BAZELE TEORETICE ALE INFORMAŢIEI. INFORMATICA.

Concepţia şi felurile de informaţie.
Noţiuni generale de informaţie. Societatea contemporană aduce în faţa ştiinţei o multitudine de probleme, printre care una din cele mai importante este informaţia. Apariţia informaţiei este indisolubil legată de istoria societăţii omeneşti. Pe parcursul tuturor etapelor de dezvoltare a societăţii omul a manifestat necesitatea de a informa şi de a fi informat. Astfel între informaţie şi societate există o interdependenţă strânsă şi reciprocă. Noţiunea informaţie este de provenienţă latină – de la “informatio” ceia ce însemnă lămurire, expunere, explicare, interpretare, tălmăcire. Cuvântul informație - preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este polisemantic, putând căpăta mai multe semnificații (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile și contextele foarte variate în care este folosit. În afara înțelesurilor din limbajul comun, el are și alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (științific sau tehnic), fie drept concept în cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor științe și tehnologii al căror obiect de studiu este informația. Termenul "informație" este legat și de un proces informațional (succesiunea acțiunilor prin care se informează), dar și de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informații obținute) precum și de unele fenomene specifice (fenomenul informațional, explozia informațională, etc.). De asemenea informația a început să fie considerată ca factor ontologic primordial, ce stă la originea universului, împreună cu materia și energia. Evoluţia purtătorilor de informaţie:  stânci;  tabele de lut;  papirus;  pergament;  scoarţă de copaci şi alte plante;  hârtia (105 î.H.);  benzi magnetice;  discuri;  casete;  dischete;  CD-ROM. Din punct de vedere a dialecticii informaţia este considerată nu ca o simplă transmitere de ştiri, ci ca informaţie ştiinţifică. Informaţia ştiinţifică este acea informaţie logică, care a fost obţinută în procesul de cunoaştere, care reflectă adecvat fenomenele şi legile naturii, societăţii şi gândirii şi care îşi găseşte aplicare în activitatea practică. În această definiţie se subliniază patru particularităţi ale informaţiei ştiinţifice:  ea este obţinută în procesul de cunoaştere;  este supusă prelucrării şi generalizării prin intermediul gândirii abstracte şi logice;  reflectă adecvat legile naturii, societăţii şi gândirii;  presupune utilizarea sa necondiţionată în activitatea practică. Informaţia, prin funcţiile pe care le îndeplineşte: interne - păstrarea, prelucrarea, şi căutarea şi externe - intrare-ieşire sau de transfer a informaţiei, asigură legătura dintre societate şi natură pe de o parte şi dintre ştiinţă şi activitatea practică pe de altă parte. Noţiunea “informaţie ştiinţifică” nu trebuie confundată cu noţiunea de “cunoştinţe ştiinţifice”. În cunoştinţele ştiinţifice informaţia ştiinţifică este prezentată într-un mod
1

Informatica este o ştiinţă fundamentală ce studiază procesele de transmitere şi prelucrare a informaţiei. teorii. 2 . ele sunt doar purtători de informaţie. nici proprietate. precum cele de calcul automat (calculatoare). informatica este o ştiinţă multifuncţională. Din cele spuse putem da următoarea definiţie a informaţiei: Informaţia este reflectarea diversităţilor obiectelor şi fenomenelor lumii reale. concluzii. Ce este totuşi informaţia ? Putem spune că datele. ci informația se constituie într-o categorie de sine stătătoare. Într-o definire . De aici rezultă că informaţia. Din acest punct de vedere informaţia se conţine în comunicările oamenilor. Informația nu este nici conținut (ci stările unui sistem pot fi asimilate cu acesta). opinii. comunicările. nici instrucțiune. Termenul informatica a început să se folosească numai cu utilizarea tehnicii de calcul în procesul de prelucrare a informaţiei. coloanele de cifre. Datorită caracterului vast al obiectului de studiu. Dacă nu există diversităţi.categorie care este reflectată de stări.adică nematerială . formalizarea. Folosind această definiţie se are în vedere că noţiunea “informaţie” cuprinde acele date pe care oamenii le cunosc. Informaţia reflectă în sine ceva ce este caracteristic (specific) lumii reale. analogia. precum şi legităţile tuturor proceselor de comunicare ştiinţifică. statistica matematică. generalizarea. etc. intervievarea. dar și unora dintre dispozitive. Anume diversitatea şi este sursa de informaţie. trimiterile bibliografice etc. de inexactă . Conţinutul de bază al informaticii îl constituie tehnica de calcul (computerile) şi prelucrarea computerizată a informaţiei. termometrului. există de aceea fiindcă există diversităţi. Noţiunile de informaţie şi informatică sunt indisolubile. nici agent (ci semnalele transmise printr-un canal pot fi asimilate cu acesta). ce înlătură nedeterminarea. pe care noi o cunoaştem primind (acumulând) informaţie. iar mai bine zis – nedeterminat şi datorită informaţiei nedeterminarea a fost înlăturată. modelarea.  organizarea activităţii ştiinţifico-informaţionale. Până la mijlocul secolului XX noţiunea de informaţie era definită ca o funcţie de transmitere a unor ştiri sub orice formă. sunt cauza acumulării sau schimbării cunoştinţelor despre obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare. experienţa. Pentru informatică sunt caracteristice metode de cercetare cum ar fi chestionarea.pe cât de sumară tot pe atât de informală și. analiza şi sinteza. precum şi pe acele care există indiferent de oameni. Cercul problemelor şi chestiunilor pe care le include informatica cuprinde:  căutarea şi prelucrarea informaţiei. deci. există datorită faptului că există diversitate.  organizarea păstrării informaţiei în timp şi în spaţiu. nici proces și nici metoda. Înseamnă că până la momentul primirii informaţiei ne era ceva necunoscut. și constituie un element esențial în procesul cunoașterii. textele din cărţi.prin intermediul unui set bine precizat și structurat de simboluri .se poate spune că informația se constituie intr-o reprezentare a realității. Din aceasta rezultă că cunoştinţele ştiinţifice conţin numai o parte a informaţiei ştiinţifice. indicaţiile ceasornicului. nu există nedeterminări şi nu există nici informaţie. ce se află în relaţii reciproce cu disciplinele sociale. având o existență abstractă și subtilă . semnale etc.sistematizat. Comunicarea. Teoriile informaţiei. Cu cât sunt mai multe diversităţi cu atât mai mare este nedeterminarea. generalizat şi se conţine în sisteme de noţiuni. cifrele singur de la sine nu sunt informaţie. dar și a reflecției și proiecției care sunt operații tipice intelectului uman .de regulă accesibile simțurilor și rațiunii umane. textul. naturale şi aplicative. Dar de ce e condiţionată nedeterminarea ? Ea este condiţionată de numărul posibilităţilor sau diversităţilor posibile.

lucru sau domeniu.Unificate. rapoarte despre evenimente recente sau necunoscute anterior. cunoștințe acumulate din lectură. în raport cu cunoștințele prealabile.) care produc schimbări într-un concept (cum ar fi un plan sau o teorie). limba vorbită. au intrat și în limba română sensuri mai noi ori s-au adăugat la cele vechi precizări noi:   fiecare dintre elementele noi. știri. semnificaţie şi telefinalitate. Se poate spune că elaborarea a unui concept unic al informației se află cam în același stadiu în care se găsea elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. prin informație se înțelege:    faptele și opiniile percepute sau obținute în cursul vieții de zi cu zi direct de la o altă ființă vie.). Informație – semnificația în limbajul cotidian În limbajul popular. oamenii de știință au început să înțeleagă cum poate fi convertită o formă de energie în alta și să scrie ecuația acestor conversii abia prin anii 1940). subtil programată. Odată calculat echivalentul termic al entropiei informaţionale. mesaj vorbit. În ultimul timp tot mai mulți cercetători și oameni de știință își pun întrebarea dacă este posibil de construit o teorie a informației unică. datorită presiunii exercitate în principal de impasul în care au ajuns cercetările în unele domenii (știința cogniției. logică. energia şi informaţia (Claude Shannon – 1948) ne determină să conchidem că lumea în care trăim este o lume unitară. biologie. vești. ce sunt cuprinse în semnificația unui simbol sau unui grup de simboluri (text scris. putem stabili cu multă precizie cantitatea de energie necesară trecerii unui sistem de la un nivel entropic la altul. surse. din periodice sau din buletine de știri. informația trebuie raportată întotdeauna la un sistem oarecare. lămurire asupra unei persoane. cum ar fi ADN-ul. propriu domeniului respectiv. Aceasta este sensul original al cuvântului care vizează în principal aspectul comunicativ și în același timp. Nici una din definițiile sau conceptele existente pentru informație nu sunt unanim acceptate. se remarcă tot mai multe încercări de a îmbina și de a suprapune diversele semnificații și interpretări într-un singur concept universal acceptat. totalitatea materialului de informare și de documentare. izvoare. lămuriri. date experimentale.. cunoștințe dobândite prin studiu sau instruire. îndrumări. din baze de date electronice și din toate tipurile de fenomene observabile din mediul înconjurător. necunoscute anterior.a. fapt ce produce confuzii. Pe de altă parte. precizări etc. masa şi energia (Albert Einstein – 1905). și pentru a fi definită. psihologie. acțiunea cuiva de a (se) informa sau de a comunica cunoștințe. materiale din ziare. cotidian. ambiguități. din mass-media. unanim acceptat de marea majoritate a vorbitorilor din orice limbă. general valabilă. și uneori chiar pierderi economice. cunoștințe comunicate de alții sau obținute prin investigații proprii ori cercetări personale. cu sens. inteligența artificială etc. În ultimul timp. unei persoane (sau unui grup de persoane) și 3 . Aparenta contradicție între diferitele concepte ale informației existente astăzi este cauzată de faptul că majoritatea acestora sunt elaborate numai pentru un anumit domeniu. cunoștințe deduse din observații directe și experiența proprie. calitativ. ale experienței (fizice sau mentale) sau ale unui concept. robotică. imagini plastice. indicație a unui instrument. XIX (deși acest concept era cunoscut de câteva secole. noutăți. partitură muzicală etc. într-un sens larg. computerele ș.

considerată complet independentă de emițător și receptor. a unui element dintr-o rețea de comunicație.). portativ muzical.fie pentru om fie pentru un sistem de calcul . indicație a unui instrument etc. Ceea ce este important de evaluat este cantitatea de informație emisă și recepționată. şi respectiv. O grupare de 8 bit formează un octet (sau 1 bait. notată cu I. ci faptul că acesta a fost selectat dintr-un set de mesaje posibile. ca fiind o mărime ce exprimă incertitudinea înlăturată prin realizarea unui eveniment dint-un set de evenimente posibile. liste bibliografice. pentru a exprima incertitudinea înlăturată la apariția unui set de simboluri definind o stare. știre. nume care provine de la cuvântul engl. Termenul este legat de ideea intuitivă de previzibilitate și de alegere. Unitatea de măsură elementară a cantității de informație este 1 bit. biți. byte). I = logα(1/pe) = -logα(pe) Clasificarea informaţiei Există diferite criterii. a dat un sens nou termenului "informație": Dacă un mesaj e are probabilitatea de apariție pe. fenomenelor. cuprins în semnificația unui simbol sau unui grup de simboluri (text scris. etc. Informația shannoniană Claude Shannon. termenul a fost definit în Teoria informației. rapoarte. La el. viteza. atunci informația se măsoară în cifre binare sau mai scurt. veste. transmitere şi păstrare:  sonoră. nu contează sensul mesajului. Ulterior. se calculează cu formula: Dacă pentru baza logaritmului „α” se alege cifra „2”. care se obţin prin măsurare. abstract. După forma de expunere a fenomenelor pe care le reflectă:  cantitativă:  analogică. Una din ele este următoarea: 1. calcule. ca o reflectare naturală a structurii și ordonării lumii reale. rezultatul ei (faptul de a ști că mesajul este recepționat și înțeles de către destinatar). inclusiv verbală. 4 . din mai multe posibile.  verbală. necunoscut anterior asupra realității înconjurătoare. comunicare. ce desemnează o mărime ce poate fi măsurată și tratată matematic la fel ca masa.). aspectul cantitativ al informației. Un calculator personal actual (2008) poate cuprinde în memoria sa rapidă de lucru cantități de informație de ordinul câtorva gigabaiți (miliarde de baiți). 2. mesaj care pune pe cineva la curent cu o situație nouă sau mai veche. presiunea. în lucrarea sa publicată în 1948 „A Mathematical Theory of Communications”. ce caracterizează parametrii cu variaţie continuă a proceselor. semnificația termenului s-a extins la cunoaștere în general adică la apariția . imagini plastice. ce exprimă aspectul cantitativ al fenomenelor sub formă de numere. Inițial.  Calitativă – exprimă aspectele calitative şi se prezintă într-o mare varietate de forme: concepte.  digitală. După suportul informaţional utilizat pentru redare. aspectul semantic al comunicației este irelevant. În această teorie. energia sau altă mărime fizică. număra. mesaj vorbit. clasificări ale informaţiilor. informația este un termen matematic. Shannon a evidențiat latura obiectivă. texte. Această definiție este utilizată și în prezent în teoria statistică a comunicației.a fiecărui element nou. dar de care acesta nu avea știință înainte de a fi informat. evenimentelor (exemplu: temperatura. informația asociată mesajului e.

de exemplu: preţul. destinate ca regulă pentru utilizare de către alţi cercetători şi lucrători ştiinţifici. După durata actualităţii: constante. precum şi din domeniul informaţiei ştiinţifice farmaceutice şi informaţiei despre produsele farmaceutice (medicamente). texte. Informaţia farmaceutică este reprezentată de datele şi fenomenele cu caracter statistic. Totodată. După nivelurile de dirijare şi locul apariţiei informaţia farmaceutică poate fi de intrare şi de ieşire. operativitate şi oportunitate. documentul ştiinţific este şi elementul principal al literaturii ştiinţifice. productivitatea şi permit caracterizarea de ansamblu a obiectului. destinaţia şi particularităţile informaţiei farmaceutice. ce prezintă rezultate originale ale cercetărilor şi elaborărilor în domeniul farmaciei. 5. ştiinţifico-practică. veridicitate. variabile. ca regulă. de drept.  discuri magnetice. 7. Categoriile.  în formă optică. După situarea în timp faţă de momentul desfăşurării procesului sau fenomenului reprezentat. externe. permit de a evidenţia următoarele tipuri ale ei: ştiinţifică. economic.  în formă codificată. primare. ce reflectă conţinutul. se deosebesc informaţii  active (operative) – caracterizează procesele sau fenomenele în curs de desfăşurare. accesibilitate. secvenţe audio sau secvenţe video. După domeniul de activitate la care se referă: informaţiile pot:  tehnologice – caracterizează procesele tehnologice şi sunt folosite pentru urmărirea şi dirijarea cu aceste procese. de drept. educaţie sanitară. costul. 4.  pasive – reflectă procese sau fenomene care au avut loc şi sau terminat. 3. etc. managerial şi de alt caracter.  tehnico-ştiinţifice – se determină şi se utilizează în cercetările ştiinţifice şi proiectările tehnologice. precum şi pentru implementarea în practica asistenţei farmaceutice şi ocrotirii sănătăţii. plenitudine. Informaţia ştiinţifică farmaceutică include date publicate în scopul aprobării priorităţii ştiinţifice sau în alte scopuri ştiinţifice. 5 . normativă. Informaţia farmaceutică poate fi caracterizată prin următoarele aspecte şi indici: cantitate.  previzionale – caracterizează procese şi fenomene. Informaţia ştiinţifică farmaceutică se publică. pentru reclamă. 8. etc. condiţional-constante. ale au un caracter de direcţionare a activităţii viitoare.  video (imagini în mişcare). în ediţii periodice profesionale (specializate).  grafică (imagini fixe). didactică etc. scrisă.  sintetice – reflectă aspecte legate de obţinerea unor indicatori sintetici.  complexe – sunt rezultate din agregarea informaţiilor elementare pentru a caracteriza un proces sau fenomen. După conţinut informaţiile pot fi:  elementare – definesc operaţii şi fenomene indivizibile (ce nu se mai descompun în alte elemente).  economice – se utilizează în procesul conducerii activităţilor economico-sociale. documente grafice.  în formă de unde electromagnetice. statistică. Sursa principală a informaţiei ştiinţifice este documentul ştiinţific. ştiinţifico-populară. normativ. care se presupune că se vor desfăşura în viitor. După sursele de provenienţă se deosebesc informaţii: interne. 6. După principiile de prelucrare în sistemele informatice: date aritmetico-logice. necesare pentru realizarea conformă a activităţii farmaceutice. precizie.

biologia. sunt caracteristice relaţiile informaţionale şi ştiinţifice cu chimia. comerţul şi marketingul. în Anglia şi America. el poate fi utilizat şi în alte ramuri. Clasificarea documentelor ştiinţifice în publicate şi nepublicate este convenţională. Acele documente. Congresul I al documentaliştilor: „Document – orice purtător material de informaţie fixată în orice limbă. Totalitatea documentelor ştiinţifice publicate şi nepublicate formează fluxul documentar de informaţie. dar nu orice document este o ediţie. Documentul electronic este atât purtător de informaţie (scrisă. cât şi informaţia însăşi. matematica. din cele nepublicate fac parte manuscrisele depuse. unde şi când a creat (întocmit) acest suport. învechirea şi dispersia publicaţiilor. revistele periodice. articole de sinteză. medicina. a înştiinţa Accepţiune largă Accepţie îngustă În 1969. etc. Trebuie de menţionat. audio. etc. Creşterea lor numerică are loc în progresie geometrică şi în ultimele decenii ale secolului XX se caracterizează ca o explozie informaţională. Concomitent cu creşterea bruscă a informaţiei creşte şi volumul cunoştinţelor omului. În informatică pe prim plan se situează divizarea documentelor ştiinţifice în primare şi secundare. în acelaşi timp. grafică). adnotări. trebuie de ţinut cont de faptul că din materialele ce prezintă interes pentru ştiinţă se publică numai a treia parte. ediţia este un document. prin orice metodă pentru circuitul ulterior în sistemele informaţionale”. cartele bibliografice. din ele mai bine de 20000 pe tematică medicală. circa 2/3 din informaţia despre invenţiile noi nu se publică nicăieri. dările de seamă despre cercetările ştiinţifice. literatură informativă. dările de seamă tehnico-ştiinţifice. că:  „Literatura” nu este sinonim cu „document”. Legităţile cele mai semnificative ce caracterizează evoluţia literaturii şi informaţiei ştiinţifice în întregime sunt creşterea. ca ştiinţă multifuncţională. fotografică. însă tempul de creştere a cunoştinţelor este mult mai scăzut decât al informaţiei. ediţiile tehnice speciale. disertaţiile. se numesc documente primare. Pentru farmacie. Noţiunea de document Din latină „doceo” – a informa. Ele pot fi publicate şi nepublicate. 6     . finanţele şi creditul. SURSELE DOCUMENTARE DE INFORMAŢIE ŞTIINŢIFICĂ. cartelele informaţionale. dar se păstrează în arhivele firmelor şi destul de minuţios se apără de concurenţi”. autoreferate. Din documentele primare publicate fac parte cărţile. fiind document de informaţie pentru ramura dată. Documentele secundare prezintă o formă specială a suportului de informaţie obţinută în rezultatul prelucrării analitico-sintetice sau bibliografice a documentului primar de informaţie. etc.Documentul ştiinţific prezintă o varietate istorico-condiţionată a unui suport material pe care sunt fixate (înscrise) date ştiinţifice şi care este înzestrat cu un indicator ce comunică cine.  Ediţie – un document publicat. Datele ce se conţin în diversele documente de informaţie au un caracter multifuncţional. Afară de aceasta. În prezent în lume se editează peste 100 mii reviste ştiinţifice. economia. managementul. în care sunt expuse date ştiinţifice noi sau o nouă tratare a ideilor şi faptelor deja cunoscute. însă ea are o anumită importanţă aplicativă în practica activităţii informaţionale. Savantul englez Bernal scria “În domeniul ştiinţelor fizice. Această grupă include referate. Aceasta înseamnă că.

administrativă. Puterea N a unui cod uniform cu baza b şi lungimea n. 2. buletine. Fiecare combinaţie de semne. documente artistice. note muzicale. Pentru codurile uniforme se foloseşte şi noţiunea „lungimea codului” ca sinonim al noţiunii „lungimea cuvântului”. Aşa în codul cu baza 2 (b = 2). de comunicare.  Repetabil. O mulţime de semn ordonate liniar se numeşte alfabet. Numărul b al tipurilor de elemente. alfabetul literelor latine (A. …. documente audio sau audiovizuale  după periodicitate: neperiodice. supuse operării. la care toate cuvintele de cod au aceeaşi lungime. Numărul n de elemente într-un cuvânt de cod determină lungimea cuvântului. Codurile.  Simplu. Semn se numeşte fiecare element al unei mulţimi finite. cognitivă. Dacă mesajul în cauză este de tip text. 7 . din care se formează cuvintele de cod.  Variat. Pentru aceasta mesajele originale sunt supuse unei transformări numite codificare. N = bn. utilizate la crearea cuvintelor de cod este numit baza codului. se numeşte cuvânt de cod. Semnele elementare.Documentul electronic trebuie să fie:  Rapid. În caz general pentru codificare în loc de numere reprezentate prin cifre pot fi folosite şi combinaţii de alte semne elementare discrete. elemente de cod sunt cifrele „0” şi „1”. memorială. se numesc uniforme. iar în caz contrar – neuniforme (de exemplu – codul Morse). atunci ca elemente servesc caracterele acestuia. de relaxare (distractivă. 1. este. Sistemul de corespundere între mesaje şi combinaţiile de simboluri. vorbire. estetică.  speciale: legislativă. …. Codificarea constă în punerea în corespondenţă fiecărui element sau grup de elemente ale mesajului a unui număr. B . se numeşte elemente de cod. seriale: reviste. Funcţia documentului este de a informa asupra anumitor lucru prin intermediu organelor de simţ: văz. Operaţia inversă codificării se numeşte decodificare. z). documente cartografice. auz. b. de informare.  Gratuit.după destinaţie şi conţinut Codificarea informaţii Informaţiile se reprezintă în calculatoarele numerice în formă discretă. la necesitate. astfel ca elementele sau grupurile de elemente diferite să fie reprezentate prin numere diferite. Ca exemplu de alfabete pot servi: alfabetul cifrelor zecimale (0. e numit cod. de evidenţă. Funcţiile documentului pot fi:  Generale: socială. denumit şi cod binar. cu ajutorul cărora aceste mesaje pot fi fixate şi ulterior. utilizată pentru reprezentarea unui element sau grup de elemente al mesajului discret. Tipuri de documente:  după natura semantică a informaţiei: documente scrise textuale. compensatorie). evident. culturală. Numărul N de cuvinte de cod posibile diferite determină volumul sau puterea codului. ziare. a. didactică. educaţională.  Imediat. 9).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful