Software Educational pentru Invatarea Utilizarii Calculatorului .

U N I V E R S I T A T E A DIN B U C U R E Ş T I FACULTATEA DE MATEMATICĂ SI INFORMATICA

BIROTICA SI TEHNICI MULTIMEDIA

CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE 1 CONCEPTE DE BAZĂ 1.1 Sisteme de Calcul 1.2 Sisteme de Operare 1.3 Limbajul unui SO 1.4 Concepte moderne 2 SISTEMUL WINDOWS 2.1 Sistemul de operare Windows 2.2 Ferestre şi casete 2.3 Meniul Start 2.4 Bara de operaţii (Taskbar) 2.5 Sistemul Help 3 PROGRAMUL WORD 3.1 Operare şi utilizare 3.2 Procesare texte/imagini 3.3 Alinierea şi formatarea 3.4 Formatarea paginilor 3.5 Elemente Microsoft Draw 4 PROGRAMUL EXCEL 4.1 Operare şi utilizare 4.2 Aplicaţii de calcul tabelar 4.3 Date şi celule 4.4 Formule şi funcţii 4.5 Tabelarea funcţiilor 4.6 Grafice şi diagrame 5 SISTEMUL INTERNET 5.1 Reţele de calculatoare

5.2 Arhitectură şi funcţionare 5.3 E-mail şi accesarea Internet 5.4 Pagini Web şi limbajul HTML BIBLIOGRAFIE

4.1 Operare şi utilizare
ediul Microsoft Excel este un program performant de calcul tabelar (spreadsheet program)ce se poate utiliza pentru stocarea şi prelucrarea eficientă a listelor de date în vederea realizării de calcule numerice în scopul obţinerii de rapoarte şi analize. De asemenea, pe baza datelor înregistrate programulExcel poate crea foarte uşor diagrame şi poate face schimb de informaţii cu alte programe, cum ar fi Microsoft Word, Microsoft PowerPoint,Microsoft Access, astfel încât datele să poată fi prezentate practic, în orice formă.

M

Î

n Excel, fişierele se numesc registre de calcul (agenda de lucru – workbook). Acestea pot conţine mai multe foi de calcul şi foi de diagrame. ProgramulExcel recunoaste implicit urmatoarele tipuri de fisiere:

tipul .xls, fisiere ce reprezinta un registru de calcul(agenda de lucru)(workbook) ce poate contine mai multe foi de calcul(Sheet);  tipul .xlt, fisiere ce contin modele(templates) de factura, deviz de plata, comanda de cumparare, oferite de Excel;  tipul .xlm, fisiere ce contin macro-uri(macros). Foaia de calcul (Sheet) seamănă cu registrul unui contabil, având numerele, textul şi formulele dispuse pe linii şi coloane notate. Prin intermediul foilor de calcul se pot executa calcule matematice, economice, financiare,etc. O foaie de calcul constă din coloane şi linii. Coloanele sunt dispuse pe verticală şi suntidentificate prin litere (A, B, C, … numite antet-uri de coloană, plasate ), de-a lungul părţii superioare a foii de calcul. Liniile sunt dispuse pe orizontală şi sunt identificateprin numere ( 1, 2, 3, … numite antet-uri de linie, plasate de-a lungul marginii din ),

ultima coloana fiind notata . Adresa celulei active apare în caseta Name. Intersecţia unei linii cu o coloana se numeşte celulă. formule). B. utilizatorul trebuie sa indice o formulă de calcul. textelor şi formulelor n orice celulă a unei foi de calcul se poate introduce text. eliminare. Atunci când se introduc date (text.BB.stânga a foii de calcul. apoi AA. Adresa celulei este concatenarea dintre litera coloanei şi numărul liniei corespunzătoare unei celule. Tot ceea ce s-a introdus poate fi prelucrat prin editare. formulă care să efectueze calcule (de exemplu. formulă) după care se apasă pe <Enter> sau <Tab>. O formulă existentă poate fi editată. . Pentru a se accesa linia cu numarul 65536se vor apasa simultan tastele <Ctrl> +<>. Introducerea datelor. Coloanele sunt notate folosind literele mari A. Celulele sunt identificate în funcţie de poziţia lor pe linii şi coloane. a unui număr ce poate fi calculat sau a unei formule. Celula activă este selectată de un chenar îngroşat (indicatorul celulei). Programul Microsoft Excel a fost creat special pentru efectuarea de calcule numerice pe baza unor formule cerute de utilizator. prin urmare se pot crea foi de calcul complexe. situată în partea stângă a barei de formule. … AZ. a unei date calendaristice. Î Introducerea datelor este o operaţie simplă. cât şi în bara de formule. Tot ceea ce se scrie apare atât în celula activă. Revenirea se va face asemanator schimbandu-se doar directia tastelor sageti. iar pentru a se accesa ultima coloana se vor apasa simultan tastele <Ctrl> +<>. … Z. se pot introduce numere sau formule de calcul. în ordine) mai înainte celula în care trebuie să apară informaţia.2 Aplicaţii de calcul tabelar . se trece la introducerea datelor prin completarea celulelor. Programul Excel utilizează toate operaţiile aritmetice obişnuite şi sute de functii predefinite. număr. cu IV. … . 4. se scrie informaţia (text. Fiecare foaie de calcul are 256 de coloane si 65536 de linii (rânduri). O celulă devine activă atunci când se execută click pe ea pentru a o selecta. şi poate fi editat în ambele locaţii. suma unor valori) cu valori aflate în alte celule. Un avantaj important al programului este acela că formula de calcul poate fi scrisă (înserată) într-ocelulă. etc. numere. BA. După semnul egal se scrie formula şi apoi se apasă <Enter>. programul Microsoft Excel le organizează sub forma unui text. Pentru a indica modul de calcul pentru un set de valori. Se selectează (de regulă. Toate funcţiile încep cu semnul egal (=). AB. Atunci când s-a cerut crearea unei foi de calcul. modificată sau ştearsă.

 Evaluarea economică a terenurilor arabile pe zone agropedoclimatice.Aplicaţia 1  Profitul la hectarul virtual de culturi agricole pe zone agropedoclimatice.  Ponderea culturilor agricole pe zone agropedoclimatice. .

.

.

.  Graficul evoluţiei anuale a utilităţilor.  Evoluţia anuală a utilităţilor.Aplicaţia 2  Costurile utilităţilor livrate de o societate.

.

gaze)  Auditul contabil anual pentru asociaţia de locatari .Aplicaţia 3 Calculul cotelor din cheltuielile de întreţinere comune ale membrilor unei asociaţii de locatari  Lista de plată privind cotele aferente cheltuielilor comune în fiecare lună (apă. căldură.

e N r.5. Supr af Total gaze Ap a cal da 93 00 0 93 00 0 93 00 0 93 00 0 18 60 00 27 90 00 Sal ubr it Bu cat 36 00 0 36 00 0 36 00 0 36 00 0 72 00 0 10 80 00 18 00 0 18 00 0 18 00 0 18 00 0 36 00 0 54 00 0 Ind em n Ap a Ch elt Inter fon Rest ante TOTA L N r. 73 - - 1494 000 2 3 1 67.25. 9 - - - 2400 000 6 . c r t.8 8 324 600 119 607 0 35 00 0 - - 5420 00 1 2 Arsen eA Banciu lescu P. cod 71122 LISTA DE PLATA PE DECEMBRIE 2002 N r Numel . Sem nat. Sect.ASOCIATIA DE LOCATARI Str. 1 102.1 3 781 600 - - - 1023 000 3 4 Burcic aI 1 20. c r t. Locata rului p e rs mp Inc alz foc his t 17 06 3 62 87 4 41 08 6 12 36 3 21 42 1 89 90 7 Me naj 35 00 0 35 00 0 35 00 0 35 00 0 70 00 0 10 50 00 ad Ga mi raj n 18 00 0 18 00 0 18 00 0 18 00 0 36 00 0 54 00 0 1 Anghel escu V 1 27.2 235 190 - - - 4480 00 4 5 Coltat uM 2 35 407 500 171 034 0 - - - 8290 00 5 6 Draghi ci C 3 146. Viisoarei nr.

7

Draghi ci A

1

54.3

632 210

93 00 0 93 00 0 18 60 00 93 00 0 18 60 00 93 00 0 18 60 00

36 00 0

18 00 0 18 00 0 36 00 0 18 00 0 36 00 0 18 00 0 36 00 0

33 23 3

35 00 0 35 00 0 70 00 0 35 00 0 70 00 0 35 00 0 70 00 0 10 50 00

-

18 00 0 18 00 0 36 00 0 18 00 0 36 00 0 18 00 0 36 00 0

-

-

8650 00

7

8

Golog an R

1

12

139 710

72 00 0 36 00 0 72 00 0 36 00 0 72 00 0

73 44 45 67 0 19 83 0 25 13 6 22 25 3 73 81 7

-

-

-

3110 00

8

9

Grigor as C

2

74.6 2

868 790

-

-

-

1314 000

9

1 0

Moga E

1

32.4

377 230

-

-

-

5970 00

1 0

1 1

Papah agi L. I

2

41.0 7

478 170

-

-

-

9030 00

1 1

1 2

Prisac aru S

1

36.3 6

423 340 140 425 0

-

-

-

6460 00

1 2

1 3

Rosu E. A Costi Alimp ex

2

120. 61

-

-

-

1878 000

1 3

1 4

[3 ] g ar aj

apa

-

-

-

-

-

35 00 0

-

-

-

1050 00

1 4

1 5

Segarc eanu

apa

-

-

-

-

-

70 00 0 17 50 00 10 15 00

-

-

-

3500 0

1 5

1 6

Simini c Al.

[2 ]

apa

-

-

-

-

-

-

-

-

-

7000 0

1 6

1 7

Fratea nu A

[5 ]

apa

897 900 0

17 67 00

64 80 00

-

-

70 00 0

-

-

-

1750 00

1 7

Subtot al

-

-

-

-

-

0 1139400 0 34 20 00

0 47 20 00 1085000 34 20 00

TOTAL

1 9

771. 2

-

-

1363 5000

Ap a cal da

930 00

lei/ per s

Buc at

360 00

lei/ per s

Salub r

18000

lei/per s

Ch elt ad m

180 00

lei/ per s

Apa

350 00

lei/ per s

Interf on

-

lei/apa rat

Ind. Foc hist

612. 03

lei/ mp

Inca lzire

116 42.8 9

lei/ mp

1 mc gaz=

3000 lei

Pres edint e P. A . Ban ciule scu

Calculat or

C. Grigoras

Aplicaţii de calcul tabelar

Aplicaţiile de calcul tabelar implementate prin utilizarea programului Excel, sunt întâlnite frecvent în diverse activităţi, deoarece au următoarele avantaje:

 

foile de calcul ce compun aplicaţia (registru de calcul), pot fi memorate şi regăsite uşor – de obicei, în aplicaţiile economice se elaborează periodic (zilnic, săptămânal, lunar, anual, etc.) acelaşi raport, de fiecare dată cu alte valori; în acest caz , este suficient să se definească o singură dată structura foii de calcul (titlul, antetul foii de calcul – capul de tabel, antetul coloanelor şi liniilor, celulele cu formule de calcul, etc.), după care aceasta se va completa periodic cu datele curente şi se va salva într-un fişier pediscul magnetic (HD, FD, CD); datele organizate într-o foaie de calcul pot fi utilizate pentru crearea de grafice sau diagrame care să prezinte informaţiile într-o formă foarte sugestivă şi sintetică; tabelele conţinute într-o foaie de calcul pot fi complexe şi de dimensiuni mari - fiecare foaie de calcul are 256 de coloane şi 65536 de linii (rânduri), prin urmare se pot creatabele foarte complexe ; celulele dintr-o foaie de calcul pot conţine formule prin care se pot executa calcule matematice – calculele generate de formule se execută imediat după introducerea datelor în celule specificate în conţinutul formulei respective;

Foile de calcul pot fi construite şi de persoane care nu sunt specialişti în informatică, dar care au cunoştinţe elementare privind sistemul de operare Windows şi utilizarea unui calculator. Programul Excel oferă regim de Help şi asistenţă pentru ca implementarea unei aplicaţii să devină mai uşoară. În general, o aplicaţie (workbook) se va compune din mai multe foi de calcul (sheet) ce reprezintă diverse cerinţe (subprobleme) ale problemelor definite de aplicaţie.

Etapele pentru elaborarea unei aplicaţii de calcul tabelar sunt:

1. definirea obiectivelor aplicaţiei şi ale foilor de calcul – problemele ce trebuie rezolvate prin intermediul foilor de calcul; 2. definirea cerinţelor foilor de calcul – informaţii Input/Output şi calcule; informaţiile (datele) ce vor fi introduse în foile de calcul, formulele de calcul ce se vor aplica asupra datelor introduse, informaţiile ce trebuie furnizate şi forma de prezentare (datele de intrare, datele de ieşire); 3. construirea structurii foilor de calcul – antetul coloanelor şi liniilor, celulele cu datele de intrare, celulele cu formulele de calcul, acestea în conformitate cu cerinţele foilor de calcul; salvarea aplicaţiei într-un fişier pe discul magnetic; 4. testarea şi verificarea foilor de calcul – se introduc datele în celule şi se verifică dacă rezultatele obţinute prin formulele de calcul implementate sunt corecte conform obiectivelor foilor de calcul; 5. exploatarea foilor de calcul – dacă în etapa de testare se constată că foile de calcul furnizează rezultate corecte, se poate trece la folosirea aplicaţiei pentru exploatarea ei curentă conform obiectivelor aplicaţiei; în cazul în care aplicaţia este folosită si de alte persoane, trebuie să se elaboreze o documentaţie de exploatare care să conţinăexplicaţii privind ordinea operaţiilor pentru introducerea datelor ţi particularităţi privind interpretarea rezultatelor; se recomandă să se realizeze o copie a fişierelor aplicaţiei în vederea eliminării de pierderi accidentale.

formula este precedată de semnul “ =” . există diverse moduri de reprezentare grafică a datelor procesate. programul Excel atribuie automat tipul unei informaţii în funcţie devaloarea procesată. . … referirea unei ). 2. Celule – forme dreptunghiulare generate de reţeaua de coloane şi linii a unei foi de calcul. informaţiile sunt de diverse categorii ce determină tipul informaţiei care caracterizează apartenenţa datei la o clasă de date.. fiecare formă fiind identificată prin concatenarea dintre identificatorul coloanei ( abscisa A. Grafice şi diagrame – forme grafice sugestive şi sintetice obţinute prin procesarea datelor conţinute în celule. ) şi identificatorul liniei ( ordonata – 1. celule reprezintă identificatorul celulei prin intermediul căruia.B.Entităţi folosite într-o aplicaţie Într-o aplicaţie de calcul următoarele entităţi fundamentale:  tabelar (agenda de lucru. tipul de date determină şi operaţiile ce se pot executa asupra datelor de acelaşi tip.    . 3. workbook) sunt folosite Date – informaţii ce sunt conţinute în celule. funcţia este o formulă complexă predefinită identificată printr-un nume şi conţine între paranteze o listă de argumente ce reprezintă o expresie. Formule şi functii – expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de celule). operatori matematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii. este utilizat conţinutul celulei. în cadrul unei formule.

trebuie se tina evidenta livrarilor si sa se realizeze calcule privind cantitatile livrate pentru fiecare produs.3. 07. sa presupunem ca o firma produce 3 tipuri de produse notate A. pe care trebuie sa le livreze zilnic catre diversi clienti sau magazine de desfacere.2003 10 2000 4 3000 7 4000 21 6000 OTAL 32 26 22 80 23000 Stiind ca un registru de calcul(agenda de lucru)(fisier de tip .01. vom observa ca trebuie sa se proiecteze un tabel care sa contina urmatoarele informatii si calcule:ziua livrarii(data livrarii). B si C. 4. Pentru a concepe si proiecta o aplicatie pentru exemplul de mai sus. totalul zilnic pe cantitate si cost. Formatul tabelului trebuie sa fie urmatorul: Produs A Produs B Pręt Produs C TOTAL DATA Cantitate Pret Cantitate Cantitate Pret Cantitate Cost 02.2003 02. Trebuie sa se realizeze rapoarte privind cantitatile si costul produselor. denumirea produselor livrate. costul total.eventual 5.2003 12 10 2000 2000 15 7 3000 3000 3 12 4000 4000 30 29 8100 8900 . atat zilnic.xls) poate contine mai multe foi de calcul(Sheets). iar foaia de calcul care contine acest tabel sa aiba numele 'sapt i'. pentru exemplul analizat trebuie ca acest tabel proiectat sa fie considerat pentru fiecare saptamana. cantitatea livrata. Zilnic. Pentru a concepe o aplicatie de calcul tabelar. unde i=1.2. cat si saptamanal si lunar. precum si preturile unitare impreuna cu costul acestor produse. pentru fiecare produs pretul unitar..Exemplu. urmatoarea schema reprezinta structura ierarhica a informatiilor si elementele oferite de Excel pentru memorarea acestor structuri de date: ..01.01. Prin urmare.

unibuc. .xls'. texte de inceput si de sfarsit pentru diverse rapoarte(liste ). M.In imaginea precedenta s-a creat fisierul 'ianuarie 2003. APLICATIE. S-a proiectat un singur registru(adm2002. autor: Conf. Utilizarea programului Excel pentru Concursul de admitere la Facultatea de Chimie. registrul ce va avea atatea foi de calcul cate saptamani are luna considerata. 'antet' ce contine capete de tabel. Dr. caseta care s-a suprapus peste matricea de celule ale foii de calcul. In foaia de calcul 'sapt 1' se poate vedea ca s-a utilizat o caseta de text(Box Text) care contine enuntul problemei. Program Excel pentru Concursul de Admitere la facultate.htm. Observatie. Universitatea din Bucuresti(aplicatie utilizata in premiera la admiterea din anul 2002.ro/chim/admitere. VLADA).xls) cu urmatoarele foi de calcul: a. cand rezultatele concursului de admitere au fost publicate si pe INTERNET la adresa www.

.01 7.50 8.00 8.15 8.26 7. 'sort' ce contine sortarea alfabetica a candidatilor pentru repartizarea lor in salile de concurs si tiparirea cataloagelor pentru salile de concurs.50 8.50 6.40 9.63 8.74 8.68 8.40 8. adica SORTARE ALFABETICA . Nume si prenume 1 PREDA I NICOLETA LARISA 2 PAUN N IULIAN 3 STROE S IONELA 4 MOCANU L ELENA 5 BEZARCA V FLORIN DANIEL 6 CHIVU R OANA 7 MICU(STANCU) A LAURA-EMILIA 8 NEICU(HAIDOIU) M CERASELA 9 VLAD GH MARIA-COSMINA Proba Proba Proba Media Optiuni 1 2 3 finala Ch Limba 35124 35124 51432 35142 15324 15324 31452 31425 35214 8.87 8.67 F 8.72 9.74 E F G E E E F E E E CIOCAN C CRISTINA 10 FLORENTINA 11 ROMAN V MARIA MIHAELA 12 NEGOITA N CRISTINA MARIA 13 DIACONU V ANA-MARIA 14 ALEXANDRU I MARILENA 15342 31524 31452 12345 31524 8.34 7.40 9.70 8.90 7.78 8.48 8.14 8.82 8.30 8.30 7.38 7. 'inscrisi' ce contine baza de date cu informatii despre candidati.06 8.11 7.55 8.50 9.37 9.20 8.07 7.49 6. Crt.34 8.90 8.05 8.78 9. c.20 8.29 8.35 7.90 9. Nr.70 6..40 8.10 7.06 8. Leg.20 7.61 8.72 6.21 6.94 F E E E E .12 9.57 8. adica Lista candidatilor INSCRISI Nr.05 8.b.53 8.

chem. adica UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI-www.iulie 2002 REPARTIZAREA CANDIDATILOR in salile de concurs . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Nume si prenume 208 AIRINEI ST LIDIA-ELENA 53 ALDEA GH MIHAELA MONICA 14 ALEXANDRU I MARILENA 81 ALEXE C CORINA-GEORGIANA 268 ALEXE D CATALINA 164 ALEXE ST RALUCA MARIA-GEORGIA 73 ANASTASIU M ADINA-MIRELA 185 ANDONI A SIMONA-ILEANA 211 ANGELESCU GP GEORGIANA-ANISA 251 ANGHEL C IRINA 118 ANGHELESCU M LETITIA ELENA 16 APOSTU GH NICOLETA . Leg. d.unibuc. Nr.ro CONCURS DE ADMITERE .unibuc..se copiaza din "inscrisi".se copiaza pe rand in Sali (antet+candidati) . 'sali' ce contine listele cu repartizarea candidatilor in salile de concurs.unibuc.'catalog' se obtine prin copiere'Sali'(se modifica Antetul) Nr.se separa pe Sali .ro FACULTATEA DE CHIMIE .apoi se sorteaza .ro Rezultatele vor fi publicate www.. Crt.www..chem.

ro FACULTATEA DE CHIMIE .chem.www.00. PANDURI nr.Sala: Amfiteatrul P1 Data: ora 10. PANDURI nr. Test de verificare(CHIMIE) 2.ro CONCURS DE ADMITERE . 23 iulie 2002 Adresa: Sos. Media de la Bacalaureat 3. Media anilor din liceu Nr. Nr.. 23 iulie 2002 Adresa: Sos. 90 (langa ACADEMIA Militara) Probe: 1.00. e.unibuc. adica UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI-www. 90 (langa ACADEMIA Militara) .iulie 2002 PREDAREA . 'catalog' ce contine cataloagele privind predarea .unibuc. Crt. Leg Nume si prenume 1 208 AIRINEI ST LIDIA-ELENA 2 3 4 53 ALDEA GH MIHAELA MONICA 14 ALEXANDRU I MARILENA 81 ALEXE C CORINA-GEORGIANA 5 268 ALEXE D CATALINA 6 164 ALEXE ST RALUCA MARIA-GEORGIA .PRIMIREA lucrarilor candidatilor Sala: Amfiteatrul P1 Data: ora 10..primirea lucrarilor de concurs.

Leg 1 113 2 205 3 63 Nota 10.40 10.E10. apoi se generaza nr..Probe: 1. Media anilor din liceu Nr.NOTA .se elimina erorile: Leg.G10) Nr.se introduc de pe lucrari NR.se ordoneaza crescator dupa LEG. Crt.00 . multiple sau inexistente In 'inscrisi' se insereaza 2 coloane dupa 'proba2' si se copiaza col. Media de la Bacalaureat 3. 1 2 3 4 5 Nr. Curent . Coloana 'MEDIA FINALA' ce se calculeaza dupa formula: =AVERAGE(E10.00 6. 'coresp' ce contine corespondenta dintre legitimatie si nota de la concurs. adica Corespondenta LEGITIMATIE .se defineste urm. f.. LEGITIMATIE si NOTA .F10.(in foaia LEG). de NOTE(proba 3) . Leg Nume si prenume Semnatura 208 AIRINEI ST LIDIA-ELENA 53 ALDEA GH MIHAELA MONICA 14 ALEXANDRU I MARILENA 81 ALEXE C CORINA-GEORGIANA 268 ALEXE D CATALINA . Test de verificare(CHIMIE) 2.

35 9.20 .99 10.00 10.4 182 5 92 6 181 7 297 8 173 9 149 8.00 9..60 9..34 9. Nr.73 E 37 BALAN GH MIRELA 29 STANESCU N OANA 76 GASPAR C ALEXANDRA 9.ro FACULTATEA DE CHIMIE .40 E E 7 274 SUICA I VIOREL-IULIAN 8 60 TUDORACHE C DIANA-ELENA 9.10 9. i. 'rezult' ce contine baza de date completata cu notele corespunzatoare. adica BUGET 245 locuri Nr.00 9. Crt.70 9.33 9.www.16 9.24 9.00 9.www.41 E F 9.24 8.unibuc.00 10.00 10. 1 2 3 Nume si prenume Media Optiuni Proba 1 Proba 2 Proba 3 finala Ch Limba 31524 13245 35142 51342 13452 12543 13425 15243 12345 15342 9.21 8.70 9. h.25 E G 9 113 IACOB D DANIELA 10 160 STERE M CRISTINA-ELENA .70 10.48 G E 4 143 RENTEA JL LAURA 5 6 24 BESLEAGA I ANCA MIHAELA 39 DULGHERU A PETRICA 9.55 9.unibuc. Leg.. g.00 8.50 10.40 9. 'leg' ce va contine sortarea in ordinea legitimatiei a notelor candidatilor de la lucrarea scrisa.73 8.38 F E 9.ro ..57 9.12 9.00 10.53 9.00 9.35 F F 9.54 9.70 10.56 F E 9.35 9.00 10.00 9.49 9. 'adm' ce contine listele cu rezultatele finale ale concursului: UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI .70 10.65 9.chem.

00 9. Media anilor din liceu(25%) 3.40 10.58 9. Crt.78 9.67 9.35 Proba 2 9.68 9. sesiunea iulie 2002 pe locuri finantate de la BUGET .60 9.candidati la prima facultate - Probe: 1. Test de verificare(Chimie) (25%) Nr.59 9.00 9.50 9.40 10.00 10.73 9.00 10.80 9.70 9.00 9. Leg.00 10.56 9.64 9.89 9.25 9.88 9. Media de la Bacalaureat(50%) 2.66 9. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Nume si prenume Proba 1 9.74 9.97 9.91 9.61 9.69 9.CONCURS DE ADMITERE .56 161 SMEDESCU V VASILE-VALERIUS 240 LEHADUS R IRINA-ROXANA 37 BALAN GH MIRELA 195 ONOFREI TI CLAUDIA DANIELA 192 DINISCHIOTU CS NATALIA FULVIA 223 ROTARU P ANDREI 315 DEFTU O DANIELA 67 VLASCEANU C ANDREIA-ELENA 139 CIORAN M ANA-MARIA 29 STANESCU N OANA j. 'ord' ce contine ordinul de inmatriculare pentru candidatii admisi: UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI .46 9.70 10.80 8.44 9. Nr.55 9.98 9.00 9.45 9.iulie 2002 ( REZULTATE PROVIZORII) Lista candidatilor declarati ADMISI in urma concursului de admitere.53 Media Proba 3 finala 10.

RECTORUL UNIVERSITATII DIN BUCURESTI DISPUNE: Art.Dispozitia nr. avind in vedere rezultatele obtinute de candidati la concursul de admitere. Programul Excel pentru aceasta aplicatie are urmatorul format . Avand in vedere prevederile planului de scolarizare pentru anul universitar 2002/2003. Se inmatriculeaza in anul I... in cadrul cifrei de scolarizare pe locuri finantate de la BUGET . in anul universitar 2002/2003 urmatorii candidati. din 2002 In conformitate cu dispozitiile legale in vigoare. la FACULTATEA DE CHIMIE. sesiunea iulie 2002.1.

* (înmulţire). în cazul în care o celulă nu este suficient dimensionată. virgula se foloseşte pentru separarea ordinelor de mărime.3 Date şi celule Date Diversitatea problemelor reclamă utilizarea mai multor categorii de informaţii (tipuri de date) ce trebuie procesate în vederea obţinerii de rezultate în conformitate cu aplicaţia ce se elaborează. rolul lor se poate inversa prin opţiunea Control Panel  Regional Settings. Programul Excel prelucreaza următoarele tipuri de date:  tipul numeric – caracterizat de valori numerice raţionale ce se construiesc numai cu cifrele 09. iar punctul pentru separarea părţii întregi de partea zecimală. -. apoi înmulţiri. asupra datelor de tip numeric se pot aplica operatorii aritmetici “ +. ^(ridicare la putere) ce produc valori tot de tip numeric. punctul (“ .” ). se afişează un şir de diezi (“ #####”) sau notaţia ştiinţifică. simbolurile E şi e.4.2 x 10-5. adunări şi scăderi). de exemplu notaţia 1.Simbolurile E şi e se folosesc pentru notaţia ştiinţifică a unui număr.2E-5 reprezintă numărul 1. virgula (“ . / (împărţire). . conform notaţiei din aritmetica englezească. prioritatea acestor operatori este cea obişnuită (mai înainte puteri. procentul (“ %” ). folosind parantezele “ (. )” aceste priorităti se pot schimba. când este introdusă o valoare. în acest caz trebuie mărită celula respectivă.” ). împărţiri.

zz=ziua. -). pentru data de tip timp există formatele hh:mm AM/PM şi hh:mm:ss. cifre. în acest caz se poate realiza unificarea celulelor în cauză (Format  Cells Format Cells Alignment Merge Cells). >. tipul logic – caracterizat de valori logice reprezentate intern în memoria internă a calculatorului prin valori binare obţinute ca urmare a operaţiei de comparare a două date folosind operatorii relaţionali “ =. de exemplu ”67 reprezintă şirul de caractere 67 şi nu valoarea numerică 67. Introducerea datelor se face de la tastatură în celulele foii de calcul conform structurii definite în funcţie de obiectivele acesteia. <=. textele pot fi ordonate alfabetic şi nu există operatori care să se aplice asupra textelor. de exemplu 01/16/99) şi zz-luna-aa (zz=ziua. aa=anul. semne speciale. ss=secunde.caractere ASCII). aa=anul. ori se apasă <CR> . unde hh=ora. dacă un text depăseşte marginile unei celule. pentru data calendaristicăexistă formatele ll/zz/aa (ll=luna. <>” . modul de reprezentare a acesor date face posibilă aplicarea operatorilor deadunare şi scadere (+. convertirea unei valori numerice în text se poate face dacă valoarea va fi precedată de semnul apostrof ( ‘ ).   tipul text – caracterizat de şiruri de caractere (litere. afişarea sa se face şi în spaţiul celulelor adiacente de pe aceeaşi linie. tipul data calendaristică şi timp – caracterizat de formate predefinite pentru afişarea datelor calendaristice şi datelor de tip timp. mm=minute. chiar dacă textul este memorat într-o singură celula. se apasă <Tab> pentru a trece la celula vecină din dreapta (pe linie). această situaţie se întâlneşte în cazul textelor de titlu care se întind pe mai multe celule. Deplasarea în celule se poate face folosind tastele săgeţi sau după ce s-a tastat valoarea datei. de exemplu 16-Jan-99). >=. <.

… 11. 47. În acest sens. programul Excel oferă facilitatea seriilor de date care sunt de 4 tipuri: Seria de date Liniară (Linear) 1. textA. 49 1. Executarea unui click simplu pe orice cululă înseamnă selectarea celulei respective. 1-Jul. Pentru a introduce date într-o celulă. 1994. 4. … 90. Prin lansarea în execuţie a programului Excel. 1-Sep. Selectarea unei celule înseamnă încadrarea ei într-un chenar îngroşat care se numeşte indicator de celulă. textA. 1-Mar . Cursorul se transformă sub formă de cruce îngroşată. 2 Se introduce: Rezultă seria: 3. 270. după care se tastează conţinutul datei sau mai înainte seexecută dublu clik pe celulă. May. Celula activă este celula selectată (încadrată cu chenar îngroşat-indicatorul de celulă) şi este evidenţiată de un indicator de celulă. … text2. 46. 1992 Mar. 810. În practica elaborării aplicaţiilor se întâlnesc frecvent cazuri în care în mai multe celule trebuie introduse valori incrementate. 6 Crescătoare (Growth) 10. … 1993. … AutoFill text1. se selectează celula A1. … . 21. text3. 5. 6. … 50. aceasta trebuie să fie selectată. 48. 30 Dată (Date) Feb 1991. textA 1-Jan. … 1-May. 16.pentru a trece la celula vecină de jos (pe coloană). automat în foaia de calcul vidă care se deschide. Apr.

În vederea introducerii de informaţii în celulele unei foi de calcul, informaţii ce reprezintă valori preluate dintr-o serie, se va proceda în felul următor:
    

se introduce într-o celulă valoarea iniţială şi se apasă <CR>; se selectează celula (se execută click pe ea) în care s-a introdus valoarea iniţială şi apoi se selectează şi celulele în care se va extinde seria; se selectează Edit  Fill  Series care deschide caseta de dialog Series; se validează butonul Rows sau Column în funcţie de selectarea liniei sau coloanei pe care se va extinde seria; se alege tipul de serie dorit (Type) şi opţional se indică în zona de editare Step value valoarea de incrementare (pasul) şi în zona de editare Stop value ultima valoare care va fi introdusă.

Celule

Fiecare foaie de calcul (foaie de lucru; worksheet) este formată din linii şi coloane ce constituie sistemul de grilă (gridlines) care generează o matrice de celule. Liniile sunt identificate prin valorile naturale 1, 2, 3, … iar colaonele sunt identificate prin simbolurile A, B, C, …. , O celulă reprezintă intersecţia dintre o linie (un rând) şi o coloana si are o adresă unică (identificator) alcatuită din concatenarea identificatorilor de coloană şi linia pe care se află celula. De exemplu, C7 esteidentificatorul celulei aflată la intersecţia coloanei C cu linia 7. Selectarea unei celule înseamnă evidenţierea ei prin indicatorul de celula (celula este încadrată printr-un dreptunghi îngroşat) şi apariţia identificatorului de celulăîn caseta Name Box. La un moment dat este selectată doar o singură celulă. Operaţia de selectare a unei celule se poate realiza prin diverse moduri:   folosind tastele săgeţi – se va selecta celula vecină din direcţia corespunzătoare tastei; folosind mouse-ul prin execuţia unui click pe celula dorită;

Deplasarea indicatorului de celulă (selectarea unei alte celule) se poate realiza şi prin următoarele operaţii:     tasta <Page Up> - deplasare cu un ecran în sus (22 rânduri); tasta <Page Down> - deplasare cu un ecran în jos (22 rânduri); tasta <Home> - deplasare spre coloana A din rândul curent; combinaţia <Ctrl>+<Home> - deplasare la celula A1 (colţul stânga-sus).

Dacă se doreşte vizualizarea altor regiuni din document (foaia de calcul), se vor folosi barele de derulare/navigare (verticală sau orizontală). Pentru deplasarea cu o fereastră, în sus, în jos, la stânga, la dreapta, se efectuează click în spaţiul liber corespunzător din caseta de derulare a barei de derulare.

Domeniul selectat va fi încadrat de un dreptunghi îngroşat. adică se selectează celula dintr-un colţ al domeniului (se verifică dacă indicatorul de mouse are forma de cruce îngroşată. se menţine apăsat butonul şise trage spre celula din colţul opus ( deplasare spre dreapta sau stânga. respectiv coloanei. Pentru a selecta un domeniu. Pentru a selecta mai multe coloane sau rânduri. după care se trage pentru a le selecta şi pe celelalte. şi apoi în sus sau în jos). deasupra capetelor (antetelor) de linii. se selectează antetul rândului . Pentru a selecta întreaga foaie de calcul activă (toate celule ce formează foaia de calcul). excepţie celula cu care s-a început selectarea. întotdeauna este selectată o singură celulă care reprezintă celula activă. se efectuează click pe butonul Select All. butonul din stânga-sus al foii de calcul. iar celule ce compun domeniu vor fi colorate. I Pentru a selecta toate celulele dintr-un rând sau dintr-o coloană. după care se eliberează butonul de mouse. ce înseamnă regimul de selectare). se procedează asemănător cu selectarea unei zone dintrun document Word. Un grup de celule se numeşte domeniu (un dreptunghi obţinut princancatenarea unor celule). . se selectează un antet.n Excel.

Dupa modul în care sunt grupate.D3 sau A1.B3. bloc de celule (domeniu) – celulele sunt grupate.B3.D3 Prima celulă Prima celulă din rândul 2. Referirea (adresa) unei celule reprezintă identificarea celulei prin identificatorul celulei şi determină accesul la conţinutul celulei pentru a fi prelucrat în cadrul unei formule. celulele pot fi referite prin:   lista de celule – celule nu sunt grupate.Definitie. Referirea la un grup de celule dintr-o foaie de calcul se poate face în mai multe moduri: Grupul de celule Metoda Exemplu La ce se refera ? O celulă Mai celule negrupate Un bloc celule Adresa celulei multe Enumerare adrese celule Referirea A1 A2. a doua şi a patra celulă din rândul 3 de Adresa primei şi Celulele ultimei celule dreptunghi unui A1:C2 Un bloc de Adresa primei şi Trei celule din linia 2 B2:D2 celule de pe o ultimei celule care formează un linie bloc Un bloc de Adresa primei şi Trei celule din A2:A4 celule de pe o ultimei celule coloana A care coloană formează un bloc Toate celulele Identificatorul de pe o linie liniei Toate celulele de pe 3:3 a treia linie .

Prin utilizarea virguleipentru separarea celor două domenii. la ajustareaînălţimii unui rând. De asemenea. se va face referirea (C2:C8.D2 din Tabel7!A1. text) să poată fi vizualizate şi formatate (să poată să includă informaţiile introduse) conform opţiunilor utilizatorului. referirea este precedată de numele foii de calcul urmat de simbolul ” !” . pentru intersecţie se utilizează un spaţiu (blank). aceste elemente reprezintă dimeniunea unei celule. De exemplu. la grupul de celule C20:C28. .43). astfel încât informaţiile (date. determină ajustarea lăţimii coloanelor şi a înălţimii rândurilor. şi anume la celule aflate în alte foi de calcul. dar se pot face şi referire externe. În acest caz. se realizează reuniunea celor două domenii. Reuniunile şi intersecţiile de domenii reprezintă două categorii speciale de domenii. În mod prestabilit. iar rândurile au înălţimea (Height) de 17 pixeli (12.75). O reuniune (Union) reprezintă totalitatea celulelor din două domenii separate. Diversitatea informaţiilor ce trebuie să fie conţinute în celulele unei foi de calcul. Lăţimea coloanelor poate fi ajustată manual sau se poate folosi comanda Format  Column  AutoFit Selection pentru a încadra datele într-o lăţime corespunzătoare de coloană.Toate celulele Identificatorul de pe o coloană coloanei Toate celulele de pe C:C a treia coloană Celulele dintr-o Identificatorul foii Celule A1. De exemplu. automat se ajustează înălţimea tuturor celulelor de pe rândul corespunzător. Trebuie specificat faptul că automat se ajustează lăţimea tuturor celulelor de pe coloana corespunzătoare. Dacă pentru reuniune s-a utilizat simbolul virgulă. intersecţia (C2:C10 A10:J10) se referă la singura celulă C10. O intersecţie (Intersection) reprezintă totalitatea celulelor comune a două domenii.C20:C28). dacă se doreşte adăugarea grupului de celule de la C2 la C8. coloanele dintr-o foaie de calcul au lăţimea (Width) de 64 pixeli (8.D2 altă foaie de de calcul foaia de calcul calcul Tabel7 Într-o foaie de calcul activă se face referire la celulele din foaia de calcul respectivă.

Se ţine apăsat butonul mouse-ului şi se trage de marginea antetuluicoloanei în direcţia (stânga ori dreapta) dorită pentru a ajunge la lătimea dorită. după care se eliberează butonul de mouse. prin care coloana va deveni modificată în funcţie de cea mai mare informaţie din coloană. Formatarea textului conţinut în celule reprezintă opţiuni de aliniere a textului (Horizontal. Vertical) în .entru a ajusta manual lăţimea unei coloane. P De asemenea. în loc de a trage de margine. se indică cu mouse-ul marginea din dreapta a antetului coloanei. şi apoi se poate selecta comanda Format  Column  AutoFit Selection. Definitie. se poate selecta coloana care se doreşte a fi ajustată. Cursorul se va transforma sub forma unui instrument de reglare şi anume sub forma unei săgeţi cu două capete opuse. Dacă se efectuează dublu click pe marginea antetului coloanei. programul Excel va aplica coloanei facilitatea AutoFit Selection.

de exemplu. se selectează Format  Cells care deschide caseta de dialog Format Cells ce oferă etichetele (paginile): Number. la dreapta şi centrat. Merge cells). Shrink to fit. orientarea textului (Orientation) prin rotire. exact ca butonul din bara de instrumente Formatting. Există mai multe opţiuni de aliniere care nu sunt accesibile din bara de instrumente Formatting. În mod prestabilit. Protection. Prin utilizarea butoanelor de pe bara de instrumente Formatting. titlurile foilor de calcul sunt centrate prin acest procedeu. dar sunt configurate în pagina Alignment (aliniere) din caseta de dialog Format Cells.stânga(decalaj). asigurând astfel o margine dreaptă. Border. utilizarea de fonturi colorate. în celulă va apărea “ ------“ . aliniază conţinutul celulei la marginea din stânga. dacă. Right (dreapta) – conţinutul se aliniază la dreapta în interiorul celulei. numit Merge and Center (fuzionare şi centrare). astfel că toate liniile să aibă o lăţime egală cu a celulei. Left (Indent) . dar se poate opta pentru un interval de decalaj în caseta Indent (decalaj). prin care celulele selectate sunt fuzionate (unificate) şi se centrează conţinutul primei celule din stânga selectate de-a lungul noii celule obtinute prin fuzionare. controlul textului (Wrap Text. Justify (alinierea la ambele capete) – aliniază textul de-a lungul celulei şi ajustează spaţierea în cadrul fiecărei linii.     . Font. “ -” este conţinutul celulei şi se selectează Fillca opţiune de aliniere. iar numerele la dreapta. Alinierea orizontală (Text alignment. programul Excel aliniază textul la stânga. După selectarea celulei ce se doreşte a se formata (prelucrarea textului din interiorul celulei). Fill (umplere) – completează celulele cu conţinutul curent prin repetarea conţinutului pe lăţimea celulei. se selectează celulele care includ titlul şi apoi se efectuează click pe butonul Merge and Center (oferit de CommandsFormat). Alignment. Patterns. Pentru a fuziona şi centra un titlu.interiorul unei celule. aplicarea de margini (Borders). În practică. Programul Excel oferă şi un al patrulea mod de aliniere. colorarea celulei.Horizontal) oferă şapte tipuri de alinieri:   General – tipul prestabilit (textul la stânga şi numerele la dreapta). Center (centrat) – conţinutul se centrează faţă de marginile stânga şi dreapta ale celulei. similară textului dintr-o coloană de ziar. la stânga. se pot ignora aceste configuraţii prestabilite şi se pot realiza alinieri ale textului şi numerelor în interiorul celulelor.

Justify (ambele capete) – adaugă spaţii între linii pentru a completa înălţimea celulei în mod uniform. se va folosi orientarea verticală şi fuzionarea textului. dar nu realizează fuzionarea celulelor. fie prin orientarea verticală dacă se efectuează clik pe caseta în care scrie cuvântul “ T e x t” .alinierea faţă de partea de sus a celulei. Pentru etichetarea unui grup de etichete de rând. Orientarea textului (Orientation) se poate realiza. . fie prin modificarea orientării textului folosind caseta rotativă Degrees (grade) sau se trage de indicatorul Text în cadrul instrumentului Orientation. Center Across Selection (centrare de-a lungul selecţiei) – se aplică unui domeniu de celule. Rotirea textului permite crearea unui cap de rând sau de coloana care să iasă în evidenţă.. Top (sus). conţinutul primei celule din stânga este centrat pe suprafaţa totală a tuturor celulelor. Alinierea pe verticala (Text alignment -Vertical) oferă următoarele patru opţiuni: Bottom (jos)prestabilită.Center (centru) – centrat faţă de marginea de sus şi de jos a celulei. este similară opţiunii Merge and Center.

lăţimea celului nu este modificată. Culoarea de umplere (Fill Color) este folosită pentru selectarea fundalului unei anumite părţi . Shrink to fit (restrânge pentru încadrare) – reduce dimensiunea tipului de literă din interiorul celulelor selectate pentru a încadra conţinutul în interiorul acestora. Font. Dacă se doreşte ca un titlu vertical să traverseze mai multe rânduri. lăţimea celulei nu este modificată. O margine (Border) este o linie trasă în jurul unei celule sau în jurul unui grup de celule. Merge cells (fuzionare celule). Patterns) reprezintă modalităţi de a scoate în evidenţă informaţiile dintr-o foaie de calcul. Fill. se selectează titlul şi mai multe celule suplimentare de sub titlu şi apoi se acţionează comanda Format  Cells care deschide caseta de dialog Format Cells unde se validează Merge cells. dacă acesta depăseşte marginile stânga şi dreapta ale celulei. Exemplu. doar înălţimea ei.Controlul textului (Text control) oferă următoarele opţiuni:    Wrap Text ( încadrare în lăţime) – expediază conţinutul unei celule pe linia a doua şi pe următoarele.fuzionarea (unirea) celulelor selectate. Marginile şi culorile (Borders.

sau pentru a simplifica modul de citire a numerelor prin alinierea tuturor punctelor zecimale într-o coloană. . Scientific (stiintific). Font Color se pot utiliza şi de pe bara de instrumente Formatting.a foii de calcul. Number. Percentage (procente). Date. caseta de dialog Format Cells sau meniul rapid (se execută click-dreapta). Butoanele Borders. Formatarea numerelor conţinute în celule reprezintă opţiuni de prezentare a numerelor într-o varietate de formate (categorii de format) : General. Custom. Currency (moneda). Text. Fill Color. Time. Celulele selectate pot fi formatate folosind bara de instrumente Formatting. Programul Excel oferă prezentarea numerelor sub diverse formate pentru a identifica diferite numere ca valori monetare sau procente.Culoarea fontului (Font Color) este aplicată textului în sine. Definiţie. Special. Accounting (contabilitate). Fraction.

atunci acesta va fi rotunjit la 9. care are aceeaşi valoare cu 10. numărul afişat va fi rotunjit. ceea ce se schimbă este modul de afişare şi nu valoarea numerică a acestuia. În cazul reducerii numărului de cifre. adică se pot elimina/adăuga cifre diferite de zero.50. De exemplu.5. dacă numărul 9. mai înainte se selectează celulele şi apoi se efectuează click pe un buton pentru a aplica formatele următoare: Buton (stil) Efect – Exemplu . dacă se introduce 10. nu afişează zerourile care nu influenţează valoarea efectivă a numărului. Prin formatarea unui număr. atunci va fi rotunjit la 10.75 este afişat fără cifre după virgulă. Excel va ignora ultimul zero.Observaţie. Formatul general al numerelor.Dacă numărul 9.5. denumit şi zero de final (trailing zero). Pentru a formata celulele (numerele conţinute) folosind bara de instrumente Formatting. De exemplu. în speţă General. La formatarea unui număr se poate opta pentru reducerea/creşterea numărului de cifre.45 este afişat cu o cifră după virgulă.

de se se se Caseta de dialog Format Cells oferă pagina (eticheta) Number ce include o listă cu diverse categorii de format şi controlează numărul de cifre după virgulă. separatorul miilor şi modul de tratare a numerelor negative. fie prin comanda Format  Cells din bara de meniuri.Currency (monedă) Afişează şi aliniază simbolul menedei ($. apoi deschide caseta de dialog Format Cells. Categoriile de format din caseta de dialog Format Cells Categorie Descriere General Formatul prestabilit.45 sub forma 45% Identic cu stilul Currency.450 Decrease Decimal (scade numărul Reduce cu una numărul de cifre după de cifre dupa virgulă) virgulă: 0.6 sub forma 12345.6 Percent Style (stil procent) Comma Style (stil virgulă) Increase Decimal (creşte numărul Mai afişează o cifră după virgulă: 0. Se pot stabili şi alte opţiuni disponibile. după care se completează şi celelalte opţiuni.45 Programul Excel dispune de mai multe formate numerice decât se pot selecta din caseta dialog Format Cells. cum ar fi culoarea textului şi culoarea de fundal a celulelor.. Pentru formatarea unor celule. separatori prin virgulă şi puncte zecimale Afişează numărul sub formă de procent: 0. dar fără simbolul monedei: 12345. .lei.45 de cifre după virgulă) devine 0. Mai înainte se selectează o categorie de format.450 apare sub forma 0. se selectează celule corespunzătoare. fie efectuează click pe butonul drept al mouse-ului pentru a deschide un meniu rapid din care alege comanda Format Cells.)..

Valorile nule sunt afişate sub formă de liniuţe. .). Currency (monedă) Accouting (contabilitate) Date (dată) Time (timp) Percentage (procent) Formatul pentru dată dintr-o listă derulantă.01E+03 Formatul converteşte un număr într-un text. dar se pot stabili cifrele după virgulă. Sunt afişate valorile nule. Numerele sunt precedate sau urmate de simbolul monedei corespunzător opţiunii de ţară. Formatul pentru timp dintr-o listă derulantă. se poate folosi un separator pentru mii şi se pot include numere negative.Number (număr) Similar formatului General. etc. pe bara de Fraction (fracţie) Scientific (ştiinţific) Text (text) Special Custom (preferinţă) Formate pentru fracţii dintr-o listă derulantă Formatul de afişare în notaţia exponent: 1. Similar cu butonul Percent de instrumente. Format special (cod poştal. Selectarea dintr-o listă de formate (personalizate). Se aliniază simbolurile monedei şi punctele zecimale. număr telefon.

funcţia este o formulă complexă predefinită identificată printr-un nume şi conţine între paranteze o listă de argumente ce reprezintă o expresie. operatori matematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii.4.4 Formule şi funcţii Formulele şi funcţiile sunt oferite de programul Excel pentru efectuarea de calcule folosind conţinutul unor celule dintr-o foaie de calcul sau din mai multe foi de calcul în conformitate cu proiectarea şi cerinţele aplicaţiei. . Definiţie. formula este precedată de semnul ”=”. Formulele sunt expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de celule).

tehnica traditională – se selectează celula în care trebuie să fie creată formula şi se introduce formula scriind adresele de celulă ale tuturor celulelor care urmează a fi introduse în formulă. şi ca efect în celulă nu va fi afişată formula . 2.Cea mai simplă formulă este cea care conţine o valoare (constantă numerică sau text). nu se recomandă pentru formulele complexe.microsoft. În practică. deoarece pot apărea erori prin tastare. Formula se termină prin tasta <CR>. introducerea formulei se face prin repetarea următoarei acţiuni: se efectuează click pe celula ce este operand în formulă şi se tastează semnul pentru operatorul . ci rezultatul calculelor în conformitate cu expresia corespunzătoare formulei. tehnica de tip indicare – se selectează celula unde trebuie să apară rezultatul şi se tastează semnul ”=”. În cazul în care formula nu este precedata de semnul “ =” . dar care sunt precedate de semnul “ =” . Microsoft Press. Orice formulă trebuie scrisă într-o celulă a foii de calcul şi va apărea scrisă în bara formulei (Formula Bar).com/mspress). Exemplu de mai sus este preluat din foaia de calcul Orders ataşată la cartea “ Excel 97 pas cu pas” . există două moduri diferite de a crea (scrie) o formulă: 1. expresia matematică este interpretata ca o dată (numerică saude tip text). Formulele mai complexe sunt construite cu ajutorul expresiilor matematice. 1998 (http://www.

corespunzător. Un nume definit nu poate folosi adrese valide de celule. liniuţe de subliniere şi puncte. primul caracter trebuie să fie o literă sau un caracter de subliniere. . se poate realiza ştergerea (delete) unui nume deja introdus folosind butonul Delete. se recomandă atribuirea de nume pentru aceste celule şi apoi referirea numelor atribuite. efectul este acelaşi ca şi cum s-ar folosi o referinţă absolută de celulă. după care se efectuează clik pe butonul Add. în casta de text Names and workbook se tastează un nume valabil de domeniu. Denumirea domeniilor de celule este o facilitate prin care utilizatorul poate aplica un nume pentru a desemna o celulă sau un grup de celule (rolul variabilelor într-un limbaj de programare). dacă este necesară referirea unor celule la mare distanţă unele de altele. la încheierea operaţiunii se efectuează click pe butonul OK. deci diferit de cifre şi punct. Numele definite prezintă multiple avantaje:     numele sunt mai descriptive şi mai uşor de memorat decât adresele de celule. cifre. în loc de a folosi adresele de celule ca referinţe. se tastează un nume valabil şi se apasă <CR>. când o celulă este deplasată. În cazul tehnicii de tip indicare. folosind caseta Name Box – se selectează domeniul de celule ce urmează a fi denumit şi se efectuează click în caseta Name Box din partea stângă a barei de formule. 2. folosind caseta de dialog Define Name . Un domeniu de celule poate fi denumit în trei moduri: 1. Numele pot avea maximum 255 de caractere şi pot include litere.se selectează domeniul de celule ce urmează a fi denumit şi se efectuează Insert ŕ Name ŕ Define care deschide caseta de dialog Define Name ce oferă o listă de nume deja folosite în toate foile de calcul ale agendei de lucru. se poate folosi un nume în locul unei celule sau al unui domeniu de celule într-o formulă sau în argumentul unei funcţii. similar utilizării unei etichete de rând sau de coloană. numele este deplasat o dată cu celula. la copierea unei formule care foloseşte un nume. până la terminarea întregii formule. se încheie formula prin apăsarea tastei <CR>.

Numele de domeniu se poate folosi ca argument pentru o funcţie oferită de programul Excel. fie pe prima sau pe ultima coloană selectată. se selectează rândul (Top-sus sau Bottomjos) şi/sau coloana (Left-stânga sauRight-dreapta) care conţine etichetele ce urmează a fi folosite pentru a denumi domeniul selectat. 3. Pentru a comuta la sau pentru a selecta un domeniu cu nume. fie pe primulsau pe ultimul rând. se efectuează click pe săgeata orientată în jos din caseta Name şi se selectează numele din lista. . De asemenea. cu precădere în agendele de lucru şi foi de calcul de mari dimensiuni. se selectează opţiunea Insert ŕ Name ŕ Create din bara de meniuri pentru a deschidecaseta de dialog Create Names. se includ celulele al caror conţinut urmează a fi folosit ca nume. în caseta de text Create name in . chiar dacă textul nu este o etichetă de coloană sau de linie. oriunde în interiorul agendei de lucru. se efectuează click pe butonul OK pentru a aplica numele. numele îndeplineşte un rol de navigare. se selectează domeniul de celule ce urmează a fi denumit.folosind caseta de dialog Create Names – se poate atribui un nume unei celule din textul existent într-o celula.

se selectează celula care conţine formula ce se doreşte a fi copiată. Se eliberează butonul de mouse şi astfel formula va fi copiată şi în celulele selectate. se selectează celulele care conţin întregul tabel. cruce mică neagr㠔 se va obţine această formă când mouse-ul se deplasează spre indicatorul de celula (colţul jos-dreapta = pătrat min negru . se poate include şi celula vidă care va conţine totalul. deplasare şi copiere. dintr-un singur pas folosind butonul AutoSum ( ĺ-însumare automată) de pe bara de instrumente Standard.instrument de umplere).C    ompletarea formulelor este operaţia prin care trebuie să se utilizeze facilitaţile Excel pentru copierea conţinutului unei celule ce reprezintă formule de calcul. dar calculele se referă la celule corespunzătoare unor rânduri sau coloane. Această operaţie se utilizează şi când celula conţine numere sau text.8 mm) reprezintă diferenţa între operaţiile de selectare. şi anume : cruce mare ” în această formă se poate utiliza pentru activarea sau selecţia celulelor . În timpul lucrului în Excel. se selectează două celule suplimentare. Se deplasează indicatorul de mouse în direcţia instrumentului de umplere până când indicatorul capătă forma indicatorului de umplere (cruce mică neagră). După cum se va vedea din imaginea următoare. Pentru completarea unei formule (este o operaţie de copiere). Indicatorul de mouse (cursorul) va lua mai multe forme în timpul deplasării într-o foaie de calcul. şi în alte celule vecine. Totalul se va plasa în ultima celulă vidă selectată. când indicatorul are această formă. se efectuează click pe butonul AutoSum. Însumarea pe rânduri şi pe coloane este o metodă de creare a totalurilor pe rânduri şi pe coloane. utilizatorul trebuie să urmarească frecvent forma indicatorului. forma ce se utilizează pentru a comunica utilizatorului că este permisă operaţia de completare. După aceea. Se apasă butonul de mouse şi se trage de indicatorul de completare pentru a selecta celulele unde se doreşte copierea formulei. De exemplu. se poate utiliza mouse-ul pentrudeplasarea celulei (copierea conţinutului celulei în altă celulă-mutarea celulei) . Acesta apelează funcţia SUM. săgeat㠔 această formă se va obţine când se deplasează spre marginea unei celule active. Excel va insera în celula vidă o formulă de calcul (indiferent dacă acestă celulă a fost selectată sau nu) şi va calcula totalul. dacă există un tabel de numere şi se doreşte realizarea totalurilor valorilor pe fiecare rând şi pe fiecare coloană. Operaţia de completare este un fel de operaţie de Ť copiere ť. Dacă se doreşte inserţia unui rând alb înaintea totalurilor. pentru tabelul ce conţine numere . O deplasare de mouse egală cu a 32-a parte dintr-un inch (aproximativ 0.

programul Excel va desena fiecare adresă de celulă sau adresă de domeniu într-oculoare diferită şi va amplasa o margine de aceeaşi culoare în jurul celulei sau a domeniului.m. sau poate edita formula existentă. ş. iar în celula I16 se va crea celula formula =SUM(B16:H16). La efectuarea unui dublu click pe o formulă pentru a o deschide în vederea editării.în domeniul B4:G14.a. Modificarea formulelor (revizuire/actualizare) poate interveni în diverse situaţii : ˇ ˇ s-a introdus o formulă incorectă . Deliberat. de asemenea celule vide. încelula I5 se va crea formula =SUM(B5:H5).. au fost adăugate date noi şi este necesară modificarea formulei pentru reflectarea datelor noi introduse. coloana H este cu celule vide. U tilizatorul se poate deplasa în celula care conţine formula şi să creeze o nouă formulă. iar rândul15 conţine. Prin utilizarea butonului AutoSum calculul totalurilor în coloana I şi în rândul 16 se va realiza automat şi imediat. Marginea are numele de . scriind formula corectă. automat în celula I4 se va crea formula =SUM(B4:H4).d.

se Ť apucă ť marginea identificatorului de domeniu şi se deplasează în celula corespunzătoare. se selectează întreaga referinţă şi . Pentru a folosi identificatorul de domeniu. utilizatorul poate folosi tastatura. două puncte Ť : ť şi ultima celulă din domeniu (celălalt colţ diagonal). referinţa este construită lexical din prima celulă din domeniu (un colţ). Dacă referinţa care se doreşte a fi modificată este un domeniu de celule. se selectează referinţa din formulă şi apoi fie seefectuează click pe celula cu care se doreşte a se face înlocuirea. se apasă pe <CR> sau se execută click pe butonul Enter. Pentru a modifica această referinţa într-o formulă. Observaţie. Dacă este necesară includerea în domeniu a unui număr mai mare sau mai mic de celule. Dacă se doreştemodificarea unor referinţe. dacă este considerat întregul tabel . O altă modalitate este aceea de a selecta celula care conţine formula şi apoi se selectează bara de formule unde se face click pe ea. vom avea B16:H16. fie identificatorul de domeniu. Pentru a folosi tastatura.se trage de instrumentul de selecţie situat în partea de jos a indentificatorului de domeniu pentru a extinde sau pentru a reduce selecţia. adică în cazul de mai sus.identificator de domeniu (Range Finder). fie se tastează adresa celulei de înlocuire. După încheierea editării formulei.

Utilizarea funcţiilor Excel este o facilitate puternică şi performantă a programului Excel. pentru a economisi timp. se recomandă utilizarea referinţelor la alte celule. De asemenea. aceasta trebuie să fie . sau se deplasează şi apoi se extinde identificatorul de domeniu. Să se considere tabelul de numere din exemplul precedent. O funcţie este o formulă predefinită. Se va folosi funcţia AVERAGE (medie) oferită de programul Excel prin butonul Paste Function (fx). prin care utilizatorul economiseşte timp pentru efectuarea unor calcule complexe.apoi se trece în foaia de calcul şi se trage pentru a selecta domeniul de celule pentru noua formulă. în loc de a include toate caluculele care determină rezultatele în aceste celule. Funcţiile sunt formule. deci dacă se apelează o singură funcţie. Utilizarea butonului AutoSum (ĺ) are ca efect apelarea funcţiei SUM. să se înlocuiască cuvântul Ť Total ť cu Ť Media ť şi să se realizeze acţiuni pentru ca pe rândul 16 şi pe coloana I să apară valorile medii ale numelor din tabel. Exerciţiu.

urmat de unul sau mai multe argumente separate prin virgule sau Ť . sociale. Funcţiile sunt proceduri (programe structurate) care calculează un anumit rezultat cu o precizie foarte mare ţinând seama de performanţele actualelor microprocesoare cu care sunt înzeztrarte sisteme de calcul. folosită pentru diverse acţiuni sau . contabilitate. concatenează şiruri de caractere. cuantile. rogramul Excel oferă utilizatorului sute de funcţii (235) care se pot apela pentru a calcula rezultate folosite în finanţe. rădăcina şi trigonometrie) pătratică. etc. ora sau data Math & Trig (matematică Calculează valoarea absolută. creează hiperconexiuni în reţele referinţă) sau documente din INTERNET Database (bază de date) Prelucrează valori dintr-o bază de date (tabel) din Excel Text (text) Converteşte text în majuscule sau minuscule. Statistical (statistică) Calculează medii. ziua din săptamână sau din an. ť şi incluse între paranteze : =Nume_funcţie (<lista-argumente>) De regulă. maxime şi minime. funcţii trigonometrice. Look & Caută şi returnează valori dintr-un Reference (căutare şi domeniu. valoarea uzurii. abateri medii pătratice. funcţia logaritmică. inginerie sau în alte domenii ştiinţifice. etc. După semnul egal urmează numele funcţiei. (17 funcţii) Date & Time (data şi ora) Determină ora curentă. elimină caractere din dreapta sau stânga. funcţia exponenţială. Logical (logic) Evaluează o expresie logică şi returnează o valoare TRUE (adevărat) sau FALSE (fals). etc. economice. etc. rata lunară de rambursare a împrumutului. funcţiile sunt operanţi în expresiile care constituie formula. suma. statistică. matematică. P Categorii de funcţii Excel Categorie Financial (financiare) Exemple Calculează rata dobânzii.precedată de semnul Ť = ť.

funcţii incluse în Office 2000. se foloseşte butonul Paste Function (fx) de pe bara de instrumente Standard care deschide caseta de dialog Paste Function ce oferă lista categoriilor de funcţii (Function category) şi lista numelor de funcţii din categoria selectată (Function name). Lista categoriilor de funcţii include categoria funcţiilor cel mai recent utilizate (Most Recently Used) şi categoria tuturor funcţiilor (All). dar trebuie instalate separat din Analysis Toolpack Observaţie. nu este necesară memorarea tuturor funcţiilor dintr-o categorie. Daca trebuie să se apeleze o funcţie mai rar folosită. Evident. Este posibilă accesarea tuturor funcţiilor prin utilizarea paletei de formule (Formula Palette). referitoare la starea unei celule. a unui obiect sau mediu în ansamblu Calcule inginereşti.Information (informaţie) Engineering (inginerie) pentru formatare (condiţionată) Returnează informaţii din programul Excel sau Windows. Caseta de dialogPaste Function se poate deschide şi prin comanda Insert ŕ Function. . dar utilizatorul trebuie să se informeze despre existenţa acestor funcţii şi să cunoască funcţiile de bază şi să aibă suficiente informaţii despre alte funcţii pentru a le putea apela atunci când este nevoie.

type). utilizatorul urmănd să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte oportunitatea accesării unor funcţii în cadrul aplicaţiei la care lucrează. Apelul funcţiei se va face sub următoarea formă : FV(rate . . pv (present value) – de tip number . utilizatorul trebuie să cunoască rezultatul returnat (întors) de funcţie. plată . ce argumente trebuie sa aibă funcţia (tipul şi semnificaţia lor) şimodul de apelare al funcţiei. după efectuarea tuturor plăţilor. nper . pmt .Înainte de a apela o funcţie. ˇ type – de tip number . De exemplu. nper (number of periods) – de tip number . Prin regimul de asistenţă (Help) programul Excel oferă toate aceste aspecte pentru fiecare funcţie. sumă platită periodic ca rată la împrumut . dacă se doreşte valoarea unui împrumut sau a unei investiţii într-un moment de timp viitor. număr de perioade (număr de luni. utilizatorul trebuie să cunoască faptul că există în categoria funcţiilor financiare (Financial) funcţia FV (future value . pv . valoarea actuală . tip având valoarea 1 sau 0. valoare viitoare) ce se apelează cu argumentele : ˇ ˇ ˇ ˇ rate – de tip number . valoarea iniţială a unui împrumut . rata dobânzii la împrumut . zile sau alte unităţi) . ani. pmt (payment) – de tip number .

Când se lucrează cu funcţii financiare.Observaţie. trebuie verificat dacă toate argumentele unei .

INT. ROMAN. ATANH. LN. BETADIST. RATE. SLOPE. IRR. GAMMAINV. HLOOKUP. SYD. SUMXMY2. DAYS360. PERCENTILE. FORECAST. FIXED. TIME. STDEVPA. MONTH. INTERCEPT. TRANSPOSE. NOW. FLOOR. NORMSINV. VARA. INDEX. AVERAGE. NORMSDIST. ˇ Math & Trig – ABS. PROB. SIGN. DVAR. SMALL. ˇ Statistical – AVEDEV. SIN. MINUTE.MEDIAN. DAY. COUNTIF. TAN. PV. MMULT. STEYX. COSH. PMT. FISHER. ˇ Date & Time – DATE. AVERAGEA. COMBIN. FISHERINV. TINV. COUNTA. POISSON. T. RADIANS. DPRODUCT. BINOMDIST. ATAN. AREAS. ROUNDDOWN. EXACT. CORREL. LEFT. HYPGEOMDIST. ODD. MID. SQRT. SERCH. ISPMT. QUARTILE. FTEST. SUMPRODUCT. LINEST. LOGNORMDIST. CRITBINOM. LARGE. GAMMALN. DOLLAR. WEIBULL. TREAD. CHOOSE. KURT. PROPER. LOG. POWER. MDETERM. . DCOUNT. SUBTOTAL. COLUMN. REPT. FACT. GETPIVOTDATA. DSUM. DDB. DEVSQ. OFFSET. EPONDIST. STANDARDIZE. DGET. REPLACE. SUMX2PY2. CODE. DMAX.funcţii sunt bazate pe aceeaşi perioadă de timp : o zi. NEGBINOMDIST. ATAN2. CHITEST. DSTDEV. VAR. RAND. CHIDIST. ROW. GEOMEAN. EXP. VLOOKUP . ROWS. MIRR. PERCENTRANK. FIND. HARMEAN. FREQUENCY. HYPERLINK. VARP. MEXA. PERSON. SLN. SECOND. ZTEST . DMIN. MOD. WEEKDAY. GAMMADIST. NPV. o lună sau un an. SUBSTITUTE. STDEVP.TRUNC . CLEAN. LOOKUP. CONCATENATE. CHIINV. DCOUNTA. NORMINV. LOGINV. ACOSH. LOGEST. MINA. RSQ. IPM. LOWER. ACOS. DEGREES. SUMIF. STDEV. COLUMNS. SKEW. ROUND. TDIST. DATEVALUE. FDIST. CONFIDENCE. COVAR. MODE. ˇ Text – CHAR. VDB . SUMSQ. TRIMMEAN. HOUR. DVARP . YEAR . COUNT. NPER. ROUNDUP. TTEST. Numele funcţiilor oferite de programul Excel pe categorii de funcţii sunt : ˇ Financial – DB. SINH. TIMEVALUE. LEN. PPMT. RANK. TANH. GROWTH. LOG10. EVEN. MATH. ˇ Database – DAVERAGE. TODAY. VARPA. PRODUCT. FINV. SUMX2MY2. FV.PERMUT. COUNTBLANK. COS. CEILING. NORMDIST. PI. STDEVA. MINVERSE. ASINH. ˇ Look & Reference – ADDRESS. MAX. SUM. INDIRECT. RIGHT. BETAINV. ASIN. MIN.

…. TRUE .…. TRIM. NOT. ISTEXT. xn .…. … . TYPE. val2. ISNOTEXT.…. ISERR. ISNA. xn) Dispersia estimată a valorilor x1. x2.…. xn) Produsul arimetic al numerelor p = x1 x2 … xn MIN (x1. x2. xn) REZULTAT – DESCRIERE Media aritmetică a numerelor m = (x1+ x2 + … + xn) / n SUM(x1. x2.14159265358979 RAND() Număr aleator uniform în intervalul (0. x2. valn) Numărul elementelor ce conţin valori numerice COUNTA (val1. Tabelul funcţiilor Excel utilizate mai frecvent în aplicaţii FUNCŢIA AVERAGE (x1. x2. ISBLANK. Information – CELL.TEXT. TYPE.…. ˇ ˇ Logical – AND. x2.…. x2. VALUE . x2. UPPER. xn (radăcina pătrată a dispersiei estimate) VARP(x1. xn D= (xi – m)2/(n-1). xn) Maximul dintre numerele x1.n) Rotunjeşte valoarea numărului x la n zecimale PI() Valoarea numărului  = 3. xn MAX (x1.n) Partea întreagă inferioară sau superioră a numărului x SQRT(x) Radăcina pătratică a numărului x ROUND(x. IF. INFO. ISLOGICAL. FALSE. xn) Dispersia calculată a valorilor x1.….….…. x2. x2. xn) Minimul dintre numerele x1. val2.….…. ISERROR.1) VAR(x1. ISNUMBER. x2. xn) Deviaţia standard estimată a valorilor x1.…. … . N. xn COUNT (val1. ERROR. OR. Numărul elementelor nevide valn) ABS (x) Valoarea absolută (modulul) numărului x INT(x) Partea întreagă inferioră a numărului x FLOOR (x. x2. unde m este media aritmetică a valorilor STDEV(x1. ISREF. x2. xn) Suma aritmetică a numerelor s = x1+ x2 + … + xn PRODUCT(x1. NA.

x2. x2. valoarea returnată de funcţie este conţinutul celulei din linia i şi coloana k a regiunii CHOOSE(i. Datele din această coloană sunt aşezate în ordine crescătoare.e) MOD(a. atunci funcţia IF returnează valoarea specificată prinexp1. exp2) D= (xi – m)2 /n. altfel este FALSE Negaţia expresiei exp.…. expn) NOT(exp) TRUE() FALSE() FUNCŢIA IF(exp. Data calendaristică curentă Data şi ora calendaristică curentă Căutare verticală. expn . altfel este FALSE Disjuncţia expresiilor logice exp1.b) AND(exp1.…. Valoarea returnată este TRUE dacă fiecare expresie este TRUE. Se localizează primul element al coloanei care este mai mare sau egal cu elementul căutat. altfel este FALSE Valoarea returnată este constanta logică TRUE Valoarea returnată este FALSE . exp1. Dacă valoarea expresieiexp este TRUE. … . x1. unde m este media aritmetică a valorilor Deviaţia standard calculată a valorilor x1. pe baza valorii unui indice i. întotdeauna REZULTAT – DESCRIERE Se evaluează valoarea expresiei logice exp. k) . expn . exp2. Selectarea unei valori dintr-o listă de valori. … . exp2. Valoarea returnată este TRUE dacă cel puţin o expresie este TRUE.STDEVP(x1. … . Se caută o valoare în prima coloană a unei regiuni de date. reg. Dacă elementul localizat este în linia i. xn) TODAY() NOW() VLOOKUP(val. Valoarea returnată este TRUE dacă expresia este FALSE. exp2. x2. altfel returnează valoarea specificată prin exp2 Instrucţiune de ramificaţie multiplă. exp2. xn (radăcina pătrată a dispersiei calculate) Puterea be Modulo – restul împărţirii numerelor întregi a : b Conjuncţia expresiiloe logice exp1.…. … . xn) POWER(b. expn) OR(exp1.

Căutare orizontală. Datele din această linie sunt aşezate în ordine crescătoare. cu excepţia spaţiului care desparte cuvintele Transformă toate literele mari din şirul s în litere mici Transformă toate literele mici din LOWER(s) UPPER(s) . Prima linie are numărul de ordine 1.n) RIGHT(s. Obţinerea unei referinţe la o celulă sau la o regiune de celule de dimensiune specificată (i=înălţime. Celula pentru care se generează noua referinţă este deplasată faţă de celula de bază cu lin linii şi col coloane date de tip TEXT Codul ASCII al primului caracter din şirul de caractere s (şirul de caractere s va fi delimitat de ghilimele) Caracterul al carui cod ASCII este numărul întreg n Valoarea numerică a şirului de caractere s Numarul de caractere din şirul de caractere s Primele n caractere din şirul de caractere s Ultimele n caractere din şirul de caractere s REZULTAT – DESCRIERE Returnează n2 caractere din şirul de caractere s începând cu poziţia n1 Un şir de caractere obţinut prin repetarea de n ori a şirului de caracteres Un şir de caractere obţinut prin eliminarea tuturor spaţiilor. l=lăţime). col. reg. Se caută o valoare în prima linie a unei regiuni de date.n) FUNCŢIA MID(s. i.n1. lin.n) TRIM(s) de date. valoarea returnată de funcţie este conţinutul celulei din coloana i şi linia k a regiunii de date. Argumentul bazareprezintă o referinţă la o celulă faţă de care se determină noua referinţă. k) OFSET(baza.HLOOKUP(val. l) Funcţii CODE(s) pentru CHAR(n) VALUE(s) LEN(s) LEFT(s . Se localizează primul element al liniei care este mai mare sau egal cu elementul căutat. Dacă elementul localizat este în coloana i.n2) REPT (s. Prima coloană are numărul de ordine 1.

col. pmt = suma plătită ca rată la împrumut. pmt. …. nper. pv. type) RATE(nper. fv. zile sau alte unităţi de timp necesare pentru un împrumut Payment-Suma plătită periodic ca rată la împrumut Present value – Valoarea actuală a unui împrumut Rate – Rata dobânzii la un împrumut procesarea bazelor de date Returnează media aritmetică a valorilor din coloana col a bazei de date db care verifică criteriul crit. pv.pv = valoarea actuală a împrumutului. type) PV(rate. pv. type = 1 sau 0 după cum plata se face la începutul perioadei sau la sfârşitul peroadei Number of periods .s2.nper = numărul de perioade. ani. nper.crit) . quess) Funcţii pentru DAVERAGE(db.şirul s în litere mari Un şir de caractere în care prima literă a fiecărui cuvânt este transformată în literă mare CONCATENATE(s1.type. type) Valoarea viitoare (Future value) a unui împrumut într-un moment de timp viitor.n1. pmt.crit) FUNCTIA DCOUNT(db. după efectuarea tuturor plăţilor.s2.s2. sn REPLACE(s1. …. nper. pmt.n2) Şirul de caractere obţinut prin înlocuirea în şirul s1 a n2 caractere începând din poziţia n1 cu şirul de caractere s2 Functii financiare în Excel PROPER(s) FV(rate.col. pmt. unde db = referinţă la o regiune (domeniu) de celule care conţine baza de date. Un şir de caractere obţinut prin sn ) concatenarea şirurilor s1.Numărul de luni. col = referinţă la un nume de câmp al bazei de date ( o celulă din prima linie a bazei de date) prin care se accesează coloana utilizată de funcţie. unde rate = rata dobânzii. crit = referinţă la o regiune de celule care specifică criteriul utilizat (tabelul de condiţii) REZULTAT – DESCRIERE Returnează numărul celulelor cu valori numerice din coloana col a bazei de NPER(rate. fv. fv. fv. type) PMT(rate. pv.

col.….col. funcţia va determina numărul tuturor celulelor bazei de date care verifică criteriul Returnează numărul celulelor nevide din coloana col a bazei de datedb care verifică citeriul crit Returnează conţinutul unei singure celule din baza de date db.…. xn este D= (xi – m)2/n.col.DCOUNTA(db. se va returna valoarea de eroare #VALUE !. Dacă x1. Argumentul col este opţional. unde m este media aritmetică a valorilor Returnează dispersia calculată a valorilor din coloana col a bazei de date db care verifică criteriul crit.col. x2. unde m este media aritmetică a valorilor Returnează deviaţia standard estimată (rădăcina pătrată a dispersiei estimate) a valorilor din coloana col a bazei de date db care verifică criteriul crit Returneaza deviatia standard calculata (radacina patrata a dispersiei calculate) a valorilor din . x2. dispersia estimată a valorilor x1.crit) DVAR(db.crit) DSTDEV(db.crit) DGET(db. Dacă nici un articol nu verifică criteriul. xn sunt aceste valori. se va returna #NUM ! Returnează valoarea maximă a numerelor din coloana col a bazei de date db care verifică criteriul crit Returnează valoarea minimă a numerelor din coloana col a bazei de date db care verifică criteriul crit Returnează produsul valorilor din coloana col a bazei de date db care verifică criteriul crit Returnează dispersia estimată a valorilor din coloana col a bazei de date db care verifică criteriul crit.col.crit) DMAX(db. x2. xn sunt aceste valori. dispersia calculata a valorilor x1. xn este D= (xi – m)2/(n-1). iar dacă mai multe articole verifică criteriul.….….crit) date db care verifică citeriul crit.col.crit) DPRODUCT(db. Dacă acest argument este omis.col.crit) DMIN(db.crit) DVARP(db.crit) DSTDEVP(db. Dacă x1.col.col. x2. Celula este situată în coloana col şi verifică criteriul crit.

crit) coloana col a bazei de date db care verifica criteriul crit Returnează suma volorilor din coloana col a bazei de date db care verifică citeriul crit Tipul şi numărul argumentelor utilizate în definirea funcţiilor depinde de funcţia respectivă. funcţia PI). în acest caz apelul funcţiei de face sub forma : =Nume_functie() Argumentele pot fi : ˇ constante (valori numerice sau text) .col. Argumentele sunt separate de virgulă sau de Ť . iar unele funcţii nu au argumente (de exemplu. referinţe de regiuni de celule (domenii). ť. ˇ ˇ referinţe de celule .DSUM(db. .

Paleta de formule include o descriere a funcţiei şi una sau mai multe casete de text pentru fiecare argument al funcţiei. deci dindomeniul G12 :G20. deoarece se Ť intuieşte ť argumentul. utilizatorul trebuie să se asigure că celula în care se doreşte afişarea rezultatului. caseta Name aflată în partea stângă a barei de formule (Formula Bar). ori se execută click în caseta Formula Bar şi se tastează Ť = ť şi apoi conţinutul formulei. Dacă funcţia dorită se află în listă. Sunt douămodalităţi. afişând numele ultimei funcţii folosite şi o lista cu cele mai recente funcţii utilizate. Casetele corespunzătoare argumentelor trebuie completate pentru a utiliza funcţia apelată. se selectează celula G21 şi apoi se execută click pe butonul Edit Formula şi apoi se selectează . Pentru unele funcţii care folosesc un singur domeniu de celule apare şi descriere domeniului. se selectează şi astfel programul Excel va scrie funcţia în bara de formule şi în paleta de formule. dacă se execută click în lista derulantă acasetei Function. dacă în foia de calcul (tabel) din imaginea precedentă se doreşte ca în celula G21 să se calculeze media valorilor de pe coloana G. se va transforma în caseta Function (funcţie). ori se execută click pe butonul (=) Edit Formula(editare formulă) din bara de formule pentru a deschide paleta de formule. este activă (selectată).nainte de a introduce o funcţie(formulă). I De exemplu. În ultimul caz.

Dacă selecţia este corectă se confirmă prin efectuarea unui click pe butonul OK. Automat apare primul argument domeniul G12 :G20. În cazul în care se doresc alte argumente. Number 2. în casetele de texte Number 1. Se va deschide paleta de formule. adica sunt functii de . şi anume caseta pentru funcţia AVERAGE aşa cum apare în imaginea următoare. se pot tasta sau introduce alte argumente. rezultatele funcţiei sunt afişate în celula activă. etc. iar funcţia este afişată în bara de formule (Formula Bar). Exista doua tipuri de functii/formule : ˇ Functii obisnuite la care rezultatul va fi returnat doar intr-o celula. în momentul când celula respectivă este activă (selectată). Se poate utiliza butonul Colapse Dialog (Inhibare casetă) Ca în cazul oricărei formule.funcţia AVERAGE din caseta Function.

A4. c) o matrice numerica data sub forma { <linia_1> . b) un nume de domeniu/regiune . m Î {1. Pentru A2 se va selecta zona G4:I6 unde se va stoca matricea rezultat. dupa care se apasa combinatia de taste <CTRL> + <SHIFT> + <CR>. .B. Asemanator se va proceda pentru A3. … An. … 65536} . In celulele domeniului A4 :C6 se introduc elementele matricei A. b) Calculul puterilor unei matrice(se va utiliza functia MMULT). dupa care in bara de formula se tasteaza ‘ =MDETERM(A4 :C6)’ sau se apeleaza functia MDETERM indicandu-se argumentul ce este domeniul in care sunt elementele matricei A. adica sunt functii de tipul f : D1 x D2 x …x Dn ŕ E1 x E2 x … x Em . în acest caz argumentele funcţiei pot fi : a) un domeniu(o regiune) an : bm. se va selecta domeniul A10 :C12 care in final va stoca inversa matricei. apoi se selecteaza celula E4 unde se doreste sa apara rezultatul. EXEMPLE.b Î{A. .<linia_n>}. a) Calculul determinantului si inversei unei matrice(se utilizeaza functiile MDETERM si MINVERSE) Consideram A o matrice 3 x 3 si sa calculam determinantul matricei.tipul f : D1 x D2 x …x Dn ŕ D . apoi se va apela functiaMMULT indicandu-se argumentele A4 :C6. unde a. . <linia_2> . apoi se apeleaza functia MINVERSE cu argumentul A4 :C6. unde <linia_i> este lista elementelor liniei ‘ i’ separate de virgula. ˇ Functii matriceale la care rezultatul va fi returnat intr-o zona de celule(domeniu). … Z} si n. … . dupa care se apasa combinatia de taste <CTRL> + <SHIFT> + <CR>. Pentru calculul inversei.2. respectiv A4 :C6.

208333 -0. Se poate cere afişarea automată în bara de stare a calculului pentru sumă. medie. Efectul apelării funcţiei solicitate se va afişa în bara de stare.81944 0.matricea A 19 3 3 inversa A 0.08333 0 0. a unor valori dintr-un domeniu de celule. etc. Se afişează un meniul local (meniu rapid) ce va permite selectarea funcţiei dorite de utilizator.5 0 -0.19444 -1. Pentru activarea acestei opţiuni se selectează regiunea (domeniul) de celule care urmează a fi verificate şi se efectuează click cu butonul drept pe bara de stare.527778 0 2 0 7 8 3 det(A) 72 A*A 382 87 66 A*A*A 7720 1848 1344 0 8 0 3136 824 552 0 4 0 154 61 30 Opţiunea AutoCalculate (calcul automat) oferită de programul Excel permite efectuarea anumitor verificări referitoare la conţinutul unor celule (ce conţin constante sau valori ca rezultat al unei funcţii sau formule).083333 0. .

Formulele şi funcţiile utilizate într-o foaie de calcul fac referinţe la diferite celule sau domenii de celule. Uneltele din această bară trebuie utilizate numai după ce a fost selectată celula corespunzătoare. Prin comanda Tools ŕ Auditing se deschide unmeniul din care se alege comanda Show Auditing Toolbar (afişarea barei de unelte pentru verificare). adică ascendenţii celulei . Programul Excel oferă utilizatorului diferite mijloace grafice destinate verificării interdependenţei celulelor. astfel că urmărirea lor poate fi anevoioasă. se indică acele celule. Aceste referinţe pot fi destul de complicate pentru unele foi de calcul complexe. Aceste mijloace pot fi utilizate cel mai simplu prin afişarea pe ecran a barei de unelte (Auditing Toolbar) care este destinată verificării (Auditing) formulelor şi funcţiilor. la care formula sau funcţia din celula activă face referinţe (celulele precedente. Comenzile (uneltele) acestei bare sunt : ˇ Trace Precedents – celula actuală va fi legată cu săgeţi (de culoare albastră) de celulele precedente (folosite la determinarea conţinutului celulei active) .

ˇ Clear Validation Circles – ştergerea cercurilor de validare . Circle Invalid Data – încercuirea datelor invalide (în context cu comanda de validare a datelor) . ˇ ˇ New Comment ” ataşarea unui comentariu celulei active . Trace Dependents ” indicarea acelor celule care utilizează informaţia din celula activă (celulele care depind de celula activă. ˇ ˇ ˇ ˇ Remove Precedent Arrows – ştergerea săgeţilor care indică celulele ascendente de nivel cel mai înalt pentru celula activă . comanda poate fi utilizată dacă celula activă conţine o valoare ce indică oeroare . adică descendenţii) . ˇ Trace Error – indicarea celulei sau celulelor care cauzează eroarea în celula activă . .ştergerea săgeţilor care indică celulele descendente de nivel cel mai înalt pentru celula activă . Remove All Arrows – ştergerea tuturor săgeţilor de indicare a interdependenţelor .active) . Remove Depentent Arrows .

este incomod să se repete introducerea unor formule în mai multe celule. Faţă de metodele fundamentale de copiere în Office 2000. schimbându-se doar coordonatele(referinţele) unor coloane sau linii. Dacă o foaie de calcul este mai complexă (volum mare de date şi calcule complexe). utilizatorul va detecta câteva diferenţe la copierea şi deplasarea celulelor şi a domeniilor de celuleîn Excel : ˇ dacă se inserează celulele deasupra unor date existente. De exemplu. aceste date vor fi suprascrise. ar trebui să se introduca acelaşi tip de formulă de mai multe ori. programul Excel a introdus referinţe de celule absolute şi relative. dacă trebuie să se realizeze suma valorilor pe mai multe linii sau pe mai multe coloane. text) sau formule (apeluri de funcţii şi expresii).numere.Referinţe absolute şi relative de celule Operaţia fundamentală de copiere a celulelor în Excel este o operaţie mai specială ţinând seama că o celulă poate conţine valori de date (constante . Pentru a fi un instrument puternic în calculul tabelar. prin .

dar nu este eliminată din foaia de calcul decât în momentul inserării ei în noua locaţie prin apăsarea tastei <CR> sau efectuarea unui click pe butonul Paste . şi a n-a copie . Această metodă este folosită dacă celulele care urmează a fi copiate. Utilizarea facilităţilor de tragere şi aşezare (drag and drop) este eficientă în operaţiile de copiere şi în acest caz. precum şi copierea şi lipirea au efecte diferite în Excel faţă de pachetul Office 2000 . ˇ la decuparea unei celule în Excel. copierea şi lipirea sunt operaţii care se pot repeta . cât şi destinaţia lor. programul Excel va goli memoria Clipboard. aceasta este copiata în memoria Clipboard. nu se pot realiza copii multiple . la apăsareatastei <CR> la sfârşitul unei operaţii de lipire. sunt vizibile pe ecran. datele trebuie inserate imediat. ˇ decuparea şi lipirea. după selectare se foloseşte butonul Copy care are ca efectîncadrarea domeniului cu un dreptunghi cu laturi din linii întrerupte mişcătoare. După selectarea celulelor. altfel decuparea sau copierea sunt anulate . deci se poate folosi butonul Paste pentru a insera prima. apoi interclasarea unor operaţii şi apoi lipirea . este imposibilă copierea. ˇ la decuparea unei selecţii.urmare trebuie să existe suficiente celule vide pentru a se accepta selecţia ce urmează a fi inserată . Dacă se selectează o regiune (domeniu) de celule pentru a fi copiate în alt loc din foaia de calcul. se deplasează mouse-ul ca să indice spre laturile indicatorului de . aceasta poate fi lipită o singură dată. a doua. se apasă <CR> numai la inserarea ultimei copii.

. copierea valorilor s-a realizat obişnuit conform metodei generale oferite de pachetul Office 2000. După cum se poate vedea din exemplele precedente. Translaţia referinţelor este identică cu translaţiacelulei J20 faţă de celula H18 care conţine formula iniţială. Aceste efecte sunt rezultatul modificării automate a referinţelor de celule din formula continută în H18. în final în celula J20 se va obţine valoarea 0. cu excepţia instrumentului de completare (unde indicatorul de mouse se va transforma într-o săgeată). Acest tip de referinţă se numeşte referinţă relativă. care permite opţiunea între deplasarea (mutarea) şi copierea celulelor. In cazul în care este vorba de copierea unei formule dintr-o celulă în alta. programul Excel modifică automat fiecare referinţă de celula din formulă. La eliberarea butonului de mouse. Se poate observa din imaginea de mai jos că referinţele au fost translatate. Se menţine apăsat butonul drept şi se trage de celule în noile lor locaţii. Indiferent de modalitatea de copiere. se va deschide un meniu rapid. Evident. Exemplu demonstrativ. iar formula afişată în bara de formule va fi=SUM(E20 :I20). în celula J20 se obţine valoarea 0 deoarece domeniul E20 :I20 este vid.celulă(domeniu). Să presupunem că celula H18 conţine formula =SUM(C18 :G18) care calculează suma valorilor din domeniul de celule C18 :G18 şi dorim să copiem celula H18 în celula J20.

când se afişează textul Ť #REF ! ť. în procesul de copierea a celulelor care conţin formule. Prin copiere se poate ajungeţi la cazuri în care unele referenţieri de formule devin invalide. referinţele celulelor din formula copiată sunt translatate în funcţie de poziţia destinaţiei faţă de celula copiată.Vom selecta celula H18 şi o vom edita (se execută click dublu pe ea sau click simplu pe ea şi apoi click simplu în bara de formule) prin trecerea la fiecare referinţă de celulă. iar în bara de formule va fi afişată formula nemodificată. În exemplul următor (imaginea următoare) vom ilustra procesul de referenţiere absolută a celulelor unei formule. . După aceasta editare se apasă tasta <CR> şi astfel rezultatul în celula H18 va fi acelaşi ca cel anterior. rezultatul obţinut în celula J20 va fi identic cu valoarea din H18. când se apasă tasta <F4> care face ca în faţa literei de celulă şi în faţa numărului liniei să apară simbolul Ť $ ť ( sau se va tasta efectiv simbolul Ť $ ť). Dacă se repetă procesul anterior de copiere a formulei H18 în celula J20.Prin urmare.

… 19 ( se . recomandă utilizarea seriilor de valori . Exercitiu. iar componenta care nu este precedată de simbolul Ť $ ť este o referinţă relativă. Folosind referinţe mixte. celulele originale. În celula B2 vom introduce (edita)formula Ť =$A2*B$1 ť. iar în domeniul B1 : M12 aceleaşi valori. . 2. Edit ŕ Fill ŕ Series). În domeniul de celule A2 :A19 vom introduce în ordine numerele 1. după care vom selecta celula B2 şi executăm Copy. În acest caz. vom genera un tabel al înmulţirii numerelor (Tabla înmulţirii) .În acest caz s-a utilizat referenţierea absolută. Vom selecta domeniul întreg B2 : M12 şi executăm lipirea (Paste) şi asfel se va genera tabelul înmulţirii (Tabla înmulţirii) din imaginea care urmează. componenta în faţa căreia este plasat simbolul Ť$ť este o referinţă absolută . fără nici o translatare. formula copiată referenţiază (accesează). Există posibilitatea utilizării şi a referinţelor mixte.

5 Tabelarea funcţiilor (Table) Definiţie. Tabelarea unei funcţii de una sau mai multe variabile reprezintă generarea valorilor funcţiei ( f(x) sau f(x. Fiind definită o funcţie de o singură variabilă y=f(x).y) ) pentru valori ale argumentelor care parcurg un domeniu de valori x Î D sau (x. Programul Excel oferă utilizatorului comanda Table pentru generarea valorilor unei funcţii.y) Î D1 x D2. se poate genera fie un tabel orizontal.4. comanda fiind selectată prin opţiunea Data ŕ Table. Aceste tabele vor avea următorul format : ˇ la un tabel unidimensional orizontal formula (sau referinţa la o formulă) este situată în linia . fie un tabel vertical.

xn. şi anume x1. în celula care este deasupra primei valori calculate. de exemplu. . … n}. y2. care va afişa fereastra de dialog Table. Din meniul Data se alege comanda Table. apoi se execută click pe celula care conţine valoarea de început a argumentului. iar în celula B2 formula. de exemplu în celula din stânga primei valori calculate . x2. x1 x2 … xn =f(x) y1 y2 … yn Pentru tabelarea unei functii de o singură variabilă. referinţa la celulă (sau numele celulei) care conţine formula Ť =f(x) ť precum şi celulele care vor conţine valorile funcţiei.În celula B1 introducem valoarea 1. Pentru aceasta se execută click în caseta corespunzătoare. … yn folosind relaţiile yi = f(xi). Dacă x este o celulă care conţine argumentul iniţial ( de pornire al funcţiei). De exemplu.care conţine valorile calculate. unde i Î { 1. Se selectează regiunea dreptungiulară care conţine valorile argumentului . utilizatorul trebuie să definească o formulă Ť =f(x) ť şi un şir de valori ale argumentului. trebuie completată caseta Column input cell. x Î{1. ”. … . Programul Excel va înlocui succesiv valorile xi în x şi va calcula valorile y1. . Pentru un tabel vertical. iar pentru un tabel orizontal trebuie completată caseta Row input cell. astfel se va realiza o referinţă.19). să tabelăm funcţia f(x)=x*sin(x). . =f(x) x1 y1 x2 y2 … … xn yn ˇ la un tabel unidimensional vertical formula ( sau referinţa la o formulă) este situată în coloana care va conţine valorile calculate.

În domeniul A4 :A22 introducem valorile folosind Edit ŕ Fill ŕ Series.2 … … … … … ym Z1.m … zn.1 y2 z1. Se execută comanda Data ŕ Table ce determină apariţia casetei de dialog Table în care se realizează click în caseta Column input cell.y) x1 x2 … xn y1 z1. apoi în celula B4 indroducem formula Ť =B1*SIN(B1) ť sau Ť =A4*SIN(A4) ť .2 z2. după care se selectează regiunea de celule A4 :B22. apoi click pe celula B1 sau A4 care conţin valoarea iniţială a argumentului. şi astfel se realizează tabelarea funcţiei considerate. Se execută click pe butonul OK.y).1 … zn. Fiind definita o funcţie de două variabile z=f(x.m . se poate genera un tabel bidimensional de forma următoare : =f(x.1 z2.2 … zn.m z2.

ym . apoi comanda Paste Special care deschide o fereastră de dialog din care se selectează butonul Values. Dacă x şi y sunt două celule ale foii de calcul care conţin argumentele iniţiale ale funcţiei. Pentru acest lucru se selectează regiunea de celule ce conţin formulele matriciale şi din meniul Edit se selectează Copy. {=TABLE(B2. În final se acţionează butonul OK. … . x2 .Pentru tabelarea funcţiei de două variabile. Celulele care conţin formule matriceale nu pot fi editate individual.y) ť şi două şiruri de valori corespunzătoare argumentelor x1 . Celulele generate cu ajutorul comenzii Table vor conţine anumite construcţii speciale ale programului Excel. xn şi y1 . j Î { 1. … n}. numite Ť formule matriceale ť şi vor fi incluse într-o pereche de acolade. Este nevoie de convertirea lor în valori ordinare pentru a fi editate. după care se vor calcula valorile z1 . z2 . Exemple de formule matriceale:{=TABLE(. y2 . precum şi celulele care vor conţine valorile funcţiei . {=TABLE(B1. . … m}. formulă) este situată în colţul stânga-sus al tabelului bidimensional.B1)}. … . ˇ din meniul Data se alege comanda Table care afişează caseta de dialog unde în linia Row input cell se va tasta sau se va indica cu mouse-ul referinţa la celula care conţine un argument al funcţiei . yj). programul Excel va înlocui succesiv valorile xi în x şi valorile yj în y.B1)}. Formula (sau referinţa la rezultatul livrat de o . în linia Column input cell se va tasta sau se va indica cu mouse-ul referinţa care conţine celălalt argument al funcţiei .y) ť . ˇ prin acţionarea butonului OK operaţia de tabelare este realizată. zm folosind relaţiile zij = f (xi . se va defini o formulă Ť =f(x. celula (sau numele celulei) care contine formula Ť=f(x. Observatie.)}. . Etapele pentru tabelarea funcţiei de două variabile sunt următoarele : ˇ se selectează regiunea dreptunghiulară care conţine volorile argumentelor. i Î { 1. … .

.

ca şi la exemplul precedent. Dobânda).400. Vom crea o foaie de calcul în care memorăm în celula B1 o valoare pentru o sumă oarecare (26. Pentru generarea unui tabel cu sumele obţinute la cele trei bănci corespunzătoare unor depuneri (de exemplu. de exemplu de 40%. trebuie ca în celula A6 să scriem formula Ť =B3 ť. După acţionarea butonului OK generarea tabelului cu rezultate va apărea în regiunea de celule B7 :D16.000 lei) ce se va depune la o bancă ce are o dobândă anuală .000. 35%. Celulele regiunii B6:D6 conţin dobânzile aplicate la cele trei bănci. valoare ce se va memora în celula B2. pentru realizarea operaţiei de tabelare.000. 37%). Calculul unor sume(capitaluri) obţinute după un an în urma depunerii la diverse bănci având diferite dobânzi anuale de aplicare (30%. . Analog. Valoarea returnată de formulă este 36.Exemplu. se selectează regiunea de celule A6 :D16 şi se acţionează Data ŕ Table pentru a se introduce referinţele Row input cell şi Column input cell la fel ca şi în exemplul precedent.y = Suma. adică o referinţă la rezultatul returnat de funcţia de două variabile (x. În celula B3 trebuie să se scrie formula de calcul : Ť =B1+B1*B2 ť prin care se realizează suma obţinută după un an în urma depunerii la bancă. 10 sume depuse la cele trei banci). iar celulele din regiunea A7:A16 conţin valorile sumelor depuse la bănci.

Vom nota cele patru măsurători prin x1. Se cere ca zilnic. xn) pentru un set de valori ale argumentelor x1 . unde m este media aritmetică a valorilor. Prin . Dacă x1. . x2.… xn este D= ĺ(xi – m)2/(n-1). fiecare scenariu având ataşat un nume distinct. unde .… xn).… xn sunt aceste valori. Pentru generarea unor scenarii. x2. scenariu pe care îl vom numi Ť ziua1 ť. Pentru o funcţie de n variabile (argumente) se pot ataşa mai multe scenarii. dispersia estimată a . … . Deviaţia standard estimată (rădăcina pătrată a dispersiei estimate) corespunzătoare celor 4 valori se calculează în celula B7 prin introducerea formulei Ť =STDEV(B2 :B5) ť. x2. x4. Într-o foaie de calcul vom memora în celulele B2 :B5 valorile parametrului măsurate în prima zi.) în diverse locuri. să se calculezedeviaţia standard estimată (rădăcina pătrată a dispersiei estimate) corespunzatoare celor 4 valori. urmare. x3. să presupunem că zilnic. x2. trebuie să se calculeze valori ale funcţiei de n varibile f(x1. x2 . x2 .Scenarii (Tabelarea unei funcţii de mai multe variabile) Definiţie. etc. presiunea. xn. Un scenariu reprezintă o foaie de calcul ce conţine valoarea unei funcţii de mai multe variabile y = f(x1 . … . în cadrul unui proces tehnologic trebuie să se măsoare valoarea unui parametru (de exemplu. valorilor x1. Exemplu.temperatura. de exemplu la 4 aparate de măsură.

Gestionarea (crearea. opţional comentariu (Comment) şi opţiuni de protecţie (Protection). ˇ în fereastra de dialog Scenario Manager se acţionează butonul Add (adăugare scenariu) prin care se cere crearea unui nou scenariu . dacă este activată opţiunea Prevent chages. scenariul generat este protejat la ştergere şi la editare (în acest caz şi foaia de calcul trebuie să fie protejată prin Tools ŕ Protect Sheet) . Edit. Merge. se utilizează meniul Tools pentru a selecta comanda Tools ŕ Scenarios . în final.se va ţine apăsată tasta <Ctrl> . pentru desemnarea celulelor neadiacente cu mouse-ul – in timpul selectării celulelor.Pentru crearea mai multor scenarii (în esenţă. afişarea. Summary) cu ajutorul cărora se pot realiza prelucrări asupra scenariilor . zona de celule care intră în calcul (Changing cells). se selectează Tools ŕ Scenarios care determină deschiderea ferestrei de dialog Scenario Manager. Delete. se afişeaza fereastra de dialog Add Scenario în care utilizatorul trebuie să indice un nume pentru scenariu (Scenario name). editarea) scenariilor se face prin următoarele acţiuni : ˇ după ce în foaia de calcul s-a memorat un set de valori (de exemplu. se acţioneaza butonul OK prin care se va afişa fereastra de dialog Scenario Values .în linia Changing cells se tastează sau se indică cu mouse-ul referinţa la celulele care conţin valorile ce vor intra în calculul care se evalueaza . Close. în celula B7). Add. . în regiunea B2 :B5) şi s-a introdus într-o celulă formula pentru calculul corespunzător (de exemplu. se va deschide ferestra de dialog Scenario Manager care oferă mai multe butoane (Show. acest scop îl are comanda Scenarios).

se va acţionabutonul OK care determină revenirea la fereastra principală Scenario Manager. în final.ˇ fereasta de dialog Scenario Values oferă specificarea valorilor corespunzătoare celulelor care trebuie să se modifice şi care reprezintă argumentele funcţiei (formulei) care se evaluează . în liniile corespunzătoare se vor introduce noile valori ale argumentelor. sau se va acţiona butonul Add pentru a se afişa fereastra de dialog Add Scenario pentru crearea unui nou scenariu . Fereastra principală pentru gestionarea scenariilor Scenario Manager oferă 7 butoane care au . numărul maxim de argumente fiind 32 .

se va genera un tabel pivot ce conţine şi un control de tip listă ascunsă . se pot crea două tipuri de rapoarte. în zona destinată comentariilor . acest lucru se face dacă agenda de lucru este partajată între mai multi utilizatori . sumarul scenariilor şi un tabel pivotcorespunzător scenariilor . dacă se validează butonul Scenario Pivot Table. ˇ Close – închide ferestra de dialog Scenario Manager . prin acţionarea butonului Merge se afişeaza ferestra de dialog Merge Scenarios ce oferă casetele Book şi Sheet prin care se indică numele agendelor de lucru şi numelor scenariilor ce trebuie interclasate . ˇ Merge ” interclasarea în foaia de calcul actuală a diferitelor scenarii care se află în diverse agende de lucru deschise simultan şi care trebuie să aibă aceeaşi structură . ˇ Edit ” afişarea ferestrei de dialog Edit Scenario care este identică cu ferestra Add Scenario şi care permite editarea scenariului selectat (numele. elementele listei permit filtrarea rezultatelor în rapor cu numele utilizatorului. ˇ Add ” adăugarea de noi scenarii prin afişarea ferestrei de dialog Add Scenario . Dacă se valideazăbutonul Scenario summary. comentariile). linia Result cells conţine referinţa sau referinţele la acele celule. ˇ Delete ” ştergerea scenariului care a fost selectat din lista Scenarios . modificările efectuate sunt urmărite şi sunt afişate în partea inferioară a ferestrei. pentru care se doreşte recalcularea rezultatelor pentru scenariu aplicat . referinţele la celulele care se modifică. se creează un raport care afişeaza toate scenariile definite (valorile de intrare şi rezultatele corespunzătoare). în cazul în care agenda de lucru este gestionată în regim monoutilizator .funcţii bine definite : ˇ Show ” înlocuieşte în foaia de calcul valorile corespunzătoare scenariului care a fost selectat din lista Scenarios . ˇ Summary – crearea unui raport într-o foaie separată a agendei de lucru activă . . ferestra afişată oferă două botoane de validare (Scenario summary. Scenario Pivot Table) şi caseta Result cells.

automat se creează două foi de calcul cu numele corespunzătoare tipului de raport : .Prin crearea celor două rapoarte.

. minime) . unele fiind reprezentate de probleme matematice complicate (optimizari şi ecuatii) : ˇ ˇ ˇ ˇ probleme privind determinarea extremelor unor funcţii (maxime. probleme de programare liniară şi neliniară . probleme diverse de matematică. fizică. etc. chimie. programul Excel oferă comenzile Goal Seek (căutare rezultat) şi Solver (rezolvare) cu ajutorul cărora utilizatorul are instrumente puternice pentru rezolvarea diverselor şi complexelor probleme practice.Rezolvarea de probleme (comenzile Goal Seek şi Solver) Prin meniul Tools. rezolvarea ecuatiilor şi sistemelor de ecuaţii . economie.

y este cunoscut. Comanda Goal Seek (rezolvarea de ecuaţii) Folosind comanda Goal Seek. să determinăm o valoare x pentru care f(x)=75. dar care pot fi inserate prin selectare şi validare. iar în celula B4 scriem formula ce reprezintă definiţia funcţiei. (restul se vede din imaginea precedentă – fereastra Add-Ins). unde x este necunoscută. într-o foaie de calcul. Analisys ToolPak. Conditional Sum Wizard. Dacă f(x) = x2 + sin(x). se poate determina valoarea argumentului x astfel ca y=f(x). în celula B3 introducem o valoare oarecare pentru x. astfel ca în meniul Tools va apărea comanda Solver. Autosave Add-in. Se va selecta şi valida Solver Add-in (Tool for optimization and equation solving) şi se va acţiona butonul OK. Dacă în meniul Tools nu este oferită comanda Solver. este rezolvată ecuaţia f(x) = y . Exemplu. de exemplu 5. În formulare matematică înseamnă că dacă este cunoscută valoarea y returnată de funcţia dată f(x). utilizatorul trebuie să selecteze Tools ŕAdd-Ins prin care se va deschide fereastra de dialog Add-Ins ce oferă lista derulanta Add-Ins available ce conţine diverse comenzi (facilităţi) oferite de programul Excel ce nu apar în meniul Tools. utilizatorul poate să determine valoarea argumentului unei funcţii f(x) atunci când este cunoscut rezultatul y returnat de funcţie. Comenzile oferite de lista Add-Ins available sunt : Access Links. iar funcţia f este dată. adică Ť =B3*B3 + . De fapt. etc. Euro Currency Tools. Pentru acest lucru. Analisys ToolPak-VBA.Observatie.

SIN(B3) ť. se poate folosi comandaStep (execuţie Ť pas cu pas ť) sau se poate folosi comanda Pause/Continue (întrerupere/continuare proces de căutare). valoarea calculată a argumentului va înlocui valoarea iniţială a argumentului în celula B3. Se va acţiona butonul OK. Prin acţionarea butonului OK. În linia de introducere By changing cell se tastează sau se indică cu mouse-ul referinţa la celula care va conţine rezultatul pentru argumentul x al funcţiei date (valoarea celulei va fi modificată până când se va realiza relaţia f(x)=y). iar în linia de introducere To value se tastează y pentru care se doreşte determinarea lui x. valoarea returnată y va fi cea care apare în imaginea următoare. dacă timpul de căutare este ceva mai mare. Dacă se optează pentru butonul Cancel. atunci se revine la valoarea originală a argumentului. va fi afişată fereastra de dialog Goal Seek Status unde se afişează valoarea y dorită a funcţiei (Target value) şi valoarea determinată pentru argumentul x (Current value). În final. . Pentru a determina o valoare a lui x când y=75 astfel ca f(x)=75. se va selecta Tools ŕ Goal Seek care va afişa fereastra Goal Seek. În linia de introducere Set cell se tastează sau se indică cu mouse-ul referinţa la celula care conţine formula pentru funcţia f(x). În unele cazuri (depinde de complexitatea ecuaţiei).

Dacă se dă o valoare pentru Salariul Brut. în celulele F3 :F7 se scriu formulele corespunzătoare pentru căutarea în tabel a valorilor corespunzătoare pentruLimita inferioară. Aceste formule apar ca text scris în regiunea G3 :G7. de exemplu 6000000. se va selecta comanda Tools ŕ Gool Seek care va deschide fereastra de dialog corespunzătoare şi care se va completa conform imaginii următoare: . formula pentru calculul impozitului şi calculul salariului net. de exemplu 5000000 şi care este memorată în celula F2. Pentru a determina Salariul Brut dacă Salariul Net este. Pentru a calcula salariul brut folosind salariul net. Constantă şi Procent (se folosteşte funcţia predefinită VLOOKUP . Salariul Net. căutare verticală într-un tabel).Constantă şi Procent corespunzătoare unui Salariu Brut din care va rezulta după calcularea unui Impozit. presupunem că în regiunea de celule A3 :C14 sunt memorate valorile Limita inferioară.Exemplu.

Comanda Solver (rezolvarea de probleme) .Rezultatul obţinut este 7657293 pentru Salariul Brut corespunzător salariului net de 6000000.

minime) şi de tip calcul direct (Value of). Argumentele funcţiei care se prelucrează sunt specificate prin referinţe în linia de introducere By Changing Cells. Specificarea parametrilor problemei ce trebuie rezolvată se face în ferestra Solver Parameter oferită de comanda Solver : Operaţiile (rezolvările) realizate de comanda Solver sunt de tip optimizare (Max. maxime. Min ” determină valoarea minimă a valorii returnate de formula specificată . Subfereastra Subject to the Constraints permite specificarea eventualelor restricţii referitoare . programul Excel analizează structura foii de calcul şi încarcă o regiune pe care o propune în linia By Changing Cells. Folosind butonul Guess. programare liniară şi neliniară. Valoarea extremă sau exactă a funcţiei prelucrate se obţine prin modificarea valorilor (valori de start) celulelor referenţiate în acest câmp. Celulele ale căror valori se modifică pot fi situate în regiuni compactesau în regiuni distincte.) se pot rezolva prin comanda Tools ŕ Solver. ˇ Value of ” determină valoarea exactă a acţiunii formulei specificate faţă de valoarea introdusă. ecuaţii şi sisteme. utilizatorul având posibilitatea s-o accepte sau nu. Min . dar numai după ce problema respectivă a fost reprezentată (modelată) într-o foaie de calcul. Linia de introducere Set Target Cell trebuie să conţină referinţa la o celulă care memorează o formulă care va returna o valoare optimizată sau calculată directconform opţiunilor privind natura operaţiei (Equal To :) oferite de următoarele butoane : ˇ ˇ Max ” determină valoarea maximă a valorii returnate de formula specificată . etc.Probleme diverse cu enunţuri clare (extreme de funcţii.

la celulele care se modifică (argumentele finale ale funcţiei). dacă se acţionează butonul Save Scenario. se efectuează click. se alege tipul operatorului de comparaţie (<=. Ferestra de dialog Solver Parameters oferă şi urmatoarele cinci butoane : ˇ Solve – lansarea în execuţie a procesului pentru determinarea rezultatului problemei reprezentate . Reset All – anularea tuturor acţiunilor efectuate în fereastra Solver Parameters . Help – asistenţa software.y) = 7x + 5y. după care se acţioneazăbutonul Delete. şi linia de introducere Constraint în care se va introduce fie o valoare. bin) . ˇ Change – modificarea unei restricţii din lista restricţiior . în final. atunci soluţia găsită va fi memorată sub forma unui scenariu ce va avea un nume dat de utilizator şi care ulterior poate fi prelucrat folosind comanda Scenarios din meniul Tools . se va afişa ferestra de dialog Add Constraints ce oferă linia de introducere Cell Reference în care se va introduce o referinţă la o celula pentru care se doreşte o restricţie. int. dacă se doreşte adăugarea mai multor restricţii se acţionează butonul Add . se poate opta pentru generarea diferitelor tipuri de rapoarte (Answer-rezultat. = . ˇ ˇ ˇ ˇ Close – închiderea ferestrei de dialog Solver Parameters . se acţionează butonul OK . fie o referinţă la o celulă . după care se acţionează butonul Change care afişează fereastra de dialog Change Constraint asemanatoare ferestrei Add Constraint . >=. Exemplu. din lista ascunsă aferentă primei linii de introducere. Să se determine maximul funcţiei f(x. dacă trebuie să se satisfacă . ˇ Delete – ştergerea unei restricţii din lista restricţiilor .Sensitivity-sensibilitate. Asupra listei de restricţii se poate acţiona prin intermediul a trei butoane aflate în partea dreaptă acestei subferestre : ˇ Add – adăugarea la lista a unei noi restricţii . Limits-limite) ce pot fi selectate din lista derulantă Reports . se va afişa fereastra de dialog Solver Results unde se va indica dacă s-a găsit sau nu o soluţie pentru problema dată . se efectuează click. restricţia va fi adăugată dacă se acţionează butonulOK . după ce se selectează din listă restricţia dorită pentru a fi eliminată. după ce se selectează din listă restricţia dorită pentru a fi modificată.Numărul restricţiilor nu este limitat. Options ” afişarea unei ferestre de dialog pentru selectarea unor opţiuni de lucru . sau se poate valida butonul Restore Original Values pentru a înlocui valoarea de start cu soluţia găsită . în cazul găsirii unei soluţii (Solver found a solution) se poate valida butonul Keep Solver Solution pentru a înlocui valoarea de start cu soluţia găsită.

Vlada. y şi f(x. Informatică.restricţiile : x Î [0. În celula B7 se scrie formula Ť x+y/9 ť pentru a impune restricţia din enunţ. Exerciţiu. y Î [0. iar în celula B5 se scrie formula Ť =7*x+5*y ť. să se studieze posibilitatea rezolvării problemei (poate fi rezolvată prin intermediul unui program Pascal. în celula B4 care se va numi y se memorează o valoare iniţială. Se selectează comandaTools ŕ Solver . Folosind programul Excel. a se vedea M. În fiecare zi se scot din vas 15 litri şi se înlocuiesc cu alţi 12 litri dintr-un lichid a cărui concentraţie în alcool este de numai 40 %.y). Într-o foaie de calcul. După completare (se va utiliza butonul Add pentru introducerea restricţiilor) se acţionează butonul Solve care găseşte rezultatul afişat corespunzător pentru x. de exemplu 0. 206-209) ť . nr. 3000]. “ O problemă a lui K. în celula B3 care se va numi x se memorează o valoare iniţială. 1999) care are următorul enunţ : Ť Un vas conţine 2000 litri dintr-un lichid cu o concetraţie de 80 % alcool. După câte zile concentraţia lichidului din vas ajunge la 50 % ? (Marin VLADA.Gauss rezolvată cu calculatorul” . Ed. 3000]. de exemplu 0.5/1995. . x+y/9Î [0. 5000]. Ars Docendi. pag. iar completarea ferestrei Solver Parameters se va face aşa cum se vede în imagine.F . Gazeta Matematică.

unde x. Profitul pentru fiecare produs se calculează prin formula P = x * y * z . Profitul total este suma profiturilor celor trei produse vândute. iar în celuleleD5 :F5 se introduc cantităţile maxime. O companie vinde zilnic trei tipuri de produse notate prin p1. y. Într-o foaie de calcul se introduc elementele necesare aşa cum se poate vedea din imaginea de mai jos. În celulele D4 :F4 se introduc cantităţile minime pentru fiecare produs în parte. p3 pentru care preţurile unitare sunt 15000 lei. iar cantităţile maxime vândute zilnic sunt evaluate la 800. z reprezintă cantitatea vandută. 10% si 20%. preţul unitar. Acestea vor fi valorile (argumentele) ce se vor modifica pentru determinarea valorii maxime a profitului (funcţiei). respectiv adaosul comercial. respectiv 850 bucăţi. Ţinând seama de condiţiile de depozitare. Cantităţile minime vândute zilnic sunt evaluate la 250. 18000 lei. 1000. Să se determine ce cantităţi din fiecare produs trebuie vândute pentru ca profitul total obţinut să fie maxim. . respectiv 120 bucăţi. iar adaosurile comerciale corespunzătoare celor trei produse sunt 25%. În celulele D8 :F8 se introduc valori oarecare (de start) dar care să verifice restricţiile impuse în enunţul problemei. 10000 lei. p2.Aplicaţie. 100. compania poate vinde zilnic cel mult 1900 bucăţi în total.

Formulele ce trebuie scrise sunt prezentate în tabelul următor : CELULA D11 (profit pentru produsul p1) E11 (profit pentru produsul p2) F11 (profit pentru produsul p3) D13 (profitul total) D14 (cantitatea totală vândută) FORMULA =D8*D9*D10 =E8*E9*E10 =F8*F9*F10 =D11+E11+F11 =D8+E8+F8 Pentru calculul profitului total trebuie să fie verificate restricţiile impuse în enunţul problemei : ˇ ˇ totalul cantităţii să fie cel mult 1900 ( $D$14 <= 1900) . cantităţile vândute din cele trei produse trebuie să fie cuprinse între cantităţile minime şi . evident pentru fiecare produs. iar în celulele D10 :F10 se vor introduce adaosurile comerciale.În celulele D9 :F9 se vor introduce preţurile unitare.

0 Answer Report Worksheet: [Book1]Sheet1 . 1900) 800 15000 25% 3000000 250 850 18000 10000 10% 20% 450000 1700000 5150000 1900 Answer Report Microsoft Excel 9. şi anume în celula D13 se va obţine profitul maxim. După introducerea tuturor restricţiilor. Pentru introducerea restricţiilor se va utiliza butonul Add. se va acţiona butonul Solve care determină găsirea soluţiei. iar în regiuneD8 :F8 se vor găsi valorile cantităţilor pentru care profitul este maxim.maxime ( a se vedea imaginea precedentă). Linia de introducere Set Target Cell se completează cu $D$13. iar linia de introducereBy Changing Cells se completează cu $D$8 :$F$8 (regiune în care se vor modifica valorile în procesul rezolvării). Se selectează Tools ŕ Solver şi se completează conform celor de mai sus. REZULTATELE PROCESULUI DE REZOLVARE Determinarea profitului maxim Produs p1 Cantitatea minimă Cantitatea maximă 250 800 Produs p2 100 1000 Produs p3 120 850 Cantitatea vandută Preţ unitar Adaos comercial Profit Profit total Cantitatea totală (max.

În general. ”. şi valorile y1.6 Grafice şi diagrame (Chart) Graficele şi diagramele reprezintă un mod eficient de interpretare a datelor numerice prin intermediul reprezentărilor grafice oferite de calculatoarele actuale.Report Created: 24. astfel că acestea oferă comparaţii sugestiveîntre numere sau între seturi de numere.08. $D$14 1900) Cantitatea vandută $D$8 Produs p1 Cantitatea vandută $D$8 Produs p1 Cantitatea vandută $E$8 Produs p2 Cantitatea vandută $E$8 Produs p2 Cantitatea vandută $F$8 Produs p3 Cantitatea vandută $F$8 Produs p3 Cell Cell Value Formula Status Binding Binding Not Binding Not Binding Not Binding Binding Not Binding Slack 0 0 550 750 150 0 730 1900 $D$14<=1900 800 $D$8<=$D$5 800 $D$8>=$D$4 250 $E$8<=$E$5 250 $E$8>=$E$4 850 $F$8<=$F$5 850 $F$8>=$F$4 4. Datele numerice conţinute în diverse tabele pot fi mai uşor de înţeles sau de interpretat dacă sunt reprezentate sub forma grafică. x2. y2. . … .2000 10:15:49 Target Cell (Max) Cell Name $D$13 Profit total Original Value 2485000 Final Value 5150000 Adjustable Cells Name Cantitatea vandută $D$8 Produs p1 Cantitatea vandută $E$8 Produs p2 Cantitatea vandută $F$8 Produs p3 Cell Original Value 300 200 500 Final Value 800 250 850 Constraints Name Cantitatea totală (max. xn. dacă se consideră valorile (argumentele) x1.

Exemplu. seriile de date vor reprezenta argumentele. Yn În practică. prin utilizarea tabelelor. . Aceste relaţii pot fi reprezentate prin următorul tabel : x/f X1 X2 X3 . Tabelul următor prezintă evoluţia lunară a cheltuielilor unei firme pentru energia electrică. iar categoriile vor reprezenta mai multe funcţii. .şi pe mai multe linii – numite categorii-. . atunci tabelul se referă la reprezentarea mai multor funcţii f1 . . Coloanele semnifică tipurile de categorii(tipul de .yn ce sunt imaginile argumentelor printr-o funcţie f. energia termică. … fm . dacă un tabel are mai multe coloane. apă şi gaze. semnifică graficul funcţiei f. Xn f Y1 Y2 Y3 . dacă sunt m coloane. atunci reprezentarea grafică a relaţiilor yi = f(xi ). . Prin urmare. f2 . se prezintă valori pe mai multe coloane – numite serii de date.

În scopul realizării evoluţiei cheltuielilor pentru energia electrică. după care se execută click pe butonul Chart pentru realizarea grafigului.cheltuială/utilitate). iar liniile semnifică seriile de date (lunile). trebuie să se selecteze doar coloana corespunzătoare categoriei En. iar ultima linie semnifică totalul cheltuielilor pentru o anumită categorie de utilitate. Electrică. Aplicaţie. Ultima coloană semnifică totalul cheltuielilor pe o lună. .

.Aplicaţie. Observaţie. trebuie să se selecteze toate cele patru coloane. În scopul realizării evoluţiei cheltuielilor pentru toate categoriile de cheltuieli. după care se execută click pe butonul Chart pentru realizarea grafigului. În acelaşi sistem de axe XOY s-au reprezentat graficele mai multor funcţii (categorii). şi anume graficele a patru funcţii.

se poate realiza copierea datelor din anumite celule în celelalte celule ale unei selecţii (regiuni). ˇ Up . se va deschide fereastra Fill Across Worksheets ce oferă butoanele de validare All(copiază conţinutul şi formatarea). căutarea şi înlocuirea de date în diferite celule.copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din coloana din stânga a selecţiei în celulele situate la dreapta acesteia . selectarea celulelor ce îndeplinesc anumite criterii . ˇ Justify – redistribuie conţinutul de text al celulelor selectate pentru umplere.Formats(doar formatarea). ˇ Left . ˇ Series – completează o regiune selectată cu una sau mai multe serii de numere sau date care sunt progresii aritmetice sau geometrice . ˇ Right .copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din linia superioară a selecţiei în celulele situate deasupra acesteia . ˇ Across Worksheets ” copiază datele unei celule sau regiuni selectate din foaia actuală de calcul în locaţiile corespunzătoare ale altor foi de calcul selectate anterior . SubmeniulFill asigură umplerea rapidă cu date a celulelor unei selecţii prin următoarele comenzi : ˇ Down ” copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din linia superioară a selecţiei în celulele situate sub aceasta .copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din coloana din drapta a selecţiei în celulele situate la stânga acesteia . Contents (doar conţinutul). se afişează fereastraSeries unde trebuie să se indice diverse informaţii privind generarea . Proceduri de completare a celulelor Prin meniul Edit care oferă submeniul Fill (umplere).Operaţii speciale de editare Operaţiile speciale de editare reprezintă diferite facilităţi pentru : ˇ ˇ ˇ completarea celulelor . . după care se acţionează butonul OK .

Completarea automată a datelor (AutoComplete) este o facilitate nouă a programului Excel . Se alege textul dorit şi se executăclick care determină completarea celulei cu textul dorit. O generalizare a metodei anterioare este folosirea comenzii Pick From List obţinută cu butonul drept al mouse-ului. . se selectează celula ce trebuie completată. Dacă într-o coloană s-au completat câteva celule şi se doreşte completarea unei celule cu un conţinut identic cu unul din celulele anterioare. Utilizarea listelor predefinite tip utilizator este o facilitate importantă în regimul de editare pentru ca introducerea datelor şi textelor să fie cât mai eficientă. Apare un meniu local din care se alege comanda Pick From List care afişează o listă derulantă cu textele introduse anterior. Dacă utilizatorul consideră că acesta nu este convenabil. se continuă cu tastarea caracterelor dorite. Aceste liste se folosesc în cazurile în care într-o foaie de calcul trebuie să apară de mai multe ori acelaşi conţinut al unei regiuni. Dacă într-o celula a fost introdus un text şi se trece la completarea celulei de sub aceasta. programul Excel propune introducerea textului respectiv. după care se execută click dreapta.

dacă elementele listei sunt deja într-o regiune a foii de calcul. ˇ după introducerea elementelor listei se acţionează butonul Add . butonul Delete se poate folosi pentru eliminarea unei liste predefinite. Elementele unei liste predefinite pot fi utilizate pentru completarea unor celule. după care se execută butonul Import . apoi butonul OK .Definirea unei liste de tip utilizator reclamă următoarele etape : ˇ se selectează comanda Tools ŕ Options care afişează fereastra de dialog Options . introducând un element arbitrar al listei şi folosind mânerul de umplere al sectorului de celulă activă. după fiecare element se tastează <CR> . . ˇ în fereastra afişată se execută click pe eticheta Custom list (lista de tip utilizator) unde se execută click pe linia New List (listă nouă) . ˇ se execută click în subfereastra List entries (elementele listei) şi se tastează elementele listei . este suficient ca în linia Import list from cells să se indice adresa regiunii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful