persoana care a făcut plângerea. indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă. Prezenţa procurorului este obligatorie. În soluţionarea plângerii. Sentinţa prin care instanţa s-a pronunţat asupra plângerii poate fi atacată cu recurs de procuror.

4. Bucureşti. Editura Lumina Lex. Octavian. 2. Pop. Andone Bantaş. 3. 2009 Bucureşti. Plângerea împotriva actelor şi măsurilor procurorului. Ionăşeanu. Dinu. Bucureşti. Aspecte teoretice şi practice. Urmărirea penală. Soluţii ce pot fi pronunţate în cazul urmăririi penale. Procedura începerii urmăririi penale. 2003 22 . Tun. Lefter. Editura Pintea. 5. Pintea. Serghie. 4. 3. Începerea. Editura Militară. 6. Ion. 1979 Cercetarea penală. Ştefan. Editura Global Print. Bucureşti. 2004 Elemente de tactică criminalistică. Eugen. Alexandru. penală? Care sunt organele care pot efectua urmărirea penală? Ce condiţii trebuie să fie îndeplinite pentru începerea urmăririi penale? Care sunt modalităţile în care poate fi sesizat organul de urmărire penală? Cum se desfăşoară cercetarea penală? Care este procedura prezentării materialului de urmărire penală? Ce rezolvare poate da cauzei procurorul la terminarea urmăririi penale? Care este rolul şi conţinutul rechizitoriului? Cărui organ i se pot adresa plângerile care vizează acte sau măsuri de urmărire Bibliografie 1. Alexandru. Mihălcioiu. 6. Bucureşti. fază a procesului penal. efectuarea şi terminarea urmăririi penale. Timişoara. 1999 Ministerului Administraţiei şi Internelor. Amalia. 7.Întrebări recapitulative 1. 8. Popa. Editura Editura Hamangiu. 5. Ion. 2. Alexandru. 2005 Mirton.

judecata în apel şi judecata în recurs. În marea majoritate a cauzelor penale. a părţilor şi a persoanelor chemate în interesul cauzei. anume prevăzute de lege. întrucât în această fază se realizează stabilirea cu caracter definitiv a vinovăţiei inculpatului. obiectul şi principiile specifice fazei de judecată 1. judecata poate parcurge trei grade de jurisdicţie: judecata în primă instanţă. Obiectul judecăţii Judecata are ca obiect aflarea adevărului în cauza supusă judecăţii şi tragerea la răspundere penală a inculpatului găsit vinovat sau. După rămânerea definitivă.CAPITOLUL II REGLEMENTARI COMUNE PRIVIND FAZA DE JUDECATA Secţiunea I-a Noţiunea. hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat şi poate fi pusă în executare. precum şi sancţionarea acestuia conform prevederilor legii penale. recurs în anulare). unele cauze putând fi judecate numai în primă instanţă şi în recurs. în vederea aflării adevărului cu privire la fapta şi inculpatul cu care a fost sesizată şi soluţionării legale şi temeinice a cauzei penale. nefiind susceptibile de apel. De la regula celor trei grade de jurisdicţie există şi excepţii. trecerea cauzei de la un grad la altul făcându-se fără ca hotărârea să rămână definitivă. O nouă judecare a acelei cauze este posibilă numai în situaţii excepţionale. Judecata reprezintă faza principală a procesului penal. Noţiune Judecata este activitatea procesuală şi procedurală desfăşurată de instanţa de judecată cu participarea procurorului. dimpotrivă. prin intermediul unei căi extraordinare de atac (contestaţie în anulare. absolvirea inculpatului de 23 . 2. revizuire. Cele trei (sau două) grade de jurisdicţie se înscriu în ciclul obişnuit al procesului penal.

Conform acestui principiu reglementat de art. Nemijlocirea parţială intervine atunci când se produc schimbări în completul de judecată pe parcursul judecăţii.290. Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat. nemijlocit de probele administrate şi de concluziile formulate de părţi şi de procuror şi să-şi formeze convingerea pe baza acestora. 3. Principiul oralităţii nu exclude însă consemnarea desfăşurării orale a şedinţei. Principiul oralităţii constă în aceea că judecata se desfăşoară oral. conform art. Contradictorialitatea.2. 1. 3.485 al. Nemijlocirea poate fi totală sau parţială. Nemijlocirea. Codul prevede însă şi unele derogări de la publicitatea şedinţei de judecată în sensul că judecata are loc în şedinţă secretă sau nepublică. La desfăşurarea judecăţii nepublice pot asista persoanele chemate potrivit legii la judecarea minorilor. prin viu grai. Principiile specifice fazei de judecată Pe lângă principiile fundamentale ale procesului penal care îşi găsesc aplicarea şi în această fază. Publicitatea. 24 . 2. 4. Şedinţa de judecată este nepublică. cu excepţia minorilor sub 16 ani. de pe poziţii procesuale egale şi având aceleaşi drepturi procesuale. şedinţa de judecată este publică. la desfăşurarea ei putând participa orice persoană. părţile şi apărătorii acestora. respectiv de apărare să fie exercitate de subiecţi diferiţi. demnităţii sau vieţii intime a unei persoane. în cazul în care inculpatul este minor.învinuirea formulată împotriva sa când există o cauză de excludere sau de înlăturare a răspunderii penale. moralei. judecată este aşezată şi pe nişte principii specifice. anume ca judecata să aibă loc de la început şi până la pronunţarea hotărârii cu aceiaşi judecători care au fost prezenţi tot timpul în completul de judecată. şedinţa de judecată va fi publică. Oralitatea. dar şi alte persoane cu încuviinţarea instanţei. Principiul contradictorialităţii exprimă cerinţa ca funcţiile procesuale de învinuire. apreciate unanim ca asigurând cele mai bune condiţii pentru soluţionarea legală şi temeinică a cauzelor penale. Nemijlocirea totală presupune unicitatea completului de judecată. Dacă în cauză sunt şi inculpaţi minori şi inculpaţi majori şi disjungerea nu este posibilă. Acest principiu exprimă cerinţa ca instanţa de judecată care urmează să soluţioneze cauza să ia cunoştinţă direct.

arhivari. Stabilirea termenului de judecată se face în funcţie de gradul de încărcare a instanţei cu cauze. persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor. În cazurile în care legea impune asistenţă juridică obligatorie şi inculpatul nu are apărător ales. spre vedere. vor fi citaţi la judecată şi martorii. c) Citarea părţilor şi a altor persoane chemate în interesul cauzei. raţiune pentru care nu li se aplică principiile specifice ale judecăţii. Dacă însă instanţa consideră că este necesară prezenta uneia dintre părţile lipsă. După preluarea dosarului de către completul desemnat să desfăşoare activitatea de judecată. De asemenea. amânând în acest scop judecata.Secţiunea a II-a Reglementări comune privind pregătirea judecăţii Pregătirea şedinţei de judecată se caracterizează prin efectuarea unor acte care asigură buna desfăşurarea a şedinţei de judecată. dosarele nou formate vor fi transmise. odată cu fixarea termenului de judecată. se îngrijeşte ca lista cauzelor fixate pentru judecată sa fie intocmită şi afişată la instanţă. d) Asigurarea apărării. preşedintele instanţei este obligat. Alături de părţi. pentru ca la termenul de judecată fixat judecarea cauzei să nu sufere amânare. după înregistrare în registratura instanţei. La întocmirea 25 . Preşedintele completului de judecată are îndatorirea sa ia din timp toate măsurile necesare. aceste acte sunt acte de administrare a justiţiei. Neprezentarea părţilor legal citate nu împiedică judecarea cauzei. dar ţinându-se cont şi de urgenţa cauzelor. cu 24 de ore înaintea termenului de judecată. se va proceda la fixarea termenului de judecată. poate lua masuri pentru prezentarea acesteia. Ele sunt efectuate în afara şedinţei de judecată de către preşedintele instanţei şi de personalul auxiliar: grefieri. judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. să ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Pregătirea şedinţei de judecată în oricare dintre etapele sale presupune efectuarea următoarelor acte: a) Desemnarea completului de judecată. Potrivit art.291. b) Fixarea termenului de judecată. e) Alte măsuri pregătitoare. experţii şi interpreţii a căror prezenţă este necesară în interesul cauzei. În vederea repartizării pe complete şi a stabilirii primului termen de judecată.

nemijlocit şi contradictoriu în faţa completului de judecată.296 al. iar în caz contrar se impune amânarea cauzei. pot participa la judecată. are dreptul de a atrage atenţia persoanelor aflate în sală că sunt obligate să păstreze disciplina şedinţei şi poate dispune.listei se ţine seama de data intrării cauzelor la instanţă. dându-se întâietate cauzelor în care sunt deţinuţi şi celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenţă. în prezenţa procurorului şi a părţilor. 2. după care se comunică preşedintelui care din ele s-au prezentat. Apelul se face de către grefier. Conducerea şedinţei impune şi asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei. cauza a cărei judecare este la rând. În cazul în care procedura este îndeplinită se trece la judecarea cauzei în continuare. atunci când aceştia participă la judecată. preşedintele instanţei poate limita accesul publicului în sala de şedinţă în raport de capacitatea acesteia. Strigarea cauzei şi apelul celor citaţi. în caz de repetare sau de abateri grave. Preşedintele anunţă. nu este dată în căderea completului. Conducerea şedinţei de judecată. Acesta îndeplineşte toate îndatoririle date de lege şi decide asupra cererilor formulate de părţi.1. dispunând facerea apelului părţilor şi al celorlalte persoane citate. potrivit ordinii de pe lista de şedinţă. Această activitate se îndeplineşte de preşedintele completului de judecată care va declara şedinţa deschisă pentru a se atrage atenţia celor prezenţi că judecata a început şi că trebuie să se conformeze solemnităţii acesteia. Deschiderea şedinţei de judecată. Secţiunea a III-a Reglementări comune privind desfăşurarea şedinţei de judecată Şedinţa de judecată se desfăşoară public. Dacă părţile s-au prezentat deşi nu au fost citate sau nu au primit citaţia. preşedintele având îndatorirea să stabilească identitatea acestora. putând lua orice măsură necesară în acest scop. 3. cu respectarea următoarelor dispoziţii cu caracter general: 1. îndepărtarea persoanelor respective din sală. Conform art. dacă rezolvarea acestora 26 . oral. conducerea şedinţei de judecată este atributul preşedintelui completului de judecată. Preşedintele veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei. În acest sens.

8. Cererile şi excepţiile formulate de procuror şi de către părţi. consemnând toate afirmaţiile. regularitatea actului de sesizare. în vederea refacerii acestuia. Încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi.300). În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii. Verificarea sesizării instanţei (art. Preşedintele instanţei este obligat într-o asemenea situaţie să constate săvârşirea acelei infracţiuni şi să-l identifice pe făptuitor. participanţii la proces primesc. 6. iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop. după înregistrarea dosarului la instanţă. la cerere.4. 9. Suspendarea judecăţii. acestea vor fi verificate şi. Note privind desfăşurarea procesului. rectificate pe 27 . eventual. întrebările şi susţinerile celor prezenţi. iar în caz de contestare a notelor grefierului. După terminarea şedinţei de judecată. 7. încheind în acest sens un proces verbal ce va fi trimis procurorului. periodic şi nu mai târziu de 60 de zile.3001). inclusiv ale preşedintelui completului. dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare. precum şi cele invocate din oficiu de către instanţă. Procurorul şi părţile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de către preşedinte. Dacă inculpatul este trimis în judecată în stare de arest. să verifice din oficiu. În cursul şedinţei de judecată. Suspendarea cursului judecăţii poate interveni în trei situaţii: în cazul unei boli grave a inculpatului. grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. Întreaga desfăşurare a şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio. Verificarea arestării inculpatului (art. Prin infracţiune de audienţă se înţelege orice faptă prevăzută de legea penală săvârşită în cursul şedinţei de judecată. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive are loc şi în cursul judecăţii. după care instanţa se pronunţă asupra lor prin încheiere motivată. în camera de consiliu. şi de la comunicare. Rezolvarea chestiunilor incidente. Constatarea infracţiunilor de audienţă (art. legalitatea şi temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia. ca chestiuni prealabile. pentru cei lipsă. Instanţa este datoare să verifice din oficiu. câte o copie de pe notele grefierului. la prima înfăţişare. atunci când se ridică în faţa instanţei o excepţie de neconstituţionalitate a unei text de lege în legătură cu cauza şi în caz de extrădare activă.299). instanţa este obligată. sunt puse în discuţie în şedinţă. Recursul nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile. 5.

Încheierea de şedinţă. Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută ce va fi semnată de toţi membrii completului de judecată.306. După pronunţare. Opinia separată se consemnează şi se motivează obligatoriu.baza înregistrărilor din cursul şedinţei. hotărârea se ia cu majoritate. din motive temeinice. grefierul întocmeşte după fiecare termen de judecată. de îndată după închiderea dezbaterilor. Contestarea notelor se poate face până la termenul de judecată următor. soluţia dată cauzei nu mai poate fi schimbată sau modificată. Pronunţarea are loc în şedinţă publică. În cazul în care completul este format din doi judecători şi unanimitatea nu poate fi întrunită. Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de grefier. judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă. judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa. Pronunţarea hotărârii se face prin citirea minutei de către preşedintele instanţei de judecată asistat de către grefier. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii se fac. soluţia dată cauzei se trece şi în condica de şedinţă a instanţei judecătoreşti. Când unanimitatea nu poate fi întrunită. Secţiunea a IV-a Reglementări comune privind deliberarea şi pronunţarea hotărârii Deliberarea este activitatea prin care membrii completului de judecată se sfătuiesc asupra soluţiei pe care trebuie să o adopte cu privire la cauza ce a făcut obiectul judecăţii. Din momentul semnării minutei de către judecători. potrivit art. Deliberarea are loc în secret şi la ea iau parte doar membrii completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea. iar hotărârea se redactează în cel mult 20 de zile. Dacă din deliberare rezultă mai mult decât două păreri. Pe baza notelor luate în cursul şedinţei de judecată. Acest act oglindeşte întreaga desfăşurare a judecăţii la termenul respectiv. afară de cazul când. Fiecare dintre judecători are vot egal în soluţionarea cauzei. fără citarea părţilor. 10. Termenul este de 28 . sunt amânate dar nu mai mult de 15 zile. încheierea de şedinţă.

Dispozitivul indică soluţia adoptată de instanţă. ori de câte ori instanţa este chemată să dispună asupra unei măsuri procesuale sau procedurale sau să efectueze un act. recursului. Secţiunea a V-a Felurile hotărârilor judecătoreşti Instanţele judecătoreşti pot pronunţa trei feluri de hotărâri: încheieri. în general însă orice hotărâre judecătorească cuprinde 3 părţi: partea introductivă (practicaua). recursului în interesul legii. expunerea (considerentele) şi dispozitivul (minuta). În cursul judecăţii toate măsurile luate de instanţă se menţionează în încheierea de şedinţă. numele judecătorilor. ea se pronunţă printr-o încheiere. 29 . Hotărârea se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei şi se semnează de toţi membrii completului de judecată şi de grefier. Încheierile sunt hotărârile prin care instanţa de judecată rezolvă toate chestiunile premergătoare soluţionării fondului. Tot sentinţe se numesc şi hotărârile prin care prima instanţă soluţionează cererile care deschid o procedură de judecată cu privire la executarea pedepsei sau o cale de atac extraordinară de competenţa primei instanţe (revizuirea). datele generale ale cauzei. Sentinţele sunt hotărârile prin care prima instanţă soluţionează fondul cauzei sau se dezinvesteşte fără să soluţioneze fondul cauzei. caracterul public sau secret al şedinţei. chestiunile de drept rezolvate şi soluţia ce rezultă din cele reţinute în fapt şi în drept de instanţă. În faza de urmărire penală. Cuprinsul hotărârii judecătoreşti variază de la o hotărâre la alta. Deciziile sunt hotărârile prin care instanţa se pronunţă asupra apelului. Partea introductivă cuprinde date cu privire la instanţa care a judecat.recomandare ca şi cel pentru care se pot amâna deliberarea şi pronunţarea astfel încât nerespectarea lui nu produce consecinţe asupra actului. precum şi hotărârile prin care instanţa de recurs soluţionează fondul cauzei după rejudecare. identitatea părţilor şi a apărătorilor lor. Expunerea arată obiectul judecăţii. a procurorului şi a grefierului. sentinţe şi decizii.

30 . Aspecte metodologice.Întrebări recapitulative 1. Popa. Editura Junimea. 2000. Care sunt principiile care guvernează activitatea de judecată? 2. 2003 2. Editura Hamangiu. Plăeşu. Ştefănescu. Teodora Eleonora. Surdescu. Garanţiile juridice ale respectării legii procesual penale în activitatea de judecată. 3. Rodica Aida. Bucureşti. Ce presupune deliberarea? 5. Care sunt actele ce trebuie efectuate pentru pregătirea şedinţei de judecată? 3. Care sunt felurile hotărârilor judecătoreşti? Bibliografie 1. Minuta – act al deliberării în procesul penal român. Bucureşti. 2007. Editura All Beck. Judecata în cauzele penale. Beatrice. Ioana. Iaşi. Reguli de bază. Care sunt reglementările comune şedinţei de judecată în oricare dintre etapele judecăţii? 4.

în lipsa căreia judecata nu poate avea loc. Obiectul judecăţii în primă poate fi extins în cursul desfăşurării judecăţii prin extinderea acţiunii penale sau a procesului penal cu privire la noi acte materiale. La judecata în primă instanţă trebuie să se soluţioneze fondul cauzei. în cauzele în care vreunul din inculpaţi se află în stare de detenţie sau în vreuna dintre situaţiile care impun asistenţa juridică 31 . mai puţin la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde se judecă în primă instanţă în complet de 3 judecători. şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea. Completul de judecată în primă instanţă este alcătuit dintr-un singur judecător. la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare a instanţei. obiectul şi participanţii la judecata în primă instanţă 1. iar în caz de extindere a procesului penal. în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare. conform art. participarea sa este obligatorie atunci când instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu. la noi fapte sau noi persoane. Obiectul judecăţii Judecata în primă instanţă se mărgineşte.317. iar la judecătorie. Procurorul participă în mod obligatoriu la judecata în primă instanţă desfăşurată la alte instanţe decât judecătoria. Noţiune Judecata în primă instanţă este etapa iniţială şi obligatorie a judecăţii fără de care nu se poate vorbi de actul de justiţie.CAPITOLUL III JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ Secţiunea I-a Noţiunea. anume să se constate dacă învinuirea adusă inculpatului este întemeiată şi în caz afirmativ. 2. Participanţii la judecata în primă instanţă La judecata în primă instanţă pot lua parte atât părţile cât şi procurorul şi întotdeauna participă instanţa de judecată. 3. Totodată rezolvarea fondului cauzei impune şi pronunţarea asupra pretenţiilor civile ale părţii civile. să se aplice sancţiunea prevăzută de legea penală.

neprezentarea sa nu va împiedica judecarea cauzei. fie au fost ascultate ca martor în faza de urmărire sau serviciile lor au fost folosite în cauză ca experţi sau interpreţi. 32 . primind dosarul cauzei. Inculpatul aflat în stare de liberate poate să nu se prezinte la judecată. Dacă însă inculpatul este arestat sau se află în stare de deţinere. Dacă procedura de citare este legal îndeplinită. Întrucât calitatea de inculpat există întotdeauna la data sesizării instanţei. aducerea inculpatului la judecată este obligatorie. La şedinţele de judecată privind alte infracţiuni. precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. Secţiunea a II-a Măsuri premergătoare şedinţei de judecată în primă instanţă Pregătirea şedinţei de judecată în primă instanţă este supusă reglementărilor comune în materia judecăţii cu unele dispoziţii specifice acestei etape a judecăţii. fixează de îndată termen de judecată şi dă dispoziţie pentru citarea persoanelor care trebuie să fie chemate la judecată. Preşedintele instanţei de judecată. cercetarea judecătorească şi dezbaterile. Secţiunea a III-a Şedinţa de judecată în primă instanţă Şedinţa de judecată în primă instanţă parcurge trei stadii procesuale: începutul şedinţei. Persoana vătămată prin infracţiune va fi citată chiar dacă nu s-a constituit parte civilă sau nu a declarat că doreşte sa participe la proces ca parte vătămată pentru a i se da posibilitatea să dobândească calitatea de parte în faţa instanţei. acesta va trebui să fie citat în această calitate. procurorul participa doar când consideră necesar. fie sunt părţi.obligatorie. Sunt citate toate persoanele care au dobândit o calitate procesuală în cauză. iar citaţia trebuie să-i fie înmânată cu cel puţin 5 zile înaintea termenului fixat pentru judecată.

În ceea ce le priveşte pe celelalte părţi. în conformitate cu reglementările comune fazei de judecată. Sunt întrebaţi apoi procurorul şi părţile daca au de formulat excepţii. judecata va continua. În cazul în care inculpatul se află în stare de detenţie.1. Când actul nu a fost comunicat. iar în caz de neîndeplinire a procedurii de citare faţă de una din ele se va proceda la amânarea cauzei dispunându-se citarea în condiţiile legii. Se cere apoi martorilor prezenţi să părăsească sala de şedinţă şi să nu se îndepărteze fără încuviinţarea preşedintelui. Dacă inculpatul nu este prezent dar procedura de citare este corect îndeplinită şi nu există nici o dispoziţie care să impună prezenţa obligatorie a acestuia. preşedintele trebuie să se încredinţeze că acesta a primit copia actului de sesizare. marcându-se astfel trecerea la cel de-al doilea stadiu al şedinţei. Instanţa este obligată. Se verifică în primul rând prezenţa şi identitatea inculpatului. Dacă cererile au fost rezolvate şi nu s-a ajuns la o amânare a cauzei ori la dezinvestirea instanţei. preşedintele instanţei de judecată va dispune citirea actului de sesizare a instanţei. Experţii rămân în sală. cercetarea judecătorească. se aplică dispoziţiile generale: dacă au fost legal citate şi nu s-au prezentat vor fi judecate în lipsă. cereri sau propun efectuarea de probe noi. judecata se amână. Interpreţii rămân întotdeauna în sală pentru a asigura traducerile necesare desfăşurării şedinţei de judecată. iar preşedintele va înmâna pe loc o copie de pe actul de sesizare. 33 . Judecata se amână la cererea inculpatului şi atunci când comunicarea copiei de pe actul de sesizare s-a făcut cu nerespectarea termenului legal de 5 zile sau nu a fost îndeplinită legal procedura de citare. judecata se va desfăşura în lipsa inculpatului. afară de cazul în care instanţa dispune altfel. Dacă partea este prezentă şi acceptă desfăşurarea judecăţii cu toate că nu a fost legal citată. de asemeni. Începutul şedinţei de judecată Începutul şedinţei de judecată este marcat de strigarea cauzei de către preşedintele instanţei. urmată de dispoziţia de a se face apelul părţilor şi a celorlalte persoane care au fost citate. făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă. După apelul părţilor se face apelul martorilor. experţilor şi interpreţilor. să procedeze la verificarea regularităţii sesizării sale şi a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului. dacă inculpatul cere. Preşedintele explică apoi persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă sau că poate participa ca parte vătămată în proces.

dispune. celorlalte părţi. Instanţa poate dispune totuşi unele schimbări ale ordinii.2. Potrivit art. instanţa. Mijloacele materiale de probă pot fi examinate de către membrii completului de judecată.întâi se ascultă inculpatul. Se trece apoi la ascultarea inculpatului potrivit procedurii prevăzute în Partea generală a Codului. schimbarea ordinii nu poate fi dispusă decât după ascultarea acestuia. dacă apreciază că este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti. atrăgându-i-se atenţia că tot ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. dacă este necesar. dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor. pe rând. Când inculpatul este prezent. Aceeaşi procedură de ascultare se foloseşte şi în cazul ascultării expertului sau interpretului. şi doar într-o anumită ordine . Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă. actele de cercetare judecătorească se pot efectua doar când procedura este completă. din oficiu sau la cerere. După ascultarea inculpatului se procedează la ascultarea celorlalte părţi aplicânduse aceleaşi reguli ca şi la ascultarea inculpatului. aducerea şi prezentarea acestora. fiecare martor după ce s-a depus jurământul prevăzut de lege. precum şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti.321. Începerea cercetării judecătoreşti este marcată de citirea actului de sesizare a instanţei sau de prezentarea succintă a acestuia de către grefier la dispoziţia preşedintelui completului. de către procuror şi de către părţi şi pot fi prezentate şi martorilor sau experţilor pentru a le recunoaşte sau pentru a face observaţii cu privire la ele. când socoteşte că este necesar. experţii şi interpreţii după care se procedează la prezentarea mijloacelor materiale de probă. 34 . experţilor. Instanţa dispune citirea declaraţiilor anterioare şi atunci când martorul face declaraţii care sunt în contrazicere cu cele date anterior. instanţa va dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei. Instanţa trece apoi la ascultarea martorilor. fiind lăsat să declare tot ceea ce ştie cu privire la cauză. Cercetarea judecătorească Cercetarea judecătorească are ca obiect readministrarea tuturor probelor care au fost administrate în cursul cercetării penale dar şi administrarea oricăror alte probe noi necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Când în cauza supusă judecăţii există mijloace materiale de probă. I se explică apoi inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce şi i se aduce la cunoştinţă că are dreptul de a nu face nici o declaraţie. apoi celelalte părţi. martorilor. martorii.

înainte de terminarea acesteia. se constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizarea a instanţei nu este corectă. ori dacă s-au efectuat completările cerute. Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre. 35 . probe noi. şi de la comunicare. la schimbarea încadrării juridice a faptei sau la extinderea obiectului judecăţii. înainte de terminarea cercetării judecătoreşti. în 3 zile de la pronunţare. schimbarea încadrării juridice presupune două obligaţii pentru instanţă : să pună în discuţia părţilor noua încadrare dată faptei . 3. În toate situaţiile. dacă este cazul. pentru cei lipsă. prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător. a) Restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale Restituirea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale (art. instanţa constată că în cauza supusă judecăţii. schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa.332) se dispune atunci când. în raport de probele administrate.După ce au fost readministrate toate probele strânse în cursul urmăririi penale. sesizarea instanţei. cercetarea penală s-a efectuat de un alt organ decât cel competent. Dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse. în urma cercetării judecătoreşti. pot interveni unele incidente procesuale care determină fie o întrerupere a cursului judecăţii. Aceste incidente pot conduce la restituirea cauzei la procuror. Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale şi în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei. preşedintele declară terminată cercetarea judecătorească. b) Schimbarea încadrării juridice (art. să atragă atenţia inculpatului că are dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea. Incidente ivite în cursul cercetării judecătoreşti În cursul cercetării judecătoreşti. fie o modificare a cursului iniţial. preşedintele instanţei va da cuvântul procurorului şi părţilor pentru ca aceştia să-şi propună.334) intervine în cursul judecăţii atunci când. pentru cei prezenţi.

335) se dispune de către instanţa de judecată. instanţa va trebui să pună în discuţie faptele sau persoanele cu privire la care s-a dispus extinderea şi să procedeze şi la schimbarea încadrării juridice în raport de noua situaţie reţinută. dacă în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale. săvârşirea de către altă persoană a unei alte infracţiuni care are legătură cu fapta pentru care este judecat inculpatul. Procedura extinderii este diferită după cum procurorul este sau nu prezent la judecată. Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane este reglementată de art. extinderea procesului penal pentru alte fapte poate avea loc atunci când se descoperă în cursul judecăţii în primă instanţă date din care rezultă că inculpatul a mai săvârşit şi o altă faptă prevăzută de legea penală în legătură cu cea pentru care este judecat. fie pentru alte persoane. precum şi părţilor. instanţa procedează la judecarea infracţiunii în întregul ei. alte fapte sau persoane decât cele cuprinse în actul de sesizare iniţial.337 şi are în vedere două situaţii: judecat.340 impune următoarea 36 participarea unei alte persoane la săvârşirea faptei pentru care inculpatul este . dacă este cazul. Extinderea procesului penal se poate realiza fie pentru alte fapte. realizându-se în acest fel sesizarea instanţei şi cu privire la alte acte materiale. fie şi pentru alte fapte şi alte persoane. Dispoziţia de extindere a acţiunii penale poate fi luată la cererea procurorului.c) Extinderea obiectului judecăţii se poate realiza în cursul cercetării judecătoreşti prin extinderea acţiunii penale sau a procesului penal. a părţii civile sau din oficiu. În cadrul dezbaterilor judiciare se dă cuvântul procurorului. Extinderea acţiunii penale (art. punând în discuţie actele cu privire la care s-a dispus extinderea şi făcând. săvârşirea ei de către inculpat. acestea din urmă putând pune concluzii personal sau prin apărător.336. împrejurările care stabilesc răspunderea penală şi civilă a acestuia. După extinderea acţiunii penale. Dezbaterile judiciare Dezbaterile judiciare constau în concluziile pe care le pun oral procurorul şi părţile din proces asupra fondului cauzei: existenţa sau inexistenţa infracţiunii. 4. aplicaţia dispoziţiilor privind încadrarea juridică. a părţii vătămate. care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată. prin încheiere. Art. Conform art. În cazul în care se dispune extinderea procesului penal.

ordine: procurorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente şi inculpatului. În cazul în care sunt mai multe persoane care au calitatea de parte vătămată sau de inculpat, se dă cuvântul, în ordinea arătată, tuturor celor care formează un grup procesual. Momentul final al dezbaterilor este marcat de ultimul cuvânt al inculpatului. Potrivit art.341, înainte de a declara dezbaterile închise, preşedintele instanţei este obligat să îi acorde inculpatului ultimul cuvânt. Exercitarea acestui drept se poate face numai de către inculpat, personal. După ce inculpatul a avut ultimul cuvânt, instanţa va declara dezbaterile închise şi, dacă socoteşte că e necesar, va cere părţilor să depună concluzii scrise. Părţile şi procurorul pot depune concluzii scrise chiar dacă acestea nu au fost cerute de instanţă.

Secţiunea a IV-a Deliberarea şi pronunţarea hotărârii

Deliberarea are loc prin întrunirea membrilor completului după încheierea şedinţei de judecată, în vederea evaluării întregului material probator al cauzei în scopul stabilirii soluţiei ce va fi dată cauzei. Completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept. Rezolvarea acţiunii penale Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, una din următoarele soluţii: condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. Dispunând achitarea pentru cazul prevăzut de art.10 lit.b 1, respectiv încetarea procesului penal şi înlocuirea răspunderii penale (art.10 lit.i), instanţa va dispune şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Rezolvarea acţiunii civile Odată cu acţiunea penală, instanţa este obligată să se pronunţe si asupra acţiunii civile ce a fost promovată sau exercitată în faţa sa. Potrivit art.348, instanţa este obligată, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, să se pronunţe asupra reparării pagubei materiale şi a

37

daunelor morale în cazurile prevăzute în art.17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totala ori parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii. În rezolvarea laturii civile, instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile sau poate respinge acţiunea civilă. Instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut în art.10 lit.b, ori când pronunţă încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevăzute în art.10 lit. f si j. Alte măsuri asupra cărora poartă deliberarea - măsurile preventive şi starea de liberate. Instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe şi cu privire la luarea, menţinerea sau revocarea măsurii arestării inculpatului. - măsurile asigurătorii. Instanţa, în cazul când admite acţiunea civilă, examinează şi necesitatea luării masurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior. Când instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile, măsurile asigurătorii luate în cursul procesului se menţin timp de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, timp în care partea civilă are posibilitatea să introducă acţiune în faţa instanţei civile. - cheltuielile judiciare. Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută ce va fi pronunţată în şedinţă publică de preşedintele instanţei de judecată asistat de grefier. După pronunţarea hotărârii preşedintele trebuie să explice părţilor prezente că pot declara apel sau, după caz, recurs în cauză şi să consemneze eventualele apeluri ori recursuri declarate oral în şedinţa de pronunţare. Hotărârea se redactează în termen de cel mult 20 de zile, iar după redactare inculpaţilor amintiţi anterior li se comunică copii de pe aceasta.

38

Secţiunea a V-a Sentinţa penală

Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă sau prin care aceasta se dezinvesteşte fără să soluţioneze fondul poartă denumirea de sentinţă. 1. Cuprinsul sentinţei penale Sentinţa penală cuprinde ca orice hotărâre judecătorească 3 părţi: partea introductivă, expunerea şi dispozitivul. 2. Efectele sentinţei penale Întrucât judecata poate parcurge două sau trei grade de jurisdicţie, neexistând cauze ce sunt soluţionate în fond în primă şi ultimă instanţă, sentinţa penală este nedefinitivă în momentul pronunţării sale. Deşi nedefinitivă, sentinţa penală produce totuşi unele efecte: de recurs; impune punerea în executare a dispoziţiilor executorii (cele referitoare la arestarea sau punerea în libertate a inculpatului, la măsurile asiguratorii şi la confirmarea măsurii de siguranţă a internării medicale). După rămânerea definitivă, sentinţa penală are un dublu efect: pe de o parte, hotărârea trece sub autoritatea lucrului judecat, fiind împiedicată desfăşurarea unui proces penal cu privire la acea cauză (art.10 lit.j), iar pe de altă parte, se naşte posibilitatea şi obligaţia punerii hotărârii în executare de către organele competente. dezinvesteşte instanţa de judecarea cauzei, aceasta nemaiavând dreptul de a determină prin pronunţarea sau comunicarea sa scurgerea termenului de apel sau modifica soluţia adoptată;

39

Ce incidente pot interveni în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă? 4. Bogdan. Theodor. 2. 2006. Judecata în primă instanţă în procesul penal. Care este procedura extinderii procesului penal? 5.Întrebări recapitulative 1. Judecata în primă instanţă. Mrejeru. Aspecte teoretice şi jurisprudenţă în materie. Iordache. Magdalena. Bucureşti. Care este semnificaţia dezbaterilor judiciare? 6. Bucureşti. Ce structură are şedinţa de judecată în primă instanţă? 2. Care sunt actele ce trebuie efectuate înainte de citirea actului de sesizare a primei instanţe? 3. Judecata în primă instanţă. Dumitru. Editura Editas. 2008 3. Cum se desfăşoară deliberarea în faţa primei instanţe? Bibliografie 1. Editura Hamangiu. Bucureşti. 40 . Editura Universul Juridic. 2005. Gheorghe. Mrejeru. Procesul penal.

41 . sunt arătaţi în art.CAPITOLUL IV CĂILE ORDINARE DE ATAC Secţiunea I-a Reglementări comune privind căile ordinare de atac 1. 2.362 şi 3852. Aşadar. precum şi întinderea acestui drept pentru fiecare dintre ei. în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Codul de procedură penală reglementează două căi de atac ordinare: apelul şi recursul. dar şi latura penală. în ce priveşte latura penală şi latura civilă. fiecărui subiect procesual ale cărui drepturi au făcut obiectul judecăţii. dar în toate cauzele penale. înainte de rămânerea lor definitivă în scopul descoperirii şi îndreptării eventualelor erori pe care acestea le-ar cuprinde. iar pentru inculpat. pot declara apel sau recurs: a) procurorul. interpretul şi apărătorul. f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. b) inculpatul. c) partea vătămată. Persoanele care pot acţiona prin căile de atac ordinare Dreptul de a uza de o cale de atac ordinară aparţine. în ce priveşte latura civilă. Subiecţii procesuali care au drept de apel şi de recurs. cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora. Noţiune Căile ordinare de atac sunt mijloacele prevăzute de lege prin care se exercită un control judecătoresc asupra hotărârilor judecătoreşti prin care s-a soluţionat a cauză penală. în principiu. e) martorul. Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. numai în ce priveşte latura penală. şi de către soţul acestuia. b)-f) şi de către reprezentantul legal şi de către apărător. expertul. d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente.

Instanţa poate totuşi dispune suspendarea provizorie a hotărârii apelate până la soluţionarea apelului sau a recursului declarat peste termen. Căile de atac ordinare se declară în scris printr-o cerere semnată personal de persoana care uzează de calea de atac. Apelul şi recursul peste termen (art. apelul şi recursul pot fi declarate în scris sau oral. din localitatea unde domiciliază 42 . .3.partea să fi fost oprită să declare apel ori recurs de o cauză temeinică de împiedicare.să nu fi trecut mai mult de 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile din hotărâre. se cer a fi îndeplinite două condiţii: .365 şi 3853al. secretarul consiliului local.363 şi 385 3. Repunerea în termen (art. Procedura de declarare a căilor ordinare de atac Conform art. cererea va fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de apărător ori de primarul. Termenul de declarare al căilor de atac ordinare Conform art. Calea de atac declarată peste termen investeşte instanţa cu rejudecarea cauzei dar nu suspendă executarea hotărârii atacate. 4.2) Pentru a interveni repunerea în termen se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiţii: . Repunerea în termen în termen se dispune la cererea motivată a persoanei care nu a putut declara apel sau recurs în termen.2) Pentru ca un apel sau un recurs declarat peste termen să investească instanţa cu judecarea apelului ori recursului declarat.364 şi 3853al. durata termenului de apel şi a celui de recurs este de 10 zile. sau de funcţionarul desemnat de aceştia. Codul reglementează însă două remedii procesuale prin care decăderea este înlăturată dacă sunt îndeplinite anumite condiţii stabilite de lege: repunerea în termen şi apelul sau recursul peste termen. cu excepţia cazurilor când legea dispune altfel. Pentru persoana care nu poate să semneze. iar dacă cererea este admisă. .366 şi 3854. calea de atac este considerată ca făcută în termen producând toate efectele pe care legea i le atribuie (inclusiv efectul suspensiv).partea să fi lipsit atât la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare. Nedeclararea căii de atac în termen duce la decăderea din exerciţiul dreptului şi la respingerea căii de atac formulate ca fiind tardivă.să nu fi trecut mai mult de 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile din hotărâre.

fie la instanţa de apel.persoana. Renunţarea expresă poate fi făcută de parte. cu obligaţia pentru instanţă de a consemna aceasta într-un proces-verbal. atâta timp cât curge termenul de apel sau de recurs. iar daca partea se afla în stare de deţinere. părţile pot renunţa în mod tacit sau expres la calea de atac (art. devolutiv. Renunţarea tacită intervine atunci când partea lasă termenul să se împlinească fără a formula apel sau recurs. personal sau prin mandatar cu procură specială. oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul sau recursul declarat până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel ori de recurs. patru efecte: suspensiv. Efectul suspensiv priveşte însă doar acele dispoziţii din hotărâre care se referă la persoana care a formulat calea de atac sau la care aceasta se referă. Căile de atac ordinare pot fi declarate şi oral în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată. Efectul suspensiv Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. putând fi modificate sau înlăturate la judecata în apel sau în recurs. fie printr-o cerere scrisă depusă la instanţă. 6.2.2).370-373 şi art. Efectele declaraţiei de apel sau de recurs Declararea apelului sau a recursului produce.3858. Declararea apelului sau a recursului are ca efect suspendarea în continuare a executării hotărârii atacate. Retragerea apelului sau recursului declarat Potrivit dispoziţiilor art.3855. 43 . 7.369 şi 3854 al. Renunţarea la apel sau la recurs După pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a căii de atac. toate dispoziţiile din hotărâre sunt suspendate. Ca urmare. extensiv şi neagravarea situaţiei în propria cale de atac. potrivit art. dispoziţiile civile şi penale din hotărâre nu sunt executorii. Partea poate reveni asupra renunţării făcute dar numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai până la expirarea termenului de apel ori de recurs. Cererea nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei. fie oral în şedinţa în care are loc pronunţarea.368 şi 3854 al. 5. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.

Când recursul este a doua cale de atac ce poate fi exercitată în cauză. Efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac Conform acestui efect.3859.Efectul devolutiv Prin efect devolutiv se înţelege transmiterea. a cauzei spre o nouă judecată. şi cu privire la persoanele care nu au uzat de calea de atac sau la care aceasta nu se referă. nu se poate agrava situaţia acestei părţi cu condiţia ca precizarea rezervării căii de atac în favoarea părţii să fie expresă şi neechivocă şi să fie făcută în declaraţia de apel ori de recurs. Efectul extensiv Efectul extensiv al căilor de atac ordinare obligă instanţa de control judiciar să examineze cauza. cunoaşte o triplă limitare: . 44 . . prin extindere. instanţa de control judiciar nu poate crea o situaţie mai grea decât cea hotărâtă de prima instanţă.este limitat de calitatea procesuală a celui care declară apel sau recurs. . în întregime sau în parte. Efectul se produce nu numai la judecarea cauzei în apel sau în recurs ci şi la rejudecarea cauzei ca urmare a desfiinţării hotărârii în apel cu trimitere sau a casării în recurs cu trimitere şi la reluarea urmăririi penale ca urmare a restituirii cauzei la procuror de către instanţa de apel ori de cea de recurs. Efectul devolutiv al apelului sau al recursului. de la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată la instanţa competentă să soluţioneze calea de atac. pentru cel care a declarat apel ori recurs sau în favoarea căruia a fost declarat apelul ori recursul. putând hotărî şi în privinţa acestora fără însă a le putea crea o situaţie mai grea. Extinderea examinării nu poate avea loc decât faţă de persoanele din acelaşi grup procesual cu cel care a declarat apelul ori recursul sau la care se referă declaraţia de apel ori recurs.este limitat de persoana apelantului sau recurentului. Dacă procurorul a declarat apel sau recurs în favoarea unei dintre părţile în proces. efectul său devolutiv este limitat şi la cazurile de casare prevăzute de art.este limitat de efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

3. pot fi atacate cu apel sentinţele şi încheierile date în primă instanţă. d) sentinţelor pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor. precum şi cele privind reabilitarea. b) sentinţelor pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani. prezentate la instanţa de apel şi pronunţarea asupra tuturor motivelor de apel invocate.Secţiunea a II-a Apelul 1. de declinare de competenţă).p.361. Conform art. obiectul judecăţii în apel îl constituie verificarea hotărârii atacate pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi.p. Hotărârile penale supuse apelului Conform art. Noţiune Apelul este calea ordinară de atac prin care se promovează. chiar daca acestea au fost date după pronunţarea sentinţei. e) sentinţelor de dezinvestire (de restituire a cauzei la procuror. 2. c) sentinţelor pronunţate de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel.378. Codul nu prevede 45 . Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul. f) sentinţelor pronunţate în materia executării hotărârilor penale. la instanţa imediat ierarhic superioară.). cu posibilitatea de a se schimba soluţia dată prin hotărârea atacată în privinţa persoanei care a declarat apel sau la care se referă declaraţia de apel şi în limitele calităţii sale procesuale. Motivarea apelului Motivele de apel se formulează în scris prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat depus la instanţa de apel cel târziu în ziua judecăţii (art.374 C. Toate sentinţele sunt supuse apelului cu excepţia: a) sentinţelor privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. o rejudecare a cauzei în fond sub toate aspectele de fapt şi de drept.

inculpatului trebuie să i se acorde ultimul cuvânt. Judecarea apelului cu cercetare judecătorească Motivele de apel formulate şi susţinute în faţa instanţei pot releva necesitatea administrării unor noi probe sau a readministrării unor probe administrate la prima instanţă. Dacă printre apelurile declarate se află şi cel al procurorului. procuror. De această dată. şedinţa de judecată şi deliberarea şi pronunţarea hotărârii. judecata propriu-zisă a apelului se identifică cu dezbaterea acestuia. Judecata propriu-zisă în faţa instanţei de apel se poate desfăşura în două modalităţi: fără cercetare judecătorească şi cu cercetare judecătorească. precum şi a oricăror probe noi prezentate în faţa instanţei de apel (art. intimat. ultimul cuvânt nu mai este personal (ca la judecata în primă instanţă). aceleiaşi instanţe. sunt citate numai părţile faţă de care apelul poate produce efecte. pe baza probelor administrate de prima instanţă. Preşedintele instanţei de judecată va da cuvântul părţilor în următoarea ordine: apelant. martorii sunt citaţi numai dacă se dispune reascultarea lor. toate vor fi concentrate în faţa completul de judecată este alcătuit în apel din 2 judecători. Judecarea apelului fără cercetare judecătorească Judecata în apel se face.un termen pentru depunerea motivelor de apel. 4. Dacă părţile nu propun administrarea unor probe noi. Sunt de observat doar următoarele reguli specifice: dacă în cauză sunt declarate mai multe apeluri. în special.1). el putând fi pus şi prin apărător. nefiind prevăzută nici o sancţiune pentru nemotivarea acestuia. Înainte de a se încheia dezbaterile. permiţând chiar formularea lor şi oral în ziua judecăţii. de regulă. Motivarea apelului nu este obligatorie. Judecata în apel Judecata în apel se desfăşoară potrivit normelor cu caracter general care disciplinează faza de judecată la care se adaugă unele norme specifice căilor ordinare de atac. În 46 . acesta va avea primul cuvântul. Măsurile premergătoare şedinţei de judecată sunt cele comune judecăţii în oricare din etapele sale.378 al. Judecata în apel parcurge aceleaşi stadii procesuale ca şi judecata în primă instanţă: pregătirea judecăţii. în general sau apelului.

procedura fiind identică cu cea prezentată anterior. ori pentru că la judecata în primă instanţă s-a încălcat o dispoziţie sancţionată de lege cu nulitatea absolutăi. se va da cuvântul părţilor pentru dezbateri.aceste situaţii. instanţa este obligată să le examineze pe toate şi să se pronunţe asupra lor. fie sub aspectul aplicării legii. Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care va fi pronunţată în şedinţă publică. în toate celelalte situaţii în judecat cu încălcarea normelor de competenţă prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. în întregime sau în parte. a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această posibilitate. potrivit reglementărilor comune. instanţa poate da o nouă apreciere probelor din dosarul cauzei şi poate administra orice noi probe pe care le consideră necesare. Deliberarea instanţei de apel are loc conform reglementărilor comune în materie. instanţa de apel poate proceda la efectuarea unei cercetări judecătoreşti. În acest sens. 5. Apelul se admite atunci când hotărârea primei instanţe este greşită fie sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt. art. Admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe sunt însoţite întotdeauna de una din următoarele soluţii subsecvente: a) se dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată. atunci când prima instanţă a se pronunţă o nouă hotărâre de către instanţa de apel. după punerea în discuţie a utilităţii ei. când apelul este nefondat.2 prevede că în vederea soluţionării apelului. b) c) se dispune rejudecarea de către instanţa competentă. instanţa de apel poate pronunţa una din următoarele soluţii principale: respingerea apelului sau admiterea apelului. Soluţiile pe care le poate adopta instanţa de apel După ce deliberarea a luat sfârşit. Admiterea apelului presupune întotdeauna desfiinţarea hotărârii atacate. Instanţa de apel respinge apelul şi menţine hotărârea atacată în următoarele situaţii: când apelul este tardiv.378 al. când apelul este inadmisibil. care hotărârea primei instanţe este greşită. După administrarea probelor. 47 . Dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri. atunci când hotărâree a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care. legal citată.

să se conformeze hotărârii instanţei de apel în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului. În cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deţinere. Dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă soluţia dată de instanţa de apel. Instanţa de rejudecare este obligată. expunerea şi dispozitivul. În dispozitiv trebuie arătată calea de atac de care se poate uza împotriva deciziei şi termenul în care aceasta poate fi exercitată cu menţiunea că decizia prin care s-a dispus admiterea apelului şi rejudecarea cauzei nu este supusă nici unei căi de atac. însă. 6. Partea introductivă este identică cu cea a sentinţei penale. Procedura rejudecării cauzei Rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii în apel cu trimitere spre rejudecare se desfăşoară potrivit normelor aplicabile judecăţii în primă instanţă. data pronunţării deciziei şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. decizia trebuie să indice şi care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie sa-şi reia cursul. Decizia instanţei de apel Decizia pronunţată de instanţa de apel trei părţi: partea introductivă. 48 . 7. după caz. Expunerea trebuie să arate temeiurile de fapt şi de drept care au dus. Când s-a dispus rejudecarea. la respingerea sau la admiterea apelului. prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.Admiterea apelului poate fi urmată şi de restituirea cauzei la procuror atunci când instanţa de apel constată că în cursul urmăririi penale s-au încălcat dispoziţiile privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei. în expunere şi în dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă. sesizarea instanţei. precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricărei soluţii subsecvente.

sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă. − sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare. Pot fi atacate cu recurs şi încheierile şi sentinţele pentru care este prevăzută separat calea de atac a recursului (încheierile privind măsurile preventive. Hotărârile supuse recursului Recursul se poate îndrepta împotriva sentinţelor. curţile de apel şi Curtea Militară de Apel. a deciziilor. chiar dacă au fost date după pronunţarea hotărârii. pot fi atacate cu recurs: − sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Noţiune Recursul este calea ordinară de atac ce se poate îndrepta împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în apel. − încheierile date în aceste cazuri. preponderent în drept. − sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Secţiunea a III-a Recursul 1. precum şi cele privind reabilitarea. − sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale. şi a încheierilor. − deciziile pronunţate. − sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel. de tribunale. 49 . cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. 2. Potrivit art. afară de cazul când legea prevede altfel. realizând un al doilea control judecătoresc al cauzei. realizând un control judecătoresc integral al cauzei. − sentinţele pronunţate în cazul infracţiunilor cu plângere prealabilă. dar numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată. tribunalele militare teritoriale.3851. ca instanţe de apel. în cauzele nesupuse apelului. sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani. sentinţele de restituire a cauzei la procuror).

nu este limitat la cazurile de casare prevazute în art. preşedintele instanţei de recurs. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat. instanţa va lua în considerare la soluţionarea recursului doar cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu.3859. Judecata în recurs parcurge aceleaşi stadii procesuale ca şi judecata în primă instanţă: pregătirea judecăţii. potrivit legii. potrivit art. nu şi apelului. Astfel. Cazurile de casare Atunci când recursul urmează apelului. specifică recursului. 5. în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent. motivele de recurs pot fi formulate şi oral în ziua judecăţii. constă în posibilitatea de a se dispune întocmirea unui raport cu privire la cauza dedusă judecăţii de către unul din magistraţii ce vor alcătui completul de judecată. Recursul declarat împotriva unei hotărâri care. recursul poate fi admis doar dacă şi hotărârea recurată cuprinde anumite erori expres prevăzute de lege şi numite cazuri de casare. care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. O măsură pregătitoare. La 50 . nu poate fi atacată cu apel. Judecata în recurs Judecata în recurs se desfăşoară potrivit normelor cu caracter general care disciplinează faza de judecată la care se adaugă unele norme specifice căilor ordinare de atac. Cazurile de casare sunt enumerate limitativ de art. În cauzele supuse doar recursului. iar instanţa este obligată ca. Motivarea recursului Recursul trebuie sa fie motivat. 4.385 9. poate delega pe unul din judecătorii care fac parte din completul de judecată în recurs. în special. odată cu fixarea termenului pentru judecarea recursului.3. să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.385 12. în sensul ca este a doua cale de atac ordinară ce poate fi exercitată într-o cauză penală. în general sau recursului. Măsurile premergătoare şedinţei de judecată sunt cele comune judecăţii în oricare din etapele sale. şedinţa de judecată şi deliberarea şi pronunţarea hotărârii. Dacă recursul nu este motivat sau nu este motivat în termenul impus de lege. să facă un raport scris asupra recursului.

Judecata în recurs constă în dezbaterea motivelor de recurs formulate. Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. După citirea raportului. Deliberarea instanţei de recurs are loc conform reglementărilor comune în materie. 51 . Dacă între recursurile declarate se află şi recursul procurorului. Şedinţa de judecată în recurs se desfăşoară conform reglementărilor comune în materia judecăţii. instanţa de recurs poate pronunţa una din următoarele soluţii principale: respingerea recursului sau admiterea recursului. a oricăror înscrisuri noi prezentate la instanţa de recurs. Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror sau de părţi. 6. Soluţiile la judecata în recurs După ce deliberarea a luat sfârşit. raportul poate fi întocmit de un judecător sau un magistrat asistent. Judecata în recurs se face pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi. apoi intimatului şi în urmă şi procurorului. când recursul este inadmisibil.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cu cel puţin 48 de ore înainte de judecată. când s-a dispus întocmirea acestuia. Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care va fi pronunţată în şedinţă publică. Completul de judecată este format din 3 judecători. primul cuvânt il are acesta. când este format din 9 judecători. în toate cazurile. cu excepţia recursurilor îndreptate împotriva sentinţelor pronunţate de Înalta Curte. iar cel împotriva căruia s-a declarat recursul numele de intimat – fără a-şi pierde însă calităţile iniţiale de parte. preşedintele completului dă cuvântul recurentului. când recursul este nefondat. iar în caz de imposibilitate se numeşte un nou raportor. potrivit reglementărilor comune. Instanţa respinge recursul şi menţine hotărârea atacată în următoarele situaţii: când recursul este tardiv. şi a inculpatului dacă se află în stare de deţinere. Părţile dobândesc la judecarea în recurs denumiri specifice – cel care a declarat recurs poartă numele de recurent. La şedinţa de judecată în recurs este obligatorie prezenţa procurorului. Inculpatul are cel din urmă cuvântul. Magistratul raportor face în mod obligatoriu parte din compunerea instanţei de judecată.

de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului • judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi. potrivit legii. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege. legal citată. nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. atunci când instanţa de recurs constată că: • • • • • • • • instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. în afară de cazurile când legea prevede altfel. când apelul a fost greşit admis. şedinţa de judecată nu a fost publică. în întregime sau în parte. instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi. judecata s-a facut fără efectuarea referatului de evaluare (ancheta socială). c) se dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată. a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a inştiinţa despre aceasta imposibilitate. în cauzele cu infractori minori. b) se dispune achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal în cazurile prevazute la art.292 al. judecata a avut loc în lipsa aparatorului.117 al.1 si 2. când aceasta era obligatorie.Recursul se admite atunci când instanţa de recurs apreciază că cel puţin unul din cazurile de casare invocate de procuror sau de părţi sau examinate din oficiu de către instanţă sunt întemeiate. când prezenţa acestuia era obligatorie. sau care. Admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate sunt însoţite întotdeauna de una din următoarele soluţii subsecvente: a) se menţine hotărârea primei instanţe.2 sau a existat un caz de incompatibilitate. Admiterea recursului conduce întotdeauna la casarea hotărârii atacate.10. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului. 52 .

şi la instanţa de apel când numai hotărârea acesteia a fost casată. aceleaşi date ca decizia prin care se soluţionează apelul. Partea din hotărâre care nu a fost casată rămâne definitivă şi devine executorie la data pronunţării hotărârii instanţei de recurs. dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată. în decizie trebuie menţionate şi probele ce urmează a fi administrate. rejudecarea făcându-se în acest caz de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată. Dacă instanţa de recurs casează hotărârea şi reţine cauza spre rejudecare. 8. 53 . să se conformeze hotărârii instanţei de recurs în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului. Rejudecarea cauzei după casare Instanţa de rejudecare este obligată. c). Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanţe. Rejudecarea cauzei de către instanţa de trimitere va avea loc în limitele în care a fost casată hotărârea (integral sau parţial).În cazul în care nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei. recursul se admite şi cauza se trimite spre rejudecare la instanţa competentă. însă. În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel. în general. instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe. Decizia instanţei de recurs Decizia instanţei de recurs cuprinde. Admiterea recursului poate fi urmată şi de restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale atunci când în cursul urmăririi penale s-au încălcat dispoziţiile privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei. sesizarea instanţei. prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător. Trimiterea cauzei spre rejudecare se poate dispune şi pentru administrarea de probe dar doar dacă instanţa de recurs este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. d) se dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în celelalte cazuri decat cele prevăzute la lit. cauza se trimite spre rejudecare la prima instanţă dacă ambele hotărâri au fost casate. 7. cât şi hotărârea instanţei de apel.

Pamfil. Bucureşti. Soluţiile la judecata în apel. Pamfil. Apelul penal. Editura Hamangiu. Mihaela Laura. Teoria şi practica recursului penal. Bucureşti. Ce diferenţe există între soluţiile ce pot fi adoptate de instanţa de apel. Apelul şi recursul în procesul penal. Care sunt persoanele care pot acţiona prin căile de atac ordinare? 2. Turianu. Bucureşti. Cristian. 54 . Care este procedura de judecare a apelului? 5. 2009. Corina. 2007. 2003. Bucureşti. 1994. Pamfil. Luciana. Dumitru. Iaşi. Bucureşti. Grigore. Editura Juridică. Jipa. Papadopol. Movileanu. 8. 2003. Rădescu. Theodoru. 2007. Practică judiciară. 2. Rog. Mihaela Laura. Practică judiciară. 2007 6. respectiv cea de recurs? 6. Rădescu. Mera. Editura Lider. Corneliu. 5. Editura Lumen. Editura Hamangiu. Munteanu Călina Andreea. Lucia.Întrebări recapitulative 1. Bucureşti. 4. Apelul în procesul penal. Recursul în procesul penal. Ce efecte produce declararea apelului sau a recursului? 3. Apelul în procesul penal. Vasile. Editura Hamangiu. Editura Junimea. Casa de editură şi presă Şansa. Titularii dreptului de apel în cauzele penale. Care este procedura de judecare a recursului? Bibliografie 1. Ce reguli trebuie respectate în motivarea recursului? 7. 2005. Iaşi. 3. Mihaela Laura. Care este termenul de declarare al căilor odinare de atac? 4. 7. Dumitru.

55 . dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel. afară de cele prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. când nu s-a declarat recurs în termen şi atunci când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului. atunci când nu s-a declarat recurs în termen ori recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului. Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apel Conform art. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de apel.415. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins. în cazul hotărârilor nesupuse apelului dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs. daca aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs. când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului. în funcţie de instanţa ce a pronunţat hotărârea în cauză. la data retragerii recursului. 416. când nu s-a declarat apel în termen şi când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului. hotărârile instanţei de apel. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul în cazul hotărârilor nesupuse apelului. hotărârile primei instanţe rămân definitive: la data pronunţării. hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. rămân definitive: la data expirării termenului de recurs. la data expirării termenului de apel. la data retragerii apelului. Hotărârile penale rămân definitive în momente diferite. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de apel.4161. Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe Conform art.CAPITOLUL V PUNEREA ÎN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR PENALE Secţiunea I-a Hotărârile penale executorii Conform art.

C.C. cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs după admiterea recursului. la instanţa de apel sau la instanţa de recurs. contestarea punerii în executare a hotărârii. după caz. iar hotărârea instanţei cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare. cu următoarele precizări: 56 . Împrejurările care pot determina sesizarea instanţei de executare pot privi amânarea sau întreruperea executării pedepsei.J. potrivit art..C. În cazul în care se ivesc nelămuriri sau împiedicări la executare. Pentru punerea în executarea a hotărârii. Secţiunea a II-a Instanţa de executare şi procedura în faţa sa Instanţa de executare este.C. cu datele necesare punerii în executare. recursul a fost respins. Aceste hotărâri vor fi puse în executare nu de Î. Punerea efectivă în executare se realizează de unul dintre judecătorii delegaţi ai instanţei de executare.J ca primă instanţă.418. instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Procedura în faţa instanţei de executare se supune aceloraşi reglementări generale privind faza de judecată.Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de recurs Potrivit art. fără rejudecare. fără deosebire după cum hotărârea a rămas definitivă la prima instanţă. înlocuirea pedepsei aplicate. judecătorul delegat poate sesiza instanţa de executare care are competenţa să se pronunţe asupra acestora.417. hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia când: recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs. ci de Tribunalul municipiului Bucureşti sau Tribunalul Militar Teritorial. Aceeaşi procedură se urmează şi în cazul hotărârilor nedefinitive dar executorii. De la această regulă. instanţa la care a rămas definitivă hotărârea va trimite de îndată instanţei de executare un extras din acea hotărâre. codul prevede o singură excepţie. în privinţa hotărârilor pronunţate de Î.

Punerea în executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă Potrivit art. preşedintele dispune citarea părţilor interesate şi ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. 1. în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanţa de fond sau. timpul reţinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei. menţiunea dacă cel condamnat este recidivist. Secţiunea a III-a Punerea în executare a pedepselor principale Punerea în executare a dispoziţiilor penale din hotărâre se face din oficiu de către instanţa de executare. după caz. în ziua primirii extrasului de la instanţa ierarhic superioară. data emiterii. Mandatul de executare se întocmeşte în trei exemplare şi cuprinde următoarele menţiuni: denumirea instanţei care a emis mandatul. denumirea instanţei care a pronunţat-o. 57 .- după sesizarea instanţei. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat al instanţei de executare. pedeapsa pronunţată şi textul de lege aplicat. este obligatorie ascultarea concluziilor procurorului şi a părţilor. ordinul de arestare si de deţinere. în cazurile când legea impune asistenţa juridică obligatorie. 70. semnătura preşedintelui şi stampila acelei instanţe. instanţa se pronunţă prin sentinţă. datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. participarea procurorului este obligatorie. 420. - condamnatul arestat este adus obligatoriu la judecată. pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viată se pun în executare prin emiterea mandatului de executare de către instanţa de executare. numărul şi data hotărârii care se execută.

odată cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a pedepsei detenţiunii pe viaţă. 1 şi 2 au obligaţia de a lua măsurile prevăzute de lege în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei şi a ordinului de interzicere a părăsirii ţării. judecătorul delegat emite şi un ordin de interzicere a părăsirii teritoriului ţării de către condamnat. în vederea aducerea la îndeplinire a mandatului de executare. 422). pedeapsa pronunţată şi textul de lege aplicat. Dacă cel condamnat este în stare de libertate. dacă acesta este militar. data emiterii. numărul mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului. denumirea instanţei care a pronunţat-o.În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate. În caz de refuz de a se supune 58 . Potrivit acestor dispoziţii. se trimite de îndată câte un exemplar organului competent să elibereze paşaportul şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră. numărul şi data hotărârii care se execută. Ordinul se întocmeşte în trei exemplare şi cuprinde menţiuni similare mandatului de executare şi anume: denumirea instanţei care a emis mandatul. comandantului locului de deţinere când condamnatul este arestat. Pentru aducerea la îndeplinire a ordinului de interzicere a părăsirii ţării. În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate. dispoziţia de interzicere a părăsirii ţării semnătura preşedintelui şi stampila acelei instanţe. când cel condamnate este liber. 421. următoarelor organe: organului de poliţie. în ziua primirii acestora. în două exemplare. Executarea celor două acte procedurale se face de organele cărora li s-au transmis actele (art. comandantului unităţii militare unde face serviciul militar cel condamnat. mandatul de executarea se transmite. datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70. organele de executare prevăzute în alin. Trimiterea spre executare a mandatului de executare şi a ordinului de interzicere a părăsirii ţării este reglementată de prevederile art. organul de poliţie procedează la arestarea condamnatului pe baza mandatului de executare.

organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia. 2. Când condamnatul este militar.mandatului sau de încercare de sustragere prin fugă. refuzul eliberării paşaportului sau ridicarea acestuia de către organele în drept şi. organul de poliţie constată aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire. înmânarea unui exemplar al mandatului de executare condamnatului se face de către comandantul locului de deţinere. înmânează un exemplar condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei. 59 . luarea măsurilor pentru darea condamnatului în consemn la punctele de trecere a frontierei. În vederea punerii în executare a mandatului. Executarea ordinului de interzicere a părăsirii ţării presupune pe de o parte. pe de altă parte. precum şi pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis. Punerea în executare a pedepsei închisorii cu executarea la locul de muncă Pedeapsa închisorii cu executarea la locul de munca se pune în executare prin emiterea mandatului de executare. Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită. Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul de deţinere cel mai apropiat. 184 alin. condamnatului şi organului de poliţie din localitatea în care îşi are sediul unitatea. O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanţa de executare consiliului local în a cărui raza teritoriala îşi are domiciliul condamnatul. consemnează într-un procesverbal data de la care condamnatul a început executarea pedepsei. comandantul unităţii militare. Un exemplar de pe procesulverbal împreuna cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanţei care a emis mandatul. unde organul de poliţie predă celalalt exemplar al mandatului de executare. Mandatul se emite de instanţa de executare. se întocmeşte in 4 exemplare. 31). precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia. Comandantul locului de deţinere. Când condamnatul se află în stare de arestat. după primirea condamnatului sau după înmânarea mandatului de executare condamnatului aflat în stare de arest. condamnatul va fi arestat prin constrângere (art. O copie de pe acest procesverbal se trimite instanţei de executare. primind mandatul de executare. se trimite cate un exemplar de pe mandat unităţii unde se va executa pedeapsa.

persoana condamnată este obligată. instanţa de executare. executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face executarea pedepsei şi instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz. conform art. În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată în termenul de 3 luni sau de neplată a unei rate. poate dispune eşalonarea plaţii amenzii.425. executarea pedepsei privative de liberate se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea. Secţiunea a IV-a Amânarea şi întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă 1. Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă Executarea pedepsei închisorii şi a detenţiunii pe viaţă ca şi executarea pedepsei la locul de muncă pot fi amânate în anumite cazuri expres prevăzute de lege. pe cel mult 2 ani în rate lunare. Dacă însă pedeapsa se execută la locul de muncă. executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa. la cererea condamnatului. Potrivit art. În aceste cazuri. Achitarea amenzii poate avea loc în termen de 3 luni de la rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Punerea în executare a amenzii penale Punerea în executare a amenzii penale are loc numai în măsura în care condamnatul nu achită de bunăvoie amenda stabilită de către instanţă. ea poate fi amânată 60 . iar după achitare. b) când condamnata este gravidă sau are un copil mai mic de un an. Când cel condamnat se găseşte în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut de lege. instanţa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii organelor competente în vederea executării amenzii potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor fiscale şi procedura prevăzută de aceste dispoziţii.3. să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare.453.

Instanţa de executare ţine evidenţa amânărilor acordate şi la expirarea termenului ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare. aceasta comunică măsura luată şi instanţei de executare. Cererea de amânare poate fi făcută de procuror. c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat. Sentinţa prin care aceasta s-a pronunţat este supusă apelului în termen de 10 zile. Durata perioadei de amânare se calculează de la data admiterii cererii de amânare. după caz. de condamnat. administraţia trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de poliţie. ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. de apărătorul acestuia. în cel de-al doilea după ce executarea a început. familie sau unitatea la care lucrează condamnatul. iar în cazul prevăzut la lit. administraţia locului de deţinere şi unitatea unde condamnatul execută pedeapsa ţin evidenţa întreruperilor acordate. Pe copia mandatului de executare se menţionează şi cât a mai rămas de executat din durata pedepsei. În acest caz. de îndată. cererea se face înainte ca pedeapsa să fie pusă în executare. În cazul în care executarea pedepsei se face la locul de muncă. Instanţa care a acordat întreruperea comunică. respectiv de întrerupere: în primul caz. corespunzătoare în grad instanţei de executare. executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată. în vederea executării lui. Dacă la expirarea termenului de întrerupere cel condamnat la pedeapsa închisorii nu se prezintă la locul de deţinere. şi de către conducerea unităţii la care lucrează condamnatul. iar dacă mandatul a fost emis. 61 . Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă Întreruperea executării pedepsei are aceeaşi raţiune şi poate interveni în aceleaşi cazuri ca şi amânarea executării pedepsei. de reprezentantul său legal sau de către soţ. Instanţa de executare. 2. Diferenţa dintre cele două instituţii vizează momentul în care intervine cererea de amânare.c. unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă. Instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau.pe perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acorda salariatelor înainte şi după naştere. Instanţa competentă să se pronunţe asupra acordării amânării executării pedepsei este instanţa de executare. Amânarea executării pedepsei se poate acorda numai la cerere. măsura luată locului de deţinere sau unităţii unde condamnatul execută pedeapsa şi organului de poliţe. iar dacă întreruperea a fost acordată de instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau unitatea.

Ce instanţă este instanţă de executare şi care este procedura de urmat în faţa acesteia? Bibliografie 1. Timpul cât executarea a fost întreruptă nu se socoteşte în executarea pedepsei. Editura Rosetti. Care sunt momentele la care hotărârile judecătoreşti rămân definitive? 2. 2. Editura Universitară. 2003 Editura Hamangiu. Bucureşti. Mrejeru. Administraţia locului de deţinere sau unitatea comunică instanţei de executare data la care a reînceput executarea pedepsei. Bucureşti. 62 . Întrebări recapitulative 1. Mariana. 2008. Constantinescu. Care este procedura de punere în executare a pedepsei închisorii? 3. Mrejeru. 3. Teodor. Care sunt cazurile care pot conduce la amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii? 4. Practică judiciară. Executarea hotărârilor penale. Bucureşti. unitatea trebuie să înştiinţeze de îndată instanţa de executare despre aceasta. Bogdan. Ce persoane pot formula o cerere de amânare a executării pedepsei închisorii? 5. Dan. Lupaşcu. 2006.dacă cel condamnat nu se prezintă la unitate la expirarea termenului de întrerupere. Punerea în executare a hotărârilor penale. Punerea în executare a pedepselor principale.

procedura dării în urmărire. Procedura specială de urmărire şi judecare a acestor cauze se completează cu normele de drept comun în materia urmăririi şi judecăţii. o desfăşurare a procesului penal parţial diferită de procedura obişnuită. 63 . Codul de procedură penală reglementează proceduri speciale de urmărire şi judecare pentru trei categorii de cauze: pentru unele infracţiuni flagrante.procedura reabilitării judecătoreşti. pentru anumite cauze penale.procedura în cazul dispariţiei înscrisurilor judiciare.procedura reparării pagubei materiale sau a daunei în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal. . cum sunt: . Proceduri speciale sunt instituite şi pentru rezolvarea unor aspecte adiacente raportului juridic procesual principal. pentru infracţiunile săvârşite de persoane juridice. . .CAPITOLUL VI PROCEDURILE SPECIALE Secţiunea I-a Noţiuni generale privind procedurile speciale Procedura specială constituie un complex de norme de drept procesual penal care instituie. pentru infracţiunile săvârşite de minori.

potrivit art.465-479) 1.465 este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire. 2. Noţiunea de infracţiune flagrantă Potrivit art. cumulativ două condiţii: pedeapsa prevăzută de lege pentru forma tip a infracţiunii să fie închisoarea mai mare de un an şi de cel mult 12 ani (fără deosebire dacă infracţiunea a fost săvârşită în forma tip sau în forma agravată). imediat după săvârşire. Pentru infracţiunile cu plângere prealabilă. Procedura specială de urmărire Procedura de urmărire penală începe cu întocmirea procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante în care se consemnează cele constatate cu privire la fapta săvârşită. de martorii oculari sau de strigătul public. 64 . Este. infracţiunile flagrante trebuie să îndeplinească. considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor. de asemenea. Procedura specială nu se aplică infracţiunilor săvârşite de minori. se cere ca o condiţie specială pentru aplicarea procedurii speciale ca partea vătămată să fi introdus plângerea prealabilă în termen de 24 de ore de la săvârşirea infracţiunii la organul de urmărire penală. târguri. 3. aeroporturi sau gari. Procedura specială nu se va aplica nici în cazurile în care infracţiunile flagrante în cauză prezintă legături de indivizibilitate sau de conexitate cu alte cauze ce au un alt regim. porturi.Secţiunea a II-a Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante (art. chiar dacă nu aparţin unităţilor teritoriale arătate anterior. în mijloace de transport în comun. bâlciuri. ori în orice loc aglomerat. ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme. Cazurile de aplicare a procedurii speciale Pentru a fi urmărite şi judecate potrivit procedurii speciale. să fie săvârşite în municipii sau oraşe.466. instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune. iar disjungerea nu este posibilă. este urmărit de persoana vătămată.

urmărirea penală se poate finaliza în două moduri după cum cercetarea penală a fost sau nu finalizată pe perioada reţinerii.265. scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale. ministrul justiţiei poate desemna una sau mai multe judecătorii care să judece aceste cauze. potrivit art. procurorul va restitui dosarul organului de cercetarea penală. în cele 24 de ore. care nu poate depăşi 10 zile. Dacă efectuarea cercetării penale nu poate fi finalizată în cele 24 de ore de reţinere. procurorul la sesizarea organului de cercetare sau din oficiu.precum şi cele constatate cu privire la fapta săvârşită. În Bucureşti. 65 . Dacă procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmăririi penale. acesta fiind obligat sa continue cercetarea şi sa înainteze dosarul procurorului o data cu învinuitul. că sunt suficiente dovezi pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. Procedura specială de judecare Competenţa de judecată în cauzele privitoare la infracţiunile flagrante prevăzute în art. urmărirea se efectuează potrivit procedurii obişnuite. Reţinerea învinuitului este obligatorie şi durează 24 de ore. Competenţa constatării infracţiunii revine organelor de urmărire penală. întocmeşte rechizitoriu şi înaintează de îndată instanţei de judecată dosarul cauzei. În cazul în care judecătorul a dispus arestarea învinuitului. Judecătoria sectorului 3 a fost desemnată să soluţioneze cauzele ce privesc infracţiunile flagrante cărora li se aplică procedura specială. 4. poate solicita judecătorului arestarea învinuitului. cel mai tarziu în 3 zile de la arestarea acestuia.262. procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţă în cel mult 2 zile de la primire. Pentru municipiile împărţite în sectoare. După luarea măsurii reţinerii. dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată şi trimite dosarul instanţei competente. acestea calculându-se de la data expirării ordonanţei de reţinere. putând dispune trimiterea în judecată. Când procurorul dispune trimiterea în judecată. Dacă nu s-a putut efectua cercetarea în acest termen. Dacă procurorul apreciază. urmărirea şi judecarea se va fac după procedura obişnuită. ori restituirea cauzei potrivit art.466 este cea obişnuită. cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului. Procurorul. primind dosarul.

în caz contrar. Celelalte părţi nu se citează. Cu titlu de excepţie. pe care le aduce la îndeplinire în mod direct sau prin organele de poliţie. instanţa rezervă soluţionarea acţiunii civile pe calea unei acţiuni separate la instanţa civilă. administrarea de probe noi. dispunând totodată aducerea cu mandat a martorilor şi a părţii vătămate. în care scop ia măsurile corespunzătoare. Instanţa este obligată să se pronunţe asupra cauzei în aceeaşi zi în care s-au încheiat dezbaterile sau cel mai târziu în următoarele 2 zile. Pentru administrarea probelor instanţa poate acorda termene care în total nu trebuie să depaşească 10 zile. Înainte de a trece la judecarea cauzei. Nu există însă prevederi speciale pentru desfăşurarea judecăţii în căile ordinare de atac. instanţa verifică dacă în cauză sunt întrunite condiţiile impuse pentru aplicarea procedurii speciale. Instanţa examinează acţiunea civilă numai dacă persoana vătămată este prezentă şi se constituie parte civilă. Termenul de apel şi cel de recurs sunt de 3 zile de la pronunţare. Inculpatul este adus la judecată. iar pretenţiile acesteia pot fi soluţionate fără amânarea judecăţii. instanţa este obligată să înainteze dosarul instanţei competente să soluţioneze calea de atac în termen de 24 de ore. precum şi persoana vătămată dacă este de faţă. care nu poate depăşi 5 zile de la data primirii dosarului. judecata desfăşurânduse după regulile comune. din oficiu sau la cerere. După declararea apelului sau a recursului. Instanţa poate dispune. Judecata se face pe baza acestor declaraţii şi a lucrărilor din dosar. instanţa este obligată să soluţioneze şi acţiunea civilă chiar dacă persoana în cauză nu s-a constituit parte civilă. iar judecarea în apel şi în recurs se face de urgenţă. Participarea procurorului la judecată este obligatorie. Hotărârea trebuie redactată în cel mult 24 de ore. Dacă rezolvarea acţiunii civile nu este posibilă în termenele fixate pentru latura penală. dacă persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 66 . martorii prezenţi. Inculpatul aflat în stare de deţinere este adus la pronunţare. Instanţa procedează la judecarea cauzei ascultând pe inculpat.Preşedintele instanţei fixează termenul de judecată.

În cursul urmăririi penale. citarea acestor persoane este lăsată la aprecierea organului de urmărire penală. efectuarea referatului de evaluare a minorului este obligatorie în cursul procesului penal defăşurat faţă de minor. dar dacă persoanele legal citate nu se prezintă. Potrivit reglementării art. 481-482. curatorului sau persoanei în îngrijirea căreia se află minorul. actul se efectuează şi în lipsa acestora. La ascultarea şi confruntarea minorilor ce nu au împlinit vârsta de 16 ani.Secţiunea a III-a Procedura în cauzele cu infractori minori (art. organul de urmărire penală are posibilitatea să aprecieze dacă este necesară sau nu efectuarea referatului de evaluare. instanţa de judecată în primă instanţă are obligaţia de a dispune efectuarea acestui referat. 2. Procedura de urmărire penală Urmărirea penală a învinuiţilor şi inculpaţi minori se face potrivit procedurii obişnuite cu completările derogatorii prevăzute de art. În situaţia în care procurorul nu a dispus efectuarea referatului de evaluare în cursul urmăririi penale. Un alt element întîlnit în cazul urmăririi penale penale a minorilor este referatul de evaluare. părinţiilor sau tutorelui. Un element specific acestei proceduri constă în chemarea anumitor persoane la efectuarea actelor de urmărire şi anume a delegatului Serviciului de probaţiune. Citarea acestor persoane este obligatorie la prezentarea materialului de urmărire penală minorului. şi are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului şi perspectivele de reintegrare socială a acestuia. cel puţin până la data sesizării instanţei de judecată. 482. Dacă împlinirea vârstei majoratului are loc după această dată. Referatul de evaluare se efectuează de către Serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul unde îşi are domiciliul minorul. Condiţii de aplicare a procedurii speciale Pentru a fi aplicabilă procedura specială reglementată de cod pentru urmărire şi judecarea infractorilor se cere ca învinuitul sau inculpatul să nu fi împlinit vârsta de 18 ani. ea nu mai produce efecte cu privire la procedura aplicabilă cauzei.480-493) 1. 67 .

precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către instanţă. 68 . cu excepţia cazului când minorul s-a sustras de la judecată. aplicând însă cu privire la inculpaţii minori dispoziţiile speciale (complet specializat.3 şi art. precum şi alte persoane cu încuviinţarea instanţei.2). şi nu este posibilă disjungerea.39 al. dar pentru acestea nu există o procedură specială).36 al. tutorele. În cazul în care persoanele citate se prezintă. ci şi la cea în apel şi în recurs. Şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor se desfăşoară separat de celelalte şedinţe şi nu este publică. de judecători anume desemnaţi. citarea reprezentanţilor legali şi a autorităţii tutelare). Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor şi părinţii. în afară de părţi. a Tribunalelor şi a Judecătoriilor funcţionează secţii specializate pentru minori şi familie ce vor soluţiona infracţiunile săvârşite de minori (şi cele îndreptate împotriva minorilor.. Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi. instanţa după ce îl asculta poate dispune îndepărtarea lui din şedinţă. Când inculpatul este minor sub 16 ani. Potrivit Legii nr. La judecarea cauzei se citează. de a face cereri şi de a pune concluzii în privinţa măsurilor ce urmează a fi luate în cauză. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea cauzei. curatorul sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul. ancheta socială. art. dintre care unii minori şi alţii majori. apărătorii părţilor. La desfăşurarea judecăţii pot asista persoanele care au fost citate la judecată. în cadrul Curţilor de apel. dacă apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar putea avea o influenţă negativă asupra minorului.35 al. iar dacă este cazul. Normele de procedură speciale se aplică nu numai la judecata în primă instanţă.3. Procedura de judecată Cauzele în care inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de competenţă obişnuită. instanţa judecă în şedinţă publică şi după procedura obişnuită.304/2004 privind organizarea judiciară (art. Codul le acordă dreptul de a da lămuriri. Judecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un minor se face în prezenţa acestuia.2.

Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliţie de la locul unde se află minorul. punerea în executare de îndată a măsurii luate. în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. din orice împrejurări.108 C. precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate se dispun de instanţa care a pronunţat această măsură. aceasta se execută de îndată. cu excepţia cazului când minorul a săvârşit din nou o infracţiune. dacă este cazul. tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul. citându-se totodată părinţii. Internarea minorului În cazul în care s-a luat faţă de un minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare. se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului. Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinţă. Copia de pe hotărâre se predă centrului de reeducare în care minorul este internat. 69 .. se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului şi chemarea persoanelor ce sunt citate alături de minor. măsura nu poate fi executată îndată după pronunţare. Executarea măsurii educative a internării poate fi amânată sau întreruptă în aceleaşi condiţii ca şi executarea pedepsei închisorii. Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare şi revocarea liberării înainte de a deveni major.p. Libertatea supravegheată Când instanţa a luat faţă de minor măsura libertăţii supravegheate. precum şi ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă instanţă pe minor.4. Revocarea măsurii libertăţii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevăzute în art. această măsura se pune în executare chiar în şedinţa în care este pronunţată. ori. instanţa poate dispune. prin aceeaşi hotărâre. dacă minorul şi persoana sau reprezentantul instituţiei sau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat supravegherea sunt de faţă. Punerea în executare a măsurilor educative Mustrarea În cazul când s-a luat faţă de minor măsura educativă a mustrării. Centrul de reeducare comunică instanţei efectuarea internării. Când.

precum şi a măsurii liberării minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major sau dintr-un institut medical-educativ. instanţa îi va pune în vedere petiţionarului să o completeze cu 70 . Când cererea de reabilitare nu este completă.494-503) 1. Preşedintele instanţei. de soţ sau de rudele apropiate. Când cererea de reabilitare se referă la condamnări pronunţate de în primă instanţă de instanţe de grad diferit. Participarea procurorului este obligatorie. 2. iar după moartea acestuia. La termenul fixat instanţa ascultă persoanele citate. Cererea de reabilitare Reabilitarea judecătorească poate fi acordată doar la cerere. Secţiunea a IV-a Procedura reabilitării judecătoreşti (art. fixând termenul pentru soluţionarea cererii de reabilitare. ia măsuri pentru aducerea dosarului în care se găseşte hotărârea de condamnare şi cere o copie de pe fişa cu antecedentele penale ale condamnatului.495. Judecarea cererii de reabilitare Competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea. se dispune de instanţa competentă să judece acea infracţiune. Soţul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornită anterior decesului. când minorul a săvârşit din nou o infracţiune. fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul. concluziile procurorului şi verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea reabilitării. cererea de reabilitare judecătorească se face de condamnat. se aplică regulile de la prorogarea de competenţă. La cerere se anexează actele din care reiese ca sunt îndeplinite condiţiile reabilitării.Revocarea măsurilor luate faţă de minor Revocarea sau menţinerea măsurilor educative. dispune citarea petiţionarului şi a persoanelor a căror ascultare o consideră că ar fi necesară. Potrivit art.

de către instanţa care a acordat reabilitarea.497.menţiunile cerute de lege.. Conform art. Rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a admis cererea de reabilitare are ca efect ştergerea din cazierul judiciar a condamnării suferite. instanţa va admite cererea de reabilitare. Hotărârea prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare este supusă recursului. Cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal b) când lipseşte adresa petiţionarului şi acesta nu s-a prezentat la termenul de înfăţişare. Dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de condamnat. va dispune completarea materialului de persoana interesată. anularea reabilitării se hotărăşte la cererea procurorului.503. Instanţa poate. 71 . relaţii cu privire la comportarea condamnatului de la organele competente. Procedura prevăzută pentru soluţionarea cererii de reabilitare se aplică în mod corespunzător şi pentru soluţionarea cererii de anulare. pentru plata sumelor respective de bani. menţionându-se intervenirea reabilitării şi pe hotărârea prin care s-a pronunţat condamnarea în cauză. Neachitarea despăgubirilor civile sau a cheltuielilor judiciare stabilite prin hotărârea de condamnare de către cel condamnat nu atrage respingerea cererii de reabilitare dacă se dovedeşte că celui condamnat nu i-a stat în putinţă să le achite. c) când lipsesc alte menţiuni cerute şi petiţionarul nu a completat cererea la prima înfăţişare şi nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completării. în caz de necesitate.135 C. Acordarea reabilitării nu produce modificări cu privire la drepturile acordate părţii civile prin hotărârea de condamnare. urmând ca la expirarea termenului să se pronunţe cu privire la reabilitare.p. în raport de împrejurările concrete ale cauzei. Anularea reabilitării Potrivit art. Dacă instanţa apreciază că materialul aflat la dosar nu este suficient pentru a se pronunţa cu privire la admiterea sau respingerea cererii de reabilitare. putând cere. cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă în următoarele cazuri: a) când a fost introdusă înainte de termenul legal. să dispună reabilitarea sau să acorde un termen ce nu poate fi mai mare de 6 luni. Dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 3. examinarea cererii se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire.

2005. Care este rolul referatului de evaluare socială a minorului şi care este momentul procesual al efectuării lui? 4. Anastasiu. Bucureşti. 4. Mrejeru. Urmărirea penală a minorilor. Crişu. Bogdan. Anastasiu. 2008. Proceduri speciale. 3. Editura Mirton.Întrebări recapitulative 1. Theodor. Editura CH Beck. 2008. Ghid de audiere a minorului în proceduri judiciare. Drept procesual penal. Infracţiunile de corupţie. Mrejeru. 5. Editura Universitară. 6. Pivniceru. Plângerea prealabilă. Infracţiunile flagrante. Bucureşti. Mona Maria. Aspecte de drept comparat. 2009. Urmărirea şi judecarea infractorilor minori. Tratamentul infractorului minor în materie penală. Editura Universitară. Bucureşti. Theodor. Pop. Bogdan. 2007. Cătălin. Bucureşti. Crişu. Bucureşti. Proceduri penale speciale. Octavian. Mrejeru. 2003 72 . Luca. Care sunt elementele care caracterizează procedura specială de judecată a infractorilor minori? 3. Care sunt elementele care caracterizează procedura specială de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante? 2. Editura CH Beck. 2. Proceduri penale speciale. Doctrină şi jurisprudenţă. Editura Hamangiu. Care este procedura de judecare a cererii de reabilitare? Bibliografie 1. Mrejeru. Timişoara. Doctrină şi jurisprudenţă. Repararea pagubei în cazul condamnării sau arestării pe nedrept.

8. Procurorul poate dispune la finalul urmăririi penale: a) scoaterea de sub urmărire penală b) trimiterea în judecată c) achitarea 2. 4. b) procurorului. c) condamnarea. c) avocatului inculpatului. c) verificarea legalităţii arestării preventive. b) trebuie depusă în termen de 2 luni de la data cunoaşterii făptuitorului. În cauzele penale pot declara apel: a) martorii b) soţul/soţia părţilor în proces c) procurorul 9. Instanţa de executare este: a) instanţa care a judecat cauza în primă instanţă b) instanţa a cărei hotărâre a rămas definitivă c) instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere 73 . Plângerea prealabilă: a) se depune la instanţă pentru anumite infracţiuni expres prevăzute de lege. Pregătirea şedinţei de judecată presupune: a) citarea părţilor şi a martorilor. 6. 7. Cercetarea judecătorească: a) începe cu citirea actului de sesizare a instanţei.MODELE DE TESTE GRILĂ 1. c) se desfăşoară numai dacă inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptei. Sarcina administrării probelor în cursul judecăţii revine: a) instanţei de judecată. b) poate fi extinsă de procuror şi asupra altor fapte sau persoane. 5. Instanţa poate adopta cu ocazia deliberării următoarele soluţii: a) lăsarea nerezolvată a acţiunii civile. b) respingerea acţiunii penale. c) se poate formula şi de un soţ pentru celălalt şi de copilul major pentru părinte. b) desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat. Urmărirea penală este: a) nepublică b) întotdeauna prima fază a procesului penal c) efectuată de către procuror şi de organele de cercetare penală 3.

b 74 . a. b 2. c 3. a. b. b. dacă cel condamnat este bolnav b) poate fi cerută şi de către soţul şi rudele apropiate ale celui condamnat c) poate fi dispusă numai o singură dată Răspunsuri corecte 1 a.10. a. a 7. Amânarea executării pedepsei: a) se poate dispune din oficiu. c 8. c 6. c 9. a 10. b 4. a 5. a.

Drept procesual penal. Editura Sfera juridică. 2007. Mateuţ. Ionescu. 1998. Editura C. Apetrei. Drept procesual penal. Tratat de procedură penală. 10. Editura Global Lex. 2006. Gheorghiţă. Mirişan. grile. Editura Lumina Lex.I. Iaşi. Valentin. Editura Hamangiu. Partea specială. 2. Bucureşti. Anastasiu. Petre. Bucureşti. Editura All Beck. Curs universitar. Boroi. Editura C. ediţia a 2-a. 2009.I-II. Sinteze de teorie. 9. Editura Lumina Lex. Gheorghiţă. Ungureanu. Gheorghiţă. Valentin. 2007. 7. 75 . 13. 14. 12. Bucureşti. Sinteze şi speţe. Bucureşti. Editura Lumina Lex. Bucureşti. 2009. Procedură penală. Mirişan. Jidovu. Procedură penală. Oroveanu-Hanţiu. vol. Diana. 11.H. 8. 2004. Mateuţ. Drept procesual penal. Partea generală. 5. speţe. Morăreanu Şerban. 2007. Editura Hamangiu. 2009. Drept procesual penal. Editura C. Tratat. Editura Victor. 2007. Beck. Partea specială. 16. 6. 4. 2002. Procedură penală. Neagu. Partea generală. Drept procesual penal. vol. Drept procesual penal.1996. Mateuţ. Bucureşti. Bucureşti. vol. 2008. Nicu.I-IV. Editura Pinguin Book. Bucureşti. Alexandru. Drept procesual penal. Bucureşti. Drept procesual penal. Editura Chemarea.H. Nicu. Bucureşti. Beck. Beck. Partea generală. Ion. Crişu. Ion. Cluj Napoca. 3. Drept procesual penal. Bucureşti. Mihai. Ştefania Georgeta. 2007. Drept procesual penal. Anastasiu.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Editura All Beck. Adi. Buneci. Drept procesual penal. 15. Bucureşti. Bucureşti. Partea generală. Camelia. Partea generală. Editura Rentron&Straton. 1993.I-II. vol. Crişu. 2007. Neagu. Drept procesual penal.H. Jidovu. Partea specială. 2004.

I-II. Editura CH Beck. Mihaela Laura. 22. 21. Mircea. Editura All Beck. Editura Paideia. Adrian Ştefan. 2006. vol.II. Pamfil. Alexandru. Bucureşti. 2009. Bucureşti. Bucureşti. 24. 2008. Iaşi. Nicolae. Carmen Silvia. Grigore. Drept procesual penal. Angela Maria. Editura Lumina Lex.17. Bucureşti. Partea specială. Păvăleanu. Bucureşti. Performantica. Partea generală. Iaşi. Mihaela Laura. Tratat de Drept procesual penal. 2003. Theodoru. 26. 1996. Iaşi. Damaschin. Drept procesual penal. vol. Drept procesual penal. Udroiu. 1998. Dicţionar de drept penal şi de procedură penală. Tratat de drept procesual penal. 25. 2004. Volonciu. 2008. Grigore. Editura Sitech. Editura Performantica. Bucureşti. 19. Theodoru. Paraschiv. Tatu. 2007. Editura Drept procesual penal. Vasile. vol. Tratat de procedură penală. 20. Mihail. Pamfil. Drept procesual penal. Editura Lumina Lex. Editura Cugetarea. Tulbure. 18. Drept procesual penal. Editura Hamangiu.I. 1998. vol. 23. Pintea. 2007. Bucureşti. 76 .I-II.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful