You are on page 1of 6

Formula de integrare prin părţi

Teorema (formula de integrare prin părţi) Dacă sunt funcţii derivabile şi cu derivatele continue, atunci:

. Demonstraţie: Funcţia . Citim aceasta spunând că este o primitivă a funcţiei . Conform formulei Leibnitz-Newton, folosind şi proprietatea de liniaritate a integralei, este derivabilă şi

obţinem Observaţie: Formula din enunţ se scrie:

.

Propoziţia 2: Fie o funcţie continuă pe şi astfel încât în punctele şi are limite finite. Atunci este integrabilă pe . Demonstraţie: Să notăm restricţiei funcţiei şi cu la , adică: prelungirea prin continuitate a

1

rezultă . continuă cu excepţia unui număr finit de puncte unde are discontinuităţi de prima speţă. este integrabilă. deoarece sunt monotone. este 2) O construcţie forţată a unei situaţii ca aceea din propoziţie este cea în care. O afirmaţie mai generală decât cea din propoziţia 2 este: Teorema: Orice funcţie .Fie de asemenea . adică considerăm astfel încât pentru orice . Din rezultă că funcţia sunt strict este integrabilă. 2 . iar integrabile. Funcţia este integrabilă. Propoziţia spune că atunci este integrabilă şi . 1) Afirmaţia din enunţ este nebanală dacă cel puţin unul dintre punctele punct de discontinuitate de prima speţă pentru funcţie. Este util să reţinem că deoarece Observaţii: . pentru o funcţie continuă modificăm valorile în punctele şi . deoarece este continuă.

adică pe . la intervalul . şi . reprezintă prelungirea definită prin Avem: Se observă că . funcţia este integrabilă pe rezulta că este integrabilă pe că funcţia este integrabilă pe Observaţie: Din proprietatea de aditivitate a integralei şi propoziţia precedentă rezultă că . Conform propoziţiei şi pe .Demonstraţie: Ordonând punctele de discontinuitate. După un număr finit de paşi vom obţine . unde prin continuitate a restricţiei Exemplu: Să studiem integrabilitatea funcţiei . iar apoi va . şi că funcţia este continuă cu excepţia punctelor unde are discontinuităţi de prima speţă. fie o diviziune a intervalului astfel încât funcţia admite limite laterale finite în fiecare punct şi este continuă pe fiecare interval precedente. . 3 .

iar restricţia funcţiei la pe acest interval o primitivă a restricţiei corespunzătoare a funcţiei 4 . Din nou Dacă . Demonstraţie: Funcţia fiind continuă admite primitive şi fie o primitivă a sa. spre exemplu. este un este .Conform teoremei precedente. Dacă este o funcţie derivabilă şi cu derivata continuă. Aceasta arată că este o primitivă a funcţiei pe intervalul . Funcţia compusă este atunci derivabilă şi . dacă . Teoremă (formula de schimbare de variabilă). atunci interval nedegenerat inclus în . atunci . Conform formulei Leibnitz-Newton avem: Vom arăta că . funcţia este integrabilă şi Fie şi fie un interval din . iar este o funcţie continuă.

Teorema foloseşte la calculul unor integrale care se aduc la forma . Dacă egalitatea Observaţii: 1. . prin diferenţierea formală avem . Tehnica dată de teoremă se reţine astfel: facem schimbarea de variabilă .conform formulei Leibnitz-Newton. avem atunci formula de mai sus este evidentă. Integrala din membrul drept al formulei la " putându-se întâmpla ca sau ca se face "de la . 3. Astfel 2. Astfel: 5 . Dacă are loc sub forma . formă în care avantajul poate fi acela că primitiva funcţiei este mai uşor de stabilit.

de unde rezultă că este continuă şi pară. Se ştie că dacă este o funcţie integrabilă impară. În cele mai multe cazuri se încearcă obţinerea unei asemenea forme prin transformări elementare.4. Cu schimbarea de variabilă se obţine . Astfel. În unele exemple se observă direct prezenţa unor funcţii de integrat de forma . atunci . La fel se poate arăta că dacă . atunci şi deci . 5. 6 . pentru calculul integralei se scrie . rezultatul poate fi obţinut făcând schimbarea de variabilă: . Având în vedere ipotezele teoremei pentru cazul în care funcţia este continuă şi impară.