.... - :. - . ..

1
1
- 1
Silviu Ga.briel Cioroiu
Esential in anatomie
..
.. '
· 1
1; • •
'
.
'
\
'
. b. . 'W
Ş Iome,canica
Editura ă ţ Transilvania
\

DR. SILVIU GABRIEL CIOROIU
- asistent universitar doctorand -
ESENTIAL ÎN
..
ANATOMIE SI Ă
..
EDITURA Ă Ţ TRANSILVANIA
- Ş 2006 -
©2006 EDITURA UNIVERSIT Ă TII TRANSILVANIA Ş
Adresa: 500091 ş
Str. Iuliu Manlu, Nr. 4lA
Tel :0268-47 60 50; Fax : 0268-47 60 51
E-mail: editura@unitbv.ro
ă la:
Tipografm ă ţ "Transilvania" din ş
Str. Iuliu Maniu, Nr. 41A
tel: 0268 47 60 50 ; fax: 0268 47 60 51
Toate drepturile rezervate
ă ă de CNCSIS
Adresa nr.1615 din 29 mai 2002
ţ : Dr . Daniel LUPU
Refercnti ş ţ Prof. uoiv. dr. Lorand BALlNT
Prof. uoiv. dr. ă Ă
Descriere CIP a Bibliotecii ţ ·a României
CIOROID, SILVIU GABRIEL
ţ in anatomic ş ă 1 Silviu Gabriel
Cioroiu.- ş : Editura ă ţ "Transilvania", 2006
ISBN (10) 973-635-736-8; ISBN (L3) 978-973-635-736-7
611(075.8)
61 2.766. 1 (075.8)
-
Argument
"Unul dintre cele mai uimitoare aspecte ale ţ moderne este ca
într-o lume în care majoritatea oamenilor ş mult mai mult despre ş ş
despre folosirea computerelor decât despre ce se ă în interiorul propiilor
corpuri."
Trevor Weston
ă realitate face ca pentru majoritatea oamenilor propriul
organism ă fie un ă mister, un lucru grav ă ş pentru faptul ă prin
ş acestuia se pot preveni o ţ de ţ
Fiind ă pe zece capitole, lucrarea de ţ ă ş propune ă ofere
celor ţ elemente de ă din domeniul anatomiei ş biomecanicii.
Materialul se ă în principal ţ viitori profesori de ţ
ă medici, ţ încercând ă îmbine, într-un mod cât mai
eficient elementele de anatomie cu cele de ă
Bogat ă cu figuri ş scheme care vin în completarea textului,
ă carte va ş mult ţ ţ ă cei ţ ţ ţ
ă descoperirea acestor lucruri.
ă la aprecierea ş la ă celor ce vor parcurge aceste rânduri
ă tot ce am încercat ă transmit aici a fost oportun ş necesar.
Autorul
....
CUPRINS
I Organismul ca un tot unitar
9
1.1
Organe, aparate, sisteme, coordonare ţ ă
9
1.2 Elemente de orientare ale corpului omenesc
10
II ă ţ asupra corpului omenesc
14
m Osteologia
17
lll.l ă ţ
17
ID.l.l ţ ă a oaselor
17
m.1.2 Arhitectura oase
19
ID.1.3 Osteogeneza
22
111.1.4 Dezvoltarea ş ş oaselor
22
111.1.5 ţ ş ţ oaselor
23
ID.1.6 Descrierea scheletului
24
ID.1.7 Rolul oaselor
24
m.z Coloana ă

28
III.2.1 Caractere generale
28
m.2.2 Caractere regionale
29
m.2.3 Caractere speciale
31
ID.2.4 Vertebre fal se
33
m.2.s Coloana ă în-întregime
36
Ill.3 Toracele osos
38
lll.3.1 Sternul
38
ID.3.2 Coastele
39
ITI.4 Scheletul craniului
40
m.s Scheletul membrului superior
42
III.S.l Scheletul centurii scapulare
42
ID.5.2 Scheletul ţ
44
ITI.5.3 Scheletul ţ
45
ID.5.4 Scheletul mâinii
46
111.6 Scheletul membrului inferior
48
m.6.1 Scheletul centurii pelvine (bazinului)
48
III.6.2 Scheletul coapsei
49
m .6.3 Scheletul gleznei
51
ID.6.4 Scheletul picioruluiJ
52
IV Artrologia
55
IV.1 ă ţ Clasificare ţ
55
IV.2 ţ coloanei vertebrale
58
IV.3
ţ toracelui
59
IV.4
ţ membrului superior
62
IV.4.1
ţ centurii scapulare
62
IV.4.2
ţ umruului ă
63
IV.4.3
ţ cotului
64
IV.4.4
ţ ă
64
IV.4.5
ţ mâinii
65
IV.S
ţ membrului inferior
66
IV.S.l
ţ centurii membrului inferior
66
IV.5.2
ţ ş ( ă
66
IV.S.3
ţ genunchiului
67
IV.5.4
ţ ă
68
IV.S.S
ţ piciorului
69
IV.S.6 ţ ş
69
V
Miologie
73
V.l
ă ţ clasificare
73
V.2
ş ţ
74
V.3
ş trunchiului
74
V.4
ş membrului superior
75
V.4.1
ş ă
75
V.4.2
ş ţ
76
V.4.3
ş ţ
77
V.4.4 ş mâinii
80
v.s
ş membrului inferior
81
V.S.l
ş bazinului
81
V.5.2
ş coapsei
82
V.S.3
ş gambei
85
V.5.4
ş piciorului
87
V.6
ş ş ş ă caracteristice
87
VI
ţ elementare de ă
91
VI.l
ă
92
VI.2 ă
93
VII Sistemul cardiovascular
101
Vlll Aparatul 105
IX Aparatul digestiv
108
X Aparatul urinar
112
Glosar 114
Bibliografie ă 116
ţ în anatomie ş ă - /. Organismul ca un tor unitar 9
1. ORGANISMUL CA UN TOT UNITAR
1.1. Organe, aparate, sisteme, coordonare ţ ă
Organismul uman este format elin diverse ţ fiecare îndeplinind o
ă ţ în organism. Aceste ţ nu ţ ă izolat, având o
ă ă ă între ele. Astfel, prin g1uparea ţ ş ţ lor
ă se ă organele." ă denumirea de organ o grupare de
ţ care, ţ ă îndeplinesc o ă ţ a
organismului" [Petricu, 1967, p.102]. Exemple de organe sunt inima, ficatul,
rinichiul. În structura unui organ se pot ă mai multe tipuri de ţ în
ţ diferite. ş într-un organ ă doar un anumit tip de ţ
în ă ă cu ţ pe care o ş în organism. Organele la rândullor
ţ ă corelat cu alte organe pentiu a îndepliru ţ fundamentale
ale organismului. O astfel de grupare de organe ă un sistem sau un
aparat." Prin sistem sau aparat se ţ o grupare de organe care
ţ ă ă ş îndeplinesc o ţ ă a corpului." De
exemplu, organele care ă ţ ţ (laringe, trahee, bronhii,
ă ă aparatul respirator.
Vorbim de sistem atunci când ne referim la o grupare de organe în care
ă un anumit ţ De exemplu în sistemul osos ă ţ
osos, în sistemul muscular predomina ţ muscular ş ş mai departe.
Termenul de aparat se ş atunci, când în ansamblul organelor
respective (care contribuie la realizarea ş ţ fundamentale) nu
10 ţ în anatomie ş ă -1. Organismul ca lU1 tot unitar
ă un ţ anume. De exemplu putem vorbi despre aparatul digestiv,
aparatul urinar, etc.
Fiecare organ ţ ă într-un anumit fel, coordonându-se cu
celelalte organe. ă acestei ă fiecare sistem sau aparat
ă o ţ ă a.organismului.
În ş fel ca organele ş sistemele de organe ţ ă coordonat
asigurând ţ organismului. Astfel, organismul se ă ca un tot unitar în
care toate sistemele s·e ţ ă unul pe ă ă coordonare se
ş coordonare ţ ă ă ei· fiecare organ sau sistem de organe
ţ ă .la un moment dat cu un anumit ritm ş cu o ă ihtensitate.
,,Numai prin coordonare ţ ă ă organismul ş ă
perfecta lui ţ ca un tot unitar" [Petricu, 1967, -p. 103].
1.2. Elemente de orientare ale corpului omenesc
Pentru a ne orienta mai bine in ceea ce ş ţ dintre o parte a
corpului cu o alta de fiecare ă când vorbim despre ţ unui organ o voin
face având în vedere ş zisa ţ ă ă ţ ă este
ă astfel: corpul este drept, picioarele sunt paralele cu ă lipite de
podea, ochii ţ înainte, ţ sunt în lateral cu palmele întoarse ă
anterior ş degetele ă podea.
ţ în anatomie ş ă -1. Organismul ca un tot w1itar 11
Se folosesc trei planuri de ţ ă pentru a localiza ş a descrie
structurile organismului uman. Planul sagital este planul de simetrie care
împarte organismul în ă ă ş ă
ţ ă ţ ă la o ă ă
care se înfige in piept ş astfel ă organismul
în ă ă ă ţ ă ş ă Planul frontal
împarte corpul in ă ţ ă ş
ă Planul transvers împarte corpul într-
o parte ă ş una inferioara.
ţ termeni descriptivi sau ţ sunt ţ atunci când se
ş despre ţ anumitor structuri, ţ ş regiuni ale
organismului, respectând ţ ţ ă ş termeni ţ
atât de des se ă în tabelul 1.1. [ V an De Graaff, 2001, p.ll].
12 ţ în anatomie ş ă -l. Organismul ca un tot unitar
Tabelull.l. Termeni anatomid descriptivi ş ţ
Termen Defmitie
Superior ( cranial) ă cap
Inferior (caudal) ă podea
Anterior (ventrâl) Spre ă
Posterior (dorsal) Spre spate
Medial ă linia ă a corpului
Lateral ă lateral
Intern (profund) ă interiorul corpului
Extern (superlicjal) De_Q_arte de ţ corpului
Proxima! ă ţ corpului
Distal Departe de interiorul corpului
Visceral Legat de organele interne
Parietal Legat de ţ organismului
Pentru orientare la nivelul membrelor se folosesc termenii proximal ş
distal. În acest caz ţ se ă la ţ membrului cu centura
ă ţ de proxima! ă apropierea iar cea de distal ă
ă ţ ă de ă
IJ
ţ în anatomie ş ă Organismul ca un tot unitar · 13
La ţ se pot folosi termenii radial, în loc de lateral ş ulnar, in loc
de media!, iar la termenii fibular, în loc de lateral ş tibial in loc de
medial.
Fig. 1.1. ţ
l.frontal; 2. medio-sagital; 3. transvers
...
-
14
ţ în. anatomie ş ă -Il. ă ţ
ll. Ă Ţ ASUPRA CORPULUI OMENESC
Corpul omenesc este împilrtit în ă segmente:
Capul este segmentul superior al corpului. Are o ă aproximativ
ă prezentând punctul cel mai ridicat al corpului ş anume ş
capului (vertex). Este format din craniu, în care este ă encefalul ş ţ
în care sunt cuprinse cavitatea ă cavitatea ă ş ă ţ orbitare.
Aceste ă ţ ă organe de ţ
Gâtul este un segment de ă ă care ş capul de trunchi.
Limita ă a trunchiului este ă de un plan care trece prin
marginea ă a rnandibulei, a apoflzei mastoide ş prin linia ă a
occipitalului; limita ă a gâtului este ă printr-un plan care
trece prin ţ ă ş prin apofiza spinoasa a vertebrei a 7 -a
ă (C7).
Trunchiul este ţ cea mai ă a corpului. El se ă ş in
continuarea gâtului, are forma unui cilindru turtit antero-posterior ş este mai
ţ la mijloc decât la ă ţ
Trunchiul este ă ţ în trei regiuni:
-toracele este regiunea ă a trunchiului care vine în raport cu
gâtui;
-abdomenul este regiunea mijlocie a trunchiului;
-bazinul este regiunea ă ă a trunchiului.
În interiorul trunchiului se ă ă ţ în care sunt ă
organele interne. În torace se ă cavitatea ă în abdomen cea
ţ în anatomie ş ă -Il. ă ţ
15
Aceste ă ă ţ sunt separate prin diafragm. În bazin sunt
ă ă ţ bazinul mare ş bazinul mic.
Membrele sunt ă ţ ale corpului care se ă de trunchi. Ele se
ă în membre superioare ş membre inferioare.
Membrele superioare se ă superior, pe ă ţ laterale ale
toracelui. ă membrului supetior cu trunchiul ă o parte ă
ă ă ş o parte ă ă ă
Membrul superior se împarte în trei: ţ care este partea ă
între ă ş cot; ţ partea ă între cot ş ă mâna, care este
parte ă a membrului superior.
Mâna ă trei ă ţ încheietura mâinii sau regiunea ă
regiunea mijlocie a mâinii sau regiunea ă ş cele cinci degete ale
mâinii: degetul mare sau policele, degetul ă ă sau indexul, degetul
mijlociu, inelarul ş degetul mic.
Membrele inferioare se ă pe ă ţ laterale inferioare ale
pelvisului. ţ membrului inferior este mai ă decât cea a
membrului superior ş se ş generic ş .
Membrul inferior este ă ţ in trei ă ţ coapsa, care este partea
ă între ş ş genunchi; gamba, partea ă între genunchi ş picior;
piciorul care este partea ă a membrului inferior.
Piciorul este ă ţ în trei regiuni: încheietura piciorului sau regiunea
ă din care partea ă ă ă regiunea mijlocie sau
ă cele cinci degete ale piciorului: degetul mare sau halucele (1),
degetul mic (al V-lea); celelalte degete nu ă denumiri speciale, ele sunt
16
ţ ş ă ă ţ
numerotate: al II-lea, al III-lea, al IV-lea. Piciorul ă o ţ ă ă ş una
ă [Petricu, 1967, p.107].
ta
ţ în anatomie ş ă - III. Osteologia
17
m. OSTEOLOGIA
ill.l. ă ţ
Osteologia este partea anatomiei care are ca obiect studiul oaselor.
Oasele sunt organe dur:e, rezistente, de culoare ă Ansamblul lor
constituie scheletul. La om oasele sunt situate in interioml ă ţ moi, ă
le servesc drept sprijin; uneori ele ă ă ţ pentru ă unor
organe delicate; ele servesc la ţ musculare devenind astfel pârghii
ţ de diverse ţ musculare (componenta ă a aparatului
locomotot).
lll.l.l. ţ ă a oaselor
ă ă oasele se împart în: lungi, late ş scurte.
Oasele lungi ă în special scheletul ă ţ al membrelor.
Oasele lungi prezinta, un canal medular central, un corp (diafiza) ş ă
ă ţ (epifizele). Diafiza este ă din ţ osos compact ş ă
în interior un canal medular iar epifizele sunt formate din ţ osos spongios
(vezi cap. ill.1.2).
Oasele late au ă din cele trei dimensiuni aproape egale (lungimea ş
ă ţ Ele ă cutia ă scheletul bazinului, omoplatul, etc. Sunt
formate din ă ă de ţ osos compact dezvoltate în ţ ă ş la
mijloc ă (vezi cap. ill.l.2).
-
18
ţ în anatomie ş ă -111. Osteologia
Oasele scurte au cele trei dimensiuni (lungime, ă ţ ş ă ţ
aproape egale ş se întâlnesc la scheletul coloanei vertebrale, ·al mâinii ş
piciorului (oasele carpiene, tarsiene). Le exterior sunt fonnate din ţ
compact iar în interior din ţ spongios.
Pe ă aceste trei grupe principale mai deosebim oase arcuate (ce
ă coastele), oase pneumatice (maxilarul , sfenoidul) ce ţ în
interior ţ cu aer, oase sesamoide, situate periarticular sau în grosimea
unor tendoane musculare.
epifiza ă
diafiza
epifiza ă
B
c
A
Fig.3.1. Cele trei tipuri de oase
A. os lung; B. os scurt; C. os lat;
....

ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
19
111.1.2. ă oase
Oasele sunt ă din ţ ă ă ă ă ă periost, vase
care le ă ş nervi care le ă sensibilitatea.
Din punct de vedere al structurii osului se pot defini ă tipuri de
ţ ă ă
ţ ă ă din lame osoase ă alipite, ă ă a
delimita ă ţ intermediare (ex. diciftza);
- ţ ă ă din lame sau trabecule osoase orientate
în sensuri diferite, ă în anumite puncte ş delimitând astfel ă ţ
unde se ă ş ă ă (ex. epifiza);
Microscopic, ţ osos este reprezentat de lamele osoase dispuse
concentric în jurul unui canalicul vascular (Havers), formând unitatea
ţ ă a osului, osteonul.
Canalul medular diafizar si areolele spongioase sunt sediul ă
osoase ţ ă moale, ă ă ă în elemente sanguine).
ă ş ă ă la început, este treptat ă de ă
ă mai ales în oasele lungi, persistând la adult doar în vertebre, stern si
coaste. Aceasta, la rândul ei, este ă treptat, la vârste înaintate, de
ă ş ă
Ţ osos este structurat astfel:
• osteocite - celule osoase adulte situate în mici ă ţ din
ţ ă nurrute osteoplaste;
• ţ ă ă (oseina) - ă ă dintr-o
ă ă cu ă minerale si fibre conjunctive;
20 ţ în anatomie ş ă -111. Osteologia
• componente fibrilare - fibre de colagen ă o ţ în
ochiurile ă se ă ă si fibre elastice;
• ţ ă ă ă minerale (fosfat de Ca, ă de
Ca, carbonat de Ca, fosfat de Mg, ă de Na);
• ă ş enzirp,e - ţ ·în ă ă între 10-50%;
-cea mai ă ă a osului este
fosfata:za ă având rolul de refacere ă
Structura ă a osului este ă de ţ osos compact
la periferie ş de ţ osos spongios la ă ţ diafizare ş la epifize,
dispus sub ă de lame, travee sau trabecule. Acestea sunt orientate în sensul
ă osului de ă presiune sau ţ ă la oasele lungi sau sub ă
de diploe ţ spongibs între cele ă zone compacte) la oasele late (craniu,
stern). ţ ţ osoase nu este ă Între modul de
ş a ţ osos ş înn·e ţ pe care osul le ş ă o
ă ţ ă De exemplu, în cazul oaselor lungi, ţ canalului
mednlar le face mai ş ş mai rezistente. "Un tub gol cu ţ rigizi este
mai rezistent decât o vergea ă ţ ă din ş cantitate de
material" [Papilian,1992, p.5].
Un rol important în ţ osului îl are periostul, o ă ă
care ş osul pe ă ţ sa ă cu ţ ţ
acoperite de cartilaj articular si a unor ţ musculare. La nivelul
ţ periostul se ă cu capsula ă astfel întregul schelet
fiind învelit într-o ă ă ă
În perioada osteogenezei periostul ă la formarea de ţ osos; la
adult are rol în ţ osului. De asemenea are un rol important în formarea
ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
21
calusului în caz de fracturi, precum si la repararea unor pierderi limitate de
ţ ă ă Periostul este foarte bogat în vase sanguine ş nervi.
epuiZa ă
os spongios
os compact
cavitatea ă
periost diafiza
vas nutritiv
Fîg.3.2. Structura unui os lung
1
22
ţ în anatomie ş ă TII. Osreologin
ID.1.3. Osteogeneza
Osteogeneza este procesul prin care se nasc ş se ă oasele, ă
dobândesc în mod progresiv forma ş dimensiunile ce le ă în
producerea ţ osos intervin ă feluri de elemente:
1. trabecule ţ ă ş ă ale procesului de
ă ce provin fie din ţ conjunctiv fie din cel
cartilaginos; de-a lungul lor se· ş ă osteoblastele;
2. elementele celulare: osteoblastele ţ procesului de ţ
ă si osteoclastele ţ ai procesului de ţ
ID.1.4. Dezvoltarea si ş oaselor
Dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de ă care ă în
transformarea ţ cartilaginos al embrionului, ă în scheletul osos a1
adultului.
Se disting ă faze:
• formarea osului primar, ţ proceselor constructive;
• osificare ă ă in procese de remaniere ş distrugere
(modelare a ţ osos), constituindu-se osul secundar, osul
ţ cu lamelele oso.ase dispuse pe ţ liniilor de
ţ ă
ş în lungime are loc ia nivelul oaselor lungi; se ă ş ă prin
osificarea ă la nivelul cartilajelor de ş (aflate între ă ş
ă prin formare de ţ nou ş ă ş se ş când
....

ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
23
osificarea este ă ţ epiflzele ă cu diaflza. ş oaselor
ă în jurul vârstei de 23-25 ani la ă si 20-21 ani la femeie.
ş în grosime are loc la toate formele de oase ş este ă de
periost, care, prin zona lui ă produce osteoblaste ce se ă ţ
osos mai vechi, osul ş [Sechel, 200Z, p.6].
111.1.5. ţ ş ţ oaselor
Pentru a putea ă numeroaselor ţ osul dispune de o
ă ţ ş ţ
Oasele lungi primesc artere nutritive si artere periostale. Primele
ă prin canalele nutritive ă la cavitatea ă Acestea unele
ramuri pentru ă ă iar altele ă în canalele Havers. Arterele periostale
provin din arterele care ă organele învecinate. Ele ă în periost, unde
se ă iar din ă ţ pornesc numeroase ramuri care ă 1n
canalele Havers.
Venele ă în general, un traiect independent de cel al arterelor.
La oasele lungi arterele nutritive sunt ţ de ă venule.
Nervii ă în ă nutritive ă cu arterele respective, sau
provin din periost. ă ş în cavitatea ă ă un plex nervos
din care se desprind fibre care ţ vasele din canalele Havers [Papilian,
1992, p.7].
24
ţ în anatomie ş ă m. Osteologia
ID.1.6. Descrierea scheletului
La om, scheletul este format elin 208 oase.
dintre care 33-34 ă coloana ă
iar restul de 174 se ă în jurul acesteia.
Scheletul este ă din oase grupate
pe regiuni, formând elementele de ţ ş
de ţ ale diverselor aparate.
Acesta se împarte în patru ă ţ
• oasele capului
• coloana ă
• toracele osos
• oasele membrelor
m.l. 7. Rolul oaselor
Sistemul osos ş trei ţ principale:
1. ă
2. ă
3. ă
Fig.3.3.
ă
ţ în anatomie ş ă lll. Osteologia
25
Functia ă a sistemului osos se ă prin rolul important pe
care îl ă oasele în ş ă corpului, ca organe pasive ale acestora. Ele
servesc ca puncte de ţ ale ş jucând rolul de pârghii. ă
raportul dintre punctul de aplicare al ţ ă prin ş al
ţ ă prin greutatea ă ş al punctului de sprijin,
pârghiile osoase se pot gr:upa în trei categorii.
Pârghia de gradul I - punctul de sprijin se ă ş între punctul de
aplicare a ţ ş a ţ greutatea în acest caz (R-S-F).
Exemplu: ţ capului în echilibru pe coloana ă
• punctul de ţ capului cu coloana ă
• ţ ş cefei;
111 ţ ţ
Fig.·3.4. Pârghie de gradul 1
Tot pârghii de gradul 1 pot fi considerate ş oricare din ţ
dintre corpurile vertebrale (punctele de sprijin), ţ pârghiei fiind orientate
sagital. A vând în vedere ă ţ inferior este mai mic, ş ş ţ
vertebrale ă echilibrarea pârgbiilor în ţ ţ verticale.
Pârghia de gradul II - ţ se ă între punctul de aplicare a
ţ ş punctul de spijin (S-R-F), iar F ţ ă în sens contrar lui G.
26
ţ fn.anatomie ş ă -III. Osteologia
Exemplu: ţ corpului pe vârfurile·picioarelor:
• punctul de sprijin-vârful piciorului;
• ţ ş triceps-sura] aplicat pe osul ă
• ţ ţ oaselor gambei cu oasele tarsiene.
F
R s
Fig. 3.5. Pârghie· de gradul II
Pârghia de gradul.II!- ţ ă între punctul de spr.ijin ş ţ ă
(S-F-R).
Exemplu: Ridicarea unei ă ţ aflate în ă prm flexia
ţ
• punctul !:le ţ cotului;
• ţ ş biceps aplicat pe oasele ţ
• ţ ă [Petricu, 1967, p.l20].
1
s

Fig. 3.6. Pârghie de gradul ID
ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
27
în organismul uman cele mai multe pârghii sunt cele de gradul m,
acestea fiind conforme cu capacitatea omului de a executa ş ă de mare
amplitudine ş precizie. Aici se ă legea de aur a mecanicii prin care ceea
ce se pierde prin ţ ă se ş ă în amplitudine. Mai exact, cu cât ţ
ş ţ ă un ţ al pârghiei mai mic cu atât pierderea de ţ ă va
fi mai ă aceasta fiind ă printr-o deplasare mai mare ş
invers.
Cea mai ă particularitate ă este aceea ă în corpul
omenesc ă pârghii de gradul III ţ de mai multe ţ dar ş pârgbii
de o ă ţ ă
- ş de ţ a ţ este ă de o ă ţ ă
ş deltoid, cu punct de ţ pe humerus (vezi cap. V.6);
- ş de ţ a ţ este ă de mai multe ţ
ş deltoid ş marele pectoral cu punct de ţ în treimea ă a
humerusului ş bicepsul bumeral cu ţ pe apofiza ă a radiusului.
Functia ă a sistemului osos ă prin rolul de depozit
de calciu si fosfor, elemente ce pot fi eliberate în sânge în ţ de ă ţ
organismului.
Functia ă Sistemul hematopoietic al adultului
ă un echilibru perlect între rata de pierdere a celulelor sanguine
mature (eritrocite, granulocite, monocite, limfatice, trombocite) ş ritmul de
eliberare în ţ a celulelor nou formate. ă ş ă ă
ă organul principal al hematopoiezei la indivizii ă ă ş
28
ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
m.2. Coloana ă
ID.2.1. Caractere generale
Coloana ă este ă prjn suprapunerea a 33-34 vertebre ce
sunt situate în ţ ă a gâtului (7 vertebre), toracelui (12
vertebre), regiunii lombare (5 vertebre) ş a pelvisului (5 vertebre sacrate si 4-5
coccigiene).
O ă este ă în general, de:
1. corpul vertebrei;
2. ar. eul vertebral;
3. pediculul vertebra!;
4. gaura ă
1
apofiza ă ---------...
apofiza ă ..
apoflza ă
2
Fig. 3.7. Caractere generale ale vertebrei
,......
ţ în anatomie ş ă III. Os teologia
29
1. Corpul vertebrei este situat în partea ă ş este legat de arcul
vertebra] prin pediculli vertebrali.
2. Arcul vertebral este situat posterior ş ă peretele posterior al
vertebrale. Este ă din ă elemente anatomice:
-apofiza ă ţ ă ă ce poate fi ă
-apofize transverse (2): ă ţ laterale ce ă de
pe ă ţ laterale ale arcului vertebra!;
-apofize articulare: în ă de patru, ă superioare ş ă
inferioare;
3. Pediculul vertebral este reprezentat de cele ă ţ care unesc
extremitatea ă arc vertebra! cu corpul vertebrei. Prin suprapunere a ă
vertebre ă gaura ă prin care trece nervul spinal.
4. Gaura ă este ă înainte de corpul vertebrei,
înapoi de arcul vettebral iar pe laturi de ă pediculli venebrali. Din
suprapunerea tuturor ă vertebrale ia ş canalul vertebral ce
ă ş ă ă
ă
ll.2.2. Caractere regionale
Vertebrele au anumite ă ţ caracteristice regiunii în care se
Vertebrele cervicale:
corpul vertebrei este mic ş alungit transversal;
procesul spinos este scurt ş are vârful bifid;

30
Esen{ia/ tn anatomie ş ă -III. Osteologia
gaura ă este ă cu baza spre corpul
vertebrei;
procesele articulare sunt orientate pe un plan aproape
orizontal.
Vertebrele toracale:
corpuJ vertebrei este ş alungit antero-posterior ş ă
ă scobituri superioare ş ă scobituri inferioare
(scobitura ă a unei venebre ă cu
scobitura ă a vertebrei de deasupra un unghi în care
ă capul coastei);
procesul spino·s este prismatic, triunghiular, având ţ
oblic în jos; '
procesele articulare sunt verticale ş dispuse în plan frontal.
procese articulare
inferioare
procese articulare superioare
ţ ş ă ă
procesul spinos
scobiturile ă ş ă
Fig. 3.8. ă ă ă
)U]
pe
ă
Lre
cu
!Te
:ia
ţ în anatomie ş ă - III. Osteologia
31
Vertebrele lombare:
corpul vertebrelor lombare este cel mai voluminos având
diametru! transvers dublu ţ ă de cel antero-posterior;
procesul spinos este dreptunghiular ş se ă într-o ţ
ă
procesele articulare au o ţ ă ş sunt dispuse în
plan sagital.
III.2.3. Caractere speciale
Unele venebre ă anumite caractere diferite ţ ă de cele ale
veJtebrei tip, ş numitele caractere speciale.
Atlasul (Cl)
• vertebra cervicalâ 1,
re - ntt are corp vertebral;
- format din ă mase laterale unite printr-un arc anterior ş un arc
ă posterior.
+------ tubercnl anterior
--- ţ ă ă
ă
gaura ă
gaura ă
tubercul posterior
Fig. 3.9. Atlas-vedere ă
)
rl
32
ţ în anatomie ş ă lll. Osteologia
Axisul (C2)
- vertebra ă 2;
- ă pe. ţ ă a corpului vertebrei o ţ ă ă
ă dintele axisului;
axisului
procesul spinos _______..
Fig. 3.10. Axis-vede.re ă
A ş ă ă (C6)
procesuJ articular
posterior
gaura ă
ă la nivelul procesului transversar un tubercul anterior
proeminent sub numele de tuberculul Chassaignac. Acest tubercul se poate
palpa, fiind un reper anatomic important.
Vertebra ă (C7)
Este reprezentat de a ş ă ă Este ă prin
procesul spinos care este proeminent ş care poate fi palpat.
c
u
11.
ş
SI
Ci
S]
ă
ţ în anatomie ş ă -Il!. Osteologia
33
ill.2.4. Vertebre false
Sacrul
Vertebrele sacraJe sunt vertebre faJse fiind sudate între ele. Acestea
ă un singur os care ă denumirea de sacru. Acesta se ă ş în
continuarea coloanei lombare ş este un os median, nepereche. ă cu
ultima ă ă un unghi numit promontoriu.
Osul ă
- o ţ ă ă ă
- o ţ ă ă
- ă ţ laterale;
- o ă ş un vârf.
Se ă anterior cu
ţ ă iar în sus baza osu-
lui.
Fig. 3.11. Orientarea sacrului
ţ ă ă - ă ţ ă este ă ş ş înainte
ş în jos, spre pelvis. ă patru linii transversare care ă locurile de
ă aJe celor cinci vertebre. La extremitatea ă linii transversaJe ă
câte o ă ă ă prin care trec ramurile anterioare aJe nervilor
spinali sacrali.
ă
c
u
ă
11.
ior
ate
·rin
ş
SI
Ci
S]
34
linii
tranversale
ţ În ş ă III. Osteologia
i:.-r-- ţ ă a
primei vertebre sacrale t
ă sacrale anterioare
Fig. 3.12. ţ ă a sacrului ş coccisului
ţ ă - ă ţ ă este ă ş ş înapoi ş m sus. Pe
linia ă ă creasta ă ă ă djn unirea proceselor
spinoase ale vertebrelor sacrale. Lateral se ă de fiecare parte câte o ă
ă ă ă prin sudarea proceselor articulare. Lateral de
aceste creste se ă ă sacrale dorsale pe unde trec ramurile dorsale aJe
nervilor spinali. Lateral de ă sacrale se ă creasta ă ă
ă prin sudarea proceselor tranversale ale vertebrelor sacrale.
ţ laterale - ă o ţ ă ă ă ţ ă ă pentru
ţ cu osul iliac:
Baza- ă ţ ă a corpului vertebrei sacrale SI, orificiul
superior al canalului sacral, aripioarele sacrului ş ă procese articulare
pentru ţ cu vertebra a cincea ă
ţ În anatomie ş ă -111. Osteologia
35
Vârful- sub creasra ă ă se ă hiatusul sacral (orificiu în
ă de V ă delimitat lateral de coarnele sacrale. Vârful ă o
ţ ş ă ce se ă cu coccisul.
e creasta ă
ă
orificiul superior al
canalului sacrat
r
ă
ă
creasta ă ă
ă sacrale
dorsale
hiatul sacrat
coccigele
Fig. 3.13. ţ ă a sacrului ş coccisului
Coccisul
Este un os median nepereche situat în continuarea sacrului ş format din
unirea celor patru sau cinci ve1tebre coccigiene atrofiate. Este omologul
scheletuluj cozii la mamifere. Coccigele ă un vârf, ă margini
ă ă ă ă ş o ă ce se ă cu vârful
sacrului.
.C

Pc
o
·ti
::it
LI<
:li
ru
tu!
lfe
36
ţ în anatomie ş ă m. Osteologia
ill.2.5. Coloana ă în întregime
Lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la ă ş 63 cm la
femeie reprezentând 40% din lungimea totalli a corpului.
Coloana ă nu este rectilinie. ă ă feluri de curburi: în
plan sagital ş 1n plan fronta1.
Curbu.rile În plan sagital;
• Curbura ă ă ă
-concavitatea ă posterior
• Curbura ă ă ă
-convexitatea ă posterior
• Curbura ă ă ă
-concavitatea ă posterior
• Curbura ă
-convex.itatea ă posterior
L
Fig. 3.14. Coloana ă
vedere laterala
la
în
ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
Curburile În plan frontal:
• curbura ă cu convexitatea la stânga;
• curbura ă cu convexitatea la dreapta;
• curbura ă cu convexitatea la stânga.
CurburHe în plan frontal sunt mai ţ ţ
decât cele în plan sagital. Cea mai ă ă este
cea ă ă de ţ ş mai dez-
ţ ai membrului superior drept (la stângaci e invers).
Celelalte ă curburi frontale au rolul de a o compensa în
vederea ţ echilibrului corporal .
Coloana ă este ă din punt de vedere
ţ prin rolurile pe care le ş prin protejarea
ă ă ş prin ţ capului, membrelor ş tron-
chiului în ţ ă Prin intermediul curburilor sale ă
37
o mobilitate ă corpului, ă în ş timp rezisten-
L ţ la presiune, ţ ş ammtizând ş le.
Fig. 3.15. Coloana
ă
ă
a
38
EsenJial fn anatomie ş ă -III. Osreo/ogia
ill.3. Toracele osos
St:
fc
Toracele osos este o cavitate ă de coloana ă ă
st
coaste cu cartilaje costale ş stern. Acesta ţ organe imponante: inima,
ă vasele mari.
lli.3.1. Sternul
Sternul este un os lat, nepereche, situat în partea ă a toracelui.
M
cs
AX
Fig. 3.16. Stern-
veder e ă
Este ă di n:
M - manubriul stema!:
CS- corpul sternal ;
AX- apendicele xifoid.
incizura (scobirura) clavicu ă
incizura (scobi tura) ă
unghiul stema! (unghiul Louis)
La nivelul marginii superioare a manubriul ui sternal se ă ş
scobirura ă ă la limita di ntre gât ş torace. Scobitura ă
pi
CI
Esenrial în anatomie ş ă III. Os teologia
39
ş pentru articularea cu clavicula. La unirea manubriului cu corpul se
ă unghiul stema! (unghiul Louis), la nivelul ă se ă
ă
sternul cu coasta a doua. Acest unghi ă un reper anatomic important
: inima,
celui.
prin faptul ă se poate palpa sub piele, cu ajutorul lui putându-se repera toate
coastele ş ţ imercostale.
III.3.2. Coastele
Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase ce se desprind de la nivelul
Fig.3.17 .Torace osos-vedere
ă
coloanei vertebrale ş se ă
ă stern. Acestea descriu o ă
cu concavitatea ă ă
ce pornesc de pe coloana ă
. se ă lateral ş înapoi. apoi
cotesc brusc formând unghiul
costa!. De aic.i ă meclial,
ş traiectul. Corpul
coastei · ă o ţ ă ă
ă o ţ ă ă ă ş
o margine ă pe care este tra
sat un ş ţ prin care trece ă
chiul vasculo-nervos intercostal.
Primele ş perechi de
coaste se numesc ă deoarece se ă prin intermediul
ă ş cartilajului propriu, cu stemul. Perechile de coaste VID, IX, X sunt coaste false
ă
deoarece se ă cu stemul prin intermediul coastei a VII-a.
40
ţ în anatomie ş ă -1/1. Osteologia
Ultimele ă coaste se flotante (libere) ă nu au cartiJaj ş nu
ajung la stern. se
ill.4. Scheletul craniului
Scheletul _craniului este format din 22 de oase (pneumatice ş neregulate
sau plane) dintre care numai unul este mobil (mandibula), restul fiind fixe.
Acesta se împarte în ţ ş viscerocraniu.
1\"EUROCRANIUL este format din 8 oase care ă ă
bolta craniului (calvaria) ş baza craniului, ă encefalul. Acestea sunt:
parietal (2)
sfenoid
occipital
etmoid
temporal (2)
Fig. 3.18. ţ ă
ţ În anatomie ş ă - I!J. Osteologia
41
u VISCEROCR.Al\TJUL este ă din 14 oase (oasele ţ Acestea
ş ă formând ţ ă maxilare:
• MaxilaruJ superior (13 oase)
- cornete inferioare (2);
- lacrimale (2) ;
- palatine (2);
- nazale (2) ;
- maxi1e(2);
- vomer;
" Maxilarul inferior (1 os.)
- manr.Ubula.
Fig. 3.19. anrerioar?.
Fi·g. 3.20. Baza ă Fig. 3.21. Craniu-vedere
ă
42 ţ în ş ă lll. Osteologia
III.5. Scheletul membrului superior
Scheletul membrului superior este alcatuit din urmatoarele patru.. I
segmente:
1. Gentura ă
·.2 •. br.aful;
3. antebr:at.ul;
. · .y. '
4.m·âna.
ill.S.l. Scheletul oenturii scapulare
men;rb.nllui (centura ă ă scheletul
ă ş ă din ă ş ă
CLA VICULA este un 'os pereche de tip lung. Se ă transversal
între stern ş ă Are ft:Hma 'l!Uui S culcat prezentând ă epifize si o
ă ce se poate palpa subp1e1e.
corpUl clavi'cuJei·

extremit.a'te ă
1
extremitate ă
tubercul conoid
3.22! ă ă ă
ă ă ţ ş ă ă ţ ţ ţ ă este,
ă prezentând ă la ă ţ ă ţ pe care se ă în partea
ă ş de1toid Ş trapez ş în partea ă ş
ţ În anatomie ş ă Il/. Osreoiogia
43
stemocleidomastoiclian. ţ ă ă în ţ mijlocie un ş ţ
patru pe care se ă ş subclavicular [Sechel, 2002, p.31].
letuJ
:rsaJ
si o
ă
:ste
te a
jul
SCAPULA (omoplatul) este un os Jat, pereche, de ă ă
cu baza ă superior, ă anterior. Este situat pe ţ ă a
toracelui in dreptul coastelor II-VIII.
fosa ă
marginea ă
;<..'>':!::.--- procesul coracoid
.--- - acromion
cavitatea ă
fosa ă
\
marginea ă
Fig. 3.23. Scapula-vedere ă
Scapula ă ă ţ trei margini ş trei unghiuri (superior,
inferior ş lateral). La nivelul ţ dorsale se ă spina scapulei care împarte
ă ţ ă în fosa ă ş fosa ă Tot pe ă ţ ă
ă o ţ ă ă oblic înapoi ş în sus, ă sub piele,
acromion.ul. Acesta ă o ţ ă ă cu ajutorul ă se ă cu
extremitatea ă a claviculei. Unghiul lateral ă o cavitate ă
ă cavitatea ă Aceasta se ă cu capul humerusului.
44
Esen{ial În anatomie ş ă -IJJ. Osteologia
ill.5.2. Scheletul ţ
HUMERUSUL este singurul os care ă în ă scheletului
bratului. Este un os lung, pereche, ce ă o ă ş ă :., ş
. - 0
n
cotul anatomic capul humerusului
tuberculul mare/
tuberozitatea - ---.
ă
fosa ă
epicondilul
lateral
tuberculul mic
marginea ă
fosa ă
/ epicondilul medial
Fig. 3.24. Humerus;.vedere ă
d
Il
Capul humerusului este o ţ ă ă ce se ă :n
medial ş în sus fUnd ă de restul epifizei prin colu1 anatomic. La nivelul
tuberculului mare se ă ş supraspinos, infraspincîs ş rotund mic. La
nivelul tuberculului mic se ă ş subscapular. Trohleea humerusului
se ă scobi turii trohleare de pe ă iar capitulul ă fosetei de pe a
capul radiusului.
h
ţ în anatomie ş ă -Ifl. Osteologia
45
III.5.3. Scheletul ţ
!ui Scheletul ţ este format din ă oase lungi, paralele: radius
ş cubitus (ulna). Acestea se unesc prin intermediul unor ţ mobile la
nivelul celor ă ă ţ Ca ş orientare ulna se ă în continuarea
degetului mic iar radiusul în prelungirea degetului mare (police) .
capul radiusului __ __.
tuberozitatea radiusului
marginea ă a
radiusului
..____ olecranul
incizura ă a ulnei
procesul coronoidian al ulnei
tuberozitatea ulnei
iii!ii---- marginea ă a ulnei
ţ interosos
ă procesul stiloidian al
radiusului ------_.
tL
procesul stiloidian al
.,____ ulnei
a
.1
Fig. 3.25. Ulna ş radiusul-vedere ă
CUBITUSUL este orientat cu partea ă în sus ş cu cavitatea
ă anterior. ă cavitate, care ş ă cu trohleea
humemsului, ă ă ţ osoase, una ă ă olecran
46
ţ în anawmie ş ă -III. Osteologia
ş una ă ă pro·ces cara.npidian. La nivelul olecranului se ă
ş triceps brahial.
RADIUSUL ă inferior ţ ă Corpul ă
ă ă descriind trei laturi ş trei ţ
Tuberozitate.a radiusului este o ţ ă ă sub col. pe. care se
ă ş biceps brahia:l. Ca:p1tl r.adiusului are forma unui segment de
ş se ă ă S'c6hitlira ă de pe ă
Epifiza ă are.: forma • având patru ţ ş o ă ce se.
ă cu ş semilunarul. (vezi ţ I1I.5.4.1)
ID.5.4. Scheletul mâinii
Scheletul mâinii este ă din 27 de oase ce se împart in trei grupe:
- carp;
- metacarp;
-oasele degetelor (falan'ge).
CARPUL este foqnat -din opt oase ş pe ă rânduri. Rând1,1l
proximal este ă dinspre police ă degetul mic din: scafoM; sem.ilunar,
piramidal ş pisifornt. R'ârtdul distal ă (respectând ş orientare} 1
ă oase: trapez, trapezdid, ţ (osul m.are) ş osul cu cârlig. J
Carpul ă o ţ ă ă ce ş drept sup01t pentru ş
e-xtensori ai ş ţ o ţ ă ă ce ă ş ţ carpianiÎ
care este ă ă de.tendoanele ş flexori ai mâinii ş degetelor.
METACARPuL ă scheletul mâinii fiind ă din 5 oase
lungi, perechi, numite oase nietacarp'iene. Acestea sunt în ă de cinci ş se·
j
ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
47
ă ă dinspre lateral spre media] de la I la V. Aceste oase se pot palpa
cu ş ţ ă pe ţ ă a palmei.
ă
se
}
CARP
METACARP
se

Fig. 3.26. Metacarpiene ş carpiene-anterior
OASELE DEGETELOR sunt în ă ·de cinci ş se ă
-
J
) Jatero-medial de la I la V. Fiecare are. un nume, acestea fiind în ordine: poli ce,
indice, mediu, inelar ş degetul mic. Oasele care ă degetele se numesc
1
falaoge. Acestea au caracteristicile unui os lung ş sunt 14 la ă Fiecare
1
deget are câte trei falange cu ţ policelui care are ă
48 ţ fn anatomie ş ă 1 II. Osleologia
ill.6. Scheletul membrului inferior
c
Scheletul membrului inferior este ă din ă patn

segmente:
1. centura ă
er
2.
p
coapsa;
3. gamba;
'
fc
4. piciorul.
o
ID.6.1. Scheletul centurii pelvine (bazinului)
Centura ă este ă ă din cele ă oase coxale. CoxaluJ este
un os voluminos, neregulat, torsionat ca o elice, format din trei piese: ilion
spina ă
ă
fosa ă
ţ ă
+-spina ă postero-
ă
s
p
1!
gaura obturatoare ti
a:
Fig. 3.27. Coxal-vedere ă
p
ţ în anatomie ş ă - III. Osteologia
49
Ilionul ă ţ ă a ş este ă dintr-un
corp care ă la formarea acetabulului (cavitate ă în care se
tru
te.
ă capul osului femur) ş aripa osului iliac.
Ischionul ă ţ ă Ş ă a osului ş
ă la rândullui la formarea acetabulului.
Pubele ă ţ ă a osului participând la
formarea acetabulului.
Coxalul ă ă ţ patru margini ş patru unghiuri. Se
ă cu marginea care ă o ă ă posterior, cu cavitatea
ă lateral ş scobitura ă ţ acetabulare, inferior.
n, Ill.6.2. Scheletul coapsei
Scheletul coapsei este ă din ă oase: femurul ş pare/a.
FEMURUL este un os lung, pereche (cel mai lung O!) al scbeletului
omenesc). ă un corp ş ă epifize. Corpul are trei ţ ş trei margini.
Se ă cu extremitatea ă superior ş cu marginea cea mai ă
posterior. ţ ă este ă pe ea ins.erându-se ş vast
intermediar.
Epifiza ă ă cap, col (anatomic ş chirurgical) ş ă
ă ţ numite marele ş micul trobanter. Capul femural ă ă
treimi dintr-o ă Acesta ă în cavitatea ă formând
ţ ş
Epifiza ă este mai ă transversal ş este ă din ă
ţ articulare numite condili. Condilul mediâl este mai îngust ş
50
ţ în anatqmie ş ă !Il. Osteologia
descinde mai jos decât condilul lateral, din ă ă coapsa formând cu
gamba un unghi obtuz deschis lateral. Îhtfe cei doi cbndili se ă o ţ ă
ă ă troh1ee.
trohleea
foseta capului femural
."'-- Cap fen\ural
\ c<>lul anatomic
· trohanterul mic
condil medial
Fig. 3.28.
Cele trei ţ ale sunt acoperite de ş cvadriceps.
Marginea ă este ă ş ă numele de linia ă Aceasta
ş la ţ unor ş cum ,ar fi bi<>epsul femural, adductorul mare,
adductorul scurt, vastu1lateral, vastul med,jal.
PA TELA este un os seurt, turt_ir ş pereche situat în tendonul
ş cvadriceps femural. ă o ă Un vârf, ă ţ ş ă
margini.
ţ în anatomie ş ă -lll. Osteologia
51
III.6.3. Scheletul gleznei
Scheletul gambei este format din ă oase, tibia ş peroneul (jibula).
Acestea sunt unite la ţ epifizelor iar la nivelul diafizelor sunt separate
printr-un ţ interosos. Medial se ă tibia, singurul os al gambei articulat
cu femurul, iar lateral se ă ş fibula.
TIBIA este un os lung ş pereche care ă un corp ş ă epifize.
Se ă cu epifiza mai ă inferior, medial prelungirea acesteia ş
anterior marginea cea mai ă a osului.
condilullateral al tibiei /
+-- condilul media! al tibiei
capul fibulei
tuberozitatea tibiei
marginea ă a tibiei
ţ interosos
maleola ă
Fig. 3.29. Tibie ş peroneu-vedere ă
52
ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
Tibia ă ă curburi, una ă medial, ă ş una
ă medial, ă Corpul are fonna unei prisme triunghiulare având
trei ţ ş trei margini. Marginea ă se poate palpa pe ă întinderea
ei sub piele. Superior se ă printr-o ţ ă tuberozitatea tibiei
ţ tibiei sunt locuri de ţ pentru ş gambei. Epifiza ă
este ă din doi condili, medial ş lateral, fiecare prezentând o ţ ă
ă ă pentru condilii femurali. La nivelul epifizei inferioare se
ş maleola ă ă ş ă sub piele), ţ ă
cu ajutorul ă se ă articularea cu talusul.
PERONEUL (FIBULA)
Fibula este un os lung, pereche, ce ă un corp ş ă epifize.
Acesta pare torsionat pe axul ă Epifiza ă ă o ţ ş ă
ă pentru articularea cu tibja. Epifiza ă este ă dintr-o
ţ ă ă maleola mediall'i, ă sub piele. Aceasta ă o
ţ ş ă ă pentru tibie ş talus. · Corpul fi bul ei are trei ţ ă
ă ă
111.6.4. Scheletul piciorului
Oasele piciorului (26) sunt ă ţ în trei grupe:
"
1. tars;
2. metatars;
3. oasele degetelor.
TARSUL ă un complex de ş oase ă ţ în ă
rânduri, anterior ş posteri0r.
a
i
l
ţ în anatomie ş ă -1/J. Osteologiq
TARS riavicular
METATARS
talus
cal cari eu
Fig. 3.30. Scheletul piciorului-vedere ă
Rândul posterior este format din:
- t:alus (superior):
- calcaneu (inferior).
Rân.dul amerior este format din:
- navicular;
- cuboid;
- trei cuneiforme.
53
FALANGE
Talusul se ă între oasele gambei ş oasele calcaneu ş navicular.
Este un os cuboidal, fiind format din cap, col ş corp.
Calcaneul se ă sub talus ş este cel mai voluminos os al tarsului.
ă ş ţ ş este alungit antero-posterior. ţ ă ă
tuberozitatea ă unde se ă tendonul Achille.
Navicularul este un os scurt situat în partea ă a piciorului. Se
ă între capul talusului, cuboid ş cuneiforme.
54
ţ în anatomie ş ă III. Osteologia
Cuboidul este un os scurt situat în partea ă a piciorului.
Cuneiformele sunt trei oase de ă ă (media!,
intermediar, lateral). Acestea contribuie Ia realizare.a ţ transversale a
piciorului.
METATARSUL este ă din cinci oase metatarsiene numerotate
dinspre rnarg}nea ă spre cea ă a piciorului., de laI la V. Acestea
sunt oase· prezeiitând un corp, o ă ş un cap. Ba.Za meta,tarsienelor se
ă eu tarsul ş Cl.;l metatarsienele învecinate iar .capul acestor.a se
ă cu falanga ă
OASELE DEGETELOR se numesc falange (14) ş ă degetele
piciorului .. Fiecare deget este format din trei falange ă mijlocie,
ă cu ţ haluceZui (degetul mare) care ă doar falangele
ă ş ă
ţ în anatomie ş ă -IV.
55
IV. ARTROLOGIA (sindesmologia)
IV.l. ă ţ Clasificare ţ
ţ ă un ansamblu de elemente (fibroase, ligamentare)
prin care se unesc oasele între ele. Proprietatea. cea mai ă a unei
ţ este mobilitatea ei, ă ă ă de ă pentru determina.rea ţ ş
structurii acesteia. Astfel, ţ se împart în ţ de gradul lor de
mobilitate în:
1. ţ fiXe (sinartroze)
ţ ce permit ş ă foarte reduse, unite prin ţ fibros dens
(ex. oasele cutiei craniene, oasele cutiei toracice). în ţ de tipul ţ
interpus între cele ă oase acest tip de ţ se împarte la rândul lui în:
sincondroze: oasele se ă prin ţ cru.tilaginos;
sindesmoze: oasele se ă prin ţ conjunctiv
sinostoze: oasele se ă prin ţ osos.
2. Amfiartrozele
ţ cu ş ă semimobile caracteristice coloanei vertebrale.
Realizarea ă a ă vertebre ă se· face prm intermediul unui
disc fibrocartilaginos. Acesta ă în centru nucleul pulpos, o ţ ă
ă care permite prin structura ei realizarea unor ş ă ce ă o
elasticitate mai mare. ş privite individual intervertebrale nu pot
realiza ş ă ample, coloana ă în întregime ă o flexibilitate
destul de ă ţ ·fizice care supun coloana la ş ă de
ţ ă sau presiune conduc la ş ă ţ acesteia.
56
3. Diartrozele·.'
ţ ţ IJlObiJe CU eea mai ş 'îp • ţ Ş
ţ CQJ11ple.xe cap<!bile. ş ă vwiate ''fu ali.(t\Jire ă
elemente:
• ţ
• capsula ă
o It].empr.apa ă
• cavitatea ă
• ligariierite âhi6ulare.
Ţ ş ţ au o ţ ş ţ
une1 mici ă ţ de lichid· s.inq:vtal 'în ea\litatea ă eiemenr de
m-obilitate al diartr6zelbt.
ţ articalal'e St,Ibt ţ ţ ţ tfp hialin, ţ ş
important prin rqlul pe care îl ă ţ ţ ş ă ş
pri n ţ la presiunea ă de sreutatea €QJ!pu1ui ă hialin nu
are vase de sânge ş se ă ş prin ţ âin li'Gtii<;ibl. ţ ţ
articul,are pot av,ea ţ ţ ţ ţ (eavitate.a
ă a coxaluluj), (platol,!l
Capsula ă este,:structura care ă ş ţ ă ţ
articulare ale oaselor. Aceasta este ă ţ gint;;.i.!,h, .swâf ip:tem, (mem'Qrana
ă ş strat ţ ţ fij;>r_os (coptinu.are ţ Aceas_ta,
este mai ă în ţ cu mobilit_(!.te I1lai ă ş ţ Ş mai
ţ ă în ţ cu mobilitate mal mare.
Membrana sinoviala este o ă ă ce ă
- "f •· - + .; - l . -·.
lichidul sinoviaJ. Aceasta ş Ş ţ ă ? articulare
ţ în anatomie ş ă IV. (lrtrologia
57
prezentând prelungiri externe sub ă de burse sinoviale sau funduri de sac
precum ş prelungiri interne cum ar fi plicile sinoviale. Aceste elemente au rol
de a ş alunecarea tendoanelor care trec prin apropierea ţ
Membrana ă are ş rolul de acoperi anumite ţ intracapsulare
cum ar fi ligamente, tendoane sau discuri intraarticulare. Lichidul sinovial este
un lichid vâscos, ă cu rol de Jubrefiere, ţ ş ă ţ important în
biomecanica ă
Cavitatea. ă este un ţ capilar în care se ă ş lichidul
sinovial. Acest ţ este delimitat de capetele oaselor din articulatie ş
capsula ă ă presiunii atmosferice ş tonusului muscular
ţ articulare se ă în mod normal în contact.
Ligamentele articulare sum benzi fibroase ce se ă pe cele ă
oase ale unei articulatii având ca ă mentinerea contacrului c!ir:l.re
. . .
ţ articulare. Acestea se împart în ligamente intracctpw!dtc ş
extracapsulare.
Uneori ă nevoia ţ unor ţ care ă asigure
ţ dintre ţ articulare:
- cadrul articular este o ţ ă de exemplu în cadrul
ţ ş sau ă care ă ş cavitatea ă realizând o
ţ ă mai ă între o ţ ă ă ă ş o cavitate ă
mai ţ ă
- discurile ş meniscurile sunt ţ care apar atunci când între
ţ articulare ă nepotriviri, rolul lor fiind de a realiza o cât mai
buna ţ ă a acestora (ex. meniscul articular din ţ
genunchiului).
58 ţ în. anatomie ş ă IV. Artrologia
ş ă ţ nu vor fi tratate în acest capitol, acestea urmând
a fi explicate în capitolul JV.6.
IV.2. ţ coloanei vertebrale
Vertebrele se ă între ele prin componentele lor formând mai
multe tipuri de ţ
• ţ coloanei vertebrale cu capul;
• ţ corpurilor vertebrale între ele;
• ţ apofizelor articulare;
• ţ apofizelor transverse;
• ţ lamelor vertebrale.
discurile inif:n'Pr1 eDrale
ţ apofizelor spinoase
Fig. 4.1. V lombare 1-5,
vedere ă ă
proces spinos
Fig. 4.2. Vertebrele lombare 3-4,
vedere ă
proces articular inferior
proces articular superior
ţ in. anatomie ş ă IV. Artrologia
59
:Articularea coloanei vertebrale cu capul se face prin ţ dintre
atlas ş occipital (superior) ş ţ dintre atlas ş axis (inferior).
Articularea corpurilor vertebrale între ele se face pdn ,inten,nediul
discurilor intervertebrale, ţ fibrosru.:iilaginoase formate dintr-un inel
fibros la periferie ş un nucleu central numit nuCleu pulpos.
ţ apofizelvr arfjculqre din regiunile ă ş ă sunt
diartroze plane iar cele din ţ t.rohoide.
ţ apofizelor tra11sverse s:e ă printr-o serie de
ţ fibroase numite ligamente intertransversare.
ţ lamelor ve11ebrale se ă prin intermediul
ligamentelor galbene, ţ el?stice cu roluri în readucerea coloanei în
ţ ă ă ce a fo.st ă ş în împiediq.rea flexiei ş sau
excesive a acesteia.
IV.3. ţ toracelui
toracelui pot fi ă ţ în ă grupuri în. ţ de
localizarea lor.
Grupul posterior, format din articularea coastelor cu vertebrele:
ţ costovertebrale;
ţ costotransversale.
Grupul anter.ior, format din articularea ţ c'ostale între ele, cu
sternul, cu coastele:
ţ interc()ndrale;
ţ condrosternale;
ţ costocondrale.
60
ţ în anatomie ş ă - IV. Artrologia
ţ ă
articulatia

coasta 7 ......
canalul vertebr a!
proces articular inferior
...------- apofiza ă
Fig. 4.3. Vertebrele toracale 7-9,
vedere ă
ţ costovertebrale sunt cliartroze plane. fonnate Intre
ţ ş costale de pe ţ laterale ale vertebrelor torac;ice ş capul costal.
Acestea au drept mijloace de unire capsula ă ă ligamente
costove11ebrale ş un ligament interosos.
ţ costotranversale sunt diartroze formate între tuberozitatea
ă ş ţ ă de pe apofiza ă Mijloacele de unire sunt
reprezentate de capsula ă ă ă de patm ligamente costotranversale.
ţ intercondrale se ă la nivelul cartilajelor 6, 7, 8, 9, ş
1 O ş au ca mijloace de unire pericondrul care trece de pe un cartiJaj pe altul.
ţ condrosternale sunt cliartroze plane ce se ă între
stern ş primele ş cartilaje costale. Acestea sunt formate între cele ş
incizuri costale de pe marginea ă ş extremitatea ă a cartilajelor
costale. Mijloacele de unire sunt capsula ă ă ligamente
condrosternale ş un ligament interosos.
ţ în anatomie ş ă IV. Artrologia
61
ţ costocondrale

coasta 2 ţ condrosternale
ţ intercondrale
Fig. 4!4. ţ sterno-costale"
vedere ă
ţ coscocondrale sunt sincondroze formate prin murea
ă ţ anterioare ale coaste1or ş cartilajele costale. Mijlocul de unire
este reprezentat de continuarea periostului costal cu pericondrul cartilajului
costal.
Pe ă aceste ţ mai ă la acest nivel ş ţ
stemului, ş anume:
ţ ă ă (manubriu-'corp sternal);
ţ ă ă (corp ster:nal-apendice xifoid).
62
ţ în anatomie ş ă IV. Artrologia
IV.4. ţ membrului superior
ţ membrului superior se împart in ţ centurii
scapulare ş ţ membrului liber.
ţ membrului superior liber sunt:
- ţ ă
- ţ cor.ului;
- ţ radioulnare;
- ţ mâinii;
- ţ degetelor.
IV.4.1. ţ centurii scapulare
ţ centmii scapulare este ă din ă ş ă oase.

care se ă îr1 cele dou5 ţ din cadrul centurii scapulare: :.\
' '
o ţ ă ă
• ţ a ă (apoflza ă a ă
ţ ă este
ă din marginea ă a ma-
Fig. 4.5. Torace-vedere ă
manubriului stema! ş primul cartilaj
costaJ pe de o parte ş cele ă ţ
ş articulare ale cJaviculei pe de
ă parte. Mijloacele de unire sunt
reprezentate de o ă ă
ş patru ligamente: stemoclavicular
anterior, posterior, interclavicular ş
ţ în anatomie ş ă IV. Artrologia
63
costoclavicular.
ţ ă este ă prin ă ţ ş
articulare convexe a claviculei cu ţ ş ă ă a ă ţ
acrom.ionului. Mijloacele de unire sunt formate dintr-o ă ă ă de
ligamentul acrom.ioclavicular.
IV.4.2. ţ ă ă
ţ ă este ă ă din cavitatea ă a
scapulei ş de c_apul bumeral. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsu1a
ă ă ă superior de ligamentul coracohurneral ş anterior de cele trei
ligamente glenohumerale.
ligament
coracohumeral
liumerus
Fig. 4.6. ţ
proces cor.acoid
ă
ffgament'e
glenohumerale
ţ ă este o ă iar ţ sale
articulare sunt acoperite de cartilaj. Ligamentul coracohumeral ş procesul
64
ţ în anatomie ş ă IV: Artrologia
coracoid cu tuberculul mare al bumerusului iar ligamentele glenohumerale
unesc cadrul glenoidal cu calul anatomic al 'humemsului.
IV.4.3. ţ cotului
ţ corului se ă cu participarea oaseJor: humerus,
radius, ă La acest nivel putem descrie ă ţ care ă se ă
într-o ă ă Articula,tia ă e'ste ă din trohleea
humerusului ş de scobitura ă a ulnei. ţ ă se
ă prin ă capitului bumeral cu foseta capului radial. Mijloacele
de unire sunt reprezentate de ligamentul colateral ulnar ş de ligamentul
colateral radial.
lateral
humerus
ligamentul
colateral
Fig. 4.7. Ligamentele cotului
IV.4.4. ţ ă
ţ ă ă este ă din incizura ă a
ulnei ş ă ă a ţ capului radiusului. Mijloacele de
ţ în anatomie ş ă - IV. Artrologia
65
unire sunt reprezentate de capsula ă ă cu cea a ţ
cotului) ş Iigamentele inelar ş ă
ţ ă ă se ă prin ă ţ ş
aniculare ă ş ă a ulnei ş cavitatea ă din încizura ă a
radiusului ş discul articular. Mijlocul de unire este reprezentat de capsula
ă ă ă de ligarnentele anterior ş postetior.
Membran.a ă este o ţ de ă ă ce ă
cele ă oase între ele având ţ pe marginea ă a radiusului ş pe
marginea ă a ulnei.
IV.4.5. ţ mâinii
ţ mâinii sunt:
- articulatia ă
ţ intercarpiene:
- articulatiile carpometacarpiene;
- ţ interrnetacarpiene;
- ţ interfalangiene.
ţ ă este ă dintr-o ţ ă ă
ă ă din ţ ă a epifizei distale a radiusului ş ţ
ă ă pe de o parte ş o ţ ă ă ă din scafoid,
semilunar ş piramidal pe de ă parte. Mijloace de unire sunt ligamentele
colaterale.
ţ intercarpiene se împrut în ţ rândului proximal,
ţ rândului distal ş ţ ă Acestea sunt
completate de ligamentele interosoase, palmare ş dorsale.
66
ţ în anatomie ş ă -IV. Artrologia
IV.S. ţ membrului inferior
ţ membrului inferior se împart în ţ centurii
membrului inferior (centura ă ş ţ membrului inferior liber.
ţ membrului inferior liber sunt:
ţ ş ă
ţ genunchiului;
ţ tibiofemurale;
ţ piciorului.
IV.S.l. ţ centurii membrului inferior
Centura ă este ă elin cele ă oase coxale unite amerior
prin simjiza ă la care se ă ş sacrul cu care se unesc posterior prin
articulatiile sacroiliace.
ţ sacroiliace se ă prin alipirea ţ interne ale
coxalului cu ţ laterale ale sacrului. Mijloacele de unire sunt reprezentate
de ligamentele sacroiliace anterior ş posterior, ligamentul iliolombar ş
ligamentul sacroiliac interosos.
Simfiza ă ia ş prin unirea ramurilor pubiene ale coxalelor.
Drept mijloace de unire ă un fibrocartilaj interarticular ş ă ligamente
periferice (ligamentele pubian superior ş arcuat).
IV.5.2. ţ ş ă
ţ ş este ă prin îmbinarea capului femural cu
cavitatea ă a coxalului. Mijloacele de unire sunt reprezentate de
ţ În anatomie ş ă IV. Al'trologia
67
ligamentele iliofemural, ptibofemural ş ischiofemurâl. În interiorul ţ
se ă ş ligamentul rotund care se ă la n'ivelul fosetei capului femural.
spina antero_----+
ă
ligamentul
iliofemural
marele trohanter
ligamentul pubofemural
Fig. 4.8. ţ ş ă
IV.5.3. ţ genunchiului
ţ genunchiului este cea mai mare ţ a corpului
omenesc. Aceasta ş femurul cu tibia, peroneul neavând nici un rol în
constituirea acestei ţ ţ articulare sunt reprezentate prin
epifiza ă a femurului, epifiza ă a tibiei ş ă Mijloacele
de unire sunt descrise printr-o serie de ligamente:
• ligamentele posterioare ale ţ genunchiului
- ligamentul popliteu oblic;
- ligamentul popliteu arcuat.
• ligamentele colaterale ale ţ genunchiului
68
ţ Îll anatomie ş ă -IV. Anrologia
- ligamentul colateral fibular;
- ligamentul colateral tibia!.
• ligamentele ş anterior ş posterior
anterior tlexie
ligamentul colateral
tibial
ligamentul colateral
fibular
Fig. 4.9. Ligamente genunchi drept
IV .5.4. ţ ă
posterior extensie
Tibia ş peroneul se unesc la ă ţ prin ţ ă
ă ş ă ă .. Diaftzele celor ă oase sunt separate
printr-o ă ă
ţ ă ă se ă prin ă unei
ţ articulare de la nivelul condilului lateral al tibiei cu o ţ ş ă
ă de la nivelul superior al fibulei. Mijloacele de unire sunt capsula
ă ş ligamentele anterior ş posterior al capului fibulei.
ţ în anatomie ş ă -IV. Artrologia
69
ţ ă ă ă ă ţ ş ă
ă de la nivelul incizurii fibulare a tibiei cu ţ ă a maleolei
laterale a tibiei. Mijloacele de unire sunt ligamentele tibiofibular anterior ş
posterior.
IV.5.5. ţ piciorului
ţ piciorului sunt:
ţ ă (a gâtului piciorului);
ţ intertarsiene;
ţ tarsometatarsiene;
ţ intennetatarsiene;
ţ degetelor.
IV.6. ţ ş ă
În acest capitol se vor descrie cele mai importante ş ă realizate de
corpul omenesc.
ş ă ţ centurii scapulare sunt:
-ridicarea ă (deplasare ă
- coborârea ă (deplasare ă
-aducerea înainte a ă (anteversie);
-aducerea înapoi a ă (retroversie);
ţ ş ă ă prin combinarea
ş ă de mai sus).
70
ţ în anatomie ş ă -IV. Artrologia
ş ă ţ ă sunt:
- flexie: ducerea ţ înainte;
-extensie: ducerea ţ înapoi;
- ţ ducerea ţ înspre medial;
- ţ ducerea ţ înspre lateral;
ţ ă învârtire a ţ înspre interior;
- ţ ă învârtire a ţ înspre exterior.
ţ ş ă ă prin combinarea
ş ă de mai sus).
ş ă ţ cotului sunt:
• ş ă ţ humero-radio-ulnare:
- flexie: apropierea ţ de ţ
- extensie: ş ă
o ş ă Ţ radio-ulnare:
- ţ rotire cu ducerea policelui în ă
- ţ ş ă
ş ă ţ mâinii sunt:
Fig. 4.10. Membrul inf. drept
în ţ
o ş ă ţ radio-carpiene:
• flexie: apropierea palmei de ţ
- extensie: ă palmei de ţ
ţ în f1natomie ş ă - IV.Artrologia
71
- ţ ducerea mâinii înspre degetul mic;
- ţ ducerea mâinii înspre degetul mare;
ţ ş ă ă din combinarea
tuturor acestor ş ă
La acest nivel se poate remarca faptul ă policele are ă ţ mai
mari de ş comparativ cu c.elelalte degete (flexie, ţ
ţ ţ cea mai ă fiind ş de ţ
ş ă ţ ş sunt:
- flexie: apropierea coapsei de abdomen;
- extensie: ă coapsei de abdomen;
- ţ ducerea coapsei înspre corp:
- ţ ducerea coapsei înspre lateral;
- ţ ă ă coapsei înspre interior:
- rotatie ă ă coapsei înspre exterior;
ţ ş ă ă din
combinarea acestor ş ă
Fig. 4.11. Ş flexie-extensie
ă articulatiei
. .
- flexie: apropierea ă
a gambei de ă
- extensie: ş ă
Fig. 4.12. flexie-extensie
72
ţ în anatomie ş ă -IV. Artrologia
ş ă ţ piciorului sunt:
• ş ă ţ talo-crurale:
- flexia ă a piciorului;
- flexia ă a piciorului.
Fig. 4.13. ţ ă
flexie-extensie
• ş ă ţ intertarsiene:
- ţ planta ş spre linia ă
- ţ planta ş !areral.
Fig. 4.14. ţ intertarsiene,
ţ ţ
ţ în anatomie ş ă V. Miologie 73
V. MIOLOGIE
V .1. ă ţ clasificare
Miologia este partea anatomiei care are ca obiect studiul ş ş al
tuturor ţ anexate lor. ş au proprietatea de a realiza
ţ ţ prin care ş ş ă lungimea realizând astfel ş ă
ş ă componenta ă a aparatului Jocomotor, oasele ş
ţ formând componenta ă ş sunt ţ din corpul
muscular, ce constituie ţ ă ă ş din tendoane, prin
care ţ ă se transmite oaselor" [Sechel, 2002, p.54].
Se pot ţ trei feluri de ş ţ netezi ş ş
cardiac.
ş striat (scheletic) constituie cea mai mare parte din masa
ă a corpului. ş se ă voluntar cu ă ş ţ ă mare dar
obosesc repede.
ş neted se ă ş la nivelul ţ organelor interne ş a
vaselor de sânge. ş ă o ţ ă cu ă ă ă ş
ţ ă mare, avantajul fiind ă obosesc mult mai greu decât cei ţ
ş cardiac (miocardul) este un ş similar, în ceea ce
ş structura, ş striat ş în ceea ce ş ţ ş
neted. Ceea ce-l ţ ă de ă tipurile de ş e faptul ca se
poate contracta automat ă unui sistem nervos special situat în grosimea
sa.
74 ţ în anatomie ş ă V. Miologie
V .2. ş respira ţ ei
ş ţ se împart în: inspiratori (principal: diafragma;
secundari: pectoral mare, dintat mare, scalen, ţ superior ş inferior) ş
expiratori ş ţ abdominali: doi ţ patru oblici, doi
ş
V.3. ş trunchiului
ş regiunii posterioare
ş trapez: situat pe pane ă a trunchiului (planul f), are
ă ă cu vârful la humerus ş baza la coloana ă Se
ă pe: osul occipital, vertebrele C7-T12. ă ă
ş (dorsal mare): este cel mai lat ş al corpului, cu
o ă ă situat în partea ă a trunchiului (planul
I). Are originea pe ultimele trei-patru coaste. vertebrele Ţ T 1 2. 'ertebrele
lombare, sacrum, os iliac, inserându-se pe humerus.
ş ă al scapulei: este situat pe ă ţ laterale ale cefei
(planul m pornind de la nivelul primelor pat111 vertebre cervicale ş
rerrninându-se pe ă
ş romboid: este ş pe peretele posterior al toracelui (planul
Il). Se ă la nivelul vertebrelor C7-T4 ş se ă pe ă
ş regiunii antero-laterale
ş pectoral mare: are originea pe ă ş pe coaste,
inserându-se pe humerus; are forma unui evantai prin originea ă a celor
trei fascicule musculare care îl ă
ş pectoral mic: are originea la nivelul coastelor 3, 4, 5 ş se
ă pe procesul coracoid al scapulei.
ţ în anatomie ş ă V. Miologie
75
ş ţ anterior: ă cea mai mare parte a regiunii antero-
laterale a toracelui plecând de la primele zece coaste ş terrninându-se pe
ă
ş trapez
ş
romboid
ş ă
al scapulei
ş latissim
(dorsal mare)
Fig. 5.1. ş trunchiului-posterior
ş trapez
Fig. 5.2. ş trunchiului-anterior
76 ţ În anatomie ş ă V. Miologie
V .4. ş membrului superior
ş membrului superior se împart în:
ş ă
ş ţ (regiunile ă ş ă
ş ţ (regiunile ă ă ă
ş mâinii.
V.4.1. Muschii ă
.
ş ă sunt ş sub forma unui con cu baza spre torace ş
vârlul ă humerus. ş sunt:
• ş deltoid: are trei origini, pe ă acromion ş spina
scapulei; face ţ pe ruberozitatea ă a humerusului;
• ş ţ mare: are originea pe coastele 1-10; face inseq ie
pe ă având forma unui ' ast evantai;
o ş supraspinos: are originea în fosa ă a
scapulei ş se ă pe tuberculul mare al humerusului;
• ş infraspinos: are originea în fosa ă a scapulei
ş se ă pe tuberculul mare al humerusului;
• ş rotund mic: are originea pe ţ ă a scapulei ş
se ă pe tuberculul mare al humerusului;
• ş rotund mare: are originea la nivelul unghiului inferior al
scapulei ş se ă pe tuberculul mic al humerusului;
• ş subscapular: are originea în fosa ă ş se
ă pe tuberculul mic al humerusului.
r
ţ în anatomie ş ă V. Miologie 77
ş subscapular
ă
tendonul ş rotund
mic
acromion
ş infraspinos
ş supraspinos
Fig. 5.3. ş ă
V.4.2. Muschii bratului
. .
ş regiunii anterioare:
ş biceps brahial: are ă
origini pe ă ş ţ pe tube-
rozitatea radiusului;
ş coracobrahial: are origi-
nea la nivelul scapulei ş se ă pe
ţ ă a humerusului;
- ş brahial: are originea sub
tuberozitatea ă a humeru-
sului ş se ă pe procesul corono-
ş
coracobrahial
ş
ş
id al ulnei; Fig. 5.4. ş ţ
î);
ş
na

a
ei
ş
al
;e
78 Ese1vial în anatomie ş ă V. Miologie
ţ ş regiunii postetioare:
ş
mic
ş rotund
ş infraspinos
ş âeltoid
Fig. 5.5. ş ţ ş ă
ş triceps brahial are trei origini, ă pe humerus ş una la
nivelul claviculei, inserându-se E_e olecran.
V .4.3. ş ţ
ş regiunii anterioare a ţ sunt:
o ş rotund pronator: are ă origini, pe humerus ş procesul
coronoid al ulnei; se ă în ţ mijlocie a radiusului;
• ş jlexor radial al carpului: are origine pe humerus ş se
ă pe metacarpianul TI;
ţ în anatomie ş ă V. Miologie 79
ş pa/mar lung: are origine pe humerus ş se ă prin
aponevroza ă
• ş flexor ulnar al are ă origini, pe humerus ş
olecran; se ă pe osul pisifonn;
• ş flexor superficial al degetelor: are ă origini, una
ă ş una ă se ă prin patru tendoane ce
aj ung Ja degetele II-V;
• ş flexor profund al degetelor: are originea pe ă ş se
ă prin patru tendoane care ajung la degetele II-V;
• ş lung al policelui: are originea pe radius ş se ă
pe falanga ă a policelui;
• ş ă pronator: are originea pe ă ş se ă pe
radius.
ş flexor superficial
al deget elor
ş fle.x:or hmg
al policelui
ş rotund
pronator
ş flexor ra clial
al caq>ului
ş flt?xor ulnar
al carpului
Fig. 5.6. ş ţ
anterior
.a
;e
80
ţ În anatomie ş ă V. Miologie
ş regiunii posterioare a ţ sunt:
• ş extensor al degetelor: are originea pe epicondilul lateral
al humerusuJui ş se ă prin patru tendoane pentru degetele ll-

'
• ş extensor al degetului mic: are originea pe epicondilul
lateral al hurnerusului ş se ă pe ultimele ă falange ale
degetului mic;
• ş extensor ulnar al corpului: are originea pe epicondilul
medial al bumerusului ş pe ă se ă pe metacarpianul V;
• ş anconeu: are originea pe epicondilul medial al
humerusului ş se ă pe ă
• ş abductor lung al policelui: are originea pe ă ş radius
5i se insera la nivelul primului metacarpian:
• ş extellSOr scurt al po!icelui: are originea pe ă ş radius
ş se ă pe falanga ă a policelui;
• ş extensor lung al policelui: are originea pe ă ş se
ă pe falanga ă a policelui;
• ş extensor al indexului: are originea pe ă ş se ă
la nivelul degetului Il
ş regiunii laterale a ţ sunt:
• ş brahioradial: are originea pe marginea ă a
humerusului ş se ă pe procesul stiloid al radiusului ;
• ş lung extensor radial al corpului: are originea pe
marginea ă a humerusului ş se ă pe metacarpianul II;
ţ in anatomie ş ă V. Miologie 81
• ş scurt extensor radial al carpului: are originea pe
epicondiluJ lateral al humerusului ş se ă pe metacarpianul fi;
• ş supinator: are originea pe epifiza ă a ulnei ş se
ă la nivelul radiusului.
ş flexor ulnar·
al carpului
ş extensor ulnar
al carpului
ş brahioradial
ş lung extensor radial
al carpului
ş abductor Jung al
poli celui
ş extensor scm·t al
poli celui
Fig. 5.7. ş ţ
V.4.4. ş mâinii
ş mâinii sunt ţ în trei regiuni:
ş ţ tenare
• ş scurt abductor al policelui;
• ş opozant al policelui ş scurt flexor al policelui;
• ş adductor al policelui.
82 ţ în anatomie ş ă V. Miologie
ş ţ bipotenare
• ş palmar scurt;
• ş flexor scurt al degetului ntic ş abductorul degetului mic;
• ş opozant al degetului mic.
ş regiunii paJmare mijlocii
Aceasta regiune este ă qin ş ş palmari ş dorsali
precum ş din tendoanele ş flexori superficiali ş profunzi ai degetelor.
V .5. ş membrului inferior
ş membrului inferior se împart în:
• ş bazinului: anteriori, posteriori;
• ş coapsei: regiunile ă ă ă
• ş gambei : regiunile ă ă ă
• ş piciorului.
V.S.l. ş bazinului
ş anteriori ai bazin ului
ş iliac are originea în fosa ă ş unindu-se cu ş psoas
mare ă ş iliopsoas ce se ă pe trohanterul mic al femurului.
ş posteriori ai bazinului
Sunt zece ş pe ţ ă a pelvisului, formând fesa.
ş sunt:
ş gluteu m.are: are originea pe aripa ă ş se ă pe
tuberozitatea ă
ţ in anatomie ş ă V. Miologie 83
ş glureu mijlociu: are originea pe aripa ă ş se ă pe ţ
ă a trohanterului mare;
Mu$Chiul gluteu mic: are originea pe aripa ă ş se ă pe ţ
ă a trohanterului mare;
ş piriform: are originea pe ţ ă a sacrului ş vârful pe
t.rohanterul mare;
ş obturator intern: are originea pe cadrul intern al ă
obturalorii ş se ă pe ţ ă a trohanterului mare;
ş obturator extern: are originea pe ţ ă a cadrului osos
al ă obturatorii ş se ă în fosa ă
ş gemen superior ş gemen inferior: au originea pe spina
ă respectiv pe tuberozitatea ă se ă pe ţ ă a
obturatorului intern;
ş ă femural: are originea pe tuberozitatea ă ş se
ă pe creasta ă
ş tensor al .fasciei lata: are originea pe spina ă antero-
ă a coxalului ş se ă pe tractul iliotibial.
V.5.2. ş coapsei
ş regiunii posterioare
ş croitor este cel mai lung ş al corpului (50 crnr·
[Papilian, 1992, p.267], având originea pe spina ă ă a
coxalului ş ţ pe ţ ă a tibiei.
ş cvadricepsfemural ă patru capete de origine:
vastul lateral ţ ă a femurului);
84 ţ În anatomie ş ă V. Miologie
vasrul media! ţ ă a
vasrul intermediar ă a
dreptul femural ă capete, pe spina ă ă Ş
pe sprânceana ă
Tendoanele celor patru capete ale cvadricepsului se unesc intr-un
tendon care ă ce ă patela se ă pe tuberozitatea ti biei.
spina ă
ă
ş last lateral
tractul iliotibial
ligamentul patelar __ _..
ş iliopsoas
'-- tubercuJul pubic
ş pectineu
ş gracilis
ş croitor
d1 ept femural
Fig. 5.8. ş coapsei-vedere ă
ş regiunii medjaJe
ă regiune cuprinde cind ş
- ş pectineu: are originea pe creasta ă ş se ă pe
linia ă a
ţ în anatomie ş ă V. Miologie 85
- ş adduccor lung: are originea pe pubis ş se ă la nivelul
liniei aspre;
- ş a4ductor scurt: are originea pe ramura ă ş se
ă la nivelul liniei aspre;
- ş adductor mare: are originea pe tuberozitatea ă ş pe
ramura ă se ă la aspre ş a epicondilului lateral
al tibiei;
- ş gracilis: are originea pe ramura ă a pubelui ş se
ă pe ţ ă a tibiei.
ş regiunii posterioare
ş biceps femural: are ă origini , pe t<: herozitatea. ă ş
la nivelul liniei aspre; se ă pc cc.pul
ă la nivelul condilului mediat al tibiei.
ş
semitendinos
ş
semimembranos
ş gracilis
creasta ă
ş gluteu mare
ş biceps femural
tractul iliotibial
Fig. 5.9. ş coapsei-posterior
86 ţ în anatomie ş ă V. Miologie
V.5.3. ş gambei
ş regiunii. anterioare
ş tibia! anterior: are originea pe condilul lateral al tibiei ş pe
ţ ă a acesteia; se ă pe primul cuneifonn ş pe primul metatarsjan:
ş extensor lung al halucelui: are originea pe ţ ă a
fibulei ş se ă pe a doua ă a haJucelui;
ş extensor lung al degetelor: are originea pe ţ ă ş
capul fibulei precum ş pe condilul lateral al tibiei; se ă la nivelul
degetelor IT-V.
ş tibial anterior
ş peronier scurt
ş e1.1:ensor lung al
halucelui
Fig. 5.10. Tibie-vedere ă ş ă
ş regiunii laterale
ş peronier lung: are originea pe capul fibulei ş pe ţ ei
ă se ă pa primul metatarsian ş pe primul cuneifmm;
ţ în anatomie ş ă V. Miologie 87
ş peronier scurt: are originea pe ţ ă a fibulei ş se
ă la nivelul metatarsianului V.
ş regiunii posterioare
ş gastrocnemian: are originea la nivelul condililor femurali
medial ş lateral; se ă pe tuberozitatea calcaneului;
ş solear: se prinde pe capul fibulei, pe ţ ă a
acesteia precum ş pe linia solearului de la nivelul tibiei;
ş gastrocnemian ş solear ă tricepsul sural.
ş plantar: are originea pe condilul lateral al femurului ş se
ă pe marginea ă a tendonului lui Achile;
ş popliteu: are originea pe condilul lateral al femurului ş se
ă pe ţ ă a tibiei;
ş jlexor lung al degetelor: are originea pe ţ ă a
tibiei ş se ă pe falangele distale ale degetelor II-V;
ş tibia! posterior: are originea pe membrana ă ş se
ă la nivelul osului navicular;
ş lung al halucelui: are
originea pe ţ ă a fibulei ş se inse-
ă pe falanga ă a halucelul.
ş
gastrocnemian
tendonul lui Achile
Fig. 5.11. Tibie-posterior
ş
solear
88 Esenrial în anatomie ş ă V. Miologie
V.5.4. ş piciorului
ş regiunii plantare
- flexor scurt al degetelor;
- flexor scurt al halucelui;
- adductorul halucelui;
- abductorul halucelui;
- ş plantari;
- abductor al degetului mic:
- flexor scurt al degetului mic.
ş regiunii dorsale
- extensorul scurt al degetelor;
- extensorul scurt al halucelui.
Originile acestor ş se ga,esc la nivelul tarsului ş metatarsului iar
ţ se fac pe falange.
V .6. ş ş ş ă caracteristicr
Tabelul V.l. ş ă membrului 'uoerior
·--·
Ş Ş
ţ ţ deltoid
ţ ţ pectoraJ mare
dorsa1 mare
subscapular
ţ ţ ţ mare
pectoraJ mare
biceps brahial
ţ în anatomie ş ă V. Miologie 89
ţ ţ rotund mare
dorsal mare
triceps brahial
bascula ă romboizi
pectoral mic
ă al scapulei
1
bascula ă trapez
ţ mare
flexie cot biceps brahial
extensie cot triceps brahial
flexie degete flexori degete
extensie degete extensori degde
Tabelul V .2. ş triplei extensii
TRIPLA EXTENSIE Ş
Coapsa pe bazin gluteu mare
ischlogambieri semimembranos
semitendinos
biceps femural
Gamba pe ă cvadriceps drept femural
vast intern
90 ţ în anatomie ş ă V. Miologie
vast extern
vast profund
Flexie ă triceps sural gastrocnemian
solear
Oexori ai degetelor
Tabelul V.3. ş triplei tlexii
TRIPLA FLEXIE Ş
Coapsa pe bazin drept femural
iliopsoas
croitor
Gamba pe ă ischiogambieri
gastrocnemian
Flexia ă a labei piciorului tibial anterior
doi extensori
ţ coapsei: gluteu mare;
ţ coapsei: adductori - adductor mare;
- adductor lung;
- adductor scurt;
- pectineu.
ext. lung al degetelor
ext. lung haluce
ţ în anatomie ş ă VI. ţ elementare de ă 91
VI. Ţ ELEMENTARE DE Ă
Mecanica este acea parte a fizicii care se ocupii cu studiul legilor
ş
Biomecanica este ş ţ care studiazii aplicarea legilor mecanice la
specificul ţ vii. "Aceasta ă cauzele mecanice ş biologice ale
ă ş ă ş ă ţ ţ lor, mijloacele ş ţ
optime pentru îndeplinirea ţ motrice" [Ifrim, 1978, p.ll]. ă
ş ţ ă ş ă ţ în ţ ă dar mai ales in cea a unui sportiv
prin încercarea de a ă ă ţ tehnicile unei anumite discipline sportive, de a
ş randamentul ş de a elimina ş care ar putea duce la ă
ţ
În încercarea de a explica modul în care se produce ţ ş ă
corpurilor ş de a stabili raporturile dintre corpurile aflate în ş Newton a
ţ cele trei legi fundamentale ale mecanicii:
Legea 1- orice corp ş ţ starea de repaus sau de ş aaca nu
este obligat de ţ aplicate asupra lui ă ş modifice.
Legea Il- ţ care ţ ă asupra unui corp este ă cu produsul
dintre ţ ă prin aplicarea ţ respective ş masa corpului.
Legea III- ţ reciproce a doul:i corpuri sunt întotdeauna egale ca
ă ş de sens contrar.
Pentru o ţ mai ă a acestei ş ţ vom defini elementele
anatomice care o deservesc, din punct de vedere biomecanic, precum ş o serie
de ţ caracteristice:
Oasele - pârghii rezistente, dure, cu rol important în efectuarea
ş ă
92 ţ în anatomie ş ă VI. ţ elementare de ă
ţ - structuri care ă ă ă dintre
pârghiile osoase;
Cuplu cinematic - ă segmente osoase articulate mobil (ex. ţ
ţ
ţ cinematic - mai mult de ă segmente osoase ce se ă
mobil (ex. ţ ţ ă Acesta ţ fi deschis, când se ă liber ş
inchis când ambele capete sunt fixate. Un exemplu de ţ cinematic închis este
cel ţ ţ ă sprijinit pe un perete;
ş - ă structura care constituie ţ ce ă ş ă
ş ţ corpului;
Grupele musculare - ă felul în care se ă ş în
jurul ţ
ţ musculare - sunt ansambluri. de g1upe. musculare care,
mobilizând un ţ cinemcttic, ă ş ă compJexe.
În cadrul biomecanicii se ă ă feluri de ă ţ
Ă asigurarea ţ corpului;
Ă efectuare a ş ă
VI.l. ă
Activitatea ă se ă prin ţ izometrice ale grupelor ş
ţ musculare ă ă ă a avea ca efect deplasarea corpului sau a
segmentelor sale. În ţ de ţ de echilibru activitatea ă se
împarte în activitate ă de ţ de consolidare ş deftJcare.
Activitatea ă de ţ este ă printr-o ţ
ă a musculaturii prin care se ă o ă ţ ţ
ţ în anatomie ş ă VI. ţ elementare de ă 93
asupra ţ de Exemplu al acestei ă ţ este ţ ţ
ă cu ţ ţ lateral". ă ţ se ţ cu ajutorul ş
abductori ai ţ ş ş ţ vertebrale ş ţ tripiei extensii de la
piciorul de sprijin. ă ş grupelor de ş implicate în
ţ diverselor ţ acestea putând fi antrenate selectiv.
Activitatea ă de consolida_re este ă de musculatura corpului
în ţ în care acesta sau segmentele sale se ă în ţ de echilibru
stabil. Putem spune despre un corp ă se ă ş în ţ de echilibru stabil
atunci când centrul ă de greutate se ă sub baza de sprijin. Activitatea
ă ă de grupele ş ţ musculare antagoniste ă
ţ implicate consolidându-le. ă ţ poate fi ă pentru
ş ă a ţ musculaturii, ă ă ca solicitarea ă fie mare. Un
exemplu de echilibru stabil poate fi ţ "atârnat".
Activitatea ă de fixare (de echilibrare) este ă ă în momentul
în care corpul sau segmentele sale se ă în ţ de echilibru instabil.
Putem spune despre un corp ă se ă în echilibru instabil atunci când centrul
ă general de greutate se ă deasupra bazei de spijin. Astfel, se ă o
activitate ă pentru a echilibra corpul, activitate ce ă producerea
ă Un exemplu de activitate de fixare este ţ "stând". ţ din
cadrul acestei ă ţ duc la ă reflexelor de echilibrare a corpului.
VI.2. ă
Activitatea ă se ă prin ţ izotone a grupelor ş
ţ musculare. ţ izotone pot fi de învingere ş se
produce prin scurtarea ş ş de cedare ş se produce prin
94 ţ în anatomie ş ă VI. ţ elementare de biomecanic/1
alungirea ş Aceste ă ş ă au loc în ş timp fiind realizate
de ş antagonici. Un exemplu ar fi flexia ţ pe ţ prin
scurtarea fibrelor ş biceps brahial ţ ş alungirea
fibrelor ş triceps brahial (relaxare-cedare). Prin scurtarea ş
ş ţ acestora pe pârghiile osoase se face deplasarea corpului ş a
segmentelor sale. ţ ş este direct ţ ă cu ă de fibre
musculare.
Dinamica membrelor superioare
ţ musculare ale membrelor superioare ă la om, ş
de mare complexitate. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- ş de prindere (apucare) este ş de apropiere a
membrelor superioare de trunchi. Aceasta se ă printr-un ţ muscular
format din flexorii degetelor, flexorii cotu]uj, pronatori ai ţ ş
adductorii ţ Exemplu al unei astfel de ş ă este prinderea
adversarului la lupte;
- ş de împingere se ă prin implicarea ţ
muscular ce ă ridicarea ă a ţ ţ ş sunt ş
ce ă lateral scapula, abductoru în ţ ă ş
extensorii cotului. ţ ş care ă în realizarea acestei ş ă sunt
cei ai trunchiului, care o ă ş cei ai membrelor inferioare, care ă
corpul pe sol. ă ş ş la ridicarea balterei sau la ă
- ş de lovire se ă de obicei cu ş ă de
ă a trunchiului, ă în sporturi cum ar fi boxul sau tenisul.
ă ş se ă printr-un ţ muscular format din ş ce
ţ în anatomie ş ă Vl. ţ elementare de ă 95
ă lateral scapula, anteductorii centurii scapulare ş ai ţ
extensorii cotului, flexorii carpului ş ai degetelor;
ş de aruncare se ă prin participarea ş
ţ musculare ca cele care ă ş ă de împingere, ţ fiind ă
în cazul celei de ţ ă ţ ă are un caracter balistic. La ă
ă ş ţ musculare ale trunchiului ş ale membrelor inferioare.
Dinamica membrelor inferioare
ţ musculare ale membrelor inferioare ă ţ statice
dar ş ş ă
- ş de impulsie se ă prin împingerea de la sol a corpului
prin intermediul ţ muscular al triplei extensii. Aceasta este ş
ă din cadrul mersului , ă sau ă
- amortizarea este o activitate prin care se ă o ă ş
În ţ de activitatea ă ţ musculare participante sunt diferi te.
Astfel, în cazul mersului sau ă amortizarea se face printr-un lant
muscular ă din flexorii coapsei pe bazin, extensorii genunchiului ş
flexorii dorsali ai labei piciorului. În cazul ă amortizarea se face prin
ţ triplei extensii. Aceste ş ă se ă la ă ţ dinamice de
cedare.
- ş de lovire se face pe mai multe ţ ş se ă cu
ajutorul flexorilor coapsei pe bazin, extensorilor gambei ş flexorilor dorsali ai
labei piciorului. ă ş este ă fotbalului.
- asigurarea ţ se ă prin ţ ă a musculaturii,
rolul determinat fiind al ţ triplei flexii. Fixarea corpului pe sol se
96 ţ în anatomi(! ş ă VI. ţ elementare de ă
ă ş prin ţ ş adductori ai coapsei, acesta ţ asupra
ţ cinema tic închis format de cele ă membre inferioare ş bazin.
În cadrul dinamicii membrelor inferioare vom discuta mai larg despre
mers ş alergare.
MERSUL
"Mersul este o ş locomotorie ă care se ă prin
ducerea ă a unui picior înaintea celuilalt" [Ifrim, 1978, p.350].
În timpul mersului corpul se ă pe sol în ţ ă cu un picior
(sprijin unilateral) sau cu ă (sprijin bilateral). în ceea ce ş sprijinul
unilateral membml inferior care ă greutatea corpului se ş "de
sprijin" iar ă se ş "pendulaot". Mersul este de fapt o succesiune de
ş iar pasul este ş prj n ca..-re un picior trece în ţ celuilait.
Pentru o cât mai ă ţ ă mersul se poate descompune în
ă perioade, dublu (Mar•.})' ă ă acesta se poate defini ca
totalitatea ş ă care se ă între ă pozitii ă ă ale
ş picior):
Perioada piciorului de sprijin:
1. faza de amortizare;
2. momentul verticalei;
3. faza de impulsie.
Perioada piciorului oscilant:
1' faza pasului piciorului posterior;
2' momentul verticalei;
3' faza pasului anterior.
ţ în anatomie ş ă VI. ţ elementare de ă 97
PERIOADA PICIORULUI DE SPRIJIN
Faza de amortizare începe din clipa în care piciorul din ţ ă ia contact
cu solul pe ă ş ă ă la momentul verticalei.
Momentul verticalei piciorului (numit moment ş nu ă din cauza
duratei foarte scurte) este timpul în care corpul se ă pe un singur picior ş
are ă ţ ă centrul de greutate fiind deplasat ş lateral în ţ
piciorului de sprijin pentru ţ echilibrului.
Faza de impulsie începe ă cu încheierea momentului verticalei ş se
ă prin desprinderea piciorului de pe sol. Piciorul se desprinde de pe sol
începând cu ă În momentul în care sprijinul se face doar pe vârful
metatarsienelor ş pe degete corpul se ă ş în sprijin bilateral, piciorul din
ţ ă fiind în contact cu solul prin ă În timpul acestui sprijin bilateral
centrul de greutate al corpului este cel mai coborât, aflându-se la ă ţ
ă Acest picior de sprijin va deveni picior oscilarit.
PERIOADA PICIORULUI OSCILANT
Faza pasului piciorului posterior ă concomitent o ţ în
ţ ă flexie în ţ genunchiului ş flexie ă în
ţ ă Toate acestea duc la ş membrului inferior,
ş ş
Momentul verticalei este acela în care piciorul trece ş flectat la
ă ş peste piciorul de sprijin aflat . tot în momentul
verticalei.
Faza pasului anterior se petrece prin oscilarea piciorului de la ă
înainte, acesta ă ă ia contact cu solul pentru a începe un nou ciclu.
3' faza pasului anterior.
98 ţ în anatomie ş ă VI. ţ elementare de ă
Fig. 6.1. Analiza mersului
ALERGAREA
,,Alergarea ă o ş locomotorie ă în care deplasarea
corpului este ă printr-o ţ ă a membrelor inferioare,
ă având un periodic cu solul" [lfrim, 1978, p. 362].
Alergarea se poate descompune deasemeni în perioada piciorului de
sprijin ş în perioada piciorului oscilant, deosebirea fund ă între ele se
interpune o ă de zbor, ă ce ş sprijinul bilateral din
timpul mersului.
Perioada piciorului de sprijin
1. amortizarea;
2. momentul verticalei;
3. impulsia.
Perioada piciorului oscilant
1. pasul posterior;
2. momentul verticalei;
3. pasul anterior.
ţ în anatomie ş ă VI. ţ elementare de ă 99
PERIOADA PICIORULUI DE SPRUlN
Amortizarea se face cu piciorul în flexie ă pe capetele
metatarsienelor ş pe degete. La momentul contactului cu solul se petrece un
efort muscular de cedare prin ţ muscular al triplei extensii, extensorilor
coapsei pe bazin ş flexorilor plantari, ţ ş ş opunându-se flexiei
segmentelor.
Momentul verticalei piciorului de sprijin se ă prin activitatea
tuturor ţ musculare antagoniste ale membrului inferior. În ă ă
trunchiul este ş flectat.
lmpulsia se ă printr-un efort muscular de împingere realizat de
ţ muscular al triplei extensii, efort ce ă traiectoria din timpul
zborului.
În timpul zborului membrul care a ă impulsia ă ţ triplei
fJexii ţ ţ înainte iar membrul care · ă fazele ţ
ă ţ muscular al triplei extensii pentru a asigura amortizarea în
momentul contactului cu soluL
PERIOADA PICIORULUI OSCll...ANT
Faza pasului posterior a piciorului oscilant ă ducerea
piciorului în ţ ă cu ajutorul ţ ţ ă de ţ triplei
flexii în cazul ă de ă
Momentul verticalei piciorului oscilant este caracterizat printr-o
activitate ă de consolidare a ţ musculare ale membrului inferior,
acestea asigurând ţ ă pentru piciorul oscilant. Comparativ cu
mersul membrul inferior este mai flectat în ş ş genunchi.
3. pasul anterior.
100 ţ în anatomie ş ă VI. ţ elementare de ă
Faza pasului anterior a piciorului oscilant ă proiectarea
ă înainte, cu ajutorul ţ muscular al triplei flexii. Cei mai
ţ sunt flexorii coapsei pe bazin, ş ducând coapsa înainte ş sus. Cu
cât va ş viteza ă cu atât va fi mai mic unghiul ă de ă ş
bazin. Amortizarea se ă ş prin :flexia genunchiului ş flexia ă
ţ în anatomie ş ă VII. Sistemul cardiovascular 1 O]
VII. SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Sistemul cardiovascular este ă dintr-un complex de organe care
au rolul de a asigura ţ sângelui. Acestea sunt reprezentate de ă
care prin ţ sale ă propulsarea sângelui ş printr-un sistem de
vase arteriale ş venoase prin care se ă transportul acestuia.
INIMA (cordul)
Inima este un organ cavitar, muscular, având ă ă
ă cu vârful inferior-stânga ş baza superior-dreapta. Este ş ă tn
cavitatea ă în ţ dintre cei doi ă numit mediastin. Din punct
de vedere al structurii este ă dinspre exterior spre interior din pericard.
miocard ş endocard.
Cordul este ă din patru ă ă ţ
- ă superioare: atriul drept, atriul stâng;
- ă inferioare: ventriculul drept; ventriculul stâng.
Aceste ţ ă tntre ele astfel:
- atriul drept cu ventriculuJ drept;
- atriul stâng cu ventricu]uJ stâng.
Între aceste ţ comunicarea se face prin intermediul unor valve:
- între atrhtl drept ş ventriculul drept: valva ă
- între atriul stâng ş ventriculul stâng: valva ă
Aceste valve care se prind de o parte la nivelul orificiilor atrio-
ventriculare ş pe de ă parte la nivelul musculaturii ventriculelor, permit
trecerea sângelui doar într-un singur sens, ş anume dinspre atrii ă
ventricule.
102 ţ în anatomie ş ă Vll. Sistemul cardiovascular
Ventriculul stâng
De la nivelul ventriculului stâng ş rutera ă care duce sânge
ă cu oxigen ş ţ nutritive în întreg corpul. Aorta este ă ă
cu trei valvule sigmoide care ă revenirea sângelui înapoi în ventriculul
stâng.
Atriul stâng
Cavitatea la nivelul ă se deschid cele patru vene pulmonare care
aduc sângele ă cu oxigen de la nivelul ă
Ventriculul drept
Cavitatea din care ş artera ă ce duce sângele ă
cu bioxid de carbon la nivelul ă
Atriul drept
CavHatea în care se deschid venele cave ă ş ă Vena
ca ă ă aduce sângele cu biox.id de carbon de.la ă ă a
corpului iar vena ă ă aduce sângele cu dioxid de carbon de la
nivelul ă ă ţ inferioare a corpului.
Astfel, în partea ă a inimii vine sânge ă cu bioxid de
carbon prin cele ă vene cave ă ş ă (la nivelul atriului
drept). Acesta se scurge în ventriculul drept de unde ă prin trunchiul
pulmonar ă ă pentru a se oxigena. Sângele ă oxigenat ajunge
prin cele patru vene pulmonare în atriul stâng ş se scurge în ventriculul stâng
de unde ă în tot organismul asigurând astfel necesarul de oXIgen al
acestuia.
Cordul este vascularizat prin intermediul arterelor ş venelor coronare.
ţ în anatomie ş ă VII. Sistemul cardiovascular 103
MAREA Ţ
Sângele ă cu oxigen ş ţ nutritive ş din
ventriculul stâng prin artera ă ş se ă ş în tot corpul (de exemplu
prin arterele coronare pentru ă prin trunchiul brahiocefalic-artera ă
artera ă ş artera ă pentru membrul superior) prin artera ă
ă ă ă ă pentru membrul inferior, ă la
nivelul ţ oxigen ş ţ nutritive ş ă cu bioxid de
carbon se întoarce prin sistemul celor ă vene cave ă ş ă
la ă la nivelul atriului drept.
MICA Ţ
Sângele ă cu bioxid de carbon ă de la nivelul ventriculului
drept prin trunchiul pulmonar, care se ă în cele ă artere pulmonare
ă ş ă ş ajunge la cei doi ă unde se ă eliminarea
bioxidului de carbon ş ă sângelui cu oxigen, iar apoi se întoarce prin
cele patru vene pulmonare la nivelul atriului stâng de unde trece în ventriculul
stâng, ţ reîncepând.
ţ ş ţ ă ă inimii se face printr-un ţ special
numit excitoconductor. "Acesta are rol în generarea stimulilor contractili ş
conducerea acestora în masa ă [Onisâi, 1999, p.49].
Ţ excitoconductor este format din:
nodului sinoatrial, situat în atriul drept, ă inimii o ţ ă de
60-100 ă ă
nodului atrioventricular, situat pe ţ din dreapta a septului interatrial,
ă inimii o ţ ă de 40-60 ă ă
104 ţ în anatomie ş ă VJJ. Sistemul cardiovascular
- f asciculul atrioventricular (Hiss) situat la nivelul septului interatrial, se
împarte în ramura ă ş ramura ă ă prin ţ
Purkinje), de aici plecând impulsuri de 20-35 ă ă
vena ă ă

artera ă {
ă ă dr
vene pulmonare {
dinspre ă stg
atriul drept - - ----,H-
valva pulmon
valva ă
vena ă ă
Figura 7.1. Cordul
aorta
} artera ă
ă ă stg
·1.vene pulmonare
dtnspre ă dr
atriul stâng
ventriculul stâng
vent riculul drept
ţ fn anatomie ş ă Vlll. Aparatul respirator 105
VID. APARATUL RESPIRATOR
Aparatul respirator ă un complex de organe care au rolul de a
asigura oxigenul necesar arderilor la nivel tisular ş de a elimina bioxidul de
carbon rezultat în unna acestor arderi.
Organele care ă în ţ acestui aparat sunt:
faringele
ă
drept (3 lobi)
?
ş
diafragm
• ă respiratorii: - cavitatea ă
-laringe;
- trahee;
- bronbii.
• ă (drept ş stâng).
Fig. 8.1. Aparatul respirator
arborele ş
bronhiile principale
ă stâng
(2 1obi)
106 ţ în anatomie ş ă VI Il. Aparatul respirator
ţ Faringele este un conduct musculo-membranos ce se
întinde de la nivelul bazei craniului ă la nivelul deschiderii din el a
laringelui ş esofagului. Are un rol secundar în ţ aparatului
respirator, rolul ă principal fiind la nivelul aparatului digestiv.
Ă RESPIRATORII
Laringele este un cooduct ·musculo-membrano-cartilaginos care este
delimitat superior de un cartilaj mobil în ă de ă numit ă care
îl poate închide.
Traheea este un conduct format dintr-o serie de inele incomplete (în
ă de ă cartilaginoase care posterior sunt completate de o
ă ă Aceasta se ă în ă bronhii principale,
câte una pentru fiecare dintre cei doi ă La nivelul ă drept
bronhia ă se împarte în alte trei bronbii (lobare), câte una pentru
fiecare lob, iar la nivelul ă stâng se împarte în ă bronhii lobare.
Bronhiile lobare se împart în bronhii segmentare iar acestea la rândul
lor se împart în bronhiole, ţ cu ă strict ă care se divid
în canale alveolare.
Ă
ă ă organele principale ale aparatului respirator.
ş se ă în cavitatea ă Între cei doi ă se ă ş un
ţ numit mediastin. Pe ţ ă a ă ă ă o ă
ă hil pulmonar la nivelul ă ă în ă bronbia ş artera
ă ă ş ies cele ă vene pulmonare. Aceste vase ă
ţ ă a ă Acesta mai are ş o ţ ţ ă
care este ă de mica ţ
ţ În anatomie ş ă V/li. Aparatul respirator 107
Unitatea ţ ă a ă este alveola ă
Aceasta ă în de sac se ă la canalului alveolar ş este
ă prin faptul ca la nivelul ei au loc schjmburile respiratorii.
ă este învelit într-o ă ă ă ă Aceasta
este de ă feluri, numindu-se ă ă în cazul în care ă ş ş
cavitatea ă ş ă ă în cazul în care ş ă
108 ţ în anatomie ş ă -IX. Aparatul digestiv
IX. APARATUL DIGESTIV
Aparatul digestiv ă un complex de organe ce au rolul de a
transforma alimentele în ţ necesare metabolismului organismului
precum ş de a elimina ţ reziduale prin materiile fecale.
hipocondru drept
epigastru
hipocondru stâng
regiunea ă
:.:+-;-- fosa ă ă
hipogastru
Fig. 9.1. Topografie cavitatea ă
anexe.
ţ în anatomie ş ă IX. Aparatul digestiv
109
Aparatul digestiv este ă din tubul digestiv ş o serie de glande
Tubul digestiv:
• cavitatea ă
• faringe;
• esofag;
• stomac;
• intestin ţ (duoden, jejun, ileon);
• intestin gros (apendice, cec, colon ascendent, tranvers,
descendent, sigmoid, rect).
Glande anexe:
-glandele salivare (parotide, submandibulare, sublinguale);
-ficatul;
- pancreasul.
TUBUL DIGESTIV
Faringele- descris la aparatul respirator.
Esofagul este un conduct muscular care face ă între faringe ş
stomac. Acesta este situat tn mediastin iar din punct de vedere al structurii este
format dinspre exterior spre interior din ă straturi: adventice,
ă ă ă ă se va ă începând de la acest nivel
la toate organele tubului digestiv.
Stomacul este un organ în ă de J, situat în regiunile ă ş
ă ă prezentâod ă zone:
1. cardia (locul de ă aJ esofagului);
11 O ţ în anatomie ş ă IX. Aparatul digestiv
-..
2. fomixul (partea ă
3. stomacul propriu-zis (corpul stomacului);
4. antrul piloric;
5. canalul piloric
ă ă
colon ascendent
apendice ------+--.,.
rect
Fig. 9.2. Aparatul digestiv
glanda ă
colon descendent
Intestinul ţ începe cu duodenul, un segment de 25-30 cm în ă
de ă ă în sus ş la stânga. Acesta se ă ş în zonele ă
ş ă Duodenul se ă cu jejunul ş ileonul, o ţ de intestin
de 5-6 m lungime ce ă numeroase curburi. Aceste ă segmente ă
cea mai mare parte din abdomen, ă în zonele ă
ă a flancurilor ş foselor iliace.
ţ fn anatomie ş ă -JX. Aparatul digestiv
lLl
Intestinul gros începe printr-un segment numit cec situat în fosa ă
ă Inferior ă o prelungire ă apendice. Cecul se ă cu
colonul ascendent care în momentul în care ajunge la ficat se ă ş
se ă cu colonul transvers. Acesta se ă ă la nivelul splinei de
unde începe ă coboare sub numele de colon descendent ă în fosa ă
ă de unde se ă cu colonul sigmoid. Ultima ţ a intestinului
gros este rectul care se deschide la exterior prin orificiul anal.
GLANDELE ANEXE
Ficatul este cel mai voluminos organ. Acesta este situat în hipocondru!
drept, sub diafragma ă ă ş prin marginea sa ă epigastrul.
ă ă ţ ş ă margini:
- ţ ă ă ă ă lobii drept ş stâng:
- ţ ă ă ă patru lobi: stâng, drept. caudat.
ă Pe ă ţ ă se ă ş hilul bepatic, acesta fiind locul prin care ă
sau ies elemente precum artera ă vena ă ş canalele biliare. Tot aici
se ă ş ş vezicula ă locul în care ficatul ă bila înu·e mese.
În timpul meselor bila se ă prin canalul colecist în canalul hepatic comun
(format prin unirea canalelor hepatice stâng ş drept) ş mai departe în duoden.
Unitatea ţ ă a ficatului este lobulul hepatic, format din
parenchim tributar unei vene centrolobulare, delimitat la periferie prin linii
ţ care unesc între ele ţ porte.
112 ţ în anatomie ş ă X. Aparatul urinar
X. APARATUL URINAR
Aparatul urinar este reprezentat de un complex de organe care ă
dirrilnuarea ţ toxice rezultate în organism în urma ·diverselor procese
metabolice. Acesta este ă din:
1. cei doi rinichi;
2. cele ă bazinete;
3. cele ă uretere;
4. vezica ă
5. ă
uretere
rinichi
ă
Fig. 10.1. Aparatul urinar
RINICHII
Rinichii sunt ă organe în ă de ă de fasole situate pe
peretele posterior al ă ţ abdominale. În ţ acestora deosebim pe o
ţ în anatomie ş ă X. Aparatul urinar
113
ţ ă o ă ă ă ă ş o ă ă ă
ă Unitatea ţ ă a rinichiului este nefronul.
BAZINETUL
Bazinetul ă o cavitate ă în centrul rinichiului care se
ă prin unirea unor ă ţ mai mici, numite calice, la nivelul ă se
deschid papilele renale. La nivelul bazinetului se ă urina care va fi
ă mai departe în uretere.
URETERELE
Ureterele sunt ă conducte musculo-membranoase care ă
bazinetele ş se deschid la nivelul vezicii urinare.
VEZICA Ă
La nivelul vezicii urinare se ă urina înainte ă fie ă
Acesta este un organ de ă ă cu vârful în jos, situat în spatele
simfizei pubiene.
URETRA
Uretra este canalul prin care urina este ă din ă la exterior.
La femeie uretra este mai ă ş mai ă ă în ţ bazinului,
aceasta ţ în totalitate aparatului urina.r.
La ă uretra este mai ă ş mai ţ aceasta reprezentând o
ţ ă a aparatului urinar ş a aparatului genital.
114
GLOSAR
ţ - ş prin care un membru sau un segment al unui membru se
ă ă de planul median (ex. ă ţ de corp);
ţ - ş prin care. un membru sau un segment al unui membru se
apropie de planul sagital median (ex. aducerea ţ ă corp);
ţ - ţ ă
Aparat genital - ansamblu de organe care îndeplinesc ţ de reproducere;
Bascula ă ridicarea ţ peste 90 grade ţ ţ
Bascula ă - coborârea ţ ă la 90 grade;
ă - proteina care ă ţ chimice ale organismului;
Extensia - ş prin care ă segmente ale unui membru se ă ă
unul de altul (ex. ă ţ de ţ
Flexia - ş plin care ă segmente ale unui membru· se apropie între
ele (ex. apropierea ţ de ţ
ă ă care ă acidul folie, prezent in numeroase organe si
ţ precum ş în
ă - ă care ţ în ă glucide;
ă - proces fiziologic care permite transformarea, in ă a
sângelui venos, ă cu bioxid de carbon în sânge arterial,
ă cu oxigen;
Hiatus - discontinuitate, ă întrerupere, gol;
Mediastin - regiune mediana a toracelui. Mediastinul este cuprins între cei doi
ă lateral, coloana ă dorsal, în spate, ş stemul, în ţ ă
115
ă - ţ ă ă din clasa proteinelor, care ă partea
ă a oaselor;
Parenchim - ţ cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific
organelor glandulare;
Pedicul - parte ă sau ţ ă care ş ca suport sau care
ă un organ, o parte a corpului de restul organismului;
ţ ţ ă
Tubercul - denumire pentru diferite ţ aflate pe vase, cartilaje, piele,
organe etc;
Ţ conjunctiv - ţ de ă ă în organism; ă în diferite forme, os,
cartilaj, sânge etc.;
Ţ epitelial - ţ ce se ă la ţ organelor, are rol de ţ ş
ă ă ă elementele indispensabile organismului;
ţ - ş de ţ prin care mâna ş ţ se rotesc în ş fel
încât degetul mare se apropie de planul sagital median;
ţ - ş de ţ prin care mâna ş ţ care se ă în
ţ sunt aduse în ţ ă
116
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
1. Anatomia ş biomecanica-culegere de ţ - 1992 - Ministerul
Tineretului ş Sportului. Ş ă de antrenori, ş
2. CERBULESCU, C; IFRIM, M; Ş T -1983- Atlas de anatomie
ă Vol. 1, Editura Ş ţ ă ş ă ş
3. COSTACHE, M; SOLOMON, B- 1998- Anatomia omului. Voi. 2,
Editura ă ţ "Lucian Blaga", Sibiu;
4. IFRIM, M; JLIESCU, A - 1978 -Anatomia ş biomecanica ţ
fizice ş sportului. Editura ă ş ă ş
5. LAROUSSE - 1998 - ţ de medicinii. Editura Univers
Enciclopedic, ş
6. NETTER, F; MACHADO, C - 2003 - Interactive atlas of human
anatomy. Version 3.0, Icon Learning Systems LLC;
7. ONISÂI, L - 1997 - Anatomia membrelor. Editura ă ţ
Transilvania, ş
8. ONISÂI, L - 1999 - Anatomia omului-viscerele toracice. Editura
ă ţ Transilvania, ş
9. PAPTI..JAN, V - 1992 - Anatomia omului. Vol. 1, Editura Bie All,
ş
10. PAPILIAN, V - 1992 -Anatomia omului. Voi. 2, Editura Bie Ali,
ş
11. PETRICU, I; VOICULESCU, I- 1967- Anatomia ş fiziologia omului.
Editura ă ş
117
12. SECHEL, G; FLEANCU, A - 2002 - Aparatul locomotor. Editura
ă ţ Transilvania, ş
13. Ş Ă DE ANTRENOR! - 1992- Anatomia ş
biomecanica-culegere de ţ Ministerul Tineretului ş Sportului,
ş
14. THEODORESCU, D - 1982- Mic atlas de anatomie omului. ţ a
2-a, Editura ă ş ă ş
tESURSE BIBLIOGRAFICE PE INTERNET:
15. http:/ /www. vh.org/adultlprovider/anatomy/ Anatomic V ariants/ Anatomy
HP.htrn (27.11.2004);
16. http://www.vourdictionarv.com/ahd/r/r0181800.htrnl (06.04.2005);
17. http://anatomie.lucmar.com/core. php?page=organism (10.01.2005);
18. http://anatomy.tv/default.asox (23.09.2005);
19. http://dexonHne.ro/ (5.11.2005);
20. http://ro.wikipedia.org/wiki/Anatomie uman%C4%83 (10.12.2005);
21. http://training.seer.cancer.gov/module anatomy/unitll 2 uri compone
nts.btml (14.03.2006);
22. http://www.bartleby.com/107/ (17.03.2006);
23 •. http://www .infomat.netlinfomatlfocuslbealthlbealtb curriculum/nutriti
on pt4.htm (14.04.2006);
24. http://www .med.umich.edu/llibr/aba/aha digestiv art.btm
(14.04.2006).

DR. SILVIU GABRIEL CIOROIU - asistent universitar doctorand -

ESENTIAL ÎN .. ANATOMIE SI BIOMECANICĂ ..

EDITURA UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA - BRAŞOV 2006 -

2006 ISBN (10) 973-635-736-8.©2006 EDITURA UNIVERSIT ĂTII TRANSILVANIA BRAŞOV Adresa: 500091 Braşov. dr. Fax : 0268-47 60 51 E-mail: editura@unitbv. Str.ro Tipărit la: Tipografm Universităţii "Transilvania" din Braşov Str. 41A tel: 0268 47 60 50 . Lorand BALlNT Prof..Braşov : Editura Universităţij "Transilvania". Nr. uoiv. fax: 0268 47 60 51 Toate drepturile rezervate Editură acrcditată de CNCSIS Adresa nr.1615 din 29 mai 2002 Mulţumiri : Dr .8) 61 2.8) . ISBN (L3) 978-973-635-736-7 611(075.766. 1(075. uoiv. Iuliu Maniu. Daniel LUPU Prof. SILVIU GABRIEL Esenţial in anatomic şi biomecan ică 1 Silviu Gabriel Cioroiu. dr. Nr. Lază r ONISĂJ Refercnti ştiinţifici: Descriere CIP a Bibliotecii Naţionale ·a României CIOROID. Iuliu Manlu. 4lA Tel :0268-47 60 50.

Materialul se fizică. Bogat kinetoterapeuţi. într-un mod cât mai eficient elementele de anatomie cu cele de biomecanică. Rămâne la aprecierea şi la răbdarea celor ce vor parcurge aceste rânduri dacă tot ce am încercat să transmit aici a fost oportun şi necesar. cu figuri şi scheme care vin în completarea textului. Autorul . adresează în principal stu~enţjlor. stmcturată Fiind celor pe zece capitole. lucrarea de bază faţă îşi să ofere interesaţi elemente de din domeniul anatomiei biomecanicii. un lucru grav măcar şi pentru faptul propune şi că prin acestuia se pot preveni o mulţime de afecţjuni." Trevor Weston realitate face ca pentru majoritatea oamenilor propriul adevărat ştiu vieţii moderne este ca maşini şi mult mai mult despre despre folosirea computerelor decât despre ce se întâmplă în interiorul propiilor Această organism să fie un cunoaşterea mister. noţiunilorde către această către carte va uşura mult înţelegerea cei neiniţjaţi. viitori profesori de educaţie medici. ilustrată. porniţi descoperirea acestor lucruri. încercând să îmbine.Argument "Unul dintre cele mai uimitoare aspecte ale într-o lume în care majoritatea oamenilor corpuri.

1.4 111.2 m.ţi asupra corpului omenesc Osteologia Generalităţi CUPRINS m.4 m.3 ID.l.1. sisteme.3 ID.2.1.3 ID.1.2 m .6 m.1 IV.6.5 ID. I 1.s III.3. aparate.1.l ID.1 m.l ID..6 ID.4 II m Organismul ca un tot unitar Organe.2 lll.s Ill.5.6.4 111.5.6.5. Clasificare articulaţii.. coordonare funcţională Elemente de orientare ale corpului omenesc Generalită.ă Caractere generale Caractere regionale Caractere speciale Vertebre fal se Coloana vertebrală în-întregime Toracele osos Sternul Coastele Scheletul craniului Scheletul membrului superior Scheletul centurii scapulare Scheletul braţului Scheletul antebraţului Scheletul mâinii Scheletul membrului inferior Scheletul centurii pelvine (bazinului) Scheletul coapsei Scheletul gleznei Scheletul picioruluiJ Artrologia Generalităţi.2 ITI.7 III.2.6.3.2.. Articulaţiile coloanei vertebrale --~~· Conformaţia externă a oaselor 9 9 10 14 17 17 19 22 22 23 24 24 28 28 29 31 36 38 38 39 40 42 42 45 46 48 48 49 51 52 55 55 58 44 17 33 .2.2.2 ID.3 lll.z IV IV.S.2 Arhitectura oase Osteogeneza Dezvoltarea şi creşterea oaselor Vascularizaţia şi i nervaţia oaselor Descrierea scheletului Rolul oaselor Coloana vertebr~.1 ID..3 111.1 III.l m.1.2 ITI.1 1.4 m.

4 IV.4 toracelui Articulaţiile membrului superior Articulaţiile centurii scapulare Articulaţia umruului (scapulohumerală) Articulaţia cotului Articulaţiile Articulaţia radioulnară Articulaţiile 59 62 62 63 64 65 66 66 66 67 68 69 69 73 73 74 74 75 75 76 77 80 81 81 82 85 87 87 91 92 64 mâinii Articulaţiile membrului inferior Articulaţiile centurii membrului inferior Artic~ţia_şQlduluj (coxofemurală~ Articulaţia genunchiului piciorului Articulaţia tibiofibulară Articulaţiile Articulaţii-mişc~ Miologie Generalităţi .S.5.S.3 V.2 V.S.4.5 IV.2 V.4 V.4.4 V.3 IV.S.4.4.4.2 IV.4.3 V.3 V.S.4.5.1 V.1 IV.3 IV.4.2 IV.4.s V.5.IV.3 IV.l mâinii membrului inferior bazinului coapsei gambei piciorului caracteristice elementare de biomecanică Muşchii şi mişcările Noţiuni Statică .l V.S IV.l IV.4 IV.S IV.l V.6 V V. Muşchii clasificare Muşchii respiraţi ei trunchiului Muşchii membrului superior Muşchii umărului Muşchii braţului Muşchii antebraţului Muşchii Muşchii Muşchii Muşchti Muşchii Muşchii v.5.S.2 V.6 VI VI.4 IV.

VI.2 Dinamică 93 101 105 108 112 VII Vlll Sistemul cardiovascular Aparatul r~spirator Aparatul digestiv Aparatul urinar Glosar Bibliografie selectivă IX X 114 116 .

Organele la rândullor funcţionează corelat cu alte organe pentiu a îndepliru funcţiile fundamentale ale organismului. 1967. în sistemul muscular predomina Termenul de aparat se muscular şi aşa mai departe.Esenţial în anatomie şi biomecanică . organele care plămâni) formează realizează funcţia respiraţiei aparatul respirator. Organe. prin g1uparea organele. predomină ţesutul osos. Organismul ca un tor unitar 9 1.102]. foloseşte atunci. organismului" [Petricu. bronhii. în proporţii diferite. Aceste ţesuturi nu funcţionează între ele. trahee. Totuşi. În structura unui organ se pot regăsi mai multe tipuri de ţesuturi. în legătură cu funcţia pe care o îndeplineşte în organism. când în ansamblul organelor aceleiaşi funcţii respective (care contribuie la realizarea fundamentale) nu . sisteme. rinichiul. coordonare funcţională Organismul uman este format elin diverse anumită funcţie strânsă legătură ţesuturi. De exemplu în sistemul osos ţesutul Vorbim de sistem atunci când ne referim la o grupare de organe în care predomină un anumit ţesut. O astfel de grupare de organe aparat." Poartă ţesuturilor şi funcţionarea împreună ţesuturi se formează denumirea de organ o grupare de îndeplinesc o anumită funcţie care." De exemplu. într-un organ predomină doar un anumit tip de ţesut. având o lor a în organism. ficatul. ORGANISMUL CA UN TOT UNITAR 1. funcţionând împreună. Astfel.1. fiecare îndeplinind o izolat." Prin sistem sau aparat se funcţionează împreună şi înţelege formează un sistem sau un o grupare de organe care (laringe./. îndeplinesc o funcţie fundamentală a corpului. p. Exemple de organe sunt inima. aparate.

103]. 1.2. În acelaşi fel ca organele şi sistemele de organe funcţionează coordonat asigurând viaţa organismului. -p.organismului. Organismul ca lU1 tot unitar predomină un ţesut anume.relaţiile dintre o parte a corpului cu o alta de fiecare dată când vorbim despre poziţia unui organ o voin A~astă poziţie anatomică tălpile face având în vedere aşa zisa poziţie anatomică descrisă este astfel: corpul este drept. funcţională strictă işi asigură . Elemente de orientare ale corpului omenesc Pentru a ne orienta mai bine in ceea ce priveşte ..10 Esenţial în anatomie şi biomecanică -1. Astfel. ochii îndreptaţi înainte. 1967. Datorită ei·fiecare organ sau sistem de organe organismul moment dat cu un anumit ritm şi cu o anumită ihtensitate. Această coordonare se coordonare funcţională. Fiecare organ celelalte organe. realizează funcţionează Datorită acestei fiecare sistem sau aparat o funcţie fundamentală a.la un influenţează unul pe celălalt.Numai prin coordonare perfecta lui funcţionare ca un tot unitar" [Petricu. sunt în lateral cu palmele întoarse . coordonându-se cu coordonări aparatul urinar. organismul se prezintă ca un tot unitar în care toate sistemele s· e numeşte funcţionează . picioarele sunt paralele cu braţele lipite de către podea. De exemplu putem vorbi despre aparatul digestiv. etc. anterior şi degetele către podea. într-un anumit fel.

2001.ll]. Planul sagital este planul de simetrie care împarte organismul în jumătatea dreaptă şi stângă. p. două porţiuni.1 . Diferiţi vorbeşte termeni descriptivi sau poziţiile direcţionali sunt folosiţi atunci când se regiuni ale folosiţi despre anumitor structuri. Planul frontal împarte corpul in posterioară. Aceşti termeni atât de des se regăsesc în tabelul 1. . suprafeţe şi organismului.Esenţial în anatomie şi biomecanică -1. dreaptă şi stângă. Organismul ca un tot w1itar 11 Se folosesc trei planuri de referinţă pentru a localiza şi a descrie structurile organismului uman. anterioară şi Planul transvers împarte corpul într- o parte superioară şi una inferioara. încercaţi să-I memoraţi gândindu-vă la o săgeată care se înfige in piept şi astfel separă organismul în două jumătăţi. [ Van De Graaff. respectând bineînţeles poziţia anatomică.

Termeni anatomid descriptivi şi direcţionali Termen Superior (cranial) Inferior (caudal) Anterior (ventrâl) Posterior (dorsal) Medial Lateral Intern (profund) Extern (superlicjal) Proxima! Distal Visceral Parietal Defmitie Către Către cap podea Spre fată Spre spate Către Către Către linia mediană a corpului lateral interiorul corpului De_Q_arte de suprafaţa corpului Către suprafaţa corpului Departe de interiorul corpului Legat de organele interne Legat de pereţii organismului şi IJ Pentru orientare la nivelul membrelor se folosesc termenii proximal de proxima! apropierea iar cea de distal distal.l. .12 Esenţial în anatomie şi biomecanică -l. În acest caz poziţia se raportează la articulaţia membrului cu centura respectivă. Organismul ca un tot unitar Tabelull. Noţiunea depărtarea faţă indică indică de centură.

. antebraţ se pot folosi termenii radial. . 2. în loc de lateral şi şi ulnar. 1. in loc de media!.Esenţial în anatomie şi bioinecanică-!. 3. în loc de lateral termenii fibular. Organismul ca un tot unitar · 13 La medial.frontal. Secţiuni l.1.. iar la gamb~ tibial in loc de Fig. medio-sagital. transvers .

de un plan care trece prin şi a trunchiului este inferioară reprezentată marginea trece prin cervicală inferioară a rnandibulei.14 Esenţial în. El se găseşte in continuarea gâtului. formă cilindrică Gâtul este un segment de superioară care uneşte capul de trunchi. organe de simţ. în abdomen cea . -bazinul este regiunea term. prezentând punctul cel mai ridicat al corpului bucală. În torace se află cavitatea toracică. limita (C7). GENERALITĂŢI ASUPRA CORPULUI OMENESC Corpul omenesc este împilrtit în sferică. anatomie şi biomecanică -Il. -abdomenul este regiunea mijlocie a trunchiului. reprezentată printr-un plan care articulaţia sternoclaviculară şi prin apofiza spinoasa a vertebrei a 7-a Trunchiul este porţiunea cea mai dezvoltată a corpului. Trunchiul este împărţit în trei regiuni: -toracele este regiunea superioară a trunchiului care vine în raport cu gâtui. următoarele segmente: ~ formă şi Capul este segmentul superior al corpului. Este format din craniu. a apoflzei mastoide a gâtului este prin linia nucală a occipitalului. în care este adăpostit encefalul şi în care sunt cuprinse cavitatea Aceste cavităţi Limita adăpostesc cavitatea nazală şi cavităţile orbitare. Generalităţi ll. În interiorul trunchiului se găsesc cavităţi în care sunt adăpostite organele interne. are forma unui cilindru turtit antero-posterior subţire şi este mai la mijloc decât la extremităţi. anume capului (vertex). inferioară a trunchiului. Are o aproximativ creştetul faţa.inală.

partea cuprinsă între genunchi picior. gamba. Legătura superior. celelalte degete nu denumiri speciale. Mâna prezintă trei părţi: încheietura mâinii sau regiunea metacarpiană şi arătător carpiană.Esenţial în anatomie şi biomecanică -Il. cele cinci degete ale mâinii: degetul mare sau policele. părţi Membrele sunt grupează în ale corpului care se leagă de trunchi. piciorul care este partea terminală a membrului inferior. degetul laterale inferioare ale puternică Membrele inferioare se pelvisului. poartă degetul mic (al V-lea). care este partea cuprinsă între umăr şi cot. inelarul şi degetul mic. şi mână. împărţit decât cea a membrului superior şi Membrul inferior este cuprinsă in trei părţi: coapsa. Generalităţi 15 abdominal~. Ele se laterale ale membre superioare şi membre inferioare. ele sunt . Articulaţia fixează pe părţile membrului inferior este mai se numeşte generic şold. mâna. În bazin sunt două cavităţi: bazinul mare şi bazinul mic. pe pălţile membrului supetior cu trunchiul prezintă o parte superioară numită umăr şi o parte inferioară numită axilă. cele cinci degete ale piciorului: degetul mare sau halucele (1). antebraţul. care este partea şi între şold şi genunchi. din care partea posterioară formează călcâiul. Piciorul este împărţit în trei regiuni: încheietura piciorului sau regiunea tarsiană. regiunea mijlocie a mâinii sau regiunea mijlociu . partea cuprinsă între cot Membrul superior se împarte în trei: braţul. degetul sau indexul. Aceste două cavităţi sunt separate prin diafragm. regiunea mijlocie sau metatarsiană. fixează Membrele superioare se toracelui. . care este parte terminală a membrului superior.

al IV-lea. Piciorul prezintă o plantară faţă dorsală şi una [Petricu. 1967.107]. . Generalităţi numerotate: al II-lea.16 Esenţial'1n:anatomie. p.şi biomecanică-ll. al III-lea.

al membrelor.2). . ele servesc la acţionate alb-gălbuie. lll.Esenţial în anatomie şi biomecanică - III. Oasele sunt organe dur:e.l. OSTEOLOGIA ill. uneori ele organe delicate. Oasele late au lăţimea).l. şi două Oasele lungi formează în special scheletul extremităţilor. rezistente. Conformaţia externă a oaselor După formă oasele se împart în: lungi.1. Oasele lungi prezinta. late şi scurte. Ansamblul lor moi. ill. scheletul bazinului. ill. cărora constituie scheletul.l. Sunt două tăblii formate din de osos compact dezvoltate în suprafaţă şi la mijloc spongioasă (vezi cap. etc. un canal medular central. Osteologia 17 ta m. omoplatul.l. Diafiza este formată din ţesut osos compact ţesut şi prezintă în interior un canal medular iar epifizele sunt formate din (vezi cap. La om oasele sunt situate in interioml formează cavităţi inserţiile părţilor pentru adăpostirea unor musculare devenind astfel pârghii pasivă de diverse forţe musculare (componenta a aparatului locomotot). Generalităţi Osteologia este partea anatomiei care are ca obiect studiul oaselor.2). de culoare le servesc drept sprijin. un corp (diafiza) extremităţi (epifizele). două osos spongios din cele trei dimensiuni aproape egale (lungimea şi ţesut Ele alcătuiesc cutia craniană.

.18 Esenţial în anatomie şi biomecanică -111.3. · l mâinii a ţesut spongios. piciorului (oasele carpiene. .. B. Osteologia Oasele scurte au cele trei dimensiuni (lungime. os lung.. Le exterior sunt fonnate din compact iar în interior din Pe alcătuiesc lângă ţesut aceste trei grupe principale mai deosebim oase arcuate (ce conţin coastele). Cele trei tipuri de oase A. aproape egale şi lăţime şi înălţime) şi se întâlnesc la scheletul coloanei vertebrale. . os scurt. oase sesamoide. epifiza proximală B diafiza c A epifiza distală Fig. situate periarticular sau în grosimea unor tendoane musculare. sfenoidul) ce în interior cavitaţi cu aer. C. oase pneumatice (maxilarul. tarsiene).1. os lat.

buretoasă. Din punct de vedere al structurii osului se pot defini substanţă osoasă: -substanţa compactă: formată două din lame osoase alăturate. Ţesutul treptat. formând unitatea a osului. de osos este structurat astfel: cavităţi • osteocite .Esenţial în anatomie şi biomecarzică.1. este treptat de măduva mai ales în oasele lungi. fără delimita cavităţi intermediare (ex. Microscopic. Arhitectură oase Oasele sunt alcătuite din substanţă osoasă. vase tipuri de a care le hrănesc şi nervi care le asigură sensibilitatea. .2. periost. persistând la adult doar în vertebre. întretăindu-se în anumite puncte unde se găseşte măduva osoasă (ex. măduvei Canalul medular diafizar si areolele spongioase sunt sediul osoase (substanţă moale. Osteologia 19 111. morfo:ftmcţională ţesutul delimitând astfel cavităţi osos este reprezentat de lamele osoase dispuse concentric în jurul unui canalicul vascular (Havers).celule osoase adulte situate în mici substanţa fundamentală nurrute din osteoplaste. bogată în elemente sanguine). (oseina) alcătuită • substanţa fundamentală organică glicoproteină impregnată cu săruri. activă galbenă. la vârste înaintate. semifluidă. stern si înlocuită coaste. măduvă osoasă. Aceasta. la rândul ei. alipite.III. la început. înlocuită Măduva roşie hematogenă.substanţa spongioasă: formată din lame sau trabecule osoase orientate şi în sensuri diferite. . dintr-o minerale si fibre conjunctive. osteonul. este măduva cenuşie (gelatinoasă). epifiza). diciftza).

şi la epifize. Între modul de aşezare ţesurului şi înn·e funcţiile pe care osul le îndeplineşte există strânsă interdependenţ. Dispoziţia subst. De asemenea are un rol important în formarea .1nţei osoase nu este întâmplătoare. Un rol important în care înveleşte din aceeaşi cantitate de viaţa osului îl are periostul.5].1992. dispus sub formă de lame. Acestea sunt orientate în sensul solicitării osului de (ţesut către rezistenţ. în cazul oaselor lungi.săruri minerale (fosfat de Ca. o stern).ă la oasele lungi sau sub formă de diploe a spongibs între cele osos două zone compacte) la oasele late (craniu. fiind învelit într-o adult are rol în teacă fibroasă conjunctivă.ă. De exemplu. La nivelul astfel întregul schelet periostul se continuă cu capsula articulară. carbonat de Ca. la nutriţia osului. travee sau trabecule.20 Esenţial în anatomie şi biomecanică -111.conţinutul · n apă î -cea mai 10-50%. fosfat de Mg. În perioada osteogenezei periostul participă la formarea de ţesut osos. a osului este importantă enzimă fosfata:za alcalină având rolul de refacere osoasă. prezenţa canalului mai rezistente. substanţă anorganică. Structura macroscopică a osului este reprezentată de ţesut osos compact la periferie şi de ţesut osos spongios la presiune sau extremităţile diafizare . Osteologia • • • componente fibrilare . clorură de Na). o sa exterioară inserţii membrană fibroasă osul pe toată suprafaţa cu excepţia suprafeţelor acoperite de cartilaj articular si a unor articulaţiilor musculare.e . fluorură de variază între Ca. p. "Un tub gol cu plină confecţionată mednlar le face mai uşoare şi pereţii rigizi este mai rezistent decât o vergea material" [Papilian.fibre de colagen (formează o reţea în ochiurile căreia se află oseină) si fibre elastice. apă şi enzirp.

Structura unui os lung .Esenţial în anatomie şi biomecanică.2.III. 1 Periostul este foarte bogat în vase sanguine şi nervi. epuiZa proximală os spongios os compact cavitatea medulară periost diafiza vas nutritiv Fîg. precum si la repararea unor pierderi limitate de substanţă oso asă.3. Osteologia 21 calusului în caz de fracturi.

prin formare de ţesut.TII. în scheletul osos a1 proceselor constructive.. (modelare a funcţional. trabecule susţinătoare 90nducătoare osteogeneză ce provin fie din ţesun1l cartilaginos.ase dispuse pe liniilor de Creşterea în lungime are loc ia nivelul oaselor lungi. Creşterea se opreşte când . care constă în fătului. osul direcţiile cu lamelele oso. Osreologin ID. Osteogeneza Osteogeneza este procesul prin care se nasc şi se formează oasele.22 Esenţial în anatomie şi biomecanică. se desfăşoară prin epifiză şi osificarea endocondrală la nivelul cartilajelor de creştere (aflate între diafiză). nou şpre diafiză. de-a lungul lor se·aşează osteoblastele. Se disting două faze: • formarea osului primar. forţă.. adultului. elementele celulare: osteoblastele osoasă) (agenţii construcţie si osteoclastele (agenţi ai procesului de resorbţie).1.3. constituindu-se osul secundar.. constă in procese de remaniere şi distrugere ţesutului osos). ID. 2.1. predominenţa osteogeneză. Dezvoltarea si creşterea oaselor Dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de transformarea ţesutului cartilaginos al embrionului. adică dobândesc în mod progresiv forma şi dimensiunile ce le caracterizează. producerea ţesutului osos intervin două feluri şi în de de elemente: ale procesului conjunctiv fie din cel procesului de 1.4. • osificare secundară. .

p. în general. Oasele lungi primesc artere nutritive si artere periostale. sau provin din periost.. organele învecinate. . iar din această reţea pornesc numeroase ramuri care pătrund 1n La oasele lungi arterele nutritive sunt însoţite de două venule. osul îngroşându-se [Sechel. 200Z. 111. Vascularizaţia şi inervaţia oaselor Pentru a putea răspunde numeroaselor funcţiuni. p. Osteologia 23 osificarea este completă ţar epiflzele fuzionează cu diaflza. unde se rami fică. 1992. Ele pătrund în periost. în grosime are loc la toate formele de oase şi este asigurată de internă. Nervii pătrund în găurile nutritive împreună cu arterele respective. Primele pătnmd prin canalele nutritive irigă până la cavitatea medulară.5.7]. Acestea ~iau unele ramuri pentru măduvă iar altele pătrund în canalele Havers. prin zona lui produce osteoblaste ce se adaugă ţesutului osos mai vechi.6].1. Creşterea periost.III. Creşterea oaselor încetează în jurul vârstei de 23-25 ani la bărbat si 20-21 ani la femeie. Arterele periostale provin din arterele care canalele Havers. Odată ajunşi în cavitatea medulară formează un plex nervos însoţesc din care se desprind fibre care vasele din canalele Havers [Papilian.Esenţial în anatomie şi biomecanică. un traiect independent de cel al arterelor. osul dispune de o bogată vascularizaţie şi inervaţie. Venele urmează. care.

metabolică.m. Acesta se împarte în patru • oasele capului • coloana vertebrală • toracele osos • oasele membrelor părţi: susţinere şi m.6. formând elementele de de protecţie ale diverselor aparate. 3.3. Scheletul este alcătuit din oase grupate pe regiuni. Fig.24 Esenţial în anatomie şi biomecanică.1. iar restul de 174 se grupează în jurul acesteia. mecanică. Osteologia ID. Rolul oaselor Sistemul osos îndeplineşte trei funcţii principale: 1. hematopoietică.3. Schelet~vedere anterioară .7. scheletul este format elin 208 oase. Descrierea scheletului La om. 2. dintre care 33-34 alcătuiesc coloana vertebrală.l.

• 111 ~ forţa-muşchii cefei.Esenţial în anatomie şi biomecanică . iar F acţionează . prin După raportul dintre punctul de aplicare al rezistenţei.punctul de sprijin se aplicare a forţei şi găseşte a rezistenţei. Având în vedere vertebrale asigură că braţul şi oricare din aniculaţiile braţele pârghiei fiind orientate muşchii şanţurilor inferior este mai mic. Ele muşchilor. greutatea în acest caz (R-S-F).·3.4. Fig. ca organe pasive ale acestora. punctul de spijin (S-R-F). se echilibrarea pârgbiilor în condiţiile poziţiei verticale. al prin greutatea deplasată şi al punctului de sprijin. reprezentată forţei. între punctul de pârghiile osoase se pot gr:upa în trei categorii. Pârghia de gradul I . reprezentată muşchi. rezistenţa-greutatea feţei. oasele în mişcările servesc ca puncte de inserţie ale jucând rolul de pârghii.lll. Osteologia 25 Functia care îl joacă mecanică a sistemului osos se reflectă prin rolul important pe corpului. sagital. Pârghie de gradul 1 Tot pârghii de gradul 1 pot fi considerate dintre corpurile vertebrale (punctele de sprijin). rezistenţa află Pârghia de gradul II forţei şi între punctul de aplicare a în sens contrar lui G. Exemplu: Menţinerea capului în echilibru pe coloana vertebrală: • punctul de sprijin-articulaţia capului cu coloana vertebrală.

1967.anatomie şi biomecanică -III.l20].II!.forţa ~e află între punctul de spr. • rezistenţa-articulaţia oaselor gambei cu oasele tarsiene.6.ijin şi rezistenţă (S-F-R). Exemplu: Ridicarea unei antebraţului: greutăţi aflate în palmă prm flexia • punctul !:le spijin-articulaţia cotului. Pârghie·de gradul II Pârghia de gradul. F R s Fig. forţa-muşchiul triceps-sura] aplicat pe osul călcâiului. [Petricu.26 Esenţial fn.5. Pârghie de gradul ID . 1 s ~R Fig. p. Osteologia Exemplu: • Ridicru:ţa corpului pe vârfurile·picioarelor: • punctul de sprijin-vârful piciorului. 3. • • forţa-muşchiul biceps rezistenţa-în palmă aplicat pe oasele antebraţului. 3.

trombocite) eliberare în reprezintă circulaţie a celulelor nou formate. limfatice.Esenţial în anatomie şi biomecanică. asigurată inserţie muşchii adducţie braţului de mai multe forţe: deltoid şi marele pectoral cu punct de în treimea superioară a humerusului şi bicepsul bumeral cu inserţie pe apofiza bicipitală a radiusului. Functia metabolică a sistemului osos este. Aici se forţă aplică legea de aur a mecanicii prin care ceea forţa ce se pierde prin se câştigă în amplitudine. granulocite. un echilibru perlect între rata de pierdere a celulelor sanguine şi mature (eritrocite.6). dar ac~onate pârgbii de o singură forţă: mişcarea muşchiul de de abducţie a a braţului este este asigurată de o singură forţă. Mai exact. acestea fiind conforme cu capacitatea omului de a executa amplitudine şi de mare precizie.asigurată prin rolul de depozit de calciu si fosfor. importantă. Osteologia 27 în organismul uman cele mai multe pârghii sunt cele de gradul mişcări m. elemente ce pot fi eliberate în sânge în funcţie de necesităţile organismului.III. deltoid. V. . monocite. cu punct de mişcarea inserţie pe humerus (vezi cap. După naştere. cu cât (muşchiul) acţionează un braţ al pârghiei mai mic cu atât pierderea de compensată forţă va şi fi mai invers. măduva osoasă organul principal al hematopoiezei la indivizii sănătoşi. Sistemul hematopoietic al adultului ritmul de Functia realizează hematopoietică. aceasta fiind printr-o deplasare mai mare este aceea Cea mai importantă particularitate biomecanică că în corpul şi omenesc există pârghii de gradul III acţionate de mai multe forţe.

pediculul vertebra!..2. 3.eul vertebral.III.2.1. gaura vertebrală. 1 apofiza articulară ---------. 2 Fig. O vertebră este formată. Osteologia m. Caractere generale Coloana vertebrală este formată prjn suprapunerea a 33-34 vertebre ce sunt situate în porţiunea posterioară: a gâtului (7 vertebre). 4. corpul vertebrei. regiunii lombare (5 vertebre) şi a pelvisului (5 vertebre sacrate si 4-5 coccigiene). ar.28 Esenţial în anatomie şi biomecanică. Coloana vertebrală ID. 2. 3. de: 1. Caractere generale ale vertebrei . în general. apofiza transversă apoflza spinoasă . toracelui (12 vertebre).7...

.. Prin suprapunere a vertebre delimitează gaura intervertebrală prin care trece nervul spinal. pediculli venebrali. 2.2. Corpul vertebrei este situat în partea anterioară şi este legat de arcul vertebra] prin pediculli vertebrali.2. Caractere regionale Vertebrele au anumite găsesc: proprietăţi caracteristice regiunii în care se Vertebrele cervicale: corpul vertebrei este mic şj alungit transversal. Os teologia 29 1. ll. Gaura intervertebrală delimitată înainte de corpul vertebrei. Esenţial în anatomie şi biomecanică. Este alcătuit din următoarele elemente anatomice: -apofiza spinoasă: proeminenţă posterioară ce poate două proeminenţe -apofize transverse (2): pe părţile laterale ale arcului vertebra!. laterale ce de număr de patru. este 4. Pediculul vertebral este reprezentat de cele două punţi care unesc două extremitatea fiecărui arc vertebra! cu corpul vertebrei. . procesul spinos este scurt şi are vârful bifid. Din canalul vertebral ce înapoi de arcul vettebral iar pe laturi de suprapunerea tuturor găurilor către vertebrale ia naştere adăposteşte măduva spinării.... pleacă vertebrale..III. -apofize articulare: în inferioare. două superioare şi două 3.. Arcul vertebral este situat posterior şi g~urii formează peretele posterior al fi palpată.

triunghiular.30 Esen{ia/ tn anatomie şi biomecanică -III. procesele articulare sunt verticale şi dispuse în plan fro ntal.8. Osteologia gaura vertebrală este triu nghiulară cu baza spre corpul vertebrei. procese articulare superioare feţişoară tranverso-costa lă procesul spinos procese articulare inferioare scobiturile superioară şi inferioară Fig. 3. Vertebrele toracale: corpuJ vertebrei este uşor alungit antero-posterior şi prezintă două scobituri superioare şi două scobituri inferioare superioară (scobitura scobitura pătrunde a unei venebre delimitează cu inferioară a vertebrei de deasupra un unghi în care direcţia capul coastei). având oblic în jos. ' s procesul spino· este prismatic. procesele articulare sunt orientate pe un plan aproape orizontal. Vertebră toracală-vedere l ateral ă .

3.-. Atlasul (Cl) • vertebra cervicalâ 1. Osteologia 31 )U] Vertebrele lombare: corpul vertebrelor lombare este cel mai voluminos având diametru! transvers dublu faţă pe de cel antero-posterior.9. ntt re are corp vertebral.3. Atlas-vedere superioară . . + .. Caractere speciale Unele venebre veJtebrei tip.-- tubercnl anterior faţă articulară superioară --- gaura gaura vertebrală transversă tubercul posterior Fig. ltă se află într-o direcţie procesele articulare au o direcţie verticală şi sunt dispuse în plan sagital.Esenţial în anatomie şi biomecanică . şi procesul spinos este dreptunghiular orizontală. aşa :ia prezintă anumite caractere diferite faţă de cele ale numitele caractere speciale.III.2.format din două mase laterale unite printr-un arc anterior şi un arc lă posterior. L re cu !Te III.

lll. ~dintele axisului c procesuJ articular posterior u procesul spinos _______. fiind un reper anatomic important. Vertebra proeminentă· (C7) Este reprezentat de a şaptea vertebră cervicaiă. gaura transversară Fig.faţa superioară a corpului vertebrei o proeminenţă verticală numită dintele axisului.10.prezintă pe. şi SI Ci S] .. Este specifică prin procesul spinos care este proeminent şi care poate fi palpat. biomecanică.re posterioară A şasea vertebră cervkală (C6) Prezintă rl 11.32 Esenţial în anatomie şi. 3. Osteologia Axisul (C2) . Axis-vede.vertebra cervicală 2. la nivelul procesului transversar un tubercul anterior proeminent sub numele de tuberculul Chassaignac. Acest tubercul se poate palpa. .

această faţă este concavă şi priveşte înainte ·rin în jos.11. 3. La extremitatea fiecărei linii transversaJe există gaură sacrată pelvină SI câte o prin care trec ramurile anterioare aJe nervilor Ci spinali sacrali. . Orientarea sacrului Faţa anterioară (pelvină) şi . Vertebre false ~a]ă ă Sacrul Vertebrele sacraJe sunt vertebre faJse fiind sudate între ele. spre pelvis.2. .o bază şi un vârf. Acestea formează un singur os care poartă şi denumirea de sacru. Formează c ultima vertebră lombară un unghi numit promontoriu. S] . Osteologia 33 ill. 11. Se orientează anterior cu faţa concavă u ră iar în sus baza osu- lui. Prezintă patru linii transversare care indică locurile de şi sudură aJe celor cinci vertebre. nepereche.o faţă dorsală.o faţă anterioară (pelvină)~ .Esenţial în anatomie şi biomecanică -Il!.4. ior ate Fig. Acesta se găseşte în cu continuarea coloanei lombare Osul prezintă: este un os median.două feţe laterale. .

Lateral se sacra lă intermediară rezultată de fiecare parte câte o prin sudarea p roceselor articulare. şi biomecanică - III.prezintă a corpului vertebrei sacrale SI. Lateral de sacrale se aceste creste se află găurile sacrale dorsale pe unde trec ramurile dorsale aJe găurile află nervilor spinali. aripioarele sacrului pentru aniculaţia cu vertebra a cincea lombară.-r-linii tranversale faţa superioară a primei vertebre sacrale t sacrale anterioare găurile Fig. Faţa anterioară a sacrului şi coccisului este convexă şi pri\'eşte Faţa dorsaJă - această faţă înapoi şi msus. Lateral de rezultată creasta sacrală laterală prin sudarea proceselor tranversale ale vertebrelor sacrale.12. Osteologia i:. procese articulare .34 Esenţial În anatomie. laterale prezintă Feţele aniculaţia o faţă articulară numită faţă auriculară pentru cu osul iliac: faţa superioară Baza. Pe creastă linia me-diană prezintă creasta sacrală mediană rezultată afl ă djn unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrale. 3. orificiul şi două superior al canalului sacral.

două margini cu vârful o bază ce se articulează sacrului. posterioară-convexă) şi prezintă un vârf.13. Faţa Coccisul dorsală a sacrului şi coccisului Este un os median nepereche situat în continuarea sacrului şi format din unirea celor patru sau cinci ve1tebre coccigiene atrofiate.Esenţial În anatomie şi biomecanică -111. Osteologia 35 Vârful.sub creasra formă sacrală mediană se află hiatusul sacral (orificiu în prezintă de V răsturnat) delimitat lateral de coarnele sacrale. 3. . Vârful o feţişoară ce se articulează cu coccisul. sacrală intermediară găurile sacrale dorsale hiatul sacrat coccigele creasta sacrală laterală r Fig. orificiul superior al creasta sacrală e canalului sacrat mediană creasta . Coccigele (anterioară-concavă. Este omologul scheletuluj cozii la mamifere.

rile În plan sagital.C 63 cm la Coloana vertebrală nu este rectilinie.36 Esenţial în anatomie şi biomecanică. Osteologia ill.2.m. Coloana vertebral ă vedere laterala . Coloana vertebrală în întregime Lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la femeie reprezentând 40% din lungimea totalli a corpului. • Curbura cervicală (lordoză cervicală) -concavitatea ori~ntată posterior Pc • Curbura toraca lă • Curbura l omb a ră (cifoză toracală) o -convexitatea orientată posterior (lordoză l ombară) ·ti ::it -concavitatea orientată posterior LI< • Curbura sacro -coccigia nă -convex. 3. Curbu. plan sagital şi Prezintă două feluri de curburi: în 1n plan fronta1.itatea orientată posterior :li ru ~1 L tu! lfe Fig.5. ~· bărbat şi .14.

Prin intermediul curburilor sale dă o mobilitate spori tă corpului. mărind u -i în acelaşi timp rezisten- L ţa la presiune. toracală cu convexitatea la dreapta. 3. membrelor şi tron- chiului în poziţia venicală. Coloana venebrală este importantă din punt de vedere funcţional prin rolurile pe care le îndeplineşte prin protejarea măduvei spinării şi prin susţinerea capului. Osteologia 37 la în Curburile În plan frontal: • curbura • curbura cervicală cu convexitatea la stânga. • curbura lombară cu convexitatea la stânga. Coloana vertebrală-ved ere anterioară .Esenţial în anatomie şi biomeccmică . CurburHe în plan frontal sunt mai puţin pronunţate decât cele în plan sagital. determinată de tracţiunea muşchilor mai dezvoltaţi ai membrului superior drept (la stângaci e invers). Celelalte două curburi frontale au rolul de a o compensa în vederea menţinerii echilibrului corporal. Fig.15. tracţiune şi ammtizând şocuri le. Cea mai importantă curbură este cea toracală.III.

M AX. vasele mari. 3. incizura (scobirura) clavicu Iară incizura (scobi tura) jugulară unghiul stem a! (unghiul Louis) cs AX Fig. situat ă la limita dintre gât şi torace.38 EsenJial fn anatomie şi biomecanică -III. Osreo/ogia ill. Acesta conţine organe imponante: inima. Sternul Sternul este un os lat. Scobitura claviculară .apendicele xifoid .1. Toracele osos Toracele osos este o cavitate delimitată de coloana venebrală roracală.corpul sternal . p C lli.3. nepereche. situat în partea amerioară a toracelui.manubriul stema!: CS.16. Sternveder e anterioară La nivelul marginii superioare a manubriului sternal se găseşte a scobirura jugulară.3. Este din: alcătu it M . şi S fc s stern. coaste cu cartilaje costale pl ămânii.

IX. Acestea descriu o concavitatea lateral aic. La unirea manubriului cu corpul se unghiul stema! (unghiul Louis). cu stemul. se medială. formează căruia se articulează : inima.2. apoi unghiul meclial. Perechile de coaste VID. Primele şapte coaste se numesc adevărate deoarece se ruticulează. brusc De formând pleacă schimbându-şi traiectul. Os teologia 39 serveşte pentru articularea cu clavicula.Esenrial în anatomie şi biomecanică.3.17 .ăseşte culară cartilajului propriu. III. faţă Corpul laterală coastei · prezintă o convexă.3. sternul cu coasta a doua. cotesc costa!. X sunt coaste false deoarece se articulează cu stemul prin intermediul coastei a VII-a. Acest unghi prin faptul că un reper anatomic important se poate palpa sub piele.III.Torace osos-vedere anterioară chiul vasculo-nervos intercostal. Coastele Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase ce se desprind de la nivelul coloanei vertebrale către şi celui. . o faţă medială concavă şi o margine sat un inferioară pe care este tra şanţ prin care trece mănun­ perechi de Fig. După ve1tebrală ce pornesc de pe coloana îndreaptă şi înapoi.i cu . la nivelul reprezintă oracal ă. se continuă curbă stern. prin intermediul . cu ajutorul lui putându-se repera toate coastele şi spaţiile imercostale.

4. Scheletul craniului Scheletul _ craniului este format din 22 de oase (pneumatice Acesta se împarte în şi neregulate sau plane) dintre care numai unul este mobil (mandibula). se ill. restul fiind fixe. Acestea sunt: parietal (2) sfenoid occipital etmoid temporal (2) Fig. 3. Osteologia Ultimele două coaste se n~mesc flotante (libere) fiindcă nu au cartiJaj şi nu ajung la stern. adăpostind encefalul. împreună fmmează 1\"EUROCRANIUL este format din 8 oase care bolta craniului (calvaria) şi baza craniului.18.40 Esenţial în anatomie şi biomecanică -1/1. neurocrarţiu şi viscerocraniu. Craniu-secţiune mediosagitală .

Fig. . Fig. Osteologia 41 u VISCEROCR. .20.21.maxi1e(2).I!J. Crani u.lacrimale (2) .19.ved~re anrerioar?. 3.nazale (2) . palatine (2). Baza craniană g. .Esenţial În anatomie şi biomecanică . F i· 3.vomer.Ubula.cornete inferioare (2). 3.Al\TJUL este alcătuit din 14 oase (oasele şe grupează formând celţ două maxilare: feţei ) . " Maxilarul inferior (1 os. Acestea • MaxilaruJ superior (13 oase) .manr. . Craniu-vedere l aterală .) .

ipmecanică .lll. Fa:ţa s~peţioară este.m· na. â ill. 3. Se situează transversal între stern diafiză şi cla~ictilă.22! Claiiiculă dreaptă-vedere inferioară ClaviGul~ prezintă dou-ă feţe şi două extremităţi. Are ft:Hma 'l!Uui S culcat prezentând epifize si o CLAVICULA este un 'os pereche de tip lung.rb. Scheletul membrului superior segmente: Scheletul membrului superior este alcatuit din urmatoarele patru.a'te sternâlă Fig~ tubercul conoid 3. · .2•.nllui ~superior (centura scapulară) formează scheletul umărului şi est. I 1. antebr:at.tlă şi SC(Lpulă.42 Esenţiql în anmomie. .5. Osteologia III.eJormată din rfa-vict. Gentura staJ?ulată. netedă prezentând însă la extremităţi rugozităţi pe care se inseră în partea muşchii laterală de1toid ŞJ trapez şi în partea rnedială muşchiul . ·.y. ' 4.l.. două ce se poate palpa subp1e1e. corpUl clavi'cuJei· ~ 1 extremitate acromială extremit.br.aful. Scheletul oenturii scapulare C~ntura men.ul. şi lJ.S.

Esenţial În anatomie şi biomecanică . şi în fosa supraspinoasă şi această faţă o proeminenţă orientată oblic înapoi în sus. 3. Osreoiogia 43 stemocleidomastoiclian.'>':!: : .Il/.ul.<. Scapula-vedere Scapula prezintă două feţe. 2002. concavă anterior. superior. p. SCAPULA (omoplatul) este un os Jat..--. de formă cu baza situată triunghiuJară. Aceasta se articulează cu capul humerusului. Unghiul lateral prezintă o cavitate articulară cavitatea glenoidală.. feţei marginea lateraJă ă posterioară trei margini fosa şi trei unghiuri (superior. jul . acromion.. Faţa inferioară prezintă în porţiunea mijlocie un şanţ patru pe care se inseră muşchiul subclavicular [Sechel. Este situat pe faţa posteri oară a toracelui in dreptul coastelor II-VIII.acromion cavitatea glenoidă letuJ marginea mediată fosa subspinoasă :rsaJ si o \ F ig. Acesta prezintă o faţ.31]. fosa supraspinoasă . Tot pe inferior şi lateral).- procesul coracoid . palpabilă sub piele. pereche. .ă articulară cu ajutorul căreia se articulează cu :ste te a extremitatea numită externă a claviculei.23. La nivelul această faţă găsim dorsale se inseră spina scapulei care împarte subspinoasă.

3.24.. Este un os lung. 0 bratului.. Scheletul braţului HUMERUSUL este singurul os care intră în alcătuirea scheletului . ce prezintă o diafiză şi două epifiz~.44 Esen{ial În anatomie şi biomecanică -IJJ. pereche.---.vedere anterioară Capul humerusului este o suprafaţli articulară sferică ce se orientează medial şi :n în sus fUnd separată de restul epifizei prin colu1 anatomic. Trohleea humerusului se raportează scobi turii trohleare de pe u lnă iar capitulul răspunde fosetei de pe a h . La inseră muşchiul subscapular. ş: :. cotul anatomic tuberculul mare/ capul humerusului tuberculul mic n d tuberozitatea .2.5. La nivelul supraspinos. Humerus. Osteologia ill. muşchii rotund mic. deltoidiană marginea anterioară Il fosa radiaJă epicondilul lateral ~ / fosa coronoidă epicondilul medial Fig. infraspincîs şi tuberculului mare se inseră nivelul tuberculului mic se capul radiusului.

Acestea se unesc prin intermediul unor an. paralele: radius în continuarea ~ şi cubitus (ulna).25.3...- marginea laterală a ulnei interosos sp aţiul ă tL procesul stiloidian al radiusului ------_. Scheletul antebraţului Scheletul nivelul celor antebraţului !ui este format din Ca două oase lungi.5. Osteologia 45 III. una verticală numită . care serveşte articulării cu trohleea olecran humemsului.. prezintă două proeminenţe osoase.1 Fig.____ procesul stiloidian al ulnei anterioară a .____ olecranul capul radiusului _ ___. . Ulna şi radiusul-vedere CUBITUSUL este orientat cu partea voluminoasă în sus şi cu cavitatea articulară anterior. 3.iculaţii mobile la două extremităţi. şi orientare ulna se află degetului mic iar radiusul în prelungirea degetului mare (police) . tuberozitatea radiusului incizura trohleară a ulnei procesul coronoidian al ulnei tuberozitatea ulnei marginea medială a radiusului iii!ii-. . Această cavitate.Esenţial în anatomie şi biomecanică -Ifl.

rră descriind trei laturi şi trei feţe.trăbătut de. (vezi ca_ţJ. -oasele degetelor (falan'ge). oase: trapez.metacarp.46 EseJJţia( în anawmie ş~ biomecanică -III. CARPUL este foqnat -din opt oase aşezate pe două rânduri.•piramide se articu!eă. ar~ formă RADIUSUL prezintă inferior porţiunea volumi noasă. trapezdid. Scheletul mâinii Scheletul mâinii este alcătuit din 27 de oase ce se împart in trei grupe: . Osteologia şi una orizontală numită pro·ces cara.iă.1l proximal este alcătuit dinspre police către degetul mic din: scafoM. Rând1. La nivelul olecranului se inseră"!r muşchiul triceps brahial. radiusului este o a inseră muşchiul b iceps brahia:l.are) şi osul cu cârlig. . perechi. R'ârtdul distal enumeră .1) ID. (respectând aceeaşi orientare}1 următoarele Carpul prezintă o faţă ·dorsală ce serveşt~ drept sup01t pentru muşchliH care este s. cu S'c6hitlira radială de pe ul nă. proeminenţă aflată Tuberozitate. J piramidal şi pisifornt.şi sub col. capitaţ (osul m. distală Epifiza articulează are. pe.carp. numite oase nietacarp'iene.: forma având patru feţe şi o bază ce se.tendoanele muşchilor flexori ai mâinii şi degetelor.5. e-xtensori ai m~nii şj clţgete]qr ~i o faţă palmar_ă ce formează şanţul carpian iÎ METACARPuL f<irriieaiă scheletul mâinii fiind alcătuit din 5 oase lungi.adiusului are forma unui segment de uq~i . sem. care se Ca:p1tl r.npidian.5. cil indru. Acestea sunt în număr de cinci şi se· j .4.4. Corpul prismatică triunghiul.ilunar. I1I. cu s~afojdul şi semilunarul.

III. inelar şi degetul mic. 3. Acestea au caracteristicile unui os lung sunt 14 la două.26. falaoge. Fiecare are. Metacarpiene şi carpiene-anterior J - OASELE DEGETELOR sunt în număr · e cinci şi se numerotează d indice. mediu. nă se } CARP se METACARP FAL~GE Fig. Oasele care formează degetele se numesc ) Jatero-medial de la I la V. Fiecare deget are câte trei falange cu excepţia policelui care are . Aceste oase se pot palpa cu uşurinţă pe faţa dorsală a palmei. 1 1 şi număr. Osteologia 47 !fă numerotează dinspre lateral spre media] de la I la V. un nume. acestea fiind în ordine: police.Esenţial în anatomie şi biomecanică.

Scheletul centurii pelvine (bazinului) o Centura pel vi oă este al cătuită din cele dou ă oase coxale.spina iliacă iliacă postero- inferioară 1! antero-superioară gaura obturatoare ti a: Fig. centura pel viană. Osleologia ill.6. 2. neregulat. Scheletul membrului inferior Scheletul membrului inferior este alcătuit din următoarele patn segmente: c ~~ 1. CoxaluJ este un os voluminos. coapsa. torsionat ca o elice. gamba.1II.27.48 Esenţial fn anatomie şi biomecanică . Coxal-vedere anterioară p . 3. piciorul. 3.1. format din trei piese: ilion fosa ilia că suprafa ţa sacro -pelvină s p spina +. 4.6. er ' p fc ID.

2. Epifiza tuberozităţi superioară prezintă şi cap. a osului participând la şi Pubele Coxalul orientează formează porţiunea antero-inferioară formarea acetabulului. Prezintă un corp Se orientează şi pare/a.III. te. col (anatomic în cavitatea transversal şi chirurgical) şi două numite marele sferă. Scheletul coapsei Scheletul coapsei este alcătuit din două oase: femurul omenesc).6. Ill. micul trobanter. inferioară este mai lată şi este formată din două şi articulare numite condili. n. cu cavitatea acetabulară lateral şi scobitura cavităţii acetabulare. prezintă patru margini o patru unghiuri.Esenţial în anatomie şi biomecanică . Faţa anterioară este netedă pe ea ins. pereche (cel mai lung şi două O!) epifize. al scbeletului FEMURUL este un os lung. aspră cu extremitatea cotită cu marginea cea mai posterior. inferior. a osului şi Ischionul formează porţiunea posterioară Şl inferioară participă la rândullui la formarea acetabulului.erându-se muşchiul vast intermediar. Condilul mediâl este mai îngust . Osteologia 49 Ilionul tru formează porţiunea superioară a osult~i şi este alcătuit dintr-un corp care inseră participă la formarea acetabulului (cavitate şi articulară în care se capul osului femur) aripa osului iliac. Se cu marginea care incizură adâncă posterior. Corpul are trei superior şi feţe şi trei margini. prezintă două feţe. Capul femural pătrunde reprezintă două treimi dintr-o Epifiza proeminenţe Acesta acetabulară formând articulaţia şoldului.

turt_ir muşchiului şi cvadriceps femural. Aceasta serveşte inserţia unor muşchi cum . 3. .50 Esenţial în anatqmie şi' biotnecanică .ar fi bi<>epsul femural. Prezintă o bază.Femur-ve'dete . două feţe şi două adductorul scurt." ' . din troh1ee. margini. . Marginea posterioară este rugoasă ·şi poartă numele de linia aspră. c<>lul anatomic trohanterul mic · trohleea condil medial Fig. Osteologia descinde mai jos decât condilul lateral. pereche situat în tendonul Un vârf. vastu1lateral. această cauză coapsa formând cu gamba un unghi obtuz deschis lateral.Cap fen\ural \ ~.jal. PATELA este un os seurt.28.. vastul med.!Il. adductorul mare.anterioar~ Cele trei la feţe ale fem~rului sunt acoperite de muşchiul cv adriceps. Îhtfe cei doi cbndili se ană· o suprafaţă ru_ticu1ară numită foseta capului femural .

TIBIA este un os lung şi pereche care prezintă un corp şi două epifize. Se orientează cu epifiza mai mică inferior. condilullateral al tibiei / capul fibulei ~ +-.3. 3.condilul media! al tibiei tuberozitatea tibiei marginea anterioară a tibiei spaţiu interosos maleola laterală ~ Fig.Esenţial în anatomie şi biomecanică -lll. tibia şi peroneul (jibula). Medial se află tibia. singurul os al gambei articulat cu femurul. Osteologia 51 III. Acestea sunt unite la nivţlul epifizelor iar la nivelul diafizelor sunt separate printr-un spaţiu interosos.6. iar lateral se găseşte fibula. Scheletul gleznei Scheletul gambei este format din două oase.29. Tibie şi peroneu-vedere anterioară . medial prelungirea acesteia şi anterior marginea cea mai ascutită a osului.

ce Acesta pare torsionat pe axul articulară proeminenţă numită feţişoară articulară său. PERONEUL (FIBULA) Fibula este un os lung.6.52 Esenţial în anatomie şi biomecanică. medial şi este formată lateral. Aceasta prezintă pentru tibie talus. una convexă medial. faţă articulară concavă pentru condilii femurali. şi constituită palpabilă sub piele. Corpul are fonna unei prisme triunghiulare având anterioară trei feţe şi trei margini. Osteologia Tibia concavă prezintă două inferioară. Epifiza maleola mediall'i. · Corpul fibulei are trei feţe (laterală. " oase împărţite în două . oasele degetelor. TARSUL reprezintă un complex de şapte rânduri. superioară şi una medial. medială. Scheletul piciorului Oasele piciorului (26) sunt împărţite în trei grupe: 1. La nivelul epifizei inferioare se medială (vizibilă şi palpabilă formaţiune osoasă întâlneşte maleola cu ajutorul căreia se realizează articularea cu talusul. Superior se feţele printr-o bifurcaţie numită tuberozitatea tibiei tibiei sunt locuri de inserţie pentru muşchii gambei. 111. metatars. anterior şi posteri0r. curburi. fiecare prezentând o sub piele). dintr-o o Epifiza superioară prezintă inferioară o feţişoară pentru articularea cu tibja. 3.III.4. Epifiza proximală din doi condili. posterioară). pereche. prezintă un corp este şi două epifize. tars. Marginea termină se poate palpa pe toată întinderea ei sub piele. 2.

dul amerior este format din: .30. cuboid şi cuneiforme. Faţa posterioară prezintă Prezintă şase feţe şi este alungit antero-posterior. fiind format din cap.Esenţial în anatomie şi bio. .meca~zioă -1/J. sub talus şi este cel mai voluminos os al tarsului.t:alus (superior): . Talusul se situează între oasele gambei şi şi oasele calcaneu şi navicular. Se între capul talusului.trei cuneiforme.navicular. . Scheletul piciorului-vedere laterală Rândul posterior este form at din: . Navicularul este un os scurt situat în partea situează medială a piciorului. Este un os cuboidal. . Rân.calcaneu (inferior). tuberozitatea calcaneană unde se inseră tendonul Achille. col Calcaneul se situează corp. 3. Osteologiq 53 a talus TARS riavicular METATARS FALANGE calcarieu F ig.cuboid.

OASELE DEGETELOR se numesc falange (14) şi formează degetele piciorului.. intermediar. o bază şi un cap. . formă prismatk-triunghiu1ară bolţii (media!.a se artic:ulează. Osteologia Cuboidul este un os scurt situat în partea laterală. (pro..ximal.ă.capul acestor. cu exGepţi.Za meta. cu falanga proximală.III.a transversale a METATARSUL este dinspre rnarg} nea articulează medială alcătuit din cinci oase metatarsiene numerotate a piciorului.:l haluceZui (degetul mare) care prezintă doar falangele proxirnală şi distală. de laI la V.l metatarsienele învecinate iar .tarsienelor se eu tarsul şi Cl. a piciorului. Ba. lateral).. Acestea contribuie Ia realizare. Fiecare deget este format din trei falange distală) mijlocie. Acestea spre cea lat~rală sunt oase·liu~gi prezeiitând un corp. Cuneiformele sunt trei oase de piciorului.54 Esenţial în anatomie şi biomecanică.

trăsătură de bază pentru determina. oasele cutiei craniene. ea funcţiei şi r se împart în funcţie de gradul lor de fiXe (sinartroze) mişcări Articulaţii ce permit foarte reduse. Acesta în centru nucleul pulpos. Proprietatea. vertebre prezintă alăturate Realizarea gelatinoasă articulării a două se· face prm intermediul unui substanţă disc fibrocartilaginos. răsucire sau presiune conduc la creşterea elasticităţii acesteia.Esenţial în anatomie şi biomecanică -IV. ARTROLOGIA (sindesmologia) IV. Generalităţi. ligamentare) importantă prin care se unesc oasele între ele. cea mai structurii acesteia. unite prin ţesut fibros dens (ex. oasele cutiei toracice).l. Amfiartrozele Articulaţii cu mişcări semimobile caracteristice coloanei vertebrale. Exerciţiile · izice care supun coloana la f de tracţiune. Clasificare articulaţii. interpus între cele două oase acest tip de articulaţie se împarte la rândul lui în: sincondroze: oasele se leagă prin ţesut cru. mobilitate în: 1. . sindesmoze: oasele se leagă prin ţesut conjunctiv fjbros~ sinostoze: oasele se leagă prin ţesut osos. Astfel. Deşi privite individual articula~ile intervertebrale nu pot realiza mişcări vertebrală prezintă o flexibilitate mişcări destul de accentuată. 2. Articulaţiile reprezintă un ansamblu de elemente (fibroase. în func·ţie de tipul ţesuruluj. coloana în întregime elasticitate mai mare. Articulaţii articulaţiile a unei articulaţii este mobilitatea ei.tilaginos. Jirtr~logia 55 IV. o care permite prin structura ei realizarea unor mişcări ce necesită o ample.

e 'îp •.are Aceas_ta.Î pft. ş_i :~pume prezenţa une1 mici cantităţi de lichid· s.rg_anÎSilţ. (f~mP. este mai groasă în articulc. şi ~n gint.a e acetabulară a coxaluluj).ti'G5~ ~~n~ra.inq:vtal m-obilitate al diartr6zelbt. Aceasta este sinovială).J.Q..m~e ~t.tţiile cu mobilit_te I1lai redusă~ş.. Diartrozele·.q(J)l9-Q.cap_s..Şi mai (!. Supra feţele 'în ea\litatea .swâf ip:tem.:.. Suprafeţele articul.pet:i~§ţqltJ.:structura care alcăfui'ţ& âcap~tă şi '-pi:otţjează s~prafeţele articulare ale oaselor.Ibt a~Qp~riţ_ţ ~ţ tfp ~NttiflJ hialin.ris.l.' Articlll<tţţil~ IJlObiJe CU eea mai . ţeşul important prin rqlul pe care îl jpac-ă. Şunt articulaţi] CQJ11ple.(t\Jire următoarele elemente: • • o supr~feţe articul~_e.. ~u ' fu ali....aşpâp@.h. secretă diptuş~Şte suprafaţa internă ? . sinţ>viâ.Qiişc:ă:r:i vwiate ~~. a djfţţitţ foţ111e.v ~ (eavitate. Capsula articulară este. • • Ţoate aceşt~ -mti~til!!..attiQolar'ă·. ligariierite âh i6ulare. (mem'Qrana ~.ibl._Qi/i.~. .r..!l ~bial)~.empr.C4Jea QC\$.ţii au o .r:Îr! tirpp~tl mişcării şi prin rezistenţa la presiunea exercitată de sreutatea €QJ!pu1ui GartilăjuJ hialin nu are vase de sânge şi se hrăneşte prin .. . - ··~ ~ ce -·.:.JJl CJI\}nţ.ndrie. capsula articulară.tih~i articulare .t?.apa s. ~ "f Membrana sinoviala este o lichidul sinoviaJ. . Aceasta ~ •· - + .are pot av.i'nbibiţie âin li'Gtii<.l. d~_ . puţin rezistentă în articulaţiile cu mobilitate mal mare.>r_os (coptinu.!.Lma} subţire. sf~pi(e.xe cap<!bile.i.se. membrană vasttiloire!Voasă l. eiemenr de articalal'e St. pl{ln~ (platol.ţ}P.i. It].lpr)~ strat exţ~ţn fij.Ctl!9Cţe.llq~ială.56 3. cavitatea articulară.

Cavitatea . Lichidul sinovial este un lichid vâscos. meniscul articulaţia buna concordanţă a acestora genunchiului). articulară este un sinovial. Acestea se împart în ligamente intracctpw!dtc nevoia unor care extracapsulare.Esenţial în anatomie şi bionzecanică . cu rol de Jubrefiere. şi articulare. . nutriţie şi curăţire. rolul lor fiind de a realiza o cât mai (ex. inseră două Ligamentele articulare sum benzi fibroase ce se oase ale unei articulatii având ca . Aceste elemente au rol alunecarea tendoanelor care trec prin apropierea are şi articulaţiei. biomecanica articulară.. (lrtrologia 57 prezentând prelungiri externe sub precum de a şi formă de burse sinoviale sau funduri de sac prelungiri interne cum ar fi plicile sinoviale.IV. .cadrul articular este o articulaţiilor şo ldului concordanţă de exemplu în cadrul o cavitate articulară sau umărului care măreşte cavitatea articulară realizând o mai bună între o suprafaţă aniculară sferică şi mai puţin adâncă.re . Acest capsula spaţiu spaţi u capilar în care se găseşte este delimitat de capetele oaselor din articulatie presiunii atmosferice şi articulară. gălbui. uşura Membrana sinovială rolul de acoperi anumite fom1aţiuni intracapsulare important în lichidul şi cum ar fi ligamente. tendoane sau discuri intraarticulare.discurile suprafeţele şi meniscurile sunt există formaţiuni care apar atunci când între articular din articulare nepotriviri. suprafeţele sarcină mentinerea contacrului c!ir:l. Uneori concordanţa există prezenţei fom1aţiuni să asigure dintre suprafeţele articulare: formaţiune întâlnită . Datorită tonusului muscular pe cele suprafeţele articulare se află în mod normal în contact.

Artrologia Mişcările articulaţiilor nu vor fi tratate în acest capitol. articulaţiile articulaţiile discurile inif:n'Pr1 eDrale articulaţiile apofizelor spinoase Fig.2. acestea urmând a fi explicate în capitolul JV. vedere laterală stângă proces spinos proces articular inferior proces articular superior Fig.6. apofizelor articulare. Articulaţiile coloanei vertebrale Vertebrele se • • • • • articulează între ele prin componentele lor formând mai multe tipuri de articulaţii: articulaţiile articulaţiile articulaţiile coloanei vertebrale cu capul. V lombare 1-5. apofizelor transverse.1.2. corpurilor vertebrale între ele. anatomie şi biomecanică . Vertebrele lombare 3-4. lamelor vertebrale.58 Esenţial în. IV. 4. 4. vedere posterioară .IV.

ior.:iilaginoase formate dintr-un inel sunt fibros la periferie şi un nucleu central numit nuCleu pulpos. costocondrale. Grupul posterior. condrosternale. anatomie şi biomecanică·. format din articularea coastelor cu vertebrele: articulaţiile costovertebrale. format din articularea cartilajţlor c'ostale între ele. Articulaţiiie toracelui Articulatii!~ toracelui pot fi împărţite în . articulaţiile articulaţiile . cu sternul.rohoide. şi articulaţi'a dintre articulaţia dintre atlas şi axis (inferior). Articulaţiile realizează printr-o serie de prin intermediul sau formaţiuni fibroase numite ligamente intertransversare.rea flexiei bruşte excesive a acesteia.nediul formaţiuni fibrosru.upă ce a fo. Articulaţiile apofizelvr arfjculqre din regiunile cervicală şi apofizelor tra11sverse s: e se toracică diartroze plane iar cele din regiunţa.două grupuri în . Artrologia 59 :Articularea coloanei vertebrale cu capul se face prin atlas şi occipital (superior) discurilor intervertebrale. cu coastele: articulaţii!~ interc()ndrale.3. Grupul anter. Articularea corpurilor vertebrale între ele se face pdn .lombara~uht t. formaţiuni el?stice cu roluri în readucerea coloanei în poziţia normală d. IV. articulaţiile costotransversale.Esenţial in.inten. t s flec~tă şi în împiediq.IV. Articulaţiile lamelor ve11ebrale realizează ligamentelor galbene. funcţie de localizarea lor.

. 8. Vertebrele toracale 7-9. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula artic u lară întărită de patm ligamente costotranversale.....ice rutic ulară. ligamente Acestea au drept mijloace de unire capsu la costove11ebrale şi un ligament interosos.. Artrologia articulaţia costovertebrală ~ articulatia costotra. 9. două .------. 4. Acestea sunt formate între cele sternală şi incizuri costale de pe marginea extremitatea medială a cartilajelor ligamente costale. articulară..IV. capul costal.ve~ coasta 7 ..3.~. Articulaţiile intercondrale se regăsesc la nivelul cartilajelor 6. 7.. Articulaţiile realizează între şapte stern şi primele şapte cartilaje costale. Articulaţiile două costotranversale sunt diartroze formate între tuberozitatea costală şi faţeta aniculară de pe apofiza transversă. condrosternale sunt cliartroze plane ce se şi 1O şi au ca mijloace de unire pericondrul care trece de pe un cartiJaj pe altul. Mijloacele de unire sunt capsula condrosternale şi un ligament interosos. canalul vertebr a! ~ p roces articular inferior .. fonnate Intre şi feţi şo arele costale de pe laterale ale vertebrelor torac.apofiza spin oasă Fig.60 Esenţial în anatomie şi biomecanică . vedere posterioară Articulaţiile costovertebrale sunt feţele cliartroze plane.

Pe stemului. . Artrologia 61 articulaţii costocondrale -----~ coasta 2 articulaţii condrosternale articulaţ:ii intercondrale Fig. lângă şi aceste articulaţii mai există la acest nivel şi articulaţiile anume: articulaţia stemală superioară (manubriu-'corp sternal). Mijlocul de unire este reprezentat de continuarea periostului costal cu pericondrul cartilajului costal. ruticulaţia sternală inferioară (corp ster:nal-apendice xifoid).Esenţial în anatomie şi biomecanică. 4!4. Articul a ţii sterno-costale" vedere anterioară Art i culaţiile extremităţilor coscocondrale sun t sincondroze formate prin murea şi anterioare ale coaste1or cartilajele costale.IV.

IV. articulaţiile articulaţiile mâinii. oase.ului. interclavicular . radioulnare. Articulaţiile cor. ~ care se regăsesc îr1 cele dou5 articulaţii din cadrul centurii scapulare: o arcicul aţia st.62 Esenţial în anatomie şi biomecanică. .1.\ ~ • articulaţi a acromioclaviculară (apoflza acromi ală a scapul ei-cl a viculă) .4.4.articulaţiile degetelor. reprezentate de o şi patru ligamente: stemoclavicular şi Fig. Artrologia IV.ernoclavic ul ară (stern-c l avicul ă) : ' ' :. articulaţia articulaţiile centurii scapulare şi articulaţiile membrului liber. Articulaţiile centurii scapulare Articulaţia centmii scapulare este formată din claviculă şi scapulă. posterior. 4. Articulaţiile membrului superior Articulaţiile membrului superior se împart in membrului superior liber sunt: articulaţia scapulohumerală.5. IV. Torace-vedere posterioară anterior. Articulaţia stemoclaviculară este ~-~~~~ formată din marginea laterală a ma- manubriului stema! şi primul cartilaj costaJ pe de o parte şi cele două feţi­ şoare articulare ale cJaviculei pe de Mijloacele de unire sunt capsulă articulară altă parte.

Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsu1a superior de ligamentul coracohurneral şi articulară întărită anterior de cele trei ligamente glenohumerale.IV.4. Mijloacele de unire sunt formate dintr-o capsulă întărită de IV. Articulaţia umărului Articulaţia scapulohumerală (scapulohumerală) alcătuită este din cavitatea glenoidă a scapulei şi de c_ apul bumeral.2. proces cor. Articulaţia glenohumeral~ diartroză ffgament'e glenohumerale Articulaţia scapulohumerală este o iar suprafeţele uneşte sale articulare sunt acoperite de cartilaj. Articulaţia acromiocla viculară este formată prin alăturarea feţişoa.rei articulare convexe a claviculei cu ligamentul acrom. 4.ioclavicular.ionului. Artrologia 63 costoclavicular. Ligamentul coracohumeral procesul .acoid ligament coracohumeral scapulă liumerus ~ Fig.Esenţial în anatomie şi biomecanică. feţişoara articul ară concavă a extrernităţii acrom.6.

IV. Articula.7.3.tia humeroulnară e'ste fo'rmată din trohleea se humerusului realizează şi de scobitura alăturarea trohleară a ulnei. într-o ulnă. 4.4. Articulaţia radioulnară Articulaţia radioulnară proximală este formată din incizura radială a ulnei şi jumătatea medială a circumferinţei capului radiusului. Articulaţia humeroradială prin capitului bumeral cu foseta capului radial. La acest nivel putem descrie care însă se găsesc singură capsulă. Ligamentele cotului IV. Mijloacele şi de unire sunt reprezentate de ligamentul colateral ulnar colateral radial. două articulaţii radius.4. Articulaţia cotului Articulaţia corului se realizează cu participarea oaseJor: humerus. Mijloacele de .4.IV: Artrologia coracoid cu tuberculul mare al bumerusului iar ligamentele glenohumerale unesc cadrul glenoidal cu calul anatomic al 'humemsului.64 Esenţial în anatomie şi biomecanică. de ligamentul humerus ligamentul colateral lateral Fig.

5. .Esenţial în anatomie şi biom.articulatia radiocarpiană.articulaţi ile interrnetacarpiene. completate de ligamentele interosoase. Articulaţiile mâinii Articulaţiile mâinii sunt: intercarpiene: . Acestea sunt Articulaţiile articulaţiile intercarpiene se împrut în şi articulaţia articulaţiile rândului distal mediocarpiană. semilunar colaterale.IV. articulară (comună cu cea a articulaţiei Articulaţia radioulnară distală se formează prin alăturarea feţişoarelor aniculare laterală radiusului şi şi inferioară a ulnei şi cavitatea formată din încizura ulnară a postetior. Mijlocul de unire este reprezentat de capsula de ligarnentele ra~ioulnare anterior interosoasă şi articulară întărită Membran. ~ aniculaţiile . palmare şi dorsale. .4. şi piramidal pe de parte.a cele două este o formaţiune de natură fibroasă internă oase între ele având inserţie pe marginea a radiusului pe marginea ex temă a ulnei. IV.articulatiile carpometacarpiene. Mijloace de unire sunt ligamentele rândului proximal. Artrologia 65 unire sunt reprezentate de capsula cotului) şi Iigamentele inelar şi pătrat.ecanică . ce leagă şi discul articular.articulaţiile interfalangiene. Articulaţia radiocarpiană ovalară cons tituită aniculară carpiană este formată dintr-o suprafaţă atticulară şi faţa din faţa inferioară şi a epifizei distale a radiusului o proeminenţă alcătuită pe de o parte altă din scafoid. .

două prezintă un fibrocartilaj interarticular şi ligamente periferice (ligamentele pubian superior şi arcuat). ligamentul iliolombar şi prin unirea ramurilor pubiene ale coxalelor. Mijloacele de unire sunt reprezentate de .2. articulaţia şoldului (coxofemurală). Mijloacele de unire sunt reprezentate şi de ligamentele sacroiliace anterior ligamentul sacroiliac interosos. Articulaţia şoldului Articulaţia şoldului (coxofemurală) este fonnată prin îmbinarea capului femural cu cavitatea cotiloidă a coxalului.l. Articulaţiile adaugă şi sacrul cu care se unesc posterior prin prin alipirea interne ale sacroiliace se fonnează feţe lor coxalului cu feţele laterale ale sacrului. articulaţia articulaţiile aniculaţiile IV. IV. tibiofemurale. Articulaţiile centurii membrului inferior Centura pelviană este formată elin cele două oase coxale unite amerior prin simjiza pubiană la care se articulatiile sacroiliace. piciorului. membrului inferior liber sunt: genunchiului.5. Simfiza pubian.66 Ese12ţial în anatomie şi biomecm1ică -IV. Artrologia IV.ă ia Drept mijloace de unire naştere posterior. Articulaţiile membrului inferior Articulaţiile membrului inferior se împart în şi articulaţiile articulaţiile centurii membrului inferior (centura pelviană) Articulaţiile membrului inferior liber.S.S.

peroneul neavând nici un rol în articulare sunt reprezentate prin a tibiei şi patelă .articulaţie a corpului omenesc.ligamentul popliteu oblic.8.3.5.. spina iliac~ antero_-. Articulaţia şoldului-vedere anterioară IV.Esenţial În anatomie şi biornecanică. constituirea acestei inferioară articulaţii. Al'trologia 67 ligamentele iliofemural. epifiza superioară Mijloacele de unire sunt descrise printr-o serie de ligamente: • ligamentele posterioare ale articulaţiei genunchiului .IV. • ligamentele colaterale ale articulaţiei genunchiului . Articulaţia genunchiului Artitulaţia genunchiului este cea mai mare uneşte . În interiorul articulaţiei se găseşte ligamentul rotund care se inseră la n'ivelul fosetei capului femural. Suprafeţele a femurului.!perioară ligamentul iliofemural marele trohanter ligamentul pubofemural Fig.+ Sf. 4. Aceasta epifiza femurul cu tibia.. .ligamentul popliteu arcuat. ptibofemural şi ischiofemurâl.

4. 4. Ligamente genunchi drept posterior extensie IV . Articulaţia tibio. . feţişoară de la nivelul superior al fibulei.68 Esenţial Îll anatomie şi biomecanică -IV. • ligamentele încrucişate anterior şi posterior ligamentul colateral tibial ligamentul colateral fibular anterior tlexie Fig.5.fibulară superioară s uprafeţe articulară formează prin alăturarea articulare de la nivelul condilului lateral al tibiei cu o ligamentele anterior şi posterior al capului fibulei. Diaftzele celor se oase sunt separate unei printr-o membrană inrerosoasă. Mijloacele de unire sunt capsula aniculară şi . Anrologia .9. Articulaţia Tibia şi tibiofibulară extremităţi peroneul se unesc la prin articulaţiile tibiofibulară două superioară şi tibiofibulară inferioară.ligamentul colateral fibular.ligamentul colateral tibia!.

Esenţial în anatomie şi biomecanică -IV. -circumducţia (mişcare complexă rezultată mişcărilor prin combinarea de mai sus). Mişcările articulaţiei centurii scapulare sunt: -ridicarea u mărului (deplasare cranială). articu laţia talocrurală articulaţiile articulaţ. Artrologia 69 Articulaţia triunghiulară tibiofibulară inferioară alătură feţişoara articulară de la nivelul incizurii fibulare a tibiei cu faţa medială a maleolei şi laterale a tibiei.ille articulaţiile articulaţiile IV.5. IV.5. .coborârea umărului (deplasare caudală). Articulaţiile piciorului Artic ulaţiile piciorului sunt: (a gâtului piciorului). . -aducerea înainte a umărului (anteversie). intennetatarsiene. intertarsiene. Mijloacele de unire sunt ligamentele tibiofibular anterior posterior. tarsometatarsiene. -aducerea înapoi a umărului (retroversie). Articulaţii -mişcări În acest capitol se vor descrie cele mai importante mişcări realizate de corpul omenesc. degetelor.6.

flexie: ducerea braţului înainte. Membrul inf. Artrologia Mişcările articulaţiei umărului sunt: . rezultată învârtire a braţului braţului . înspre interior. . . înspre exterior. drept în pronaţie mişcările articulaţiei radio-carpiene: • flexie: apropierea palmei de antebraţ. . mişcările arriculclŢiei radio-ulnare: afară. 4. -extensie: ducerea braţului înapoi.extensie: depărtarea palmei de antebraţ.supinaţie: rotire cu ducerea policelui în . . . cotului sunt: humero-radio-ulnare: Mişcările articulaţiei • mişcările articulaţiei .adducţie: ducerea braţului înspre medial.10.rotaţie externă: învârtire a -circumducţie: mişcărilor mişcare complexă prin combinarea de mai sus). Mişcările articulaţiei o mâinii sunt: Fig.70 Esenţial în anatomie şi biomecanică -IV.flexie: apropierea antebraţului de braţ: .abducţie: ducerea -rotaţie internă: braţului înspre lateral.pronaţie: mişcarea inversă.extensie: o mişcarea inversă.

Esenţial în f1natomie şi biomecanică . că policele are posibilităţi mai mari de mişcare comparativ cu c. .11. din . adducţie: abducţie: Mişcările articulaţiei şoldului ducerea coapsei înspre corp: ducerea coapsei înspre lateral. La acest nivel se poate remarca faptul adducţie.extensie: îndepărtarea coapsei de abdomen . cea mai importantă fiind mişcarea de opoziţie. articulatiei . circumducţie). sunt: . coapsei înspre interior: coapsei înspre exterior. Genunchi~ flexie-extensie . 4.ro taţie .12. . 4. exten~ie.flexie: apropierea posterioară a gambei de coapsă. Şold~ flexie-extensie Miscările . Fig. mişcare complexă rezultată -circumducţie: din combinarea tuturor acestor mişcări.rotatie internă: răsucirea externă: răsucirea -circurnducţie : nlişcare complexă rezul tmă combinarea acestor mişcări.flexie: apropierea coapsei de abdomen. Fig.IV. . abdueţie . ducerea mâinii înspre degetul mare.elelalte degete (flexie.Artrologia 71 - adducţie: abducţie: ducerea mâinii înspre degetul mic.extensie: mişcarea inversă.

. Artrologia Mişcările articulaţiei piciorului sunt: • mişcările articulaţiei talo-crurale: .pronaţie: planta priveşte !areral. 4. supinaţie-pronaţie .flexia plantară a piciorului. Fig. Articulaţiile intertarsiene.flexia dorsală a piciorului. Articulaţia talo-crurală.14. .supinaţie: planta priveşte spre linia mediană. 4. flexie-extensie • mişcările articulaţiilor intertarsiene: .72 Esenţial în anatomie şi biomecanică -IV. Fig.13.

clasificare Miologia este partea anatomiei care are ca obiect studiul muşchilor şi al tuturor formaţiunilor anexate lor. netezi şi muşchiul cardiac. "Muşchii din corpul muscular. 2002.54]. avantajul fiind că obosesc mult mai greu decât cei striaţi. Mu şchii au proprietatea de a realiza mişcări. p. MIOLOGIE V. diferenţiază amândou ă tipurile de e faptu l ca se poate contracta automat datorită unui sistem nervos special situat în grosimea . Muşchiul neted se găseşte la nivelul o pereţ il o r organelor interne cu şi vaselor de sânge. muşchiului mu şchi neted. striat de şi în ceea ce pri veşte funcţia. forţă Aceştia dezvoltă contracţie involun tară viteză scăzută şi mare. ce constituie Se pot porţiu nea principală contracW ă ş i din tendoane. cliferenţia trei feluri de muşchi: striaţi. Miologie 73 V. şi contracţia. prin care forţa musculară se transmite oaselor" [Sechel. Muşchiul musculară striat (scheletic) constituie cea mai mare parte din masa Aceştia a corpului. oasele formaţi articu laţiile formând componenta pasivă.Esenţial în anatomie şi biomecanică.1. funcţi e Aceştia reprezintă prin care îşi micşorează activă lungimea realizând astfel sunt componenta a aparatului Jocomotor. Generalităţi. în ceea ce priveşte structura. Ceea ce-l sa.V. Muşchiul cardiac (miocardul) este un muşchiulu i mu şchi similar. se contractă voluntar cu viteză şi forţă mare dar a obosesc repede.

Muşchii regiunii antero-laterale pectoral mare: are originea pe claviculă şi pe coaste. Muşchiul inseră pectoral mic: are originea la nivelul coastelor 3. Muşchiullatissim (dorsal mare): este cel mai lat muşchi al corpului. inserându-se pe humerus. are forma unui evantai prin originea diferită a celor trei fascicule musculare care îl formează. dinţat superior şi inferior) şi expiratori transverşi). 5 şi se pe procesul coracoid al scapulei. Muşchii respiraţiei Muşchii respiraţiei se împart în: inspiratori (principal: diafragma.V. claviculă.3. Se in seră pe: osul occipital. Are originea pe ultimele trei-patru coaste. romboid: este aşezat pe peretele posterior al toracelui (planul Il).2.74 Esenţial în anatomie şi biomecanică. cu o formă triunghiulară. doi secundari: pectoral mare. Miologie V. vertebrele Ţ'7-T 12.inferioară a trunchiului (planul I). vertebrele C7-T12. scapulă. abdominali: doi drepţi. 4. dintat mare. 'ertebrele lombare. scalen. cu vârful la humerus şi baza la coloana vertebrală. sacrum. Muşchiul inserându-se pe humerus. situat în partea postere. (muşchii pereţilor V. are Muşchiul formă triunghiulară. patru oblici. Muşchii trunchiului Muşchii regiunii posterioare trapez: situat pe pane posterioară a trunchiului (planul f). . os iliac. Muşchiul ridicător (planul m pornind al scapulei: este situat pe părţile laterale ale cefei de la nivelul primelor pat111 vertebre cervicale şi rerrninându-se pe Muşchiul scapulă. Se inseră la nivelul vertebrelor C7-T4 şi se termi nă pe scapu lă.

Miologie 75 Muşchiul dinţal anterior: ocupă cea mai mare parte a regiunii anteroşi laterale a toracelui plecând de la primele zece coaste scapulă.1. 5. muşchi ul latissim (dorsal mare) Fig. terrninându-se pe muşchiul trapez muşchiul ridicător al scapulei muşchiul romboid ~~~~.V. Muşchii trunchiului-anterior .2. Muşchli trunchiului-posterior muşchi ul trapez Fig. 5.Esenţial în anatomie şi biomecwzică .

A ceştia sunt: • • muşchiul deltoid: are trei origini. V.76 Esenţial În anatomie şi biomecanică.V. posterioară muşchiul a scapulei şi se in seră pe tuberculul mare al humerusului.1. laterală). Muschii umărului Muşchii umărului . posterioară. muşchii braţului (regiunile anterioară şi posterioară). muşchii antebraţului muşchii (regiunile anterioară. subscapular: are originea în fosa subscapulară şi scapulei şi muşchiul inseră se pe tuberculul mic al humerusului. muşchiul dinţat scapu l ă. face pe o pe ruberozitatea deltoidiană a humerusului. . mâinii. pe inserţie claviculă. infraspinoasă muşchiul şi infraspinos: are originea în fosa rotund mic: are originea pe faţa a scapulei se inseră pe tuberculul mare al humerusului. face inseq ie a având forma unui ' ast evantai.4. su praspi noasă muşchiul supraspinos: are originea în fosa se inseră scapulei • • • • şi pe tuberculul mare al humerusului. mare: are originea pe coastele 1-10. sunt dispuşi sub forma unui con cu baza spre torace ş i acromion spina vârlul către humerus.4. muşchiul rotund mare: are originea la nivelul unghiului inferior al se inseră pe tuberculul mic al humerusului. Muşchii membrului superior Muşchii membrului superior se împart în: muşchii umărului. Miologie V. şi scapulei.

5. ~e Muşchii -Muşchiul regiunii anterioare: muşchiul şi inserţie a coracobrahial biceps brahial: are două pe tube- origini pe scapulă ei rozitatea radiusului.2.4.Muşchiul brahial: are originea sub tuberozitatea deltoidiană a humerusului şi . Muşchi braţ-anterior . Muschii bratului . Fig. Miologie 77 muşchiul subscapular claviculă tendonul muşchiului rotund mic î). muşchiul şi nea la nivelul scapulei şi se inseră pe faţa medială al muşchiul . .r Esenţial în anatomie şi biomecanică V. acromion muşchiul infraspinos şi muşchiul supraspinos na Fig. Muşchii umărului V. -Muşchiul coracobrahial: are origia humerusului. 5.3.e se inseră pe procesul corono- id al ulnei.4.

Miologie Mtţşchii regiunii postetioare: muşchiul muşchiul infraspinos mic \muşchiul âeltoid muşchiul rotund Fig. inserându-se E_e olecran. . V.V. se inseră în porţiunea mijlocie a radiusului.4. două pe humerus şi una la nivelul claviculei.78 Ese1vial în anatomie şi biomecanică.5. pe humerus şi procesul se coronoid al ulnei. Muşchii antebraţului Muşchii regiunii anterioare a antebraţului sunt: rotund pronator: are două o muşchiul origini. 5.3. Muşchi braţ-posterior şi umăr Muşchiul triceps brahial are trei origini. • muşchiul in seră pe jlexor radial al carpului: are origine pe humerus şi metacarpianul TI.

Esenţial în anatomie şi biomecanică. Miologie 79 ~ muşchiul pa/mar lung: are origine pe humerus are şi se termină prin aponevroza palmară. • • muşchiul flexor ulnar al ~arpului: două origini. • • muşchiulflexor lung al policelui: are originea pe radius şi se inseră a policelui. pe falanga radius. disrală muşchiul pătrat pronator: are originea pe ulnă şi se inseră pe muşchiul pronator rotund . 5. muşchiul flexor superficial al degetelor: are una radială.6.V. pe humerus şi olecran.e . două origini.a muşchiul al degetelor flexor superficial muşchiul flexor al caq>ului ra clial muşc hiul muşchiul fle. • muşchiul flexor profund al degetelor: are originea pe ulnă şi se termină prin patru tendoane care ajung la degetele II. Muşchi antebraţ anterior . se inseră pe osul pisifonn.x:or hmg al polic elui al carpului flt?xor ulnar Fig. una humero-ulnară şi se termină prin patru tendoane ce aj ung Ja degetele II-V.V.

V. • • • • • • muşchiul se inseră pe ultimele două falange ale extensor ulnar al corpului: are originea pe epicondilul inseră medial al bumerusului şi pe ulnă. . Miologie Muşchii regiunii posterioare a antebraţului sunt: • muşchiul extensor al degetelor: are originea pe epicondilul lateral al humerusuJui şi se termină prin patru tendoane pentru degetele ll- v·' • muşchiul extensor al degetului mic: are originea pe epicondilul şi lateral al hurnerusului degetului mic. ulnă şi muşchiul se termină la nivelul degetului Il Muşchii regiunii laterale a antebraţului sunt: • • muşchiul brahioradial: are originea pe marginea laterală a humerusului şi se inseră pe procesul stiloid al radiusului . anconeu: are originea pe epicondilul medial al radius radius se humerusului ş i se inseră pe ulnă. se muşchiul pe metacarpianul V. muşchiul lung extensor radial al corpului: are originea pe marginea laterală a humerusului şi se inseră pe metacarpianul II.80 Esenţial În anatomie şi biomecanică. extensor lung al policelui: are originea pe extensor al indexului: are originea pe ulnă şi muşchiul inseră pe falanga distal ă a policelui. muşchiul abductor lung al policelui: are originea pe extellSOr scurt al po!icelui: are originea pe ulnă şi 5i se insera la nivelul primului metacarpian: muşchiul ulnă şi şi se inseră pe falanga proximală a policelui.

Esenţial in anatomie şi biomecanică. Miologie 81 • • muşchiul scurt extensor radial al carpului: are originea pe supinator: are originea pe epifiza proximală a ulnei se epicondiluJ lateral al humerusului şi se inseră pe metacarpianul fi.V.4.7. adductor al policelui. Muşchi antebraţ-posterior V. 5. Muşchii mâinii Muşchii mâinii sunt grupaţi în trei regiuni: Muşchii eminenţei tenare • • • muşchiul scurt abductor al policelui. muşchiul muşchiul muşchiul flexor ulnar· al carpului brahioradial lung extensor radial al carpului muşchiul extensor ulnar al carpului muşchiul abductor Jung al poli celui extensor scm·t al poli celui muşchi ul Fig. muşchiul inseră şi la nivelul radiusului. muşchiul .4. muşchii opozant al policelui şi scurt flexor al policelui.

anterioară. medială. Muşchii membrului inferior Muşchii membrului inferior se împart în: bazinului: anteriori. posterioară. formând fesa.l. Miologie Muşchii emin~nţei bipotenare • • • muşchiul muşchii palmar scurt. V .82 Esenţial în anatomie şi biomecanică.V. abductorul degetului mic. anterioară.5. later~lă. şi flexor scurt al degetului ntic opozant al degetului mic. Muşchii bazinului Muşchii anteriori ai bazin ului iliac are originea în fosa iliacă şi unindu-se cu muşchiul psoas Muşchiul mare formează muşchiul iliopsoas ce se inseră pe trohanterul mic al femurului.are: are originea pe aripa iliacă şi se in seră pe tuberozitatea gluteală. Aceştia sunt: Muşchiul gluteu m. • • • • Muşchii Muşchii Muşchii Muşchii V.S. coapsei: regiunile gambei: regiunile piciorului. posterioară. posteriori. . muşchiul Muşchii regiunii paJmare mijlocii form ată Aceasta regiune este qin muşchii interosoşi palmari şi dorsali precum şi din tendoanele muşchilor flexori superficiali şi profunzi ai degetelor. Muşchii posteriori ai bazinului Sunt zece muşchi situa~i pe faţa exterioară a pelvisului.

respectiv pe tuberozitatea se inseră pe faţa medială a se obturatorului intern. Muşchiul cvadricepsfemural prezintă patru capete de origine: (faţa laterală vastul lateral .Muşchiul al corpului (50 crnr· a [Papilian..fasciei lata: are originea pe spina şi iliacă Muşchiul antero- superioară a coxalului se inseră pe tractul iliotibial.Esenţial in anatomie şi biomecanică.2. având originea pe spina coxalului şi inserţia iliacă antero-superioară pe faţa me<lială a tibiei.5. gemen superior gemen inferior: au originea pe spina ischiadică. faţa laterală Muşchiul găurii a cadrului osos obturatorii şi se fosa şi trohanterică. 1992. Miologie 83 Muşchiul glureu mijlociu: are originea pe aripa iliacă şi se inseră pe faţa laterală a trohanterului mare. p. a femurului).rohanterul mare. Muşchii coapsei Muşchii regiunii posterioare croitor este cel mai lung muşchi . piriform: are originea pe faţa anterioară Muşchiul a sacrului şi vârful pe t. Muşchiul pătraT femural: termină are originea pe tuberozitatea ischiadică şi pe creasta intertrohanteriană.267]. Muşchiul obturator intern: are originea pe cadrul intern al obturator extern: are originea pe inseră în găurii obturalorii al şi se inseră pe faţa medială a trohanterului mare. Muşchii ischiadică. tensor al .V. Mu$Chiul gluteu mic: are originea pe aripa iliacă şi se inseră pe faţa anterioară a trohanterului mare. V.

84

Esenţial

În anatomie şi biomecanică- V. Miologie

vasrul media!

(faţa medială

a femurului)~
femurului)~ iliacă antero-inferioară ŞI

vasrul intermediar (fa~a anterioară a dreptul femural
(două

capete, pe spina

pe sprânceana acetabulară). Tendoanele celor patru capete ale cvadricepsului se unesc intr-un tendon care după ce înglobează patela se inseră pe tuberozitatea ti biei.

spina iliacă
antero-superioară

muşchiul

iliopsoas

'-- tubercuJul pubic
muşchiul

last lateral

muşchiul

pectineu muşchiul gracilis croitor
d1 ept femural

muşchiul

tractul iliotibial

mu~chiul

ligamentul patelar _ __..

Fig. 5.8. Muşchii coapsei-vedere anterioară
Muşchii Această

regiunii medjaJe
regiune cuprinde cind
muşchi: pectineală şi

-

muşchiul

pectineu: are originea pe creasta

se

inseră

pe

linia pectineală a femurului ~

Esenţial

în anatomie şi biomecanică- V. Miologie

85

inseră

muşchiul

adduccor lung: are originea pe pubis

şi

se

inseră

la nivelul se pe

liniei aspre;
muşchiul

a4ductor scurt: are originea pe ramura

ischiopubiană şi

la nivelul liniei aspre;
- muşchiul adductor mare: are originea pe tuberozitatea ischiadică
şi

ramura

ischiopubiană;

se

inseră

la

niv~lullin i ei

aspre

şi

a epicondilului lateral a pubelui se

al tibiei;
[ermină muşchiul

gracilis: are originea pe ramura

inferioară

şi

pe faţa rnedială a tibiei.
regiunii posterioare biceps femural: are două origini , pe t<:herozitatea. ischiadică
inseră

l\1uşchii

Muşchiul

şi

la nivelul liniei aspre; se

pc cc.pul

f1bulc; ~

termină

la nivelul condilului mediat al tibiei.
creasta iliacă
muşchiul

gluteu mare

muşchiul

semitendinos
muşchiul

muşchiul

biceps femural

semimembranos
muşchiul

tractul iliotibial

gracilis Fig. 5.9.
Muşchii

coapsei-posterior

86

Esenţial

în anatomie şi biomecanică- V. Miologie

V.5.3. Muşchii gambei
Muşchii

regiunii.anterioare
tibia! anterior: are originea pe condilul lateral al tibiei
inseră şi

Muşchiul faţa laterală

pe a

a acesteia; se
inseră pe

pe primul cuneifonn a haJucelui;

şi

pe primul metatarsjan:
faţa medială

Muşchiul

extensor lung al halucelui: are originea pe
a doua
fal angă

fibulei

şi

se

Muşchiul

extensor lung al degetelor: are originea pe
şi

faţa rnedială şi

capul fibu lei precum degetelor IT-V.

pe condilul lateral al tibiei; se

i nseră

la nivelul

muşchiul

tibial anterior

muşchiul muşchiul

peronier scurt

e1.1:ensor lung al halucelui

Fig. 5.10. Tibie-vedere ante rioară şi laterală
Muşchii

regiunii laterale
peronier lung: are originea pe capul fibulei
pa primul metatarsian
şi

Muşchiul
laterală;

şi

pe

faţa

ei

se

inseră

pe primul cuneifmm;

Muşchii regiunii posterioare gastrocnemian: are originea la nivelul condililor femurali solear: se prinde pe capul fibu lei. Muşchiul tibia! p osterior: are originea pe membrana interoso asă şi se lung al halucelui: are şi inseră la nivelul osului navicular. se inseră pe tuberozitatea calcaneului.Esenţial în anatomie şi biomecanică. posteri oară Muşchiul jlexor lung al degetelor: are originea pe faţa pos teri oară tibiei şi se inseră pe falangele distale ale degetelor II-V. Muşchii gastrocnemian şi solear formează tricepsul sural. 5. Miologie 87 Muşchiul inseră peronier scurt: are originea pe faţa laterală a fibulei şi se la nivelul metatarsianului V.V. faţa posterioară Muşchiul acesteia precum şi pe linia solearului de la nivelul tibiei. şi Muşchiul termină plantar: are originea pe condilul lateral al femurului medială se se a pe marginea pe faţa a tendonului lui Achile. Muşchiulflexor originea pe faţa posterioară a fibulei ră se inse- pe falanga distală a halucelul. Tibie-posterior solear .11. şi Muşchiul termină popliteu: are originea pe condilul lateral al femurului a tibiei. pe a Muşchiul medial şi lateral. muşchiul gastrocnemian muşchiul tendonul lui Achile Fig.

Originile acestor mserţiile muşchi se ga. :\Ii şcările membrului 'uoerior · .extensorul scurt al halucelui.flexor scurt al degetelor.esc la nivelul tarsului şi metatarsului iar se fac pe falange. .adductorul halucelui.6. .5.extensorul scurt al degetelor.4. plantari. Muşchii piciorului Muşchii regiunii plantare Muşchii regiunii dorsale .abductor al degetului mic: . V . .-· deltoid pectoraJ mare dorsa1 mare subscapular anteducţie braţ dioţat mare pectoraJ mare biceps brahial .abductorul halucelui. .88 Esenrial în anatomie şi biomecanică.flexor scurt al halucelui.V. interosoşi .flexor scurt al degetului mic. Miologie V. Muşchii MIŞCAREA abducţie braţ adducţie braţ şi mişcările caracteristicr ~IUŞCHII Tabelul V.l. .

Esenţial în anatomie şi biornecan ică.V.at 1 mare flexie cot extensie cot flexie degete extensie degete biceps brahial triceps brahial flexori degete extensori degde Tabelul V. Muşchii triplei extensii TRIPLA EXTENSIE Coapsa pe bazin MUŞCHII gluteu mare ischlogambieri semimembranos semitendinos biceps femural Gamba pe coapsă cvadriceps drept femural vast intern . Miologie 89 retroducţie braţ rotund mare dorsal mare triceps brahial bascula medială romboizi pectoral mic ridicător al scapulei bascula laterală trapez dinţ.2.

Muşchii triplei tlexii TRIPLA FLEXIE Coapsa pe bazin MUŞCHII drept femural iliopsoas croitor Gamba pe coapsă ischiogambieri gastrocnemian Flexia dorsală a labei piciorului tibial anterior doi extensori ext. .90 Esenţial în anatomie şi biomecanică . Miologie vast extern vast profund Flexie plantară triceps sural gastrocnemian solear Oexori ai degetelor Tabelul V.adductor mare.3.adductor lung.V. coapsei: adductori .adductor scurt. lung al degetelor ext. . lung haluce Abducţia coapsei: gluteu mare. . Adducţia .pectineu.

orice corp îşi menţine starea de repaus sau de mişcare aaca nu este obligat de forţe aplicate asupra lui să şi-o modifice. ştiinţă îşi reflectă importanţa în viaţa zilnică dar mai ales in cea a unui sportiv care ar putea duce la prin încercarea de a îmbuoătăţii tehnicile unei anumite discipline sportive. de a creşte randamentul şi de a elimina greşelile scăderea performanţei.ll]. înţelegere Pentru o mai bună a acestei ştiinţe vom defini elementele anatomice care o deservesc. În încercarea de a explica modul în care se produce variaţia mişcărilor corpurilor şi de a stabili raporturile dintre corpurile aflate în enunţat mişcare Newton a cele trei legi fundamentale ale mecanicii: Legea 1.nică 91 VI.Esenţial în anatomie şi biomecanică. NOŢIUNI ELEMENTARE DE BIOMECANICĂ Mecanica este acea parte a fizicii care se ocupii cu studiul legilor mişcmi. mijloacele optime pentru îndeplinirea acţiunilor motrice" [Ifrim.pârghii rezistente. Noţiuni elementare de biomeca. precum şi o serie de noţiuni caracteristice: Oasele . cu rol important în efectuarea mişcărilor. din punct de vedere biomecanic.acţiunile reciproce a doul:i corpuri sunt întotdeauna egale ca mărime şi de sens contrar.VI. . 1978. "Aceasta cauzele mecanice şi biologice ale şi condiţiile Această formării mişcărilor şi particularităţile execuţiei lor. Legea III. Biomecanica este specificul fllnţelor ştiinţa care studiazii aplicarea legilor mecanice la abordează vii. Legea Il. dure.forţa care acţionează asupra unui corp este egală cu produsul dintre acceleraţia imprimată prin aplicarea forţei respective şi masa corpului. p.

felul în care se grupează muşchii în Lanţurile musculare .mai mult de două aniculează mobil (ex. Activitatea izometrică statică de menţinere este reprezentată printr-o contracţie a musculaturii prin care se asigură o anumită poziţie acţionând .sunt ansambluri. de consolidare şi deftJcare. musculare care. cinemcttic. DINAMICĂ. Muşchii şi poziţiile lanţ cinematic închis este ce - reprezintă structura care constituie forţa asigură mişcările corpului. execută mişcări compJexe.VI. mobilizând un lanţ În cadrul biomecanicii se realizează două feluri de activităţi: STATICĂ. Un exemplu de cel braţ-antebraţ-mână sprijinit pe un perete. În funcţie de condiţiile de echilibru activitatea statică se împarte în activitate statică de menţinere.l.92 Esenţial în anatomie şi biomecanică . când se termin ă liber şi inchis când ambele capete sunt fix ate. VI.structuri care realizează legătura mecanică dintre pârghiile osoase.efectuare a mişcărilor. segmente osoase ce se braţ­ cinematic . braţ-antebraţ-mână). Cuplu cinematic antebraţ) . Noţiuni elementare de biomecanică Articulaţiile . de g1upe.asigurarea poziţiei corpului. Lanţ două segmente osoase articulate mobil (ex. Acesta poatţ fi deschis. Statică Activitatea statică se realizează prin contracţii izometrice ale grupelor şi lanţurilor musculare însă fără a avea ca efect deplasarea corpului sau a segmentelor sale. reprezintă Grupele musculare jurul articulaţiilor.

Exerciţiile cadrul acestei activităţi duc la întărirea reflexelor de echilibrare a corpului. Noţiuni elementare de biomecanică 93 asupra forţei de gr~utate.Esenţial în anatomie şi biomecanică .importantă cunoaşterea grupelor de muşchi implicate în menţinerea diverselor poziţii. Astfel. execută Putem spune despre un corp său că se află în echilibru instabil atunci când centrul deasupra bazei de spijin. statică Activitatea de consolida_re este că depusă de musculatura corpului în condiţiile în care acesta sau segmentele sale se găsesc în poziţia de echilibru stabil.VI. se împiedică general de greutate se statică află o activitate căderii. Această poziţie fără folosită pentru creşterea globală musculaturii. regăsită de fixare (de echilibrare) este găsesc în care corpul sau segmentele sale se în poziţia de echilibru instabil. Este. VI. ca solicitarea fie mare. Putem spune despre un corp se găseşte în poziţia de echilibru stabil atunci când centrul statică realizată articulaţiile său de greutate se află sub baza de sprijin. Această poziţie se menţine cu ajutorul muşchilor abductori ai braţelor. pentru a echilibra corpul. muşchii şanţurilor vertebrale şi lanţul tripiei extensii de la piciorul de sprijin. acestea putând fi antrenate selectiv. Un în momentul exemplu de echilibru stabil poate fi Activitatea statică poziţia "atârnat".2. Exemplu al acestei activităţi este menţinerea poziţiei "cumpăna cu braţţle lateral". Activitatea protejează de grupele a forţei şi lanţurile musculare antagoniste poate fi să implicate consolidându-le. Dinamică Activitatea lanţurilor dinamică se realizează prin contracţii izotone a grupelor (mişcarea şi musculare. activitate ce producerea din Un exemplu de activitate de fixare este poziţia "stând". Contracţiile izotone pot fi de învingere de cedare (mişcarea se produce prin scurtarea muşchilor) şi se produce prin .

care de obicei cu fixează Această mişcare serveşte la ridicarea balterei sau la aruncări. lanţ Această mişcare realizează muscular format din muşchii . antebraţului şi Exemplu al unei astfel de de împingere se înaltă mişcări este prinderea adversarului la lupte. Aceştia basculează lateral scapula. la om. muscular ce ce mişcarea realizează prin implicarea sunt lanţuluj muşcbij asigură ridicarea a braţului (elevaţia). care participă în realizarea acestei mişcări sunt cei ai trunchiului. de prindere (apucare) este de mare complexitate. mişcările mişcarea de lovire se printr-un asociază de ce a trunchiului. se regăsindu-se în sporturi cum ar fi boxul sau tenisul.94 Esenţial în anatomie şi biomecanică. Forţa musculare. direct proporţională cu numărul de fibre Dinamica membrelor superioare Lanţurile ~ mişcWi mişcare musculare ale membrelor superioare realizează. Prin scurtarea muşchilor este şi acţiunea acestora pe pârghiile osoase se face deplasarea corpului a segmentelor sale. Noţiuni elementare de biomecanic/1 alungirea muşchilor). Aceste două de muşchi mişcări au loc în · acelaşi timp fiind realizate antebraţului antagonici. Un exemplu ar fi flexia muşchiului pe braţ prin scurtarea fibrelor fibrelor biceps brahial (contracţie-învingere) şi alungirea muşchilor şi muşchiului triceps brahial (relaxare-cedare). abductoru în Alţi muşchi articulaţia scapulo-humerală şi extensorii cotului. flexorii cotu]uj.VI. Cele mai importante dintre acestea sunt: mişcarea de apropiere a membrelor superioare de trunchi. Aceasta se realizează printr-un lanţ muscular format din flexorii degetelor. care o răsucire amplifică şi cei ai membrelor inferioare. corpul pe sol. pronatori ai adductorii braţului.

de aruncare se realizează prin participarea aceloraşi lanţuri musculare ca cele care asigură mi şcările de împingere. Această mişcare este caracteristică fotbalului. Aceasta este săriturilor. statice Dinamica membrelor inferioare Lanţurile musculare ale membrelor inferioare reali zează funcţii dar şi mişcări: . în cazul mersului sau muscular lanţul alcătuit alergării . . În funcţie de activitatea realizată lanţurile musculare participante sunt diferite. Astfel.Esenţial în anatomie şi biomecanică. rolul determinat fiind al lanţului triplei flexii.amortizarea este o activitate prin care se frânează o anumită mişcare. La aruncări participă şi lanţurile musculare ale trunchiului şi ale membrelor inferioare. Aceste mişcarea se încadrează la activităţi dinamice de realizează cedare. Noţiuni elementare de biomecanică 95 basculează lateral scapula. În cazul săriturilor amortizarea se face prin triplei extensii.Vl. diferenţa fiind că faţă contracţia musculară în cazul celei de are un caracter balistic. anteductorii centurii scapulare ~ mişcarea şi ai braţului. de lovire se face pe mai multe direcţu şi şi se cu ajutorul flexorilor coapsei pe bazin. flexorii carpului şi ai degetelor. extensorii cotului. extensorii genunchiului mişcări flexorii dorsali ai labei piciorului.mişcarea de impulsie se realizează prin împingerea de la sol a corpului prin intermediul principală lanţului muscular al triplei extensii. Fixarea corpului pe sol se .asigurarea staţiunii se realizează prin contracţia statică a musculaturii. alergării sau . amortizarea se face printr-un lant şi din flexorii coapsei pe bazin. mişcarea din cadrul mersului . extensorilor gambei flexorilor dorsali ai labei piciorului.

2.-re un picior trece în faţa celuilait. În timpul mersului corpul se sprijină pe sol în permanenţă cu un picior (sprijin unilateral) sau cu celălalt (sprijin bilateral). 1978. Noţiuni elementare de biomecanică realizează şi lanţului prin lanţul muşchilor adductori ai coapsei. celălalt se nu meşte "pendulaot". MERSUL "Mersul este o mişcare locomotorie ciclică care se efectuează prin ducerea succesivă a unui picior înaintea celuilalt" [Ifrim. Pentru o des1~nere pa~ul mersul se poate descompune în acesta se poate defini ca pozitii asemănătoare două două perioade."Ua prjn ca. faza de impulsie.})' care se consideră că totalitatea aceluiaşi mişcărilor execută între ale picior): Perioada piciorului de sprijin: 1. Perioada piciorului oscilant: 1' faza pasului piciorului posterior. 3. 2' momentul verticalei. în ceea ce priveşte sprijinul unilateral membml inferior care suportă greutatea corpului se numeşte "de sprijin" iar paşi .96 Esenţial în anatomi(! şi biomecanică. În cadrul dinamicii membrelor inferioare vom discuta mai larg despre mers şi alergare. faza de amortizare. 3' faza pasului anterior. momentul verticalei.350].VI.. p. Mersul este de fapt o succesiune de cât mai amănunţită iar pasul este mişc:a. acesta acţionând asupra cinematic închis format de cele două· membre inferioare şi bazin. dublu (Mar•. .

flectat la uşurând mişcarea. În momentul în care sprijinul se face doar pe vârful metatarsienelor şi găseşte faţă fiind în contact cu solul prin călcâi. uşor lateral în direcţia piciorului de sprijin pentru echilibrului. tot în momentul verticalei. articulaţia talocrurală.VI. înălţimea PERIOADA PICIORULUI OSCILANT Faza pasului piciorului posterior marchează concomitent o articulaţia coxo-femurală. În timpul acestui sprijin bilateral centrul de greutate al corpului este cel mai coborât. oscilaţ:ie dorsală în în flexie în articulaţ:ia genunchiului micşorarea şi flexie Toate acestea duc la membrului inferior. 3' faza pasului anterior. Acest picior de sprijin va deveni picior oscilarit. piciorul din începând cu călcâiul. Momentul verticalei piciorului (numit moment are centrul de greutate fiind deplasat menţinerea şi nu fază din cauza duratei foarte scurte) este timpul în care corpul se sprijină pe un singur picior şi înălţimea maximă. Noţiuni elementare de biomecanică 97 PERIOADA PICIORULUI DE SPRIJIN Faza de amortizare începe din clipa în care piciorul din faţă ia contact cu solul pe călcâi şi durează până la momentul verticalei. .Esenţial în anatomie şi biomecanică . Piciorul se desprinde de pe sol pe degete corpul se în sprijin bilateral. Faza de impulsie începe odată cu încheierea momentului verticalei şi se termină prin desprinderea piciorului de pe sol. acesta pregătindu-se să ia contact cu solul pentru a începe un nou ciclu. Faza pasului anterior se petrece prin oscilarea piciorului de la verticală înainte. încrucişându-se uşor peste piciorul de sprijin aflat . Momentul verticalei este acela în care piciorul trece verticală. aflându-se la minimă.

amortizarea. 3. Perioada piciorului oscilant 1.VI. p. 3. având un c~ntact periodic cu solul" [lfrim. momentul verticalei. perioadă ce înlocuieşte sprijinul bilateral din timpul mersului. .1.98 Esenţial în anatomie şi biomecanică . pasul anterior.. Noţiuni elementare de biomecanică Fig. pasul posterior. 2. Analiza mersului ALERGAREA . momentul verticalei.Alergarea corpului este alergătorul reprezintă o mişcare locomotorie ciclică în care deplasarea asigurată printr-o tracţiune alternativă a membrelor inferioare. 6. deosebirea fund că între ele se perioadă Alergarea se poate descompune deasemeni în perioada piciorului de sprijin şi interpune o de zbor. impulsia. 2. Perioada piciorului de sprijin 1. 362]. în perioada piciorului oscilant. 1978.

Noţiuni elementare de biomecanică 99 PERIOADA PICIORULUI DE SPRUlN Amortizarea se face cu piciorul în flexie metatarsienelor şi plantară· pe capetele pe degete. În această fază lmpulsia se realizează printr-un efort muscular de împingere realizat de lanţul muscular al triplei extensii. şi muscular al triplei extensii.Esenţial în anatomie şi biomecanică. remarcă tuturor lanţurilor musculare antagoniste ale membrului inferior. 3. Comparativ cu mersul membrul inferior este mai flectat în şold şi genunchi. .. opunându-se flexiei prin activitatea Momentul verticalei piciorului de sprijin se trunchiul este uşor flectat. acestea asigurând poziţia verticală pentru piciorul oscilant. În timpul zborului membrul care a făcut impulsia relaxează lanţul triplei fJexii permiţând oscilaţia înainte iar membrul care ·tennină fazele o scilaţJei contractă lanţul muscular al triplei extensii pentru a asigura amortizarea în momentul contactului cu soluL PERIOADA PICIORULUI OSCll. pasul anterior.. Momentul verticalei piciorului oscilant este caracterizat printr-o activitate statică de consolidare a lanţurilor musculare ale membrului inferior. efort ce asigură traiectoria din timpul zborului. La momentul contactului cu solul se petrece un lanţul efort muscular de cedare prin coapsei pe bazin segmentelor.VI. extensorilor toţi aceşti muşchi flexorilor plantari.ANT Faza pasului posterior a piciorului oscilant piciorului în poziţie verticală marchează ducerea triplei cu ajutorul gravitaţiei (susţinu tă de lanţul flexii în cazul alergării de viteză).

Cu alergării cât va creşte cu atât va fi mai mic unghiul făcut coapsă şi bazin. Amortizarea se pregăteşte prin :flexia genunchiului şi flexia plantară. cu ajutorul viteza lanţului muscular al triplei flexii.100 Esenţial în anatomie şi biomecanică. Cei mai de solicitaţi sunt flexorii coapsei pe bazin. . aceştia ducând coapsa înainte şi sus.VI. Noţiuni elementare de biomecanică Faza pasului anterior a piciorului oscilant puternică înseamnă proiectarea înainte.

Acestea sunt reprezentate de propulsarea sângelui şi sale asigură printr-un sistem de vase arteriale şi venoase prin care se asigură transportul acestuia. SISTEMUL CARDIOVASCULAR Sistemul cardiovascular este au rolul de a asigura care prin contracţiile circu laţia alcătuit dintr-un complex de organe care inimă. cu vârful inferior-stânga în spaţiul şi baza superior-dreapta. două inferioare: ventriculul drept. INIMA (cordul) Inima este un organ cavitar. Este plămâni. muscular. permit şi trecerea sângelui doar într-un singur sens. . Între aceste spaţU comunicarea se face prin intermediul unor valve: .atriul stâng cu ventricu]uJ stâng.Esenţial în anatomie şi biomecanică . . anume dinspre atrii către . formă globuloasă.VII.între atriul stâng şi ventriculul stâng: valva bicuspidă. sângelui. dinspre exterior spre interior din pericard. ele astfel: Aceste spaţii comunică tntre . şi pe de altă parte la nivelul musculaturii ventriculelor. Aceste valve care se prind de o parte la nivelul orificiilor atrioventriculare ventricule.atriul drept cu ventriculuJ drept. Din punct de vedere al structurii este miocard şi endocard.între atrhtl drept şi ventriculul drept: valva tricuspidă. atriul stâng. ventriculul stâng. având piramidală. Cordul este alcătuil din patru două cămăruţe: superioare: atriul drept. aşezată tn cavitatea toracică dintre cei doi formată numit mediastin. Sistemul cardiovascular 1O] VII.

două dreaptă a inimii vine sânge încărcat vene cave superioară şi inferioară (la nivelul atriului oxigenat ajunge drept). Atriul drept CavHatea în care se deschid venele cave corpului iar vena superioară şi inferioară. Cordul este vascularizat prin intermediul arterelor şi venelor coronare.id de carbon de. Acesta se scurge în ventriculul drept de unde către plămâni pleacă odată pentru a se oxigena. Vena cavă superioru·ă aduce sângele cu biox.la jumătatea superioară a cavă inferioară aduce sângele cu dioxid de carbon de la cu bioxid de prin trunchiul nivelul jumătăţii inferioare a corpului. Ventriculul drept Cavitatea din care porneşte artera pulmonară ce duce sângele încărcat cu bioxid de carbon la nivelul plămânilor. Sistemul cardiovascular Ventriculul stâng De la nivelul ventriculului stâng încărcat porneşte rutera aortă care duce sânge prevăzută cu oxigen şi substanţe nutritive în întreg corpul. în partea carbon prin cele pulmonar de unde acestuia. Aorta este cu trei valvule sigmoide care împiedică revenirea sângelui înapoi în ventriculul stâng.102 Esenţial în anatomie şi biomec(]Jlică . Sângele şi prin cele patru vene pulmonare în atriul stâng pleacă se scurge în ventriculul stâng în tot organismul asigurând astfel necesarul de oXIgen al . Astfel.Vll. Atriul stâng Cavitatea la nivelul căreia se deschid cele patru vene pulmonare care aduc sângele încărcat cu oxigen de la nivelul plămânilor.

60-100 bătăi/minut. situat pe imprimă faţa din dreapta a septului interatrial. la nivelul atriului drept. inimii o frecvenţă de nodului atrioventricular. Ţesutul excitoconductor este format din: imprimă nodului sinoatrial. şi de la nivelul ventriculului două bifurcă în cele artere pulmonare eliminarea ajunge la cei doi plămâni unde se realizează bioxidului de carbon şi încărcarea sângelui cu oxigen. circulaţia reîncepând. care se (dreaptă şi stângă) . inimii o frecvenţă de 40-60 bătăi/minut.Esenţial în anatomie şi biomecanică. situat în atriul drept. . Iniţierea şi menţinerea bătăilor inimii se face printr-un ţesut special şi numit excitoconductor.49]. Sistemul cardiovascular 103 MAREA CIRCULAŢIE Sângele încărcat cu oxigen aortă şi şi substanţe nutritive porneşte din ventriculul stâng prin artera artera nivelul artera se răspândeşte în tot corpul (de exemplu brahială­ iliacă prin arterele coronare pentru inimă. (superioară şi inferioară) MICA CIRCULAŢIE pleacă Sângele încărcat cu bioxid de carbon drept prin trunchiul pulmonar. 1999. iar apoi se întoarce prin cele patru vene pulmonare la nivelul atriului stâng de unde trece în ventriculul stâng.VII. lăsând la şi încărcându-se ţesuturilor oxigen şi substanţe cu bioxid de carbon se întoarce prin sistemul celor două vene cave la inimă. "Acesta are rol în generarea stimulilor contractili conducerea acestora în masa miocardică" [Onisâi. p. prin trunchiul brahiocefalic-artera radială şi ulnară pentru membrul superior) prin artera nutritive cornună-artera iliacă externă-artera femurală pentru membrul inferior.

H- atriul stâng ventriculul stâng ventriculul drept valva pulmon valva tricuspidă vena cavă inferi oară Figura 7. Sistemul cardiovascular - f asciculul atrioventricular (Hiss) situat la nivelul septului interatrial.1. se împarte în ramura stângă şi ramura dreaptă (terminată prin reţeau a Purkinje). Cordul . de aici plecând impulsuri de 20-35 bătăi/minut.vene pulmonare dtnspre plămânul dr vene pulmonare { dinspre plămânul stg atriul drept ----. vena cavă superioară ~ artera pulmonară { către plămânul dr -~:c'.~~iii:'-""''!1 aorta } artera pulmonară către plămânul stg ·1.104 EsenţiaL în anatomie şi biomeca11ică.VJJ.

APARATUL RESPIRATOR Aparatul respirator reprezintă un complex de organe care au rolul de a şi asigura oxigenul necesar arderilor la nivel tisular carbon rezultat în unna acestor arderi. Aparatul respirator . nazală. .trahee. .bronbii.1.Esenţial fn anatomie şi biomecanică. Căile respiratorii: • Plămânii (drept şi stâng).cavitatea -laringe. Aparatul respirator 105 VID. 8. Organele care intră în • constituţia de a elimina bioxidul de acestui aparat sunt: .Vlll. faringele arborele bronşic drept (3 lobi) ? plămânul bronhiile principale plămânul diafragm muşchiul stâng (2 1obi) Fig.

rolul principal fiind la nivelul aparatului digestiv. Aceste vase şi formează circulaţia nutritivă plămânului. care Traheea este un conduct format dintr-o serie de inele incomplete (în formă de potcoavă). Aparatul respirator Observaţie. numit epiglotă. CĂILE RESPIRATORII Laringele este un cooduct ·musculo-membrano-cartilaginos care este delimitat superior de un cartilaj mobil în îl poate închide. Bronhiile lobare se împart în bronhii segmentare iar acestea la rândul lor se împart în bronhiole. Faringele este un conduct musculo-membranos ce se până întinde de la nivelul bazei craniului laringelui şi la nivelul deschiderii din el a funcţionarea esofagului. Între cei doi plămâni se găseşte un spaţiu numit mediastin. PLĂMÂNTI Plămânii reprezintă structură strict musculară care se divid organele principale ale aparatului respirator. Are un rol secundar în său aparatului respirator. a o Aceştia se găsesc în cavitatea toracică. . cartilaginoase care posterior sunt completate de o Aceasta se bifurcă membrană musculo-elastică. Acesta mai are o circulaţie funcţională care este reprezentată de mica circulaţie. La nivelul drept se împarte în alte trei bronbii (lobare). în două bronhii principale. formaţiuni cu în canale alveolare.106 Esenţial în anatomie şi biomecanică . câte una pentru fiecare lob. iar la nivelul plămânului stâng se împarte în două bronhii lobare. formă de frunză. Pe faţa mecliastinală fiecărui plărnân există zonă numită hil pulmonar la nivelul ies cele a căruia pătrunde două în plămân bronbia şi artera pulmonară aferentă şi vene pulmonare. plămânului câte una pentru fiecare dintre cei doi bronhia principală plămâni:.VIIl.

numindu-se pleură parietală în cazul în care căptuşeşte cavitatea toracică şi pleură viscerală în cazul în care înveleşte plămânul. este învelit într-o membrană seroasă numită pleură. Aparatul respirator 107 Unitatea Aceasta structură importantă prin morfo -funcţională a plămânului este alveola pulmonară. şi în form~ de sac se află la cap~tul canalului alveolar este faptul ca la nivelul ei au loc schjmburile respiratorii.V/li. .Esenţial În anatomie şi biomecanică. Plămânul Aceasta este de două feluri.

9. epigastru hipocondru drept hipocondru stâng regiunea ombilicală :. APARATUL DIGESTIV Aparatul digestiv precum şi de a elimina reprezintă un complex de organe ce au rolul de a necesare metabolismului organismului transforma alimentele în substanţe substanţele reziduale prin materiile fecale.-- fosa iliacă stângă hipogastru Fig.108 Esenţial în anatomie şi biomecanică -IX. Topografie cavitatea abdominală .:+-.1. Aparatul digestiv IX.

Acesta este situat tn mediastin iar din punct de vedere al structurii este următoarele regăsi straturi: adventice. cardia (locul de pătrundere aJ esofagului). rect).pancreasul. • stomac. mucoasă. Această structu ră l egătura între faringe şi stomac.Esenţial în anatomie şi biomecanică. submandibulare. cec. descendent. Aparatul digestiv 109 Aparatul digestiv este anexe. ileon). sigmoid. -ficatul. Glande anexe: -glandele salivare (parotide. • intestin subţire (duoden. .descris la aparatul respirator. Tubul digestiv: alcătuit din tubul digestiv şi o serie de glande • cavitatea bucală. Esofagul este un conduct muscular care face format dinspre exterior spre interior din musculară. tranvers. • intestin gros (apendice. • faringe. sublinguale). Stomacul este un organ în formă de J.IX. . colon ascendent. situat în regiunile zone: epigastrică şi hipocondrială stângă. • esofag. prezentâod următoarele 1. se va începând de la acest nivel la toate organele tubului digestiv. TUBUL DIGESTIV Faringele. jejun.

Acesta se şi duodenală. 4. stomacul propriu-zis (corpul stomacului). canalul piloric glanda salivară vezică biliară colon ascendent apendice colon descendent ------+--. 2. Aceste cea mai mare parte din abdomen. .2. hipogastrică. fomixul (partea superioară). 5. 9. Aparatul digestiv rect Intestinul subţire începe cu duodenul.11 O Esenţial în anatomie şi biomecanică. un segment de 25-30 cm în fonnă de potcoavă deschisă în sus şi la stânga.. găseşte în zonele porţiune epigastrică Duodenul se continuă cu jejunul şi ileonul. 3.. Aparatul digestiv - . antrul piloric.. regăsindu-se două segmente ocupă ombilicală. Fig. o de intestin de 5-6 m lungime ce prezintă numeroase curburi. în zonele a flancurilor şi foselor iliace.IX.

acesta fiind locul prin care in tră bepatică. Acesta se continuă până la nivelul splinei de unde începe stângă să coboare sub numele de colon descendent continuă până în fosa iliacă de unde se cu colonul sigmoid. sau ies elemente precum artera se găseşte şi vena portă şi canalele biliare. Acesta este situat în hipocondru! drept.Esenţial fn anatomie şi biomecanică -JX. viscerală prezintă patru lobi: stâng. diafragmati că. caudat. delimitat la periferie prin linii convenţionale care unesc între ele spaţii porte.faţa inferioară. Cecul se continuă cu colonul ascendent care în momentul în care ajunge la ficat se orizontalizează şi se continuă cu colonul transvers. . drept. Pe această fa ţă se găseşte hilul bepatic. vezicula biliară . depăş ind prin marginea sa stângă epigastrul. GLANDELE ANEXE Ficatul este cel mai voluminos organ. prezintă . Ultima porţiune a intestinului gros este rectul care se deschide la exterior prin orificiul anal. pătra t. Tot aici bila înu·e mese. locul în care ficatul depozitează În timpul meselor bila se varsă prin canalul colecist în canalul hepatic comun (format prin unirea canalelor hepatice stâng şi drept) Unitatea rnorfo-funcţională şi mai departe în duoden. sub diafragma abdominal ă. stâng : Prezintă două feţe şi două margini: lobii drept şi faţa superioară. format din parenchim tributar unei vene centrolobulare. a ficatului este lobulul hepatic. convexă. Aparatul digestiv lLl Intestinul gros începe printr-un segment numit cec situat în fosa dreaptă. iliacă Inferior prezintă o prelungire numită apendice.

Aparatul urinar X.1. 4. APARATUL URINAR Aparatul urinar este reprezentat de un complex de organe care metabolice. cei doi rinichi. asigură dirrilnuarea substanţelor toxice rezultate în organism în urma ·diverselor procese 2.112 Esenţial în anatomie şi biomecanică .X. uretere rinichi uretră Fig. Aparatul urinar RINICHII Rinichii sunt două organe în formă de boabă de fasole situate pe peretele posterior al cavităţii abdominale. 10. vezica 5. cele două uretere. Acesta este alcătuit din: 1. uretră. 3. În constituţia acestora deosebim pe o . urinară. cele două bazinete.

lungă şi La bărbat uretra este mai mai subţire. mai groasă. numite calice. Unitatea morfo-funcţională a rinichiului este nefronul.r. bazinului.X. acumulează urina înainte să fie eliminată.Esenţial în anatomie şi biomecanică. Aparatul urinar 113 secţiune transversă o zonă periferică numită corticală şi o zonă centrală numită medul ară. o cavitate în centrul rinichiului care se cărora BAZINETUL Bazinetul formează reprezintă situată prin unirea unor cavităţi mai mici. La nivelul bazinetului se eliminată urina care va fi mai departe în uretere. la nivelul acumulează se deschid papilele renale. . situat în spatele URETRA Uretra este canalul prin care urina este expulzată din La femeie uretra este mai aceasta aparţine în scurtă şi vezică la exterior. Situată în faţa totalitate aparatului urina. conducte musculo-membranoase care URETERELE Ureterele sunt două continuă bazinetele şi se deschid la nivelul vezicii urinare. VEZICA URINARĂ La nivelul vezicii urinare se Acesta este un organ de simfizei pubiene. formă triunghiulară. cu vârful în jos. aceasta reprezentând o porţiune comună a aparatului urinar şi a aparatului genital.

114

GLOSAR
Abducţia

-

mişcarea

prin care un membru sau un segment al unui membru se prin care. un membru sau un segment al unui membru se

depărtează

de planul s~gital median (ex. îndepărtarea braţului de corp);

Adducţia

mişcarea

apropie de planul sagital median (ex. aducerea braţului lângă corp);
Anteducţia

-

proiecţie anterioară;

Aparat genital - ansamblu de organe care îndeplinesc funcţia de reproducere; Bascula laterală- ridicarea braţului peste 90 grade (elevaţia braţului); Bascula medială - coborârea braţului până la 90 grade;
Enzimă

- proteina care accelerează reacţiile chimice ale organismului;
mişcarea

Extensia Flexia -

prin care două segmente ale unui membru se îndepărtează segmente ale unui membru· se apropie între

unul de altul (ex. îndepărtarea antebraţului de braţ);
mişcarea

plin care

două

ele (ex . apropierea antebraţului de braţ) ;
Fosfatază- enzimă ţesuturi, Glicoproteină
Hematopoieză

care eliberează acidul folie, prezent in numeroase organe si
s~ge;

precum şi în

- proteină care conţine în moleculă glucide; - proces fiziologic care permite transformarea, in
cu oxigen;
plămâni,

a

sângelui venos, încărcat cu bioxid de carbon în sânge arterial,
încărcat

Hiatus - discontinuitate, pauză, întrerupere, gol; Mediastin - regiune mediana a toracelui. Mediastinul este cuprins între cei doi
plămâni,

lateral, coloana vertebrală dorsal, în spate, şi stemul, în faţă;

115

Oseină

-

substanţă organică

din clasa proteinelor, care

formează

partea

organică

a oaselor; cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific sau care ca suport sau care

Parenchim -

ţesut

organelor glandulare;

Pedicul - parte
leagă

îngustă

formaţie specială

serveşte

un organ, o parte a corpului de restul organismului;

Retroducţia- proiecţie posterioară;

Tubercul - denumire pentru diferite proeminenţe aflate pe vase, cartilaje, piele,
organe etc;
Ţesut

conjunctiv epitelial -

ţesut

de

legătură

în organism;

există

în diferite forme, os,

cartilaj, sânge etc.;
Ţesut ţesut

ce se

află

la

suprafaţa

organelor, are rol de

protecţie şi

lasă să treacă Pronaţia mişcarea

elementele indispensabile organismului; de
rotaţie

prin care mâna şi prin care mâna

antebraţul

se rotesc în care se

aşa

fel în

încât degetul mare se apropie de planul sagital median;
Supinaţia mişcarea

de

rotaţie

şi antebraţul,

găsesc

pronaţie,

sunt aduse în poziţie anatomică.

116

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1.

Anatomia
Tineretului

şi şi

biomecanica-culegere de

lecţii.

- 1992 - Ministerul

Sportului. Şcoala postliceală de antrenori, Bucureşti;

2.

CERBULESCU, C; IFRIM, M; MAROŞ , T -1983- Atlas de anatomie
umană.

Vol. 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;

3.

COSTACHE, M; SOLOMON, B- 1998- Anatomia omului. Voi. 2, Editura Universităţii "Lucian Blaga", Sibiu; IFRIM, M; JLIESCU, A - 1978 -Anatomia

4.

şi

biomecanica

educaţiei

fizice

şi

sportului. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Dicţionar

5. LAROUSSE - 1998 Enciclopedic, Bucureşti;

de medicinii. Editura Univers

6. NETTER, F; MACHADO, C - 2003 - Interactive atlas of human
anatomy. Version 3.0, Icon Learning Systems LLC; 7. ONISÂI, L - 1997 - Anatomia membrelor. Editura Universităţii Transilvania, Braşov; 8. ONISÂI, L - 1999 - Anatomia omului-viscerele toracice. Editura
Universităţii

Transilvania, Braşov;

9.

PAPTI..JAN, V - 1992 - Anatomia omului. Vol. 1, Editura Bie All,
Bucureşti;

10. PAPILIAN, V - 1992 -Anatomia omului. Voi. 2, Editura Bie Ali,
Bucureşti;

11. PETRICU, I; VOICULESCU, I- 1967- Anatomia

şi fiziologia

omului.

Editura Medicală,

Bucureşti ;

lecţii.com/107/ (17. SECHEL. Bucureşti.edu/llibr/aba/aha digestiv art. D . http://dexonHne.03.com/ahd/r/r0181800.2006).04.2005).01.117 12. 16.http://www .netlinfomatlfocuslbealthlbealtb curriculum/nutriti on pt4.1992. http://www.04.12. 20.bartleby.Anatomia şi biomecanica-culegere de Bucureşti.2005).htrnl (06. Editura Universităţii Transilvania. FLEANCU.htrn (27. THEODORESCU.btml (14.2005). 23•.04.php?page=organism (10. http://www.tv/default.asox (23. 18.Aparatul locomotor. ŞCOALA POSTLICEALĂ DE ANTRENOR! . vh. 21.11. 2-a. Ediţia tESURSE BIBLIOGRAFICE PE INTERNET: 15.infomat. 22.btm (14.ro/ (5. 19. 13. 17.1982.org/wiki/Anatomie uman%C4%83 (10.2005).gov/module anatomy/unitll 2 uri compone nts.2004).org/adultlprovider/anatomy/AnatomicV ariants/Anatomy HP. http://anatomie.Mic atlas de anatomie omului. .2006). A . a 14. http://www.seer.vourdictionarv.umich.09. http://anatomy.cancer. http://www.wikipedia.2006).2006). http://training.2002 .2005). Braşov.03. G.11. http://ro.htm (14. Ministerul Tineretului şi Sportului.lucmar.med.com/core. 24. Editura Didactică şi Pedagogică.