You are on page 1of 35

Antichristus - The Candle of DarknessNoţiuni teoretice necesare abordării

Subiectului I
(Geometrie, trigonometrie, numere complexe)
TRIGONOMETRIE
Funcţii trigonometrice (directe)
1. [ ] sin : 1,1 → − ¡
 este periodică de perioadă principală 2π
( ) ( ) ( ) sin 2 sin , , x k x x k π +· ∀∈∀∈ ¡ ¢
;
 este impară
( ) ( ) sin sin , x x x −·− ∀∈ ¡
;
 Semnul: este pozitivă pe intervale de forma ( ) 2 , 2 k k π π π +
şi negativă pe intervale de forma
( ) ( )
2 , 2 1 k k π π π + +
, unde k ∈¢ ;
 Monotonia: este strict crescătoare pe intervalele de forma
2 , 2
2 2
k k
π π
π π
1
− + +
1
¸ ]
şi strict
descrescătoare pe intervalele de forma
3
2 , 2
2 2
k k
π π
π π
1
+ +
1
¸ ]
, unde k ∈¢ ;
 Tabel de valori:
x
0
6
π
4
π
3
π
2
π
π
3
2
π
sin x 0
1
2
2
2
3
2
1 0 1 −
 Graficul:
2. [ ] cos : 1,1 → − ¡
 este periodică de perioadă principală 2π
( ) ( ) ( ) cos 2 cos , , x k x x k π +· ∀∈∀∈ ¡ ¢
;
 este pară
( ) ( ) cos cos , x x x −· ∀∈ ¡
;
 Semnul: este pozitivă pe intervale de forma
2 , 2
2 2
k k
π π
π π
¸ _
− + +

¸ ,
şi negativă pe intervale de
forma
3
2 , 2
2 2
k k
π π
π π
¸ _
+ +

¸ ,
, unde k ∈¢ ;
 Monotonia: este strict crescătoare pe intervalele de forma [ ] 2 , 2 2 k k π π π π + +
şi strict
descrescătoare pe intervalele de forma [ ] 2 , 2 k k π π π +
, unde k ∈¢ ;
 Tabel de valori:
x
0
6
π
4
π
3
π
2
π
π
3
2
π
cos x
1
3
2
2
2
1
2
0 1 − 0
 Graficul:
3.
tg : \
2
A
k k
π
π
¹ ¹
+ ∈ →
' ;
¹ ¹
¡ ¢ ¡
1 4 42 4 43
,
sin
tg
cos
x
x
x
·
 este periodică de perioadă principală
π

( ) ( ) ( ) tg tg , \ , x k x x A k π +·∀∈∀∈ ¡ ¢
;
 este impară
( ) ( ) tg tg , \ x x x A −·− ∀∈ ¡
;
 Semnul: este pozitivă pe intervale de forma
,
2
k k
π
π π
¸ _
+

¸ ,
şi negativă pe intervale de forma
,
2
k k
π
π π
¸ _
− +

¸ ,
, unde k ∈¢ ;
 Monotonia: este strict crescătoare pe orice interval de forma
,
2 2
k k
π π
π π
¸ _
− + +

¸ ,
, unde k ∈¢ ;
 Tabel de valori:
x
0
6
π
4
π
3
π
2
π
tg x
0
3
3
1 3 ∃
 Graficul:
4.
{ }
ctg : \
B
k k π ∈ → ¡ ¢ ¡
1 42 43
,
cos
ctg
sin
x
x
x
·
 este periodică de perioadă principală
π

( ) ( ) ( ) ctg ctg , \ , x k x x B k π +· ∀∈∀∈ ¡ ¢
;
 este impară
( ) ( ) ctg ctg , \ x x x B −·− ∀∈ ¡
;
 Semnul: este pozitivă pe intervale de forma
,
2
k k
π
π π
¸ _
+

¸ ,
şi negativă pe intervale de forma
,
2
k k
π
π π
¸ _
− +

¸ ,
, unde k ∈¢ ;
 Monotonia: este strict descrescătoare pe orice interval de forma ( ) , k k π π π +
, unde k ∈¢ ;
 Tabel de valori:
x
0
6
π
4
π
3
π
2
π
ctg x
∃ 3 1
3
3
0
 Graficul:
Formule trigonometrice
 1 cos sin
2 2
· + α α , ( ) α ∀ ∈¡

sin cos
2
x x
π ¸ _
− ·

¸ ,
,
cos sin
2
x x
π ¸ _
− ·

¸ ,
, ( ) x ∀ ∈¡
 ( ) α β β α β α cos sin cos sin sin + · + , ( ) α β β α β α cos sin cos sin sin − · − , ( ) , α β ∀ ∈¡
 ( ) β α β α β α sin sin cos cos cos − · + , ( ) β α β α β α sin sin cos cos cos + · − , ( ) , α β ∀ ∈¡

( )
β α
β α
β α
tg tg 1
tg tg
tg

+
· +
,
( )
β α
β α
β α
tg tg 1
tg tg
tg
+

· −
 α α α cos sin 2 2 sin · , α α α α α
2 2 2 2
sin 2 1 1 cos 2 sin cos 2 cos − · − · − · , ( ) α ∀ ∈¡

α
α
α
2
tg 1
tg 2
2 tg

·

2
2 cos 1
sin
2
α
α

· ,
2
2 cos 1
cos
2
α
α
+
· , ( ) α ∀ ∈¡

2
cos
2
sin 2 sin sin
β α β α
β α
− +
· + ,
2
cos
2
sin 2 sin sin
β α β α
β α
+ −
· − , ( ) , α β ∀ ∈¡

2
cos
2
cos 2 cos cos
β α β α
β α
− +
· + ,
2
sin
2
sin 2 cos cos
β α β α
β α
− +
− · − , ( ) , α β ∀ ∈¡
 ( ) ( ) [ ] β α β α β α + + − · sin sin
2
1
cos sin , ( ) ( ) [ ] β α β α β α − + + · cos cos
2
1
cos cos , ( ) , α β ∀ ∈¡
 ( ) ( ) [ ] β α β α β α + − − · cos cos
2
1
sin sin , ( ) , α β ∀ ∈¡
Exprimatea funcţiilor trigonometrice cu ajutorul lui tg
2
x
:
2
2tg
2
sin
1 tg
2
x
x
x
·
+
,
2
2
1 tg
2
cos
1 tg
2
x
x
x

·
+
,
2
2tg
2
tg
1 tg
2
x
x
x
·

.
Funcţii trigonometrice inverse
1. [ ] arcsin : 1,1 ,
2 2
π π 1
− → −
1
¸ ]
, ( ) sin arcsin x x ·
, ( ) [ ]
1,1 x ∀ ∈ −
, ( ) arcsin sin x x ·
, ( ) ,
2 2
x
π π 1
∀ ∈ −
1
¸ ]
este impară ( ) arcsin arcsin x x − · −
, ( ) [ ]
1,1 x ∀ ∈ −
Semnul: este pozitivă pe intervalul [ ] 0,1
şi negativă pe intervalul [ ] 1, 0 −
Monotonia: este strict crescătore;
 Tabel de valori:
x
1 −
3
2

2
2

1
2
− 0
1
2
2
2
3
2
1
arcsin x
2
π

3
π

4
π

6
π
− 0
6
π
4
π
3
π
2
π
 Graficul:
2. [ ] [ ] arccos : 1,1 0, π − →
, ( ) cos arccosx x ·
, ( ) [ ]
1,1 x ∀ ∈ −
, ( ) arccos cos x x ·
, ( ) [ ]
0, x π ∀ ∈
;
 ( ) arccos arccos x x π − · −
, ( ) [ ]
1,1 x ∀ ∈ −
;
Semnul: este pozitivă;
Monotonia: este strict descrescătore;
 Tabel de valori:
x
1 −
3
2

2
2

1
2
− 0
1
2
2
2
3
2
1
arccos x π
5
6
π 3
4
π 2
3
π
2
π
3
π
4
π
6
π
0
 Graficul:
3.
arctg : ,
2 2
π π ¸ _
→ −

¸ ,
¡
, ( ) tg arctg x x ·
, ( ) x ∀ ∈¡
, ( ) arctg tg x x ·
, ( ) ,
2 2
x
π π ¸ _
∀ ∈ −

¸ ,
;
este impară ( ) arctg arctg x x − · −
, ( ) x ∀ ∈¡
;
Semnul: este pozitivă pe intervalul ( ) 0, ∞
şi negativă pe intervalul ( ) , 0 −∞
.
Monotonia: este strict crescătore;
 Tabel de valori:
x
3 − 1 −
3
3

0
3
3
1 3
arctg x
3
π

4
π

6
π
− 0
6
π
4
π
3
π
 Graficul:
4. ( ) arcctg : 0,π → ¡
, ( ) ctg arcctg x x ·
, ( ) x ∀ ∈¡
, ( ) arcctg ctg x x ·
, ( ) ( ) 0, x π ∀ ∈
;
 ( ) arcctg arcctg x x π − · −
, ( ) x ∀ ∈¡
;
Semnul: este strict pozitivă;
Monotonia: funcţia arcctg este strict descrescătoare;
 Tabel de valori:
x
3 1
3
3
0
3
3
− 1 − 3 −
arcctg x
6
π
4
π
3
π
2
π 2
3
π 3
4
π 5
6
π
 Graficul:
Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice fundamentale:
Ecuaţia Mulţimea soluţiilor
sin x a ·
S · ∅,dacă [ ]
\ 1,1 a∈ − ¡
( )
{ }
1 arcsin
k
S a k k π · − + ∈¢
, dacă [ ]
1,1 a∈ −
cos x a ·
S · ∅,dacă [ ]
\ 1,1 a∈ − ¡
{ }
arccos 2 S a k k π · t + ∈¢
, dacă [ ]
1,1 a∈ −
tg x a ·
{ }
arctg S a k k π · + ∈¢
, ( ) a ∀ ∈¡
ctg x a ·
{ }
arcctg S a k k π · + ∈¢
, ( ) a ∀ ∈¡
NUMERE COMPLEXE
Se numeşte număr complex (în formă algebrică), un număr
z
de forma
i y x z + ·
, unde
, x y ∈¡
,
2
1 i · − ,
x
se numeşte partea reală a lui
z
şi se notează ( ) Re z
iar
yi
se numeşte partea imaginară a
lui
z
,
y
se numeşte coeficientul părţii imaginare şi se notează ( ) Im z
. Mulţimea numerelor complexe
se notează cu £ . Un număr complex se numeşte pur imaginar dacă este de forma
yi
, unde y

∈¡
(este nenul şi partea reală este egală cu 0). Notăm mulţimea numerelor complexe pur imaginare cu i

¡ .
Dacă
i y x z + ·
, unde
, x y ∈¡
este un număr complex, atunci se numeşte conjugatul lui
z
,
numărul complex
z x yi ·−
, se numeşte modulul lui
z
, numărul real pozitiv
2 2
z x y · +
.
Observaţie. Atât partea reală cât şi cea imaginară a unui număr complex
z
sunt numere reale. Două
numere complexe sunt egale dacă şi numai dacă au atât partea reală cât şi cea imaginară egale.
Fie
1 1 1
z x y i · +
şi
2 2 2
z x y i · +
două numere complexe, atunci:
1 2
1 2
1 2
x x
z z
y y
· ¹
· ⇔
'
·
¹
 ( ) ( )
1 2 1 2 1 2
z z x x y y i + · + + +
, ( ) ( )
1 2 1 2 1 2
z z x x y y i − · − + −
.
 ( ) ( ) ( ) ( )
1 2 1 1 2 2 1 2 1 2 1 2 2 1
z z x y i x y i x x y y x y x y i ⋅ · + + · − + +
 Dacă
2
0 z ≠
, atunci
( ) ( ) ( ) ( )
1 1 2 2 1 2 1 2 1 2 2 1 1 1 2
2 2 2 2 2
2 2 2 2 2
2
x y i x y i x x y y x y x y i z z z
z x y x y
z
+ − + + − +
· · ·
+ +
.
Puterile lui i :
1, dacă 4 0
, dacă 4 1
unde
1, dacă 4 2
, dacă 4 3
n
n k
i n k
i k
n k
i n k
· + ¹
¹
· +
¹
· ∈
'
− · +
¹
¹
− · +
¹
¢
.
Proprietăţi ale numerelor complexe:
 z z z ∈ ⇔ · ¡ , ( ) este pur imaginar z i z z z

∈ ⇔ · − ¡

 z z + ∈¡ , ( ) z ∀ ∈£
;
z z
+
⋅ ∈¡
, ( ) z ∀ ∈£
;

2 1 2 1
z z z z + · + ,
2 1 2 1
z z z z − · − , ( )
1 2
, z z ∀ ∈£
;

2 1 2 1
z z z z ⋅ · ⋅ , ( )
1 2
, z z ∀ ∈£
,
n n
z z ·
,
2
1
2
1
z
z
z
z
·

,
_

¸
¸
, ( )
1 2
, z z ∀ ∈£
, 0
2
≠ z ;
 z z z ⋅ ·
2
, ( ) z ∀ ∈£ ;

0 ≥ z
, ( ) z ∀ ∈£
;
0 0 · ⇔ · z z
;
z z ·
, ( ) z ∀ ∈£
;

2 1 2 1
z z z z ⋅ · ⋅
, ( )
1 2
, z z ∀ ∈£
;
n
n
z z · , ( ) z ∀ ∈£
;

2
1
2
1
z
z
z
z
· , ( )
1 2
, z z ∀ ∈£ , 0
2
≠ z .
Rezolvarea ecuaţiei de gradul II cu coeficienţi reali
Fie
2
0 ax bx c + + · , unde
, , a b c∈¡
, 0 a ≠ ,
2
4 b ac ∆ · − . În funcţie de valorile lui ∆ se disting 3
cazuri:
 Dacă 0 ∆ > , ecuaţia are două rădăcini reale distincte
1, 2
2
b
x
a
− t ∆
· ;
 Dacă 0 ∆ · , ecuaţia are două rădăcini reale egale
1 2
2
b
x x
a

· · ;
 Dacă 0 ∆ < , ecuaţia nu are rădăcini reale, în schimb are două rădăcini complexe conjugate:
1,2
2
b i
x
a
− t −∆
· .
GEOMETRIE
Elemente de geometrie sintetică plană
Fie ABC ∆ cu laturile
, , a b c
şi
a
h
înălţimea din vârful A. Avem
următoarele:
 Teorema sinusurilor 2
sin sin sin
a b c
R
A B C
· · · , unde R este
raza cercului circumscris ABC ∆ .
 Teorema cosinusului
2 2 2
2 2 2
2 cos cos
2
b c a
a b c bc A A
bc
+ −
· + − ⇒ ·
2 2 2
2 2 2
2 cos cos
2
a c b
b a c ac B B
ac
+ −
· + − ⇒ ·
2 2 2
2 2 2
2 cos cos
2
a b c
c a b ab C C
ab
+ −
· + − ⇒ ·
 Formule pentru arie
2 2 2
a b c
a h b h c h
S
⋅ ⋅ ⋅
· · ·
sin sin sin
2 2 2
ab C ac B bc A
S · · ·
Formula lui Heron: ( ) ( ) ( ) S p p a p b p c · − − − , unde
2
a b c
p
+ +
· (semiperimetrul)
4
abc
S rp
R
· · , unde
r
este raza cercului înscris în ABC ∆ .

( ) ( )
sin
2
p b p c A
bc
− −
·
,
( ) ( )
sin
2
p a p c B
bc
− −
·
,
( ) ( )
sin
2
p a p b C
ab
− −
·
;

( )
cos
2
p p a A
bc

·
,
( )
cos
2
p p b B
ac

·
,
( )
cos
2
p p c C
ab

·
;

2
cos
2
a
bc A
l
b c
·
+
,
2
cos
2
b
ac B
l
a c
·
+
,
2
cos
2
c
ab C
l
a b
·
+
, unde
a
l
este lungimea bisectoarei unghiului
ˆ
A
.

( )
2 2 2
2
2
4
a
b c a
m
+ −
·
,
( )
2 2 2
2
2
4
b
a c b
m
+ −
·
,
( )
2 2 2
2
2
4
c
a b c
m
+ −
· , unde a
m
este lungimea
medianei din A.
Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic
În orice triunghi dreptunghic ABC ∆ cu ( )
0
90 m BAC · R
, avem:
 Teorema lui Pitagora:
2 2 2
BC AB AC ·+
(suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul
ipotenuzei)
 Teorema catetei:
2
AB BDBC ·⋅
şi
2
AC CDBC ·⋅
(cateta este medie proporţională între
ipotenuză şi proiecţia ei pe ipotenuză)
 Teorema înălţimii:
2
AD BDDC ·⋅
(înălţimea este medie proporţională între segmentele
determinate de aceasta pe ipotenuză)
 A doua teoremă a înălţimii:
AB AC
AD
BC

·
(înălţimea este egală cu produsul catetelor pe
ipotenuză)
 Mediana corespunzătoare ipotenuzei este egală cu jumătate din ipotenuză.
 Cateta opusă unghiului de 30
0
este egală cu jumătate din ipotenuză.
 Raza cercului circumscris triunghiului dreptunghic este jumătate din ipotenuză.
 Funcţii trigonometrice:
sin
cateta opusa
ipotenuza
·
cos
cateta alaturata
ipotenuza
·
tg
cateta opusa
cateta alaturata
·
ctg
cateta alaturata
cateta opusa
·
0
0
0
30
0
45
0
60
0
90
sin 0
2
1
2
2
2
3
1
cos
1
2
3
2
2
2
1 0
tg 0
3
1 1
3
-
ctg
-
3
1
3
1 0
Elemente de geometrie analitică plană
Produsul scalar în plan :
 Fie ( ) ( )
1 1 1 1
, y x a j y i x a · ⇔ + ·

 

, ( ) ( )
2 2 2 2
, y x b j y i x b · ⇔ + ·
  
doi vectori în plan. Atunci
2 1 2 1
y y x x b a + · ⋅


.
 Modulul unui vector : Fie ( ) y x a , ·

. Atunci
2 2
a x y · +
r
.
 Calculul unghiului a doi vectori : Fie ( )
1 1
, y x a ·

, ( )
2 2
, y x b ·

doi vectori nenuli în plan, iar
α
unghiul
dintre ei. Atunci :
1 2 1 2
2 2 2 2
1 1 2 2
cos
x x y y a b
a b x y x y
α
+ ⋅
· ·
⋅ + +
r
r
r
r
.
 Vectorii ( )
1 1
, y x a ·

, ( )
2 2
, y x b ·

sunt perpendiculari dacă şi numai dacă
1 2 1 2
0 x x y y + ·
.
Modulul vectorului
AB
este egal cu :
( ) ( )
2 2
A B A B
y y x x AB − + − ·
Doi vectori ( )
A A A
y x r , ·

, ( )
B B B
y x r , ·

sunt coliniari
dacă au coordonatele proporţionale :
B
A
B
A
y
y
x
x
·
.
 Coordonatele punctului ( )
M M
y x M , care împarte segmentul [ ] AB în raportul k
MB
AM
· , ( )
A A
y x A , ,
( )
B B
y x B , sunt :
k
kx x
x
B A
M
+
+
·
1
,
k
ky y
y
B A
M
+
+
·
1
. În particular, dacă M este mijlocul segmentului
[ ] AB , atunci ( ) 1 · k
2
B A
M
x x
x
+
· ,
2
B A
M
y y
y
+
· .
Fie d o dreaptă oblică din plan. Numărul real
α tg · m
, unde
[ )
¹
;
¹
¹
'
¹
− ∈
2
, 0
π
π α
este unghiul făcut de
dreaptă cu sensul pozitiv al axei Ox , se numeşte panta dreptei d .
 Panta unei direcţii determinate de vectorul
( )
0 0 0
, b a r ·

,
0
0
≠ a
este egală cu
0
0
0
a
b
m
r
·

.
 Considerăm punctele distincte ( )
1 1 1
, y x M , ( )
2 2 2
, y x M cu
1 2
x x ≠
. Panta dreptei ce trece prin punctele
2 1
, M M este :
1 2
1 2
2 1
x x
y y
m
M M


·
.
 Două drepte oblice sunt paralele dacă şi numai dacă au pantele egale şi sunt perpendiculare dacă şi
numai dacă produsul pantelor lor este egal cu -1.
Forme ale ecuaţiei dreptei în plan :
 Considerăm punctul
( )
0 0 0
, y x M
şi vectorul ( ) 0 ,


≠ · b a v . Ecuaţiile
0
0
,
x x ta
t
y y tb
· + ¹

'
· +
¹
¡
se numesc
ecuaţiile parametrice ale dreptei d .
 Ecuaţia dreptei ce trece prin punctul
( )
0 0
, y x M
şi are panta
m
este :
( )
0 0
x x m y y − · −
.
 Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte ( )
1 1 1
, y x M , ( )
2 2 2
, y x M ,
2 1
x x ≠ este:
0
1
1
1
2 2
1 1
·
y x
y x
y x
. Dacă
2 1
x x · , atunci ecuaţia dreptei este
1
x x · .
 Dacă punctele
2 1
, M M sunt situate pe axele de coordonate adica dacă ( ) 0 ,
1
a M , ( ) b M , 0
2
, cu
, 0 a b ≠

atunci ecuaţia dreptei are forma
0 1 · − +
b
y
a
x
, numită ecuaţia dreptei prin tăieturi.
 Ecuaţia carteziană generală a unei drepte :
0 , 0
2 2
≠ + · + + b a c by ax
. Panta dreptei date în formă
generală este
b
a
m − ·
, dacă 0 b ≠ . Dacă 0 b · , atunci dreapta este verticală, deci nu are pantă.
Observaţ ii . Punctul
( )
0 0 0
, y x M
aparţine dreptei (se află pe dreapta)
n mx y d + · :
, dacă coordonatele sale
verifică ecuaţia dreptei, adică dacă
n mx y + ·
0 0
.
 Condiţia de coliniaritate a trei puncte ( )
1 1 1
, y x M , ( )
2 2 2
, y x M ,
( )
3 3 3
, y x M
este
0
1
1
1
3 3
2 2
1 1
·
y x
y x
y x
.
 Punctul de intersecţie a două drepte se obţine rezolvând sistemul format din ecuaţiile dreptelor.
 Două drepte 0 :
1 1 1 1
· + + c y b x a d , 0 :
2 2 2 2
· + + c y b x a d coincid dacă şi numai dacă au coeficienţii
proporţionali, adcă :
2
1
2
1
2
1
c
c
b
b
a
a
· ·
.
Condiţia de concurenţă a trei drepte
: 0
i i i i
d a x b y c + + ·
, unde
, ,
i i i
a b c ∈¡
şi
2 2
0
i i
a b + > , ( ) 1, 3 i ∀ · .
1 1 1
1 2 3 2 2 2
3 3 3
rang 2
a b c
d d d a b c
a b c
¸ _

∩ ∩ ≠ ∅ ⇔ · ⇔


¸ ,
1 1 1
2 2 2
3 3 3
0
a b c
a b c
a b c
·
şi există un minor de ordinul 2 nenul.
Unghiul a două drepte
Fie dreptele
1 1 1
: n x m y d + · ,
2 2 2
: n x m y d + · , niciuna
paralelă cu axa
Oy
. Avem :
1 1
tgα · m ,
2 2
tgα · m şi
2 1
α α α − · , atunci:

2 1
2 1
1 m m
m m
tg
+

· α
.
Distanţa de la un punct la o dreaptă
Distanţa de la punctul
( )
0 0 0
, y x P
la dreapta d de ecuaţie
0 : · + + c by ax d
este dată de formula
( )
2 2
0 0
, d
b a
c by ax
d P
+
+ +
·
.
Aria unui triunghi
Fie ( )
1 1
, y x A , ( )
2 2
, y x B ,
( )
3 3
, y x C
vârfurile triunghiului ABC ∆ . Aria triunghiului ABC ∆ este dată de
formula ∆ ·

2
1
ABC
S , unde
1
1
1
3 3
2 2
1 1
y x
y x
y x
· ∆
.
Coordonatele centrului de greutate G al unui triunghi cu vârfurile ( ) ,
i i i
A x y
, unde 1, 3 i · sunt
1 2 3
3
G
x x x
x
+ +
· ,
1 2 3
3
G
y y y
y
+ +
· .
Noţiuni teoretice necesare abordării
Subiectelor II, III, IV
(Algebră şi Analiză matematică)
ALGEBRA
Numere reale ⊂ ⊂ ⊂ ⊂ ¥ ¢ ¤ ¡ £
Formule de calcul prescurtat Fie
, , a b c∈¡
, atunci avem:

( )
2 2 2
2 b ab a b a + t · t

( )
2
2 2 2
2 2 2 a b c a b c ab ac bc + + · + + + + +
 ( )( ) b a b a b a − + · −
2 2
 ( ) ( )
2 2 3 3
b ab a b a b a + + − · −
 ( ) ( )
2 2 3 3
b ab a b a b a + − + · +

( )
3 2 2 3 3
3 3 b ab b a a b a t + t · t
Modulul unui număr real Fie x∈¡ , de numeşte modulul lui
x
(şi se notează
x
), numărul real
, dacă 0
, dacă 0
x x
x
x x
≥ ¹
·
'
− <
¹
Proprietăţi

0 x ≥
, ( ) x ∀ ∈¡
 0 0 x x · ⇔ ·
 sau 0 x y x y x y · ⇔ · + ·

2
x x ·
, ( ) x ∀ ∈¡

2
2
x x · , x x − · , ( ) x ∀ ∈¡

x y x y ⋅ · ⋅
, ( ) , x y ∀ ∈¡

x x
y y
· , ( ) , , 0 x y y ∀ ∈ ≠ ¡

( ) max ,
2
x y x y
x y
+ + −
·
, ( ) , x y ∀ ∈¡ 
( ) min ,
2
x y x y
x y
+ − −
·
, ( ) , x y ∀ ∈¡
Fie x∈¡ , se numeşte partea întreagă a lui
x
(şi se notează [ ] x
), cel mai mare număr întreg mai mic sau
egal cu
x
, se numeşte partea fracţionară a lui
x
(şi se notează { } x
) numărul { } [ ] x x x · −
.
Proprietăţi:
 [ ] { } x x x · +
, ( ) x ∀ ∈¡
 [ ] [ ] 1 x x x ≤ < +
, ( ) x ∀ ∈¡
 [ ] 1 x x x − < ≤
, ( ) x ∀ ∈¡
 [ ] [ ] x k x k + · +
, ( ) x ∀ ∈¡
, ( ) k ∀ ∈¢
 { } [ ) 0,1 x ∈
, ( ) x ∀ ∈¡
 { } { } x k x + ·
, ( ) x ∀ ∈¡
, ( ) k ∀ ∈¢
Radicali, puteri cu exponent raţional
Fie 0 a ≥ şi 2 n ≥ un număr natural par. Se numeşte radical de ordinul
n
din
a
(se noteză
n
a , un
număr 0 A ≥ cu proprietatea că
n
A a · . Fie a∈¡ şi 2 n ≥ un număr natural impar. Se numeşte radical
de ordinul
n
din
a
(se noteză
n
a , un număr A∈¡ cu proprietatea că
n
A a · .
Observaţie. Dacă în exerciţii (ecuaţii sau inecuaţii) întâlnim expresii de forma ( )
2n
E x (radical de ordin
par) se impune condiţia de existenţă a radicalului: ( ) 0 E x ≥
. Dacă avem radicali de ordin impar, pentru
aceştia nu se impun condiţii de existenţă.
Proprietăţi Fie
, m n∈¥
,
, 2 m n ≥
şi
, 0 a b >
. Atunci avem:

n n
a a ·
, dacă n este par

n n
a a ·
, dacă n este impar

n n n
a b a b ⋅ · ⋅

n
n
n
a a
b b
·

m n m n
a a

·

m n m n
a a

·
 Transformarea radicalilor compuşi în radicali simpli :
2 2
C A C A
B A

t
+
· t , unde
B A C − ·
2
.
Fie 0 a ≥ şi
m
n

+
∈¤ , atunci
m
n m
n
a a ·
.
Proprietăţi Fie
1 2
, , r r r ∈¤
şi , a b

+
∈¡ , atunci:avem

1 2 1 2
r r r r
a a a
+
⋅ ·

1
1 2
2
r
r r
r
a
a
a

·

( )
2
1 1 2
r
r r r
a a

·

( )
r
r r
a b a b ⋅ · ⋅

r
r
r
a a
b b
¸ _
·

¸ ,

1
r
r
a
a

·
Inegalităţi remarcabile
 Inegalitatea mediilor Fie n

∈¥ şi
1 2
, , , 0
n
a a a > K
, notăm:
1 2 n
a
a a a
M
n
+ + +
·
K
,
1 2
n
g n
M a a a · K ,
1 2
1 1 1
h
n
n
M
a a a
·
+ + + K
, avem:
a g h
M M M ≥ ≥
cu egalitate pentru
1 2 n
a a a · · · K
.
Observaţie. În cazul 2 n · pentru
, 0 a b >
, avem:
2
2
a b ab
ab
a b
+
≥ ≥
+
.
 Inegalitatea lui Bernoulli Fie 0 α > şi
1, r r > ∈¤
, atunci
( ) 1 1
r
r α α + >+
.
Mulţimi
Fie E o muţime şi
, A B
două submulţimi ale lui E .
 Complementara mulţii A este mulţimea { }
,
E
C A x x E x A · ∈ ∉
 Intersecţia mulţimilor A şi B este mulţimea { }
şi A B x x A x B ∩ · ∈ ∈
 Reuniunea mulţimilor A şi B este mulţimea { }
sau A B x x A x B ∪ · ∈ ∈
 Diferenţa mulţimilor A şi B este mulţimea { }
\şi A B x x A x B · ∈ ∉
 Produsul cartezian al mulţimilor A şi B este mulţimea ( ) { }
,şi A B x y x A y B × · ∈ ∈
Se numeşte cardinanlul unei mulţimi A (şi se notează
card A
sau
A
), numărul elementelor mulţimii A.
Avem:
 ( ) ( ) ( ) card card card A B A B × · ⋅  ( ) ( ) card card card card A B A B A B ∪ · + − ∩
Metoda inducţiei matematice
Fie ( ) P n
o propoziţie care depinde de numărul n

∈¥ . Dacă avem:
1. ( ) 1 P
este adevărată;
2. ( ) k

∀ ∈¥
arbitrar fixat avem ( ) P k
adevărată ( ) 1 P k → +
adevărată,
atunci ( ) P n
este adevărată ( ) n

∀ ∈¥
.
Progresii aritmetice şi geometrice
Se numeşte progresie aritmetică un şir în care fiecare termen, mai puţin primul, se obţine din precedentul
adunat cu un număr constant
r
numit raţie.
Notaţie:
1 2 1 1
, , , , , ,
n n n
a a a a a

− + ⋅
K K
Proprietăţi

r a a
n n
+ ·
−1
, 2 ≥ n ;
· −
−1 n n
a a
constant, ( ) 2 ≥ ∀ n ;
 Formula termenului general :
( )r n a a
n
1
1
− + ·
, ( ) 2 ≥ ∀ n ;

2
1 1 + −
+
·
n n
n
a a
a (proprietatea care caracterizează progresiile aritmetice),
2
k n k n
n
a a
a
+ −
+
· , ( ) 2 ≥ ∀ n ,
( ) n k , 1 · ∀ ;

1 2 3 1 2 1 + − − −
+ · · + · + · +
k n k n n n
a a a a a a a a 
, ( ) n k , 1 · ∀ ;

( ) ( ) [ ]
2
1 2
2
1 1
2 1
n r n a n a a
a a a S
n
n n
⋅ − +
·
⋅ +
· + + + ·  , 1 ≥ n ;

1 −
− ·
n n n
S S a , ( ) 2 ≥ ∀ n .
Se numeşte progresie geometrică un şir în care fiecare termen, mai puţin primul, se obţine din precedentul
înmulţit cu un număr constant nenul
q
, numit raţie.
Notaţie:
1 2 1 1
, , , , , ,
n n n
b b b b b
⋅ ⋅
− + ⋅ ⋅
K K
Proprietăţi

q b b
n n
⋅ ·
−1
, 2 ≥ n ;
·
−1 n
n
b
b
constant, ( ) 2 ≥ ∀ n ;
 Formula termenului general :
1
1

⋅ ·
n
n
q b b
, ( ) 1 ≥ ∀ n ;

1 1
2
+ −
⋅ ·
n n n
b b b (proprietatea care caracterizează progresiile geometrice) , iar dacă şirul are termeni
pozitivi, avem:
1 1 + −
⋅ ·
n n n
b b b ,
k n k n n
b b b
+ −
⋅ · , ( ) 2 ≥ ∀ n , ( ) 1, 1 k n ∀ · − ;

1 1 2 1 + − −
⋅ · · ⋅ · ⋅
k n k n n
b b b b b b 
, ( ) n k , 1 · ∀ ;

1
1
1
1 2


· + + + +

q
q
q q q
n
n
 , ( ) { } \ 1 q ∀ ∈¡ ;

1
1 2
1
, dacă 1
1
, dacă 1
1
n
n n
nb q
S b b b
q
b q
q
· ¹
¹
· + + + ·
− '

¹

¹
K .
Funcţii
Fie A şi B două mulţimi nevide. Spunem că am definit o funcţie pe mulţimea A cu valori în mulţimea B ,
dacă printr-un procedeu oarecare facem ca fiecărui element A x ∈ să-i corespundă un singur element
B y ∈
. (O funcţie definită pe A cu valori în B se notează
B A f → :
, A se numeşte domeniul de
definiţie, iar B se numeşte codomeniul).
Funcţia A A
A
→ : 1 , definită prin ( ) x x
A
· 1 , ( ) A x ∈ ∀ , se numeşte aplicaţia identică a mulţimii A.
Fie
B A f → :
,
D C g → :
două funcţii. Spunem că funcţiile
g f ,
sunt egale (şi scriem
g f ·
) dacă :
1. C A · (au acelaşi domeniu de definiţie) ;
2. D B · (au acelaşi codomeniu) ;
3. ( ) ( ) ( ) A x x g x f ∈ ∀ · , (funcţiile coincid în fiecare punct din domeniu).
Operaţii cu funcţii Fie D ⊆ ¡ o mulţime nevidă şi
, : f g D →¡
două funcţii, atunci:

: f g D + →¡
, ( ) ( ) ( ) ( ) f g x f x g x + · +
, ( ) x D ∀ ∈
se numeşte funcţia sumă a lui
f
şi
g
.

: f g D ⋅ →¡
, ( ) ( ) ( ) ( ) f g x f x g x ⋅ · ⋅
, ( ) x D ∀ ∈
se numeşte funcţia produs a lui
f
şi
g
.
 Dacă ( ) 0 g x ≠
, ( ) x D ∀ ∈
, atunci
:
f
D
g
→¡
, ( )
( )
( )
f x f
x
g g x
¸ _
·

¸ ,
, ( ) x D ∀ ∈
se numeşte funcţia cât a
lui
f
şi
g
.
 Fie
B A f → :
şi
C B g → :
două funcţii. Funcţia
C A f g → : 
definită prin ( ) ( ) ( ) ( ) x f g x f g ·  ,
( ) A x ∈ ∀ , se numeşte compusa lui
g
cu
f
.
Fie
B A f → :
o funcţie
 Se numeşte numerică dacă
, A B ⊆ ¡
.
 Se numeşte imaginea funcţiei
f
mulţimea notată
Im f
şi egală cu ( ) { }
Im f f x x A · ∈
.
 Se numeşte graficul funcţiei
f
mulţimea ( ) ( ) { } ( ) ( ) { }
, , ,
f
G x f x x A x y x A y f x · ∈ · ∈ ·
.
 Se numeşte injectivă, dacă ( ) A x x ∈ ∀
2 1
, cu ( ) ( )
2 1 2 1
x f x f x x ≠ ⇒ ≠ .
 Se numeşte surjectivă dacă pentru orice
B y ∈
, există un A x ∈ astfel încât ( ) x f y · .
 Se numeşte bijectivă dacă este atât injectivă cât şi surjectivă.
 Se numeşte inversabilă dacă există o funcţie
A B g → :
astfel încât
A
f g 1 ·  şi
B
g f 1 ·  . (Funcţia
g

din definiţie se numeşte inversa funcţiei
f
şi se notează cu
1 −
f ).
Teoremă. O funcţie este inversabilă dacă şi numai dacă este bijectivă.
Observaţie. Pentru a determina intersecţia graficului unei funcţii cu axa Ox , rezolvăm ecuaţia ( ) 0 f x ·
,
iar pentru a determina intersecţia graficului funcţiei cu axa
Oy
, calculăm ( ) 0 f
, dacă 0 se găseşte în
domeniul de definiţie al funcţiei.
O mulţime A ⊆ ¡ se numeşte simetrică în raport cu 0 (zero) dacă pentru orice A x ∈ şi A x ∈ − .
Fie A ⊆ ¡ o mulţime simetrică în raport cu zero. Funcţia
: f A →¡
se numeşte:
 pară dacă ( ) ( ) ( ) A x x f x f ∈ ∀ · − , .
 impară dacă ( ) ( ) ( ) A x x f x f ∈ ∀ − · − , .
Observaţie. Graficul unei funcţii pare este simetric faţă de axa
Oy
, iar cel al unei funcţii impare este
simetric în raport cu originea O.
Fie
: f A →¡
o funcţie de variabilă reală şi A I ⊆ . Spunem că funcţia
f
este:
 strict crescătoare pe I dacă :
( )
( ) ( )
1 2
1 2
1 2
, x x I
f x f x
x x
∀ ∈
⇒ <
<
;
 strict descrescătoare pe I dacă :
( )
( ) ( )
1 2
1 2
1 2
, x x I
f x f x
x x
∀ ∈
⇒ >
<
;
 crescătoare pe I dacă :
( )
( ) ( )
1 2
1 2
1 2
, x x I
f x f x
x x
∀ ∈
⇒ ≤
<
;
 descrescătoare pe I dacă :
( )
( ) ( )
1 2
1 2
1 2
, x x I
f x f x
x x
∀ ∈
⇒ ≥
<
.
Observaţie. O funcţie
f
strict crescătoare pe I sau strict descrescătoare pe I se numeşte funcţie strict
monotonă pe I . O funcţie
f
crescătoare pe I sau descrescătoare pe I se numeşte monotonă pe I . Dacă
f
este strict monotonă (sau monotonă) pe A (pe tot domeniul de definiţie) spunem simplu că
f
este strict
monotonă (sau monotonă) fără a mai indica mulţimea.
O funcţie monotonă pe o mulţime A, rămâne monotonă pe orice submulţime a sa.
Fie funcţia
: f I →¡
, unde I ⊆ ¡ interval. Se spune că funcţia
f
este
 convexă pe I , dacă ( ) I x x ∈ ∀
2 1
, şi ( ) 0 ,
2 1
≥ ∀ q q , cu 1
2 1
· + q q , avem:
( ) ( ) ( )
2 2 1 1 2 2 1 1
x f q x f q x q x q f + ≤ + .
 concavă pe I ,dacă ( ) I x x ∈ ∀
2 1
, şi ( ) 0 ,
2 1
≥ ∀ q q , cu 1
2 1
· + q q , avem :
( ) ( ) ( )
2 2 1 1 2 2 1 1
x f q x f q x q x q f + ≥ + .
Observaţie. 1. Dacă
f
este convexă pe I , atunci pentru
1 2
1
2
q q · · se obţine:
( ) ( )
1 2 1 2
2 2
f x f x x x
f
+ + ¸ _


¸ ,
, ( ) I x x ∈ ∀
2 1
, , iar dacă f este concavă pe I , atunci
( ) ( )
1 2 1 2
2 2
f x f x x x
f
+ + ¸ _


¸ ,
, ( ) I x x ∈ ∀
2 1
, .
2. Interpretarea geometrică a concavităţii şi convexităţii :
În limbaj trivial spunem despre graficul funcţiei convexe că “ ţine apa “ în timp ce graficul funcţiei concave
“ nu ţine apa ”.
Funcţia de gradul I
: f → ¡ ¡
, ( ) f x ax b · +
, unde
, a b∈¡
, 0 a ≠ .
 Rezolvarea ecuaţiei ax b · , unde
, a b∈¡
.
1. Dacă 0 a ≠ , atunci ecuaţia admite soluţia unică
b
x
a
·
2. Dacă 0 a · , atunci: - dacă 0 b · , atunci x∈¡ (ecuaţia admite o infinitate de soluţii)
- dacă 0 b ≠ , atunci x∈∅ (ecuaţia nu admite rădăcini)
 Semnul funcţiei de gradul I
: f → ¡ ¡
, ( ) f x ax b · +
, unde
, a b∈¡
, 0 a ≠ :
x
−∞

b
a
− +∞
( ) f x
semn contrar lui
a
0 semnul lui
a
 Monotonia funcţiei de gradul I: Dacă 0 a > , atunci
f
este strict crescătoare, iar dacă 0 a < , atunci
f

este strict descrescătoare.
 Graficul: Este o dreaptă, pentru reprezentarea grafică sunt necesare 2 puncte distincte.
Funcţia de gradul II
: f → ¡ ¡
, ( )
2
f x ax bx c · + +
, unde
, , a b c ∈¡
, 0 a ≠ .
 Forma canonică: ( )
2
f x ax bx c · + + ·
2 2
2
2 4 2 4
b b
a x a x
a a a a
1
∆ ∆ ¸ _ ¸ _
+ − · + −
1

¸ , ¸ , 1
¸ ]
, unde
2
4 b ac ∆ · − .
 Rezolvarea ecuaţiei
2
0 ax bx c + + · , unde
, , a b c∈¡
, 0 a ≠ . Calculăm ∆, distingem cazurile:
0 ∆ <
Ecuaţia nu are rădăcini reale, în schimb are două rădăcini complexe conjugate:
1
2
b i
x
a
− − −∆
· ,
2
2
b i
x
a
− + −∆
·
0 ∆ · Ecuaţia are două rădăcini reale egale:
1 2
2
b
x x
a

· ·
0 ∆ > Ecuaţia are două rădăcini reale distincte:
1
2
b
x
a
− − ∆
· ,
2
2
b
x
a
− + ∆
·
 Relaţiile lui Viète:
1 2
b
S x x
a
· + · − ,
1 2
c
P x x
a
· · . Mai avem:
2 2 2
1 2
2 x x S P + · − ,
3 3 3
1 2
3 x x S PS + · − ,
( )
2
4 4 2 2
1 2
2 2 x x S P P + · − − , dacă rădăcinile sunt nenule:
1 2
1 1 S
x x P
+ ·
.
Observaţie. Orice ecuaţie de gradul 2 se poate scrie sub forma
2
0 x Sx P − + · , unde S şi P reprezintă
suma şi respectiv produsul rădăcinilor ecuaţiei.
 Descompunerea trinomului
2
ax bx c + + , unde
, , a b c∈¡
, 0 a ≠ .
¡ 0 ∆ < Nu se descompune.
0 ∆ · ( )
2
2
0
ax bx c a x x + + · − , unde
0
2
b
x
a
· −
0 ∆ > ( ) ( )
2
1 2
ax bx c a x x x x + + · − −
, unde
1
2
b
x
a
− − ∆
· ,
2
2
b
x
a
− + ∆
·
£
( ) ( )
2
1 2
ax bx c a x x x x + + · − −
, unde
1 2
, x x
sunt rădăcinile ecuaţiei
2
0 ax bx c + + · .
 Semnul funcţiei de gradul II. În funcţie de valorile lui ∆ distingem cazurile:
0 ∆ <
x −∞
+∞
( ) f x
semnul lui a
0 ∆ ·
x −∞

2
b
a
− +∞
( ) f x
semnul lui a 0 semnul lui a
0 ∆ >
x −∞

1
x

2
x
+∞
( ) f x
semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
 Extremul funcţiei de gradul II. Monotonia funcţiei de gradul II.
1. Dacă
0 a <
atunci funcţia are un maxim în punctul
2
b
a
− , valoarea maximă este
4a

− , funcţia este
strict crescătoare pe
,
2
b
a
¸ 1
−∞ −

1
¸ ]
şi strict descrescătoare pe
,
2
b
a
_
− + ∞

¸ ,
.
2. Dacă
0 a >
atunci funcţia are un minim în punctul
2
b
a
− , valoarea minimă este
4a

− , funcţia este
strict descrescătoare pe
,
2
b
a
¸ 1
−∞ −

1
¸ ]
şi strict crescătoare pe
,
2
b
a
_
− + ∞

¸ ,
.
 Graficul: este o parabolă.
Funcţia exponenţială (de bază
a
) ( ) : 0, f → ∞ ¡
, ( )
x
a x f · , unde 0 > a , 1 ≠ a .
 Rezolvarea ecuaţiei
x
a b · , unde 0 > a , 1 ≠ a , b∈¡ .
1. Dacă 0 b ≤ , atunci ecuaţia nu admite soluţii, deci x∈∅.
2. Dacă 0 b > , atunci ecuaţia admite soluţia unică
log
a
x b ·
.
 Semnul funcţiei exponenţiale: ( ) 0
x
f x a · >
(este strict pozitivă), ( ) x ∀ ∈¡
, 0 > a , 1 ≠ a .
 Monotonia: Este strict crescătoare (pe ¡ ) dacă 1 a > şi strict descrescătoare (pe ¡ ) dacă ( ) 0,1 a∈
.
 Graficul funcţiei exponenţiale trece prin punctul ( ) 0,1 P
, adică
0
1 a · , ( ) 0 a ∀ >
, 1 ≠ a .
Observaţie. Funcţia exponenţială de bază
a
este bijectivă, deci inversabilă, inversa acesteia este funcţia
logaritmică de bază
a
.
Funcţia logaritmică (de bază
a
) ( ) : 0, f ∞ →¡
, ( ) log
a
f x x ·
, unde 0 > a , 1 ≠ a .
Observaţie. Dacă
2, 7182 a e · ;
, atunci
log
e
se notează ln , dacă 10 a · , atunci
10
log
se notează
lg
.
 Rezolvarea ecuaţiei
log
a
x b ·
,unde 0 > a , 1 ≠ a , b∈¡ . Ecuaţia are soluţie unică
b
x a · , ( ) b ∀ ∈¡
.
 Semnul funcţiei logaritmice:
( ) 0,1 a∈
x
0 1 +∞
log
a
x
+ + + + 0









( ) 1, a∈ ∞
x
0 1 +∞
log
a
x








0 + + + + +
 Monotonia: Este strict crescătoare (pe ¡ ) dacă 1 a > şi strict descrescătoare (pe ¡ ) dacă ( ) 0,1 a∈
.
Proprietăţi : Dacă
1 , 0 ≠ > a a
, atunci :
 x a
x
a
·
log
, ( ) 0 x ∀ >
; x a
x
a
· log , ( ) x ∀ ∈¡
;
1 log · a
a
;
0 1 log ·
a
;

( ) y x y x
a a a
log log log + · ⋅
,
y x
y
x
a a a
log log log − ·
, ( ) , 0 x y ∀ >
;
 x k x
a
k
a
log log ⋅ · , x
x
a a
log
1
log − · , ( ) 0 x ∀ >
;

a
x
x
b
b
a
log
log
log ·
;
b
a
a
b
log
1
log ·
, ( ) , 0 b x ∀ > , 1 b ≠ .
 Graficul funcţiei exponenţiale trece prin punctul ( ) 1, 0 P
, adică
log 1 0
a
·
, ( ) 0 a ∀ >
, 1 ≠ a .
Observaţie. În ecuaţii sau exerciţiile în care apar expresii de forma :
( )
( ) x B
x A
log
se impun condiţiile de
existenţă :
( )
( )
( )
¹
¹
¹
'
¹
>

>
0
1
0
x B
x A
x A
.
Elemente de combinatorică
Se numeşte mulţime ordonată, o mulţime împreună cu o ordine bine determinată de dispunere a
elementelor sale.
Permutări de
n
elemente, notate cu
n
P
, reprezintă numărul mulţimilor ordonate formate cu elementele
unei mulţimi cu
n
elemente. Numărul permutărilor de
n
elemente este de
( ) ( ) ! 1 2 3 2 1
not
n n n n P
n
· ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · 
.
Aranjamente de
n
elemente luate câte k , notate
k
n
A , reprezintă numărul submulţimilor ordonate formate
cu k elemente din elementele unei mulţimi cu
n
elemente. Numărul aranjamentelor de
n
luate câte k este
( ) !
!
k n
n
A
k
n

·
.
Combinări de
n
elemente luate câte k , notate
k
n
C , reprezintă numărul submulţimilor cu k elemente ale
unei mulţimi cu
n
elemente. Numărul combinărilor de
n
luate câte k este
( ) ! !
!
k n k
n
C
k
n

·
.
Proprietăţi :

k n
n
k
n
C C

· ;

k
n
k
n
k
n
C C C
1
1
1 −


+ · ;

n n
n
n
n n n n
C C C C C 2
1 2 1 0
· + + + + +

 ;

1 5 3 1 4 2 0
2

· + + + · + + +
n
n n n n n n
C C C C C C   .
Binomul lui Newton
( )
n n
n
n n
n
n
n
n
n
n
n
n
k
k k n k
n
n
b C ab C b a C b a C a C b a C b a + + + + + · · +
− − − −
·


1 1 2 2 2 1 1 0
0

.
 Formula termenului general :
k k n k
n k
b a C T

+
·
1
;
 Formula de recurenţă :
1 2
1
+ +

+

·
k k
T
a
b
k
k n
T .
Fie A o mulţime finită cu n

∈¥ elemente. Atunci:
 numărul submulţimilor lui A este
2
n
;
 numărul submulţimilor nevide ale lui A este
2 1
n

;
 numărul submulţimilor cu k elemente, unde k n ≤ , ale lui A este
k
n
C .
Fie , m n

∈¥ , A o mulţime finită cu
n
elemente şi B o mulţime cu
m
elemente. Atunci:
 numărul funcţiilor definite pe A cu valori în B este
n
m ;
 numărul funcţiilor injective definite pe A cu valori în B este
n
m
A , dacă m n ≥ şi 0 în rest;
 numărul funcţiilor bijective definite pe A cu valori în B este ! n , dacă
m n ·
şi 0 în rest.
Probabilitatea unui eveniment
numărul cazurilor favorabile
numărul cazurilor posibile
P ·
.
Polinoame
Forma algebrică a polinomului
f
în nedeterminata X este:
2
0 1 2
0
n
k n
k n
k
f a X a a X a X a X
·
· · + + + +

K
, cu convenţia
0
1 X ·
.
 numerele
0 1
, , ,
n
a a a ∈ K £
se numesc coeficienţii polinomului
 notăm cu:
1.
[ ] X £ mulţimea polinoamelor cu coeficienţi complecşi în nedeterminata
X
2.
[ ] X ¡ mulţimea polinoamelor cu coeficienţi reali în nedeterminata
X
3.
[ ] X ¤ mulţimea polinoamelor cu coeficienţi raţionali în nedeterminata
X
4.
[ ] X ¢ mulţimea polinoamelor cu coeficienţi întregi în nedeterminata
X
 se numeşte gradul polinomului
f
şi se notează ( ) grad f
cel mai mare număr natural
n
cu proprietatea
0
n
a ≠
, gradul polinomului nul este prin convenţie
−∞
.
 fie [ ] f X ∈£
,
2
0 1 2
n
n
f a a X a X a X · + + + + K şi
, A B ⊆ £
. Funcţia
: f A B →
,
( )
2
0 1 2
n
n
f x a a x a x a x · + + + + K
, ( ) x ∀ ∈£
se numeşte funcţie polinomială asociată polinomului
f
.
 dacă x∈£ , atunci numărul ( ) f x
se numeşte valoarea polinomului
f
în
x
.
 numărul
0
x ∈£
este rădăcină a polinomului
f
dacă ( )
0
0 f x ·
.
Fie [ ] , f g X ∈£
două polinoame,
2
0 1 2
n
n
f a a X a X a X · + + + + K ,
2
0 1 2
m
m
g b b X b X b X · + + + + K ,
atunci:

i i
f g a b · ⇔ ·
, ( ) 0 i ∀ ≥
, în paticular
0 0
i
f a · ⇔ ·
, ( ) 0 i ∀ ≥
.
 ( ) ( ) ( )
2
0 0 1 1 2 2
f g a b a b X a b X + · + + + + + +K
; ( ) ( ) ( ) ( )
grad max grad , grad f g f g + ≤
.
 ( ) ( )
2
0 0 0 1 1 0 0 2 1 1 2 0
f g a b a b a b X a b a b a b X ⋅ · + + + + + +K
; ( ) ( ) ( ) grad grad grad f g f g ⋅ ≤ +
cu egalitate
dacă
,
i i
a b ∈£
.
 se numeşte ecuaţie algebrică cu o necunoscută, o ecuaţie de forma ( ) 0 f x ·
, unde
f
este un polinom
nenul. Gradul polinomului
f
se numeşte gradul ecuaţiei.
 fie [ ] f X ∈£
,
0 f ≠
şi a∈£ . Numărul
a
se numeşte rădăcină multiplă de ordinul n

∈¥ , dacă
( )
n
X a − divide
f
şi ( )
1 n
X a
+
− nu divide
f
.
Observaţie. Dacă
2
0 1 2
n
n
f a a X a X a X · + + + + K , atunci:
( )
0
0 a f ·
(determinarea termenului liber)
( )
0 1
1
n
a a a f + + + · K
(determinarea sumei coeficienţilor)
( ) ( )
0 2
1 1
2
f f
a a
+ −
+ + · K (determinarea sumei coeficienţilor de rang par)
( ) ( )
1 3
1 1
2
f f
a a
− −
+ + · K (determinarea sumei coeficienţilor de rang impar).
Teoremă. (a împărţirii cu rest) Fie [ ] , f g X ∈£
,
0 g ≠
. Atunci există şi sunt unice două polinoame
[ ] , q r X ∈£
astfel încât
f g q r · ⋅ +
cu ( ) ( ) grad grad r g <
.
Teoremă. (a restului) Fie [ ] f X ∈£
şi a∈£ . Atunci restul împărţirii lui
f
prin X a − este ( ) f a
.
Teoremă. (a lui Bézout ) Fie [ ] f X ∈£
,
0 f ≠
. Numărul a∈£ este rădăcină a polinomului

X a −
divide
f
.
Teoremă. Fie
1
1 1 0
n n
n n
f a X a X a X a


· + + + + K , cu
0
n
a ≠
, 1 n ≥ . Dacă
1 2
, , ,
n
x x x K
sunt rădăcinile lui
f
, atunci ( ) ( ) ( )
1 1 2 n
f a X x X x X x · − − − K
.
Teoremă. (relaţiile lui Viète) Numerele complexe
n
x x x x , , , ,
3 2 1

sunt rădăcinile polinomului [ ] f X ∈£
,
0 1
2
2
1
1
a X a X a X a X a f
n
n
n
n
n
n
+ + + + + ·




 ,
0 ≠
n
a
, dacă şi numai dacă au loc relaţiile :

( )
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
− · ⋅ ⋅ ⋅
· + + +
− · + + +



n
n
n
n
n
n n
n
n
n
a
a
x x x
a
a
x x x x x x
a
a
x x x
0
2 1
2
1 3 1 2 1
1
2 1
1
......... .......... .......... ..........



.
Observaţie. Particularizăm pentru cazurile în care gradul lui
f
va fi 2, 3 sau 4.
1. Dacă c bX aX f + + ·
2
, 0 ≠ a , are rădăcinile
2 1
, x x , atunci relaţiile lui Viète sunt :
¹
¹
¹
'
¹
· ⋅
− · +
a
c
x x
a
b
x x
2 1
2 1
.
2. Dacă d cX bX aX f + + + ·
2 3
, 0 ≠ a , are rădăcinile
3 2 1
, , x x x
, atunci relaţiile lui Viète sunt :
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
− · ⋅ ⋅
· + +
− · + +
a
d
x x x
a
c
x x x x x x
a
b
x x x
3 2 1
3 2 3 1 2 1
3 2 1
.
3. Dacă e dX cX bX aX f + + + + ·
2 3 4
, 0 ≠ a , are rădăcinile
4 3 2 1
, , , x x x x
, atunci relaţiile lui Viète sunt:
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
− · + + +
· + + + + +
− · + + +
a
e
x x x x
a
d
x x x x x x x x x x x x
a
c
x x x x x x x x x x x x
a
b
x x x x
4 3 2 1
4 3 2 4 3 1 4 2 1 3 2 1
4 3 4 2 3 2 4 1 3 1 2 1
4 3 2 1
.
Observaţie. Dacă notăm cu
1 2
, v v
prima şi respectiv a doua relaţie a lui Viète, atunci suma pătratelor
rădăcinilor se obţine din
2
1 2
2 v v − .
Teoremă. 1. Orice polinom nenul cu coeficienţi reali, [ ] f X ∈¡
, dacă admite rădăcina complexă
1
x a bi · +
, cu 0 b ≠ , atunci admite şi rădăcina
2
x a bi · −
şi cele două au acelaşi ordin de multiplicitate.
2. Orice polinom nenul cu coeficienţi raţionali, [ ] f X ∈¤
, dacă admite rădăcina
1
x a b · + , unde
, a b∈¤
, 0 b > , b ∉¤ , atunci admite şi rădăcina
2
x a b · − şi cele două au acelaşi ordin de
multiplicitate.
3. Fie
0 1
n
n
f a a X a X · + + + K un polinom cu coeficienţi întregi, de grad 1 ≥ . Dacă
p
q
α ·
, unde
( ) , , 0, , 1 p q q p q ∈ ≠ · ¢
este o rădăcină a lui
f
, atunci
0
p a
şi
n
q a
.
Consecinţe. 1. Orice polinom cu coeficienţi reali are un număr par de rădăcini complexe.
2. Orice polinom cu coeficienţi reali de grad impar are cel putin o rădăcină reală.
3. Dacă polinomul [ ] f X ∈¤
admite rădăcina a b + ,
, a b∈¤
, , a b ∉¤ , atunci admite şi rădăcinile
a b − , a b − + , a b − − .
4. Dacă polinomul
f
admite rădăcina întreagă
p
, atunci
p
este divizor al termenului liber.
Elemente de algebră liniară
Fie , m n

∈¥ şi { } 1, 2, , M m · K
, { } 1, 2, , N n · K
. Se numeşte matrice de tipul ( ) , m n
(cu m linii şi n
coloane) cu elemente din D, o funcţie : A M N D × → , ( ) ,
ij
A i j a D · ∈
.
Observaţie. 1. Notăm matricele sub forma:
11 12 1
21 22
1 2
n
nn
m m mn
a a a
a a a
A
a a a
¸ _


·


¸ ,
K
K
K K K K
K
.
2. Dacă 1 m · , o matrice de tipul ( ) 1, n
se numeşte matrice linie; dacă 1 n · , o matrice de tipul ( ) ,1 m
se
numeşte matrice coloană; dacă
m n ·
, o matrice de tipul ( ) , n n
se numeşte matrice pătratică de ordinul
n
.
3. Se notează cu ( )
, m n
M D
mulţimea tuturor matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente din D. Dacă
mulţimea D este finită cu d elemente, atunci numărul tuturor matricelor cu elemente din D este
m n
d

.
4. Două matrice sunt egale dacă sunt de acelaşi tip şi elementele corespondente sunt egale.
5. Dacă A este o matrice de tipul ( ) , m n
, atunci se numeşte transpusa matricei A, o matrice notată
t
A
, de
tipul ( ) , n m
, obţinută din A prin trasformarea liniilor în coloane (şi a coloanelor în linii).
6. Dacă avem două matrice A de tipul ( ) , m n
şi B de tipul ( ) , n p
, atunci are sens produsul A B ⋅ şi se va
obţine o matrice de tipul ( ) , m p
.
7. Înmulţirea matricilor este asociativă.
Proprietăţi ale determinanţilor
1. Determinantul unei matrice coincide cu determinantul matricei transpuse.
( ) ( ) det det ,
t
n
A A A M · ∀∈ £
.
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) sunt nule, atunci determinantul matricei este nul.
3. Dacă o matrice are două linii (sau două coloane) identice, atunci determinantul său este nul.
4. Dacă elementele a două linii (sau două coloane) ale unei matrice sunt proporţionale, atunci determinantul
este nul.
5. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un scalar α ∈£ , atunci
obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale înmulţit cu
α
.
6. Dacă într-o matrice schimbăm două linii (sau două coloane) între ele obţinem o matrice care are
determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale.
7. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu
acelaşi scalar, atunci această matrice are acelaşi determinant ca şi matricea A.
8. Dacă o linie (sau o coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelalte linii
(sau coloane), atunci determinantul matricei este nul.
9. Fie ( )
, 1,
ij
i j n
A a
·
·
este o matrice pătratică de ordinul
n
. Presupunem că elementele liniei i sunt de forma
( ) , 1,
ij ij ij
a a a j n ′ ′′ · + ∀ · . Dacă A′ , respectiv A′′ , este matricea care se obţine din A înlocuind elementele
de pe linia i cu
ij
a′
(respectiv
ij
a′′
) ( ) 1, j n ∀ · , atunci det det det A A A ′ ′′ · + .
11 12 1 11 12 1 11 12 1
1 1 2 2 1 2 1 2
1 2 1 2 1 2
n n n
i i i i in in i i iinn i i in
n n nn n n nn n n nn
a a a a a a a a a
a a a a a a a a a a a a
a a a a a a a a a
′ ′′ ′ ′′ ′ ′′ ′ ′ ′ ′′ ′′ ′′ + + + · +
K K K
M M O M M M O M M M O M
K K K
M M O M M M O M M M O M
K K K
.
10.
( ) det 1,
n
I n

·∀∈ ¥
.
11.
( ) ( ) ( ) det det ,
n
n
A A A M αα· ∀∈ £
.
12. Dacă A este o matrice triunghiulară (sau diagonală), atunci determinantul este egal cu produsul
elementelor de pe diagonala principală.
11 11 12 1 11
21 22 22 2 22
11 22
1 2
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
n
n
nn
n n nn nn nn
a a a a a
a a a a a
a a a
a a a a a
· · · ⋅ ⋅ ⋅
K K K
K K K
K
K K O M K K O M M M O M
K K K
13. Determinantul produsului a două matrici este egal cu produsul determinanţilor acelor matrici.
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) det det det , ,
n
AB A B AB M ⋅ · ⋅ ∀∈ £
.
Consecinţă:
( ) ( ) ( ) ( ) det det ,
m
m
n
A A A M · ∀∈ £
Fie ( )
, m n
A M ∈ £
o matrice nenulă. Spunem că matricea A are rangul
r
şi scriem
rang A r ·
, dacă A are
un minor nenul de ordin
r
şi toţi minorii de ordin mai mare decât
r
sunt nuli.
Fie A o matrice pătratică de ordin
n
. Spunem că A este inversabilă dacă există o matrice B pătratică de
ordin
n
astfel încât
n
A B B A I ⋅ · ⋅ ·
. Inversa matricei A, dacă există, se notează
1
A

.
Observaţie. O matrice A pătratică de ordinul n este inversabilă dacă şi numai dacă det A este inversabil, în
plus ( )
1
1
det A A A

− ∗
· .
Legi de compoziţie. Structuri algebrice
Fie M o mulţime nevidă. O aplicaţie
ϕ
definită pe produsul cartezian M M × cu valori în M ,
M M M → × : ϕ
, ( ) ( ) y x y x , , ϕ → se numeşte lege de compoziţie.
Fie M o mulţime finită,
{ }
n
a a a a M , , , ,
3 2 1
 ·
. În acest caz o lege de compoziţie
ϕ
pe M ,
M M M → × : ϕ
, poate fi dată prin ceea ce este cunoscut sub numele de tabla operaţiei
ϕ
, care constă
dintr-un tabel cu
n
linii şi
n
coloane afectate celor
n
elemente ale lui M . Tabla legii de compoziţie
ϕ

conţine la intersecţia liniei lui
i
a
cu coloana lui
j
a
, elementul
( )
j i
a a , ϕ
.
ϕ

1
a
2
a


j
a



n
a
1
a
2
a

i
a

n
a

( )
j i
a a , ϕ
Fie M o mulţime pe care este dată o lege de compoziţie
ϕ
. O submulţime nevidă H a lui M cu
proprietatea : ( ) ( ) H y x H y x ∈ ⇒ ∈ ∀ , , ϕ , se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea de
compoziţie
ϕ
.
O lege de compoziţie M M M → × , ( ) y x y x ∗ → , , se numeşte:
 asociativă , dacă :
( ) ( ) ( ) M z y x z y x z y x ∈ ∀ ∗ ∗ · ∗ ∗ , , ,
.
 comutativă , dacă :
( ) M y x x y y x ∈ ∀ ∗ · ∗ , ,
.
Un element M e ∈ se numeşte element neutru pentru o lege de compoziţie M M M → × , ( ) y x y x ∗ → , ,
dacă :
( ) M x x e x x e ∈ ∀ · ∗ · ∗ ,
.
Un element M x ∈ se numeşte simetrizabil în raport cu legea de compoziţie (asociativă şi cu element
neutru, fie acesta
e
) M M M → × , ( ) y x y x ∗ → , , dacă există M x ∈ ′ astfel încât :
e x x x x · ′ ∗ · ∗ ′
.
O mulţime nevidă M se numeşte monoid în raport cu o lege de compoziţie definită pe M , M M M → × ,
( ) y x y x ∗ → , , dacă sunt satisfăcute următoarele axiome :
( )
1
M ( ) ( ) ( ) M z y x z y x z y x ∈ ∀ ∗ ∗ · ∗ ∗ , , , ;
( )
2
M ( ) M e ∈ ∃ astfel încât
x e x x e · ∗ · ∗
, ( ) M x ∈ ∀ .
Spunem că monoidul M este comutativ (sau abelian) dacă operaţia acestuia satisface şi axioma :
( ) ( ) M y x x y y x M ∈ ∀ ∗ · ∗ , ,
3
.
Un cuplu ( ) ∗ , G format cu o mulţime nevidă G şi cu o lege de compziţie pe G ,
( ) y x y x G G G ∗ → → × , , se numeşte grup dacă sunt satisfăcute următoarele axiome :
( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) . încât astfel ,
; , încât astfel
; , , ,
3
2
1
e x x x x G x G x G
G x x e x x e G e G
G z y x z y x z y x G
· ′ ∗ · ∗ ′ ∈ ′ ∃ ∈ ∀
∈ ∀ · ∗ · ∗ ∈ ∃
∈ ∀ ∗ ∗ · ∗ ∗
Observaţie. 1. Un monoid G cu proprietatea că orice element G x ∈ este simetrizabil (în raport cu operaţia
acestuia) se numeşte grup.
2. Spunem că cuplul ( ) ∗ , G este grup abelian sau grup comutativ, dacă satisface şi axioma :
( ) ( ) G y x x y y x G ∈ ∀ ∗ · ∗ , ,
4
.
3. Dacă G are un număr finit de elemente
n
, atunci spunem că ordinul grupului g este n.
Teoremă. Într-un grup G sunt adevărate regulile de simplificare la stânga şi la dreapta :
c b c a b a · ⇒ ∗ · ∗
şi respectiv
c b a c a b · ⇒ ∗ · ∗ .
Teoremă. Fie ( ) ∗ , G un grup. Oricare ar fi
G b a ∈ ,
, ecuaţiile :
b x a · ∗ şi
b a y · ∗
au soluţii unice în G , anume b a x ∗ ′ · , respectiv
a b y ′ ∗ ·
, unde a′ este simetricul lui
a
.
Analiza matematica
Arimetica în
¡
Operaţii fără sens
(nedeterminări)
( ) ( ) +∞ + +∞ · +∞
( ) ( ) −∞ + −∞ · −∞
( ) ( ) +∞ ⋅ +∞ · +∞
( ) ( ) −∞ ⋅ −∞ · +∞
( ) ( ) ( ) ( ) +∞ ⋅ −∞ · −∞ ⋅ +∞ · −∞
t∞ · +∞
( )
( ) +∞
+∞ · +∞
( )
( )
0
−∞
+∞ ·
( )
0 0
+∞
·
( )
k
+∞ · +∞, ( ) , 2 k k ∀ ∈ ≥ ¥
( )
2 1 k−
−∞ · −∞, ( ) , 2 k k ∀ ∈ ≥ ¥
( ) log
a
+∞ · +∞
, dacă 1 a >
log 0
a
· −∞
, dacă 1 a >
( ) log
a
+∞ · −∞
, dacă ( ) 0,1 a∈
log 0
a
· +∞
, dacă ( ) 0,1 a∈
( ) ( ) x x + +∞ · +∞ + · +∞
, ( ) x ∀ ∈¡
( ) ( ) x x + −∞ · −∞ + · −∞
, ( ) x ∀ ∈¡
( ) x − +∞ · −∞
, ( ) x ∀ ∈¡
( ) x − −∞ · +∞
, ( ) x ∀ ∈¡
( )
, dacă 0
, dacă 0
x
x
x
+∞ > ¹
⋅ +∞ ·
'
−∞ <
¹
( )
, dacă 0
, dacă 0
x
x
x
−∞ > ¹
⋅ −∞ ·
'
+∞ <
¹
0
x
·
t∞
, ( ) x ∀ ∈¡
( )
, dacă 0
, dacă 0
x
x x
+∞ > +∞ ¹
·
'
−∞ <
¹
( )
, dacă 0
, dacă 0
x
x x
−∞ > −∞ ¹
·
'
+∞ <
¹
( )
( )
, dacă 1
0, dacă 0,1
x
x
x
+∞
+∞ > ¹
·
'

¹
∞−∞
t∞
t∞
0
0
( ) 0⋅ t∞
0
0
( )
0
t∞
1
t∞
( )
( )
0, dacă 1
, dacă 0,1
x
x
x
−∞
> ¹
·
'
+∞ ∈
¹
( )
, dacă 0
0, dacă 0
x
x
x
+∞ > ¹
+∞ ·
'
<
¹
Şiruri de numere reale
Monotonia şirurilor:
• un şir ( )
n
n
a
este strict crescător, dacă există
1
n

∈¥
astfel încât pentru orice
1
n n ≥
, n

∈¥ ,
1 n n
a a
+
<
.
• un şir ( )
n
n
a
este strict descrescător, dacă există
1
n

∈¥
astfel încât pentru orice
1
n n ≥
, n

∈¥ ,
1 n n
a a
+
>
.
• un şir ( )
n
n
a
este crescător, dacă există
1
n

∈¥
astfel încât pentru orice
1
n n ≥
, n

∈¥ ,
1 n n
a a
+

.
• un şir ( )
n
n
a
este descrescător, dacă există
1
n

∈¥
astfel încât pentru orice
1
n n ≥
, n

∈¥ ,
1 n n
a a
+

.
• un şir este strict monoton dacă este strict crescător sau strict descrescător.
• un şir este monoton dacă este crescător sau descrescător.
Mărginirea şirurilor:
• un şir ( )
n
n
a
este mărginit superior dacă există M ∈¡ (majorant) astfel încât pentru orice n

∈¥ ,
n
a M ≤
şi în acest caz
sup
n
n
a

∈¥
se numeşte marginea superioară a şirului ( )
n
n
a
.
• un şir ( )
n
n
a
este mărginit inferior dacă există m∈¡ (minorant) astfel încât pentru orice n

∈¥ ,
n
m a ≤
şi în acest caz
inf
n
n
a

∈¥
se numeşte marginea inferioară a şirului ( )
n
n
a
.
• un şir ( )
n
n
a
este mărginit dacă este mărgnit superior şi este mărginit inferior, adică există
, m M ∈¡
astfel încât pentru orice n

∈¥ ,
n
m a M ≤ ≤
.
Observaţie. Un şir ( )
n
n
a
este mărginit dacă şi numai dacă există
A
+
∈¡
astfel încât pentru orice n

∈¥
să avem
n
a A ≤
.
Teoremă. (Weierstrass) Orice şir monoton are limită, adică:
 dacă ( )
n
n
a
şir crescător şi nemărginit superior
lim
n
n
a
→∞
⇒ · ∞
;
 dacă ( )
n
n
a
şir descrescător şi nemărginit inferior
lim
n
n
a
→∞
⇒ · −∞
;
 dacă ( )
n
n
a
şir monoton şi mărginit, atunci ( ) ∃ ∈ l ¡
astfel încât
lim
n
n
a
→∞
· l
.
Teoremă. (Criteriul cleştelui) Fie ( )
n
n
a
, ( )
n
n
b
şi ( )
n
n
c
trei şiruri care satisfac condiţiile:

n n n
a b c ≤ ≤
, ( ) n ∀ ∈¥
(sau ( )
0
n n ∀ ≥
, unde
0
n ∈¥
fixat)

lim lim
n n
n n
a c a
→∞ →∞
· ·
.
Atunci şirul ( )
n
n
b
este convergent şi
lim
n
n
b a
→∞
·
.
n n n
a b c
a
≤ ≤
↓ ] [
Teoremă. (Criteriul raportului) Fie ( )
n
n
a
un şir de numere reale strict pozitive şi
1 n
n
n
a
b
a
+
·
, ( ) n

∀ ∈¥
.
Dacă
[ ] lim 0,
n
n
b b
→∞
· ∈ ∞
, atunci
[ )
, pentru 1
lim
0, pentru 0,1
n
n
b
a
b
→∞
∞ > ¹
·
'

¹
.
Teoremă. (Stolz – Cesaro, cazul


) Fie ( )
n
n
a
şi ( )
n
n
b
două şiruri cu următoarele proprietăţi:
1).
0
n
b >
, ( ) n

∀ ∈¥
, strict crescător şi nemărginit superior (
lim
n
n
b
→∞
· ∞
).
2). şirul
1
1
n n
n n
n
a a
b b
+
+
¸ _ −


¸ ,
are limită ,
1
1
lim
n n
n
n n
a a
b b
+
→∞
+

· ∈

l ¡
.
Atunci şirul
n
n
n
a
b
¸ _

¸ ,
are limită şi în plus
lim
n
n
n
a
b
→∞
· l
.
Consecinţe.
1). Fie ( )
n
n
a
un şir de numere reale care are limită. Atunci:
1 2
lim lim
n
n
n n
x x x
x
n
→∞ →∞
+ + +
·
K
.
2). Fie ( )
n
n
a
un şir de numere reale pozitive care are limită. Atunci: 1 2
lim lim
n
n n
n n
x x x x
→∞ →∞
· K
.
3). (Criteriul lui Cauchy – d’Alembert) Fie ( )
n
n
a
un şir de numere reale strict pozitive. Dacă şirul
1 n
n
n
x
x
+
¸ _

¸ ,
are limită, atunci:
1
lim lim
n
n
n
n n
n
x
x
x
+
→∞ →∞
·
.
Observaţie. a). Dacă
0
n
x >
şi
lim 0
n
n
x
→∞
·
, atunci
1
lim
n
n
x
→∞
· +∞
;
1
0
+
¸ _
· +∞

¸ ,
b). Dacă
0
n
x <
şi
lim 0
n
n
x
→∞
·
, atunci
1
lim
n
n
x
→∞
· −∞
;
1
0

¸ _
· −∞

¸ ,
.
Limitele şirurilor tip. Şiruri remarcabile.
1.
( )
1, dacă 1
, dacă 1
lim
0, dacă 0,1
n
n
q
q
q
q
→∞
·
∞ >
·

∃, dacă 1 q
¹
¹
¹
'
¹
¹
≤ −
¹
.
2. Dacă
1 q <
, atunci
( )
2
1
lim1
1
n
n
q q q
q
→∞
+ + + + ·

K
.
3. Fie : P → ¡ ¡ funcţia polinomială de grad 1 k ≥ cu coeficienţi reali,
( )
1
0 1 1
k k
k k
P x a x a x a x a


· + + + + K
,
0
0 a ≠
. Atunci:
( )
0
0
,dac ă 0
lim
,dac ă 0
n
a
P n
a
→∞
+∞ > ¹
·
'
−∞ <
¹
.
4. Fie
, : P Q → ¡ ¡
două funcţii polinomiale reale, ( )
1
0 1 1
k k
k k
P x a x a x a x a


· + + + + K
,
0
0 a ≠
, 1 k ≥ ,
( )
1
0 1 1
m m
m m
Q x b x b x b x b


· + + + + K
,
0
0 b ≠
, 1 m ≥ . Atunci:
( )
( )
( )
( )
( )
0
0
0
0
0, dacă
lim , dacă
sgn , dacă
n
k m gr P gr Q
P n a
k m gr P gr Q
Q n b
a
k m gr P gr Q
b
→∞
¹
¹
< <
¹
¹
¹
· · ·
'
¹
¹
¸ _
¹
⋅ ∞ > >

¹
¸ , ¹
.
5. Dacă ( )
n
n
x
este un şir convergent la 0
( )
lim 0
n
n
x
→∞
·
,
0
n
x ≠
, atunci:
sin
lim 1
arcsin
lim 1
1
lim ln , unde 0
n
n
n
n
n
n
n
x
n
n
x
x
x
x
a
a a
x
→∞
→∞
→∞
·
·

· >

( ) 1 1
lim
p
n
n
n
x
p
x
→∞
+ −
·
( )
tg
lim 1
arctg
lim 1
ln 1
lim 1
n
n
n
n
n
n
n
n
n
x
x
x
x
x
x
→ ∞
→ ∞
→ ∞
·
·
+
·
.
6. Şirul cu termenul general
1
1
n
n
e
n
¸ _
· +

¸ ,
este strict crescător şi mărginit:
2 3
n
e ≤ <
. Se
notează
1
lim 1
n
n
e
n
→∞
¸ _
· +

¸ ,
,
2, 7182 e ;
. Există inegalitatea
1
1 1
1 1
n n
e
n n
+
¸ _ ¸ _
+ < < +

¸ , ¸ ,
. În plus avem:
a). Dacă
lim
n
n
x
→∞
· t∞
, atunci
1
lim 1
n
x
n
n
e
x
→∞
¸ _
+ ·

¸ ,
;
b). Dacă
lim 0
n
n
x
→∞
·
,
0
n
x >
, atunci ( )
1
lim 1 n
x
n
n
x e
→∞
+ ·
;
c). Dacă
lim 0
n
n
x
→∞
·
,
0
n
x <
, atunci ( )
1
lim 1 n
x
n
n
x e
→∞
+ ·
;
d).
0
1 1 1 1 1
lim lim
! 0! 1! 2! !
n
n n
k
e
k n
→∞ →∞
·
¸ _ ¸ _
· + + + + ·

¸ , ¸ ,

K
.
Limite de funcţii
1. Limita funcţiei polinomiale
: f → ¡ ¡
, ( )
1
1 1 0
n n
n n
f x a x a x a x a


· + + + + K
, unde
0
n
a ≠
şi
0 1
, , ,
n
a a a ∈ K ¡
.

( ) ( ) lim
x a
f x f a

·
,
( ) a ∀ ∈¡

( )
, dacă 0
lim
, dacă 0
n
x
n
a
f x
a
→∞
∞ > ¹
·
'
−∞ <
¹

( )
, dacă 0 şi impar 0 par
lim
, dacă 0 şi impar 0 par
n n
x
n n
a n aşi n
f x
a n aşi n
→−∞
∞ < > ¹
·
'
−∞ > <
¹
sau
sau
2. Limita funcţiei raţionale
: \ f A → ¡ ¡
, ( )
( )
( )
P x
f x
Q x
·
, unde ( )
1 0
k
k
P x a x a x a · + + + K
,
( )
1 0
m
m
Q x b x b x b · + + + K
.
• Dacă ( ) 0 Q a ≠
, atunci
( )
( )
( )
lim
x a
P a
f x
Q a

·
.
• Dacă ( ) 0 Q a ·
, atunci:
- dacă şi ( ) 0 P a ·
obţin cazul de nedetermninare
0
0
.
- dacă ( ) 0 P a ≠
, atunci:
- dacă ( )
0
0
0
b
l
P a b
b
l
+

¹
· · +∞
¹
¹
· > ⇒
'
¹
· · −∞
¹
¹
- dacă ( )
0
0
0
b
l
P a b
b
l
+

¹
· · −∞
¹
¹
· < ⇒
'
¹
· · +∞
¹
¹
• ( )
( ) , pentru
lim , pentru
0, pentru
k l
k
m
k
x
m
a
k l
b
a
f x k l
b
k l

→t∞
¹
⋅ t∞ >
¹
¹
¹
· ·
'
¹
¹
<
¹
¹
3. Limita funcţiei radical (de ordin par) [ ) [ ) : 0, 0, f ∞ → ∞
, ( )
2k
f x x · , k

∈¥ .

2 2
lim
k k
x a
x a

·
,
( ) [ ) 0, a ∀ ∈ ∞

2
lim
k
x
x
→∞
· ∞
.
(de ordin impar)
: f → ¡ ¡
, ( )
2 1 k
f x x
+
·
k

∈¥ .

2 1 2 1
lim
k k
x a
x a
+ +

·
,
( ) a ∀ ∈¡

2 1
lim
k
x
x
+
→−∞
· −∞

2 1
lim
k
x
x
+
→∞
· ∞
4. Limita funcţiei exponenţiale ( ) : 0, f → ∞ ¡
, ( )
x
f x a ·
, unde
0, 1 a a > ≠
.
( ) 0,1 a∈
(bază subunitară)
1 a > (bază supraunitară)
lim
x b
x b
a a

·
, ( ) b ∀ ∈¡
lim
x b
x b
a a

·
, ( ) b ∀ ∈¡
lim
x
x
a
→−∞
· +∞ lim 0
x
x
a
→−∞
·
lim 0
x
x
a
→∞
· lim
x
x
a
→∞
· +∞
5. Limita funcţiei logaritmice ( ) : 0, f ∞ →¡
, ( ) log
a
f x x ·
, unde
0, 1 a a > ≠
.
( ) 0,1 a∈
(bază subunitară)
1 a > (bază supraunitară)
0
0
limlog
a
x
x
x

>
· +∞
0
0
limlog
a
x
x
x

>
· −∞
limlog log
a a
x b
x b

·
, ( ) ( ) 0, b ∀ ∈ ∞
limlog log
a a
x b
x b

·
, ( ) ( ) 0, b ∀ ∈ ∞
limlog
a
x
x
→∞
· −∞ limlog
a
x
x
→∞
· +∞
6. Limitele funcţiilor trigonomtrice directe
[ ] sin : 1,1 → − ¡ [ ] cos : 1,1 → − ¡ ( ) tg : \ 2 1
2
k k
π ¹ ¹
+ ∈ →
' ;
¹ ¹
¡ ¢ ¡
{ }
ctg : \ k k π ∈ → ¡ ¢ ¡
limsin sin
x a
x a

·
,
( ) a ∀ ∈¡
punct de
acumulare finit
limcos cos
x a
x a

·
,
( ) a ∀ ∈¡
punct de
acumulare finit
limtg tg
x a
x a

·
,
( ) ( ) \ 2 1
2
a k k
π ¹ ¹
∀ ∈ + ∈
' ;
¹ ¹
¡ ¢
limctg ctg
x a
x a

·
,
( ) { }
\ a k k π ∀ ∈ ∈ ¡ ¢
lim sin
x
x
→t∞
∃ lim cos
x
x
→t∞

2
limtg
x
x
π
· +∞
Z 0
limctg
x
x · −∞
Z
2
limtg
x
x
π
· −∞
] 0
limctg
x
x · +∞
]
lim tg
x
x
→t∞
∃ lim ctg
x
x
→t∞

7. Limitele funcţiilor trigonometrice inverse
[ ] arcsin : 1,1 ,
2 2
π π 1
− → −
1
¸ ]
[ ] [ ] arccos : 1,1 0,π − → arctg : ,
2 2
π π ¸ _
→ −

¸ ,
¡ ( ) arcctg : 0,π → ¡
limarcsin arcsin
x a
x a

·
,
( ) [ ] 1,1 a ∀ ∈ −
limarccos arccos
x a
x a

·
,
( ) [ ] 1,1 a ∀ ∈ −
limarctg arctg
x a
x a

·
,
( ) a ∀ ∈¡
limarcctg arcctg
x a
x a

·
,
( ) a ∀ ∈¡
limarctg
2
x
x
π
→∞
·
limarcctg 0
x
x
→∞
·
lim arctg
2
x
x
π
→−∞
· −
lim arcctg
x
x π
→−∞
·
8. Limite de funcţii compuse Fie
: f E F →
si
: g F →¡
,
, E F ⊆ ¡
,
a
punct de acumulare pentru E ,
: h g f E · → o ¡
. Dacă:
1.
( ) lim
x a
f x b

·
2. ( ) ( ) , , f x b x a x E ≠ ∀ ≠ ∈
3.
( ) lim
y b
g y l

·
atunci
( ) ( ) ( ) lim lim
x a y b
g f x g y l
→ →
· ·
.
9. Limite de puteri Fie
, : f g E →¡
, E ⊆ ¡ ,
a
punct de acumulare pentru E . Presupunem
( ) ( ) 0, f x x E > ∀ ∈
, atunci
( ) ( )
( ) g x
f x este definită.
Teoremă. Dacă
( )
1
lim
x a
f x l

·
,
( )
2
lim
x a
g x l

·
şi dacă
2
1
l
l are sens, atunci funcţia
( ) ( )
( ) g x
f x are limită în
a

şi ( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
2
lim
1
lim lim
x a
g x g x
l
x a x a
f x f x l

→ →
· ·
.
Cazuri exceptate (nedeterminări):
0
1 2
0 : 0 l l · ·
0
1 2
: , 0 l l ∞ · t∞ ·
1 2
1 : 1, l l

· · t∞.
10. Limite remarcabile
Limita fundamentală Generalizare
0
sin
lim 1
x
x
x

·
( )
( )
sin
lim 1
x a
u x
u x

·
, dacă
( ) lim 0
x a
u x

·
0
tg
lim 1
x
x
x

·
( )
( )
tg
lim 1
x a
u x
u x

·
, dacă
( ) lim 0
x a
u x

·
0
arcsin
lim 1
x
x
x

·
( )
( )
arcsin
lim 1
x a
u x
u x

·
, dacă
( ) lim 0
x a
u x

·
0
arctg
lim 1
x
x
x

·
( )
( )
arctg
lim 1
x a
u x
u x

·
, dacă
( ) lim 0
x a
u x

·
1
lim 1
x
x
e
x
→∞
¸ _
+ ·

¸ ,
( )
( )
1
lim 1
u x
x a
e
u x

¸ _
+ ·


¸ ,
, dacă
( ) lim
x a
u x

· t∞
1
lim 1
x
x
e
x
→−∞
¸ _
+ ·

¸ ,
( )
1
0
lim 1
x
x
x e

+ ·
( ) ( )
( )
1
lim 1
u x
x a
u x e

+ · , dacă
( ) lim 0
x a
u x

·
( )
0
ln 1
lim 1
x
x
x

+
·
( ) ( )
( )
ln 1
lim 1
x a
u x
u x

+
· , dacă
( ) lim 0
x a
u x

·
0
1
lim ln
x
x
a
a
x


· , 0 a >
( )
( )
1
lim ln
u x
x
a
a
u x
β →

·
, dacă
( ) lim 0
x
u x
β →
·
0
1
lim 1
x
x
e
x


·
( )
( )
1
lim 1
u x
x
e
u x
β →

·
, dacă
( ) lim 0
x
u x
β →
·
11. Cazuri de nedeterminare
0
0
, 0⋅ ∞,
t∞
t∞
,
∞−∞
,
0
0 ,
0

,
1

.
Observaţie. 1. În aceste cazuri se recomandă utilizarea limitelor remarcabile sau a regulii lui L’Hospital.
2. 0 0

· (Nu este caz de nedeterminare)
12. Trecerea la limită în inegalităţi
Teoremă. Fie
, : f g E →¡
, E ⊆ ¡ ,
a
punct de acumulare pentru E , V vecinătate a lui
a
.
Dacă ( ) ( ) f x g x ≤
, ( ) x V E ∀ ∈ ∩
,
x a ≠
şi dacă
, f g
au limită în
a∈¡
, atunci
( ) ( ) lim lim
x a x a
f x g x
→ →

.
Corolar. În ipoteza de mai sus:
 Dacă ( ) 0 f x ≥
, ( ) x V E ∀ ∈ ∩
,
x a ≠
, atunci
( ) lim 0
x a
f x


.
 Dacă ( ) 0 f x ≤
, ( ) x V E ∀ ∈ ∩
,
x a ≠
, atunci
( ) lim 0
x a
f x


.
 Dacă ( ) f x α β ≤ ≤
, ( ) x V E ∀ ∈ ∩
,
x a ≠
, atunci
( ) lim
x a
f x α β

≤ ≤
.
Teoremă. (a cleştelui) Dacă
, , : f g h E →¡
, E ⊆ ¡ ,
a
punct de acumulare pentru E , V vecinătate a lui
a
. Dacă:
1. ( ) ( ) ( ) f x g x h x ≤ ≤
, ( ) x V E ∀ ∈ ∩
,
x a ≠
.
2.
( ) ( ) lim lim
x a x a
f x h x l
→ →
· ·
.
Atunci
g
are limită în
a
şi
( ) lim
x a
g x l

·
. Schematic avem:
( ) ( ) ( ) f x g x h x
l
≤ ≤
↓ ] [ .
Asimptote
Fie
: f D →¡
o funcţie. Atunci:
Tipul asimptotei Ecuaţia Condiţii
orizontală
la
−∞
y a ·
( ) lim
x
f x a
→−∞
· ∈¡
la +∞
( ) lim
x
f x a
→+∞
· ∈¡
oblică la
−∞
y mx n · +
( )
lim
x
f x
m
x

→−∞
· ∈¡ şi
( ) lim
x
f x mx n
→−∞
− · ∈ 1
¸ ]
¡
la +∞
( )
lim
x
f x
m
x

→+∞
· ∈¡ şi
( ) lim
x
f x mx n
→+∞
− · ∈ 1
¸ ]
¡
verticală
la stânga
în b
x b ·
( ) lim
x b
x b
f x

<
· +∞
sau
−∞
la dreapta
în b
( ) lim
x b
x b
f x

>
· +∞
sau
−∞
verticală în b x b · este asimptotă verticală la stânga şi la dreapta în b
Observaţie. O funcţie nu poate avea simultan asimptotă orizontală şi asimptotă oblică la acelaşi infinit.
Dacă funcţia
f
este raţională (adică
g
f
h
· , unde [ ] , g h X ∈¡
, pentru a determina asimptotele verticale
căutăm valorile în care se anulează numitorul)
Funcţii continue
Fie
: f E →¡
cu
0
x E E′ ∈ ∩ ⊂ ¡
. Spunem că
f
este continuă în
0
x
dacă este îndeplinită una din
următoarele afirmaţii:
1.
( ) ( ) ( )
0
0
lim
x x
f x f x

∃ ·
;
2. Oricare ar fi un şir ( )
n
n
x
din E cu ( ) ( )
0 0
n n
n n
x x f x f x
→∞ →∞
÷÷÷→ ⇒ ÷÷÷→
;
Observaţie. 1. Spunem că
f
este continuă pe I E ⊆ dacă este continuă în fiecare punct din I .
2. Funcţiile elementare (polinomiale, raţionale, radical, putere, exponenţială, logaritmicp, trigonometrice
directe şi inverse) sunt continue pe întreg domeniul de definiţie.
3. Dacă o funcţie nu este continuă într-un punct spunem că este discontinuă în acel punct.
Teoremă. (Weierstrass) Fie [ ] : , f a b →¡
o funcţie continuă. Atunci
f
este mărginită şi îşi atinge
marginile.
Teoremă. Dacă [ ] : , f a b →¡
este continuă şi ( ) ( ) , f a f b
au semne contrare, atunci ( ) [ ] , c a b ∃ ∈
astfel
încât ( ) 0 f c ·
.
Spunem că o funcţie
: f I →¡
are proprietatea lui Darboux pe intervalul I , dacă ( )
1 2
, x x I ∀ ∈
cu
1 2
x x <
şi ( ) λ ∀
între ( )
1
f x
şi ( )
2
f x
cu ( ) ( )
1 2
f x f x ≠
, există ( )
1 2
, c x x ∈
astfel încât ( ) f c λ ·
.
Teoremă. Orice funcţie continuă pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel interval.
Funcţii derivabile
Fie
: f I →¡
, unde I este un interval sau o reuniune de intervale din ¡ . Se spune că funcţia
f
are
derivată în
I
0
∈ x
dacă există limita
( ) ( )
0
0
0
lim
x x
x f x f
x x



(în { } · ∪ t∞ ¡ ¡ ). În acest caz această limită se
notează cu
( )
0
x f ′
şi se numeşte derivata funcţiei
f
în punctul
0
x
. Spunem că funcţia
f
este derivabilă în
0
x I ∈
dacă limita
( ) ( )
0
0
0
lim
x x
x f x f
x x



există în ¡ (adică există şi este finită). În acest caz, această limită se
notează, de asemenea, cu
( )
0
x f ′
, adică
( )
( ) ( )
0
0
0
0
lim
x x
x f x f
x f
x x


· ′

.
Reguli de derivare

( ) g f g f ′ + ′ ·

+
(derivata sumei este egală cu suma derivatelor).

( ) f f ′ ⋅ α ·

⋅ α
(constanta iese în afara derivării).

( ) g f g f ′ − ′ ·


(derivata diferenţei este egală cu diferenţa derivatelor).

( ) g f g f g f ′ ⋅ + ⋅ ′ ·


(derivata produsului este egală cu prima funcţie derivată înmulţită cu a doua
nederivată, plus prima funcţie nederivată înmulţită cu a doua derivată).

2
g
g f g f
g
f ′ ⋅ − ⋅ ′
·

,
_

¸
¸
(derivata câtului este egală cu derivata numărătorului înmulţită cu numitorul
nederivat minus numărătorul nederivat înmulţit cu derivata numitorului, totul supra numitorul la pătrat).

( ) ( ) f f g f g ′ ⋅ ′ ·


(derivata unei funcţii compuse se obţine înmulţind derivatele funcţiilor care se
compun în ordinea compunerii lor).

( ) ( )
( )
0
0
1
1
x f
y f

·


, unde ( )
0 0
y x f · .
Derivarea funcţiilor elementare Derivarea funcţiilor compuse
Funcţia Derivata Funcţia Derivata
c
(constantă) 0
n
u ,

∈N n '
1
u u n
n
⋅ ⋅

x
1
r
u , R ∈ r '
1
u u r
r
⋅ ⋅

n
x ,

∈N n
1 − n
nx u
u
u
2
'
r
x , R ∈ r
1 − r
rx
n
u
n n
u n
u
1
'


x
x 2
1
u ln
u
u '
n
x ,

∈N n
n n
x n
1
1

u ln
u
u '
x ln
x
1
u
a
log
a u
u
ln
'

x ln
x
1
u
e ' u e
u

x
a
log
a xln
1
u
a ,
1 , 0 ≠ > a a a u a
u
ln '⋅ ⋅
x
e
x
e
u sin ' cos u u ⋅
x
a ,
1 , 0 ≠ > a a
a a
x
ln
u cos ' sin u u ⋅ −
x sin
x cos u tg ( ) ' tg 1 '
cos
1
2
2
u u u
u
⋅ + · ⋅
x cos
x sin −
u ctg ( ) ' ctg 1 '
sin
1
2
2
u u u
u
⋅ + − · ⋅ −
x tg x
x
2
2
tg 1
cos
1
+ · u arcsin
2
1
'
u
u

x ctg ( ) x
x
2
2
ctg 1
sin
1
+ − · − u arccos
2
1
'
u
u


x arcsin
2
1
1
x −
u arctg '
1
1
2
u
u

+
x arccos
2
1
1
x −
− u arcctg '
1
1
2
u
u

+

x arctg
2
1
1
x +
u sh ' ch u u ⋅
x arcctg
2
1
1
x +
− u ch ' sh u u ⋅
2
ch
x x
e e
x

+
·
2
sh
x x
e e
x


·
v
u ' ' ln
1
u u v v u u
v v
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅

2
sh
x x
e e
x


·
2
ch
x x
e e
x

+
·
( ) ( ) f f g f g ′ ⋅ ′ ·


Proprietăţi ale funcţiilor derivabile
 Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
 Dacă ( ) : , f a b →¡
este o funcţie derivabilă în ( )
0
, x a b ∈
, atunci tangenta la graficul funcţiei în
punctul de abscisă
0
x
are ecuaţia: ( ) ( ) ( )
0 0 0
y f x f x x x ′ − · −
.
 Aplicaţii ale derivatelor în studiul funcţiilor: Fie
: f I →¡
o funcţie derivabilă de ordinul 2 pe I , unde
I interval. Avem:
Informaţia Condiţii
( ) ,
f
A b G α ∈ I α ∈ , ( ) f α β ·
f
este
strict crescătoare
pe I
( ) 0 f x ′ >
, ( ) x I ∀ ∈
crescătoare ( ) 0 f x ′ ≥
, ( ) x I ∀ ∈
strict descrescătoare ( ) 0 f x ′ <
, ( ) x I ∀ ∈
descrescătoare ( ) 0 f x ′ ≤
, ( ) x I ∀ ∈
convexă ( ) 0 f x ′′ ≥
, ( ) x I ∀ ∈
concavă ( ) 0 f x ′′ ≤
, ( ) x I ∀ ∈
f
are un punct de
minim
în
0
x I ∈
la stânga lui
0
x

f ′
este strict negativă, ( )
0
0 f x ′ ·
, la dreapta
lui
0
x

f ′
este strict pozitivă
maxim
la stânga lui
0
x

f ′
este strict pozitivă, ( )
0
0 f x ′ ·
, la dreapta
lui
0
x

f ′
este strict negativă
0
x I ∈
punct de extrem pentru
f
0
x
punct de minim sau de maxim
0
x I ∈
punct de inflexiune pentru
f ( )
0
0 f x ′′ ·
,
f ′′
schimbă semnul la stanga şi la dreapta lui
0
x
Teoremă. (Fermat) Fie
: f I →¡
o funcţie, unde I interval real. Dacă
0
x
este un punct de extrem local
pentru
f
şi
f
derivabilă în
0
x
, atunci ( )
0
0 f x ′ ·
.
Teoremă. (Rolle) Fie a b < ∈¡ şi [ ] : , f a b →¡
continuă pe [ ] , a b
, derivabilă pe ( ) , a b
şi cu
( ) ( ) f a f b ·
. Atunci ( ) ( ) , c a b ∃ ∈
astfel încât ( ) 0 f c ′ ·
.
Teoremă. (Lagrange) Fie a b < ∈¡ şi [ ] : , f a b →¡
continuă pe [ ] , a b
şi derivabilă pe ( ) , a b
. Atunci
( ) ( ) , c a b ∃ ∈
astfel încât ( ) ( ) ( ) ( ) f b f a b a f c ′ − · −
.
Consecinţe ale teoremei lui Lagrange
I. Dacă
: f I →¡
, unde I interval real, este derivabilă şi ( ) 0 f x ′ ·
, ( ) x I ∀ ∈
, atunci
f
este
constantă pe I .
II. Dacă
, : f g I →¡
sunt derivabile pe I şi ( ) ( ) f x g x ′ ′ ·
, ( ) x I ∀ ∈
, atunci
g f −
este
constantă pe I .
Fie J un interval real şi
: f J →¡
. Spunem că
f
admite primitivă pe J dacă există o funcţie : F J →¡
astfel încât :
1. F este derivabilă pe J;
2. ( ) ( ) x f x F · ′
; ( ) J ∈ ∀ x .
Fie
: f J →¡
(J interval din ¡ ) o funcţie care admite primitive. Mulţimea tuturor primitivelor lui
f
se
numeşte integrala nedefinită a funcţiei
f
şi se notează prin simbolul
( ) dx x f

. Operaţia de calculare a
primitivelor unei funcţii (care admite primitive) se numeşte integrare.
Reguli de integrare
1.
( ) ( ) [ ] ( ) ( ) dx x g dx x f dx x g x f
∫ ∫ ∫
+ · +
(integrala sumei este suma integralelor).
2.
( ) [ ] ( ) dx x f dx x f
∫ ∫
⋅ α · ⋅ α
(constanta iese în afara integrării).
3.
( ) ( ) [ ] ( ) ( ) dx x g dx x f dx x g x f
∫ ∫ ∫
− · −
(integrala diferenţei este diferenţa integralelor).
Tabel cu primitivele uzuale
Funcţia Primitiva Exemple
k kx , k ∈¡ ·

dx 0
C ;

+ · x dx 1
C
n
x
1
1
+
+
n
x
n
, n

∈¥ + ·

4
4
3
x
dx x C
n
x
1
( )
1
1
1



n
x n
, n∈¥ , 2 ≥ n + − ·

x
dx
x
1 1
2
C
( )
1
n
x a + ( ) ( )
1
1
1
n
n x a


− + ( )
2
1 1
dx
2
2
x
x
· − +
+
+
∫ C
1
x a t
ln x a t
1
dx ln 12
12
x
x
· − +


C
α
x
1
1
+ α
+ α
x
, { } \ 1 α

∈ − ¡ + ·

x dx
x
2
1
C
x
a
ln
x
a
a
3
3
ln3
x
x
dx C · +

2 2
1
a x + a
x
a
arctg
1
, 0 ≠ a + ·
+

2
arctg
2
1
4
1
2
x
dx
x
C
2 2
1
a x − a x
a x
a +

ln
2
1
, 0 > a
3
3
ln
6
1
9
1
2
+

·


x
x
dx
x
+ C
1
x a t
2 x a t
1
dx 2 3
3
x
x
· + +
+

C
2 2
1
x a − a
x
arcsin , 0 > a
+ ·


4
arcsin
16
1
2
x
dx
x
C
2 2
1
a x +
( )
2 2
ln a x x + +
, 0 ≠ a
( ) + + + ·
+

5 ln
5
1
2
2
x x dx
x
C
2 2
1
a x −
2 2
ln a x x − +
, 0 > a
+ − + ·


3 ln
3
1
2
2
x x dx
x
C
a x
x
+
2
a x +
2
, 0 ≠ a
+ − ·


2
2
2
2
x dx
x
x
C
2 2
x a
x

2 2
x a − −
, 0 > a
+ − − ·


2
2
3
3
x dx
x
x
C
x sin
x cos −
x cos
x sin
x
2
sin
1
x ctg −
x
2
cos
1
x tg
x tg x cos ln −
x ctg x sin ln
Formula de integrare prin părţi :
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )dx x g x f x g x f dx x g x f
∫ ∫
′ − · ′
.
Formula Leibniz-Newton: Fie [ ] : , f a b →¡
o funcţie continuă, iar [ ] : , F a b →¡
o primitivă a lui
f
pe
[ ] , a b
. Atunci:
( ) ( ) ( ) dx
b
a
f x F b F a · −
∫ .
Observaţie. Dacă
f
integrabilă pe [ ] 0,1
, atunci ( )
1
1
0
1
lim dx
n
n
k
k
f f x
n n
→∞
·
¸ _
·

¸ ,


.
Teoremă. Dacă [ ] : , g a b →¡
este o funcţie continuă, atunci funcţia [ ] : , G a b →¡
, ( ) ( )
x
a
G x g t dt ·

,
[ ] , x a b ∈
are proprietăţile:
1. G este continuă pe [ ] , a b
, ( ) 0 G a ·
;
2. G este derivabilă pe [ ] , a b
, ( ) ( ) G x g x ′ ·
, ( ) [ ] , x a b ∀ ∈
.
Aria subgraficului unei funcţii continue pozitive [ ] : , f a b →¡
este: ( ) ( ) Aria dx
b
f
a
f x Γ ·

.

cos x

1

3 2

2 2

1 2

0

−1

0

Graficul:

π  sin x tg : ¡ \  + kπ k ∈ ¢  → ¡ 3. , tg x =  24 4 2 4 4 3 1 cos x
A

  

este periodică de perioadă principală π este impară
tg ( − − ∀ x ) tg , x = ∈ x (\

tg

k π∀ ∀ tg ∈ ( x += ),x∈x \( ,A)

k ¡

(

¢ )

;

)A

¡

;

 

π   Semnul: este pozitivă pe intervale de forma  kπ , + kπ  şi negativă pe intervale de forma 2    π   − + kπ , kπ  , unde k ∈ ¢ ;  2  π  π  Monotonia: este strict crescătoare pe orice interval de forma  − + kπ , + kπ  , unde k ∈ ¢ ; 2  2  Tabel de valori: π π π π x 0 6 4 3 2 3 tg x 0 ∃ 1 3 3 Graficul:

4.

cos x ctg : ¡ \ { kπ k ∈ ¢} → ¡ , ctg x = 1 42 43 sin x B
 

este periodică de perioadă principală π este impară
c tg x )c , ∈ = tg x (−− ∀ x\ ( B ) ¡

c tg

k c ∀ ∀, π ∈ ∈ tg ( x += ), x x \ ( B )

k

¡

(

¢ )

;

;

 

π   Semnul: este pozitivă pe intervale de forma  kπ , + kπ  şi negativă pe intervale de forma 2    π   − + kπ , kπ  , unde k ∈ ¢ ;  2  Monotonia: este strict descrescătoare pe orice interval de forma ( kπ , π + kπ ) , unde k ∈ ¢ ; Tabel de valori: π π π π x 0 6 4 3 2 3 ctg x ∃ 0 3 1 3 Graficul:

Formule trigonometrice
      

sin 2 α + cos 2 α = 1 , ( ∀ ) α ∈ ¡ π  π  sin  − x  = cos x , cos  − x  = sin x , ( ∀ ) x ∈ ¡ 2  2 

sin ( α + β ) = sin α cos β + sin β cos α , sin ( α − β ) = sin α cos β − sin β cos α , ( ∀ ) α , β ∈ ¡

sin 2α = 2 sin α cos α , cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 = 1 − 2 sin 2 α , ( ∀ ) α ∈ ¡ 2 tg α tg 2α = 1 − tg 2 α 1 − cos 2α 1 + cos 2α 2 sin 2 α = , cos α = , ( ∀) α ∈ ¡ 2 2 α +β α −β α −β α +β sin α + sin β = 2 sin cos cos , sin α − sin β = 2 sin , ( ∀) α , β ∈ ¡ 2 2 2 2 α+β α −β α+β α −β cos α + cos β = 2 cos cos sin , cos α − cos β = −2 sin , ( ∀) α , β ∈ ¡ 2 2 2 2 1 1 sin α cos β = [ sin ( α − β ) + sin ( α + β ) ] , cos α cos β = [ cos( α + β ) + cos( α − β ) ] , ( ∀ ) α , β ∈ ¡ 2 2 1 sin α sin β = [ cos( α − β ) − cos( α + β ) ] , ( ∀ ) α , β ∈ ¡ 2

cos( α + β ) = cos α cos β − sin α sin β , cos( α − β ) = cos α cos β + sin α sin β , ( ∀ ) α , β ∈ ¡ tg α + tg β tg α − tg β tg ( α + β ) = , tg ( α − β ) = 1 − tg α tg β 1 + tg α tg β

( ∀ ) x ∈ [ −1.  2 2  2 2  este impară arctg ( − x ) = −arctg x . 0]  Monotonia: este strict crescătore. sin x = x x x 1 + tg 2 1 + tg 2 1 − tg 2 2 2 2 Funcţii trigonometrice inverse  π π  π π 1.  . ( ∀ ) x ∈ ¡ . sin ( arcsin x ) = x . tg x = 2 . ( ∀ ) x ∈ [ −1. π ] . tg ( arctg x ) = x .  .1] şi negativă pe intervalul [ −1.  Tabel de valori: 1 1 3 2 2 x − 0 −1 − − 2 2 2 2 2 π π π π π π − − − arcsin x − 0 2 3 4 6 6 4  Graficul:  Semnul: 3 2 π 3 1 π 2 2. .  Semnul: este pozitivă.1] . arctg ( tg x ) = x . ( ∀ ) x ∈  − . cos ( arccosx ) = x .1] → [ 0. arctg : ¡ →  − .1] . ( ∀ ) x ∈ ¡ . π ] .  arccos ( − x ) = π − arccos x . ( ∀ ) x ∈ [ −1.  Monotonia: este strict descrescătore. arccos : [ −1. ( ∀ ) x ∈ [ −1.  Tabel de valori: 3 x −1 − 2 5π arccos x π 6  Graficul: − 2 2 3π 4 − 1 2 2π 3 0 π 2 1 2 π 3 2 2 π 4 3 2 π 6 1 0  π π  π π 3. ( ∀ ) x ∈ [ 0. arccos ( cos x ) = x .1] .x Exprimatea funcţiilor trigonometrice cu ajutorul lui tg : 2 x x x 2 tg 1 − tg 2 2 tg 2 .  . arcsin : [ −1. arcsin ( sin x ) = x .   2 2  2 2  este impară arcsin ( − x ) = − arcsin x .1] este pozitivă pe intervalul [ 0.1] → − . cos x = 2 . ( ∀ ) x ∈  − .

( ∀ ) x ∈ ( 0 . ( ∀ ) x ∈ ¡ . ctg ( arcctg x ) = x .1] { ( −1) k arcsin a + kπ k ∈ ¢ .π ) .  Monotonia: este strict crescătore.1] S = { arctg a + kπ k ∈ ¢} . arcctg : ¡ → ( 0 .1] } S = { ± arccos a + 2kπ k ∈ ¢} .  Semnul: este strict pozitivă.dacă a ∈ ¡ \ [ −1. arcctg ( ctg x ) = x . dacă a ∈ [ −1. dacă a ∈ [ −1. ( ∀ ) a ∈ ¡ .1] S= S = ∅ .  Monotonia: funcţia arcctg este strict descrescătoare.  Tabel de valori: 3 x 1 0 3 3 π π π π arcctg x 6 4 3 2  Graficul:  − 3 3 2π 3 −1 3π 4 − 3 5π 6 Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice fundamentale: Ecuaţia sin x = a cos x = a tg x = a ctg x = a Mulţimea soluţiilor S = ∅ . arcctg ( − x ) = π − arcctg x . ∞ ) şi negativă pe intervalul ( −∞ . ( ∀ ) x ∈ ¡ .este pozitivă pe intervalul ( 0.dacă a ∈ ¡ \ [ −1. ( ∀ ) a ∈ ¡ S = { arcctg a + kπ k ∈ ¢} .  Tabel de valori: 3 3 x 0 −1 − 1 − 3 3 3 3 π π π π π π arctg x − − − 0 3 4 6 6 4 3  Graficul:  Semnul: 4. π ) . 0 ) .

( ∀ ) z1 . z2 ∈ £ . ( ∀ ) z ∈ £ . n z1 + z 2 = z1 + z 2 . i 2 = −1 . atunci se numeşte conjugatul lui z . ( ∀) z ∈ £ . ( ∀) z ∈ £ . dacă n= 4k+ 3  undek ∈ ¢ . z2 ∈ £ .  x1 = x2 Fie z1 = x1 + y1i şi z2 = x2 + y2i două numere complexe. dacă n= 4k+ 2  −i . unde y ∈ ¡ ∗ (este nenul şi partea reală este egală cu 0). z 2 ≠ 0 . ( ∀ ) z1 . atunci: z1 = z2 ⇔   y1 = y2 numărul complex z =y x−i 2 2   z1 + z2 = ( x1 + x2 ) + ( y1 + y2 ) i . z 2 z2 2 x22 + y22 x22 + y22  1. ∆ = b 2 − 4ac . Un număr complex se numeşte pur imaginar dacă este de forma yi . z1 − z 2 = z1 − z 2 . z = 0 ⇔ z = 0 . y ∈ ¡ este un număr complex. y ∈ ¡ . z n = z n . z ⋅ z ∈ ¡ + . atunci Puterile lui i : z1 z1 z2 ( x1 + y1i ) ( x2 − y2 i ) ( x1 x2 + y1 y2 ) + ( − x1 y2 + x2 y1 ) i = = = .  2     z ≥ 0 . z2 ∈ £ . unde x . În funcţie de valorile lui ∆ se disting 3 cazuri: . z1 z1 = . z 2 ≠ 0 . a ≠ 0 . ( ∀) z ∈ £ . z1 − z2 = ( x1 − x2 ) + ( y1 − y2 ) i . z1 ⋅ z2 = ( x1 + y1i ) ( x2 + y2 i ) = ( x1 x2 − y1 y2 ) + ( x1 y2 + x2 y1 ) i  Dacă z2 ≠ 0 .NUMERE COMPLEXE Se numeşte număr complex (în formă algebrică). b. ( ∀) z ∈ £ . numărul real pozitiv z = x + y . ( ∀) z ∈ £ . z2 ∈ £ . un număr z de forma z = x + y i . z2 ∈ £ .    Proprietăţi ale numerelor complexe: ∗ z ∈ ¡ ⇔ z = z . z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2 . z n = z . Notăm mulţimea numerelor complexe pur imaginare cu ¡ ∗i . ( ∀ ) z1 . ( ∀ ) z1 . x se numeşte partea reală a lui z şi se notează Re ( z ) iar yi se numeşte partea imaginară a lui z . Dacă z = x + y i . Două numere complexe sunt egale dacă şi numai dacă au atât partea reală cât şi cea imaginară egale. y se numeşte coeficientul părţii imaginare şi se notează Im ( z ) .  1 z  2 2 z = z ⋅ z . unde x . Observaţie. Mulţimea numerelor complexe se notează cu £ .  z1 =  z . c ∈ ¡ . z2 z2 Rezolvarea ecuaţiei de gradul II cu coeficienţi reali  Fie ax 2 + bx + c = 0 . z ∈ ¡ i ( z este pur imaginar ) ⇔ z = − z z + z ∈ ¡ . . dacă n = 4k + 0  i . z z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z2 . ( ∀ ) z1 . dacă n = 4k + 1  in =  −1. z = z . se numeşte modulul lui z . Atât partea reală cât şi cea imaginară a unui număr complex z sunt numere reale. unde a.

Avem următoarele: a b c = = = 2 R .  Teorema cosinusului b 2 + c 2 − a2 a 2 = b2 + c2 − 2bc cos A ⇒ cos A = 2bc a 2 + c 2 − b2 b 2 = a 2 + c 2 − 2ac cos B ⇒ cos B = 2ac 2 a + b2 − c2 2 2 2 c = a + b − 2ab cos C ⇒ cos C = 2ab a ⋅ ha b ⋅ hb c ⋅ hc S= = =  Formule pentru arie 2 2 2 ab sin C ac sin B bc sin A S= = = 2 2 2 Formula lui Heron: S = S= p ( p − a ) ( p − b ) ( p − c ) . b+c 2 a+c 2 a+b 2 2 ( b2 + c2 ) − a2 2 ( a 2 + c 2 ) − b2 2 2 . unde ma este lungimea mc = 4 medianei din A . cos = . unde p = a+b+c (semiperimetrul) 2  sin cos A = 2 ( abc = rp . ecuaţia are două rădăcini reale distincte x1.2 = x1. c şi ha înălţimea din vârful A . ecuaţia nu are rădăcini reale.2 = −b± i −∆ 2a . unde la este lungimea bisectoarei unghiului A . 4R p − b) ( p − c) ( p − a ) ( p − c ) . sin C = ( p − a ) ( p − b ) . b . ma = 4 4 2 ( a 2 + b 2 ) − c2 2 . GEOMETRIE Elemente de geometrie sintetică plană Fie ∆ABC cu laturile a . mb = . 2a −b Dacă ∆ = 0 . B . cos = . . unde r este raza cercului înscris în ∆ABC . unde R este  Teorema sinusurilor sin A sin B sin C raza cercului circumscris ∆ABC . lb = cos . în schimb are două rădăcini complexe conjugate: Dacă ∆ > 0 . sin = bc 2 bc 2 ab    p ( p − a) p ( p − b) p ( p − c) A B C . lc = cos . 2a Dacă ∆ < 0 . ecuaţia are două rădăcini reale egale x1 = x2 = . = 2 bc 2 ac 2 ab 2bc A 2ac B 2ab C ˆ la = cos .   −b ± ∆ .

Cateta opusă unghiului de 300 este egală cu jumătate din ipotenuză. y1 ) . Atunci a = x + y .Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic 0 În orice triunghi dreptunghic ∆ABC cu m ( R BAC ) = 90 . Raza cercului circumscris triunghiului dreptunghic este jumătate din ipotenuză. . b = ( x 2 . y ) . y 2 ) doi vectori în plan. Funcţii trigonometrice: cateta opusa ipotenuza cateta alaturata cos = ipotenuza sin = 00 0 1 0 cateta opusa cateta alaturata cateta alaturata ctg = cateta opusa tg = 300 1 2 3 2 1 3 3 450 2 2 2 2 1 1 600 3 2 1 2 3 1 3 900 1 0 sin cos tg ctg Elemente de geometrie analitică plană 0 - Produsul scalar în plan :         Fie a = x1 i + y1 j ( ⇔ a = ( x1 . iar α unghiul dintre ei. 2 2    r Modulul unui vector : Fie a = ( x . y 2 ) sunt perpendiculari dacă şi numai dacă x1 x2 + y1 y2 = 0 . Atunci : r r a ⋅b cos α = r r = a ⋅b x1x2 +y1y2 2 2 x +y12 x2+ y2 2 1 . Atunci   a ⋅b =x1 x 2 + y1 y 2 ( ) . y1 ) ) . b = x 2 i + y 2 j ⇔ b = ( x 2 . y1 ) .    Vectorii a = ( x1 .   Calculul unghiului a doi vectori : Fie a = ( x1 . avem: C B A C Teorema lui Pitagora: B A=+ (suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei) A B B ⋅C = DB C DB = Teorema catetei: şi A C ⋅C (cateta este medie proporţională între ipotenuză şi proiecţia ei pe ipotenuză) D DD Teorema înălţimii: A B=⋅C (înălţimea este medie proporţională între segmentele determinate de aceasta pe ipotenuză) 2 2 2 2 2 2     A doua teoremă a înălţimii: AD = AB ⋅AC BC (înălţimea este egală cu produsul catetelor pe     ipotenuză) Mediana corespunzătoare ipotenuzei este egală cu jumătate din ipotenuză. b = ( x 2 . y 2 ) doi vectori nenuli în plan.

rB = ( x B .t ∈¡   Considerăm punctul M 0 ( x 0 . A( x A . π ) −   este unghiul făcut de 2 Ox . y 0 ) şi vectorul v = ( a . Panta dreptei ce trece prin punctele M 1 . Dacă x1 = x 2 . xB y B AM = k . unde α ∈ [ 0 . y A ) . y 2 ) cu x1 ≠ x2 . y 2 ) . M 2 este : m M 1M 2 = y 2 − y1 x 2 − x1 . y 0 ) şi are panta m este : y −y 0 =m( x −x 0 ) . Două drepte oblice sunt paralele dacă şi numai dacă au pantele egale şi sunt perpendiculare dacă şi numai dacă produsul pantelor lor este egal cu -1.Modulul vectorului AB = AB 2 este egal cu : 2 ( xB − x A ) +( y B − y A )   Doi vectori rA = ( x A . dreaptă cu sensul pozitiv al axei    Panta unei direcţii determinate de vectorul r0 = ( a 0 .  Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte M 1 ( x1 . M 2 ( x 2 . Numărul real m = tg α . În particular. b ) ≠ 0 . y M ) care împarte segmentul [ AB ] în raportul MB x + kx B y + ky B B( x B . 2 2 π  Fie d o dreaptă oblică din plan. x1 ≠ x 2 este: x x1 x2 y 1 y1 1 = 0 . y2 1 . a 0 ≠ 0 este egală cu mr0 = b0 a0 . dacă M este mijlocul segmentului 1+ k 1+ k [ AB] . b0 ) . y A ) . M 2 ( x 2 . Ecuaţiile se numesc y = y + tb   0  ecuaţiile parametrice ale dreptei d . Forme ale ecuaţiei dreptei în plan :   x = x 0 + ta  . Considerăm punctele distincte M 1 ( x1 . yM = A . se numeşte panta dreptei d . Ecuaţia dreptei ce trece prin punctul M ( x0 . y1 ) .  Coordonatele punctului M ( x M . y B ) sunt : x M = A . y M = y A + y B . atunci ( k = 1) xM = x A + x B . y B ) sunt coliniari xA yA = dacă au coordonatele proporţionale : . y1 ) . atunci ecuaţia dreptei este x = x1 .

0) . ci ∈ ¡ şi ai + bi > 0 . Aria unui triunghi Fie A( x1 . d 2 : a 2 x + b2 y + c 2 = 0 coincid dacă şi numai dacă au coeficienţii a1 b1 c1 = = proporţionali. 3 3 . c3 2 2 Condiţia de concurenţă a trei drepte di : ai x + bi y + ci = 0 . M 2 ( x 2 . ( ∀ ) i = 1. m2 = tg α 2 şi α = α 1 − α 2 .  a1  d1 ∩ d 2 ∩ d3 ≠ ∅ ⇔ rang  a2 a  3 Unghiul a două drepte Fie dreptele d1 : y = m1 x + n1 . d 2 : y = m2 x + n2 . B( x 2 . y 0 ) aparţine dreptei (se află pe dreapta) d : y = mx + n . a 2 b2 c 2 b1 b2 b3 c1  a1  c2  = 2 ⇔ a2 c3  a3  b1 b2 b3 c1 c2 = 0 şi există un minor de ordinul 2 nenul. C ( x3 . unde ∆ = x 2 y 2 1 . y 2 ) . unde ai . numită ecuaţia dreptei prin tăieturi. y 0 ) la dreapta d de ecuaţie d : ax + by + c = 0 este dată de formula d( P . 2 x3 y 3 1 Coordonatele centrului de greutate G al unui triunghi cu vârfurile Ai ( xi . dacă b ≠ 0 . y1 ) . Dacă b = 0 . Punctul M 0 ( x0 . atunci dreapta este verticală. dacă coordonatele sale verifică ecuaţia dreptei. adică dacă y 0 = mx0 + n . atunci: tg α = m1 − m 2 1 + m1 m2 . M 2 sunt situate pe axele de coordonate adica dacă M 1 ( a . Distanţa de la un punct la o dreaptă Distanţa de la punctul P0 ( x0 . y3 1  Condiţia de coliniaritate a trei puncte M 1 ( x1 .3 sunt x +x +x y + y + y3 xG = 1 2 3 . bi . y 2 ) . Două drepte d1 : a1 x + b1 y + c1 = 0 . b ) . deci nu are pantă. niciuna paralelă cu axa Oy . d ) = ax 0 + by 0 + c a2 + b2 . a2 + 2 ≠ x b c 0 b 0  Ecuaţia carteziană generală a unei drepte : generală este m=− a b . Dacă punctele M 1 . b ≠ 0 atunci ecuaţia dreptei are forma x y + −1 = 0 a b . Avem : m1 = tg α 1 . M 3 ( x3 . Panta dreptei date în formă . Aria triunghiului ∆ABC este dată de x1 y1 1 1 formula S ∆ABC = ∆ . y 3 ) vârfurile triunghiului ∆ABC . y 3 )   Punctul de intersecţie a două drepte se obţine rezolvând sistemul format din ecuaţiile dreptelor. yi ) . cu a. a +y + = . x1 este x 2 x3 y1 1 y2 1 = 0 . yG = 1 2 . Observaţii. unde i = 1. y1 ) . M 2 ( 0 .3 . adcă : .

( ∀ ) x. ( ∀ ) x. de numeşte modulul lui x (şi se notează x ). ( ∀) x ∈ ¡  x = x . Atunci avem: n n  n a n = a . y ∈ ¡ 2 2 Fie x ∈ ¡ . y ) = . y ∈ ¡ . se numeşte partea întreagă a lui x (şi se notează [ x ] ). Observaţie. y ∈ ¡  min ( x.Noţiuni teoretice necesare abordării Subiectelor II. b . y ∈ ¡   x = y ⇔ x = y sau x + y = 0 x2 = x . ( ∀) k ∈ ¢   [ x] ≤ x < [ x] + 1 . Dacă avem radicali de ordin impar. IV (Algebră şi Analiză matematică) ALGEBRA Numere reale ¥ ⊂ ¢ ⊂ ¤ ⊂ ¡ ⊂ £ Formule de calcul prescurtat Fie a . se numeşte partea fracţionară a lui x (şi se notează { x} ) numărul { x} = x − [ x ] . ( ∀) x ∈ ¡ max ( x. Se numeşte radical de ordinul n din a (se noteză n a . dacă n este impar  a = a . ( ∀) x ∈ ¡ x − 1 < [ x] ≤ x . pentru aceştia nu se impun condiţii de existenţă. c ∈ ¡ . Dacă în exerciţii (ecuaţii sau inecuaţii) întâlnim expresii de forma 2n E ( x ) (radical de ordin par) se impune condiţia de existenţă a radicalului: E ( x ) ≥ 0 . y ≠ 0 y y x+ y+ x− y x+ y− x− y . ( ∀ ) x ∈ ¡ . un număr A∈ ¡ cu proprietatea că An = a . ( ∀) x ∈ ¡  x =0⇔ x=0  x ⋅ y = x ⋅ y . ( ∀ ) k ∈ ¢ Radicali. III. Proprietăţi:  x = [ x ] + { x} . ( ∀ ) x. Se numeşte radical de ordinul n din a (se noteză n a . numărul real  x . puteri cu exponent raţional Fie a ≥ 0 şi n ≥ 2 un număr natural par. un număr A ≥ 0 cu proprietatea că An = a . atunci avem: 3 3 2 2 2 2 2  a − b = ( a − b ) a + ab + b  ( a ± b ) = a ± 2ab + b 3 3 2 2 2 2 2 2  a + b = ( a + b ) a − ab + b  ( a + b + c ) = a + b + c + 2ab + 2ac + 2bc  a 2 − b 2 = ( a + b )( a − b )  ( a ± b ) 3 = a 3 ± 3a 2 b + 3ab 2 ± b 3 ( ( ) ) Modulul unui număr real Fie x ∈ ¡ . ( ∀ ) x. ( ∀) x ∈ ¡ . n ≥ 2 şi a . Fie a ∈ ¡ şi n ≥ 2 un număr natural impar. y ) =  x x = . cel mai mare număr întreg mai mic sau  egal cu x .1) . dacă x < 0 Proprietăţi 2 2  x ≥ 0 . Proprietăţi Fie m . n ∈ ¥ . dacă x ≥ 0 x = − x . ( ∀ ) x ∈ ¡ { x + k} = { x} . ( ∀ ) x ∈ ¡  [ x + k ] = [ x] + k . m. b > 0 . dacă n este par  n a ⋅b = n a ⋅ n b . ( ∀) x ∈ ¡   { x} ∈ [ 0. − x = x .

M g = n a1a2 K an . a2 . b ∈ ¡ + . an > 0 . + n ∗ Proprietăţi Fie r . . Dacă avem: 1. ( ∀) k ∈ ¥ ∗ arbitrar fixat avem P ( k ) adevărată → P ( k + 1) adevărată. r ∈ ¤ .şi ) x ∈ A y ∈ B} Se numeşte cardinanlul unei mulţimi A (şi se notează card A sau A ). 2 a+b >+  Inegalitatea lui Bernoulli Fie α > 0 şi r > 1. . atunci:avem Fie a ≥ 0 şi m n n m    (a ) a r1 ⋅ a r2 = a r1 +r2 a r1 = a r1 − r2 r2 a r1 r2  ( a ⋅ b) r r = a r ⋅ br  = a r1 ⋅r2  r a a   = r b b 1 a−r = r a Inegalităţi remarcabile  Inegalitatea mediilor Fie n ∈ ¥ ∗ şi a1 . a+b 2ab ≥ ab ≥ . notăm: M a = Mh = n 1 1 1 . B două submulţimi ale lui E . 2. avem: r r . Avem:  card ( A × B ) = ( card A ) ⋅ ( card B )  card ( A ∪ B ) = card A + card B − card ( A ∩ B ) Metoda inducţiei matematice Fie P ( n ) o propoziţie care depinde de numărul n ∈ ¥ ∗ . atunci ( 1 +α) 1 α Mulţimi Observaţie. unde C = m ∈ ¤ ∗ . atunci a = a . r2 ∈ ¤ şi a. P ( 1) este adevărată. Fie E o muţime şi A.K . x ∉ A}     Intersecţia mulţimilor A şi B este mulţimea A ∩ B = { x x ∈ A şi x ∈ B} B Diferenţa mulţimilor A şi B este mulţimea A \şi = { x x ∈ A x ∉ B} Reuniunea mulţimilor A şi B este mulţimea A ∪ B = { x x ∈ A sau x ∈ B} y Produsul cartezian al mulţimilor A şi B este mulţimea A × B = { ( x. n a na = b nb  m n   am = n a Transformarea radicalilor compuşi în radicali simpli : A± B = A +C ± 2 A −C 2 m⋅n a = m ⋅n a A2 − B . r1 . n cu egalitate pentru a1 = a2 = K = an .  Complementara mulţii A este mulţimea C E A = { x x ∈ E . În cazul n = 2 pentru a. avem: + +K + a1 a2 an Ma ≥ g Mh M≥ a1 + a2 + K + an . b > 0 . numărul elementelor mulţimii A .

∗ atunci P ( n ) este adevărată ( ∀ ) n ∈ ¥ . avem: bn = bn −1 ⋅ bn +1 . Spunem că funcţiile f . ⋅ Notaţie: ⋅ a1 .K Proprietăţi  a n = a n −1 + r . f ( x ) = g ( x ) . ( ∀) n ≥ 2 . a2 . ( a1 + a n ) ⋅ n [ 2a1 + ( n − 1) r ] ⋅ n . bn +1 . ( ∀) k = 1. a n −1 + a n +1 a + a n+ k  an = (proprietatea care caracterizează progresiile aritmetice). iar dacă şirul are termeni n− 1 n 1 pozitivi. an +1 . an . a =a +(n − ) r 1  Formula termenului general : . 2 2 ( ∀) k = 1. ( ∀) x ∈ A . a n − a n −1 = constant. se obţine din precedentul adunat cu un număr constant r numit raţie. ( ∀) n ≥ 2 . se obţine din precedentul înmulţit cu un număr constant nenul q . bn = bn −k ⋅ bn + k . Funcţia 1 A : A → A . ( ∀ ) k = 1. n .K . ( ∀) n ≥ 1 . ⋅⋅ Notaţie: ⋅ ⋅ b1 . 2. Fie f : A → B .K . numit raţie. Operaţii cu funcţii Fie D ⊆ ¡ o mulţime nevidă şi f .  S n = a1 + a 2 +  + a n = = n ≥ 1. n ≥ 2 . A = C (au acelaşi domeniu de definiţie) . Progresii aritmetice şi geometrice Se numeşte progresie aritmetică un şir în care fiecare termen. A se numeşte domeniul de definiţie.K Proprietăţi bn = constant. ( ∀ ) n ≥ 2 . b1 q − 1 . mai puţin primul. iar B se numeşte codomeniul). ( ∀ ) q ∈ ¡ \ { 1} . ( ∀ ) k = 1. definită prin 1 A ( x ) = x .   b1 ⋅ bn = b2 ⋅ bn −1 =  = bk ⋅ bn −k +1 . Se numeşte progresie geometrică un şir în care fiecare termen. ( ∀) n ≥ 2 . dacă q = 1   n  S n = b1 + b2 + K + bn =  q − 1 . n ≥ 2 . 3. g sunt egale (şi scriem f = g ) dacă : 1.  bn = bn −1 ⋅ q . n . (O funcţie definită pe A cu valori în B se notează f : A → B . bn −1 . an −1 . ( ∀) x ∈ A (funcţiile coincid în fiecare punct din domeniu). dacă printr-un procedeu oarecare facem ca fiecărui element x ∈ A să-i corespundă un singur element y ∈ B . atunci: . dacă q ≠ 1  Funcţii 1 + q + q 2 +  + q n −1 = Fie A şi B două mulţimi nevide. B = D (au acelaşi codomeniu) . Spunem că am definit o funcţie pe mulţimea A cu valori în mulţimea B . a n = n − k . mai puţin primul. qn −1 . ( ∀) n ≥ 2 . bn . n . se numeşte aplicaţia identică a mulţimii A . g : C → D două funcţii. n − 1 . ( ∀ ) n ≥ 2 . bn −1 n 1   Formula termenului general : b =b ⋅ q . b2 .  a1 + a n = a 2 + a n −1 = a 3 + a n − 2 =  = a k + a n − k +1 . 2 2  a n = S n − S n −1 . bn2 = bn −1 ⋅ bn +1 (proprietatea care caracterizează progresiile geometrice) . g : D → ¡ două funcţii. q −1 nb1 .

. (Funcţia g din definiţie se numeşte inversa funcţiei f şi se notează cu f −1 ). ⇒ f ( x1 ) ≥ f ( x2 ) .  Se numeşte imaginea funcţiei f mulţimea notată Im f şi egală cu Im f = { f ( x ) x ∈ A} . Fie A ⊆ ¡ o mulţime simetrică în raport cu zero. Dacă f este strict monotonă (sau monotonă) pe A (pe tot domeniul de definiţie) spunem simplu că f este strict monotonă (sau monotonă) fără a mai indica mulţimea. ( ∀ ) x ∈ D se numeşte funcţia sumă a lui f şi g . se numeşte compusa lui g cu f . B ⊆ ¡ . } strict descrescătoare pe I dacă : crescătoare pe I dacă : ( ∀ ) x1 . ( ∀) x ∈ A .  f + g : D → ¡ .  Se numeşte surjectivă dacă pentru orice y ∈ B . Funcţia g  f : A → C definită prin ( g  f )( x ) = g ( f ( x ) ) . x2 ∈ I ⇒ f x < f x ( 1) ( 2 ) . atunci  lui f şi g . x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ f ( x1 ) > f ( x2 ) . x 2 ∈ A cu x1 ≠ x 2 ⇒ f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) .  Se numeşte inversabilă dacă există o funcţie g : B → A astfel încât g  f = 1A şi f  g = 1B . ( ∀ ) x ∈ D . Spunem că funcţia f este: ( ∀ ) x1 .  Se numeşte bijectivă dacă este atât injectivă cât şi surjectivă. Observaţie. iar pentru a determina intersecţia graficului funcţiei cu axa Oy . ( f ⋅ g ) ( x ) = f ( x ) ⋅ g ( x ) . x2 ∈ I x1 < x2 x1 < x2 ⇒ f ( x1 ) ≤ f ( x2 ) . f ( x ) ) x∈ A = } { ( x. O funcţie este inversabilă dacă şi numai dacă este bijectivă. Fie f : A → ¡ o funcţie de variabilă reală şi I ⊆ A . ( f + g ) ( x ) = f ( x ) + g ( x ) . Funcţia f : A → ¡ se numeşte:  pară dacă f ( − x ) = f ( x ) .  descrescătoare pe I dacă : ( ∀ ) x1 . dacă ( ∀) x1 .  impară dacă f ( − x ) = − f ( x ) . O funcţie monotonă pe o mulţime A .  ( x) = . f ⋅ g : D → ¡ . x2 ∈ I Observaţie.  Fie f : A → B şi g : B → C două funcţii. O funcţie f strict crescătoare pe I sau strict descrescătoare pe I se numeşte funcţie strict monotonă pe I . ( ∀ ) x ∈ D se numeşte funcţia cât a g g ( x) g Se numeşte graficul funcţiei f mulţimea G f = Se numeşte injectivă. Dacă g ( x ) ≠ 0 . Pentru a determina intersecţia graficului unei funcţii cu axa Ox . rezolvăm ecuaţia f ( x ) = 0 . Graficul unei funcţii pare este simetric faţă de axa Oy .  strict crescătoare pe I dacă : x1 < x2  { ( x. y = f ( x) .   f ( x)  f  f : D → ¡ . ( ∀ ) x ∈ D se numeşte funcţia produs a lui f şi g . există un x ∈ A astfel încât y = f ( x ) . rămâne monotonă pe orice submulţime a sa. ( ∀ ) x ∈ A . calculăm f ( 0 ) .  ( ∀ ) x1 . ( ∀ ) x ∈ A . O mulţime A ⊆ ¡ se numeşte simetrică în raport cu 0 (zero) dacă pentru orice x ∈ A şi − x ∈ A . Fie f : A → B o funcţie  Se numeşte numerică dacă A. Observaţie. dacă 0 se găseşte în domeniul de definiţie al funcţiei. y ) x ∈ A. Teoremă. O funcţie f crescătoare pe I sau descrescătoare pe I se numeşte monotonă pe I . iar cel al unei funcţii impare este simetric în raport cu originea O.

c ∈ ¡ . Dacă f este convexă pe I .  Rezolvarea ecuaţiei ax 2 + bx + c = 0 . avem : f ( q1 x1 + q 2 x 2 ) ≥ q1 f ( x1 ) + q 2 f ( x 2 ) . a ≠ 0 . a ≠ 0 . Dacă a = 0 . iar dacă a < 0 . avem: f ( q1 x1 + q 2 x 2 ) ≤ q1 f ( x1 ) + q 2 f ( x 2 ) . x 2 ∈ I . 2  2  2. unde I ⊆ ¡ interval. 1 Observaţie. b. x 2 ∈ I şi ( ∀ ) q1 .  Graficul: Este o dreaptă. atunci x ∈ ¡ (ecuaţia admite o infinitate de soluţii) . Interpretarea geometrică a concavităţii şi convexităţii : În limbaj trivial spunem despre graficul funcţiei convexe că “ ţine apa “ în timp ce graficul funcţiei concave “ nu ţine apa ”. cu q1 + q 2 = 1 . unde a. ( ∀) x1 . Dacă a ≠ 0 . în schimb are două rădăcini complexe conjugate: ∆<0 −b − i −∆ −b + i −∆ . atunci x ∈∅ (ecuaţia nu admite rădăcini)  Semnul funcţiei de gradul I f : ¡ → ¡ .  Rezolvarea ecuaţiei ax = b .Fie funcţia f : I → ¡ . atunci: .  concavă pe I . a ≠ 0 . f ( x ) = ax + b . cu q1 + q 2 = 1 . atunci pentru q1 = q2 = se obţine: 2  x + x  f ( x1 ) + f ( x2 ) f  1 2 ≤ . unde ∆ = b 2 − 4ac . Funcţia de gradul I f : ¡ → ¡ . x2 = x1 = 2a 2a −b ∆=0 Ecuaţia are două rădăcini reale egale: x1 = x2 = 2a . 1. atunci 2  2   x + x  f ( x1 ) + f ( x2 ) f  1 2 ≥ . 2 Funcţia de gradul II f : ¡ → ¡ . c ∈ ¡ . iar dacă f este concavă pe I . atunci ecuaţia admite soluţia unică x = a 2. atunci f este strict descrescătoare.dacă b ≠ 0 . b ∈ ¡ . pentru reprezentarea grafică sunt necesare 2 puncte distincte. f ( x ) = ax + b .dacă b = 0 .dacă ( ∀ ) x1 . b 1. f ( x ) = ax + bx + c . dacă ( ∀ ) x1 . a ≠ 0 : x b −∞ − +∞ a 0 semn contrar lui a semnul lui a f ( x) Monotonia funcţiei de gradul I: Dacă a > 0 . q 2 ≥ 0 . q 2 ≥ 0 . b ∈ ¡ . unde a. b. x 2 ∈ I . b ∈ ¡ . distingem cazurile: Ecuaţia nu are rădăcini reale.   2 Forma canonică: f ( x ) = ax + bx + c = 2   ∆ b   b a x +  −  =2a +  − x 2 a 4a   2a     2 ∆ 4a . Se spune că funcţia f este  convexă pe I . ( ∀) x1 . Calculăm ∆ . x 2 ∈ I şi ( ∀ ) q1 . unde a. atunci f este strict crescătoare. unde a. unde a.

atunci ecuaţia admite soluţia unică x = log a b . ¡ b 2 ∆ = 0 ax 2 + bx + c = a ( x − x0 ) . dacă rădăcinile sunt nenule: + = . Dacă atunci funcţia are un minim în punctul − . În funcţie de valorile lui ∆ distingem cazurile: x −∞ +∞ ∆<0 semnul lui a f ( x) ∆=0 x f ( x) x f ( x) −∞ semnul lui a −∞ semnul lui a − b 2a 0 +∞ semnul lui a +∞ semnul lui a ∆>0  x1 x2 0 semn contrar lui a 0 Extremul funcţiei de gradul II. unde a > 0 . unde x1 . x1 + x2 = S − 3PS . x  Rezolvarea ecuaţiei a = b . Orice ecuaţie de gradul 2 se poate scrie sub forma x 2 − Sx + P = 0 . a ≠ 1 . P = x1 x2 = . b ∆ 1. deci x ∈ ∅ . valoarea maximă este − . Dacă atunci funcţia are un maxim în punctul − . a ≠ 0 . ( ∀ ) x ∈ ¡ . 1. 2  Descompunerea trinomului ax + bx + c . + ∞  . Monotonia: Este strict crescătoare (pe ¡ ) dacă a > 1 şi strict descrescătoare (pe ¡ ) dacă a ∈ ( 0 . + ∞  . a ≠ 1 . deci inversabilă. 2. x1 x2 P Observaţie. valoarea minimă este − . a > 0 .∆>0  Ecuaţia are două rădăcini reale distincte: x1 = −b − ∆ −b + ∆ . x2 sunt rădăcinile ecuaţiei ax 2 + bx + c = 0 . x  Semnul funcţiei exponenţiale: f ( x ) = a > 0 (este strict pozitivă). funcţia este 2a 4a b    b  strict descrescătoare pe  −∞. a ≠ 1 . ∆ < 0 Nu se descompune. −  şi strict crescătoare pe  − . −  şi strict descrescătoare pe  − . 2a    2a  b ∆ 2. x2 = 2a 2a b c 2 2 2 3 3 3 Relaţiile lui Viète: S = x1 + x2 = − . unde x0 = − 2a −b − ∆ −b + ∆ 2 ∆ > 0 ax + bx + c = a ( x − x1 ) ( x − x2 ) . Dacă b ≤ 0 . ∞ ) .1) . ( ∀ ) a > 0 . c ∈ ¡ . adică a 0 = 1 . Monotonia funcţiei de gradul II. 2a    2a   Graficul: este o parabolă. Funcţia exponenţială (de bază a ) f : ¡ → ( 0. a <0 a >0   Graficul funcţiei exponenţiale trece prin punctul P ( 0. Funcţia exponenţială de bază a este bijectivă. x2 = 2a 2a 2 £ ax + bx + c = a ( x − x1 ) ( x − x2 ) .1) . unde a. Observaţie. . Dacă b > 0 . a a 1 1 S 2 4 x14 + x2 = ( S 2 − 2 P ) − 2 P2 . inversa acesteia este funcţia logaritmică de bază a . a ≠ 1 . Mai avem: x1 + x2 = S − 2 P . unde S şi P reprezintă suma şi respectiv produsul rădăcinilor ecuaţiei. unde x1 = . unde a > 0 . f ( x ) = a x . funcţia este 2a 4a b    b  strict crescătoare pe  −∞. atunci ecuaţia nu admite soluţii. b. b ∈ ¡ .  Semnul funcţiei de gradul II.

notate cu Pn .  . Numărul combinărilor de n luate câte k este C n = not n! . ( ∀ ) b. Proprietăţi : Dacă a > 0. b ≠ 1 . Dacă a = e . log a log a x k = k ⋅ log a x . a ≠ 1 . reprezintă numărul submulţimilor ordonate formate cu k elemente din elementele unei mulţimi cu n elemente. ( ∀ ) x. k !( n − k ) ! Proprietăţi : k n−k  Cn = Cn . Numărul aranjamentelor de n luate câte k este n! k An = (n − k)! . a ≠ 1 . Numărul permutărilor de n elemente este de Pn = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅  ⋅ ( n − 2 ) ⋅ ( n − 1) ⋅ n = n ! . ∞ )  x log a x 0 − − − 1 − 0 + + + + +∞ + Monotonia: Este strict crescătoare (pe ¡ ) dacă a > 1 şi strict descrescătoare (pe ¡ ) dacă a ∈ ( 0 . reprezintă numărul mulţimilor ordonate formate cu elementele unei mulţimi cu n elemente. f ( x ) = log a x . a ≠ 1 . Binomul lui Newton   0 1 2 n n C n + C n + C n +  + C n −1 + C n = 2 n .  log a ( x ⋅ y ) = log a x + log a y . 0 2 4 1 3 5 C n + C n + C n +  = C n + C n + C n +  = 2 n −1 . k Combinări de n elemente luate câte k . ( ∀ ) x > 0 . b ∈ ¡ .1) . atunci log e se notează ln . log a 1 = 0 . y > 0 . atunci log10 se notează lg . reprezintă numărul submulţimilor cu k elemente ale k unei mulţimi cu n elemente. k k− k C n = C n −11 + C n −1 . Permutări de n elemente. a ≠ 1 . Observaţie. dacă a = 10 . ( ∀ ) a > 0 . log a a = x . Observaţie. 0 ) .  B( x ) > 0  Elemente de combinatorică Se numeşte mulţime ordonată.1) log a x + + + + 0 − − − − − a ∈ ( 1. În ecuaţii sau exerciţiile în care apar expresii de forma : log A( x ) B ( x ) se impun condiţiile de  1 = − log a x .Funcţia logaritmică (de bază a ) f : ( 0. 7182 . unde a > 0 . ∞ ) → ¡ . notate An . x 1 log b x log a x = . k Aranjamente de n elemente luate câte k . ( ∀ ) x > 0 . log a b log b a  A( x ) > 0  existenţă :  A( x ) ≠ 1 . Ecuaţia are soluţie unică x = a . adică log a 1 = 0 .  Semnul funcţiei logaritmice: x +∞ 0 1 a ∈ ( 0. o mulţime împreună cu o ordine bine determinată de dispunere a elementelor sale. atunci : x log x  a a = x . log b a = . log a x = log a x − log a y . x > 0 . 2. y   Graficul funcţiei exponenţiale trece prin punctul P ( 1. log a a = 1 .unde a > 0 . ( ∀ ) x ∈ ¡ . notate C n . b  Rezolvarea ecuaţiei log a x = b . ( ∀ ) b ∈ ¡ .

n  numărul submulţimilor nevide ale lui A este 2 − 1 . n numărul funcţiilor injective definite pe A cu valori în B este Am . Atunci:     numărul funcţiilor definite pe A cu valori în B este m n . 3. k  numărul submulţimilor cu k elemente. numărul x0 ∈ £ este rădăcină a polinomului f dacă f ( x0 ) = 0 . ale lui A este Cn . k =0 n   numerele a0 . Probabilitatea unui eveniment P= num ărul cazurilor favorabile num ărul cazurilor posibile . 2 n 2 m Fie f . ( ∀ ) i ≥ 0 . £ [ X ] mulţimea polinoamelor cu coeficienţi complecşi în nedeterminata X 2. 4. unde k ≤ n . numărul funcţiilor bijective definite pe A cu valori în B este n ! . grad ( g ) ) . B ⊆ £ . gradul polinomului nul este prin convenţie −∞ . Atunci: n  numărul submulţimilor lui A este 2 . Funcţia f : A → B . bi ∈ £ . atunci numărul f ( x ) se numeşte valoarea polinomului f în x . n−k b ⋅ Tk +1 . . A o mulţime finită cu n elemente şi B o mulţime cu m elemente. Polinoame Forma algebrică a polinomului f în nedeterminata X este: f = ∑ ak X k = a0 + a1 X + a2 X 2 + K + an X n . n ∈ ¥ ∗ . f = a0 + a1 X + a2 X + K + an X . ( ∀ ) x ∈ £ se numeşte funcţie polinomială asociată polinomului f . ¤ [ X ] mulţimea polinoamelor cu coeficienţi raţionali în nedeterminata X ¢ [ X ] mulţimea polinoamelor cu coeficienţi întregi în nedeterminata X ¡ [ X ] mulţimea polinoamelor cu coeficienţi reali în nedeterminata X  se numeşte gradul polinomului f şi se notează grad ( f ) cel mai mare număr natural n cu proprietatea an ≠ 0 . dacă m = n şi 0 în rest. f + g = ( a0 + b0 ) + ( a1 + b1 ) X + ( a2 + b2 ) X 2 +K . dacă m ≥ n şi 0 în rest. ( ∀ ) i ≥ 0 . grad ( f ⋅ g ) ≤ grad ( f ) + grad ( g ) cu egalitate dacă ai . g = b0 + b1 X + b2 X + K + bm X . grad ( f + g ) ≤ max ( grad ( f ) .K . 2 n fie f ∈ £ [ X ] . atunci:  f = g ⇔ ai = bi . în paticular f = 0 ⇔ ai = 0 . f = a0 + a1 X + a2 X + K + an X şi A.( a + b ) n = ∑ C nk a n −k b k k =0 n 0 1 2 n n = C n a n + C n a n −1b + C n a n − 2 b 2 +  + C n −1 ab n −1 + C n b n . f ( x ) = a0 + a1 x + a2 x 2 + K + an x n .  Formula de recurenţă : Tk + 2 = k +1 a Fie A o mulţime finită cu n ∈ ¥ ∗ elemente. an ∈ £ se numesc coeficienţii polinomului notăm cu: 1. k n−k k Formula termenului general : Tk +1 = C n a b . a1 .    dacă x ∈ £ .   f ⋅ g = a0b0 + ( a0 b1 + a1b0 ) X + ( a0 b2 + a1 b1 + a2 b0 ) X 2 +K . g ∈ £ [ X ] două polinoame. Fie m . cu convenţia X 0 = 1 .

a n ≠ 0 . q. a  d  x ⋅x ⋅x = − 1 2 3  a  ... a1 + a3 + K = 2 Teoremă.. atunci relaţiile lui Viète sunt : b   x1 + x 2 = − a  c . 3 sau 4.  se numeşte ecuaţie algebrică cu o necunoscută... atunci: a0 = f ( 0 ) (determinarea termenului liber) f ( 1) + f ( −1) (determinarea sumei coeficienţilor de rang par) 2 f ( 1) − f ( −1) (determinarea sumei coeficienţilor de rang impar). Numărul a ∈ £ este rădăcină a polinomului ⇔ X − a divide f ..K .. a ≠ 0 . Particularizăm pentru cazurile în care gradul lui f va fi 2. fie f ∈ £ [ X ] . x 2 ... r ∈ £ [ X ] astfel încât f = g ⋅ q + r cu grad ( r ) < grad ( g ) .  .. g ≠ 0 . Dacă f = aX + bX + cX + d ... dacă ( X − a) n divide f şi ( X − a ) n +1 nu divide f .. xn sunt rădăcinile lui Teoremă. x 2 .. Atunci restul împărţirii lui f prin X − a este f ( a ) . 1. (relaţiile lui Viète) Numerele complexe x1 . Gradul polinomului f se numeşte gradul ecuaţiei.... x 2 . dacă şi numai dacă au loc relaţiile : a  x1 + x 2 +  + x n = − n −1  an   x x + x x +  + x x = an−2  1 2 1 3 n −1 n  an .. f ≠ 0 şi a ∈ £ ..  n a  x1 ⋅ x 2 ⋅  ⋅ x n = ( − 1) 0  an  f ... n ≥ 1 .. cu an ≠ 0 . Dacă f = a0 + a1 X + a2 X + K + an X ... a0 + a1 + K + an = f ( 1) (determinarea sumei coeficienţilor) Teoremă.. g ∈ £ [ X ] ..  x1 ⋅ x 2 = a  3 2 2. Numărul a se numeşte rădăcină multiplă de ordinul n ∈ ¥ ∗ . Dacă f = aX 2 + bX + c . o ecuaţie de forma f ( x ) = 0 . Atunci există şi sunt unice două polinoame a0 + a2 + K = Teoremă. x n sunt rădăcinile polinomului f ∈ £ [ X ] . f ≠ 0 .. 2 n Observaţie. (a lui Bézout ) Fie f ∈ £ [ X ] . are rădăcinile x1 . Fie f = an X + an −1 X + K + a1 X + a0 . a ≠ 0 .. Observaţie. (a restului) Fie f ∈ £ [ X ] şi a ∈ £ ... f = a n X n + a n −1 X n −1 + a n −2 X n − 2 +  + a1 X + a 0 . x2 .. atunci f = a1 ( X − x1 ) ( X − x2 ) K ( X − xn ) ... unde f este un polinom nenul.. Dacă x1 . are rădăcinile x1 ... atunci relaţiile lui Viète sunt : b  x1 + x 2 + x3 = −  a  c   x1 x 2 + x1 x3 + x 2 x3 = . x3 ..  . (a împărţirii cu rest) Fie f . n n −1 Teoremă.. x3 .

1. dacă admite rădăcina complexă x1 = a + bi . Dacă m = 1 . b ∉ ¤ . x 4 . Se notează cu M m . q ∈ ¢ .n ( D ) mulţimea tuturor matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente din D. m ) . o matrice de tipul ( m. Orice polinom nenul cu coeficienţi raţionali. Dacă f = aX 4 + bX 3 + cX 2 + dX + e . 1. n ∈ ¥ ∗ şi M = { 1. − a− b. A ( i. m} . − a+ b. atunci numărul tuturor matricelor cu elemente din D este d . 1.3. a ≠ 0 . atunci suma pătratelor 2 rădăcinilor se obţine din v1 − 2v2 . atunci p este divizor al termenului liber. multiplicitate. Consecinţe. Fie f = a0 + a1 X + K + an X un polinom cu coeficienţi întregi. 4. Teoremă. b ∈ ¤ . N = { 1. o funcţie A : M × N → D . Dacă notăm cu v1 . dacă m = n . o matrice notată t A . are rădăcinile x1 . Elemente de algebră liniară Fie m. 2. Dacă α = p. 2. Dacă A este o matrice de tipul ( m. atunci p a0 şi q an . 2. Dacă polinomul f ∈ ¤ [ X ] admite rădăcina a + b . Dacă mulţimea D este finită cu d elemente. 3. unde q n 3. o matrice de tipul ( n . n ) (cu m linii şi n coloane) cu elemente din D . atunci relaţiile lui Viète sunt: b  x1 + x 2 + x3 + x 4 = −  a  c  x1 x 2 + x1 x3 + x1 x 4 + x 2 x3 + x 2 x 4 + x3 x 4 =  a  d . Se numeşte matrice de tipul ( m. j ) = aij ∈ D .  x1 x 2 x3 + x1 x 2 x 4 + x1 x3 x 4 + x 2 x3 x 4 = − a  e  x1 x 2 x3 x 4 =  a  Observaţie. K   amn  2. cu b ≠ 0 . dacă admite rădăcina x1 = a + b . v2 prima şi respectiv a doua relaţie a lui Viète. Notăm matricele sub forma: K   am1 a12 a22 K am 2 K K K K a1n   ann  . atunci se numeşte transpusa matricei A . de m⋅ n tipul ( n. unde a. a. q ) = 1 este o rădăcină a lui f . f ∈ ¤ [ X ] . q ≠ 0. x3 . de grad ≥ 1 . a .K . n ) se numeşte matrice linie. Orice polinom cu coeficienţi reali are un număr par de rădăcini complexe.1) se numeşte matrice coloană. n ) . obţinută din A prin trasformarea liniilor în coloane (şi a coloanelor în linii). Orice polinom nenul cu coeficienţi reali. Orice polinom cu coeficienţi reali de grad impar are cel putin o rădăcină reală. dacă n = 1 . f ∈ ¡ [ X ] . 5. Dacă polinomul f admite rădăcina întreagă p . 2. Două matrice sunt egale dacă sunt de acelaşi tip şi elementele corespondente sunt egale.  a11  a A =  21 Observaţie. 4. o matrice de tipul ( 1. atunci admite şi rădăcina x2 = a − bi şi cele două au acelaşi ordin de multiplicitate. b ∉ ¤ . . b ∈ ¤ . n} . b > 0 . atunci admite şi rădăcina x2 = a − b şi cele două au acelaşi ordin de p .K . x 2 . atunci admite şi rădăcinile a− b . ( p. 3. n ) se numeşte matrice pătratică de ordinul n .

Spunem că A este inversabilă dacă există o matrice B pătratică de ordin n astfel încât A ⋅ B = B ⋅ A = I n . j =1. n a12 M ai′2 + ai′′ 2 M an 2 . Dacă A′ . se notează A−1 . este matricea care se obţine din A înlocuind elementele ′ ′′ de pe linia i cu aij (respectiv aij ) ( ∀ ) j = 1. Fie A = ( aij ) i . Înmulţirea matricilor este asociativă. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi scalar. 8. dacă A are un minor nenul de ordin r şi toţi minorii de ordin mai mare decât r sunt nuli. atunci determinantul matricei este nul. atunci determinantul său este nul. d t I n 1 ∀n ) e = (∈ . n ) şi B de tipul ( n. Dacă A este o matrice triunghiulară (sau diagonală). Fie A o matrice pătratică de ordin n . Dacă avem două matrice A de tipul ( m. atunci obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale înmulţit cu α . d t Ad t . 9. Dacă o linie (sau o coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelalte linii (sau coloane). 5. atunci are sens produsul A ⋅ B şi se va obţine o matrice de tipul ( m. p ) . Inversa matricei A . 4. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un scalar α ∈ £ . 11. dacă există. ( ∀ ) j = 1. ) ) (£ ) . atunci det A = det A′ + det A′′ . Dacă într-o matrice schimbăm două linii (sau două coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale. atunci determinantul matricei este nul. atunci această matrice are acelaşi determinant ca şi matricea A . A ∈ M ) 12. 7. a11 M ai′1 + ai′′ 1 M an1 10. a11 0 K 0 a11 a12 K a1 n a11 0 K 0 a21 a22 K 0 0 a22 K a2 n 0 a22 K 0 = = = a11 ⋅ a22 ⋅K ⋅ ann K K O M K K O M M M O M an1 an 2 K ann 0 0 K ann 0 0 K ann 13. m ∀∈ (M ) ) A m n (£ ) Fie A ∈ M m . d t ( A B = ⋅( d t∀ ∈ . . Proprietăţi ale determinanţilor 1. Dacă o matrice are două linii (sau două coloane) identice. respectiv A′′ . 6. Determinantul produsului a două matrici este egal cu produsul determinanţilor acelor matrici.6. 2.n ( £ ) o matrice nenulă. atunci determinantul este nul. n . atunci determinantul este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principală. A B M ( ) e ⋅ d t A e B) ( e . 7. 3. Dacă elementele a două linii (sau două coloane) ale unei matrice sunt proporţionale. ∀ A M e = A ∈( ) e (£ ) . M ann ¥∗ α= ∀ A ( (£ ) . n Consecinţă: dt e e t ( A )d=( A. Determinantul unei matrice coincide cu determinantul matricei transpuse. n . p ) .n este o matrice pătratică de ordinul n . n K O K O K a1 n a11 a12 M M M ′ ′′ ain + ain = ai′1 ai′2 M M M ann an1 an 2 K O K O K a1 n a11 a12 M M M ′′ ai′n + ai1 ai′′ n 2 M M M ann an1 an 2 K O K O K an 1 M ′′ ain . Spunem că matricea A are rangul r şi scriem rang A = r . Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) sunt nule. Presupunem că elementele liniei i sunt de forma t n ′ ′′ aij = aij + aij . det (αA ) det .

În acest caz o lege de compoziţie ϕ pe M . ( x . în −1 plus A−1 = ( det A ) A∗ . y ) → ϕ ( x . ( ∀) x . ( x . elementul ϕ ( ai . care constă dintr-un tabel cu n linii şi n coloane afectate celor n elemente ale lui M . O aplicaţie ϕ definită pe produsul cartezian M × M cu valori în M . ϕ : M × M → M . ( ∃) x ′ ∈ G astfel încât x ′ ∗ x = x ∗ x ′ = e . y ∈ H ⇒ ϕ ( x .  ( G2 ) ( G3 ) ( ∃) e ∈ G astfel încât e ∗ x = x ∗ e = x . ( ∀) x . ϕ : M × M → M . (∀ ∈ . (∀ . poate fi dată prin ceea ce este cunoscut sub numele de tabla operaţiei ϕ . M = { a1 . a j ) Fie M o mulţime pe care este dată o lege de compoziţie ϕ . z ∈ G . O submulţime nevidă H a lui M cu proprietatea : ( ∀) x . Fie M o mulţime finită. y ) ∈ H . y ) → x ∗ y . Spunem că monoidul M este comutativ (sau abelian) dacă operaţia acestuia satisface şi axioma : (M3) x ∗ y = y ∗ x . Tabla legii de compoziţie ϕ conţine la intersecţia liniei lui ai cu coloana lui a j . O lege de compoziţie M × M → M . y ) → x ∗ y . )x M comutativă. se numeşte: (x ∗ ) ∗ = ∗ y ∗ ) . se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea de compoziţie ϕ . y . Un element e ∈ M se numeşte element neutru pentru o lege de compoziţie M × M → M . y ∈ . fie acesta e ) M × M → M . O matrice A pătratică de ordinul n este inversabilă dacă şi numai dacă det A este inversabil. dacă : x ∗y =y ∗x . Legi de compoziţie. ∗) format cu o mulţime nevidă G şi cu o lege de compziţie pe G . G × G → G . y ∈ M . dacă : . y ) → x ∗ y . (∀ . M × M → M . )x M e dacă : e ∗x =x ∗ =x . ( ∀) x ∈ M . . ( ∀) x ∈ G . O mulţime nevidă M se numeşte monoid în raport cu o lege de compoziţie definită pe M . y ) se numeşte lege de compoziţie. a j ) . a 3 . ϕ a1 a2  ai  an a1 a2  aj  an ϕ ( ai . y . y . (M2 ) ( ∃) e ∈ M astfel încât e ∗ x = x ∗ e = x . dacă există x′ ∈ M astfel încât : x′∗x =x ∗x′=e . ( ∀) x . ( x . Un element x ∈ M se numeşte simetrizabil în raport cu legea de compoziţie (asociativă şi cu element neutru. z ∈ M .Observaţie. ( x . Un cuplu ( G .  . ( x . a n } . y ) → x ∗ y . a 2 . ( ∀) x ∈ G . y ) → x ∗ y se numeşte grup dacă sunt satisfăcute următoarele axiome : ( G1 ) ( x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ) . Structuri algebrice Fie M o mulţime nevidă. z ∈ )x y z x ( z M  asociativă. ( x . dacă sunt satisfăcute următoarele axiome : ( M1 ) ( x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ) .

respectiv y = b ∗ a ′ . ( ∀ ) x ∈ ¡ x − ( −∞ ) = +∞ .1) ( ±∞ ) 1±∞ 0 . dacă x < 0 x = 0 . dacă x > 0 x ⋅ ( +∞ ) =   −∞. 3. Teoremă. dacă x > 1 x ( +∞ ) =  0 . dacă x > 0  x  +∞ .Observaţie. Într-un grup G sunt adevărate regulile de simplificare la stânga şi la dreapta : a ∗b = a ∗c ⇒ b = c şi respectiv b∗a = c∗a ⇒ b = c. dacă a > 1 log a ( +∞ ) = −∞ . atunci spunem că ordinul grupului g este n. ( ∀ ) x ∈ ¡ Operaţii fără sens (nedeterminări) ( +∞ ) + ( +∞ ) = +∞ ( −∞ ) + ( −∞ ) = −∞ ( +∞ ) ⋅ ( +∞ ) = +∞ ( −∞ ) ⋅ ( −∞ ) = +∞ ( +∞ ) ⋅ ( −∞ ) = ( −∞ ) ⋅ ( +∞ ) = −∞ ± ∞ = +∞ x + ( −∞ ) = ( −∞) + x = −∞. Spunem că cuplul ( G . k ≥ 2 2 k −1 ( −∞ ) = −∞ .1) log a 0 = +∞ . b ∈ G . dacă satisface şi axioma : ( G4 ) x ∗ y = y ∗ x . ∗) este grup abelian sau grup comutativ. ∗) un grup. dacă a ∈ ( 0. Dacă G are un număr finit de elemente n . dacă x < 0  +∞. dacă a ∈ ( 0. Fie ( G . unde a ′ este simetricul lui a . Analiza matematica Arimetica în ¡ x + ( +∞ ) = ( +∞ ) + x = +∞ . dacă x < 0 −∞. ( ∀ ) x ∈ ¡ +∞. ( ∀) x ∈ ¡ ±∞ ( +∞ ) = +∞ . dacă x < 0 ( −∞ ) = −∞ . ( ∀ ) x ∈ ¡ x − ( +∞ ) = −∞ . ( ∀ ) k ∈ ¥ . y ∈ G . 1. k ≥ 2 log a ( +∞ ) = +∞ . dacă a > 1 log a 0 = −∞ . dacă x ∈ ( 0. dacă x > 0  x  −∞ .1) ∞−∞ ±∞ ±∞ 0 0 0 ⋅ ( ±∞ ) 00 ( +∞ ) ( ) = +∞ −∞ ( +∞ ) ( ) = 0 +∞ k 0( +∞ ) = 0 ( +∞ ) = +∞ . ( ∀) x . anume x = a ′ ∗ b . ecuaţiile : a ∗ x = b şi y ∗ a = b au soluţii unice în G . dacă x > 0 x ⋅ ( −∞ ) =   +∞. 2. Teoremă. Oricare ar fi a . Un monoid G cu proprietatea că orice element x ∈ G este simetrizabil (în raport cu operaţia acestuia) se numeşte grup. ( ∀ ) k ∈ ¥ .

unde n0 ∈ ¥ fixat) lim an = lim cn = a . m ≤ an ≤ M . dacă x > 1 x ( −∞ ) =   +∞ . (Weierstrass) Orice şir monoton are limită. atunci ( ∃) l ∈ ¡ astfel încât lim an = l . • un şir este strict monoton dacă este strict crescător sau strict descrescător. • un şir este monoton dacă este crescător sau descrescător. an < an +1 . dacă x ∈ ( 0. ∗ un şir ( an ) n este descrescător. n ∈ ¥ ∗ . n →∞ Atunci şirul ( bn ) n este convergent şi lim bn = a . dacă există n1 ∈ ¥ astfel încât pentru orice n ≥ n1 . an ≤ an +1 . adică:  dacă ( an ) n şir crescător şi nemărginit superior ⇒ lim an = ∞ . dacă x < 0 Şiruri de numere reale Monotonia şirurilor: ∗ • un şir ( an ) n este strict crescător. n →∞ Teoremă. + n∈¥ n n∈¥ ∗ n n Observaţie.1)  +∞. ( ∀ ) n ∈ ¥ (sau ( ∀ ) n ≥ n0 . an > an +1 . 0. n • • un şir ( an ) n este mărginit inferior dacă există m ∈ ¡ (minorant) astfel încât pentru orice n ∈ ¥ ∗ . dacă x > 0 x ( +∞ ) =   0. n →∞ n →∞ dacă ( an ) n şir monoton şi mărginit. m ≤ an şi în acest caz inf∗ an se numeşte marginea inferioară a şirului ( an ) . Mărginirea şirurilor: • un şir ( an ) n este mărginit superior dacă există M ∈ ¡ (majorant) astfel încât pentru orice n ∈ ¥ ∗ . n ∈ ¥ ∗ . a ≤ M şi în acest caz sup an se numeşte marginea superioară a şirului ( a ) . ∗ un şir ( an ) n este crescător. n →∞   astfel încât pentru orice n ∈ ¥ ∗ dacă ( an ) n şir descrescător şi nemărginit inferior ⇒ lim an = −∞ . un şir ( an ) n este mărginit dacă este mărgnit superior şi este mărginit inferior. dacă există n1 ∈ ¥ astfel încât pentru orice n ≥ n1 . an ≥ an +1 . Un şir ( an ) n este mărginit dacă şi numai dacă există A ∈ ¡ să avem an ≤ A . n ∈ ¥ ∗ . n ∈ ¥ ∗ . Teoremă. dacă există n1 ∈ ¥ astfel încât pentru orice n ≥ n1 . dacă există n1 ∈ ¥ astfel încât pentru orice n ≥ n1 . M ∈ ¡ astfel încât pentru orice n ∈ ¥ ∗ . n →∞ an ≤ bn ≤ cn ] ↓ [ a . adică există m . (Criteriul cleştelui) Fie ( an ) n . ( bn ) n şi ( cn ) n trei şiruri care satisfac condiţiile:   an ≤ bn ≤ cn . • • • ∗ un şir ( an ) n este strict descrescător.

P ( x ) = a0 x + a1 x + K + ak −1 x + ak . b0 ≠ 0 .  = +∞  xn  0+  1  1  b). dacă q ≤ −1  n→ ∞ 3).  1. Dacă q < 1 . Observaţie. Fie P : ¡ → ¡ funcţia polinomială de grad k ≥ 1 cu coeficienţi reali. 3. 2). atunci: lim xn = n→∞ n →∞ xn  xn  n 1  1  = +∞ . Dacă şirul . Fie ( an ) n un şir de numere reale care are limită. Atunci: x + x + K + xn lim 1 2 = lim xn . n →∞  xn +1  x n lim n +1 . 2. (Criteriul raportului) Fie ( an ) n un şir de numere reale strict pozitive şi bn = an +1 ∗ . pentru b > 1 Dacă lim bn = b ∈ [ 0. (Stolz – Cesaro. P ( x ) = a0 x k + a1 x k −1 + K + ak −1 x + ak . Dacă xn < 0 şi lim xn = 0 . a0 ≠ 0 .1)  ∃ . atunci lim = −∞ . şirul   are limită . Şiruri remarcabile. n →∞ n →∞ x n  0−  Limitele şirurilor tip. 1).1) ∞ Teoremă. Fie P. dacă q = 1  ∞. Fie ( an ) n un şir de numere reale pozitive care are limită. ( ∀ ) n ∈ ¥ .  = −∞  . lim n →∞ b n +1 − bn  bn +1 − bn n  an  an Atunci şirul   are limită şi în plus lim = l . n →∞ n →∞ 0. n →∞ b n  bn n Consecinţe. dacă q ∈ ( 0 .dac ă <0 0 . k ≥ 1 .   are limită. Atunci: . n →∞  an +1 − an  an +1 − an = l ∈¡ . Q : ¡ → ¡ două funcţii polinomiale reale. ( ∀) n ∈ ¥ .Teoremă. n →∞ n →∞ n lim 2). atunci lim an =  . strict crescător şi nemărginit superior ( lim bn = ∞ ). atunci lim n →∞ n →∞ 1. Atunci: ∞ a + . m ≥ 1 . cazul ) Fie ( an ) n şi ( bn ) n două şiruri cu următoarele proprietăţi: ∞ ∗ 1). bn > 0 . ∞ ] . k k −1 4. dacă q > 1  lim q n =  n →∞ 0. Dacă xn > 0 şi lim xn = 0 . pentru b ∈ [ 0. a). a0 ≠ 0 . an  ∞ . Atunci: lim n x1 x2 K xn = n→∞ xn .dac ă >0 0 lim P ( n ) =  n→ ∞ ∞ a − . Q ( x ) = b0 x m + b1 x m −1 + K + bm −1 x + bm . atunci lim 1 + q q 2 +K q = ( + + n ) 1 1 −q . (Criteriul lui Cauchy – d’Alembert) Fie ( an ) n un şir de numere reale strict pozitive.

dacă an > 0 şi n impar sau aşi<n0 n  par par 2. unde an ≠ 0 şi a0 . Dacă lim xn = ±∞ . a1 . Dacă ( xn ) n este un şir convergent la 0 lim xn = 0 . 5. atunci n →∞  1 lim 1 +  = e n →∞ xn   1 n→ ∞ n n  1  1  1 +  < e < 1 +   n  n n n +1 . e . dac ă k = m ( gr P = gr Q ) n →∞ Q ( n ) b0   a  sgn  0  ⋅ ∞. Şirul cu termenul general en =  1 +  este strict crescător şi mărginit: 2 ≤ en < 3 . dacă an < 0 şi n impar sau aşi>n0 n lim f ( x ) =  x →−∞ −∞ . 1  n  lim  ∑  lim = n→ ∞  k =0 k !→n  ∞ 1 1 1  + + + + 0! 1! 2!  1  = K  n!  lim (1 + xn ) x= e n lim (1 + xn ) x= e n n→ ∞ 1 e . Limita funcţiei polinomiale f : ¡ → ¡ . Există inegalitatea n →∞  n a). dacă an < 0  ∞ . P ( x) k . . n→ ∞ xn ln ( 1+ xn ) xn n→ ∞ a −1 = lna .K . . În plus avem: xn . Dacă lim xn = 0 . an ∈ ¡ . Limite de funcţii n n −1 1. Limita funcţiei raţionale f : ¡ \ A → ¡ . atunci n →∞ c). atunci n →∞ d). Q ( x) . • • • lim f ( x ) = f ( a ) . dacă an > 0 lim f ( x ) =  x →∞  −∞ . b). atunci: n →∞ lim lim lim n→ ∞ ( ) sin xn =1 xn lim lim n→ ∞ tg xn = 1 xn arcsin xn =1 n→ ∞ xn n→ ∞ ( 1 + xn ) xn p −1 n→ ∞ =p lim lim arctgxn = 1 . xn < 0 .  0. unde P ( x ) = ak x + K + a1 x + a0 . f ( x ) = Q ( x ) = bm x m + K + b1 x + b0 . dacă k < m ( gr P < gr Q )   P ( n)  a0 lim = . f ( x ) = an x + an −1 x + K + a1 x + a0 . dacă k > m ( gr P > gr Q )   b0   . unde a > 0 xn xn = 1  1 6. xn ≠ 0 . ( ∀ ) a ∈ ¡ x →a  ∞ . xn > 0 . 7182 . Se  n  1 notează e = lim 1 +  . Dacă lim xn = 0 . 2.

a ≠ 1 . Q ( a) 0 . atunci: - - b  l=  0  + dacă P ( a ) = b > 0 ⇒  l = b  0−  b  l=  0  + dacă P ( a ) = b < 0 ⇒  l = b  0−  • k −l  ak  b ⋅ ( ±∞ ) . atunci lim f ( x ) = x →a Dacă Q ( a ) = 0 . pentru k < l   3. k ∈ ¥ ∗ . ∞ ) x →a 2 k +1 • x k ∈¥∗ . • x →−∞ lim 2 k x = ∞ .1) (bază subunitară) lim a x = ab .dacă şi P ( a ) = 0 obţin cazul de nedetermninare . ( ∀ ) b ∈ ¡ x →b lim a x = ab .• • Dacă Q ( a ) ≠ 0 . x →∞ (de ordin impar) f : ¡ → ¡ . pentru k> l  m  ak lim f ( x ) =  . f ( x ) = 2k x .dacă P ( a ) ≠ 0 . Limita funcţiei radical (de ordin par) f : [ 0. • • lim 2 k x = 2 k a . ( ∀ ) a ∈ ¡ x →a lim 2 k +1 x x = −∞ • lim 2 k +1 x = ∞ x →∞ 4. atunci: P ( a) . ( ∀ ) a ∈ [ 0. ∞ ) . unde a > 0. ∞ ) . ∞ ) → [ 0. a > 1 (bază supraunitară) a ∈ ( 0. ( ∀ ) b ∈ ¡ x →b . f ( x ) = a . pentru k = l x →±∞ bm   0. 0 = +∞ = −∞ = −∞ = +∞ . Limita funcţiei exponenţiale f : ¡ → ( 0. f ( x ) = lim 2 k +1 x = 2 k +1 a .

punct de acumulare finit ( ∀) a ∈ ¡ x →a lim tg x = tg a . ∞ ) x →b lim log a x = −∞ x →∞ lim log a x = log a b . Limita funcţiei logaritmice f : ( 0. Limitele funcţiilor trigonometrice inverse  π π arcsin : [ −1. ( ∀ ) b ∈ ( 0. π ) . ∞ ) → ¡ . unde a > 0. ( ∀ ) a ∈ ¡ \ { kπ xZ 0 x →a k ∈ ¢} lim ctg x = −∞ lim ctg x = +∞ x] 0 x →±∞ x →±∞ lim sin x ∃ x →±∞ lim cos x ∃ lim tg x = −∞ π x] 2 x →±∞ lim tg x ∃ lim ctg x ∃ 7.  arccos : [ −1. x →a punct de acumulare finit π ( ∀ ) a ∈ ¡ \ ( 2k + 1) k ∈ ¢    2   lim tg x = +∞ π xZ 2 lim ctg x = ctg a .   2 2 arcctg : ¡ → ( 0. ( ∀) a ∈ ¡ x →a lim cos x = cos a . f ( x ) = log a x .1) (bază subunitară) lim log a x = +∞ x→0 x>0 lim log a x = −∞ x→0 x>0 lim log a x = log a b . ( ∀ ) b ∈ ( 0.1] cos : ¡ → [ −1.x →−∞ lim a x = +∞ lim a x = 0 x →∞ x →−∞ x →∞ lim a x = 0 lim a x = +∞ 5. a ≠ 1 . Limitele funcţiilor trigonomtrice directe sin : ¡ → [ −1.1] π   tg : ¡ \ ( 2k + 1) k ∈¢ → ¡ 2   ctg : ¡ \ { kπ k ∈ ¢} → ¡ lim sin x = sin a .1] →  − . π ]  2 2  π π arctg : ¡ →  − . ∞ ) x →b lim log a x = +∞ x →∞ 6. a > 1 (bază supraunitară) a ∈ ( 0.1] → [ 0.

Limite de funcţii compuse Fie f : E → F si g : F → ¡ . a punct de acumulare pentru E . atunci lim g ( f ( x ) ) = lim g ( y ) = l . x →a ( ∀) a ∈ ¡ π 2 π 2 ( ∀) a ∈ ¡ lim arcctg x = 0 x →∞ ( ∀ ) a ∈ [ −1. h = g o f : E → ¡ . atunci ( f ( x ) ) este definită. l2 = 0 1∞ : l1 = 1. lim g ( x ) = l2 şi dacă l1 2 are sens. şi lim ( f ( x ) ) x →a g( x) 3. Limite de puteri Fie f . atunci funcţia ( f ( x ) ) are limită în a x →a x →a = lim ( f ( x ) ) x→a x→a lim g ( x ) = l1l2 . Cazuri exceptate (nedeterminări): 10. l2 = ±∞ . Dacă: 1. x ∈ E g( x) l Teoremă. ( ∀) x ≠ a. a punct de acumulare pentru E . x →a y →b 9. lim g ( y ) = l y →b f ( x ) ≠ b. dacă lim u ( x ) = 0 x →a u ( x) . ( ∀) x ∈ E . E ⊆ ¡ . Dacă lim f ( x ) = l1 . dacă lim u ( x ) = 0 x →a x →a u ( x) arcsin u ( x ) = 1 .1] lim arctg x = x →∞ x →−∞ lim arctg x = − x →−∞ lim arcctg x = π 8. x →a lim arccos x = arccos a . 00 : l1 = l2 = 0 ∞ 0 : l1 = ±∞. Presupunem g( x) f ( x ) > 0.1] ( ∀ ) a ∈ [ −1. x →a lim arcsin x = arcsin a . F ⊆ ¡ . dacă lim u ( x ) = 0 x →a u ( x) tg u ( x ) = 1 . x →a lim arcctg x = arcctg a .lim arctg x = arctg a . g : E → ¡ . dacă lim u ( x ) = 0 x →a x →a u ( x) lim x →a arcsin x =1 x→0 x lim arctg x =1 x→0 x lim x →a lim arctg u ( x ) = 1 . lim f ( x ) = b x →a 2. Limite remarcabile Limita fundamentală sin x lim =1 x→0 x lim lim tg x =1 x→0 x Generalizare sin u ( x ) lim = 1 . E .

V vecinătate a lui a . f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) . Trecerea la limită în inegalităţi Teoremă. a > 0 x→0 x lim au( x ) − 1 = ln a . 2. Cazuri de nedeterminare . În aceste cazuri se recomandă utilizarea limitelor remarcabile sau a regulii lui L’Hospital. V vecinătate a lui a . Schematic avem: x →a Asimptote Fie f : D → ¡ o funcţie. În ipoteza de mai sus:  Dacă f ( x ) ≥ 0 . x ≠ a . (a cleştelui) Dacă f . ( ∀ ) x ∈ V ∩ E . Dacă f ( x ) ≤ g ( x ) . x →a Atunci g are limită în a şi lim g ( x ) = l . 0 ±∞ Observaţie. 0∞ = 0 (Nu este caz de nedeterminare) 12. a punct de acumulare pentru E . 1 lim 1 +  = e x →∞  x x →−∞ x  1 lim  1 +  = e  x lim ( 1 + x ) x = e x→0 1 x  1 lim 1 + x →a   u ( x)     u( x) = e . 1. x ≠ a . x ≠ a . x →−∞ x →+∞ Condiţii lim f ( x ) = a ∈ ¡ lim f ( x ) = a ∈ ¡ ∗ lim f ( x) = m∈¡ x şi xlim  f ( x ) − mx  = n ∈ ¡  →−∞  . ( ∀ ) x ∈ V ∩ E . x ≠ a . dacă lim u ( x ) = 0 x→β x→β u ( x ) eu ( x ) − 1 ex −1 lim = 1 . g . atunci α ≤ lim f ( x ) ≤ β . lim f ( x ) = lim h ( x ) = l . ( ∀ ) x ∈ V ∩ E . x ≠ a şi dacă f . ∞ 0 . g au limită în a ∈ ¡ . E ⊆ ¡ . atunci lim f ( x ) ≤ 0 . dacă lim u ( x ) = ±∞ x →a lim ( 1 + u ( x ) ) u ( x ) = e . atunci lim f ( x ) ≥ 0 . x →a Teoremă. a punct de acumulare pentru E . 00 . x →a   Dacă α ≤ f ( x ) ≤ β . E ⊆ ¡ . Fie f . Dacă: 1. x →a x →a Corolar. dacă lim u ( x ) = 0 lim =1 x→β x→β u ( x ) x→0 x 0 ±∞ 11. ∞ − ∞ . atunci lim f ( x ) ≤ lim g ( x ) . x →a x →a f ( x ) ≤ g ( x) ≤ h ( x) ] ↓ l [ Dacă f ( x ) ≤ 0 . ( ∀ ) x ∈ V ∩ E . g : E → ¡ . h : E → ¡ . ( ∀ ) x ∈ V ∩ E . 2. Atunci: Tipul asimptotei Ecuaţia la −∞ y=a orizontală +∞ la oblică la −∞ y = mx + n x →−∞ . 1∞ . dacă lim u ( x ) = 0 x →a x →a 1 lim lim ln ( 1 + x ) =1 x→0 x lim x →a ln ( 1 + u ( x ) ) u ( x) = 1 . dacă lim u ( x ) = 0 x →a ax −1 = ln a . 0 ⋅ ∞ . .

logaritmicp. Oricare ar fi un şir ( xn ) n din E cu xn  x0 ⇒ f ( xn )  f ( x0 ) . 2. h ∈ ¡ [ X ] . b ] → ¡ este continuă şi f ( a ) . Teoremă. x2 ∈ I cu x1 < x2 şi ( ∀ ) λ între f ( x1 ) şi f ( x2 ) cu f ( x1 ) ≠ f ( x2 ) . Orice funcţie continuă pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel interval. f ( b ) au semne contrare. Funcţiile elementare (polinomiale. Dacă o funcţie nu este continuă într-un punct spunem că este discontinuă în acel punct.  ( α ⋅ f ) ′ = α ⋅ f ′ (constanta iese în afara derivării). dacă ( ∀ ) x1 . ( ∃) lim f ( x ) = f ( x0 ) . unde I este un interval sau o reuniune de intervale din ¡ . de asemenea. exponenţială. x2 ) astfel încât f ( c ) = λ .  ( f − g ) ′ = f ′ − g ′ (derivata diferenţei este egală cu diferenţa derivatelor). trigonometrice directe şi inverse) sunt continue pe întreg domeniul de definiţie. n →∞ n →∞ → → 2. Dacă f : [ a. Funcţii derivabile Fie f : I → ¡ . (Weierstrass) Fie f : [ a. Spunem că funcţia f este derivabilă în f ( x ) − f ( x0 ) x0 ∈ I dacă limita lim există în ¡ (adică există şi este finită). b ] → ¡ o funcţie continuă. adică f ′( x 0 ) = lim x →x0 f ( x ) − f ( x0 ) x − x0 . În acest caz. există c ∈ ( x1 . 1. Teoremă. Se spune că funcţia f are f ( x ) − f ( x0 ) lim derivată în x0 ∈ I dacă există limita x → x (în ¡ = ¡ ∪ { ±∞} ). pentru a determina asimptotele verticale h căutăm valorile în care se anulează numitorul) Funcţii continue Fie f : E → ¡ cu x0 ∈ E ∩ E ′ ⊂ ¡ . putere. Spunem că f este continuă pe I ⊆ E dacă este continuă în fiecare punct din I . această limită se x → x0 x − x0 notează. unde g . radical. 3. Spunem că o funcţie f : I → ¡ are proprietatea lui Darboux pe intervalul I . raţionale. Observaţie. Atunci f este mărginită şi îşi atinge marginile. cu f ′( x 0 ) . b ] astfel x → x0 f ( x) = m ∈ ¡ ∗ şi xlim  f ( x ) − mx  = n ∈ ¡  →+∞  x lim f ( x ) = +∞ sau −∞ x →b încât f ( c ) = 0 . atunci ( ∃) c ∈ [ a. Reguli de derivare  ( f + g ) ′ = f ′ + g ′ (derivata sumei este egală cu suma derivatelor). Spunem că f este continuă în x0 dacă este îndeplinită una din următoarele afirmaţii: 1. În acest caz această limită se 0 x − x0 notează cu f ′( x 0 ) şi se numeşte derivata funcţiei f în punctul x0 . . g Dacă funcţia f este raţională (adică f = . O funcţie nu poate avea simultan asimptotă orizontală şi asimptotă oblică la acelaşi infinit.la +∞ x →+∞ lim la stânga în b x <b x=b verticală la dreapta lim f ( x ) = +∞ sau −∞ x →b în b x >b x =b verticală în b este asimptotă verticală la stânga şi la dreapta în b Observaţie. Teoremă.

totul supra numitorul la pătrat). ′ 1 f −1 ( y 0 ) = . n∈N ur .a ≠ 1 sin x tg u ctg u arcsin u ( ) cos x tg x ctg x arcsin x ( ) 1 = 1 + tg 2 x 2 cos x − 1 = − 1 + ctg 2 x 2 sin x 1 1− x2 ( ) arccos u arctg u − 1− u2 u' 1− u2 1 ⋅u' 1+ u2 . ( g  f ) ′ = g ′( f ) ⋅ f ′ (derivata unei funcţii compuse se obţine înmulţind derivatele funcţiilor care se compun în ordinea compunerii lor). r ∈ R u n nx n −1 rx r −1 1 2 x 1 n n x n −1 1 x 1 x 1 x ln a ex a x ln a cos x − sin x r ⋅ u r −1 ⋅ u ' u' 2 u u' n ⋅ n u n −1 u' u u' u u' u ⋅ ln a eu ⋅ u ' a u ⋅ u '⋅ ln a cos u ⋅ u ' − sin u ⋅ u ' 1 ⋅ u ' = 1 + tg 2u ⋅ u ' 2 cos u 1 − 2 ⋅ u ' = − 1 + ctg 2u ⋅ u ' sin u u' u ln u x . ′ f f ′ ⋅ g − f ⋅ g ′ (derivata câtului este egală cu derivata numărătorului înmulţită cu numitorul   = g g2   nederivat minus numărătorul nederivat înmulţit cu derivata numitorului. a ≠ 1 sin u cos u ex ax . plus prima funcţie nederivată înmulţită cu a doua derivată). f ′( x 0 ) ( f ⋅ g )′ =  ( ) Derivarea funcţiilor elementare Funcţia Derivata c (constantă) 0 x 1 xn . r ∈ R x n Derivarea funcţiilor compuse Funcţia Derivata n ∗ n ⋅ u n −1 ⋅ u ' u . n ∈ N∗ ln x ln x log a x ln u log a u eu au . a > 0. a > 0 .   f ′ ⋅ g + f ⋅ g ′ (derivata produsului este egală cu prima funcţie derivată înmulţită cu a doua nederivată. n ∈ N∗ xr . unde f ( x 0 ) = y 0 .

b ] → ¡ continuă pe [ a. f (α) = β f ′ ( x ) > 0 . Teoremă. la dreapta lui x0 f ′ este strict negativă x0 punct de minim sau de maxim f ′′ ( x0 ) = 0 . b ) . (Rolle) Fie a < b ∈ ¡ şi f : [ a. Avem: Informaţia A( α . atunci tangenta la graficul funcţiei în punctul de abscisă x0 are ecuaţia: y − f ( x0 ) = f ′ ( x0 ) ( x − x0 ) .arccos x arctg x arcctg x e x + e−x 2 x e − e−x sh x = 2 ch x = 1− x 1 1+ x2 1 − 1+ x2 e x − e−x sh x = 2 x e + e−x ch x = 2 2 − 1 arcctg u sh u ch u uv − 1 ⋅u' 1+ u2 ch u ⋅ u ' sh u ⋅ u ' u v ⋅ ln u ⋅ v '+v ⋅ u v −1 ⋅ u ' ( g  f ) ′ = g ′( f ) ⋅ f ′ Proprietăţi ale funcţiilor derivabile  Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct. ( ∀) x ∈ I f ′ ( x ) ≥ 0 . derivabilă pe ( a. ( ∀) x ∈ I f ′ ( x ) < 0 . unde I interval. Atunci astfel încât f ( b ) − f ( a ) = ( b − a ) f ′ ( c ) . f ′′ schimbă semnul la stanga şi la dreapta lui x0 Teoremă. la dreapta lui x0 f ′ este strict pozitivă la stânga lui x0 f ′ este strict pozitivă. ( ∀ ) x ∈ I f ′′ ( x ) ≤ 0 . b ) . b ] → ¡ continuă pe [ a. ( ∀) x ∈ I f ′ ( x ) ≤ 0 . Consecinţe ale teoremei lui Lagrange ( ∃) c ∈ ( a .  Aplicaţii ale derivatelor în studiul funcţiilor: Fie f : I → ¡ o funcţie derivabilă de ordinul 2 pe I . b ) şi cu f ( a ) = f ( b ) . b ] . ( ∀) x ∈ I f ′′ ( x ) ≥ 0 . Atunci ( ∃) c ∈ ( a. (Lagrange) Fie a < b ∈ ¡ şi f : [ a. b ] şi derivabilă pe ( a. atunci f ′ ( x0 ) = 0 .  Dacă f : ( a. b ) astfel încât f ′ ( c ) = 0 . Dacă x0 este un punct de extrem local pentru f şi f derivabilă în x0 . f ′ ( x0 ) = 0 . ( ∀ ) x ∈ I la stânga lui x0 f ′ este strict negativă. b ) → ¡ este o funcţie derivabilă în x0 ∈ ( a . Teoremă. unde I interval real. (Fermat) Fie f : I → ¡ o funcţie. b ) . f ′ ( x0 ) = 0 . b) ∈ G f strict crescătoare crescătoare f este strict descrescătoare descrescătoare convexă concavă minim f are un punct de maxim x0 ∈ I punct de extrem pentru f x0 ∈ I punct de inflexiune pentru f în x0 ∈ I pe I Condiţii α ∈I .

2. II. Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul ∫ f ( x ) dx . Fie J un interval real şi f : J → ¡ . n ∈ ¥ . ∫ [ f ( x ) − g ( x ) ] dx = ∫ f ( x ) dx − ∫ g ( x ) dx (integrala diferenţei este diferenţa integralelor). este derivabilă şi f ′ ( x ) = 0 . Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii (care admite primitive) se numeşte integrare. ( ∀ ) x ∈ I . a ≠ 0 a a 1 x−a ln . Tabel cu primitivele uzuale Funcţia k xn 1 xn 1 Primitiva kx . F este derivabilă pe J. atunci f este constantă pe I . Dacă f . Fie f : J → ¡ (J interval din ¡ ) o funcţie care admite primitive. atunci g − f este constantă pe I . a>0 a 3x +C ln 3 1 1 x ∫ x 2 + 4dx = 2 arctg 2 + C 1 1 x−3 ∫ x 2 − 9dx = 6 ln x + 3 + C 1 ∫ x + 3 dx = 2 x + 3 + C 1 x ∫ 16 − x 2 dx = arcsin 4 + C . Spunem că f admite primitivă pe J dacă există o funcţie F : J → ¡ astfel încât : 1. 3. ( ∀ ) x ∈ I . ∫ [ α ⋅ f ( x ) ] dx = α ⋅ ∫ f ( x ) dx (constanta iese în afara integrării). ( ∀) x ∈ J . n∈¥∗ n +1 1 − ( n − 1) x n−1 . g : I → ¡ sunt derivabile pe I şi f ′ ( x ) = g ′ ( x ) . k ∈ ¡ x n +1 . Dacă f : I → ¡ . a>0 2a x + a 2 x±a 2 Exemple ∫ 0 dx = C . F ′( x ) = f ( x ) . unde I interval real.I. ∫ 1 dx = x + C x4 +C 4 1 1 ∫ x 2 dx = − x + C 1 1 ∫ ( x + 2 ) 2 dx = − x + 2 + C 3 ∫ x dx = ( x + a) 1 x±a x α n ∫ x − 12 dx = ln x − 12 + ∫ 1 x dx = 2 x + C x ∫ 3 dx = 1 C ax 1 x + a2 1 2 x − a2 1 x±a 1 2 a −x 2 arcsin x . α ∈ ¡ \ { −1} α +1 ax ln a 1 x arctg . 2. n ≥ 2 1 − n −1 ( n − 1) ( x + a ) ln x ± a x α +1 ∗ . Reguli de integrare 1. ∫ [ f ( x ) + g ( x ) ] dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ g ( x ) dx (integrala sumei este suma integralelor).

b ] . a ≠ 0 2 2 ( ) ∫ ∫ 1 x +5 2 dx = ln x + x 2 + 5 + C ( ) 1 x −a x 2 2 2 ln x + x 2 − a 2 . 1 1 n k Observaţie. iar F : [ a .1] . b] . G′ ( x ) = g ( x ) . atunci lim ∑ f   = ∫ f ( x ) dx . . G ( x ) = ∫ g ( t ) dt . atunci funcţia G : [ a . ( ∀ ) x ∈ [ a . Formula Leibniz-Newton: Fie f : [ a . b ] → ¡ o funcţie continuă. b ] → ¡ este: Aria ( Γ f ) = ∫ f ( x ) dx . Dacă g : [ a . n →∞ n n 0 k =1 Teoremă. x ∈ [ a . G ( a ) = 0 . G este continuă pe [ a . Atunci: ∫ f ( x ) dx =F b( a −F a ( ) ) . b ] → ¡ o primitivă a lui f pe [ a .1 x +a 2 2 ln x + x + a . b a Aria subgraficului unei funcţii continue pozitive f : [ a. a > 0 − cos x sin x − ctg x tg x − ln cos x ln sin x ∫ f ( x )g ′( x ) dx 1 x +a x a2 − x2 sin x cos x 1 sin 2 x 1 cos 2 x tg x ctg x ∫ ∫ x −3 x 2 2 dx = ln x + x 2 − 3 + C dx = x 2 − 2 + C x −2 x dx = − 3 − x 2 + C 2 3− x Formula de integrare prin părţi : b ( = f ( x )g ( x ) −∫ f ′ x )g ( x ) d x . b ] → ¡ . G este derivabilă pe [ a . Dacă f integrabilă pe [ 0. a ≠ 0 − a2 − x2 . b ] . b ] . 2. b ] → ¡ este o funcţie continuă. a > 0 x2 + a . b ] are proprietăţile: a x 1.