UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. MIHAI COMAN Doctorand: ION GHERGHIŢĂ

BUCUREŞTI 2008

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

COMUNICAREA CU SOCIETATEA CIVILĂ
MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE DIN PERSPECTIVA RELAŢIILOR PUBLICE

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. MIHAI COMAN Doctorand: ION GHERGHIŢĂ

BUCUREŞTI
2

2008 CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………… 5
Cap .I. ROLUL COMUNICĂRII ÎN RELAŢIA

CU SOCIETATEA CIVILĂ ………………………………………………. 9
1.1. Conceptul şi componentele comunicării ……………………………….. 1.1.1. Structura sistemului de comunicare …………………………….. 1.1.2. Caracteristici ale comunicării …………………………………… 1.1.3. Condiţii ale unei comunicări optime ……………………………. 1.2. Teorii ale comunicării …………………………………………………….. 1.2.1. Teoriile informaţionale ........................................................................... 1.2.2. Teoriile constructiviste ........................................................................... 1.2.3. Teoriile semiotice ................................................................................... 1.2.4. Teoria comportamentală ........................................................................ 1.2.5. Teoria psihosocială ................................................................................. 1.3. 1.3.1. 1.3.2. 1.3.3. 1.4. Modalităţi de comunicare………………………………………………... Canale de comunicare……………………………………………… Reţele de comunicare……………………………………………... Barierele comunicării…………………………………………… Conceptul de societate civilă şi de spaţiu public……………………….. 1.4.1. Redefiniri ale conceptului de spaţiu public……………………… 1.4.2. Un spaţiu public mediatizat……………………………………… 1.4.3. Modele de comunicare ce au structurat spaţiul public…………… 1.4.4. Un nou spaţiu public, un nou spaţiu politic……………………… 1.4.5. Interferenţa spaţiu public – spaţiu privat………………………… 1.5. Rolul mass-media în spaţiul public……………………………………… 1.5.2. Caracteristicile comunicării de masa - tip specific de 3 9 11 15 17 19 19 20 21 22 22 24 24 39 43 47 54 56 57 59 62 66

1.5.1. Mass-media - sens şi semnificaţii………………………………… 68

comunicare interumană…………….……….……………………. 70 1.5.3. Mesaje ale comunicării………………………………………….. 1.5.4. Teorii privind receptarea mesajelor……………………………... 1.5.5. Funcţii şi disfuncţii ale mass-media…………………………….. 1.5.6. Comunicarea cu mass-media…………………………………… 1.5.6.1. „Inventarul” presei………………………………………... 1.5.6.2. Revista presei……………………………………………... 1.5.6.3. Mijloace de comunicare aflate la dispoziţie ……………… 1.5.7. Efectele mass-media în spaţiul public……………………………. 76 80 82 88 89 90 91 103

Cap . II . LOCUL ŞI ROLUL RELAŢIILOR PUBLICE

ÎN PROCESUL COMUNICĂRII…… …………………………………. 106
2.1. Fundamentele teoretice privind relaţiile publice……………………….. 2.1.1. Ce sunt relaţiile publice?................................................................. 2.1.2. Originea şi evoluţia relaţiilor publice…………………………….. 2.1.3. Funcţiile relaţiilor publice………………………………………… 2.1.4. Forme de exercitare ale relaţiilor publice………………………… 2.1.4.1. Publicitatea……………………………………………….. 2.1.4.2. Reclama………………………………………………….. 2.1.4.3. Afacerile publice…………………………………………. 2.1.4.4. Promoţiunea……………………………………………… 2.1.4.5. Lobby-ul…………………………………………………. 2.1.4.6. Strângerea de fonduri……………………………………. 2.1.4.7. Marketingul……………………………………………… 2.1.5. Structuri de relaţii publice departamentale…………………….. 2.1.5.1. Rolul departamentelor…………………………………… 2.1.5.2. Ce speră conducerea?......................................................... 2.1.5.3. Organizarea unui departament de relaţii publice ………… 2.1.5.4. Avantajele şi dezavantajele de a lucra într-un departament 2.1.5.5. Delimitări teoretice…………………………………….. 2.1.5.7. Modelul sistematic al acţiunii de relaţii publice……….. 2.2. Rolul relaţiilor publice în democraţiile moderne……………………. 106 106 109 119 122 123 125 126 128 128 129 130 132 132 133 134 138 139 141 143 4

2.3. Comunicarea instituţiilor de stat cu societatea civilă .......................... 2.3.1. Tipuri de influenţe exercitate prin intermediul comunicării……. 2.3.2. Comunicarea publică şi imaginea instituţiei……………………. 2.4. Principii şi valori în relaţiile publice…………………………………. 2.4.1. Etica şi responsabilităţile în relaţiile publice…………………… 2.4.2. Cadrul juridic de reglementare a Relaţiilor Publice…………… 2.4.3. Principii fundamentale ale conduitei profesionale a lucrătorilor Ministrului Internelor şi Reformei Administrative(M.I.R.A)…… 2.4.4. Norme şi prevederi interne care reglementează activitatea de relaţii publice în M.I.R.A. …………………………………………….. Cap . III . TRANSFORMAREA INSTITUŢIILOR STATULUI

146 148 150 156 158 163 164 166

ŞI REALIZAREA COMUNICĂRII ÎN PERIOADA POST- DECEMBRISTĂ……………………………………………………..167
3.1. Organizarea şi activitatea M.I.R.A. în societatea democratică…………… 170 3.2. Comunicarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative cu societatea civilă……………………………………………………….. 175 3.2.1. Activitatea de comunicare şi relaţii publice la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative…………………………… 3.2.1.1. Principalele obiective ale activităţii de relaţii publice…… 3.2.1.2. Principiile care stau la baza activităţii de relaţii publice în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative………… 3.2.1.3. Organizarea activităţii de Relaţii Publice. Cadrul general… 3.2.1.4. Sistemul de relaţii publice………………………………… 3.2.1.5. Structuri ale unităţilor centrale şi teritoriale………………. 3.2.1.6. Mijloacele de informare în masă centrale şi teritoriale…… 3.2.1.8. Atribuţiile ofiţerilor de relaţii publice……………………... 3.2.1.9. Desfăşurarea activităţii de Relaţii Publice………………… 3.2.2.0. Relaţiile şi activităţile cu mass-media…………………….. 3.2.2.1. Comunicarea internă………………………………………. 3.2.2.2. Relaţiile cu comunitatea…………………………………… 176 177 178 180 180 182 183 184 185 186 5 175 175

3.2.1.7. Purtătorul de cuvânt al ministerului are următoarele atribuţii: 181

3.2.2.3. Comunicarea externă………………………………………. 187 3.2.2.4. Comunicarea internaţională………………………………… 188 3.2.2.5. Gestionarea imaginii publice a ministerului……………….. 3.2.2.6. Strategia de Comunicare şi Relaţiile Publice a ministerului.. 189 190

3.2.2.7. Obiectivele generale ale Strategiei de comunicare publică…. 192 3.2.2.8. Mesajul comunicării publice……………………………….. 193 3.2.2.9. Structura de responsabilitate în implementarea Strategiei de Comunicare şi Relaţii Publice ……………………………… 194 3.2.3.0. Modalităţi de comunicare publică…………………………. 3.3.1. Structura organizatorică a departamentelor de relaţii publice …….. 3.4. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în Jandarmeria Română….. Urgenţă………………………………………………………………… de Frontieră……………………………………………………….. 220 3.6.1. Promovarea imaginii Poliţiei de Frontieră …………………………. 221 3.7. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în cadrul instituţiei prefectului….. ……………………………………………………………… 223 3.7.1. Comunicarea interpersonală în administraţia publică……… … … …224 3.7.2. Comunicarea externă a administraţiei publice……………………… .226 3.7.3. Comunicarea între instituţia publică şi cetăţeni………………… … 226 196 204 210 218 3.3. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în Poliţia Română………… 203

3.5. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în Inspectoratele pentru Situaţii de 3.6. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în Inspectoratul General al Poliţiei

Cap . IV. FORME ALE COMUNICĂRII INTERNE ŞI EXTERNE

ÎN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE (APLICAŢIE)…..…..………....230 CONCLUZII……………………………………………………………………..333 PROPUNERI…………..……………………………………..…………………336 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….338
6

ARGUMENT
,,Pentru a da o existenţă publică unei activităţi, unei idei sau unui produs, nu este suficient doar ca aceste elemente să existe, trebuie ca ele să fie şi cunoscute... O teorie care nu este împărtăşită celorlalţi, pur şi simplu nu există.”
1

Bernard Dagenais
Într-adevăr, în absenţa unor strategii de comunicare adecvate, produsele şi serviciile oferite de o organizaţie, fie ea publică sau privată, nu sunt cunoscute publicului larg sau sunt cunoscute parţial, neconform cu realitatea. ,,Deformarea” imaginii acestora este determinată de o serie de factori cum ar fi: lipsa informaţiei de la sursă, mentalităţi şi idei preconcepute, zvonuri şi atacuri lansate de organizaţii concurente etc. Pentru promovarea acţiunilor lor şi crearea unei imagini pozitive în rândul opiniei publice, firmele şi instituţiile folosesc relaţiile publice. Se poate spune că “relaţiile publice fac parte din strategia de management. Domeniul are două funcţii: să răspundă aşteptărilor acelora ale căror comportamente, judecăţi şi opinii pot să influenţeze existenţa şi dezvoltarea unei instituţii, pe de o parte, şi să-i motiveze, pe de alta…Stabilirea de politici de relaţii publice înseamnă, în primul rând, armonizarea intereselor unor întreprinderi cu interesele acelora de care depinde dezvoltarea lor. Următorul pas este punerea în practică a acestor politici. Aceasta înseamnă dezvoltarea unei politici de comunicare care să stabilească şi să menţină o relaţie de încredere mutuală cu multiplele categorii de public.”2 Din această perspectivă, departamentul de relaţii publice şi comunicare reprezintă o resursă esenţială pentru o organizaţie, o funcţie strategică de management. De modul cum este organizată activitatea de relaţii publice în cadrul instituţiei, începând de la poziţia departamentului în cadrul organigramei, continuând cu resursele umane,
1
2

Bernard Dagenais -Campania de relaţii publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, pg. 19; Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg - Totul despre relaţiile publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, pg.18;

7

au fost promovate politici de relaţii publice şi campanii de comunicare menite a asigura informarea oportună a populaţiei cu privire la politicile publice implementate. Sfera relaţiilor publice a cunoscut. măsura în care activitatea de relaţii publice este eficientă. resursele umane implicate în această activitate. după anul 1990. încercând. a apariţiei şi dezvoltării pieţei libere. să atragă personal calificat (puţin numeros la început. 8 . aflată în serviciul cetăţeanului. etc. depinde propagarea în rândul publicului larg a imaginii sale. a preluării conceptelor occidentale de . La nivel guvernamental. graţie adaptării învăţământului universitar la necesităţile de formare reclamate de societatea actuală) şi să fundamenteze planuri proprii. şi în cazul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. ca şi în cazul altor instituţii. profesionalismul acestora. La rândul său. e dată. aşa cum este Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. resursele materiale şi resursele financiare alocate domeniului.din mers” acestui nou domeniu. care a caracterizat şi continuă să definească politica sa de comunicare. printre altele. Înţelegând necesitatea şi importanţa relaţiilor publice. priorităţile naţionale şi demersurile întreprinse în acest sens. ci trebuie să acţioneze susţinut pentru promovarea unei politici de relaţii publice şi comunicare adecvate.. firmele şi instituţiile s-au adaptat . cunoaşterea structurilor şi instituţiilor aflate în subordine etc. o dezvoltare puternică. în condiţiile proliferării libertăţii de expresie. de următorii factori determinanţi: • • • • • poziţia şi structura departamentului de relaţii publice.promotion”. care să reflecte în mod obiectiv eforturile instituţionale de realizare a reformei şi aliniere la standardele europene. în creştere la acest moment. s-a integrat acestui demers de consolidare a comunicării publice şi de creştere a transparenţei instituţionale. O instituţie de importanţă naţională. documentele interne care reglementează această activitate.materiale şi financiare alocate acestui domeniu şi cu realizarea unor strategii şi campanii de relaţii publice în acord cu specificul şi nevoile instituţiei. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Aşa cum precizam însă.public relation”. în ţara noastră.. . cu mai mult sau mai puţin succes să-şi dezvolte structuri specifice. în interesul societăţii civile. nu poate permite ca imaginea sa să fie deformată sub impactul unor factori disturbatori..

relaţiile publice încep de acasă”. respectiv aspectele menţionate mai sus. ci se propune atingerea unor deziderate fără a se analiza capacitatea instituţională şi resursele existente pentru materializarea lor în practică. crearea unei imagini corespunzătoare a instituţiei în rândul publicurilor sale. de multe ori nu se porneşte de la identificarea problemelor existente.. în încercarea de optimizare a acestei activităţi. atât la nivel central cât şi teritorial. Din păcate. fixarea calendarului de lucru. iar acest lucru presupune optimizarea. stabilirea procedurilor de evaluare3) nu poate fi conceput şi implementat dacă departamentul de specialitate nu beneficiază de resursele umane necesare (calitativ şi cantitativ). de identificarea celor mai bune metode de promovare a imaginii instituţiei şi de evaluare a impactului acestora. An de an ne propunem să creştem procentul de încredere pe care cetăţenii îl acordă Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. înţelegerea rolului activităţii de relaţii publice şi a importanţei departamentului respectiv de către întreg personalul. analiza situatiei. urmărindu-se găsirea unor modalităţi de remediere a lor. De modul cum sunt gestionate aceste probleme la nivel instituţional. 50. pg. stabilirea tacticilor. de proceduri interne bine stabilite. stabilirea obiectivelor.bucătăria internă”. Nici un plan de relaţii publice. a comunicării interne şi crearea unei veritabile culturi organizaţionale.. depinde conceperea şi implementarea unor campanii de relaţii publice şi comunicare eficiente şi. astfel încât prin rezultatele obţinute să tindem către îndeplinirea unor obiective şi scopuri specifice. pe viitor. în definitiv. Iaşi. De aceea. 9 . o analiză a activităţii de relaţii publice în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative trebuie să pornească de la aspectele ce vizează managementul acestei activităţi. Să nu uităm însă. Polirom. pe baza unor cercetări ştiinţifice care să reliefeze aspectele pozitive şi negative existente şi să orienteze eforturile de eficientizare a acestui domeniu. . Ed. stabilirea bugetului. sprijinirea sa la nivel managerial şi asigurarea cadrului necesar unei funcţionări optime. în primul rând.Dincolo de conceperea unor strategii de relaţii publice pertinente. de logistica şi 3 Bernard Dagenais -Campania de relaţii publice. consider că este imperios necesară realizarea unei analize a modului cum este organizată activitatea de relaţii publice în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. cu etapele sale specifice (definirea problemelor. faptul că . identificarea diferitelor categorii de public.de importanţa acordată de conducerea instituţiei şi de întreg personalul acestei activităţi. stabilirea strategiilor. 2003.

în contextul în care consider că nu s-a acordat o atenţie suficient de mare realizării unor cercetări şi lucrări teoretice pe această temă. ROLUL COMUNICĂRII ÎN RELAŢIA CU SOCIETATEA CIVILĂ 1.. comunicarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative cu societatea civilă şi nu numai.de la cauză la efect” ar contribui într-o măsură mai mare la îmbunătăţirea activităţii de relaţii publice a instituţiei în care îmi desfăşor activitatea. I.. apreciez că abordarea .. dar şi în deficienţele de promovare prin activităţi de relaţii publice a . în neajunsuri ale activităţii propriu-zise. ce trebuie să recunoaştem. într-o abordare departe de a fi exhaustivă.1.resursele financiare corespunzătoare. CONCEPTUL ŞI COMPONENTELE COMUNICĂRII 10 .beneficii” pe termen lung. iar de eficienţa acesteia depinde în mare măsură imaginea instituţiei şi procentul de încredere şi simpatie acordat de populaţie. Cum acestea reprezintă condiţii sine-qua-non ale eficienţei activităţii de relaţii publice. Autorul Cap. suferă de un deficit de imagine ce îşi găseşte explicaţia.serviciilor” oferite. Totodată. pe de o parte.investiţie” la nivelul acestor aspecte ar aduce . această lucrare îşi propune să analizeze. este evident că o . Iată de ce..

ca ştiinţe închegate şi autonome. de 4 5 Dumitru Cristea . urcând departe în timp. datând de cel mult o jumătate de secol. În cazul nostru originea termenului de „comunicare” posedă valenţe ce ne oferă posibilitatea prezentării unor interpretări şi conexiuni interesante. de care este dependentă.Ştiinţele comunicării. Originea cuvântului se găseşte în verbul „comunico-are” ce provine la rândul său din adjectivul „muni. unele chiar spre începuturile civilizaţiei umane. Putem însă afirma că preocupările vizând comunicarea interumană. Pe lângă acest cuvânt străvechi. un sens mai profund al cuvântului. pg. îndatoritor. sensul lui este de a se împărtăşi de la. preluând. cuvântul a pătruns în limba română mai întâi preluat din latina populară (cu transformări fonetice specifice tranziţiei).-e” cu semnificaţia de „care îşi face datoria. se pare. existenţial. deschideri către un / alţi indivizi. Protransilvania. Conform punctului de vedere al specialiştilor în domeniu. Include deci. ideile ce-i stau la bază au cunoscut o anumită permanenţă. cu încărcătura sa de sacralitate. pg. a deveni părtaş la ceva. 188. Existenţa societăţii umane nu poate fi concepută în afara comunicării.„Tratat de Psihologie Socială”. acela de a „împărtăşi. preocupări intense manifestându-se mai ales în ultimele decenii. cu forma „cuminecare”. Ele aduc contribuţii substanţiale în ceea ce priveşte: structura actului comunicării. a face ceva să devină prin luarea de cunoştinţă un bun comun. Este îndeobşte acceptat ca în definirea unui concept să se recurgă şi la explicarea etimologică a denumirii acestuia. Idem. Deci. există în limba română şi dubletul etimologic „comunicare” preluat din limba franceză. o dată cu valul de neologisme din ultimul secol şi jumătate şi care defineşte acţiunea ce stă la baza organizării întregii existenţe sociale prin realizarea mijlocirii raporturilor între fiinţele umane. serviabil”. împărtăşi întru ceva. 11 . tipurile de comunicare etc. sunt relativ noi. factorii implicaţi direct şi de context. ideea unei aplecări. Cluj-Napoca. Ed. a unifica”5. principiile care guvernează activităţile umane de acest fel. Secolul nostru înregistrează o revigorare a studiilor în domeniul comunicării. problema definirii comunicării umane a suscitat şi continuă să suscite interesul cercetătorilor care au propus diferite rezolvări. Tocmai datorită rolului ei major. 179. Analiza relaţiilor de comunicare interpersonală evidenţiază faptul că acestea sunt interacţiuni psihologice desfăşurate pe fondul unui schimb de mesaje care intermediază şi condiţionează raporturile umane4. 2000.

205. 1979. Adler şi G. 1993. 9 D.). Astfel. 1985. cât şi ca interacţiune comportamentală considerată ca rezultat al acestui proces. Rodman o consideră „un proces ce implică răspunsul fiinţelor umane la comportamentul simbolic (inter-personal) al altor indivizi8”. În acest sens. a duce la6 . mai ales a celor care interesează analiza noastră. B. un mesaj verbal sau scris. Level şi Galle încearcă o comprimare a multitudinii de aspecte îmbinate în sistemul procesului de comunicare. William Jr . pg. a da de ştire. Webster. 120. comunităţi sociale etc. Fără a ne propune să surprindem totalitatea diversităţii punctelor de vedere exprimate în această problemă. Webster. W. 11. Rodman.) a se pune în legătură. a informa. a vorbi cu. 1981. 1988. a înştiinţa. a spune (despre oameni.P. apud. folosirea cuvântului comunicare nu se loveşte de probleme speciale.. Această definiţie încearcă să acrediteze ideea că o comunicare ce se doreşte eficientă trebuie considerată atât ca proces (schimb de simboluri şi stimuli scrişi/vizuali / non-verbalivocali/ auditivi etc. defineşte termenul de comunicare ca fiind „un act / situaţie de transmitere. Harcourt College. 6 DEX. În consecinţă.Galle si P. comunicarea presupune transmiterea de informaţie. New York. pg. sau a da la iveală un comportament 9”. Level.. interacţiune umană şi influenţare reciprocă în cadrul unui proces complex şi de o mare amplitudine. am încercat să punctăm câteva înţelesuri ale conceptului de comunicare. un schimb de informaţii. Bucureşti. a induce o emoţie. Editura Academiei Române . „Understanding Human Comunication” – Ed. Referindu-se la definirea comunicării. B. Încercând un demers de compatibilizare şi de sintetizare a diverselor definiţii. Plano. pg. 4. în contact cu. Ronald şi G.„Managerial Communication”. „Dicţionar Politic – Instituţiile democraţiei şi cultura civică”. 7 8 R. Sergiu Tămaş. considerăm oportună evidenţierea notelor definitorii ale acestui fenomen. Adler. a inspira o credinţă.A. Majoritatea vorbitorilor se gândesc la „a aduce la cunoştinţă. Texas. R. La rândul său. punând în lumină imensa complexitate a actului comunicării. un proces prin care se realizează un schimb de sensuri între indivizi cu ajutorul unui sistem comun de simboluri”7. considerând comunicarea eficientă ca fiind „o comunicare a inteligenţilor cu scopul de a transmite informaţia.la cele mai simple – comunicarea considerată ca transmitere şi schimb de informaţii – până la cele mai ample. Definiţia introduce relaţia „proces – interacţiune comportamentală” ca fiind existentă în procesul de comunicare. pg. în limba de toate zilele. 12 . Ed. David Jr.

având ca obiectiv transmiterea de informaţii. Structura sistemului de comunicare Definiţiile prezentate relevă faptul că actul comunicării umane este considerat un proces manifestat printr-un sistem constituit dintr-un ansamblu de elemente între care există desigur relaţii de interdependenţă. Tritonic. aceasta trebuie să fie inteligibilă. Illinos. 11 I. Shannon şi W. În fine.„The Mathematical Theory of Communication”. Weaver . Bucureşti. O dată codat. să se exprime. procesul purtând numele de efect al comunicării. Un exemplu îl oferă distorsiunea mesajelor radiofonice din motive atmosferice. oral sau în scris. d) Aparatul de recepţie / Receptor10. constatăm în structura sistemului existenţa următoarelor elemente: a) Sursa emiţătoare / Emiţător. aşa cum a fost concepută de întemeietorii teoriei comunicării. University of Illinos Press. 188. Emiţătorul trebuie să-şi găsească cuvintele. Modelul elementar al comunicării11 informaţie emiţător canal zgomot de fond 10 informaţie receptor efect C.1. el trebuie să-şi codeze mesajul.E. pg. ideilor sau comportamentelor pe care le receptează. 1949. Chiru . pg.“Comunicarea interpersonală”. 13 .1.1. Ed. Pentru a se face înţeles. mesajul este transpus în semnale care pot străbate canalul spre receptor. Informaţia poate exercita o influenţă efectivă asupra opiniilor. comunicarea poate fi îngreunată de un surplus irelevant de informaţie sau de zgomotul de fond. Folosind ca model schema generală a proceselor comunicative. Receptorul trebuie să decodeze mesajul transpus în semnale şi să-l interpreteze. c) Semnalul transmis / Mesajul. 9. b) Aparatul şi canalul de transmitere / Transmiţător. Dacă un emiţător doreşte să transmită o informaţie unui receptor. Shannon şi Weaver. Ed. 2003. Comunicarea nu se încheie o dată cu preluarea sau receptarea informaţiei.

5) destinatarul care înţelege şi interpretează mesajul dat. 1). Cu alte cuvinte. 3) canalul / calea de comunicaţii prin care pătrund şi se propagă semnalele. sub aspectul interacţiunilor elementelor care participă la actul comunicării. 4) aparatul de recepţie care preia semnalele şi le codifică. 14 . făcând să parvină la receptor. dar conştientizate de aceştia. deci la destinaţie (fig. decodificarea mesajului de către receptor. declanşând actul comunicării. transmiterea mesajului de către sursă spre receptor. Din punct de vedere al relaţiilor de interdependenţă ce se realizează între elementele sistemului putem semnala: • • • • • între emiţător şi receptor se stabileşte o relaţie reversibilă.(fig. Comunicarea ca proces se desfăşoară în patru etape succesive ce pot fi uşor determinate: • • • • codificarea mesajului de către sursă. impuls etc. esenţa comunicării umane fiind dialogul. existenţa în continuare a „codurilor” manifestate independent de parteneri. mesajele fiind integrate acestuia. acesta cuprinde: 1) persoana care iniţiază şi formulează mesajul. 1) Aşadar. mesajul generat de emiţător ca sursă de informaţii este codificat de un transmiţător sub forma unui semnal care circulă pe un canal până la receptorul care îl decodifică şi restabileşte forma iniţială a mesajului. mesajul este „vehiculat” de parteneri în procesul comunicării.. recepţionarea mesajului de către receptor. de unde fenomenul dependenţei de context şi / sau necesitatea adaptării la acesta. rolul contextului este fundamental. grafic. implicarea experienţei anterioare a emiţătorului / receptorului în codificarea / decodificarea mesajului. 2) transmiţătorul prin intermediul căruia se codifică mesajul devenind semnal verbal. el conţinând informaţia.

a ceea ce este comunicat. 15 T. 131. Alături de aspectele procesuale şi comportamentale prin care se caracterizează actul comunicării. Ion Ovidiu Pânişoară. Polirom. pg. cât şi receptorul. Ursu12 „rezultatul final al comunicării este marcat prin semnul întrebării. În acest scop.După cum spune I. Este întrebarea pe care şi-o pune atât sursa. 25. 14 D. pg. Iaşi. Slocum & R. E. pg. de punere în context a ceea ce este comunicat. 48. DeBoeck Universite. T. consideră: „Mesajul presupune un mozaic de informaţii obiecticve. dacă a fost înţeleasă. Gamble şi M. pg. trebuie menţionat şi rolul interpretării. sunt luate în considerare circumstanţele în care se situează comunicarea respectivă.“Comunicarea eficientă”. Gamble şi M. Prin interpretare ne referim la ceea ce.W.„Argumentul sau despre cuvântul bine gândit”. sociale). Ed.O. McGraw Hill. astfel nivelul şi forma interacţiunii sunt diferite de caracteristicile contextului”15 Întrucât celelalte două aspecte ale comunicării sunt caracterul interpretativ şi caracterul interactiv-comportamental şi dat fiind că acestea sunt dificil de disociat. 1980. judecăţi de valoare care privesc informaţiile şi judecăţi de valoare şi trăiri personale în afara acestor informaţii13”. 2004. Gamble afirmă că mesajele „sunt transmise prin mai multe canale. Năstaşel . este necesară o reprezentare a acestora care să le cuprindă pe amândouă şi care poate fi prezentată astfel: 12 I. personale. Ed. cât şi externe.Pânişoară . J. 1993. Este activitatea de procesare. 126. Hellriegel. dacă a înţeles ceea ce i s-a spus”.K. 15 . normele şi valorile implicate (atât interne. Paris. 1992. numim „înţelegerea” mesajului.K. Interpretarea este pasul intermediar între transmiterea unui mesaj şi reacţia comportamentală indusă de acesta. Ştiinţifică şi Enciclopedică.W. Din alt punct de vedere „mesajele includ datele trannsmise şi codul de simboluri care intenţionează să ofere un înţeles specific. 13 I. Gamble – “Communication Works”. New York. Bucureşri. Woodman – “Management des organisations” – Ed. particular acestor date14”. La rândul lor. Ed. Ursu. în termeni comuni.

”17 Dacă nu ar fi informaţia. 16 . Ed. grup de prieteni etc. 491. DEX. O înţelegere a ei independent de scopurile pe care le sprijină. reprezintă „unitatea de operare” sau „celula” care face comunicarea să existe. Conform DEX „informaţia constă în comunicare. dat mai departe. ce ar fi de comunicat? Aşa cum vom vedea mai departe. 11. Ar însemna o delimitare de context. de a realiza conexiuni intra . veste. procesarea de informaţii. pg. Tritonic. ar fi limitativă şi inadecvată.). pg. ale emiţătorului) şi de contextul în care are loc. 16 17 I. Se pot distinge patru mari categorii de scopuri: • • • • achiziţionarea de informaţii. generarea de informaţii.Interpretarea şi interacţiunea comportamentală sunt reprezentate de feed-back-ul ce ajunge la emiţător şi care evidenţiază eficienţa comunicării. Revenind la scopurile comunicării. care anulează însăşi funcţia acestui act: de a iniţia acţiuni. ceea ce trebuie transmis. „Diversitatea cauzelor care determină dificultăţile şi perturbările aferente procesului de comunicare face obligatorie exitenţa. Informaţia este materialul de bază cu care operează comunicarea. în cadrul respectivului sistem a posibilităţilor de reglare de adaptare şi de transformare16” Cunoaşterea scopurilor comunicării este determinantă. 1979. şi în virtutea cărora există. acestea pot fi dintre cele mai diverse şi depind. în general. Chiru – “Comunicarea interpersonală”. diseminarea de informaţii. ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie . Bucureşti. 2003. informaţia îmbracă mai multe forme şi influenţează în mod direct caracterul comunicării.. de intenţiile utilizatorilor (în special.şi inter-comunitare (atât la scară macro.. cât şi micro: familie.

422.1. Aceasta capătă valoare de comunicare în măsura în care se bazează pe codul comun. a naturii sale. Caracteristici ale comunicării În definirea comunicării. Chiru . 16. 19 E. E. comunicarea umană se efectuează în sisteme şi limbaje complexe. astfel ca procesul de comunicare să aibă o bază comună. Ed.2. codul trebuie învăţat de fiecare persoană printr-un proces de asimilare activă şi de selecţie. Astfel. Tritonic. 115. 2000. Desigur. Burduş. Joiţa .“Managementul educaţional”. şi asimilează prin mesaje noi cunoştinţe ce vor prezenta un fundament pentru următoarele. care va duce la constituirea unui sistem individual. Ed. 20 17 . Căprărescu . dar sunt adaptate şi situaţii de comunicare dintr-un anumit moment al contextului. 2003. fiecare partener foloseşte „limba internalizată” pentru a transmite mesaje. pg. dacă stăpânesc acelaşi sistem de semnale. realizând astfel o înaintare în cunoaştere. Economică. Ed. Comunicarea interumană se desfăşoară permanent şi continuu.“Fundamentul managementului organizaţiei”. G. Iaşi. Polirom. Apoi. efectuarea de acţiuni. prin gesturi. Comunicarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informaţii şi de semnificaţii între persoane aflate într-o situaţie socială dată. Bucureşti. comunicarea se realizează prin coduri care au caracter simbolic. reţinând ceea ce este esenţial. 1999. sub forma unor variate limbaje. Prin urmare.“Comunicarea interpersonală”. În concluzie. Caracteristic comunicării umane este echilibrul în ceea ce este stabilit şi ceea ce este variabil. „Comunicarea între autorii implicaţi facilitează circulaţia informaţiilor pentru ca prin interacţiunea lor. 18 I. comportamente atitudinale complexe etc. pg.1. Bucureşti. pg. mesajele pot fi corect codificate şi interpretate numai dacă interlocutorii împărtăşesc acelaşi cod. expresii afective standardizate. convenţional. în continuare. să fie realizate obiectivele în comun”19. caracterul procesual al comunicării18. sunt evocate două caracteristici: • • conţinutul activităţii de comunicare. Alţi autori consideră că: „Procesul de comunicare constă în ansamblul operaţiunilor de transmitere şi primire a simbolurilor cu înţelesurile ataşate lor”20. individul porneşte de la propria sa experienţă şi de la ceea ce este considerat fapt cunoscut.

emiţătorul este obligat a se adapta la receptor. iar pe de altă parte. aşadar. Cu precădere în comunicarea interpersonală. 18 . Reiese astfel o nouă caracteristică a comunicării. La rândul său. strategie”. pg. Aceste acţiuni se petrec simultan. rolurile de emiţător / receptor sunt complementare şi reversibile. Iaşi. conştient sau nu. naţională şi internaţională. cu angajaţii. 15. concepte. 59. pg. „un act social. nu numai în comunicarea internă. 22 J. adaptabilitatea.Comunicarea ca funcţie a managementului – „include aspecte complexe corelate cu procesul de schimbare. 1996. făcând acest efort de adaptare. Fiind o interacţiune. ci şi în comunicarea externă. ceea ce înseamnă că fiecare persoană este influenţată pe de o parte de mesajele ce le recepţionează din jur. Polirom. furnizorii. În organizarea sa. şi anume. receptorul este obligat să se adapteze emiterii. Comunicarea reprezintă. Ceea ce este interesant de subliniat este că. valorile atribuite subiectiv semnelor de către acesta. cu clienţii. Expert. deliberat sau involuntar. însă. influenţându-se reciproc.21 Orice comunicare este o interacţiune. Ea este în orice caz unul dintre actele care stau la baza legăturii sociale”22. ci cu doi locutori aflaţi în interacţiune (doi interlocutori). alegând semnele din sistemul (para)lingvistic cunoscut de partener. ea se prezintă ca un fenomen dinamic care implică o transformare. Cândea. D. Bipolaritatea poate fi considerată o altă trăsătură esenţială a comunicării. Din definirea comunicării reiese că întregul proces nu poate fi conceput decât avându-se în vedere existenţa a doi poli: emiţător şi receptor. Teorii şi metode”. cel puţin la nivel non-verbal. „Importanţa acestei caracteristici este relevată de caracterul interactiv pe care orice act de comunicare îl 21 R. emiţătorul se lasă de fapt influenţat de receptor. Abric .C. cu alte cuvinte ea este subsumată unui proces de influenţă reciprocă între mai mulţi actori sociali. Bucureşti. Astfel ne putem referi la o altă caracteristică a comunicării: bilateralitatea sau reversibilitatea. făcând efortul să cunoască prin sistemul de coordonate reprezentat de emiţător. Ed. de efectele ce le produc propriile mesaje asupra conduitei celuilalt. 2002. investitorii sau cu orice grup care are vreun interes în ceea ce priveşte organizaţia”. deprinderi. preferând valori cunoscute ca fiind înţelese de acesta. Prin urmare nu avem de-a face cu un emiţător şi un receptor.„Psihologia comunicării. fiecare din cei doi subiecţi putând să funcţioneze ca emiţător şi receptor. Adaptarea partenerilor este conştient reciprocă în interesul comunicării eficiente. Cândea – “Comunicarea managerială. Ed.

un mijloc de satisfacere a anumitor trebuinţe. În termeni foarte generali un mesaj este transmis de emiţător către o altă persoană-receptor. de aceeaşi informaţie. Ed. Ed. la distanţă) apare mai puţin pregnant”23. pg. Golu . Didactică şi Pedagogică. atunci când este considerat de emiţător ca o potenţială sursă de satisfacţie prin cunoaştere reciprocă a informaţiei. apoi. „Prelungită în timp.„Psihologie socială”. emiţătorul acţionează ca şi cum obiectivele sale proprii ar fi mulţumitoare dacă. pe planul atitudinilor şi comportamentelor manifestate. Totodată.1. 2002. Abric . Egalizarea informaţiei reprezintă deci. 136. există o anumită intenţionalitate. P. 16. analizat sau interpretat. Deci. Altfel spus. 26 Idem.3. ci ghidat prin sfaturi şi nici manipulat şi hărţuit prin întrebări”. 2003.„Psihologia comunicării. aceasta constituind o nouă caracteristică a comunicării.presupune. 26 23 24 I Chiru . 1. când vrea şi în modul în care îi este propriu. indivizii continuând. Ed. ar dispune după transmiterea mesajului. Nu poate fi ignorată nici flexibilitatea ca o caracteristică a partenerilor la comunicare. pg. Un alt aspect demn de menţionat este că din comportamentul sau din cuvintele partenerilor de comunicare se pot descifra anumite atitudini.C. 25 J. Teorii şi metode”. 19 . 49.“Comunicarea interpersonală”. „Orice individ care comunică este direct implicat în situaţia de comunicare. angajându-se în ea cu personalitatea sa şi cu propriul sistem de nevoi care îi determină motivaţiile” 25. motivaţii ce ne conduc la ideea că individul poate transmite ceea ce vrea. un mod de legătură între emiţător şi receptor. să se influenţeze unii pe alţii pentru a menţine această uniformitate” 24. chiar dacă în unele cazuri (comunicarea în grup. Bucureşti. 14. pg. stabilirea unui caracter permanent şi continuu al comunicării are rezultate benefice asupra modului de manifestare a interlocutorilor şi implicit a comunicării însăşi. Bucureşti. atât el cât şi receptorul. comunicarea duce la instalarea unei uniformităţi pe plan cognitiv. pg. Tritonic. o importanţă covârşitoare o au condiţiile în care o asemenea acţiune se derulează optim. 1974. Polirom. Iaşi. „Situaţia cea mai propice pentru exprimarea celuilalt este aşadar situaţia în care el nu se simte judecat. Condiţii ale unei comunicări optime În examinarea actului de comunicare dintr-o perspectivă mai pragmatică.

de compatibilitatea comunicativă / de registrul comun al partenerilor. • inteligibilitatea mesajelor comunicate – depinde atât de organizarea informaţiilor. Se ştie faptul că metoda de comunicare influenţează interacţiunea. În concluzie se poate constata complexitatea şi amploarea procesului comunicativ cu tot atâtea condiţii ce trebuie simultan şi spontan îndeplinite în scopul obţinerii unei comunicări optime. Dintre acestea. considerarea statutului personal (fizic/psihic) al interlocutorilor în momentul comunicării (odihnit – obosit. cât şi de nivelul de acces al interlocutorilor la acestea. etapă cu etapă. relaxat – grăbit. intenţionat/neintenţionat. pentru a realiza o comunicare optimă. de cantitatea de informaţie de bază cuprinsă în mesaj şi care trebuie să fie semnificativă pentru ambii parteneri. transmis şi receptat în unele cazuri acesta este ireversibil. coeziunea şi claritatea lor. interpretarea corectă a feed-back-ului care uneori poate induce în eroare decodarea corectă a simbolurilor ce au un caracter arbitrar.) şi realizarea pe cât posibil a armonizării acestuia. 20 . pauze logice ale partenerilor. deoarece odată consistenţa în conţinut a mesajului – realizarea acestei cerinţe este dată vizând existenţa unui interes/preocupări reciproce manifestate între parteneri. preocupat – dezinteresat etc.Astfel. • • • considerarea stărilor afective în sensul de a răspunde acelei necesităţi transmiterea unui mesaj corect de la bun început. se pot menţiona: • activarea acelui canal sau metodă de comunicare (scrisă. orală. partenerii vor trebui să îndeplinească o serie de cerinţe / condiţii ce se manifestă pe tot parcursul procesului comunicării.) considerată cea mai adecvată conţinutului mesajului / tipului de interacţiune dorit. receptarea/decodarea corectă a mesajelor non-verbale emise intonaţie. • • • • expresivitatea comunicării – este asigurată prin calităţile de stil. electronică etc. simultan/alternativ cu cele verbale. • • realizarea stării de empatie în momentul codării mesajului.

culturală. Studiul unui proces de comunicare implică identificarea emiţătorilor şi receptorilor. comunicarea este înţeleasă ca un proces bilateral de transmitere şi recepţie de informaţie. TEORII ALE COMUNICĂRII Complexitatea activităţii de comunicare impune folosirea unor concepte complementare. Teoriile informaţionale27 abordează comunicarea interpersonală din perspectiva ciberneticii şi teoriei generale a sistemelor. Cristea . • costurile comunicării să fie cât mai reduse. cât şi regulile de codificare a informaţiei sub formă de mesaje. astfel încât să asigure o înaltă fidelitate a 27 D. fără ca acest lucru să afecteze acurateţea procesului de transmitere şi recepţionare a informaţiei (pentru aceasta se poate stabili un coeficient optim de redundanţă a mesajului în condiţiile utilizării unui anumit tip de limbaj. (3) limbajul. care codifică informaţia pe care doreşte să o transmită sub forma unui mesaj. Cluj-Napoca. ProTransilvania. adecvat situaţiei concrete). capabile să evidenţieze multiplele dimensiuni ale acestui proces: dimensiunea informaţională.2. astfel încât asimilarea acesteia să conducă la reducerea gradului de nedeterminare pentru o anumită situaţie. 1. 2004. adică sistemul prin care circulă masajele. (4) canalul.1.“Tratat de Psihologie Socială”. sociologică. Din această perspectivă. Din analiza acestor elemente. praxiologică. rezultă că pentru realizarea unei comunicări eficiente se impun câteva reguli de bază: • existenţa unor coduri comune ale emiţătorului şi receptorului. pg. 21 . în care sunt implicate patru componente principale: (1) emiţătorul. psihologică. • sistemului de comunicaţie trebuie să i se asigure un cât mai înalt grad de rezistenţă la perturbaţii. (2) receptorul. Ed. implicând atât repertoriul de semne. problematică. cel care primeşte mesajul şi îl decodifică. • mesajul trebuie să fie expresia unei noutăţi informaţionale pentru receptori. determinarea naturii canalului de comunicare utilizat şi relevarea caracteristicilor limbajului folosit pentru codificarea informaţiei. 175. constând dintr-un sistem de semne împreună cu regulile de combinare şi utilizare a acestora.2.1.

distanţa faţă de referent. Deşi o asemenea perspectivă de abordare se dovedeşte utilă în unele împrejurări. 22 . teoria generală a informaţiei pune accentul pe aspectele formale ale procesului de comunicare şi pe modalităţile logice de structurare a mesajului. Din această perspectivă. • Modelul activităţii de codare-decodare. Libertatea locutorului este condiţionată de obiectivele urmărite. canalul de informaţie utilizat. 1. Reprezentarea apare ca principalul element al schimbului informaţional 28 în care reconstrucţia Idem. după cum remarca Moscovici. În cadrul comunicării are loc o elaborare progresivă a structurilor de semnificaţii printrun proces continuu de traducere. intervenind direct în activitatea de construire a realităţii sociale. Teoriile constructiviste28 pun accentul asupra proceselor psihice prin care informaţia structurează sau modifică sistemul de reprezentări ale subiectului. constituind astfel chiar obiectul comunicării interpersonale. În acest context teoretic.2. 183. resemnificare şi acord al reprezentărilor interlocutorilor. raporturile dintre parteneri.2. este necesar ca ea să fie dublată de o analiză psihosocială a comunicării. reprezentarea constituind cea mai importantă componentă psihologică a informaţiei. personalizarea depinzând de o variabilă numită gradul de libertate a locutorului. Legătura dintre reprezentările sociale şi comunicare este atât de strânsă încât.informaţiei vehiculată în sistem. Rime evidenţiază câteva dintre cele mai importante aspecte ale procesului de comunicare: • Factorii personalizării exprimării. B. constrângerile normative ale situaţiei. comunicarea este înţeleasă ca un proces de co-elaborare a realităţii. posibilitatea apariţiei şi vehiculării reprezentărilor ar fi practic imposibilă. în absenţa comunicării. fără a acorda o importanţă similară semnificaţiei acestora şi mecanismelor psihologice implicate în desfăşurarea procesului. pg. După cum se poate observa. construcţie. interlocutorii nu se vor exprima niciodată la fel. în care locutorii îşi ajustează reciproc sistemele de reprezentări despre un anumit sector al realităţii. Chiar în condiţiile echivalenţei limbajelor şi informaţiilor disponibile.

“Tratat de Psihologie Socială”. ProTransilvania. “Tratat de Psihologie Socială”. În practica raporturilor umane. în funcţie de obiectivul urmărit şi particularităţile interlocutorului. limba acumulează în structura şi dinamica sa întreaga experienţă a generaţiilor care s-au succedat în plan istoric. Ed. Astfel. mesajele apar structurate pe mai multe niveluri semantice. care reprezintă un ansamblu de semne organizate şi combinate după anumite reguli şi având corespondenţe semantice determinate cu obiectele. • Nivelurile de elaborare discursivă a mesajelor. fiind atât consecinţa cât şi condiţia esenţială a oricărui progres social.2004. funcţionalitatea relaţiei depinzând în mod 29 30 B. constând din sisteme naturale sau convenţionale de semne. limba se particularizează în act după anumite criterii profesionale. produs al evoluţiei istorice şi culturale a unei comunităţi. cultural sau tehnologic. Rime.29 1. precum şi formele de exprimare adecvate situaţiei. Lexicul împreună cu sintaxa formează un cod prin care se asigură transformarea informaţiei în mesaj. modalităţile de codificare verbală. 187 D.intersubiectivă a câmpului de reprezentări este condiţionată şi de o serie de factori afectiv-emoţionali. D. alături de cei logico-formali şi conceptuali. repertoriul lingvistic. pg. fenomenele sau calităţile pe care le desemnează. de grup sau individuale.3. ProTransilvania. Limba este definită ca un sistem complex de comunicare socială. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor din mediul extern. Cristea. păstrarea. Fiind un rezultat natural al coexistentei membrilor unei comunităţi. semnale sau simboluri care mijlocesc fixarea. Teoriile semiotice30 pun accentul asupra structurii şi funcţiilor limbajelor ca instrumente esenţiale ale comunicării. (2) sintaxa. constituită din regulile de combinare a elementelor lexicale în procesul de folosire a limbii ca instrument de comunicare. Ed.2. Acestea sunt constructe psihosociale. în măsura în care locutorii îşi aleg. comunicarea presupune punerea în legătură a două „universuri semantice". permiţându-se în acest fel controlul nuanţat al situaţiei comunicative şi ghidarea comportamentului partenerului. Comunicarea reprezintă un act creator. pg. Structura limbii implică două dimensiuni principale: (1) lexicul. 183 23 . Cluj-Napoca. căpătând forma limbajului. apud. intenţiilor şi atitudinilor subiective. precum şi exprimarea stărilor. orală sau scrisă. Din perspectiva semiotică. nonverbală şi paraverbală a informaţiei. socio-culturali şi contextuali.2004. Cristea.Cluj-Napoca.

reiese că. limbajul ca instrument esenţial de comunicare. Teoria comportamentală31 fundamentată de Şcoala de la Palo Alto. precum şi suportul fizic utilizat. desfăşurată la un anumit nivel al unei structuri sociale. I.2. Limbajul intervine nemijlocit în activitatea de cunoaştere. 1. nu putem să nu comunicăm32”. Pânişoară . de grup. mimica.Napoca. organizaţionali.5. de universul lor existenţial. Iaşi. reprezentând simultan atât un conţinut informaţional cât şi o forma de relaţie. 2004. prin intermediul limbajului informaţia se prelucrează. în cadru interacţiunii umane. Cristea . Funcţia cognitivă. 183-185.“Comunicarea eficientă”. cât şi în plan interpersonal şi de grup. Ed. Comunicarea furnizează regulile de înţelegere pentru toate lucrurile din lume. 2004. socio-culturali şi contextuali. va ajunge imediat la teza: “totul este comunicare”. (un orăşel situat la sud de San Francisco) desemnează un grup de cercetători din diferite domenii care s-au aplecat asupra studiului comunicării. fiecare dintre aceste componente este influenţată interactiv de celelalte componente. orice comportament are valoare de mesaj. adică reprezintă o comunicare. care înglobează o mare varietate de forme comportamentale: cuvântul. Ed. Mesajele rezultate din integrarea dinamică a tuturor componentelor menţionate. Şcoală de la Palo Alto proiectând organic comunicarea. pg. orice situaţie socială având un caracter de unicitate şi irepetabilitate. 1. deoarece ştiinţa.4. co-acţiune şi comunicare. Teoria psihosocială 33 prezintă comunicarea ca una dintre dimensiunile oricărei situaţii sociale. orice comportament capătă valoare de mesaj. 183-186. Comunicarea este un proces social permanent şi integrativ. atât în plan individual.O. pg. Pe de o parte. În acest cadru teoretic. îndeplineşte o serie de funcţii psihosociale complementare: 1. 27. pantomimica. în care raporturile interpersonale implică cvasi-simultan componente afective. paraverbală sau nonverbală. Polirom. în cadrul unei interacţiuni. Comunicarea este noul termen care exprimă relaţia omului cu lumea. Cluj. instituţionali. arta sau practicile cotidiene nu sunt decât sectoare conţinute în comunicarea ce le înglobează.esenţial de compatibilitatea limbajelor utilizate de colocutori. mesaj şi comportament „Dacă amintim că. capătă sens numai în context relaţional. de influenţă.“Tratat de Psihologie Socială”. se 31 32 Idem. 33 D. 24 . privirea. pg. transmiţând implicit informaţii pe cale verbală. gestul. vrem nu vrem. se păstrează.2. ProTransilvania. În această viziune. Comunicarea va reflecta întregul joc al raţiunii şi al activităţilor ei. datorită interacţiunii dinamice dintre o serie de factori psihoindividuali. care presupune semnul egalităţii între comunicare. indiferent de forma sa.

Din perspectivă culturală. Prin intermediul limbajului interior. Folosind drept prim criteriu scopurile comunicării în mediul organizaţional. Funcţia axiologic-existenţială. fundamentându-se astfel principalul mecanism al coeziunii şi funcţionarii sistemului social. care vor conduce la obţinerea de noi informaţii. din perspectiva psihosocială. 2. Funcţia comunicativă.transmite selectiv şi adecvat cu situaţia problematică. 4. Funcţia reglatorie. comunicarea poate fi grupată în următoarele categorii: 25 .. prin intermediul unui sistem de limbaje. presupun exercitarea implicită a unor influenţe mai mult sau mai puţin conştientizate asupra celor aflaţi în contact psihologic. trăirile psihologice cele mai subtile capătă consistenţă. grupuri. naturale sau artificiale. precum şi cele de grup sau de masă. nemijlocit în structurarea dezvoltării normale a raporturilor 1. iar pe de altă parte asigură elaborarea în comun a unor strategii rezolutive şi de cunoaştere. MODALITĂŢI DE COMUNICARE 1. 5. se elaborează strategiile de acţiune. formă şi valoare. Relaţiile interpersonale. 3. actul comunicării semnifică mult mai mult decât simpla transmitere de informaţie. limbajul este implicit şi un instrument de autoreglaj comportamental.3.. Canale de comunicare În vederea asigurării unui proces eficace şi eficient de comunicare. studiul şi analiza diferitelor categorii şi forme de comunicare sunt importante. intervenind astfel conduitelor şi activităţilor individuale sau de grup.3. Funcţia persuasivă. 6.. realizându-se astfel o „semnalizare socială" indispensabilă interpersonale şi activităţilor de grup. organizaţii şi instituţii sociale. Prin caracterul său discursiv analitic. Funcţia expresivă. limba oferă cea mai înaltă şi subtilă formă de valorizare existenţială a omului.1. se evaluează eficienţa şi se impun modificări în desfăşurarea acţiunilor. Deci. Prin intermediul limbajului se exteriorizează stările emoţionale ale persoanelor aflate într-o anumită situaţie. se transmit şi se recepţionează continuu mesaje între persoane. se formulează criterii. Prin limbaj se formulează scopuri şi etape în activitate. În cadrul oricărei situaţii sociale.

producţie. Comunicarea este formală atunci când mesajele sunt transmise pe canele prestabilite. ce nu se înscriu în sfera relaţiilor de subordonare.• • • operaţională internă. „succesul oricărei organizaţii. stocuri. prin care se raportează îndeplinirea sarcinilor de C. pg. responsabilitatea civică a managementului. cu publicul. Babel. Atunci când informaţiile circulă pe canale „fără reglementări precise35”. comunicarea este informală. Vlăsceanu „Dicţionar de sociologie”. publicitatea şi reclama prin toate mediile. 258. Cu certitudine. imaginea unui comportament plin de solicitudine faţă de clienţi. Comunicarea internă se referă la schimbul de mesaje ce se realizează în interiorul organizaţiei. respectiv totalitatea procedurilor concepute pentru realizarea obiectului specific de activitate. dar legat de misiunea şi obiectul activităţii sale. întreţinere etc. răspunsurile la solicitările telefonice. E. Într-o organizaţie se pot identifica două tipuri de canale de comunicare: formale şi informale. Comunicarea operaţională externă face legătura organizaţiei cu oameni şi grupuri din afara ei. 26 . 1993. pg. interpersonală. Ed. sunt exemple ale comunicării operaţionale externe. finanţe. respectiv cu furnizori. Comunicarea operaţională internă include întreg ansamblul de mesaje ce-i leagă pe angajaţii organizaţiei în acţiunile de înfăptuire a planului ei operaţional. acestea fiind mediile (căile) prin care mesajele ajung de la emiţător la receptor.. 258. utilizate potrivit specificului activităţii. Idem. operaţională externă. Comunicarea operaţională internă cuprinde: • • • muncă. În această categorie se includ şi acţiunile pe care organizaţia le întreprinde pentru a îmbunătăţi relaţiile sale publice. prestatori de diverse servicii. situaţii întocmite de personalul operativ în diferite domenii . 34 35 ordine şi instrucţiuni date de supraveghetori lucrătorilor. Procedurile de comunicare în tranzacţiile directe de vânzare sau cumpărare. diferitele materiale scrise de prezentare a produselor şi serviciilor. Zamfir. este dependent de oamenii şi grupurile din afara ei. vânzări. atât pe verticală cât şi pe orizontală. Bucureşti. Termenul formal este folosit pentru „a desemna faptul că există un sistem de reguli sau pentru a arăta că acţiunile unui grup se conformează unui asemenea sistem”34. dialogul oral între lucrători pe probleme de muncă.

planuri. descendentă şi pe orizontală. transmiterea dispoziţiilor etc. se manifestă chiar şi atunci când oamenii sunt complet străini unul altuia. comunicarea poate fi scrisă. & W. Comunicarea pe orizontală permite circulaţia informaţiilor între departamentele organizaţiei. comunicarea poate fi ascendentă. Business Publications Inc. poate avea 36 D. sau între organizaţie şi alte entităţi. Tendinţa de comunicare. După modul de transmitere a informaţiilor. este directă şi neprotocolară. informaţia circulă de la nivelurile superioare ale organizaţiei spre bază. spre deosebire de comunicarea orală. Ca şi comunicarea operaţională internă. decizii. obiectivelor şi politicii organizaţiei. poate fi stocată în baze de date. mai mult. fără ca acestea să aibă neapărat scopuri sau obiective precum cele ale organizaţiei. ea are influenţă asupra atitudinilor lucrătorilor şi. informaţia circulă de la bază spre vârful organizaţiei. nevoia de comunicare îi face pe oameni să comunice şi în situaţii în care au puţin sau nimic de spus. Comunicarea orală poate avea loc faţă în faţă sau la telefon. David Jr. determinată de natura socială a fiinţei umane. Are însă dezavantajul că informaţiile transmise pot fi distorsionate sau incomplete. în scopul coordonării activităţilor. 89. feed-back-ul fiind asigurat imediat. dar se află temporar împreună. În primul caz. După direcţia în care circulă informaţia. creează participanţilor sentimentul de implicare la actul decizional etc. referate etc. Are avantajul de a fi bogată în informaţii sau doar concisă. 27 . de a fi diseminată cu uşurinţă şi. orală şi non-verbală. documentele scrise pot fi consultate şi folosite în orice moment.Satisfacerea nevoilor beneficiarilor trece obligatoriu prin abilitatea de a comunica efectiv cu ei. cea externă este vitală pentru organizaţie”36..A.P. Texas. De asemenea. Galle –„Managerial Communications”. ea permite explicarea regulamentelor. li se oferă astfel angajaţilor posibilitatea de a transmite propriile lor păreri sau soluţii cu privire la problemele puse în discuţie la vârf. Comunicarea scrisă constă în note. pg. Comunicarea interpersonală este schimbul de informaţii şi simţăminte pe care oamenii le angajează oriunde şi oricând sunt împreună. Prezintă avantajele că este rapidă. are un caracter formal şi nu există un feed-back rapid.Level. permite manifestarea şi receptarea sentimentelor. în schimb. 1998. rapoarte. Plano. Cheltuim adesea mult timp comunicând cu prieteni sau cunoscuţi. un semnificativ efect asupra succesului acestor planuri. prin urmare. În comunicarea descendentă. Cu toate că această categorie de comunicare nu face parte din planurile operaţionale ale organizaţiei.

centralizate (participanţii se află în relaţie de subordonare. tăcerea şi pauzele etc. 1999.un caracter puternic subiectiv. Aceasta este situaţia ideală de comunicare. 467. 97. pg. Economică. direcţiile formale de comunicare respectă cu fidelitate relaţiile stabilite în organizaţie. comunicarea desfăşurându-se în general. După relaţiile dintre participanţii la procesul de comunicare. tipurile de comunicare formală în organizaţii sunt: descendente. pg. înălţimea vocii. mijloc care se regăseşte în cazul stilului autoritar de conducere) sau multiple (fiecare comunică cu toţi ceilalţi. Comunicarea formală În raport cu sensul circulaţiei mesajelor şi poziţia emitentului faţă de receptor. 28 . existând astfel riscul întârzierii luării deciziilor)37. Nicolescu şi I. pe trei direcţii principale: de sus în jos. Canalele formale de comunicare sunt create în mod deliberat prin stabilirea unui sistem formal de responsabilităţi care respectă structura ierarhică a organizaţiei. pe orizontală. Ed. Bucureşti. În scris. şi pe de altă parte faptului că în organigramele acestui tip de companii nu există posturi pentru specialişti în comunicare. Astfel. în cazul organizaţiilor aflate în plin proces de schimbare. Această situaţie se datorează în mare parte faptului că. 37 38 Idem. reţelele de comunicare pot fi descentralizate (participanţii sunt egali în procesul de comunicare). volumul informaţiilor etc. ca fiind vitală pentru supravieţuirea organizaţiei în condiţii concurenţiale. O. Comunicarea non-verbală constă în aspecte precum: expresia corporală. A. comunicarea pe orizontală respectă exclusiv canalele informale. nu se conştientizează necesitatea circulaţiei neîntrerupte a informaţiilor între departamente. pe de o parte. ascendente şi orizontale/oblice38. de jos în sus. De asemenea. Ele sunt proiectate şi gestionate pentru a permite transferul de informaţii între niveluri (pe verticală) şi departamente (pe orizontală). De cele mai multe ori. şi însoţeşte de obicei comunicarea orală. comunicarea orizontală lipseşte cu desăvârşire sau este foarte lentă şi ineficientă. ceea ce duce în mod inevitabil la scăderea exactităţii informaţiilor. Verboncu – „Management”. tonul vocii. comunicarea non-verbală este reprezentată de stilul de exprimare.

chiar şi comunicarea de sus în jos suferă sincope. De obicei. pentru explicarea regulamentelor şi practicilor specifice organizaţiilor. În cadrul organizaţiilor. pentru a schimba atitudinile în conformitate cu noua politică a organizaţiei. În mod normal. ea nu se produce decât atunci când managerul consideră că are de transmis ordine şi directive subordonaţilor. pentru a pregăti salariaţii cu privire la schimbările din organizaţie. a mesajelor transmise de sus în jos. a modului de receptare de către subordonaţi. pentru că tendinţa firească a subordonaţilor este de 39 Idem. 29 . ca şi pentru delimitarea responsabilităţilor salariaţilor. ea îndreptându-se preferenţial spre anumiţi salariaţi (care au responsabilităţi considerate prioritare sau care. pg. comunicarea formală de sus în jos are ca scop atât motivarea angajaţilor. pentru a diminua teama şi reticenţa generate de dezinformare sau de insuficienţa informaţiei. fără a se preocupa de informarea permanentă a acestora cu privire la deciziile luate de eşaloanele de conducere referitor la activităţile. în cadrul organizaţiilor în tranziţie. din cauza lipsei de feedback. este folosită pentru transmiterea de dispoziţii şi directive. mai ales dacă avem de-a face cu o organizaţie în schimbare (lucru inevitabil ţinând cont de contextul concurenţial). comunicarea formală de sus în jos ar trebui folosită în principal pentru a influenţa opiniile. Comunicarea de „sus în jos" trebuie folosită cu prudenţă pentru că prezintă pericolul desprinderii managerilor de realităţile din organizaţie. În acest sens. au un anumit nivel de incompetenţă). Ideea de periodicitate este de maximă importanţă pentru că asigură o anume permanenţă şi fluiditate a comunicării. Din acest motiv. pe verticala sistemului de management”39. cât şi punerea lor periodică la curent cu politica. scopurile şi strategia aleasă. Mai mult decât atât.Comunicarea de „sus în jos" este iniţiată de manageri (care de cele mai multe ori sunt de formaţie tehnică şi nu se preocupă de aspectele legate de comunicare şi de modul în care circulă informaţiile) şi este îndreptată către nivelurile subordonate. care are ca emiţători salariaţii şi ca receptori managerii. dimpotrivă. comunicarea de „sus în jos” trebuie să fie completată de comunicarea de „jos în sus". politica şi strategiile organizaţiei. „Aceştia din urmă intră în posesia reacţiei. 467. Din nefericire. receptorul (managerul) trebuie să cântărească foarte atent informaţiile primite pe această cale.

Acestea sunt greşeli grave care provin din ignorarea faptului că salariaţii sunt de fapt purtătorii valorilor organizaţiei în exterior. În ceea ce priveşte comunicarea orizontală (în cazul fericit în care aceasta există şi nu este numai simulată). fiind greşit sau insuficient informaţi asupra scopurilor. centrată pe sentimentul valorii personale a salariaţilor şi pe cel al apartenenţei acestora la valorile şi normele organizaţiei. Acest lucru este cauzat de faptul că. salariaţii nu se pot constitui în transmiţători ai acestora. Analiza caracteristicilor. ca pondere. în general. Comunicarea orală. elemente ce pot contribui substanţial la eficacitatea comunicării. de obicei. selecţie. în plus.. distinge: „comunicarea orală. acest tip de comunicare are rolul de a realiza coordonarea activităţilor dintre departamente. în diferite şi variate situaţii din activitatea organizaţiilor. Un alt palier al comunicării formale îl constituie comunicarea pe orizontală. comunicarea în scris. oferă multiple şi valoroase elemente de perfecţionare. avantajelor şi limitelor utilizării acestor forme. în cazurile cele mai rele. în plus. Pentru a contracara toate aceste posibile efecte managerii trebuie să promoveze un flux comunicaţional constant care să favorizeze crearea unei culturi organizaţionale flexibile. poate apărea fenomenul dezinformării intenţionate. „Comunicaţiile verbale – cele mai frecvente pun în valoare capacitatea managerilor de a se exprima şi de a asculta şi îmbracă forma unei comunicaţii individuale 30 . în scris şi non-verbală”. mediată (pe cale formală). politicii şi valorilor pe care organizaţia doreşte să le promoveze în exterior.a filtra foarte puternic conţinutul mesajului pentru a apărea într-o lumină cât mai favorabilă în faţa şefilor. ce se realizează fie între managerii aflaţi pe poziţii similare în interiorul organizaţiei. a managementului în ansamblul său. fie între alte persoane din cadrul diverselor departamente. este constant trecută cu vederea ideea transmiterii concluziilor la care s-a ajuns în urma discuţiilor purtate de şefii de departamente. Comunicarea orală este principala formă de comunicare. aproape în exclusivitate de manageri. B. ci şi crearea unei imagini negative a organizaţiei în exterior. comunicarea între departamente este. într-o organizaţie. combinare. al cărei criteriu este media de transmitere a mesajelor. Insuficienţa comunicării formale nu are ca efect numai slaba coordonare a activităţilor interne şi lipsa de eficienţă la nivel global. comunicarea non-verbală O altă grupare. mai ales dacă acestea sunt interdependente.

necesită respectarea unor reguli şi proceduri. prezentarea (expunerea). pg. formaţi să comunice într-o manieră profesională. telefonul. ca medie de comunicare. răspunsuri la întrebări. la primirea unui apel. în interiorul organizaţiei şi în afara ei. conferinţe şi discuţii de grup. rapoarte orale. Stăiculescu şi D. este potrivită în cazurile: delegarea sarcinilor. 468. Oamenii de afaceri au de făcut. informale. multe din ele sunt informale.individ (faţă în faţă). făcând posibil un rapid schimb de informaţii prin economisirea timpului necesar deplasării. Jelev . faţă în faţă. disciplinare. este folosit în proporţii foarte diferite de la un tip de muncă la altul. cât şi pentru imaginea percepută de interlocutor.. Constanţa. de la individ la individ. Comunicarea individ . importante atât pentru eficacitatea comunicării.individ. ridicarea receptorului la nu mai mult de trei semnale şi exprimarea formulei: "Aici este compartimentul . directă. dare de instrucţiuni. Comunicarea prin telefon (primirea unui apel.sau colective”40. (organizaţia. pentru un manager. instruire (pregătire). din când în când. şedinţa. cu ce vă putem fi de folos?". apelarea cuiva). 498. Conform opiniilor unor autori. pe cei care părăsesc organizaţia sau pe lucrătorii aflaţi în evaluare.. dacă apelul vine din afară). controlul progreselor în realizarea obiectivelor. Circa trei pătrimi din schimburile totale de informaţii al managerilor se realizează oral. funcţia expresivă.“Sociologie”. comunicarea orală îndeplineşte şase funcţii: „funcţia referenţială. funcţia metalinvistică şi funcţia poetică”41 Formele obişnuit utilizate în comunicarea orală interpersonală includ: • • • • individ . funcţia conativă. De asemenea participă şi conduc şedinţe ale diferitelor comitete. cu doi sau mai mulţi 40 41 Idem. este o procedură folosită de cei instruiţi. 31 . de o mare varietate. A. Ovidius University Press. informare. însă la acestea se adaugă variate tipuri formale de comunicare orală. Tipice pentru manageri sunt şedinţele scurte. Chiar şi o scrisoare sau un raport încep adesea prin dictare orală. a unui mesaj. De exemplu. Uneori îi intervievează pe candidaţi la angajare. pg. Şedinţele sunt forme de comunicare directă în cadrul organizaţiilor. etc). Ed.R. Telefonul. funcţia fatică. dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor umane. 2002. prezentări formale (cuvântări.

schimbul de informaţii. un proverb. dezvoltarea înţelegerii reciproce şi a relaţiilor umane sunt obiectivele obişnuite ale acestei forme de comunicare. Odată expunerea pregătită. formale spre deosebire de sintagmele analizate anterior care. încheiere. Conţinutul sau corpul prezentării va fi organizat. Încheierea trebuie să reafirme. Tehnicile de sporire a interesului iniţial sunt limitate doar de imaginaţia noastră. sărind peste procedura de captare a atenţiei. o sinteză a punctelor cheie ale expunerii şi concluzia. o declaraţie de început ( o cifră. Introducerea are drept scop pregătirea auditoriului pentru primirea mesajului. Totodată. încheierii i se cere să reţină atenţia auditorului. Bucureşti. Niculescu. 2000. sunt informale. metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei”. scop care va fi servit de cuvinte pline de forţă. soluţionarea conflictelor dintre ei. Nivelul diviziunii va servi nevoii practice de sistematizare a informaţiilor şi de comunicare coerentă şi va depinde de timpul disponibil. 427. cuprins. ca metodă managerială. Un interes scăzut la începutul prezentării măreşte sensibil probabilitatea ratării comunicării efective a mesajului. un caz. este potrivit să fie supusă audienţei tema. principalul mesaj al expunerii. Pregătirea începe cu colectarea informaţiilor necesare pentru întreaga expunere. în toate cele trei părţi ale sale: introducere. vorbitorul trebuie să 42 O. în final. 32 . Ed. o situaţie) sunt doar câteva modalităţi de a începe prezentarea. Economică. delegarea de sarcini unui grup. poate fi definită ca fiind reunirea a mai multor persoane pentru un scurt interval de timp. ce pot rămâne în memoria participanţilor. Coordonarea activităţii lor. coordonarea resurselor. O scurtă poveste interesantă. locul expunerii şi numărul de probleme pe care tema le ridică. cel mai adesea.“Sisteme. pg. ca şi mesajele (rapoartele) scrise. se poate intra direct în subiect. În cazul în care audienţa este deja interesată de ceea ce se va spune. de regulă. o glumă. Ca şi începutului comunicării. Şedinţa. Năstase . sub conducerea unui manager în vederea soluţionării în comun pe baza comunicării a unor sarcini cu caracter informaţional sau decizional42 Prezentările pe care managerii trebuie să le facă din când în când sunt. introducerea vizează şi creşterea interesului. Şansele de a avea o expunere ori cuvântare care să mărească audienţa şi interesul publicului sau grupului vor spori cu siguranţă dacă este pregătit cu atenţie conţinutul mesajului. în părţi comparabile. M. o snoavă. scopul comunicării şi va include obişnuit trei elemente: reamintirea temei (subiectului). Urmărind captarea atenţiei încă de la începutul expunerii.salariaţi.

Chiar şi atunci când vorbitorul alege să citească expunerea. structura sa. Riscul monotoniei. managerul trebuie să ţină cont şi de tipurile de şedinte: de informare. în cazul unor lectori mai puţin înzestraţi sau antrenaţi să citească într-o manieră profesională. de armonizare. în vederea adecvării discursului la caracteristicile acestuia. 428 33 . mărimea auditoriului. care poate fi: liberă (aparent improvizată). expunerea va fi mai degrabă informală. De exemplu. De cele mai multe ori sunt memorate secvenţe de cuvinte şi nu idei. când vorbitorul doreşte să comunice întocmai un mesaj. sunt informaţii de mare utilitate vorbitorului. dacă nu a întregului mesaj. eterogene. mediul fizic în care are loc expunerea. precum şi de caracteristicile acestora. „În pregătirea sa. în cazul în care grupul este mic. conduce la pierderea interesului şi scăderea eficacităţii comunicării. în maniera descrisă mai sus.opteze pentru metoda de prezentare. Este probabil ca nu puţini din cei care apelează la această metodă să nu memorează întregul text. prezenţa şi imaginea personală. fie că nu au încredere în capacitatea de a conserva ideile mesajului folosind propriile cuvinte. de departe. deşi este sau ar trebui să fie cu atenţie planificată şi prezentată.” 43 În pregătirea prezentării. spre deosebire de adresarea formală în situaţia unei audienţe largi. "Şansa" de a uita cuvinte poate induce confuzie în înţelegerea ideilor. Cu expunerea bine pregătită. ci numai părţi. memorată sau citită. rezultând astfel o combinaţie cu metoda expunerii libere. metoda cea mai populară şi mai eficace. ajutânduse de note în expunerea lor. Această metodă creează impresia de naturaleţe. se face atât înaintea prezentării. Cei care folosesc această metodă în comunicarea cu grupul. Analiza auditoriului. fie lipsiţi de experienţă. Citirea este metoda utilizată. vorbitorul trebuie să aibă în vedere şi alte aspecte importante pentru succesul comunicării şi anume: caracteristicile auditoriului. Prezentarea liberă este. Vârsta. 43 Idem. cât şi în timpul acesteia. fără a fi însă memorat. de exploatare. Ascultarea propriei înregistrări este folositoare pentru perfecţionarea procesului de comunicare. este necesar să se pregătească. atât în conţinutul cât şi în forma sa. pg. întregul mesaj trebuie să fie clar în mintea vorbitorului. Memorarea este pentru mulţi oameni dificilă. se străduiesc prin memorare să fie „la înălţimea" aşteptărilor auditorului. vorbitorul va folosi anumite însemnări în timpul comunicării cu auditoriul. de spontaneitate chiar atunci când expunerea încorporează reacţiile ascultătorilor. înainte de a începe şedinţa de comunicare. decizionale.

rapoarte. formale sau pe termen lung. primesc şi citesc cu mare plăcere mesaje. respectiv dacă discursul prezintă interes sau nu. sunt câteva dintre cele mai utilizate forme de comunicare în scris în organizaţii. iar acurateţea mesajelor nu poate fi clar şi precis (re)stabilită mai târziu. Sintetizând. vorbitorul nu poate ignora faptul că. precum şi a mesajelor ce vizează un număr de oameni a căror activitate este interdependentă. Totodată. gesturilor şi mişcării sale. în beneficiul unei mai bune comunicări. Se poate învăţa mult de la auditoriu. sentimentul importanţei sau consideraţiei acordate interlocutorului aflat(ţi) pe o treaptă inferioară în scara ierarhică. în timp ce în cadrul organizaţiei alcătuirea informală este preponderentă. de bani. memorii. decât carenţele evidente ale comunicării sale în scris. postere şi. poate fi observat efectul produs de mesaj. atenţia. comunicarea în această formă având următoarele avantaje: • • • • rapiditate şi reacţie imediată (feed-back). Şi este foarte probabil că nimic nu scoate mai clar în evidenţă punctele slabe ale cuiva. scrisori. Separat de unele aspecte de formă precum: antetul 34 . rapoarte) sunt redactate formal. putem reţine că pe cale orală se realizează contactul direct între subiecţii comunicării.sexul. în comunicarea orală. Referate. posibilitatea de a pune întrebări şi clarifica problemele. comunicarea orală are dezavantajul că deseori duce la risipă de timp şi. Oamenii îi aud vorbele. dacă este acceptat sau nu mesajul. expresiile faciale şi alte elemente vizibile la auditoriu. a mesajelor oficiale. dacă sunt înţelese sau nu ideile. tot mai mult în ultima vreme. circulare. formează feed-back-ul ce aduce informaţii definitorii pentru comunicare. buletine de informare. Cu toate că nu sunt prea mulţi cei care scriu. desigur. Mesajele scrise care se transmit în afara organizaţiei (scrisori. a ilustraţiilor şi a gradului de detaliere în prezentarea subiectului. ele fac parte din mesaj. Abilitatea de a exprima cu claritate şi corect gândurile într-un mesaj scris este evaluată şi judecată de oameni. În ceea ce priveşte prezenţa şi imaginea personală. cât şi ale mediului fizic proxim în care se află. comunicarea în scris ocupă inevitabil o parte din timpul tuturor managerilor. cunoştinţele în domeniu. Comunicarea în scris este potrivită pentru transmiterea informaţiilor de interes general. a mesajelor care solicită acţiuni viitoare. experienţa. În timpul prezentării. ecrane legate de computer. privesc şi receptează imagini ale aspectului său fizic. educaţia. sunt importante pentru selecţia cuvintelor.

Mesajele scrise promovează uniformitatea în politici şi proceduri pentru un mare număr de oameni şi în timp. Dacă ne adresăm unui grup eterogen din punctul de vedere al nivelului de educaţie şi pregătire în domeniu şi dorim să comunicăm cu toţi membrii acestuia. Nu putem ignora însă şi posibila "ofensă'" adusă celor înalt pregătiţi. deasemenea. Atunci când deciziile. printr-un mesaj la nivelul celor mai de jos. În unele cazuri. ar fi greu de imaginat fără existenţa unui suport scris. Internet). Cel mai important este că mesajele scrise pot fi păstrate. sunt transmise în scris. cuvinte ce comunică rapid şi precis. emitentul. Logistica purtătorilor materiali de 35 . adresa sediului social. în practica managementului. vom scrie la nivelul celui mai modest membru. mesajul scris trebuie să fie adecvat. Pot fi găsite numeroase grupuri de cuvinte ce sunt folosite ca similare de către unii şi care au semnificaţii sau. Totodată. subiectul sau tema comunicării. în conceperea şi redactarea mesajelor scrise nu trebuie pierdut din vedere scopul schimbului de informaţii. Adică cele folosite în conversaţiile cotidiene. gândeşte. sentimentul răspunderii în ce priveşte corectitudinea lor este mai pregnant pentru emitenţi. instrucţiunile. dacă el este necesar atingerii scopului comunicării şi nu alterează înţelegerea mesajului. nu pot fi ignorate. în managementul unei organizaţii. în exercitarea sarcinilor posturilor identice sau similare. data etc. Studierea atentă a semnificaţiei precise a cuvintelor.. cel mai obişnuit fiind hârtia. În categoria celor mai potrivite cuvinte ce servesc comunicarea sunt cuvintele familiare. este necesar să "vizualizăm" cititorul. îi vom "pierde " pe cei mai modeşti. destinatarul. învăţarea şi respectarea procedurilor de acţiune la parametri precizaţi. coduri E-mail. Selecţia cuvintelor va avea în vedere semnificaţia precisă pe care acestea trebuie să le aducă întregului mesaj al comunicării. comunicarea în scris prezintă limite care. o condiţie a calităţii mesajelor. lipsite de ambiguitate. cel puţin. Acest fapt susţine preocuparea pentru respectarea legalităţii. Scriind la cel mai înalt nivel.(denumirea. într-o organizaţie. Ca şi în cazul comunicării orale. comunicarea scrisă economiseşte timp şi reduce costul comunicării. adaptat la caracteristicile cititorilor. nuanţe diferite pentru alţii. rapoartele etc. simte.. Mesajul scris implică inevitabil existenţa unui suport. telefoane şi fax. imaginând ceea ce acesta ştie. Un cuvânt dificil va fi desigur folosit. ordinele. Atunci când codificăm ideile. Selectarea cuvintelor potrivite este componenta majoră a adaptării mesajului la caracteristicile cititorului. a nuanţelor ce diferenţiază semnificaţia este.

Reacţia destinatarului nefiind imediată. comunicarea fie se va realiza cu întârziere. Alternativa este trimiterea aceluiaşi mesaj scris tuturor persoanelor. Bucureşti. De asemenea. trunchi. oamenii transmit mesaje prin intermediul expresiilor faciale. orală de discutare cu grupul. Cu echipamentele de procesare actuale. Un aspect al strategiei comunicaţionale îl reprezintă adoptarea deciziei de a comunica oral.mesaje se realizează adesea cu costuri ridicate. Tritonic. 36 . Apelul la comunicarea în scris în exercitarea managementului. Chelcea . această din urmă procedură necesită puţin timp. gesturilor şi poziţiei (posturii). pg. ca managerul să vorbească cu fiecare subaltern în parte. De exemplu.comunicare scrisă sau orală. este posibilă transmiterea unui mesaj personal. 2004. Ed. în scris sau în ambele moduri. De asemenea. mai ales când depăşeşte anumite limite. directă. „comunicarea nonverbală constă în orice transmitere a informaţiilor. în scris fiecărei persoane cu care se doreşte a se comunica. dar acest lucru cere mult timp. În cazul unor emitenţi netalentaţi.“Comunicarea non-verbală în spaţiul public”. Eficacitatea sa implică faptul că a comunica înseamnă ceva complex. mesajele sunt inexpresive şi puţin convingătoare. dar are drept efect pierderea impactului personal pe care îl produce un mesaj faţă în faţă/unu la unu. este perceput ca expresie a unui stil birocratic. De fiecare dată. Comunicarea non-verbală este a treia formă prin care sunt transmise mesaje. fie incomplet sau deloc. 9-10. ideilor şi emoţiilor de la o entitate socială (persoană. managerul ar putea decide să îi adune pe oameni laolaltă şi să le furnizeze informaţiile în cadrul unei şedinţe. Pe de altă parte. 9. dacă există o procedură deschisă. avantajul 44 45 45 S. observăm că există argumente pro şi contra acestor strategii . care generic mai sunt numite "limbajul corpului".) în raport cu un sistem de axe rectangulare în afara acţiunii directe a altor persoane”45. cu mult mai mult decât a selecta cuvintele potrivite. „Termenul de comunicare nonverbală are o sferă mai largă decât cel de comportament nonverbal care exprimă modificarea intenţionată sau neintenţionată a poziţiei corpului unei persoane în raport cu un sistem de repere spaţiale sau schimbarea poziţiei componentelor corporale ale acesteia (cap. se pune problema deciziei de a comunica faţă în faţă/unu la unu sau într-un grup mai larg. Enunţând aceste aspecte. colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor”44. Astfel. faţă în faţă. În sens larg. Idem. dacă se alege o strategie comunicaţională orală. faţă în faţă/unu la unu sau în grup. modulaţiilor vocii. inabili. este posibil. membre etc. în comunicarea orală. pg. grup.

O altă procedură des utilizată o reprezintă purtarea unei discuţii deschise asupra unui aspect. există pericolul ca informaţia să se transforme în zvon sau în bârfă ceea ce nu este de dorit nici pentru mediul intern de lucru. oferind date despre activitatea organizaţiei. despre eficienţa sau lipsa de eficienţă a acesteia. Ceea ce trebuie avut în mod special în vedere este că aceste canale nu pot fi nici interzise. se poate defini drept schimbul de informaţii care are loc în afara canalelor oficiale de comunicare. Comunicarea informală Comunicarea informală aşa cum am menţionat. Pentru buna funcţionare a organizaţiei ele trebuie pe de o parte contracarate de informaţiile transmise prin intermediul canalelor oficiale. urmate de redactarea rezumatului acestei înţelegeri. Insă. importanţa mesajului. Acestea apar şi există în mod necontrolat. despre rezultatele 37 . Uneori este recomandabilă transmiterea unor anumite mesaje importante oamenilor înaintea unei întâlniri deschise. aceasta însă are o altă natură. Managerul ar trebui să ţină cont de următorii factori în luarea unei decizii cu privire la această strategie: • • • • timpul disponibil. clarificarea nelămuririlor şi încheierea unei înţelegeri. O astfel de procedură ar putea fi folosită şi în cazul întâlnirilor faţă în faţă/unu la unu. nici pentru funcţionarea de ansamblu a organizaţiei. se modifică permanent şi operează la toate nivelurile. acest lucru le permite să citească mesajul şi să se pregătească pentru întâlnire. Este evident că şi canalele de comunicare formală de jos în sus sunt purtătoare de feed-back. nici desfiinţate.evident al comunicării în ambele sensuri este însă pierdut dacă nu este permis angajaţilor să pună întrebări pentru clarificare. dacă este mediată de canalele informale de comunicare. gradul de receptivitate/deschidere a receptorului. Comunicarea informală se desfăşoară în general prin canale şi contexte create spontan. mai ales dacă acestea din urmă sunt ineficiente sau dacă informaţia care ajunge pe această cale este săracă. C. Se poate spune că merg în paralel cu canalele formale de comunicare. abilitatea managerului de a prezenta în scris sau verbal. iar pe de altă parte trebuie încurajate pentru că oferă un feed-back optim. Este din nou important de subliniat faptul că direcţiile formale de comunicare trebuie să funcţioneze fără greşeală pentru că informaţia circulă oricum.

În aceste condiţii. în special faţă de cei care ocupă poziţii ierarhice înalte. mai ales în situaţii de reproiectare a organizaţiei. de fenomene de tipul contra-puterii. În concluzie. care nu este întotdeauna acelaşi cu cel stabilit de organigramă. 388. 46 Dacă informalul este încurajat. D. fără a apela la reţelele formale pentru a ajunge la interlocutorul potrivit. pentru a putea permite fluxurile informale purtătoare de feed-back şi de noutate. Bucureşti. Acest tip de comunicare se asociază cel mai bine cu o politică managerială care încurajează iniţiativa şi autonomia. Comunicarea informală permite în acelaşi timp exploatarea ocaziilor de comunicare eficientă care se pot ivi şi evitarea unor anumite riscuri legate de incompatibilitatea dintre organigramă şi situaţia de fapt din organizaţie. Contactele de tip informal sunt cele care asigură în modul cel mai eficient legătura dintre salariaţii aceluiaşi departament sau între departamente diferite. de excesul de formalism. Stăncioiu şi G. comunicarea organizaţională trebuie să acopere atât registrul formal. el poate deveni sursă de inovaţie pentru formal. lucru foarte profitabil mai ales în momente de restructurare a organizaţiei. Promovarea comunicării informale reduce riscurile legate de conflictele de muncă. lărgind spaţiul „de joc" al fiecărui „actor" al organizaţiei. Cândea – „Comunicarea managerială”. Invers. De 46 47 R. Elemente fundamentale”. de obicei. Militaru –„Management. Comunicarea informală oferă un dublu avantaj: pe de o parte ea are o valoare practică pentru organizaţie. pg. de greve. Ed. pg. Ed. generate. 38 . Cândea şi D. pentru a funcţiona eficient. comunicarea informală în acest caz merge în paralel cu unele canale transversale de comunicare. Bucureşti. 1996. Expert. Dimpotrivă. În viaţa organizaţională actuală. Feed-back-ul în comunicare „Feed-back-ul este procesul de verificare a mesajelor. angajaţii au învăţat să îşi mascheze şi să îşi ascundă sentimentele. dezorganizarea. suficient de suple însă. Salariatul va căuta informaţia de care are nevoie acolo unde ştie că o poate găsi. contribuind la fluidizarea contactelor între salariaţi. astfel. imposibilitatea formulării de obiective pe termen lung. canalele informale au cel mai activ rol. trebuie în primul rând create cadre formale de comunicare. a înţelegerii corecte a semnificaţiei lor”47. promovarea exclusivă a comunicării formale va avea ca efect dezordinea. 47-49. Teora. 1998. îndepărtându-se însă de circuitele complexe şi lente ale comunicării formale. iar pe de altă parte are un rol „ terapeutic ". cât şi pe cel informal. I.obţinute în urma adoptării unei noi strategii etc.

larg utilizată pentru rezolvarea problemelor cu cei care au un impact negativ asupra noastră. cea mai sigură strategie este aceea de a tăcea şi de a spera că trecerea timpului va îmbunătăţi condiţiile existente. defineşte feed-back-ul „ca fiind reacţia de răspuns a receptorului la mesajul primit de la iniţiator. În procesul îmbunătăţirii performanţele legate de comunicare. acordul verbal sau consensul aparent. Aramis. că aceste semne de feed-back extern din partea receptorului reprezintă adevărul. cei mai mulţi oameni se tem în faţa confruntării directe cu cineva care îi întreabă despre performanţele lor. 39 . putând stabili dacă eventuala problemă derivă dintr-o inabilitate de comunicare sau din sistemul de filtrare al celorlalţi. comportament etc. O persoană care dispune de bune abilităţi de comunicare interpersonală poate determina şi verifica impactul real pe care mesajele sale 1-au avut. Acest lucru necesită sensibilitate. Rezultatul poate fi numai un zâmbet politicos. Răspunsurile date cu răbdare la întrebări şi explicarea lucrurilor îl fac pe interlocutor să se simtă confortabil psihic şi emoţional. Tot astfel. dacă situaţia rămâne intolerabilă. prin toate formele comunicării nonverbale. Bucureşti. 48 P. Această strategie tăcută a schimbării minimale. 61. până în momentul în care adevărul iese la iveală. din perspectiva persoanei de pe nivelul mai scăzut. consecinţele negative ale unei relaţii slab dezvoltate sunt dificil de monitorizat. datorită faptului că. emitentul mesajului. atitudine. sunt atât de mari. Anghel .“Stiluri şi metode de comunicare”. este dificil de ştiut care a fost adevăratul impact al mesajului asupra celorlalţi. pg.aceea. trebuie să încerce măcar să obţină feed-back-ul. pentru a-i acorda un feed-back nesolicitat şi probabil nedorit. Riscurile implicate. maschează realitatea şi ţine ascunse frustrările. Rolul consultanţilor în comunicare poate fi uneori acela de a-i convinge pe membrii organizaţiei să adune date care să reprezinte feed-back-ul necesar efortului de a scoate adevărul la suprafaţă. Ed. emiţătorul presupunând. Cum ar putea să facă acest lucru? Întâi. De aceea. printr-o atitudine deschisă pentru feed-back. Este un mod de a ajuta pe cineva să înţeleagă efectele pe care le produce un mesaj (acţiune. în mod eronat. însă. vorbitorul. Petre Anghel. probabil că nici o abilitate nu este mai importantă decât aceea de a primi feed-back precis şi corect în ceea ce priveşte impactul propriului mesaj asupra celorlalţi. încât.) asupra celui căruia i-a fost adresat mesajul respectiv”48. 2003. vorbitorul trebuie să încurajeze feed-back-ul şi nu să-l inhibe. Nu este uşor pentru o persoană aflată pe o poziţie ierarhică inferioară într-o organizaţie să se confrunte cu o persoană cu un statut mai înalt.

• pozitiv . Feed-back-ul vag. Gh. foarte probabil. va da mai multe exemple sau va aprofunda unele aspecte.O altă cale de a obţine feed-back este aceea ca vorbitorul să pună întrebări după ce a transmis mesajul. general. ce vizează o anumită informaţie sau întrebări indirecte. întrebări precise. adresarea: "Sunteţi leneş (ă)".„Fundamentele practicii manageriale". 40 . Oferirea feed-back-ului.. la o atitudine pozitivă. De exemplu. De aceea.. dacă munca sau performanţele lor sunt apreciate. întrebarea "Vreţi să-mi spuneţi ce urmează să faceţi pentru a fi sigur că am fost clar şi explicit?" va conduce.cât mai apropiat de momentul realizării performanţei. 308.. pg. 80%). poate crea probleme managerului în relaţiile cu subordonaţii. poate fi înlocuită cu: "Performanţa dvs. Salariaţii vor să ştie dacă lucrează bine sau nu. de genul "dacă aţi fi în locul meu cum aţi explica . în muncă este cu 20% sub normă". faceţi erori". Seghete . va avea un efect cu mult mai firav decât dacă ar fi fost acordată imediat. Spre exemplu. • concret şi precis . De aceea. în cazul unor răspunsuri inadecvate. Editura Maiko. reacţie ce joacă un rol esenţial în motivaţie. pentru o realizare a salariatului la începutul anului. adică. Modalitatea în care va fi formulată întrebarea va determina atitudinea interlocutorului faţă de mesaj şi emitentul său. feed-back-ul trebuie să fie49: • imediat . Recompensa oferită la sfârşit de an. care este un atac la persoană. se recomandă ca feed-back-ul pozitiv să deţină ponderea (cca. • centrat pe performanţă . De exemplu.?" Răspunsurile primite vor atesta dacă audienţii au ascultat şi înţeles destul de bine ceea ce li s-a comunicat. Impactul asupra comportamentului se reduce pe măsura trecerii timpului. o mai mare utilitate ar avea: "faceţi de obicei două erori şi anume.". Fiind unul din elementele cheie ale performanţelor înalte. 1994. în loc de formularea: "întotdeauna dvs. 49 I. Petrescu. a solicita primitorului să reformuleze mesajul cu propriile sale cuvinte. Se va face distincţie între salariat şi performanţa sa. Modalitatea cea mai potrivită de a verifica dacă mesajul a fost recepţionat şi înţeles corect este parafraza.. cu deosebire când este negativ. Bucureşti.generalităţile nu sunt de mare folos pentru salariaţi.un feed-back pozitiv produce efecte superioare faţă de cel negativ. vorbitorul va repeta anumite părţi sau întregul mesaj. ei aşteaptă să primească reacţia managerului.feed-back-ul trebuie să se concentreze pe sarcină şi nu pe persoană.

pg. însă numărul relaţiilor de comunicare ce pot să apară creşte exponenţial. 1. Teoretic. 391. Reţelele de comunicare ce se pot configura. comunicarea managerială este un proces fundamental de interacţiune reciprocă bazată pe feed-back. Stăncioiu. mesaje. conforme cu ceea ce managerul le cere. Practic. constituind astfel o cale prin care oamenii îşi controlează în mod sinergie eforturile. Reţelele de comunicaţii implică fluxuri de informaţii sau de date existente între două sau mai multe persoane50. Un manager trebuie să stabilească legături de comunicare cu o varietate de persoane din interiorul organizaţiei cât şi din exteriorul acesteia. Aşadar. mărimea grupului poate creşte aritmetic.Recompensarea salariaţilor pentru lucrurile bine făcute. sentimente. decizii subordonaţilor cu posibilitatea verificării manierei de receptare a mesajului de către aceştia. Elemente fundamentale”.3. G. Bucureşti. transmit idei. îi încurajează să repete comportamentul performant. numărul canalelor de comunicare este limitat. Ea influenţează şi modifică percepţii. cum ar fi o echipă de lucru. Teora. sunt: posibilităţile de Reţea în cerc Reţea în lanţ 50 I. Militaru – „Management. În principiu. atitudini. Caracterul dinamic al reţelelor de comunicare în care managerul este implicat pune în evidenţă tendinţele de extindere laterală şi verticală a lor. într-un grup compus din cinci membri. 1998. comportamente. în care managerii de orice fel.2. opinii ale indivizilor şi grupurilor. Ed. fiecare membru din grup poate comunica cu ceilalţi. Reţele de comunicare O analiză structurală a sistemului de comunicare dintr-o organizaţie pune în evidenţă existenţa de grupuri de persoane ce comunică între ele. 41 . de exemplu. Mărimea grupului limitează comunicare prin reţelele configurate în cadrul lui. Reţelele de comunicare sunt diferite şi complexe într-un grup format din douăzeci de persoane faţă de un grup compus din trei persoane.

centralizate (participanţii se află în relaţie de subordonare. Un nivel sensibil al descentralizării este asociat cu stilul participativ de management: • • reţeaua „în lanţ” – nu există restricţii. cea mai redusă în comparaţie cu celelalte reţele. dar nivelul de satisfacţie al fiecărui membru variază de la un individ la altul. reţelele de comunicare pot fi descentralizate (participanţii sunt egali în procesul de comunicare). 42 . mijloc care se regăseşte în cazul stilului autoritar de conducere) sau multiple (fiecare comunică cu toţi ceilalţi. în ansamblu. se remarcă primul pas al descentralizării în ce priveşte comunicarea.în acest tip de reţea. după relaţiile dintre participanţii la procesul de comunicare. toţi membrii putând comunica între ei simultan.un membru al reţelei. • reţeaua „în stea" . După cum am mai arătat. probabil. în reţeaua stea. reţeaua în „Y" . Astfel. sistemul centralizat şi stilul predominant autocratic se menţin. ci prin intermediul altui salariat. nu comunică direct cu şeful. toate fluxurile sunt controlate de persoana de la centru.este cea mai restrictivă. satisfacţia medie a membrilor grupului este.Reţea în Y Reţea în stea • reţeaua „în cerc" . astfel încât fluctuaţia este cea mai ridicată în raport cu celelalte reţele. fiecare comunică cu alte două persoane. existând astfel riscul întârzierii luării deciziilor).

43 . Sintetizând.„Managementul instituţiilor publice". pe de o parte. şi în raport cu interesele indivizilor (grupurile informale). când activităţile se desfăşoară de la sine). în cadrul lucrului în echipă. TIP DE REŢEA CARACTERISTICI  dezavantaj – distorsiunea mesajului datorată serialităţii fluxului informaţional Tip LANŢ     două persoane au acelaşi statut feed-back rapid. în cerc (apare în cazul stilului de conducere democratic participativ. 2003. Avem astfel51: configurează diverse uniuni în raport cu structura firmei (departamentul). la rândul lor.Reţelele descentralizate pot fi. când părerea fiecărui membru contează în mod egal) sau în lanţ (corespunde stilului de conducere laissez-faire. satisfacţie mare  model centralizat de comunicare în grup  dependenţă mare de leader la calitatea deciziei  structură stabilă dar rapidă Tip Roată 51 Paul Marinescu . reţinem că tipurile de reţele ce se pot forma într-un grup la nivel organizaţional pe de altă parte. Editura Universităţii din Bucureşti. pg 199-214. de două feluri: în Y (apare atunci când stilul de conducere este slab centralizat) şi în stea (când stilul de conducere este puternic centralizat). eficient număr redus de legături există un grad de centralizare Tip Y Tip Cerc  reducere grad de interacţiune grup – un membru comunică doar cu alţi doi  feed-back dificil  organizare stabilă. Şi reţelele centralizate pot fi. la rândul lor.

Tip STEA  descentralizare comunicare  informaţie liberă  implicare egală între membrii – decizii bune  feed-back rapid şi eficient  viteză transmitere informaţie mică 44 .

Interesele. trebuie identificate. 469. rezistenţă la introducerea unei noi idei). rezerva de a exprima opinii. Economică. vol. 45 . distanţă. cât şi perturbaţiile interne care sunt legate de natura umană. şi diminuate prin măsurile adoptate în organizaţie. de canalul de comunicare. o 52 C. locul şi timpul. precum şi în caracteristicile situaţiilor concrete în care se derulează comunicarea. supraîncărcarea.3. atât perturbaţiile externe. experienţele şi valorile proprii oamenilor afectează interpretarea mesajului. „cauzele care generează asemenea bariere sunt legate de emiţător. 53 O. utilizarea unui ton ridicat şi marcat de iritare. ceea ce va contribui la îmbunătăţirea comunicării. Voicu şi F. aspiraţiile şi motivaţiile acestora. Verboncu – „Management”. Sandu – ‚Managementul organizaţional în domeniul ordinii publice”. tendinţa de supradimensionare a explicaţiilor introductive. De exemplu. structura reţelelor de comunicare etc. filtrajul. pg. percepţia mesajelor.1. tendinţa de a transforma dialogul în monolog. principalele bariere care apar în toate componentele procesului de comunicare includ: percepţia. circumscrise factorilor perturbatori. încrederea şi credibilitatea. Barierele comunicării Funcţionarea eficientă a procesului de comunicare este adesea influenţată de apariţia şi manifestarea a numeroase bariere. de receptor. „generaţi de manageri (insuficienta documentare. Nicolescu şi I. precum şi de contextul în care se desfăşoară procesul de comunicare”53. precum şi de subordonaţi (neimplicare. De obicei. tendinţa de evaluare a mesajelor. în maniera de comunicare. Imperfecţiunile sistemului nostru senzorial şi opţiunea pentru o semnificaţie inadecvată dată unui simbol într-o situaţie anume conduc la înţelegerea greşită sau pur şi simplu la neînţelegerea mesajului. timp. dificultăţile de ascultare. Ministerului de Interne. 1995..aceste bariere îşi au originea în caracteristicile psihologice ale emiţătorului şi receptorului.3. analizate. cunoştinţele. schimbarea unei proceduri este văzută de manager ca un fapt pozitiv. Bucureşti. Altfel spus. Astfel. de mesaj. Ed. 2001. Ed. zgomotele şi media selectată. care ţin de mediul fizic de comunicare. lipsa de obişnuiţă în comunicare)”. II. Percepţia este o barieră de natură semantică ce apare datorită limitelor în interpretarea codurilor prin care se comunică. limbaj neadecvat. emoţiile. 52 În opinia altor autori. 21-22. oamenii au tendinţa să perceapă mesajele din punctul lor de vedere. Aşadar.. Bucureşti. pg. în nevoile. convinderea că problemele lor nu interesează pe şefi. limitele individuale etc.

asociată deseori cu evaluarea prematură a mesajului şi emitentului. înţelesul şi valoarea mesajului sunt influenţate de încrederea în emitent şi de credibilitatea lui. Receptorii vor accepta sau respinge mesajul. Sunt mulţi cei ce vorbesc şi puţini cei ce ascultă. chiar trecerea sub tăcere. a asculta nu înseamnă numai a auzi. Ridicarea nivelului de încredere necesită un comportament deschis şi onest în comunicarea cu oamenii. Dacă inevitabil subiecţii comunicării ajung la stări emoţionale este mai productiv ca discuţia să fie amânată până ce le revine calmul. deci pentru comunicare. Salariaţii 46 . A asculta cere atenţie totală şi autodisciplină. accentuarea aspectelor pozitive şi subaprecierea. Ascultarea. Mai concret. Controlul înţelegerii prin feed-back poate ajuta la eliminarea problemelor create de percepţie. comunicarea nu poate fi separată de personalitatea oamenilor. Când comunicăm. bucurie etc. Încrederea faţă de un lider sau un şef este determinată de integritatea lor. Prin urmare. Stăpânit de astfel de emoţii. expertiza în domeniu ale celui ce oferă mesajul. a părţilor negative ale unei situaţii. Credibilitatea priveşte cunoştinţele. ca efort suplimentar ce nu va fi compensat. iar câştigarea credibilităţii necesită fapte ce probează profesionalismul şi abilităţi într-un domeniu. Ascultarea este esenţială pentru înţelegere. Filtrajul este procesul de alterare sau distorsiune a informaţiei. teamă. Ascultarea este un act conştient. Încrederea şi credibilitatea. după cum au sau nu încredere în emitentul său. în timp ce lucrătorul poate să o perceapă negativ. Emoţiile oamenilor acţionează ca filtru aproape în întreaga lor comunicare. Pentru a depăşi această barieră. O barieră importantă în comunicarea orală este incapacitatea de a asculta. pozitiv. tristeţe. care cere voinţă şi nu o simplă şi pasivă descifrare de sunete.cale de creştere a productivităţii. mai mult acesta poate fi interpretat drept demagogie. Lipsa de încredere nu face mesajul plauzibil. trebuie să rămânem calmi şi atenţi pentru a nu transmite interlocutorului(lor) stări emoţionale prin comportamentul nostru. Vedem şi auzim ceea ce suntem pregătiţi să vedem şi să auzim. cu scopul proiectării unei imagini mai favorabile. este puţin probabil că oamenii îţi vor mai acorda încredere. este necesar ca emitentul să codifice şi să transmită mesajul în maniera cea mai favorabilă percepţiei primitorului. jignire. Un expert recunoscut are mai mari şanse să fie ascultat şi crezut decât un novice neexperimentat. este dificil să fii obiectiv şi capabil să asculţi. Fiecare trăieşte stări precum: mânie. Odată dovedit nesincer.

erorile sunt descoperite şi este mai bine ca acest lucru să se întâmple cât mai devreme. Distorsiunea prin filtraj sau erori datorate altor cauze este cu atât mai mare cu cât informaţia traversează mai multe niveluri ierarhice. Se apreciază. În opinia unor autori.filtrează adesea informaţiile. Pentru aceasta. Intr-o structură cu şase niveluri ierarhice.____________________90% 3. că se pierde aproximativ 10% din volumul informaţiilor în transmiterea de la un nivel ierarhic la altul. Dacă subalternii nu au încredere în şeful lor. decât ca ocazii de blamare şi critică la adresa lor. să le acorde timp şi să le dea răspunsuri la întrebări. Managerul îi poate încuraja în această direcţie pe salariaţii săi. mai ales în următoarele condiţii: • lipsa de încredere.____________________________81% 4. tratând erorile ca experienţe din care se poate învăţa. oamenii trebuie eliberaţi de teama de a releva în comunicarea cu şefii lor şi aspectele şi rezultatele mai puţin reuşite din activitatea lor. greşelile.___________________________________75% 5. pe baza cercetărilor empirice. deoarece simpla sa implementare nu va rezolva problemele comunicaţionale. Dacă angajaţii nu au încredere în intenţiile managerului de a elabora o politică a uşii deschise sau nu au 47 . de exemplu._______________100% 2. Oamenii trebuie să simtă că managerul doreşte cu adevărat să îi asculte. Politica „ uşilor deschise " şi educarea capacităţii de a primi şi trata cu calm veştile negative contribuie la dezvoltarea comunicării în ambele sensuri. aşa cum rezultă din reprezentarea următoare: PIERDEREA DE INFORMAŢIE PRIN DISTORSIUNE ÎNTR-O STRUCTURĂ IERARHICĂ 1. vor ezita să treacă prin „uşa deschisă". o politică a uşii deschise trebuie să se ocupe de detalii. care critică aspru aspectele negative din activitatea lor. încercând astfel să tăinuiască problemele unui şef. 41% din volumul iniţial al informaţiei se va pierde._____________________________________________ 59% informaţie iniţială percepţie redare În general.________________________________________66% 6.

în cazul unui mesaj lung. Dacă oamenii simt că managerul nu este niciodată trebuie să-şi liber/disponibil să îi asculte sau este tot timpul prea ocupat.211. în acelaşi timp. Verificarea din când în când. Sorin Toma “Management de la teorie la practică”. 55 Idem. prin aceasta. • subminarea lanţului de comandă. pg. Managerii operează uneori cu filosofia că mai multă comunicare înseamnă o comunicare mai bună. decodifica şi înţelege un volum de informaţii. Doru Curteanu. la creşterea eficacităţii comunicării. Dacă oamenii simt că nu sunt trataţi corect de către şeful lor direct. până ce aceştia găsesc că sunt copleşiţi de date.54 Lanţul de comandă reprezintă un aspect real atunci când este folosită o politică a uşii deschise. Politica „uşii deschise” poate distruge lanţul de comandă. nu cantitatea. Toţi oamenii au o capacitate limitată de a recepţiona. prin întrebări şi parafraze. 48 . fără ca înţelegerea să se îmbunătăţească. managerii pot fi supraaglomeraţi cu solicitări.208-214. Editura Universităţii din Bucureşti. „Dacă oamenii de pe orice nivel dintr-o organizaţie simt că această politică le dă dreptul de a trece peste poziţia şefilor lor direcţi. O politică des utilizată în cadrul marilor corporaţii este aceea de a permite ca un angajat să poată discuta cu cineva situat mai sus în ierarhie în situaţia în care îşi exprimă din timp această dorinţă.55 Ei oferă salariaţilor un volum enorm de informaţii.încredere în implicarea managerului în implementarea acestei politici. Paul Marinescu. atunci această politică nu are nici un impact real asupra activităţilor. Minimizarea supraîncărcării informaţionale este posibilă prin transmiterea mesajelor în cantităţi ce pot fi decodificate de primitor. • inaccesibilitatea. a decodificării de către primitor. fiind subminată. Supraîncărcarea informaţională. pg. 2004. serveşte la evitarea supraîncărcării şi. Cheia unei comunicări mai bune este calitatea. într-un timp dat. autoritatea şefilor direcţi”. Un manager subalternii săi. atunci această politică nu va conduce la îmbunătăţirea comunicării. programeze timpul astfel încât să îşi îndeplinească sarcinile şi să poată discuta şi cu 54 Viorel Cornescu. Uneori este necesar ca şeful direct să fie înştiinţat de această întâlnire. atunci trebuie să existe posibilitatea de a fi primiţi în audienţă de către o persoană situată mai sus în ierarhia organizaţiei.

Media de comunicare. Academiei Române. Ed. Pentru John Locke societatea civilă sau politică se „opune autorităţii paternale şi stării de natură ce este un factor. diferite de cele statale. comunicare. 2002. 57 O definiţie ştiinţifică a Societăţii Civile este cea dată de Sergiu Tamaş. În societăţile pluraliste. Tămaş –„Dicţionrul politic – Instituţiile democraţiei şi cultura civică”. „societatea civilă poate fi definită ca o ordine socială şi economică ce se transformă. Tămaş –„Dicţionrul politic – Instituţiile democraţiei şi cultura civică”. pg. Ed. pentru a desemna o anumită parte a societăţii. el consideră că „nu trebuie să cuprindă numai statul şi indivizii. societatea civilă deţine un loc foarte 56 Cicero. indiferent de cerinţele etice ale asociaţiilor legaliste sau politice. relaţii sociale cu deliciile şi libertăţile unei „vieţi civilizate” şi unei economii de piaţă”56. Ed. managerii au fost preocupaţi de eficacitatea comparată a diferitelor medii de comunicare. 1993. termenul care provine din limba latină (civilis societas) cunoaşte şi el modificări de esenţă.4. Folosirea unei medii inadecvate poate duce la nerealizarea comunicării. Odată cu evoluţia componentei politice.56. 58 49 . O primă definiţie a conceptului de societate civilă este dată de către Cicero. care nu cuprindea organizaţiile militare şi era sinonim cu cel de „societate politică”. în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese. Bucureşti. C Beciu – „Comunicarea politică”. 57 John Locke.58” În prezent. organizaţii. Bucureşti. 55 S. S. desemnând acele instituţii sociale şi economice. În viziunea lui „Formarea Societăţii Civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică. pg. 1993. ro. 112. 1. 123. apud. conform propriilor reguli.pg. Bucureşti. cluburi. economică. În cadrul Societăţii Civile cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii. culturală. generator de progres şi de ordine bazată pe lege”. Academiei Române. CONCEPTUL DE SOCIETATE CIVILĂ ŞI SPAŢIU PUBLIC Termenul de societate civilă. iniţial. era folosit. apud. Dintotdeauna. dar şi condiţiile de viaţă ale comunităţii suficient de civilizate şi dezvoltate care să cuprindă oraşe şi legi proprii.

• Faţă de aspectul de mai sus. putem face fără teama de a greşi afirmaţia că şi oamenii politici. dar şi cei de afaceri au un interes comun. politică. Din această perspectivă. Administrarea defectuoasă a societăţii. Dacă la prima vedere.„Dicţionar de sociologie”. ei fiind aleşi de cetăţeni pentru realizarea acestei activităţi. Gellner . Bucureşti. însă pentru a beneficia de ea trebuie să nu înşele încrederea cetăţeanului şi să asigure o administrare politică şi economică de calitate care să ducă la realizarea aşteptărilor acestora.„Condiţiile libertăţii. culturală etc. 28.important. economică. Aceste metode (manifestaţii. la o analiză mai atentă. direct şi intuitiv evidentă este că „societatea civilă reprezintă acel ansamblu de instituţii neguvernamentale diverse. 559. Ed. este totuşi capabilă să-l împiedice să domine şi să atomizeze restul societăţii”60. Folosirea uneia sau a altei metode necesită un comentariu. trustul. Polirom. precum şi interesul clientelar determină disfuncţionalităţi ale sistemului ce impun intervenţia pentru corectare prin folosirea unor metode violente şi non-violente. putem spune că a cumpăra produse ale unor companii poate fi asimilat cu „a vota” – compania. 1998. Activitatea de reglare a mecanismelor care stau la baza organizării şi funcţionării societăţii umane. Vlăsceanu . fiind apărătorul de prim rang al indivizilor şi grupurilor umane în faţa expansiunii statale şi care are un rol primordial în influenţarea deciziilor politice”59. Babel. manifestări paşnice de nesupunere civică) au avut rezultate pozitive în 59 60 C. metodele violente (revoluţii. metodele non-violente (paşnice) se bucură de o atenţie sporită şi chiar de o încurajare. pg. campanii de presă. distrugerea bunurilor unor companii) nu sunt acceptate deoarece există riscul de a destabiliza şi mai mult societatea putând genera anarhie şi chiar conflicte armate care duc la pierderi materiale şi victime omeneşti. Aceştia sunt cei care iau deciziile cu privire la administrarea societăţii.) este lăsată de obicei în seama oamenilor politici şi a celor de afaceri. Societatea civilă şi rivalii săi”. 1998. Iaşi. suntem tentaţi să credem că votul cetăţeanului este numai pentru omul politic. Definiţia cea mai simplă. pg. lovituri de stat. E. Ed. şi anume stabilitatea. 50 . suficient de puternice pentru a contrabalansa statul şi care fără al împiedica să-şi îndeplinească rolul de menţinere a păcii şi de a judeca imparţial cu privirele la interesele majore. cu toate sferele ei componente (socială. interesul personal sau de grup. Zanfir şi E. şi anume: • În societatea modernă. concernul şi implicit a acorda încrederea patronilor şi echipelor manageriale ale acestora.

Ca urmare. Pentru a-şi desfăşura eficient activitatea.) realizate pe plan naţional sau local. 1993. precum şi în încetarea unor conflicte armate între state şi evitarea intervenţiilor străine în numite situaţii de criză. Bucureşti. 51 . având obiective 61 S. cum ar fi: aspecte legate de guvernarea ţării. Societatea Civilă trebuie să înţeleagă problemele cărora doreşte să le găsească o rezolvare conformă cu interesele majorităţii populaţiei. un sistem al puterilor non-statale. Dincolo de aspectul instituţional „societatea civilă este formată din cetăţeni. Rolul Societăţii Civile este de a conlucra cu structurile implicate în administrarea societăţii umane pentru a găsi împreună cu acestea calea ideală pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii. Societatea Civilă trebuie să fie constituită dintr-un număr cât mai mare de organizaţii „specializate”. Instituţiile democraţiei şi cultura civică”. Tămaş . apără şi promovează interesele populaţiei”61. influenţează politicile. pg. Structurile despre care este vorba mai sus. sunt în fapt organizaţiile nonguvernamentale care alcătuiesc în totalitatea lor Societatea Civilă. Ed. trebuie să fie la curent cu politicile existente şi cele preconizate pentru domeniile lor de activitate în aşa fel încât să supravegheze continuu modul în care politicienii sau oamenii de afaceri respectă interesele majorităţii populaţiei în domeniile respective.menţinerea sau obţinerea unor drepturi egale. care asociaţi sub diferite forme. Societatea Civilă trebuie să fie capabilă să ia atitudine într-un spectru larg de probleme. de relaţiile internaţionale cu alte ţări. Academiei Române. aceste metode au şi dezavantajul că elaborarea lor presupune un proces laborios care uneori poate scăpa de sub control şi poate genera metode violente.„Dicţionar politic. 114. Aceste forme de asociere (independente de asociaţiile permanente create prin lege cum sunt unităţile teritorial-administrative etc. dar şi de aspectele legate de dezvoltarea economică sau de protejarea mediului înconjurător. Acest lucru presupune o gestionare organizată de către unele structuri bine stabilite şi conturate. Aceste organizaţii „specializate”. Organizaţiile Societăţii Civile sunt autonome în raport cu statul reprezentând o multitudine de centre de putere. în cât mai multe domenii care privesc organizarea şi administrarea societăţii umane. Totuşi. participă la viaţa politică.

multiplică mijloacele de expresie a intereselor. Alte persoane rămân.. profesionale. specialişti. ţări în care există pericolul instaurării unei societăţi administrată de politicieni corupţi şi incompetenţi şi în care sistemul economic să se apropie de „capitalismul sălbatic”. Societatea politică întruchipată de stat apare în ipostaze de reprezentant al societăţii civile. permite recrutarea şi formarea de noi lideri. culturale. Deciziile politice şi economice majore sunt luate fără asentimentul populaţiei. muncitori din sindicate. În realitate însă. doar agenţi ai Societăţii Civile. În aceste ţări este extrem de importantă influenţa organizaţiilor Societăţilor Civile asupra politicienilor şi oamenilor de afaceri pentru ca populaţia să nu sufere de pe urma deciziilor incompetente sau interesate ale politicienilor ori de pe urma abuzurilor marilor corporaţii economice sau a instituţiilor financiare. întăreşte conştiinţa şi încrederea cetăţenilor în puterea lor. La mai bine de 17 ani de la instaurarea unui sistem democratic de guvernare în România se poate spune fără a greşi că democraţia nu şi-a intrat pe deplin în drepturi. atât societatea civilă. Într-un anumit sens. Rolul Societăţii Civile este însă foarte important în ţările care au adoptat sistemul de guvernare democratic şi economia de piaţă. a minorităţilor. pot fi regăsite ca agenţi ai societăţii politice îndeplinind funcţii politice. fiind uneori în contradicţie flagrantă cu interesele acesteia şi cu promisiunile făcute în 52 . de puţină vreme. Datorită specificului său. în calitate de mandatar al contractului social. ceea ce nu exclude existenţa interacţiunilor. Persoanele active în cadrul Societăţii Civile. numeroase fenomene nedorite în societate (mafia.politice. În ţările în care există dictaturi militare sau în ţările conduse de partide unice nu poate fi vorba de nici o influenţă a organizaţiilor Societăţii Civile (în măsura în care au dreptul să existe) asupra activităţii şi deciziilor luate de politicieni.) impun existenţa statului. morale proprii reprezintă nu numai un cadru de manifestare a drepturilor indivizilor. crima organizată etc. în calitate de patroni. Societatea Civilă întăreşte legitimitatea democraţiilor. ci şi o contrapondere în raport cu forţa statului sau diversele combinaţii de interese ale instituţiilor politice oficiale. religioase. însă. cât şi statul au fiecare raţiunea lor de a fi şi propria realitate autonomă. Societatea Civilă pare a se susţine pe sine însăşi şi nu are nevoie de stat. artişti grupaţi în asociaţii profesionale etc.

vor avea posibilitatea. cu discursuri care au ca subiect faptul că lucrurile nu stau atât de rău pe cât se pare şi că nu există nici un motiv ca la următoarele alegeri populaţia să nu voteze iarăşi cu guvernanţii aflaţi în funcţii. sacrificată pe altarul înfrăţirii dintre politicienii şi oamenii de afaceri. Nu este o noutate că românii nu mai au demult încredere în Parlament sau în Instituţia Prezidenţială. Noţiunea de „Reformă Morală” atât de dragă organizaţiilor civice şi partidelor din opoziţie până în 1996 a devenit o altă promisiune neîndeplinită. După alegerile din 1996 se părea că organizaţiile Societăţii Civile. în scopul câştigării de foloase materiale. principala lor preocupare fiind însă obţinerea de foloase materiale prin scutiri de taxe. Renaşterea României va putea avea loc doar în situaţia în care partidele politice actuale vor dispare de pe scena politică 53 . în special după 1996. Reprezentantele Societăţii Civile îşi trec în statute tot felul de cauze nobile pentru care pretind că luptă. care au avut parte de o relaţie extrem de tensionată cu guvernanţii de până atunci. găsirea de slujbe cât mai bănoase pentru liderii lor şi activitatea de amăgire a populaţiei. Deşi dezvoltarea Societăţii Civile a fost evocată în campania electorală din 1996 ca o necesitate pentru instituirea unui sistem democratic puternic în România. în sfârşit să se implice în luarea deciziilor politice şi economice care să redreseze societatea românească. prin intermediul mass-media. În fapt. mai vechi sau mai noi. guvernarea nu a acordat nici un sprijin dezvoltării sănătoase a germenilor Societăţii Civile. Deşi această modalitate de luare a deciziilor este o caracteristică a guvernărilor totalitare. Ceea ce este cu totul inedit este faptul că au ajuns să nu mai aibă încredere nici în organizaţiile civice. deja existenţi. evoluţia dezastruoasă a societăţii şi economiei româneşti de după 1989 a fost însoţită de o evoluţie la fel de dezastruoasă a Societăţii Civile. însă lucrurile au stat exact pe dos. iată că este posibil ca ea să supravieţuiască şi în condiţiile în care conducerea politică a ţării este desemnată prin alegeri libere. Evoluţia Societăţii Civile româneşti nu poate fi imputată însă doar politicienilor.campaniile electorale de către partidele aflate la guvernare. văzând că acestea au ajuns să se comporte la fel ca partidele politice. principalii vinovaţi sunt cei care s-au aflat şi se află în fruntea organizaţiilor care se afişează ca reprezentante ale Societăţii Civile. aliaţi ai guvernanţilor corupţi. Vina pentru comportamentul politicienilor şi al oamenilor de afaceri români se datorează într-o oarecare măsură şi absenţei unei Societăţi Civile bine structurate.

Habermas . Polirom. provenită dintr-o societate nobiliară de Curte . Habermas explică acest proces de construcţie: „În contactul lor cu intelectualii burghezi şi prin intermediul discuţiilor de societate…moştenitorii fostei societăţi umanist-aristocratice pun bazele unor punţi de legătură între rămăşiţele unei sfere publice în descompunere – cea de la Curte – şi prototipul unei noi sfere: sfera publică burgheză”. Iaşi. Dar odată cu acestea. avangarda burgheză învaţă arta „raisonnement”-ului public în contactul ei cu lumea elegantă.„Spaţiul public. pg. este acea sferă publică politică apărută mai târziu şi denumită sferă publică burgheză”62. Arheologia publicităţii ca dimensiune constitutivă a societăţii burgheze”. 73.împreună cu personajele care le conduc. odată cu teza lui Jurgen Habermas: „Spaţiul public. Ca atare. „oraşul nu este numai din punct de vedere economic centrul vital al societăţii burgheze. pg. Pe locul lăsat liber trebuie să apară o reţea de organizaţii care să-şi ia rolul în serios. care-şi va afla propriile instituţii în cafenele. aflat într-o opoziţie cultural-politică faţă de „Curte”. Ed. 63 Idem. constituit din indivizi care îşi folosesc raţiunea. îşi apropie sfera publică aflată sub controlul autorităţii şi o transformă într-o sferă în care critica se exercită împotriva puterii statului. Conceptul de spaţiu public constituie obiectul cercetărilor din ştiinţele sociale de mai bine de treizeci de ani.Mai mult decât atât. Întregul proces este prezentat de Jurgen Habermas în schema de mai jos63: 62 J. curând după ce au revendicat sfera publică reglementată de autorităţi. trebuie să dispară şi actualele organizaţii care se autointitulează reprezentante ale Societăţii Civile şi care sau dovedit în cele din urmă a fi doar nişte apendice însărcinate cu propaganda în favoarea unor partide politice. 1998. 9. aşa-numitul „raisonnement” (raţionamentul) public. acela de a supraveghea modul în care se i-au deciziile politice şi economice. Provenită din păturile mijlocii cultivate. Astfel. ele o îndreaptă chiar împotriva puterii publice…mijlocitorul acestei despărţiri politice este în mod original şi fără precedent istoric. el desemnează în primul rând o sferă publică literară. noţiunea de spaţiu public a cunoscut. sfera publică burgheză poate fi iniţial percepută ca sferă a persoanelor private reunite ca public. saloane şi reuniuni. în 1962 un aport semnificativ. Filosoful german „analizează procesul în cursul căruia publicul. 54 . Arheologia publicităţii ca dimensiune constitutivă a societăţii burgheze”.

oricum. În consecinţă. Înainte ca natura publică a puterii publice să fi fost pusă în discuţie prin judecata politică a oamenilor privaţi…se constituie.1. presă) Spaţiu intern mic-familial (intelectualitatea burgheză) Sfera publică politică Sfera puterii publice Stat (domeniu al „poliţiei”) Piaţa bunurilor culturale („Oraşul”) Curtea (Societatea nobiliară de Curte) Schiţa sferei publice burgheze din secolul al XVIII-lea „Sarcina politică a sferei publice burgheze este reglementarea societăţii civile. Redefiniri ale conceptului de spaţiu public Noţiunea a reprezentat dezvoltarea unor poziţii paradoxale la majoritatea gânditorilor şi specialiştilor. pg. 1. ce au tendinţa de a nu avea încredere în acest concept şi chiar de a-l refuza.4. în acest sens. Având în spate experienţele unei sfere private intimizate ea înfruntă autoritatea monarhică stabilită şi are.Domeniul privat Societate civilă (domeniu al schimbului de mărfuri şi al munci sociale) Sfera publică literară (cluburi. un caracter în acelaşi timp privat şi polemic”64 . tema sferei publice moderne s-a deplasat de la sarcinile propriu-zis politice ale comunităţii burgheze active înspre sarcinile mai degrabă civile a unei societăţi ce-şi va pune în mod public raţiunea la lucru. o sferă publică în formă apolitică – forma premergătoare a ceea ce va deveni sfera publică funcţionând politic. subiectivitatea izvorând din domeniul intim al familiei restrânse şi-a creat. sub acoperământul ei. propriul ei public. Până ca sfera publică să-şi fi asumat expres funcţii politice pe tărâmul tensiunii dintre stat şi societate. care „la aproape treizeci de ani de la apariţia celebrei teze despre arheologia „principiului publicităţii” şi despre dimensiunea sa constitutivă în 64 Idem. Cea mai importantă este rezerva arătată de autorul german Jurgen Habermas. 55 . 100.

Chambat. „Spaţiul public. 69 P. lucrări în care trata acest concept. • • spaţiul public desemnează realităţile empirice (oraşul-stat grec.. interese. Ed. Mit şi Ritual. 66 Idem. 48. idei. Ed. 168. Iaşi.„Mass Media. Parlamentul). 67 J. Iaşi.„Spaţiu public şi comunicarea”. spaţiul public modern se constituie. Arheologia publicităţii ca dimensiune constitutivă a societăţii burgheze”. 70 D.. saloanele. 2002. „Spaţiu public. Reynie apud. 2003 pg. 68 Idem. Ed. Polirom. pg. Iaşi. al deciziilor şi al controlului puterii”70. spaţii fizice (Agora. Ed.99.societăţile burgheze. 56 . pg. în dimensiunea sa spaţială. pg. în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. Lamizat şi A. Silem. fapt constatat de Bernard Miege cu privire la cele două ediţii scrise de Habermas: 1962 şi respectiv 1990. spaţiul public desemnează şi o normă care depăşeşte particularităţile istorice şi tinde să conteste principiul autorităţii în toate instituţiile”68 Utilizarea noţiunii de spaţiu public se dovedeşte a fi delicată în analiza lui Pierre Chambat şi asta deoarece „accepţiunile conceptului se împart în cei doi poli: cel social şi cel politic”69. O perspectivă antropologică”. unde se întâlnesc oameni. acţiune recunoscută drept democratică. acţiunea politică desfăşurată în unul dintre acele locuri. Iaşi. 168-178. 2002. pg. Sfera publică rămâne „un principiu de organizare al ordinii noastre politice. „Spaţiul public este locul participării politice. Polirom. ca un loc de circulaţie. înţeleasă ca expresie a intereselor şi deliberării. Habermas.resimte din când în când nevoia de a scrie un nou „spaţiu public”. 65 B. fără nici o daună să se lipsească”67. Polirom. „El este recunoscut ca unul public. burghezia din secolul al XVIII-lea). Problematica noţiunii de spaţiu public s-a dezvoltat pe baza unei „producţii ştiinţifice de mare calitate…ce încearcă să analizeze una dintre problemele-cheie ale societăţilor contemporane: spaţiul public este un fir roşu. 67. spaţiu privat:rolul medierii tehnice”în. cafenelele. Coman . Ea este „mai mult decât o zdreanţă de ideologie liberală de care democraţia socială ar putea. Isabelle Pailliart . pieţele. M. care pune în joc atât acţiunea comunicaţională cât şi devenirea politicului constituirea legăturii sociale”66. Polirom. 48.163-164. dar într-o versiune mai puţin normativă ca prima…”65. După B. Miege constata că se observă aşadar o ambivalenţă a noţiunii de spaţiu public care delimitează următoarele: • spaţiul public acoperă în acelaşi timp unul sau mai multe locuri. lărgit şi fragmentat”. 1998. Miege „ Spaţiul public:perpetuat. pg.178.

Iaşi. O perspectivă antropologică”. Astăzi. concepţii ce au lărgit câmpul cercetării acestei noţiuni. actele de decizie. 73 E. în mod liber. funcţiile sale se extind regulat şi are tendinţa de a se fragmenta”72. Cartea Românească. Coman – „Mass Media. se concretizează. acţiunile instituţiilor ce reprezintă puterile instituţionale”71 . pg. spaţiul public este configurat şi alimentat. 1.2. nucleul teoretic îl reprezintă principiul publicităţii sau a folosirii publice a raţiunii de către indivizi reuniţi într-un public. 72 B. precum şi folosirea practicilor argumentative în cadrul său sunt astăzi subestimate).2001. 2002. în mod explicit bazate pe raţiune sunt supuse criticii de către partenerii la dialog. Iaşi.154 57 . lărgit şi fragmentat”.Pedler -„Sociologia Comunicării”. Ed. În acest loc se produc schimbările de informaţii sau păreri. unde argumentele. În concluzie. în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. pg. care are ca scop obţinerea înţelegerii reciproce. Dominique Wolton (1992) 71 Lamizat. la care se ajunge printr-un tip precis de discuţie. M. de apariţia publicităţii politice. în practica unor acte de comunicare. o asociaţie voluntară. „care nu mai e perceput ca reglementat şi structurat de diferite dispozitive juridice ci ea elaborându-se în mod interactiv prin acţiunile conjugate ale tuturor actorilor implicaţi în acest spaţiu” 73. după cum am prezentat anterior. Silem apud. Mit şi Ritual. Un spaţiu public mediatizat Comunicarea politică este cea care a permis o nouă abordare a spaţiului public. se lărgeşte (toate clasele şi categoriile sociale iau parte la el). 168-178. ed. Ed. conform unei proceduri argumentative. 2003. În acest sens.163-164. în teoria iniţiată de Jurgen Habermas a spaţiului public. Datorită diverselor contacte şi interacţiuni. Bucuresti. Polirom. Bernard Miege recunoaşte complexitatea spaţiului public şi afirmă într-un subcapitol intitulat „Dimensiunea comercială a spaţiului public” că acesta „se perpetuează (chiar dacă funcţia sa de facilitator al dezbaterii şi schimbului de opinii. În spaţiul public se realizează formarea opiniei şi a voinţei publice. discursurile politice.4. Polirom.unde teritoriul sau clădirile aparţin comunităţii. Miege „ Spaţiul public:perpetuat. pg.

având drept suport teoriile elaborate până acum. prin utilizarea strategilor tehnologice şi a unui canal mediatic se pun în circulaţie informaţiile şi sunt interpretate. în jurul unei prese pe cale de a se naşte sau al publicaţiilor enciclopediştilor este la urma urmei un mod de a invalida recurgerea la principiul publicităţii în efortul de a înţelege funcţionarea comunicării publice în societăţile contemporane. După cum afirma Bernard Miege. organizaţiile societăţii covile seduse de comunicare”74 . 58 .3. În concluzie. Ed. s-au format şi au organizat spaţiul public al societăţilor liberaldemocratice: 74 B.utilizează noţiunea de spaţiu public mediatizat pentru a sublinia că. spaţiul public nu mai poate fi conceput în absenţa mass-media. Asistăm la o creştere în greutate a puterii ce cultivă din ce în ce mai mult sfera spectaculară a unei politici de comunicare bine pusă la punct şi controlată strategic. se cuvine să luăm în considerare alte câteva aspecte ale generalizării comunicării: presa scrisă audiovizuală faţă în faţă cu comunicarea. 2000. Iaşi. autorii structurează şi disting patru modele de comunicare. de a cuceri popularitate mediatică prin strategii menite să influenţeze opinia publică. Miege – „Societatea cucerită de comunicare”. în prezent. Wolton apreciază comunicarea mediatică şi introducerea votului universal ca fiind procesele care au conferit spaţiului public dimensiunea concretă şi acţiunii politice noţiunea de legitimare. Spaţiul public mediatizat le oferă actorilor politici ocazia de a avea acces la putere. succesiv. Aşadar. pg. iar politica – spectacol să cultive importante elite politice. 1. Astfel. Concurenţa este una foarte acerbă în rândurile oamenilor politici aspiranţi la putere. ce.4. putem afirma că spaţiul public contemporan nu mai este cel care sa format în unele societăţi europene începând cu secolul al XVII-lea şi mai ales de-a lungul secolului al XVIII-lea. „Înainte de a încheia analiza spaţiului public. 87. aşa cum se produceau ele în cafenelele şi saloanele literare ale epocii. Modele de comunicare ce au structurat spaţiul public Pentru a înţelege statutul actual al spaţiului public şi a delimita principalele schimbări care îl afectează. Polirom. a continua să elaborezi nişte concepţii care fac din practicile comunicaţionale moştenitoare directe ale discursului argumentativ şi ale schimburilor de opinii. comunicarea ştiinţelor.

în care discursul politic şi fervoarea erau puternic amestecate cu abordarea literară: „scriitori deveniţi publicişti asigură renumele ziarelor la care colaborează”. pg. Ed. 2002. faţă de care burghezii cultivaţi şi raţionali se opuneau”77. (die Publizität). orientată asupra profitului şi apărută la începutul secolului al XIX-lea va aduce schimbări decisive: „se asistă la pierderea autonomiei 75 J. SUA). În acest sistem. Ed. Miege „ Spaţiul public:perpetuat. Polirom. opiniile (în special ale burghezilor). Iaşi. Iaşi. de o violenţă a tonului pe care cu greu ne-o putem imagina azi”. 76 B. 52. între opiniile prezentate în acele locuri privilegiate ale confruntărilor şi interesele pe care le exprimă acele opinii se creează un arbitraj. a fost caracterizată de „stilul polemic. Odată cu disponibilitatea „în ciuda opoziţiei mai mult sau mai puţin permanente din partea majorităţii guvernanţilor” presa de opinie din primele societăţi democratice (Anglia. Astfel s-a creat „principiul Publicităţii. observată începând cu anii ’70. pg. Habermas – „Spaţiul public. • presa comercială de masă (apărută în ultima parte a secolului al XIX-lea). Arheologia publicităţii ca dimensiune constructivă a societăţii burgheze”. Faptul că această formă de presă i-a costat mult pe cititori. în condiţiile în care preţurile mari ale ziarelor trebuiau să susţină atât cheltuielile de judecată cât şi penalităţile obţinute în urma proceselor pierdute. se vor confrunta şi înfrunta în cafenele şi saloane literare. Miege – „Societatea cucerită de comunicare”. 77 B. Polirom. Ca atare.• presa de opinie (apărută în secolul al XVIII-lea). lărgit şi fragmentat”. 66. 2000. 59 . în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. a dus la stabilirea unei legături puternice „între ziare şi cititorii lor. Iaşi. Deoarece nu este suficient să precizăm faptul că la originea formării acestor patru modele s-au aflat mass-media sau tehnicile de comunicare. legătură care a permis burghezilor luminaţi să practice „Aufklärung-ul”75 (utilizarea publică a raţiunii). vom trece la dezvoltarea modelelor enumerate mai sus. Polirom. pentru a observa aportul fiecărui model la formarea spaţiului public. pg. acestui „spaţiu al medierii între stat şi spaţiul vieţii private”. • • mass-media audiovizuale şi mai ales televiziunea generalistă (a cărui relaţiile publice generalizate (a căror dezvoltare continuă poate fi influenţă a continuat să crească de la jumătatea secolului XX). 168-178. Ed. dar care sunt departe de a fi atins importanţa televiziunii generaliste). Presa comercială de masă. 1998. prin „intermediul argumentării şi al schimbului de opinii”76.

ce vor deveni mai mult decât nişte simple discursuri80. Iaşi. pg. printr-o decodificare a mesajului politic care împacă întreg spaţiul public actual. pg. 171. 79 Idem. 168-178. rolul crescut al imaginii…. punând în practică strategii de comunicare din ce în ce mai sofisticate. Iaşi. în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. lărgit şi fragmentat”. mai inovator. 168-178.a făcut obiectul numeroaselor lucrări de sociologie şi antropologie care l-au direcţionat pe Jurgen Habermas asupra „acţiunii sistemice de „administrare a culturii”. în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. mai angajat. Miege „ Spaţiul public:perpetuat. 2002. Dezvoltarea mass-media audiovizuale se leagă de publicitatea comercială (investiţiile celor care fac publicitate pentru produsele lor constituind baza economică a modelului) şi de dezvoltarea tehnicilor de marketing în comunicarea socială (identificarea publicului ţintă. strategiile de influenţare a grupurilor şi audienţelor. Ed. linia politică se afirmă într-o manieră mai puţin polemică.). Această strategie a presei actuale de a se detaşa oarecum de intelectualitate şi de a acţiona pe partea cealaltă de influenţare mai ageră a Puterii. Mass-media audiovizuale . O dată cu relaţiile publice generalizate toate instituţiile sociale folosesc tehnicile şi tehnologiile comunicării şi informării. mass-media audiovizuale pune accentul. Polirom. funcţionează în contextul în care spaţiul public creat a devenit mai implicat şi mai interesat de sfera politică. aşa cum le cunoaştem azi78. Spaţiul public produs de mass-media este caracterizat de Mihai Coman în una din lucrările sale ca fiind popular. mai mult decât presa comercială pe divertisment. Miege „ Spaţiul public:perpetuat. „Imaginile cu putere de seducţie vor face obiectul acestor strategii. spre deosebire de cel tradiţional pe care îl cataloghează „ca un loc ezoteric al dezbaterilor raţionale şi al formării unor opinii savante. pg. Ed. tot acum se formează genurile jurnalistice. mai apropiat atât frământărilor populare. 80 B. Polirom. 78 B. incompatibilă cu publicitatea şi cu confruntarea de opinii referitoare la sfera publică. 60 . În final. cât şi de seismele politice. asigurând normele spectacolului şi al reprezentării în detrimentul argumentării şi al exprimării”79.redacţiilor în raport cu editorii şi la separarea jurnalismului de literatură. 2002. lărgit şi fragmentat”.

Autorul francez Bernard Miege puncta faptul că „tehnicile moderne de comunicare tind în aparenţă să favorizeze iniţiativele individuale. în situaţia în care televiziunea de masă nu a putut provoca dispariţia presei comerciale. deosebit de important pentru bunul mers al societăţii. rolul individului într-un stat este unul decisiv. dezbatere pe orice temă. Ed. într-un dialog. în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. instaurarea fiecărui model semnificând o lărgire semnificativă a publicului vizat. concept ce face dinamică viaţa socio-politică. într-un fel.4. fac din acestea un drept natural al fiecărui om. părerea lui contând într-o societate democratică. modelele de comunicare interacţionează strâns cu sfera politică. Polirom. izvorâte din raţiune şi libertatea de expresie. Un nou spaţiu public. să îşi apropie informaţiile de provenienţă foarte diversă şi să îşi creeze o opinie “independentă”81 .4. Toate aceste observaţii concluzionează complexitatea spaţiului public actual. pg. Astfel. conversaţie. trebuie subliniată puterea pe care o exercită individul. fiecare fiind în măsură. mai degrabă la o juxtapunere de modele82”. pg. diferit de cel burghez habermasian ce era reprezentat de indivizi ce împărtăşeau idei comune. ca membru al societăţii. 61 . 185. În acest context. Miege „ Spaţiul public:perpetuat. el poate participa la conducerea societăţii. B. poate participa la luarea deciziilor. iar cei adunaţi pentru a lua o decizie şi a trage o concluzie. 1. se aduc critici. ci asistăm. o problemă diversă este analizată din toate unghiurile. Ed. Într-o dezbatere oarecare. un nou spaţiu politic În esenţă. 2000. lărgit şi fracmentat”. dar în acelaşi timp indică şi o transformare majoră la 81 82 B. Înainte de definirea conceptului modern de spaţiu public. vor judeca şi evalua chestiunile cu argumente cât mai diferite. Iaşi. cel ce spune adevărul să nu fie unul singur. Polirom. Acţiunile sale. Bernard Miege adaugă: „teoreticienii susţin faptul că apariţia unui model nou nu duce la dispariţia modelelor apărute anterior. se ascultă diferite variante. Iaşi. Regimul concurenţial şi conflictul caracterizează noul spaţiu public. Libertatea individului nu mai este acum limitată. Această libertate de expresie conturează egalitatea indivizilor şi face ca. graţie lor. 168-178. Miege – „Societatea cucerită de comunicare”. 2002. presa de opinie se menţine. spunea autorul Mihai Coman. chiar polemică. El este plin de ritualuri politice aşteptate deja de către opinia publică.

„Televiziunea şi reconfigurarea politicului”. ritmul şi termenii de legitimare. Avem construită până acum o scenă politică cu totul şi cu totul diferită decât acea care constituia obiectul cercetării sociologilor şi teoreticienilor asupra câmpului politic. pg. politizat mai degrabă decât dintr-un public unitar. Faptul că televiziunea reuşeşte să aducă în casele oamenilor atât imaginea cât şi sunetul o face să fie privită drept cel mai agreabil mijloc de informare. care îşi delimitează liniile de forţă într-un spaţiu public de mediere al societăţii. pg. Bucureşti. Secolele ce au urmat au condus la o creştere cantitativă a publicului implicat în dezbatere şi decizie. Tritonic. Ed. O perspectivă antropologică”. după cum apreciază Gabriel Thoveron. 90. 62 . Polirom. „ Comunicare. Efectul televizual îşi îndreaptă atenţia spre politica-spectacol86. „Scena democratică este remodelată 83 84 85 86 M. Ed. Haineş Rosemarie. Oradea. Ca atare. pg.) Ed Antet. „la care au avut acces doar acei indivizi care beneficiau de o anumită prosperitate materială şi de o cultură adecvată exercitării unei discuţii publice elevate”83. „Mass Media. Lacomte Patrick. Iaşi. Mit şi Ritual. 64. Astfel. 2004. „spaţiul public democratic este configurat prin introducerea vectorului televizual şi al modului mediatic de comunicare în câmpul politic. din spaţiul public burghez habermasian. Se gândesc la pericolul pe care acestea îl pot reprezenta: îşi pot juca întreaga carieră într-o emisiune”85. 89.) Ed. Polirom. Gabriel Thoveron. 2003. „oamenilor politici nu le convine întotdeauna să participe la emisiuni pe care nu le pot controla. iar actorii politici sunt obligaţi să acţioneze în câmpul mediatic potrivit noilor rigori ale acestuia. Coman. actorii politici se raportează unii la ceilalţi de pe poziţii concurenţiale într-un spaţiu experimental ca timp şi ca mod de organizare. dezinteresat. Noul spaţiu public este constituit dintr-un public variat. Regimul concurenţial consacrat juridic este cel care reglementează acţiunea politică în sensul că îi dictează miza. televiziune şi democraţie” (trad. acela al mass-media. „Comunicarea politică azi” (trad. cel mai uşor de înţeles este locul în care personalităţile politice se pot afirma cel mai bine. În viziunea Cameliei Beciu. asta dacă îşi doresc să capete o putere politică de orice natură. iar viaţa politică a luat amploare o dată cu noul mod de comunicare ce va deveni noul spaţiu public.nivelul regulilor de acţiune. pg. Şi totuşi. În spaţiul public modern “fiecare aduce argumente pregătite dinainte în care abundă mai mult retorica şi mai puţin raţionamentul”84. care va da expresivitate intelectuală opiniei publice. Iaşi. 2002. realizarea mai multor opinii. spaţiul public are o nouă dimensiune. Intrarea în scenă a presei a avut ca efect multiplicarea părerilor. 1996.90. 165.

În acest mod este repus în discuţie sistemul democratic şi. Comunicarea politică actuală caută mai degrabă credibilitatea şi verosimilul în detrimentul adevărului. strategiile de putere. gestica şi spontaneitatea calculată. 63 . 92. deoarece intenţiile de vot ale alegătorilor. Viaţa politică devine astfel mai ritmată. Spaţiul public a devenit astfel o structură specializată ce asimilează o funcţie de natură socială şi alta de natură tehnologică. actorul politic are nevoie de competenţe mediatice diverse. inovaţiile sub efectul mediatizării vieţii sociale şi politice”87. ritualurile electorale.4. Astfel.5. Interferenţa spaţiu public – spaţiu privat 87 Idem. dacă vrea să acţioneze eficient în spaţiul public. 1. În această situaţie. legătura dintre alegeri. cu riscul de a defavoriza discursurile demagogice. mass-media şi democraţie. făcând cunoscute individului noţiuni precum integrare socială. apartenenţa mediatizată. Individul alegător urmăreşte evoluţiile. Toate aceste tehnici sunt asociate în final cu realizarea şi publicarea periodică a sondajelor de opinie care relevă cotele de popularitate ale oamenilor politici. noul spaţiu public rămâne dominat mai mult de politic decât de sfera socială. comunicarea mediatică necesită competenţă socială atât din partea realizatorilor cât şi din partea publicului. spaţiul public pătrunde în sfera familială privată. metodele de acţiune. Este o „logică a seducţiei” care privilegiază vocea. Totodată. fiind atenţionat să se gândească la sine. în consecinţă. Oamenii politici care dau bine la televiziune i-ar eclipsa pe cei care nu au acces la ea sau care se apără prost. creşterea sau scăderea popularităţii unui candidat în opinia publică sunt analizate până în cele mai mici detalii pentru a ajusta programele şi discursurile şi a obţine rezultatul scontat.astăzi de sistemul politic care îşi etalează activităţile specializate. Ca atare. jocurile de rol specifice acestui câmp politic. cu cât eşti mai telegenic cu atât eşti mai reprezentativ. constata Patrick Lecomte. transformările. pg. pe tendinţa de autonomizare a socialului.

care concretizează principiul publicităţii. În ceea ce priveşte sfera publică burgheză. Ed. sfera privată. natura activităţilor face ca: în plan privat.Noţiunea de spaţiu public este ea însăşi „ridicată la rangul de mediatoare între Societatea Civilă şi Stat”88. 1998.„Spaţiu public şi comunicarea”. Dificultatea distincţiei dar şi a definirii celor două noţiuni nu apare la delimitările spaţiale. Iaşi. unde secretul sau inaccesibilitatea este o condiţie ce ţine de protejarea spaţiului privat. ci la nivelul legăturii. 90 P. 64 . Noţiunea de privat se opune în acest aspect noţiunii de public: case care ţin de autoritate privată şi străzi care ţin de o autoritate publică. O abordare diferită a distincţiei public – privat este dată de Pierre Chambat. 168-178. Isabelle Pailliart . Polirom. în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. 195 . să se insiste asupra satisfacţiei personale. deoarece se poate intra în conflict cu accesibilitatea sau deschiderea spaţiului public. între moravuri şi politică. care ia în calcul medierea tehnică în constituirea spaţiului public şi defineşte în accepţiune acest spaţiu „după criteriile material şi instituţional90”. – „Spaţiul public. între sociabilitate şi cetăţenie. Efectele tehnicii sunt direcţionate către preferinţele individuale ale consumatorilor. ce se stabileşte în rândul publicului sau al unei populaţii. a naturii comerciale a comunicării. Ed. 67. Sunt propuse delimitarea unei frontiere sau separarea dintre un exterior de un interior. Ed. între privat şi public.99. Miege „ Spaţiul public:perpetuat. pg. legătura de egalitate care caracterizează spaţiul public grec prin stabilirea excluderii). dar care permite doar persoanelor abilitate să intervină în spaţiul public (libertatea presei la televiziune. „aceasta se dezvoltă în câmpul de tensiune dintre stat şi societate. rezultat din comportamentul privat al individului. Iaşi. dar în aşa măsură. Polirom. spaţiu privat:rolul medierii tehnice” în. pg. lărgit şi fragmentat”. Chambat. Despărţirea fundamentală a celor două sfere are în vedere socialul şi politicul”89. pe când planul public să se delimiteze de participarea politică. Arheologia publicităţii ca dimensiune constructivă a societăţii burgheze”. Polirom. sfera familiei. După criteriul instituţional: problemele specifice sunt calificate drept publice dacă ţin de o instituţie publică. încât ea însăşi să rămână o parte constitutivă a domeniului privat. pg. 88 B. În sens material. un proces natural. „Spaţiu public. 2002. Iaşi. 2002. Autorul german continuă şi numeşte sfera pieţii. Se dezvoltă astfel şi problema delimitării noţiunii de colectiv. 89 Habermas Jurgen.

Paris. dar gesticulau şi mai mult şi aşteptau cu un surâs distrat şi exagerat trecerea persoanelor care îi împiedicau să meargă93”. dar rămân separaţi de pereţi invizibili92”. Clasele dominante pun în scenă emanciparea politică prin tehnicizare. Le Senil.99. aducând în prim-plan responsabilitatea colectivă în construirea societăţii. Acest spaţiu s-a 91 92 Idem. Patrice Flichy a analizat modul în care tehnicile de comunicare erau strâns legate de modificările graniţelor sociale dintre sfera publică şi cea privată: „Comunicarea mobilă constituie punctul final al unei transformări de lungă durată a spaţiului public şi a spaţiului privat. 1979) care a analizat evoluţia vieţii publice şi acelei private în secolul al XVIII-lea şi secolul al XIX-lea şi face următoarea observaţie în legătură cu cafenelele pariziene la sfârşitul secolului: „Pentru prima dată. să invadeze spaţiul public91 . pg. citesc. încetau brusc să mai bombăne. În contextul interferenţei spaţiului public cu cel privat. 193. o clasă încă şi mai numeroasă. de unde ajunge mai apoi. bazată pe libera alegere. când se loveau de alţi trecători nu dădeau nici un semn de iritare. aveau mişcări neliniştite. ci îşi îndreptau hainele şi treceau mai departe. al consumului de muzică şi de spectacole (numite „la domiciliu”). Iaşi. Patrice Flichy confirmă această evoluţie plasându-se într-o perspectivă istorică destul de îndepărtată: autorul apelează la teoria lui Richard Sennett („Les Tyrannies de l’intimite”. să nu uităm că „informaţia este în mintea individului. în mai mult decât spaţiul său privat. există în cafenele un număr mare de oameni care se odihnesc. beau. trecătorii aveau o ţinută hotărâtă afacerilor şi nu păreau preocupaţi decât de a-şi croi un drum prin mulţime.Spaţiul public devine astfel absorbit de piaţa liberă. 1999. Polirom. unul dintre primii care a observat această mulţime solitară. pg. Alţii. pg. Polirom. „O istorie a comunicării moderne”Ed. Iaşi. Flichy Patrice. 67. Îşi încruntau sprâncenele şi aruncau în jur priviri vii. Patrice Flichy. Modelul voluntarist apare şi el în acest context. 1999. 65 . „O istorie a comunicării moderne”Ed. În „Omul mulţimilor” este prezentat un astfel de studiu: „un convalescent este aşezat în spatele geamului unei cafenele şi observă trecătorii. vorbeau de unii singuri şi gesticulau ca şi cum s-ar fi simţit izolaţi prin însăşi existenţa mulţimii care îi înconjura. În majoritatea lor. 193. Şi totuşi. consideră că Edgar Poe a fost în anii 1840. fiind o misiune în serviciul public. figuri indignate. Spaţiul privat a devenit principalul loc destinat divertismentului. Când erau opriţi din mers. 93 Flichy Patrice.

academiile. ea aduce o fuzionare a opiniei personale. concepţiile. grupurile părtaşe la dezbateri devin eterogene. cluburile şi ulterior. În final. deoarece păturile sociale încep să atingă în discuţie probleme din ce în ce mai diverse (elitele sunt preocupate de cultură. Acestea. Presa este un factor de constituire a opiniei publice. pg. Ed.sfărâmat el însuşi în mai multe celule mici. 2003. ca de altfel şi valorile. să schimbe idei. era nevoie de o lărgire a publicului interesat de dezbateri ale problemelor de interes comun. Mit şi Ritual. Spaţiul public era la început unul de natură aristrocratică. al XVII-lea) de dezbatere şi de exprimare a conştiinţei individuale–saloanele şi cafenelele literare. 166. singura accepţie valabilă ce reiese din teoriile amintite este că spaţiul privat îl conţine şi pe cel public. se diversifică. referitoare la interesele care ne privesc în primul rând propria persoană. Polirom. Iaşi. 194. Ca o sinteză a teoriei habermasiene referitoare la relaţia dintre spaţiul public şi privat. presa – devin locurile în care este exersată. care acţionează impulsiv şi dezordonat. Coman. unde activităţile personale. Dar închiderea spaţiului privat nu înseamnă dispariţia spaţiului public94”. Ca urmare. permiteau includerea mai multor indivizi în discuţiile şi frământările vremii şi mai mult decât atât. Spre deosebire de mulţime. pg. abilitatea de a raţiona. putem afirma că noile locuri publice (apărute în Europa în sec. de a dezbate o problemă şi de a stabili un consens asupra căilor de acţiune necesare pentru rezolvarea respectivei probleme. opinia (publicul) este mai structurată şi mai inventivă. M. iniţiativa aparţinând grupurilor de indivizi educate. în opinii sociale şi naţionale. fragmentate. în mod colectiv. Acest lucru a fost posibil prin instituirea unor activităţi intelectuale de educare a acestui public. juxtapuse. locale. să accepte critica celorlalţi. o lărgire a spaţiului public. „Toate aceste locuri publice sunt în final expresia libertăţii individuale – ele funcţionează ca asocieri voluntare ale unor indivizi care doresc să discute. Astfel. constituie teoria ce a dat naştere multor alte studii. 66 . deci elitelor”95 . întrucât aveau acces doar indivizii care aveau o situaţie materială prosperă şi care era dublată de o cultură destul de vastă care să facă faţă discuţiilor publice elevate. O perspectivă antropologică”. ideile apar acum puncte de vedere diferite. se răsfrâng şi asupra sectorului public. „Mass Media. în timp ce alţii 94 95 Idem. să ajungă la un anume consens.

participă simultan la acelaşi spectacol şi împărtăşesc aceleaşi reacţii şi emoţii. Habermas susţine “cristalizarea conştiinţei de sine a funcţiei sferei publice burgheze în opinia publică. 97 98 Champagne Patrick apud. o imagine a evenimentelor. Coman. Sute de milioane de oameni care nu se cunosc şi nu s-au văzut niciodată. idei şi subiecte comune de dialog. oamenilor şi conjuncturilor socialistorice. A trăi o zi fără acest nou tip de comunicare a devenit imposibil pentru marea majoritate a persoanelor. În cadrul societăţii de masă. a căror profesie să conducă opinii. Polirom. denumită „topos”98 . pg. Deţinând controlul asupra accesului la lume. ci pe cea informaţională. să se poată constitui legitimarea opiniei publice. 1999. fără o informare colectivă. Spaţiul politic. vin în contact cu aceleaşi informaţii şi opinii. Polirom. Mass-media este peste tot în jurul nostru. Mai ideologic. pentru ca mai apoi. Oferind informaţii. pg. „A înţelege ceea ce consimţim să numim opinie publică este un lucru. Iaşi. 2002. ROLUL MASS-MEDIA ÎN SPAŢIUL PUBLIC Funcţionarea normală a societăţii contemporane este de neconceput fără massmedia. mass-media oferă o anumită versiune a realului. Se consolidează în acest context “opinia publică”. M. cu scopul de a intra astfel în jocul politic. mass-media dirijează opiniile spiritele individuale în spirit de masă. „ei îşi transfigurau opiniile lor de elite cultivate în opinii universale. Iasi. 1. Ed. Habermas Jurgen.aduc în prim plan probleme de interes comun). Iaşi. valori religioase şi culturale. deci în valori ale politicii”97. având o extraordinară putere de difuzare a mesajelor. 151. 1998. transformă Champagne Patrick “ “ Opinia publică” şi dezbaterea publică”în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. ca expresie a spaţiului public.5. 40 . trebuia mai întâi să fie interpretat în dezbaterile elevate de către elite. Ed.Polirom. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. mass-media leagă oameni depărtaţi şi diferiţi într-un fel de comunicare ce nu mai este bazată pe apropierea spaţială. fiind greu de descifrat de plebea societăţii. Opinia publică era aşadar o ideologie profesională. 19-36. 96 şi le uniformizează. 67 . anonime. fiind opinia pe care o aveau asupra politicului grupuri sociale restrânse. dar e cu totul altceva a decide ce trebuie să se facă cu ea în plan politic”96. – „Spaţiul public. pg. Arheologia publicităţii ca dimensiune constructivă a societăţii burgheze”. atemporale..

1999. 19-20. producere. de limbaje specifice. eterogenă şi disparată geografic.orală. iar opinia publică este o judecată sau o reacţie de apreciere raportată 99 M. Coman. Mesajele vehiculate de sistemul massmedia sunt distribuite ca bunuri de consum. multiplă pentru că un număr mare de oameni urmăresc simultan mesajul transmis şi socializează pentru că emiţătorul şi receptorul au un caracter social. Iasi. tardiv. pg. Mesajul reprezintă forma fizică . Dezvoltarea mijloacelor de informare colectivă a realizat o comunicare de tip nou: indirectă sau impersonală. 68 . scrisă. gesturi . “Introducere in sistemul mass-media” Ed. fără puterea de a schimba traseul sau conţinutul comunicării. de factori psihologici şi sociali cum este apartenenţa la un grup.Mass-media constituie un sistem complex de mijloace şi modalităţi tehnice moderne de comunicare. Receptarea mesajului mass-media este condiţionată de experienţa personală. către persoanele expuse mai puţin mass-mediei şi care depind de alte persoane pentru a fi informate. „Comunicarea de masă este un proces prin care se schimbă idei. de comportament. iar comunicarea de masă nu a distrus comunicarea interpersonală ci a îmbunătăţit-o şi a diversificat-o. luminoasă. de noi genuri culturale spre o audienţă largă.în care emiţătorul codifică informaţia. modele de comportament între diferite grupe sociale prin intermediul unor tehnologii specifice. „Mass-media – se ocupă ca cea mai mare parte a publicului să fie înştiinţată asupra realităţii. Răspunsul receptorilor este slab. informaţii. Dintre teoriile privind receptarea mesajelor mass-media cea mai importantă este fluxul comunicării în două etape: de la mass-media către indivizii bine informaţi care urmăresc frecvent comunicările de masă prin canalele interpersonale şi de la indivizi care sunt lideri de opinie.Polirom. Ea a amplificat conţinutul conversaţiilor. dominând şi chiar monopolizând actul de transmitere a mesajelor. Scopul emiţătorului mass-media este să transmită receptorilor potenţiali informaţiile pe care le reţin şi le consideră utile pentru aceştia. Comunicarea de masă este unidirecţională. fiecare îşi construieşte evenimentul în funcţie de tehnica care îi este proprie”99. difuzare şi receptare de mesaje. Mass-media nu numai că însoţesc mesajul ci îl şi structurează. Cele mai importante idei ale acestui capitol au în vedere faptul ca mass-media este strâns legată de celelalte forme de comunicare din societatea noastră. a relaţiilor interpersonale influenţând deciziile indivizilor.

Mass-media are o poziţie dublă: exercită acţiunea educativă neutră şi are resurse persuasive putând influenţa comportamentul indivizilor în funcţie de interesele politice sau economice”100.. Există totuşi o serie de dezavantaje în cazul mass-media întrucât individul poate vedea. primul termen „mass”este un atribut al celui de al doilea termen „media”. Comunicarea interpersonala s-a intensificat dar în grupuri din ce în ce mai restrânse.5. iar singura soluţie capabilă să satisfacă această nevoie este fenomenul mass-media. Mass-media sunt totalitatea mijloacelor de informare a maselor şi este o expresie formată din două cuvinte. 101 69 . Iasi. M. Oamenii se întorc dinspre viaţa publică către cea privată. Termenul de bază “media” provine din pluralul cuvântului latinesc medium care semnifică mijlocul de transmitere a ceva şi s-a consacrat în limba engleză având două semnificaţii: • o tehnologie specifică de comunicare în raport cu un canal. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. însă nu poate riposta. pg. să se integreze activ. Lars – “Newspapers as Organisations.sens şi semnificaţii „Mass-media a devenit astăzi un fel de centru gravitaţional în raport cu care se poziţionează toate celelalte segmente ale societăţii: sistemul economic. Consideram că pentru a face faţă procesului de globalizare care a cuprins societatea contemporană trebuie să fim informaţi. pg. 2007. sistemele şi subsistemele sociale”101.la realitate. 59. Singura soluţie este apariţia mass-mediei interactive. cultural. Începutul deja este făcut prin apariţia şi dezvoltarea internetului care a reuşit să conecteze oamenii prin acţiune dându-le posibilitatea să intervină . Mass-media . Dar nici limitarea accesului la informaţie nu este posibilă pentru că omul are nevoie să fie informat pentru a putea face faţa schimbărilor rapide din societatea actuală.Polirom. 1.1981. ideologic. 100 Engwal.Coman. politic. O alta problemă a mass-mediei este că a diminuat ocaziile de întâlnire şi de dezbatere. tehnologic. Westmead”.1. poate auzi. 27. Gower Publ. Se poate totuşi concluziona că nu este posibilă o libertate totală a informaţiei şi a expresiei pentru că ea ar duce la o încălcare a altor drepturi şi libertăţi individuale.

70 . pg. nu se află în relaţii de proximitate spaţială. Noţiunea de „mass-media” s-a impus în mod deosebit în cadrul sociologiei unde apare o ramură nouă. Cuvântul media a fost folosit de Marshall McLuhan pentru a desemna simultan “ansamblul tehnicilor. Termenul de „mass” se traduce din limba engleza „în masă” şi reprezintă un conglomerat uriaş de oameni care nu se cunosc între ei. Bucureşti. nu au valori şi scopuri comune şi pe care nu-i leagă decât un singur lucru: consumul aceluiaşi produs cultural distribuit pe scara largă prin tehnici moderne. amplitudinea socială a mesajului transmis. mesajele ca purtătoare de informaţii (imagini. televizor). În literatura europeană în general şi în Franţa în special se foloseşte expresia de comunicare în masă „communication de masse”. Fiecărui canal de comunicare îi corespund un limbaj specific. societatea de masă – este un tip de societate ce se defineşte în raport cu practicarea unui consum de cultură de masă. Expresia „mass-media” a fost lansată în studiile de specialitate din literatura americană fiind preluate şi de alte state. De obicei cuvântul „mass” este utilizat la modul cel mai general în sensul de public. inclusiv al suporturilor de comunicare şi ansamblul instituţiilor şi produselor create în cadrul sistemului comunicării de masă”102. Haralamb Culea definea mass-media ca un “fenomen socio-cultural care se prezintă ca un 102 Marshall McLuhan. În România se foloseşte atât termenul de mass-media cât şi termenii de media şi comunicare de masă. 37. dar are şi alte accepţiuni ca: • • • mărimea audienţei mijloacelor de comunicare modernă.fiind mai degrabă vorba de un set de tehnologii şi nu de una singura : tehnologiile de elaborare şi producere a mesajelor (camera de luat vederi). „Galaxia Gutenberg”. Media este nu numai un mijlocitor tehnic al comunicării ci şi unul de semnificaţii.• un limbaj specific de comunicare . simultaneitatea transferului de informaţii spre o largă audienţă. 1975. Editura Politică. sunete) şi tehnologiile de receptare a mesajelor de către public (radio. la nivelul comunicării interumane termenul are conotaţia de limbaj. un cod. nu comunică. sociologia mass-mediei sau a comunicării de masă. o gramatică anume.

Remi – “L elite des journalistes”.conglomerat de mesaje. Comunicarea de masă . Polirom. televiziune. reprezentat de receptor. dar feed-back-ul nu se mai produce în acelaşi circuit ca în cazul comunicării directe sau interpersonale.). de atitudini. 1984. Mass-media reprezintă principala sursă de informare asupra actualităţii şi evenimentelor politice. producere şi difuzare. „Televiziunea şi reconfigurarea politicului”.se realizează prin intermediul unor tehnologii de comunicare. sociale şi culturale. fax. 2000.2. de procedee de comunicaţii.tip specific de comunicare interumană Din cele prezentate până acum se pot evidenţia o serie de caracteristici ale comunicării de masă.104” Remy Rieffel definea într-o lucrare de specialitate mass-media „ca suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu de indivizi separaţi. Ele sunt mijloace indirecte de comunicare. Iaşi. pg. Ziandidin Sardar considera că „mass-media se defineşte prin cinci întrebări: cine. videotext. 71 . pe ce canal. eterogenă şi disparată geografic. Receptorul primeşte. Caracteristicile comunicării de masă . 104 Ziandidin Sardar apud. Polirom. afişe) mijloace bazate pe fileu (fotografia. cinematograful)  mijloace electronice (radio. pentru a se adresa altui sistem. de reacţii şi conduite proprii producătorului sau destinatarului comunicaţiei”103. Ca o concluzie putem spune că mass-media constituie un sistem complex de mijloace şi modalităţi tehnice moderne de comunicare. videocasetofon. de limbaje specifice. receptare de mesaje. 105 Riffel. PUF. se foloseşte de diferite canale de difuzare. Iaşi. care este emiţătorul. 34. Comunicarea de masă este mijlocită. pg. calculator. Paris. „Societatea cucerită de comunicare”. Haineş Rosemarie. pg. ziare. către cine şi cu ce efect. de noi genuri culturale spre o audienţă largă. multidirecţională în care un sistem. reviste. ce spune. CD-ROM. Ed. Bertrand Claude Jean. 2002. 163. 87 . La rândul său.5.105” Mass-media poate fi repartizată în trei categorii:   mijloace tipărite (cărţi. etc. Tehnicile de difuzare de masă extind comunicarea în situaţia în care contactul direct nu mai este posibil. 1. Ed. asimilează mesaje. apud. Acestea 103 Haralamb Culea.

pg. distincte şi uşor identificabile. raportare. Originalitatea mesajului receptat este în funcţie de nivelul la care se realizează compatibilitatea receptorilor în sistemul de comunicare. o modul în care are loc perceperea mesajelor în comunicarea de masă.nu comunică ci doar mijlocesc comunicarea. El poate fi un individ sau un grup de indivizi care primeşte şi utilizează informaţii despre mediu prin comunicator şi prin canalele de difuzare. o canalele care funcţionează ca agenţi de selectare şi difuzare a informaţiilor sub formă de mesaje. 72 . fenomenelor şi proceselor care vor fi transformate în informaţii difuzabile de către emiţător prin canale spre receptor. Ea se realizează ca un proces interpretativ de decodificare. 21-27. nu are loc în acelaşi circuit. 2007. 106 M. Dacă repertoriile nu se potrivesc deloc atunci comunicarea este imposibilă. Canalele sunt sisteme care cuplează cei doi poli ai comunicării. Repertoriul celui care emite şi al celui care receptează trebuie să fie comune în parte sau în total. emiţătorul şi receptorul. sistem organizaţional. Pe de altă parte receptorul este la rândul său selectiv atât în raport cu informaţiile primite cât şi cu comunicatorul. Comunicatorul este selectiv în raport cu conţinutul difuzat şi cu receptorul căruia i se adresează. condiţiile realizării oricărei comunicări. selectare. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. aceasta înglobează şi concretizează în principii specifice de construire a propriilor valori.Coman. Procesul de comunicare presupune urmărirea unor elemente specifice106: o comunicatorii sau emiţătorii se constituie ca o instituţie. reacţia receptorului la mesajele primite. Aceste elemente trebuie structurate într-un repertoriu. Nu este o receptare directă şi nici pasivă. Informaţiile selectate sunt transformate în forme cu sens pentru receptor şi transmise prin limbaje specifice. corelare şi integrare a semnificaţiilor. o sistemul constituit din totalitatea obiectivelor. Feed-back-ul.Polirom. o primitorul sau receptorul este publicul. Iasi. Constituită ca modalitate specifică de comunicare. reprezintă suportul comunicării şi nu conţinutul ei. • • • Mesajul trebuie să fie constituit din elemente simple.

Polirom. al relaţiilor interpersonale şi influenţând deciziile membrilor grupului în sfere ale activităţii lor. socială. care se foloseşte de structurile sociale şi de resursele tehnologice actuale ale comunicării obişnuite. 73 . Comunicarea de masă devine o parte din ce în ce mai importantă în întregul proces de comunicare având o influenţă crescândă asupra vocabularului. 25. receptorul. Mesajele difuzate de mass-media nu au voie să se abată de la sensurile de bază ale informaţiei. Primul proces de receptare este selectarea mesajelor şi presupune dubla orientare a receptorului către informaţii şi către emiţător. Receptorul va selecta mesajele în funcţie de nevoile sale culturale sau sociale. Comunicarea de masă a facilitat difuzarea mai intensă a informaţiilor. Factorii funcţionali derivă direct din nevoile. Iasi. extinde înţelesul termenilor existenţi şi substituie noi înţelesuri înlăturându-le pe cele vechi. ci se referă mai ales la conţinutul lor. Factorii structurali sunt dependenţi de personalitatea receptorului. „Mass-media are o poziţie ambivalentă: exercită acţiunea educativă neutră şi are resurse persuasive. adică puterea de a influenţa comportamentul indivizilor din grupurile cu interese politice sau economice”107. tehnico-ştiinţifică şi politică în plan naţional şi în relaţiile internaţionale. pg. 2007. amplificând conţinutul conversaţiilor. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. stările sufleteşti. Cerinţa informării corecte şi complete a opiniei publice nu se referă numai la volumul informaţiilor şi mesajelor difuzate. Selecţia este determinată de factori structurali şi factori funcţionali.Coman. Generalizarea comunicării mediatizate nu este decât o prelungire şi o adaptare. El. Comunicarea este omniprezentă. se va orienta spre acele mesaje care corespund nivelului său de înţelegere. 107 M. Ea invadează toate locurile în care viaţa socială se organizează şi este determinată de cerinţele informative şi cognitive ale individului precum şi de nevoile societăţii de autoreglare.Recepţionarea este codificată psihologic în funcţie de experienţa personală. de comportament şi condiţionată social în funcţie de apartenenţă la un anumit grup. Este recunoscut rolul deosebit al informării de masă în viaţa colectivităţilor naţionale şi internaţionale. Faptul că acestea reprezintă o uriaşă forţa economică. Ea creează cuvinte noi cu înţelesuri asociate. experienţa trăită şi memoria individului.

acţionează ca intermediari între faptele. astfel încât alături de informaţii şi în directă legătură cu ele mass-media vehiculează şi opinii. ideologice. Informaţiile furnizate de mass-media reprezintă o modalitate de reducere a incertitudinii în procesele sociale. procesele. pg. dar şi pentru a influenţa. cunoştinţe şi tehnici. Eficienţa mass-mediei ca mijloc de influenţă a opiniei publice este determinată de natura comunicării de masă. organele publice. asupra maselor. instituţiile. aderenţi pentru a cuceri opinia publică. Ele privesc opinia publică mai ales din perspectiva unei alte funcţii: de exprimare şi cristalizare a opiniilor. partidele politice. Este nevoie de o anumită “concordanţă între conţinutul repertorial şi cel interpretativ ţinându-se seamă de faptul că valenţele neraţionale ale mesajului par să aibă uneori o influenţă mai puternică decât cele raţionale”108. a convinge şi a-şi atrage adepţi. Hachette. politice. instituţiile de cultură apelează la mass-media pentru a informa. 108 Mathien. evenimentele. o orientare clară în interpretarea tuturor evenimentelor şi urmăreşte articolele sau emisiunile care promovează idei noi şi care stimulează gândirea. Mass-media acţionează urmărind formarea de opinii lăsând individului spaţiu de reacţii subiective şi comportamentale. sociale.Comunitatea internaţională este din ce în ce mai preocupată de promovarea unui nou tip de informare care urmăreşte nu numai vehicularea de ştiri dar şi de idei. de semnalare de evenimente. 87. Publicul vrea să aibă o atitudine. alături de alte sisteme culturale la consolidarea ideologiei dominante. de transmitere de ştiri. Paris. 74 . a mass-mediei. “Le systeme mediatique”. 1989. Din acest punct de vedere mass-media reprezintă un domeniu activ al vieţii sociale. Guvernele. Opinia publică se manifestă şi acţionează în legătură cu probleme aduse la cunoştinţa oamenilor de massmedia. Mijloacele comunicării de masă determină cu mai multă regularitate şi forţă efecte de consolidare decât efecte modificatoare. dar şi de cea a problemelor. Câmpul ei specific de acţiune este opinia publică. fenomenele economice. exercitând asupra membrilor societăţii o influenţă informativ-formativă deliberat orientată. Michel . Sarcina finală şi nespecifică a mass-mediei este aceea de a contribui. culturale şi opinia publică. Mijloacele de comunicare în masă interesează opinia publică nu numai în măsura în care îşi îndeplinesc funcţia de informare. Mijloacele moderne de comunicare prin impactul asupra publicului. de valori autentice în sprijinul dezvoltării şi participării la decizii. un instrument de dezvoltare şi creştere a conştiinţei publice.

sentimente. apud. Mass-media exprimă. Mass-media afectează personalitatea umană atât în ce priveşte dimensiunea cognitivă care are în vedere imaginea despre lume. orientează mişcările de idei în diferite direcţii. comunicare reglatoare care constă în luări de atitudini critice şi de comentarii ce contribuie la formarea opiniei publice sau poate fi comunicare stimulatoare prin materiale care oferă publicului. nu numai pentru că ea raportează într-o anumită lumină faptele pe care opinia publică se întemeiază. Cu alte cuvinte. modelează opiniile. acţionând ca un „câine de pază” (watch dog). semnificaţiilor şi modelelor de comportament al indivizilor. comunică. iar aceasta prin presiunea pe care o exercită asupra factorilor politici şi legislativi. opiniei publice distracţie şi cultură. se obţine modificarea atitudinii sau a comportamentului celorlalte puteri. 75 . să degradeze. Mass-media poate în acelaşi timp să înşele. Ed. Polirom. 133. „Societatea cucerită de comunicare”. În acest fel. În acest fel. Comunicarea de masă poate fi comunicare informatoare prin transmiterea de către mass-media a ştirilor cu scopul informării opiniei publice. Se realizează o asimilare a valorilor. Mijloacele de comunicare în masă îndeplinesc funcţia de îndrumare a conştiinţei şi comportamentului oamenilor. Massmedia controlează activitatea puterii în interesul cetăţeanului. formează. Ea creează o opinie publică. ci şi la controlul instituţiilor puterii. mobilizează cetăţenii în favoarea unei cauze. dar şi pentru că reacţiile individului sunt de obicei nehotărâte şi aleatorii”109. Presa nu contribuie numai la circulaţia ideilor şi a informaţiilor. Iaşi. Dacă va observa nereguli va informa publicul dând naştere unei opinii publice adversative care va exercita presiuni asupra puterii. pg. aceasta datorită faptului că există o tendinţă 109 Bernard Voyenne. Bernard Voyenne consideră că „presa contribuie la cristalizarea opiniilor. Bertrand Claude Jean. dimensiunea afectivă. atitudini şi dimensiunea comportamentală care constă în acţiunea individuală şi fenomenul de mobilizare socială. Mass-media controlează activitatea puterii în interesul instituţiilor puterii. 2000. se atinge maximul de influenţare. massmedia distribuie informaţii şi idei despre modul în care celelalte puteri îşi exercită mandatul.Opiniile nu pot fi formate prin constrângere. Au tendinţa de a se remodela după cele ale grupărilor opiniilor pentru care presa reprezintă principalul vehicul.

“Introducere in sistemul mass-media” Ed. Este vorba de o educaţie prin acţiune. de a da o prezentare parţială sau tendenţioasă ştirilor. influenţa prin alegerea evenimentelor. prin utilizarea unor cuvinte alese cu grijă ce pot discredita personalităţi sau pot contribui la creşterea prestigiului şi respectului acestuia. J. influenţa prin titluri . influenţa prin explicaţiile care însoţesc fotografiile. Humanitas. „De cele mai multe ori. şi alţii.Polirom. invocarea numelor de prestigiu şi legarea lor de valorile importante ale colectivităţii. 1999. imaginile care pot afecta în mod semnificativ atitudinea persoanei faţă de o persoană sau un eveniment prezentat în imagini. pg. Iasi. la denumiri laudative sau injurioase.puternică a cercurilor interesate care deţine mijloace de informare colectivă. Se produce astfel un fenomen aproape inobservabil de alterare a mesajelor prin modul în care sunt întocmite şi transmise ştirile. utilizarea editorialelor pentru distorsionarea faptelor este un mijloc ideal pentru a convinge ascultătorii să gândească sau să simtă în felul în care doresc crainicii111. 1998.” În societatea de azi este necesară educaţia prin comunicare ce este inseparabilă de educaţia prin mass-media şi care reprezintă de fapt pregătirea pentru utilizarea noilor mijloace. editorii care selectează ştirile iau decizii să sprijine anumite puncte de vedere.Coman. J. O altă modalitate de influenţare se realizează prin selectarea ştirilor.110” Se realizează prin „orientarea ştirilor care constă în influenţa mesajului prin omiterea unor părţi din el şi a unor elemente din conţinut. 139. la generalităţi vagi şi impresionante. Ed. recurgerea la clişee. Se utilizează o serie de procedee ca: folosirea argumentului majorităţii. spaţii infime de emisie. pe care vrea să le facă publice: influenţa prin plasarea ştirilor – reducerea la minim a atenţiei acordată unor evenimente prin plasarea articolelor pe ultimele pagini. pg. 201. “ Stiinta Comunicarii”. 76 . Van Cuillenburg. 110 111 M.ele stabilesc dispoziţia şi sistemul de valori ale articolului. Bucuresti.

dar şi sub înrâurirea ideologiei statului. Mesajele sunt create şi distribuite de un ansamblu de indivizi. dar acestea la rândul lor sunt sensibile la fenomenul opiniei publice.Mijloacele comunicării de masă participă la geneza şi manipularea opiniei publice. 112 113 Lacomte Patrick.) Ed. Bucureşti. Mesaje ale comunicării de masă Comunicarea este unidirecţională emiţând. claselor sociale şi a acţiunilor familiei. Îl interesează opinia publică din perspectiva atitudinilor publicului faţă de diferitele probleme sociale prezentate. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. La nivelul mesajului. M. televiziune şi democraţie” (trad.Polirom. partidelor politice. pg . fiecare dintre ei îndeplinind sarcini specifice. Fiecare comunicator este „interesat să cunoască situaţia opiniei publice referitoare la el însuşi sau la mijlocul său de comunicare. Întreaga experienţă a comunicării de masă priveşte publicul. 45. „ Comunicare.5. şcolii şi a mass-mediei”112. economică şi socială care trezesc interesele generale şi atrag atenţia oamenilor concentrând voinţa şi sentimentele lor comune. În opinia publică se împletesc fenomene sau acţiuni din viaţa politică. mesajele curg de la media la receptori. obiceiuri şi stări de spirit. implicaţiile s-au evidenţiat prin constituirea surselor de comunicare ca structuri industriale puternice.3. dominând şi chiar monopolizând actul de transmitere a mesajelor. Comunicarea este rapidă. Tritonic.Coman. 1999. 77 .96. 2004. Comunicarea de masă poate să fie recepţionată de oricine. pg. Mesajele create de mass-media sunt distribuite cu ajutorul unui ansamblu de tehnologii controlate de numeroase instituţii specializate aferente. dar nu şi înapoi. Iasi. 1. urmând de multe ori curentul de opinie în activităţile lor. Opinia publică se formează în mod spontan pe baza condiţiilor de existenţă economico-socială şi în temeiul unor tradiţii. Mesajele vehiculate de sistemul mass-mediei sunt „distribuite ca bunuri de consum”113. ca organizaţii pentru că în comunicarea mediată comunicatorul propriu-zis se adresează unui număr mare de oameni pe care nui cunoaşte. toată lumea având acces la mesajele transmise de mass-media. despre care ştie foarte puţin şi care nu-i pot răspunde în mod direct deoarece fluxul de comunicare unilaterală nu permite membrilor publicului să ofere şi comunicatorilui un feed-back imediat şi complet.

Informaţia transmisă poate fi diferită fiind mai degrabă o reorganizare a cunoştinţelor decât o prelungire a lor. fiecare mediu având simultan o organizare. pg. La rândul său. „Galaxia Gutenberg”. s-au format aceste organizaţii puternice pentru a controla fluxul comunicării. 54. care de fapt sunt cuvinte.Luhan a atras atenţia atât asupra „influenţei mijloacelor de comunicare în constituirea mesajului transmis.Astfel. McLuhan consideră că ”the medium is the message”115. televizorul constituie imagini foarte diferite ale realităţii. Bucureşti. consideră McLuhan. o influenţă formativă asupra subiectului receptor prin aceea că îi modifică deprinderile perceptuale şi structura spirituală indiferent de conţinutul comunicat. Idem. 58. Mesajele emise şi transmise se adresează contemporanilor având o anumită influenţă asupra receptorului. de a-i percepe pe ceilalţi şi de a percepe lumea. radioul. mijloace şi activităţi care îi sunt proprii şi o structurare specifică. „Mass-media nu numai că însoţeşte un mesaj”. pg. mediul reprezintă mesajul. schimbările datorate noilor tehnologii de comunicare”114. imagini. mijlocul folosit exercită şi el. Mc. sub influenţa sistemului mass-media. pg. în timpul procesului de producţie şi difuzare specific comunicării de masă. 1975. Editura Politică. Canalul de transmitere se adresează în primul rând simţurilor prin intermediul cărora el şi mesajul ajung la conştiinţa individului. mijloace şi activităţi care îi sunt proprii. Fiecare mediu construieşte evenimentul în funcţie de limbajul său specific. 114 115 Marshall McLuhan. adică mijlocul. Această afirmaţie se verifică în măsură în care fiecare informaţie transmisă concomitent prin mass-media rămâne aceeaşi. Ea se construieşte diferit pentru că fiecare limbaj în parte presupune un cod specific. 78 . fiecare îşi construieşte evenimentul în funcţie de tehnica ce-i este proprie”116. Apare un nou proces în cadrul comunicării de masă şi anume mediatizarea ce se referă la actul prin care anumite mesaje sunt transformate. 64. Canalul pe care sunt fixate mesajele. este de multe ori mai important pentru calitatea comunicării decât cuvintele sau imaginile respective. cât şi asupra schimbărilor produse în mentalitatea noastră de a percepe. întrucât ele transmit acestuia un conţinut cultural. deşi pe alt plan. Niciodată informaţia nu se reduce la o transmisie pur şi simplu pentru că ziarul. revista. „dar şi structurează. Mijlocul influenţează profund modul de receptare al mesajului. 116 Idem.

117 M.Polirom. Orice comunicare presupune un transfer de informaţii. cine le difuzează şi cu ce scop. b. de a fi la curent.Prin mediatizare mijloacele de comunicare furnizează o anumită perspectivă asupra chestiunilor de ordin public în detrimentul altora. Se poate spune că într-o oarecare măsură valoarea informaţiei este în strânsă legătura cu difuzarea ei. sunet. 2007. valoarea informaţiei este prejudiciată grav de fenomenul de distorsiune ale cărui consecinţe sunt incalculabile. Pentru receptor acesta este un mesaj original în raport cu experienţa sa. Caracteristicile informaţionale ale comunicării de masă se pot sintetiza astfel: a. Informaţia este un produs spiritual specific. Ea concentrează un punct de vedere asupra lumii. În cadrul comunicării de masă trebuie să distingem între mesaj şi informaţii. Această curiozitate umană se manifestă cu precădere în ceea ce priveşte evenimentele şi personalităţile şi mai puţin în ceea ce priveşte ideile. care răspunde într-o anumită măsură necesităţilor de cunoaştere ale individului şi colectivităţii. În condiţiile cursului unidirecţional al mesajelor. difuzare de mesaje. Coman. imagine. pg. Mesajul imprevizibil aduce o cantitate mai mare de informaţii. Informarea răspunde curiozităţii umane. Informaţia este expresia interpretării coerente a realităţii complexe într-o anumită unitate de timp şi dintr-un anumit loc. Orice informaţie reduce incertitudinea faţă de mediu şi sporeşte capacitatea de a-l controla. Comunicarea de masă influenţează receptorul117. Transferul de informaţie nu poate avea loc dacă emiţătorul se rezumă să îi transmită receptorului ceea ce el ştie pentru că în acest fel comunicarea se degradează devenind o comunicare aparentă care îşi păstrează parametrii fizici ca durată. pierzându-i pe cei informaţionali. Comunicarea de masă realizează un transfer informaţional prin intermediul canalelor de difuzare de masă. Comunicarea de masă presupune procese de elaborare prelucrare. Pentru a înţelege cât mai exact acest mesaj trebuie să avem în vedere următoarele repere: cui servesc aceste mesaje. dorinţei de cunoaştere. Iasi. 79 . a omului. Mass-media furnizează cea mai mare cantitate de informaţii în aceeaşi unitate de timp decât orice altceva. 27. cantitatea de informaţii este în funcţie de valoarea semnificaţiei mesajului. c. fiind necesară o educaţie pentru înţelegerea corectă a mesajului audiovizual. -“Introducere in sistemul mass-media” Ed.

Acestea pot fi definite ca mesaje simple. mesaje politice corespunzătoare comunicării politice118. desen animat. mesaje spaţiotemporale: cinematografia. Ele trebuie să fie repetate într-un anumit ritm şi pe o durată limitată. interpretare. mesajele pot fi: mesaje ştiinţifice şi tehnologice corespunzătoare comunicării ştiinţifice. pg. Mesajele sunt primite de receptor de la emiţător prin intermediul canalelor de comunicare ce reprezintă suporturi fizice ale comunicării. Ea presupune descifrare.Polirom. 30-34. cu o structură de două sau trei dimensiuni cum sunt arhitectura. difuzează îndeosebi mesaje multiple. desenul. mesaje informative. Imaginile manipulate trebuie să fie simple şi precise. muzică. Sarcina comunicării de masă se poate înţelege mult mai bine prin prisma unor concepte ca informare şi eveniment. Mesajele transmise prin sistemul comunicării de masă se pot clasifica după mai multe criterii de structură sau conţinut: Din punctul de vedere al structurii lor. Scopul emiţătorilor este să transmită receptorilor potenţiali informaţiile pe care le deţin şi pe care le consideră utile pentru acestea. mesajele pot fi: • • • • • • • • mesaje spaţiale. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. 2007. Nu trebuie să aibă caracter de pledoarie ci de simplă afirmare şi reafirmare. 118 M. noutăţi. integrare şi răspuns prin decizie şi acţiune. având trei dimensiuni . 80 . Iasi. să fie prezentat într-o formă favorabilă. Pentru a fi persuasiv mesajul trebuie să atragă atenţia. mesaje temporale. generatoare de interes. întrebuinţate însă simultan într-o sinteză artistică ce presupune concordanţă semnificaţiilor şi stabilitate structurală.Receptarea nu are sensul de acceptare ci un sens activ de “răspuns la”. folosind mesaje sonore şi mesaje verbale. Scopul receptorilor este să recepţioneze informaţiile de care sunt lipsiţi. Informarea reprezintă date şi cunoştinţe furnizate printr-un proces comunicaţional. Din punctul de vedere al conţinuturilor.Coman. mesaje educative corespunzătoare comunicării pedagogice.discurs. publicitate folosite de comunicarea informativă. mesaje economice şi sociale corespunzătoare comunicării de tip socioeconomic. Comunicarea de masă.

„Teoria mesajelor mass-media ca “gloanţe magice” s-a dezvoltat în perioada interbelică în mod special. 81 . apare “the two step theory” (teoria celor doi paşi) prin care cercetătorii au demonstrat că există un flux al comunicării în două etape de bază: • de la mass-media către indivizi relativ bine informaţi. Iasi. Teoriile mai recente despre mass-media şi comunicarea de masă pun accent mai mare pe factorii sociali şi culturali care le limitează funcţionarea şi influenţa. având o serie de influenţe şi după al doilea război mondial” 119. Cercetările care studiau influenţa mass-mediei asupra oamenilor au început să o urmărească în cadrul diferenţierii sociale. de la aceşti indivizi către persoane care erau expuse mai puţin direct comunicării de masă şi care depindeau de alţii pentru a fi informaţi.Polirom.Coman. mesajele mass-mediei sunt receptate în mod uniform de către fiecare membru al publicului şi astfel de stimuli declanşează reacţii imediate şi directe. 119 M. 162.4. În acest context. au fost denumiţi lideri de opinie pentru că ei nu numai că transmiteau informaţii.1.5. Indivizii care aveau contact direct cu mass-media. s-au format o serie de teorii care privesc receptarea mesajelor furnizate de mass-media. Au observat că membrii publicului din cadrul diferitelor categorii sociale distincte aveau tendinţa să selecteze mesaje diferite din mass-media şi să interpreteze acelaşi mesaj în moduri diferite decât cele ale altor categorii sociale. Teorii privind receptarea mesajelor În literatura de specialitate. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. Ei reţineau mesajele diferit şi acţionau în mod diferit. pg. Cele mai importante dintre acestea sunt mesajele văzute ca “gloanţe magice” şi teoria celor doi paşi (“the two step theory). Concepţia care consideră că publicul este pasiv s-a transformat în aceea că membrii publicului sunt activi când selecţionează mesajul preferat transmis de comunicarea de masă. dar furnizau şi interpretări ale companiei ajutând la conturarea intenţiilor de vot ale celor care primeau informaţiile. Conform acestei teorii. care urmăresc frecvent comunicările de masă. 2007. • prin canalele interpersonale.

Înţelegem de aici că mass-media influenţează publicul prin intermediul comunicării interpersonale. Putem concluziona că baza fundamentală a valorilor sunt relaţiile interpersonale. acţiunea de informare. Procesul de manipulare îşi conservă întotdeauna forma iniţială de informare. pg. de intensificarea sau diminuarea controlului social al mesajelor transmise sau vehiculate. Cu cât este mai puternic impactul evenimentului. 82 .Liderii de opinie care transmit ceea ce receptează prin canalele mass-mediei persoanelor cu care au contacte zilnice şi pe care le influenţează au următoarele particularităţi: interesul mai mare pentru un anumit domeniu. “Paradicme ale comunicării de masă”. Instituţia liderilor de opinie serveşte la transmiterea de informaţii de la persoanele care sunt foarte interesate într-un anumit domeniu spre alte persoane care sunt mai puţin interesate. apropierea lor de cei pe care îi influenţează. Mesajele sunt transmise de comunicarea de masă către liderii de opinie care le transmit apoi în zonele mai puţin active ale populaţiei exercitând în acelaşi timp şi o influenţă asupra modului lor de a recepţiona informaţia. Bucureşti. apartenenţa lor la toate straturile sociale. Prin receptarea lui. Această tendinţă depinde de organizarea sistemului social care poate crea condiţii de multiplicare sau de concentrare a canalelor de comunicare. cu atât mai apt este mesajul să stimuleze implicarea şi cu atât mai largă este dimensiunea publicului şi mai puternică tendinţa lui spre omogenizare. Repetarea insistentă a aceloraşi mesaje produce o saturare a recepţiei exprimată prin indiferenţa faţă de mesaj. de complexitatea şi repetabilitatea mesajului. Efectele mesajelor pot fi120: 120 Drăgan Ion. Efectele mesajului depind de conştientizarea de către receptor a intenţiei transmisiei. 98. generând procese specifice de difuzare a informaţiilor. S-a observat că reţeaua de influenţă potenţială a comunicării de masă este dublată de reţeaua relaţiilor interpersonale. Relaţiile interpersonale presupun în principal o comunicare directă. mesajele prea complexe nu produc decât efecte de suprafaţă pentru că nu sunt decodate corect. Editura Şansa. Spre exemplu. de comunicare tinde să se transforme în proces de manipulare. În unele situaţii numărul treptelor din comunicarea de masă tinde să se mărească sau să se micşoreze. Un mesaj transmis pentru prima dată este o informare. 1996. Mesajele mass-media sunt codate de transmiţător şi decodate de receptor.

pg. Iasi. Se poate afirma că mass-media are multiple funcţii între care: Funcţia de informare121 În societate numai mass-media este capabilă să ne semnaleze evenimentele plăcute sau neplăcute. Mass-media decid să popularizeze sau nu idei noi. personalităţilor. voinţei responsabilului acestuia sau comportamentului utilizatorilor.5. 2007. mass-media au rolul să le trieze. să le ierarhizeze şi să le interpreteze.Coman. Şi cum informaţiile se găsesc din abundenţă. iar transmiţătorul nu îşi propune să îl implice. Funcţiile care decurg de aici sunt diverse şi contradictorii uneori.• efecte de informare în care receptorul nu este implicat nemijlocit.5. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. 1. Fiecărei funcţii îi corespunde o disfuncţie determinată de natura canalului mediatic. au în vedere mesajul în care subiectul receptor nu este nemijlocit implicat. • efecte de dirijare prin mesajele în care subiectul este nemijlocit implicat ceea ce îl determină de fapt pe comunicator să le elaboreze şi să le transmită. un serviciu public şi o instituţie politică. Informaţia atribuie evenimentului o importanţă mai mică sau mai mare decât cea obiectivă. le pot 121 M. a proceselor. 83 . mass-media reprezintă în acelaşi timp o industrie. modul cum sunt selectate şi sunt manipulate elementele componente ale evenimentului. 111. poziţiile de principiu de pe care cei ce informează abordează evenimentul şi comentariile propriu-zise asupra evenimentului. opiniilor. dar în care comunicatorul îşi propune să îl implice. • efecte de stimulare. Funcţii şi disfuncţii ale mass-media Într-un regim democratic. Această evaluare decurge din durata şi dimensiunea informării. Fluxul continuu de informaţii din întreaga lume îi ajută pe indivizi să afle ultimele ştiri care le pot influenţa viaţa. Presa este aceea care indică ce anume este important şi ce nu din masa evenimentelor.Polirom. Rolul mass-mediei este acela de a obţine informaţii şi de a le face să circule. Informarea asupra unui eveniment nu poate să nu conţină şi evaluarea evenimentului respectiv.

Conţinutul prezent în aproape orice mijloc de informare transmite cunoştinţe. 122 Idem. alte tipuri de comportament. din conversaţii şi din mass-media. 84 . Îi ajută să dobândească o viziune globală. Prin această funcţie. evenimentele importante nu sunt tratate egal. De aici vine şi numele dat mass-media „de a patra putere în stat” încă din secolul al XIX-lea în Marea Britanie. iar cei mai mulţi dintre noi nu au decât o experienţă extrem de limitată. oamenii. diverşi factori influenţând-i conţinutul.115. ajută la mobilizarea populaţiei. executivă şi judecătorească. află noutăţi din diferite domenii. Regiunile. adâncind conştiinţa de sine a fiecăruia. sfătuind populaţia în privinţa măsurilor urgente care trebuie luate în diferitele situaţii de criză. de asemenea. cum să se îmbrace în funcţie de vreme. Funcţia de prezentare a unei imagini despre lume122 Nici un om nu are cunoştinţe directe despre lume în ansamblul ei. Ceea ce ştim noi despre restul lumii ştim de la şcoală. să îi supravegheze pe guvernanţi şi să le facă publice greşelile. datele furnizate de canalele comunicării de masă sunt minimalizate sau ignorate de public. Din toate acestea rezultă aspectele negative ale funcţiei de informare şi anume: informaţia nu este transmisă cu obiectivitate. mass-media sunt plasate după puterea legislativă. Difuzarea unei informaţii poate duce fie la nepăsare. marile instituţii de presă au o independenţă şi o calificare ce le permit să îi evalueze şi să îi critice pe cei aleşi în numele cetăţenilor. Mass-media trebuie. Teoretic. prezentându-i alţi oameni. Toate acestea sunt în mare măsură teoretice pentru că selectarea primară a informaţiilor ţine în primul rând de nivelul tehnic al prezentării acestora. În prezent. informează cu privire la indivizii periculoşi. pg. ca în intervalul dintre alegeri. Unele mijloace de informare în masă joacă cu precădere acest rol oferind cetăţenilor informaţii şi idei venite din alte părţi. mass-media poate ajuta dirijând echipe de intervenţii. Presiunea filtrării este iniţial de factură şi ţine de timpii de emisie. Deciziile luate la nivelul conducerii instituţiei de presă sunt în general în conformitate cu sistemul existent şi cu politicile acceptate în societate. de indicaţiile superiorilor şi de comportamentul colegilor şi se modifică prin cenzura indirectă a factorilor economici şi politici.coordona afacerile. fie la panică.

acte comportamentale. opinii. Contactele dintre oameni dobândesc acum o diversificare. Noile mass-media au desfiinţat barierele spaţiului şi timpului. ducând la o abordare simplificată. concepţii. în mass-media. au micşorat distanţele geografice dintre oameni. stereotipuri. • introduc valorile în circuitul informaţional destinat publicului. mass-media utilizează miturile şi stereotipurile. Ele reprezintă imagini incomplete şi adesea deformate despre lume. 85 . Din păcate. Disfuncţiile care pot apărea în cadrul acestei funcţii sunt inundarea pieţei cu producţii străine. atitudini. Mass-media preia şi difuzează mesaje care dublează acţiunea specifică a instituţiilor sociale. Au rol important în formarea sau remodelarea opiniilor. În consecinţă. dar şi pe cele istorice. în special la radio şi televiziune. • intervin în problemele societăţii investigând şi ilustrând diverse atitudini. atitudinilor şi comportamentelor. Omul modern se află în relaţii cu lumea întreagă. principii. Funcţia de socializare123 Mass-media dimensionează continuu universul de cunoaştere al receptorului influenţând şi inoculând valori. imagini care pot include sentimente nejustificate sau comportamente dramatice. este la curent cu marile probleme cu care se găsesc confruntate societăţile contemporane. Canalele comunicaţiei de masă au reuşit performanţa de a strânge toţi oamenii şi toate grupurile sociale în aceeaşi sferă informaţională. O disfuncţionalitate a acestei funcţii provine din faptul că. 123 Idem. opinii privind probleme controversate pentru ca publicul să le cunoască şi să acţioneze. convingeri. pg. activitatea se desfăşoară sub presiunea timpului. 119. Mass-media acţionează în următoarele direcţii: • au o “valoare cognitivă generală” – oferă informaţii din cele mai variate domenii constituind o sursă de lărgire a orizontului de cunoaştere.subiecţii despre care mass-media nu vorbesc sau despre care vorbesc prea puţin nu există sau există în prea mică măsură. amploare şi frecvenţă mult mai mare.

mai ales prin popularizarea ştiinţei. dezastrelor. Aceasta este un amalgam de mituri. o anumită viziune asupra trecutului şi viitorului lumii. 124. cu dublă acţiune: de apropiere a culturii de masă şi invers. Patrick Champagne consideră spre exemplu că televiziunea a devenit „arbitrul accesului în viaţa socială şi politică”. valori şi principii care îi conferă individului o identitate etnică sau naţională. preşedinţilor. Editura Şansa. Sau din contră. devin subiecte de discuţie şi dobândesc autoritate în exprimare. Ca fenomen cultural integral ea este constituită atât din valori spirituale obiective cât şi din trăirea lor. asimilată mai mult sau mai puţin activ. 1996. Funcţia de a conferii status125 Mass-media a devenit principalul mijloc de măsurare şi validare a politicienilor. Mass-media au rolul de a stimula schimbarea prin promovarea de noţiuni. ştirilor. limbaje structuri şi efecte specifice. pg. Mass-media transmit de la o generaţie la alta moştenirea culturală a grupului sau a naţiunii. “Paradicme ale comunicării de masă”. stabilitatea şi confortul pe care le creează apartenenţa la o cultură străveche pot provoca stagnarea. Funcţia de culturalizare124 Această funcţie a fost văzută de o serie de specialişti ca o funcţie de educare. în special la persoanele tinere. Drăgan Ion. artiştilor. utilizând omisiune sau distorsiunea pentru a privilegia un element sau altul al moştenirii culturale. „ideologia” ei. educaţiei etc. Orice subiect sau om politic care intră în reţeaua de informare a publicului larg devin relevante. De aici 124 125 Idem. pg. 121. Generalizarea comunicaţiilor moderne răspunde unor nevoi profunde de cultură a maselor în societatea contemporană îndeplinind o funcţie de culturalizare extensivă şi eficace. tradiţii. Unele instituţii de presă educă publicul. Disfuncţionalităţile acestei funcţii pot fi grave pentru că este posibil ca cei care conduc mass-media să intervină. dintr-o cultură produsă cât şi din una trăită. Bucureşti. uzanţe şi produse noi. Avem de-a face cu o „cultură mass-media” cu conţinut şi valori proprii.progresul informaţional a dus la pierderea inocenţei şi naivităţii specifice vârstei. a maselor de cultură. sportivilor. 86 .

Guvernanţii îşi fac cunoscute realizările şi proiectele. Cei care dirijează economia se servesc şi ei de mass-media. Funcţia de divertisment127 126 127 Idem. ele vehiculează publicitatea.Polirom. Pe de altă parte. Pe de altă parte politica de stânga denunţă rolul nociv al publicităţii de a manipula.Coman. Concluzia este că în societatea contemporană publicitatea îndeplineşte o funcţie esenţială în economie. Ele se străduiesc să creeze un context favorabil cumpărării produselor cărora le fac reclamă. Politicienii caută să se folosească de mass-media pentru a-şi convinge electoratul. 143. Pentru marea majoritate a instituţiilor de presă. Unii atribuie publicităţii un rol benefic. M. pg. ele se transformă în instituţii centrale. pentru că a devenit ieftină. principalul scop este acela de a seduce un public pentru a-l vinde publicităţii. Industria mediatică este al doilea exportator al SUA. publicitatea informează stimulând concurenţa şi consumul şi permite apariţia unor preţuri scăzute. “Introducere in sistemul mass-media” Ed. conformismul şi fidelitatea faţă de instituţiile autorităţii sociale. într-o manieră mai discretă. încrederea în societate şi în buna ei funcţionare.s-a tras şi concluzia că ar sluji interesele unei elite pentru exploatarea maselor şi ar ascunde publicului mesaje şi date vitale. Funcţia de promovare a consumului126 Mass-media reprezintă un sector important al economiei. Mass-media au rolul de a afirma certitudinile existente. Dacă mass-media privilegiază o anumită ideologie sau un anumit om politic se poate ajunge la o criză. Ca intermediari între cetăţeni şi guvernanţi. pg. 87 . se poate ajunge la dictatură. În opinia lor. Iasi. în pivoţi ai democraţiei. 2007. 123. Publicitatea este cea care a făcut presa accesibilă omului de pe stradă. Fără mass-media comerţul este periclitat. Ele joacă un rol politic crucial. Dacă opinia vehiculată de mass-media aparţine unui grup fără scrupule. dar mai eficace.

dar au autonomie limitată. Ea demască corupţia. Într-o la fel de mare măsură.aspecte negative . adesea benefice. unele canale pot să îşi asume doar una sau două. 88 . Cultura de masă este văzută de unii ca o „cultură standardizată. Mass-media fac parte dintr-un complex sistem social. apară libertăţile. o cultură de piaţă al cărui factor de promovare nu este de a forma cunoştinţe”. pune pentru prima dată milioane de oameni în contact cu anumite bunuri culturale. stimulează delicvenţa. dar şi familiarul pentru a ritualiza existenţa. Cea mai mare parte a consumatorilor caută în mass-media divertismentul. Ele stimulează şi tot ele calmează. Aceasta distracţie este oferită în principal de mass-media. informează asupra evenimentelor şi prin publicitate serveşte şi sistemul economic. Cultura de masă promovează poziţia de spectator. mass-media permit izolarea. Totuşi în pofida multiplelor funcţii. spiritul de imitaţie şi reuşeşte mai puţin să transforme omul în factor activ în societate. oferă celor ce muncesc un divertisment cotidian. Apare aşa numita disfuncţie narcotizatoare. mass-media fiind inclusă printre cele mai redutabile şi eficiente narcotice sociale şi apare în urma folosirii excesive a mass-mediei. în special a televiziunii şi a radioului. În societatea de masă divertismentul este mai necesar ca niciodată pentru a reduce tensiunile care se acumulează în fiecare individ. ca mijloc de divertisment. Mass-media oferă foarte rar divertisment pur. pentru a distra ele îmbină divertismentul cu o altă funcţie. adoarme conştiinţa politică şi înăbuşă tendinţele creatoare.Mass-media a generalizat accesul nu numai la informaţie. mass-media promovează noul pentru a lupta contra plictiselii. Educaţia este primită mult mai uşor când este ascunsă sub masca distracţiei. ele sunt şi fac ceea ce doresc consumatorii şi cetăţenii. graţie „culturii de masă” pe care a creat-o. contribuie la deteriorarea morală.ale mass-mediei. Substituindu-se contactelor umane. cu atât mai mult cu cât ea se combină extrem de eficient cu toate celelalte funcţii prezentate. ci interesul material. ci şi la distracţie. Numeroase mijloace de informare în masă joacă simultan cele şapte roluri. Dar mass-media are şi o serie de disfuncţii: coboară gustul publicului. Această funcţie de divertisment este cea mai importantă azi. cultură şi educaţie. se pot semnala şi numeroase „limite”. Dintre cele şapte funcţii ale mass-media analizate. Concomitent.

Fericirea este asociată consumului semnelor exterioare de bogăţie. Pentru ca rolul mass-mediei să-şi îmbogăţească programele. iar fiecare caută gloria sau banii câştigaţi uşor şi remediile miraculoase. dar şi în desenele animate şi jurnalele de televiziune. Bucureşti. lăcomia. 1. 5. Totul este o afacere individuală. Acest lucru pe care omul îl poate învăţa în şcoală şi prin mass-media. Brutalitatea apare în toate programele. Despre mijloacele de informare în masă se spune cel mai adesea că servesc partidul aflat la putere sau anumite elite culturale şi că sacrifică astfel slujirea publicului. Pentru aceasta el trebuie să înveţe că o astfel de intervenţie este necesară şi posibilă. mass-media probează frecvent o anume mediocritate morală. Raporturile umane se bazează pe forţă. poate şi graţie ei. Oamenii se împart în indivizi buni şi răi. O bună comunicare cu jurnaliştii înseamnă: O comunicare rapidă • răspundeţi întotdeauna rapid şi cât mai posibil întrebărilor jurnaliştilor. „Relaţiile cu presa scrisă sau audiovizuală sunt o formă superioară de adresare către opinia publică”128.6. atunci când este pregătit un dosar de presă. Există câteva reguli simple pentru întreţinerea relaţiilor bune cu presa. “Relaţii cu presa”.Ap. Mass-mediei li se reproşează vidul intelectual şi lipsa atenţiei pe care posturile comerciale ar trebui să o pună în serviciul gândirii sau al educaţiei. De accea.Astfel. într-o societate în care scara valorilor a fost total răsturnată. informarea colectivă a contribuit la schimbarea obişnuinţelor şi comportamentelor. Comunicarea cu mass-media Relaţiile cu presa se înscriu în strategia globală de comunicare: calitatea acestora este esenţială atât pentru crearea unei imagini pozitive a instituţiei. Militară. 89 . în ficţiune. trebuie ca publicul să o ceară. se impune a prinde contur cât mai curând posibil. 1999. 128 • M. nu ezitaţi să îl trimiteţi „sub embargo”: jurnalistul are nevoie de timp pentru a redacta materialul. pag. cât şi pentru eficienţa comunicării.N. existând chiar o tendinţă de retragere în interiorul locuinţelor. Valorile pe care le prezintă sunt egoismul. conflictele fiind rezolvate de obicei prin violenţă. Ed.5.

Dacă jurnalistul este informat periodic despre evoluţia unui eveniment.O comunicare selectivă Un birou de presă nu poate întreţine relaţii de colaborare cu tot ansamblul presei: astfel că este utilă consultarea „inventarului” presei. agenţii de presă. săptămânal etc. 1. 2000. internaţională. Astfel se creează un climat de încredere şi legături personale care permit colaborarea serioasă şi o mai bună rezonanţă a informaţiei. şi stabilirea listei jurnaliştilor „privilegiaţi”. funcţia lor. precizând numele instituţiei de presă. Puteţi să le transmiteţi documente. 2. radio. Se va stoca informaţiile corecte despre fiecare publicaţie. Se poate păstra o rubrică specială pentru eventualele observaţii personale. tiraj. De asemenea. fără a aştepta să vină să ceară informaţii.). atunci el va fi în măsură să reacţioneze rapid. având elementele necesare. “Relaţiile publice şi mass – media”. întâlnirile cu consilierii tehnici în legătură cu anumite probleme. locală. asociaţii de jurnalişti. frecvenţa apariţiei (cotidian. şi a celor cu care se colaborează mai rar. numerele de telefon şi de fax. actualizat şi îmbogăţit. reacţiile managerului organizaţiei faţă de principalele evenimente de actualitate. Editura Polirom. 76. numele şi prenumele jurnaliştilor. TV. adresa completă.). să îi invitaţi la reuniuni. Fişierul trebuie să fie astfel conceput încât să permită găsirea imediată a jurnaliştilor cu care se lucrează zilnic. „Inventarul” presei129 Iată câteva reguli simple care pot ajuta la întocmirea „inventarului” presei: 1.5. stadiul de lucru al dosarelor.6. economice etc. Este absolut necesar să se facă clasificarea în funcţie de tipul canalului media: presă naţională. „Inventarul” este un instrument de lucru viu: el trebuie creat. Jurnaliştii trebuie să fie conectaţi la viaţa organizaţiei: ei trebuie să cunoască agenda de lucru a managerului. specializarea publicaţiei (informaţii generale. 129 Coman Cristina. O comunicare constantă Nu ezitaţi să contactaţi jurnaliştii. se va consemna „atitudinea” ziarului faţă de instituţia dvs. reportaje). Bucureşti.1. Selecţionarea interlocutorilor privilegiaţi se face în funcţie de tema şi de interesele generale ale instituţiei. 90 . la briefing-uri: acestea le va permite să anticipeze evenimentul şi să prezinte mai bine mesajul (să pregătească anchete. pg. interviuri.

Pentru constituirea inventarului. titlurile. • • • • Să măsoare impactul acţiunilor de comunicare desfăşurate. ierarhizează. Să păstreze anumite elemente transmise. fără nici un alt comentariu.este un tip mai elaborat după o analiză prealabilă a presei vizate. Aceasta se realizează pornind de la temele considerate a fi cele mai importante: după caz. se pot folosi citate. este o compilaţie de articole pentru care se precizează numai data şi ziarul-sursă. Revista presei cantitativă. telefonică. 169. reproduceri de articole. în funcţie de natura şi periodicitatea lor: Idem. 91 . Sinteza presei . pentru a fi capabili să îi răspundă. Să urmărească. Efectuaţi anual sau semestrial o anchetă sistematică. şi astfel să fie imediat informaţi despre un eventual atac. eventuala ilustraţie – toate acestea sunt informaţii 130 Există mai multe tipuri de revista a presei. extrase. Revista presei130 Redactarea revistei presei înseamnă selectarea articolelor de presă care tratează un anumit subiect şi difuzarea lor către organismul interesat. cea mai simplă. pentru actualizarea informaţiilor dvs. Consultaţi caseta redacţiei din ultimele numere ale publicaţiilor care vă interesează. Importanţa acordată unui subiect. Aceasta permite factorilor de răspundere: • • • Să fie informaţi cât mai rapid şi cât mai complet. Revista presei poate fi însoţită de eventualele analize şi comentarii. dacă nu evoluţia opiniei publice.6. pg. pentru a le insera în dosare. în cadrul redacţiilor.5. modul în care este scris.2. Cultivaţi asociaţiile de jurnalişti şi încercaţi să le acordaţi sprijinul ori de câte ori este nevoie. măcar pe cea a intermediarilor de opinie. este util să: • • • • Procuraţi listele tematice de la departamentul de relaţii publice. pentru a avea lista responsabililor administrativi şi redacţionali. Să evalueze imaginea rezultată. Presa nu este un material uniform. modificările situaţiei şi în consecinţă să adapteze politica de comunicare. 1.

Aceste materiale trebuie să poată fi ulterior reluat în extenso. ci mai ales. este bine : 131 M. Militară. numele şi telefonul unei persoane de contact. centrat. pentru aceasta. Informaţia este înta-adevăr nouă şi deci.. 1999. Aceste materiale speciale sunt pentru uzul jurnaliştilor interesaţi şi are ca scop informarea lor rapidă.Trebuie să faciliteze munca jurnalistului. care prezintă fapte. Bucureşti. Prezentarea . trebuie bine ales mesajul care trebuie comunicat jurnaliştilor. un produs care are o durată de viaţă foarte scurtă.5. rapidă. 1. Mijloace de comunicare aflate la dispoziţie a) Comunicatul de presă . frazele simple. Iată câteva reguli simple care trebuie respectate: • • • • • • • • Să se găsească un titlu care să rezume mesajul. Să se evite abrevierile sau orice informaţie laconică. Revista presei este. deşi adesea neglijat: de exemplu. comunicatul nu este destinat publicării. Să se precizeze numele celui care a întocmit comunicatul în partea stângă sus. Locul în pagină este foarte important. Comunicatul de presă mai poate fi definit ca „o formă de difuzare în scris utilizată în special de instituţii şi organizaţii. cu spaţiu dublu între rânduri. 11. iar titlul trebuie trecut dedesubt. pentru ca jurnalistul să poată adnota textul. Interesul pentru acest materiale este justificat de calitatea şi de rapiditatea întocmirii şi difuzării. Să se dactilografieze pe format obişnuit. clar şi complet. Să se scrie pe o singură parte a filei. Conţinutul – În primul rând. pg. Să fie lăsată o margine suficientă. va fi posibil să îi intereseze.Ap. “Relaţii cu presa”.3. informării presei”131. Spre deosebire de ştirea de presă. data în partea dreaptă sus. Textul trebuie să fie scurt. Se obişnuieşte facilitarea redifuzării.N. în josul paginii. de actualitate. Să se indice.cel puţin la fel de importante ca şi conţinutul articolului. Să se menţioneze datele. o informaţie de pe interiorul paginii este mai puţin vizibilă decât una pe exterior.reprezintă o informare succintă. neclară. prin definiţie.6. 92 . Ed.

Hârtia şi titlul . rătăcirea mesajului în sertarele vreunui alt departament al ziarului. să fie în posesia unei cantităţi suficiente de informaţie. Să se stabilească dacă mesajul trebuie adresat direct sau publicat în presa scrisă. O condiţie fermă este ca. Să se anticipeze mediile care vor reacţiona pozitiv la mesajul transmis.Indiferent de hârtia utilizată. Cititorii îşi pierd interesul pentru lectura unui asemenea text. Se recomandă a se contacta telefonic un anumit ziarist pentru a-l preveni asupra conţinutului mesajului şi asupra iminenţei expedierii acestuia. să fie iniţiat în ideile. indiferent cine va pregăti comunicatul. astfel. a nu se omite ca în partea superioară a paginii să apară “COMUNICAT DE PRESĂ“. Editarea comunicatului . eventual multiplicat xerox. Totuşi. Pregătirea comunicatului .). Se poate evita.evidentul . O nouă propoziţie nu trebuie să fie un nou paragraf. în aşa fel încât ziariştii să poată contacta emitentul pentru informaţii suplimentare. Pe de altă parte.Comunicatul va fi receptat mai pozitiv de cititori când textul este scurt. Obiectivitatea . mai ales că sunt scurte. vor diminua forţa comunicatului. şi dacă este posibil.Se lasă o margine de 3-5 cm în stânga textului. Oamenii sunt mai sensibili la titluri şi la fotografii decât la text.Multe agenţii acceptă textele comunicate telefonic. Nu trebuie abuzat de aliniate.prima sarcină este să se identifice informaţia care se intenţionează să se încorporeze în text. Se încheie mesajul cu precizarea datei expedierii. în problematica subiectului de comunicat. este de dorit să existe şi un exemplar scris.numele. Reguli cu caracter general de întocmire a comunicatului de presă: • • • • • Informaţia comunicată să prezinte valoare de noutate. este de evitat utilizarea unor blocuri prea mari de text neîntrerupt. dacă nu aduce o idee nouă în text.Odată ce s-a stabilit utilitatea comunicatului de presă . adresa şi telefonul organizaţiei/instituţiei. subtitluri suplimentare etc.în defavoarea altor mijloace de comunicare . Asta va permite jurnalistului să folosească spaţiul pentru diferite recomandări tehnice (caracterul literei. 93 . Anunţurile să atragă atenţia celor interesaţi. laolaltă cu . dimensiuni. Se va utiliza în mod echilibrat paragrafele. al textului comunicatului. prezintă acurateţe şi este formulat la obiect. să se includă şi o fotografie. Se va adăuga o sugestie pentru un bun titlu. Textele din care răzbate importanţa pe care şi-o acordă emitentul.

Un comunicat de presă cu prea multe rânduri albe lasă senzaţia de fragmentare excesivă. 120.. cu indicaţii de genul: „vă rugăm să nu publicaţi înainte de data. 94 . iar textul este mai lesne de urmărit de dactilografe. Pentru comunicatele destinate unui public mediu este recomandabil ca propoziţiile să nu depăşească 10-15 cuvinte. însă să fie utilizate cu mare economie. desfăşurarea lor în timp. Acest dosar este destinat jurnaliştilor. Se va lăsa un spaţiu necesar între secţiuni pentru a permite editorului să insereze subtitlurile pe care le consideră potrivite. „Când“ şi „De ce“. Bucureşti. Intervalul optim este de un rând şi jumătate. conţine faptele. Dosarul de presă 132 Coman.Se folosesc pentru separarea paragrafelor.este un ansamblu complet de documente care se referă la o anumită temă. pentru a evita suspiciunile gazetarilor. Propoziţiile lungi şi complexe. nuanţele particulare ale mesajului. Este de aşteptat ca un public de nivel mediu. Cristina. Este bine a se răspunde tuturor întrebărilor încă din introducere. el împreună cu titlul formează acea parte a textului care trebuie să atragă atenţia publicului. precum şi numeroase informaţii. “Relaţiile publice şi mass – media”. Lead-ul (introducerea) – „Lead“-ul este o formă aparte de introducere. cu multe ramificaţii colaterale şi cu un vocabular prea încărcat nu fac textul mai impresionant. din eventualele instrucţiuni să reiasă încrederea autorului comunicatului în competenţa omului de presă. 2000. Editura Polirom. la un anumit eveniment. „Unde“. b) Dosarul de presă132 . Limbaj şi stil -Se compun propoziţiile comunicatului într-un stil direct şi simplu. Asemenea recomandări trebuie. El trebuie să răspundă la cinci întrebări fundamentale pentru orice informaţie destinată mass-media: „Cine“. Înainte de a începe redactarea unui comunicat este important să se definească publicul căruia acesta îi este destinat. Ca o regulă de bază. „lead“-ul trebuie să comunice esenţa mesajului care urmează a fi conţinut în comunicat. mai numeros. Subtitlurile trebuie să fie scurte şi dense.. rânduri libere. Este util a se lăsa rânduri libere doar atunci când acest lucru ajută la delimitarea ideilor. Este de preferat ca.“. Restricţii . Este însă de preferat ca textul dactilografiat al comunicatului să nu depăşească o pagină şi jumătate. să nu fie pe de-a-ntregul receptiv la toate detaliile. „Ce“. pg. Spaţiul dintre rânduri permite ziaristului să lucreze mai uşor. Dacă un comunicat se întinde pe mai mult de două pagini este un bun obicei să fie împărţit în secţiuni cu subtitluri proprii.Uneori este util a se limita libertatea de acţiune a ziaristului. Nu se redactează niciodată textul la un rând.

etc. uşor de transportat şi de folosit. chiar dacă detaşează pagini din dosar. Pregătirea . 95 • • • . rezumat al intervenţiilor participanţilor etc. E bine să se precizeze: • • numele producătorului şi sigla. claritatea şi simplitatea. dacă jurnaliştii invitaţi nu au putut participa la eveniment. astfel încât jurnalistul să găsească toate elementele şi datele de care are nevoie pentru redactarea articolului său. elementele dosarului (discurs. • • • sumarul care prezintă clar diferite părţi ale dosarului. se adresează unor persoane presate de timp şi „bombardate” cu informaţii. poate avea o viaţă relativ lungă. astfel încât beneficiarul să poată întotdeauna repera emiţătorul informaţiei. dosarul trebuie să fie atractiv. A se folosi sigla organizaţiei pe fiecare pagină. poate servi în mod egal relaţiilor publice sau poate fi folosit de către un centru de documentare. menţiunea „Dosar de presă”. Înmânarea dosarului de presa . fiind un document de referinţă. este bine să găsim mijlocul prin care dosarul să le parvină ulterior. Conţinutul .reamintirea titlului. numele funcţionarului care poate fi contactat ulterior.). Cu toate acestea. numerele sale de telefon şi de fax. forma sa grafică să stimuleze curiozitatea de a-l consulta. cu numărul paginii corespunzătoare. titlul. se poate fixa precis numărul destinatarilor.Documentele trebuie să fie reunite într-un ambalaj solid.Dosarul de presă.trebuie să fie lesne utilizat. Încă de la prima vedere. Dosarul de presă poate fi dat jurnaliştilor în diferite momente: • • cu ocazia unei manifestări. dosarul nu trebuie să fie luxos: calităţile sunt concizia. rezumatul informaţiei conţinute în dosar. prin excelenţă. e-mail. data. Prezentarea . Dosarul de presă.Atunci când beneficiarul-ţintă este definit.

Trebuie respectate orele şedinţelor de redacţie: zilele favorabile sunt marţea. • Sala trebuie amenajată şi echipată cu: mese. indicând clar obiectivul conferinţei de presă. Obiectivul conferinţei de presă este atragerea atenţiei presei. 1h30min. Pregătirea: Conferinţa de presă este o activitate importantă şi delicată. 96 . Reamintirea telefonică este întotdeauna utilă. Conferinţa de presă oferă avantajul reunirii simultane a tuturor jurnaliştilor interesaţi de un anumit subiect. pentru aceasta. numele şi funcţia exactă a persoanelor care susţin. Se va întocmi dosarul de presă. iar pregătirea ei trebuie să fie meticuloasă. echipament audio-video.c) Conferinţa de presă133 . care să le justifice efortul de a se deplasa. Durata totală a unei conferinţe de presă este cca. Cristina. • Să se redacteze invitaţia pe carton sau pe hârtie. Conferinţa de presă trebuie să: • • • • • • • aibă un caracter de eveniment. menită a le prezenta o informaţie nouă. şi realizarea unui schimb de informaţii. importantă. iar cele mai bune momente ale zilei sunt prânzul şi după–amiaza. 130. E indicat să se amenajeze şi un vestiar. “Relaţiile publice şi mass – media”. într-un mod omogen. Se va indica un număr de telefon pentru confirmările de participare. Se recomandă a se evita desfăşurarea unui alt eveniment important în aceeaşi zi. suscite şi să aducă răspunsuri precise. lumini. • Dacă sunt mai multe persoane care participă la conferinţă.este o manifestare specială pentru jurnalişti. scaune pentru vorbitori (ale căror nume trebuie să fie indicate vizibil). Bucureşti. capteze atenţia publicului. 133 Coman. • Se vor trimite invitaţiile jurnaliştilor în funcţie de specializarea lor. 2000. locul şi ora. este nevoie de un bun „inventar” de presă. pg. microfoane. Ora de desfăşurare va fi compatibilă cu programul jurnaliştilor. Invitaţia trebuie trimisă cu o săptămână înainte de conferinţă. se va organiza în ajun o reuniune de informare. miercurea şi joia. este bine să se aleagă cu grijă persoanele. Editura Polirom.

Atitudinea care trebuie adoptată: claritate. Călătoria de presă trebuie să aibă un motiv serios. moment în care se vor înmâna şi dosarele de presă. Militară. sau doar pentru a informa periodic jurnaliştii specializaţi. invitaţiile se fac prin comunicat sau telefonic. d) Călătoria de presă .. atunci când urmează unor evenimente extraordinare. pg. este de dorit să se organizeze întâlniri mai mult sau mai puţin oficiale între jurnaliştii de specialitate şi directorii de cabinet sau consilierii tehnici.la sosire. “Relaţii cu presa”. Se va preciza clar că instituţia organizatoare a conferinţei poate fi sau nu citată ca sursă pentru o informaţie.• Conferinţa de presă poate fi improvizată rapid. În acest caz. pentru a îi face să participe direct la un eveniment. Pot fi organizate „centre de presă” pentru facilitarea comunicării în momente de criză. 97 . pentru a le face demonstraţie sau pentru a le da posibilitatea de a judeca „la faţa locului” un fapt anume134. Se vor refuza comentariile sau declaraţiile în legătură cu o chestiune mai delicată. 1999.este o deplasare organizată special pentru jurnalişti.trebuie pregătită cu mare atenţie şi nu va depăşi 45 de minute. simplitate. De fapt. După conferinţa de presă: Se va realiza bilanţul participanţilor şi se vor trimite rapid dosarele jurnaliştilor care au absentat. Expunerea . Există câteva reguli indispensabile care trebuie respectate: • similar. se notează numele jurnaliştilor şi redacţia. Principalul vorbitor trebuie să-i prezinte şi pe ceilalţi. Ed. Toţi jurnaliştii sunt oaspeţi de marcă şi vor fi trataţi în mod 134 M. Bucureşti.numărul lor depinde de subiectul tratat.N. Răspunsurile la întrebări trebuie să fie cât mai clar posibile. 17. Derularea conferinţei de presă: • • • • • • • Primirea . Vorbitorii . care să fie făcut cunoscut.Ap.

Este de dorit să se efectueze o călătorie prealabilă. şi Programul stabilit se va anunţa. pentru cunoaşterea şi pregătirea în detaliu a activităţii. cazare şi masă. etc. fax. La câteva zile după trimiterea invitaţiilor.• • • • Se va reduce la minim numărul de ore sau al zilelor de drum. se va trimite un program amănunţit (etapele călătoriei. pot fi precizate câteva particularităţi: • • Jurnaliştii vor fi contactaţi cu cel puţin o lună înainte. numele participanţilor). cu câteva zile înainte. e) Campaniile de Comunicare Partenerii într-o campanie de comunicare sunt: • Emitentul (organizaţia care beneficiază de campanie). Totuşi. călătoriei. Dosarul de presă va fi înmânat participanţilor la începutul Se vor anticipa posibile interviuri. imediat ce este posibil. se va realiza un bilanţ succint al activităţii şi va fi oferit şi participanţilor. Câteva sfaturi • • Numărul de participanţi nu trebuie să fie prea mare. Se vor asigura toate mijloacele pentru transmiterea informaţiei (telefon. se va prevedea posibilitatea de a înlocui un jurnalist care absentează. se va asigura jurnaliştilor un confort necesar.Pentru trimiterea invitaţiilor. transport. condiţii bune de călătorie. Aceasta va asigura numărul suficient de jurnalişti prezenţi. 98 • . etapele sunt acelaşi ca şi pentru conferinţa de presă. se va telefona jurnaliştilor pentru confirmare. mijloace de transport. xerox etc. aspecte practice: alegerea locurilor de vizitat. detaliat. durata călătoriei. itinerar. Pregătirea .). Detaliile sunt foarte importante:   aspecte profesionale: definirea exactă a temei informării. • La finalul călătoriei. păstrând şi pauzele de timp liber. orar. Programul să fie echilibrat. Se va trimite o fişă specială pentru detalii (dată. Jurnaliştii invitaţi vor fi riguros selectaţi. loc de întâlnire şi locul de plecare). Organizarea călătoriei implică aspecte practice şi profesionale.

permiţând compararea datelor înainte şi după campanie.un punct de reper numeric ce trebuie atins ori de câte ori este posibil. Această primă etapă este importantă. Dacă nu este cazul.În afară de o descriere tehnică. un mesaj scurt adresat unui public . Piedicile pot fi de naturi diferite: bugetare. la un anumit moment. Publicul – ţintă .• Realizatorul campaniei (agenţia). atunci urgenţa constă nu în comunicare. Un obiectiv calitativ . A doua etapă: alegerea proiectului de campanie. ci în realizarea studiilor. Decizia de a realiza o campanie indică deja o alegere a modului de comunicare.Este vorba de dezvoltarea şi precizarea criteriilor socio-demografice. Hotărârea care trebuie promovată . Dintre multitudinea de întrebări care se pun în legătură cu alegerea unui proiect. este necesar să se poată realiza înaintea campaniei expunerea studiilor cantitative şi calitative asupra opiniilor şi a percepţiei problemei. cele mai importante sunt:     răspunde proiectul de creaţie la problemele ridicate? va înţelege grupul ţintă mesajul? perioada prevăzută pentru planul media este cea mai bună? decupajul este coerent (raportul între costul cumpărării spaţiului şi onorarii)? 99 . Principalele etape în conceperea unei campanii: Prima etapă: expunerea în scris a problemei care trebuie rezolvată printr-o campanie de comunicare. de timp. Aceasta trebuie să-l determine pe jurnalist să descrie într-un mod precis scopul activităţii. Este cu atât mai important ca ţinta şi centrul acesteia (populaţia-cheie vizată) să fie definite corect când bugetul este mai mic sau când mesajul este complex. mediatice. de claritatea acestui document va depinde întregul „lanţ“ al fabricării campaniei. a atitudinilor şi comportamentelor ce permit descrierea populaţiei vizate.ţintă.Un obiectiv cantitativ . Aceste obiective se stabilesc mai uşor decât studiile efectuate înaintea campaniei. socio-economice.punctul de reper ce trebuie atins în ceea ce priveşte evoluţia unei atitudini şi/sau a unui comportament. Obiectivele . acolo unde ele lipsesc. sau chiar politice.

care răspunde tuturor exigenţelor informaţiei. Realizarea bilanţului este obligatorie. A cincia etapă: prelungirea mesajului publicitar. A patra etapă: pregătirea terenului pentru campanie. 2000.“Tot ceea ce spuneţi poate fi folosit împotriva dumneavoastră 135“. de remarcat faptul că ziariştii competenţi nu urmăresc să-i expună pe cei pe care îi intervievează şi nici organizaţiile pe care aceştia le reprezintă.. La fel trebuie definitivat şi planul media. reuniunea de pre-producţie este esenţială şi beneficiarul trebuie să participe la această etapă. a vocii etc. Punerea în practică. El trebuie să se documenteze despre subiectul vizat şi trebuie să persiste în adresarea întrebării şi să utilizeze şi alte tehnici ale interviului pentru a-l determina pe intervievat să spună lucruri pe care acesta ar fi preferat să le 135 Stefan Prutianu – „Manual de comunicare şi negociere în afaceri”. însă. Este. Iaşi.A treia etapă: munca în comun pentru realizarea campaniei. Trebuie ştiut că un ziarist nu poate să adreseze numai întrebări previzibile dacă vrea să obţină informaţii reale. A şasea etapă: bilanţul. vol I – Comunicarea – Editura Polirom. campania este gata să fie difuzată pe suporturile reţinute. • • Informarea internă prealabilă. Ziariştii competenţi nu au alt scop în minte decât să-şi practice meseria: să obţină informaţii şi să le transmită publicului. Acest studiu are drept obiectiv evaluarea impactului şi eficienţei campaniei pentru categoriile de public vizate şi pentru obiectivele fixate. beneficiarul trebuie să fie de acord asupra alegerii realizatorului. Indiferent de canalul media utilizat.pare să fie un avertisment pentru toţi cei de care se apropie un ziarist pentru un interviu. 294. 100 . Rolul publicităţii este să ofere publicului-ţintă un mesaj complex. Proiectul creativ care este reţinut trebuie adesea „şlefuit“. fie în urma concluziilor studiilor de pretestare. fie după câteva şedinţe de lucru împreună cu agenţia. şi bugetul. a fotografului. a ilustratorului. Această frază . Informarea prealabilă a presei. înainte ca totul să fie pus în practică.devenită celebră datorită filmelor poliţiste americane . pg. După ce se realizează cumpărarea de spaţiu. f) Interviul . a distribuţiei.

este. Iată câteva reguli pentru acordarea unui interviu: Pregătire pentru interviu . Înainte de interviul propriu-zis. Dar intervievatul nu trebuie să privească interviul ca fiind o situaţie în care este expus în primul rând riscului eşecului. Confruntarea cu un ziarist celebru. date pe care este important să le cunoască şi cel care va răspunde întrebărilor. el poate pregăti interviul şi să creeze astfel premize pentru un produs pozitiv.rămâne valabil. Avertismentul la care am făcut referire mai sus – „tot ceea ce spuneţi poate fi folosit împotriva dumneavoastră“ . însă. inclusiv cele “încuietoare“ şi să-şi formeze răspunsuri.Întrebaţi din timp care vor fi subiectele abordate în interviu. acest lucru se poate întoarce împotriva ta. este conversaţia. Intervievatul nu poate fi absolut sigur că gândurile sale nu vor fi făcute publice decât dacă nu le va rosti cu voce tare. care simulează cât mai multe elemente ale situaţiei reale. subiectul materialului (intervievatul) trebuie să îşi clarifice care este utilitatea pentru sine şi pentru instituţia 101 . este foarte important să nu uiţi că rolul celui din faţa ta este să publice tot ceea ce spui. Antrenamentul în faţa camerei TV. ci în cel care defineşte relaţia ziarist – intervievat. Un asemenea demers poate să-l pună pe cel care răspunde în situaţii dificile. Nu în sensul intenţiei ziaristului de a fi ostil. Pregătiţi o „trusă“ pentru interviu. dar acesta este numai rareori scopul ziaristului. “Jocul de rol“ . ziaristul nu a venit pentru o şuetă. revăzând articolele publicate pe aceeaşi temă şi memorând date foarte importante. va îmbunătăţi performanţa nu numai pentru interviul de televiziune ci şi pentru cel dat unui ziarist de presă scrisă. Desigur. ceea ce este o sursă de încredere în sine. de obicei.păstreze pentru sine. Ziaristul se va pregăti pentru interviu. în faţa camerei TV şi a reflectoarelor.simularea situaţiei . de obicei. De aceea se recomandă exersarea situaţiei. El este. Apoi.una dintre metodele utile de antrenare: cea mai eficientă tehnică de pregătire rămâne. antrenamentul TV. Iar dacă ceea ce spui nu este bine cumpănit. de agreabilă. Aşa că este bine ca în mintea intervievatului să fie prezentă întrebarea: „Ţin ca răspunsul meu să apară tipărit?“ Oricât de confortabilă. ziaristul este deseori avantajat de experienţă. incomodă pentru cel care se află pentru prima oară într-o asemenea situaţie. Un profesionist al presei poate să influenţeze semnificativ cursul unei conversaţii din direcţia pe care o dă întrebărilor cât şi prin întreruperi în timpul răspunsurilor. Intervievatul poate să construiască o listă cu întrebările care crede că-i vor fi adresate. chiar în absenţa unui interlocutor. atunci când intervievatul nu este antrenat în contacte susţinute cu presa. mai competent în domeniul său decât este ziaristul.

Un interviu este preferat de ziarişti pentru ca limbajul utilizat pe parcursul acestuia este accesibil. în aşa fel încât să nu-l aducă pe ziarist în situaţia de a reformula textul pentru a-l adapta stilului colocvial. intervievatul nu are dreptul să pretindă vreo modificare.Ziaristul poate să fie înarmat cu o „trusă“ care să conţină.). intervievatul este nemulţumit de claritatea exprimării. De asemenea el trebuie să fie conştient de motivele care au stat la baza selectării sale. Dacă într-un pasaj specific. El poate să solicite doar modificări la nivelul detaliilor tehnice (ex: corectarea unor date sau a unor cifre etc.doar propune . responsabilităţile . jurnalistul va fi în posesia unor informaţii corecte şi clare. o culegere a comunicatelor anterioare puse în circulaţie de organizaţie etc.pe care o reprezintă a declaraţiilor pe care le face. Stabiliţi înţelegeri .şi deci. sau de difuzarea lor la radio sau TV. indiferent ce traseu va avea discuţia.scrisă sau pe bandă audio-video a interviului înainte de difuzarea acestuia. Nu lăsaţi introducerea în interviu în întregime la latitudinea ziaristului . diferit de exprimarea stufoasă prea specializată. Pe de altă parte.Stabiliţi înainte de începerea interviului să vi se permită să revedeţi transcrierea acestuia.Un interviu este o conversaţie. Transmiterea într-o formă scrisă a unor asemenea informaţii reduce net publicarea lor într-o formă eronată sau imprecisă şi îi dă intervievatului siguranţă că. în articol. În ceea ce priveşte informaţiile produse de ziarist. trusa poate să conţină informaţii cu relevanţă directă asupra problemei care urmează a fi discutată. Utilizarea limbajului colocvial . o broşură de prezentare. Intervievatul trebuie să ţină cont de această opţiune şi să facă efortul de a-şi adapta limbajul la auditoriu. din propria documentare. pe de o parte. rolurile . În particular. nu un examen. este deci autorizat să pretindă să revadă înregistrarea .revenirea asupra pasajului cu pricina. „Trusa“ pentru informarea jurnalistului .raportul anual. Deşi jurnalistul determină direcţia şi tonul 102 .sunt definite cu claritate pe parcursul lor. informaţii generale despre organizaţie . Intervievatul răspunde la rândul său de corectitudinea raportării comentariilor sale. poate fi vorba despre informaţii factuale la care se poate face trimiteri în timpul interviului. el poate propune . Asemenea înţelegeri trebuie să fie făcute anterior interviului. Dreptul de a revedea materialul nu-i dă intervievatului dreptul de a interveni în textul interviului. cum ar fi statistici sau treceri în revistă cronologice a evenimentelor relevante.

întreruperi. încearcă sa-l facă pe invitat să umple tăcerea. şi se termină atunci când acesta a părăsit încăperea. pentru a nu spune lucruri pe care n-aţi intenţionat a le comunica. ziaristul redeschide agenda şi începe să noteze. Nu încercaţi să umpleţi momentele de tăcere din conversaţie . procedând astfel. Dacă tăcerea a devenit stânjenitoare. Nu spuneţi nimic “off the record“ . Însă încheierea conversaţiei presupune precauţii.lăsând intervievatul să creadă ca interviul s-a încheiat. doar atunci când jurnalistul a părăsit încăperea.Interviul începe în momentul în care ziaristul a intrat în încăpere. Surpriza poate fi mare atunci când în urma unei asemenea conversaţii „libere“. Fiţi pregătiţi pentru asemenea situaţii . Trebuie să vă daţi seama că ziaristul urmăreşte ceva cu aceste pauze.Jurnalistul dispune de multe tehnici de intervievare: interogări agresive. Interviul se încheie. şi să continue conversaţia. ziaristul să-şi lase instrumentele de lucru . intervievatul nu trebuie să se supună complet acestuia. g) Briefing-uri – jurnalişti străini 103 . intervievatul riscă să comunice lucruri pe care nu le-ar fi spus cât timp ziaristul era pe poziţii. Frazele cu care ziaristul este întâmpinat (saluturi. Jurnalistul lasă o tăcere mai lungă după un răspuns şi. începerea conversaţiei) sunt momente care nu ridică probleme speciale. alte lucruri decât ar fi dorit iniţial. fiind un moment în care intervievatul riscă să spună lucruri pe care nu le-ar fi spus în interviul propriu-zis. în încheierea conversaţiei. intervievatul poate să le aducă singur în discuţie. Există o tehnică în aproape toate interviurile. Eliberat de presiunea situaţiei de interviu. e preferabil să adresaţi o întrebare de genul: „mai doriţi puţină cafea?“ Conversaţia măruntă face parte din interviu . să se abţină de la a impune asemenea limitări (să pretindă nemenţionarea unei informaţii). Nu vă lăsaţi atraşi de această stratagemă.conversaţiei într-o măsură importantă. Intervievatul trebuie. Este mult mai simplu să nu comunice deloc informaţiile din această categorie.aceasta este singurul sfat care poate fi dat. Dacă anumite subiecte nu sunt abordate în cursul interviului. ca astfel să spună. eventual. prezentarea unor idei importante susţinute cu câteva exemple etc. în consecinţă. El nu urmăreşte cu orice preţ informaţii “off the record“ (pe care nu le-ar publica sub forma citării). deci.Un ziarist conduce un interviu pentru că doreşte să informeze publicul. Se întâmplă frecvent ca.

Efectele mass-media în spaţiul public Formatul care a reţinut cel mai mult atenţia de la război încoace îl reprezintă utilizarea tot mai frecventă a mijloacelor de comunicare în masă de către oamenii politici şi apariţia noilor tehnologii de persuasiune bazate pe strategii de markering electoral. esenţiali pentru formarea imaginii organizaţiei în lume. Jurnaliştii străini în trecere. Corespondenţii permanenţi Organismele importante de presă scrisă şi audio-vizuală dispun de un birou condus de un director. 104 . Ei vor fi nominal indicaţi ca destinatari ai comunicatelor şi diverselor publicaţii.7. care se află în ţară numai pentru o anumită ocazie. dacă nu poate participa. este bine să vă asiguraţi că va participa şi un jurnalist reprezentând o mare agenţie de presă. care au fost deseori utilizate ca mijloace de propagandă şi de manipulare a indivizilor. dar unii dintre ei pot fi familiarizaţi cu ţara de mai mult timp. Secolul XX se caracterizează printr-un avânt considerabil al mijloacelor de comunicare în masă. Se întâmplă ca jurnaliştii străini să fie intrigaţi de dificultatea cu care obţin informaţii concise şi exacte. Aceste întâlniri au avantajul de a întări relaţiile personale. această practică ar trebui generalizată pentru că permite stabilirea unor contacte constante şi serioase cu reprezentaţii mass-media mondială. Unele organisme dispun de ataşaţi de presă care se ocupă exclusiv de relaţiile cu jurnaliştii străini. 1. asistat de mai mulţi corespondenţi. Indiferent de informaţia care trebuie să fie dată este bine ca aceasta să fie transmisă foarte rapid. dispun de foarte puţin timp şi de aceea ei vor avea prioritate (în măsura posibilului). organizate de exemplu pentru prezentarea unor măsuri cu implicaţii în relaţiile externe ale ţării. La evenimente.5. Corespondenţii pot fi numiţi pe perioade determinate.Jurnaliştii străini apreciază briefing-urile cu puţini participanţi. Presa internaţională. acasă. Datorită dezvoltării mijloacelor de comunicare şi de transport. este bine să i se trimită un comunicat complet. În măsura posibilului. corespondenţii lucrează şi individual. deci trebuie convocaţi personal la conferinţe. De multe ori. La vizitele unor oficiali străini trebuie să fie convocat un jurnalist din ţara respectivă. prin audienţa sa largă. merită un efort special pentru a o informa. Aceşti jurnalişti sunt intermediari de opinie.

Abia în 1960-1970 s-a deschis o nouă eră. Presa este un factor de constituire a opiniei publice. a televiziunii de către oamenii politici a transformat radical condiţiile dialogului democratic. Ei studiază şi oferta electorală a concurenţilor. Utilizarea masivă a tehnicilor de marketing. în opinii sociale şi naţionale. Cu precădere în timpul campaniilor electorale. în special conţinutul programelor acestora. pg. James Ed. mai ales. 105 . au relativizat aportul radioului (al mass-media în general) în campaniile electorale. Mass Communication and Society. mai ales. Edward Arnold. a sondajelor de opinie şi. ea aduce o fuzionare a opiniilor personale. Denis – The Influences and Efects of Mass Media. maniera în care îşi promovează imaginea şi se situează în cadrul mass-media deci. in Curran. Astăzi. frazele tipice şi imaginile oamenilor politici. ideile şi gusturile se difuzează mai repede în ansamblul teritoriului naţional. tehnicile de seducere a alegătorilor prin intermediul mass-media au devenit foarte sofisticate (orientarea argumentării într-un sens favorabil candidatului. Quail. fără a deforma însă mesajul). servindu-se de sondajele de opinie. Ideile politice trebuie să se înscrie obligatoriu în „tiparul mediatic” dacă vor să aibă şanse să fie asculte. ei oferă cititorilor sau ascultătorilor o viziune specială asupra vieţii politice. presupuse a reflecta judecăţile şi aşteptările cetăţenilor. locale. Cercetările întreprinse de Paul Lazarsfeld şi colaboratorii săi în anii 1940-1950.dar şi a succesului presei populare de mare tiraj. dar şi să evalueze imaginea pe care aceştia o au despre ei. Mass-media sunt astfel menite să servească drept releu oamenilor politici. candidaţii interpretează permanent contextul politic în care evoluează şi îşi construiesc în mod strategic comunicarea. 1977. al interpretărilor acestora:136 • cu ajutorul sondajelor. comunicarea politică se rezumă la un joc complex între trei factori: candidaţii – mass-media – publicul. Ea contribuie astfel la „intelectualizarea” lumii sociale şi apare ca un element vital în buna funcţionare a democraţiei”. în cadrul cărora este vorba despre controlul cât mai adecvat al reprezentărilor şi.87. • mass-media filtrează şi selectează ansamblul informaţiilor care le parvin: jurnaliştii sunt şi ei constrânşi să interpreteze argumentele. 136 Mc. Astfel. fragmentate. candidaţii încearcă să afle care sunt cererile şi aşteptările alegătorilor. pentru a o ameliora eventual sau pentru a o corecta.

106 . resursele umane şi financiare utilizate. Cetăţeanul-telespectator poate să îşi formeze o opinie cu privire la evenimentele momentului cu ajutorul dezbaterilor televizate. „Noua” comunicare politică favorizează verificarea permanentă a legitimităţii oamenilor politici. rolul jucat de mass-media în viaţa politică determină modificarea condiţiilor de recrutare a oamenilor politici. Comunicarea politică permite deci identificarea uşoară a noilor probleme ale momentului şi dezbaterea în spaţiul public. dar şi a publicului interesat să înţeleagă cum sunt puse în aplicare planurile şi strategiile de comunicare şi care sunt efectele acestora. Metodele şi tehnicile de utilizare a relaţiilor publice sunt prezentate în capitolul următor care vine în întâmpinarea actorilor domeniului. exercită un rol de filtru. Câştigător va ieşi cel care stăpâneşte cel mai eficient jocul reprezentărilor. în special televiziunea. pe care trebuie să le trieze şi să le interpreteze dacă vrea să se poată orienta. prezenţa agreabilă pe micul ecran.• publicul (alegătorii) este asaltat de o cantitate enormă de mesaje din partea candidaţilor şi a mass-media. care pun accent în primul rând pe efectele de notorietate. urmărind cu totul alte criterii de selecţie. jonglarea cu vocabularul şi cu emoţia). În consecinţă. a soluţiilor ce trebuie adoptate. anchetelor şi sondajelor. Mass-media. tot mai diversificate (păstrarea şi ameliorarea imaginii.

relaţiile comunitare (community relations). Complexitatea rolului relaţiilor publice a făcut ca Societatea Relaţiilor Publice din SUA să definească 14 activităţi asociate în general cu relaţiile publice: informarea publică (publicity). Relaţiile publice presupun studierea publicurilor cu privire la: • • • • primirea de informaţii de la acestea. managementul problemelor (management issues). El distribuie informaţii care dau posibilitatea publicurilor să-i înţeleagă politicile instituţiei. FUNDAMENTELE TEORETICE PRIVIND RELAŢIILE PUBLICE 2.1. Ca funcţie de management. evaluarea constantă a eficienţei programelor de relaţii publice. pentru atingerea celor mai nobile interese ale organizaţiei şi ale publicurilor ei. comunicarea (communication). Drept urmare. II .Cap. relaţiile cu minorităţile (minority relations).1. relaţiile guvernamentale (government relations). avertizarea conducerii în legătură cu atitudinile şi reacţiile lor . publicitatea (advertising). relaţiile publice financiare (financial public relations). practicianul de relaţii publice are responsabilităţi şi faţă de instituţie şi faţă de diferitele publicuri ale organizaţii. ajutorul în stabilirea de politici care demonstrează atenţia crescută faţă de publicuri . Ce sunt relaţiile publice? Practicianul în relaţii publice serveşte drept intermediar între organizaţia pe care el o reprezintă şi toate publicurile acelei organizaţii. relaţiile publice înseamnă responsabilitate şi înţelegere în stabilirea de politici de informare. afacerile publice (public affairs). activităţile agentului de presă (press 107 . LOCUL ŞI ROLUL RELAŢIILOR PUBLICE ÎN PROCESUL COMUNICĂRII 2.1. relaţiile cu industria (industry relations). Acest rol implicit include aspectul comunicaţional legat de constatarea şi influenţarea opiniilor unui grup de persoane.

19. pg. 140 Idem. 9. relaţiile cu presa (media relations) şi propaganda (propaganda)137. pg. consideră că “relaţiile publice sunt un efort deliberat. British Institute of Public Opinion. 2003. dean Kruckeberg. “Totul despre relaţii Publice”. una dintre cele mai mari asociaţii profesionale din lume. 108 . alte forumuri ştiinţifice sau organisme profesionale au formulat diferite alte definiţii din dorinţa de a circumscrie cât mai exact acest domeniu. 9. „Relaţiile publice şi mass-media”. Editura Polirom-Collegium. cât şi aspecte instrumentale (ce eficienţă au ele. 18. contribuind la înţelegerea reciprocă dintre grupuri şi instituţii139”. cu ocazia Convenţiei anuale din 1978. Efortul de a defini relaţiile publice sau de a face ordine în definiţiile existente este îngreunat de faptul că formulările respective conţin atât aspecte conceptuale (ce sunt relaţiile publice). a cărui definiţie a fost adoptată de întregul Commonwealth. Toate acestea înmulţesc elementele care compun 137 Doug Newson. La rândul lor. planifică şi execută un program de acţiune pentru a câştiga înţelegerea şi acceptarea publicului”142. iar Deutsche Public Relations Gesselschaft prezintă relaţiile publice ca “efortul conştient şi legitim de a realiza înţelegerea. 141 Idem. 9. a sfătuirii liderilor unei organizaţii şi a implementării unor programe de acţiune care vor servi atât intereselor organizaţiei. apropie politicile şi procedurile unui individ sau ale unei organizaţii de interesele publicului. Judy VanSlyke Turk. Asociaţia Internaţională a Relaţiilor Publice a stabilit. relaţiile publice sunt “funcţia de conducere care evaluează atitudinile publicului. 138 Idem. pg. 139 Cristina Coman. următoarea definiţie: “Practica relaţiilor publice este arta şi ştiinţa socială a analizării unor tendinţe. pe baza unor cercetări sistematice141”. a anticipării consecinţelor lor. pg. ce proceduri de lucru folosesc cei care le practică). “relaţiile publice ajută societatea noastră complexă şi pluralistă să funcţioneze într-un mod mai eficient. de a stabili şi a menţine încrederea în rândul publicului. pg. 9. cât şi intereselor publicului138”. După sinteza realizată de revista profesională “Public Relations News”. După Public Relations Society. Editura Polirom. pg. activităţile de promovare (promotion).agentry). 2004. 142 Idem. planificat şi susţinut de a stabili şi de a menţine înţelegerea reciprocă între o organizaţie şi publicul ei”140.

Una.Wilcox şi colaboratorii săi. cu orice preţ. iar strategiile sunt concepute pentru perioade 143 144 Cristina Coman. prin activitatea ei. demersurile de relaţii publice nu pot câştiga încrederea publicului pentru o organizaţie care. nu obţinerea.definiţiile.) interesul public – raţiunea activităţii de relaţii publice este “satisfacerea nevoilor publicului. Hunt. dovedeşte ignorarea interesului public. 11. Idem. observăm că anumite cuvinte-cheie apar în majoritatea formulărilor. c. propusă de J. 2004. planificarea – activitatea de relaţii publice este organizată: “soluţiile problemelor sunt descoperite treptat.) comunicarea bilaterală – relaţiile publice se bazează pe preluarea informaţiilor din mediul în care operează organizaţia. pg. Cealaltă. d. pg. e. Grunig şi T. prin urmare. iar eficienţa lor depinde de activitatea concretă a organizaţiei. Editura Polirom-Collegium.E. f.) performanţa – relaţiile publice se bazează pe rezultate. iar uneltele folosite de practicieni sunt deosebit de variate. Relaţiile publice şi mass-media. 145 109 . de beneficii pentru organizaţie”. pg.) dimensiunea managerială – activităţile de relaţii publice sunt mai eficiente atunci când sunt integrate în structurile de conducere ale unei organizaţii143. accentuează dimensiunea comunicaţională şi afirmă că relaţiile publice sunt “managementul comunicării dintre organizaţie şi publicul său145” . 2004. deoarece rezultatele acestei activităţi sunt numeroase.) deliberarea – activitatea de relaţii publice este intenţionată. propusă de S. Două definiţii sunt foarte frecvent evocate în lucrările de specialitate.) mari de timp”. Dacă aruncăm o privire asupra definiţiilor existente.M. Cutlip şi colaboratorii săi. 11.L. este produsul unei analize şi al unor alegeri referitoare la modalităţile de câştigare a încrederii publicului. După D. susţine că “relaţiile publice reprezintă o funcţie managerială ce stabileşte şi menţine legături reciproc benefice între o organizaţie şi publicul de care depinde succesul sau falimentul ei144” . 10-11. acestea ar fi următoarele: a. b. Idem. pe transmiterea de noi informaţii şi pe urmărirea feed-back-ului acestora.

Într-o abordare pragmatică. de încredere reciprocă şi de sprijin mutual146. Editura Polirom. Bernays. Bernays a fost primul care s-a intitulat „consilier de relaţii publice” în anul 1921. 2. Oricum. 11. dean Kruckeberg. cât şi în relaţiile sale cu mediul înconjurător. În aceste definiţii. Alţii spun că termenul a fost inventat de avocatul Dorman Eaton într-un discurs la absolvirea promoţiei Yale din 1882. Originea şi evoluţia relaţiilor publice Unii istorici îi atribuie lui Thomas Jefferson prima combinare a cuvintelor „public” şi „relaţii” în sintagma „relaţii publice”. relaţiile publice apar ca o modalitate de comunicare între o organizaţie şi publicul ei. Ei asigură circulaţia corectă a informaţiei între diferitele subsisteme ale organizaţiei. ajung. 2003.2.1. elementul cheie al relaţiilor publice este “reciprocitatea”: cei doi parteneri. Judy VanSlyke Turk. datorită unei bune strategii de comunicare (planificată şi aplicată de relaţiile publice). Succesul real al noţiunii poate fi atribuit lui Edward L. pg.Din perspectiva acestor definiţii. relaţiile publice făcute bine presupun confruntarea deschisă şi onestă cu o problemă şi rezolvarea acesteia. atât în interiorul ei. pe care Irwin Ross îl numeşte “Primul şi fără îndoială cel mai influent ideolog al relaţiilor publice”147.termenul „relaţii publice” nu a fost folosit în accepţiunea lui modernă decât în 1897 când a apărut “Ghidul anual al scrierilor despre căile ferate (Yearbook of Railway Literature)” al Asociaţiei Căilor Ferate din Statele Unite. „Totul despre relaţii Publice”. între public şi organizaţie (cercetarea tendinţelor publicului) şi între organizaţie şi public (promovarea politicii acestui mediu). organizaţia şi publicul. ele ajută publicul să înţeleagă specificul organizaţiei şi să aibă încredere în aceasta. 110 . în 1807. pg. cele mai bune relaţii publice sunt proba unei conştiinţe sociale active. “Cristalizarea opiniei publice (Crystallizing Public Opinion)” şi preda primul curs universitar de relaţii 146 147 Idem. 55-56. Doi ani mai târziu el scria prima carte pe această temă. Specialiştii în relaţii publice planifică şi execută comunicarea pentru o organizaţie. Pe termen lung. la un stadiu de înţelegere. Doug Newson. totodată. ele îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile publicului şi să poată lua decizii corecte.

a fost chemat să ofere asistenţă în “relaţiile cu presa” atunci când izbucnea o criză. care a murit în 1995. Istoricul Alan R. şi să-i invite pe negri la zilele uşilor deschise la fabrică. convingându-l pe Thomas Masaryk. De exemplu. 150 Idem. să întârzie anunţarea independenţei ţării sale cu o zi. pg. de conducere. Cele mai multe dintre primele eforturi ale lui Lee erau numai de informare publică. dar. 148 Bernays şi-a devotat întreaga carieră cercetării minţii omeneşti. cât şi puterii presei de a vulnerabiliza toate instituţiile politice mari în faţa opiniei publice”150. 57. Barneys a schimbat chiar şi cursul istoriei. să fie o ocupaţie şi o disciplină academică. Bernays nu este „fondatorul” acestui domeniu. În 1918. el a ajutat compania BeechNut Packing să vândă şuncă. ci prin promovarea unui lucru la care reacţionau toţi americanii – un mic dejun hrănitor.Raucher atribuie acest lucru „atât climatului social. Astfel. 56. Este posibil ca relaţiile publice să nu aibă un singur “fondator”. la începutul secolului XX. fondatorul Cehoslovaciei. unele autorităţi în materie susţin că Bernays a învăţat relaţii publice în timp ce lucra în Comitetul pentru Informarea Publicului condus de George Creel. politic. să angajeze negri în posturi ale „gulerelor albe”. pg. 111 . Abordarea psihologică a lui Bernays este exemplificată de sfatul pe care l-a dat companiei Procter&Gamble. 148 149 Idem. În ciuda influenţei sale asupra domeniului relaţiilor publice. Stilul lui Bernays era adesea subtil. pg. atunci când compania a venit la el cu o problemă: boicotul produselor ei de către negri. Idem. Aşadar. 56. comitet care avea ca scop câştigarea susţinerii populaţiei pentru efortul de război al Statelor Unite în timpul Primului Război Mondial. În timpul lui Bernays s-au dezvoltat mai mult planificarea strategică şi consilierea.149 Bernays. „relaţii publice” a început să fie folosit ca sintagmă. dar nu prin promovarea şuncii în sine. Nu există nici o îndoială că relaţiile publice s-au dezvoltat mai rapid în Statele Unite decât în celelalte ţări. dar mai mulţi practicieni de relaţii publice din Statele Unite consideră că Ivy Lee este primul practician al unui tip modern de relaţii publice. cultural şi economic al naţiunii. a crezut cu tărie că relaţiile publice reprezintă mai mult decât activitatea agentului de presă. Bernays a sfătuit Procter&Gamble să elimine campania ei de publicitate rasistă. mai târziu. în urmă cu câteva zeci de ani.publice la Universitatea New York. pentru a se asigura că presa preia bine ştirea.

În Statele Unite ale Americii. de-a lungul timpului a stârnit nenumărate critici. 3. De-a lungul istoriei.relaţiile publice au evoluat semnificativ în primele 4 decenii ale secolului XX. Într-adevăr.o dată cu venirea anilor ’40. afirmă că acest lucru presupune sacrificiul libertăţii personale. iar practicienii de astăzi ai relaţiilor publice au învăţat mult studiind strategiile primilor experţi. uzurpată de decizia majorităţii. Perioada preliminară (începutul colonizării Americii. 4. relaţiile publice au fost folosite pentru promovarea războaielor. a agenţilor de promovare şi a propagandiştilor. Planificare/prevenire (1940-1979) . Revoluţia Americană . pentru lobby în slujba unor cauze politice. a agenţilor de presă. instituţiilor şi oamenilor. Deoarece el se axează pe efortul de a influenţa opinii şi comportamente. Reacţie/răspuns (1900-1939) . constituind o perioadă a agenţilor de informare publică.Practica de relaţii publice a devenit şi un important serviciu exportat. totuşi. ele au început a fi încorporate în coordonata de management. 112 . respectiv Războiul Civil. pentru promovarea religiei. expansiunea spre vest şi revoluţia industrială) – timpul anilor 1800 a produs schimbări semnificative în istoria relaţiilor publice. perioadă în care relaţiile publice au cunoscut o maturizare. pentru care alte naţiuni şi-au creat propriile lor versiuni.1600-1799) – a constituit o epocă a dezvoltării canalelor de comunicare şi a primelor utilizări ale tacticilor relaţiilor publice (informarea publică. multe dintre scopurile pentru care societatea modernă foloseşte relaţiile publice nu sunt noi. Alţii. Istoricii care cred că relaţiile publice au avut o influenţă pozitivă semnificativă le atribuie rolul unui factor determinant pentru susţinerea publică a ideilor. Comunicare/iniţiere (perioada cuprinsă între 1800 şi 1899. pentru a strânge bani şi pentru a face cunoscute evenimente şi oameni. starea naţiunii s-a schimbat. 2. promovarea şi activităţile agentului de presa). dezvoltarea relaţiilor publice a cunoscut cinci stadii distincte. pentru a vinde produse. Conceptul de relaţii publice nu are un fondator central care să-l identifice şi nici nu are o origine naţională sau o dată de naştere. când specialiştii în informare publică au devenit purtătorii de cuvânt ai organizaţiilor. fiecare legat de tipul de relaţii publice practicat în special în acea perioadă: 1.

pentru că fără a şti structura unui departament de relaţii publice nu poţi avea un punct de plecare. care includeau şi informarea regelui în 151 152 Idem. dar urmăresc aceleaşi scopuri. Aceasta le reduce profesionalismul. Pop Doru .. numai că mijloacele. cunoştinţele şi intensitatea efortului aparţin perioadei moderne152. Cluj Napoca. Înţelegerea contextului istoric al relaţiilor publice este o parte vitală a practicii contemporane. cum să scape de rozătoare şi cum să-şi recolteze grânele.5. Aceste acţiuni sunt mult mai complexe în ziua de azi. Arheologii au descoperit în Irak un buletin de fermă care îi învăţa pe fermierii. dintre firme şi clienţii acestora. în epoca informaţiei globale este foarte importantă practicarea şi dezvoltarea relaţiilor publice. Eforturile de a comunica cu ceilalţi sau de a trata cu forţa opiniei publice au început încă din antichitate. Prezentăm în continuare evoluţia relaţiilor publice în anumite perioade istorice: Antichitatea . din 1800 i. deci. utilizarea şi practica acestora la nivel internaţional. Credem că.d. pg. Mai ales acum şi mai ales aici. strămoşii noştri au realizat necesitatea lor şi efectele acţiunilor de relaţii publice.151 În prezent. cum să-şi însămânţeze ogoarele. dintre organizaţii şi public.A. Elemente rudimentare ale relaţiilor publice apar şi în descrierea spionilor. Profesionalism – din 1980 şi până în prezent – evoluţia continuă a relaţiilor publice a fost determinată de efortul practicienilor de relaţii publice de a controla dezvoltarea.pg 107.“Introducere în teoria relaţiilor publice”.U. Editura Dacia. şi nu cuprinde doar personalităţi ca Ivy Lee sau Arthur Page. Mulţi dintre cei care practică relaţiile publice nu cunosc istoricul lor în societate. 61. 113 . Studierea evoluţiei şi dezvoltării structurilor de relaţii publice ne furnizează elemente care ne ajută în înţelegerea funcţiilor punctelor tari şi slabe ale acestora.Comunicarea cu scopul de a influenţa opinii şi acţiuni poate fi găsită la cele mai vechi civilizaţii. Istoria relaţiilor publice nu poate fi relatată doar spunând că acestea se trag din activitatea agenţilor de presă. gradul de specializare. este foarte important să studiem organizarea atât a structurilor de relaţii publice occidentale. este nevoie de menţinerea bunelor relaţii dintre organismele guvernamentale şi societate. un efort nu prea diferit de cel făcut azi de Departamentul Agriculturii în S. în România. Relaţiile publice au fost practicate din antichitate. cum să le irige. A activa într-o firmă de relaţii publice sau într-un departament fără a-i cunoaşte structura ar însemna să-ţi desfăşori activitatea într-un labirint.Hr. 2000. cât şi ale celor româneşti.

Începuturile americane . când Biserica Catolică a înfiinţat „Congregatio de Propaganda Fide” – „Congregaţia pentru Propaganda Credinţei”. Aşa se întâmplă cu biserica. Astfel. apărarea sa în public şi difuzare de zvonuri favorabile guvernului. Talentul american de promovare îşi găseşte rădăcinile în primele aşezări de pe Coasta de est în secolul al XVII-lea. Anumite construcţii semantice şi idei din vocabularul politic al românilor şi din scrierile perioadei Evului Mediu se apropie de concepţia modernă de relaţii publice. Următorul 114 .legătură cu opinia publică. ei au informat Harwardul că aveau nevoie de o broşură de prezentare a misiunii lor. Adams obişnuia să creeze anumite evenimente când acestea nu existau. plecând întotdeauna de la ideea că „omenirea este mai curând condusă de simţuri decât de raţiune”. Adams a muncit neîntrerupt să trezească şi să organizeze opinia publică. de a vinde pământuri şi de a forma personalităţi importante în Statele Unite este chiar mai veche decât naţiunea însăşi. Probabil că primele eforturi sistematice de adunare de fonduri pe continent au fost sponsorizate de Colegiul Harward în 1641. unde regii îi menţineau pe Lorzii Cancelari în funcţia de « Păstrători ai Conştiinţei Regelui ». Cuvântul « propaganda » s-a născut în secolul al XVII-lea. VOX DEI » . Machiavelli a scris în „Discoursi”: « nu fără motiv este comparată vocea poporului cu vocea zeilor » şi a susţinut ideea că poporul trebuie « sau răsfăţat sau anihilat ». când această instituţie tânără a trimis un trio de preoţi într-o misiune de „cerşetorie”. devenită acum un mijloc standard într-o acţiune de colectare de fonduri. Ajunşi în Anglia. Teoreticienii greci au scris despre importanţa voinţei publice. de a susţine anumite cauze. Romanii au inventat expresia « VOX POPULI. Aceşti revoluţionari au înţeles importanţa suportului publicului şi au ştiut instinctiv cum să-l trezească şi să-l canalizeze. Relaţiile publice au fost folosite cu multe secole în urmă în Anglia. există nevoia apariţiei unei a treia părţi care să faciliteze comunicarea între guvern şi popor. pentru a-i servi scopurile.Utilizarea publicităţii în scopul strângerii de fonduri. Mijloacele şi tehnicile de relaţii publice sunt de multă vreme o importantă poartă din arsenalul politic. chiar dacă nu foloseau termenul de relaţii publice. Campaniile sunt susţinute pentru a mişca şi manipula opinia publică au început din perioada războiului revoluţionar fiind opera lui Samuel Adams şi a acoliţilor săi.« vocea poporului este vocea zeilor ». negustorii şi meşteşugarii. de a lansa anumite activităţi comerciale.

a apărut ca necesar a face campanii pentru a-i susţine. Pe la începutul secolului. cu toate că noţiunea de relaţii publice era puţin cunoscută în tânăra America. Relaţiile de grup erau relativ simple. „Cabinetul Bucătărie” a fost neîntrecut în a crea evenimente pentru a modela opinia publică. 70-73. David Truman spune : “Întregul efort al « The Federalist » a fost parte din cele mai bine proiectate şi importante exemple de grupare de presiune din istoria Americii”. consilier. James Madison şi John Jay. Scrisorile cereau grăbirea ratificării constituţiei. Editura Polirom. au fuzionat”153. Membru cheie al „Cabinetului Bucătărie” al preşedintelui Jackson. Primele începuturi clare ale campaniilor prezidenţiale publice şi ale funcţiei secretariatului prezidenţial de presa au apărut pe timpul lui Andrew Jackson. Dean Kruckeberg. rădăcinile activităţii de relaţii publice pot fi găsite în această perioadă. Agentura de presă . preşedintele Jackson îi consulta pe aceşti consilieri cheie. În toate problemele vitale. scriitor de discursuri şi publicist. Pe măsură ce oamenii câştigau putere politică. aceste elemente neluate în seamă de contemporani. oamenii erau relativ independenţi şi mulţumiţi.Multe din forţele creatoare îşi au originile în secolul al XIXlea. Al treilea antecedent al publicităţii – oarecum neobişnuit – vine de la criticii şi reformatorii din afaceri. La sfârşitul anilor 1820 şi începuturile anilor 1830. omul comun a primit drept de vot şi au fost înfiinţate primele şcoli de stat. pg. Alfabetizarea s-a dezvoltat repede şi interesul politic a fost stimulat de o presă de partid înfloritoare şi chiar stridentă. Judy Van Slyke Turk. majoritatea locuind la fermă. Alan Rancher scrie: „Se pot distinge trei antecedente majore ale publicităţii secolului XX în această perioadă. Anii de mijloc . Totuşi.Eforturile sistematice de a atrage sau distrage atenţia publicului sunt la fel de vechi ca eforturile de a persuada şi cele propagandistice. Existau puţine motive pentru dezvoltarea lor pe scară largă şi nu existau mijloace de comunicare la scară naţională. şi anume Amos Kendall.moment important în domeniul relaţiilor publice a sosit odată cu publicarea a 85 de scrisori federaliste între 1787 şi 1788. 2003. O mare 153 Doug Newson. Kendall a fost analist. Lupta pentru putere care a urmat a produs un pionier al relaţiilor publice. 115 . „Totul despre relaţii Publice”. care în marea lor majoritate erau foşti ziarişti ca şi Kendall. scrise de Alexander Hamilton.

a fost fondat în Boston pe la 1900 de George V. Agenturile. dar nu atât de mult după cum afirmau criticii.. Harbert Small şi Thomas O. 116 . Machaelis. Această firmă a folosit cercetarea. a fost fondată Hamilton Wright Organization Inc. Richard F. ‘Tody’ Hamilton. a lăsat o amprentă în domeniul relaţiilor publice. în special săptămânalele cu propagandă căilor ferate. perioada de mare importanţă în evoluţia relaţiilor publice. fostul reporter din Buffalo şi publicist politic George F. publicitatea. Scopul său: „a face agentură de presă pentru cât mai mulţi clienţi”. Barnum a trăit între anii 18101891. Reprezentaţia lui Barnum era evidentă nu numai prin instinctul care îi dădea posibilitatea lui de a le inocula dorinţe… Fiecare om are steaua lui.„Biroul de Publicitate”. Prima emisiune a agenţiei a fost promovarea insulelor Filipine pe piaţa americană. a deschis un birou la San Francisco. un jurnalist din Boston a luat conducerea în organizarea acestei firme şi a rămas până în 1909. În 1904. Firma a supravieţuit patru ani.Parker a înfiinţat împreună cu Ivy Lee a treia firmă din New York. şi influenţa lui este încă simţită. jurnalist pe cont propriu. „Biroul de publicitate” s-a lansat la nivel naţional în 1906. În 1908. Promotorul Barnum avea chiar propriul agent de presă. Marvin.Barnum şi cu cele de teatru care au urmat. când Hamilton Mercer Wright. s-au dezvoltat pe lângă lumea spectacolului (show bussiness). contactul personal pentru a satura presa naţională. Primul contract de publicitate al firmei a fost cu Comitetul de Promovare Californian. când a fost angajat de Compania Naţională de Căi Ferate pentru a ataca legislaţia promovată în acel timp de Preşedintele Roosevelt. începând cu Phineas T. dar Lee. Machaelis. Elemente de agentură de presă sunt găsite în multe din programele de relaţii publice de astăzi. partenerul mai tânăr. prin firma naţională de relaţii publice şi un precursor al firmelor de relaţii publice de astăzi.S.parte din ce definim astăzi ca relaţii publice a fost calificată ca agentură atunci când a fost utilizată pentru a promova apariţia aşezărilor din Vestul nelocuit sau când a construit eroii politici. după care s-a mutat în New York. ‘Parker & Lee’. Steaua lui Barnum a fost un semn de exclamaţie. Primele firme . aprobat de preşedintele Roosevelt în 1906. Acest eşec i-a făcut pe conducătorii companiei de căi ferate să-şi reconsidere metodele de relaţii publice şi să-şi înfiinţeze în 1911 propriul departament de relaţii publice. Campania a avut un efect mic din cauza Actului Hepburn.

Comitetul de Informare Publică (C. Timp de 57 de ani – până la vârstă de 90 de ani – Dudley a rămas preşedintele firmei sale Dudley-Anderson-Iutzy Relaţii Publice.Cea de-a cincea firmă a apărut în prima decadă a secolului. De exemplu.000 de oameni. cum nu dispunea de mijloace radio şi TV pentru a se putea adresa naţiunii foarte repede. munca socială. el a creat o reţea de voluntari numiţi „oameni de patru minute”.P. imediat ce primeau telegramele de la Washington. care doreau să promoveze aviaţia.000 de mesaje de patru minute la aproape 400. Creel nu avea nici un manual după care să se ghideze. Eforturile C. Pendleton Dudley. Aceşti voluntari. sindicate. mergeau să vorbească în şcoli. care era foarte conştient de importanţa opiniei publice. În 1919. biserici. 117 . Au fost recunoscuţi pe plan naţional în momentul reuşitei acţiunii lor de relaţii publice în scopul promovării zborului peste Atlantic în mai 1927 al lui Charles Lindbergh.P. Dezvoltarea explozivă a anilor ’20 . fiinţând până în 1988. George Creel şi Comitetul de Informare Publică a demonstrat puterea publicităţii în mobilizarea opiniei publice. Era datoria lui să mobilizeze opinia publică în sprijinul războiului. într-o ţară în care părerile erau împărţite când s-a declarat acesta. Bruno. dar primul război mondial i-a dezvoltat şi latura ofensivă. John Price Jones şia înfiinţat firma „Organizare şi consiliere publicitară” pentru a conduce campanii de colectare de fonduri şi de a asigura servicii publicitare corporaţiilor.I condus de Creel au fost descrise de el în cartea „Cum am informat America”. Harry A.P.000 de districte.I.Domeniul relaţiilor publice s-a extins rapid în anii de după război în: guvern. reţea care acoperea 3. Perioada primului război mondial 1917-1919 . La sfârşitul secolului fusese transmise peste 800. fost pilot. cel care va deveni o personalitate influentă în domeniu timp de o jumătate de secol a deschis o firmă pe Wall Street.) – de multe ori Comitetul Creel – a fost înfiinţat de preşedintele Woodrow Wilson.I. lumea afacerilor. În această perioadă au fost înfiinţate multe firme. şi a improvizat în funcţie de circumstanţe. Geoge Creel a fost făcut preşedintele C.Practica modernă de relaţii publice s-a născut ca o măsură defensivă. Majoritatea clienţilor lui Bruno erau producători de motoare şi instrumente aviatice. a fondat o firmă în 1923 în parteneriat cu Richard Blythe. biserici. cluburi şi alte întâlniri.

)a început să folosească publicitatea pentru a se vinde ca instituţie. Perioada dezvoltării postbelice 1945-1965 . Garret a alcătuit la General Motors un program inventiv de corporaţie.Dezvoltarea comerţului internaţional şi conflictele politice au dus la extinderea relaţiilor publice în toată lumea. la care a colaborat industria şi guvernul pentru a face din publicitate o armă în convingerea populaţiei să lucreze pentru război. General Motors (G. Howard &Co. dar şi cea care a supravieţuit cel mai mult ca firmă de independenţă. Perioada Roosevelt şi al doilea război mondial 1930-1945 Mişcările lui Roosevelt pe scena publică sunt în mare măsură atribuite consilierului său de relaţii publice. Davis şi Oficiul pentru Informare de Război au contribuit la extinderea relaţiilor publice în forţele armate şi în industrie. În acelaşi an Willam Baldwin a deschis o agenţie care avea să funcţioneze timp de 35 de ani. nu este numai cea mai veche firmă de relaţii publice. şi-a deschis o firmă în oraş. în prezent este afiliată la Hill & Knowlton. Oficiul pentru Informare de Război este considerat de cercetători a fi predecesorul Agenţiei de Informare a Statelor Unite (USIA). Roosevelt a dat Ordonanţa 9182. În 1933 el a intrat în parteneriat cu Don Knowlton. 118 . Al doilea Război Mondial a propus schimbări violente. În 1927. înfiinţând Oficiul pentru Informare de Război (OWI) şi numindu-l pe Elmar Davis la conducere. În 1934 s-a înfiinţat în Philadelphia prima firmă condusă de o minoritate etnică. sub conducerea lui Joseph Varney Baker. Eduard D. care a fost preluat de celelalte corporaţii. accelerând dezvoltarea relaţiilor publice. În 1942 a apărut Consiliul de Publicitate de război. firmă care şi-a celebrat a 65-a aniversare în 1990. Louis McHary Howe care l-a servit pe Roosevelt din 1912 până în 1936 la moartea sa. În iunie 1942. Howard şi-a deschis o firmă în Cleveland. un ziarist din Cleveland. General Motors nu a avut până în anul 1931 propriul departament. Cu doi ani înaintea lui Hill. În 1923. Hill.M. după care s-a mutat în New York pentru a fonda Hill & Knowlton Inc. Eduard D. John W. să raţionalizeze resursele. să cumpere acţiuni de război şi să se înroleze în forţele armate. din Ohio. an în care a fost angajat Paul Garret.În anul 1926 existau numai şase firme de relaţii publice înregistrate în Manhattan. editor la Philadelphia Tribune.

În anul 1957. numărul funcţionarilor a depăşit numărul muncitorilor din industrie. • Un alt punct de vedere susţine că funcţia relaţiilor publice este să răspundă publicurilor. a fost lansat primul satelit de comunicaţii – Sputnic – moment în care a început „era comunicaţiilor prin satelit”. direcţionând ceea ce gândesc oamenii pentru a satisface nevoile sau dorinţele unei instituţii. 119 . pg. Funcţiile relaţiilor publice Din analiza definiţiilor referitoare la domeniul releţiilor publice. sistinge trei funcţii: • Unul dintre punctele de vedere susţine că relaţiile publice servesc la controlarea publicurilor. în mod tradiţional. a luat naştere Societatea Americană de Relaţii Publice (PRSA). 2000. Agenţia de Informare a Statelor Unite. la Washington. La acea oră.3. Aşa s-a întâmplat în perioada războiului rece când Oficiul pentru Informare de Război s-a transformat în Agenţia de Informare a Statelor Unite. pentru prima dată în istoria Americii. Editura Dacia.Dezvoltarea telecomunicaţiilor şi a transporturilor a dus la strângerea legăturilor dintre oameni din toate colţurile lumii. 8 al Preşedintelui Eisenhower. Cu toate că această epocă a început în anii ’50. un organism independent de guvern. În 1947.154 2. la problemele sau la iniţiativele celorlalţi. Epoca informaţiei globale 1965-prezent . ce a deţinut până la administraţia Carter monopolul schimburilor culturale şi educaţionale. ea s-a alăturat în 1961. Oficiul de Informare Internaţională şi de Schimburi Educaţionale a fost creat în 1946 prin Actul Fullbright. să reacţioneze la evoluţiile.120. ea a luat un puternic avânt în anii ’60.Factorul care a impulsionat dezvoltarea practicii actuale a fost „era informaţiei globale”. Escaladarea tensiunilor Războiului Rece a dus la adoptarea US Information & Educational Act în 1948. ceea ce a dus la mari schimbări. Tot în acest an. 154 Pop Doru .1.“Introducere în teoria relaţiilor publice”. Cluj Napoca. cunoscut ca Actul Smith-Mundt. relaţiile publice nu a dorit să fuzioneze cu Agenţia de Informare a Statelor Unite. cantitatea de informaţii avea un ritm de creştere de 40% anual. La 1 august 1953 s-a născut în urma Planului de Reorganizare nr. În anii ’80.

şi modelul serviciului. modelul tranzacţional. Acest al doilea stadiu al relaţiilor publice. Modelul este folosit în principal de agenţiile guvernamentale. Adevărul în întregime nu este întotdeauna spus. care a propus schema “celor patru modele ale practicii de relaţiile publice”. Aceste activităţi se axau pe comunicarea într-un singur sens. în care scopul era „informarea publică despre organizaţie.Grunig. profesor de economia afacerilor la Universitatea Harvard şi care face cercetări în domeniul comportamentului consumatorului. pg. Stephen A.• Un al treilea punct de vedere susţine că funcţia relaţiilor publice este crearea unor relaţii mutual benefice între toate publicurile pe care le are o instituţie. din punct de vedere istoric. de consumatori. care vede în consumator un rege. Acest model exemplifică primul stadiu istoric al relaţiilor publice. defineşte relaţiile publice ca fiind „managementul comunicării între o organizaţie şi publicurile ei”. James E. 37(1). despre produsele şi serviciile ei în toate modurile posibile”. numeşte acest al treilea punct de vedere al funcţiilor relaţiilor publice. După Greyser. Greyser. consumatorul consideră că există încă o distanţă între piaţa actuală şi modelul ideal de serviciu155. Modelul tranzacţional descrie relaţiile publice în epoca planificării şi a prevenirii. Practicienii acestei 155 Stephan A. Cele trei puncte de vedere tradiţionale despre relaţiile publice pot fi identificate de-a lungul istoriei relaţiilor publice. “pentru a ajuta organizaţia să controleze publicurile care o afectează”. cultivând schimburi armonioase între diferitele publicuri ale instituţiei (care includ grupuri de angajaţi. Modelul serviciului descrie practicile care predominau în epoca reacţiilor şi a răspunsurilor. de organizaţiile non-profit şi de asociaţii. Modelul agentului de presă al informării publice (publicity). 23. puţini ar fi în dezacord cu cele patru modele prezentate în continuare.Greyser. care îl consideră pe manipulator o victimă. 2. „Changing Roles for Public Relations”. Deşi mulţi practicieni de relaţii publice ar putea spune că relaţiile publice implică mai mult decât managementul comunicării. Modelul manipulativ al lui Greyser descrie relaţiile publice în era comunicării şi a iniţierii. în care consumatorul este văzut ca un partener de afaceri. de furnizori sau de producători). Modelul informării publicului (public information). ianuarie 1981. urmăreşte „informarea publicului cât mai aproape de adevăr şi cât mai precis posibil”. 120 . Public Relations Journal. 1. Greyser mai propune alte două modele: modelul manipulativ.

rolul de a facilita rezolvarea problemelor (problem-solving process facilitator). 2003. 121 . 3. 156 Doug Newson. „Juornalism Quarterly”.organizaţii sunt „jurnalişti în interiorul organizaţiei”. Editura Polirom. Modelul comunicării bilaterale asimetrice (Two way asymmetric model). „Poublic Relations Environmnet”. El foloseşte relaţiile publice pentru a „persuada publicul să fie de acord cu punctul de vedere al organizaţiei”.Smith. “Public Relations Review”. 40. de exemplu. Broom şi de George D. cât şi interesul public. 158 Glen M. Autodescrierea de roluri. pg. un model care pune accent pe oferirea de ajutor şi este orientat spre abilităţi. Feed-back-ul este folosit în scopuri de manipulare. În loc să privească organizaţia ca sursă de comunicare şi publicurile ca receptor. rolul de tehnician de comunicare (communication tehnician). „pentru a afla ce atitudini publice au ca subiect organizaţia şi cum pot fi acestea schimbate”. Acest model favorizează organizaţia.156 O altă modalitate de a vorbi despre abordările diferite ale relaţiilor publice este din propriul punct de vedere al practicianului. 47-59. Judy VanSlyke Turk. aşa cum au fost conceptualizate de Glen M. Acharya analizează aceste descrieri în termenii “incertitudinii percepute în ceea ce priveşte mediul”. un model autoritarist şi prescriptiv. Broom si George D. şi ajunge la concluzia că un practician de relaţii publice (ca individ) poate juca mai multe roluri. ei încearcă să reprezinte atât interesul organizaţiei. 1995. include rolul de expert (expert prescriber). organizaţia încearcă să atingă. pg.Smith158. Scopul relaţiilor publice este să „creeze înţelegerea mutuală între managementul unei organizaţii şi publicurile pe care acea organizaţie le afectează”. În acest caz. 1979. Profesorul de relaţii publice Lalit Acharya sugerează că „mediul poate influenţa modul în care se autopercepe un practician”157. şi rolul de a legitima. ambii factori sunt văzuţi sub forma unor grupuri implicate într-o tranzacţie. 157 Lalit Acharya. dean Kruckeberg. „Testing the Practitioner’s Impact in Clients”. Firmele care acţionează pe pieţe foarte competitive folosesc acest model. aprobând (acceptant legitimizer). pg. o „stare de lucruri” acceptabilă pentru toţi. din punctul de vedere al practicianului. în funcţie de mediul în care îşi desfăşoară activitatea la un moment dat. 4. un model al persoanei care aprobă orice. un model care pune accent pe crearea de legături. „Totul despre relaţii Publice”. 577-584. împreună cu publicurile ei. rolul de a facilita comunicarea (communication facilitator). un model confruntaţional. Modelul comunicării bilaterale simetrice (Two way symmetric model).

1987. Acest lucru a rezultat dintr-un test de cercetare pentru care au fost trimise chestionare unui număr de 136 de practicieni de relaţii publice. Editura Polirom. “Journalism Quarterly” 64(4). Michael Ryan. 159 Michael Ryan. În acest caz. Ryan recunoaşte că obligaţia de a schimba o organizaţie de tip autoritar într-una de tip participativ nu intră în fişa postului unei persoane din relaţii publice. 855. pg. care a analizat diferenţa dintre mediile participative şi cele autoritare. 160 Idem. Participative vs. dar spune că o asemenea schimbare poate fi una dintre cele mai importante contribuţii pe care le poate avea un specialist. Lucrarea lui Acharya descrie în primul rând comportamentul practicianului în legătură cu mediul extern format de opinia publică. observă: “Practicienii care lucrează în mediile autoritare pot să încerce să schimbe aceste medii explicând managerului avantajele – şi de fapt.De fapt. pg. În timp ce majoritatea specialiştilor în relaţii publice acceptă ideea că există rolurile distincte de tehnician şi de manager datorită multitudinii de activităţi pe care le încorporează relaţiile publice. De fapt. Judy VanSlyke Turk. 122 . unele cercetări indică faptul că practicienii de relaţii publice care lucrează în medii participative (în care angajaţii fac sugestii legate de munca lor şi au în general un rol mai activ în construirea mediului lor de lucru) consideră că sunt mai puţin constrânşi decât cei care lucrează în medii autoritare (în care iniţiativele angajaţilor sunt puternic descurajate)159. Delimitarea ar fi mai potrivită pentru a descrie care rol ocupă cea mai mare parte din timpul specialistului161. în realitate practicienii de relaţii publice jonglează cu cele două roluri simultan. şi cel al tehnicianului (care îndeplineşte activităţile cerute de relaţii publice). Dean Kruckeberg. „Totul despre relaţii Publice”. 161 Doug Newson. de cele mai multe ori. pg. 2003. Authoritative Environment. S-ar putea ca aceia care se descriu pe sine ca „tehnicieni” să nu aibă opţiunea de a fi manageri. necesitatea – de a-i implica pe practicienii de relaţii publice în luarea deciziilor la cel mai înalt nivel şi eliminarea constrângerilor asupra libertăţii lor de a acţiona în mod profesionist”160. Ryan sugerează că „un practician de relaţii publice ar face bine să caute un mediu participativ şi să evite un mediu autoritar”. aceste roluri autoasumate pot fi reduse la două: cel al managerului (care supervizează personalul tehnic şi participă la planificare şi la crearea de politici). 42. 853-857. dar mediile interne (cum ar fi sistemele de comunicare deschise sau închise) pot şi ele să afecteze comportamentul practicianului. din cauza managementului superior autoritar şi a unui mediu de comunicare autoritar.

. 164 Wilcox. „Public relations – a Contemporary Approach”. Cristina Coman. Watson S. cu marketingul sau cu gestiunea resurselor umane) sau percep nediferenţiat diverse activităţi specifice din sfera comunicării publice (de exemplu. frecvent. „Relaţiile publice şi mass-media”.4. Irwin Inc. publicitatea ca advertising şi publicitatea ca publicity). apud. 2004. 123 .1. Editura Polirom. “Public Relations-Strategies and Tactics”. 2004. Cristina Coman. de la un autor la altul sau de la o tradiţie culturală la alta. Richard D. 18. „Relaţiile publice şi mass-media”. Center. Forme de exercitare ale relaţiilor publice Persoanele care intră în contact cu universul comunicării publice sunt adeseori derutate de graniţele imprecise dintre activităţile de acest profil şi celelalte componente ale conducerii unei organizaţii. Glen M. pg. 165 Dunn. pg...2. Publicitatea În limbajul de specialitate publicitatea (publicity) este prezentată ca “acea informaţie plasată de o sursă exterioară în presă şi pe care presa o preia pentru că are valoare de informare”163. relaţii publice – relaţii cu publicul.. Asemenea confuzii sunt cauzate de noutatea acestui domeniu. Harper Collins Publishers Inc. 19. Editura Polirom. 1986. a unor cuvinte diferite pentru a denumi aceeaşi realitate creează dileme suplimentare: dublete ca reclamă – publicitate. Warren K. 162 163 Cristina Coman. 19 . Din aceste considerente. În plus. Broom. ele identifică relaţiile publice cu alte domenii (de exemplu.. Agee. apud. Alţi autori adaugă la aceste caracteristici şi faptul că informaţia este plasată “cu scopul atragerii publicului”164 sau cu intenţia „obţinerii unei atitudini favorabile a mass-media”165. pg. relaţii publice – protocol. Editura Polirom. publicitate – promoţiune. în momente istorice diferite. Iaşi..4. 19.1. S. pentru o înţelegere a practicilor profesionale ale relaţiilor publice. ale interpretărilor sau chiar ale vocabularului conceptual. Cristina Coman. trebuiesc mai întâi clarificate conceptele fundamentale ale acestui domeniu şi accepţiunile lor de bază162. 2004.M. 2. Iaşi. Phillip H. în care diferitele practici nu s-au conturat suficient şi de dificultăţile semantice create de utilizarea respectivilor termeni în contexte şi cu accepţii încă foarte diferite.Cutlipp. adoptarea de către limba română. 1992. apud. „Relaţiile publice şi massmedia”. Bibliografia de specialitate oferă şi ea numeroase exemple de variaţii. Iaşi. Dennis L. Ault. pg. 2004. Iaşi.1. Editura Polirom. „Relaţiile publice şi mass-media”. Allen H.

„Relaţiile publice şi mass-media”. redactează titluri sau subtitluri etc. lansării unei cărţi. Pentru a fi acceptat de către redacţii. dosarele de presă etc. factualul este asigurat prin evocarea diverselor bănci de date. emisiunea de televiziune consacrată inaugurării unei construcţii.). comemorări etc. specialiştii în relaţii publice insistă asupra faptului că activitatea lor se bazează pe aceleaşi principii ale respectării interesului public şi ale informării corecte: “Informarea publică nu înseamnă întotdeauna ştiri pozitive. vernisajul unei expoziţii etc. reuniuni ştiinţifice. În mod frecvent. 20 124 . Idem.. proteste oficiale. Publicitatea constituie forma cea mai subtilă de cooperare dintre presă şi sistemul relaţiilor publice. a grupurilor (şi intereselor) nonjurnalistice în chiar „inima” activităţilor de presă a stârnit numeroase critici şi controverse167. Editura Polirom-Collegium. pg. învestiri solemne. textul este construit după modelul piramidei inversate etc. totul în vederea atragerii atenţiei presei şi pentru a crea condiţiile favorabile plasării mesajelor în forma şi cu credibilitatea ştirilor. spectacole. birourile de presă ale diferitelor instituţii organizează evenimente precum ceremonii sociale. 19. fotografiile. Respectarea procedurilor jurnalistice are două avantaje: asigură credibilitatea sursei (care se prezintă „obiectivă” deoarece este capabilă să respecte standardele presei) şi uşurează munca redacţiei în momentele pregătirii materialului pentru publicare. pg. este adesea important ca organizaţia să-şi spună 166 167 Cristina Coman. mesajul este construit după regulile de bază ale jurnalismului. Redacţia ce primeşte materialele decide dacă informaţiile primite sunt interesante (dacă au calitate de ştiri) şi stabileşte forma în care acestea vor fi prezentate (scurtează. în schimb. informaţia este echilibrată prin invocarea mai multor surse. tonul e neutru. 2004. abil mascată. nu poate impune publicarea ori menţionarea obligatorie a sursei ce a distribuit datele respective. Cel care trimite informaţia către presă nu mai are control asupra ei. trimise de diverse birouri de presă ori de departamente de relaţii publice către instituţiile mass-media. Această intruziune. reportajele video. Într-o criză. de exemplu. Formele jurnalistice preferate de publicitate sunt: reportajele economice bazate pe statisticile trimise de o anumita firmă. el nu are nici un fel de obligaţii financiare faţă de instituţiile de presă ce au preluat şi au difuzat mesajul său166. Răspunzând acestor atacuri. reportajele despre o descoperire ştiinţifică întemeiate pe comunicatul de presă realizat de o anumită instituţie de profil.În sfera publicităţii intră comunicatele de presă. schimbă ordinea informaţiilor. amplifică..

serviciile de personal sau cele juridice plasează mesaje plătite pentru a transmite unor categorii de public anumite probleme de interes comun. organizaţii nonprofit sau persoane individuale plătesc diferite instituţii de presă. sinonimia dintre reclamă şi publicitate ne permite folosirea primului cuvânt. măcar în limbajul specialiştilor. 2004. într-un sens mai specializat. ce nu au misiunea şi activităţile complexe ale specialiştilor în relaţii publice: cercetarea publicului. Cel care cumpără spaţiu sau timp cu scopul de a plasa anumite mesaje 168 Doug Newson. pg.. În multe cazuri reclama este asociată cu vânzarea de mărfuri sau servicii. 21 . Editura Polirom. deja încetăţenit în limbă şi desemnând exclusiv această activitate. “Totul despre relaţii Publice”.4. pg. Reclama Deşi publicul român este obişnuit să desemneze această activitate prin cuvântul „publicitate” (după termenul francez preluat ca atare). pentru advertising şi utilizarea celui de-al doilea. specialistul în informarea publică este un reporter intern pentru mass-media interne şi externe”168. Irwin Inc. „Public relations – a Contemporary Approach” 1986. Judy VanSlyke Turk. Editura Polirom. Cristina Coman. Dunn. prima constituie doar o unealtă. „Relaţiile publice şi mass-media”. să fie utilizate distincţiile din terminologia şi bibliografia americană. este de preferat ca. În plus. Editura Polirom-Collegium. Dean Kruckeberg.propria poveste înainte ca presa să o prezinte din perspectiva proprie. Ei sunt „ataşaţi de presă”. consilierea conducerii. „autori de texte (writers)” şi niciodată creatori de strategii capabile să genereze schimbări ale politicii instituţiei sau ale mediului în care ea se dezvoltă. 2. adoptată de lumea practicienilor din relaţiile publice. pg. 22 169 170 Cristina Coman. „Relaţiile publice şi mass-media”. Pe de altă parte. conceperea şi implementarea de programe de comunicare. teoreticienii acestui domeniu afirmă la unison că publicitatea nu este totuna cu relaţiile publice. Drept urmare. „purtători de cuvânt”. pentru a desemna publicity169. o tehnică din ansamblul mai vast al relaţiilor publice. Iaşi. ea nu se limitează la scopuri exclusiv mercantile. mult mai clară în plan conceptual şi general.1. adeseori. Richard D. cei care lucrează în sfera publicităţii sunt prezentaţi doar ca distribuitori de informaţii. totuşi. 21. apud. 2003. 125 .2. identificându-se astfel cu acel mesaj şi sperând să informeze sau să convingă un anumit public”170. Reclama reprezintă “mesajul pentru a cărei difuzare firme. În aceste situaţii. 2004. Watson S.

Ault. 126 . a doua se bazează şi pe alte modalităţi de comunicare. prima activitate are ca scop „vânzarea de bunuri şi servicii”. în măsura să îl determine să achiziţioneze produsele sau serviciile oferite de cel care a comandat mesajul respectiv. pg. sau comandă unei firme specializate mesaje complexe. prima „este o formă specializată de comunicare”. Reclama îşi propune să domine şi chiar să manipuleze publicul. El produce.. Din contră.. 1992. “Public Relations-Strategies and Tactics”. prima depinde aproape exclusiv de mijloacele de comunicare în masă (pe suportul cărora îşi plasează mesajele). Phillip H. 22. care generează strategii subtile de dezvoltare instituţională171. Toate aceste cauze ar trebui să conducă la perceperea reclamei ca o activitate radical deosebită de relaţiile publice. menit să genereze. Lista deosebirilor nu se opreşte aici: reclama este adeseori considerată doar o tehnică subsidiară marketingului. specialişti în tehnici de persuasiune. Iaşi. la realizarea cărora contribuie psihologi. reprezentanţii biroului de relaţii publice ale unor ONG-uri cumpără spaţii în ziare sau timpi de emisie la radio ori la televiziune pentru a face publice mesaje prin care le mulţumesc donatorilor ce au contribuit la realizarea unui anumit obiectiv. sociologi. 2004. asupra conţinuturilor şi a formei de difuzare. În activitatea de relaţii publice. cele două tipuri de activitate au şi unele zone de contact. tocmai pentru că plăteşte. anunţurile plătite sunt utilizate pentru a atrage atenţia unui anumit segment de public. cu ajutorul specialiştilor din firma proprie. prin prezentarea corectă a unei organizaţii (prin informare). a doua vizează şi publicul intern. iar cealaltă – „ameliorarea comunicării dintre organizaţie şi public şi întărirea încrederii acestuia în organizaţie”. mari firme fac acelaşi lucru. Harper Collins. oameni de artă etc. apud. Cristina Coman. ci pentru a plasa mesaje cu încărcătură etică. Organizaţiile folosesc anunţurile plătite îndeosebi atunci când nu sunt mulţumite de felul în care presa prezintă activitatea lor. Publishers Inc. Alteori. Warren K. „Relaţiile publice şi mass-media”.are controlul. când simt că 171 Wilcox. Frecvent. încrederea publicului. totuşi. diferit de cel vizat de serviciile de marketing. prin crearea sau accentuarea unor dorinţe. designeri. prima se adresează numai audienţei externe. nu pentru a prezenta produse. Dennis L. Editura Polirom. Agee. în timp ce relaţiile publice reprezintă un domeniu de sine stătător. în timp ce ultima “este o activitate complexă de management al comunicării”. relaţiile publice sunt concepute ca un efort de comunicare..

chiar unele corporaţii folosesc. Editura Polirom. În Statele Unite. Allen H. servicii ale armatei. 1994.1. şi despre grupurile legislative şi diversele grupuri de presiune.Cutlipp. „informaţii publice”.M. sintagma „afaceri publice” a început să fie folosită ca un eufemism pentru evitarea unor conotaţii negative ale conceptului de „relaţii publice”. Prentice-Hall Inc. 2. sub formă de spaţiu sau timp donat sau cumpărat. sintagma „afaceri publice”. când vor să-şi definească mai bine identitatea publică sau să se alăture în chip vizibil unei cauze de interes comun. activităţile de promovare şi acţiunile agentului de presă. “Totul despre relaţii Publice”. Afacerile publice Mulţi practicieni de relaţii publice folosesc sintagma „afaceri publice” pentru a descrie munca lor. pentru a-şi defini activitatea. 127 . inclusiv în cadrul armatei. apud. pg. sintagma „afaceri publice” este de obicei folosită pentru a desemna o responsabilitate mai mare decât informarea 172 Doug Newson. în agenţiile federale. Mai mult. mii de specialişti în relaţii publice lucrează sub titulaturi ca „afaceri publice”. dar nu reprezintă programul în sine172. dar acest lucru induce în eroare. Afacerile publice sunt. pe de altă parte. “Effective public relations”. Deşi acele legi nu se referă explicit la relaţiile publice. cei care lucrează în acest sector îndeplinesc cel mai adesea rolul de purtător de cuvânt.publicul nu le înţelege politica. iar acest avantaj poate fi. Dean Kruckeberg. Publicitatea. Glen M. 2003.3. înscriindu-se mai degrabă în sfera „publicităţii” decât în sfera unui nou tip de activitate de comunicare. Iaşi. de fapt. Cristina Coman. Este o componentă esenţială într-un program de relaţii publice.. „comunicare”. departamente ale sistemului administrativ. Editura Polirom. În opinia unor cercetători acest fapt este o reacţie la prevederile unor legi americane care interzic instituţiilor de stat să utilizeze fonduri speciale în scopuri promoţionale173. pg.4. Broom. în anumite situaţii. cum ar fi consumatorii. 22. mai important decât costurile implicate în cumpărarea spaţiului sau a timpului respectiv. 2004. Center. „Relaţiile publice şi mass-media”. este un instrument de relaţii publice folosit adesea pentru a completa informarea publică. firmele americane au recurs la aceste stratageme lexicale pentru a evita posibilele încurcături. Totuşi. 173 S. 23 . „relaţii constituente”. Anunţul plătit oferă control asupra mesajului.. pe de o parte. Numeroase agenţii guvernamentale. Judy VanSlyke Turk. o variantă de relaţii publice care înglobează relaţiile comunitare şi relaţiile guvernamentale: este vorba despre reprezentanţii oficiali ai unei comunităţi. astfel.

Deoarece există o lege destul de strictă care împiedică guvernul să folosească persoane identificate ca practicieni de relaţii publice. De exemplu. asociaţii. 174 Doug Newson. Astfel.1.5.4. un funcţionar care se ocupă cu informarea publicului este un specialist în informare publică. evenimente organizate. pe când un specialist în afaceri publice în structurile guvernamentale are adesea printre responsabilităţi şi elaborarea de politici. Lobby-ul reprezenta procesul legal prin care sindicate. 176 Idem. din punct de vedere conceptual. 24. o organizaţie poate folosi tehnici împrumutate din toate domeniile comunicării publice: reclamă. Pe de altă parte. Editura Polirom-Collegium. pg. prin diferite mijloace de presiune sau persuasiune. în diferite etape ale activităţii de relaţiile publice. acest tip de activitate îşi are originea în dreptul cetăţenilor şi al organizaţiilor de a depune plângeri împotriva unei decizii guvernamentale. Promoţiunea Acest termen se referă la „un program de comunicare complexă. ei recunosc faptul că. spectacole. “Totul despre relaţii Publice”. pg. astfel încât detaşarea totală de acest câmp de activitate nu este posibilă”176.publicului – adică distribuirea de informaţii. comunicate. desemnează eforturile făcute în vederea influenţării unei decizii guvernamentale sau legislative. Editura Polirom. „unele tehnici de promoţiune sunt frecvent utilizate. Dean Kruckeberg. distribuţii gratuite. Judy VanSlyke Turk. În acest scop.4. 2. Mulţi cercetători şi practicieni din domeniul relaţiilor publice consideră că.4. promoţiunea este o activitate mai apropiată de marketing (deoarece implică efortul de plasare a unor produse şi servicii) decât de relaţii publice (ce vizează ameliorarea comunicării organizaţiei cu mediul în care evoluează). 2003. 24.1. 128 . 2004. produsele sau serviciile”. În SUA. 2. „campaniile de strângeri de fonduri ale Crucii Roşii sau ale Green Peace sunt şi forme de promovare a imaginii acestor organizaţii”175. care ajută o organizaţie să îşi plaseze mai eficient ideile. funcţionarii din cadrul armatei care se ocupă de afacerile publice au adesea responsabilităţi care implică toate faţetele relaţiilor publice interne şi externe174. Lobby-ul Acest termen. foarte des invocat în ultima vreme. 175 Cristina Coman. „Relaţiile publice şi mass-media”. 22. pg.

“Effective public relations”. cele de învăţământ sau de artă. Din această perspectivă “dezvoltarea ar reprezenta domeniul specializat al relaţiilor publice din cadrul organizaţiilor non-profit care creează şi menţine relaţiile 177 178 Idem. a persoanelor care activează în structurile guvernamentale şi parlamentare.1. în ciuda unor abuzuri ocazionale. S. cerând ca: „aceia care practică asemenea acţiuni să înregistreze şi să declare sursele de venit şi modul cum au cheltuit banii respectivi”177. cele medicale. Deoarece se ocupă de relaţiile unei organizaţii cu structurile de putere (ce reprezintă unul dintre publicurile organizaţiei). face apel la tehnici sofisticate de scriitură şi imprimare. apud. 1994. Glen M. Prentice-Hall Inc. a modului de funcţionare a guvernului. strângerea de fonduri şi atragerea de noi membri reprezintă operaţii vitale pentru supravieţuirea lor.M. 2004. unul dintre domeniile relaţiilor publice. lobby-ul oferă o cale legală şi social acceptabilă prin care diferitele grupuri pot interveni în procesul guvernamental şi legislativ de luare a deciziilor. 129 . Allen H. cum ar fi cele de caritate. grupuri de cetăţeni se organizau pentru a-şi apăra interesele şi a influenţa procesul de luare a deciziilor. în scopul influenţării iniţiativelor sale”178. Această activitate este cunoscută fie sub denumirea de strângere de fonduri (fund-raising). Iaşi. cele de tip non-profit. Deoarece asemenea subiecte depăşesc componenţele uzuale ale practicienilor în relaţii publice.4. Broom. pg. într-un cuvânt. Strângerea de fonduri Pentru o seamă de organizaţii. „Relaţiile publice şi mass-media”. Activitatea de lobby cere cunoaşterea procesului legislativ. a procedurilor juridice. pg. lobby-ul este. denumire nu întotdeauna agreată de specialiştii în relaţii publice. 2. 25 .. el foloseşte liste computerizate de corespondenţă.6. Legile americane impuneau ca procesul de lobby să fie urmărit de public. în plan conceptual. activitatea de lobby este cel mai adesea îndeplinită de avocaţi. Cristina Coman. Cel ce îl practică are nevoie de abilităţi de comunicare. de foşti parlamentari ori de angajaţi guvernamentali.corporaţii. Editura Polirom. cele din sfera protecţiei mediului. utilizează comunicarea nemediatică prin scrisori şi telefoane directe. Aceste grupuri depind de donaţii sau de cotizaţii şi de aceea trebuie periodic să declanşeze campanii de sensibilizare a opiniei publice sau a donatorilor potenţiali. 25. fie sub aceea de dezvoltare sau relaţii cu donatorii (development. donor relations). Specialiştii în relaţii publice consideră că..Cutlipp. Lobby-ul este definit ca “acel domeniu specializat al relaţiilor publice care creează şi menţine relaţii cu guvernul. datorită cărora mesajele sale pot convinge mai uşor persoanele vizate. Center.

182 Wilcox. 27. o tranzacţie şi un schimb de valori. cât şi de marketing).. 181 S. Allen H. apud. bazate pe crearea unor evenimente speciale (de la marşuri şi spectacole publice la trimiteri masive de scrisori sau pelerinaje ale activiştilor la casele oamenilor).Cutlipp. Datorită acestor suprapuneri. Warren K. În acest tip de activităţi. argumentele în favoarea sau contra separării lor au pondere egală180. ele implică managementul relaţiilor cu publicul. 2. Agee. pg.cu donatorii şi membrii organizaţiei. de 179 180 Idem. Broom. de stabilire a preţului. 2004. Cristina Coman.. marketingul apare ca „funcţie a conducerii care identifică nevoile şi dorinţele publicului. 2004. Aceste acţiuni sunt integrate în programe speciale de menţinere a relaţiilor cu diferite segmente ale publicului. idei”182 . ceea ce face ca. oferă produse şi servicii pentru a satisface respectivele cereri şi generează tranzacţii ce pun în mişcare valori”181. marketingul este definit ca “activitatea individuală şi organizaţională care facilitează şi rezolvă relaţiile de schimb într-un mediu dinamic. Harper Collins Publishers Inc. Prentice-Hall Inc. ele sunt destul de frecvent confundate. „Relaţiile publice şi mass-media”. Între vânzător şi cumpărător are loc o negociere. Chiar dacă în practică cele două tipuri de activităţi nu sunt clar demarcate. un rol deosebit revine unor campanii de amploare. în dezbaterile teoretice. „Relaţiile publice şi mass-media”.4. 15-18. distribuţia. Editura Polirom. În opinia unora. Iaşi. Glen M. “Public Relations-Strategies and Tactics”. Editura Polirom-Collegium. iar oamenii le cumpără pe cele care răspund nevoilor şi aspiraţiilor lor. multă lume crede că activitatea de relaţii publice implică vânzarea de produse şi servicii şi că reuşita în acest domeniu se măsoară prin cantitatea vânzărilor. 130 .7. de ambalare. din punct de vedere conceptual. pg. Marketingul pune la temelia activităţilor sale noţiunea de „cerere”. ”Effective public relations”. Dintr-o altă perspectivă. în scopul de a le asigura un sprijin financiar voluntar”179. pg. Ault. cu angajaţi care îndeplinesc activităţi atât de relaţii publice. promovarea şi stabilirea preţurilor pentru bunuri.. Cristina Coman. 1994..1. marketingul constă în programe de cercetare a pieţei. în plan conceptual pot fi evidenţiate criterii precise de identitate. să funcţioneze ca o componentă a relaţiilor publice. ca expresie a nevoilor şi dorinţelor unor categorii variante de oameni.. pg. folosind crearea.M.. Marketingul Deoarece în viaţa profesională aceste două domenii se întrepătrund adesea (multe organizaţii au departamente de „comunicare şi marketing”. 1992. Dennis L. Center. 27. 26. de design al produsului. servicii. În exerciţiul său cotidian. Phillip H. Vânzătorul oferă anumite produse şi servicii.

uneori. grupuri cu anumite interese. dinamica profesiunii. munca specialiştilor din relaţii publice se subordonează obiectivelor de marketing. Această tendinţă de integrare este favorizată de apariţia unor activităţi de marketing care nu vizează obţinerea profitului (aşa-numitul „marketing social”) sau de crearea unor activităţi mixte de tipul “marketing comunicaţional” ori „marketing de relaţii publice”. relaţiile publice şi marketingul se pot sprijini reciproc: menţinând un climat social de încredere. amândouă înţeleg nevoia unei segmentări a pieţelor. În cadrul marketingului. ostile ale publicului. aspectele 131 . implicând atât publicul intern (membrii unei organizaţii).promovare. Câmpul relaţiilor publice este. satisfăcând nevoile şi aşteptările publicului. iar reuşita lor se confirmă prin menţinerea şi lărgirea pieţei. planificare. de promoţiune. de distribuţie. Deşi au obiective. eforturile de clasificare şi de delimitare teoretică sunt constant depăşite de transformările din interiorul profesiei. responsabilităţi şi publicuri diferite. ca orice abordare să treacă în revistă (fără pretenţia de a epuiza) diferitele sisteme conceptuale existente la un moment dat în cultura profesiei. Ele acoperă segmente mai largi de public. de comunicare cu presa. în timp ce marketingul abordează segmente pasive. în prezent. În aceste condiţii. locul unor evoluţii şi transformări permanente. atunci când îşi concep programele. amândouă sunt preocupate. este firesc deci. presiunile exercitate de diferitele conjuncturi – toate acestea duc la extinderea domeniilor existente şi la dezvoltarea unor forme noi de activitate. Cerinţele pieţei. bazându-se pe analiză. anumite tehnici din relaţiile publice pot contribui la realizarea scopurilor propuse: este vorba despre cele de publicitate. amândouă privilegiază procesele de management. de crearea de evenimente. de atitudinile. acestea au ca scop atragerea şi satisfacerea clienţilor. relaţiile publice se adresează unor segmente active şi.). factori guvernamentali etc. în cursul cărora diferitele tipuri de activităţi şi diferitele tehnici se întrepătrund. Cu toate acestea. percepţiile şi imaginile pieţei. beneficiari. relaţiile publice pot contribui la reuşita eforturilor de marketing. marketingul poate asigura bazele unei campanii fructuoase de relaţii publice. În aceste cazuri. cât şi publicul extern (investitori. implementare şi control”. profesorul Philip Kotler de la Universitatea Northwestern din SUA. “cele două discipline se referă la publicuri şi pieţe. După un cercetător al acestei probleme. pierzând caracteristicile specifice relaţiilor publice. Relaţiile publice sunt centrate pe actul comunicării (nu al tranzacţiei) şi vizează stabilirea unui raport de încredere între organizaţie şi mediu (deci nu plasarea unor bunuri sau servicii).

aproape jumătate din angajaţii săi lucrează într-un mediu corporatist. Restul de 30% este angrenat în activitatea unor instituţii. Conform unui alt studiu.U.A. electricitatea în curent continuu. Indiferent însă de aceste întrepătrunderi de discipline.1.5. instituţii de învăţământ şi guvernamentale non-profit. imprevizibile. pe bază de taxă. 2.1.teoretice rămân relative. câmpul relaţiilor publice posedă un nucleu clar şi bine definit de obiective. Misiunea lor a fost relativ uşoară comparativ cu amestecul de elemente fizice. departamentele de relaţii publice au activat în slujba companiilor şi a organizaţiilor. efectuat în 1983 de Asociaţia Internaţională a Comunicatorilor din domeniul afacerilor. Marea majoritate a specialiştilor lucrează pentru departamentele de relaţii publice sau de comunicare ale unor companii sau ale unor organizaţii non-profit.5.1. Westinghouse a pierdut în faţa sistemului de curent alternativ propus de Thomas A. nu o dată. în industrie. Societatea Americană de Relaţii Publice arată că 45% din membrii săi lucrează în afaceri şi industrie şi un alt procent în forme specializate de relaţii publice. organizaţiile care au un personal redus de relaţii publice sau care doresc servicii specializate. cu aplicaţie la sfera comunicării cu presa. Un sondaj recent a stabilit că cele mai mari 1500 de corporaţii americane dispun de un asemenea departament în proporţie de 85%. Firmele de relaţii publice oferă o gamă largă de servicii şi sfaturi date de experţi clienţilor. Clienţii lor sunt.U. Edison care a şi devenit standard în S. 2. în primul rând. domenii şi tehnici de lucru.A. Structuri de relaţii publice departamentale În S. Însă conceptul de curent 132 . iar mişcările din universul profesional al relaţiilor publice se dovedesc. de noţiuni şi reprezentări teoretice. când a angajat doi oameni pentru a face publicitate proiectului său de suflet. sociologice şi psihologice pe care îl presupune activitatea modernă în cadrul unor astfel de departamente. exista două tipuri de bază de operare: departamentul de relaţii publice şi firma de consultaţii în problemele de relaţii publice. Se cunoaşte că George Westinghouse a creat primul departament corporatist în 1889. şi anume. asociaţii.Rolul departamentelor Timp de aproape 100 de ani.

preşedinte al companiei americane Telephone&Telegraph. 2.Personalul de relaţii publice joacă un rol educaţional important în înţelegerea de către conducere a modului în care funcţionează mass-media şi a rolului pe care acestea îl îndeplinesc în societate.Membrii personalului de relaţii publice ar trebui să activeze ca analişti de informaţii şi publicişti.continuu propagat de departamentul de relaţii publice al lui Westinghouse s-a dezvoltat ajungând în prezent fundamentul sferei industriei electronice. Ce speră conducerea? Conducerea de vârf din zilele noastre speră mai mult de la departamentul său de relaţii publice decât de la simple comunicate de presă sau alte forme de contact cu massmedia. Din această 133 . În acest sens. şi anume. formată de PRSA în 1980. sublinia: „…Cea mai importantă calitate a specialistului în relaţii publice o reprezintă capacitatea acestuia de a anticipa şi modela evenimentele şi nicidecum de a sesiza şi raporta ceea ce este deja cunoscut. publicitatea produsului încă domină.1. este deja prea târziu ca relaţiile publice să mai poată repara ceva. arată R. în mare măsură. Se au în vedere următoarele aspecte : Analiza informaţiei . Educaţie . Desigur că este important să faci faţă evenimentelor în curs. Relaţiile cu mass-media. Probleme de conducere – Personalul de relaţii publice trebuie să înregistreze şi să relateze tendinţele sociale şi să evidenţieze problemele publice ca acestea să nu ajungă la adevărate conflicte. Dar complexitatea vieţii moderne a relaţiilor publice are un rol mult mai extins şi influent. Forţa de Acţiune pentru Statutul şi Rolul Relaţiilor Publice. de a transmite informaţii mass-media. Liley. dar şi mai important este să poţi modela şi direcţiona atitudinea viitoare”. Ei ar trebui să fie capabili să interpreteze corporaţia pentru lume şi lumea pentru corporaţie.D.2. activitatea multor departamente corporatiste de relaţii publice. În momentul în care o organizaţie se confruntă cu reacţia publicului şi a clienţilor săi.5. Ani de zile relaţiile publice au avut o funcţie limitată.

în mod eficient. Instrucţie . poziţia organizaţiei. 2. Harper Collins Publishers Inc. Dennis L. Phillip H.5. Warren K.Personalul de relaţii publice consiliază conducerea despre felul în care să facă.Personalul de relaţii publice. comunicaţiilor. “Public Relations-Strategies and Tactics. cunoscută publicului. Ei se îndepărtează tot mai mult de stilul statistic ce le-a caracterizat activitatea până nu demult şi încearcă să adopte planificarea pe termen lung şi alte mijloace ce ţin de conducerea modernă. alocarea resurselor.” 1992. conducerea de vârf îşi alocă tot mai mult timp pentru problemele publice şi rostirea de discursuri publice. Bussines Week a rezumat astfel obiectivul şi structura departamentelor de relaţii publice: „Oamenii care lucrează în relaţii publice se străduiesc să dea un conţinut intelectual activităţii lor. angajaţilor şi relaţiilor financiare”183. Agee.. Ault. În decursul acestui proces se dezvoltă concepţii tradiţionale ale mass-media. dar ei nu vor putea să înţeleagă impactul acestuia asupra strategiei companiei”. Organizarea unui departament de relaţii publice Un departament de relaţii publice este condus de o persoană care. Toate strategiile şi programele de relaţii publice trebuie să aibă o legătură directă cu obiectivele generale ale organizaţiei. trebuie să înţeleagă concepte ca managementul pe bază de obiective.. Mai ales în cadrul corporaţiilor 183 Wilcox.1. După cum arăta preşedintele companiei Quaner Dats: „Cei care nu ţin pasul pot fi interpretaţi doar de aspectul etnic al soluţionării problemei şi comunicării.perspectivă. administraţia managementului reprezintă primul şi cel mai important beneficiar al eforturilor lor.. Datorită presiunilor societăţii. 134 . este numită „directorul cu relaţiile publice”. supravegherea personalului şi utilizarea instrumentelor de comunicare.. pg. cel puţin acela care aspiră la ocuparea unui post de factor de decizie într-o organizaţie.3. Specialist în management . superioare din punct de vedere al performanţei. cel mai adesea. 28.

cel mai adesea. numit director cu relaţiile publice. Fiecare secţie are o arie specializată de responsabilitate.mari. Şeful cu problemele publice are un asistent administrativ şi două persoane care lucrează direct cu problemele comunităţii din întreaga zonă a golfului San Francisco. Organigrama tipică a departamentului de relaţii publice este reprezentată în figura de mai jos şi este cea a Companiei Lokheed. cu investitorii. Director Relaţii Publice Secretar (a) Şeful biroului ştiri Editor “STAR” Şeful problemelor publice Administrator Reprezentanţi R. împărţit în secţii şi subsecţii. este răspunzător în faţa preşedintelui. cum ar fi relaţiile cu presa. Aceştia sunt: şeful biroului ştiri (răspunzător cu relaţiile cu mass-media şi cu relaţiile cu presa). Fiecare şef de secţie şi subsecţie răspunde în faţa directorului. Un/o secretar(ă) şi alte persoane sunt subordonate directorului. care are un personal format din patrusprezece oameni. relaţiile cu angajaţii şi problemele comunităţii. În cazul din urmă. directorul poate deţine titulatura mai lungă de „vicepreşedinte cu comunicările corporaţiei”. California.P. Şeful biroului de ştiri are un asistent administrativ şi trei reprezentanţi cu relaţiile publice care se ocupă de ştiri şi contribuie cu articole (inclusiv personale) în „Star”. editorul ziarului angajaţilor „Star” şi şeful cu problemele publice (responsabil în primul rând cu relaţiile cu guvernul şi cu comunitatea). de Rachete şi Construcţii Aerospatiale din Sunnyvale. responsabilitatea să se poată extinde şi asupra supravegherii activităţii de reclamă şi marketing. problemele consumatorilor. Administrator Problemele comunităţii Şeful departamentului. 135 . Departamentul este.

exclusiv pentru reclama produselor. pentru recomandări şi pentru realizarea de programe de comunicare care să aplice politicile organizaţiei.General Motors. (exemplu: vicepreşedintele activităţii de producţie) . Managerii cu funcţii de exercitare a supravegherii. se bazează pe personalul de relaţii publice pentru pregătirea şi prelucrarea de informaţii. va realiza obiectivul prin delegarea autorităţii. Personalul de relaţii publice poate acţiona în cadrul unei organizaţii. recomandărilor şi sfaturilor). recomandări şi consiliere (staff function). O persoană cu funcţie de urmărire a obiectivelor de conducere a misiunilor de lucru . b) prin supraveghere. în mod dispersat. Un director. o persoană cu funcţie de urmărire a obiectivelor de conducere prin sugestii.prin supravegherea. Conform teoriei acceptate a managementului. are propriul său director de relaţii publice. Majoritatea funcţionarilor de relaţii publice activează în departamente compuse din cel puţin zece oameni. a muncitorilor de la liniile de asamblare. Alţii pot lucra în publicitate. General Electric. recomandări şi consiliere influenţează indirect munca celorlalţi. Unii pot activa în cadrul departamentului de marketing sau de personal. o altă corporaţie gigant. Teoria managementului tradiţional împarte organizaţia în funcţie de urmărirea obiectivelor de conducere: a) prin sugestii. Fiecare sucursală Buik şi Saginaw Steering Gear Division. Există două modalităţi diferite de urmărire/îndeplinire a obiectivelor de conducere.se ocupă de atingerea obiectivelor organizaţiei. În acelaşi timp. stabilirea proiectelor şi supravegherea. în funcţie de dispunerea geografică de sucursale. una dintre cele mai mari corporaţii din lume are un personal de relaţii publice format din peste trei sute de oameni şi o mare varietate de denumiri de posturi. cu o astfel de funcţie. delegarea autorităţilor şi 136 . prin utilizarea sugestiilor. astfel încât este greu de apreciat cât este de extinsă activitatea de relaţii publice. recomandărilor şi sfaturilor. relaţiile publice reprezintă o astfel de funcţie (de furnizare a sugestiilor. are mai multe sute de angajaţi în diferite funcţii de relaţii publice. ca specialişti în comunicare ce se ocupă de circulare şi broşuri. Personalul de relaţii publice este format din experţi în comunicare. de exemplu. de delegare a autorităţilor şi misiunilor de lucru. inclusiv preşedintele organizaţiei. Sunt însă şi corporaţii cu cifre de afaceri de multe milioane de dolari care au departamente mici de relaţii publice. delegarea autorităţii şi misiuni de lucru (sline function).

Trebuie reţinut că departamentul recomandă o astfel de acţiune. reacţionând rapid şi retrăgând de pe piaţa produsul respectiv.Membrii personalului de relaţii publice pot afla. prin rezolvare spectaculoasă a unor afaceri publice ce pun conducerea în dificultate etc. 137 . Influenţa se realizează prin accesul liber la conducere. delegarea autorităţii şi misiuni de lucru. prin intermediul sondajului. Conducerea de vârf. departamentele de relaţii publice pot funcţiona doar cu aprobarea conducerii de vârf. înfiinţarea unei case deschise în care să se facă demonstraţii cu produsele firmei şi unde să se ofere publicului felurite posibilităţi de distracţii. care să le dea posibilitatea să schimbe informaţii. departamentul îşi poate asuma responsabilitatea organizării unei astfel de acţiuni. marketing. publicitate etc. Un exemplu în acest sens îl constituie firma Johnson & Johnson care acordă un statut deosebit personalului său de relaţii publice. departamentul de relaţii publice poate recomanda conducerii de vârf. În acest caz. are autoritatea de a cere tuturor departamentelor să colaboreze la realizarea acestei activităţi. Pentru a rezolva această situaţie. Contactele regulate. Dacă se obţine aprobarea conducerii. nivelurile de influenţă pe care acestea le pot exercita sunt remarcabile. Criza Tylenol declanşată de decesul a şapte persoane ca urmare a îngurgitării unor pastile ce conţineau cianură a demonstrat clar că firma a ascultat recomandările personalului său de relaţii publice. de exemplu. Reprezentanţii departamentelor de relaţii publice ar trebui să facă parte din comitete importante. Deşi. Şefii departamentelor ar trebui să aibă funcţii echivalente.) ar trebui să fie subordonaţi celuilalt şef. Experienţa în domeniul relaţiilor publice relevă că o serie de sugestii pentru manageri tind să devină reguli: 1. 4. că oamenii au cunoştinţe vagi despre produsele companiei. pentru ca nici unul să nu submineze autoritatea celuilalt. 3. neoficiale ale reprezentanţilor tuturor departamentelor pot ajuta la clădirea respectului şi încrederii reciproce. 2. în aşa fel încât. formată din manageri cu funcţii de urmărire a obiectivelor prin supraveghere. el nu are autoritatea de a hotărî înfiinţarea unei asemenea case sau să ceară colaborarea altor departamente din cadrul companiei. înainte de luarea deciziei. relaţiile publice s-au aflat într-o poziţie de consultanţă obligatorie. să poată fi cântărite toate punctele de vedere. Toţi şefii de departamente (relaţii publice.

2. într-un departament mic. în general. Warren K. 31. 3. 2. Agee. bun. relaţiile publice reprezintă o funcţie de conducere. Implicarea în activităţi de rutină care se schimbă prea puţin de-a lungul unei anumite perioada de timp. Harper Collins Publishers Inc. Lipsa perspectivei de avansare pe scara ierarhică. Ault. cu rolul de consultanţă obligatorie.1.. Responsabilităţile fiecărui departament trebuie formulate în scris.5.. 1992.. Nu toate companiile respectă aceste reguli. 4. Salariul.4. În acest ultim caz. 2. În felul acesta se evită orice conflict privitor la problema cărui departament îi revine autoritatea de a comunica cu angajaţii sau de a modifica o relaţie de presa. 184 Wilcox. În orice organizaţie modernă. “Public Relations-Strategies and Tactics”. recomandări şi consultanţă.5. accesul direct la conducere. 2. 4.. precum şi de sugestii. Un proces complicat de aprobare înainte de producerea sau publicarea informaţiilor. Lipsa de înţelegere de către conducere a funcţiei de relaţii publice. Ocazia de a lucra cu un grup de profesionişti de aceeaşi talie. Dennis L. statutul şi funcţia egală a şefului departamentului de relaţii publice cu cele ale şefilor celorlalte departamente. 138 . important este ca toţi să aibă aceiaşi titulatură. Avantajele lucrului într-un departament de relaţii publice: 1. pg. Phillip H. Dezavantajele pot fi: 1. pe măsură ce contribuie la atingerea obiectivelor organizaţiei. Beneficii substanţiale privind asigurările sociale şi medicale. 3. Resurse bogate. Puterea şi influenţa lor se corelează cu doi factori:184 1. Avantajele şi dezavantajele de a lucra într-un departament Activitatea într-un departament de relaţii publice poate fi stimulatoare şi poate oferi angajaţilor săi sentimentul împliniri.

pg. În structura acestui tip de război se încadrează şi latura imagologică.Karlgren. B. însă. Caracteristicile războiului contemporan relevă creşterea spectaculoasă a dimensiunii neconvenţionale a acestuia. principii şi strategii”. în diversitatea lor. Rolul psihicului uman.Deşi.5. fundamental generator al comportamentelor. continuatoarea operei lui Petru cel Mare a ceea ce s-a vrut a fi „a treia Romă”. Cercetările ne arată că iniţiatoare a unor servicii speciale de relaţii publice cu atribuţii bine determinate a fost Ecaterina a II-a. a fost sesizat sincron apariţiei fenomenului militar. acţiunile imagologice – şi asta deoarece lipsesc informaţii coerente în acest sens. de vreme ce în China anului 1028. al recrutării de voluntari pentru colectare de fonduri etc. 2001. căpetenia tribului Zhou – şi întemeietorul dinastiei cu acelaşi nume – după înfrângerea ultimului rege Shang difuzează o proclamaţie în care îşi justifică revolta împotriva suveranului sau prin „porunca primită de la Stăpânul ceresc de a pune capăt unei domnii corupte şi detestabile186”. 66-67. dimensiune puternică în societate 185 186 Coman Cristina – “Relaţiile publice. 139 . asemenea acţiuni au existat. Textul în Shu Jing. propagandă. Cu siguranţă. în toate domeniile relaţiilor publice se aplică aceleaşi reguli/principii. Alţii pot lucra cu angajaţii în domeniul corporaţiilor din sfera comunicaţiilor. specialiştii activează în domenii diferite vizând obiective diferite. Iaşi. paralele şi complementar formelor „clasice” de manifestare a acţiunii militare. cum ar fi. de exemplu.1.185 2. Editura Polirom. în plan diacronic. 55. în vreme ce altul are misiunea de a informa consumatorii despre apariţia unui nou produs pe piaţă. The book of Documents. politică şi socială.5. bolile de inimă. de grup sau colectivă joacă un rol dintre cele mai importante. formele/procedeele de influenţare/manipulare psihologică evoluând. Este dificil de făcut pentru epocile mai îndepărtate istoric o distincţie foarte clară şi tranşantă între formele de acţiune care vizează sistemul psihic global – acţiunile psihologice. pg. fenomenul militar capătă un pronunţat aspect de interdisciplinaritate în care dimensiunea mentalăindividuală. Sarcinile pe care le îndeplinesc sunt. Un specialist poate încerca să mărească conştiinţa publică faţă de un pericol în domeniul sănătăţii. Delimitări teoretice Situat la interferenţa sferelor economică. aproape infinite. analiştii Pentagonului apreciind că războiul secolului următor va fi un război preponderent informaţional.

1991. ale căror viteză şi impact le fac capabile. Ele operează o filtrare şi rezultă dintr-o filtrare a informaţiilor posedate sau primite de către subiect în legătură cu satisfacţia căutată sau cu coerenţa care îi este necesară. Concomitent. Bucureşti. altfel spus antrenează participarea pasivă a întregului câmp al percepţiei”. Acesta este motivul pentru care perioada actuală. canalele de transmitere a imaginii sunt preponderent cele audiovizuale. ca şi realităţi mai palpabile188”.3/1992. Iaşi. Meridiane. în „Societate & Cultura”.Le Goff.Bacos. Andre Leroi-Gourhan considera că acestea „mobilizează în acelaşi timp viziunea mişcării şi audiţia. totodată fenomene colective. „Psihologia socială sau maşina de fabricat zei”. 190 J. 12. Ed. creând. Ele acţionează asupra fiecăruia individual şi izolat. Astăzi. „Imaginile joacă rolul unui ecran selectiv destinat să primească noi mesaje care nu sunt ignorate în întregime. imaginea „poate să influenţeze puterea de decizie a unui individ sau a unei colectivităţi187”. cum funcţia ei principală este selecţia a ceea ce vine din interior şi mai ale din exterior. în societăţile contemporane mijloacele de informare în masă sunt singurele capabile să fabrice o opinie publică. „Imaginarul medieval”. Ed. J. respinse sau refulate189”.contemporană. Încercând o explicaţie a mijloacelor de comunicare audiovizuale.Ellul. pg. Polirom. nr. „La parole humiliee”. Paris. 1983. Rezultă o determinare a imaginii de către scopuri şi. pg. După cum arăta Mucchieli. ocupă anumite spaţii din memorie pentru a le proteja de dezordinea schimbului şi fortifică senzaţia de continuitate a mediului înconjurător. impresii pe care obiectele/persoanele le lasă pe creierul uman. marja de interpretare individuală fiind „excesiv redusă prin faptul că simbolul şi conţinutul său se pierd într-un realism care tinde spre perfecţiune. „Rolul imaginii asupra mentalităţilor colective. Imaginile pot fi presupuse ca fiind categorii de „senzaţii mentale”. 23. să modeleze/remodeleze realitatea. Concepută ca un atribut al vieţii psihice – bazat pe capacitatea psihicului uman de a construi reprezentări mentale – determinat în relaţia comunicaţională. ele menţin actuale urme ale trecutului. pg. să creeze o psihoză colectivă fără a fi nevoie să adune mulţimile. în special al televiziunii. iar pe 187 188 189 C. 35. în care „imaginea a devenit un aliment cotidian al sensibilităţii noastre. pg. 1994. al inteligenţei şi ideologiei noastre190” facilitează creşterea exponenţială a utilizării mijloacelor agresiunii/războiului de factură imagologică. 140 . 5. viaţa omului şi a societăţilor fiind „legată în egală măsură de imagini. Editions du Seuil. S. în ultimă instanţă. ca şi experienţelor individuale sau colective. Moscovici.

restricţiile şi resursele disponibile. Iaşi. 34. Moscovici. Strategia/planul de comunicare – liniile directoare ale acţiunilor de relaţii publice. 1964. Procesul de relaţii publice/influenţare imagologică – reprezintă zona „caldă” a acţiunilor de relaţii publice. strategiile şi canalele de comunicare sunt stabilite în funcţie de specificitatea sferei opiniilor. A. 2. faţă de care un subiect îşi dă adeziunea” şi. Modelul sistematic al acţiunii de relaţii publice Forţa unei structuri de relaţii publice este. obiectivele. Polirom. 1994.1.6. • • • 191 192 Subiectul/ţinta acţiunii de influenţare imagologică – o importanţă determinantă o are sistemul de referinţă al acesteia. Definitorie în activitatea structurilor de relaţii publice este acţiunea asupra ţintei. gesturi. S. canalele de comunicare multiple şi penetrante. activitatea de relaţii publice desemnează. simboluri. pe de o parte. pe de altă parte. prin aceasta se comunică informaţii şi semnificaţii codificate sub diferite forme – limbaj. Considerând universul uman structurat trisferic. în mod obiectiv. pg.de altă parte. fapt ce constituie specificitatea relaţiilor publice. situaţia reală astfel creată lasă spectatorul în afara oricărei posibilităţi de intervenţie activă191”. între care pot fi amintite resursele. „Le geste et la parole. caracterul ei parţial.Leroi-Gourhan. Analizând modelul sistematic al acţiunii de relaţii publice/influenţare imagologică. elementele componente pot fi grupate după cum urmează: • • • Structura de relaţii publice – grupuri. obiectivele ce trebuie atinse. Ed. ca şi instrumente de evaluare rapidă şi precisă. Obiectivul principal al activităţii de relaţii publice este reprezentat de sfera opiniilor. Evaluarea stării/evoluţiei sistemului de relaţii publice/influenţare imagologică şi a strategiei. pg. „o formulă valorizată social. 295.5. conexă câtorva elemente. 141 . Obiectivele activităţii de relaţii – pot fi reale sau declarate. instituţii oficiale şi neoficiale. Techique et language”. Paris. parcelar” fiind uman admis192. ce dezvoltă relaţii publice şi acţiuni de influenţare imagologică. „o luare de poziţie asupra unei probleme controversate a societăţii. „Psihologia socială sau maşina de fabricat zei”.

fermieri. Cu un astfel de reprezentant. Structurile de relaţii publice s-au dezvoltat şi ca răspuns la nevoia de a câştiga acordul publicului în utilizarea noilor tehnologii. Trebuie să subliniem că o firmă de relaţii publice poate soluţiona probleme deosebite având o experienţă vastă în relaţiile cu investitorii. Bazându-se pe specialişti în domeniu. o firmă de relaţii publice sau un departament de relaţii publice poate rezolva probleme specifice sau anumite misiuni. Reuşind datorită acestei experienţe. fie prin reprezentarea clientului într-o dispută. comercianţi. lumea afacerilor lua foarte în serios firmele de relaţii publice atunci când poziţiile lor de putere erau ameninţate de sindicate. reieşind dintr-o gamă de deprinderi şi experienţă. hotărâri guvernamentale sau de o noi generaţii. inclusiv bănci de date şi experienţa necesară în alte domenii similare. Nu este o simplă coincidenţă faptul că. O firmă de relaţii publice poate analiza necesitatea şi problemele clientului (organizaţiei) dintr-o perspectivă nouă şi poate oferi puncte noi de vedere. Aceste mişcări. În primul rând. Structurile de relaţii publice au resurse deosebite în ceea ce priveşte posibilităţile de comunicare şi informare. De asemenea. în trecut. un client se va bucura. probabil. Istoria structurilor de relaţii publice are sens numai când este legată de asemenea evenimente sau de conflictele de putere şi crizele ciclice de schimbare. în al doilea rând. au constituit agenţii catalizatori pentru practica relaţiilor publice. O firmă de relaţii publice de succes are reputaţia solidă a muncii sale caracterizate de profesionalism. să rezolve problema a ceea ce să spună şi cum să spună. comunicare în cazuri de criză sau de promovare de produse. Manevrele grupurilor politice şi economice pentru a domina au creat nevoia de a câştiga suportul opiniei publice. pentru că au multe contacte cu mass-media şi colaborează permanent cu furnizori de servicii şi produse. dispun de materiale. 142 . să le ajute să hotărască ce să facă şi. de o mai mare audienţă şi credibilitate la liderii de opinie din mass-media. reflectând puternicele valuri de protest împotriva grupurilor de putere învechite.Progresele realizate în domeniul relaţiilor publice sunt direct legate de luptele pentru putere declanşate de mişcările politice şi economice reformatoare. Rezultă deci că toate organizaţiile au nevoie de structuri de relaţii publice şi în perioadele liniştite şi în cele de criza. fie prin discursuri. guvern şi comunitatea financiară. o firmă de relaţii publice îşi poate dobândi o credibilitate mai mare sau mai mică.

nu mai puţin de 500 de definiţii ale relaţiilor publice193. Specialiştii care activează în domeniu au elaborat definiţi mai simple sau mai complexe decât cele din dicţionare. Cercetătorul Rex Harlow a contabilizat. foloseşte ca unelte principale. gata să anticipeze tendinţele. în anul 1977.2. rolul de 193 194 G. Katherine Mila. Bucureşti. fără a se ajunge însă la o definiţie unanim acceptată. Ele au fost însă foarte numeroase. 143 . “Relaţii publice – garanţia succesului”. aceasta şi datorită faptului că relaţiile publice sunt practicate în organizaţii diverse (instituţii guvernamentale. Ştefan Niculescu Maior. organizaţii neguvernamentale. editura NIM. Ed. firme. înţelegere. 26. 2001). De-a lungul timpului. el a redactat următorul text reflectând elementele individuale: „Relaţiile publice sunt o funcţie managerială distinctă care: • • • ajută la stabilirea şi menţinerea unor linii comune de funcţionare. servind ca un sistem de alarmă avansat. în lucrarea sa „Relaţiile publice – principii şi strategii” (editura Polirom. 7 Sharon Yoder. • • • definesc şi accentuează responsabilitatea managementului de a servi interesului public. pag. 1998. Oscar Print. După analizarea lor. În prima categorie sunt incluse cele care se referă la rolurile practicienilor de relaţii publice: rolul de tehnician al comunicării. ajută managementul să-şi dea seama de schimbări şi să le folosească. instituţii militare). Iaşi. asociaţii civice. cercetarea şi comunicarea etică”194. 2002. contribuie prin managementul problemelor şi al datelor acestora la informarea factorilor de decizie asupra opiniei publice şi la stabilirea responsabilităţii acestora faţă de ea. activitatea de relaţii publice a fost definită în numeroase feluri. Bucureşti.-„Introducere în relaţii publice”. Peter Gross.David. rolul de manager al comunicării.2. acceptare şi cooperare între o organizaţie şi publicul său. distinge doua tipuri de definiţii: definiţii bazate pe activităţi de relaţii publice şi definiţii bazate pe efectele relaţiilor publice. ROLUL RELAŢIILOR PUBLICE ÎN DEMOCRAŢIILE MODERNE Relaţiile publice sunt o componentă a comunicării interumane. pag. Cristina Coman.

Grunig şi T. de facilitator al comunicării şi de facilitator al rezolvării problemelor. Astfel. memorii şi scrisori adresate factorilor de decizie. 18. Ar însemna probabil chiar dispariţia acesteia. Din această categorie. 195 196 pe care l- Cristina Coman. Combinând aceste elemente. În cea de-a doua categorie sunt incluse cele care se bazează pe efectele relaţiilor publice: garant al democraţiei. relaţiile publice implică .legătură cu media şi cel de legătură comunicaţională.Hunt care „accentuează dimensiunea comunicaţională şi afirmă că relaţiile publice sunt „managementul comunicării dintre organizaţie şi publicurile sale”196. 20. comunicarea acelor programe în vederea obţinerii înţelegerii şi sprijinului. Dincolo de această diversitate în ceea ce priveşte definirea activităţii de relaţii publice nu putem să nu remarcăm faptul că toţi cei menţionaţi mai sus recunosc rolul important pe care-l joacă acestea în activitatea unei organizaţii. putem menţiona o definiţie propusă în 1984 de J.. pag. O slabă comunicare sau lipsa acesteia ar afecta grav organizaţia respectivă. deoarece prin munca specialistului de relaţii publice se ţine permanent legătura cu publicul organizaţiei. sunt cunoscute exigenţele şi doleanţele acestuia. 2001. în funcţie de care conducătorii organizaţiei decid modul de acţiune. identificarea programelor de acţiune. răspunsuri la întrebările din chestionarele de cercetare. evaluarea efectului au avut programele de comunicare asupra publicului”195. Acest lucru este o realitate. Lipsa comunicării duce la îndepărtarea publicului. este clar că activitatea de relaţii publice urmăreşte influenţarea opiniilor generale.E. pag. Idem. John Marston a propus definirea relaţiilor publice prin ceea ce el numeşte funcţii (în fapt tot roluri) ale specialiştilor în relaţii publice: cercetarea. Astfel. Iaşi. de expert. prin termenul de „opinie publică” se va înţelege procesul psihosociologic interactiv de agregare a judecăţilor evaluative.. atitudinilor şi credinţelor referitoare la o problemă socială al unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate. acţiunea. orice activitate ar fi inutilă. 144 . Editura Polirom. Alţi specialişti au identificat drept roluri majore ale expertului din domeniu pe cel de tehnician al comunicării. Fără target. Despre publicuri se vorbeşte în majoritatea definiţiilor. Prin urmare. care într-o formă sau alta (declaraţii spontane. „Relaţiile publice – principii şi strategii”. instrument de persuasiune. creator al unei atmosfere de înţelegere. De aceea. comunicarea şi evaluarea. greve. demonstraţii de stradă. cercetarea atitudinilor în legătură cu o anumită problemă.

care trebuie să ştie ce şi cum să transmită. “Paradigme ale comunicării de masă”. pag. 199 McQuail. „Opinia publică. 2002. 145 . Peste 27 de ani. Michel Mathien pune accent pe evaziune ca „funcţie a mass-media”200. Evaziunii îi sunt asociate trei sensuri. integrare în societate şi divertisment. În acest caz. Bucureşti. În 1992.79. divertisment şi mobilizare. este complexă şi se desfăşoară la scară mare. al doilea sens este rolul de 197 Septimiu Chelcea. Denis McQuail le adăuga acestora alte funcţii noi şi le împărţea în două categorii : • • funcţii pentru societate – informare. Editura Economică. 1992. asigurarea continuităţii. Editura “Şansa”. corelarea. implicând mai multe elemente şi un proces complex de elaborare şi difuzare a mesajelor. 200 Mathien. Opiniile au evoluat odată cu trecerea timpului. 198 Ioan Drăgan. pg. pg. Michel – „Les journalistes et le systeme mediatique”. o artă şi o ştiinţă a comunicării – comunicatorii devin persoane specializate. este un proces de comunicare de masă. pg. „Comunicarea de masă înseamnă producerea şi difuzarea mesajelor de către un sistem mediatic instituţionalizat către un public variat şi numeros. Gândesc masele despre ce şi cum vor elitele?”. Comunicarea de masă reprezintă un caz aparte de comunicare. Totodată. La Decouverte.. Harold D. 1987. Sage Publ. 26. stabilirea identităţii personale. 11. 67. şi funcţii pentru indivizi – informare. corelare. realizarea efectivă a comunicării este mai dificilă. Denis – “Mass Communication Theory”. 1996. Primul este aptitudinea de a deturna publicul de la lumea reală în profitul imaginarului prin oferirea posibilităţii idealizării vieţii cu ajutorul stereotipurilor.mitinguri etc. în 1960 Charles Wright considera că „funcţiile mass-media sunt supravegherea. London. transmiterea culturală şi divertismentul”199. Paris. etc. Şi această funcţie a generat dispute.”198. Astfel. Lasswell a prezentat un model de comunicare de masă: emiţător mesaj canal receptor efect Multe dispute au existat şi în ceea ce priveşte rolul şi funcţiile mass-media în comunicarea de masă . Bucureşti.) se exprimă deschis”197.

fiecare întreprindere trebuie să se deosebească de celelalte. să capteze interesul publicului.piaţa comunicării”. Câmpul comunicării sociale este populat. Pentru a 146 . de mesajele diferitelor entităţi economice. piaţa interesului. cât şi comunicarea internă şi interinstituţională. căutând în acest mod să dobândească anumite niveluri de vizibilitate publică. emiţătorul este acela care suscită interesul publicului. ceea ce are semnificaţia că organizaţiile ne vorbesc despre ele însele. în ceea ce priveşte instituţiile publice. piaţa informaţiei. de o manieră planificată. „În era standardizării produselor. Pentru ca mesajele să îşi atingă ţinta.. iar instituţiile să poată transmite informaţiile în mod oportun şi în timp util este nevoie de mai mult decât de un proces de Informare Publică. iar publicul acordă sau nu atenţie mesajului. politice ori de altă natură.sunt prezenţi pe .3. proliferării produselor asemănătoare. aceasta presupune ceea ce denumim în mod curent activitatea de . În esenţă.Informare publică”. Partenerii procesului de comunicare – emiţător şi receptor . în proporţii variabile. într-un mod indirect (partenerii comunicării fiind distanţaţi în spaţiu şi timp) şi unilateral (ceea ce exclude inversarea rolurilor de emiţător şi receptor). având un caracter public (deci fără restricţii sau delimitări personale privind receptarea) şi folosindu-se o tehnologie de difuzare (media) – se adresează unei largi audienţe. Această piaţă pare a fi formată din două subdiviziuni: piaţa informaţiei şi piaţa interesului. COMUNICAREA INSTITUŢIILOR DE STAT CU SOCIETATEA CIVILĂ Comunicarea publică reprezintă forma comunicării în care mesajele.narcotic social al media. creşterii concurenţei. Prima subdiviziune. 2.. Acestea înglobează atât informarea publică directă a persoanei în relaţia cu mass media. cuprinde cererea de informaţie din partea receptorilor (a publicului) şi oferta de informaţie pe care o pot asigura emiţătorii. este nevoie de Relaţii Publice. În a doua subdiviziune. iar al treilea este cel de creditor al pasivităţii sociale şi al conformismului.

mai 1993. spitalele sunt exemple de organizaţii (. instituţiile de cercetare. 1993.Babel. 225-265 . partidele politice. trei sunt dimensiunile definitorii: • • • cultura organizaţiei.. pg.3.1.. Până la identificarea principalelor particularităţi ale comunicării instituţionale.) Prin ele însele organizaţiile prezintă o orientare structurală spre realizarea cât mai eficientă a finalităţilor lor.540 ) prezintă întreprinderea ca fiind o .. numéro 3. care exprimă raţionalitatea dominantă a organizaţiei (asociază mijloace şi finalităţi în funcţie de caracterul său instrumental).avea o relaţie pozitivă şi profitabilă cu clientela sa. . mai complexă)"202. Dagenais. 203 Idem. Pentru o organizaţie. ca formă specifică de comunicare socială.grup de oameni care îşi organizează şi coordonează activitatea în vederea realizării unor finalităţi relativ clar formulate ca obiectiv..Potrivit Dicţionarului de Sociologie (1998) instituţia . se impune a defini principalele concepte cu care se operează în mod curent. armata. pg.desemnează organizaţiile care au statut. 147 .. Organizaţia – Sursa citată arată că organizaţia reprezintă . caracteristică pe care o găsim în mod special în cazul întreprinderilor economice”. Tipuri de influenţe exercitate prin intermediul comunicării 201 Bernard. reguli de funcţionare stabilite prin regulamente şi/sau legi. 202 Zamfir Cătălin.201. Bucureşti. Instituţia . Ed. de prestaţii de servicii sau de comerţ”. Întreprinderile economice. şcolile. o instituţie trebuie să-şi afirme prezenţa.413.) organizaţiile constituie una dintre componentele numeroase ale instituţiei (de exemplu şcoala este o organizaţie care face parte din instituţia educativă.unitate economică de producţie.Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (1999. practicile prin care se realizează interacţiunile între actori. Communication et organisation. Vlăsceanu Lazăr – Dicţionar de sociologie.413.« A la recherche d'une image institutionnelle positive pour la police ».. în domeniul comunicării sociale.203 Întreprinderea . legitimitatea şi personalitatea“. pg. structurile. care se reperează pornind de la un anumit număr de valori elaborate în funcţie de exigenţele organizaţiei şi de cultura socială. pg. 2.. având rolul sau funcţia socială de a satisface anumite nevoi colective (.

3. care îi dau posibilitatea să-şi exercite influenţa. fie că relaţia se stabileşte între indivizi. al eroilor din mass-media. pg. O persoană sau un grup de prestigiu constituie un model de referinţă.Cercetătorii French şi Ravenau au studiat comunicarea ca proces de influenţă şi propun cinci tipuri de relaţii de putere între un „agent comunicator” şi un receptor. The bases of social power. fie că numai receptorul este un individ. paralelisme puse sub semnul influenţei între prieteni. ci şi de influenţa rezultată din actele „pasive” ale unui agent.se bazează pe identificarea receptorului cu agentul. importanţa conceptului de « grup de referinţă » şi a celui de „sugestie de prestigiu”. 2. în acest context. care exercită o influenţă restrictivă şi de prevenţie asupra celor din jur. cu care încearcă să se asocieze sau identifice alţii. Se subliniază. Transferând puterea de recompensare la influenţa comunicaţională. Zander (eds. persoane cu acelaşi statut. Teoria nu ţine seama numai de actele intenţionate de influenţă. referinţa de bază fiind promisiunea sau oferirea unor avantaje materiale. 148 . în timp ce agentul poate fi un rol. New York: Harper and Row. Puterea de recompensare .. Jr. care le adoptă atitudinile sau convingerile. o normă. lideri şi susţinători. identificarea fiind percepută ca „sentiment al identităţii” sau „dorinţa de unificare”. în timp ce puterea coercitivă are efectul invers. profesori şi elevi. Cartwright and A. „accentul căzând pe relaţia interpersonală. In D.se bazează pe faptul că receptorul se aşteaptă să fie pedepsit de agent (comunicator) dacă “nu se conformează încercării de influenţă” a acestuia. Puterea referenţială . Puterea coercitivă .este definită ca puterea a cărei bază este abilitatea de a răsplăti. etc. în special bani sau poziţie socială. 607-623. B. aşa cum este prezenţa unui poliţist. un grup sau o parte a unui grup”204. recompensa ar trebui concepută în termenii satisfacerii unor dorinţe ale receptorului. (1960). 204 French. French şi Raven consideră important să distingă aceste tipuri de exerciţiu al puterii. sunt următoarele : 1.). Group dynamics. and Raven. Bazele puterii sau influenţei comunicatorului. R. P. Exemple ale unui astfel de proces găsim în numeroase situaţii de comunicare: adoptarea modului de a vorbi şi a celui de a se îmbrăca. în special pentru că puterea recompensatoare tinde să crească atracţia dintre transmiţătorul şi receptorul influenţei. J. cu implicaţii foarte diferite pe termen lung pentru relaţia dintre participanţi.

Separat. De 149 . rolul de orientare socială jucat de familie. ca între profesor şi elev sau părinte şi copil. în parte.se bazează pe înţelegerea de ambele părţi a faptului că cineva are dreptul să pretindă ascultare de la ceilalţi. influentă datorită acestui aspect al relaţiei. dar poate exista şi pe baza unei angajări reciproce. acţionează o singură sursă de putere. sfaturile date elevului de profesor. care implică o relaţie socială. în primul rând. pe baza puterii expertului. explice principalele „mecanisme” ale influenţei comunicative şi corespunde. astfel. Această acceptare a influenţei poate fi reprezentată de o relaţie între roluri. influenţa legitimă se bazează pe supunerea reglementată normativ. Astfel. După cum comentează French şi Raven într-o altă prezentare a aceleiaşi tipologii. în foarte mare măsură. Deşi cei cinci termeni care descriu diferitele tipuri de putere socială se referă. ei implică şi un tip special de coorientare a receptorului. Puterea legitimă . predica morală adresată de preot credincioşilor. concepţiei despre comunicare ca proces. Influenţa prin intermediul comunicării apare ca rezultat al uneia sau mai multora dintre aceste forme de bază ale relaţiei de putere. la un moment dat. Producerea unui efect se bazează pe definirea. recompensa sau coerciţia sunt eficiente în cazul unei orientări calculative a receptorului . puterea referenţială depinde de identificarea cu comunicatorul. „foarte rar. care au efect asupra structurii cognitive a receptorului. bazele puterii sunt ineficiente în absenţa unei orientări complementare adecvate a receptorului. etc. în general. mesajul politic adresat simpatizanţilor. prin definiţie. Străinul care acceptă recomandările unui localnic. cu toţii. receptorul nu este în mod normal în postura de a evalua corectitudinea informaţiei primite. Trebuie remarcat că o astfel de putere este determinată. Puterea expertului este influenţa care se bazează pe atribuirea unor cunoştinţe superioare agentului. puterea expertului se bazează pe încrederea şi convingerea receptorului. influenţaţi de comunicare. pentru că. ordoneze şi. de contextul situaţional şi instituţional. Această tipologie a bazelor puterii pare să identifice. acceptabilă pentru receptor. 5. studentul care învaţă după un manual sunt. Comunicarea devine. la atribute ale agentului influenţei. persoanele care află informaţii din ziare.4. a statutului de expert într-o situaţie şi pentru un anumit domeniu.

obicei. autoimaginea personalului instituţiei. stabilirea de relaţii de calitate între instituţie şi principalii săi parteneri. obţinerea unei participări.care integrează publicitatea. o marcă sau o întreprindere/organizaţie. pg. Comunicarea corporată sau instituţională . a unei implicări / dinamizări a personalului.prin care se caută promovarea imaginii instituţiei în raport cu puterile publice. 607-623 150 . relaţiile publice-produs. Comunicarea comercială (marketing) . presa. marketingul direct. Comunicarea internă . În mod firesc există mai multe categorii de imagini: imaginea instituţiei. 2.2. obiective. obţinerea notorietăţii necesare. publicul larg. imaginea 205 Idem. mass media financiară etc. grup social sau segment de populaţie şi-o formează despre un produs sau serviciu. imaginea managerilor. rezultate etc. crearea de relaţii verticale (în ambele sensuri) şi orizontale în interiorul instituţiei pentru a facilita circulaţia informaţiilor. în care formele de putere se relaţionează non-aditiv şi interactiv”205. situaţia de influenţă implică diverse combinaţii. între care: 1. Schneider (1993) că organizaţiile dezvoltă forme specifice de comunicare. Comunicarea publică şi imaginea instituţiei Imaginea poate fi definită drept ansamblul de reprezentări obiective (despre fapte. 2. Toate acestea au ca obiective majore construirea şi valorizarea unei bune imagini a organizaţiei. fapt confirmat şi de C. lideri. 4.3. băncile. caracteristici materiale. 3. dimensiuni etc. Fără a intra în tipologia organizaţiilor (după stabilitate. promovarea. imaginea unui serviciu din cadrul instituţiei. publicurile specifice..acţiuni ce vizează informarea personalului. Comunicarea financiară .) se constată. imaginea produselor sau serviciilor oferite. Conceptul de imagine este utilizat de vocabularul comercial pentru a defini „reprezentarea” pe care un individ.) şi subiective (atribute.care are ca scop gestionarea informării şi relaţiile cu publicuri cum ar fi acţionarii. simboluri) pe care un individ le are în legătură cu un produs ori o întreprindere/organizaţie.

de către un individ sau un grup social. credinţele. promovarea unei imagini 151 . mijloacele de comunicare în masă ocupă un loc central. din comentariile personalului instituţiei / organizaţiei. prin informaţiile obţinute din presă. între oameni şi instituţii.a. subliminală etc. imaginea unei organizaţii se realizează în două câmpuri: un câmp al vizibilităţii proximale (nemijlocite). care îl depăşeşte pe primul.a. Factorul “imagine” poate fi esenţial în determinarea cererii de servicii.d.managerului cu privire la proprii angajaţi sau la serviciile şi produsele pe care instituţia/organizaţia le oferă ş. produse etc. angajaţi şi foşti angajaţi ai organizaţiei. precum şi prin satisfacţia obţinută în urma utilizării serviciilor şi produselor. zvonurile ş. de-a lungul anilor. vecini ai acesteia.m. Forţa imaginilor rezidă în faptul că ele se impun în procesul comunicării. prin ceea ce spun cumpărătorii despre ele.m. fiind dependentă de poziţionarea individului în spaţiul social şi de sistemul lui de referinţă şi un câmp al vizibilităţii distale (mijlocite / mediate). apropiată de realitate. orientând opiniile. Bătălia între imaginile instituţiilor / organizaţiilor. Imaginea mai poate fi deformată pozitiv. publicitate. Raportată la percepţia realităţii. convingerile. deformată negativ. Ca urmare. În seria acestor media. Imaginea joacă rolul de mediator între oameni şi organizaţii. în care realitatea unei organizaţii este percepută în mod direct. prin simţuri. între organizaţii şi instituţii. atitudinile. Imaginile sociale devin astfel părţi componente ale patrimoniului organizaţional şi componente ale procesului de reproducere performantă a acesteia. distală şi proximală. raporturile dintre ele şi raporturile dintre oameni şi organizaţii. În acelaşi timp nu pot fi excluşi de la calitatea de media alţi mijlocitori: clienţi. având practic dimensiuni reduse. virtuală. comportamentul şi acţiunile oamenilor. Imaginea socială condiţionează din ce în ce mai mult şi mai subtil performanţele organizaţiilor. precum şi cele de promovare pentru imaginea produsului sau serviciului oferit. inaccesibil în mod direct. O imagine se formează progresiv. produselor şi serviciilor oferite este cel puţin la fel de importantă ca şi calitatea acestora din urmă. Acest fapt justifică acţiunile de relaţii publice pentru gestionarea imaginii de marcă a instituţiei. Ei pot fi multiplicatori de imagine pozitivă sau negativă fapt ce determină organizaţiile să adopte politici coerente de imagine în raport cu / şi prin intermediul acestora. dar accesibil prin intermediul unui mijloc (media).d.

productivităţii Organizaţie publică interes public rol politic vizează electoratul se bazează pe principiul justiţiei. obiectiv important al strategiilor de gestionare performantă a acesteia. Ambele au nevoie de ceea ce numim o bună imagine publică.pozitive (dezirabile) devine element esenţial al afirmării organizaţiei. întreprinderile (instituţiile) caută să-şi construiască o <personalitate> puternică. între aceste două tipuri existând deosebiri importante: Organizaţie privată interes privat rol economic vizează profitul promovează principiile eficienţei. conlucrarea cu alte organizaţii. să facă posibile acţiuni preventive care să înlăture sau să diminueze pericolul ca organizaţiile să genereze situaţii care pot induce imagini de natură să împiedice realizarea propriilor interese. publicitate şi relaţii publice: Forma de Practici Mesaje Efecte Beneficiu 152 . prin intermediul structurilor specializate.media. cum ar fi grija de a face anumite gesturi sociale/publice apte să le amelioreze imaginea. prin căutarea profitului. iar strategiile de gestionare a imaginii. ca părţi componente ale managementului organizaţional. În aceste condiţii. care se completează şi interacţionează. element definit prin cei doi poli . dar există şi elemente care le apropie. înainte de toate.cultura de întreprindere (în interior) şi imaginea publică (în exterior). ci şi din cele ale organizaţiilor publice. dezvoltării. Piaţa mesajelor este formată nu doar din informaţii despre organizaţii private. În condiţiile concurenţei tot mai mari de pe diferite pieţe de bunuri ori de servicii. unei personalităţi Cele două tipuri se deosebesc. atitudinea rezervată sau ostilă a unor organizaţii sau instituţii publice. Pentru aceasta. organizaţiile recurg la practici ce presupun mass. echităţii imaginea sa publică se bazează pe imaginea sa publică se bazează pe performanţele unui produs ori serviciu performanţele unui partid. organizaţia trebuie să dialogheze şi să comunice cu toţi beneficiarii. permanenta nevoie de aprobare socială.

atitudinilor şi comportamentelor clienţilor (şi altor publicuri specifice) cu scopul de a crea şi a vinde mai bine notorietatea întreprinderii/instituţiei.comunicare instituţionalizată (ofertă şi cerere de <reguli cetăţeneşti>). Misiunile esenţiale ale relaţiilor publice ar putea fi sintetizate astfel: • • • evaluarea opiniilor. să vegheze ca imaginea să fie corect percepută de publicul intern şi de cel extern. piaţa cetăţenilor . piaţa competenţelor . opinii. Între acestea. colectivităţi (.comunicare comercială (ofertă şi cerere de produse. determinarea obiectivelor generale (împreună cu liderii organizaţiei) şi definirea parametrilor de notorietate pe care doreşte să îi atingă/proiecteze. În termenii propuşi de Asociaţia Franceză de Relaţii Publice . printr-o politică coerentă de comunicare.comunicare socială (ofertă şi cerere de oameni). cuprinzând toate formele de comunicare destinate valorizării personalităţii organizaţiei. cercetarea şi analizarea imaginii acesteia.. servicii).relaţiile publice constau în a aplica o politică de comunicare şi de informare în serviciul unei întreprinderi. divertisment persuasive informare/ persuasiune informare şi persuasiune informare. nivelul reuşitei sale şi al gradului de participare publică. piaţa capitalului .comunicare de masă publicitară instituţională publică jurnalism Creaţie mesaje relaţii publice campanii informaţii.) ajutând la menţinerea atât în interior cât şi în exterior de relaţii cu diferite publicuri de care aceste grupuri au nevoie pentru a-şi 153 . Comunicarea instituţională reprezintă rodul calităţii produselor şi serviciilor unei organizaţii. a evoluţiei organizaţiei în mediul în care este integrată. relaţiile publice sunt forma predilectă prin care se caută influenţarea opiniilor.comunicare financiară (ofertă şi cerere de capital). administraţii.. distrare influenţă/informare influenţă/ informare influenţă privat şi public privat privat şi public public (comunitar) Forme ale comunicării sociale – similitudini şi diferenţieri Trebuie menţionat faptul că întreprinderile/organizaţiile sunt poziţionate la interferenţa a patru pieţe interdependente : • • • • piaţa clienţilor ..

Ed. Imaginea simbolică se traduce atât prin comportament. mai întâi. de pe vehicule sau cărţi de vizită-este ceea ce numim carta grafică. Conceperea şi punerea în practică a unei strategii de relaţii publice adecvate va avea ca efect o bună cunoaştere a instituţiei respective. Deci. Implicit. Politica de relaţii publice trebuie.. tipărirea de publicaţii etc. Iaşi. 2003. Imaginea materială este reprezentată de identificarea vizuală a organizaţiei cu sigla sa. De fapt. aceea de încredere. de a schimba opinii şi comportamente. să definească regulile înainte de desfăşurarea oricăror activităţi de comunicare. participarea la discuţii publice. Practica Relaţiilor Publice este disciplina care pune accent pe reputaţie. care au misiunea de a crea o imagine. însemnul de marcă din antetul hârtiilor oficiale. culorile. consolidarea unei imagini pozitive. în egală măsură. Imaginea simbolică se exprimă prin discursul unei organizaţii construit în funcţie de personalitatea sa. cum ar fi comunicatele de presă. cuvântul cheie îl reprezintă „încrederea”. cât şi prin prezenţă vizuală şi discurs. esenţa relaţiilor publice se focalizează în acţiunea pe o structură umană arhetipală. vor fi mai uşor acceptate de către cei vizaţi.Relaţiile publice se concentrează pe reputaţie – rezultatul a ceea ce faci. a organizării şi atribuţiilor acesteia de către populaţie. a unei imagini proprii. instituţia se va bucura de sprijinul cetăţenilor. Politica de relaţii publice a unei instituţii trebuie. Această imagine cuprinde două părţi: cea materială şi cea simbolică. organizarea de conferinţe de presă. această politică este un instrument care permite tuturor partenerilor unei organizaţii să adopte aceleaşi reguli de comunicare. organizaţiile care şi-au epuizat toate mijloacele de a rezolva o problemă recurg la experţii în comunicare. cu scopul câştigării înţelegerii şi a sprijinului şi al influenţării opiniei şi a comportamentului. chiar şi cele nepopulare. urmărind impunerea. Deseori. în relaţii publice.19 . de produsele / serviciile / prestaţiile sale. care să genereze la parteneri încredere faţă de organizaţie. iar măsurile luate. de personalul. . prin variate mijloace şi metode. 206 Doug Newsom. 154 . Dean Kruckeberg – “Totul despre relaţiile publice” . Judy VanSlyke Turk. din punct de vedere imagologic.asigura dezvoltarea economică şi socială “.”206 După cum se poate observa. Polirom. adecvate. să stabilească IMAGINEA organizaţiei. astfel încât instituţia respectivă să revină pe traiectoria sa normală. pg. a ceea ce spui şi a ceea ce alţii spun despre tine.

• Pentru a vinde Nimeni nu cumpără un produs sau un serviciu. 155 . să se dezvolte. • Pentru a rezolva o problemă Modul în care putem rezolva o problemă cu ajutorul relaţiilor publice este mai puţin evident.. apreciată. Imaginea unei organizaţii.Campania de relaţii publice”. ea trebuie să comunice. pentru a se face acceptată. Relaţiile publice pot. • N-ai viitor dacă nu comunici Pentru a supravieţui într-un mediul concurenţial. o imagine de ansamblu asupra însemnătăţii comunicării şi relaţiilor publice. protejate şi întărite207. Utilizarea relaţiilor publice apare. notorietatea acesteia nu pot fi lăsate la cheremul fanteziei sau intereselor altora. Astfel. a unei noi orientări etc. • Pentru a conserva imaginea publică O reputaţie se construieşte. care o provoacă să-şi prezinte public opiniile. 207 Dagenais Bernard. pagini de publicitate. în acest caz. evenimente organizate pentru mass-media. Din acest punct de vedere. VLB Editeur. pg. un conflict de de muncă (de exemplu) se gestionează şi prin comunicate de presă. astfel. el consideră că: • Nu rezişti fără să comunici Dincolo de preocupările sale de bază. să se rezume la anunţarea apariţiei unui produs. dacă nu le cunoaşte. o organizaţie trebuie să se afirme. Cu toate acestea. . trebuie să folosim diverse tehnici de comunicare.19-25. ea trebuie să se poziţioneze în raport cu ceilalţi parteneri sociali şi economici. dezvoltarea unei strategii de comunicare devine o modalitate de apărare. o organizaţie se confruntă cu un mediu care nu-i lasă nici un moment de răgaz. să protejeze pieţele pe care le deţine şi să-şi apere puterea pe care o are. să se justifice. să se apere sau să combată. se câştigă. cât se poate de normală. „Le communique ou L”art de faire parle de soi” Quebec. ci trebuie supravegheate.Bernard Dagenais prezintă în cartea sa. serviciile sau ideile. Nu se pune problema ca o organizaţie să-şi vândă produsele. a unei noi game de servicii. Pentru a-şi vinde produsele. pentru a le face cunoscute. se dezvoltă şi se pierde.

oferind mijloace de corelare reciprocă. „Relaţiile publice – principii şi strategii”. pag. conform Public Relation Society of America relaţiile publice trebuie să se conducă după următoarele principii: • relaţiile publice sunt un mijloc prin care publicul transmite instituţiilor interesele şi dorinţele sale. Iaşi. relaţiile publice sunt o caracteristică universală a oricărei activităţi. 39. • • relaţiile publice contribuie la dezvoltarea responsabilităţii sociale a unei organizaţii.4. 156 . J. 2001. • relaţiile publice sunt un element important al sistemului de comunicare socială. nu spre satisfacţiile şi interesele individuale. relaţiile publice sunt o valvă de siguranţă a democraţiei.2. cooperarea şi afecţiunea celorlalţi aplică principiile relaţiilor sociale.V.Scott. PRINCIPII ŞI VALORI ÎN RELAŢIILE PUBLICE În diferite lucrări de specialitate sunt prezentate principiile şi valorile pe care trebuie să se întemeieze practica relaţiilor publice. în beneficiul publicului. Turk propun o listă cu zece principii fundamentale: • relaţiile publice se ocupă de probleme serioase. ele reduc şansele de apariţie a unor acţiuni arbitrare sau coercitive. nu de false probleme. 208 Cristina Coman. Astfel. la stabilirea unor relaţii reciproce mai bune. A. ele permit indivizilor să fie informaţi asupra multiplelor evenimente şi situaţii care pot să le influenţeze viaţa. ele interpretează problemele publicului şi vorbesc în numele lui. oricine caută acceptarea. Editura Polirom. • • relaţiile publice contribuie la corelarea reciprocă a instituţiilor cu publicul. specialiştii în relaţii publice aplică aceste valori în mod profesional208.Newsom. • relaţiile publice sunt o profesie orientată spre interesul public. ele nu se bazează pe fabricarea unor realităţi fictive ci pe folosirea faptelor concrete în crearea unor programe care au ca scop principal servirea interesului public. Din altă perspectivă D.

preluate şi puse în practică de firme. • profesioniştii din relaţiile publice trebuie să respecte mass-media. departamente sau consultanţi independenţi. 209 D. relaţiile publice trebuie să protejeze integritatea mass-media. Această perspectivă conduce la creşterea interesului pentru performanţa morală a specialiştilor în relaţii publice. • profesioniştii în relaţii publice trebuie să fie comunicatori eficienţi. J. profesioniştii din relaţiile publice trebuie să aibă curajul de a refuza un client sau un program care nu corespunde acestor valori. pag.-„Relaţiile publice – principii şi strategii”. ele nu vor putea asigura o comunicare bilaterală simetrică şi responsabilă. deoarece minciunile distrug credibilitatea presei. 2001. 157 . comunicare) şi filologice pentru a putea înţelege publicul şi transmite mesaje eficiente. • relaţiile publice trebuie să folosească metode ştiinţifice de cercetare a opiniei publice. dezbătute şi adoptate de marile societăţi profesionale din relaţiile publice. deoarece mediază între organizaţii şi publicurile acestora. 39-40. Turk. ei trebuie să transmită informaţia în ambele sensuri. psihologie. în plus. psihologie socială. Ideea şi necesitatea promovării responsabilităţii sociale a practicienilor din acest domeniu a stat la baza elaborării unor coduri deontologice. fără acestea. ei trebuie să considere interesul public drept unic criteriu în alegerea unui client sau a unei strategii.Newsom. Cristina Coman. câmpul relaţiilor publice solicită o deschidere multidisciplinară. • • profesioniştii din relaţiile publice au obligaţia de a explica problemele publicului înainte ca acestea să se transforme într-o criză.Scott. deoarece acestea sunt canalul principal prin care informaţiile ajung la public. • profesioniştii din relaţiile publice trebuie să se adapteze specificului muncii din ştiinţele şi disciplinele din care preiau concepte şi metode de cercetare.• deoarece specialiştii în relaţii publice trebuie să se adreseze publicului pentru a găsi sprijinul (fără de care programele lor nu pot reuşi). Editura Polirom. apud.V. • relaţiile publice trebuie să folosească teoriile şi tehnicile din ştiinţele sociale (sociologie. performanţele profesioniştilor din relaţiile publice trebuie măsurate de un standard unic: ţinuta etică209. A. Iaşi.

apud. În general. Conform lui Ivan Hill. O parte a problemelor cu care se confruntă specialiştii în relaţii publice care încearcă să se comporte etic constau în faptul că ei sunt fie angajaţi pentru a promova o organizaţie. inclusiv poluarea mediului. Ed. îndreptăţit sau neîndreptăţit. Un bun exemplu de cod etic în comunicare publică este cel oferit de codul standardelor profesionale al Societăţii Americane de Relaţii Publice (PRSA). 210 Ivan Hill. ci şi după norma acceptată social. „comportamentul etic recunoaşte un interes comun în limitele căruia se desfăşoară”210. Comportamentul individual nu se măsoară numai în funcţie de propria conştiinţă. în deciziile tribunalelor. Etica şi responsabilităţile reprezintă preocupări în relaţiile publice la două niveluri: cel al fiecărui individ şi cel al instituţiei pe care o reprezintă acesta. Acest lucru este adevărat fie că subscriem la ideea că judecata morală trebuie să îndeplinească numai condiţiile formale care sunt universale şi prescriptive (obligatorii). Arheologia publicităţii ca dimensiune constructivă a societăţii burgheze”. Iaşi.1. profesional sau în cadrul instituţiei respective. etica se referă la sistemul de valori conform căruia o persoană hotărăşte ce este bine şi ce este rău. publicul american a impus practici etice din partea firmelor şi instituţiilor. pg. drept sau nedrept. fie angajaţi de o organizaţie.4. – „Spaţiul public. Etica se face simţită în comportamentul moral din anumite situaţii. dar şi ca persuadori. în vederile comentatorilor profesionişti ale problemelor publice şi în opinia publică exprimată de mass-media. fie că admitem că trebuie îndeplinită o anumită condiţie materială pentru bunăstarea societăţii ca întreg. Etica este construită pe anumite principii morale care sunt fundamentate în efecte. fie angajaţi ai unei firme care reprezintă o organizaţie. 158 . Jurgen Habermas. Relaţiile publice au fost numite „conştiinţa” managementului – expresie care subliniază rolul relaţiilor publice de a-i aminti unei organizaţii care sunt responsabilităţile faţă de toate publicurile sale. Specialiştii în relaţii publice au de jucat un rol ca educatori sau ca surse de informaţie cu datoria de a spune ce este sau ce face o organizaţie. La începuturile afacerii Watergate şi a altor activităţi scandaloase. Schimbările rapide ale atitudinii publice se reflectă cu claritate în legislaţie. Polirom.2. Etica şi responsabilităţile în relaţiile publice În activitatea de comunicare publică comportamentul etic este una dintre cele mai importante componente. 1998. în oricare dintre aceste două cazuri. 74.

În lumea de azi. afirmă Holmström. 1998.cu sarcina de a convinge publicul să sprijine acea organizaţie. – „Spaţiul public. pentru a se atinge consensul. dar. cu o bază socială şi culturală. ele sunt utile în special la examinarea critică a practicilor de relaţii publice. reprezintă interpretări fundamental diferite ale conceptelor de conflict şi de responsabilitate socială. au nişte „puncte oarbe”. astfel încât acţiunile unei organizaţii să îşi câştige legitimitatea. Ambele paradigme. abordarea sistemică a lui Luhmann nu implică nici o judecată despre ce este bun sau rău. Două paradigme teoretice ne pot ajuta în înţelegerea dilemelor cu care se confruntă cei ce practică relaţiile publice. 93. Ea observă că practicile de relaţii publice sunt văzute de obicei ca o gestionare a responsabilităţii sociale. continuă Holmström. cu o bază economică şi administrativă. Dar.211” El a imaginat două sfere în societate: o lume vie. iar aceasta duce la crearea unei viziuni asupra lumii. 159 . şi un sistem. „face posibilă dezvăluirea percepţiei ideale care pare să predomine în înţelegerea practicilor de relaţii publice de către specialişti. Paradigma din teoriile lui Habermas. Polirom. cea a lui Jurgen Habermas şi cea a lui Niklas Luhmann. Profesorul danez Susanne Hölmstrom a juxtapus două teorii sociologice importante. Sistemele interacţionează şi trebuie să interacţioneze. puse alături. totul – chiar şi elementele culturale. Poziţia lui Habermas susţine că „este necesar un dialog care să se desfăşoare în permanenţă în sfera publică. nu poate exista un concept colectiv despre ceea ce înseamnă a fi responsabil social. Arheologia publicităţii ca dimensiune constructivă a societăţii burgheze”. Teoriile moderne despre sisteme neagă integrarea despre care vorbea Habermas. chiar în timp ce stabileşte idei normative ale 211 Jurgen Habermas. de unde şi nevoia de a comunica pentru a câştiga legitimitate pentru acţiunile şi politica organizaţiilor. cum ar fi arta – compune un sistem care are nişte limite ce trebuie menţinute pentru ca societatea să continue să funcţioneze. Iaşi. pg. În timp ce abordarea lui Habermas este critică. în încercarea de a stabili anumite teorii normative. acestea două au ajuns izolate una de cealaltă. Ed. ci priveşte înspre modul în care funcţionează societatea. timp în care se evită sau se rezolvă conflictele dintre comportamentul organizaţiei şi percepţia publică a ceea ce este corect sau responsabil social. Pentru Luhmann. Din cauza perspectivelor opuse. Ambele teorii tratează relaţiile dintre individ şi structura socială. Un sistem evaluează lucrurile prin propria logică. iar această interacţiune presupune negocierea. în teoria lui Luhmann.

în care elementul-cheie îl reprezintă stabilirea încrederii publicului într-o societate reglată de context. practicianul de relaţii publice acţionează ca un individ pentru un interes comun. Spuneţi adevărul. În paradigma lui Luhmann. Ce înseamnă aceasta pentru relaţionist. În paradigma lui Luhmann. afirmă Hölmstrom. 2.212 Cheia pentru înţelegerea acestei paradigme. Arthur W. comunicativă sau normativă a relaţiilor publice. Cel care practică relaţiile publice conform acestei paradigme acţionează ca individ. 96. Ideal ar fi să restabilească conexiuni între o organizaţie şi mediul ei social şi cultural (lumea vie). pe care o numeşte intersubiectivă. Holmström afirmă că ambele paradigme plasează practica relaţiilor publice în „zona de conflict dintre diferitele raţionalităţi ale societăţii”. el acţionează ca un reprezentant al sistemului. Se va vedea legătura dintre aceste două teorii în multiplele discuţii despre rolul relaţiilor publice.practicilor respective”. 212 Idem. în acelaşi timp. stabilirea de idealuri normative pentru aceste practici. Holmström o numeşte paradigmă etică. adică o ordine socială în care sistemele sociale se află într-o negociere constantă pentru a menţine interacţiunea dintre ele. pg. idealurilor şi practicilor companiei. Dintr-o perspectivă practică. Pe de altă parte. Percepţia publică asupra unei organizaţii este determinată în proporţie e 90 la sută prin ce face acesta şi de 10 la sută prin ce spune. „relaţiile publice sunt legate de problemele funcţionale. În teoria lui Habermas. Ea numeşte această paradigma funcţională. o constituie înţelegerea practicilor din relaţiile publice şi. Demonstraţi aceasta prin acţiunile dumneavoastră. văzute dintr-o perspectivă cognitivă”. pentru un interes special. Lăsaţi publicul să ştie ce se întâmplă şi oferiţi-i o imagine corectă a caracterului. 160 . ci va depinde de comunicare în ceea ce priveşte rezolvarea conflictelor şi a neînţelegerilor. teoria lui Luhmann poziţionează practica relaţiilor publice în cadrul sistemului social care defineşte acţiunile practicianului. prin intermediul actelor de comunicare. reflexivă sau cognitivă a relaţiilor publice. Page a conceput o listă de şase principii manageriale: 1. dar natura conflictelor este diferită în cele două paradigme. În această paradigmă. responsabilitatea socială nu va fi niciodată o „normă” comun acceptată.

3. veţi fi pregătit şi veţi şti exact ce să faceţi ca să împiedicaţi dezvoltarea crize213i. Relaţionismul este persoana care face politica firmei. norme ce contribuie atât la formarea unei personalităţi cu 213 aşa fel încât publicul să le ofere suficientă libertate pentru a Doug Newsom. Anticipaţi reacţia publică şi eliminaţi practicile care creează dificultăţi. Construiţi peste fundamentul activităţilor de bază din relaţiile publice. Atrageţi-vă bunăvoinţa publicurilor. răbdător şi păstraţi-vă umorul. şi nu un simplu redactor de texte. şi măsura în care crede el acest lucru. 5. Pentru a servi bine publicul. de etică şi legislaţie. Credinţele despre responsabilitatea socială influenţează puternic faptul că publicul vede organizaţia ca având un comportament cetăţenesc. Judy VanSlyke Turk.. Gestionaţi relaţiile publice ca şi cum întreaga companie ar depinde de ele.Ed. fie global. pg. cât pe o alegere a consecinţelor a ceea ce organizaţia spuse sau face . atât pentru marile afaceri. Relaţiile de corporaţie reprezintă o funcţie a conducerii. Gândiţi activităţile de relaţii publice pentru viitor. „corect” poate să însemne greşit. Dar. Aceste principii se află la baza filosofiei lui Page: „Succesul adevărat. 6. 4. Dean Kruckeberg – “Totul despre relaţiile publice” .acţiuni văzute fie ca morale. Nici o strategie a unei corporaţii nu ar trebui implementată fără a fi luat în considerare impactul intern şi extern al relaţiilor publice. Rămâneţi calm. fie ca imorale de către publicurile sale. calmă şi inteligentă la informaţii şi contacte. Etica este definită deseori ca „a face ceea ce este corect”. În funcţiona eficient”. cu o atenţie consecventă. cât şi pentru public. Polirom. Într-o societate modernă fiecare persoană.76. în culturi diferite. percepţia pe care o are o organizaţie despre etică poate să se bazeze nu atât pe o definiţie a moralităţii. 2003. servicii şi politici ale companiei. Când apare o criză. 161 . Ţineţi-i la curent pe cei care iau deciziile importante şi pe ceilalţi angajaţi despre reacţia publicului la anumite produse. fie la nivel local. Chiar aşa şi este. aveţi nevoie să înţelegeţi care îi sunt nevoile şi dorinţele. Faptul că etica este dependentă de cultură creează anumite dificultăţi în practica probată a relaţiilor publice. are obligaţia de a respecta normele de conduită. constă în demersuri de anvergură duse în interes public. Ascultaţi-vă clientul.

În acest sens.o înaltă conştiinţă şi conduită morală. 214 Constituţia României. conform unui anumit sistem de valori la care ne raportăm. sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal” (art. de regulamente de Cultura organizaţională este în directă corelare cu misiunea strategică a organizaţiei în societate.4. în temeiul constituţional al întregului organism social. indiferent de statutul juridic.2. astfel încât rezultatele activităţilor desfăşurate. R. Simultan.31. organizare şi funcţionare. ca asociaţie care uneşte oameni cu preocupări comune. dar şi la înnobilarea spirituală a fiinţei umane. care "sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice" (art. standardele profesionale. sunt stabilite obligaţii pentru "autorităţile publice" care ”potrivit competenţelor ce le revin. alin. trebuie creat şi menţinut un climat general de muncă favorabil atingerii idealului social care justifică existenţa organizaţiei. Orice organizaţie. Astfel. alin. 162 .31 "dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit". motivaţionale şi etice ale angajaţilor să fie menţinute la un nivel înalt. astfel încât. pg.14 -15. număr de membri şi obiective propuse îşi formează o cultură organizaţională determinată de trăsăturile de personalitate şi caracteristicile comportamentale ale liderilor. l99l. Cadrul juridic de reglementare a Relaţiilor Publice Imperativul legalităţii în acţiunea specialişti1or din Relaţii Publice îşi află rădăcinile înainte de orice.2).A. cât şi pentru mijloacele de informare în masă. Constituţia României. toţi să beneficieze de un tratament corect şi să fie recompensaţi în concordanţă cu munca depusă şi rezultatele obţinute. Fiecare dintre noi trebuie să procedăm la o mai bună cunoaştere a propriei personalităţi şi a trăsăturilor de caracter. iar liderii şi managerii au responsabilitatea de a o reprezenta şi dezvolta orientându-şi colaboratorii şi subordonaţii spre realizarea obiectivelor propuse. prevede în art. Această latură depinde de propria evoluţie a organizaţiei. publice şi private. 2. pentru a putea acţiona în sensul stimulării sau corectării lor. domeniu de activitate. a prestaţiilor şi serviciilor oferite să fie în concordanţă cu aşteptările beneficiarilor. cât şi cele de ordine interioară. Monitorul Oficial. managerilor şi angajaţilor ei.31.3)214. Pe de altă parte. Bucureşti.

de clasă sau religioasă incitarea la discriminare. 163 .ca instrument de protecţie politică fundamental -.".8 se prevede că "răspunderea civilă pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului.3 şi 31 pct. 19. "Cetăţenii români. Cea de-a treia dintre libertăţi este expresia primelor două "libertatea de comunicare" ce nu este exprimată separat în Constituţie.7 prin Constituţie "defăimarea ţării şi a naţiunii. pct. dreptul la informaţie este strâns asociat cu “libertatea de exprimare”. contrare bunelor moravuri". rasială. pct. art. 1 prevede: "libertatea de exprimare a gândurilor. fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi". În optica legii fundamentale a statului român .se arată în art. fie prin viu grai.. prin imagini.30 alin. în mod explicit. 54 din Constituţie . pct. la ura naţională. art. îndemnul la război de agresiune.30. prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public.2). proprietatea ideilor şi copyright-ului. Un element esenţial al exprimării practice a drepturilor şi libertăţilor garantate constituţional îl reprezintă buna-credinţă. sunt inviolabile".. sub forma orală. dreptul la informaţie se constituie ca o necesitate umană şi presupune “libertatea de a căuta.) trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă". legile privind drepturile angajaţilor. la 16 decembrie 1966”.30. Totodată.30. alin. tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa”215. Legiuitorul a găsit necesar să adauge şi alte menţiuni în sensul celor arătate mai sus: "cenzura de orice fel este interzisă" (art. prin scris.După cum se observă.. de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel. În mod natural şi pe deplin legitim sunt interzise în art.trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună credinţă.30.2. cetăţenii străini şi apatrizii . În acest sens.30. "nici o publicaţie nu poate fi suprimată "(art.. indiferent de frontiere. în art.N. a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel.U. De relevanţă pentru activitatea în domeniul Relaţiilor Publice sunt şi infracţiunile privind ofensa adusă autorităţii.5 ."libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii" şi "serviciile publice (. alin. ci rezultă din prevederile menţionate în art. 215 "Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice adoptat de O. scrisă. alin. la separatism teritorial sau violenţa publică precum si manifestările obscene.4).

A. În acest sens. Transparenţa.R.G. Independenţa operaţională. decât cu angajaţi care au un caracter fără reproş.2003.privind “Statutul poliţistului”. ci constituie o formă raţională de comportament care presupune respectarea sistemului de valori al instituţiei din care faci parte şi acţiunea pentru binele oamenilor.06. prin profesie au legătură directă cu publicul. nu pot fi realizate de MIRA. 164 . 360/06. potrivit competenţelor ce-i revin. Prioritatea interesului public. este necesar să se cunoască. valenţele deontologice ale profesioniştilor din domeniul activităţilor publice sunt extrem de pregnante. Respectul pentru ordine şi lege. Disponibilitatea.A) Ceea ce individualizează profesia de lucrător în structurile M. faţă de alte profesii este legătura directă cu moralitatea a celor care o exercită. raportându-te în permanenţă la conduita celorlalţi de la care aştepţi acelaşi 216 Legea nr. Loialitatea216. imparţialitate şi nediscriminare. modificată prin O.Dimensiunile etice şi juridice se corelează strâns în activitatea celor care. şi anume: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) k) Legalitatea. precum şi impunerea respectării acestora. Capacitatea şi datoria de exprimare.10.U. Respectul. Egalitate. nr. să se înţeleagă şi să respecte principiile fundamentale care le guverneze conduita profesională.4.R.I. conform principiilor morale. 89/14. Principii fundamentale ale conduitei profesionale a lucrătorilor Ministrului Internelor şi Reformei Aministrative (M. Integritatea morală. A avea un comportament etic şi responsabil nu este o obligaţie. Profesionalismul. pentru a fi în măsură să ofere un serviciu corespunzător.3.I. 2.2002 . În consecinţă.

4. privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de relaţii publice. de următoarele documente:  Instrucţiunile 171 din 21. faţă de valorile şi principiile morale convenite şi acceptate în societate. integritatea au o semnificaţie durabilă şi reprezintă.09. Trebuie menţionat că până în anul 1995 nu au existat reglementări interne în domeniu (ordine de linie). o respinge. 165 .4. 2. o exclude din mijlocul ei.R. în final.I.11. în principal. În 1995 apar norme metodologice. în caz contrar va deveni o persoană imorală pe care comunitatea nu o doreşte. respectul. Atunci când un individ respectă standardele morale ale unei comunităţi (religioasă. o marginalizează şi.2001. sub forma unei dispoziţii a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române. educaţie şi sport în Ministerul de Interne. a faptului că este o persoană pe care te poţi baza indiferent de împrejurări. activitatea de relaţii publice în Ministrul Internelor şi Reformei Administrative este reglementată. Onoarea. Norme şi prevederi interne care reglementează activitatea de relaţii publice în M. La acest moment.2002 privind mediatizarea datelor şi informaţiilor obţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către lucrătorii Ministerului de Interne  Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. întrucât morala constituie o parte însemnată a vieţii noastre. a promisiunilor pe care le face. 319/19. politică sau profesională) devine un membru valoros al acestei comunităţi bucurându-se de apreciere şi încredere din partea ei. Într-o comunitate deschisă primează respectul şi aprecierea faţă de semeni.comportament. iar în 1996 apare Ordinul 610 al ministrului de interne privind activitatea de relaţii publice în Ministrul de Interne. tradiţii. întotdeauna temelia solidă pentru crearea unei influenţe pozitive susţinute şi pentru cultivarea unor relaţii interumane reuşite.A. iubirea. Această apreciere vine atunci când se face valorizarea morală prin respectarea principiilor pe care le are.  Ordinul Ministrului de Interne nr.

Editura Ministerului de Interne 2002 Capitolul următor va scoate în evidenţă modalităţile de realizare a comunicării internă. 166 . Ghidul relaţiilor cu mass-media . dar şi particularităţile activităţii de relaţii publice întrun minister în care până nu de mult aveam de a face cu o comunicare închisă. internaţională. externă.

(este şi cazul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative) a Serviciului de presă şi numirea unui purtător de cuvânt. fiind adoptată ca vector portant presa – sub toate formele de manifestare: agenţii de presă. înseamnă că orice organizaţie trebuie să fie dispusă să spună publicului care îi sunt politicile. Într-o societate democratică. s-au adresat în egală măsură atât marilor publicaţii. a fost acela al prezentării publice a imaginii reale a instituţiilor statului (pe cât posibil). III. situând activitatea instituţiilor în centrul obiectivităţii şi adevărului. Într-o reacţie modernă şi firească de feed-back majoritatea semnalărilor mass-media referitoare la activitatea instituţiilor publice. propriului lor segment de cititori. Într-o ţară democratică. Primul câştig. Frecvenţa zilnică a fluxului informaţional dinspre instituţiile statului. au fost tratate de către conducerea acestora cu seriozitate. ce activităţi desfăşoară în prezent şi ce intenţionează să 167 . Din gama extrem de largă de componente ale mass-media. Instituţiile publice. au produs puternice reconsiderări instituţionale şi organizatorice în rândul instituţiilor statului. sociale şi economice declanşate după Revoluţia din Decembrie 1989. prin intermediul compartimentelor de presă. orice organizaţie de stat există în virtutea aprobării şi permisiunii publicului. nici una nu a fost neglijată. prin reprezentant. faţă de societatea civilă. TRANSFORMAREA INSTITUŢIILOR STATULUI ŞI REALIZAREA COMUNICĂRII ÎN PERIOADA POST-DECEMBRISTĂ Mutaţiile politice.Cap. încă din decembrie 1989. posturi de radio. Una din deciziile fundamentale menită să creeze o nouă imagine publică a acestor instituţii a fost aceea a realizării unei reale şi permanente deschideri. canale de televiziune. canale TV sau posturi de radio. Dacă această afirmaţie este adevărată. cu ajutorul mass-media. prin transparenţă. totul depinde de consimţământul publicului. Pentru creşterea valorii mesajelor transmise. armonizându-se pe criteriile sincerităţii şi transparenţei şi potolind astfel setea de informare a societăţii civile. mass-media a exprimat în mod frecvent (când situaţia a impus-o) punctul de vedere oficial al instituţiilor publice. Primul pas şi cel mai important l-a constituit înfiinţarea în cadrul unor instituţii publice. care solicită informaţii. a ridicat într-o bună măsură valul suspiciunilor. cotidiane sau periodice. dar şi unor publicaţii de specialitate. către societatea civilă. şi cel mai important.

în momentele de criză. Dacă publicul va avea încredere în aceste informaţii. aceasta s-a întors împotriva celor care au utilizat-o. Nimeni nu îşi mai poate imagina astăzi că activitatea de fiecare zi a guvernelor şi a altor instituţii publice să nu se reflecte în informare. Comunicarea este întotdeauna 168 . Administraţia se confruntă cu dificultăţi în transmiterea mesajelor către societatea civilă. reţele ale reprezentanţilor diverselor categorii. Schimbarea regimului politic din România petrecută la sfârşitul lui decembrie 1989. cât şi pe cel social. a marcat radical comportamentul şi gândirea oamenilor. Comunicarea viabilă şi susţinută este cheia unei bune administraţii publice într-o societate democratică: publicul primeşte informaţiile de care are nevoie pentru a-şi fundamenta punctele de vedere în legătură cu administraţia publică şi prin urmare pentru a-şi exercita dreptul de participare democratică. comunicarea tuturor informaţiilor care au relevanţă pentru viaţa cetăţenilor rămâne una dintre obligaţiile fundamentale. De fiecare dată când autorităţile s-au folosit de informarea publicului ca de o formă de autopromovare menită să le îmbunătăţească imaginea. comunicarea cu publicul pe care îl reprezintă şi pentru care lucrează. care se predă aproximativ de 18 ani în universităţi şi care atinge faza de maturizare. campanii de informare publică adresate unor grupuri specifice. Din acest motiv. a devenit în ultima vreme o provoace din ce în ce mai mare. care este expusă unei variabile avalanşe de informaţii.facă în viitor. definitorii pentru rolul sectorului public. Această misiune. pentru instituţiile publice. se reduc zvonurile şi incertitudinea. este îndeplinită de specialistul în relaţii publice. să se asigure că organizaţia „vorbeşte aceeaşi limbă”. În prezent. Totodată comunicarea ajută administraţia să informeze publicul în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale. Totuşi. indiferent de criteriile de asociere. Este totuşi o profesie tânără. de importanţă majoră pentru orice tip de organizaţie care stabileşte relaţii cu un anumit public. Relaţiile publice sunt în centrul marilor dezbateri ale societăţii contemporane. Aceasta a încetat să intre doar în atribuţiile miniştrilor sau ale purtătorilor de cuvânt. Funcţionarii publici trebuie să înţeleagă natura comunicării. modurile de transmitere a mesajului dorit şi în acelaşi timp. Ele participă activ la dinamica democraţiei. Funcţionarii apelează nemijlocit la comunicare şi furnizează publicului informaţii corespunzătoare prin diferite canale: internet. ea trebuie să facă faţă la numeroase provocări atât pe plan profesional. mass-media. comunicare directă etc.

pentru ca acesta să poată primi răspunsuri la unele dintre întrebări. bazându-se pe o relaţie de încredere şi respect. prin intermediul mass-media.. oricine lucrează în administraţie publică are în faţă provocarea de a deprinde abilităţile de bază în comunicare. Toate societăţile europene trec prin schimbări rapide. Funcţionarii publici au noutăţi de transmis. Prin urmare. trebuie să lucreze împreună. pentru ca cetăţenii să aibă acces la informaţiile de interes public şi să îşi cunoască drepturile şi îndatoririle. în timp ce jurnaliştii au un public larg. în timp. care doresc să primească noutăţile cu promptitudine şi într-o formă pe care o poate înţelege. ci pentru 169 . pentru că tot ceea ce face ne priveşte pe toţi. construită pe baza obiectivelor şi a atribuţiilor organizaţiei. Oamenii sunt expuşi unui număr prea mare de informaţii şi au dificultăţi în filtrarea celor de care au nevoie. Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte mass-media. de exemplu. Comunicarea . iar nevoia de a informa şi de a primi informaţii este imensă. nu să vândă . Chiar şi comunicatele de presă publicate sunt uneori greu de înţeles şi aceasta nu pentru că ofiţerul de presă nu ştie să îl scrie într-un limbaj adecvat. administraţia publică are un avantaj major în comparaţie cu întreprinderile private: îşi poate permite să fie deschisă. Foarte adesea funcţionarii publici folosesc un limbaj inteligibil doar pentru cei de specialitate.. fie ea publică sau privată. Funcţionarii publici şi jurnaliştii au un ţel comun. acela de a servi publicul oferindu-i informaţii. Prin informare. a scrie şi a citi. Departamentul de comunicare şi informare publică nu poate funcţiona eficient fără sprijinul colegilor şi fără expertiza acestora în diferite domenii. Ca atare. Participarea înseamnă schimb liber de idei şi se transformă. Alegerea corectă a canalelor de informare va soluţiona o parte din presiunile existente generate de cererile publicului. Obiectivul ei este să stimuleze dezbaterile publice.imagini favorabile’’. ca o parte esenţială a strategiei de ansamblu. Din perspectiva comunicării. care înseamnă interacţiune. înseamnă a trimite şi a primi mesaje. Orice organizaţie. a vorbi şi a asculta.este treaba tuturor’’ şi presupune munca în echipă.un drum cu două sensuri. într-o contribuţie la depăşirea concepţiilor eronate şi a prejudecăţilor. cetăţenii înţeleg nevoile şi funcţiile administraţiei publice şi dobândesc suficiente informaţii pentru a participa la luarea deciziilor. trebuie să aibă o strategie de comunicare.

prezentarea. structura şi stilul trebuie să fie utilizate în aşa fel încât materialul să fie uşor de citit şi de înţeles de către persoanele cărora li se adresează.că prea mulţi experţi fac prea multe modificări. Legea 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. sarcina jurnaliştilor este să le traducă din limba română în limba română (nu cu sorţi de izbândă întotdeauna. 725/2003. Hotărârea Guvernului nr. conţinutul. 313/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.A.I. În materialele publicate.R. o primă măsură benefică în acest sens. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Organizarea şi activitatea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în România contemporană este reglementată de o serie de acte normative. de asemenea să te asiguri că publicul a înţeles mesajul pe care ai vrut să îl transmiţi. Hotărârea Guvernului nr. Totodată este importantă oferirea informaţiei potrivite la timpul potrivit. fiind depolitizarea aparatului acestei instituţii. 725/2003 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. căci o campanie poate să nu îşi atingă ţinta deoarece pe receptor îl preocupă alte probleme. denaturând uneori cele transmise). 725/2003 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. ÎN SOCIETATEA DEMOCRATICĂ După 1989. Instituţiile publice au tendinţa uneori de a uita punctul de vedere al receptorilor atunci când se adresează unui public. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei Generale 170 . E important deci să se ţină cont de aceste obstacole. activitatea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative a fost aşezată pe principii noi. Ordonanţa de Urgenţă nr. deoarece comunicarea publică presupune. legate de necesităţi imediate. Hotărârea Guvernului nr. 3. În ordine cronologică începem cu: Ordonanţa de Urgenţă nr. limbajul. ORGANIZAREA ŞI ACTIVITATEA M.1. Astfel. pentru ca oamenii obişnuiţi să poată înţelege despre ce este vorba. 137/2006 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.

parteneriat cu autorităţile locale şi structurile asociative ale autorităţilor publice locale. Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice. în temeiul art. conform Constituţiei şi legilor ţării. realizarea Programului de guvernare şi a strategiilor în domeniul reformei administraţiei publice şi ordinii publice şi monitorizarea. ţinând seama de necesitatea reglementării urgente a noului cadru organizatoric şi funcţional al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. atribuţiile ce îi revin cu privire la: apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În atribuţiile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative intră şi: reprezentarea Guvernului pe plan local. respectarea regimului general al autonomiei locale şi principiilor constituţionale ale descentralizării şi desconcentrării serviciilor publice. prin care a fost înfiinţat Ministerul Internelor şi Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Legea 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.Anticorupţie. republicată. îndeplinirea obligaţiilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi participarea la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative comunitare în domeniile sale de competenţă. cu modificările şi completările ulterioare. 30/2007. funcţionarea şi atribuţiile noii instituţii. a proprietăţii publice şi private. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale. Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/2007. Potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr. activitatea privind parcurile industriale şi 171 . (4) din Constituţia României. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. în lipsa cadrului normativ care să stabilească organizarea. a elaborării şi aplicării programelor de reformă instituţională de către ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale. mai sus enunţate. în numele Guvernului. Ministerului Internelor şi Reformei Administrative este organ de specialitate al administraţiei publice centrale. elemente care vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Având în vedere prevederile art. cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative exercită. 115 alin. pentru evitarea producerii unui blocaj instituţional sau a unor dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei. în subordinea noului minister fiind ulterior trecute Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat.

bunurilor şi valorilor. Conducerea ministerului se exercită de către ministru. administrarea rezervelor de stat. cu alte persoane juridice. al paşapoartelor simple. geodezie. El reprezintă şi angajează ministerul în raporturile cu celelalte autorităţi publice. regimul actelor de identitate şi de stare civilă. asigurarea aplicării strategiei şi politicii Guvernului în domeniul pregătirii economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare. activitatea de cadastru. respectarea regimului juridic al frontierei de stat. apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă a populaţiei şi bunurilor. cartografie şi publicitate imobiliară. Pentru aplicarea prevederilor legale. 172 . serviciile comunitare de utilităţi publice. iar prin ataşaţi de afaceri interne sau ofiţeri de legătură asigură reprezentarea instituţiei în raporturile cu autorităţile similare ale statelor cu care România întreţine relaţii diplomatice sau cu organisme şi organizaţii internaţionale. În absenţa ministrului. regimul juridic al străinilor. La solicitarea Preşedintelui României şi cu aprobarea Parlamentului. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative cooperează cu celelalte ministere şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale. al permiselor de conducere şi al certificatelor de înmatriculare/înregistrare a vehiculelor. ministerul participă cu efective şi tehnica din dotare la misiuni internaţionale sau multinaţionale umanitare şi de menţinere a păcii în afara teritoriului naţional. conducerea ministerului se exercită de către persoana desemnată prin ordin al acestuia. paza persoanelor. al solicitanţilor de azil şi al persoanelor care au dobândit o formă de protecţie în România. protecţia civilă şi gestionarea situaţiilor de urgenţă. structurile asociative ale acestora. asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale. precum şi cu persoanele fizice. administrarea şi protecţia Fondului arhivistic naţional. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative organizează. prevenirea şi combaterea faptelor antisociale. asigurarea ordinii publice. obiectivelor. asigură şi desfăşoară relaţii de cooperare cu autorităţile specializate din alte state în domeniile sale de competenţă. În acest scop poate da împuternicire de reprezentare unor persoane din subordine.zonele defavorizate. Pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin. precum şi cu alte peroane fizice şi juridice din ţară sau din străinătate. ministrul emite ordine şi instrucţiuni. în condiţiile prevăzute de lege. patronatele şi sindicatele.

funcţionarea şi dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. Secretarul general şi secretarii de stat răspund de organizarea şi conducerea activităţii structurilor coordonate. servicii. unităţi teritoriale. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor. Acesta. Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor. Structura organizatorică şi efectivele ministerului se aprobă prin hotărâre a guvernului. instituţiile publice şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt: Institutul Naţional de Administraţie. organe şi unităţi centrale de specialitate. disloca şi redisloca unităţi. pe baza consultării Colegiului ministerului. Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie "Acvila". Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională. în subordonare sau în coordonare aparatul central. funcţionează Colegiul ministerului. ca organ consultativ. Poliţia de Frontieră Română. Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. desfiinţa. precum şi alte componente constituite în condiţiile legii ca unităţi civile sau militare. Oficiul Român pentru Imigrări. servicii publice descentralizate. Direcţia Generală de Paşapoarte. compartimente şi subunităţi. Inspectoratul de Aviaţie. Jandarmeria Română. în limita posturilor aprobate şi a fondurilor băneşti alocate. Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale. Ministerul are în structură. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. unităţi subordonate acestuia. Încadrarea unităţilor pe categorii. organizarea. Componenţa şi Regulamentul de funcţionare al Colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului. birouri. Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat. potrivit atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin lege sau prin ordin al ministrului. Secretarul general şi secretarii generali adjuncţi (în număr de trei) se numesc şi se eliberează din funcţii în condiţiile legii. În domeniul administraţiei publice. iar secretarii de stat (în număr de cinci). Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. se numesc şi se eliberează din funcţii de către primul ministru la propunerea ministrului administraţiei. Arhivele Naţionale. poate înfiinţa. Structurile de ordine şi siguranţă publică sunt: Poliţia Română. internelor şi reformei administrative. secţii. Agenţia Naţională Antidrog şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de 173 . Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.Pe lângă ministru. precum şi Cabinetul ministrului.

U.2003.Persoane. mari unităţi. ca reprezentant al Guvernului pe plan local. în funcţie de nivelul de organizare. Managementul integrat în domeniul ordinii şi siguranţei publice se realizează de Departamentul ordine şi siguranţă publică. privind organizarea şi funcţionarea M. inspectorate. Prefectul. care asigură managementul acţiunilor în situaţii de criză în domeniul ordinii publice. 174 .A. coordonează activităţile din teritoriu ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. care este ajutat de un adjunct. structura interinstituţională de suport decizional. de instrucţie. Organizarea.2003 pentru aprobarea O. ca structură a aparatului central al ministerului.12. Aceste structuri au în compunere unităţi centrale de specialitate. care are în compunere Direcţia generală management operaţional.I. Departamentul ordine şi siguranţă publică este condus de un secretar de stat. medicale şi de învăţământ. unităţi şi/sau subunităţi operative. direcţii.G. conform competenţei stabilite prin ordin al ministrului. direcţii generale.06. care. la nivel teritorial. servicii. precum şi de asigurare a acţiunilor şi suport logistic. nr. pot avea în subordine. după caz. În cadrul ministerului funcţionează şi Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică. 63/28. funcţionarea şi compunerea acestui centru se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 604/22.217 217 Legea nr. În faţa autorităţilor jurisdicţionale ministerul este reprezentat de personalul de specialitate pe baza împuternicirilor acordate pentru fiecare cauză în parte. structura operaţională fără personalitate juridică.R.

amendate sau continuate. precum şi pentru asigurarea feed-back-ului. şi programele ministerului. Educaţie şi Sport în Ministerul de Interne. a preocupărilor curente şi de perspectivă ale ministerului. astfel încât acestea să poată fi modificate. 3. d) dezvoltarea sistemului informaţional şi comunicaţional prin care atât propriul personal. Principalele obiective ale activităţii de relaţii publice a) Informarea corectă a populaţiei.1. 218 Instrucţiunile nr. COMUNICAREA MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE CU SOCIETATEA CIVILĂ 3. cât şi cetăţenii să cunoască strategiile. politicile.2. precum şi a proiectelor legislative iniţiate de minister. 175 .3.2. Tradiţii. 171 din 2001. 4. pg. privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de Relaţii Publice.2. după caz. precum şi asupra măsurilor pe care cetăţenii şi ceilalţi factori interesaţi din societate pot să le întreprindă pentru prevenirea şi combaterea faptelor şi fenomenelor care i-ar putea afecta.1. a celorlalte componente ale societăţii civile asupra atribuţiilor legale. c) informare membrilor Comunităţii asupra funcţiilor noi şi complexe ale ministerului. Activitatea de comunicare şi relaţii publice la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Prin activitatea de „relaţii publice a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se înţelege stabilirea şi menţinerea unor legături de comunicare permanente şi corecte cu societatea civilă şi instituţiile acesteia”218.1. modernizare şi democratizare a instituţiei. b) explicarea şi acceptarea de către populaţie şi propriul personal a obiectivelor şi coordonatelor procesului de reformă. rezultatelor obţinute.

e. Respectarea permanentă a echidistanţei faţă de reprezentanţii massmedia. 176 .2. b. de reglementările şi practica ministerului. în funcţie de nivelul accesibilităţii la informaţie. precum şi pentru conţinutul şi calitatea mesajului educativ transmis personalului ministerului. Transmiterea transparentă către mass-media a informaţiilor de interes public din activitatea instituţiei. în limitele protecţiei impuse de legile.2. h) dezvoltarea cultului şi respectului pentru lege în rândul tuturor efectivelor ministerului.e) asigurarea cadrului adecvat prin care cetăţenii să-şi poată exprima opiniile în relaţie directă cu personalul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. d. 219 Idem. 3. i) respectarea normelor civico-morale şi determinarea unui comportament civilizat al întregului personal219. fără a apela la intermediari. f) diversificarea şi valorificarea canalelor de informare şi comunicare cu segmentele populaţiei pretabile la comiterea unor acte sociale sau cu risc ridicat de victimizare. Autonomie de acţiune şi asumarea graduală a responsabilităţii de către cadrele Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. pentru datele şi informaţiile difuzate mass-mediei. Asigurarea dreptului la informaţie al cetăţeanului. pg. pentru a evita prezentarea distorsionată a acesteia. Transmiterea corectă. c. în eventualitatea situaţiilor de criză. formatorilor de opinie sau a unor organizaţii neguvernamentale. completă. 5.1. oportună şi rapidă – la un interval de timp cât mai scurt de la producerea evenimentului – a informaţiei către presă. g) construirea şi dezvoltarea unui suport public favorabil Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Principiile care stau la baza activităţii de relaţii publice în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a. potrivit Constituţiei.

Selecţionează personalul pentru compartimentele respective.1. Respectarea legislaţiei privind reclama pentru firme. 5. g. servicii. planul în domeniul relaţiilor publice. h. Casa de Cultură şi Ansamblul Artistic „Ciocârlia”. În realizarea activităţii de relaţii publice comandanţii (şefii) de unităţi au următoarele obligaţii: a. spre zona de contact a ministerului cu societatea civilă. astfel: centrale şi structuri unice în plan judeţean. conform grilei de încadrare. prin compartimentele de specialitate. Conducerea nemijlocită a acestor structuri revine. Garantarea libertăţii de gândire. i. Dezvoltarea unei colaborări mai eficiente între componentele sistemului de relaţii publice220. 177 .3. Direcţia Informare şi Relaţii Publice este structurată pe servicii şi birouri având în subordine nemijlocită Grupul de Presă.Organizarea activităţii de Relaţii Publice. prin structuri specializate. purtătorul de cuvânt al ministerului. Direcţia Informare şi Relaţii Publice elaborează.2. pentru Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. cu prioritate. a activităţii de relaţii publice. Răspund de comunicarea cu mass-media în cadrul sectorului pe care îl coordonează. b. de conştiinţă şi a credinţei religioase a personalului. în baza prevederilor legale. Direcţia Informare şi Relaţii Publice. se realizează în sistem piramidal.f. pg. precum şi cu instituţii şi organisme specializate în activităţi similare de relaţii publice. Direcţia Informare şi Relaţii Publice este abilitată să coopereze cu toate structurile centrale şi teritoriale ale ministerului. 3. anual. comandanţilor. Orientarea. instituţii sau partide. secţii sau birouri la nivelul unităţilor 220 Idem.Cadrul general Organizarea activităţilor de comunicare şi relaţii publice.

precum şi colaborarea cu reprezentanţii acreditaţi ai mass-mediei civile221. ofiţerul de relaţii publice nominalizat este purtătorul de cuvânt oficial al comandantului unităţii şi răspunde personal de veridicitatea şi exactitatea informaţiilor publice difuzate sub orice formă. Sistemul de relaţii publice Direcţia Informare şi Relaţii Publice ca unitatea de profil a Aparatului Central al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. 3. Pe timpul desfăşurării misiunii.c. 221 Idem.8-9. Asigură transparenţa activităţii Ministerului şi participă la organizarea şi desfăşurarea conferinţelor de presă ale conducerii instituţiei şi a briefing-urilor purtătorului de cuvânt. Asigură informarea operativă.1. c. informaţiile solicitate.2. îndrumării. a personalului cu probleme de interes din sectorul de competenţă. precum şi în plan extern. Nominalizarea ofiţerilor de relaţii publice pentru asemenea misiuni se face de către comandanţi (şefi) pe baza testărilor de specialitate şi cu avizul Direcţiei Informare şi Relaţii Publice care va efectua şi pregătirea în domeniu. cetăţenii şi structurile statului de drept. în mod oportun şi complet. b. Pune la dispoziţia mijloacelor de informare în masă. pg. cu comunităţile locale. Asigură cooperarea cu presa scrisă şi audio-vizuală din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. d. organizaţii sau a cetăţenilor.4. corectă şi completă. a diferitelor instituţii. conducerii şi controlului activităţilor din domeniul relaţiilor publice şi are următoarele atribuţii: a. d. concepţia şi obiectivele comunicării pe parcursul unui an. Gestionează imaginea publică a instituţiei pe plan intern şi asigură relaţionarea acesteia cu societatea. 178 . Elaborează şi propune conducerii Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. În toate situaţiile în care efective din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative participă la misiuni în afara graniţelor ţării în componenţa respectivelor formaţiuni (subunităţi) va fi inclus şi un ofiţer de relaţii publice (purtător de cuvânt). în interiorul structurii. are responsabilitatea coordonării.

conduce. îndrumă. lucrări de specialitate pentru procesul instructiv-educativ din unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Coordonează. promovează. în domeniul relaţiilor publice şi al presei. conducerii Ministerului Internelor şi Reformei Administrative analiza asupra imaginii instituţiei şi. k. concomitent cu atragerea acestora la prevenirea şi combaterea faptelor antisociale. n. identifică şi evaluează căile şi mijloacele de sensibilizare a opiniei publice asupra mijloacelor exercitării unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. convocări şi întâlniri de instruire. periodic. o. activitatea de educare juridică şi antiinfracţională a populaţiei. f. m. departamentale şi locale ale ministerului. Prezintă. de promovare a cărţii şi. j. anual. e. pentru a fi incluse în „Planul de relaţii internaţionale al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative”. Informează permanent. informare şi generalizare a experienţei pozitive cu personalul care desfăşoară activităţi în domeniul relaţiilor publice. Iniţiază acţiuni educative. asupra rezultatelor obţinute în activitatea de relaţii publice. prin mass-media proprie. conduce şi controlează activitatea mijloacelor de informare în masă centrale. Prezintă propuneri. Organizează şi coordonează pregătirea de specialitate a personalului din structurile de relaţii publice – centrale. i. Elaborează proiectul de plan editorial anual. anual ori de câte ori este nevoie. h. g. precum şi cu privire la nivelul ministerului.în măsura în care acestea nu intră sub incidenţa legilor şi reglementărilor referitoare la protecţia informaţiilor. în principal. Organizează. Sprijină. organizează „Salonul de carte juridică. Organizează activităţi de control şi îndrumare pe probleme specifice la compartimentele de relaţii publice din structurile centrale şi teritoriale ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. departamentale şi locale. 179 . l. săptămânal. Organizează. controlează şi evaluează editarea şi activităţile cu cartea în minister. civică şi poliţistă”. întregul personal al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în legătură cu activităţile de interes public.

2003.p. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti funcţionează structuri (servicii. În structurile ministerului se editează publicaţii departamentale (de armă) şi publicaţii locale. Mijloacele de informare în masă centrale şi teritoriale Activitatea mijloacelor de informare în masă ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se desfăşoară în conformitate cu principiile constituţionale ale dreptului libertăţii de exprimare. Mijloacele de informare în masă cuprind: a.1. iar pe linie profesională Direcţiei Informare şi Relaţii Publice. de creaţie şi libertăţii presei. 63/28. Coordonează şi exercită controlul asupra modului de respectare.G. 180 . 111/1995 privind constituirea. a prevederilor Instrucţiunilor de aplicare a Legii nr. Comandamentul Naţional al Jandarmeriei. 3.1. biroului) de relaţii publice participă (ca invitat) la activităţi desfăşurate pe linie de comandă.06. Inspectoratul General al Situaţiilor de Urgenţă. Acestea se subordonează nemijlocit comandanţilor (şefilor). Ministerul editează două publicaţii centrale: o revistă săptămânală de informare şi opinie şi o revistă lunară de analiză socială.2. Presa scrisă şi alte materiale editate.R.5.A. 222 223 Idem. organizarea şi funcţionarea depozitului legal de tipărituri şi alte documente grafice şi audio-vizuale222. La nivelul unităţilor judeţene funcţionează compartimente având în componenţă ofiţeri cu relaţiile publice (purtător de cuvânt)223.2. birouri) de relaţii publice. O. Şeful serviciului (secţiei. Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei. în conformitate cu prevederile legale incidente în materie. Structuri de relaţii publice ale unităţilor centrale şi teritoriale La Inspectoratul General al Poliţiei. literatură şi artă. în structurile instituţiei. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. nr. 3. privind organizarea şi funcţionarea M.I.6. Presa audio-vizuală. pg10-11.U. secţii. b.

În localităţile în care funcţionează posturi teritoriale ale societăţilor de radio şi TV.14. Înfiinţarea unor noi mijloace de informare în masă se face în baza aprobării ministrului. Organizează conferinţele şi alte acţiuni de presă ale conducerii ministerului. în urma consultării direcţiilor de specialitate. susţine briefing-urile periodice. Purtătorul de cuvânt al ministerului are următoarele atribuţii:224 a. asigurând legătura acestuia cu jurnaliştii prezenţi şi se ocupă de difuzarea discursului acestuia. Formulează. privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de Relaţii Publice. pe linie profesională Direcţiei Informare şi Relaţii Publice şi cooperează cu ofiţerii de relaţii publice. complete şi avizate. Pregăteşte şi însoţeşte ministrul la apariţiile sale publice. 224 Instrucţiunile nr. e. cu sprijinul Direcţiei Informare şi Relaţii Publice (Serviciul Relaţii cu Presa). Asigură un dialog permanent cu reprezentanţii mass-media din România şi străinătate. comandanţii de unităţi pot numi 1-2 ofiţeri care să pregătească şi să prezinte rubrici şi emisiuni proprii la posturile respective. poziţia oficială a ministerului asupra unor probleme din sfera de competenţă a instituţiei. în posesia datelor si informaţiilor de interes public. f. oficiale. cu avizul prealabil al Direcţiei Juridice şi al Direcţiei Informare şi Relaţii Publice. pentru a avea o viziune de ansamblu asupra evoluţiilor din politica ministerului şi a putea furniza presei informaţii prompte.2. d.7. astfel încât aceştia să intre. b.1. 171 din 2001. Redacţiile mijloacelor de informare în masă (scrise şi audiovizuale) locale sunt subordonate.Mijloacele de informare în masă se conformează deontologiei activităţii publicistice din România. interviuri. 3. Consiliază ministrul asupra solicitărilor din partea presei. Tradiţii. Sumarul şi conţinutul acestor rubrici şi emisiuni se întocmesc pe baza planului de relaţii publice şi se aprobă de comandantul unităţii respective. c. în timp util. gestionează relaţia acestuia cu reprezentanţii mass-media (apariţii televizate. Educaţie şi Sport în Ministerul de Interne. pg. 181 . fără a emite opinii personale. promovări de imagine). Participă la întâlnirile oficiale ale ministrului de interne.

stadiul îndeplinirii obiectivelor de comunicare şi raportează comandantului (şefului) rezultatele analizei efectuate. c. Redactează proiecte de răspuns la materialele apărute în presa centrală şi locală care vizează personalul şi unitatea din care fac parte.1. Guvern. Parlament. Evaluează.2. conţinutul acestuia pentru îmbunătăţirea imaginii ministerului. Menţine permanent legătura cu purtătorii de cuvânt de la celelalte instituţii ale statului (Preşedinţie. d. Sprijină pe timpul documentării în teren şi furnizează informaţii de interes public ziariştilor din mass-media ministerului. pe plan central şi local. Întocmesc documentele de planificare anuală a comunicării. Atribuţiile ofiţerilor de relaţii publice:225 a. monitorizează modul de prezentare a activităţii unităţii de către presa scrisă şi audio-vizuală şi prezintă comandanţilor (şefilor) analize şi sinteze gen „revista presei”. la nivelul unităţii în care lucrează. f. Gestionează relaţiile cu mass-media. 3. cu asociaţiile veteranilor de război. Pregătesc şi asigură prezentarea în presa centrală şi locală a informaţiilor referitoare la cele mai importante evenimente din viaţa şi activitatea unităţii în care lucrează. i.14-15. e. campanii şi strategii de promovare a imaginii ministerului. b. lunar. împreună cu Direcţia Informare şi Relaţii Publice.8. Menţin legătura. Acordă o atenţie constantă calităţii mesajului informaţional şi adaptează. 225 Idem. 182 . Asigură difuzarea informaţiilor cu caracter public către întregul personal al unităţii din care fac parte. cu aprobarea comandantului structurii respective. h. alte ministere) în vederea armonizării poziţiilor în probleme de interes convergent. h. g.g. de la caz la caz. în spiritul prevederilor Concepţiei de relaţii publice elaborată de direcţia de profil. ale cadrelor în rezervă şi retragere şi asigură participarea reprezentanţilor acestora la acţiunile importante din cadrul unităţilor. pg. Elaborează şi aplică.

din punct de vedere al conţinutului.) pentru desfăşurarea vizitelor reprezentanţilor mass-media din ţară şi străinătate. Desfăşurarea activităţii de Relaţii Publice În Ministerul Internelor şi Reformei Administrative cele mai importante componente ale sistemului de relaţii publice. precum şi de la celelalte structuri ale ministerului . Organizează – prin mijloace specifice şi cu respectarea prevederilor legale în materie – activitatea de informare locală şi naţională a populaţiei cu probleme de interes public. iar după desfăşurarea acestora informează Direcţia Informare şi Relaţii Publice despre problemele deosebite ce au rezultat. în colaborare cu Direcţia Informare şi Relaţii Publice condiţiile necesare (documentare. Asigură. Prezentarea în numele conducerii unităţii.2. prin apariţii publice. 3. a poziţiei oficiale faţă de diferitele cazuri.1. cazare ş.a. Realizează. pg. relaţiile cu comunitatea. informaţii reale şi credibile în cazul producerii unor evenimente deosebite.9. judeţene şi ale municipiului Bucureşti . gestionarea crizelor mediatice şi a imaginii instituţiei226. comunicarea externă.i. Purtătorii de cuvânt de la inspectoratele generale şi unităţile teritoriale. de regulă. comunicarea internaţională. Organizează. situaţii în care instituţia este vizată: b. conferinţe sau briefing-uri de presă. în urma deciziei comandanţilor şi când situaţia concretă impune acest lucru. având ca atribuţii complementare următoarele: a. sunt: relaţiile cu mass-media. a unor.de la unităţile de învăţământ. dar cel puţin o dată pe trimestru. Transmiterea operativă. 226 Idem. care intră în competenţa actualei direcţii de linie.17. j.se stabilesc prin ordin de zi pe unitate. acţiuni de mediatizare prin intermediul reţelei Internet. l. 183 . comunicarea internă. k. din rândul ofiţerilor cu relaţiile publice.

17-18. acreditarea ziariştilor civili se face de către compartimentele specializate. comandanţii (şefii) inspectoratelor generale. Jandarmeriei Române. La nivel teritorial.2. inspectoratelor de poliţie judeţene şi de transporturi. Acreditarea ziariştilor civili constituie atributul Direcţiei Informare şi Relaţii Publice.0. direcţiilor generale şi direcţiilor. apărării avutului public şi privat. pg. Comunicarea internă 227 Idem. Relaţiile şi activităţile cu mass-media227 Relaţiile şi activităţile cu mass-media se desfăşoară numai prin intermediul sistemului de relaţii publice. Inspectoratului General al Situaţiilor de Urgenţă. în scopul conştientizării şi atragerii acestora la prevenirea şi combaterea infracţiunilor. Acreditarea ziariştilor aparţinând presei din afara sistemului se face pe baza unei cereri transmise de publicaţia la care lucrează solicitantul.2. a populaţiei asupra funcţiilor şi serviciilor pe care le îndeplinesc ministerul şi subsistemele sale în domeniul respectării ordinii publice. acreditarea ziariştilor civili revine ofiţerului de relaţii publice. secretar general.2. Direcţia Informare şi Relaţii Publice îndeplineşte funcţia de interfaţă a ministerului în raporturile cu mass-media şi este abilitată să desfăşoare activităţi pertinente. 184 . într-o manieră comprehensivă şi obiectivă. Structurile de profil în plan teritorial au aceeaşi menire în raporturile cu mass-media. în baza atribuţiilor cei revin. instituţiilor militare de învăţământ.1. în vederea mediatizării. drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. a Arhivelor Naţionale şi se aduc la cunoştinţa ofiţerilor de relaţii publice. consilieri.3. La nivelul inspectoratelor generale.2. Poliţiei de Frontieră. şefi de direcţii din Aparatul Central) aceste relaţii se derulează prin Direcţia Informare şi Relaţii Publice care organizează mediatizarea activităţii instituţiei. Datele şi informaţiile ce pot fi făcute publice se stabilesc de către conducerea ministerului. Ştirile şi datele ce se dau publicităţii vor urmări informarea corectă. unităţilor din structura Inspectoratului General al Poliţiei Române. care propune spre aprobare comandantului (şefului) unităţii solicitările respective. 3. iar la nivel central (secretari de stat.

b. în condiţiile unei mai bune înţelegeri a obiectivelor şi finalităţii acestora. aviziere. Trimestrial. 185 . e) casete video. Modalităţile prin care se realizează comunicarea internă: a) mijloace de informare în masă.18-19. doctrina şi politica de ordine publică. se va asigura actualizarea panourilor şi avizierelor din unităţi 228 Idem. Consiliul suprem de Apărare a Ţării şi conducerea ministerului. d) afişe. vor urmări ca întreg personalul ministerului să cunoască:228 a. panouri.Comunicarea internă este un domeniu prioritar al activităţii de relaţii publice. Mesajele de comunicare internă vor fi transmise. lunar sau ori de câte ori este nevoie). european şi internaţional. în domeniul specific de activitate şi modul în care acestea se reflectă asupra propriilor demersuri şi preocupări. e. compact-discuri etc. prin mijloace de informare. Organizarea şi desfăşurarea comunicării interne revine comandanţilor (şefilor) şi se realizează cu toate categoriile de personal. locul şi rolul acestei instituţii în societatea românească. contribuind la un proces relaţional eficient între comandanţi (şefi) şi subordonaţi. motivaţiei şi eficienţei îndeplinirii misiunilor specifice. d. elaborate până la nivelul inspectoratelor generale. Preşedinte. Programele anuale de comunicare internă. menirea fundamentală a acesteia de a apăra interesele legitime ale tuturor cetăţenilor. particularităţile şi dinamica fenomenului infracţional. precum şi în cel al integrării europene şi euroatlantice. deciziile luate de Parlament. buletine informative şi programele de radioficare ale unităţilor. c) sistemul de radioficare propriu. dischete. stadiile parcurse în procesul de reformă a ministerului. b) ordine şi buletine informative. centrale şi locale ale ministerului. postere. pg. contribuţia ministerului la apărarea intereselor României în contextul zonal. în conformitate cu obiectivele prioritare stabilite şi cu nevoile de informare ale personalului. f. tabele electronice. c. în scopul menţinerii şi întăririi coeziunii. angajând răspunderea factorilor care au atribuţii în acest sens. periodic (săptămânal. Guvern.

culte religioase. de schimbare a comenzii unităţii. etc. sănătatea. etc. şedinţe ale consiliilor locale. zilele armelor. pg.. Comandanţii (şefii) vor stabili responsabilităţi în comunicarea internă. organizaţii profesionale. în speţă. iar la bilanţurile muncii profesionale vor evalua şi acest domeniu de activitate. liniştea socială. asociaţii şi cluburi sportive. filiale ale partidelor politice. 3. cât şi activitatea cadrelor aflate în slujba comunităţii. b) informarea oportună şi corectă. c) atragerea unor persoane cu calificare profesională şi calităţi morale corespunzătoare pentru a face parte din efectivele ministerului. a cetăţenilor cu problemele care le pot afecta viaţa.cu informaţii noi şi date de interes pentru personal. 20. Relaţiile cu comunitatea pot fi menţinute la un nivel optim prin: a) contactul nemijlocit al comenzii cu personalităţile şi membrii comunităţii.2. prin mass-media. c) invitarea unor membri ai comunităţii la evenimente importante din viaţa unităţii: ceremonii de depunere a jurământului militar. etc. în retragere şi ale veteranilor de război. cetăţeni. în scopul formării unei atitudini preventive. dar şi pentru a putea coopera cu aceştia în situaţii normale şi de criză. 229 Idem. asociaţii ale cadrelor militare în rezervă. reuniuni. 186 . ale unităţilor din zonă. competiţii sportive.2. b) participarea reprezentanţilor ministerului la evenimente importante din viaţa comunităţii (comemorări. instituţii de învăţământ.”229 Activitatea în domeniul relaţiilor cu comunitatea presupune: a) facilitatea posibilităţii publicului de a înţelege mai bine misiunile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi.2. Relaţiile cu comunitatea „Comunitatea include: organe şi organizaţii guvernamentale. aniversări.). organizaţii şi asociaţii civice.

antrenarea mai eficientă a specialiştilor în relaţii publice în organizarea conferinţelor de presă. definirea clară a relaţiilor dintre componentele (ofiţerii) de relaţii publice şi purtătorii de cuvânt de la diferite niveluri. menţinerii ordinii publice. c) iniţierea conferinţelor de presă. ale conducerii instituţiei cu şefii publicaţiilor şi ai posturilor de radio şi televiziune şi realizarea de vizite ale conducerii ministerului la cele mai reprezentative publicaţii. cetăţeni. 3. şi difuzarea de broşuri şi pliante. b) organizarea unor întâlniri periodice.3. materiale de prezentare şi educare în probleme de ordine publică. având ca protagonişti comandanţi de armă. semestrial. 187 . a unor date şi informaţii publice referitoare la activitatea ministerului. e) editarea. prin intermediul ofiţerilor de relaţii publice. d) îmbunătăţirea relaţiilor cu ziariştii.2. Comunicarea externă Comunicarea externă urmăreşte promovarea sistematică. pentru a le oferi subiecte cu impact public ridicat şi posibilităţi de contact cu persoane autorizate în domeniu.d) difuzarea. inclusiv prin invitarea sistematică a acestora la compartimentele de presă. lideri de opinie. informale.2. prin presa scrisă şi audio-vizuală. în context. la scurt timp după producerea unor evenimente. publicaţii. a avutului public şi privat. de informaţii de larg interes. răspunsuri la solicitările unor organizaţii. şefi ai unităţilor centrale şi teritoriale. f) vizite săptămânale ale cadrelor ministerului în unităţi şcolare de pe raza de competenţă. precum şi cadrele care au participat la rezolvarea unor cazuri deosebite. apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. în pregătirea şi realizarea interviurilor pentru mass-media scrisă şi audio-vizuală şi. prin: a) stabilirea de strategii mediatice şi desfăşurarea unor campanii de presă în scopul explicării în mass-media a proiectelor de lege iniţiate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative precum şi a tuturor acţiunilor destinate combaterii fenomenului infracţional.

230 Idem. Mijloacele prin care se realizează comunicarea internaţională sunt: a) materiale de prezentare a ministerului.2. a unor dezbateri sub genericul: „Ministerul românească”. la nivel central şi teritorial. In principal.e) organizarea. bilanţuri etc. la susţinerea demersurilor întreprinse de cadrele de conducere din structurile centrale şi teritoriale pentru eficientizarea acţiunilor consacrate apărării ordinii de drept şi a siguranţei în zonele de competenţă. prin structurile sale specializate în colaborare cu unităţi din Aparatul Central al ministerului. a unor dezbateri gen „masă rotundă” privind subiecte de larg interes pentru minister.2. de către inspectoratele şi marile unităţi. a datelor referitoare la activitatea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.21 188 .230 Internelor şi Reformei Administrative în societatea 3. pg. i) organizarea. comandamentele de armă şi inspectoratele generale. j) angajarea compartimentelor de presă în susţinerea unor companii mediatice şi elaborarea unor materiale documentare pentru a fi furnizate presei cu ocazia anumitor evenimente programate (manifestări istorice. periodic. congrese. g) creşterea contribuţiei ofiţerilor de relaţii publice din structurile teritoriale la realizarea emisiunilor Radio-TV şi a publicaţiilor centrale ale ministerului.4. în presa scrisă şi audio-vizuală internaţională. elaborate in limbi de circulaţie internaţională. b) buletine periodice de informare şi documentare. Comunicarea internaţională Comunicarea internaţională are drept scop promovarea sistematică. h) atragerea în mai mare măsură a presei locale din afara sistemului – principala sursă de informare în plan teritorial – la popularizarea prevederilor unor acte normative. periodic. comunicarea internaţională este asigurată de către Direcţia Informare şi Relaţii Publice. precum şi cu structurile guvernamentale specializate. f) prezentarea în presa ministerului a unor subiecte actuale vizând problematica din sfera de competenţă a instituţiei.).

5. e) fotoexpoziţii. g) emisiuni şi rubrici de radio/televiziune străine sau la cele româneşti cu acoperire internaţională. aprecierea sincronică şi diacronică a imaginii reflectate în mass-media şi a reprezentărilor publicului. h) seminarii. acte necesare pentru obţinerea unor documente oficiale etc. gestionată din punct de vedere al conţinutului de către Direcţia Informare şi Relaţii Publice. In evaluarea activităţii de imagine publică se vor urmări câteva direcţii principale: analiza nivelului de îndeplinire a obiectivelor pe care şi le-a propus ministerul. simpozioane.23-24. Comandamentele de armă. audio şi alte mijloace de prezentare şi promovare a activităţilor specifice ministerului. cel puţin o dată pe an. Gestionarea imaginii publice a ministerului Gestionarea imaginii publice a ministerului revine structurilor specializate de relaţii publice şi este evaluată. se vor comanda către instituţii specializate sondaje de opinie. care să cuprindă materiale de prezentare a structurilor respective. conferinţe şi cursuri internaţionale. d) pagina WEB – INTERNET a ministerului.2. de către Direcţia Informare şi Relaţii Publice.c) casete video.).231 3. periodic. Pentru cuantificarea profesională a imaginii instituţiei. cu participarea corespondenţilor mass-mediei străine acreditaţi în România. pg. i) schimburi de publicaţii şi alte mijloace specifice de informare. pg. pe plan central. 189 . f) interviuri şi declaraţii acordate unor publicaţii din alte ţări. panouri şi standuri de prezentare a activităţii ministerului. inspectoratele generale şi inspectoratele de poliţie judeţene îşi pot înfiinţa pagina WEB – INTERNET. j) acţiunile de interes public organizate de minister. alte informaţii de interes general privind relaţiile cu publicul (audienţe. estimarea procesului de comunicare internă şi externă.22-23. Idem. care prezintă rapoarte ministrului de interne privind concluziile şi măsurile de corectare a disfuncţionalităţilor constatate. cuantificarea modului de funcţionare a sistemului de relaţii publice. buletine de informare şi documentare. pe bază de reciprocitate.2.232 231 232 Idem.

Strategia de Comunicare şi Relaţiile Publice a ministerului se va realiza prin233: Comunicarea publică. care stă la baza societăţii democratice.2. informaţional. reprezentanţii societăţii civile şi cea cu organismele europene şi instituţii similare din ţările de pe continent. 190 . prin asigurarea caracterului bivalent al comunicării şi prin raportarea permanentă a mesajului la aşteptările populaţiei se asigură un înalt grad de încredere. concordanţa între activitatea şi rezultatele obţinute de minister şi lucrătorii săi. de asemenea. Îndeplinirea obiectivelor Programului de Guvernare. executarea de misiuni de menţinere a păcii peste hotare.. participarea la Forţa de Poliţie Europeană şi altele. amploarea şi gradul de diversificare a comunicării. cetăţeni. între Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi celelalte instituţii ale statului. pe de o parte. continuarea reformei în Administraţia Publică şi în domeniul Ordinii şi Siguranţei Publice. şi percepţia publică asupra acestora.2. EUROPOL. de asemenea. rezultând din însăşi rolul şi atribuţiile ministerului în societatea românească. perfecţionarea activităţii de comunicare şi relaţii publice. sunt obligatorii. pregătirea implementării Poliţiei Locale. realizează flexibilitatea necesară în decizii şi în acţiune în raport cu situaţia operativă la un moment dat. prin transparenţă. 233 Strategia de Comunicare şi Relaţiile Publice a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Lupta împotriva corupţiei şi a infracţionalităţii de orice fel. dezvoltarea activităţii de comunicare şi relaţii publice. Totodată. gestionarea banului public în Administraţie.3. FIEP etc.6. pe de altă parte (principalul vector de transmitere a informaţiei publice mass-media). solicită. precum şi securizarea frontierei de stat impun. cât şi cele de Ordine şi Siguranţă Publică – depinde de coerenţa. Din această perspectivă. activitatea de comunicare trebuie să fie înţeleasă şi gestionată ca un serviciu public „de linia întâi” care asigură. Funcţionarea tuturor structurilor componente – atât cele din Administraţie. dezvoltarea relaţiilor în cadrul INTERPOL. comunităţi locale. ca premisă obligatorie a consolidării contractului social între cetăţean şi instituţiile publice. consolidează suportul public. Numai o comunicare optimă poate dezvolta predictibilitatea.

care se va accentua. iar procesul de descentralizare decizională. Comunicarea externă – în care informaţiile publice trebuie să aibă drept finalitate consolidarea şi dezvoltarea încrederii populaţiei în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. derularea programelor şi a strategiilor multianuale de modernizare. care poate grăbi. consolidarea încrederii că. ţara noastră nu 191 . Gradul pronunţat de specificitate al comunicării şi relaţiilor publice impune ca.E. Comunicarea internă – în care accentul cade pe antrenarea personalului propriu la elaborarea proiectelor şi programelor instituţionale. comunicarea internă este. odată cu integrarea în U. informarea instituţională corectă şi operativă. la nivelul publicului european. În pofida progreselor abţinute. Întrucât comunicarea şi relaţiile publice nu au şi nu pot avea un scop în sine. oferă un context favorabil. Informarea internaţională – care să determine. organizată. dezvoltarea parteneriatului public – privat ş. coeziunea organizaţională şi ataşamentul personalului propriu la proiectele. este necesar ca şi activitatea subsistemului comunicaţional să fie planificată. nici autonomie în raport cu celelalte subsisteme ale ministerului. programele şi strategiile gândite la nivelul managementului central. necesită o intensă susţinere în planul comunicării şi relaţiilor publice. c. În acest domeniu. la „cota de avarie”. prevenirea speculaţiilor referitoare la viitorul organizaţiei etc. încă. Comunicarea internă rămâne o problemă de rezolvat. condusă şi evaluată prin raportare la aceleaşi obiective. această rezolvare! b. pentru integrarea efortului general al instituţiei să fie stabilite principii. căi şi modalităţi de acţiune proprii. Pentru a-şi îndeplini rolul. comunicarea publică trebuie să funcţioneze ca sistem unitar. ci le deservesc. diminuarea percepţiei negative şi stimularea percepţiei favorabile faţă de îndeplinirea de către ministeru a responsabilităţilor din domeniile de competenţă. gestionarea imaginii trebuie să aibă la bază acţiunea propriu-zisă a structurilor ministerului şi în legătură cu aceasta. perfecţionarea comunicării şi a relaţiilor publice.a.. criterii de lucru şi indicatori de evaluare specifici. organizată şi condusă la un nivel care asigură.Reforma în Administraţia Publică. care nu se pot asigura decât printr-o strategie sectorială distinctă. organizat pe trei paliere: a.

a suportului public necesar susţinerii efortului instituţional în vederea realizării obiectivelor. Acţionând. În planificarea. în acelaşi timp. Astfel.7. conducere. O asemenea construcţie este obligatorie în special în ceea ce priveşte comunicarea în situaţii de criză. convergenţa eforturilor pentru perfecţionarea activităţii de comunicare şi relaţii publice trebuie să fie realizată tot pe baza unui plan coerent. concomitent cu celelalte subsisteme. inclusiv instituţional. organizarea. cu reprezentanţii societăţii civile şi cetăţenii. pe baza comunicării cu alte instituţii. nevoii de informare a societăţii civile. 3. în general. desfăşurarea şi evaluarea comunicării publice pornim de la premisa că un cetăţean bine informat cu privire la instituţiile şi atribuţiile cu care acestea au fost investite prin lege.E. cetăţenilor etc. • Obţinerea. comunităţilor. a unui climat civic favorabil întăririi legalităţii. pentru descentralizarea comunicării publice se impune. cu comunităţile locale. pe obiective şi etape. cetăţenii vor înţelege mai bine rolul ministrului în societatea românească şi vor înţelege mai bine parteneriatul care trebuie să funcţioneze în relaţia cetăţean – minister. ca aceasta să răspundă unitar. ci un partener real şi sigur pe termen lung. 192 . a populaţiei şi a opiniei publice europene asupra progreselor ministerului în exercitarea atribuţiilor conform standardelor U. pentru societate. este un bun câştigat nu numai pentru sine. • Stimularea prin acţiuni şi proiecte de relaţii publice. combaterii ferme a corupţiei şi infracţionalităţii. Întrucât. pe baza unui mesaj unic. este necesar să se asigure şi subdezvolte şi subsistemul comunicaţional. al ordinii şi siguranţei publice..va fi exportatoare de infracţionalitate sau de crize. în domeniul administraţiei publice. care să contribuie la asigurarea unui spaţiu comun de protejare a libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor europeni. a unor reguli şi proceduri de lucru corespunzătoare. ci şi pentru comunitatea locală din care face parte. condiţiile care se pot asigura doar în măsura în care este proiectată construcţia planificată.2. Obiectivele generale ale Strategiei de comunicare publică • Creşterea gradului de informare a personalului propriu.2.

interviuri şi documente oficiale. B. SIGURANŢĂ PENTRU FIECARE”. a logisticii. declaraţii. 3.2.• Asigurarea vizibilităţii necesare conducerii ministerului şi a structurilor componente în legătură cu rezultatele obţinute în îndeplinirea responsabilităţilor din Programul de Guvernare a României. Conţinutul mesajului Mesajul public al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a tuturor structurilor componente va fi centrat pe deviza „ADMINISTRAŢIE PENTRU TOŢI. conştientizarea tuturor categoriilor de public-ţintă asupra rolului ministerului în societatea românească. precum şi creşterea încrederii cetăţenilor în personalul tuturor structurilor componente. Folosirea acestei devize. se menţine permanent activă în conştiinţa lucrătorilor din structurile de ordine publică şi din cele ale administraţiei publice. Ca urmare. ca „miez” al întregii activităţi de comunicare şi relaţii publice vizează. Mesajul comunicării publice A. comunicate. în reforma instituţională şi în îndeplinirea angajamentelor cu Uniunea Europeană. buletine informative. deopotrivă. exprimând în formă esenţializată. Suportul mesajului: • • • discursuri. 193 . în scopul creşterii eficienţei comunicării şi relaţiilor publice. cadrului organizatoric şi procedurilor. menirea pe care aceştia o au în serviciul public. sinteze documentare despre acţiunile întreprinse în domeniile de abilitare ale ministerului.2.8. Totodată. • Modernizarea managementului. documentare de presă. atât conţinutul atribuţiilor instituţiei şi al activităţilor personalului ministerului. prin utilizarea acestei devize în comunicarea internă. cât şi scopul acestora. deviza de mai sus va fi prezentă în mesajul public de la toate nivelurile ierarhice şi va fi multiplicată prin toate categoriile de suport de mesaj la dispoziţie.

).9. strategii. pagina WEB. pliante. de prezentare. executarea şi evaluarea acţiunilor cuprinse în Strategia de Comunicare şi Relaţiile Publice. prin propriile structuri de comunicare şi relaţii publice.vor avea loc şedinţe de conducere. sprijin şi îndrumare. de evaluare a activităţii etc. rapoarte de cercetare.D-uri. C. organizarea. la care vor participa şefii structurilor şi 194 . organizarea. se va asigura la nivel ministerial. ale inspectoratelor generale şi prefecturilor. c) Planificarea curentă. filme documentare. gări. revine astfel: a) Coordonarea generală a comunicării şi relaţiilor publice. La nivel central .2. casete video. sub conducerea şefului departamentului respectiv. videoclipuri şi spoturi publicitare. conducerea. prin politici. spaţii comerciale etc. 3. anunţuri prin sistemele de radiofonie din spaţii publice (staţii de metrou. execuţia şi evidenţa îndeplinirii activităţilor vor aparţine unităţilor teritoriale şi serviciilor deconcentrate. proceduri şi reglementări interne specifice. b) Coordonarea execuţiei şi planificarea sectorială se vor asigura de către structurile specializate de comunicare şi relaţii publice de la nivel departamental. articole şi emisiuni radio-tv.• • • • • • • • broşuri. conduse de către directorul Direcţia Informare şi Relaţii Publice. prin Direcţia Informare şi Relaţii Publice. Structura de responsabilitate în implementarea Strategiei de Comunicare şi Relaţii Publice Răspunderea în planificarea. lucrări de specialitate. precum şi prin control. de pe mijloacele de transport în comun şi prin serviciile de teletext ale posturilor TV. afişe.2. fotografii. însemne cu semnificaţie heraldică. pentru structurile componente. aerogări. exponate muzeale. anunţuri prin sistemele electronice de afişaj stradal. obiecte din patrimoniul cultural. analiză. albume. planificare şi organizare a activităţilor de comunicare şi relaţii publice.

Aceste documente vor fi supuse aprobării şefului unităţii judeţene şi trimise. în şedinţa Colegiului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi în şedinţele de conducere ale departamentelor. vor fi întocmite planuri anuale de comunicare şi relaţii publice. Periodic. la solicitarea şefului departamentului şi la propunerea directorului Direcţiei Informare şi Relaţii Publice. 2. Poliţie de Frontieră. vor fi prezentate informări cu privire la stadiul îndeplinirii prevederilor Strategii. Jandarmi. structurile de informare şi relaţii publice şi comunicatorii de la toate nivelurile vor avea în atenţie următoarele etape de urmat: 1. La nivel judeţean se vor desfăşura. Direcţiei Informare şi Relaţii Publice. inspectoratelor generale. cu valabilitate anuală. şefului structurii de comunicare şi relaţii publice a departamentului din care face parte unitatea respectivă. la care vor participa comunicatorii tuturor structurilor din judeţ. spre informare. a acţiunilor şi activităţilor planificate în baza acesteia. sub coordonarea ofiţerului de relaţii publice al instituţiei – gazdă. Identificarea mijloacelor pentru a-l atinge. Argumentarea pentru a-l convinge.). 3. Formularea problemei de rezolvat. La nivel departamental . Determinarea publicului ţintă.vor avea loc întruniri de coordonare şi instructaj. prefecturilor şi inspectoratelor judeţene. lunar şi ori de câte ori este nevoie. Poliţie. 195 . În elaborarea Strategiei de comunicare externă. sub coordonarea şefului structurii departamentale de comunicare şi relaţii publice. Acestea se vor desfăşura prin rotaţie. spre informare. La nivelul fiecărei structuri judeţene. şedinţe de coordonare.departamentelor de comunicare şi relaţii publice şi ceilalţi componenţi ai „Grupului comunicatorilor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative”. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă etc. la sediul fiecărei structuri a ministerului (Prefectură. cel puţin o dată la şase luni şi ori de câte ori situaţia o impune. Întrunirile se vor desfăşura săptămânal şi ori de câte ori situaţia o impune. În vederea aplicării prevederilor Strategiei la nivelul fiecărei structuri departamentale se vor întocmi şi aplica planuri sectoriale de comunicare şi relaţii publice. 4. Aceste documente vor fi supuse aprobării şefului departamentului şi trimise.. pe o temă sau alta aflată pe agenda publică sau pentru implementarea unui program de acţiune. plan de activitate etc.

optimizarea comunicării interne este destinată să asigure coeziunea organizaţională ca „substanţă” pentru perfecţionarea comunicării externe şi a informării internaţionale şi pentru realizarea unui mesaj public credibil.2. 3. se recomandă recurgerea. Modalităţi de comunicare publică A. din cadrul structurii/unităţii. schimburi de idei. în vederea reconstrucţiei subsistemului comunicaţional al ministerului.5. îndeosebi pe timpul urmăririi primelor şase etape. 6. Controlul şi evaluarea. Elaborarea planului de acţiune. în viziunea prezentei Strategii. prin planificare. Cunoaşterea resurselor avute la dispoziţie. în scopul cunoaşterii reciproce şi perfecţionarea comunicării interne. consolidării coeziunii organizaţionale. • creşterea capacităţii de acţiune a Direcţiei Informare şi Relaţii Publice şi a structurilor departamentale de profil. • comune. la toate nivelurile ierarhice de acţiuni între structurile ministerului.3. control şi evaluare a activităţii de comunicare publică. conducere. De aceea. • 234 iniţierea şi derularea. pe orizontală şi verticală. structurile de comunicare şi relaţii publice şi-au propus să participe la efortul instituţional comun prin234: • dezvoltarea atribuţiilor de „interfaţă internă” a structurilor de informare şi relaţii publice. îndeosebi între cele de ordine şi siguranţă publică şi cele de administraţie publică. 196 . În vederea asigurării unui caracter cât mai cuprinzător şi pentru creşterea eficienţei acţiunilor/programelor.0. organizare. brain-storming-uri între comunicatori şi alţi specialişti. între diferitele componente ale ministerului. Întrucât optimizarea comunicării publice este un rezultat al acţiunii conjugate al tuturor componentelor ministerului. Idem. În plan intern Comunicarea internă reprezintă fundamentul oricărui sistem de comunicare şi relaţii publice. 7. la consultări. pe orizontală şi pe verticală.

dezvoltarea capacităţii cadrelor medii de a face să circule pregătirea funcţionarilor pentru a reprezenta „cartea de dezvoltarea comunicării cu structurile Corpului Naţional informaţia atât în sens ascendent.A.P. inclusiv prin participarea activă la dezvoltarea comunicării prin reţeaua pregătirea personalului care încadrează structurile de informare şi relaţii publice de la toate nivelurile ierarhice. vizită” a instituţiei. al Poliţiştilor. buletine. destinate statuării normelor şi procedurilor de lucru în domeniul comunicării şi relaţiilor publice. I. broşuri etc. înţelegerea schimbărilor şi motivarea cadrelor medii. la pregătirea şi specializarea personalului pentru funcţii manageriale. în contextul descentralizării. vor fi vizate următoarele: favorizarea unei comunicări interactive. cu teme şi subiecte de comunicare publică. a nivelului de satisfacţie a personalului privind produsele de informare internă (publicaţii. actul de conducere.). desfăşurarea şi evaluarea comunicării interne. Agenţia Naţională a 197 .• INTRANET. conducerea. cât şi descendent. – Secţia Română. • Diminuarea timpilor reziduali în asigurarea comunicării publice. pe baza sondajelor realizate de Direcţia Generale Management Resurse Umane şi a rapoartelor de diagnoză organizaţională întocmite de Centrul Psihosociologic. • • • perfecţionarea comunicării interne între structurile de relaţii consolidarea poziţiei ofiţerului de relaţii publice ca asociat la iniţierea unor proiecte de acte normative cu caracter intern publice de la toate nivelurile ierarhice. Comunicarea internă şi să reducă temerile provocate de să arate avantajele acesteia elementele de noutate apărute. • în planificarea. - evaluarea. înţelegerea „de ce-ului” schimbării. precum şi participarea.

B. 235 Idem. vederea stopării proceselor care inhibă iniţiativele. la toate nivelurile. în prioritatea acordată formării şi motivării cadrelor medii sprijinirea. în vederea raportării managementului la aşteptările personalului. cuplarea mai riguroasă a agendei ministeriale cu agenda publicului. activitatea şi deciziile acestora. comunicarea cu alte instituţii. instituirea unui sistem integrat de evaluare. în plan extern. resurselor de toate categoriile şi stilul de management. • Optimizarea comunicării interne depinde de anumiţi factori sprijinul necondiţionat al managerilor şi concordanţa între coerenţa între politicile de comunicare. din intermediari în personal care să fie urmate de către ceilalţi angajaţi. promovarea unor modele de performeri. îmbunătăţirea calităţii publicaţiilor proprii.Funcţionarilor Publici şi Alianţa Federativă a Sindicatelor din Administraţia Publică „SED LEX”. cât şi în sens ascendent. În plan extern Activitatea de informare şi relaţii publice. vizează. deopotrivă235: • • comunicarea cu mass-media. veritabile personaje care să asigure comunicarea. cu organizaţii neguvernamentale şi comunicarea de recrutare (publicitară). activităţii decidenţilor. pe categorii de transformarea cadrelor medii. atât în sens descendent. cu propuneri şi puncte de vedere competente a cheie. 198 . de gestionare a dezvoltarea spiritului de echipă. cum ar fi: declaraţiile publice. (intermediare). care să permită comensurarea aportului fiecărei componente la perfecţionarea comunicării interne.

) va gestiona. în situaţia apariţiei de materiale de presă cu conţinut negativ/critic. propunerile Direcţiei Informare şi Relaţii Publice vor fi aplicate la nivelul structurilor ministerului stabilite.R. întâlniri informale/formale ale conducerii ministerului (secretarii de stat) cu conducerile organizaţiilor profesionale ale ziariştilor. spre minister. prin grija comunicatorilor. Evidenţa îndeplinirii acestei dispoziţii este ţinută de către Serviciul Comunicare Publică al Direcţiei Informare şi Relaţii Publice. a unor vectori de imagine pozitivă şi organizarea de acţiuni mediatice/evenimente de presă prin care să se realizeze transferul de imagine pozitivă dinspre aceştia. nici un material critic la adresa instituţiei şi/sau lucrătorilor săi nu trebuie să rămână fără răspuns. a politicii comunicaţionale pro-active. prin acţiuni punctuale şi de apropiere. prin analize de presă şi audio-vizuale zilnice. la Direcţia Informare şi Relaţii Publice. de natură a genera o criză mediatică la adresa instituţiei sau structurilor componente vor fi înaintate de urgenţă.. săptămânale şi lunare. • • încheierea de protocoale de parteneriat cu O. care va fi informat.P. referirile apărute în mass-media. în continuare. mijloace de informare în masă etc. va formula propuneri în vederea utilizării datelor media în procesul managerial. la toate nivelurile ierarhice. la toate nivelurile. • materialele cu conţinut negativ. Promovarea insistentă.I. În principiu. activităţi similare vor desfăşura compartimentele de comunicare şi relaţii publice departamentale şi judeţene. va informa conducerea ministerului şi a structurilor asupra acestora. în fiecare situaţie. Direcţia Informare şi Relaţii Publice (D.N.• • • • desfăşurarea de campanii de informare publică pe principalele teme de pe agenda ministerului şi a structurilor componente.G-uri. pentru 199 . câştigarea suportului liderilor de opinie. a dialogului nemijlocit cu autorii acestora. stabilirea. sub îndrumarea şefului acesteia. promovarea fermă. de către ofiţerul de relaţii publice/purtătorul de cuvânt al structurii responsabile de îndeplinirea măsurilor dispuse.

în general. împreună sau în parte. • comunicarea externă se realizează cu necesitate în baza mesajului unic. în special. 200 . colaborarea cu instituţiile similare din ţările Uniunii Europene. Direcţia Informare şi Relaţii Publice şi structurile 236 Idem. rezultatele înregistrate în combaterea corupţiei. • • • în plan mediatic. În vederea desfăşurării în condiţii optime a informării internaţionale. sunt rezultatul managementului echipei de conducere a ministerului. • • structurile interne ale ministerului îşi vor promova reciproc imaginea publică pozitivă (reală şi corectă). precum şi pentru perfecţionarea acesteia. acesta vi fi repetat în diferite forme şi la intervale regulate. informarea publică se va realiza în comun (de către aceste structuri) sau. traficului şi consumului de droguri. traficului de fiinţe umane. şi reforma în administraţia publică. C. modernizarea structurilor componente. de către Direcţia Informare şi Relaţii Publice. după caz. vor face trimiteri explicite la preocuparea şi măsurile întreprinse de conducerea ministerului pentru perfecţionarea activităţii şi înlăturarea punctelor slabe.departamentul/structura judeţeană respectivă şi cele din componenţa acesteia. fiecare structură îşi va gestiona eventualele insuccese. securizarea frontierei. reforma în minister. în cadrul apariţiei publice. persoanele oficiale şi cele abilitate. din toate structurile. Informarea internaţională Informarea internaţională va fi axată pe temele: 236 • • • • acţiunea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pentru prevenirea exportului de infracţionalitate. succesele obţinute de către fiecare structură. în situaţia în care la o acţiune participă două sau mai multe structuri ale ministerului. • pentru înţelegerea mai clară şi mai completă a mesajului. acţiuni pentru o mai bună identificare a aşteptărilor populaţiei. cu organismele europene şi cu alţi parteneri internaţionali.

se va încerca cuprinderea. Întrucât informarea internaţională este un domeniu care nu poate fi separat de relaţiile internaţionale. de regulă. intensifică colaborarea cu ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură români aflaţi la post în străinătate. În scopul creşterii interesului vectorilor de informare internaţională faţă de problematica ministerului. declaraţii de presă pentru mass-media din România. Şefii delegaţiilor oficiale aflate în străinătate vor face. Identificarea canalelor de comunicare cu mass-media din spaţiul Uniunii Europene. proiecte sau proceduri de lucru stabilite de comun acord.componente colaborează cu Direcţia Generală de Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale. pe baza unor documente. D. se vor dezvolta relaţii cu jurnaliştii străini acreditaţi la Bucureşti. comunităţilor locale şi cetăţenilor dar li se 237 Idem. 201 . Gestionarea imaginii publice a ministerului În gestionarea imaginii publice pornim de la concepţia că imaginea instituţiei şi a componentelor sale este determinată de:237 • • activitatea propriu-zisă a personalului de la toate nivelurile. se va creşte fluxul de informaţii publice în limba engleză pe pagina WEB a ministerului. se va acţiona convergent pentru dezvoltarea relaţiilor cu ataşaţii de presă şi/sau Birourile de presă ale Ambasadelor străine în România. ale mass-media. pe timpul şi la încheierea misiunii. pentru asigurarea continuităţii. cu accent pe agenţiile de presă. raportat la exigenţele altor instituţii. în măsura posibilităţilor. înainte. ca purtători ai mesajelor instituţionale ale ministerului. se vor face schimburi de experienţă sau călătorii de documentare la structurile similare din străinătate. în programele vizitelor oficiale peste hotare ale delegaţiilor ministerului sau în cele ale delegaţiilor străine prezente la Bucureşti. îndeosebi a celui cu vizibilitate publică. cu ofiţerii de jandarmerie şi poliţie care execută misiuni internaţionale de menţinere a păcii. modul de funcţionare a subsistemului comunicaţional. Direcţia Informare şi Relaţii Publice participă împreună cu structurile abilitate la dezvoltarea comunicării cu ataşaţii de afaceri interne şi cu ofiţerii de legătură ai ţărilor străine acreditate în România.

f) Identificarea surselor care pot genera crize de imagine şi eliminarea acestora. pe baza cunoaşterii permanente şi cuprinzătoare a aşteptărilor populaţiei. transparent. precum şi prin gestionarea eficientă a relaţiilor cu mass-media. Derularea. b) Perfecţionarea continuă a comunicării.asigură o informare promptă. structurile de comunicare şi relaţii publice vor avea următoarele direcţii principale de acţiune: a) Cunoaşterea permanentă a modului în care structura internă pe care o deservesc. pe baza monitorizării mass-media. în actul decizional a semnalelor critice. unitar. precum şi personalul acesteia. a efectului public al mesajului instituţional al ministerului şi informarea promptă a decidenţilor de la toate nivelurile ierarhice în legătură cu concluziile acestor analize. societatea civilă şi cetăţenii. împreună cu institute independente. echidistant şi credibil. a unor proiecte de sondare a opiniei publice. îşi îndeplinesc atribuţiile profesionale. întreaga activitate a structurilor de comunicare şi relaţii publice. d) e) Asigurarea cuplării permanente a agendei ministerului la agenda publică. modul de gestionare a reglementărilor privind transparenţa decizională şi accesul la informaţiile de interes public. Ca urmare. • • • gradul de cuplare a agendei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative la agenda publică. „produce” imagine publică. în primul rând. modul de utilizare. Din această perspectivă. c) Analizarea competentă. prin construcţia unui mesaj public. ca interfaţă a ministerului. a sugestiilor şi iniţiativelor formulate de societatea civilă în cadrul dezbaterii publice. 202 . în scopul cunoaşterii aşteptărilor populaţiei şi a gradului de încredere a acesteia în legătură cu activitatea ministerului. cuprinzătoare şi profesională în legătură cu temele şi subiectele de interes pentru fiecare categorie de public-ţintă. prin buna gestionare a problematicii care o determină. prin gestionarea corectă a comunicării publice. Pentru gestionarea optimă a imaginii publice a ministerului. gestionarea imaginii publice a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se va realiza.

asistenţă religioasă. la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române(IGPR) s-a înfiinţat un Birou de Presă.istoriei” acestor structuri la nivel instituţional. în scopul creşterii vizibilităţii publice a ministerului şi a structurilor componente. a acţiunilor culturale şi sportive. Structura organizatorică a departamentelor de relaţii publice Pentru o bună înţelegere a actualei structuri a departamentelor de relaţii publice din Poliţia Română. a vectorilor de imagine pozitivă şi utilizarea contextelor mediatice favorabile. 203 . 3. la utilizarea legală a resurselor comunităţilor.1. Conform atribuţiilor conferite prin lege. având în componenţă 3 ofiţeri de poliţie şi 2 subofiţeri. în întregimea ei sau cu segmente ale acesteia. ca activităţi de relaţii publice. Cu alte cuvinte. h) Organizarea activităţilor pe linie de tradiţii. previne şi combate infracţionalitatea. şi comunitatea locală.. direct sau prin structurile sale componente. cât şi cele de ordine şi siguranţă publică gestionează normalitatea raporturilor între cetăţeni. se nasc fie că vrem.3. atât structurile de administraţie publică.3. fie independent de voinţa noastră. prin structurile specializate. SPECIFICUL COMUNICĂRII ŞI AL RELAŢIILOR PUBLICE ÎN POLIŢIA ROMÂNĂ Relaţiile dintre Poliţia Română. în luna mai 1990. Poliţia se află exclusiv în slujba cetăţenilor şi implicit a comunităţii din care aceştia fac parte.g) Identificarea surselor de imagine pozitivă. nu este lipsit de interes să realizăm o scurtă trecere în revistă a . sub toate formele acesteia. funcţionarea optimă a Totodată. 238 Documentarul Inspectoratului General al Poliţiei Române. educaţie.238 Astfel. asigură intervenţia în situaţii de urgenţă. 3. exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi acţionează împotriva încălcării normelor statuate. atribuţiile acestora constând în monitorizarea presei (extrasele de presă. Poliţia veghează la instituţiilor locale.

3 informarea presei. care se transmiteau către ziariştii acreditaţi. realizarea unor comunicate.00).. căpătând mai mare amploare. 2 activitatea de tradiţii.bombardament informatic”. ştiri de presă. După o perioadă de aproximativ un an de . În perioada anilor 1992-1993. din 3 în 3 ore începând de la ora 07. având în vedere atenţia sporită acordată promovării imaginii instituţiei de către factorii de conducere. necesare pentru lansarea proiectului . respectiv transmiterea a mai puţine evenimente. ajungând la 12 persoane şi căpătând rang de Serviciu. aşa cum este prevăzut de altfel şi în Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Tradiţii. vor mai fi încadraţi în această structură un redactor radio şi unul Tv.realizare pe baza decupajelor. din care 3 asigurau comunicarea internă şi interinstituţională. În cadrul acestui serviciu îşi desfăşurau activitatea 10 persoane.. având 4 compartimente (Informarea presei. Educaţie şi Sport). drepturi la replică etc. În anul 2002 se reînfiinţează serviciul. neadaptate la realităţile moderne.bombardamentul informaţional” justificat la acel moment prin acuzele referitoare la lipsa de transparenţă instituţională (pe baza telexurilor de evenimente transmise de unităţile teritoriale se realizau buletine de presă denumite Infopol. în vârful .piramidei” aflându-se purtătorul de cuvânt al IGPR şi şeful serviciului informare şi relaţii publice. prin poşta electronică. în care accentul s-a pus mai puţin pe latura cantitativă a informaţiei. Comunicare internă şi interinstituţională. şi mai mult pe cea calitativă. respectiv săptămânal la televiziune. dar de mai mare interes pentru mass-media sau pentru promovarea imaginii instituţiei. Până în anul 1998 structura se va dezvolta.00 până la ora 22. activităţile de relaţii publice s-au diversificat. s-a trecut la următoarea etapă. 204 . ce funcţiona în cadrul serviciului secretariat. Informarea publică directă a persoanei. care susţineau câte o emisiune. Începând din anul 2005. educaţie şi sport. un handicap fiind însă înregistrat din punct de vedere al mijloacelor logistice şi informaţionale de transmitere a informaţiei. care se transformă într-un compartiment constituit din 3 persoane. În anul 2003 serviciul se completează cu 3 funcţii de agent. În anul 1998 se desfiinţează serviciul de presă. schema Serviciului de Informare şi Relaţii Publice a fost suplimentată cu 2 funcţii de ofiţer de presă şi o funcţie alocată personalului civil. erau prezentate ulterior conducerii).. În mod corespunzător. zilnic la radio.

Braşov etc). prin ordin al ministrului.M. la nivelul său funcţionează un Birou de Presă prevăzut cu 9 funcţii. cu problematică vastă şi cu un sistem mass media dezvoltat (Constanţa. SPORT . aceştia fiind selecţionaţi în cea mai mare parte din rândul poliţiştilor.. acest lucru nu s-a realizat. Referitor la Poliţia Capitalei. Deşi s-a propus în repetate rânduri crearea unor birouri de presă la judeţele mari.O.2 ofiţeri . .3 agenţi . s-au numit purtători de cuvânt la inspectoratele judeţene de poliţie. EDUCAŢIE. din care sunt încadrate 8.2 ofiţeri Total = 2 TRADIŢII.INSPECTOR GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE DIRECTOR D. iar 2 205 . 4 sunt agenţi de poliţie.vocea instituţională” în raport cu mass media şi cu societatea civilă. ŞEF SERVICIU PURTĂTOR DE CUVÂNT INFORMAREA PUBLICĂ DIRECTĂ A PERSOANEI COMUNICARE INTERNĂ ŞI INTER -INSTITUŢIONALĂ INFORMAREA PRESEI . 1 P.C.c.) În ceea ce priveşte structurile teritoriale. aşadar al absolvenţilor de Drept sau ai Academiei de Poliţie.P. Dintre cei ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestui birou. 1 ofiţer coordonează activitatea de tradiţii.1 p.1 agent TOTAL SIRP = 18 ( 12 OFIŢERI.C. 5 AGENŢI. în judeţe. Timiş.1 ofiţer . De-abia începând cu acel an. până în anul 1996 nu au existat ofiţeri de presă/purtători de cuvânt. atribuţiile fiind repartizate astfel: 2 ofiţeri şi un agent se ocupă de informarea presei. iar 4 sunt ofiţeri.1 agent Total = 2 .5 ofiţeri . Iaşi. care să reprezinte . 1 agent este cameraman. atribuţiile corespunzătoare celor 4 compartimente existente la nivelul SIRP-IGPR fiind îndeplinite de o singură persoană. educaţie şi sport. .

în acest serviciu independent ar urma să fie cuprins şi ziarul . Pe cale de consecinţă. educaţie şi sport în MI. de multe ori având şi alte atribuţii. depinde în primul rând de factorul uman. publicaţie a instituţiei care apare bilunar şi în cadrul căreia îşi defăşoară activitatea 10 persoane. 206 ..” publice a instituţiei. Totodată. având o comunicare directă cu aceştia şi un rol asumat de consilieri de imagine. în acest mod raporturile de subordonare directă şi nemijlocită faţă de şeful instituţiei nemailăsând loc de echivoc..Poliţia Română”. fiind permanent la curent cu toate aspectele de noutate apărute la nivel instituţional. respectiv la relaţiile ierarhice cu alte structuri. Aceasta presupune că. Fireşte. Privind poziţia structurilor de relaţii publice în organigrama instituţiei.beneficiază” în continuare de un singur ofiţer de presă/purtător de cuvânt care gestionează tot ceea ce înseamnă relaţii publice la nivelul instituţiei. structurile de relaţii publice se subordonează presă colaborează direct cu inspectorul nemijlocit şefului unităţii. acestea sunt subordonate. Direcţiilor/Serviciilor Management Organizatoric şi Comunicare Publică. 171/2001 privind organizarea activităţii de relaţii publice.agenţi se ocupă de actualizarea şi monitorizarea paginii de Intranet. de importanţa acordată acestei activităţi la nivelul conducerii şi al celorlalte departamente. Şeful Biroului de presă de la Poliţia Capitalei este şi purtător de cuvânt. din punct de vedere organizatoric.. în ceea ce priveşte activitatea de relaţii general/inspectorii şefi. măsura în care această comunicare directă se stabileşte cu adevărat şi dă roade în procesul de consiliere a managerului instituţiei şi în creionarea imaginii unităţii respective. ofiţerii de “Instrucţiunile ministrului de interne nr. Actualmente unităţile teritoriale de poliţie . aşa cum se prevede în tradiţii.emancipare” a structurilor de relaţii publice de sub tutela Serviciilor Management Organizatoric şi Comunicare Publice. se poate anticipa şi la nivel teritorial o . respectiv de profesionalismul ofiţerului de presă. În cadrul procesului de reorganizare a Poliţiei Române. care să se subordoneze atât organizatoric cât şi funcţional direct şefului instituţiei. Din punct de vedere funcţional. aflate la rândul lor în directa coordonarea a şefilor de unităţi. se preconizează transformarea Serviciului Informare şi Relaţii Publice al IGPR în Serviciul Independent Informare şi Relaţii Publice.

La I. trebuinţele de ordin economic.05.02.608 din 25. 319/19. de următoarele documente:  Instrucţiunile 171 din 21. pe de o parte. educaţie şi sport în Ministerul de Interne.G. o Dispoziţia 33.2005 privind standardul ocupaţional al purtătorului de cuvânt.P.09. în principal. urmând ca activităţile de bilanţ să evidenţieze în ce măsură acestea au fost realizate conform planului. activităţile de relaţii publice derulate au urmat prevederile cuprinse în .Editura Ministerului de Interne 2002 Marketingul imaginii publice a Poliţiei Române – Planul relaţiilor publice în anul 2006  Dispoziţiile Inspectorului general al Poliţiei Române: o Dispoziţia 109 din 1. o Dispoziţia 145 din 16.2001. pe de altă parte. o Dispoziţia 471 din 5.2005 privind transmiterea zilnica a buletinelor de presă (.11.Marketingul imaginii publice a Poliţiei Române – Planul relaţiilor publice în anul ….  Ordinul Ministrului de Interne nr.09.R.02. privind trasmiterea articolelor din presa locală. o Dispoziţia 661 din 12.2005 privind mediatizarea cazurilor instrumentate de Poliţie. social şi cultural al cetăţenilor şi comunităţilor iar..12. Relaţiile între structurile Poliţiei şi comunitatea locală au la bază.. tradiţii.2005 privind promovarea unui marketing de imagine performant. asumate în baza contractului social specific 207 .2005 a DMOCP privind indeplinirea obiectivelor strategiei Marketing de imagine. obligaţiile instituţiilor statului.2002 privind mediatizarea datelor şi informaţiilor obţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către lucrătorii Ministerului de Interne    Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public Ghidul relaţiilor cu mass-media .)..Activitatea de comunicare şi relaţii publice la nivelul Poliţiei Română este reglementată.2005. o Dispoziţia 110 din 1..”.02. privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de relaţii publice.

dacă sunt neglijate. management şi execuţie adecvate. poate statua proceduri şi reguli care economisesc timp şi creează oportunităţi. În condiţiile în care normalitatea în aproape toate domenii depinde de informaţii şi comunicare. iar această funcţie presupune o permanentă comunicare. căi de atingere a acestora.materializate prin încredere reciprocă . şi. O comunicare optimă între cei doi „actori” ai bunei convieţuiri este în avantajul ambelor părţi. este o instituţie integratoare cheie pentru buna funcţionare a statului de drept. a organiza înseamnă a stabili principii. efectele acesteia . Iar. comunicarea reprezintă o resursă strategică. exprimată prin neîncredere.cât şi la nivel macro. activ şi continuu din partea cetăţenilor şi organizaţiilor locale. Poliţia Romană. totodată. în mod unitar. şi. mai ales. este în interesul tuturor. În plină eră informaţională. atât la nivel micro . Însă. resurse. care dispune de personalul şi de logistica necesară “aşezării” şi dezvoltării mediului comunicaţional al raporturilor cu comunitatea locală pe baze ştiinţifice. Organizarea presupune norme. de a asigura un cadru optim. Scopul relaţiilor Poliţiei cu comunitatea locală îl constituie obţinerea sprijinului conştient. suspiciune şi chiar. ca iniţiativa în organizarea relaţiilor cu comunitatea locală să aparţină Poliţiei. criteriile de evaluare a rezultatelor. prin natura şi atribuţiile sale. la toate nivelurile. dar mai ales în beneficiul cetăţenilor. astfel încât să se asigure funcţionalitatea mecanismelor socio-economice. nu se poate dezvolta într-un ritm corespunzător dacă informarea şi relaţiile sunt lăsate să evolueze de la sine. în final. având la bază înţelegerea raţiunii de a fi a acestor unităţi şi a utilităţii publice a activităţii pe care acestea le desfăşoară. prin aversiune. Aşadar. se poate ajunge la o „înstrăinare” între comunitatea locală şi Poliţie cu care aceasta se află în relaţie. cu societatea românească. chiar dacă se stabileşte de la sine. iar îndeplinirea rolului social al unei organizaţii sau al unei instituţii se poate realiza numai în condiţiile organizării judicioase şi eficiente a comunicării şi a relaţiilor publice. Sau. 208 . mai grav. capabil să armonizeze interesele şi scopurile atât de diferite ale cetăţenilor şi organizaţiilor acestora. mediu şi lung.societăţilor democratice. comunicarea între Poliţie şi comunitatea locală. raportate la etapa în curs de derulare şi la tendinţele pe termen scurt. iar. scopuri. ale cărei „celule de bază” sunt cetăţeanul şi comunitatea locală. priorităţi.se răsfrâng pozitiv asupra întregii societăţi româneşti. în situaţii extreme. Toate aceste elemente sunt obligatorii. dar cel mai important dintre ele este scopul.

Întrucât activitatea respectivelor structuri se desfăşoară în raport cu cetăţeanul şi cu comunitatea. care asigură interfaţa între stat. – este posibilă numai în condiţiile comunicării publice. pe de o parte.Privite prin prisma acestui scop. este necesară şi calcularea impactului schimbării asupra relaţiilor instituţiei cu acestea. 3. Tot ce funcţionează. stimulând astfel emiterea unor idei şi soluţii menite să particularizeze măsurile de reformă la specificul fiecărei comunităţi. Comunicarea Poliţiei cu comunitatea este importantă inclusiv pentru procesul de reformă care se derulează la nivelul componentelor structurale ale administraţiei publice şi a celor de ordine şi siguranţă publică. beneficiarul activităţii Poliţiei. a opţiunilor şi exigenţelor de la nivelul comunităţii – care este.4. Ori. asigură continuitatea în informarea populaţiei asupra reformei instituţionale. nu este suficientă. cunoaşterea aşteptărilor. în ultimă instanţă. ci ca structuri ale statului de drept integrate comunităţii locale. mass-media. Practica a demonstrat că simpla raportare a unor organigrame sau proceduri de lucru la modelul european. De asemenea. ca în deceniile trecute. SPECIFICUL COMUNICĂRII ŞI AL RELAŢIILORPUBLICE ÎN JANDARMERIA ROMÂNĂ 209 . din punct de vedere social. ale consultării şi dezbaterii comune a proiectelor de construcţie instituţională. componentele locale sau teritoriale ale Poliţiei nu mai pot fi percepute. prin interesul permanent şi susţinut pe care îl acordă activităţii Poliţiei. drept „reprezentanţe” locale ale statului excesiv centralizat. ci ca pe un partener de convieţuire comunitară. instituţii şi diferite asociaţii. personalităţi publice etc. în această zonă: organe ale administraţiei de stat şi organizaţii neguvernamentale. nu mai percep Poliţia ca pe o entitate exterioară. pe de altă parte. şi cetăţean/comunitatea locală.

s-a reuşit ca în prezent. cât şi cu instituţiile vizate din cadrul comunităţii locale. promovând fără rezerve sentimentul de ordine. Jandarmeria Română să fie percepută pozitiv de opinia publică. „imaginea publică. relaţiile publice au cunoscut o dezvoltare organizatoricofuncţională atât în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei precum şi la nivelul structurilor subordonate. Relaţiile dintre unităţile Jandarmeriei Române şi comunitatea locală sunt o parte componentă a activităţii de relaţii publice şi nu sunt opţionale. „O strategie în acest domeniu. instituţie publică a statului.Pentru Jandarmeria Română. de societatea civilă. al inspectoratelor de jandarmi teritoriale. ceea ce conduce la aşa numitul sistem de prevenire a infracţiunilor şi altor fapte antisociale. în primul rând. Relaţiile cu comunitatea locală fac parte integrantă din acest plan. adevăr şi dreptate fără nici un fel de discriminări. respectiv. relaţia cu mass-media şi comunitatea a devenit un leit-motiv al activităţii acesteia”. Raţiunea unei strategii globale privind raporturile (relaţiile) jandarmerie comunitate derivă. 210 . La nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei precum şi al inspectoratelor teritoriale se elaborează “Planul anual de Comunicare şi Relaţii Publice al Jandarmeriei Române“ şi. ca exponent al autorităţii de stat. Totodată. Crearea la nivelul inspectoratelor teritoriale de jandarmi a funcţiei de ofiţer de relaţii publice a dus. jandarmul acţionează cu mai mult calm şi siguranţă. Intervine apoi nevoia de a preîntâmpina greşelile fundamentale ale cetăţenilor în procesul viu de dezvoltare a societăţii. pe teritoriul statului ai cărui cetăţeni sunt.239 În Jandarmeria Română. pentru identitate şi raţiune şi concluzia potrivit căreia în condiţii de încredere pe sprijinul cetăţeanului. iar programarea lor se realizează atât de factorii responsabili din interiorul instituţiei. strategia este necesară pentru a întări încrederea cetăţeanului în jandarmerie. la profesionalizarea şi dinamizarea acestei activităţi în teritoriu. este necesară pentru uşurarea 239 Documentarul Jandarmeriei Române. fără îndoială. Prin eforturi susţinute şi conjugate. să se bucure de respect şi să aibă în rândul populaţiei o apreciată cotă de simpatie. prin aplicarea severă a principiilor de transparenţă şi deschidere în relaţiile cu „cea de-a patra putere” şi cu comunitatea. din nevoia de a întări şi consolida sentimentul de securitate al cetăţeanului ameninţat mereu cu efectele secundare ale urbanizării şi adâncirii complexităţii tuturor proceselor economice şi sociale cărora individul nu le poate face faţă fără o pregătire adecvată. ale voinţei binelui comun.

El este elementul de legătură al comandantului cu comunitatea locală. înţelegând importanţa şi beneficiile angajamentelor faţă de comunitatea locală. mai ales al comandantului. 46. Poliţia şi tranziţia”. caracterizate în acţiuni de parteneriat social. Editura Naţional. 241 Pavel Abraham. Costică Silion. Acţionând de o manieră strategică pe baza unor principii tactice bine conturate. 1996. Nr. 211 .”240 Adoptarea unei strategii viabile va conduce la economisirea şi valorificarea optimă a resurselor alocate de societate pentru ordinea publică şi pentru misiunile specifice Jandarmeriei. comandantul îşi constituie. înţelese şi acceptate de colectivitate. Are posibilitatea să-l sfătuiască cu privire la importanţa angajamentelor sale faţă de comunitatea locală. 240 G-ral bg. Printre aceştia. o prelucrare treptată a unor sarcini ce aparţin în mod tradiţional statului de către societatea civilă. pg. de obicei. intervenţia organelor abilitate fiind necesară şi oportună. pe fondul întăririi sentimentului de siguranţă al cetăţeanului care se afirmă ca un agent util al societăţii. Se realizează de asemenea. aceasta produce o simplificare a activităţii aparatului de stat. Datorită multitudinii de sarcini pe care le presupune această funcţie. Ofiţerul de relaţii publice. va putea fi facilitată integrarea în cadrul societăţii. Această strategie se realizează printr-o bună cunoaştere reciprocă şi în baza unor compromisuri succesive purtătoare de progres şi armonie. se realizează în special prin intermediul conducerii acestora. promovându-se non-violenţa în relaţiile publice. o echipă formată din ofiţeri care au rolul de a-l consilia în diferite probleme. „ Revista Română de Drept Umanitar”. la gradul de implicare în relaţiile cu aceasta. va putea propune comandantului măsuri menite să îmbunătăţească aceste relaţii şi îl va sprijini în acţiunile concrete de punere în aplicare a propunerilor ce au fost formulate în acest scop. Astfel. Relaţiile unităţilor de jandarmi cu comunitatea. Anul III.valorificării în condiţii de egalitate a drepturilor individuale şi colective ale cetăţenilor. ca reprezentantul cel mai autorizat al instituţiei pe care o conduce. se evită situaţiile stresante pentru un număr mare de persoane chiar şi atunci când se acţionează în forţă. În fine. 3-4 / 2000. se află şi ofiţerul de relaţii publice. problemele cruciale ale vieţii şi societăţii nu trebuie lăsate să se rezolve numai de la sine.Bucureşti. „Comunitatea. 26. în. pg. Consideraţii generale privind protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pe timpul situaţiilor de dezordine civilă.241 În concluzie. numai în măsura în care este profitabilă cât mai mult pentru tot mai mulţi cetăţeni.

Un al doilea aspect îl constituie faptul că scopurile nu sunt definite independent de împrejurările imediate care evident trebuie avute în vedere pentru atingerea acestuia. dar atunci când o face are un motiv temeinic. În acelaşi timp. dezvoltă relaţii de colaborare. Necesitatea adoptării unui parteneriat jandarmerie – comunitate. pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice. Strategia în domeniul relaţiilor jandarmerie – comunitate nu poate ocoli misiunile de bază ale acesteia. Jandarmeria trebuie să asigure de asemenea comunitatea că nu se amestecă prea mult în viaţa socială. în condiţii de imparţialitate. Prin parteneriat. identifică disfuncţiile sau eventualele disfuncţii dintre ele şi stabilesc modalităţi şi forme concrete de acţiune pentru rezolvarea lor. relaţiile de parteneriat asigură cadrul normativ de realizare efectivă a acţiunilor punctuale la toate nivelele ierarhice şi pe întreaga arie de probleme cu care se poate confrunta. o primă problemă este aceea de a stabili scopul şi mijloacele prin care să se atingă aceasta.Pentru activitatea în domeniu consolidării relaţiilor cu comunitatea locală. Scopurile şi obiectivele formulate în sectorul public trebuie să reprezinte un ţel care să fie important pentru societate. Apoi scopul trebuie să fie capabil să atragă interesul şi sprijinul celor din serviciile legale ale statului. oportunitate şi folosirea minimă a forţei. Trebuie create unele valori publice şi urmărit realizarea concepţiei despre interesul public. membru al colectivităţii ale cărei interese le susţine şi le apără. la un moment dat o colectivitate. în care un rol esenţial îl au jandarmii ce îndeplinesc funcţii de conducere. se stabilesc acţiunile concrete. modalităţile optime de transformare a jandarmului dintr-un reprezentant exclusiv al forţei statului într-un funcţionar-cetăţean. „Parteneriatul constituie un proces prin care Jandarmeria Română împreună cu comunitatea. în scopul asigurării respectării legii. prevenirii şi combaterii 212 . a derivat din faptul acceptării realităţii că jandarmeria trebuie să-şi perfecţioneze continuu strategiile şi metodele de muncă pentru a face faţă multitudinii de probleme – aflate într-o continuă şi rapidă evoluţie – cu care se confruntă societatea românească. respectiv de aplicare profesională a legii. Acest parteneriat este determinat de faptul că ordinea publică şi siguranţa civică nu pot fi asigurate eficient în absenţa cooperării şi sprijinului comunităţii. folosind astfel în mod chibzuit autoritatea cu care a fost investită.

un model general de program de parteneriat între structurile instituţiei şi comunitate. pg. prevenirea consumului şi traficului ilicit de droguri. principiul transparenţei. „Noi abordări privind poliţia comunitară”. integrităţii fizice a persoanelor. La baza acţiunilor de parteneriat între jandarmerie şi comunitatea locală stau următoarele principii : • • principiul consultării comunităţii în luarea deciziilor importante care o privesc în mod direct . Idem. prevenirea şi combaterea infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii. Bucureşti.delicvenţei.. în principal : asigurarea ordinii şi securităţii publice în comunitate. • principiul legalităţii. 213 . necesare desfăşurării normale a vieţii sociale. într-unul activ. în sensul stabilirii obiectivelor generale ale Jandarmeriei comunităţii ). Editura M.pg. 71. precum şi un ghid general de orientare a activităţii de parteneriat în 12 puncte. „Domeniile în care se va acţiona pentru dezvoltarea parteneriatului dintre jandarmerie şi comunitate vor viza .I. vezi şi.242 Pentru a asigura un cadru legal corespunzător. Corneliu Simulescu. un model de notă-raport pentru informarea Direcţiei de Relaţii Publice asupra activităţilor de parteneriat. precum şi tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. legilor ţării. precum şi elementele metodologice necesare organizării şi desfăşurării într-un mod coerent şi unitar a activităţii în acest domeniu. act normativ care cuprinde. principiul independenţei şi egalităţii depline în relaţiile de parteneriat ale structurilor Jandarmeriei Române243. • • principiul protecţiei egale pentru toate persoanele. în sensul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. • principiul atragerii sprijinului populaţiei în sensul transformării cetăţeanului dintr-un beneficiar pasiv al serviciilor oferite de jandarmeriei. 2002. proprietăţii publice şi private.. 25. prevenirea şi aplanarea conflictelor 242 243 Române după consultarea comunităţii ( liderilor Idem. realizării unui climat de linişte şi securitate publică. a fost emis Ordinul ministrului de interne nr.1076/2000. în anexă.

ritual şi conformism. În analiza oricărui aspect ce ţine de organizaţia Jandarmeriei. „am onoarea”. schimbarea şi dezvoltarea organizaţională. în contextul comunităţii naţionale şi în lumina angajamentelor internaţionale asumate. stilul de conducere. structura. prin natura lor. componenta militară a ministerului. aspecte ce se regăsesc ca definitorii şi în cazul comunicării. comunicarea este esenţială. „raportez”. prevenirea incidentelor al obiectivelor aflate sub pază precum şi în alte domenii care. De aceea este de dorit ca. de natură naţională şi internaţională. trebuie să avem în vedere în primul rând puternicul ei caracter normativ. condiţiile social-economice concură la acutizarea sau atenuarea tensiunilor ce pot să aibă loc şi care pot influenţa eficacitatea comunicării organizaţiei. Iar pentru procesul strict managerial. Înainte de a analiza comunicarea trebuie menţionaţi pe scurt unii factori externi. Este evident că în orice organizaţie militară. 214 . Jandarmeria a ajuns să semene cu organizaţiile civile – datorită revoluţiei 244 Idem. competenţa pentru comunicare ocupând primul loc. „am înţeles”. militare sau civile. al funcţionării productive al oricărei organizaţii. poziţia rigidă. chiar dacă deosebit de vulnerabil. rezolvarea conflictelor şi negocierea. perfecţionarea şi consilierea carierei.interetnice şi interconfesionale. Cu toate că sub multe aspecte. Comunicarea constituie elementul esenţial. adevărate coduri respectate cu stricteţe. în Inspectoratul General al Jandarmeriei. pe scară mare. Instituţia Jandarmeriei a cunoscut reguli mai mult sau mai puţin explicite cu privire la comunicare. etc. prevenirea încălcării regimului armelor şi muniţiilor. orientările politicii internaţionale. sistemele de producţie şi stilul de conducere influenţează posibilităţile comunicării în interiorul acesteia. Sintagme clare şi concise ca „să trăiţi”. salutul şi alte ritualuri specifice definesc raporturile de subordonare din ierarhie. ca şi tonul ridicat. în rândul competenţelor manageriale. formal. problemele comunicării să fie urmărite cu mare sensibilitate şi atenţie pentru a permite institiţiei să-şi îndeplinească rolul propriu. educarea copiilor şi tinerilor pentru respectarea legii. ea influenţând şi fiind influenţată la rândul ei de toate fenomenele şi procesele organizaţionale: cultura organizaţională. ce pot condiţiona – negativ sau pozitiv – eficacitatea comunicării. tradiţiile istorice ale ţării. Evident.”244 Comunicarea reprezintă cheia eficienţei întregii Jandarmerii. pot fi abordate împreună de unităţile de jandarmi şi reprezentanţi ai comunităţii.. riguros. comercială. prevenirea actelor de tulburare a ordinii şi liniştii publice. luarea deciziilor. industrială.

Când acest lucru nu se întâmplă. cu componente şi puteri de grade diferite – este clar că în cazul unor disfuncţiuni. Instituţia Jandarmeriei fiind puternic formalizată este de aşteptat ca şi comunicarea formală să ocupe spaţiul cel mai mare din cel dedicat comunicării. prin ea însăşi. pentru a-şi îndeplini propria misiune. reţelele de comunicare sunt prestabilite şi reglementate prin norme bine precizate. stratificată prin care. În cadrul acestuia mesajele. având ca iniţiatori comandanţii (şefii) ce se adresează subordonaţilor. Ea presupune următoarele activităţi: • • • transmiterea ordinelor. instrucţiunilor de implementare a obiectivelor si strategiilor organizaţionale. Concentrarea comunicării descendente pe transmiterea de directive şi proceduri în detrimentul evaluării 215 .tehnologice şi organizatorice – ea se diferenţiază printr-un aspect esenţial: membrii săi trebuie să fie gata să plătească preţul suprem. Direcţia fluxului comunicaţional în organizaţie. fiecare nivel trebuie să fie în măsură să constrângă nivelurile subordonate la supunere imediată şi letală. urmărind lanţul ierarhiei structurilor militare. diferenţiază comunicarea formală în comunicare verticală ascendentă şi descendentă şi respectiv comunicare orizontală. furnizarea informaţiilor cu privire la procedurile si practicile folosite. mai ales în cazul celor care necesită îmbunătăţiri. Comunicarea descendentă se desfăşoară de la eşaloanele superioare către cele inferioare. feed-back de evaluare a activităţilor şi performanţelor obţinute în urma controalelor de evaluare şi îndrumare ce au loc periodic pe diferite segmente de activitate. În organizaţia Jandarmeriei comunicarea descendentă este extrem de complexă. Luând în considerare natura rigid stratificată a organizaţiei Jandarmeriei aşa cum se manifestă – chiar şi din punct de vedere formal. Comunicarea organizaţională este atât formală cât şi informală. canalele. comportă o organizare rigidă. ierarhia este înlocuită de scopuri neprofesionale. O comunicare descendentă eficientă asigură nu doar coordonarea şi controlul (influenţarea) subordonaţilor la nivel de organizaţie sau de activităţi. Această eventualitate. normelor. aceasta poate constitui un obstacol în calea unei comunicări esenţiale. Un ofiţer de grad superior se supune unei capacităţi profesionale superioare. ci totodată relaţionează diferite nivele ierarhice în funcţie de necesităţi.

anunţarea nemulţumirilor şi conflictelor existente în rândul angajaţilor. comunicarea ascendentă îi ajută pe subordonaţi să participe şi să contribuie la rezolvarea problemelor. Reforma Jandarmeriei a adus schimbări în procesul managerial. aspectelor critice ce i-au pus în dificultate pe subordonaţi. De asemenea. Aceste rapoarte sunt cerute periodic de către eşaloanele superioare şi le este acordată o mare însemnătate în fluxurile organizaţionale. cât şi al deschiderii pentru identificarea celor mai bune soluţii. acestea putânduse reflecta în productivitate. de la subordonat la comandantul (şeful) nemijlocit. folosindu-se sentimentul apartenenţei la o anumită categorie profesională ca facilitator atât al exprimării libere a problemelor. să îl avertizeze în privinţa problemelor potenţiale. Aşa cum rezultă din cercetările efectuate de-a lungul timpului. • transmiterea problemelor. cât şi transmiterea constantă a performanţelor obţinute. Comunicarea ascendentă se desfăşoară de la nivele ierarhice inferioare către cele superioare. Acestor ultime două chestiuni le este acordată o atenţie deosebită. lunar prin realizarea unor adunări fără ordine de zi pe categorii de personal. dar şi să îl conecteze la atitudinile şi valorile subordonaţilor. 216 . având ca iniţiator subordonatul şi ca receptor comandantul (şeful). Rolul principal este de asigurare a feed-back-ului prin intermediul următoarelor activităţi: • întocmirea de rapoarte privind activităţile desfăşurate la nivel cantitativ. • • înaintarea propunerilor pentru îmbunătăţirea activităţii. dar şi pe cele personale ale subordonaţilor. Aceasta se practică mai ales pe segmente mici ale ierarhiei. în vederea soluţionării lor. calitativ. în sensul modernizării acestuia şi adaptării la cerinţele structurilor europene. aspect ce poate influenţa climatul organizaţional.performanţelor şi a informării asupra motivelor pentru îndeplinirea unor sarcini poate avea un impact organizaţional negativ. să îi asigure informaţiile necesare pentru luarea deciziilor şi identificarea unor soluţii funcţionale. funcţiile comunicării ascendente sunt: să ajute comandantul (managerul) să înţeleagă problemele profesionale. crescându-le motivaţia.

se aleg cele mai eficiente structuri de comunicare. apropiind-o de comunicarea informală. structura comunicării este constituită din ansamblul reţelelor de comunicare utilizate la un moment dat. În acest sens. 3.Comunicarea orizontală se desfăşoară între membrii aceluiaşi departament sau între departamente diferite. SPECIFICUL COMUNICĂRII ŞI AL RELAŢIILOR PUBLICE ÎN INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ În cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Un rol important în comunicare îl au reţeaua şi structurile de comunicare. Aceasta diferenţiere este importantă pentru că. Cu toate acestea lipsa diferenţelor de statute ierarhice îi dă comunicării orizontale un aspect relaxant. între specialiştii unui anumit tip de structură şi între instituţiile Jandarmeriei şi celelalte instituţii de apărare şi siguranţă naţională.5. În structurile Jandarmeriei întâlnim comunicarea între eşaloane. sunt transmise în funcţie de necesităţi. Specificul Jandarmeriei face ca cele mai uzitate canale de comunicare să fie cele verticale. La nivelul intradepartamental se urmăreşte rezolvarea sarcinilor curente. 217 . atât publice. a diferitelor categorii de cetăţeni şi a factorilor de răspundere de la toate nivelurile. ordine cuprinzând instrucţiuni referitoare la îmbunătăţirea colaborărilor în care sunt implicate structurile proprii. În timp ce reţele de comunicare reprezintă ansamblul canalelor de comunicare şi al mediului în care se poate desfăşura comunicarea. amplasate însă la acelaşi nivel ierarhic. şi instituţii civile. identificând posibilele reţele de comunicare. cât si private. proprietăţii şi mediului împotriva incendiilor şi altor situaţii de urgenţă. iar la nivel interdepartamental se are în vedere coordonarea activităţilor în vederea rezolvării sarcinilor comune. însă neidentificându-o cu aceasta. în efortul de apărare a vieţii. în funcţie de tipul grupului/a organizaţiei sau de sarcina de rezolvat. activitatea de relaţii publice are ca obiectiv fundamental promovarea imaginii instituţiei prin integrarea mai accentuată a comunităţilor umane.

în vederea valorificării concluziilor pentru iniţierea de campanii şi programe de informare. • • • creşterea nivelului de înţelegere privind riscurile frecvente. urmărind următoarele pârghii de acţiune: • schimbarea mentalităţilor şi atitudinilor comportamentale referitoare la apărarea împotriva incendiilor şi a altor riscuri generatoare de situaţii de urgenţă. 245 Documentarul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă. axat pe înţelegerea şi acceptarea riscurilor. • consolidarea parteneriatelor în vederea dezvoltării şi prezentării unui curriculum adecvat. Direcţiile strategice ale activităţii de relaţii publice în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă se focalizează astfel: • analizarea nevoilor de informare. planificarea şi aplicarea răspunsului corect în situaţii de dezastru. cunoaşterea şi aplicarea măsurilor de prevenire. Relaţiile publice desfăşurate în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă implică organizarea şi implementarea unei strategii de informare publică.Obiectivele generale sunt rezultate din analiza problemelor şi identificarea nevoilor de informare şi educare publică. structurată astfel: • actualizarea paginii web proprie. creşterea adaptabilităţii populaţiei din zonele cu risc crescut. în funcţie de profilurile grupurilorţintă identificate la nivel naţional şi teritorial şi desfăşurarea activităţilor în funcţie de această analiză. • identificarea şi evaluarea impactului activităţii desfăşurate. • analizarea zonelor cu risc crescut şi accentuarea activităţilor de informare/educare în rândul populaţiei acestor zone. reducerea numărului de victime produse în urma situaţiilor de urgenţă şi limitarea efectelor lor245. 218 . în vederea valorificării şi prezentării materialelor de informare publică. precum şi a capacităţii individuale de reacţie a populaţiei. în situaţii de urgenţă.

prin participarea la emisiunile unor posturilor de radio şi emisiunilor T. în caz de situaţii deosebite. exerciţii demonstrative. – uri. • desfăşurarea de activităţi planificate. coordonat de către Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. a noutăţilor legislative. cu participarea reprezentanţilor instituţiilor publice. exerciţii . locale a datelor statistice.V. expoziţii. având ca scop informarea comunităţii locale cu privire la potenţialele situaţii de urgenţă. operatorilor economici. • popularizarea. situaţiile din controalele executate. acestea constând în: • • emiterea de comunicate de presă. • organizarea de campanii de presă. reprezentanţilor organizaţiilor de voluntari şi O. etc. activităţile propuse în luna următoare. O componentă esenţială a domeniului relaţiilor publice în cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă o reprezintă activităţile întreprinse cu mass-media. cu prilejul unor date de referinţă pentru societate (Ziua pompierilor.. • organizarea. intervenite în cadrul instituţiei sau în legătură cu activităţile desfăşurate de aceasta.• înfiinţarea Centrului de Informare Publică pentru situaţii de urgenţă. organizarea de concursuri tematice. misiunile executate. în legătură cu situaţia operativă. • organizarea de conferinţe de presă cu privire la datele rezultate din bilanţul lunar al compartimentelor. datele rezultate în urma controalelor efectuate. de dezbateri publice. Ziua internaţională a Protecţiei împotriva Dezastrelor. la nivel judeţean.G. a măsurilor de prevenire adoptate conform perioadei. conceperea săptămânală publice etc. evenimente sau situaţii deosebite.N. date statistice. în funcţie de perioadele specifice. • publicarea de articole în revistele de specialitate „Pompierii Români”. • • organizarea şi desfăşurarea de campanii de informare. 219 de buletine informative. „Protecţia Civilă” a cazurilor de intervenţii deosebite. cu incidenţă sporită pentru anumite situaţii de urgenţă. în beneficiul mass-media şi a publicului larg.). pe tipuri de riscuri.

ea acţionând pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. inspectorate judeţene). Un rol important este de a asigura exercitarea corectă de către cetăţeni a dreptului la libera circulaţie. direcţii. biserică. mijloacele de transport şi persoanele care trec prin punctele de trecere a frontierei. Punctul central al oricărei relaţii cu societetea civilă este comunicarea sistematică. pentru protecţia proprietăţii publice şi private. autorităţi şi poliţiştii de frontieră în scopul rezolvării problemelor cu impact direct asupra vieţii sociale. SPECIFICUL COMUNICĂRII ŞI AL RELAŢIILOR PUBLICE ÎN INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI DE FRONTIERĂ Poliţia de Frontieră are un rol important în cadrul sistemului naţional de ordine publică. Poliţia de Frontieră are datoria de a descoperi şi contracara orice tentativă de forţare a frontierei din partea unor eventuali infractori sau a elementelor teroriste. continuă şi diversificată cu aceasta. Relaţiile cu societetea civilă trebuie să privească nu numai pe conducători şi pe specialişti. de a interzice scoaterea sau introducerea ilegală din ţară a unor produse şi mărfuri nepermise de lege precum şi de a controla documentele. 220 . Scopul îl constitue influenţarea favorabilă a prezenţei şi colaborării cetăţenilor şi opiniei publice.6. organizaţie. dezbateri cu reprezentanţii mass-media la toate nivelurile instituţiei (inspectorat general. crearea unei atitudini pozitive în şi faţă de Poliţia de Frontieră ca forţă de ordine prin : • organizarea şi desfăşurarea de întălniri. conferinţe de presă. ci pe orice funcţionar care reprezintă în felul său imaginea instituţiei din care 246 Documentarul Poliţiei de Frontieră Române. cât şi pentru funcţionarea normală a statului de drept. • punerea la dispoziţia mijloacelor de comunicare în masă a datelor şi materialelor pentru a fi prelucrate în scopul informării cetăţenilor în legătură cu activitatea Poliţiei de Frontieră.246 O preocupare constantă pentru Poliţia de Frontieră în perioada următoare o constitue parteneriatul comunitar dintre instituţie şi societatea civilă.3. termen flexibil care se referă la orice formă de colaborare dintre cetăţeni.

6. Promovarea imaginii Poliţiei de Frontieră Promovarea imaginii Poliţiei de Frontieră constitue o preocupare constantă a conducerii şi structurilor cu atribuţii în acest domeniu. în condiţiile legii. prin strategii eficiente. Informaţiile ce vizează comunicarea cu mass-media centrală şi locală se realizează prin: • • • • • • buletine informative de presă cu principalele evenimente de frontieră înregistrate ştiri şi comunicate de presă cu informaţii de interes pentru opinia publică. precum şi structurile corespondente din teritoriu. briefing-uri organizate periodic la sediul instituţiei. 3. fiind iniţiat în acest sens programul „Frontiere sigure în folosul comunităţii”.face parte. conferinţe de presă. Percepţia imaginii Poliţiei de Frontieră Române în mod corect şi favorabil instituţiei. Având în vedere specificul activităţi Poliţiei de Frontieră este necesară asigurarea limitelor transparenţei în cazul informaţiilor ce vizează diferite domenii. instrument important în domeniul stabilirii şi menţinerii unor legături de comunicare permanente şi reale cu cetăţeanul. astfel încât să nu fie prejudiciată activitatea instituţiei sau compromise misiunile/acţiunile specifice. Transmiterea informaţiilor ce vizează activitatea instituţiei trebuie realizată. imparţialităţii şi eficienţei autorităţii instituţiei. interviuri ale cadrelor legal abilitate să prezinte date cu privire la activitatea prezentatrea obiectivelor şi rezultatelor înregistrate în cadrul Convenţiilor de 221 pe parcursul a 24 ore. datorită apariţiei unor articole în presă sau acuzaţii nefondate. în baza cărora se informează diferitele categorii de public cu privire la cadrul legal şi acţiunile desfăşurate în zonele de competenţă de către reprezentnţii săi. dreptul la replică.1. Aceasta se realizează prin – Direcţia Cabinet şi Manegement – structură specializată din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. în condiţiile legii. cu obligaţia asigurării transparenţei. la adresa poliţiştilor de frontieră sau acţiunilor desfăşurate de aceştia. Poliţiei de Frontieră. . este factorul determinant pentru crearea şi menţinerea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi instituţie. respectiv între cetăţeni şi poliţiştii de frontieră a acestei instituţii. societatea civilă şi instituţiile acesteia.

Munca societatea civilă. chiar dacă nu pot fi mediatizate în totalitate. Prin activitatea de monitorizare zilnică. Prezenţa în massmedia a lucrătorului acestei instituţii angajează răspunderea personală a acestuia. precum şi în roadele comunicării dintre instituţie şi 3. Evenimentele petrecute în locuri publice. administraţia publică prin instituţiile sale. rapoartele periodice privind activitatea Poliţiei de Frontieră. ofiţerul de presă are obligaţia să urmărească dacă mijloacele de informare în masă asigură informarea corectă a opiniei publice cu privire la activitatea structurii pe care o reprezintă. în prezenţa unor cetăţeni ori a presei.Înfrăţire Instituţională. respectându-se reglementările referitoare la prezumţia de nevinovăţie. respectarea prevederilor legale cu privire la protecţia datelor personale. vor fi confirmate de purtătorul de cuvânt. SPECIFICUL COMUNICĂRII ŞI AL RELAŢIILOR PUBLICE ÎN CADRUL INSTITUŢIEI PREFECTULUI Parte componentă a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.7. Problematica vizată în activităţile de mediatizare este necesar să aibă în atenţie: protecţia informaţiilor clasificate. dreptul la propria imagine. Datele şi informaţiile oferite reprezentanţilor mass-media de către purtătorii de cuvânt ai Poliţiei de Frontieră se referă strict la domeniul de activitate. cu excepţia ofiţerului de presă / purtătorului de cuvânt care exprimă poziţia oficială a instituţiei şi se supune prevederilor legale şi ordinelor de linie. realizează comunicarea publică atât prin 222 . datele legate de instituirea consemnelor cu privire la persoane şi bunuri materiale. urmând a se reveni la finalizarea cercetărilor cu date suplimentare. lezarea demnităţii. protecţia informaţiilor operative ce privesc acţiunile desfăşurate de poliţiştii de frontieră. comportamentul şi modul de acţiune al lucrătorilor în diferite cazuri impuse de situaţia operativă precum şi alte categorii de informaţii specifice activităţii. care nu sunt de interes public. viaţa particulară a persoanei. purtătorului de cuvânt constă în crearea unei imagini pozitive instituţiei pe care o reprezintă. evitarea divulgării datelor ce ar putea prejudicia acţiunile specifice. măsurile de protecţie a minorilor şi protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. pentru a se preveni eventuale crize mediatice ce pot prejudicia imaginea instituţiei.

instituţia din administraţia publică – INSTITUŢIA PREFECTULUI – urmăreşte să-şi întărească imaginea. fie personale sau profesionale. cel mai adesea. recomandări. ceea ce trimite la ideea de motivaţie). Comunicarea instituţională este o comunicare extraorganizaţională prin care. să obţină următoarele facilităţi: • • • Identificarea – ce răspunde nevoilor instituţiilor administrative de a-şi asigura notorietatea şi de a-şi face cunoscute competenţele. Acest lucru presupune ca funcţionarul public să ştie (ceea ce ţine de eficienţa comunicării interne). Realizarea unei educaţii sociale – ce corespunde. Pentru realizarea obiectivelor. (este vorba de coerenţa dintre discursul pe care îl afişează şi acţiunile sale concrete). Referindu-ne la comunicarea internă putem observa că aceasta îmbracă forma unui proces bilateral care presupune atât transmiterea ordinelor. să succite în jurul ei un climat de încredere şi de simpatie din partea cetăţenilor. Ea se află la îndemâna tuturor funcţionarilor şi constă în reliefarea permanentă a aspectelor pozitive ale organismului public din care fac parte. ignorată. cu ocazia contactelor cu mediul extern. şi să vrea (să simtă nevoia să vorbească despre instituţia de administraţie publică. să creadă. informaţiilor şi sfaturilor la un centru de decizie. 223 . Ideea este că fiecare funcţionar public îşi poate asuma fără probleme rolul de comunicator extern. este necesară atât comunicarea internă cât şi cea externă sub formele cunoscute şi analizate în cuprinsul lucrării. eficienţa şi calitatea de care dă dovadă instituţia. Instituţiile de administraţie publică urmăresc ca. Informarea – care urmăreşte să facă cunoscută corpului social acţiunea administrativă. prin intermediul comunicării. Cea mai eficientă şi mai ieftină formă de promovare este însă. rolului din ce în ce mai important al instituţiilor publice în cadrul vieţii sociale.schimbul şi transmiterea de informaţii de utilitate publică. cât şi transmiterea deciziilor luate de la acest centru către alte structuri ale instituţiei. cât şi prin menţinerea liantului social. mesajul său fiind centrat pe seriozitatea. sub forma de sfaturi.

Ea dă informaţii despre serviciile care le oferă.7. ea se desfăşoară unilateral. îi cunoaşte cerinţele. încearcă să-şi amelioreze imaginea de ansamblul sau. Prin însăşi natura ei. apropiindu-se de acesta şi intrând în dialog. organizaţiilor umanitare sau non-profit. Pe acelaşi nivel. Comunicarea interpersonală în administraţia publică Comunicarea externă a instituţiei publice contribuie la notorietatea şi imaginea organizaţiei în instituţie. administraţia publică depinde de comunicare: • • • • • Între diferitele niveluri ale administraţiei publice.1. În această situaţie. în realitate. nu mai sunt membrii organismului public cei care întreţin legătura cu exteriorul. Formele principale prin care se concretizează acest tip particular de comunicare sunt: • • • • • publicitatea – prin mass-media sau prin propriile materiale publicitare. un caz aparte. prin comunicare. Comunicarea cu rol de promovare reprezintă. dinspre instituţia publică către mediul exterior al acesteia. grupuri de interese. cetăţeni. dezvoltarea canalelor de comunicare cu „lumea de afaceri”. o relaţie de proximitate cu cetăţeanul. Ea îndeplineşte astfel. deşi literatura de specialitate o consideră fără excepţie ca făcând parte din comunicarea externă. 224 . pur şi simplu. Devine din ce în ce mai importantă atât pentru administraţie. articole care prezintă organizaţia în publicaţiile de specialitate. totodată funcţia de promovare a instituţiei publice a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale.Autoritatea publică urmăreşte. În mediul social. ci organizaţia ca instituţie. autoritatea politică. pentru că. mecenatul – ajutor financiar sau logistic acordat artiştilor. Între administraţie şi executivul social. sponsorizările – finanţarea activităţilor culturale sau sportive. organizarea de standuri la târguri şi forumuri. 3. Între administraţie şi autoritatea politică. doleanţele. cât şi pentru clienţii acesteia – contribuabili. vrea să facă cunoscute şi să-şi promoveze valorile.

aproape în întregime. la rândul ei. Se întâlnesc frecvent situaţii în care funcţionarul oferă impresia că ascultă. Pe de altă parte. nereceptivi faţă de faptele care le-au fost prezentate prin procesul de comunicare cetăţean-instituţie de administraţie publică. se constată că. care sunt asemănătoare cu ale celorlalţi. transformări. în realitate.2.7. În plus. şi în rândul funcţionarilor publici se manifestă un mecanism psihologic care acţionează în sensul respingerii şi al deformării informaţiilor şi realităţilor care nu sunt în concordanţă cu propriile convingeri. De asemenea. fiecare găseşte grupul unde ceilalţi au aceeaşi viziune asupra problemelor. Astfel. instituţia publică preia „şocurile” provenite de la acesta şi încearcă să le răspundă prin iniţierea. rămânând liniştit până când îi vine rândul să vorbească. timp în care îşi trece în revistă propriile argumente. Când întâlnirea începe şi membrii grupului îşi expun opiniile personale. când un grup se constituie pentru a discuta diferite probleme. nu este atent. a unor demersuri orientate spre schimbări. nepotrivit cu cele spuse de vorbitorul anterior. Aceasta presupune selectarea surselor de informare în conformitate cu propriile convingeri ale entităţilor implicate în transmiterea sau receptarea mesajului comunicat. ei aud propriile puncte de vedere prezentate în cuvinte diferite şi pleacă întăriţi în convingerile lor iniţiale. ignorând complet punctele de vedere expuse de cetăţean. reechilibrări. Este doar politicos. Comunicarea externă a administraţiei publice Aflată într-un contact permanent şi direct cu mediul social. Una dintre dificultăţile derulării unui proces de comunicare eficient este generată de disonanţa cognitivă. În cadrul proceselor de comunicare externă a administraţiei publice apar următoarele bariere educaţionale: 225 . 3. mediul social.Ca urmare. deşi. Răspunsul său este. orice transformare sau schimbare este resimţită şi în exterior. asemenea respingere evidentă pune o problemă reală de comunicare şi trebuie recunoscută ca atare. Fenomenul disonanţei cognitive este foarte obişnuit în administraţia publică. pot fi identificate situaţii în care funcţionarii publici s-au dovedit total opaci.• organizarea de zile ale porţilor deschise. administraţia influenţând şi modelând. la nivel organizaţional.

Comunicarea între instituţia publică şi cetăţeni Autorităţile publice trebuie ca. au nevoie să ştie cum se adresează pentru satisfacerea unui interes legitim. ca urmare.• între diferitele instituţii ale administraţiei publice. realizând astfel un interes general. administraţia publică trebuie să comunice. iar instituţiile administraţiei publice au obligaţia să se apropie de membrii colectivităţilor locale şi să menţină un contact permanent cu aceştia. trebuie să-i fie luate în considerare dorinţele şi nevoile. neacordării importanţei cuvenite colaborării între instituţii. comunicarea publică are următoarele forme: • • • punerea la dispoziţia cetăţenilor a informaţiilor de interes local. Cetăţeanul trebuie să fie informat cu privire la existenţa şi modul de funcţionare a serviciilor publice. • între administraţia publică şi cetăţeni. prin comunicarea publică se urmăreşte cunoaşterea nevoilor şi dorinţelor populaţiei pentru ca instituţiile publice. prin rolul şi atribuţiile pe care le deţin. ce proceduri trebuie să urmeze. prezentarea şi promovarea serviciilor publice oferite de colectivităţile locale. de natură să facă cunoscute cetăţenilor reguli pe care 226 . prin întreaga lor activitate. modul de funcţionare şi atribuţiile acestora.3. promovarea instituţiilor publice şi a colectivităţilor teritoriale. să respecte şi să ia în considerare cetăţeanul. să fie deschisă dialogului. În acest sens. În cadrul instituţiilor publice locale. trebuie ascultat când îşi exprimă nemulţumirea. să urmărească satisfacerea interesului general al populaţiei.7. Astfel comunicarea publică se face cunoscută cetăţenilor existenţa organizaţiilor din sectorul public. Totodată. ce documente trebuie să completeze. 3. Instituţiile administraţiei publice recurg la comunicare în cadrul acţiunilor întreprinse sau al relaţiilor pe care le stabilesc. legalitatea şi oportunitatea deciziilor adoptate. Mesajele transmise aşa cum au fost arătate cuprind informaţii de utilitate publică. să vină în întâmpinarea acestora. Cetăţenii vin în contact cu instituţiile publice locale şi. Instituţiilor publice locale le revine obligaţia de a pune la dispoziţia publicului informaţii cu caracter practic. din cauza gradului ridicat de specializare a fiecăreia.

227 . Instituţiile publice pot recurge la o paletă largă de tehnici şi mijloace de comunicare precum: publicaţii. presă. să capteze interesul. va uşura fluxul de informaţii în ambele sensuri. putem identifica următoarele sarcini: • • • • diagnosticarea problemelor. Iniţiatorul acestei relaţii trebuie să fie instituţia administrativă. Buna funcţionare a comunicaţiilor facilitează administrarea şi controlul proceselor de prestare.trebuie să le respecte în demersurile lor. Unităţile comunicaţionale. care are obligaţia să caute modelele cele mai eficiente şi specifice pentru realizarea feedback-ului şi pentru cunoaşterea resurselor locale. să reţină. afişiere. O relaţie deschisă. Comunicaţiile interne joacă un rol important şi pe linia instruirii şi a motivării personalului. activităţi cu caracter culturaleducativ. să înţeleagă. sesiuni de comunicări. În acest sens. de parteneriat. Comunicarea cu cetăţenii se realizează prin: expuneri. culegerea. Prin comunicaţiile interne raţional organizate şi funcţionale personalul este în mod continuu informat despre tot ceea ce se întâmplă în cadrul instituţiei administrative. broşuri specializate. să le înlesnească accesul acestora în raport cu serviciile publice locale. activităţi de informare. iar receptorul se va strădui să fie atent. contribuind în acest fel la realizarea calităţii prestaţiilor şi la o mai bună satisfacere a nevoilor şi exigenţelor cetăţenilor. să fie eficient. al operaţiilor din care se compun diferitele procese şi are un impact puternic asupra comportamentului funcţionarilor publici. să convingă. să îndrume. publicaţii proprii. a eficienţei şi oportunităţii în interacţiunile cu cele mai diverse categorii de cetăţeni. transmiterea rezultatelor evaluării informaţiilor. afişaje. rezolvarea conflictelor. canale de televiziune. respectiv funcţionarul public (ca emiţător) şi cetăţeanul (ca receptor de mesaje) au obiective clare: emiţătorul îşi propune să informeze. dezbateri. verificarea şi diseminarea informaţiilor. transmiterea prin forme scrise sau orale de informaţii diverse spre şi dinspre structurile de conducere şi de specialitate ale instituţiilor de administraţie publică. programe de investigare. participare la concursuri. Liderii din administraţia publică trebuie să acorde o atenţie deosebită antrenării funcţionarilor publici în facilitarea comunicării dintre aceştia şi cetăţeni.

• • • • asigură comunicarea în situaţiile de criză sau de urgenţă.) deci prin cumul. Dincolo de aspectele oficiale. ţine în permanenţă legătură cu Direcţia de Informare şi Relaţii Publice. gestionează eventualele situaţii de criză mediatică. Pe lângă aceasta. în mare parte. relaţia funcţionar public-cetăţean trebuie să conţină o anumită doză de informaţii. 228 . principalele atribuţii ale acestora sunt: • • • organizează conferinţele de presă ale prefectului. modul în care funcţiile de luare a deciziilor pot şi trebuie distribuite în instituţie. Brăila etc.). realizează dosarele de presă. datorită autonomiei acestor instituţii publice în unele cazuri atribuţiile de „purtător de cuvânt” revin directorului Cancelariei Prefectului (exemplu: Giurgiu. Mehedinţi etc. Atât în cazurile când „purtător de cuvânt”. realizează planul anual de comunicare şi relaţii publice ale prefecturii. monitorizează zilnic presa şi prezintă prefectului raportul de monitorizare. • pregăteşte strategia de comunicare cu reprezentanţii mass-media şi ai societăţii civile în cazul unor evenimente de amploare sau situaţii de criză.Parteneriatul interactiv funcţionar public-cetăţean presupune circulaţia informaţiei în ambele sensuri. realizează sarcinile primite şi transmite modul de soluţionare al diferitelor probleme. ca structuri teritoriale ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative activităţile de relaţii publice şi de comunicare nu se desfăşoară în mod unitar şi uniform. instituţionale. Este evident că fără comunicare nu poate exista posibilitatea ca grupul să influenţeze comportamentul individului. asigură îmbunătăţirea imaginii Instituţiei Prefectului. iar în altele această sarcină este de sine stătătoare şi se realizează de către un consilier ce face parte tot din structura Cancelariei Prefectului (exemplu: Vrancea. Astfel. este directorul de cabinet sau un consilier desemnat. disponibilitatea anumitor tehnici de comunicare va determina. La nivelul Instituţiei Prefectului. Comunicarea este absolut esenţială pentru organizaţie.

precum şi cu reprezentanţii Societăţii Civile. FORME ALE COMUNICĂRII INTERNE ŞI EXTERNE ÎN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE 4.).• realizează comunicare cu mass-media şi transmite buletine informative. în consecinţă. În toate situaţiile în lipsa „purtătorului de cuvânt” prefectul este cel care comunică cu mass-media. • organizează evenimente festive (exemplu: cultural-artistice. format din toţi „purtătorii de cuvânt” ai instituţiilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative organizat în situaţii speciale (exemplu: situaţii de urgenţă cauzate de calamităţi naturale.1.). sportive etc. • • întocmeşte strategii de îmbunătăţire a imaginii instituţiei în cazul în care în presă au apărut articole care denigrează imaginea acesteia. cu alte instituţii sau organizaţii. alegeri electorale etc. Motivaţia cercetării Comunicarea şi legătura permanentă dintre lucrătorii ministerului internelor şi reformei administrative şi comunitate sunt esenţiale pentru reuşita activităţii acestora deoarece: • asigură o bună cunoaştere de către cetăţeni a preocupărilor instituţiei faţă de comunitate şi. IV. Activitatea de relaţii publice şi comunicare. coordonează activitatea Centrului Operaţional Judeţean de Comunicare. Cap. cât şi în exteriorul instituţiei publice. comunicate de presă (la solicitarea reprezentanţilor mass-media sau din oficiu). aceştia vor fi informaţi cu privire la 229 . are ca obiectiv prioritar crearea unei imagini pozitive atât în interiorul.

Lucrătorul ministerului internelor şi reformei administrative trebuie să cunoască persoana delincventă cu care intră în contact. • oferă posibilitatea de adaptare permanentă a ofertei de servicii pe baza nevoilor identificate de beneficiari (nevoile pe care ei înşişi consideră că le au şi pentru care ar solicita asistenţă). caracteristicile şi consecinţelor fenomenului. iar acest lucru este practic imposibil fără o bună comunicare atât la nivel inter-instituţional cât şi cu membrii comunităţii respective (inclusiv cu persoanele delincvente). capacitatea de a răspunde cât mai complex şi mai operativ la nevoile comunităţii şi puterea de convingere de care dă dovadă acesta determină succesul şi reuşita sa în muncă. Dechiderea tot mai amplă a instituţiei şi a lucrătorului ministerului ca individ faţă de societate. • schimbul de informaţii are un rol esenţial în cunoaşterea problemelor sociale şi în consecinţă şi în crearea/alegerea instrumentelor juridice şi tehnice necesare pentru rezolvarea acestora. a persuasiunii. • oferă mijlocul prin care. în România post-comunistă. În procesul de instrucţie al cadrelor. şi să depună eforturi pentru a determina dezvoltarea/asimilarea şi performarea de către acesta de comportamente civilizate. 230 . Alegerea acestei teme a fost determinată de convingerea că amploarea fenomenului de delincvenţă. să-i cunoască intenţiile. studierea problematicii comunicării. fapt care poate avea un rol esenţial în prevenirea delincvenţei. Activitatea de anchetă. consituie o problemă socială de stringentă actualitate în raport cu care nici politica penală.tipurile de servicii pe care le oferă. în scopul anticipării tendinţelor de evoluţie şi creşterii eficienţei intervenţiilor. nici politicile sociale nu au găsit încă soluţii satisfăcătoare. dacă este cazul. lucrătorii ministerului internelor şi reformei administrative pot să solicite sprijinul comunităţii pentru a funcţiona cât mai bine posibil. sociale. s-o poată controla. a implicaţiilor lor în muncă este deosebit de importantă. la nevoie. Lucrătorii ministerului internelor şi reformei administrative au nevoie de informaţie pentru a cunoaşte dimensiunile.

a comunicării interne şi crearea unei veritabile culturi organizaţionale. dar. trebuie să aibă corespondent în sprijinul şi înţelegerea populaţiei. înţelegerea rolului activităţii de relaţii publice şi a importanţei departamentului respectiv de către întreg personalul. Anchetatorul trebuie să manifeste răbdare şi înţelegere faţă de persoanele care au încălcat legea. cea dintre birourile specializate şi societatea civilă. temeiul unor noi perespective în lupta împotriva fenomenului infracţional. În acest sens.. de către mass-media. De asemenea. precum şi câteva aspecte ale modului în care aceasta este privită de către societatea civilă.2. de către publicul larg. vizez prin această cercetare să evidenţiez gradul de satisfacţie al diverselor categorii de personal din minister în ceea ce priveşte comunicarea internă (din cadrul instituţiei). cât şi la comunicarea externă. 231 . în primul rând. atât fizică cât şi psihică. Capacitatea de a înţelege nevoile comunităţii. bazată pe o comunicare continuă. iar acest lucru presupune optimizarea. trebuie să aibă capacitatea profesională de a înfrânge rezistenţa şi opoziţia acestora.relaţiile publice încep de acasă”. 4. au fost investigaţi ofiţeri şi funcţionari publici ai ministerului care şi-au exprimat opiniile în legătură cu modul de realizare al comunicării în instituţiile în care îşi desfăşoară activitatea. în acelaşi timp. sprijinirea sa la nivel managerial şi asigurarea cadrului necesar unei funcţionări optime. a faptului că a perceput unde şi cum trebuie să intervină.deasemenea presupune o bună cunoaştere a tehnicilor comunicării. ierarhizate. iar acestea nu se poate realiza fără o legătură bine consolidată. Comunicarea cu comunitatea este fundamentul schimbării şi progresului. transmiterea sentimentelor sale de bune intenţii şi de siguranţă. Obiectivul cercetării Obiectivul cercetării îl constituie stabilirea modului în care funcţionează comunicarea în cadrul structurilor MIRA şi mă refer aici atât la comunicarea internă cu componentele sale departamentale. Să nu uităm însă faptul că . precum şi nivelul lor de satisfacţie al comunicării şi al nivelului de expectanţă pe care îl au în viitor. Reciprocitatea trebuie să fie continuă şi permanentă.

privind gradul de satisfacţie al lucrătorilor ministerului faţă de comunicarea internă şi externă din instituţiile în care îşi desfăşoară activitatea. Tehnica de anchetă utilizată pentru acest studiu a fost chestionarul autoaplicat. Cele două chestionare au fost administrate aceluiaşi eşantion reprezentativ. Aspecte metodologice Cercetarea de faţă s-a realizat prin folosirea anchetei sociologice pe bază de chestionar. Chestionarul sociologic 247 CHELCEA SEPTIMIU. să prezint mai jos metodele de cercetare utilizate pe parcursul cercetării247.4. 4. A. Metodologia cercetării sociologice Pentru a susţine demersurile ştiinţifice efectuate voi încerca. Ediţia a doua revizuită 232 . pe scurt. De asemenea a fost efectuată o analiză cantitativă a mediatizării MIRA. 2. cărora le mulţumesc pe această cale pentru profesionalismul cu care au aplicat chestionarele. 2004. am acordat o atenţie deosebită studiilor anterioare în domeniu.1. la care se adaugă observaţia participativă pentru a susţine datele obţinute ca urmare a administrării chestionarului. a comunicării cu societatea civilă şi mass-media. Înaintea începerii demersurilor pentru realizarea cercetării. Ancheta sociologică are ca scop cunoaşterea realităţii faptice din diverse domenii ale socialului precum şi a opiniilor şi atitudinilor membrilor diferitelor grupuri sociale şi se realizează cu precădere cu ajutorul chestionarului sociologic şi al interviului.3. privind modul de comunicare internă şi externă a structurilor MIRA. Am folosit două chestionare: 1. “Metodologia cercetării sociologice”. Editura Economică. cât şi celor realizate de specialiştii din cadrul ministerului sub forma unor analize de fond sau punctuale asupra comunicării interne şi externe. asupra imaginii pe care o au structurile ministerului. atât celor din bibliografia de specialitate.3. cât şi prin intermediul unor cadre ale structurilor de relaţii publice. Culegerea datelor s-a desfăşurat în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2007 şi s-a realizat atât personal.

date privind interviul (data. redactate separat de chestionar sau o parte incluse în chestionar şi altele separat. care. Pentru a asigura condiţii bune de utilizare a chestionarelor. Este necesar ca chestionarul să fie prezentat într-o formă grafică adecvată care să faciliteze completarea (indiferent că este vorba de operator sau de respondent) şi pregătirea pentru prelucrare (codificarea. eventual. Totodată. sociologii apreciind că ancheta nu poate fi mai bună decat întrebările conţinute de chestionar. Oricare ar fi formularea explicaţiei. 233 . că ea trebuie să aibă în vedere obişnuinţa sau noutatea faptului de a răspunde la o anchetă. dar şi menţiunea privitoare la caracterul confidenţial al informatiilor furnizate de respondent. prezentarea trebuie să arate cine efectuează studiul. ora. să nu provoace confuzie şi să nu lase loc interpretărilor. coord. corelaţiile logice dintre întrebări). Ele pot fi incluse în chestionar. Limbajul folosit are un rol hotarâtor: el trebuie să fie simplu. corespunzător. care asigură caracterul unitar al informaţiilor. Se înţelege că formularea explicaţiei şi a întrebărilor trebuie să fie adecvată nivelului de educaţie al celor anchetaţi. ea trebuie să convingă populaţia anchetată că datele de identificare sau de clasificare interesează numai prin repartiţia faptelor şi opiniilor în raport cu diferitele categorii socioprofesionale. Bucureşti: Babel. locul interviului). Calitatea cercetării realizate cu ajutorul chestionarului depinde în primul rând de calitatea întrebarilor acestuia. semnătura operatorului. existând diferenţe lingvistice/culturale între zone geografice sau ţări. imagini grafice ordonate logic şi psihologic. un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi. Este dificil acest lucru deoarece semnificaţia cuvintelor are nuanţe diferite în funcţie de scopul urmărit printr-un chestionar. Se pune problema de a găsi cele mai potrivite cuvinte pentru ca respondenţii să dea diferitelor cuvinte din întrebari exact aceeaşi semnificaţie cu cea acceptată de cel care a proiectat chestionarul. 248 SEPTIMIU CHELCEA în Dicţionar de sociologie (1993).Este instrumentul cel mai frecvent utilizat în ancheta sociologică pentru culegerea informaţiilor şi reprezintă „o tehnică şi. pg. durata. determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris”248. Vlăsceanu. C Zamfir şi L. este recomandată elaborarea instrucţiunilor de completare a acestora. direct. prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare. 95.

cât şi de ordin calitativ. Dacă chestionarul se administrează la domiciliu sau la locul de muncă al respondenţilor. 234 . pot fi obţinute informaţii de la multe persoane şi interpretarea acestora e posibilă tot în interval scurt de timp. Dezavantajele sunt limitarea posibilităţilor de a răspunde la întrebări şi costurile pe care le necesită. Acelaşi interval de timp va fi respectat şi în cazul chestionarelor la care se solicită raspunsul prin telefon. Corectitudinea informaţiilor colectate cu ajutorul chestionarului este condiţionată de modul în care sunt abordaţi viitorii respondenţi. deoarece de aceasta va depinde timpul necesar pentru completarea lui. de încrederea pe care o inspiră operatorul care administrează chestionarul şi de abilităţile de comunicare ale acestuia. Cei solicitaţi pentru a completa chestionarul vor reacţiona negativ dacă persoana operatorului nu inspiră încredere sau dacă acesta nu ştie cum să li se adreseze. Experienţa acumulata până în prezent de cercetarea realizată pe baza de chestionar evidenţiază că timpul destinat completării sale depinde în primul rând de împrejurările în care se administrează chestionarul249. Printre avantajele utilizării sale se pot enumera şi bogăţia tematică a datelor ce pot fi recoltate cu ajutorul lui. într-un timp scurt. Importantă este şi dimensiunea chestionarului. În elaborarea oricărui tip de chestionar. Prin eşantion se înţelege grupul de persoane selectat pentru a 249 Astfel chestionarele înmânate în magazin.Avantajele unui sondaj de opinie bazat pe formular cu întrebari sunt că. de maniera în care se poate trezi interesul respondenţilor pentru a completa chestionarul precum şi de condiţiile de coerenţă logică şi claritate. pe stradă. la ieşirea din centrul de votare nu trebuie să necesite pentru completare mai mult de 5-10 minute. cercetătorul trebuie să ţină seama de nivelul de pregătire a celor ce urmează să raspundă. chestionarul are capacitate de a culege atât informaţii de natură cantitativă. în cercetările longitudinale de tip panel. atunci el poate fi dimensionat pentru a putea fi completat între 30 şi 60 de minute. posibilitatea administrării lui în mod repetat la aceiaşi subiecţi sau la subiecţi diferiţi. dar în nici un caz nu va trebui să depăsească termenul de 60 de minute. In cazul chestionarului de opinii reuşita anchetei desfăşurate cu ajutorul acestuia este condiţionată decisiv de modul în care se realizează eşantionarea şi de caracterul reprezentativ al eşantionului. de asemenea.

6. întrebări bifurcate care direcţionează spre întrebările următoare în funcţie de răspunsul dat la această întrebare. 235 . În raport cu numărul populaţiei investigate eşantionul este de dimensiuni foarte mici. de tip administrativ. 2. vârsta. Astfel de chestionare. un esantion de 100 de persoane da o marja de eroare de 15%. 5. Orice formular tip reprezintă în fond un chestionar. referitoare la fapte obiective.răspunde la chestionar. numărul temelor pe care le abordeză. întrebări de control cu rolul de a verifica dacă respondentul a înţeles sensul întrebărilor anterioare şi dacă răspunsurile date până atunci sunt sincere. susceptibile de a fi observate direct şi verificate de alte persoane. zona de domiciliu pentru a stabili grupul social cărui îi aparţine respectivul respondent. întrebări filtru care nu permit trecerea la întrebările următoare dacă nu s-a răspuns la întrebarea anterioară. 3. la 200 de persoane marja de eroare scade la 5%. lansate în scopuri administrative. la un esantion de 10000 de persoane marja de eroare scade la 1.5%. 4. întrebări introductive menite să pună în temă respondentul cu subiectul investigaţiei. După rolul pe care îl au în cadrul chestionarului se întâlnesc următoarele tipuri de întrebări: 1. Chestionarele pot fi clasificate după tipul informaţiilor colectate. studiile. nu sunt totdeauna laborios concepute. să trezească interesul acestuia. În funcţie de tipul informaţiilor colectate se disting două tipuri de chestionare: • Chestionarele de date factuale. întrebări de trecere spre conţinutul propriu-zis al chestionarului. dar acesta nu reprezintă un obstacol în calea obţinerii unor informatii foarte corecte250. la o populatie ca a SUA de peste 200 milioane locuitori. întrebări de identificare prin care se cere respondentului să menţioneze sexul. dar 250 Potrivit reprezentantilor institutului Gallup. forma întrebărilor şi modul de aplicare.

În practică este foarte greu să se distingă chestionarele speciale de celelalte feluri de chestionare. chestionarele de cercetare reprezintă o combinaţie de întrebării de opinie şi de date factuale. • Chestionarele de opinie se referă la date imposibil de observat direct. cu o singură temă.formularele tip din administraţie corespund prea puţin unor necesităţi mai îndepărtate: de centralizare a datelor. George H.). cu ajutorul lor se studiază atitudinile. de exemplu. sunt abordate şi alte teme. o un set de întrebări (închise cu răspunsuri multiple precodificate) referitoare tot la atitudinea faţă de respectiva problemă. Cu ajutorul chestionarelor de opinie se urmăreşte cunoaşterea nu numai a opiniilor. cu răspunsuri multiple precodificate) pentru măsurarea intensităţii opiniilor o un set de întrebări deschise vizând motivarea opiniilor exprimate. de prelucrare secundară a lor. situaţie şcolară sau profesională etc. stare civilă. se poate vorbi de două tipuri de chestionare: • Chestionare speciale. Gallup251 a stabilit o schemă de construire a chestionarelor de opinie: o întrebări filtru pentru a afla dacă persoanele respective cunosc problema pusă în discuţie. tot ceea ce reprezintă psihologia persoanei. Cel de-al doilea criteriu se referă la cantitatea de informaţii (numărul de teme). dispoziţiile şi înclinaţiile. În fond. o întrebări (închise. motivaţia şi interesele. Totuşi. În investigarea fenomenelor sociale se întâlnesc puţine cazuri de utilizare exclusivă a chestionarelor de date factuale. timpul liber. În acest sens. acest al doilea tip de chestionare nu sunt numai de opinie. Un chestionar privind cariera profesională este sau nu un chestionar special? Are o singură temă. dar şi intensitatea acestora. într-un cuvânt. trăirile ei subiective. Întrebările de date factuale pot fi grupate în: întrebări de cunoştinţe şi întrebări de clasificare sau de identificare (vârstă. o una sau mai multe întrebări (deschise) privind atitudinea faţă de respectiva problemă. sex. De cele mai multe ori. Complexitatea fenomenelor sociale impune cercetarea concomitentă a unei 251 A fondat în 1935 primul institut de cercetare a opiniei publice (American Instutute of Public Opinion) 236 .

obligatoriu. Această ultimă variantă de răspuns probează gradul iniţial de cunoaştere a realităţii de către cercetător. se adaugă „altele” în care subiectul intervievat poate menţiona o variantă de răspuns care nu a fost menţionată/stabilită. Mai mult. la sfârşit. • Chestionare omnibus. cu mai multe teme. răspunsul trebuie să se încadreze într-una din categoriile propuse de cercetător. toate variantele de răspuns. existenţa unor opinii şi cunoştinţe bine cristalizate. probează însăşi valoarea cercetării. iar din punct de vedere al costului sunt mai ieftine. Acest lucru presupune din partea subiectului. forma întrebărilor. iar din partea cercetătorului. situaţii în care importantă este viteza obţinerii şi prelucrării informaţiei. pe cât posibil. Chestionarele de opinie abundă în întrebări închise (precodificate). în timp ce alţi cercetători optează pentru scalele cu patru posibilităţi. Între acestea. cele mai multe fiind dihotomice. Sunt cele mai des întâlnite pentru că pe lângă faptul că oferă posibilitatea culegerii unui număr mare de informaţii cu privire la fiecare fapt sau fenomen social în parte. Gradul de libertate al subiectului este redus. oferă şi posibilitatea de a surprinde interacţiunea şi condiţionarea acestora. despre modul de procurare sau despre obişnuinţa de informare a cetăţenilor. se dovedesc a fi foarte utile. Ele se aplică mai mult în studierea pieţei sau a comportamentului electoral. George H. există următoarele tipuri de chestionare: • Chestionarele cu întrebări închise (sau precodificate) nu permit decât alegerea răspunsurilor dinainte fixate. fapt pentru care chestionarele speciale se utilizează foarte rar. o bună cunoaştere a realităţii. chestionarele simple (axate pe o singură temă) se recomandă în anchetele şi sondajele efectuate prin intermediul presei scrise.multitudini de factori. al ziarelor sau revistelor. Întrebările cu răspunsuri precodificate multiplu implică o bună cunoaştere prealabilă a realităţii: în chestionar trebuie să apară precodificate. De asemenea. De asemenea permit aplicarea analizei secundare . Gallup s-a pronunţat hotărât în favoarea răspunsurilor dihotomice „da” – „nu”. când editorii încearcă să afle părerea publicului despre cotidianul sau săptămânalul lor. Din acest punct de vedere. Dacă se are în vedere al treilea criteriu. 237 .

• Chestionarele cu întrebări deschise (libere. Inconvenientul major al unor astfel de întrebări se leagă de sugestibilitatea pe care o implică prezentarea precodificată a răspunsurilor. Apar variaţii în ceea ce priveşte forma şi lungimea răspunsurilor. servesc ca „filtru” pentru întrebările următoare. fapt ce îngreuiază codificarea. permit aplicarea unor chestionare cu mulţi „itemi”. sporesc anonimatul şi securitatea celui anchetat. postcodificate). chestionarele cu întrebări deschise dau un procent mai ridicat de răspunsuri „nu Chestionarele autoadministrate presupun înregistrarea răspunsurilor de către înseşi persoanele incluse în eşantionul investigat. Subiecţii din anchetă formulează şi consemnează în acelaşi timp răspunsurile.De asemenea trebuie ţinut cont că ordinea de prezentare a alternativelor de răspuns influenţează alegerile subiectului (efectul de listă. dar care aduce un plus în cunoaşterea particularităţilor subiecţilor privind: coerenţa logică. datorita lipsei de constrângeri a respondentilor. înlesnesc „angajarea” în răspunsul la chestionar a persoanelor. eliminând filtrarea 238 . Chestionarele mai pot fi clasificate şi după modul lor de aplicare. În practică se întâlnesc foarte rar chestionarele numai cu întrebări deschise sau numai cu întrebări închise. În cadrul chestionarelor. dar ştiu”. situaţie în care se poate face distincţie între chestionare autoadministrate şi chestionare administrate de către operatorii de anchetă. viteza de exprimare şi capacitatea de justificare a opţiunilor exprimate etc.în cazul în care numărul variantelor de răspuns este foarte mare. volumul lexical. utilizîndu-se ambele forme. Întrebările deschise permit culegerea unor informaţii bogate asupra tuturor temelor. corectitudinea gramaticală. fără riscul sugestibilităţii. spre deosebire de cele închise (sau precodificate) lasă persoanelor intervievate libertatea unei exprimări individualizate a răspunsurilor care aduc informatie valoroasă. • în cazul unor opinii insuficient cristalizate. sprijină memoria celui anchetat. formularea. întrebările închise (sau precodificate) prezintă câteva avantaje: facilitează analiza statistică a răspunsurilor. subiectul are tendinţa să aleagă din primele sau ultimele variante de răspuns) şi că trebuie să acorde acelaşi număr de alternative opiniilor pro şi contra.

De regulă. iar tehnica de răspuns. se impune cu necesitate ca acestea să fie simple. Faptul că subiectul are posibilitatea să vadă. Autoadministrarea elimină. În scrisoarea însoţitoare a chestionarelor poştale trebuie să se explice ce se urmăreşte prin chestionar.informaţiei de către o altă persoană – operatorul de anchetă. cum au fost desemnate persoanele care să răspundă. şi un al doilea plic. cu adresa tipărită a institutului care lansează cercetarea. Expedierea prin poştă a chestionarului presupune însă pregătirea răspunsului: destinatarului i se oferă. unul din factorii care influenţează răspunsul: personalitatea celui care aplică formularul.d. să consulte documentele personale pentru a verifica răspunsurile date. foarte clar explicată. sosirea răspunsurilor depăşeşte limita de timp fixată pentru înapoierea lor. ei se pot exprima mai bine: prin ceea ce răspund la întrebare. Utilizarea chestionarelor poştale trebuie să aibă în vedere faptul că. Chestionare poştale reprezintă o modalitate mai rapidă şi mai ieftină de recoltare a informaţiilor.a. să se consulte cu alţi membrii ai familiei pentru răspunsuri precise. Prin autoadministrare. anulează efectul de surpriză ş. principalele avantaje ale chestionarelor poştale – rapiditatea şi costul lor mai scăzut – trebuie relativizate. conţinutul tuturor celorlalte întrebări face inutilă folosirea tehnicii „pâlniei” sau a „pâlniei răsturnate”. o dată cu chestionarul. Multe răspunsuri nu mai vin niciodată. dar şi prin felul cum fac aceasta. Ca o particularitate a tehnicii chestionarelor poştale. scrisoarea însoţitoare înlocuieşte preambulul chestionarelor administrate de către operatorii de anchetă. prin scrisoarea însoţitoare să se motiveze răspunsul 239 .m. În absenţa unei persoane străine – a operatorului – este probabil ca subiecţii să fie mai dispuşi să răspundă al întrebări „foarte personale”. înapoierea lor (sosirea răspunsurilor) este relativ înceată. pot să elaboreze răspunsuri mai „chibzuite”. cine a lansat chestionarul. înainte de a (spaţiu liber) răspunde la o întrebare. Procentul chestionarelor recuperate încorporează costul chestionarelor expediate: ultimele chestionare care se înapoiază marchează durata recoltării informaţiilor. Chiar dacă expedierea chestionarelor este foarte rapidă. timbrat. Trebuie avut grijă ca. pentru a asigura răspunsul la întrebări. La astfel de chestionare chiar tehnica de ordonare a întrebărilor este diferită de cea a chestionarelor administrate de către operatorii de anchetă. Chestionarele autoadministrate pot fi: chestionare poştale. chestionare publicate în ziare şi reviste sau ca anexe la diferite mărfuri vândute. Din această perspectivă.

subiecţilor: fără o motivaţie corespunzătoare nu trebuie să ne aşteptăm ca subiecţii să răspundă numai din respect pentru ştiinţă sau din politeţe. Trebuie arătată importanţa problemei puse în discuţie, schimbările ce pot surveni în anchetă, imposibilitatea găsirii unor soluţii în afara colaborării cu persoanele interogate. Chestionarele publicate în reviste, ziare sau ca anexe la diferite mărfuri vândute relevă cu şi mai multă acuitate toate limitele chestionarelor autoadministrate. Non-răspunsurile fac ca aceste chestionare să fie dificil de utilizat în scopuri ştiinţifice. Cel mult, chestionarele publicate în ziare şi reviste pot să ducă la adunarea unor răspunsuri ilustrative, fără a avea pretenţia că sunt concludente. După numărul persoanelor care răspund concomitent (în aceeaşi încăpere) la un chestionar autoadministrat, se disting chestionare autoadministrate individual, cum sunt cele „poştale” sau cele „publicate” şi chestionare autoadministrate colectiv. Chestionarele autoadministrate colectiv îmbină avantajele chestionarelor autoadministrate cu avantajele celor administrate de către operatorii de anchetă. Informaţia se recoltează rapid, costul este scăzut, non-răspunsurile sunt mai reduse, subiecţii pot fi lămuriţi suplimentar asupra modului de completare a chestionarelor. Chestionarele autoadministrate colectiv se utilizează în colectivităţile şcolare, în armată, acolo unde, prin însăşi natura activităţilor cotidiene, subiecţi sunt reuniţi în încăperi mai mari, având şi posibilitatea de va scrie (mese, scaune). Prin tehnica „extemporalului”, autoadministrarea colectivă a chestionarului poate cuprinde 30-50 de subiecţi deodată. În psihologie, aplicarea testelor colective a dezvăluit unele dificultăţi ale „tehnicii extemporalului”. Se poate vorbi de o influenţare reciprocă – voluntară sau involuntară – a subiecţilor. Cel ce distribuie chestionarele poate şi el influenţa rezultatele. Cu toate acestea, tehnica extemporalului este utilizabilă cu succes doar în colectivităţile şcolare, militare ş.a. pentru avantajele enunţate, dar şi pentru faptul că ea se aseamănă cu activităţile de învăţare propriu-zise.

Chestionarele

administrate

de

operatorii

de

anchetă

constituie modalitatea cel mai des utilizată de culegere a informaţiilor în anchetele şi sondajele psihosociologice. Folosirea operatorilor de anchetă, chiar dacă ridică costul investigaţiei, asigură reprezentativitatea eşantionului (dau siguranţa că răspund la chestionar chiar persoanele desemnate în eşantion), poate lămuri înţelesul întrebărilor, permite să răspundă la chestionar şi persoanele cu nivel de şcolarizare scăzut şi fac accesibile cercetării probleme mai complexe şi, ceea ce este, poate, cel 240

mai important, însoţeşte întotdeauna aplicarea chestionarului cu înregistrarea unor date de observaţie privind condiţiile ambientale în care s-a răspuns întrebărilor, reacţiile spontane ale subiectului.

B. Interviul sociologic
Nu numai în ştiinţele sociale (sociologie, drept, istorie), ci şi în cele socio-umane (psihologie, antropologie socială şi culturală, demografie), ca şi în practica diferitelor profesii (jurnalişti, educatori, analişti politici etc.) interviul s-a dovedit a fi de neînlocuit. Interviul este o tehnică de cercetare „de obţinere prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socio-umane”252. Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri, ca şi chestionarul. Spre deosebire însă de chestionar, unde întrebările şi răspunsurile sunt scrise, interviul implică totdeauna obţinerea unor informaţii verbale. Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului, în timp ce întrevederea nu constituie decât o condiţie care facilitează transmiterea informaţiilor unidirecţionale: de la persoana intervievată spre operatorul de interviu (sau spre cercetătorul ştiinţific). Interviul telefonic nu presupune întrevederea, astfel că nu justifică definirea interviului prin existenţa faţă în faţă a unui anchetat sau a unui anchetator. De asemenea, interviul nu presupune cu necesitate o relaţie între două persoane. Interviul de grup se desfăşoară în condiţii psihosociale diferite de cele ale relaţiilor interpersonale diadice. Principiul fundamental al interviurilor calitative constă în posibilitatea creată celui intervievat de a exprima prin răspunsurile date gândurile sale, cu cuvintele proprii. În acest sens nu îi este permis operatorului de interviu să sugereze sau să reformuleze răspunsurile celui intervievat. Utilizarea acestuia în cercetarea din domeniul ştiinţelor socio-umane trebuie să conducă la stabilirea relaţiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor. Interviul este un instrument de măsurare psihologică şi sociologică în legătură cu care se pun aceleaşi probleme ale reabilităţii, validităţii şi obiectivităţii, ca şi faţă de oricare alt instrument de măsurare. Avantajele şi dezavantajele utilizării interviului
252

Septimiu Chelcea în Dicţionar de sociologie (1993), coord. C Zamfir şi L. Vlăsceanu, Bucureşti: Babel, p. 310

241

Kenneth D. Bailey253 prezintă atât avantajele cât şi dezavantajele interviului, semnalând mai multe avantaje decât dezavantaje. Ca avantaje sunt enumerate: a) flexibilitatea, posibilitatea de a obţine răspunsuri specifice la fiecare întrebare; b) rata mai ridicată a răspunsurilor, asigurată de obţinerea răspunsurilor şi de la persoanele care nu ştiu să citească şi să scrie, ca şi de la persoanele care se simt mai protejate când vorbesc decât când scriu; c) observarea comportamentelor non-verbale, fapt ce sporeşte cantitatea şi calitatea informaţiilor; d) asigurarea standardizării condiţiilor de răspuns, lucru imposibil de realizat în cazul chestionarelor poştale; e) asigurarea controlului asupra succesiunii întrebărilor, fapt ce are consecinţe pozitive asupra acurateţei răspunsurilor; f) colectarea unor răspunsuri spontane, ştiut fiind că primele reacţii sunt mai semnificative decât cele realizate sub control normativ; g) asigurarea unor răspunsuri personale, fără intervenţia altora; h) asigurarea răspunsurilor la toate întrebările şi prin aceasta furnizarea informaţiilor pentru testarea tuturor ipotezelor cercetării; i) precizarea datei şi locului convorbirii, fapt ce asigură compatibilitatea informaţiilor; j) studierea unor probleme mai complexe pentru utilizarea unor formulare, chestionare sau ghiduri de interviu mai amănunţite, cu mai multe întrebări, de o mai mare subtilitate. Ca orice tehnică de cercetare, interviul are o serie de dezavantaje şi limite intrinseci pe care Septimiu Chelcea, citându-l pe Kenneth D. Bailey, le ordonează astfel: 1. costul ridicat nu numai al orelor de intervievare dar şi a celorlalte etape şi momente ale proiectării şi realizării cercetărilor pe bază de interviu; 2. timpul îndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse în eşantion, pentru obţinerea acordului şi desfăşurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la aceeaşi adresă; 3. erorile datorate operatorilor de interviu în ceea ce priveşte punerea întrebărilor şi înregistrarea răspunsurilor, „efectul de operator”;
253

Kenneth D. Bailey – Methods of social Research, 1982, p. 183 în Septimiu Chelcea - Dicţionar de sociologie (1993), coord. C Zamfir şi L. Vlăsceanu, Bucureşti: Babel, p311

242

4. imposibilitatea consultării unor documente, în vederea formulării unor răspunsuri precise; 5. inconveniente legate de faptul că se cere indivizilor să răspundă indiferent de dispoziţia lor psihică, de starea de oboseală etc.; 6. neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa şi numărul de telefon ale persoanelor care urmează să fie intervievate; 7. lipsa de standardizare în formularea întrebărilor, ceea ce limitează comparabilitatea informaţiilor; 8. dificultăţi în accesul la cei care sunt incluşi în eşantion. Atât avantajele cât şi dezavantajele sunt relative, trebuind să fie judecate în raport cu alte metode şi tehnici de cercetare în ştiinţele socio-umane şi mai ales în funcţie de diferitele procedee şi tipuri de interviuri.

Tipuri de interviuri
În literatura de specialitate consacrată interviul ca tehnică de cercetare se întâlnesc diferite criterii de clasificare, şi anume: conţinutul comunicării; calitatea informaţiilor obţinute; gradul de libertate al cercetătorului în abordarea diferitelor teme şi formularea întrebărilor, precum şi în schimbarea sau respectarea succesiunii lor, repetabilitatea convorbirilor; numărul persoanelor participante; statutul sociodemografic al acestora; modalitatea de comunicare; funcţia îndeplinită în cadrul procesului de investigaţie. Din punctul de vedere al conţinutului comunicării, se poate face distincţie între interviul de opinie şi interviul documentar. Se poate face o clasificare a interviurilor după domeniul abordat: politic, economic, social, cultural etc. Desfăşurarea unui interviu de cercetare a opiniilor politice, de exemplu, se va particulariza faţă de un interviu de sondare a intereselor culturale; de asemenea, un interviu pe teme economice faţă de unul pe tema credinţelor religioase. Interviurile structurate sunt larg utilizate în cercetările sociologice şi psihologice. În cadrul lor cercetătorul (sau operatorul de interviu) nu beneficiază de libertatea alegerii temelor sau de posibilitatea reformulării întrebărilor şi schimbării succesiunii lor.

243

Interviurile pot fi unice sau repetate. În sondajele de opinie se realizează, de regulă, o singură convorbire cu fiecare dintre persoanele cuprinse în eşantion. În practica psihoterapeutică şi în anchetele panel interviul se aplică în mod repetat. Subiectul intervievat dobândeşte o anumită experienţă în rolul său, astfel că desfăşurarea convorbirii se realizează în alte condiţii psihosociologice. Interviul de grup. Tehnica interviului de grup s-a impus în cadrul direcţiei de studiu al grupului mic. Referitor la această tehnică specialiştii în domeniu formulează ipoteza că, în situaţia de grup, indivizii oferă răspunsuri care cred ei că sunt aşteptate de grupul lor de apartenenţă, în timp ce în interviurile personale ei dezvăluie reacţiile proprii. Din această cauză, în interviurile de grup opiniile majorităţii sunt exprimate cu mai multă intensitate, în timp ce opiniile minoritare riscă să rămână neexprimate. De aici decurge o concluzie cu valoare metodologică mai largă: cercetătorii care studiază aceeaşi problemă utilizând tehnici diferite riscă să obţină rezultate dificil de comparat, chiar contradictorii. Focus grupurile îmbină caracteristicile interviurilor focalizate cu cele ale interviurilor de grup. Această tehnică de cercetare calitativă poartă şi numele de „interviu de grup în profunzime”. Richard A. Krueger defineşte focus grupurile ca o „tehnică de colectare a datelor prin interacţiunea dintre membrii grupului, referitoare la o problemă stabilită de către cercetător”254. Interviul de tip focus grup poate ajuta la înţelegerea fenomenului/problemei sociale, fără a putea specifica însă şi detalii cantitative. Altfel spus este o tehnică calitativă care s-a dovedit utilă în evaluarea nevoilor, generarea de informaţii pentru crearea chestionarelor, pentru planificare, pentru recrutarea noilor beneficiari, aflarea modului în care beneficiarii iau deciziile cu privire la folosirea/accesarea sau nu a unui produs/serviciu, testarea noilor programe sau idei, îmbunătăţirea programelor existente şi evaluarea rezultatelor. Richard A. Krueger sintetizează avantajele şi dezavantajele utilizării focus grupurilor relevate de mulţi autori: Avantaje Dezavantaje 1. Cuprinde date din viaţa reală în 1. Asigură cercetătorului un control mai redus în mediul social concret.
254

comparaţie cu interviurile individuale.

KRUEGER, RICHARD A., CASEY, MARRY ANNE, 2005 – METODA FOCUS GRUP – Ghid practic pentru cercetarea aplicată, Ed. Polirom, Iaşi, pg. 5.

244

2. Este flexibilă. 3. Are o înaltă validitate. 4. Produce rezultate rapid. 5. Costurile sunt reduse.

2. Datele sunt dificil de analizat. 3. Solicită cercetătorului abilităţi speciale. 4. Diferenţele dintre grupuri pot fi distorsionate. 5. Organizarea grupurilor este dificilă. 6. Discuţiile trebuie să fie conduse într-o atmosferă care să încurajeze interacţiunea.

Interviurile se clasifică după modalitatea de comunicare, în interviuri face-toface (directe, personale) şi interviuri prin telefon. Interviul telefonic. Unii cercetători consideră că în deceniul opt al secolului trecut s-a produs o minirevoluţie în cercetarea socială din S.U.A.: „copilul vitreg” al anchetelor sociologice – cum era considerat interviul telefonic – a devenit „copilul favorit” al acestora. Două sunt cauzele care au declanşat această schimbare radicală. În primul rând, creşterea spectaculoasă a numărului posturilor telefonice) în 1958, aproximativ 72% din populaţia SUA avea acces la un post telefonic, iar în 1976, aproximativ 93%; se prevedea ca în 1982 ponderea populaţiei cu acces la telefon să fie de 98%). În al doilea rând, interviul telefonic a cucerit un loc privilegiat ca procedeu de investigare datorită punerii la punct a unui sistem de eşantionare adecvat: Random digit dialing (RDD). În fine, interviurile pot fi clasificate şi după funcţia pe care o au în cadrul cercetării: interviul de exploatare se deosebeşte, prin structura sa, de interviul utilizat ca modalitate principală de obţinere a datelor de cercetare sau de interviul practicat cu scopul completării sau verificării informaţiilor recoltate cu ajutorul altor metode şi tehnici de investigare. Interviul de exploatare, utilizat în prima fază a cercetării, este mai puţin structurat, uneori este non-directiv, urmărind identificarea unor teme care să fie cercetate apoi în profunzime prin intermediul chestionarului, de exemplu.

C. Metoda observaţiei
Ca ştiinţă tehnico-empirică, sociologia presupune observarea vieţii sociale în totalitatea ei spaţio-temporală. Înţeleasă drept „contactul cu realitatea”, termenul de „observaţie” (lat. observation, acţiunea de observare, de supraveghere, de a nu pierde din ochi) are sensuri multiple (de cercetare empirică , de spionare, prima etapă a 245

cercetării de teren etc.). Ca metodă de investigare, observaţia constă în „percepera sistematică a atitudinilor, comportamentelor şi interacţiunilor actorilor sociali, în mmentul manifestării lor , conform unui plan dinainte elaborat şi cu ajutorul unor tehnici specifice de înregistrare”255. La nivelul simţului comun a observa înseamnă a cunoaşte, a exprima un obiect sau un proces, a face constatări şi remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit cu atenţie. Conform specialiştilor în domeniu există patru utilizări curente ale termenului de „observaţie”: 1. Observaţia în sens larg, ca metodă de analiză a societăţilor prezente, incluzând colectarea şi analiza documentelor sociale cifrice sau de altă natură, interviuri etc.; 2. Observaţia în sens vag, ca preanchetă rapidă înaintea aplicării chestionarelor sau a interviurilor; 3. Observaţia ca field work, ca „muncă de teren”, semnificând o prezenţă sistematică şi adesea prelungită chiar la locul de anchetă, în sânul grupului social studiat; 4. Observaţia în sens restrâns, ca „observaţia punctuală, constând în a te afla o dată sau de două ori în locul de cercetare pentru o simplă experienţă, pentru ajustări sau ca primă tentativă”. Cele patru sensuri ale termenului de „observaţie” identificate sugerează imprecizia care înconjoară acest termen. În ştiinţele socio-umane observaţia este înainte de orice observarea omului de către om, fapt ce o particularizează faţă de observaţia din ştiinţele naturii, fiind vorba de un raport între două persoane care „îşi iau seama” şi acţionează ca atare.

Tipuri de observaţie
Tipurile de observaţie mai frecvent utilizate în cercetările sociologice, inclusiv în investigaţiile psihosociologice sunt: observaţia structurată, observaţia participativă, observaţia eşantionată (time sampling) şi care rezultă din utilizarea următoarelor criterii: gradul de structurare, nivelul de implicare al cercetătorului şi durata observaţiei. Alte criterii, sunt nivelul controlului sau dezvăluirea rolului de observator.
255

Lazăr Vlăsceanu - Dicţionar de sociologie (1993), coord. C Zamfir şi L. Vlăsceanu, Bucureşti: Babel, p 401

246

sistemul de categorii poate fi exhaustiv. fără aportul teoriei. când toate actele comportamentale ale subiecţilor vor fi clasificate în categoriile stabilite. ca şi în studiile de laborator. Se înţelege că. prin codificare. adesea. Sistemul de categorii poate avea unul sau mai multe cadre de referinţă. primul pas în cercetarea sociologică de teren. cât şi în cele de laborator (mai ales în cercetările psihosociologice) şi constituie. sau nonexhaustiv. şi observaţie structurată. prin luarea în calcul a celor două tipuri de structuri. la rândul ei poate fi aplicată în cercetările sociologice de teren. şi în acest caz. În ceea ce priveşte gradul de reflecţie impus de sistemul de categorii la înregistrarea datelor de observaţie. Utilizarea unui sistem de categorii nonexhaustiv aduce serioase economii de timp şi este de preferat în studiile pilot. Prin „categorii de observaţie” înţelegem clase de fapte şi fenomene omogene. În clasificarea observaţiei intervin două tipuri de structuri: primul se referă la structura environmentului. fie cu recunoaşterea deschisă a rolului de observator. Observaţia nestructurată (sau slab structurată) se întâlneşte atât în studiile sociologice de teren. după cum categoriile stabilite sunt mai generale sau mai particulare. de cealaltă parte. când sistemul de categorii nu permite decât selectarea unor comportamente. încercând să cuprindă fenomene omogene sau eterogene. observaţia este oarbă. observaţia structurată (în studiile de teren) şi observaţia complet structurată (în experimentele de laborator). acesta poate fi înalt sau mediu. care prin dihotomizare dă naştere cadrului natural (studiu de teren) şi cadrului artificial (experimentul de laborator). În primul caz. Din punctul de vedere al gradului de cuprindere a realităţii. 247 . Observaţia structurată. iar cel de-al doilea are în vedere gradul de structurare a observaţiei. sistemul de categorii este unidimensional. În cadrul sistemului. fie ascunzându-se acest rol. în cel de-al doilea caz este multidimensional.Observaţia nestructurată versus observaţia structurată. Fondarea pe teorie diferenţiază observaţia ştiinţifică (şi observaţia nestructurată este observaţie ştiinţifică) de observaţia spontană. o tipologie a observaţie: observaţia complet nestructurată (întâlnită în studiile de teren). care poate fi la limită divizat în observaţie nestructurată. în care sunt reuniţi indicatorii relevanţi şi care permit. categoriile pot fi continue sau discontinue. de o parte. observaţia nestructurată (utilizată în experimentele de laborator). analiza statistică a proceselor şi relaţiilor sociale. Rezultă. Pentru acest tip de observaţie distinctiv este faptul că se recurge la un „sistem de categorii” în raport cu care se face observaţia.

Observaţia externă (sau nonparticipativă) este caracteristică studiilor de laborator. ceea ce presupune descrierea detaliată şi analiza adâncită a unei unităţi sociale sau a unui aspect al vieţii sociale.). în societăţile academice. 7. dar se şi integrează în situaţia observată. 5. atât în ceea ce priveşte identificarea problemelor de studiu. Observaţia participativă se defineşte prin şapte caracteristici de bază: 1. în profunzime. Cercetătorul care utilizează observaţia participativă trebuie să joace rolul de participant la viaţa de zi cu zi a unităţii sociale investigate. Observaţia participativă înseamnă a lua parte – pe cât permite situaţia – conştient şi sistematic la viaţa activă. Observaţia continuă versus observaţia eşantionată. Observaţia participativă se înscrie într-un proces de cercetare flexibil. 2. religioase etc. cercetătorul nu numai că este prezent în colectivitatea studiată. deschis.Observaţia externă versus observaţia participativă. Descrierea vieţii sociale se face prin perspectiva celor dinăuntrul grupului. 4. a oamenilor aflaţi într-o anumită situaţie sau într-un cadru bine determinat. politice. Observaţia continuă se referă la perioade limitate din viaţa unei colectivităţi sau la secvenţe comportamentale bine precizate ale unui număr mic de actori sociali. Observaţia participativă conduce la generalizări ca teorii interpretative. în instituţiile militare. Acest tip de observaţie se recomandă în cazurile în care încadrarea cercetătorului în sistemul rol-status-urilor grupului sau colectivităţii ţintă este dificilă sau chiar imposibilă (de exemplu. 3. Abordarea calitativă. cât şi sub raportul procedeelor de colectare a datelor şi a modalităţilor de teoretizare. în viaţa de zi cu zi a grupului. 248 . 6. nu la teorii explanatorii rezultate în urma testării cauzate. În observaţia participativă se are în vedere viaţa de zi cu zi a oamenilor în mediul în care aceştia îşi duc existenţa. Practicând acest tip de observaţie. studiul de caz sunt implicate de metodologia observaţiei participative. în timp ce observaţia participativă se întâlneşte în studiile sociologice de teren şi cu deosebire în cercetările de antropologie culturală. Observaţia externă semnifică situarea observatorului în afara sistemului observat. În observaţia participativă se utilizează strategii specifice în funcţie de unitatea socială investigată. ca şi la interesele şi sentimentele grupului studiat.

pierde total încrederea celor în mijlocul cărora efectuează studiul. procedeul implică anumite riscuri: observatorul. de profesor şi coordonator de lucrări. Ipoteza 1 : Comunicarea cu/în structurile MIRA generează insatisfacţie pentru personalul din instituţiile ministerului. intre servicii. nefiind aplicabilă doar în studiul muncii. fiind numită uneori „eşantionaj al muncii” sau „inspecţie instantanee”. am avut oportunitatea de a observa activităţile desfăşurate în cadrul instituţiei. deşi observaţia instantanee porneşte de la ceea ce îndeobşte se înţelege prin „privirea maistrului”. Când vorbesc despre nivelul de satisfacţie al comunicării am în vedere mai multe tipuri şi aspecte ale acesteia : comunicarea transversală (între structuri de acelaşi nivel). Aplicarea practică a metodei trebuie să ţină seama de gradul de precizie pe care dorim să-l aibă rezultatele. 4. interinstituţională. Observaţia instantanee prezintă avantajul de a fi relativ comodă.Observaţia eşantionată (sau instantanee) se bazează pe tehnica sondajului. Există posibilitatea aplicării acestei metode fără ca persoanele studiate să fie avertizate. am pornit de la un set de patru ipoteze pe care le consider esenţiale în ceea e priveşte analiza comunicării şi a relaţiilor publice ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. putându-se aplica fără perturbarea comportamentului celor studiaţi. comunicarea longitudinală (ierarhică). nu este făcută cu scopul de a controla. de a relaţiona cu cursanţii şi cu personalul didactic şi de a-mi forma păreri şi convingeri din ce în ce mai pertinente asupra comunicării şi a relaţiilor publice din acest sistem. În calitatea mea de director al Centrului de Studii Postuniversitare. mai ales. Observaţia instantanee este recomandabil a se aplica numai în studiul unor activităţi variate.4. o dată deconspirat. Ipoteza 2 : 249 . În sociologie. nu este deloc o inspecţie şi. Ipotezele cercetării În această cercetare. modul de obţinere a informaţiilor şi „transparenţa” acestora.

care să constituie premisele realizării unei bune comunicări între MIRA şi societatea civilă/alte instiuţii. de aliniere la standardele europene. deci. iar crearea unor structuri noi. mai adecvată noilor cerinţe europene. cum sunt: Poliţia rurală. Ipoteza 4 : Imaginea MIRA în societate este într-un proces de schimbare. Există anumite comentarii din partea comunităţii cum că MIRA nu asigură în mod oportun informaţiile pe care aceştia le solicită sau nu sunt complete.5. nu întotdeauna aceştia sunt trimişi să se pregătească sau chiar dacă unii dintre aceştia au urmat asemenea cursuri nu sunt numiţi să desfăşoare o astfel de activitate. motivându-se că unele informaţii sunt clasificate. Poliţia de proximitate au darul de a arăta o faţă nouă societăţii civile. Relaţiile cu mass-media cunosc o nouă abordare. 4. fapt ce face ca metodele şi mijloacele de comunicare să nu fie cele mai adecvate.MIRA nu asigură printr-o comunicare adecvată informarea oportună a populaţiei cu privire la activităţile desfăşurate şi demersurile întreprinse pentru realizarea unei politici de asigurare a ordinii publice. INSTRUMENTE DE CERCETARE 250 . mai transparentă. mai apropiată de cetăţean şi de societatea civilă. ca şi celelalte instituţii ale statului a început în ultimii ani să-şi construiască o nouă imagine. Deşi există un centru pentru pregătirea lucrătorilor din domeniul relaţiilor publice. Realizarea unei bune comunicări între MIRA şi societatea civilă/alte instituţii reprezintă un factor determinant în realizarea reformei instituţionale şi. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Ipoteza 3 : Personalul MIRA nu deţine cunoştinţele necesare utilizării de tehnici şi mijloace moderne de comunicare. relaţiile publice au contribuit decisiv la această schimbare.

modul de selecţie instrucţiunile de completare şi se transmit Chestionar autoaplicat Bună ziua. iar al doilea câteva întrebări privind modul de comunicare internă/externă 251 . modul de selecţie şi instrucţiuni de completare (caseta 1). confidenţialitatea răspunsurilor. vă rugăm să citiţi cu atenţie: Studiul de faţă. în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2007. Primul chestionar conţine câteva întrebări referitor la gradul dvs.Nota explicativă prin care subiecţii sunt informaţi despre: scopul studiului. are un caracter ştiinţific fiind realizat în cadrul unei lucrări de doctorat la Universitatea din Bucureşti şi are ca obiectiv îmbunătăţirea comunicării în instituţiile MIRA cât şi cu societatea civilă. am folosit două chestionare care au fost administrate aceluiaşi eşantion reprezentativ. Caseta numărul 1. de satisfacţie privind comunicarea în instituţia în care vă desfăşuraţi activitatea. evaluarea modului de realizare a comunicării dintre MIRA şi societatea civilă/alte instituţii şi a nivelului de instruire a personalului în utilizarea de tehnici şi mijloace moderne de comunicare.Aşa cum arătam mai anterior. la care vă invităm să participaţi. confidenţialitatea răspunsurilor. Fiind chestionare autoaplicate au fost însoţite de o scrisoare explicativă în care li se explica respondenţilor următoarele: scopul studiului. Cele 2 chestionare au urmărit: 1. 2. Înainte să începeţi. stabilirea gradului de satisfacţie al lucrătorilor ministerului faţă de comunicarea internă şi externă a instituţiiilor în care îşi desfăşoară activitatea.

Pentru a discuta aceste aspecte.în structurile instituţiei dumneavoastă. Părerea dumneavoastră este extrem de utilă. Pentru ca studiul să fie cât mai reuşit. dumneavoastră aţi fost ales la întâmplare. comunicarea interinstituţională Q1. Răspunsurile obţinute nu se comunică nimănui în această formă. Indicarea răspunsului pe care îl găsiţi potrivit se face încercuind cifra corespunzătoare. marcaţi-o pe cea mai apropiată de opinia dvs. (dintre instituţia unde lucraţi şi alte instituţii). 1 5 5 5 şi să încercuiţi varianta de răspuns cea mai Vă mulţumim pentru participare şi colaborare. Nu există răspunsuri corecte sau incorecte. Vă asigurăm că va fi păstrată confidenţialitatea răspunsurilor care vor fi utilizate doar în cadrul cercetării şi nici o persoană nu va putea face legătura între dvs şi răspunsuri. cu Q2. comunicarea instituţiei dvs. de ex: . vă rugăm să tăiaţi cu un X. Pentru fiecare întrebare există 5 variante de răspuns şi vă rugăm ca pentru fiecare întrebare să alegeţi una singură. gradul de transparenţă al 4 4 4 3 3 3 2 2 2 1 1 1 99 99 99 5 252 . Acesta nu este un test. iar chestionarul este anonim şi deci nu trebuie semnat. Ne interesează doar numărul persoanelor care au o părere sau alta. CHESTIONAR – GRADUL DE SATISFACŢIE FAŢĂ DE COMUNICAREA EXTERNĂ ŞI INTERNĂ A INSTITUŢIEI ÎN CARE VĂ DESFĂŞURAŢI ACTIVITATEA Indicaţi gradul de satisfacţie în foarte foarte Nu satisfăcut indecis nesatisfăcut satisfăcut nesatisfăcut răspund ceea ce priveşte…. În cazul în care aţi ales greşit o variantă de răspuns. de ex: apropiată de opinia dvs. Prezint în continuare conţinutul celor două chestionare : 1. societatea civilă Q3. ca într-o loterie. care nu corespunde opiniei 1 dvs. Dacă dintre variantele de răspuns consideraţi că nici una nu se potriveşte exact. vă rugăm să răspundeţi sincer la întrebări. de ex: .

la informaţii în cadrul instituţiei calitatea informaţiilor obţinute de dvs 5 5 4 4 3 3 2 2 1 1 99 99 5 5 5 5 4 4 4 4 3 3 3 3 2 2 2 2 1 1 1 1 99 99 99 99 Q10 Q11 Q12 Q13 Q14 Q15 Q16. CHESTIONAR – EVALUAREA MODULUI DE REALIZARE A COMUNICĂRII DINTRE MIRA ŞI SOCIETATEA CIVILĂ SAU ALTE INSTITUŢII Q17. 5 5 5 5 5 5 5 4 4 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 3 3 2 2 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 1 99 99 99 99 99 99 99 2. de cetăţeni Q6 Q7 Q8 Q9 comunicarea între instituţia în care lucraţi şi alte instituţii ale MIRA comunicarea între servicii (birouri) modul cum se realizează comunicarea între colegi modul cum se realizează comunicarea între conducere şi personalul de execuţie participarea dvs. în procesul de comunicare internă posibilităţile de exprimare a ideilor dvs.comunicării externe a instituţiei dvs accesul cetăţenilor la Q4. în cadrul instituţiei gradul dvs de informare din partea conducerii modul în care conducerea apreciază realizările dvs modul în care conducerea înţelege problemele cu care vă confruntaţi accesul dvs. informaţiile privind activitatea instituţiei dvs calitatea informaţiilor obţinute Q5. Cum apreciaţi gradul de informare privind locul şi rolul MIRA în raport cu alte ministere? foarte mare mare la fel ca şi al altor ministere mic foarte mic Nu pot aprecia/Nu răspund 5 4 3 2 1 99 253 .

răspuns la apelurile cetăţenilor 5 5. În ce măsură consideraţi că…. nici dezinteresaţi foarte Nu pot aprecia/Nu interesaţi dezinteresaţi dezinteresaţi răspund 5 4 3 2 1 99 Q21. Apreciaţi că… 1. Gândindu-vă la următoarele activităţi ale poliţiei în ce măsură sunt ele foarte mare măsură transparente şi comunicate adecvat populaţiei? 1. prezenţa în stradă 5 mare măsură mică foarte mică măsură măsură deloc Nu răspund 4 4 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 3 3 2 2 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 1 99 99 99 99 99 99 99 Q20. menţinerea şi restabilirea ordinii 5 7. oferirea de servicii destinate populaţiei 5 4. 1 2 în foarte mare măsură în mare măsură câteodată în în foarte mare măsură. 2 3 4 5 6 în activitatea poliţiei. în mică Nu mică câteodată în măsură răspund măsură mică măsură cetăţenii respectă poliţia? 5 4 poliţia este ajutată de către cetăţeni? 5 4 comunicarea externă realizată de 3 MIRA cu cetăţenii şi comunitatea 5 4 locală satiaface nevoile acestora? Q22.Q18. Cât de interesaţi consideraţi că sunt cetăţenii să fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei? foarte interesaţi nici interesaţi. prevenirea infracţiunilor 5 2. investigarea infraţiunilor 5 3. comunicarea publică este un obiectiv prioritar? comunicatele de presă ale MIRA sunt credibile? paginile de prezentare WEB ale MIRA sunt eficiente? televiziunea furnizează informaţii utile despre activitatea MIRA? posturile de radio furnizează informaţii utile despre activitatea MIRA? presa scrisă furnizează informaţii utile despre activitatea MIRA? foarte mare măsură 5 mare măsură 4 mică foarte mică măsură măsură 3 2 deloc 1 Nu răspund 99 5 5 5 5 5 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 99 99 99 99 99 Q19. Ce înţelegeţi prin comunicare? 1 să mă informez (să primesc informaţii indiferent de sursă) 2 schimb de informaţii cu colegii 3 schimb de informaţii cu publicul 4 schimb de informaţii cu mass-media (ex presa) 3 3 3 Da Nu 2 2 2 2 2 2 2 1 1 1 99 99 99 99 99 99 99 Nu ştiu/Nu răspund 1 1 1 1 254 . răspuns la reclamaţii ale cetăţenilor 5 6.

obiecte personalizate etc. masculin 2.? 1. 31-35 de ani 4. ultimul interval este 46-50 de ani pentru că angajaţii MIRA au maxim 50 de ani 255 . curier 3 internet (e-mail) 1 1 1 2 2 2 99 99 99 Q24. fax. înainte de a comunica…. altele pentru a avea intervale egale primul interval stabilit a fost de 20-25 de ani. foarte des 99.Nu răspund Q25. 5 ca emiţător de informaţii 6 prezentări în faţa publicului Q27. radio. deşi concret nu pot fi decât subiecţi de minim 21-22 de ani. Nu răspund Date socio-demografice: Sex: Vârsta256 1. rar 3. tehnice 6. 1 vă fixaţi anumite obiective? 2 efectuaţi o planificare prealabilă? Da 1 1 Da Nu Nu răspund 1 1 Da 2 2 Nu 99 99 Nu răspund 1 1 1 1 1 1 Nu 2 2 2 2 2 2 2 2 99 99 99 99 99 99 Nu răspund 99 99 Q28. Ce canale de comunicare folosiţi? 1 telefon 2 fax. Ce instrumente de comunicare folosiţi ?_ Instrumente relaţionale 1 conferinţe de presă 2 interviuri (presa scrisa.) Da Nu Nu răspund 1 2 99 1 2 99 1 2 99 1 2 99 1 2 99 Q29. 46-50 de ani Studii absolvite 256 1. sisteme prin satelit)? 1. des 5. NU 3. Cât de des folosiţi canalele moderne de comunicare (ex internet. 41-45 de ani 6. elemente de limbaj 5 kituri de comunicare (afişe.5 schimb de informaţii cu şeful ierarhic Da 1 2 Nu 99 Nu răspund Q23. economice 4. foarte rar 2. administrative 2. TV) 3 relaţii publice 4 participarea la simpozioane. Dispuneţi de instrumente pregătite pentru acţiunea de comunicare? 1 broşuri 2 prezentări video 3 WEB pe internet 4 prezentări tip. ca destinatar de informaţii seminarii etc. 26-30 de ani 5. sociale 5. Ce instrumente de comunicare folosiţi ?_ Instrumente tehnice 1 documente pe suport ca destinatar de informaţii electronic 2 ca emiţător de informaţii Q26. 20-25 de ani 2. feminin 3. e-mail. indecis 4. DA 2. juridice 3. 36-40 de ani 1. Aţi urmat vreun curs care să abordeze tehnicile de comunicare pe parcursul formării dvs.

4.6. Eşantionare
Pentru determinarea mărimii eşantionului a fost folosită următoarea formulă:

n=

N * Z2 * 0.25 [d2* (N- 1)] + (Z2 *0.25)
N – mărimea totală a populaţiei (în cazul studiului este numărul total de ofiţeri) d – nivelul de precizie257 (în cazul studiului este 4% deci în valoare absolută este

Unde : n – mărimea eşantionului

0.04) Z –1,96 corespunzător nivelului de încredere de 95%

Prin aplicarea formulei s-a stabilit un eşantion reprezentativ la nivel naţional de 595 de persoane (ofiţeri şi funcţionari publici ai ministerului). Eşantionul folosit este unul reprezentativ la nivel naţional, bistadial: startificat în primul stadiu (au fost folosite următoarele criterii: sex, vârstă şi domeniul studiilor) şi aleator în al doilea. Trebuie menţionat că în perioada culegerii datelor au fost eliminate chestionarele în care subiecţi nu au dorit să completeze rubrica de date personale şi au fost selectate în continuare persoane astfel încât, în final, să se realizeze eşantionul stabilit: 595 de subiecţi. În cercetarea de faţă au fost chestionaţi subiecţi din majoritatea judeţelor ţării (36) şi Municipiul Bucureşti (tabelul 1), având în vedere intenţia de a investiga subiecţi aparţinători unor modele socio-zonale cât mai diferite, în stare de a releva o diversitate cât mai mare de opinii în ceea ce priveşte comunicarea. Tabelul nr 1 Distribuţia subiecţilor în funcţie de judeţul unde îşi desfăşoară activitatea
NR. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.
257

JUDET ALBA ARAD ARGES BACĂU BIHOR BISTRIŢA NĂSĂUD BOTOŞANI BRAŞOV BRĂILA BUCUREŞTI BUZĂU CĂLĂRAŞI CLUJ CONSTANŢA COVASNA

Nr. SUBIECTI 10 17 21 18 5 11 6 26 14 105 21 27 26 14 6

% 1,68 2,86 3,53 3,03 0,84 1,85 1,01 4,37 2,35 17,65 3,53 4,54 4,37 2,35 1,01

NR. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33.

JUDET GIURGIU GORJ HARGHITA HUNEDOARA IALOMIŢA IAŞI MARAMUREŞ OLT PRAHOVA SATU MARE SIBIU SUCEAVA TELEORMAN TIMIŞ TULCEA

Nr. SUBIECTI 28 12 10 6 17 20 6 10 21 7 6 13 18 5 4

% 4,71 2,02 1,68 1,01 2,86 3,36 1,01 1,68 3,53 1,18 1,01 2,18 3,03 0,84 0,67

valoarea maximă acceptată pentru eroare este de 5%, în general se lucrează cu o eroare de 3% ( în care caz ar fi trebuit intervievaţi un număr de 1051 subiecţi), dar pentru micşorarea costurilor s-a ales să se lucreze cu 4%

256

16. 17. 18.

DÂMBOVIŢA DOLJ GALAŢI

17 27 13

2,86 4,54 2,18

34. 35. 36.

VÂLCEA VASLUI VRANCEA TOTAL

12 5 11 595

2,02 0,84 1,85 100

4.7. Rezultatele cercetării
Răspunsurile obţinute au fost introduse în baze de date în programul Microsoft Office Excel, iar prelucrarea acestora am realizat-o folosind programul de interpretare statistică a datelor SPSS 10.0. Menţionez că în cadrul analizei am folosit: • Recodări de variabile (ex: scala cu 5 trepte de intensitate a gradului de satisfacţie a fost transformată în scală cu 3 trepte: 1.nesatisfăcut + foarte nesatisfăcut, 2. indecis, 3. satisfăcut + foarte satisfăcut; din 5 grupe de vărstă s-a trecut la 3 grupe de vârstă: 1. 20-30 de ani, 2. 31-40 de ani, 3. 41-50 de ani); • Testul chi-square258 pentru evaluarea existenţei unei diferenţe semnificative. Pentru analiza datelor a fost făcută ponderarea eşantionului (tabel 2). Tabelul nr. 2 Calculul variabilei de ponderare
variabila sex M F total 20-25 ani 26-30 ani 31-35 ani 36-40 ani 41-45 ani 46-50 ani total administrative juridice economice sociale tehnice altele total Structura populaţiei 83,60% 16,40% 100% 8,80% 16,80% 27,70% 22,70% 15,30% 8,70% 100% 3,50% 64,50% 9,70% 6,90% 13,30% 2,10% 100% Eşantion calculat 497 98 595 52 100 165 135 91 52 595 21 384 58 41 79 12 595 Eşantion real 502 93 595 54 100 165 134 92 50 595 54 212 69 80 177 3 595 Variabilă ponderare (w) 0,990876 1,049247 0,96963 0,9996 0,998879 1,007948 0,989511 1,0353 0,385648 1,810259 0,836449 0,513188 0,44709 4,165

grupa de vârstă

domeniul studiilor absolvite

Am structurat rezultatele cercetării în trei secţiuni, astfel : 4.7.1. Analiza si interpretarea chestionarului 1 : „satisfacţie a comunicării”
258

este testul statistic uzual care analizează tabelele de asociere sau contingenţă pe baza a 2 variabile categoriale nominale (pentru a fi semnificativ este necesar ca p să fie mai mic de 0,05)

257

4.7.2. Analiza si interpretarea chestionarului 2 : „modul de realizare a comunicării dintre MIRA şi societatea civilă sau alte instituţii şi a nivelului de instruire a personalului în utilizarea de tehnici şi mijloace moderne de comunicare” 4.7.3. Analiza si interpretarea datelor statistice privind imaginea MIRA în massmedia

4.7.1. Analiza si interpretarea chestionarului : „satisfacţie a comunicării”
Pentru analiza datelor am constuit următoarea bază în SPSS (caseta 2) Caseta 2- Extras din baza de date utilizată pentru analiza datelor culese cu chestionarul nr. 1 (definirea variabilelor)

258

Au fost vizate 3 dimensiuni: 1. comunicarea dintre instituţie şi alte instituţii sau cu societatea civilă; 2. comunicarea în cadrul MIRA (între instituţiile aceluiaşi minister, între serviciile din cadrul unei instituţii, între conducere şi personalul de execuţie şi între subiect şi colegi); 3. comunicarea interpersonală (modul de comunicare şi informare a respondentului).

1. COMUNICAREA EXTERNĂ (INTER-INSTITUŢIONALĂ

259

SAU CU SOCIETATEA CIVILĂ)
Comunicarea operaţională externă este vitală pentru o organizaţie, deoarece succesul acesteia este dependent de satisfacerea nevoilor beneficiarilor. La rândul ei, este influenţată decisiv de abilitatea de a comunica efectiv cu beneficiarii, de a răspunde efectiv nevoilor acestora. • gradul de satisfactie privind comunicarea interinstituţională (cu alte instituţii) Grafic nr 1. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfactie privind comunicarea interinstituţională Conform datelor din graficul 1, se observă următoarele: doar 7,1% dintre subiecţi s-au declarat mulţumiţi (satisfăcut/foarte satisfăcut); aproximativ jumătate dintre respondenţi
% 60 50 40 30 20 10 0 foarte nesatisfacut 12,6 foarte satisfacut 0,4

nesatisfacut 27,4

indecis 52,9

satisfacut 6,7

sunt indecişi în apreciere, având o părere neutră; doi din 5 ofiţeri (40%) s-au declarat nemulţumiţi.

Tabelul nr. 3 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi gradul de satisfacţie faţă de comunicarea interinstituţională Există o asociere semnificativă statistic între vârsta subiecţilor şi gradul de satisfacţie faţă de 0,000). comunicarea interinstituţională (p =
gradul de satisfactie privind comunicarea interinstitutională foarte nesatisfacut foarte satisfacut + nesatisfacut indecis + satisfacut Total 20-30 de ani 53,1% 32,2% 14,7% 100,0% 31-40 de ani 28,4% 66,4% 5,2% 100,0% 41 - 50 de ani 45,9% 52,7% 1,4% 100,0% Total 40,0% 52,9% 7,1% 100,0% Vârsta subiect_recod Chi-Square Tests Pearson Chi-Square Likelihood Ratio Linear-by-Linear Association N of Valid Cases Value 64,279 66,230 ,448 595 df 4 4 1 Asymp. Sig. (2-sided) ,000 ,000 ,503

260

Cei mai dispuşi să îşi spună părerea sunt respondenţii cu vârsta între 20 şi 30 de ani (doar32,2% indecişi) şi, în consecinţă, şi cei mai nemulţumiţi (53,1%) sau cei mai mulţumiţi (14,7%). • gradul de satisfacţie privind comunicarea cu societatea civilă MIRA, ca instituţie publică, are o importanţă deosebită pentru cetăţeni în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor. Comunicarea cu societatea civilă reprezintă însă o problemă delicată pentru structurile MIRA atât din motive obiective dictate de specificul activităţilor, precum şi de obişnuinţa lipsei totale de transparenţă din perioada ante-decembristă, cât şi din motive subiective ce ţin de lipsa pregătirii specifice acestui domeniu. Grafic nr 2. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfactie privind comunicarea cu societatea civilă Şi întrebare la această
50 40 30 20 10 0

aproximativ

jumătate dintre subiecţi (45,1%) evită să adopte o opinie fermă şi optează pentru varianta de răspuns ”indecis”. Spre deosebire însă de întrebarea anterioară,

foarte nesatisfacut 3,56

nesatisfacut 12,85

indecis 45,10

satisfacut 25,48

foarte satisfacut 13,02

%

se observă un grad de satisfacţie mai mare: 38,5% dintre subiecşi se declară mulţumiţi (25,48%- satifăcut şi 13,02%-foarte satisfăcut) şi doar 16,41% se declară nemulţumiţi (3,56%- foarte nesatifăcut şi 12,85%- nesatisfăcut). Deşi între nivelul de satisfacţie şi sexul respondenţilor sau domeniul studiilor absolvite nu există o asociere semnificativă (p = 0,912, respectiv p = 0,167), aceasta există în cazul asocierii cu vărsta subiecţilor (p = 0,000). Tabelul nr. 4 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi gradul de satisfacţie faţă de comunicarea cu societatea civilă

261

Conform datelor din tabelul 4 se obsevă că cei mai nemulţumiţi sunt respondenţii cu vărsta între 20 -30 de ani (19,1% nemulţumiţi şi 28,1% mulţumiţi), iar cei mai mulţumiţi sunt subiecţii cu vârsta între 31-40 de ani

gradul de satisfactie privind comunicarea cu societatea civilă foarte nesatisfacut foarte satisfacut + nesatisfacut indecis + satisfacut Total 20-30 de ani 19,1% 52,8% 28,1% 100,0% 31-40 de ani 14,1% 35,6% 50,4% 100,0% 41 - 50 de ani 17,8% 52,7% 29,5% 100,0% Total 16,5% 44,9% 38,6% 100,0% Vârsta subiect_recod Chi-Square Tests Pearson Chi-Square Likelihood Ratio Linear-by-Linear Association N of Valid Cases Value 29,534 29,666 ,401 594 df 4 4 1 Asymp. Sig. (2-sided) ,000 ,000 ,527

(14,1% - nemulţumiţi şi 50,4% - mulţumiţi). De remarcat faptul că dacă în privinţa satisfacţiei faţă de comunicarea interinstituţională cei mai mulţi respondenţi indecişi erau din grupa de vârstă 31- 40 de ani (66,4%, faţă de 52,7%-41 - 50 de ani şi 32,2% -20-30 de ani), în acest caz, respondenţii cei mai indecişi sunt cei mai tineri (52,8%), urmaţi la mică distanţă de cei mai în vârstă (52,7%- 41 - 50 de ani), cei mai puţin indecişi fiind cei din grupa de vârstă 31- 40 de ani (35,6%). Tabelul nr. 5 Corelaţia dintre comunicarea interinstituţională şi gradul de satisfacţie faţă de comunicarea cu societatea civilă Analizând împreună cele 2 întrebări se obţine:  16,2% nemulţumiţi de sunt atât
gradul de satisfactie privind comunicarea cu societatea civilă gradul de satisfactie privind comunicarea interinstitutională foarte nesatisfacut + foarte satisfacut + nesatisfacut indecis satisfacut Total

foarte nesatisfacut + nesatisfacut indecis foarte satisfacut + satisfacut Total Chi-Square Tests Pearson Chi-Square Likelihood Ratio Linear-by-Linear Association N of Valid Cases

16,2% 19,2% 4,7% 40,1% Value 231,124 268,617 199,385 595

,2% 24,7% 27,9% 52,9% df 4 4 1

,0% 1,2% 5,9% 7,1%

16,3% 45,1% 38,6% 100,0%

comunicarea

interinstituţională, căt şi de cea cu societatea civilă; 

Asymp. Sig. (2-sided) ,000 ,000 ,000

¼ dintre subiecţi (24,7%) sunt indecişi în privinţa ambelor doar 5,9% dintre respondenţi sunt mulţumiţi de amândouă

aspecte ale comunicării externe;  aspecte ale comunicării externe;

262

există o corelaţie semnificativă între cele 2 variabile (p = 0,000).

Astfel, gradul de satisfacţie privind comunicarea interinstituţională este dependent de cel privind comunicarea cu societatea civilă: procentul celor satisfăcuţi comunicarea interinstituţională creşte în funcţie de gradul de satisfacţie privind comunicarea cu societatea civilă: 0%, 1,2% şi 5,9%; nu avem nici un subiect care să fie mulţumit de comunicarea cu alte instuţii şi în acelaşi timp nemulţumit de cea cu societatea civilă, iar 4,7% dintre respondenţi deşi sunt nemulţumiţi de comunicarea interinstituţională, se declară mulţumiţi de cea cu societatea civilă; 1,2% sunt mulţumiţi de comunicarea interinstituţională deşi sunt indecişi faţă de cea cu societatea civilă, iar 27,9% sunt indecişi faţă de comunicarea interinstituţională dar se declară mulţumiţi faţă de comunicarea cu societatea civilă.

gradul de satisfacţie privind transparenţa comunicarii externe Este dificil să analizezi gradul de transparenţă al unei structuri dinăuntrul ei; de

cele mai multe ori se obţine o imagine virtuală şi dezirabilă decăt una reală. Am pus totuşi acest item în ideea că e bine ca înainte de oricare evaluare a unui fenomen, să încercăm întâi o autoevaluare. Grafic nr 3. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind transparenţa comunicării externe S-au comunicării mai mult o de declarat externe ½ %) a
30 20 10 0 50 40

satisfăcuţi de „transparenţa” instituţiei în care lucrează dintre din sunt subiecţi subiecţi, (52,24

treime

indecişi, iar 12,84% sunt nemulţumiţi.

foarte nesatisfacut 3,49

nesatisfacut 9,35

indecis 34,92

satisfacut 38,34

foarte satisfacut 13,90

%

263

Şi în acest caz, deşi între nivelul de satisfacţie faţă de transparenţa comunicarii externe şi sexul respondenţilor sau domeniul studiilor absolvite nu există o asociere semnificativă (p = 0,315 şi p = 0,111), aceasta există în cazul asocierii cu vârsta subiecţilor (p = 0,000). Tabelul nr. 6 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi gradul de satisfacţie faţă de transparenţa comunicarii externe Astfel, conform tabelului putem spune :  cei nemulţumiţi respondenţii mai sunt cei alăturat
gradul de satisfactie privind transparenţa comunicarii externe foarte nesatisfacut foarte satisfacut + nesatisfacut indecis + satisfacut Total 20-30 de ani 23,0% 32,0% 44,9% 100,0% 31-40 de ani 5,9% 30,4% 63,7% 100,0% 41 - 50 de ani 13,1% 46,9% 40,0% 100,0% Total 12,8% 34,9% 52,3% 100,0% Vârsta subiect_recod Chi-Square Tests Pearson Chi-Square Likelihood Ratio Linear-by-Linear Association N of Valid Cases Value 45,253 44,494 1,064 593 df 4 4 1 Asymp. Sig. (2-sided) ,000 ,000 ,302

mai tineri (23% faţă de 13,9% sau 5,9%); 

respondenţii cu vârsta cuprinsă între 31- 40 de ani sunt cei mai cei mai indecişi sunt respondenţii peste 40 de ani (46,9%). gradul de satisfacţie privind accesul cetăţenilor la informaţiile despre activitatea instituţiei

mulţumiţi (63,7% dintre aceştia);  •

Grafic nr 4. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind accesul cetăţenilor la informaţiile despre 60 activitatea instituţiei 50
40 30 20 10 0
foarte nesatisfacut 7,54 foarte 5,44

nesatisfacut 0,96

indecis 29,86

satisfacut 56,21

264 satisfacut

%

În această privinţă 61,65% dintre subiecţi o opinie, iar 8,5% sunt nemulţumiţi.

s-au declarat mulţumiţi, 29,86% nu au

Tabelul nr. 7 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi gradul de satisfacţie privind accesul cetăţenilor la informaţiile despre activitatea instituţiei La fel ca şi în cazul corelaţiei dintre vârsta respondenţilor şi gradul de satisfacţie faţă de transparenţa comunicarii externe şi în acest caz există o asociere semnificativă (p = 0,000):  de 7,8% sau 1,4%);  respondenţii cu vârsta cuprinsă între 31- 40 de ani sunt cei mai cei mai indecişi sunt respondenţii peste 40 de ani (41,1%). mulţumiţi (68,1% dintre aceştia);  cei mai nemulţumiţi sunt respondenţii cei mai tineri (15,7% faţă
gradul de satisfactie privind accesul cetăţenilor la informaţiile privind activitatea instituţiei foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis Total + nesatisfacut + satisfacut 20-30 de ani 15,7% 29,2% 55,1% 100,0% 31-40 de ani 7,8% 24,1% 68,1% 100,0% 41 - 50 de ani 1,4% 41,1% 57,5% 100,0% Total 8,6% 29,8% 61,6% 100,0% Vârsta subiect_recod Chi-Square Tests Pearson Chi-Square Likelihood Ratio Linear-by-Linear Association N of Valid Cases Value 32,393 34,700 6,178 594 df 4 4 1 Asymp. Sig. (2-sided) ,000 ,000 ,013

gradul de satisfacţie privind calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni Grafic nr 5. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de

265

satisfacţie privind calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni Chiar dacă ponderea
60 50 40 30 20 10 0 foarte nesatisfacut nesatisfacut 3,49 6,77 foarte satisfacut 0,53

celor mulţumiţi (36,31 %) scade în defavoarea celor indecişi, care sunt mai mult de jumătate dintre subiecţi proporţia nesatisfăcuţi unul din – 53,43%, celor rămâne 10 la

valori scăzute: aproximativ subiecţi
%

indecis 53,43

satisfacut 35,78

(10,26%). În privinţa corelaţiei dintre datele sociodemografice ale subiecţilor şi gradul de satisfacţie privind calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni există diferenţe semnificativ statistic în funcţie de sex, vârstă şi tipul studiilor absolvite (tabelul 8):  subiecţii de sex masculin sunt mai nemulţumiţi şi mai indecişi respondenţii cei mai tineri (20-30 de ani) sunt cei mai faţă de cei de sex feminin;  nemulţumiţi (18,5%), respondenţii cu vârsta cuprinsă între 31- 40 de ani sunt cei mai indecişi (57,8%), iar cei mai mulţumiţi sunt cei din ultima grupă de vârstă (37,7%);  în funcţie de domeniul studiilor cei mai nemulţumiţi sunt cei cu studii tehnice (11,3%), cei mai indecişi sunt respondenţii cu studii sociale (73,6%), iar cei mai mulţumiţi sunt cei care au absolvit studii economice (68,4%). Tabelul nr. 8 Corelaţia dintre date socio-demografice ale respondenţilor şi gradul de satisfacţie privind calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni
gradul de satisfactie privind calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni foarte foarte nesatisfacut + indecis satisfacut Total nesatisfacut + satisfacut 11,0% 56,1% 32,9% 100,0% 5,3% 34,7% 60,0% 100,0% 18,5% 48,9% 32,6% 100,0% 5,6% 57,8% 36,6% 100,0% 8,9% 53,4% 37,7% 100,0% 9,5% 52,4% 38,1% 100,0% Test de semnificaţie χ2 = 20,84; DF= 2; p=0,000 χ2 = 20,07; DF= 4; p=0,000

Sex subiect Vârsta subiect_recod Domeniul

masculin feminin 20-30 de ani 31-40 de ani 41 - 50 de ani administrative

266

studiilor

juridice economice sociale tehnice

8,6% 8,8% 2% 11,3%

58,2% 22,8% 73,6% 50,0%

33,2% 68,4% 24,4% 38,8%

100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

χ2 = 37,97; DF= 8; p=0,000

Analizând împreună cei 5 itemi ai comunicării externe putem spune următoarele: • comunicarea interinstituţională, între unităţile MIRA şi alte instutuţii aparţinând administraţiei centrale sau locale generează cel mai mare grad de insatisfacţie (40%), în această privinţă existând şi cel mai mic procent de respondenţi mulţumiţi (7,1%); • • celelalte aspecte generează mult mai puţine nemulţumiri (între 8 şi 16%); accesul cetăţenilor la informaţiile privind activitatea instituţiei generează cele mai puţine nemulţumiri (8,5%) şi cel mai mare procent de respondenţi satisfăcuţi/foarte satisfăcuţi (61,6%). Acest aspect însă este reglementat legal prin Legea nr 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public259. • • • gradul de transparenţă al comunicării externe generează o mare proporţie de subiecţi mulţumiţi (52,2%); de remarcat că există o procent foarte mare de subiecţi indecişi între 30% şi 53,4%; comunicarea instituţiei cu societatea civilă şi calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni implică un grad relativ scăzut de mulţumire – aproximativ 1/3 dintre subiecţi (38,5%, respectiv 36,3%). Grafic nr 6. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind comunicarea externă 75 60 45 30 15 0
comunicarea interinstitutionala comunicarea institutiei cu societatea civila
259 gradul

foarte nesatisfacut + nesatisfacut 40.0 16.4 12.8 663/23 octombrie 2001 8.5 10.3

indecis 52.9 45.1 34.9 29.9 53.4

foarte satisfacut + satisfacut 7.1 38.5 52.2

de transparenta al comunicarii Publicată în Monitorul Oficial nr externe accesul cetatenilor la informatii privind activitatea institutiei

267 61.6
36.3

calitatea informatiilor obtinute de cetateni

p=0.1% 100. 2.0% 31-40 de ani 4.5% 100.83%) sunt nesatisfăcuţi.0% juridice 5.6% 100.39.9% 54. unul din 10 respondenţi (10. DF= 8.3% 25.0% sociale 2. între conducere şi personalul de execuţie şi între subiect şi colegi).0% administrative 15.49 nesatisfacut 7.000 Sex subiect Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor 268 . DF= 2. iar 29.0% Test de semnificaţie χ2 = 10.0% 45.34 indecis 29.55% sunt indecişi. între serviciile din cadrul unei instituţii.Aşa cum arătam anterior. Tabelul nr. • gradul de satisfacţie privind comunicarea între instituţia în care lucrează şi alte instituţii MIRA Grafic nr 7.8% 67.5% 56.0% 20-30 de ani 20. p=0. p=0.8% 100.1% 19.0% feminin 21.005 χ2 = 34.0% 40.7% 51.0% tehnice 16.8% 100.17.55 satisfacut 59.9% 27.9% 100. COMUNICAREA ÎN CADRUL MIRA (între instituţiile aceluiaşi minister. DF= 4.6% 24.0% 56.3% 60.4% 41.63%) se declară mulţumiţi de modul în care se desfăşoară comunicarea între instituţia în care lucrează şi alte instituţii MIRA. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind comunicarea între instituţia în care lucrează şi alte instituţii MIRA 70 60 50 40 30 20 10 0 foarte nesatisfacut 3.0% 100.000 χ2 = 36.2% 63. 9 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi gradul de satisfacţie privind comunicarea între instituţia în care lucrează şi alte instituţii MIRA gradul de satisfactie privind comunicarea între instituţia în care lucrează şi alte instituţii MIRA foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis Total + nesatisfacut + satisfacut masculin 9.2% 31.3% 34.4% 100.09 % Aproximativ 2/3 dintre subiecţi (59.0% 41 .50 de ani 10. subiecţii cu vârsta cuprinsă în intervalul 20-30 de ani sunt cei mai nemulţumiţi de toate cele 5 dimensiuni ale comunicării externe.1% 100.54 foarte satisfacut 0.40.4% 27.2% 30.8% 100.3% 54.0% economice 24.0% 58.

iar cei mai mulţumiţi sunt cei din ultima grupă de vârstă (34.9%).  în funcţie de domeniul studiilor cei mai nemulţumiţi sunt cei cu studii economice (24.6%) sunt mai nemulţumite faţă de respondenţii cei mai tineri (20-30 de ani) sunt cei mai cei de sex masculin (9. vârstă şi tipul studiilor absolvite (tabelul 9):  subiecţii de sex feminin (21.6%).45 indecis 12.19 foarte satisfacut 0.40 de ani sunt cei mai indecişi (67. • gradul de satisfacţie privind comunicarea între direcţiile/serviciile(birourile) din cadrul instituţiei în care lucrează Grafic nr 8.53 satisfacut 55.60 19.  nemulţumiţi (20.5%) şi administrative (40%).8%). respondenţii cu vârsta cuprinsă între 31.2%). iar cei mai mulţumiţi sunt cei care au absolvit studii juridice (63.1%). Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind comunicarea între direcţiile/serviciile din cadrul instituţiei în care lucrează 60 Comunicarea între servicii este o intercomunicare 50 40 30 20 10 0 foarte nesatisfacut nesatisfacut 12.9%).În privinţa corelaţiei dintre datele sociodemografice ale subiecţilor şi gradul de satisfacţie privind comunicarea între instituţia în care lucrează şi alte instituţii MIRA există diferenţe semnificativ statistic în funcţie de sex. cei mai indecişi sunt respondenţii cu studii sociale (41.24 % 269 .

DF= 8.39 foarte satisfacut 270 0. Există o asociere semnificativă între nivelul de satisfacţie faţă de comunicarea între direcţiile/serviciile din cadrul instituţiei în care lucrează şi domeniul studiilor absolvite (p = 0. 10 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi gradul de satisfacţie privind comunicarea între direcţiile/serviciile din cadrul instituţiei în care lucrează gradul de satisfactie privind comunicarea între direcţiile/serviciile din cadrul instituţiei în care lucrează foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis Total + nesatisfacut + satisfacut administrative 27.6% 50. cei mai indecişi sunt respondenţii cu studii economice (27. Conform datelor din graficul alăturat se observă însă că 31. p=0.3%). Având în vedere ritmul fluctuaţiei personalului de la un serviciu la altul. Tabelul nr.0% 2.5%) şi tehnice (31.5% 100.26 indecis 32.0% economice 22.72 satisfacut 53.3% 27.79% dintre subiecţi s-au declarat nemulţumiţi.000): cei mai nemulţumiţi sunt cei cu studii juridice (32.0% Domeniul studiilor Test de semnificaţie χ2 = 25. dar are specificul de a aparţine aceluiaşi micro-univers social. iar peste jumătate (55.6%).3% 45.1% 100.0% tehnice 31.3% 15. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind comunicarea transversală (între colegi) colegi) În ceea ce priveşte comunicarea transversală.0% 53.5% 57. constatăm creşterea satisfacţiei comunicării – 54.8% 100.4% 27.03%.0% sociale 22.001 • gradul de satisfacţie privind comunicarea transversală (între Grafic nr 9.5% 10. precum şi absenţa subiecţilor foarte 60 50 40 30 20 10 0 nesatisfacut % 13.69%) sunt mulţumiţi. era de aşteptat o proporţie foarte mare de subiecţi nemulţumiţi.0% juridice 32.23.6%) şi administrative (27.0% 100.6% 100.64 . iar cei mai mulţumiţi sunt cei care au absolvit studii sociale (75.4% 75.instituţională la scară mai mică.3%).

7%) şi studii economice (65.3% 19.8% 87.2% 50.50 de ani 17. p=0. Deşi într-o măsură mai mică.8% tehnice 8.9% 35.7% 24.0% 100. Cei mai satisfăcuţi de comunicarea transversală sunt cei cu studii sociale (87.0% 100.nemulţumiţi.0% 100.0% 100.0% 66. p=0.7% 31-40 de ani 6.3%).8%).0% 100. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind comunicarea longitudinală (între conducere şi personalul de execuţie) 271 .7% juridice 17.6% 54.4% 55.0% 100.000):  de ani (55.40 Tabelul nr.5%).7%). ceea ce înseamnă că relaţiile de comunicare colegiale se realizează cu o mai mare uşurinţă. şi în cazul celorlaţi respondenţi se înregistrează o mulţumire faţă de comunicarea între colegi . DF= 8.7% 31. urmaţi de cei care au absolvit studii administrative (66.93. cei mai indecişi sunt respondenţii cu studii tehnice (41.6%).3% 33. Există o asociere semnificativă între nivelul de satisfacţie faţă de comunicarea comunicarea transversală (între colegi) şi vârsta respondenţilor sau domeniul studiilor absolvite (p = 0.8% 65.8% 32.1% 55. DF= 4.0% 100.0% Test de semnificaţie χ2 = 25.3% 38.000 Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor • gradul de satisfacţie privind comunicarea longitudinală (între conducere şi personalul de execuţie) Grafic nr 10.5%).85. 11 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi domeniul studiilor absolvite şi gradul de satisfacţie privind comunicarea transversală (între colegi) gradul de satisfactie privind comunicarea transversală (între colegi) foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis + nesatisfacut + satisfacut 20-30 de ani 20.000 χ2 = 34. respondenţii cei mai tineri (20-30 de ani) sunt cei mai nemulţumiţi (20.4% 9.7% şi studii juridice – 49.0% administrative 14.aproximativ jumătate dintre subiecţi (studii tehnice – 55.7% Total 100. iar cei mai mulţumiţi sunt cei cu vârsta cuprinsă între 31.  în funcţie de domeniul studiilor cei mai nemulţumiţi sunt cei cu studii juridice (17.5% economice 2.5%).2% 49.5% sociale 2.6% 41 .

De multe ori managerii sunt numiţi din exteriorul colectivelor respective.40 de ani (62.000):  respondenţii cei mai tineri (20-30 de ani) sunt cei mai nemulţumiţi (34. Sunt menţinuţi în funcţii manageri fără pregătire adecvată de management şi relaţii publice. cei mai indecişi sunt cei din ultima grupă de vârstă (41-50 de ani.28% faţă de 13.9%).Comunicarea longitudinală este afectată de prezenţa şi ideii are de un 50 40 30 20 10 0 ierarhie formal. care însă trebuie testate ca ipoteze într-o altă cercetare : • • • Colectivele nu sunt suficient de omogene datorită fluctuaţiei personalului dintr-un serviciu în altul. Cei mai satisfăcuţi de comunicarea longitudinală (între conducere şi personalul de execuţie) sunt cei subiecţii cu studii juridice (61%).72 indecis 15. 272 . Şi în acest caz există o asociere semnificativă între nivelul de satisfacţie faţă de comunicarea comunicarea transversală (între colegi) şi vârsta respondenţilor sau domeniul studiilor absolvite (p = 0. subiecţilor. cei mai indecişi sunt respondenţii cu studii economice (32.72%) care în mare parte se declară nesatisfăcuţi – 28. iar cei mai mulţumiţi sunt cei cu vârsta cuprinsă între 31.21.8%). mai ales în comparaţie cu cele de la foarte nesatisfacut nesatisfacut 3.26%.47% faţă de 54.56 24.24 satisfacut 43. ci în scăderea proporţiei de indecişi (15.3%).54 foarte satisfacut 12.2%).6%).24% faţă de 32.3%). Am identificat următoarele posibile cauze.  în funcţie de domeniul studiilor cei mai nemulţumiţi sunt cei cu studii administrative (42.93 % itemul anterior: nu în ceea ce priveşte satisfacţia comunicării (56. ponderile preponderent mai caracter Răspunsurile exact sunt acestora edificatoare.

12 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi domeniul studiilor absolvite şi gradul de satisfacţie privind comunicarea longitudinală (între conducere şi personalul de execuţie) gradul de satisfactie privind comunicarea longitudinală (între conducere şi personalul de execuţie) foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis Total + nesatisfacut + satisfacut 20-30 de ani 34. în partea teoretică a lucrării. Grafic nr 11.0% 41 .48.7 15.3% 32.0% tehnice 27.8% 100.0% 61.9% 100.5 12. respectiv totalitatea procedurilor concepute pentru realizarea obiectului specific de activitate.2% 47.7 54.2% 54.0% 11.8% 56.0% economice 10.6% 14.6% 100.31.0% Test de semnificaţie χ2 = 15.6% 28. Comunicarea internă se referă la schimbul de mesaje ce se realizează în interiorul organizaţiei. atât pe verticală cât şi pe orizontală.5% 17.50 de ani 31.8 31.5 32.0 56.9% 28.0% 100.5% 21.004 χ2 = 32.Tabelul nr.3 indecis 29.2 foarte satisfacut + satisfacut 59.6 55.0% 31-40 de ani 22.3% 22.5% 55.0% sociale 29. DF= 8.0% 100.3% 100.8 13. p=0. comunicarea operaţională internă include întreg ansamblul de mesaje ce-i leagă pe angajaţii organizaţiei în acţiunile de înfăptuire a planului ei operaţional. p=0.3 28.0% juridice 28.8% 62.3% 11. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind comunicarea internă 75 50 25 0 foarte nesatisfacut + nesatisfacut 10.000 Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor Aşa cum menţionam anterior. DF= 4.0% 48.6% 100.0% administrative 42.5 institutia în care lucrati si alte institutii MIRA între servicii (birouri) transversal (între colegi) longitudinal (între conducere si personalul de executie) 273 .5% 100.

6%). 55.20 foarte274 satisfacut 21. 3.15 indecis 9.comunicarea longitudinală (între conducere şi personalul de execuţie). • comunicarea între instituţia în care lucrează şi alte instituţii MIRA generează cel mai puţine nemulţumiri (10.În lucrarea de faţă am definit însă acest acest concept ca fiind doar comunicarea care are ca obiectiv îndeplinirea scopurilor şi obiectivelor organizaţiei.8%).8%) şi proporţia cea mai mare de subiecţi care se declară mulţumiţi (59. • gradul de satisfacţie privind participarea în procesul de comunicare internă Grafic nr 12.comunicarea între colegi . Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind participarea în procesul de comunicare internă 70 60 50 40 30 20 10 0 nesatisfacut % 7. iar pe următorul loc se află comunicarea longitudinală (între conducere şi personalul de execuţie) -28.3% .4%). COMUNICAREA INTERPERSONALĂ (modul de comunicare şi informare a respondentului) Comunicarea interpersonală .6%. • de remarcat că există o un procent mult mai mic de subiecţi indecişi (între 13 -33%) faţă de comunicarea externă (între 30% şi 53.5%. • toate cele 4 aspecte implică satisfacţie pentru mai mult de jumătate dintre respondenţi: 59. 56.7%.Analizând împreună cele 4 aspecte ale comunicării interne putem spune următoarele: • comunicarea între servicii (birouri) generează cel mai mare grad de insatisfacţie (31.comunicarea între instituţia în care lucrează şi alte instituţii MIRA.comunicarea între servicii (birouri) şi 54% .18 .47 satisfacut 62.

Sig.4% 83.0% 100.Se constată o proporţie foarte mare de subiecţi care declară că sunt mulţumiţi în ceea ce priveşte comunicarea în cadrul instutuţiei.5% 19.175 30.007 593 df 4 4 1 Total 100. cei mai indecişi sunt subiecţii cu vârsta între 20 şi 30 de ani participării de în comuncare gradul de satisfactie privind participarea în procesul de comunicare internă Vârsta subiect_recod foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis + nesatisfacut + satisfacut 20-30 de ani 4.8% 6. înregistrându-se cel mai mare procent – 83. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de 275 .9% 4.000 . (2-sided) .6% 41 .8% 31-40 de ani 8.9%).1% 9. Tabelul nr.50 de ani 6.0% Total 7.  cei mai mulţumiţi sunt subiecţii cu vârsta între 41 şi 50 de ani (87%). 13 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi gradul de satisfacţie privind participarea în procesul de comunicare internă Dacă până în acest moment al analizei subiecţii cu cel mai mare grad de insatisfacţie erau tinerii.0% 100.38%.000 .157 • gradul de satisfacţie privind posibilităţile subiectului de exprimare a ideilor în cadrul instituţiei Grafic nr 13. De asemenea este îmbucurător faptul că doar 7.5% Chi-Square Tests Pearson Chi-Square Likelihood Ratio Linear-by-Linear Association N of Valid Cases Value 33.0% Asymp.0% 100.15% din subiecţi declară că nu sunt mulţumiţi (cu menţiunea că nici un subiect nu a optat pentru varianta de răspuns foarte nemulţumit) de participarea în procesul de comunicare internă.7% 75. în privinţa procesul internă:  cei mai nemulţumiţi sunt respondenţii cu vârsta între 31 şi 40 de ani (8. ceea ce era de aşteptat având în vedere că aceştia au cea mai mare vechime în sistem şi deci au avut timpul necesar formării şi dezvoltării unui sistem de comunicare internă.7%).5% 86.2% 87.605 2.  (19.

0% 30.46 21.29.45.6% 15.0% economice 8. 14 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi domeniul studiilor absolvite şi gradul de satisfacţie privind posibilităţile de exprimare a ideilor în cadrul instituţiei gradul de satisfactie privind posibilităţile de exprimare a ideilor în cadrul instituţiei foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis Total + nesatisfacut + satisfacut 20-30 de ani 34.5%) şi cei cu studii sociale (29.9% 100.3% 100.0% 100.27% dintre participanţi ideatic în din subiecţi se consideră ca creuzetul instituţie.0% sociale 29.satisfacţie privind posibilităţile de exprimare a ideilor în cadrul instituţiei Răspunsurile fenomen mai ales perspectivă socială: fiind la 60 50 40 30 20 10 0 foarte nesatisfacut nesatisfacut 4. în cea mai mare parte.009 Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor 276 . DF= 8.95 acest item indică un îmbucurător.33% (aproximativ unul din 4 subiecţi).9%). indecis 13.0% 45.1% 51.3% 60.0% administrative 25.87 foarte satisfacut 5.0% 100.4% 100. iar cei mai mulţumiţi sunt respondenţii de 31-40 de ani (73%) şi cei cu studii economice (75. Conform datelor din tabelul 14 cei mai nemulţumiţi sunt subiecţii de 20-30 de ani (34. DF= 4.40 satisfacut 54.0% 31-40 de ani 21.5% 14.1% 5. Tabelul nr.50 de ani 26. văzut din psiho- 60. p=0.0% 47.0% juridice 25.4% 46.0% 100. nu este însă de neglijat procentul de insatisfacţie – 26.8% 11.000 χ2 = 20.5% 75.3% 100. de factori psihologici şi motivaţionali individuali.0% 41 .9% 11. p=0.0% 26.3% 24.9% 100.0% tehnice 28. instituţiei.32 % Aceasta satisface nevoia de apartenenţă şi dezvoltă simţul de participare la viaţa internă a Chiar dacă ar putea fi determinat.9% 73.0% Test de semnificaţie χ2 = 49. cei mai indecişi sunt cei de 41-50 de ani ( 26%) şi cei cu studii administrative (30%).3%).8% 62.

urmaţi de cei cu studii juridice (60. 15 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi domeniul studiilor absolvite şi gradul de satisfacţie privind gradul de informare din partea conducerii gradul de satisfactie privind gradul de informare din partea conducerii foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis + nesatisfacut + satisfacut 20-30 de ani 34. p=0.0% Test de semnificaţie χ2 = 14.29 23. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind posibilităţile de informare din partea conducerii Această problemă va fi întotdeauna controversată.006 χ2 = 19.65 actului managerial din ultimii ani (ipoteză ce ar trebui însă verificată într-o altă cercetare).7% administrative 38.3%) şi cei cu studii economice (62. În funcţie de vârstă.1% . în aceeaşi măsură şi procentul celor nesatisfăcuţi de modul în care sunt informaţi – 29.3%).să aibă această opinie şi datoratită creşterii calităţii % 60 50 40 30 20 10 0 foarte nesatisfacut nesatisfacut 6.08 satisfacut 54. iar cei mai mulţumiţi sunt respondenţii cu vârsta între 31. cei mai nemulţumiţi sunt şi de această dată subiecţii cei mai tineri -21-30 de ani (34. 014 Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor 277 . iar în funcţie de domeniul studiilor absolvite subiecţii care au studii administrative (38.45 indecis 14.3% juridice 27.8%).4% 15.5% 19.• gradul de satisfacţie privind posibilităţile subiectului de informare din partea conducerii Grafic nr 14. Este de evidenţiat.0% 100.0% 100.9%) şi cei cu studii sociale (29.53 foarte satisf acut 1.6% 33. Este posibil însă şi ca subiecţii care se declară satisfăcuţi de modul în care sunt informaţi – 56.7% 49.1% 28.0% 100.82% (aproximativ o treime dintre subiecţi) care indică faptul că problema comunicării longitudinale rămâne.4% 31-40 de ani 27.1%).12.9% 50.0% 100.6% 63.8% 15.1%).5% 62.50 de ani 29. p=0. cei mai indecişi sunt cei din ultima grupă de vârstă – 41-50 de ani (19.1% Total 100.54. ea are ca suport cauze preponderent subiective. Tabelul nr.0% 100.5% 60.7%).0% 9.7% economice 22.3% 41 .40 de ani (63. DF= 8.7% 11. DF= 4.

5% se declară mulţumit) decât subiecţii de sex feminin (4 din 5 – 81% se declară mulţumite şi foarte mulţumite) de modul în care conducerea apreciază realizările subiectului.35. Există însă unele diferenţe semnificativ statistic (p = 0.  respondenţii cei mai tineri (20-30 de ani) sunt cei mai nemulţumiţi (14.40 de ani (70.peste 2/3).91 nesatisfacut 9.000) pentru toţi cei 3 itemi de date factuale:  subiecţii de sex masculin sunt mai nemulţumiţi (unul din 10 – 11.2%).0% • gradul de satisfacţie privind modul în care conducerea apreciază realizările subiectului Grafic nr 15.7%). cei mai indecişi sunt cei din ultima grupă de vârstă (41-50 de ani.8% 29.25 foarte satisfacut 5. dar consider că în perioada actuală valoarea şi munca nu mai pot fi ignorate sau minimizate % de manageri care îşi doresc să conducă pe criterii de eficienţă şi competenţă.7%. 278 . o treime – 32% sunt indecişi şi doar unul din doi – 65. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind modul în care conducerea apreciază realizările subiectului Poate 59.3% 16.8% 33.0% 100.0% 100.8%).sociale tehnice 26.  în funcţie de domeniul studiilor cei mai nemulţumiţi sunt cei cu studii sociale (16.3% 43. iar cei mai mulţumiţi sunt cei cu vârsta cuprinsă între 31.95 indecis 29.48% al părea celor 60 50 40 30 20 10 0 foarte nesatisfacut 0.23 surprinzător procentul de mulţumiţi de felul în care sunt priviţi de conducere.66 satisfacut 54.9% 50.5% se declară nemulţumit.6%). cei mai indecişi sunt respondenţii cu studii juridice (33.

5% 81. DF= 8.8% 100.32 satisfacut 23.8% 33.5% 100.0% 41 . 16 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi gradul de satisfacţie privind modul în care conducerea apreciază realizările subiectului gradul de satisfactie privind modul în care conducerea apreciază realizările subiectului foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis Total + nesatisfacut + satisfacut masculin 11.2% 61.50 de ani 2.69 nesatis facut 25. p=0. DF= 4.iar cei mai satisfăcuţi de modul în care conducerea îi apreciază realizările sunt subiecţii cu studii economice (90%) şi cei cu studii administrative (76.7% 100. p=0.54 indecis 47.5% 70.0% 31-40 de ani 13.000 χ2 = 23.0% feminin 5.000 χ2 = 36.6% 24.7% 100.2% 51.69%).56.4% 13. p=0. cât 279 .7% 26.0% sociale 16.9% 100.aproximativ unul din 2 subiecţi) şi de asemena şi o proporţie foarte mică atât de persoane foarte nemulţumite (3.000 Sex subiect Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor • gradul de satisfacţie privind modul în care conducerea înţelege problemele cu care se confruntă subiectului Grafic nr 16.5% 31.0% economice 2% 8.0% 20-30 de ani 14.4% 100.5% 100. de ordin financiar foarte nesatisfacut 3.32% .0% administrative 9. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind modul în care conducerea înţelege problemele cu care se confruntă subiectului Rezultatele obţinute la acest 40 30 20 10 0 50 item. coroborate cu cele de la itemul anterior.08 sau logistic le pot genera.7% 11.5% 14.5% 58.2% 100.8% 27. Se observă o % proporţie foarte mare de subiecţi indecişi (47.9% 71.0% Test de semnificaţie χ2 = 16.9% 56.3% 76. Tabelul nr.21.3% 89. ne pot duce la ipoteza că doar aspecte material.2%).1% 100.0% tehnice 13.0% juridice 11.0% 35.36 foarte satisfacut 0. DF= 2.24.8% 54.2% 100.

0% 11. 17 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi satisfacţia privind accesul la informaţii în cadrul instituţiei gradul de satisfactie privind accesul la informaţii în cadrul instituţiei Vârsta subiect_recod foarte nesatisfacut foarte satisfacut indecis + nesatisfacut + satisfacut 20-30 de ani 25. ceea ce % colaborare în vederea soluţionării problemelor cu care se confruntă instituţia. nici o asociere nu e semnificativ statistic (sex.776 595 df 4 4 1 Total 100.609. De asemenea.8% 59.243 30.063 ).1% 8.000 280 . 26.7% Total 26.67% (mai mult de ¼ ) s-au arătat nemulţumiţi. • gradul de satisfacţie privind accesul la informaţii în cadrul instituţiei Grafic nr 17. Sig.183 .8% 31-40 de ani 20.49 nesatisfacut 23.389 şi studii – p = 0.şi de persoane foarte mulţumite (0. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind accesul la informaţii în cadrul instituţiei În ceea ce 40 35 30 25 20 15 10 5 0 foarte nesatisfacut 3. vârstă – p = 0. Consider că instituţiile statului de drept şi mai ales cele cu caracter special sunt încă într-o perioadă de căutări.0% 100.8% 21.0% Asymp.5% Chi-Square Tests Pearson Chi-Square Likelihood Ratio Linear-by-Linear Association N of Valid Cases Value 32.0% 100.1% 41 . (2-sided) .18 indecis 13.45 foarte satisfacut 22. Totuşi.0% 100.50 de ani 40. Tabelul nr.58% mulţumiţi. un mare procent s-au evidenţiază deschiderea spre dintre declarat subiecţi – 59.2% 51.08%). moderne.866 1.000 .3% 52.7% 13.75 satisfacut 37.9% 68.p = 0.13 priveşte accesul la informaţie. de aşezare pe baze noi.

Surprinzător.3%).2 din 5 subiecţi) şi care. pentru prima dată. erau cei mai nemulţumiţi. mulţumit260.37% (aproximativ 2 treimi).75 satisfacut 64. iar cel mai îmbucurător este faptul că doar 1% se declară nemulţumiţi de calitatea informaţiilor care le obţin. cei mai nemulţumiţi sunt ofiţerii cu vârsta între 41-50 de ani (40.1%).88 indecis 34. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind calitatea informaţiilor obţinute în cadrul instituţiei Calitatea informaţiilor obţinute este o problemă subiectivă şi. la acest item sunt cei mai indecişi (21.8%) şi modul în care conducerea înţelege 260 Deoarece sunt foarte puţini subiecţi la nesatisfăcut şi nici unul la foarte nesatisfăcut în tabelul de asociere avem casuţă fără respondent (valoarea observată este mai mică decat cea aşteptată) şi nu a fost făcută asocierea 281 . iar cei din grupa de vârstă de mijloc (31-40 de ani) sunt cei mai mulţumiţi (68. în general. Subiecţii au apreciat-o. Tinerii care. în general ar trebui să deţină cele mai mari funcţii şi deci şi cel mai mare acces la informaţii. Luând calcul toţi cei 7 itemi ai dimensiunii se observă: a) aspectele care generează cel mai mare grad de insatisfacţie sunt gradul de informare din partea conducerii (29. • gradul de satisfacţie privind calitatea informaţiilor obţinute în cadrul instituţiei Grafic nr 18.37 nici un respondent declarat foarte în foarte nemulţumit.1%. în acelaşi timp. de o importanţă majoră în vederea desfăşurării cu succes a activităţilor specifice. ca satisfăcătoare – 64. în cea mai mare parte. Se de nu dar obsevă că asemenea s-a nici pe 70 60 50 40 30 20 10 0 % nesatisfacut 0.

posibilităţile de exprimare a ideilor în cadrul instituţiei (60. Distribuţia respondenţilor în funcţie de gradul de satisfacţie privind comunicarea interpersonală 282 . b) modul în care conducerea înţelege probleme cu care se confruntă subiecţii generează şi cea mai mare proporţie de indecişi (47.3%). c) participarea în procesul de comunicare internă generează cel mai mare grad de satisfacţie (83.4%).3%) şi cea mai puţină satisfacţie (23. Grafic nr 19. modul în care conducerea apreciază realizările subiecţilor (59.3%).6%).probleme cu care se confruntă subiecţii (29.4%).4%). urmate tot cu un procent mare de accesul la informaţii în cadrul instituţiei (26.7%) şi posibilităţile de exprimare a ideilor în cadrul instituţiei (26.2%).5%) şi gradul de informare din partea conducerii (56. d) un grad mare de satisfacţie (peste jumătate dintre subiecţi) este dat şi de: calitatea informaţiilor obţinute (64.1%). accesul la informaţii în cadrul instituţiei (59.

1 29.6 Având în vedere toate tabelele de asociere realizate până acum.88 26. 18 Concluzii pe baza tabelelor de asociere comunicarea interinstituţională Cei mai nemulţumiţi 20-30 de ani Cei mai mulţumiţi C 283 .4 59. se poate observa că cei mai nemulţumiţi sunt subiecţii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani.7 64.7 34.7 13.5 23.4 60. iar cei din grupa de vărstă următoare (31-40 de ani) sunt cei mai mulţumiţi.1 59.9 29.2 indecis 9. Tabelul nr.5 13.8 10.7 47.2 26.4 participarea în procesul de comunicare interna posibilitatile de exprimare a ideilor în cadrul institutiei gradul de informare din partea conducerii modul în care conducerea vă apreciaza realizarile modul în care conducerea întelege problemele cu care va confruntati calitatea informatiilor obtinute accesul la informatii în cadrul institutiei 0.3 56.3 29.3 foarte satisfacut + satisfacut 83.90 75 60 45 30 15 0 foarte nesatisfacut + nesatisfacut 7.4 14.

COMUNICAREA ÎN OMUNICAREA DINTRE MIRA ŞI ALTE CADRUL MIRA . gradul de dispersare a indivizilor pe scala valorilor variabilei respective 262 Diferenţa dintre valoarea maximă şi cea minimă COMUNICAREA INTERPERSONALĂ Dacă pentru a putea avea o imagine clară asupra modului de distribuire a 284 .INSTITUŢII SAU CU SOCIETATEA CIVILĂ .50 de ani economice instituţia în care lucraţi şi alte instituţii MIRA între servicii (birouri) transversal (între colegi) longitudinal (între conducere şi personalul de execuţie) participarea în procesul de comunicare internă posibilităţile de exprimare a ideilor în cadrul instituţiei gradul de informare din partea conducerii modul în care conducerea vă apreciază realizarile accesul la informaţii în cadrul instituţiei feminin 20-30 de ani economice juridice 20-30 de ani juridice 20-30 de ani administrative 31-40 de ani 20-30 de ani 20-30 de ani administrative Masculin 20-30 de ani sociale 41 . maxim şi amplitudinea262 261 Urmăresc să măsoare gradul de eterogenitate a populaţiei.50 de ani economice 31-40 de ani respondenţilor (repartiţia datelor pe subclase).50 de ani 31-40 de ani 31-40 de ani economice Feminin 41 . am calculat frecvenţe.50 de ani masculin 31-40 de ani juridice sociale 31-40 de ani tehnice 31-40 de ani juridice 41 .externă internă comunicarea instituţiei cu societatea civilă gradul de transparenţă al comunicării externe accesul cetăţenilor la informaţiile privind activitatea instituţiei 20-30 de ani 20-30 de ani 20-30 de ani 31-40 de ani 31-40 de ani 31-40 de ani calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni masculin 20-30 de ani tehnice feminin 41 . pentru fiecare item. pentru a putea sintetiza informaţiile şi a trage nişte concluzii am apelat tot la statistica descriptivă şi am calculat coeficienţi de: • Dispersie (indicatori de împrăştiere261) – minim.

printr-o singură valoare.9 1990.internă Tabelul nr.medie264.4 2026.4 3.• Tendinţă centrală (indicatori de poziţie263).2 3 3 1917.0 3.0 1724.9 1907.8 2086.7 2 1 1 1 1 1 2 5 5 5 5 5 5 4 3 4 4 4 4 4 2 4.5 3 3 1513. 19 Coeficienţii de dispersie şi de tendinţă centrală pentru cele 3 dimensiuni ale comunicării Minim Maxim Amplitudinea Media Mediana Mod Suma comunicarea 1 5 4 2.1 interinstituţională comunicarea instituţiei 1 5 4 3.4 2003. mod266 şi suma.2 3.4 4 4 4 4 4 4 4 4 2050.4 comunicării externe accesul cetăţenilor la informaţiile privind 1 5 4 3.9 3.2 1850.4 3.9 2095.6 263 264 Încearcă să evidenţieze. situaţia mijlocie sau tipică Se obţine împărţind suma valorilor individuale la efectivul eşantionului 265 Este valoarea care separă efectivul eşantionului în 2 părţi egale 266 Valoarea cu cea mai mare feecvenţă 285 . tendinţa întregului grup.9 cu societatea civilă gradul de transparenţă al 1 5 4 3.3 3 3 1967.7 5 5 5 5 4 4 3 4 3.7 activitatea instituţiei 1 calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni instituţia în care lucraţi şi alte instituţii MIRA între servicii (birouri) transversal (între colegi) longitudinal (între conducere şi personalul de execuţie) participarea în procesul de comunicare internă posibilităţile de exprimare a ideilor în cadrul instituţiei gradul de informare din partea conducerii modul în care conducerea vă apreciază realizarile modul în care conducerea înţelege problemele cu care vă confruntaţi accesul la informaţii în cadrul instituţiei calitatea informaţiilor 1 1 2 1 5 4 3.8 2157.1 3.5 2.5 3.5 3.externă .5 4 4 2083. COMUNICAREA INTERPERSONALĂ COMUNI-CAREA COMUNICAREA DINTRE MIRA ŞI ALTE (modul de comunicare şi informare a ÎN CADRUL MIRA INSTITUŢII SAU CU SOCIETATEA CIVILĂ respondentului) .5 4 4 2076. mediana265.6 4 4 4 4 3 4 4 4 4 4 4 3 4 4 2358.

Comunicarea transversală (între colegi).dimensiunea 3. 286 . dar există şi excepţii: • Dimensiunea 2 are un item cu amplitudinea 3 .dimensiunea 3. o Există un singur item pentru care nu au existat subiecţi foarte mulţumiţi (maximul este 4) • Calitatea informaţiilor obţinute. • Dimensiunea 2 are toţi itemii cu mediana 4. itemul Modul în care conducerea înţelege problemele cu care se confruntă subiectul. • Dimensiunea 3 are un item cu amplitudinea 3 . Cea mai mare este 4 . o Mediana: • Dimensiunea 1 are 3 itemi cu mediana 3: Comunicarea interinstituţională. itemul Participarea în procesul de comunicare internă.dimensiunea 3. Calitatea informaţiilor obţinute de cetăţeni.5 .dimensiunea 3. • Calitatea informaţiilor obţinute. itemul Comunicarea interinstituţională (cu alte instituţii care nu apartin MIRA).obţinute Se pot desprinde următoarele: o Există 3 itemi pentru care nu au existat subiecţi foarte nemulţumiţi (minimul este 2) • Comunicarea transversală (între colegi).dimensiunea 2.dimensiunea 1. o În general amplitudinea este 4. Comunicarea instituţiei cu societatea civilă. Sub 3 mai avem şi la dimensiunea 3.Calitatea informaţiilor obţinute.Participarea în procesul de comunicare internă şi un item cu amplitudinea 2 . • Participarea în procesul de comunicare internă . o Media: • • • Cea mai mică este 2.

media se află în intervalul 1850.2050. iar media se află în intervalul 1724. • • Dimensiunea 2 . 2. dar şi puncte slabe (calitatea informaţiilor obţinute –singurul item de care nici un respondent nu este foarte mulţumit).4 . COMUNICAREA INTERPERSONALĂ . COMUNICAREA DINTRE MIRA ŞI ALTE INSTITUŢII SAU CU SOCIETATEA CIVILĂ – externă (dimensiunea 1)care are cele mai multe puncte slabe : itemul cu cea mai mică 267 cu rezerva că dimensiunile nu au acelaşi număr de itemi 287 . 3. iar media se află în intervalul 1513.9).2 (este intervalul cu limita inferioară cea mai mare).7. În concluzie se pot spune următoarele267: 1.aceeaşi situaţie ca la mediană. Suma: • Dimensiunea 1 are un item cu cea mai mică medie (1513.1-2083.1Comunicarea interinstituţională). COMUNICAREA ÎN CADRUL MIRA .8 -2358. o o Modul.9 Participarea în procesul de comunicare internă).• Dimensiunea 3 are un singur item cu mediana 3: Modul în care conducerea înţelege problemele cu care se confruntă subiectul.internă (dimensiunea 2) – generează cel mai mare grad de satisfacţie/ este cel mai bine echilibrată.modul de comunicare şi informare a respondentului (dimensiunea 3) – are şi puncte tari (participarea în procesul de comunicare internă – itemul cu cea mai mare medie şi sumă din chestionar). Dimensiunea 3 are un item cu cea mai mare medie (2358.

în mare parte moştenit. f) Manifestarea unor fenomene psiho-motivaţionale : orgolii exacerbate. b) Incapacitatea instituţiilor de a se adapta rapid cerinţelor de comunicare şi colaborare moderne. În baza experienţei îndelungate pe care o am în cadrul MIRA emit următoarea ipoteză interpretativă: punctele slabe de la dimensiunile 2 şi 3 sunt determinate şi de următoarele motive: a) Sistemul puternic birocratic.medie (2. indolenţă etc.2.30 de ani.comunicarea interinstituţională).7. 4. 4. e) Insuficienta pregătire a personalului în domeniul comunicării. Cei mai nemulţumiţi sunt respondenţii cu vârsta cuprinsă între 20.5 . c) Probleme legate de jurisdicţie şi incompatibilităţi. Analiza si interpretarea chestionarului: 288 . are cei mai mulţi itemi cu modul 3. d) Dotarea logistică de cele mai multe ori precară.

„modul de realizare a comunicării dintre MIRA şi societatea civilă sau alte instituţii şi a nivelului de instruire a personalului în utilizarea de tehnici şi mijloace moderne de comunicare” Itemii chestionarului vizează comunicarea externă: gradul ei de „transparenţă” în faţa cetăţenilor. 2 (definirea variabilelor) 289 . Pentru analiza datelor am completat baza de date în SPSS utilizată în analiza primului chestionar (caseta 3) Caseta 3.Extras din baza de date utilizată pentru analiza datelor culese cu chestionarul nr. imaginea pe care o are şi pe care şi-o gestionează în faţa societăţii civile şi folosirea tehnicilor de comunicare şi mijloacelor moderne de transmitere/primire a mesajelor .

3% mic 1.6% mare 42.• aprecierea gradului de informare a populaţiei privind locul şi rolul MIRA în raport cu alte ministere Grafic nr 20. Distribuţia respondenţilor în funcţie de aprecierea gradului de informare privind locul şi rolul MIRA în raport cu alte ministere În aprecierea gradului de informare a populaţiei privind locul şi rolul MIRA în raport cu alte ministere s-au obţinut următoarele rezultate: foarte mare 22.6% 290 .7% foarte mic 1.7% la fel ca si al altor ministere 31.

0% 9. DF= 4.8% 62.4% 100.0% 100. Tabelul nr.000 Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .4% 16.000) între subiecţi:  subiecţii cei mai tineri (20-30 de ani-6.7%) şi foarte mare (22.2% 22. apreciindu-l ca fiind mare şi foarte mare.4%) şi cei cu studii subiecţii din ultima grupă de vârstă (41-50 de ani-82.20.9% 100.45.4% 50.0% 65.000 χ2 = 58.0% 4.7% 19. 20 Corelaţia dintre vârsta şi tipul studiilor absolvite ale respondenţilor şi aprecierea gradului de informare privind locul şi rolul MIRA în raport cu alte ministere gradul de informare privind locul şi rolul MIRA în raport cu alte ministere foarte mic la fel ca si al foarte mare Total +mic altor ministere +mare 6. p=0.2%)consideră cel mai mult că gradul de informare privind locul şi rolul MIRA în raport cu alte ministere este mic şi foarte mic.0% Test de semnificaţie χ2 = 67.9% 29.  subiecţii cu vârsta de 31-40 de ani (47.2% 100. aproximativ 2/3 (65. p=0.1%) consideră cel mai mult că este la fel ca şi al altor ministere.3% 76.0% 1% 42.5% 14.6%).• • • foarte mic.7% 73. DF= 8.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice • aprecierea importanţei pe care o are comunicarea publică în Grafic nr 21.9% 100.0% 15. comunicarea publică este un obiectiv prioritar?” activitatea poliţiei 291 .0% 1.  cu studii administrative (76.7%) şi cei cu studii tehnice (15.0% 1.0% 1.2%) şi cei economice (42.6% 100.3% 65.2%) sunt cei mai mulţumiţi de gradul de informare privind locul şi rolul MIRA.7% 100.1% 56.6%) consideră că este la fel diferenţa -3 % dintre respondenţi îl consideră ca fiind mic şi un grad de informare mare (42. cu al altor ministere. Distribuţia respondenţilor în funcţie de răspunsurile la întrebarea “În activitatea poliţiei.3%) dintre respondenţi apreciază că există aproximativ 1/3 dintre subiecţi (31.2% 100.4% 82. Există diferenţe semnificative (p = 0.9% 47.5% 33.

2% 100.4% 75. 046 χ2 = 29.0% 24. a necesităţii acesteia în toate instituţiile statului.24.9% 88.6% 63. reprezintă deosebit un de din cu civilă care Acesta semnal clar a foarte mare masura 63.4% 95.5% 96. importantă. DF= 4.  subiecţii de sex feminin (96%). aproximativ unul din 10 respondenţi (10.000 χ2 = 13. p=0.6% 100. Nevoia de deschidere a unui sistem considerat rigid şi opac îşi găseşte ecou în nevoia şi dreptul contribuabililor de a fi informaţi.5%) consideră cel mai mult că în activitatea poliţiei. p=0.6% 100.86.8% 79.6% mare masura 25.0% 16.4%) consideră cel mai mult că în activitatea poliţiei.5% 100.1% dintre subiecţi consideră comunicarea societatea importantă.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice • opinia privind credibilitatea comunicatelor de presă ale MIRA 292 .21 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi aprecierea importanţei pe care o are comunicarea publică în activitatea poliţiei în activitatea poliţiei.5% o consideră foarte impactului comunicării asupra conştiinţei colective.0% 9. comunicarea publică nu este un obiectiv prioritar.0% 11. cei cu vârsta de 31-40 de ani (95. Şi în cazul acestui item există diferenţe semnificative între respondenţi:  subiecţii de sex masculin (11.0% 4.008 Sex subiect Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor masculin feminin 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .0% 89. comunicarea publică este un obiectiv prioritar.3% mica masura 9.1% 100. comunicarea publică este un obiectiv prioritar? foarte mica + mica foarte mare +mare Total măsură măsură 11. Tabelul nr.0% 20.6%) şi cei cu studii economice (96.5% 83. Cu toate acestea.5% 100. DF= 1.0% 3.0% 100.0% 9.0% 4.0% 96.Graficul alăturat este edificator: 89.0% 100.9%) consideră că în activitatea poliţiei comunicarea publică nu reprezintă un obiectiv prioritar.5% foarte mica masura 1.9%).3% 100.7% 90.8%) şi cei cu studii sociale (24. DF= 2.39.5% 100. p=0.5% 90.0% Test de semnificaţie χ2 = 4. cei mai tineri (20-30 de ani20.

p=0.0% 74. în timp ce 25% le consideră neconforme cu realitatea. Distribuţia respondenţilor în funcţie de răspunsurile la întrebarea “Apreciaţi că sunt credibile comunicatele de presă ale MIRA?” Relaţiile publice ale MIRA.6%) consideră cel mai mult că comunicatele de presă ale MIRA nu sunt credibile.22 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi opinia privind credibilitatea comunicatelor de presă ale MIRA comunicatele de presă ale MIRA sunt credibile? mica foarte mare +mare Total măsură măsură 26.5% 100.3% mica masura 24. DF= 2.91.2%) au opinia cea mai favorabilă privind credibilitatea comunicatelor de presă ale MIRA.7%).6% subiecţi.0% 81.0% 37.0%).0% 32. DF= 1.0% 15.0% 100.0% 63.0% 19.7% 100.0% Test de semnificaţie χ2 = 3.6% 67. Tabelul nr.Grafic nr 22.04. p=0.4% deloc 0.4% 100.5% 87. Conform tabelului nr.000 χ2 = 33.3% 84. sunt considerate credibile 75% de dintre foarte mare masura 28.1% 82. 029 χ2 = 40.0% 100. Sex subiect Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor masculin feminin 20-30 de ani 31-40 de ani 41 . realizate prin intermediul comunicatelor de presă. cei cu vârsta de 31-40 de ani (37%) şi cei cu studii juridice (32.7% mare masura 46.5%) şi cei cu studii sociale (90. cei mai tineri (20-30 de ani87.  subiecţii de sex feminin (84.0% 17.53.50 de ani administrative juridice 293 .0% 100.0% 12. 22 se observă următoarele diferenţe semnificative:  subiecţii de sex masculin (26.9% 100.

1% 47. mare masura 47.1% 89.3% deloc foarte mica masura 1% 4. p=0.7% în mare măsură).8%) consideră cel mai mult că paginile de prezentare WEB ale MIRA nu sunt eficiente.8%) şi cei cu studii juridice (77.76. Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind eficienţa paginilor de prezentare WEB ale MIRA Paginile de prezentare în format electronic ale MIRA sunt considerate a fi eficiente doar de 73% dintre cei chestionaţi (25.8% 10.economice sociale tehnice 10.0% DF= 4. iar 1% În cazul acestui item există diferenţe semnificative între respondenţi astfel:  subiecţii cu vârsta de 31-40 de ani (32.0% 100. subiecţii cei mai tineri (20-30 de ani.0% 100.000 • opinia privind eficienţa paginilor de prezentare WEB ale MIRA Grafic nr 23. 23 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi opinia privind eficienţa paginilor de prezentare WEB ale MIRA paginile de prezentare WEB ale MIRA sunt eficiente? foarte mica + mica mare + foarte mare Total masura masura Test de semnificaţie 294 .  sunt eficiente.3% în foarte mare măsură şi cred că aceste pagini nu sunt deloc eficiente. în timp ce 26% le consideră puţin vizibile în comunitate.8%) şi cei cu studii economice (44.9% 100.3% 9.2% 89.9% mica masura 21.2%) consideră cel mai mult că paginile de prezentare WEB ale MIRA Tabelul nr.7% 90.7% foarte mare masura 25.

2% 32.7% 77.0% 100. Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către televiziune Conform datelor din graficul alăturat se observă că: o din respondenţi (80.0% χ2 = 11.3%).7% 4 5 foarte mare masura 61.8% şi mică+foarte mică măsură – 29.9% 33.7% 295 .0% 100.2% cred că televiziunea furnizează doar în mică şi foarte mică măsură deşi într-o proporţie mică.2% 55.2% 68.8% 67. DF= 4.5% mica masura 10.8% 44.8% deloc 5.7% 100.0% 100.0% 100. p=0.2% 82. 14.1% 66.007 • opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către mass-media Grafic nr 24.0% 100.8% 31. p=0.0% 100. Pentru acest item avem o singura diferenţă semnificativă : cei mai sceptici privind furnizarea de către televiziune de informaţii utile despre activitatea MIRA sunt subiecţii din grupa de vârstă de 41-50 de ani (deloc-8.2% foarte mica masura 3. iar cei mai mulţumiţi sunt subiecţii din grupa de vârstă de 31-40 de ani (90.2% au optat însă pentru varianta de răspuns informaţii utile despre activitatea MIRA.7% 29.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice 23.3% 76.0% 100. DF= 2.94.002 χ2 = 13.8% 17.5%) consideră televiziunea furnizează informaţii utile despre activitatea MIRA.Vârsta subiect_recod Domeniul studiilor 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .98. o o “deloc”.7%). 5.3% 70.3% 22. că mare masura 18.

4%).50 de ani • opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către posturile de radio Grafic nr 25.5% 7.99.4%).0% privinţa televiziunii majoritară informaţii despre MIRA.6% mica masura 28.Tabelul nr. p=0.7% 100. DF= 4. 296 .4% aceasta furnizează activitatea posturilor de radio.8% 90.9% 11. şi “foarte mică măsură”(11. opiniile sunt mai diferenţiate: o o doar aproximativ jumătate (47%) dintre respondenţi au optat pentru 40% au ales următoarele 2 variante de răspuns: “mică măsură” (28.8% 29. în foarte mica masura 11.0% 1.3% 100.9% 100.4% deloc 13.6%) “mare măsură” (25.8% 80.6% foarte mare masura 21.6%) şi “foarte mare măsură”(21. Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către posturile de radio Dacă există o în opinie că utile cazul mare masura 25.3% 61.0% 8.0% Test de semnificaţie χ2 = 54.000 Vârsta subiect_recod 20-30 de ani 31-40 de ani 41 . 24 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către televiziune televiziunea furnizează informaţii utile despre activitatea MIRA? foarte mica + foarte mare + Total deloc mica masura mare masura 7.

8%).6% 100.4% deloc 7.000 • opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către presa scrisă Grafic nr 26. Există diferenţă semnificativă doar în corelaţia cu domeniul studiilor respondenţilor: cei mai sceptici privind furnizarea de către posturile de radio de informaţii utile despre activitatea MIRA sunt subiecţii cu studii economice (deloc 31%).23.3% 48.0% 100. cei care au optat cel mai mult pentru mică şi foarte mică măsură sunt cei cu studii sociale (48.5% presei scrise există o opinie mai favorabilă decât în privinţa posturilor de radio.6%).8% mica masura 25.5% 33. p=0.25 Corelaţia dintre domeniul studiilor respondenţilor şi opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către posturile de radio posturile de radio furnizează informaţii utile despre activitatea MIRA? foarte mica + foarte mare + Total deloc mica masura mare masura 19.0% 31.2% 100.o proporţia celor care au optat pentru ultima variantă de răspuns “deloc” este mult mai mare – 13%. dar mai defavorabilă decât cea referitoare la posturile de televiziune: foarte mica masura 5.0% 33. iar cei mai mulţumiţi sunt subiecţii cu studii juridice (52.0% Test de semnificaţie Domeniul studiilor administrative juridice economice sociale tehnice χ2 = 44.8% 22.0% 7.8% 48.8% 36.6% 100.2% mare masura 36.1% 297 .8% 100. Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către presa scrisă În privinţa foarte mare masura 25.0% 17.3% 47. DF= 8.0% 29. Tabelul nr.0% 32.8% 52.6% 39.

cei care au optat cel mai mult pentru mică şi foarte mică măsură sunt cei mai tineri dintre subiecţi (33. Tabelul nr.o o o 61.2%) proporţia celor care au optat pentru ultima variantă de răspuns “deloc” “foarte mare măsură” (25.2% dintre subiecţi care au optat pentru varianta de răspuns “deloc”. Ca şi în cazul itemului privind televiziunea. este de 7.0% 13. iar cei mai mulţumiţi sunt subiecţii din grupa de vârstă de 31-40 de ani (68. 26 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi opinia privind furnizarea de informaţii utile despre activitatea MIRA de către presa scrisă presa scrisă furnizează informaţii utile despre activitatea MIRA? foarte mica + foarte mare + Total deloc mica masura mare masura 11.8%). pentru acest item avem o singura diferenţă semnificativă: cei mai sceptici privind furnizarea de către televiziune de informaţii utile despre activitatea MIRA sunt subiecţii din grupa de vârstă de 41-50 de ani (deloc. 298 .3% 55.1% 56.5% . DF= 4.3% 33.0% 68.4% 100.0% Test de semnificaţie χ2 = 24.13%).4%).1%) şi 31% au ales următoarele 2 variante de răspuns: “mică măsură” (25.au optat pentru răspunsurile în „mare măsură” şi „ foarte mare măsură”. p=0.99.1%).8% 100.5% dintre respondenţi au optat pentru “mare măsură” (36. concomitent şi cea mai mare porporţie de respondenţi – 80.0% 30.3%). şi “foarte mică măsură”(5.1% 100.50 de ani Analizând comparativ opinia faţă de imaginea MIRA furnizată de minister cu cea care se reflectă în mass-media se observă că: o respondenţii sunt mai mulţumiţi de imaginea MIRA furnizată de minister decât cea care se reflectă în mass-media (de ex: proporţia celor care au optat pentru varianta de răspuns “deloc” este până în 1%). %).0% 1. o imaginea reflectată prin televiziune ocupă un loc oarecum intermediar: deşi este un procent de 5.9% 30.5%.000 Vârsta subiect_recod 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .

2 14.5 Deşi comparaţia este puţin forţată. că în activitatea poliţiei. comunicarea publică este în mică/foarte mică măsură un obiectiv prioritar.o Imaginea MIRA cea mai puţin apreciată de subiecţi este cea reflectată de posturile de radio: 13%-deloc. Subiecţii (31-40 de ani) care consideră cel mai mult.0 47.9 26. au „aşteptări” mai mari şi în consecinţă se declară mai nemulţumiţi de imaginea MIRA furnizată de minister.0 paginile WEB 0. Grafic nr 27. Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind imaginea MIRA (comparative cea furnizată de minister cu cea care se reflectă în mass-media) -% 80 70 60 50 40 30 20 10 0 deloc f oarte mica + mica mas ura f oarte mare + mare mas ura comunic ate de pres ă 0. că în activitatea poliţiei.3 24.5 posturile radio 13. comunicarea publică este în mare/foarte mare măsură un obiectiv prioritar.0 61.7 75. se poate emite totuşi o ipoteză pentru o altă cercetare: o Subiecţii (20-30 de ani) care consideră cel mai mult.foarte mică şi mică măsură şi doar 47% (deci mai puţin de jumătate) în mare şi foarte mare măsură.5 31.2 80.0 40.1 televiz iunea 5. 40%. dar mai mulţumiţi de cea care se reflectată în massmedia (televiziune şi presa scrisă) o 299 .0 73. au „aşteptări” mai mici în această privinţă şi în consecinţă se declară mai mulţumiţi de imaginea MIRA furnizată de minister.0 presa s c risă 7.

2% 4.50 de ani 20-30 de ani 31-40 de ani Vârsta subiect_recod 20-30 de ani 31-40 de ani 41 . 4 Concluzii pe baza tabelelor de asociere dintre vârsta respondenţilor şi aprecierea importanţei pe care o are comunicarea publică în activitatea poliţiei şi opinia faţă de imaginea MIRA furnizată de minister şi cea care se reflectată în massîn activitatea poliţiei. există şi în cazul activităţii de menţinere şi restabilire a ordinii: o opinie majoritară pozitivă – 75.0% 89. în opinia celor intervievaţi. 25 se observă următoarele: o prevenirea infracţiunilor este considerată o activitate fundamentală a Poliţiei şi de aceea modul în care ea este „transparentă” publicului este esenţial. activitatea cea mai transparentă şi comunicată adecvat populaţiei existând o opinie majoritară pozitivă . o o opinie majoritară.50 de ani 31-40 de ani presa scrisă foarte mica + mica foarte mare + mare deloc masura masura 41 .81.Caseta nr.0% comunicatele de presă ale MIRA mica foarte mare +mare măsură măsură 31-40 de ani 20-30 de ani paginile de prezentare WEB ale MIRA foarte mica + mare + mica masura foarte mare masura 31-40 de ani 20-30 de ani televiziunea foarte mica + foarte mare + deloc mica masura mare masura 41 .50 de ani 41 .6% 11.6% dintre subiecţi şi numai 24. similară.50 de ani Vârsta subiect_recod Vârsta subiect_recod Vârsta subiect_recod Vârsta subiect_recod media • în următoarele întrebări (Q19) am dorit să aflu opinia respondenţilor faţă de măsura în care activităţi ale poliţiei sunt transparente şi comunicate adecvat populaţiei: Conform datelor din graficul nr. Comunicarea publică asupra acestei activităţi este.4% o consideră nesatisfăcătoare. comunicarea publică este un obiectiv prioritar? foarte mica + foarte mare + mica măsură mare măsură 20. 300 .6% o consideră nesatisfăcătoare.4% 95.8% 79.4% dintre subiecţi şi numai 18.

mai ales. prezenta in strada -69. în opinia respondenţilor.au ales variantele de răspuns mică şi foarte mică măsură.7%). Grafic nr 28.1%).2%. deşi în proporţii mai mici decât la itemii menţionaţi anterior.au optat pentru variantele de răspuns foarte mare şi mare măsură. o opinie majoritar pozitivă – peste 2/3 dintre subiecţi (raspuns la apelurile cetatenilor – 69. motiv pentru care şi în acest caz consider că sunt necesare măsuri de îmbunătăţire a acestui aspect. o pentru itemul răspuns la reclamaţii ale cetăţenilor deşi există o proporţia destul de mare de subiecţi care au optat pentru variantele de răspuns foarte mare şi mare măsură (62. fără nici un subiect care să opteze pentru ultima variantă de răspuns(„deloc”). o oferirea de servicii destinate populaţiei este. o în cazul itemului investigarea infracţiunilor opiniile sunt mult mai diversificate şi.deci mai mult de o treime dintre respondenţi). activitatea cea mai puţin transparentă şi comunicată adecvat: 48.4%) care consideră că această activitate nu este deloc transparentă şi comunicată adecvat populaţiei. pentru îmbunătăţirea acestui aspect. iar 2% -deloc şi de aceea consider că. procentul celor care consideră că această activitate a poliţiei este transparentă şi comunicată adecvat populaţiei doar într –o măsură mică şi foarte mică (37% .o şi în cazul a altor 2 itemi: „răspuns la apelurile cetăţenilor” şi „prezenţa în stradă” există. semnalează că sunt necesare iniţierea unor măsuri de îmbunătăţire a acestui aspect. sunt necesare măsuri urgente şi de amploare. este itemul cu cea mai mare proporţie de respondenţi (7. Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind măsura în care activităţi ale poliţiei sunt transparente şi comunicate adecvat populaţiei 301 .6%. 49.4%.

000 Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .9 0.4 mentinerea si raspuns la restabilirea reclamatii ale ordinii cetatenilor 33.0% 66.3% 66. DF= 4. DF= 4.5 9.6% 44. 27 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi opinia privind măsura în care activităţi ale poliţiei sunt transparente şi comunicate adecvat populaţiei Vârsta subiect_r 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .2 1.000 Domeniul studiilor Vârsta subiect_r χ2 = 33.8 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi opinia privind măsura în care activităţi ale poliţiei sunt transparente şi comunicate adecvat populaţiei indică următoarele diferenţe semnificative: Tabelul nr. DF= 4.5% 81.0% 100.0% 43.0% 100.8 4.4 29.7% 17.7% 14.0% 100. 013 χ2 = 40.5 23.6% 55. p=0.78.6 41.3% 29.0% Test de semnificaţie χ2 = 12.3% 66.2 37.9 50% 75% 100% oferirea unor investigarea prevenirea servicii infractiunilor infractiunilor 14.72.0% 100.0 7.7% oferirea de servicii destinate populaţiei .7 39.5% 53.2 42.0% 100.2% 46.0% 100.8 7.0% 17.8% 5.prevenirea infractiunilor investigarea infractiunilor oferirea unor servicii raspuns la apelurile cetatenilor raspuns la reclamatii ale cetatenilor mentinerea si restabilirea ordinii prezenta in strada 0% prezenta in strada foarte mare masura mare masura mica masura foarte mica masura deloc 33.0 2.0% 100.0% 24. p=0.2% 41.7% 73.2% 64.1 38.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .6% 57. p=0.5% prevenirea infractiunilor foarte mica + mica masura mare + foarte mare masura 12.0% 60.3% raspuns la apelurile cetatenilor Total 100.4% 5.9 21.4% 53.000 302 .2% 37.2 0.50 de ani investigarea infractiunilor deloc mica + foarte mica masura mare + foarte mare masura 9.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice χ2 = 10.3% 47.9 7.72.7% 82.7% 26.7 29.6% 18.52.4% .1% 85.9% 39. p=0.0% 100.3% 7.5% 26.0% Total 100.0 24.1% 55.3 13.0% 100.88.0% 100.6 7.7% 26.2 24.2 34.3% 33. p=0.0% 100.7% 60. DF= 2.0% 100.9 23.4 33.0% 100.7% 5.0% 100.0% 35.1% 19.0% 100.2% 9.3% 70.004 χ2 = 27.3 25% raspuns la apelurile cetatenilor 29.2 35.1 48.6% 5.4% 87. DF= 8.0% 100.2% 28.0% 100.5% 49.0% 33.

4% 53.000 χ2 = 30.6% 75.3% 100.7% 50. DF= 2.0% 100.0% 15.0% 100.1% 23.9% 65.6% 41.6% 30.42.0% 100. 000 χ2 = 11. p=0.4% 53.8% 58. 006 χ2 = 39. sunt cei care consideră în cea mai mică măsură că activităţile poliţiei sunt transparente şi comunicate adecvat populaţiei (4 itemi: „prevenirea infracţiunilor”.0% 100.19. DF= 4.3% 33. „răspuns la reclamaţii ale cetăţenilor”).9% 68.9% 68.1% 31.0% 100. Tabelul nr.3% 61. 000 χ2 = 11. DF= 4. 005 χ2 = 22.8% 74.4% 70.0% 100. p=0.0% 100.3% 50.50.0% 21. „oferirea de servicii destinate populaţiei”. p=0.6% 87. „investigarea infracţiunilor”.82.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice Vârsta subiect_r Domeniul studiilor Vârsta subiect_r Domeniul studiilor Vârsta subiect_r Domeniul studiilor 25.1% 32.0% mentinerea si restabilirea ordinii 23.6% 46. DF= 4.0% 100. „oferirea de servicii destinate populaţiei”.22.83. DF= 2.0% 84.0% 57.0% 43.0% 43.2% 72.8% 28.4% 39. DF= 2.1% 23.4% 12.0% raspuns la reclamatii ale cetatenilor 22.0% 100.0% 78.7% 66.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .019 Conform datelor din tabelul 28 se observă că:  subiecţii de 20-30 de ani sunt cei care consideră în cea mai mare măsură că activităţile poliţiei sunt transparente şi comunicate adecvat populaţiei (itemii: „prevenirea infracţiunilor”.0% 100.0% 100.0% 100. 28 Concluzii pe baza tabelelor de asociere dintre datele sociodemografice ale respondenţilor şi opinia privind măsura în care activităţi ale poliţiei sunt transparente şi comunicate adecvat populaţiei prevenirea infractiunilor 303 .0% 76.0% 100. „investigarea infracţiunilor”.0% 100.2% 62.17.0% 100.0% 100.0% 100.6% 61.0% 100.0% 100. DF= 2.9% 76.0% 100.0% 100.4% 24.4% 58.8% 19. declarându-se cei mai nemulţumiţi doar la un singur item: „menţinerea şi restabilirea ordinii”.6% 46.2% 41.0% 56.000 χ2 = 27.02.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice 20-30 de ani 31-40 de ani 41 . „răspuns la reclamaţii ale cetăţenilor”).0% 100.7% 48.  subiecţii din ultima grupă de vârstă.0% 84.7% 43.8% 62. p=0.8% 37.0% 100.8% 66.Vârsta subiect_r Domeniul studiilor 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice 20-30 de ani 31-40 de ani 41 . p=0. p=0. p=0.0% 57.0% 100.0% 100.0% 100.2% 81. p=0.0% χ2 = 10. „menţinerea şi restabilirea ordinii”. declarându-se însă cei mai mulţumiţi în privinţa: „răspuns la apelurile cetăţenilor”.0% prezenta in strada 42.1% 34.0% 100.9% 76.0% 100.2% 38.0% 77.0% 15.0% 100.7% 38.2% 33. „prezenţa în stradă”.0% 100.3% 51.3% 56. de 41-50 de ani.024 χ2 = 10. DF= 4.0% 100.

„investigarea infracţiunilor”.Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor Vârsta subiect_r Domeniul studiilor Vârsta subiect_r Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor foarte mica + mica masura mare + foarte mare masura 41 . „răspuns la apelurile cetăţenilor”.  cei mai nemulţumiţi sunt respondenţii cu studii tehnice („răspuns la apelurile cetăţenilor”. ofiţerii de poliţie) şi populaţie (Q21).50 de ani 31-40 de ani 20-30 de ani administrative sociale juridice oferirea de servicii destinate populaţiei deloc mica + foarte mica masura mare + foarte mare masura 41 . „răspuns la reclamaţii ale cetăţenilor”. • în următoarele întrebări am dorit să aflu opinia respondenţilor privitor la cât de interesaţi consideră că sunt cetăţenii să fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei (Q20) precum şi opinii faţă de relaţia dintre cei 2 poli ai sistemului de comunicare: emiţător şi receptor – MIRA (prin repreznetanţii săi. dar în proporţii mari şi de „răspuns la reclamaţii ale cetăţenilor” şi „prezenţa în stradă”). juridice mentinerea si restabilirea ordinii foarte mica + mica masura mare + foarte mare masura 20-30 de ani 41 .50 de ani tehnice juridice raspuns la reclamatii ale cetatenilor foarte mica + mica masura mare + foarte mare masura 41 .50 de ani economice sociale prezenta in strada foarte mica + mica masura mare + foarte mare masura 31-40 de ani 41 .50 de ani tehnice administrative.50 de ani 20-30 de ani economice juridice investigarea infractiunilor deloc mica + foarte mica masura mare + foarte mare masura 41 .50 de ani 31-40 de ani 20-30 de ani raspuns la apelurile cetatenilor foarte mica + mica masura mare + foarte mare masura 31-40 de ani 41 . Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind măsura în care consideră că sunt cetăţenii interesaţisă fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei 304 . juridice În raport cu domeniul studiilor absolvite se observă că:  cei mai mulţumiţi sunt subiecţii cu studii juridice (3 itemi: „prevenirea infracţiunilor”. Grafic nr 29.50 de ani 20-30 de ani tehnice administrative. „prezenţa în stradă”). şi cu studii economice („prevenirea infracţiunilor” şi „menţinerea şi restabilirea ordinii”).

2% cateodata mica.6%) sunt cei care consideră în cea mai mare măsură că cetăţenii sunt interesaţi să fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei.6%)şi cu vârsta între 41-50 de ani (95. 6.9% foarte mica masura 7.  în raport cu domeniul studiilor absolvite subiecţii cu pregătire tehnică (7.6%) sunt cei care consideră în cea mai mare măsură că cetăţenii sunt dezinteresaţi.  subiecţii de sex feminin (94.Conform din 4 datelor foarte mare masura 26. iar restul . iar cei cu pregătire în domeniul ştiinţelor sociale (97.6% au o opinie neutră. cateodata mare 6.9%) sunt cei care consideră în cea mai mare măsură că cetăţenii sunt interesaţi să fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei. 75% dintre ei exprimându-se în acest sens. consideră că există un interes scăzut al populaţiei pentru informarea în legătură cu activitatea poliţiei. Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi opinia privind măsura în care consideră că sunt cetăţenii interesaţi să fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei indică următoarele diferenţe semnificative:  subiecţii de sex masculin şi cu vârsta între 20-30 de ani sunt cei care consideră în cea mai mare măsură că cetăţenii sunt dezinteresaţi/indiferenţi să fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei. 29 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi opinia privind măsura în care consideră că sunt cetăţenii interesaţisă fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei Cât de interesaţi consideraţi că sunt cetăţenii să fie informaţi în legătură cu activitatea poliţiei? Test de semnificaţie 305 .6% din graficul alăturat 3 respondenţi consideră că cetăţenii doresc foarte mult să fie informaţi în legătură cu activitatea MIRA. Tabelul nr.1% aproximativ unul din 5 (18. mare masura 48.2% mica masura 11.4%).

 pentru întrebarea dacă comunicarea externă MIRA satisface nevoile cetăţenilor şi comunităţii locale se constată cea mai mică proporţie (1.2% 9.3% 6.2% 10. DF= 2.5%) consideră că acest lucru se întâmplă în mică şi foarte mică măsură.5% 2. DF= 8. iar majoritatea (73.2% 12.7% Conform aprecierilor subiecţilor.5% 3.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice 1. p=0.1%) consideră că prin comunicarea externă pe care o are MIRA răspunde nevoilor cetăţenilor şi comunităţii locale. în sensul că deşi proporţia celor care au optat pentru mică şi foarte mică măsură creşte cu 2%.8% 7.0% 100.4% 1. faţă de itemul anterior.0% 97.9% 85.3% 92.7% 89. aproximativ ½ (46.7% 94. ceea ce nu înseamnă că nu sunt necesare măsuri de îmbunătăţire a siuaţiei.52.2% 7.24.5%) au ales varianta de răspuns neutră „câteodată în mică măsură.  în privinţa ajutorului pe care consideră că cetăţenii îl oferă poliţiei situaţia este mai bună. câteodată în mare măsură” şi mai puţin de o treime dintre respondenţi cred că cetăţenii respectă poliţia în mare şi foarte mare măsură. ¼ (25%) apreciază că acest lucru nu se întâmplă întotdeauna („câteodată în mică măsură.0% 100.0% 100.0% 1.6% 79. proporţia celor care consideră că acest lucru se întâmplă în mare şi foarte mare măsură creşte cu 10% ajungând la 42%.6% 4.015 χ2 = 53.1% 5.0% 100.0% 100.000 Sex subiect Vârsta subiect_r Domeniul studiilor masculin feminin 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .0% 100.0% 100.8% 17.6% 79. se constată următoarele:  la întrebarea dacă cetăţenii respectă lucrătorii ministerului unul din 5 subiecţi (21.2% 2. 000 χ2 = 12.0% 97. nici dezinteresati interesati + foarte interesati Total 100.0% 100.7% 0.3% 2% 10. p=0. nu consider însă situaţia alarmantă în contextul crizei de autoritate care afectează toate instituţiile statului. câteodată în mare măsură”). un procent pe care îl consider încurajator pentru nivelul de dezvoltare instituţional al societăţii.0% 1.0% 1.41.9%) de respondenţi care consideră că acest lucru se întâmplă în mică şi foarte mică măsură.0% 100. 306 .2% 95.foarte dezinteresati + dezinteresati nici interesati. populaţie.0% χ2 = 27. privind relaţia dintre cei 2 poli ai sistemului de comunicare: emiţător şi receptor – MIRA vs. DF= 4.1% 81. p=0.

poliţia este ajutată de către cetăţeni? 3 . există următoarele diferenţe semnificative:  subiecţii de sex feminin şi cei de 20-30 de ani consideră în mai mare măsură decât cei de sex masculin şi respondenţii de 41 .5 42. evitând să adopte o opinie tranşantă. 307 .5 46.5 34.9 25. cateodata mare foarte mare + mare masura 1 21. iar cei de 31-40 de ani au optat în mai mare măsură pentru raăspunsul „câteodată în mică măsură. populaţie 75 1.cetăţenii respectă poliţia? 2 .5 32.Grafic nr 30.0 3 1. populaţie.0 73.  subiecţii de sex masculin consideră în mai mare măsură decât cei de sex feminin că „comunicarea externă realizată de MIRA cu cetăţenii şi comunitatea locală satiaface nevoile acestora”.comunicarea externă MIRA satiaface nevoile cetăţenilor? 50 25 0 foarte mica + mica masura cateodata mica. câteodată în mare măsură”.1 În privinţa corelaţiei dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi opinia privind relaţia dintre cei 2 poli ai sistemului de comunicare: emiţător şi receptor – MIRA vs.0 2 23. Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind relaţia dintre cei 2 poli ai sistemului de comunicare: emiţător şi receptor – MIRA vs.50 de ani că „cetăţenii respectă poliţia” şi „poliţia este ajutată de către cetăţeni”.

8% 48.8% 45.0% 37.0% 16. cât ajutorul sunt acordate de către populaţie poliţiei în mare şi foarte mare măsură Tabelul nr.8% 24.5% 32.1% 9. DF= 2.000 Test de semnificaţie χ2 = 18.50 de ani Sex subiect Vârsta subiect_r masculin feminin 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .9% 100.0% 100.0% comunicarea externă realizată de MIRA cu cetăţenii şi comunitatea locală satiaface nevoile acestora? cateodata in mica masura.Tabelul nr.8% 43.4% Value df .7% 29.3% 53.3% 33.0% 19. p=0.0% 7.6% 100.3% 27.0% 100. (2-sided) 12. cateodata in mare masura mare + foarte mare masura poliţia este ajutată de către cetăţeni? mica + foarte mica masura cateodata in mica masura.6% 34.0% 21. 31 Corelaţia dintre respectul şi ajutorul pe care îl acordă cetăţenii poliţiei cetăţenii respectă poliţia? mica + foarte mica masura cateodata in mica masura.4% 30.2% 40.9% 33.6% 100.8% 100.0% 18. DF= 4. câteodată în mare masură.4% 23. Sig. p=0.0% 23.6% dintre subiecţi consideră că atât respectul.7% 100.7% 49. 24.3% 56. 16% consideră că că atât respectul.0% 33.1% 100.0% 100.4% 32. populaţie cetăţenii respectă poliţia? cateodata in mica masura. 017 χ2 = 38.11.3% 100. p=0.6% 31. 000 Sex subiect Vârsta subiect_r masculin feminin 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .1% dintre respondenţi cred că ele sunt acordate cateodată în mică măsură.0% 5.6% 8.0% Test de semnificaţie χ2 = 8. p=0.4% 46.000) între respectul şi ajutorul pe care îl oferă cetăţenii poliţiei: • • • 8.8% 35.3% 41. DF= 2.0% 42.6% 48. p=0.0% Total Chi-Square Tests 308 .0% 100.81. DF= 4.51.0% 20.000 Test de semnificaţie χ2 = 7. DF= 2. mare + Total mica + foarte cateodata in foarte mare mica masura mare masura masura 2.6% Asymp.4% 38.9% 100. mare + Total mica + foarte cateodata in foarte mare mica masura mare masura masura 24. 30 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi opinia privind relaţia dintre cei 2 poli ai sistemului de comunicare: emiţător şi receptor – MIRA vs.0% 14. cât ajutorul sunt acordate de către populaţie poliţiei în mică şi foarte mică măsură.6% 32.0% poliţia este ajutată de către cetăţeni? cateodata in mica masura.5% 22. cateodata in mare masura mare + foarte mare masura Total 8.9% 53. 023 χ2 =24.5% 37.52.5% 74.0% 30.0% 14. mare + Total mica + foarte cateodata in foarte mare mica masura mare masura masura 21.50 de ani Sex subiect masculin feminin Există o corelaţie semnificativă statistic (p= 0.6% 100.22.4% 6.

1% 38. înseamnă schimb de informaţii cu mass-media (ex presa).000 3. Pearson Chi-Square Likelihood Ratio Linear-by-Linear Association • prin întrebarea Q22 am dorit să aflu opinia respondenţilor privitor la semnificaţia termenului comunicare Deşi ordinea itemilor în chestionar a fost alta (vezi pag. 3.7% 59.7% 42.4%) schimb de informaţii cu colegii (comunicarea transversală).6% 94% 84. conform răspunsurilor subiecţilor se poate deduce următoarea semnificaţie a termenului de comunicare: 1. (comunicare longitudinală -între conducere şi personalul de execuţie) – 84.7% (mai puţin de 3 din 5 subiecţi) înseamnă schimb pe ultimul loc. 4. de informaţii cu publicul. pentru aproximativ 2 din 5 respondenţi (42. în primul rând semnifică primirea de către persoana respectivă de ulterior înseamnă schimb de informaţii cu şeful ierarhic informaţii (94%.da).889(a) 4 .323 4 . pentru mai puţin de 2/3 dintre subiecţi (60.5% 39. The minimum expected count is 29.4% da nu Diferenţa până la 100% reprezintă NS/NR 309 .7%-da) înseamnă pentru doar 59. Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind semnificaţia termenului comunicare să prim esc inform atii schim b de inform aţii cu şeful ierarhic schim b de inform aţii cu colegii schim b de inform aţii cu publicul schim b de inform aţii cu m ass-m edia 5. 240).9% 60.9%răspunsuri pozitive. 5.000 113.326 1 .2% 15.068 N of Valid Cases 593 a 0 cells (. Grafic nr 31.2% 57. 2.77.0%) have expected count less than 5.96.

Pentru corelaţia între semnificaţiile termenului comunicare şi datele sociodemografice ale respondenţilor există următoarele diferenţe statistice:  subiecţii de sex masculin consideră în mai mare măsură decât cei de sex feminin că prin comunicare se înţelege informarea proprie.005 χ2 = 72.000 χ2 = 10.9% 4.1% 95. 310 .09.1% 90. pentru subiecţii de 31-40 de ani înseamnă mai puţin decât la restul colegilor comunicarea cu mass-media (64.0% 100.0% 77. 32 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi semnificaţiile termenului de comunicare comunicare_ să mă informez (să primesc informaţii) da nu Sex subiect Domeniul studiilor masculin feminin administrative juridice economice sociale tehnice 96.4% 6.1% 24.0% 100. iar subiecţii de sex feminin au optat în mai mare măsură decât colegii lor pentru schimb de informaţii cu colegii. cei cu studii tehnice consideră în cea mai mică măsură că prin comunicare se înţelege informarea proprie (12.2% Total 100.8%) şi cu publicul (49.9%) şi colegii (77.1%) sau şeful ierarhic (28.0% χ2 =16.9% 65. DF=1 p=0.1% 87.1%) şi mass-media (50%) şi în mai mică măsură schimb de informaţii cu colegii (67.  în funcţie de vârstă: pentru subiecţii cei mai tineri (20-30 de ani) înseamnă în mai mare măsură decât pentru ceilalţi subiecţi schimb de informaţii cu şeful ierarhic (94.6%) şi schimb de informaţii cu mass-media (40.0% 100.00.6%) şi în mai mică măsură schimb de informaţii cu colegii (47.2%).0% 100.7%).9% 76.0% 100.9% 41.0% χ2 =8.6%). 028 comunicare_ schimb de informaţii cu colegii da nu Sex subiect Vârsta subiect_ r masculin feminin 20-30 de ani 31-40 de ani 58.9% 12.7% 14.0% 22.0% 100.90.9%).0% 100.8%).0% 100.1% Total 100.6% 93.0% 100. p=0.66. DF= 4.3% 85.9% 9. iar pentru subiecţii din grupa de vârstă 41-50 de ani înseamnă în mai mare măsură schimb de informaţii cu publicul (78.1%).  subiecţii cu pregătire juridică consideră în mai mare măsură decât ceilalţi colegi că prin comunicare se înţelege informarea proprie (96. cei cu studii administrative consideră în cea mai mare măsură că termenul comunicare nu desemnează schimb de informaţii cu mass-media (66.5% 3. Tabelul nr. iar cei cu studii economice consideră în cea mai mare măsură că prin comunicare se înţelege schimb de informaţii cu colegii (89.1% 34.5% 96.8% 3. DF=1 p=0.7%).

5% (N = 29) comunicarea nu înseamnă informare schimb de informaţii cu publicul şi schimb de informaţii cu mass-media.0% χ2 = 10. nici schimb de informaţii cu publicul şi nici schimb de informaţii cu mass- 311 .0% 100.0% 100.8% 50.0% χ2 = 35.6% 71.7% 59.4% 78.50 de ani 60.8% 58.5% (N = 558) comunicarea înseamnă informare proprie. p=0.9% Total 100.2% 41.71. să mă informez* schimb de informaţii cu colegii* schimb de informaţii cu şeful ierarhic Conform datelor prezentate în tabelul nr 33 se constată următoarele: • • media.0% χ2 = 30.4% 52.2% 49. p=0.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice 32.0% 33.9% 89.87. pentru 40.0% 100.8% Total 100.2% 5.8% 50. 33 Corelaţia dintre semnificaţiile termenului de comunicare cu massa.0% 100. p=0.89.000 χ2 = 43.27.0% 52.0% 100.3% 12. proprie.41 .50 de ani 94.0% 100. p=0.0% 100.8% 64.9% 85. să mă informez* schimb de informaţii cu publicul* schimb de informaţii media b.4% (N = 558) comunicarea înseamnă informare proprie.000 comunicare_ schimb de informaţii cu publicul da nu Vârsta subiect_ r 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .008 Domeniul studiilor comunicare_ schimb de informaţii cu şeful ierarhic da nu Vârsta subiect_ r 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice 47.2% 35.1% 67.0% 100.0% 100.6% 21. DF= 4.0% 100. DF= 2.1% 10.0% 100.6% 47.9% 100.4% 64.1% 51.42. p=0. p=0.1% 14.1% 28. pentru 65. • pentru 60.2% 50.1% 39. DF= 2.4% 28.0% 100.3% 40.0% 100.9% 71.0% Domeniul studiilor DF= 2.0% 100.0% 66. DF= 4.2% 60.6% 35.7% 87.8% 40.9% 48.0% 100.000 Tabelul nr. schimb de informaţii cu colegii şi schimb de informaţii cu şeful ierarhic.000 comunicare_ schimb de informaţii cu mass-media (ex presa) da nu Total Vârsta subiect_ r 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .0% 100.004 χ2 = 13.0% 100. DF= 2.

pentru faptul că cele 2 aspecte sunt la fel de importante: dacă nu ştii să o utilizezi nu contează cât de 312 . Nu există deferenţe semnificative în funcţie de datele socio-demografice.5%) şi fax/curier -94%.5% comunicării. depăşit şi învechit. Dacă folosirea telefonului şi a faxului nu este o surpriză.2% da nu 63. în „secolul canalele comunicare au un rol important.5% 94% 1.8%) au declarat că folosesc internetul (e-mail) este extrem de promiţător. Grafic nr 32.3% (N = 29) comunicarea nu înseamnă informare proprie. iar mijloacele de comunicare au o importanţă decisivă în rapiditatea transmiterii informaţiilor. când tot ceea ce ieri era modern devine mâine. prin întrebările fax. pentru 43. întrebarea Q24 a vizat frecvenţa utilizării mijloacelor moderne de comunicare (fără a urmării să aflăm exact motivullipsa cunoştinţelor de utilizare sau lipsa dotării cu respectivele aparate . Distribuţia respondenţilor în funcţie de mijloacele (canalele) de comunicare pe care le foloseşte Aşa cum era de aşteptat marea majoritate a subiecţilor au declarat că folosesc telefon (98. faptul că aproximativ 2 din 3 subiecţi (63. determinant am putea spune. Având în vedere că în secolul vitezei.8% Q23 şi Q24 am dorit să aflăm ce canale de comunicare folosesc subiecţii şi frecvenţa cu care respondenţii utilizează canalele moderne de comunicare. sau chiar azi. curier internet (email) 6% 36. nici schimb de informaţii cu colegii şi nici schimb de informaţii cu şeful • Deoarece vitezei” foarte în cadrul de telefon 98.• ierarhic.

consultând şi analizele interne.0% 100.5% 7. Sig. 000 29. 34 Corelaţia dintre vârsta respondenţilor şi frecvenţa utilizării mijloacelor moderne de comunicare Vârsta subiect_recod frecvenţa utilizării mijloacelor moderne de comunicare rar+foarte rar 9. cât şi dezvoltării capacităţilor manageriale şi încadrării de personal din ce în ce mai instruit.0% Grafic nr 33 .7% 11. (2-sided) . emiţător de informaţii. Din cele constatate.1%) declară că folosesc rar/foarte rar canale moderne de comunicare cei mai mulţi fiind subiecţii mai în vărstă (41-50 de ani13.5% 0. Total 11. Totuşi cel puţin unul din 10 respondenţi (11.5% df 4 4 1 des + foarte des 87. Distribuţia 20-30 de ani respondenţilor în 31-40 de ani 41 . iar fără aparatură cunoştinţele.9% Total 60.9% Asymp.8% 39.3% folosesc numai ca destinatar de informaţii.8% 31% folosesc folosesc atât numai ca ca emiţător cât şi ca destinatar.3% 41.381 594 30. DF= 1. nu îţi sunt de folos).4% 1. 313 .4%.1% nu 31. ceea ce era de aşteptat mai ales pentru cei careşi desfăşoară activitatea în mediul urban.020 .6% 87.3% 0 30 60 (fax. Întrebaţi dacă folosesc Tabelul nr.4% 78.8% 85.0% 100.05.0% 11.9% 58. transpare ideea unei îmbunătăţiri continue a cunoştinţelor privind utilizarea mijloacelor moderne de comunicare (perfecţionarea personalului existent).066 54.4% Total 100.1% 13. p=0.5% Value 12.50 de ani funcţie de Total frecvenţa utilizării mijloacelor moderne Chi-Square Tests foarte des de comunicare Pearson Chi-Square Folosirea canalelor comunicare de moderne N of Valid Cases Likelihood Ratio des Linear-by-Linear Association indecis rar foarte rar 3.0% 27. Tabelul nr. cel puţin în momentul respectiv. 35 Distribuţia respondenţilor în funcţie demodul în care folosesc/nu folosesc documente pe suport electronic pe suport electronic_ ca destinatar de informatii ? da nu documente pe suport electronic ca ca destinatar/emiţător de informaţii folositi_documente pe suport emiţător/destinatar de informaţii au folositi_documente electronic_ca emitator de informatii? fost obţinute următoarele rezultate: • • • da 29.7%).2% 100.5% 3.709 3.0% Test de semnificaţie χ2 = 24.8% 10. e-mail.014 .1% indecis 3. sisteme prin satelit) a devenit o obişnuinţă pentru marea majoritate a subiecţilor – 85.performantă este aparatura.0% 100.425 11.8% 11.

6%).0% 100. Distribuţia respondenţilor în funcţie de utilizarea instrumentelor relaţionale Conform alăturat.040 χ2 = 42.9%).0% 57.3%interviuri participarea la seminarii _ca em itator de inform atii 0 20 datelor din graficul utilizării participarea la seminarii _ ca destinatar de inform atii 80 20 71. TV).4% Total 100. În privinţa emiterii de Tabelul nr. radio. p=0. relaţii prezentări în faţa publicului conferinţe de presă 64.0% 100.6% 17.0% 100.0% semnificaţie χ2 = 4. • publice. şi în mai mică măsură de respondenţii de sex masculin (60.6 35. 41.97.23.conferinţe 45.1% 45.9 interviuri in m ass-m edia 45. Nu există diferenţe semnificativ statistic pentru itemul folosirea documentelor pe suport electronic ca destinatar de informaţii. 36 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale informaţii.7 40 60 80 100 nu da 314 .1% etc.7 41. • simpozioane. documentele pe emiţător de informaţii suport electronic sunt folosite Date demografice sex Tipul studiilor respondenţilor şi folosirea documentelor pe suport electronic ca folositi_documente pe suport electronic_ca emitator de informatii? Test de în mai mare de şi cei măsură sex cu de da 39.5% 48.• 27. • de presă.6% nu 60.4 58.9 (presa scrisă.participă la seminarii 71. Grafic nr 34 .1% 61. p=0. 35.1 în privinţa instrumentelor relaţionale se observă că: 80% .0% 100.5%) şi cei cu studii sociale (82. DF= 1.4% 82. ca relaţii publice 28. • • faţa publicului.1% .5% 77.0% 42.3 65.5% 52.4%.000 masculin feminin administrative juridice economice sociale tehnice subiecţii (52%) feminin studii economice (77.1 destinatar de informaţii.0% 100.3 54.0% 100.9% 38. DF= 4.9% 54.5% 22.9% nu folosesc documente pe suport electronic ca emiţător/destinatar de informaţii.prezentări în 34.

radio.8% 66.030 χ2 = 8.70.3% 68. din ultima grupă de vărsta (41.4% 100. participă în mai mare măsură la simpozioane.0% 100.018 χ2 = 16.8% 63. seminarii etc. seminarii etc. faţă de colegii lor.7% 100. p=0.2% 100.0% 42. TV). cei cu studii sociale participă în mai mare măsură la simpozioane. TV) şi relaţii publice. p=0. DF= 4. iar respondenţii cu studii economice la simpozioane.0% 31. radio.0% 14. ca emiţător de Pentru corelaţia între utilizărea instrumentelor relaţionale şi datele sociodemografice ale respondenţilor există următoarele diferenţe statistice:  subiecţii de sex masculin utilizează în mai mare măsură decât cei de sex feminin conferinţele de presă.032 315 . DF= 2.0% 34. TV)? da nu Total 47.0% 40.0% 100. Tabelul nr. DF=1 p=0. TV).3% .8% 100.0% Test de semnificaţie χ2 =4.03.  după domeniul pregătirii subiecţii cu studii juridice participă în mai mare măsură la conferinţe de presă. ca destinatar de informaţii.32. iar respondenţii de sex feminin.3% 70.5% 57.0% 33. DF=1 p=0.0% 53. interviuri (presa scrisă. iar subiecţii din a doua grupă de vârstă (31.7% 100.0% 37.0% 33. seminarii etc.6% 59.0% 76.• informaţii.5% 100.2% 100. 37 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi utilizarea instrumentelor relaţionale folositi_conferinţe de presă? da nu Total 36.50 de ani administrative juridice economice sociale tehnice Sex subiect masculin feminin χ2 =4. radio.4% 100. ca emiţător de informaţii. interviuri (presa scrisă.0% folositi_interviuri (presa scrisa. seminarii etc.  în funcţie de vârstă supremaţia este deţinută de subiecţii cei mai experimentaţi. seminarii etc. 34.3% 66.0% 29. ca destinatar de informaţii.participă la simpozioane.0% 86.1% 65.57. ca emiţător de informaţii. interviurile (presa scrisă.6% 62.50 de ani): conferinţe de presă.40 de ani) participă mai mult la simpozioane.0% 24. relaţii publice şi prezentări în faţa publicului.003 Sex subiect Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor masculin feminin 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .9% 100.0% 100. radio.

1% 100.0% 100.0% χ2 = 9.7% 25.0% χ2 = 10.8% 19.2% 100.3% 100.18.2% 18.000 tehnice 32. 31-40 de ani 33.0% p=0.0% χ2 = 39.34.0% 100.0% 23.50 de ani 80.0% DF= 4.0% p=0.0% 50.0% 100.5% 42.0% 100.5% 100. sociale 58.06.0% DF= 2.0% p=0.9% 62.0% χ2 = 25.88.0% 39.000 tehnice 57.8% 100. sociale 41.5% 41.0% 43.50 de ani 74.8% 100.9% 54. 34. DF=1 feminin 45.0% 19.Vârsta subiect_ r Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor Vârsta subiect_ r Domeniul studiilor Sex subiect Domeniul studiilor Vârsta subiect_ r 52.56.9 nu Grafic nr 35 .0% p=0.2 17.5% 100.000 administrative 81.6% 100.0% p=0.4% 100. 41 .9% 100.9% 100.0% χ2 = 31.0% juridice 77.023 administrative 57.2% 47. seminarii etc_ca destinatar de informatii? da nu Total 20-30 de ani 70.000 20-30 de ani 31-40 de ani 41 .0% p=0.0% 72. stabilirea unei planificări şi utilizarea unor materiale informative Q27 şi Q28 ) de 90 80 70 suport (întrebările da 59. seminarii etc_ca emitator de informatii? da nu Total masculin 32.1% 100.4% 24.0% 67.0% DF= 2. 41 . 41 .5% 100. 31-40 de ani 88.0% DF= 2. sociale 92.000 folositi_relaţii publice? da nu Total 20-30 de ani 70.0% χ2 =5.1% 65.0% 30.50 de ani • în realizarea unei comunicări un rol foarte important îl are pregătirea acesteia: fixarea unor obiective. Distribuţia respondenţilor în funcţie de modul de pregătire a unei comunicări 60 50 40 30 20 10 0 316 fixare obie ctiv e planificare pre alabilă .0% 100.0% DF= 4.0% DF= 4.77. economice 60.0% folositi_participarea la simpozioane.0% p=0.7% 100.6% 29.032 tehnice 70.0% juridice 81.4% 100.0% 100.7% 100.5% 58.0% 100. economice 74.1% 100.01. 57.0% χ2 = 36.50 de ani 61.7% 7.0% juridice 28.9% 67. 31-40 de ani 66.0% 100.6% 67.008 administrative 50.0% folositi_participarea la simpozioane.1% 42.1 40.0% folositi_prezentări în faţa publicului? da nu Total 20-30 de ani 37.0% χ2 = 26. economice 75.1% 100.8% 29.9% 100.0% p=0.2% 100.3% 100.1% 25.8 82.15.3% 33.3% 39.0% DF= 2.9% 11.

1 46.3% 42.5% 59.0% juridice 65.0% DF= 4. 38 Corelaţia dintre datele socio-demografice ale respondenţilor şi itemii privind modul de pregătire a unei comunicări Sex subiect Vârsta subiect_ r inainte de a comunica_efectuaţi o planificare prealabilă? da nu Total Test de semnificaţie masculin 61. prezenate în graficele 35 şi 36.0% DF= 2. DF=1 feminin 57.0% χ2 =16. 41 . Distribuţia respondenţilor în funcţie de utilizarea de instrumente de suport pentru pregătirea acţiunilor de comunicare brosuri WEB pe internet prezentari video kituri de comunicare prezentari tip 0% 68.7% 100.7% 100.50 de ani 58.0% Utilizaţi instrumente pregătite pentru acţiunea de comunicare_brosuri? masculin 70. (43. indică : • majoritatea subiecţilor (82.1% 100.48.8 56. Grafic nr 36 .5% 38. economice 54. • sunt folosite diferite materiale de suport: broşuri (68.8 34. sociale 68.9% 28.1% 25.0% p=0.8%) şi prezentări tip (34.2% 43.6% 51.2 43. kituri de comunicare. 31-40 de ani 74.1% 100.0% p=0.27.0% χ2 =18.În privinţa pregătirii unei comunicări.2% 41.9% 38.023 20-30 de ani 56.000 administrative 61.0% p=0.2 47.0% χ2 =4.42. 31-40 de ani 53. datele cercetării.6% 100.8% 100.0% 100.5% 100.7% 100.1%).0% χ2 =5. informaţii de pe internet (52. 41 .6% 100.8% 100.10.4% 34.5% 100.2%).0% 47.000 Domeniul studiilor Sex subiect Vârsta subiect_ r 317 .3% 29. obiecte personalizate etc.4% 45.0% χ2 =19.0% 26.8%).9% 100.001 tehnice 40. • aproximativ 3 din 5 respondenţi (59.afişe.035 20-30 de ani 71.8%).0% p=0.14.8 52.2 65.2 100% da nu Tabelul nr.50 de ani 74. DF=1 feminin 48. înaintea desfăşurării acesteia.8 50% 31.1%) au declarat că îşi fixează anumite obiective.0% p=0.4% 100.9 53.0% 100.3% 31. prezentări video (46.8%) realizează chiar o planificare prealabilă.0% DF= 2.

0% DF= 2.9% 17.0% p=0.8% 100.6% 52.0% χ2 =20.0% juridice 41.0% p=0.4% 100.0% juridice 29. subiect_ r 41 .0% DF= 2. Domeniul economice 20. Domeniul economice 77. obiecte personalizate)? 20-30 de ani 64.8% 39.4% 100.7% 79.89.6% 38.6% 53.9% 100. 318 .3% 70.2% 60.0% 27. studiilor sociale 48.0% χ2 =34.1% 100.97.0% p=0.0% juridice 44.  mai mare măsură decât colegii lor în pregătirea unei comunicări la o planificare prealabilă.0% χ2 =9. Vârsta 31-40 de ani 20.1% 35.0% p=0.4% 100.6% 58.1% 42.9% 38.0% juridice 47.81.0% Analiza tabelelor de asociere dintre modul de pregătire a comunicării şi caracteristicile socio-demografice ale subiecţilor (tabelul nr. elemente de limbaj? 20-30 de ani 41.9% 67.000 tehnice 57.0% DF= 4.9% 65.2% 100.0% 100.000 tehnice 58.009 administrative 28.50 de ani 34.0% DF= 4.2% 41.0% 56.0% DF= 2.8% 100.6% 44.0% DF= 4.0% 100.8% 52.50 de ani 39.6% 100.2% 100. subiect_ r 41 .0% p=0. Domeniul economice 41.0% χ2 =27.34.41.0% χ2 =47.4% 100.0% Utilizaţi instrumente pregătite pentru acţiunea de comunicare_prezentari video? 20-30 de ani 42.86.3% 100.6% 22.7% 100.administrative 61.5% 100.2% 100.3% 31.50 de ani 32.5% 42.6% 100.0% p=0.09.8% 100. studiilor sociale 82. Vârsta 31-40 de ani 55.000 tehnice 39.0% 81.0% 100.0% p=0.1% 100.4% 100.0% 36. Vârsta 31-40 de ani 64.001 tehnice 60. subiect_ r 41 .4% 58.0% Utilizaţi instrumente pregătite pentru acţiunea de comunicare_prezentari tip.0% p=0.000 administrative 57.000 administrative 19.0% 100.0% Utilizaţi instrumente pregătite pentru acţiunea de comunicare_WEB pe internet? 20-30 de ani 47.0% χ2 =21.3% 100.5% 100.3% 100.4% 100.50 de ani 61.4% 100.6% 71. Domeniul economice 27.6% 24.0% Utilizaţi instrumente pregătite pentru acţiunea de comunicare_kituri de comunicare (afise.3% 53.9% 100.7% 79.0% DF= 2.4% 58.3% 53.1% 100.8% 51.0% χ2 =18. iar ca elemente de suport prezentări tip cu elemente de limbaj şi la kituri de comunicare şi utilizează însă în cea mai mică măsură broşuri.6% 72. studiilor sociale 46. studiilor sociale 75.6% 52.4% 100.7% 100. Vârsta 31-40 de ani 28.5% 71.0% juridice 73.0% p=0.0% χ2 =22.0% DF= 4. subiect_ r 41 .000 administrative 47.7% 100.0% χ2 =106.4% 100. Domeniul economice 46.7% 57.0% DF= 4.000 tehnice 46.4% 100.57.1% 100.0% 61. studiilor sociale 68.0% 100.79. 38) indică următoarele diferenţe semnificativ statistic:  subiecţii de sex masculin îşi planifică în prealabil comunicarea şi în funcţie de vârstă: subiecţii cei mai tineri (20-30 de ani) apelează în utilizează ca material de suport broşuri în mai mare măsură decât cei de sex feminin.

0% p=0. subiecţii din grupa de vârstă 31. 55. obiecte personalizate etc.7% 45.3% 100.0% χ2 =5.8% 44.43.0% 100.022 Grafic nr 37 . cei cu studii juridice utilizează în cea mai mare măsură broşurile.7% 34. iar respondenţii cu studii tehnice sunt cei care folosesc în cea mai mare măsură ca elemente de suport în pregătirea comunicărilor prezentări tip cu elemente de limbaj şi la kituri de comunicare (afişe.3% 100. ”evită” utilizarea prezentărilor video şi informaţiile de pe internet.0% χ2 =7. DF=1.  subiecţii din grupa de vârstă 41-50 de ani deşi folosesc şi ei în mare după domeniul pregătirii subiecţii cu studii sociale îşi planifică prealabil măsură broşurile. Distribuţia respondenţilor în funcţie de participarea la cursuri cu tematică pe cursuri de tehnici de comunicare nu 60% da 40% 319 .40 de ani utilizează în cea mai mare măsură pentru pregătirea unei comunicări broşurile.  comunicarea în cea mai mare măsură şi apelează la prezentări video şi informaţii de pe internet. obiecte personalizate etc.2% 100. se observă că subiecţii care îşi planifică în prealabil comunicările utilizează în mai mare măsură ca elemente de suport suport în pregătirea comunicărilor prezentări video şi kituri de comunicare (afişe.). p=0.). dar realizează mai rar decât colegii lor o planificare prealabilă a comunicării şi utilizează în cea mai mică măsură ca elemente de suport prezentări tip cu elemente de limbaj şi la kituri de comunicare.0% 35.27.006 inainte de a comunica_efectuaţi o planificare prealabilă? da nu Total Test de semnificaţie 65. 54. Tabelul nr. 39 Corelaţia dintre itemii privind modul de pregătire a unei comunicări Utilizaţi instrumente pregătite _prezentari video? da nu Utilizaţi instrumente pregătite _kituri de comunicare? da nu inainte de a comunica_efectuaţi o planificare prealabilă? da nu Total Test de semnificaţie 65. prezentările video şi informaţiile de pe internet.0% DF=1. conform tabelului de asociere nr 39. De asemenea.

0% 21.8% 40.7% 100.2% 82.9% 62.3% 49.6% 100. DF=1 p=0.17.0% 78.2% 100. în tehnici de comunicare şi se pot observa următoarele: • mai puţin de jumătate dintre subiecţi (40%) au urmat astfel de cursuri. Tabelul nr. 40 Corelaţia dintre pregătirea în tehnici de comunicare şi sexul subiectului Sex subiect masculin feminin Aţi urmat vreun curs care să abordeze tehnicile de comunicare pe parcursul formării dvs.Ultima întrebare a chestionarului a vizat evaluarea pregătirii subiecţilor.1% 100.0% 100. DF=1 p=0.0% Corelaţia dintre pregătirea în tehnici de comunicare şi modul de pregătire a unei comunicări (fixarea de obiective şi planificarea pealabilă) Tabelul nr.0% Aţi urmat vreun curs care să abordeze tehnicile de comunicare pe parcursul formării dvs. • respondenţii de sex feminin au beneficiat mai mult decât colegii lor de pregătire în tehnici de comunicare. 320 .1% 12.9% 100. 000 Test de semnificaţie χ2 =9.? da 50. 002 Test de semnificaţie Conform datelor din tabelul 41 se observă că dacă fixarea anumitor obiective înainte de comunicare este realizată în mai mare măsură de subiecţii care au urmat un curs de pregătire în tehnici de comunicare.1% 33. p=0.0% 100.0% nu 66. pe parcursul formării lor.4% 48.0% Total 59.0% χ2 =4.9% 100.91. DF=1.027 51. 41 înainte de a comunica_vă fixaţi anumite obiective? da nu Total înainte de a comunica_ efectuaţi o planificare prealabilă? da nu Total Aţi urmat vreun curs care să abordeze tehnicile de comunicare pe parcursul formării dvs.0% χ2 = 14.80.? da nu Total Test de semnificaţie 37.8% 17.? da nu Total 88. planificarea prealabilă este realizată într-o proporţie mai mare de cei care nu au urmat un astfel de curs.

Analiza şi interpretarea datelor statistice privind imaginea MIRA în mass-media În scopul realizării unei analize concludente asupra a ceea ce înseamnă imaginea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA).4. pe baza principiului metodologic al complementarităţii strategiilor de abordare a realităţii sociale269. cât şi obiective (date statistice270 privind modul în care structurile ministerului au fost oglindite în mass-media în perioada 2007).7. A. am apelat atât la date subiective (obţinute pe baza aplicării celor 2 chestionare).3. de culegere a informţiilor pentru a obţine date cât mai valide şi fidele 270 Informaţiile sunt preluate de la Direcţia de Informare şi Relaţii Publice MIRA – Studii şi analize 321 . Imaginea MIRA (aparat central şi structuri subordonate) în massmedia 269 Acest tip de abordare se numeşte triunghiularizare şi constă în aplicarea mai multor metode. instrumente sau tehnici de cercetare. alternative dar corelate.

10.181 (6.197 referiri. Imaginea MIRA reflectată în presa centrală în anul 2007 . Astfel. 32492 6 8 .8 % 3181 6 . Imaginea MIRA reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării trimestriale Referitor la trimestrială a 10000 8000 6000 4000 2000 0 acestora.42%) referiri pozitive.801 (22. structurate după cum urmează: 11.750 TRIM I 1850 527 8424 TRIM II 3363 401 6986 TRIM III 3557 1173 9076 TRIM IV 2754 1080 8006 POZITIV NEGATIV NEUTRU o Analizând gradul de polarizare trimestrială se poate observa o situaţie diferită. succedat de trimestrul IV (2. 3.7 % POZ ITIV NEGA TIV NEUTRU • repartiţia Grafic nr 39 . MIRA a 11524 2 4 .173). în această perioadă fiind cuantificate cele mai multe referiri pozitive (3.363).524 (24.Polarizare anuală • În anul 2007.74%) negative şi 32. trimestrul I 10.78%). în top se situează trimestrul III. pe palierul trimiterilor pozitive locul doi este ocupat de trimestrul secund (3.754) şi trimestrul I (1.88%) II şi trimestrul (22.840 (25.25%) referiri. cu 13.09%).84%) trimiteri nepolarizate.4 % înregistrat în presa centrală 47. trimestrul III se află şi de această dată în top. urmat în ordine de trimestrul IV 11.806 (29. iar în ceea ce priveşte referirile negative.850).557) dar şi cele mai multe trimiteri defavorabile (1.492 (68. o În schimb.Grafic nr 38 . poziţia 322 .

323 . pentru ca. o În contextul în care media lunară a materialelor referitoare la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este de 3. iar Maximul în luna august (1. iar Maximul în septembrie (529). urmat de trimestrele I (527) şi II (401).822).845). observăm că extremele acestora au fost atinse în următoarele perioade: Minimul referirilor pozitive în luna februarie (391). în timp ce Minimul anual al trimiterilor defavorabile a fost înregistrat în luna aprilie (113).secundă este deţinută de trimestrul IV (1. Imaginea MIRA reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării lunare 6000 5000 4256 3700 3000 3108 2845 2330 2000 1326 902 113 APR POZITIV 137 MAI 2986 2503 3942 3734 3074 2695 1788 1053 406 186 IAN 391 124 FEB 217 MAR 1135 1154 322 IUL 1376 4418 4566 4822 4494 4269 4000 3266 2942 2868 3079 2735 3077 2192 1000 1027 322 529 968 447 1063 471 NOV 723 162 DEC 0 151 IUN AUG SEPT OCT NEGATIV NEUTRU TOTAL o În ceea ce priveşte evoluţia indicatorilor imagologici calitativi de-a lungul anului 2007. remarcăm un Minim anual înregistrat în luna februarie (2.933 trimiteri.376). Grafic nr 40 .080). Maximul perioadei analizate să fie identificat în luna septembrie (4.

pe cel al presei audiovizuale.38%.68.67%. iar în presa audiovizuală ponderea acestor referiri a fost de 24. pe canalul presei scrise.95% . în presa scrisă a fost înregistrată o pondere a referirilor pozitive de 24.89%.50%. presa scrisă şi cea audiovizuală.o Referitor la imaginea indusă de cele două principale canale media. referirilor nepolarizate (68. cât şi pe cel al Grafic nr 41 .62%). în perioada de referinţă. a căror pondere a fost de 6. Astfel. Imaginea MIRA reflectată în presa scrisă centrală în anul 2007 Evoluţia vizibilităţii/polarizării trimestriale Polarizare anuală 324 . remarcăm o evoluţie echilibrată pe toate cele trei paliere – pozitiv/negativ/neutru. o Situaţie similară a fost înregistrată atât pe palierul trimiterilor defavorabile. respectiv 6.

4% 220 81 68.9% 213 6 6.7000 6000 5000 4000 3000 2000 1000 0 TRIM I 1378 376 5191 TRIM II TRIM III TRIM IV 2414 297 4603 2173 763 6572 1842 700 5715 POZITIV NEGATIV NEUTRU 7807 24. Imaginea MIRA reflectată în presa audiovizuală în anul 2007 325 .7% P OZIT IV N E GATIV N E U T R U Grafic nr 42 .

putem spune că.6% 3717 24. a structurilor componente şi a personalului acestuia. imaginea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. a fost reflectată în mass-media centrală într-un mod obiectiv. în anul 2007.Evoluţia vizibilităţii/polarizării trimestriale 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 Polarizare anuală TRIM I TRIM II TRIM III TRIM IV 472 151 3233 949 104 2383 1384 410 2504 912 380 2291 POZITIV NEGATIV NEUTRU 10411 68. 326 .5% 1045 6.9% POZIT IV NEGAT IV NEUT RU Concluzionând. echilibrat. cu tendinţe de polarizare pozitivă.

2% de vizibilitate al ministerului ca instituţie. Analiza imaginii Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) (aparatul central ca instituţie) în massmedia .609 referiri.14%) şi trimestrul IV.45%).1.24%) referiri nepolarizate (neutre).1.6% POZITIV NEGATIV NEUTRU Grafic nr 44 . cuantificat în presa centrală.1. remarcăm faptul că în anul 2007 au fost înregistrate referiri 6.105 (77.529 (23.evoluţia principalilor indicatori imagologici în anual 2007 Grafic nr 43 . 170 repartizate după cum urmează: 1.2% 1334 20.334 (20.18%) pozitive.B. 170 2.57%) trimiteri defavorabile şi 5. au fost înregistrate valori apropiate. fapt ce indică o prezenţă constantă a instituţiei în spaţiul media 327 . cu 1. (2.Polarizare anuală • Referitor la gradul 5105 77. cele mai multe fiind înregistrate în trimestrul III .814 (27.916 (28.99%). acesta fiind urmat în ordine de trimestrul I . trimestrul II .43%). Imaginea ministerului MIRA reflectată în presa centrală în anul 2007 . Imaginea ministerului MIRA reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării trimestriale • În ceea ce 1600 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 priveşte ponderea trimestrială a referirilor.350 TRIM I 275 43 1496 TRIM II TRIM III TRIM IV 484 16 1029 344 61 1511 231 50 1069 POZITIV NEGATIV NEUTRU (20.

urmat de trimestrul IV şi trimestrul I. respectiv 43 (2.65%. cu 50 (3.18%). se impune a fi remarcat trimestrul II cu o pondere a referirilor pozitive de 31. cele mai puţine referiri defavorabile regăsindu-se în cel de al doilea trimestru .16 (1. o În contextul în care media lunară a materialelor referitoare la MIRA este de 551 trimiteri. se remarcă faptul că cele mai multe astfel de referiri au fost înregistrate în trimestrul III – 61 (3.16% (sub jumătate din ponderea maximală a pozitivităţii trimestriale).o Analizând datele referitoare la evoluţia trimestrială a contribuţiei indicatorilor imagologici calitativi la realizarea imaginii de ansamblu a item-ului. Maximul perioadei analizate să fie identificat în luna iulie (762). urmat de trimestrul III şi trimestrul IV (17. Imaginea ministerului MIRA reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării lunare 900 800 700 600 500 400 300 200 100 0 51 19 IAN 60 15 9 FEB MAR 5 APR POZITIV 5 MAI 164 176 126 182 6 IUN 429 228 125 39 98 15 AUG 121 7 SEPT 68 22 OCT 95 19 NOV 68 9 DEC 653 657 583 504 484 405 762 586 527 396 416 610 598 544 431 505 482 461 371 391 384 307 328 IUL NEGATIV NEUTRU TOTAL . 17. remarcăm un Minim anual înregistrat în luna iunie (416).37%).11%). în timp ce în trimestrul I s-a înregistrat o pondere a referirilor pozitive de 15. pentru ca.05%).70%).95% respectiv. o În privinţa evoluţiei ponderii referirilor negative. Grafic nr 45 .

Analiza imaginii Poliţiei Române (IGPR). o Astfel. o creştere progresivă până în luna august. reflectată în presa centrală . în perioada analizată. Maximul anual (2.În concluzie. aspect cu atât mai îmbucurător cu cât nivelul negativităţii a rămas unul redus. imaginea reflectată de presa centrală a itemului MIRA a fost una preponderent obiectivă (trei din patru trimiteri au fost neutre). În continuare. urmată de o dezvoltare ascendentă în lunile iunie-august şi una descendentă în perioada octombrie-decembrie. plecând de la Minimul anual (140 referiri) înregistrat în ianuarie. lună ce reprezintă perioada de vizibilitate maximă a Poliţiei Române în presa centrală.102 trimiteri) a fost înregistrat în luna aprilie. C. în ceea ce priveşte trimiterile polarizate pozitiv. cu tendinţe de polarizare pozitivă (un material din cinci a contribuit la polarizarea pozitivă a imagini itemului MIRA). vom analiza modul în care presa centrală a reflectat  activitatea Poliţiei Române.evoluţia anuală a principalilor indicatori imagologici  Evaluând interesul manifestat de presa centrală faţă de Inspectoratul General al Poliţiei Române. remarcăm o evoluţie fluctuantă a indicelui de vizibilitate al acestei structuri în primul semestru. de-a lungul întregului an 2007. se observă o evoluţie ascendentă a numărului acestora în primul trimestru al anului. când este 329 .57%). urmată de o uşoară reducere în luna aprilie.099 trimiteri) a fost atins în octombrie. sub cel al marjei de eroare sociologică (2. în timp ce Minimul acestei perioade (1.

în disonanţă cu maximul anual a numărului referirilor pozitive (august). al căror nivel a înregistrat evoluţii fluctuante în fiecare din cele patru trimestre ale anului 2006. să fie înregistrată o evoluţie fluctuantă până la sfârşitul anului. a numărului referirilor pozitive. Imaginea Poliţiei Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării lunare 2500 2008 2000 1566 1500 1248 1000 1168 1043 990 905 416 140 118 IAN 200 63 FEB 107 MAR 1102 759 621 393 88 875 422 71 MAI 463 122 500 206 158 IUL AUG NEUTRU 655 425 176 445 275 543 323 344 87 SEPT OCT NOV DEC 791 1368 1344 1136 1147 1390 1379 1128 1222 1794 2099 1994 1991 500 0 APR POZITIV IUN NEGATIV TOTAL • Un curs diferit constatăm în cazul referirilor defavorabile. pentru ca. această lună a constituit şi perioada în care imaginea Poliţiei Române a înregistrat cea mai scăzută rată a pozitivităţii. Acesta din urmă a fost determinat de mediatizarea în presa centrală a cazurilor de 330 . o La polul opus. Grafic nr 46 . urmare a menţinerii. cea mai ridicată rată a pozitivităţii reflectate de media a IGPR s-a înregistrat în aprilie (35. la un nivel ridicat.21% din totalul referirilor fiind pozitive). pe fondul diminuării vizibilităţii instituţiei în contextul inundaţiilor din primăvară. în continuare.atins Maximul perioadei analizate (655 referiri). în reflectarea de ansamblu a imaginii instituţionale (doar 11. Valorile extreme au fost atinse simetric.66%). respectiv în penultima (Maximul anual – 323 trimiteri). în a doua lună (Minimul anual – 63 trimiteri). o În concordanţă cu minimul anual înregistrat în ianuarie.

 Graficul trimiterilor nepolarizate (neutre) urmează îndeaproape evoluţia indicelui de vizibilitate al IGPR. în timp ce Maximele au fost atinse în cea de-a doua jumătate. precum şi a problemelor din categoria «personal» (incidente rutiere provocate de poliţişti. faţă de 63. referiri pozitive. 331 .  Şi în cazul acestui indicator imagologic. în contextul aprecierii însă a vizibilităţii mediatice a Poliţiei Române. remarcăm o situaţie de concordanţă temporală. valoare înregistrată în februarie). respectiv neutre) au fost înregistrate în prima jumătate a anului.  La polul opus. cea mai scăzută rată a negativităţii imaginii IGPR se înregistrează în luna mai. lucrători ai IGPR care nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu sau au făcut acest lucru în mod necorespunzător).390 trimiteri). din punct de vedere imagologic pentru Poliţia Română. între maximul anual al referirilor negative şi maximul atins de ponderea negativităţii în formarea imaginii instituţionale a IGPR. Maximul anual fiind atins în luna septembrie (1. luna noiembrie fiind din acest punct de vedere perioada cea mai defavorabilă. iar Minimul în luna aprilie (621 trimiteri).  Se remarcă faptul că Minimele anuale pe toate cele patru paliere (grad de vizibilitate.corupţie care au avut drept protagonişti angajaţi ai acestei structuri. negative. pe fondul menţinerii numărului trimiterilor negative la un nivel apropiat de cel al minimului anual (71.

tot atunci fiind atinse valorile maxime atât în ceea ce priveşte trimiterile polarizate pozitiv (1. Astfel. la evoluţia că constatăm 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 nivelul maxim de vizibilitate al IGPR a fost înregistrat în trimestrul trei (5. în timp ce în cazul ponderii referirilor negative.89%) se regăseşte în ultimul trimestru. acesta situându-se pe poziţia a doua din punct de vedere al indicelui de vizibilitate (5. remarcăm faptul că ponderea cea mai mare a trimiterilor favorabile (33. valoarea cea mai ridicată (12.2% .51%) se înregistrează în trimestrul doi.315).  Situaţie diferită se observă în ceea ce priveşte contribuţia pe trimestre a acestor indicatori imagologici la realizarea imaginii de ansamblu a IGPR.673). Imaginea Poliţiei Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării trimestriale 4000 3500  Referitor trimestrială. în privinţa 1794 9.580).298).5% 332 POZITIV NEGATIV NEUTRU 12164 64.3% 4946 26.  TRIM I 756 288 2938 TRIM II TRIM III TRIM IV 1278 281 2255 1580 540 3673 1332 685 3298 POZITIV NEGATIV NEUTRU Cele mai multe trimiteri defavorabile (685) s-au înregistrat în trimestrul patru. Imaginea Poliţiei Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării anuale • La nivelul întregului an 2007 au fost cuantificate.Grafic nr 47 . Grafic nr 48 . al referirilor pozitive (1.793 referiri). cât şi referirile nepolarizate (3.332) şi al celor neutre (3.

În lumina acestor date. 938 Române a înregistrat structurate după cum urmează: (22.904 de trimiteri.evoluţia anuală a principalilor indicatori imagologici Grafic nr 49 .93%) referiri în 700 600 500 400 300 200 100 0 Î TRIM I 246 41 651 TRIM II TRIM III TRIM IV 624 24 706 382 92 554 219 74 627 POZITIV NEGATIV NEUTRU cel de-al doilea trimestru.Poliţiei Române. un material din patru. 1. referitor la această structură a ministerului. cele negative 9.70%) referiri în trimestru IV.35%. cu tendinţe de polarizare pozitivă.12%) referiri în primul trimestru.25%) trimiteri în cel de-al treilea trimestru şi respectiv 920 (21. 1028 (24. Imaginea Jandarmeriei Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării trimestriale 800  n cursul anului 2007.794 defavorabile şi 12.16% din total. în contextul unei negativităţi ce nu generează stări de vulnerabilitate imagologică. referirile pozitive reprezintă 26. 333 . 1354 (31. 18.164 neutre. Inspectoratul General al 4. • Procentual. D. repartizate astfel: 4. iar trimiterile nepolarizate 64. reflectată în presa centrală .49%.240 Jandarmeriei de trimiteri. fiind de factură pozitivă. Analiza imaginii Jandarmeriei Române (IGJR). conchidem arătând că activitatea IGPR în anul 2007 a fost reflectată de presa centrală într-un mod obiectiv.946 pozitive.

instituţia a înregistrat atât Maximul anual al referirilor favorabile. în luna decembrie (177 de trimiteri).  În acelaşi timp. pe fondul mediatizării intervenţiei personalului IGJR în situaţiile provocate de inundaţii. la 46 în decembrie). în aceeaşi lună aprilie. Aprofunzând analiza datelor referitoare la evoluţia imaginii acestei structuri în presa centrală în anul 2007. fără însă a coborâ însă sub valoarea minimă anuală înregistrată anterior. Imaginea Jandarmeriei Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării lunare 700 600 500 400 355 300 231 200 100 51 0 3 IAN 177 208 41 1 FEB M AR 293 250 266 154 37 285 300 163 106 121 1 APR PO IT Z IV 14 M AI 9 IUN 159 141 9 IUL 9 AUG 172 120 121 641 457 420 309 301 418 409 334 223 216 177 96 22 O CT 77 47 NO V 126 46 5 DEC 285 74 SEPT NEG IV AT NEUT RU T T O AL Grafic nr 51 . trimiterile favorabile la adresa IGJR s-au înscris pe o curbă descendentă (de la 163 în iunie.  Mai mult. se impune precizarea că în cel de al doilea trimestru. observăm că cel de al doilea trimestru este şi perioada în care se înregistrează Maximul anual al vizibilităţii IGJR (641 referiri în luna aprilie). prin cele 355 de trimiteri pozitive. în timp ce Minimul anual a fost atins în ultimul trimestru. în luna februarie (41 referiri). cât şi un minim istoric al referirilor defavorabile (o singură trimitere). reliefăm faptul că începând cu luna iulie. Imaginea Poliţiei Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării anuale 334 . Grafic nr 50 .

4% 291 10.35% din total. 291 referiri defavorabile şi 1232 referiri nepolarizate (neutre). reflectată în presa centrală . cele defavorabile 10. 2.44%. Analiza imaginii Poliţiei de Frontieră Române (IGPF). iar peste o treime din totalul trimiterilor la adresa IGJR (34.21%.86% din totalul referirilor la adresa Inspectoratului General al Jandarmeriei Române având un caracter neutru. Imaginea Poliţiei de Frontieră Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării anuale  La nivelul întregului an 2007 au fost cuantificate în partida Poliţiei de Frontieră.69%) conţin elemente de polarizare pozitivă.2% 1264 45. repartizate după cum urmează: 1264 referiri pozitive.787 de trimiteri. iar referirile nepolarizate 44. trimiterile pozitive reprezintă 45. 59. 2538 60% 1471 35% 231 5% POZIT IV NEGATIV NEUT RU E.evoluţia anuală a principalilor indicatori imagologici Grafic nr 52 .  POZITIV 1232 44.Având în vedere cele prezentate conchidem că imaginea acestei structuri a fost reflectată în mass-media de-a lungul anului 2007 într-o manieră obiectivă.4% NEGATIV NEUTRU Din punct de vedere procentual. 335 . cu tendinţe de polarizare pozitivă.

cele două valori maxim . se observă o evoluţie sinusoidală a numărului acestora. înregistrează în cea de-a doua parte un trend descendent.  O evoluţie asemănătoare constatăm şi în cazul referirilor polarizate pozitiv. 336 . nivelul 450 400 350 300 250 200 150 100 50 0 maxim de vizibilitate a fost înregistrat în trimestrul trei (940 referiri). perioadă în care a fost atins vârful maximal al acestui indicator (49 referiri în luna octombrie). în cea de-a doua lună a primului trimestru (Minimul anual – 51 trimiteri în luna februarie) şi respectiv a celui de-al treilea (Maximul anual – 170 trimiteri în luna august). tot atunci fiind atinse valorile maxime atât în ceea ce priveşte trimiterile pozitiv referirile (125). la valoarea minimală a gradului de vizibilitate în cursul anului analizat . care. Imaginea Poliţiei de Frontieră Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării trimestriale  la evoluţia constatăm că Referitor trimestrială.Grafic nr 53 . Aceste evoluţii înregistrate în partea a doua a anului au fost influenţate în principal de criza generată de dispariţia unor oameni de afaceri şi capi ai lumii interlope. după ce a parcurs un traseu oscilant în prima jumătate a anului 2006. de la un Maxim anual înregistrat în iulie – 357 trimiteri. aferentă trimestrului III şi respectiv IV.Minimul anual de 135 trimiteri. când a fost înregistrat Minimul anual (3 referiri în luna iunie). în noiembrie 2007. cât şi în cea de-a doua perioadă. polarizate cât şi nepolarizate TRIM I 218 64 401 TRIM II 335 31 203 TRIM III 442 125 373 TRIM IV 269 71 255 POZITIV NEGATIV NEUTRU În ceea ce priveşte trimiterile polarizate negativ. atât în prima jumătate a anului 2007.  O situaţie diferită observăm în cazul evoluţiei indicelui de vizibilitate al acestei structuri.minim fiind atinse. • (442).

peste 45% din totalul referirilor. deşi per ansamblu indicele de vizibilitate al acestei structuri a cunoscut fluctuaţii de-a lungul întregii perioade analizate. Imaginea Poliţiei de Frontieră Române reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării lunare 400 357 350 300 250 200 150 100 70 50 19 0 IA N FE B MR A A PR PO IT Z IV 51 17 336 280 222 191 181 113 130 97 97 28 111 87 43 22 MI A 152 118 170 176 133 48 34 IU L A G U 132 139 65 43 SE PT 84 72 49 O T C 64 57 14 N V O 135 126 121 247 247 205 170 255 49 3 IU N 6 8 D C E N G T E A IV N UR E T U T T L OA Concluzionând.9% 893 30.922 Situaţii de Urgenţă a înregistrat în anul centrale. Imaginea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării anuale • Inspectoratul General pentru 2007.evoluţia principalilor indicatori imagologici Grafic nr 55 . structurate după cum urmează: 893 trimiteri pozitive 46 1.6% POZITIV NEGATIV NEUTRU 337 . total 1983 67.6% trimiteri. un la nivelul de presei 2.Grafic nr 54 . F. evidenţiem faptul că. imaginea IGPF reflectată în presa centrală a fost una caracterizată de un grad ridicat de polarizare pozitivă . Analiza imaginii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) reflectată în presa centrală .

de la 438 trimiteri neutre în primul trimestru. de la 76 în primul trimestru. Astfel. la 536 astfel de menţiuni în trimestrul al treilea. gradul de vizibilitate mediatică a acestei structuri MIRA a crescut constant. pentru ca în trimestrul III să fie atinsă valoarea maximă a indicatorului .891 de trimiteri. în contextul continuării aprecierii numărului referirilor defavorabile (zero astfel de trimiteri în primul trimestru. 46 referiri negative (1.57%) şi 1.(ponderea acestora fiind de 30. remarca ascendent înregistrat de toţi indicatorii de POZITIV NEGATIV NEUTRU putem trendul TRIM I 76 0 438 TRIM II TRIM III TRIM IV 256 3 486 344 1 536 217 32 523 imagine în primele trei trimestre. Imaginea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării trimestriale 600 • Analizând 500 400 300 200 100 0 evoluţia imagologică trimestrială a acestei structuri. Astfel. trei în trimestrul următor. 338 . Grafic nr 56 . însă mai puţin accentuată a fost semnalată şi pe palierul referirilor nepolarizate.983 trimiteri neutre (67. la 745 referiri în cel de al doilea trimestru. la 344 în trimestrul al treilea (de peste patru ori faţă de debutul anului).  Important de semnalat este diminuarea valorilor acestor indicatori în ultimul trimestru al perioadei analizate. 11 şi respectiv 32 în ultimele două perioade trimestriale).86%).  O evoluţie similară.56%). de la 514 trimiteri în primul trimestru al anului 2007. valoarea indicatorului ce cuantifică referirile polarizate pozitiv a crescut.  Pe acelaşi trend ascendent s-au înscris şi numărul trimiterilor pozitive şi al celor nepolarizate.

La polul opus regăsim luna februarie. Acest aspect era 339 . timp de cinci luni. Maximul anual este atins în aceeaşi lună august (150).  În ceea ce priveşte trimiterile favorabile. când a fost atinsă valoarea maximă a acestui indicator (21). valoarea cea mai mică a acestui indicator fiind constatată în luna februarie (12). Imaginea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă reflectată în presa centrală în anul 2007 – Evoluţia vizibilităţii/polarizării lunare 40 0 35 0 30 0 25 0 20 0 15 0 10 0 5 0 0 11 4 5 9 33 0 I N A 1 2 0 FE B 31 0 0 3 0 90 6 1 205 17 2 12 6 18 3 15 0 15 2 1 07 10 8 17 9 12 8 66 4 S PT E 8 9 89 3 9 3 N V O 8 DC E 2 64 22 8 21 1 2 98 1 95 15 0 2 32 1 62 15 4 1 47 222 1 94 3 35 31 3 314 34 6 2 1 OT C MR A AR P A ContribuţiaM I IUN IULMIRA structurilor AUG P ZTV OI I N G TV E AI NUR E TU la vizibilitatea/negativitatea/pozitivitatea imaginii instituţiei În ceea ce priveşte contribuţia pe care au avut-o principalele T TL OA  structuri ale instituţiei noastre la vizibilitatea.aprilie). remarcăm ocuparea detaşată a primului loc de către IGPR. nu au fost înregistrate trimiteri. dintre care patru consecutive (ianuarie . Merită subliniat faptul că. când se înregistrează Minimul anual (126 referiri). reţinem intensitatea mediatizării acestei structuri în cursul lunii august.  Graficul privind referirile negative a cunoscut o evoluţie aproape liniară. excepţie făcând luna octombrie. pe acest palier. respectiv polarizarea pozitivă / negativă a imaginii Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în anul 2007. atât la nivelul presei centrale cât şi al celei locale. Aprofundând aspectele reliefate la nivelul perioadelor trimestriale. Grafic nr 57 . la toţi indicatorii menţionaţi. perioadă în care este identificat nivelul maxim al vizibilităţii IGSU la nivelul întregului an (346 trimiteri).

unul previzibil şi absolut normal, având în vedere faptul că situaţia s-a regăsit în cazul majorităţii covârşitoare a lunilor acestui an, singura lună în care Poliţia Română a fost devansată de o altă structură la acest capitol fiind septembrie.  Referitor la contribuţia structurilor la vizibilitatea ministerului în

presa centrală pe întreg anul 2007, semnalăm situarea pe locul doi a item-ului MIRA (15,71%), urmat de componenta Prefecturi (12,05%), principalul vector de imagine al instituţiei noastre, ministrul (11,51%), IGJR (7,81%), IGSU (6,10%) şi IGPF (3,79%). Grafic nr 58 . Contribuţia structurilor la vizibilitatea MIRA în presa centrală
40 35 30 25 20 15 10 5 0
PR IG RA MI E PR FE RI TU C U TR IS IG JR S IG U PF IG TE AL UR CT RU ST I

37.4%

15.7% 12.0% 11.5%

7.8%

6.1% 3.7% 5.5%

N MI

În privinţa vizibilităţii ministerului în presa locală, poziţia

secundă este ocupată de IGJR (15,32%), urmat de IGSU (13,02%) şi, la mare distanţă, IGPF (2,14%), în timp ce contribuţiile INEP şi ApS s-a situat pe ultimele pozitţii, cu valori de sub 1%. În clasamentul realizat pe baza aportului structurilor la

polarizarea pozitivă a imaginii ministerului în presa centrală în anul 2007, regăsim pe poziţia a doua IGJR (12,76%), urmat îndeaproape de item-ul MIRA 340

(11,58%), IGPF (10,97%) şi IGSU (7,75%), pentru ca item-ul Prefecturi să ocupe ultimul loc (2,51%). Grafic nr 59. Contribuţia structurilor la polarizarea pozitivă a imagini MIRA în presa centrală
45 40 35 30 25 20 15 10 5 0
I PR PF SU RU JR A TU M IR IG IG IG IG IS T UC M IN ST R EF EC PR TU RI R

42.9%

12.8%

11.6%

11%

7.8% 6.9% 5.1%

2.5%

În presa locală, la acest capitol, locul secund este deţinut de IGSU (12,92%),

succedat de IGPF (10,19%) şi IGJR (9,07%), ultimele poziţii fiind ocupate de INEP şi ApS, ambele cu o contribuţie de sub 0,5%. • Din punct de vedere al contribuţiei structurilor la polarizarea negativă a imaginii ministerului în presa centrală, constatăm situarea pe poziţia secundă a item-ului Prefecturi (13,83%), ipostază datorată în cea mai mare măsură scandalului de corupţie în care a fost implicat fostul prefect de Iaşi. În continuare, regăsim IGPF (9,15%), IGJR (7,26%), item-urile MIRA (5,34%) şi Ministru (3,46%), pentru ca ponderea contribuţiei IGSU să se situeze sub pragul de semnificaţie de 2%. • Această ierarhie este transpusă şi pe canalul presei locale, unde, datorită faptului că nu apar item-urile Ministru, MIRA şi Prefecturi, se constată aceiaşi ordine întâlnită la presa centrală, podiumul fiind ocupat de IGPR (72,70%), IGPF (14,59%) şi IGJR (9,02%), urmate la mare distanţă de IGSU (2,93%).

A

LT E

341

Contribuţiile INEP şi ApS pe acest palier au, ca şi în situaţiile prezentate anterior, valori ce nu depăşesc pragul de 1%. Grafic nr 60. Contribuţia structurilor la polarizarea negativă a imagini MIRA în presa centrală
60 50 40 30 20 10
IG P R F E C T U R I

56.4%

13.8% 9.2% 7.3% 5.3% 3.5% 3.1% 1.5%
U U C T R I IG S U

0

IG P F

IG JR

IR

M

IN M A L T

IS E

P

pozitivă cu cea la polarizarea negativă a imaginii ministerului în presa centrală, se poate determina sporul de polarizare pozitivă / negativă a imaginii MIRA, pe care fiecare din această componentă imagologică l-a generat la nivelul anului 2007. Astfel, la acest capitol, o pondere însemnată în conturarea pozitivităţii imaginii ministerului în anul 2007 au avut-o IGSU (spor de +6,3 puncte), IGJR(+5,5 puncte) şi item-ul MIRA (+6,24 puncte), acestea aflându-se pe poziţii importante în ceea ce priveşte «contribuţia la polarizarea pozitivă a imaginii instituţiei», concomitent cu situarea în a doua jumătate a clasamentului privind «contribuţia la polarizarea negativă a imaginii ministerului». La polul opus se află item-ul Prefecturi, care ocupă ultima poziţie în ceea ce priveşte «contribuţia la polarizarea pozitivă a imaginii instituţiei» şi locul doi în

R E

Comparând contribuţia fiecărei structuri în parte la polarizarea

S T R

T

R U

A

342

cazul «contribuţiei la polarizarea negativă a imaginii ministerului» (spor negativ de -11,32 puncte). Acest indicator, raportat la IGPR, liderul contribuţiilor la formarea imaginii ministerului, înregistrează valori negative, contribuţia acestei structuri la polarizarea defavorabilă a imaginii de ansamblu a instituţiei fiind superioară celei la polarizarea pozitivă, atât pe palierul presei centrale (-13,48 puncte), cât şi a celei locale (-5,62 puncte).

Poziţionarea principalelor posturi de televiziune centrale faţă de structurile şi personalul ministerului
În continuare vom analiza poziţionarea canalelor media şi a instituţiilor media faţă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, structurile şi personalul acestuia, în anul 2007.

Grafic nr 61. Poziţia principalelor posturi TV faţă de structurile şi personalul ministerului în anul 2007

ANTENA 1 PRIMA TV PRO TV REALITATEA TV NATIONAL TV N24 TV ROMANIA 1 ANTENA 3 B1 TV

0
B1 TV PO ZITIV NEGATIV NEUTRU 83 22 279

500
N24 268 57 433

1000

1500
PRO TV 476 119 1265

2000
PRIMA TV ANTENA 1 507 122 1186 526 171 1024

TV ANTENA 3 RO MANIA 1 141 46 505 186 73 622

NATIO NAL REALITATE TV A TV 377 88 796 396 105 1091

343

Pe canalul media audiovizual, în ceea ce priveşte interesul

manifestat pentru activitatea ministerului, se constată faptul că postul de televiziune Pro TV ocupă poziţia de lider, cu 1.860 de materiale transmise, acesta fiind urmat îndeaproape de Prima TV (1.815 trimiteri) şi Antena 1 (1.721 trimiteri). În continuare regăsim posturile Realitatea TV (1.592 referiri), Naţional TV (1.261 referiri) şi TV România 1 (881 referiri), interesul celorlalte posturi centrale de televiziune situându-se sub pragul de 800 de materiale transmise. Merită remarcat faptul că doi dintre principalii actori ai pieţei media audiovizuale - Pro TV şi Antena 1 - au manifestat un grad ridicat de interes pentru instituţia noastră, aspect care a asigurat un nivel ridicat de vizibilitate mediatică Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. De asemenea, semnalăm interesul redus manifestat de către postul public de televiziune faţă de instituţia noastră, numărul materialelor transmise de TV România 1 reprezentând mai puţin de jumătate din cele ale posturilor aflate pe primele două poziţii. În ceea ce priveşte repartiţia trimiterilor favorabile şi

defavorabile, se observă o ierarhie diferită. Astfel, numeric, cele mai multe referiri polarizate pozitiv la

adresa instituţiei se regăsesc în materialele jurnalistice difuzate de postul Antena 1 (526), urmat de Prima TV (507), Pro TV (476), Realitatea TV (396) şi Naţional TV (377). Trebuie evidenţiat faptul că acest clasament se regăseşte,

identic, şi în cazul trimiterilor defavorabile, aspect ce denotă caracterul accentuat obiectiv al manierei în care aceste posturi de televiziune au reflectat activitatea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, a structurilor şi personalului acestuia, în anul 2007. Referindu-ne la ponderea trimiterilor polarizate din totalul

referirilor la adresa MIRA, generate de o anumită instituţie media (imaginea reflectată de un anumit vehicul media), constatăm faptul că postul TV N24 a generat 344

la nivelul publicului său imaginea cea mai intens polarizată pozitiv a ministerului, ponderea acestui gen de trimiteri reprezentând 35,36% din totalul referirilor cuantificate în partida acestei televiziuni. La polul opus se află postul Antena 1, ponderea materialelor defavorabile transmise de acesta reprezentând 9,94% din total. • imagine cu un grad ridicat de negativitate a fost conturată şi de postul public de

televiziune, TV România 1 aflându-se pe locul doi în ceea ce priveşte ponderea referirilor negative şi pe penultimul, din punct de vedere al ponderii trimiterilor pozitive.

Poziţionarea principalelor posturi de radio centrale faţă de structurile şi personalul ministerului
• La nivelul canalului media radio, prima poziţie din punct de vedere al interesul manifestat pentru activitatea ministerului, a structurilor şi personalului acestuia, este ocupată de Radio Europa FM, acest post difuzând în anul 2007 un număr de 1.304 astfel de materiale. Pe locurile următoare se situează Radio România Actualităţi (1.122 referiri), Radio InfoPro (784), Radio Total (674) şi Radio Guerrila (325), celelalte posturi de radio centrale difuzând sub 300 de astfel de materiale jurnalistice. Merită remarcat faptul că principalele posturi de radio din punct de vedere al audienţei naţionale - Radio România Actualităţi şi Radio Europa FM - ocupă primele două locuri ale acestui clasament, aspect potenţator al nivelului vizibilităţii Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pe acest canal media.

345

Grafic nr 62. Poziţia principalelor posturi radio faţă de structurile şi personalul ministerului în anul 2007
ROMANIA ACTUALITATI EUROPA FM INFO PRO TOTAL GUERRILA MIXX FM BBC

0
BBC PO ZITIV NEGATIV NEUTRU 2 4 151

200 400 600 800 1000 1200 1400
RO MANIA EURO PA ACTUALIT FM ATI 216 105 983 243 32 847

MIXX FM GUERRILA TO TAL INFO PRO 55 12 233 76 24 225 107 34 533 174 64 546

Abordând aspectul cantitativ al referirilor favorabile, acestea se

regăsesc preponderent tot în cadrul materialelor transmise de aceste două posturi, de această dată în ordine inversă, Radio România Actualităţi difuzând 243 astfel de materiale cu trimiteri favorabile la adresa instituţiei noastre iar Radio Europa FM, 216. În partida ultimului post sunt cuantificate şi cele mai multe

trimiteri defavorabile (105), urmat la mare distanţă de Radio InfoPro (64), Radio Total (34), Radio România Actualităţi (32) şi Radio Guerrila (24). Astfel, remarcăm atitudinea mult mai favorabilă, manifestată Radio România Actualităţi, faţă de instituţia noastră, raportat la principalul său contracandidat din perspectiva audienţei, Radio Europa FM. Din punct de vedere al contribuţiei acestor indicatori la realizarea

imaginii de ansamblu a instituţiei, constatăm faptul că imaginea ce a înregistrat cel mai înalt nivel de pozitivitate a fost indusă publicului propriu de către Radio 346

331).0007 trimiteri) faţă de instituţia noastră. a structurilor şi personalului acestuia (2.Guerrila.000 .38% din totalul celor ce au conţinut trimiteri la adresa ministerului. Interesul arătat de majoritatea celorlalte 16 – AZI 8 cotidiene centrale importante a fost situat în intervalul ZIARUL 1. respectiv Libertatea şi Jurnalul Naţional. pe palierul presei scrise centrale. Un interes ridicat (2. un.934).interes foarte ridicat faţă de 2 ROMANIA LIBERA 1 activitatea ministerului. 10 manifestat de principalele două publicaţii centrale din punct de vedere al numărului 11 de cititori.16%).149). NATIONAL 5 Evenimentul Zilei (2.500 – 14 – COTIDIANUL 13 – CURENTUL 15. în contul său fiind identificată cea mai ridicată pondere a referirilor negative (8.500 . a fost arătat de publicaţiile Ziua (2. Poziţionarea principalelor publicaţii centrale faţă de structurile şi personalul ministerului În anul 2007. imaginea creionată de  acesta fiind cea care a înregistrat cel mai înalt grad de negativitate.GARDIANUL 9 . LIBERTATEA 6 – Adevărul (2. 12 AVEREA 6 Gardianul (1.585) şi Libertatea (1. Poziţia principalelor publicaţii centrale faţă de structurile şi personalul ministerului în anul 2007 143 161 185 197 213 252 280 3 34 340 352 390 4 52 483 50 5 56 4 590 105 100 69 1 53 56 347 72 4 7 39 2 1 171 1 63 129 20 9 14 4 289 20 0 76 NEUTRU 353 413 418 759 409 1014 948 799 1098 716 783 1 3581534 921 1601 2056 205 5 1828 1516 .CRONICA ROMANA 2.315) şi 10.764 referiri) şi 3 România Liberă (2. 12 13 14 15 16 17 18 19 0 19 PO ZITIV 70 NEG ATIV 31 18 57 500 17 72 16 45 15 5 1000 14 13 12 1500 11 10 9 58 2000 8 7 6 2500 5 4 3 3000 19 .(2. în timp ce ziarele –Jurnalul Naţional (1.500 de referiri. La polul opus se află Radio InfoPro.3.500NATIONAL a fost 8 .2. semnalăm interesul destul de redus faţă de instituţia noastră.000 – acest 9 palier.ECONOMISTUL 17 – ATAC 11.7 PLUS Grafic nr 63.JURNALUL trimiteri) 4 constatat în cazul cotidienelor Cronica Română CURIERULGândul (2. Pe 18 – 1.REALITATEA ROMANEASCA 7 .752).EVENIMENTUL ZILEI 5 – GANDUL 3 – ZIUA 1.533) au manifestat un interes mediu (1. ponderea materialelor favorabile difuzate de acest post reprezentând 23.000 4 – ADEVARUL 2 trimiteri).919).

Libertatea (483) şi Evenimentul Zilei (452). însoţit pe podium de Gândul (209) şi România Liberă (200). constatăm faptul că cele mai multe referiri pozitive au fost cuantificate în partida ziarului Cronica Română (739). În continuare regăsim cotidienele Jurnalul Naţional (171). trimiteri pozitive. poziţia de lider este ocupată de ziarul Ziua (289).  La capitolul referiri defavorabile. Gândul (505). Un număr considerabil de trimiteri favorabile s-au regăsit şi în cuprinsul materialelor publicate de cotidienele Ziua (590). În ceea ce priveşte atitudinea principalelor cotidiene centrale. acesta fiind urmat îndeaproape de România Liberă (724). Adevărul (564). respectiv 348 .  Merită remarcat faptul că publicaţiile Ziua şi România Liberă figurează pe podium în cazul tuturor celor trei paliere analizate (interes. Gardianul (153) şi Adevărul (144). Evenimentul Zilei (163).

la mică distanţă.70%).51%) şi ziarul Curierul Naţional (30.27%).negative). reflectată de aceste instituţii media în cursul anului 2007. Cotidianul (7. ultima poziţie la acest capitol fiind ocupată de Cronica Română (3. remarcăm faptul că.99%) ocupă ultima 349 . realizând un top din perspectiva ponderii trimiterilor favorabile. imaginea ministerului reflectată de acesta fiind cea mai puternic polarizată pozitiv.  Folosind acelaşi raţionament. Cote înalte de pozitivitate au fost constatate şi în paginile cotidienelor poziţie pe acest palier.  Observând faptul că publicaţia Cronica Română se găseşte pe primul loc în ceea ce priveşte ponderea referirilor pozitive şi pe ultimul în cazul ponderii trimiterilor defavorabile.26%). obţinem poziţionarea acestor instituţii media faţă de MIRA. a avut-o cotidianul Ziua (prima poziţie în cazul ponderii referirilor negative şi penultima în cel al ponderii trimiterilor pozitive).03%).88%). Libertatea (8.  În continuare. se află tabloidul Libertatea (31.91%).31%).  Raportând aceste cifre absolute la numărul total de trimiteri publicate de fiecare din cotidienele centrale. imaginea ministerului reflectată de acest ziar fiind cea mai puternic polarizată negativ. a structurilor şi personalului acestuia. în timp ce ziarul Cotidianul (15.81%) şi Evenimentul Zilei (21. Evenimentul Zilei (7. remarcăm situarea cotidianului Cronica Română pe primul loc (31.41%). România Liberă (26.85%). Jurnalul Naţional (8. Pe următoarele locuri se află publicaţiile Gândul (9. acest cotidian a manifestat cea mai binevoitoare atitudine vizavi de instituţia noastră.58%) şi România Liberă (7. recte cotidianul Ziua (9. conchidem că în anul 2007.58%). atitudinea cea mai critică la adresa Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Gândul (21.  Astfel.  Ca lider în ceea ce priveşte ponderea referirilor negative regăsim publicaţia aflată pe aceeaşi poziţie şi în cazul trimiterilor defavorabile. aspect ce denotă caracterul preponderent obiectiv al imaginii MIRA.03%). în perioada analizată.

000 de trimiteri la adresa structurilor şi personalului său. Aşadar. prin intermediul materialelor publicate în presa centrală scrisă sau difuzate pe canalul media audiovizual.492 referiri) la adresa componentelor imagologice ale instituţiei. respectiv 2. raportat la volumul mediatizării activităţii ministerului (6. ce nu conţin elemente polarizatoare pozitive sau negative. 4. respectiv 3181 de trimiteri astfel polarizate. 350 .57%.CONCLUZII PRIVIND IMAGINEA MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE 1. imaginea reflectată a acestora fiind una preponderent neutră (peste 77%. important de semnalat fiind însă ponderea relativ redusă a acestor trimiteri. 5. 2.37%). respectiv 80% din trimiteri sunt nepolarizate). reflectată de presa centrală a fost una preponderent neutră. ministerul acumulând în cursul anului precedent peste 47. În anul 2007. imaginea de ansamblu a ministerului. evoluţia în tandem a celor două componente imagologice. trimiterile pozitive reprezentând circa un sfert din acoperirea mediatică a ministerului (o referire din patru la adresa ministerului a fost polarizată pozitiv). capitalul imagologic defavorabil acumulat în anul 2006 fiind unul redus.84%) dar şi numărul ridicat al referirilor (32. O situaţie relativ asemănătoare se regăseşte şi la nivelul itemului Ministrului Internelor şi Reformei Administratve. sub marja de eroare sociologică general acceptată (2. 3. La conturarea imaginii de ansamblu a instituţiei a contribuit şi capitalul imagologic defavorabil acumulat în anul 2007. La acest capitol remarcăm şi tendinţa de polarizare pozitivă a imaginii instituţiei reflectată de presa centrală.74%). Gradul de vizibilitate instituţional a fost unul ridicat. dovadă fiind ponderea (68.

rata negativităţii IGJR . 9.5. este relevată atât de similitudinea compunerii imaginilor ministerului. Această contribuţie. cât şi de evoluţia lunară / trimestrială a indicatorilor imagologici aferenţi celor două entităţi. 10. această structură contribuind cu peste o treime (37. unde ponderea referirilor polarizate pozitiv depăşeşte 45%. respectiv IGPR.900 referiri în presa centrală). în mod deosebit prin referiri nepolarizate 7. pe fondul menţinerii la un nivel submediu a ratei negativităţii (nivelul mediu a negativităţii instituţionale – 6.44%) la vizibilitatea instituţiei noastre pe acest canal media.identificată anterior prin analizele lunare ale imaginii ministrului. 8. 6. În ceea ce priveşte reflectarea în presa centrală a echipei manageriale a ministerului. esenţială la formarea imaginii instituţionale de ansamblu a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.74%. într-o manieră neutră. aspect determinat în principal de criza mediatică Omar Hayssam (trimestrul III generând aproximativ jumătate din negativitatea structurii – 43%).45%). 351 .69%). prezenţa în spaţiul public a acesteia s-a realizat preponderent pe palierul “administraţie publică” (peste 80% din trimiteri). Cea mai înaltă rată a pozitivităţii în formarea imaginii de ansamblu a unei componente imagologice se regăseşte la nivelul Poliţiei de Frontieră. aceasta este caracterizată de un grad superior de polarizare pozitivă (34. cât şi prin studiile sociologice realizate de INSOMAR se regăseşte şi la nivelul perioadei analizate. Remarcăm în partida acestei structuri şi o rată a negativităţii peste media instituţională. cel mai înalt indice de vizibilitate al unei componente imagologice a fost cel al Poliţiei Române (peste 18. În ceea ce priveşte imaginea Jandarmeriei Române. La nivelul structurilor instituţei.

aspect inadecvat relaţiei directe cu presa.R. HD. privind standardul ocupational necesar pentru numirea in functie a purtatorilor de cuvant din unitatile teritoriale ale Politiei Romane: la 2 judeţe (AB. mediatizarea acestuia sporind substanţial ponderea negativităţii. popota etc. CL.2005.P.CV. 9. La 11 judeţe (AB. VN) situarea biroului nu facilitează accesul presei.majoritatea. BR. 110/1. ORGANIZAREA RELAŢIILOR CU PRESA Ca urmare a obsrvaţiei directe am constatat următoarele: a) În ceea ce priveşte spaţiul de lucru şi de primire a ziariştilor: La 16 judeţe biroul ofiţerului de presă este situat la parter. acest spaţiu este în curs de amenajare. biroul de audienţe. La 2 judeţe (DB. VN. acesta desfăşurându-şi activitatea în spaţii secretizate (SJ) sau ale altor compartimente (DB).57%) fiind practic inexistentă din perspectivă sociologică – situată sub nivelul de semnificaţie de 2%. conferinţele de presă se desfăşoară în spaţii cum ar fi sala de consiliu . la 5 judeţe ofiţerul de presă împarte biroul cu ofiţeri de la alte compartimente (CV. AG. biroul purtătorului de cuvânt. În cazul celorlalte judeţe. 352 . SB).G. accesul ziariştilor fiind facil. b) Spaţiul special amenajat pentru conferinţe de presă. iar la altele 11 la etaj.47%). Instituţia prefectului a beneficiat la nivelul presei centrale de o reflectare preponderent neutră (peste 84% din referiri contribuind doar la vizibilitatea mediatică a acestei componente imagologice). BT. art. IL. BT. Păstrând registrul polarizării imagologice. Din total. CL. principalul element generator de negativitate fiind cazul prefectului de Iaşi. menţionăm Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă ca fiind componenta imagologică a MIRA care a înregistrat cea mai redusă pondere a capitalului defavorabil de imagine. SJ) nu există un birou destinat purtătorului de cuvânt. VS). briefinguri: Numai la 16 judeţe există un spaţiu special amenajat în acest sens. CJ. rata negativităţii în formarea imaginii de ansamblu a IGSU (1.02.11. CT. în pofida prevederilor dispoziţiei I. 12. peste valoarea medie (9.

pt. în care se prevede că . în condiţiile în care. TM). DJ. SJ). DB. MM. d) Conexiune reţea: 11 judeţe nu au conexiune la reţelele Intranet/Internet în birou. CJ. 2 judeţe au conexiune numai la Internet (PH. analiza –sinteza etc. BT.. dar cu un grad ridicat de uzură morală (CT.G.GR. în domeniul relaţiilor publice.MS).CS.GR.MM). audienţe.R etc. transmiterea datelor către mass-media. educaţie şi sport în MI.02. HR. tradiţii. se constată că prevederile art. e) Atribuţii ce exced funcţiei de purtător de cuvânt/ofiţer de presă: Contrar Dispoziţiei I. IPA. SJ. Numai la 3 judeţe există fax la biroul de presă (CT. Doar 13 ofiţeri au exclusiv atribuţii specifice ofiţerului de presă. BR.SV).P. OT). DB. printre altele. 17 judeţe nu au imprimantă. 14 judeţe au doar telefon cu conexiune la reţeaua locală (AR. precum şi activităţile de integrare. La 3 judeţe există un PC. nu se regăsesc în activitatea de relaţii publice din unităţile teritoriale. I. cum ar fi: secretariat. referitoare la faptul că structurile de relaţii publice se subordonează nemijlocit şefului unităţii. TM.Purtătorii de cuvânt se vor ocupa exclusiv de activităţi de informare şi relaţii publice. relaţii internaţionale. f) În ceea ce priveşte subordonarea pe linie de relaţii publice.G. NT. CL.IL. BH. prevenire. 11. registratura. cu precădere. ceea ce determină sincope în informarea presei şi gestionarea defectuoasă a crizelor mediatice. CS. specificul activităţii de relaţii publice reclamă transmiterea operativă a datelor. prin mijloace moderne: 20 de judeţe au telefon cu ieşire mobil/interurban. 14 purtători 353 . VS).. AG. programul şefului instituţiei. CT. urmând să promoveze.R. IF.GJ.11 din Instrucţiunile ministrului de interne nr. petiţii. art. CL.P. necesară. Nu au PC în birou 9 ofiţeri de presă (AB. 171/2001 privind organizarea activităţii de relaţii publice.2005.OT.IL. NT. majoritatea îndeplinesc şi alte atribuţii. Mulţi ofiţeri de presă nu au o relaţie de comunicare directă cu şeful instituţiei. 6 judeţe nu au telefon în birou (AB.c) Se constată grave deficienţe în ceea ce priveşte dotarea tehnică. 110/1. Doar 4 judeţe au scanner (BH. BC. desfăşurate conform recomandărilor Uniunii Europene”.

ci de a scoate în evidenţă acele aspecte care ar putea fi îmbunătăţite.de cuvânt se subordonează nemijlocit. BN. CL. SB. sunt necesare şi următoarele măsuri: a) atribuţii. atât din prisma abordării numai anumitor paliere ale problematicii. CS. pe linie de relaţii publice. a optimiza imaginea instituţiei şi a obţine acele mult-dorite procente de încredere a cetăţenilor. şi pregătirea unor studenţi ai Academiei de Poliţie. c) d) Continuarea organizării unor convocări anuale cu ofiţerii de presă. şefului de cabinet (AB. pentru a obţine rezultate mai bune. Organizarea unor cursuri de specialitate pentru personalul existent îmbunătăţirea comunicării interne şi iniţierea de campanii mediatice. b) Înfiinţarea unor compartimente de informare şi relaţii publice. CV. prin parteneriat cu facultăţi civile (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. consider că. BC. CJ. Pentru o îmbunătăţire semnificativă a situaţiei. pe fondul unor relaţii neproductive de colaborare între aceştia şi şefii de cabinet (DJ). ofiţerii de presă semnalează chiar dificultăţi în activitatea de relaţii publice. VN). DJ. iar purtătorul de cuvânt să se ocupe numai de marketing instituţional şi nu de alte Elaborarea statutului purtătorului de cuvânt şi realizarea unui ghid/manual al relaţiilor publice în care să fie reunite toate prevederile interne în domeniul relaţiilor publice şi să conţină şi exemple de bune practici. GJ. În unele situaţii. cu siguranţă . HR. Scopul acestui demers teoretic a fost nu acela de a reliefa aspectele pozitive – care există. IF. a viziunii temporale şi spaţiale limitate. în completarea propunerilor menţionate pe parcursul analizei. PROPUNERI PENTRU EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢII DE RELAŢII PUBLICE ŞI COMUNICARE Analiza managementului relaţiilor publice şi comunicării în Ministrul Internelor şi Reformei Administrative reprezintă o provocare pe care lucrarea de faţă nu o poate susţine decât într-o oarecare măsură. SM. Secţia 354 .

logistice şi financiare.de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti sau a Facultăţii de Jurnalism etc). pe viitor. f) g) Acordarea unui telefon mobil de serviciu şi îmbunătăţirea dotării Relaţiile publice nu pot fi concepute în afara activităţii de logistice (PC performant. e) Având în vedere programul prelungit de lucru. telefon interurban. nivel ridicat de stres. este imperios necesară elaborarea unor reglementări care să prevadă alocarea unui buget dedicat activităţii de relaţii publice la nivel instituţional. ca şi ofiţerii operativi). monitorizare şi evaluare. fluctuaţia personalului care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu se impune acordarea unor condiţii de muncă (categoria de muncă gradul I. iar toate acestea reclamă fonduri şi. conexiune reţea). în consecinţă. cercetare. BIBLIOGRAFIE 355 . gradul mare de responsabilitate şi riscurile la care sunt expuşi şi pentru a evita. astfel încât viitori poliţişti să îndeplinească ambele cerinţe de bază ale acestui domeniu: cunoaşterea domeniului relaţiilor publice dar şi specificul activităţii instituţiei a cărei imagine o promovează. care să stimuleze continuitatea în funcţia respectivă.

coord. Fundamentul managementului organizaţiei. spaţiu privat: rolul medierii tehnice” în Isabelle Pailliart . Iaşi. 1996. C. Editura Babel. Iaşi. Chelcea Septimiu în Dicţionar de sociologie (1993). Bucureşti. Ed. Editura Polirom.. Iaşi. în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”. Editura Economică. Chiru Irena. 18. 12. 5. Chambat Pierre. Glen şi Smith. Comunitatea. 1996. Stiluri şi metode de comunicare. Iaşi. 2002.„Spaţiu public. Polirom. 1999. Ed. Aramis. principii şi strategii. Editura Expert. Beciu Camelia. Bernard Miege – „Societatea cucerită de comunicare”. Broom M. 1979. Ed. 8. 2003. D. Polirom. 7. Understanding Human Comunication. Chelcea Septimiu. 2002. Ed. 2002. Coman Cristina. C Zamfir şi L. Ro. Comunicarea politică. 10. Ed. “Public Relations Review”. Comunicarea interpersonală. lărgit şi fragmentat”. Ediţia a doua revizuită 17. Chelcea Septimiu. Cândea Dan şi Cândea Rodica.. George. 356 . 2001. 15. Testing the Practitioner’s Impact in Clients. 4. 2003. Bucureşti. Bucureşti. Coman Cristina. 14. Anghel Petre. Editura Naţional. Cărpănare G. Chelcea Septimiu. Comunicarea managerială.3/1992. Bacos. Editura Polirom. 2000. 6. Bucureşti. Teorii şi metode. Polirom. 2002. 19. Rolul imaginii asupra mentalităţilor colective. Ed. Gândesc masele despre ce şi cum vor elitele?. 3. Bucureşti. Ed. Relaţiile publice. 1985. Poliţia şi Tranziţia. 9. 13. Iaşi. Relaţiile publice şi mass – media. Polirom. 16. Comunicarea nonverbală în spaţiul public. Adler R. nr. Opinia publică. în Societate & Cultură. 2. Economică. Psihologia comunicării. Abraham Pavel. Bucureşti. Tritonic. Ed. Bernard Miege „ Spaţiul public: perpetuat. Holt Rinehart and Winston. 20. 2000. Ed. Bucureşti. Editura Economică. Polirom. . Ed. Comunicare.1. 2003. Tritonic. Abric Jean-Claude. şi Godman G. Buucreşti.. 2004. 2002. Burduş E. Bernard Dagenais -Campania de relaţii publice. Vlăsceanu. 2004. Bucureşti. Bucureşti. 11. “Metodologia cercetării sociologice”.„Spaţiu public şi comunicarea”.

. 1993 357 . Toma Sorin “Management de la teorie la practică”. Introducerea în sistemul mass-media. Curteanu D. Quebec. Marinescu P. 31. 35.. New York. Public relations – a Contemporary Approach. Mit şi Ritual. Iaşi. J. 22. Gamble T. VLB Editeur 33. . Dagenais Bernard. 2004. Editura Şansa. „Tratat de Psihologie Socială”. Bucureşti. J. Flichiy Patrice. Editura Oscar Print. Editura Universităţii din Bucureşti. Coman Mihai. Stanciu S. In D. 2002. Cuillenburg Van.21. 2007. Paris. 2004. 1996. M. 28. 2003. Dagenais Bernard. Dunn Watson S. 1986. 23. Polirom. Coman Mihai. Introducerea în sistemul mass-media. Drăgan Ion. O perspectivă antropologică”. Ed. Televiziunea şi reconfigurarea politicului. Polirom. Group dynamics (pp. 1999. La parole humilée. Bucureşti. 37. McGraw Hill. Mihăilescu I. Newspapers as Organisations. Bucureşti. Paradigme ale comunicării de masă. Protransilvania. Zander (eds. 32. 24. French J. 1983. Richard D.. Presses Universitaires de France. Mass-media în România post-comunistă... Toma S. Relaţii publice – garanţia succesului. Gower Publ..). 29. 39. apud Haineş Rosemarie. Polirom. Cornescu V.. Westmead. Polirom.. 36. 30. Ed. Cornescu V. 34. Ed. Cristea Dumitru. Coman. Iaşi.K şi Gamble M. 1998.. Iaşi. 1999. Engwal Lars. Marinescu P. 26.– “Communication Works”. „Mass Media. Iaşi. Managementul Organizaţiei. R. Editura Universităţii din Bucureşti. 2003. 38. ALL Beck. Jr. 2003. Polirom. Polirom. Irwin Inc. Iaşi. Management de la teorie la practică. O istorie a comunicării moderne. şi alţii. New York: Harper and Row 40. 25. David George. Culea Haralamb. Cornescu V. 2003. P. Cartwright and A. 27. The bases of social power. Le communique ou L'art de faire parler de soi. Coman Mihai. (1960). Ed. Humanitas. Stiinta Comunicării. Ellul Jacques.. Campaniile de relaţii publice. and Raven B. 607-623). (ediţia a III-a revizuită şi adăugită). Curteanu Doru. 1981. 2004. 2002.

ianuarie 1981. Iaşi. Mathien Michel . 358 .. 1964. William. „Imaginarul medieval”.Quail Denis. Managementul instituţiilor publice. 2000. Plano. 1989. Hachette. Golu P. Ernest Condiţiile libertăţii. Lecomte Patrick. Level David A. Comunicare. 50. Techique et language”. Haineş Rosemarie. 45. Gellner. La Decouverte. Cartea Românească. Iaşi. Comunicare. Habermas Jurgen. 48. Meridiane. Homenrood the University of Illinois Press. Ed.41. 1991. 46. apud Beciu Camelia. 58. Leroi. Paris. 1995 52. 1998. Leroi-Gourhan A. 59. Le geste et la parole. Public Relations Journal. 51. 1988.. 37(1). 44. 2005. Spaţiul public. Irwin.. Woodman. 2002. 53. Changing Roles for Public Relations. 2002. „Le geste et la parole. Gândirea comunicaţională. Polirom. Stephan. 1964. The Influences and Efects of Mass Media. Techique et language. Televiziune şi Democraţie. & Galle P. Juornalism Quarterly. Level şi Galle. Joiţa Elena. Ed. Le systeme mediatique. Bucureşti. 2003. Editura Universităţii din Bucureşti. Ed. Bucureşti. Greyser A. Lalit Acharya. 47. Bucureşti. West Publishing Co. Mc. Editions Albin Michel. Locke John. Edward Arnold.Le. 1998 61. Business Publications Inc. Iaşi. 54. 1974. Jr. Paris. Texas. 49. Managementul educaţional. Bucureşti. Managerial Communication. „Poublic Relations Environmnet”..ro. in Curran.. Bucureşti. 60. Mathien Michel. Comunicarea politică. 1977. James (ed. Miège Bernard. Les journalistes et le systeme mediatique. Hellriegel Slocum. Jr.). Polirom.ro. Organizatorial Behaviour. Goff J. Sfera publică şi transformarea ei structurală. Managerial Communications. Iaşi. Psihologie socială. Paris. Polirom. Televiziunea şi reconfigurarea politicului. New York. 55. EDP. 2004. Societatea civilă şi rivalii săi. 1998. 42. Paris. Polirom. 1998. 1985. Marinescu Paul. 56. Ed. 1992. 43. Mass Communication and Society. Gourhan A. Comunicare. Arheologia publicităţii ca dimensiune constitutivă a societăţii burgheze. 57. Habermas Jurgen. Tritonic.

. Wadsworth. Rieffel. Economică. Bucureşti.. Galaxia Gutenberg. 64. Newson Doug. 1987. Ursu E. Authoritative Environment. Public Relations Writing and Media Techniques. Harper Collins Publisher. Institutul European. 68.V. Bucureşti. Pedler Emmanuel. Sociologia Comunicării. Spaţiul public şi comunicarea... 74. Editura Polirom. Ed. apud. 1993. Management. 2002. Sage Publ. 1987. Pop Doru. Nicolescu Ovidiu. metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei. London. Polirom. 75. Bucureşti. Năstase M. 63. 2003. Nicolescu O. Deontologia mijloacelor de comunicare. Turk Judy VanSlyke. 77. Economică. Participative vs. 76. 1984. Editura Politică. Petrescu Seghete Gh. “Journalism Quarterly” 64(4).. Newsom Doug. Argumentul sau despre cuvântul bine gândit. Remi. Mc. 2000. Tribuna Economică. Michael Ryan. Editura Maiko. This is PR.. L'elite des journalistes. Ed. 65. Pailliart Isabelle. Judy VanSlyke Turk. Cluj Napoca. Mc. A. 2003. Bucureşti.. 2000.Luhan Marshall. Polirom. The Realities of Public Relations. Fundamentele Managementului Organizaţiei. Iaşi. Turk . Nolte L. Sisteme. Introducere în teoria relaţiilor publice. Pânişoară I.Totul despre relaţiile publice. & DL Wilcox. Dean Kruckeberg . 1990. New York. Moscovici S.Quail Denis. 2001. 73. Comunicarea eficientă. 79. 72. Verboncu Ion. 1975. Dean Kruckeberg. vol I – 359 . O.. 67.. J. Fundamentele practicii manageriale. 2006. Iaşi. Cartea Românească. Bertrand Claude Jean. 78. Manual de comunicare şi negociere în afaceri Comunicarea. Scott. Ed. 2004. 2000. Mass Communication Theory. 70. 1995. Polirom Iaşi. Polirom. 80. Editura Polirom. Nicolescu O. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1980. Prutianu Ştefan. Editura Dacia. Năstăsel E. 1994. 71. Psihologia socială sau maşina de fabricat zei. 2000. Newsom D. 66. Bucureşti. Paris. PUF. Totul despre relaţii Publice. Ed. 69. Rieffel Remi. 1994.62.. 81..

Anul III. Allen H.. 89. Ed. Public Relations-Strategies and Tactics. 95. 1998. Sociologie. Nr. 96.) Ed Antet. Dennis L. Peter Gross. „ Revista Română de Drept Umanitar”. 1992. II.. Bucureşti. Tratat de Psihologie Socială. Stăncioiu I. Ovidius University Press. The Mathematical Theory of Communication. apud. Thoveron Gabriel. vol. 84. Oradea..I. Teora. 97. Presse Universitaires de France. Editura M. 86. Ursu I.M. Ed.82. Cristea Dumitru. 2002. Harper Collins Publishers Inc. Center. Silion Costică. 3-4 / 2000. Effective public relations. 1949. Task Force on Stature and Role of Public Relations. 98. în. 2001. 1998. 1994.. noiembrie 1980. Rime B. 1993. Katherine Mila. Ed. Ed. Phillip H. ProTransilvania. 83. Webster. Ministerului de Interne. 1980. 85. Dicţionar Politic – Instituţiile democraţiei şi cultura civică. Jelev Daniela. 94.. 87. Broom. Dicţionar Politic – Instituţiile democraţiei şi cultura civică. Istoria Mijloacelor de Comunicare. Bucureşti. Consideraţii generale privind protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pe timpul situaţiilor de dezordine civilă. Tarde Gabriel. 88. 90. Editura Academiei Române . Report and Recommendations. Managementul organizaţional în domeniul relaţiilor publice. 2003. Cutlip. 92. Sergiu Tamaş. Glen M. Ault. 2002. Warren K. Ed. 91. apud. Agee. Voicu. pg. Bucureşti. Tamaş Sergiu. în L’opinion et la foule.„Argumentul sau despre cuvântul bine gândit”. Ştiinţifică şi Enciclopedică.. 1996. Simulescu Corneliu. S.. Public Relations Society of America. Sharon Yoder. 1993. PrenticeHall Inc. Wilcox. 1980. Constanţa. Costică şi Sandu. Bucureşri. Florin. –„Management. 2122. 2000. Bucureşti. şi Militaru G. Editura Academiei Române.-„Introducere în relaţii publice”. Năstaşel E . Noi abordări privind poliţia comunitară. Ştefan Niculescu Maior.. Elemente fundamentale”. „Comunicarea politică azi” (trad. Stăiculescu Ana Rodica.. editura NIM. Bucureşti. Institutul European. 360 . Thoveron Gabriel. 93. Shannon & Weaver.

604/22.N. Tradiţii. A. 103.N. privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de Relaţii Publice. Zamfir C.A. 111.G. 105. Constituţia României.99. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice adoptat de O. Documentarul Poliţiei de Frontieră Române. Bucureşti. Educaţie şi Sport în Ministerul de Interne. Babel. 106. Mila Katherine. Bucureşti. 63/28. pg. Bucureşti. Ed. Legea nr. Dicţionar de sociologie. 1998. Relaţii cu presa. Instrucţiunile M. 108.U. 1998. Instrucţiunile nr. Documentarul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă. Strategia de Comunicare şi Relaţiile Publice a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Ed. Yoder Sharon. Editura NIM.2003. Maior Niculescu Ştefan.privind liberul acces la informaţiile de interes public (M. R.2003 pentru aprobarea O. Gross Peter. 360/06. Dicţionarul explicativ al limbii române. Legea nr. şi Vlăsceanu E. 107. Introducere în relaţii publice. 1999. nr. 506. 361 . Militară. Monitorul Oficial. 100.2002 . privind organizarea şi funcţionarea M.12.06. Editura Univers Enciclopedic. 1999. Bucureşti.Ap.G.I. nr. 544/2001.06. 663/ 2001). l99l.U. *** 101. 171 din 2001. modificată prin O. la 16 decembrie 1966.privind statutul poliţistului.U.10. 89/14.. Dicţionarul Explicativ Român. nr.R. 109. 102. 104.2003 Legea nr.Of. 110..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful