You are on page 1of 7

1. PRODUCEREA, TRANSPORTUL, DISTRIBUŢIA ŞI UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE 1.1.

Procese de bază
Folosirea energiei electrice în cele mai diverse sectoare ale activităţii umane implică prezenţa a trei procese de bază: producerea, utilizarea (consumul) şi transferul de la locul de producere la locul de consum. 1.1.1. Producerea energiei electrice are loc prin transformarea altor forme de energie primară (termică, hidraulică, nucleară, chimică, mecanică, solară etc.). Sursele de energie electrică (prescurtat "surse") pot fi: - centrale electrice – mari unităţi producătoare, localizate discret, în funcţie de sursele de energie primară, de posibilităţile de acces, de siguranţă în exploatare; - alte surse locale, de puteri relativ mici: - fixe; - deplasabile (în anumite cazuri). 1.1.2. Consumul de energie electrică (utilizarea energiei electrice) are loc în receptoarele electrice (prescurtat "receptoare") - elemente care transformă energia electrică primită (energia de alimentare) în altă formă de energie (mecanică, termică, luminoasă etc.) în scop util. Localizarea receptoarelor este determinată de considerente tehnologice, acestea fiind plasate într-o arie vastă, în diferite direcţii şi la distanţe variind în limite largi faţă de poziţia surselor. Energia electrică se consumă, practic, în altă zonă decât zona în care se produce. 1.1.3. Transferul energiei electrice de la locul de producere (sursă) la locul de consum, în vederea alimentării receptoarelor se face prin reţele electrice ramificate, care realizează acest transfer în condiţii tehnice, tehnico-economice şi de siguranţă determinate. Reţelele electrice constau în: - elemente conductoare (căi de curent), care asigură canalizarea energiei electrice; - echipamente electrice adecvate, prin care se realizează celelalte funcţii ale transferului.

1.2. Sistemul electroenergetic
Sistemul electroenergetic (SEE) reprezintă ansamblul instalaţiilor electrice de producere, transport distribuţie şi utilizare a energiei electrice, având un regim concomitent de producere şi consum de energie electrică, începând cu generatorul din centrala electrică şi terminând cu ultimul receptor. 1.2.1. Structura sistemului Prin consumator (de energie electrică) se înţelege: - ansamblul instalaţiilor electrice de distribuţie şi utilizare aferente unui agent economic, unei instituţii, unei colectivităţi (inclusiv cele familiale); - persoana fizică sau juridică având în proprietate şi exploatare instalaţiile menţionate. Drept furnizor (de energie electrică) se consideră:

1.1

. Schematic.1 evidenţiază structura de ansamblu a sistemului electroenergetic.1 1. Unele centralele termoelectrice produc numai energie electrică (centralele de condensaţie CTE).. printr-o unitate subordonată. motor cu ardere internă) care antrenează un generator electric. Consumatorii mici. cuprinzând toate centralele electrice şi liniile de interconexiune. contorul aparţine furnizorului. De regulă. gaz. prin ardere în interiorul unui cazan.2 .Compania Naţională de Electricitate sau mai multe companii specifice. Transferul energiei de la furnizor la consumator are loc printr-un echipament electric denumit staţie de primire. turbine cu gaz sau motoare cu ardere internă. Producerea combinată de energie electrică şi energie termică (sub formă de 1. 1 . Centrala termoelectrică produce energie mecanică prin turbine cu abur. în circuit închis) între o sursă caldă (în cazan. Producerea de lucru mecanic rezultă. centralele hidroelectrice şi centralele folosind energia nucleară (centrale nuclear-electrice).ansamblul instalaţiilor electrice de producere. petrol) este transformată în energie termică. cu receptoare numai de joasă tensiune sunt alimentaţi direct din reţeaua zonală de JT (aeriană sau subterană) a furnizorului. de unde fluidul iese sub formă de abur supraîncălzit şi la presiune ridicată) şi o sursă rece (într-un condensator. transmisă generatorului electric. care are în proprietate şi exploatare instalaţiile menţionate. unde aburul destins în turbină este răcit şi se transformă în apă distilată). principalele tipuri de centrale electrice sunt: centralele termoelectrice. printr-un racord constând în 1 …2 linii şi 1 …2 staţii de transformare. În cazul turbinelor cu abur. Instalaţii de producere a energiei electrice Energia electrică este produsă practic în exclusivitate în centralele electrice. Punctul de separaţie (ca proprietate) între furnizor şi consumator este denumit punct de delimitare. P u n c t d e d e lim it a r e F U R N IZ O R S ta ti e d e p rim ire CO N SU M ATO R R e t e a d e d is tr ib u tie a S E E ( r e t e a d e a lim e n t a r e a c o n s u m a t o r u lu i) R a c o rd (M T ) B ra n s a m e n t (J T ) I n s t a la tii in t e r n e a le c o n s u m a t o r u lu i F ig . printr-un branşament care face legătura între linia de alimentare şi contorul de energie al consumatorului. procesul de transformare a energiei primare în energie electrică implică un stadiu intermediar de transformare a energiei primare în energie mecanică. din evoluţia fluidului de lucru (de regulă. conform celui de al doilea principiu al termodinamicii. Intrarea sau ieşirea din sistemul interconectat se face printr-un nod al reţelei. de regulă. SEE este un sistem interconectat la nivel naţional. Aceasta este cedată unui fluid de lucru (apă-abur) şi este transformată de echipamentul termic (turbina cu abur) în energie mecanică. În funcţie de sursa de energie primară. energia latentă a combustibililor (cărbune. contorizarea energiei electrice. transport şi distribuţie a energiei electrice la consumatori.2 .2.2. în vederea decontării către furnizor a consumului respectiv. situat la intrarea în echipamentul de primire (tabloul general. staţii de conexiuni sau posturi de transformare.2. Consumatorii de puteri mai mari sunt alimentaţi din reţeaua de înaltă sau de medie tensiune a furnizorului. prin intermediul unui echipament neelectric (turbină. Figura 1. În acest punct se face.

staţii de conexiuni). În schimbătorul de căldură.3 . în domeniul tensiunilor înalte. fie la piciorul barajului. CHE cu acumulare sunt caracterizate prin prezenţa unui lac de acumulare (obţinut prin captarea debitului unuia sau mai multor râuri). printr-un baraj. CHE fără acumulare sunt amenajate pe firul apei. la rândul ei. nu poate fi transferată în mod economic la distanţe mari. 1. CHE Argeş). Centrala se poate amplasa fie în corpul barajului. Creşterea înălţimii de cădere a apei. pentru aceeaşi solicitare termică a conductoarelor) şi de valoarea investiţiilor (care. fie la un debit mare şi o cădere mică fie la o cădere mare şi un debit mic. constituite din linii electrice şi echipamente specifice (staţii de transformare ridicătoare şi coborâtoare de tensiune.medie tensiune MT: 10 sau. recomandabil. Tensiunile nominale de linie standardizate pot fi grupate în: . prin amplasarea centralei subteran. pentru a nu se produce fierberea. Instalaţii de transport şi distribuţie a energiei electrice Energia electrică produsă în centralele electrice este transmisă spre consumatori prin reţele electrice. faţă de diferenţa de nivel naturală. ţinând seama de pierderile de energie (direct proporţionale cu puterea vehiculată şi cu lungimea liniei şi invers proporţionale cu tensiunea. De remarcat că în circuitul primar apa este radioactivă. între care are loc un transfer de energie prin intermediul unui schimbător de căldură. antrenează generatorul electric. Energia electrică obţinută la tensiunea de ieşire a generatorului (6. Singura CNE din România este cea de la Cernavodă.2. creşte proporţional cu pătratul tensiunii). chiar în albia unui râu cu debit mare. Transmiterea energiei electrice spre consumatori se face la diferite niveluri (trepte) de tensiune stabilite pe baza unor criterii tehnico-economice. . Centralele nuclear-electrice CNE reprezintă o variantă de centrale termoelectrice în care energia termică este produsă în reacţiile de fisiune nucleară care au loc în reactoare care conţin combustibil nuclear. fie prin combinarea celor două soluţii precedente (ca în cazul CHE Lotru. fiind necesar un echipament electric (staţie de evacuare a energiei) care să ridice mult tensiunea de lucru. obţinându-se abur la temperatura de 250 … 260 oC şi presiunea de circa 12⋅ 105 N/m2.abur sau apă caldă. 220 kV. procesul de producere a energiei electrice este similar celui din centralele termoelectrice. pentru alimentarea consumatorilor industriali sau urbani) se realizează în centralele de termoficare CET. înălţimea de cădere a apei fiind dată exclusiv de ridicarea modestă de nivel realizată prin barajul care dirijează apa spre turbine. căldura este cedată fluidului care circulă în circuitul secundar. 1.joasă tensiune JT: < 1000 V.3. ceea ce impune măsuri de protecţie biologică. la una sau la ambele extremităţi. 20 kV. Instalaţia electrică a unei centrale electrice cuprinde în primul rând generatorul electric şi echipamentul electric auxiliar necesar. Aceste centrale necesită amenajări hidrotehnice corespunzătoare. potenţială şi cinetică. Instalaţiile de producere a energiei electrice aparţin furnizorului de energie electrică. se poate recurge. a căderilor de apă naturale sau artificiale pentru acţionarea unei turbine hidraulice care. se poate realiza fie prin ridicarea nivelului amonte. Un exemplu îl constituie CHE Porţile de Fier. Începând cu conturul secundar. Energia termică degajată în reactorul nuclear în urma reacţiei în lanţ încălzeşte apa care circulă în conturul primar (reactorschimbător de căldură) până la temperatura de 255 … 275 oC. fie prin coborârea nivelului aval. Soluţia frecvent aplicată constă în două circuite de fluid separate: un circuit primar de apă şi un circuit secundar de apă-abur. Puterea mecanică la arborele turbinei fiind direct proporţională cu debitul de apă prin turbină şi cu diferenţa de nivel a curentului de apă între amonte şi aval. 10 kV).înaltă tensiune IT: 110. circulaţia în conturul primar are loc la presiune ridicată (peste 107 N/m2). . în curent alternativ. cu durate de execuţie şi costuri relativ mari. în funcţie de situaţiile concrete. Centralele hidroelectrice CHE folosesc ca sursă primară energia hidraulică.

750 kV. 1. solicitări mecanice. fenomene la deconectare. Liniile de transport sunt destinate să asigure vehicularea unor puteri electrice importante (zeci sau sute de MW) la distanţe relativ mari (zeci sau sute de km). cu dublul frecvenţei curentului. 1. perturbaţii electromagnetice în funcţionarea unor receptoare. mergând până la 110 kV sau chiar 220 kV (în cazul marilor consumatori). între zero şi valoarea maximă 1.7) şi solicitarea termică a izolaţiei acestora. asupra unei spire sau asupra unei bucle formate de un conductor.3. iar reţelele de distribuţie ale furnizorului pot avea tensiunile nominale 0. 10. sau linii electrice în cablu (LEC). În cazul unui consumator există totdeauna o reţea de distribuţie a energiei electrice până la punctele destinate alimentării receptoarelor. trifazat). În curent alternativ. de asemenea.linii de transport al energiei electrice de la un nod al sistemului electroenergetic până la un centru (o zonă) de consum.a. montate pe stâlpi..foarte înaltă tensiune FIT: 400. Astfel. Noţiunea de distribuţie este. având drept consecinţă încălzirea elementelor componente ale căii de curent (§ 4.4.4 . Secţiile de producţie sau grupuri de receptoare pot fi privite drept consumatori în cadrul instalaţiilor electrice ale unei întreprinderi. c.forţe electromagnetice care se exercită între un conductor parcurs de curent şi un corp feromagnetic învecinat. Efectele asupra reţelei constau în: pierderi de putere activă. liniile electrice se realizează sub formă de linii electrice aeriene (LEA). pe distanţe mai scurte şi la un ansamblu limitat de consumatori din zona de consum. a.1.forţe electrodinamice care se manifestă între două conductoare parcurse de curent. Din punct de vedere constructiv. în lungul reţelei. sunt direct proporţionale cu valoarea efectivă a intensităţii curentului şi cu impedanţa Z a căii de curent parcurse ∆U = ZI . oscilând. Solicitările mecanice ale căilor de curent şi ale suporţilor acestora au loc datorită câmpului magnetic propriu al conductoarelor parcurse de curent rezultând: .linii de legătură sau de interconexiune între două noduri ale sistemului electroenergetic. b. Efectele curentului electric Curentul electric de intensitate I prin elementele reţelei are efecte atât asupra acestora. Efectele curentului electric trebuie avute în vedere la proiectarea şi exploatarea instalaţiilor electrice. de regulă. k = 3 pentru c. . tensiuni induse. tensiunile liniilor de transport sunt. conducând la diminuarea tensiunii la bornele elementelor alimentate. monofazat. 400 şi 220 kV şi mai rar 110 kV. Liniile de distribuţie au o configuraţie mai complexă şi asigură vehicularea unor puteri relativ reduse.a. 20 kV. de unde încep instalaţiile de utilizare propriu-zise. relativă. Delimitarea liniilor de transport şi distribuţie după valoarea tensiunilor nominale nu este netă. Căderile (pierderile) de tensiune. Instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice aparţin furnizorului de energie electrică. căderi de tensiune. Pierderile de putere activă sunt direct proporţionale cu pătratul valorii efective a intensităţii curentului şi cu rezistenţa R a căii de curent parcurse ∆P = kRI 2 (k = 1 pentru c. Forţele sunt proporţionale cu pătratul intensităţii curentului.3. . cât şi asupra organismelor vii şi a altor elemente care vin în contact cu reţeaua. forţele sunt pulsatorii. fiind folosite ca: . pozate subteran.

se recurge frecvent la un model de calcul simplificat. curată.3. Inducerea de tensiuni electromotoare sau elemente rămase încărcate capacitiv în circuite deconectate pot influenţa unele receptoare sau pot constitui un pericol pentru personalul de exploatare. ceea ce demonstrează conductibilitatea organismului. Valoarea acestei impedanţe depinde de tensiunea de contact. Zi – impedanţa ţesuturilor interne. d. determinate de potenţialele elementelor conductive cu care organismul vine în contact (de diferenţa de potenţial aplicată organismului) şi fiind independente de intensitatea curentului prin elementele reţelei: . Efectele asupra elementelor combustibile.5 . 1. 1. 3000 Ω). e. uneori. Ea poate varia între peste 100000 Ω (pentru piele uscată. de umiditate şi de temperatură. cu fisuri sau acoperite cu substanţe conductive). constând într-o rezistenţă Rh a cărei valoare se poate considera 1000 Ω (sau. 1. datorită fie unei descărcări electrice (scânteie. adică impedanţei de contact la intrarea şi la ieşirea curentului.4. 1. În cazul curentului de scurtcircuit asimetric (de intensitate Isc). ZT – impedanţa totală. arc electric).3. inflamabile sau explozive aflate în contact cu elementele reţelei sau în vecinătatea acestora constau în producerea de incendii sau explozii. sângele. scurtcircuit). se constată apariţia unui curent electric în circuitul astfel format. condiţiile de contact cu elementele aflate la potenţiale diferite. rezistivă) a elementelor conductoare din organism este relativ redusă (200 … 500 Ω) şi depinde în principal de traseul curentului. fără fisuri şi o suprafaţă de contact mică) şi câteva sute de ohmi (în cazul contactului pe o suprafaţă mare. organismul uman poate fi expus accidental şi necontrolat acţiunii curentului electric.ˆ Fmax = CI 2 . de suprafaţa şi de presiunea de contact. Efectele asupra organismului uman şi al altor fiinţe se manifestă prin . În analiza şi calculul instalaţiilor de protecţie a personalului contra acţiunii curentului electric.4.şocuri electrice (care pot deveni periculoase). 1. cu mâinile umede. Cea mai mare pondere în impedanţa corpului revine impedanţei ţesuturilor externe (pielea – în special epiderma).3. De remarcat că impedanţa organismului nu este constantă ci depinde de mai mulţi factori cum sunt : parametrii circuitului electric. starea fizică şi psihică a organismului. Dacă organismul este supus unei diferenţe de potenţial. Impedanţa corpului Corpul omenesc este un conductor specific – conductor electrobiologic. determinate în principal de acţiunea arcului electric care apare la întreruperea voită sau accidentală a unui circuit.2. valoarea iniţială a curentului poate atinge 2. Efecte negative se manifestă asupra aparatelor de comutaţie. fie supraîncălzirii excesive a căilor de curent. Solicitările mecanice prezintă importanţă în cazul curenţilor de defect (în particular.5⋅ Isc (curent de lovitură).arsuri sau metalizarea pieii. de durata trecerii curentului electric. Impedanţa internă (în principal. datorită componentei aperiodice. ţesuturile musculare şi alte ţesuturi şi articulaţii – prezintă pentru curentul electric o anumită impedanţă compusă din elemente rezistive şi capacitive: Zp – impedanţa pieii. datorită arcului electric la deconectare.1. de frecvenţă. Trecerea curentului electric prin organismul uman Pe lângă folosirea controlată curentului electric în scopuri terapeutice. Diferitele părţi ale corpului – cum sunt pielea.

chiar dacă distanţa este de ordinul kilometrilor. solurile care conţin cea mai mare cantitate de electrolit disolvat (de exemplu.contact indirect. cu masele sau alte părţi conductive intrate accidental sub tensiune. de umiditate şi de temperatură. . Efectele trecerii curentului electric prin organism Efectele curentului electric prin organism (Ih = Uc/Rh) depind în mod esenţial de relaţia timp-intensitatea curentului. mai ales în cadrul măsurilor preventive de protecţie şi că tensiunea aplicată corpului este determinată de instalaţia electrică. Tensiunea de contact Uc este tensiunea care există (sau care apare ca urmare a unui defect de izolaţie sau unei influenţe electromagnetice) între două elemente conductive accesibile simultan în instalaţia electrică. Conductibilitatea electrică a pământului (solului) poate fi pusă în evidenţă aplicând o tensiune U între doi electrozi îngropaţi în pământ.5.rezistenţa circuitului stabilit prin sol este concentrată în principal în imediata vecinătate a electrozilor de intrare respectiv ieşire.6. Se constată: . semnificând prezenţa unei rezistenţe Rp = Up/Ip. deşi are o rezistivitate superioară cu 8 … 9 ordine de mărime celei corespunzătoare metalelor (apropiată de rezistivitatea izolanţilor clasici). .1. Conductibilitatea electrică a pământului (solului) În mod normal. . în absenţa oricărei legături cu o sursă de curent electric.2. după care rămâne aproximativ constantă. teren argilos.1). Numeroase studii au pus în evidenţă valori periculoase şi valori admisibile ale curentului corespunzătoare diverselor durate de acţiune a curentului. humus. . este maximă la distanţa minimă şi scade pe măsura creşterii distanţei dintre electrozi.pământul (solul) este un conductor specific . 1. 1. Trecerea curentului electric prin pământ (sol) 1.4. aflate sub tensiune în decursul exploatării instalaţiei.contact direct. Se desprind următoarele concluzii: . care ţin seama de relaţia neliniară între tensiune şi curent. Aprecierea unei instalaţii electrice din punctul de vedere al protecţiei personalului faţă de efectele curentului electric ia în considerare evaluarea şi evitarea menţinerii unei tensiuni de contact accidentale periculoase. s-au stabilit anumite valori admisibile pentru tensiunea de contact în funcţie de durata trecerii curentului.4. în general neomogen – care.apariţia unui curent electric de intensitate Ip care parcurge porţiunea de sol dintre cei doi electrozi. cu părţile active ale instalaţiei (§ 1. .conductibilitatea solului este în principal de natură electrolitică. variind între o valoare maximă (pe fiecare electrod) şi zero (la infinit). potenţialul se poate considera nul de la o anumită distanţă (de ordinul 20 m). Contactul cu instalaţia electrică Contactul accidental al persoanelor cu instalaţia electrică poate fi: . practic. consecinţele fiind cu atât mai grave cu cât cele două mărimi au valori mai ridicate. 1. până la o anumită distanţă (de ordinul 20 m). servind drept referinţă pe scara potenţialelor. prezintă o rezistenţă a circuitului stabilit prin pământ comparabilă cu cea a metalelor foarte bune conducătoare de curent la valori apreciabile ale secţiunii acestora.valoarea intensităţii curentului Ip depinde de natura solului.5.3.1. Având în vedere că valorile intensităţii curentului nu sunt aplicabile direct.potenţialul punctelor de pe sol se modifică. suplimentară faţă de rezistenţa electrozilor. pământul (solul) este considerat ca având potenţialul zero.un conductor spaţial. teren arabil.6 .

şi cu pământul poate avea drept rezultat producerea de accidente prin trecerea curentului electric prin organism . a unui element conductiv aflat în mod normal sub tensiune Legarea la pământ a unui element conductiv dintr-o instalaţie electrică reprezintă stabilirea intenţionată a unui contact electric cu pământul. legaţi conductiv între ei (prize de pământ). elemente metalice ale construcţiei).în anumite situaţii. Contactul electric cu solul Punerea la pământ a unui element conductiv dintr-o instalaţie electrică defineşte stabilirea unui contact electric accidental cu pământul. . Prin instalaţie de legare la pământ se înţelege ansamblul format din electrozi îngropaţi în pământ. şi conductoare de legare la pământ. în timp ce terenul nisipos sau pietros se apropie de izolanţi. ca urmare a unui defect în instalaţie (defect de izolaţie sau ruperea unui conductor). pământul poate fi folosit drept conductor în sistemele de transfer al energiei electrice. 1. care fac legătura între aceşti electrozi şi echipamentele electrice din instalaţie.7 . prin intermediul unor electrozi special destinaţi acestui scop. 1. a curenţilor de defect în urma deteriorării sau conturnării izolaţiei. aflate la un potenţial diferit de zero.2. Contactul electric cu solul al unei persoane poate avea loc direct sau prin intermediul unor elemente conductive aflate în contact cu pământul (de exemplu. în condiţii de siguranţă. scopul principal constând în dirijarea în pământ.suficient de umede) fiind cele mai conductive. În consecinţă: . Legarea la pământ de protecţie are drept obiect elementele conductive care nu se află în mod normal sub tensiune. dar care ar putea intra accidental sub tensiune. constituind o priză de pământ.5. conducte de apă sau.contactul simultan al unor persoane sau altor organisme vii cu două puncte de pe sol aflate la potenţiale diferite sau cu elemente conductive din instalaţiile electrice. Legarea la pământ de exploatare se referă la elemente conductive care fac parte din circuitele curenţilor de lucru şi urmăreşte asigurarea unui anumit mod de funcţionare a instalaţiilor.