P. 1
Limba Si Literatura Romana

Limba Si Literatura Romana

|Views: 348|Likes:
Published by Chivu Vlad-Bogdan

More info:

Published by: Chivu Vlad-Bogdan on Apr 07, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/25/2013

pdf

text

original

Sections

LIVIU CHISCOP LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

GHID DE PREGĂTIRE INTENSIVĂ PENTRU CLASELE a XII-a şi a XIII-a – TEXTE ŞI COMENTARII - Autori canonici. Opere reprezentative • Direc ii şi orientări culturale • Curente literare • Genuri şi specii • Planuri de idei • Planuri de comentariu • Conspecte şi sinteze • Analize literare • Texte şi comentarii • Scheme recapitulative • Caracterizări de personaje • Tablouri sinoptice • Lecturi suplimentare • Elemente de stil • Norme ale limbii române literare actuale

Lucrare alcătuită în conformitate cu prevederile programelor analitice în vigoare şi ale programei de bacalaureat

EDITURA „GRIGORE TABACARU” 2010

1

Copyright 2010 Toate drepturile asupra acestei căr i apar in Editurii ”Grigore Tabacaru” din Bacău. Reproducerea integral sau par ială a textului din această carte este posibilă numai cu acordul scris al Editurii ”Grigore Tabacaru”.

Consultan i știin ifici: - Prof. gr. I Aurel Jămneală - Prof. gr. I Aurica Băbu anu

Tehnoredactare computerizată: Oana Georgiana Kerekeș

2

Argument

O necesitate: viziunea cronologică asupra literaturii române
În urmă cu 2-3 ani, la examenul de bacalaureat s-a dat un subiect care a împăr it România în două: unii candida i au luat în seamă doar o secven ă din formularea apar inând specialiştilor din Minister, iar al ii au considerat drept reper partea rămasă a subiectului. Era vorba despre romanul „Morome ii”, care deşi tratează problematica satului românesc dintre cele două războaie mondiale, este o crea ie contemporană: volumul I, antologic, a apărut în 1955, iar volumul al II-lea, încă discutabil, a fost tipărit 12 ani mai târziu. Bie ii copii - candida i la examenul de bacalaureat - au fost victime ale unui mod de abordare a literaturii române exclusiv tematice („Joc şi joacă”; „Iubire” etc.), nesocotindu-se necesara viziune cronologică asupra fenomenului literar autohton. Consecin ele nu au fost doar pentru candida i (foarte mul i au ratat examenul), ci şi pentru dascăli. Profesori cu vechi state de serviciu în învă ământul liceal, recunoscu i pentru calită ile didactice şi morale, au sfârşit prin a fi da i afară din slujbă pentru că au încălcat principiile evaluării, impuse de baremul de corectare şi notare. Unii dintre aceştia, dorind să-i salveze pe bie ii candida i, au scos din contextul tezelor fragmente care li s-a părut că aduc a răspuns „la obiect” şi au dat note de trecere. Controalele întreprinse de Minister au penalizat atitudinea „mămoasă” a profesorilor şi au redus notele date ini ial la ele reflectând cu adevărat con inutul unei teze. Problema a rămas să fie rezolvată din mers, de către cei rămaşi pe baricade, adică de profesorii care se confruntau în continuare cu un mod de organizare tributar schematizării excesive, probabil de dragul atragerii elevilor spre lectură. Nu vreau să fiu în eles greşit: e corectă abordarea tematică, dar lipsa unui sistem de predare - învă are - evaluare axat pe doi piloni - tematizarea şi istoricitatea - şi nu doar pe unul produce adevărate drame între cei afla i în fa a problemei de limba şi literatura română. Nu e nicio ruşine să se apeleze la excelentele „Sinteze pentru bacalaureat” editate de Societatea de Ştiin e Filologice din R.S.R. în

3

anii ’80, în colaborare cu Direc ia Învă ământului Preuniversitar din Ministerul Educa iei şi Învă ământului. Directorul adjunct al acestei Direc ii, prof. dr. Constan a Gârbea, a coordonat excelent astfel de suplimente ale revistei „Limba şi literatura română (pentru elevi)”, în care existau scheme, sinteze, fragmente de texte ilustrative, mai precis o istorie didactică a literaturii române. Lucrarea lui Liviu Chiscop acoperă acest deziderat şi de aceea o considerabilă în actul pregătirii examenului de bacalaureat. Nu este prima carte pe care autorul băcăuan o produce în câmp didactic şi de aceea credibilitatea este maximă. Fără să excludă forma de prezentare, L. Chiscop acordă aten ie elementelor de stil, precum şi normelelor limbii române actuale, aplicabile în astfel de contexte. Structura generală a căr ii este una axată pe aplicabilitate, dar şi pe crea ie/ imagina ie. Având la îndemână o crestoma ie de texte din literatura beletristică, dar şi din critica şi istoria literară, candidatul îşi va construi propriul discurs şi, prin aceasta, va demonstra cel mai important obiectiv asumat de disciplina limba şi literatura română în învă ământul liceal - în elegerea textului. Selec ia fragmentelor este cea corectă, prin apelul la critică şi istorici literari care se bucură de autoritate în domeniu: Eugen Simion şi O. S. Crohmălniceanu, pentru literatura contemporană şi, respectiv pentru cea interbelică. Textele suplimentare propuse au menirea de a-l determina pe elev/ candidat să extrapoleze deprinderi de analiză literară la alte pasaje din interiorul crea iei aceluiaşi scriitor şi, prin aceasta, să facă fa ă cerin ei de a aborda un fragment/ text la prima vedere. Finalul - „Periodizarea literaturii române” - este o necesară evaluare / organizare a fenomenului artistic autohton, pentru a-l feri pe cititor de capcana plasării unui text literar interbelic în contemporaneitate sau invers … Conf. univ. dr. Ioan Dănilă

4

PARTEA I LITERATURA ROMÂNĂ INTERBELICĂ 1918-1948 5 .

mai apoi. în sensul că şi-a subsumat întreaga energie intelectuală orientării literaturii noastre spre modernism.Se stinge din via ă la 16 iulie 1943. pe care îl conduce până la sfârşitul vie ii.S-a spus despre Lovinescu. .S-a născut la 31 octombrie 1881 în Fălticeni. Eugen Lovinescu aduce modelul criticii impresioniste. .Pe bazele teoretice ale modernismului.împrumutată de la sociologul francez Gabriel Tarde . criticul explică procesul de formare şi de evolu ie a civiliza iei române. . să ajungă din urmă.În 1919 înfiin ează cenaclul „Sburătorul” (şi. .Urmează studiile gimnaziale la Fălticeni.Criticul consideră că civiliza ia românească modernă a început din momentul în care au pătruns la noi primele semne ale spiritului apusean. Prin cenaclul său s-au format numeroşi poe i. .În critica literară. elaborează sintezele Istoria civiliza iei române moderne (vol. pe bună dreptate. La baza acestui proces se află legea imita iei. potrivit căreia societă ile înapoiate suportă o fecundă influen ă din partea celor avansate. critici literari şi eseişti ai epocii interbelice. I-VI).EUGEN LOVINESCU Teoretician şi promotor al modernismului românesc . În cea dintâi. 6 . absolvind apoi liceul la Iaşi şi facultatea la Bucureşti (1903). care desfiin ează criteriile de valoare obiective şi introduce subiectivismul în forma sa de „impresie totalizatoare”. . elul este ca popoarele mici să devină sincrone.e strâns legată de principiul sincronismului. popoarele aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. că este ultimul nostru mare „critic de direc ie”. revista cu acelaşi nume). .Aşadar. teoria imita iei . I-III) şi Istoria literaturii române contemporane (vol.El pune bazele modernismului românesc. prin imita ie. . prozatori. . atât în privin a concep iei teoretice. cât şi prin ac iunea de orientare a literaturii noastre către sensibilitatea contemporană. .Activitate didactică de excep ie în calitate de profesor de latină la licee din Bucureşti. la Bucureşti.

pentru a o deosebi de tradi ionalism.El a sus inut autonomia esteticului. fiind preluat. de la sfârşitul sec. nou. care apar ine epocii actuale.În ultimii ani de via ă. . modernus. Maiorescu (vol. precum şi manifestările de exacerbare a modernită ii. Maiorescu şi contemporanii lui (vol.a. de . E. care ine de prezent sau de trecutul apropiat. că a fost teoreticianul modernismului la noi.În concluzie. prin toate scrierile sale. I-II). Vladimir Streinu. Maiorescu şi posteritatea lui critică (1943). Lovinescu îşi consacră activitatea studiului moştenirii maioresciene: T. care îi vor continua activitatea: Tudor Vianu.. moderne.Lovinescu a contribuit. . Termenul provine din lat. prin care el în elege că. I-II). . La şcoala sa se vor forma critici de valoare. operele îşi pierd din importan a şi frumuse ea lor. Prin modernism se în elege. Termenul de modernism a fost utilizat pentru prima dată la noi de E. îndrumând în această direc ie pe tinerii scriitori prin cenaclul şi revista „Sburătorul”. . Concepte de teorie literară MODERNISMUL Originea termenului Cuvântul modernism este derivat de la modern = “recent. la care a adăugat imperativul etic. T. care corespunde stadiului actual al progresului”. din fr. că este cel mai important critic al perioadei interbelice. la noi. odată cu trecerea timpului. curând. trebuie să re inem despre Lovinescu faptul că este al doilea critic de direc ie după Maiorescu. al XIX-lea încoace. 7 . Lovinescu în “Istoria literaturii române contemporane” (1927).Lovinescu a elaborat şi teoria muta iei valorilor estetice. Lovinescu a denumit noua mişcare estetică de după 1880. Pompiliu Constantinescu. nu numai la ierarhizarea valorilor. Prin modernism. Perpessicius ş. tentativele ei ultime de ieşire din orice conven ie. tot ceea ce este nou şi inovator în planul crea iei artistice. ci şi la formarea limbajului criticii româneşti moderne.

precum şi prin cenaclul şi revista “Sburătorul”. Eugen Lovinescu. . al XIX-lea.propune trecerea de la o literatură cu tematică rurală la o literatură de inspira ie urbană. Prin lucrările sale de doctrină. imaginismul.modernismul denumeşte tendin a inovatoare într-o anumită etapăa unei literaturi. . Iată câteva dintre contribu iile sale : .se opune tradi ionalismului. a rigorilor clasicizante în artă şi de afirmare a tendin elor novatoare care merg. . al XIX-lea.militează pentru eliminarea decalajului în cultură.Defini ie Modernismul este o direc ie importantă a literaturii române din prima jumătate a sec. constructivismul ş. uneori. . . analitic. .proclamă noi principii de crea ie . .atitudinea de inacceptare a dogmelor. 8 . este cel mai de seamă teoretician al modernismului românesc. criticată de Maiorescu. până la anularea substan ei acesteia.sus ine cultivarea prozei obiective . În sfera conceptului de modernism se însumează toate curentele postromantice de avangardă literară: simbolismul. .adept al intelectualizării prozei şi a poeziei. . militează pentru adaptarea unor formule estetice moderne. dadaismul. suprarealismul.sus ine europenizarea: sincronizarea literaturii române cu literatura Europei.sus ine dezvoltarea romanului psihologic. . cu care coexistă în prima jumătate a secolului. Trăsături caracteristice . futurismul. .acceptă teoria formelor fără fond.apare în literatura română începând cu sfârşitul sec.afirmă necesitatea înnoirii prin depăşirea spiritului provincial. opusă tradi ionalismului şi caracterizată prin aderen a la tendin ele inovatoare şi proclamarea unor noi principii de crea ie.a.afirmă necesitatea evolu iei poeziei de la epic la liric . expresionismul.sus ine promovarea tinerilor scriitori. . .

“Istoria literaturii române contemporane” (5 vol. într-o bună parte a literaturii. adresându-se unui public. literatura are o latură socială şi morală. în sensul evolu iei preocupărilor momentului istoric. trecuseră prin cenaclul “Sburătorul”): Ion Barbu. Gh. incontestabil. Pompiliu Constantinescu. ce nu se prezintă totdeauna sub forma esteticului pur. “Critice”. Camil Petrescu. . adică unui mediu social.Reprezentan i în literatura română . Amestecul de valori există. Brăescu. Nu conjunc iunea de valori voim să tăgăduim.. G. ura de clasă etc. în prealabil. Camil Baltazar. de L. diferen iere de material de inspira ie.a. deşi tematica era rurală. Scriitori care au aderat la modernism (după ce. şi de expresie. Anton Holban. (Istoria literaturii române contemporane) Muta ia valorilor estetice Literatura trăieşte şi ea sub raporturi sau vine în conjunc iune cu alte valori. Lovinescu sesizează modernitatea romanului “Ion” (1920).Eugen Lovinescu rămâne cel mai important teoretician al modernismului românesc.1926) . care trec peste individ şi interesează colectivitatea (ura de rasă. Fragmente Despre sincronism „(…) Scriitorii vor fi judeca i şi din punctul de vedere al caracterului de sincronism cu dezvoltarea vie ii noastre sociale şi culturale şi cu multiple întrebări de curente ideologice. Vladimir Streinu.1929). Călinescu. 1925 . 1926 . ș. “Memorii” etc. emo ii.E. sentimente religioase. Opere reprezentative. Ilarie Voronca. dar şi din punctul de vedere al efortului de diferen iere fa ă de ce a fost înainte. căruia îi comunică şi îi sugerează stări sufleteşti. Principalele lucrări de doctrină : “Istoria civiliza iei române moderne” (3 vol.. în sensul capacită ii limbii de a se înnoi prin imagine şi armonie”.). Hortensia Papadat-Bengescu. Rebreanu. ci afirmăm numai evolu ia literaturii noastre în sensul primatului esteticului asupra celorlalte 9 .

întreagă această poezie sămănătoristă şi neosămănătoristă a prelungit. ajutat nu pu in de mişcarea simbolistă.reprezintă un regres în sensul primatului eticului şi al etnicului în simbioza lor cu esteticul. adică de sleire a oricărei originalită i şi for e de crea ie: este epoca sămănătorismului. epocă de ruralism şi de na ionalism.care nu are nici un sens dincolo de conformismul etnic . În ceea ce priveşte esteticul. a peisagiului na ional sau a altor elemente tradi ionale nu constituie prin sine o inferioritate sau o decaden ă. de obiectivare. inferioritatea şi decaden a stau numai în deficitul de originalitate şi diferen iere. epocă limitată în timp. a devenit şi el punctul de plecare al unui nou parazitism poetic. descătuşarea esteticului e într-un proces de înfăptuire. Întrebuin area materialului rural sau folcloric. constatăm că fa ă de ac iunea lui Maiorescu de a desprinde esteticul cel pu in de sub tirania eticului. în care to i versificatorii sunt „barzi” şi „poe i ai neamului”. Că nu materialul întrebuin at 10 . prin însăşi această originalitate. dar prelungită până în zilele noastre prin tot ce-i constituie mediocritatea. sub aparen e de renaştere şi de vitalitate. reprezintă. epocă din care noi înşine am analizat peste 70 de poe i. (…) Şi pentru a reveni la scurta epocă. cele două mişcări succesive de la începutul veacului sămănătorismul şi poporanismul . exprimată cu atâta constan ă la noi de Maiorescu. Numai prin dispari ia acestor curente. în ce-i priveşte preponderen a. Sub pretextul unui tradi ionalism literar . anacronic. elemente impure şi imorale considerate în sine. în realitate. obiect al acestui studiu.valori cu care intră în compozi ie. stăm încă pe pozi ia schopenhaueriană. mai ales în Ardeal şi Bucovina. a caracterului moral al oricărei opere de artă. cu o sterilitate de inven ie verbală ce-i ridică orice valoare pozitivă. atunci imoralitatea operei e de natură estetică şi nu etică. şi. pentru a-i dovedi caracterul de decaden ă. Goga a adus o expresie nouă pentru ideologia na ională a sămănătorismului. idilismul coşbucian sau elegiacul eminescian. încât devine de la sine morală. de depersonalizare. Numai O. când nu s-a făcut într-însa combustiunea tuturor elementelor operei contemplate. există în fenomenul contempla iei estetice o astfel de înăl are. Evolu ia poeziei lirice Poezia românească debutează la începutul veacului printr-o fază care. o epocă de decaden ă.

ci lipsa de originalitate a expresiei lui. cu toate resursele energiei lui plebee. de pildă. a Comediei umane. pornind de la cei vechi şi ajungând la cei moderni. e un erou stendhalian. ce se perindă aproape fără început și fără sfârșit. cu epizoade numeroase ce se pun de-a curmezișul. fără stil.constituie condamnarea sămănătorismului. nu izolată pe planșe anatomice de studiu. formulă realizată rar în toate literaturile și pentru prima data la noi în „Ion” Obiectul de studiu al lui „Ion” este via a socială a Ardealului care. într-un peisaj şi ideolgie identice. simplificarea artei clasice. anacronismul estetic deci. la amândoi femeia nu e decât o treaptă necesară unui alt scop suprem. al unui erou frust și voluntar.(. E. o metodă fără strălucire artistică. scriitorul a întrebuin at. În psihologia lui Ion. Julien râvnește la o bruscă ascensiune socială. înt-o măsură oarecare. ci a uni vast panou curgător de fapte învălmăşite. și această zugrăvire nu printr-o selec iune de elemente simple. cu o faună bogată în exemplare variate. ea e. negreșit. ci curgătoare și naturală. formula marilor construc ii epice. formula romanului naturalist. totuşi. în jurul unei figuri centrale. de la simplul vagabond până la candidatul de deputat și la mediul administra iei ungurești. cu mari primejdii (și cea mai amenin ătoare e banalitatea). o dovedeşte fenomenul evolu iei acestui sămănătorism inestetic în tradi ionalismul actual. fără o necesitate apreciabilă. în care numai obiectul dorin ei e schimbat. dar care ne dă impresia vie ii în toate dimensiunile ei. Cu un material aparent haotic. ci printr-o îngrămădire de imponderabile. (Istoria literaturii române contemporane) Romanul social: „Ion” de Liviu Rebreanu „Formula lui Ion nu e o formulă nici actuală. reducându-l la instinctul 11 . dar. romanul se organizează. deși închisă în celula unui sat. feciorul Glanetașului râvnește la delni ele lui Vasile cu foamea de pământ a unei vechi sărăcii. în limitele idea iei lui obscure și reduse. fără o finalitate deci. totuși.) Cum Ion este expresia violentă a unei energii. care.. dar încordarea. tenacitatea și lipsa oricărui scrupul moral rămân aceleași. este zugrăvită în întraga ei stratifica ie. al lui Ion. formula epicei tolstoiene: formula ciclică a zugrăvirii. caracteristice. un obiect de schimb în vederea stăpânirii bunurilor pământești. s-a realizat estetic. nici comodă. mai ales.. nu a unei por iuni de via ă limitată la o anecdotă.

izbutind. nu două-trei articole pe an. ci in fiecare săptămână şi despre toate căr ile. Lovinescu era predestinat — sau a voit el însuşi să fie — înaintea tuturor. încă un semn că E. Aceasta înseamnă ceea ce numim cu un termen nesigur literatura română modernă. nici arta (cu gravele emo ii ale concertului). Epoca înseamnă. nici for ele instinctuale. puterea de analiză. Totuşi. iar prin via a intensă. punctul de vedere evolutiv nu-i lipseşte. Referin e critice „Lovinescu face critică în chip consecvent. problema situării păşeşte în primul plan. în care germinează virtualită ile ascensiunilor fulgerătoare. nici sensibilitatea. şi până la prin ul Maxen iu. literatura română n-are ce-i pune deasupra. scrie. E. ărănesc. tot așa după cum eroii lui Molière se organizează în jurul unei singure mari pasiuni. nici intelectualitatea. În fa a unei opere de artă. adică din amurgul unui romantism tardiv. În cele mai însemnate crea ii ale sale. prin bogă ia amănuntelor. adică. pentru el. între care nimic nu-i lăsat la o parte. să sus ină enormitatea caracterelor. 12 . până în momentul în care pojarul avangardismului aproape că trecuse.principal. nici virtu ile burgheze. nici feminismul. criticul nu al unei singure genera ii. sub ochii noştri se înfăptuieşte o mare frescă a vie ii orăşeneşti. floarea de seră a unei rase istovite. o nouă literatură română începe printr-o afrima ie definitivă.” Eugen Simion. Nimeni din genera ia lui nu-1 va urma in această ac iune istovitoare. de la acel Lică Trubadurul. Concertul înseamnă o deschidere de drum. Lovinescu.” Romanul psihologic: „Concert din muzică de Bach” de Hortensia Papadat-Bengescu Prin Concertul din muzică de Bach (1927). Balzac a accentuat procedeul unită ii temperamentale. scepticul mântuit. de altfel. intelectualitatea şi chiar ordonan a compozi iei. ci al unei epoci. 40 de ani. 1971 „Istoria literaturii române contemporane” rămâne o operă eminamente critică. crai de mahala. unde toate straturile sociale sunt reprezentate. nici patologia. într-un cuvânt nimic din tot ce constituie complexitatea unei vie i chinuite de atâtea nevoi şi aspira ii.

Rebreanu descinde din rasa prozatorilor ardeleni cu un puternic sim realist: Slavici. În poezia lui Pillat regăseşte viziunea idilică a naturii. aşa cum o schi ase Kogălniceanu. la „Dacia literară”. Goga. Eugen Lovinescu aduce în critica literară modelul criticii impresioniste care desfiin ează criteriile de valoare obiective şi introduce subiectivismul în forma sa de „impresie totalizatoare”. trecute însă prin tot progresul suferit sub raportul sensibilită ii de lirica românească în cinci decenii. cu analogii for ate la literatura universală. la Sadoveanu. seninătatea şi simplitatea mijloacelor verbale care-1 caracterizează pe Alecsandri. adică maximum. Agârbiceanu(Ovid Crohmălniceanu). În capitolul „Muta ia valorilor estetice” el promovează un sistem de ambiguizare a valorii. care este la discre ia „gustului” criticului şi a impresiilor lui. de ambiguitate. pentru a formula criteriile de apreciere a valorii după concepte ştiin ifice. Poporanismul „Vie ii româneşti” e pus şi el în legătură cu ideea specificului na ional. De aceea premizele actului fundamental de critică propuse de Eugen Lovinescu sunt false şi-de aiciaprecierile lui care se contrazic dovedind diletantism. 3. fiindcă nu are criterii de valoare. Crea ia ar fi imita ie şi nu originalitate. prin Negruzzi. Simbolismului. E. pentru a deschide calea promovării nonvalorilor. De aceea nu în elege că Ion aducea fa ă de Via a la ară a lui 13 . văzut ca efect al contactului poe ilor noştri cu lirica franceză mai nouă. la Arghezi. Demostene Botez şi Camil Baltazar sunt urmaşi ai lui Bacovia. Gândirismului i se indică rădăcinile în tendin ele tradi ionaliste care l-au precedat. Lovinescu — Istoria literaturii române contemporane. Eugen Lovinescu nu are forma ie estetică fundamentală pentru a propune un model axiologic. Nicu Gane şi Hogaş. Sămănătorismul e prezentat ca o mişcare izolată din ideologia eminesciană. Lovinescu descoperă ecouri eminesciene la Iosif. Creangă. i se lărgeşte evolu ia către ermetism şi imagism. fără a preciza care ar fi contribu ia lui Liviu Rebreanu la dezvoltarea romanului în aria literaturii europene.Contribu iile ultimelor decenii sunt situate în serii istorice. Povestitorii moldoveni pleacă de la Neculce ca să ajungă. Discu ia despre romanul Ion este limitată la impresii şi parafrazări. Teoria imita iei. Filia iile istorice intră şi în caracterizările autorilor. Nichifor Crainic e raportat la Vlahu ă. preluată de la Gabriel Tarde este un alt concept viclean de bulversare a valorilor.

Sufletul lui Ion „simplu. nuan ele. după el romanul este realizat „fără strălucire. fiindcă nu cunoaşte mitologia străveche românească şi nu poate în elege proiectarea lui Ion într-un context mitic arhetipal. Eroul este redus la „instinctul principal”. romanului. Instinctele nu sunt principale şi secundare. instinctul principal este cel de conservare şi apoi cel de reproducere. Care sunt aceste legi? Ce rol au ele? El remarcă dorin a lui Liviu Rebreanu „de a crea o figură simbolică. Expresiile sunt gratuite. sinteza estetică. Avari ia nu este instinct ci patima lăcomiei. fiindcă este „curgătoare şi naturală”. Nu remarcă arhitectura. el pare crescut din pământul iubit cu ferocitate” sau „e o for ă ce se destinde prin virtutea legilor ei interioare”. subtilită ile. fără stil”. ca formă superioară a spiritului critic. De aceea el nu ştie că „instinctul de avari ie” pe care el îl numeşte „instinctul de stăpânire a pământului” nu este un criteriu de valoare pe baza căruia să se poată face o compara ie cu romanul lui Emile Zola La terre sau cu romanul lui Honore de Balzac Les paysans.Duiliu Zamfirescu. fiindcă nu are la îndemână instrumentele fundamentale ale criticului profesionist. o trecere de la romanul liric la romanul obiectiv realist. tehnica algoritmică. mai mare ca natura”. (Emil Alexandrescu: Analize i sinteze de literatură română) 14 . Nu percepe nuan ele şi subtilită ile stilului lui Liviu Rebreanu.şi negru de Stendhal nu are la bază o categorie de valoare. dar „care ne dă impresia vie ii”. bombastice şi ridicole. care-i dă valoare arhetipală. Dacă este vorba. frust şi masiv. Nici compararea lui Ion cu ambi ioşi ipocri i ca Julien Sorel din Roşu .

poetul fiind influen at de pictori impresionişti. cu arbori cangrena i. ideea mor ii. atmosferă de plumb .A. Atmosfera lăuntrică particulară este. Baudelaire. Bacovia se situează între două momente ale istoriei literare româneşti. cromatica şi predilec ia pentru muzică. El ilustrează „devenirea istorică a curentului simbolist”. Laforgue. în sensul că poetul trăieşte numai stări depresive.. Bacovia este cel mai autentic reprezentant al simbolismului românesc. Poezia lui Bacovia este monocordă. • Originalitatea poetului: Bacovia este unul din marii poe i originali de după Eminescu. Poe şi din simbolismul francez: Rollinat. El este deopotrivă un poet expresionist şi chiar existen ialist. 15 . cum spunea E. dar el nu se încadrează cu totul în limitele acestui curent. Impresiile sunt sugerate prin coresponden e muzicale. • G. care îl amenin ă mereu cu marea prăbuşire ce stă să se producă dintr-o clipă în alta. cronologic vorbind.. întrucât trăieşte intens realitatea vie ii. • G. depăşindu-1 şi constituindu-se într-un mare precursor al poeziei române moderne. într-un infern perpetuu. “ Găsim în poezia lui Bacovia influen e din E. Universul poetic. Verlaine . care devine sentiment fundamental. Cele două capodopere bacoviene . într-o criză existen ială continuă. cunoscute sub numele de literatura română de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul sec. perioadei.prin atmosfera de nevroză. XX (1890 -1920). dar şi prin culoare. cu ploi putrede.GEORGE BACOVIA Conspecte. care evoluează spre formule lirice intermediare impresioniste şi expresionist-moderniste. ca Renoir şi Degas. limitat într-un peisagiu de mahala de oraş provincial.. amenin at permanent cu prăbuşirea şi cu pieirea în neant. Bacovia (1881 .. între cimitir şi abator .Plumb şi Lacustră . Lovinescu. în care pluteşte obsesia mor ii şi a neantului.1957) apar ine. deprimantă: „de toamne reci. gustul pentru satanic.realizează deopotrivă o atmosferă de depresiune sufletească totală. valorificând motivul singurătă ii. dezolări cumplite. despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscută în istoria literară sub numele de „bacovianism” au vorbit to i marii critici.

abatorul şi cazarma. întrucât şi-a realizat “toate profe iile politice”. În Cogito anun ă chiar că e “fericit”. între sentiment şi 16 . nu există nuan e în culorile bacoviene. De fapt. G. cu un interminabil vagabondaj prin bodegi sordide. La G. ele devin strigăte ale sufletului. căruia îi prevede un “măre viitor” (Serenada muncitorului. • coresponden e muzicale. al iernilor ce dau sentimentul de sfârşit de lume. “sensibilitatea fuzionează cu tema lirică. Lacustră. cultivarea poeziei de atmosferă. în acest context. al căldurilor toride. cadrul fizic al poeziilor lui Bacovia este oraşul de provincie. ale trăirii. Bacovia nu realizează sugestia printr-o tehnică impresionistă. catedrala. înso it de târâitul ploii necontenite şi de sonorită ile stridente ale fanfarei care intonează un marş funebru. astfel încât actul liric devine un act existen ial”. umezeală. • Tema generală a liricii bacoviene o constituie cântarea unui destin tragic. prezen a motivelor sociale. Tudor Vianu vorbea de două procedee în realizarea estetică. cimitirul. culorile sale sunt concentrate. al primăverilor iritante şi nevrotice (Decembre. cromatice şi olfactive. în contextul dezolant al unei mahalale de târg provincial. Bacovia. în care cadavrele intră în descompunere. Trăirea existen ială a durerii. Cuptor. • Motivele simboliste ale poeziei bacoviene sunt: • motivul singurătă ii.• Teme şi motive simboliste. cuprinse într-o realitate demoralizantă. • senza ia perpetuă de disconfort (ploaie. cu parcuri pustii. nevroze etc). Specific bacoviană este. amenin ând să se prăbuşească. cu cafenele sărace. printre cimitire şi abatoare. sub forma cuvintelor calde pe care le adresează proletarului. • sentimentul de inadaptare. căldură toridă. Spre primăvară). • existen a văzută ca drum spre moarte (“sfârşitul continuu”). Poemă finală. cu fanfare militare. Nervi de primăvară etc). • târgul provincial cu fanfara din parcul pustiu. Poetul face asocia ii decorative şi individualizează impresia. • muzicalitatea interioară şi exterioară a versurilor. Bacovia este poetul toamnelor dezolante. • motivul vagabondajului. • Arta poeziei. sentimentul de pustietate şi singurătate sunt elemente expresioniste realizate însă de poet prin coresponden e între sentiment şi culoare.

de mare plasticitate şi cu o excep ională putere de sugestie. Trăsături caracteristice • Simbolismul se manifestă în literatura europeană între 18801920. Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii. Concepte de teorie literară SIMBOLISMUL Originea termenului Cuvântul simbolism . râsul absurd. în “Le Figaro” din 18 septembrie 1886. Jean Moreas fiind cel care înlocuieşte denumirea de “decadentism” cu cea de “simbolism”. cu un specific original.artistic constituit în Fran a. concentrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul. monotonia. vagabondajul. în ultimele două decenii ale secolului al XlX-lea. • Concluzii. atât prin profunzimea liricii sale.este de provenien ă franceză (fr. de la care nu aşteaptă vreun răspuns de în elegere: de aici sentimentul vidului. • Charles Baudelaire este considerat precursorul simbolismului francez. considerat a fi manifestul literar al simbolismului.derivat de la simbol . articolul “Le Symbolisme”. Gama de culori este restrânsă. Defini ie Simbolismul este un curent literar .muzică. care mocneşte şi agonizează. • Apare ca o consecin ă a nevoii de îmbogă ire a liricii. în care exprimă drama 17 . nevrozitatea. Bacovia experimentează procedee moderne. şi având ca obiectiv promovarea unui concept modern de poezie în spiritul unui idealism neoromantic. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea şi la dezordinea lumii: focul. apa. care descompune şi vântul. plictisul. Bacovia este unul dintre cei mai valoroşi poe i români. triste ea. cât şi prin expresia poetică superconcentrată. ale cărui sunete sinistre reprezintă simbolic dezechilibrul lumii. ele având coresponden e în lumea instrumentelor muzicale. Denumirea curentului literar a fost dată de poetul francez Jean Moreas care publică. symbolisme). • Primii poe i simbolişti francezi îşi însuşiseră eticheta de “decaden i”. prin volumul “Les fleurs du mal”.

alb. • Respinge retorismul romantic şi naturalismul. sinteza. • Sub raport formal. ca în sonetul Coresponden e : “parfum. triste. fie târguri provinciale. contra prozaismului existen ial. îndepărtate. • Poetul este un magician al verbului. • Cultivă o sensibilitate şi emo ii mai rafinate. • Cultivă solitudinea şi nostalgia plecărilor. a condamnării artistului în societate. nevrozele şi misterul. • Obsesia unor instrumente ale căror sunete exprimă stări sufleteşti: clavirul. olfactive). revoltă antifilistină. morbidul şi lugubrul. simbolismul înseamnă eliberarea versului de constrângerile impuse de prozodia tradi ională. • Coresponden a dintre lumea materială şi cea spirituală prin mijlocirea simbolurilor. anihilante. melancolice. auditive.omului modern apăsat de “spleen” şi obsedat de ideea mor ii. pianul. • Preferin a pentru decoruri şi peisaje autumnale (ploioase.. Cultivă for a de sugestie. ce oase. • Obsesia culorilor . fie ele mari. armonia. inadaptabilitate. spleen. • Apelează la coresponden ele între eul poetului (universul mic) şi lume (universul mare). • Apare poezia oraşelor. specifice oraşului tentacular: taverne. de practicare a sugestiei. nevrozele etc. armonica.cu corbi în zare).” • Simboliştii se bazează pe teoria simbolurilor şi a “coresponden elor” senzoriale (vizuale.. cu intui ii vizionare în perceperea existen ei. • Muzicalitatea interioară. • Conştiin a vidului şi a derutei interioare. vioara. • Se scontează pe for a sugestiei. culoare sunet. receptarea muzicală a lumii. • Stil aluziv. se-ngână şi-şi răspund . violet etc. • Descoperă condi ia metafizică a poeziei şi esen a ei de natură muzicală. fluierul. 18 . • Investighează zone tematice noi. • Abordarea unor teme sociale: inaderen ă. cuprinse de spleen. fără organizare logică. a călătoriilor imaginare spre inuturi necunoscute. • Cultivă enigmaticul şi intimismul. a izolării morale. motivul evadării. antiburgheză. harfa etc.

• Mallarme spunea că poezia tinde “a lua din muzică bunul ei”. în poezia “Artă poetică”. de unde a fost preluat în limba latină sub forma poetică și apoi. Ungaretti. dar mai ales Al.1880. Montale (Italia). proclamă primatul muzicii în poezie: “Muzica înainte de orice”. Minulescu. Eminescu. Ana Ahmatova (Rusia). Rilke. L'art poétique (Arta poetică) a lui Boileau (1674).1892. creând versul liber. • În literatura română: precursor poate fi considerat şi M. Termenul a fost utilizat de Aristotel ca titlu al tratatului său de estetică literară. al poeziei şi al artistului în societate etc. ale poeziei în special. Liliencorn. Pound (Anglia). Trakl (Germania şi Austria). • Verlaine. In epoca modernă.reprezentantul cel mai autentic al simbolismului românesc.• Simboliştii revolu ionează conceptul clasic al poeziei. a “nuan ei”. • Verlaine pledează pentru cultivarea “vagului”. Lirica filozofică – arta poetică • Originea termenului. G. prin poetică se în elege o lucrare teoretică referitoare la principiile și regulile esen iale ale artei literare în general. Thomson. Train Demetrescu etc. Reprezentan i • În literatura universaiă: Stephan Mallarme. Paul Verlaine. din sec. Hopkins. influen ând. Jules Laforgue (Fran a). Bacovia . dar mai ales de sugestie muzicală. D. al i poe i: Şt. F. M. Poezia simbolistă . • Deschide drumul grupărilor şi tendin elor moderniste propriuzise. St. T. George. Petică. în franceză și în celelalte limbi romanice. numeroşi poe i au inut să-şi formuleze principiile şi opiniile referitoare la rostul artei. M. “Despre logica poeziei” . În sens larg. în 19 . Ady Endre (Ungaria) etc.artă de sugestie metaforică. Demetriad. “Arta versurilor” 1881). Poetica.S. a versului “solubil în aer”. Elliot. Pasternak. Ars poetica . Ford.Către fra ii Piso) a lui Hora iu şi. XVIII. Geneza și evolu ia speciei • Cuvântul poetică provine din limba greacă veche poiitiki. mai apoi.Arta poetică (epistola Ad Pisonis . Block. Anghel. G. Macedonski (articolele: “Poezia viitorului” . după modelele clasice oferite de Hora iu şi Boileau. I. E.Arthur Rimbaud. Esenin.

Alecsandri . uneori cu pronun at caracter de manifest literar. Ienăchi ă Văcărescu .În limba ta etc. este o poezie cu caracter programatic în care autorul îşi expune. Grigore Vieru . o categorie tematică) îmbracă forma altor specii lirice. propriile opinii.Rugăciune. Ion Barbu .Unor critici.crea ii lirice cu caracter programatic (în care şi-au expus crezul estetic. programul artistic).Ars poetica. sentimente. Poetul către carte.Ad Pisonis.vechime considerabilă. de peste două milenii. estetic.a. Goga . Nicolas Boileau . . G.Testament. Ştefănescu . Nichifor Crainic Poetul. Numai poetul. M. V.Stihuri la stema Moldovei. Eminescu .L'art poetique Paul Valery . Coşbuc .Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.În literatura română: Dosoftei . Labiş .Arta poetică ş. ca specie a liricii culte.Epigonii.Testament. Trăsături caracteristice . Radu Gyr . Iambul.Poetul.Din ceas dedus. într-un mod mai mult sau mai pu in explicit. Mihai Beniuc Mărul de lângă drum. Reprezentan i şi opere . în fond. Defini ie . Goga: Rugăciune). Criticilor mei.Meşterul.crea ie lirică în versuri apar inând literaturii culte. idei referitoare la concep ia sa despre artă şi despre poezie în general.Arta poetică.poezie prin care poetul îşi exprimă convingerile despre rostul şi despre idealul său poetic.poezie cu caracter programatic. cum ar fi epistola (Hora iu: Ad Pisonis) sau imnul (O. Lucian Blaga .În literatura universală: Hora iu . Iancu Văcărescu: Prolog (la deschiderea Teatrului din Bucureşti -1819). N.uneori tema respectivă (fiindcă arta poetică reprezintă. . . 20 . N. O. Timbru. . la menirea poetului şi la programul său artistic. .specie a liricii filozofice alături de medita ie şi de elegie). . Arghezi Testament. T.

Lirica peisagistă – pastelul
Originea termenului. Geneza speciei Cuvântul pastel a fost mai întâi utilizat în artele plastice unde desemnează culoarea realizată cu creioane alcătuite dintr-o pastă solidificată, întrucât cu ajutorul acestora se ob in pe hârtie nişte tonuri catifelate, lipsite de striden ă; asemenea culori au fost numite ele însele “pastelate”(în italiană: pastello = pastă; creion colorat). Vasile Alecsandri a fost acela care a aplicat termenul de pastel din artele plastice în domeniul liricii, numind pasteluri poeziile de natură pe care le-a publicat, în cea mai mare parte, între 1867 - 1869. În accep ia pe care i-a dat-o V. Alecsandri, pastelul este o specie a genului liric, o poezie descriptivă, care prezintă un peisaj, prin intermediul căruia sunt exprimate, cu discre ie, sentimentele poetului. Defini ie Pastelul este o specie a liricii culte în versuri în care autorul descrie un tablou din natură, un moment al unui anotimp, aspecte din lumea plantelor şi animalelor, exprimându-şi gândurile şi sentimentele sale în legătură cu acestea. Caracteristici : -element predominant în pastel este descrierea naturii; -sentimentele poetului sunt exprimate prin intermediul descrierii de natură; - preponderente în pastel sunt imaginile vizuale şi auditive; - specifică pastelului este şi utilizarea epitetelor cromatice ; -exprimă sentimente de admira ie, de venera ie fa ă de măre ia tabloului prezentat; -de obicei, tabloul din natură nu este lipsit de viată; peisajul este umanizat; -unele pasteluri sunt pline de via ă, de mişcare (pasteluri dinamice). Evolu ia speciei în literatura română În poezia română cultă, elemente de pastel apar încă înainte de V. Alecsandri, fără a se folosi de această denumire : - în crea ia lui Vasile Cârlova - Înserare ; - în balada Zburătorul de I. H. Rădulescu (pastelul înserării); - V. Alecsandri este creatorul speciei ca atare în literatura noastră; - după el, au mai scris pasteluri: M. Eminescu, G. Coşbuc, Şt. O. losif, Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, G. Bacovia, O. Goga, Lucian Blaga ş.a.

21

Reprezentan i în literatura universală - Charles d'Orleans: Rondelul primăverii; - H. Heine: În amurg, târzia rază; - Verhaeren: Octombrie; - Verlaine: Marină.

Opere reprezentative:
PLUMB Dormeau adânc sicriele de plumb Şi flori de plumb şi funerar vestmânt – Stam singur în cavou ... şi era vânt ... Şi scâr âiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig Stam singur lângă mort ... şi era frig ... Şi-i atârnau aripile de plumb. • Geneza poeziei. Agatha Grigorescu - Bacovia, so ia poetului, spune (în Bacovia. Via a poetului, din 1961) că poezia Plumb i-ar fi fost inspirată lui Bacovia de o vizită pe care o face, în 1900, în cavoul familiei Sturdza de la Bacău. Poezia va fi terminată în 1902 şi publicată, în 1911, în revista Versuri, de la Iaşi, condusă de I. M. Raşcu. Ulterior, poezia Plumb va fi aşezată de autor în fruntea volumului de debut, cu acelaşi titlu, apărut, în 1916, la Editura “Flacăra”, prin grija poetului Ion Pillat. . • Semnifica ia titlului. Cuvântul plumb - reluat de şase ori în poezie - e sugestiv în două planuri: greutate, culoarea gri, sugerând absen a vie ii, nemişcarea; apoi sonoritatea, cuvântul fiind complet închis (-mb). Greutatea specifică mare şi culoarea cenuşie au darul de a sugera convingător o atmosferă apăsătoare, înăbuşitoare, o stare depresivă culminantă, prin acel “amor de plumb” cu “aripile de plumb”, cu care nu po i zbura, dar te po i prăbuşi. Compozi ia. Poezia e structurată pe două niveluri: un cadru perceput esen ial şi schematic, redus la câteva elemente (cavou, sicrie, flori

22

funerare) şi un al doilea nivel al eu-lui poetic, receptor al acestui cadru şi valorizant al cadrului prin proiec ia asupra lui a stării interioare. Secretul poeziei bacoviene constă într-o subiectivizare accentuată a percep iei: poetul percepe obiectele sub semnul stării lui sufleteşti, semnifica iile lirice dezvăluindu-se treptat, discret şi discutabil, ca în orice operă deschisă. redundan a este un element esen ial, întrucât cele două strofe puse alături îşi relevă punctele comune: primul vers al fiecărei strofe începe cu verbul a dormi şi se termină cu acelaşi cuvânt - plumb. Similitudinea este semnificativă. Al doilea vers con ine, de asemenea, o simetrie: “flori de plumb”. Versul 3 al fiecărei strofe este şi el asemănător: diferă doar senza ia receptată (vânt - frig). • Semnifica ii şi simboluri • Semnifica ia cadrului fizic: prezen a sensibilă a mor ii. Starea subiectului: singurătatea, devitalizarea. • în ansamblul poeziei lui Bacovia se conturează un univers unde moartea e omniprezentă. Existen a, via a nu e altceva decât un drum spre moarte. Ca şi la Blaga sau la R. M. Rilke, existen a stă sub un dublu senin: al unei mor i permanente sau par iale, în aşteptarea sfârşitului definitiv. E o moarte permanentă sau un sfârşit continuu. Surpriza apare atunci când subiectul (eul poetic) se percepe ca încă trăitor, ca în poezia Pastel, care se încheie cu versurile: “Tălăngile trist, / Tot sună dogit... / Şi tare-i târziu / Şi n-am mai murit.” • Prima strofa înfă işează un obişnuit tablou funerar simbolist, schi at cu mijloace desprinse din recuzita imagistică simbolistă: “Dormeau adânc sicriele de plumb, Şi flori de plumb şi funerar vestmânt -. Stam singur în cavou ... şi era vânt... Şi scâr âiau coroanele de plumb.” Aflat în asemenea decor, poetul trăieşte intens sentimentul singurătă ii şi pe cel al disconfortului pricinuit de scâr âitul coroanelor de plumb. Percep ia este subiectivizată, dar obiectele au semnifica ie funebră: cavou, sicrie, coroane, flori de plumb. Este o percep ie vizuală şi auditivă, peste care se va adăuga ulterior una tactilă: frigul. • Strofa a doua este mai complexă, dezvăluind profunzimi lirice neaşteptate. Cadrul fizic schi at în prima parte devine acum

23

proiec ie metafizică, reflectare în oglindă ca în Glossa lui Eminescu, sau ca în Joc secund de I. Barbu: “Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, şi-am început să-1 strig Stam singur lângă mort... şi era frig............. Şi-i atârnau aripele de plumb.” • Interpretarea primului vers presupune o decodare dublă: ce înseamnă “dormea întors”? Cine e amorul? O interpretare posibilă ar fi aceea că acest somn este ultimul, ireversibil. “întors” = evocarea, mor ii. Sau: revenirea, în conştiin ă, a ideii de iubire, dar fără intensitate pasională, deoarece acest amor “dormea”. Sensul ar fi de revenire în conştiin ă, dar în versul 3: “stam singur”. Această interpretare presupune alte două: 1) fiin a moartă este fiin a iubită; 2) prezen a sicrielor aduce în conştiin ă amorul defunct, terminat. • Versul al doilea reia elemente din primul distih al poeziei, dar adaugă reac ia eu-lui poetic. Este o reac ie care nu atinge graiul articulat, ci o reac ie sonoră unde nici chiar articularea nu este posibilă. • Versul al treilea aduce o amplificare a universului fizic prin percep ia tactilă - frigul - propriu universului evocat: moartea are atributul de rece. • Greu de sensuri este şi versul ultim. El e conclusiv, cu o anume neclaritate, și totuși semnificativ: ”Și-i atârnau aripele de plumb”. La cine se referă acel “-i”? La cadavrul din sicriu, sau la amorul dispărut, prezent ca amintire doar în conştiin ă? “Aripele de plumb” par a sugera absen a elanului afectiv, în ipoteza că este vorba de iubită. Cert este că avem de-a face cu o medita ie pe tema fortuna labilis, pe tema destinului, a ireversibilită ii timpului, ca în poezia romantică. Motivul mormintelor are şi el o nuan ă romantică, fiind reluat aici cu accente simboliste şi cu un mesaj expresionist, ceea ce confirmă evolu ia firească a unui romantic întârziat spre simbolism şi expresionism, • Profund lirică, încărcată de semnifica ii şi având o structură complexă, poezia Plumb poate fi revendicată, simultan, de cel pu in trei curente literare şi de tot atâtea specii: • sentimentul de melancolie, de factură romantică, dă acestei poezii un caracter de elegie; • privită din unghi simbolist este o medita ie;

24

este un pastel structurat pe conceptul de cunoaştere. în acelaşi timp. tot aşteptând . Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc ... Sunt singur. 2 şi 3 (monorimă). Sunt singur şi mă duce-un gând Spre locuin ele lacustre. din punct de vedere estetic este o ars poetica. iar în 25 . Aud materia plângând . despre care se poate spune că este emblema întregii poezii a lui Bacovia. întrucât eviden iază plenar. Şi parcă dorm pe scânduri ude. aderen a autorului la estetica simbolismului. şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se întinde. LACUSTRĂ De-atâtea nop i aud plouând. • Este una dintre capodoperele liricii bacoviene şi. cu rime laborios elaborate: în prima şi ultima strofă rimează versurile 1.. la tehnica. În spate mă izbeşte-un val – Tresar prin somn. De-atâtea nop i aud plouând. Tot tresărind. • în sfârşit. • Poezia con ine una dintre cele mai izbutite metafore din lirica românească: “aud materia plângând”. Considera ii introductive • Lacustră a fost publicată ini ial în volumul Plumb din 1916. recuzita şi motivele poeziei simboliste... una dintre capodoperele poeziei simboliste româneşti. şi mă duce-un gând Spre locuin ele lacustre.• analizată din unghi expresionist. Compozi ia Poezia e alcătuită din patru catrene.. Şi simt cum de atâta ploaie Pilo ii grei se prăbuşesc..

iar acesta este nocturmul: ”De-atâtea nop i”. de spaimă.e singurul în care se caracterizează ambian a. Stilistic. Ploaia îi apare ca plâns al materiei. Starea sufletească de copleşitoare dezolare e sugerată printr-o enumerare de senza ii: “Şi parcă dorm pe scânduri ude. Apoi. întrucât strofa ultimă reia strofa întâi. sfâşietor. dar poate tutela întreaga operă bacoviană. • Următoarele două strofe se caracterizează prin ceea ce se numeşte anistorie..ultima strofă e identică cu prima. • Lacustră e o poezie ciclică.versurile 2 cu 4.tutelează întreaga poezie.în versurile citate mai sus sunt definite cele două atribute ale stării poetului: solititudine şi imaginar în dezvoltare halucinantă. tot aşteptând .” Remarcăm aici reluarea gerunziului şi a monorimei în -ând. Se poate vorbi şi de o simetrie compozi ională. În restul poeziei.. cu modificarea versului doi: “Tot tresărind. dacă-1 raportăm la cadru. vizualul lipseşte. dar putem 26 . Modul verbal utilizat este gerunziul. . Semnifica ii şi simboluri • Primul vers . • Versul al doilea . În toată poezia. E un timp parcă diluvian. Impresia catastrofică invadează poezia prin sentimentul prăbuşirii oricărui element stabil de sus inere. procedeul va reveni în ultima strofă. catastrofic. rimele în -ând sugerând un geamăt prelung. Gra ie lucidită ii . versul 2. la decor. starea de disconfort sugerată în primele două versuri este proiectată în imagina ie (“mă duce-un gând”): “Sînt singur şi mă duce-un gând / Spre locuin ele lacustre”. starea de a fi înseamnă suferin ă. Ploaia devine un element destructiv.“Aud materia plângând”. decorul. întărit prin repeti ie. / în spate mă izbeşte-un val / Tresar prin somn şi mi se pare / Că n-am tras podul de la mal”. întrucât .strofele a doua şi a treia . de frică. adică prin faptul că determinarea istorică lipseşte.cu excep ia versului 2 . sensul adverbului tot. timpul fiind suspendat: “Un gol istoric se întinde”. dar şi de aşteptare a ceea ce nu ştim. care are o conota ie de prezent continuu. este acela de precaritate. bacoviană .“De-atâtea nop i aud plouând” .care e o trăsătură frecventă în poezia . • Strofa a doua oferă spectacolul materiei aflate în dezagregare continuă. apa fiind un simbol al eroziunii şi al instabilită ii. În primul rând este evocat un timp.

..presupune: fie a sfârşitului stării de solitudine şi disconfort. un plâns cosmic al materiei pentru destinul tragic al omului.. pene negre.. la decor. • Motivul singurătă ii şi al nevrozei. pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular. vizualul lipseşte dacă-1 raportăm la cadru. Și frunze albe. Sintagmele .. copacii negri. care creează efectul sonor al unui geamăt prelung şi sfâşietor. În parc ninsoarea cade rar.. funerar. • Motivul ploii şi al teroarei de umed. 27 . DECOR Copacii albi. frunze negre. funerar.. copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu. incapabil să se adapteze. Decor de doliu. Cu pene albe. În parc fantomele apar. Copacii albi. Elemente şi motive simboliste • Conştiin ă neliniştită şi tragică a poetului damnat. cu pene negre.. Copacii albi. sau chiar. • Muzicalitatea deosebită a versului. fie a catastrofei menită a pune capăt la tot şi la toate • În toată poezia.cheie sunt imagini auditive: “aud plouând”. copacii negri. • Simbolul existen ial al şubrezeniei umane... Cu pene albe. sus inută de monorima în-ând. şi pene albe.. “pilo ii grei se prăbuşesc”. “aud materia plângând”. • Drama individului superior... În parc regretele plâng iar. “în spate mă izbeşte-un val”..

motivul principal al întregii crea ii lirice a lui Bacovia este cel al mor ii.“regretele plâng iar” -şi universul închis. Bacovia fiind un poet citadin. Aşa cum indică şi titlul. deoarece înfă işează un tablou din natură. claustrofobia. Decor este un pastel de o profundă modernitate şi originalitate aflat în antiteză cu crea iile similare ale lui Alecsandri şi Coşbuc. al parcului.dezolarea . Modernă este în primul rând sursa de inspira ie citadină. iarna este un timp al mor ii. de doliu: “decor de doliu funerar”. Bacovia exprimă. cadrul fizic este funerar. Ca anotimp.Comentariu literar Poezia Decor a fost publicată ini ial în volumul Plumb din 1916. urmând a renaşte primăvara. Este un procedeu tipic simbolist care sugerează monotonia existen ială. de fapt. un poet al oraşului de provincie. când natura se află în doliu. Sentimentul acesta este potentat de repetarea versurilor ini iale (la sfârşitul primelor două strofe) şi reluarea lor în pozi iile 2 şi 3 ale strofei finale. sentimente de triste e profundă. în mijlocul naturii. rustic sau alpin ca la Alecsandri şi Coşbuc. spre deosebire de Alecsandri şi Coşbuc. În consecin ă.. cum ar fi singurătatea “parcul solitar” . 28 . De asemenea. învârtirea omului într-un cerc mereu reluat. Alături de acesta se află celelalte motive specific bacoviene. de angoasă existen ială şi de singurătate. Motivul central al poeziei. spa iul fără ieşire. care este. ca în toate poeziile sale. ci unul citadin. ca un alt ecou al “cercului strâmt” din Luceafărul lui Eminescu. Tabloul pe care îl înfă işează nu este unul campestru. care-şi exprimau sentimentele de admira ie fa ă de frumuse ile naturii.. ca specie literară poezia aceasta este un pastel. de dezolare pe care i le provoacă parcul oraşului în anotimpul de iarnă. de bucurie şi de satisfac ie pentru prezen a lor în cadrul natural.

O. când va fi un cântec de alte primăveri ?!.. Şi tare-i târziu..Lecturi suplimentare PASTEL Buciumă toamna Agonic-din fundTrec păsărele Şi tainic s-ascund. E clar şi numai soare... versuri de un nou poet. ârâie ploaia . Şi n-am mai murit NERVI DE PRIMĂVARA Primăvară . Nu-i nimeni pe drum . În vitrine.. Tălăngile. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. trist. O nouă primăvară pe vechile dureri . Tot sună dogit . Dar iar rămâne totul o lungă teorie. O lungă primăvară de visuri şi păreri . Apar din nou ăranii pe hăul din câmpie. O pictură parfumată cu vibrări de violet. domol Şi răgete lungi Pornesc din ocol...... Departe. În infinit pământul se simte tresăltând : Vor fi acum de toate cum este orişicând.. 29 . Pe-afară de stai Te-năbuşi de fum.. O lungă deşertare zvoneşte împrejur. În oraş suspină un vals din fanfară. pe câmp. Cad corbii.

.... Larg.. în fund. În aurora plină de vioare.. Oraşul tot e violet. apar în siluete – Apostoli în odăjdii violeteOraşul tot e violet. cochetă Mul imea toată pare violetă. Amurg de toamnă violet . Spa iu. AMURG VIOLET Amurg de toamnă violet .. de o triste ă armonioasă . 30 . Străbunii trec în pâlcuri violete. Pe drum e-o lume leneşă. Oraşul tot e violet.ALB Orchestra începu cu-o indignare gra ioasă. văd voievozi cu plete. Doi plopi... Din turn. Salonul alb visa cu roze albeUn vals de voaluri albe . Amurg de toamnă violet .. infinit..... Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări Cântau clare sărutări . miniatură de vremuri viitoare . pe câmp.

TUDOR ARGHEZI
Concepte de teorie literară Lirica filozofică- medita ia Defini ie Medita ia este o specie a liricii culte, cu caracter filozofic, în care autorul face reflec ii asupra condi iei existen ei umane. Originea termenului. Geneza speciei. Termenul provine din limba latină, unde medita io, -onis înseamnă cugetare, reflec ie, medita ie. Evolu ia speciei Apărută încă din antichitate, medita ia, ca specie literară, a cunoscut o maximă dezvoltare în preromantism şi romantism şi o nouă strălucire în poezia modernă. a) Reprezentan i în literatura universală - A. de Lamartine : Medita ii poetice; - A. de Vigny: Moartea lupului; - M. Lermontov: Medita ie; - R. M. Rilke: Amintire; - R. Valery: Cimitirul marin; - Puşkin, Petofi, Leopardi, Young ş.a. b) Reprezentan i în literatura română - V. Cârlova: Ruinurile Târgoviştei; - Gr. Alexandrescu: Medita ie ; Anul 1840 ; - I. H. Rădulescu: O noapte pe ruinele Târgoviştii; - M. Eminescu: Mortua est; La steaua; - P. Cerna: În peşteră; - T. Arghezi: Lumină lină; De ce-aş fi trist...; -1. Pillat: Aci sosi pe vremuri... ; - L. Blaga: Cântec pentru anul 2000. Caracteristici : - lirismul se îmbină cu reflec ia filozofică asupra existen ei umane; - este o specie a liricii intime (cu varianta ei - lirica filozofică); 31

- autorul este în acelaşi timp poet şi filozof: ca filozof, el, este preocupat de problemele cele mai înalte, îmbrăcându-şi ideile în culorile cele mai bogate ale poeziei; - în medita ie, accentul cade tot pe sentimente, ca în orice crea ie lirică; - prin faptul că presupune o puternică participare afectivă, a poetului, medita ia se deosebeşte de poezia didactică, dominată de o atitudine obiectivă fa ă de cele prezentate; - medita ia începe, de obicei, cu evocarea unui fenomen al naturii, a unui peisaj, a unui personaj istoric sau are ca pretext un anumit eveniment; - a doua parte a medita iei prezintă gândurile şi sentimentele poetului în legătură cu cele prezentate şi, uneori, compară fenomenele naturale cu aspecte ale vie ii morale; - exprimă experien e intelectuale esen iale; - atunci când este lipsită de încărcătura emo ională necesară, medita ia rămâne o simplă diserta ie în versuri asupra unei probleme de via ă.

Opere reprezentative
TESTAMENT Nu- i voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte, În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine, Prin râpi şi gropi adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă, Cartea mea-i, fiule, o treaptă. Aşeaz-o cu credin ă căpătâi. Ea e hrisovul vostru cel dintâi, Al robilor cu saricile pline De osemintele vărsate-n mine.

32

Ca să schimbăm, acum, întâia oară, Sapa-n condei şi brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat, printre plăvani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite Şi leagăne urmaşilor stăpâni. Şi, frământate mii de săptămâni, Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane. Făcui din zdren e muguri şi coroane. Veninul strâns l-am preschimbat în miere, Lăsând întreagă dulcea lui putere. Am luat ocara, şi torcând uşure Am pus-o când să-mbie, când să-njure. Am luat cenuşa mor ilor din vatră Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră, Hotar înalt, cu două lumi pe poale, Păzind în piscul datoriei tale. Durerea noastră surdă şi amară O grămădii pe-o singură vioară, Pe care ascultând-o a jucat Stăpânul, ca un ap înjunghiat. Din bube, mucegaiuri şi noroi Iscat-am frumuse i şi pre uri noi. Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte Şi izbăveşte-ncet pedepsitor Odrasla vie-a crimei tuturor. E-ndreptă irea ramurei obscure Ieşita la lumină din pădure Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi, Rodul durerii de vecii întregi. Întinsă leneşă pe canapea Domni a suferă în cartea mea.

33

Slova de foc şi slova făurită împerecheate-n carte se mărită, Ca fierul cald îmbră işat în cleşte. Robul a scris-o, Domnul o citeşte, Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei Zace mânia bunilor mei.

Comentariu literar
Titlul poeziei, dincolo de sensul propriu al cuvântului, prefigurează în embrion, un crez poetic, un program care, estetic vorbind, se reflectă în expresia lirică a poeziei argheziene, pe care o discutăm. În acest sens, cartea - testament oferă lecturii modalitatea propriei sale elaborări. Ea se desfăşoară progresiv în discursul poetic, dependent de titlu, prin perifrază (figură de stil care constă în a spune prin mai multe cuvinte, ceea ce s-ar fi putut spune printr-un singur cuvânt), în dialog cu cea căruia i se adresează, lectorul său, prin indicatorii pronominali, conform schemei: mesaj Eu → Tu în prima parte a poeziei, cu un reper de sens, în finalul ei. Cartea - testament, mărturiseşte poetul, implică în elaborarea ei truda, strădania, uneori de o via ă. Ea devine un bun ce depăşeşte orice interes familial, de vreme ce rămâne în posteritate. Posteritatea îl asimilează, devine o “treaptă”, cu rădăcini în istoria trudnică a neamului său de pălmaşi. Opera ia de resemnificare a caznei străbune din versurile lui Tudor Arghezi, prin transcodaj metaforic şi transla ie de sens, se vrea a fi un hrisov, un memento scris de un urmaş al robilor din alte vremuri. Prin muta ie de sens în planul artei, materia şi uneltele scrisului, derivă din ideea străbună de trudă: condeiul, din sapa iobagului, călimara din brazdă - pământ răsturnat din care creşte pâinea, iar poezia, “din bube, mucegaiuri şi noroi... Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite / Şi leagăne urmaşilor stăpâni”.

34

exprimă. sub impuls iambic. prin muta ii de accent ritmic. miere. vite. sintagmatic prin răsturnări şi dislocări topice. muguri. Domnul o citeşte. no iuni sau idei contradictorii) din finalul poeziei califică neputin a de în elegere a textului poetic de către vlăstarele din protipendada boierească a trecutului: “Robul a scris-o. mucegaiuri. prin opozi ie. cel frumos Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă. b) şi. predominant din urzeala discursului poetic. gropi. brazdă . prin extensie metrică. dincolo de iamb. din lumea către care se-ndreaptă gândurile sale: străbuni. de asprime în “zicerea” argheziană. antepuneri sintactice şi treceri frazeologice dincolo de vers. dacă se are în vedere stilul fatic (func ia fatică: comunicare ce derivă din situa ia de contact dintre emi ător şi destinatar. sudoare. PSALM Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc în timp. vioară. şi în Testament. practic. de la un vers la altul. pari când că nu mai eşti. Eşti visul meu.Reversul oximoronic (sinteză lexicală care. de prelungire sau întrerupere a comunicării) şi metalingvistic (func ia metalingvistică: care se manifestă printr-o abatere). Te caut dârz şi fără de folos. Ca-n oglindirea unui drum de apă. din toate. ca pe vânat. coroane. Frazarea poetică. sapă. Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei Zace mânia bunilor mei” Limbajul poeziei argheziene. bube şi noroi. Pari când a fi. prin analogii metaforice ce definesc imperiul artei: icoane. îşi are obârşia: a) în “graiul cu îndemnuri potrivite” al trudnicilor străbuni. osândită să-şi ducă existen a în zdren e. Să văd: eşti şoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere. râpi. E ceva “bolovănos”. Pentru credin ă sau pentru tăgadă. 35 . prin opozi ie.lume a trudnicilor de altădată.

Ca taurul sălbatec când se-adapă. ar putea fi compensată de o altă ordine. Tăgada argheziană de aici porneşte: psalmistul se simte vinovat că a râvnit la un “bun oprit”. Umanul şi divinul. Vreau să te pipăi şi să urlu: «Este!» „PSALMI“ – prezentare generală Ineditul psalmilor din lirica argheziană. la antipod unul fa ă de altul: umanul e îmbâcsit cu bube. mustrarea de conştiin ă reclamă sprijinul protector şi bun al acestui Dumnezeu. din exasperare. categorial. Dumnezeu ar întruchipa şi ideea altei ordine de armonie universală. întruchipată de un Dumnezeu a toate făcător. Fără să vreau să ies biruitor. în poezia lui Tudor Arghezi. Oscilând între credin ă şi tăgadă. Acelaşi laitmotiv străbate şi alte supozi ii existen iale în alte poezii ale poetului. de oblăduire. de îndreptare. psalmii arghezieni descoperă o latură gnoseologică a liricii scrisului lui Tudor Arghezi. după opinia poetului. a prototipurilor perfecte. la “bunurile toate” pe care şi le-a dorit. o imagine a acestei lumi. acum. Dumnezeu este de vină. Tatăl. mucegaiuri şi noroi. într-o lume bazată pe injusti ie. nu în termeni filozofici. 36 .Te-ntrezării în stele. conceptual. o abatere de la ordinea morală instituită prin crea ia divină. în marea ta poveste. Părintele. Osândit să trăiască într-un rău lunecos. din neputin a harului divin de a interveni în răul lumesc. derivă parabolic încă din substan a psalmului biblic. printre peşti. izvorât din dorin a de cunoaştere. Din dorin a de purificare a spiritului. ci dramatizând aspira ia spre absolut a poetului. În acest sens. Răzvrătirea lui Tudor Arghezi împotriva acestei ordini lumeşti. Rămân cu tine să mă mai măsor. Ruga din psalmul biblic izvorăşte din conştiin a înfăptuirii unui păcat. sunt. Singuri. Dumnezeu însă i-a spus că nu se poate. cât şi eşecul neputin ei. opresiune şi descurajare. iar poezia.

fără lumânare Şi s-a lovit de plopii din grădină ? Cine calcă fără somn. Plopii-s cărămizii. mamă ? Mi-e frică. Şi Grivei s-a învârtit în bot Şi-a căzut.Lecturi suplimentare DUHOVNICEASCĂ Ce noapte groasă. lăstunii.. E cineva sau. Ei ! cine străbătu livada Şi cine s-a oprit ? Ce vrei ? Cine eşti. mi se pare. de când ai plecat. De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti ? Aici nu mai stă nimeni De douăzeci de ani .. Cine umblă fără lumină.. S-au uscat busuiocul şi duzii. S-au stârpit cucuruzii.. fără pas. to i au înnoptat. Au murit şi numărul din poartă 37 . mamă mică ! i s-a urât în pământ. ca tine. To i au murit de tot. ce noapte grea ! A bătut în fundul lumii cineva. A putrezit ograda .. poate. Eu sunt risipit prin spini şi bolovani . Ca un suflet de pripas ? Cine-i acolo ? Răspunde ! De unde vii şi ai intrat pe unde? Tu eşti. Fără lună. Au zburat din streaşina lunii Şi s-au pierdut rândunelele. Ştiubeiele-s pustii. To i au plecat. To i nu mai sunt.. S-au povârnit păre ii. Mamă bună. To i s-au culcat. fără zgomot.

o să ne jucam odată. DE-A V-A I ASCUNS Dragii mei. uite otravă. Dar. Surâsul tău mi-i drag. CREION Obrajii tăi mi-s dragi Cu ochii lor ca lacul. Pe zori făcute puf. Am fugit de pe Cruce. Ei ! Cine-i acolo-n haine-ntunecate ? Cine scobeşte zidul cu carnea lui. S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine . Mi-e sete. poate. hotărât. Făptura ta întreagă De chin şi bucurie. o să mă joc odată Cu voi. uite slavă. vecine. Uite mană. De ce să-mi fie dragă ? 38 . Căci e ca malu-n stuf. Spre care-noată albi Peşti lungi cu ochi rotund. Nu mă mai pot duce. De răspunde-n rănile mele? Cine-i pribeag şi ostenit la uşă ? Mi-e limba aspră ca de cenuşă. Unde păianjeni dorm. Nu ştiu când o să fie asta. Cu degetul lui ca un cui. Şi capul tău mi-i drag. tată. In care se-oglindesc Azurul şi copacul. Căci e ca piatra-n fund. de-a ceva ciudat. Care n-a mai fost şi care vine Şi se uită prin întuneric la mine Şi-mi vede cugetele toate. Odată. Ia-mă-n bra e și ascunde-mă bine. Uite sânge.. Nu trebuie să-mi fie. Deschide.Şi clopotul şi lacătul şi cheia.. după scăpătat.

voi gândi la jocul nostru.E un joc viclean de bătrâni Cu copii. O să mă culc la pământ. ca un vânt. Acolo. frumos. prinşi de friguri şi de călduri. Aşa s-a jucat şi Domnul nostru Isus Hristos Şi al ii. Joc de slugi şi joc de stăpâni. cu feti e ca tine. Mâna stângace. Jocul începe încet. ca voi. mereu Strânşi bucuroşi la masă. Care din câteva sfinte tremurături Au isprăvit jocul. Tata s-a îngrijit de voi. Şi fiecare îl joacă bine. Ne vom iubi. 39 . De pildă. de flori. Ştiind că şi Lazăr a-nviat. de câni. Aşa e jocul. ochiul sleit. limba scămoasă. lângă copac. Subt coviltirile lui Dumnezeu. s-aştepta i. printre fra i. E jocul Sfintelor Scripturi. Eu o să râd şi o să tac. negreşit. Joc de păsări. Într-o zi piciorul va rămâne greu. începe cu moarte. Voi să nu vă mâhni i tare Când mă vor lua şi duce departe Şi-mi vor face un fel de înmormântare În lutul afânat sau tare. O să stau fără cuvânt. Ca şi cum nu s-a întâmplat Nimic prea nou şi prea ciudat. Voi să nu vă mâhni i.

o să fie o întârziere. voi a i crescut mari. copiii mei ! Aşa este jocul. şi pe urmă altă. La văcu e. la copii. bobocii mei. Şi alta. Ca oamenii gospodari şi vii. bordeie şi oi. îl joci în câte câ i vrei.. îl joci în doi. Deocamdată. cu voie bună. Arde-l-ar focul! 40 . dragii mei. care plânge şi toarce. la mioarce. Pentru tot soiul de nevoi Şi pentru mâncare To i vor învia. hambare. zglobii. Şi. în trei. to i se vor întoarce Într-o zi acasă. Voinici. O să lipsească tata vreo lună. Şi tata nu a mai venit . Din lumea cealaltă. Mama-mpleteşte ciorapi şi pieptari. în timpul cât se cere. Păşune. Tata nu o să mai aibă putere Să vie pe jos. V-a i căpătuit. Apoi. V-a i făcut cărturari. La nevasta.V-a lăsat vite.. fe ii mei frumoşi. Voi creşte i. Puii mei. sănătoşi. Cum am apucat din moşi-strămoşi.

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte.. simt un jind Şi-aş voi să mi se pară. scuturând în sus. în şes. Stau în ărmu-albastru-al râului de soare. De departe. Câtă vreme n-a venit M-am uitat cu dor în zare. Cine vrea să plângă. Casele-adunate. Din mocirla cărui aur am băut. ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut. Orele şi-au împletit Firul lor cu firul mare. MELANCOLIE Am luat ceasul de-ntâlnire Când se tulbură-n fund lacul Şi-n perdeaua lui sub ire îşi petrece steaua acul. Pasările negre suie în apus. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzeşte. Foile-n azur. 41 .. cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nen eles. Şi cu ochii-n facla plopilor cerească Să-şi îngroape umbra-n umbra lor. Şi acum c-o văd venind Pe poteca solitară.NICIODATĂ TOAMNA .

viziuni tulburi. haotice.a. imagini spontane. ce le-ntâlnesc în calea mea în flori.” . ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nop ii. cu ilimitatul. monumentală. transpunând trăiri absolute.Reprezentan i ai expresionismului în literatura română: Lucian Blaga. Maniu. şocante. Philippide ş. . al XX-lea în Germania.în poezie: tendin a spre simplificare. . adept al expresionismului în literatura noastră. pe culorile violent contrastante. . Se caracterizează prin: . 42 .Lucian Blaga. Voiculescu. fantasticul simbolic. Al. A. eu cu lumina mea sporesc a lumii taină şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează. V. avem de-a face cu un produs artistic expresionist. dar eu. decorativă.în pictură: accent pe linia expresivă. în ochi. tensiunea sa interioară îl transcende trădând rela ii cu cosmicul. necondi ionate.atitudine neconformistă şi accentuat subiectivistă. pe buze ori morminte. .LUCIAN BLAGA Concepte de teorie literară Expresionismul c) Expresionismul este o mişcare artistică modernistă apărută la începutul sec. cu absolutul.are la bază expresia lumii subiective a autorului. defineşte astfel esen a curentului: “De câte ori un lucru este astfel redat încât puterea. Opere reprezentative – texte comentate EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric.

ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori. textul poetic prin două enun uri.. prin nega ie..) şi concluziv. între revela ia intuitivă a existen ei. afirmativ: “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele. din cultura germană din pragul secolului. e reluat adversativ în a doua parte a poeziei. între cele două modalită i de cunoaştere. Situa ia conflictuală pe care o deducem din întregul discurs poetic. ci metaforic. încât 43 . e intui ia. dispuse adversativ: Primul termen al rela iei. de farmec pe care poetul o resimte.întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister”. perceput din senza ia de înfiorare. relevată intuitiv: “Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric”. implică indirect opusul ei. se îndreaptă înspre aşa numita filozofie a vie ii. Al doilea termen al rela iei adversative se referă la o altă modalitate de cunoaştere în sprijinul ideii după care. Cadrul acestei prime reprezentări.de unde deducem datul existen ei. între ra iune şi trăire există o opozi ie disjunctă: acceptând ra iunea ca principiu de existen ă. Singura cale de acces în a trăi via a. din taina datului existen ei. anulează impresia de farmec. în ceea ce e frumos în ea şi ne încântă. nicidecum terminologic. Comentariu literar Motivul din poezia lui Lucian Blaga. şi invers. şi ra iunea analitică. (. excludem trăirea. după care. se referă. dincolo de conceptul filozofic. lebenphilosophie. suplimentând asertiv . “căci eu iubesc / şi tlori şi ochi şi buze şi morminte”.aşa îmbogă esc şi eu-întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i ne-n eles se schimbă-n ne-n elesuri şi mai mari sub ochii mei căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.metaforic. un plus de cunoaştere ra ională. În primele versuri. primele considera ii ale poetului: “Dar eu / cu lumina mea sporesc a lumii taină'* . la o dualitate posibilă de cunoaştere.. demonstrativă a ei.. în ochi / pe buze ori morminte” . “îmbogă esc şi eu .

păienjeni mul i au umplut apa vie. sub aspectul grafic al dispunerii versurilor nu se supune canoanelor prozodiei clasice. Explozia de vitalitate din ciclul poetic Paşii profetului. dar se simte învins. capabile să sugereze misterele. Noaptea îngerii goi zgribulind se culca în fân : vai mie. permite cititorului cum se cuvine a fi citit textul. Spa iile libere indică pauzele fluen ei frazeologice. dar apele din fântâni refuză găle ile lor. Pretutindeni pe pajişti şi pe ogor Serafimi cu părul nins însetează după adevăr. ărâna va seca poveştile din trupul trist. cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn. Trece printre sori vecini porumbelul Sfântului Duh. arhangheli se plâng de greutatea aripelor. prin rimă. ci prin distribu ia ritmică a accentelor. vai ie. Nu se luptă cu nimeni. atenuată în ciclul din în marea trecere. cu măsura silabică determinată de dimensiunea acestuia. De remarcat. PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ine întins un cotor de spadă fără de flăcări. ce nu impune omofonii orchestrale.adevărurile logice urmează a fi înlocuite prin mituri şi simboluri imagini sintetice. prin alitera ii şi asonante de coloratură melodică. Fiecare vers e un segment sintactic. dar şi ale distribu iei componentelor. se converteşte în Lauda 44 . în măsura inegală a versurilor. odată vor putrezi şi îngerii sub glie.

la “mume”. zgribuli i. Veni i să pedepsească sodomele moderne ale civiliza iei. în care potecile “se retrag în pădure şi-n peşteri”. “un cotor de spadă fără de flăcări” şi “nu se luptă cu nimeni !. ca pe o stâncă întoarsă”. de pildă. fără fluen ă ritmică. încât accentul subliniază partea din întreg din distribu ia sintagmatică a păr ilor constitutive. care. la obârşie. într-un “întuneric fără martori”. Discursul poetic se desfăşoară în consonan ă cu secven ele prozaice ale frazării. după care Domnul Dumnezeu. In “paradisul” din versurile lui Lucian Blaga. spre ancestral. “se trage înapoi la părin i. noaptea. se produce şi în via a domestică şi civică. cu penele arse. figura ia umană e înlocuită cu arhangheli şi îngeri dezgoli i. Evident. Prin somn. îndepărtând omul din natură. Limbajul viziunii apocaliptice din poezia “Paradis în destrămare”. de la un vers la altul. 45 . Fiecare enun se desface în sintagmele-i componente. Reluând versetul biblic. Nu împotriva tehnicii propriu zise se manifestă atitudinea poetului. în formule primare ale vie ii. în acelaşi context. “S-au rătăcit. putrezind sub glie. sângele. “a pus heruvimi şi sabie de flăcări vâlvâitoare” ca să păzească drumul ce duce spre pomul vie ii. Poezia se îndreaptă către un pesimism mistuitor. consideră metaforic poetul. prin baruri.somnului în anxietatea unor viziuni cu alte întruchipări. ci împotriva efectelor nocive ale civiliza iei moderne care strangulează spiritualitatea. dar se simte învins”. din “Poemele luminii”. firească în alte versuri. cu laten ele lui. în care “dăn uiesc în iarbă stelele”. izgonind pe Adam din Eden. în anistoric în noaptea arhetipală a Universului. ca un val. pare să invite cititorii pentru a regăsi satul pierdut din vremurile lui mistice. “portarul înaripat” mai ine încă întins. În altă perspectivă. Invazia de îngeri din versurile lui Lucian Blaga. în poezia lui Lucian Blaga se află un refuz de a accepta“cultura majoră a oraşului”. se culcă în fân şi mor. / Dăn uitoarea albă le trece prin sânge / Râzând s-a oprit / pe-un vârf de picior.

fii amfora eului meu îndărătnic ! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măre ii mei paşi şi-aş apare năvalnic şi liber cum sunt. mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele. spre cer să-l cuprind. mărilor. cari mă strivesc. da i-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin ! Pământule larg fii trunchiul meu.Lecturi suplimentare DA I-Ml UN TRUP VOI MUN ILOR Numai pe tine te am trecătorul meu trup şi totuşi flori albe şi roşii. aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă bie i sori 46 . Da i-mi un trup voi mun ilor. căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet ce-l port. eu nu. Când aş iubi. fii pieptul acestei năprasnice inimi.i pun pe frunte şi-n plete. sălbatice bra e fierbin i. prefă-te-n lăcaşul furtunilor. mi-aş întinde spre cer toate mările ca nişte vânjoasc. Când aş urî. pământule sfânt.

sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste mun i şi peste şesuri. şi până la cele din urmă hotare. 47 . că ochii tăi. i-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare. Aşa-s de negri ochii tăi lumina mea. adâncii. acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. El caută apa. El caută apa din care bea curcubeul. În patria sa zăpada făpturii ine loc de cuvânt. AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Sufletul lui e în căutare în mută. Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup. IZVORUL NOP II Frumoaso. din care curcubeul îşi bea frumuse ea şi nefiin a.călători şi poate-aş zâmbi. seculară căutare de totdeauna.

când pestri e. Copil. Semin ele-n palme de le ridici. Asemenea proaspete. îmi par semin ele ce mi le ceri. vii şi păstoase şi lucii culori se mai văd doar în stemele ărilor. aurii. răcoroase. sau roşii. să intru-n picioare în cada cu grâu. cari aşteaptă să fie zvârli i prin brazde tăiate în zile de martie. în ipostază de boabe. pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvorni ă. de rarele. despuiat de veşminte. Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-1 am pentru tot ce devine în patrie. 48 . Neapărat. sau la ouă de păsări. Neînsemnate la chip. c-o străduin ă mai mare decât subt arcade cu flori. când pure. deşi după spi ă alese. Culori luminate. În rânduri de saci cu gura deschisă – boabele să i le-nchipui: gălbii. pentru Eutopia. sinilii. în fa a mărun ilor zei. Am văzut nu odată sămân a mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. mândra grădină. îmi plăcea. doar ele destăinuie trepte şi har.MIRABILA SĂMÂN Ă Mă rog c-un surâs şi cu dulce cuvânt rost să fac de semin e. mai mult decât prin oraşul rumorilor. verzii. în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nal e tăcutele seve-n lumină. Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în fa a puterilor. un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un ărmure-al Mării de Est mătăsoase nisipuri. voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămân ă.

în timpuri târzii. Laudă semin elor. când mai văd câteodată grămezi de semin e pe arii.cufundat pân' la gură în boabe de aur. popoare de frunze şi-un murmur de neam cântăre . solari. De-alintarea aceasta mă ine departe doar teama de-a nu trezi zeii. Pe umeri sim eam o povoară de râu. când dorm. 49 . Palpită în visul semin elor un foşnet de câmp şi amiezi de grădină. Şi-acuma. un cer de înaltă lumină. visătorii de visuri tenace. celor de fa ă şi-n veci tuturor! Un gând de puternică vară. un veac pădure . anevoie pun cumpăt fierbintei dorin i de-a le atinge cu fa a. cumin i. s-ascunde în fieştecare din ele.

. expresie sibilinică.exprimarea se intelectualizează. al alchimiei şi magiei). . datorită simbolurilor ei secrete. Reprezintă o calificare a ceea ce implică un în eles ascuns. 50 . . eliptic.XX. ininteligibil. pe care alchimiştii î1 considerau drept părinte al ştiin elor oculte. Trăsături caracteristice: . de descifrat. XXI şi începutul sec. devine “autonomă”.ION BARBU Concepte de teorie literară Ermetismul Termenul provine din fr. extremist.simbolismul cult.tendin ă de încifrare a comunicării lirice într-un spirit ezoteric. hermetisme. cu mesaj abscons . fiind derivat de la numele lui Hermes Trismegistos (zeu al vechilor greci. totuşi în accep ia de poezie greu de în eles. Defini ie: Ermetismul este un curent literar din categoria modernismului acut.expresia artistică devine dificilă. XTX .i se pot găsi urme încă din sec.investirea cuvintelor cu virtu i de magie. esen ializat. . .partizanii ermetismului consideră că arta adevărată ar fi apanajul unui cerc restrâns de ini ia i. XX caracterizat prin tendin a de a cultiva un limbaj obscur. adică un curent de avangardă manifestat în poezia europeană de la sfârşitul sec. abstracte.Deşi ermetismul s-a manifestat plenar în sec. greu accesibilă. . al XII -lea în legătură cu deosebirile existente intre trobar clar (cântec clar) şi trobar clus (cântec închis. Reprezentan i . greu de descifrat).versul capătă o notă de obscuritate enigmatică. evoluând spre rafinament şi gusturi elevate. . în măsură să fie relevat numai prin ini iere (caracter ezoteric).folosirea unui limbaj artistic concentrat.

păstrat în franceză(ballade) și în provensală(ballada=cântec de joc. . prin intelectualizarea radicală a lirismului.În anii '60. în versurile lui introducându-se. în care se povesteşte o întâmplare inspirată de obicei din 51 . apar. Defini ie Balada este o specie a epicii culte în versuri. La popoarele romanice din sud este atestat încă din sec. . cu volumul său Joc secund (1930). sub forma cântecului epic popular al menestrelilor. . Cicerone Theodorescu ş. Montale ş. sau melodia care acompania un dans.Fiind pe gustul poporului. în sec. fiind o poezie lirică cu formă fixă. . în Evul Mediu. . Ion Barbu e utilizat din nou ca model de către o serie de tineri poe i în frunte cu Nichita Stănescu.Cu timpul.). care denumea un cântec de joc. elemente narative de origine cultă. între 1930 . cavalerească. cu o ac iune de mică întindere. G.În literatura română. XIX. Balada Originea termenului: Geneza i evolu ia speciei Cuvântul baladă își are originea în latină (ballare). Părintele poeziei ermetice este poetul francez Mallarme. autorii lor pierzându-se în anonimat. Ungaretti. o obscuritate manieristă şi artificială (Barbu Brezianu.Sub influen a poeziei lui Ion Barbu.a. Dan Botta.În conştiin a estetică europeană. . XV se răspândeşte în Germania. o dată cu reluarea modernismului. Campana. sau melodia care denumea un cântec de joc. E. caracterul liric al acestui cântec de dans s-a transfonnat.a. reprezentantul cel mai autentic al ermetismului este Ion Barbu. în sec. o serie de poe i care practică un ermetism de natură mai mult filologică. este caracteristică poetului francez Paul Valery şi poetului austriac Stefan George. dans).). XIV se întâlneşte şi în Anglia şi Sco ia. multe din aceste balade au intrat în circuitul oral..Un întreg curent ermetic poate fi întâlnit în literatura italiană dintre anii 1920-1945 (D.1940.Ermetizarea actului poetic. . poezia ermetică se impune spre sfârşitul sec. al XIII-lea.

Charles d'Orleans. . Dan Deşliu ş.în literatura franceză. . . Deschamps. care săvârşesc ac iuni ce ne impresionează puternic. .în derularea firului epic se urmăresc momentele subiectului. Mult-îndărătnic menestrel.ac iune de mică întindere. de natură să impresioneze puternic cititorii. Francois Coppee. Şt. Zi-mi de lapona Enigel Şi Crypto. Christine de Pisan. Froissart. G. D.a.eroi înzestra i cu însuşiri excep ionale.tradi ia istorică sau populară pusă pe seama unor eroi cu caractere opuse. . Th. Bolintineanu. Clement Marot. Coşbuc.la ac iune participă eroi cu caractere opuse. iar mai târziu şi la Fontaine. .Menestrel trist.în literatura română. Reprezentan i şi opere .subiectul inspirat din tradi ia istorică sau populară. Topârceanu. O. Ion Barbu. DeDanville. au scris balade de inspira ie folclorică sau istorică : V. Opere reprezentative – texte i comentarii RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL . . G. beteli cu funtă. Alain Chartier. Eustache.dimensiuni relativ reduse. mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă. regele ciupearcă ! Nuntaş fruntaş ! Ospă ul tău limba mi-a fript-o 52 . Trăsături caracteristice . Alecsandri. Iosif. panglici. . De cuscrul mare dăruit Cu pungi.eroii săvârşesc fapte ieşite din comun. Un cântec larg tot mai încearcă.specie epică în versuri. au scris balade cu formă fixă: Machant. Francois Villon. Ştefan Augustin Doinaş.

Împără ea peste bure i Crai Crypto. Lapona mică. torcând verdea ă. tot zice-l-aş. De la fântâna tinere ii. Pe-acelaşi timp trăia cu el. Cu eunucul lui bătrân. să-şi ducă renii. liniştită. Prin aer ud. Şi răi ghioci şi toporaşi Din gropi ieşeau să-l ocărască. Azi zi-mi-1 stins. Ea poposi pe muşchiul crud La Crypto. La vecinie tron. tot mai la sud. Uite fragi. Cu piei. i-am adus dulcea ă. -Zi-l. pre nume . Sterp îl făceau şi nărăvaş. Veni s-o-îmbie cu dulcea ă: -Enigel. 53 . Cu Enigel şi riga Crypto. menestrel ! Cu foc l-ai zis acum o vară. ie dragi Ia-i şi toarnă-i în puiacă. în cămară. la păşunat. de rouă parcă ! -Dar printre ei bârfeau bure ii De-o vrăjitoare minătarcă. Des cercetat de pădure i În pat de râu şi-în humă unsă. mirele poienii. Enigel. un rigă spân.Dar cântecul. Când lângă sân. iacă.Enigel. Că nu vroia să înflorească În ări de ghia ă urgisită. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi. inimă acunsă. La spartul nun ii. De la iernat. încetinel. În noul an.

cu mine. -Rigă Crypto. desfăcută. mai la vale. Greu taler scump. Mă-închin la soarele-în elept. Lasă. mare. rigă blând. Şi ursul alb mi-e vărul drept. rigă Crypto. de soare. uită-1 Enigel.. rogu-te. La lămpi de ghia ă. de măcel. Enigel. cu margini verzi. Mă despart. Te-aş culege. te frângi curând.. Începi. de la sân. Eu mă duc să culeg Fragii fragezi. ies lumine.. visu-i cercetează.Enigel. Pete are fel de fel. Mul umesc Dumitale.. Tot polul meu un vis visează. E roşu.Rigă spân. Zorile încep să joace Şi eşti umed şi plăpând: Teamă mi-e. In somn fraged şi răcoare. dar. Mult aş vrea. Din umbra deasă. De aur. Enigel. vezi. Visuri sute. Ca o lamă de blestem Vorba-în inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem. Aşteaptă de te coac . supt zăpezi. Scade noaptea. 54 . Lasă-l. .Să mă coc. Că dacă-în iarnă sunt făcută. Dacă pleci să culegi.

roata se măreşte. aprins inel. Frumos vorbi şi sub irel Lapona dreaptă. Lumina iute cum să-i placă ? El se desface uşurel! De Enigel. nu adăsta. Se oglindi în pielea-i chială.Mă-închin la soarele-în elept. Dar soarele.. fără sfială. Dar timpul. Spre zece vii pece i de semn. numai carnea creşte Şi somn e carnea. De partea umbrei moi să treacă. La soare. prea-cuminte Enigel ! Lui Crypto. se desumflă.. La umbră. regele ciupearcă. fiară bătrână... Că sufletul nu e fântână Decât la om. vezi. Şi sucul dulce înăcreşte! Ascunsa-i inimă plesneşte. Iar soarele acuma sta Svârlit în sus. ca un inel. -Plângi. Că sufletu-i fântână-în piept Şi roata albă mi-e stăpână Ce zace-în sufletul-fântână. Venin şi roşu untdelemn Mustesc din funduri de blestem. 55 . Enigel. De zece ori. Se oglindi adânc în el. -Dar vânt şi umbră iar o umflă. Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure.

Ce focul inima i-a fript-o. cu otravă. în anistorie: domeniul de existen ă al regelui . Lapona Enigel e o fiin ă umană: ea nu se poate împlini decât în lumină. Simbolic aşadar. spusă la un spart de nuntă. cea spusă cu o vară în urmă. la o altă petrecere de nuntă. într-o cămară.Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul. unui “a fost odată”. trăind “în ări de ghea ă”. Să. ca antipod al vie ii vegetative. aşadar.Ciupercă. sensibilitatea lui e letargică. adresată unui nuntaş. care introduce cititorul în misterul scenariului medieval. că nu voia să înflorească. stranie. e lumea vegetală din zona de umbră şi de umed a bure ilor. care-1 inhibă. Comentariu literar Concepută în manieră baladescă germanică. inven ia poetică din prima parte a poeziei se desfăşoară în factura unui scenariu şi atmosferă de mister medieval. embrionare. riga Crypto nu înfloreşte. 56 .i ie de împărăteasă. izolarea: “nărăvaş”. gol la drum să iasă. De a rămas să rătăcească Cu altă fa ă. Vie uind în asemenea condi ii. lumea ideilor. apar ine deci naturilor embrionare. este cadrul celei de a doua. mai crăiască : Cu Laurul Balaurul Să toarne-n lume aurul Să-l toace . de mult. din cauza condi iei sale tragice de existen ă. al craiului Crypto. “Inimă ascunsă” în substan a lui viabilă. -Ca la nebunul rigă Crypto. Barbu sugerează o postură viabilă într-un univers propriu. regele Ciupercă al lui I. Prima poveste. la invita ia unui menestrel. ea întruchipează metaforic gândirea. Povestea în poveste este deci imaginară şi se referă la o altă nuntă. al unei istorii nemaiîntâlnite. cu o vară înainte. Cu măselari a-mireasă. e sterp. Simbolic. în căldură. latentă. ca să asculte povestea despre lapona Enigel şi regele Crypto pe care o mai spusese “cu foc”. sugerată prin dialog. cândva.

În vis. Refuzul Laponei desluşeşte în conştiin a ei un alt destin. Simbolic. din poten ele acestuia. “fântână în piept” . capabilă de reflectare a datului lumii în conştiin ă. e o făptură crudă. de trei ori. ca să se coacă. soarele e via a însăşi. mirele poienii”. de vreme ce. Trupul e carne: creşte în umbră.fiin ă umană. rogu-te. “pahar plin de otravă”. şi-n vis. în întuneric. fiin ă inferioară cu gândul. emana ie de spiritualitate. din care nu poate ieşi. suscitat impresiv. căci e o adevărată nebunie să aspiri către o lume ce nu. relevă în replică dramatica încercare de împlinire a regelui Ciupercă. uman. prinzând contur fabulos. e somn. Dragostea fără so a rigăi Crypto semnifică metaforic aspira ia spre ideal din poezia lui Eminescu. al ei. E înspre zori. riga Crypto o invită să se împlinească cu dânsul. de desmărginire de trup. capabil de sacrificiu. precum şi somnul. vie uieşte sub impulsul său vital.i este dată. din care se desprinde tâlcul alegoriei: Enigel. Riga Crypto nu e om. în ipoteza îngemănării spiritului cu natura. aspira iile scapă din faptul existen ial dat. O lumină în umbră o ucide. Lapona refuză. ca şi Luceafărul lui Eminescu. de unde şi epifonemul din finalul poeziei. “din iarnă făcută” ea se închină soarelui. lumina . care nu-i poate oferi decât: “dacă pleci să culegi. Dialogul e între inut de halucinanta dorin ă de împlinire erotică a rigăi Crypto. are o condi ie dată prin predestinare.ideal de cunoaştere. de un element exterior: “ea poposise pe muşchiul crud / La Crypto. Refuzul Laponei. 57 .în context. Povestea se desfăşoară în vis. nebunul rege Crypto semnifică alienarea. Ea apar ine Ideii. firavă. spre sud . Regele Crypto. cu mine”. recomandându-i să aştepte. sugestie a unui proces de transhuman ă. / începi. ceea ce. Planurile sunt însă răsturnate: Enigel e fiin ă superioară. inconştient. oglindă în suflet. pentru că e “umed şi plăpând”. Pe de altă parte. fântână în piept. visele. nu se poate împlini într-o altă lume. de materie. Invita ia de împreunare e tentantă. cu fa a întoarsă însă de la soare.Întâlnirea dintre cei doi se petrece într-un moment de metamorfoză a vremii: ea coboară la păşunat cu renii. El îi oferă roade dulci din lumea lui.

când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. Dar viul ou. sau fluierul în drum. precum Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. mai pur. 58 . Dar piatra-în rugăciune. în cleştar. cum numai marea. Înoată. noul ou. Făcut e să-1 privim la soare ! Cum lumea veche. Intrată prin oglindă în mântuit azur. Ori lauda grădinii de îngeri. OUL DOGMATIC E dat acestui trist norod Şi oul sterp ca de mâncare.încet. Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. un joc secund. Tăind pe înecarea cirezilor agreste.Lecturi suplimentare DIN CEAS DEDUS Din ceas. Nevinovatul. vor spune-cum ? Ar trebui un cântec încăpător. dedus adâncul acestei calme creste. TIMBRUL Cimpoiul veşted luncii.. Durerea divizată o sună .. mai tare. în sub ire var. la vârf cu plod. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi Şi cântec istoveşte: ascuns. În grupurile apei. Palat de nuntă şi cavou. a humei despuiare Şi unda logodită sub cer.

acum de Paşte: Îl urcă-în soare şi cunoaşte ! Şi mai ales te înfioarâ De acel galben icusar. surpat în vis. Dar plodul ? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Şi masculin Albuşului în hialin: Sărutul plin. Un ou cu plod I i vreau plocon. Acest ou-simbol i-l aduc. ireversibil. Ceasornic fără minutar Ce singur scrie când să moară Şi ou şi lume. Să vezi. şi azi . uituc. Te-înfioară 59 .întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. de închis. Nu oul roşu. Cu trupul drag.Din trei atlazuri e culcuşul În care doarme nins albuşul Atât de galeş. Om fără sa şi om nerod. la bol i. Om uitător. Om şters. Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci. pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh.

60 . doar nunta.. necesar. Să roadă spornicul albuş. Că vinovat e tot făcutul.. Întocma .De ceasul galben.acolo-i toată. Durata-înscrie-în noi o roată. Dar nu-1 sorbi. A mor ii frunte . încă o dată : E Oul celui sterp la fel. In gălbenuş. Curmi nuntă-în el Şi nici la cloşcă să nu-1 pui ! Îl lasă .dogma.în pacea .întâie-a lui. începutul. Şi sfânt.

61 . tradi ionalismul semnifică negarea procedeelor. inclusiv pe factorul spiritual. deci. credin e. ataşament fa ă de trecut. dintr-o genera ie în alta. .ethosul includea ideea de religiozitate .spirit conservator. a tendin elor şi a valorilor moderne şi. excesiv. obiceiuri. Trăsături caracteristice . direc iei tradi ionaliste îi apar in sămănătorismul. mesaje artistice. tradi ionalisme. popoare sau na iuni. poporanismul şi gândirismul (cu variante precum trăirismul şi ortodoxismul). care se transmit.spiritualizarea existen ei prin valorificarea credin elor autohtone. .MIHAIL SADOVEANU Concepte de teorie literară TRADI IONALISMUL Originea termenului Cuvântul tradi ionalism este derivat de la tradi ie (lat: tradi io) = ansamblu de idei. Astfel. În limba română. Defini ie Tradi ionalismul înseamnă. fa ă de valorile trecutului. cu atât mai mult. în artă (şi. inclusiv în literatură). termenul tradi ionalism provine din fr. în cadrul unor grupuri.credin a ortodoxă văzută ca element esen ial al sufletului ărănesc. Tradi ionalismul este. un ataşament necritic. În cultura şi literatura română din prima jumătate a sec. deci. a celor moderniste. . de regulă.accent programatic pe specificul na ional şi pe tradi ie . structuri şi mijloace de expresie etc. datini. religios. văzute global şi în opozi ie cu cele noi. . văzut ca element esen ia al sufletului ărănesc. al XX-lea s-au înfruntat (şi s-au confruntat) două direc ii principale tradi ionalismul şi modernismul . o mişcare culturală înglobând curente literare care puneau accentul pe specificul na ional şi pe tradi ie. a miturilor.fiecăreia dintre ele subsumându-i-se curente literare distincte.

exaltarea autohtonismului. Gr. Sadoveanu (“Hanu Ancu ei”. “Baltagul”.sămănătorismul este întâia reac ie relativ sistematică. în orientarea propusă de programul “Daciei literare”.2 vol. Voiculescu (“Poeme cu îngeri”). Cezar Petrescu.Poe i: I. Al. V.rădăcini adânci în cultura română (semne spontane la Neculce. compasiunea pentru via a grea a ăranilor. proslăvirea nediferen iată a trecutului na ional (mai ales a celui rural). “Fra ii Jderi”). promovarea unei oarecare izolări fa ă de orientările moderne din cultura lumii. în direc ia tradi ionalistă. . Maniu. din cultura noastră. apoi în scrierile lui Asachi. Cezar Petrescu.artistice înnoitoare. Voiculescu (“Povestiri” . Iorga. Aron Cotruş. axarea exclusivă pe determinismul ortodox. lărgirea ariei tematice a literaturii culte prin inspira ia din mitologia creştină. Stere. simpatia şi ataşamentul fa ă de popor şi îndeosebi fa ă de ărănime. Ibrăileanu. . încercările de luminare a poporului prin cultură.Dramaturgi: Lucian Blaga (“Meşterul Manole”). V. Ion Luca (“Icarii de pe Argeş”) etc. Vasile Băncilă ş.) etc. Horia Vintilă etc.Prozatori: M. spirit conservator.Ideologi şi critici literari: N. Gib Mihăescu. A. a misticismului şi a primitivismului rural văzute ca elemente definitorii ale vie ii satului şi ale spiritualită ii româneşti. literar . valorificarea unor aspecte ale fondului autohton. Pillat. descoperirea folclorului şi absorbirea acestuia în opere culte.elemente negative: negarea mişcărilor. relevarea aspectului existen ial al unor crea ii folclorice. . . 62 . Blaga. L. Nichifor Crainic. .a. Radu Gyr.elemente pozitive: necesitatea promovării literaturii de inspira ie na ională.. C. . accentul pe specificul na ional. la Eminescu şi mai ales la poporanişti şi sămănătorişti) . Vlahu ă. Reprezentan i şi opere . V Voiculescu.

pastorale. Apuleius. Roman de Renart etc). Clasificare tematică Dintre toate speciile literare. În epocile următoare. prin Rabelais.scrise în spirit aristocratic. Evolu ia speciei În perioada Renaşterii. . precum şi o sferă de cuprindere tematică şi tipologică mai largă. romanul capătă o largă dezvoltare în toate literaturile lumii. ca viziune şi modalitate. După con inutul lor.cavalereşti. . când a fost ilustrat de scriitori ca: Petronius. romanul cunoaşte primele sale concretizări modeme. prin roman se în elegea o operă narativă în proză sau în versuri. de dezvoltarea generală a ştiin ei şi filozofiei. ca şi prin contribu iile unor scriitori deosebit de originali. Astfel. romanul poate fi: 63 . . potrivit temelor tratate. în func ie de schimbările sociale care au loc de îmbogă irea continuă a ariei de cunoaştere. Heliodor. Interesul pentru roman creşte necontenit. .' exprimând gustul şi mentalitatea momentului istoric respectiv şi tinzând să contureze tablouri reprezentative ale epocii. cât şi sub acela al mijloacelor de expresie. (Exemple: Roman de la Rose. proza picarescă. Longos. Originea termenului Romanul există ca manifestare epică. romanul se diversifică atât sub raportul problemelor abordate. progresiv. romanul este cel care cunoaşte cea mai largă diversitate tematică.galante. una dintre speciile cele mai reprezentative şi mai cultivate. a literaturii şi artei înseşi. fapt care face să se diversifice neîncetat şi modalită ile sale narative.eroice. În evul mediu. În secolul al XX-lea. Cervantes. romanele din evul mediu pot fi clasificate în: . Începând mai cu seamă din secolul al XIX-lea. nu întotdeauna distinctă însă. romanul devine. încă din antichitate.ROMANUL Geneza speciei. scrisă într-o limbă romanică.

. Reprezentan i în literatura română În literatura română. Tănase Scatiu. . Din punct de vedere al structurii materiei.pamfletar etc. Elena).pastoral. ciclic. .picaresc. . . Agârbiceanu: Arhanghelii. când apare Ion de L. Potrivit viziunii estetice sau curentului artistic în care se integrează.pedagogic (Emile de J.ştiin ifico . I. . Rebreanu.pentru copii. .fantastic. . . . al devenirii).filozofic.suprarealist. romanul poate fi: . Slavici: Mara. urmat într-un 64 .de aventuri.umoristic şi de moravuri.exotic.citadin. . . M. I.). . . . Filimon se realizează primul roman românesc de valoare. Zamfirescu: Via a la ară. Abia o dată cu Ciocoii vechi şi noi de N. ..sentimental.poli ist.a. . fluviu.realist.istoric.epistolar. .bildungsroman (roman al formării. romanul a apărut la jumătatea secolului al XlX-lea.psihologic. rural. foileton etc. . Kogălniceanu (Tainele inimii) şi crea iile lui D. Realizări de prestigiu sunt pu ine până la sfârşitul primului război mondial (D.fantastic. Rousseau).existen ialist. al compozi iei.naturalist.romantic. prin încercarea lui M. . Bolintineanu (Manoil. . Sadoveanu: Neamul Şoimăreştilor ş. . romanul poate fi: epopeic. J.

de-a lungul unei anumite perioade de timp şi angajând un număr mare de personaje. Sadoveanu. ărani.ac iune complexă şi de mare întindere.înfă işează aspecte bogate din via a unei societă i. . . ”Morome ii” de Marin Preda.prezintă destinul unor personalită i bine individualizate sau al unor grupuri.Ubicuitate. Mihail Sadoveanu. Caracteristici .Narator omniscient. 65 .mai multe planuri ale ac iunii. .presupune un anumit grad de adâncime a observa iei sociale şi analizei psihologice. Romanul tradi ionalist. Defini ie Romanul este o specie a genului epic. . detașat de ac iune. în genere. . . cărora le corespunde câte un conflict. . .timp scurt de alte capodopere apar inând lui Camil Petrescu.Personajele sunt.cunoaşte o mare varietate de forme. de mare întindere. . a III-a. care se desfăşoară pe mai multe planuri. . . de tip obiectiv Caracteristici .Autorul este obiectiv.personaje numeroase.Bengescu etc. . ”Baltagul ” de M.Relatare la pers. nu se implică. Hortensia Papadat . cu o ac iune complexă.Inspirat din mediul rural.Exemple: ”Ion” de Liviu Rebreanu.

Nu vă mai pot da într-adaos decât o inimă uşoară ca să vă bucura i cu al vostru. Poate zăbovi.Apoi a i venit cei din urmă. şi cel cu băutura.i de treaba. .Cunoaştem asta şi nu ne pare rău. şi dau zvon numai tălăngile. suim poteci oable şi coborâm prăpăstii. trăzneşte şi bat puhoaiele.Nu. Tocmai de asta-s cu mare grijă. Am început să am grijă. . I i aduce de la Piatra o casâncă nouă de matasă.Opere reprezentative – texte i comentarii ”Baltagul”(fragmente) Domnul-Dumnezeu. În douăzeci de ani am ajuns eu să-i ştiu drumurile şi întoarcerile. Asupra noastră fulgeră. Eu socot că are o pricină. Părintele Daniil râse: .nu ştiu ce s-a făcut omul meu. o zi ori doua. şi s-ave i muieri frumoase şi iube e . Să vă pară toate bune. Părintele Daniil îşi arătă din ii puternici şi răspunse cu voie bună. de aceea întârzie. năcăji ilor. Omul se află la afacerile lui.Ştii ceva? ai oblicit ceva? . Mâni-poimâni se-ntoarce acasă cu chimirul plin. .. ca un bărbat ce se află. de ce a i întârziat? . câmpuri cu holde şi ape line. . La urmă. Iar aşezările nevestelor şi pruncilor ne sunt la locuri strâmte între stânci de piatră. Ştie că-l doresc şi nici eu nu i-am fost urâtă. căci suntem cu oile şi cu asinii. a pus rânduială şi semn fiecărui neam . Umblăm domol. Rămâne i cu ce ave i. cu lăutari şi cu petrecere. însă după aceea vine la sălaşul lui.Ce grijă? Caută.Dar voi.. preaslăvite. Dragi îmi sunte i. Am dori stăpâniri largi.Bine ar fi să fie cum spui sfin ia-ta. zice domnul cu părere de rău.. după ce a alcătuit lumea.Părinte . III . 66 . să vie la voi cel cu cetera.Am întârziat. tăcem. Domnul-Dumnezeu s-a uitat la ei cu milă: . Aşa ostenim zi şi noapte..vorbi ea cu stăpânire . dar n-am ce vă face. au venit şi muntenii ş-au îngenunchiat la scaunul împără iei.

Dar acu au trecut de două ori pe atâta. părinte. unde lăsase oile în perdele. părinte. . Durerea-i la mine. . L-am visat rău. Nechifor Lipan nu se arătase încă acolo. Drumuşorul cotit era pustiu. feciorul urmase porunca mamei din răvaşul alcătuit de părintele Dănilă. Gheorghi a aşeză domol lingura lângă strachină şi împinse deoparte pânea coaptă anume pentru el. Alexa. în sama baciului celui bătrân. să văd hotărârea de sus. a stat cu ei la numărătoare.Cum se poate? Asta n-am ştiut. . A avut vreme să le coboare la iernatic în locurile pe care le are năimite.Câteodată poate-s înşelări. deşi-s femeie proastă.Nu.Încă n-am primit nici o știre de la tată-tău. . urmă nevasta. V Cătră sărbătorile de iarnă.Ba-i vis cu adevărat. astă-noapte.Aşa că eu. a plătit simbrii.Apoi. Îs mai mult înşelări. a făcut socoteli. n-am în eles. a stătut altă zi la Piatra . .Vitoria lăsă să-i treacă valul care o înăbuşea şi zise încet.Atuncea are să vie. a stătut şi-n târg la Iaşi o zi. am avut şi semn în vis. Se uită şi el pe fereastră. am plătit slujbe. când îs singură trează ş-aud numai greierul din vatră. sfin ia-ta nu-i eşti so şi n-ai nevoie să ştii.Ce să fie. am numărat pe degete zilele. De când vă bat eu capul şi vă spun să nu crede i în eresuri! . . Cât chem şi cât doresc trebuie să-mi răspundă. nu-i eres . Era cu fa a încolo...Acestea-s de-ale femeilor.. trecând călare o apă neagră. . privind spre lumina de-afară..Lasă visurile. Le-a cumpărat cu bine şi s-a întors cu pace. . S-a mai dus ş-acu şapte ani la Dorna după oi. ca-n to i anii. după legea pe care el singur o întocmise. dar aicea îmi răspund mie. Acu. Gheorghi ă veni de la apa Jijiei. şi socotelile astea numai eu le fac noaptea. le-a dat în seama bacilor. M-am sfătuit cu părintele. . Mai aştept pu in. . Mă gândesc fel şi chip şi am un vis care-mi mănâncă sănătatea şi mă 67 .şi după douăzeci de zile a fost înapoi..

trebuie să te trimet pe tine. N-am să mai am hodină cum n-are pârăul Tarcăului..M-oi duce.Ce să i se întâmple? răspunse aprig nevasta.i-a spus ea cu umilin ă . toate necazurile care mă ustură. pe urmă facă ei ce-or şti. Tu spui bine: i s-a întâmplat ceva la care mă îngrozesc a gândi. . Să spui aşa. Vitorie. Vitoria îl privi clipind. am să scriu.Ce spune baba Maranda şi de care vrăji e vorba? întrebă fecioraşul şi rămase foarte uimit. alta nu-i nevoie să ştii. aşa să nu te ştie necazurile şi bolile. 68 . dar sfin ia-ta ştii toate şi tare te rog să pui într-însa ca piper într-o mâncare.Da. să-1 cau i şi să-l afli. eu n-aş crede . VI . Fiind singuri aicea în sat şi fără neamuri. pân'ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan. că eu n-aştept de la dânşii sprijin.Părinte Dănilă . răspunse Gheorghi ă cu îndoială. pe când ea era plină de gânduri. dar e bine să-mi ară i ce şi cum ca să ştiu ce să fac. cel mai mare sprijin trebuie să-l aşteptăm de la Dumnezeu. Se poate să i se fi întâmplat ceva.. După ce trimet jalba. . . Trebuie să te duci şi să-l cau i pe tatu-tău. .. ca un bărbat ce eşti. . cu gura uşor căscată.. Căci şi ziua şi noaptea eu nu mă gândesc la alta. îmi închipuiesc că şi al ii ştiu. Mai bine să fie ce zice baba decât ce arată visul meu.Bine. de patimă şi durere .. S-a dus la părintele Daniil Milieş. cum tot am aşteptat degeaba.Atât am vrut. ..Cum nu ştii.Ai dreptate.. .eu nu mă pricep cum ar trebui întocmită asemenea jalbă. Am primit eu hotărâre în inima mea. doar-doar or în elege slujbaşii să umble şi să caute . băiete. Îl văzu sfios şi nesigur. Grăiesc şi eu ca şi cum aş fi singură. .M-oi duce.îmbătrâneşte. cum spune baba Maranda. . Visul meu e semn mai greu. îmi isprăvesc toate câte am de isprăvit şi m-oi duce singură la Dorna. dacă spui. Să-i fi făcut farmece vreo muiere. Ştiu eu ce să spun.. ca să puie la cale jalba către stăpânire. . Mai stau până ce gătesc de postit cele douăsprezece vineri.

întradevăr a făcut popas mai la vale. Bărba ii împuşcau cu pistoalele asupra brazilor. Arăta veselă.Atuncea de ce să mai scriu jalba? . Au întins plosca ş-au ridicat pistoalele. Vitoria a primit plosca şi a făcut frumoasa urare miresei. Cum au văzut oameni străini pe drumul de sus. cu chiote sălbatice . nevestele numai în catrin i şi bondi i.. Dac-a intrat el pe celălalt tărâm. De la dânsa mi-au venit şi hotărârile deacuma. XI .mai spunea ea . deşi s-ar fi cuvenit să fie scârbită. ca să sperie şi s-alunge mai degrabă iarna. asta n-o mai cred. Cătră Sfin ii Arhangheli Mihail şi Gavril... Mie numai să-mi spune i. . la Dorna. dacă crezi. dacă pute i. Mai am cinci vineri. mă spovedesc şi mă împărtăşesc. Nu s-a aflat nimeni dintre nuntaşi sa răspundă că ar fi văzut asemenea om.. Omul îşi aducea tare bine aminte. Cuvioasa Ana numai decât s-a uitat la mine şi m-a străpuns până-n inimă. Fugeau săniile cu nuntaşii pe ghia a Bistri ei. cine-a i văzut pe un om de la noi calare pe un cal negru intat în frunte şi-n cap cu căciulă brumărie. ... Vitorie.Poate pân-atuncea vine vreo ştire. care a trecut şi el câteodată pe aici şi a închinat poate şi el. şi obrazul muntencei se însenina pu intel. dar îndată a uitat ş-aceea. şi pân-atunci vând ce am şi strâng banii care-mi trebuie. ori îi omoară acolo pe loc. Nunta a pornit înainte şi iar s-a lăsat pe ghia a Bistri ei. Nunta s-a abătut cătră drum.Eu îs de loc de la Tarcău . oi intra şi eu după dânsul.Bine. du-te.Aşa. pe toloacă. X La Cruci a dat de nuntă.şi sunt nevasta unuia Nechifor Lipan. un pahar la nun ile dumneavoastră.. asemenea turmă cum o 69 . vorniceii au pus' pinteni şi le-au ieşit înainte cu năfrămile de la urechile cailor fâlfâind.Părinte. căci se ducea la răi datornici. să ştie şi al ii cât mi-i de neagră inima. . . . Ori beau în cinstea feciorului de împărat şi a slăvitei doamne mirese. ca mine. Numai între femei s-a ales una care parcă îşi aducea aminte. fa ă şi limbă ascu ită. Mireasa şi druştele1 cu capetele înflorite. ca să fie. Asta-i datoria ta. Adevărul s-a dat pe fa ă şi l-am primit de la obraz sfânt.

. cu ciobanii....Ba erau doi. Părintele Vasile nu s-a împotrivit.. cu gospodăria... Amândoi au descălicat şi le-am dat o gustare -ca şi dumneavoastră....Şi stăpânii au sosit pe urmă.. Ca şi cum întunericul care se iscase în ea avea să se deschidă. . ... de când lucrau sus. au sosit pe urmă..... Semnul era vădit..Aşa este. cu cânii..prubuluia nevasta.. . se învoi. domnul Vasile. Aflându-se de fa ă şi părintele Vasile........ 1-a poftit şi pe sfin ia-sa să guste cu dânşii un păhărel.Întăi au făcut.. nu-i aşa? Erau călări.. cum spui. 70 . Nechifor nu se afla... Acuma vedea adevărat şi bine că vântul a contenit. Acela a avut poruncă pentru rachiu ş-a cinstit pe ciobani.. Nu avea în ea nici cea mai mică îndoiala că. Mai avea nevoie să i se lămurească toate despre stăpânii oilor.. S-au dus înainte.... au sosit din urmă şi stăpânii în număr de trei..Nu.... . . Vitoria clipi din ochi asupra unui întuneric care-i izbucnise înăuntru.Caută-l bine unde va fi făcut un popas mai lung ... Fireşte. pâne şi bere. munteanca stătu aşteptând şi cugetând... şi crâşmarul i-a pus scaun la masa drume ilor. Erau trei... După aceea au venit stăpânii. . întăi au trecut oile. zise cu linişte Vitoria...... aceste articole sunt de prima calitate.. . după ce-au mai cinstit o litră. însă Vitoria nu putea să se mul umească numai cu asemenea răspuns. omul cel cu căciulă brumărie a avut gust să-i facă părintele o cetanie şi-o aghiazmă şi să-i stropească oile. zâmbi crâşmarul.... .. în vale. văzându-i oameni cumsecade. Ciobanii au aşteptat pe stăpâni. popas...... Ciobanii au apucat în treacăt câte-o pâne. La mine. după cugetare adâncă. Am deprins a le aduce de demult...... între cei doi. Nu mult după asta..Întocmai. ...Nu erau doi. Domnul Iorgu Vasiliu îşi repetă afirmarea. iar după aceea s-au arătat şi stăpânii.. Pânaici nu ajunsese. Căzuse jos...... si amu ise şi el... Mai înainte nu putea trece........ . italienii. şi oile şi ciobanii... Scrumbie. călări. Ciobanii când s-au mişcat înspre crâşmă... cu asinii.... A cerut o litră deosebită pentru el şi pentru ceilal i doi tovarăşi. la poduri şi şosea... Trebuia să se întoarcă îndărăt. scutură din cap domnu Vasiliu.... aici nu se mai găsea nimic viu din el . Da-da! unul era pe-un cal negru intat şi purta căciulă brumărie....

luă deodată o hotărâre năprasnică.Dă baltagul. vorbi el. Dar în gospodarul cel mare izbucnise crâncenă mânie.Destul! Pentru o faptă. . uimită mai presus de orice de o întrebare ca aceea. aşa la baltag? întrebă ea după aceea.Destul! răcni gospodarul bătând cu pumnul în masă şi înal ânduse de la locul lui. Păli cu pumnul pe Cu ui în frunte şi-1 lepădă la pământ. încă stăpânit. . .Gheorghi ă! dă drumul cânelui! 71 .mormăi cu mânie Bogza . După aceea. El era un bărbat.Destul! răcnea omul. poprindu-1 cu bra ele încordate. Ceea ce se făcea nu era bine. sim indu-se privit.Ascultă. fără să ştie cum. femeie . Ce te ui i. destul! Glasul îi răguşi dintr-o dată. Dar nu sunt eu. ca să ai asupra mea vreun drept? . ca să încheiem praznicul după cuviin ă. ca să-şi ieie arma.mi se pare că pe baltag e scris sânge şi acesta-i omul care a lovit pe tatu-tău. . Calistrat se smulse din locul lui. şi încă unul. Tacâmurile se învălmăşiră. Se zvârli cu capul pe uşa deschisă. bău pe nerăsuflate un pahar de vin. este scris ceva pe el? .Eu? n-am nimic! se apără munteanca.Mai stai pu intel. mesenii se ridicară spăria i. împrăştiind cu dosul mânilor talgerele şi paharele. Bătu cu coatele pe cei de aproape şi-i dărâmă şi pe ei. domnu Calistrat.Cum n-ai? mugi Calistrat. .Gheorghi ă . Cu ui i se puse în fa ă. într-o clipă fugi şi ea în prag ipând: . Vitoria fâlfâi cu bra ele ca din aripi după el. Bogza. căci era la un praznic. întinzând mâna îndărăt cătră Gheorghi ă. muiere? Dar ce? Ai trăit cu mine. de care încă nu-şi bătuse joc nimeni în via a lui.Nu te supăra. Bogza avea întrucâtva dreptate. ca pe un mal.de ce tot mă fierbi şi mă în epi atât? Ai ceva de spus: spune! .XVI Pe când i se învălmăşeau aceste cugetări. Dar cu cine vorbeşti tu aşa. îl opri femeia. Ce ai cu mine? . mugind. Gheorghi ă. râzând. eu întreb pe băiet dacă nu ceteşte ceva pe baltag. .vorbi cu mirare femeia . mi-oi primi osânda de la cine se cuvine. repezindu-se spre flăcău. este numai o plată. Muierea-i muiere şi bărbatu-i bărbat. Chiar dacă aş fi eu.

în cotlonul şurii. Cu ui mormăia: .Ce vrei? . n-ave i să mă ucide i. învelindu-1 într-un ol şi trăgându-l. Amândouă stropiră pe rănit. dintr-un salt. Aduseră pe Bogza pe bra e şi-1 întinseră pe prispă. rupse lan ugul. aducând şi pe prizonier. Înspre oamenii aduna i. Îi aduse Vitoria cofa din casa cea mică. Încet-încet se linişti şi-şi întoarse privirile obosite într-o parte. Îl dădu îndărăt. Apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului. răcnind. Preotul cel bătrân şi burduhos îşi făcu loc. Se făcuse întuneric. Primi pe Bogza în umăr. Ilie Cu ui se supuse numaidecât. feciorul mortului sim i în el crescând o putere mai mare şi mai dreaptă decât a ucigaşului. Bărba ii se descoperiră. înlăuntru geamului. Cei de lângă rănit îi istuiră. Oamenii fură îndată asupra lor. Oamenii istuiră din nou. Cânele se năpusti la beregată. Jandarmii vorbeau tare în preajma şurii. Împuns de alt ipăt al femeii. Eu spun de bunăvoie. Subprefectul porunci cuiva. punând felurite întrebări lui Cu ui. Bogza îl văzu şi se prăvăli pe-o coastă asupra lui. Bogza gâfâia şi pufnea. bătându-1 cu despicături de lemn. Omul cel mare. bra ul feciorului cu baltagul. omule? Omul făcu semn cu pleoapele. Se făcu tăcere. întins pe prispă. Izbindu-se înainte.Mai vrei ceva. blăstămând răutatea acelei muieri străine. o lumină. Cele două femei boceau. Atunci cânele dădu un urlet fioros. Cineva aşeză pe prichiciul ferestrei. în frunte. să cheme pe loc jandarmii de la masa cea mică din căsu a din fundul ogrăzii. Bogza îl ocoli. mestecând mormăiri sălbatice cu sânge. Şi să se ştie că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului. Veniră şi jandarmii în fugă.Vreau să mă mărturisesc. Ei tăcură şi veniră în vârful degetelor spre adunare.N-ave i să mă asupri i. începea să vorbească. Nevasta lui domnu Iorgu Vasiliu ceru numaidecât apă. vărsând asupra lui apă. 72 . Oamenii despăr iră pe câne. gâfâind.Flăcăul avea de mai înainte hotărât cum să facă. . Calistat Bogza şovăi. Izbindu-se a doua oară. Prin lucirea amurguluui. chelălăi zugrumat. cercând să apuce. Se încurcă însă în lan ug. Munteanca întreba cu voce dură: . Mai voia ceva.

- Părinte - zise Bogza, gâfâind iar - eu văd că se poate întâmpla să pier. Pentru asta, fac mărturisire aicea, să se ştie că eu am pălit întradevăr pe Nechifor Lipan şi l-am prăvălit în râpă, după cum a dovedit nevasta lui. N-am în eles de unde ştie, dar întocmai aşa este. - Părinte - şopti munteanca - să spuie şi de ce. Rănitul pricepu. - Am făcut fapta asta, ca să-i luăm oile. Am socotit că nu s-a mai afla nimic. Acuma turma oierului să se întoarcă înapoi, după dreptate. - Bine, grăi cătră sine Vitoria. Bogza îşi a inti ochii asupra ei. Erau ochi umezi în care pâlpâiau lumini i. Ruptura buzei de sus părea un surâs straniu. - Părinte - vorbi el iar, cu nelinişte, - să nu mă laşi să mor aşa. Pune asupra mea patrafirul şi ceteşte-mi dezlegarea. Mă rog şi de nevasta asta şi de feciorul ei să mă ierte. Vitoria făcu semn lui Gheorghi ă să se apropie. - Ierta i-mă. - Poate să trăiască, şopti Vitoria. Stăpânirea facă ce ştie cu el! - Iartă-mă femeie! ceru muribundul. M-a suguşat cânele. Mă duc şi eu după Nechifor Lipan şi trebuie să mă ier i. - Dumnezeu să te ierte, îi zise Vitoria. Îşi strânse buzele, îl privi neclintit o vreme. După aceea se retrase. - Vină încoace Gheorghi ă, vorbi ea, trezită din nou de griji multe. Vezi de esală caii, după moda nouă care am aflat-o aici, şi-i întăreşte cu orz, căci drumurile încă nu ni s-au sfârşit. Facem cu domnu Toma toate socotelile şi-i plătim cinstit, mul ămindu-i frumos. Plătim preo ilor, oamenilor care s-au ostenit şi tuturora. Pe urmă, stăm şi ne hodinim trei zile, după care facem parastasul întăi tatălui tău. Îndată ne încălărăm şi ne ducem la apa Prutului la Ştefăneşti, ca să cunoaştem turma de la Rarău. Socot că mergând cu spor, pe vreme bună, ne putem întoarce iar aici în Sabasa, ca sa facem parastasul de nouă zile. Apoi ne ducem dincolo de Jijia, ca să vorbim cu baciul Alexa şi să ne alcătuim cu el pentru întoarcerea oilor cătră mun i, unde avem tocmita păşunea de vară. La patruzeci de zile vom fi iar aici şi vom ruga pe domnu Toma şi pe părintele să ne-ajute a împlini datoria de patruzeci de zile. Atuncea om face praznic mai bun, cu carne de miel de la turma cea nouă. Om aduce atuncea de la mănăstirea Văraticului şi pe soră-ta Minodora, ca să cunoască mormântul. Ş-apoi după aceea ne-om întoarce iar la Măgura, ca să luăm de coadă toate câte-am lăsat. Iar pe soră-ta să ştii că nici c-un

73

chip nu mă pot învoi ca s-o dau după feciorul acela nalt şi cu nasul mare al dăscăli ei lui Topor. Conspecte. Analize. Comentarii Trăsături caracteristice ale operei. 1. Coeficient de poeticitate. S-a spus că i se potrivesc mai bine titlurile de “rapsod” şi “poet” decât cele de “romancier” ori “nuvelist” (Crohmălniceanu, Ov. S.) a) Miticul - încercare de exprimare a unui raport fiin ă - mister; după Blaga: perfect logice (semnificativ) şi care nu au o posibilitate logică (transsemnificativ); b) Caracterul epopeic e valabil şi la nivelul unei opere, dar şi în ansamblul operei (l'oeuvre). Epopeea = surprindere a unui nivel de existen ă eroic (“Fra ii Jderi”, “Neamul Şoimăreştilor”) în cadrul unei civiliza ii repetitive, stereotipă prin repetitivitate. Personajul exponen ial: structura lui stă în tipicitate reprezentativă (după Călinescu, trăsătura se păstrează şi la Rebreanu, în Ion). Epopeicul presupune şi amploare; opera lui Sadoveanu ocupă, tematic, un evantai uriaş: istorie, via a ăranului, om - natură. c) Primitivismul = percep ie directă, frustă, a existen ei, a naturii. Există la multe personaje, un gust, în sens pozitiv, pentru sălbăticie: oamenii, de multe ori, sunt singuratici; d) Legendarul care e ca o aură a existen ei oamenilor sau a unor personaje (Ştefan cel Mare) 2. Socialul - surprinde raportul dintre diverse pături sociale. în mare, două pături în înfruntare: ărănimea şi boierimea. Termenul “ ărănime” este folosit într-un sens foarte larg. Practic ărani, adică plugari, truditori ai pământului, sunt pu ini. Dar îi considerăm ărani ca fiin e ce trăiesc în mediul rural. Ei sunt boieri, prisăcari. vânători, pescari, plutaşi, arga i etc. între ărănime şi boieri rezultă conflict. ăranul e supus unei duble agresiuni: economică, pentru că este spoliat (În drum spre Hîrlău - imaginea femeilor, stane de piatră ale durerii. Ion Ursu este trimis de boier la oraş pentru a i se lua . casa, averea, nevasta. În Bordeienii - mizeria existen ei ăranilor pe moşia lui Jorj Avrămescu; în Emigran ii la Brazilia cei doi ărani sunt asupri i şi determina i să fugă. Poate că cea mai evidentă povestire

74

despre exploatarea socială este în Hanu Ancu ei: Jude al sărmanilor - cuvânt semnificativ: Motoc - bătut - luat nevastă). Tema socială e prezentă şi în romanul istoric (Neamul Şoimăreştilor). Răzeşii nu vin încă. Gestul final are o semnifica ie adâncă, de reîmprospătare: dă foc şi arde. Dar acest conflict este şi în plan moral. ăranul este lezat în integritatea lui morală. Lui Mo oc şi Ursu li se iau nevestele. în Vizitiul, boierul îl pălmuieşte nemotivat pe ăran. Avem imaginea unei rupturi sociale ireconciliabilă. Ai impresia uneori că ăranului îi este refuzată calitatea umană. Reac iile ăranului: a) retragerea, fuga: încearcă să scape din acest univers în care se simte anihilat: Emigran ii la Brazilia fug din ară. Mo oc, după o încercare de răzbunare, fuge şi el spre munte. b) Izolare în tăcere refuz al oricărei comunicări, acceptându-se cu umilin ă situa ia, dintr-un sentiment fatalist ( ărăncile din În drum spre Hîrlău). Ele amintesc parcă de imaginea ărănimii pe câmp, de Goga din Clăcaşii (“Moşnegi cărun i ...”) c) răspunsul pedepsitor, împlinirea actului justi iar. Mo oc întâlneşte pe Vasile cel Mare, îl prinde pe boier, îl pedepseşte; Şoimaru - dă foc conacului (Alte exemple posibile din alte opere, pentru a sugera că această temă este constantă: Rebreanu, Cezar Petrescu, Arghezi). 3. Fuziunea trecut - prezent. Fiin ele sadoveniene poartă acest trecut în două planuri: ca personaje exponen iale, care reprezintă o civiliza ie, ce prezintă date ale unor epoci vechi. Satul Vitoriei Lipan, de la începutul secolului XX, păstrează ceva din caracterul satului străvechi. El este izolat şi fundamentele lui sunt constante: şi cele economice şi cele morale şi cele existen iale. În Fra ii Jderi ne aflăm în epoca lui Ştefan cel Mare (epocă de înflorire...); personajele sunt continuatoare ale unei existen e verificată de timp, fiecare genera ie înscriindu-se, în egală măsură, în prezent cât şi în trecut. Esen a acestei fuziuni constă în faptul că personajele sadoveniene au încredere în ceea ce a fost verificat de timp (vezi preceptele morale dar şi unele amănunte: ăranul foloseşte o flintă veche, îşi aprinde igara cu amnarul, practica magică nu e respinsă). E o concep ie adâncă unde timpul e convertit în experien ă. 4. Fuziunea om - natură. Oamenii sunt lega i de natură prin sentimentul naturii şi sentimentul cosmic. În Baltagul existen a lor

75

este ritmată de transhuman ă, care e determinată de ritmul anotimpurilor, ritmate de elemente cosmice. Personajele poartă parcă amprenta naturii: puhavii au ceva pe chip din mediul în care trăiesc; pescarii şi vânătorii sunt tăcu i şi solitari, ca ecou al ambian ei în care trăiesc: băl ile sau codrii. Această fuziune este rezultatul unei experien e transmisă din genera ie în genera ie. Victoria Lipan este rezultatul unei simbioze în elese. Drumul ei spre munte e facilitat tocmai de cunoaşterea naturii. Contactul nemijlocit cu natura devine, la personaje, o cheie a existen ei practice. 5. Miticul. Fiin a, în raport cu cosmicul, formulează raporturi prin care misterul devine formalizat într-un plan translogic. Vitoria ştie să decodeze visul. 6. Legendarul - mai ales în romanul istoric. Sursa romanului istoric este, în egală măsură, cronica, dar şi folclorul, împotriva distorsiunilor subiective, romanul istoric este obiectiv prin înfă işarea sensurilor fundamentale ale istoriei româneşti: patriotismul, nevoia luptei pentru independen ă, sentimentul solidarită ii comunită ilor rurale, deci adevăruri ce sunt constante ale istoriei na ionale. Dar viziunea asupra personajelor împrumută ceva din viziunea folclorică. în folclor, Ştefan e proiectat ca un erou de legendă; aceeaşi viziune o găsim în Fra ii Jderi şi Via a lui Ştefan cel Mare. Personajele par ieşite din basm. 7. Rela ia cu folclorul; vezi mai sus. Sadoveanu ia motive folclorice: de exemplu, motivul legăturii magice între flăcău şi calul său (Ştefan - Catalan). În Nicoară Potcoavă pare a fi Sf. Vineri. Practici magice, supersti ii; 8.Subiectivitatea percep iei. Este deplin obiectivă descrip ia istoriei şi a naturii, dar trecând totul prin propria-i sensibilitate. Este o fericită conjunc ie estetică între realism şi poeticitate. George Călinescu: “El are realismul lui Balzac şi melancolia unui romantic”. Nicolae Manolescu: “Are o viziune romantic - paseistă asupra lumii, fiind un contemplator ce tinde spre împăcarea conflictelor reale prin medita ie”. S-a vorbit despre un realism sentimental şi naturalism descriptiv. Această natură descrisă poartă pecetea sufletului lui. Într-un sens, putem spune că, pentru noi, astăzi, natura moldovenească s-a sadovenizat. La fel istoria, poartă o amprentă proprie lui Sadoveanu.

76

Trecutul. prin dovezi. această atitudine este dublată de o a doua. Superficial. Este parcă o lege a firii degradarea istoriei. El asistă la luptele distructive din Imperiul Bizantin. epoca Iui Ştefan. oier şi negu ător iscusit.Filozofia istoriei. Aceasta este cauza triste ii.“Hamlet feminin”. De ce? Pentru că ea ştie că un act criminal nepedepsit. ci împlinesc dreptatea. magul Kesarion Breb asistă la degradarea istoriei prin egoism. Actul justi iar. construiesc ipoteze mentale. putea amenin a cu disolu ia comunitatea ărănească. în ambele avem o scenă a verificării ipotezei mentale: scena teatrului în teatru şi scena praznicului. fiind plecat după o turmă de la Rarău. Atitudinea aceasta este optimistă. Vitoria se interesează peste tot de so ul său şi. pe care ulterior le probează pe cale deductivă. Ea este o interpretă a spiritului şi a necesită ii judiciare colective. Epocii lui Ştefan îi urmează declinul. Stimulat de Vasile cel Mare se întoarce. Mo oc din Jude al sărmanilor nu se răzbună nici el. Este o speran ă ce străbate constant secolele. Îngrijorată peste măsură. Dar acestui miracol ini ial îi urmează declinul. Personajele nu se răzbună. Acesta. . Organizează un praznic care pe lângă func ia. În Creanga de aur. Într-un sens valorile au fost în epocile ini iale. din nordul Moldovei şi are în prim plan pe Vitoria Lipan. 10. adună obştea în fa a bisericii şi îl judecă. pleacă împreună cu fiul ei 77 .9. în ambele . Treptat. în societatea aceasta primitivă. împotriva înfrângerilor vremelnice. stă sub semnul sublimului: Creanga de aur. a cărei decădere maximă o descrie în Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi . îi uneşte metoda investiga iei: gândirea inductivă şi nu cea deductivă: Hamlet şi Vitoria pornesc de la prezum ii. nu se întorsese acasă la sorocul stabilit. ritualică. ruptă de sisteme administrative. concentrată mai dur în Nicoară Potcoavă. ca şi Ia Eminescu. îl prinde pe boier. Vitoria Lipan strânge dovezi asupra vinovă iei lui Bogza şi Cu ui. George Călinescu: Vitoria .o crimă: se urmăreşte pedepsirea ucigaşului. negăsind vreun răspuns liniştitor.Vodă. Mai adânc însă. avem de-a aface cu o investiga ie pentru stabilirea cauzei unei mor i.Rezumat Ac iunea romanului se petrece în Mun ii Stânişoarei. nevasta lui Nechifor Lipan. o are şi pe aceea de instan ă judiciară.

mai buni sau mai pu in buni. Bogza îşi pierde cumpătul. Bogza mărturiseşte că el 1-a omorât pe Lipan şi îşi ceru iertare de la nevasta mortului. dar nimeni nu-1 văzuse. într-o râpă. Aceştia. la Suha. la notariat. Aici. Pornind în căutarea rămăşi elor pământeşti ale so ului. Vitoria pofti la praznic pe procuror şi pe Bogza şi Cu ui. Sadoveanu. cu ajutorul câinelui lui Lipan. Vitoria în elese că bărbatul ei fusese ucis pe muntele Stânişoara. Din Vatra Dornei întâlni. Făcu o plângere la autorită i. Vitoria le descoperă. între Sabasa şi Suha. care în fa a Vitoriei îi dă de gol. urmând a relua totul de la capăt. cu care avusese o daravelă. Comentariu literar Coordonatele epice din construc ia romanescă din Baltagul lui M. iar mai apoi află că so ul ei a pornit înso it de doi munteni. până la Sabasa. Gheorghi ă îl loveşte însă cu baltagul în frunte. descoperind şi pe ucigaşul so ului său. de la Tarcău. sim ind că cercul se strânge în jurul lor. află că tovarăşii so ului se numeau Calistrat Bogza şi Vasile Cu ui. comit unele greşeli. se desprind din cadrul mioritic al baladei. Dar. extinsă însă pe spa ii mai largi. cum se nimereau. În ultimele clipe de via ă. Era prezentat ca un petrecăre . Minodora. Pe to i îi întreba de Nechifor Lipan. Aici se produce o scenă memorabilă. 78 . Nechifor Lipan. descoperi că Nechifor Lipan cumpărase trei sute de oi. la fiecare popas urma celor trei călători. dar om de ispravă. Dar de la Bicaz începând. şi mai sus. După o serie de cuvinte cu tâlc ale Vitoriei. unde se veselea laolaltă cu oamenii. după Sabasa. Vitoria întâlnea în drumul său nun i şi botezuri. La Vatra Dornei. cuprinse în zona subcarpatică a Moldovei. din han în han. Alecsandri. Dar Vitoria nu se baza pe autorită i şi începu singură cercetările asupra celor doi bănui i. Nechifor era obraz cunoscut pentru hangii şi muşterii. se demască şi încearcă să fugă. publicată în primă versiune de V. după ce şi-a lăsat casa în slujba argatului şi şi-a trimis fata. După ce făcu toate cele de cuviin ă. Mergând din sat în sat. la o mănăstire.Gheorghi ă în căutarea lui Nechifor Lipan. După ce îşi împacă sufletul. la Suha hangiul îi amintea numai de doi drume i. Vitoria reveni la via a de zi cu zi. Lipsea tocmai cel cu căciula brumărie. şi procurorul Atanasie Balmez veni să înceapă cercetările.

este aceeaşi. într-un circuit al vie ii. nevastă de oier de la Tarcău. faptul e îndeplinit şi sanc ionat de Vitoria Lipan. Pe parcurs o mioară năzdrăvană dezvăluie baciului ei un sfat de taină al celorlal i tovarăşi de drum. dacă va fi nevoie. Visase de altfel. În epicul baladesc. plecat din toamnă să cumpere oi de la Dorna. statornicesc calendaristic şi treburile oierilor. din diferite zone pastorale coboară spre iernatic pe acelaşi drum. ca. că Nichifor al ei nu se întorsese la iernatic cu oile ce avea să le cumpere de la Dorna. nu se mai întorsese acasă. a plătit slujbe. pe acelaşi făgaş. a 79 . scris de părintele Daniil. să afle ce s-a întâmplat cu bărbatul ei. În roman.până la Dorna şi de la Dorna. în cazul Vitoriei Lipan. cândva. le dădu sfat să vândă din oile canarale şi. Ciobanul în elege avertismentul mioarei şi-n consecin ă. Mihail Sadoveanu reface însă. În răspunsul ei. Rânduielile gospodăreşti din satul Vitoriei Lipan sunt după datină. S-a sfătuit cu preotul. oricum hotărî. care. Dincolo de atemporalitatea baladescului mioritic. până spre sărbătorile de iarnă. pe unde ciobanii au aşezări şi gospodării. de la baciul Alexa. prin tradi ie. în aceleaşi locuri. pe care le va vinde. o obişnuin ă de via ă străveche. îi încredin ează dorin ele-i testamentare şi cine să i le îndeplinească. şi altul. încă necontaminată de tarele civiliza iei moderne şi administrative. după sărbători să plece împreună. Vitoria Lipan aflase din două răvaşe. cu turmele lor. unul de la Gheorghi ă. ca Gheorghi ă să vină acasă până la sărbătorile de iarnă. ci vremea ce se arată prin semnele ei. cu fa a întoarsă de la casă. De aceea îl chemase pe Gheorghi ă. trecând peste o apă neagră. Nu ziua. cât şi în roman. până la Sabasa şi Suha. pe pârâul Neagra. cu drumuri ce pornesc şi se întorc prin transhuman ă. să le trimită bani din produsele stânii de acasă. lăsată în grija baciului Alexa şi a fecioraşului ei. într-o noapte pe bărbatul ei. ca să-şi sporească turma de la iernatic din Valea Jijiei. Situa ia fabulativă. care şi-au propus să-1 omoare. Mobilul crimei puse la cale e jaful. intuind că bărbatul ei. pe sub culmea Stănişoarei. la un popas. atât în epicul baladesc. între plecarea turmelor la păşunat şi întoarcerea lor de la iernatic. cam de pe la începutul secolului al XX-lea. trei ciobani. dacă va fi să moară. Spuneau că aveau nevoie de parale pentru simbrii şi hrana dobitoacelor şi oilor.

s-au despăr it de Nichifor Lipan. călare. unde găzduise. doborând criminalul. grăind lămurit ceea ce i s-a întâmplat. Regăsind câinele care-1 înso ise pe Nichifor Lipan. auzind chemarea înfricoşată a flăcăului. îl muşcă de beregată. înfă işă ceea ce i-a spus mortul. între Suha şi Sabasa. spre Dorna. prin inven ie fabulativă. coti pe lângă parmaclâcul podului într-o râpă şi iarăşi veni la drum. aflase că tovarăşii de drum ai lui Nichifor Lipan au neveste într-un cătun apropiat. poate pentru vreo femeie. umărul. Cobori şi Victoria Lipan. şi şia pus la adăpost fiica. De la o cancelarie de la Dorna a aflat că Nichifor Lipan a numărat 300 de oi. pe lângă apa Bistri ei. privind intă pe Calistrat Bogza. Naratorul povesteşte aşadar o întâmplare care. mai mărun el. Dădu drumul câinelui din zgardă la un pod al văii. în grija unei rubedenii. Îl încol i pe Gheorghi ă de pulpana surtucului şi chelălăind. De fa ă cu primarul din Suha. Împreună au făcut popas şi la Broşteni şi la Sabasa. urcă din nou spre Crucea Talienilor. se împlini şi jude ul uman al Vitoriei Lipan de o măre ie tragică: Gheorghi ă lovi cu tăiuşul baltagului lui Calistrat Bogza. Calistrat Bogza. iar câinele scăpat din lan . că pe parcursul spre iernatic a vândut o parte din oi altor doi ciobani. Şi-a vândut oile şi a plecat. după buza lui ruptă la mijloc. cine ştie pentru ce. În martie. o actualizează. Formula narativă pe care o adoptă scriitorul se desfăşoară în func ie de biografia eroului. neliniştit. Peste noapte. călugări ă la mănăstirea de la Agapia. zis iepure. În alterca ia care a urmat. a lăsat gospodăria în grija argatului Mitrea. între Calistrat Bogza şi Gheorghi ă. i-a apărut în vis Nichifor al ei. că le-ar fi căzut din cer o nebănuită avere. transpunându-se în diverse situa ii ordonând 80 . Calistrat Bogza i-a spus Vitoriei că la Crucea Talienilor din Culmea Stănişoarei. se duse iar în vale pe aceeaşi urmă. făcu cele de cuviin ă în prezen a autorită ilor. la drum. căzuse pe undeva.înştiin at autorită ile de la Piatra despre necazul ei. cu Gheorghi ă. pornită de la un punct nodal. socoti Vitoria Lipan. şi altul. Aşadar. arătându-se cu fa a. Ilie Cu ui. Câinele. Către sfârşitul lui februarie a încărcat în sanie zestrea Minodorei. iar la praznic. unul. Nichifor al ei. De la nevasta crâşmarului din Suha. după cuviin ă. după nume. dar nu şi la Suha. Descoperi rămăşi ele pământeşti ale lui Nichifor. şi a plecat apoi. a vândut marfă unui negustor ovrei de la Călugăreni.

nivelul simbolic: . arma crimei. izbândă. robustă. Nechifor Nike = victorie.evenimentele. În ciuda conflictelor şi dramelor umane. până la deznodământ. răbdare şi stăpânire de sine. 81 . Vitoria = izbândă. un profil uman al unei femei. Nivelul patru . cu sim ul realită ii: prevăzătoare. Niveluri de lectură Nivelul zero: al dramei familiale. motivul complotului.alimentat de motivele călătoriei.simbolistica numelui: Gheorghi ă . prin urmărirea gradării de la flăcăiandrul Gheorghi ă la succesorul demn al tatălui. dar şi sub impulsul inimii ei. social). motivul câinelui credincios. . identificarea lor în momentul crucial al descoperirii mortului.echivalent al paloşului din basme: arma identificării tatălui. judecă. al coborârii în Infern . al piedicilor în descoperirea adevărului. pe care îl răzbună bărbăteşte. constată şi decide ceea ce are de îndeplinit. nevastă de oier: fără ştiin ă de carte. al drumului. .coincide cotidianului (familial. b) mitul lui Isis (şi Osiris). întruchipat prin perseveren a Vitoriei de a-şi găsi so ul (viu sau mort). determinate de dispari ia ciobanului Nechifor Lipan.simbolistica baltagului . Se prefigurează astfel în roman. cu implicită motivare în lenta ascenden ă a intrigii. nuntă. sub masca adevărată a faptelor. cu inteligen ă nativă.propriu fiului şi de alint tatălui.înglobând mai multe motive: al transhuman ei. Vitoria Lipan. propus înlocuirii de fiu: simbol al biruin ei. mit al iubirii familiale şi al devotamentului total. Nivelul unu: al traseului tradi ional: al satului arhaic ”cosmicizat” prin înscrierea în rituri tradi ionale determinate de evenimente cruciale: botez. via a îşi urmează cursul ei ciclic. prin cumul de supozi ii. moarte. Nivelul trei: al ini ierii existen iale .transcrie formarea personalită ii umane. arma identificării criminalilor şi a răzbunării lor. al piedicilor. Nivelul doi: al refacerii mitice: a) mitul mioritic . cu sim practic. păstoresc.

4.Teme oferite de substan a romanului 1. 2. de Mihail Sadoveanu şi în Povestea lui Harap .Pornind de la afirma ia lui Mircea Eliade: “Pentru apologe ii creştini. (vezi Mircea Eliade: “pentru omul religios. p. s-a întins tăcere cătră mlaştinile ce se chiamă Trei Ape şi s-au auzit glasurile tânguitoare ale hogilor şi ulemalelor. poruncile beiului Soliman. de Ion Creangă. 127) arăta i împletirea dintre simbolistica “semnelor” şi sacru din romanul Baltagul. insistând pe valen ele ini ierii lui Gheorghi ă şi a feciorului de crai. simbolurile erau încărcate de mesaje: ele arătau sacrul prin intermediul ritmurilor cosmice. care băgau de seamă la toate din locurile lor din ponoare. găsi i corela iile posibile: spa iale. care făceau cunoscute iulucurilor înşirate în lungul văii. 3.Argumenta i că demersurile întreprinse de Vitoria pentru căutarea lui Nechifor Lipan constituie totodată o cale de “manifestare plenară a Fiin ei”.Sacru şi profan. la dezvăluirea dimine ii. acele glasuri neîn elese ale oamenilor străini au contenit. în căutarea so ului şi a lui Ulysse. p. După ce au proslăvit pe Alah şi pe Mahomed proroc. Pe baza analogiei dintre călătoria Vitoriei. au în eles că ar fi ajuns într-o vreme şi puştile urdiei 82 . în revenirea la so ia sa Penelopa. Într-un timp iar s-a făcut o oprire şi atunci au sunat pe mare întindere strigările crainicilor. de Homer. Revela ia adusă de credin ă nu distrugea semnifica iile precreştine ale simbolurilor: îi adăuga doar o valoare” (Sacrul şi profanul. Când s-a oprit frământarea. Străjile Măriei sale Ştefan-Vodă. ori răsfirate pe aripi. prezent în romanul Baltagul. caracterologice şi simbolice. în sens tradi ional şi sacru.Alb. dintre romanul Baltagul şi epopeea Odisseea. Face i o paralelă între motivul drumului. Lecturi suplimentare: „Fra ii Jderi” – fragmente „Urdia se mişcase toată noaptea. sacralitatea este o manifestare plenară a Fiin ei” . ca unui balaur cu multe capete şi labe care se târâia prin mlaştină. şi foirea urdiei a pornit din nou. 128).

de cătră Bobriac. din două laturi. Achingiii şi spahiii s-au repezit prin cea ă înainte. O clipă s-a arătat lumină asupra învălmăşelii. cercând să treacă dincolo. Se auzeau îndemnurile bouarilor. împingând bătaia în răspăr. Măria sa a mişcat cătră coarnele dinainte ale armiei încă neînglodate pe unii dintre curtenii săi şi pe secui. în care spaima izbucnise ca pulberea de puşcă. pocnetele harapnicelor şi opintirile robilor la ro ile înglodate. s-au adaos şi carăle cu pive care s-au înglodat în mlaştină şi s-au pus apoi de-a curmezişul. Aşa de tari au fost aceste lovituri şi atât de neînduplecate. capetele urdiei au înaintat singure la pieirea lor. Îndată ce s-a în eles asemenea lucru. La loviturile de berbece ale steagurilor comisului celui bătrân. Prin diminea a nedesluşită două tovărăşii de steaguri au pălit mai la vale sila ismailitenilor. care vine îndată asupra oamenilor după descumpănirea min ii. Pe loc s-a cunoscut care-i în elepciunea şi cumpăna acelei bătălii. surlaşii şi trâmbi aşii de dincolo de lunca Bârladului au dat zvoană mare. Când a căzut de la Domnie porunca aşteptată. Au dat în mlaştină. 83 . cu mare pieire şi jertfă din partea răzăşimii. iar Manole Păr-Negru şi Simion Păr-Negru. În zvoana şi în neorânduiala acestui început. să taie. în acelaşi timp de pe Chi oc au intrat în cealaltă coastă a urdiei Manole bătrânul şi comisul Simion. cu arma în mână. au pripit acea înfricoşătoare izbândă a lui ŞtefanVodă. iar al ii au bătut din tobe şi au slobozit sacaluşuri. prăvălind-o spre căru ele şi saivanele hadâmbului. la lărgime. încât trupul balaurului a fost curmat în două. Osmanlâii au pornit în risipă mâna i de biciul de foc al acelui arhanghel înfricoşat. Nu putea trece ş-o călcau din urmă al ii care se repezeau cu nerăbdare aprigă. Asemenea zvoană repezită până la cer a părut a fi dintr-o dată o strămurare năprasnică dată urdiei.dincolo de vărsarea Chi ocului. Jder şi Nicoară au prins a bate şi a mâna înapoi coada. au descălecat. Din laturea stângă a apei Bârladului. lunca şi să deschidă drumuri oştii. Şi Măria sa a repezit alte porunci. care s-a vestit îndată cu faimă în lume şi s-a pomenit în veac. Fruntea urdiei se îmbulzea în mlaştină. au pălit Jder şi Nicoară PărNegru. au căzut unul lângă altul. Atunci s-a mişcat comisul Manole cu cele şaisprezece steaguri. cătră larma înşelătoare de război. ieşeau şi într-o parte şi în alta viermete de oameni negri. Atunci când s-a arătat acea rază de soare. au trimes numaidecât ştire în urmă să înainteze la har pedestrimea cu baltagurile.

stupind în palme şi pregătindu-şi topoarele şi coasele. Unii întrebuin au îmblăciul. cai şi călăre i căzu i cât n-ar fi fost chip să-i numeri. punând între dânsa şi ochii Sfin iei sale o făclie de ceară. amestecandu-le cu nourii coborâ i. Măria sa a trimes steaguri proaspete cătră vremea amiezii ca să împresure şi să ia în stăpânire ce mai rămânea.Acolo sunt şi să-i scoate i. Cât vedeau ochii în josul mlaştinei şi apei. Jder şi Nicoară au muşcat şi au hăr uit o poştă pe hadâmb cu curtea lui. cu vitele şi omenirea care le slujeau. descălecau. Spuneau bătrânii că niciodată nu s-ar fi văzut astfel amestecate cetele de jos cu nourii de sus. ca unii ce se osteniseră şi flămânziseră cu folos. Atunci s-a arătat pe un pripor Măria sa Ştefan călare. iar gloatele s-au îndemnat asupra lor. În jurul Măriei sale se aflau stând cu încremenire şi cu inimile înghe ate unii dintre boieri. Zdrobirea aceea a balaurului se încre ea încă de zvârcoliri şi tresărea de gemete. cuprindea vestea de sosire a Măriei sale Ştefan-Vodă la hramul sfintei Mănăstiri 84 . au fâlfâit perdelele cetii şi au prins a fi mânate de un vânt din răsărit. Simion Jder şi părintele său Manole PărNegru. privind. Veneau vestitori. S-a înşirat urdia la mari depărtări. pălind pe fugari din goană după cap. mai mult cătră sine: Acolo sau trudit secerătorii din Apocalipsis. Tot atunci cei dintâi fugari ismailiteni au năboit prin văile de sub Bobriac şi pe sub dealul lui Mirenilă. în vremea asta curtenii şi răzeşii au pisat pe cei din mlaştină până ce li s-au trudit bra ele. puştile intrate ca în sorb. sub prapor. . După ceasul al cincilea. Se vedea împrejmuirea umplută de spaimele mor ii şi risipiri. prigonită astfel de pământeni. a poruncit Măria sa înăl and privirile spre nouri. Măria sa a aflat nu târzie vreme de pieirea unora dintre slujitorii săi iubi i şi a poruncit să fie aleşi din nomoluri. şi a binevoit Domnul Dumnezeu să fie asta tocmai în cel răstimp de greu cumpăt. Se părea că acel vânt le învăluie în sus. Pe sub nouri au trecut două învăluiri de corbi. se afla lume şi dobitoc măcinat în vârtejul urgiei şi risipit grămezi ca de o mânie sfântă. se închinau şi-i aduceau ştirile.străpunşi de multe suli i. Locul unde căzuseră ei şi cei care luptaseră împreună cu dânşii se cunoştea subt un val mort de pedestrime a ismailitenilor. apoi au oprit şi au poruncit răzăşilor să descalece şi să caute în desagi pită şi brânză. Apoi a adăogit cu un suspin. Mai cu samă dorea să se aleagă comisii: bătrânul şi tânărul. Cartea pe care o cetise cu destulă greutate Preasfin itul Iosif.

şi este o poveste cum că părintele său Bogdan-Vodă l-a blagoslovit în taină la o biserică din Muntele Atonului. cine ştie ce are să se întâmple! Au să se işte puhoaie. 85 . cu rânduială şi cumin enie. Dacă bate clopotul şi vine Măria sa.Neam u. înainte de a vedea ce e de văzut. monahii îşi purtau ici-colo rantiile mohorâte şi-şi aplecau bărbile spre urechile oamenilor. Cu toate că numai un orn viteaz poate cuteza să ridice ochii spre Măria sa. a dat înapoi de la Baia. Ca şi cum s-ar fi aprins pulbere de puşcă. I s-au şi risipit ostile. până ce ochii oamenilor de la hram s-or învrednici să vadă pe Măria sa și până ce urechile s-or îndestula de toate veștile pe care le aduc curtenii și ostașii. dar mai întâi trebuie să se ştie de ce-i vorba şi numaidecât fiecare dintre cei care nu l-au văzut trebuie să vadă pe Măria sa. după câte se povestesc? Dacă şi riga ungurilor. Așa că mâ a și găinile or mai răbda. Măria sa Ştefan-Vodă . iar cei nevrednici cată să-şi plece pletele în ărână. în sat. Acum vestea asta o aflau şi noroadele. ce s-ar face ara? Nepotrivit şi prostesc lucru. să fugă noroadele de la vederea Domnului lor. ca să se ridice în zilele Iui cu puteri mari de oşti şi să bată război cu spurca ii ismailiteni.ce poate face un creştin de rând? Acel crai a şi căzut la pat din acel cutremur. zăcând trei luni. Afară de asta. Dacă n-ar fi muierile. mâ a închisă în chiler. apoi se revărsă în ogrăzi. Măria sa Matiaş-Crai. Cum să porneşti la drum pe inima goală? Cine scorneşte asemenea zvonuri de primejdie şi de ce să plece lumea aşa fără de nici un temei. găinile umblă slobode şi n-are cine Ie da de mâncare. bine este a-i ieşi întru întâmpinare. murmurul trecu dintr-o lăture în alta. Cuminte şi bine ar fi să înhame gospodarii caii şi pe Ioc să pornească fiecare la locul său. Pe când dădea sunet greu şi prelung. Dimpotrivă. muierile tot or îndrăzni să fure cu coada ochiului. a prăpădit puştile cele mari. cum că a bătut şi cetatea Hotinului şi a Chiliei. are să se reverse apa Moldovei. de a auzi ce e de auzit şi de a ospăta ceea ce s-a pregătit la cuhniile sfântului lăcaş? Numai nişte bărba i bezmetici cum sunt moldovenii pot face asemenea socoteli. Muierile. care niciodată n-au destulă minte. are să pornească iar vreun război! A rămas acasă. chimvalul cel mare. doar l-or zări. Să fie oare cumplit la vedere precum se spune? Are anume paloş cu care ceartă pe unii boieri. călare pe cal alb. este praznic. prinseră a se tângui cu mânile la tâmple şi a-şi căuta pruncii. scurtându-i. din când în când. când s-a arătat asupră-i. A ieşit la to i craii spaimă despre acest Ştefan-Vodă.

” 86 .. n-are de ce se uita groaznic. când vine la o sfânta mănăstire. mai ales că Măria sa. Iar când vine la o sfântă mănăstire. iar Măria sa are alte treburi.Femeile deci.. trebuie să-şi desfăteze ochii şi să se mai îmblânzească din străşnicia în care se ine. vede dincolo o nevastă. cu toată pohfala! Se vorbeşte prin sate despre Măria sa că-i om nu prea mare de stat. Măria sa trebuie să se uite blajin în jurul său. Aşa-i în ziua de azi lumea. pofteau să afle pe unde are să vie alaiul domnesc. Când vine la o sfântă mănăstire (dacă vine într-adevăr şi nu scornesc aceşti monahi vorbe deşarte). însă groaznic când îşi încruntă sprânceana. ca să stârnească omenirea. să se arate Măria sa. la un asemenea praznic. slujitorii au catastifuri mai pu in bune şi monahii căr i mai pu in iscusite decât în vremea veche! S-aude chiar că Măria sa nici nu mai vine. vede ici o fată. Despre asta nu ştie nimeni. Boierii se învrednicesc să vadă pe Măria sa în fiecare zi. Atunci sunt ostaşi şi curteni care se uită la lume. cufundat fiind în gânduri. de când a murit Doamna sa Evdochia. pe când sărmanii nu-1 pot vedea niciodată. nu-şi vede decât socotelile lui domneşti. Al cui e pruncul acesta? A cui e nevasta asta? Ca un stăpân al ării ce se află. Măria sa trebuie să cunoască al cui e pruncul şi a cui e nevasta. cu mare aprindere. Şi batâr o dată pe an. îndată vin boieri lângă Măria sa şi-i spun la ureche. dacă nu cunosc batâr atâta lucru? Slujitorii să caute în catastifuri şi monahii să cetească în căr ile lor şi să spuie. fiind văduv de atâ ia ani. Vede ici un prunc. Nu se afla slujitor ori monah care să dea ştire pe unde şi cum are să vie alaiul Iui Vodă. Să zicem că Măria sa nu se uită la dreapta şi la stânga şi. Minunat ar fi să nu mai fie în ara asta boieri şi să fie praznice pe la mănăstiri măcar în fiecare zi câte unul. Atunci de ce-s buni slujitorii şi monahii. Bune sunt hramurile când pe lângă praznic au şi asemenea alaiuri . Astfel Măria sa vede şi cunoaşte unele şi altele. Sună clopotul în zadar. Degeaba.

realisme = real. . înfă işarea cât mai fidelă a realită ii obiective. Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1850. 87 . .surprinde personajul în transformare. Ca mişcare literară. iar în 1857 de către romancierul Jules Hussand (Champfleury). în Fran a.înfă işează tare sociale şi morale precum: intensificarea exploatării.reprezentarea veridică a realită ii. . .personaje tipice în împrejurări tipice. În calitatea sa de curent literar. în toată complexitatea sa. ca o reac ie antiromantică. considerat ca fiind teoretician al realismului. lipsa de patriotism. veridică a realită ii. literară care are ca preocupare reprezentarea obiectivă. al XlX-lea. realismul denumeşte concep ia artistică. parvenitismul. realismul apare la jumătatea sec. pentru a desemna modernismul picturilor lui Gustave Courbet.observarea socială şi psihologică a realită ii (realismul psihologic).personajele sunt exponente tipice ale unor categorii sau grupuri sociale.lipsa idealizării. lipsa de cultură. . . Trăsături caracteristice: . snobismul etc. cu lumini şi umbre inerente.LIVIU REBREANU Concepte de teorie literară Realismul Originea termenului Cuvântul realism provine din fr.atitudinea critică fa ă de societate (realismul critic). .reflectă lupta dintre grupuri sociale sau dintre individ şi societate (conflicte diverse”): .preocuparea pentru problematica socială. .obiectivitatea scriitorului. Defini ie În sens larg. oglindirea. demagogia. . prin realism se în elege reflectarea.

I. G. şi fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul şi Mîntuitorul nostru Isus Hristos. H. Bengescu. Delavrancea. . fără panglică şi roasă pe margini. Ch. Thackeray. Flaubert. M. fiule. Opere reprezentative – texte i comentarii ”Pădurea spânzura ilor” – fragment Într-un târziu uşa se deschise singură. Apostol luă pălăria. Apostol Bologa se cutremură. îşi aduse aminte şi întinse bra ul spre masă după pălăria moale. B.în literatura universală : Sthendhal. o mototoli între degete şi privi nedumerit în ochii lui Boteanu şi apoi spre pretorul din coridor. Dickens.obiectiv : N. fără să-şi arunce ochii pe cadran. sub crucea care tremura.. Al.L. Atunci îşi văzu ceasornicul. N. Agârbiceanu. Camil Petrescu.. Sadoveanu. I. L. Ibsen. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol. H.limba şi vocabularul devin mijloace de caracterizare şi tipizare a personajelor.P. .în literatura română. Marin Preda. P. Descoperind în uşă figura pretorului. zicînd încet: . Creangă. c)realismul critic . Filimon. Gogol. Tolstoi. În bezna pervazului stătea pretorul. G Călinescu. de Balzac. L. retrase brusc mîna.Scoală. Zaharia Stancu. se învîrti molcom în î îni şi se propti de perete. H. de factură romantică : I. 88 .Constantine. Rebreanu. Popa strînse ceasornicul în palmă.stil sobru şi impersonal. blînd ca un părinte care deşteaptă din somn un copilaş iubit: . b) realismul liric. Odobescu. desfăcu binişor cureluşa şi-1 dădu preotului. G. ca o chemare mută. Galaction. Şt. Caragiale.. Merimee. Geo Bogza. Reprezentan i .. Cezar Petrescu. Dostoievski ş. Duiliu Zamfirescu.a. să nu mă ui i. dar se ridică îndată şi se uită împrejur cu ochi întrebători.. realismul a cunoscut trei direc ii principale: a) realismul de factură clasicistă: Ioan Slavici.

în capul treptelor. ca la o retragere cu tor e în ajunul unei sărbători mari. departe. şi coborî treptele. nici nu ridică ochii..” Curînd însă părăsiră şoseaua. Apostol văzu că au apucat-o în dreapta.. dispărînd imediat. dar inutul necunoscut îl necăjea atît de rău.Bologa. care-i spunea în taină: „Poate că totuşi !.cu amîndouă mîinile. din stînga. Curaj ! zise pretorul. îl cuprinse frigul. se minună şi şopti preotului limpede şi cu părere de râu : . atîta. Apostol îşi zise că e Ilona. Merse un răstimp. izbucni brusc un hohot de plîns. îşi ridică gulerul hainei peste gîtul gol. a sosit ora. dar nu-şi putea urni picioarele. trecu pragul şi.. cu lumini roşcate. Ieşiră în şosea. mul umit c-a găsit sprijinul. ca în vis. tot mai stins şi mai depărtat. voia să-1 întrebe ce zice. împrejur auzea numai sfîrîit de făclii şi zgomot de bocanci tîrî i anevoie. îşi îndesă pălăria în cap.Unde mergem.. că uită ce-a vrut şi iar se gîndi. Făcliile nu mai fîlfîiau aşa de sfârăitor. „Doamne. tresări şi.. Apoi. trecură pe sub un viaduct cărămiziu. peste care vîrfurile plopilor bătrîni se înăl au ca nişte mîini negre imploratoare spre cerul vînăt. ascu it. un firicel de nădejde. în aceeaşi vreme zise iarăşi preotului. mai ales că pe aici nu umblase niciodată. Casa cu birourile diviziei îşi însemna contururile în coasta dealului din spate. lîngă părerea de rău. acoperind tot convoiul şi umplînd văzduhul ca un cîntec de mort.... se mira cum poate merge fără picioare şi i se părea că pluteşte în aer. că din pricina mea trebuie să te oboseşti atîta. .. Apoi.Înainte ! răsună deodată peste sfîrăitul tor elor. Preotul era lîngă el. se opri uluit. Boteanu murmură un crîmpei de rugăciune. unde mergem ?” se întreba Apostol acuma cu durere. cu căşti lucitoare. Apostol vru să pornească. trăgîndo pe ochi. amărît: „Unde mergem ?” 89 . care-i inea crucea în fa ă: .Iartă-mă Constantine. Apostol nu în elegea nimic. Nu-şi sim ea de loc picioarele. să nu mai vază nimic. iar în corp sim i privirile tuturor oamenilor. părinte ? în suflet îi încol i. Flăcările sfîrăiau aspru. ciuruit de stele. prelung. Se agă ă de bra ul lui. glasul pretorului. parcă li s-ar fi risipit lumina şi le-ar fi rămas numai fumul. strînse mai tare bra ul preotului. Apostol se îndreptă spre uşă. dar nu întoarse capul. cu nouraşi de fum necăcios.. Ograda era plină de solda i cu făclii aprinse. undeva. Priveliştea înfiora inima lui Apostol.. apoi peste un pode de scînduri noi.. În spate însă gemea mereu plînsul. foarte agitat.. Drept răspuns.

Urcuşul se isprăvi.. Apostol şopti la urechea preotului: . Cînd deschise iar ochii.. şi lutul era azvârlit numai în dreapta. în dreapta.. fiule. fii tare ! bolborosi popa Constantin. şi fumul îl supăra. şi legănarea aceasta îi aduse aminte cum a încercat el odinioară. fiindcă-i întuneca vederea. Numele i se părea străin şi se întrebă aproape supărat: „Oare cine să fie Apostol Bologa ?” 90 .Nici nu-mi mai simt picioarele. cu un bra cîrligat în vîrf. Boteanu rosti mai tare rugăciunea. zăcea alături de o cruce mare de lemn. nerecunoscînd glasul şi vrînd să vază cine a strigat. cu vorbe mai grăbite. parcă nici n-ar fi fost omeneşti.. Atunci Bologa. înfricoşat de cuvintele lui Apostol. ca şi cînd ar fi dus o povară..Fii tare. Groapa nu părea adîncă.. cu slove strâmbe: Apostol Bologa.. Capacul.. care atîrna tot mai greu pe bra ul lui amor it. pe care scria. plîngător. În timpul acesta îşi plimba liniştit privirea peste mul imea de fe e ciudate şi necunoscute. rezisten a funiei. Şi deodată picioarele începură să-l doară.. -Face i loc !. cu o cruce neagră la mijloc. de un stîlp alb şi lucios. somnoros.. Mâna dreaptă atinse întîmplător lemnul rece şi umed ca pielea de şarpe. pe care stătea pretorul. care se ascundeau sub căşti lătăre e. foarte răguşit. Auzind cum gîfîie oamenii împrejurul lui. Mirosul de răşină arsă îi gîdila nările.O bucată de vreme urcară pe un drum tăiat într-o coastă de deal. În lucirea albă a lemnului se desluşea ceva straniu. gol. ca şi cum el ar fi trebuit să. în lumina făcliilor fumuroase. cu mâinile. . În stînga.Am sosit ? întrebă Bologa. descoperit. Ştreangul se legăna pu in. părinte! se auzi. înăl îndu-se deasupra tuturor.. ridică fruntea şi dădu cu ochii. Plecă pu in capul şi.. Pîrîul iar murmura alături.. Apoi Apostol sim i iarbă sub tălpi. încît Apostol lăsă repede capul în jos. glasul pretorului. Se scîrbi şi începu să-şi şteargă umezeala pe dunga pantalonului. neîndrăznind să ridice ochii. Pe dincolo. Lui Apostol i se părea că merge de o veşnicie pe o cărare fără sfîrşit şi din nou îi răsări în creieri întrebarea: „Unde mergem ?” Atunci preotul parcă se poticni şi îndată prinse a se ruga cu glas mai fierbinte. se pomeni lîngă stîlp. un coşciug de brad. la picioarele coastei. de-abia la vreo zece paşi. Pîrîul de sub pode ul de scînduri noi acuma gîlgîia... aproape de picioare. parc-aş pluti. la marginea gropii. . gălbuie. peste puterile lui. alcătuind o movilă. văzu pămîntul deschis ca o rană urâtă.

stătea un ăran sprijinit în hârle . „Uite groparul.Gata! strigă pretorul. spre strălucirea cerească.. La doi paşi.. Lîngă movila pretorului zări un doctor cu ceasul în mînă: „Nu-i doctorul Meyer.. pe scaun. cu capul gol. Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorîtă parcă din rărunchii pămîntului.. şi Apostol îşi luă seama. vestind răsăritul soarelui. Ridică ochii spre cerul intuit cu pu ine stele întîrziate.. în aceeaşi clipă izbucni un plîns gros... pe urmă se uită la oamenii din preajma lui. nestăpînit. spăimîntat. Dar tocmai atunci pretorul sfârşi citirea cu glas ascu it şi strident ca un scîr îit de uşă cu î îni ruginite. Apostol se urcă pe scaun şi se lovi cu capul de ştreangul ce atîrna de sus. nu. în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: .” La picioarele groapei recunoscu apoi pe Klapka. Privirile însă îi zburau. nerăbdătoare.. Apostol.La o parte ! răcni pretorul. cu buzele şi mustă ile ude.. îşi sim i trupul atîrnînd ca o povară. O scoase şi o aruncă în groapă. cu obrajii umezi de lacrimi.. Peste o clipă auzi. o voce şovăitoare : . îngrozi i. trebuie să încerc”. care-1 obosiră.. Bologa pricepu că trebuie să se suie pe scaunul care se afla lîngă genunchii lui şi nu-1 observase pînă acuma... Groparul îl sărută pe obraji. desperat. limpede.” se gîndi dînsul cu bucurie şi vru să-i facă un semn. nu. în 91 ... în stînga...Primeşte. apăsat. Pălăria i se înfundase pe ochi. Apoi deodată se sim i cuprins în bra e. Crestele mun ilor se desemnau pe cer ca un ferăstrău uriaş cu din ii toci i.... „Cine plînge?” se gîndi Bologa.. Vidor.Gata ?. sufletul robului tău Apostol. „Trebuie. cu ochii înseta i de lumina răsăritului.. din spate. gândindu-se că generalul n-a venit şi probabil că doarme.. cu ochii plînşi. îi era teamă că iar nu va putea mişca picioarele. încât întoarse capul. pe movila de pămînt.. Apostol ascultă numai începutul sentin ei. Doamne. Klapka se bătea cu pumnii în piept.. fluturînd o foaie de hîrtie. cu părul asudat şi lipit de frunte. Pămîntul i se smulse de sub picioare..Trebuie. ridicînd bra ele.. Drept în fa ă lucea tainic luceafărul. Apostol îşi potrivi singur ştreangul. . Se îngrozi. Apostol. Comentariu literar Titlul romanului i-a fost sugerat scriitorului de un album de fotografii care înfă işează atrocită ile săvârşite de justi ia militară.. îi fulgeră prin creieri.. întrebîndu-se speriat ce-o să fie acuma.

care nu voiseră să lupte împotriva confra ilor lor din ările învecinate. străin. a îmbrăcat haina militară dintr-o ambi ie. Obligat să judece nişte ărani din preajma frontului. Tatăl. acuzat de trădare. “cu sufletul zdren uit de îndoieli. Depresiunea sufletească o ascunde din orgoliu. Destinul tragic al eroului e motivat şi de antecedentele biografice ale copilăriei lui. dintr-un orgoliu rănit. devenise gânditor. încercare nereuşită. întocmai cum se despăr ise de Marta. şi hotărâri clin încăpă inare. Adolescent.primul război mondial. beligerante. Apostol Bologa. cu impulsuri romantice. Rămas în zona ocupată de trupele austro . Eroul romanului. Condamnarea cehului Svoboda. cum a fost considerat. ca cetă ean al unui stat multina ional. ofi er în armata austro ungară. fa a fotografiei tatălui său. ca să dovedească uşuratecei sale logodnice. porneşte către liniile româneşti. e prins însă şi condamnat la spânzurătoare. Om al datoriei. Conştiin a îi este însă zdruncinată întro discu ie cu camarazii săi la popotă. e mul umit de educa ia ultrareligioasă în care mama îşi crescuse fiul. încearcă un sentiment de mândrie. neputincios. interiorizată. acuza i fiind pentru că au fraternizat cu inamicul. chiar visător. fusese spânzurat pe frontul de la Ghimeş. şi scriitorul însuşi a suferit din această pricină. Înscris la liceul din Năsăud. pentru că încercase să dezerteze la inamic. Se aflau în acest album şi imagini înfiorătoare: şiruri de spânzurători pentru cei de alt neam decât al majorită ii etnice a imperiului austro-ungar. A reuşit însă să fugă în Moldova . încearcă să dezerteze pe frontul rusesc. Îşi re inuse lacrimile. copilul se sim ise izgonit. îl descumpăneşte. ob ine decora ii pe frontul din Gali ia şi Italia şi când e numit în completul de judecată al unui tribunal militar. sim ea că şi-a pierdut rostul în lume”. Când i-a murit tatăl. din teama de a nu fi luat în râs de copiii gazdei. e de durată. căci fusese rănit. Emil. i se pare dreaptă. Marta. Apostol Bologa. că este capabil de o faptă îndrăznea ă şi de curaj. Ştirea că regimentul său va fi transferat în Transilvania. a fost arestat. pentru că ar fi încercat să treacă în liniile româneşti. voind să pară altfel decât este. Starea depresivă. ca dezertor. Chiar unul dintre fra ii scriitorului. pentru a evita mustrări de conştiin ă. osândit la spânzurătoare.peripe ii pe care le-a povestit în nuvela Calvarul. 92 . apoi într-o alta cu căpitanul Klapka. El însuşi supraveghează execu ia.ungare. avocat. Când s-a întors la Năsăud. Ardelean de origine. după decesul tatălui său.

îşi sfârâie degetele pe strune și cântecul saltă aprig.. iar la vioară numai trei coarde. acoperit cu şindrilă mucegăita. drumul urcă mai întâi anevoie până ce-şi face loc printre dealurile strâmlorate.. în consonan ă cu starea psihică a eroului: toamnă târzie la începutul romanului.. cu piciorul pc o buturugă. cu cer rece. înaintează vesel. când în stânga.. Locul geme de oameni. Caragiale prin O făclie de Paşte.. spintecă sa ul Jidovi a şi aleargă spre Bistri a. ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline.. L. şuieratul obuzelor. sârmă ghimpată. Păcat. cu cotul stâng pe genunche. unde picură veşnic apă de izvor răcoritoare. dar şi prin cadrul descriptiv al împrejurărilor pe care.. mai poposind pu in la Cişmeaua-Mortului. tranşee. neted. Lecturi suplimentare ION (Fragmente) I GLASUL PĂMÂNTULUI Capitolul 1 ÎNCEPUTUL 1 Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba. trece râul peste podul bătrân de lemn. Lăsând Jidovi a. le străbate Apostol Bologa. apasă cu 93 . cu ochii închişi. .Cei trei lăutari cântă lângă şopron să-şi rupă arcuşurile. solda i înotând în noroi. Briceag. până la Cluj şi chiar mai departe. cu obrazul culcat pe vioară. întovărăşind Someşul când în dreapta. dar secondează cu aceeaşi patimă cu care Găvan. Slavici în Moara cu noroc şi Mara.. înfocat. În vreme de război şi de I. mai ascuzându-se printre fagii tineri ai Pădurii-Domneşti. 2 Hora e în toi. un igan urât şi negru ca un harap. apoi coteşte brusc pe sub Râpele-Dracuiui. se înscrie meritoriu în istoria prozei analitice deschisă de I. se desprinde un drum alb mai sus de Armadia. în roman.Sondajul psihologic al unui caz de conştiin ă din romanul lui Liviu Rebreanu. unde se pierde în cealaltă şosea na ională care coboară din Bucovina prin trecăloarea Bârgăului. Holbea e chior şi are un picior mai scurt. pe urmă însă. câmpie neagră.

Sim ea o plăcere atât de mare văzându-şi pământul. încât îi venea să cadă în genunchi şi să-1 îmbră işeze. istovit Apoi jocul urmează tăcut. Holbea şi Găvan atunci îşi îndoiesc meşteşugul ca să păstreze măsura. o sfârşeşte într-un iuit aspru. Se opri la marginea delni ei. îşi ciocnesc zgomotos călcâiele. luminate de oboseală şi de mul umire. Iarba deasă. Cu cât Briceag înte eşte cântecul. Învârtita ine de vreun ceas. poalele fetelor se bolbocesc. Rupse un smoc de fire şi le mototoli pătimaş în palme. strâmbându-se uneori la Holbea. iar colbul de pe jos se învâltoreşte. Nu se putu stăpâni. din ce în ce parcă mai sălbatec.. îşi plesnesc tureacii cizmelor cu palmele năduşite.arcul pe strunele gordunii. cu atât flăcăii se îndârjesc. Nu schimbă nici o vorbă. Capitolul 2 ZVÂRCOLIREA 2 [. turburându-le ochii şi inima. De tropotele jucătorilor se hurducă pământul.... Doar pe buze fâlfâie zâmbete plăcute şi fugare. Din când în când Briceag se opreşte să-şi acordeze vioara. Apoi Briceag reîncepe mai aprins. cu gâtul răguşit. că potcoavele flăcăilor scapără scântei. presărată cu trifoi.] Flăcăul sosi încălzit de drum. Ion cuprinse tot locul.. fără întrerupere. le dau drumul sa se învârtească singure.. Cu o privire setoasă.. pe care Toma Bulbuc o cumpărase acum vreo zece ani de la Glanetaşu. opăie pe loc ridicând tălpile. trec fetele pe sub mână. Sânii acestora tremură sub iile albe şi ating din când în când pieptul flăcăilor. pe răzorul ce-o despăr ea de altă fânea ă. cu deosebire când schimbă melodia.. dar după douătrei versuri. tot aşa de lungă şi de lată.]. Numai arar vreunul mai an oş începe o chiuitură în tactul zvăpăiat al jocului. cu ochii pe dos. şi tinerii nu se mai satură [. unduia ostenită de răcoarea dimine ii. I se părea mai frumos. alteori la Găvan. îşi înfloresc jocul. Zecile de perechi bat someşana cu atâta pasiune. se aşază în straturi groase pe fe ele brăzdate de sudoare. grasă.. pentru că era al lui. 94 . cântărindu-l. Flăcăii îşi încolăcesc bra ele mereu mai strâns pe după mijlocul fetelor. Glasurile se îneacă în nourul de praf ce-i îmbră işează pe to i. Nici nu se privesc..

ştergea tăişul cu şomoiogul de iarbă moale. schimbând mereu degetele mâinii stângi. după toanele şi nevoile atâtor suflete moarte şi vii.Cât pământ. Când isprăvi.. roşu şi somnoros. rar. parcă mai puternic. Pretutindeni pe hotar oamenii.. eânepiştile. Doamne!. cât un vierme pe care-l calci în picioare. Brazdele se prăvăleau drepte. 95 . Sub sărutarea zorilor tot pământul crestat în mii de frânturi. holdele de grâu şi de ovăs. Flăcăului îi curgea sudoarea pe obraji. Porumbiştile. pădurile. Se îndrepta din spinare la capătul brazdelor. Ion sim ea o amor eală uşoară în şale şi degetele parca i se încleştau pe codiriştea coasei. o înmuie bine în apa din toc şi apoi mângâie ascu işul coasei cu gresia. se frământa în humă. potrivi tăişul coasei şi apoi începu a-l bate cu ciocanul. grădinile. ca o chemare. umilit şi înfricoşat în fa a uriaşului: . cosită..Se aşeză pe răzor. Soarele urca mereu pe cer.. oricât ar fi fost de aspră. Oboseala îl întărâta ca o patimă. sau ca o frunză pe care vântul o vâltoreşte cum îi place. săracul! . omul cu lutul. căzând. Îl dureau picioarele din genunchi.. îu elegându-se între ele şi liucurându-se de lumina ce se aprindea din ce în ce mai biruitoare şi roditoare. . părea că respiră şi trăieşte. pe piept. copleşindu-l. şuşoteau.Locul nostru. ca nişte gândaci albi. Pe urmă.. stropii de rouă de pe câmpuri. apăsat. Ion oftă şi murmură: . grele. pe spate. cu ochii intă la o elul argintiu. casele. iar câte un strop de pe frunte i se prelingea prin sprâncene și. cu fânul adunat în căpi e care stăteau încremenite ici-colo. În clipa aceea privirea i se odihnea pe delni a lui Toma Bulbuc. Suspină prelung.. ca o râvnă ispititoare. Munca îi era draga. în epeni nicovala în pământ. culegând cu razele-i calde. înviorând din ce în ce văzduhul. cu un pumn de iarbă. Când răsări soarele. Acuma. mirositoare. Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului. toate zumzăiau. Privindu-l. înfră ind. fâşâiau. spinarea îi ardea și bra ele îi atârnau ca nişte poveri de plumb. se trudeau în sfor ări vajnice spre a stoarce roadele pământului. şterse toată coasa. Se sim ea mic şi slab. Pământul negru-gălbui părea un obraz mare ras de curând.. Ion cosea din răsputeri. se sculă. răsufla greu şi iar se aşeza pe lucru. ca nişte mormoloci speria i. scoase de la brâu gresia. vorbind un grai aspru. îl atingea cu gresia.

. El a oprit-o şi a 96 . cu nişte ochi foarte trişti. În ziua aceea. Ion răcni şi mai proclet. se repezi la ea ca s-o lovească. în vreme ce Zenobia ieşi în uli ă să se vaite şi să afurisească. dar nu de cele ce răspândea Florica. Ochii ei albaștri îi mulcomeau zbuciumarea. Dragostea e numai adaosul.. dacă n-am? Sufletul din oase să și-l dau? Iacă. Glanetaşu sări în ajutorul femeii. dar apoi. spre seară. În curând Zenobia află că Florica.Mai bine să nu mă fi făcut. În schimb se ducea mai în fiecare seară la Florica. las-o! Ion se opri. Auzindu-l. tot? Altă mireasă. scos din fire..i mai dau. Veni acasă galbenă și se răsti la Ion din poartă: .Acu ce să. ostoindu-l: . împreună cu maică-sa. Și îndată ce zicea așa. hodorogule? Glanetaşu.. Altceva trebuie să fie temelia.Capitolul III IUBIREA . ce mă mai mir?! Flăcăul în elese îndată și se înfurie. pe drumul cel vechi dinspre Jidovi a. . mai mă amărăşti şi d-ta? Zenobia însă nu-l slăbi până ce peste câteva clipe Ion... afară de Florica vădanei lui Maxim. Cum s-o ia dacă toată zestrea ei era un purcel jigărit și câteva bulendre vechi? Dragostea nu ajunge în via ă. iar sim ământul acesta îi aprindea sângele şi-i umplea creierii de planuri care de care mai năzdrăvane.i mai fac. au umplut satul că Ion a cerut-o de nevastă.Tot la sărăcie tragi. Râdea însă când își amintea de făgăduin a lui că o va lua de nevastă.De ce mi-ai mâncat şi mi-ai băut pământurile. se pomenea cu gândurile după Ana. Dacă ar fi lovit-o cineva cu parul în cap tot parcă nu s-ar fi supărat atât de rău. dragul mamii. flăcăul întâlni pe Ana. Totuşi nu mai îndrăznea să se apropie de casa lui Vasile Baciu și nici să schimbe vreo vorbă cu Ana. n-ai găsit câtu-i satul de mare?! Da ce mă mai mir dragu mamii. decât să fiu de batjocura oamenilor!. ci de mânia Zenobiei: .Ionică. şi ce să... începu să se sfădească cu tatăl său: . Primprejur nici ipenie de om. omule. taci mulcom. i-l dau!.Nu-s eu destul de cătrănit. răspunse jalnic: . Se sim ea înfrânt şi neputincios.

În schimb Ana nu se gândea decât la dânsul.. în căru e. dar nu-i putu spune decât: . Uitate erau ruşinea şi bătăile şi suferin ele. În frunte călăre ii pocneau mereu din pistoale.. schimbându-i parcă toată fiin a.. dar încrederea îi creştea întruna. Ion vru s-o liniştească. plănuia cum să le muncească mai bine. îşi aducea aminte că şi ea mai este pe lume. fără ea. tăcu i. Ion fu cuprins de o adevărata be ie de fericire şi de încredere.Lasă. Ea nu ştia nici de planuri. Capitolul IV NUNTA Din clipa când Vasile Baciu.. în mijlocul cărora Zenobia era cea mai zgomotoasă. şi habar nu mai avea nici de Vasile şi mai ales de Ana. Lacrimile Anei i-au încol it în inimă o încredere nouă îşi urmă calea mai sprinten şi atât de mul umit că-i venea mereu să râdă şi-şi zicea: „De-acuma nu-mi pasă de nimic!” Încă nu ştia ce va face. Ion sim ea o înviorare mare. Anu ă. şi se încrunta uşor. apoi altele încărcate cu flăcăi şi fete chiuiau şi se zbenguiau. Era atât de plin în sine însuşi încât se gândea numai la pământurile lui. pe când în căru a întâi lăutarii îşi frângeau degetele cântând şi totuşi nu se auzea decât grohăitul gordunei.. Pe când însă fata se depărta cu aceeaşi deznădejde în suflet. Nunta inu trei zile. Doar când îi pomenea numele cineva. îi făgăduise tot. la notar. iar ea a început îndată să plângă cu hohote şi să-i impute că a părăsit-o. după obicei.. şi se despăr iră. apoi altă căru ă cu părin ii mirilor şi câteva fete mai spălate. Sufletul ei dornic de iubire aştepta împlinirea visului ca o mântuire şi gura ei şoptea numele lui cu aceeaşi nerăbdare plăcută ca şi în nop ile bune de odinioară.. nici de vicleşuguri.. că noi tot împreună.luat-o de mână. împreună. De-abia acum în elese Ion că împreună cu pământul trebuie să primească şi pe Ana şi că. cum să lăzuiască un petec de pădure. fii liniştita. Mai stătură un minut. împreună.. 97 . în Jidovi a.. n-ar fi dobândit niciodată averea. Sâmbătă porni tot alaiul... parcă ea n-ar fi inut de zestre. Apoi venea o căru ă cu mirii şi cu druştele apoi o brişcă cu naşii având pe obraji gravitatea cerută de împrejurări. în fa a pe itoarelor.

cu ochii albaştri şi limpezi ca cerul de vară şi avea în toată înfă işarea o veselie sănătoasă pe care se silea şi nu izbutea s-o ascundă. cât i-a fost de dragă şi cum i-a făgăduit c-o va lua de nevastă. Suferin ele. delni ele se urcă.. în fa a crucii. cu pete cenuşii. cu buzele roşii. Ion îşi aduse aminte cum a strâns-o în bra e astă-toamnă şi mai înainte. umede şi pline. Satul a rămas înapoi acelaşi. se împart.. cu obrajii gălbeji i.. se înăl a ca un cap biruitor. pe hotarul veşted. mari sau mici. se pierd într-o taină dureros de necuprinsă. apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros. şi care. Câ iva oameni s-au stins.. parcă făcea un jurământ mare. Doar turnul bisericii noi. patimile. împopo onată cum era astăzi.Nu mai schimbase cu ea nici o vorbă de câteva luni. cu ochii pierdu i în cap de plâns. cum stătea acolo aşa... Apoi PădureaDomnească înghite uruitul trăsurii. strălucitor. In stânga rămâne în urmă Cişmeaua-Mortului. pe care Ana şi-o alesese druşcă cu Margareta lui Cosma Ciocănaş. năzuin ele. Privirea lui stăruitoare pe fată o zăpăcea şi o făcea să vorbească mereu. 98 . Peste zvârcolirile vie ii. ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş. ba cu mireasa care lăcrima de fericire. deoarece îşi zicea că mirele ar fi luat-o pe ea dacă nu l-ar fi ademenit altele. foarte grăbită şi aproape înfricoşată.. vâltorindu-l în ecouri zgomotoase. În aceeaşi vreme genunchii lui atingeau genunchii Floricăi. Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case. Apoi şoseaua coteşte. apoi se îndoaie. I se părea o străină şi nu-i venea să creadă că în pântecele ei se plămădeşte o fiin ă din sângele lui. GLASUL IUBIRII Capitolul XIII SFÂRŞITUL 5 La Râpele-Dracului bătrânii întoarseră capul. Îi era ruşine că acuma se însoară cu alta şi de ruşine îl bufnea un râs prostesc şi nu-şi putea lua ochii de la Florica. ca totdeauna când se mărita vreo fată în sat. vremea vine nepăsătoare.. Florica era aprinsă în obraji. parcă nimic nu s-ar fi schimbat. pe când în dreapta. Zăgreanu însă era tot în drum. părea şi mai urâtă. al ii le-au luat locul. se încurcă până sub pădurea Vărarei. ba cu Margareta care era bosumflată. cu capul gol şi. ştergând toate urmele. O privea şi se mira c-a putut el săruta şi îmbră işa pe fata aceasta uscată.

impresia de autenticitate. nu se implică în aceasta. de fapt. implicarea autorului. creată prin utilizarea unor fragmente de jurnal. I. în sensul că autorul este detaşat de ac iune. I. Rebreanu şi „Enigma Otiliei”.de aici rezultă subiectivismul.am spune . de L. .intelectuali care-şi pun probleme de conştiin ă. exact ca în romanul tradi ionalist. a III-a.). a III-a. de tip subiectiv Caracteristici: .personajele principale sunt intelectuali. Acestea au atât trăsături ale romanului tradi ionalist (obiectivarea. scrisori etc. omniscien ă. . care-şi pun probleme de conştiin ă. .autenticitatea: autorul vrea să ne convingă.inspira ie din via a oraşului.personajele principale . Concepte de teorie literară Romanul modernist. relatarea la pers. analiză psihologică etc. Călinescu. de pildă. Astfel de romane sunt. . relatând la pers. de G.Pentru a fi şi mai convingător. având următoarele caracteristici: . „Pădurea spânzura ilor”. 99 .inspira ia din lumea citadină. că cele relatate sunt autentice. personaje intelectuali. cât şi ale romanului modernist (inspira ia din lumea citadină. având caracteristici specifice ambelor categorii. utilizează fragmente de jurnal. scrisori etc. . romanul modernist este de două feluri: • de tip obiectiv. cu orice pre . acest tip de roman face trecerea .Autorul/ naratorul nu mai este omniscient. nu mai există ubicuitate) . relatarea la pers. • de tip subiectiv. . care trăiesc o dramă a inadaptatului.subiectivismul. ubicuitate).de la romanul tradi ionalist la cel modernist. . implicarea autorului în ac iune şi relatarea la pers.CAMIL PETRESCU Romanul modernist După părerea noastră.

domnule. care ascultau mereu.Păi. în elegi dumneata?. Ce pregătire?… Că mă omori cu zile. că sunt crescu i în puf .Camil Petrescu a fost un teoretician al romanului modernist.N-avem tunuri… cine ştie? Domnul Predescu râde acum indulgent şi cu pielea de curcan a gâtului gâlgâind…” .....Ce pregătire... domnule. în timp ce ascultătorii îl urmăreau. ferindu-se încânta i. Dar de asta e vorba acum?. 3 volume). baioneta şi patul armei. Aş vrea să văd eu pe neam ul ăla care să stea la baionetă 100 .. Şi ridică bra ele. înspre toate col urile compartimentului. şi.N-ai tunuri? Da' intră-n război. domnule? Şi întorcându-se surâzător spre ceilal i. furibund: Dumneata ştii cum e românul..Domnule. î i dă zece mii.. Auzi. domnule? Nădejdea lui e baioneta. că nu suntem pregăti i … . domnule. brusc. Şi dacă se rupe. domnule? şi ridică ochii desperat în tavan. musta a ciupită). baioneta. românii e deştep i … i-o spun eu … . de asta are nevoie neam ul şi fran uzul ăla..şi.şi lovea îndârjii şi imaginar. .Păi bine. tunuri? Bine. uimit şi dezgustat. de tip subiectiv (a se vedea eseul Noua structură şi opera lui Marcel Proust).. cu interes (că acum venise şi şeful de tren. Vrei zece mii. în sensul că a ilustrat principiile teoretice în cele două romane ale sale din perioada interbelică: Ultima noapte de dragoste.. după al doilea război mondial. întâia noapte de război” fragmente „. apoi le lasă să cadă. în romanul Un om între oameni (1956-1958. Ce nevoie ai de tunuri.Zi.. dă cu palul armei . sigur.. obiectivă. domnule. va reveni la romanul de factură tradi ionalistă. Asta-i arma românului . domnule Predescu.. domnule Predescu? .. atunci de ce nu intrăm? Că eu nu cred ce sus in unii. Ulterior. vrei o mie? î i dă o mie.i dă fran uzul câte tunuri vrei. Că o vâră până în prăsele. Ce să te mai pregăteşti? . dar şi un promotor al acestuia. exclamă îngăduitor. Opere reprezentative „Ultima noapte de dragoste. întâia noapte de război (1930) şi Patul lui Procust (1933). uite-aşa .

O întârziere întinsă.. căci e totuna de stai pe loc. salvele se răresc şi ele. Nervii plesnesc. îşi înjumătă eşte răsuflarea şi se încordează iar. vin după noi ca pietrele. . Oamenii se închină neîntrerupt. Cum s-a terminat o ruptură.Domnule sublocotenent. Dar prin faptul că le-ai auzit pe-amândouă. să fii împrăştiat. corpul lor.. Fugim. în picioare. Dar povârnişul acesta uşor pe care coborâm după o costişă mai abruptă. pământul şi cerul se despică. pe care urechea îl prinde cu un soi de anticipa ie. a doua te acoperă de pământ. sec. sufletul a ieşit din trup ca să revină imediat ca să vedem că am scăpat... Suntem aşa. Nu îndrăznim totuşi să dezlipim obrazul de pământ [. nădăjduind s-ajungem la râpă. prăbuşind tot. Deasupra ta. te năuceşte. .. nu eşti mort. şi pe urmă alte şuierături. Trăsnete vin mereu în noi. vreun adăpost. cu o mână îndoită deasupra capului. albi de groază..] La început caut cu cei câ iva oameni care se in după mine cu ochii scoşi din orbite. Dar acum au cu noi parcă altă socoteală. sau lângă un muşuroi de pământ. Unele le aud la câ iva paşi. că ai noştri numai la scăfârlie trag”. Nu mai e nimic omenesc în noi. într-o convulsie epileptică.. deşi scade neregulat. sub cerul vast. urmărindu-ne cu sentimente de vânători. iar cel de la picioarele melc arc capul plin de sânge. şi se întoarce triumfător şi dârz în dreapta şi în stânga. e ca de începutul lumii. Un vâjâit scurt..].. căci închidem cu încleştare ochii [. în aşteptarea celeilalte explozii. când or intra ai noştri cu patul armei printre tunurile lor. Ne prăbuşim o dată cu ele. o clipă sleit. Animalic. altele în mine. Problema de a şti dacă te opreşti lângă un smoc de iarbă.E rău. dar flăcările nu le vedem. oamenii se strâng unii lângă al ii. cu grijă potrivită. «Doamne. Domnule. măiculi ă». Dacă stăm culca i. ca un bolnav de tetanos. abia mai ridicate ca o pernă de căpătâi. 101 . încleştezi din ii. Zamfire.. Fugim deci la întâmplare.. şi pământul nu vrea să ne primească. şi aştep i să fii lovit drept în moalele capului. Îi văd pe culme. vulcanic. o să fie jale. ne-au prăpădit. „Un camarad e sigur că luptăm cu «divizia de la Sighişoara» [. cât de mic. pândind: în clipa în care fugim însă. nu oferă nicăieri adâncituri mai mari decât un culcuş de câine sau muchii nisipoase. Maica Domnului.] Exploziile se succed organizat. întâia explozie î i sparge urechile. cu smocurile lor de iarbă.

e mai bine să fii prieten cu Nae Gheorghidiu. fireşte. De 102 . ajunse la istovire? Ionel Brătianu o fi ştiind el ceva..Ei.. dar mai mult se uita la noi... a cărui nevastă.. fără să primească pe nimeni... când la încheierea păcii vom prezenta nota noastră...... Masa era pusă acum în sufrageria cea mare şi bogată ca în zilele tinere ii. iar colegii lui spuneau despre el: «Ascultă-mă pe mine..Nene Tache . de când era atât de bolnav.. Orice încercare a noastră de a fugi îi îndârjeşte (sau. ci era cu lenevie sceptic.. cu totul pe nedrept. Nae........ căci nu mânca decât cartofi fără sare şi macaroane la tavă.. cine ştie. sta în fruntea mesei.... socotit printre «intelectualii de rasă».... Unchiul Tache locuia pe strada Dionosic într-o casă veche... dar chiar de gazetele de seară democrate.. iar scaunele reci şi înalte........ ... de sus pe Mrigura. amabil şi împăciuitor în principii..... N-avea opinii exclusive..... Fără să fie popular... în vervă şi într-adevăr era amuzant. în loc de «intrăm»... intra i sau nu intra i în război? N-am în eles bine dacă prin acest «intra i». ce se aude.... căci era foarte friguros. decât duşman». era şi jupâneasă..... Unchiul Tache... numai «îi plictiseşte»)”.. şi bucătăreasă.. .. fiindcă mobila era lăcuită castaniu şi se stacojise... că nu degeaba e şef de partid... mare cât o cazarmă. era una dintre figurile bucureştene. care-i slujea şi de birou şi de dormitor şi de sufragerie.... Propriu-zis nu locuia decât într-o cameră. având la spate o armată intactă de opt sute de mii de oameni? Cine să îndrăznească să te refuze? Puterile care până la sfârşit se vor fi măcinat unele pe altele...... căci «nu era sectar».. E şi adevărat că era foarte temut ca «gură rea». ca astfel să nu mai cheltuiască cu lumina şi încălzitul.. Deputatul era.. unchiul Tache în elegea să lase doar partidului liberal problema intrării în ac iune sau folosea persoana a doua numai pentru că el se şi considera mort. Era unul dintre pu inii membri ai partidului liberal simpatizat nu numai de opozi ie. cu un şal pe umeri.căci deputatul era mai tânăr cu cincisprezece ani de ce să intrăm când putem avea Ardealul fără război? în elegi dumneata ce formidabilă situa ie va avea România. . mai avar şl mai ursuz încă...... Era un lux prăfuit şi întunecat parcă.... Era îngrijit de bătrânul Gligore.cum trăgeam noi la Bran..... Tudora..... Cred că mama nu putea să-l sufere şi avea o părere proastă despre el...

Toată lumea căuta să-l mul umească. Auzi dumneata. ca să apărăm memoria unui om.cu adevărat şeful familiei.altfel eu am încredere în steaua României . dumneata îi întorci rânza pe dos. sa apropiat de mine parcă gata să mă ia de piept. care nu au supărat deloc pe bătrân. Abia am ajuns în stradă. negricios. De altfel către sfârşitul mesei a si venit vorba despre tata .. de se poate. publicist apreciat. o moştenire. a întrebat-o pe nevastă-mea dacă şi ea urmează filosofia. şi izbucnind. cu musta a mare .Bine. murise după o via ă foarte agitată. Nu-i putuseră ierta că s-a însurat cu o femeie săracă şi cred . Chiar mama şi surorile . nici celălalt nu l-au iubit pe tata.. cel pu in pe mine. dacă nu şi pe to i ai mei. noi nu ştim cum să-l mai inem pe maniacul ăla pe vârful degetelor şi poftim . deputatul nu ne-a plasat câteva ironii.aşa uscat. să-i ghicească.Şi atunci? . Era acum .. De altfel s-a şi sculat numaidecât la sfârşitul mesei şi ne-a dat mâna să i-o sărutăm. care făcuseră avere . că nu aveam trăsuri. Mă şi vedea dezmoştenit. Deputatul. Celor bătrâni abia le-a întins degetele uscate. în politică nimic nu se poate realiza decât prin încredere..că nici mie nu-mi iertau asta.. Nu ştiu de ce..deşi fusese vorba despre tata . şi ea se dovedea astfel atât de frumos dezinteresată.Şi atunci . deopotrivă de rece cu to i nepo ii.. N-aş putea spune însă că nouă. Deputatul era livid. cum po i să faci una ca asta? Nemaipomenit . Deputatul a început să facă exces de zel în dragoste.nu se sim eau parcă aşa bine. Singuri noi riscam. cu voie bună.. Bătrânul avar rămânea încruntat... inten iile. Dar toate drăgălăşeniile au rămas de prisos. fost secretar general. . lăsând bruma de avere încărcată de datorii. celorlal i. încă tânăr.că fusese nepractic şi neserios. intimidată 103 . Respectul pe care to i îl aveau pentru unchiul Tache era impresionant. Găseau amândoi . Profesor universitar. cu o amabilitate de unchi galant. domnule.ei. stăm cu arma la picior şi aşteptăm. Am impresia că nici unul. . În fa a mea am întâlnit însă ochii umezi de emo ie şi admira ie ai nevestei mele şi un surâs trimis ca o promisiune de sărut. ca să-i arate fratelui mai bătrân că se desolidarizează de o atitudine atât de obraznică şi că e şi el de părere că nu e nimic de făcut din şi pentru băiatul lui Corneliu.după bunăvoin a distinsă cu care au acceptat pe nevastă-mea .

nu mă împac deloc cu dumneata. Mai rămâne să faci politică.sau în elegând că mă întovărăşeşte pe mine la curs. . Fierbeam de nemul umire.şi încă şi mai ironic . filosofia v-a condus la amor. către figura uscată şi negricioasă: Nene Tache. De ce crezi că nu mi-a vorbit o jumătate de an? Scosese o gazetă. Rostea „amor” cu gura rotundă. spre bucuria bătrânului inginer şi antreprenor.. tot în felul în care a făcut-o bietul Corneliu. .Drept să.i spun.şi parcă surâdea .i spun. dacă nu mă-nşel. dar parcă eram şi eu înrâurit de sfiala îngrijorată a celorlal i în fa a unchiului de care depindea viitorul nostru. chiar la al ii şi chiar dupa ani de zile. O priveam pe nevastă-mea. Ar fi dureros.studia i amândoi filosofia? Răspică domol silabele cuvântului filosofie. era şi el filosof..Ceea ce vă doresc sincer e să nu reveni i vreodată la filosofie. i-a răspuns afirmativ. de la distan ă.. n-am pomenit un om care să fi avut mai pu in no iunea banului ca el. Şi întorcânduse. 104 .. pentru că au văzut că unchiul Tache se amuză.Aşadar . .. nu ştiu cum îi spunea. în privin a asta. . Vreau să.. şi mi-a trimis-o şi mie.!? Da . Iscălea cu acelaşi entuziasm un articol de gazetă ca şi o poli ă. şi Nae îşi mângâia grav şi ironic reverul hainei. ras de tot.. căruia cheltuiala îi făcea rău. cu obrajii aproape căzu i. .. . de parcă ar fi fost numele cremei de cură at nasturi. că n-aş vrea să fiu deloc copilul unui entuziast.Îşi cheltuia leafa de profesor universitar ca să scoată gazete. . To i au început să zâmbească. orice ai spune.şi ce filosofie! La dumneavoastră văd că drumul a fost dimpotrivă .A...Ciudat . care lucrase toată via a numai cu cifre. care. şi de câte ori pronun a cuvântul entuziast. de pildă. e fermecătoare naivitatea să crezi că tu po i îndrepta o ară. nene Tache. cerându-i parcă iertare şi ea îmi surâdea împăciuitoare şi inteligentă. De obicei amorul e cel care duce la filosofie. Corneliu era un entuziast. îl dansa cu surâsuri. . mârâia cu acreală bogătaşul. căci mi-era penibil să aud vorbinduse cu atâta uşurin ă despre tata. Mie îmi plac şi mi-au plăcut totdeauna entuziaştii .

altfel. nene Tache. neapărat o şiră a spinării flexibilă ca nuiaua (dacă nu cumva rahitismul nevestei milionare n-a înzestrat-o cu cocoaşă. v-ar fi lăsat şi vouă să trăi i altfel decât trăi i (vasăzică.drept să. când mi le ducea la cârpit. Şi din cauza asta nu mi-a mai vorbit o jumătate de an. . . dacă tată-tău ar fi fost ceva mai strângător. Masa era surprinzător dc bogată.i mărturisesc. Când mă întâlnesc cu Corneliu. . ceilal i au râs zgomotos.. A . Uscat şi negru. Într-o zi mă pomenesc cu o carte poştală a administra iei. A fost o consternare... la ce fac aluzie.. De ce să plătesc? i-am cerut-o eu? Mi-ai trimis-o pentru că ai vrut . totuşi to i mâncau pu in.. De altfel îi semeni leit.” 105 . nu se poate spune că bazaconiile sus inute de Corneliu nu erau amuzante.. ca să plătesc abonamentul. Am crezut că e o glumă.... un stomac în stare să digereze şi ouă clocite. fără să îmi pot tescui în mine nemul umirea . Cel pu in pe mine mă amuzau enorm discu iile de principii. Ei.. nu mai vrei. Acum văd că te-ai însurat şi tu tot din dragoste. când părea că pluteşte pe deasupra). dacă nar fi risipit atât . ceva din slu enia nevestei luate pentru averea ei.dar împacheta în ea Gligore ghetele. . deşi avea aerul că ignorează.. Ştefane. unchiul Tache a devenit parcă şi mai uscat. Orice moştenire e. ca şi Ştefan cel Mare. S-a închis în el fără să spună o vorbă.. Căci moştenirile acestea nu sunt totdeauna fără primejdie.De cetit n-o ceteam. ca să ne lase moştenire.A. nu mi-o mai trimite. De cele mai multe ori. am cam început să mă împac cu ideea că tata n-a agonisit avere. după cum ne spune Ureche. Afară de ai mei (care au zâmbit numai).. şi ştiau to i. deputatul surâdea perfid.. m-am necăjit şi am dat poruncă să dea gazeta înapoi. rigidă ca o buturugă). ştia că trăim în dificultate. părintele care lasă avere copiilor le transmite şi calită ile prin care a făcut averea: un obraz mai gros. de teamă să nu facă proastă impresie unchiului. şi turnându-şi anume cu încetineală în pahar. «de felul lui era iute la mânie».Ei. nu... la poştă.Unchiule dragă . Mai ales cu paranteza ştiam eu.i-am spus.. Că de ce n-am plătit abonamentul? Cum asta? «Abonamentul pentru gazetă» . altă carte poştală. că nu mă interesau bazaconiile pe care le scria el acolo.. Peste vreo lună. un bloc. amuza i de acest «joc» spiritual care mi s-a părut stupid. s-ar putea zice..

să primească dividente. Moştenitorul plasează banii celuilalt unchi. altul. Femeie frumoasă. se căsătoreşte cu o colegă. coparticipativ. Asemenea scriitorului francez.zis. către determinările sociale şi psihologice ale operelor literare) publicat în 1927. lasă întreaga avere col osului său nepot. tinde să anihileze personalitatea so ului ei. Propriu . ca rentă. întâia noapte de război sunt două romane. nevrând. publicată mai târziu. El are însă doi unchi: unul avar şi mizantrop. ascunde egoism şi suficien ă intelectuală. Ştefan Gheorghidiu e nevoit să-şi 106 . în a doua un jurnal de război. bănuind că cochetează cu colegele ei. copilăroasă. Ştefan Gheorghidiu. încât. cu descenden ă burgheză. pe această cale. Suspicioasă. eroul romanului lui Camil Petrescu rememorează întâmplări care s-au petrecut şi care i-au hotărât destinul. cu motiva ie psihologică din scrisul lui Liviu Rebreanu. îndreptat în critica sa literară. râvneşte către o via ă mondenă: reuniuni.Camil Petrescu pledase în replică.sociolog. în istoria scurtei sale căsnicii. De aceea se vrea prezentă în preocupările Iui. surprinzător. cerând explica ii în patul conjugal. Cum eroul romanului explorează metafizicul. sub titlul De ce nu avem roman? . cu bunăstarea pe care i-o asigură bărbatul. la începutul romanului. înscris. Nae. so ia sa.Comentariu literar Romanul lui Camil Petrescu se desprinde de factura romanului obiectiv cu implica ii sociale. orfană crescută de o mătuşă. în 1936 în Teze şi antiteze. pentru o nouă structurare a romanului. moare şi. avocat afabil şi om politic. ca din câştig. modă şi dans. de pildă. de proeminentul romanului. excursii în grup. mizantropul. psiholog şi eseist. Ştefan. maniere alese. cu referire la Marcel Proust. Vrând. Unchiul Tache. Student în Filozofie. urmate de “plăceri” conjugale inedite. om întreprinzător. dar şi de proza de analiză. posac. Şi ea e săracă. îşi urmăreşte so ul. în Ultima noapte de dragoste. Intervenind pe marginea unui articol al lui Mihail Ralea (Mihail Ralea -1896 . în istoria ei. el încearcă să comunice cu Ela. Ştefan Gheorghidiu. pe care nu le pricepe. legate: în prima parte o căsnicie. o duce din greu din pensia rămasă de la tatăl său. de o frumuse e comună însă cu temperament labil. student sărac. din care se între ine şi mama şi surorile sale. So ia.1964 . într-o conferin ă cu public. Dragostea ei e acaparatoare. ursuz. peste noapte devine milionar. nesociabil.

când va redacta testamentul. într-un limbaj cu efecte vizuale şi auditive. Ca să-i distragă aten ia. oamenii se strâng unii lângă al ii. În jurnalul său. Ştefan Gheorghidiu e înrobit în dragostea lui pentru Ela. Asemenea lui Fabrice del Dongo din romanul lui Stendhal La chartreuse de Parme. în cazul că va muri pe front. aşteaptă să-şi sărute bărbatul. conştient că se află ca “un talger de mămăligă. un roman confesiv. dacă Ela îi este sau nu credincioasă.. pare a fi un reportaj de război. prin alte conexiuni şi contraste simultane. care-şi rememorează experien a căsniciei sale. Ii displace că Ela cochetează cu un dandi. să-i asigure existen a. desprins din memoria afectivă a eroului său. încă de la începutul romanului. în postura lui Ştefan Gheorghidiu. ce conferă 107 .înso ească nevasta. trăind obsesiv incertitudinea. redactează un jurnal de război. dar şi lucid. pretins avocat. autorul. Ştefan Gheorghidiu e impulsiv. ca de apocaliptic. care se întrepătrund. A doua parte a romanului. pentru a-i îndepărta bănuielile pentru presupusul ei amant. Modalitatea narativă pe care o adoptă scriitorul “obiectivează”. precum în următoarea secven ă: “Animalic. dar. de la o vreme îl nemul umeşte. într-o altă situa ie. acuzând demagogia critică a publicită ii patriotarde. precum s-a spus. lângă un compot”. deloc eroică. printre oameni care-i repugnă. Asemenea eroilor lui Stendhal. în manieră dantescă. o observă şi-i gelos. deşi romanul are mai multă filia ie cu proza lui Stendhal. solicitând eroul într-un dialog cu sine însuşi.. Ea se referă la catastrofica retragere a oştirii române din fa a inamicului. în acelaşi timp. Ştefan Gheorghidiu reflectă o stare de spirit.) Fugim deci la întâmplare. Luciditatea îi ascultă sensibilitatea. privitor la bătălia de la Waterloo. înaintea declanşării războiului. Nara iunea devine astfel un monolog întins. Schimbarea de conduită a Elei îl îngrijorează. cu reflexii intratextuale consternante. spre a-i cere. Fost combatant în primul război mondial. Nu acte de bravură înfă işează jurnalul. iar cel de la picioarele mele are capul plin de sânge (. Formula de roman pe care o adoptă scriitorul este totuşi proustiană. Ca şi Julien Sorel. de pe front. autorul demitizează eroismul fără acoperire. ci de infern. căci e totuna de stai pe loc”. ca să-i facă plăcere. Ela joacă comedia iubirii. Un popas de excursie de la Odobeşti e relevant în starea de anxietate care.

.. La sfârşitul lunii pleacă. citesc tot ce mi-ai trimis. mi le-a trimis tocmai o zi sau două după cincisprezece noiembrie. se decid să înve e bine „începând din ziua întâia a trimestrului". Numai şcolarii lăsălori. nu se decisese să-mi scrie întâmplarea aceasta. Mi-a dat un telefon la gazetă.. care-l tulburase atât... Încep la 1 octombrie.i aducă o mapă cu toate prostiile pe care le-am scris. ..i încurcă propozi iunile. tot la telefon... când..Diseară la nouă vine şoferul meu să. Lecturi suplimentare PATUL LUI PROCUST Epilog II Povestit de autor (fragmente) De la întâlnirea din dreptul Cercului Militar. pagini mari de coală. Până la începutul lui octombrie.. nu ne mai întâlnisem. Mi-a arătat.. A râs şi mi-a promis că aşa o să facă. Că frazele se fac mai mari decât ar vrea el.) Caietele. până mâine diminea ă la nevoie. la nevoie. 108 . Ades îi telefonam ca să văd dacă își ine făgăduiala dată. I-am recomandat procedeul excelent al parantezelor şi.. .. E un reprezentant al unei fabrici engleze de avioane în Bucureşti şi trebuie să mă ocup de el. Într-adevăr s-a apucat să scrie. arătându-mi o trecătoare banală și gândind la poetul nefericit. I-am răspuns cu promptitudine: -Astă-seară.. Dar mai e şi altceva. (.romanului o sustan ă analitică remarcabilă în proza românească interbelică. Fred Vasilescu sim ise un gol în propria lui existen ă. şi. -Poate că e adevărat. al frazelor fără sfârşit. leneşi.Poimâine e 1 octombrie. din august. îşi fac frumos temele numai când inaugurează caiete „noi". I-am arătat că acesta e pretext de şcolar leneş. că „merge greu".

Mâine de diminea ă zbor... Erau numai patru rânduri. . uneori imens dinamică. erau somnolente. Abia pu ină umezeală. o telegramă externă fără importan ă. nu po i să.Vii la limp? . voind să aterizeze.Da? vrei să ne vedem mâine?. Celalalt a trebuit să fie amânat deci pentru a doua zi. când unul dintre cele două cotidiene mari de informa ii scoate o edi ie specială. ca pentru o întâmplare. din motive necunoscute încă. care nu lăsa fumul şi mirosul dc benzină al maşinilor să se ridice. lci-colo.. .. La 9 seara n-a venit şi nu va mai veni niciodată... vânzătorii de ziare strigau edi ie specială. iar la nouă seara vin să stăm de vorbă până diminea a. S-a deschis o anchetă pentru cercetarea cauzelor. în care dăinuirea sau voin a sunt atinse ca dc aripi mari nevăzute. dar un pisălog lungise oratoria lui provincială. prin magazine... Cadavrul zvârlit din nacelă şi decapitat e păzit de jandarmi. Voi fi absolut punctual. Oricât au abuzat câteva ziare mici de aceste edi ii. să-mi spui dacă notele î i pot fi de folos? Hai să luăm masa împreună mâine seară. în vehicule de tot soiul.. deşi era numai ora patru. La Cameră se anun ase un discurs la mesaj de mare răsunet. ce oasă. Mi-am cumpărat igări şi am coborât pe dealul Mitropoliei prin şan ul în fundul căruia era aleea. cu o cerneală groasă care se lua pe degete.i stăpâneşti un fior. Autorită ile au plecat la fa a locului. însă în ziua aceea era o lumină gălbuie. după-masă dorm. GROAZNIC ACCIDENT DE AVION Aviatorul Fred Vasilescu a capotat.. Şi cu litere mult mai mici urma.. În dreptul bulevardului Regina Maria. plin de larmă. se aprindeau lumini.. Toamna târzie era frumoasă. amenin ând să ocupe toată şedin a de după-masă. cu fotolii şi draperii verzi de-a lungul pere ilor. Nu era frig.. iar la bufet plictiseala incoloră. 109 . Culoarele circulare.Negreşit.. dacă vrei. lângă Ciulni a.. . un cer scămos şi scăzut. cu litere cât nucile negre. jos..Unde? ai vreo preferin ă?. Şi am fixat un restaurant în oraş.

Se întâmplase în devenirea lumii ceva care nicicând nu se va mai întâmpla. Gândul brutal, aprig, că nu-l voi mai vedea niciodată pe Fred Vasilescu, orice aş face, de s-ar frânge tot fierul din lume, de s-ar prăbuşi sorii, mă copleşea şi mă înspăimânta ca infinitul sensibilizat. Fred Vasilescu nu bănuia că el însuşi, chiar prin ce avea mai bun în el, era un exemplar menit „să fie cenzurat prin moarte”. [...] Abia în primăvară, după lungi dezbateri sufleteşti, m-am hotărât să aduc la cunoştin a doamnei T. manuscrisul lui Fred Vasilescu. Teancul acesta care închidea în el, calde încă de zbucium, două existen e, îmi dădea un vag fior şi prin această coinciden ă, care făcea ca a doua zi după ce l-a încheiat, Fred să se prăbuşească... A fost, parcă, o moarte amânată până la realizarea unui mod de perpetuare... Frenezia cu care el transpunea, în aceste pagini, ceea ce era transmisibil din existenta lui mă înfiora... [...] Totuşi pe doamna T. n-am putut-o întâlni decât peste jumătate de an, la începutul lui iunie. [...] - Doamnă, şti i că în ultimul timp am fost prieten cu Fred Vasilescu, Din cât am în eles - căci vorbeam adese - cred că vă iubea mult... foarte mult. A ridicat neîncrezătoare din umeri. - Ştii ... vreodată? Ai dumneata impresia asta? - E pentru mine o certitudine... - Nu poate să fie adevărat ... Uneori şi mie mi se părea că mă iubeşte ... Erau gesturi care trădau parcă - acesta e cuvântul adevărat o iubire pătimaşă ascunsă. - Şi cum vă explica i atunci faptul că vă ocolea? - Dar ce ipoteze n-am făcut? Cât nu mi-am ars mintea în îndoieli de tot soiul. Nu stiu ce ar fi putut să fie. (...) Mă ridic şi mă duc pe scaunul din col , pe care am pus sulul caietelor. Alături e un aparat de radio ca o colivie ermetică. Îmi spune cu vocea scăzu ă, bănuind că vreau să umblu la el: - Nu merge... l-am sfărâmat. - !? - Eram în timpul mesei şi din cutia aceasta am aflat vestea mor ii lui. O frază spusă răspicat şi indiferent, culeasă parcă din văzduh. De atunci niciodată nu l-aş mai putea asculta. Îi aduc caietele şi mă priveşte nedumerită.

110

- Doamnă, pentru un roman de-al meu, Fred Vasilescu mi-a scris câteva amintiri din via a lui... Cred că vă vor interesa. A devenit albă ca varul. Nu mai poate respira. - Toate caietele astea... întregi? - Da. Le-am pus pe col ul mesei şi m-am aşezat pe scaun. Le-a luat cu mâinile crispate şi întrebările mele nu o mai găseau. - Până când mai rămâne i în Bucureşti? - Nu ştiu, foarte pu in... - Dintre prieteni a i mai întâlnit pe cineva? - Nu... - Acum vreo două săptămâni m-a întâlnit doamna Demetriade şi m-a întrebat dacă v-am văzut... Spunea că vrea... [...] - Te rog, fii bun... lasă-mă cu caietele astea. Şi-i tremura mâna pe ele. De trei ani n-am mai vorbit cu cl... M-am ridicat, şi în prag mi-a strâns recunoscătoare mâna în mâna ci fierbinte. Cred că nici n-a închis uşa şi s-a năpustit asupra textului. Pe potecile lunecoase ale amănuntelor şi ale interpretărilor va găsi reazem şi o mai adâncă dezlegare? Va afla ceva mai multă împăcare decât acea sete, care nu se poate potoli în vis? De altfel, când e un acord aproape unanim asupra relativită ii spa iale, de n-am crede că sistemul dc repercutare al cauzelor nu poate afla nicăieri un punct absolut. Taina Fred Vasilescu merge poate în cea universală, fără nici un moment de sprijin adevărat, aşa cum, singur a spus-o parcă, un afluent urmează legea fluviului.'''

111

GEORGE CĂLINESCU
Opere reprezentative ”Enigma Otiliei” – fragmente I Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu pu in înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfin ii Apostoli, cu un soi de valiză în mână, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mână într-alta. Strada era pustie şi întunecată şi, în ciuda verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă şi foşnitoare ca o pădure. într-adevăr, toate cur ile şi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte cur ile marelui sat ce era atunci capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, şi numai întunecarea şi reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mişcau pe cer. Tânărulmergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era bine strânsă pe talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc şi elegant. Fa a îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina şuvi elor mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoaşte casa pe care o căuta. Strada era pustie şi lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio casă nu era prea înaltă şi aproape niciuna nu avea cat superior. însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobşte a zidarilor italieni), mărimea neobişnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridiculă prin grandoare, amestecul de frontoane greceşti şi chiar ogive, făcute însă din var şi lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, şi uscăciunea care umfla lemnăria, făceau din strada bucureşteană o caricatură în moloz a unei

112

străzi italice. În apropierea mănăstirii şi peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fa a ei sta iona o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia dormea, cu capul în piept şi cu hă urile în mână, un birjar gros, înfăşurat în tipicul veşmânt lung şi încre it de catifea. Tânărul ajunsese cu greaua lui valiză în chip de holercă în dreptul ei şi, după oarecare examen, se opri lăsând o clipă jos povara. Casa avea un singur cat, aşezat pe un scund parter-soclu, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă cu patru ferestre de o înăl ime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică, deşi deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două console. La fa adă, acoperişul cădea cu o streaşină lată, rezemându-se pe console despăr ite de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar console, frontoane şi casetoane erau vopsite cu ulei cafeniu. Zidăria era crăpată şi scorojită în foarte multe locuri, şi din crăpăturile dintre fa ada casei şi trotuar ieşeau îndrăzne buruienile. Un grilaj înalt şi greoi de fier, ruginit şi căzut pu in pe spate, dovedea, pe dreapta, existen a unei cur i, în care se zărea prin întuneric atât frunziş şi atâtea trunchiuri, încât întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia trecătorului fiind totuşi de pădure fără fund. Grilajul avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lan . Doar o porti ă mai mică era deschisă, şi pe aceea, luându-şi sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fa a uşii de la intrare [...] Tânărul apăsă pe clan a moale şi dădu să tragă de uşă. Însă spre spaima lui, uşa cea uriaşă se mişcă aproape de la sine, căzând spre el cu un scâr âit îngrozitor. Intimidat, aşteptă ca lumea din casă, intrigată de zgomot, să năvălească jos, dar nu se întâmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercând să închidă cât mai bine infernala uşă, şi abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopo el interior atârna în sală. Nu îndrăzni totuşi să sune numaidecât, într-atât îl miră anticamera. Ea era de o înăl ime considerabilă, ocupând spa iul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suişuri laterale forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de gra ios, o copie după un model clasic, vopsit detestabil cu vopsea cafenie, inea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi

113

Omul. adulterări donatelliene. Omul spân păru tot atât aşa de plictisit de întrebare. Buzele îi erau întoarse în afară şi galbene de prea mult fumat. hotărându-se în fine. ca nişte aşchii de os.. printr-o optică falsă de zugrav. însă sistemul de perspective şi festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei. bolborosi ceva. spre a corespunde inten iei clasice a scării de lemn. din cauza aceasta. Capul îi era atins de o calvi ie totală. apoi scara începu să scâr âie ca apăsată de o greutate extraordinară şi cu o iritantă încetineală.. nu cunosc.] 114 . duhnind a tutun. Tânărul. zâmbea cu cei doi din i.Nu-nu-nu ştiu. mişcă buzele. ar fi trebuit să fie de marmură sau cel pu in de stuc. privind întrebător şi vădit contrariat. care. trase de mânerul clopo elului. imitând picturile pompeiene. erau grosolan tencui i şi zugrăvi i cu şablonul şi cu mâna.surprins aici ochiul unui estet era inten ia de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite. refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi. era tăiat în două sec iuni corespunzând fiecărui cat. Atunci un fel de schelălăit metalic răsună de sus ca-n nişte spa ii mari şi goale cu ecou rău. apoi cu un glas neaşteptat de răguşit. a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuşi incertă.. dar nu răspunse nimic. şi fa a părea aproape spână şi. răspunse repede: . Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos. şi îndeosebi porfirul. intimidat. Acest sistem de decora ie. precum şi crăpăturile lungi şi neregulate ale pere ilor dădeau încăperii un aer de ruină şi răceală. Pere ii. întocmai ca bufni ele supărate de o lumină bruscă.. clipind rar şi moale.. tânărul stătu locului nemişcat. clipi de câteva ori din ochi. indicând astfel în chip supărător lipsa de coeziune a planurilor. aproape şoptit. nu-nu stă nimeni aici. pătrată. aşteptând o revenire asupra tăgadei. ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar. tavanul imita prin zugrăveli casetoanele unui plafon roman. -Eu sunt Felix . pe urmă. în sfârşit. prin naive stropituri verzi şi roşii. ca şi când n-ar fi în eles întrebarea. [. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos. acoperind numai doi din i vizibili. Buimăcit. uimit de această primire nepotul dumnealui. tânărul văzu mirat un omule sub ire şi pu in încovoiat.. -Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul.adăugă tânărul.

e Felix! Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis şi văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung şi tânăr de fată. cu iz de tutun. fabula romanescă se înscrie într-un cadru de epocă. şi a copiilor ei. casa acestuia e ocupată de rubedenii..] Comentariu literar Enigma Otiliei e un roman de tip balzacian. hotărât să urmeze medicina. [. “cărnos la fa ă şi rumen ca un negustor. cam de cincizeci de ani. care-şi însuşesc mobilierul şi tablourile. cu fa a gălbicioasă. acre şi nasul încovoiat şi ascu it . Romanul e istoria unei moşteniri. care trece sub autoritatea tutelară a unchiului său moş Costache. dar cu ferestre neobişnuit de mari. După un atac de apoplexie al bătrânului. Bătrânul are în grijă şi o fată vitegră. Felix Sima. cămătarul. păstra i în custodie de unchiul său. cu breloc de aur la vestă. Stănică Ra iu. de aceeaşi vârstă cu Pascalopol. papa. Casa bătrânului. cu haine de stofa fină. soră mai mare a lui moş Costache. pe care.Dar. orfan de părin i. fiecare individualizat prin fizionomie şi inută: Pascalopol.semn 115 . Aurica şi Titi. Întocmai ca în romanele lui Balzac. precum şi a ginerelui său.. Odaia în care e condus Felix e înaltă. e locul de prezentare a principalelor personaje strânse în jurul mesei la un joc de table. cu frontoane greceşti şi chiar cu ogive. În jurul bătrânului foiesc interesele acaparatoare ale mătuşii Aglaia. Se interpune însă încă un moştenitor. Otilia. afabil. e găzduit şi între inut din banii săi. încărcat de bucle.. căzând până pe umeri. cu umezeală pe ziduri şi lemnărie uscată “caricatură în moloz a unei străzi italice”. după opinia comentatorilor săi. iar Stanică Ra iu banii. însă elegant”. pe care nu a înfiat-o deşi nu e lipsit de afec iune pentru ea. scâr âie sub apăsarea picioarelor. o masă rotundă cu o lampă de petrol cu glob de sticlă la mijloc. o râvnesc rubedeniile apropiate. Tânărul. cu “altoiri moderne”. cu scară de lemn de la intrare până într-un soi de antreu. cu exterioare şi interioare de clădiri: strada prin care trece Felix. corpolent. după moartea unui bătrân cămătar. mătuşa Aglae. prin delimitarea unor tipologii. avocat tară procese. în căutarea unchiului său avea un aspect bizar: nici o casă cu cat superior. cu buzele sub iri.

cu amestec de “nimicuri de fată”: panglici. ambian ă ce sugerează mania artistică a bătrânului Tulea şi gospodărească a Aglaiei. De aceea e mereu în gardă. pentru că lumea îl solicită. destupate. ca siguran ă de subzisten ă. Afec iunea paternă a bătrânului e strangulată de dorin a de a păstra banii.semn de decrepitudine. ca înfă işare. Spre fundul odăii. Enigma Otiliei e romanul a doi orfani.. privindu-1 pe Felix cu “avidă curiozitate”. Dar moş Costache e un avar: se teme de lume. Între Aglaia şi Otilia. Bolnav. Într-o privin ă. Simion Tulea. batiste. o fată cam de treizeci de ani. ca moştenire. pentru că sunt mai ieftine.toate în învălmăşeală. fiica Aglaei. dar şi cochetăria feminină fluctuantă. domnişoară cu cozi împletite. sfătuit de Pascalopol. Când Felix îi ceruse bani pentru a- 116 . ridicându-şi mâna pentru a fi sărutată. brodează o bucată de etamină pe un mic gherghef . de gust dar şi de capriciu. de care nu se poate despăr i: se hotărâse să-i lase de zestre Otiliei “o casă cu de toate”. E îndatorat fa ă de dânsa şi pentru că averea rămasă de la mama sa o băgase în afaceri. în alegerea detaliilor de inută şi de prezentă. în care fusese găzduit în prima noapte. lângă o mesu ă: un bătrân. cu papuci în picioare şi broboadă pe umeri. Moş Costache o protejează pe orfană. Camera Otiliei. Aurelia. rochii şi pălării zăcând pe fotolii.. pe masa de toaletă . îl priveşte scrutător pe Felix examinându-1 din cap până în picioare.de răutate şi plinătate de sine. încărcată cu un miros pătrunzător de ulei. Amână însă gestul pentru mai târziu. cu ochi spălăci i. Tulea. În casa Aglaiei e “o cură enie şi ordine de sanatorii . E so ul Aglaiei. cu fa ă prelungă şi bărbie ascu ită. trase în afară. de ramolisment. Cum pe strada Antim nu erau prăvălii o asemenea casă ar putea să-i aducă beneficii: cumpără cărămizi provenite din demolări. relevând o copilărească lipsă de ordine în care se complace. o masă de toaletă cu trei oglinzi mobile şi multe sertare. mobilier de modă veche: patul cu tot-felul de nimicuri împrăştiate. şi cu grijă fa ă de Otilia. sfioasă. dresuri şi flacoane de apă de colonie. care-i mai mare.” iar atmosfera. bătrânul e oscilant: cu teamă de sora lui. cămăşi de mătase mototolite. un alt personaj. Îi oferă acestuia o sumă de bani. pentru a-i fi înmânată mai târziu Otiliei.o prefigurare a firii locatarei. căreia ar vrea să-i asigure un viitor. e “un mic ascunziş feminin” . rară însă a se gândi la lipsa lor de durabilitate.

Tip de om rafinat. ca şi asiduitatea echivocă a lui Pascalopol. rapace. i s-a explicat că bătrânul a datat cambia în decembrie. Şi totuşi. Sunt mai multe Otilii în roman: una tandră. copilăroasă . suspicios vulgară. e de sorginte proustiană. cu instincte sigure şi abilită i feminine. căci avea nevoie. moşierul e îndrăgostit de Otilia. dar nu plăteşte birja cu care a fost transportat. într-un sanatoriu de boli mintale. de onestitate şi uşurin ă. Pascalopol e un aristocrat avut şi cult. dezagregarea personalită ii. ca la Camil Petrescu. cum e Otilia. ca să-i rămână averea. ca modalitate de protec ie delicată. prin răsfrângerea în mai multe oglinzi cu unghiuri de inciden ă diferite. “dezmă ată”. oscilând între sexualitate şi afec iune paternă. cu “tonul răguşit”. că poate-şi găseşte un prieten. dedublarea conştiin ei . 117 . Scriitorul studiază psihologii incerte. complica ia interioară a personajelor nu e balzaciană. cu reac ii derutante. Scaden a rămăsese însă în alb.amestec de luciditate şi ştrengărie. Simion. cu distinc ie socială şi sufletească. Pentru ea. “străina” mătuşei Aglaie. Cel mai interesant cuplu e Otilia . şi de căr i şi de o mul ime de lucruri. Aşteaptă ca să-1 lovească damblaua pe frate său.feti a” lui moş Costache. Interesul prozatorului pentru psihologii insuficient cercetate sub aspect literar. “fără cusur în rău”: acră. o alta e “zăpăcită”. surprins şi înfricoşat. Îl internează pe so ul ei. la vârsta pe care o are. apucătoare. blazat şi generos.Pascalopol. o alta e “fe .e o caracteristică a romanului modern. Rudenia o concepe unilateral. alienarea.000 lei şi să-1 dateze cu 30 decembrie 1910. ca un drept al ei. A doua zi veni cu un bilet de ordin. Otilia e “prefăcută. Pentru Felix. adică atunci când va fi major. Aglae e prototipul balzacian al “babei absolute”. nuan at urmărite de autor. luminoasă. îndemnându-1 pe Felix să-1 completeze cu suma de 1. Otilia este o enigmă . cu rezerve de candoare sufletească. dezmă ată”.şi cumpăra în primăvară un pardesiu. Otilia e cochetă.a lui Felix. bătrânul caută să îl îmbuneze. deci responsabil de plată. îi face o neaşteptată propunere: să se împrumute de la cineva cu o mie de lei. Gargarismele verbale ale lui moş Costache sunt o mască ce ascunde şiretenia. evoluând între adolescentul Felix şi bărbatul cu experien ă. Tehnica relativizării imaginii. Consultând un coleg de la Drept. În cele din urmă.

Avarismul său nu e de ordin politic. îi spuse. Tupeul personajului izvorăşte din sentimentul de intimitate cu lumea din jur. conştient fiind de capacitatea intelectuală de care dispune. e un Ca avencu al ideii de paternitate. Fiecare imagine a Otiliei e singulară. Enigma e în însăşi feminitatea ei mereu proaspătă. muzica. Felix n-ar putea vedea în femeie decât un tovarăş al aspira iilor sale. după opinia autorului careşi formulase observa ii “critice” despre opera sa literară în a sa Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Şi se hotărî totdeodată să-şi reprime orice vanitate şi să nu mai comunice nimănui. ca rubedenie. orice. ca şi Aglae. cu o artă de invidiat. Aceasta e şi opinia Otiliei: “Un ambi ios e pu in egoist. şi eu când eram student 118 . Contrastul cu fetele Aglaiei e izbitor: Olimpia e o fată bătrână. de “căsătorie” şi menirea ei. până când meritul său va izbucni singur şi indiscutabil peste câ iva ani.Pascalopol. are temperament. Vorbeşte avocă eşte despre “căminul părintesc”. să nu mai amintească de scopurile lui. “Fetele admiră pe oameni ca tine. încât la vârsta când unii îşi dau doctoratul.şase ani. Erotic vorbind. O îngrozeşte gândul îmbătrânirii. şi merg după oameni ca Stanică”. nu însă pentru a deveni un medic oarecare. las că-i bine. Un articol publicat în străinătate îi înfierbântase gândul jurându-şi “să lucreze şi să studieze atât. în ambian a casei lui moş Costache. călătoriile. ceea ce îl tulbură pe Felix. spontană. E opinia lui Pompiliu Constantinescu. las că-i bine. el să aibă îndărătul lui o activitate publicitară remarcabilă. ci un cercetător cu carieră universitară. e însăşi negarea feminită ii. constată insinuant către Felix. ci prin familia pe care şi-o revendică pentru sine. ai zice. Felix venise în capitală cu dorin a de a urma Facultatea de Medicină. Iubind luxul. Pentru ea. Comportamentul Otiliei e dezarmant: cântă la pian şi când e tristă. convinsă fiind că omul nu trăieşte în deplinătate decât cinci . indolentă cu obsesii erotice. Felix are o profunditate care sperie o fată. Stănică. E dreptul lui de a se amesteca în via a celorlal i: “Nostimă fată Otilia. şi când se simte fericită. ia uneori hotărâri derutante. nerepetabilă. Aurica. şi vrea să facă din femeie o icoană pentru uzul lui personal”. Otilia rămâne într-o penumbră de mister pe întregul parcurs al romanului. stai alături de ea. ştie Pascalopol după ce umblă. Stănică Ra iu e un intrus în familia Tulea şi.

pregătind terenul ca moş Costache să nu-şi facă testamentul. O mantelă lungă. nu prea uzau lucrurile şi nici n-aveau sentimentul evolu iei modei. deşi obişnuit. încercând şi bombănind. cotrobăind. Lecturi suplimentare CARTEA NUN II Capitolul Vino din Livan. îşi face reproşuri că 1-a aruncat pe Felix în bra ele Georgetei şi-i reproşează că nu şi-a făcut din Otilia o metresă. Tanti Mali avea pe cap. Stănică a â ă spiritele. Îşi făceau bunăoară o rochie în 1900. încât toaleta de stradă devenise un eveniment. Ieşeau atât de rar din casă. femeile se îmbrăcară. Păreau ieşite dintr-un muzeu de modă retrospectiv.i interesele şi atât. perfid. Şi într-adevăr. pe care n-aveau prilejul s-o poarte decât în 1914. Invidios. Volubilitatea lui este de a trivializa orice lucru. din amuzament. I-o plasase lui Felix pe Georgeta. inventiv în maşina ii de culise.) în ziua aceea masa fu abolită. minte cu dezinvoltură avocă ească. o acoperea de sus până jos ca un sarcofag de mumie egipteană. neruşinat. şi toată lumea stătu închisă în casă. formată din două clopote suprapuse. ehe. la înmormântarea unei rude colaterale. Stănică are geniu. când germenul discordiei a prins. la orele patru. în jurul nodului de păr bine consolidat. cu fantezie juridică. fă. In materie de demagogie şi versatilitate. nu te văz eu?” Personajul e extraordinar. se adunară toate în salon.şedeam în gazdă pe aceeaşi sală cu o fată delicioasă. mireasă! (fragment) Din zorii zilei şi până după-amiază. las că nu eşti dumneata prost. Neieşind în lume. întinde o cursă bătrânului. dom' Popescu. lasă porti ă deschisă pentru ca să poată trage foloase într-o eventuală situa ie. să te fereşti însă de Otilia. Perseverent. ce fată. Când. (Ultima dată când călcaseră pragul por ii fusese cu patru ani în urmă. spre a-i purta în 1925. gata de plecare. Cinic. e şireată. Ghenca avea căciulită şi manşon de 119 . Stănică înşeală buna credin ă a altora. lipsit de scrupule. izbucni în râs. şi-şi cumpărau ciorapi de broderie în 1913. o bonetă de jeuri negre strălucitoare ca cocsul ud. cu diploma ie de Mefisto.

] Casa era toată luminată a giorno şi uşile date de perete. groase.Haide i. cu melonul pe-o ureche. Caterina cu Ghenca. îşi clătina bonetul şi ducea lin cele două clopote. la distan ă de un metru. După el. prin lorgnon. în sfârşit. intimidată de atâtea femei bătrâne şi încă respectuoasă fa ă de cei mai în vârstă. Mânecile nu-i acopereau îndeajuns lungile şi tarile manşete şi. Convoiul intră cu demnitate şi ostilitate în casa din strada Polonă. aşezându-se de la început într-un pluton ordonat. în hainele de mult nepurtate. călcând bine dispus. o învârtiră şi o contemplară şi. sărută mâna la toate. Rochiile le erau la toate lungi până în duşumea şi rotate. ca în marile parade. . care nu se mai dă jos din tramvai şi automobil. închis de sumbrul Silivestru. urmau două câte două.lutru şi gâtul îi era sugrumat într-o zgardă lată de mici mărgele. cu iataganul înfipt într-un buzunar şi cu pistoalele la sân. melancolicul călău. de sub care părul cădea în streşini mari. strânse în cerc. o luară pe lângă Lucaci şi continuară neosteni i drumul pe jos până în strada Polonă. semăna cu Monsieur de Paris. noi şi străvechi totodată. Tanti Caterina purta ciorapi de broderie neagră. îşi dădură în sfârşit verdictul: -E un copil! [. Spa iile fuseseră lărgite prin retragerea mobilelor spre col uri.. După îndemnuri repetate. Convoiul era. privite de pe geam de mahalagii curioşi. cu nasturi mul i. După altă distan ă de un metru. dar erau în stare să facă de trei ori ocolul oraşului pe jos. că se face târziu! strigă dom' Popescu. tanti Mali. Vera însă. intimidat. carâmbi mari. o mângâiară. ca într-o 120 . monahal. odată.. frate. Salonul se umplu de un miros pătrunzător de naftalină şi molii. privit de m-me Policrat. Agepsina cu Magdalina şi Lisandrina cu Fira. şi din obişnuin ă le ridicau într-o parte cu o mână.. iar celelalte purtau un fel de surtuce de astrahan cu mânecile bufante şi tichii mici din aceeaşi blană. şi dom' Popescu începu să strănute ostentativ. fapt ce stârni admira ie. Cele şapte femei o sărutară pe rând pe amândoi obrajii. ridicole. Trecură astfel încet prin fa a bisericii. asisten a se urni. iar în salon fotoliile imita ie Aubusson fuseseră orânduite lângă perete. puşi pentru a doua oară în via ă. Silivestru apăru şi el mai deşirat şi încovoiat în lunga redingotă lucioasă ca tuciul lustruit şi cu semijoben pe cap. ca o demonstra ie de ostilitate împotriva lumii noi „coşcovite”. Dom' Popescu deschise convoiul. lăsând să se vadă nişte ghete prelungi. căci pensionarele din casa cu molii ieşeau rar în lume.

puse pe un col al mesei o cărticică cu scoar e scorojite şi se retrase pe scaunul său. dar e minunat! Ce de lucruri vechi! [. la un semn al popii cu barba afumată. rătăcit. desfăcând misteriosul corp contondent. domnul Emilian Protopopescu cu „mămica”. În picioare. cu spiritul critic mai potolit. dar blândă în ochi şi în încovoierea nudă a sirii spinării. în lucrătură veche. în apropierea mesei. care intrase de curând bătând din pinteni şi salutând milităreşte asisten a. un ofi er înalt ca un ulan.Oh. linguri e. depuse iataganul. le puse pe masa Louis XV din mijloc. sco ând dintr-un săcule de mătase şi broderie neagră un pumn de agrafe. feligene. tanti Ghenca se ridică în picioare şi zise solemn: . în cele din urmă. cercei şi inele. pline de importan a misiunii lor. şedeau cei nouă pensionari ai casei cu molii. Îmbrăcată în alb şi cu cununa grea de beteală în jurul luciosului breton. m-me Policrat. cu pachetele în mână. M-me Policrat examina cu lorgnon-ul piesele şi exclama entuziasmată la fiece lucru: . cele mai multe de argint. ar fi făcut extravagan e. oh. Vera era angelică. talgere de aramă. Sfios. fireşte. intimidată.. lăsându-i pe to i cu gura căscată. Supărarea îi trecu însă pe dată ce Vera.Să fie într-un ceas bun! Apoi. în smoching împrumutat şi. condusă de două tinere fete. în rochie de mireasă. precum şi pistoalele. Dom' Popescu. Toată lumea se aşeză jos de jur împrejur şi aşteptă în tăcere. aşa încât masa se prefăcu în tarabă de anticărie plină cu icoane. Bobby. Silivestru fu cel din urmă care se ridică. păşi pragul. Erau cumnatul şi sora Verei. lângă masă. dar cu fa a copilăroasă şi zâmbitoare. dar cu foarte mari pietre galbene. pahare de cristal. foarte fardată şi seniorială.. şi. Dacă n-ar fi iubit-o pe Vera. gata pentru func iunea de naşi. de jur împrejurul salonului. elegantă.sală de consiliu. Ochii îi sclipeau ca panselele ude. Jim veni şi el încruntat şi aşteptă. ca evenimentul să se petreacă. To i se ridicară pe rând şi depuseră ofranda lor. Atâ ia martori la solemnitatea vie ii lui i se păreau odioşi. roşii şi sinilii. şi col ul 121 . ca unul să deschidă vorba. Un fior de gravitate îi trecu prin inimă şi aşteptă. sfeşnice de argint.] După o jumătate de ceas ceremonia de care avusese atâta silă Jim începu. ar fi sărit bunăoară pe geam sau s-ar fi agă at de candelabru. cu şalul înjumătă it al tantei Mali. şi o femeie tânără.

părintele mârâind profund. în vreme ce galbenul dascăl îngâna pe nas. cu ochii în tavan: „Slavă ie. sau într-un pat de mic hotel de provincie. Din când în când. slavă ie.”(. sub ochii holba i ai popii şi ai dascălului galben ca de icter. dascălul învârtind melodia nazală în chip de melc. În jurul Verei ar fi voit o gardă strălucitoare de douăsprezece genii şi deasupra o ploaie de artificii planetare. Barba afumată a popii şi pântecele lui masiv i se părură lui Jim demoniace. căzând lent. în mijlocul atâtor fe e zbârcite. uimire şi fericire. rămânând apoi pironită spre miri.) 122 . ci undeva pe plaja mării. una din bătrâne se închina rar şi cucernic. încât acesta se gândi s-o ia în bra e şi s-o învârtească prin casă.. ca ninsoarea de afară.gurii îi tremura într-un zâmbet continuu de sfială. Dumnezeul nostru.. nu însă aci. Veni cu atâta sfială înspre Jim.” Slujba porni încolăcită şi cu fum de tămâie. Vera şedea smerită şi urmărea cu ochi ascultători punctele ceremoniei şi Jim îi sim ea alături răsuflarea aburoasă şi caldă. languros. ca o binecuvântare înainte de întâia atingere corporală. Părintele începu să cădelni eze în jurul mesei pe care erau cununiile.

PARTEA A II-A LITERATURA ROMÂNĂ POSTBELICĂ 123 .

la o perioadă din istoria literaturii române. după 1830. cele două curente marcând. V. odată cu romantismul. Bolintineanu. clasicismul şi. pentru simplul motiv că nu aveam până atunci literatură propriu-zisă. de M. de pildă.îndruma i şi sprijini i de Titu Maiorescu . Kogălniceanu. curentele literare existente în literatura occidentală au fost clasicismul şi preromantismul. după 1840. simbolismul şi naturalismul. denumită. social-politic). la noi. Ion Luca Caragiale ş. conven ional. ci doar unul ideologic. dar au apărut şi curente literare noi. precum poporanismul şi sămănătorismul. D. mai întâi. Ion Creangă.a. XIX . numită aşa fiindcă are în centrul ei Revolu ia de la 1848 şi fiindcă scriitorii epocii au fost. Epoca următoare. precum realismul.ca şi în perioadele sau epocile anterioare s-au manifestat mai multe curente literare. dintre 1830-1860. trebuie să precizăm. că ne referim. Perioada dintre 1860 şi 1890 este cunoscută sub numele de epoca marilor clasici. ambele circumscrise direc iei culturale a tradi ionalismului. aproape fără excep ie. în cadrul căreia . ini iată. În epoca respectivă. participan i şi protagonişti ai Revolu iei. Este şi cazul perioadei care urmează. la noi. XX (1890-1920) este marcată de curente literare noi.a.începutul sec. Alexandrescu. este epoca paşoptistă (paşoptismul). a continuat să se manifeste romantismul. prin sintagma din titlu. Epoca următoare. epocile literare au. Alecsandri ş. Acum pătrunde. la noi. cea de după primul 124 .scriitori ca Minai Eminescu.LITERATURA ROMÂNĂ POSTBELICĂ (din 1948 până azi) Pentru a în elege mai bine ce s-a întâmplat cu literatura română după al doilea război mondial. operele lui Gr. ele s-au manifestat mai târziu. la revista „Dacia literară” (1840) prin curentul na ional-popular. parnasianismul. Ion Slavici. şi romantismul. În epocă. După cum se vede. La noi. literatura română de la sfârşitul sec. întrucât acum au activat şi au creat . epoca de la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX (1780-1830). o durată de circa trei decenii. cunoscută şi sub denumirea de literatura română veche. a fost influen ată de ideile iluminismului (care nu este un curent literar. Aşa. în egală măsură.

Sahia. trimise la topit sau încuiate în biblioteci la „fond secret”. în cultură şi literatură. Ioan Păun Pincio. până prin 1960-1964 (practic. Este tipărită atunci. întreprinde următoarele ac iuni: ~ Începând din 6 ianuarie 1948. denumită epoca interbelică (1918-1948). până la 30 decembrie 1947 continuă literatura interbelică. prin înlăturarea monarhiei.război mondial. şi care se întinde pe mai mult de un deceniu. Obiectivul principal al Partidului Comunist (devenit. cel mai important scriitor român în via ă. Abia de la 1 ianuarie 1948 . în 1948. adică cea modernistă. Th. îşi continuă activitatea scriitorii interbelici. 125 . Al. Voiculescu. Pentru aceasta.fiindcă fusese instituită cenzura -. Barbu. Blaga. De ce 1948. Necul ă.se produc muta ii importante nu doar în sfera social-politicului. P. redactor-şef la „Scânteia”. până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. imediat după 1 ianuarie 1948. 12 martie 1965) este cunoscută sub numele de epoca proletcultistă sau obsedantul deceniu. care presupunea blamarea fermă a orânduirii capitaliste.este realismul socialist. avangardistă chiar. publică un serial intitulat „Poezia putrefac iei sau putrefac ia poeziei” în care îl atacă dur pe Arghezi. ci şi în cea spirituală. D. sub forma unei căr i de vreo 200 pagini. Partidul Muncitoresc Român) era acela de a transforma literatura într-un instrument de propagandă ideologică. comuniştii preiau deplin puterea politică în stat . Toma . care creează în maniera cunoscută. Bacovia. iar scrierile lor sunt scoase din librării şi biblioteci. Eliade şi mul i al ii) sunt interzişi: nu mai au voie să publice . Practic.artificial creat şi impus în epocă . oficiosul partidului. criticându-i opera şi acuzând-o de slujire a intereselor burghezo-moşierimii.este scoasă în afara legii. ~ To i marii scriitori (Arghezi.când. a exploatării muncitorilor şi ăranilor săraci de către burghezie şi moşierime. ve i spune.R. că doar al II-lea război se sfârşeşte în 1945. cu mult mai voluminos decât cel ini ial. un „Index cuprinzând scriitorii şi operele care trebuie epurate din biblioteci”. dar şi în cea tradi ionalistă (ortodoxist-gândiristă). ~ Perioada care începe acum. toată literatura română cu excep ia lui Sadoveanu. Sorin Toma. A. iar la scurtă vreme apare un Supliment la acest Index. ~ Curentul literar . cum 1-a numit Marin Preda.M. Pentru motivul că. din februarie 1948. demascarea vie ii de huzur şi desfrâu a claselor posedante. de fapt.

Dacă în prima etapă curentul literar era cum am spus . Condi ia era doar aceea de a nu critica socialismul. ~ Aşadar. Cei care vor încălca regula. mai al'es. ideologia comunistă şi.1957-1958) este o astfel de crea ie. pe furtul muncii. Cronică de familie (1956) de Petru Dumitriu. ca şi Descul (1949) de Zaharia Stancu.cum am văzut . ignorând consemnul. Ceauşescu la cârma ării şi a partidului unic. după venirea lui N. adică să abordeze orice temă. unde perioada comunistă este numită „era ticăloşilor” şi în care se afirmă că o orânduire bazată pe raptul proprietă ii private. . teoreticianul şi promotorul romanului modernist. asistăm la o oarecare deschidere. Astfel spus. pe interzicerea libertă ilor constitu ionale fundamentale etc. fiindcă celor mai vechi li se retrăsese acest drept -puteau să scrie orice. cum se spunea atunci. câştigate în epoca interbelică. ăranul sărac care trebuie atras şi instigat împotriva celui înstărit. în „epoca de aur”. perioada comunistă (1948-1989) din istoria literaturii române are două subperioade: epoca proletcultistă (1948-1964) şi „epoca de aur” (1965-1989). de tip subiectiv.cei tineri mai ales şi care avem „drept de semnătură”. vor plăti cu via a.eviden ierea traiului mizer a satelor şi cartierelor muncitoreşti. Aşa procedează însuşi Camil Petrescu. revenindu-se la cel tradi ionalist. clanul Ceauşescu. scriitorii . aşa cum s-a întâmplat cu Marin Preda. fiind repudiate totodată curentele literare din trecut şi abandonate modalită ile de crea ie. cu condi ia să laude realizările socialismului şi să omagieze pe eroii lumii noi. de tip obiectiv. renegarea şi blamarea perioadei capitaliste include . nu poate rezista. autor al romanului „Cel mai iubit dintre pământeni” (1980). Romanul său postbelic Un om între oameni (3 voi. ~ În epoca proletcultistă.realismul socialist. în cea de a doua curentele nou ivite sunt neomodernismul (1960-1980) şi postmodernismul (după 19801983).renun area la cultura şi literatura anterioară. muncitorul cu o conştiin ă înaintată. a III-a. iar pe de altă parte proslăvirea ideologiei comuniste şi a eroilor epocii: activistul de partid. de tip subiectiv şi sus inător al principiului autenticită ii. 126 . pe de o parte. Acum scriitorii nu mai sunt obliga i să proslăvească socialismul. în care autorul-naratorul omniscient relatează la pers. narative mai ales. Este abandonat romanul modernist. a chiaburului. Morome ii (1955) de Marin Preda. tehnicile artistice. la o mai mare libertate de crea ie. ~ După 1965.

Acestea sunt. Dar reprezintă oare excep ii. adică au reuşit autorii respectivi să păcălească regimul. de altfel. cum se exprimase Sadoveanu. Toate au ca numitor comun faptul că se inspiră nu din contemporaneitate.Zbateri (1957) de Toma Spătaru. demascând caren ele vechiului sistem social-politic. 127 . considerate de unii.deşi izbutite artistic apar in totuşi proletcultismului întrucât corespund cerin elor realismului socialist: sunt scrise cu permisiunea partidului. excep ii. să eludeze cenzura care func iona fară cusur? Părerea noastră este că toate aceste romane . condamnând clasele opresoare şi manifestând simpatie pentru „cei mul i şi obidi i”. Groapa (1957) de Eugen Barbu. izbânzile estetice ale perioadei. ci din momente istorice şi epoci revolute.

Principalul teoretician al proletcultismului a fost A. mai ales. precum şi întreaga artă „neproletară” contemporană. în Rusia a fost creată organiza ia Proletassvaia cultura (Cultura proletară) de la care s-a format termenul proletkul’tura. izvorâtă dintr-o interpretare îngustă şi sectară a dorin ei de a se da crea iei artistice un con inut proletar. la noi. I. . de unde a fost preluat. El consideră că experien a de via ă şi artistică a proletariatului ar fi diametral opusă experien ei claselor dominante (burgheziei şi moşierimii). Cu acest prilej. . literatura create anterior.În octombrie 1920 are loc cel de al II-lea Congres al Proletcultului. . adică arta şi.în chip simplist şi vulgarizat. sub forma de proletcultism. afirmă că nu se poate face abstrac ie de cuceririle extrem de pre ioase 128 . după 1 ianuarie 1948.proletariatul nu poate prelua din trecut decât cel mult experien a tehnică. V. A.Sunt acceptate doar crea iile artistice care au un con inut proletar.Metoda de crea ie recomandată şi promovată a fost realismul social. încă din 1908. Caracteristici: . Defini ie: Proletcultismul ar putea fi definit ca fiind o anume atitudine fa ă de artă şi cultură.şi acesta . ceea ce conduce la nesocotirea specificului crea iei artistice.MARIN PREDA Concepte de teorie literară PROLETCULTISMUL Originea termenului După victoria revolu iei bolşevice din februarie 1917. care a fondat. Pentru a-şi construi o cultură proprie sus inea Malinovski . tocmai pe motivul că n-ar fi în întregime proletare.Singura sursă de inspira ie acceptată o constituie procesul de produc ie.Proletcultismul neagă moştenirea culturală. Lenin redactează un proiect de rezolu ie în care formulează tezele referitoare la moştenirea culturală. Reprezentan i: . Bogdanov (Malinovski). grupul Cultura proletară. reflectat . .

Realismul socialist a fost fundamentat teoretic la Congresul scriitorilor sovietici din 1934. Tismăneanu la moartea lui A. trebuie preluat şi prelucrat tot ce e mai de pre din epocile anterioare. până prin 1932 . A. . Pe to i aceştia îi unea dorin a de a difuza ideile Revolu iei socialiste şi de a reflecta. influen e proletcultiste încep să apară îndată după 1944.doar de mişcarea artistică de amatorii din fabrici şi uzine. reprezentan ii proletcultismului la noi au fost evrei. . când s-a acceptat că el presupune o 129 . Maria Banuş. Ion Vitner. de după Revolu ia din 1917. Novicov. Tolstoi realism monumental. Veronica Porumbacu. .După Congresul din 1920.ale epocii burgheze. . care doreau sprijinirea noii orânduiri (spre deosebire de al ii care i se împotriveau). ci.În proză: Eugen Barbu. proletcultismul n-a fost teoretizat niciodată. Păunescu). Reprezentan i: . Dan Deşliu ş. inspirat. de către Marin Preda „obsedantul deceniu”.În poezie: Nina Cassian. Moraru. Cu excep ia ultimilor trei dintre cei cita i anterior. .Proletcultismul cunoaşte la noi. . Proletcultul îşi pierde din importan ă. noile realită i sociale. dimpotrivă. pe care Gorki o numea romantism revolu ionar.În România. al ii .La noi. P.simbolism socialist etc. La originea realismului socialist se află atitudinea scriitorilor sovietici. ocupându-se. Dumitriu etc. aşa cum au procedat întotdeauna şi cum încă mai procedează (a se vedea cele spuse şi scrise de V.În critică: N.a. Cert este că a apărut o nouă modalitate de reflectare a realită ii în artă. Savin Bratu. fiind fundamentat teoretic la primul congres al scriitorilor din 1934. în epoca numită. până la urmă s-a impus termenul de realism socialist. manifestându-se ini ial mai ales în poezie şi în critica dogmatică. M. Realismul social Originea conceptului. în scrierile lor. o extindere remarcabilă între 1948-1955 (şi chiar până în 1960-1964). Pentru ei a fost un pretext şi un prilej de a interzice şi de a discredita cultura română. Scurt istoric Realismul socialist a apărut ini ial în literatura sovietică. .

Trăsături caracteristice: .La noi. Defini ie: Realismul socialist este curentul literar al perioadei proletcultiste.Mare diversitate de stiluri. . modalită i etc. . 130 .Urmând a se adresa maselor largi de muncitori şi ărani. . de stiluri. genuri.Începând din 1948-1949. caracterizat prin aspira ia comună de a crea opere inspirate din munca eroică a poporului. . literaturii i se cerea să renun e la experimentele formale în favoarea unei largi accesibilită i. . genuri. poezie.În România. constând în aspira ia comună a scriitorilor de a reflecta noile realită i ale socialismului şi de a contribui la educarea maselor în spiritul noii ideologii. modalită i şi chiar de programe estetice puse în slujba aceluiaşi el. după 1972 s-a încercat înlocuirea conceptului de realism socialist cu cel de umanism socialist.mare diversitate de orientări.Realismul socialist se opune modernismului interbelic. termenul apare în publica iile literare de stânga la finele deceniului patru al secolului XX. stabilindu-se direc ii tematice pentru proză. dramaturgie.„Zugrăvirea veridică şi istoriceşte concretă a realită ii se îmbină cu sarcina influen ării ideologice şi a educării oamenilor muncii în spiritul socialismului”. se poate vorbi de programul realismului socialist la noi. considerat ca fiind o expresie artistică a ideologiei burgheze. .

fragmente Partea întâi I În Câmpia Dunării. începuse şi el să geamă. apoi începu să se uite în altă parte. Moromete ridică fruntea şi îl văzu pe vecinul său din spatele casei apropiindu-se de podişcă. Bălosule? . am terminat. Rămas singur în mijlocii bătăturii. dar mai tare ca fratele său. Moromete.. Era începutul verii. ca şi când ar fi fost bolnav.. Tu mai ai. se dăduse jos din căru ă. Părea de la sine în eles că singură mama rămânea să aibă grijă ca ziua să se sfârşească cum trebuie.. Se uită numai o dată la el.. iar cele două fete. Cât ajunseră acasă. am discutat odată să. Ti a şi llinca.. dar pe fa a lui se vedea că n-ar fi rău dacă s-ar ivi cineva. iar el întinsese pe prispă o haină veche şi se culcase peste ea gemând. după ce se aruncase într-un pat. se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii. trăsese căru a sub umbra mare a celor doi salcâmi de lângă poarta grădinii şi apoi ieşise şi el la drum cu igara în gură. nu era acum timpul de ieşit în drum. Stătea degeaba. cu câ iva ani înaintea celui dc-al doilea război mondial. nu se uita în mod deosebit. Moromete stătea pe stănoaga podiştei şi se uita peste drum. fără grabă şi fără scop. via a se scurgea fără conflicte mari. Oamenii stăteau însă în cur i. plecaseră repede la gârlă să se scalde. tatăl. lăsase pe al ii să deshame şi să dea jos uneltele.Ce mai faci. Nilă: intrase în casă şi..Am terminat şi eu. se vedea că nu o astfel de apari ie aştepta. La fel făcuse şi al doilea. Al treilea băiat se furişase în grajdul cailor. . mi l-au săpat ai lui ugurlan. de sapă? Iată că se ivise totuşi cineva..Opere reprezentative ”Morome ii” (I) .. Paraschiv.Da. Moromete? Ai terminat. cel mai mare dintre copii. „Da. Moromete se uită intă la vecinul său în elegând pentru ce ieşise el la drum şi nu răspunse la întrebare.i 131 . Familia Moromete se întorsese mai devreme dela câmp. Din mâna lui fumul igării se ridica drept în sus. . se trântise în iesle să nu-1 mai găsească nimeni. mă. Mai avem un petic dincoace de Pământuri. mă.

Moromete a rămas nemişcat.Mă întâlnii pe la prânz cu Albei. Dar Catrina fusese şi ea măritată înainte de a-l lua pe Moromete.. .. jumătate întoarsă spre străchinile şi oalele cu mâncare de pe foc. de ce zici că nu vrei să mi-1 dai. Adică. Cât ieşeau din iarnă şi până aproape de sfântul Nicolae.. fac o grămadă de grâu.. Tudore! zise el. Drept răspuns. Bălosule? Sau de când e voiajor nu-1 mai aranjează? zise Moromete. Moromete? Că vroiam să i-1 plătesc. De cealaltă parte a mesei. bărbatul acesta îi 132 . . copiii se aşezaseră cu vremea unul lângă altul. Moromete se mohorî dintr-o dată. El nu mai iese la sapă.Să ii minte că la noapte o să plouă. admitem cazul că fiind ocupat. dar se ridică pe neaşteptate de pe stănoagă şi sări spre poartă... lângă vatră.părea să-i spună. să strălucească bătătura.. Fără să se ştie când. Morome ii mâncau afară în tindă la o masă joasă şi rotundă. De ce trebuie să ne grăbim aşa!? . o să le ia din casă. Nilă şi Achim stăteau pe partea dinafară a tindei. dracu să-I ia.Zicea că a primit o dispozi ie. . dar trecu peste asta. . Unul câte unul copiii intraseră în tinda casei. Zicea ca mâine diminea ă porneşte prin sat după fonciire.. Dacă dă ploaia asta. sau un ordin. stătea întotdeauna Catrina Moromete. pe Niculae. Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sunt chiar atât de nevinovate cum s-ar fl putut în elege din glasul cu care fuseseră rostite. Vru să răspundă. Că cine are de achitat fonciire şi n-o s-o achite mâine.. pe Ilinca şi pe Tita. Moromete începu să se uite pe cer.. Paraschiv..vând un salcâm! Poate am să i-1 vând.Păi. făcând. iar lângă ea îi avea pe ai ei. aşeza i în jurul ei pe nişte scăunele cât palma. poate n-o să i-1 vând... copii făcu i cu Moromete. un cal scăpase din grajd şi voia să iasă la drum.. IV Catrina Moromete se şterse pe frunte de sudoare şi intră în tindă. mama vitregă a celor trei fra i. Bălosul nu mai zise nimic. mai adăugă el. Cei trei fra i vitregi. Se înserase bine şi de pe vatră focul arunca până departe o fâşie roşie de lumină. ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece afară. apoi după câteva clipe schimbă vorba: . după fire şi neam..Dar Victor al tău..

se aşeză turceşte pe pământ. cu care însă Catrina nu se avea bine. ca totdeauna ei se aşezară la masă absen i. ia. Paraschiv nu-i răspunse. de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare. To i ceilal i stăteau umăr lângă umăr.. înghesui i. putea să se mişte în voie şi de altfel nimănui nu-i trecuse prin cap că ar fî bine să se schimbe masa aceea joasă şi plină de arsurile de la tigaie.. Moromete mai rămase câteva clipe cu spatele întors spre cei doi de pe prispă. Niculae. apoi deodată se răsuci pe călcâie şi strigă: -N-am! 133 . deşi numărul copiilor crescuse. moi. secerile astea! strigă el supărat aruncând secerile pe prispă într-un fel de parcă secerile ar fî fost afacerea care nu-i plăcea. iar fetele parcă stăteau Ia pândă în casă. o lăsă bătrânului Năfliu. parcă ar fî trebuit nu să mănânce. ochii.Catrino.murise în timpul războiului. Nu luă nimeni secerile. fa. ori lipsi i de veselie.Paraschive. oftând. uitându-se în gol. cum îi spuneau cu to ii. mă? Nu vezi că furca aia stă acolo lângă gard de cinci săptămâni! Ia-o de acolo şi bag-o în şopron! Ar putea să stea acolo pân-o rugini.. până te-ai în epa în ea şi tot n-ai s-o ridici!. Moromete se aşeză şi el pe prag. evlavios. tu unde eşti. fiindcă nu împlinise încă anii ca să fie luat militar. nici nu se vedea unde este. îi lăsase o fată (pe care Catrina o născu după moartea lui) şi când plecă din casa socrilor n-o luă cu ea. masa fiind prea mică.] XXIII Moromete trecu pe lângă prispă tară să se uite la cei doi care îl aşteptau şi se opri în dreptul tindei: . bâtului. Nilă şi Achim nu erau din firea lor nişte copii tăcu i. făcând în acelaşi timp câteva cruci repezi şi închizând o clipă. [. Moromete stătea parcă deasupra tuturor.. dar nu pe front. Paraschiv. Locul lui era pragul celei de a doua odăi. ci acasă de apă la plămâni. Totuşi. ci să ridice pietre de moară. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui căsătorii. Catrina era plecată la biserică. care nu avea scaun. ca şi când cei doi de pe prispă nici n-ar fî existat: . Moromete se întoarse apoi spre grădină cu spatele la agent şi la înso itorul acestuia şi strigă iarăşi. El şedea pe pragul lui.

Moromete. uite ce este..Foncierea pământului. Moromete însă nu zise nimic. că până la prânz mai am de încasat şaizeci de oameni.” înainte de a scrie se uitase la om să audă confirmând. hai. rest de plătit două mii opt sute şaizeci și trei de lei. dar îl suflă repede și se uită la omul care îl înso ea pe agent. Ia stai colea jos pe prispă şi nu te mai uita aşa urât la mine! Moromete se apropie de prispă tăcut. fără să se mire. nea Ilie. întocmai ca şi când n-ar fi auzit nimic din ceea ce i se spusese..”şi vru să-l toarne în r-o foi ă. trăgând liniştit din igare.Hai. Acum se uita în altă parte. zise agentul tăios. se uită la ea cercetător. plăteşti acum restan ele care sunt mai urgente. Se rezemă liniştit de stâlpul casei și începu să se caute prin buzunarele flanelei. Moromete luă chitan a.Catrino. nea Ilie. Scoase din fundul buzunarului pu in praf de tutun. lot Moromete. parcă ar fi vrut să-şi dea seama dacă e legală. zise agentul. Anul ăsta s-a terrminat cu n-am. dă-mi un foc! Agentul se aşeză pe marginea prispei. 134 . azvârlind registrul cu scoar ele moi într-o geantă. Altceva n-am ce să fac. care în acest timp îşi răsucea igarea. Lot Catrina Moromete. Hai mai repede. se uită la el întrebător. de astădată desfacându-şi bra ele în lături: -N-am! . pocnind încuietoarea gen ii. Nu e cine știe ce! Nea Ilie. trei mii de lei. amestecat cu gunoi. Tita ieşi pe prispă cu un cărbune şi-i dădu tatălui să aprindă. sau Tito. şi pe anul ăsta te las până după secere. o întoarse pe partea cealaltă. îşi ridică fruntea la agent. care eşti în tindă.Asta mi-o cân i dumneata. scoase un chitan ier şi începu să scrie în el: „Adică lei trei mii s-a primit de la d. Jupuitul rupse chitan a şi i-o întinse lui Moromete cu un aer grăbit. frunzărind un registru cu scoar ele moi. pe care o inea subbra . nea Ilie! Se grăbi Jupuitul. de când te știu eu. Pe mine perceptorul nu mă întreabă dacă dumneata ai sau n-ai. apoi spuse: .Agentul se ridică şi vru să spună ceva. . apoi o puse încetişor pe prispă. dar Moromete strigă iarăși . Ilie Moromete. I se adresă supărător şi poruncitor: -Dă-mi mă o igare! Omul își scoase repede jacheta şi i-o întinse. .

. Ce dracu. strigă agentul înfuriat. Ce... ce v-a i repezit la ele?! N-a i mai găsit ce să lua i? Nu vă dau oalele!. deasupra unei lăzi vopsite cu fel de fel de înflorituri. Nu mai fu auzit povestind. Moromete? Strigă agentul înfuriat. se aflau unele peste altele vreo cinci . ne jucăm de-a baba oarba? Moromete se uită la agent şi încercă să zâmbească.Părerea mea e că e mai bine să laşi caii în pace. De ce nu vrei să în elegi că n-am? Ia. . Moromete nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă sau la drum pe stănoagă.Ei.Ia treci încoa! Îi făcu agentul un semn înso itorului.Ce dracu.. plăteşte! Dar de unde să. făcut odată de Din Vasilescu şi care acum privea însingurat de pe poli a fierăriei lui Iocan la adunările care încă mai aveau loc în poiană. Jupuitu intră în odaia cea mare unde stăteau Morome ii şă se repezi spre capul unui pat.i fac eu dacă n-am! De unde să dau? N-am! . însă...Lăsa i oalele aici.Uite-te la ăsta! se miră Moromete cu oarecare veselie.] . În tindă.[. .Nea Ilie.i plătesc? N-auzi că n-am! . interveni Moromete împăciuitor. Ei se urcară pe prispă şi intrară amândoi în casă. fumând liniştit. Nici nu mai fu auzit răspunzând cu multe cuvinte la salut.Ia-le! O să-1 învă ăm minte pe domnul Moromete să aibă grijă să plătească impozitele statului! Ia-le pe toate.şase covoraşe ărăneşti şi câteva velin e. Numai fruntea lui bombată se încre ise.. ici o mie de lei şi mai încolo aşa. da.. Agentul trase de maldărul de deasupra lăzii şi îl trânti pe pat.. strigând înso itorului: . te in eu? . .Văz şi eu că a tăiat-o. 135 . nea Ilie.Păi nu i-am spus că n-am?! zise Moromete nevinovat. Ce să. discutăm noi! Ce.Plăteşte.. Nu vezi că i-am tăiat şi chitan a? Nu mai mă fierbe atât că statul nu mă plăteşte să-mi pierd vremea prin cur ile oamenilor.. a tăiat chitan a! Zise şi înso itorul grav. crezi că noi fătăm bani? XXVIII (.. se dezvinovă i Moromete.. Moromete rămase pe prispă tăcut. Tita le ieşi înainte şi începu să strige: .) Dar cu toată aparenta sa nepăsare. Din Moromete cunoscut de ceilal i rămase doar capul lui de humă arsă. .

identificăm un deficit de perspectivă şi de biografie. Continuitatea istorică: un “anvers” al individului fa ă de istorie. identificăm în roman: 1.. actualitatea: cu frământări socio . sub influen a transformărilor social . astfel: .ceilal i Eu . surparea caracterelor. Din ipostaza Eu . Discurs non . identificăm două laturi: A.raportul e de alteritate activă Cele două volume pun în eviden ă raportul individ / istorie. pe de o parte. Identificăm ipostaza: Eu .istorie Istoria este dispusă biplanic: 1. Morome ii Un posibil plan de dezbatere Romanul propune un cod: . 2. Trei ani mai târziu.I volum: al reac iei individuale. izbucnea cel de-al doilea război mondial. pe de altă parte. Omul e supus istoriei .istorie (pe care am putea-o considera ca subtemă a romanului) putem identifica trei atitudini diferite: 1. B. Lipsite însă de omul lor aceste adunări aveau să-şi piardă şi ele curând orice interes. istoria trece în plan secund. iar. Timpul nu mai avea răbdare.politice. Din această perspectivă.familie Eu . consecven a caracterului morome ian. Discontinuitatea istorică: un “revers” al istoriei fa ă de individ: o presiune a prezentului (“timpul n-a mai avut răbdare”). ca receptacol al esen ei trăirii. 136 .raportul e de subordonare dramatică 3. Omul e critic fa ă de istorie .raportul e de juxtapunere 2. Omul e străin istoriei .al satului . Altfel spus. Discurs cronologic 2. eternitatea: sulfetul uman..politice..al epocii .istoric În discursul cronologic.al familiei Romanul reprezintă o poetică a raportului omului cu Lumea. Această discontinuitate are ca efect. o spulberare a mitului duratei şi a mitului personalită ii: pater familias.

când sunt în impas. Paraschiv. Măria Moromete. pentru că şi-a însuşit pământul din spatele casei. trăind bucuria sevei de sensuri (voi. rabdă şi izbucnesc cu mânie stăpânită. Ca să se sfătuiască se duc la Guica. impulsiv. personajele rămân nişte alterită i desparate iar realitatea e o scenă a insului comun. femeia instigă pe feciorii lui 137 . aşteptând momentul să-şi împlinească ceea ce gândesc şi plănuiesc. În acest volum. din antecedentele biografice ale eroilor săi. Cu limbă rea. El urcă şi coboară în roman o scară a destinului care coincide cu o scară a rostirii. cât de instrumentarea lor verbală. Achim. Comentariu literar Primul roman al “Morome ilor” îşi trage seva din primele sale nuvele. în care omul este aneantizat. pentru că s-a însurat a doua oară şi ea ar fi putut creşte copiii rămaşi de la cumnata sa. Nilă. şi să coboare în Mormântul cuvintelor. Asemenea şi în familia lui Ilie Moromete cu copii din două căsnicii. Şi cei din familia lui Ilie Moromete mocnesc în ei pentru o cauză mai veche. solioc amar. interiorizarea este retragere în peştera cuvântării prime. în planul rostirii. de suportul vizual şi gestual al mecanicii desfăşurării unei personalită i. ascu ită. I).al II-lea volum: al reac iei istoriei. lipsi i de orizont lăuntric. transfigurate şi în cauzele disensiunilor din familia lui Ilie Moromete. individul trece în plan secund şi apoi este anihilat. Femeia nu se măritase. Tema rostirii For a romanului nu este dată atât de construc ia secven elor narative. într-un discurs al solitudinii. Agora (Poiana lui Iocan) se mută în scena eului iar discursul pentru ceilal i devine un. Nu trăirea ocupă locul principal în roman ci rostirea despre trăire. realitatea devine un imperiu al dezordinii bine regizate. pentru ca apoi să se însingureze treptat.. şi-şi duşmăneşe fratele. Raportarea individului la istorie favorizează privirea existen ei eroului din dublă perspectivă: interioară şi exterioară. feciorii mai mari ai lui Ilie Moromete se simt nedreptă i i din pricina unor drepturi care li se cuvin. dar demn. Ilie Moromete oficiază în Templul cuvintelor. În roman. Exteriorizarea lui Ilie Moromete se produce în primul volum iar a celorlal i. în volumul al doilea. Tac. pentru a-i salva sevele şi func ia mitică (mut = mit în etimologia primă). soră cu Ilie. pustiit sufleteşte.

îi cârpeşte o palmă odraslei nevolnice. Duşmănită de copiii mai mari ai lui Moromete. te omor în bătaie” şi. Dacă nu va avea un an bun va trebui să vândă din pământ. dar e inută în frâu de un tată autoritar. Nicolae e silit de fratele său Achim să se revanşeze sub ochii lui. om matur şi inteligent. Achim pleacă cu oile la Bucureşti şi nu se mai întoarce. spre mai bună încredin are. ugurlan. cu Birică. dar. Părintele îl avertizează: “Dacă mâine la prânz nu vii să-mi spui că i-ai spart capul ăluia care i-a băgat pământ în gură. el trebuie să se descurce în 138 .Moromete. pe câmp. le seamănă. Teodor Bălosu. tatăl.Gumeşti. Ceilal i fug şi ei de acasă cu caii. deci. pălmuit pe nedrept de şeful de post. nu se petrec drame zguduitoare. Polina are în ea ceva din firea tatălui. în aparen ă însă. care ar putea duce la destrămarea structurii arhaice a familiei. e măcinată de interese opuse. Există însă o luptă pentru existen ă în care eroii lui Marin Preda nu se călăuzesc după zicala: “Ce i-e scris în frunte i-e pus”. Oamenii în vârstă. Şi bogat. dârzenie agresivă. pentru că flăcăul e descul . Moromete. Nicolae e altfel decât fra ii lui mai mari: e plăpând. tenace. Situa ia economică a lui Ilie Moromete se află deci într-un impas. căci are probleme despre care nimeni nu trebuie să ştie. El poartă răspunderea capului de familie. nu se teme. Băiatul lui ugurlan primise o păruială de la un altul. care e gata să se lase păgubaş. într-adevăr. De aceea îl împinge pe Birică. străduind să cumpere. că ea e muierea lui şi are drepturi la zestre: “Tata n-o să-mi dea nimic. dacă n-o să te ba i cu el”. iubitor de carte. n-au scrupule în educa ia pe care o dau copiilor. nu suferă jignirea. şi sărac se zbat pentru existen ă. refuză să recunoască mezalian a Polinei. judecă. Familia. Bătut cu ciomegele de doi copii. şi-acum îi pare rău). să se impună. e nu mai pu in tenace. ea are drepturi. care are motivele ei să-şi urască bărbatul. în Siliştea . Ilie Moromete are problemele lui: are de plătit rate la bancă şi “fonciirea”. îl izbeşte şi împroşcă zidul primăriei cu sângele plutonierului. preocupat să nu înstrăineze nici un petec de pământ. Catrina. căci i-au mai rămas şapte pogoane din zestrea ei (unul îl vânduse Ilie Moromete. ceea ce nu ar vrea. bolnăvicios. Bogatul îşi apără averea. Timpul pare să fie foarte răbdător cu oamenii. încăpă ânat. părin i şi fra i. om avut şi ranchiunos. dacă va fi alungată. mai mare. Pe de altă parte. să nu se risipească nici un ban.

supărat parcă pe Catrina. uneori cu prefăcută candoare sau naivitate. după ce “afacerea” s-a încheiat: “L-am păcălit cu două sute de lei”. care 139 . apostrofează stropşindu-se cu prefăcut calm. iar când el însuşi povesteşte. dar şi obiect de observa ie. mimând retorica informa iei politice. condescendent. Se transpune în istorisirile tulburătoare pe care i le citeşte Nicolae. când pe nevastă. insinuând ignoran ă şi naivitate. când pe copii. Trece pe lîngă prispă. considera ia pe care o manifestă fa ă de oameni. Moromete e cineva. calmul care exasperează pe interlocutorii săi sunt fa etele care ascund interesele lui Ilie Moromete. Ignorant nu este. şiret. dar dincolo de comicul situa iei. o citeşte cu răbdare. stă de vorbă. întotdeauna nemul umit aspru. dar e precaut. insinuant. se ascultă parcă pe sine însuşi. Ia chitan a. De aici e savoarea anecdoticului spre care îşi îndreaptă evocarea lui Moromete. mai discutăm noi!” El mai are două sute. Din pricina aceasta personajul pare “complicat” contradictoriu. Nu e lipsită de comic scena aceasta. răstit. pe care îi păstrează. strigă la Paraschiv. Se delectează când citeşte gazeta. lăsând impresia că ar vrea să stea de vorbă. Oamenii fiscului vin să încaseze măcar o parte din “fonciire”. Cu ai săi. Moromete. Se face că nu-i observă. apoi. Strigă la Catrina. şi “Jupuitul” strânge lucruri din casă. reluând naiv: “Păi nu i-am spus că n-am?” Când gluma se îngroaşă. le zice răspicat: “N-am!” Apoi îşi răsuceşte o igară. derutează apoi prin reac ie inversă pe adversar. ascultă pentru a-şi confirma propriul său gând. pândeşte reac ia celuilalt. în alte împrejurări. e susceptibil. Între oamenii din sat. în aparen ă. se hotărăşte: ia ici o mie de lei şi mai încolo aşa. întorcându-se către oamenii fiscului.impasul în care se află. pare sucit. cere unei fete să-i aducă foc. apoi o restituie. calm. cititorul în elege firea lui Moromete. unde se aflau cei doi. Mirarea. ăranul a â ă. Omul are o bună părere despre sine însuşi Şi pentru că ceilal i nu simt ca el. sau mijloc de apărare. Moromete este el însuşi eroul povestirii. amuzându-se printr-o surprinzătoare suprapunere de planuri. satisfăcându-şi o toană. Din sentimentul acesta e seriozitatea sau indiferen a pe care o afişează după caz. ca să-i poată spune lui Bălosu. savurează parcă plăcerea de a provoca. îşi face de lucru. îşi face o plăcere în a se juca cu spusele altora. cu care nu crede. admonestat de Tita. Nimănui nu-i îngăduie să facă altfel decât zice el. rezervat. rememorând întâmplări. e comunicativ. e bătaie de joc. nedumerirea.

noaptea. Nicolae. e muşcătoare. Bine. decât să te asculte pe tine?” . luându-şi. convins că cele mai întortocheate gânduri pot căpăta glas. Numai ugurlan are să poarte în el un poten ial de răzvrătire împotriva sărăciei. Birică va reface poate căsnicia lui Bălosu. Cineva îi spuse că feciorul lui terminase poarta la care meşterise.. în compensa ie. Femeia îi stricase liniştea pe care şi-ar fi dorit-o la cină.. stă cu ea pe cap”. Dumnezeu n-are altă treabă.. sfătuind-o. lumea satului nu e însă mai pu in diferen iată. Moromete îi răspunde: “Nu e gata! . Direc ia analitică a romanului e aceeaşi. E surprins şi băiatul. pe care ei nu le vedeau”. întreabă apoi pe cineva în gând. nu i-am luat de loc o pălărie şi uite că nu e învă at să o poarte. pe care1 admonestează: “Mă. care blestemă câinele care apucase o bucată de brânză. să ia premiul întâi. 140 . oile şi caii. parează stângaci. Moromete e altfel. pentru că are un alt temperament. plus dobânda. Furat de ele. îi recomandă să-i dea să bea apă. ca în cazul Morome ilor: satul se zbate egoist în lupta cu via a. Are Moromete multă capacitate de interiorizare. Diferită e modalitatea în care fiecare îşi agoniseşte existen a. ajunge . dar bagă de seamă! încheie amenin ător şi se sculă hotărât de pe tălpici”. Deşi romanul e al lui Ilie Moromete. Scapă de daravelă? Cinci mii ar fi rate la bancă. Se retrage în sine însuşi. Cu sine însuşi. când nu e cu tâlc.. căci to i recunosc “ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scăpau. Grijile gospodăriei îl lăcătuiesc. când îşi vede nevasta rugându-se noaptea. Moromete însă se amuză. dacă zici tu. acum.. Nu mai rămâne nimic. Feciorii lui Moromete. dar în fine!.. Faci tu ceva la Bucureşti?... mai mult pentru sine. Mai trebuie un vi el care să se uite la ea!” E mali ios. Moromete nu se aşteptase ca feciorul lui. pentru că de la tatăl lor nu pot ob ine nimic. ca să scape de tutela părintească îşi caută norocul în altă parte. în batjocură: “Hai. stând în genunchi în fa a icoanei. ca să pună ordine în gândurile sale. n-auzi? Ia pălăria din cap!” şi. ia înmul eşte două sute de duble cu cinzeci. Pipăie cu palma adâncitura pe care o atinsese ploaia şi se întreabă: “cât a fost în anul trecut dublul de grâu?” Apoi îşi porunci: “Ei. ironia lui. căci va munci pe la al ii..Aceleeaşi.incită sau surprinde pe cei care-1 ascultă. plus fonciirea pe doi ani . Moromete dialoghează cu sine însuşi: a dat ploaia. deşi se adresează lui Cocoşilă: “Săracu de el.. zic şi eu ca tine. Când se simte descoperit. Anghelina lui Botoghină n-o să mai aibă de plătit “fonciirea”.

Raportat însă la psihologia umană. Se impune însă figura Polinei. Faptul. iar neliniştea şi spaima amenin a să-i ia locul”. el însuşi. hăr uită de economia capitalistă. Stăruin a încăpă ânată a lui Ilie Moromete de a-şi apăra avutul şi familia nu putea decât să eşueze. Celelalte personaje rămân în memorie numai în măsura în care rămân în primul plan al nara iunii. Achim e destul de şters. Satul se desfăşoară firesc. Moromete n-avea de ce să nu fie. încât confuzia e posibilă. Re inem pe Nicolae. De aici apare şi dezinteresul prozatorului pentru descrip ii de cadru. Drama socială a satului e analizată de Marin Preda sub aspectul ei uman. către care se concentrează toată aten ia cititorului. în felul său. adică aparent nepăsător. stricând echilibrul social până şi în via a de familie. devine memorabil. Ilie Moromete. Există o dramă a pământului. decât din punctul de vedere al eroului de roman. în cotidianul vie ii.. arborescenta romanului pleacă însă şi se întoarce la acelaşi om. de a se amuza pe seama celorlal i. încărcat de semnifica ii. Densitatea analitică exclude. patimi care stârnesc pe oameni. În satul lui Ilie Moromete. se crezuse om liber. nu există. Surprinsă fragmentar.. Ilustrativă. Paraschiv se detaşează în contrastul dintre el şi Nilă. uitând de toate şi pierzându-şi ochii pe mirişte. Fetele lui Moromete nu sunt suficient creionate. nu are nimic neobişnuit în el. ca să-şi confirme observa ia. căci. natura subliniază cel mult o stare. Pornirea e balzaciană. siguran a economică era o iluzie. în sine. pentru că linia conduitei lor nu e distinctă. în parte. Ilie Moromete judecă oamenii. Comportamentul celorlalte personaje este deci ilustrativ. se destramă pentru că nevoia de a trăi incită egoismul. intuindu-le firea. în contemplări 141 . cu câ iva ani înaintea celui de al doilea război mondial. metodologia clasică a individualizării. ni se pare. ca întotdeauna. care nu mai este răbdător cu oamenii. prin oponenta unui alt “vreau” decât al fra ilor săi. De aceea îi provoacă. o scenă a secerişului. stăpân pe liniştea şi bunurile sale şi iată că libertatea în care crezuse se prăbuşea. Prozatorul notează undeva despre eroul său: “. Altele sunt coordonatele istorice ale dramei. o altă proiec ie umană. sugerând dramatica mişcare a timpului.Drama lui Ilie Moromete e drama proprietă ii mijlocii ărăneşti. decât în rare cazuri. care ocupă mai mult spa iu în al doilea volum. sănătoasă. alta decât în romanul lui Liviu Rebreanu. etica tradi ională.

când are griji. obsesia acestora.” Construc ia gramaticală iese din tiparul formulei literare. Catrina aprinse focul şi puse la încălzit o tigaie mare. pentru că se făcuse grâu. Marin Preda trece de la înregistrarea reac iilor fiziologice. deşi pare mai literar decât ne putem aştepta de la un ăran din Câmpia Dunării. Paraschiv sau Nilă. În această privin ă. restrâns descriptiv. care impune şi ritmul vorbirii. cu temperamentul eroului. Paraschiv şi Nilă zăceau sub căru ă. are temperatură şi suferă în tăcere cu mintea buimăcită. în evolu ia scrisului său. vizibile mai ales în Întâlnirea din pământuri. Pe alocuri e un naturalism lingvistic. flăcările de paie pâlpâiau. era vesel. Nivelul expresiei este stilistic. în reflectarea universului intim al eroilor săi. aprins cum era ai fi zis că flăcăul s-a îmbolnăvit.Belciugele. care o înşelau pe femeie.. lângă căru ă. disimulată de violen a limbajului. mă-si! Strigă Toderici. Chipul lui Nilă se făcuse parcă mai mare şi.orală. şi ele au aceeaşi filia ie popular . într-un spectacol rustic de largă perspectivă. E cazul lui Ilie Moromete. dar nu şi al lui Bălosu. numai pentru ilustrarea unui moment în care vibrează tensiunea interioară. timbrul. La lumina albă a zilei. Nicolae se bucura. iar nevasta lui Moromete lăuda pe Dumnezeu pentru “mana cerească”. accentul. Era vremea prânzului. izolarea subordonatelor. făcuseră umbră cu rogojina.lexicală e proprie limbii vorbite. pe 142 . fonetismul şi construc ia gramatical . fetele nu se mai gândeau că nu mai sunt oi în bătătură. care tinde să devină manieră: “. în culori când galbene. în aşteptare. frigându-i mâna.. într-un context limpede. cu fe ele în jos. cu interjec ii şi exclama ii de sursă populară: “fa.. Repeti iile. nu te prosti. Fetele serviseră mâncare şi. plină cu fasole scăzută. Este acesta un răgaz rustic. suspensia. la notarea aproape exclusivă a stărilor de conştiin ă. răsturnările abrupte.. fără o rela ie logică evidentă. zona lingvistică e a şesului dunărean. Ea se potriveşte cu firea. mai trage-te pe fălcile alea . Vorbirea e colorată. Trecerea bruscă de la un amănunt la altul. denotă pentru Ilie Moromete. discontinuitatea replicii sunt expresia unei stări de spirit. frământându-şi carnetul în mâini. Fundamentală este oralitatea expresiei.nesfârşite. când în umbre albe de aer topit şi viu. limba vie fiind sursa afectivită ii pe care o deducem din “nervul” vorbirii lui Ilie Moromete. În Morome ii. Parcă pe mine m-a prins statul de bogdaproste .

un gardian. 143 . cele mai multe comice. de genul celor cu cosorul lui Moceanu. că individul nu ştia să scrie astfel de numere.” Uneori avem impresia că frazele se încheagă greu. Am în eles repede. Munca. Dar când te cheamă ara la datorie. Lecturi suplimentare CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (fragment) Uneori gândul la felul cum îmi lichidasem eu tor ionarul venea ca un balsam peste suferin a mea fără nume care îmi chinuia dimine ile. O explica ie există. pentru că Inochen iu al meu îi dă cu belciugele. de pildă 1003. ieşea afară şi începea să ne care la pumni în figură şi lovituri cu bocancul în fluierele picioarelor. te ia mama dracului . buf! dacă n-am fi fost înghesui i ca sardelele... este reflexul unei frământări interioare incoerente. zero trei. col oasă în întortocherea ei. cu înjurături de o mare inventivitate. trebuie să te duci.Mi se luase costumul meu civil şi mi se dăduse unul vărgat. eram numere). Este acesta un mijloc de a integra nara iunea în modul de a gândi al personajului. Îmi aminteam scene. totuşi crezui că leşin când deodată se smulse din nemişcare şi mă pomenii în întuneric. treceam prin fa a unei gherete. pentru că stângăcia expresiei. care fusese inventat de Moceanu. Prozatorul utilizează stilul indirect liber. se opri.. o bonetă. cum era al meu. începea să urle. Pur şi simplu se prăbuşi în adâncuri cu o viteză de cădere ai fi zis liberă. Si nu ştiam ce îl apuca pe gardian când i se spuneau numere care treceau de o mie. La intrarea în galerie. şi unul dintre noi ne scăpă de furia turbată a acestui semianalfabet. în timp ce noi tremuram de frig.. că de nu. aspră. Astfel de lifturi lăsase moştenire Franz Iosif şi nimeni nu le înlocuise de-atunci. jos. pronun ând nu o mie trei. e pu in mai rapid). aşi fi căzut şi eu lat pe jos şi mi-aşi fi spart capul. . însă. ci zece.. dar nu era departe de aşa ceva şi când. şi în locul căciulii. că liftul ăla nu seamănă cu cel dintr-un bloc.mă-sa de Inochen ie . căruia trebuia săi spunem ce număr suntem (fiindcă nu mai aveam nume. că d-aia ara asta a rămas o ară de mameluci. mi se spusese. în care stătea la căldură. Deși fusesem prevenit (vezi.. Ăla fusese un glume când se exprimase zicând că „e pu in mai rapid”.

ce cau i tu. când umerii. care ai fost victima lor?” Griinfeld tăcea.. tălpile goale. Eu. Vocea cu care mi se adresă mi se păru duioasă: „Cum e. Griinfeld. dimpotrivă. de pildă. Iar peste ei un şef. era un sfârşit de februarie cu zăpadă care se topea. tocmai tu. printre criminali de război. să nu înghe e şi să moară. ia spune. î i năclăia capul ras.. că de-aia venise 144 .. dar ăsta continuă să-1 ia peste picior în acelaşi stil.Mă trezii având senza ia că o dihanie deschisese usa si se uita la mine. numai praful negru începu să mă supere. Mi se spuse acest lucru tot aşa. căci într-o zi. dar nu mă sim eam rău. î i intra în ochi. şi nu cu comandantul oficial. . Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care sim ea mai tare frigul. mă. eram rece. printre picioare. În carceră fiecare gândea în felul său. îmi spusei că mişcarea degajă energie şi că după un anumit timp oboseşti tot mişcându-te şi abia după aceea organismul nu se mai poate apăra împotriva frigului. când veni în inspec ie un colonel de la Bucureşti. mi se păru suportabilă. „Mă. dar mai mult spinarea. î i intra în haine şi în piele. o mie trei? Ei.. din zece de inu i unul era turnător. Mă făcui deci covrig. aici? Cum. picioarele. în urechi. când şalele.. îmi strânsei bra ele la piept. sim eam că ard după ce mai întâi deveniseră reci ca un sloi.. dar numai pe dinafară. mă. era umed. când coastele. în văzul nostru (fu înso it de el peste tot). îi răspunsei. care era tot atât de puternic ca şi comandantul lagărului. restul putea să mai înghe e.în subterană. cu el stătu de vorbă. se legă de un de inut care de la Auschwitz nimerise la Baia-Sprie.. să nimereşti printre reac ionarii ăştia. tu. culcările încetaseră.. care mi se păru caldă. în curte era linişte. aceşti duşmani înrăi i ai poporului? Cum. dacă nu chiar mai puternic. care ai fost la Auschwitz. Cât să fi dormit? Câteva minute sau câteva ore? Eram amor it de frig. Ca să-1 distreze pe colonel şi să ne arate nouă cât e el de bine văzut. cât sosii. Noroc că nu bătea vântul.. Ca în orice lagăr. Unii îşi spuneau (cei mai mul i) că trebuie să se mişte. cu speran a pe care glasul său mă făcea s-o întrevăd. îl trăgeai pe nas. Mă ridicai în picioare şi atunci distinsei prin întuneric figura gardianului care mă băgase la carceră.. a acestei inven ii menite să elimine pe cei care o dată închişi mai vroiau să rămână oameni şi să reac ioneze ca fiin e umane. şi câteva clipe mă stăpâni acea stare de frăgezime pe care i-o dă odihna după o trudă grea. dar frigul iernii se mai domolise. e bine la carceră?” „Nu e bine”.. unde ştiam că sunt plămânii. îmi pusei capul pe genunchi şi adormii lipit de scândura..

„Uite. până descoperise exact ceea ce îl deosebea şi în acelaşi timp ceea ce îl lega de mine. de scândura carcerei: „Aici. piciorul picior. Nu în corpul meu trebuia să mă lovească. Eu nu eram bătrân. Nu mai putui dormi. ar trebui să te lovesc”. să nu mă doară). Eu aveam alt cap decât al lui şi atunci luase vătraiul în mână şi venise să-mi spună. cu ciocul cu care răscolea dânsul în sobă şi îmi împinse capul tot uşurel. uite aici. o mie trei. El ridică atunci ceva negru pe care îl inuse ascuns la spate şi îl apropie încet de tâmpla mea. Capetele sunt diferite! Şi de ce să fie? îi trezisem simpatia pentru această profundă descoperire pe care existen a mea i-o pricinuise. cu gingăşie... în loc să se culce stătuse probabil în gura sobei şi cugetase.la mine. nu cu mult mai tânăr decât el. După care închise uşa. mă. uite aici ar trebui să te lovesc (cu aceeaşi voce dulce. Eram deci o enigmă contemporană. aici. şi mă lovi de câteva ori în tâmplă. Fumase probabil mai multe igări. până ce gândul i se distilase şi se făcuse esen ă de gând. mâna e mână. Era un vătrai. să presupună că am fost fie general. stomacul face aceeaşi digestie. dar ferm. avem to i aceleaşi corpuri. 145 . trase zăvorul şi îi auzii paşii îndepărtându-se. în elegi? continuă el vârându-mi de astă dată vătraiul sub nas. repetă el şi repetă şi figura ciocănindu-mi iarăşi tâmpla. Ce-avea ăsta cu mine? Nu dormise. cu partea lui îndoită. detaşat de vreo pornire turbure. până la simpatia umană trezită de limpedea lui revela ie: Capul! Da. să-mi dea drumul şi să mă duc în dormitor. stând cu vătraiul în mână şi răscolind focul se gândise la mine. fie ministru sau alt fost mare stăpân al acestei lumi. iată ceea ce ne deosebea. dar uşurel. cu acea bucurie curată cu care vrei să dăruieşti ceva unei persoane pe care o iubeşti. La ce oare? La familia lui? La muiere şi la copii. la fra i şi la surori? Nu. Ei. pe care mi-1 puse apoi pe gură. Mă copleşi întâi o mare mâhnire. Şi lăcaşul acestei enigme era capul. rupt.

Necul ă.a. Al. Ana Blandiana. am spune că neomodernismul reprezintă 146 .C. Banuş. Prima măsură adoptată. Stănescu. Porumbacu. Începând din 6 ianuarie 1948. preamărind politica în eleaptă a partidului unic. tinerii poe i citesc pe ascuns pe Blaga. constituind „fondul secret”. Barbu.NICHITA STĂNESCU Concepte de teorie literară Neomodernismul Evolu ia firească.. D. Goga etc. buzduganul genera iei de după 1960). Th. Apare un „Index” cuprinzând autorii şi operele interzise. Sorin Toma (evreu). Bacovia. după abolirea monarhiei. Deşliu şi al i vreo câ iva). Sorescu. primul gest politic cu repercusiuni în sfera culturii şi literaturii. Sunt acceptate spre publicare doar scrierile proletcultiste. M. În acest context şi în aceste condi ii. adică cele care reprezentau un instrument de propagandă ideologică. şi vechii profesori fuseseră înlătura i din învă ământ). Ioan Alexandru. V. organul de presă al P. care putea fi consultat doar pe baza unor legitima ii speciale. Dacă ar fi să-l definim. se studiau doar autori proletari (D. începe o campanie furibundă împotriva literaturii române discreditând opera lui Arghezi în serialul „Poezia putrefac iei şi putrefac ia poeziei”. când. Tineretul nu mai putea citi pe Arghezi. Ioan Păun Pincio. Bacovia (aşa cum va mărturisi Nicolae Labiş. având formatul unei căr i voluminoase. Noua orientare literară impusă de tinerii scriitori de după 1960 1964 poartă numele de neomodernism. Sahia) sau proletcultişti (M. tineri poe i precum N. Abia după 1960. a fost instituirea cenzurii şi interzicerea circula iei scrierilor autorilor români afirma i înainte de război. normală a fenomenului literar românesc a fost întreruptă brutal la 1 ianuarie 1948. Partidul Comunist preia în totalitate conducerea politică în stat.R. În şcoală nu mai existau manuale (de altfel. redactor-şef al Ziarului „Scânteia”. Adrian Păunescu ş. întorcându-se la realismul socialist al epocii proletcultiste. reuşesc să reînnoade firul întrerupt al literaturii române. pe activistul de partid. iar foarte curând un „Supliment” la acel index. Toată literatura anterioară anului 1948 este adecvată în încăperi şi depozite speciale. Blaga. Arghezi. pe ăranul sărac şi pe muncitorul cu o conştiin ă înaintată.

Şi deodată-n jurul meu. când mai aproape. Şi auzul o-întâlni Tocmai lângă ciocârlii. natura se făcu un cerc. afirma i înainte de 1948 şi cenzura i (interzişi) în „obsedantul deceniu”: Emil Botta. la tâmplă şi la bărbie.texte şi comentarii LEOAICĂ TÂNĂRĂ. ca o strângere de ape. caracterizându-se prin revenirea la imaginile artistice. de-a-dura. azi de fa ă. când mai larg. toate conducând la o revigorare a poeziei. Ştefan Augustin Doinaş.un curent literar apărut la noi după 1960. la reflec iile filosofice. Ulterior. Curcubeu tăiat în două. poe ilor tineri li se adaugă cei maturi. Mă pândise-n încordare mai demult. Mi-am dus mâna la sprânceană. Geo Dumitrescu etc. Şi alunecă-n neştire pe-un deşert în strălucire peste care trece-alene o leoaică arămie cu mişcările viclene. mai ales în poezie. Col ii albi mi i-a înfipt în fa ă. iubirea mi-a sărit în fa ă. şi-ncă-o vreme … 147 . IUBIREA Leoaică tânără. Şi privirea-n sus âşni. dar mâna nu le mai ştie. Opere reprezentative . m-a muşcat. încă-o vreme. leoaica.

franceză. Anun ându-se a fi solul devenirii superlative a literaturii române. cit. Măre ia frigului. precizând că ea desemnează “scrierea cu tine însu i”. Editura Sport . carte de iubire. Carte de citire. / organele-s sfărâmate. Iată-mă. “Cununa de Aur”).Turism. engleză. Dreptul la timp.) şi o extensie a lumii înlăuntrul său. dând vamă de raze / la vămi. cit.croată. în capitolul intitulat “Hemografia”. Nichita Stănescu ocupă un loc esen ial în modernizarea acesteia. 1982). Nichita Stănescu. prin care să sporească înavu irea fiin ării: “Te scrii pe tine pe dinlăuntrul sufletului mai întâi. Nichita Stănescu duce mai departe durerea sinelui bolnav de univers şi de poezie. In dulcele stil clasic. convins că are de dat vamă pentru tenta ia spre absolut: “Mor de-o rană ce n-a încăput / în trupul meu apt pentru răni / cheltuite-n cuvinte. / ah. cu vădită conştiin ă artistică. confirmat de celelalte: O viziune a sentimentelor. Belgradul în cinci prieteni. va fi un eveniment literar. Epica Magna. Debutul din 1960. stau întins peste pietre şi gem. maestrul.). suedeză). afirmă. Favorizat al Muzei şi al Sor ii. Roşu vertical. Oase plângând. în ob inerea de distinci ii şi premii na ionale (“Meritul Cultural Clasa a Il-a”.. cu volumul Sensul iubirii.) pe cel ce-1 va renaşte pe Eminescu” (Respirări. Premiul “Mihai Eminscu” al Academiei. Trecut prin poezia filosofică a lui Eminescu şi apoi a lui Blaga. sârbo . căci el suferă / de-ntreg universul. concretizată în traducerea poeziilor sale în alte limbi (germană.COMENTARII LITERARE UNIVERSUL POETIC Originalitatea crea iei “Eu am venit pe lumea limbii româneşti ca să-1 vestesc (. Cartea de recitire. Noduri şi semne. de trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor) şi interna ionale (“Gottfried von Herder”..” (Elegia a zecea: Sunt) 148 . Laus Ptolemaei. Elegii. maghiară. Opere imperfecte. precum şi în propunerea sa de către Academia suedeză pentru premiul “Nobel”. ca să po i la urmă să scrii pe dinafară sufletele altora” (op. Un pământ numit România. Respirări. Nichita Stănescu s-a bucurat de o recunoaştere na ională şi interna ională. Oul şi sfera. provocând prin crea ia sa poetică o despicare a materiei prin cuvânt: “exprimarea este o ispăşire de lucruri” (op. e nebun. Necuvintele.

” (Elegia a opta: Hiperboreeana) Dispunându-şi crea ia într-o formă a postmodernismului Nichita Stănescu se vrea un titan al cuvântului. / cu patru anotimpuri. a elanurilor adolescentine. Parcurgerea poeziei lui Nichita Stănescu ne oferă bucuria relevării consubstan ialită ii emo ionale şi ideatice a cuvântului. eludând timpul şi materia: “Visez acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte / care să topească şi să străbată / prin aura lucrurilor” (Necuvinte). Atitudinea poetului fa ă de existen ă. vizibil în primele două volume. de univers şi de cuvânt. efectul timpului asupra statutului cuvântului în discursul poetic. identificarea cu materia până la depersonalizare. pe parcursul căreia într-un mod elegiac de o originalitate excep ională (aici intră şi celelalte 11 Elegii) “se descoperă conştiin a scizionată. Devenit radiografie existen ială. / dar mai ales în numele zborului” (A şaptea elegie). al cugetării apolinice. Texte comentate. Toată opera poetului devine un demers al participării lectorului la actul crea iei. iubirea. / în jurul căreia se-nvârte. Editura “Albatros”. am nervuri”. umplerea cuvântului cu povestea lumii şi cu 149 . Nichita Stănescu. o etapă extinsă de la volumul Dreptul la timp până la Măre ia frigului. ca şi aventura conştiin ei de sine în cunoaştere” (ibidem) şi o exacerbare a conştiin ei scriiturii. a determinat eviden ierea a trei etape în crea ia sa: “un moment ini ial. Bucureşti. ce e prezent sau trecut. Zborul imaginativ va fi luat de cel spiritual. Lyceum. universul. o dată cu dezvăluirea eului empiric nichitastănescian. dominate de un lirism încă nediferen iat. “Trăiesc în numele păsărilor. p. în care naşterea. timpul. iar scrierea . scrisul dă cititorului sentimentul coparticipării la actul crea iei. lăuntric şi cosmic. de manifestare a stării jubilatorii. de consonan ă cu sine şi cu lumea” (Ştefania Mincu.conştiin ă a universului.Din această acaparare lacomă a tot ce este real sau închipuit. “în numele cărămizilor trăiesc”. concomitent cu obsesia efemerită ii. Poezii. “Trăiesc în numele cailor”. concretizat într-o “pasăre mai mare decât toate. Existen a devine motiva ie a scrierii. / cu ciocul ca o osie albastră. 1987. se naşte o substituire temporală deplină: “învins în afară. “în numele pietrelor trăiesc”. XLV). / Evul Mediu s-a retras în mine” (A patra elegie) şi una biologică: “Trăiesc în numele frunzelor. vizibilă în celelalte volume. prin intermediul căruia radiografiază poetic existen a universului. sfera.

către lectorul său. par ial alegorică. devin “noduri şi semne” în descifrarea originalită ii poetului. IUBIREA Varianta l 1. asociată figurativ prin inversiune topică. m-a muşcat. Discursul epic se desfăşoară confesiv. iubirea mi-a sărit în fa ă. este şi procesul de disiminare. unul sub altul.” 3. de rupere şi aşezare în versuri. IUBIREA. Mă pândise-n încordare mai demult Col ii albi mi i-a înfipt în fa ă. “ca un vârtej de ape / cât mai larg / cât mai aproape”. nu numai în contextul acestei poezii. Motivul epic se referă la o întâmplare. în prima strofă: “Leoaică tânără. în al doilea termen. prin deviere de la cursul previzibil al comunicării. ca într-un deşert. 5. reflectă vizual senza ia înfiorată de uimire. Rela ia metaforic .nco . “înco -vreme / şi . ceea ce lasă impresia de dezordine. presupunem.nescrisele poveşti ale cunoaşterii hiperboreene.vreme”. e concluziv: factorul ini iatic al iubirii incipiente. “ca un curcubeu tăiat în două”.apozitivă din titlul poeziei. imagine duală a privirii. a segmentelor sintactice ale enun ării poetice. de împrăştiere a frazării poetice. 2. sugerând şi spontaneitatea afectivă a crea iei. “peste care trece -alene / o leoaică arămie / cu mişcările (-i) viclene”. Efectul psihic al întâmplării. resim ită vizual. 150 . Epifonemul (epifonem = figură de stil care constă în adăugarea la sfârşitul unei unită i compozi ionale. un rezumat a ceea ce s-a spus mai înainte) din finalul poeziei. moartea şi credin a. 4. LEOAICĂ TÂNĂRĂ.umane ale unei LEOAICE TINERE. revine din când în când iluzoriu în amintire. în fiecare vers. şi cromatic. leoaica azi de fa ă. De remarcat. comparativ cu atributele zoomorfic .

iubirea mi-a sărit în fa ă”. de felină nobilă. în România literară. Astfel. aerul prin sentimente: “E un sentiment dulce acesta. aştri . În dulcele stil clasic). (Nichita Stănescu. Cuprindere şi exprimare a Universului prin Unu. pentru că iubirea presupune jertfă de sine: Col ii albi mi i-a înfipt în fa ă.cuvinte. În acelaşi volum. poezia devine citire a Universului. poezia lui Nichita Stănescu devine privire către Lume şi iluminare prin ea. de visare” (Vârsta de aur a dragostei. vol. vol. După fiin area Cuvântului prin propria. păsări . nu mai arată. azi de fa ă.cuvinte: cuvintele se scurg în lucruri şi lucrurile în cuvinte. leoaica. înlesnind prin “muzica sferelor” transcenderea terestrită ii: “alunecă-n tăcere pe suprafa a sunetelor / şi se ridică la stele”. nu mai exprimă. criticul Nicolae Manolescu eviden iază originalitatea acestuia.i naştere. 29 / 1975) La Nichita. Ordinea cuvintelor). / de trezire. deci. îndrăgostitul nu poate să nu realizeze puterea penetrantă a acestuia. “Vârsta de aur a dragostei” determină “trezirea” lui “a sim i” din “a trece”. O viziune a sentimentelor). nu mai sugerează lumea: ea a devenit lume. Leagăn sonor. poezia Leoaică tânără. coardele sau clapele ei inefabile. ea se năpusteşte brutal într-un atac direct: “Leoaică tânără.Varianta II Remarcând muta ia produsă în poezia românească de către Nichita Stănescu. concluzionând: “Poezia. Apari ie frumoasă. sprintenă şi agilă. scris cu via a poetului: “î i scriu cu trupul meu via a / şi mersul stelelor i-1 scriu” (Testament. frumuse ea e consubsta ială durerii. a făcut din lume instrumentul ei muzical şi din lucruri.cuvinte. iubirea este o alegorie a violentei iviri a iubirii. îi revine Iubirii rolul de a te deprinde cu conştiin a vie uirii în Fiindul universal. m-a muşcat. resim ită aproape dureros. văzut dinlăuntrul. vol. Copaci . nr.” 151 . Acaparat de sentimentul frumos în esen ă. Aici găsim poate aspectul cel mai revolu ionar artistic al poeziei lui Nichita Stănescu şi el constă într-un dublu raport: de substan ializare a limbajului şi de poetizare a realului”. poezia este oaspetele mereu înnoitei zile de mâine: “numai viitorul o aşteaptă” (Poezia.

eul îndrăgostit vrea să asimileze cosmosul întreg.Găsim aici o materializare modernă a oximoronului erotic eminescian: “suferin ă. precum la Blaga. ea însăşi înstăpânită în absolut: “Şi auzul o-ntâlni tocmai lângă ciocârlii. folosirea simbolică a cercului sugerând şi nevoia de perfec iune prin lărgirea orizontului cunoaşterii. dar nealungată. Derularea con inută în expresia “de-a dura” atrage după sine prin raportarea la flux . simultană cu intrarea în sinele Naturii. iluminând prin cromatica sentimentului său clocotitor “curcubeice”. cu alte cuvinte. Libertatea provocată de extensia sentimentului nu anulează însă marginea. eul îndrăgostit ia în posesie întreaga natură. conştiin a limitării umane. când mai larg. aşadar. dar şi ciclicitatea căreia trebuie să i se supună. Concretizarea durerii devine conştientizarea sentimentului. printr-o stare de complicitate a “leoaicei” .iubiri cu “victima” sa: “Mă pândise-n încordare mai demult”. natura se făcu un cerc”. dureros de dulce”.” Trup şi suflet. omul e terestritate inundată de celest prin privire. Iubirea este sentimentul care-1 propulsează printre luceferi: “Şi privirea-n sus âşni Curcubeu tăiat în două”. bănuită. Ieşirea din sine este. traiectoria gândului spre absolut. când mai aproape. Zborul imagina iei poetice nichitastănesciene închipuie înăl area omului prin sentimentul năvalnic al iubirii.” 152 . ca o strângere de ape. înflorit curcubeic şi sonorizat prin cântecul inegalabil al ciocârliei. o dată cu conştientizarea propriei existen e: “Şi deodată-n jurul meu. starea de îndrăgostit se materializează sinestezic în cântec. tu. ce fusese alimentat subteran printr-o stare de indecizie. Ieşit din violen a confruntării total schimbat.refluxul marin. Declanşarea iubirii atrage după sine descătuşarea. dar şi putin a eludării ei prin trăire maximă: “se făcu un cerc de-a dura. a cărei existen ă abia acum o realizează. Devenit neîncăpător. Auz al vederii propulsate cosmic. “de pândă”.

cu acela limitat al trupului uman. Dar ideea de real este însăşi Arta (Respirări. Nichita Stănescu se lasă frenetic “muşcat” de starea generatoare de poezie. la tâmplă şi la bărbie. oricând. Astfel.notează el. ale cărui însemne sunt varietatea cromatică şi sublimarea melodică. imaginată alegoric prin mişcarea leneşă şi sigură. prin dragoste. conform originalei concep ii despre artă a lui Nichita Stănescu: “Numai o călătorie în ideea de real te modifică şi te face să fii adolescentul etern. apărut postum (N. dar mâna nu le mai ştie. Umbra vie ii mele sunt cuvintele mele” . Stănescu. tâmplă. ca într-un spa iu ce-i apar ine de drept. trecând prin vârste ca printr-o aventură a întrupării mereu înnoirea cuvântului: “Dacă materia are timp. Etern îndrăgostit. el este preferabil pentru senza ia de depăşire a condi iei umane limitate pe care o procură. devine. nu dragostea în sine. a unei leoaice atrăgătoare: “peste care trece . p. vine să statueze în povestea lumii îngemănarea omului cu iubirea. bărbie. 28). Editura 153 . aşadar. Repeti ia sintagmei temporale din final: “încă-o vreme.După imaginarea unei astfel de aventuri cosmice provocate de eros. de fapt. cuvântul este simultan cu orice. A iubi înseamnă a cunoaşte. trecerea prin timp a acestui sentiment având rolul de a împlini existen a. instalarea deplină a iubirii în sufletul poetului. dacă materia este simultană numai cu secunda. pentru că via a sa a stat sub semnul pur al iubirii. concretizat prin: mână. accentuând ideea că zborul erotic are un rol ini iatic: “Mi-am dus mâna la sprânceană. Ordinea cuvintelor. cuvântul are eternitate. / şincă-o vreme”. testamentar parcă» în Războiul cuvintelor. capătă atributul generalită ii: iubirea poposeşte în sufletul nostru pentru a ne înlesni proteicitatea. sprânceană. dar mai ales a te cunoaşte. pentru îngemănarea ideii de împlinire umană cu aceea a atingerii absolutului. Juxtapunerea spa iului nesfârşit. revenirea la terestritate îi dă sentimentul înstrăinării de sine.alene / o leoaică arămie / cu mişcările viclene”.” Chiar dacă spa iul imaginat de frenetica trăire este unul iluzoriu: “deşert în strălucire” (e posibilă aici o corelare cu drumul spre Meka. o antiteză semantică. ci ideea de dragoste (după cum nu sentimentele. ci “o viziune a sentimentelor”) devine tema poeziei. De aceea.

Pasul trece eu rămân. 1985. p. mai nimic pe sub soarele pitic aurit şi mozaic. Lecturi suplimentare În dulcele stil clasic “Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnişoară. Dintr-o frunză verde.“Cartea românească”. pală pasul tău de domnişoară. Dintr-o înserare-n seară pasul tău de domnişoară. O secundă. Dintr-o pasăre amară pasul tău de domnişoară. o secundă eu l-am fost zărit în undă. 83). prefa ă. Bucureşti. Inima încet mi-afundă. Stau întins şi lung şi zic. Domnişoară. cronologie şi edi ie îngrijită de Alexandru Condeescu cu acordul autorului.” 154 . El avea roşcată fundă. Mai rămâi cu mersul tău parcă pe timpanul meu blestemat şi semizeu căci îmi este foarte rău.

Cu o u oară nostalgie Cu cât se-nsera peste arborii rari. dincolo-de-marea. liliachie. toate mişcările. şi tăcerile tale. naşte-mă. 155 . naşte-mă. şi mersul tău. şi inelul tău. absolut totul: cuvintele tale. sau treceam de-a-notul. şi melancolia ta. Ora îşi punea o coroană de nori. Ştiu tot ce e mai departe de tine. toate parfumurile şi umbra ta. tu.. cu atât începeau să lumineze mai tare inimile noastre de hoinari. Şi mă rog de tine. i-aduci aminte suflete de-atunci. încât nu mai are nici un nume. privirile tale.. şi sânul tău ce cutremur au şi ce culoare anume. aerul prin care pluteam. atât de departe. Clipele erau mari ca nişte lacuri de câmpie. după-orizontul. Totul trebuia să se transforme în aur. şi tot ce e dincolo de ele. căutătorii pietrei filozofale. De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun pe genunchiul pietrelor. încât nu mai există aproape – după-amiaza. care-1 îngână. şi noi nu mai conteneam traversându-le. gândule? Către Galateea Î i ştiu toate timpurile. şi secunda şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-1 pun în pietre şi mă rog de tine. şi atât de departe.

sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui. naşte-mă. pietrele — umbre de piatră ale genunchiului meu. pe care mi-1 plec în fa a ta şi mă rog de tine. râurile — mişcătoare umbre ale sângelui tău. 156 .Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată. şi pietrele. din tine. bătaia inimii care urmează bătâii ce-o auzi. Naşte-mă. copacii — umbre de lemn ale vinelor tale.

b) Drama.reprezentarea unei opere dramatice necesită şi ajutorul altor arte: pictura. .MARIN SORESCU Concepte de teorie literară Genul dramatic Defini ie Genul dramatic cuprinde operele create pentru a fi reprezentate pe scenă. textul dramatic trebuie să respecte condi iile materiale ale reprezentării. din cauza numărului redus de tablouri. sculptura.genul dramatic este cel mai complex gen literar. speciile fundamentale ale genului dramatic sunt: a) Tragedia.modul de expunere al operelor dramatice este dialogul. c) Comedia. operele dramatice înfă işează spectatorilor cu mai multă putere de sugestie imaginea vie şi amplă a vie ii. deoarece cuprinde în structura lui atât elemente epice cât şi elemente lirice. ' Speciile genului dramatic Diferen ierea dintre speciile genului dramatic este dată de felul impresiei estetice.prezen a vie a personajului dă teatrului o intensitate particulară. arhitectura.teatrul e silit la o mai mare concentrare. Din acest punct de vedere. de personaje. conflictul dramatic se caracterizează prin intensitatea şi concentrarea sa.fiind scris pentru scenă. de durata limitată a reprezenta iei. coregrafia etc. Caracteristici .specific operelor dramatice este conflictul (esen ială e ciocnirea caracterelor şi a concep iilor despre lume) . 157 . . ..prin reprezentarea lor scenică. . . pe care o simte orice spectator. muzica. . .

considerate de Aristotel ca purificatoare (katharsis). derivând din ditirambi şi a avut la origine un scop religios. .). . în versuri sau în proză prezentând personaje puternice angajate în conflict cu destinul potrivnic' cu ordinea existentă a lumii sau cu propriile lor sentimente.e.n. principalii săi reprezentan i fiind Eschil.for a pasiunilor. b) Tragedia shakespeariană (secolul al XVII-lea). de ac iune). Sofocle şi Euripide. în Atica. conflictul solu ionandu-se cu înfrângerea sau moartea eroului. Defini ie Tragedia este o specie a genului dramatic.prezen a în scenă a corului ca martor și comentator al evenimentelor.. legat de festivită ile în cinstea lui Dionisos Termenul de tragedie derivă din cuvântul grecesc “tragos” = ap care indică înfă işarea zeului şi costuma ia grupului de satiri din convoiul ceremonial. d) Tragedia modernă (secolul XX). tragedia trezeşte în spectatori sentimente de groază şi milă. tragedia cunoaşte patru etape distincte: a) Tragedia clasică greacă (secolul al V-lea şi al IV-lea î. Evolu ia speciei.n. .TRAGEDIA Geneza speciei.respectarea regulii celor trei unită i (de timp. Ca atare. c) Tragedia clasică franceză (secolul al XVII-lea). 158 . Tragedia greacă a prezentat caractere puternice in lupta cu voin a zeilor doborâte fatal de o vină ce apasă asupra unei întregi familii. Originea termenului Tragedia s-a constituit în Grecia antică. Ca specie literară. Însuşiri distinctive ale tragediei antice: . de loc. a) Tragedia clasică greacă Perioada de înflorire a tragediei antice se situează în secolul al Vlea î.măre ia personajelor. în succesiunea genera iilor.e.

reflectând critic aspecte din realitate» curentă (F. Anouilh ş. introduc personaje complexe într-o ac iune bogată în episoade. . Spre deosebire de tragedia antică. Tragediile lui Shakespeare lărgesc considerabil cadrul social. . Această trăsătură este şi mai evidentă în așa-numitul ”teatru al absurdului”(S. .b) Tragedia shakespeariană William Shakespeare (1564 -1616) este cel mai mare dramaturg şi poet al Renaşterii engleze şi unul dintre cei mai străluci i reprezentan i ai literaturii universale. Ionescu ș. sparg tiparele conven ionale ale dramaturgiei clasice. constând în ciocnirea dintre sentimente şi datorie şi punând în valoare for a şi avatarurile pasiunii.îşi alege subiectele tot din legendele antice şi din istorie. care au creat tragedii bazate pe conflictul dintre datorie şi pasiune.numi ii confiden i. de măre ie.Lorca.aduce în scenă personalită i marcante.personaje puternice.G. 159 . tragedia continuă a fi cultivată pe baza unei tematici sociale. c) Tragedia clasică franceză Reprezentan ii tragediei clasice franceze sunt Pierre Corneille şi Jean Racine. de sublim. dar fără o viziune clară a perspectivelor ei.).a. d) Tragedia modernă Astăzi. înviorează atmosfera sumbră prin elemente comice şi groteşti. O’Neill. .sunt implicate puternice elemente contrare. o ac iune internă. . deşi şi-a pierdut preponderen a. ea dezvoltă.conflictul se solu ionează cu înfrângerea sau moartea eroului.men ine regula celor trei unită i.). psihologice sau filozofice.în locul corului introduce aşa .conflict între personaj şi destin sau conflict psihologic. Camus. Caracteristici : . .a. A. paralel cu ac iunea externă. Tragedia clasică franceză este foarte apropiată de cea grecească antică: . Beckett.înfruntarea lor generează sentimente patetice. . bazată pe un conflict de ordin psihologic. E.

iar piesele de teatru sunt ac iuni sau imita iile unor ac iuni”.. Termenul de dramă. Aşadar. Drama cunoaşte o mare dezvoltare în sec. Shakespeare) şi în Spania (Lope de Vega. drama va căpăta mai târziu individualitate. Ea se afirmă în epoca Renaşterii. “Ideea de dramă . în Anglia (C. care cere o literatură nouă. accentele tragice se împletesc cu cele comice. în teatru pătrunde un public nou. cu sensul de piesă de teatru. Aristotel. în versuri sau în proză. al XVIII-lea. deoarece sensul său literal este ac iunea. deci. Marlowe. al cuvântului grecesc drama indica existen a unei ac iuni. ac iunea desfăşurată pe scena unui teatru. Lessing în Germania au fost teoreticienii dramei.citim în Enciclopedia lui Diderot . Aristotel avea în vedere. din ele se degajă sentimentul măre iei şi demnită ii umane. Apare astfel drama burgheză. Ca specie literară. Calderon de la Barca). Iluminiştii Denis Diderot în Fran a şi G. determinat de o luptă încordată între personaje. O dată cu ridicarea burgheziei. strict etimologic.deşi tragediile se încheie cu înfrângerea eroului. opusă practicilor tradi ionale şi canoanelor clasice ale teatrului. DRAMA Originea termenului Sensul fundamental. ca în via ă. menită să aducă pe scenă probleme şi conflicte corespunzătoare aspira iilor lui. în sec. şi în care. prezentând un conflict complicat şi puternic. a fost pus în circula ie. Evolu ia speciei Începuturile dramei cu caracter popular se situează în sec. ini ial cuvântul dramă era un termen generic prin care se desemna orice piesă de teatru. spune că ”imita ia dramatică” “înfă işează pe cei imita i în plină ac iune şi mişcare”. W. 160 .convine oricărei piese de teatru. Defini ie Drama este o specie a genului dramatic. XVIII. o dată cu ascensiunea impetuoasă a for elor sociale antifeudale în deceniile care au precedat revolu iile burgheze. situând noua specie între tragedie şi comedie. XV-XVI. de către Diderot. E. în Poetica.

fiind inspirată din aspectele diverse ale realită ii. Evolu ie. reprezentată de Husserl. Prin căutarea sensului existen ei umane. disperarea) vor fi preluate de succesorii săi. în „Confesiunile” sale. Izvoarele existen ialismului se află în „Biblie”. care recomandă descrierea exactă. alegerea. - - 161 . privind omul în raporturile lui cu divinitatea. Şcoala existen ialistă a luat naştere din jonc iunea intui iilor psihologice şi estetice ale lui Kirkegaard cu metoda fenomenologică de abordare a realită ii. în prima jumătate a sec. anxietatea.spre deosebire de tragedie. drama exprimă încrederea în capacitatea omului de a se împotrivi for elor oarbe ale naturii şi ale propriului său destin. reprezentan i Cuvântul provine din fr. paradoxul. existentialisme. XIX. Augustin. Curentul existen ialist apare în Danemarca. . descriind neliniştile şi ascensiunea sufletului spre contempla ia mistică. filosof ra ionalist.Caracteristici : . Scurt istoric. EXISTEN IALISMUL Originea termenului. . moştenitor al lui Descartes şi Kant. neliniştea în fa a necunoscutului. . drama se inspiră nu numai din via a regilor şi a claselor dominante. Pascal (în Pensées) este şi el un precursor al existen ialismului. Metoda filosofică a existen ialismului este împrumutată fenomenologiei secolului XX. Sf. -spre deosebire de tragedie. prezintă o mare diversitate tematică. ci şi din cea a maselor populare. unde se formulează chiar o „doctrină a existen ei”. ale cărui principii şi idei (conceptul individualită ii. Mai târziu. îşi povesteşte experien ele trăite.prezintă realitatea în datele ei contradictorii. cu Sören Kirkegaard (1813-1855).drama nu respectă regula clasică a celor trei unită i.

162 . Sebastian.Romancierii şi poe ii au proclamat falimentul ra iunii logice în favoarea „ra iunii vitale”. alta creştină . . Jean-Paul Sartre (L’Etre et le Néant .Concep ie filosofico-mitică asupra istoriei. a anxietă ii şi a disperării. a adevărului particular al experien ei umane. Lucian Blaga. 1942). prin mijlocirea experien ei imediate.Alienarea şi absurdul . să cunoască intense şi profunde trăiri. Gidianismul afirma că sensul artei este cunoaşterea. semnifica ia documentară). Trăsături caracteristice .Despre sentimentul tragic al vie ii.Fiin ă şi timp. Printre aceştia putem aminti pe M. Existen ialismul în România Asupra scriitorilor români o influen ă însemnată a avut-o A.Prăbuşirea valorilor şi idealurilor tradi ionale şi proclamarea nonsensului. .Existen ialismul refuză gândirea abstractă.Miguel de Unamuno (Del sentimento tragico de la vida .Demiterea ra iunii în favoarea ira ionalismului şi nihilismului axiologic. Jaspers (Philosophie . . socială. artistul trebuie să trăiască personal.Filozofie.Jurnal metafizic. Emil Cioran. . să traverseze experien e de via ă. De aici. 1927). . admiratorii şi teoreticienii „trăirii” au fost numi i la noi „trăirişti”.Neliniştea în fa a neantului şi a condi iei tragice a vie ii. a haosului. Camil Petrescu (autenticitatea. descrise analitic. M. prin urmare.Martin Heidegger (Sein und Zeit . Eliade (experimentalismul egotist).Obsesia experien elor tragice ale vie ii. .Fiin a şi neantul.stări simptomatice ale unei societă i aflate în criză existen ială. 1913). 1927). logică şi obiectivă şi abordează existen a umană în realitatea ei concretă. psihologică şi culturală. . Marin Sorescu ş. a fervoarei vitaliste.- Existen ialismul cunoaşte două tendin e: una atee . 1933) Gabriel Marcel (Journal métaphysique . Anton Holban. K.a. Vasile Pârvan. Gide.

Existen ialismul . . alegând liber. Defini ie Existen ialismul este un curent filosofic care alege existen a ca centru al reflec iei. .Filosofia existen ialistă a libertă ii în elese ca o crea ie a valorilor culminează în individualism. absurdul unei existen e de neîn eles. . În a doua jumătate a secolului XX. . existen ialismul francez pătrunde în literatură. cât şi de propria sa fiin ă.Literatura absurdului aprofundează conceptul contingen ei. devine responsabil de propria sa existen ă. într-o lume în care ceilal i nu pot fi decât străini. dând naştere unui curent literar.După 1940.curent literar .Concilierea filosofiei deznădejdii cu tentativa literară de a zugrăvi o existen ă care trebuie îndurată. sentimentul contractului cu neantul şi al disperării ira ionale. existen ialismul este o veche formă de cunoaştere metafizică. al angoasei. omul fiind ceea ce se face el însuşi să fie. 163 .Existen ialismul literar cultivă teme precum: alienarea omului prin trăiri care-l înstrăinează atât de univers. Sorescu: Iona). M. prin actele sale. . condamnarea la singurătate. necesitatea angajării în acte prin care omul.Ciuma. existen ialismul interferează literatura. ca gândire empirică şi descriptivă a condi iei umane. .Teza principală a existen ialismului este aceea că existen a precede esen a. al neantului. neputin a cunoaşterii şi a comunicării.Nevoia conştiin ei umane de speran ă (Camus: La Peste . transformându-se într-un curent literar.

. cu cealaltă. Iona încă nu se vede. Barba fâlfâie afară. în dreapta.Şi tu! Leneşo! (Acelaşi joc. .) Marea.(Se arată şi lona. case.fragmente Personaje IONA. Constatativ. 164 . . Eu și cu nările astea ale mele. la înfrăgezirea nărilor. .) Da. ăsta e aer. în larg. (Luându-şi mâinile de lă ochi. Lungă şi ascu ită. (Vesel. Straşnic năvod mai am.Numai eu ştiu ce-am respirat.) Aer adevărat. ultimele două tablouri pot fi interpretate de alt actor. (Râzând. spărtura ultimului peşte spintecat de Iona. figuran i PESCARUL II Ca orice om foarte singur. vezi barba schivnicilor de pe fresce. lemne. În fa ă. cum ştiai să respiri la tinere e. . Se dedublează şi se „strânge” după cerin ele vie ii sale interioare şi trebuin ele scenice.) .) .Aerul! (Respiră adânc. ceva nisipos. (Respiră. Ceva ca o plajă.) Să nu-mi spui că şi cel dinăuntru a fost aer. La început. Linişte. să nu-mi spui asta. că.Nu.. pescar PESCARUL I fără vârstă. neostentativ.(Cu emo ie. TABLOUL IV O gură de grotă. o movilă de pietroaie.. te iau la palme. scena e pustie. Vreau să prind cu el acum soarele. La gura grotei răsare barba lui lona.Doar atât! Soarele.. ferindu-se de lumină. (Mai respiră o dată adânc.) Ia respiră tu acum. se comportă tot timpul ca şi când în scenă ar fi două personaje. .(Dilatându-şi nara stângă.(Dăndu-şi un bobârnac peste nas.Opere reprezentative – texte i comentarii IONA.. îşi pune întrebări şi-şi răspunde. Dacă rolul va părea prea greu. scoici. murdar de alge.) Marea! . îşi pune mâinile la ochi. Iona vorbeşte tare cu sine însuşi. .) Acum încep să înfrăgezească şi ele.) Aici. Caracterul acesta „pliant” al individului trebuie jucat cu suple e.) Şi să-1 pun la sărat. poate ine mai mult. .

) . apoi într-o dungă. apoi într-un fir de păr. . hoitul acesta se va scufunda. .) Cum pierd timpul cu fleacuri! .. . . . până obosesc bine.) S-o fi evaporat. . Va lua apă şi.Nu. .Şi pu ină briză. 165 .Ar trebui să fiu fericit. .Pu in ozon pe liniile norocului. .) A făcut şi el un bine. apoi întrun fir de suflet.Nu mai zice „săracul”..) Nu trebuie să ne pierdem timpul cu fleacuri..Peste tot e bine. Toată scena până aici trebuie jucată exaltat. ca o nebunie.. .) O plajă? .Nu mai zic.) La treabă! . Apoi într-un deget. (Pauză. Ti-am mai spus.(Aproape plat.Chiar sunt.Mi s-a prostit vederea.(Se dă jos..Sclipea nisipul şi eu credeam că sunt nasturii valurilor.Săracul! .Aici e foarte bine. că ştiu eu. (Gest de adio. Ies eu la un liman.Lasă.în curând. . Acum lona începe să se dezmeticească. . . O fi trecut pe aici vreun potop de foc şi ne-a luat marea pe tălpi.. apoi într-o răsuflare. resfirându-şi degetele. .(Întinde mâna dreaptă înainte. că ştiu eu ce fac. două. marea? .(Speriat. ..) Vreau să respir un pic şi cu podul palmei.Dacă sunt tocmai în mijlocul mării? -O să înot pe burtă o zi.Poate e mai bine aşa. . apoi într-un geamăt.Nu se vede strop de apă.) Dar unde e. Cine ştie singur dacă aş fi reuşit.(Gest către peştele din care a ieşit. .(Dă să se arunce.Lasă. . apoi pe spate.) .E bine şi afară. (Pauză. un an. începe să se plimbe..(Indemnându-se.

Da. .N-am zis-o cu răutate.) Şi voi?! Grozav! Pe unde-a i ieşit? -V-a i luat bârnele. si a peştilor. . .Ce e orizontul ăla? 166 .. Or fi început să se ruineze casele voastre. . oameni buni. .) îngrozitor! .(în elegând. fiorul. Aşa. .Ce să-i faci.Poate. nu trebuie să vă omorâ i cărându-le tocmai de pe ărmul celălalt. să le dăm bună ziua.O să mă bucur pentru clipele astea.) Sau a i vrut să-i face i(semn: „lui”) pagubă? (Scena începe să se clatine.) Ce vezi? .copaci. aşa e. din senin.) -(Strigă.(Se suie pe movila de pietre. Or mai fi şi pe la noi lemne. (Strigă. păsări.) Când am sărutat prima fată .Simt numai că am pus piciorul pe uscat şi că mă duc acasă. .Aşa şi acum. Totuşi.) S-o fi îngustat lumea până într-atâta? E prea mică lumea.) Hei. că fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie.Aşa se întâmplă. cine ştie când -(Zâmbind. mai târziu.Unde-or fi? . la fiecare pas.La urmă.) Hei.) -(Suspicios. oameni buni! (Nimic. burta cere.Mă miram eu de ce nu sunt fericit. -(Vesel. mi-am dat seama că din cauza sărutului ăla. întâlnim la fiecare pas numai umbre .La pescuit.N-am putut sesiza deosebirea. . să le-ntrebăm ce mai fac. cei doi pescari ies. Şi cu toate trebuie să fim aten i. decât un gust de carne.. atât de importante.Abia după vreo două zile m-a apucat o fericire. (Intră Pescarul I şi Pescarul II.Să-ntreb pe cineva.(Râzând.Orizontul.asta a fost demult n-am sim it nimic. . cu bârnele respective în spinare). . . . . .. .Încotro o veni casa mea? .Taci! . .Asa e.Cam pustiu pe aici. . cum au dormit. .Şi a lor. . Parcă sărutasem o mână în plus. gângănii.

impersonal. cum e şi firesc. îşi face vânt în dumnezeire ca leul. De atâtea ori a sărit prin cerc. 167 . numai atâta vrem: un exemplu de înviere.) Un pescar sărac. -Toti cred în el. la capătul puterilor.Iar el e aici.Nimic. deodată se cască apa şi un chit uriaş. nenorocitul n-a mai reuşit să spintece burta imensă. trăgea şi el cu năvodul la peşti foarte mici.Precis..Dar cine anume era omul acela? Ce gândea? . .) . în aureola lui de foc. .) . omeneşte.) O burtă de peşte. ..Închis între toate aceste geamuri! -Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia.” -Că noi. . până şi moartea . să murim bine. şi nici nu mai are glas să urle până la ei: „Oameni buni. -Dar vrem să-1 vedem întâi pe el. pe la casele noastre.Ce-ai văzut? . Dar cade în mijlocul flăcărilor.Şi de ce tocmai el? .Ce e orizontul acela? . după atâta aşteptare a omenirii. la circ. Si cum stătea el aşa.. I-au ieşit toate minunile. „Acuşacuş or să înflorească lespezile mormântului ca petalele unui nufăr.Alt orizont.Ia mai uită-te o dată. Pauză. decât un şir nesfârşit de bur i. pe malul mării. Si se va înăl a la cer. apoi îşi acoperă ochii cu palmele.dar o dată ajuns aici. (lona priveşte. nu mai poate învia.. în mormânt..Nimic. si via a. .(Cu glas stins. Ca nişte geamuri puse unul lângă altul.Şi după burta aia ce vine? . unii sunt aproape distra i de atâta credin ă. cheamă toate şiretlicurile min ii şi ale minunii. şi venirea pe pământ.. dându-ne şi nouă un exemplu luminos.O burtă de peşte uriaş. (Rejoacă scena. nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere! -Şi lumea-1 aşteaptă sus. Apoi ne vom duce linişti i pe la casele noastre.Ce-ai văzut? . oamenii.Pute i să-mi spune i? -Nimeni nu suflă nici un cuvânt. . în mormânt.. învierea se amână!” .(Îngrozit. şi mortul va învia. Se dă cu capul de toti pere ii. .

prorocule! încearcă să.) Iona.) Afară.i aminteşti totul.. Nici nu-mi dădeam seama că totul pluteşte.(Făcându-şi curaj. Să vedem dac-o nimereşti măcar cu ăsta. cu tălpile lui arse de noapte. o dată ce te-ai născut. -(Meditativ..) Nu-mi mai aduc aminte nici o Iimbă-n vânt. şi se tot rostogolea numai într-o singură parte... (Rectificând primul gând. câ i peşti unul într-altul. Poate nu prea mare. trebuia să-1 însemn şi pe-ăsta.(Iluminat deodată..i întipări tălpile în el.Lumea există hăt. . formată de ani.Când au avut timp să se aşeze atâtea straturi? .) E cea ă! . Să nu tot mergi înainte. semăna cu o roată roşie. Să nu te rătăceşti înainte..) Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva. cum se numea? Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă.(Strigând.Încearcă să. Dar aşa. Aşa e. Trăim şi noi cum putem înăuntru. dă din cap că nu poate..) Ce cea ă! (îngrozit.) -(Cu mâna streaşină la ochi. -(Meditativ. Şi altul. să încapi tot.(Iluminat. de când! . . Apoi să vină altul. bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică. . măcar cât a.Hm! Naiv ce sunt! Poate am trecut demult de locul unde eram lanceput. Ia încearcă acum să. Ca toată lumea. Trebuie să fie pe undeva această palmă de loc.)..) Dar eu. am văzut ce bine i l-ai ghicit. <să ştii unde te opreşti.) Un astfel de loc trebuie totuşi să existe. stă aşa câteva clipe. Pentru o clipă. .) Cum se numeau bătrânii aceia buni care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilal i doi.(Ironic) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost şi tu! Viitorul. Vezi. (îşi acoperă cu mâinile fa a. Doamne. în caz de ceva. pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început parcă nu erau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care am învă at eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învă at? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de vreo câteva ori? în fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund.i prezici trecutul.i aminteşti măcar ceva! (Acelaşi joc. trebuie să punem semne la fiecare pas. pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză). . Mă opream acolo şi trăiam în continuare. Toate lucrurile sunt peşti. (Pauză..) Ionaaa! 168 .

Dar nu mă las. Tema Un dialog al omului cu propria conştiin ă pe tema limitelor existen iale. Piesa. meditează asupra atitudinii sale şi revenit la condi ia ini ială e un credincios supus. Nivelul mitic: • Iona.(Scoate cu itul. alături de Paracliserul şi Matca din trilogia dramatică metaforică Setea de sare (1968). favorizată de atâtea teme. ”Iona”. 169 . Trebuia s-o ia în partea cealaltă. tema crea iei. Plec din nou.Mi-am adus aminte: Iona.) . Poetul îşi men ine discursul metaforic şi în registru dramatic. toate. aducând o notă de originalitate în acest domeniu. (Pauză. Am pornit-o bine. Dar drumul. De data asta. piesa Iona face parte. el a greşit-o. Nivelurile textului: 1. în conştientizarea dramatică a limitei lui A FI. Totul e invers. statuând nevoia de atingere a absolutului.comentariu literar Specificul operei. Ce contează dacă ai sau nu noroc? E greu să fii singur. intervievat despre semnifica ia piesei).) Răzbim noi cumva la lumină. Pescar . cântarea identită ii prin dedublare şi raportare. sinonimă unei alte naşteri. ca salvare din efemeritate.(Strigă. te iau cu mine..Şi acum.căutător de esen e. Ionaaa! E invers.) Gata. . personaj biblic pedepsit de Dumnezeu pentru nesupunere. aşa cum făcuse şi Eugen Ionescu în Fran a (Scaunele. dacă stau să mă gândesc. nemaipomenit de singur”. Rinocerii. tema labirintică a destindai din care nu po i ieşi. Eu sunt Iona. Iona? (îşi spintecă burta. pendulează mereu între ontologic şi gnoseologic.) Iona. Iona este manifestare pragmatică şi contemplativă în acelaşi timp realizând suprapunerea ipostazelor dintre pescar şi pescuit. se înglobează. Victimele datoriei). . prin închiderea în burta unui chit. spune Sorescu. Tema singurătă ii omului speriat de limită (“Ştiu numai că am vrut să scriu ceva despre un om singur. tot eu am avut dreptate.

• Mitul Labirintului .” “Să privească în cercul său. (Aşteaptă). “Ce pustietate! .Nimic. “Povestea ce zice.” “Greu se mai câştigă o bucată de pâine ... universul întreg să fie dat lumii de pomană”.i pierzi min ile. Nivelul istoric/politic: “Până ies eu.. (Strigă) Ionaaa! . a luării la cunoştin ă de sine: “Io . Şi să tacă. în trepte. • Mitul întoarcerii la origini: “Şi-am lăsat vorbă. O aflam aici. ce ne înva ă?”..” “Păi.. c-am auzit numai partea asta. na . “E chiar o nimica toată.. Nu e prea greu”. “Tare .” “(Cu obidă) I-a pus şi la treabă..De fapt. Receptarea Eului ca pe Celălalt: “Numai că eu trebuie să strig.” d) valoarea povestirii / literaturii e dată doar de func ia ei ini iatică: “Povestea ce zice? ce ne înva ă? .Aş vrea să treacă Dumnezeu pe aici”. • Mitul întemeierii prin cuvânt: a) ecoul: “Pustietatea măcar ar trebui să-mi răspundă: ecoul . din moment ce erau cu bârnele alea-n spinare .... nu?” “To i trebuie să trăim.. Să-l chem pe lona. dar ai unde să.. Iona!. “E strâmt aici. Ce mare bogată avem! “De-aici fiecare om trebuie să-şi vadă de trebuşoara lui. . (Aşteaptă) .bur ile succesive sunt încăperi iluzorii lipsite de capăt. auzi? Nu te mai ine după mine. de ce-oi mai fi pierdut vremea cu ea? De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?” e) povestea cotropeşte identitatea: “Cum se numea povestea aceea.. Vorbesc. dar ecoul? b) strigarea numelui: făcută gradat. “Cum mă numeam eu?” 2.curios aş fi să ştiu dac-a mai ieşit omul din chit”. în amintirea mea. (băgând de seamă că n-are ecou) Ei... poate se mai limpezesc lucrurile”.” 3. Iona sunt eu.Nu ştiu. “(aflarea identită ii) c) nevoia rostirii: “ .Fac ce vreau. Nivelul social: “Atunci de ce-i mai mănâncă dacă n-are condi ii? (.Asta puteam să nici n-o mai învă .. a-ntâia. măcar la soroace mai mari. care ne înva ă că po i fi înghi it de un peşte. ?”.” 170 .(Strigă) Să nu te prind pe aici.” Pentru că există anumite condi ii.. parcă spre a sugera timpul ridicării pe verticală..)” “Trebuie să trăiască şi el.

.” “Iar el e aici. burta cere.. înotăm printre ele .) Dar aşa. în mormânt.. Te pui cu nevoile?” ”Apa asta e plină de nade.“Trăim şi noi cum putem înăuntru” “Plevuşca săraca. Apoi ne vom duce linişti i pe la casele noastre.. Ce să-i faci. ”Că noi oamenii.” “O fi trecut pe aici vreun potop de foc şi ne-a luat marea pe tălpi!” Simbolistica peştelui a) biblic: simbolul creştinismului şi a identificării celor credincioşi între ei.. pe la casele noastre.” 5. dar peste câteva clipe observăm mira i că ni s-a terminat apa”.. Noi peştii. Ea duce greul . o dată ce te-ai născut”. Nivelul filozofic: “Ne scapă mereu câte ceva în via ă.. învierea se amână!” 6.” “Ar trebui pus un grătar la intrare în orice suflet ” “De ce trebuie să se culce to i oamenii la sfârşitul vie ii? ” “Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia” ”Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva.i întipări tălpile în el.” 4.” 171 .. Visul nostru de aur e sa înghi im una. Uite s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din fa a casei. omeneşte. bineîn eles pe cea mai mare. .. o speran ă.” “Începe să fie târziu în mine. b) la nivel zero: mijloc de existen ă: “Unde-or fi? La pescuit.. ”.” “Nu există nici un val fix. să murim bine. în sfârşit. Apoi să vină altul cu tălpile lui arse de noapte.. tot felul de nade frumos colorate.. ceva frumos. Nevoile de hrană mereu crescânde. la capătul puterilor şi nici nu mai are glas să urle până la ei: “Oameni buni.. numai atâta vrem: un exemplu de înviere. Pentru o clipă. Nivelul poetic: “Mai bine m-aş face pescar de nori. Nivelul estetic / parodic: ”Apă mică. trebuie să punem semne la fiecare pas. măcar cât a. să ştii unde te opreşti. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile. Marea e-n năruire.. şi de aceea trebuie să ne naştem mereu. Ne punem în gând o fericire.” “Un astfel de loc trebuie totuşi să existe (.

Se poate identifica o similitudine între mul imea bur ilor de peşte şi a naşterilor succesive.. Teama de rostire e alimentată şi de frica necuprinderii adevărului absolut. şi. (mai mult nu poate să articuleze. din pescuit. în felul acesta.creatoare a dezamăgirii... (Realizând întreaga situa ie). de răzvrătire împotriva finitudinii prin crea ie (concretizată atât în plasarea bărcii în mare. forma desăvârşită a rostirii (care e o crea ie a aşteptării). Filonul de triplă sorginte: lirică. pescarul devine cel capabil să viseze: “Sunt pescar şi trebuie să se găsească oricând un peşte şi-n casa mea. peştele . de mort? Din moment ce-mi dau seama. din această perspectivă. propunând partea a Il-a a poveştii cu biblicul Iona. Tot? (Se cercetează) Tot. sau Ziditorul unui mesaj existen ial printr-un perpetuu nascendi. accentuând tensiunea dramatică. Este Iona un visător ucis de propriul vis. Peştele. Un peşte con inut de un altul devine.. pescar de oameni. dramatică şi tragică se îmbogă eşte semantic în ipostaza claustrării lui Iona în burta peştelui. Prilej de medita ie asupra limitei vie ii umane. stăpân pe moartea sa? Este el cugetătorul aflat la margine de Lume. înotăm printre nade”. Tăcerea e starea paradisiacă a Logosului. Asta era.. înghi it de viu de . anun ându-se pe rând. e) nivelul trei: peştele devine. Necuvântarea identifică un nex semantic nenumit. el dă măsura dorin ei de a recrea universul la dimensiuni umane. determinând transcenderea pescarului Iona în postură de peşte: “Noi. Mică pauză / Sunt înghi it. Formele de manifestare: strigăt. Eliberarea de limită şi de înrobire exterioară se face prin sublimarea tăcerii (iar tăcerea în plan existen ial este nonexisten ă).. sau Demiurgul născut după propria-i dorin ă. scop şi limită ce trebuie depăşită. Peştele.” d) nivelul doi: peştele din acvariu materializează voca ia de artist şi nevoia de a-şi delimita spa iul propriu fa ă de mare.c) nivelul întâi: peştele este visul oricărui om.. cât şi a unghiei) şi re-naştere. (ezită) . râs sunt mărci ale căii de autodefinire prin raportare la ceilal i şi detaşare.” f) nivelul patru: popas de medita ie înainte de vărsare în marea timpului. peştii. simbolistica ferestrei. 172 . asupra ideii de predestinare. Asumarea zidirii cu sine transformă piesa într-o experien ă cognitiv . interoga ie..

173 . „Asta e via a!” . Sim indu-şi degetele frumos fulgerate De nişte sâni tari şi coapse dulci Ca de contururi de note muzicale.a oftat Adam Şi-a mai creat încă una. smirnă şi tămâie. Şi tot aşa. 1-a sictirit dumnezeieşte. Atunci Dumnezeu a confec ionat-o pe Eva Dintr-o coastă a lui Adam. de câte ori Eva oficială Se întorcea cu spatele. Adam scotea la lumină o nouă cadână Din haremul lui intercostal. Şi l-a izgonit din rai Pentru suprarealism. O nouă Eva răsărise în fa a lui. Încât chiar în clipa aceea Şi-a pipăit coasta imediat următoare. Adam se plimba pe alei preocupat şi trist Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte. Sau pleca la pia ă după aur. Dumnezeu a observat Această crea ie deşăn ată a lui Adam L-a chemat la el. Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune. Tocmai îşi scosese oglinjoara Şi se ruja pe buze.Lecturi suplimentare Adam Cu toate că se afla în rai.

zic. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Cuvintele se umflă 174 . Mi se aruncă de sus! Deşi. Mi se trimite şi Scara la cer . . Şi nu citeşti decât ce scapă în afara liniilor lui De lemn.am slăbit îngrozitor de mult. Sunt doar fantoma celui ce am fost.Scară la cer Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Împu inate. Îl aşezi frumos Pe prima pagină. folosit şi în matematică. Cu el po i citi cu succes O mul ime de opere. Mă gândesc că trupul meu Este totuşi prea greu Pentru scara asta delicată.Suflete. Exact deasupra patului meu. ia-o tu înainte Pâş! Pâş!” Echerul Echerul. Devine tot mai mult Un instrument literar.

O jumătate de verb Te face să urli De ac iunea tuturor romanelor Din viitorul deceniu. înainte de culcare. Sugând şi sensul celor ascunse. imaginile. sufletele Sunt exagerat de mari.Ca nişte broaşte. seara. Apoi echerul se poate extinde Şi în via a de toate zilele. Pune i la capul patului un echer Pentru visele voastre de aur. Sunetele. 175 . Şi de asemenea. Nu vă aventura i Într-o dragoste adevărată Fără un echer la butonieră. Plivi i spectacolele cu echerul. Asculta i vorbele cu echerul.

Partea a III-a Limbă și comunicare 176 .

rela ia dintre emi ător şi receptor (oficială sau neoficială: publică sau intimă etc). care ar putea fi grupa i în două mari categorii: .ELEMENTE DE STIL Consecin ele contextului social-cultural asupra exprimării Con inutul diferitelor mesaje este influen at de o serie întreagă de factori. starea de spirit etc.sociologic. .particularită ile receptorului (unul singur sau mai mul i. ne vom ocupa doar de factorul social cultural.. .care ac ionează sub forma unor modificări sau restric ii aplicate mesajului. .interni (sau de natură lingvistică propriu-zisă) ac ionează sub care forma regulilor gramaticale: . intimă etc). -etnic. determinând apari ia unor mesaje cu particularită i speciale de con inut şi expresie. fără să se supravegheze.externi (sau extralingvistici) . colocvială. într-un fel sau altul. ocupa ia.modelează” vorbirea în func ie de obiectul comunicării (ce tip de informa ie este vehiculată: oficială. îşi .socio-cultural. . În cele ce urmează. nivelul de pregătire etc). publică.domeniul de activitate al emi ătorului: . . Luate în ansamblu. publicistică.particularită ile emi ătorului (vârsta. concretizate prin mijloace lingvistice specifice. nivelul de cultură.psihologic. toate aceste circumstan e alcătuiesc contextul social-cultural în care are loc procesul comunicării. . Fiecare dintre factorii respectivi influen ează. 177 . ştiin ifică. artistică) şi de situa ie (oficială.). cum ar fi: .domeniul sau sfera comunicării. „Oricine îşi dă seama uşor că. ocupa ia.inten ia emi ătorului. . Principalii factori extralingvistici sunt de ordin: -geografic (care determină deosebirile dialectale). care constă într-o mul ime de împrejurări capabile să producă modificări ale mesajelor. exprimarea.

că există limbaje diferite. factorul social-cultural ac ionează asupra limbii. sau folosit într-un anumit domeniu de activitate (ştiin ă. literatură etc).Stil. Etimologic. p. 1983. „stylus” = be işorul cu care se scria pe tăbli ele de ceară (de unde şi cuvântul „stilou”). 178 . creând sisteme lingvistice specifice unui anumit nivel cultural sau domeniu de activitate. termenul de stil derivă din gr. cele spuse de al ii folosim vorbirea indirectă. povestind. De aici rezultă că limba îndeplineşte func ii de comunicare diferite. Dacă stilurile func ionale reprezintă variante colective ale limbii (ale mesajelor). deci. topice şi fonetice caracteristice modului de exprimare orală sau scrisă . în accep ia care i se dă astăzi. Stil indirect liber Modalită i de redare a vorbirii. Aceste variante func ionale ale limbii se numesc stiluri func ionale. lat. sintactice. Stil func ional. mai îngrijit şi mai sugestiv ideile şi sentimentele. presă. „Într-un şir de mesaje formulate de acelaşi vorbitor în împrejurări diferite. Stilul individual ar putea fi definit. Stil indirect. se disting trăsături particulare.a unui individ sau a unei categorii de vorbitori. Stil individul. sistem care poartă numele de stiluri func ionale sau limbaje specializate. Când redăm. (M. Stil direct. care nu se întâlnesc în mesajele altor vorbitori”. morfologice.Iulian Ghi ă. un mod de a folosi limba propriu unor grupuri de oameni care activează în acelaşi mediu. deci. unei singure persoane de a folosi limba. Stilul func ional reprezintă. 16). trebuie spus aici că există şi variante individuale în utilizarea limbii. ca fiind modul propriu unui individ. Andrei . Când reproducem întocmai cuvintele celor care vorbesc folosim vorbirea directă. „stylos”. stilul reprezintă totalitatea particularită ilor lexicale. condi ionate social. Limba română. de a-şi exprima cât mai personal. Aşadar. ceea ce face să se vorbească despre stil individual. Este locul să deschidem aici o paranteză pentru a aminti defini ia stilului.

„a întreba”. Oamenii însă rămăseseră la ale lor. Rebreanu: Pădurea spânzura ilor) . cum a rămas în poartă. p. vorbirea indirectă nu trebuie confundată cu monologul interior. Și nu mai adăugau și restul gândirii. (M.. “a mărturisi” etc.Totuşi. limpede însă și fără cuvinte. cu toate că după părerea specialiştilor de la raion grâul era deja copt şi trebuia secerat pu in verde. De ce şi-a luat rămas bun?” (L. care recurge uneori la vorbirea indirectă liberă. prima este o modalitate de reproducere a vorbirii. și completat în cele din urmă cu glas tare. fără modificări. când înapoi.I.. 209) .... eliminând nuan ele intona ionale. dar modificând unele forme.. din punct de vedere sintactic. dând mişcării sufleteşti a personajelor mai multă expresivitate: „Gândurile lui [ale lui Apostol Bologa] însă alergau când înainte.. ce atâta grijă pe voi că se pierde acolo un dublu de grâu la 179 .Uneori însă vorbirea indirectă este liberă. Şi Ilona. parcă şi-ar fi luat rămas bun pentru totdeauna. adică îndată după Sân-Petru. Vorbirea indirectă liberă conservă nuan ele intona ionale şi elementele lexicale şi gramaticale de tip afectiv. Vorbirea indirectă liberă apare mai ales în monologurile interioare.. afară de cea neutră (enun iativă) vorbire indirectă (stil indirect).Trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă se face astfel: cuvintele rostite de fiecare vorbitor se introduc prin verbele „a spune”. dar tocmai acuma?. să nu se scuture. fără astâmpăr. fie conservând informa ia.. se cam scutură el.. . „a anun a”. adică lasă să se scuture. deși cădeau și ei de acord că așa e.. unde veniseră să-i prelucreze. de un verb de declara ie şi nu mai este introdusă printr-o conjunc ie. al doilea este o modalitate de organizare şi expunere compozi ională. omi ând sau adăugând unele cuvinte. Ghi ă: Limba română. cele enun ate . Oare de ce-l chemă generalul? Poate că reclama ia lui Pălăgieşu.vorbire directă (stil direct). „a răspunde”. îndată după ce activistul și agronomul se îndepărtau pe poarta lor. Andrei . ca un cârd de păsări rătăcite. adică nu mai depinde.„Reproducerea spuselor cuiva se poate realiza în două feluri: fie transmi ând (consemnând în scris) integral. iar în desfăşurarea nara iunii permite racursiuri care condensează dimensiunea temporală: „În acel an secerişul începu tot după legile agrotehnicii nescrise ale satului. „a zice”.

Lucrările în care este utilizat au drept scop şi transmită informa ii asupra unor fenomene. stilurile limbii se clasifică în: . procese etc. multe dintre ele de circula ie interna ională. în timp ce expresivitatea deliberată este manifestarea verbală a emo iei contemplative". obiectivitate. caracterizate prin orientarea spre al i factori ai comunicării. 76) în func ie de distinc ia expresiv . în prelegeri şi expuneri. să trăiască și ele. marcat prin expresivitate. corectitudine. Mănâncă și păsările cerului. Stilistica func ională a limbii române. numai voi vre i să trăi i?”(Marin Preda. să relateze rezultatele ob inute prin investigarea diferitelor domenii ale realită ii sau să precizeze tehnologiile cu aplica ii variate în activitatea productivă. ele nu trebuie să mănânce. în articole şi studii cu caracter ştiin ific. concep ii. p.Termenii sunt utiliza i în sensul lor propriu (denota iv) pentru a se evita eventualele confuzii.cinci pogoane. sobrietate. . seminarii şi dezbateri ştiin ifice sau în tratate de specialitate.Procesul comunicării se realizează direct. 180 . ca reac ie la contextul sociocultural. fără să vizeze sensibilitatea sau imagina ia receptorului.stil artistic.Specificul activită ii pe care o exprimă reclamă o serie de calită i. apelându-se la no iuni ştiin ifice şi ra ionamente riguroase.stiluri nonartistice. Principalele stiluri func ionale În procesul de comunicare apare. Morome ii). (Ion Coteanu. din domeniul ştiin ei şi tehnicii. în manualele şcolare etc Caracteristicile definitorii ale stilului ştiin ific sunt: . informa ional. precizie. obiecte.Vocabularul cuprinde numeroase neologisme. să formuleze şi să dezvolte teorii. 1973. în referate şi comunicări. idei. 5. . a) Stilul ştiin ific (sau tehnico-ştiin ific) este utilizat în domeniul ştiin ei şi tehnicii. . precum: claritate. . „Expresivitatea spontană este manifestarea verbală a emo iei corespunzătoare. func ia expresivă a limbii. cum ar fi cel cognitiv. cu prilejulunor colocvii.nonexpresiv. . caracterizat prin orientarea spre mesaj.

reportaje şi 181 .a. referat.Utilizarea unei terminologii specifice (adeverin ă. „Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces-verbal” s.administrativ îndeplineşte func ia de comunicare în sfera rela iilor oficiale. fizică. în formele de comunicare referitoare la activitatea unor institu ii sau la rela iile administrative. documente oficiale. a unor formule fixe de tipul: ”Vă facem cunoscut că”.În domeniul sintaxei. fiind utilizat în acte normative. hotărâri.Absen a mijloacelor de expresie figurată. politice.acte cu caracter normativ (care reglementează rela iile dintre institu iile statului şi cetă eni): legi. ere. întrucât documentele oficiale nu permit decât o singură interpretare. . el este stilul caracteristic speciilor jurnalistice: note. lege. . cerere. adresă.-Frecven a unor termeni proprii fiecărei discipline (matematică. comentarii. interviuri. cuvântări etc. . rapoarte. „Se adevereşte prin prezenta că”.Expresivitatea este zero. . memoriu de activitate etc. c) Stilul publicistic este limbajul specializat al presei(ziare. . puncte şi paragrafe şi la repetarea unor formule. certificat. chimie. pamflete. claritate şi precizie.Sistematizarea perfectă a materialului. directive. b) Stilul oficial .. articole. decrete. reviste) şi al emisiunilor de radio şi de televiziune.de încărcătura afectivă.Utilizarea unor clişee lingvistice. adeverin ă. expresivitatea este zero. repeti iile datorate sinonimiei perfecte. juridice etc. decizie. pe care le-am putea grupa astfel : . cronici. memoriu. Accesibilitate. Principalele caracteristici ale stilului oficial-administrativ sunt: . ştiin a literaturii etc). .Caracterul stereotip al limbajului: inten ia de a tipiza comunicarea. .Pentru evitarea echivocului. ştiri. termenii sunt utiliza i în sensul propriu.Lipsa reliefului stilistic. remarcăm topica normală. . . uneori recurgându-se la ordonarea pe articole. cursivitatea. Altfel spus.documente cu caracter administrativ (care reglementează rela iile dintre diferite institu ii sau dintre institu ii şi cetă eni): dare de seamă. paragraf. ordine de subsemnatul.Comunicarea este lipsita. sesiune etc). proces-verbal. . dosar. Întâlnim şi aici o mare diversitate de specii. autobiografie. certificat. mese rotunde. litigiu. foiletoane.

.Accesibilitatea este obligatorie. teatru). depăşind sub acest aspect . . ci asupra mijloacelor (artistice) prin care este transmisă informa ia: scopul scrierilor respective este mai ales acela de a delecta. ştiin ifică. re inem: . .Expresivitatea este medie (din acest punct de vedere. precum şi elemente de jargon şi de argou. d) Stilul artistic (beletristic) apar ine literaturii beletristice (poezie. . . prin muzicalitate şi for ă sugestivă. ca şi acelora care. întrucât îmbină exprimarea ra ională şi voli ională cu cea emo ională. . . 182 . Scopul principal al tuturor acestora este de a informa la timp şi exact masele largi de cititori şi ascultători asupra unor evenimente sau situa ii dintre cele mai diverse.Este cel mai complex dintre stilurile func ionale. tehnică. mai ales prin unele specii ca reportajul. întrucât foloseşte termeni arhaici. neologici. foiletonul. pamfletul). sportivă. proză.sfera limbii literare. de a produce emo ii de natură estetică. De aici derivă şi caracteristicile definitorii ale stilului respectiv: . deoarece în cazul său accentul nu mai cade pe con inutul informa iei.Expresivitatea este maximă. . stilul publicistic apropiindu-se tot mai mult de stilul artistic. cât şi în cel figurat. conturează imagini plastice în conştiin a cititorilor.Se adresează atât intelectului. eterogen ca pregătire intelectuală. regionali. literară. Dintre trăsăturile caracteristice ale stilului artistic.altele.Mare diversitate lexicală (vocabular bogat şi variat) întrucât abordează probleme din sfere diverse ale vie ii: social-politică. Stilul artistic se opune tuturor celorlalte stiluri. cât şi afectivită ii.Frecven a neologismelor. liric şi dramatic. . ele adresându-se cu prioritate afectivită ii.Utilizarea de figuri de stil şi procedee artistice.Larga utilizare a cuvintelor cu sens figurat. .Mare deschidere spre cele mai diverse categorii lexicale.Larga varietate în domeniul sintaxei. întrucât se adresează marelui public. Speciile în care poate fi întâlnit sunt absolut toate speciile celor trei principale genuri literare: epic. reprezentând forma de expresie a operelor literare.Termeni utiliza i atât în sens propriu.Utilizarea unor procedee artistice şi figuri de stil. .

diasistemul limbii. altfel spus. de sistemul fonetic (sistemul vocalic. însă. 183 . Sistemul stilistic este.în concluzie. diasistemul reprezintă totalitatea sistemelor specifice unei limbi sau.împreună cu caracteristicile lor. fireşte . se încadrează şi ele într-un sistem. în măsura în care ele sunt cunoscute şi respectate. Toate aceste variante şi subvariante ale limbii . Or. reguli etc. categorii. pentru a face posibilă receptarea mesajului. care ar putea fi numit sistemul stilistic al limbii (sau structura stilistică. Se poate vorbi. aşadar.la care neam referit mai sus . uneori . sistemul lingvistic general. clase. de sistemul lexical etc. Un astfel de sistem este un ansamblu de elemente lingvistice (unită i. în orice comunicare se disting trei feluri de norme: a) Normele generale ale limbii.) dependente între ele şi formând un tot organizat. sistemul consonatic) al limbii. sau ierarhia stilistică a limbii). Reprezentarea grafică a structurii stilistice a limbii române Este ştiut că faptele de lipbă pot fi încadrate în sisteme lingvistice. c) Normele interne. adică particularită ile specifice emi ătorului respectiv. de sistemul gramatical (morfologic. capabile să contureze stilul său individual.impropriu. El este numit. principii. care trebuie cunoscute şi respectate de orice vorbitor (emi ător). criterii. comunicarea poate fi corectă sau greşită. Normele comunicării Toate mesajele sunt formulate după anumite reguli sau norme. astfel. doar unul dintre elementele diasistemului. 5. sintactic etc). ar fi de precizat că între diferitele stiluri func ionale nu pot fi trasate grani e rigide. b) Normele stilistic-func ionale (preponderen a trăsăturilor unuia sau altuia dintre stilurile func ionale determină apartenen a textului la unul dintre acestea).

.educarea capacită ii de receptare a unor mesaje apar inând unor stiluri individuale sau func ionale diferite.folosirea conştientă a limbajului.îmbunătă irea comunicării prin limbaj. De regulă. 184 . Informa ii privind opera studiată.transmiterea unor cunoştin e bogate şi nuan ate. altfel spus. . la cele de definitivat şi gradul II sau la concursurile de admitere în facultate se dau uneori subiecte prin care se solicită candida ilor efectuarea analizei stilistice a unui text beletristic (în versuri sau în proză). 6. Genul şi specia cărora le apar ine. comentariul literar stilistic al unui astfel de text poate fi structurat conform planuluirobot sau. . . conform algoritmului care urmează: 1.perfec ionarea deprinderilor de vorbire. sursa de inspira ie.Cunoaşterea sistemului stilistic al limbii române ajută la: . Explicarea titlului. Figuri de stil La examenele de bacalaureat. Unde şi când a fost publicată ini ial. Geneza operei.

„O înşiruire de mai mul i termeni de acelaşi fel. Antiteza . situa ii. Metafora . pe baza unor asemănări (între cei doi termeni) se numeşte metaforă”. Hiperbola . ac iuni. fenomene.„Procedeul artistic prin care se înlocuieşte un termen obişnuit (propriu) prin unul neobişnuit. fenomen sau ale unei întâmplări pentru a impresiona pe cititor se numeşte hiperbolă”. folosită pentru a atrage aten ia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor înfă işate se numeşte enumera ie” Repeti ia „Folosirea succesivă a unui sunet. idei etc). pe baza unor însuşiri comune. cuvânt sau a unui grup de cuvinte pentru a impune aten iei o imagine semnificativă. figurat (impropriu).„Procedeul artistic prin care se exagerează inten ionat (mărind sau micşorând) însuşirile unei fiin e sau caracteristicile unui obiect.Compara ia . „Ca un glob de aur luna strălucea” (Dimitrie Bolintineanu). poartă numele de compara ie”. obiecte. cu scopul de a eviden ia anumite caracteristici ale primului termen. (M. Exemplu: „Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare”. . Enumera ia .Exemple: „Nalt cât casa / Verde ca mătasa”. 185 . o idee. personalită i) cu scopul de a reliefa unul din termeni prin celălalt se numeşte antiteză”. idei.„Procedeul artistic constând în opozi ia dintre doi termeni (cuvinte. Eminescu: „Scrisoarea III”). un sentiment. o ac iune sau un obiect se numeşte repeti ie”.„Procedeul prin care se alătură doi termeni (persoane.

b)Moduri de expunere utilizate.sau clima) samdescrescândă (G. împreună. exprimă. „Plutea-ntr-acest imens senin”: „Ca-n horă dup-un vesel cânt”.la nivel lexical (sinonime. în progresie crescândă (G. 1970. 3. Tehnici de expresie: a) Fapte de limbă cu poten ial stilistic: . . ascendentă până la un punct culminant . c) Tehnica utilizării simbolurilor . Tehnica artistică a) Compozi ia (structura textului) . Inversiunea . Nara iunea (procedee narative). cuvinte derivate. „Un astfel de procedeu artistic.Exemple: „într-o sălbatică splendoare”. compuse. raportul dintre ele. 186 . Grada ia . puterii de reprezentare sau expresivită ii lor.la nivel fonetic (alitera ii. . p.„Figura de stil constând în înlăn uirea mai multor cuvinte sau expresii conform importan ei. omonime. strofe. refrene.a. se numeşte alegorie”. Dialogul. descendentă sau anticlima). lucrurilor etc. scene etc. Monologul interior. tablouri. onomatopei. expresii şi locu iuni). prin intermediul întâmplărilor. neologisme. antonime. („Dic ionar de termeni literari”.Elementele de arhitectură a compozi iei: păr i.Tema şi ideea operei: motive şi laitmotive. regionalisme. armonii imitative. cu inten ia de a ob ine efecte poetice. într-o formă figurată. asocieri sonore. metafore şi personificări care. prin care se schimbă ordinea obişnuită a cuvintelor într-o propozi ie. atitudini s. se numeşte inversiune”.Alegoria . idei. 195) 7. Ex. cicluri. cânturi.„Procedeul artistic de folosire a unei suite de compara ii. acte. cuvinte polisemantice. alte efecte sonore). arhaisme.: alegoria moarte-nuntă din balada „Miori a”. termeni de argou sau de jargon. Descrierea (procedee descriptive). Analiza stilistică 2. asonante.

5) Concluzii finale. hiperbola. şi sintactice: raporturi de coordonare şi subordonare în propozi ie şi în frază. grada ia (mai ales în cazul operelor în versuri). intercalări.) 4. Preciza i stilul func ional utilizat în fragmentul de mai jos şi indica i trei dintre caracteristicile acestuia: „Strategia reformei educa ionale precizată de viitorul ministru cuprinde. (25 p. mărirea salariilor celor ce lucrează în învă ământ şi depăşirea pragului de 4% la bugetul alocat acestui domeniu în 1997 până la cel pu in 6%. (20 p. adjective cu rol de epitet. amfibrahic etc). valoare stilistică şi epică (mesaj). topică. iambic. Ce este metafora? Exemplifica i. reveniri.) 3. ritm (trohaic. repeti ia compara ia. Explica i ce este stilul oficial-administrativ.) 187 . metafora. antiteza. El a mai spus ca va încuraja învă ământul particular dacă acesta se va dovedi de calitate.la nivel gramatical (contribu ia procedeelor morfologice: păr i de vorbire dominante. cu prioritate. Noul ministru nu va cederiza învă ământul. Importan a operei: raportul operă-realitate. măsura (în cazul operelor în versuri). . (30 p. c) Rolul elementelor de prozodie: versuri şi strofe. semnifica ia contemporană a operei. mijloace de legătură. Enumera i factorii care influen ează comunicarea. C. 4) Con inu ii de idei şi sentimente. 1 1. personificarea. Sentimentul dominant.la nivelul ortografiei şi al punctua iei: rolul semnelor de punctua ie. originalitate. dar va controla modalitatea în care au fost numi i unii inspectori. b) Expresivitatea limbajului: rolul figurilor de stil: epitetul. Ideea principală şi idei secundare. inversiunea. (25 p. a mai precizat Virgil Petrescu”. tipul de structură a frazei: liniară. enumera ia. locul operei respective în ansamblul crea iei autorului şi în contextul literaturii române. a declarat Virgil Petrescu în cadrul audierilor. TESTE PENTRU AUTOEVALUARE Testul nr..) 2. simetrică). frecven a verbelor de mişcare etc. arborescentă. alegoria. dactilic. Sentimente şi atitudini exprimate.

Numi i trei dintre trăsăturile stilului publicistic. Am înghe at sub ur uri de lumină” .) Testul nr.) Testul nr. Ce se în elege prin stil func ional? (25 p. Exemplifica i cum se manifestă influen a contextului socialcultural asupra exprimării. Ce este ritmul? Dar piciorul metric? Exemplifica i. Identifica i.) 3. 3 1. (30 p. (25 p. Arăta i cărui stil func ional apar ine textul de mai jos şi indica i trei dintre elementele prin care argumenta i apartenen a textului la stilul respectiv: „Cristal rotund. M-am născocit din apele de-azur. având în vedere următoarele. (25 p. (30 p. (40 p. Cu inima de-a pururea senină. (15 p. Preciza i stilul func ional utilizat în fragmentul de mai jos. Ce este alegoria? Exemplifica i.” (25 p. indicând trei dintre elementele caracteristice acestuia: „Prin prezenta vă comunicăm că până la aprobarea Regulamentului de organizare şi func ionare a Comisiei de Evaluare şi Acreditare a Învă ământului Particular Preuniversitar. în versurile care urmează. Ministerul Învă ământului avizează favorabil existen a Grupului Şcolar „Grigore Tăbăcaru”.. Ce este rima? Ce tipuri de rimă cunoaşte i? Exemplifica i.) 188 . Ce este hiperbola? Exemplifica i.) 2. 4 1.Testul nr. Ce se în elege prin stil individual? (20 p.) 2.) 3.) 3. Numi i trei dintre trăsăturile stilului beletristic.M. trei figuri de stil: “Ele sar în bulgari fluizi peste prundul din răstoace.) Testul nr. pe-o umbră de velur.) 4. Eminescu. peste care luna zace” . (30 p.) 2.) 2. Numi i trei dintre trăsăturile stilului ştiin ific.) 4. Arghezi (40 p.. în cuibar rotind de ape. 5 1. (20 p. (15 p. Formula i defini ia stilului.T. (15 p.) 4. 2 1.

În textul care urmează. Ce este ritmul trohaic? Exemplifica i. 4 . (30 p. Numi i trei dintre speciile stilului publicistic. (15 p. Blaga (30 p. b) rima versurilor. (15 p. 6 1. fa ă de partide şi grupări politice şi fa ă de oricare alte institu ii sau organiza ii.3.Asocia ia „Gr. (25 p. scriu în rune o poveste căci ce este nu se spune” .) 4. c) figura de stil din primul şi ultimul vers: „Copacii albi. Reprezenta i grafic sistemul stilistic al limbii române. rima şi măsura următoarelor versuri: „Despre tine şi otravă. independentă fa ă de institu iile administrative ale statului. (40 p. 37 (1) din Constitu ia României şi ale Legii 21/1924 şi func ionează în conformitate cu prevederile Legii 84/199S şi ale altor acte normative în vigoare”.) 3. Tăbăcaru” este o asocia ie fără caracter politic.) 2. 7 1.Preciza i ritmul. Ce este compara ia? Exemplifica i. copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar.) 2. Copacii albi.) 4. 5 . preciza i: a) stilul căruia apar ine. Explica i ce este stilul beletristic (20 p. despre slavă şi albine.) 4. Numi i trei dintre tipurile de compunere specifice stilului oficialadministrativ..) Testul nr. Tăbăcaru” este înfiin ată în temeiul art.Preciza i cărui stil func ional apar ine textul care urmează şi indica i trei elemente prin care argumenta i apartenen a textului la stilul respectiv: „Art. copacii negri”. Numi i trei dintre speciile stilului ştiin ific.L.Asocia ia „Gr. (40 p.) 189 . (15 p.) Testul nr.. Art.) 3. (15 p.

) 3. de o dreaptă (axă de simetrie) sau de un plan (plan de simetrie)”. de a fi aşezate la aceeaşi distan ă. b) trei dintre caracteristicile stilului respectiv. (15 p. Identifica i figurile de stil din textul: „Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind.) Testul nr 9 1. Exemplifica i. c) trei figuri de stil. Ele trec cu lacrimi ude și suspină-n flori molatec.) 2.Ce este antiteza? Exemplifica i.) 4. (40 p.) Testul nr. Explica i ce este stilul publicistic. răsufletul ger. de o parte si de alta fa ă de un punct (centrul de simetrie). Se dă textul: “Sălbatecul vodă e-n zale şi-n fier. Când coboară-n dulce ropot din tăpșanul prăvălatec”.) 4. (35 p. Se cere să preciza i: a) stilul căruia apar ine.Explica i ce se în elege prin măsura versurilor.Arăta i cărui stil func ional apar ine textul de mai jos şi indica i trei dintre elementele prin care argumenta i apartenen a textului la stilul respectiv: „Simetria este proprietatea a două figuri sau a două puncte diferite apar inând aceleiaşi figuri. (25 p.) 3. Care sunt normele comunicării? (30 p. M. Iar barda-i din stânga ajunge la cer Şi vodă-i un munte”. 8 1.) 2. Şi zalele-i zuruie crunte Gigantică poart-o cupolă pe frunte.Testul nr. Ce este epitetul? Exemplifica i (20 p.) 2. Şi vorba-i e tunet.) 3. Eminescu (35 p. Ce este ritmul iambic? Exemplifica i. 10 1. (20 p. Numi i cinci dintre speciile stilului beletristic. De câte feluri sunt factorii care influen ează comunicarea?(20 p. (25 p. (20 p.) 190 .

Numele unor dansuri populare cunoscute sub formă articulată pot fi folosite şi nearticulat: sârba . Este corectă forma: unei prietene a mele (nu ale mele sau a mea). Este corectă forma mamei (nu lui mama) pentru genitiv-dativul articulat al substantivelor comune feminine. acquis-ul) sau care au finale grafice neobişnuite pentru cuvintele vechi ale limbii române (dandy-ul. nu ouălelor. Unele substantive provenite din abrevieri se folosesc fără articol: ONU (nu ONU-ul).o floarea-soarejui. Substantivele la care se aplică această regulă sunt terminate în grup consonantic plus u la singular. Articolul hotărât se scrie cu cratimă în împrumuturile care au la finală deosebiri între scriere şi pronun are ( bleu-ul. 191 . deoarece articolul posesiv trebuie să aibă acelaşi număr (aici singularul) cu substantivul pe care îl determină. play-boy-ul).II.sârbă. (nu aştri galaxiei noastre). Aceasta înseamnă că pot primi pentru aceeaşi formă şi articol nehotărât: floarea-soareiuj . Sunt corecte formele: aceşti aştri cu un i (nu aceşti aştrii) şi aştrii galaxiei noastre. gay-ul. cu doi i. Este corectă forma ouălor (genitiv-dativ plural). NORME ALE LIMBII ROMÂNE LITERARE ACTUALE a.Norme morfologice ARTICOLUL (Normele scrise cu aldine precum și exemplele scrise cu aldine indică noua normă literară) Unele substantive nume de plante sau de animale au numai formal articol hotărât.

aceste adjective se scriu cu doi i la plural: cerceii argintii.ADJECTIVUL Sunt corecte formele cu trei i (argintiii cercei) ale adjectivelor la plural antepuse. Sunt corecte formele de genitiv-dativ singular bunei note. Scrierea cu -l final este corectă numai în cazul pronumelui nehotărât: unul a abandonat. Când sunt postpuse. o prietenă de-a mea (de-ale mele). care la singular au un i la finală. ADVERBE ȘI LOCU IUNI Sunt corecte numai formele cu un singur i ale pronumelor şi adjectivelor posesive noştri. aceste adjective la genitiv-dativ singular au forma acestei note bune. însu i însuşi etc) cu substantivul sau pronumele pe care îl determină este obligatoriu. acestei speran e mari. marii speran e (nu bunii note. datorită faptului că adjectivul postpus are forma terminată în i: fetele mele dragi (nu drage). Este corectă forma dragile mele (nu dragele mele). Sunt corecte şi sunt variante literare libere formele posesive de singular şi respectiv de plural un prieten de-al meu (de-ai mei). 192 . marei speran e). NUMERALUL Este corectă scrierea fără -l final a numeralului unu (nu unul). PRONUMELE Şl ADJECTIVUL PRONOMINAL Acordul în persoană. (număr şi gen al adjectivelor pronominale de întărire (însumi. Când sunt postpuse. Este obligatorie folosirea prepozi iei pe pentru acuzativul pronumelui relativ care: fata pe care o cunosc (nu fata care o cunosc). Numeralul cardinal „12” şi cel ordinal corespunzător se folosesc la feminin cu substantive feminine. voştri.

un prieten al meu/ un prieten de-al meu. auriii/aurii ochi. 193 . doisprezecedouăsprezece decembrie. compania întâi/întîia: astăzi suntem în doisprezece/ douăsprezece martie. Bucovina e plină de codrii seculari. atunci când sunt aşezate după substantivul feminin: clasa întâi-întâia. Pentru indicarea primei zile a lunii trebuie întrebuin at numai numeralul ordinal: întâi Decembrie (nu Unu Decembrie). . 2. iar dativul cu prepozi ia la (căr i date la trei studen i). VERBUL Verbele de conjugarea I a agrea şi a crea păstrează vocala e înaintea sufixului de prezent: agreez. acquis. l-am spus unei prietene ale tale că nu mai vii. Alege i forma corectă din variantele propuse mai jos. preciza i că formele sunt variante literare libere. marii/marei încrederi. agreează. NATO nu este doar o organiza ie militară. Genitivul numeralelor cardinale se construieşte cu prepozi ia a (părerea a doi colegi). dandy. Acolo unde este cazul. copiii noştrii/noştri. compania întâi-întâia. el însăşi/însuşi. Preciza i dacă următoarele exemple sunt B corecte: Am cules nişte traista-ciobanuiui. agreezi. Scrie i pentru cuvintele bleu.Forma corectă a verbului a continua la persoana I indicativ şi conjunctiv prezent este continui (nu continuu). Sunt corecte şi sunt variante literare libere ambele forme de gen ale numeralului ordinal întâi. gay. unu/întâi ianuarie. 3. Să nu-i mai spui şi lui tata. ai noştri/ai noştrii copii. variante literare libere ambele formele de gen ale numeralelor doi (şi formate de la doi).Sunt corecte şi sunt prin urmare. playboy propozi ii în care aceste cuvinte să fie articulate hotărât. Exerci ii: 1. atunci când sunt folosite pentru indicarea datei: doi-două mai.

eu continui. el agreează . 2.eu vroiam.Conjunctivul de persoana a III-a al verbului a avea este să aibă (nu să aibe sau să aivă). eu vream .eu voiam . a face. Exerci ii: 1. Sunt considerate corecte. Alege i varianta corectă. a merge au accentul pe temă. 194 . vroiam). Pentru construc ia pozitiva se foloseşte adverbul numai: Am numai doi lei. el a creat . Verbele de conjugarea a III-a: a bate. ea să aibă . la persoana I şi a II-a indicativ şi conjunctiv prezent: să batem (nu să batem). judecătorul îl absolvă pe inculpat de pedeapsă. Cacofonia se poate evita folosind locu iunea prepozi ională în calitate de.ea să aibă.eu absolvesc.el agreează.el a creeat. dar nu şi formele rezultate din combinarea acestora (de exemplu. Adverbul decât se foloseşte doar în construc ii negative (N-am decât doi Iei nu Am decât doi lei). şi prin urmare variante literare libere. Verbele de conjugarea a IV-a terminate în i se scriu la infinitiv prezent. Să se formeze câte un enun pentru fiecare din sensurile verbului a absolvi. el veni (nu a venii. ca şi consilier). Acolo unde este cazul preciza i că sunt variante literare libere: eu continuu . Verbul a absolvi trebuie conjugat fără -esc -eşti -eşte. a duce. eu absolv . cu un singur i: a veni. formele verbelor a vrea şi a voi. precum şi la perfectul simplu al persoanei a III-a. indiferent de sensul pe care îl are: eu absolv o şcoală. ADVERBE Şl LOCU IUNI Este incorectă încercarea de evita cacofonia prin intermediul cuvintelor ca şi (de exemplu. el venii).

a cădea. a face . 195 . a dispare . (Ordonan a de Urgen ă). provin de la unii termeni de specialitate precum: dB (decibel). Guvernul României.a încăpea . d. Se scrie cu literă mare primul element din numele proprii compuse reprezentând: a. b. b. Legea partidelor politice. Abrevierile se scriu: a.a dispărea. a place . Pădurea spânzura ilor.a plăcea. 4. Facultatea de Litere.a tăcea. opere literare şi ştiin ifice. pH (puterea hidrogenului). Serviciul de contabilitate: b. denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a ac ionarilor.3. Editura Albatros). chiar şi atunci când sunt folosite eliptic (secretar de stat la Externe). Maiestatea Sa. a fi. Norme ortografice ASPECTE ALE SCRIERII CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mare numele institu iilor Administra ia Preziden ială. titluri de publica ii. a cade . a face. Se scriu cu literă mare toate componentele locu iunilor pronominale de polite e:Alte a Sa Regală. nume ştiin ifice latineşti: Sequoia giganteia.a încape. Să se aleagă infinitivul corect al următoarelor verbe: . a tace . Preciza i formele de imperativ pozitiv şi negativ ale verbelor. a zice. integral cu literă mare când sunt alcătuite din ini ialele unor nume proprii compuse: O. mărci de produse: Izvorul minunilor. c. documente: Adevărul literar şi artistic. a duce.U. cu literă mare pe primul loc când provin de la cuvinte scrise cu literă mare: D-lui (Domnului).a făcea.

Se despart obligatoriu prin cratimă sufixele ataşate la o abreviere: RATB-ist. c. bineîn eles. PNL-ist. Se scriu cu cratimă adjectivele nesudate: (televizoare) alb-negru. mâinediminea ă): b. darămite. deseori. Se desparte obligatoriu prin cratimă un prefix ataşat unei abrevieri: pro-NATO. ASPECTE ALE SCRIERII CUVINTELOR COMPUSE Adjective Se scriu într-un cuvânt adjectivele compuse vechi ale căror păr i s-au sudat: binecuvântat. binefăcător. La această regulă există totuşi unele excep ii: Se scrie obligatoriu cu cratimă prefixul ex. Se despart facultativ prin cratimă sufixele ataşate la un nume propriu străin: shakespearian .(„fost”): ex-primministru. aşadar. cândva. întruna („mereu”). atotputernic. demult.shakespeare-ian. adverbe ritmate sau rimate (tam-nisam. după-masă. adverbe par ial analizabile (precum azi-noapte. adverbe provenite din substantive compuse: după-amiaza. (portocale) Adverbe Se scriu într-un cuvânt adverbele compuse sudate: altădată („odinioară”).ASPECTE ALE SCRIERII DERIVATELOR Regula generală a scrierii derivatelor este următoarea: derivatele se scriu într-un cuvânt. 196 . încontinuu („mereu”). Se scriu cu cratimă: a. harcea-parcea). rousseau-ist rousseau-ist. binevoitor.

Se scriu cu cratimă substantivele proprii: a. Corecta i. nici un needucat Nu-mi trebuie nici unul. Facultatea de electronică. 197 . Nicio. unsprezece-metri. Pronume şi adjective pronominale Se scriu într-un cuvânt pronumele şi adjectivele pronominale negative niciun. acolo unde este cazul. domnului rector al Institutului Politehnic. vi ăde-vie. vaca-Domnului. numeralul cardinal sau cu pronumele nehotărât se scriu separat: N-am nici un frate. Îmbinările sintactice ale adverbului nici cu articolul nehotărât. pe te-cu-spadă. (Arbitrul a dictat unsprezece-metri dar Arbitrul a dictat lovitură de la unsprezece metri). Izvorul Alb (marcă de apă minerală).cu structura substantiv-comun + nume propriu de loc: OcnaŞugatag. 2. watt-pră. Nu e nici un om prost. serviciul de Contabilitate al liceului „Gheorghe Şincai”. b. CaraşSeverin. Cancelaria Primului Ministru. Excelen a sa ambasadorul Marii Britanii.Exerci ii 1. niciuna etc (N-am mâncat niciun măr-niciunul). bună-cuviin ă. Secretariatul General al Guvernului. greşelile de scriere a compuselor şi a derivatelor. acolo unde este cazul. ASPECTE ALE SCRIERII CUVINTELOR COMPUSE Substantive Se scriu cu cratimă substantivele având o anumită unitate gramaticală şi semantică (uneori aceste substantive au flexiunea organizată după primul element): bună-credin ă. ministrul de interne. greşelile de scriere cu majusculă. nici doi.formate din două nume proprii: Bistri a-Năsăud. nici celălalt. peste-ciocan. Corecta i. Baia-Sprie.

locu iuni adjectivale: altfel de. odată ce. cu bună ştiin ă.exministru în Guvernul Năstase . Domneşti-Târg. locu iuni pronominale: Domnia Lui. locu iuni interjec ionale: Doamne ferestel e. astfel de. voltaireian -darmite. observa ie bine-veniti .N-am cumpărat nicio carte . 198 .observa ie bine venită. Se scriu în cuvinte separate: a. f. odată cu. locu iuni conjunc ionale: dat fiind că. b.Preciza i dacă v-a i întâlnit cu variante literare I libere. b.voltaire-ian. în jurul. Piatra Craiului. Nume cu structură complexă de personaje: Statu-PalmăBarbă-Cot. cu structura substantiv propriu +substantiv comun cu func ie distinctivă: Bolintin-Deal.Nicio vacan ă pe Coasta de Azur nu mi-a plăcut. de bună voie. Marea Neagră. c. locu iunile se scriu în grupuri separate: a. Normele scrise cu aldine precum şi exemplele scrise cu aldine şi subliniate indică noua normă literară. c.Ieri noapte a nins . locu iuni adverbiale: altă dată („în altă împrejurare”).a toate ştiutor . Nume proprii geografice cu structura substantiv+substantiv în genitiv: Peştera Muierii.Nici o vacan ă pe Coasta de Azur nu mi-ar displăcea! . cine ştie cine.După-masă mă odihnesc . .pro-UE .Vorbeşte în continuu . d. ASPECTE ALE SCRIERII LOCU IUNILOR -În general. Excelenta Sa. Nume proprii geografice cu structura substantiv+adjectiv: Baia Mare. d. locu iuni prepozi ionale: din cauza. dar-mi-te .S-a ascuns după masă .

locu iuni substantivale: aducere aminte. demâncare („mâncare”). ritmată sau rimată: cu chiu. băgare de seamă. director adjunct. după prânz Excep ii Se scriu însă într-un cuvânt sau cu cratimă j cuvintele compuse cu structură asemănătoare: după-masă. după-amiază. substantiv+adjectiv: bună stare (L-am găsit în bună stare). adjectiv+substantiv: prim ajutor. a băga de seamă. director general Excep ii Se scriu însă într-un cuvânt sau cu cratimă cuvintele compuse cu structură asemănătoare: bună-creştere („polite e”) bunăcuviin ă. de bine. de voie. mai ales dacă elementele componente îşi păstrează sensul de bază. SCRIEREA GRUPURILOR DE CUVINTE Grupurile relativ stabile se scriu în cuvinte separate. de rău. triplu exemplar Excep ii işr prepozi ie+substantiv sau verb la supin: de mâncare. locu iuni verbale: a da năvală. după masa de prânz. comisar principal. cu vai. Exerci ii Corecta i acolo unde este cazul scrierea următoarelor cuvinte compuse: 199 . Se despart prin virgulă componentele unor locu iuni adverbiale cu structură simetrică. harcea-parcea. Se scriu cu cratimă unele locu iuni adverbiale rimate sau ritmate: calea-valea. h. de mâncat. treacă-meargă. de nevoie.g.

bine-cunoscut.Vatra-Dornei. bine cunoscut prepozi ie+adverb: de mult („de mult timp”) I Cuvintele: bine-crescut. Construi i pentru fiecare câte o propozi ie. adverb+adjectiv: bine crescut. Filipeştii de Pădure. Moara Vlăsiei Corecta i acolo unde este cazul scrierea următoarelor locu iuni: A făcut-o cu bună ştiin ă. Bolintinvale. 200 . Baia-de-Aramă. demult („odinioară”) niciodată. Doamne-fereşte. aragazul deschis ! 0 Se scriu însă într-un cuvânt sau cu cratimă substantivele compuse având structură asemănătoare: dubtu-case-tofon. Alternativ. Să nu ui i. A terminat liceul cu chiu cu vai. Excep ii ** Se scriu însă într-un cuvânt sau cu cratimă cuvintele compuse cu structură asemănătoare: bine-crescut. Predealul Sărari. Odată cu vântul a încetat şi ploaia. construi i câte o propozi ie în care să avem nu cuvintele compuse: bine-crescut. Lacul roşu. bine-cunoscut se scriu corect cu cratimă. prim-plan triplu-sec. bine-cunoscut. ci îmbinarea liberă adverbadjectiv.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->