LIVIU CHISCOP LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

GHID DE PREGĂTIRE INTENSIVĂ PENTRU CLASELE a XII-a şi a XIII-a – TEXTE ŞI COMENTARII - Autori canonici. Opere reprezentative • Direc ii şi orientări culturale • Curente literare • Genuri şi specii • Planuri de idei • Planuri de comentariu • Conspecte şi sinteze • Analize literare • Texte şi comentarii • Scheme recapitulative • Caracterizări de personaje • Tablouri sinoptice • Lecturi suplimentare • Elemente de stil • Norme ale limbii române literare actuale

Lucrare alcătuită în conformitate cu prevederile programelor analitice în vigoare şi ale programei de bacalaureat

EDITURA „GRIGORE TABACARU” 2010

1

Copyright 2010 Toate drepturile asupra acestei căr i apar in Editurii ”Grigore Tabacaru” din Bacău. Reproducerea integral sau par ială a textului din această carte este posibilă numai cu acordul scris al Editurii ”Grigore Tabacaru”.

Consultan i știin ifici: - Prof. gr. I Aurel Jămneală - Prof. gr. I Aurica Băbu anu

Tehnoredactare computerizată: Oana Georgiana Kerekeș

2

Argument

O necesitate: viziunea cronologică asupra literaturii române
În urmă cu 2-3 ani, la examenul de bacalaureat s-a dat un subiect care a împăr it România în două: unii candida i au luat în seamă doar o secven ă din formularea apar inând specialiştilor din Minister, iar al ii au considerat drept reper partea rămasă a subiectului. Era vorba despre romanul „Morome ii”, care deşi tratează problematica satului românesc dintre cele două războaie mondiale, este o crea ie contemporană: volumul I, antologic, a apărut în 1955, iar volumul al II-lea, încă discutabil, a fost tipărit 12 ani mai târziu. Bie ii copii - candida i la examenul de bacalaureat - au fost victime ale unui mod de abordare a literaturii române exclusiv tematice („Joc şi joacă”; „Iubire” etc.), nesocotindu-se necesara viziune cronologică asupra fenomenului literar autohton. Consecin ele nu au fost doar pentru candida i (foarte mul i au ratat examenul), ci şi pentru dascăli. Profesori cu vechi state de serviciu în învă ământul liceal, recunoscu i pentru calită ile didactice şi morale, au sfârşit prin a fi da i afară din slujbă pentru că au încălcat principiile evaluării, impuse de baremul de corectare şi notare. Unii dintre aceştia, dorind să-i salveze pe bie ii candida i, au scos din contextul tezelor fragmente care li s-a părut că aduc a răspuns „la obiect” şi au dat note de trecere. Controalele întreprinse de Minister au penalizat atitudinea „mămoasă” a profesorilor şi au redus notele date ini ial la ele reflectând cu adevărat con inutul unei teze. Problema a rămas să fie rezolvată din mers, de către cei rămaşi pe baricade, adică de profesorii care se confruntau în continuare cu un mod de organizare tributar schematizării excesive, probabil de dragul atragerii elevilor spre lectură. Nu vreau să fiu în eles greşit: e corectă abordarea tematică, dar lipsa unui sistem de predare - învă are - evaluare axat pe doi piloni - tematizarea şi istoricitatea - şi nu doar pe unul produce adevărate drame între cei afla i în fa a problemei de limba şi literatura română. Nu e nicio ruşine să se apeleze la excelentele „Sinteze pentru bacalaureat” editate de Societatea de Ştiin e Filologice din R.S.R. în

3

anii ’80, în colaborare cu Direc ia Învă ământului Preuniversitar din Ministerul Educa iei şi Învă ământului. Directorul adjunct al acestei Direc ii, prof. dr. Constan a Gârbea, a coordonat excelent astfel de suplimente ale revistei „Limba şi literatura română (pentru elevi)”, în care existau scheme, sinteze, fragmente de texte ilustrative, mai precis o istorie didactică a literaturii române. Lucrarea lui Liviu Chiscop acoperă acest deziderat şi de aceea o considerabilă în actul pregătirii examenului de bacalaureat. Nu este prima carte pe care autorul băcăuan o produce în câmp didactic şi de aceea credibilitatea este maximă. Fără să excludă forma de prezentare, L. Chiscop acordă aten ie elementelor de stil, precum şi normelelor limbii române actuale, aplicabile în astfel de contexte. Structura generală a căr ii este una axată pe aplicabilitate, dar şi pe crea ie/ imagina ie. Având la îndemână o crestoma ie de texte din literatura beletristică, dar şi din critica şi istoria literară, candidatul îşi va construi propriul discurs şi, prin aceasta, va demonstra cel mai important obiectiv asumat de disciplina limba şi literatura română în învă ământul liceal - în elegerea textului. Selec ia fragmentelor este cea corectă, prin apelul la critică şi istorici literari care se bucură de autoritate în domeniu: Eugen Simion şi O. S. Crohmălniceanu, pentru literatura contemporană şi, respectiv pentru cea interbelică. Textele suplimentare propuse au menirea de a-l determina pe elev/ candidat să extrapoleze deprinderi de analiză literară la alte pasaje din interiorul crea iei aceluiaşi scriitor şi, prin aceasta, să facă fa ă cerin ei de a aborda un fragment/ text la prima vedere. Finalul - „Periodizarea literaturii române” - este o necesară evaluare / organizare a fenomenului artistic autohton, pentru a-l feri pe cititor de capcana plasării unui text literar interbelic în contemporaneitate sau invers … Conf. univ. dr. Ioan Dănilă

4

PARTEA I LITERATURA ROMÂNĂ INTERBELICĂ 1918-1948 5 .

elaborează sintezele Istoria civiliza iei române moderne (vol. . I-VI). . . la Bucureşti.Pe bazele teoretice ale modernismului. revista cu acelaşi nume). care desfiin ează criteriile de valoare obiective şi introduce subiectivismul în forma sa de „impresie totalizatoare”.Se stinge din via ă la 16 iulie 1943. potrivit căreia societă ile înapoiate suportă o fecundă influen ă din partea celor avansate.S-a născut la 31 octombrie 1881 în Fălticeni. prozatori. . elul este ca popoarele mici să devină sincrone. Eugen Lovinescu aduce modelul criticii impresioniste.Activitate didactică de excep ie în calitate de profesor de latină la licee din Bucureşti. critici literari şi eseişti ai epocii interbelice. . prin imita ie.e strâns legată de principiul sincronismului.Aşadar.În critica literară.împrumutată de la sociologul francez Gabriel Tarde . pe care îl conduce până la sfârşitul vie ii.În 1919 înfiin ează cenaclul „Sburătorul” (şi. teoria imita iei .El pune bazele modernismului românesc. pe bună dreptate. cât şi prin ac iunea de orientare a literaturii noastre către sensibilitatea contemporană. în sensul că şi-a subsumat întreaga energie intelectuală orientării literaturii noastre spre modernism. absolvind apoi liceul la Iaşi şi facultatea la Bucureşti (1903). criticul explică procesul de formare şi de evolu ie a civiliza iei române.EUGEN LOVINESCU Teoretician şi promotor al modernismului românesc . 6 . . atât în privin a concep iei teoretice. I-III) şi Istoria literaturii române contemporane (vol. că este ultimul nostru mare „critic de direc ie”.Criticul consideră că civiliza ia românească modernă a început din momentul în care au pătruns la noi primele semne ale spiritului apusean. să ajungă din urmă. popoarele aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. mai apoi. În cea dintâi. . .S-a spus despre Lovinescu. . . La baza acestui proces se află legea imita iei.Urmează studiile gimnaziale la Fălticeni. Prin cenaclul său s-au format numeroşi poe i.

Prin modernism. operele îşi pierd din importan a şi frumuse ea lor. . Lovinescu a denumit noua mişcare estetică de după 1880. fiind preluat. trebuie să re inem despre Lovinescu faptul că este al doilea critic de direc ie după Maiorescu. la care a adăugat imperativul etic. de . Maiorescu (vol. La şcoala sa se vor forma critici de valoare.Lovinescu a elaborat şi teoria muta iei valorilor estetice. din fr. nou. care apar ine epocii actuale. Lovinescu în “Istoria literaturii române contemporane” (1927). Lovinescu îşi consacră activitatea studiului moştenirii maioresciene: T. Concepte de teorie literară MODERNISMUL Originea termenului Cuvântul modernism este derivat de la modern = “recent. 7 . de la sfârşitul sec. Pompiliu Constantinescu.În ultimii ani de via ă. care ine de prezent sau de trecutul apropiat. I-II). Vladimir Streinu. al XIX-lea încoace. tot ceea ce este nou şi inovator în planul crea iei artistice.Lovinescu a contribuit. I-II). pentru a o deosebi de tradi ionalism.. nu numai la ierarhizarea valorilor. prin care el în elege că. T. Prin modernism se în elege. că a fost teoreticianul modernismului la noi. la noi. precum şi manifestările de exacerbare a modernită ii. îndrumând în această direc ie pe tinerii scriitori prin cenaclul şi revista „Sburătorul”. curând. că este cel mai important critic al perioadei interbelice. care corespunde stadiului actual al progresului”.El a sus inut autonomia esteticului. . odată cu trecerea timpului. Perpessicius ş.În concluzie. E. prin toate scrierile sale. care îi vor continua activitatea: Tudor Vianu.a. tentativele ei ultime de ieşire din orice conven ie. Maiorescu şi posteritatea lui critică (1943). . ci şi la formarea limbajului criticii româneşti moderne. moderne. Maiorescu şi contemporanii lui (vol. . modernus. Termenul de modernism a fost utilizat pentru prima dată la noi de E. Termenul provine din lat.

.sus ine cultivarea prozei obiective .a.sus ine europenizarea: sincronizarea literaturii române cu literatura Europei. criticată de Maiorescu.sus ine dezvoltarea romanului psihologic. . imaginismul. cu care coexistă în prima jumătate a secolului. militează pentru adaptarea unor formule estetice moderne. . futurismul. .proclamă noi principii de crea ie . .afirmă necesitatea înnoirii prin depăşirea spiritului provincial. În sfera conceptului de modernism se însumează toate curentele postromantice de avangardă literară: simbolismul. al XIX-lea.modernismul denumeşte tendin a inovatoare într-o anumită etapăa unei literaturi. constructivismul ş. expresionismul. Trăsături caracteristice . analitic. . precum şi prin cenaclul şi revista “Sburătorul”. Prin lucrările sale de doctrină.Defini ie Modernismul este o direc ie importantă a literaturii române din prima jumătate a sec.se opune tradi ionalismului. suprarealismul. . . 8 . opusă tradi ionalismului şi caracterizată prin aderen a la tendin ele inovatoare şi proclamarea unor noi principii de crea ie.militează pentru eliminarea decalajului în cultură. . . uneori. Eugen Lovinescu.afirmă necesitatea evolu iei poeziei de la epic la liric .adept al intelectualizării prozei şi a poeziei. a rigorilor clasicizante în artă şi de afirmare a tendin elor novatoare care merg. până la anularea substan ei acesteia.propune trecerea de la o literatură cu tematică rurală la o literatură de inspira ie urbană. este cel mai de seamă teoretician al modernismului românesc. Iată câteva dintre contribu iile sale : .atitudinea de inacceptare a dogmelor. . . al XIX-lea. dadaismul. .sus ine promovarea tinerilor scriitori.acceptă teoria formelor fără fond.apare în literatura română începând cu sfârşitul sec.

). ura de clasă etc. care trec peste individ şi interesează colectivitatea (ura de rasă. Amestecul de valori există. Scriitori care au aderat la modernism (după ce. Călinescu. de L. “Istoria literaturii române contemporane” (5 vol.. dar şi din punctul de vedere al efortului de diferen iere fa ă de ce a fost înainte.a. căruia îi comunică şi îi sugerează stări sufleteşti. Brăescu. în prealabil.Eugen Lovinescu rămâne cel mai important teoretician al modernismului românesc. deşi tematica era rurală. Principalele lucrări de doctrină : “Istoria civiliza iei române moderne” (3 vol. în sensul evolu iei preocupărilor momentului istoric. ci afirmăm numai evolu ia literaturii noastre în sensul primatului esteticului asupra celorlalte 9 . Vladimir Streinu. literatura are o latură socială şi morală. Opere reprezentative. trecuseră prin cenaclul “Sburătorul”): Ion Barbu. Camil Baltazar. sentimente religioase. 1925 . şi de expresie. “Memorii” etc. Rebreanu.. Ilarie Voronca. . Pompiliu Constantinescu. într-o bună parte a literaturii. “Critice”.Reprezentan i în literatura română . diferen iere de material de inspira ie. Hortensia Papadat-Bengescu. Gh. Lovinescu sesizează modernitatea romanului “Ion” (1920). Fragmente Despre sincronism „(…) Scriitorii vor fi judeca i şi din punctul de vedere al caracterului de sincronism cu dezvoltarea vie ii noastre sociale şi culturale şi cu multiple întrebări de curente ideologice. ce nu se prezintă totdeauna sub forma esteticului pur.1929).1926) . G. Anton Holban. emo ii. ș. adică unui mediu social.E. Nu conjunc iunea de valori voim să tăgăduim. (Istoria literaturii române contemporane) Muta ia valorilor estetice Literatura trăieşte şi ea sub raporturi sau vine în conjunc iune cu alte valori. în sensul capacită ii limbii de a se înnoi prin imagine şi armonie”. incontestabil. adresându-se unui public. 1926 . Camil Petrescu.

În ceea ce priveşte esteticul. Că nu materialul întrebuin at 10 . elemente impure şi imorale considerate în sine. idilismul coşbucian sau elegiacul eminescian. constatăm că fa ă de ac iunea lui Maiorescu de a desprinde esteticul cel pu in de sub tirania eticului. dar prelungită până în zilele noastre prin tot ce-i constituie mediocritatea.reprezintă un regres în sensul primatului eticului şi al etnicului în simbioza lor cu esteticul. în realitate. stăm încă pe pozi ia schopenhaueriană. reprezintă. epocă din care noi înşine am analizat peste 70 de poe i. Sub pretextul unui tradi ionalism literar . cele două mişcări succesive de la începutul veacului sămănătorismul şi poporanismul . inferioritatea şi decaden a stau numai în deficitul de originalitate şi diferen iere. Întrebuin area materialului rural sau folcloric. încât devine de la sine morală. epocă limitată în timp. Numai prin dispari ia acestor curente. a caracterului moral al oricărei opere de artă. mai ales în Ardeal şi Bucovina. o epocă de decaden ă.valori cu care intră în compozi ie. Numai O. (…) Şi pentru a reveni la scurta epocă. pentru a-i dovedi caracterul de decaden ă. atunci imoralitatea operei e de natură estetică şi nu etică. adică de sleire a oricărei originalită i şi for e de crea ie: este epoca sămănătorismului. în ce-i priveşte preponderen a. în care to i versificatorii sunt „barzi” şi „poe i ai neamului”. prin însăşi această originalitate. Evolu ia poeziei lirice Poezia românească debutează la începutul veacului printr-o fază care. obiect al acestui studiu. când nu s-a făcut într-însa combustiunea tuturor elementelor operei contemplate. ajutat nu pu in de mişcarea simbolistă. sub aparen e de renaştere şi de vitalitate. de obiectivare. epocă de ruralism şi de na ionalism.care nu are nici un sens dincolo de conformismul etnic . a devenit şi el punctul de plecare al unui nou parazitism poetic. exprimată cu atâta constan ă la noi de Maiorescu. Goga a adus o expresie nouă pentru ideologia na ională a sămănătorismului. a peisagiului na ional sau a altor elemente tradi ionale nu constituie prin sine o inferioritate sau o decaden ă. anacronic. există în fenomenul contempla iei estetice o astfel de înăl are. descătuşarea esteticului e într-un proces de înfăptuire. de depersonalizare. cu o sterilitate de inven ie verbală ce-i ridică orice valoare pozitivă. şi.întreagă această poezie sămănătoristă şi neosămănătoristă a prelungit.

cu toate resursele energiei lui plebee. simplificarea artei clasice. ci a uni vast panou curgător de fapte învălmăşite. fără o finalitate deci.) Cum Ion este expresia violentă a unei energii. deși închisă în celula unui sat. cu o faună bogată în exemplare variate. la amândoi femeia nu e decât o treaptă necesară unui alt scop suprem. a Comediei umane. formula epicei tolstoiene: formula ciclică a zugrăvirii. înt-o măsură oarecare. tenacitatea și lipsa oricărui scrupul moral rămân aceleași. negreșit. dar care ne dă impresia vie ii în toate dimensiunile ei. dar încordarea. în jurul unei figuri centrale. totuşi. în care numai obiectul dorin ei e schimbat. fără stil.constituie condamnarea sămănătorismului. un obiect de schimb în vederea stăpânirii bunurilor pământești. într-un peisaj şi ideolgie identice. caracteristice. ce se perindă aproape fără început și fără sfârșit. romanul se organizează. scriitorul a întrebuin at. s-a realizat estetic. nici comodă..(. ci curgătoare și naturală. formula romanului naturalist. o metodă fără strălucire artistică. fără o necesitate apreciabilă. și această zugrăvire nu printr-o selec iune de elemente simple. feciorul Glanetașului râvnește la delni ele lui Vasile cu foamea de pământ a unei vechi sărăcii. reducându-l la instinctul 11 . totuși. în limitele idea iei lui obscure și reduse.. formulă realizată rar în toate literaturile și pentru prima data la noi în „Ion” Obiectul de studiu al lui „Ion” este via a socială a Ardealului care. cu mari primejdii (și cea mai amenin ătoare e banalitatea). anacronismul estetic deci. În psihologia lui Ion. (Istoria literaturii române contemporane) Romanul social: „Ion” de Liviu Rebreanu „Formula lui Ion nu e o formulă nici actuală. de la simplul vagabond până la candidatul de deputat și la mediul administra iei ungurești. Cu un material aparent haotic. pornind de la cei vechi şi ajungând la cei moderni. E. al unui erou frust și voluntar. nu a unei por iuni de via ă limitată la o anecdotă. al lui Ion. de pildă. dar. Julien râvnește la o bruscă ascensiune socială. este zugrăvită în întraga ei stratifica ie. ea e. ci printr-o îngrămădire de imponderabile. mai ales. nu izolată pe planșe anatomice de studiu. ci lipsa de originalitate a expresiei lui. e un erou stendhalian. care. formula marilor construc ii epice. o dovedeşte fenomenul evolu iei acestui sămănătorism inestetic în tradi ionalismul actual. cu epizoade numeroase ce se pun de-a curmezișul.

floarea de seră a unei rase istovite. literatura română n-are ce-i pune deasupra. scepticul mântuit. adică din amurgul unui romantism tardiv. nici feminismul.” Eugen Simion. Lovinescu. iar prin via a intensă. Balzac a accentuat procedeul unită ii temperamentale. într-un cuvânt nimic din tot ce constituie complexitatea unei vie i chinuite de atâtea nevoi şi aspira ii. E. izbutind.principal. nici sensibilitatea. Concertul înseamnă o deschidere de drum. şi până la prin ul Maxen iu. sub ochii noştri se înfăptuieşte o mare frescă a vie ii orăşeneşti. o nouă literatură română începe printr-o afrima ie definitivă. de la acel Lică Trubadurul. scrie. adică. În fa a unei opere de artă. Epoca înseamnă. Lovinescu era predestinat — sau a voit el însuşi să fie — înaintea tuturor. nu două-trei articole pe an. unde toate straturile sociale sunt reprezentate. Nimeni din genera ia lui nu-1 va urma in această ac iune istovitoare. 12 . în care germinează virtualită ile ascensiunilor fulgerătoare. nici arta (cu gravele emo ii ale concertului). tot așa după cum eroii lui Molière se organizează în jurul unei singure mari pasiuni. încă un semn că E. 1971 „Istoria literaturii române contemporane” rămâne o operă eminamente critică. criticul nu al unei singure genera ii. ci al unei epoci. 40 de ani. ărănesc. problema situării păşeşte în primul plan. Referin e critice „Lovinescu face critică în chip consecvent. Aceasta înseamnă ceea ce numim cu un termen nesigur literatura română modernă. pentru el. intelectualitatea şi chiar ordonan a compozi iei. până în momentul în care pojarul avangardismului aproape că trecuse. crai de mahala. ci in fiecare săptămână şi despre toate căr ile. nici virtu ile burgheze. prin bogă ia amănuntelor. puterea de analiză. Totuşi. nici for ele instinctuale. să sus ină enormitatea caracterelor. punctul de vedere evolutiv nu-i lipseşte.” Romanul psihologic: „Concert din muzică de Bach” de Hortensia Papadat-Bengescu Prin Concertul din muzică de Bach (1927). nici patologia. de altfel. În cele mai însemnate crea ii ale sale. nici intelectualitatea. între care nimic nu-i lăsat la o parte.

Goga. Crea ia ar fi imita ie şi nu originalitate. Nichifor Crainic e raportat la Vlahu ă. Sămănătorismul e prezentat ca o mişcare izolată din ideologia eminesciană. În capitolul „Muta ia valorilor estetice” el promovează un sistem de ambiguizare a valorii. Rebreanu descinde din rasa prozatorilor ardeleni cu un puternic sim realist: Slavici. Gândirismului i se indică rădăcinile în tendin ele tradi ionaliste care l-au precedat. Lovinescu descoperă ecouri eminesciene la Iosif. fiindcă nu are criterii de valoare. 3. aşa cum o schi ase Kogălniceanu. Simbolismului. la „Dacia literară”. Teoria imita iei. fără a preciza care ar fi contribu ia lui Liviu Rebreanu la dezvoltarea romanului în aria literaturii europene. Demostene Botez şi Camil Baltazar sunt urmaşi ai lui Bacovia. care este la discre ia „gustului” criticului şi a impresiilor lui. trecute însă prin tot progresul suferit sub raportul sensibilită ii de lirica românească în cinci decenii. de ambiguitate. seninătatea şi simplitatea mijloacelor verbale care-1 caracterizează pe Alecsandri. Povestitorii moldoveni pleacă de la Neculce ca să ajungă. i se lărgeşte evolu ia către ermetism şi imagism. cu analogii for ate la literatura universală. pentru a formula criteriile de apreciere a valorii după concepte ştiin ifice. Discu ia despre romanul Ion este limitată la impresii şi parafrazări. Creangă. Eugen Lovinescu aduce în critica literară modelul criticii impresioniste care desfiin ează criteriile de valoare obiective şi introduce subiectivismul în forma sa de „impresie totalizatoare”. Agârbiceanu(Ovid Crohmălniceanu). adică maximum. preluată de la Gabriel Tarde este un alt concept viclean de bulversare a valorilor. E. Filia iile istorice intră şi în caracterizările autorilor. Lovinescu — Istoria literaturii române contemporane. la Arghezi. văzut ca efect al contactului poe ilor noştri cu lirica franceză mai nouă. În poezia lui Pillat regăseşte viziunea idilică a naturii. Poporanismul „Vie ii româneşti” e pus şi el în legătură cu ideea specificului na ional. Nicu Gane şi Hogaş. De aceea nu în elege că Ion aducea fa ă de Via a la ară a lui 13 .Contribu iile ultimelor decenii sunt situate în serii istorice. De aceea premizele actului fundamental de critică propuse de Eugen Lovinescu sunt false şi-de aiciaprecierile lui care se contrazic dovedind diletantism. Eugen Lovinescu nu are forma ie estetică fundamentală pentru a propune un model axiologic. prin Negruzzi. pentru a deschide calea promovării nonvalorilor. la Sadoveanu.

Dacă este vorba. Expresiile sunt gratuite. Instinctele nu sunt principale şi secundare. tehnica algoritmică. fiindcă este „curgătoare şi naturală”. fără stil”. frust şi masiv.şi negru de Stendhal nu are la bază o categorie de valoare. mai mare ca natura”. (Emil Alexandrescu: Analize i sinteze de literatură română) 14 . nuan ele. bombastice şi ridicole. ca formă superioară a spiritului critic. Eroul este redus la „instinctul principal”. dar „care ne dă impresia vie ii”. romanului. după el romanul este realizat „fără strălucire. De aceea el nu ştie că „instinctul de avari ie” pe care el îl numeşte „instinctul de stăpânire a pământului” nu este un criteriu de valoare pe baza căruia să se poată face o compara ie cu romanul lui Emile Zola La terre sau cu romanul lui Honore de Balzac Les paysans. el pare crescut din pământul iubit cu ferocitate” sau „e o for ă ce se destinde prin virtutea legilor ei interioare”. o trecere de la romanul liric la romanul obiectiv realist. Avari ia nu este instinct ci patima lăcomiei. fiindcă nu cunoaşte mitologia străveche românească şi nu poate în elege proiectarea lui Ion într-un context mitic arhetipal. Nici compararea lui Ion cu ambi ioşi ipocri i ca Julien Sorel din Roşu . subtilită ile. Nu percepe nuan ele şi subtilită ile stilului lui Liviu Rebreanu. Care sunt aceste legi? Ce rol au ele? El remarcă dorin a lui Liviu Rebreanu „de a crea o figură simbolică.Duiliu Zamfirescu. Sufletul lui Ion „simplu. sinteza estetică. fiindcă nu are la îndemână instrumentele fundamentale ale criticului profesionist. Nu remarcă arhitectura. instinctul principal este cel de conservare şi apoi cel de reproducere. care-i dă valoare arhetipală.

gustul pentru satanic.. 15 . deprimantă: „de toamne reci. valorificând motivul singurătă ii. dezolări cumplite. limitat într-un peisagiu de mahala de oraş provincial. perioadei. Bacovia (1881 . cum spunea E. amenin at permanent cu prăbuşirea şi cu pieirea în neant.GEORGE BACOVIA Conspecte. atmosferă de plumb . cu arbori cangrena i. Poezia lui Bacovia este monocordă. în care pluteşte obsesia mor ii şi a neantului. Poe şi din simbolismul francez: Rollinat.A. poetul fiind influen at de pictori impresionişti.Plumb şi Lacustră . Laforgue. depăşindu-1 şi constituindu-se într-un mare precursor al poeziei române moderne.. ideea mor ii. cu ploi putrede. Bacovia se situează între două momente ale istoriei literare româneşti. Verlaine . XX (1890 -1920). Baudelaire. ca Renoir şi Degas.. între cimitir şi abator . • G. care îl amenin ă mereu cu marea prăbuşire ce stă să se producă dintr-o clipă în alta. în sensul că poetul trăieşte numai stări depresive. • Originalitatea poetului: Bacovia este unul din marii poe i originali de după Eminescu. cunoscute sub numele de literatura română de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul sec. Cele două capodopere bacoviene . dar şi prin culoare.1957) apar ine. El ilustrează „devenirea istorică a curentului simbolist”. Universul poetic.. dar el nu se încadrează cu totul în limitele acestui curent.prin atmosfera de nevroză. Bacovia este cel mai autentic reprezentant al simbolismului românesc. într-un infern perpetuu. într-o criză existen ială continuă. Lovinescu. care evoluează spre formule lirice intermediare impresioniste şi expresionist-moderniste. întrucât trăieşte intens realitatea vie ii. cromatica şi predilec ia pentru muzică. • G. Impresiile sunt sugerate prin coresponden e muzicale. despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscută în istoria literară sub numele de „bacovianism” au vorbit to i marii critici.realizează deopotrivă o atmosferă de depresiune sufletească totală. “ Găsim în poezia lui Bacovia influen e din E. El este deopotrivă un poet expresionist şi chiar existen ialist. care devine sentiment fundamental. Atmosfera lăuntrică particulară este. cronologic vorbind.

• sentimentul de inadaptare. astfel încât actul liric devine un act existen ial”. căldură toridă. cadrul fizic al poeziilor lui Bacovia este oraşul de provincie. în contextul dezolant al unei mahalale de târg provincial. cu un interminabil vagabondaj prin bodegi sordide. • Arta poeziei. cimitirul. amenin ând să se prăbuşească. printre cimitire şi abatoare. • târgul provincial cu fanfara din parcul pustiu. În Cogito anun ă chiar că e “fericit”. “sensibilitatea fuzionează cu tema lirică. catedrala. Trăirea existen ială a durerii. • existen a văzută ca drum spre moarte (“sfârşitul continuu”). Spre primăvară). Specific bacoviană este. ele devin strigăte ale sufletului. Bacovia nu realizează sugestia printr-o tehnică impresionistă. ale trăirii. în acest context. Bacovia este poetul toamnelor dezolante. • motivul vagabondajului. Tudor Vianu vorbea de două procedee în realizarea estetică. • Motivele simboliste ale poeziei bacoviene sunt: • motivul singurătă ii. Poemă finală. înso it de târâitul ploii necontenite şi de sonorită ile stridente ale fanfarei care intonează un marş funebru. La G. • senza ia perpetuă de disconfort (ploaie. nu există nuan e în culorile bacoviene. al iernilor ce dau sentimentul de sfârşit de lume. întrucât şi-a realizat “toate profe iile politice”. cuprinse într-o realitate demoralizantă. umezeală. • coresponden e muzicale. nevroze etc). Cuptor. Poetul face asocia ii decorative şi individualizează impresia. • Tema generală a liricii bacoviene o constituie cântarea unui destin tragic. abatorul şi cazarma.• Teme şi motive simboliste. Bacovia. cu parcuri pustii. în care cadavrele intră în descompunere. Lacustră. cu cafenele sărace. cu fanfare militare. al căldurilor toride. De fapt. prezen a motivelor sociale. căruia îi prevede un “măre viitor” (Serenada muncitorului. G. culorile sale sunt concentrate. • muzicalitatea interioară şi exterioară a versurilor. sub forma cuvintelor calde pe care le adresează proletarului. Nervi de primăvară etc). al primăverilor iritante şi nevrotice (Decembre. cromatice şi olfactive. cultivarea poeziei de atmosferă. între sentiment şi 16 . sentimentul de pustietate şi singurătate sunt elemente expresioniste realizate însă de poet prin coresponden e între sentiment şi culoare.

de mare plasticitate şi cu o excep ională putere de sugestie. • Concluzii. Jean Moreas fiind cel care înlocuieşte denumirea de “decadentism” cu cea de “simbolism”. Trăsături caracteristice • Simbolismul se manifestă în literatura europeană între 18801920. ele având coresponden e în lumea instrumentelor muzicale. cu un specific original. symbolisme). • Primii poe i simbolişti francezi îşi însuşiseră eticheta de “decaden i”. Defini ie Simbolismul este un curent literar .artistic constituit în Fran a. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea şi la dezordinea lumii: focul. apa. atât prin profunzimea liricii sale. în ultimele două decenii ale secolului al XlX-lea. plictisul. râsul absurd. Bacovia este unul dintre cei mai valoroşi poe i români. nevrozitatea. şi având ca obiectiv promovarea unui concept modern de poezie în spiritul unui idealism neoromantic. monotonia. în care exprimă drama 17 . concentrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul. Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii. Denumirea curentului literar a fost dată de poetul francez Jean Moreas care publică. care mocneşte şi agonizează. prin volumul “Les fleurs du mal”. vagabondajul. cât şi prin expresia poetică superconcentrată. în “Le Figaro” din 18 septembrie 1886. • Apare ca o consecin ă a nevoii de îmbogă ire a liricii. de la care nu aşteaptă vreun răspuns de în elegere: de aici sentimentul vidului.muzică.este de provenien ă franceză (fr. ale cărui sunete sinistre reprezintă simbolic dezechilibrul lumii. Concepte de teorie literară SIMBOLISMUL Originea termenului Cuvântul simbolism . triste ea. Bacovia experimentează procedee moderne. Gama de culori este restrânsă.derivat de la simbol . considerat a fi manifestul literar al simbolismului. care descompune şi vântul. articolul “Le Symbolisme”. • Charles Baudelaire este considerat precursorul simbolismului francez.

receptarea muzicală a lumii. auditive. morbidul şi lugubrul. • Obsesia unor instrumente ale căror sunete exprimă stări sufleteşti: clavirul. Cultivă for a de sugestie. • Descoperă condi ia metafizică a poeziei şi esen a ei de natură muzicală. ca în sonetul Coresponden e : “parfum. • Cultivă solitudinea şi nostalgia plecărilor.alb. • Cultivă enigmaticul şi intimismul. a călătoriilor imaginare spre inuturi necunoscute. 18 . inadaptabilitate. fie ele mari. armonica. contra prozaismului existen ial. simbolismul înseamnă eliberarea versului de constrângerile impuse de prozodia tradi ională. cuprinse de spleen. fie târguri provinciale. • Preferin a pentru decoruri şi peisaje autumnale (ploioase. melancolice. • Poetul este un magician al verbului.. se-ngână şi-şi răspund . nevrozele etc.omului modern apăsat de “spleen” şi obsedat de ideea mor ii. vioara. fluierul. revoltă antifilistină. • Apare poezia oraşelor. nevrozele şi misterul. fără organizare logică.cu corbi în zare). sinteza. pianul. spleen. de practicare a sugestiei. motivul evadării. • Apelează la coresponden ele între eul poetului (universul mic) şi lume (universul mare). violet etc. • Se scontează pe for a sugestiei. • Respinge retorismul romantic şi naturalismul. • Conştiin a vidului şi a derutei interioare. culoare sunet. anihilante. • Coresponden a dintre lumea materială şi cea spirituală prin mijlocirea simbolurilor. îndepărtate. • Obsesia culorilor . • Investighează zone tematice noi. olfactive). triste. • Muzicalitatea interioară.” • Simboliştii se bazează pe teoria simbolurilor şi a “coresponden elor” senzoriale (vizuale.. antiburgheză. armonia. specifice oraşului tentacular: taverne. • Stil aluziv. a condamnării artistului în societate. ce oase. • Sub raport formal. • Abordarea unor teme sociale: inaderen ă. harfa etc. • Cultivă o sensibilitate şi emo ii mai rafinate. cu intui ii vizionare în perceperea existen ei. a izolării morale.

influen ând. în 19 . George. Petică.S. dar mai ales Al. Anghel. I. al poeziei şi al artistului în societate etc. În sens larg. Rilke.artă de sugestie metaforică. Block. Esenin. al i poe i: Şt. St. Montale (Italia). T. dar mai ales de sugestie muzicală. “Arta versurilor” 1881). • Verlaine pledează pentru cultivarea “vagului”.1880.Către fra ii Piso) a lui Hora iu şi. G. în poezia “Artă poetică”. “Despre logica poeziei” . Ady Endre (Ungaria) etc. în franceză și în celelalte limbi romanice. • Mallarme spunea că poezia tinde “a lua din muzică bunul ei”. E. Hopkins. M. Poetica. Ungaretti. • Deschide drumul grupărilor şi tendin elor moderniste propriuzise. a “nuan ei”. Geneza și evolu ia speciei • Cuvântul poetică provine din limba greacă veche poiitiki. Minulescu. mai apoi. Train Demetrescu etc.• Simboliştii revolu ionează conceptul clasic al poeziei. Paul Verlaine. Elliot. In epoca modernă. din sec. de unde a fost preluat în limba latină sub forma poetică și apoi. F. Bacovia . Pasternak. G. Ford. Eminescu. Trakl (Germania şi Austria). a versului “solubil în aer”. Lirica filozofică – arta poetică • Originea termenului. Ars poetica . Ana Ahmatova (Rusia). Reprezentan i • În literatura universaiă: Stephan Mallarme. Thomson. creând versul liber. L'art poétique (Arta poetică) a lui Boileau (1674). prin poetică se în elege o lucrare teoretică referitoare la principiile și regulile esen iale ale artei literare în general.reprezentantul cel mai autentic al simbolismului românesc. • În literatura română: precursor poate fi considerat şi M.1892. D. după modelele clasice oferite de Hora iu şi Boileau. ale poeziei în special. M. Jules Laforgue (Fran a). XVIII. proclamă primatul muzicii în poezie: “Muzica înainte de orice”.Arta poetică (epistola Ad Pisonis . • Verlaine. numeroşi poe i au inut să-şi formuleze principiile şi opiniile referitoare la rostul artei. Demetriad. Pound (Anglia). Termenul a fost utilizat de Aristotel ca titlu al tratatului său de estetică literară. Liliencorn. Macedonski (articolele: “Poezia viitorului” .Arthur Rimbaud. Poezia simbolistă .

Meşterul. Ion Barbu .poezie cu caracter programatic. de peste două milenii. Ştefănescu . Poetul către carte. O. uneori cu pronun at caracter de manifest literar.În literatura română: Dosoftei . este o poezie cu caracter programatic în care autorul îşi expune. o categorie tematică) îmbracă forma altor specii lirice.Ad Pisonis. într-un mod mai mult sau mai pu in explicit. V. ca specie a liricii culte.Testament. Mihai Beniuc Mărul de lângă drum. Ienăchi ă Văcărescu . .În limba ta etc. sentimente.Arta poetică ş. Lucian Blaga . Goga .În literatura universală: Hora iu . Goga: Rugăciune).Ars poetica.L'art poetique Paul Valery . Nicolas Boileau .Unor critici. Eminescu . . M. 20 . Alecsandri .a. la menirea poetului şi la programul său artistic.crea ie lirică în versuri apar inând literaturii culte.uneori tema respectivă (fiindcă arta poetică reprezintă.Rugăciune. . estetic. Radu Gyr .Epigonii. T. G. N. programul artistic). N.vechime considerabilă. cum ar fi epistola (Hora iu: Ad Pisonis) sau imnul (O.Poetul. Nichifor Crainic Poetul. Trăsături caracteristice . . Timbru.poezie prin care poetul îşi exprimă convingerile despre rostul şi despre idealul său poetic.Stihuri la stema Moldovei. Labiş . Grigore Vieru .Testament. Criticilor mei. idei referitoare la concep ia sa despre artă şi despre poezie în general. . Arghezi Testament. în fond.Arta poetică. Defini ie . . Iambul.specie a liricii filozofice alături de medita ie şi de elegie). Iancu Văcărescu: Prolog (la deschiderea Teatrului din Bucureşti -1819). propriile opinii. Numai poetul.Din ceas dedus. Coşbuc .crea ii lirice cu caracter programatic (în care şi-au expus crezul estetic. Reprezentan i şi opere .Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.

Lirica peisagistă – pastelul
Originea termenului. Geneza speciei Cuvântul pastel a fost mai întâi utilizat în artele plastice unde desemnează culoarea realizată cu creioane alcătuite dintr-o pastă solidificată, întrucât cu ajutorul acestora se ob in pe hârtie nişte tonuri catifelate, lipsite de striden ă; asemenea culori au fost numite ele însele “pastelate”(în italiană: pastello = pastă; creion colorat). Vasile Alecsandri a fost acela care a aplicat termenul de pastel din artele plastice în domeniul liricii, numind pasteluri poeziile de natură pe care le-a publicat, în cea mai mare parte, între 1867 - 1869. În accep ia pe care i-a dat-o V. Alecsandri, pastelul este o specie a genului liric, o poezie descriptivă, care prezintă un peisaj, prin intermediul căruia sunt exprimate, cu discre ie, sentimentele poetului. Defini ie Pastelul este o specie a liricii culte în versuri în care autorul descrie un tablou din natură, un moment al unui anotimp, aspecte din lumea plantelor şi animalelor, exprimându-şi gândurile şi sentimentele sale în legătură cu acestea. Caracteristici : -element predominant în pastel este descrierea naturii; -sentimentele poetului sunt exprimate prin intermediul descrierii de natură; - preponderente în pastel sunt imaginile vizuale şi auditive; - specifică pastelului este şi utilizarea epitetelor cromatice ; -exprimă sentimente de admira ie, de venera ie fa ă de măre ia tabloului prezentat; -de obicei, tabloul din natură nu este lipsit de viată; peisajul este umanizat; -unele pasteluri sunt pline de via ă, de mişcare (pasteluri dinamice). Evolu ia speciei în literatura română În poezia română cultă, elemente de pastel apar încă înainte de V. Alecsandri, fără a se folosi de această denumire : - în crea ia lui Vasile Cârlova - Înserare ; - în balada Zburătorul de I. H. Rădulescu (pastelul înserării); - V. Alecsandri este creatorul speciei ca atare în literatura noastră; - după el, au mai scris pasteluri: M. Eminescu, G. Coşbuc, Şt. O. losif, Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, G. Bacovia, O. Goga, Lucian Blaga ş.a.

21

Reprezentan i în literatura universală - Charles d'Orleans: Rondelul primăverii; - H. Heine: În amurg, târzia rază; - Verhaeren: Octombrie; - Verlaine: Marină.

Opere reprezentative:
PLUMB Dormeau adânc sicriele de plumb Şi flori de plumb şi funerar vestmânt – Stam singur în cavou ... şi era vânt ... Şi scâr âiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig Stam singur lângă mort ... şi era frig ... Şi-i atârnau aripile de plumb. • Geneza poeziei. Agatha Grigorescu - Bacovia, so ia poetului, spune (în Bacovia. Via a poetului, din 1961) că poezia Plumb i-ar fi fost inspirată lui Bacovia de o vizită pe care o face, în 1900, în cavoul familiei Sturdza de la Bacău. Poezia va fi terminată în 1902 şi publicată, în 1911, în revista Versuri, de la Iaşi, condusă de I. M. Raşcu. Ulterior, poezia Plumb va fi aşezată de autor în fruntea volumului de debut, cu acelaşi titlu, apărut, în 1916, la Editura “Flacăra”, prin grija poetului Ion Pillat. . • Semnifica ia titlului. Cuvântul plumb - reluat de şase ori în poezie - e sugestiv în două planuri: greutate, culoarea gri, sugerând absen a vie ii, nemişcarea; apoi sonoritatea, cuvântul fiind complet închis (-mb). Greutatea specifică mare şi culoarea cenuşie au darul de a sugera convingător o atmosferă apăsătoare, înăbuşitoare, o stare depresivă culminantă, prin acel “amor de plumb” cu “aripile de plumb”, cu care nu po i zbura, dar te po i prăbuşi. Compozi ia. Poezia e structurată pe două niveluri: un cadru perceput esen ial şi schematic, redus la câteva elemente (cavou, sicrie, flori

22

funerare) şi un al doilea nivel al eu-lui poetic, receptor al acestui cadru şi valorizant al cadrului prin proiec ia asupra lui a stării interioare. Secretul poeziei bacoviene constă într-o subiectivizare accentuată a percep iei: poetul percepe obiectele sub semnul stării lui sufleteşti, semnifica iile lirice dezvăluindu-se treptat, discret şi discutabil, ca în orice operă deschisă. redundan a este un element esen ial, întrucât cele două strofe puse alături îşi relevă punctele comune: primul vers al fiecărei strofe începe cu verbul a dormi şi se termină cu acelaşi cuvânt - plumb. Similitudinea este semnificativă. Al doilea vers con ine, de asemenea, o simetrie: “flori de plumb”. Versul 3 al fiecărei strofe este şi el asemănător: diferă doar senza ia receptată (vânt - frig). • Semnifica ii şi simboluri • Semnifica ia cadrului fizic: prezen a sensibilă a mor ii. Starea subiectului: singurătatea, devitalizarea. • în ansamblul poeziei lui Bacovia se conturează un univers unde moartea e omniprezentă. Existen a, via a nu e altceva decât un drum spre moarte. Ca şi la Blaga sau la R. M. Rilke, existen a stă sub un dublu senin: al unei mor i permanente sau par iale, în aşteptarea sfârşitului definitiv. E o moarte permanentă sau un sfârşit continuu. Surpriza apare atunci când subiectul (eul poetic) se percepe ca încă trăitor, ca în poezia Pastel, care se încheie cu versurile: “Tălăngile trist, / Tot sună dogit... / Şi tare-i târziu / Şi n-am mai murit.” • Prima strofa înfă işează un obişnuit tablou funerar simbolist, schi at cu mijloace desprinse din recuzita imagistică simbolistă: “Dormeau adânc sicriele de plumb, Şi flori de plumb şi funerar vestmânt -. Stam singur în cavou ... şi era vânt... Şi scâr âiau coroanele de plumb.” Aflat în asemenea decor, poetul trăieşte intens sentimentul singurătă ii şi pe cel al disconfortului pricinuit de scâr âitul coroanelor de plumb. Percep ia este subiectivizată, dar obiectele au semnifica ie funebră: cavou, sicrie, coroane, flori de plumb. Este o percep ie vizuală şi auditivă, peste care se va adăuga ulterior una tactilă: frigul. • Strofa a doua este mai complexă, dezvăluind profunzimi lirice neaşteptate. Cadrul fizic schi at în prima parte devine acum

23

proiec ie metafizică, reflectare în oglindă ca în Glossa lui Eminescu, sau ca în Joc secund de I. Barbu: “Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, şi-am început să-1 strig Stam singur lângă mort... şi era frig............. Şi-i atârnau aripele de plumb.” • Interpretarea primului vers presupune o decodare dublă: ce înseamnă “dormea întors”? Cine e amorul? O interpretare posibilă ar fi aceea că acest somn este ultimul, ireversibil. “întors” = evocarea, mor ii. Sau: revenirea, în conştiin ă, a ideii de iubire, dar fără intensitate pasională, deoarece acest amor “dormea”. Sensul ar fi de revenire în conştiin ă, dar în versul 3: “stam singur”. Această interpretare presupune alte două: 1) fiin a moartă este fiin a iubită; 2) prezen a sicrielor aduce în conştiin ă amorul defunct, terminat. • Versul al doilea reia elemente din primul distih al poeziei, dar adaugă reac ia eu-lui poetic. Este o reac ie care nu atinge graiul articulat, ci o reac ie sonoră unde nici chiar articularea nu este posibilă. • Versul al treilea aduce o amplificare a universului fizic prin percep ia tactilă - frigul - propriu universului evocat: moartea are atributul de rece. • Greu de sensuri este şi versul ultim. El e conclusiv, cu o anume neclaritate, și totuși semnificativ: ”Și-i atârnau aripele de plumb”. La cine se referă acel “-i”? La cadavrul din sicriu, sau la amorul dispărut, prezent ca amintire doar în conştiin ă? “Aripele de plumb” par a sugera absen a elanului afectiv, în ipoteza că este vorba de iubită. Cert este că avem de-a face cu o medita ie pe tema fortuna labilis, pe tema destinului, a ireversibilită ii timpului, ca în poezia romantică. Motivul mormintelor are şi el o nuan ă romantică, fiind reluat aici cu accente simboliste şi cu un mesaj expresionist, ceea ce confirmă evolu ia firească a unui romantic întârziat spre simbolism şi expresionism, • Profund lirică, încărcată de semnifica ii şi având o structură complexă, poezia Plumb poate fi revendicată, simultan, de cel pu in trei curente literare şi de tot atâtea specii: • sentimentul de melancolie, de factură romantică, dă acestei poezii un caracter de elegie; • privită din unghi simbolist este o medita ie;

24

.. Aud materia plângând . • Este una dintre capodoperele liricii bacoviene şi. una dintre capodoperele poeziei simboliste româneşti. este un pastel structurat pe conceptul de cunoaştere. Compozi ia Poezia e alcătuită din patru catrene. la tehnica.. Considera ii introductive • Lacustră a fost publicată ini ial în volumul Plumb din 1916. Un gol istoric se întinde. întrucât eviden iază plenar. tot aşteptând . Şi parcă dorm pe scânduri ude. şi mă duce-un gând Spre locuin ele lacustre. din punct de vedere estetic este o ars poetica. în acelaşi timp. • Poezia con ine una dintre cele mai izbutite metafore din lirica românească: “aud materia plângând”. cu rime laborios elaborate: în prima şi ultima strofă rimează versurile 1. Sunt singur şi mă duce-un gând Spre locuin ele lacustre. Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc .. iar în 25 . De-atâtea nop i aud plouând. şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal. aderen a autorului la estetica simbolismului.• analizată din unghi expresionist.. Şi simt cum de atâta ploaie Pilo ii grei se prăbuşesc. 2 şi 3 (monorimă). • în sfârşit. LACUSTRĂ De-atâtea nop i aud plouând.. Tot tresărind. În spate mă izbeşte-un val – Tresar prin somn. Sunt singur.. despre care se poate spune că este emblema întregii poezii a lui Bacovia. recuzita şi motivele poeziei simboliste.

tot aşteptând . starea de disconfort sugerată în primele două versuri este proiectată în imagina ie (“mă duce-un gând”): “Sînt singur şi mă duce-un gând / Spre locuin ele lacustre”. dar putem 26 .” Remarcăm aici reluarea gerunziului şi a monorimei în -ând. Stilistic. dar şi de aşteptare a ceea ce nu ştim. de spaimă. • Lacustră e o poezie ciclică. iar acesta este nocturmul: ”De-atâtea nop i”.ultima strofă e identică cu prima.e singurul în care se caracterizează ambian a.cu excep ia versului 2 ..“De-atâtea nop i aud plouând” . procedeul va reveni în ultima strofă. la decor.în versurile citate mai sus sunt definite cele două atribute ale stării poetului: solititudine şi imaginar în dezvoltare halucinantă. întărit prin repeti ie. Gra ie lucidită ii . bacoviană . . adică prin faptul că determinarea istorică lipseşte. / în spate mă izbeşte-un val / Tresar prin somn şi mi se pare / Că n-am tras podul de la mal”. dar poate tutela întreaga operă bacoviană. vizualul lipseşte. Starea sufletească de copleşitoare dezolare e sugerată printr-o enumerare de senza ii: “Şi parcă dorm pe scânduri ude.strofele a doua şi a treia . decorul. În primul rând este evocat un timp. care are o conota ie de prezent continuu. rimele în -ând sugerând un geamăt prelung. Modul verbal utilizat este gerunziul. Impresia catastrofică invadează poezia prin sentimentul prăbuşirii oricărui element stabil de sus inere. cu modificarea versului doi: “Tot tresărind. În restul poeziei. catastrofic. Ploaia îi apare ca plâns al materiei.. dacă-1 raportăm la cadru. întrucât . Ploaia devine un element destructiv. Se poate vorbi şi de o simetrie compozi ională.versurile 2 cu 4. întrucât strofa ultimă reia strofa întâi. sfâşietor.tutelează întreaga poezie. Apoi. • Versul al doilea . este acela de precaritate. starea de a fi înseamnă suferin ă. timpul fiind suspendat: “Un gol istoric se întinde”. • Strofa a doua oferă spectacolul materiei aflate în dezagregare continuă. apa fiind un simbol al eroziunii şi al instabilită ii. Semnifica ii şi simboluri • Primul vers . • Următoarele două strofe se caracterizează prin ceea ce se numeşte anistorie.“Aud materia plângând”.care e o trăsătură frecventă în poezia . de frică. versul 2. sensul adverbului tot. În toată poezia. E un timp parcă diluvian.

cu pene negre. frunze negre.presupune: fie a sfârşitului stării de solitudine şi disconfort. În parc fantomele apar.. vizualul lipseşte dacă-1 raportăm la cadru. Cu pene albe. fie a catastrofei menită a pune capăt la tot şi la toate • În toată poezia. Sintagmele .. Cu pene albe.. şi pene albe. În parc regretele plâng iar. • Muzicalitatea deosebită a versului. funerar. “aud materia plângând”. “pilo ii grei se prăbuşesc”.cheie sunt imagini auditive: “aud plouând”... Copacii albi. • Drama individului superior. “în spate mă izbeşte-un val”. funerar. la decor. • Simbolul existen ial al şubrezeniei umane. incapabil să se adapteze. DECOR Copacii albi. un plâns cosmic al materiei pentru destinul tragic al omului... Elemente şi motive simboliste • Conştiin ă neliniştită şi tragică a poetului damnat. pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular. care creează efectul sonor al unui geamăt prelung şi sfâşietor. În parc ninsoarea cade rar. • Motivul ploii şi al teroarei de umed.... pene negre.. 27 . • Motivul singurătă ii şi al nevrozei. copacii negri. copacii negri. Și frunze albe. Decor de doliu.. sau chiar.. Copacii albi.. copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu. sus inută de monorima în-ând.

motivul principal al întregii crea ii lirice a lui Bacovia este cel al mor ii. Este un procedeu tipic simbolist care sugerează monotonia existen ială. claustrofobia. În consecin ă. de bucurie şi de satisfac ie pentru prezen a lor în cadrul natural. de fapt. Motivul central al poeziei. Decor este un pastel de o profundă modernitate şi originalitate aflat în antiteză cu crea iile similare ale lui Alecsandri şi Coşbuc. Sentimentul acesta este potentat de repetarea versurilor ini iale (la sfârşitul primelor două strofe) şi reluarea lor în pozi iile 2 şi 3 ale strofei finale. spa iul fără ieşire. cum ar fi singurătatea “parcul solitar” . un poet al oraşului de provincie. Tabloul pe care îl înfă işează nu este unul campestru. deoarece înfă işează un tablou din natură. în mijlocul naturii. Ca anotimp..“regretele plâng iar” -şi universul închis. Alături de acesta se află celelalte motive specific bacoviene. când natura se află în doliu.dezolarea . 28 . care este. De asemenea. sentimente de triste e profundă.Comentariu literar Poezia Decor a fost publicată ini ial în volumul Plumb din 1916. învârtirea omului într-un cerc mereu reluat. care-şi exprimau sentimentele de admira ie fa ă de frumuse ile naturii. rustic sau alpin ca la Alecsandri şi Coşbuc. ca în toate poeziile sale. urmând a renaşte primăvara. ci unul citadin. cadrul fizic este funerar. iarna este un timp al mor ii. Bacovia exprimă. de doliu: “decor de doliu funerar”. Aşa cum indică şi titlul. Modernă este în primul rând sursa de inspira ie citadină. spre deosebire de Alecsandri şi Coşbuc. ca specie literară poezia aceasta este un pastel. al parcului. Bacovia fiind un poet citadin.. ca un alt ecou al “cercului strâmt” din Luceafărul lui Eminescu. de dezolare pe care i le provoacă parcul oraşului în anotimpul de iarnă. de angoasă existen ială şi de singurătate.

29 . domol Şi răgete lungi Pornesc din ocol. Cad corbii. O. Dar iar rămâne totul o lungă teorie.. O pictură parfumată cu vibrări de violet. Nu-i nimeni pe drum . trist. O lungă deşertare zvoneşte împrejur. ârâie ploaia . Tălăngile... E clar şi numai soare. Şi tare-i târziu.. versuri de un nou poet. Şi n-am mai murit NERVI DE PRIMĂVARA Primăvară . Departe. În infinit pământul se simte tresăltând : Vor fi acum de toate cum este orişicând. când va fi un cântec de alte primăveri ?!. O nouă primăvară pe vechile dureri .. Apar din nou ăranii pe hăul din câmpie. Tot sună dogit ... În vitrine. O lungă primăvară de visuri şi păreri .. Pe-afară de stai Te-năbuşi de fum. În oraş suspină un vals din fanfară.. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur... pe câmp..Lecturi suplimentare PASTEL Buciumă toamna Agonic-din fundTrec păsărele Şi tainic s-ascund.

ALB Orchestra începu cu-o indignare gra ioasă.. Salonul alb visa cu roze albeUn vals de voaluri albe .. În aurora plină de vioare. Pe drum e-o lume leneşă... de o triste ă armonioasă . Amurg de toamnă violet . Oraşul tot e violet. 30 .... Din turn. Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări Cântau clare sărutări . văd voievozi cu plete. AMURG VIOLET Amurg de toamnă violet . Spa iu.. în fund. cochetă Mul imea toată pare violetă. infinit. miniatură de vremuri viitoare .. pe câmp. Larg. apar în siluete – Apostoli în odăjdii violeteOraşul tot e violet.... Doi plopi. Amurg de toamnă violet .. Oraşul tot e violet.. Străbunii trec în pâlcuri violete.

TUDOR ARGHEZI
Concepte de teorie literară Lirica filozofică- medita ia Defini ie Medita ia este o specie a liricii culte, cu caracter filozofic, în care autorul face reflec ii asupra condi iei existen ei umane. Originea termenului. Geneza speciei. Termenul provine din limba latină, unde medita io, -onis înseamnă cugetare, reflec ie, medita ie. Evolu ia speciei Apărută încă din antichitate, medita ia, ca specie literară, a cunoscut o maximă dezvoltare în preromantism şi romantism şi o nouă strălucire în poezia modernă. a) Reprezentan i în literatura universală - A. de Lamartine : Medita ii poetice; - A. de Vigny: Moartea lupului; - M. Lermontov: Medita ie; - R. M. Rilke: Amintire; - R. Valery: Cimitirul marin; - Puşkin, Petofi, Leopardi, Young ş.a. b) Reprezentan i în literatura română - V. Cârlova: Ruinurile Târgoviştei; - Gr. Alexandrescu: Medita ie ; Anul 1840 ; - I. H. Rădulescu: O noapte pe ruinele Târgoviştii; - M. Eminescu: Mortua est; La steaua; - P. Cerna: În peşteră; - T. Arghezi: Lumină lină; De ce-aş fi trist...; -1. Pillat: Aci sosi pe vremuri... ; - L. Blaga: Cântec pentru anul 2000. Caracteristici : - lirismul se îmbină cu reflec ia filozofică asupra existen ei umane; - este o specie a liricii intime (cu varianta ei - lirica filozofică); 31

- autorul este în acelaşi timp poet şi filozof: ca filozof, el, este preocupat de problemele cele mai înalte, îmbrăcându-şi ideile în culorile cele mai bogate ale poeziei; - în medita ie, accentul cade tot pe sentimente, ca în orice crea ie lirică; - prin faptul că presupune o puternică participare afectivă, a poetului, medita ia se deosebeşte de poezia didactică, dominată de o atitudine obiectivă fa ă de cele prezentate; - medita ia începe, de obicei, cu evocarea unui fenomen al naturii, a unui peisaj, a unui personaj istoric sau are ca pretext un anumit eveniment; - a doua parte a medita iei prezintă gândurile şi sentimentele poetului în legătură cu cele prezentate şi, uneori, compară fenomenele naturale cu aspecte ale vie ii morale; - exprimă experien e intelectuale esen iale; - atunci când este lipsită de încărcătura emo ională necesară, medita ia rămâne o simplă diserta ie în versuri asupra unei probleme de via ă.

Opere reprezentative
TESTAMENT Nu- i voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte, În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine, Prin râpi şi gropi adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă, Cartea mea-i, fiule, o treaptă. Aşeaz-o cu credin ă căpătâi. Ea e hrisovul vostru cel dintâi, Al robilor cu saricile pline De osemintele vărsate-n mine.

32

Ca să schimbăm, acum, întâia oară, Sapa-n condei şi brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat, printre plăvani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite Şi leagăne urmaşilor stăpâni. Şi, frământate mii de săptămâni, Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane. Făcui din zdren e muguri şi coroane. Veninul strâns l-am preschimbat în miere, Lăsând întreagă dulcea lui putere. Am luat ocara, şi torcând uşure Am pus-o când să-mbie, când să-njure. Am luat cenuşa mor ilor din vatră Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră, Hotar înalt, cu două lumi pe poale, Păzind în piscul datoriei tale. Durerea noastră surdă şi amară O grămădii pe-o singură vioară, Pe care ascultând-o a jucat Stăpânul, ca un ap înjunghiat. Din bube, mucegaiuri şi noroi Iscat-am frumuse i şi pre uri noi. Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte Şi izbăveşte-ncet pedepsitor Odrasla vie-a crimei tuturor. E-ndreptă irea ramurei obscure Ieşita la lumină din pădure Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi, Rodul durerii de vecii întregi. Întinsă leneşă pe canapea Domni a suferă în cartea mea.

33

Slova de foc şi slova făurită împerecheate-n carte se mărită, Ca fierul cald îmbră işat în cleşte. Robul a scris-o, Domnul o citeşte, Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei Zace mânia bunilor mei.

Comentariu literar
Titlul poeziei, dincolo de sensul propriu al cuvântului, prefigurează în embrion, un crez poetic, un program care, estetic vorbind, se reflectă în expresia lirică a poeziei argheziene, pe care o discutăm. În acest sens, cartea - testament oferă lecturii modalitatea propriei sale elaborări. Ea se desfăşoară progresiv în discursul poetic, dependent de titlu, prin perifrază (figură de stil care constă în a spune prin mai multe cuvinte, ceea ce s-ar fi putut spune printr-un singur cuvânt), în dialog cu cea căruia i se adresează, lectorul său, prin indicatorii pronominali, conform schemei: mesaj Eu → Tu în prima parte a poeziei, cu un reper de sens, în finalul ei. Cartea - testament, mărturiseşte poetul, implică în elaborarea ei truda, strădania, uneori de o via ă. Ea devine un bun ce depăşeşte orice interes familial, de vreme ce rămâne în posteritate. Posteritatea îl asimilează, devine o “treaptă”, cu rădăcini în istoria trudnică a neamului său de pălmaşi. Opera ia de resemnificare a caznei străbune din versurile lui Tudor Arghezi, prin transcodaj metaforic şi transla ie de sens, se vrea a fi un hrisov, un memento scris de un urmaş al robilor din alte vremuri. Prin muta ie de sens în planul artei, materia şi uneltele scrisului, derivă din ideea străbună de trudă: condeiul, din sapa iobagului, călimara din brazdă - pământ răsturnat din care creşte pâinea, iar poezia, “din bube, mucegaiuri şi noroi... Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite / Şi leagăne urmaşilor stăpâni”.

34

Să văd: eşti şoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere. Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei Zace mânia bunilor mei” Limbajul poeziei argheziene. prin opozi ie. coroane. muguri. b) şi. prin analogii metaforice ce definesc imperiul artei: icoane. antepuneri sintactice şi treceri frazeologice dincolo de vers. şi în Testament. practic. vioară. E ceva “bolovănos”. Domnul o citeşte. predominant din urzeala discursului poetic. gropi. Pari când a fi. Ca-n oglindirea unui drum de apă. sintagmatic prin răsturnări şi dislocări topice. dacă se are în vedere stilul fatic (func ia fatică: comunicare ce derivă din situa ia de contact dintre emi ător şi destinatar. prin extensie metrică. bube şi noroi. sapă. prin opozi ie. mucegaiuri. sub impuls iambic. Eşti visul meu. din toate. no iuni sau idei contradictorii) din finalul poeziei califică neputin a de în elegere a textului poetic de către vlăstarele din protipendada boierească a trecutului: “Robul a scris-o. PSALM Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc în timp. brazdă . cel frumos Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă. osândită să-şi ducă existen a în zdren e. exprimă. de prelungire sau întrerupere a comunicării) şi metalingvistic (func ia metalingvistică: care se manifestă printr-o abatere). râpi. din lumea către care se-ndreaptă gândurile sale: străbuni. 35 . Te caut dârz şi fără de folos. miere. ca pe vânat. de la un vers la altul. vite. sudoare. prin muta ii de accent ritmic.Reversul oximoronic (sinteză lexicală care. pari când că nu mai eşti. de asprime în “zicerea” argheziană. dincolo de iamb. Pentru credin ă sau pentru tăgadă. îşi are obârşia: a) în “graiul cu îndemnuri potrivite” al trudnicilor străbuni.lume a trudnicilor de altădată. Frazarea poetică.

Fără să vreau să ies biruitor. conceptual. Oscilând între credin ă şi tăgadă. psalmii arghezieni descoperă o latură gnoseologică a liricii scrisului lui Tudor Arghezi. ci dramatizând aspira ia spre absolut a poetului. Tăgada argheziană de aici porneşte: psalmistul se simte vinovat că a râvnit la un “bun oprit”. Tatăl. întruchipată de un Dumnezeu a toate făcător. izvorât din dorin a de cunoaştere.Te-ntrezării în stele. o imagine a acestei lumi. În acest sens. Umanul şi divinul. Vreau să te pipăi şi să urlu: «Este!» „PSALMI“ – prezentare generală Ineditul psalmilor din lirica argheziană. în marea ta poveste. mustrarea de conştiin ă reclamă sprijinul protector şi bun al acestui Dumnezeu. printre peşti. mucegaiuri şi noroi. într-o lume bazată pe injusti ie. Din dorin a de purificare a spiritului. Rămân cu tine să mă mai măsor. Ruga din psalmul biblic izvorăşte din conştiin a înfăptuirii unui păcat. o abatere de la ordinea morală instituită prin crea ia divină. după opinia poetului. a prototipurilor perfecte. Dumnezeu însă i-a spus că nu se poate. Dumnezeu este de vină. în poezia lui Tudor Arghezi. de oblăduire. Dumnezeu ar întruchipa şi ideea altei ordine de armonie universală. nu în termeni filozofici. de îndreptare. Părintele. Osândit să trăiască într-un rău lunecos. la antipod unul fa ă de altul: umanul e îmbâcsit cu bube. cât şi eşecul neputin ei. iar poezia. Ca taurul sălbatec când se-adapă. Răzvrătirea lui Tudor Arghezi împotriva acestei ordini lumeşti. opresiune şi descurajare. din neputin a harului divin de a interveni în răul lumesc. Acelaşi laitmotiv străbate şi alte supozi ii existen iale în alte poezii ale poetului. din exasperare. ar putea fi compensată de o altă ordine. Singuri. sunt. categorial. derivă parabolic încă din substan a psalmului biblic. la “bunurile toate” pe care şi le-a dorit. acum. 36 .

To i s-au culcat.. ca tine. fără pas. fără zgomot. To i au plecat. poate.Lecturi suplimentare DUHOVNICEASCĂ Ce noapte groasă. S-au povârnit păre ii. E cineva sau. ce noapte grea ! A bătut în fundul lumii cineva. Ştiubeiele-s pustii. lăstunii. A putrezit ograda .. To i au murit de tot. Ei ! cine străbătu livada Şi cine s-a oprit ? Ce vrei ? Cine eşti. S-au uscat busuiocul şi duzii. Ca un suflet de pripas ? Cine-i acolo ? Răspunde ! De unde vii şi ai intrat pe unde? Tu eşti. Fără lună. Au zburat din streaşina lunii Şi s-au pierdut rândunelele... Au murit şi numărul din poartă 37 . mamă ? Mi-e frică. De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti ? Aici nu mai stă nimeni De douăzeci de ani . fără lumânare Şi s-a lovit de plopii din grădină ? Cine calcă fără somn.. mi se pare. Eu sunt risipit prin spini şi bolovani . mamă mică ! i s-a urât în pământ. Cine umblă fără lumină. Mamă bună. Plopii-s cărămizii. Şi Grivei s-a învârtit în bot Şi-a căzut. To i nu mai sunt. to i au înnoptat.. de când ai plecat. S-au stârpit cucuruzii.

Ei ! Cine-i acolo-n haine-ntunecate ? Cine scobeşte zidul cu carnea lui. de-a ceva ciudat. Uite mană. Deschide. DE-A V-A I ASCUNS Dragii mei. Uite sânge. după scăpătat. De ce să-mi fie dragă ? 38 . Cu degetul lui ca un cui. hotărât. Spre care-noată albi Peşti lungi cu ochi rotund. uite otravă. vecine. tată. Nu mă mai pot duce. Căci e ca malu-n stuf. poate. Surâsul tău mi-i drag. Mi-e sete. o să mă joc odată Cu voi. Ia-mă-n bra e și ascunde-mă bine.. Unde păianjeni dorm. Care n-a mai fost şi care vine Şi se uită prin întuneric la mine Şi-mi vede cugetele toate.. De răspunde-n rănile mele? Cine-i pribeag şi ostenit la uşă ? Mi-e limba aspră ca de cenuşă. o să ne jucam odată. Făptura ta întreagă De chin şi bucurie. Nu trebuie să-mi fie. Am fugit de pe Cruce. Căci e ca piatra-n fund. Dar. S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine . uite slavă. Odată.Şi clopotul şi lacătul şi cheia. Pe zori făcute puf. CREION Obrajii tăi mi-s dragi Cu ochii lor ca lacul. Şi capul tău mi-i drag. In care se-oglindesc Azurul şi copacul. Nu ştiu când o să fie asta.

39 . cu feti e ca tine. frumos. Ca şi cum nu s-a întâmplat Nimic prea nou şi prea ciudat. ca voi. Jocul începe încet. Joc de slugi şi joc de stăpâni. Joc de păsări. Şi fiecare îl joacă bine. Tata s-a îngrijit de voi. E jocul Sfintelor Scripturi. limba scămoasă. De pildă. ochiul sleit. Aşa s-a jucat şi Domnul nostru Isus Hristos Şi al ii. Ne vom iubi. Eu o să râd şi o să tac. de flori. începe cu moarte. Într-o zi piciorul va rămâne greu. Care din câteva sfinte tremurături Au isprăvit jocul. Acolo.E un joc viclean de bătrâni Cu copii. de câni. Ştiind că şi Lazăr a-nviat. voi gândi la jocul nostru. Voi să nu vă mâhni i. s-aştepta i. O să mă culc la pământ. negreşit. Subt coviltirile lui Dumnezeu. Aşa e jocul. O să stau fără cuvânt. printre fra i. Mâna stângace. prinşi de friguri şi de călduri. ca un vânt. mereu Strânşi bucuroşi la masă. lângă copac. Voi să nu vă mâhni i tare Când mă vor lua şi duce departe Şi-mi vor face un fel de înmormântare În lutul afânat sau tare.

V-a lăsat vite. în timpul cât se cere. îl joci în câte câ i vrei. în trei. voi a i crescut mari. to i se vor întoarce Într-o zi acasă. Arde-l-ar focul! 40 . Tata nu o să mai aibă putere Să vie pe jos. Deocamdată. Şi alta. Voi creşte i. care plânge şi toarce. Şi tata nu a mai venit . Păşune. cu voie bună. Pentru tot soiul de nevoi Şi pentru mâncare To i vor învia. Şi. bobocii mei. îl joci în doi. hambare. dragii mei.. V-a i căpătuit. O să lipsească tata vreo lună. Mama-mpleteşte ciorapi şi pieptari. Voinici. sănătoşi. V-a i făcut cărturari. Puii mei. zglobii. o să fie o întârziere. Apoi. La nevasta. la mioarce. La văcu e. Ca oamenii gospodari şi vii. la copii. Din lumea cealaltă. bordeie şi oi.. copiii mei ! Aşa este jocul. şi pe urmă altă. Cum am apucat din moşi-strămoşi. fe ii mei frumoşi.

Palid aşternut e şesul cu mătasă. simt un jind Şi-aş voi să mi se pară. Casele-adunate. scuturând în sus. De departe. Şi acum c-o văd venind Pe poteca solitară. Stau în ărmu-albastru-al râului de soare. ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut. Norilor copacii le urzesc brocarte. Orele şi-au împletit Firul lor cu firul mare. Foile-n azur.. Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzeşte. Cine vrea să plângă.. Pasările negre suie în apus. 41 . în şes. Câtă vreme n-a venit M-am uitat cu dor în zare. MELANCOLIE Am luat ceasul de-ntâlnire Când se tulbură-n fund lacul Şi-n perdeaua lui sub ire îşi petrece steaua acul. Şi cu ochii-n facla plopilor cerească Să-şi îngroape umbra-n umbra lor. Din mocirla cărui aur am băut.NICIODATĂ TOAMNA . cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nen eles.

în pictură: accent pe linia expresivă.Lucian Blaga. Philippide ş.atitudine neconformistă şi accentuat subiectivistă.a. şocante. .LUCIAN BLAGA Concepte de teorie literară Expresionismul c) Expresionismul este o mişcare artistică modernistă apărută la începutul sec. adept al expresionismului în literatura noastră. imagini spontane. . transpunând trăiri absolute. dar eu.Reprezentan i ai expresionismului în literatura română: Lucian Blaga. eu cu lumina mea sporesc a lumii taină şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează. cu absolutul. V. monumentală. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric. . A. pe culorile violent contrastante. în ochi. Al.în poezie: tendin a spre simplificare. 42 . al XX-lea în Germania. tensiunea sa interioară îl transcende trădând rela ii cu cosmicul. ce le-ntâlnesc în calea mea în flori. defineşte astfel esen a curentului: “De câte ori un lucru este astfel redat încât puterea. Maniu. viziuni tulburi. avem de-a face cu un produs artistic expresionist.” . haotice. fantasticul simbolic. . Voiculescu. cu ilimitatul. pe buze ori morminte. decorativă.are la bază expresia lumii subiective a autorului. Opere reprezentative – texte comentate EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele. ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nop ii. necondi ionate. Se caracterizează prin: .

afirmativ: “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele. relevată intuitiv: “Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric”. nicidecum terminologic. “îmbogă esc şi eu . “căci eu iubesc / şi tlori şi ochi şi buze şi morminte”. un plus de cunoaştere ra ională.metaforic. textul poetic prin două enun uri. între cele două modalită i de cunoaştere. la o dualitate posibilă de cunoaştere. Comentariu literar Motivul din poezia lui Lucian Blaga. dispuse adversativ: Primul termen al rela iei.) şi concluziv. Al doilea termen al rela iei adversative se referă la o altă modalitate de cunoaştere în sprijinul ideii după care. între revela ia intuitivă a existen ei. e reluat adversativ în a doua parte a poeziei.de unde deducem datul existen ei. anulează impresia de farmec. ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori. dincolo de conceptul filozofic.. în ceea ce e frumos în ea şi ne încântă.. (. după care. din taina datului existen ei. încât 43 .întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister”. ci metaforic. Situa ia conflictuală pe care o deducem din întregul discurs poetic. primele considera ii ale poetului: “Dar eu / cu lumina mea sporesc a lumii taină'* . demonstrativă a ei.. e intui ia. şi invers.. perceput din senza ia de înfiorare. lebenphilosophie. se referă. între ra iune şi trăire există o opozi ie disjunctă: acceptând ra iunea ca principiu de existen ă. În primele versuri. implică indirect opusul ei. se îndreaptă înspre aşa numita filozofie a vie ii. Singura cale de acces în a trăi via a.aşa îmbogă esc şi eu-întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i ne-n eles se schimbă-n ne-n elesuri şi mai mari sub ochii mei căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte. în ochi / pe buze ori morminte” . prin nega ie. suplimentând asertiv . de farmec pe care poetul o resimte. şi ra iunea analitică. excludem trăirea. Cadrul acestei prime reprezentări. din cultura germană din pragul secolului.

cu măsura silabică determinată de dimensiunea acestuia. dar apele din fântâni refuză găle ile lor. odată vor putrezi şi îngerii sub glie. arhangheli se plâng de greutatea aripelor. sub aspectul grafic al dispunerii versurilor nu se supune canoanelor prozodiei clasice. vai ie. Pretutindeni pe pajişti şi pe ogor Serafimi cu părul nins însetează după adevăr. ce nu impune omofonii orchestrale. capabile să sugereze misterele. Noaptea îngerii goi zgribulind se culca în fân : vai mie. Spa iile libere indică pauzele fluen ei frazeologice. cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Fiecare vers e un segment sintactic. se converteşte în Lauda 44 . atenuată în ciclul din în marea trecere. dar se simte învins. prin alitera ii şi asonante de coloratură melodică.adevărurile logice urmează a fi înlocuite prin mituri şi simboluri imagini sintetice. în măsura inegală a versurilor. permite cititorului cum se cuvine a fi citit textul. dar şi ale distribu iei componentelor. Trece printre sori vecini porumbelul Sfântului Duh. păienjeni mul i au umplut apa vie. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn. ci prin distribu ia ritmică a accentelor. prin rimă. Nu se luptă cu nimeni. ărâna va seca poveştile din trupul trist. De remarcat. PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ine întins un cotor de spadă fără de flăcări. Explozia de vitalitate din ciclul poetic Paşii profetului.

/ Dăn uitoarea albă le trece prin sânge / Râzând s-a oprit / pe-un vârf de picior. firească în alte versuri. în care potecile “se retrag în pădure şi-n peşteri”. izgonind pe Adam din Eden. Veni i să pedepsească sodomele moderne ale civiliza iei. ca un val. “un cotor de spadă fără de flăcări” şi “nu se luptă cu nimeni !. într-un “întuneric fără martori”. “se trage înapoi la părin i. pare să invite cititorii pentru a regăsi satul pierdut din vremurile lui mistice. încât accentul subliniază partea din întreg din distribu ia sintagmatică a păr ilor constitutive. Discursul poetic se desfăşoară în consonan ă cu secven ele prozaice ale frazării. In “paradisul” din versurile lui Lucian Blaga. după care Domnul Dumnezeu. în care “dăn uiesc în iarbă stelele”. “S-au rătăcit. se produce şi în via a domestică şi civică. în anistoric în noaptea arhetipală a Universului. Invazia de îngeri din versurile lui Lucian Blaga. se culcă în fân şi mor. Poezia se îndreaptă către un pesimism mistuitor. consideră metaforic poetul. îndepărtând omul din natură. Fiecare enun se desface în sintagmele-i componente. figura ia umană e înlocuită cu arhangheli şi îngeri dezgoli i. ci împotriva efectelor nocive ale civiliza iei moderne care strangulează spiritualitatea. din “Poemele luminii”. în formule primare ale vie ii. noaptea. de la un vers la altul. “a pus heruvimi şi sabie de flăcări vâlvâitoare” ca să păzească drumul ce duce spre pomul vie ii. în poezia lui Lucian Blaga se află un refuz de a accepta“cultura majoră a oraşului”.somnului în anxietatea unor viziuni cu alte întruchipări. Evident. Prin somn. Nu împotriva tehnicii propriu zise se manifestă atitudinea poetului. cu laten ele lui. 45 . de pildă. spre ancestral. la obârşie. fără fluen ă ritmică. zgribuli i. sângele. putrezind sub glie. în acelaşi context. cu penele arse. Reluând versetul biblic. “portarul înaripat” mai ine încă întins. prin baruri. ca pe o stâncă întoarsă”. În altă perspectivă. care. Limbajul viziunii apocaliptice din poezia “Paradis în destrămare”. dar se simte învins”. la “mume”.

pământule sfânt.Lecturi suplimentare DA I-Ml UN TRUP VOI MUN ILOR Numai pe tine te am trecătorul meu trup şi totuşi flori albe şi roşii. cari mă strivesc. Când aş iubi.i pun pe frunte şi-n plete. spre cer să-l cuprind. eu nu. prefă-te-n lăcaşul furtunilor. mărilor. mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele. aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă bie i sori 46 . fii amfora eului meu îndărătnic ! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măre ii mei paşi şi-aş apare năvalnic şi liber cum sunt. da i-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin ! Pământule larg fii trunchiul meu. sălbatice bra e fierbin i. mi-aş întinde spre cer toate mările ca nişte vânjoasc. Da i-mi un trup voi mun ilor. fii pieptul acestei năprasnice inimi. Când aş urî. căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet ce-l port.

În patria sa zăpada făpturii ine loc de cuvânt. acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. IZVORUL NOP II Frumoaso. seculară căutare de totdeauna. că ochii tăi. El caută apa din care bea curcubeul. i-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare. Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup. adâncii. AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Sufletul lui e în căutare în mută. 47 . El caută apa. sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste mun i şi peste şesuri.călători şi poate-aş zâmbi. Aşa-s de negri ochii tăi lumina mea. din care curcubeul îşi bea frumuse ea şi nefiin a. şi până la cele din urmă hotare.

Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în fa a puterilor. de rarele. doar ele destăinuie trepte şi har. despuiat de veşminte. Copil. îmi plăcea. în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nal e tăcutele seve-n lumină. vii şi păstoase şi lucii culori se mai văd doar în stemele ărilor. deşi după spi ă alese. răcoroase. Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-1 am pentru tot ce devine în patrie. verzii. Asemenea proaspete. cari aşteaptă să fie zvârli i prin brazde tăiate în zile de martie. Am văzut nu odată sămân a mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. Culori luminate. un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un ărmure-al Mării de Est mătăsoase nisipuri. să intru-n picioare în cada cu grâu.MIRABILA SĂMÂN Ă Mă rog c-un surâs şi cu dulce cuvânt rost să fac de semin e. voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămân ă. îmi par semin ele ce mi le ceri. Semin ele-n palme de le ridici. c-o străduin ă mai mare decât subt arcade cu flori. sau la ouă de păsări. în fa a mărun ilor zei. în ipostază de boabe. pentru Eutopia. aurii. când pure. Neînsemnate la chip. Neapărat. pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvorni ă. În rânduri de saci cu gura deschisă – boabele să i le-nchipui: gălbii. 48 . sau roşii. când pestri e. mai mult decât prin oraşul rumorilor. mândra grădină. sinilii.

un veac pădure . celor de fa ă şi-n veci tuturor! Un gând de puternică vară.cufundat pân' la gură în boabe de aur. când dorm. Laudă semin elor. Pe umeri sim eam o povoară de râu. când mai văd câteodată grămezi de semin e pe arii. visătorii de visuri tenace. s-ascunde în fieştecare din ele. în timpuri târzii. De-alintarea aceasta mă ine departe doar teama de-a nu trezi zeii. un cer de înaltă lumină. 49 . Palpită în visul semin elor un foşnet de câmp şi amiezi de grădină. cumin i. anevoie pun cumpăt fierbintei dorin i de-a le atinge cu fa a. solari. Şi-acuma. popoare de frunze şi-un murmur de neam cântăre .

devine “autonomă”.ION BARBU Concepte de teorie literară Ermetismul Termenul provine din fr. XXI şi începutul sec. eliptic. . de descifrat. . Reprezintă o calificare a ceea ce implică un în eles ascuns. . totuşi în accep ia de poezie greu de în eles. greu de descifrat). în măsură să fie relevat numai prin ini iere (caracter ezoteric).i se pot găsi urme încă din sec. .expresia artistică devine dificilă. . cu mesaj abscons . Reprezentan i .Deşi ermetismul s-a manifestat plenar în sec. expresie sibilinică. .XX. esen ializat. ininteligibil.folosirea unui limbaj artistic concentrat.versul capătă o notă de obscuritate enigmatică. greu accesibilă. pe care alchimiştii î1 considerau drept părinte al ştiin elor oculte. evoluând spre rafinament şi gusturi elevate.investirea cuvintelor cu virtu i de magie.tendin ă de încifrare a comunicării lirice într-un spirit ezoteric. abstracte. adică un curent de avangardă manifestat în poezia europeană de la sfârşitul sec. .simbolismul cult. Defini ie: Ermetismul este un curent literar din categoria modernismului acut. fiind derivat de la numele lui Hermes Trismegistos (zeu al vechilor greci. al XII -lea în legătură cu deosebirile existente intre trobar clar (cântec clar) şi trobar clus (cântec închis. Trăsături caracteristice: . 50 . extremist. al alchimiei şi magiei). datorită simbolurilor ei secrete.partizanii ermetismului consideră că arta adevărată ar fi apanajul unui cerc restrâns de ini ia i. XX caracterizat prin tendin a de a cultiva un limbaj obscur. XTX .exprimarea se intelectualizează. hermetisme.

o serie de poe i care practică un ermetism de natură mai mult filologică. în sec. E.a. prin intelectualizarea radicală a lirismului. . Defini ie Balada este o specie a epicii culte în versuri. în versurile lui introducându-se. în Evul Mediu. cu o ac iune de mică întindere. apar. păstrat în franceză(ballade) și în provensală(ballada=cântec de joc. Balada Originea termenului: Geneza i evolu ia speciei Cuvântul baladă își are originea în latină (ballare). sau melodia care denumea un cântec de joc.În anii '60. XIV se întâlneşte şi în Anglia şi Sco ia. . în care se povesteşte o întâmplare inspirată de obicei din 51 . Ion Barbu e utilizat din nou ca model de către o serie de tineri poe i în frunte cu Nichita Stănescu. . . . poezia ermetică se impune spre sfârşitul sec. o obscuritate manieristă şi artificială (Barbu Brezianu. La popoarele romanice din sud este atestat încă din sec. în sec.).Ermetizarea actului poetic. Montale ş. este caracteristică poetului francez Paul Valery şi poetului austriac Stefan George. .). XV se răspândeşte în Germania.În conştiin a estetică europeană. autorii lor pierzându-se în anonimat. G. o dată cu reluarea modernismului. fiind o poezie lirică cu formă fixă.1940. Părintele poeziei ermetice este poetul francez Mallarme. Campana. caracterul liric al acestui cântec de dans s-a transfonnat. sub forma cântecului epic popular al menestrelilor. . Cicerone Theodorescu ş.a. reprezentantul cel mai autentic al ermetismului este Ion Barbu.Fiind pe gustul poporului. al XIII-lea. sau melodia care acompania un dans.. Dan Botta. dans). cavalerească. multe din aceste balade au intrat în circuitul oral.Un întreg curent ermetic poate fi întâlnit în literatura italiană dintre anii 1920-1945 (D. între 1930 .Sub influen a poeziei lui Ion Barbu.În literatura română. XIX. cu volumul său Joc secund (1930).Cu timpul. care denumea un cântec de joc. elemente narative de origine cultă. Ungaretti.

Iosif. G.în literatura franceză.în literatura română. panglici.a. au scris balade de inspira ie folclorică sau istorică : V. iar mai târziu şi la Fontaine.specie epică în versuri. .eroi înzestra i cu însuşiri excep ionale. Deschamps. mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă. . D. Opere reprezentative – texte i comentarii RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL . au scris balade cu formă fixă: Machant.subiectul inspirat din tradi ia istorică sau populară. . Reprezentan i şi opere .dimensiuni relativ reduse.tradi ia istorică sau populară pusă pe seama unor eroi cu caractere opuse. Froissart.eroii săvârşesc fapte ieşite din comun. Bolintineanu.la ac iune participă eroi cu caractere opuse. . Charles d'Orleans.în derularea firului epic se urmăresc momentele subiectului. . Th.ac iune de mică întindere. Un cântec larg tot mai încearcă. Ştefan Augustin Doinaş. Topârceanu. Clement Marot. . Ion Barbu. . Eustache. de natură să impresioneze puternic cititorii. Zi-mi de lapona Enigel Şi Crypto. Coşbuc. care săvârşesc ac iuni ce ne impresionează puternic. Dan Deşliu ş. Mult-îndărătnic menestrel. Alain Chartier. Alecsandri. De cuscrul mare dăruit Cu pungi. O. Francois Coppee. regele ciupearcă ! Nuntaş fruntaş ! Ospă ul tău limba mi-a fript-o 52 . G. Trăsături caracteristice . Christine de Pisan. Şt. DeDanville. . beteli cu funtă.Menestrel trist. Francois Villon.

mirele poienii. să-şi ducă renii. La spartul nun ii. încetinel. un rigă spân. Că nu vroia să înflorească În ări de ghia ă urgisită. Azi zi-mi-1 stins. Prin aer ud. tot mai la sud. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi. de rouă parcă ! -Dar printre ei bârfeau bure ii De-o vrăjitoare minătarcă. inimă acunsă. Când lângă sân. Ea poposi pe muşchiul crud La Crypto. -Zi-l. Lapona mică. Împără ea peste bure i Crai Crypto. tot zice-l-aş. Şi răi ghioci şi toporaşi Din gropi ieşeau să-l ocărască. Uite fragi. Cu eunucul lui bătrân. De la iernat. La vecinie tron. torcând verdea ă. ie dragi Ia-i şi toarnă-i în puiacă. iacă.Dar cântecul. i-am adus dulcea ă. pre nume . Sterp îl făceau şi nărăvaş. în cămară. menestrel ! Cu foc l-ai zis acum o vară. Veni s-o-îmbie cu dulcea ă: -Enigel. Cu Enigel şi riga Crypto. la păşunat. Cu piei. liniştită. De la fântâna tinere ii. Des cercetat de pădure i În pat de râu şi-în humă unsă. 53 . În noul an. Enigel.Enigel. Pe-acelaşi timp trăia cu el.

.. De aur. Enigel. 54 .Rigă spân. te frângi curând. mare. rigă blând. Mă-închin la soarele-în elept. Ca o lamă de blestem Vorba-în inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem. de la sân. Aşteaptă de te coac . cu margini verzi. supt zăpezi..Să mă coc. Tot polul meu un vis visează. E roşu. -Rigă Crypto. rigă Crypto. Începi. In somn fraged şi răcoare. de soare. Greu taler scump. vezi.Enigel. Mă despart. de măcel. La lămpi de ghia ă. Mult aş vrea. uită-1 Enigel. Dacă pleci să culegi. Zorile încep să joace Şi eşti umed şi plăpând: Teamă mi-e. Din umbra deasă.. Lasă-l. dar. Scade noaptea. cu mine. visu-i cercetează. Visuri sute. Te-aş culege. rogu-te. Şi ursul alb mi-e vărul drept. mai la vale. Că dacă-în iarnă sunt făcută. Mul umesc Dumitale. Lasă. desfăcută. ies lumine. Pete are fel de fel. Eu mă duc să culeg Fragii fragezi. Enigel. .

Şi sucul dulce înăcreşte! Ascunsa-i inimă plesneşte.Mă-închin la soarele-în elept. 55 . fiară bătrână. -Plângi. regele ciupearcă.. De zece ori. Se oglindi în pielea-i chială. La umbră. Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure. -Dar vânt şi umbră iar o umflă. Că sufletu-i fântână-în piept Şi roata albă mi-e stăpână Ce zace-în sufletul-fântână. Dar soarele. aprins inel. nu adăsta. roata se măreşte. Venin şi roşu untdelemn Mustesc din funduri de blestem.. Că sufletul nu e fântână Decât la om. ca un inel. Enigel. Dar timpul. se desumflă.. prea-cuminte Enigel ! Lui Crypto. Spre zece vii pece i de semn.. Iar soarele acuma sta Svârlit în sus. numai carnea creşte Şi somn e carnea. Lumina iute cum să-i placă ? El se desface uşurel! De Enigel. fără sfială. De partea umbrei moi să treacă. vezi. Frumos vorbi şi sub irel Lapona dreaptă. La soare. Se oglindi adânc în el.

e lumea vegetală din zona de umbră şi de umed a bure ilor. al unei istorii nemaiîntâlnite.Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul. spusă la un spart de nuntă. riga Crypto nu înfloreşte. aşadar. sugerată prin dialog. e sterp. în anistorie: domeniul de existen ă al regelui . izolarea: “nărăvaş”. sensibilitatea lui e letargică. cândva. -Ca la nebunul rigă Crypto. de mult. trăind “în ări de ghea ă”. într-o cămară. cu o vară înainte. Ce focul inima i-a fript-o. Cu măselari a-mireasă. De a rămas să rătăcească Cu altă fa ă. cea spusă cu o vară în urmă. care-1 inhibă. Lapona Enigel e o fiin ă umană: ea nu se poate împlini decât în lumină. cu otravă. la o altă petrecere de nuntă. adresată unui nuntaş. al craiului Crypto. ca antipod al vie ii vegetative. lumea ideilor. care introduce cititorul în misterul scenariului medieval. din cauza condi iei sale tragice de existen ă. Să. la invita ia unui menestrel. Vie uind în asemenea condi ii. ca să asculte povestea despre lapona Enigel şi regele Crypto pe care o mai spusese “cu foc”. Simbolic. în căldură. regele Ciupercă al lui I. “Inimă ascunsă” în substan a lui viabilă. stranie. unui “a fost odată”. Barbu sugerează o postură viabilă într-un univers propriu. mai crăiască : Cu Laurul Balaurul Să toarne-n lume aurul Să-l toace . latentă. Povestea în poveste este deci imaginară şi se referă la o altă nuntă. apar ine deci naturilor embrionare. 56 .Ciupercă. ea întruchipează metaforic gândirea. este cadrul celei de a doua. inven ia poetică din prima parte a poeziei se desfăşoară în factura unui scenariu şi atmosferă de mister medieval. că nu voia să înflorească. gol la drum să iasă. Simbolic aşadar. Comentariu literar Concepută în manieră baladescă germanică. Prima poveste. embrionare.i ie de împărăteasă.

e o făptură crudă. firavă. de vreme ce. spre sud . Regele Crypto. suscitat impresiv. din poten ele acestuia. fântână în piept. relevă în replică dramatica încercare de împlinire a regelui Ciupercă. de unde şi epifonemul din finalul poeziei. de materie. de un element exterior: “ea poposise pe muşchiul crud / La Crypto. Lapona refuză. riga Crypto o invită să se împlinească cu dânsul. e somn.în context. În vis. fiin ă inferioară cu gândul. “din iarnă făcută” ea se închină soarelui. nebunul rege Crypto semnifică alienarea. rogu-te. 57 . Refuzul Laponei. aspira iile scapă din faptul existen ial dat. ceea ce. O lumină în umbră o ucide. ca şi Luceafărul lui Eminescu. lumina . inconştient. al ei. capabil de sacrificiu. El îi oferă roade dulci din lumea lui. căci e o adevărată nebunie să aspiri către o lume ce nu.ideal de cunoaştere. şi-n vis. Povestea se desfăşoară în vis. E înspre zori. “fântână în piept” . visele. soarele e via a însăşi. precum şi somnul. de desmărginire de trup. cu fa a întoarsă însă de la soare. Trupul e carne: creşte în umbră. capabilă de reflectare a datului lumii în conştiin ă. ca să se coacă. care nu-i poate oferi decât: “dacă pleci să culegi.Întâlnirea dintre cei doi se petrece într-un moment de metamorfoză a vremii: ea coboară la păşunat cu renii. / începi. Ea apar ine Ideii. în întuneric. în ipoteza îngemănării spiritului cu natura. din care nu poate ieşi. nu se poate împlini într-o altă lume. de trei ori.fiin ă umană. are o condi ie dată prin predestinare. “pahar plin de otravă”. recomandându-i să aştepte. uman. sugestie a unui proces de transhuman ă. mirele poienii”. emana ie de spiritualitate. Pe de altă parte. Invita ia de împreunare e tentantă. prinzând contur fabulos.i este dată. Riga Crypto nu e om. oglindă în suflet. pentru că e “umed şi plăpând”. Refuzul Laponei desluşeşte în conştiin a ei un alt destin. Simbolic. cu mine”. vie uieşte sub impulsul său vital. Dragostea fără so a rigăi Crypto semnifică metaforic aspira ia spre ideal din poezia lui Eminescu. Dialogul e între inut de halucinanta dorin ă de împlinire erotică a rigăi Crypto. Planurile sunt însă răsturnate: Enigel e fiin ă superioară. din care se desprinde tâlcul alegoriei: Enigel.

mai pur. cum numai marea. în sub ire var. vor spune-cum ? Ar trebui un cântec încăpător.Lecturi suplimentare DIN CEAS DEDUS Din ceas. Dar viul ou. 58 . sau fluierul în drum. în cleştar. dedus adâncul acestei calme creste. Nevinovatul. În grupurile apei.încet. mai tare. Palat de nuntă şi cavou. Tăind pe înecarea cirezilor agreste. Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. Ori lauda grădinii de îngeri. a humei despuiare Şi unda logodită sub cer. Durerea divizată o sună . Făcut e să-1 privim la soare ! Cum lumea veche. Dar piatra-în rugăciune. precum Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. noul ou. când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. la vârf cu plod. Intrată prin oglindă în mântuit azur. TIMBRUL Cimpoiul veşted luncii. Înoată. un joc secund.. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi Şi cântec istoveşte: ascuns. OUL DOGMATIC E dat acestui trist norod Şi oul sterp ca de mâncare..

Cu trupul drag. ireversibil. Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci. surpat în vis. Om fără sa şi om nerod. Om uitător. pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh. Om şters. Nu oul roşu. Dar plodul ? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Şi masculin Albuşului în hialin: Sărutul plin. acum de Paşte: Îl urcă-în soare şi cunoaşte ! Şi mai ales te înfioarâ De acel galben icusar. Să vezi. Ceasornic fără minutar Ce singur scrie când să moară Şi ou şi lume. Te-înfioară 59 . uituc. la bol i. Acest ou-simbol i-l aduc. Un ou cu plod I i vreau plocon. şi azi .întocma: Mărunte lumi păstrează dogma.Din trei atlazuri e culcuşul În care doarme nins albuşul Atât de galeş. de închis.

doar nunta. 60 .acolo-i toată. necesar. Durata-înscrie-în noi o roată.întâie-a lui.în pacea . In gălbenuş. Să roadă spornicul albuş. Întocma . Dar nu-1 sorbi. începutul. încă o dată : E Oul celui sterp la fel.dogma. Curmi nuntă-în el Şi nici la cloşcă să nu-1 pui ! Îl lasă . Şi sfânt... Că vinovat e tot făcutul.De ceasul galben. A mor ii frunte .

poporanismul şi gândirismul (cu variante precum trăirismul şi ortodoxismul). Defini ie Tradi ionalismul înseamnă. a celor moderniste. Trăsături caracteristice . inclusiv în literatură). structuri şi mijloace de expresie etc. o mişcare culturală înglobând curente literare care puneau accentul pe specificul na ional şi pe tradi ie. direc iei tradi ionaliste îi apar in sămănătorismul. al XX-lea s-au înfruntat (şi s-au confruntat) două direc ii principale tradi ionalismul şi modernismul . 61 . în cadrul unor grupuri. Astfel.accent programatic pe specificul na ional şi pe tradi ie . tradi ionalisme. obiceiuri. excesiv. a tendin elor şi a valorilor moderne şi. . În limba română.credin a ortodoxă văzută ca element esen ial al sufletului ărănesc. a miturilor.spirit conservator. ataşament fa ă de trecut. de regulă.spiritualizarea existen ei prin valorificarea credin elor autohtone. deci. cu atât mai mult. un ataşament necritic.ethosul includea ideea de religiozitate . În cultura şi literatura română din prima jumătate a sec.fiecăreia dintre ele subsumându-i-se curente literare distincte.MIHAIL SADOVEANU Concepte de teorie literară TRADI IONALISMUL Originea termenului Cuvântul tradi ionalism este derivat de la tradi ie (lat: tradi io) = ansamblu de idei. văzut ca element esen ia al sufletului ărănesc. datini. Tradi ionalismul este. în artă (şi. deci. mesaje artistice. credin e. termenul tradi ionalism provine din fr. religios. dintr-o genera ie în alta. . tradi ionalismul semnifică negarea procedeelor. . . fa ă de valorile trecutului. popoare sau na iuni. văzute global şi în opozi ie cu cele noi. inclusiv pe factorul spiritual. care se transmit.

din cultura noastră.. în direc ia tradi ionalistă. A. compasiunea pentru via a grea a ăranilor.a. . apoi în scrierile lui Asachi. Gib Mihăescu. descoperirea folclorului şi absorbirea acestuia în opere culte. “Fra ii Jderi”). . Reprezentan i şi opere . Cezar Petrescu. Blaga. Nichifor Crainic.Dramaturgi: Lucian Blaga (“Meşterul Manole”). în orientarea propusă de programul “Daciei literare”. Iorga. la Eminescu şi mai ales la poporanişti şi sămănătorişti) . Voiculescu (“Poeme cu îngeri”). Horia Vintilă etc. literar . proslăvirea nediferen iată a trecutului na ional (mai ales a celui rural). Ibrăileanu.Poe i: I. valorificarea unor aspecte ale fondului autohton. Vlahu ă. Cezar Petrescu.) etc.sămănătorismul este întâia reac ie relativ sistematică. . relevarea aspectului existen ial al unor crea ii folclorice. axarea exclusivă pe determinismul ortodox.elemente pozitive: necesitatea promovării literaturii de inspira ie na ională. a misticismului şi a primitivismului rural văzute ca elemente definitorii ale vie ii satului şi ale spiritualită ii româneşti. spirit conservator.artistice înnoitoare. promovarea unei oarecare izolări fa ă de orientările moderne din cultura lumii. “Baltagul”. .2 vol. . V.rădăcini adânci în cultura română (semne spontane la Neculce. Aron Cotruş. C. V Voiculescu. lărgirea ariei tematice a literaturii culte prin inspira ia din mitologia creştină. Radu Gyr. Vasile Băncilă ş. Ion Luca (“Icarii de pe Argeş”) etc. Al. Stere. 62 . Pillat. Maniu. Voiculescu (“Povestiri” . . accentul pe specificul na ional. V.Prozatori: M. exaltarea autohtonismului. Gr. Sadoveanu (“Hanu Ancu ei”. L.elemente negative: negarea mişcărilor. simpatia şi ataşamentul fa ă de popor şi îndeosebi fa ă de ărănime. încercările de luminare a poporului prin cultură.Ideologi şi critici literari: N.

ca viziune şi modalitate.galante. una dintre speciile cele mai reprezentative şi mai cultivate. Longos. romanul se diversifică atât sub raportul problemelor abordate. Cervantes.cavalereşti. proza picarescă. încă din antichitate. Roman de Renart etc). progresiv. romanul poate fi: 63 . precum şi o sferă de cuprindere tematică şi tipologică mai largă. Evolu ia speciei În perioada Renaşterii. prin Rabelais.' exprimând gustul şi mentalitatea momentului istoric respectiv şi tinzând să contureze tablouri reprezentative ale epocii. Interesul pentru roman creşte necontenit. . romanele din evul mediu pot fi clasificate în: . Apuleius. În secolul al XX-lea. când a fost ilustrat de scriitori ca: Petronius. (Exemple: Roman de la Rose. ca şi prin contribu iile unor scriitori deosebit de originali. romanul este cel care cunoaşte cea mai largă diversitate tematică.ROMANUL Geneza speciei. prin roman se în elegea o operă narativă în proză sau în versuri. Astfel. romanul cunoaşte primele sale concretizări modeme. de dezvoltarea generală a ştiin ei şi filozofiei. scrisă într-o limbă romanică. Originea termenului Romanul există ca manifestare epică. cât şi sub acela al mijloacelor de expresie.pastorale. Începând mai cu seamă din secolul al XIX-lea. După con inutul lor. a literaturii şi artei înseşi.eroice. . fapt care face să se diversifice neîncetat şi modalită ile sale narative. În epocile următoare. romanul capătă o largă dezvoltare în toate literaturile lumii. Heliodor. în func ie de schimbările sociale care au loc de îmbogă irea continuă a ariei de cunoaştere. În evul mediu. nu întotdeauna distinctă însă. Clasificare tematică Dintre toate speciile literare. . .scrise în spirit aristocratic. potrivit temelor tratate. romanul devine.

rural. . . .a. Realizări de prestigiu sunt pu ine până la sfârşitul primului război mondial (D. ..fantastic.de aventuri. urmat într-un 64 . .epistolar. . fluviu. I.pastoral. . I. . romanul poate fi: epopeic. Bolintineanu (Manoil.exotic. Sadoveanu: Neamul Şoimăreştilor ş. Tănase Scatiu. .sentimental. când apare Ion de L.psihologic. Zamfirescu: Via a la ară. . . Kogălniceanu (Tainele inimii) şi crea iile lui D.picaresc. M.bildungsroman (roman al formării. romanul a apărut la jumătatea secolului al XlX-lea.suprarealist.poli ist.istoric.citadin. . . . Potrivit viziunii estetice sau curentului artistic în care se integrează.ştiin ifico .fantastic. .pentru copii. romanul poate fi: .).filozofic. .realist. .existen ialist.romantic. Elena). Rousseau). Abia o dată cu Ciocoii vechi şi noi de N.umoristic şi de moravuri.naturalist. Filimon se realizează primul roman românesc de valoare. . al compozi iei. ciclic. Agârbiceanu: Arhanghelii. J. foileton etc. Din punct de vedere al structurii materiei.pedagogic (Emile de J. Rebreanu. .pamfletar etc. . Slavici: Mara. . prin încercarea lui M. . Reprezentan i în literatura română În literatura română. al devenirii).

de mare întindere.Exemple: ”Ion” de Liviu Rebreanu.înfă işează aspecte bogate din via a unei societă i. ”Baltagul ” de M. . . . detașat de ac iune.Ubicuitate. de tip obiectiv Caracteristici .Relatare la pers. de-a lungul unei anumite perioade de timp şi angajând un număr mare de personaje. Romanul tradi ionalist. cărora le corespunde câte un conflict. Hortensia Papadat .personaje numeroase. care se desfăşoară pe mai multe planuri. 65 .Inspirat din mediul rural.timp scurt de alte capodopere apar inând lui Camil Petrescu.Personajele sunt. Sadoveanu. .Narator omniscient.Autorul este obiectiv. Caracteristici . . ărani. . ”Morome ii” de Marin Preda. . .presupune un anumit grad de adâncime a observa iei sociale şi analizei psihologice. a III-a. în genere.ac iune complexă şi de mare întindere. . Defini ie Romanul este o specie a genului epic. . Mihail Sadoveanu. cu o ac iune complexă.Bengescu etc.cunoaşte o mare varietate de forme.prezintă destinul unor personalită i bine individualizate sau al unor grupuri. nu se implică. . .mai multe planuri ale ac iunii.

Omul se află la afacerile lui.Părinte . însă după aceea vine la sălaşul lui. Asupra noastră fulgeră. dar n-am ce vă face. după ce a alcătuit lumea. În douăzeci de ani am ajuns eu să-i ştiu drumurile şi întoarcerile.Dar voi. Iar aşezările nevestelor şi pruncilor ne sunt la locuri strâmte între stânci de piatră. Dragi îmi sunte i. .Ştii ceva? ai oblicit ceva? . La urmă. Părintele Daniil râse: .Nu. căci suntem cu oile şi cu asinii. cu lăutari şi cu petrecere.. Eu socot că are o pricină. Am început să am grijă. a pus rânduială şi semn fiecărui neam . Mâni-poimâni se-ntoarce acasă cu chimirul plin. Rămâne i cu ce ave i. . de ce a i întârziat? .Cunoaştem asta şi nu ne pare rău.. Poate zăbovi. o zi ori doua. să vie la voi cel cu cetera. tăcem.. Aşa ostenim zi şi noapte. de aceea întârzie. .Opere reprezentative – texte i comentarii ”Baltagul”(fragmente) Domnul-Dumnezeu. .. Ştie că-l doresc şi nici eu nu i-am fost urâtă.Bine ar fi să fie cum spui sfin ia-ta. preaslăvite. suim poteci oable şi coborâm prăpăstii. I i aduce de la Piatra o casâncă nouă de matasă. Domnul-Dumnezeu s-a uitat la ei cu milă: . III . ca un bărbat ce se află. năcăji ilor. trăzneşte şi bat puhoaiele.i de treaba. câmpuri cu holde şi ape line. şi s-ave i muieri frumoase şi iube e . 66 . şi cel cu băutura. Tocmai de asta-s cu mare grijă. au venit şi muntenii ş-au îngenunchiat la scaunul împără iei. Să vă pară toate bune. şi dau zvon numai tălăngile. zice domnul cu părere de rău. Părintele Daniil îşi arătă din ii puternici şi răspunse cu voie bună. Am dori stăpâniri largi.Apoi a i venit cei din urmă.Am întârziat.Ce grijă? Caută. Umblăm domol.vorbi ea cu stăpânire .nu ştiu ce s-a făcut omul meu. Nu vă mai pot da într-adaos decât o inimă uşoară ca să vă bucura i cu al vostru.

şi după douăzeci de zile a fost înapoi. după legea pe care el singur o întocmise. Mai aştept pu in. şi socotelile astea numai eu le fac noaptea. a stătut şi-n târg la Iaşi o zi. Era cu fa a încolo. când îs singură trează ş-aud numai greierul din vatră.. Cât chem şi cât doresc trebuie să-mi răspundă. De când vă bat eu capul şi vă spun să nu crede i în eresuri! . S-a mai dus ş-acu şapte ani la Dorna după oi. Mă gândesc fel şi chip şi am un vis care-mi mănâncă sănătatea şi mă 67 . feciorul urmase porunca mamei din răvaşul alcătuit de părintele Dănilă. . Alexa. unde lăsase oile în perdele. ca-n to i anii.. Acu.Apoi. am plătit slujbe.Încă n-am primit nici o știre de la tată-tău. . ..Ce să fie. am numărat pe degete zilele. deşi-s femeie proastă. Gheorghi ă veni de la apa Jijiei. Le-a cumpărat cu bine şi s-a întors cu pace.. L-am visat rău. privind spre lumina de-afară. A avut vreme să le coboare la iernatic în locurile pe care le are năimite. a stătut altă zi la Piatra . Durerea-i la mine.Acestea-s de-ale femeilor. V Cătră sărbătorile de iarnă..Nu. a stat cu ei la numărătoare. le-a dat în seama bacilor.Câteodată poate-s înşelări. trecând călare o apă neagră. Drumuşorul cotit era pustiu. să văd hotărârea de sus.Aşa că eu.Vitoria lăsă să-i treacă valul care o înăbuşea şi zise încet. . Gheorghi a aşeză domol lingura lângă strachină şi împinse deoparte pânea coaptă anume pentru el. Îs mai mult înşelări. Se uită şi el pe fereastră. n-am în eles. părinte. M-am sfătuit cu părintele. astă-noapte. . în sama baciului celui bătrân.Atuncea are să vie.Cum se poate? Asta n-am ştiut. sfin ia-ta nu-i eşti so şi n-ai nevoie să ştii. .Ba-i vis cu adevărat. a făcut socoteli. Nechifor Lipan nu se arătase încă acolo. . . am avut şi semn în vis. a plătit simbrii. nu-i eres . dar aicea îmi răspund mie. . urmă nevasta. Dar acu au trecut de două ori pe atâta.Lasă visurile. . părinte.

Trebuie să te duci şi să-l cau i pe tatu-tău.Bine.Cum nu ştii. Visul meu e semn mai greu. dar e bine să-mi ară i ce şi cum ca să ştiu ce să fac. de patimă şi durere . ca să puie la cale jalba către stăpânire. dar sfin ia-ta ştii toate şi tare te rog să pui într-însa ca piper într-o mâncare.M-oi duce.. pe când ea era plină de gânduri. cum tot am aşteptat degeaba. 68 .Ce să i se întâmple? răspunse aprig nevasta. Ştiu eu ce să spun. eu n-aş crede . cu gura uşor căscată. Se poate să i se fi întâmplat ceva. cum spune baba Maranda. . pe urmă facă ei ce-or şti. am să scriu. toate necazurile care mă ustură.Ce spune baba Maranda şi de care vrăji e vorba? întrebă fecioraşul şi rămase foarte uimit.i-a spus ea cu umilin ă . VI .. că eu n-aştept de la dânşii sprijin. Mai bine să fie ce zice baba decât ce arată visul meu. cel mai mare sprijin trebuie să-l aşteptăm de la Dumnezeu. . dacă spui.Părinte Dănilă . Tu spui bine: i s-a întâmplat ceva la care mă îngrozesc a gândi.. îmi închipuiesc că şi al ii ştiu.Ai dreptate.. . . S-a dus la părintele Daniil Milieş.M-oi duce. răspunse Gheorghi ă cu îndoială. Îl văzu sfios şi nesigur.Atât am vrut. Să-i fi făcut farmece vreo muiere.. pân'ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan. . .. Să spui aşa. trebuie să te trimet pe tine. Am primit eu hotărâre în inima mea. Căci şi ziua şi noaptea eu nu mă gândesc la alta. După ce trimet jalba. băiete. . Fiind singuri aicea în sat şi fără neamuri.. . .îmbătrâneşte. să-1 cau i şi să-l afli. Grăiesc şi eu ca şi cum aş fi singură.. Vitorie. aşa să nu te ştie necazurile şi bolile.eu nu mă pricep cum ar trebui întocmită asemenea jalbă. N-am să mai am hodină cum n-are pârăul Tarcăului. Vitoria îl privi clipind. alta nu-i nevoie să ştii. doar-doar or în elege slujbaşii să umble şi să caute .Da. Mai stau până ce gătesc de postit cele douăsprezece vineri. ca un bărbat ce eşti. îmi isprăvesc toate câte am de isprăvit şi m-oi duce singură la Dorna. .

mai spunea ea . Cuvioasa Ana numai decât s-a uitat la mine şi m-a străpuns până-n inimă. Au întins plosca ş-au ridicat pistoalele.. .Bine. dacă crezi. Ori beau în cinstea feciorului de împărat şi a slăvitei doamne mirese.Aşa. să ştie şi al ii cât mi-i de neagră inima. Nunta a pornit înainte şi iar s-a lăsat pe ghia a Bistri ei. De la dânsa mi-au venit şi hotărârile deacuma. Adevărul s-a dat pe fa ă şi l-am primit de la obraz sfânt. Vitoria a primit plosca şi a făcut frumoasa urare miresei. nevestele numai în catrin i şi bondi i. XI .Poate pân-atuncea vine vreo ştire. mă spovedesc şi mă împărtăşesc. Mireasa şi druştele1 cu capetele înflorite. care a trecut şi el câteodată pe aici şi a închinat poate şi el. Nu s-a aflat nimeni dintre nuntaşi sa răspundă că ar fi văzut asemenea om.Părinte. . cine-a i văzut pe un om de la noi calare pe un cal negru intat în frunte şi-n cap cu căciulă brumărie. Cătră Sfin ii Arhangheli Mihail şi Gavril.. Nunta s-a abătut cătră drum. ca mine. X La Cruci a dat de nuntă. Bărba ii împuşcau cu pistoalele asupra brazilor. pe toloacă. asta n-o mai cred. Mie numai să-mi spune i... ca să fie. Asta-i datoria ta. întradevăr a făcut popas mai la vale. Mai am cinci vineri. asemenea turmă cum o 69 . la Dorna. dar îndată a uitat ş-aceea. Arăta veselă.Eu îs de loc de la Tarcău .Atuncea de ce să mai scriu jalba? . du-te. un pahar la nun ile dumneavoastră. Vitorie. Cum au văzut oameni străini pe drumul de sus. . oi intra şi eu după dânsul. vorniceii au pus' pinteni şi le-au ieşit înainte cu năfrămile de la urechile cailor fâlfâind... ori îi omoară acolo pe loc. căci se ducea la răi datornici.şi sunt nevasta unuia Nechifor Lipan. Numai între femei s-a ales una care parcă îşi aducea aminte. Omul îşi aducea tare bine aminte. şi pân-atunci vând ce am şi strâng banii care-mi trebuie.. Fugeau săniile cu nuntaşii pe ghia a Bistri ei. deşi s-ar fi cuvenit să fie scârbită. fa ă şi limbă ascu ită. . Dac-a intrat el pe celălalt tărâm. şi obrazul muntencei se însenina pu intel. cu chiote sălbatice . dacă pute i. . ca să sperie şi s-alunge mai degrabă iarna.

.. după cugetare adâncă... Părintele Vasile nu s-a împotrivit. Nu avea în ea nici cea mai mică îndoiala că. Semnul era vădit. Scrumbie. aici nu se mai găsea nimic viu din el .. omul cel cu căciulă brumărie a avut gust să-i facă părintele o cetanie şi-o aghiazmă şi să-i stropească oile........ şi oile şi ciobanii...Întocmai... Mai înainte nu putea trece... cu asinii.. se învoi.. .. şi crâşmarul i-a pus scaun la masa drume ilor.. .. au sosit pe urmă. scutură din cap domnu Vasiliu. Acela a avut poruncă pentru rachiu ş-a cinstit pe ciobani. Pânaici nu ajunsese.Aşa este......Caută-l bine unde va fi făcut un popas mai lung . aceste articole sunt de prima calitate.Întăi au făcut. munteanca stătu aşteptând şi cugetând. La mine. cu cânii.. cu ciobanii..Ba erau doi.. italienii. Fireşte...... iar după aceea s-au arătat şi stăpânii...... au sosit din urmă şi stăpânii în număr de trei... popas... .. văzându-i oameni cumsecade. întăi au trecut oile.... după ce-au mai cinstit o litră.. Mai avea nevoie să i se lămurească toate despre stăpânii oilor..... Ca şi cum întunericul care se iscase în ea avea să se deschidă. nu-i aşa? Erau călări. Nechifor nu se afla.. Amândoi au descălicat şi le-am dat o gustare -ca şi dumneavoastră. cu gospodăria.. 70 . si amu ise şi el..... domnul Vasile. pâne şi bere. Domnul Iorgu Vasiliu îşi repetă afirmarea.prubuluia nevasta. 1-a poftit şi pe sfin ia-sa să guste cu dânşii un păhărel. zâmbi crâşmarul. .. în vale.. Nu mult după asta... S-au dus înainte.. Ciobanii când s-au mişcat înspre crâşmă.Nu erau doi... între cei doi. la poduri şi şosea.Nu. . Aflându-se de fa ă şi părintele Vasile..Şi stăpânii au sosit pe urmă.... . A cerut o litră deosebită pentru el şi pentru ceilal i doi tovarăşi... Vitoria clipi din ochi asupra unui întuneric care-i izbucnise înăuntru........ . Am deprins a le aduce de demult..... Acuma vedea adevărat şi bine că vântul a contenit..... . Trebuia să se întoarcă îndărăt... Da-da! unul era pe-un cal negru intat şi purta căciulă brumărie.. însă Vitoria nu putea să se mul umească numai cu asemenea răspuns.. După aceea au venit stăpânii. Ciobanii au apucat în treacăt câte-o pâne. călări... cum spui.. Căzuse jos... . de când lucrau sus. Erau trei. Ciobanii au aşteptat pe stăpâni. zise cu linişte Vitoria.. ..

râzând. muiere? Dar ce? Ai trăit cu mine. împrăştiind cu dosul mânilor talgerele şi paharele.Dă baltagul.Mai stai pu intel.vorbi cu mirare femeia . ca să încheiem praznicul după cuviin ă. Chiar dacă aş fi eu. Dar nu sunt eu. mesenii se ridicară spăria i. Bogza avea întrucâtva dreptate. îl opri femeia. Muierea-i muiere şi bărbatu-i bărbat. Dar cu cine vorbeşti tu aşa.Destul! răcnea omul. .de ce tot mă fierbi şi mă în epi atât? Ai ceva de spus: spune! . Bogza. întinzând mâna îndărăt cătră Gheorghi ă. eu întreb pe băiet dacă nu ceteşte ceva pe baltag. Bătu cu coatele pe cei de aproape şi-i dărâmă şi pe ei. este scris ceva pe el? . luă deodată o hotărâre năprasnică. După aceea.Cum n-ai? mugi Calistrat.Eu? n-am nimic! se apără munteanca. . Ceea ce se făcea nu era bine.mi se pare că pe baltag e scris sânge şi acesta-i omul care a lovit pe tatu-tău. . fără să ştie cum.Gheorghi ă . Tacâmurile se învălmăşiră. Vitoria fâlfâi cu bra ele ca din aripi după el. femeie .mormăi cu mânie Bogza . ca să ai asupra mea vreun drept? . repezindu-se spre flăcău.XVI Pe când i se învălmăşeau aceste cugetări. domnu Calistrat. într-o clipă fugi şi ea în prag ipând: . mugind. bău pe nerăsuflate un pahar de vin. Dar în gospodarul cel mare izbucnise crâncenă mânie. El era un bărbat.Destul! Pentru o faptă. sim indu-se privit. şi încă unul. .Gheorghi ă! dă drumul cânelui! 71 . vorbi el.Ascultă. Se zvârli cu capul pe uşa deschisă. este numai o plată. ca să-şi ieie arma. Calistrat se smulse din locul lui. Ce ai cu mine? . încă stăpânit. Păli cu pumnul pe Cu ui în frunte şi-1 lepădă la pământ. ca pe un mal. uimită mai presus de orice de o întrebare ca aceea. de care încă nu-şi bătuse joc nimeni în via a lui. Gheorghi ă. aşa la baltag? întrebă ea după aceea.Destul! răcni gospodarul bătând cu pumnul în masă şi înal ânduse de la locul lui.Nu te supăra. Cu ui i se puse în fa ă. destul! Glasul îi răguşi dintr-o dată. mi-oi primi osânda de la cine se cuvine. Ce te ui i. căci era la un praznic. . poprindu-1 cu bra ele încordate. .

Mai voia ceva. Ilie Cu ui se supuse numaidecât. Bogza gâfâia şi pufnea. Veniră şi jandarmii în fugă. Apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului. Se făcuse întuneric. punând felurite întrebări lui Cu ui. Cei de lângă rănit îi istuiră. Subprefectul porunci cuiva. Bogza îl ocoli. . Cu ui mormăia: . mestecând mormăiri sălbatice cu sânge. Eu spun de bunăvoie. feciorul mortului sim i în el crescând o putere mai mare şi mai dreaptă decât a ucigaşului. aducând şi pe prizonier. Jandarmii vorbeau tare în preajma şurii. Ei tăcură şi veniră în vârful degetelor spre adunare.Flăcăul avea de mai înainte hotărât cum să facă. bătându-1 cu despicături de lemn. să cheme pe loc jandarmii de la masa cea mică din căsu a din fundul ogrăzii.Mai vrei ceva. Munteanca întreba cu voce dură: . Bărba ii se descoperiră. bra ul feciorului cu baltagul. Nevasta lui domnu Iorgu Vasiliu ceru numaidecât apă. omule? Omul făcu semn cu pleoapele. Oamenii istuiră din nou. Oamenii fură îndată asupra lor. înlăuntru geamului. Prin lucirea amurguluui. 72 . o lumină. învelindu-1 într-un ol şi trăgându-l. Calistat Bogza şovăi. Înspre oamenii aduna i. începea să vorbească. chelălăi zugrumat. Cânele se năpusti la beregată. Îi aduse Vitoria cofa din casa cea mică. rupse lan ugul. Îl dădu îndărăt. în cotlonul şurii. dintr-un salt. Oamenii despăr iră pe câne. Cineva aşeză pe prichiciul ferestrei. Împuns de alt ipăt al femeii. cercând să apuce. vărsând asupra lui apă. Aduseră pe Bogza pe bra e şi-1 întinseră pe prispă. blăstămând răutatea acelei muieri străine. n-ave i să mă ucide i. în frunte. Izbindu-se înainte. Cele două femei boceau. Primi pe Bogza în umăr. Amândouă stropiră pe rănit. răcnind. gâfâind. Izbindu-se a doua oară.Vreau să mă mărturisesc.N-ave i să mă asupri i. Bogza îl văzu şi se prăvăli pe-o coastă asupra lui.Ce vrei? . Omul cel mare. Încet-încet se linişti şi-şi întoarse privirile obosite într-o parte. întins pe prispă. Atunci cânele dădu un urlet fioros. Se încurcă însă în lan ug. Şi să se ştie că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului. Preotul cel bătrân şi burduhos îşi făcu loc. Se făcu tăcere.

- Părinte - zise Bogza, gâfâind iar - eu văd că se poate întâmpla să pier. Pentru asta, fac mărturisire aicea, să se ştie că eu am pălit întradevăr pe Nechifor Lipan şi l-am prăvălit în râpă, după cum a dovedit nevasta lui. N-am în eles de unde ştie, dar întocmai aşa este. - Părinte - şopti munteanca - să spuie şi de ce. Rănitul pricepu. - Am făcut fapta asta, ca să-i luăm oile. Am socotit că nu s-a mai afla nimic. Acuma turma oierului să se întoarcă înapoi, după dreptate. - Bine, grăi cătră sine Vitoria. Bogza îşi a inti ochii asupra ei. Erau ochi umezi în care pâlpâiau lumini i. Ruptura buzei de sus părea un surâs straniu. - Părinte - vorbi el iar, cu nelinişte, - să nu mă laşi să mor aşa. Pune asupra mea patrafirul şi ceteşte-mi dezlegarea. Mă rog şi de nevasta asta şi de feciorul ei să mă ierte. Vitoria făcu semn lui Gheorghi ă să se apropie. - Ierta i-mă. - Poate să trăiască, şopti Vitoria. Stăpânirea facă ce ştie cu el! - Iartă-mă femeie! ceru muribundul. M-a suguşat cânele. Mă duc şi eu după Nechifor Lipan şi trebuie să mă ier i. - Dumnezeu să te ierte, îi zise Vitoria. Îşi strânse buzele, îl privi neclintit o vreme. După aceea se retrase. - Vină încoace Gheorghi ă, vorbi ea, trezită din nou de griji multe. Vezi de esală caii, după moda nouă care am aflat-o aici, şi-i întăreşte cu orz, căci drumurile încă nu ni s-au sfârşit. Facem cu domnu Toma toate socotelile şi-i plătim cinstit, mul ămindu-i frumos. Plătim preo ilor, oamenilor care s-au ostenit şi tuturora. Pe urmă, stăm şi ne hodinim trei zile, după care facem parastasul întăi tatălui tău. Îndată ne încălărăm şi ne ducem la apa Prutului la Ştefăneşti, ca să cunoaştem turma de la Rarău. Socot că mergând cu spor, pe vreme bună, ne putem întoarce iar aici în Sabasa, ca sa facem parastasul de nouă zile. Apoi ne ducem dincolo de Jijia, ca să vorbim cu baciul Alexa şi să ne alcătuim cu el pentru întoarcerea oilor cătră mun i, unde avem tocmita păşunea de vară. La patruzeci de zile vom fi iar aici şi vom ruga pe domnu Toma şi pe părintele să ne-ajute a împlini datoria de patruzeci de zile. Atuncea om face praznic mai bun, cu carne de miel de la turma cea nouă. Om aduce atuncea de la mănăstirea Văraticului şi pe soră-ta Minodora, ca să cunoască mormântul. Ş-apoi după aceea ne-om întoarce iar la Măgura, ca să luăm de coadă toate câte-am lăsat. Iar pe soră-ta să ştii că nici c-un

73

chip nu mă pot învoi ca s-o dau după feciorul acela nalt şi cu nasul mare al dăscăli ei lui Topor. Conspecte. Analize. Comentarii Trăsături caracteristice ale operei. 1. Coeficient de poeticitate. S-a spus că i se potrivesc mai bine titlurile de “rapsod” şi “poet” decât cele de “romancier” ori “nuvelist” (Crohmălniceanu, Ov. S.) a) Miticul - încercare de exprimare a unui raport fiin ă - mister; după Blaga: perfect logice (semnificativ) şi care nu au o posibilitate logică (transsemnificativ); b) Caracterul epopeic e valabil şi la nivelul unei opere, dar şi în ansamblul operei (l'oeuvre). Epopeea = surprindere a unui nivel de existen ă eroic (“Fra ii Jderi”, “Neamul Şoimăreştilor”) în cadrul unei civiliza ii repetitive, stereotipă prin repetitivitate. Personajul exponen ial: structura lui stă în tipicitate reprezentativă (după Călinescu, trăsătura se păstrează şi la Rebreanu, în Ion). Epopeicul presupune şi amploare; opera lui Sadoveanu ocupă, tematic, un evantai uriaş: istorie, via a ăranului, om - natură. c) Primitivismul = percep ie directă, frustă, a existen ei, a naturii. Există la multe personaje, un gust, în sens pozitiv, pentru sălbăticie: oamenii, de multe ori, sunt singuratici; d) Legendarul care e ca o aură a existen ei oamenilor sau a unor personaje (Ştefan cel Mare) 2. Socialul - surprinde raportul dintre diverse pături sociale. în mare, două pături în înfruntare: ărănimea şi boierimea. Termenul “ ărănime” este folosit într-un sens foarte larg. Practic ărani, adică plugari, truditori ai pământului, sunt pu ini. Dar îi considerăm ărani ca fiin e ce trăiesc în mediul rural. Ei sunt boieri, prisăcari. vânători, pescari, plutaşi, arga i etc. între ărănime şi boieri rezultă conflict. ăranul e supus unei duble agresiuni: economică, pentru că este spoliat (În drum spre Hîrlău - imaginea femeilor, stane de piatră ale durerii. Ion Ursu este trimis de boier la oraş pentru a i se lua . casa, averea, nevasta. În Bordeienii - mizeria existen ei ăranilor pe moşia lui Jorj Avrămescu; în Emigran ii la Brazilia cei doi ărani sunt asupri i şi determina i să fugă. Poate că cea mai evidentă povestire

74

despre exploatarea socială este în Hanu Ancu ei: Jude al sărmanilor - cuvânt semnificativ: Motoc - bătut - luat nevastă). Tema socială e prezentă şi în romanul istoric (Neamul Şoimăreştilor). Răzeşii nu vin încă. Gestul final are o semnifica ie adâncă, de reîmprospătare: dă foc şi arde. Dar acest conflict este şi în plan moral. ăranul este lezat în integritatea lui morală. Lui Mo oc şi Ursu li se iau nevestele. în Vizitiul, boierul îl pălmuieşte nemotivat pe ăran. Avem imaginea unei rupturi sociale ireconciliabilă. Ai impresia uneori că ăranului îi este refuzată calitatea umană. Reac iile ăranului: a) retragerea, fuga: încearcă să scape din acest univers în care se simte anihilat: Emigran ii la Brazilia fug din ară. Mo oc, după o încercare de răzbunare, fuge şi el spre munte. b) Izolare în tăcere refuz al oricărei comunicări, acceptându-se cu umilin ă situa ia, dintr-un sentiment fatalist ( ărăncile din În drum spre Hîrlău). Ele amintesc parcă de imaginea ărănimii pe câmp, de Goga din Clăcaşii (“Moşnegi cărun i ...”) c) răspunsul pedepsitor, împlinirea actului justi iar. Mo oc întâlneşte pe Vasile cel Mare, îl prinde pe boier, îl pedepseşte; Şoimaru - dă foc conacului (Alte exemple posibile din alte opere, pentru a sugera că această temă este constantă: Rebreanu, Cezar Petrescu, Arghezi). 3. Fuziunea trecut - prezent. Fiin ele sadoveniene poartă acest trecut în două planuri: ca personaje exponen iale, care reprezintă o civiliza ie, ce prezintă date ale unor epoci vechi. Satul Vitoriei Lipan, de la începutul secolului XX, păstrează ceva din caracterul satului străvechi. El este izolat şi fundamentele lui sunt constante: şi cele economice şi cele morale şi cele existen iale. În Fra ii Jderi ne aflăm în epoca lui Ştefan cel Mare (epocă de înflorire...); personajele sunt continuatoare ale unei existen e verificată de timp, fiecare genera ie înscriindu-se, în egală măsură, în prezent cât şi în trecut. Esen a acestei fuziuni constă în faptul că personajele sadoveniene au încredere în ceea ce a fost verificat de timp (vezi preceptele morale dar şi unele amănunte: ăranul foloseşte o flintă veche, îşi aprinde igara cu amnarul, practica magică nu e respinsă). E o concep ie adâncă unde timpul e convertit în experien ă. 4. Fuziunea om - natură. Oamenii sunt lega i de natură prin sentimentul naturii şi sentimentul cosmic. În Baltagul existen a lor

75

este ritmată de transhuman ă, care e determinată de ritmul anotimpurilor, ritmate de elemente cosmice. Personajele poartă parcă amprenta naturii: puhavii au ceva pe chip din mediul în care trăiesc; pescarii şi vânătorii sunt tăcu i şi solitari, ca ecou al ambian ei în care trăiesc: băl ile sau codrii. Această fuziune este rezultatul unei experien e transmisă din genera ie în genera ie. Victoria Lipan este rezultatul unei simbioze în elese. Drumul ei spre munte e facilitat tocmai de cunoaşterea naturii. Contactul nemijlocit cu natura devine, la personaje, o cheie a existen ei practice. 5. Miticul. Fiin a, în raport cu cosmicul, formulează raporturi prin care misterul devine formalizat într-un plan translogic. Vitoria ştie să decodeze visul. 6. Legendarul - mai ales în romanul istoric. Sursa romanului istoric este, în egală măsură, cronica, dar şi folclorul, împotriva distorsiunilor subiective, romanul istoric este obiectiv prin înfă işarea sensurilor fundamentale ale istoriei româneşti: patriotismul, nevoia luptei pentru independen ă, sentimentul solidarită ii comunită ilor rurale, deci adevăruri ce sunt constante ale istoriei na ionale. Dar viziunea asupra personajelor împrumută ceva din viziunea folclorică. în folclor, Ştefan e proiectat ca un erou de legendă; aceeaşi viziune o găsim în Fra ii Jderi şi Via a lui Ştefan cel Mare. Personajele par ieşite din basm. 7. Rela ia cu folclorul; vezi mai sus. Sadoveanu ia motive folclorice: de exemplu, motivul legăturii magice între flăcău şi calul său (Ştefan - Catalan). În Nicoară Potcoavă pare a fi Sf. Vineri. Practici magice, supersti ii; 8.Subiectivitatea percep iei. Este deplin obiectivă descrip ia istoriei şi a naturii, dar trecând totul prin propria-i sensibilitate. Este o fericită conjunc ie estetică între realism şi poeticitate. George Călinescu: “El are realismul lui Balzac şi melancolia unui romantic”. Nicolae Manolescu: “Are o viziune romantic - paseistă asupra lumii, fiind un contemplator ce tinde spre împăcarea conflictelor reale prin medita ie”. S-a vorbit despre un realism sentimental şi naturalism descriptiv. Această natură descrisă poartă pecetea sufletului lui. Într-un sens, putem spune că, pentru noi, astăzi, natura moldovenească s-a sadovenizat. La fel istoria, poartă o amprentă proprie lui Sadoveanu.

76

ritualică. în ambele avem o scenă a verificării ipotezei mentale: scena teatrului în teatru şi scena praznicului. fiind plecat după o turmă de la Rarău. putea amenin a cu disolu ia comunitatea ărănească. avem de-a aface cu o investiga ie pentru stabilirea cauzei unei mor i. .o crimă: se urmăreşte pedepsirea ucigaşului. De ce? Pentru că ea ştie că un act criminal nepedepsit. pleacă împreună cu fiul ei 77 . epoca Iui Ştefan. prin dovezi. îi uneşte metoda investiga iei: gândirea inductivă şi nu cea deductivă: Hamlet şi Vitoria pornesc de la prezum ii. stă sub semnul sublimului: Creanga de aur. Stimulat de Vasile cel Mare se întoarce. ruptă de sisteme administrative. 10. o are şi pe aceea de instan ă judiciară. Este o speran ă ce străbate constant secolele. Este parcă o lege a firii degradarea istoriei. oier şi negu ător iscusit. adună obştea în fa a bisericii şi îl judecă. Organizează un praznic care pe lângă func ia.9. concentrată mai dur în Nicoară Potcoavă.“Hamlet feminin”. nevasta lui Nechifor Lipan. Personajele nu se răzbună. în societatea aceasta primitivă. împotriva înfrângerilor vremelnice. Vitoria se interesează peste tot de so ul său şi. nu se întorsese acasă la sorocul stabilit. construiesc ipoteze mentale.Filozofia istoriei. ci împlinesc dreptatea. George Călinescu: Vitoria . Acesta. În Creanga de aur. Actul justi iar. Într-un sens valorile au fost în epocile ini iale. îl prinde pe boier. pe care ulterior le probează pe cale deductivă. El asistă la luptele distructive din Imperiul Bizantin.Vodă. Ea este o interpretă a spiritului şi a necesită ii judiciare colective. această atitudine este dublată de o a doua. magul Kesarion Breb asistă la degradarea istoriei prin egoism. Vitoria Lipan strânge dovezi asupra vinovă iei lui Bogza şi Cu ui. Atitudinea aceasta este optimistă. a cărei decădere maximă o descrie în Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi . Mo oc din Jude al sărmanilor nu se răzbună nici el. Aceasta este cauza triste ii. Dar acestui miracol ini ial îi urmează declinul. din nordul Moldovei şi are în prim plan pe Vitoria Lipan. Superficial. ca şi Ia Eminescu. negăsind vreun răspuns liniştitor. Epocii lui Ştefan îi urmează declinul. Îngrijorată peste măsură. Treptat.Rezumat Ac iunea romanului se petrece în Mun ii Stânişoarei. în ambele . Mai adânc însă. Trecutul.

iar mai apoi află că so ul ei a pornit înso it de doi munteni. Mergând din sat în sat. cum se nimereau. Aceştia. unde se veselea laolaltă cu oamenii. până la Sabasa. sim ind că cercul se strânge în jurul lor. şi procurorul Atanasie Balmez veni să înceapă cercetările. la fiecare popas urma celor trei călători. într-o râpă. Era prezentat ca un petrecăre . între Sabasa şi Suha. află că tovarăşii so ului se numeau Calistrat Bogza şi Vasile Cu ui. urmând a relua totul de la capăt. cuprinse în zona subcarpatică a Moldovei. Aici. de la Tarcău. la Suha hangiul îi amintea numai de doi drume i. Gheorghi ă îl loveşte însă cu baltagul în frunte. Alecsandri. care în fa a Vitoriei îi dă de gol. din han în han. după Sabasa. Pe to i îi întreba de Nechifor Lipan. Comentariu literar Coordonatele epice din construc ia romanescă din Baltagul lui M. Sadoveanu. Bogza mărturiseşte că el 1-a omorât pe Lipan şi îşi ceru iertare de la nevasta mortului. se desprind din cadrul mioritic al baladei. Lipsea tocmai cel cu căciula brumărie. extinsă însă pe spa ii mai largi. Pornind în căutarea rămăşi elor pământeşti ale so ului. cu care avusese o daravelă.Gheorghi ă în căutarea lui Nechifor Lipan. După ce îşi împacă sufletul. Dar Vitoria nu se baza pe autorită i şi începu singură cercetările asupra celor doi bănui i. şi mai sus. publicată în primă versiune de V. la Suha. se demască şi încearcă să fugă. În ultimele clipe de via ă. Nechifor era obraz cunoscut pentru hangii şi muşterii. Nechifor Lipan. comit unele greşeli. Vitoria întâlnea în drumul său nun i şi botezuri. descoperind şi pe ucigaşul so ului său. Făcu o plângere la autorită i. Din Vatra Dornei întâlni. mai buni sau mai pu in buni. Vitoria le descoperă. dar nimeni nu-1 văzuse. 78 . După o serie de cuvinte cu tâlc ale Vitoriei. Vitoria în elese că bărbatul ei fusese ucis pe muntele Stânişoara. Aici se produce o scenă memorabilă. Dar de la Bicaz începând. Minodora. la notariat. După ce făcu toate cele de cuviin ă. Vitoria reveni la via a de zi cu zi. după ce şi-a lăsat casa în slujba argatului şi şi-a trimis fata. Bogza îşi pierde cumpătul. la o mănăstire. cu ajutorul câinelui lui Lipan. La Vatra Dornei. descoperi că Nechifor Lipan cumpărase trei sute de oi. Vitoria pofti la praznic pe procuror şi pe Bogza şi Cu ui. Dar. dar om de ispravă.

În răspunsul ei. le dădu sfat să vândă din oile canarale şi. care şi-au propus să-1 omoare. ca. trei ciobani. intuind că bărbatul ei. Mihail Sadoveanu reface însă. Nu ziua. care. Dincolo de atemporalitatea baladescului mioritic. a plătit slujbe. În roman. la un popas. din diferite zone pastorale coboară spre iernatic pe acelaşi drum. să le trimită bani din produsele stânii de acasă. o obişnuin ă de via ă străveche. ca să-şi sporească turma de la iernatic din Valea Jijiei. În epicul baladesc. De aceea îl chemase pe Gheorghi ă. Mobilul crimei puse la cale e jaful. între plecarea turmelor la păşunat şi întoarcerea lor de la iernatic. într-un circuit al vie ii. de la baciul Alexa. ci vremea ce se arată prin semnele ei. ca Gheorghi ă să vină acasă până la sărbătorile de iarnă. cu fa a întoarsă de la casă. Pe parcurs o mioară năzdrăvană dezvăluie baciului ei un sfat de taină al celorlal i tovarăşi de drum. până spre sărbătorile de iarnă. pe care le va vinde. până la Sabasa şi Suha. scris de părintele Daniil. Visase de altfel. într-o noapte pe bărbatul ei. Situa ia fabulativă. statornicesc calendaristic şi treburile oierilor. este aceeaşi. unul de la Gheorghi ă. S-a sfătuit cu preotul. cu drumuri ce pornesc şi se întorc prin transhuman ă. în cazul Vitoriei Lipan. nu se mai întorsese acasă. Rânduielile gospodăreşti din satul Vitoriei Lipan sunt după datină. faptul e îndeplinit şi sanc ionat de Vitoria Lipan. că Nichifor al ei nu se întorsese la iernatic cu oile ce avea să le cumpere de la Dorna. prin tradi ie. plecat din toamnă să cumpere oi de la Dorna. Spuneau că aveau nevoie de parale pentru simbrii şi hrana dobitoacelor şi oilor. trecând peste o apă neagră. şi altul. oricum hotărî. îi încredin ează dorin ele-i testamentare şi cine să i le îndeplinească.până la Dorna şi de la Dorna. să afle ce s-a întâmplat cu bărbatul ei. cândva. pe pârâul Neagra. pe unde ciobanii au aşezări şi gospodării. cu turmele lor. nevastă de oier de la Tarcău. Vitoria Lipan aflase din două răvaşe. în aceleaşi locuri. Ciobanul în elege avertismentul mioarei şi-n consecin ă. după sărbători să plece împreună. dacă va fi nevoie. cât şi în roman. cam de pe la începutul secolului al XX-lea. pe sub culmea Stănişoarei. atât în epicul baladesc. pe acelaşi făgaş. încă necontaminată de tarele civiliza iei moderne şi administrative. lăsată în grija baciului Alexa şi a fecioraşului ei. a 79 . dacă va fi să moară.

spre Dorna. De fa ă cu primarul din Suha. la drum. după buza lui ruptă la mijloc. a lăsat gospodăria în grija argatului Mitrea. că le-ar fi căzut din cer o nebănuită avere. şi şia pus la adăpost fiica. Ilie Cu ui. dar nu şi la Suha. îl muşcă de beregată. Cobori şi Victoria Lipan. grăind lămurit ceea ce i s-a întâmplat. auzind chemarea înfricoşată a flăcăului. neliniştit. se duse iar în vale pe aceeaşi urmă. mai mărun el. De la nevasta crâşmarului din Suha. poate pentru vreo femeie. transpunându-se în diverse situa ii ordonând 80 . o actualizează. căzuse pe undeva. între Suha şi Sabasa. doborând criminalul. umărul. iar câinele scăpat din lan . pornită de la un punct nodal. după cuviin ă. Dădu drumul câinelui din zgardă la un pod al văii. Câinele.înştiin at autorită ile de la Piatra despre necazul ei. a vândut marfă unui negustor ovrei de la Călugăreni. pe lângă apa Bistri ei. Naratorul povesteşte aşadar o întâmplare care. între Calistrat Bogza şi Gheorghi ă. Formula narativă pe care o adoptă scriitorul se desfăşoară în func ie de biografia eroului. De la o cancelarie de la Dorna a aflat că Nichifor Lipan a numărat 300 de oi. Peste noapte. s-au despăr it de Nichifor Lipan. călugări ă la mănăstirea de la Agapia. după nume. iar la praznic. făcu cele de cuviin ă în prezen a autorită ilor. urcă din nou spre Crucea Talienilor. i-a apărut în vis Nichifor al ei. arătându-se cu fa a. În martie. Nichifor al ei. Către sfârşitul lui februarie a încărcat în sanie zestrea Minodorei. şi a plecat apoi. unul. Descoperi rămăşi ele pământeşti ale lui Nichifor. În alterca ia care a urmat. şi altul. în grija unei rubedenii. aflase că tovarăşii de drum ai lui Nichifor Lipan au neveste într-un cătun apropiat. călare. Regăsind câinele care-1 înso ise pe Nichifor Lipan. coti pe lângă parmaclâcul podului într-o râpă şi iarăşi veni la drum. Împreună au făcut popas şi la Broşteni şi la Sabasa. Calistrat Bogza. că pe parcursul spre iernatic a vândut o parte din oi altor doi ciobani. cine ştie pentru ce. socoti Vitoria Lipan. privind intă pe Calistrat Bogza. înfă işă ceea ce i-a spus mortul. cu Gheorghi ă. prin inven ie fabulativă. unde găzduise. Calistrat Bogza i-a spus Vitoriei că la Crucea Talienilor din Culmea Stănişoarei. Şi-a vândut oile şi a plecat. zis iepure. se împlini şi jude ul uman al Vitoriei Lipan de o măre ie tragică: Gheorghi ă lovi cu tăiuşul baltagului lui Calistrat Bogza. Îl încol i pe Gheorghi ă de pulpana surtucului şi chelălăind. Aşadar.

. Nivelul trei: al ini ierii existen iale . Nivelul unu: al traseului tradi ional: al satului arhaic ”cosmicizat” prin înscrierea în rituri tradi ionale determinate de evenimente cruciale: botez. pe care îl răzbună bărbăteşte. nevastă de oier: fără ştiin ă de carte. mit al iubirii familiale şi al devotamentului total.alimentat de motivele călătoriei.transcrie formarea personalită ii umane. constată şi decide ceea ce are de îndeplinit. propus înlocuirii de fiu: simbol al biruin ei. social).echivalent al paloşului din basme: arma identificării tatălui. prin urmărirea gradării de la flăcăiandrul Gheorghi ă la succesorul demn al tatălui. Nivelul doi: al refacerii mitice: a) mitul mioritic . cu inteligen ă nativă. b) mitul lui Isis (şi Osiris).simbolistica baltagului . Nivelul patru . arma crimei. Se prefigurează astfel în roman. Vitoria = izbândă. cu implicită motivare în lenta ascenden ă a intrigii. Nechifor Nike = victorie. răbdare şi stăpânire de sine. .înglobând mai multe motive: al transhuman ei. izbândă. nuntă. motivul câinelui credincios. dar şi sub impulsul inimii ei. judecă. via a îşi urmează cursul ei ciclic. al piedicilor. Niveluri de lectură Nivelul zero: al dramei familiale. Vitoria Lipan. sub masca adevărată a faptelor. întruchipat prin perseveren a Vitoriei de a-şi găsi so ul (viu sau mort). 81 . până la deznodământ. al drumului. arma identificării criminalilor şi a răzbunării lor. robustă. păstoresc. moarte. un profil uman al unei femei. cu sim practic.coincide cotidianului (familial.nivelul simbolic: . prin cumul de supozi ii. cu sim ul realită ii: prevăzătoare. În ciuda conflictelor şi dramelor umane.evenimentele. al piedicilor în descoperirea adevărului. identificarea lor în momentul crucial al descoperirii mortului. determinate de dispari ia ciobanului Nechifor Lipan. al coborârii în Infern .propriu fiului şi de alint tatălui. motivul complotului.simbolistica numelui: Gheorghi ă .

poruncile beiului Soliman. p. 128). (vezi Mircea Eliade: “pentru omul religios. dintre romanul Baltagul şi epopeea Odisseea.Sacru şi profan. 2. la dezvăluirea dimine ii. Revela ia adusă de credin ă nu distrugea semnifica iile precreştine ale simbolurilor: îi adăuga doar o valoare” (Sacrul şi profanul. ori răsfirate pe aripi.Alb.Argumenta i că demersurile întreprinse de Vitoria pentru căutarea lui Nechifor Lipan constituie totodată o cale de “manifestare plenară a Fiin ei”. caracterologice şi simbolice. p. 4. şi foirea urdiei a pornit din nou. Lecturi suplimentare: „Fra ii Jderi” – fragmente „Urdia se mişcase toată noaptea. de Mihail Sadoveanu şi în Povestea lui Harap . sacralitatea este o manifestare plenară a Fiin ei” . găsi i corela iile posibile: spa iale. Face i o paralelă între motivul drumului.Teme oferite de substan a romanului 1. de Homer. s-a întins tăcere cătră mlaştinile ce se chiamă Trei Ape şi s-au auzit glasurile tânguitoare ale hogilor şi ulemalelor. insistând pe valen ele ini ierii lui Gheorghi ă şi a feciorului de crai. în căutarea so ului şi a lui Ulysse. Străjile Măriei sale Ştefan-Vodă.Pornind de la afirma ia lui Mircea Eliade: “Pentru apologe ii creştini. Într-un timp iar s-a făcut o oprire şi atunci au sunat pe mare întindere strigările crainicilor. în sens tradi ional şi sacru. au în eles că ar fi ajuns într-o vreme şi puştile urdiei 82 . simbolurile erau încărcate de mesaje: ele arătau sacrul prin intermediul ritmurilor cosmice. de Ion Creangă. prezent în romanul Baltagul. care făceau cunoscute iulucurilor înşirate în lungul văii. Pe baza analogiei dintre călătoria Vitoriei. Când s-a oprit frământarea. 127) arăta i împletirea dintre simbolistica “semnelor” şi sacru din romanul Baltagul. acele glasuri neîn elese ale oamenilor străini au contenit. care băgau de seamă la toate din locurile lor din ponoare. în revenirea la so ia sa Penelopa. După ce au proslăvit pe Alah şi pe Mahomed proroc. ca unui balaur cu multe capete şi labe care se târâia prin mlaştină. 3.

care s-a vestit îndată cu faimă în lume şi s-a pomenit în veac. au pripit acea înfricoşătoare izbândă a lui ŞtefanVodă. Din laturea stângă a apei Bârladului. Nu putea trece ş-o călcau din urmă al ii care se repezeau cu nerăbdare aprigă. Măria sa a mişcat cătră coarnele dinainte ale armiei încă neînglodate pe unii dintre curtenii săi şi pe secui.dincolo de vărsarea Chi ocului. Când a căzut de la Domnie porunca aşteptată. încât trupul balaurului a fost curmat în două. Prin diminea a nedesluşită două tovărăşii de steaguri au pălit mai la vale sila ismailitenilor. Atunci când s-a arătat acea rază de soare. iar Manole Păr-Negru şi Simion Păr-Negru. au descălecat. să taie. Asemenea zvoană repezită până la cer a părut a fi dintr-o dată o strămurare năprasnică dată urdiei. 83 . la lărgime. au pălit Jder şi Nicoară PărNegru. pocnetele harapnicelor şi opintirile robilor la ro ile înglodate. de cătră Bobriac. cu arma în mână. lunca şi să deschidă drumuri oştii. în care spaima izbucnise ca pulberea de puşcă. Au dat în mlaştină. Îndată ce s-a în eles asemenea lucru. Atunci s-a mişcat comisul Manole cu cele şaisprezece steaguri. Jder şi Nicoară au prins a bate şi a mâna înapoi coada. în acelaşi timp de pe Chi oc au intrat în cealaltă coastă a urdiei Manole bătrânul şi comisul Simion. capetele urdiei au înaintat singure la pieirea lor. O clipă s-a arătat lumină asupra învălmăşelii. Osmanlâii au pornit în risipă mâna i de biciul de foc al acelui arhanghel înfricoşat. iar al ii au bătut din tobe şi au slobozit sacaluşuri. prăvălind-o spre căru ele şi saivanele hadâmbului. au trimes numaidecât ştire în urmă să înainteze la har pedestrimea cu baltagurile. Aşa de tari au fost aceste lovituri şi atât de neînduplecate. ieşeau şi într-o parte şi în alta viermete de oameni negri. Achingiii şi spahiii s-au repezit prin cea ă înainte. cercând să treacă dincolo. din două laturi. cătră larma înşelătoare de război. au căzut unul lângă altul. Fruntea urdiei se îmbulzea în mlaştină. La loviturile de berbece ale steagurilor comisului celui bătrân. În zvoana şi în neorânduiala acestui început. cu mare pieire şi jertfă din partea răzăşimii. surlaşii şi trâmbi aşii de dincolo de lunca Bârladului au dat zvoană mare. împingând bătaia în răspăr. Pe loc s-a cunoscut care-i în elepciunea şi cumpăna acelei bătălii. Şi Măria sa a repezit alte porunci. Se auzeau îndemnurile bouarilor. care vine îndată asupra oamenilor după descumpănirea min ii. s-au adaos şi carăle cu pive care s-au înglodat în mlaştină şi s-au pus apoi de-a curmezişul.

în vremea asta curtenii şi răzeşii au pisat pe cei din mlaştină până ce li s-au trudit bra ele. Pe sub nouri au trecut două învăluiri de corbi. iar gloatele s-au îndemnat asupra lor. stupind în palme şi pregătindu-şi topoarele şi coasele. După ceasul al cincilea. puştile intrate ca în sorb. privind. . Locul unde căzuseră ei şi cei care luptaseră împreună cu dânşii se cunoştea subt un val mort de pedestrime a ismailitenilor.străpunşi de multe suli i. Cât vedeau ochii în josul mlaştinei şi apei. Apoi a adăogit cu un suspin. au fâlfâit perdelele cetii şi au prins a fi mânate de un vânt din răsărit. şi a binevoit Domnul Dumnezeu să fie asta tocmai în cel răstimp de greu cumpăt. Se părea că acel vânt le învăluie în sus. a poruncit Măria sa înăl and privirile spre nouri. cuprindea vestea de sosire a Măriei sale Ştefan-Vodă la hramul sfintei Mănăstiri 84 . Măria sa a aflat nu târzie vreme de pieirea unora dintre slujitorii săi iubi i şi a poruncit să fie aleşi din nomoluri. apoi au oprit şi au poruncit răzăşilor să descalece şi să caute în desagi pită şi brânză. Simion Jder şi părintele său Manole PărNegru. mai mult cătră sine: Acolo sau trudit secerătorii din Apocalipsis. Jder şi Nicoară au muşcat şi au hăr uit o poştă pe hadâmb cu curtea lui. Măria sa a trimes steaguri proaspete cătră vremea amiezii ca să împresure şi să ia în stăpânire ce mai rămânea. Unii întrebuin au îmblăciul. cai şi călăre i căzu i cât n-ar fi fost chip să-i numeri. descălecau. Spuneau bătrânii că niciodată nu s-ar fi văzut astfel amestecate cetele de jos cu nourii de sus. Tot atunci cei dintâi fugari ismailiteni au năboit prin văile de sub Bobriac şi pe sub dealul lui Mirenilă. Se vedea împrejmuirea umplută de spaimele mor ii şi risipiri. Zdrobirea aceea a balaurului se încre ea încă de zvârcoliri şi tresărea de gemete. Cartea pe care o cetise cu destulă greutate Preasfin itul Iosif. Mai cu samă dorea să se aleagă comisii: bătrânul şi tânărul. pălind pe fugari din goană după cap. cu vitele şi omenirea care le slujeau. ca unii ce se osteniseră şi flămânziseră cu folos. se afla lume şi dobitoc măcinat în vârtejul urgiei şi risipit grămezi ca de o mânie sfântă. În jurul Măriei sale se aflau stând cu încremenire şi cu inimile înghe ate unii dintre boieri. amestecandu-le cu nourii coborâ i. Veneau vestitori. Atunci s-a arătat pe un pripor Măria sa Ştefan călare.Acolo sunt şi să-i scoate i. se închinau şi-i aduceau ştirile. S-a înşirat urdia la mari depărtări. prigonită astfel de pământeni. sub prapor. punând între dânsa şi ochii Sfin iei sale o făclie de ceară.

apoi se revărsă în ogrăzi. Afară de asta.Neam u. Cum să porneşti la drum pe inima goală? Cine scorneşte asemenea zvonuri de primejdie şi de ce să plece lumea aşa fără de nici un temei. este praznic. cum că a bătut şi cetatea Hotinului şi a Chiliei. monahii îşi purtau ici-colo rantiile mohorâte şi-şi aplecau bărbile spre urechile oamenilor. 85 . în sat. Pe când dădea sunet greu şi prelung. a dat înapoi de la Baia. care niciodată n-au destulă minte. călare pe cal alb. chimvalul cel mare. găinile umblă slobode şi n-are cine Ie da de mâncare. Ca şi cum s-ar fi aprins pulbere de puşcă. A ieşit la to i craii spaimă despre acest Ştefan-Vodă. Măria sa Ştefan-Vodă . Să fie oare cumplit la vedere precum se spune? Are anume paloş cu care ceartă pe unii boieri. cine ştie ce are să se întâmple! Au să se işte puhoaie. cu rânduială şi cumin enie. ce s-ar face ara? Nepotrivit şi prostesc lucru. să fugă noroadele de la vederea Domnului lor. când s-a arătat asupră-i. după câte se povestesc? Dacă şi riga ungurilor. bine este a-i ieşi întru întâmpinare. de a auzi ce e de auzit şi de a ospăta ceea ce s-a pregătit la cuhniile sfântului lăcaş? Numai nişte bărba i bezmetici cum sunt moldovenii pot face asemenea socoteli. dar mai întâi trebuie să se ştie de ce-i vorba şi numaidecât fiecare dintre cei care nu l-au văzut trebuie să vadă pe Măria sa. Muierile. şi este o poveste cum că părintele său Bogdan-Vodă l-a blagoslovit în taină la o biserică din Muntele Atonului. Cuminte şi bine ar fi să înhame gospodarii caii şi pe Ioc să pornească fiecare la locul său. înainte de a vedea ce e de văzut. din când în când. Dacă n-ar fi muierile. ca să se ridice în zilele Iui cu puteri mari de oşti şi să bată război cu spurca ii ismailiteni. prinseră a se tângui cu mânile la tâmple şi a-şi căuta pruncii. zăcând trei luni. I s-au şi risipit ostile. până ce ochii oamenilor de la hram s-or învrednici să vadă pe Măria sa și până ce urechile s-or îndestula de toate veștile pe care le aduc curtenii și ostașii. Acum vestea asta o aflau şi noroadele. muierile tot or îndrăzni să fure cu coada ochiului. a prăpădit puştile cele mari. Măria sa Matiaş-Crai. Așa că mâ a și găinile or mai răbda. iar cei nevrednici cată să-şi plece pletele în ărână. are să pornească iar vreun război! A rămas acasă. murmurul trecu dintr-o lăture în alta. mâ a închisă în chiler. scurtându-i.ce poate face un creştin de rând? Acel crai a şi căzut la pat din acel cutremur. Dimpotrivă. Cu toate că numai un orn viteaz poate cuteza să ridice ochii spre Măria sa. are să se reverse apa Moldovei. Dacă bate clopotul şi vine Măria sa. doar l-or zări.

să se arate Măria sa. Atunci sunt ostaşi şi curteni care se uită la lume.Femeile deci. când vine la o sfânta mănăstire. îndată vin boieri lângă Măria sa şi-i spun la ureche. n-are de ce se uita groaznic. Nu se afla slujitor ori monah care să dea ştire pe unde şi cum are să vie alaiul Iui Vodă. de când a murit Doamna sa Evdochia. Măria sa trebuie să se uite blajin în jurul său. cufundat fiind în gânduri. Măria sa trebuie să cunoască al cui e pruncul şi a cui e nevasta. nu-şi vede decât socotelile lui domneşti. iar Măria sa are alte treburi. cu toată pohfala! Se vorbeşte prin sate despre Măria sa că-i om nu prea mare de stat. dacă nu cunosc batâr atâta lucru? Slujitorii să caute în catastifuri şi monahii să cetească în căr ile lor şi să spuie. Când vine la o sfântă mănăstire (dacă vine într-adevăr şi nu scornesc aceşti monahi vorbe deşarte). Al cui e pruncul acesta? A cui e nevasta asta? Ca un stăpân al ării ce se află. Despre asta nu ştie nimeni. pofteau să afle pe unde are să vie alaiul domnesc. Degeaba. vede dincolo o nevastă. ca să stârnească omenirea.. trebuie să-şi desfăteze ochii şi să se mai îmblânzească din străşnicia în care se ine. vede ici o fată. la un asemenea praznic. Vede ici un prunc. Atunci de ce-s buni slujitorii şi monahii. însă groaznic când îşi încruntă sprânceana. pe când sărmanii nu-1 pot vedea niciodată. Aşa-i în ziua de azi lumea. fiind văduv de atâ ia ani. Sună clopotul în zadar.. mai ales că Măria sa. Bune sunt hramurile când pe lângă praznic au şi asemenea alaiuri . Minunat ar fi să nu mai fie în ara asta boieri şi să fie praznice pe la mănăstiri măcar în fiecare zi câte unul. Să zicem că Măria sa nu se uită la dreapta şi la stânga şi. slujitorii au catastifuri mai pu in bune şi monahii căr i mai pu in iscusite decât în vremea veche! S-aude chiar că Măria sa nici nu mai vine. Iar când vine la o sfântă mănăstire. Boierii se învrednicesc să vadă pe Măria sa în fiecare zi. Şi batâr o dată pe an. Astfel Măria sa vede şi cunoaşte unele şi altele.” 86 . cu mare aprindere.

demagogia.lipsa idealizării.reprezentarea veridică a realită ii.reflectă lupta dintre grupuri sociale sau dintre individ şi societate (conflicte diverse”): . În calitatea sa de curent literar. iar în 1857 de către romancierul Jules Hussand (Champfleury). înfă işarea cât mai fidelă a realită ii obiective. literară care are ca preocupare reprezentarea obiectivă. parvenitismul. . în Fran a. pentru a desemna modernismul picturilor lui Gustave Courbet.preocuparea pentru problematica socială.personajele sunt exponente tipice ale unor categorii sau grupuri sociale. ca o reac ie antiromantică. 87 . Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1850. Ca mişcare literară.observarea socială şi psihologică a realită ii (realismul psihologic). Defini ie În sens larg.obiectivitatea scriitorului. lipsa de patriotism. al XlX-lea. considerat ca fiind teoretician al realismului.atitudinea critică fa ă de societate (realismul critic).înfă işează tare sociale şi morale precum: intensificarea exploatării. oglindirea. veridică a realită ii. . cu lumini şi umbre inerente. realisme = real. .surprinde personajul în transformare. . . realismul apare la jumătatea sec.personaje tipice în împrejurări tipice. snobismul etc. . lipsa de cultură. Trăsături caracteristice: . . în toată complexitatea sa. realismul denumeşte concep ia artistică. prin realism se în elege reflectarea. .LIVIU REBREANU Concepte de teorie literară Realismul Originea termenului Cuvântul realism provine din fr. .

Duiliu Zamfirescu. Al. Creangă. N. sub crucea care tremura. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol. de Balzac. să nu mă ui i. H. Agârbiceanu. b) realismul liric.a. H. se învîrti molcom în î îni şi se propti de perete. Apostol Bologa se cutremură. de factură romantică : I.limba şi vocabularul devin mijloace de caracterizare şi tipizare a personajelor. ca o chemare mută. În bezna pervazului stătea pretorul.. zicînd încet: . Reprezentan i . dar se ridică îndată şi se uită împrejur cu ochi întrebători. Camil Petrescu. G Călinescu. Tolstoi. Descoperind în uşă figura pretorului. Marin Preda.Constantine. G. I. Cezar Petrescu. Bengescu. Sadoveanu..obiectiv : N. Opere reprezentative – texte i comentarii ”Pădurea spânzura ilor” – fragment Într-un târziu uşa se deschise singură. Şt. o mototoli între degete şi privi nedumerit în ochii lui Boteanu şi apoi spre pretorul din coridor. M. H. Dostoievski ş. îşi aduse aminte şi întinse bra ul spre masă după pălăria moale. Ibsen. I.. desfăcu binişor cureluşa şi-1 dădu preotului. realismul a cunoscut trei direc ii principale: a) realismul de factură clasicistă: Ioan Slavici. L. Geo Bogza. c)realismul critic . Galaction. şi fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul şi Mîntuitorul nostru Isus Hristos.Scoală. Delavrancea. 88 . P. B. blînd ca un părinte care deşteaptă din somn un copilaş iubit: . .L.. fiule.stil sobru şi impersonal. Dickens. L. Thackeray. . Apostol luă pălăria. retrase brusc mîna. Atunci îşi văzu ceasornicul. G. fără să-şi arunce ochii pe cadran. Caragiale. Ch. Merimee. Popa strînse ceasornicul în palmă.în literatura română. Flaubert.în literatura universală : Sthendhal. Odobescu. Gogol. fără panglică şi roasă pe margini. Zaharia Stancu.. Filimon. Rebreanu.P.

în capul treptelor. apoi peste un pode de scînduri noi.. Boteanu murmură un crîmpei de rugăciune. şi coborî treptele. amărît: „Unde mergem ?” 89 . dispărînd imediat. ascu it. a sosit ora. acoperind tot convoiul şi umplînd văzduhul ca un cîntec de mort.. un firicel de nădejde. care-i spunea în taină: „Poate că totuşi !. . îşi ridică gulerul hainei peste gîtul gol. mai ales că pe aici nu umblase niciodată. tot mai stins şi mai depărtat. Se agă ă de bra ul lui. Apostol vru să pornească. Apostol văzu că au apucat-o în dreapta. care-i inea crucea în fa ă: . unde mergem ?” se întreba Apostol acuma cu durere. Ieşiră în şosea. Preotul era lîngă el. se minună şi şopti preotului limpede şi cu părere de râu : .. cu lumini roşcate. dar inutul necunoscut îl necăjea atît de rău. Casa cu birourile diviziei îşi însemna contururile în coasta dealului din spate.. că uită ce-a vrut şi iar se gîndi. strînse mai tare bra ul preotului. parcă li s-ar fi risipit lumina şi le-ar fi rămas numai fumul. în aceeaşi vreme zise iarăşi preotului. cu căşti lucitoare.. voia să-1 întrebe ce zice. Curaj ! zise pretorul. părinte ? în suflet îi încol i. dar nu întoarse capul. Apostol îşi zise că e Ilona. Ograda era plină de solda i cu făclii aprinse. îl cuprinse frigul. nici nu ridică ochii. Merse un răstimp. tresări şi. atîta. să nu mai vază nimic. din stînga. Făcliile nu mai fîlfîiau aşa de sfârăitor.” Curînd însă părăsiră şoseaua. mul umit c-a găsit sprijinul.Înainte ! răsună deodată peste sfîrăitul tor elor. ciuruit de stele. lîngă părerea de rău. departe. În spate însă gemea mereu plînsul. izbucni brusc un hohot de plîns.. undeva. Priveliştea înfiora inima lui Apostol. peste care vîrfurile plopilor bătrîni se înăl au ca nişte mîini negre imploratoare spre cerul vînăt. cu nouraşi de fum necăcios.. trecură pe sub un viaduct cărămiziu. se opri uluit. dar nu-şi putea urni picioarele. Apoi.. glasul pretorului.. Drept răspuns. ca la o retragere cu tor e în ajunul unei sărbători mari.. „Doamne. îşi îndesă pălăria în cap.Bologa. Nu-şi sim ea de loc picioarele. că din pricina mea trebuie să te oboseşti atîta. Apoi. iar în corp sim i privirile tuturor oamenilor.. prelung. ca în vis. foarte agitat. trecu pragul şi. Apostol nu în elegea nimic.Iartă-mă Constantine. Flăcările sfîrăiau aspru. se mira cum poate merge fără picioare şi i se părea că pluteşte în aer.. Apostol se îndreptă spre uşă.cu amîndouă mîinile. împrejur auzea numai sfîrîit de făclii şi zgomot de bocanci tîrî i anevoie.Unde mergem. trăgîndo pe ochi..

părinte! se auzi. Urcuşul se isprăvi.O bucată de vreme urcară pe un drum tăiat într-o coastă de deal. Apoi Apostol sim i iarbă sub tălpi. ridică fruntea şi dădu cu ochii. Groapa nu părea adîncă.. fiindcă-i întuneca vederea. ca şi cînd ar fi dus o povară. pe care stătea pretorul. Lui Apostol i se părea că merge de o veşnicie pe o cărare fără sfîrşit şi din nou îi răsări în creieri întrebarea: „Unde mergem ?” Atunci preotul parcă se poticni şi îndată prinse a se ruga cu glas mai fierbinte.. Boteanu rosti mai tare rugăciunea. parc-aş pluti. foarte răguşit. peste puterile lui. Şi deodată picioarele începură să-l doară. cu mâinile. . care se ascundeau sub căşti lătăre e... de un stîlp alb şi lucios. Apostol şopti la urechea preotului: . aproape de picioare. gălbuie.. încît Apostol lăsă repede capul în jos. cu vorbe mai grăbite. Ştreangul se legăna pu in.. văzu pămîntul deschis ca o rană urâtă. ca şi cum el ar fi trebuit să. de-abia la vreo zece paşi.. Pîrîul de sub pode ul de scînduri noi acuma gîlgîia. la picioarele coastei. Cînd deschise iar ochii. Pe dincolo. Auzind cum gîfîie oamenii împrejurul lui. În timpul acesta îşi plimba liniştit privirea peste mul imea de fe e ciudate şi necunoscute. descoperit. În lucirea albă a lemnului se desluşea ceva straniu.. Mirosul de răşină arsă îi gîdila nările. -Face i loc !. Numele i se părea străin şi se întrebă aproape supărat: „Oare cine să fie Apostol Bologa ?” 90 . Capacul. parcă nici n-ar fi fost omeneşti. un coşciug de brad. şi legănarea aceasta îi aduse aminte cum a încercat el odinioară. cu slove strâmbe: Apostol Bologa. Pîrîul iar murmura alături..Nici nu-mi mai simt picioarele. şi fumul îl supăra. în dreapta. pe care scria. Plecă pu in capul şi. gol..Am sosit ? întrebă Bologa.. care atîrna tot mai greu pe bra ul lui amor it. înfricoşat de cuvintele lui Apostol. în lumina făcliilor fumuroase.. se pomeni lîngă stîlp.. nerecunoscînd glasul şi vrînd să vază cine a strigat. cu o cruce neagră la mijloc. înăl îndu-se deasupra tuturor. Atunci Bologa. În stînga. somnoros. rezisten a funiei. alcătuind o movilă. neîndrăznind să ridice ochii. Mâna dreaptă atinse întîmplător lemnul rece şi umed ca pielea de şarpe. zăcea alături de o cruce mare de lemn. glasul pretorului. cu un bra cîrligat în vîrf. . Se scîrbi şi începu să-şi şteargă umezeala pe dunga pantalonului. la marginea gropii. şi lutul era azvârlit numai în dreapta. fii tare ! bolborosi popa Constantin.. fiule. plîngător..Fii tare.

O scoase şi o aruncă în groapă. cu părul asudat şi lipit de frunte.. Lîngă movila pretorului zări un doctor cu ceasul în mînă: „Nu-i doctorul Meyer.. cu ochii înseta i de lumina răsăritului.Gata ?.. Privirile însă îi zburau. cu ochii plînşi..Gata! strigă pretorul..Trebuie. „Uite groparul. din spate. apăsat. nu. Apoi deodată se sim i cuprins în bra e. pe movila de pămînt. Apostol ascultă numai începutul sentin ei. Apostol îşi potrivi singur ştreangul... limpede. Klapka se bătea cu pumnii în piept. în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: . La doi paşi.. în 91 . Se îngrozi. întrebîndu-se speriat ce-o să fie acuma. Vidor. cu obrajii umezi de lacrimi. Doamne.” La picioarele groapei recunoscu apoi pe Klapka. „Cine plînge?” se gîndi Bologa. îşi sim i trupul atîrnînd ca o povară. fluturînd o foaie de hîrtie.. sufletul robului tău Apostol. şi Apostol îşi luă seama.. Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorîtă parcă din rărunchii pămîntului. Dar tocmai atunci pretorul sfârşi citirea cu glas ascu it şi strident ca un scîr îit de uşă cu î îni ruginite. nestăpînit.. o voce şovăitoare : . . Pămîntul i se smulse de sub picioare. care-1 obosiră. Pălăria i se înfundase pe ochi. ridicînd bra ele. nerăbdătoare..” se gîndi dînsul cu bucurie şi vru să-i facă un semn.. în stînga. stătea un ăran sprijinit în hârle . trebuie să încerc”. pe urmă se uită la oamenii din preajma lui.. desperat... cu buzele şi mustă ile ude... vestind răsăritul soarelui... spăimîntat. Apostol se urcă pe scaun şi se lovi cu capul de ştreangul ce atîrna de sus. Crestele mun ilor se desemnau pe cer ca un ferăstrău uriaş cu din ii toci i.. îi era teamă că iar nu va putea mişca picioarele...La o parte ! răcni pretorul. pe scaun.. Bologa pricepu că trebuie să se suie pe scaunul care se afla lîngă genunchii lui şi nu-1 observase pînă acuma.. Apostol. Comentariu literar Titlul romanului i-a fost sugerat scriitorului de un album de fotografii care înfă işează atrocită ile săvârşite de justi ia militară. Groparul îl sărută pe obraji. încât întoarse capul. în aceeaşi clipă izbucni un plîns gros. spre strălucirea cerească.. Drept în fa ă lucea tainic luceafărul..Primeşte. „Trebuie.. cu capul gol. Peste o clipă auzi. îngrozi i. Apostol. nu.. Ridică ochii spre cerul intuit cu pu ine stele întîrziate. îi fulgeră prin creieri. gândindu-se că generalul n-a venit şi probabil că doarme.

sim ea că şi-a pierdut rostul în lume”. 92 . Emil. Înscris la liceul din Năsăud.peripe ii pe care le-a povestit în nuvela Calvarul. chiar visător. cum a fost considerat. cu impulsuri romantice. copilul se sim ise izgonit. şi hotărâri clin încăpă inare. osândit la spânzurătoare. după decesul tatălui său. neputincios. ob ine decora ii pe frontul din Gali ia şi Italia şi când e numit în completul de judecată al unui tribunal militar. din teama de a nu fi luat în râs de copiii gazdei. Se aflau în acest album şi imagini înfiorătoare: şiruri de spânzurători pentru cei de alt neam decât al majorită ii etnice a imperiului austro-ungar. i se pare dreaptă. dintr-un orgoliu rănit. “cu sufletul zdren uit de îndoieli. a fost arestat. căci fusese rănit. care nu voiseră să lupte împotriva confra ilor lor din ările învecinate. Când i-a murit tatăl. pentru a evita mustrări de conştiin ă. Condamnarea cehului Svoboda. ca cetă ean al unui stat multina ional. Când s-a întors la Năsăud. întocmai cum se despăr ise de Marta. Tatăl. fa a fotografiei tatălui său. interiorizată. că este capabil de o faptă îndrăznea ă şi de curaj. porneşte către liniile româneşti. Destinul tragic al eroului e motivat şi de antecedentele biografice ale copilăriei lui. A reuşit însă să fugă în Moldova . pentru că ar fi încercat să treacă în liniile româneşti. avocat. a îmbrăcat haina militară dintr-o ambi ie. străin. acuzat de trădare. Îşi re inuse lacrimile. Marta.ungare. încearcă un sentiment de mândrie. şi scriitorul însuşi a suferit din această pricină. e mul umit de educa ia ultrareligioasă în care mama îşi crescuse fiul. încearcă să dezerteze pe frontul rusesc. devenise gânditor. pentru că încercase să dezerteze la inamic. ofi er în armata austro ungară. beligerante. încercare nereuşită. acuza i fiind pentru că au fraternizat cu inamicul. voind să pară altfel decât este. Rămas în zona ocupată de trupele austro . Conştiin a îi este însă zdruncinată întro discu ie cu camarazii săi la popotă. e de durată. apoi într-o alta cu căpitanul Klapka. Ardelean de origine. Depresiunea sufletească o ascunde din orgoliu. Apostol Bologa. Ştirea că regimentul său va fi transferat în Transilvania. El însuşi supraveghează execu ia. ca să dovedească uşuratecei sale logodnice. Apostol Bologa. Adolescent. Eroul romanului. Obligat să judece nişte ărani din preajma frontului. ca dezertor. Chiar unul dintre fra ii scriitorului.primul război mondial. îl descumpăneşte. Om al datoriei. fusese spânzurat pe frontul de la Ghimeş. e prins însă şi condamnat la spânzurătoare. Starea depresivă.

când în stânga. Lăsând Jidovi a... Holbea e chior şi are un picior mai scurt. cu cotul stâng pe genunche. neted. cu obrazul culcat pe vioară. cu ochii închişi.. unde se pierde în cealaltă şosea na ională care coboară din Bucovina prin trecăloarea Bârgăului. Lecturi suplimentare ION (Fragmente) I GLASUL PĂMÂNTULUI Capitolul 1 ÎNCEPUTUL 1 Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba. dar şi prin cadrul descriptiv al împrejurărilor pe care. se desprinde un drum alb mai sus de Armadia. cu piciorul pc o buturugă. solda i înotând în noroi. dar secondează cu aceeaşi patimă cu care Găvan. spintecă sa ul Jidovi a şi aleargă spre Bistri a.Sondajul psihologic al unui caz de conştiin ă din romanul lui Liviu Rebreanu. le străbate Apostol Bologa. drumul urcă mai întâi anevoie până ce-şi face loc printre dealurile strâmlorate.. întovărăşind Someşul când în dreapta. L. Păcat. ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline. Slavici în Moara cu noroc şi Mara. se înscrie meritoriu în istoria prozei analitice deschisă de I. apoi coteşte brusc pe sub Râpele-Dracuiui. în roman.. Briceag. îşi sfârâie degetele pe strune și cântecul saltă aprig. şuieratul obuzelor.. tranşee. mai ascuzându-se printre fagii tineri ai Pădurii-Domneşti. trece râul peste podul bătrân de lemn... înfocat. . Locul geme de oameni. un igan urât şi negru ca un harap. înaintează vesel. acoperit cu şindrilă mucegăita. în consonan ă cu starea psihică a eroului: toamnă târzie la începutul romanului. pe urmă însă. apasă cu 93 . mai poposind pu in la Cişmeaua-Mortului. sârmă ghimpată. În vreme de război şi de I. cu cer rece. iar la vioară numai trei coarde. câmpie neagră.Cei trei lăutari cântă lângă şopron să-şi rupă arcuşurile. până la Cluj şi chiar mai departe. Caragiale prin O făclie de Paşte. unde picură veşnic apă de izvor răcoritoare. 2 Hora e în toi.

De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. alteori la Găvan. o sfârşeşte într-un iuit aspru. Sânii acestora tremură sub iile albe şi ating din când în când pieptul flăcăilor. cu gâtul răguşit. I se părea mai frumos... 94 . Din când în când Briceag se opreşte să-şi acordeze vioara.. Învârtita ine de vreun ceas. Holbea şi Găvan atunci îşi îndoiesc meşteşugul ca să păstreze măsura. opăie pe loc ridicând tălpile. presărată cu trifoi. Rupse un smoc de fire şi le mototoli pătimaş în palme. cu atât flăcăii se îndârjesc. Nu schimbă nici o vorbă... Apoi Briceag reîncepe mai aprins. Glasurile se îneacă în nourul de praf ce-i îmbră işează pe to i. Cu o privire setoasă. pe răzorul ce-o despăr ea de altă fânea ă. tot aşa de lungă şi de lată. poalele fetelor se bolbocesc.] Flăcăul sosi încălzit de drum.]. turburându-le ochii şi inima. Nici nu se privesc. îşi plesnesc tureacii cizmelor cu palmele năduşite. cu deosebire când schimbă melodia. istovit Apoi jocul urmează tăcut. din ce în ce parcă mai sălbatec. Zecile de perechi bat someşana cu atâta pasiune. pentru că era al lui. se aşază în straturi groase pe fe ele brăzdate de sudoare. fără întrerupere. dar după douătrei versuri. le dau drumul sa se învârtească singure. încât îi venea să cadă în genunchi şi să-1 îmbră işeze. Numai arar vreunul mai an oş începe o chiuitură în tactul zvăpăiat al jocului.. luminate de oboseală şi de mul umire. cântărindu-l.arcul pe strunele gordunii. şi tinerii nu se mai satură [. Sim ea o plăcere atât de mare văzându-şi pământul. pe care Toma Bulbuc o cumpărase acum vreo zece ani de la Glanetaşu. Cu cât Briceag înte eşte cântecul.. îşi ciocnesc zgomotos călcâiele. Nu se putu stăpâni... Ion cuprinse tot locul. strâmbându-se uneori la Holbea. Iarba deasă. unduia ostenită de răcoarea dimine ii. trec fetele pe sub mână. îşi înfloresc jocul. Doar pe buze fâlfâie zâmbete plăcute şi fugare. grasă. Capitolul 2 ZVÂRCOLIREA 2 [. că potcoavele flăcăilor scapără scântei. Se opri la marginea delni ei. Flăcăii îşi încolăcesc bra ele mereu mai strâns pe după mijlocul fetelor. cu ochii pe dos.. iar colbul de pe jos se învâltoreşte.

toate zumzăiau. Sub sărutarea zorilor tot pământul crestat în mii de frânturi. sau ca o frunză pe care vântul o vâltoreşte cum îi place. iar câte un strop de pe frunte i se prelingea prin sprâncene și. potrivi tăişul coasei şi apoi începu a-l bate cu ciocanul. îu elegându-se între ele şi liucurându-se de lumina ce se aprindea din ce în ce mai biruitoare şi roditoare. stropii de rouă de pe câmpuri. Acuma. cu fânul adunat în căpi e care stăteau încremenite ici-colo. cât un vierme pe care-l calci în picioare.. înfră ind. parcă mai puternic. cosită. mirositoare. copleşindu-l.Cât pământ. Se sim ea mic şi slab. Când răsări soarele. căzând. se trudeau în sfor ări vajnice spre a stoarce roadele pământului.. înviorând din ce în ce văzduhul. îl atingea cu gresia. după toanele şi nevoile atâtor suflete moarte şi vii. Suspină prelung. pe piept. Îl dureau picioarele din genunchi. Flăcăului îi curgea sudoarea pe obraji. umilit şi înfricoşat în fa a uriaşului: . se frământa în humă. Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului. fâşâiau. ştergea tăişul cu şomoiogul de iarbă moale. răsufla greu şi iar se aşeza pe lucru. săracul! . ca nişte mormoloci speria i. Se îndrepta din spinare la capătul brazdelor. grădinile. . Ion cosea din răsputeri. Porumbiştile. şterse toată coasa.Locul nostru... Soarele urca mereu pe cer. holdele de grâu şi de ovăs.. Pe urmă.Se aşeză pe răzor. omul cu lutul. Când isprăvi.. în epeni nicovala în pământ. Ion sim ea o amor eală uşoară în şale şi degetele parca i se încleştau pe codiriştea coasei. rar. Pretutindeni pe hotar oamenii. şuşoteau. ca o râvnă ispititoare. cu un pumn de iarbă. scoase de la brâu gresia. Munca îi era draga. pe spate.. Pământul negru-gălbui părea un obraz mare ras de curând. ca o chemare. culegând cu razele-i calde. spinarea îi ardea și bra ele îi atârnau ca nişte poveri de plumb. Brazdele se prăvăleau drepte.. Privindu-l. pădurile. schimbând mereu degetele mâinii stângi. vorbind un grai aspru. În clipa aceea privirea i se odihnea pe delni a lui Toma Bulbuc. casele. roşu şi somnoros. părea că respiră şi trăieşte. se sculă. oricât ar fi fost de aspră. 95 . eânepiştile. ca nişte gândaci albi. o înmuie bine în apa din toc şi apoi mângâie ascu işul coasei cu gresia. Doamne!. Ion oftă şi murmură: . cu ochii intă la o elul argintiu. apăsat. Oboseala îl întărâta ca o patimă. grele.

omule. scos din fire. Râdea însă când își amintea de făgăduin a lui că o va lua de nevastă. în vreme ce Zenobia ieşi în uli ă să se vaite şi să afurisească. şi ce să. dacă n-am? Sufletul din oase să și-l dau? Iacă.Acu ce să. spre seară. începu să se sfădească cu tatăl său: . flăcăul întâlni pe Ana..Capitolul III IUBIREA . taci mulcom. se pomenea cu gândurile după Ana. ci de mânia Zenobiei: . n-ai găsit câtu-i satul de mare?! Da ce mă mai mir dragu mamii.i mai fac.. decât să fiu de batjocura oamenilor!.. Dacă ar fi lovit-o cineva cu parul în cap tot parcă nu s-ar fi supărat atât de rău. Și îndată ce zicea așa. Cum s-o ia dacă toată zestrea ei era un purcel jigărit și câteva bulendre vechi? Dragostea nu ajunge în via ă. Glanetaşu sări în ajutorul femeii. Altceva trebuie să fie temelia.. ce mă mai mir?! Flăcăul în elese îndată și se înfurie. .Ionică. Ochii ei albaștri îi mulcomeau zbuciumarea. au umplut satul că Ion a cerut-o de nevastă. Totuşi nu mai îndrăznea să se apropie de casa lui Vasile Baciu și nici să schimbe vreo vorbă cu Ana. i-l dau!. Primprejur nici ipenie de om.Tot la sărăcie tragi.. Ion răcni şi mai proclet.Nu-s eu destul de cătrănit. dar nu de cele ce răspândea Florica. mai mă amărăşti şi d-ta? Zenobia însă nu-l slăbi până ce peste câteva clipe Ion. În schimb se ducea mai în fiecare seară la Florica. Auzindu-l. tot? Altă mireasă. se repezi la ea ca s-o lovească. dragul mamii.De ce mi-ai mâncat şi mi-ai băut pământurile. În ziua aceea.. Veni acasă galbenă și se răsti la Ion din poartă: .. ostoindu-l: . afară de Florica vădanei lui Maxim. El a oprit-o şi a 96 . dar apoi. cu nişte ochi foarte trişti. pe drumul cel vechi dinspre Jidovi a. las-o! Ion se opri. În curând Zenobia află că Florica.Mai bine să nu mă fi făcut. împreună cu maică-sa. răspunse jalnic: .. Se sim ea înfrânt şi neputincios. iar sim ământul acesta îi aprindea sângele şi-i umplea creierii de planuri care de care mai năzdrăvane. Dragostea e numai adaosul.i mai dau. hodorogule? Glanetaşu.

Anu ă. Ea nu ştia nici de planuri. în fa a pe itoarelor. Ion fu cuprins de o adevărata be ie de fericire şi de încredere.. şi se încrunta uşor. cum să lăzuiască un petec de pădure. Ion sim ea o înviorare mare. Apoi venea o căru ă cu mirii şi cu druştele apoi o brişcă cu naşii având pe obraji gravitatea cerută de împrejurări. nici de vicleşuguri. Era atât de plin în sine însuşi încât se gândea numai la pământurile lui. la notar. parcă ea n-ar fi inut de zestre.. Capitolul IV NUNTA Din clipa când Vasile Baciu. Doar când îi pomenea numele cineva. dar nu-i putu spune decât: .luat-o de mână. iar ea a început îndată să plângă cu hohote şi să-i impute că a părăsit-o. în căru e. pe când în căru a întâi lăutarii îşi frângeau degetele cântând şi totuşi nu se auzea decât grohăitul gordunei.Lasă. în mijlocul cărora Zenobia era cea mai zgomotoasă. n-ar fi dobândit niciodată averea. În schimb Ana nu se gândea decât la dânsul... şi se despăr iră. Uitate erau ruşinea şi bătăile şi suferin ele. împreună... apoi altele încărcate cu flăcăi şi fete chiuiau şi se zbenguiau. schimbându-i parcă toată fiin a. îi făgăduise tot.. apoi altă căru ă cu părin ii mirilor şi câteva fete mai spălate. De-abia acum în elese Ion că împreună cu pământul trebuie să primească şi pe Ana şi că.. Mai stătură un minut.. îşi aducea aminte că şi ea mai este pe lume. şi habar nu mai avea nici de Vasile şi mai ales de Ana. Pe când însă fata se depărta cu aceeaşi deznădejde în suflet. tăcu i. fără ea.. după obicei. dar încrederea îi creştea întruna. plănuia cum să le muncească mai bine.. Sâmbătă porni tot alaiul. în Jidovi a.. Lacrimile Anei i-au încol it în inimă o încredere nouă îşi urmă calea mai sprinten şi atât de mul umit că-i venea mereu să râdă şi-şi zicea: „De-acuma nu-mi pasă de nimic!” Încă nu ştia ce va face. împreună. Ion vru s-o liniştească. Nunta inu trei zile. 97 . Sufletul ei dornic de iubire aştepta împlinirea visului ca o mântuire şi gura ei şoptea numele lui cu aceeaşi nerăbdare plăcută ca şi în nop ile bune de odinioară. În frunte călăre ii pocneau mereu din pistoale. fii liniştita. că noi tot împreună.

Florica era aprinsă în obraji. O privea şi se mira c-a putut el săruta şi îmbră işa pe fata aceasta uscată. Ion îşi aduse aminte cum a strâns-o în bra e astă-toamnă şi mai înainte. pe hotarul veşted. se împart. In stânga rămâne în urmă Cişmeaua-Mortului. ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş. cum stătea acolo aşa. al ii le-au luat locul. I se părea o străină şi nu-i venea să creadă că în pântecele ei se plămădeşte o fiin ă din sângele lui. Satul a rămas înapoi acelaşi.. Îi era ruşine că acuma se însoară cu alta şi de ruşine îl bufnea un râs prostesc şi nu-şi putea lua ochii de la Florica. foarte grăbită şi aproape înfricoşată. umede şi pline. mari sau mici. Suferin ele. parcă făcea un jurământ mare. şi care. delni ele se urcă. Apoi şoseaua coteşte. ştergând toate urmele. Peste zvârcolirile vie ii.. ba cu mireasa care lăcrima de fericire. GLASUL IUBIRII Capitolul XIII SFÂRŞITUL 5 La Râpele-Dracului bătrânii întoarseră capul. împopo onată cum era astăzi. cu obrajii gălbeji i. năzuin ele. ba cu Margareta care era bosumflată. se pierd într-o taină dureros de necuprinsă.Nu mai schimbase cu ea nici o vorbă de câteva luni. cât i-a fost de dragă şi cum i-a făgăduit c-o va lua de nevastă. cu ochii albaştri şi limpezi ca cerul de vară şi avea în toată înfă işarea o veselie sănătoasă pe care se silea şi nu izbutea s-o ascundă. patimile.. apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros. Privirea lui stăruitoare pe fată o zăpăcea şi o făcea să vorbească mereu. se înăl a ca un cap biruitor. Doar turnul bisericii noi. cu pete cenuşii.. parcă nimic nu s-ar fi schimbat. deoarece îşi zicea că mirele ar fi luat-o pe ea dacă nu l-ar fi ademenit altele. Apoi PădureaDomnească înghite uruitul trăsurii. strălucitor. În aceeaşi vreme genunchii lui atingeau genunchii Floricăi. pe când în dreapta.. se încurcă până sub pădurea Vărarei.. Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case. ca totdeauna când se mărita vreo fată în sat. pe care Ana şi-o alesese druşcă cu Margareta lui Cosma Ciocănaş. apoi se îndoaie. 98 . Câ iva oameni s-au stins. cu capul gol şi. cu ochii pierdu i în cap de plâns.. părea şi mai urâtă. Zăgreanu însă era tot în drum. în fa a crucii. vremea vine nepăsătoare. vâltorindu-l în ecouri zgomotoase. cu buzele roşii..

am spune . care-şi pun probleme de conştiin ă. . utilizează fragmente de jurnal.). în sensul că autorul este detaşat de ac iune. . scrisori etc. .de la romanul tradi ionalist la cel modernist. de L.Pentru a fi şi mai convingător. de G. relatarea la pers.intelectuali care-şi pun probleme de conştiin ă.personajele principale sunt intelectuali.subiectivismul.autenticitatea: autorul vrea să ne convingă. cât şi ale romanului modernist (inspira ia din lumea citadină. 99 . nu mai există ubicuitate) . Călinescu. a III-a. exact ca în romanul tradi ionalist. I. relatarea la pers. implicarea autorului în ac iune şi relatarea la pers. nu se implică în aceasta. a III-a. Rebreanu şi „Enigma Otiliei”. creată prin utilizarea unor fragmente de jurnal.CAMIL PETRESCU Romanul modernist După părerea noastră. . cu orice pre . acest tip de roman face trecerea . I. având caracteristici specifice ambelor categorii. având următoarele caracteristici: . romanul modernist este de două feluri: • de tip obiectiv.impresia de autenticitate. „Pădurea spânzura ilor”. care trăiesc o dramă a inadaptatului. omniscien ă. relatând la pers. Concepte de teorie literară Romanul modernist. implicarea autorului. • de tip subiectiv. de tip subiectiv Caracteristici: . scrisori etc. . personaje intelectuali. că cele relatate sunt autentice. de fapt.inspira ie din via a oraşului.personajele principale . ubicuitate). Astfel de romane sunt. Acestea au atât trăsături ale romanului tradi ionalist (obiectivarea. analiză psihologică etc.de aici rezultă subiectivismul.Autorul/ naratorul nu mai este omniscient. .inspira ia din lumea citadină. de pildă. .

. domnule. domnule? Nădejdea lui e baioneta.. brusc.. baioneta şi patul armei. că nu suntem pregăti i … . domnule. în elegi dumneata?. în sensul că a ilustrat principiile teoretice în cele două romane ale sale din perioada interbelică: Ultima noapte de dragoste. .i dă fran uzul câte tunuri vrei. furibund: Dumneata ştii cum e românul. de tip subiectiv (a se vedea eseul Noua structură şi opera lui Marcel Proust).. de asta are nevoie neam ul şi fran uzul ăla. va reveni la romanul de factură tradi ionalistă..Ce pregătire. Ce să te mai pregăteşti? ... înspre toate col urile compartimentului. uimit şi dezgustat.N-avem tunuri… cine ştie? Domnul Predescu râde acum indulgent şi cu pielea de curcan a gâtului gâlgâind…” . atunci de ce nu intrăm? Că eu nu cred ce sus in unii. Opere reprezentative „Ultima noapte de dragoste. dar şi un promotor al acestuia. Aş vrea să văd eu pe neam ul ăla care să stea la baionetă 100 . baioneta. domnule Predescu? .Păi bine. în timp ce ascultătorii îl urmăreau. Şi dacă se rupe. Dar de asta e vorba acum?. Ulterior.. că sunt crescu i în puf .. dă cu palul armei . care ascultau mereu. întâia noapte de război” fragmente „.. românii e deştep i … i-o spun eu … .. cu interes (că acum venise şi şeful de tren. uite-aşa . î i dă zece mii.. ferindu-se încânta i. după al doilea război mondial. exclamă îngăduitor.. musta a ciupită). apoi le lasă să cadă. întâia noapte de război (1930) şi Patul lui Procust (1933). Asta-i arma românului . Vrei zece mii.N-ai tunuri? Da' intră-n război. 3 volume). Ce nevoie ai de tunuri.. tunuri? Bine. Şi ridică bra ele..şi lovea îndârjii şi imaginar. vrei o mie? î i dă o mie. domnule Predescu.. obiectivă. Că o vâră până în prăsele.Domnule. domnule. sigur.şi.Zi. în romanul Un om între oameni (1956-1958.Păi. Auzi. şi. domnule. domnule? Şi întorcându-se surâzător spre ceilal i.Camil Petrescu a fost un teoretician al romanului modernist. Ce pregătire?… Că mă omori cu zile. domnule? şi ridică ochii desperat în tavan.

. Problema de a şti dacă te opreşti lângă un smoc de iarbă. Dar povârnişul acesta uşor pe care coborâm după o costişă mai abruptă. sub cerul vast. Nervii plesnesc. Oamenii se închină neîntrerupt. în picioare.. Ne prăbuşim o dată cu ele. prăbuşind tot. Domnule.. Animalic. Fugim deci la întâmplare. abia mai ridicate ca o pernă de căpătâi. pământul şi cerul se despică.. sau lângă un muşuroi de pământ. Dar acum au cu noi parcă altă socoteală. într-o convulsie epileptică. Unele le aud la câ iva paşi. să fii împrăştiat.. sufletul a ieşit din trup ca să revină imediat ca să vedem că am scăpat.. căci e totuna de stai pe loc. Cum s-a terminat o ruptură. deşi scade neregulat. şi aştep i să fii lovit drept în moalele capului. O întârziere întinsă.. Suntem aşa. Deasupra ta. urmărindu-ne cu sentimente de vânători. te năuceşte. ca un bolnav de tetanos. căci închidem cu încleştare ochii [. vulcanic. oamenii se strâng unii lângă al ii. «Doamne. Un vâjâit scurt. Nu mai e nimic omenesc în noi. salvele se răresc şi ele. corpul lor.. întâia explozie î i sparge urechile. măiculi ă». când or intra ai noştri cu patul armei printre tunurile lor. încleştezi din ii. albi de groază. şi pământul nu vrea să ne primească. nu oferă nicăieri adâncituri mai mari decât un culcuş de câine sau muchii nisipoase. . Fugim. dar flăcările nu le vedem.] Exploziile se succed organizat. Trăsnete vin mereu în noi. cu smocurile lor de iarbă.. Maica Domnului. pândind: în clipa în care fugim însă. altele în mine. o să fie jale. iar cel de la picioarele melc arc capul plin de sânge. Îi văd pe culme. îşi înjumătă eşte răsuflarea şi se încordează iar. vin după noi ca pietrele.. vreun adăpost. în aşteptarea celeilalte explozii. nădăjduind s-ajungem la râpă.]. Dacă stăm culca i. cu grijă potrivită. cu o mână îndoită deasupra capului. nu eşti mort.Domnule sublocotenent. a doua te acoperă de pământ. sec. ne-au prăpădit. Nu îndrăznim totuşi să dezlipim obrazul de pământ [. . Zamfire. „Un camarad e sigur că luptăm cu «divizia de la Sighişoara» [. că ai noştri numai la scăfârlie trag”. şi se întoarce triumfător şi dârz în dreapta şi în stânga.. e ca de începutul lumii. Dar prin faptul că le-ai auzit pe-amândouă.E rău. pe care urechea îl prinde cu un soi de anticipa ie. şi pe urmă alte şuierături. 101 . o clipă sleit.] La început caut cu cei câ iva oameni care se in după mine cu ochii scoşi din orbite. cât de mic.

.... căci era foarte friguros..... ca astfel să nu mai cheltuiască cu lumina şi încălzitul........ N-avea opinii exclusive.... cu totul pe nedrept. căci nu mânca decât cartofi fără sare şi macaroane la tavă... având la spate o armată intactă de opt sute de mii de oameni? Cine să îndrăznească să te refuze? Puterile care până la sfârşit se vor fi măcinat unele pe altele.......Ei. când la încheierea păcii vom prezenta nota noastră........... Fără să fie popular.. e mai bine să fii prieten cu Nae Gheorghidiu. . era şi jupâneasă.... căci «nu era sectar». iar colegii lui spuneau despre el: «Ascultă-mă pe mine.. intra i sau nu intra i în război? N-am în eles bine dacă prin acest «intra i». E şi adevărat că era foarte temut ca «gură rea»... sta în fruntea mesei. cine ştie. fireşte. care-i slujea şi de birou şi de dormitor şi de sufragerie. unchiul Tache în elegea să lase doar partidului liberal problema intrării în ac iune sau folosea persoana a doua numai pentru că el se şi considera mort..căci deputatul era mai tânăr cu cincisprezece ani de ce să intrăm când putem avea Ardealul fără război? în elegi dumneata ce formidabilă situa ie va avea România. fiindcă mobila era lăcuită castaniu şi se stacojise...... Unchiul Tache locuia pe strada Dionosic într-o casă veche. cu un şal pe umeri. ajunse la istovire? Ionel Brătianu o fi ştiind el ceva. dar mai mult se uita la noi... Masa era pusă acum în sufrageria cea mare şi bogată ca în zilele tinere ii. Era un lux prăfuit şi întunecat parcă.... şi bucătăreasă.... Propriu-zis nu locuia decât într-o cameră. a cărui nevastă. ce se aude.... decât duşman».. în vervă şi într-adevăr era amuzant.... ... amabil şi împăciuitor în principii.. fără să primească pe nimeni. Tudora. de când era atât de bolnav.cum trăgeam noi la Bran. Cred că mama nu putea să-l sufere şi avea o părere proastă despre el.. era una dintre figurile bucureştene...... Deputatul era....... Orice încercare a noastră de a fugi îi îndârjeşte (sau... în loc de «intrăm».. Unchiul Tache.. numai «îi plictiseşte»)”.. mare cât o cazarmă.. dar chiar de gazetele de seară democrate... Era îngrijit de bătrânul Gligore.. mai avar şl mai ursuz încă. Era unul dintre pu inii membri ai partidului liberal simpatizat nu numai de opozi ie. Nae... ....Nene Tache . De 102 .. ci era cu lenevie sceptic.. că nu degeaba e şef de partid. socotit printre «intelectualii de rasă». iar scaunele reci şi înalte... de sus pe Mrigura..

stăm cu arma la picior şi aşteptăm. Bătrânul avar rămânea încruntat. Chiar mama şi surorile . cum po i să faci una ca asta? Nemaipomenit . cel pu in pe mine. şi izbucnind. De altfel către sfârşitul mesei a si venit vorba despre tata . în politică nimic nu se poate realiza decât prin încredere.. . Abia am ajuns în stradă. murise după o via ă foarte agitată. . Mă şi vedea dezmoştenit. Auzi dumneata. dumneata îi întorci rânza pe dos. În fa a mea am întâlnit însă ochii umezi de emo ie şi admira ie ai nevestei mele şi un surâs trimis ca o promisiune de sărut. Nu-i putuseră ierta că s-a însurat cu o femeie săracă şi cred .. intimidată 103 . celorlal i. care făcuseră avere . Respectul pe care to i îl aveau pentru unchiul Tache era impresionant.nu se sim eau parcă aşa bine. Singuri noi riscam.. Deputatul a început să facă exces de zel în dragoste. Nu ştiu de ce.ei. că nu aveam trăsuri... Dar toate drăgălăşeniile au rămas de prisos. lăsând bruma de avere încărcată de datorii. a întrebat-o pe nevastă-mea dacă şi ea urmează filosofia.Şi atunci . fost secretar general. ca să-i arate fratelui mai bătrân că se desolidarizează de o atitudine atât de obraznică şi că e şi el de părere că nu e nimic de făcut din şi pentru băiatul lui Corneliu. ca să apărăm memoria unui om. Găseau amândoi . încă tânăr. cu o amabilitate de unchi galant.. De altfel s-a şi sculat numaidecât la sfârşitul mesei şi ne-a dat mâna să i-o sărutăm. o moştenire. domnule.cu adevărat şeful familiei. publicist apreciat. Celor bătrâni abia le-a întins degetele uscate.altfel eu am încredere în steaua României ..că fusese nepractic şi neserios. dacă nu şi pe to i ai mei..că nici mie nu-mi iertau asta. negricios.deşi fusese vorba despre tata . N-aş putea spune însă că nouă. Era acum . cu voie bună. inten iile. Profesor universitar. Deputatul era livid. sa apropiat de mine parcă gata să mă ia de piept. Am impresia că nici unul.Bine. deputatul nu ne-a plasat câteva ironii. care nu au supărat deloc pe bătrân.Şi atunci? . Toată lumea căuta să-l mul umească.aşa uscat. nici celălalt nu l-au iubit pe tata. şi ea se dovedea astfel atât de frumos dezinteresată.. Deputatul.după bunăvoin a distinsă cu care au acceptat pe nevastă-mea . noi nu ştim cum să-l mai inem pe maniacul ăla pe vârful degetelor şi poftim . deopotrivă de rece cu to i nepo ii. să-i ghicească.. cu musta a mare . de se poate.

nu ştiu cum îi spunea. nene Tache.Drept să. de pildă. orice ai spune.!? Da .şi ce filosofie! La dumneavoastră văd că drumul a fost dimpotrivă .Ceea ce vă doresc sincer e să nu reveni i vreodată la filosofie. Vreau să.şi parcă surâdea . 104 . . dar parcă eram şi eu înrâurit de sfiala îngrijorată a celorlal i în fa a unchiului de care depindea viitorul nostru. către figura uscată şi negricioasă: Nene Tache..studia i amândoi filosofia? Răspică domol silabele cuvântului filosofie. şi Nae îşi mângâia grav şi ironic reverul hainei. Ar fi dureros. nu mă împac deloc cu dumneata.sau în elegând că mă întovărăşeşte pe mine la curs. de la distan ă.Îşi cheltuia leafa de profesor universitar ca să scoată gazete.Aşadar . căruia cheltuiala îi făcea rău. tot în felul în care a făcut-o bietul Corneliu. îl dansa cu surâsuri.. .A.. care. filosofia v-a condus la amor. chiar la al ii şi chiar dupa ani de zile. Iscălea cu acelaşi entuziasm un articol de gazetă ca şi o poli ă.. . Mai rămâne să faci politică. Corneliu era un entuziast.. . cerându-i parcă iertare şi ea îmi surâdea împăciuitoare şi inteligentă. mârâia cu acreală bogătaşul. care lucrase toată via a numai cu cifre. Rostea „amor” cu gura rotundă. . căci mi-era penibil să aud vorbinduse cu atâta uşurin ă despre tata.i spun.. de parcă ar fi fost numele cremei de cură at nasturi.Ciudat . în privin a asta. De ce crezi că nu mi-a vorbit o jumătate de an? Scosese o gazetă. ras de tot. i-a răspuns afirmativ. To i au început să zâmbească.i spun. şi mi-a trimis-o şi mie. şi de câte ori pronun a cuvântul entuziast. n-am pomenit un om care să fi avut mai pu in no iunea banului ca el... De obicei amorul e cel care duce la filosofie. Fierbeam de nemul umire. Mie îmi plac şi mi-au plăcut totdeauna entuziaştii .. cu obrajii aproape căzu i. . Şi întorcânduse. O priveam pe nevastă-mea. pentru că au văzut că unchiul Tache se amuză. . că n-aş vrea să fiu deloc copilul unui entuziast. spre bucuria bătrânului inginer şi antreprenor.. .şi încă şi mai ironic . dacă nu mă-nşel. era şi el filosof. e fermecătoare naivitatea să crezi că tu po i îndrepta o ară.

când părea că pluteşte pe deasupra). Am crezut că e o glumă.Unchiule dragă . la ce fac aluzie. Peste vreo lună.. Mai ales cu paranteza ştiam eu. A .. Şi din cauza asta nu mi-a mai vorbit o jumătate de an. De altfel îi semeni leit. .. rigidă ca o buturugă). A fost o consternare.” 105 . Că de ce n-am plătit abonamentul? Cum asta? «Abonamentul pentru gazetă» . altfel. unchiul Tache a devenit parcă şi mai uscat. Ei. dacă tată-tău ar fi fost ceva mai strângător.. Orice moştenire e. la poştă. nu. şi turnându-şi anume cu încetineală în pahar. ştia că trăim în dificultate. s-ar putea zice. dacă nar fi risipit atât .. De cele mai multe ori.i-am spus. De ce să plătesc? i-am cerut-o eu? Mi-ai trimis-o pentru că ai vrut . Ştefane. am cam început să mă împac cu ideea că tata n-a agonisit avere. ca şi Ştefan cel Mare. S-a închis în el fără să spună o vorbă.A. ceilal i au râs zgomotos. .drept să... nu mi-o mai trimite. altă carte poştală.dar împacheta în ea Gligore ghetele.. . după cum ne spune Ureche. . amuza i de acest «joc» spiritual care mi s-a părut stupid.. nu mai vrei.De cetit n-o ceteam. fără să îmi pot tescui în mine nemul umirea . Căci moştenirile acestea nu sunt totdeauna fără primejdie.. deputatul surâdea perfid. de teamă să nu facă proastă impresie unchiului. un stomac în stare să digereze şi ouă clocite.. ceva din slu enia nevestei luate pentru averea ei..i mărturisesc. când mi le ducea la cârpit. Acum văd că te-ai însurat şi tu tot din dragoste. Masa era surprinzător dc bogată. nene Tache.. părintele care lasă avere copiilor le transmite şi calită ile prin care a făcut averea: un obraz mai gros. totuşi to i mâncau pu in.Ei... v-ar fi lăsat şi vouă să trăi i altfel decât trăi i (vasăzică. Când mă întâlnesc cu Corneliu. ca să ne lase moştenire. Uscat şi negru. nu se poate spune că bazaconiile sus inute de Corneliu nu erau amuzante. neapărat o şiră a spinării flexibilă ca nuiaua (dacă nu cumva rahitismul nevestei milionare n-a înzestrat-o cu cocoaşă. Afară de ai mei (care au zâmbit numai).. deşi avea aerul că ignorează.. că nu mă interesau bazaconiile pe care le scria el acolo.. ca să plătesc abonamentul. Cel pu in pe mine mă amuzau enorm discu iile de principii. Într-o zi mă pomenesc cu o carte poştală a administra iei. un bloc. «de felul lui era iute la mânie». m-am necăjit şi am dat poruncă să dea gazeta înapoi. şi ştiau to i..

De aceea se vrea prezentă în preocupările Iui. surprinzător. tinde să anihileze personalitatea so ului ei. ca rentă. peste noapte devine milionar. sub titlul De ce nu avem roman? . râvneşte către o via ă mondenă: reuniuni. ursuz. eroul romanului lui Camil Petrescu rememorează întâmplări care s-au petrecut şi care i-au hotărât destinul. din care se între ine şi mama şi surorile sale. în istoria scurtei sale căsnicii.1964 . Vrând. posac. cerând explica ii în patul conjugal. Student în Filozofie. în Ultima noapte de dragoste. urmate de “plăceri” conjugale inedite.Camil Petrescu pledase în replică. altul. Ştefan Gheorghidiu e nevoit să-şi 106 . so ia sa. nevrând. pe această cale. întâia noapte de război sunt două romane. către determinările sociale şi psihologice ale operelor literare) publicat în 1927. cu bunăstarea pe care i-o asigură bărbatul. la începutul romanului. înscris. Propriu . Ştefan Gheorghidiu. cu descenden ă burgheză. îşi urmăreşte so ul. coparticipativ. cu referire la Marcel Proust. Ştefan. pentru o nouă structurare a romanului. moare şi.sociolog. Unchiul Tache. bănuind că cochetează cu colegele ei. El are însă doi unchi: unul avar şi mizantrop. Moştenitorul plasează banii celuilalt unchi. om întreprinzător. pe care nu le pricepe. nesociabil. orfană crescută de o mătuşă. lasă întreaga avere col osului său nepot. îndreptat în critica sa literară. So ia. excursii în grup. publicată mai târziu. Suspicioasă. maniere alese. modă şi dans. el încearcă să comunice cu Ela. în 1936 în Teze şi antiteze. Femeie frumoasă. de o frumuse e comună însă cu temperament labil. Şi ea e săracă.Comentariu literar Romanul lui Camil Petrescu se desprinde de factura romanului obiectiv cu implica ii sociale. Asemenea scriitorului francez. psiholog şi eseist. să primească dividente. într-o conferin ă cu public. în a doua un jurnal de război. încât. Ştefan Gheorghidiu. Dragostea ei e acaparatoare. de proeminentul romanului. Intervenind pe marginea unui articol al lui Mihail Ralea (Mihail Ralea -1896 . Nae. ca din câştig. avocat afabil şi om politic. student sărac.zis. copilăroasă. de pildă. cu motiva ie psihologică din scrisul lui Liviu Rebreanu. mizantropul. în istoria ei. legate: în prima parte o căsnicie. se căsătoreşte cu o colegă. ascunde egoism şi suficien ă intelectuală. o duce din greu din pensia rămasă de la tatăl său. dar şi de proza de analiză. Cum eroul romanului explorează metafizicul.

oamenii se strâng unii lângă al ii. lângă un compot”. acuzând demagogia critică a publicită ii patriotarde. Asemenea lui Fabrice del Dongo din romanul lui Stendhal La chartreuse de Parme. deloc eroică. autorul demitizează eroismul fără acoperire. înaintea declanşării războiului. Fost combatant în primul război mondial. trăind obsesiv incertitudinea. spre a-i cere. Luciditatea îi ascultă sensibilitatea. să-i asigure existen a. printre oameni care-i repugnă. pretins avocat.. precum în următoarea secven ă: “Animalic. dar. care-şi rememorează experien a căsniciei sale. o observă şi-i gelos. deşi romanul are mai multă filia ie cu proza lui Stendhal. Asemenea eroilor lui Stendhal. căci e totuna de stai pe loc”. într-o altă situa ie. În jurnalul său. Ea se referă la catastrofica retragere a oştirii române din fa a inamicului. Ştefan Gheorghidiu e impulsiv. un roman confesiv.. prin alte conexiuni şi contraste simultane. cu reflexii intratextuale consternante. iar cel de la picioarele mele are capul plin de sânge (. aşteaptă să-şi sărute bărbatul. în manieră dantescă. ce conferă 107 . Ştefan Gheorghidiu e înrobit în dragostea lui pentru Ela. Ştefan Gheorghidiu reflectă o stare de spirit.înso ească nevasta. desprins din memoria afectivă a eroului său. pentru a-i îndepărta bănuielile pentru presupusul ei amant. în cazul că va muri pe front. ca să-i facă plăcere. într-un limbaj cu efecte vizuale şi auditive. Un popas de excursie de la Odobeşti e relevant în starea de anxietate care. Modalitatea narativă pe care o adoptă scriitorul “obiectivează”. ca de apocaliptic. autorul. Ca să-i distragă aten ia. solicitând eroul într-un dialog cu sine însuşi. A doua parte a romanului. de pe front. când va redacta testamentul. ci de infern. Ca şi Julien Sorel. în postura lui Ştefan Gheorghidiu. Ela joacă comedia iubirii. în acelaşi timp. pare a fi un reportaj de război. Nara iunea devine astfel un monolog întins. redactează un jurnal de război. dar şi lucid. încă de la începutul romanului. de la o vreme îl nemul umeşte.) Fugim deci la întâmplare. conştient că se află ca “un talger de mămăligă. privitor la bătălia de la Waterloo. precum s-a spus. care se întrepătrund. Formula de roman pe care o adoptă scriitorul este totuşi proustiană. dacă Ela îi este sau nu credincioasă. Schimbarea de conduită a Elei îl îngrijorează. Nu acte de bravură înfă işează jurnalul. Ii displace că Ela cochetează cu un dandi.

nu se decisese să-mi scrie întâmplarea aceasta. citesc tot ce mi-ai trimis. tot la telefon. Lecturi suplimentare PATUL LUI PROCUST Epilog II Povestit de autor (fragmente) De la întâlnirea din dreptul Cercului Militar. Într-adevăr s-a apucat să scrie. până mâine diminea ă la nevoie. nu ne mai întâlnisem. Că frazele se fac mai mari decât ar vrea el. leneşi. din august.i încurcă propozi iunile.) Caietele. Dar mai e şi altceva.... La sfârşitul lunii pleacă. Încep la 1 octombrie.romanului o sustan ă analitică remarcabilă în proza românească interbelică. al frazelor fără sfârşit. A râs şi mi-a promis că aşa o să facă. Numai şcolarii lăsălori. E un reprezentant al unei fabrici engleze de avioane în Bucureşti şi trebuie să mă ocup de el. se decid să înve e bine „începând din ziua întâia a trimestrului".Poimâine e 1 octombrie.. Ades îi telefonam ca să văd dacă își ine făgăduiala dată.Diseară la nouă vine şoferul meu să... I-am răspuns cu promptitudine: -Astă-seară. Fred Vasilescu sim ise un gol în propria lui existen ă.. pagini mari de coală. îşi fac frumos temele numai când inaugurează caiete „noi". (. că „merge greu". mi le-a trimis tocmai o zi sau două după cincisprezece noiembrie. arătându-mi o trecătoare banală și gândind la poetul nefericit.. Mi-a dat un telefon la gazetă. I-am arătat că acesta e pretext de şcolar leneş. care-l tulburase atât. I-am recomandat procedeul excelent al parantezelor şi. Mi-a arătat.i aducă o mapă cu toate prostiile pe care le-am scris... şi. 108 . .. când. la nevoie. Până la începutul lui octombrie.. .. -Poate că e adevărat..

. Oricât au abuzat câteva ziare mici de aceste edi ii.. se aprindeau lumini. când unul dintre cele două cotidiene mari de informa ii scoate o edi ie specială. nu po i să. după-masă dorm. . cu o cerneală groasă care se lua pe degete. care nu lăsa fumul şi mirosul dc benzină al maşinilor să se ridice. ca pentru o întâmplare. jos.. dar un pisălog lungise oratoria lui provincială..Unde? ai vreo preferin ă?.. deşi era numai ora patru.. 109 . Autorită ile au plecat la fa a locului. să-mi spui dacă notele î i pot fi de folos? Hai să luăm masa împreună mâine seară. iar la nouă seara vin să stăm de vorbă până diminea a. La Cameră se anun ase un discurs la mesaj de mare răsunet. plin de larmă. iar la bufet plictiseala incoloră. erau somnolente. S-a deschis o anchetă pentru cercetarea cauzelor...Vii la limp? . Mi-am cumpărat igări şi am coborât pe dealul Mitropoliei prin şan ul în fundul căruia era aleea... o telegramă externă fără importan ă.Negreşit. în vehicule de tot soiul. lci-colo. amenin ând să ocupe toată şedin a de după-masă. cu fotolii şi draperii verzi de-a lungul pere ilor. în care dăinuirea sau voin a sunt atinse ca dc aripi mari nevăzute. GROAZNIC ACCIDENT DE AVION Aviatorul Fred Vasilescu a capotat. . lângă Ciulni a.i stăpâneşti un fior. prin magazine. Voi fi absolut punctual.Mâine de diminea ă zbor.. însă în ziua aceea era o lumină gălbuie. dacă vrei. Cadavrul zvârlit din nacelă şi decapitat e păzit de jandarmi. Toamna târzie era frumoasă. ce oasă. cu litere cât nucile negre. un cer scămos şi scăzut.. Şi am fixat un restaurant în oraş... Şi cu litere mult mai mici urma. Erau numai patru rânduri. La 9 seara n-a venit şi nu va mai veni niciodată. Culoarele circulare.. vânzătorii de ziare strigau edi ie specială. uneori imens dinamică. Abia pu ină umezeală. În dreptul bulevardului Regina Maria. voind să aterizeze.. . Nu era frig. Celalalt a trebuit să fie amânat deci pentru a doua zi.Da? vrei să ne vedem mâine?. din motive necunoscute încă.

Se întâmplase în devenirea lumii ceva care nicicând nu se va mai întâmpla. Gândul brutal, aprig, că nu-l voi mai vedea niciodată pe Fred Vasilescu, orice aş face, de s-ar frânge tot fierul din lume, de s-ar prăbuşi sorii, mă copleşea şi mă înspăimânta ca infinitul sensibilizat. Fred Vasilescu nu bănuia că el însuşi, chiar prin ce avea mai bun în el, era un exemplar menit „să fie cenzurat prin moarte”. [...] Abia în primăvară, după lungi dezbateri sufleteşti, m-am hotărât să aduc la cunoştin a doamnei T. manuscrisul lui Fred Vasilescu. Teancul acesta care închidea în el, calde încă de zbucium, două existen e, îmi dădea un vag fior şi prin această coinciden ă, care făcea ca a doua zi după ce l-a încheiat, Fred să se prăbuşească... A fost, parcă, o moarte amânată până la realizarea unui mod de perpetuare... Frenezia cu care el transpunea, în aceste pagini, ceea ce era transmisibil din existenta lui mă înfiora... [...] Totuşi pe doamna T. n-am putut-o întâlni decât peste jumătate de an, la începutul lui iunie. [...] - Doamnă, şti i că în ultimul timp am fost prieten cu Fred Vasilescu, Din cât am în eles - căci vorbeam adese - cred că vă iubea mult... foarte mult. A ridicat neîncrezătoare din umeri. - Ştii ... vreodată? Ai dumneata impresia asta? - E pentru mine o certitudine... - Nu poate să fie adevărat ... Uneori şi mie mi se părea că mă iubeşte ... Erau gesturi care trădau parcă - acesta e cuvântul adevărat o iubire pătimaşă ascunsă. - Şi cum vă explica i atunci faptul că vă ocolea? - Dar ce ipoteze n-am făcut? Cât nu mi-am ars mintea în îndoieli de tot soiul. Nu stiu ce ar fi putut să fie. (...) Mă ridic şi mă duc pe scaunul din col , pe care am pus sulul caietelor. Alături e un aparat de radio ca o colivie ermetică. Îmi spune cu vocea scăzu ă, bănuind că vreau să umblu la el: - Nu merge... l-am sfărâmat. - !? - Eram în timpul mesei şi din cutia aceasta am aflat vestea mor ii lui. O frază spusă răspicat şi indiferent, culeasă parcă din văzduh. De atunci niciodată nu l-aş mai putea asculta. Îi aduc caietele şi mă priveşte nedumerită.

110

- Doamnă, pentru un roman de-al meu, Fred Vasilescu mi-a scris câteva amintiri din via a lui... Cred că vă vor interesa. A devenit albă ca varul. Nu mai poate respira. - Toate caietele astea... întregi? - Da. Le-am pus pe col ul mesei şi m-am aşezat pe scaun. Le-a luat cu mâinile crispate şi întrebările mele nu o mai găseau. - Până când mai rămâne i în Bucureşti? - Nu ştiu, foarte pu in... - Dintre prieteni a i mai întâlnit pe cineva? - Nu... - Acum vreo două săptămâni m-a întâlnit doamna Demetriade şi m-a întrebat dacă v-am văzut... Spunea că vrea... [...] - Te rog, fii bun... lasă-mă cu caietele astea. Şi-i tremura mâna pe ele. De trei ani n-am mai vorbit cu cl... M-am ridicat, şi în prag mi-a strâns recunoscătoare mâna în mâna ci fierbinte. Cred că nici n-a închis uşa şi s-a năpustit asupra textului. Pe potecile lunecoase ale amănuntelor şi ale interpretărilor va găsi reazem şi o mai adâncă dezlegare? Va afla ceva mai multă împăcare decât acea sete, care nu se poate potoli în vis? De altfel, când e un acord aproape unanim asupra relativită ii spa iale, de n-am crede că sistemul dc repercutare al cauzelor nu poate afla nicăieri un punct absolut. Taina Fred Vasilescu merge poate în cea universală, fără nici un moment de sprijin adevărat, aşa cum, singur a spus-o parcă, un afluent urmează legea fluviului.'''

111

GEORGE CĂLINESCU
Opere reprezentative ”Enigma Otiliei” – fragmente I Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu pu in înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfin ii Apostoli, cu un soi de valiză în mână, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mână într-alta. Strada era pustie şi întunecată şi, în ciuda verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă şi foşnitoare ca o pădure. într-adevăr, toate cur ile şi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte cur ile marelui sat ce era atunci capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, şi numai întunecarea şi reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mişcau pe cer. Tânărulmergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era bine strânsă pe talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc şi elegant. Fa a îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina şuvi elor mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoaşte casa pe care o căuta. Strada era pustie şi lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio casă nu era prea înaltă şi aproape niciuna nu avea cat superior. însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobşte a zidarilor italieni), mărimea neobişnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridiculă prin grandoare, amestecul de frontoane greceşti şi chiar ogive, făcute însă din var şi lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, şi uscăciunea care umfla lemnăria, făceau din strada bucureşteană o caricatură în moloz a unei

112

străzi italice. În apropierea mănăstirii şi peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fa a ei sta iona o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia dormea, cu capul în piept şi cu hă urile în mână, un birjar gros, înfăşurat în tipicul veşmânt lung şi încre it de catifea. Tânărul ajunsese cu greaua lui valiză în chip de holercă în dreptul ei şi, după oarecare examen, se opri lăsând o clipă jos povara. Casa avea un singur cat, aşezat pe un scund parter-soclu, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă cu patru ferestre de o înăl ime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică, deşi deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două console. La fa adă, acoperişul cădea cu o streaşină lată, rezemându-se pe console despăr ite de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar console, frontoane şi casetoane erau vopsite cu ulei cafeniu. Zidăria era crăpată şi scorojită în foarte multe locuri, şi din crăpăturile dintre fa ada casei şi trotuar ieşeau îndrăzne buruienile. Un grilaj înalt şi greoi de fier, ruginit şi căzut pu in pe spate, dovedea, pe dreapta, existen a unei cur i, în care se zărea prin întuneric atât frunziş şi atâtea trunchiuri, încât întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia trecătorului fiind totuşi de pădure fără fund. Grilajul avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lan . Doar o porti ă mai mică era deschisă, şi pe aceea, luându-şi sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fa a uşii de la intrare [...] Tânărul apăsă pe clan a moale şi dădu să tragă de uşă. Însă spre spaima lui, uşa cea uriaşă se mişcă aproape de la sine, căzând spre el cu un scâr âit îngrozitor. Intimidat, aşteptă ca lumea din casă, intrigată de zgomot, să năvălească jos, dar nu se întâmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercând să închidă cât mai bine infernala uşă, şi abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopo el interior atârna în sală. Nu îndrăzni totuşi să sune numaidecât, într-atât îl miră anticamera. Ea era de o înăl ime considerabilă, ocupând spa iul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suişuri laterale forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de gra ios, o copie după un model clasic, vopsit detestabil cu vopsea cafenie, inea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi

113

refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi. tânărul văzu mirat un omule sub ire şi pu in încovoiat. [. clipi de câteva ori din ochi. ca şi când n-ar fi în eles întrebarea. aproape şoptit. imitând picturile pompeiene. apoi cu un glas neaşteptat de răguşit.. şi fa a părea aproape spână şi.surprins aici ochiul unui estet era inten ia de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite. ca nişte aşchii de os. dar nu răspunse nimic.Nu-nu-nu ştiu. tânărul stătu locului nemişcat. a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuşi incertă. era tăiat în două sec iuni corespunzând fiecărui cat. erau grosolan tencui i şi zugrăvi i cu şablonul şi cu mâna. nu cunosc.. hotărându-se în fine. întocmai ca bufni ele supărate de o lumină bruscă.] 114 . în sfârşit. zâmbea cu cei doi din i. Pere ii. pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară şi galbene de prea mult fumat. Buimăcit. indicând astfel în chip supărător lipsa de coeziune a planurilor. ar fi trebuit să fie de marmură sau cel pu in de stuc. tavanul imita prin zugrăveli casetoanele unui plafon roman. printr-o optică falsă de zugrav. Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos. apoi scara începu să scâr âie ca apăsată de o greutate extraordinară şi cu o iritantă încetineală.. adulterări donatelliene.. mişcă buzele. Omul spân păru tot atât aşa de plictisit de întrebare. acoperind numai doi din i vizibili. bolborosi ceva. din cauza aceasta..adăugă tânărul. nu-nu stă nimeni aici. aşteptând o revenire asupra tăgadei. ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar. Capul îi era atins de o calvi ie totală. precum şi crăpăturile lungi şi neregulate ale pere ilor dădeau încăperii un aer de ruină şi răceală. duhnind a tutun. Tânărul. răspunse repede: . Acest sistem de decora ie. privind întrebător şi vădit contrariat. Omul. trase de mânerul clopo elului. spre a corespunde inten iei clasice a scării de lemn. -Eu sunt Felix . uimit de această primire nepotul dumnealui. clipind rar şi moale. care. însă sistemul de perspective şi festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei. intimidat. prin naive stropituri verzi şi roşii. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos. şi îndeosebi porfirul.. Atunci un fel de schelălăit metalic răsună de sus ca-n nişte spa ii mari şi goale cu ecou rău. -Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul. pe urmă.

casa acestuia e ocupată de rubedenii. fiecare individualizat prin fizionomie şi inută: Pascalopol. precum şi a ginerelui său. însă elegant”.. soră mai mare a lui moş Costache. Romanul e istoria unei moşteniri. afabil. Otilia. cam de cincizeci de ani.. cu iz de tutun. încărcat de bucle.Dar. o masă rotundă cu o lampă de petrol cu glob de sticlă la mijloc. Stănică Ra iu. care trece sub autoritatea tutelară a unchiului său moş Costache. pe care nu a înfiat-o deşi nu e lipsit de afec iune pentru ea. dar cu ferestre neobişnuit de mari. e Felix! Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis şi văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung şi tânăr de fată. cu haine de stofa fină. cămătarul. o râvnesc rubedeniile apropiate. corpolent. fabula romanescă se înscrie într-un cadru de epocă. Casa bătrânului. cu exterioare şi interioare de clădiri: strada prin care trece Felix.semn 115 . Se interpune însă încă un moştenitor. căzând până pe umeri. “cărnos la fa ă şi rumen ca un negustor. cu buzele sub iri. mătuşa Aglae. cu “altoiri moderne”. cu frontoane greceşti şi chiar cu ogive. şi a copiilor ei. după moartea unui bătrân cămătar. papa. care-şi însuşesc mobilierul şi tablourile. pe care. După un atac de apoplexie al bătrânului. prin delimitarea unor tipologii. Tânărul.] Comentariu literar Enigma Otiliei e un roman de tip balzacian. e găzduit şi între inut din banii săi. În jurul bătrânului foiesc interesele acaparatoare ale mătuşii Aglaia. păstra i în custodie de unchiul său. cu fa a gălbicioasă. iar Stanică Ra iu banii. cu breloc de aur la vestă. [. Bătrânul are în grijă şi o fată vitegră. după opinia comentatorilor săi. orfan de părin i. scâr âie sub apăsarea picioarelor. acre şi nasul încovoiat şi ascu it . Aurica şi Titi.. cu umezeală pe ziduri şi lemnărie uscată “caricatură în moloz a unei străzi italice”. Întocmai ca în romanele lui Balzac. avocat tară procese. e locul de prezentare a principalelor personaje strânse în jurul mesei la un joc de table. Felix Sima. în căutarea unchiului său avea un aspect bizar: nici o casă cu cat superior. Odaia în care e condus Felix e înaltă. hotărât să urmeze medicina. de aceeaşi vârstă cu Pascalopol. cu scară de lemn de la intrare până într-un soi de antreu.

de gust dar şi de capriciu. batiste. Aurelia. Amână însă gestul pentru mai târziu. Simion Tulea. fiica Aglaei. pentru a-i fi înmânată mai târziu Otiliei. în alegerea detaliilor de inută şi de prezentă. Într-o privin ă. dresuri şi flacoane de apă de colonie. cu ochi spălăci i. trase în afară. relevând o copilărească lipsă de ordine în care se complace. Îi oferă acestuia o sumă de bani. destupate. şi cu grijă fa ă de Otilia. domnişoară cu cozi împletite.toate în învălmăşeală. o fată cam de treizeci de ani. Enigma Otiliei e romanul a doi orfani. dar şi cochetăria feminină fluctuantă. în care fusese găzduit în prima noapte. căreia ar vrea să-i asigure un viitor. Afec iunea paternă a bătrânului e strangulată de dorin a de a păstra banii. de care nu se poate despăr i: se hotărâse să-i lase de zestre Otiliei “o casă cu de toate”. ambian ă ce sugerează mania artistică a bătrânului Tulea şi gospodărească a Aglaiei..de răutate şi plinătate de sine. Cum pe strada Antim nu erau prăvălii o asemenea casă ar putea să-i aducă beneficii: cumpără cărămizi provenite din demolări. brodează o bucată de etamină pe un mic gherghef . cu papuci în picioare şi broboadă pe umeri. cu amestec de “nimicuri de fată”: panglici. ridicându-şi mâna pentru a fi sărutată. sfioasă.” iar atmosfera. Camera Otiliei. rochii şi pălării zăcând pe fotolii. rară însă a se gândi la lipsa lor de durabilitate. Dar moş Costache e un avar: se teme de lume. care-i mai mare. lângă o mesu ă: un bătrân. cu fa ă prelungă şi bărbie ascu ită.o prefigurare a firii locatarei. ca siguran ă de subzisten ă. E so ul Aglaiei. pentru că sunt mai ieftine. bătrânul e oscilant: cu teamă de sora lui. De aceea e mereu în gardă. Spre fundul odăii. Între Aglaia şi Otilia. mobilier de modă veche: patul cu tot-felul de nimicuri împrăştiate.. pentru că lumea îl solicită. Tulea. încărcată cu un miros pătrunzător de ulei. privindu-1 pe Felix cu “avidă curiozitate”. sfătuit de Pascalopol. pe masa de toaletă . un alt personaj. o masă de toaletă cu trei oglinzi mobile şi multe sertare. Bolnav. îl priveşte scrutător pe Felix examinându-1 din cap până în picioare.semn de decrepitudine. În casa Aglaiei e “o cură enie şi ordine de sanatorii . e “un mic ascunziş feminin” . E îndatorat fa ă de dânsa şi pentru că averea rămasă de la mama sa o băgase în afaceri. ca moştenire. cămăşi de mătase mototolite. Moş Costache o protejează pe orfană. Când Felix îi ceruse bani pentru a- 116 . ca înfă işare. de ramolisment.

bătrânul caută să îl îmbuneze. căci avea nevoie. “fără cusur în rău”: acră. la vârsta pe care o are.Pascalopol. Cel mai interesant cuplu e Otilia . Scriitorul studiază psihologii incerte. Scaden a rămăsese însă în alb. ca la Camil Petrescu. complica ia interioară a personajelor nu e balzaciană. Aşteaptă ca să-1 lovească damblaua pe frate său.feti a” lui moş Costache. Aglae e prototipul balzacian al “babei absolute”. nuan at urmărite de autor. cu rezerve de candoare sufletească. i s-a explicat că bătrânul a datat cambia în decembrie. ca modalitate de protec ie delicată. Tip de om rafinat. “străina” mătuşei Aglaie. dezmă ată”. cu instincte sigure şi abilită i feminine. şi de căr i şi de o mul ime de lucruri. Otilia e cochetă.e o caracteristică a romanului modern. deci responsabil de plată. oscilând între sexualitate şi afec iune paternă. o alta e “zăpăcită”. prin răsfrângerea în mai multe oglinzi cu unghiuri de inciden ă diferite. Tehnica relativizării imaginii. Îl internează pe so ul ei. copilăroasă . Simion. luminoasă. Otilia este o enigmă . cu reac ii derutante. 117 . În cele din urmă. Pentru ea. Rudenia o concepe unilateral. Sunt mai multe Otilii în roman: una tandră. blazat şi generos.a lui Felix. Gargarismele verbale ale lui moş Costache sunt o mască ce ascunde şiretenia. rapace. suspicios vulgară. Pentru Felix. Pascalopol e un aristocrat avut şi cult. ca să-i rămână averea. apucătoare. e de sorginte proustiană. dar nu plăteşte birja cu care a fost transportat. ca şi asiduitatea echivocă a lui Pascalopol. “dezmă ată”. A doua zi veni cu un bilet de ordin. evoluând între adolescentul Felix şi bărbatul cu experien ă. o alta e “fe . de onestitate şi uşurin ă.000 lei şi să-1 dateze cu 30 decembrie 1910. îi face o neaşteptată propunere: să se împrumute de la cineva cu o mie de lei. dedublarea conştiin ei . într-un sanatoriu de boli mintale. că poate-şi găseşte un prieten.şi cumpăra în primăvară un pardesiu. adică atunci când va fi major. Otilia e “prefăcută. cu distinc ie socială şi sufletească. Interesul prozatorului pentru psihologii insuficient cercetate sub aspect literar. Consultând un coleg de la Drept. îndemnându-1 pe Felix să-1 completeze cu suma de 1. surprins şi înfricoşat. moşierul e îndrăgostit de Otilia. ca un drept al ei. dezagregarea personalită ii.amestec de luciditate şi ştrengărie. Şi totuşi. alienarea. cu “tonul răguşit”. cum e Otilia.

îi spuse. E opinia lui Pompiliu Constantinescu. Felix venise în capitală cu dorin a de a urma Facultatea de Medicină. cu o artă de invidiat. şi merg după oameni ca Stanică”. conştient fiind de capacitatea intelectuală de care dispune. Otilia rămâne într-o penumbră de mister pe întregul parcurs al romanului. Vorbeşte avocă eşte despre “căminul părintesc”. E dreptul lui de a se amesteca în via a celorlal i: “Nostimă fată Otilia. are temperament. nerepetabilă. Avarismul său nu e de ordin politic. las că-i bine. “Fetele admiră pe oameni ca tine. după opinia autorului careşi formulase observa ii “critice” despre opera sa literară în a sa Istoria literaturii române de la origini până în prezent. ştie Pascalopol după ce umblă. e însăşi negarea feminită ii. ci prin familia pe care şi-o revendică pentru sine. Felix are o profunditate care sperie o fată. el să aibă îndărătul lui o activitate publicitară remarcabilă. stai alături de ea. indolentă cu obsesii erotice.şase ani. Tupeul personajului izvorăşte din sentimentul de intimitate cu lumea din jur. şi vrea să facă din femeie o icoană pentru uzul lui personal”. convinsă fiind că omul nu trăieşte în deplinătate decât cinci . constată insinuant către Felix. încât la vârsta când unii îşi dau doctoratul. Contrastul cu fetele Aglaiei e izbitor: Olimpia e o fată bătrână. şi când se simte fericită. Un articol publicat în străinătate îi înfierbântase gândul jurându-şi “să lucreze şi să studieze atât. ca rubedenie. să nu mai amintească de scopurile lui. Aceasta e şi opinia Otiliei: “Un ambi ios e pu in egoist. Pentru ea. Stănică. şi eu când eram student 118 . în ambian a casei lui moş Costache. până când meritul său va izbucni singur şi indiscutabil peste câ iva ani. nu însă pentru a deveni un medic oarecare. ca şi Aglae. ci un cercetător cu carieră universitară. de “căsătorie” şi menirea ei. ai zice. ia uneori hotărâri derutante. Stănică Ra iu e un intrus în familia Tulea şi. Felix n-ar putea vedea în femeie decât un tovarăş al aspira iilor sale. Comportamentul Otiliei e dezarmant: cântă la pian şi când e tristă. orice. muzica. Şi se hotărî totdeodată să-şi reprime orice vanitate şi să nu mai comunice nimănui. O îngrozeşte gândul îmbătrânirii. Erotic vorbind. Iubind luxul. călătoriile. ceea ce îl tulbură pe Felix. e un Ca avencu al ideii de paternitate.Pascalopol. spontană. Fiecare imagine a Otiliei e singulară. las că-i bine. Aurica. Enigma e în însăşi feminitatea ei mereu proaspătă.

neruşinat. cotrobăind. Stănică are geniu. I-o plasase lui Felix pe Georgeta. întinde o cursă bătrânului. mireasă! (fragment) Din zorii zilei şi până după-amiază. O mantelă lungă. Stănică a â ă spiritele. minte cu dezinvoltură avocă ească. In materie de demagogie şi versatilitate. fă. Cinic. Îşi făceau bunăoară o rochie în 1900. lasă porti ă deschisă pentru ca să poată trage foloase într-o eventuală situa ie. nu te văz eu?” Personajul e extraordinar. în jurul nodului de păr bine consolidat. gata de plecare. o bonetă de jeuri negre strălucitoare ca cocsul ud. îşi face reproşuri că 1-a aruncat pe Felix în bra ele Georgetei şi-i reproşează că nu şi-a făcut din Otilia o metresă. (Ultima dată când călcaseră pragul por ii fusese cu patru ani în urmă. o acoperea de sus până jos ca un sarcofag de mumie egipteană. Tanti Mali avea pe cap. pregătind terenul ca moş Costache să nu-şi facă testamentul. ce fată. la înmormântarea unei rude colaterale.) în ziua aceea masa fu abolită. Şi într-adevăr. pe care n-aveau prilejul s-o poarte decât în 1914.i interesele şi atât. dom' Popescu. izbucni în râs. şi toată lumea stătu închisă în casă. şi-şi cumpărau ciorapi de broderie în 1913. încercând şi bombănind. când germenul discordiei a prins. Când. formată din două clopote suprapuse. deşi obişnuit. la orele patru. Perseverent. încât toaleta de stradă devenise un eveniment. femeile se îmbrăcară. inventiv în maşina ii de culise.şedeam în gazdă pe aceeaşi sală cu o fată delicioasă. din amuzament. Lecturi suplimentare CARTEA NUN II Capitolul Vino din Livan. Invidios. cu fantezie juridică. e şireată. lipsit de scrupule. Ieşeau atât de rar din casă. ehe. Ghenca avea căciulită şi manşon de 119 . Neieşind în lume. cu diploma ie de Mefisto. să te fereşti însă de Otilia. Păreau ieşite dintr-un muzeu de modă retrospectiv. Stănică înşeală buna credin ă a altora. Volubilitatea lui este de a trivializa orice lucru. se adunară toate în salon. nu prea uzau lucrurile şi nici n-aveau sentimentul evolu iei modei. perfid. las că nu eşti dumneata prost. spre a-i purta în 1925.

lăsând să se vadă nişte ghete prelungi. Tanti Caterina purta ciorapi de broderie neagră. Agepsina cu Magdalina şi Lisandrina cu Fira.lutru şi gâtul îi era sugrumat într-o zgardă lată de mici mărgele. că se face târziu! strigă dom' Popescu. Dom' Popescu deschise convoiul. Trecură astfel încet prin fa a bisericii. ca într-o 120 . căci pensionarele din casa cu molii ieşeau rar în lume. Convoiul intră cu demnitate şi ostilitate în casa din strada Polonă. Rochiile le erau la toate lungi până în duşumea şi rotate. asisten a se urni..Haide i.] Casa era toată luminată a giorno şi uşile date de perete. aşezându-se de la început într-un pluton ordonat. . fapt ce stârni admira ie. noi şi străvechi totodată. tanti Mali. Convoiul era. ca în marile parade.. o învârtiră şi o contemplară şi. Cele şapte femei o sărutară pe rând pe amândoi obrajii. cu iataganul înfipt într-un buzunar şi cu pistoalele la sân. privite de pe geam de mahalagii curioşi. în hainele de mult nepurtate. iar în salon fotoliile imita ie Aubusson fuseseră orânduite lângă perete. frate. o mângâiară. prin lorgnon. carâmbi mari. la distan ă de un metru. După altă distan ă de un metru. de sub care părul cădea în streşini mari. ca o demonstra ie de ostilitate împotriva lumii noi „coşcovite”. închis de sumbrul Silivestru. care nu se mai dă jos din tramvai şi automobil. o luară pe lângă Lucaci şi continuară neosteni i drumul pe jos până în strada Polonă. intimidată de atâtea femei bătrâne şi încă respectuoasă fa ă de cei mai în vârstă. După el. Salonul se umplu de un miros pătrunzător de naftalină şi molii. urmau două câte două. melancolicul călău. şi din obişnuin ă le ridicau într-o parte cu o mână. Caterina cu Ghenca. odată. dar erau în stare să facă de trei ori ocolul oraşului pe jos. Vera însă. Spa iile fuseseră lărgite prin retragerea mobilelor spre col uri. îşi dădură în sfârşit verdictul: -E un copil! [. intimidat. semăna cu Monsieur de Paris. îşi clătina bonetul şi ducea lin cele două clopote. ridicole. şi dom' Popescu începu să strănute ostentativ. cu nasturi mul i. După îndemnuri repetate. Mânecile nu-i acopereau îndeajuns lungile şi tarile manşete şi. cu melonul pe-o ureche. în sfârşit. călcând bine dispus.. sărută mâna la toate. puşi pentru a doua oară în via ă. strânse în cerc. privit de m-me Policrat. monahal. iar celelalte purtau un fel de surtuce de astrahan cu mânecile bufante şi tichii mici din aceeaşi blană. Silivestru apăru şi el mai deşirat şi încovoiat în lunga redingotă lucioasă ca tuciul lustruit şi cu semijoben pe cap. groase.

care intrase de curând bătând din pinteni şi salutând milităreşte asisten a. dar cu fa a copilăroasă şi zâmbitoare. Bobby. le puse pe masa Louis XV din mijloc. lângă masă. şedeau cei nouă pensionari ai casei cu molii. domnul Emilian Protopopescu cu „mămica”. tanti Ghenca se ridică în picioare şi zise solemn: . Îmbrăcată în alb şi cu cununa grea de beteală în jurul luciosului breton. la un semn al popii cu barba afumată. condusă de două tinere fete. lăsându-i pe to i cu gura căscată. oh.] După o jumătate de ceas ceremonia de care avusese atâta silă Jim începu. Jim veni şi el încruntat şi aşteptă. M-me Policrat examina cu lorgnon-ul piesele şi exclama entuziasmată la fiece lucru: . talgere de aramă. în apropierea mesei. şi col ul 121 . pahare de cristal. Dom' Popescu. Atâ ia martori la solemnitatea vie ii lui i se păreau odioşi. intimidată. ca unul să deschidă vorba. feligene. puse pe un col al mesei o cărticică cu scoar e scorojite şi se retrase pe scaunul său. To i se ridicară pe rând şi depuseră ofranda lor. dar cu foarte mari pietre galbene. ar fi făcut extravagan e. În picioare.Să fie într-un ceas bun! Apoi. un ofi er înalt ca un ulan. cu şalul înjumătă it al tantei Mali. fireşte. în rochie de mireasă. aşa încât masa se prefăcu în tarabă de anticărie plină cu icoane. rătăcit. în smoching împrumutat şi. cercei şi inele. linguri e.. sfeşnice de argint.sală de consiliu. Supărarea îi trecu însă pe dată ce Vera. Toată lumea se aşeză jos de jur împrejur şi aşteptă în tăcere. în cele din urmă. m-me Policrat. depuse iataganul. Sfios. Dacă n-ar fi iubit-o pe Vera. elegantă. roşii şi sinilii. ar fi sărit bunăoară pe geam sau s-ar fi agă at de candelabru. dar e minunat! Ce de lucruri vechi! [. cu spiritul critic mai potolit. de jur împrejurul salonului. Erau cumnatul şi sora Verei. dar blândă în ochi şi în încovoierea nudă a sirii spinării. şi o femeie tânără. sco ând dintr-un săcule de mătase şi broderie neagră un pumn de agrafe.. şi. cu pachetele în mână. ca evenimentul să se petreacă. desfăcând misteriosul corp contondent. Un fior de gravitate îi trecu prin inimă şi aşteptă. Ochii îi sclipeau ca panselele ude. Silivestru fu cel din urmă care se ridică. cele mai multe de argint. Vera era angelică. gata pentru func iunea de naşi. păşi pragul. în lucrătură veche. foarte fardată şi seniorială.Oh. precum şi pistoalele. pline de importan a misiunii lor.

languros. ca ninsoarea de afară. una din bătrâne se închina rar şi cucernic. dascălul învârtind melodia nazală în chip de melc. în vreme ce galbenul dascăl îngâna pe nas.gurii îi tremura într-un zâmbet continuu de sfială. Barba afumată a popii şi pântecele lui masiv i se părură lui Jim demoniace. slavă ie.) 122 . în mijlocul atâtor fe e zbârcite.. Dumnezeul nostru. rămânând apoi pironită spre miri. uimire şi fericire. părintele mârâind profund. sub ochii holba i ai popii şi ai dascălului galben ca de icter. sau într-un pat de mic hotel de provincie. Vera şedea smerită şi urmărea cu ochi ascultători punctele ceremoniei şi Jim îi sim ea alături răsuflarea aburoasă şi caldă. În jurul Verei ar fi voit o gardă strălucitoare de douăsprezece genii şi deasupra o ploaie de artificii planetare.” Slujba porni încolăcită şi cu fum de tămâie. ca o binecuvântare înainte de întâia atingere corporală.. ci undeva pe plaja mării. Veni cu atâta sfială înspre Jim. Părintele începu să cădelni eze în jurul mesei pe care erau cununiile. cu ochii în tavan: „Slavă ie. Din când în când. încât acesta se gândi s-o ia în bra e şi s-o învârtească prin casă.”(. nu însă aci. căzând lent.

PARTEA A II-A LITERATURA ROMÂNĂ POSTBELICĂ 123 .

XX (1890-1920) este marcată de curente literare noi. Ion Creangă. După cum se vede. cele două curente marcând. ele s-au manifestat mai târziu. precum poporanismul şi sămănătorismul. prin sintagma din titlu. Bolintineanu. de M. În epoca respectivă. o durată de circa trei decenii. la noi. după 1830. parnasianismul. aproape fără excep ie. de pildă. la noi. Ion Luca Caragiale ş.îndruma i şi sprijini i de Titu Maiorescu . pentru simplul motiv că nu aveam până atunci literatură propriu-zisă. Alexandrescu. curentele literare existente în literatura occidentală au fost clasicismul şi preromantismul. denumită. în cadrul căreia . după 1840. Epoca următoare. precum realismul. numită aşa fiindcă are în centrul ei Revolu ia de la 1848 şi fiindcă scriitorii epocii au fost. dar au apărut şi curente literare noi. ini iată. şi romantismul.a. mai întâi. ambele circumscrise direc iei culturale a tradi ionalismului. clasicismul şi. Acum pătrunde. epoca de la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX (1780-1830). În epocă. simbolismul şi naturalismul. dintre 1830-1860. social-politic). D. Alecsandri ş. odată cu romantismul. V. la noi. că ne referim. conven ional. XIX . La noi.LITERATURA ROMÂNĂ POSTBELICĂ (din 1948 până azi) Pentru a în elege mai bine ce s-a întâmplat cu literatura română după al doilea război mondial. Perioada dintre 1860 şi 1890 este cunoscută sub numele de epoca marilor clasici. Aşa.a. trebuie să precizăm. Este şi cazul perioadei care urmează. este epoca paşoptistă (paşoptismul). la revista „Dacia literară” (1840) prin curentul na ional-popular. a continuat să se manifeste romantismul. cunoscută şi sub denumirea de literatura română veche. literatura română de la sfârşitul sec. în egală măsură.ca şi în perioadele sau epocile anterioare s-au manifestat mai multe curente literare.scriitori ca Minai Eminescu. la o perioadă din istoria literaturii române. întrucât acum au activat şi au creat .începutul sec. operele lui Gr. Kogălniceanu. Ion Slavici. epocile literare au. Epoca următoare. cea de după primul 124 . ci doar unul ideologic. a fost influen ată de ideile iluminismului (care nu este un curent literar. participan i şi protagonişti ai Revolu iei.

este realismul socialist. Necul ă. Obiectivul principal al Partidului Comunist (devenit. cu mult mai voluminos decât cel ini ial. Al. de fapt. De ce 1948.se produc muta ii importante nu doar în sfera social-politicului.M. oficiosul partidului. dar şi în cea tradi ionalistă (ortodoxist-gândiristă).artificial creat şi impus în epocă . ci şi în cea spirituală. Abia de la 1 ianuarie 1948 . care presupunea blamarea fermă a orânduirii capitaliste. adică cea modernistă.război mondial. cum 1-a numit Marin Preda. Sorin Toma. comuniştii preiau deplin puterea politică în stat . cel mai important scriitor român în via ă. Pentru aceasta. Eliade şi mul i al ii) sunt interzişi: nu mai au voie să publice . îşi continuă activitatea scriitorii interbelici. Bacovia. întreprinde următoarele ac iuni: ~ Începând din 6 ianuarie 1948. P. 12 martie 1965) este cunoscută sub numele de epoca proletcultistă sau obsedantul deceniu. în cultură şi literatură.când. D. ~ To i marii scriitori (Arghezi.R. a exploatării muncitorilor şi ăranilor săraci de către burghezie şi moşierime. iar scrierile lor sunt scoase din librării şi biblioteci. până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pentru motivul că. până prin 1960-1964 (practic. criticându-i opera şi acuzând-o de slujire a intereselor burghezo-moşierimii. demascarea vie ii de huzur şi desfrâu a claselor posedante. iar la scurtă vreme apare un Supliment la acest Index. Toma . ~ Perioada care începe acum. în 1948. A. ~ Curentul literar . din februarie 1948.este scoasă în afara legii. redactor-şef la „Scânteia”. că doar al II-lea război se sfârşeşte în 1945. Practic. ve i spune. Sahia. trimise la topit sau încuiate în biblioteci la „fond secret”. şi care se întinde pe mai mult de un deceniu. sub forma unei căr i de vreo 200 pagini. Barbu. publică un serial intitulat „Poezia putrefac iei sau putrefac ia poeziei” în care îl atacă dur pe Arghezi. Ioan Păun Pincio. Th.fiindcă fusese instituită cenzura -. Voiculescu. Partidul Muncitoresc Român) era acela de a transforma literatura într-un instrument de propagandă ideologică. 125 . până la 30 decembrie 1947 continuă literatura interbelică. care creează în maniera cunoscută. denumită epoca interbelică (1918-1948). avangardistă chiar. un „Index cuprinzând scriitorii şi operele care trebuie epurate din biblioteci”. Blaga. imediat după 1 ianuarie 1948. toată literatura română cu excep ia lui Sadoveanu. Este tipărită atunci. prin înlăturarea monarhiei.

de tip obiectiv. Morome ii (1955) de Marin Preda.renun area la cultura şi literatura anterioară. în cea de a doua curentele nou ivite sunt neomodernismul (1960-1980) şi postmodernismul (după 19801983). aşa cum s-a întâmplat cu Marin Preda. narative mai ales. perioada comunistă (1948-1989) din istoria literaturii române are două subperioade: epoca proletcultistă (1948-1964) şi „epoca de aur” (1965-1989). nu poate rezista. în care autorul-naratorul omniscient relatează la pers. . Acum scriitorii nu mai sunt obliga i să proslăvească socialismul. fiindcă celor mai vechi li se retrăsese acest drept -puteau să scrie orice. ignorând consemnul. ~ După 1965. a chiaburului. câştigate în epoca interbelică. a III-a. ~ În epoca proletcultistă. scriitorii .realismul socialist. pe de o parte. asistăm la o oarecare deschidere.cei tineri mai ales şi care avem „drept de semnătură”. renegarea şi blamarea perioadei capitaliste include . iar pe de altă parte proslăvirea ideologiei comuniste şi a eroilor epocii: activistul de partid. 126 . Astfel spus. Cei care vor încălca regula. tehnicile artistice. Dacă în prima etapă curentul literar era cum am spus . ~ Aşadar.cum am văzut . Ceauşescu la cârma ării şi a partidului unic. Cronică de familie (1956) de Petru Dumitriu. Aşa procedează însuşi Camil Petrescu. pe interzicerea libertă ilor constitu ionale fundamentale etc. clanul Ceauşescu. Condi ia era doar aceea de a nu critica socialismul. de tip subiectiv. în „epoca de aur”. autor al romanului „Cel mai iubit dintre pământeni” (1980). muncitorul cu o conştiin ă înaintată. unde perioada comunistă este numită „era ticăloşilor” şi în care se afirmă că o orânduire bazată pe raptul proprietă ii private. după venirea lui N. Este abandonat romanul modernist. ca şi Descul (1949) de Zaharia Stancu. ăranul sărac care trebuie atras şi instigat împotriva celui înstărit. fiind repudiate totodată curentele literare din trecut şi abandonate modalită ile de crea ie. Romanul său postbelic Un om între oameni (3 voi. revenindu-se la cel tradi ionalist. cu condi ia să laude realizările socialismului şi să omagieze pe eroii lumii noi. mai al'es. ideologia comunistă şi. adică să abordeze orice temă. vor plăti cu via a. pe furtul muncii. teoreticianul şi promotorul romanului modernist. cum se spunea atunci.eviden ierea traiului mizer a satelor şi cartierelor muncitoreşti. de tip subiectiv şi sus inător al principiului autenticită ii. la o mai mare libertate de crea ie.1957-1958) este o astfel de crea ie.

Toate au ca numitor comun faptul că se inspiră nu din contemporaneitate. 127 . cum se exprimase Sadoveanu.deşi izbutite artistic apar in totuşi proletcultismului întrucât corespund cerin elor realismului socialist: sunt scrise cu permisiunea partidului. adică au reuşit autorii respectivi să păcălească regimul. excep ii. considerate de unii. Acestea sunt. ci din momente istorice şi epoci revolute. condamnând clasele opresoare şi manifestând simpatie pentru „cei mul i şi obidi i”.Zbateri (1957) de Toma Spătaru. Groapa (1957) de Eugen Barbu. izbânzile estetice ale perioadei. să eludeze cenzura care func iona fară cusur? Părerea noastră este că toate aceste romane . demascând caren ele vechiului sistem social-politic. de altfel. Dar reprezintă oare excep ii.

de unde a fost preluat. Reprezentan i: . A. în Rusia a fost creată organiza ia Proletassvaia cultura (Cultura proletară) de la care s-a format termenul proletkul’tura. grupul Cultura proletară. sub forma de proletcultism.Metoda de crea ie recomandată şi promovată a fost realismul social. I. Cu acest prilej. Bogdanov (Malinovski). afirmă că nu se poate face abstrac ie de cuceririle extrem de pre ioase 128 .în chip simplist şi vulgarizat. . care a fondat. literatura create anterior.MARIN PREDA Concepte de teorie literară PROLETCULTISMUL Originea termenului După victoria revolu iei bolşevice din februarie 1917.Proletcultismul neagă moştenirea culturală. . ceea ce conduce la nesocotirea specificului crea iei artistice.şi acesta .proletariatul nu poate prelua din trecut decât cel mult experien a tehnică.Principalul teoretician al proletcultismului a fost A. El consideră că experien a de via ă şi artistică a proletariatului ar fi diametral opusă experien ei claselor dominante (burgheziei şi moşierimii). . V. după 1 ianuarie 1948. încă din 1908. Pentru a-şi construi o cultură proprie sus inea Malinovski .Sunt acceptate doar crea iile artistice care au un con inut proletar. Defini ie: Proletcultismul ar putea fi definit ca fiind o anume atitudine fa ă de artă şi cultură. izvorâtă dintr-o interpretare îngustă şi sectară a dorin ei de a se da crea iei artistice un con inut proletar. la noi. Caracteristici: .Singura sursă de inspira ie acceptată o constituie procesul de produc ie. Lenin redactează un proiect de rezolu ie în care formulează tezele referitoare la moştenirea culturală. . reflectat .În octombrie 1920 are loc cel de al II-lea Congres al Proletcultului. adică arta şi. tocmai pe motivul că n-ar fi în întregime proletare. precum şi întreaga artă „neproletară” contemporană. mai ales.

a. Scurt istoric Realismul socialist a apărut ini ial în literatura sovietică. reprezentan ii proletcultismului la noi au fost evrei. La originea realismului socialist se află atitudinea scriitorilor sovietici. . Tismăneanu la moartea lui A.În poezie: Nina Cassian.doar de mişcarea artistică de amatorii din fabrici şi uzine. Pe to i aceştia îi unea dorin a de a difuza ideile Revolu iei socialiste şi de a reflecta. Savin Bratu. inspirat. Maria Banuş. A. Cu excep ia ultimilor trei dintre cei cita i anterior. aşa cum au procedat întotdeauna şi cum încă mai procedează (a se vedea cele spuse şi scrise de V. . Reprezentan i: . proletcultismul n-a fost teoretizat niciodată. în epoca numită. de către Marin Preda „obsedantul deceniu”. dimpotrivă. Veronica Porumbacu. de după Revolu ia din 1917.Proletcultismul cunoaşte la noi. Păunescu).ale epocii burgheze. influen e proletcultiste încep să apară îndată după 1944. Cert este că a apărut o nouă modalitate de reflectare a realită ii în artă. fiind fundamentat teoretic la primul congres al scriitorilor din 1934. noile realită i sociale. trebuie preluat şi prelucrat tot ce e mai de pre din epocile anterioare. Ion Vitner. . manifestându-se ini ial mai ales în poezie şi în critica dogmatică. Proletcultul îşi pierde din importan ă. Dan Deşliu ş. Realismul social Originea conceptului. M. . P. în scrierile lor. Novicov. . . . Moraru.După Congresul din 1920. o extindere remarcabilă între 1948-1955 (şi chiar până în 1960-1964). până prin 1932 .La noi.Realismul socialist a fost fundamentat teoretic la Congresul scriitorilor sovietici din 1934.În critică: N. Pentru ei a fost un pretext şi un prilej de a interzice şi de a discredita cultura română. ci.În România. pe care Gorki o numea romantism revolu ionar. al ii . care doreau sprijinirea noii orânduiri (spre deosebire de al ii care i se împotriveau). până la urmă s-a impus termenul de realism socialist.În proză: Eugen Barbu. ocupându-se. când s-a acceptat că el presupune o 129 .simbolism socialist etc. Dumitriu etc. Tolstoi realism monumental.

modalită i etc. termenul apare în publica iile literare de stânga la finele deceniului patru al secolului XX. de stiluri. după 1972 s-a încercat înlocuirea conceptului de realism socialist cu cel de umanism socialist. stabilindu-se direc ii tematice pentru proză. Trăsături caracteristice: . Defini ie: Realismul socialist este curentul literar al perioadei proletcultiste. literaturii i se cerea să renun e la experimentele formale în favoarea unei largi accesibilită i.Realismul socialist se opune modernismului interbelic.În România. considerat ca fiind o expresie artistică a ideologiei burgheze. genuri. modalită i şi chiar de programe estetice puse în slujba aceluiaşi el. . . .Începând din 1948-1949.„Zugrăvirea veridică şi istoriceşte concretă a realită ii se îmbină cu sarcina influen ării ideologice şi a educării oamenilor muncii în spiritul socialismului”. se poate vorbi de programul realismului socialist la noi. caracterizat prin aspira ia comună de a crea opere inspirate din munca eroică a poporului. .Mare diversitate de stiluri. .Urmând a se adresa maselor largi de muncitori şi ărani. dramaturgie. .La noi.mare diversitate de orientări. 130 . poezie. genuri. constând în aspira ia comună a scriitorilor de a reflecta noile realită i ale socialismului şi de a contribui la educarea maselor în spiritul noii ideologii.

plecaseră repede la gârlă să se scalde.. Moromete ridică fruntea şi îl văzu pe vecinul său din spatele casei apropiindu-se de podişcă.Da. cel mai mare dintre copii. am discutat odată să. am terminat.Opere reprezentative ”Morome ii” (I) .fragmente Partea întâi I În Câmpia Dunării. dar pe fa a lui se vedea că n-ar fi rău dacă s-ar ivi cineva. iar cele două fete. mi l-au săpat ai lui ugurlan. Din mâna lui fumul igării se ridica drept în sus. Nilă: intrase în casă şi. tatăl. Cât ajunseră acasă. . cu câ iva ani înaintea celui dc-al doilea război mondial. după ce se aruncase într-un pat. Mai avem un petic dincoace de Pământuri. Moromete? Ai terminat.. se trântise în iesle să nu-1 mai găsească nimeni.Am terminat şi eu. nu era acum timpul de ieşit în drum. Tu mai ai. Al treilea băiat se furişase în grajdul cailor. via a se scurgea fără conflicte mari... Oamenii stăteau însă în cur i. începuse şi el să geamă..i 131 . dar mai tare ca fratele său. mă. Se uită numai o dată la el. se vedea că nu o astfel de apari ie aştepta. trăsese căru a sub umbra mare a celor doi salcâmi de lângă poarta grădinii şi apoi ieşise şi el la drum cu igara în gură. de sapă? Iată că se ivise totuşi cineva. se dăduse jos din căru ă. nu se uita în mod deosebit. Moromete se uită intă la vecinul său în elegând pentru ce ieşise el la drum şi nu răspunse la întrebare. Bălosule? . Rămas singur în mijlocii bătăturii. Stătea degeaba. lăsase pe al ii să deshame şi să dea jos uneltele. Moromete..Ce mai faci. „Da.. mă.. apoi începu să se uite în altă parte. Era începutul verii. Părea de la sine în eles că singură mama rămânea să aibă grijă ca ziua să se sfârşească cum trebuie. fără grabă şi fără scop. Ti a şi llinca. Familia Moromete se întorsese mai devreme dela câmp. La fel făcuse şi al doilea. se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii. Moromete stătea pe stănoaga podiştei şi se uita peste drum. . ca şi când ar fi fost bolnav. iar el întinsese pe prispă o haină veche şi se culcase peste ea gemând. Paraschiv.

Dar Catrina fusese şi ea măritată înainte de a-l lua pe Moromete. . ..... mama vitregă a celor trei fra i. un cal scăpase din grajd şi voia să iasă la drum. Zicea ca mâine diminea ă porneşte prin sat după fonciire.Mă întâlnii pe la prânz cu Albei. fac o grămadă de grâu. bărbatul acesta îi 132 . ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece afară. aşeza i în jurul ei pe nişte scăunele cât palma.Dar Victor al tău. pe Niculae. copii făcu i cu Moromete. dar trecu peste asta. apoi după câteva clipe schimbă vorba: . Că cine are de achitat fonciire şi n-o s-o achite mâine. . stătea întotdeauna Catrina Moromete. Fără să se ştie când.. El nu mai iese la sapă.părea să-i spună. sau un ordin. Bălosule? Sau de când e voiajor nu-1 mai aranjează? zise Moromete. Morome ii mâncau afară în tindă la o masă joasă şi rotundă. Tudore! zise el. De ce trebuie să ne grăbim aşa!? . poate n-o să i-1 vând.. dar se ridică pe neaşteptate de pe stănoagă şi sări spre poartă. copiii se aşezaseră cu vremea unul lângă altul. Unul câte unul copiii intraseră în tinda casei. admitem cazul că fiind ocupat.. o să le ia din casă.. după fire şi neam... jumătate întoarsă spre străchinile şi oalele cu mâncare de pe foc. Nilă şi Achim stăteau pe partea dinafară a tindei.. lângă vatră.Păi. Bălosul nu mai zise nimic. pe Ilinca şi pe Tita.. dracu să-I ia.Zicea că a primit o dispozi ie. Se înserase bine şi de pe vatră focul arunca până departe o fâşie roşie de lumină.. Dacă dă ploaia asta. Paraschiv. Drept răspuns. Moromete? Că vroiam să i-1 plătesc. de ce zici că nu vrei să mi-1 dai. Vru să răspundă. Adică. să strălucească bătătura.. Moromete a rămas nemişcat. IV Catrina Moromete se şterse pe frunte de sudoare şi intră în tindă.. . făcând. Moromete începu să se uite pe cer. Moromete se mohorî dintr-o dată.Să ii minte că la noapte o să plouă. De cealaltă parte a mesei. iar lângă ea îi avea pe ai ei.vând un salcâm! Poate am să i-1 vând. mai adăugă el. Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sunt chiar atât de nevinovate cum s-ar fl putut în elege din glasul cu care fuseseră rostite. Cât ieşeau din iarnă şi până aproape de sfântul Nicolae.. Cei trei fra i vitregi.

Catrina era plecată la biserică. Totuşi.. înghesui i. El şedea pe pragul lui. Moromete se întoarse apoi spre grădină cu spatele la agent şi la înso itorul acestuia şi strigă iarăşi. ori lipsi i de veselie. putea să se mişte în voie şi de altfel nimănui nu-i trecuse prin cap că ar fî bine să se schimbe masa aceea joasă şi plină de arsurile de la tigaie. mă? Nu vezi că furca aia stă acolo lângă gard de cinci săptămâni! Ia-o de acolo şi bag-o în şopron! Ar putea să stea acolo pân-o rugini. făcând în acelaşi timp câteva cruci repezi şi închizând o clipă. ca şi când cei doi de pe prispă nici n-ar fî existat: .. moi. ochii. secerile astea! strigă el supărat aruncând secerile pe prispă într-un fel de parcă secerile ar fî fost afacerea care nu-i plăcea. iar fetele parcă stăteau Ia pândă în casă. tu unde eşti. îi lăsase o fată (pe care Catrina o născu după moartea lui) şi când plecă din casa socrilor n-o luă cu ea. dar nu pe front. fiindcă nu împlinise încă anii ca să fie luat militar. fa. Nu luă nimeni secerile. oftând. Moromete se aşeză şi el pe prag. cum îi spuneau cu to ii. Paraschiv nu-i răspunse. o lăsă bătrânului Năfliu. bâtului.Paraschive. Niculae.] XXIII Moromete trecu pe lângă prispă tară să se uite la cei doi care îl aşteptau şi se opri în dreptul tindei: . de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare. cu care însă Catrina nu se avea bine. Locul lui era pragul celei de a doua odăi. ci să ridice pietre de moară. Nilă şi Achim nu erau din firea lor nişte copii tăcu i. Moromete mai rămase câteva clipe cu spatele întors spre cei doi de pe prispă. parcă ar fî trebuit nu să mănânce.murise în timpul războiului. care nu avea scaun. To i ceilal i stăteau umăr lângă umăr.. Moromete stătea parcă deasupra tuturor. deşi numărul copiilor crescuse. uitându-se în gol. evlavios.. [. ia. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui căsătorii. apoi deodată se răsuci pe călcâie şi strigă: -N-am! 133 . nici nu se vedea unde este.Catrino. Paraschiv. până te-ai în epa în ea şi tot n-ai s-o ridici!. se aşeză turceşte pe pământ. masa fiind prea mică. ca totdeauna ei se aşezară la masă absen i. ci acasă de apă la plămâni.

Moromete. dă-mi un foc! Agentul se aşeză pe marginea prispei. şi pe anul ăsta te las până după secere. rest de plătit două mii opt sute şaizeci și trei de lei. sau Tito. Se rezemă liniştit de stâlpul casei și începu să se caute prin buzunarele flanelei. uite ce este. de astădată desfacându-şi bra ele în lături: -N-am! .”şi vru să-l toarne în r-o foi ă. trăgând liniştit din igare. azvârlind registrul cu scoar ele moi într-o geantă. frunzărind un registru cu scoar ele moi. Jupuitul rupse chitan a şi i-o întinse lui Moromete cu un aer grăbit. parcă ar fi vrut să-şi dea seama dacă e legală. nea Ilie. se uită la ea cercetător. pocnind încuietoarea gen ii.Asta mi-o cân i dumneata. lot Moromete. plăteşti acum restan ele care sunt mai urgente. care în acest timp îşi răsucea igarea.. amestecat cu gunoi.. se uită la el întrebător. dar îl suflă repede și se uită la omul care îl înso ea pe agent. scoase un chitan ier şi începu să scrie în el: „Adică lei trei mii s-a primit de la d.Catrino.Agentul se ridică şi vru să spună ceva. I se adresă supărător şi poruncitor: -Dă-mi mă o igare! Omul își scoase repede jacheta şi i-o întinse. că până la prânz mai am de încasat şaizeci de oameni. Ia stai colea jos pe prispă şi nu te mai uita aşa urât la mine! Moromete se apropie de prispă tăcut. . Pe mine perceptorul nu mă întreabă dacă dumneata ai sau n-ai.Hai. Moromete însă nu zise nimic. 134 . o întoarse pe partea cealaltă. hai. apoi o puse încetişor pe prispă. trei mii de lei. Moromete luă chitan a. Nu e cine știe ce! Nea Ilie. Altceva n-am ce să fac. Hai mai repede. Lot Catrina Moromete. Tita ieşi pe prispă cu un cărbune şi-i dădu tatălui să aprindă. Anul ăsta s-a terrminat cu n-am.” înainte de a scrie se uitase la om să audă confirmând. nea Ilie. dar Moromete strigă iarăși . întocmai ca şi când n-ar fi auzit nimic din ceea ce i se spusese. pe care o inea subbra . de când te știu eu. Ilie Moromete. fără să se mire. zise agentul. nea Ilie! Se grăbi Jupuitul. zise agentul tăios.Foncierea pământului. . apoi spuse: . Acum se uita în altă parte. care eşti în tindă. Scoase din fundul buzunarului pu in praf de tutun. îşi ridică fruntea la agent.

Jupuitu intră în odaia cea mare unde stăteau Morome ii şă se repezi spre capul unui pat.. Agentul trase de maldărul de deasupra lăzii şi îl trânti pe pat.] . Nici nu mai fu auzit răspunzând cu multe cuvinte la salut. discutăm noi! Ce. Numai fruntea lui bombată se încre ise. Tita le ieşi înainte şi începu să strige: . Moromete? Strigă agentul înfuriat. ne jucăm de-a baba oarba? Moromete se uită la agent şi încercă să zâmbească.. interveni Moromete împăciuitor.. te in eu? .. plăteşte! Dar de unde să. Ce. deasupra unei lăzi vopsite cu fel de fel de înflorituri..Lăsa i oalele aici.Păi nu i-am spus că n-am?! zise Moromete nevinovat. fumând liniştit. da. De ce nu vrei să în elegi că n-am? Ia. Nu mai fu auzit povestind. ce v-a i repezit la ele?! N-a i mai găsit ce să lua i? Nu vă dau oalele!. ici o mie de lei şi mai încolo aşa.i fac eu dacă n-am! De unde să dau? N-am! . .Plăteşte...şase covoraşe ărăneşti şi câteva velin e.Ia-le! O să-1 învă ăm minte pe domnul Moromete să aibă grijă să plătească impozitele statului! Ia-le pe toate..Ei. 135 . strigă agentul înfuriat. nea Ilie.Uite-te la ăsta! se miră Moromete cu oarecare veselie. Ce dracu. se aflau unele peste altele vreo cinci . Moromete rămase pe prispă tăcut. Ce să.. .. crezi că noi fătăm bani? XXVIII (. se dezvinovă i Moromete. făcut odată de Din Vasilescu şi care acum privea însingurat de pe poli a fierăriei lui Iocan la adunările care încă mai aveau loc în poiană.Văz şi eu că a tăiat-o.) Dar cu toată aparenta sa nepăsare..Părerea mea e că e mai bine să laşi caii în pace. Ei se urcară pe prispă şi intrară amândoi în casă. Nu vezi că i-am tăiat şi chitan a? Nu mai mă fierbe atât că statul nu mă plăteşte să-mi pierd vremea prin cur ile oamenilor..[. . În tindă. a tăiat chitan a! Zise şi înso itorul grav. însă. Moromete nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă sau la drum pe stănoagă. strigând înso itorului: ..Ce dracu. .Nea Ilie. Din Moromete cunoscut de ceilal i rămase doar capul lui de humă arsă.Ia treci încoa! Îi făcu agentul un semn înso itorului.i plătesc? N-auzi că n-am! .

politice.politice. Din ipostaza Eu . Discurs non . Discontinuitatea istorică: un “revers” al istoriei fa ă de individ: o presiune a prezentului (“timpul n-a mai avut răbdare”). eternitatea: sulfetul uman. pe de o parte. izbucnea cel de-al doilea război mondial. iar.. Omul e supus istoriei .raportul e de juxtapunere 2. actualitatea: cu frământări socio . 2. Această discontinuitate are ca efect. B. Din această perspectivă. istoria trece în plan secund.. Timpul nu mai avea răbdare. identificăm un deficit de perspectivă şi de biografie.I volum: al reac iei individuale. identificăm în roman: 1. consecven a caracterului morome ian.raportul e de alteritate activă Cele două volume pun în eviden ă raportul individ / istorie.raportul e de subordonare dramatică 3. pe de altă parte. Continuitatea istorică: un “anvers” al individului fa ă de istorie. surparea caracterelor. Trei ani mai târziu. 136 . Discurs cronologic 2. identificăm două laturi: A.al satului . Morome ii Un posibil plan de dezbatere Romanul propune un cod: . astfel: .al epocii .. sub influen a transformărilor social . Lipsite însă de omul lor aceste adunări aveau să-şi piardă şi ele curând orice interes.familie Eu . o spulberare a mitului duratei şi a mitului personalită ii: pater familias.istorie (pe care am putea-o considera ca subtemă a romanului) putem identifica trei atitudini diferite: 1. Altfel spus.ceilal i Eu . Identificăm ipostaza: Eu . Omul e critic fa ă de istorie . Omul e străin istoriei .istorie Istoria este dispusă biplanic: 1.istoric În discursul cronologic. ca receptacol al esen ei trăirii.al familiei Romanul reprezintă o poetică a raportului omului cu Lumea.

şi să coboare în Mormântul cuvintelor. realitatea devine un imperiu al dezordinii bine regizate. pustiit sufleteşte. femeia instigă pe feciorii lui 137 . pentru ca apoi să se însingureze treptat. Exteriorizarea lui Ilie Moromete se produce în primul volum iar a celorlal i. Nilă. Nu trăirea ocupă locul principal în roman ci rostirea despre trăire. într-un discurs al solitudinii. pentru a-i salva sevele şi func ia mitică (mut = mit în etimologia primă). I).al II-lea volum: al reac iei istoriei. transfigurate şi în cauzele disensiunilor din familia lui Ilie Moromete. Paraschiv. individul trece în plan secund şi apoi este anihilat. Cu limbă rea. ascu ită. Măria Moromete. în planul rostirii. Raportarea individului la istorie favorizează privirea existen ei eroului din dublă perspectivă: interioară şi exterioară. dar demn. În roman. în care omul este aneantizat. soră cu Ilie. Asemenea şi în familia lui Ilie Moromete cu copii din două căsnicii. Comentariu literar Primul roman al “Morome ilor” îşi trage seva din primele sale nuvele. feciorii mai mari ai lui Ilie Moromete se simt nedreptă i i din pricina unor drepturi care li se cuvin. Tema rostirii For a romanului nu este dată atât de construc ia secven elor narative. Agora (Poiana lui Iocan) se mută în scena eului iar discursul pentru ceilal i devine un. personajele rămân nişte alterită i desparate iar realitatea e o scenă a insului comun. Achim. Ca să se sfătuiască se duc la Guica. trăind bucuria sevei de sensuri (voi. şi-şi duşmăneşe fratele. solioc amar. interiorizarea este retragere în peştera cuvântării prime. În acest volum. Tac. când sunt în impas. lipsi i de orizont lăuntric. pentru că şi-a însuşit pământul din spatele casei. în volumul al doilea. din antecedentele biografice ale eroilor săi. cât de instrumentarea lor verbală. Femeia nu se măritase. impulsiv. de suportul vizual şi gestual al mecanicii desfăşurării unei personalită i. Şi cei din familia lui Ilie Moromete mocnesc în ei pentru o cauză mai veche. pentru că s-a însurat a doua oară şi ea ar fi putut creşte copiii rămaşi de la cumnata sa. rabdă şi izbucnesc cu mânie stăpânită.. aşteptând momentul să-şi împlinească ceea ce gândesc şi plănuiesc. Ilie Moromete oficiază în Templul cuvintelor. El urcă şi coboară în roman o scară a destinului care coincide cu o scară a rostirii.

Catrina. e măcinată de interese opuse. le seamănă. Părintele îl avertizează: “Dacă mâine la prânz nu vii să-mi spui că i-ai spart capul ăluia care i-a băgat pământ în gură. dacă va fi alungată. Şi bogat. pentru că flăcăul e descul . dar. dârzenie agresivă. nu suferă jignirea. e nu mai pu in tenace. ea are drepturi. te omor în bătaie” şi. Bătut cu ciomegele de doi copii. om avut şi ranchiunos. şi-acum îi pare rău). nu se teme. judecă. Ceilal i fug şi ei de acasă cu caii. să se impună. Familia. Achim pleacă cu oile la Bucureşti şi nu se mai întoarce. în aparen ă însă. într-adevăr. Moromete. în Siliştea . căci i-au mai rămas şapte pogoane din zestrea ei (unul îl vânduse Ilie Moromete. îi cârpeşte o palmă odraslei nevolnice. să nu se risipească nici un ban. pe câmp. Există însă o luptă pentru existen ă în care eroii lui Marin Preda nu se călăuzesc după zicala: “Ce i-e scris în frunte i-e pus”. ugurlan. tenace. căci are probleme despre care nimeni nu trebuie să ştie. că ea e muierea lui şi are drepturi la zestre: “Tata n-o să-mi dea nimic. încăpă ânat. dar e inută în frâu de un tată autoritar. deci. tatăl. îl izbeşte şi împroşcă zidul primăriei cu sângele plutonierului.Gumeşti. Duşmănită de copiii mai mari ai lui Moromete. De aceea îl împinge pe Birică. Situa ia economică a lui Ilie Moromete se află deci într-un impas. străduind să cumpere. pălmuit pe nedrept de şeful de post. părin i şi fra i. Bogatul îşi apără averea.Moromete. Băiatul lui ugurlan primise o păruială de la un altul. Nicolae e altfel decât fra ii lui mai mari: e plăpând. care e gata să se lase păgubaş. Nicolae e silit de fratele său Achim să se revanşeze sub ochii lui. care are motivele ei să-şi urască bărbatul. spre mai bună încredin are. El poartă răspunderea capului de familie. ceea ce nu ar vrea. Teodor Bălosu. mai mare. om matur şi inteligent. Polina are în ea ceva din firea tatălui. el trebuie să se descurce în 138 . Ilie Moromete are problemele lui: are de plătit rate la bancă şi “fonciirea”. dacă n-o să te ba i cu el”. Oamenii în vârstă. Pe de altă parte. refuză să recunoască mezalian a Polinei. Dacă nu va avea un an bun va trebui să vândă din pământ. Timpul pare să fie foarte răbdător cu oamenii. bolnăvicios. iubitor de carte. nu se petrec drame zguduitoare. care ar putea duce la destrămarea structurii arhaice a familiei. cu Birică. şi sărac se zbat pentru existen ă. n-au scrupule în educa ia pe care o dau copiilor. preocupat să nu înstrăineze nici un petec de pământ.

savurează parcă plăcerea de a provoca. şi “Jupuitul” strânge lucruri din casă. le zice răspicat: “N-am!” Apoi îşi răsuceşte o igară. derutează apoi prin reac ie inversă pe adversar. o citeşte cu răbdare. Nimănui nu-i îngăduie să facă altfel decât zice el. când pe copii. dar şi obiect de observa ie. întorcându-se către oamenii fiscului. îşi face de lucru. cu care nu crede. când pe nevastă. Oamenii fiscului vin să încaseze măcar o parte din “fonciire”. amuzându-se printr-o surprinzătoare suprapunere de planuri. pândeşte reac ia celuilalt. mimând retorica informa iei politice. Se transpune în istorisirile tulburătoare pe care i le citeşte Nicolae. în aparen ă. condescendent. supărat parcă pe Catrina. Ignorant nu este. Moromete e cineva. rezervat. Moromete este el însuşi eroul povestirii. Cu ai săi. calmul care exasperează pe interlocutorii săi sunt fa etele care ascund interesele lui Ilie Moromete. îşi face o plăcere în a se juca cu spusele altora. în alte împrejurări. se hotărăşte: ia ici o mie de lei şi mai încolo aşa. după ce “afacerea” s-a încheiat: “L-am păcălit cu două sute de lei”. e susceptibil. uneori cu prefăcută candoare sau naivitate. Moromete. Se face că nu-i observă. sau mijloc de apărare. cititorul în elege firea lui Moromete. rememorând întâmplări. ascultă pentru a-şi confirma propriul său gând. Se delectează când citeşte gazeta. ăranul a â ă. mai discutăm noi!” El mai are două sute. calm. apoi o restituie. Nu e lipsită de comic scena aceasta. insinuând ignoran ă şi naivitate. şiret. dar dincolo de comicul situa iei. De aici e savoarea anecdoticului spre care îşi îndreaptă evocarea lui Moromete. e comunicativ. se ascultă parcă pe sine însuşi. Ia chitan a. cere unei fete să-i aducă foc. pare sucit. e bătaie de joc.impasul în care se află. iar când el însuşi povesteşte. lăsând impresia că ar vrea să stea de vorbă. Între oamenii din sat. apostrofează stropşindu-se cu prefăcut calm. considera ia pe care o manifestă fa ă de oameni. nedumerirea. Din sentimentul acesta e seriozitatea sau indiferen a pe care o afişează după caz. care 139 . insinuant. întotdeauna nemul umit aspru. ca să-i poată spune lui Bălosu. Din pricina aceasta personajul pare “complicat” contradictoriu. dar e precaut. admonestat de Tita. Omul are o bună părere despre sine însuşi Şi pentru că ceilal i nu simt ca el. unde se aflau cei doi. stă de vorbă. reluând naiv: “Păi nu i-am spus că n-am?” Când gluma se îngroaşă. răstit. Strigă la Catrina. Trece pe lîngă prispă. strigă la Paraschiv. satisfăcându-şi o toană. Mirarea. apoi. pe care îi păstrează.

ca în cazul Morome ilor: satul se zbate egoist în lupta cu via a. luându-şi... convins că cele mai întortocheate gânduri pot căpăta glas. care blestemă câinele care apucase o bucată de brânză. Moromete e altfel. acum. Pipăie cu palma adâncitura pe care o atinsese ploaia şi se întreabă: “cât a fost în anul trecut dublul de grâu?” Apoi îşi porunci: “Ei. Moromete nu se aşteptase ca feciorul lui. căci to i recunosc “ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scăpau. n-auzi? Ia pălăria din cap!” şi. pentru că are un alt temperament. dar bagă de seamă! încheie amenin ător şi se sculă hotărât de pe tălpici”. Deşi romanul e al lui Ilie Moromete. E surprins şi băiatul. ia înmul eşte două sute de duble cu cinzeci. ironia lui. Diferită e modalitatea în care fiecare îşi agoniseşte existen a. mai mult pentru sine. Nu mai rămâne nimic. ajunge . Faci tu ceva la Bucureşti?. 140 . noaptea. sfătuind-o. decât să te asculte pe tine?” . plus dobânda. Feciorii lui Moromete. deşi se adresează lui Cocoşilă: “Săracu de el.. Numai ugurlan are să poarte în el un poten ial de răzvrătire împotriva sărăciei. Are Moromete multă capacitate de interiorizare. Direc ia analitică a romanului e aceeaşi. Când se simte descoperit. căci va munci pe la al ii. oile şi caii.. zic şi eu ca tine... Moromete însă se amuză. Mai trebuie un vi el care să se uite la ea!” E mali ios. îi recomandă să-i dea să bea apă.incită sau surprinde pe cei care-1 ascultă. când îşi vede nevasta rugându-se noaptea. Grijile gospodăriei îl lăcătuiesc. Femeia îi stricase liniştea pe care şi-ar fi dorit-o la cină. Moromete dialoghează cu sine însuşi: a dat ploaia. plus fonciirea pe doi ani . stă cu ea pe cap”. stând în genunchi în fa a icoanei. nu i-am luat de loc o pălărie şi uite că nu e învă at să o poarte.. să ia premiul întâi. Cineva îi spuse că feciorul lui terminase poarta la care meşterise. Anghelina lui Botoghină n-o să mai aibă de plătit “fonciirea”. Bine. pe care ei nu le vedeau”. întreabă apoi pe cineva în gând. Dumnezeu n-are altă treabă. Furat de ele... dacă zici tu. e muşcătoare. lumea satului nu e însă mai pu in diferen iată. pentru că de la tatăl lor nu pot ob ine nimic. pe care1 admonestează: “Mă. dar în fine!. parează stângaci. ca să pună ordine în gândurile sale. în compensa ie. Nicolae. Moromete îi răspunde: “Nu e gata! .Aceleeaşi. când nu e cu tâlc. Scapă de daravelă? Cinci mii ar fi rate la bancă. în batjocură: “Hai. Cu sine însuşi. Birică va reface poate căsnicia lui Bălosu. ca să scape de tutela părintească îşi caută norocul în altă parte. Se retrage în sine însuşi..

etica tradi ională. încărcat de semnifica ii. Moromete n-avea de ce să nu fie. Comportamentul celorlalte personaje este deci ilustrativ. Paraschiv se detaşează în contrastul dintre el şi Nilă. metodologia clasică a individualizării. De aici apare şi dezinteresul prozatorului pentru descrip ii de cadru. Celelalte personaje rămân în memorie numai în măsura în care rămân în primul plan al nara iunii. căci. Surprinsă fragmentar. stăpân pe liniştea şi bunurile sale şi iată că libertatea în care crezuse se prăbuşea. Altele sunt coordonatele istorice ale dramei. sănătoasă. decât în rare cazuri. Re inem pe Nicolae. Raportat însă la psihologia umană.Drama lui Ilie Moromete e drama proprietă ii mijlocii ărăneşti. Prozatorul notează undeva despre eroul său: “. o altă proiec ie umană. alta decât în romanul lui Liviu Rebreanu. Satul se desfăşoară firesc. ni se pare. Faptul. se crezuse om liber. Drama socială a satului e analizată de Marin Preda sub aspectul ei uman. el însuşi. decât din punctul de vedere al eroului de roman. iar neliniştea şi spaima amenin a să-i ia locul”. cu câ iva ani înaintea celui de al doilea război mondial. Densitatea analitică exclude. arborescenta romanului pleacă însă şi se întoarce la acelaşi om. hăr uită de economia capitalistă. Ilustrativă. uitând de toate şi pierzându-şi ochii pe mirişte. pentru că linia conduitei lor nu e distinctă. încât confuzia e posibilă. natura subliniază cel mult o stare. stricând echilibrul social până şi în via a de familie. De aceea îi provoacă. nu există. Fetele lui Moromete nu sunt suficient creionate. Ilie Moromete judecă oamenii. în cotidianul vie ii. în contemplări 141 . intuindu-le firea. patimi care stârnesc pe oameni. Ilie Moromete. care ocupă mai mult spa iu în al doilea volum. către care se concentrează toată aten ia cititorului. de a se amuza pe seama celorlal i. Există o dramă a pământului. în parte.. adică aparent nepăsător. în sine. Pornirea e balzaciană. sugerând dramatica mişcare a timpului. o scenă a secerişului. devine memorabil. ca întotdeauna. se destramă pentru că nevoia de a trăi incită egoismul.. care nu mai este răbdător cu oamenii. prin oponenta unui alt “vreau” decât al fra ilor săi. În satul lui Ilie Moromete. nu are nimic neobişnuit în el. siguran a economică era o iluzie. ca să-şi confirme observa ia. Stăruin a încăpă ânată a lui Ilie Moromete de a-şi apăra avutul şi familia nu putea decât să eşueze. Achim e destul de şters. Se impune însă figura Polinei. în felul său.

care impune şi ritmul vorbirii. care o înşelau pe femeie. când în umbre albe de aer topit şi viu. În această privin ă. În Morome ii. Trecerea bruscă de la un amănunt la altul. Nivelul expresiei este stilistic. deşi pare mai literar decât ne putem aştepta de la un ăran din Câmpia Dunării. pe 142 . lângă căru ă. Ea se potriveşte cu firea. accentul. era vesel. în reflectarea universului intim al eroilor săi. E cazul lui Ilie Moromete. limba vie fiind sursa afectivită ii pe care o deducem din “nervul” vorbirii lui Ilie Moromete. Chipul lui Nilă se făcuse parcă mai mare şi. la notarea aproape exclusivă a stărilor de conştiin ă. cu interjec ii şi exclama ii de sursă populară: “fa. timbrul. Marin Preda trece de la înregistrarea reac iilor fiziologice. flăcările de paie pâlpâiau. fonetismul şi construc ia gramatical . Nicolae se bucura. într-un spectacol rustic de largă perspectivă. răsturnările abrupte. într-un context limpede.. Paraschiv şi Nilă zăceau sub căru ă. are temperatură şi suferă în tăcere cu mintea buimăcită. făcuseră umbră cu rogojina. Era vremea prânzului. denotă pentru Ilie Moromete. Repeti iile.lexicală e proprie limbii vorbite. fără o rela ie logică evidentă. cu temperamentul eroului. Paraschiv sau Nilă. iar nevasta lui Moromete lăuda pe Dumnezeu pentru “mana cerească”. La lumina albă a zilei. Fundamentală este oralitatea expresiei. pentru că se făcuse grâu.” Construc ia gramaticală iese din tiparul formulei literare. suspensia.orală. Catrina aprinse focul şi puse la încălzit o tigaie mare. în culori când galbene.nesfârşite. izolarea subordonatelor. Fetele serviseră mâncare şi. frământându-şi carnetul în mâini. zona lingvistică e a şesului dunărean. în evolu ia scrisului său. cu fe ele în jos. fetele nu se mai gândeau că nu mai sunt oi în bătătură. Pe alocuri e un naturalism lingvistic. mă-si! Strigă Toderici. care tinde să devină manieră: “. nu te prosti.. Este acesta un răgaz rustic. când are griji.Belciugele. obsesia acestora. numai pentru ilustrarea unui moment în care vibrează tensiunea interioară. disimulată de violen a limbajului. aprins cum era ai fi zis că flăcăul s-a îmbolnăvit.. plină cu fasole scăzută.. dar nu şi al lui Bălosu. şi ele au aceeaşi filia ie popular . Vorbirea e colorată. frigându-i mâna. Parcă pe mine m-a prins statul de bogdaproste . mai trage-te pe fălcile alea . vizibile mai ales în Întâlnirea din pământuri. discontinuitatea replicii sunt expresia unei stări de spirit. în aşteptare. restrâns descriptiv.

trebuie să te duci. şi unul dintre noi ne scăpă de furia turbată a acestui semianalfabet. o bonetă. că liftul ăla nu seamănă cu cel dintr-un bloc. buf! dacă n-am fi fost înghesui i ca sardelele.” Uneori avem impresia că frazele se încheagă greu... în care stătea la căldură. cu înjurături de o mare inventivitate. ieşea afară şi începea să ne care la pumni în figură şi lovituri cu bocancul în fluierele picioarelor. Munca.Mi se luase costumul meu civil şi mi se dăduse unul vărgat. căruia trebuia săi spunem ce număr suntem (fiindcă nu mai aveam nume. este reflexul unei frământări interioare incoerente. că de nu. treceam prin fa a unei gherete. de pildă 1003.. Îmi aminteam scene. cum era al meu. Prozatorul utilizează stilul indirect liber. de genul celor cu cosorul lui Moceanu. începea să urle. . e pu in mai rapid). mi se spusese. pronun ând nu o mie trei. pentru că stângăcia expresiei. La intrarea în galerie. se opri. 143 . Ăla fusese un glume când se exprimase zicând că „e pu in mai rapid”. că d-aia ara asta a rămas o ară de mameluci. col oasă în întortocherea ei. dar nu era departe de aşa ceva şi când. totuşi crezui că leşin când deodată se smulse din nemişcare şi mă pomenii în întuneric. Astfel de lifturi lăsase moştenire Franz Iosif şi nimeni nu le înlocuise de-atunci. te ia mama dracului . în timp ce noi tremuram de frig. ci zece. Dar când te cheamă ara la datorie. O explica ie există. zero trei. un gardian. şi în locul căciulii. Pur şi simplu se prăbuşi în adâncuri cu o viteză de cădere ai fi zis liberă. aşi fi căzut şi eu lat pe jos şi mi-aşi fi spart capul. Si nu ştiam ce îl apuca pe gardian când i se spuneau numere care treceau de o mie. însă. care fusese inventat de Moceanu. Am în eles repede. Este acesta un mijloc de a integra nara iunea în modul de a gândi al personajului... cele mai multe comice. aspră. jos.. Lecturi suplimentare CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (fragment) Uneori gândul la felul cum îmi lichidasem eu tor ionarul venea ca un balsam peste suferin a mea fără nume care îmi chinuia dimine ile. că individul nu ştia să scrie astfel de numere. Deși fusesem prevenit (vezi.mă-sa de Inochen ie . pentru că Inochen iu al meu îi dă cu belciugele. eram numere).

mă. În carceră fiecare gândea în felul său. dar mai mult spinarea. să nu înghe e şi să moară. când coastele. Griinfeld. de pildă. era umed. dimpotrivă. o mie trei? Ei. mă. dacă nu chiar mai puternic. î i năclăia capul ras.. care mi se păru caldă. î i intra în ochi... Eu. Ca în orice lagăr. îi răspunsei.. căci într-o zi. în văzul nostru (fu înso it de el peste tot). Unii îşi spuneau (cei mai mul i) că trebuie să se mişte. restul putea să mai înghe e. când şalele. aceşti duşmani înrăi i ai poporului? Cum. numai praful negru începu să mă supere. dar frigul iernii se mai domolise. „Mă. ia spune. în urechi. îmi strânsei bra ele la piept.în subterană. îmi spusei că mişcarea degajă energie şi că după un anumit timp oboseşti tot mişcându-te şi abia după aceea organismul nu se mai poate apăra împotriva frigului. cu speran a pe care glasul său mă făcea s-o întrevăd. Iar peste ei un şef. sim eam că ard după ce mai întâi deveniseră reci ca un sloi. mi se păru suportabilă. Mă făcui deci covrig. î i intra în haine şi în piele. şi câteva clipe mă stăpâni acea stare de frăgezime pe care i-o dă odihna după o trudă grea.Mă trezii având senza ia că o dihanie deschisese usa si se uita la mine. în curte era linişte.. era un sfârşit de februarie cu zăpadă care se topea. tocmai tu. printre picioare. e bine la carceră?” „Nu e bine”. se legă de un de inut care de la Auschwitz nimerise la Baia-Sprie. să nimereşti printre reac ionarii ăştia. picioarele. cu el stătu de vorbă. care era tot atât de puternic ca şi comandantul lagărului. Vocea cu care mi se adresă mi se păru duioasă: „Cum e. ce cau i tu. îmi pusei capul pe genunchi şi adormii lipit de scândura.. că de-aia venise 144 . eram rece. unde ştiam că sunt plămânii. când umerii. dar nu mă sim eam rău. Ca să-1 distreze pe colonel şi să ne arate nouă cât e el de bine văzut. Mi se spuse acest lucru tot aşa. tu... a acestei inven ii menite să elimine pe cei care o dată închişi mai vroiau să rămână oameni şi să reac ioneze ca fiin e umane. printre criminali de război. Noroc că nu bătea vântul... care ai fost victima lor?” Griinfeld tăcea.. cât sosii. din zece de inu i unul era turnător. Cât să fi dormit? Câteva minute sau câteva ore? Eram amor it de frig. . îl trăgeai pe nas. culcările încetaseră. care ai fost la Auschwitz. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care sim ea mai tare frigul. şi nu cu comandantul oficial. Mă ridicai în picioare şi atunci distinsei prin întuneric figura gardianului care mă băgase la carceră. dar ăsta continuă să-1 ia peste picior în acelaşi stil. aici? Cum. dar numai pe dinafară. când veni în inspec ie un colonel de la Bucureşti. tălpile goale..

nu cu mult mai tânăr decât el. ar trebui să te lovesc”. Ei. la fra i şi la surori? Nu. fie ministru sau alt fost mare stăpân al acestei lumi. mâna e mână. în elegi? continuă el vârându-mi de astă dată vătraiul sub nas. Eu nu eram bătrân. avem to i aceleaşi corpuri. Capetele sunt diferite! Şi de ce să fie? îi trezisem simpatia pentru această profundă descoperire pe care existen a mea i-o pricinuise. cu gingăşie. rupt. „Uite. Şi lăcaşul acestei enigme era capul. cu acea bucurie curată cu care vrei să dăruieşti ceva unei persoane pe care o iubeşti. Mă copleşi întâi o mare mâhnire. mă. în loc să se culce stătuse probabil în gura sobei şi cugetase. Fumase probabil mai multe igări. Era un vătrai. până la simpatia umană trezită de limpedea lui revela ie: Capul! Da. cu ciocul cu care răscolea dânsul în sobă şi îmi împinse capul tot uşurel. detaşat de vreo pornire turbure. La ce oare? La familia lui? La muiere şi la copii. dar uşurel. iată ceea ce ne deosebea. să presupună că am fost fie general. cu partea lui îndoită. 145 . El ridică atunci ceva negru pe care îl inuse ascuns la spate şi îl apropie încet de tâmpla mea. dar ferm.. stând cu vătraiul în mână şi răscolind focul se gândise la mine. uite aici. Ce-avea ăsta cu mine? Nu dormise. Eu aveam alt cap decât al lui şi atunci luase vătraiul în mână şi venise să-mi spună. o mie trei. Eram deci o enigmă contemporană. repetă el şi repetă şi figura ciocănindu-mi iarăşi tâmpla. Nu mai putui dormi. Nu în corpul meu trebuia să mă lovească.la mine. de scândura carcerei: „Aici. pe care mi-1 puse apoi pe gură. trase zăvorul şi îi auzii paşii îndepărtându-se. până ce gândul i se distilase şi se făcuse esen ă de gând.. aici. până descoperise exact ceea ce îl deosebea şi în acelaşi timp ceea ce îl lega de mine. stomacul face aceeaşi digestie. piciorul picior. să nu mă doară). să-mi dea drumul şi să mă duc în dormitor. uite aici ar trebui să te lovesc (cu aceeaşi voce dulce. După care închise uşa. şi mă lovi de câteva ori în tâmplă.

Abia după 1960. pe ăranul sărac şi pe muncitorul cu o conştiin ă înaintată. Al. Toată literatura anterioară anului 1948 este adecvată în încăperi şi depozite speciale. Tineretul nu mai putea citi pe Arghezi. Sorin Toma (evreu). Prima măsură adoptată.C. întorcându-se la realismul socialist al epocii proletcultiste. tinerii poe i citesc pe ascuns pe Blaga. organul de presă al P. pe activistul de partid. Blaga.. care putea fi consultat doar pe baza unor legitima ii speciale. Sahia) sau proletcultişti (M. iar foarte curând un „Supliment” la acel index. Partidul Comunist preia în totalitate conducerea politică în stat. Bacovia. se studiau doar autori proletari (D. am spune că neomodernismul reprezintă 146 . D. Goga etc. Ana Blandiana. Dacă ar fi să-l definim. M. Barbu. Stănescu. Apare un „Index” cuprinzând autorii şi operele interzise. Porumbacu. Adrian Păunescu ş.R. normală a fenomenului literar românesc a fost întreruptă brutal la 1 ianuarie 1948. Necul ă. primul gest politic cu repercusiuni în sfera culturii şi literaturii. buzduganul genera iei de după 1960). Noua orientare literară impusă de tinerii scriitori de după 1960 1964 poartă numele de neomodernism. Bacovia (aşa cum va mărturisi Nicolae Labiş. redactor-şef al Ziarului „Scânteia”. adică cele care reprezentau un instrument de propagandă ideologică. Banuş. şi vechii profesori fuseseră înlătura i din învă ământ). constituind „fondul secret”. a fost instituirea cenzurii şi interzicerea circula iei scrierilor autorilor români afirma i înainte de război. Sorescu. În şcoală nu mai existau manuale (de altfel.NICHITA STĂNESCU Concepte de teorie literară Neomodernismul Evolu ia firească. Ioan Alexandru. începe o campanie furibundă împotriva literaturii române discreditând opera lui Arghezi în serialul „Poezia putrefac iei şi putrefac ia poeziei”. când. tineri poe i precum N. preamărind politica în eleaptă a partidului unic. Arghezi. având formatul unei căr i voluminoase. Ioan Păun Pincio.a. V. după abolirea monarhiei. Th. Deşliu şi al i vreo câ iva). În acest context şi în aceste condi ii. Sunt acceptate spre publicare doar scrierile proletcultiste. reuşesc să reînnoade firul întrerupt al literaturii române. Începând din 6 ianuarie 1948.

dar mâna nu le mai ştie. leoaica. natura se făcu un cerc. la tâmplă şi la bărbie.un curent literar apărut la noi după 1960. azi de fa ă. Col ii albi mi i-a înfipt în fa ă. Ulterior. toate conducând la o revigorare a poeziei. Ştefan Augustin Doinaş. iubirea mi-a sărit în fa ă. Mi-am dus mâna la sprânceană. Curcubeu tăiat în două. Geo Dumitrescu etc. ca o strângere de ape. când mai aproape. poe ilor tineri li se adaugă cei maturi. Şi deodată-n jurul meu. Şi privirea-n sus âşni. mai ales în poezie. Opere reprezentative . IUBIREA Leoaică tânără. încă-o vreme. Mă pândise-n încordare mai demult. afirma i înainte de 1948 şi cenzura i (interzişi) în „obsedantul deceniu”: Emil Botta. Şi alunecă-n neştire pe-un deşert în strălucire peste care trece-alene o leoaică arămie cu mişcările viclene.texte şi comentarii LEOAICĂ TÂNĂRĂ. la reflec iile filosofice. Şi auzul o-întâlni Tocmai lângă ciocârlii. m-a muşcat. şi-ncă-o vreme … 147 . de-a-dura. când mai larg. caracterizându-se prin revenirea la imaginile artistice.

Roşu vertical. prin care să sporească înavu irea fiin ării: “Te scrii pe tine pe dinlăuntrul sufletului mai întâi.) pe cel ce-1 va renaşte pe Eminescu” (Respirări. maestrul. stau întins peste pietre şi gem. convins că are de dat vamă pentru tenta ia spre absolut: “Mor de-o rană ce n-a încăput / în trupul meu apt pentru răni / cheltuite-n cuvinte. Premiul “Mihai Eminscu” al Academiei. precum şi în propunerea sa de către Academia suedeză pentru premiul “Nobel”.). maghiară. Nichita Stănescu. Oul şi sfera. cu vădită conştiin ă artistică. suedeză). căci el suferă / de-ntreg universul. Măre ia frigului. carte de iubire. Respirări. afirmă. Nichita Stănescu s-a bucurat de o recunoaştere na ională şi interna ională. franceză. Epica Magna. Dreptul la timp.. Un pământ numit România. Editura Sport . In dulcele stil clasic. 1982). dând vamă de raze / la vămi.COMENTARII LITERARE UNIVERSUL POETIC Originalitatea crea iei “Eu am venit pe lumea limbii româneşti ca să-1 vestesc (. în ob inerea de distinci ii şi premii na ionale (“Meritul Cultural Clasa a Il-a”. Iată-mă. cu volumul Sensul iubirii. cit. Noduri şi semne. ca să po i la urmă să scrii pe dinafară sufletele altora” (op. “Cununa de Aur”). va fi un eveniment literar. Favorizat al Muzei şi al Sor ii. Nichita Stănescu ocupă un loc esen ial în modernizarea acesteia. Laus Ptolemaei. Debutul din 1960. Trecut prin poezia filosofică a lui Eminescu şi apoi a lui Blaga. Oase plângând. e nebun. Cartea de recitire. confirmat de celelalte: O viziune a sentimentelor.) şi o extensie a lumii înlăuntrul său. Opere imperfecte.croată. Elegii.. în capitolul intitulat “Hemografia”.Turism. Belgradul în cinci prieteni. Necuvintele. engleză. provocând prin crea ia sa poetică o despicare a materiei prin cuvânt: “exprimarea este o ispăşire de lucruri” (op. de trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor) şi interna ionale (“Gottfried von Herder”. precizând că ea desemnează “scrierea cu tine însu i”. Carte de citire. concretizată în traducerea poeziilor sale în alte limbi (germană. cit. / organele-s sfărâmate. / ah. Anun ându-se a fi solul devenirii superlative a literaturii române.” (Elegia a zecea: Sunt) 148 . Nichita Stănescu duce mai departe durerea sinelui bolnav de univers şi de poezie. sârbo .

pe parcursul căreia într-un mod elegiac de o originalitate excep ională (aici intră şi celelalte 11 Elegii) “se descoperă conştiin a scizionată. Devenit radiografie existen ială. Toată opera poetului devine un demers al participării lectorului la actul crea iei.” (Elegia a opta: Hiperboreeana) Dispunându-şi crea ia într-o formă a postmodernismului Nichita Stănescu se vrea un titan al cuvântului. vizibilă în celelalte volume. sfera. o dată cu dezvăluirea eului empiric nichitastănescian. timpul. ce e prezent sau trecut. “Trăiesc în numele cailor”. / în jurul căreia se-nvârte. Poezii. în care naşterea. Atitudinea poetului fa ă de existen ă. o etapă extinsă de la volumul Dreptul la timp până la Măre ia frigului. efectul timpului asupra statutului cuvântului în discursul poetic. / dar mai ales în numele zborului” (A şaptea elegie).conştiin ă a universului. universul. ca şi aventura conştiin ei de sine în cunoaştere” (ibidem) şi o exacerbare a conştiin ei scriiturii. Bucureşti. se naşte o substituire temporală deplină: “învins în afară. “în numele pietrelor trăiesc”. eludând timpul şi materia: “Visez acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte / care să topească şi să străbată / prin aura lucrurilor” (Necuvinte). am nervuri”. concretizat într-o “pasăre mai mare decât toate. scrisul dă cititorului sentimentul coparticipării la actul crea iei. Parcurgerea poeziei lui Nichita Stănescu ne oferă bucuria relevării consubstan ialită ii emo ionale şi ideatice a cuvântului. Texte comentate. p. a determinat eviden ierea a trei etape în crea ia sa: “un moment ini ial. umplerea cuvântului cu povestea lumii şi cu 149 . prin intermediul căruia radiografiază poetic existen a universului. “Trăiesc în numele păsărilor. iubirea. / Evul Mediu s-a retras în mine” (A patra elegie) şi una biologică: “Trăiesc în numele frunzelor. de manifestare a stării jubilatorii. Zborul imaginativ va fi luat de cel spiritual. Editura “Albatros”. de consonan ă cu sine şi cu lumea” (Ştefania Mincu. iar scrierea . Existen a devine motiva ie a scrierii. Lyceum. al cugetării apolinice. a elanurilor adolescentine. lăuntric şi cosmic.Din această acaparare lacomă a tot ce este real sau închipuit. XLV). / cu patru anotimpuri. / cu ciocul ca o osie albastră. Nichita Stănescu. concomitent cu obsesia efemerită ii. 1987. dominate de un lirism încă nediferen iat. “în numele cărămizilor trăiesc”. identificarea cu materia până la depersonalizare. vizibil în primele două volume. de univers şi de cuvânt.

nco . în prima strofă: “Leoaică tânără. “înco -vreme / şi .” 3. Motivul epic se referă la o întâmplare. Rela ia metaforic . către lectorul său. 2. devin “noduri şi semne” în descifrarea originalită ii poetului. revine din când în când iluzoriu în amintire. ceea ce lasă impresia de dezordine. reflectă vizual senza ia înfiorată de uimire. par ial alegorică. în al doilea termen. în fiecare vers. nu numai în contextul acestei poezii. comparativ cu atributele zoomorfic . a segmentelor sintactice ale enun ării poetice.apozitivă din titlul poeziei. resim ită vizual. moartea şi credin a. un rezumat a ceea ce s-a spus mai înainte) din finalul poeziei. LEOAICĂ TÂNĂRĂ. Efectul psihic al întâmplării. ca într-un deşert. m-a muşcat. asociată figurativ prin inversiune topică. “peste care trece -alene / o leoaică arămie / cu mişcările (-i) viclene”.umane ale unei LEOAICE TINERE. presupunem. Discursul epic se desfăşoară confesiv. unul sub altul. iubirea mi-a sărit în fa ă. Mă pândise-n încordare mai demult Col ii albi mi i-a înfipt în fa ă. 5. prin deviere de la cursul previzibil al comunicării. imagine duală a privirii. şi cromatic.nescrisele poveşti ale cunoaşterii hiperboreene. “ca un curcubeu tăiat în două”. De remarcat. 4. leoaica azi de fa ă.vreme”. de împrăştiere a frazării poetice. e concluziv: factorul ini iatic al iubirii incipiente. “ca un vârtej de ape / cât mai larg / cât mai aproape”. IUBIREA Varianta l 1. este şi procesul de disiminare. 150 . de rupere şi aşezare în versuri. sugerând şi spontaneitatea afectivă a crea iei. Epifonemul (epifonem = figură de stil care constă în adăugarea la sfârşitul unei unită i compozi ionale. IUBIREA.

poezia Leoaică tânără. vol. resim ită aproape dureros. de felină nobilă. poezia este oaspetele mereu înnoitei zile de mâine: “numai viitorul o aşteaptă” (Poezia. / de trezire. nu mai exprimă. După fiin area Cuvântului prin propria.” 151 . iubirea mi-a sărit în fa ă”. pentru că iubirea presupune jertfă de sine: Col ii albi mi i-a înfipt în fa ă. Astfel.cuvinte: cuvintele se scurg în lucruri şi lucrurile în cuvinte. O viziune a sentimentelor). frumuse ea e consubsta ială durerii. deci. nr. În dulcele stil clasic). Aici găsim poate aspectul cel mai revolu ionar artistic al poeziei lui Nichita Stănescu şi el constă într-un dublu raport: de substan ializare a limbajului şi de poetizare a realului”. aerul prin sentimente: “E un sentiment dulce acesta. vol. În acelaşi volum. Apari ie frumoasă. poezia devine citire a Universului. “Vârsta de aur a dragostei” determină “trezirea” lui “a sim i” din “a trece”.i naştere. ea se năpusteşte brutal într-un atac direct: “Leoaică tânără. scris cu via a poetului: “î i scriu cu trupul meu via a / şi mersul stelelor i-1 scriu” (Testament. Ordinea cuvintelor). criticul Nicolae Manolescu eviden iază originalitatea acestuia. poezia lui Nichita Stănescu devine privire către Lume şi iluminare prin ea.cuvinte. în România literară. înlesnind prin “muzica sferelor” transcenderea terestrită ii: “alunecă-n tăcere pe suprafa a sunetelor / şi se ridică la stele”. sprintenă şi agilă. nu mai arată. iubirea este o alegorie a violentei iviri a iubirii. leoaica. îndrăgostitul nu poate să nu realizeze puterea penetrantă a acestuia. vol. de visare” (Vârsta de aur a dragostei. (Nichita Stănescu. Leagăn sonor. Copaci . Cuprindere şi exprimare a Universului prin Unu. concluzionând: “Poezia. azi de fa ă.cuvinte. aştri . nu mai sugerează lumea: ea a devenit lume. Acaparat de sentimentul frumos în esen ă. îi revine Iubirii rolul de a te deprinde cu conştiin a vie uirii în Fiindul universal. 29 / 1975) La Nichita. a făcut din lume instrumentul ei muzical şi din lucruri. coardele sau clapele ei inefabile. văzut dinlăuntrul. m-a muşcat.Varianta II Remarcând muta ia produsă în poezia românească de către Nichita Stănescu. păsări .

înflorit curcubeic şi sonorizat prin cântecul inegalabil al ciocârliei. Zborul imagina iei poetice nichitastănesciene închipuie înăl area omului prin sentimentul năvalnic al iubirii. ca o strângere de ape. simultană cu intrarea în sinele Naturii. Ieşirea din sine este. dar şi putin a eludării ei prin trăire maximă: “se făcu un cerc de-a dura. natura se făcu un cerc”.Găsim aici o materializare modernă a oximoronului erotic eminescian: “suferin ă. când mai aproape. ea însăşi înstăpânită în absolut: “Şi auzul o-ntâlni tocmai lângă ciocârlii. o dată cu conştientizarea propriei existen e: “Şi deodată-n jurul meu. Iubirea este sentimentul care-1 propulsează printre luceferi: “Şi privirea-n sus âşni Curcubeu tăiat în două”. Declanşarea iubirii atrage după sine descătuşarea. cu alte cuvinte. eul îndrăgostit vrea să asimileze cosmosul întreg. starea de îndrăgostit se materializează sinestezic în cântec. aşadar. Devenit neîncăpător. tu. a cărei existen ă abia acum o realizează. folosirea simbolică a cercului sugerând şi nevoia de perfec iune prin lărgirea orizontului cunoaşterii. dar şi ciclicitatea căreia trebuie să i se supună. bănuită. traiectoria gândului spre absolut. Libertatea provocată de extensia sentimentului nu anulează însă marginea.refluxul marin. iluminând prin cromatica sentimentului său clocotitor “curcubeice”. conştiin a limitării umane. Ieşit din violen a confruntării total schimbat.” Trup şi suflet. Concretizarea durerii devine conştientizarea sentimentului. eul îndrăgostit ia în posesie întreaga natură. dureros de dulce”. “de pândă”. Derularea con inută în expresia “de-a dura” atrage după sine prin raportarea la flux . printr-o stare de complicitate a “leoaicei” . ce fusese alimentat subteran printr-o stare de indecizie. precum la Blaga. dar nealungată. Auz al vederii propulsate cosmic. când mai larg. omul e terestritate inundată de celest prin privire.iubiri cu “victima” sa: “Mă pândise-n încordare mai demult”.” 152 .

p. devine. la tâmplă şi la bărbie. De aceea. dar mai ales a te cunoaşte. Etern îndrăgostit. Stănescu. aşadar. oricând. A iubi înseamnă a cunoaşte. 28). concretizat prin: mână. cu acela limitat al trupului uman. revenirea la terestritate îi dă sentimentul înstrăinării de sine. accentuând ideea că zborul erotic are un rol ini iatic: “Mi-am dus mâna la sprânceană. trecerea prin timp a acestui sentiment având rolul de a împlini existen a. Astfel. cuvântul este simultan cu orice. capătă atributul generalită ii: iubirea poposeşte în sufletul nostru pentru a ne înlesni proteicitatea. Juxtapunerea spa iului nesfârşit. dacă materia este simultană numai cu secunda. nu dragostea în sine. o antiteză semantică. Dar ideea de real este însăşi Arta (Respirări. pentru că via a sa a stat sub semnul pur al iubirii. ci “o viziune a sentimentelor”) devine tema poeziei. bărbie. dar mâna nu le mai ştie. ale cărui însemne sunt varietatea cromatică şi sublimarea melodică. a unei leoaice atrăgătoare: “peste care trece . testamentar parcă» în Războiul cuvintelor.notează el.alene / o leoaică arămie / cu mişcările viclene”.După imaginarea unei astfel de aventuri cosmice provocate de eros. trecând prin vârste ca printr-o aventură a întrupării mereu înnoirea cuvântului: “Dacă materia are timp. pentru îngemănarea ideii de împlinire umană cu aceea a atingerii absolutului. el este preferabil pentru senza ia de depăşire a condi iei umane limitate pe care o procură. Umbra vie ii mele sunt cuvintele mele” . ca într-un spa iu ce-i apar ine de drept. Repeti ia sintagmei temporale din final: “încă-o vreme. sprânceană. cuvântul are eternitate. de fapt. Editura 153 . apărut postum (N. imaginată alegoric prin mişcarea leneşă şi sigură. / şincă-o vreme”. Nichita Stănescu se lasă frenetic “muşcat” de starea generatoare de poezie.” Chiar dacă spa iul imaginat de frenetica trăire este unul iluzoriu: “deşert în strălucire” (e posibilă aici o corelare cu drumul spre Meka. Ordinea cuvintelor. vine să statueze în povestea lumii îngemănarea omului cu iubirea. conform originalei concep ii despre artă a lui Nichita Stănescu: “Numai o călătorie în ideea de real te modifică şi te face să fii adolescentul etern. ci ideea de dragoste (după cum nu sentimentele. prin dragoste. instalarea deplină a iubirii în sufletul poetului. tâmplă.

Domnişoară. Bucureşti. Lecturi suplimentare În dulcele stil clasic “Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnişoară. mai nimic pe sub soarele pitic aurit şi mozaic.” 154 . Pasul trece eu rămân. O secundă. cronologie şi edi ie îngrijită de Alexandru Condeescu cu acordul autorului. o secundă eu l-am fost zărit în undă. Dintr-o frunză verde. Inima încet mi-afundă. pală pasul tău de domnişoară.“Cartea românească”. 1985. prefa ă. p. Dintr-o înserare-n seară pasul tău de domnişoară. Dintr-o pasăre amară pasul tău de domnişoară. 83). El avea roşcată fundă. Stau întins şi lung şi zic. Mai rămâi cu mersul tău parcă pe timpanul meu blestemat şi semizeu căci îmi este foarte rău.

privirile tale. De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun pe genunchiul pietrelor. toate parfumurile şi umbra ta. liliachie. dincolo-de-marea. încât nu mai există aproape – după-amiaza. căutătorii pietrei filozofale. şi inelul tău. şi sânul tău ce cutremur au şi ce culoare anume. atât de departe. şi atât de departe. şi noi nu mai conteneam traversându-le. naşte-mă. cu atât începeau să lumineze mai tare inimile noastre de hoinari. aerul prin care pluteam. Totul trebuia să se transforme în aur. 155 .. absolut totul: cuvintele tale. naşte-mă. toate mişcările. sau treceam de-a-notul.Cu o u oară nostalgie Cu cât se-nsera peste arborii rari.. Clipele erau mari ca nişte lacuri de câmpie. după-orizontul. şi melancolia ta. care-1 îngână. gândule? Către Galateea Î i ştiu toate timpurile. Ora îşi punea o coroană de nori. Şi mă rog de tine. Ştiu tot ce e mai departe de tine. şi tăcerile tale. şi secunda şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-1 pun în pietre şi mă rog de tine. încât nu mai are nici un nume. i-aduci aminte suflete de-atunci. şi tot ce e dincolo de ele. şi mersul tău. tu.

156 . Naşte-mă. naşte-mă. sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui. copacii — umbre de lemn ale vinelor tale.Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată. din tine. râurile — mişcătoare umbre ale sângelui tău. bătaia inimii care urmează bătâii ce-o auzi. pe care mi-1 plec în fa a ta şi mă rog de tine. pietrele — umbre de piatră ale genunchiului meu. şi pietrele.

deoarece cuprinde în structura lui atât elemente epice cât şi elemente lirice.MARIN SORESCU Concepte de teorie literară Genul dramatic Defini ie Genul dramatic cuprinde operele create pentru a fi reprezentate pe scenă. conflictul dramatic se caracterizează prin intensitatea şi concentrarea sa. .fiind scris pentru scenă. sculptura. . operele dramatice înfă işează spectatorilor cu mai multă putere de sugestie imaginea vie şi amplă a vie ii. de durata limitată a reprezenta iei. ' Speciile genului dramatic Diferen ierea dintre speciile genului dramatic este dată de felul impresiei estetice. speciile fundamentale ale genului dramatic sunt: a) Tragedia. pe care o simte orice spectator. textul dramatic trebuie să respecte condi iile materiale ale reprezentării.reprezentarea unei opere dramatice necesită şi ajutorul altor arte: pictura.modul de expunere al operelor dramatice este dialogul.. . . coregrafia etc.genul dramatic este cel mai complex gen literar. Caracteristici . Din acest punct de vedere.prin reprezentarea lor scenică. arhitectura.prezen a vie a personajului dă teatrului o intensitate particulară. . muzica. din cauza numărului redus de tablouri. . c) Comedia. 157 .specific operelor dramatice este conflictul (esen ială e ciocnirea caracterelor şi a concep iilor despre lume) . de personaje.teatrul e silit la o mai mare concentrare. . b) Drama.

Sofocle şi Euripide. Ca specie literară. a) Tragedia clasică greacă Perioada de înflorire a tragediei antice se situează în secolul al Vlea î. Defini ie Tragedia este o specie a genului dramatic. 158 . Originea termenului Tragedia s-a constituit în Grecia antică.prezen a în scenă a corului ca martor și comentator al evenimentelor. Însuşiri distinctive ale tragediei antice: . în versuri sau în proză prezentând personaje puternice angajate în conflict cu destinul potrivnic' cu ordinea existentă a lumii sau cu propriile lor sentimente. conflictul solu ionandu-se cu înfrângerea sau moartea eroului. derivând din ditirambi şi a avut la origine un scop religios. b) Tragedia shakespeariană (secolul al XVII-lea).).respectarea regulii celor trei unită i (de timp.n.TRAGEDIA Geneza speciei. principalii săi reprezentan i fiind Eschil.măre ia personajelor.. în Atica.e. tragedia cunoaşte patru etape distincte: a) Tragedia clasică greacă (secolul al V-lea şi al IV-lea î. legat de festivită ile în cinstea lui Dionisos Termenul de tragedie derivă din cuvântul grecesc “tragos” = ap care indică înfă işarea zeului şi costuma ia grupului de satiri din convoiul ceremonial. de loc. . . . Tragedia greacă a prezentat caractere puternice in lupta cu voin a zeilor doborâte fatal de o vină ce apasă asupra unei întregi familii.for a pasiunilor. c) Tragedia clasică franceză (secolul al XVII-lea). de ac iune).e. Ca atare. Evolu ia speciei. în succesiunea genera iilor. considerate de Aristotel ca purificatoare (katharsis). tragedia trezeşte în spectatori sentimente de groază şi milă.n. d) Tragedia modernă (secolul XX).

159 . paralel cu ac iunea externă.îşi alege subiectele tot din legendele antice şi din istorie. .sunt implicate puternice elemente contrare.conflictul se solu ionează cu înfrângerea sau moartea eroului. de măre ie. care au creat tragedii bazate pe conflictul dintre datorie şi pasiune. introduc personaje complexe într-o ac iune bogată în episoade.G. Beckett.). psihologice sau filozofice. înviorează atmosfera sumbră prin elemente comice şi groteşti. O’Neill.a.Lorca.).men ine regula celor trei unită i. sparg tiparele conven ionale ale dramaturgiei clasice. de sublim. c) Tragedia clasică franceză Reprezentan ii tragediei clasice franceze sunt Pierre Corneille şi Jean Racine. . constând în ciocnirea dintre sentimente şi datorie şi punând în valoare for a şi avatarurile pasiunii.aduce în scenă personalită i marcante. tragedia continuă a fi cultivată pe baza unei tematici sociale. bazată pe un conflict de ordin psihologic. E.în locul corului introduce aşa . dar fără o viziune clară a perspectivelor ei. d) Tragedia modernă Astăzi.b) Tragedia shakespeariană William Shakespeare (1564 -1616) este cel mai mare dramaturg şi poet al Renaşterii engleze şi unul dintre cei mai străluci i reprezentan i ai literaturii universale. Spre deosebire de tragedia antică. A. Ionescu ș. ea dezvoltă. Tragedia clasică franceză este foarte apropiată de cea grecească antică: .înfruntarea lor generează sentimente patetice. o ac iune internă. reflectând critic aspecte din realitate» curentă (F. . Caracteristici : .numi ii confiden i. Această trăsătură este şi mai evidentă în așa-numitul ”teatru al absurdului”(S. Camus. . Anouilh ş. . .a. Tragediile lui Shakespeare lărgesc considerabil cadrul social. deşi şi-a pierdut preponderen a.conflict între personaj şi destin sau conflict psihologic.personaje puternice. .

şi în care. ac iunea desfăşurată pe scena unui teatru. Shakespeare) şi în Spania (Lope de Vega. din ele se degajă sentimentul măre iei şi demnită ii umane. deoarece sensul său literal este ac iunea. prezentând un conflict complicat şi puternic.citim în Enciclopedia lui Diderot . DRAMA Originea termenului Sensul fundamental. a fost pus în circula ie. Aşadar.convine oricărei piese de teatru. Aristotel avea în vedere. XVIII. spune că ”imita ia dramatică” “înfă işează pe cei imita i în plină ac iune şi mişcare”. 160 . Evolu ia speciei Începuturile dramei cu caracter popular se situează în sec. de către Diderot. Aristotel. Apare astfel drama burgheză. Drama cunoaşte o mare dezvoltare în sec. drama va căpăta mai târziu individualitate. Marlowe.deşi tragediile se încheie cu înfrângerea eroului. Defini ie Drama este o specie a genului dramatic. o dată cu ascensiunea impetuoasă a for elor sociale antifeudale în deceniile care au precedat revolu iile burgheze. ini ial cuvântul dramă era un termen generic prin care se desemna orice piesă de teatru. accentele tragice se împletesc cu cele comice. ca în via ă. Ea se afirmă în epoca Renaşterii. W. Iluminiştii Denis Diderot în Fran a şi G. deci. Calderon de la Barca). al XVIII-lea. în Poetica. E. “Ideea de dramă . determinat de o luptă încordată între personaje. O dată cu ridicarea burgheziei. opusă practicilor tradi ionale şi canoanelor clasice ale teatrului. iar piesele de teatru sunt ac iuni sau imita iile unor ac iuni”. Ca specie literară. în Anglia (C. situând noua specie între tragedie şi comedie. XV-XVI. strict etimologic. menită să aducă pe scenă probleme şi conflicte corespunzătoare aspira iilor lui. în teatru pătrunde un public nou. Lessing în Germania au fost teoreticienii dramei.. care cere o literatură nouă. al cuvântului grecesc drama indica existen a unei ac iuni. Termenul de dramă. în sec. în versuri sau în proză. cu sensul de piesă de teatru.

Mai târziu. unde se formulează chiar o „doctrină a existen ei”. -spre deosebire de tragedie. ale cărui principii şi idei (conceptul individualită ii. în prima jumătate a sec. anxietatea.drama nu respectă regula clasică a celor trei unită i. îşi povesteşte experien ele trăite.fiind inspirată din aspectele diverse ale realită ii. neliniştea în fa a necunoscutului. privind omul în raporturile lui cu divinitatea. Curentul existen ialist apare în Danemarca. în „Confesiunile” sale. Evolu ie. existentialisme. paradoxul. Pascal (în Pensées) este şi el un precursor al existen ialismului.Caracteristici : .spre deosebire de tragedie. Augustin. descriind neliniştile şi ascensiunea sufletului spre contempla ia mistică.prezintă realitatea în datele ei contradictorii. Prin căutarea sensului existen ei umane. filosof ra ionalist. disperarea) vor fi preluate de succesorii săi. EXISTEN IALISMUL Originea termenului. reprezentată de Husserl. care recomandă descrierea exactă. - - 161 . prezintă o mare diversitate tematică. Izvoarele existen ialismului se află în „Biblie”. Metoda filosofică a existen ialismului este împrumutată fenomenologiei secolului XX. reprezentan i Cuvântul provine din fr. . drama exprimă încrederea în capacitatea omului de a se împotrivi for elor oarbe ale naturii şi ale propriului său destin. XIX. Scurt istoric. . Şcoala existen ialistă a luat naştere din jonc iunea intui iilor psihologice şi estetice ale lui Kirkegaard cu metoda fenomenologică de abordare a realită ii. drama se inspiră nu numai din via a regilor şi a claselor dominante. cu Sören Kirkegaard (1813-1855). moştenitor al lui Descartes şi Kant. alegerea. ci şi din cea a maselor populare. . Sf.

descrise analitic. a haosului. 1927). 162 . Gide. a anxietă ii şi a disperării.Miguel de Unamuno (Del sentimento tragico de la vida . să traverseze experien e de via ă. admiratorii şi teoreticienii „trăirii” au fost numi i la noi „trăirişti”. să cunoască intense şi profunde trăiri.Existen ialismul refuză gândirea abstractă. semnifica ia documentară). Trăsături caracteristice . prin mijlocirea experien ei imediate. 1913). Jaspers (Philosophie . artistul trebuie să trăiască personal. Printre aceştia putem aminti pe M. . Emil Cioran. Existen ialismul în România Asupra scriitorilor români o influen ă însemnată a avut-o A. psihologică şi culturală.Neliniştea în fa a neantului şi a condi iei tragice a vie ii.Martin Heidegger (Sein und Zeit . M. . De aici. Anton Holban. . Eliade (experimentalismul egotist).Romancierii şi poe ii au proclamat falimentul ra iunii logice în favoarea „ra iunii vitale”. Marin Sorescu ş.Fiin ă şi timp. a adevărului particular al experien ei umane. logică şi obiectivă şi abordează existen a umană în realitatea ei concretă. prin urmare. . 1927). Lucian Blaga.Obsesia experien elor tragice ale vie ii. alta creştină .Despre sentimentul tragic al vie ii.Prăbuşirea valorilor şi idealurilor tradi ionale şi proclamarea nonsensului. K.Filozofie.Jurnal metafizic. 1942).Fiin a şi neantul. 1933) Gabriel Marcel (Journal métaphysique . . Jean-Paul Sartre (L’Etre et le Néant . Camil Petrescu (autenticitatea.Demiterea ra iunii în favoarea ira ionalismului şi nihilismului axiologic. . a fervoarei vitaliste.stări simptomatice ale unei societă i aflate în criză existen ială.Concep ie filosofico-mitică asupra istoriei. socială. Vasile Pârvan. Gidianismul afirma că sensul artei este cunoaşterea. Sebastian.- Existen ialismul cunoaşte două tendin e: una atee .a. .Alienarea şi absurdul .

dând naştere unui curent literar. neputin a cunoaşterii şi a comunicării. . M. Defini ie Existen ialismul este un curent filosofic care alege existen a ca centru al reflec iei. Sorescu: Iona). al angoasei. într-o lume în care ceilal i nu pot fi decât străini. . existen ialismul este o veche formă de cunoaştere metafizică. existen ialismul francez pătrunde în literatură.Existen ialismul . omul fiind ceea ce se face el însuşi să fie. absurdul unei existen e de neîn eles. . alegând liber. ca gândire empirică şi descriptivă a condi iei umane. În a doua jumătate a secolului XX. 163 . . al neantului. .Filosofia existen ialistă a libertă ii în elese ca o crea ie a valorilor culminează în individualism. cât şi de propria sa fiin ă. .curent literar . existen ialismul interferează literatura. devine responsabil de propria sa existen ă.După 1940.Teza principală a existen ialismului este aceea că existen a precede esen a.Concilierea filosofiei deznădejdii cu tentativa literară de a zugrăvi o existen ă care trebuie îndurată. prin actele sale. sentimentul contractului cu neantul şi al disperării ira ionale. transformându-se într-un curent literar.Literatura absurdului aprofundează conceptul contingen ei.Ciuma. necesitatea angajării în acte prin care omul.Existen ialismul literar cultivă teme precum: alienarea omului prin trăiri care-l înstrăinează atât de univers. condamnarea la singurătate.Nevoia conştiin ei umane de speran ă (Camus: La Peste .

(Dilatându-şi nara stângă. . neostentativ. lemne.) Da. în dreapta. poate ine mai mult.. se comportă tot timpul ca şi când în scenă ar fi două personaje. Straşnic năvod mai am. .Numai eu ştiu ce-am respirat. Ceva ca o plajă. . (Râzând. murdar de alge. scoici.) Să nu-mi spui că şi cel dinăuntru a fost aer. În fa ă. Dacă rolul va părea prea greu.) Aici. . Iona încă nu se vede. o movilă de pietroaie.Opere reprezentative – texte i comentarii IONA.) Acum încep să înfrăgezească şi ele. Constatativ. Eu și cu nările astea ale mele..(Cu emo ie. că. (Luându-şi mâinile de lă ochi.(Dăndu-şi un bobârnac peste nas. Linişte.) . scena e pustie. . ăsta e aer. (Respiră. figuran i PESCARUL II Ca orice om foarte singur. te iau la palme. pescar PESCARUL I fără vârstă. Barba fâlfâie afară.) . case. la înfrăgezirea nărilor. ferindu-se de lumină. cu cealaltă. (Mai respiră o dată adânc..) Şi să-1 pun la sărat.fragmente Personaje IONA. cum ştiai să respiri la tinere e.Şi tu! Leneşo! (Acelaşi joc. . La început.) Marea! . ultimele două tablouri pot fi interpretate de alt actor. Se dedublează şi se „strânge” după cerin ele vie ii sale interioare şi trebuin ele scenice. . îşi pune întrebări şi-şi răspunde. Lungă şi ascu ită.) Ia respiră tu acum.. TABLOUL IV O gură de grotă. La gura grotei răsare barba lui lona.Doar atât! Soarele. Caracterul acesta „pliant” al individului trebuie jucat cu suple e. ceva nisipos. (Vesel. îşi pune mâinile la ochi. în larg. spărtura ultimului peşte spintecat de Iona. .(Se arată şi lona.Nu.) Aer adevărat. Vreau să prind cu el acum soarele. vezi barba schivnicilor de pe fresce.Aerul! (Respiră adânc. Iona vorbeşte tare cu sine însuşi. să nu-mi spui asta.) Marea. 164 .

resfirându-şi degetele. două. apoi întrun fir de suflet.. . 165 .Nu. un an. . . începe să se plimbe.) Nu trebuie să ne pierdem timpul cu fleacuri. . Acum lona începe să se dezmeticească.) A făcut şi el un bine. .Dacă sunt tocmai în mijlocul mării? -O să înot pe burtă o zi. . (Pauză. apoi într-un fir de păr.. hoitul acesta se va scufunda.(Indemnându-se. apoi într-o dungă..(Dă să se arunce.) Cum pierd timpul cu fleacuri! ..) . .(Întinde mâna dreaptă înainte. O fi trecut pe aici vreun potop de foc şi ne-a luat marea pe tălpi. .. .Chiar sunt. .) La treabă! .Sclipea nisipul şi eu credeam că sunt nasturii valurilor. că ştiu eu ce fac.) ..Mi s-a prostit vederea. ca o nebunie. apoi într-o răsuflare..(Se dă jos. .Pu in ozon pe liniile norocului. până obosesc bine. .Săracul! .Nu mai zice „săracul”.) Dar unde e. Ies eu la un liman.Ar trebui să fiu fericit. marea? . . Toată scena până aici trebuie jucată exaltat.(Speriat. apoi pe spate.) S-o fi evaporat. . Ti-am mai spus.) O plajă? .Peste tot e bine.Lasă. . Apoi într-un deget. .(Gest către peştele din care a ieşit. (Gest de adio.Şi pu ină briză.Aici e foarte bine.Nu mai zic. Cine ştie singur dacă aş fi reuşit. .Lasă. . apoi într-un geamăt.) Vreau să respir un pic şi cu podul palmei.Poate e mai bine aşa. că ştiu eu.E bine şi afară.(Aproape plat. Va lua apă şi. (Pauză..Nu se vede strop de apă.în curând.

. .Unde-or fi? . . aşa e. întâlnim la fiecare pas numai umbre .. . atât de importante. păsări. .Taci! . .Ce e orizontul ăla? 166 .) S-o fi îngustat lumea până într-atâta? E prea mică lumea. si a peştilor.Şi a lor. că fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie. .) Hei.. cu bârnele respective în spinare).N-am putut sesiza deosebirea.) Şi voi?! Grozav! Pe unde-a i ieşit? -V-a i luat bârnele.. cei doi pescari ies. .copaci. mai târziu. mi-am dat seama că din cauza sărutului ăla. .Aşa şi acum.) Când am sărutat prima fată . oameni buni! (Nimic. . Or mai fi şi pe la noi lemne.Ce să-i faci. .(Râzând. burta cere. . Aşa. .O să mă bucur pentru clipele astea. să le dăm bună ziua.Simt numai că am pus piciorul pe uscat şi că mă duc acasă.Abia după vreo două zile m-a apucat o fericire. (Intră Pescarul I şi Pescarul II.Încotro o veni casa mea? .Mă miram eu de ce nu sunt fericit.Poate. la fiecare pas. -(Vesel.(în elegând. .La urmă. .Să-ntreb pe cineva.) Sau a i vrut să-i face i(semn: „lui”) pagubă? (Scena începe să se clatine. Şi cu toate trebuie să fim aten i.asta a fost demult n-am sim it nimic.Asa e. . oameni buni.) Ce vezi? . Or fi început să se ruineze casele voastre. nu trebuie să vă omorâ i cărându-le tocmai de pe ărmul celălalt.La pescuit.Da.) Hei. gângănii. .) -(Strigă. din senin.Aşa se întâmplă. .(Se suie pe movila de pietre.N-am zis-o cu răutate. cum au dormit.Cam pustiu pe aici. decât un gust de carne. să le-ntrebăm ce mai fac.) îngrozitor! . . Parcă sărutasem o mână în plus. Totuşi. cine ştie când -(Zâmbind. fiorul.Orizontul.) -(Suspicios. (Strigă.

Şi după burta aia ce vine? .. Si se va înăl a la cer. .(Cu glas stins.Ce e orizontul acela? . învierea se amână!” . în mormânt. apoi îşi acoperă ochii cu palmele. impersonal.Nimic. -Dar vrem să-1 vedem întâi pe el. . nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere! -Şi lumea-1 aşteaptă sus. Dar cade în mijlocul flăcărilor. . dându-ne şi nouă un exemplu luminos.Ce-ai văzut? . si via a.Alt orizont. trăgea şi el cu năvodul la peşti foarte mici. cum e şi firesc. De atâtea ori a sărit prin cerc. Apoi ne vom duce linişti i pe la casele noastre. nenorocitul n-a mai reuşit să spintece burta imensă.) Un pescar sărac. la circ.. . omeneşte.) .. şi nici nu mai are glas să urle până la ei: „Oameni buni. 167 . (Rejoacă scena. unii sunt aproape distra i de atâta credin ă. Ca nişte geamuri puse unul lângă altul. la capătul puterilor.” -Că noi. şi venirea pe pământ. decât un şir nesfârşit de bur i. Si cum stătea el aşa.) . Pauză.) O burtă de peşte. „Acuşacuş or să înflorească lespezile mormântului ca petalele unui nufăr. pe malul mării. îşi face vânt în dumnezeire ca leul.Precis.Şi de ce tocmai el? . -Toti cred în el. . pe la casele noastre.Ce-ai văzut? . să murim bine. în aureola lui de foc. deodată se cască apa şi un chit uriaş. nu mai poate învia.Pute i să-mi spune i? -Nimeni nu suflă nici un cuvânt.. după atâta aşteptare a omenirii..(Îngrozit.. în mormânt.Ia mai uită-te o dată. (lona priveşte.Iar el e aici. .Închis între toate aceste geamuri! -Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia.dar o dată ajuns aici.Nimic. cheamă toate şiretlicurile min ii şi ale minunii. oamenii. . până şi moartea .. Se dă cu capul de toti pere ii. şi mortul va învia. numai atâta vrem: un exemplu de înviere.Dar cine anume era omul acela? Ce gândea? . I-au ieşit toate minunile.O burtă de peşte uriaş.

în caz de ceva. Toate lucrurile sunt peşti.i aminteşti măcar ceva! (Acelaşi joc. dă din cap că nu poate.) -(Cu mâna streaşină la ochi. prorocule! încearcă să.) Afară.) Nu-mi mai aduc aminte nici o Iimbă-n vânt. .. Să nu te rătăceşti înainte.(Iluminat.i prezici trecutul. Şi altul.) Dar eu. trebuia să-1 însemn şi pe-ăsta. Ia încearcă acum să. o dată ce te-ai născut.). Pentru o clipă. semăna cu o roată roşie. formată de ani.) Iona. trebuie să punem semne la fiecare pas. am văzut ce bine i l-ai ghicit.. cum se numea? Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă. -(Meditativ. Apoi să vină altul.) Un astfel de loc trebuie totuşi să existe. (îşi acoperă cu mâinile fa a. <să ştii unde te opreşti. Ca toată lumea. şi se tot rostogolea numai într-o singură parte. Dar aşa.(Strigând. pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză). bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică.i întipări tălpile în el.) Ionaaa! 168 . măcar cât a. Poate nu prea mare. .Hm! Naiv ce sunt! Poate am trecut demult de locul unde eram lanceput. . Aşa e.. .) E cea ă! ....Lumea există hăt..) Cum se numeau bătrânii aceia buni care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilal i doi. Mă opream acolo şi trăiam în continuare. să încapi tot. Să vedem dac-o nimereşti măcar cu ăsta.i aminteşti totul.) Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva. (Pauză. .. stă aşa câteva clipe. Să nu tot mergi înainte.(Iluminat deodată.Încearcă să. Trebuie să fie pe undeva această palmă de loc. cu tălpile lui arse de noapte. câ i peşti unul într-altul. Doamne.(Ironic) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost şi tu! Viitorul.(Făcându-şi curaj. pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început parcă nu erau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care am învă at eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învă at? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de vreo câteva ori? în fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund.) Ce cea ă! (îngrozit. Trăim şi noi cum putem înăuntru.Când au avut timp să se aşeze atâtea straturi? . -(Meditativ. (Rectificând primul gând. Vezi. de când! .. Nici nu-mi dădeam seama că totul pluteşte.

”Iona”.) Iona. Ce contează dacă ai sau nu noroc? E greu să fii singur. piesa Iona face parte. cântarea identită ii prin dedublare şi raportare.) Gata. se înglobează. tema labirintică a destindai din care nu po i ieşi.Mi-am adus aminte: Iona. Tema Un dialog al omului cu propria conştiin ă pe tema limitelor existen iale. toate. prin închiderea în burta unui chit. favorizată de atâtea teme. Poetul îşi men ine discursul metaforic şi în registru dramatic. Iona? (îşi spintecă burta.(Scoate cu itul. intervievat despre semnifica ia piesei). Nivelurile textului: 1.. Plec din nou. nemaipomenit de singur”.) Răzbim noi cumva la lumină. pendulează mereu între ontologic şi gnoseologic. (Pauză. tema crea iei. Rinocerii. aşa cum făcuse şi Eugen Ionescu în Fran a (Scaunele.căutător de esen e. spune Sorescu.(Strigă. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. tot eu am avut dreptate. în conştientizarea dramatică a limitei lui A FI. Ionaaa! E invers. alături de Paracliserul şi Matca din trilogia dramatică metaforică Setea de sare (1968). sinonimă unei alte naşteri. meditează asupra atitudinii sale şi revenit la condi ia ini ială e un credincios supus. te iau cu mine. Pescar .comentariu literar Specificul operei. ca salvare din efemeritate. Totul e invers. Piesa. Iona este manifestare pragmatică şi contemplativă în acelaşi timp realizând suprapunerea ipostazelor dintre pescar şi pescuit. dacă stau să mă gândesc. el a greşit-o. Dar drumul. Nivelul mitic: • Iona. 169 . Dar nu mă las. statuând nevoia de atingere a absolutului. .Şi acum.) . Eu sunt Iona. personaj biblic pedepsit de Dumnezeu pentru nesupunere. Victimele datoriei). Tema singurătă ii omului speriat de limită (“Ştiu numai că am vrut să scriu ceva despre un om singur. aducând o notă de originalitate în acest domeniu. . De data asta. Am pornit-o bine.

. a-ntâia. (Aşteaptă).Aş vrea să treacă Dumnezeu pe aici”.. parcă spre a sugera timpul ridicării pe verticală. (Aşteaptă) . auzi? Nu te mai ine după mine..Asta puteam să nici n-o mai învă .Nu ştiu.. măcar la soroace mai mari.. “Cum mă numeam eu?” 2. “Povestea ce zice.. a luării la cunoştin ă de sine: “Io . Nivelul istoric/politic: “Până ies eu.i pierzi min ile. Iona sunt eu. Nu e prea greu”.. “E strâmt aici. universul întreg să fie dat lumii de pomană”.Nimic.Fac ce vreau. poate se mai limpezesc lucrurile”.)” “Trebuie să trăiască şi el. O aflam aici. nu?” “To i trebuie să trăim. Ce mare bogată avem! “De-aici fiecare om trebuie să-şi vadă de trebuşoara lui... dar ai unde să.(Strigă) Să nu te prind pe aici.” “(Cu obidă) I-a pus şi la treabă. ?”. ce ne înva ă?”.” 3.... Vorbesc. • Mitul întoarcerii la origini: “Şi-am lăsat vorbă.” “Greu se mai câştigă o bucată de pâine . care ne înva ă că po i fi înghi it de un peşte. în amintirea mea. Iona!. dar ecoul? b) strigarea numelui: făcută gradat.. “E chiar o nimica toată.” 170 .De fapt..” “Să privească în cercul său. de ce-oi mai fi pierdut vremea cu ea? De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?” e) povestea cotropeşte identitatea: “Cum se numea povestea aceea. (Strigă) Ionaaa! .bur ile succesive sunt încăperi iluzorii lipsite de capăt. Să-l chem pe lona. din moment ce erau cu bârnele alea-n spinare . c-am auzit numai partea asta. Şi să tacă.curios aş fi să ştiu dac-a mai ieşit omul din chit”. • Mitul întemeierii prin cuvânt: a) ecoul: “Pustietatea măcar ar trebui să-mi răspundă: ecoul . . “Ce pustietate! . Nivelul social: “Atunci de ce-i mai mănâncă dacă n-are condi ii? (. na . (băgând de seamă că n-are ecou) Ei... Receptarea Eului ca pe Celălalt: “Numai că eu trebuie să strig. în trepte.” d) valoarea povestirii / literaturii e dată doar de func ia ei ini iatică: “Povestea ce zice? ce ne înva ă? .• Mitul Labirintului . “(aflarea identită ii) c) nevoia rostirii: “ .. “Tare .” Pentru că există anumite condi ii.” “Păi..

Uite s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din fa a casei. pe la casele noastre. Marea e-n năruire.” “Ar trebui pus un grătar la intrare în orice suflet ” “De ce trebuie să se culce to i oamenii la sfârşitul vie ii? ” “Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia” ”Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva. Apoi ne vom duce linişti i pe la casele noastre.. înotăm printre ele ... în mormânt. ”Că noi oamenii.” “Începe să fie târziu în mine. Nivelul filozofic: “Ne scapă mereu câte ceva în via ă.. Te pui cu nevoile?” ”Apa asta e plină de nade. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile. dar peste câteva clipe observăm mira i că ni s-a terminat apa”.“Trăim şi noi cum putem înăuntru” “Plevuşca săraca..” 5. numai atâta vrem: un exemplu de înviere. ceva frumos..” 171 .. Visul nostru de aur e sa înghi im una.” “O fi trecut pe aici vreun potop de foc şi ne-a luat marea pe tălpi!” Simbolistica peştelui a) biblic: simbolul creştinismului şi a identificării celor credincioşi între ei. Pentru o clipă.” “Iar el e aici. în sfârşit. b) la nivel zero: mijloc de existen ă: “Unde-or fi? La pescuit. burta cere.. o speran ă. bineîn eles pe cea mai mare... o dată ce te-ai născut”. tot felul de nade frumos colorate. Ce să-i faci.. Noi peştii. Nivelul poetic: “Mai bine m-aş face pescar de nori. să ştii unde te opreşti. Ea duce greul . Ne punem în gând o fericire. trebuie să punem semne la fiecare pas.” “Nu există nici un val fix. să murim bine. şi de aceea trebuie să ne naştem mereu. .” 4. Nevoile de hrană mereu crescânde.. Nivelul estetic / parodic: ”Apă mică. învierea se amână!” 6. ”. la capătul puterilor şi nici nu mai are glas să urle până la ei: “Oameni buni..” “Un astfel de loc trebuie totuşi să existe (. omeneşte. Apoi să vină altul cu tălpile lui arse de noapte..i întipări tălpile în el. măcar cât a.) Dar aşa.

. scop şi limită ce trebuie depăşită.” f) nivelul patru: popas de medita ie înainte de vărsare în marea timpului.. Tăcerea e starea paradisiacă a Logosului. pescar de oameni. pescarul devine cel capabil să viseze: “Sunt pescar şi trebuie să se găsească oricând un peşte şi-n casa mea. (ezită) . cât şi a unghiei) şi re-naştere.” d) nivelul doi: peştele din acvariu materializează voca ia de artist şi nevoia de a-şi delimita spa iul propriu fa ă de mare.. e) nivelul trei: peştele devine. Un peşte con inut de un altul devine. înotăm printre nade”. dramatică şi tragică se îmbogă eşte semantic în ipostaza claustrării lui Iona în burta peştelui. stăpân pe moartea sa? Este el cugetătorul aflat la margine de Lume. simbolistica ferestrei.creatoare a dezamăgirii. în felul acesta. Formele de manifestare: strigăt. sau Ziditorul unui mesaj existen ial printr-un perpetuu nascendi. Peştele. Filonul de triplă sorginte: lirică. Prilej de medita ie asupra limitei vie ii umane.. (mai mult nu poate să articuleze. Teama de rostire e alimentată şi de frica necuprinderii adevărului absolut. interoga ie. sau Demiurgul născut după propria-i dorin ă. din pescuit. Este Iona un visător ucis de propriul vis.. Eliberarea de limită şi de înrobire exterioară se face prin sublimarea tăcerii (iar tăcerea în plan existen ial este nonexisten ă). înghi it de viu de ... Se poate identifica o similitudine între mul imea bur ilor de peşte şi a naşterilor succesive.. de răzvrătire împotriva finitudinii prin crea ie (concretizată atât în plasarea bărcii în mare. el dă măsura dorin ei de a recrea universul la dimensiuni umane. Peştele. peştele . (Realizând întreaga situa ie). râs sunt mărci ale căii de autodefinire prin raportare la ceilal i şi detaşare. forma desăvârşită a rostirii (care e o crea ie a aşteptării). şi. determinând transcenderea pescarului Iona în postură de peşte: “Noi. anun ându-se pe rând. Asta era. Tot? (Se cercetează) Tot. asupra ideii de predestinare. Necuvântarea identifică un nex semantic nenumit. accentuând tensiunea dramatică.c) nivelul întâi: peştele este visul oricărui om. Asumarea zidirii cu sine transformă piesa într-o experien ă cognitiv . peştii. 172 . Mică pauză / Sunt înghi it. de mort? Din moment ce-mi dau seama. propunând partea a Il-a a poveştii cu biblicul Iona. din această perspectivă.

Şi tot aşa. Adam se plimba pe alei preocupat şi trist Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte. Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune.Lecturi suplimentare Adam Cu toate că se afla în rai. Sim indu-şi degetele frumos fulgerate De nişte sâni tari şi coapse dulci Ca de contururi de note muzicale. smirnă şi tămâie. Adam scotea la lumină o nouă cadână Din haremul lui intercostal. Tocmai îşi scosese oglinjoara Şi se ruja pe buze. Dumnezeu a observat Această crea ie deşăn ată a lui Adam L-a chemat la el. Încât chiar în clipa aceea Şi-a pipăit coasta imediat următoare. de câte ori Eva oficială Se întorcea cu spatele. Şi l-a izgonit din rai Pentru suprarealism.a oftat Adam Şi-a mai creat încă una. O nouă Eva răsărise în fa a lui. 173 . 1-a sictirit dumnezeieşte. Sau pleca la pia ă după aur. „Asta e via a!” . Atunci Dumnezeu a confec ionat-o pe Eva Dintr-o coastă a lui Adam.

Şi nu citeşti decât ce scapă în afara liniilor lui De lemn. Exact deasupra patului meu.am slăbit îngrozitor de mult. Mi se trimite şi Scara la cer . Mi se aruncă de sus! Deşi. Îl aşezi frumos Pe prima pagină. folosit şi în matematică. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. . Cu el po i citi cu succes O mul ime de opere.Scară la cer Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Cuvintele se umflă 174 . Sunt doar fantoma celui ce am fost. ia-o tu înainte Pâş! Pâş!” Echerul Echerul. Împu inate.Suflete.zic. Devine tot mai mult Un instrument literar. Mă gândesc că trupul meu Este totuşi prea greu Pentru scara asta delicată.

Asculta i vorbele cu echerul. Apoi echerul se poate extinde Şi în via a de toate zilele. sufletele Sunt exagerat de mari. înainte de culcare. Pune i la capul patului un echer Pentru visele voastre de aur. O jumătate de verb Te face să urli De ac iunea tuturor romanelor Din viitorul deceniu. 175 . Nu vă aventura i Într-o dragoste adevărată Fără un echer la butonieră. Plivi i spectacolele cu echerul. Şi de asemenea.Ca nişte broaşte. imaginile. Sugând şi sensul celor ascunse. seara. Sunetele.

Partea a III-a Limbă și comunicare 176 .

. .socio-cultural. fără să se supravegheze.externi (sau extralingvistici) . colocvială. concretizate prin mijloace lingvistice specifice.rela ia dintre emi ător şi receptor (oficială sau neoficială: publică sau intimă etc). publicistică.ELEMENTE DE STIL Consecin ele contextului social-cultural asupra exprimării Con inutul diferitelor mesaje este influen at de o serie întreagă de factori. nivelul de pregătire etc). ştiin ifică.particularită ile receptorului (unul singur sau mai mul i.interni (sau de natură lingvistică propriu-zisă) ac ionează sub care forma regulilor gramaticale: . . îşi . artistică) şi de situa ie (oficială.psihologic. .sociologic. determinând apari ia unor mesaje cu particularită i speciale de con inut şi expresie. Luate în ansamblu. Principalii factori extralingvistici sunt de ordin: -geografic (care determină deosebirile dialectale).modelează” vorbirea în func ie de obiectul comunicării (ce tip de informa ie este vehiculată: oficială. . ne vom ocupa doar de factorul social cultural.domeniul de activitate al emi ătorului: . nivelul de cultură. -etnic. exprimarea. care ar putea fi grupa i în două mari categorii: . toate aceste circumstan e alcătuiesc contextul social-cultural în care are loc procesul comunicării. . care constă într-o mul ime de împrejurări capabile să producă modificări ale mesajelor. intimă etc).inten ia emi ătorului. ocupa ia. într-un fel sau altul. cum ar fi: . . ocupa ia. „Oricine îşi dă seama uşor că. publică. starea de spirit etc.care ac ionează sub forma unor modificări sau restric ii aplicate mesajului. . 177 .). În cele ce urmează. Fiecare dintre factorii respectivi influen ează.domeniul sau sfera comunicării.particularită ile emi ătorului (vârsta.

a unui individ sau a unei categorii de vorbitori. cele spuse de al ii folosim vorbirea indirectă. 1983. ca fiind modul propriu unui individ. Este locul să deschidem aici o paranteză pentru a aminti defini ia stilului. Aşadar. deci. un mod de a folosi limba propriu unor grupuri de oameni care activează în acelaşi mediu. 178 . presă.Stil. „stylus” = be işorul cu care se scria pe tăbli ele de ceară (de unde şi cuvântul „stilou”). Dacă stilurile func ionale reprezintă variante colective ale limbii (ale mesajelor). Stil direct. Stil func ional. morfologice. Aceste variante func ionale ale limbii se numesc stiluri func ionale. trebuie spus aici că există şi variante individuale în utilizarea limbii.Iulian Ghi ă. Când redăm. „Într-un şir de mesaje formulate de acelaşi vorbitor în împrejurări diferite. Stil individul. care nu se întâlnesc în mesajele altor vorbitori”. literatură etc). Stilul func ional reprezintă. ceea ce face să se vorbească despre stil individual. (M. sintactice. mai îngrijit şi mai sugestiv ideile şi sentimentele. sau folosit într-un anumit domeniu de activitate (ştiin ă. povestind. că există limbaje diferite. sistem care poartă numele de stiluri func ionale sau limbaje specializate. „stylos”. de a-şi exprima cât mai personal. termenul de stil derivă din gr. 16). unei singure persoane de a folosi limba. Limba română. stilul reprezintă totalitatea particularită ilor lexicale. creând sisteme lingvistice specifice unui anumit nivel cultural sau domeniu de activitate. în accep ia care i se dă astăzi. factorul social-cultural ac ionează asupra limbii. De aici rezultă că limba îndeplineşte func ii de comunicare diferite. Când reproducem întocmai cuvintele celor care vorbesc folosim vorbirea directă. topice şi fonetice caracteristice modului de exprimare orală sau scrisă . Etimologic. Stilul individual ar putea fi definit. Stil indirect liber Modalită i de redare a vorbirii. p. Andrei . deci. lat. Stil indirect. se disting trăsături particulare. condi ionate social.

dar modificând unele forme. omi ând sau adăugând unele cuvinte. cu toate că după părerea specialiştilor de la raion grâul era deja copt şi trebuia secerat pu in verde. “a mărturisi” etc. fie conservând informa ia. iar în desfăşurarea nara iunii permite racursiuri care condensează dimensiunea temporală: „În acel an secerişul începu tot după legile agrotehnicii nescrise ale satului. unde veniseră să-i prelucreze. se cam scutură el. 209) ... dând mişcării sufleteşti a personajelor mai multă expresivitate: „Gândurile lui [ale lui Apostol Bologa] însă alergau când înainte.Trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă se face astfel: cuvintele rostite de fiecare vorbitor se introduc prin verbele „a spune”. p. Oamenii însă rămăseseră la ale lor. prima este o modalitate de reproducere a vorbirii. Şi Ilona. care recurge uneori la vorbirea indirectă liberă...„Reproducerea spuselor cuiva se poate realiza în două feluri: fie transmi ând (consemnând în scris) integral. De ce şi-a luat rămas bun?” (L.. vorbirea indirectă nu trebuie confundată cu monologul interior. limpede însă și fără cuvinte. parcă şi-ar fi luat rămas bun pentru totdeauna. Ghi ă: Limba română.. cum a rămas în poartă.vorbire directă (stil direct). Rebreanu: Pădurea spânzura ilor) ... Andrei . ca un cârd de păsări rătăcite. „a zice”. (M. adică nu mai depinde. adică îndată după Sân-Petru. .Uneori însă vorbirea indirectă este liberă. Și nu mai adăugau și restul gândirii. Vorbirea indirectă liberă conservă nuan ele intona ionale şi elementele lexicale şi gramaticale de tip afectiv. fără modificări. deși cădeau și ei de acord că așa e. „a întreba”.I. „a anun a”. cele enun ate . dar tocmai acuma?.. și completat în cele din urmă cu glas tare. ce atâta grijă pe voi că se pierde acolo un dublu de grâu la 179 . afară de cea neutră (enun iativă) vorbire indirectă (stil indirect). fără astâmpăr. să nu se scuture. de un verb de declara ie şi nu mai este introdusă printr-o conjunc ie.. al doilea este o modalitate de organizare şi expunere compozi ională. îndată după ce activistul și agronomul se îndepărtau pe poarta lor. Vorbirea indirectă liberă apare mai ales în monologurile interioare.. din punct de vedere sintactic. adică lasă să se scuture. Oare de ce-l chemă generalul? Poate că reclama ia lui Pălăgieşu. când înapoi. eliminând nuan ele intona ionale.Totuşi. „a răspunde”.

marcat prin expresivitate. func ia expresivă a limbii. ca reac ie la contextul sociocultural. . cum ar fi cel cognitiv.Vocabularul cuprinde numeroase neologisme. obiectivitate. p. precizie. 180 . ele nu trebuie să mănânce. să trăiască și ele. în articole şi studii cu caracter ştiin ific.cinci pogoane. 5.Termenii sunt utiliza i în sensul lor propriu (denota iv) pentru a se evita eventualele confuzii. stilurile limbii se clasifică în: . caracterizate prin orientarea spre al i factori ai comunicării. informa ional. să formuleze şi să dezvolte teorii. precum: claritate. Principalele stiluri func ionale În procesul de comunicare apare. . Mănâncă și păsările cerului. „Expresivitatea spontană este manifestarea verbală a emo iei corespunzătoare. fără să vizeze sensibilitatea sau imagina ia receptorului. (Ion Coteanu. 76) în func ie de distinc ia expresiv . Morome ii). caracterizat prin orientarea spre mesaj. seminarii şi dezbateri ştiin ifice sau în tratate de specialitate. procese etc. multe dintre ele de circula ie interna ională. în timp ce expresivitatea deliberată este manifestarea verbală a emo iei contemplative".Specificul activită ii pe care o exprimă reclamă o serie de calită i. numai voi vre i să trăi i?”(Marin Preda. corectitudine. . în manualele şcolare etc Caracteristicile definitorii ale stilului ştiin ific sunt: . 1973. să relateze rezultatele ob inute prin investigarea diferitelor domenii ale realită ii sau să precizeze tehnologiile cu aplica ii variate în activitatea productivă.stil artistic. în prelegeri şi expuneri. în referate şi comunicări. obiecte. concep ii. . cu prilejulunor colocvii. a) Stilul ştiin ific (sau tehnico-ştiin ific) este utilizat în domeniul ştiin ei şi tehnicii. din domeniul ştiin ei şi tehnicii. idei.Lucrările în care este utilizat au drept scop şi transmită informa ii asupra unor fenomene. apelându-se la no iuni ştiin ifice şi ra ionamente riguroase.nonexpresiv. Stilistica func ională a limbii române.Procesul comunicării se realizează direct. sobrietate. .stiluri nonartistice.

fiind utilizat în acte normative. . cerere. repeti iile datorate sinonimiei perfecte. litigiu. memoriu. . c) Stilul publicistic este limbajul specializat al presei(ziare. memoriu de activitate etc. chimie. . politice. .Pentru evitarea echivocului. lege. fizică.Comunicarea este lipsita. „Se adevereşte prin prezenta că”. . sesiune etc). „Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces-verbal” s. Întâlnim şi aici o mare diversitate de specii. el este stilul caracteristic speciilor jurnalistice: note. articole. pe care le-am putea grupa astfel : .Absen a mijloacelor de expresie figurată. directive.Utilizarea unor clişee lingvistice. cuvântări etc. interviuri. proces-verbal. decizie.În domeniul sintaxei. ştiin a literaturii etc). . remarcăm topica normală.Sistematizarea perfectă a materialului. în formele de comunicare referitoare la activitatea unor institu ii sau la rela iile administrative.a. adresă. a unor formule fixe de tipul: ”Vă facem cunoscut că”.-Frecven a unor termeni proprii fiecărei discipline (matematică. Principalele caracteristici ale stilului oficial-administrativ sunt: . Accesibilitate. uneori recurgându-se la ordonarea pe articole. puncte şi paragrafe şi la repetarea unor formule. reportaje şi 181 . termenii sunt utiliza i în sensul propriu. foiletoane.de încărcătura afectivă.administrativ îndeplineşte func ia de comunicare în sfera rela iilor oficiale. decrete. Altfel spus. comentarii. întrucât documentele oficiale nu permit decât o singură interpretare. ere. cursivitatea. . expresivitatea este zero. dosar. cronici. ştiri. . ordine de subsemnatul. . pamflete.documente cu caracter administrativ (care reglementează rela iile dintre diferite institu ii sau dintre institu ii şi cetă eni): dare de seamă. b) Stilul oficial . paragraf. autobiografie. rapoarte. hotărâri.Utilizarea unei terminologii specifice (adeverin ă.Caracterul stereotip al limbajului: inten ia de a tipiza comunicarea.acte cu caracter normativ (care reglementează rela iile dintre institu iile statului şi cetă eni): legi.Lipsa reliefului stilistic. certificat. .Expresivitatea este zero. certificat. juridice etc. adeverin ă. documente oficiale. referat. reviste) şi al emisiunilor de radio şi de televiziune.. claritate şi precizie. mese rotunde.

Larga utilizare a cuvintelor cu sens figurat. eterogen ca pregătire intelectuală.Larga varietate în domeniul sintaxei. stilul publicistic apropiindu-se tot mai mult de stilul artistic. tehnică. liric şi dramatic.Se adresează atât intelectului. . Speciile în care poate fi întâlnit sunt absolut toate speciile celor trei principale genuri literare: epic. Dintre trăsăturile caracteristice ale stilului artistic.Utilizarea unor procedee artistice şi figuri de stil. conturează imagini plastice în conştiin a cititorilor. De aici derivă şi caracteristicile definitorii ale stilului respectiv: .Este cel mai complex dintre stilurile func ionale. întrucât foloseşte termeni arhaici. cât şi în cel figurat. mai ales prin unele specii ca reportajul. Stilul artistic se opune tuturor celorlalte stiluri. ci asupra mijloacelor (artistice) prin care este transmisă informa ia: scopul scrierilor respective este mai ales acela de a delecta. .Frecven a neologismelor. de a produce emo ii de natură estetică. pamfletul).Utilizarea de figuri de stil şi procedee artistice. neologici. ele adresându-se cu prioritate afectivită ii. . reprezentând forma de expresie a operelor literare. 182 . depăşind sub acest aspect .Mare deschidere spre cele mai diverse categorii lexicale. re inem: . ştiin ifică. .Expresivitatea este maximă. foiletonul. . . . precum şi elemente de jargon şi de argou. prin muzicalitate şi for ă sugestivă. . întrucât îmbină exprimarea ra ională şi voli ională cu cea emo ională.Accesibilitatea este obligatorie. . proză. regionali. .Mare diversitate lexicală (vocabular bogat şi variat) întrucât abordează probleme din sfere diverse ale vie ii: social-politică. d) Stilul artistic (beletristic) apar ine literaturii beletristice (poezie. literară. teatru).Termeni utiliza i atât în sens propriu. deoarece în cazul său accentul nu mai cade pe con inutul informa iei.Expresivitatea este medie (din acest punct de vedere. întrucât se adresează marelui public.sfera limbii literare. Scopul principal al tuturor acestora este de a informa la timp şi exact masele largi de cititori şi ascultători asupra unor evenimente sau situa ii dintre cele mai diverse. sportivă. ca şi acelora care. cât şi afectivită ii.altele. .

care ar putea fi numit sistemul stilistic al limbii (sau structura stilistică.în concluzie. fireşte . capabile să contureze stilul său individual. sau ierarhia stilistică a limbii). clase. care trebuie cunoscute şi respectate de orice vorbitor (emi ător).la care neam referit mai sus . Un astfel de sistem este un ansamblu de elemente lingvistice (unită i. El este numit. în măsura în care ele sunt cunoscute şi respectate. reguli etc. b) Normele stilistic-func ionale (preponderen a trăsăturilor unuia sau altuia dintre stilurile func ionale determină apartenen a textului la unul dintre acestea). ar fi de precizat că între diferitele stiluri func ionale nu pot fi trasate grani e rigide. adică particularită ile specifice emi ătorului respectiv. comunicarea poate fi corectă sau greşită. principii. în orice comunicare se disting trei feluri de norme: a) Normele generale ale limbii. Reprezentarea grafică a structurii stilistice a limbii române Este ştiut că faptele de lipbă pot fi încadrate în sisteme lingvistice. astfel. Normele comunicării Toate mesajele sunt formulate după anumite reguli sau norme. Sistemul stilistic este. de sistemul fonetic (sistemul vocalic. criterii. de sistemul lexical etc. c) Normele interne. se încadrează şi ele într-un sistem. însă. 183 . diasistemul reprezintă totalitatea sistemelor specifice unei limbi sau. 5. doar unul dintre elementele diasistemului. Se poate vorbi. Toate aceste variante şi subvariante ale limbii . de sistemul gramatical (morfologic. categorii. sistemul lingvistic general. sintactic etc).) dependente între ele şi formând un tot organizat. Or. pentru a face posibilă receptarea mesajului. altfel spus.impropriu.împreună cu caracteristicile lor. uneori . sistemul consonatic) al limbii.diasistemul limbii. aşadar.

perfec ionarea deprinderilor de vorbire. 184 . Unde şi când a fost publicată ini ial.educarea capacită ii de receptare a unor mesaje apar inând unor stiluri individuale sau func ionale diferite. conform algoritmului care urmează: 1. . Figuri de stil La examenele de bacalaureat. Genul şi specia cărora le apar ine.transmiterea unor cunoştin e bogate şi nuan ate. comentariul literar stilistic al unui astfel de text poate fi structurat conform planuluirobot sau.folosirea conştientă a limbajului.îmbunătă irea comunicării prin limbaj. altfel spus. . De regulă. . sursa de inspira ie. Explicarea titlului. 6. Informa ii privind opera studiată. Geneza operei. .Cunoaşterea sistemului stilistic al limbii române ajută la: . la cele de definitivat şi gradul II sau la concursurile de admitere în facultate se dau uneori subiecte prin care se solicită candida ilor efectuarea analizei stilistice a unui text beletristic (în versuri sau în proză).

personalită i) cu scopul de a reliefa unul din termeni prin celălalt se numeşte antiteză”. Exemplu: „Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare”. idei. Antiteza . pe baza unor însuşiri comune. situa ii. o ac iune sau un obiect se numeşte repeti ie”. Eminescu: „Scrisoarea III”).„O înşiruire de mai mul i termeni de acelaşi fel. folosită pentru a atrage aten ia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor înfă işate se numeşte enumera ie” Repeti ia „Folosirea succesivă a unui sunet. o idee. . cu scopul de a eviden ia anumite caracteristici ale primului termen. fenomene.„Procedeul artistic constând în opozi ia dintre doi termeni (cuvinte. figurat (impropriu).„Procedeul artistic prin care se exagerează inten ionat (mărind sau micşorând) însuşirile unei fiin e sau caracteristicile unui obiect. (M. poartă numele de compara ie”. un sentiment. „Ca un glob de aur luna strălucea” (Dimitrie Bolintineanu).„Procedeul artistic prin care se înlocuieşte un termen obişnuit (propriu) prin unul neobişnuit. ac iuni. Enumera ia . Hiperbola .Exemple: „Nalt cât casa / Verde ca mătasa”. obiecte.„Procedeul prin care se alătură doi termeni (persoane. pe baza unor asemănări (între cei doi termeni) se numeşte metaforă”. cuvânt sau a unui grup de cuvinte pentru a impune aten iei o imagine semnificativă.Compara ia . Metafora . idei etc). 185 . fenomen sau ale unei întâmplări pentru a impresiona pe cititor se numeşte hiperbolă”.

asocieri sonore. Inversiunea . Analiza stilistică 2. se numeşte inversiune”.a. raportul dintre ele. antonime. ascendentă până la un punct culminant .Elementele de arhitectură a compozi iei: păr i. („Dic ionar de termeni literari”. 186 . compuse. prin intermediul întâmplărilor. cuvinte derivate. onomatopei. scene etc. în progresie crescândă (G. metafore şi personificări care.„Procedeul artistic de folosire a unei suite de compara ii. omonime. descendentă sau anticlima). împreună. Descrierea (procedee descriptive). cu inten ia de a ob ine efecte poetice. Monologul interior. Nara iunea (procedee narative). 1970. cicluri. asonante. 3.Alegoria .Tema şi ideea operei: motive şi laitmotive. puterii de reprezentare sau expresivită ii lor.: alegoria moarte-nuntă din balada „Miori a”. 195) 7. refrene. Grada ia . idei. exprimă. expresii şi locu iuni). armonii imitative.sau clima) samdescrescândă (G. Tehnici de expresie: a) Fapte de limbă cu poten ial stilistic: . . cânturi. neologisme. atitudini s. Ex.la nivel lexical (sinonime. strofe. arhaisme. termeni de argou sau de jargon. alte efecte sonore). c) Tehnica utilizării simbolurilor . Dialogul.„Figura de stil constând în înlăn uirea mai multor cuvinte sau expresii conform importan ei.la nivel fonetic (alitera ii. tablouri. . lucrurilor etc. Tehnica artistică a) Compozi ia (structura textului) .Exemple: „într-o sălbatică splendoare”. cuvinte polisemantice. acte. regionalisme. b)Moduri de expunere utilizate. prin care se schimbă ordinea obişnuită a cuvintelor într-o propozi ie. „Plutea-ntr-acest imens senin”: „Ca-n horă dup-un vesel cânt”. p. într-o formă figurată. „Un astfel de procedeu artistic. se numeşte alegorie”.

măsura (în cazul operelor în versuri). amfibrahic etc). cu prioritate. ritm (trohaic. repeti ia compara ia. originalitate. frecven a verbelor de mişcare etc.) 3. alegoria. enumera ia. b) Expresivitatea limbajului: rolul figurilor de stil: epitetul. intercalări. (25 p.la nivelul ortografiei şi al punctua iei: rolul semnelor de punctua ie. Ideea principală şi idei secundare. Sentimente şi atitudini exprimate. c) Rolul elementelor de prozodie: versuri şi strofe. a declarat Virgil Petrescu în cadrul audierilor. Ce este metafora? Exemplifica i. personificarea. dactilic.) 2. arborescentă. Preciza i stilul func ional utilizat în fragmentul de mai jos şi indica i trei dintre caracteristicile acestuia: „Strategia reformei educa ionale precizată de viitorul ministru cuprinde. (25 p. dar va controla modalitatea în care au fost numi i unii inspectori. mijloace de legătură. antiteza. hiperbola. El a mai spus ca va încuraja învă ământul particular dacă acesta se va dovedi de calitate.) 4. simetrică). 1 1. mărirea salariilor celor ce lucrează în învă ământ şi depăşirea pragului de 4% la bugetul alocat acestui domeniu în 1997 până la cel pu in 6%. Noul ministru nu va cederiza învă ământul. valoare stilistică şi epică (mesaj). reveniri. 4) Con inu ii de idei şi sentimente. . TESTE PENTRU AUTOEVALUARE Testul nr. (20 p. iambic. grada ia (mai ales în cazul operelor în versuri).. Enumera i factorii care influen ează comunicarea. C. metafora.la nivel gramatical (contribu ia procedeelor morfologice: păr i de vorbire dominante. 5) Concluzii finale. a mai precizat Virgil Petrescu”. adjective cu rol de epitet. tipul de structură a frazei: liniară. Importan a operei: raportul operă-realitate. semnifica ia contemporană a operei. locul operei respective în ansamblul crea iei autorului şi în contextul literaturii române. Explica i ce este stilul oficial-administrativ. topică. şi sintactice: raporturi de coordonare şi subordonare în propozi ie şi în frază. inversiunea.) 187 . Sentimentul dominant. (30 p.

Ce este hiperbola? Exemplifica i. (15 p. Numi i trei dintre trăsăturile stilului ştiin ific. având în vedere următoarele. Exemplifica i cum se manifestă influen a contextului socialcultural asupra exprimării. Identifica i. Ministerul Învă ământului avizează favorabil existen a Grupului Şcolar „Grigore Tăbăcaru”. 5 1. Ce se în elege prin stil func ional? (25 p. Eminescu.) 4. Preciza i stilul func ional utilizat în fragmentul de mai jos.) 2.T. (25 p. (30 p. 4 1. în versurile care urmează. M-am născocit din apele de-azur.Testul nr. (30 p..) 3.) Testul nr. Ce se în elege prin stil individual? (20 p. Arăta i cărui stil func ional apar ine textul de mai jos şi indica i trei dintre elementele prin care argumenta i apartenen a textului la stilul respectiv: „Cristal rotund. (20 p. (25 p.) 2. pe-o umbră de velur. Am înghe at sub ur uri de lumină” . indicând trei dintre elementele caracteristice acestuia: „Prin prezenta vă comunicăm că până la aprobarea Regulamentului de organizare şi func ionare a Comisiei de Evaluare şi Acreditare a Învă ământului Particular Preuniversitar.) 2. trei figuri de stil: “Ele sar în bulgari fluizi peste prundul din răstoace. (15 p.” (25 p.) 3. Cu inima de-a pururea senină.. Arghezi (40 p. Ce este ritmul? Dar piciorul metric? Exemplifica i. Numi i trei dintre trăsăturile stilului publicistic. peste care luna zace” .) 2. Ce este alegoria? Exemplifica i. Numi i trei dintre trăsăturile stilului beletristic.M. (40 p.) 3.) Testul nr. (30 p. 3 1. 2 1. (15 p.) Testul nr. Ce este rima? Ce tipuri de rimă cunoaşte i? Exemplifica i. în cuibar rotind de ape.) 4. Formula i defini ia stilului.) 4.) 188 .

(15 p.Preciza i cărui stil func ional apar ine textul care urmează şi indica i trei elemente prin care argumenta i apartenen a textului la stilul respectiv: „Art. despre slavă şi albine. c) figura de stil din primul şi ultimul vers: „Copacii albi. Ce este ritmul trohaic? Exemplifica i. copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar.) Testul nr. Reprezenta i grafic sistemul stilistic al limbii române.) 189 .) 2. Numi i trei dintre speciile stilului publicistic.) 4. (15 p.) 2. independentă fa ă de institu iile administrative ale statului. Blaga (30 p. b) rima versurilor.Preciza i ritmul. 6 1. În textul care urmează. 7 1.) 4.Asocia ia „Gr.) Testul nr. Copacii albi.Asocia ia „Gr. copacii negri”. Ce este compara ia? Exemplifica i. Explica i ce este stilul beletristic (20 p. 37 (1) din Constitu ia României şi ale Legii 21/1924 şi func ionează în conformitate cu prevederile Legii 84/199S şi ale altor acte normative în vigoare”.) 3. (40 p. 4 . 5 .. rima şi măsura următoarelor versuri: „Despre tine şi otravă.3. (30 p.) 3. Tăbăcaru” este o asocia ie fără caracter politic.L.) 4.. (25 p. scriu în rune o poveste căci ce este nu se spune” . Art. Tăbăcaru” este înfiin ată în temeiul art. Numi i trei dintre tipurile de compunere specifice stilului oficialadministrativ. preciza i: a) stilul căruia apar ine. (15 p. fa ă de partide şi grupări politice şi fa ă de oricare alte institu ii sau organiza ii. Numi i trei dintre speciile stilului ştiin ific. (40 p. (15 p.

(20 p.) 190 . Când coboară-n dulce ropot din tăpșanul prăvălatec”. M.Testul nr. Se dă textul: “Sălbatecul vodă e-n zale şi-n fier.Ce este antiteza? Exemplifica i.) 4.) 3. Care sunt normele comunicării? (30 p.) 4. Numi i cinci dintre speciile stilului beletristic. (25 p. Explica i ce este stilul publicistic. Se cere să preciza i: a) stilul căruia apar ine.) 2. Ce este epitetul? Exemplifica i (20 p.) Testul nr 9 1. Ce este ritmul iambic? Exemplifica i.) 2. (25 p. Şi vorba-i e tunet.Explica i ce se în elege prin măsura versurilor. (20 p. de a fi aşezate la aceeaşi distan ă. Eminescu (35 p.) Testul nr. Ele trec cu lacrimi ude și suspină-n flori molatec. b) trei dintre caracteristicile stilului respectiv. de o dreaptă (axă de simetrie) sau de un plan (plan de simetrie)”. Identifica i figurile de stil din textul: „Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind.) 3.) 2. de o parte si de alta fa ă de un punct (centrul de simetrie). Şi zalele-i zuruie crunte Gigantică poart-o cupolă pe frunte. (35 p.Arăta i cărui stil func ional apar ine textul de mai jos şi indica i trei dintre elementele prin care argumenta i apartenen a textului la stilul respectiv: „Simetria este proprietatea a două figuri sau a două puncte diferite apar inând aceleiaşi figuri.) 3. 8 1. răsufletul ger. De câte feluri sunt factorii care influen ează comunicarea?(20 p. (15 p. (40 p. c) trei figuri de stil. 10 1. Exemplifica i. Iar barda-i din stânga ajunge la cer Şi vodă-i un munte”.

Este corectă forma ouălor (genitiv-dativ plural). deoarece articolul posesiv trebuie să aibă acelaşi număr (aici singularul) cu substantivul pe care îl determină.Norme morfologice ARTICOLUL (Normele scrise cu aldine precum și exemplele scrise cu aldine indică noua normă literară) Unele substantive nume de plante sau de animale au numai formal articol hotărât. (nu aştri galaxiei noastre).o floarea-soarejui.II. gay-ul.sârbă. Este corectă forma: unei prietene a mele (nu ale mele sau a mea). cu doi i. play-boy-ul). 191 . Este corectă forma mamei (nu lui mama) pentru genitiv-dativul articulat al substantivelor comune feminine. nu ouălelor. Articolul hotărât se scrie cu cratimă în împrumuturile care au la finală deosebiri între scriere şi pronun are ( bleu-ul. acquis-ul) sau care au finale grafice neobişnuite pentru cuvintele vechi ale limbii române (dandy-ul. Aceasta înseamnă că pot primi pentru aceeaşi formă şi articol nehotărât: floarea-soareiuj . Numele unor dansuri populare cunoscute sub formă articulată pot fi folosite şi nearticulat: sârba . Substantivele la care se aplică această regulă sunt terminate în grup consonantic plus u la singular. Unele substantive provenite din abrevieri se folosesc fără articol: ONU (nu ONU-ul). NORME ALE LIMBII ROMÂNE LITERARE ACTUALE a. Sunt corecte formele: aceşti aştri cu un i (nu aceşti aştrii) şi aştrii galaxiei noastre.

NUMERALUL Este corectă scrierea fără -l final a numeralului unu (nu unul). Sunt corecte şi sunt variante literare libere formele posesive de singular şi respectiv de plural un prieten de-al meu (de-ai mei). Când sunt postpuse. voştri. PRONUMELE Şl ADJECTIVUL PRONOMINAL Acordul în persoană. Este obligatorie folosirea prepozi iei pe pentru acuzativul pronumelui relativ care: fata pe care o cunosc (nu fata care o cunosc). marei speran e). aceste adjective se scriu cu doi i la plural: cerceii argintii. Numeralul cardinal „12” şi cel ordinal corespunzător se folosesc la feminin cu substantive feminine. aceste adjective la genitiv-dativ singular au forma acestei note bune. Sunt corecte formele de genitiv-dativ singular bunei note. (număr şi gen al adjectivelor pronominale de întărire (însumi. acestei speran e mari. care la singular au un i la finală. însu i însuşi etc) cu substantivul sau pronumele pe care îl determină este obligatoriu. ADVERBE ȘI LOCU IUNI Sunt corecte numai formele cu un singur i ale pronumelor şi adjectivelor posesive noştri. datorită faptului că adjectivul postpus are forma terminată în i: fetele mele dragi (nu drage). o prietenă de-a mea (de-ale mele). Când sunt postpuse. Este corectă forma dragile mele (nu dragele mele). marii speran e (nu bunii note. 192 . Scrierea cu -l final este corectă numai în cazul pronumelui nehotărât: unul a abandonat.ADJECTIVUL Sunt corecte formele cu trei i (argintiii cercei) ale adjectivelor la plural antepuse.

Sunt corecte şi sunt variante literare libere ambele forme de gen ale numeralului ordinal întâi. l-am spus unei prietene ale tale că nu mai vii. el însăşi/însuşi. preciza i că formele sunt variante literare libere. dandy. Bucovina e plină de codrii seculari. compania întâi/întîia: astăzi suntem în doisprezece/ douăsprezece martie. 3. un prieten al meu/ un prieten de-al meu. NATO nu este doar o organiza ie militară. Acolo unde este cazul. gay. agreezi. Exerci ii: 1. Preciza i dacă următoarele exemple sunt B corecte: Am cules nişte traista-ciobanuiui. acquis. Alege i forma corectă din variantele propuse mai jos. atunci când sunt aşezate după substantivul feminin: clasa întâi-întâia. atunci când sunt folosite pentru indicarea datei: doi-două mai. unu/întâi ianuarie. copiii noştrii/noştri. variante literare libere ambele formele de gen ale numeralelor doi (şi formate de la doi). agreează. Genitivul numeralelor cardinale se construieşte cu prepozi ia a (părerea a doi colegi).Sunt corecte şi sunt prin urmare. 193 . playboy propozi ii în care aceste cuvinte să fie articulate hotărât. doisprezecedouăsprezece decembrie. Să nu-i mai spui şi lui tata. 2. auriii/aurii ochi. VERBUL Verbele de conjugarea I a agrea şi a crea păstrează vocala e înaintea sufixului de prezent: agreez. marii/marei încrederi. compania întâi-întâia. Scrie i pentru cuvintele bleu.Forma corectă a verbului a continua la persoana I indicativ şi conjunctiv prezent este continui (nu continuu). ai noştri/ai noştrii copii. Pentru indicarea primei zile a lunii trebuie întrebuin at numai numeralul ordinal: întâi Decembrie (nu Unu Decembrie). iar dativul cu prepozi ia la (căr i date la trei studen i). .

Verbul a absolvi trebuie conjugat fără -esc -eşti -eşte. Adverbul decât se foloseşte doar în construc ii negative (N-am decât doi Iei nu Am decât doi lei). el a creat . a face.Conjunctivul de persoana a III-a al verbului a avea este să aibă (nu să aibe sau să aivă). indiferent de sensul pe care îl are: eu absolv o şcoală. eu vream . Exerci ii: 1.ea să aibă. Acolo unde este cazul preciza i că sunt variante literare libere: eu continuu . Sunt considerate corecte. a duce. Să se formeze câte un enun pentru fiecare din sensurile verbului a absolvi. Pentru construc ia pozitiva se foloseşte adverbul numai: Am numai doi lei. formele verbelor a vrea şi a voi. a merge au accentul pe temă. Alege i varianta corectă. eu absolv .eu continui. la persoana I şi a II-a indicativ şi conjunctiv prezent: să batem (nu să batem).eu vroiam. Verbele de conjugarea a IV-a terminate în i se scriu la infinitiv prezent. ca şi consilier). el venii).eu absolvesc. vroiam).el agreează. 194 .el a creeat. Verbele de conjugarea a III-a: a bate. cu un singur i: a veni. ADVERBE Şl LOCU IUNI Este incorectă încercarea de evita cacofonia prin intermediul cuvintelor ca şi (de exemplu. judecătorul îl absolvă pe inculpat de pedeapsă. precum şi la perfectul simplu al persoanei a III-a.eu voiam . Cacofonia se poate evita folosind locu iunea prepozi ională în calitate de. el agreează . el veni (nu a venii. 2. dar nu şi formele rezultate din combinarea acestora (de exemplu. şi prin urmare variante literare libere. ea să aibă .

Legea partidelor politice.a cădea. integral cu literă mare când sunt alcătuite din ini ialele unor nume proprii compuse: O. Să se aleagă infinitivul corect al următoarelor verbe: . chiar şi atunci când sunt folosite eliptic (secretar de stat la Externe). a fi.a tăcea. a zice. b. opere literare şi ştiin ifice. Preciza i formele de imperativ pozitiv şi negativ ale verbelor. a tace . Guvernul României. d. a duce. denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a ac ionarilor. pH (puterea hidrogenului). a face . titluri de publica ii. b. a cade . Se scriu cu literă mare toate componentele locu iunilor pronominale de polite e:Alte a Sa Regală.a dispărea. Serviciul de contabilitate: b. nume ştiin ifice latineşti: Sequoia giganteia. Pădurea spânzura ilor. a face. Abrevierile se scriu: a. a place .a încăpea .a făcea.3. cu literă mare pe primul loc când provin de la cuvinte scrise cu literă mare: D-lui (Domnului). 195 . mărci de produse: Izvorul minunilor.U. 4. Se scrie cu literă mare primul element din numele proprii compuse reprezentând: a. (Ordonan a de Urgen ă). a dispare . Maiestatea Sa.a plăcea.a încape. documente: Adevărul literar şi artistic. Editura Albatros). Facultatea de Litere. provin de la unii termeni de specialitate precum: dB (decibel). Norme ortografice ASPECTE ALE SCRIERII CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mare numele institu iilor Administra ia Preziden ială. c.

rousseau-ist rousseau-ist. cândva. după-masă. Se despart obligatoriu prin cratimă sufixele ataşate la o abreviere: RATB-ist. Se desparte obligatoriu prin cratimă un prefix ataşat unei abrevieri: pro-NATO. harcea-parcea). adverbe ritmate sau rimate (tam-nisam. 196 . Se scriu cu cratimă: a. Se despart facultativ prin cratimă sufixele ataşate la un nume propriu străin: shakespearian . (portocale) Adverbe Se scriu într-un cuvânt adverbele compuse sudate: altădată („odinioară”). La această regulă există totuşi unele excep ii: Se scrie obligatoriu cu cratimă prefixul ex. PNL-ist. deseori.shakespeare-ian. încontinuu („mereu”). binevoitor. atotputernic. demult. adverbe par ial analizabile (precum azi-noapte. întruna („mereu”). c.(„fost”): ex-primministru. Se scriu cu cratimă adjectivele nesudate: (televizoare) alb-negru.ASPECTE ALE SCRIERII DERIVATELOR Regula generală a scrierii derivatelor este următoarea: derivatele se scriu într-un cuvânt. bineîn eles. darămite. adverbe provenite din substantive compuse: după-amiaza. mâinediminea ă): b. binefăcător. ASPECTE ALE SCRIERII CUVINTELOR COMPUSE Adjective Se scriu într-un cuvânt adjectivele compuse vechi ale căror păr i s-au sudat: binecuvântat. aşadar.

domnului rector al Institutului Politehnic. nici celălalt. unsprezece-metri. bună-cuviin ă. Îmbinările sintactice ale adverbului nici cu articolul nehotărât. Secretariatul General al Guvernului. ASPECTE ALE SCRIERII CUVINTELOR COMPUSE Substantive Se scriu cu cratimă substantivele având o anumită unitate gramaticală şi semantică (uneori aceste substantive au flexiunea organizată după primul element): bună-credin ă. vaca-Domnului. vi ăde-vie.cu structura substantiv-comun + nume propriu de loc: OcnaŞugatag. pe te-cu-spadă. niciuna etc (N-am mâncat niciun măr-niciunul). peste-ciocan. greşelile de scriere cu majusculă. Corecta i. serviciul de Contabilitate al liceului „Gheorghe Şincai”. (Arbitrul a dictat unsprezece-metri dar Arbitrul a dictat lovitură de la unsprezece metri). numeralul cardinal sau cu pronumele nehotărât se scriu separat: N-am nici un frate. b. Excelen a sa ambasadorul Marii Britanii. CaraşSeverin. nici doi. 2. acolo unde este cazul. Baia-Sprie. nici un needucat Nu-mi trebuie nici unul. Nu e nici un om prost. Se scriu cu cratimă substantivele proprii: a. Pronume şi adjective pronominale Se scriu într-un cuvânt pronumele şi adjectivele pronominale negative niciun. watt-pră. Nicio. acolo unde este cazul. Facultatea de electronică. greşelile de scriere a compuselor şi a derivatelor. Cancelaria Primului Ministru. 197 .formate din două nume proprii: Bistri a-Năsăud. Corecta i.Exerci ii 1. ministrul de interne. Izvorul Alb (marcă de apă minerală).

d.După-masă mă odihnesc . locu iuni adjectivale: altfel de. locu iuni interjec ionale: Doamne ferestel e. Piatra Craiului.Ieri noapte a nins .Vorbeşte în continuu . observa ie bine-veniti .observa ie bine venită. locu iuni adverbiale: altă dată („în altă împrejurare”).voltaire-ian. d.exministru în Guvernul Năstase . cu bună ştiin ă. Normele scrise cu aldine precum şi exemplele scrise cu aldine şi subliniate indică noua normă literară.Nici o vacan ă pe Coasta de Azur nu mi-ar displăcea! . f. c. locu iunile se scriu în grupuri separate: a. cu structura substantiv propriu +substantiv comun cu func ie distinctivă: Bolintin-Deal. ASPECTE ALE SCRIERII LOCU IUNILOR -În general. Nume proprii geografice cu structura substantiv+substantiv în genitiv: Peştera Muierii. astfel de. Marea Neagră. Se scriu în cuvinte separate: a. voltaireian -darmite.a toate ştiutor .N-am cumpărat nicio carte . Excelenta Sa. odată cu. în jurul. Domneşti-Târg.pro-UE . cine ştie cine. b.Nicio vacan ă pe Coasta de Azur nu mi-a plăcut. odată ce. de bună voie.Preciza i dacă v-a i întâlnit cu variante literare I libere. Nume proprii geografice cu structura substantiv+adjectiv: Baia Mare. b. 198 . locu iuni prepozi ionale: din cauza. locu iuni conjunc ionale: dat fiind că. Nume cu structură complexă de personaje: Statu-PalmăBarbă-Cot. locu iuni pronominale: Domnia Lui.S-a ascuns după masă . . dar-mi-te . c.

de mâncat. după masa de prânz. treacă-meargă. după prânz Excep ii Se scriu însă într-un cuvânt sau cu cratimă j cuvintele compuse cu structură asemănătoare: după-masă. a băga de seamă. de bine. de voie. demâncare („mâncare”). adjectiv+substantiv: prim ajutor. locu iuni substantivale: aducere aminte. locu iuni verbale: a da năvală. de nevoie. harcea-parcea. director general Excep ii Se scriu însă într-un cuvânt sau cu cratimă cuvintele compuse cu structură asemănătoare: bună-creştere („polite e”) bunăcuviin ă. Se despart prin virgulă componentele unor locu iuni adverbiale cu structură simetrică. ritmată sau rimată: cu chiu. comisar principal.g. SCRIEREA GRUPURILOR DE CUVINTE Grupurile relativ stabile se scriu în cuvinte separate. Exerci ii Corecta i acolo unde este cazul scrierea următoarelor cuvinte compuse: 199 . triplu exemplar Excep ii işr prepozi ie+substantiv sau verb la supin: de mâncare. după-amiază. cu vai. de rău. Se scriu cu cratimă unele locu iuni adverbiale rimate sau ritmate: calea-valea. mai ales dacă elementele componente îşi păstrează sensul de bază. băgare de seamă. substantiv+adjectiv: bună stare (L-am găsit în bună stare). h. director adjunct.

bine-cunoscut se scriu corect cu cratimă. Bolintinvale. construi i câte o propozi ie în care să avem nu cuvintele compuse: bine-crescut. Lacul roşu. adverb+adjectiv: bine crescut. bine cunoscut prepozi ie+adverb: de mult („de mult timp”) I Cuvintele: bine-crescut. A terminat liceul cu chiu cu vai. Excep ii ** Se scriu însă într-un cuvânt sau cu cratimă cuvintele compuse cu structură asemănătoare: bine-crescut.Vatra-Dornei. Baia-de-Aramă. Doamne-fereşte. prim-plan triplu-sec. bine-cunoscut. Construi i pentru fiecare câte o propozi ie. Moara Vlăsiei Corecta i acolo unde este cazul scrierea următoarelor locu iuni: A făcut-o cu bună ştiin ă. 200 . ci îmbinarea liberă adverbadjectiv. aragazul deschis ! 0 Se scriu însă într-un cuvânt sau cu cratimă substantivele compuse având structură asemănătoare: dubtu-case-tofon. Predealul Sărari. bine-cunoscut. Alternativ. demult („odinioară”) niciodată. Filipeştii de Pădure. Să nu ui i. Odată cu vântul a încetat şi ploaia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful