You are on page 1of 7

de comportamente si strategii ale agentilor economici. fiecare domeniu de activitate si astfel si agentii economici se aflã sub incidenta mai mare sau mai micã a unor instrumente de politicã publicã.Monopolul: situatie clasica de esec al pietilor. dar si cerintele impuse prin interventia puterii publice în domeniul respectiv. Viata economicã cunoaste o multitudine de procese si fenomene. de reactii si mecanisme ce se manifestã ca rãspuns la dinamica variabilelor pietei. cresterea productiei unui bun se poate face pe seama scãderii productiei altui bun. Teoria economicã considerã o productie eficientã atunci când fiecare firmã realizeazã o productie datã pe seama combinãrii factorilor de productie cu costuri minime. participantii la viata economicã pentru a face fatã exigentelor economice trebuie sã respecte nu numai legile pietei si concurentei. Mai mult decât atât. În conditiile în care resursele economice au caracter limitat. . Cu alte cuvinte.

În cele mai multe orase. Pretul de monopol nu va fi concurat de preturile mai scãzute ale rivalilor. Aceasta. domeniile de distributie a energiei electrice. Monopolul este o structură a pieţei cu următoarele caracteristici: pe piaţă există o singură firmă. acesta este cel care stabileste pretul. oferta firmei de monopol fiind oferta agregatã de pe piatã. a gazelor naturale sunt piete de monopol. El se caracterizeaza prin : *exista un singur producator a unui produs specific *nu exista produse sustituibile aroape *bariere semnificative la intrarea in ramura *exista restrictii privind accesul la pret Monopolul este considerat un insucces al pietei competitive. din moment ce acestia nu existã.Monopolul este cunoscut ca acea situatie de piatã în care existã un singur ofertant al unui produs. în situatia unui singur producãtor. De exemplu. rareori se poate identifica un produs pentru care nu există substituenţi şi nici o firmă nu este perfect protejată de intrarea altor firme concurente pe piaţă. În lumea reală. condiţiile monopolului pot fi doar aproximate deoarece: rareori se poate găsi o piaţă pe care operează o singură firmă. Ori. proprietatea asupra unui zăcământ de minerale rare reprezintă o protecţie destul de bună. deoarece o ipotezã a pietei competitive eficiente este ca producãtorii sã actioneze drept acceptanti de pret. Aceasta este o structură ideală. care vinde un produs unic şi care este protejată de intrarea rivalilor pe piaţă. dar există posibilitatea descoperirii şi .

Pe măsură ce monopolul creşte sau reduce volumul producţiei. utilizarea unui model formal al monopolului permite înţelegerea comportamentului firmelor care operează pe astfel de pieţe. în consecinţă. ci descrescătoare astfel inghiata elasticitatea ofertei pietii. În acelaşi timp. atinge un punct de maxim. În acestă situaţie. monopolul va încerca să minimizeze pierderile. Pornind de la zero. venitul total creşte. curba cererii firmei nu mai este orizontală ca pe piaţa cu concurenţă perfectă. un monopol – la fel ca şi o firmă concurenţială – poate să nu obţină profit pe termen scurt. Când condiţiile pieţei sunt nefavorabile. Monopolul ştie că trebuie să reducă preţul dacă vrea să vândă mai mult. Chiar şi atunci când monopolul este protejat prin lege – autorităţile nu permit firmelor rivale să intre pe piaţă – există posibilitatea ca legea să se modifice. Principala diferenţă dintre monopol şi concurenţa perfectă este aceea că monopolul nu preia preţul pieţei. Deşi nu există o piaţă care să întrunească în totalitate trăsăturile pieţei cu structură de monopol. pe măsură ce producţia creşte. atât modificările preţului. . Punctul de pornire în dezvoltarea unei teorii a monopolului îl reprezintă faptul că alegerea monopolului cu privire la nivelul producţiei afectează în mod direct preţul produsului. monopolul are de satisfăcut cererea pieţei.altor zăcăminte. cât şi modificările cantităţii afectează venitul total al firmei .

deoarece profitul economic obţinut de un monopol atrage alţi antreprenori. Discriminarea prin preţ este rareori întâlnită în viaţa reală (de exemplu. care îşi folosesc întreaga ingeniozitate pentru a găsi modalităţi de intrare pe piaţa respectivă.În lumea reală nici o firmă nu este perfect protejată pe termen lung de rivali. În acelaşi timp. cumpărătorii şi vânzătorii de bunuri şi servicii ţin cont de preţuri atunci când decid cum să utilizeze resursele de care dispun. iar pe baza preţurilor piaţa asigură o alocare eficientă a resurselor. acest tip de discriminare prin preţuri este util pentru că oferă un exemplu de alocare eficientă a resurselor. în mici comunităţi în care fiecare locuitor ştie totul despre disponibilitatea de plată a celorlalţi locuitori. Există însă şi situaţii în care preţurile nu reflectă costurile de oportunitate (ala-numitele cazuri de eşec al pieţei). astfel încât medicul poate să ceară tarife diferite de la pacient la pacient pentru consultaţiile acordate). Poziţia de monopol natural impune reglementarea din partea statului. În mod normal. Un caz de eşec al pieţei este monopolul. O posibilă metodă de reglementare ar fi prin . altul decât cel realizat de o piaţă concurenţială.

intermediul politicilor de protecţie a concurenţei. În această privinţă. 1 . politici care au în vedere interzicerea abuzului de poziţie dominantă. Monopolul tehnologic posibil este sngurul monopol cu urmari favorabile deoarece el recunoaste dreptul de autor si inovatiile tehnice in asa mod incit nimeni sa nu se poata folosi de aceste inventii. stiind ca nu exista un alt produs sustuibil. două sunt abordările posibile: fixarea unei limite maxime de creştere a preţurilor sau limitarea ratei profitului. Monopolul pur presupune existenta unui singur vinzator al marfii pe piata aici producatorul isi ridica pretul la maxim.1 O altă metodă o constituie controlul direct asupra preţurilor sau tarifelor practicate de firmele aflate într-o astfel de poziţie. Dupa parerea mea monopolul este cel mai clasic factor de esec al pietii prin faptul ca el respinge concurenta evenind unicul producator de bunuri si servicii pentru consupator.