Statul român modern.

Înfăptuire şi modernizare Contextual intern şi internaţional al Unirii Domnia lui Alexandru Ioan Cuza

-

-

-

-

-

-

1849 Rusia (puterea protectoare) şi Turcia (puterea suzerană) semnează Convenţia de la Baltă Liman îngrădind autonomia internă a Principatelor romane. Turcia şi Rusia îşi arogă dreptul de a numi domnul, ales pe o perioadă de 7 ani. Numiţi că domni: Barbu Ştirbei în Tara Românească, Grigore Alexandru Ghica în Moldova Adunările obşteşti sunt dizolvate şi înlocuite cu cele compuse exclusive din marii boieri În Moldova, Grigore Al. Ghica se evidenţiază prin activităţi reformatoare: se tipăreşte Letopiseţul Moldovei, sunt dezrobiţi ţiganii, permite liderilor revoluţionarI să se întoarcă din exil dându-le chiar şi funcţii publice Între timp, românii din marile capital europene adresează memorii şi publică articole favorabile unirii romanilor în presă: engleza, franceza, italiană şi germana Relaţiile dintre Rusia şi Turcia se deteriorează pornind Războiul Crimeii (1853-1856) cu consecinţe externe şi interne importante pentru Principate. Războiul se termină cu înfrângerea Rusiei. Turcia, Anglia, Franţa şi Sardinia obliga Rusia să ceară pace după cucerirea portului Sevastopol. Congresul de pace va avea loc la Paris şi aici se va aborda problema unirii romanilor. Contele Walevski, ministru de externe al Franţei propune unirea Principatelor sub un principe străin. Tot aici se schimbă statutul politico-juridic al Principatelor: dispare protectoratul rusesc, se păstrează suzeranitatea otomană iar principatele beneficiază şi de protecţia colectivă a celor 7 puteri.Se hotărăşte şi liberă navigare pe dunăre, iar rusia cedează cadrilaterul din sudul Basarabiei Moldovei: Cahul, Izmail şi Bolgrad. Marile puteri trimit comisii speciale în principate şi convoacă Divanuri Ad-hoc în care reprezentanţii aleşi ai romanilor să se pronunţe dacă sunt sau nu pentru unire. Prima acţiune a fost alegerea adunării din 1857 atât în Moldova cât şi în Tara Românească. Până la urma unioniştii câştiga alegerile pentru adunările ad hoc în ambele principate. Cele două adunări au loc în octombrie 1857 şi adoptă rezoluţii asemănătoare: se cerea unirea Moldovei cu Tara Românească într-un singur stat cu denumirea de România ce urma să fie condus de un principe dintr-o dinastie europeană. Adunările aveau doar un rol consultativ. Marile puteri sau întrunit în cadrul Conferinţei de la Paris în 1858 spre a analiza dorinţele exprimate de romani în cadrul adunărilor ad hoc şi pentru a hotăra viitoare organizare a Principatelor. August 1858- se adopta Convenţia de la Paris (actul) având rolul de a conferi principatelor o organizare definitive. Conferinţa creează o situaţie bizar: denumirea noului stat era Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, urma să fie condus de 2 domni, 2 guverne şi 2 adunări reprezentative. Instituţii comune: armată, Comisia Centrală (elabora proiecte de lege de interes comun) şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie. Unioniştii moldoveni impun candidatura la domnie a colonelului Al.I. Cuza în 1859 la Iaşi. Ideea alegerii domnului moldovei şi la Bucureşti a fost oficial sugerată de delegaţia moldovei care mergea la Constantinopol pentru a anunţat rezultatul algerii domnului în moldova. În Tara Românească, Adunarea Electivă renunţa la proprii candidaţi şi-l aleg domn pe Al. I.Cuza. Se realizează astfel o uniune personală, marile puteri fiind puse fata în faţă cu faptul împlinit Se pun astfel bazele statului modern România

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful