CRIMINALISTICĂ

TEHNICA CRIMINALISTICĂ se ocupă de:
- metodologia investigatiei criminalistice

- tehnicile de laborator criminalistice - fotografia judiciară - identificarea persoanelor după urmele formate pe corpul uman - identificarea urmelor biologice de natură umană
- identificarea persoanelor după semnalmentele exterioare

- identificarea corpurilor delicte, a urmelor de materiale sau materii - elemente de balistică judiciară - cercetarea falsului în înscrisuri. TACTICA CRIMINALISTICĂ are în vedere:
-

cercetarea la fata locului procedura de efectuare a constatărilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice cadrul tactic al organizării anchetei penale tactica ascultării martorilor, a persoanei vătămate, a învinuitului sau inculpatului tactica efectuării percheziției tactica efectuării confruntărilor tactica efectuării prezentării pentru recunoaștere tactica reconstituirii.

-

În ceea ce priveste METODOLOGIA CRIMINALISTICĂ, aceasta abordează metodologia investigării diferitelor tipuri de infractiuni: omucideri, infractiuni din domeniul afacerilor, din domeniul traficului de stupefiante, din domeniul criminalității organizate, infractiuni de coruptie, infractiuni informatice, infractiuni de patrimoniu, etc. 1. Metodologia investigării criminalistice

1

CRIMINALISTICĂ
Identificarea criminalistică reprezintă un proces de constatare a identitătii unor persoane, obiecte sau fenomene aflate în legătură cauzală cu fapta ilicită, prin metode stiintifice criminalistice, în scopul stabilirii adevărului în procesul judiciar. Obiectul identificării îl reprezintă orice persoană, fiintă sau lucru care se manifestă în spatiu, în timp si e susceptibil de a fi identificat după urmele create în câmpul infractional. Procesului identificării criminalistice îi sunt proprii 2 faze: - în prima fază e determinat grupul persoanelor sau obiectelor suspecte pe baza unor elemente carateristice asemănătoare, fiind excluse cele cu particularităti contrare celor reflectate în urme sau în mijloacele materiale de probă; - în faza a doua e adâncită examinarea comparativă a caracteristicilor, urmărindu-se stabilirea coincidentei, a concordantei dintre trăsăturile reflectate în urmă si cele reflectate de metodele de comparare. Se ajunge astfel la obiectul căutat si la excluderea celor ce prezintă elemente asemănătoare. În scopul selectării obiectelor ce urmează a fi examinate comparativ se procedează mai întâi la cercetatrea separată a caracteristicilor generale si individuale ale urmei, iar apoi la caracteristicile ob e necesar să se respecte următoarele cerinte: -

să se cunoască cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin să se tină seama de conditiile în care s-a format urma la fata locului urma si modelele tip de comparatie să contină suficiente elemente caracteristice de individualizare a factorului creator să se folosească modele similare, având aceeasi provenientă, în momentul examinării comparative.

-

În identificarea criminalistică importante sunt determinările calitative si nu cele cantitative. Concluziile observate în procesul identificării criminalistice pot avea un caracter de certitudine, de probabilitate sau poate exista si situatia de imposibilitate de rezolvare a problemei. 2. Metode de examinare microscopică

2

CRIMINALISTICĂ
În examinarea multor categorii de urme si microurme este necesar să se apeleze la instrumente optice sau electronice de examinare. Unul dintre aceste instrumente este lupa. Este cel mai simplu instrument optic de mărire; este folosit pentru descoperirea urmelor la fata locului si în examinarea initială a mijloacelor materiale de probă, iar puterea ei de mărire se măsoară în dioptrii. Urmează microscopul optic care este un instrument optic de cercetare folosit în examinări traseologice, destinat identificării persoanelor, a armelor, a instrumentelor de spargere, a descoperirii falsurilor în înscrisuri, etc. Microscopul are o parte optică alcătuită din obiectiv și ocular și o parte mecanică alcătuită din tub mecanic, masă cu dispozitiv cu deplasare grosieră și talpă de susținere și un sistem de iluminat. Un tip de microscop optic des utilizat în criminalistică este microscopul comparator. Acesta are sistemul optic alcătuit din 2 obiective și un singur ocular. Se împarte în 2 câmpuri, iar compararea se realizează prin stabilirea continuității liniare. Se folosește în traseologie, pentru cercetarea urmelor materiale, a firelor de păr, etc. Mai avem microscopul electronic care dispune de tehnici moderne de vizualizare și care în locul razelor de lumină folosește fascicul de electroni. Sunt folosite pentru relevarea unor detalii. Unul din aceste microscoape electronice este microscopul electronic cu baleiaj. Este folosit în expertiza unor urme biologice (salivă), a firelor de păr, a urmelor de afumare tipice tragerii cu armele de foc. Prezintă anumite avantaje, întrucât: - oferă posibilitatea investigării unor probe masive, - are o claritate mare în profunzime, - oferă posibilitatea realizării unei imagini aparent spațiale și are o putere de mărire foarte mare, fără afectarea calității imaginii. 3. Metode de analiză spectrală Metodele de analiză spectrală sunt determinări calitative și cantitative a elementelor chimice ce intră în compoziția unor probe materiale sau urme de diverse materii descoperite în câmpul infracțional, în vederea identificării sau stabilirii provenienței lor.

3

CRIMINALISTICĂ
Se folosesc în expertizele privind cercetarea înscrisurilor, a armelor de foc și a urmelor create de acestea, a substanțelor toxice, etc. La baza lor stă raportul existent dintre materie și radiație. Printre avantaje amintim: precizie, sensibilitate și rapiditate. Pentru a ajunge la un rezultat sunt necesare cantități infime de substanțe și este indispensabilă în numeroase domenii ale criminalisticii, cum ar fi cercetarea urmelor materiale, a resturilor de materiale întâlnite, de ex. în incendii, accidente de circulație, în cercetarea urmelor cu armele de foc, a falsurilor, etc. 4. Procedee de fotografiere la faț a locului Fotografia judiciară, care poate fi operativă (efectuată la fața locului) și de examinare (efectuată în laborator) și care se execută cu prilejul cercetării locului faptei de către organul de urmărire penală, reprezintă un procedeu important de fixare a rezultatelor cercetării, fiind auxiliară procesului verbal de cercetare la fața locului. Se folosește în cazul infracțiunilor de omor, accidente, tâlhărie, infracțiuni care de obicei presupun cercetarea la fața locului. Procedeele de fotografiere aplicate la fața locului includ mai multe tipuri de fotografii, respectiv:
-

fotografia de orientare fotografia schiță fotografia obiectelor principale fotografia de detaliu alte procedee speciale de fotografiere la fața locului.

-

Fotografia de orientare se folosește pentru fixarea imaginii întregului loc al faptei și se realizează în așa fel încât să permită identificarea zonei în care s-a săvârșit infracțiunea într-un ansamblu de puncte de reper sau de orientare. În cazul fotograf. în locuri deschise se iau ca puncte de orientare clădiri, construcții, indicatoare, etc. În cazul fotograf. în locuri închise se are în vedere exteriorul clădirii, încadrat de diverse puncte de reper. Fotografia schiță presupune redarea în exclusivitate a întregului loc al faptei. Are mai multe variante, respectiv:
4

CRIMINALISTICĂ
-

fotografia schiță unitară, care se realizează cu un singur cadru fotografia schiță panoramică, care la rândul ei poate fi liniară sau circulară fotografia schiță pe sectoare, care presupune redarea pe porțiuni a locului faptei fotografia schiță încrucișată, care redă puncte diametral opuse.

-

Fotografia obiectelor principale se folosește pentru fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt în legătură sau care reflectă urmele și consecințele faptei infracționale (de ex., corpul victimei). Trebuie redată și poziția obiectului în ansamblu în câmpul infracțional. Fotografia de detaliu este specifică fazei dinamice a cercetării la fața locului, care permite deplasarea, modificarea poziției obiectelor în vederea punerii în evidență a detaliilor acestora. Printre procedeele speciale de fotografiere la fața locului evidențiem: fotografierea cadavrelor care se realizează în vederea redării poziției corpului, a stării îmbrăcăminții, a leziunilor vizibile la acel moment. Mai avem măsurătorile fotografice care se realizează cu ajutorul riglei gradate sau cu ajutorul unei benzi gradate și care se folosesc pentru a permite stabilirea dimensiunii și distanțelor dintre obiectele aflate în câmpul infracțional. Fotografierea cadavrelor dezmembrate se realizează inițial pentru fiecare bucată în parte, iar apoi pentru întregul corp care este asamblat. 5. Fotografia de examinare în radiaț ii vizibile Reprezintă un ansamblu de procedee destinate cercetării în condiții de laborator a mijloacelor materiale de probă, precum și fixării rezultatelor investigării tehnico-științifice, a corpurilor delicte sau a urmelor ridicate de la fața locului. Fotografia de examinare în radiații vizibile este de mai multe feluri, respectiv: de ilustrare de comparare fotografia de umbre de reflexe
5

Fotografia de comparare se folosește în examenul de laborator. La fotografia de comparare prin confruntare se confruntă două imagini. Se folosește la cercetarea tehnică a înscrisurilor. Pentru separarea culorilor se folosesc filtre care au capacitatea de a reține culoarea complementară lor. se suprapun două imagini. Fotografia de ilustrare presupune fixarea imaginii inițiale a obiectului ce urmează a fi examinat. a modificărilor textului unui înscris greu vizibile cu ochiul liber datorită nuanțelor de culoare apropiate a suportului. respectiv: fotografia de comparare prin confruntare fotografia de comparare prin suprapunere fotografia de comparare prin stabilirea continuității liniare sau prin juxtapunere. Fotografia de reflexe se folosește pentru punerea în evidență a urmelor de suprafață greu sesizabile la o primă vedere (urmele papilare). balistică și la expertiza înscrisurilor. de picioare. de mâini. La cea prin suprapunere.CRIMINALISTICĂ de contrast de separe a culorilor microfotografia. respectiv în impresiune. Fotografia de contrast oferă posibilitatea măririi formei mijloacelor de evidențiere a unor urme sau detalii caracteristice. respectiv urma și mulajul ridicat la fața locului. a caracteristicilor și dimensiunilor sale. 6 . Fotografia de umbre se folosește pentru scoaterea în evidență a caracteristicilor de relief. Fotografia de separare a culorilor servește la relevarea petelor. a instrumentelor de spargere. etc. traseologie. una dintre ele fiind fixată pe un suport transparent (se folosește la expertizarea bancnotelor). obținută pe cale experimentală. la expertiza armelor. Se aplică în mod obligatoriu mijloacelor materiale de probă care vor suferi modificări prin examinare. a urmelor. Se disting 3 variante. apte să fie folosite în procesul de identificare. Fotografia de comparare prin stabilirea continuității liniare se folosește pentru stabilirea identității unei persoane sau a unui obiect ca urmare a determinării elementelor caracteristice reflectate în urmă și în modelul tip. Se aplică în aplică în fotografierea de detalii. cum ar fi urme de adâncime.

la cercetarea unor valori sau a unor opere de artă. I. Mai putem avea: urme sonore (voci. urmele sunt împărțite în 2 mari categorii: - urme formate prin reproducerea construcției exterioare a obiectului (urme de mâini. etc. între faptă și modificarea produsă existând un raport de cauzalitate. gama.. la descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu armele de foc și la efectuarea unor fotografii judiciare cu caracter operativ.V. materiale fotosensibile. balistică.R. zgomote) 7 . În literatura noastră de specialitate. În funcție de tipul sau de natura urmei avem: - urme care reproduc forma suprafeței de contact a obiectului creator (urme de mâini sau de picioare) urme sub formă de pete sau resturi de materii organice sau anorganice.R. Pentru executarea unei fotografii în radiații U. la reconstituirea unor texte. arcuri electrice). Oferă și posibilitatea efectuării de fotografii în condiții de întuneric. pete de sânge). filtre de selectare a radiațiilor.V. este de 2000 de ori mai mare decât a spectrului vizibil. de picioare. Sunt utilizate la cercetarea tehnică a înscrisurilor. Fotografia de examinare în radiații I.V.V. beta. Fotografii judiciare de examinare în radiaț ii invizibile Avem în radiații invizibile U. urme formate ca resturi de obiecte sau de materii organice sau anorganice (resturi de alimente.. este nevoie de surse de radiații (becuri. a instrumentelor de spargere). Radiațiile U. are o deosebită importanță și utilitate întrucât gama spectrului I. se folosesc în traseologie. Criterii de clasificare a urmelor infracț iunii Urmă a infracțiunii este orice modificare materială intervenită în condițiile săvârșirii unei fapte penale. aparat de fotografiat. au capacitatea de a străbate anumite corpuri și de a fi reținute de altele și totodată nu sunt influențate de elementele poluante din atmosferă.CRIMINALISTICĂ 6. se folosește la descoperirea urmelor de mâini sau a urmelor biologice. 7. efectuarea de fotografii în cadrul unor activități de urmărire penală. cercetarea tehnică a înscrisurilor. Radiațiile I. Fotografia de examinare în radiații U.R.R.

prin apăsare. - În funcție de modul de formare al urmei avem: urme statice: sunt create prin atingere. Substanțele folosite în relevare trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie în contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma. de ridicare a substanței aflată inițial pe o suprafață. puf de struț sau fibre de carbon sau a unui pulverizator special. să prezinte o aderență selectivă.CRIMINALISTICĂ - urme olfactive (miros) urme vizibile urme latente (invizibile cu ochiul liber) macrourme microurme. respectiv numai la materia din urmă și nu la întregul suport. Răspândirea și înpărtarea pulberilor de revelare de pe obiect se face cu ajutorul unei pensule fine din păr de veveriță. Revelarea prin metode fizice constă în pulverizarea de prafuri sau pudre pe obiectul sau suprafețele purtătoare de urme. Urmele de adâncime – cum ar fi urma de picior formată pe pământul moale. cauciuc. respectiv depunerea unui strat de substanță exterior (granule). Urmele de suprafață se împart în două categorii: urme de stratificare.).V. scame. prin lovire. Cercetarea ș i interpretarea la faț a locului a urmelor de mâini Metode fizice ș i optice de relevare a urmelor de mâini Descoperirea urmelor unei infracțiuni presupune o căutare sistematică a acestora în funcție de natura locului și de modul de săvârșire a faptei. mase plastice se folosesc pensule magnetice. Relevarea urmelor papilare pe suprafețele multicolore se realizează cu substanțe fluorescente activate sub acțiunea radiațiilor U. urme dinamice: sunt formate ca rezultat al mișcării de translație a unei suprafețe peste alta (urmele de frânare). urme de destratificare. 8. etc. Pentru pudrarea urmelor dispuse pe suprafețe de piele. 8 . Microurmele sunt formate din particule (praf.

iar apoi se toarnă o compoziție de gips în urmă. etc. Un loc prioritar îl deține folosirea laser-ului. 9. Urmele de picioare se clasifică în: urmele plantei piciorului (piciorul gol). de ambalare. Cercetarea criminalistică a urmelor de picioare Urmele de picioare reprezintă o altă categorie importantă de urme create inevitabil la locul faptei. a formei și particularităților acestora. iar după conservare se trece la măsurarea urmei. corpurile străine). de asemenea. Ridicarea prin mulaj a urmei formată în adâncime se desfășoară imediat după fotografiere și eventual după desenarea urmei pe o coală. După descoperire se impune conservarea urmelor supuse acțiunii unor factori de natură să le distrugă. urmele piciorului semiîncălțat (urmele de ciorap). Există mai multe metode chimice: - revelarea cu valori de iod revelarea cu reactiv chimic propiu-zis nitrat de argint. caracteristici care pot oferi indicii prețioase în legătură cu persoana infractorului. aplicate la specificul urmelor papilare. Revelarea prin metode optice – se constituie ca un ansamblu de metode noi în materie bazate pe tehnici de vârf. Pentru efectuarea mulajului se pregătește urma (se scoate apa. urmele de încălțăminte. se înconjoară cu o bandă metalică. de ridicare prin mulaj. Principalele elemente care caracterizează o cărare de urme sau mersul unei persoane sunt următoarele: 9 . Se menționează.CRIMINALISTICĂ Relevarea prin metode chimice se bazează pe reacția dintre anumite substanțe chimice și componentele transpirației (săruri și aminoacizi). modul de revelare. Cercetarea cărării de urme are o importanță deosebită datorită reflectării unor caracteristici individuale ale persoanei care a creat urmele. precum și a elementelor cărării de urme. de fotografiere. a naturii suportului pe care s-au creat. Descoperirea urmelor de picioare presupune cu prioritate cercetarea suprafețelor pe care este posibil să se calce. În procesul verbal de cercetarea la fața locului se procedează la o descriere detaliată a numărului și tipurilor de urme de picior descoperite.

lățimea pasului care este dată de distanța cuprinsă între partea exterioară sau interioară a urmei piciorului stâng sau drept.CRIMINALISTICĂ direcția de mișcare sau axa cărării de urme și care este determinată de linia mediană ce trece prin intervalul cuprins între două șiruri de pași. constituită din segmente care unesc între ele părțile din spate ale fiecărei urme. poziția. a agresorului. 10 . Cercetarea la fața locului a urmelor de dinți nu necesită mijloace de investigare deosebite întrucât ele sunt vizibile. etc. unghiul de mers care se măsoară între axa cărării de urme și axa longitudinală a tălpii. Cărarea de urme conține în plus și date referitoare la direcția de deplasare. astfel încât expertizele stomatologice să servească la stabilirea adevărului în procesul judiciar. distanța dintre dinți. uzura. indicând direcția de deplasare. la înălțime. lungimea pasului. la caracteristicile mersului. Urmele de dinți. datorită unor caracteristici ale formei. lipsurile. pe alimente sau pe diverse obiecte se prezintă sub formă statică sau dinamică. la eventualele defecte anatomice. Lungimea pasului la bărbat este mai mare decât la femeie cu aproximativ 20 cm. Odontologia judiciară are rolul de a studia dinții și urmele acestora. viteza de deplasare. Urmele se pot întâlni pe corpul victimei. talie. așa cum se descoperă pe corpul persoanelor. greutate. dispunerii și particularităților prezente la fiecare dinte: lățimea dinților. respectiv călcâiul. etc. vârstă. care este o linie frântă. linia mersului. Investigarea odontologică judiciară sau cercetarea urmelor de dinț i Urmele de dinți oferă o bază sigură de identificare atât sub raport criminalistic cât și medico-legal. care este dată de distanța dintre două urme consecutive măsurată la partea din față sau din spate a lor. pe diverse alimente. 10. - - - - Interpretarea unor urme izolate pot conduce la date privind numărul persoanelor sau sex.

stropi. de natură să conducă la deformarea urmei și la dispariția sa treptată. O anumită particularitate o ridică examinarea urmelor de dinți lăsate pe pielea umană și aceasta este determinată de urgența în determinare și măsurarea fotografică datorită p. prelevarea și cercetarea eventualelor urmede salivă sau alte produse biologice. O atenție deosebită trebuie să se acorde ridicarea și transportarea obiectelor purtătoare de urme pentru a se preveni alterarea și deformarea acestora. iar pentru mulajele executate pe obiecte purtătoare de urme se pot folosi și latexul sau diverși polimeri. Investigarea complexă criminalistică și odontologică parcurge mai multe etape: fotografierea în vederea ilustrării modului de mușcătură și a fixării detaliilor caracteristice. În funcție de natura suportului. mijloacele și modul de săvârșire a faptei. dar și asupra poziția corpurilor purtătoare de urme față de celelalte obiecte principale.o. formând un strat sau o crustă distinctă. sau pot rămâne la suprafață. dâre. la sex.CRIMINALISTICĂ Fixarea urmelor de dinți se face prin consemnarea în procesul verbal și prin fotografiere. Dacă expertului i se pun la dispoziție și modele de comparație.p. urmele de sânge pot fi absorbite de acesta. ca în cazul urmelor formate pe parchet.d.p. bălți. 11. insistându-se nu numai asupra detaliilor. Cercetarea urmelor de sânge Urmele de sânge furnizează indicii necesare clarificării împrejurărilor privind locul. 11 . plasticității caracteristice pielii umane. iar p. Expertiza urmelor de dinți poate oferi răspuns la întrebările privind natura umană sau animală a urmelor. etc. Modelele de comparație sunt obținute cu materiale dentare obișnuite. geamuri. de cantitate și de factorii care acționează asupra lui și poate varia de la roșu. mecanismul de formare. tipul antropologic al persoanei.a.d. La fața locului urmele de sânge se prezintă sub formă de picături. mânjituri și sunt consecința unei acțiuni violente exercitate asupra corpului persoanei. vârstă. acesta poate stabili identitatea sau neidentitatea unei persoane. cum este cazul suporturilor din material textil. pe măsură de trecerea timpului devenind brun-roșcat. timpul. Culoarea sângelui diferă în funcție de vechime. proceselor patologice care au loc în tegument. caracteristicile dinților reflectate în urmă. mobilă. apoi maroniu și în final negru.

ușile. vase. Depistarea petelor suspecte a fi de sânge se face de regulă cu surse de lumină care dispun de filtre de culoare. dar și datorită faptului că aceste urme se pot găsi în cantități foarte scăzute. prin spălare. sub unghii. parchetul. pe corpul persoanelor antrenate în infracțiune (victimă sau făptuitor). Întodeauna probele se ambalează în saci de hârtie pentru a nu fi alterate. plante ș. răzuire etc). Urmele se mai caută pe instrumentele folosite la săvârșirea infracțiunii (cuțite. că în unele situații culoarea se poate confunda cu a suportului pe care se află și există și situații în care urmele au fost înlăturate de autor (de ex. Urmele trebuiesc căutate pe porțiunea de teren și pe obiectele aflate la locul săvârșirii infracțiunii sau în locul în care a fost descoperit cadavrul. obiecte care ar fi putut servi la înlăturarea urmelor sau la transportul cadavrului. în păr. Ulterior se folosesc metode fizico-chimice pentru a se stabili dacă pata este într-adevăr de sânge (apă oxigenată. Expertiza biocriminalistică a urmelor de sânge poate să răspundă la următoarele întrebări: dacă urma este de sânge? dacă sângele e de natură animală/umană care este zona sau organul din care provine dacă sângele conține alcool sau elemente de natură toxică sexul persoanei de la care provine condițiile în care s-a format urma 12 . Ridicarea petelor de sânge se face prin răzuire – în cazul petelor uscate sau prin absorbire. covoarele. Urmele de sânge trebuiesc căutate pe îmbrăcăminte. capabile să scoată în evidență urma.CRIMINALISTICĂ Descoperirea urmelor de sânge reprezintă o activitate foarte importantă și de mai multe ori și dificilă datorită modificărilor pe care le suferă în timp aceste urme de sânge. pe obiectele de uz. luminol). Urmele pot rămâne în profunzimea țesăturii. cum sunt de ex. topoare).a. pe ferestre. Ulterior descoperirii. în situația petelor umede. pe instalațiile sanitare. sub ușă. pata se fixează prin descriere în procesul-verbal și prin fotografiere.

În stare uscată urma prezintă un contur neregulat. Urmele se caută în corpul victimei (de către cadrele medicale). precauție deosebită pentru păstrarea intactă a petei și implicit a spermatozoizilor. pe lenjeria de corp. 13. fără a se îndoi. cu precădere în situația săvârșirii unor infracțiuni de omor sau infracțiuni privitoare la viața sexuală. Formarea urmelor seminale are loc prin depunerea pe diverse suporturi a lichidului spermatic ejaculat în momentul unui contact sexual sau al masturbării. Ele pot reprezenta nu numai dovada săvârșirii unei infracțiuni. Expertiza biocriminalistică a urmelor seminale poate răspunde la următoarelor întrebări: - dacă urma este de spermă dacă originea acesteia este umană sau animală vechimea urmei eventualele boli venerice posibilitatea individualizării persoanei (alături de spermatozoizii normali. Cercetarea urmelor seminale Urmele seminale fac și ele parte din categoria urmelor biologice întâlnite în diverse împrejurări. aspect care determină un potențial de diferențiere foarte ridicat al indivizilor. principalul element asupra căruia se îndreaptă examinarea. Investigarea ADN Metoda identificării prin cercetarea amprentei genetice a fost adoptată datorită polimorfismului extrem de mare al minisateliților ADN-ului uman. o culoare gri-albicioasă și este aspră la pipăit. 12. Pentru aceasta se ridică întreg obiectul purtător de urme sau se taie porțiunea cuprinzând pata. 13 . Ridicarea urmelor de spermă necesită. pe alte obiecte de îmbrăcăminte. poate mai mult decât în cazul altor urme biologice.CRIMINALISTICĂ căreia din persoanele suspecte i-ar putea aparține urma. dar aduc și precizări în legătură cu mobilul și natura faptei și astfel se pot obține date utile individualizării persoanei care a săvârșit fapta sau a delimitării acesteia dintr-un cerc de suspecți. există la fiecare individ și spermatozoizi cu forme deosebite sau anormale).

analiză care presupune traducerea materialului genetic într-un cod cu formulă unică. Ulterior se procedează la decuparea ADN cu ajutorul unor enzime de restricție. țesuturile. urmele biologice se clasifică în trei categorii: 1) probe cu înalt grad de precizie în identificarea profilului ADN (sânge. 2) probe cu potențial în definirea profilului ADN (secreții nazale. salivă). Firul de păr trebuie colectat cu grijă în vederea protejării rădăcinii. Fragmentele ADN sunt vizualizate sub forma unor benzi întunecate. trebuie să reținem următoarele aspecte: - Pentru fiecare probă ridicată se vor folosi recipienți speciali care să ofere o conservare optimă și un transport sigur. respectiv: - 1) Analiza prin metoda enzimei de restricție. este necesară o cantitate suficientă de ADN ce este supusă izolării și purificării cu ajutorul unor detergenți și enzime cu mare specificitate. organele sau oasele se pun în containere și se refrigerează în vederea transportării în condiții optime. specifică unui singur purtător al acestei informații genetice. Fragmentele astfel decupate sunt triate după lungime și transferate pe o membrană de nailon. 2) Analiza prin reacția în lanț a polimerazei (PCR). Sângele lichid. După ridicarea probei urmează analiza acesteia în laborator. Pentru a se evita contaminarea probelor se folosesc mănuși și pensete adecvate care.CRIMINALISTICĂ Procesul de identificare al unei persoane începe în momentul în care aceasta lasă în scena infracțională o urmă biologică care conține material genetic ADN. 3) probe cu potențial în analizele ADN. se dezinfectează. spermă. ulterior. oase. irepetabilă. urină. celule ale pielii. părul). fluid vaginal. în fragmente de mărimi diferite. În ceea ce privesc particularitățile cercetării la fața locului legate de ridicarea urmelor biologice. după care se procedează la autoradiografia membranei. Sub raportul valorii de identificare. Analiza profilului ADN se realizează prin două metode. bucăți de carne. Benzile astfel obținute pot fi folosite 14 . 1) În cazul utilizării metodei prin enzime de restricție.

p. mimică. iar. felul mersului. Expertiza firelor de păr este destinată. cu numeroasele sale elemente caracteristice.CRIMINALISTICĂ pentru comparație cu cele rezultate prin prelucrarea probelor ridicate de la fața locului. pe de altă parte. Expertiza criminalistică a urmelor de natură piloasă Firele de păr reprezintă o categorie distinctă de urme biologice denumite și urme de natură piloasă. sexul. vârsta aproximativă și rasa persoanei căreia îi aparține firul de păr. eventualele infirmități.p.o. Descoperirea firelor de păr nu impune folosirea de metode sau mijloace tehnico-științifice deosebite.ținuta corpului. cercetării structurii intime a firelor de păr. constituția fizică sau aspectul general al persoanei. cât și formele dinamice . forma capului și a feței. 15 . Lipsa corespondenței benzilor comparate duce la eliminarea din cercul suspecților a persoanei examinate. eventualele alterări produse de diverse boli. ele fiind ușor vizibile cu ochiul liber. natura depunerilor de pe suprafața firului de păr. zona corpului din care provine. analizei suprafeței acestora. Metoda constă în amplificarea in vitro a secvențelor ADN. modul de detașare a firelor de păr. Expertiza poate răspunde la următoarele aspecte: natura și originea umană sau animală a firului de păr. 15. prin a căror examinare se obțin date importante cu privire la persoane și împrejurările faptei. a diverselor particule aderente pe firul de păr. Metoda portretului vorbit Portretul vorbit este o metodă științifică care servește la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora..d. 2) Avantajul analizei prin metoda reacției în lanț a polimerazei constă în faptul că pentru analiză este necesară o singură moleculă ADN. 14. În descriere sunt vizate atât formele statice – talia. diferitele forme de manifestare. de către o altă persoană.

înclinare. slabă sau uscățivă. ascuțită. - - Descrierea formelor dinamice: - mersul – poate fi descris ca normal. - - descrierea feței – fiecare element component al feței – zona frontală.CRIMINALISTICĂ Aprecierea formei și a dimensiunilor acestora se face după un sistem cuprinzând trei gradații: mare. mijlociu și mic. – poate fi alungită. 16 . constituția fizică poate fi robustă sau solidă. mijlocie sau înaltă. atletică. tatuaje etc. lățime. intelectual. greoaie ori asociată unor profesiuni. nazală și bucală. respectiv gestica sau vorbirea – poate fi normală.. cum ar fi ofițer. ezitant. ridurile – sunt apreciate în funcție de zona în care se găsesc. lățime. particularități ale mâinilor și picioarelor etc. ale unor intervenții chirurgicale. mijlocie. bărbia – poate fi plată. contur. aspectul general sau ținuta poate fi apreciată ca sportivă. de o anumită culoare. dublă.se descrie separt. bâlbâită. îngropată. urechea – raportată la poziția ei față de cap. tot aici se descriu forma umerilor. scurt. culoare. forma capului triunghiulară. gura și buzele – se descriu după grosime. fruntea – se descrie după înălțime. drept. sportiv. creț. ovală. funcționar etc. precipitată. părul poate fi: lung. modul de manifestare. cu un anumit accent etc. conformația nărilor. marinar. elegantă. culoare. săltăreț. lungimea gâtului. de la alb deschis la negru. degajat. poziție. proeminență. baza nasului. Descrierea formelor statice - talia poate fi scundă. în funcție de rasă. ochii – se descriu după formă. semnele particulare – pot fi urme ale unor leziuni. greoi. dreptunghiulară. suplu. culoarea pielii – care variază. nasul – înălțime.

căreia se presupune că i-a aparținut craniul. sex. Expertiza este efectuată de specialistul antropolog. care au loc ulterior survenirii decesului sau datorită unor transformări cauzate de acțiuni distructive exercitate de diverși factori (modificări determinate de intervenția autorului unui omor. dacă ne aflăm în prezența unui schelet întreg sau dacă oasele aparțin mai multor persoane. potrivit unor standarde de grosime determinate științific. dar și de modul în care ei au fost capabili să perceapă toate aceste elemente la o persoană. de modul în care sunt interpretate declarațiile lor. Printre metodele de identificare a cadavrelor necunoscute amintim: - metoda supraproiecției – care constă în proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografică a persoanei dispărute. Identificarea prin expertiza fotografiei de portret – este folosită de organele judiciare în stabilirea identității unui cadavru. Totodată. având totuși în vedere anumite metode specifice determinate de transformările corpului uman. identificarea după sistemul dentar și lucrările stomatologice – se realizează datorită elementelor specifice de individualizare pe care le prezintă. reconstituirea fizionomiei după craniu – constă în reconstituirea plastică și grafică a țesuturilor moi ale capului. 16. dantura unei persoane. căruia i se poate face o fotografie a semnalmentelor. Întreaga operație se execută pe craniul cadavrului căruia se încearcă să i se determine identitatea. specifică unui domeniu denumit în literatura medicolegală osteoantropometrie. La aceste particularități. identificarea după resturile osoase – face obiectul expertizei urmelor osteologice. care este în măsură să determine dacă urmele osteologice sunt sau nu de natură umană.CRIMINALISTICĂ Reușita unei identificări făcută pe baza semnalmentelor exterioare depinde în mare măsură de modul în care sunt ascultați martorii. trebuie adăugate și intervențiile medicale efectuate pentru întreținerea sau înlocuirea dinților. talie și eventualele boli de care a suferit persoana în timpul vieții. în mod natural. după efectuarea toaletei - - - - 17 . se pot obține date cu privire la vârstă. care caută să distrugă sau să facă de nerecunoscut victima). Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute Se folosesc aceleași tehnici de identificare cu cele ale persoanelor.

a persoanei dispărute. b) Caracteristicile acustice individuale sunt formate dintr-un complex de frecvențe. de tipul sonografelor. Sonografele permit analize complexe ale caracteristicilor generale și individuale fonoacustice. cu fotografia semnalmentelor cadavrului. presupune folosirea unor mijloace tehnice speciale de înregistrare. Aceste aparate vizualizează caracteristicile vocii. intensitatea vocii. specifice unui anumit grup de persoane. Caracteristicile vocii: a) Caracteristici acustice generale b) Caracteristici acustice individuale a) Vocea are drept caracteristici acustice generale: - configurația de ansamblu a formanților transcriși pe vocogramă. Metoda constă în compararea unei fotografii cât mai recente. Caracteristici criminalistice de identificare a vocii ș i vorbirii Identificarea persoanelor după voce și vorbire. Caracteristicile vorbirii Vorbirea se caracterizează prin particularități de expresie și stil. frecvența specifică sunetelor nazale. Elementele de natură să permită individualizarea vorbitorului se grupează în: particularități fonetice. Principalii parametrii fizici ai sunetelor evidențiați de sonograf sunt: frecvența. intensitatea și durata acestora. frecvența vocii. alcătuit din: frecvența de rezonanță a cavității aparatului vocal (formanții).CRIMINALISTICĂ sale. particularități fonetice străine. prin transcrierea lor grafică sub forma vocogramelor. 17. 18 . durata de pronunțare a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte. prin determinarea și aprecierea științifică a caracteristicilor vocii și vorbirii.

Expertiza criminalistică a vocii ș i vorbirii Poate să răspundă la o serie de întrebări. de ex.a. Urmele formate prin folosirea armelor de foc Investigarea criminalistică a armelor de foc întrebuințate în săvârșirea de infracțiuni. cum ar fi: identificarea persoanei stabilirea autenticității înregistrărilor audio.. denumit balistică judiciară. 1. modificarea tonalității. Urmele formate de armă pe cartuș La tragerile executate cu o armă de foc se formează invariabil urme pe tubul cartușului. 18. vorbirea în șoaptă.CRIMINALISTICĂ defecțiunile de pronunție și particularitățile lexicale. dar rostite în alte împrejurări. de fond sonor și cu aceeași viteză de înregistrare. cum sunt. Prin urme formate în cazul folosirii armelor de foc înțelegem. stabilirea eventualei deghizări a vocii și vorbirii. astuparea nasului ș. 19 . în scopul determinării falsurilor. iar în cazul armelor cu țeavă ghintuită se formează pe glonț urme caracteristice reliefului țevii. cât și urmele împușcăturii care se găsesc pe corpul victimei sau pe obiectele asupra cărora și-a exercitat acțiunea proiectilul. 19. identificarea persoanei vorbitorului. aparținând aceleași persoane. constituie activitatea unui domeniu important de cercetare. atât urmele create de armă pe cartușul tras. clarificarea modului în care autorul s-a folosit de acestea. care poate fi realizată prin acoperirea microfonului. prin înlocuirea unor cuvinte cu altele. Pentru aceasta. cu respectarea anumitor condiții de calitate privind înregistrarea în litigiu și având la dispoziție modele de comparație. cele specifice regiunii din care provine vorbitorul sau cele caracteristice anumitor profesii. Imprimările se realizează în condiții similare de loc. - - Pentru obținerea rezultatelor scontate este important ca organul judiciar să posede modele de comparație de calitate. Trebuiesc folosite aceleași cuvinte și expresii. trebuie să se apeleze la mijloace tehnice de înregistrare similare celor ale înregistrării în litigiu.

Ele se întâlnesc șub 3 forme: urme de perforare urme de pătrundere urme de ricoșare. prin împingerea cartușului în camera de detonare. Urmele de împuș care Prin urme de împușcare se înțelege atât urmele specifice formate de proiectil denumite și urme principale. iar pe fundul tubului urmele pragului aruncător (ejectorului). rămân sub formă de striații. 20 . ce se formează pe fundul cartușului.CRIMINALISTICĂ Urmele de pe tub se formează în 3 etape succesive: încărcarea armei. avem 3 elemente: orificiul de intrare canalul orificiul de ieșire. denumite urme secundare. proiectilul traversează întregul corp și. tragerea cu arma și extragerea tubului tras. ca atare. În cazul urmelor de perforare. se imprimă pe rigolă sau marginea anterioară a rozetei urmele ghearei extractoare. Urmele principale sunt rezultatul acțiunii directe exercitate de proiectil. În cazul urmelor de pătrundere (sau canale oarbe) glonțul pătrunde în corp. dar nu iese. În momentul tragerii sau al declanșării focului apar urmele percutorului și ale peretelui frontal al închizătorului. urme ale plinurilor. Astfel. 2. În momentul extragerii tubului. În momentul încărcării se formează urme dinamice longitudinale pe pereții laterali ai tubului. ale flancurilor ghintuite și ale spațiilor dintre ghinturi. cât și urmele formate în tragerile de la o anumită distanță. Urmele de pe glonț au un caracter dinamic și reflectă caracteristicile construcției interioare a țevii ghintuite. Practic avem un orificiu de intrare și un canal înfundat.

tatuajul. Examinarea destinată identificării parcurge 2 faze principale: în prima fază se determină grupul sau categoria căreia îi aparține arma. Vom descoperi adâncituri și zgârieturi în funcție de unghiul de lovire și de natura obstacolului aflat pe traiectoria glonțului. care este consecința pătrunderii în piele a resturilor de pulbere neagră sau arsă incomplet și urmele de unsoare. urmele gurii țevii formate ca urmare a lipirii gurii țevii de corp. 21 . Identificarea armei după urmele formate pe glonț presupune. specifice fiecărei țevi ghintuite și fiecărui ansamblu al mecanismelor de tragere. lățimea acestora. în a doua fază are loc identificarea propiu-zisă. rezultate din combustia încărcăturii de pulbere. Urmele secundare sunt rezultatul acțiunii unor factori suplimentari ai tragerii și pot fi împărțite în 2 categorii: - urme formate indiferent de distanța de tragere urme formate la tragerile cu țeava armei lipită de corp sau de la mică distanță. praf. 20. în faza inițială. Identificarea armelor de foc după urmele lăsate pe glonț ș i pe tubul cartuș ului Identificarea armei cu care s-a săvârșit o infracțiune reprezintă scopul final al oricărei expertize balistice judiciare. calibrul. de gaze. În cazul urmelor formate indiferent de distanța de tragere vom descoperi 2 elemente: un inel de frecare creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare. prin examenul comparativ al caracteristicilor individuale.CRIMINALISTICĂ În cazul urmelor de ricoșare. care au o formă stelară. În cazul urmelor formate la tragerile cu țeava armei lipită de corp sau de la mică distanță vom identifica rupturile provocate de gaze. în momentul perforării unor obiecte cu un anumit grad de densitate. o delimitare a cercului armelor suspecte. de asemenea. urmele de funingine. prin excluderea din sfera cercetării a armelor ale căror caracteristici generale nu corespund caracteristicilor reflectate de glonț. rugină și un inel de metalizare. arsurile. glonțul este deviat. unghiul și sensul de răsucire. Se iau în calcul numărul golurilor și plinurilor ghinturilor. format din depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafața proiectilului. care apar sub formă de stropi depuși în jurul orificiului de intrare. provocate.

Principalele urme incluse în sfera cercetării de identificare sunt cele formate pe rozeta tubului de către percutor. Tragerile se efectuează în dispozitive speciale. 22 . având drept obiective principale: - cercetarea tehnică a actelor scrise. destinată în special descoperirii falsurilor. gheara extractoare. la stabilirea - Principalele elemente comune avute în vedere autenticității unui înscris sau document sunt următoarele: - îndeplinirea cerințelor legale privind forma și conținutul actului scris. Identificarea armelor după urmele lăsate pe tubul cartușului Acest gen de identificare se desfășoară în aceleași condiții și faze ca și identificarea după urmele formate pe glonț. timbre. aflarea actului în termenul de valabilitate. având drept scop stabilirea autenticității scrisului unei persoane. Captarea tuburilor de comparație se realizează prin folosirea unor săculețe ori sertărașe prinse în dreptul ferestrei carcasei închizătorului. cercetarea criminalistică a scrisului de mână. 21. denumite captatoare de proiectile. persoanei și fotografia de pe corespondența dintre datele referitoare la identitatea persoanei menționate în act și buletinul sau alt document cu care aceasta se legitimează. cecuri. monede. Stabilirea autenticităț ii ș i vechimii înscrisurilor Investigarea criminalistică a înscrisurilor reprezintă un domeniu distinct. peretele frontal al închizătorului. bine conturat. al tehnicii criminalistice. cercetarea falsului de bancnote. opere de artă. Mijlocul tehnic de bază în examinare îl reprezintă microscopul comparator. Se apelează la muniție cu caracteristici asemănătoare celei găsite la fața locului.CRIMINALISTICĂ Pentru obținerea modelelor de comparație se efectuează trageri experimentale. corespondența între înfățișarea legitimație sau înscris. pereții camerei cartușului.

ca de ex. Forma și conținutul textului. vârsta și eventual sexul. destinate să ateste autenticitatea unui document și să prevină falsificarea sau contrafacerea sa. - Particularitățile exprimării în scris sau caracteristicile conținutului spiritual al textului. Principalele măsuri de securitate destinate prevenirii falsificării sau contrafacerii sunt: - securitatea hârtiei. caracteristicile de fabricație ale hârtiei și cernelii. la restrângerea cercului persoanelor suspecte. 22. în situația falsului prin adăugare de text. gradul lor de îmbătrânire sunt elemente semnificative ale unui înscris. profesia.a. modul în care acesta respectă regulile de ortografie și de punctuație. mai ales. modul de amplasare a textului. pentru a se putea stabili vechimea acestuia. Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiză vor reflecta gradul de cultură al persoanei.. claritatea stilului ș.CRIMINALISTICĂ existența elementelor de protecție sau de securitate. - Stabilirea vechimii unui înscris se efectuează în situația înscrisurilor falsificate în care data reală ori momentul redactării nu corespund cu data indicată în act sau atunci când anumite părți din înscris sunt redactate în perioade diferite de timp. 23 . pe baza cărora este posibilă identificarea persoanei scriptorului sunt prezente în: - limbajul specific scriptorului. prin filigranare ori prin încorporarea în masa hârtiei a unor fibre colorate și fire de securitate. Caracteristicile de identificare a scrisului de mână Caracteristicile unui scris. denumite în literatura de specialitate și ”caracteristici ale scrierii” servesc la individualizarea persoanei scriptorului și. forma sau aspectul general al scrisului. realizată prin modificări ale compoziției pastei hârtiei. imprimarea de securitate. particularitățile de construcție a semnelor grafice. perfecționarea elementelor succesorii de identificare. Se urmărește astfel vocabularul folosit de autor.

ea realizându-se pe cale mecanică sau chimică.a. cât și a fiecăruia din gramele ori trăsăturile sale. cum ar fi semnătura. amplasarea diverselor mențiuni. finalizarea semnului grafic. Cercetarea falsului prin înlăturarea de text Înlăturarea sau ștergerea de text reprezintă o modalitate de falsificare întâlnită frecvent în practica judiciară. distanța dintre rânduri. Examinarea criminalistică a textelor șterse presupune două faze: - stabilirea locului în care a fost alterat înscrisul. Alături de ea. Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului de mână reprezintă acele particularități specifice aspectului general al unui scris sau a formei acestuia. semne diacritice ș.CRIMINALISTICĂ Cercetările topografice ale scrisului vizează modul de dispunere. Astfel. prin corodarea substanțe chimice a unui text. mărimea alineatelor. iar trăsăturile orizontale ce unesc două grame sunt denumite ducte. Cercetarea înlăturării propiu-zise a textului are de răspuns la o serie de probleme privind în special modul în care s-a operat. modul de executare a anumitor litere. viteza scrisului. înlăturarea chimică. sau spălarea cu anumite acoperirea unui text ori a unor semne grafice prin hașurarea ori prin pătarea cu diferite substanțe. forma liniei de bază a rândurilor. dimensiunea acestora. avem: - înlăturarea mecanică. trebuie avute în vedere: modalitatea de începere a execuției semnului grafic. dimensiunea scrisului. mișcărle de scriere în plan vertical. legătura dintre grame. forma scrisului. adică gradul de legare a literelor într-un cuvânt. înclinarea scrisului sau a literelor. efectuată prin răzuirea textului cu un obiect ascuțit sau prin radierea sa cu o gumă. Trăsăturile de bază în construcția unei litere dispuse în plan vertical sunt denumite grame. de amplasare a unui text pe o coală de hârtie sau pe un alt suport. 23. Direcția mișcării de executare a gramelor este semnificativă în scrisul unei persoane. Vizează atât construcția de ansamblu a unei litere. Aici avem în vedere: marginea lăsată de scriptor. continuitatea scrisului. Caracteristicile particulare sau speciale ale scrisului reprezintă un grup de elemente foarte valoroase în identificare. reflectând modul în care fiecare persoană s-a deprins să execute un anumit semn sau grup de semne grafice.a. fiind deseori urmată de adăugarea altui text. Se are în vedere gradul de evoluție a scrisului. data ș. 24 . presiunea scrisului.

24. Printre elementele grafice de natură să indice falsul prin adăugare de text. Cercetarea falsurilor prin adăugare de text Falsul prin adăugare de text este. Prima etapă a cercetării falsului o reprezintă studiul caracteristicilor grafice ale textului. de regulă. prin adăugiri de cifre. tuș. examinare care presupune analize microscopice în vederea stabilirii diferențelor de culoare. Depistarea falsului prin adăugare de text mai poate fi posibilă și prin examinarea trăsăturilor intersectate pentru că. care au la bază radiațiile invizibile și prin metode chimice. începând cu continuitatea logică a scrisului. însoțită și de reducerea modificarea sau orientarea diferită a liniei de bază a rândurilor. compoziție și vechime a materialelor. Locul alterării textului poate fi vizibil cu ochiul liber sau la microscop. micșorarea distanței dimensiunii literelor.CRIMINALISTICĂ refacerea textului înlăturat. Refacerea textului înlăturat ține atât de natura materialului de scriere (cerneală. amintim: îngrămădirea ori prescurtarea nefirească a cuvintelor. dintre rânduri. care au la bază reacția dintre diverși reactivi chimici și componentele cernelii sau creionului. schimbarea suportului pe care a fost așezat înscrisul. Falsul prin adăugare de text poate fi efectuat atât de persoana care a întocmit inițial înscrisul. separarea lor incorectă. de regulă. de cuvinte sau chiar a unor rânduri întregi. falsificatorul apelând la un instrument scriptural similar celui folosit inițial sau la altul. pătrunse în masa hârtiei.). precum și la unele cerneluri asemănătoare sau diferite. cu distanța dintre rânduri și dintre cuvinte și terminând cu caracteristicile grafice particulare. inclusiv de vechimea scrisului și de condițiile în care a fost păstrat. Urmează examinarea fizico-chimică a materialului cu care s-a scris. Refacerea textului înlăturat este posibilă prin metode fizice. cât și de cea a suportului pe care s-a scris. specific pentru falsurile parțiale și poate fi executat prin simpla modificare a unei litere sau cifre. creion ș. Falsul prin adăugare de text este deseori precedat de înlăturarea textului.a. dar și de altă persoană. Refacerea textului acoperit se face prin examinarea înscrisului prin transparență. trăsăturile 25 . într-o lumină puternică.

Principalele elemente tactice. accidente grave. de ex. catastrofe. este obligatorie cel puțin sub două aspecte: - primul aspect: întrucât prin trecerea timpului. violuri.. Tot printre obiective se numără: obținerea unor date exacte. ori unde s-a produs rezultatul acesteia. Prin locul săvârșirii faptei se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională. există pericolul producerii unor modificări la locul faptei și al dispariției sau degradării urmelor. 26 . se constată tendința cernelii din trăsătura nouă de a difuza în trăsătura veche. concrete. Cadrul tactic general de cercetare la faț a locului Cercetarea la fața locului reprezintă actul de debut al investigațiilor în fapte de periculozitate deosebită. după cum traseele rândurilor inferioare le intersectează pe cele superioare. referitoare la modul de săvârșire a faptei și la persoana infractorului. de o importanță deosebită. Obiectivele cercetării la fața locului sunt: - descoperirea urmelor evidențierea făptuitorului împrejurărilor apte să conducă la identificarea clarificarea circumstanțelor în care s-a săvârșit infracțiunea descoperirea corpurilor delicte. adică imediat după ce organul de urmărire penală a fost sesizat despre săvârșirea unei infracțiuni. de natură să orienteze activitatea echipei de cercetare la fața locului sunt următoarele: 1) cercetarea la fața locului se efectuează cu maximă urgență. tâlhării. cum ar fi: omoruri. aplicabile în întreaga cercetare. în totul sau în parte. Această cerință. Cercetarea la fața locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter general. infracțiuni din domeniul crimei organizate. Schimbarea ordinii acestei succesiuni indică prezența adăugirii.CRIMINALISTICĂ executate ulterior se suprapun peste trăsăturile executate anterior. la trăsăturile executate cu cerneală. 25. astfel încât să se ajungă la scopul propus.

Activitatea de investigare se desfășoară după o anumită ordine. cercetarea se face în echipă. cercetarea la fața locului se efectuează complet și detaliat. De exemplu. astfel încât locul faptei să fie cercetat sub toate aspectele. condusă de procuror. din echipă mai fac parte inspectori și agenți de poliție și medicul legist. Trebuie acordată atenție fiecărui detaliu prin cercetarea minuțioasă a întregului loc al faptei. Membrii echipei conlucrează între ei și-l informează permanent pe conducătorul acesteia (procurorul). căutarea. 2. specifice actului Trebuie să reținem că. Fiecare din membrii echipei de cercetare va avea de îndeplinit sarcini concrete și precise. în ipoteza unei morți violente cu aparență de sinucidere. descoperirea și ridicarea urmelor sau a probelor materiale. 3) Conducerea și organizarea cercetării la fața locului constituie o condiție esențială pentru realizarea sarcinilor procedural analizat. și anume: orientarea în zona în care se află locul faptei. respectiv a neconcordanței dintre starea locului faptei și fapta ori împrejurările ca atare. indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentată să o atribuie evenimentului cercetat. potrivit atribuțiilor sale în cadrul echipei. Această cerință trebuie dublată de obiectivitate și conștinciozitate.CRIMINALISTICĂ al doilea aspect are în vedere faptul că prin prezența imediată a organului de urmărire penală la fața locului se crează posibilitatea identificării unor martori. Pe lângă procuror. determinarea și examinarea în ansamblu a locului faptei. această regulă impunând echipei de cercetare să-și focalizeze atenția în două direcții principale: 1. 2) un alt principiu este acela că. fără a se exclude chiar surprinderea autorului la fața locului. ci să se aprofundeze cercetarea pentru a se stabili cu precizie dacă nu este un omor disimulat printr-o sinucidere. descoperirea și cercetarea riguroasă a urmelor. clarificarea împrejurărilor negative. 27 . este necesar ca cercetarea să nu se rezume la surprinderea elementelor ce pot confirma această versiune.

cum ar fi: limitarea numărului de persoane care pătrund în zona cercetată la strictul necesar. Aceste măsuri vor fi diferențiate în funcție de natura cazului cercetat. înaintea sosirii echipei. a martorilor. Primele măsuri luate de organul competent să efectueze cercetarea O dată sosit la fața locului.CRIMINALISTICĂ fixarea rezultatelor cercetării la fața locului. Reguli tactice specifice efectuării cercetării la faț a locului – faza statică. precum și de eventuala prezență la locul faptei a unui organ de cercetare penală care a întreprins deja unele activități cu caracter preliminar. - Șeful echipei de cercetare va trebui să aibe în vedere și aplicarea altor reguli tactice specifice cercetării ca atare. de medicul legist. În situația în care cercetarea propiu-zisă a fost precedată de acțiuni premergătoare. atunci pregătirea cercetării efective va consta în: - completarea măsurilor vizând salvarea pericolelor și conservarea urmelor. eventual. victimelor. prevenirea oricărei modificări în starea sau poziția lucrurilor și evitarea creării altor urme care ar putea dezorienta cercetarea. care constituie principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de către organul judiciar. înregistrări pe bandă video-magnetică. fotografii. conducătorul echipei care va efectua cercetarea are obligația să inițieze câteva măsuri destinate pregătirii cercetării propiu-zise. examinarea rapidă a locului faptei. faza dinamică. stabilirea precisă a sarcinilor ce revin fiecărui membru al echipei. 26. obținerea unor prime informații referitoare la faptă. La locul faptei va pătrunde inițial doar șeful echipei. a persoanelor suspecte. însoțit. precum și a celor care pot fi selecționați în calitate de martori asistenți. înlăturarea - îndepărtarea tuturor persoanelor inutile și reținerea celor care au făcut sesizarea. - 28 . La procesul-verbal se adaugă schițe. Consemnările se vor limita strict la constatările făcute direct de organul de urmărire penală în timpul cercetării și nu la aspecte inexistente în acel moment. Nu este permisă consemnarea unor stări de fapt inexistente în momentul cercetării. După efectuarea cercetării la fața locului se încheie un proces-verbal.

Cercetarea în faza statică În faza statică a cercetării se procedează la o examinare atentă a locului faptei. cât și pe zonele mai importante. schiță și fotografii ale obiectelor principale. a urmelor materiale. așa cum au fost găsite de echipa de cercetare. atât în ansamblul său. Cercetarea în faza dinamică Faza dinamică este cea mai complexă etapă a cercetării la fața locului. 29 . executarea de fotografii de orientare. fără a se aduce nici o modificare acestuia. întrucât presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigațiilor și folosirea integrală a mijloacelor tehnicoștiințifice criminalistice aflate la dispoziția lor. a fiecărui obiect presupus purtător de urme sau care a sevit la săvârșirea infracțiunii. - În funcție de particularitățile locului faptei. interzicerea comentariilor. Dintre activitățile mai importante desfășurate în faza statică a cercetării. măsurarea distanței dintre obiectele principale. menționăm: stabilirea stării și poziției mijloacelor materiale de probă. purtarea echipamentului de protecție pentru protejarea urmelor și prevenirea contaminării acestora. fiind permisă atingerea sau schimbarea poziției lor. dintre acestea și urme sau locuri de acces. a împrejurărilor în care a fost săvârșită. determinarea eventualelor modificări survenite anterior sosirii echipei de cercetare. organul judiciar are obligația să fixeze imaginea exactă a întregului tablou al faptei. Acest moment al cercetării presupune: - examinarea amănunțită a corpului victimei.CRIMINALISTICĂ fixarea căilor de acces și de deplasare a membrilor echipei în perimetrul locului faptei. precum și fixarea prin înregistrare videomagnetică. aprecierilor sau discuțiilor privind natura faptei. a urmelor vizibile.

având în vedere că o dispunere prematură sau întârziată poate avea. redactarea procesului-verbal. în mod normal. ar fi trebuit să existe la fața locului 27. Se încearcă a se clarifica împrejurările negative determinate de neconcordanța dintre situația de fapt și evenimentul presupus că s-ar fi produs. datele sau materialele existente în cauză. astfel încât efectul acesteia să nu împieteze asupra soluționării cauzei. Una din cauzele principale ale ajungerii la concluzii eronate sau nefundamentate științific o reprezintă superficialitatea în fixarea obiectivelor expertizei. de absența unor urme sau obiecte care. Stabilirea corectă a obiectului expertizei are implicații directe asupra modului de valorificare judiciară a acestui mijloc de probă. fără a mai menționa situațiile în care aceste obiective sunt lăsate la aprecierea expertului. este necesar să se aprecieze dacă și în ce măsură o expertiză este utilă. consecințe negative asupra soluționării cauzei. În funcție de probele. Obiectul expertizei judiciare constă în lămurirea unor fapte sau împrejurări de fapt ce reclamă cunoștiințe speciale din diverse domenii.CRIMINALISTICĂ executarea fotografiilor și înregistrărilor video de detaliu. a măsurătorilor fotografice și efectuarea schiței locului faptei. Totodată. în această fază. La dispunerea expertizei criminalistice este important să se acorde atenția cuvenită modului de formulare al întrebărilor la care va răspunde expertul. cu locul în care s-a săvârșit infracțiunea sau referitor la posibilii făptuitori. Se iau primele declarații martorilor și victimei. Oportunitatea expertizei se raportează și la momentul dispunerii acesteia. Asigurarea calității materialelor trimise spre expertiză reprezintă premisa de bază a obținerii rezultatelor scontate prin administrarea acestui mijloc de probă. inclusiv persoanelor suspecte. se fac investigații pentru obținerea de date cât mai complete în legătură cu victima. 30 . Reguli tactice aplicate în dispunerea constatărilor tehnicoș tiinț ifice ș i a expertizelor criminalistice Asigurarea oportunității expertizei constituie o primă cerință ce trebuie avută în vedere de către organele judiciare. de asemenea.

a obiectelor. Pentru determinarea elementelor deduse din planul de urmărire penală. clarificate. a materialelor. verificate. o serie de date. de verificare a versiunilor. respectiv: 31 . problemele ce se cer rezolvate în verificarea fiecărei versiuni. precum și activitățile desfășurate pe baza metodelor științifice criminalistice. În ceea ce privește momentul elaborării unui plan de anchetă. să aibă la dispoziție.CRIMINALISTICĂ În vederea efectuării lucrărilor indicate de organul judiciar. Aflarea adevărului în procesul judiciar presupune o investigație de o anumită întindere în care sunt descoperite. 28. implicit. organele de specialitate trebuie să răspundă la o suită de întrebări. Expertul va trebui să cunoască cu certitudine proveniența bunurilor. urmele. toate acestea trebuind să fie de o anumită calitate. O întocmire prematură. expertul va trebui. pe de o parte. termenele de rezolvare a problemelor și. sarcina prioritară fiind aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei și la persoana infractorului. menite să confere eficiență activității de urmărire penală. Principalele elemente ale planului de urmărire penală sunt: - versiunile. respectiv să conțină sau să reflecte suficiente elemente caracteristice pe baza cărora să se facă identificarea. Structura ș i conț inutul planului de urmă rire penală Planul de urmărire penală după care trebuie să se desfășoare o anchetă este constituit dintr-o structură unitară de elemente componente. pe de altă parte. denumită convențional ”formula celor 7 întrebări”. precum și persoanele care urmează să participe la soluționarea lor. modele de comparație sau obiecte presupuse a fi creat urmele descoperite în câmpul infracțional. capabile să servească la conturarea elementelor constitutive ale infracțiunii. iar. într-un moment în care nu se dețin decât date sumare cu privire la faptă. poate conduce cercetările pe o pistă falsă. este esențial ca acesta să nu fie început nici prematur și nici tardiv față de mersul anchetei. întârziind soluționarea cauzei. Conținutul unui plan de urmărire penală este determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta într-un moment sau altul. de împrejurări. inclusiv la identificarea autorului faptei și la probarea vinovăției sale. obiectele ce constituie mijloace materiale de probă. de regulă.

subiecții infracțiunii. stabilirea vinovăției. o supoziție elaborată pe baza unor date deținute într-un anumit moment al urmăririi penale. 29. este necesar să fie întrunite mai multe condiții: 32 . date prin care s-ar putea explica faptele și împrejurările unei cauze ce urmează să facă obiectul verificării organului de urmărire penală. În raport de specificul infracțiunii. Aici avem: obiectul infracțiunii. latura obiectivă. identificarea autorului și a celorlalți identificarea victimei. data și modul de săvârșire a faptei. în ce mod a săvârșit-o? cu ajutorul cui? în ce scop a fost comisă? Alături de formula celor 7 întrebări există și ”formula celor 4 întrebări”. care este considerată superioară calitativ primei. mobilul omorului. deoarece delimitează mai clar conținutul infracțiunii și servește la elucidarea problemelor unei cauze penale. natura acesteia. următoarele: - în caz de moarte violentă trebuie să se stabilească cauza morții. Pentru elaborarea unor versiuni care să sevească pe deplin aflării adevărului. de exemplu. latura subiectivă.CRIMINALISTICĂ ce faptă s-a comis și care este natura ei? unde s-a comis fapta cercetată? când a fost săvârșită? cine este autorul ei? cum. problemele ce se cer rezolvate sunt. Tactica elaborării versiunilor de urmărire penală Versiunea de urmărire penală reprezintă o presupunere. locul.

versiunile să fie elaborate în legătură cu toate explicațiile posibile care pot fi date în cauza cercetată. conceperea unei versiuni apropiate de realitate solicită și folosirea unor forme logice de raționament. în calitate de martor. În elaborarea versiunilor se impune respectarea următoarelor reguli tactice: - versiunile de urmărire penală să fie elaborate numai pentru faptele sau împrejurările ce pot avea mai multe explicații. Sursa datelor pe care se întemeiază o versiune este în majoritatea cazurilor de natură procesuală. inductiv sau prin analogie. În elaborarea versiunilor de anchetă sunt necesare calități proprii profesiei de magistrat sau de anchetator. intuiție. la elaborarea versiunilor trebuie folosite forme logice de raționament. versiunile trebuie să fie bine construite din punct de vedere logic. respectiv informația obținută prin mărturie poate să servească aflării adevărului. trebuie să avem un minimum de date pentru formularea versiunilor. Principalele cauze ale relativităț ii mărturiei Mărturia sau proba testimonială reprezintă un mijloc de probațiune folosit în cadrul procesului judiciar. care poate fi deductiv. corespunzătoare sun raport calitativ și cantitativ. etc. - Calitatea și cantitatea datelor reprezintă o premisă esențială pentru formularea de versiuni de natură să servească cu adevărat soluționării cauzei. clar și precis formulate. 33 . Totodată. temeiul versiunilor să îl constituie numai datele concrete. în legătură cu cauza penală. a persoanei care are cunoștiință despre o anumită faptă sau împrejurare. pe baza datelor de natură procesuală. Ascultarea. - 30. pe baza cărora să fie elaborate versiunile. trebuie să fie precise și concrete. experiență. Sub aspect cantitativ. Din punct de vedere calitativ. în principiu. adică obținute prin administrarea de probe. iar problemele fiecăruia dintre ele. elaborarea versiunilor trebuie să se facă. informațiile care stau la baza versiunilor. respectiv pregătire multilaterală.CRIMINALISTICĂ deținerea unor date sau informații despre fapta cercetată.

dar și procesul de memorare sau redare a celor percepute. conturează un proces psihic de cunoaștere. aprecierea declarațiilor și valorificarea acestora se fac cu respectarea atât a prevederilor procesuale. Cauzele principale care determină relativitatea declarațiilor unui martor sunt următoarele: - imperfecțiunea organelor de simț ale omului. este in funcție de intensitatea stimulilor care acționează asupra analizatorilor. pe lângă o bogată cultură juridică a subiectului oficial chemat să stabilească adevărul. care au un rol determinant. atât în luarea - - Importanța și complexitatea administrării probei cu martori impune. ulterior. respectiv: - senzaț ia. Apariția senzațiilor și.CRIMINALISTICĂ Administrarea probei testimoniale. ale obiectelor sau persoanelor. cât și în evaluarea lor. particularitățile psihologiei organului declarațiilor. respectiv subiectivismul și selectivitatea psihică. respectiv în ce măsură aceasta corespunde realității obiective. Factori obiectivi ș i subiectivi care pot distorsiona recepț ia senzorială Recepția senzorială Elementele care definesc recepția senzorială a unor evenimente ca primă etapă a formării mărturiei. declarația martorului trebuie să fie o reproducere absolut fidelă a faptelor la care a asistat. 31. însoțită de o serie de factori obiectivi sau subiectivi care influențează nu numai percepția. determinarea veridicității mărturiei. a bunei sale credințe. a percepției. prin intermediul unuia dintre organele noastre de simț. care parcurge mai multe etape. cât și a regulilor tactice criminalistice. stăpânirea celor mai adecvate reguli tactice criminalistice de ascultare. În acest mod se rezolvă 2 probleme esențiale: stabilirea sincerității martorului. convingerea cvasi-generală a mediilor judiciare cum că. judiciar. procese psihice distorsionate. Analizator este definit sistemul sau aparatul 34 . Recepț ia faptelor ș i împrejură rilor de că tre martori. care este cea mai simplă formă de reflectare senzorială a însușirilor izolate.

cu influență directă asupra modului de recepționare. experiență. fenomenul de expectanță. spre deosebire de altele care trec pe un loc secundar. Dintre aceste legități menționăm: modul de organizare a informațiilor la nivelul cortexului. Faptele. fenomenul de iluzie.CRIMINALISTICĂ organismului uman. de condițiile de iluminare. de condițiile meteorologice. de condițiile de propagare a sunetelor. căile nervoase de transmitere și centrii corespunzători de pe scoarța cerebrală. de diverse obstacole interpuse între cel care percepe și locul în care se desfășoară evenimentul. Procesul percepției este definit ca un act de organizare a senzațiilor. din perspectivă criminalistică. - 35 . constanța percepției. Factorii de distorsiune. alcătuit din organele de simț. proprii fiecărei persoane. necesitate ș. precum: interes. se clasifică în: factori de natură obiectivă factori de natură subiectivă. poate fi influențată de distanță. de existența unor surse sonore care pot perturba audiția. Factorii de distorsiune sau de bruiaj sunt determinați de legitățile generale ale senzorialității. - percepț ia este consecința unei reflectări mai complexe care conduce la conștientizare. unele fiind înregistrate imediat. și ea. Factorii de natură obiectivă sunt: - vizibilitatea. implicit a informațiilor pe care un martor le-a receptat în funcție de diferiți factori. audibilitatea. obiectele sau persoanele sunt percepute diferențiat. la identificarea obiectelor și fenomenelor. de factorii meteorologici sau de anumite obstacole care pot da naștere la ecouri.a. Acesta poate fi redusă de distanța de la care se face percepția. care. efectul ”halo”.

precum și pregătirea acelor materiale ce pot fi folosite de organul judiciar cu acest prilej. drogurilor sau medicamentelor stările afective. apte să influențeze procesul perceptiv. ca urmare a influenței alcoolului. cunoașterea personalității acestora. 36 . pregătirea audierii presupune studierea datelor existente la dosar. disimularea înfățișării. care încearcă să se facă perceput cât mai greu. a naturii relațiilor pe care le pot avea cu subiecții infracțiunii. Pregătirea ascultării martorilor: aspecte generale tactice Pregătirea ascultării martorilor este o regulă absolut necesară. a momentului și a modului de citare. aceste fapte. de viteza de deplasare a persoanei sau obiectului perceput sau de tipul de iluminare. - 32. În linii mari. - Factorii de natură subiectivă sunt reprezentați de totalitatea particularităților psiho-fiziologice și de personalitatea individului. Studierea dosarului cauzei are ca scop principal stabilirea faptelor și împrejurărilor ce pot fi clarificate pe baza declarațiilor martorilor. și trebuie respectată în toate împrejurările. îndeosebi cele cu un anumit grad de intensitate atenția. în parte sau în totalitate. stabilirea persoanelor care trebuiesc ascultate. Dintre acești factori amintim: - calitatea organelor de simț personalitatea și gradul de instruire a individului vârsta și inteligența persoanei temperamentul și gradul de mobilitate al proceselor de gândire stările de oboseală reducerea capacității perceptive. care poate fi de 2 feluri – voluntară și involuntară. respectiv intervalul de timp în care este posibilă percepția și care poate fi în funcție de perioada mai mare sau mai mică în care se desfășoară o acțiune. precum și stabilirea cercului de persoane care cunosc. în special în faza de urmărire penală. indiferent de gradul de dificultate al cauzei. Aceasta este determinată de înșăși persoana autorului infracțiunii. stabilirea locului.CRIMINALISTICĂ - durata percepției. apelând în acest sens la deghizări.

așa cum au fost ele planificate de organul judiciar în vederea aflării adevărului. Tot la stabilirea ordinii de ascultare se are în vedere și posibilitatea verificării declarațiilor învinuiților. raportat la ordinea audierii. Reguli ș i procedee tactice criminalistice aplicate în ascultarea propiu-zisă a martorilor Pregătirea ascultării martorilor . În ipoteza în care există un număr mare de persoane deținătoare de informații. va fi stabilită ordinea de ascultare a martorilor. Momentul ascultării unui martor. 33. din suese sigure. dușmănie sau existența altor interese conduc la laterarea declarațiilor și chiar la mărturie mincinoasă. vor fi ascultați înaintea martorilor indirecți. În primul rând.sub raport tactic criminalistic . a personalității lor. pur și simplu. adică cei care au perceput nemijlocit faptele. cât și criminalistice. la ore și zile diferite. De regulă. După stabilirea problemelor ce se cer clarificate sau verificate. fiind cunoscut că sentimente de genul prietenie. Pentru aceasta trebuie ca citarea să se facă de urgență. la natura eventualelor relații cu persoanele antrenate în săvârșirea infracțiunii. Trebuie clarificată și natura relațiilor acestora cu persoanele implicate în săvârșirea infracțiunii. 37 . a obiectivității și poziției față de cauza cercetată. adică a celor care au obținut datele prin mijlocirea altor persoane sau. ca și susținerile victimelor infracțiunii.CRIMINALISTICĂ Stabilirea martorilor care pot fi audiați se face atât pe baza criteriilor procesuale penale. astfel încât să nu existe posibilitatea întâlnirii martorilor la sediul organului judiciar. Cunoașterea personalității martorilor este absolut necesară pentru eficiența ascultării și presupune obținerea de date cu privire la profilul psihologic și pregătirea și ocupația acestora. dar și acelea care cunosc sau dețin indirect date referitoare la faptă.se va face în funcție de obiectivele anchetei și activitățile destinate soluționării lor. din zvon public. Ordinea de ascultare se mai stabilește și în funcție de natura relațiilor dintre martori și părțile din proces. martorii principali. ale altor martori. sunt identificate persoanele care au avut posibilitatea să perceapă direct faptele și împrejurările cauzei. respectiv evitarea posibilei înțelegeri între martori. este ales în funcție de mai mulți factori. cât mai aproape de adevăr. este posibilă o selectare a martorilor pe baza calității datelor pe care le dețin.

putem identifica 3 categorii de senzații.CRIMINALISTICĂ Audierea se face. Recepția olfactivă este rezultatul stimulării receptorilor olfactivi de către anumite substanțe care se găsesc în stare gazoasă sau sub formă de vapori. în momentul în care este supusă unei agresiuni. gustative. În ceea ce privește recepția auditivă. persoana vătămată poate să redea cuvinte. întrebările și ordinea de adresare a lor. de regulă. pot prezenta interes următoarele împrejurări: distanța dintre sursa sonoră și organul receptor. la sediul organului judiciar. 34. În plan vor fi incluse: problemele de clarificat. În ceea ce privește recepția cutanată (senzațiile de durere). Pregătirea audierii martorilor necesită un plan de ascultare pentru fiecare persoană în parte. vizuale. senzații de durere – atunci când sunt vătămate țesuturile. întâlnim senzații auditive. Față de natura extrem de variată a împrejurărilor în care se săvârșesc infracțiunile. de sunetele și zgomotele ce le pot însoți. și anume: senzații tactile sau de atingere. ca rezultantă psihologică a percepției sale senzoriale. expresii sau modul de vorbire al agresorului. în formarea declarațiilor. de durere sau cutanate. iluziile acustice. În cazul persoanelor vătămate (ale victimelor). Particularităț i ale psihologiei victimei Particularități și categorii de recepție senzorială ale persoanei vătămate Primul moment al formării declarațiilor victimei îl reprezintă recepția. mai ales în cauzele dificile și complicate. direcția de propagare a fenomenelor sonore. determinarea fenomenelor acustice. senzații termice (de cald și rece). Relativitatea recepției olfactive poate fi întâlnită în situații de genul: 38 . olfactive.

Astfel. - Factorii de natură subiectivă sunt determinați de particularitățile psiho-fiziologice și de personalitate ale persoanei vătămate. Tactica audierii propiu-zise a persoanei vătămate: 39 . false identificări ale tensiunea emoțională. condițiile meteorologice. stările afective. complexitatea fenomenului perceput. atenția. vârsta și sexul persoanei vătămate. 35. avem: calitatea organelor de simț. Factori de natură obiectivă: - condițiile de iluminare – care pot influența puternic vizibilitatea însușirilor obiectelor. temperamentul și gradul de mobilitate al proceselor de gândire. caracteristicilor olfactive determinate de factori de distorsiune – obiectivi și subiectivi – ai recepției senzoriale. în special a culorii acestora. personalitatea și gradul de instruire. existența unor surse sonore. stările de oboseală. Avem factori de natură subiectivă și factori de natură obiectivă. durata percepției. Recepția senzorială a victimei poate fi influențată de anumite condiții concrete în care s-a desfășurat agresiunea. distanța mare sau diversele obstacole interpuse între persoana vătămată și obiectul observației sale.CRIMINALISTICĂ stabilirea direcției din care ar fi provenit mirosul. nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului.

de control. adresarea de întrebări. Studierea materialului cauzei presupune stabilirea persoanelor care trebuie ascultate în calitate de parte vătămată. indiferent de gradul de dificultate al cauzei și impune o serie de activități. 40 . după cum urmează: 1. 2. parte civilă ori parte responsabilă civilmente și a problemelor care se cer a fi lămurite prin ascultare. După relatarea liberă se trece la consemnarea declarației părții vătămate. moment în care pot fi adresate și întrebări. o importanță deosebită trebuie să o acordăm audierii persoanei vătămate. de precizare. respectiv: personalitatea acestora trăsăturile psihice pregătirea profesională locul de muncă comportamentul înainte și după săvârșirea faptei. dacă situația o impune.relatarea liberă. încercări de exagerare. 3. învinuitului sau inculpatului. mai ales în situația faptelor săvârșite cu violență.CRIMINALISTICĂ . Cunoașterea persoanelor care urmează a fi ascultate. Întocmirea planului în vederea ascultării vizează problemele ce urmează a fi lămurite prin ascultarea persoanei vătămate. Alături de ascultarea martorilor. materialul probator ce va fi folosit în timpul ascultării. ajutătoare. Întocmirea planului de ascultare. a eventualelor contraziceri sau neclarități din timpul relatării libere. care se cere efectuată în toate împrejurările. care pot fi de completare. Tactica audierii în faza audierii libere implică: verificarea identității persoanei vătămate ascultarea cu răbdare și calm a acesteia notarea aspectelor semnificative. Pregătirea ascultării persoanei vătămate este o activitate absolut necesară.

de lupta dusă de făptuitor pentru evitarea răspunderii penale. față de care se efectuează urmărirea penală. încep să-și facă apariția anumite procese psihice determinate de teamă. cum ar fi: plecarea precipitată de la locul faptei. postinfracțională. încercarea de ascunderea a faptei prin simularea de infracțiuni mai puțin grave. prin mecanisme psihologice specifice conceperii activității infracționale. distrugerea sau ascunderea unor mijloace materiale de probă. mai mult sau mai puțin evidentă. nemijlocit al anchetatorului cu infractorul. mai ales pentru contracararea 41 . acestea urmează a fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. - - După săvârșirea infracțiunii. mai mult sau mai puțin conștient. faza actelor de executare și faza urmărilor. o stare de tensiune psihică. Particularităț i ale psihologiei învinuitului sau inculpatului Învinuitul sau inculpatul este persoana stabilită deseori dintr-un cerc de suspecți. Psihologia învinuitului sau inculpatului în momentul interogatoriului Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezintă câteva caracteristici care trebuie cunoscute. în etapa a treia. se poate instala. în a doua etapă are loc desfășurarea activității infracționale. încercarea de creare a unor alibiuri. după săvârșirea infracțiunii.CRIMINALISTICĂ În vederea stabilirii veridicității declarațiilor persoanei vătămate. dispariția de la domiciliu. 36. Urmărirea penală presupune un contact direct. Așa se explică o serie de acțiuni întreprinse de făptuitori. de regulă în trei faze succesive: faza actelor pregătitoare. determinată de teama de a nu fi descoperiți. Mecanismele psihologice ale făptuitorului trebuie raportate la 3 etape: - în prima etapă se conturează latura subiectivă a infracțiunii. Complexitatea mecanismelor psihologice ale învinuitului sau inculpatului rezultă din specificitatea etapelor infracționale pe care acesta le traversează. la majoritatea infractorilor.

respectiv de minciună. cum ar fi recidiviștii care prezintă o stare emoțională aparent mai redusă. Stărilor emoționale le sunt specifice o serie de manifestări viscerale și somatice. răgușirea. în scopul disimulării celor invocarea provocării sau a unui ”moment de rătăcire”. Există însă și excepții. schimbarea mimicii pe un fond de agitație. prezentarea de alibiuri. precum: - accelerarea și dereglarea ritmului respirației.CRIMINALISTICĂ încercărilor de inducere în eroare a organului judiciar prin simulare. invocarea imposibilității de a-și aduce aminte. fie create premeditat. contractarea mușchilor scheletici. accelerarea bătăilor inimii. modificarea timpului de reacție sau de latență. încercări de sinucidere sau de automutilare. creșterea presiunii sangvine. 42 . enumerăm: refuzul de a vorbi sau de a recunoaște faptele care li se impută. Depistarea prezenței stării de emoție poate dezvălui dezacordul dintre cele afirmate și cele petrecute în realitate. recunoașterea importante. - Dintre modurile de simulare (contrafacere) sau disimulare (ascundere) transpuse și sub formă verbală. caracterizat prin întârzierea răspunsului la întrebări. simularea nebuniei sau a tulburării funcțiilor unor organe de simț. fie inventate în momentul ascultării. Tensiunea psihică a învinuitului sau a inculpatului este. de regulă. mult mai mare decât a celorlalte persoane. disimulare sau minciună. unor fapte minore.

informațiilor obținute în timpul urmăririi penale. Dintre multiplele calități care se cer persoanei chemate să participe la înfăptuirea actului de justiție. înțelegere. răbdare. anchetatorul este obligat să dea dovadă de corectitudine. Declarațiile învinuitului sau inculpatului servesc la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. Pregătirea ascultării învinuitului sau inculpatului ș i cadrul tactic al ascultării Pentru ca ascultarea învinuitului sau inculpatului să-și atingă scopul propus se impune o organizare riguroasă a acestei activități.CRIMINALISTICĂ - retragerea declarațiilor făcute anterior. o semnificație aparte o au: - creativitatea în gândire. 38. de stabilire a contactului psihologic cu persoana - evitarea exgerărilor în interpretarea declarațiilor sau a poziției adoptate de învinuit sau inculpat. O importanță deosebită trebuie acordată procesului de autocunoaștere și de adaptare a trăsăturilor de personalitate a comportamentului procurorului sau judecătorului la fiecare situație concretă. capacitatea ascultată. controlarea sentimentelor de simpatie sau antipatie față de cel ascultat în calitate de învinuit sau inculpat. 37. un rol deloc de neglijat îl are personalitatea magistratului. Trăsături de personalitate care trebuie să definească profilul psihologic al magistratului În întreaga activitate de realizare a actului de justiție. probele existente în 43 . motivând că au fost obținute prin presiuni sau intimidare. după cum urmează: studierea materialelor sau a datelor existente în cauză. respectiv modul și împrejurările în care s-a săvârșit fapta. Pe tot parcursul investigării unei fapte penale. demnitate. capacitatea de prelucrare cu obiectivitate și simț critic a tuturor datelor. în sensul că nici o faptă sau persoană nu seamănă cu alta.

Modalitățile de audiere a învinuitului sau inculpatului se pot raporta la mai multe aspecte. Stabilirea modalității de citare a. Stabilirea cu precizie a problemelor care urmează a fi clarificate cu ocazia ascultării. antecedentele penale. respectiv: Ascultarea învinuiților sau inculpaților se va face separat. se va verifica identitatea învinuitului sau inculpatului. Cadrul tactic al ascultării propiu-zise a învinuitului sau a inculpatului Ascultarea învinuitului sau inculpatului presupune 3 etape. - - 39. respectiv caracterul. mediul familial din care provine. - cunoașterea personalității învinuitului sau a inculpatului. se va aduce la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei și i se va pune în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și învinuirea ce i se aduce. aptitudinile. inteligența. pe tot parcursul audierii magistratul trebuind să adopte o atitudine demnă. și anume: Identificare Ascultare liberă Adresarea de întrebări. înregistrări). a martorilor. după care. să se evite contactul cu alte persoane. o atmosferă propice confesiunii. cercul de prieteni. se va purta o discuție prealabilă cu întrebări care nu interesează cauza. temperamentul. studierea participanților. Pentru a se stabili contactul psihologic cu învinuitul sau inculpatul trebuie să se creeze o atmosferă favorabilă ascultării. mărturisirii. Determinarea ordinii în care se va face ascultarea (întodeauna ascultarea va începe cu cei care sunt sinceri). I se va cere să dea o declarație liberă și una scrisă personal. Astfel. a persoanei vătămate.CRIMINALISTICĂ acel moment la dosar. Pregătirea materialului probator ce urmează a fi folosit în timpul ascultării (poze. 44 .î.

precizare sau de detaliu. iar dacă dă să declarea tot ceea ce știe. completare. începând cu datele despre care știe că se află în posesia anchetatorului și terminând cu cele despre care nu știe că se află în posesia organului judiciar procedeul ascultării frontale – când învinuitului sau inculpatului i se prezintă din primul moment probele importante. tactica ascultării încrucișate – se aplică atunci când interogatoriul este efectuat de 2 sau mai multe persoane. evidențiem: - - tactica ascultării repetate – este aplicată în cazul declarațiilor incomplete. procedeele de ascultare. În faza adresării de întrebări. - 40.CRIMINALISTICĂ Învinuitului sau inculpatului i se pune în vedere că poate să dea sau nu declarație. În nici una dintre situații nu se vor adresa întrebări sugestive. Audierea nu va începe niciodată cu citirea sau reamintirea declarației date anterior. contradictorii și mincinoase. tactica întâlnirilor surpriză. respectiv: - procedeul ascultării progresive – atunci când învinuitului sau inculpatului i se prezintă gradual probele. În ceea ce priv. 45 . - - Procedeele tactice de ascultare se împart în 2 mari categorii. Poziția învinuitului sau inculpatului cu privire la învinuire poate lua următoarele forme: - de recunoaștere sinceră. organul judiciar va putea adresa întrebări cu privire la faptă și la probele administrate în cauză. Aceste întrebări pot fi cu caracter de verificare. Indicatori psihofiziologici ai emoț iei care se folosesc în testă rile poligraf Tehnica de investigare care detectează emoția se bazează pe următoarele elemente: în momentul simulării individul prezintă o serie de manifestări emoționale care nu pot fi controlate în momentul ascultării. de disimulare a adevărului. de refuz în a face declarații. de respingere a învinuirii și de probare a lipsei temeiniciei acesteia.

46 . Între pregătirea și testarea propiu-zisă există și o etapă intermediară denumită dialogul pre-test. în părțile în care îl privesc pe cel ascultat și cunoașterea personalității acestuia. De asemenea. folosiți de actualele tehnici de detectare a sincerității sau nesincerității. Organizarea ș i desfăș urarea testă rii la poligraf Întregul proces de desfășurare a testării stărilor emoționale se desfășoară în 3 etape. Subiectul trebuie să stea relaxat în scaun. deoarece una dintre condițiile obligatorii de testare este integritatea stării fizice și psihice a celui ce urmează a fi testat. Este obligatorie efectuarea unui examen medical. I se dau explicații referitoare la principiile de funcționare a aparaturii și la drepturile pe care le are în legătură cu acest procedeu. testarea propiu-zisă și interpretarea rezultatelor. Testarea se va face doar cu consimțământul scris al persoanei ce urmează a fi examinată. care se folosește împreună cu poligraful și care detectează tensiunea psihică. respirația. detectorul de stres emoțional în voce. se va face un instructaj privind modul de comportare pe timpul examinării. amintim: - poligraful sau ”deterctorul de minciuni” – instrument care înregistrează sub formă grafică 3 indicatori de bază și modificările fiziologice tipice strărilor de stres: tensiunea arterială și pulsul. - - 41.CRIMINALISTICĂ Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoționale. respectiv: pregătirea. care înregistrează sub formă grafică modificările intervenite în scrisul unei persoane aflate într-o stare de tensiune psihică. O altă cerință este și aceea că persoana care urmează să fie examinată să nu fi fost supusă anterior unor interogări îndelungate. detectorul de stres emoțional în scris. sunt consecința unor procese fiziologice. Pregătirea testării necesită studierea materialului cauzei. rezistența electrodermică și contractura musculară. Dintre mijloacele tehnico-științifice de detectare a tensiunii emoționale folosite de către organele de cercetare penală. cum ar fi: modificările activității cardiovasculare modificarea caracteristicilor normale ale respirației modificarea caracteristicilor normale ale vocii modificarea caracteristicilor scrierii.

Testarea propiu-zisă constă în adresarea de întrebări scurte. Deplasarea ș i intrarea la locul percheziț iei Percheziția trebuie să fie astfel organizată încât să asigure caracterul inopinat al acțiunii. clare și precise.CRIMINALISTICĂ să fie atent la întrebările adresate și să răspundă la acestea cu ”da” sau ”nu”. fie cunoscute. adică a rezultatelor testării. se efectuează pe baza comparării caracteristicilor de traseu ale răspunsurilor sincere la întrebări neutre. Efectuarea percheziției are la bază atât normele procesual penale. liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul unde este amplasat apartamentul. Percheziția trebuie autorizată de judecător. însă. iar o parte din membrii echipei vor trebui 47 . la care subiectul va răspunde cu ”da” sau ”nu”. pentru stabilirea răspunsurilor afirmative și negative întrebări cu conținut afectogen. a înscrisurilor. să distrugă obiectele sau înscrisurile vizate. a corpurilor delicte. Testele conțin. ultimele fiind obținute prin intermediul întrebărilor de control. cât și aspectele tactice criminalistice. care. Interpretarea diagramei. adică referitoare direct la faptă. Tactica efectuării percheziț iei Percheziția este un act procedural – efectuat frecvent în practică – destinat căutării și ridicării unor obiecte care conțin sau poartă urme ale unei infracțiuni. de regulă. Cel care examinează trebuie să dispună de modele de răspunsuri sincere și nesincere. fie necunoscute organului judiciar și care pot servi la aflarea adevărului. chestionarul conținând 10 întrebări. numai după începerea urmăririi penale. Deplasarea la locul percheziției se va efectua cu autoturismele din dotare. În situația în care percheziția urmează a se efectua într-un bloc cu mai multe etaje. de regulă: întrebări neutre întrebări de control. 42. Persoana percheziționată trebuie să fie surprinsă și să nu i se dea posibilitatea să înlăture. nu vor fi oprite în dreptul imobilului unde urmează a se efectua percheziția.

care trebuie să permită accesul organelor judiciare în incinta unității. La efectuarea percheziției este obligatorie prezența martorilor asistenți. în vederea cunoașterii exacte a topografiei și caracteristicilor sale. precum și a apărătorului ales. a înscrisurilor sau prevenirea eventualelor semnalizări din exterior. aceasta se va efectua în prezența conducătorului unității. pentru a se evita distrugerea bunurilor. - 44. luarea măsurilor de contracarare a oricăror acțiuni violente. 43. prilej cu care se verifică și datele inițiale deținute de organul de urmărire penală. respectiv: inspectarea rapidă a locului percheziționat. se va verifica dacă este sau nu cineva acasă. strângerea tuturor persoanelor găsite la locul percheziției într-o singură încăpere și legitimarea acestora. Dacă refuză să deschidă. studierea atentă și familiarizarea cu locul ce va fi percheziționat. aparatele sau instalațiile existente la locul respectiv.CRIMINALISTICĂ să păzească intrările și ieșirile din imobil pentru a se evita părăsirea de către persoana vizată a locului percheziției. Primele măsuri luate la locul percheziț iei După intrarea la locul percheziției. se impune luarea unor măsuri cu caracter preliminar. cel care conduce echipa se va legitima și va prezenta autorizația dată de judecător. precum și cu privire la mobilierul. Persoanei la care se face percheziția i se va cere să dea explicații referitoare la destinația fiecărei încăperi. după care membrii echipei se vor așeza în așa fel încât să nu fie văzuți. la cei care le locuiesc sau le folosesc. Se sună sau se bate la ușă. iar deschiderea ușii se va face în prezența unui reprezentant al persoanei percheziționate sau al unui vecin cu capacitate de exercițiu. Intrarea la locul percheziției se va face potrivit particularităților fiecărui caz în parte. Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziț iei propiu-zise 48 . În cazul percheziției efectuate la locul de muncă. Dacă nu răspunde nici o persoană. Înainte de începerea percheziției propiu-zise. intrarea se va face prin forțare.

talpa. 45. mâinile. sistematic. șapcă). buzunarele. iar rezultatul percheziției se consemnează într-un proces-verbal.CRIMINALISTICĂ Efectuarea percheziției se raportează la natura și particularitățile locului cercetat. se verifică căptușeala. Percheziția se efectuează metodic. branțurile. cu precizarea că. căptușeala. Obiectele descoperite și care interesează cauza vor fi ridicate. ca. eventual. Din punct de vedere tactic criminalistic. dezarmarea sa. gulerele. la care se atașează planșe fotografice sau filmări. căciulă. se efectuează o verificare în parte a fiecărei piese de îmbrăcăminte. Se trece apoi la percheziția amănunțită. se aplică anumite reguli cu caracter tactic. de asemenea. Percheziția va începe dintr-o parte și se va termina în cealaltă parte. fiecare încăpere fiind cercetată detaliat. Pe tot parcursul efectuării percheziției se va urmări comportamentul persoanei cercetate. fiecare obiect sau instalație sanitară. - 49 . care se face de sus în jos. Percheziția se efectuează cu minuțiozitate. manșetele pantalonilor. Se verifică cusăturile. percheziția persoanei este împărțită în: percheziția îmbrăcămintei percheziția corpului. Apoi vor fi verificate picioarele. indiferent de particularități. servietele. Percheziția corporală parcurge mai multe etape: - percheziția preliminară este destinată preîntâmpinării unei acțiuni violente din partea persoanei percheziționate. începând cu obiectele de pe cap (pălărie. întinderea și profunzimea cercetării fiind în funcție de natura obiectului care trebuie descoperit. atât ele cât și conținutul lor. continuând cu spatele. cu porțiunile de sub brațe. Percheziț ia corporală Percheziția corporală este destinată căutării de obiecte și de înscrisuri aflate asupra unei persoane. pieptul. care presupune punerea acesteia în imposibilitatea de a reacționa și. vatelina de la umeri. De asemenea. În ceea ce privește percheziția obiectelor de îmbrăcăminte. de la umăr până la degete. La încălțăminte. ciorapii și la urmă pantofii. geamantanele vor fi cercetate amănunțit. poșetele. tocurile.

Obiectul probațiunii morții violente este dat de stabilirea cauzei și a naturii morții. obiect al probaț iunii. ridicării și examinării urmelor omuciderii. Organul judiciar va trebui să-și orienteze cercetările potrivit formulei ”celor 7 întrebări”. 50 . care trebuie clarificate prin investigarea morț ii violente Rolul și importanța investigației criminalistice în soluționarea infracțiunilor împotriva vieții rezultă din aceea că știința Criminalisticii pune la îndemâna organelor judiciare metodele și mijloacele tehnico-științifice necesare descoperirii. Cercetarea omuciderii: principalele prebleme. să permită stabilirea adevărului. astfel. ”Diagnosticul juridic” al decesului se obține în urma coroborării datelor obținute ca urmare a investigării criminalistice cu cele obținute în urma expertizei medico-legale. a eventualilor participanți la comiterea omorului. a circumstanțelor de timp și de mod în care a fost săvârșită fapta. în cazul obiectelor introduse în orificiile naturale. iar. a identificării autorului și a victimei. la nevoie. fixării.CRIMINALISTICĂ - Percheziția corpului ca atare se efectuează de către o persoană de același sex cu persoana percheziționată. Rezultatul percheziției se consemnează într-un proces-verbal. 46. de descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite în suprimarea vieții victimei. Stabilirea cauzei și a naturii morții Moartea poate fi consecința unui omor. precizarea scopului sau mobilului infracțiunii. cu privire la: - Ce faptă s-a comis și care este natura ei? Unde s-a comis fapta? Când a fost săvârșită? Cine este autorul? Cum și în ce mod a săvârșit-o? Cu ajutorul cui? În ce scop? Pe baza răspunsului la aceste întrebări este posibil să se alcătuiască un probatoriu de natură să reflecte realitatea și. a unei sinucideri sau a unui accident. se apelează la sprijinul medicului. identificarea autorului.

o importanță deosebită. medic legist și lucrători de poliție. una dintre problemele centrale ale cercetării. printr-o organizare eficientă a cercetării. de regulă. acordându-se prioritate activităților care reclamă o maximă urgență. de ea depinzând atât desfășurarea normală a procesului penal. Determinarea modului în care a fost săvârșit omorul este posibilă pe baza interpretării unui complex de date. este cel mai bogat în urme și date cu privire la împrejurările în care s-a comis fapta. organul de urmărire penală trebuie să respecte. Se va determina. Reguli omorurilor generale metodologice aplicate în investigarea În investigarea oricărei infracțiuni. conducerea acesteia fiind asigurată de procuror. alături de prevederile legale. cât și pentru efectuarea unei încadrări juridice corecte a faptei. disimularea omorului prin sinucidere sau accident. 47. rezultatele cercetării trebuind să conducă atât la stabilirea momentului exact la care a survenit moartea. formată din procuror. cu privire la întreaga activitate desfășurată de infractor. Tot pentru încadrarea juridică corectă a faptei este necesară și identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la săvârșirea infracțiunii. Asigurarea operativității. Stabilirea momentului comiterii infracțiunii are. de urme. cât și la încadrarea în timp a activității infracționale desfășurate de autor. natura eventualelor relații dintre aceștia. cât și încadrarea juridică corectă a faptei.CRIMINALISTICĂ Identificarea locului în care a fost săvârșit omorul Este foarte important să se găsească locul crimei întrucât acesta. de asemenea. dar și particular. cum sunt: 51 . de asemenea. posibilele încercări de simulare sau mascare a faptei. specifice fiecărei categorii de infracțiuni. Identificarea victimei este necesară atât pentru determinarea cercului de suspecți. Efectuarea cercetării omorului de către o echipă complexă. Regulile generale metodologice aplicate în investigarea omorului sunt: a. b. astfel: modul concret de operare. respectiv evoluția raportului dinamoc dintre victimă și agresor. o serie de reguli metodologice cu caracter general. Identificarea făptuitorului și a celorlalți participanți reprezintă.

despre victimă sau agresor. e. 48. completă și calificată a locului faptei. 52 . respectiv: - Stabilirea faptului dacă victima mai este sau nu în viață. Urmărirea fără întârziere a persoanei suspecte. Dispunerea constatărilor tehnico-științifice și a expertizelor judiciare. f. Tot el este obligat ca. Primele măsuri luate de organul judiciar sosit primul la faț a locului în cazul cercetării morț ii violente Organele de urmărire penală pot lua cunoștință despre săvârșirea unui omor prin plângere. denunț ori sesizându-se din oficiu. fiind indicat ca echipa de investigare și. La fața locului sosește primul polițistul sesizat sau alt organ judiciar care. c. a instrumentelor sau mijloacelor vulnerante. are obligația să informeze poliția. pentru un eventual prim-ajutor și transportarea sa imediată la spital. în acest sens ancheta trebuind să pornească de la faptă la autor și nu invers. Cercetarea atentă. ale cazului.CRIMINALISTICĂ Cercetarea la fața locului. până la sosirea echipei de cercetare să întreprindă cu maximă urgență o serie de activități. procurorul care a efectuat actele premergătoare. bine verificate. în identificarea autorului omorului. acest aspect având o importanță deosebită în stabilirea precisă a faptelor și împrejurărilor cauzei. în primul rând. să desfășoare întreaga cercetare până la finalizarea cazului. asigurarea continuității desfășurării urmăririi penale. Ascultarea imediată a persoanelor care au cunoștință despre fapta săvârșită. efectuarea cercetării în strictă conformitate cu prevederile legii procesual penale și cu aplicarea consecventă a celor mai adecvate metode tehnico-științifice și reguli metodologice criminalistice pe întreaga durată a desfășurării procesului penal. Planificarea judicioasă a întregii activități de urmărire penală. g. în funcție de particularitățile fiecărui caz. Stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infracțiunii. d. parchetul și serviciul medico-legal. în elaborarea versiunilor de urmărire penală urmând să se țină seama de datele reale. indiferent de competență.

inclusiv a zonelor adiacente. se pot modifica sau dispărea. inclusiv poziția cadavrului după instalarea morții. corespondența dintre locul în care a fost găsită victima și locul real al comiterii infracțiunii. acestea pot stabili cauza și data morții. întrucât prezintă pericol. a eventualelor urme tipice luptei dintre victimă și agresor. precum și la prezența leziunilor. - 49. rigiditate cadaverică. armele sau instrumentele întrebuințate. posibilitatea executării unor acțiuni de autolezare de către victimă. Identificarea martorilor și reținerea eventualelor persoane suspecte sau a oricărei persoane care poate oferi informații despre victimă. data și modul în care s-a săvârșit omorul. pe parcurs. mijloacele. Fixarea tuturor împrejurărilor care. Principalele semne care servesc la diagnosticarea morții se împart în: - semne precoce semne semitardive semne tardive și conservatoare. Este important ca. Semnele semitardive constau în răcirea cadavrului. - Examinarea cadavrului va începe numai după ce medicul legist a constatat decesul pe baza semnelor cadaverice și confirmat pe baza examenului necroptic. chiar și a acelora care trebuie înlăturate. deshidratare. Semnele precoce sunt: absența respirației și încetarea activității cardiace. punerea lui sub pază și protejarea urmelor. 53 . în vederea obținerii unor date referitoare la: - cauza și natura morții.CRIMINALISTICĂ Determinarea locului săvârșirii faptei. Examinarea la faț a locului a cadavrelor Examinarea cadavrului la fața locului se efectuează de către medicul legist împreună cu procurorul. instalarea lividităților și a petelor cadaverice.

momentul săvârșirii. drumul parcurs. victima va furniza date despre numărul făptuitorilor și despre modul de operare. respectiv obținerea de date concrete privind bunurile sustrase. prin prezența lor spre recunoaștere. cercetarea la fața locului. la numărul de persoane care au participat. efectuarea de percheziții. identificarea și prinderea infractorilor. în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire. adipoceară. datorită ei putând fi obținute date importante referitoare la metodele și mijloacele folosite în săvârșirea furtului sau a tâlhăriei. organul de urmărire penală va efectua cât mai urgent o serie de acte procedurale. dar și de condițiile în care s-a aflat cadavrul. dacă este cazul. modul în care se prezenta locul faptei înaintea săvârșirii infracțiunii. iar în cazul tâlhăriei. semne care depind atât de timpul scurs de la data decesului. Constatarea infracțiunii flagrante are loc atunci când furtul sau tâlhăria este descoperită. Din interpretarea urmelor descoperite în câmpul infracțional. episoade ale furtului sau tâlhăriei. atât persoana vătămată. audierea martorilor. În această situație soluționarea cazului este relativ simplă. congelare. Ascultarea persoanei vătămate vizează două obiective importante. eventual. ca și identificarea autorului din rândul persoanelor incluse în cercul de bănuiți și care au fost văzute la locul infracțiunii. Primele măsuri luate în vederea investigării furtului ș i tâlhăriei Indiferent de natura sau împrejurarea în care a fost săvârșit furtul sau tâlhăria. fixate și ridicate urmele lăsate de persoana infractorului. persoanele care aveau cunoștință despăre existența bunurilor și. organul de urmărire penală va putea să tragă primele concluzii privind modul de operare. Cercetarea la fața locului este un act procedural indispensabil în cazul acestor infracțiuni. bunurile sustrase. 54 . respectiv: constatarea infracțiunii flagrante. de instrumentele de spargere folosite etc. care au fost percepute direct. Efectuarea de percheziții oferă posibilitatea descoperirii bunurilor. Audierea martorilor va avea ca scop stabilirea acelor împrejurări. precum și a altor mijloace materiale de probă capabile să servească la elucidarea cauzei. posibilitatea de acces la bunurile respective. de mumifiere.CRIMINALISTICĂ Semenele tardive și conservatoare sunt determinate de apariția semnelor de putrefacție. Totodată vor fi descoperite. ascultarea persoanei vătămate. cât și martorii fiind ascultați imediat. 50. în momentul săvârșirii lor.

cel care investighează astfel de cauze trebuie să posede noțiuni juridice precise și cunoștințe din domeniul afacerilor.CRIMINALISTICĂ În cazul infracțiunilor flagrante se procedează de îndată la efetuarea percheziției corporale a făptuitorului. . dintre care unele rămase până în acel moment cu autor necunoscut. a prejudiciului. la domiciliul său ori al persoanelor la care a ascuns bunurile. ascultarea învinuitului sau inculpatului pentru stabilirea circumstanțelor operaționale. dispoziții de încasări și plăți. 51. Pentru o documentare specializată. prin inventarieri și expertize financiar-contabile. ridicarea de obiecte și înscrisuri. respectiv cunoașterea stării de fapt de fapt și evaluarea prejudiciului în momentul semnalării sau descoperirii faptei. 55 . a bunurilor sau a mijloacelor de plată. Identificarea și prinderea infractorului constituie o activitate esențială a organelor de urmărire penală. inclusiv a locului în care acesta a fost prins. instrumente de falsificare. chitanțe. asupra căreia se pune accentul din primul moment al cercetării. săvârșite de aceeași persoană sau grup de persoane. ascultarea învinuitului sau inculpatului. să acopere toate faptele sale printr-o pseudo-legalitate pentru a inspira legalitate organelor judiciare sau de control financiar. Audierea martorilor pentru a stabili datele ce privesc identificarea făptuitorului și modalitățile de operare. cecuri. a autenticității înscrisurilor. cambii. efectuarea de percheziții în scopul descoperirii de documente. O dată descoperit și prins făptuitorul. Cunoașterea tuturor prevederilor legale este indispecsabilă. pot fi stabilite destul de exact și alte fapte. pe baza comparării modului său de operare. registre contabile. descifrarea și natura manevrelor frauduloase. Direcț ii metodologice generale ale investigaț iei infracț iunilor din domeniul afacerilor Orice investigație în acest domeniu presupune adoptarea unor principii și inițierea unor acte de investigație cunoscute din materia investigării infracțiunilor împotriva patrimoniului. Printre posibilitățile de identificare întâlnite în cazul furturilor se cuvin menționate și cele efectuate pe baza modului de operare. cu atât mai mult cu cât delincventul din lumea afacerilor urmărește constant să acționeze cât mai aproape de marginea legii. dispunerea expertizelor judiciare în vederea stabilirii circulației actelor.

cooperarea cu organisme internaționale specializate cum este Interpolul etc. cadrul normativ vamal. modalitățile de efectuare a schimburilor monetare internaționale. etc. prin achiziționarea de mașini și materiale de bază cum sunt: capace. cutiilor și etichetelor unor linii tehnologice de la fabricile de conserve. traficul de mărfuri. după îndepărtarea etichetei c. bilanțuri. registre contabile. Pentru stabilirea exactă a faptelor și împrejurărilor cauzei sunt necesare identificarea mijloacelor folosite de delincvent. Modalităț i de ascundere a drogurilor Potrivit datelor oferite de Interpol. cele mai frecvente sunt următoarele: - fabricarea pe cale industrială a mijloacelor de ascundere a drogurilor. organizarea direcțiilor sau serviciilor din bănci. etichete cu dimensiuni corespunzătoare. Mijloacele de ascundere fabricate artizanal trebuie să respecte caracteristicile celor fabricate industrial. agenților economici cu capital de stat. mișcarea și operațiunile de casă. înlocuirea produsului finit din cutiile de conserve prin mai multe modalități. dintre modalitățile de mascare sau ascundere și metodele propiu-zise de traficare ilicită a stupefiantelor. cum ar fi: - - a. 52. 56 . prin folosirea mașinilor. deschiderea normală a cutiei b. tăierea transversală a capacului și crearea unui capac veritabil transportul cocainei prin îmbibarea ei în țesături. studierea și reconstituirea manevrelor frauduloase în întregul lor. privat sau mixt. folosind în acest scop complicitatea unor persoane din astfel de întreprinderi. modul în care este ținută evidența contabilă.CRIMINALISTICĂ Cunoașterea specificului activității economico-financiare vizează structura și organizarea administrativă a societățior comerciale. Metoda constă în dizolvarea cocainei în alcool pur și îmbibarea cocainei în țesătura de bumbac. producerea pe cale artizanală a mijloacelor de ascundere. regimul investițiilor străine în România. cutii. deschiderea cutiei prin efectuarea unor orificii în pereții laterali ai acesteia.

respectiv în locurile unde sunt materiale de acoperire – tapiserie. se apelează la cele mai diverse moduri de fabricare. În avioane drogurile se pot transporta în bagajele pasagerilor și în numeroase alte locuri care oferă posibilități în acest sens. Traficanții se folosesc de autoturisme cu numere false de înmatriculare sau numere de tranzit. ambalate în cașete de plastic. de către curieri sau introducerea acestora în cavități anatomice. Transportul drogurilor se face pe rute aeriene. Modalităț i de ascundere a drogurilor în trafic Locuri de ascundere în mijloace de transport: auto. de cale ferată și pe apă. depozite. stupefiantele pot fi ascunse în: reverul hainei. plafon. în toalete. clădiri special construite în locuri izolate. cisternele goale de carburanți.CRIMINALISTICĂ înghițirea drogurilor. în sensul său larg. rutiere și maritime. uneori cu complicitatea personalului din aeroporturi. în compartimente etc. locurile cele mai propice sunt: țevile. 54. capacele roților. Fabricarea drogurilor se face în mod clandestin. folosind în general autovehicule de tip TIR sau se folosesc de aeronave sau nave. de transport și de consumare propiu-zisă a stupefiantelor. sutiene etc. manșete. în laboratoare special amenajate în subsoluri. 53. faruri. aceasta se face pe piața neagră sau secretă. Există și excepții: în Asia de Sud-Est sau America de Sud unde opiul se vinde în mod deschis. interiorul cravatei. În ceea ce privește distribuirea drogurilor. - - În ceea ce privește obiectele de îmbrăcăminte. tocuri. Echipamentul tehnic este improvizat și foarte ieftin. Modalităț i ș i sisteme de operare droguri folosite de traficanț ii de Pentru efectuarea traficului de droguri. 57 . tabloul de bord etc. Pe vapoare. centurile de salvare etc. schimbând frecvent laboratorul pentru a nu fi depistați. Practica a dovedit că traficanții nu folosesc prea des aceeași încăpere pentru producerea de stupefiante. Ascunderea stupefiantelor în autoturisme. În vagoanele de cale ferată – ascunderea se poate face la capetele vagoanelor.

Dintre metodele tehnico-științifice de depistare a drogurilor amintim: câinele detector de droguri. Pentru depistarea traficanților de droguri organe de poliție specializate apelează la diverse mijloace care depind de complexitatea fenomenului și de modul de organizare. la rețelele și filierele organizate de aceștia. evidențe financiar-contabile. frisoane. mâncărimi. urmele lăsate de instrumentele de administrare (înțepături). fluturi. condicile de la camerele de gardă a spitalelor. verificări de corespondențe. supravegherea și verificarea operativă a clădirilor. unde ar putea să se găsească stupefiante sau precursori. dispozitive cu raze X. Identificarea toxicomanilor – elemente care îi caracterizează: simptome ca – lăcrimări. 143/2000 privind combaterea traficului și a consumului ilicit de droguri. stări de somnolență și apatie. a identificării persoanelor implicate și a obținerii mijloacelor de probă. dureri. să se ajungă în final la marii traficanți sau la alte persoane implicate. în vederea descoperirii activităților infracționale. Se mai identifică și pe baza registrelor aflate la farmacii. pentru ca. 55. cărți de joc. curgeri nazale. la mijloacele și metodele folosite etc. permite autorizarea de către procuror a folosirii investigatorilor acoperiți. Producătorii de opiu îl ambalează în săculeți de pânză și îi dau forma unei turte. Aceasta presupune că drogurile sunt lăsate intenționat să treacă prin filtrele organelor de control. terenurilor.Aceștia efectuează supravegheri și verificări. agitație atunci când se apropie momentul injectării sau ingerării. în care investigațiile și verificările au o mare importanță. prin urmărirea persoanelor care le transportă. La noi Legea nr. Această marcă poate consta într-un desen reprezentând un păun. 58 . depozitelor. Pe marfa ambalată se aplică și o marcă de recunoaștere. iar pe unele pachete se poate citi ”de cea mai bună calitate”.CRIMINALISTICĂ Ambalarea și prezentarea spre desfacere a stupefiantelor reprezintă o chestiune importantă pentru traficanți. Modalităț i de depistare a traficanț ilor de droguri Depistarea traficanților presupune o activitate complexă. organizată minuțios și de lungă durată. O metodă specifică folosită de poliție pentru depistarea traficanților o constituie ”livrarea controlată”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful