You are on page 1of 58

CRIMINALISTICĂ

TEHNICA CRIMINALISTICĂ se ocupă de:
- metodologia investigatiei criminalistice

- tehnicile de laborator criminalistice - fotografia judiciară - identificarea persoanelor după urmele formate pe corpul uman - identificarea urmelor biologice de natură umană
- identificarea persoanelor după semnalmentele exterioare

- identificarea corpurilor delicte, a urmelor de materiale sau materii - elemente de balistică judiciară - cercetarea falsului în înscrisuri. TACTICA CRIMINALISTICĂ are în vedere:
-

cercetarea la fata locului procedura de efectuare a constatărilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice cadrul tactic al organizării anchetei penale tactica ascultării martorilor, a persoanei vătămate, a învinuitului sau inculpatului tactica efectuării percheziției tactica efectuării confruntărilor tactica efectuării prezentării pentru recunoaștere tactica reconstituirii.

-

În ceea ce priveste METODOLOGIA CRIMINALISTICĂ, aceasta abordează metodologia investigării diferitelor tipuri de infractiuni: omucideri, infractiuni din domeniul afacerilor, din domeniul traficului de stupefiante, din domeniul criminalității organizate, infractiuni de coruptie, infractiuni informatice, infractiuni de patrimoniu, etc. 1. Metodologia investigării criminalistice

1

CRIMINALISTICĂ
Identificarea criminalistică reprezintă un proces de constatare a identitătii unor persoane, obiecte sau fenomene aflate în legătură cauzală cu fapta ilicită, prin metode stiintifice criminalistice, în scopul stabilirii adevărului în procesul judiciar. Obiectul identificării îl reprezintă orice persoană, fiintă sau lucru care se manifestă în spatiu, în timp si e susceptibil de a fi identificat după urmele create în câmpul infractional. Procesului identificării criminalistice îi sunt proprii 2 faze: - în prima fază e determinat grupul persoanelor sau obiectelor suspecte pe baza unor elemente carateristice asemănătoare, fiind excluse cele cu particularităti contrare celor reflectate în urme sau în mijloacele materiale de probă; - în faza a doua e adâncită examinarea comparativă a caracteristicilor, urmărindu-se stabilirea coincidentei, a concordantei dintre trăsăturile reflectate în urmă si cele reflectate de metodele de comparare. Se ajunge astfel la obiectul căutat si la excluderea celor ce prezintă elemente asemănătoare. În scopul selectării obiectelor ce urmează a fi examinate comparativ se procedează mai întâi la cercetatrea separată a caracteristicilor generale si individuale ale urmei, iar apoi la caracteristicile ob e necesar să se respecte următoarele cerinte: -

să se cunoască cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin să se tină seama de conditiile în care s-a format urma la fata locului urma si modelele tip de comparatie să contină suficiente elemente caracteristice de individualizare a factorului creator să se folosească modele similare, având aceeasi provenientă, în momentul examinării comparative.

-

În identificarea criminalistică importante sunt determinările calitative si nu cele cantitative. Concluziile observate în procesul identificării criminalistice pot avea un caracter de certitudine, de probabilitate sau poate exista si situatia de imposibilitate de rezolvare a problemei. 2. Metode de examinare microscopică

2

CRIMINALISTICĂ
În examinarea multor categorii de urme si microurme este necesar să se apeleze la instrumente optice sau electronice de examinare. Unul dintre aceste instrumente este lupa. Este cel mai simplu instrument optic de mărire; este folosit pentru descoperirea urmelor la fata locului si în examinarea initială a mijloacelor materiale de probă, iar puterea ei de mărire se măsoară în dioptrii. Urmează microscopul optic care este un instrument optic de cercetare folosit în examinări traseologice, destinat identificării persoanelor, a armelor, a instrumentelor de spargere, a descoperirii falsurilor în înscrisuri, etc. Microscopul are o parte optică alcătuită din obiectiv și ocular și o parte mecanică alcătuită din tub mecanic, masă cu dispozitiv cu deplasare grosieră și talpă de susținere și un sistem de iluminat. Un tip de microscop optic des utilizat în criminalistică este microscopul comparator. Acesta are sistemul optic alcătuit din 2 obiective și un singur ocular. Se împarte în 2 câmpuri, iar compararea se realizează prin stabilirea continuității liniare. Se folosește în traseologie, pentru cercetarea urmelor materiale, a firelor de păr, etc. Mai avem microscopul electronic care dispune de tehnici moderne de vizualizare și care în locul razelor de lumină folosește fascicul de electroni. Sunt folosite pentru relevarea unor detalii. Unul din aceste microscoape electronice este microscopul electronic cu baleiaj. Este folosit în expertiza unor urme biologice (salivă), a firelor de păr, a urmelor de afumare tipice tragerii cu armele de foc. Prezintă anumite avantaje, întrucât: - oferă posibilitatea investigării unor probe masive, - are o claritate mare în profunzime, - oferă posibilitatea realizării unei imagini aparent spațiale și are o putere de mărire foarte mare, fără afectarea calității imaginii. 3. Metode de analiză spectrală Metodele de analiză spectrală sunt determinări calitative și cantitative a elementelor chimice ce intră în compoziția unor probe materiale sau urme de diverse materii descoperite în câmpul infracțional, în vederea identificării sau stabilirii provenienței lor.

3

CRIMINALISTICĂ
Se folosesc în expertizele privind cercetarea înscrisurilor, a armelor de foc și a urmelor create de acestea, a substanțelor toxice, etc. La baza lor stă raportul existent dintre materie și radiație. Printre avantaje amintim: precizie, sensibilitate și rapiditate. Pentru a ajunge la un rezultat sunt necesare cantități infime de substanțe și este indispensabilă în numeroase domenii ale criminalisticii, cum ar fi cercetarea urmelor materiale, a resturilor de materiale întâlnite, de ex. în incendii, accidente de circulație, în cercetarea urmelor cu armele de foc, a falsurilor, etc. 4. Procedee de fotografiere la faț a locului Fotografia judiciară, care poate fi operativă (efectuată la fața locului) și de examinare (efectuată în laborator) și care se execută cu prilejul cercetării locului faptei de către organul de urmărire penală, reprezintă un procedeu important de fixare a rezultatelor cercetării, fiind auxiliară procesului verbal de cercetare la fața locului. Se folosește în cazul infracțiunilor de omor, accidente, tâlhărie, infracțiuni care de obicei presupun cercetarea la fața locului. Procedeele de fotografiere aplicate la fața locului includ mai multe tipuri de fotografii, respectiv:
-

fotografia de orientare fotografia schiță fotografia obiectelor principale fotografia de detaliu alte procedee speciale de fotografiere la fața locului.

-

Fotografia de orientare se folosește pentru fixarea imaginii întregului loc al faptei și se realizează în așa fel încât să permită identificarea zonei în care s-a săvârșit infracțiunea într-un ansamblu de puncte de reper sau de orientare. În cazul fotograf. în locuri deschise se iau ca puncte de orientare clădiri, construcții, indicatoare, etc. În cazul fotograf. în locuri închise se are în vedere exteriorul clădirii, încadrat de diverse puncte de reper. Fotografia schiță presupune redarea în exclusivitate a întregului loc al faptei. Are mai multe variante, respectiv:
4

CRIMINALISTICĂ
-

fotografia schiță unitară, care se realizează cu un singur cadru fotografia schiță panoramică, care la rândul ei poate fi liniară sau circulară fotografia schiță pe sectoare, care presupune redarea pe porțiuni a locului faptei fotografia schiță încrucișată, care redă puncte diametral opuse.

-

Fotografia obiectelor principale se folosește pentru fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt în legătură sau care reflectă urmele și consecințele faptei infracționale (de ex., corpul victimei). Trebuie redată și poziția obiectului în ansamblu în câmpul infracțional. Fotografia de detaliu este specifică fazei dinamice a cercetării la fața locului, care permite deplasarea, modificarea poziției obiectelor în vederea punerii în evidență a detaliilor acestora. Printre procedeele speciale de fotografiere la fața locului evidențiem: fotografierea cadavrelor care se realizează în vederea redării poziției corpului, a stării îmbrăcăminții, a leziunilor vizibile la acel moment. Mai avem măsurătorile fotografice care se realizează cu ajutorul riglei gradate sau cu ajutorul unei benzi gradate și care se folosesc pentru a permite stabilirea dimensiunii și distanțelor dintre obiectele aflate în câmpul infracțional. Fotografierea cadavrelor dezmembrate se realizează inițial pentru fiecare bucată în parte, iar apoi pentru întregul corp care este asamblat. 5. Fotografia de examinare în radiaț ii vizibile Reprezintă un ansamblu de procedee destinate cercetării în condiții de laborator a mijloacelor materiale de probă, precum și fixării rezultatelor investigării tehnico-științifice, a corpurilor delicte sau a urmelor ridicate de la fața locului. Fotografia de examinare în radiații vizibile este de mai multe feluri, respectiv: de ilustrare de comparare fotografia de umbre de reflexe
5

traseologie. cum ar fi urme de adâncime. Fotografia de contrast oferă posibilitatea măririi formei mijloacelor de evidențiere a unor urme sau detalii caracteristice. a urmelor. apte să fie folosite în procesul de identificare. a caracteristicilor și dimensiunilor sale. se suprapun două imagini. Fotografia de separare a culorilor servește la relevarea petelor. Fotografia de ilustrare presupune fixarea imaginii inițiale a obiectului ce urmează a fi examinat. Fotografia de comparare se folosește în examenul de laborator.CRIMINALISTICĂ de contrast de separe a culorilor microfotografia. Pentru separarea culorilor se folosesc filtre care au capacitatea de a reține culoarea complementară lor. etc. Se aplică în aplică în fotografierea de detalii. balistică și la expertiza înscrisurilor. La cea prin suprapunere. La fotografia de comparare prin confruntare se confruntă două imagini. Se folosește la cercetarea tehnică a înscrisurilor. Se disting 3 variante. respectiv în impresiune. respectiv urma și mulajul ridicat la fața locului. Fotografia de comparare prin stabilirea continuității liniare se folosește pentru stabilirea identității unei persoane sau a unui obiect ca urmare a determinării elementelor caracteristice reflectate în urmă și în modelul tip. Se aplică în mod obligatoriu mijloacelor materiale de probă care vor suferi modificări prin examinare. 6 . una dintre ele fiind fixată pe un suport transparent (se folosește la expertizarea bancnotelor). de mâini. a instrumentelor de spargere. obținută pe cale experimentală. respectiv: fotografia de comparare prin confruntare fotografia de comparare prin suprapunere fotografia de comparare prin stabilirea continuității liniare sau prin juxtapunere. a modificărilor textului unui înscris greu vizibile cu ochiul liber datorită nuanțelor de culoare apropiate a suportului. de picioare. Fotografia de reflexe se folosește pentru punerea în evidență a urmelor de suprafață greu sesizabile la o primă vedere (urmele papilare). Fotografia de umbre se folosește pentru scoaterea în evidență a caracteristicilor de relief. la expertiza armelor.

se folosește la descoperirea urmelor de mâini sau a urmelor biologice. Criterii de clasificare a urmelor infracț iunii Urmă a infracțiunii este orice modificare materială intervenită în condițiile săvârșirii unei fapte penale. Fotografii judiciare de examinare în radiaț ii invizibile Avem în radiații invizibile U. cercetarea tehnică a înscrisurilor. Sunt utilizate la cercetarea tehnică a înscrisurilor. etc. 7. În funcție de tipul sau de natura urmei avem: - urme care reproduc forma suprafeței de contact a obiectului creator (urme de mâini sau de picioare) urme sub formă de pete sau resturi de materii organice sau anorganice. I. balistică. pete de sânge). este nevoie de surse de radiații (becuri. între faptă și modificarea produsă existând un raport de cauzalitate.R. de picioare.V. efectuarea de fotografii în cadrul unor activități de urmărire penală. Fotografia de examinare în radiații I. urme formate ca resturi de obiecte sau de materii organice sau anorganice (resturi de alimente. la cercetarea unor valori sau a unor opere de artă.R. beta. Mai putem avea: urme sonore (voci. arcuri electrice).V. au capacitatea de a străbate anumite corpuri și de a fi reținute de altele și totodată nu sunt influențate de elementele poluante din atmosferă. Radiațiile U. Pentru executarea unei fotografii în radiații U. urmele sunt împărțite în 2 mari categorii: - urme formate prin reproducerea construcției exterioare a obiectului (urme de mâini. este de 2000 de ori mai mare decât a spectrului vizibil.R. se folosesc în traseologie.. În literatura noastră de specialitate. are o deosebită importanță și utilitate întrucât gama spectrului I. zgomote) 7 . a instrumentelor de spargere).V.CRIMINALISTICĂ 6.V. la reconstituirea unor texte. Fotografia de examinare în radiații U. materiale fotosensibile.R. Radiațiile I. aparat de fotografiat. Oferă și posibilitatea efectuării de fotografii în condiții de întuneric. gama. la descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu armele de foc și la efectuarea unor fotografii judiciare cu caracter operativ. filtre de selectare a radiațiilor..

urme de destratificare.). Pentru pudrarea urmelor dispuse pe suprafețe de piele. Urmele de suprafață se împart în două categorii: urme de stratificare. respectiv depunerea unui strat de substanță exterior (granule). 8. Microurmele sunt formate din particule (praf. scame. să prezinte o aderență selectivă. prin lovire. Răspândirea și înpărtarea pulberilor de revelare de pe obiect se face cu ajutorul unei pensule fine din păr de veveriță. 8 . urme dinamice: sunt formate ca rezultat al mișcării de translație a unei suprafețe peste alta (urmele de frânare). Revelarea prin metode fizice constă în pulverizarea de prafuri sau pudre pe obiectul sau suprafețele purtătoare de urme. Substanțele folosite în relevare trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie în contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma.CRIMINALISTICĂ - urme olfactive (miros) urme vizibile urme latente (invizibile cu ochiul liber) macrourme microurme. etc. mase plastice se folosesc pensule magnetice. - În funcție de modul de formare al urmei avem: urme statice: sunt create prin atingere. de ridicare a substanței aflată inițial pe o suprafață. Relevarea urmelor papilare pe suprafețele multicolore se realizează cu substanțe fluorescente activate sub acțiunea radiațiilor U. prin apăsare. cauciuc. Cercetarea ș i interpretarea la faț a locului a urmelor de mâini Metode fizice ș i optice de relevare a urmelor de mâini Descoperirea urmelor unei infracțiuni presupune o căutare sistematică a acestora în funcție de natura locului și de modul de săvârșire a faptei.V. Urmele de adâncime – cum ar fi urma de picior formată pe pământul moale. puf de struț sau fibre de carbon sau a unui pulverizator special. respectiv numai la materia din urmă și nu la întregul suport.

urmele piciorului semiîncălțat (urmele de ciorap). Ridicarea prin mulaj a urmei formată în adâncime se desfășoară imediat după fotografiere și eventual după desenarea urmei pe o coală. se înconjoară cu o bandă metalică. Se menționează. corpurile străine). de ridicare prin mulaj. etc. Urmele de picioare se clasifică în: urmele plantei piciorului (piciorul gol). urmele de încălțăminte. Principalele elemente care caracterizează o cărare de urme sau mersul unei persoane sunt următoarele: 9 . caracteristici care pot oferi indicii prețioase în legătură cu persoana infractorului. 9. a formei și particularităților acestora. Pentru efectuarea mulajului se pregătește urma (se scoate apa. Cercetarea criminalistică a urmelor de picioare Urmele de picioare reprezintă o altă categorie importantă de urme create inevitabil la locul faptei. precum și a elementelor cărării de urme. Cercetarea cărării de urme are o importanță deosebită datorită reflectării unor caracteristici individuale ale persoanei care a creat urmele. iar după conservare se trece la măsurarea urmei. Există mai multe metode chimice: - revelarea cu valori de iod revelarea cu reactiv chimic propiu-zis nitrat de argint. În procesul verbal de cercetarea la fața locului se procedează la o descriere detaliată a numărului și tipurilor de urme de picior descoperite. de ambalare. iar apoi se toarnă o compoziție de gips în urmă. de fotografiere. modul de revelare. Un loc prioritar îl deține folosirea laser-ului. Revelarea prin metode optice – se constituie ca un ansamblu de metode noi în materie bazate pe tehnici de vârf. a naturii suportului pe care s-au creat. de asemenea. aplicate la specificul urmelor papilare. Descoperirea urmelor de picioare presupune cu prioritate cercetarea suprafețelor pe care este posibil să se calce.CRIMINALISTICĂ Relevarea prin metode chimice se bazează pe reacția dintre anumite substanțe chimice și componentele transpirației (săruri și aminoacizi). După descoperire se impune conservarea urmelor supuse acțiunii unor factori de natură să le distrugă.

a agresorului. Lungimea pasului la bărbat este mai mare decât la femeie cu aproximativ 20 cm. unghiul de mers care se măsoară între axa cărării de urme și axa longitudinală a tălpii. uzura. lățimea pasului care este dată de distanța cuprinsă între partea exterioară sau interioară a urmei piciorului stâng sau drept.CRIMINALISTICĂ direcția de mișcare sau axa cărării de urme și care este determinată de linia mediană ce trece prin intervalul cuprins între două șiruri de pași. Odontologia judiciară are rolul de a studia dinții și urmele acestora. lungimea pasului. distanța dintre dinți. 10. greutate. pe alimente sau pe diverse obiecte se prezintă sub formă statică sau dinamică. Cercetarea la fața locului a urmelor de dinți nu necesită mijloace de investigare deosebite întrucât ele sunt vizibile. etc. datorită unor caracteristici ale formei. Cărarea de urme conține în plus și date referitoare la direcția de deplasare. constituită din segmente care unesc între ele părțile din spate ale fiecărei urme. dispunerii și particularităților prezente la fiecare dinte: lățimea dinților. care este dată de distanța dintre două urme consecutive măsurată la partea din față sau din spate a lor. astfel încât expertizele stomatologice să servească la stabilirea adevărului în procesul judiciar. Investigarea odontologică judiciară sau cercetarea urmelor de dinț i Urmele de dinți oferă o bază sigură de identificare atât sub raport criminalistic cât și medico-legal. Urmele se pot întâlni pe corpul victimei. la înălțime. pe diverse alimente. indicând direcția de deplasare. așa cum se descoperă pe corpul persoanelor. la caracteristicile mersului. Urmele de dinți. la eventualele defecte anatomice. 10 . respectiv călcâiul. vârstă. lipsurile. - - - - Interpretarea unor urme izolate pot conduce la date privind numărul persoanelor sau sex. etc. talie. viteza de deplasare. linia mersului. care este o linie frântă. poziția.

O atenție deosebită trebuie să se acorde ridicarea și transportarea obiectelor purtătoare de urme pentru a se preveni alterarea și deformarea acestora. ca în cazul urmelor formate pe parchet. de natură să conducă la deformarea urmei și la dispariția sa treptată. Modelele de comparație sunt obținute cu materiale dentare obișnuite.CRIMINALISTICĂ Fixarea urmelor de dinți se face prin consemnarea în procesul verbal și prin fotografiere. prelevarea și cercetarea eventualelor urmede salivă sau alte produse biologice.d. urmele de sânge pot fi absorbite de acesta. Dacă expertului i se pun la dispoziție și modele de comparație. etc. dar și asupra poziția corpurilor purtătoare de urme față de celelalte obiecte principale. Expertiza urmelor de dinți poate oferi răspuns la întrebările privind natura umană sau animală a urmelor. caracteristicile dinților reflectate în urmă. O anumită particularitate o ridică examinarea urmelor de dinți lăsate pe pielea umană și aceasta este determinată de urgența în determinare și măsurarea fotografică datorită p. de cantitate și de factorii care acționează asupra lui și poate varia de la roșu. iar p. bălți. iar pentru mulajele executate pe obiecte purtătoare de urme se pot folosi și latexul sau diverși polimeri. Culoarea sângelui diferă în funcție de vechime. mijloacele și modul de săvârșire a faptei.p. La fața locului urmele de sânge se prezintă sub formă de picături.d. Cercetarea urmelor de sânge Urmele de sânge furnizează indicii necesare clarificării împrejurărilor privind locul. 11. proceselor patologice care au loc în tegument. acesta poate stabili identitatea sau neidentitatea unei persoane. cum este cazul suporturilor din material textil. formând un strat sau o crustă distinctă. vârstă. mecanismul de formare. pe măsură de trecerea timpului devenind brun-roșcat. mânjituri și sunt consecința unei acțiuni violente exercitate asupra corpului persoanei. timpul. insistându-se nu numai asupra detaliilor. tipul antropologic al persoanei. apoi maroniu și în final negru.a. dâre. 11 . sau pot rămâne la suprafață. În funcție de natura suportului. mobilă.o. stropi. la sex. geamuri. Investigarea complexă criminalistică și odontologică parcurge mai multe etape: fotografierea în vederea ilustrării modului de mușcătură și a fixării detaliilor caracteristice.p. plasticității caracteristice pielii umane.

Urmele de sânge trebuiesc căutate pe îmbrăcăminte. pe ferestre. Întodeauna probele se ambalează în saci de hârtie pentru a nu fi alterate. topoare). dar și datorită faptului că aceste urme se pot găsi în cantități foarte scăzute. că în unele situații culoarea se poate confunda cu a suportului pe care se află și există și situații în care urmele au fost înlăturate de autor (de ex. în păr. capabile să scoată în evidență urma. cum sunt de ex. Urmele pot rămâne în profunzimea țesăturii. Depistarea petelor suspecte a fi de sânge se face de regulă cu surse de lumină care dispun de filtre de culoare. prin spălare. covoarele.a. sub ușă. Expertiza biocriminalistică a urmelor de sânge poate să răspundă la următoarele întrebări: dacă urma este de sânge? dacă sângele e de natură animală/umană care este zona sau organul din care provine dacă sângele conține alcool sau elemente de natură toxică sexul persoanei de la care provine condițiile în care s-a format urma 12 . plante ș. pe instalațiile sanitare. în situația petelor umede. pe obiectele de uz. Ridicarea petelor de sânge se face prin răzuire – în cazul petelor uscate sau prin absorbire.CRIMINALISTICĂ Descoperirea urmelor de sânge reprezintă o activitate foarte importantă și de mai multe ori și dificilă datorită modificărilor pe care le suferă în timp aceste urme de sânge. Urmele se mai caută pe instrumentele folosite la săvârșirea infracțiunii (cuțite. parchetul. vase. Urmele trebuiesc căutate pe porțiunea de teren și pe obiectele aflate la locul săvârșirii infracțiunii sau în locul în care a fost descoperit cadavrul. sub unghii. obiecte care ar fi putut servi la înlăturarea urmelor sau la transportul cadavrului. Ulterior se folosesc metode fizico-chimice pentru a se stabili dacă pata este într-adevăr de sânge (apă oxigenată. Ulterior descoperirii. pata se fixează prin descriere în procesul-verbal și prin fotografiere. ușile. răzuire etc). pe corpul persoanelor antrenate în infracțiune (victimă sau făptuitor). luminol).

Ele pot reprezenta nu numai dovada săvârșirii unei infracțiuni. fără a se îndoi. Expertiza biocriminalistică a urmelor seminale poate răspunde la următoarelor întrebări: - dacă urma este de spermă dacă originea acesteia este umană sau animală vechimea urmei eventualele boli venerice posibilitatea individualizării persoanei (alături de spermatozoizii normali. 13. poate mai mult decât în cazul altor urme biologice. În stare uscată urma prezintă un contur neregulat. pe lenjeria de corp. Formarea urmelor seminale are loc prin depunerea pe diverse suporturi a lichidului spermatic ejaculat în momentul unui contact sexual sau al masturbării. pe alte obiecte de îmbrăcăminte. 12. precauție deosebită pentru păstrarea intactă a petei și implicit a spermatozoizilor. dar aduc și precizări în legătură cu mobilul și natura faptei și astfel se pot obține date utile individualizării persoanei care a săvârșit fapta sau a delimitării acesteia dintr-un cerc de suspecți. Ridicarea urmelor de spermă necesită.CRIMINALISTICĂ căreia din persoanele suspecte i-ar putea aparține urma. Urmele se caută în corpul victimei (de către cadrele medicale). cu precădere în situația săvârșirii unor infracțiuni de omor sau infracțiuni privitoare la viața sexuală. există la fiecare individ și spermatozoizi cu forme deosebite sau anormale). 13 . Cercetarea urmelor seminale Urmele seminale fac și ele parte din categoria urmelor biologice întâlnite în diverse împrejurări. principalul element asupra căruia se îndreaptă examinarea. Pentru aceasta se ridică întreg obiectul purtător de urme sau se taie porțiunea cuprinzând pata. aspect care determină un potențial de diferențiere foarte ridicat al indivizilor. o culoare gri-albicioasă și este aspră la pipăit. Investigarea ADN Metoda identificării prin cercetarea amprentei genetice a fost adoptată datorită polimorfismului extrem de mare al minisateliților ADN-ului uman.

fluid vaginal. Analiza profilului ADN se realizează prin două metode. 2) Analiza prin reacția în lanț a polimerazei (PCR).CRIMINALISTICĂ Procesul de identificare al unei persoane începe în momentul în care aceasta lasă în scena infracțională o urmă biologică care conține material genetic ADN. țesuturile. în fragmente de mărimi diferite. oase. Fragmentele astfel decupate sunt triate după lungime și transferate pe o membrană de nailon. Fragmentele ADN sunt vizualizate sub forma unor benzi întunecate. În ceea ce privesc particularitățile cercetării la fața locului legate de ridicarea urmelor biologice. bucăți de carne. organele sau oasele se pun în containere și se refrigerează în vederea transportării în condiții optime. se dezinfectează. ulterior. Sângele lichid. trebuie să reținem următoarele aspecte: - Pentru fiecare probă ridicată se vor folosi recipienți speciali care să ofere o conservare optimă și un transport sigur. 2) probe cu potențial în definirea profilului ADN (secreții nazale. urină. Pentru a se evita contaminarea probelor se folosesc mănuși și pensete adecvate care. După ridicarea probei urmează analiza acesteia în laborator. 1) În cazul utilizării metodei prin enzime de restricție. irepetabilă. salivă). Firul de păr trebuie colectat cu grijă în vederea protejării rădăcinii. analiză care presupune traducerea materialului genetic într-un cod cu formulă unică. urmele biologice se clasifică în trei categorii: 1) probe cu înalt grad de precizie în identificarea profilului ADN (sânge. spermă. părul). este necesară o cantitate suficientă de ADN ce este supusă izolării și purificării cu ajutorul unor detergenți și enzime cu mare specificitate. după care se procedează la autoradiografia membranei. 3) probe cu potențial în analizele ADN. Sub raportul valorii de identificare. respectiv: - 1) Analiza prin metoda enzimei de restricție. celule ale pielii. Benzile astfel obținute pot fi folosite 14 . Ulterior se procedează la decuparea ADN cu ajutorul unor enzime de restricție. specifică unui singur purtător al acestei informații genetice.

iar. Metoda portretului vorbit Portretul vorbit este o metodă științifică care servește la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora. Expertiza criminalistică a urmelor de natură piloasă Firele de păr reprezintă o categorie distinctă de urme biologice denumite și urme de natură piloasă. de către o altă persoană.o. eventualele alterări produse de diverse boli. pe de altă parte. Lipsa corespondenței benzilor comparate duce la eliminarea din cercul suspecților a persoanei examinate. eventualele infirmități. Expertiza firelor de păr este destinată.. a diverselor particule aderente pe firul de păr.d. mimică. forma capului și a feței. 15 . felul mersului. Descoperirea firelor de păr nu impune folosirea de metode sau mijloace tehnico-științifice deosebite. diferitele forme de manifestare. cât și formele dinamice . cu numeroasele sale elemente caracteristice. 2) Avantajul analizei prin metoda reacției în lanț a polimerazei constă în faptul că pentru analiză este necesară o singură moleculă ADN.ținuta corpului. zona corpului din care provine. ele fiind ușor vizibile cu ochiul liber. p.p. prin a căror examinare se obțin date importante cu privire la persoane și împrejurările faptei. 14. natura depunerilor de pe suprafața firului de păr. sexul. modul de detașare a firelor de păr. constituția fizică sau aspectul general al persoanei. Metoda constă în amplificarea in vitro a secvențelor ADN. analizei suprafeței acestora. 15. Expertiza poate răspunde la următoarele aspecte: natura și originea umană sau animală a firului de păr. cercetării structurii intime a firelor de păr.CRIMINALISTICĂ pentru comparație cu cele rezultate prin prelucrarea probelor ridicate de la fața locului. În descriere sunt vizate atât formele statice – talia. vârsta aproximativă și rasa persoanei căreia îi aparține firul de păr.

înclinare. săltăreț. mijlociu și mic. proeminență. îngropată. ridurile – sunt apreciate în funcție de zona în care se găsesc. ovală. cum ar fi ofițer. contur. - - descrierea feței – fiecare element component al feței – zona frontală. degajat. funcționar etc. 16 . nazală și bucală. particularități ale mâinilor și picioarelor etc. baza nasului. respectiv gestica sau vorbirea – poate fi normală. părul poate fi: lung. culoare. gura și buzele – se descriu după grosime. lungimea gâtului. modul de manifestare. constituția fizică poate fi robustă sau solidă. suplu. tot aici se descriu forma umerilor. lățime. creț. greoaie ori asociată unor profesiuni. lățime. - - Descrierea formelor dinamice: - mersul – poate fi descris ca normal. culoare.. bărbia – poate fi plată. nasul – înălțime. mijlocie. marinar. aspectul general sau ținuta poate fi apreciată ca sportivă. sportiv. de la alb deschis la negru. ezitant. de o anumită culoare. – poate fi alungită. atletică. bâlbâită. urechea – raportată la poziția ei față de cap.CRIMINALISTICĂ Aprecierea formei și a dimensiunilor acestora se face după un sistem cuprinzând trei gradații: mare. în funcție de rasă. greoi. conformația nărilor. drept. Descrierea formelor statice - talia poate fi scundă. cu un anumit accent etc. culoarea pielii – care variază. forma capului triunghiulară. intelectual. elegantă. mijlocie sau înaltă. poziție. dublă. fruntea – se descrie după înălțime. precipitată. ale unor intervenții chirurgicale. dreptunghiulară. scurt. ascuțită.se descrie separt. slabă sau uscățivă. tatuaje etc. ochii – se descriu după formă. semnele particulare – pot fi urme ale unor leziuni.

identificarea după sistemul dentar și lucrările stomatologice – se realizează datorită elementelor specifice de individualizare pe care le prezintă. sex. după efectuarea toaletei - - - - 17 . Identificarea prin expertiza fotografiei de portret – este folosită de organele judiciare în stabilirea identității unui cadavru. potrivit unor standarde de grosime determinate științific. care au loc ulterior survenirii decesului sau datorită unor transformări cauzate de acțiuni distructive exercitate de diverși factori (modificări determinate de intervenția autorului unui omor.CRIMINALISTICĂ Reușita unei identificări făcută pe baza semnalmentelor exterioare depinde în mare măsură de modul în care sunt ascultați martorii. dantura unei persoane. care caută să distrugă sau să facă de nerecunoscut victima). dar și de modul în care ei au fost capabili să perceapă toate aceste elemente la o persoană. specifică unui domeniu denumit în literatura medicolegală osteoantropometrie. de modul în care sunt interpretate declarațiile lor. se pot obține date cu privire la vârstă. care este în măsură să determine dacă urmele osteologice sunt sau nu de natură umană. căreia se presupune că i-a aparținut craniul. Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute Se folosesc aceleași tehnici de identificare cu cele ale persoanelor. identificarea după resturile osoase – face obiectul expertizei urmelor osteologice. dacă ne aflăm în prezența unui schelet întreg sau dacă oasele aparțin mai multor persoane. Printre metodele de identificare a cadavrelor necunoscute amintim: - metoda supraproiecției – care constă în proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografică a persoanei dispărute. Expertiza este efectuată de specialistul antropolog. în mod natural. având totuși în vedere anumite metode specifice determinate de transformările corpului uman. talie și eventualele boli de care a suferit persoana în timpul vieții. căruia i se poate face o fotografie a semnalmentelor. 16. La aceste particularități. trebuie adăugate și intervențiile medicale efectuate pentru întreținerea sau înlocuirea dinților. Întreaga operație se execută pe craniul cadavrului căruia se încearcă să i se determine identitatea. Totodată. reconstituirea fizionomiei după craniu – constă în reconstituirea plastică și grafică a țesuturilor moi ale capului.

durata de pronunțare a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte. Caracteristici criminalistice de identificare a vocii ș i vorbirii Identificarea persoanelor după voce și vorbire. 17. Principalii parametrii fizici ai sunetelor evidențiați de sonograf sunt: frecvența. Elementele de natură să permită individualizarea vorbitorului se grupează în: particularități fonetice. Aceste aparate vizualizează caracteristicile vocii. alcătuit din: frecvența de rezonanță a cavității aparatului vocal (formanții). particularități fonetice străine. Metoda constă în compararea unei fotografii cât mai recente. cu fotografia semnalmentelor cadavrului. frecvența vocii. prin determinarea și aprecierea științifică a caracteristicilor vocii și vorbirii. Caracteristicile vocii: a) Caracteristici acustice generale b) Caracteristici acustice individuale a) Vocea are drept caracteristici acustice generale: - configurația de ansamblu a formanților transcriși pe vocogramă. frecvența specifică sunetelor nazale. de tipul sonografelor.CRIMINALISTICĂ sale. Caracteristicile vorbirii Vorbirea se caracterizează prin particularități de expresie și stil. intensitatea și durata acestora. a persoanei dispărute. Sonografele permit analize complexe ale caracteristicilor generale și individuale fonoacustice. intensitatea vocii. b) Caracteristicile acustice individuale sunt formate dintr-un complex de frecvențe. 18 . prin transcrierea lor grafică sub forma vocogramelor. presupune folosirea unor mijloace tehnice speciale de înregistrare. specifice unui anumit grup de persoane.

Imprimările se realizează în condiții similare de loc. Urmele formate de armă pe cartuș La tragerile executate cu o armă de foc se formează invariabil urme pe tubul cartușului. cele specifice regiunii din care provine vorbitorul sau cele caracteristice anumitor profesii. de fond sonor și cu aceeași viteză de înregistrare. astuparea nasului ș. Expertiza criminalistică a vocii ș i vorbirii Poate să răspundă la o serie de întrebări. atât urmele create de armă pe cartușul tras. 18. 1. clarificarea modului în care autorul s-a folosit de acestea. trebuie să se apeleze la mijloace tehnice de înregistrare similare celor ale înregistrării în litigiu. - - Pentru obținerea rezultatelor scontate este important ca organul judiciar să posede modele de comparație de calitate. constituie activitatea unui domeniu important de cercetare. vorbirea în șoaptă. Trebuiesc folosite aceleași cuvinte și expresii. 19 . cum sunt. denumit balistică judiciară. cu respectarea anumitor condiții de calitate privind înregistrarea în litigiu și având la dispoziție modele de comparație. dar rostite în alte împrejurări. modificarea tonalității. Prin urme formate în cazul folosirii armelor de foc înțelegem.. stabilirea eventualei deghizări a vocii și vorbirii. aparținând aceleași persoane. iar în cazul armelor cu țeavă ghintuită se formează pe glonț urme caracteristice reliefului țevii. prin înlocuirea unor cuvinte cu altele. cât și urmele împușcăturii care se găsesc pe corpul victimei sau pe obiectele asupra cărora și-a exercitat acțiunea proiectilul. care poate fi realizată prin acoperirea microfonului. Urmele formate prin folosirea armelor de foc Investigarea criminalistică a armelor de foc întrebuințate în săvârșirea de infracțiuni. în scopul determinării falsurilor.a. identificarea persoanei vorbitorului.CRIMINALISTICĂ defecțiunile de pronunție și particularitățile lexicale. cum ar fi: identificarea persoanei stabilirea autenticității înregistrărilor audio. Pentru aceasta. de ex. 19.

prin împingerea cartușului în camera de detonare. Urmele de împuș care Prin urme de împușcare se înțelege atât urmele specifice formate de proiectil denumite și urme principale. 20 .CRIMINALISTICĂ Urmele de pe tub se formează în 3 etape succesive: încărcarea armei. denumite urme secundare. ce se formează pe fundul cartușului. dar nu iese. Astfel. În cazul urmelor de pătrundere (sau canale oarbe) glonțul pătrunde în corp. tragerea cu arma și extragerea tubului tras. În cazul urmelor de perforare. În momentul încărcării se formează urme dinamice longitudinale pe pereții laterali ai tubului. 2. În momentul extragerii tubului. urme ale plinurilor. avem 3 elemente: orificiul de intrare canalul orificiul de ieșire. ale flancurilor ghintuite și ale spațiilor dintre ghinturi. În momentul tragerii sau al declanșării focului apar urmele percutorului și ale peretelui frontal al închizătorului. Ele se întâlnesc șub 3 forme: urme de perforare urme de pătrundere urme de ricoșare. Urmele principale sunt rezultatul acțiunii directe exercitate de proiectil. Urmele de pe glonț au un caracter dinamic și reflectă caracteristicile construcției interioare a țevii ghintuite. se imprimă pe rigolă sau marginea anterioară a rozetei urmele ghearei extractoare. proiectilul traversează întregul corp și. Practic avem un orificiu de intrare și un canal înfundat. rămân sub formă de striații. ca atare. cât și urmele formate în tragerile de la o anumită distanță. iar pe fundul tubului urmele pragului aruncător (ejectorului).

în a doua fază are loc identificarea propiu-zisă. provocate. de asemenea.CRIMINALISTICĂ În cazul urmelor de ricoșare. specifice fiecărei țevi ghintuite și fiecărui ansamblu al mecanismelor de tragere. Se iau în calcul numărul golurilor și plinurilor ghinturilor. în faza inițială. În cazul urmelor formate la tragerile cu țeava armei lipită de corp sau de la mică distanță vom identifica rupturile provocate de gaze. Identificarea armelor de foc după urmele lăsate pe glonț ș i pe tubul cartuș ului Identificarea armei cu care s-a săvârșit o infracțiune reprezintă scopul final al oricărei expertize balistice judiciare. rezultate din combustia încărcăturii de pulbere. rugină și un inel de metalizare. de gaze. calibrul. Urmele secundare sunt rezultatul acțiunii unor factori suplimentari ai tragerii și pot fi împărțite în 2 categorii: - urme formate indiferent de distanța de tragere urme formate la tragerile cu țeava armei lipită de corp sau de la mică distanță. prin examenul comparativ al caracteristicilor individuale. în momentul perforării unor obiecte cu un anumit grad de densitate. urmele de funingine. prin excluderea din sfera cercetării a armelor ale căror caracteristici generale nu corespund caracteristicilor reflectate de glonț. unghiul și sensul de răsucire. urmele gurii țevii formate ca urmare a lipirii gurii țevii de corp. care au o formă stelară. Examinarea destinată identificării parcurge 2 faze principale: în prima fază se determină grupul sau categoria căreia îi aparține arma. Vom descoperi adâncituri și zgârieturi în funcție de unghiul de lovire și de natura obstacolului aflat pe traiectoria glonțului. Identificarea armei după urmele formate pe glonț presupune. În cazul urmelor formate indiferent de distanța de tragere vom descoperi 2 elemente: un inel de frecare creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare. arsurile. care este consecința pătrunderii în piele a resturilor de pulbere neagră sau arsă incomplet și urmele de unsoare. lățimea acestora. praf. glonțul este deviat. 20. tatuajul. format din depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafața proiectilului. o delimitare a cercului armelor suspecte. care apar sub formă de stropi depuși în jurul orificiului de intrare. 21 .

destinată în special descoperirii falsurilor. al tehnicii criminalistice. având drept scop stabilirea autenticității scrisului unei persoane. peretele frontal al închizătorului. pereții camerei cartușului. cercetarea falsului de bancnote.CRIMINALISTICĂ Pentru obținerea modelelor de comparație se efectuează trageri experimentale. opere de artă. monede. 22 . Identificarea armelor după urmele lăsate pe tubul cartușului Acest gen de identificare se desfășoară în aceleași condiții și faze ca și identificarea după urmele formate pe glonț. aflarea actului în termenul de valabilitate. Mijlocul tehnic de bază în examinare îl reprezintă microscopul comparator. Se apelează la muniție cu caracteristici asemănătoare celei găsite la fața locului. corespondența între înfățișarea legitimație sau înscris. cercetarea criminalistică a scrisului de mână. Principalele urme incluse în sfera cercetării de identificare sunt cele formate pe rozeta tubului de către percutor. persoanei și fotografia de pe corespondența dintre datele referitoare la identitatea persoanei menționate în act și buletinul sau alt document cu care aceasta se legitimează. Tragerile se efectuează în dispozitive speciale. Stabilirea autenticităț ii ș i vechimii înscrisurilor Investigarea criminalistică a înscrisurilor reprezintă un domeniu distinct. 21. bine conturat. denumite captatoare de proiectile. având drept obiective principale: - cercetarea tehnică a actelor scrise. timbre. gheara extractoare. cecuri. Captarea tuburilor de comparație se realizează prin folosirea unor săculețe ori sertărașe prinse în dreptul ferestrei carcasei închizătorului. la stabilirea - Principalele elemente comune avute în vedere autenticității unui înscris sau document sunt următoarele: - îndeplinirea cerințelor legale privind forma și conținutul actului scris.

- Particularitățile exprimării în scris sau caracteristicile conținutului spiritual al textului. 22.a. pentru a se putea stabili vechimea acestuia. destinate să ateste autenticitatea unui document și să prevină falsificarea sau contrafacerea sa. pe baza cărora este posibilă identificarea persoanei scriptorului sunt prezente în: - limbajul specific scriptorului. Caracteristicile de identificare a scrisului de mână Caracteristicile unui scris. gradul lor de îmbătrânire sunt elemente semnificative ale unui înscris.. denumite în literatura de specialitate și ”caracteristici ale scrierii” servesc la individualizarea persoanei scriptorului și.CRIMINALISTICĂ existența elementelor de protecție sau de securitate. caracteristicile de fabricație ale hârtiei și cernelii. Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiză vor reflecta gradul de cultură al persoanei. în situația falsului prin adăugare de text. la restrângerea cercului persoanelor suspecte. imprimarea de securitate. Se urmărește astfel vocabularul folosit de autor. 23 . realizată prin modificări ale compoziției pastei hârtiei. mai ales. Principalele măsuri de securitate destinate prevenirii falsificării sau contrafacerii sunt: - securitatea hârtiei. forma sau aspectul general al scrisului. Forma și conținutul textului. modul în care acesta respectă regulile de ortografie și de punctuație. vârsta și eventual sexul. claritatea stilului ș. ca de ex. perfecționarea elementelor succesorii de identificare. profesia. particularitățile de construcție a semnelor grafice. modul de amplasare a textului. - Stabilirea vechimii unui înscris se efectuează în situația înscrisurilor falsificate în care data reală ori momentul redactării nu corespund cu data indicată în act sau atunci când anumite părți din înscris sunt redactate în perioade diferite de timp. prin filigranare ori prin încorporarea în masa hârtiei a unor fibre colorate și fire de securitate.

Direcția mișcării de executare a gramelor este semnificativă în scrisul unei persoane. cât și a fiecăruia din gramele ori trăsăturile sale. 24 . Cercetarea falsului prin înlăturarea de text Înlăturarea sau ștergerea de text reprezintă o modalitate de falsificare întâlnită frecvent în practica judiciară. Cercetarea înlăturării propiu-zise a textului are de răspuns la o serie de probleme privind în special modul în care s-a operat. finalizarea semnului grafic. avem: - înlăturarea mecanică. Astfel. forma scrisului. data ș. înclinarea scrisului sau a literelor. Se are în vedere gradul de evoluție a scrisului. mărimea alineatelor. viteza scrisului. trebuie avute în vedere: modalitatea de începere a execuției semnului grafic. Alături de ea. presiunea scrisului. Vizează atât construcția de ansamblu a unei litere.a. continuitatea scrisului. efectuată prin răzuirea textului cu un obiect ascuțit sau prin radierea sa cu o gumă. dimensiunea scrisului. prin corodarea substanțe chimice a unui text. înlăturarea chimică. Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului de mână reprezintă acele particularități specifice aspectului general al unui scris sau a formei acestuia. sau spălarea cu anumite acoperirea unui text ori a unor semne grafice prin hașurarea ori prin pătarea cu diferite substanțe. dimensiunea acestora. legătura dintre grame. de amplasare a unui text pe o coală de hârtie sau pe un alt suport. Aici avem în vedere: marginea lăsată de scriptor. cum ar fi semnătura. Examinarea criminalistică a textelor șterse presupune două faze: - stabilirea locului în care a fost alterat înscrisul. distanța dintre rânduri. 23. reflectând modul în care fiecare persoană s-a deprins să execute un anumit semn sau grup de semne grafice. fiind deseori urmată de adăugarea altui text. adică gradul de legare a literelor într-un cuvânt. Caracteristicile particulare sau speciale ale scrisului reprezintă un grup de elemente foarte valoroase în identificare.a. forma liniei de bază a rândurilor. Trăsăturile de bază în construcția unei litere dispuse în plan vertical sunt denumite grame. ea realizându-se pe cale mecanică sau chimică. amplasarea diverselor mențiuni. mișcărle de scriere în plan vertical. modul de executare a anumitor litere. semne diacritice ș.CRIMINALISTICĂ Cercetările topografice ale scrisului vizează modul de dispunere. iar trăsăturile orizontale ce unesc două grame sunt denumite ducte.

Refacerea textului acoperit se face prin examinarea înscrisului prin transparență. Cercetarea falsurilor prin adăugare de text Falsul prin adăugare de text este. creion ș. separarea lor incorectă. specific pentru falsurile parțiale și poate fi executat prin simpla modificare a unei litere sau cifre. Urmează examinarea fizico-chimică a materialului cu care s-a scris. Printre elementele grafice de natură să indice falsul prin adăugare de text. falsificatorul apelând la un instrument scriptural similar celui folosit inițial sau la altul. Falsul prin adăugare de text poate fi efectuat atât de persoana care a întocmit inițial înscrisul. Depistarea falsului prin adăugare de text mai poate fi posibilă și prin examinarea trăsăturilor intersectate pentru că. cu distanța dintre rânduri și dintre cuvinte și terminând cu caracteristicile grafice particulare. schimbarea suportului pe care a fost așezat înscrisul. micșorarea distanței dimensiunii literelor. începând cu continuitatea logică a scrisului. tuș. care au la bază radiațiile invizibile și prin metode chimice. 24. prin adăugiri de cifre.). Locul alterării textului poate fi vizibil cu ochiul liber sau la microscop. de cuvinte sau chiar a unor rânduri întregi. Refacerea textului înlăturat ține atât de natura materialului de scriere (cerneală. care au la bază reacția dintre diverși reactivi chimici și componentele cernelii sau creionului. cât și de cea a suportului pe care s-a scris. Falsul prin adăugare de text este deseori precedat de înlăturarea textului. Refacerea textului înlăturat este posibilă prin metode fizice. amintim: îngrămădirea ori prescurtarea nefirească a cuvintelor. dar și de altă persoană. de regulă. compoziție și vechime a materialelor. într-o lumină puternică. pătrunse în masa hârtiei. Prima etapă a cercetării falsului o reprezintă studiul caracteristicilor grafice ale textului. precum și la unele cerneluri asemănătoare sau diferite. de regulă. dintre rânduri.CRIMINALISTICĂ refacerea textului înlăturat. însoțită și de reducerea modificarea sau orientarea diferită a liniei de bază a rândurilor. trăsăturile 25 .a. inclusiv de vechimea scrisului și de condițiile în care a fost păstrat. examinare care presupune analize microscopice în vederea stabilirii diferențelor de culoare.

26 . de natură să orienteze activitatea echipei de cercetare la fața locului sunt următoarele: 1) cercetarea la fața locului se efectuează cu maximă urgență. tâlhării. Tot printre obiective se numără: obținerea unor date exacte. Prin locul săvârșirii faptei se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională. în totul sau în parte. se constată tendința cernelii din trăsătura nouă de a difuza în trăsătura veche.. aplicabile în întreaga cercetare. ori unde s-a produs rezultatul acesteia. după cum traseele rândurilor inferioare le intersectează pe cele superioare. de ex. concrete. Această cerință. infracțiuni din domeniul crimei organizate.CRIMINALISTICĂ executate ulterior se suprapun peste trăsăturile executate anterior. Principalele elemente tactice. accidente grave. violuri. Cercetarea la fața locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter general. cum ar fi: omoruri. catastrofe. Obiectivele cercetării la fața locului sunt: - descoperirea urmelor evidențierea făptuitorului împrejurărilor apte să conducă la identificarea clarificarea circumstanțelor în care s-a săvârșit infracțiunea descoperirea corpurilor delicte. 25. la trăsăturile executate cu cerneală. adică imediat după ce organul de urmărire penală a fost sesizat despre săvârșirea unei infracțiuni. este obligatorie cel puțin sub două aspecte: - primul aspect: întrucât prin trecerea timpului. există pericolul producerii unor modificări la locul faptei și al dispariției sau degradării urmelor. astfel încât să se ajungă la scopul propus. referitoare la modul de săvârșire a faptei și la persoana infractorului. de o importanță deosebită. Schimbarea ordinii acestei succesiuni indică prezența adăugirii. Cadrul tactic general de cercetare la faț a locului Cercetarea la fața locului reprezintă actul de debut al investigațiilor în fapte de periculozitate deosebită.

și anume: orientarea în zona în care se află locul faptei. această regulă impunând echipei de cercetare să-și focalizeze atenția în două direcții principale: 1. este necesar ca cercetarea să nu se rezume la surprinderea elementelor ce pot confirma această versiune. descoperirea și cercetarea riguroasă a urmelor. specifice actului Trebuie să reținem că. indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentată să o atribuie evenimentului cercetat. descoperirea și ridicarea urmelor sau a probelor materiale. căutarea. în ipoteza unei morți violente cu aparență de sinucidere. 2) un alt principiu este acela că. Această cerință trebuie dublată de obiectivitate și conștinciozitate. 2. potrivit atribuțiilor sale în cadrul echipei. Membrii echipei conlucrează între ei și-l informează permanent pe conducătorul acesteia (procurorul). condusă de procuror. cercetarea la fața locului se efectuează complet și detaliat. din echipă mai fac parte inspectori și agenți de poliție și medicul legist. Activitatea de investigare se desfășoară după o anumită ordine. fără a se exclude chiar surprinderea autorului la fața locului. De exemplu. Trebuie acordată atenție fiecărui detaliu prin cercetarea minuțioasă a întregului loc al faptei. determinarea și examinarea în ansamblu a locului faptei. 3) Conducerea și organizarea cercetării la fața locului constituie o condiție esențială pentru realizarea sarcinilor procedural analizat. clarificarea împrejurărilor negative. cercetarea se face în echipă. Fiecare din membrii echipei de cercetare va avea de îndeplinit sarcini concrete și precise. Pe lângă procuror. ci să se aprofundeze cercetarea pentru a se stabili cu precizie dacă nu este un omor disimulat printr-o sinucidere. respectiv a neconcordanței dintre starea locului faptei și fapta ori împrejurările ca atare. astfel încât locul faptei să fie cercetat sub toate aspectele. 27 .CRIMINALISTICĂ al doilea aspect are în vedere faptul că prin prezența imediată a organului de urmărire penală la fața locului se crează posibilitatea identificării unor martori.

La locul faptei va pătrunde inițial doar șeful echipei. faza dinamică. precum și de eventuala prezență la locul faptei a unui organ de cercetare penală care a întreprins deja unele activități cu caracter preliminar. Reguli tactice specifice efectuării cercetării la faț a locului – faza statică. înlăturarea - îndepărtarea tuturor persoanelor inutile și reținerea celor care au făcut sesizarea. înregistrări pe bandă video-magnetică. a martorilor. fotografii. victimelor. atunci pregătirea cercetării efective va consta în: - completarea măsurilor vizând salvarea pericolelor și conservarea urmelor. - 28 . examinarea rapidă a locului faptei. eventual. conducătorul echipei care va efectua cercetarea are obligația să inițieze câteva măsuri destinate pregătirii cercetării propiu-zise.CRIMINALISTICĂ fixarea rezultatelor cercetării la fața locului. prevenirea oricărei modificări în starea sau poziția lucrurilor și evitarea creării altor urme care ar putea dezorienta cercetarea. însoțit. Aceste măsuri vor fi diferențiate în funcție de natura cazului cercetat. Consemnările se vor limita strict la constatările făcute direct de organul de urmărire penală în timpul cercetării și nu la aspecte inexistente în acel moment. care constituie principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de către organul judiciar. Nu este permisă consemnarea unor stări de fapt inexistente în momentul cercetării. înaintea sosirii echipei. a persoanelor suspecte. - Șeful echipei de cercetare va trebui să aibe în vedere și aplicarea altor reguli tactice specifice cercetării ca atare. La procesul-verbal se adaugă schițe. precum și a celor care pot fi selecționați în calitate de martori asistenți. 26. După efectuarea cercetării la fața locului se încheie un proces-verbal. obținerea unor prime informații referitoare la faptă. stabilirea precisă a sarcinilor ce revin fiecărui membru al echipei. cum ar fi: limitarea numărului de persoane care pătrund în zona cercetată la strictul necesar. de medicul legist. În situația în care cercetarea propiu-zisă a fost precedată de acțiuni premergătoare. Primele măsuri luate de organul competent să efectueze cercetarea O dată sosit la fața locului.

Cercetarea în faza statică În faza statică a cercetării se procedează la o examinare atentă a locului faptei. Dintre activitățile mai importante desfășurate în faza statică a cercetării. dintre acestea și urme sau locuri de acces. executarea de fotografii de orientare. organul judiciar are obligația să fixeze imaginea exactă a întregului tablou al faptei. determinarea eventualelor modificări survenite anterior sosirii echipei de cercetare. aprecierilor sau discuțiilor privind natura faptei. a urmelor vizibile. menționăm: stabilirea stării și poziției mijloacelor materiale de probă. Acest moment al cercetării presupune: - examinarea amănunțită a corpului victimei. schiță și fotografii ale obiectelor principale. așa cum au fost găsite de echipa de cercetare. întrucât presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigațiilor și folosirea integrală a mijloacelor tehnicoștiințifice criminalistice aflate la dispoziția lor. precum și fixarea prin înregistrare videomagnetică. fiind permisă atingerea sau schimbarea poziției lor. a împrejurărilor în care a fost săvârșită. - În funcție de particularitățile locului faptei. măsurarea distanței dintre obiectele principale. cât și pe zonele mai importante. a urmelor materiale. 29 . a fiecărui obiect presupus purtător de urme sau care a sevit la săvârșirea infracțiunii. fără a se aduce nici o modificare acestuia. Cercetarea în faza dinamică Faza dinamică este cea mai complexă etapă a cercetării la fața locului. interzicerea comentariilor. atât în ansamblul său.CRIMINALISTICĂ fixarea căilor de acces și de deplasare a membrilor echipei în perimetrul locului faptei. purtarea echipamentului de protecție pentru protejarea urmelor și prevenirea contaminării acestora.

consecințe negative asupra soluționării cauzei. se fac investigații pentru obținerea de date cât mai complete în legătură cu victima.CRIMINALISTICĂ executarea fotografiilor și înregistrărilor video de detaliu. La dispunerea expertizei criminalistice este important să se acorde atenția cuvenită modului de formulare al întrebărilor la care va răspunde expertul. Asigurarea calității materialelor trimise spre expertiză reprezintă premisa de bază a obținerii rezultatelor scontate prin administrarea acestui mijloc de probă. Oportunitatea expertizei se raportează și la momentul dispunerii acesteia. de absența unor urme sau obiecte care. Una din cauzele principale ale ajungerii la concluzii eronate sau nefundamentate științific o reprezintă superficialitatea în fixarea obiectivelor expertizei. cu locul în care s-a săvârșit infracțiunea sau referitor la posibilii făptuitori. inclusiv persoanelor suspecte. este necesar să se aprecieze dacă și în ce măsură o expertiză este utilă. ar fi trebuit să existe la fața locului 27. în mod normal. a măsurătorilor fotografice și efectuarea schiței locului faptei. fără a mai menționa situațiile în care aceste obiective sunt lăsate la aprecierea expertului. Se iau primele declarații martorilor și victimei. În funcție de probele. 30 . Se încearcă a se clarifica împrejurările negative determinate de neconcordanța dintre situația de fapt și evenimentul presupus că s-ar fi produs. astfel încât efectul acesteia să nu împieteze asupra soluționării cauzei. de asemenea. Stabilirea corectă a obiectului expertizei are implicații directe asupra modului de valorificare judiciară a acestui mijloc de probă. Totodată. Obiectul expertizei judiciare constă în lămurirea unor fapte sau împrejurări de fapt ce reclamă cunoștiințe speciale din diverse domenii. în această fază. redactarea procesului-verbal. având în vedere că o dispunere prematură sau întârziată poate avea. datele sau materialele existente în cauză. Reguli tactice aplicate în dispunerea constatărilor tehnicoș tiinț ifice ș i a expertizelor criminalistice Asigurarea oportunității expertizei constituie o primă cerință ce trebuie avută în vedere de către organele judiciare.

menite să confere eficiență activității de urmărire penală. clarificate. este esențial ca acesta să nu fie început nici prematur și nici tardiv față de mersul anchetei. pe de altă parte. de regulă. iar. expertul va trebui. Aflarea adevărului în procesul judiciar presupune o investigație de o anumită întindere în care sunt descoperite. sarcina prioritară fiind aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei și la persoana infractorului. problemele ce se cer rezolvate în verificarea fiecărei versiuni. de verificare a versiunilor. termenele de rezolvare a problemelor și. pe de o parte. precum și activitățile desfășurate pe baza metodelor științifice criminalistice. obiectele ce constituie mijloace materiale de probă. o serie de date. precum și persoanele care urmează să participe la soluționarea lor. capabile să servească la conturarea elementelor constitutive ale infracțiunii. verificate. într-un moment în care nu se dețin decât date sumare cu privire la faptă. toate acestea trebuind să fie de o anumită calitate. să aibă la dispoziție. Structura ș i conț inutul planului de urmă rire penală Planul de urmărire penală după care trebuie să se desfășoare o anchetă este constituit dintr-o structură unitară de elemente componente. respectiv să conțină sau să reflecte suficiente elemente caracteristice pe baza cărora să se facă identificarea. Principalele elemente ale planului de urmărire penală sunt: - versiunile. a obiectelor.CRIMINALISTICĂ În vederea efectuării lucrărilor indicate de organul judiciar. 28. Expertul va trebui să cunoască cu certitudine proveniența bunurilor. În ceea ce privește momentul elaborării unui plan de anchetă. întârziind soluționarea cauzei. Pentru determinarea elementelor deduse din planul de urmărire penală. a materialelor. respectiv: 31 . urmele. de împrejurări. organele de specialitate trebuie să răspundă la o suită de întrebări. implicit. poate conduce cercetările pe o pistă falsă. denumită convențional ”formula celor 7 întrebări”. inclusiv la identificarea autorului faptei și la probarea vinovăției sale. modele de comparație sau obiecte presupuse a fi creat urmele descoperite în câmpul infracțional. Conținutul unui plan de urmărire penală este determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta într-un moment sau altul. O întocmire prematură.

de exemplu. Aici avem: obiectul infracțiunii.CRIMINALISTICĂ ce faptă s-a comis și care este natura ei? unde s-a comis fapta cercetată? când a fost săvârșită? cine este autorul ei? cum. în ce mod a săvârșit-o? cu ajutorul cui? în ce scop a fost comisă? Alături de formula celor 7 întrebări există și ”formula celor 4 întrebări”. locul. latura subiectivă. identificarea autorului și a celorlalți identificarea victimei. următoarele: - în caz de moarte violentă trebuie să se stabilească cauza morții. date prin care s-ar putea explica faptele și împrejurările unei cauze ce urmează să facă obiectul verificării organului de urmărire penală. stabilirea vinovăției. este necesar să fie întrunite mai multe condiții: 32 . Pentru elaborarea unor versiuni care să sevească pe deplin aflării adevărului. subiecții infracțiunii. problemele ce se cer rezolvate sunt. În raport de specificul infracțiunii. 29. deoarece delimitează mai clar conținutul infracțiunii și servește la elucidarea problemelor unei cauze penale. natura acesteia. data și modul de săvârșire a faptei. mobilul omorului. latura obiectivă. o supoziție elaborată pe baza unor date deținute într-un anumit moment al urmăririi penale. Tactica elaborării versiunilor de urmărire penală Versiunea de urmărire penală reprezintă o presupunere. care este considerată superioară calitativ primei.

temeiul versiunilor să îl constituie numai datele concrete. iar problemele fiecăruia dintre ele. versiunile să fie elaborate în legătură cu toate explicațiile posibile care pot fi date în cauza cercetată. Din punct de vedere calitativ. Principalele cauze ale relativităț ii mărturiei Mărturia sau proba testimonială reprezintă un mijloc de probațiune folosit în cadrul procesului judiciar.CRIMINALISTICĂ deținerea unor date sau informații despre fapta cercetată. experiență. trebuie să avem un minimum de date pentru formularea versiunilor. care poate fi deductiv. În elaborarea versiunilor se impune respectarea următoarelor reguli tactice: - versiunile de urmărire penală să fie elaborate numai pentru faptele sau împrejurările ce pot avea mai multe explicații. În elaborarea versiunilor de anchetă sunt necesare calități proprii profesiei de magistrat sau de anchetator. respectiv pregătire multilaterală. corespunzătoare sun raport calitativ și cantitativ. în calitate de martor. - 30. conceperea unei versiuni apropiate de realitate solicită și folosirea unor forme logice de raționament. elaborarea versiunilor trebuie să se facă. în legătură cu cauza penală. Sub aspect cantitativ. la elaborarea versiunilor trebuie folosite forme logice de raționament. etc. versiunile trebuie să fie bine construite din punct de vedere logic. respectiv informația obținută prin mărturie poate să servească aflării adevărului. inductiv sau prin analogie. a persoanei care are cunoștiință despre o anumită faptă sau împrejurare. Totodată. pe baza cărora să fie elaborate versiunile. 33 . în principiu. adică obținute prin administrarea de probe. informațiile care stau la baza versiunilor. trebuie să fie precise și concrete. clar și precis formulate. Sursa datelor pe care se întemeiază o versiune este în majoritatea cazurilor de natură procesuală. - Calitatea și cantitatea datelor reprezintă o premisă esențială pentru formularea de versiuni de natură să servească cu adevărat soluționării cauzei. intuiție. Ascultarea. pe baza datelor de natură procesuală.

declarația martorului trebuie să fie o reproducere absolut fidelă a faptelor la care a asistat. a percepției. cât și în evaluarea lor. prin intermediul unuia dintre organele noastre de simț. dar și procesul de memorare sau redare a celor percepute. În acest mod se rezolvă 2 probleme esențiale: stabilirea sincerității martorului. procese psihice distorsionate. ulterior. judiciar. Analizator este definit sistemul sau aparatul 34 . care parcurge mai multe etape. care au un rol determinant. Factori obiectivi ș i subiectivi care pot distorsiona recepț ia senzorială Recepția senzorială Elementele care definesc recepția senzorială a unor evenimente ca primă etapă a formării mărturiei. ale obiectelor sau persoanelor. determinarea veridicității mărturiei.CRIMINALISTICĂ Administrarea probei testimoniale. este in funcție de intensitatea stimulilor care acționează asupra analizatorilor. atât în luarea - - Importanța și complexitatea administrării probei cu martori impune. Recepț ia faptelor ș i împrejură rilor de că tre martori. aprecierea declarațiilor și valorificarea acestora se fac cu respectarea atât a prevederilor procesuale. care este cea mai simplă formă de reflectare senzorială a însușirilor izolate. convingerea cvasi-generală a mediilor judiciare cum că. pe lângă o bogată cultură juridică a subiectului oficial chemat să stabilească adevărul. 31. însoțită de o serie de factori obiectivi sau subiectivi care influențează nu numai percepția. respectiv subiectivismul și selectivitatea psihică. Cauzele principale care determină relativitatea declarațiilor unui martor sunt următoarele: - imperfecțiunea organelor de simț ale omului. conturează un proces psihic de cunoaștere. respectiv: - senzaț ia. stăpânirea celor mai adecvate reguli tactice criminalistice de ascultare. cât și a regulilor tactice criminalistice. respectiv în ce măsură aceasta corespunde realității obiective. particularitățile psihologiei organului declarațiilor. a bunei sale credințe. Apariția senzațiilor și.

constanța percepției. Dintre aceste legități menționăm: modul de organizare a informațiilor la nivelul cortexului. Faptele. alcătuit din organele de simț. experiență. precum: interes. de factorii meteorologici sau de anumite obstacole care pot da naștere la ecouri. - 35 . de diverse obstacole interpuse între cel care percepe și locul în care se desfășoară evenimentul.CRIMINALISTICĂ organismului uman. la identificarea obiectelor și fenomenelor. poate fi influențată de distanță. fenomenul de iluzie. Acesta poate fi redusă de distanța de la care se face percepția. proprii fiecărei persoane. obiectele sau persoanele sunt percepute diferențiat. de condițiile meteorologice. implicit a informațiilor pe care un martor le-a receptat în funcție de diferiți factori. spre deosebire de altele care trec pe un loc secundar. unele fiind înregistrate imediat. de existența unor surse sonore care pot perturba audiția. Procesul percepției este definit ca un act de organizare a senzațiilor. cu influență directă asupra modului de recepționare. - percepț ia este consecința unei reflectări mai complexe care conduce la conștientizare. se clasifică în: factori de natură obiectivă factori de natură subiectivă. de condițiile de propagare a sunetelor. audibilitatea. și ea. necesitate ș. Factorii de distorsiune sau de bruiaj sunt determinați de legitățile generale ale senzorialității.a. de condițiile de iluminare. Factorii de distorsiune. fenomenul de expectanță. efectul ”halo”. căile nervoase de transmitere și centrii corespunzători de pe scoarța cerebrală. care. din perspectivă criminalistică. Factorii de natură obiectivă sunt: - vizibilitatea.

stabilirea locului. în special în faza de urmărire penală. care poate fi de 2 feluri – voluntară și involuntară. drogurilor sau medicamentelor stările afective. a momentului și a modului de citare. care încearcă să se facă perceput cât mai greu. Studierea dosarului cauzei are ca scop principal stabilirea faptelor și împrejurărilor ce pot fi clarificate pe baza declarațiilor martorilor.CRIMINALISTICĂ - durata percepției. cunoașterea personalității acestora. 36 . - Factorii de natură subiectivă sunt reprezentați de totalitatea particularităților psiho-fiziologice și de personalitatea individului. În linii mari. disimularea înfățișării. respectiv intervalul de timp în care este posibilă percepția și care poate fi în funcție de perioada mai mare sau mai mică în care se desfășoară o acțiune. Pregătirea ascultării martorilor: aspecte generale tactice Pregătirea ascultării martorilor este o regulă absolut necesară. precum și stabilirea cercului de persoane care cunosc. în parte sau în totalitate. apte să influențeze procesul perceptiv. Dintre acești factori amintim: - calitatea organelor de simț personalitatea și gradul de instruire a individului vârsta și inteligența persoanei temperamentul și gradul de mobilitate al proceselor de gândire stările de oboseală reducerea capacității perceptive. stabilirea persoanelor care trebuiesc ascultate. indiferent de gradul de dificultate al cauzei. aceste fapte. precum și pregătirea acelor materiale ce pot fi folosite de organul judiciar cu acest prilej. ca urmare a influenței alcoolului. - 32. și trebuie respectată în toate împrejurările. a naturii relațiilor pe care le pot avea cu subiecții infracțiunii. Aceasta este determinată de înșăși persoana autorului infracțiunii. pregătirea audierii presupune studierea datelor existente la dosar. îndeosebi cele cu un anumit grad de intensitate atenția. de viteza de deplasare a persoanei sau obiectului perceput sau de tipul de iluminare. apelând în acest sens la deghizări.

adică a celor care au obținut datele prin mijlocirea altor persoane sau. dar și acelea care cunosc sau dețin indirect date referitoare la faptă. cât și criminalistice. a personalității lor. la ore și zile diferite. După stabilirea problemelor ce se cer clarificate sau verificate. dușmănie sau existența altor interese conduc la laterarea declarațiilor și chiar la mărturie mincinoasă. cât mai aproape de adevăr. ca și susținerile victimelor infracțiunii. din suese sigure.sub raport tactic criminalistic . 33. Cunoașterea personalității martorilor este absolut necesară pentru eficiența ascultării și presupune obținerea de date cu privire la profilul psihologic și pregătirea și ocupația acestora. vor fi ascultați înaintea martorilor indirecți. Reguli ș i procedee tactice criminalistice aplicate în ascultarea propiu-zisă a martorilor Pregătirea ascultării martorilor . este ales în funcție de mai mulți factori. Ordinea de ascultare se mai stabilește și în funcție de natura relațiilor dintre martori și părțile din proces. așa cum au fost ele planificate de organul judiciar în vederea aflării adevărului. adică cei care au perceput nemijlocit faptele. 37 . Trebuie clarificată și natura relațiilor acestora cu persoanele implicate în săvârșirea infracțiunii. martorii principali. va fi stabilită ordinea de ascultare a martorilor. a obiectivității și poziției față de cauza cercetată. În primul rând.CRIMINALISTICĂ Stabilirea martorilor care pot fi audiați se face atât pe baza criteriilor procesuale penale. ale altor martori. Momentul ascultării unui martor. fiind cunoscut că sentimente de genul prietenie. din zvon public.se va face în funcție de obiectivele anchetei și activitățile destinate soluționării lor. respectiv evitarea posibilei înțelegeri între martori. Pentru aceasta trebuie ca citarea să se facă de urgență. Tot la stabilirea ordinii de ascultare se are în vedere și posibilitatea verificării declarațiilor învinuiților. sunt identificate persoanele care au avut posibilitatea să perceapă direct faptele și împrejurările cauzei. raportat la ordinea audierii. pur și simplu. la natura eventualelor relații cu persoanele antrenate în săvârșirea infracțiunii. De regulă. astfel încât să nu existe posibilitatea întâlnirii martorilor la sediul organului judiciar. În ipoteza în care există un număr mare de persoane deținătoare de informații. este posibilă o selectare a martorilor pe baza calității datelor pe care le dețin.

CRIMINALISTICĂ Audierea se face. întâlnim senzații auditive. direcția de propagare a fenomenelor sonore. determinarea fenomenelor acustice. senzații de durere – atunci când sunt vătămate țesuturile. iluziile acustice. la sediul organului judiciar. și anume: senzații tactile sau de atingere. Recepția olfactivă este rezultatul stimulării receptorilor olfactivi de către anumite substanțe care se găsesc în stare gazoasă sau sub formă de vapori. În ceea ce privește recepția auditivă. Față de natura extrem de variată a împrejurărilor în care se săvârșesc infracțiunile. de durere sau cutanate. Particularităț i ale psihologiei victimei Particularități și categorii de recepție senzorială ale persoanei vătămate Primul moment al formării declarațiilor victimei îl reprezintă recepția. olfactive. pot prezenta interes următoarele împrejurări: distanța dintre sursa sonoră și organul receptor. întrebările și ordinea de adresare a lor. putem identifica 3 categorii de senzații. Relativitatea recepției olfactive poate fi întâlnită în situații de genul: 38 . în formarea declarațiilor. ca rezultantă psihologică a percepției sale senzoriale. senzații termice (de cald și rece). persoana vătămată poate să redea cuvinte. mai ales în cauzele dificile și complicate. de regulă. Pregătirea audierii martorilor necesită un plan de ascultare pentru fiecare persoană în parte. vizuale. 34. de sunetele și zgomotele ce le pot însoți. În plan vor fi incluse: problemele de clarificat. în momentul în care este supusă unei agresiuni. În ceea ce privește recepția cutanată (senzațiile de durere). În cazul persoanelor vătămate (ale victimelor). gustative. expresii sau modul de vorbire al agresorului.

atenția. temperamentul și gradul de mobilitate al proceselor de gândire. complexitatea fenomenului perceput. distanța mare sau diversele obstacole interpuse între persoana vătămată și obiectul observației sale. Tactica audierii propiu-zise a persoanei vătămate: 39 . stările afective. existența unor surse sonore. Recepția senzorială a victimei poate fi influențată de anumite condiții concrete în care s-a desfășurat agresiunea. Astfel. condițiile meteorologice. Avem factori de natură subiectivă și factori de natură obiectivă. Factori de natură obiectivă: - condițiile de iluminare – care pot influența puternic vizibilitatea însușirilor obiectelor. personalitatea și gradul de instruire. 35.CRIMINALISTICĂ stabilirea direcției din care ar fi provenit mirosul. nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului. avem: calitatea organelor de simț. - Factorii de natură subiectivă sunt determinați de particularitățile psiho-fiziologice și de personalitate ale persoanei vătămate. durata percepției. false identificări ale tensiunea emoțională. vârsta și sexul persoanei vătămate. în special a culorii acestora. stările de oboseală. caracteristicilor olfactive determinate de factori de distorsiune – obiectivi și subiectivi – ai recepției senzoriale.

a eventualelor contraziceri sau neclarități din timpul relatării libere. care pot fi de completare.relatarea liberă. 2. materialul probator ce va fi folosit în timpul ascultării. mai ales în situația faptelor săvârșite cu violență. adresarea de întrebări. respectiv: personalitatea acestora trăsăturile psihice pregătirea profesională locul de muncă comportamentul înainte și după săvârșirea faptei. după cum urmează: 1. parte civilă ori parte responsabilă civilmente și a problemelor care se cer a fi lămurite prin ascultare. dacă situația o impune. Tactica audierii în faza audierii libere implică: verificarea identității persoanei vătămate ascultarea cu răbdare și calm a acesteia notarea aspectelor semnificative. indiferent de gradul de dificultate al cauzei și impune o serie de activități. o importanță deosebită trebuie să o acordăm audierii persoanei vătămate. Alături de ascultarea martorilor. încercări de exagerare. 3. de precizare. 40 . ajutătoare. de control. Pregătirea ascultării persoanei vătămate este o activitate absolut necesară. Cunoașterea persoanelor care urmează a fi ascultate. moment în care pot fi adresate și întrebări. Întocmirea planului în vederea ascultării vizează problemele ce urmează a fi lămurite prin ascultarea persoanei vătămate. învinuitului sau inculpatului. Întocmirea planului de ascultare. După relatarea liberă se trece la consemnarea declarației părții vătămate. Studierea materialului cauzei presupune stabilirea persoanelor care trebuie ascultate în calitate de parte vătămată. care se cere efectuată în toate împrejurările.CRIMINALISTICĂ .

postinfracțională. în etapa a treia. 36. încercarea de ascunderea a faptei prin simularea de infracțiuni mai puțin grave. Particularităț i ale psihologiei învinuitului sau inculpatului Învinuitul sau inculpatul este persoana stabilită deseori dintr-un cerc de suspecți. dispariția de la domiciliu. acestea urmează a fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. distrugerea sau ascunderea unor mijloace materiale de probă. Complexitatea mecanismelor psihologice ale învinuitului sau inculpatului rezultă din specificitatea etapelor infracționale pe care acesta le traversează. prin mecanisme psihologice specifice conceperii activității infracționale. mai ales pentru contracararea 41 . Psihologia învinuitului sau inculpatului în momentul interogatoriului Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezintă câteva caracteristici care trebuie cunoscute. după săvârșirea infracțiunii. de lupta dusă de făptuitor pentru evitarea răspunderii penale. cum ar fi: plecarea precipitată de la locul faptei. o stare de tensiune psihică. încercarea de creare a unor alibiuri. la majoritatea infractorilor. se poate instala. mai mult sau mai puțin conștient. determinată de teama de a nu fi descoperiți. încep să-și facă apariția anumite procese psihice determinate de teamă. în a doua etapă are loc desfășurarea activității infracționale. - - După săvârșirea infracțiunii. Urmărirea penală presupune un contact direct. mai mult sau mai puțin evidentă. de regulă în trei faze succesive: faza actelor pregătitoare. Așa se explică o serie de acțiuni întreprinse de făptuitori.CRIMINALISTICĂ În vederea stabilirii veridicității declarațiilor persoanei vătămate. faza actelor de executare și faza urmărilor. Mecanismele psihologice ale făptuitorului trebuie raportate la 3 etape: - în prima etapă se conturează latura subiectivă a infracțiunii. nemijlocit al anchetatorului cu infractorul. față de care se efectuează urmărirea penală.

răgușirea. Tensiunea psihică a învinuitului sau a inculpatului este. respectiv de minciună. contractarea mușchilor scheletici. enumerăm: refuzul de a vorbi sau de a recunoaște faptele care li se impută. încercări de sinucidere sau de automutilare.CRIMINALISTICĂ încercărilor de inducere în eroare a organului judiciar prin simulare. de regulă. caracterizat prin întârzierea răspunsului la întrebări. cum ar fi recidiviștii care prezintă o stare emoțională aparent mai redusă. modificarea timpului de reacție sau de latență. disimulare sau minciună. Există însă și excepții. fie create premeditat. mult mai mare decât a celorlalte persoane. simularea nebuniei sau a tulburării funcțiilor unor organe de simț. prezentarea de alibiuri. fie inventate în momentul ascultării. Stărilor emoționale le sunt specifice o serie de manifestări viscerale și somatice. Depistarea prezenței stării de emoție poate dezvălui dezacordul dintre cele afirmate și cele petrecute în realitate. creșterea presiunii sangvine. 42 . recunoașterea importante. - Dintre modurile de simulare (contrafacere) sau disimulare (ascundere) transpuse și sub formă verbală. unor fapte minore. precum: - accelerarea și dereglarea ritmului respirației. în scopul disimulării celor invocarea provocării sau a unui ”moment de rătăcire”. schimbarea mimicii pe un fond de agitație. accelerarea bătăilor inimii. invocarea imposibilității de a-și aduce aminte.

capacitatea de prelucrare cu obiectivitate și simț critic a tuturor datelor. Pe tot parcursul investigării unei fapte penale. motivând că au fost obținute prin presiuni sau intimidare. răbdare. în sensul că nici o faptă sau persoană nu seamănă cu alta. 37. Pregătirea ascultării învinuitului sau inculpatului ș i cadrul tactic al ascultării Pentru ca ascultarea învinuitului sau inculpatului să-și atingă scopul propus se impune o organizare riguroasă a acestei activități. O importanță deosebită trebuie acordată procesului de autocunoaștere și de adaptare a trăsăturilor de personalitate a comportamentului procurorului sau judecătorului la fiecare situație concretă. după cum urmează: studierea materialelor sau a datelor existente în cauză. 38. capacitatea ascultată. probele existente în 43 . informațiilor obținute în timpul urmăririi penale. Declarațiile învinuitului sau inculpatului servesc la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. înțelegere. un rol deloc de neglijat îl are personalitatea magistratului. respectiv modul și împrejurările în care s-a săvârșit fapta. anchetatorul este obligat să dea dovadă de corectitudine. o semnificație aparte o au: - creativitatea în gândire.CRIMINALISTICĂ - retragerea declarațiilor făcute anterior. demnitate. Trăsături de personalitate care trebuie să definească profilul psihologic al magistratului În întreaga activitate de realizare a actului de justiție. de stabilire a contactului psihologic cu persoana - evitarea exgerărilor în interpretarea declarațiilor sau a poziției adoptate de învinuit sau inculpat. Dintre multiplele calități care se cer persoanei chemate să participe la înfăptuirea actului de justiție. controlarea sentimentelor de simpatie sau antipatie față de cel ascultat în calitate de învinuit sau inculpat.

se va purta o discuție prealabilă cu întrebări care nu interesează cauza. și anume: Identificare Ascultare liberă Adresarea de întrebări. să se evite contactul cu alte persoane. mediul familial din care provine. Cadrul tactic al ascultării propiu-zise a învinuitului sau a inculpatului Ascultarea învinuitului sau inculpatului presupune 3 etape. inteligența. după care. respectiv: Ascultarea învinuiților sau inculpaților se va face separat. înregistrări). o atmosferă propice confesiunii. Determinarea ordinii în care se va face ascultarea (întodeauna ascultarea va începe cu cei care sunt sinceri). a persoanei vătămate. pe tot parcursul audierii magistratul trebuind să adopte o atitudine demnă. Modalitățile de audiere a învinuitului sau inculpatului se pot raporta la mai multe aspecte. - cunoașterea personalității învinuitului sau a inculpatului.î. aptitudinile.CRIMINALISTICĂ acel moment la dosar. Stabilirea modalității de citare a. - - 39. a martorilor. mărturisirii. cercul de prieteni. I se va cere să dea o declarație liberă și una scrisă personal. antecedentele penale. studierea participanților. Astfel. Pentru a se stabili contactul psihologic cu învinuitul sau inculpatul trebuie să se creeze o atmosferă favorabilă ascultării. se va verifica identitatea învinuitului sau inculpatului. 44 . Pregătirea materialului probator ce urmează a fi folosit în timpul ascultării (poze. se va aduce la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei și i se va pune în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și învinuirea ce i se aduce. Stabilirea cu precizie a problemelor care urmează a fi clarificate cu ocazia ascultării. temperamentul. respectiv caracterul.

respectiv: - procedeul ascultării progresive – atunci când învinuitului sau inculpatului i se prezintă gradual probele.CRIMINALISTICĂ Învinuitului sau inculpatului i se pune în vedere că poate să dea sau nu declarație. În nici una dintre situații nu se vor adresa întrebări sugestive. Indicatori psihofiziologici ai emoț iei care se folosesc în testă rile poligraf Tehnica de investigare care detectează emoția se bazează pe următoarele elemente: în momentul simulării individul prezintă o serie de manifestări emoționale care nu pot fi controlate în momentul ascultării. de disimulare a adevărului. completare. evidențiem: - - tactica ascultării repetate – este aplicată în cazul declarațiilor incomplete. procedeele de ascultare. precizare sau de detaliu. - - Procedeele tactice de ascultare se împart în 2 mari categorii. iar dacă dă să declarea tot ceea ce știe. Aceste întrebări pot fi cu caracter de verificare. În faza adresării de întrebări. În ceea ce priv. contradictorii și mincinoase. tactica ascultării încrucișate – se aplică atunci când interogatoriul este efectuat de 2 sau mai multe persoane. - 40. 45 . de respingere a învinuirii și de probare a lipsei temeiniciei acesteia. începând cu datele despre care știe că se află în posesia anchetatorului și terminând cu cele despre care nu știe că se află în posesia organului judiciar procedeul ascultării frontale – când învinuitului sau inculpatului i se prezintă din primul moment probele importante. de refuz în a face declarații. organul judiciar va putea adresa întrebări cu privire la faptă și la probele administrate în cauză. tactica întâlnirilor surpriză. Poziția învinuitului sau inculpatului cu privire la învinuire poate lua următoarele forme: - de recunoaștere sinceră. Audierea nu va începe niciodată cu citirea sau reamintirea declarației date anterior.

Este obligatorie efectuarea unui examen medical. - - 41. cum ar fi: modificările activității cardiovasculare modificarea caracteristicilor normale ale respirației modificarea caracteristicilor normale ale vocii modificarea caracteristicilor scrierii. O altă cerință este și aceea că persoana care urmează să fie examinată să nu fi fost supusă anterior unor interogări îndelungate. Între pregătirea și testarea propiu-zisă există și o etapă intermediară denumită dialogul pre-test. care înregistrează sub formă grafică modificările intervenite în scrisul unei persoane aflate într-o stare de tensiune psihică. amintim: - poligraful sau ”deterctorul de minciuni” – instrument care înregistrează sub formă grafică 3 indicatori de bază și modificările fiziologice tipice strărilor de stres: tensiunea arterială și pulsul. sunt consecința unor procese fiziologice. respectiv: pregătirea. 46 . folosiți de actualele tehnici de detectare a sincerității sau nesincerității. Subiectul trebuie să stea relaxat în scaun. respirația. Dintre mijloacele tehnico-științifice de detectare a tensiunii emoționale folosite de către organele de cercetare penală. care se folosește împreună cu poligraful și care detectează tensiunea psihică. detectorul de stres emoțional în voce. Testarea se va face doar cu consimțământul scris al persoanei ce urmează a fi examinată. rezistența electrodermică și contractura musculară. I se dau explicații referitoare la principiile de funcționare a aparaturii și la drepturile pe care le are în legătură cu acest procedeu. Pregătirea testării necesită studierea materialului cauzei.CRIMINALISTICĂ Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoționale. deoarece una dintre condițiile obligatorii de testare este integritatea stării fizice și psihice a celui ce urmează a fi testat. în părțile în care îl privesc pe cel ascultat și cunoașterea personalității acestuia. De asemenea. testarea propiu-zisă și interpretarea rezultatelor. detectorul de stres emoțional în scris. se va face un instructaj privind modul de comportare pe timpul examinării. Organizarea ș i desfăș urarea testă rii la poligraf Întregul proces de desfășurare a testării stărilor emoționale se desfășoară în 3 etape.

a corpurilor delicte. Cel care examinează trebuie să dispună de modele de răspunsuri sincere și nesincere. Percheziția trebuie autorizată de judecător. la care subiectul va răspunde cu ”da” sau ”nu”. care. nu vor fi oprite în dreptul imobilului unde urmează a se efectua percheziția. de regulă. Efectuarea percheziției are la bază atât normele procesual penale. adică referitoare direct la faptă. Deplasarea la locul percheziției se va efectua cu autoturismele din dotare. însă.CRIMINALISTICĂ să fie atent la întrebările adresate și să răspundă la acestea cu ”da” sau ”nu”. Deplasarea ș i intrarea la locul percheziț iei Percheziția trebuie să fie astfel organizată încât să asigure caracterul inopinat al acțiunii. Interpretarea diagramei. să distrugă obiectele sau înscrisurile vizate. fie cunoscute. se efectuează pe baza comparării caracteristicilor de traseu ale răspunsurilor sincere la întrebări neutre. 42. iar o parte din membrii echipei vor trebui 47 . ultimele fiind obținute prin intermediul întrebărilor de control. chestionarul conținând 10 întrebări. cât și aspectele tactice criminalistice. clare și precise. numai după începerea urmăririi penale. În situația în care percheziția urmează a se efectua într-un bloc cu mai multe etaje. de regulă: întrebări neutre întrebări de control. adică a rezultatelor testării. Testarea propiu-zisă constă în adresarea de întrebări scurte. Persoana percheziționată trebuie să fie surprinsă și să nu i se dea posibilitatea să înlăture. Tactica efectuării percheziț iei Percheziția este un act procedural – efectuat frecvent în practică – destinat căutării și ridicării unor obiecte care conțin sau poartă urme ale unei infracțiuni. liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul unde este amplasat apartamentul. Testele conțin. a înscrisurilor. pentru stabilirea răspunsurilor afirmative și negative întrebări cu conținut afectogen. fie necunoscute organului judiciar și care pot servi la aflarea adevărului.

a înscrisurilor sau prevenirea eventualelor semnalizări din exterior. aceasta se va efectua în prezența conducătorului unității. precum și a apărătorului ales. aparatele sau instalațiile existente la locul respectiv. intrarea se va face prin forțare. pentru a se evita distrugerea bunurilor. respectiv: inspectarea rapidă a locului percheziționat. precum și cu privire la mobilierul. strângerea tuturor persoanelor găsite la locul percheziției într-o singură încăpere și legitimarea acestora. Înainte de începerea percheziției propiu-zise. în vederea cunoașterii exacte a topografiei și caracteristicilor sale. Primele măsuri luate la locul percheziț iei După intrarea la locul percheziției. În cazul percheziției efectuate la locul de muncă. la cei care le locuiesc sau le folosesc. luarea măsurilor de contracarare a oricăror acțiuni violente. Intrarea la locul percheziției se va face potrivit particularităților fiecărui caz în parte. se impune luarea unor măsuri cu caracter preliminar. Dacă nu răspunde nici o persoană. La efectuarea percheziției este obligatorie prezența martorilor asistenți. Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziț iei propiu-zise 48 . - 44.CRIMINALISTICĂ să păzească intrările și ieșirile din imobil pentru a se evita părăsirea de către persoana vizată a locului percheziției. se va verifica dacă este sau nu cineva acasă. Dacă refuză să deschidă. care trebuie să permită accesul organelor judiciare în incinta unității. Se sună sau se bate la ușă. prilej cu care se verifică și datele inițiale deținute de organul de urmărire penală. 43. cel care conduce echipa se va legitima și va prezenta autorizația dată de judecător. iar deschiderea ușii se va face în prezența unui reprezentant al persoanei percheziționate sau al unui vecin cu capacitate de exercițiu. Persoanei la care se face percheziția i se va cere să dea explicații referitoare la destinația fiecărei încăperi. studierea atentă și familiarizarea cu locul ce va fi percheziționat. după care membrii echipei se vor așeza în așa fel încât să nu fie văzuți.

Se trece apoi la percheziția amănunțită. gulerele. fiecare încăpere fiind cercetată detaliat. de la umăr până la degete. vatelina de la umeri. Din punct de vedere tactic criminalistic. de asemenea. continuând cu spatele. iar rezultatul percheziției se consemnează într-un proces-verbal. percheziția persoanei este împărțită în: percheziția îmbrăcămintei percheziția corpului. eventual. fiecare obiect sau instalație sanitară. ciorapii și la urmă pantofii. Percheziț ia corporală Percheziția corporală este destinată căutării de obiecte și de înscrisuri aflate asupra unei persoane. la care se atașează planșe fotografice sau filmări. ca. branțurile. Obiectele descoperite și care interesează cauza vor fi ridicate. Pe tot parcursul efectuării percheziției se va urmări comportamentul persoanei cercetate. - 49 . care se face de sus în jos. Percheziția se efectuează metodic. mâinile. De asemenea. pieptul. 45. se efectuează o verificare în parte a fiecărei piese de îmbrăcăminte. indiferent de particularități. atât ele cât și conținutul lor. poșetele. cu precizarea că. talpa. servietele. șapcă). În ceea ce privește percheziția obiectelor de îmbrăcăminte. Apoi vor fi verificate picioarele. căptușeala.CRIMINALISTICĂ Efectuarea percheziției se raportează la natura și particularitățile locului cercetat. dezarmarea sa. Percheziția se efectuează cu minuțiozitate. sistematic. întinderea și profunzimea cercetării fiind în funcție de natura obiectului care trebuie descoperit. se verifică căptușeala. începând cu obiectele de pe cap (pălărie. manșetele pantalonilor. căciulă. buzunarele. Se verifică cusăturile. geamantanele vor fi cercetate amănunțit. care presupune punerea acesteia în imposibilitatea de a reacționa și. Percheziția corporală parcurge mai multe etape: - percheziția preliminară este destinată preîntâmpinării unei acțiuni violente din partea persoanei percheziționate. se aplică anumite reguli cu caracter tactic. tocurile. cu porțiunile de sub brațe. La încălțăminte. Percheziția va începe dintr-o parte și se va termina în cealaltă parte.

a unei sinucideri sau a unui accident. a identificării autorului și a victimei. Rezultatul percheziției se consemnează într-un proces-verbal. astfel. a eventualilor participanți la comiterea omorului. se apelează la sprijinul medicului. iar. fixării. identificarea autorului. în cazul obiectelor introduse în orificiile naturale. la nevoie. cu privire la: - Ce faptă s-a comis și care este natura ei? Unde s-a comis fapta? Când a fost săvârșită? Cine este autorul? Cum și în ce mod a săvârșit-o? Cu ajutorul cui? În ce scop? Pe baza răspunsului la aceste întrebări este posibil să se alcătuiască un probatoriu de natură să reflecte realitatea și. ”Diagnosticul juridic” al decesului se obține în urma coroborării datelor obținute ca urmare a investigării criminalistice cu cele obținute în urma expertizei medico-legale. Stabilirea cauzei și a naturii morții Moartea poate fi consecința unui omor. a circumstanțelor de timp și de mod în care a fost săvârșită fapta. 46. precizarea scopului sau mobilului infracțiunii. 50 . de descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite în suprimarea vieții victimei. ridicării și examinării urmelor omuciderii. Organul judiciar va trebui să-și orienteze cercetările potrivit formulei ”celor 7 întrebări”. Cercetarea omuciderii: principalele prebleme. care trebuie clarificate prin investigarea morț ii violente Rolul și importanța investigației criminalistice în soluționarea infracțiunilor împotriva vieții rezultă din aceea că știința Criminalisticii pune la îndemâna organelor judiciare metodele și mijloacele tehnico-științifice necesare descoperirii. să permită stabilirea adevărului. Obiectul probațiunii morții violente este dat de stabilirea cauzei și a naturii morții. obiect al probaț iunii.CRIMINALISTICĂ - Percheziția corpului ca atare se efectuează de către o persoană de același sex cu persoana percheziționată.

formată din procuror. cât și la încadrarea în timp a activității infracționale desfășurate de autor. Asigurarea operativității. respectiv evoluția raportului dinamoc dintre victimă și agresor. Efectuarea cercetării omorului de către o echipă complexă. posibilele încercări de simulare sau mascare a faptei. cât și pentru efectuarea unei încadrări juridice corecte a faptei. cu privire la întreaga activitate desfășurată de infractor. o importanță deosebită. printr-o organizare eficientă a cercetării. Stabilirea momentului comiterii infracțiunii are. medic legist și lucrători de poliție. Identificarea făptuitorului și a celorlalți participanți reprezintă. b. Regulile generale metodologice aplicate în investigarea omorului sunt: a. una dintre problemele centrale ale cercetării. o serie de reguli metodologice cu caracter general. de urme. conducerea acesteia fiind asigurată de procuror. natura eventualelor relații dintre aceștia. disimularea omorului prin sinucidere sau accident. cum sunt: 51 . de asemenea. alături de prevederile legale. de ea depinzând atât desfășurarea normală a procesului penal. cât și încadrarea juridică corectă a faptei. de regulă.CRIMINALISTICĂ Identificarea locului în care a fost săvârșit omorul Este foarte important să se găsească locul crimei întrucât acesta. acordându-se prioritate activităților care reclamă o maximă urgență. Reguli omorurilor generale metodologice aplicate în investigarea În investigarea oricărei infracțiuni. este cel mai bogat în urme și date cu privire la împrejurările în care s-a comis fapta. Identificarea victimei este necesară atât pentru determinarea cercului de suspecți. de asemenea. dar și particular. 47. Tot pentru încadrarea juridică corectă a faptei este necesară și identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la săvârșirea infracțiunii. rezultatele cercetării trebuind să conducă atât la stabilirea momentului exact la care a survenit moartea. specifice fiecărei categorii de infracțiuni. organul de urmărire penală trebuie să respecte. astfel: modul concret de operare. Determinarea modului în care a fost săvârșit omorul este posibilă pe baza interpretării unui complex de date. Se va determina.

Urmărirea fără întârziere a persoanei suspecte. Stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infracțiunii. c. e. f. Tot el este obligat ca.CRIMINALISTICĂ Cercetarea la fața locului. asigurarea continuității desfășurării urmăririi penale. bine verificate. Dispunerea constatărilor tehnico-științifice și a expertizelor judiciare. denunț ori sesizându-se din oficiu. procurorul care a efectuat actele premergătoare. Cercetarea atentă. La fața locului sosește primul polițistul sesizat sau alt organ judiciar care. respectiv: - Stabilirea faptului dacă victima mai este sau nu în viață. a instrumentelor sau mijloacelor vulnerante. în acest sens ancheta trebuind să pornească de la faptă la autor și nu invers. în identificarea autorului omorului. în funcție de particularitățile fiecărui caz. d. Ascultarea imediată a persoanelor care au cunoștință despre fapta săvârșită. 52 . parchetul și serviciul medico-legal. g. 48. completă și calificată a locului faptei. despre victimă sau agresor. Primele măsuri luate de organul judiciar sosit primul la faț a locului în cazul cercetării morț ii violente Organele de urmărire penală pot lua cunoștință despre săvârșirea unui omor prin plângere. are obligația să informeze poliția. fiind indicat ca echipa de investigare și. efectuarea cercetării în strictă conformitate cu prevederile legii procesual penale și cu aplicarea consecventă a celor mai adecvate metode tehnico-științifice și reguli metodologice criminalistice pe întreaga durată a desfășurării procesului penal. pentru un eventual prim-ajutor și transportarea sa imediată la spital. ale cazului. în elaborarea versiunilor de urmărire penală urmând să se țină seama de datele reale. Planificarea judicioasă a întregii activități de urmărire penală. acest aspect având o importanță deosebită în stabilirea precisă a faptelor și împrejurărilor cauzei. până la sosirea echipei de cercetare să întreprindă cu maximă urgență o serie de activități. în primul rând. indiferent de competență. să desfășoare întreaga cercetare până la finalizarea cazului.

53 . armele sau instrumentele întrebuințate. Este important ca. Principalele semne care servesc la diagnosticarea morții se împart în: - semne precoce semne semitardive semne tardive și conservatoare. precum și la prezența leziunilor. posibilitatea executării unor acțiuni de autolezare de către victimă. punerea lui sub pază și protejarea urmelor.CRIMINALISTICĂ Determinarea locului săvârșirii faptei. acestea pot stabili cauza și data morții. rigiditate cadaverică. - Examinarea cadavrului va începe numai după ce medicul legist a constatat decesul pe baza semnelor cadaverice și confirmat pe baza examenului necroptic. data și modul în care s-a săvârșit omorul. întrucât prezintă pericol. Identificarea martorilor și reținerea eventualelor persoane suspecte sau a oricărei persoane care poate oferi informații despre victimă. mijloacele. Fixarea tuturor împrejurărilor care. în vederea obținerii unor date referitoare la: - cauza și natura morții. a eventualelor urme tipice luptei dintre victimă și agresor. Semnele precoce sunt: absența respirației și încetarea activității cardiace. chiar și a acelora care trebuie înlăturate. deshidratare. Semnele semitardive constau în răcirea cadavrului. se pot modifica sau dispărea. inclusiv poziția cadavrului după instalarea morții. inclusiv a zonelor adiacente. corespondența dintre locul în care a fost găsită victima și locul real al comiterii infracțiunii. pe parcurs. instalarea lividităților și a petelor cadaverice. - 49. Examinarea la faț a locului a cadavrelor Examinarea cadavrului la fața locului se efectuează de către medicul legist împreună cu procurorul.

efectuarea de percheziții. în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire. 50. modul în care se prezenta locul faptei înaintea săvârșirii infracțiunii. care au fost percepute direct. de instrumentele de spargere folosite etc. episoade ale furtului sau tâlhăriei. bunurile sustrase. Audierea martorilor va avea ca scop stabilirea acelor împrejurări. atât persoana vătămată. ascultarea persoanei vătămate. momentul săvârșirii. Cercetarea la fața locului este un act procedural indispensabil în cazul acestor infracțiuni. În această situație soluționarea cazului este relativ simplă. fixate și ridicate urmele lăsate de persoana infractorului. în momentul săvârșirii lor. congelare. adipoceară. Primele măsuri luate în vederea investigării furtului ș i tâlhăriei Indiferent de natura sau împrejurarea în care a fost săvârșit furtul sau tâlhăria. 54 . Din interpretarea urmelor descoperite în câmpul infracțional. respectiv: constatarea infracțiunii flagrante. precum și a altor mijloace materiale de probă capabile să servească la elucidarea cauzei. prin prezența lor spre recunoaștere. audierea martorilor. Constatarea infracțiunii flagrante are loc atunci când furtul sau tâlhăria este descoperită. identificarea și prinderea infractorilor. de mumifiere. cât și martorii fiind ascultați imediat. drumul parcurs. eventual. organul de urmărire penală va efectua cât mai urgent o serie de acte procedurale. posibilitatea de acces la bunurile respective. Totodată vor fi descoperite. respectiv obținerea de date concrete privind bunurile sustrase. la numărul de persoane care au participat. victima va furniza date despre numărul făptuitorilor și despre modul de operare.CRIMINALISTICĂ Semenele tardive și conservatoare sunt determinate de apariția semnelor de putrefacție. organul de urmărire penală va putea să tragă primele concluzii privind modul de operare. dacă este cazul. iar în cazul tâlhăriei. semne care depind atât de timpul scurs de la data decesului. persoanele care aveau cunoștință despăre existența bunurilor și. ca și identificarea autorului din rândul persoanelor incluse în cercul de bănuiți și care au fost văzute la locul infracțiunii. dar și de condițiile în care s-a aflat cadavrul. cercetarea la fața locului. Ascultarea persoanei vătămate vizează două obiective importante. datorită ei putând fi obținute date importante referitoare la metodele și mijloacele folosite în săvârșirea furtului sau a tâlhăriei. Efectuarea de percheziții oferă posibilitatea descoperirii bunurilor.

cecuri. . Printre posibilitățile de identificare întâlnite în cazul furturilor se cuvin menționate și cele efectuate pe baza modului de operare. respectiv cunoașterea stării de fapt de fapt și evaluarea prejudiciului în momentul semnalării sau descoperirii faptei. cu atât mai mult cu cât delincventul din lumea afacerilor urmărește constant să acționeze cât mai aproape de marginea legii. 51. la domiciliul său ori al persoanelor la care a ascuns bunurile. prin inventarieri și expertize financiar-contabile. cel care investighează astfel de cauze trebuie să posede noțiuni juridice precise și cunoștințe din domeniul afacerilor. ascultarea învinuitului sau inculpatului. 55 . pot fi stabilite destul de exact și alte fapte. ridicarea de obiecte și înscrisuri. inclusiv a locului în care acesta a fost prins. dintre care unele rămase până în acel moment cu autor necunoscut. cambii. a bunurilor sau a mijloacelor de plată. Audierea martorilor pentru a stabili datele ce privesc identificarea făptuitorului și modalitățile de operare. dispoziții de încasări și plăți. pe baza comparării modului său de operare. Identificarea și prinderea infractorului constituie o activitate esențială a organelor de urmărire penală.CRIMINALISTICĂ În cazul infracțiunilor flagrante se procedează de îndată la efetuarea percheziției corporale a făptuitorului. să acopere toate faptele sale printr-o pseudo-legalitate pentru a inspira legalitate organelor judiciare sau de control financiar. a autenticității înscrisurilor. săvârșite de aceeași persoană sau grup de persoane. Pentru o documentare specializată. chitanțe. Cunoașterea tuturor prevederilor legale este indispecsabilă. Direcț ii metodologice generale ale investigaț iei infracț iunilor din domeniul afacerilor Orice investigație în acest domeniu presupune adoptarea unor principii și inițierea unor acte de investigație cunoscute din materia investigării infracțiunilor împotriva patrimoniului. asupra căreia se pune accentul din primul moment al cercetării. O dată descoperit și prins făptuitorul. a prejudiciului. instrumente de falsificare. ascultarea învinuitului sau inculpatului pentru stabilirea circumstanțelor operaționale. descifrarea și natura manevrelor frauduloase. efectuarea de percheziții în scopul descoperirii de documente. dispunerea expertizelor judiciare în vederea stabilirii circulației actelor. registre contabile.

cum ar fi: - - a. după îndepărtarea etichetei c. traficul de mărfuri. cooperarea cu organisme internaționale specializate cum este Interpolul etc. bilanțuri. Pentru stabilirea exactă a faptelor și împrejurărilor cauzei sunt necesare identificarea mijloacelor folosite de delincvent. Mijloacele de ascundere fabricate artizanal trebuie să respecte caracteristicile celor fabricate industrial. folosind în acest scop complicitatea unor persoane din astfel de întreprinderi. dintre modalitățile de mascare sau ascundere și metodele propiu-zise de traficare ilicită a stupefiantelor. regimul investițiilor străine în România. agenților economici cu capital de stat. studierea și reconstituirea manevrelor frauduloase în întregul lor. registre contabile. organizarea direcțiilor sau serviciilor din bănci. producerea pe cale artizanală a mijloacelor de ascundere.CRIMINALISTICĂ Cunoașterea specificului activității economico-financiare vizează structura și organizarea administrativă a societățior comerciale. înlocuirea produsului finit din cutiile de conserve prin mai multe modalități. modul în care este ținută evidența contabilă. cadrul normativ vamal. modalitățile de efectuare a schimburilor monetare internaționale. deschiderea normală a cutiei b. mișcarea și operațiunile de casă. prin folosirea mașinilor. 56 . Modalităț i de ascundere a drogurilor Potrivit datelor oferite de Interpol. Metoda constă în dizolvarea cocainei în alcool pur și îmbibarea cocainei în țesătura de bumbac. etichete cu dimensiuni corespunzătoare. cutiilor și etichetelor unor linii tehnologice de la fabricile de conserve. cutii. tăierea transversală a capacului și crearea unui capac veritabil transportul cocainei prin îmbibarea ei în țesături. prin achiziționarea de mașini și materiale de bază cum sunt: capace. etc. deschiderea cutiei prin efectuarea unor orificii în pereții laterali ai acesteia. privat sau mixt. cele mai frecvente sunt următoarele: - fabricarea pe cale industrială a mijloacelor de ascundere a drogurilor. 52.

depozite. plafon. de către curieri sau introducerea acestora în cavități anatomice. Echipamentul tehnic este improvizat și foarte ieftin. 54. de cale ferată și pe apă. în compartimente etc. ambalate în cașete de plastic. folosind în general autovehicule de tip TIR sau se folosesc de aeronave sau nave. tabloul de bord etc. capacele roților. - - În ceea ce privește obiectele de îmbrăcăminte. Modalităț i ș i sisteme de operare droguri folosite de traficanț ii de Pentru efectuarea traficului de droguri. interiorul cravatei. respectiv în locurile unde sunt materiale de acoperire – tapiserie. clădiri special construite în locuri izolate. în sensul său larg. centurile de salvare etc. Există și excepții: în Asia de Sud-Est sau America de Sud unde opiul se vinde în mod deschis. Modalităț i de ascundere a drogurilor în trafic Locuri de ascundere în mijloace de transport: auto. faruri. locurile cele mai propice sunt: țevile. stupefiantele pot fi ascunse în: reverul hainei. Practica a dovedit că traficanții nu folosesc prea des aceeași încăpere pentru producerea de stupefiante. Pe vapoare. În ceea ce privește distribuirea drogurilor. rutiere și maritime. cisternele goale de carburanți. uneori cu complicitatea personalului din aeroporturi. schimbând frecvent laboratorul pentru a nu fi depistați. manșete. Fabricarea drogurilor se face în mod clandestin. Transportul drogurilor se face pe rute aeriene. În vagoanele de cale ferată – ascunderea se poate face la capetele vagoanelor. tocuri. aceasta se face pe piața neagră sau secretă. 57 . În avioane drogurile se pot transporta în bagajele pasagerilor și în numeroase alte locuri care oferă posibilități în acest sens. în laboratoare special amenajate în subsoluri. Ascunderea stupefiantelor în autoturisme. Traficanții se folosesc de autoturisme cu numere false de înmatriculare sau numere de tranzit. se apelează la cele mai diverse moduri de fabricare. de transport și de consumare propiu-zisă a stupefiantelor. în toalete.CRIMINALISTICĂ înghițirea drogurilor. 53. sutiene etc.

Aceștia efectuează supravegheri și verificări. pentru ca. Pe marfa ambalată se aplică și o marcă de recunoaștere. O metodă specifică folosită de poliție pentru depistarea traficanților o constituie ”livrarea controlată”. Modalităț i de depistare a traficanț ilor de droguri Depistarea traficanților presupune o activitate complexă. cărți de joc. Aceasta presupune că drogurile sunt lăsate intenționat să treacă prin filtrele organelor de control. verificări de corespondențe. 58 . Această marcă poate consta într-un desen reprezentând un păun. permite autorizarea de către procuror a folosirii investigatorilor acoperiți. să se ajungă în final la marii traficanți sau la alte persoane implicate. iar pe unele pachete se poate citi ”de cea mai bună calitate”. evidențe financiar-contabile. supravegherea și verificarea operativă a clădirilor. la rețelele și filierele organizate de aceștia. prin urmărirea persoanelor care le transportă. Producătorii de opiu îl ambalează în săculeți de pânză și îi dau forma unei turte. La noi Legea nr. terenurilor. la mijloacele și metodele folosite etc. mâncărimi. organizată minuțios și de lungă durată. curgeri nazale. condicile de la camerele de gardă a spitalelor. depozitelor. agitație atunci când se apropie momentul injectării sau ingerării. Dintre metodele tehnico-științifice de depistare a drogurilor amintim: câinele detector de droguri. dispozitive cu raze X. în vederea descoperirii activităților infracționale. frisoane. Pentru depistarea traficanților de droguri organe de poliție specializate apelează la diverse mijloace care depind de complexitatea fenomenului și de modul de organizare. 143/2000 privind combaterea traficului și a consumului ilicit de droguri. fluturi. în care investigațiile și verificările au o mare importanță. urmele lăsate de instrumentele de administrare (înțepături). 55. stări de somnolență și apatie. unde ar putea să se găsească stupefiante sau precursori.CRIMINALISTICĂ Ambalarea și prezentarea spre desfacere a stupefiantelor reprezintă o chestiune importantă pentru traficanți. Se mai identifică și pe baza registrelor aflate la farmacii. a identificării persoanelor implicate și a obținerii mijloacelor de probă. dureri. Identificarea toxicomanilor – elemente care îi caracterizează: simptome ca – lăcrimări.