You are on page 1of 5

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ AL PREASFINŢITULUI PĂRINTE AMBROZIE, LA DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE (A CUVIOASEI MARIA EGIPTEANCA

)

Iubiţi credincioşi, Dacă ne-am imagina postul ca un drum în urcuş spre Înviere, am asemăna fiecare duminică unui popas rânduit de Dumnezeu pentru a ne spori puterea şi dorinţa de a merge mai departe, dar şi de a înţelege mai deplin sensul călătoriei noastre, nu numai în acest interval de timp pe care îl reprezintă Postul Mare, ci şi în întreaga noastră viaţă de creştini, până la Învierea de obşte. Ne aflăm astăzi în duminica a cincea a Sfântului şi Marelui Post, numită şi a Sfintei Maria Egipteanca. Am putea înţelege duminica de astăzi, totuşi, nu ca pe un popas, în sensul opririi vremelnice din urcuşul nostru duhovnicesc, ci tot ca pe un drum, dar mai scurt, menit să ne călească şi să ne pregătească pentru a continua calea postului. Am asemăna Duminica Sfintei Maria Egipteanca unui oraş aflat de-o parte pe calea postului, pentru a putea fi vizitat de cei care călătoresc spre Înviere. Vom străbate acest oraş pe urmele Sfintei Maria Egipteanca, reţinând câteva repere ale vieţii ei, prin care să recunoaştem lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, atunci când punem început pocăinţei. Ce ştim despre Maria Egipteanca? Cine a fost ea? Se poate răspunde: o desfrânată. Unii pot spune: o pustnică. Sau, fără să ezite: o sfântă. Maria Egipteanca este, înainte de orice, o minune, minunea transformării unei păcătoase în sfântă. Povestea vieţii ei este istoria acestei transformări. Transformarea Mariei Egipteanca a început într-un mod cu totul banal. A auzit, ca din întâmplare, de marea sărbătoare a Sfintei Cruci, la care plecau la Ierusalim foarte mulţi oameni pentru a se închina. Influenţată de popularitatea deosebită a acestui eveniment, ca dusă de val, Maria, o femeie păcătoasă (îndârjită în starea de păcătoşenie), s-a hotărât să meargă şi ea la Ierusalim. Pe cât de banal este acest început al întoarcerii Mariei Egipteanca, pe atât este de mustrător pentru orice minte

în mod vizibil. format în marea lumii de adierea Duhului Sfânt. astfel. Gândindu-se că în Sfintele Scripturi Egiptul este simbolul păcatului. că acestea şiau schimbat în noi doar aparenţa. dar privind înapoi. De multe ori suntem siguri că am pornit bine. dar de un val bun. de faptul că se îndreaptă spre un liman dumnezeiesc. Putem să ne recunoaştem în acest mod de a ne întoarce la Dumnezeu? Cei mai mulţi nu ştim de la început calea dreaptă. rămânem în raza puterii ei de a ne trage înainte şi de a vindeca în noi chipul dumnezeiesc rănit de păcate. Încă nu simţise că s-a petrecut ceva cu ea. de acum cu ea va începe. iar Ierusalimul – cetatea mântuirii. cetatea lui Dumnezeu. lucrarea minunată a lui Dumnezeu. dar aici mântuirea este mult mai aproape. Maria a fost un om dus de val. că şi aceea care mai înainte era desfrânată. putem da un sens simbolic ieşirii din Egipt şi intrării în Ierusalim a Mariei. s-a nevoit cu nevoinţă pustnicească. se roagă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta luând şi răsplata biruinţei. Hristoase. după câţiva paşi ne dăm seama că am continuat să cădem în vechile păcate. Omul nu devine sfânt doar pentru că vine la biserică. De fapt. ca şi Maria Egipteanca. Maria a luat păcatul cu ea ca pe o unică bucurie sau nădejde şi singurul mod de viaţă pe care şi-l imagina. ca o abatere de o clipă din goana gândurilor păcătoase." Maria a plecat din Egipt ca păcătoasă şi tot aşa a ajuns la Ierusalim. încă.în care gândul la Dumnezeu apare ca o întâmplare. De unde şi lepădând neputinţa. inconştientă. nu intervenise nici o diferenţă între desfrânată şi pelerină. Maria nu este lăsată de Dumnezeu să intre în biserică pentru a se închina Sfintei Cruci. înainte Crucea. Atunci când a plecat spre Ierusalim. Dacă până la Ierusalim. însă. ele continuă să se lupte cu noi. în drum spre Ierusalim în căutarea Sfintei Cruci. iar lupta este cu atât mai crâncenă cu cât vrem mai mult să le alungăm şi să ne îndreptăm viaţa. Dumnezeu a adus-o de peste mări. în care locuieşte pacea lui Dumnezeu. vitejeşte a stat împotriva diavolului. Având. Ierusalimul este Biserica. O stihiră din această duminică spune: „Puterea Crucii Tale. a făcut minune. din Egipt . Egipteanca s-a pomenit.

este ţinută departe. pe care Dumnezeu a adus-o de departe. va înţelege ea însăşi că este departe de crucea mântuirii. Tulburătoare această aşezare faţă către faţă a celor două Marii: de o parte. ci. când Maria se află în uşa bisericii. distanţa de la Alexandria Egiptului şi până la Ierusalim a fost mai mică decât din uşa bisericii până la Sfânta Cruce? De ce pe Maria. întinată prin slujirea poftei neroditoare. de cealaltă. Prea Curata Născătoare a Vieţii. Pururea Fecioara Maria. şi aşa le este aproape. O dată ce a simţit depărtarea ei de Dumnezeu şi a înţeles că această depărtare este dată de mulţimea păcatelor. Am putea spune că. Ce a urmat? Împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului şi plecarea în pustie. dar noi putem fi foarte departe de El. prin nevoinţe. Maria cea desfrânată. nici nu s-a întors în Egiptul păcatului. Dumnezeu ne este întotdeauna aproape. rugăciune neîncetată. Este. de cealaltă. s-a aşezat laa icoana Maicii Domnului. timp de 48 de ani. Sunt oameni care. Ce poate da omului mai multă nădejde decât înrudirea sa după trup cu Însuşi Dumnezeu? După multă rugăciune cu lacrimi şi făgăduinţa îndreptării. acum tot El o ţine departe? Pentru ca Maria să simtă că este departe. prin care omul s-a ridicat de la pământ la cer. cu lacrimi Maria a şters . Dumnezeu i-a arătat celei căzute cumplit în păcatele trupului că El a mântuit acest trup prin naşterea sa din Fecioară. încât nici nu-şi putea da seama de această distanţă. plângând. întâmplător că Dumnezeu i-a pus în faţă Mariei celei păcătoase icoana Maicii Sale? Cu siguranţă că nu. În Egiptul păcatului. osteneli. În icoana Maicii Domnului. deci. de aproape. Maria Egipteanca a fost primită să se închine Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci. pentru Dumnezeu. Maria a pus început pocăinţei. În aceste cuvinte ei greşesc. oare. Nu s-a îndepărtat cu deznădejde. lupte. scara mântuirii. rugând-o să-i îngăduie să vadă Crucea lui Iisus Hristos. spunând că Dumnezeu este pretutindeni şi. Dar de aici. imaginea căderii. nu vin la biserică. era atât de departe de casa lui Dumnezeu. De-o parte. iar acum.până la Ierusalim. poate din teama de a-şi recunoaşte păcatele şi de a se pocăi. unde.

fără de care nu ne putem mântui. Să nu ni se pară păcatele noastre prea mici pentru o astfel de pocăinţă.urmele păcatelor sale şi a urcat. gândindu-ne că sunt păcate mai mari pe care nu le-am făcut. şi alta mustrarea de conştiinţă a celor ce încă păcătuiesc". Am întâlnit creştini care se feresc de Sfânta Împărtăşanie nu pentru că ar fi opriţi de duhovnic. Sfânta Maria Egipteanca se zugrăveşte în biserici la uşile de la intrare. adică la Dumnezeu. Pare şocant faptul că Maria Egipteanca mai întâi s-a împărtăşit şi apoi a plecat în pustie pentru a-şi birui patimile. El şterge fărădelegile noastre şi ne izbăveşte de păcate. Hristos ne dă limpezimea de a ne vedea cu adevărat păcatele şi de a le birui. Cât timp nu se află în noi pocăinţa pentru păcatele noastre. spune Sfântul Ioan Scărarul. nici nu ne vom da seama cu adevărat cât de adânc este hăul în care ne aruncă fie şi numai un gând păcătos. aşa cum grăieşte Apostolul citit astăzi: „sângele lui Hristos. Acest lucru. Spunea Sfântul Ioan Scărarul: „Socotesc mai fericiţi pe cei ce au căzut şi plâng decât pe cei ce n-au . Hristos este Cel care biruie în noi păcatul şi moartea. prin harul lui Dumnezeu. pe mulţi îi mustră conştiinţa pentru păcatele săvârşite. „Una este trista smerenie a celor ce se pocăiesc. intrăm pe uşile pocăinţei. treptele desăvârşirii. Aceasta este poarta cea strâmtă care duce la Împărăţia lui Dumnezeu. 14). dar puţini cunosc adevărata pocăinţă. ca să slujiţi Dumnezeului celui viu" (Evrei 9. Dătătorule de viaţă" ne amintesc faptul că în biserică. Toţi oamenii sunt păcătoşi. Căci. Pilda Sfintei Maria Egipteanca înfăţişează faptul că nu putem să nădăjduim vreodată că vrednicia de a ne împărtăşi o câştigăm singuri. S-a adus lui Dumnezeu pe Sine. jertfă fără prihană. prin Duhul cel veşnic. Fără adevărata pocăinţă nu ne putem apropia de Dumnezeu. ca şi cântarea din Postul Mare „Uşile pocăinţei deschide-mi mie. ci pentru că se consideră nevrednici să se împărtăşească. va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte. Lui Dumnezeu trebuie să-i cerem pocăinţa şi lacrimile curăţitoare. Primind noi împărtăşania cu smerenie şi cu nădejde. Care.

urmat de ucenicii care. pentru a ne învrednici să intrăm împreună cu El în slava Sa.căzut şi nu-şi plâng păcatele lor. chiar şi cu preţul îndurării pustiei. Să nu ne lăsăm purtaţi de valul mulţimilor care. aşa cum spune Sfântul Evanghelist Marcu. după ce au ieşit din Egipt şi au văzut Ierusalimul. Despre astfel de oameni spune Sfântul Ioan Scărarul că au schimbat dragostea de cele trupeşti cu dragostea de Dumnezeu. Aceasta înseamnă dobândirea unei adânci smerenii. atât de adânci încât să ne biruie și uimirea și teama față de sacrificiile noastre zilnice. Căci căzând s-au sculat. Să-I urmăm lui Hristos în acest urcuş al sacrificiului. rostind acele cuvinte care destăinuie străfundurile iubirii dumnezeieşti: „Iertate sunt păcatele ei cele multe. În Ierusalim nu pot intra decât cei pregătiți să se jertfească din iubire. Pocăinţa rodeşte dragostea de Dumnezeu. puţin iubeşte. Evanghelia de astăzi ni-L înfăţişează pe Iisus urcând drumul spre jertfă. Duminica viitoare vom prăznui intrarea Domnului în sfânta cetate. cea care ne apropie de El şi ne face primitori ai iubirii Sale iertătoare. ca şi fiii lui Zevedeu. roada unei adevărate pocăințe. fiindcă mult a iubit." (Luca 7.". Episcopul Giurgiului . iar semnul sigur că suntem pe drumul cel bun este crucea biruinţei Lui. se întorc în Egiptul păcatului. Preasfinţitul Ambrozie. să fim întru slava Sa în împărăția Sa. Hristos ne descoperă modalitatea de a urca spre împărăția cerurilor: a fi slujtorul tuturor. Să învăţăm de la Sfânta Maria din Egipt că drumul vieţii noastre trebuie să aibă un singur sens: dinspre Egiptul păcatului spre Ierusalimul dumnezeiesc. 47). „erau uimiţi" şi „se temeau". dar cu o sculare fără primejdii. Lor şi nouă care dorim. În urcuşul postului ne-am apropiat de Ierusalim. Iar cui i se iartă puţin. ci să avem curajul Sfintei Maria Egipteanca de a ne face cetăţenii Ierusalimului ceresc. Evanghelia rânduită să se citească în ziua Sfintei Maria Egipteanca ne pune înainte faptul că Hristos iartă o femeie păcătoasă pentru că a avut dragoste de Dumnezeu.