You are on page 1of 21

UNIVERSITATEA “GEORGE BARITIU” DIN BRASOV FACULTATEA DE DREPT SPECIALIZAREA:DREPT

ARHITECTURA SISTEMELOR ELECTRONICE DE CALCUL

COORDONATOR:CARSTEA CLAUDIA

STUDENT NUME:PETROAIA ADINA-IOANA AN III FORMA INVATAMANT:ZI

BRASOV, 2010

-1-

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………..………3
CAPITOLUL I. Arhitectura generala a unui sistem electronic de calcul................................................4
1.1 GENERATII DE CALCULATOARE.....................................................................................................7 1.2 CLASIFICAREA SISTEMELOR ELECTRONICE DE CALCUL………...………...…………….…..8 1.3 CARACTERISTICI TEHNICE SI DE EXPLOATARE AMICROCALCULATOARELOR..…….......9

CAPITOLUL II. Arhitectura unui microcalculator IBM sau compatibil IBM………………...…....10
2.1 2.2 2.3 2.4 MICROPROCESORUL……………..…………….............................…………………………….……11 MEMORIA INTERNA A MICROCALCULATOARELOR………………............………...………....13 UNITATILE PERIFERICE ALE UNUI MICROCALCULATOR……………..…………..…………...14 MAGISTRALA DE COMUNICATIE………………………..……………………………......………...16

CONCLUZII…………….…………………………………………………………………………………….…20 BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………...…………….21

-2-

Un sistem de calcul sau altfel spus un computer se defineşte prin a fi un aparat electronic de prelucrare automată a datelor. ci si de calculator".) Deşi design-ul şi performanţele calculatoarelor s-au îmbunătăţit dramatic în comparaţie cu anii 1940. reprezinta echipamentele fizice din care este alcatuit un sistem de calcul. subliniind faptul ca un calculator este un instrument de lucru. calculatorul este alcatuit din doua componente: • • Echipamentele fizice (partea materiala) . nu o "inteligenta" de sine statatoare.SOFTWARE Hardware-ul.pe baza unui program. In timpul prelucrarii pot sa apara si date intermediare. Operatiile si ordinea acestora ii sunt specificate calculatorului prin intermediul programului. impreuna cu niste reguli de deductie. Grigore Moisil spunea: "Calculatorul nu rezolva probleme. Problemele le rezolva omul. Pentru aceasta trebuie sa i se furnizeze datele pe care trebuie sa le prelucreze (datele de intrare) si o lista de instructiuni (programul). De altfel.HARDWARE Programele si datele (partea logica) . Cunoasterea acestora este indispensabila pentru a intelege cum functioneaza un calculator. Ea este denumită aşa după renumitul matematician austro-ungar John von Newmann.INTRODUCERE Denumirea informatica de arhitectura se refera la structura si componentele fizice ale unui sistem de calcul. in care circuitele electronice prelucreaza automat informatiile si asigura comunicarea intre utilizator si sistem. componentele SOFTWARE reprezintă totalitatea programelor utilizate de un sistem de calcul. dar in rezolvarea lor omul se serveste nu numai de toc si hartie. Spre deosebire de cele de tip HARDWARE . dar in ultima instanta omul este cel care a implementat aceste mecanisme. un calculator este (deocamdata) atat de "inteligent" cat il facem noi sa fie. Pentru a putea realiza aceste operatii. Daca pentru a ajunge la un rezultat trebuie sa execute mai multe operatii. principiile arhitecturii Von Neumann sunt în continuare la baza aproape tuturor maşinilor de calcul contemporane. cum se spune. -3- . Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obtinute in urma prelucrarii (date de iesire).Acest program se numeşte SISTEM DE OPERARE (S.O. unde calculatorul poate fi facut sa "invete" lucruri noi pe baza anumitor informatii furnizate. acest principiu nu s-a schimbat nici chiar in noul domeniu al inteligentei artificiale. Asadar. Software-ul.În cadrul acestor programe se află şi programul de baza al unui sistem care reuneşte toate componentele software realizandu-se astfel o interconectare a tuturor componentelor sistemului de calcul transformadu-se intr-o entitate şi asigurand funcţionalitate sistemului. care sa ii indice cum sa prelucreze aceste date. el le va efectua pe rand.

 sistemul de programe (Software-ul). Acestea. Resursele fizice ale unui sistem electronic de calcul îndeplinesc următoarele funcţii : • funcţia de intrare-ieşire este realizată cu ajutorul unor unităţi periferice adecvate care permit introducerea datelor de prelucrat şi a programelor pe baza cărora se prelucrează datele în memoria internă. ţinând seama de cerinţele impuse de utilizatori. prelucrarea propriuzisă a datelor şi redarea informaţiilor obţinute din prelucrarea datelor. Sistemul de programe reprezintă componenta logică si cuprinde un ansamblu de programe care asigură conducerea. -4- . memorarea acestora. supravegherea si controlul funcţionării corecte a resurselor fizice în procesul de prelucrare a datelor. scrise într-un limbaj de programare accesibil. la rândul lor sunt formate dintr-o mulţime de instrucţiuni (comenzi) date sistemului de echipamente.CAPITOLUL I Arhitectura generală a unui sistem electronic de calcul Un sistem electronic de calcul reprezintă un ansamblu de resurse fizice (echipamente) care împreună cu un sistem de programe (resurse logice) realizează prelucrarea automată a datelor. Astfel. Rezultă că orice sistem electronic de calcul este alcătuit din două componente :  sistemul de echipamente (Hardware-ul). Sistemul de echipamente este format din totalitatea dispozitivelor care asigură introducerea datelor în procesul de prelucrare. realizată de către un dispozitiv special (memorie internă) care are rolul de a memora datele de prelucrat şi programele aplicative primite de la unităţile periferice de intrare. rezultatele parţiale sau totale obţinute dintr-un proces de prelucrare precum şi unele componente ale sistemului de operare. se poate spune că un sistem de programe este format dintr-un sistem de operare (setul de programe care asigură funcţionarea corectă a sistemului de echipamente) şi din programe aplicative pe baza cărora se realizează procesul de prelucrare efectivă a datelor. Realizarea oricărei lucrări aplicative presupune apelul la resursele fizice şi logice ale unui sistem electronic de calcul. precum şi prelucrarea automată a datelor potrivit cerinţelor utilizatorilor. • funcţia de memorare. precum şi redarea rezultatelor prelucrării prin imprimarea acestora pe hârtie pentru a fi utilizate în continuare de către om. în vederea efectuării operaţiilor de prelucrare specifice fiecărei aplicaţii. sau prin înregistrarea lor pe diverse medii materiale în vederea reutilizării lor într-un alt proces de prelucrare.

Schema unităţilor funcţionale ale unui sistem electronic de echipamente Unitatea centrală de prelucrare şi comandă formată din unitatea de comandă şi control.• funcţia de comandă şi control . resursă fizică ce efectuează operaţii aritmetice sau logice asupra datelor pe care le primeşte din memoria internă. memoria internă şi unitatea aritmetică .logică asigură memorarea datelor de prelucrat şi a programelor aplicative. ele formând. -5- . prelucrarea efectivă a datelor precum şi controlul permanent al procesului de prelucrare a datelor.  unităţile de intrare-ieşire (periferice). îndeplinind următoarele funcţii : • urmărirea executării unui program aplicativ.LOGICA Figura 1.logică. • funcţia de prelucrare . de fapt arhitectura unui sistem electronic de calcul. operaţii ce sunt indicate prin programul aplicativ.realizată de unitatea aritmetică . Toate aceste unităţi se regrupează în două mari componente şi anume :  unitatea centrală de prelucrare şi comandă. Unităţile materiale (fizice) care realizează aceste funcţii poartă numele de unităţi funcţionale ale unui sistem de echipamente. Unitatea de comandă şi control este componenta cu rolul central în cadrul configuraţiei unui sistem electronic de echipamente.realizată de către o componentă fizică specială (unitatea de comandă şi control) care asigură controlul permanent al derulării procesului de prelucrare automată a datelor. Structura unui sistem de echipamente poate fi redată prin următoarea schemă : UNITATEA DE COMANDA SI CONTROL UNITATEA CENTRALA DE PRELUCRARE MEMORIA INTERNA UNITATI PERIFERICE DE INTRARE / IESIRE UNITATEA ARITMETICO .

programată de către producătorii de calculatoare în vederea realizării unor funcţii speciale (testarea şi iniţializarea sistemului de pornire).logică. unitate aritmetică logică. accesibilă utilizatorului. • memorie EPROM (Erasable Programmable Read Only Memory) este o memorie ce poate fi reprogramată. Conţinutul acestei memorii poate fi modificat cu ajutorul unui programator de memorii.• comanda celorlalte unităţi funcţionale (memorie internă. al cărei conţinut nu se pierde la întreruperea alimentării cu curent electric. capabilă să reţină una din cele două valori posibile se numeşte celulă binară. putând fi înregistrată şi citită. • măsurarea timpului. dispozitivele de memorare sunt realizate din medii fizice capabile a avea două stări stabile. rezultatele parţiale sau finale ale procesului de prelucrare precum şi programul aplicativ pe baza căruia se prelucrează datele. mega-octeţi (l MO = 210 KO) sau giga-octeţi (l GO = 210 MO). Numărul locaţiilor de memorie adresabile reprezintă capacitatea memoriei. datele de prelucrat sau părţi ale unui program aplicativ.logică are cea mai mare complexitate tehnologică din unitatea centrala. memoria internă a calculatoarelor electronice poate fi : • memorie ROM (Read Only Memory) cu o capacitate mică (sub un mega-octet). 64 biti (depinde de modelul calculatorului). • comunicarea directă cu utilizatorul. rezultatele prelucrării şi programele aplicative pe baza cărora se prelucrează datele. O locaţie de memorie se identifică printr-o adresă (un număr de ordine care se asociază în mod automat fiecărei locaţii de memorie). Acesta se exprimă în nanosecunde. Unitatea aritmetică . Din punct de vedere material. Pentru a pune de acord viteza de transfer a diferitelor componente ale sistemului de echipamente cu cea a memoriei interne se utilizează aşa numita memorie cache care are un rol de tampon între memoria internă şi unitatea aritmetică . având rolul de a stoca. Lungimea unui cuvânt de memorie este un multiplu de 8 biţi (l byte): 8. 32. • memoria RAM (Random Access Memory) ocupă cea mai mare parte a memoriei interne. unităţi periferice). După posibilitatea modificării conţinutului. Memoria internă ca principală resursă a unui sistem electronic de echipamente are rolul de a memora datele care sunt necesare efectuării unui ciclu de prelucrare. Capacitatea acestei memorii este mică dar este foarte rapidă. Un grup ordonat de celule binare care poate fi exploatat printr-o singură instrucţiune de intrare sau de ieşire a datelor poartă numele de locaţie de memorie sau cuvânt de memorie. 16. -6- . pentru un timp limitat. Unitatea elementară de memorie. Viteza de transfer a datelor se exprimă în mega-octeţi pe secundă. Din punct de vedere al utilizatorilor. Timpul de acces la memorie este intervalul de timp care separă cererea unei date de obţinerea acesteia la locul prelucrării. • memorie pentru date şi programe aplicative. • decizie. ea realizând prelucrarea propriu-zisă a datelor în conformitate cu instrucţiunile din programul aplicativ. Fiecărei stări i se asociază o valoare numerică de O sau l corespunzătoare celor două simboluri ale sistemului de numeratie binar. inaccesibilă utilizatorului. în această componentă a memoriei interne se depun datele de prelucrat. Aceasta se măsoară în kiloocteţi(l KO = 210 octeţi). memoria internă se structurează în : • memorie pentru stocarea unor programe ale sistemului de operare.

mouse. unităţile de discuri magnetice. atât datele iniţiale (care nu au mai fost supuse unui proces de prelucrare) cât şi rezultatele unui proces de prelucrare sub forma unor colecţii omogene de date.. Redarea informaţiilor se poate realiza prin :  afişarea acestora folosind în acest scop ecranul monitoarelor. Ansamblul perifericelor conectate la unitatea centrală reprezintă arhitectura unui sistem electronic de calcul. Acest lucru s-a realizat la sfârşitul deceniului trei. fizicii. ele se pot clasifica astfel : • unităţi periferice de intrare. Cele mai utilizate echipamente periferice cu rol de memorie externă (auxiliară) sunt: unităţile de bandă magnetică.1. pe diverse medii materiale. când importante descoperiri ştiinţifice din domeniul matematicii. cu jet de cerneală. în vederea utilizării lor ulterioare în procese de prelucrare a datelor. Acestea sunt dotate cu dispozitive speciale care permit înregistrarea şi citirea datelor. ingineriei electrice şi statisticii. precum şi stocarea unui volum foarte mare de date. făcute de -7- . care vor fi supuse procesului de prelucrare după diverse criterii impuse de cerinţele utilizatorilor. termice. creionul optic. unităţile de discuri flexibile. în acest scop se pot utiliza unităţi periferice cu rol de memorii auxiliare. Din această categorie fac parte: cititorul de cartele perforate. pe un timp nedeterminat. Unităţi periferice de memorare cu rolul de a stoca o cantitate foarte mare de date. pentru integrarea unui echipament periferic într-un sistem de calcul este necesară existenţa unei interfeţe care să asigure. sub forma fişierelor sau a bazelor date. Acestea se pot obţine cu ajutorul unor echipamente periferice adecvate numite imprimante (cu ace. începutul celui de-al patrulea deceniu al secolului XX. unităţile de discuri optice. captatorul de sunete etc. In funcţie de rolul pe care îl au în procesul de prelucrare automată a datelor. fiind determinată de nevoile sale de prelucrare. tastatura. precum şi de unitatea de comandă şi control care transmite comenzi pentru a realiza o acţiune (citire de date.  imprimarea (scrierea) lor pe nişte medii materiale pentru a putea fi reutilizate în altă procesare de prelucrare. înregistrare de informaţii). sau de la care primeşte informaţiile obţinute din prelucrarea datelor.Unităţile periferice ale unui sistem de echipamente realizează legătura unităţii centrale cu mediul exterior. iar. Deci. Unităţile periferice sunt legate atât de memoria internă spre care transmite date şi instrucţiunile din programul aplicativ. cititorul de bandă perforată. Numărul şi tipul perifericelor ce pot fi conectate la unitatea centrală constituie o opţiune a utilizatorului. având rolul de a citi datele stocate anterior în fişiere sau baze de date. pe de altă parte comanda sa pentru a putea realiza o anumită acţiune. Generaţii de calculatoare Trecerea de la prelucrarea mecanică a datelor (operaţie realizată cu ajutorul maşinilor de tabelat sau a unor maşini electrice de birou) la prelucrarea electronică a însemnat un moment foarte important în istoria dezvoltării tehnicii de calcul.  imprimarea lor pe hârtie sub forma situaţiilor de ieşire. sau de a le capta şi colecta pentru a fi transmise memoriei interne în vederea prelucrării acestora. Legătura dintre unităţile periferice şi unitatea centrală este asigurată cu ajutorul unor conductori electrici care vehiculează informaţii sub formă de impulsuri. laser). scanner-ul. cititorul codului cu bare. pe de-o parte conectarea sa electrică la unitatea centrală de prelucrare şi comandă. Aceste unităţi înregistrează. • unităţi periferice de ieşire au rolul de a reda informaţiile obţinute dintr-un proces de prelucrare într-o formă înţeleasă de către om sau de a înregistra aceste informaţii pe diferite medii materiale pentru a fi folosite într-un proces de prelucrare. 1.

utilizarea unor dispozitive periferice diversificate care pot lucra în paralel. Generaţia a doua (1954-1963) caracterizată prin folosirea tranzistorilor pentru realizarea de circuite logice fiind destinate în special pentru prelucrări ştiinţifice. fie utilizând limbaje evoluate (FORTRAN. capacitatea de memorare relativ mică (de -8- . inginer la aceeaşi universitate. Din acest moment şi până în zilele noastre invenţiile din domeniul tehnicii electronice de calcul au fost organizate în generaţii de calculatoare electronice. Evoluţia tehnicii electronice de calcul se poate divide în cinci generaţii determinate. în anul 1946. posibilităţi sporite de adresare a memoriei. iar calculatorul IBM 1400 era cel mai popular. în principal de nivelul tehnologic. Alte caracteristici ale microcalculatoarelor ar fi: o arhitectură relativ simplă.începutul anilor 1990) caracterizată prin folosirea circuitelor integrate pe scară largă şi foarte largă în construirea calculatoarelor. numărul utilizatorilor ce pot lucra simultan la calculator. utilizarea unor sisteme de operare complexe şi a unor limbaje de programare de nivel înalt. dezvoltarea reţelelor locale de calculatoare şi chiar tratarea informaţiilor şi a cunoştinţelor. Clasificarea sistemelor electronice de calcul Dată fiind varietatea mare sub care se prezintă sistemele electronice de calcul s-a impus o clasificare a acestora tinând seama de o serie de criterii printre care: tipul unităţii centrale de prelucrare şi comandă. de modul de utilizare şi de limbajele folosite în programare. primul calculator electronic numeric ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Calculator) a fost construit de către John Manelily. calculatoare mainframe şi supercalculatoare. Astfel. Programarea acestora se realiza în cod maşină dispunând în acest scop de aproximativ 100 de instrucţiuni simple. Cea de-a treia generaţie de calculatoare (1964-1973) se caracterizează prin : folosirea circuitelor integrate. Microcalculatoarele numite şi calculatoare personale sunt sisteme electronice de calcul ce utilizează un microprocesor ca o componentă de bază a unităţii centrale de prelucrare şi care pot fi utilizate la un moment dat de către o singură persoană. Prima generaţie (1938-1953) se caracterizează prin utilizarea tuburilor electronice.2. viteza de prelucrare. au contribuit la apariţia primului calculator electronic. costul echipamentului etc. Calculatoarele din această generaţie se caracterizează prin: folosirea unor memorii interne de mare capacitate. minicalculatoare.universitari. folosirea limbajelor de programare neprocedurale care permit gestionarea bazelor de date. viteza de transfer a datelor dintre memoria internă si unităţile periferice. In această perioadă firma IBM lansează pe piaţă calculatorul IBM 360. Primul calculator cu tranzistori a fost operaţional în anul 1954 (TRADIC). ALGOL). Generaţia a cincea (prezent şi viitorul apropiat) se caracterizează prin utilizarea circuitelor integrate specializate în construcţia calculatoarelor. Ţinând seama de toate aceste criterii. domeniul de folosire. Prosper Eckert. O caracteristică a acestei generaţii o constituie faptul că utilizatorii aveau la dispoziţie un sistem de operare simplu care le permitea o exploatare secvenţială. sistemele electronice de calcul se grupează în patru clase după cum urmează: microcalculatoare. A patra generaţie de calculatoare (1974 . 1. posibilitatea utilizării mai multor procesoare. fizician la Universitatea din Pensylvania şi J. ce permit elaborarea programelor aplicative într-un limbaj cât mai apropiat de vorbirea curentă în limba engleză. capacitatea de memorare (atât a memoriei interne cât şi a celei externe). Programarea acestor calculatoare putea fi realizată fie într-un limbaj de asamblare. configuraţia unui sistem electronic de calcul. fiind destinate calculelor ştiinţifice şi comerciale. utilizarea mai multor procesoare care pot lucra în paralel si permit prelucrarea cunoştinţelor.

unitatea centrală putând fi conectată cu mai multe terminale (între 5 şi 100). domeniile de utilizare şi performanţele înregistrate permit gruparea acestora în :  microcalculatoare personale . capacitate foarte mare a memoriilor interne şi externe. Minicalculatoarele sau calculatoare de capacitate medie sunt construite după tehnologia clasică. Caracteristicile tehnice şi de exploatare. Capacitatea memoriei interne era mică (maxim 64 KO). aeronautică şi spaţială. -9- .  viteza de prelucrare era de până la 0.  s-au diversificat perifericele (cititoare de cartele perforate. cititoare de bandă perforată. începuturile anilor '80 fiind destinate unor nevoi neprofesionale. viteza de prelucrare de la 0. ecranul unui televizor color şi tastatură.3.1 milioane de instrucţiuni pe secundă. Microcalculatoarele profesionale pe 8 biţi au apărut prin anul 1974 având la bază microprocesoare de tipul INTEL 8080. Calculatoarele mainframe sunt sisteme electronice de calcul foarte puternice. 1. amplasate într-un cadru ce poate fi controlat. Costul lor este foarte. sunt dotate cu unităţi de memorie externă rapide şi de mare capacitate (unităţi de discuri.  sistem de operare pe 8 biţi implementat pe un disc flexibil. Un supercalculator poate efectua bilioane de operării pe secundă. Principalele caracteristici ale acestei clase de calculatoare sunt: pot fi dotate cu unu sau două procesoare electronice. foarte mare. iar unităţile periferice. ele având o istorie relativ recentă.5 la 4 milioane de instrucţiuni pe secundă (MIPS) cu tendinţă de creştere accentuată. unitate de bandă magnetică. Aceste calculatoare se caracterizează prin : o unitate centrală foarte rapidă şi complexă. cost foarte ridicat. Caracteristici tehnice şi de exploatare a microcalculatoarelor Microcalculatoarele sunt sisteme electronice de calcul ce au evoluat foarte rapid. Acestea pot fi utilizate în cercetarea ştiinţifică. Microcalculatoarele personale au cunoscut un succes deosebit la sfârşitul anilor '70. putând fi formată din mai multe unităţi de prelucrare. capacitatea memoriei interne situată între l şi 5 MO iar cea a memoriei externe între 4 şi 64 MO. permit lucru simultan a sute şi chiar mii de utilizatori. Microcalculatoarele HC erau utilizate în special pentru jocuri dar ele permiteau şi prelucrări de date folosind în acest scop programe aplicative scrise într-un limbaj de programare evoluat (BASIC sau PASCAL).  dispun de un sistem de magistrale separate. în industria de apărare. posibilitatea de folosire a microcalculatoarelor în reţea.  microcalculatoare profesionale (din generaţia veche) pe 8 biţi. permit lucru simultan a mai multor utilizatori. Supercalculatoarele sunt sisteme electronice de calcul dotate cu resurse fizice (hardware) şi logice (software) deosebite.familiale de tipul "home computer" (HC). unitate de casetă magnetică. viteza de prelucrare foarte mare (de zeci şi sute de milioane de instrucţiuni pe secundă). Aceste sisteme electronice de calcul aveau următoarele caracteristici :  o memorie internă de minim 64 KO extinsă ulterior la 128. unitate de discuri flexibile şi imprimantă).la 640 KO la 64 MO) cu posibilităţi de extindere.  microcalculatoare personal profesionale (personal computer). viteza de prelucrare situată între l şi 10 milioane de instrucţiuni pe secundă. nu prea evoluate se limitau la unitatea de casetă magnetică ce utiliza o bandă magnetică (asemănătoare unui casetofon obişnuit) cu două piste apte pentru înregistrare. de bandă magnetică). destinate să satisfacă cerinţele de prelucrare automată a datelor de la mari organizaţii. cost relativ mic.256 şi chiar 640 KO.

Spre deosebire de aceasta. reuşind să producă microcalculatoare PC cu respectarea principiilor constructive ale firmei IBM. Cele două tipuri de microcalculatoare sunt în principiu incompatibile. firma Apple practică o arhitectură închisă pentru producerea de microcalculatoare Macintosh. Ideea care a stat la baza construirii acestora a fost aceea de a elibera utilizatorul de dependenţa sa faţă de resursele de calcul oferite de minicalculatoare sau de calculatoarele mainframe. a programelor aplicative pe baza cărora se prelucrează datele şi a rezultatelor parţiale sau totale obţinute din prelucrare. care au fost repede înlocuite datorită apariţiei altor microcalculatoare mult mai performante. Astfel. iar dacă se apelează şi la alţi producători. Unitatea centrală de prelucrare şi comandă realizează memorarea datelor de prelucrat. sisteme de operare. Pornind de la experienţa firmei IBM care devenise de altfel lideră mondială în construcţia de calculatoare. Tipul de calculatore IBM sunt construite de către firma americană cu acelaşi nume care a adoptat o arhitectură deschisă.  tipul Apple/Macintosh.La noi în ţară s-au construit şi utilizat microcalculatoare profesionale cum ar fi FelixM18.  magistrala de comunicaţie.  unităţile periferice. comanda şi controlul întregului sistem . unităţi periferice etc. pe care le-a asamblat intr-un sistem electronic de calcul foarte performant. Aceste microcalculatoare poartă numele de microcalculatoare compatibile IBM-PC. Microcalculatoarele personal . In cadrul acestei subclase de microcalculatoare cunoscute şi sub denumirea de "Personal Computer" (PC) se deosebesc două tipuri de sisteme :  tipul IBM şi compatibile IBM. Astfel un microcalculator are următoarele componente fizice :  unitatea centrală de prelucrare şi comandă. ceea ce presupune că cea mai mare parte a componentelor acestui calculator să fie produse de firmă.profesionale sunt cele mai răspândite sisteme electronice de calcul. Felix-M118.10 - . De asemenea. Felix-M18B. marile firme producătoare de soft standardizează programele din punct de vedere al utilizatorului.. aceştia trebuie să se conformeze unor standarde acceptate de firma mamă. pentru construirea unui microcalculator PC firma IBM a apelat la alte firme de la care a achiziţionat circuite integrate. Capitolul II Arhitectura unui microcalculator IBM sau compatibil IBM Configuraţia unui microcalculator păstrează în general arhitectura generală a unui calculator. atât pentru exploatarea pe microcalculatoare IBM cât şi pe Macintosh existând nişte programe speciale de conversie a informaţiilor de pe un sistem pe altul. prelucrarea propriu-zisă a datelor. în prezent anumite arhitecturi de microprocesoare permit utilizarea simultană a programelor PC si Macintosh pe acelaşi calculator. alte firme producătoare de tehnică de calcul au adoptat şi chiar perfecţionat ideile tehnologice ale acesteia. Cub-Z. Junior etc.

dirijând schimbul de date sau informaţii. Microprocesorul INTEL 80286 lansat în anul 1984. a reprezentat un real succes datorită vitezei de lucru ridicate. elementul de bază cu care lucrează un microprocesor este registrul. Diferenţa dintre cele două magistrale fiind motivată de compatibilitatea magistralei externe cu unităţile periferice care erau organizate de asemenea pe 8 biti. pentru fiecare operaţie aritmetică reţinerea operanzilor (a datelor care intră în calcul) şi a rezultatelor intermediare. Dispozitivele de stocaj intermediar sunt nişte circuite sub formă de registre şi memorii specializate de capacitate mică. în timp ce magistrala externă era de 8 biţi. magistrala de date organizată pe 32 biţi.logică conţine două tipuri de circuite specializate în prelucrarea datelor şi anume: dispozitive de lucru şi dispozitive de stocaj intermediar. 2. Microprocesorul Microprocesoarele au evoluat foarte repede atât din punct de vedere al tehnologiei de fabricaţie dar mai ales al performanţelor în exploatare. Acest microprocesor permitea . Acesta conţine. în acest scop unitatea aritmetică . Aceste microprocesoare au fost cunoscute sub denumirea de AT (Advanced Tehnology). indisolubil. la rândul său. scădere. Din punct de vedere material. Registrele reprezintă un set de poziţii binare în care se pot stoca date (informaţii) pe timpul cât procesorul lucrează cu ele. Aceste microprocesoare (8088 şi 8086) erau cunoscute sub numele de XT (Extended Tehnology) şi au fost lansate pe piaţă în anul 1978. aceste microprocesoare aveau capacitatea de adresare a memoriei de peste un mega-octet (dacă erau utilizate în mod real) sau de până la 16 mega-octeti (dacă microcalculatorul era folosit în mod partajat). care permit. două componente electronice de bază. Unitatea aritmetică . legate între ele din punct de vedere funcţional. Acesta nu este decât o mică memorie cu destinaţie specială utilizată de către microprocesor într-un mod particular. Cantitatea maximă de memorie ce poate fi apelată de un microprocesor poartă numele de memorie maxim adresabilă. şi anume: unitatea aritmetică .1. a organizării magistralelor de date pe 16 biţi şi a posibilităţilor de adresare a memoriei interne. Microprocesorul INTEL 80386 lansat la numai doi ani după 80286 (1986) s-a caracterizat prin: creşterea vitezei de prelucrare. înmulţire. Astfel.de echipamente. împărţire) şi logice asupra datelor primite din memoria internă. Astfel. Dispozitivele de lucru sunt nişte registre care realizează operaţiile aritmetice (adunare. Caracteristicile de bază ale acestor microprocesoare constau în: magistrala internă de date avea 16 biti.logică şi unitatea de comandă şi control. Pentru a realiza aceste funcţii unitatea centrală de prelucrare şi comandă se compune la rândul ei din: microprocesor şi memoria internă. Un microcalculator PC este un sistem electronic de calcul construit în jurul unui microprocesor care constituie componenta de bază a unităţii centrale de prelucrare. datorită faptului că unităţile periferice adecvate erau foarte scumpe. Unitatea de comandă şi control are rolul de a analiza instrucţiunile dintr-un program aplicativ aflat în derulare şi de a emite semnale de comandă către celelalte echipamente. primul tip de microprocesoare realizat de către firma Intel pentru calculatoarele personale IBM şi compatibile IBM a fost denumit Intel 8088. iar capacitatea de adresare a memoriei interne era de până la 4 GO. Punerea de acord a modului de organizare a celor două magistrale s-a realizat în acea perioadă prin introducerea în fabricaţie a microprocesorului Intel 8086 (cele două magistrale erau de 16 biţi) dar fără un succes deosebit.logică este acea componentă a microprocesoarelor care efectuează operaţiile aritmetice sau logice (dictate prin programul aplicativ) asupra datelor primite din memoria internă.11 - .

Microprocesorul PENTIUMPRO (P6) sau INTEL 80686 s-a impus rapid pe piaţa mondială. Microprocesorul PENTIUM II asigură performanţe ridicate. O variantă a acestui microprocesor este INTEL CELEROM care funcţionează pe următoarele frecvenţe:266. 300A. asigurand un acces rapid la datele din memorie. să le descompună în microinstrucţiuni pe care apoi le prelucrează. 256 KO. care isi sincronizeaza semnalele la ceasul intern. avand incorporate 28 milioane de tranzistori. 300.ceea ce asigură o creştere considerabilă a vitezei de prelucrare a datelor). execută instrucţiuni cu viteze cuprinse între 66 şi 200 MHz şi este dotat cu o memorie cache de 16 KO. Frecvenţele de funcţionare ale acestui microprocesor sunt: 266. Office sau pachete de programe profesionale. tinzand catre 200 MHz. indiferent dacă aplicaţia rulată se numeşte Microsoft. iar memoria cache este organizată pe două nivele (primar şi secundar).12 - . Microprocesorul PENTIUM (asimilat lui INTEL 80586) prezintă o arhitectură superscalară ceea ce permite să se execute mai mult de o instrucţiune pe frecvenţă de tact a ceasului intern. Pentium III a fost construit initial la frecvente cuprinse intre 450 si 600 MHz.18 microni. Microprocesorul are o magistrală de date proiectată pe 64 de biţi. Microprocesul INTEL 80486 lansat pe piaţă în anul 1989 are magistrala de date organizată pe 32 biţi viteza de prelucrare superioară (25-66 MHz) ceea ce permite să prelucreze aproximativ 54 milioane de instrucţiuni pe secundă şi o capacitate de adresare a memoriei interne de 64 GO. Astfel. Acest microprocesor include în fabricaţie şi o memorie cache de minim 8 KO. dar ele pot fi livrate şi cu memorii cache 64. iar cache-ul secundar (legat la procesor printr-o magistrală dedicată prin care se vehiculează date şi instrucţiuni) este de 256 sau 512 KO. Ulterior a fost modificata frecventa placii de baza la 133 MHz. 300. ceea ce permite (aparent) rularea simultană a mai multor programe aplicative. Astfel cache-ul primar conţine 16 KO pentru date şi 16 KO pentru instrucţiuni.  foloseste o tehnologie de 0. . Această arhitectură permite microprocesorului să preia două instrucţiuni secvenţiale. cu o frecventa a magistralei de 100 MHz. Cercetările îndreptate în direcţia performantelor microcalculatoarelor au ca efect creşterea vitezei de prelucrare a datelor concomitent cu mărirea volumului de date ce pot fi prelucrate pe unitatea de timp.sistemului de operare. Rezultă. magistrala de adrese a fost proiectată la 32 biţi. o memorie mult mai rapida in stocarea si transmiterea de comenzi. Cache-ul primar conţine 8 KO pentru date şi 8 KO pentru instrucţiuni. viteza de adresare a memoriei este cuprinsă între 200 şi 233 MHz. beneficiind de o arhitectură superscalară pe trei căi. Structura tehnologică a microprocesorului permite tratarea instrucţiunilor în mod "pipeline" (fiecare instrucţiune se execută pe o frecvenţă de tact a ceasului intern). Aceasta presupune descompunerea unei instrucţiuni în mai multe părţi numite microinstrucţiuni. 333 MHz. iar cea de adrese de 32 biţi. 330. Ca facilitati ale acestui procesor putem enumera :  lucreaza cu memorie SDRAM – memorie RAM dinamica. 128. se lucreaza optional cu memorie se tip DDRAM. iar cel secundar are 256 KO legat la procesor printr-o magistrală de 64 biţi care asigură transferul de date la viteza impusă de microprocesoare. ceea ce presupune existenţa a trei unităţi de asamblare a instrucţiunilor care se pot prelucra şi executa în paralel pe o frecvenţă de tact. deci că microprocesorul PENTIUM prelucrează un volum dublu de instrucţiuni faţă de INTEL 80486. De asemenea microprocesorul INTEL 80486 include şi un coprocesor matematic (un circuit specializat în efectuarea unor prelucrări specifice calcule matematice . respectând semantica programului aplicativ. 350 şi 400 MHz. implementat pe microcalculator să împartă memoria internă în blocuri de 640 KO. astfel procesorul urmand sa atinga pragul de 1 GHz. mai nou. Cu ajutorul lui se pot rula simultan mai multe programe. Acesta are o magistrală de date mult mărită (cuprinsă între 64 şi 256 biţi). iar în final le reasamblează astfel încât la sfârşitul execuţiei lor să se cunoască exact succesiunea lor corectă. Este dotat cu o memorie cache de mai mare capacitate ceea ce permite prelucrarea unui volum mai mare de date pe unitatea de tact.

Memoria RAM formată dintr-un ansamblu de registre de aceeaşi mărime în care se stochează datele de prelucrat. magistrala de sistem permite o rata de transfer inalta intre procesor si memoria interna (3200 MO/s) .  memorie RAM (Random Access Memory).COM. Datele şi informaţiile conţinute în memoria RAM se distrug la întreruperea curentului electric. recunoscand chiar vocea umana.  memoria EPROM (Erasable Programmable Read Only Memory) este o memorie ce poate fi ştearsă şi reprogramată de mai multe ori. prezinta o serie de avantaje fata de predecesoarele lui. Tot în memoria RAM se încarcă unele programe ale sistemului de operare care sunt utilizate în timpul realizării unui proces de prelucrare (COMMAND. 2. cristale de siliciu etc. Prin arhitectura sa. se opreste la Pentium IV. permite prelucrarea imaginilor tridimensionale si video. permite o executie dinamica avansata (un mod de executie care impiedica procesorul sa aiba stari de repaus). el fiind programat de către constructorul de echipamente in vederea realizării unor funcţii speciale (exemplu: testarea şi iniţializarea sistemului de pornire sau verificarea principalelor componente fizice înaintea iniţializării sistemului de operare). Memoria ROM are o capacitate mică (sub un MO). Memoria tampon pentru imprimantă utilizată pentru a regla viteza de transfer a datelor din memoria internă (RAM) cu cea de tipărire a acestora la imprimantă. SYS) şi sunt aduse de pe discul sistem.integrată pe microprocesor şi cache-ul secundar plasată între memoria RAM şi microprocesor. iar programarea se face. Conţinutul acestei memorii nu poate fi modificat. Ultima generatie de procesoare. în această memorie se află programul BIOS rezident aici cu rolul de a controla funcţionarea corectă a sistemului de echipamente şi un set de microprograme cu rolul de a realiza o serie de funcţii simple utilizate frecvent. CONFIG. programul aplicativ pe baza căruia se prelucrează datele. dar în mod curent ele se înlocuiesc cu altele care au fost introduse în procesul de prelucrare. memoria RAM poate fi completată cu : Memoria cache (imediată) ce joacă rol de memorie tampon între microprocesor şi memoria RAM. Memoria ROM este formată dintr-un circuit integrat care conţine mai multe registre de aceeaşi mărime. Se pot utiliza ca variante ale memoriei ROM :  memoria PROM (Programmable Read Only Memory) este o memorie ce poate fi programată cu ajutorul unui dispozitiv special numit programator de PROM.) şi circuite electronice care îi asigură o bună funcţionare. Memoria internă a microcalculatoarelor Memoria internă a unui microcalculator constituie cea de-a doua componentă a unităţii centrale de prelucrare şi comandă. Unitatea de memorie reprezintă un ansamblu format din medii de memorare (semiconductori. memoria internă a microcalculatoarelor poate fi de două tipuri:  memorie ROM (Read Only Memory). stocând pe timp limitat părţi din programul aplicativ sau date mai des utilizate.13 - . Există două tipuri de memorie cache: cache-ul primar . sau cu alte rezultate obţinute din prelucrarea datelor. Astfel.2. Ştergerea se realizează prin expunerea memoriei la lumina ultravioletă. După posibilitatea modificării conţinutului. Din punctul de vedere funcţional. precum şi rezultatele obţinute din prelucrarea datelor. cu ajutorul unui programator de memorii. în condiţii speciale. Capacitatea . sau rutine ale unor programe rezidente aduse aici din memoria ROM.

 blocul tastelor de deplasare şi poziţionare. Unităţile periferice ale unui microcalculator Unităţile periferice sunt echipamente care au rolul de a asigura comunicarea între om şi calculator (unitatea centrală de prelucrare şi comandă) pe de-o parte. tastele se pot grupa astfel :  blocul tastelor alfanumerice.) . de asemenea împreună cu alte taste realizând unele comenzi.) . taste bifuncţionale (cifre + caractere speciale) şi taste de control şi validare. Blocul tastelor funcţionale plasat deasupra tastelor alfanumerice cuprinde tastele FI la F12. Din punct de vedere al aranjării lor pe suprafaţa tastaturii. CTRL .  blocul tastelor numerice.activată. 2. creionul optic. în cazul rulării unui program. TAB . A. După funcţia de bază acestea se pot clasifica în : A. Blocul tastelor alfanumerice corespunde în mare parte tastaturii unei maşini de scris. Acestea se află de o parte şi alta a tastaturii alfabetice şi au rolul : ENTER . a programelor aplicative sau a unor comenzi de operare.unităţi periferice de intrare. a) Tastatura ca unitate standard de intrare este dotată cu o serie de taste alfanumerice şi de comandă necesare introducerii datelor.de a introduce o dată o instrucţiune sau o comandă în memoria interna. captatorul de sunete. Memoria video folosită pentru a permite reţinerea imaginii unui ecran sau a unei linii de pe ecran ce urmează a fi transmisă memoriei interne sau invers. CAPSLOOK . Unităţile periferice de intrare au rolul de a citi datele stocate în fişiere sau baze de date pe medii materiale adecvate sau de a capta pentru a fi transmise memoriei interne în vederea prelucrării lor. C.şterge primul caracter din stânga. aceste funcţii sunt afişate în partea inferioară a ecranului.tastă de control. în acest bloc se găsesc: taste alfabetice.acesteia este dependentă de tipul imprimantei.) . scanner-ul.apăsarea acestuia împreună cu o tastă alfabetică permite scrierea cu majuscule a caracterului activat sau (în cazul tastelor funcţionale) activarea caracterului de deasupra tastei.unităţi periferice cu rol de memorii auxiliare. fiind capabilă să reţină un caracter.tasta de spaţiu folosită în scrierea curentă. etc. ALT . mouse-ul. se utilizează împreună cu alte taste cu rolul de a defini o serie de comenzi. Aceste taste permit executarea unor funcţii predefinite care sunt diferite de la un program la altul. BLANK . o linie întreagă (132 caractere) sau chiar o pagină de imprimantă. Cea de-a doua grupă o reprezintă tastele de poziţionare a cursorului într-un fişier de tip ASCII. . BACKSPACE .permite deplasarea cursorului pe orizontală cu un anumit număr de spaţii.unităţi periferice de ieşire.3. Principalele taste din această grupă au următoarea semnificaţie: PgUp . Din această categorie fac parte: tastatura. permite introducerea cu majuscule a unui text.  blocul tastelor funcţionale. iar pe de altă parte au rolul de a stoca un volum foarte mare de date care să fie utilizate în procesul de prelucrare ori de câte ori este nevoie. B.permite deplasarea cursorului cu un ecran înapoi (către începutul fişierului).se foloseşte.14 - . SHIFT . Blocul tastelor de deplasare şi poziţionare se află plasat în dreapta tastelor alfanumerice şi cuprinde două grupe de taste şi anume: grupa tastelor de deplasare (cu săgeţi direcţionale) cu ajutorul cărora se realizează deplasarea cursorului într-un fişier de tip ASCII.

Informaţia analogică poate fi de tip text. . realizând astfel o anumită comandă. Aceştia sunt compuşi din semiconductori (de ordinul a câtorva mii) care sunt sensibili la lumină. a) Imprimanta este unitatea periferică standard de ieşire. Unităţile periferice de ieşire permit redarea la ieşirea din sistem a informaţiilor prin imprimarea acestora pe hârtie sub forma situaţiilor de ieşire sau prin vizualizarea lor pe ecranul monitoarelor. imprimantele chimice cu o viteza de tiparire de peste 100 de linii pe minut (pe o linie se pot tipari 132 caractere). Este folosită pentru a permite introducerea unui caracter lipsă dintr-un cuvânt. ea fiind cuprinsa intre 600 si 2200 de linii pe minut. El se prezintă ca un mic dispozitiv dotat cu două sau trei butoane care se conectează la microcalculator printr-un cablu. Viteza de lucru a acestor imprimante creste mult.poziţionează cursorul la începutul „Home”/sfârşitul „End” fişierului activ. la un moment dat.deplasează cursorul cu un ecran înainte (către sfârşitul fişierului). apoi izolează fiecare literă (în cazul unei informaţii de tip text) convertind-o într-un caracter.creează spaţiu pe locul unde este poziţionat cursorul deplasând celelalte caractere la dreapta.PgDn Home/End Delete Insert . c) Scanner-ul este de asemenea o unitate periferică de intrare. cu o calitate de tipărire mediocra. precum şi taste pentru a indica operaţiile aritmetice de bază.permite ştergerea caracterului pe care este poziţionat cursorul. ele dispunând de o memorie tampon de mici dimensiuni ce permite reţinerea. Acest dispozitiv se mişcă pe o suprafaţă plană antrenând astfel deplasarea cursorului pe ecranul monitorului. Imprimantele orientate pe caracter sunt cele mai lente imprimante. Imaginea scanată este descompusă în puncte (între 100 şi 600 de puncte pe un inch) cu ajutorul unor senzori. Din această grupă fac parte: imprimantele matriciale (cu ace) cu viteze de tipărire de aproximativ 100 linii pe minut. . In funcţie de modul de memorare şi imprimare a caracterelor.15 - . b) Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare cu rolul de a completa unele taste. Acest bloc conţine cele zece caractere ale sistemului de numeraţie zecimal. cu o calitate net superioara celor de dinainte. o tastă pentru punctul zecimal. fie prin compararea rezultatului scanării cu un dicţionar. . B. a unui singur caracter care apoi se tipăreşte. capabil să transforme o informaţie analogică într-o informaţie digitală prin numerizare. fie prin asemănare. După fixarea cursorului pe un obiect aflat pe ecran sau pe o funcţie se acţionează (simplu sau dublu) unul din butoane. grafică sau imagine. Rezultă deci că principalele unităţi periferice sunt: imprimanta şi monitorul. Acest caracter poate fi recunoscut fie prin compararea lui cu un set de caracteristici.  imprimante orientate pe pagină. iar viteza de tiparire creste simtitor ajungand la cateva mii de linii pe minut. imprimantele se grupează astfel :  imprimante orientate pe caracter. Blocul tastelor numerice plasat în extremitatea dreaptă a tastaturii este utilizat pentru introducerea mai uşoară a numerelor. Există scannere care au posibilitatea de a segmenta imaginea sursă. cu posibilitati de utilizare a mai multor culori. în acest bloc se mai află si o tastă care permite introducerea datelor numerice în sistem (ENTER).  imprimante orientate pe linie. permiţând redarea rezultatelor unui proces de prelucrare prin tipărirea acestora într-o formă lizibilă omului. imprimantele cu jet de cerneala prezinta o calitate foarte buna a tiparirii. calitatea de tiparire este buna. . Imprimantele orientate pe linii dispun de o memorie care le permite retinerea unei linii (132 de caractere) ce apoi este tiparita pe hartie. De asemenea cu ajutorul imprimantei se poate tipări conţinutul oricărui fişier de tip text aflat pe o memorie auxiliară. mai noi sunt imprimantele cu laser.

50 inch. industria militara etc. discuri singulare de 3. Numarul discurilor dintr-un pachet difera de la un calculator la altul. datorita capacitatii lor de memorare si a ratei de transfer foarte ridicate (circa 1. cu o capacitate de memorare de 1. comenzilor. monitorul poate fi definit ca o unitate periferica cu dublu rol sau unitate periferica de tip conversational. Imaginea unu caracter este mai intai stocata intr-o memorie proprie (numita memorie video) si apoi este afisata pe ecran. Folosesc discuri singulare cu un diametru de 12 inch si o capacitate foarte mare de memorare (100GO – 700GO pe un disc).4. Capacitatea totala a unei unitati este cuprinsa intre 4 – 100 GO (valori intalnite si la hard-disc-urile de pe piata autohtona). Unitati periferice cu rol de memorii auxiliare Cele mai utilizate unitati periferice din aceasta grupa sunt : a) unitati periferice de hard-disc-uri. Capacitatea de memorare a datelor este dependenta de tipul discului utilizat. cum este cazul celor folosite in marile unitati industriale. Deoarece acest dispozitiv periferic este utilizat si pentru introducerea datelor in procesul de prelucrare. Un microcalculator poate dispune de mai multe unitati de hard-disc-uri. Magistrala de comunicaţie . fapt subliniat si de initialele DVD – „digital video disc”. b) unitati periferice de discuri flexibile.2 MO/secunda). In scopul afisarii datelor. Inregistrarea datelor pe discuri flexibile se face cu ajutorul unor capete de inregistrare – redare pe piste concentrice in mod continuu sau cu spatii intre inregistrari. a) Unitatile de hard-disc-uri (discuri WINCHESTER) sunt unitati periferice cu rolul de a inregistra un volum foarte mare de date care sunt folosite in diverse procese de prelucrare. Pe un ecran se pot afisa maxim 24 de linii. De retinut. fiecare linie avand maxim 80 de caractere (coloane). c) unitati de CD-ROM/DVD-ROM. b) Unitatile de discuri flexibile (floppy-disc) sunt unitati de memorie auxiliara ce folosesc pentru inregistrarea/citirea datelor. Pentru aceasta se folosesc discurile magnetice organizate in pachete. C.16 - . Viteza de tiparire a acestor imprimante este de 4 – 12 pagini pe minut si de o calitate superioara.50 inch. a programelor aplicative si a diverselor comenzi date sistemului prin intermediul tastaturii. c) Unitatile de CD-ROM/DVD-ROM sunt unitati de memorie auxiliara dotate cu dispozitive optice pentru inregistrarea/redarea datelor. Pentru a fi utilizate discurile dintr-un pachet sunt fixate pe un ax central care le va permite o miscare de rotatie a carei viteza este de peste 3600 rotatii/milisecunda. ca se utilizeaza si unitati de hard-disc cu o capacitate totala de pana la 100 GO. 2. Dispozitivul de inregistrare/citire este format dintr-un numar diferit de catete (dependent de numarul pistelor active de pe fata unui disc). In general microcalculatoarele sunt dotate cu o unitate de floppy-disc denumita unitatea A: foloseste discuri de 3.Imprimantele orientate pe pagina dispun de o memorie capabila sa retina continutul unei intregi pagini care apoi va fi tiparita.44 MO. Aceste unitati sunt folosite atat pentru memorarea datelor. monitorul foloseste un ecran u tub catodic. b) Monitorul este o o alta unitate periferica ce poate fi utilizata pentru vizualizarea pe ecran a informatiilor obtinute dintr-un proces de prelucrare. centre de cercetare. In cazul DVD-ROM-urilor exista un plus de calitate. cat si in echipamente multimedia. instructiunilor sau informatiilor.

ori de unde se extrag instrucţiunile programului aplicativ referitoare la aceste operaţii.17 - . precum şi instrucţiunile (căutate de către unitatea de comandă şi control în memoria internă) care privesc transferurile de date sau prelucrarea efectivă a acestora. rezultatele unui proces de prelucrare ce pleacă de la memoria internă pentru a fi înregistrate pe un mediu material existent pe o unitate periferică de ieşire. Unităţile periferice ale unui microcalculator sunt legate de magistrala de comunicaţie şi respectiv de unitatea centrală de prelucrare prin intermediul unor interfeţe. rezultatele intermediare obţinute din procesul de prelucrare care se reţin în memoria internă până la sfârşitul unui proces de prelucrare. precum şi dintre unitatea centrală de prelucrare şi comandă şi unităţile periferice se realizează prin intermediul magistralei de comunicaţie (BUS). transmiţând ordine (comenzi) către alte unităţi ale microcalculatorului implicate în realizarea unei operaţii indicate printr-o instrucţiune din programul aplicativ. (b) magistrala de adrese. (a) Magistrala de date face legătura intre microprocesor şi memoria internă fiind formată dintr-un ansamblu de 8. Aceasta este un traseu electronic prin care se transmit semnale de la un echipament la altul. (b) Magistrala de adrese are rolul de a identifica adresele de memorie de unde se extrag datele care trebuie transmise spre prelucrare. arhitectura unui microcalculator poate fi reprezentată astfel : Magistrala de comenzi Magistrala de date UNITATI PERIFERICE monitor imprimanta tastatura mouse scaner Microprocesor MEMORIA INTERNA Circuite specializate (interfata) Magistrala de adrese . Schematic. Caracteristica de bază a magistralei o reprezintă lăţimea acestuia în funcţie de care depinde numărul de caractere ce poate fi transmis simultan. 64 de linii paralele prin care se transmit date către procesor sau se întorc date de la procesor (magistrala de date internă). Microcalculatoarele au o magistrală organizată pe trei căi. 16. (c) Magistrala de comenzi conduce semnale de control şi sincronizare ale componentelor unităţii centrale de prelucrare şi comandă. Fiecare unitate periferică este cuplată la unitatea centrală printr-un circuit (interfaţă). Acestea sunt : (a) magistrala de date. Ea poate realiza legătura dintre memoria internă şi unităţile periferice în sensul transmiterii de date de la unităţile periferice la memoria internă sau invers. Acestea sunt circuite specializate care asigură controlul asupra datelor care pleacă de la unităţile periferice către memoria internă sau se întorc de la memorie către periferice. 32. sau unde să se depună rezultatele prelucrării datelor. (c) magistrala de comenzi.Legăturile dintre procesorul electronic şi memoria internă. Deci se poate rezuma că prin magistrala de date circulă: datele introduse în memoria internă de la unităţile periferice.

A.I. unitatea de comandă şi control şi unitatea aritmetică-logică). aplicativ) Instructiuni (prog. o decodifică determinând operaţia de executat.Figura 2. Pentru a începe procesul de prelucrare a datelor. iar rezultatul prelucrării va fi transferat din nou memoriei interne fiind depus într-o zonă special organizată. în funcţie de aceste elemente U. în funcţionarea unui microcalculator. în memoria internă trebuie să fie introduse : programul aplicativ şi un set de date ce vor fi imediat supuse procesului de prelucrare. atunci unitatea de comandă şi control va stabili: tipul operaţiei (adunare. 8 9 MICROPROCESOR M.C. aplicativ) Instructiuni (prog. memoria internă. Dacă presupunem că este vorba de o operaţie de calcul aritmetic. înmulţire sau împărţire) şi operanzii (datele care intră în calcul).  fluxul datelor. pe parcursul rulării unui program aplicativ. Figura 3. Acestea sunt :  fluxul instrucţiunilor. Schema fluxurilor informaţionale într-un microcalculator . iar acesteia transmite comanda de a efectua operaţia stabilită prin program.18 - . pot fi puse în evidenţă trei fluxuri informaţionale care se desfăşoară între componentele sistemului (unităţi periferice.C. Arhitectura generală a unui microcalculator Din punct de vedere al utilizatorului. scădere.P. Schematic.L.  fluxul comenzilor. va comanda memoriei interne să transmită datele necesare calculului unităţii aritmetice-logice. aceste fluxuri pot fi prezentate astfel : 3 2 1 U.C. Unitatea aritmetică-logică va efectua operaţia indicată. U. 7 5 6 Instructiuni (prog. aplicativ) 4 U. în continuare unitatea de comandă şi control extrage din memoria internă câte o instrucţiune din programul aplicativ.C.

de obicei. OS/2.32-64-128-256-512 MO (chiar si 1 GO pentru noile tehnologii DDRAM). WINDOWS '95. cu viteze mari de înregistrare/redare) şi logice (rulează sub sisteme de operare proprii . hard-discuri de mare capacitate.INTEL 80486/80586 sau PENTIUM .specifice reţelelor locale de calculatoare care au structuri proprii privind formatarea şi gestionarea discurilor. sub sistemul de operare al reţelei.).19 - . . gestionarea şi alocarea resurselor.memorie RAM de capacitate mare .Microcalculatoarele sunt sisteme electronice de calcul care permit accesul unui singur utilizator la un moment dat. Calculatoarele care lucrează pe post de file-server au caracteristici superioare din punct de vedere al resurselor fizice (microprocesoare performante . etc. Ele pot fi folosite însă şi în reţele locale de calculatoare (mai multe microcalculatoare interconectate prin intermediul unui sistem de comunicaţie). Staţiile de lucru sunt microcalculatoare legate în reţea care pot accesa programele aplicative şi datele de prelucrat de pe file-server. iar celelalte microcalculatoare au rolul de staţii de lucru. Ele pot fi dotate cu sisteme de operare proprii (ca în cazul calculatoarelor individuale) dar ele lucrează. In acest caz unul sau mai multe microcalculatoare au rol de file-server. OS/1. posibilităţi de protecţie a datelor vehiculate şi de refacere a acestora în caz de accidente). în acest sens ele sunt dotate cu sisteme de operare adecvate pentru lucru în regim monoutilizator (MS-DOS.

aratandu-se ca intre componentele fizice ale unui sistem electronic de echipamente se nasc trei fluxuri informationale : cel al instructiunilor. memoria program. .comanda celelalte componente. care preocupa. unitatea de comanda si control. in memoria interna. Istoria moderna a procesoarelor contrapune doua paradigme pentru cresterea performantei. sau de la alte computere conectate la ea prin linii de comunicaţie digitale. aritmetica/logica de calcul (CPU ). Pe baza acestor instructiuni. lumea de astazi este invadata de produsele unui domeniu relativ nou. tinand seama de faptul ca prelucrarea datelor se face pe baza unui program aplicativ. nascute din pasiunea si ambitia oamenilor de a efectua calcule din ce in ce mai precise. În final rezultatele sunt trimise înapoi în lumea exterioară cu ajutorul unităţii de ieşire. bazate pe software si respectiv pe hardware. de la dispozitive electromagnetice.Calculatoarele electronice sunt urmasele unor dispozitive de calcul mai rudimentare dar foarte ingenioase. Aparent un articol despre arhitectura procesoarelor nu are nimic de-a face cu software-ul. la ce pot fi folosite si la ce nu. al datelor si a comenzilor. procesoarele se proiecteaza odata cu compilatoarele care le folosesc. Proiectul a avut ca obiectiv major descrierea structurii sistemului de echipamente in general si in particular a structurii unui microcalculator. instructiunile acestuia trebuie sa se afle in memoria interna inainte de a incepe procesul de prelucrare propriu-zis. altfel codul generat va fi foarte ineficace. care sunt posibilitatile lor. am aratat si functiile indeplinite de catre acestea in procesul de prelucrare a datelor. intr-o mare masura lumea zilelor noastre. foarte dinamic si cu implicatii majore in toate domeniile activitatii umane. În cea mai simplă formă a sa. Paşii de procesare sunt determinaţi de un program ce se află stocat în memorie. De remarcat ca la realizarea primelor calculatoare. pentru a efectua operatii aritmetice sau logice asupra acestor date (se executa de catre unitatea aritmetico . Nimic mai gresit: la ora aceasta exista o simbioza totala între hardware si software.20 - . Oamenii doresc sa stie mai multe despre sistemele de calcul. Astfel.pentru a introduce datele de la unitatea periferica adecvata (de regula din baza de date organizata pe hard-disc). Alaturi de descrierea componentelor fizice ale calculatoarelor. memoria de date. unul dintre matematicienii importanti ai secolului XX. Unitatea de intrare acceptă informaţia codificată de la operatorii umani. Este vorba de stiinta si ingineria calculatoarelor. un sistem de calcul constă in cinci părţi principale funcţionale : blocurile de intrare şi ieşire. in calitate de consultant al echipei. Informaţia este stocată în memorie pentru a fi referită ulterior sau este tratată imediat de către unitatea aritmetică şi logică realizând operaţia dorită. si relatia dintre ele este foarte stransa: compilatorul trebuie sa genereze cod care sa exploateze caracteristicile arhitecturale.logica) sau pentru a reda rezultatele prelucrarii (informatiei) prin imprimarea acestora pe hartie cu ajutorul unitatii periferice adecvate (imprimanta).CONCLUZII Asadar. Totusi foarte putini cunosc informatii despre aparitia lor. a lucrat si matematicianul John von Neumann.

Ed. Bucuresti. cap. Ed. InfoMega. Ed. cap. SECOREX. . II Victoria Stanciu si colectiv – „Informatica generala”. DUALTECH. cap. Ilie Tamas si colectiv – „Bazele informaticii”. Bucuresti.BIBLIOGRAFIE Maria Stanescu si colectiv – „Bazele informaticii”.21 - . 2000. II. 2. 1999. Bucuresti. 2001.