You are on page 1of 4

Atracţii naturale şi zone de agrement Grădina Botanică „Alexandru Borza” (Str. Republicii nr.

42) Muzeu naţional, grădina a fost fondată în 1872, având o suprafaţă iniţială de 4,3 hectare. Prin grija prof. A. Richter suprafaţa sa a crescut la 9,6 hectare. În 1920, prof. Alexandru Borza a elaborat planul de reorganizare a unei noi grădini botanice, a cărei amenajare s-a realizat între 1920-1930. În prezent, grădina are 14 hectare şi o diferenţă de nivel de 20 m şi este împărţită în mai multe sectoare, adăpostind 11.000 exponate: sectorul ornamental (Grădina mediteraneeană, Rosarium, Grădina japoneză), sectorul fitogeografic (plantele sunt aşezate după asociaţiile lor naturale – Grădina Romană), sectorul sistematic (plantele sunt rânduite după principii filogenetice), sectorul economic şi medicinal, sectorul plantelor rare şi endemice din flora României. Remarcabile sunt cele două grupe de sere cu o suprafaţă de 3500 mp, cu plante tropicale de interes ştiinţific şi utilitar. În incinta Grădinii Botanice funcţionează Institutul Botanic, cu cele două componente: Muzeul botanic (6.910 piese botanice reprezentând exponate de plante indigene şi exotice) şi Herbarul (660.000 de file de plante uscate – coli de herbar - aşezate în dulapuri speciale). Sub redacţia Grădinii Botanice se editează publicaţii de specialitate (Catalogul de seminţe, Contribuţii botanice etc.).

cu o secţie de cinematografie. au fost amenajate aleile şi lacul şi a fost construit pavilionul de muzică. când Asociaţia de Binefacere a Femeilor a închiriat terenul cu scopul de a înfiinţa un loc de recreaţie. Antonina De Gerando. Parcul a fost deschis publicului la începutul anilor '30 ai secolului al XIX-lea. În parc se află statuile lui Liviu Rebreanu şi George Coşbuc. dar s-a început refacerea aleilor. Lângă parc a funcţionat. Tot în parc a fost inaugurat Teatrul de Vară. fiind situat pe malul Someşului Mic. . Şcoala superioară pentru fete De Gerando. ridicate la sfârşitul anilor 1960. şi clădirea Secţiei de Pictură a Universităţii de Arte şi Design „Ion Andreescu”. În ultimii ani. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost înfiinţată Comisia Parc. în perioada interbelică. iar lacul a fost populat cu diverse specii de peşte. hrănite cu generozitate de copii şi îndrăgostiţi. Ulterior. suprafaţa luciului de apă fiind străbătută de raţe. astăzi fiind sediul Teatrului Maghiar de Stat. clădirea aparţine Universităţii Babeş-Bolyai şi adăposteşte Facultatea de Chimie.Parcul Central „Simion Bărnuţiu” Cu o vechime de peste 180 de ani. având iniţial numele de Parcul Poporului. cu atribuţii în administrarea parcului. Istoria parcului începe în anul 1827. În prezent. este unul dintre principalele locuri de recreere din Cluj-Napoca. numită după prima directoare. parcul nu a mai beneficiat de investiţii masive.

Pe Dealul Hoia se află statuia legendarului cioban Donath. mai abrupt. fiind reprezentată de mamifere (şoareci de câmp. Partea nord-vestică este marcată de pârâul Lungul. gorun etc. are aspectul unui platou care separă valea Someşului Mic de cea a Nadăşului. Pădurea Hoia este renumită în lume pentru prezenţa fenomenelor paranormale. despre care se spune că ar fi anunţat autorităţile de sosirea iminentă a turcilor (secolul al XVII-lea – n. mierle. În apropiere de Pădurea Hoia se află şi Parcul Naţional Etnografic „Romulus Vuia”. Pe platou a fost construită o fortificaţie în sistem Vauban (secolul al XVIII-lea). . se desfăşoară diferite concerte. periodic. o construcţie masivă şi modernă.). Totuşi. iar istoria recentă consemnează ridicarea Hotelului „Belvedere”.a. tot aici fiind amplasată Crucea de pe Cetăţuie.n. pisici sălbatice. în timp ce versantul sudic. în anul 1968 un clujean a fotografiat un OZN. care a săpat Cheile Baciului . care aminteşte de martirii Revoluţiei de la 1848.arie protejată de interes naţional. iepuri de câmp. păsări (lilieci. guşteri ş. totodată. Versantul nordic este acoperit cu o pădure mixtă de carpen.. corn. Versantul nordic. de către austrieci.Dealul Cetăţuia Situat la o altitudine de 405 m. unde sunt conservate in situ elemente fosilifere din Oligocen. primul de acest gen din România. după părerea specialiştilor. cucuvele etc. mai lin.). şi un important punct de belvedere. vereriţe. fotografie care pare autentică. cu numeroase poieni înflorite în care. mistreţi. Dealul şi Pădurea Hoia Se află la vest de Dealul Cetăţuia şi reprezintă un important loc de agrement de week-end. însă acestea au o bază ştiinţifică prea puţin studiată. Fauna este bogată şi diversificată. măr sălbatic.). Dealul Cetăţuia reprezintă. cuci. salcâm. a făcut posibilă dezvoltarea de locuinţe. a fost amenajat cu scări de acces şi alei. alun.

Cetatea Clujului Prima menţiune documentară datează din anul 1173 şi desemnează aşezarea sub numele de Clus (în latină „loc închis între dealuri”). Prima incintă fortificată a oraşului medieval a fost ridicată după invazia tătară din 1241 şi după actul regal din 1316. Clujul fiind descris de autorii umanişti ca un “oraş comercial mare şi bogat. în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei.). În anul 1974. În secolul al XV-lea erau menţionate 18 bastioane şi turnuri în colţurile cetăţii. scris uneori şi Klus. Napoca fiind prima denumire a aşezării. ulterior decimării populaţiei autohtone în timpul atacurilor tătare. bine clădit. denumit al Pietrarilor de la breasla care îl administra. . Klausenburg a fost una dintre cele şapte cetăţi (Siebenbürgen) medievale săseşti din Transilvania. Turnul Mănăstirii. Turnul din colţul sud-estic. de la regele Sigismund de Luxemburg. A doua incintă fortificată avea dimensiuni mult mai ample. cuprinzând între ziduri aproximativ 45 de hectare. Dezvoltarea impetuoasă a oraşului a făcut necesară extinderea fortificaţiilor. Alte denumiri ale oraşului au fost Kolozsvár (în maghiară) şi Klausenburg (în germană). cuprinzând un teritoriu de aproximativ 7 hectare cu centrul în actuala Piaţă a Muzeului. iar apoi. la porţile oraşului sau intermediar (Turnul Podului. numele a fost schimbat în Cluj-Napoca. ar fi murit. cu puternice şi străvechi ziduri şi numeroase turnuri” (Giovanandrea Gromo). era folosit şi ca temniţă. Turnul Croitorilor etc. după coloniştii saşi care s-au aşezat în cetatea Cluj. din cauza efortului şi a emoţiilor. folosită în epoca romană. dreptul de a ridica noi ziduri de apărare.care încercau să devieze cursul Someşului prin străpungerea dealului în locul numit până astăzi Tăietura Turcului. asemeni alergătorului de la Marathon. clujenii primind în 1405. Primul nume românesc al oraşului a fost Cluş.